PERIODIC AL UNIUNI I ARMENILOR DIN ROMÂNIA

anul XXI | nr. 1 (430) | 1-15 ianuarie 2010FONDAT ÎN 1924

Crăciunul la armenii din…

Constanţa

Bucureşti

Cluj

S E P R E Z I N T {

} n c u r s d e a p a r i \ i e

Redactor ºef : Mihai STEPAN-CAZAZIANRedactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN, Fabian ANTONFotoreporter : Mihai GHEORGHIUColaboratori : Carmen DROPOL (Constanþa); Cristina POPA (Cluj)Corespondenþi din strãinãtate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York), Anton Lanis ªAHAZIZIAN (Toronto),Giuseppe MUNARINI (Padova)

Tehnoredactare : Mihai HÃÞULESCUPaginã web : ARARATe-mail : z i a r . a r a r a t @ g m a i l . c o m

ADRESA REDACÞIEI: Bd Carol I Nr. 43, Bucureºti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

Potrivit art. 206 Cod penal,responsabilitatea juridicã

pentru conþinutularticolului aparþine

autorului. În cazul unoragenþii de presã ºipersonalitãþi citate,

responsabilitatea juridicã lerevine acestora.

Redacþia nu împãrtãºeºteîn mod obligatoriu punctele

de vedereexprimate în articolelesemnate de colaboratori.

I.S.S.N. 1220-9678

Am ajuns la anul 95 al suferin\ei noastre.Totul a ]nceput ]n 1915 =i continu[m s[

c[ut[m un r[spuns la cele petrecute. Defini\iaam dat-o.A fost genocid. Dar c]\i ne-au auzit?La nivelul na\iilor mul\i ne-au ]n\eles. La nivelpolitic mul\i nu ne aud. Sau nu vor! Trebuies[ continu[m lupta cu orice pre\. Aici ]n Ro-m`nia ]n\elegerea se rezum[ la <bun[voin\a>unor intelectuali de a percepe =i vorbi dedrama armenilor. De multe ori prietenia joac[un rol esen\ial! Politic trebuie s[ mai a=tep-t[m de=i reprezentan\ii no=tri, an de an, de 24aprilie vorbesc ]n Parlament. Un nou pas a fostf[cut prin cartea lui VarujanVosganian. Roma-nul <Cartea =oaptelor> este =i un mesaj aldisper[rii noastre. Dar, oare putem invingeprin for\a cuvintelor ?Acum 10 ani scriitorulBedrosHorasangian ]ncerca, ]nmodesta noastr[revist[, s[ panorameze =i s[ caute r[spuns ladrama armenilor pe parcursul unui serial ce s-a]ntins un an. <Dosarul 1915>, un demers unic]n gazet[ria armean[ din Diaspora, nu a avut,din p[cate, la nivel na\ional ecoul scontat. Cutoate acestea analizele =i informa\iile oferite,pentru prima oar[ publicului din Rom`nia, s-au constituit ]ntr-un excep\ional document.De=i am avut sus\in[tori, paradoxal, au fost=i voci critice. <Prea mult genocid>, au zisunii. Prea mult? +i uite unde s-a ajuns. Semoare ]nc[ - vezi cazul ziaristului Hrant Dinkucis ]n ianuarie 2007 ]n Turcia pentru c[ apledat pentru cauza armean[. Deci. Punct =ide la cap[t.

}n anul 1915...

LA DOUÃ SÃPTÃMÎNIde Mihai Stepan Cazazian

SUMAR

PPuunncctt [[ii ddee llaa ccaappqqtt

BBBBiiiilllluuuunnnnaaaarrrr aaaallll UUUUnnnniiiiuuuunnnniiiiiiii AAAArrrrmmmmeeeennnniiiilllloooorrrr ddddiiiinnnn RRRRoooommmmâââânnnniiiiaaaa

Redacþia nu primeºte spre publicare decît articole scrise cu diacritice

www.armenopolis.ning.com

4

7

8

6

9

10

12

14

Spectacol de culori la Teatrul Nottara

Armenii de lîngă noi

La Centrul Cultural Armean dinBudapesta: Expoziţia AZADUHIVARDUCA HORENIAN - MARTAIANERMONE

1990 –2010:20 de ani de la „Ianuarie Negru“

Genocidul Armean

Turcii îşi recapătă memoria

16 Armenii şi CARTIERUL MÂNTULEASA

17 Un nou roman de Constantin Eretescu

18 Aznavour ajută Haiti

Laudatio pentru premiul oferit „Cărţiişoaptelor“ de către revista „ViaţaRomânească“

O lecţie de jazz cu maestrul Harry Tavitian

ARARAT | 1 / 2010

4 Actualitate

Hasmig DANIELIAN

Pentru o seară, Teatrul Nottara a fostgazda comunităţii armene din Bucu -reşti, cu ocazia sarbătorii de Cră ciun.

Spunem aceasta pentru că în data de 28decembrie 2009, la orele 18 s-a ridicat cor -tina pentru un spectacol de dansuri al tine -rilor armeni alături de care au avut evo -luat şi prieteni ai lor de la Liceul bilingv„Miguel de Cervantes“ şi membrii ai clu -bului de dans sportiv „Karnaval“. Timpde aproape două ore publicul, împreunăcu prezentatorii Bela Martikian şi VaheHovakimyan, „i-au căutat“ în lumea largăpe copiii care au ţinut ca în iarna aceastasă meargă ei la moş Crăciun şi să nu-lmai aştepte ca el să vină la ei. În periplullor, i-au aflat dansînd dansuri specifice pemeleagurile Franţei – vals, Cubei –samba, SUA – jive, Spaniei – passo doble,Greciei – sirtaki, pentru ca în final să-igăsească în muntoasa Armenie. Dansurilearmeneşti au debutat cu binecunoscutul„Berd“ („fortăreaţă“) care a încîntat pu -blicul nu numai cu frumuseţea lui, ci şicu dibăcia tinerilor ce au „con struit“ for -tăreaţa. Au urmat „Sardarapat“, muzică deAra Gevorgian, „Azgagrakan bar“ („danspopular”), „Hezadjă guit bar“ („dans gra -ţios“), „Giu tak“ („vioară“) şi cel mai noudintre toate, cel cu care a fost încheiatspectacolul, „Hzor Hayastan“ („Armenia

unită“). Intercalat cu dan su rile armeneştiau evoluat doi solişti vocali, Cătălina Coneşi GeeOh, care au cîntat colinde de Cră -ciun şi cîntece pop, dar şi un grup ce adansat street dance. Repre zen taţia celordin urmă a început pe o muzică arme -nească, fetele fiind îmbrăcate în costu mearme neşti, şi a continuat în forţă peritmuri de rap şi soul.

De-a lungul acestei „călătorii“ publi -cul a fost încîntat nu doar de dansuri şimuzică, ci şi de diversitatea costumelor.Fiecare moment avea o costumaţie spe -

cifică dansului şi ţării respective. În acestfel, reprezentaţia a fost şi o simfonie deculori, dintre cele mai frumoase.

În spatele acestui proiect, care lasă oamprentă deosebită în activitatea cultu ra -lă a armenilor din România, se află draganoastră doamnă profesoară Bela Marti -kian. Dumneaei este cea care a ales mu -zica şi ne-a făcut coregrafia la dansurilearmeneşti şi sirtaki, cea care ne-a prezen -tat-o pe doamna profesoară Klara Zhbyk -ba yeva, care, cu profesionalism, a făcutcoregrafia dansurilor sportive, avînd, deci,

Spectacol de culorila Teatrul Nottara

de asemenea, un rol important în realiza -rea spectacolului. În plus, doamna BelaMartikian a realizat design-ul costumelorşi a alergat să găsească meşteri croitori şicizmari care să le execute la nivelul aş tep - tărilor şi tot dumneaei a aranjat orga ni za -rea spectacolului, făcînd, cu mici aju toa re,şi regia. Pentru toate acestea îi adresămîn numele întregii trupe mii de mulţumirişi o rugăm să uite micile supărări pe carei le-am produs datorită tensiunii careapare mereu, aproape inevitabil, înainteaspec ta colului.

Mulţumiri speciale din partea pere -chilor de la dansuri sportive sînt adresatedoamnei profesoare Klara Zhbykbayeva.Despre dumneaei am aflat cu mîndrie căa fost campioană naţională în Ucraina ladansuri sportive standard. Mulţumiri şitrupei de dansuri de la şcoala dumneaei,clubul de dans sportiv „Karnaval“, care aacceptat invitaţia noastră de a participa.

Mulţumim doamnei Muza Haciatu -rian care, ca în fiecare an, l-a ajutat pe„Moşu“ să aleagă cele mai frumoase ca dou -ri pentru tinerii armeni, de la mic la mare.

Făcînd o întoarcere în timp, miculistoric al trupei de dansuri armeneşti dinBucureşti, condus de doamna profesoarăBela Martikian începe din 2001 cînd s-aformat primul grup compus din 10 fete şi3 băieţi. Ca membră a trupei, pot spunecă prima repre zen taţie dată a fost în 2002,la serbarea de 10 de la înfiin ţarea şcoliiarmene din Bucureşti con dusă de doamnapro fesoară Ulnia Blănaru Maganian.

Ulterior, în varaaceluiaşi an am par -ticipat la fes tivalulinteretnic de laSighişoara, pe lîn găacceptarea in vita -ţiilor la diver se oca -zii. După apro xi -mativ 2 ani, acti -vi ta tea trupei s-aîncheiat pentru ase relua abia în2006 cînd mem -bri lor anteriori lis-au adău gat co le -gi noi. Rezultatulorelor de pregătire

s-a materia lizat într-un specta col susţinuttot la Teatrul Nottaraşi tot cu oca zia sărbă -torilor de iar nă. Dinnou trupa a participatla festi va lul din Si -ghi şoara, în vara anu -lui următor. A urmatiar o perioadă de re -paus de cîţiva ani.Activitatea din pre -zent a gru pului s-a re -luat în vara anului2009, cînd au începutpregătirile pentru onouă plecare la Si -ghi şoara. În conti nua -

re, din septem brie trupa şi-a mai conso -lidat compo nen ţa, în prezent fiind în jurde 14 fete şi 10 bă ieţi. Grupul a făcut odeplasare şi în comu nitatea armeană dinConstanţa, în octom brie 2009, unde aavut o reprezentaţie cu ocazia lansareacărţii domnului Varujan Vosganian.

Prin activitatea grupului nostru dedansuri ne străduim să reînviem arme ni -ta tea amintindu-le conaţionalilor noştriobi ceiurile ar me neşti, dar şi să prezentămlumii, în ge neral, frumoasa moştenire apoporului armean.

În încheiere, în numele întreguluigrup adresez mulţumiri Uniunii Arme -nilor din România, al cărei sprijin a fostdeterminant în succesul spectacolului.

ARARAT 1 / 2010

5Actualitate

6 Actualitate

ARARAT | 1 / 2010

A scrie despre maestrul Harry Tavi -tian este o onoare, dar a scrie desprePRIETENUL Harry Tavitian este infinitmai greu.

Am avut privilegiul de a-l cunoaştepe distinsul maestru cu ocazia penul ti -mului spectacol susţinut la Institutul Cul -tural Român, cînd visul meu din adoles -cenţă a devenit realitate.

Atunci mi-a fost dat să întîlnesc unom de o modestie aparte, înzestrat cu unumor nespus de fin şi am asistat – cu multăemoţie în suflet – la ultimele pregătiridinaintea spectacolului.

Însă mult mai frumoasă a fost ultimalecţie de jazz, ale cărei acorduri miracu -loase au învăluit sufletele tuturor celorprezenţi la Ateneul Român, în seara zileide 19 decembrie 2009.

Într-o splendidă înlănţuire a notelormuzicale, publicul auditor a fost martoruldiscret al superbului „duel“ dintre celedouă piane, la care doi „rivali“, dar şi doiinseparabili prieteni – Harry Tavitian şi

Ion Baciu jr. – s-au luat la întrecere, ar -mo ni zînd cu o măiestrie de nedescris celemai delicate partituri jazzistice clasicesau contemporane.

Surpriza serii a venit în a doua partea spectacolului, cînd maestrul Harry Ta -vitian, împreună cu percuţionistul CsereyCsaba, au dăruit publicului cel mai fru -mos cadou de Crăciun: BIRTH – ACHRIS TMAS CANTATA.

Un maraton jazzistic de o rară fru -museţe, în care vechi colinde ro mâneşti– culese de maestrul Harry Tavitian dinco lecţia lui Bela Bar tok – s-au împletit cucîntece arme neşti şi negro spi rituals într-oîn gemănare per fectă, creînd un ta blou deiarnă cum doar în poveştile de odinioarăse mai întîlnesc.

Am închis ochii încet şi m-am lăsatpurtată pe aripile me lo diilor cristaline, re -me mo rînd o foar te dragă imagine dintrecut: eu, cocoţată vitejeşte pe o săniuţămagică, pe care mama mea o trăgea sus,sus, pe dealul din faţa bisericii Creţu lescu,

de unde ulterior mi-am dat drumul la vale,aterizînd „stra tegic“ într-un colosal om-de-zăpadă, al cărui trup precar s-a năruitpeste mine, acoperindu-mă complet!

A fost o seară cu adevărat feerică,mai ales că afară reîncepuse să ningă.

Dacă vreţi să redeveniţi o clipă co -pii, dacă vreţi să retrăiţi acele clipe dulciale „zăpezilor de altădată”, vă sfătuiescsă ascultaţi BIRTH (Naşterea) în inega -labila interpretare a maestrului HarryTavitian şi să vă lăsaţi inima şi sufletulcuprinse de pace, linişte şi armonie.

Daniela BEZERIAN

O lecţie de jazz cumaestrul HARRY TAVITIAN

PPrrooiieecctt ddee vviizziittaarree:: PPaarrllaammeennttuullEEuurrooppeeaann

În luna noiembrie mai précis între 12şi 19 noiembrie am participat la unproiect care a avut ca scop final, vizi -

tarea Parlamentului European din Bru -xelles, Belgia. Proiectul a fost întocmitde Fundaţia Omenia, fundaţie umanitară,

socială, culturală şi ştiinţifică din Con -stanţa iar grupul ţintă al acestui proiect aufost cadrele didactice din unităţile şcolaredin judeţ, jurişti, economişti din judeţulConstanţa, membrii comunităţilor mino -rităţilor naţionale. Eu am participat ca re -prezentantă a minorităţii armene. Ca par -ticipant al acestui proiect am dobîndit şicalitatea de multiplicator de opinie şi deinformare europeană.

Obiectivul principal al acestui pro -iect constă în promovarea rolului pe careîl exercită Parlamentul European întrucîtaceastă instituţie a devenit interpretul ac -ţiunilor interne şi externe ale Uniunii,ceea ce permite participarea deputaţilorşi prin intermediul lor, a cetăţenilor ladefinirea viziunii politice europene.

Acest proiect a fost un succes, laderularea lui participînd un număr de 40de persoane. Persoana autorizată deParlament care ne-a primit şi a fost alăturide noi pe tot parcursul vizitei, se numeşteDna Mariana Cosac repre zen tantă încadrul Direcţiei Generale de Comunicare,Uni ta tea Vizite şi Seminarii în cadrulParla mentului European. Dna Cosac ne-

a ţinut o prelegere despre rolul fiecăreiinstituţii europene, cu precădere a Parla -mentului, ne-a condus pentru a vizitaclădirea Par lamentului iar în final am luatprînzul la bufetul Parlamentului. Ni s-adat material informativ de la Centrul deInformare al Parla men tului, material înlimba română, pe care eu l-am adus laUniune cum era şi firesc şi pe care dorescsă-l prezint tinerilor din cadrul Uniuniinoastre. Mai mult decît atît doresc să-iîndemn şi pe ei să întoc mească proiectede vizitare a Parlamen tului European căciau toate şansele de reuşită.

Întrucît deplasarea la Bruxelles s-afăcut cu autocarul am avut ocazia să vi -zităm şi oraşele Budapesta, Viena, Mün -chen, Carlsruhe, Nürenberg, Praga.

Scriind acest articol deja am începutsă exercit responsabilitatea pe care o amde multiplicator de opinie. Sper să sen si -bilizez tinerii şi nu numai prin a faceproiecte căci fondurile europene îi aş -teaptă.

Carmen DROPOL

Pe cei ce nu se văd, dar contribuiedin plin la realizările unui teatru, i-amaso ciat mereu, în mintea mea, cu parteanevăzută a unui iceberg. Gheaţa fasci -nantă a unui iceberg nu şi-ar putea oferiniciodată strălucirea în lumina soarelui,dacă nu s-ar sprijini pe o masă mai maredecît el, niciodată atinsă de razele astruluiincandescent. Şi în teatrul de la PontulEuxin, au existat şi există astfel de oa -meni care, cu modestia anonimatuluipoar tă pe umerii lor, întocmai ca parteanevăzută a gheţarului, strălucirea specta -colelor. Doi dintre ei sînt Nishan Kirko -rian (Kirk) şi Dicran (Dick) Asarian,amîn doi tehnicieni de sunet la Teatrul dePăpuşi Constanţa (astăzi Teatrul de Copiişi Tineret Constanţa).

Nishan Kirkorian s-a născut la Po -peşti-Leordeni, la 10 noiembrie 1943, estefiul lui Kirkor şi Meline Kirkorian. Din1982 trăieste cu frumoasa lui familie laNew York: soţia Sultana şi fiul Edwarddirector executiv la Banca Morgan Stan -ley, dar şi profesor la New York Univer -sity. În 2008 Edward a participat la Ma -rathon New York City – care este una dincele mai mari curse de acest gen din lume– ajungînd la finiş. Are două fete.

Revenind la Nishan, el a fost sune -tist la Teatrul de Păpuşi Constanţa întreanii 1962-1982. Kirk revine des la Con -stanţa, purtat de dorul surorii sale, Eu -genia Mantarău, distinsă educatoare pen -sionară (soţul ei, Doru Mantarău fiind şiel odată organizator de spectacole la dra -maticul constănţean) şi al colegilor dinteatru.

Dicran Asarian s-a născut la Con -stanţa la 16 decembrie 1959. Este fiulPăunei şi a lui Oskian (Ara) Sarian. Amoştenit talentul şi pasiunea pentru mu -zică de la tatăl sau, mulţi ani instru men -tist la ansamblul „Brîuleţul“. Este foartemîndru de familia lui, de soţia sa Carmenşi de cele două fiice. Sirona este absol -ventă a Universităţii Ovidius, Facultatea

de Psihopedagogie specială, iar Mirunaeste studentă la Universitatea de Arhitec -tură şi Urbanism „Ion Mincu“. Este su -netist la Teatrul de Copii şi TineretConstanţa din anul 1982.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi culumea din spatele scenei, vom spune că afi tehnician de sunet nu înseamnă a fi unsimplu butonist care a primit o bandăsonoră pe care are obligaţia de a o folosicorect şi la timp în spectacol. El este celcare face această bandă în studio, asezo -nînd-o cu muzica potrivită, uneori de con -cepţie proprie. Meşter vrăjitor şi com pe -tent, Kirk – odinioara, şi Dick – astăzi,dirijează tot ceea ce înseamnă sunet înspectacolele teatrului de animaţie con -stăn ţean; excepţionali tehnicieni, careasigură sonoritatea impecabilă nu doarspectacolelor curente din scenă, ci şi acelor prezentate de teatru în deplasare,sau în aer liber. Artişti polivalenţi – amîn -doi au părăsit pentru o vreme pupitrul desunet şi au păşit în lumina scenei. NishanKirkorian a fost distribuit, datorită figuriişi staturii sale expresive, de regizorul Sil -viu Purcarete, într-un rol de figuraţie, înspectacolul de teatru antic „Hecuba“ deEuripide. În „Răzbunarea“, comedie deAlexander Fredro, regizorul spectaco lu -lui, Lucian Iancu, care juca rolul prin -cipal, beneficiind de asemănărea dintre elşi Kirk, a creat un moment de mare efect.Astfel, l-a plasat pe Kirk într-unul dinspaţiile de joc, în timp ce în celălalt seafla el. Publicul era uimit, pur şi simplu,socotind că acelaşi personaj se afla si -multan, în două locuri diferite. DikranAsarian a interpretat un personaj pitorescîn spectacolul Punguţa cu doi bani: OmulOrchestra şi de asemenea, în Furtuna deW. Shakespeare, în regia lui Ildiko

Kovacs (în acest spectacol, compozitor şiinterpret a fost Harry Tavitian alături deCorneliu Stroe). Dicran este un foartetalentat şi inspirat compozitor de muzicăde teatru. A compus muzica spectacolelorTeatrului de Păpuşi Constanţa: RegeleCerb, Roxy şi Bătrînul Leu, Inima Rece,Fin şi căluţul cel alb al vazduhului, Me -tamorfoze (împreună cu grupul Poesis),Răzbunarea (spectacol al Teatrului Dra -matic Constanţa), s.a, s.a.

Pentru muzica spectacolelor Inimarece şi Secretul pădurii bătrîne (spectacolal Teatrului de Păpuşi Ploieşti), ambele înregia lui Cristian Pepino, a fost distins cuPremiul pentru muzică de scenă la Festi -valul Teatrelor pentru Copii şi Tineret,Focşani 1984.

Nishan Kirkorian şi Dicran Asariansînt doi haiaseri, care vorbesc foarte binelimba strămoşilor lor şi poartă în suflet şiîn familie tradiţiile armeneşti.

7Portrete

ARARAT 1 / 2010

Armeniide lîngănoi

Anaid TAVITIAN

Redacţia Araratmulţumeşte şi pe

această cale tuturorcelor care ne-autrimis felicitări,

e-mailuri sau ne-ausunat cu ocazia

sărbătorilor de iarnă.Tuturor le adresăm

un 2010 plin de realizări şi bucurii.

ARARAT | 1 / 2010

8 Arte

Luna decembrie 2009, atît de bogatăîn evenimente culturale, a fost marcată,în capitala ungară, de expoziţia pe caredouă artiste plastice originare din Gherla,Azaduhi Varduca Horenian şi MartaianErmone, au deschis-o la Centrul CulturalArmean. Vorbind despre creaţia celor douăartiste armence, despre semnificaţiileacestei prezenţe expoziţionale la Buda -pesta, criticul de artă Benedek Katalinsublinia la vernisajul din 9 decembrie,între altele, următoarele:

„E o bucurie să putem vorbi despreGherla, un adevărat oraş «pepinieră deartişti», mai ales armeni. Avem un sipetviu al moştenirii spirituale, păzitor alspiritualităţii în care chiar se naşte arta şinu orice fel de artă, ci una apărută dinîntîlnirea mai multor naţionalităţi. Dintr-unastfel de oraş, cu trecut încărcat de is -torie, au pornit cele două artiste ale cărorlucrări le admirăm astăzi, Azaduhi Var -duca Horenian şi Martaian Ermone. Cul -tura străveche armeană, pe care putemspune că au asimilat-o odată cu laptelesupt la sînul mamei, se îmbină cu modulde a percepe lumea, specific armenilordin Ardeal.

Privind acuarelele lui Azaduhi Var -duca, simt ca şi cum aş avea în faţa ochi -lor totalitatea principiilor estetice aleînaintaşilor şi maeştrilor acestui domeniuartistic. De unde de altundeva ar puteaizvorî risipa aceasta continuă de culori şiforme? Această tehnică străveche nu esteînsă nici o clipă imitaţie : artista se regă -seşte mereu, într-o formă sau alta, ex pre -siv şi emoţional, în operele sale. Carac -teristica principală a lucrărilor sale oconstituie lumina, o strălucire particularăce este prezentă în aproape fiecare picturăa sa: fie ea peisaj, natură statică cu florisau, pur şi simplu, o străfulgerare apartede culoare. E deosebit de larg domeniulasociativ pe baza căruia Azaduhi Varducaîşi concepe coloristic impresiile, dispo -ziţiile de-o clipă. Este, cu adevărat, stă -pîna tehnicii acuarelei, uneori seîndepărtează atît de mult de ea încîtaceasta aproape că se impune creată înulei. În realitate, artista lucrează cu acrilşi alizarin. Culorile acuarelelor pictate pefond umed sînt seducătoare şi impre sio -nante. Artista aplică adesea tehnica aceasta

la pictarea peisajelor, în acest caz revăr -sarea culorilor fiind deosebit de expre -sivă. Priveliştile născute astfel, petele deculoare difuze sînt cu totul altfel decîtpictura creată cu mijloace tradiţionale,fiindcă formele ciudate sînt uneori foartesugestive. La vederea frumoaselor opereale lui Azaduhi Varduca ne convingem căacuarela are mereu valoare de artă deînaltă clasă. Ca exemplificare, amintesctitlurile cîtorva din cele 27 de creaţiiexpuse aici: Triumful luminii, Primăvara,Apus de soare, Vibraţie, Lumina dătă -toare de viaţă, Visînd Armenopolis – aşacum ştim cu toţii, Gherla.

Ne bucură faptul că, după expoziţiade succes de la Cluj-Napoca, putem săcunoaştem şi să admiram operele lui Aza -duhi Varduca şi aici, la Centrul CulturalArmean.

Miniaturile codexurilor armeneştine cuceresc, în primul rînd, prin risipa deculori vii, prin bogăţia şi eleganţa elemen -telor decorative, prin modalitatea nemij -locită de prezentare. În acelaşi timp, de -vine de înţeles şi modul cum au fost pre -luate modele străine, în parte din stilulvestic renascentist, şi cum au fost armo -nizate cu stilul naţional: în decoraţiunilemarginilor paginii, între motivele decora -tive florale se ivesc, de exemplu, animaleimaginare.

Cum pot fi aduse toate acestea înspresecolele al XX-lea şi al XXI-lea?

Martaian Ermone caută în lucrărilesale răspunsurile potrivite. Lucrează pesticlă cu materiale din zilele noastre, in -terpretînd, în acelaşi timp, miniaturilestrămoşeşti. În timpul realizării picturilorsale, artista trebuie sa aibă în vedere me -reu şi faţa şi verso-ul foii de sticlă. Bun -cii lui Martaian Ermone s-au refugiat din

Turcia în Ardeal, în urma masacrelor din1915. Născută în anul 1973, MartaianErmone avea 4 ani cînd s-au mutat înoraşul natal al tatălui ei, Gherla. Stră -moşii ei s-au ocupat cu ţesutul covoarelorşi, e de presupus, că de la ei a moştenitartista sensibilitatea pentru frumos.

Transpunerea pe sticlă a miniaturilorarmeneşti se caracterizează prin folosireaculorilor vii, puternice, atît de către mo -nahii care au pictat miniaturile cît şi înpictura pe sticlă . Creaţiile fără titlu sînt,într-un anumit sens, regîndiri, reluări alechipurilor existente, ale paginilor code -xurilor.

Evident, cele 21 de miniaturi au temăsacră: de cinci ori apare tema Vizitei, demai multe ori Sfîntul Gheorghe ucigîndbalaurul şi, tot de mai multe ori, Intrarealui Hristos în Ierusalim. Mai ales ilus tră -rile Fecioarei urmează modele orto doxe,cele mai multe fiind executate dupăpaginile de codexuri aflate la Veneţia, înMănăstirea San Lazzaro, respectiv înbiblioteca Matenadaran. Desigur, Mar taianErmone nu ar fi cu adevărat de simţirearmeană dacă nu ar picta şi alfa be tul ar -mean sau portretul Sfîntului Gri gorie.

În ce măsură pictura pe sticlă poatefi personală, de actualitate – deşi, în con -tinuare, sacră – o ilustrează cel mai bineposibil lucrarea de mici proporţii Îngeriipăzitori. Cele trei plăcute figuri bucălate,mai ales acum, de Crăciun, revarsă asu -pra noastră seninătate şi blîndeţe.

Am început cu aceea că Gherla estepepinieră de artişti. Voi termina la fel: douăartiste, una din Cluj-Napoca, cealal tă dinBudapesta, ambele originare din Gherla,au dovedit că pot cuceri imagi naţia şisensibilitatea noastră pentru fru mos“.

Ziarul Făclia (Cluj)

La Centrul Cultural Armeandin Budapesta: Expoziţia AZADUHI

VARDUCA HORENIAN - MARTAIAN ERMONE

ARARAT 1 / 2010

9Culturå

Laudatio la premiul pentru proză „Mihail Sadoveanu“ a fost prezentat de către criticulDan Cristea, redactor-şef al revistei „Luceafărul“. Cîteva cuvinte de prezentare aumai rostit Nicolae Prelipceanu şi Marian Draghici, redactorul-şef şi redactorul-şef

adjunct ai „Vieţii Româneşti“.Ceea ce găsesc extraordinar în Cartea şoaptelor, dincolo de faptul că ne oferă o

originală şi teribilă mărturie despre suferinţele şi pribegiile unuia dintre cele mai vechipopoare ale lumii, este imposibilitatea de a prinde şi de a fixa precis această scriere înfelul în care s-ar prinde cu acul o insectă în insectar. Opera lui Vosganian depăşeştedefiniţiile şi încorsetările prea exacte, trece de limitele lor, le amestecă şi le întretaie.

Este roman, dar şi memorialistică, este poveste, dar şi o sagă alcătuită din mai multepoveşti, este şi istorie, dar şi ficţiune imaginară, este reconstrucţie, dar şi poezie, este o cronicăde familie, dar şi o frescă tragică îmbrăţişînd colectivitatea anonimă şi un destin comun,al exilului şi al pribegiei. Această nefixare productivă de sens, această fluiditate a încadrărilorcategoriale se oglindeşte şi în încercările multiple ale autorului de a-şi defini scrierea şi îna căror subsumare cred că se află şi o bună parte din poezia iradiantă a textului.

Dau cîteva exemple, dintre multele pe care le ofera paginile operei: „Cartea şoapteloreste o realitate în trepte, care se multiplică pe sine, precum două oglinzi puse una în faţaceleilalte“; „Cartea şoaptelor nu este o carte de istorie, ci mai degrabă o culegere depsalmi, căci vorbeşte îndeobşte despre cei învinşi“; „Poate că în loc de Cartea şoaptelor,această poveste s-ar putea numi Cartea lecuirii“ căci „ea povesteşte despre oameni trecuţiprintr-o suferinţă de neînchipuit, de care fiecare a căutat să se vindece în felul său“; „Car -tea şoaptelor este o carte a stărilor de conştiinţă“. Cartea şoaptelor este o poveste, dar nuo poveste personală, ci o poveste a vorbitului în şoaptă. Se mai pot da exemple încă, darrămîne să subliniem un lucru. Definirea cea mai încercată, cea mai des întîlnită se face prinintermediul termenului de poveste. Iar aici Varujan Vosganian vine cu instinctul de excepţieal creatorului. Povestea lui e o poveste deschisă, care se multiplică parcă de la sine, şiunde o istorie nu o anulează pe cealaltă, ci se adaugă la aceasta.

Barthes observa undeva că vorbirea este ireversibilă şi că acest fapt constituie fatalitatea ei.Ceea ce este spus nu poate fi desfăcut, anulat, ci doar corectat în sensul continuării. Vor -birea este un soi de foşnet, foşnetul limbajului. Or acest foşnet al limbajului, sau în termeniicărţii lui Vosganian, acest limbaj-şoaptă, care înseamnă limbaj pe jumătate rostit, ambi -guitate a vorbirii, dar şi a auzuluui, limbaj de-abia articular sau articulat din rostire şi tăcere,din supunere şi nesupunere, din realitate şi sugestie, constituie tocmai ceea ce se străduieştesă surprindă creatorul şi să-i dea concreteţe şi formă deplină. O asemenea transformare afoşnetului limbajului narativ, al legendelor, poveştilor, evenimentelor şi întîmplărilor, într-ovoce puternică şi inconfundabilă reprezintă una din performanţele de căpetenie ale luiVarujan Vosganian din mult laudată (şi pe bună dreptate) Carte a soaptelor.

Joi 14 ianuarie 2010 la SalaOglinzilor din Casa Monteoru, aavut loc festivitatea decernăriiPremiilor Revistei ViaţaRomânească pe 2009:

Premiul de Excelenţă, pentruviaţă şi operă a revenit domnuluiVladimir Zamfirescu, autor alexpoziţiei de pictură „Trupul şiFiinţa“, Sălile Dalles, iunie 2009;

Premiul „Constantin Stere”pentru Publicistică, revisteiContrafort, din Chişinău, la 15 anide la înfiinţare; domnilor VasileGârneţ şi Vitalie Ciobanu,realizatorii ei;

Premiul „G.Ibrăileanu”pentru Critică literară, eseu,domnului George Ardeleanu, pentruvolumul monografic „N.Steinhardtşi parado xurile libertăţii”,Humanitas, 2009;

Premiul „Mihail Sadoveanu”pentru Proză, domnului VarujanVosganian, pentru „Carteaşoaptelor”, Editura Polirom, 2009;

Premiul „G.Topârceanu”pentru Poezie, domnului MirceaBârsilă, pentru volumul „Monede cuportretul meu”, Editura Pământul,Piteşti, 2009;

Premiul „Nicanor & comp”,pentru Integritate profesională şirezistenţă prin scris înpostcomunism, domnului IoanMoldovan (redactor şef al revisteiFamilia); domnului DumitruAugustin Doman (redactor şef alrevistei Argeş).

LLaauuddaattiioo ppeennttrruu pprreemmiiuull ooffeerriitt„„CCăărrţţiiii şşooaapptteelloorr““ ddee ccăăttrreerreevviissttaa „„VViiaaţţaa RRoommâânneeaassccăă““

ARARAT | 1 / 2010

10 Politicå

Integrarea Karabaghului ]n teritoriulAzerbaidjanului sovietic (cu statut de re -giune autonom[, la 7 iulie 1923) nu a re -zolvat conflictul teritorial armeano-azer.Oricum, calculele cu b[taie lung[ ale luiStalin (pe atunci comisar al na\iona lit[ \i lor)=i ale Biroului Caucazian nu urm[reaunicidecum adoptarea unei solu\ii juste, civisau la r[sp]ndirea comunismului ]n Turcia.Tocmai pentru a-i mul\umi pe turci, Sta lina decis decupajul teritorial care a trans -format Karabaghul ]ntr-o enclav[, f[r[leg[tur[ terestr[ cu Armenia. Ne putem]ntreba de ce, dac[ nu pentru a u=ura dez -ar menizarea regiunii? +i totu=i, epurareaetnic[ ce a func\ionat ]n Nahicevan (unde]n anii ’20 armenii nu erau majoritari =iunde ]n 1988, ]n momentul izbucnirii mi= -c[rii pentru Karabagh, nu mai erau aproa pedeloc armeni) nu a dat acela=i randament=i ]n Karabagh. Procentajul popula\iei ar -mene=ti a sc[zut, dar nu suficient de multpentru a asigura controlul ferm al azerilorasupra regiunii. Chiar =i ]n anii fr[\ieidintre popoarele sovietice, armenii au con -siderat Karabaghul ca fiind p[m]ntul lor.F[r[ s[ fac[ aluzii de apartenen\[ terito ria -l[, revistele din Armenia sovietic[ publi caureportaje despre armenii din Karabagh.Karabagh ce se afla ]n <Azerbaidjanulfr[\esc>.

Odat[ cu relaxarea regimului, odat[cu glasnostul gorbaciovian, armenii aufost primii care au crezut ]n autenticitateadeschiderii propov[duite de Gorbaciov =iau crezut c[ pot s[-=i cear[ drepturile na -\ionale fire=ti. Dar, pe l]ng[ refuzul Mos -covei de a-i face dreptate Karabaghului,armenii s-au trezit =i ]n fa\a urii dezl[n -\uite a azerilor. Pe 27 februarie 1988, careac\ie (extrem de rapid[) fa\[ de reven -dic[rile armene=ti formulate =i sus\inute]n mas[ de popula\ia Erevanului ]n aceea=ilun[, la Sumgait – ora= industrial aflat lanord de Baku – este declan=at primul po -grom antiarmenesc din istoria recent[ aAzerbaidjanului. }n cele c]teva zile deviolen\e au murit 32 de armeni. Oficial.Neoficial, circa 200. Descrierile din certi -ficatele de deces ]ntocmite de autorit[\ile

sovietice ar ]nfiora pe oricine. S[lb[ticiala care au fost supu=i armenii din ora=(mai ales femeile supuse, multe dintre ele,=i batjocurii sexuale, ]nainte de a fi omo -r]te) amintesc de vremurile pe care le cre -deam r[mase ]n negura istoriei. +i totu=i,]n 1988 aveau loc masacre! Lucru f[r[precedent ]n Uniune, fapt care a =i para -lizat, pentru ]nceput, interven\ia autorit[ -\ilor sovietice.

}n noiembrie 1988, la Kirovabad (aldoilea ora= ca m[rime din Azerbaidjan,ast[zi Ghiandja), for\ele sovietice i-au]mpiedicat (cu pre\ul vie\ii unor solda\i)pe azeri s[ comit[ un pogrom pe scar[ larg[]mpotriva armenilor.

Dup[ pogromul de la Sumgait (pecare autorit[\ile sovietice s-au str[duit,printr-un reflex bine =tiut al regimului,s[-l treac[ sub t[cere) nimeni nu credeac[ a=a ceva se mai poate repeta. Nici ar -menii r[ma=i ]n Azerbaidjan nu credeau.Dac[ ar fi crezut, ar fi plecat ]nainte de amai fi devenit, ]nc[ o dat[, \inta pornirilorcriminale ale gloatelor din ora=ele azere.+i totu=i, s[lb[ticia s-a repetat chiar =i ]ncapitala Baku, la aproape doi ani de laSumgait. }n c]teva zile Baku s-a golit delocuitorii s[i armeni care, ]n fa\a violen\eide tip medieval, au fugit l[s]nd totul ]nurm[. L[s]ndu-=i =i mor\ii: p]n[ la 100,dup[ unele surse apropiate de autorit[\i,circa 300, dup[ altele. }nceput pe 13 ia -nuarie 1990, pogromul de la Baku a durato s[pt[m]n[ =i a fost oprit, ]n cele din ur m[,de interven\ia armatei sovietice. Trupelesovietice, conduse de bine cunoscutulgeneral Alexandr Lebed, au luat ora=ul cuasalt, salv]ndu-i, astfel, pe armeni. Semnal panicii ]n care se aflau at]t armenii, c]t=i autorit[\ile sovietice, dup[ reprimareaatacatorilor azeri, armenii nu au p[r[sitBaku pe uscat, ci au fost evacua\i pesteMarea Caspic[, spre Krasnovodsk, ]nTurkmenistan.

A fost sau nu organizat, cine =i cuma pus la cale pogromul de la Baku? Ca -rac terul organizat al pogromului cu greupoate fi comb[tut – c[tre aceast[ conclu -zie conduc durata =i tiparul repetat al

violen\elor –, iar implicarea FrontuluiPopular din Azerbaidjan (independentist)este cert[. Poate nici autorit[\ilor (so vie -to-)azere locale nu au fost str[ine deeveniment. Altfel, de ce nu a intervenitmili\ia local[? Poate de fric[. Sau dinsimpatie fa\[ de <cauza> masacratorilor.Sau poate din ambele motive. Caracterulorganizat al m[celului de la Baku estesus\inut =i de declara\iile unor observa toristr[ini: <Ac\iunea nu a fost ]n ]ntregime(sau poate deloc) spontan[, de vreme ceatacatorii aveau liste cu armenii =i adre -sele acestora>, spune raportorul HumanRights Watch, Robert Kushen.

+i pentru armeni, =i pentru azeri ia -nuarie 1990 a r[mas ]n memoria colec ti -v[ drept <ianuarie negru>. Pentru armenia fost <negru> din cauza pogroamelorantiarmene=ti de la Baku, iar pentru azeridin cauza propriilor mor\i (mai multe zeci)r[ma=i dup[ interven\ia armatei sovietice(care a pierdut, de asemenea, zeci de sol -da\i ]n ]nfrunt[rile de pe str[zile capitaleiazere). Armat[ sovietic[ a c[rei inter ven -\ie, destul de t]rzie, i-a salvat pe armeni.Dar care, a=a cum s-a v[zut mai t]rziu, aintrat ]n Baku, de fapt, mai ales ca s[]n[bu=e mi=carea independentist[ condu -s[ de Frontul Popular din Azerbaidjan ceamenin\a s[ ]nl[ture autoritatea sovietic[.Front Popular al c[rui militan\i au con -stituit motorul pogroamelor. Pentru c[,pentru Frontul Popular din Azerbaidjan,ura fa\[ de armeni =i aspira\ia la inde pen -den\[ erau nedisociate. Ba dimpotriv[,prima pornire o determina pe a doua.

Sumgait, Kirovabad, Baku: prin bru -talitatea =i caracterul lor criminal, vio -len\ele antiarmene=ti din Azerbaidjan aufost =i s]nt privite de armeni drept ocontinuare a masacr[rii armenilor ]nce -put[ ]n Imperiul Otoman la sf]r=itul se -colului XIX =i culminat[ cu genociduldin 1915. Expresie a barbariei =i a urii]mpotriva armenilor, pogroamele dinAzerbaidjan au fost acoperite de voaluldezinform[rii sovietice =i, ]n consecin\[,nu au fost aduse la timp =i complet lacuno=tin\a opiniei publice interna\ionale

1990 –2010:

20 DE ANI DE LA „IANUARIE NEGRU“Vartan MARTAIAN

ARARAT 1/ 2010

11Politicå

=i nici condamnate pe plan mondial. Cul -tul urii ]mpotriva armenilor a continuat]n Azerbaidjan =i ]n anii ce au urmat. S[ne amintim doar de cazul asasin[rii cutoporul, ]n somn, ]n februarie 2004, a t] -n[rului ofi\er armean, Gurghen Marka -rian, de c[tre Ramil Safarov, locotenentazer cu care Markarian era coleg la cur -surile de limb[ englez[ organizate de NATOla Budapesta, ]n cadrul programului Par -teneriatul pentru Pace. }n Azerbaidjannimeni nu a condamnat crima, iar preamul\i l-au privit pe Safarov drept un erouce a r[zbunat mor\ii azeri din Karabagh.Pentru nu pu\ini azeri Safarov ]ntrupeaz[spiritul patriotic =i de lupt[. Dar fapta sanu a fost dec]t o crim[ pe c]t de abo mi -nabil[, pe at]t de comun[ =i oarb[, ce acurmat dou[ vie\i: pe cea a victimei =i pecea a criminalului, deopotriv[ (Safarovfiind condamnat de justi\ia ungar[ la]nchisoare pe via\[).

A=a cum nu au uitat masacrele dinArmenia istoric[ sau de la Constan tino -pol, armenii nu au uitat =i nu vor uita nicicele petrecute la Sumgait, Kirovabad sauBaku. La dou[zeci de ani de atunci, bine -cunoscutul mare maestru al =ahului, GariGasparov, originar din Baku (cu mam[armeanc[ =i tat[ evreu) ]=i aminte=te: <Nuvoi uita nicodat[ acea zi. Oroarea inima -ginabil[ a cuprins Baku. Bandi\ii =tiauexact unde locuiau armenii. Oamenii eraujefui\i =i uci=i. B[rba\i, femei =i copii erau

b[tu\i p]n[ la moarte ]n cur\ile lor, fetetinere erau violate =i arse de vii. Desigur,hot[r]sem deja s[ p[r[sesc Baku, dar]ncercam s[ g[sesc o cale s[-mi salvezfamilia, rudele =i prietenii. Telefonul sunaf[r[ ]ncetare, oamenii sunau implor]nd s[fie salva\i>.

Al\i refugia\i armeni de la Baku aufost marca\i de experien\e mult mai crude:<Mi-am pierdut fratele de 16 ani, pe carel-au ucis ]n mod bestial>, spune EleonoraAvanesova. <L-au r[pit seara din curte,iar dup[ c]teva ore au sunat =i au cerut osum[ uria=[. Suma cre=tea de la or[ laor[. Diminea\a am g[sit cadavrul frateluimeu ]ntr-un parc din Baku. Avea =aptelovituri de cu\it. Am fugit ]n Armenia.Era 25 decembrie>. Eleonora Avenesovase arat[ convins[ c[ <dac[ nu ningea ]nianuarie, ar fi continuat s[-i omoare ]nmas[ pe armeni>.

<Odat[, o femeie ]i povestea uneimul\imi adunate c[ ]n Armenia b[rba\iise poatr[ ur]t cu femeile azere, ]n timp cela Baku armenii nu p[\esc nimic>, spune,la r]ndul s[u Robert Haceatrian, ar[t]ndc[ atmosfera era ]ncins[ =i mai mult derefugia\ii azeri care ]=i a\]\au cona\ionalii.Urmarea incidentului relatat de Hacea -trian a fost c[ un prieten de-al s[u a fostb[tut p]n[ la s]nge, supravie\uind, totu=i,]n mod miraculos.

+i totu=i, oamenii s-au purtat ome -ne=te chiar =i atunci: <E greu s[-\i amin -

te=ti, a fost groaznic. }n via\[ nimic nu e]nt]mpl[tor, iar aceasta a fost o opera\iuneplanificat[ dinainte. O organizase statul,cei de sus, ]n timp ce au fost azeri de r]ndcare erau ]mpotriva acestor lucruri. Aufost vecini azeri care ]n zilele pogromuluiau ]nchis u=i =i ferestre, au fost azeri carem-au ajutat, ziua st[team ]n casa mea, iarnoaptea la vecinul azer. Ei m-au salvat,m-au condus p]n[ la gar[>, poveste=te oalt[ refugiat[, Nora Babahanova. Amin -tirile ei vorbesc despre rela\ii normale]ntre oameni normali arunca\i ]n v]rtejulanormal al urii =i absurdului. Da, absurd,pentru c[ pogroamele nu au rezolvat =i nuvor rezolva, niciodat[, nimic. Sute de ar -meni din Azerbaidjan =i-au pierdut via\a]n cel mai brutal mod imaginabil ]n 1988,la Sumgait, =i ]n <ianuarie negru*> din1990. Dar chestiunea Karabaghului a r[ -mas nerezolvat[, iar armenii =i-au c]=tigatlibertatea prin lupt[. Pentru c[ – ceea nuau =tiut sau nu au putut s[ ]n\eleag[ ceicare au comis masacrele – cei v]na\i ]npogromuri nu erau aceia=i armeni cu ceicare ]=i revendicau libertatea la Stepa na -kert sau Martakert. Iar oroarea pogro muri -lor =i cruzimea inamicului nu a dus nici -c]nd la abandonarea cauzei, ci la o =i maimare hot[r]re. La hot[r]rea celui disperat,la d]rzenia celui care nu are nimic de pier -dut, la eroismul celui care =tie c[ ori ]n -vinge, ori moare. Este starea de spirit pe careau avut-o martirii armeni din Karabagh.

Soldaţi sovietici ajută la evacuarea armenilor din Baku.

12 Istorie

ARARAT | 1 / 2010

Se împlinesc anul acesta, suntem în2010 deja, 95 de ani de la GenocidulArmean din 1915. Este un moment tragicîn istoria unei naţiuni, este un punct decotitură în destinul unui popor. Au maifost evenimente dramatice în istorialumii, în istoria armenilor în particular,dar un astfel de eveniment marchează, pedurata lungă a istoriei, configuraţia între -gii umanităţi. Există deja, pe lîngă nenu -măratele colecţii de documente de arhivăpublicate în ultima sută de ani, şi nume -roase studii şi cercetări aprofundate caresă decodeze întîmplările. Şi să pună înlumină întunericul unor fapte abomi na -bile. Nu doar despre „Marea Catastrofă“din 1915 este vorba. Generaţia bunicilornoştri utiliza termenul „Axor“. Unii eraucopii la acea dată, alţii adolescenţi, tră -iseră direct acel drum al morţii cătreDeir-es-Zor din deşertul sirian sau afla -seră, ştiau totul din cele povestite. Dinfamiliile lor decimate sau din ale altora.În 1915 a fi armean însemna să fii un ommort. Nu s-a putut duce pînă la capăt acestproiect sinistru, dar preţul plătit a fostoricum extrem de mare. Dintre supravie -ţuitori, puţini erau cei dispuşi să vor beas că.Dintre urmaşii supravieţuitorilor puţiniîşi mai puteau permite să scotocească întrecut cînd ei erau obligaţi să se acomo dezecu prezentul şi să ia viaţa de la început. Şinu acasă, la casele lor, ci pe unde apuca -seră să fugă. Din casele lor. Casă („dun“)şi Patrie („hairenik“) au devenit locurilepe unde au ajuns să-şi clădească noilocuinţe şi să întemeieze noi familii.Viaţaîşi urma cursul ei inalienabil. Mii, zeci,sute de mii de destine luate din nou de lacapăt. Sunt poveşti şi istorii care nu intrăîn cărţile de poveşti şi în cele de istorie.

Cei scăpaţi din „Axor“ pe care i-amcunoscut cînd eram copil erau extrem demefienţi să povestească ce au păţit ei. Saurudele lor dispărute într-o uriaşă operaţiede „inginerie etnică“. „Ethnic cleansing“

sună ca un nou model de maşină de spă -lat. Dar „purificarea etnică“ din 1915 afost una dintre cele mai murdare operaţiidin istoria lumii. După Genocidul Armeandin 1915 a urmat şi s-a ajuns la Holo -caust, de la crimele Khmerilor Roşii laGenocidul din Rwanda, la crimele dinfosta Jugoslavie şi cele din Darfur-ul su -danez. Nimic nu justifică faptele, chiar dacăexplicaţiile pot derapa pe terenul minat aljustificărilor. De toate felurile, de la

extremismul naţionalismului identitar lacel al intransigenţelor sentimentului reli -gios. Intoleranţa a făcut mereu ravagii. Şiface în continuare. Cine nu e ca noi sau nuface precum noi devine duşmanul nostru.Oricît de precare au fost şi sunt demo cra -ţiile au fost mai puţin criminale decît auto -craţiile. Din antichitate şi pînă astăzi.Chiar şi atunci cînd istoria nu ne-a învăţatmai nimic. Nu a fost ceva nou ce s-a în -tîmplat la nivelul crimei curente în anul1915, dar a fost cu totul nou dimensiunile

şi organizarea unei crime în masă. Cuacordul şi sub responsabilitatea autorită -ţilor otomane. Dacă debarcarea de la Ga -lippolli a trupelor franco-britanice reuşeaşi Constantinopolul cădea sub asediul esca -drei aliaţilor, „Marea Catastrofă“ nu maiavea loc. Putem să punem toată aceastăîntorsătură doar pe seama lui WinstonChurchill, care, la acea dată era LordulAmiralităţii şi avea comanda bijuterieicoroanei britanice, faimoasa flotă „TheNavy“? Teama lui Churchill de a riscadestinul Flotei Majestăţii Regale a con dus,indirect şi direct apoi la „Marea Catas -trofă“. Cine e interesat de detalii istorico-militare le poate găsi în colecţia revistelor„Ani“ şi „Ararat“ din anii 90. Docu men -taţia a crescut enorm, numărul studiilor estede ordinul zecilor de mii. Şi atitudineaopiniei publice s-a modificat în timp. Ces-a întîmplat la începutul anului 1915 afost doar începutul pentru tot ce a urmatîn secolul XX. Nu doar cu armenii. Na -zismul şi comunismul au condus la ma -rile crime împotriva umanităţii ce s-auderulat în următoarele decenii, cu o fero -citate şi un cinism greu de imaginat dupădouă milenii de civilizaţie. Nu vom lăţiaceste consideraţii de ordin general. Vremdoar să atragem atenţia că lunga serie denenorociri şi crime împotriva umanităţiinu s-a încheiat cu procesul de la Nüren -berg, nici cu condamnarea comunismului– Europa a refuzat un proces al Comu -nismului chiar şi în aceşti ultimi ani, aşacum China nici nu ar îndrăzni să-şi asumeuciderea a peste 40 de milioane de cetă ţeniîn timpul dictaturii comuniste de dupainstaurarea Republicii Populare Chineze.Viaţa merge înainte cu sau fără judecareacriminalilor, cu şi fără instaurarea drep -tăţii şi adevărului. Istoricii din ultimeledecenii utilizează şi operează cu termenulde „Genocid“ pentru crime aduse împo -triva umanităţii, cu un termen relativ nou,introdus de juristul polonez Raphael

Dosar

Genocidul Armean

Bedros HORASANGIAN

Lemkin în 1943. (De la a cărui moarte s-aucomemorat recent 50 de ani, evident niciîn România, nici în Armenia, cu alte agendeale momentului, este o constatare, nunea părat un reproş) Genocidul Armean atrecut în ultimele decenii din spaţiul deinteres şi studii al istoricilor în cel alpoliticienilor. Problema responsabilităţiişi vinovăţiei (Schuldfrage, cu un termengerman consacrat) este acum disputată lacel mai înalt nivel politic. Dintr-o disputăistorică între armeni şi turci a devenitdeja o problemă majoră disputată întrediverse cancelarii ale lumii. Cu rever be raţiimilitare şi strategice, cu efecte indirectelegate de zonele de influenţă a puterilorregionale. Dacă pînă mai ieri doar studiiistorice aprofundate, precum ale lui Va -hakn Dadrian sau Taner Akcam sau vocisingulare ale inteligenţiei turce precumale lui Orhan Pamuk sau Elif Shafak zgîn -dăreau opinia publică, în 2010 s-a produso importantă mutaţie a centrului de greu -tate legat de Genocidul Armean şi conse -cinţele lui pe termen lung. Un prim acord,oricît de precar şi fără să producă efectejuridice sau economice majore, semnatîntre Turcia şi Armenia, sub presiunea şicontrolul SUA, UE şi al Rusiei drept ga -ranţi este un gest binevenit. Un prim pas.

Pentru a rezolva pe fond situaţia situăriigenocidului armean pe scara istoriei şipentru a gestiona chestiuni militare (Ka -ra bagh) sau economice (deschiderea gra -ni ţei dintre Turcia şi Armenia, traseeleener getice etc.). Tot în acest context me -sajul apel al celor patru intelectuali turci(Cengiz Aktar, Ali Bayramoglu, AhmatInsel şi Baskin Oran) de a mobiliza şisensibiliza opinia publică turcă despre re -cunoaşterea şi asumarea Genocidului Ar -mean ni se pare de bun augur. Nimic nu esimplu şi nici definitiv. Dar poporul turc,care doreşte să intre în marea familie aUniu nii Europene nu poate eluda la ne -sfîrşit acest subiect, considerat tabu înTurcia şi care cade sub incidenţa coduluipenal ca ofensă adusă identităţii turce.Am făcut acest lung ocol pentru a atrageatenţia asupra unui excepţional număr alprestigioasei reviste franceze „l’Histoire“,numărul 341, aprilie 2009. Care cuprinde unextrem de bine documentat dosar „Le ge -nocide des Armeniens“. Editorialul re dac -ţional pune accentul exact pe punctul sen -sibil al chestiunii, „La verite en mar che“.Întregul dosar e construit pe un lung in ter viu,extrem de atent la nuanţe al pro fesoruluiFuat Dündar, de la Michigan University.Cu multe analize de mare fineţe a între -

gului eveniment istoric. Do cumente foto -grafice, unele inedite, hărţi şi extrase dinalte cărţi de interes major– poate ar me ritatradus şi în limba română cartea aceleiavocate turce, Fethihe Cetin, care desco -peră într-o bună zi că bunica ei era ar -meancă, ediţia în limba franceză a apărutla Edition de L’Aube, 2006 şi ree ditată înL’Aube Poche în 2008. Grupajul se în chi decu un alt interviu luat profe so ru lui AhmetInsel, de la Universitatea Ga la tasaray, unuldintre iniţiatorii mesajului de reconciliereşi iertare. PARDON este un cuvînt extremde bine cunoscut în întreg arealul medi -teranian, în Orientul Mijlociu, ca şi înBalcani. Un PARDON asumat ar puteaînchide o pagină neagră din istoria Euro -pei, din care facem parte cu toţii. Ideea Eu -ropei creştine ţine de un alt timp istoric.O Europă multiculturală şi plurietnică nupoate fi decît de bun au gur pentru un viitorcare pare astăzi fără un contur precis. Ciu -dat, şi nu prea, cum doar două cuvinte,Pardon şi Merci pot modela lumea demîine. Insh’Allah, spu nea bunica meaMariam, Masha’Allah, Bedros gean!

Vive la France!, putem noi adăugaca buni europeni, la un pahar de şam pa -nie franţuzească, caviar rusesc şi somonnorvegian. Armeni şi turci deopotrivă.

13Istorie

ARARAT 1 / 2010

1915

Orfani din Kayseri ajunşi la Beirut în 1929. Sursa AGBU

ARARAT | 1 / 2010

14 Interviu

L´Histoire- Care sînt astăzi mizelememoriei în Turcia?

Ahmet Insel: Republica Turcia a do -rit să creeze o naţiune omogenă plecîndde la resturile Imperiului Otoman. E, atrebuit pentru asta, să se rupă de trecutulcosmopolit otoman şi să creeze o iden ti -ta te turcă omogenă, jumătate etnică, ju -mătate religioasă: a fi «turc» înseamnăastăzi în sensul deplin al cuvîntului să fiimusulman turcofon. Astfel au dispărut dela suprafaţa societăţii diferenţele etno-culturale şi religioase: cetăţenii ne-mu -sulmani au devenit astfel în fapt «străinii

din interior», chiar dacă ei sînt pe hîrtiecetăţeni cu drepturi depline; şi printrekurzi , cei care manifestau grijă pentru aproteja identitatea lor erau consideraţi cainamici interni reali sau potenţiali.

Astfel, dacă Republica înţelege sărupă cu cosmopolitismul Imperiului Oto man,ea recurge în acest scop la un auto ritarismcare este el însuşi de tradiţie otomană.Din acest autoritarism multisecular şi dinobsesia actuală a unei societăţi omogenedecurg principalele mize ale memoriei.

L´H.: Care este locul problemei ar -mene în memoria colectivă?

A.I. Marea majoritate a locuitorilorTurciei nu cunosc despre problema ar -mea nă decît «adevărurile» care le-au fostinoculate prin istoria oficială învăţată laşcoală. Aceasta se rezumă la cîteva punctesimple: 1) Armenii ne-au trădat colabo rîndcu inamicul. 2) la rîndul lor au făcut şi eimulte victime musulmane.3) toate re ven -dicările de recunoaştere a genoci dului sîntfăcute de persoane străine care urmărescsă dezmembreze Turcia.

Astăzi, problema armeană este într-adevăr una din resorturile fricii de dislo -care teritorială a patriei. Cealaltă e pro -blema kurdă. Dar, dacă aceasta din urmăstă, pentru turci, pe o realitate concretă şicotidiană, problema armeană se raportea -ză într-un registru fantasmagoric. Ea esteprincipalul refulat din memoria colectivă.

L´H. : Pe 15 decembrie 2008 a fostlansată în Turcia o petiţie pentru a cereiertare din partea Armenilor. Cine a luatiniţiativa?

A.I. : Este vorba de Cenghiz Aktar,universitar specializat în probleme euro -pene, care a avut primul ideea. Propu ne reasa a fost apoi discutată într-un cerc destulde larg. Dar eram prea numeroşi pentru ane pune de acord asupra unui text scurt.Aşadar au fost patru (Cenghiz Aktar, ju -ristul şi politologul Baskin Oran, jurna -listul Ali Bayramoglu şi eu) care au re -dactat textul final: obiectivul său este, în

De câţiva ani semnele seînmulţesc: intelectualiinu se mai mulţumesc cuadevărul oficial.

DosarTURCII ÎŞI

RECAPĂTĂMEMORIA

Interviu cu AHMET INSEL, profesor la Universitatea Galatasaraydin Istanbul.