PrologACRA, REGATUL LATIN AL IERUSALIMULUI, 1291ara Sfânt era pierdut .Ţ ă ă

Acest gând nu-i d dea pace lui Martin de Carmaux, c ci fatalitatea sa îiă ă p rea acum mai crud decât hoară ă dele de r zboinici care n v leau prină ă ă sp rtura din zid; încerc s nu se mai gândeasc la asta> s -şi alunge teă ă ă ă ă -merile sumbre.

Nu era vremea s -şi plâng de mil . Nu acum. Avea lucruri mult maiă ă ă importante de f cut: s c s peasc duşmanii.ă ă ă ă ă

Cu sabia în l at c tre cer, se avânt prin norii de praf şi fum înec ciosă ţ ă ă ă ă şi se n pusti printre rândurile compacte şi unduitoare ale armatei p gâne.ă ă Erau peste tot, cu securi şi topoare t ind în carne vie, în timp ce urletele loră r zboinice r zb teau pân dincolo de ziduă ă ă ă rile cet ii, aproape acoperindăţ ritmul caden at şi obseţ siv al tobelor.

Adunându-şi for ele, îşi coborî sabia şi spintec easta unuia pân -ntreţ ă ţ ă ochi, tr gând apoi iute t işul din strânsoarea c rnii ca s -1 ajung peă ă ă ă ă urm torul.ăAruncându-şi privirea în dreapta, îl z ri pe Aimard de Villiers care tocmai îşiă împlânta spada în pieptul unui atacator, pentru ca apoi s se îndrepte c treă ă altul. Ame it de ipetele sfâşietoare de durere şi de urletele furibunde dinţ ţ jur, Martin sim i cum cineva îl apuc de mâna stâng şi, cu o mişcare iute, îlţ ă ă p li cu mânerul spaă dei înainte de a-1 t ia cu lama ascu it , care trecu uşoră ţ ă prin muşchi şi oase. Cu coada ochiului, v zu o umbr amenin toareă ă ţă mişcându-se undeva în dreapta, aşa c -şi îndrept spada într-acolo f r să ă ă ă ă stea pe gânduri, sim ind-o cum p trunde şi despic bra ul unui alt atacator,ţ ă ă ţ înainte de a-i br zda obrazul şi de a-i t ia limba dintr-o singur lovitur .ă ă ă ă

Nici el şi nici tovar şii s i de lupt nu apucaser s -şi trag sufletul deă ă ă ă ă ă mai bine de câteva ore. Le inuţ ser piept musulmanilor f r r gaz, iar luptaă ă ă ă fusese mult mai grea decât se aşteptaser . Zile la rând, oraşul fuseseă asediat cu s ge i aprinse şi proiectile cu smoal topit din pricina c roraă ţ ă ă ă izbucniser deodat mai multe incendii, timp în care oamenii sultanuluiă ă s paser gropi adânci pe sub zidurile groase, umplute apoi cu aşchii c roraă ă ă le d duser foc. în mai multe locuri, aceste cupă ă toare improvizate reuşiseră s crape pere ii, care acum se f râmi au ca pâinea uscat sub ploaiaă ţ ă ţ ă bolovanilor catapulta i din tab ra duşman . Templierii şi ioani iiţ ă ă ţ 1 reuşiser ,ă cu ajutorul providen ei, s reziste atacului asupra Por ii Sf. Anton, înainte deţ ă ţ a-i da foc şi de a se retrage. Turnul Blestemat n-a avut îns aceeaşi soart ,ă ă c ci - demn de numele pe care-l purta - ap r toriiacestuia capitulaser înă ă ă ă fa a invadatorilor sarazini, care p trunseser în cele din urm în cetate,ţ ă ă ă pecetluindu-i astfel soarta.

în toat acea înv lm şeal , abia mai puteai auzi ipeă ă ă ă ţ tele de agonie şi icnetele horc ite din gâtlejuri sângeă rânde, iar Martin, l sându-şi sabia jos,ă se uit disperat de jur-împrejur, în c utarea unei lic riri de speran , dar înă ă ă ţă sinea lui ştia prea bine c e-n van. Pierduser ara Sfânt . Asta era cruntulă ă Ţ ă adev r. Când îşi d du seama c to i vor fi probabil mor i pân în zori,ă ă ă ţ ţ ă spaima începu s -1 cuprind cu repeziciune. Nu se mai conă ă fruntaser până ă atunci cu o armat atât de numeroas şi, în ciuda furiei şi patimii ce-iă ă clocoteau în vene, atât el, cât şi ceilal i fra i erau sorti i pierzaniei.ţ ţ ţ

Nu mai trecu mult pân ce şi comandan ii s i ajună ţ ă ser la aceeaşiă concluzie. Cu inima strâns , auzi sunetul vechiului corn îndemnând cavaleriiă supravie uitori s p r seasc Templul şi s se retrag de pe meterezeleţ ă ă ă ă ă ă cet ii. Uitându-se febril şi dezorientat când la stânga, când la dreapta,ăţ întâlni privirea lui Aimard de Villiers, în ochii c ruia citi aceeaşi agonie şiă aceeaşi umilire care mocneau într-ai s i. Unul lâng cel lalt, îşi croir drumă ă ă ă cu s biile prin gloata ostil şi astfel reuşir s ajung înapoi între zidurileă ă ă ă ă Templului - un ad post relativ sigur.ă

Martin mergea imediat în urma celuilalt cavaler, care trecea ca fulgerul printre cetele îngrozite de locuitori ai cet ii, ad postite în spatele zidurilorăţ ă masive ale oraşului-fort rea . Ce le-a fost dat s vad în moă ţă ă ă mentul în care au intrat în marea sal de mese întrecea cu mult m celul la care Martină ă tocmai luase parte pe câmpul de lupt . William de Beaujeu, Marele Maestruă al Ordinului Cavalerilor Templieri, era întins pe una dintre mesele simple de lemn masiv, iar mareşalulPierre de Sevrey st tea în picioare lâng el, al turi de doi c lug ri. Fe eleă ă ă ă ă ţ lor îndurerate l sau s se în eleag foarte clar ce se întâmplase. Când ceiă ă ţ ă doi cavaleri ajunser în dreptul mesei, Beaujeu deschise ochii şi încerc s -ă ă ăşi ridice uşor capul, dar efortul îi smulse un icnet de durere. Martin îl privi n uc.ă

B trânul era livid, iar ochii-i erau injecta i. Privirile lui Martin alunecară ţ ă spre trunchiul r nitului, încercând s în eleag ceea ce vedea. Z ri în sfârşită ă ţ ă ă cap tul ornat cu pene al unei s ge i înfipte în lateralul platoşei lui Beaujeu.ă ă ţ inându-i coada sub ire într-o mân , Marele Maestru îi f cu un semn discretŢ ţ ă ă

cu cealalt lui Aimard, care se apropie de mas , îngenunche şi-i cuprinseă ă degetele într-ale sale.

- A venit vremea, murmur el cu o voce şoptit ce-i tr da durerea.ă ă ă Pleca i cu to ii. Domnul fie cu voi!ţ ţ

Martin nici nu auzi aceste cuvinte, c ci aten ia îi fuă ţ sese atras de cevaă ce observase la Beaujeu atunci când acesta deschisese gura s vorbeasc .ă ă Era vorba de limba b trânului, care deja se înnegrise. Sim i cum i se puneă ţ un nod în gât de furie când îşi d du seama c otrava să ă ăge ii începuse s -şiţ ă fac efectul. Acest om care-i îndruă mase pe to i ceilal i cavaleri, figura ceaţ ţ mai însemnat care-i modelase via a în cele mai mici detalii înc dină ţ ă copil rie, era acum pe moarte.ă

Surprinse privirea pierdut a b trânului c tre Sevrey, precum şi uşoaraă ă ă înclinare a capului, ca şi cum ar fi aprobat ceva. Mareşalul se îndrept c treă ă cel lalt cap t al mesei şi d du la o parte cuvertura de catifea, sco ând laă ă ă ţ iveal un mic cuf r încrustat, nu mai mare de trei palme în l ime. Martină ă ăţ nu-1 mai v zuse pân atunci. Cufundat într-o t cere mormântal , îl observă ă ă ă ă pe Aimard ridicându-se şi privind îndelung la cuf r, cu un aer solemn, apoiă îndreptându-şi ochii din nou spreBeaujeu. B trânul se uit şi el câteva clipe la cavaler, dup care închiseă ă ă iar şi pleoapele, începând s respire din ce în ce mai greu, cu un şuierat ceă ă nu prevestea nimic bun. Aimard se duse lâng Sevrey şi-1 îmbr iş , apoiă ăţ ă lu cuf rul şi p şi c tre ieşire f r s se uite înapoi. Trecând prin dreptul luiă ă ă ă ă ă ă Martin, spuse simplu:

-Urmeaz -m .ă ă

Martin avu un moment de ezitare şi privi spre Beaujeu şi mareşal. Ultimul d du din cap în semn de încuviin are. îl urm aşadar în grab peă ţ ă ă Aimard şi nu trecu mult pân s -şi dea seama c nu se îndreptau spreă ă ă tab ra duşman , ci spre cheiul cet ii.ă ă ăţ

- Incotro mergem ? întreb Martin.ăDar Aimard nu încetini pasul.- Templul Şoimului ne aşteapt . Gr beşte-te!ă ăMartin se opri brusc, nemaiîn elegând nimic.ţ-Vrei s spui c plec m ?ă ă ăîl cunoscuse pe Aimard de Villiers când îi murise tat l, la rându-i cavaler,ă

în urm cu cincisprezece ani, când el abia împlinise cinci. De atunci, Aimardă îi purtase de grij şi-i fusese mentor. Pentru Martin, el era un erou.ă Luptaser în multe b t lii împreun şi Martin considera c acum, cândă ă ă ă ă sfârşitul era atât de aproape, se c dea s mai lupte pentru o ukim dată ă ă ă unul al turi de cel lalt şi s moar împreun . Dar la asta nu se aştepă ă ă ă ă tase. Era o nes buin . Era... dezertare.ă ţă

Aimard se opri în cele din urm , îns doar pentru a-1 apuca pe Martin deă ă um r şi a-1 îndemna s mearg mai departe.ă ă ă

- Hai, n-avem timp de z bav , îi zise cu o voce poă ă runcitoare.- Nu vreau! ip Martin, împingându-i mâna cu dispre .ţ ă ţ-Trebuie.Martin sim i c -i vine r u şi fa a i se întunec în vreme ce-şi c utaţ ă ă ţ ă ă

cuvintele.- Eu n-am de gând s le întorc spatele fra ilor noştri! Nici acum... şiă ţ

niciodat ! b lm ji el.ă ă ăAimard oft adânc şi întoarse capul s mai priveasc o dat oraşulă ă ă ă

asediat. Pe cerul neguros al nop ii se conturau arcurile luminoase aleţ proiectilelor în fl c ri ce loveau cetatea din toate p r ile. Strângând cuf rulă ă ă ţ ă la piept, se întoarse furios şi f cu câ iva paşi hot râ i c tre Martin, astfel că ţ ă ţ ă ă acum se priveau în fa , de la o distan de numai câ iva centimetri, şi abiaţă ţă ţ atunci v zu tân rul cavaler c ochii prietenului s u lic reau umezi din priă ă ă ă ă -cina lacrimilor pe care se chinuia s le in în frâu.ă ţ ă

- Crezi c eu vreau s -i p r sesc ? şuier el şi vo- cea-i ascu it parcă ă ă ă ă ţ ă ă spintec aerul. Crezi c mi-e uşor s -1 p r sesc pe maestrul nostru şi să ă ă ă ă ă nu-i fiu al turi în ultimul lui ceas ? M cunoşti doar şi ştii c nu-i aşa.ă ă ă

Cu toate astea, Martin tot nu-şi g sea liniştea suă fleteasc .ă- Atunci... de ce plec m?ă- Ceea ce avem noi de înf ptuit e cu mult mai imă portant decât uciderea

acelor câini turba i, r spunse Aimard solemn. E esen ial pentru ca ordinulţ ă ţ nostru s d inuie şi de aici încolo. E vital pentru a ne asigura c nu se vaă ă ă alege praful de toat truda noastr . Acum, hai, gr beşte pasul.ă ă ă

Martin vru s mai zic ceva în semn de protest, dar expresia ferm de peă ă ă fa a lui Aimard era de neclintit, aşa c -şi plec fruntea resemnat, deşi nuţ ă ă convins, dând a în elege c îi va face voia, şi-1 urm îndeaproape.ţ ă ă

Toate celelalte galere reuşiser s plece înainte ca saă ă razinii s pună ă st pânire pe portul principal în urm cu o s pt mân , astfel încât nu maiă ă ă ă ă r m sese decât Templul Şoimului Vasul era supraînc rcat, dar înc maiă ă ă ă urcau la

bord fie sclavi, fie sergen i sau cavaleri ai ordinului. Martin era fr mântat deţ ă o sumedenie de nedumeriri şi întreb ri, dar n-avea timp acum s cauteă ă r spunsuri. Când se apropiar de chei, îl v zu pe c pitanul vasului, ună ă ă ă b rbat despre care nu ştia nimic altceva decât c -1 cheam Hugh, dar peă ă ă care, dup ştiin a lui, Marele Maestru îl aprecia în mod deosebit. Acestaă ţ observa de pe punte cu aten ie toat forfota şi-nv lm şeala dimţ ă ă ă prejur. Martin scrut mica ambarca iune de la pupa la prova, trecând cu vedereaă ţ peste catarg, şi-şi opri privirea la etrav , din a c rei lemn rie se conturaă ă ă capul sculptat al unei p s ri de prad care aproape c p rea vie, atât deă ă ă ă ă crâncen îi era c ut tura. Bucata de lemn care întruă ă ă chipa penajul p s riiă ă lucea în lic riri şov ielnice, când aurii, când de culoarea carminului, dară ă privind spre înaltul cerului, Martin îşi d du seama c acele culori vii seă ă datorau de fapt vâlv taiei care cuprinsese deja cetaă tea şi care se reflecta pe luciul unduios al apei, sc ldând vasul în culori de foc.ă

F r a-şi încetini pasul, Aimard îl strig de departe pe c pitan, careă ă ă ă st tea calm pe punte.ă

-A i înc rcat apa şi proviziile ?ţ ă- Le-am înc rcat.ă- Atunci l sa i deoparte ce mai ave i de luat şi ridiă ţ ţ ca i imediat ancora.ţîn câteva minute estacada era deja ridicat şi odgoaă nele desf cute, iâră

Templul Şoimului se preg tea s pă ă ăr seasc docul cu ajutorul vâslaşilor dină ă barcaz. Nu trecu mult şi supraveghetorul se f cu auzit, dând semă nalul sclavilor din galer , care imediat îşi cufundar vâslele în apele negre.ă ă Martin se uit apoi la vâslaşii din barcaz chinuindu-se s se ca ere pe punte,ă ă ţ dup care traser barcazul sus şi-1 fixar pe punte. în ritmul moă ă ă noton şi greoi al gongului, acompaniat de murmurulcelor mai bine de o sut cincizeci de vâslaşi intui i în lan uri, vasul prinseă ţ ţ ţ treptat vitez şi se îndep rt de ziă ă ă dul masiv ce înconjura Templul.

Odat ajuns în larg, o ploaie de s ge i se ab tu asuă ă ţ ă pra lui, în vreme ce marea se-nvolbur şi ea, vuind şi-mproşcând cu spum asemenea unuiă ă vulcan din pricina arbaletelor şi catapultelor duşmane, pe care sultanul le a intise asupra vasului fugar. Curând ieşi din raza lor de ac iune, aşa cţ ţ ă Martin se ridic şi privi înapoi că ătre cetatea aflat în dep rtare. P gâniiă ă ă st teau alinia i pe bastioanele oraşului, urlând şi hulind ca turba ii vasul ceă ţ ţ tocmai le sc pase. în urma lor domnea infernul, din care r sunau ipete deă ă ţ b rba i, femei şi copii, înso ite în fundal de r p itul necontenit al tobelor.ă ţ ţ ă ă

încetul cu încetul, vasul prinse vitez , ajutat şi de vântul de la pupa, iară vâslele ce-1 conturau pe ambele p r i se ridicau ritmic şi apoi muşcau scurtă ţ din ap cu o mişcare ager , aidoma zborului unei p s ri. La orizont, cerul seă ă ă ă înnegurase şi p rea greu şi amenin tor.ă ţă

Nu mai era nimic de f cut.ăCu mâinile înc tremurânde şi inima grea, Martin de Carmaux seă

întoarse încet şi şov ielnic cu spatele spre inutul s u de baştin , privind cuă ţ ă ă ochi goi înainte, la furtuna care-i aştepta în fa .ţă

1.La început nimeni nu-i observ pe cei patru c l re i care ieşir brusc deă ă ă ţ ă

pe aleile întunecate din Central Park.

To i ochii erau îndrepta i spre sud, la patru str zi distan de parc, undeţ ţ ă ţă sub luminile orbitoare ale reflectoarelor şi ale bli urilor aparatelor deţ fotografiat, un şir sinuos de limuzine oprise la bordur şi celebrit i eleă ăţ -gante sau simpli muritori coborau în fa a Muzeului Metropolitan.ţ

Era unul dintre acele evenimente grandioase şi somptuoase pe care niciun alt oraş n-ar fi putut s le oră ganizeze la fel de bine ca New York-ul, cu atât mai mult cu cât gazda era chiar Muzeul Metropolitan. Iluminat într-oă manier într-adev r spectaculoas şi preă ă ă v zut cu proiectoare ale c roră ă ă conuri de lumin se roteau pe cerul negru de aprilie, impun toarea cl direă ă ă sem na cu un imens far c l uzitor ridicat chiar în inima oraşului, şi careă ă ă lumina calea invita ilor printre coloaţ nele austere ce-i flancau fa adaţ neoclasic , str juit de un banner pe care era scris:ă ă ăCOMORILE VATICANULUI

Se purtaser nenum rate discu ii în leg tur cu amâă ă ţ ă ă narea evenimentului sau chiar anularea sa. Din nou, în urma unor rapoarte recente primite de la serviciile secrete, guvernul hot râse s ridice nivelulă ă de alert la portocaliu. Pe tot cuprinsul rii autorit ile locale şi celeă ţă ăţ federale fuseser avertizate s ia m surile de precaă ă ă u ie necesare. Astfel,ţ trupele G rzii Na ionale supraveă ţ gheau sta iile de metrou şi podurile, în timpţ ce poli ia lucra în schimburi de câte dou sprezece ore.ţ ă

Exista posibilitatea ca expozi ia - având în vedere tematica abordat - sţ ă ă fie expus unui mare pericol, în ciuda acestui fapt, voin a de fier a unoraă ţ avusese pân la urm câştig de cauz şi consiliul director al muzeuluiă ă ă votase în favoarea planului ini ial. Spectaţ colul avea aşadar s se derulezeă conform programului, demonstrând astfel înc o dat c metropola nu vroiaă ă ă s se team .ă ă

O femeie tân r cu coafur impecabil şi din i albi, str lucitori, st tea cuă ă ă ă ţ ă ă spatele la muzeu, preg tindu-se pentru a treia oar s -şi spun fraza deă ă ă ă început. Primele dou încerc ri nu-i reuşiser , dar se pricepuse de miă ă ă nune s par st pân pe situa ie şi uşor blazat , iar acum îşi lua meseria deă ă ă ă ţ ă reporter în serios, fixând obiectivul hot rât .ă ă

- Nu-mi amintesc când a g zduit muzeul ultima dat o petrecere la careă ă s fi fost invitate atât de multe celebrit i. F r -ndoial c un astfel deă ăţ ă ă ă ă eveniment n-a mai avut loc de la expozi ia de art maiaş , de acum câ ivaţ ă ă ţ ani, anun ea c tre camer în timp ce un b rbat solid, de vârst mijlocie,ţă ă ă ă ă coborî dintr-o limuzin la bra ul unei femei osoase, îmbr cate într-o rochieă ţ ă de sear albastr cu o m rime mai mic decât i-ar fi trebuit şi cu un modelă ă ă ă cam îndr zne pentru vârsta ei.ă ţ

- Şi iat -1 şi pe primar, al turi de frumoasa lui so ie, spuse reporteraă ă ţ dintr-o suflare, propria noastr familie regal , care bineîn eles c s-a l sată ă ţ ă ă aşteptat , aşa cum se obişnuieşte în cercurile mondene.ă

La fel de încrez toare în propriile-i afirma ii, femeia lu o min maiă ţ ă ă serioas şi ad ug :ă ă ă

- Publicul nu a v zut niciodat multe dintre arte- factele expuse aici înă ă aceast sear . Au fost p strate sub cheie timp de sute de ani, în galeriileă ă ă subterane ale Vaticanului, şi...

în acel moment, oamenii deja aduna i începur s fluiere şi s aplaudeţ ă ă ă din ce în ce mai tare, întrerupând-o în mijlocul propozi iei. Cu vocea pierit ,ţ ă îşi lu ochii de la obiectiv şi privi c tre zarva din mul ime.ă ă ţ

Şi-atunci îi v zu pe cei patru b rba i c lare.ă ă ţ ăCaii erau superbi, cu o inut dintre cele mai alese: falnici şi arogan iţ ă ţ

parc , suri sau murgi, cu coame boă gate şi cozi negre şi lungi. Dar nu ei, ci c l re ii atr se- ser de fapt aten ia şi interesul publicului.ă ă ţ ă ă ţ

Cei patru înaintau pe aceeaşi linie şi purtau armuri medievale identice, coifuri cu viziera l sat , c m şi de zale şi carâmbi cu bride metalice traseă ă ă ă peste pantalonii v tui i. Ar tau de parc tocmai se teleportaser dintr-o cuă ţ ă ă ă totul alt epoc . Şi ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, efectul era sporit deă ă s biile lungi care le atârnau la brâu, în teaca lor Iat . îns cel maiă ă ă neobişnuit lucru era c peste armur fiecare purta o mantie lung şi alb ,ă ă ă ă pe care era desenat o cruce de un roşu-sângeriu.ă

Caii mergeau acum la pas.Pe m sur ce cavalerii înaintau agale, ignorând cu des vârşire agita iaă ă ă ţ

din jur, mul imea se înfierbânta din ce în ce mai tare, sorbindu-i din priviri.ţ- Ei, dar ce-avem aici ? Se pare c Vaticanul şi conă ducerea muzeului au

scos to i aşii din mânec ast -sear ,ţ ă ă ăşi trebuie s recunoaştem c sunt extraordinari, nu-i aşa ? se entuziasmă ă ă reportera, mul umindu-se acum s treac de la observa iile culturale deţ ă ă ţ mai devreme la comentarii uşoare. Ce rumoare s-a iscat în mul ime!ţ

Caii ajunseser între timp în fa a muzeului, unde se întâmpl ceva bizar.ă ţ ă în loc s se opreasc acolo, se înă ă toarser încet pân ce se aliniar cu fa aă ă ă ţ spre intrare. Cu un semn uşor din pinteni, c l re ii îşi îndemnar caii să ă ţ ă ă urce pe trotuarul înalt. Continuându-şi apoi drumul nestingheri i, înaintarţ ă pân în dreptul arcadelor.ă

Stând mereu al turi unul de cel lalt, urcar ceremoă ă ă nios treptele abrupte, îndreptându-se hot râ i c tre ină ţ ă trarea principal .ă2

- Mam , nu mai pot s m in, exclam Kim cu o voce plâng cioas .ă ă ă ţ ă ă ăTess Chaykin îi arunc fiicei sale o privire încrună tat . De-abia apucaseră ă

s intre toate trei în incinta muzeului - ea împreun cu mama ei, Eileen, şiă ă cu Kim - şi Tess sperase s poat arunca în fug o privire la nuă ă ă meroasele exponate din untru înainte s -nceap disă ă ă cursurile pompoase, flec realaă f r rost şi toate celelalte formalit i inevitabile într-o astfel de ocazie. Dară ă ăţ trebuia s mai aştepte, dup câte se p rea. Kim se comporta ca orice copilă ă ă normal de nou ani, care se ab ine bine mersi, aşteptând parc dinadinsă ţ ă momentul cel mai nepotrivit pentru a-şi anun a nevoia disperat de aţ ă merge la toalet .ă

- Z u aşa, Kim!ăHolul gemea de lume, iar perspectiva de a-şi croi drum prin mul ime caţ

s-o duc pe Kim la toalet nu-i surâdea deloc lui Tess. Mama ei, care nuă ă f cea niciun efort s -şi ascund satisfac ia, zise într-un sfârşit:ă ă ă ţ

-O duc eu, tu ia-o înainte. Deşi trebuie s recunosc c o meri i din plin,ă ă ţ ad ug ea cu un zâmbet superior.ă ă22RAYMOND KHOURY

în loc de r spuns, Tess se strâmb scurt la maic -sa, dup care o priviă ă ă ă pe Kim şi-i zâmbi, cl tinând din cap. Ca de fiecare dat când era rost deă ă sup rare, mutrişoara aceea de copil cu ochii ei str lucitori şi verzi reuşi dină ă nou s-o înduioşeze.

- Ne vedem în sala mare, zise ea vânturându-şi amenin tor ar t torulţă ă ă pe sub nasul lui Kim. S nu care cumva s te pierzi de buni. Nu vreau s -ă ă ăncep s te caut în circul sta.ă ă

Kim morm i ceva şi-şi d du ochii peste cap, uşor exasperat . Tess leă ă ă privi disp rând în îmbulzeal , apoi se întoarse şi porni prin mul ime.ă ă ţ

Sala mare, de fapt imensul foaier al muzeului, era deja în esat deţ ă b rba i cu p r grizonat şi femei stră ţ ă ălucitoare. Costumele negre şi rochiile elegante de sear d deau tonul petrecerii şi oriunde te uitai vedeai numaiă ă invita i puşi la patru ace, aşa încât Tess ştia prea bine c face notţ ă ă discordant . Se sim ea nelalocul ei nu numai din cauza vestimenta iei, careă ţ ţ în contextul dat l sa mult de dorit, ci şi a disconfortului pe care-1 încercaă ştiindu-se inclus în aceeaşi categorie cu cei care se aflau în jurul ei,ă oameni cu care nu avea absolut nimic în comun.

Ceea ce nu ştia îns Tess era c to i acei oameni care o priveau nu-iă ă ţ analizau nici rochia neagr şi prea pu in elegant , cu pliseuri perfecte ce seă ţ ă terminau cu câ iva centimetri mai sus de linia genunchilor, nici stânjenealaţ ce-o cuprindea ori de câte ori lua parte la astfel de evenimente mondene plicticoase. Oamenii se uitau la ea şi-atât. întotdeauna se f cea remarcat ,ă ă ceea ce nu era deloc de mirare. P rul ei ondulat, care-i încadra fa a şi ochiiă ţ ageri de-un verde-cald, dându-i un aer seduc tor, avea darul de-a atrageă privirile. Nici silueta ferm şiăI ULTIMUL TEMPLIER23s n toas a femeii de treizeci şi şase de ani, cu alura ei nonşalant şiă ă ă ă mersul sinuos, nu era cu nimic mai prejos, dar cel mai atr g tor la Tess eraă ă faptul c nu p rea câă ă tuşi de pu in conştient de farmecul ei. Din nefericireţ ă îns pentru ea, întotdeauna se îndr gostise de cei mai nepotrivi i b rba i.ă ă ţ ă ţ Ajunsese chiar s se şi m rite cu unul - ultimul pe care-1 cunoscuse - oă ă greşeal pe care reuşise totuşi de curând s-o remedieze.ă

înaint în sal , unde se trezi înconjurat de frânturi ,de conversa ie şi deă ă ă ţ un murmur şters de voci al c ror ecou r suna surd între pere ii înc perii,ă ă ţ ă fiindu-i astfel imposibil s dea un sens anume sunetelor ce-o bombară dau din toate p r ile. Dup câte se p rea, acustica nu fusese pe lista priorit iloră ţ ă ă ăţ în planurile de construc ie a muzeului. Auzi la un moment dat frânturi dintr-ţun recital de muzic de camer şi, ghidâridu-se dup sunet, ajunse în fa aă ă ă ţ unui cvartet de coarde compus exclusiv din femei care, vârâte într-un colţ al s lii, cântau eneră gic la instrumentele lor, f r îns a se face auzite pe câtă ă ă ar fi trebuit, din cauza zgomotului. Salutându-i discret cu o simpl înclinareă a capului pe cei ce-i zâmbeau din mul ime, Tess îşi continu drumul trecândţ ă pe lâng nelipsiă tele aranjamente florale - mereu cu flori proaspete - marca Lila Wallace, precum şi prin fa a separeului special amenajat unde eraţ expus superba pies a lui Andrea della Robbia, care-i reprezenta peă ă Madona cu Pruncul în nuan e de alb şi albastru, şi care trona maţ iestuoasă deasupra tuturor celor prezen i. Nu era îns singurul exponat cu temţ ă ă religioas din cadrul expoziă iei, al turându-se multor altor opere în careţ ă Iisus era reprezentat al turi de Fecioara Maria şi care împodoă beau galeriile muzeului în acea sear .ă

Majoritatea obiectelor expuse erau închise în casete de sticl şi nu eraă nevoie s le priveşti de dou ori caă ă

24RAYMOND KHOURYs - i dai seama de valoarea lor inestimabil . Chiar şi pentru cineva ca Tess,ă ţ ă care nu era o persoan religioas , erau într-adev r impresionante, ba chiară ă ă o descumpăneau întrucâtva, şi pe m sur ce urca gr bit sc rile ce duceauă ă ă ă ă c tre sala exponatelor, inima începu s -i bat cu putere şi o ner bdareă ă ă ă crescând o cuprinse.ă

în untru se aflau piese de altar din Burgundia, din alabastru, frumosă împodobite şi reprezentând scene din via a Sfântului Martin, precum şi suteţ de crucifixe, majoritatea din aur şi b tute din belşug cu pietre preă ioase.ţ Unul dintre acestea, datând din secolul al Xll-lea, era de fapt o defens deă mors pe care fuseser sculpă ă tate mai bine de o sut de figuri. Mai erauă statuete de marmur şi racle din lemn care, deşi lipsite acum de boă g iileăţ pe care le ad postiser odinioar , r mâneau m ră ă ă ă ă turia vie a îndemân rii şiă priceperii meşteşugarilor medievali. Un pupitru de muzic în form deă ă vultur se în l a demn lâng un superb sfeşnic pascal de proveniă ţ ă enţă spaniol , înalt de aproape doi metri, care fusese adus chiar dină apartamentele papei.

în vreme ce se uita cu nesa la diversele minun ii expuse, o cuprinse unţ ăţ uşor sentiment de dezam gire. Niciodat în to i acei ani de munc şiă ă ţ ă cercet ri pe teren nu îndr znise s viseze c într-o bun zi va g si obiecteă ă ă ă ă ă de o valoare comparabil cu a celor peste care tocmai îşi plimbase privirile.ă Desigur c avusese şansa s c l toă ă ă ă reasc prin lume şi s cunoasc diferiteă ă ă culturi, una mai fascinant decât cealalt . Reuşise chiar s descopere câă ă ă -teva obiecte inedite care acum erau şi ele expuse în câteva muzee de pe glob, îns niciuna dintre s p turile ei nu scosese la lumin ceva destul deă ă ă ă important încât s fie pus la loc de cinste, în Galeria de Art Egiptean , deă ă ă exemplu, sau în cea de Art Primitiv .ă ăI ULTIMUL TEMPLIER25

Cine ştie,., poate daca n-aş fi renun at atunci... Dac-aş mai fi rezistatţ înc pu in.,. Dar îşi alung repede gândul din minte. Ştia foarte bine că ţ ă ă acea perioad din via a ei se încheiase, cel pu in pentru viitorul apropiat.ă ţ ţ Deocamdat trebuia s fie mul umit cu ce avea şi s înă ă ţ ă ă cerce s se bucureă de aceste minunate m rturii ale treă cutului din pozi ia resemnat aţ ă spectatorului satisf cut de ceea ce vede.ă

Iar priveliştea ce i se înf işa era într-adev r uluitoare. G zduirea unuiăţ ă ă astfel de eveniment fusese un privilegiu excep ional pentru Muzeulţ Metropolitan, întrucât aproape niciunul dintre obiectele trimise de la Roma nu mai fusese prezentat publicului larg pân atunci.ă

Dar asta nu însemna c toate exponatele erau din aur sau ornate cuă nestemate ce- i luau ochii.ţ

într-o vitrin din fa a ei, Tess observ un obiect aparent banal. P rea a fiă ţ ă ă un soi de dispozitiv mecanic, cam de m rimea unei maşini de scris, dar careă aducea mai degrab cu o cutie de aram . Avea o sumedenie de butoane peă ă partea din fa , în timp ce din lateral ieşeau mai multe pârghii şi pinioaneţă legate între ele. Nu prea se încadra în peisaj, înconjurat fiind de-atâta opulen .ţă

Dându-şi pe spate p rul lung, se aplec s -1 studiă ă ă eze mai bine. Tocmai îşi c uta catalogul când, deasuă pra siluetei ei reflectate pieziş în geamul vitrinei se contur o alta.ă

- Dac înc mai eşti în c utarea Sfântului Graal, va trebui s teă ă ă ă dezam gesc. Nu-i aici, îi zise o voce mor- mântal .ă ă

Şi cu toate c trecuser ani de când n-o mai auzise, o recunoscuă ă imediat, înainte chiar s vad fa a persoaă ă ţ nei care vorbise.

- Clive! exclam ea întorcându-se c tre fostul ei coleg. Ce mai faci ?ă ă Ar i tr snet.ăţ ă26RAYMOND KHOURY

Ceea ce nu era tocmai adev rat. Deşi nu avea cu mult peste cincizeci deă ani, Clive Edmondson ar ta mult mai b trân.ă ă

- Mersi. Dar zi-mi de tine. Tu ce mai faci ?- Sunt bine, îi r spunse ea dând uşor din cap. Şi cum mai merge treabaă

cu scotocirea mormintelor ?Edmondson îi ar t mâinile.ă ă- Ce s zic... Notele de plat pentru manichiur m termin , dar în restă ă ă ă ă

toate-s vechi. La propriu, chicoti el. Am auzit c te-ai angajat la Institutulă Manoukian.

-Mda.- Şi ? Cum e ?- A, e foarte bine, r spunse Tess.ăDar asta era o alt minciun . Faptul c reuşise s se angajeze laă ă ă ă

prestigiosul institut fusese o mare realizare pentru ea, dar lucrurile nu-i mai p reau la fel de încuă rajatoare dup ce apucase s vad ce înseamn să ă ă ă ă lucrezi acolo. Dar asemenea lucruri nu se spun, ele trebuie s r mână ă ă secrete, mai ales în cercul relativ restrâns al arheologilor, în care bârfa şi duplicitatea sunt la ordinea zilei. încercând s schimbe subiectul spreă lucruri mai pu in personale, zise:ţ

- Ştii, chiar mi-e dor de vremea când lucram cu voi pe teren.îşi d du seama c Edmondson nu crede o iot din ce-i spune, după ă ă ă

zâmbetul pe care acesta îl avea în col ul gurii.ţ- Ei, nu- i face griji, c n-ai pierdut nimic. N-am ajuns înc pe primaţ ă ă

pagin a ziarelor.ă- Nu-i vorba de asta, doar c ... bâigui ea, întorcân- du-se s arunce oă ă

privire fugar la obiectele care-i înă conjurau. Dac-am fi g sit şi noi m cară ă unul dintre obiectele de-aici! Oricare, nu conteaz ! îşi continu ea ideeaă ă privindu-1 cu un aer melancolic. Cum se face c noi n-am descoperită niciodat nimic de o asemenea valoare ?ăI ULTIMUL TEMPLIER27

- Nu ştiu, dar eu unul nu mi-am pierdut înc speă ran a. Tu eşti cea care aţ schimbat şaua c milei cu un scaun confortabil la birou, spuse el sarcastic.ă Ca s nu mai vorbim de muşte, c ldura infernal , nisipul fieră ă ă binte şi mâncarea - asta dac po i s-o numeşti aşa.ă ţ

- Doamne-Dumnezeule, mâncarea aia oribil ! râse Tess. Dac stau să ă ă m gândesc bine, parc nu-mi mai e chiar aşa dor.ă ă

- Dac te hot r şti s te întorci, s ştii c te aştepă ă ă ă ă ă t m cu bra eleă ţ deschise.

Tess avu o uşoar tres rire nervoas . Se gândise şi ea de nenum rateă ă ă ă ori la asta.

- Nu, nu cred c-o voi face. Cel pu in, nu deocamdat .ţ ăEdmondson afiş un rânjet for at.ă ţ- O s avem mereu pe aproape o lopat cu numele t u scrijelit pe ea,ă ă ă

aşa s ştii, îi spuse cu o voce plat , care numai entuziast nu p rea. Apoi,ă ă ă ă pentru câteva momente, se aşternu între ei o linişte stânjenitoare. Auzi, relu el, am în eles c au deschis un bar dr gu în Sala Egiptean şi zice-seă ţ ă ă ţ ă c au pe cineva care se pricepe s prepare un cocktail ca lumea. Hai s - iă ă ă ţ fac cinste.

- Ia-o tu înainte şi te ajung din urm , eu trebuie s le aştept pe mama şiă ă pe Kim.

- A, sunt şi ele cu tine ?-Da.- O, i-auzi! Trei genera ii Chaykin în aceeaşi încţ ăpere! Asta trebuie s fieă

tare interesant!- S nu zici c nu i-am zis.ă ă ţ- Am luat la cunoştin , zise Edmondson dând din cap amuzat şiţă

dep rtându-se încetişor. Hai c ne vedem mai târziu. S nu cumva s te-ă ă ă ăascunzi de mine.

Afar , sub arcadele de la intrare, atmosfera era electric . Cameramanulă ă se chinuia s prind unghiulă ă28propice din care s poat filma f r a fi îmbrâncit de mul imea ce aplaudaă ă ă ă ţ frenetic şi exclama la unison, zăd rnicind orice efort al reporterei de a seă face auzit în timpul transmisiei în direct. Rumoarea crescu brusc înă momentul în care un b rbat scund, dar bine f cut, îmă ă br cat în uniformaă cafenie a paznicilor de la for ele de securitate îşi p r si postul şi se îndreptţ ă ă ă cu paşi gr bi i c tre cei patru c l re i care, dup toate aparen ele, aveauă ţ ă ă ă ţ ă ţ inten ia de a p trunde în muzeu.ţ ă

Deşi nu se uita decât cu coada ochiului, camera- manul îşi d du seamaă c lucrurile nu decurgeau conă form planului. Mersul hot rât al ofi erului şiă ţ gesturile sale sigure şi precise ar tau c acesta nu era deloc de aceeaşiă ă p rere cu cei patru cavaleri.ă

Odat ajuns în dreptul lor, agentul îşi ridic mâna dreapt cu o mişcareă ă ă ferm pentru a le semnala s se opreasc , blocându-le calea. Cavalerii îşiă ă ă strunir caii, dar animalele începur s sfor ie şi s dea nervos din coă ă ă ă ă pite, v dit nemul umite c erau inute în frâu pe sc ri.ă ţ ă ţ ă

Se anun a deci o disput . De fapt, dup câte observa operatorul,ţ ă ă b rbatul în uniform vorbea cam de unul singur, c ci niciunul dintreă ă ă cavaleri nu reac iona în vreun fel la cuvintele sale.ţ

într-un final îns , unul dintre ei lu atitudine. Cu gesă ă turi domoale, studiate, aidoma unui actor de teatru, cavalerul care se afla în imediata vecin tate a ofi erului, un munte de om, îşi scoase sabia din teac şi oă ţ ă ridic deasuă pra capului, generând un nou ropot de aplauze şi bli uriţ incandescente. inea sabia nemişcat , cu amândou mâiŢ ă ă nile, cu privirea a intit înainte şi f r s se clinteasc .ţ ă ă ă ă ă

Deşi atent la obiectiv, cameramanul se uita cu coada ochiului şi la ce se mai întâmpla în jur, aşa încât z ri un am nunt interesant. Gr bit, mută ă ă ă imaginea pe chipul ofi erului.ţI ULTIMUL TEMPLIER 28

Ce i se citea omului pe fa a ? Jen f Sau poate conţ ă sternare f Abia mai apoi îşi d du seama c acea expresie nu tr da altceva decât team .ă ă ă ă

Mul imea era în delir, aplaudând şi ova ionând feţ ţ bril. Instinctiv, cameramanul m ri uşor planul, ca s -1 includ în cadru şi pe c l re .ă ă ă ă ă ţ

Exact în acel moment cavalerul îşi coborî brusc sabia, al c rei t işă ă str luci cu lic riri amenin toare în luă ă ţă mina artificial înainte de a izbi eastaă ţ b rbatului pu in mai jos de ureche dintr-o singur mişcare perfect ară ţ ă cuit ,ă cu o for şi o vitez suficiente pentru a spinteca oasele şi carnea.ţă ă

în secunda imediat urm toare din mul ime se auzi un murmur generală ţ de uimire, care în curând se transform în urlete isterice de groaz ceă ă r sunau adânc în negura nop ii. Cel mai tare dintre to i îns zbiera coă ţ ţ ă lega sa, reportera, care-1 apucase strâns de bra şi nu-i mai d dea drumul,ţ ă motiv pentru care imaginea începu s -i joace în obiectiv, pân cândă ă cameramanul îi f cu vânt cu cotul ca s poat filma mai departe.ă ă ă

Capul ofi erului c zu greoi la p mânt şi-ncepu s se rostogoleasc hidosţ ă ă ă ă pe sc rile de la intrare, l sând în urma lui o dâr roşiatic de sânge. Şi după ă ă ă ă un r să timp ce p ru o eternitate, trupul decapitat se pr buşi inert într-oă ă parte, împroşcând cu sânge de jur-împrejur, ca o artezian .ă

Tinerii din primele rânduri ipau şi ei cât îi inea gura, îmbulzindu-se sţ ţ ă fug cât mai departe şi c lcân- du-se în picioare, în timp ce al ii, afla i maiă ă ţ ţ în spate, nu în elegeau prea bine ce se întâmpl şi-n loc s fug seţ ă ă ă înc p ânau s înainteze, convinşi fiind c ratau ceva nemaiv zut. Curândă ăţ ă ă ă se iscar o-nv lm şeal şi-o busă ă ă ă culad din care nu mai r zb tea nimică ă ă altceva decât urlete îngrozite de durere şi spaim .ă30RAYMOND KHOURY

Ceilal i trei cai începur s dea semne de ner bdare, dând n r vaş dinţ ă ă ă ă ă copite şi tr gând de h uri într-o parte. Atunci unul dintre cavaleri strig : -ă ăţ ă înainte, înainte!

C l ul ofi erului d du primul pinteni calului, care porni în galop c treă ă ţ ă ă uşile larg deschise ale intr rii prină cipale. Ceilal i trei pornir la fel de iute,ţ ă urmându-1 îndeaproape.3

Din sala mare a muzeului, Tess auzi ipetele de afar şi-şi d du imediatţ ă ă seama c se-ntâmpl ceva exă ă trem de grav. Nici nu apuc bine s seă ă întoarc spre intrare c z ri primul cal n v lind pe uş , printre buă ă ă ă ă ă c i deăţ sticl spart şi aşchii ce s reau în toate p r ile, aducând în urma lui totă ă ă ă ţ haosul de-afar . în curând, mul imea aşezat şi calm a invita ilor elegan iă ţ ă ă ţ ţ se transforma într-o gloat atavic , în al c rei vârtej ameă ă ă itor b rba i şiţ ă ţ femei deopotriv se îmbrânceau şi se împingeau care mai de care, ipândă ţ şi-ncercând s fug din calea cailor în galop.ă ă

Trei dintre c l re i d dur iama prin mul ime f r s se uite în stânga şi-ă ă ţ ă ă ţ ă ă ăn dreapta, lovind vitrinele cu sabia pân ce le f cur nd ri şi c lcândă ă ă ţă ă ă nestingheri i sub coţ pitele cailor atât cioburile, cât şi exponatele sparte sau distruse în totalitate.

Tess se trezi luat pe sus în momentul în care zeci de oaspe i încercară ţ ă s -şi croiasc drum spre ieşire. împins într-o parte, îşi arunc privirea prină ă ă ă sal , c utându-le pe mama ei şi pe Kim. Unde-orfi ? Nu le vedea nic ieri. Laă ă ă dreapta, la o distan apreciabil , caii se-nvârteau şi seţă ă32RAYMOND KHOURYroteau întruna, distrugând tot ce le st tea în cale, fie exă ponate, fie invita i,ţ pe care îi izbeau de pere i sau îi proţ iectau direct în vitrine, şi ale c roră urlete şi gemete de durere r sunau în sala spa ioas . Printre victime, Tess îlă ţ ă z ri şi pe Clive Edmondson, pe care unul dintre cai îl izbi violent înă momentul în care f cu un pas înapoi, aruncându-1 într-o parte.ă

Caii sfor iau nervoşi, cu spume la bot, cu n rile umă ă flate, iar c l re ii seă ă ţ aplecau şi, iu i de mân , apucau diţ ă verse obiecte str lucitoare de peă rafturile sparte, îndesându-le în sacii ag a i de şei. în dreptul intr rii,ăţ ţ ă mul imea înnebunit ce încerca s ias împiedica eforţ ă ă ă turile poli iştilor de aţ p trunde în incint , for ele de oră ă ţ dine v zându-se neputincioase în fa aă ţ gloatei disperate.

La un moment dat, unul dintre cai se întoarse brusc, lovind din lateral o statuie a Fecioarei Maria, care c zu pe podea şi se f cu nd ri. Copiteleă ă ţă ă calului trop ir peste r m şi e, zdrobind în cele din urm şi bucata careă ă ă ă ţ ă mai p stra intacte mâinile Fecioarei, împreunate pentru rug ciune. îi veniă ă apoi rândul unei frumoase tapiserii, care fu smuls din perete şi c lcat înă ă ă picioare nu numai de cei patru cai, ci şi de oameni. Mii şi mii de ochiuri lu-crate cu o str danie minu ioas , rupte şi deşirate în doar câteva clipe. Urmă ţ ă ă apoi o alt vitrin , din care în momentul pr buşirii âşni o mitr episcopală ă ă ţ ă ă în nuan e de alb şi auriu, al turi de cioburi de sticl , şi se pierdu şi ea înţ ă ă îmbulzeal , înso it la doar câteva secunde de o tog în culori asortate,ă ţ ă ă care pluti un timp uşoar prin aer, asemenea unui covor fermecat, pân s -ă ă ăşi g seasc sfârşitul tot sub t lpile necru toare ale mul imii.ă ă ă ţă ţ

Tr gându-se gr bit din calea c l re ilor, Tess privi spre cap tulă ă ă ă ă ţ ă coridorului, pe la jum tatea c ruia îl v zu pe cel de-al patrulea cavaler, iară ă ă undeva mai în spate, tocmai la cel lalt cap t, z ri o alt gr mad deă ă ă ă ă ă oameniI ULTIMUL TEMPLIER33- parc şi mai mare - care fugeau care-ncotro, refugi- indu-se pe undeă puteau. Le c ut din nou cu privirea pe fiica şi pe mama ei. Unde-or fi? Auă ă p it oare ceva f Se chinuia s se uite cât mai atent la fe ele din mul ime,ăţ ă ţ ţ doar-doar le va putea desluşi figurile cunoscute, dar degeaba. Nu erau acolo.

Auzind undeva în spate o voce autoritar , Tess se întoarse brusc şiă observ c for ele de ordine reuşiser pân la urm s r zbeasc prină ă ţ ă ă ă ă ă ă mul imea bezmetic ce se-nghesuia s ias . Cu armele scoase şi strigândţ ă ă ă unul la cel lalt ca s acopere vacarmul din untru, poli iştii erau pe punctulă ă ă ţ de a-1 încercui pe unul dintre cei trei c lă ăre i, care îns scoase iute de subţ ă mantia alb o arm de mici dimensiuni. Din instinct, Tess se ghemui laă ă podea şi-şi acoperi capul cu mâinile, dar nu înainte de a-1 vedea pe cavaler rotindu-şi arma dintr-o parte într-alta şi slobozind un prim ropot de gloan eţ al c ror zgomot sec umplu înc perea. în secunda urm toare vreo zeceă ă ă

oameni c zur la podea, inclusiv poli iştii, buc ile de sticl şi vitrineleă ă ţ ăţ ă sparte din jurul lor fiind acum împroşcate cu sânge.

înc chircit pe jos şi cu inima b tându-i s -i sparg pieptul, Tess încercă ă ă ă ă ă din r sputeri s stea neă ă mişcat , deşi ceva dinl untrul ei o îmboldea s se riă ă ă -dice şi s-o ia la fug . Observ c doi dintre cavaleri ineau acum şi ei înă ă ă ţ mân arme automate asem nă ă ătoare cu cea pe care tovar şul lor tocmai oă folosise. Gloan ele se loveau de pere i şi apoi ricoşau, sporind haosul,ţ ţ panica şi nebunia din untru. Unul dintre cai f cu pe neaşteptate un pasă ă înapoi, dezechilibrându-şi c l re ul, ale c rui bra e fluturar nesigure prină ă ţ ă ţ ă aer în timp ce automatul se desc rc într-o ploaie de gloan e care nimeriră ă ţ ă mai întâi partea de sus a peretelui, apoi tavanul, distrugând modelele ornamentale şi muşcând34RAYMOND KHOURYdin tencuiala ce c dea buc ele-buc ele peste capetele invita ilor care fieă ăţ ăţ ţ se fereau, ascunzându-se pe unde puteau, fie urlau speria i.ţ

Pitit în spatele unei vitrine, Tess trase cu ochiul s vad ce se întâmpl ,ă ă ă ă în vreme ce mintea îi lucra febril analizând posibilele c i de sc pare. Laă ă dreapta ei, dup trei rânduri de exponate, z ri o uş ce d dea într-o altă ă ă ă ă galerie, aşa încât se for s -şi urneasc picioarele amorţă ă ă ite şi se-ndreptţ ă într-acolo cu paşi m run i şi repezi.ă ţ

Tocmai când era în dreptul celui de-al doilea rând, îl v zu pe al patruleaă cavaler venind direct c tre ea. Se feri din calea lui l sându-se în jos, dară ă urm rindu-1 cu priviri furişe cum se avânta nestingherit printre rânduă rile de exponate înc intacte, de parc n-ar fi avut nicio leg tur cu dezastrul şiă ă ă ă isteria provocate de ceilal i trei.ţ

La mai pu in de doi metri distan , c l re ul îşi struni calul şi se opriţ ţă ă ă ţ brusc, şi Tess aproape c sim i respira ia sacadat a animalului sc ldându-iă ţ ţ ă ă tâmplele. Se l s atunci la p mânt, lipindu-se de vitrina din fa a ei, de careă ă ă ţ îşi încleştase mâinile de parc-ar fi fost ultima ei salvare, încercând s -şi maiă domoleasc b t ile iu i ale inimii. Nu-şi ridic privirea decât atunci cândă ă ă ţ ă z ri silueta cavalerului reflectat în vitrinele din jur, drept şi neclintit în şa,ă ă cu zalele şi cu mantia lui alb . P rea preă ă ocupat de o vitrin anume, pe careă o privea cu interes.

Era cea pe care o studiase şi Tess când se întâlnise cu Clive Edmondson.Amu it şi îngrozit , îl privi pe cavaler cum îşi scoate sabia din teac , oţ ă ă ă

ridic deasupra capului, izbeşte vitrina cu putere, f când-o nd ri şiă ă ţă ă umplând podeaua cu un covor de cioburi fine. Apoi, vârând sabia înapoi în locaşul ei, c l re ul se aplec uşor în şa, lu cutia aceea ciudat cu butoaneă ă ţ ă ă ă şi pârghii şi o inu în mâini pentru câteva momente, contemplând-o parc .ţ ăI ULTIMUL TEMPLIER35

Deşi abia mai respira, în ciuda instinctului de conservare pe care credea s -1 posed , Tess sim ea c treă ă ţ ă buie s vad ce se petrece. Neputându-şiă ă înfrânge curiozitatea, se aplec într-o parte a vitrinei şi-şi scoase capul doară atât cât s poat trage cu coada ochiului.ă ă

B rbatul se uit captivat la bizarul mecanism înc vreo câteva secunde,ă ă ă cu venera ie parc , dup care murţ ă ă mur câteva cuvinte, abia audibile.ă

- Veritas vos libera...

Tess îl privi fascinat şi parc era în trans luând parte la acest rituală ă ă tainic, dar atât ea, cât şi cavalerul fur brusc trezi i din reveria lor de ună ţ nou ropot de gloan e.ţ

C l re ul îşi trase calul de c p stru, întorcându-1 spre Tess, şi ochii s i,ă ă ţ ă ă ă deşi umbri i de viziera coifului, îi întâlnir pentru o clip pe ai ei. Ea sim iţ ă ă ţ cum i se opreşte inima în piept şi se ghemui şi mai mult, paralizat deă spaim . Calul începu apoi s trop ie c tre ea, îndreptân- du-se direct spreă ă ă ă ascunz toarea ei, exact spre ea...ă

O dep şi îns scurt şi, chiar în momentul în care trecea prin dreptul ei, îlă ă auzi pe c l re strigându-le celorlal i:ă ă ţ ţ

- Haide i! Plec m!ţ ăRidicându-se în picioare, Tess îl v zu pe cavalerul solid care tr seseă ă

primul gonindu-i de la spate pe câ iva oameni pe care-i izol într-un col alţ ă ţ s lii, în dreptul sc rilor. Printre ei, Tess îi recunoscu pe arhiepiscopul deă ă New York, pe primar şi pe so ia acestuia. C petenia f cu un semn discretţ ă ă din cap şi-atunci cavalerul d du pinteni calului şi se avânt în mica mul imeă ă ţ însp imână tat , o apuc pe femeia care încerca în van s se împotriă ă ă vească şi o ridic în şa f r efort. îi intui apoi pistolul la tâmpl , moment în care eaă ă ă ţ ă amu i, cu gura înc deschis într-un ip t f r glas.ţ ă ă ţ ă ă ă36RAYMOND KHOURY

Speriat şi înfuriat , dar f r nicio putere, Tess îi privi pe cei patruă ă ă ă îndreptându-se spre ieşire. Cavalerul care se afla în frunte, singurul care nu avea arm , era toă todat singurul care nu avea legat de şa un sac umplut cuă exponate. Şi-n vreme ce c l re ii galopau prin galeă ă ţ riile muzeului, Tess se ridic în picioare şi-şi croi drum printre cioburi, în c utarea mamei şi a fiiceiă ă ei.

Cavalerii n v lir pe uşile muzeului, în lumina vie a reflectoarelor. înă ă ă ciuda ipetelor celor speria i şi a gemeţ ţ telor r ni ilor, brusc se l s o t cereă ţ ă ă ă spart doar de câteva strig te - voci de b rba i, ale poli iştilor mai cuă ă ă ţ ţ seam , lansând ordine scurte: „Nu mai trage i!"... „ostatic "... „Nu maiă ţ ă trage i!"ţ

Cei patru cavaleri coborâr treptele, cel cu ostatica protejat în spateleă celorlal i trei. înaintau cu mişc ri raţ ă pide, dar nu gr bite, impasibili la auzulă sirenelor de poli ie care se apropiau, şi în câteva clipe disp rur înţ ă ă întunericul din Central Park.4

Sean Reilly st tea în capul sc rilor de la intrarea în muzeu, atent s nuă ă ă treac dincolo de zona marcat de poli ie cu banda specific galben cuă ă ţ ă negru. îşi trecu mâna prin p rul scurt şi castaniu în timp ce studia conturulă trasat cu cret pe pavaj, acolo unde z cuse corpul decapitat al paznicului.ă ă Urm apoi cu privirea dâra de sânge întrerupt , care se-ntindea în jos peă ă sc ri pân într-un punct unde un marcaj oval de dimensiuă ă nile unei mingi de baschet semnala locul pân unde se rostogolise capul.ă

Nick Aparo veni şi el lâng colegul s u şi privi deă ă senele de dup um rulă ă acestuia. Avea o fa rotund , un început de chelie, şi era cu zece ani maiţă ă în vârst deă cât Reilly, care avea treizeci şi opt de ani. Era un b rbat cu oă înf işare comun * de statur potrivit şi nu foarte solid. Avea acel tip deăţ ă ă ă tr s turi pe care le puteai uita cu uşurin chiar în timp ce discutai cu el, ună ă ţă

lucru extrem de util pentru un agent şi de care se folosise cu mare succes în to i acei ani de când se cunoşteau. întocmai ca Reilly, peste costumulţ elegant şi negru purta un pardesiu bleumarin larg, pe spatele c ruia erauă imprimate cu38RAYMOND KHOURYalb trei litere de-o şchioap : FBI. Privind marcajele disă parate gura i se schimonosi într-o grimas de dezgust.ă

- Nu cred c -i va fi foarte greu medicului legist s -şi dea seama ce s-aă ă petrecut aici, zise el.

Reilly îl aprob dând uşor din cap. Nu-şi putea deză lipi ochii de pe conturul oval unde fusese capul paznicului, în dreptul c ruia nu se maiă vedea acum decât o b ltoac de sânge negru şi închegat. De ce oare, se înă ă -treb el, s mori împuşcat sau înjunghiat pare mult mai pu in înfricoş toră ă ţ ă decât s i se reteze capul ? îi trecu apoi prin minte c , de fapt, în uneleă ţ ă p r i ale lumii decaă ţ pitarea reprezint înc procedura standard de execu ieă ă ţ oficial . Mai precis, în acele ri din care proveneau teă ţă roriştii ale c roră inten ii puseser for ele de ordine ameţ ă ţ ricane pe jar, preg tite s intervină ă ă în caz de nevoie; terorişti în c utarea c rora Reilly îşi petrecea zilele şiă ă nop ile deopotriv .ţ ă

Se întoarse c tre Aparo.ă- Ce se mai aude în leg tur cu so ia primarului ?ă ă ţDup ultimele informa ii, aceasta fusese abandonată ţ ă

în parc, împreun cu cei patru cai.ă- A, e doar în stare de şoc. Cred c egoul ei e mult mai r nit decât dosul.ă ă- Numai bine s-a nimerit şi cu alegerile care bat la uş . Ar fi p cat s nuă ă ă

se speculeze pe seama r nilor să ă tora ! P i, degeaba s fi suferit femeia ?ă ă zise Reilly ui- tându-se de jur-împrejur, înc zguduit de ceea ce seă petrecuse cu ceva timp înainte exact în locul unde st tea el acum.ă

- Tot n-avem nicio veste de la filtrele rutiere ?Pe o raz cam de zece str zi de jur-împrejurul muă ă zeului fuseseră

instalate bariere şi filtre în trafic, iar accesul în şi din Manhattan pe poduri sau prin tuneluri fusese şi el oprit.I ULTIMUL TEMPLIER39

- Nimic. Tipii ştia ştiau foarte bine ce fac. N-au veă nit aici s aştepteă taxiul.

Reilly încuviin . Da. Profesionişti. Au lucrat ca la carte.ţăNemaipomenit!De parc în ziua de azi trebuie s fii profesionist ca s distrugi! Amatoriiă ă ă

se pricep la fel de bine s fac pră ă ăp d. Nu- i trebuie decât câteva lec ii deă ţ ţ zbor sau un camion plin de îngr ş mânt chimic, la care mai adaugi o doză ă ă de nebunie sau de tendin e sinucigaşe - de care lumea nu duce deloc lips ,ţ ă dup câte se pare.ă

în timp ce-şi plimba ochii în t cere peste scena deă vastat , sim i cum îlă ţ cuprinde un sentiment crescând de frustrare şi furie. Caracterul întâmpl toră al acestor acte nes buite şi mortale şi mai ales tendin a lor aparent de aă ţ ă se produce atunci când victimele se aşteapt cel mai pu in nu încetau s -1ă ţ ă revolte şi totodat s -1 uimeasc . Cu toate astea, era ceva ciudat înă ă ă

leg tur cu scena din fa a lui, ceva ce-1 nedumerea. îşi d du seama c eraă ă ţ ă ă straniu de detaşat, stând acolo şi tot întorcând lucrurile pe-o parte şi pe alta. Parc totul era dintr-o dat mult prea extrem, prea venit din alt lumeă ă ă ca s fie adev rat şi credibil, mai ales dup scenariile negre şi dezasă ă ă truoase pe care le tot discutase cu colegii s i în ultimii ani. Se sim ea ca un copilă ţ intuit locului f r voia lui undeva în afara arenei circului, şi a c rui aten ieţ ă ă ă ţ

la principala atrac ie a spectacolului era constant distras de o altţ ă ă reprezenta ie neîn eleas şi confuz . Dar, deşi aceast senza ie îl deranja, îiţ ţ ă ă ă ţ era şi recunosc tor întrucâtva, ceea ce îl enerva într-o mare m sur .ă ă ă

Lucrând ca agent special şi coordonator zonal al Unit ii pe Probleme deăţ Terorism Intern din cadrul FBI, b nuise c departamentul s u va fiă ă ă îns rcinat cu rezolvarea cazului din momentul în care r spunsese laă ă40RAYMOND KHOURYtelefonul primit de la sediu. Lua ca pe o provocare şi un exerci iu al min iiţ ţ munca minu ioas de a coordona acţ ă tivitatea zecilor de agen i şi ofi eri deţ ţ poli ie pe care-i avea în subordine, al turi de criminalişti, tehnicieni deţ ă laborator, psihologi, fotografi şi mul i al ii. F cea ceea ce-şi doriseţ ţ ă dintotdeauna s fac .ă ă

Şi dintotdeauna sim ise c munca lui ar putea l sa ceva în urm . Maiţ ă ă ă bine spus, era convins c str daniile sale servesc la ceva, c nu se zbate înă ă ă zadar.

Aceast încredere în sine i se dezvoltase pe vremea când era student laă drept. Sim ise înc de pe-atunci c lumea e plin de nedrept i - iarţ ă ă ă ăţ moartea tat lui s u, pe când el avea doar zece ani, fusese o dureroasă ă ă dovad în acest sens - şi vroia s-o poat transforma într-un loc mai bun,ă ă dac nu pentru el, m car pentru ceilal i. Doă ă ţ rin a i se întip rise definitiv înţ ă suflet într-o zi când, în timp ce studia şi se preg tea s scrie o lucrareă ă despre o crim pe motive rasiale, participase la o adunare a sus iă ţ n toriloră suprema iei rasei albe. Evenimentul avusese un impact major asupra luiţ Reilly, care sim ise c în acea zi privise r ul în fa ; începând de atunci îlţ ă ă ţă mânase nevoia de a în elege fenomenul mult mai în profunţ zime, pentru ca mai apoi s poat lupta împotriva lui cu eficacitate.ă ă

Planurile sale ini iale nu se-mpliniser îns aşa cum îşi dorise. Subţ ă ă influen a idealismului tinere ii, luase hot rârea s devin pilot. Ideea de aţ ţ ă ă ă lupta împotriva răului din cabina unui Tomcat metalizat îi p ruse la înceă put genial . Din fericire, Reilly era exact tipul de recrut de care Marinaă american avea nevoie. Din nefericire îns , ei aveau cu totul alte planuriă ă pentru el. Marina era plin de tineri pilo i care de-abia aşteptau să ţ ă manevreze un Top Gun, şi deci nu de pilo i duceau ei lips , ci deţ ăI ULTIMUL TEMPLIER41avoca i. Superiorii s i încercar în fel şi chip s -1 conţ ă ă ă ving s se înscrie înă ă Corpul Judec toresc şi într-o prim faz ideea chiar îi surâsese lui Reilly, dară ă ă pân la urm renun ase şi îşi concentrase în schimb aten ia asuă ă ţ ţ pra examenului de barou în urma c ruia ar fi ob inut dreptul de practic înă ţ ă Indiana.

îns înc o dat destinul îi deschisese o nou poart , de data aceastaă ă ă ă ă f r cale de întoarcere, atunci când în incinta unui butic cu c r i la mâna aă ă ă ţ

doua se întâlnise din întâmplare cu un agent FBI pensionat, care de-abia aştepta s -i povesteasc despre munca lui. Omul îl încurajase s -şi cauteă ă ă de lucru în cadrul FBI şi, îndat ce trecuse examenul de barou, Reilly se duă -sese s -şi depun dosarul. Ştia c şi-a g sit menirea, deşi mama lui nu eraă ă ă ă prea încântat de faptul c fiul ei îşi tocise coatele timp de şapte ani peă ă b ncile univeră sit ii pentru ca acum s se mul umeasc cu o slujb pe careăţ ă ţ ă ă ei îi pl cea s-o descrie ca „tot un fel de poli ist, dar de un rang mai înalt".ă ţ

Nu trecuse nici m car un an de când lucra în biroul s u din Chicago,ă ă înghesuit ca orice încep tor într-un cotlon strâmt şi întunecos, f când deă ă paz şi patrulând str zile în urm rirea vreunui ho sau a vreunei bande deă ă ă ţ trafican i de droguri, când într-o zi, mai precis pe data de 26 februarieţ 1993, lucrurile luaser o întorsă ătur neaşteptat . Era ziua când în parcareaă ă de la World Trade Center avusese loc un atentat cu bomb , în urma c ruiaă ă şase oameni muriser şi peste o mie fuseser ră ă ăni i. Atentatorii pl nuiserţ ă ă de fapt s pr buşeasc unul dintre turnuri peste cel lalt şi totodat să ă ă ă ă ă declanşeze un nor de cianur . Singurul lucru care le încurcase planuă rile a fost de ordin financiar, c ci nu mai avuseser bani suficien i pentru a-şiă ă ţ duce inten iile la bun sfârşit. Nu avuseser suficiente canistre pentru aţ ă detona bomba42RAYMOND KHOURYcare, în afara faptului c nu ar fi avut oricum puterea necesar pentruă ă scopul menit, fusese fixat şi pe coă loana nepotrivit , şi anume una care nuă f cea parte din structura de rezisten a turnului.ă ţă

Atacul, deşi eşuat, a constituit un puternic semnal de alarm pentruă for ele de securitate. Fusese dovada vie a faptului c un grup de terorişti deţ ă joas spe şi nu foarte dota i din punct de vedere tehnic putea, chiar cuă ţă ţ resurse financiare limitate, s produc pagube însemnate. Din acea zi,ă ă toate agen iile de informa ii şi securitate începuţ ţ ser s ia m suriă ă ă administrative de realocare a fondurilor în vederea prevenirii acestui nou tip de amenin are.ţ

Aşa se face c , la mai pu in de un an de când Reilly intrase în rândurileă ţ Biroului, devenise coordonator zonal la sucursala din New York, care avea o veche reputa ie de cel mai nepotrivit loc de munc , din pricina nivelului deţ ă trai foarte ridicat, a frecventelor blocaje în trafic, precum şi din cauz c ,ă ă dac vroiai s stai într-un apartament ceva mai mare decât o debara, eraiă ă obligat s - i cau i o locuin în afara oraşului. Dar având în veă ţ ţ ţă dere c Newă York oferise dintotdeauna mult mai mult agita ie şi ac iune decât oricareă ţ ţ alt oraş, a fi detaşat la filiala newyorkez era visul oric rui tân r şi naivă ă ă agent special. Aşa fusese şi Reilly când Biroul îl trimise s luă creze aici, dar acum el nu mai era nici tân r şi nici naiv.ă

Privind în jur, Reilly ştia prea bine c tot acel haos ce-1 înconjura îi vaă acapara timpul şi mintea pentru o bun bucat de timp de-acum înainte. îşiă ă aduse aminte s -1 sune pe p rintele Bragg a doua zi diminea , s -i spună ă ţă ă ă c nu ajunge la antrenamentul de softballă 1. îi p rea r u c nuă ă ă

1 Joc similar cu baseball-ul, dar jucat pe un teren mai mic şi cu o minge mai moale, de unde şi numele {soft = moale) (n. tr.).I ULTIMUL TEMPLIER43

se putea duce, mai ales c n-ar fi vrut s -i dezam geasc pe copii. Dacă ă ă ă ă existau anumite momente în via a sa când nu se l sa copleşit deţ ă problemele de la munc , acestea erau nelipsitele dimine i de duminică ţ ă petrecute în parc. Probabil c şi duminica asta va fi tot în parc, dar din cuă totul alte motive, mult mai pu in pl cute.ţ ă

-Vrei s vezi şi ce e în untru ? îl întreb Aparo.ă ă ă- Da, îi r spunse Reilly ridicând din umeri şi arună când o ultim privire laă

imaginea de coşmar ce i se înf işa înaintea ochilor.ăţ5

P şind cu grij al turi de Aparo peste cioburile şi molozul din untru,ă ă ă ă Reilly începea s -n eleag adevă ţ ă ărata dimensiune a dezastrului.

Peste tot pe podea z ceau împr ştiate exponate rare şi relicve de mareă ă pre , majoritatea distruse iremediabil. Poli ia nu sigilase înc sala mare aţ ţ ă muzeului, care era de fapt în întregimea sa aşa-numitul „loc al crimei", în care accesul civililor era interzis. Podelele sem nau cu un tablouă reprezentând o scen apocaliptic în natur moart : buc i de marmur ,ă ă ă ă ăţ ă cioburi de sticl , pete de sânge, toate constituindu-se în posibile pre ioaseă ţ indicii în care anchetatorii se puteau cufunda în voie pentru a emite apoi diverse teorii, dar care la fel de bine ar fi putut s nu le ofere nimic relevantă pentru rezolvarea misterului.

Uitându-se rapid la cei zece-doisprezece agen i anţ chetatori care se c zneau în halatele lor albe s cataloă ă gheze şi s verifice sistematic stareaă exponatelor mai mult sau mai pu in distruse şi c rora li se al turaser peţ ă ă ă parcursul investiga iei şi agen ii din EED - Echipa de Evaluare a Dovezilorţ ţ din cadrul Biroului - Reilly îşiI ULTIMUL TEMPLIER45f cu în minte o list cu toate punctele stabilite pân acum referitor la caz şiă ă ă le trecu în revist pe fiecare în parte. Aşadar, au fost patru b rba i c lare.ă ă ţ ă Asta ştim sigur. Cinci mor i, din care trei poli işti, un paznic şi un civil. Al iţ ţ ţ patru ofi eri de poli ie şi mai mult de zece civili cu r ni provocate deţ ţ ă gloan e, dou dintre cazuri fiind grave. înc vreo dou zeci şi patru de perţ ă ă ă -soane cu t ieturi de la vitrinele sparte, şi de dou ori mai multe cu vân t iă ă ă ă sau lovituri minore. Şi bineîn eţ les c mai erau şi persoanele aflate înc înă ă stare de şoc, din cauza c rora psihologii aveau ce face mai multe luni de-ăacum înainte.

De cealalt parte a holului, Tom Jansson, directoă rul adjunct, discuta cu c pitanul detectivilor de la Secă ia 19 de Poli ie, un lungan slab ca oţ ţ scândur . Cei doi vorbeau aprins despre aspectul jurisdic ional al caă ţ zului, care iscase dispute înc de la început. Leg tura evident cu Vaticanul,ă ă ă precum şi probabilitatea din ce în ce mai mare ca incidentul s fi fostă pl nuit de anuă mite grup ri teroriste aveau drept urmare preluarea cazului -ă care în prezent apar inea poli iei new- yorkeze - de c tre FBI. Partea bun aţ ţ ă ă lucrurilor era c în urm cu mai mul i ani cele dou institu ii încheia- seră ă ţ ă ţ ă un acord în baza c ruia poli ia din New York îşi asuma public toate meriteleă ţ pentru orice arestare, indiferent de autoritatea care o efectuase în fapt. în eleţ gerea era ca FBI-ul s ias la ramp doar în momentul în care cazulă ă ă ajungea în fa a instan ei de judecat , chiţ ţ ă purile ca s se asigure că ă inculpatul va fi condamnat. Doar atunci aveau s -şi primeasc şi eiă ă

binemeritatele laude. Cu toate astea, deseori mândria şi orgoliul r nit ală unora st teau în calea bunei cooper ri dintre Birou şi for ele poli ieneşti,ă ă ţ ţ ceea ce p rea c se-ntâmpl şi-n seara asta.ă ă ă46RAYMOND KHOURY

Aparo îi strig unui b rbat pe care Reilly nu-1 cuă ă noştea s se apropie şi i-ăI prezent drept detectivul Steve Buchinski.ă

- O s ne-ajute Steve pân ce masculii ştia îşi teră ă ă min de disputată teritoriul! îl înştiin Aparo, ar tând cu o mişcare a capului c tre superioriiţă ă ă lor care înc se mai certau.ă

- S -mi spune i dac ave i nevoie de ceva, zise Buchinski. Şi eu vreau laă ţ ă ţ fel de mult ca voi s pun mâna pe nenoroci ii ştia!ă ţ ă

Lui Reilly îi pl cu aceast fraz de început, şi-i zâmbi mul umită ă ă ţ poli istului a c rui fa avea tr s turi ferme, dure.ţ ă ţă ă ă

- Cerceta i bine strada. Va trebui s vedem ce g sim acolo. Iar voi ave iţ ă ă ţ atât resursele umane, cât şi rela iile necesare pentru asta.ţ

- Deja am început. Dac e nevoie, o s mai fac rost de nişte scuturi de laă ă cei din Central Park. N-o s fie o problem , promise Buchinski. în imediataă ă vecin tate a Sec iei 19 de Poli ie era cea din Central Park, ai c rei ofi eriă ţ ţ ă ţ c l ri patrulau pe str zile adiacente. Gândindu-se mai bine, Reilly seă ă ă întreb dac nu cumva exista o legă ă ătur între ei şi cei patru cavaleriă misterioşi şi-şi propuse s verifice mai târziu.ă

- Ne-ar prinde bine şi câ iva oameni în plus pentru anchet şiţ ă interogatorii, îi spuse Reilly poli istului.ţ

- Mda... Se pare c de martori nu ducem lips . Or s ne dea gata, ad ugă ă ă ă ă Aparo, ar tând sc rile impună ă ătoare ce duceau la etajul întâi, unde s lile deă expozi ie şi birourile fuseser transformate în camere de interogatorii.ţ ă

Uitându-se în jur, Reilly o z ri pe Amelia Gaines, unul dintre agen i, careă ţ cobora sc rile dinspre galerie. Frumoasa şi ambi ioasa roşcat fuseseă ţ ă desemnat deăIULTIMUL TEMPLIER 47Jansson s se ocupe de interogarea martorilor. O deciă zie foarte în eleaptţ ă de altfel, din moment ce tuturor le f cea pl cere s vorbeasc cu Ameliaă ă ă ă Gaines. în spatele ei era o blond care ducea în bra e o feti ce-i sem naă ţ ţă ă leit. Fiica ei, f r -ndoial , îşi zise Reilly. Micu a p rea c doarme dus .ă ă ă ţ ă ă ă

Reilly se uit mai atent la fa a femeii blonde. De obicei prezen a Amelieiă ţ ţ era atât de fascinant , încât orice alt femeie era inevitabil eclipsat înă ă ă preajma ei.• Dar nu şi aceasta.

Chiar şi în prezen a Ameliei şi cu un copil în bra e, avea ceva misterios şiţ ţ captivant, şi nu puteai s n-o observi. Ochii lor se întâlnir scurt înainte caă ă ea s priveasc în jos, c tre harababura de pe podea. Indiă ă ă ferent cine era femeia asta, se vedea clar c e bulveră sat şi speriat .ă ă

Reilly o privi îndreptându-se c tre uş , înaintând cu greu printre molozulă ă şi cioburile de pe jos. Era urmat îndeaproape de o alt femeie, ceva mai înă ă vârst , dar care sem na pu in cu ea. Ieşir împreun din muzeu.ă ă ţ ă ă

Adonându-şi gândurile, Reilly se întoarse c tre cei doi b rba i.ă ă ţ

- Prima faz a anchetei e oricum o mare pierdere de timp, dar tot vaă trebui s respect m procedura şi s vorbim cu to i martorii. De data asta nuă ă ă ţ ne putem permite s fim expeditivi.ă

- Mda, în cazul de fa , pierdere de timp e pu in spus. La urma urmei,ţă ţ toat dr covenia e oricum pe caă ă set , r spunse Buchinski ar tând c tre oă ă ă ă camer video şi apoi c tre alta, într-un alt col al camerei, ambele fă ă ţ ăcând parte din sistemul de securitate al muzeului. Ca s nu mai vorbim despreă materialele filmate de-afar de echipele de televiziune.ă48RAYMOND KHOURY

Reilly ştia şi el foarte bine din propria-i experien c sistemele deţă ă securitate pot fi extrem de folositoare în cazul crimelor comise de profesionişti, dar ce te faci când ai de-a face cu cavaleri în zale pe post de principali suspec i ?ţ

- Nemaipomenit! oft el cl tinând din cap. Aduc eu floricelele.ă ă6

Cardinalul Mauro Brugnone îşi plimba privirile de-a lungul camerei cu tavan înalt care se g sea aproape de inima Vaticanului, studiindu-şi în taină ă colegii de la masa masiv de mahon la care st tea aşezat. Deşi le eraă ă superior tuturor celorlal i, fiind singurul episcop-car- dinal prezent, evita deţ obicei s se aşeze în capul mesei, preferând s între in o atmosferă ă ţ ă ă democratic în caă drul acestor întruniri, deşi ştia c to i se aşteptau ca el să ţ ă dea tonul discu iilor şi s le ghideze dup bunul lui plac. Era conştient deţ ă ă acest lucru şi—1 lua ca pe un dat, dar nu din orgoliu, ci dintr-un pur simţ practic al lucrurilor. Un comitet f r lider nu realiza niciodat nimic.ă ă ă

îns de ast dat niciun comitet şi niciun lider n-ar fi rezolvat situa iaă ă ă ţ delicat cu care se confruntau. Brugnone ştia c va trebui s se ocupe deă ă ă caz personal. Ştiuse acest lucru din momentul în care urm rise la ştiriă materialele transmise de toate televiziunile din lume.

îşi opri în cele din urm privirea asupra cardinaluă lui Pasquale Rienzi. Deşi era cel mai tân r dintre to i şi deocamdat doar diacon, Rienzi eraă ţ ă confidentul s u cel mai de încredere. Ca to i ceilal i de la mas , citea înă ţ ţ ă50RAYMOND KHOURYt cere raportul pe care-1 avea în fa şi care p rea s -i fi absorbit întreagaă ţă ă ă aten ie. La un moment dat îşi ridic ochii de pe foaie şi privirile li seţ ă întâlnir . Cu aceeaşi fa palid şi sincer ca-ntotdeauna, tân rul tuşi scurt,ă ţă ă ă ă întrerupând astfel t cerea ap s toare.ă ă ă

- Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva ? întreb unul dintre prela i.ă ţ Tocmai în inima New York-ului, la Muzeul Metropolitan, mai ad ug el,ă ă cl tinându-şi capul ca şi cum nu-i venea s cread .ă ă ă

Nici lui Brugnone nu-i venea s cread c aşa ceva s-a întâmplat cuă ă ă adev rat. P rea un episod desprins dintr-o alt lume. Dar pân la urm ,ă ă ă ă ă orice e posibil în New York. Nu fusese oare distrugerea turnurilor gemene ale World Trade Center o dovad gr itoare în acest sens ?ă ă

- Slav Domnului c m car arhiepiscopul n-a fost r nit, începu solemn ună ă ă ă alt cardinal.

- Dup câte se pare, ho ii au sc pat. Poli ia chiar nu ştie înc cine se faceă ţ ă ţ ă responsabil de... de actul sta abă solut abominabil ? întreb o alt voce.ă ă

- Vorbim despre o ar de criminali. La tot pasul nu vezi decât nebuniţ ă care se iau dup ce v d la televizor sau imit violen a din jocurile video deă ă ă ţ care sunt obseda i, r spunse altul. Nu mai au unde s -i in , închisoţ ă ă ţ ă rile sunt de mult pline.

- Dar de ce s-au îmbr cat aşa? Mantii albe cu o cruce roşie. S fi vrut să ă ă se dea drept cavaleri templieri ? întreb cardinalul care vorbise primul.ă

Exact! gândi Brugnone. Acelaşi detaliu îl nedumerise şi pe el de la bun început. într-adev r, de ce s se fi îmbr cat nişte simpli ho i în haineleă ă ă ţ Ordinului Templierilor? Or fi vrut s se deghizeze pur şi simplu şi, neg sindă ă altceva mai bun, au luat şi ei ce le-a picat în mân , gr bi i fiind ? Sau aveaă ă ţ costuma ia lor o semnifiţ ca ie ascuns , înc neîn eleas de el ?ţ ă ă ţ ăI ULTIMUL TEMPLIER51

- Ştie cineva ce-i acela un codificator rotor cu angrenaj multiplu?întrebarea îl f cu pe Brugnone s -şi ridice brusc priă ă virea c tre cel care oă

formulase, cardinalul cel mai vârstnic dintre cei prezen i.ţ-Un... ce ? p ru el nel murit.ă ăB trânul se uita de aproape la documentul care treă cuse din mân înă

mân .ă- Exponatul nr. 129, citi el din foaia pe care o avea în fa . Secolul al XVI-ţă

lea. Codificator rotor cu angrenaj multiplu. Num r de înregistrare VNS 1098.ă N-am mai auzit de aşa ceva. Ce-o mai fi şi asta ?

Brugnone îşi plec ochii peste hârtia pe care o inea în mâini,ă ţ pref cându-se c o studiaz cu aten ie. Era coă ă ă ţ pia unui e-mail ce con inea oţ prim list a tuturor obiă ă ectelor furate în timpul atacului. Sim i din nou unţ fior rece - acelaşi pe care-1 sim ise imediat ce v zuse ciuţ ă datul obiect pe lista primit . îns fa a lui r mase la fel de impasibil . F r s -şi ridice capul,ă ă ţ ă ă ă ă ă arunc o privire fugar celorlal i colegi, dar observ c niciunul nu pă ă ţ ă ă ărea intrigat de observa ia b trânului. La urma urmei, era de aşteptat. Nu era unţ ă am nunt cunoscut de mul i, împingând hârtia într-o parte, se l s pe spateă ţ ă ă în scaun.

-Oricare ar fi povestea mecanismului stuia, zise el cu o voce plat ,ă ă gangsterii ia l-au luat, e clar.ă

Uitându-se c tre Rienzi, îşi plec uşor capul într-o parte.ă ă- Ce-ar fi s l s m pe seama dumitale cercetarea acestui aspect? Vaă ă ă

trebui, bineîn eles, s ne aduci la cuţ ă noştin toate detaliile importante. Ia,ţă rogu-te, leg tura cu poli ia şi spune-le s ne in şi pe noi la curent cuă ţ ă ţ ă evolu ia investiga iei.ţ ţ

- Cu FBI-ul, îl corect Rienzi, nu cu poli ia. Ei se ocup de caz.ă ţ ă52RAYMOND KHOURY

Brugnone ridic mirat din sprâncene.ă- Dup câte se pare, guvernul american e hot rât s acorde foarte mareă ă ă

aten ie ^cestui incident, mai zise Rienzi.ţ- Aşa şi trebuie, reac ion scurt şi venerabilul carţ ă dinal din cel lalt cap tă ă

al mesei.Brugnone îi mul umi în gând b trânului, care p rea s fi uitat cuţ ă ă ă

des vârşire de codificator.ă

- întocmai, continu Rienzi. Am fost asigurat c vor face tot ce le st înă ă ă putin pentru rezolvarea cazului.ţă

Aprobând cu o mişcare uşoar a capului, Brugnone îi f cu un semnă ă discret lui Rienzi s treac mai departe, gestul lui vrând parc s spun :ă ă ă ă ă încheie odat discu ia.ă ţ

Oamenii se bazaser dintotdeauna pe Mauro Brugnone; Era mereu l sată ă s conduc şi s ia decizii. Probabil datorit corpolen ei sale, credea el,ă ă ă ă ţ care- i l sa impresia unui om vânjos şi puternic. Era conştient c , f rţ ă ă ă ă straiele bisericeşti, ar ta ca orice fermier de prin p r ile Calabriei, lat înă ă ţ umeri şi cu mâini noduroase, ceea ce ar fi şi ajuns dac n-ar fi sim ită ţ chemarea Bisericii, acum mai bine de jum tate de secol. Aspectul necizelat,ă de om dintr-o bucat , precum şi felul de a fi pe care-1 cultivase de-a lungulă tuturor acestor ani - cu nimic mai prejos decât fizicul impun tor - aveauă darul de a-i dezarma imediat pe cei ce-1 cunoşteau, f cându-i s cread că ă ă ă e un simplu slujitor al Domnului. Aflându-i îns apoi rangul în ierarhiaă bisericeasc , mul i erau tenă ţ ta i s cread c se pricepe de minune sţ ă ă ă ă unelteasc şi s -i manipuleze pe al ii, ceea ce nu era câtuşi de pu ină ă ţ ţ adev rat, cu toate c nu se obosise niciodat s -i conă ă ă ă trazic . îi pl ceaă ă uneori s -i in pe oameni în şah, s nu ştie la ce s se aştepte din parteaă ţ ă ă ă lui, deşi pân la urm asta era tot o form de manipulare.ă ă ăI ULTIMUL TEMPLIER53

Zece minute mai târziu, Rienzi f cu ce-i ceruse, adic puse cap tă ă ă întrunirii.

în timp ce to i ceilal i p r seau înc perea, Brugnone ieşi pe o alt uş şiţ ţ ă ă ă ă ă merse de-a lungul unui coridor pân în dreptul unor sc ri care d deau într-oă ă ă curte dosnic , înaint pe c rarea pavat cu c r mizi a cur ii Belvedere,ă ă ă ă ă ă ţ traversând-o şi trecând pe lâng faimoasa statuie a lui Apolo, şi intr înă ă cl dirile care g zduiau o parte din enorma bibliotec a Vaticanului,ă ă ă respectiv arhivele secrete - Archivio Segreto Vaticano.

De fapt, aceste arhive nu erau întru totul secrete. în 1998, Vaticanul a permis oficial accesul la o mare parte din documente pentru cercet toriiă afla i în vizit aici. Aceasta însemna c , teoretic, ei puteau consulta dosareţ ă ă şi manuscrise ce con ineau date şi informa ii atent iţ ţ ţ nute sub control de papalitate. Printre faimoasele documente aflate pe unul dintre zecile de kilometri de rafturi se num rau şi transcrierile de mân ale procesuă ă lui intentat lui Galilei, precum şi o peti ie din partea reţ gelui Henric al VlII-lea al Angliei prin care cerea anularea c s toriei.ă ă

Dar acolo unde mergea Brugnone nu putea pătrunde nimeni din afar .ă F r s se uite sau m car s -i salute pe func ionarii care munceau de zor înă ă ă ă ă ţ camerele pr fuite ale marii biblioteci, trecu mai departe la fel de t cut,ă ă afundându-se în întunecimea din partea opus a aulei. Coborî nişte sc riă ă înguste în spiral şi ajunse în sfârşit într-o anticamer unde un ofi er dină ă ţ g rzile elă ve iene p zea solemn o uş de stejar cu incrusta ii miţ ă ă ţ nu ioase. N-aţ fost nevoie decât de o simpl mişcare a capului din partea b trânuluiă ă cardinal, şi vajnicul paznic tast codul de acces ca s -i deschid uşa.ă ă ă Z vorul se deschise imediat cu o pocnitur scurt al c rei ecouă ă ă ă54

r sun prelung de-a lungul sc rilor circulare. F r nici- un alt gest,ă ă ă ă ă Brugnone se strecur cu paşi uşori în încă ăperea cu acoperiş boltit, tr gândă dup el uşa care scâr âi prelung în â ânile ei de stejar.ă ţ ţ ţ

Dup ce se asigur c e singur în r coarea caveră ă ă ă noas a criptei şi după ă ce ochii i se obişnuir cu lumina slab din untru, se îndrept c tre zonaă ă ă ă ă arhivelor. în camer domnea o t cere mormântal , deşi dac ciuleai bineă ă ă ă urechea se auzea un zumz it dep rtat abia peră ă ceptibil. La început acest murmur monoton şi-nfun- dat îl nedumerise pe Brugnone, pân când aflaseă c provenea de la un sistem de climatizare sofisticat, cu ajutorul c ruiaă ă temperatura şi umiditatea erau men iţ nute la un nivel optim şi constant. Conştient c pân şi aerul acela uscat era controlat aici, deschise unulă ă dintre fişiere. Nu-i f cea deloc pl cere s vin în arhiă ă ă ă vele subterane, dar de data asta vizita nu mai suferise amânare. Cercet fiecare fiş cu degeteă ă tremurânde, verificând num rul de înregistrare. Ceea ce c uta el nu se aflaă ă îns pe niciuna dintre numeroasele liste indeă xate sau fişe de inventar cu ajutorul c rora se inea eviden a colec iilor din arhiv . Nici m car Schedarioă ţ ţ ţ ă ă Garampi nu-i fu de niciun ajutor, voluminosul dulap ce con inea aproape unţ milion de fişe pe care erau catalogate toate documentele şi manuscrisele pân -n seă colul al XVIII-lea. Dar Brugnone ştia unde trebuie s caute.ă Mentorul s u avusese grij s -1 înve e ce şi cum cu pu in timp înainte să ă ă ţ ţ ă moar .ă

îşi opri dintr-o dat privirea asupra fişei c utate, dup care o scoase dină ă ă sertar. Având o presim ire parc din ce în ce mai puternic , se puse peţ ă ă treab , r să ă colind asiduu prin teancurile de dosare şi c r i. Majoă ţ ritatea panglicilor roşii cu care erau legate diverse documente oficiale, şi de la care probabil c provineăI ULTIMUL TEMPLIER55termenul de hâr og raie sau birocra ieţ ă ţ 1, atârnau pe toate rafturile, leg nându-se uşor în t cerea mormân- tal . Când în sfârşit z ri compendiulă ă ă ă pe care-1 c uta, mâinile parc -i anchilozar dintr-o dat . Ridic aneă ă ă ă ă voie volumul masiv şi vechi îmbr cat în piele, punân- du-1 apoi pe o masă ă simpl din lemn de pin, la care apoi se aşez şi el. începu s r sfoiască ă ă ă ă paginile groase cu numeroase ilustra ii, care foşneau sub degetele saleţ parc prea tare în liniştea dimprejur. Chiar şi-n acest mediu atent inut subă ţ control, timpul îşi l sase amă prenta. Pergamentul sub ire începuse s seţ ă deterioreze pe alocuri, iar fierul din cerneal se oxidase formând miciă crest turi în hârtie care acum estompau pe ici, pe colo, înfloriturile artisticeă pe care scribul de odinioar le f cuse din condei.ă ă

Brugnone sim i cum inima începe s -i bat din ce în ce mai tare. Ştia cţ ă ă ă momentul adev rului e aproape. Dând pagina, i se puse dintr-o dat un nodă ă în gât în momentul în care v zu dinaintea ochilor datele pe care le c utase.ă ă

Se aplec şi privi desenul mai atent. Reprezenta un mecanism destul deă complicat, cu mai multe pinioane şi angrenaje legate între ele. Comparându-1 cu ilustra ia pe care o primise pe e-mail, a c rui copie oţ ă adusese cu el, d du uşor din cap constatând asem narea izbitoare.ă ă

Brugnone sim i cum o durere îi cuprinde fruntea. Se frec scurt la ochi şiţ ă privi din nou schema pe care o avea

1 în original, red tape, expresie care tradus mot-â-mot ar însemnaă fund /panglic /band roşie, desemnând, aşa cum explica şi textul, felul înă ă ă care erau sigilate sau p strate diferite documente oficiale. în englez însă ă ă termenul nu mai e de mult folosit la sensul propriu, ci a c p tat un sensă ă figurat care trimite la ideea de munc obositoare şi plictisitoare ce implică ă sortarea unor acte sau completarea a numeroase formulare etc. (n. tr.).56în fa . Era din ce în ce mai furios. Cum de se-ntâmplase una ca asta f Ştiaţă prea bine c Vaticanul n-ar fi trebuit sub nicio form s aprobe trimitereaă ă ă codificatorului la expozi ia de la New York şi-acum îi era ciud pe el. Deţ ă obicei era foarte expeditiv în ceea ce spunea sau gândea, dorind s rezolveă problemele cât mai eficient, aceasta fiind grija lui şi-n situa ia de fa . însţ ţă ă „grij " nu era poate cuvântul cel mai potrivit pentru a-i descrie starea înă acele momente de tensiune. Descoperirea dispari iei aparatului îl şocase. Oţ asemenea veste ar fi şocat în fond pe orice om care îi cunoştea adev rataă semnifica ie. Din fericire, cei care ştiau menirea legendar a coţ ă dificatorului erau foarte pu ini chiar şi aici, la Vatican.ţ

Noi suntem singurii vinova i. Ce s-a-ntâmplat s-a-ntâmplat deoarece ne-ţam str duit mai mult decât a trebuit s nu atragem aten ia asupra lui.ă ă ţ

Sleit de puteri, se ridic greoi din scaun. înainte de a pune cartea înapoiă pe raftul de unde o luase, se duse la sertarul de unde scosese fişa de înregistrare şi o puse la întâmplare între celelalte. N-ar fi fost indicat s-o mai vad şi altcineva.ă

Oft adânc, sim ind povara celor şaptezeci de ani pe care-i ducea înă ţ spate. Ştia c nu de colec ionari sau proă ţ fesori universitari curioşi din fire trebuie s se team . Nu astfel de oameni se aflau în spatele atacului de laă ă muzeu. Cine pusese la cale furtul ştia foarte bine ce caut şi trebuia oprită înainte ca secretul misteriosului dispozitiv s fie dezv luit lumii întregi.ă ă

La mai bine de şase mii cinci sute de kilometri distan , un alt b rbat eraţă ă de cu totul alt p rere. Dup ce încuie uşa în urma sa, ridic bizarulă ă ă ă mecanism de pe treapta de sus a sc rilor, unde-1 l sase, şi-ncepu să ă ă coboare încetişor şi atent în pivni . Maşin ria nu era foarte grea, îns n-arţă ă ă fi vrut s-o scape cumva din bra e.ţ

Nu acum. Nu dup ce trecuse prin atâtea ca s pun mâna pe ea şi după ă ă ă ce soarta îi surâsese, dându-i şansa s o aib în sfârşit aproape.ă ă

Camera de la subsol, deşi sc ldat în lumina osciă ă lant a dou zeci deă ă lumân ri, era prea mare ca s po i vedea în fiece cotlon, aşa c era tot atâtă ă ţ ă de întunecat pe cât era de rece şi umed . Dar b rbatul deja nu mai b gaă ă ă ă în seam asemenea detalii. Petrecuse atât timp aici, înă cât ajunsese s seă obişnuiasc pe deplin cu ea, astfel c întunericul şi umezeala nu-1 maiă ă deranjau. înc perea subteran aproape c -i devenise o a doua cas .ă ă ă ă

Acas .ăCe cuvânt str in, care-i trezea amintiri din vremuri de mult trecute. Seă

întâmplase parc într-o alt via .ă ă ţă58RAYMOND KHOURY

L s codificatorul pe o mas de lemn într-o rân şi se duse într-un col ,ă ă ă ă ţ unde începu s r scoleasc printr-un mald r de cutii vechi de carton. Cândă ă ă ă o g si în sfârşit pe cea pe care-o c uta, o puse pe mas , o deschise şiă ă ă

scoase din ea un dosar din care extrase câteva foi groase de hârtie pe care le aranj frumos lâng dispozitiv. Se aşez apoi la mas , privind concentrată ă ă ă când la documente, când la complexul mecanism, cu o v dit satisfac ie.ă ă ţ

- în sfârşit! murmur el pentru sine. Avea o voce moale, dar uşoră r guşit din cauz c nu prea vorbea.ă ă ă ă

Cu un creion în mân , îşi concentra aten ia asupra primei foi, al c reiă ţ ă scris abia se mai vedea. Analizând cu aten ie primul rând, începu s apeseţ ă butoanele de pe tastatura codificatorului, trecând astfel la urm toareaă etap în împlinirea propriului destin, pe care şi—1 închiă puia aidoma unei odisei grandioase, al c rei deznodă ământ va zgudui lumea din temelii.8

Dup ce abia reuşise s adoarm cu cinci ore în urm , Tess era acum dină ă ă ă nou treaz şi ner bd toare s -nceap investiga iile în leg tur cu ceva ceă ă ă ă ă ţ ă ă nu-i d dea pace. Era vorba de acele câteva minute petrecute în fa a vitrineiă ţ din sala de expozi ie de la etaj, înainte s -1 întâlţ ă neasc pe Cliveă Edmondson şi s se declanşeze nebunia general . Era hot rât s -i dea deă ă ă ă ă cap t poveştii steia, de-ndat ce mama ei şi Kim plecau de acas .ă ă ă ă

Curând dup moartea so ului ei, arheologul Oliver Chaykin, în urm cuă ţ ă trei ani, mama lui Tess, Eileen, se mutase cu fiica şi nepoata sa în casa cu dou etaje de pe strada Mamaroneck, o strad liniştit , m rginit de coă ă ă ă ă -paci. Deşi chiar ea îi propusese acest lucru, Tess avusese îndoieli înc de la-ănceput. Casa avea îns trei dormiă toare şi era suficient de mare pentru toate trei, spa iul considerabil f cându-le astfel mai uşor traiul în comun. Pân laţ ă ă urm lucrurile se aranjaser de la sine, chiar dac - dup cum Tess îns şiă ă ă ă ă nu se sfia s recunoasc adesea cu un uşor sentiment de vinov ie -ă ă ăţ avantajele erau mai degrab de partea ei decât a mamei sale. De exemplu,ă Eileen era cea care st tea cu Kim când Tessă60RAYMOND KHOURYieşea seara în oraş, tot ea îşi ducea nepoata la şcoal când era nevoie sau oă scotea în oraş la o gogoaş , ca acum, sperând ca astfel s mai uite deă ă groz via petreă cut cu o sear înainte.ă ă

- Plec m! îi strig Eileen. Sigur nu vrei s - i aduă ă ă ţ cem nimic ?Tess coborî în hol s le conduc .ă ă- S nu le mânca i pe toate. P stra i-mi şi mie vreo dou , le zise ea, şiă ţ ă ţ ă

chiar atunci începu s sune telefonul.ăTess nu p rea gr bit s r spund , aşa c Eileen o privi nedumerit şi oă ă ă ă ă ă ă ă

întreb :ă-N-ai de gând s ridici receptorul ?ă- Nu, o s r spund robotul, replic Tess ridicând din umeri nep s toare.ă ă ă ă ă ă-Mai devreme sau mai târziu tot va trebui s voră beşti cu el.-Da, m rog, prefer mai târziu. Nu mor de ner bă ă dare s vorbesc cuă

Doug, zise ea strâmbându-se.Nu era greu s - i dai seama de ce fostul ei so o tot sunase şi-i l saseă ţ ţ ă

numeroase mesaje pe robot. Doug Merritt era prezentator de ştiri la un canal de televiziune din Los Angeles şi nu ştia altceva decât munc şi iară munc . Mintea lui ascu it -de reporter f cuse imediat leg tura întreă ţ ă ă ă incidentul de la Muzeul Metropolitan şi faptul c Tess îşi petrecuse o mareă parte din timp acolo şi c avea probabil rela ii de care el s-ar fi putut folosiă ţ

pentru a afla mai multe detalii despre ceea ce devenise cea mai de senza ieţ ştire a anului.

Ultimul lucru pe care şi—1 dorea Tess era ca el s afle nu numai că ă fusese acolo în momentul atacului, dar c o luase şi pe Kim cu ea, oă informa ie care-ar fi fost exţ trem de folositoare pentru el şi pe care nu s-ar fi jenat s-o utilizeze împotriva ei cu prima ocazie.

Kim, draga de ea.I ULTIMUL TEMPLIER61

Tess începu iar s se gândeasc la fiica ei şi la spaima prin care trecuseă ă seara trecut , chiar dac în momentul atacului fusese la toalet , fiind deciă ă ă cât de cât ferit de primejdie. Copila nu reac ionase deocamdat în niciună ţ ă fel, şi aceast întârziere de altfel de aşteptat îi oferea lui Tess timpulă necesar pentru a hot rî cum s procedeze. Nu putea spune c aştepta cuă ă ă ner bdare momentul când va trebui s aib o discu ie cu Kim. Se detestaă ă ă ţ pentru c o luase cu ea la recep ie, deşi ştia foarte bine c autoînvinuirea n-ă ţ ăo va ajuta s rezolve problema.ă

O privi cu un aer protector, recunosc toare c e vie şi nev t mat acolo,ă ă ă ă ă în fa a ei. Drept r spuns, Kim se strâmb la ea, protestând împotrivaţ ă ă aten iei exagerate a mamei.ţ

- Mam , termin odat !ă ă ă- Ce s termin?ă- Nu te mai uita aşa la mine! N-am nimic, e bine ? Ce mare scofal ? Deă

altfel, parc tu eşti cea care îşi pune mâna la ochi la filmele de groaz , nuă ă eu!

- Bine, bine, gata, zise Tess cl tinând din cap. Ne vedem mai încolo.ăR mase în prag pân pierdu maşina din ochi în caă ă p tul str zii, dup careă ă ă

se întoarse în buc t rie, unde leă ă dul telefonului de pe bufet o anun cţă ă primise înc patru mesaje. Se strâmb exasperat c tre aparat, de parc elă ă ă ă ă avea vreo vin . Nu-mi vine s cred ce tupeu are, nenorocitul! Doug seă ă rec s torise cu şase luni în urm cu una dintre colegele sale, o asistent deă ă ă ă platou de vreo dou zeci şi ceva de ani şi care printre altele beă neficiase şi de minunile chirurgiei plastice. Aceast reă cent modificare a st rii saleă ă civile avea s atrag dup sine - aşa cum Tess deja b nuia - dorin a lui de aă ă ă ă ţ revizui condi iile în elegerii asupra dreptului de vizit . Şi asta nu din cauzţ ţ ă ă c i-ar fi p sat de Kim, pe care nici n-oă ă62RAYMOND KHOURYiubea şi nici nu-i ducea lipsa, ci pur şi simplu fiindc penă tru el era o chestiune de orgoliu şi poate chiar o dovad de r utate. Era un tic los f ră ă ă ă ă pereche, şi Tess ştia c treă buie s se in tare pe pozi ie ori de câte ori îlă ţ ă ţ apuca câte un acces pasager de iubire p rinteasc , cel pu in pân ceă ă ţ ă tân ra şi proasp ta sa so ie va r mâne îns rcinat şi, cu pu in noroc, îi vaă ă ţ ă ă ă ţ distrage aten ia de la ele.ţ

îşi turn o ceaşc de cafea f r zah r şi se duse în biă ă ă ă ă rou. Porni laptopul, dup care se-ntinse dup mobil, cu ajutorul c ruia dup numai câtevaă ă ă ă minute aflase deja c Clive Edmondson era internat la Spitalul Presbi- teriană din New York, de pe strada East 68. Sun apoi la recep ie, de unde afl că ţ ă ă starea lui nu e critic , dar c va mai r mâne în spital înc dou -trei zile.ă ă ă ă ă

Bietul Clive. îşi not orele de vizit , cu inten ia de a se duce s -1 vad .ă ă ţ ă ăDeschizând apoi catalogul fatidicei expozi ii, îl r sfoi un timp, pân ceţ ă ă

d du peste descrierea acelui ciudat disă pozitiv pe care-1 luase cel de-al patrulea cavaler. Conform broşurii, era denumit codificator rotor cu angrenaj multiplu. Descrierea men iona c era vorba despre un mecanismţ ă criptografic care data din secolul al XVI-lea. Vechi şi în acelaşi timp interesant deşi probabil un obiect pe care nu te-ai fi aşteptat s -1 g seştiă ă printre „comorile" Vaticanului.

Computerul îşi terminase rutina de deschidere, aşa c Tess acces oă ă baz de date şi tast cuvintele „criptoă ă grafie" şi „criptologie". Leg turileă g site o trimiteau c tre site-uri tehnice sau care con ineau informa ii desă ă ţ ţ -pre criptografia modern , care avea de-a face cu coduri computa ionale şiă ţ transmisii electronice criptate. Tre- cându-le repede în revist , d du în celeă ă din urm peste un site care prezenta istoria criptografiei. Accesându-1 şiă aruncând o privire fugitiv asupra con inutului, g siă ţ ăI ULTIMUL TEMPLIER63pe una dintre pagini nişte ilustra ii cu sisteme primiţ tive de codificare. Primul era dispozitivul de cifrare Wheatstone, care data din secolul al XlX-lea şi era format din dou cercuri concentrice; pe cel exterior erauă încrustate cele dou zeci şi şase de litere ale alfabetului plus un spa iu liber,ă ţ iar pe cel interior era scrijelit doar alfabetul. Dou limbi - asem n toareă ă ă acelor de ceasornic - erau folosite pentru a substitui anumite litere de pe cercul exterior cu alte litere de pe cel interior. Per- spana care primea mesajul codat trebuia s aib un disă ă pozitiv identic şi s ştie pozi ia celoră ţ dou limbi. La câ iva ani dup ce cifrul Wheatstone începuse s se r să ţ ă ă ă -pândeasc , francezii inventaser un criptograf cilindric, prev zut cuă ă ă dou zeci de discuri pe a c ror margine erau scrise litere şi care erauă ă str punse la mijloc de o tij central care le sus inea, complicând astfel şiă ă ă ţ mai mult orice încercare de a decoda mesajul ascuns.

Trecând la paginile urm toare, z ri poza unui mecaă ă nism care sem naă într-o oarecare m sur cu cel care-i atr sese aten ia în vitrinele muzeului.ă ă ă ţ Citind explica ia de sub poz , sim i cum i se face p rul m ciuc . Era desţ ă ţ ă ă ă cris drept „Convertor", str moşul codificatorului rotor, şi fusese folosit de for eleă ţ armate americane în anii '40.

Pre de o secund sim i cum i se opreşte inima în piept. Citi înc o datţ ă ţ ă ă scurta explica ie a fotografiei.ţ

Stai pu in! Cum adic sisteme »primitive "? în 1940?ţ ăIntrigat , citi întregul articol. Codificatoarele roă toare erau, dup câte seă

p rea, o inven ie a secolului XX. L sându-se pe spate în scaun, Tess îşiă ţ ă frec fruntea, apoi se întoarse la paginile precedente, la prima ilustra ie peă ţ care o v zuse, şi reciti descrierea. Sigur c nu putea fi vorba despre acelaşiă ă sistem, dar existau şi asem n ri demne de luat în seam . Fapt este că ă ă ă ultimul era mult mai avansat decât aparatele de cifrare cu un singur disc.64RAYMOND KHOURY

Dac guvernul Statelor Unite era de p rere c disă ă ă pozitivul lor e „primitiv", atunci era de în eles de ce Vaticanul fusese atât de ner bd torţ ă ă s se laude cu veă chimea mult mai impresionant a propriului mecanism deă

codificare, care avea un avans de aproximativ şase sute de ani în fa aţ maşin riei de peste ocean.ă

Totuşi, era ceva ce nu se potrivea. Un gând nu-i d dea pace. De ce, cândă ar fi putut lua orice tablou, statuie sau veşmânt nepre uit, cel de-al patruleaţ c lă ăre se înc p ânase s pun mâna pe misteriosul dispoţ ă ăţ ă ă zitiv ? De ce ? Sigur, unora le place s colec ioneze piese dintre cele mai ciudate, dară ţ pu in probabil ca ho ul s fi vrut s -şi diversifice colec ia excentric . Seţ ţ ă ă ţ ă gândi apoi dac nu cumva acesta f cuse o greşeal aleă ă ă gând tocmai codificatorul. Dar nu, n-avea cum - prea îl ochise de la bun început. Nu era nicio îndoial c era exact ceea ce c utase.ă ă ă

Mai mult decât atât, nu mai luase din muzeu nimic altceva.îsi aminti apoi de Amelia Gaines, femeia care ar ta mai degrabă ă

desprins dintr-o reclam la şampon decât a agent FBI. Tess era convinsă ă ă c anchetatorii vroiau dovezi solide, nu doar supozi ii, dar dup ce st tu oă ţ ă ă clip pe gânduri, se duse în dormitor şi, g sind geanta pe care o avuseseă ă seara trecut , scotoci pân ce d du de cartea de vizit a Ameliei.ă ă ă ă

în secunda urm toare avu o str fulgerare şi se v zu iar şi în sala deă ă ă ă expozi ie, exact în momentul în care cel de-al patrulea cavaler luaţ codificatorul din vitrina în care fusese expus. Felul în care îl ridicase, inându-1 câţ teva momente şi murmurând acele cuvinte neîn elese... fuseseţ

aproape solemn, reveren ios.ţOare ce spusese ? în acele clipe de coşmar, Tess fusese mult prea

z p cit ca s mai dea aten ie aceluiă ă ă ă ţI ULTIMUL TEMPLIER65

detaliu, dar dintr-o dat parc nu se mai putea gândi la nimic altceva. îşiă ă adun for ele şi-ncerc s se concenă ţ ă ă treze asupra acelui unic moment, îndep rtându-şi din minte orice alt gând, hot rât s retr iasc episodul înă ă ă ă ă ă care cavalerul se aplecase în şa ca s ia codificatorul şi rostise... Ceă Dumnezeu spusese? Gândeşte-te, fir-ar s fie! Trebuie s - i aminteşti!ă ă ţ

Precum îi spusese şi Ameliei Gaines, era aproape sigur c primul cuvântă ă a fost Veritas. Veritas... şi apoi mai ce ? Veritas şi înc ceva.ă

Veritas vos ? Asta s fi fost ? Formula îi p rea oareă ă cum familiar . R scoliă ă prin tenebrele memoriei, dar în zadar. Cuvintele se-nc p ânau s r mână ăţ ă ă ă ascunse, mai cu seam c atunci când cavalerul le rostise fuseseră ă ă acoperite de zgomotul pistolului automat ce se desc r- case undeva înă spatele lui.

Tess hot rî c trebuie s se mul umeasc doar cu ce ştia sigur. Reveni înă ă ă ţ ă fa a calculatorului şi select cel mai puternic motor de c utare din lista deţ ă ă leg turi din meă niu. Tast Veritas Vos în c su a pentru cuvinte-cheie deă ă ţ c utare şi ob inu peste 22 000 de rezultate. Din fericire, nu trebui s leă ţ ă treac în revist pe toate, primul fu de-ajuns.ă ă

Asta era. Asta c utase. Cuvintele de pe ecran îi ră ăsunau parc în urechi:ăVeritas vos liberabit.Adev rul v va mântuiă ă

Se uita pierdut la pagina pe care o deschisese. Adeă v rul va va mântui.ăGrozav!Intui ia ei de detectiv o ajutase s descopere unul dintre cele maiţ ă

folosite clişee ale vremurilor moderne.

9Gus Waldron ieşi din sta ia de metrou de pe strada West 23 şi o lu spreţ ă

sud. Ura partea asta a oraşului. Nu se prea d dea în vânt dup zoneleă ă reziden iale, care te f ceau s te sim i ca un s r ntoc dac nu te încadrai înţ ă ă ţ ă ă ă peisaj. în cartier la el, pe teritoriu familiar, faptul c era la fel de mare caă dugheana de la col ul str zii era gaţ ă ran ia deplinei siguran e. Aici îns ,ţ ţ ă statura impun toare nu-l ajuta decât s ias şi mai mult în eviden ,ă ă ă ţă transfor- mându-1 într-o adev rat apari ie printre to i fanfaronii iaă ă ţ ţ ă spilcui i ce mişunau ca furnicile la promenad în costumele lor de firm şiţ ă ă cu frizuri fistichii care-i costaser probabil cu mult peste dou sute deă ă dolari.

Se arcui pu in de spate şi-şi vârî capul între umeri, ca s nu mai parţ ă ă chiar aşa de înalt. Cu toate astea, tot mare p rea, şi nici haina lung şiă ă neagr pe care-o purta nu-l prea ajuta, mai ales c era l lâie şi-i atârnaă ă ă larg pe lâng corp. Oricum, la hain n-ar fi putut renun a, c ci îi eraă ă ă ţ ă necesar pentru a ascunde obiectul pe care-1 c ra.ă ă

O coti pe strada 22, c tre vest. Trebuia s ajung la o strad distan deă ă ă ă ţă Empire Diner, care se afla în mijlocul unui mic şir de galerii de art .ăI ULTIMUL TEMPLIER67

Trecând pe lâng vitrinele luminate observ c în majoritatea nu erauă ă ă decât unul sau cel mult dou tabloă uri expuse, iar unele nu aveau nici m cară rame, ca s nu mai vorbim de pre .ă ţ

Iisusef Cum poate omu9 s ştie dac marfa-i bun când n-are habar câtă ă ă dracu' cost ?ă

Mai erau dou uşi pân la intrarea pe care-o c uta. Pentru un neavizat,ă ă ă magazinul lui Lucien Boussard avea aerul unei galerii de art elegante. Deă fapt asta şi >era, dac nu chiar mai mult. Pu inele piese autenticeă ţ împr ştiate pe ici, pe colo se pierdeau în marea de fală suri şi obiecte contraf cute aduse de te miri unde. Cu toate astea, vecinii habar n-aveauă cu ce se ocup el, c ci Lucien avea un stil aparte, maniere distinse şi ună ă accent care se potrivea de minune cu ambientul artistic al micii lui afaceri.

Devenind deodat mult mai atent, cu ochii-n patru la orice şi oricine îiă p rea suspect, Gus trecu de vitrina galeriei, dup care num r exactă ă ă ă dou zeci şi cinci de paşi la cap tul c rora se opri şi f cu stânga-mprejur. Seă ă ă ă pref cu c vrea s traverseze, dar r mase locului scruă ă ă ă tând strada în sus şi-n jos. Toate p reau la locul lor, aşa c f cu cale-ntoars şi intr în magazină ă ă ă ă cu mişc ri iu i şi uşoare pentru un b rbat de statura lui. Şi de ce m rog n-ă ţ ă ăar fi fost alert şi agil, în pofida trupului masiv? în toate cele treizeci de lupte la care luase parte, nimeni nu reuşise s -1 loveasc destul de tare ca s -1ă ă ă doboare la pământ. Cu excep ia cazurilor când c zuse el de bunţ ă ăvoie, fiindc aşa fusese în elegerea.ă ţ

Odat intrat, r mase cu mâna în buzunar, încleşă ă tat pe patul unuiă Beretta 92FS. Nu acesta era pistolul lui favorit, dar avusese nişte probleme de precizie cu ACP-ul 45, iar dup seara cu pricina n-ar fi fost tocmai indicată s umbli cu un Cobray dup tine. îşi roti ochiiă ă68RAYMOND KHOURY

prin camer . Nici urm de turişti, nici m car clien i de prin partea locului.ă ă ă ţ Singurul om din magazin era chiar proprietarul.

Erau foarte pu ini cei pe care Gus îi pl cea, dar chiar dac-ar fi fost oţ ă persoan foarte sociabil , tot nu l-ar fi înghi it pe Lucien Boussard. Era ună ă ţ pupincurist nenorocit, cu o fa alungit şi scurt în umeri, şi-şi purta pţă ă ărul lung strâns la spate într-o coad de cal.ă

Pederast fran uz libidinos!ţîn timp ce Gus înainta încet, Lucien îşi ridic priviă rea de la mica mas laă

care lucra şi schi un zâmbet veţă sel, care îns nu prea reuşea s -i ascundă ă ă sudoarea rece şi nervozitatea care pusese brusc st pânire pe el. Poate că ă sta era singurul lucru care-i pl cea lui Gus la Lucien: faptul c era mereuă ă ă

timorat şi încordat, temân- du-se tot timpul s nu p easc cine ştie ce. Şiă ăţ ă nu era prea departe de adev r, slinosul naibii!ă

- Aa, Gus! începu Lucien, dar cu accentul lui studiat cuvântul sun maiă degrab a „Gueusse", ceea ce avea darul s -1 scoat din s rite de fiecareă ă ă ă dat , ura sa pentru francez crescând propor ional cu fiecare nou stâlcire aă ţ ă numelui s u.ă

întorcându-i spatele f r s r spund , Gus trase ză ă ă ă ă ăvorul şi se apropie de mas .ă

- E careva în spate ? întreb el încruntat.ăLucien d du gr bit din cap.ă ă- Mais non, mais nony voyons... nu mai e nimeni în afar de mine, zise elă

cu enervantu-i obicei de a tot repeta obsesiv aceleaşi fran uzisme cu aer deţ b iat vesel. Poate c era o chestie specific tuturor homosexualilor, maiă ă ă ştii ?

-Nu mi-ai zis c vii, aşa c nu te aşteptam...ă ă- Taci dracului din gur ! îl opri Gus. i-am adus ceva, continu el cu ună Ţ ă

rânjet satisf cut. Ceva special.ăI ULTIMUL TEMPLIER69

Zicând acestea, scoase o pung de hârtie de sub hain şi o puse peă ă mas . Arunc o privire scurt c tre uş , ca s se asigure c nu se uită ă ă ă ă ă ă ă nimeni din strad la ei, dup care b g mâna în pung şi scoase cevaă ă ă ă ă înf şurat în ziare, pe care începu s le rup privindu-1 fix pe ă ă ă Lucien pe parcursul întregii opera iuni.ţ

în momentul în care Gus dezv lui în sfârşit obiecă tul misterios, Lucien r mase cu gura c scat de uimire şi f cu ochii mari. Era un crucifix de aură ă ă ă înalt cam de o . jum tate de metru, minunat executat în cele mai miciă detalii şi cu incrusta ii de pietre pre ioase, care- i t ia pur şi simpluţ ţ ţ ă respira ia.ţ

Gus îl aşez cu grij peste ziarele în care fusese amă ă balat, şi-1 auzi pe Lucien înghi ind în sec şi respirând anevoie, aproape şuierat.ţ

- Mon dieu, mon dieu ! exclam într-un sfârşit frană cezul ridicându-şi ochii c tre Gus, în timp ce broboane minuscule de sudoare începuser deja s iă ă ă se preling pe fruntea îngust . Iisuse, Gus !ă ă

Cu asta chiar c-o nimerise. îşi coborî din nou privirea lacom asupraă crucifixului şi Gus îi urm exemplul : pe una dintre paginile ziarului trona oă fotografie a muzeului.

- Asta-i de la... începu Lucien.

- Da, rânji Gus ostentativ. Ce mai bijuterie, nu ? De toat frumuse ea!ă ţ F r pereche.ă ă

Buzele francezului începur s tremure.ă ă- Non mais, il est complètement taré, ce mec. Stai aşa, Gus ! Nu pot să

pun mâna pe chestia asta.De fapt, Gus nu inea mor iş ca ţ ţ Lucien s pun mâna pe el; vroia doară ă

s -1 vând . Partea proast era c nu-şi putea permite s se târguiasc laă ă ă ă ă ă pre sau s apeţ ă leze la al ii în aşteptarea unei oferte mai bune, inând contţ ţ c în ultimele şase luni nu scosese mai nimic dină70RAYMOND KHOURYpariurile de la cursele de cai. Mai f cuse şi alt dat datorii, dar parcă ă ă ă niciodat nu fusese atât de strâmto- rat ca acum; mai mult, era pentruă prima dat când datora sume frumuşele tocmai celor care-i pontauă câştigurile. Toat via a lui nu f cuse altceva decât s bage frica-n ceă ţ ă ă ilal i,ţ cel pu in începând din ziua în care - fiind deja un vl jgan mult mai înalt şiţ ă mai solid decât taic -s u - îl snopise din b taie, aşa cum şi acesta la rându-iă ă ă obişnuia s fac la be ie. Dar acum, pentru întâia oar dup ce luase via aă ă ţ ă ă ţ în piept la vârsta de paisprezece ani, ajunsese şi el s ştie ce-i aia frica. Ceiă care-i ineau socoteala la datorii nu se comparau nici pe departe cuţ tovar şii sau duşmanii cu care mai avusese de-a face. Aceşti oameniă apar ineau unei lumi total diferite, şi-ar fi stat pe gânduri dac s -i fac sauţ ă ă ă nu felul la fel de mult cât se gândea el înainte s striveasc un gândac subă ă talpa papucului.

Paradoxal, tot pariurile îl scoseser din impas. Aşa îl întâlnise pe celă care-1 b gase în afacerea de la muzeu şi c ruia îi datora prezen a lui azi înă ă ţ magazinul lui Boussard, deşi instruc iunile fuseser mai mult decât clare:ţ ă timp de şase luni n-avea voie s vând nimic din partea care-i revenise înă ă urma loviturii.

Ei, la dracu' cu instruc iunile lor cu tot! Avea neţ voie de bani acum, nu peste şase luni.

- Ascult , nu te doare pe tine capu' de unde vine, bine? îi spuse elă francezului pe un ton autoritar. Tu trebe s te-ngrijeşti cine-1 cump r şi cuă ă ă cât.

Lucien era pe punctul de a face o criz de apoplexie.ă- Non, mais... Ascult -m , Gueusse, nu se poate. E imposibil. E preaă ă

proasp t ca s m-ating de el acum. Ar fio nebunie...ă ăGus îl apuc de guler şi-1 trase spre el peste mas , care începu să ă ă

tremure pe picioarele-i nesigure. îşiI ULTIMUL TEMPLIER71apropie fa a la mai pu in de zece centimetri de a lui Lucien.ţ ţ

- Poa* s şi dea în pârg! Pu in îmi pas mie! şuier el printre din i. Suntă ţ ă ă ţ oameni care colec ioneaz chestii d-astea, şi tu ştii bine de unde s -i sco i.ţ ă ă ţ

- Dar e mult prea devreme! reuşi cel lalt s artiă ă culeze cu o voce pi ig iat din cauza strânsorii din juţ ă ă rul gâtului.

Gus îi d du drumul şi francezul se pr buşi în scaun.ă ă- Nu f pe deşteptu' cu mine, url Gus. Niciodat n-o s fie timpul potrivită ă ă ă

pentru stea! Mereu o s fie prea devreme s le sco i pe pia ! Aşa c oriă ă ă ţ ţă ă

acu', ori mai târziu, tot aia. Orişicât, ştii şi tu foarte bine c unii or s vreaă ă s -1 cumpere tocmai pentru ceea ce este şi de unde vine. Sunt destuiă nebuni dintr- ştia care-s dispuşi s dea o avere pe un obiect ca sta şi-apoiă ă ă s -1 pun bine-ntr-un seif, excitându-se numai la gândul c au o comoară ă ă ă ascuns . Tot ce trebuie tu s faci este s vezi pe unde g seşti specimene d-ă ă ă ăastea. Şi repede. Şi nici s nu- i treac prin cap s m fraiereşti cu pre ul. Oă ţ ă ă ă ţ s primeşti zece la sut , şi zece procente dintr-o sum nepre uit nu suntă ă ă ţ ă tocmai de lep dat, nu ?ă

Lucien înghi i în gol, frecându-se la gât în locul de unde-1 apucase Gus,ţ apoi scoase din buzunar o batist de m tase cu care îşi şterse fruntea. îşiă ă roti ochii prin camer , v dit tensionat şi cu o alt idee în minte. înă ă ă toarse capul şi zise:

- Dou zeci.ăGus îl privi la rândul lui, uluit.- Lucien, începu el calm. întotdeauna îi pronun a aşa numele - „Lu-sin",ţ

şi o f cea dinadins, doar ca s -1 enerveze. Vezi c eşti pe teren minat. Nuă ă ă te-ntinde, atâta- i zic!ţ72RAYMOND KHOURY

-Vorbesc foarte serios. Pentru aşa o treab , nici nu se pune problema deă mai pu in. Au moins. Riscul pe care mi-1 asum e enorm.ţ

Gus d du s -1 apuce iar de guler, dar Lucien fu mai rapid de data asta,ă ă împingându-şi scaunul în spate în aşa fel încât s -şi fereasc gâtul din caleaă ă mâinilor. V zând c n-are alt solu ie, Gus scoase calm pistolul din buzunară ă ă ţ şi se trase mai aproape, înfundându-i-1 între picioare.

- Dr gu , nu ştiu ce-ai mirosit tu, dar mie nu-mi arde de negociat. Mă ţă ă cam gr besc. Vezi cum eşti ? Eu î i fac o ofert mai mult decât generoas şiă ţ ă ă tu nu încerci decât s profi i de situa ie. Sunt foarte, foarte dezam git.ă ţ ţ ă

- Gus, haide, omule, ce naiba!Gus ridic mâna şi d du din umeri nep s tor.ă ă ă ă- Nu ştiu dac -n seara aia ai prins la televizor pară tea cu paznicu* de-

afar . Cea mai tare. N-ai mai v zut aşa ceva. Şi dac vrei s ştii, înc maiă ă ă ă ă am afurisita aia de sabie! Şi s - i mai spun ceva: parc -ncepe s -mi placă ţ ă ă ă toat chestia asta â la Conan Barsarul, m -n elegi ?ă ă ţ

Gus profit de-aceste câteva clipe în care Lucien tremura din toateă m dularele, asudând abundent sub amenin area pistolului, ca s seă ţ ă gândeasc mai bine la ce avea s fac . Dac-ar fi avut mai mult timp laă ă ă dispozi ie, l-ar fi terorizat pe fran uz în voie şi pân la urm acesţ ţ ă ă ta ar fi c zut la învoial . Era îns cam presat de timp. Crucifixul valora o mică ă ă ă avere, se gândea chiar la o sum cu şapte cifre, doar c acum trebuia s seă ă ă mul uţ measc numai cu ce putea scoate într-un timp cât mai scurt. Cu baniiă primi i odat intrat în afacerea cu jaful de la muzeu nu reuşise decât s maiţ ă ă ob in o mic amâţ ă ă nare; acum îns trebuia neap rat s scape de sec turileă ă ă ă alea, odat pentru totdeauna.ăI ULTIMUL TEMPLIER73

-Uite cum facem, îi zise el într-un sfârşit lui Lucien. Dac te mişti repede,ă batem palma la cinşpe.

La auzul cifrei, ochii lui Lucien se luminar dintr-o dat . Gata, l-am prins,ă ă îşi zise Gus. Francezul deschise un sertar şi scoase un mic aparat de fotografiat digital.

-Trebuie s ..., bâigui el, uitându-se la Gus.ă-Foarte bine. N-ai decât s -i faci şi-o mie de poze!ăLucien fotografie crucifixul de câteva ori, în acelaşi

timp trecând în revist în minte lista posibililor clien i interesa i.ă ţ ţ- Trebuie s dau nişte telefoane, îi zise. D -mi câă ă teva zile.Dar lui Gus nu-i convenea în elegerea. Avea neapţ ărat nevoie de bani şiă

de libertatea pe care aceştia i-o garantau. Trebuia de asemenea s pleceă din oraş pentru o vreme, m car pân mai trecea toat tevatura legat deă ă ă ă atacul de la muzeu, pân se mai linişteau apele.ă

-Bine, fie. Dar repede. Dou -trei zile, nu mai mult.ăSurprinse din nou acea lic rire stranie în ochii luiă

Lucien, de parc ascundea ceva. Probabil se gândea cum s aranjezeă ă afacerea cu cump r torul sau cum s pun mâna pe un comision grasă ă ă ă promi ându-i acestuia c va încerca s -1 conving pe vânz tor s nuţ ă ă ă ă ă creasc pre ul - asta în condi iile în care el c zuse deja de acord asupraă ţ ţ ă pre ului cu cel care vindea. Şi alte porc rii de geţ ă nul sta. Gus se hot rî caă ă peste câteva luni, la vremea potrivit , s mai treac o dat s -1 viziteze peă ă ă ă ă Lucien. îi va face o mare pl cere.ă

-Vino mâine sear la şase, îi mai zise Lucien. Nu pot s - i promit nimic,ă ă ţ dar o s fac tot posibilul.ă

-Normal c-o s faci, doar e şi-n interesul t u, îi r să ă ă punse Gus sec şi luă crucifixul, îl înf şur grijuliu din nou în ziar şi-1 vârî într-unui din buzunareleă ă interioare ale hainei, în cel lalt ascunzându-şi pistolul.ă74RAYMOND KHOURY

- Pe mâine, atunci, îi zise el lui Lucien cu un rânjet încruntat, dup careă ieşi în strad .ă

Privindu-i silueta masiv trecând agale prin dreptul vitrinei şi disp rândă ă dup col , Lucien tot nu se putea opri din tremurat.ă ţ10

- Exact asta-mi mai lipsea acum! morm i Jansson iritat în timp ce Reillyă se aşeza într-un scaun de cealalt parte a mesei la care st tea şeful s u, înă ă ă biroul acestuia din Federal Piaza. La aceeaşi mas mai erau Aparo şi Ameliaă Gaines, precum şi Roger Blackburn, care conducea for a de reac ie înţ ţ cazurile de crime cu violen , plus doi ofi eri din subordinea lui Blackburn.ţă ţ

Complexul celor patru cl diri guvernamentale din sudul Manhattan-uluiă se afla la doar câteva str zi disă tan de Zona Zeroţă 1. G zduia, nici mai mult,ă nici mai pu in, dou zeci şi cinci de mii de angaja i, şi tot aici se afla şi sediulţ ă ţ FBI, sucursala New York. Aici era singurul loc unde Reilly reuşea s maiă scape de zgomotul necontenit şi forfota obositoare din birourile sec iei. Deţ fapt, liniştea şi atmosfera relaxant din biroul şefului s u erau singureleă ă lucruri pentru care îl invidia pe Jansson, dac se putea vorbi de invidie.ă

1 Zona unde au fost cele dou turnuri gemene ale cl dirii World Tradeă ă Center, distruse ca urmare a evenimentelor din 11 septembrie 2001 (n. tr.).76RAYMOND KHOURY

Ca director adjunct al Biroului din New York, Jansson trebuise s facă ă fa multor probleme şi situţă a ii de criz în decursul ultimilor ani. Toate celeţ ă cinci sectoare de maxim interes pentru Birou - crim orgaă nizat şi droguri,ă crim cu violen şi fraude financiare, contraspionaj extern şi ultima oaieă ţă neagr a odioasei turme, terorismul intern - lucrau de zor, la capacitateă maxim , în frunte cu Jansson, care p rea croit pentru func ia pe care-oă ă ţ ocupa. Era un b rbat bine f cut, cu o statur impozant , demn de un fostă ă ă ă ă juc tor de fotbal, îns în pofida tâmplelor înc run ite fa a sa avea o exă ă ă ţ ţ -presie detaşat , uşor distant . Subalternilor s i nu le lua totuşi prea multă ă ă pân s -şi dea seama c un lucru era sigur - în afar , bineîn eles, deă ă ă ă ţ moarte şi impozite, celelalte dou certitudini pe care le are omul în via -ă ţă şi anume c , dac -1 aveai pe Jansson de partea ta, puteai fi sigur c vaă ă ă muta şi mun ii din loc ca s te ajute. Dac , pe de alt parte, f ceai greşealaţ ă ă ă ă s -1 calci pe b t turi, puteai s -ncepi s te gândeşti serios la posibilitateaă ă ă ă ă de a p r si ara.ă ă ţ

Deoarece Jansson mai avea doar câteva luni pân la pensie, Reilly puteaă în elege foarte bine de ce şeful s u nu era tocmai încântat de faptul cţ ă ă trebuia s -şi peă treac ultimele zile de munc b tându-şi capul cu un caz deă ă ă importan major , c ruia i se spunea codificat METRAIDţă ă ă 1. To iţ reprezentan ii media se n pustiser ca ulii asupra poveştii, şi pe bunţ ă ă ă dreptate, c ci era clar c nu era vorba de un jaf obişnuit. Fusese un raid înă ă toat regula, bine pus la punct în cele mai mici detalii. Mai multe celebrit iă ăţ şi persoane publice care se aflau pe lista invita ilor fuseser secerate deţ ă gloan ele armelorţ

1 O combina ie între cuvintele Metropolitan (numele muzeului din Newţ York) şi raid, care s-ar traduce prin raid, atac (n. tr.).I ULTIMUL TEMPLIER77automate, so ia primarului fusese luat ostatic , un om fusese executat înţ ă ă v zul tuturor, nu împuşcat, ci decapiă tat, şi - culmea! - nu în vreo curte dosnic din nu ştiu ce ar cu regim dictatorial din Orientul Mijlociu, ci chiară ţ ă aici, în Manhattan, pe Fifth Avenue.

în direct la televizor.Reilly îşi mut privirea de la Jansson la peretele din spate, pe care tronauă

steagul Statelor Unite şi emblema Biroului, dup care îl fix iar, în timp ceă ă acesta îşi sprijini coatele de mas şi trase adânc aer în piept.ă

- O s am eu grij s le spun nenoroci ilor lora când îi prindem c n-aă ă ă ţ ă ă fost prea frumos din partea lor, se oferi Reilly în glum .ă

- Aşa s faci, zise Jansson aplecându-se în fa şi privindu-i intens peă ţă ceilal i colegi din echip . Cred c nici nu mai e nevoie s v spun câteţ ă ă ă ă telefoane am primit referitor la cazul sta, sau de la ce persoane sus-puse,ă una mai sus decât cealalt . Aşa c spune i-mi în ce staă ă ţ diu ne afl m cuă ancheta şi ce piste avem.

Uitându-se pe rând la ceilal i, Reilly vorbi primul.ţ- Analizele preliminare ale legistului n-au fost concludente. Tipii ia n-auă

l sat prea multe în urm , cu exă ă cep ia cartuşelor şi a cailor. B ie ii din EED,ţ ă ţ care se ocup de analiza dovezilor, îşi smulg p rul din cap fiindc nu preaă ă ă au ce s evalueze.ă

- Au şi ei noroc o dat -n via a lor, îl întrerupse Aparo.ă ţ

- Oricum, cartuşele ne spun c au folosit pistoale Cobray MII/9 şi Microă Uzi. Rog, tu şi oamenii t i veă rifica i aspectul sta, da ?ţ ă

Blackburn tuşi scurt înainte s deschid gura. Era o adev rat for aă ă ă ă ţă naturii omul sta, care nu demult reuă şise s distrug cea mai mare re ea deă ă ţ distribu ie de heţ roin din Harlem, descindere care se l sase cu peste două ă ă sute de arest ri.ă78RAYMOND KHOURY

- Nimic nou, dup câte se pare. Noi analiz m oriă ă cum totul de-a fir-a p r,ă conform procedurilor, dar n-am speran e prea mari, sincer s fiu. Mţ ă ă îndoiesc c b ie ii şi-au cump rat armele de pe internet.ă ă ţ ă

Jansson încuviin .ţă- Şi caii ? întreb el.ă- Deocamdat nici aici nu ştim nimic sigur, r să ă punse Reilly. Patru cai

castra i, suri şi murgi, nimic ieşit din comun. Verific m dac nu cumva suntţ ă ă pe lista cailor raporta i disp ru i şi încerc m s afl m provenien a şeilor,ţ ă ţ ă ă ă ţ dar nici aici...

- N-a i identificat niciun semn particular şi n-a i dat de urma niciunuiţ ţ cip ?

Deoarece num rul cailor fura i pe întreg teritoriul Americii creştea de laă ţ an la an, mai nou se foloseau tot felul de metode de identificare. Cea mai frecvent utilizat era marcajul la rece, un procedeu care presupuneaă însemnarea cailor cu ajutorul unui fier de marcat înghe at şi care aveaţ drept rezultat modificarea celulelor care produceau pigmentul, astfel încât în loc de nuan a obişnuit , în zona marcajului p rul animalului avea cuţ ă ă -loarea alb . O alt metod , ce-i drept mai pu in utiliă ă ă ţ zat , necesita un acă hipodermic cu ajutorul c ruia se introducea sub pielea animalului ună microcip minuscul c ruia îi corespundea un anumit num r de identificare.ă ă

- Nu, n-am depistat niciun cip deocamdat , dar scan m caii pentru aă ă doua oar . Cipurile astea sunt atât de mici, încât dac nu ştii exact unde să ă ă te ui i, e ca şi cum ai c uta acul în carul cu fân. Unde mai pui c de obicei leţ ă ă introduc unde nu te aştep i, ca s fie siguri c le g sesc tot acolo dacţ ă ă ă ă animalul dat disp rut e g sit. Mai mult, caii ştia au fost ini ial însemna i,ă ă ă ţ ţ numai c peste marcajul originar s-au mai f cut şi altele, aşa c acum eă ă ă imposibil s -i identific m. B ie ii de la laboratoră ă ă ţI ULTIMUL TEMPLIER79zic c s-ar putea s dea de urma semnului original dac reuşesc s separeă ă ă ă celelalte suprapuneri.

- Cum r mâne cu armurile şi toat recuzita medieă ă val ? întreb Janssonă ă întorcându-se c tre Amelia Gaines, care era îns rcinat cu cercetareaă ă ă costuma iei pe care o purtaser atacatorii.ţ ă

- M tem c asta o s dureze ceva mai mult, zise ea. Furnizorii de astfelă ă ă de echipamente sunt mici afacerişti risipi i prin toat ara, iar cei careţ ă ţ comercializeaz s bii veritabile - nu doar imita ii ieftine sau piese deă ă ţ recuzit pe care s le-nchiriezi la câte-o petrecere - sunt şi mai pu ini. Speră ă ţ s putem afla ceva concludent în aceast privin cât de curând.ă ă ţă

- S -n eleg deci c tipii ştia au disp rut pur şi simplu f r urm ?ă ţ ă ă ă ă ă ă întreb Jansson, pe cale s -şi piard r bdarea.ă ă ă ă

- Probabil c-au avut maşini, spuse şi Aparo. Sunt dou ieşiri din parc, nuă foarte departe de locul unde au abandonat caii. Acum verific m s vedemă ă dac-au fost ceva martori, dar deocamdat ... nimic. Gândi i-v . Patruă ţ ă b rba i, care dup lovitur s-au desp r it şi-au şters-o din parc fiecare peă ţ ă ă ă ţ cont propriu, la ora aceea târzie. N-a fost greu s nu atrag aten ia.ă ă ţ

Jansson se l s pe spate în scaun, dând aprobator din cap. Mintea saă ă aduna acum toate informa iile primite şi le punea cap la cap, f cându-şiţ ă ordine în gânduri.

- Ceva suspec i pân-acum ?ţReilly privi rapid în jurul mesei înainte de a începe.- Partea asta-i mai complicat un pic. Prima variă ant la care m-am gândită

a fost un jaf la comand .ăFurturile obiectelor de art , mai ales când acestea din urm erauă ă

arhicunoscute, erau de obicei fie urmarea unei anumite comenzi, fie capodoperele erau dinainte vândute unor colec ionari care ineau neap ratţ ţ ă s intreă80RAYMOND KHOURYîn posesia lor chiar dac nu-şi puteau permite s le arate şi altora şi s seă ă ă laude cu ele. Dar dup primele momente petrecute în incinta muzeului,ă Reilly eliminase ambele posibilit i. Numai ho ii profesionişti aveau parte deăţ ţ astfel de comenzi elaborate, iar ideea de a defila c lare pe Fifth Avenue şiă de a da n val aşa la locul faptei nu i se p rea opera unor ho i iscusi i,ă ă ă ţ ţ precum nu erau nici haosul provocat de raid, şi cu atât mai pu in decapitaţ -rea paznicului de la intrare.

- Cred c din punctul sta de vedere suntem cu to ii de acord, continuă ă ţ ă el. Rapoartele preliminare ale crimi- naliştilor privind profilul psihologic al atacatorilor ne confirm şi ele b nuielile ini iale, şi anume c în spateleă ă ţ ă jafului se ascund lucruri mult mai importante decât simplul furt al unor relicve extrem de valoroase. Dac-ar fi vrut cu adev rat s pun mâna peă ă ă obiectele astea, ar fi ales o diminea calm şi ploioas de miercuri şi-ar fiţă ă ă p truns în untru înainte s vin grosul vizitatorilor, dup care, cu pistoaleleă ă ă ă ă Uzi la-ndemân , ar fi luat liă nişti i tot ce le poftea inima. Cu cât te expui maiţ pu in, cu atât rişti mai pu in, nu? Dar b ie ii ştia au f cut exact pe dos. Şi-ţ ţ ă ţ ă ăau ales parc dinadins momentul când sala era cel mai aglomerat , dar şiă ă cel mai bine p zit , de parc ar fi vrut ca toat lumea s le vad isprava şi-ă ă ă ă ă ăn acelaşi timp s ne râd -n nas. Şi-au luat obolul cu vârf şi-ndesat, f r -ă ă ă ăndoial , dar cred c pe lâng asta au vrut s ne transmit ceva.ă ă ă ă ă

- Ce anume ? Ce ar trebui noi s -n elegem ? întreb Jansson nedumerit.ă ţ ăReilly ridic din umeri am rât.ă ă-Nu ştiu înc , dar îi d m noi de cap.ă ăJansson se întoarse apoi spre Blackburn.-Voi ce zice i despre asta ? Sunte i de acord ?ţ ţBlackburn aprob printr-o uşoar mişcare a capului.ă ă

I ULTIMUL TEMPLIER81

- Hai s zicem doar c , oricine-ar fi b ie ii ştia, sunt nişte eroi ai str zii.ă ă ă ţ ă ă Şi-au f cut rost de toate ustenă silele şi accesoriile la care al i pârli i doarţ ţ viseaz în timp ce se joac pe Playstation, şi-au avut tupeul s -şi pună ă ă ă

planul fantezist în aplicare şi s -1 duc la bun sfâră ă şit. Nu pot decât s speră c n-o s se nasc o nou mod acum. Dar, da, şi eu cred c într-adev r eă ă ă ă ă ă ă mai mult la mijloc decât pare.

Jansson îşi întoarse privirea înapoi la Reilly.-Aşadar... se pare c tot pe capul t u cade m g rea a.ă ă ă ă ţReilly se uit la el în t cere şi cl tin din cap aproă ă ă ă bator. „M g rea " eraă ă ţă

totuşi cam pu in spus. Pentru el problema începea s capete dimensiunileţ ă unei gorile de vreo ton şi ceva care avea s -i cam apese umerii, c ci într-ă ă ăadev r greul pe capul lui pica.ă

întâlnirea fu întrerupt de sosirea unui b rbat slab, care purta un costumă ă de tweed de culoare maro şi avea la gât un guler alb de preot. Jansson se ridic din scaun şi-i întinse mâna imens în semn de salut.ă ă

- Monseniore, m bucur c-a i putut veni. V rog, lua i loc. Stima i colegi,ă ţ ă ţ ţ dânsul este monseniorul De' Angelis. I-am promis arhiepiscopului c -1ă l s m s asiste la şedin ele noastre operative. în m sura în care poate,ă ă ă ţ ă monseniorul va încerca s ne ajute.ă

Jansson îi f cu apoi cunoştin cu cei prezen i. Nu se întâmpla foarte desă ţă ţ ca unui str in de FBI s i se peră ă mit accesul la şedin ele agen ilor, cu atâtă ţ ţ mai mult dac era vorba de cazuri speciale - cum era şi acesta - dar nun iulă ţ apostolic, ambasadorul Vaticanului în Statele Unite, d duse telefoaneleă necesare pentru a facilita acest lucru.

S fi avut vreo patruzeci şi cinci de ani, se gândea Reilly. în orice caz, nuă mai mult de cincizeci. îşi82RAYMOND KHOURYpiept nase cu grij p rul închis la culoare, care forma dou curbe simetriceă ă ă ă în zona tâmplelor, unde câteva şuvi e c runte îi încadrau urechile. Peţ ă lentilele ochelarilor s i cu rame argintii şi sub iri se puteau distinge uşoareă ţ urme de degete. Se dovedi afabil şi prevenitor în timp ce îi saluta pe fiecare în parte, repetându-le politicos numele şi titlul profesional.

- îmi cer scuze c v-am întrerupt, spuse aşezân- du-se pe unul dintreă scaunele din jurul mesei.

Jansson cl tin uşor din cap, în semn c n-are de ce s -şi fac griji înă ă ă ă ă aceast privin .ă ţă

- P rinte, dovezile pe care le avem pân acum nu ne duc pe nicio pistă ă ă clar . F r s aduc niciun prejudiciu voit cazului de fa - şi trebuie să ă ă ă ţă ă subliniez c deocamă dat facem doar presupuneri - treceam în revist şi disă ă -cutam o posibil list preliminar a suspec ilor.ă ă ă ţ

- în eleg, replic De Angelis.ţ ăJansson se întoarse apoi din nou c tre Reilly, care îşi relu ideea, deşi nuă ă

era prea mul umit de noua întorsţ ătur a lucrurilor, c ci îşi d dea seama că ă ă ă va trebui s -1 pun şi pe monsenior la curent cu anumite aspecte dejaă ă discutate»

- Tocmai conveniser m c nu e vorba de un simplu jaf, ci c incidentulă ă ă are mult mai multe dedesubturi. Felul în care au ac ionat, momentul ales,ţ toate ne-au condus spre aceast concluzie.ă

- Aha, în eleg, zise iar De Angelis uguindu-şi uşor buzele în semn cţ ţ ă analiza informa iile primite.ţ

- în mod normal, continu Reilly, pentru un atac de-o asemeneaă anvergur , prima reac ie ar fi s -i susă ţ ă pect m pe fundamentaliştiiă musulmani, îns în cazul de fa sunt aproape sigur c ipoteza asta nu ine.ă ţă ă ţ

- De ce crede i asta ? Oricât de trist ar p rea, acei oameni chiar neţ ă ur sc. V aminti i, f r -ndoial , ceă ă ţ ă ă ăI ULTIMUL TEMPLIER83scandal s-a iscat când a fost jefuit muzeul din Bagdad. Acuzele care ne-au fost aduse, pretinsa p rtinire a ană chetatorilor fa de presupuşii vinova iţă ţ americani, toat furia. Lucrurile n-au mers tocmai bine nici atunci.ă

- Crede i-m , modul de operare nu-i incrimiţ ă neaz deloc de data asta,ă nici pe departe. De regul atacurile lor sunt deschise, în sensul c de celeă ă mai multe ori revendic atacul, şi de obicei adopt stilul kamikaze. Deă ă altfel, ar fi un adev rat blestem pentru *un fundamentalist musulman să ă poarte o mantie cu o cruce pe ea.

Reilly îl privi pe De Angelis, care p ru c e de acord cu ce spusese.ă ă- Bineîn eles c o s studiem şi acest aspect, contiţ ă ă nu el. Aşa cereă

procedura. Eu unul îns aş paria pe un cu totul alt scenariu.ă- Adic pe o gaşc de derbedei care s-au jucat cu foă ă cul, zise Jansson, în

limbajul colorat care-1 caracteriza de obicei. Se referea la acei terorişti zeloşi, americani get-beget, cu puternice convingeri radicale.

- Mda, mai degrab ei decât oricare al ii, dup pă ţ ă ărerea mea, confirmă Reilly oftând uşor. Al turi de teă roriştii str ini, un alt tip de suspec i cu care-ă ţşi mânca timpul într-o egal m sur erau extremiştii gen „lup singuratic".ă ă ă

- Derbedei ? întreb De Angelis cu o privire confuz .ă ă- Adic terorişti autohtoni, p rinte. De-ai noştri. Grup ri cu numeă ă ă

caraghioase de genul Ordinul Tainicei Fr ii, care opereaz în numele uneiăţ ă ideologii a urii intitulate Identitatea Creştin - o denaturare pervers aă ă termenului.

Monseniorul p ru uşor stânjenit:ă- Eu credeam c astfel de oameni sunt fanatici creştini.ă

84RAYMOND KHOURY

- P i asta şi sunt. Dar s nu uit m c vorbim aici despre Vatican - despreă ă ă ă Biserica Catolic . Iar oamenii ştia, p rinte, nu sunt tocmai cei mai mariă ă ă fani ai Romei. Vaticanul nu le recunoaşte niciuna dintre bisericile pe care şi le-au scornit şi care - în treac t fie spus - n-au nicio treab cu catolicismul.ă ă Oamenii dumneavoastr s-au exprimat destul de clar când au declarat că ă nu vor s aib nimic de-a face cu ei, şi pe bun dreptate. O caracteristic aă ă ă ă tuturor acestor organiza ii - în afar de faptul c pentru orice problem dauţ ă ă ă imediat vina fie pe popula ia de culoare, fie pe evrei sau homosexuali - esteţ ura lor pentru orice form organizat de guvernă ă ământ, în special a noastr ,ă dar prin extensie şi cea de la Vatican. Au impresia c noi suntemă întruchiparea satanei, p rere care, în mod ciudat, coincide cu termenul peă care şi Khomeini 1-a folosit la adresa noastr şi care persist şi azi în lumeaă ă musulman . Aduce i-v aminte c astfel de indivizi se fac vinova i deă ţ ă ă ţ atentatul cu bomb din Oklahoma City. Creştini. Americani. Şi nici nu vă ă pute i închipui câ i sunt. Chiar zilele treţ ţ cute am pus mâna pe unul din Philadelphia pe care-1 urm ream de ceva vreme, şi care face parte dintr-oă

organiza ie denumit Biserica Fiilor lui Yahweh, o gruţ ă pare care, dup câteă se pare, s-a desprins dintr-alta mai mare, Na iunile Ariene. Potrivit datelorţ pe care le avem, înainte s intre în rândurile bisericii steia nou formate,ă ă tipul a fost un fel de autoritate de leg tur cu lumea islamic în cadrulă ă ă Na iunilor Ariene, şi a recuţ noscut c în aceast calitate a încercat s încheieă ă ă alian e cu extremişti musulmani antiamericani dup atacurile din 11ţ ă septembrie.

- Inamicul inamicului, murmur De Angelis.ă- Exact, se ar t Reilly de acord. Oamenii ştia au o perspectivă ă ă ă

distorsionat asupra lumii, p rinte. Ceă ăI ULTIMUL TEMPLIER85trebuie noi s facem acum este s -ncerc m s descifr m ce mesaj au vrută ă ă ă ă s ne trimit şi în ce misiune nebuă ă neasc s-au avântat.ă

Dup ce Reilly termin ce avea de spus, urmar câă ă ă teva clipe de t cereă pe care Jansson o întrerupse repede:

- Bine, atunci aşa r mâne, te ocupi tu şi mai deă parte, zise el privindu-1 pe Reilly, care aprob din cap, câtuşi de pu in mirat de hot rârea şefului.ă ţ ă

- Da, zise el laconic.Jansson se întoarse apoi c tre Blackburn.ă- Rog, tu deocamdat o s investighezi povestea asta din punct deă ă

vedere al jafului simplu, nu ?- Sigur c da. Trebuie neap rat s verific m cu aten ie şi posibilitateaă ă ă ă ţ

asta, cel pu in pân când vom avea alt pist pe care s mergem.ţ ă ă ă ă- Bun, bun. P rinte, începu Jansson întorcându-se spre De Angelis, ne-ară

fi de un real folos dac a i putea face rost de o list cu obiectele furate, câtă ţ ă mai detaliat cu putin . S con in fotografii color, greutatea fiecă ţă ă ţ ă ăruia, dimensiunile, orice. Trebuie s le d m în urm rire cât mai repede.ă ă ă

- Desigur.- Şi fiindc tot vorbim de obiectele furate, interveni Reilly, unul dintreă

cavaleri p rea interesat de un singur exponat, şi anume acesta, mai zise elă ar tându-i p rină ă telui o poz m rit f cut dup un cadru video, o imaă ă ă ă ă ă gine pe care o g siser pe înregistr rile camerelor de securitate şi în care cel de-ă ă ăal patrulea cavaler putea fi v zut inând în bra e codificatorul. îi înmână ţ ţ ă poza monseniorului şi-şi continu ideea:ă

- Conform catalogului expozi iei, aparatul a fost înregistrat subţ denumirea de codificator rotor cu angrenaj multiplu. Ave i idee de ce arţ vrea cineva s fureă86RAYMOND KHOURYun astfel de obiect în condi iile în care era înconjurat de aur şi pietreţ pre ioase ?ţ

De Angelis îşi împinse ochelarii pe nas în timp ce studia atent imaginea, apoi d du din cap:ă

- îmi pare r u. Nu ştiu prea multe despre aceast ... maşin rie. Nu potă ă ă decât s -mi închipui c valoarea ei const în faptul c e o adev rată ă ă ă ă ă curiozitate inginereasc . Tuturor le place s se laude cu inteligen a lor dină ă ţ când în când, şi se pare c aşa s-a întâmplat şi cu confra ii mei de laă ţ

Vatican, care au considerat dispozitivul demn de a fi inclus pe lista exponatelor.

- Atunci poate lua i leg tura cu ei, s -i întreba i. Poate c au vreo idee,ţ ă ă ţ ă nu ştiu, colec ionari care s se fi ar tat interesa i şi s -i fi abordat pe temaţ ă ă ţ ă asta...

- O s m interesez, fi i sigur.ă ă ţJansson privi de jur-împrejurul mesei şi v zu c toat lumea e gata deă ă ă

plecare.- în regul , oameni buni, zise el aranjându-şi hâră tiile. Hai s le stric mă ă

ploile scrânti ilor lora!ţ ăîn timp ce agen ii ieşeau din înc pere pe rând, De Angelis se apropie deţ ă

Reilly şi-i strânse c lduros mâna.ă- V mul umesc, agent Reilly. Suntem pe mâini bune dacă ţ ă

dumneavoastr v ocupa i de caz.ă ă ţ- O s -i prindem, p rinte. întotdeauna e aşa.ă ăMonseniorul îl privea fix în ochi, studiindu-1.-Pute i s -mi spune i Michael.ţ ă ţ- Dac nu v e cu sup rare, o s r mân la „p rinte". Mi-e mai comod aşaă ă ă ă ă ă

şi nu m pot dezobişnui.ăDe Angelis p ru surprins.ă- Sunte i catolic ?ţReilly aprob cu o mişcare uşoar a capului.ă ă- Practicant ? mai întreb De Angelis, privind îns imediat în p mânt,ă ă ă

ruşinat. Ierta i-m , n-am vrut sţ ă ăI ULTIMUL TEMPLIER87fiu indiscret. Se pare c nici eu nu pot renun a la anuă ţ mite obiceiuri.

- Nu-i nicio problem . Şi ca s v r spund la întreă ă ă ă bare, da, sunt catolic practicant.

De Angelis p ru mul umit.ă ţ- Dac st m s ne gândim bine, munca noastr nu e chiar atât deă ă ă ă

diferit . Amândoi îi ajut m pe al ii s se confrunte cu propriile p cate.ă ă ţ ă ăReilly zâmbi.- Da, poate c ave i dreptate, îns ... Nu cred c pă ţ ă ă ăc toşii cu care avemă

noi de-a face se compar totuşi cu cei care vin la dumneavoastr .ă ă- Da, într-adev r. E îngrijor tor. Lucrurile sunt tare anapoda în lumeaă ă

asta, spuse el, dup care f cu o pauz . Şi tocmai de-asta munca noastr eă ă ă ă cu atât mai valoroas , ad ug apoi privindu-1 din nou pe Reilly.ă ă ă

îl z ri îns pe Jansson uitându-se în direc ia lui, pă ă ţ ărând c -1 cheam .ă ă- Am deplin încredere în dumneata, agent Reilly. Sunt convins c o s -iă ă ă

prinde i, mai spuse monseniorul.ţReilly îl privi îndep rtându-se, apoi ridic foă ă tografia de pe mas . Dând s-ă

o bage înapoi în dosar, îşi mai arunc o dat ochii peste ea. într-un col ,ă ă ţ unde imaginea era uşor neclar din cauza proastei rezolu ii a camerelor deă ţ supraveghere din incinta muzeului, observ destul de clar o siluetă ă ghemuit în spatele unei vitrine, care p rea c trage cu ochiul la cavalerulă ă ă din şa, cu maşin ria în bra e. Ştia din înregistrarea viă ţ deo c femeia cuă pricina era blonda pe care o z rise p r sind muzeul chiar în searaă ă ă

respectiv . Se gândi la teroarea prin care trecuse, la cât de însp imântată ă ă trebuie s fie, şi se sim i oarecum legat de ea. Spera c acum era mai bine.ă ţ ă88RAYMOND KHOURY

Introduse fotografia înapoi în dosar. Ieşind din birou, îşi aminti cuvântul folosit de Jansson în încheierea discu iei. Scrânti i.ţ ţ

Deloc încurajator. S încerci s în elegi motivele unor criminali cu minteaă ă ţ întreag era una, îns s te chinui s citeşti gândurile unor min i bolnaveă ă ă ă ţ era de cele mai multe ori imposibil.11

Clive Edmondson era palid, dar în afar de asta nu p rea foarte afectat,ă ă ceea ce o surprinse pe Tess, care-1 privea cum st întins pe patul de spital.ă

Din câte ştia, unul dintre cai îl trântise la p mânt când se d duse bruscă ă înapoi, şi în urma c z turii Clive îşi rupsese trei coaste. Date fiind atât zonaă ă fracturii, mult prea aproape de pl mâni, cât şi vârsta lui Clive, starea geă -neral de s n tate şi înclina ia sa pentru activit i fizice soă ă ă ţ ăţ licitante, doctorii Spitalului Presbiterian din New York hot râser s -1 mai in câteva zile subă ă ă ţ ă observa ie.ţ

-M-au sedat de minune, mi-au f cut un cocktail de medicamente, îi ziseă el privind în sus c tre perfuzia de la marginea patului, al c rei s culeă ă ă ţ transparent şi plin de lichid atârna leg nându-se uşor la cap tul tubului. Nuă ă simt absolut nimic.

-Nu e tocmai genul de cocktail la care visai, nu ? îl tachin ea.ă-S zicem c-am gustat unele şi mai bune, chicoti el.ăTess se uita la el, neştiind dac s aduc sau nu înă ă ă

discu ie adev ratul motiv al vizitei sale.ţ ă-Po i s -mi povesteşti qeva ?ţ ă

90RAYMOND KHOURY

-Sigur, atât timp cât nu e despre cele întâmplate la muzeu. Toat lumeaă numai despre asta m întreab , zise el oftând. M rog, în eleg c -s curioşi,ă ă ă ţ ă dar...

- P i... Are leg tur ... oarecum, recunoscu Tess uşor stânjenit .ă ă ă ăClive o privi şi-i zâmbi.- Ia spune, despre ce e vorba ?Tess ezit câteva clipe, dup care se hot rî s -nceap .ă ă ă ă ă-Ai apucat cumva s vezi obiectul la care m uitam când ne-am întâlnită ă

la muzeu ? Am stat de vorb chiar în fa a vitrinei respective.ă ţ- Nu, n-am observat, d du el din cap.ă- Era un fel de maşin rie care sem na cu o cutie şi avea o mul ime deă ă ţ

butoane şi de pinioane care îi ieşeau din lateral, legate între ele. în catalog e înregistrat cu denumirea de codificator rotor cu angrenaj multiplu.ă

Clive se gândi câteva momente, timp în care îi apărur câteva riduri abiaă vizibile pe frunte.

- Nu, nu l-am observat. Nici n-avea cum s -1 obă serve, cu ea de fa . Deţă ce ? o întreb apoi.ă

-Unul dintre cavaleri 1-a luat. Şi n-a mai luat nimic altceva. Doar maşin ria asta.ă

-Aşa, şi ?

-P i, nu i se pare ciudat ? S ia tocmai dispozitivul la, când erau atâteaă ţ ă ă alte exponate de valoare în jur. Mai mult decât atât, când 1-a luat s-a comportat foarte reve- ren ios, de parc oficia un ritual secret. Era foarteţ ă pătruns de importan a momentului.ţ

- Bine, atunci înseamn c -i un colec ionar împ tiă ă ţ ă mit c ruia îi place să ă adune dispozitive arhaice de codificare. Sun repede la Interpol, probabil că ă urm toarea pe list e Enigma, maşin ria de încifrare a naziştilor, îi zise elă ă ă pe un ton ironic. Unii oameni mai colec ioneaz şi d-astea, s ştii.ţ ă ăI ULTIMUL TEMPLIER91

- Clive, eu vorbesc serios, protest ea. A şi spus ceva. Atunci când s-aă aplecat şi 1-a ridicat din stand. Veritas vos liberabit.

- Veritas vos liberabit ? repet Clive privind-o mirat.ă- Da, aşa cred. De fapt, sunt sigur c aşa a zis.ă ăClive c zu pe gânduri câteva momente, apoi zâmbi.ă- Asta e, zise el. Nu vorbim doar despre un colec iţ onar înr it şi obsedată

de maşin rii cu cifru, ci de unul care a trecut şi pe la şcoal . La Johnsă ă Hopkins. Asta ar trebui s te ajute s restrângi cercul suspec ilor.ă ă ţ

- Johns Hopkins ?- Da.- Despre ce tot vorbeşti tu acolo ? Nu în elegea nimic.ţ- Veritas vos liberabit. E motoul universit ii. Adeăţ v rul v va elibera. Ar fiă ă

şi cazul s ştiu, doar am fost student acolo. E un vers din imnul laă ă nesuferit, Oda Universit ii Johns Hopkins. Cunoaşterea mereu săţ ă sporeasc , iar înv a ii ştiin a s propov duiasc .ă ăţ ţ ţ ă ă ă

Tess îl privea uimit , iar Clive jubila.ă- Chiar crezi c ?... Dar pân s termine întrebarea, îi observ expresiaă ă ă ă

mul umit şi rânjetul superior.ţ ă- Tu m iei peste picior, aşa-i ?ăClive d du din cap afirmativ, cu o privire vinovat .ă ă- M rog, ori a absolvit Johns Hopkins, ori e un fost agent CIA care s-aă

sup rat şi-a p r sit agen ia. Ştii doar c numai d- ştia dai când intri înă ă ă ţ ă ă birourile lor din Langley. De la Tom Clancy ştiu. Ce s fac dac sunt fan ?ă ă

Tess cl tin exasperat din cap, nervoas c se l sase p c lit atât deă ă ă ă ă ă ă ă ă uşor, îns Clive o surprine din nou:ă

- Dar s ştii c nu eşti departe. Datele se potrivesc.ă ă- Ce vrei s spui mai exact ? îl întreb ea, observând c de data astaă ă ă

p rea serios.ă- Ce purtau cavalerii ?- Cum ce purtau ?

92RAYMOND KHOURY

- Eu am întrebat primul.Tess nu mai în elegea nimic.ţ- Aveau nişte costume cavalereşti medievale. Armuri, coifuri, mantii

lungi.- Şi, şi ? o tot tachina el. Nimic altceva ? Ceva mai special ?

îşi d dea seama c Clive o ademenea, vroia s ajung undeva cu toateă ă ă ă astea. încerc aşadar s -şi aduc aminte cu exactitate cum ar tau c l re iiă ă ă ă ă ă ţ care devastaser muzeul.ă

- Nimic? Ce zici de mantii albe cu cruci roşii? Roşu-sângerii.Tess se strâmb pierdut , neîn elegând înc unde bate Clive.ă ă ţ ă- Crucia i, zise ea.ţ- Hai c eşti pe-aproape. E fierbinte, Tess. Hai, gândeşte-te! Nu era nimică

ciudat în leg tur cu crucile alea? O cruce de culoarea sângelui pe um rulă ă ă stâng, alta pe piept. Asta nu- i spune chiar nimic ?ţ

Dintr-o dat avu o str fulgerare.ă ă- Templieri, zise dintr-o suflare.- Asta e r spunsul t u final ? glumi el.ă ăîns mintea ei era în alt parte. înc nu-şi explica pe deplin semnifica iaă ă ă ţ

hainelor.- Ai perfect dreptate, erau îmbr ca i ca nişte cavaă ă ţ leri templieri, însă

asta nu înseamn nimic, de fapt. Aşa se îmbr cau cam to i crucia ii, nu ?ă ă ţ ţ Ho ii s-ar fi putut foarte bine inspira dup prima imagine a unui cavalerţ ă cruciat pe care s-a nimerit s le cad privirea, iar şansa ca acesta s fi fostă ă ă templier e una foarte mare, având în vedere c despre ordinul lor s-a scrisă şi se vorbeşte mult mai mult decât despre celelalte.

- Da, şi eu m-am gândit la chestia asta, deşi la început nu i-am dat prea mult importan . Templierii suntă ţăI ULTIMUL TEMPLIER93de departe cei mai faimoşi - sau mai degrab infami - dintre crucia i. Pe deă ţ alt parte, mica incanta ie în latin ... asta cam schimb situa ia, spuseă ţ ă ă ţ Clive pe un ton grav.

Tess îl privi nedumerit şi-n acelaşi timp extrem de curioas s afle ceă ă ă vrea s spun cu asta. Clive îns ră ă ă ămase t cut în urm toarele câtevaă ă secunde, fapt care o scoase pe Tess din s rite.ă

-De ce ?! r bufni ea pân la urm .ă ă ă- Veritas vos liberabit parc era, nu ? Ei, lozinca asta e scrijelit peă ă

zidurile unui castel din Languedoc, în sudul Fran ei, spuse el în cele dinţ urm , dup care f cu iar o pauz . Un castel al templierilor.ă ă ă ă12

- Ce castel ? Despre ce vorbeşti ? îl întreb Tess cu sufletul la gur .ă ă- Castelul Blanchefort, în Languedoc. Inscrip ia e la vedere, gravat peţ ă

arcada de deasupra intr rii. Veritas vos liberabit. Adev rul v va elibera.ă ă ăMisterioasa fraz p rea s -i trezeasc vechi amintiri. Tess se încrunt .ă ă ă ă ă

Era ceva ce nu se lega.- Dar Ordinul Templierilor n-a fost cumva dizolvat - se opri în mijlocul

frazei, ruşinat de cuvântul foă losit - m rog, desfiin at prin secolul al XlV-leaă ţ ?

- în 1314.- Atunci n-are nicio logic . Conform catalogului, codificatorul dateaz dină ă

secolul al XVI-lea.Edmondson p ru c se gândeşte la spusele ei.ă ă-Presupun c se poate s fi încurcat datele. Secolul al XlV-lea nu a fostă ă

tocmai perioada de glorie a Vaticanului.

Dimpotriv chiar. în 1305, papa Clement al V-lea, care aproape că ă devenise deja o marionet în mâinile necru torului Filip cel Frumos, regeleă ţă Fran ei, a fost obligat s îndure umilin a de a p r si Vaticanul, for at fiind sţ ă ţ ă ă ţ ă mute Sfântul Scaun la Avignon, unde regele aI ULTIMUL TEMPLIER95avut grij s -1 in din scurt, mai cu seam în uneltirile sale împotrivaă ă ţ ă ă templierilor. De fapt, timp de şaptezeci de ani papalitatea s-a aflat sub suveranitate exclusiv francez , perioad cunoscut în istorie sub denumireaă ă ă de Captivitatea babilonian . Aceast situa ie a durat pân când papaă ă ţ ă Grigore al XI-lea a avut curajul s se desprind de domina ia totalitar aă ă ţ ă regilor Fran ei, readucând Scaunul Papal la Roma, ajutat şi de Caterina deţ Sienna.

- Dac maşin ria e din secolul al XIV-lea, probabil c nici n-a fostă ă ă conceput în Roma.ă

- Dac apar ine templierilor, cu atât mai mult.ă ţ- Exact.Tess ezit .ă- Crezi c pot s merg pe pista asta sau vânez cai verzi pe pere i ?ă ă ţ- Nu, cred c pista e bun . Doar c ... studiul temă ă ă plierilor nu face parte

din domeniul t u de cercetare. Am dreptate sau nu ?ă- M rog, dac-aş mai ad uga vreo dou sute de ani, plus-minus ună ă ă

continent, cred c m-aş descurca, zise ea cu un râs for at. Se specializase înă ţ studiul istoriei asiriene, aşa c templierii şi povestea lor ieşeau categoă ric din calcul.

- Trebuie s vorbeşti cu cineva care le cunoaşte isă toria. Singurii care se pricep şi cred c te-ar putea ajuta sunt Marty Falkner, ă William Vanee sau Jeb Simmonds. Falkner cred c are vreo optzeci de ani, dac nu mai mult,ă ă deci cred c o s fie cam greu s te descurci cu el. ă ă ă Pe Vanee nu l-am mai v zut de nu ştiu când, dar cred c pot da de Simmonds şi...ă ă

- Bill Vanee ? Despre el e vorba ?- Da. îl cunoşti ?William Vanee îşi f cuse apari ia pe neaşteptate la unul dintre siturile laă ţ

care lucrase tat l ei. Se întâmplaseă96RAYMOND KHOURYîn urm cu zece ani, în partea de nord-est a Turciei, în apropierea Munteluiă Ararat - m rog, pe cât de aproape îi l saser solda ii turci s -şi instalezeă ă ă ţ ă tab ra. Era şi ea acolo şi—1 ajuta pe tat l ei, şi-şi aduse aminte cum - conă ă -trar obiceiului s u - Oliver Chaykin îl tratase pe Vance de la egal la egal.ă Parc -1 şi vedea: un b rbat înalt, atră ă ăg tor, cu vreo cincisprezece ani maiă vârstnic decât ea.

Vance fusese foarte curtenitor, o ajutase şi o încurajase, îns pentru eaă acele s pt mâni fuseser cu adevă ă ă ărat înfior toare, din cauza condi iiloră ţ precare de pe teren, plus c mai era şi îns rcinat . Şi cu toate c abia oă ă ă ă cunoscuse, Vance p ruse sensibil la nefericirea ei şi se purtase atât deă frumos cu ea, încât o f cuse s se simt bine, în vreme ce ea se sim ea deă ă ă ţ fapt la p mânt, şi atr g toare când ea ştia prea bine c ar ta groaznic. Maiă ă ă ă ă mult, niciodat nu-i d duse de în eles c are vreun motiv ascuns pentruă ă ţ ă

amabilitatea lui. Se ruşin gândindu-se c atunci fusese întrucâtvaă ă dezam git de atitudinea lui v dit platonic , pentru c ea se sim ise sinceră ă ă ă ă ţ atras de el. Totuşi, c tre sfârşitul scurtei sale vizite în tab ra loră ă ă arheologic , Tess sim ise c parc -parc sentimentele lui fa de eaă ţ ă ă ă ţă începuser s se mai schimbe, deşi în sinea ei nu putea s nu se întrebe câtă ă ă de atr g toare poate fi totuşi o femeie îns rcinat în luna a şaptea.ă ă ă ă

- Da, l-am întâlnit o dat , când eram cu tata, îi r să ă punse ea, dup careă c zu pe gânduri. Dar din câte îmi amintesc el s-a specializat în istoriaă fenicienilor.

- Aşa e, dar ştii şi tu cum st treaba cu templierii. Oricine e interesat deă subiectul sta e privit de parc-ar citi pe ascuns reviste pentru adul i. E ună ţ fel de pornografie istoric , dac vrei. S-a ajuns în stadiul în care niă ă meni nu vrea s se afle c -1 intereseaz subiectul la modul serios, fiindc sunt preaă ă ă ă mul i icni i care vehiculeaz totţ ţ ţ ăI ULTIMUL TEMPLIER97felul de teorii ale conspira iei legate de istoria ordiţ nului. Ştii ce-a zis Umberto Eco, nu ?

- Nu, nu ştiu.- „Un nebun e acela care mai devreme sau mai târziu va aduce vorba

despre templieri."- în condi iile date, o s-o iau ca pe un compliment.ţ- Tess, eu sunt de partea ta, s nu te îndoieşti de asta. Este cu sigurană ţă

un subiect demn de aten ie acaţ demic , îi zise Edmondson ridicând dină umeri. Dar precum i-am spus, n-am mai auzit nimic de Vance de ani deţ zile. Ultima dat când am vorbit era la Columă bia, dar în locul t u eu l-aşă alege pe Simmonds. î i pot face leg tura cu el cât ai clipi.ţ ă

- Bine, atunci. Nemaipomenit! zâmbi Tess.O asistent îşi vârî capul pe uş .ă ă- Trebuie s v mai facem nişte analize în cinci miă ă nute, anun ea.ţă- Minunat! morm i Clive.ă- Atunci, r mâne s m anun i tu ? îl întreb Tess.ă ă ă ţ ă- S-a f cut. Şi când scap de-aici, ce-ar fi s te invit la cin într-o sear şiă ă ă ă

tu s -mi povesteşti cum merge treaba ?ăîşi aduse aminte de ultima dat când cinase cu Edmondson. Erau înă

Egipt şi-n ziua aceea se scufundaser împreun s cerceteze o epav deă ă ă ă origine fenician în largul Alexandriei. El se îmb tase de la arak, b uturaă ă ă local , apoi îi f cuse avansuri, deşi nu foarte convină ă g tor, iar ea îl refuzaseă politicos, dup care el adormise la mas , în restaurant.ă ă

- Sigur, cum s nu, zise ea consolându-se cu gândul c mai are ceva timpă ă la dispozi ie ca s inventeze o scuz plauzibil , dar imediat se sim iţ ă ă ă ţ vinovat c a putut fi atât de insensibil fa de bietul Clive.ă ă ă ţă13

Lucien Boussard se plimba de la un cap t la altul al galeriei sale, p şindă ă cu grij pe podeaua lucioas . Când ajunse în dreptul vitrinei, îşi aruncă ă ă privirea în strad de dup un ceasornic Ormulu, un fals, bineînă ă eles.ţ R mase acolo câteva minute, gândindu-se şi-apoi r zgândindu-se. P reaă ă ă foarte preocupat de ceva anume, dar o parte a min ii sale era înc atent laţ ă ă

ce se întâmpla în jur, aşa c observ c orologiul trebuia neap rat cur at.ă ă ă ă ăţ îl lu şi-1 duse în spate, aşezându-1 pe ziarul de pe mas .ă ă

Era ziarul cu pozele de la muzeu, din seara atacului, care parc îl priveauă şi ele, ca şi cum ar fi fost acolo numai ca el s le vad . îşi trecu absentă ă degetele peste imaginile tip rite, încercând s netezeasc îndoiă ă ă turile ziarului.

Trebuie s fiu nebun sa m bag în afacerea asta.ă ăDar n-avea încotro. Gus l-ar fi omorât oricum: fie c nu f cea nimic, fieă ă

c f cea o mişcare greşit . Exista o singur sc pare, la care se gândise şiă ă ă ă ă se tot gândise, în- torcând-o pe toate p r ile, chiar şi atunci când Gus eraă ţ înc acolo, în magazinul lui, şi-1 amenin a. S -1 denun e,ă ţ ă ţI ULTIMUL TEMPLIER99mai ales acum c ştia de implicarea lui direct în jaful de la Metropolitan,ă ă era destul de periculos. Pe de alt parte, având în vedere contribu ia luiă ţ deloc neînsemnat de pe treptele muzeului, când îşi ar tase m iesă ă ă tria într-ale s biilor, Lucien era convins c Gus va primi destui ani cât s nu maiă ă ă reprezinte o amenin are. Doar n-o s vin dup el s se r zbune dup nuţ ă ă ă ă ă ă ştiu câ i zeci de ani la r coare! Oricum, chiar dac s-ar fi schimbat legisla iaţ ă ă ţ actual şi Gus n-ar fi fost condamnat la moarte prin injec ie letal , tot ar fiă ţ ă fost condamnat pe via f r drept de apel. Nu se putea altfel, dup ceţă ă ă ă f cuse.ă

Pe lâng asta îns , Lucien mai avea şi alte probleme. Era urm rit deă ă ă poli ie, mai precis de un poli ist anume, un salopard nenorocit care se ineaţ ţ ţ scai dup el de ani de zile, şi nu d dea deloc semne c-ar fi obosit sau c ară ă ă inten iona s-o ia mai uşor. Totul din cauza unei afuriţ site de statuete aduse din Mali, care se dovedise a fi mai pu in veche decât pretinsese el c e şi,ţ ă drept urmare, valora doar o mic parte din suma total pe care o încasaseă ă deja pe ea. Din fericire pentru Lucien, cump r torul septuagenar ală ă obiectului cu pricina murise în urma unui infarct înainte ca avoca ii lui s seţ ă dumireasc ce era de f cut. Lucien reuşise cum-necum s scape basmaă ă ă curat , îns detectivul Steve Buchinski nu se l sase cu una, cu dou , şi-1ă ă ă ă urm rea în continuare în ceea ce pă ărea s semene cu o cruciad personal .ă ă ă Lucien încercase s -i astupe gura dându-i nişte ponturi folositoare când şiă când, dar Buchinski nu se mul umise doar cu atât. Nimic nu l-ar fi mul umit,ţ ţ de fapt.

De data asta îns , lucrurile nu st teau la fel. Oare l-ar fi l sat în paceă ă ă dac i l-ar fi dat pe tav pe Gus Waldron ? Numai aşa s poat oare sc paă ă ă ă ă de lipitoarea de Buchinski ?100RAYMOND KHOURY

Se uit la ceasul de la mân . Era ora unu şi jum tate. Deschizând unulă ă ă dintre sertarele mesei, Lucien cotrob i gr bit printr-o cutie cu c r i deă ă ă ţ vizit , şi, g sind-o pe cea pe care o c uta, se întinse dup telefon şi formă ă ă ă ă num rul.ă14

Postat în fa a uşii masive a unui apartament de la etajul cinci de peţ Central Park West, şeful unit ii tactice din cadrul FBI ridic o mânăţ ă ă r sfirându-şi cele cinci degete şi-şi privi atent ofi erii. în acel moment,ă ţ

agentul cu num rul doi scoase arma precaut şi începu s aştepte. Deă ă cealalt parte a culoarului, un altul riă dic la um r o arm cu aer comprimată ă ă în timp ce al patrulea trase cuiul unei grenade cu şoc electric, iar ultimii doi ridicar piedica pistolului automat Heckler & Koch MP5.ă

-Acum!Agentul care se afla cel mai aproape b tu ferm cu pumnul în uş şiă ă

strig :ă-FBI. Deschide i!ţDup câteva frac iuni de secund avur şi r spună ţ ă ă ă sul, sub forma unui

r p it de gloan e care str punser lemnul de tek al uşii, f cându-1ă ă ţ ă ă ă buc ele-buc ele care se izbir puternic de peretele opus al coridorului.ăţ ăţ ă

Agentul cu arma cu aer comprimat îi r spunse pe m sur , rotind eavaă ă ă ţ de la stânga la dreapta şi secerând totul în cale. Nu se opri decât atunci când f cu în uşă ă102RAYMOND KHOURYnişte g uri de m rimea unui cap de om. în ciuda doă ă purilor pe care le purta în urechi, Amelia Gaines sim i vibra ia puternic a gloan elor care se-ţ ţ ă ţnfigeau zgomotos în uşa şi în pere ii camerei, zguduindu-i parc din temelii.ţ ă

Din untru se auzir alte împuşc turi, gloan ele treă ă ă ţ când prin placa de jos a uşii şi înfigându-se în tencuiala peretelui de vizavi. Agentul num rul patruă înaint şi arunc iute grenada printr-una dintre g urile f cute în lemnul deă ă ă ă tek. în minutele imediat urm toare îi veni din nou rândul armei cu aeră comprimat, cu ajutorul căreia distruser şi ce mai r m sese din uş , adică ă ă ă ă partea din mijloc, apoi cei doi ofi eri cu pistoale automate p trunserţ ă ă în untru.ă

Urm un scurt moment de linişte, dup care se auzi o împuşc tur . Unaă ă ă ă singur , şi iar o t cere ap s toare. O voce strig :ă ă ă ă ă

-Liber!Dup acest prim strig t, mai urmar şi altele.ă ă ă-Liber! E liber!într-un sfârşit se auzi o voce plat , inflexibil :ă ă-Gata, noi am terminat aici.Amelia îi urm pe ceilal i în apartament, al c rui ină ţ ă terior f cea cuvântulă

„luxos" s par prea modest penă ă tru a-1 descrie cu exactitate. Totul te ducea cu gândul la bani, aproape c le puteai sim i mirosul. îns pe m sură ţ ă ă ă ce Amelia şi şeful unit ii de interven ie cercetau locul mai atent, îşi d durăţ ţ ă ă seama c nu a bani mirosea apară tamentul, ci mai degrab a droguri.ă

Nu le lu prea mult timp c s -i identifice pe locaă ă ă tari, patru la num r şiă to i b rba i: trafican i de droguri columbieni. Unul dintre ei fusese grav r nitţ ă ţ ţ ă în zona pieptului. în rest, g sir o cantitate însemnat de droă ă ă guri, un vraf de bancnote şi suficient de multe indicii caI ULTIMUL TEMPLIER103s -ă i bucure şi s le dea de lucru timp de câteva luni bune celor de laă Brigada Antidrog.

Pontul pe care-1 primiser şi-n urma c ruia f cuser descinderea - ună ă ă ă telefon anonim - pomenise de sume uriaşe de bani, arme şi câ iva b rba iţ ă ţ

care vorbeau într-o limb str in . Informa ia fusese corect , dup câte seă ă ă ţ ă ă p rea. Dar nu avea leg tur cu raidul de la muzeu.ă ă ă

înc o pist fals . înc o dezam gire. Şi-or s mai fie şi-altele de-acumă ă ă ă ă ă încolo, cu siguran . ţă A Cu inima grea, Amelia mai arunc o ultim privireă ă prin apartament în timp ce columbienii erau escorta i afar cu c tuşe laţ ă ă mâini. F cu în minte o compara ie înă ţ tre apartamenul sta şi al ei, care eraă foarte dr gu , decoă ţ rat cu gust. Elegant chiar. îns locuin a asta era absolută ţ uimitoare. î i lua pur şi simplu ochii, mai ales panorama extraordinar spreţ ă parc. Tot rotindu-şi privirile de jur-împrejur, hot rî totuşi c opulen aă ă ţ exagerat nu e stilul ei şi c într-adev r nu e cazul s fie invidioas . Poateă ă ă ă ă doar pentru privelişte.

Se opri în dreptul ferestrei pentru o clip şi privi parcul de sus. Z ri două ă ă persoane care c l reau pe o pist special amenajat şi, în ciuda distan ei laă ă ă ă ţ care se afla, îşi putu da seama c e vorba despre dou femei. Una dintreă ă ele era destul de stângace în mişc ri, iar caă lul p rea nervos şi agitat, sauă poate doar se speriase de cei doi tineri care trecuser pe lâng el ca vântul,ă ă alunecând pe rolele lor.

Amelia se mai uit o dat în jurul ei, dup care ieşi din apartament,ă ă ă l sându-1 pe şeful unit ii s se ocupe de restul şi se îndrept c tre sediu,ă ăţ ă ă ă unde urma s -i preă zinte lui Reilly un raport oficial.

în ultima vreme Reilly fusese ocupat cu organizarea câtorva vizite neoficiale la diferite moschei sau alte104RAYMOND KHOURYlocuri de întâlnire a musulmanilor din oraş. Dup o scurt întrevedereă ă preliminar cu Jansson, Reilly hotă ărâse ca aceste mici investiga ii s fieţ ă simple vizite infórmale efectuate de nu mai mult de doi agen i sau ofi eri deţ ţ poli ie dintre care unul s fie - dac se putea - muţ ă ă sulman, şi care s nuă atrag aten ia asupra lor sau s fac prea mare ă ţ ă ă tam-tam. Nu-şi doreau decât ca oamenii s colaboreze, şi aşa se şi întâmpla în general.ă

Pe lâng sutele şi miile de rapoarte de informare priă mite de la Poli ia dinţ New York, de la Departamentul de Imigr ri şi Siguran Na ional ,ă ţă ţ ă computerele FBI furnizau non-stop informa ii valoroase. Bazele de dateţ alcătuite dup atentatul de la Oklahoma erau pline de nume ale unoră radicali sau extremişti autohtoni; pe de alt parte, cele de dup atacurileă ă din 11 septembrie men ionau numele unor musulmani de diverseţ na ionalit i. Reilly era conştient c mul i se aflau pe liste nu pentru c-ar fiţ ăţ ă ţ fost suspecta i de acte teroriste sau criminale, nici m car de tentative înţ ă acest sens, ci pur şi simplu din cauza op iţ unii lor religioase, ceea ce îl deranja într-o oarecare măsur . Mai mult, îi d dea de lucru în plus şi inutil,ă ă c ci trebuia s cerceteze şi s ancheteze zeci şi zeci de nevinoă ă ă va i - maiţ pu in în privin a convingerilor lor religioase.ţ ţ

R m sese la convingerea c atacul de la muzeu fuă ă ă sese opera unor grup ri extremiste americane, dar ceva nu se potrivea în scenariul sta.ă ă Care s fi fost leg tura dintre un grup de fanatici şi Biserica Catolic de laă ă ă Roma ? Tocmai pentru a descoperi veriga lips - care momentan îi sc pa -ă ă Reilly formase o echip de agen i pe care-i puse s cerceteze orice dosară ţ ă computerizat sau publica ie-manifest care-ar fi putut ajuta la dezlegareaţ misterioasei leg turi.ă

înainte s se-ndrepte spre biroul s u, r mase câteva clipe în pragul uşii,ă ă ă respirând adânc şi adulmecândI ULTIMUL TEMPLIER105parc haosul ordonat din untru, unde agen ii fie voră ă ţ beau la telefon, fie lucrau de zor la calculator. Ajungând în cele din urm în dreptul biroului, oă z ri pe Amelia Gaines, care se-ndrepta în direc ia lui din celă ţ ălalt cap t ală înc perii.ă

- Ai un minut la dispozi ie ?ţToat lumea avea oricând un minut la dispozi ie, dac era pentru Ameliaă ţ ă

Gaines.- Ce s-a întâmplat ?

. - Ştii apartamentul pe care l-am cercetat azi-dimi- nea ?ţă- Da, am auzit vorbindu-se despre el, zise el nu foarte entuziasmat.

Totuşi, ne-am mai sp lat şi noi de p cate fa de cei de la Antidrog, ceea ceă ă ţă nu e tocmai r u.ă

Amelia d du din umeri indiferent .ă ă-- Când eram în apartament m-am uitat pe fereastr , în parc. Am v zută ă

dou persoane care c l reau. Una dintre ele, o femeie, avea ceva problemeă ă ă cu calul şi asta m-a dus cu gândul la altceva.

Reilly îi împinse un scaun şi ea se aşez . Era ca o gur de aer proasp tă ă ă într-un loc dominat în cea mai mare parte de b rba i, cum era cazulă ţ Biroului, unde doar în ultimii ani procentul de angajare a femeilor ajunsese la un însemnat 10%. Cei care se ocupau cu angaj rile nu ascundeau câtuşiă de pu in faptul c ar fi vrut s aduc mai multe femei în cadrul Biroului, însţ ă ă ă ă din nefericire nu erau foarte multe doritoare. De fapt, o singur femeieă reuşise s avanseze de la rangul de simă plu agent la cel de agent special şef, câstigându-şi astfel porecla de Regina stupului, cu care colegii o luau uneori peste picior.

Reilly lucrase mult cu Amelia în decursul ultimelor luni. Era un om extrem de valoros, cu precădere când venea vorba despre probleme legate de106RAYMOND KHOURYOrientul Mijlociu sau de suspec i din aceast zon . Acestora le pl ceau înţ ă ă ă mod deosebit buclele roşcate şi pistruii ei, iar un zâmbet fermec tor oferită la momentul oportun, o fust deasupra genunchiului sau un decolteuă generos erau uneori mult mai eficiente decât s pt mâni întregi deă ă supraveghere sau interogatorii. Deşi niciunul dintre b rba ii cu care lucraă ţ nu se chinuia prea tare s -şi ascund atrac ia fa de ea, Amelia nuă ă ţ ţă acuzase pe nimeni de h r uire sexual . De altfel, era destul de greu s i-oă ţ ă ă ţ imaginezi în postura de victim . Crescuse al turi de al i patru fra i într-oă ă ţ ţ atmosfer milit reasc , prin natura meseriei tat lui ei, şi la vârsta deă ă ă ă şaisprezece ani câştigase deja centura neagr la karate, plus c era ună ă intaş des vârşit. Nu rata aproape niciodat . în general, îşi putea purta sinţ ă ă -

gur de grij , indiferent de situa ie.ă ă ţîşi aduse aminte ce se petrecuse în urm cu mai pu in de un an, când,ă ţ

r maşi singuri într-o cafenea, Reilly fusese cât pe ce s-o invite la cin , însă ă ă se r zgână dise în ultimul moment, ştiind - sau sperând mai degrab - c seă ă

putea ca seara s nu se încheie doar cu o cin . Rela iile cu colegii de muncă ă ţ ă nu erau niciodat simple sau uşoare, iar când lucrai pentru FBI erau pur şiă simplu sortite eşecului de la bun început, şi el ştia asta mai bine ca oricine.

- Continu , îi spuse.ă- E vorba despre c l re ii de la muzeu. Dup ce m-am uitat şi m-am totă ă ţ ă

uitat la înregistr rile video, mi-am dat seama c ei nu doar c l reau, ciă ă ă ă controlau caii ca nişte adev ra i cunosc tori. Cum altfel ar fi reuă ţ ă şit s -iă struneasc s urce sc rile ? O fi floare la ureche pentru cascadorii de laă ă ă Hollywood, dar în via a de zi cu zi aşa ceva e destul de greu de realizat.ţI ULTIMUL TEMPLIER107

P rea c ştie ce spune şi era foarte convins , îns vocea îi tr daă ă ă ă ă îngrijorarea şi preocuparea. Amelia îi surprinse privirea şi zâmbi uşor stânjenit , dup care explic :ă ă ă

- Da, ştiu s c l resc.ă ă ăReilly realiz atunci c spusele ei ar putea duce ună ă deva. Leg tura dintreă

furtul exponatelor şi caii folosi i de ho i îl nedumerise şi pe el de la începutţ ţ şi nu-i d dea pace nici acum. îl încercase o vag b nuial în primele ore aleă ă ă ă anchetei, când aflase c ofi erii de la sec ia de poli ie din Central Parkă ţ ţ ţ folosesc cai pentru a patrula pe aleile şi str zile adiacente, dar nu merseseă mai departe nici cu gândul şi nici cu investiga ia. Poate c , dac-ar fi f cut-o,ţ ă ă ar fi descoperit ceva mai devreme.

- Şi propui s cercet m câ iva cascadori cu anteă ă ţ cedente?- Pentru început, de ce nu ? îns nu-i vorba numai de c l re i, ci mai alesă ă ă ţ

de cai, zise ea, tr gându-se mai aproape. Din ce ştim pân acum şi din ce-ă ăam aflat din imaginile video, oamenii din mul ime erau îngrozi i şi ipau câtţ ţ ţ îi inea gura, iar în tot haosul la şi în zgoţ ă motul infernal de gloan e, caii n-ţau avut nimic. Nu păreau absolut deloc speria i.ţ

Amelia se opri brusc, ca şi când n-ar fi vrut s -şi continue gândul cu voceă tare, şi privi dincolo de biroul lui Reilly, unde Aparo tocmai ridica receptorul telefonului ca s r spund .ă ă ă

Reilly îşi d du imediat seama unde vrea s ajung şi pronun elă ă ă ţă concluzia de care ea se ferea:

- Cai ai poli iei, nu ?ţ- Exact.La naiba! Nu-i pl cea deloc treaba asta, la fel cum nici pe ea n-o încântaă

câtuşi de pu in. Dac animalele folosite apar ineau poli iei, atunci se puteaţ ă ţ ţ presupune108RAYMOND KHOURYc fusese mâna unor poli işti, şi nim nui nu-i pl cea nici m car s seă ţ ă ă ă ă gândeasc la ideea c for ele de oră ă ţ dine puteau fi implicate într-o lovitur deă asemenea anvergur .ă- Ocup -te de treaba asta, atunci. Dar cu discre ie. Pân s-apuce s -iă ţ ă ă r spund , Aparo îşi f cu gr bită ă ă ăapari ia în dreptul biroului lui Reilly.ţ

-A sunat Steve. Se pare c are ceva s ne arate, şi de data asta cic -i peă ă ă bune.15

Cotind-o pe strada 22, Gus Waldron începu s se simt din ce în ce maiă ă nervos şi mai agitat. Se sim ea aşa înc de sâmb t seara, dar de data astaţ ă ă ă era altceva. Erau prea multe semne ca s le ignore cu des vârşire. De celeă ă mai multe ori ac iona din instinct, iar asta era valabil şi în cazul pariurilor deţ la cursele de cai. Dac îi ieşea ceva ? Da de unde! Mai nimic. Erau îns alteă ă lucruri pe care le f cea f r s se gândeasc , şi care câteodat se potriveauă ă ă ă ă ă de minune, astfel încât îşi asculta mai întotdeauna instinctele şi ac iona caţ atare.

Acum mai mult ca oricând îi era clar c neliniştea sa era întemeiat . Z riă ă ă în urma lui o maşin care mergea încet pe strad , o maşin obişnuit , caă ă ă ă oricare alta. Parc pu in prea comun , prea ştears . în untru erau doiă ţ ă ă ă b rba i, la fel de obişnui i, care se uitau absent pe fereastr , aparent laă ţ ţ ă nimic anume. Da> da. Curcani. Ce altceva s fie, dac nu curcani ?ă ă

Num r în gând câ iva paşi şi se opri s se uite într-o vitrin . Z riă ă ţ ă ă ă imediat imaginea reflectat a unei alte maă şini care ap ru de dup col , laă ă ţ fel de discret . RiscândănoRAYMOND KHOURYs le semnaleze c i-a reperat, îşi întoarse iute capul şi cercet rapid ceaă ă ă de-a doua maşin . Tot doi b rba i.ă ă ţ

Era încol it.ţPrimul gând îl duse la Lucien şi-i trecur prin minte diverse moduri nuă

tocmai pl cute în care-1 va omorî pe nenorocitul de fran uz. Ajungând înă ţ dreptul galeriei, se repezi la uş , d du n val în untru şi nu se opri decât înă ă ă ă ă dreptul lui Lucien, care se ridic dintr-o dat în picioare ca ars, v dită ă ă însp imântat. Gus r să ă turn masa dintr-o singur mişcare, moment în careă ă ceasul grosolan şi greoi şi tubul cu solu ie de cur at se-mpr ştiar peţ ăţ ă ă podea, iar lui Lucien îi trase o palm s n toas peste ureche.ă ă ă ă

- M-ai vândut curcanilor, nenorocitule!- Nu, nu, Gueusse, eu...în clipa în care ridic mâna s -i mai trag una, obă ă ă serv c Lucien îşiă ă

întorsese capul şi privea cu ochi bulbuca i c tre cap tul din fund al galeriei.ţ ă ă Aşa deci... Erau şi-n spate, vas zica... în secunda imediat urm toare, Gusă ă sim i c -n camer miroase a ceva ciudat, benzin parc . Din canistra peţ ă ă ă ă care-o r sturnase se scurgea un lichid care se-mpr ştiase pe jos.ă ă

înşf când cutia metalic , îl apuc şi pe Lucien de guler şi-i f cu vânt spreă ă ă ă uş , unde-1 îmbrânci din nou pe nemernic, lovindu-1 în partea din spate aă genunchilor. inându-1 la podea cu ajutorul bocancului, Gus îi v rs în capŢ ă ă restul lichidului.

- Scârn vie ce eşti, f t l u îmbâcsit! Tot nu te-ai înă ă ă ă v at minte c nu-i deăţ ă glumit cu mine ? urla el ca apucat, turnând în continuare.

- Te rog, nu! bolborosi francezul, ai c rui ochi erau roşii din cauzaă lichidului de cur at, şi-1 usturau cumplit.ăţ

Brusc, cu o mişcare mult prea rapid pentru ca Lucien s apuce să ă ă riposteze, Gus deschise uşa de laI ULTIMUL TEMPLIER111

intrare, îl apuc de gulerul c m şii, scoase iute din buzunar o brichetă ă ă ă Zippo a c rei flac r o apropie de gâtul acestuia, dup care îi trase un şută ă ă ă scurt şi-1 împinse în strad aproape în patru labe.ă

Umerii şi capul francezului fur de-ndat cuprinse de fl c ri galben-ă ă ă ăviolacee, în timp ce se-nvârtea pe trotuar, prad disper rii. Urletele sale deă ă spaim şi durere se amestecar în curând cu cele ale trec torilor îngrozi i laă ă ă ţ vederea unui om arzând şi nu trecu mult pân s le in isonul şi claxoaneleă ă ţ ă maşinilor de pe strad . Gus profit de moment şi ieşi repede din magazin,ă ă privind când la stânga, când la dreapta, în susul şi-n josul str zii,ă urm rindu-i pe cei patru poli işti cu ochii s i de vultur. Doi erau la un cap tă ţ ă ă al str zii, doi la cel lalt, şi-i z ri cum se dau gr bi i jos din maşin , to i cuă ă ă ă ţ ă ţ armele la vedere, dar preocupa i mai degrab de soarta omului care ardeaţ ă de viu în plin strad decât de a lui. îi reuşise planul şi de data asta.ă ă

Reilly ştia c -i v zuse din momentul în care b rbatul gr bise pasul şiă ă ă ă apoi d duse buzna în galeria francezului.ă

- Ne-a mirosit! Ac ion m! Repet, putem începe! ipase atunci înţ ă ţ microfonul pe care-1 avea ataşat la manşet , dup care puse un înc rc toră ă ă ă în pistolul s u marca Browning Hi-Power şi ieşi gr bit din maşina la volanulă ă c reia se afla, în timp ce Aparo se repezi şi el afar de cealalt parte aă ă ă vehiculului.

îns n-apucase s închid uşa când îl z ri pe b ră ă ă ă ă batul înalt şi deşirat care âşnise în strad de pe uşa galeriei. La început crezu c vederea îi joacţ ă ă ă

feste, dar în curând se convinse c b rbatul ardea.ă ăîn timp ce Lucien se tot leg na în susul şi-n josul trotuarului urlând deă

durere şi chinuit de focul care-i cuprinsese c maşa şi p rul, Gus ieşi peă ă nesim ite înţ112RAYMOND KHOURYurma sa, inându-se cât mai aproape, astfel încât poliţ iştii s nu încerce sţ ă ă trag . Cel pu in aşa spera el.ă ţ

Şi ca s -i determine s stea la distan , începu s trag focuri deă ă ţă ă ă avertisment în ambele direc ii. Beretta era o porc rie de arm , care nu eraţ ă ă bun de nimic, îns ei n-aveau de unde s ştie asta, aşa c în momentul înă ă ă ă care auzir focurile de arm se culcar la p mânt sau se adă ă ă ă ăpostir care peă unde putur , în timp ce parbrizele maşiă nilor erau ciuruite şi pietonii o luară la s n toasa speria i.ă ă ţ

Reilly observ în timp util c se preg teşte s trag , aşa c apuc s seă ă ă ă ă ă ă ă ascund în spatele uşii maşinii, în vreme ce gloan ele r p iau încoace şi-ă ţ ă ăncolo, dou înfigându-se chiar în zidul de c r mid din spatele lui, alteă ă ă ă câteva izbind farul din stânga fa al Chrysler-ului s u, într-o explozie deţă ă cioburi şi crom. Uitându-se cu coada ochiului la dreapta lui, Reilly z ri patruă trec tori care se ghemuiser dup un Mercedes parcat pe alee, speria i deă ă ă ţ moarte. îşi d du seama imediat c aveau ină ă ten ia s o rup la fug cuţ ă ă ă prima ocazie, ceea ce n-ar fi fost tocmai indicat. Erau mai feri i acolo, dupţ ă maşin . Unul dintre ei privi în direc ia lui şi Reilly îi f cu semn s steaă ţ ă ă liniştit, strigându-i:

- Jos! Stai ghemuit! Nu te ridica şi nu te mişca de acolo!Omul era în stare de şoc, dar d du din cap supus şi se chirci la loc după ă

caroserie.

Reilly se întoarse, îşi preg ti pistolul şi, aplecân- du-se un pic în afar ,ă ă încerc s trag şi el, dar b rbatul pe care - conform informa iei primite - îlă ă ă ă ţ chema Gus era deja la ad post în spatele proprietarului galeriei, de care eraă mult prea aproape pentru ca Reilly s fie sigur c , dac trage, nu-1 vaă ă ă nimeri cumva pe cel lalt. Dar ceea ce era şi mai grav, nu putea s facă ă ă nimic s -1 ajuteăI ULTIMUL TEMPLIER113pe francez, care acum se pr buşise deja în genunchi, biă ruit de fl c ri, şi aleă ă c rui urlete de agonie r sunau cu atât mai sfâşietor pe strada pustie.ă ă

Exact în acel moment, Gus se dep rt de Lucien şi trase câteva focuri deă ă arm în cealalt direc ie. F r s stea nici m car o clip pe gânduri, Reillyă ă ţ ă ă ă ă ă profit de siă tua ie. Totul se întâmpla acum, ca şi cum timpul îşi înţ cetinise curgerea. inându-şi respira ia, se ridic dintr-o dat de dup uşa maşinii,Ţ ţ ă ă ă cu amândou mâinile întinse înainte şi-mpreunate pe revolver şi, în maiă pu in de o frac iune de secund , fix inta şi ap s pe tr gaci cu o mişcareţ ţ ă ă ţ ă ă ă lin , sigur , dar bine cânt rit . Glon ul îşni nervos din eava Browning-ului,ă ă ă ă ţ ţ ţ şi aproape în acelaşi timp, la doar câ iva metri distan , diri coapsa lui Gusţ ţă âşnir cu aceeaşi intensitate câteva firicele roşiaţ ă tice de sânge.

Reilly se ridic apoi în picioare şi se repezi c tre b rbatul care ardea,ă ă ă îns Gus avu norocul ca un caă mion de livr ri s -şi aleag tocmai acelă ă ă moment ca s coteasc hurduc it pe strad , stricând astfel planul eroic ală ă ă ă agentului.

Lucien se pr buşise la p mânt şi se rostogolea înneă ă bunit, aruncându-şi bra ele în aer în încercarea dispeţ rat de a stinge fl c rile. Descoperit, Gusă ă ă ştiu îndat c , dac vrea s scape, trebuie s-o ia la fug imediat, dar sim i oă ă ă ă ă ţ durere surd în partea de sus a piciorului stâng, care-1 s get adânc şi-1ă ă ă dezechilibr . împleticindu-se, duse mâna în zona r nii şi o ridic apoiă ă ă dinaintea ochilor, plin de sânge.ă

Tic loşii dracului! Avuseser noroc de data asta!ă ăZ ri apoi camionul şi, tr gând focuri încrucişate în ambele p r i, seă ă ă ţ

ascunse în spatele remorcii înc rcate, târându-se pân dup col . Eraă ă ă ţ rândul lui s aib norocă ă114RAYMOND KHOURYacum. V zu un taxi care tocmai tr sese pe dreapta şi din care cobora ună ă japonez îmbr cat într-un costum în cuă lori pale, probabil un om de afaceri. Gus îl împinse cât colo, dup care trase violent de uşa şoferului şi-1 smuci,ă târându-1 afar aproape pe brânci. Cu chiu, cu vai reuşi s se suie la volană ă şi-i d du cheie, b gând-o în vitez , clip în care sim i o lovitur puternic înă ă ă ă ţ ă ă tâmpla stâng . Nimeni altcineva decât idiotul de şofer, care probabil c -şiă ă vroia maşina înapoi şi care tot ipa la el într-o limb de neîn eles. Tâmpitu'ţ ă ţ dracului! Enervat la culme, Gus întoarse eava Berettei şi, sprijinind-o deţ marginea geamului, ap s scurt pe tr gaci şi-i f cu fa a zob. în seă ă ă ă ţ cunda urm toare demar şi se f cu nev zut.ă ă ă ă16

Ap sând pân la podea accelera ia Chrysler-ului neă ă ţ gru şi lucios pe care-1 avea de la departament, Reilly îl sui dintr-o mişcare pe trotuar, trecând în

vitez pe lâng caă ă mionul de marf , şi observ dup col gr mada deă ă ă ţ ă oameni care se adunaser în jurul şoferului de taxi, mort acum.ă

La dreapta lui, Aparo vorbea cu Buchinski prin sta ie şi—1 asculta cumţ d ordine s cheme şi alte uniă ă t i la locul incidentului şi s blochezeăţ ă drumurile. Păcat c lucrurile s-au precipitat. Ar fi trebuit poate s izolezeă ă strada, dar atunci - dup cum fusese de pă ărere şi Buchinski - aleea neobişnuit de liniştit la acea or a zilei i-ar fi dat suspectului de b nuit încă ă ă ă înainte de a ajunge în dreptul galeriei. îi trecur apoi prin minte imagineaă omului cuprins de fl c ri care ieşise din magazin leg nându-se pe picioare,ă ă ă precum şi cea a şoferului de taxi trântit la câ iva metri distan de maşinţ ţă ă din pricina glon ului mortal. Poate ar fi fost mai bine s -i fi dat de b nuit şiţ ă ă s risc m, decât asta.ă ă

Privi scurt în oglinda retrovizoare, s vad dac nu cumva Buchinski eraă ă ă în urma lor, îns nu-i z ri maşina. Erau aşadar pe cont propriu.ă ă116RAYMOND KHOURY

- Ai grij la drum! îi strig Aparo, smulgându-1 din reveria care-Iă ă cuprinsese.

Reilly se strecur abil printr-un şir de maşini şi caă mionete care mergeau încet în anticiparea curbei periculoase din fa , şi ale c ror şoferiţă ă începuser deja s claxoneze, irita i de viteza celui care tocmai trecuse peă ă ţ lâng ei. Taxiul o apucase acum pe o alee l turalnic . Reilly coti şi el brusc,ă ă ă smucind Chrysler-ul şi trecând printr-o gr mad de gunoi pe care-1ă ă împr ştie de jur-împrejur, încercând f r succes s se orienteze pe unde s-oă ă ă ă ia.

- Unde dracu* suntem ? ip el exasperat c tre Aparo.ţ ă ă- Ne-ndrept m c tre râu.ă ăCe s - i spun, o informa ie foarte util !ă ţ ţ ăTaxiul ieşi de pe alee f când brusc la dreapta, cu cauciucurile scâr âindă ţ

asurzitor pe asfalt, şi Reilly îl urm îndeaproape, cotind-o şi el în aceeaşiă direc ie câteva clipe mai târziu. Ajungând iar în strad , nici urm de taxiulţ ă ă galben. Maşini de tot soiul treceau încolo şi-ncoace, dar cea pe care-o urm reau ei nu se veă dea pe nic ieri. Parc intrase în p mânt. Reilly scrută ă ă ă strada la stânga şi la dreapta, încercând s penetreze traficul greoi de laă ora de vârf.

- Uite-o! zise într-un sfârşit Aparo, ar tându-i cu degetul un loc anume.ăReilly îi urm ri direc ia şi, f r s stea pe gânduri, coborî frâna de mână ţ ă ă ă ă

şi smuci brusc maşina la stânga, l sând urme negre pe asfalt. Ajunse înă câteva frac iuni de secund pe alt alee, unde z ri taxiul cu pricina şi,ţ ă ă ă ap sând accelera ia pân la refuz, pornir într-o adevă ţ ă ă ărat curs de viteză ă ă în timpul c reia trecur pe lâng numeroase tomberoane de gunoi de careă ă ă luciul negru al Chrysler-ului se frec , provocând scântei pe ambele laă turi ale maşinii voluminoase.I ULTIMUL TEMPLIER117

Ajunser din nou într-o strad larg , de data asta plin de maşini parcateă ă ă ă frumos pe margini, îns repeă rar din nou taxiul datorit hârjâitului ascu it ală ă ţ barelor de protec ie pe care maşina urm rit le rupea sau le ag a în caleaţ ă ă ăţ

ei. Şoferul era se pare abil, c ci astfel de impacturi nu erau foarteă numeroase, îns fur suficiă ă ente pentru a-i micşora uşor viteza.

O f cur iar la dreapta, unul în urma celuilalt, îns de data asta Reillyă ă ă începu s -şi dea seama cam pe unde e. Ştia c au ajuns undeva înă ă apropiere de Pasajul Lincoln, ceea ce însemna c exista şansa s -1ă ă încol easc . Se uit cu coada ochiului la Aparo, care-şi scosese arma şi oţ ă ă inea pe genunchi.ţ

-Eu zic s nu încerci înc . S-ar putea s ai noroc şi s -1 nimereşti.ă ă ă ăDac şoferul ar fi pierdut controlul maşinii, traficul s-ar fi transformată

într-un adev rat dezastru, la viteza pe care-o avea.ăDintr-o dat taxiul coti iar, dând aproape peste nişte pietoni careă

traversau regulamentar. în secunda următoare lui Reilly i se p ru c de peă ă geamul maşinii iese ceva, o umbr . Nu putea fi o arm ! Trebuie s fii neă ă ă bun s conduci şi s tragi în acelaşi timp. Ori nebun, ori un intaş des vârşit.ă ă ţ ă

Nici nu-şi termin bine gândul, c se şi auzi o pocă ă nitur scurt , urmată ă ă de o uşoar dâr de fum.ă ă

- ine-te bine! îi zise lui Aparo.ŢTr gând brusc de volan, mut anevoie Chrysler-ul de-a curmezişul str ziiă ă ă

şi, z rind un loc viran unde fusese odinioar o cl dire, demar în tromb ,ă ă ă ă ă trecând prin gardul de sârm şi ridicând un imens nor de praf în urma lui.ă

Dup numai câteva secunde ieşi iar în şosea, pe ură mele taxiului. Din câte îşi putu da seama, şoferul nu mai avea de data asta arma scoas peă geam.118RAYMOND KHOURY

- Ai grij ! îl aten ion Aparo.ă ţ ăO femeie care ieşise la plimbare cu terrier-ul ei negru se împiedicase şi,

dezechilibrându-se, c zuse peste un curier care tr gea dup el un mică ă ă c rucior plin cu navete goale de bere care se împr ştiar exact în drumulă ă ă Chrysler-ului. Reilly trase iute de volan într-o parte şi nu-i lipsi mult s -iă loveasc pe cei doi, îns nu putu evita navetele care, în momentul când leă ă izbi, zburar în aer aterizând fie pe capot , fie pe parbriz, pe care nu reuşiră ă ă s -1 sparg , dar care sem na acum cu o pânz deas de p ianjen.ă ă ă ă ă ă

- Nu mai v d nimic! url Reilly.ă ăAparo lu arma şi-ncepu s loveasc în parbrizul fiă ă ă surat, care ced înă

sfârşit la a treia lovitur zdrav n , dezlipindu-se compact şi plutind aşa prină ă ă aer câteva frac iuni de secund , pân s se fac nd ri pe capota uneiţ ă ă ă ă ţă ă maşini parcate în imediata apropiere.

Mijindu-şi ochii din pricina vântului t ios, Reilly z ri la câ iva metri în fa aă ă ţ ţ lui un semn de acces interzis chiar înainte de zona în care strada se îngusta vizibil. Oare o s îndr zneasc ? Dac se va întâlni cu un vehiă ă ă ă cul venind din direc ia opus , s-a zis cu el. Observ atunci o deschiz tur undeva înţ ă ă ă ă dreapta, cam la cincizeci de metri distan de semnul cu intrarea interzis ,ţă ă şi presupuse c taxiul o s-o apuce pe acolo. Ap s şi mai tare peă ă ă accelera ie, sperând s -1 poat determina pe ceţ ă ă l lalt şofer s m reasc şiă ă ă ă el viteza şi s aib astfel motoă ă rul foarte turat când ia curba. Chrysler-ul câştiga teren, apropiindu-se din ce în ce mai mult de taxiul galben, şi planul lui Reilly aproape c reuşi, c ci în momentul în care Gus ajunse în dreptulă ă c ii de acces şi coti brusc la dreapta scrâşnind din ro i, viteza mult preaă ţ

mare îi împinse fundul maşinii c tre stânga, şi taxiul derap izbin- du-se deă ă cl direa de c r mid din col ul str zii.ă ă ă ă ţ ăI ULTIMUL TEMPLIER119

în clipa în care Reilly coti şi el pe str du , amândoi z rir în acelaşi timpă ţă ă ă un puşti pe skateboard, undeva în fa a taxiului.ţ

- Fir-aş al dracului s fiu! înjur Aparo.ă ăB iatul avea c şti la urechi şi era clar c nu ştia în ce pericol se afl .ă ă ă ăReilly încetini din instinct, îns şoferul din taxi nu d dea semne deă ă

inten ii similare, c ci rula cu aceeaşi viţ ă tez , îndreptându-se direct spreă copil.

Asta e, o s -l loveasc . O s -1 fac una cu p mântul, la naiba!ă ă ă ă ăReilly ap s disperat pe claxon, doar-doar sunetul asurzitor va puteaă ă

penetra concertul privat al micului pieton. Taxiul se apropia de el vertiginos. La un moment dat îns , b iatul întoarse capul nonşalant c tre stânga şi,ă ă ă v zând la doar câ iva metri distan maşina care se îndrepta înspre el cuă ţ ţă vitez maxim , trecu pe ceă ă l lalt trotuar exact la timp, în vreme ce taxiul îşiă v zu mai departe de drum nestingherit, zdrobind între ro i skateboardulă ţ r mas în mijlocul str zii.ă ă

Trecur şi ei pe lâng puştiul care-i privea înc şocat de pe trotuar, şiă ă ă Reilly observ c strada era relativ liă ă niştit , f r vehicule în mişcare sauă ă ă pietoni. Dac vroia s încerce ceva, acum era momentul. înainte ca lucruă ă rile s degenereze iară y îşi zise el.

Ap s accelera ia pân -n podea şi-n scurt timp ajunse taxiul din urm .ă ă ţ ă ă Observ c din roata de pe stână ă ga spate ieşea fum şi trase concluzia că derapajul acela brusc în urma c ruia maşina se lovise lateral de peretele deă c r mid turtise probabil capacul metalic al ro ii, care g urise cauciucul.ă ă ă ţ ă

- Ce-ai de gând s faci ? îl întreb Aparo, constaă ă tând cât de mult se apropiaser de maşina din fa .ă ţă120RAYMOND KHOURY

F r s -i r spund , Reilly izbi cu putere Chrysler-ul de fundul taxiului,ă ă ă ă ă sim ind impactul loviturii în ceaf şi-n umeri.ţ ă

Pac! O dat .ăŞi înc o dat .ă ăSe trase pe urm înapoi, c lc iar accelera ia pân la refuz şi-1 izbiă ă ă ţ ă

pentru a treia oar . De data asta taxiul p ru c -şi pierde direc ia, c ciă ă ă ţ ă începu s mearg în zigă ă zag şi-n cele din urm se izbi de margineaă trotuarului, r sturnându-se pe-o pane şi oprindu-se exact în vitrina unuiă magazin. Reilly ap s atunci frâna aproape ridicându-se de pe scaun, şiă ă Chrysler-ul se opri brusc cu un scâr âit ascu it de cauciucuri pe asfaltulţ ţ încins. Z ri capota teşit şi galbena ieşind pieziş din vitrina magazinului deă ă instrumente muzicale.

Şi el şi Apâro se d dur gr bi i jos din maşin şi se-ndreptar c tre loculă ă ă ţ ă ă ă accidentului. Aparo avea deja arma scoas şi Reilly tocmai vroia s-o scoată ă şi el pe-a lui când îşi d du seama c nu mai era cazul. în urma impactului,ă ă şoferul taxiului fusese azvârlit prin parbriz şi z cea acum lat la p mânt, cuă ă fa a în jos, înţ conjurat de cioburi de sticl şi instrumente îndoite şiă

încovoiate, în timp ce partituri întregi pline cu note muzicale pluteau înc lină prin aer pân s se aşeze uşoare pe trupul s u inert.ă ă ă

Precaut, Reilly îşi vârî vârful pantofului sub corpul nemişcat al şoferului şi-1 întoarse cu fa a în sus. Era inconştient, dar nu murise. înc respira şiţ ă avea fa a br zdat de numeroase t ieturi care sângerau. Când îl întoarseţ ă ă ă pe spate, bra ele b rbatului se pr buşir de-o parte şi de alta a corpului şiţ ă ă ă dintr-una din mâini îi alunec o arm . Aplecându-se uşor s -i fac vânt cuă ă ă ă piciorul, Reilly z ri altceva sub haina larg a b rbatului leşinat: un crucifixă ă ă de aur încrustat cu pietre pre ioase.ţ17

Odat ajuns în biroul ei, la Institutul Arheologic Manoukian de laă ă intersec ia str zilor Lexington cu 79, Tess constat c nu o aşteptau decâtţ ă ă ă câteva mesaje. F r s -şi arunce nici m car un ochi pe ele, b nui că ă ă ă ă ă jum tate trebuie s fie de la fostul ei so , Doug, iar cealalt jumă ă ţ ă ătate - la fel de previzibil - de la Leo Guiragossian, directorul Institutului Manoukian. Guiragossian nu f cuse niciodat un secret din faptul c o tolera pe Tessă ă ă acolo din simplul motiv c era fiica lui Oliver Chaykin şi asta-i era de mareă folos ori de câte ori dorea s strâng nişte fonduri. Nici ea nu se omoraă ă dup cheliosul ei şef, care-i f cea mai întotdeauna zile negre, dar aveaă ă nevoie de slujba asta, şi acum, cu toate zvonurile care circulau legate de reduceri de personal din pricina micşor rii bugetului, nu-şi permitea niciă atât s se poarte fa de el aşa cum ar fi meritat.ă ţă

Lu copiile mesajelor şi le arunc pe toate la coşul de gunoi, sub privirileă ă îngrozite ale lui Lizzie Harding, secretara t cut şi grijulie pe care oă ă împ r ea cu al i trei cercet tori. Cu siguran c Leo şi Doug vroiauă ţ ţ ă ţă ă amândoi acelaşi lucru: detalii cât mai picante privind evenimentele122RAYMOND KHOURYde sâmb ta trecut . Cu toate astea, dorin a şefului ei de a şti ce s-aă ă ţ întâmplat, generat doar de o curiozitate morbid , i se p rea mai pu ină ă ă ţ meschin decât motivele egoiste ale lui Doug.ă

Biroul lui Tess era astfel pozi ionat încât atunci când st tea la computerţ ă sau vorbea la telefon putea privi, doar întorcând uşor capul, gr dina deă dincolo de geamuri. Cl direa din piatr fusese restaurat remarcaă ă ă bil şi cu foarte mult bun-gust de c tre fondatorul instiă tutului, un armator de origine armean , cu mul i ani înainte ca ea s lucreze aici. O imens salcieă ţ ă ă plâng toare trona în gr din , ad postind sub crengile ei sinuoase ce seă ă ă ă prelingeau spre p mânt aidoma unei cascade o banc singuratic pe careă ă ă mai poposeau din când în când numeroşi porumbei şi rândunele.

întorcându-şi aten ia spre birou, Tess c ut prinţ ă ă tre noti ele înşirate pesteţ tot hârtia pe care Clive Edmondson îi scrisese num rul de telefon al lui Jebă Simmons. Form num rul, îns la cel lalt cap t al fiă ă ă ă ă rului îi r spunse robotul,ă aşa c închise rapid şi form ce-1 de-al doilea num r scris pe bile el. Eraă ă ă ţ telefonul Departamentului de Istorie din cadrul Universit ii Brown, şiăţ secretara care-i r spunse o inform c Simmons era plecat de trei luni laă ă ă nişte s p turi în Deşertul Negev, dar c -1 putea contacta dac mesajul eraă ă ă ă cu adev rat urgent. Tess îi spuse c va reveni mai târziu cu un telefon şiă ă închise.

Aducându-şi aminte de discu ia cu Edmondson, se hotârî s încerceţ ă altceva. Se conect la internet şi intr pe site-ul celor de la Pagini Aurii,ă ă dup care d du click pe apelarea telefonic şi fu imediat pus în leg tură ă ă ă ă ă cu centrala Universit ii Columbia.ăţ

- Cu profesorul William Vance, v rog, îi zise ea vocii pi ig iate de laă ţ ă cel lalt cap t.ă ăI ULTIMUL TEMPLIER123

- Un moment, v rog, îi r spunse femeia. Dup o scurt pauz , ad ug :ă ă ă ă ă ă ă îmi pare extrem de r u, dar nu am pe liste pe nimeni cu numele sta.ă ă

Tess se aşteptase la un astfel de r spuns.ă-Atunci îmi pute i face leg tura cu Departamentul de Istorie ?ţ ăDup câteva bâzâituri scurte şi declicuri sacadate, Tess auzi din nou înă

receptor o voce feminin care de data asta p rea c -1 cunoaşte pe b rbatulă ă ă ă de care întrebase Tess.

- Sigur c da, mi-1 aduc aminte foarte bine pe Bill Vance. Ne-a p r sit...ă ă ă ... s tot fie cinci sau şase ani de atunci.ăăă ăTess sim i cum i se accelereaz pulsul anticipând ceea ce avea sţ ă ă

urmeze.-Şti i cumva cum aş putea s dau de el ?ţ ă- M tem c nu. Din câte ştiu eu, nu mai lucreaz , s-a pensionat. îmi pareă ă ă

r u.ăCu toate astea, Tess mai avea înc speran e.ă ţ- îmi pute i face totuşi un mic serviciu ? insist ea. Trebuie neap rat sţ ă ă ă

iau leg tura cu el. Lucrez la Instiă tutul Manoukian şi ne-am întâlnit cu ceva ani în urm cu ocazia unor s p turi arheologice. N-a i putea, v rog, s -iă ă ă ţ ă ă întreba i pe foştii lui colegi de la universiţ tate, s vede i dac nu cumva uniiă ţ ă dintre ei ştiu unde poate fi g sit ?ă

Femeia se dovedi foarte dr gu şi dornic s-o ajute, aşa c Tess îi l să ţă ă ă ă ă numele şi numerele de telefon unde putea fi g sit , dup care îi mul umiă ă ă ţ amabil şi închise. St tu pe gânduri înc câteva minute, apoi se înă ă toarse la computer şi c ut pe internet informa ii de contact pentru William Vance.ă ă ţ începu c utarea cu zona New York-ului, dar nu g si nimic. Asta era unulă ă dintre dezavantajele r spândirii telefoanelor mobile,ă124RAYMOND KHOURYmajoritatea nefiind nici m car listate. încerc şi în Connecticut, dar totă ă degeaba. L rgi aria de c utare pentru toat America, îns de data astaă ă ă ă calculatorul g si prea multe leg turi, şi i-ar fi fost imposibil s le verifice peă ă ă toate. Introduse apoi numele lui Vance în propriul ei motor de c utare şiă primi sute de r spunsuri, prin care trecu repede şi constat cu regret că ă ă niciunul nu-i oferea informa ii cu privire la locul actual de munc al luiţ ă Vance.

R mase nemişcat în fa a calculatorului pentru alte câteva clipe,ă ă ţ gândindu-se. în gr din porumbeii îşi luaă ă ser deja zborul, îns num rulă ă ă rândunelelor sporise considerabil, şi acum f ceau g l gie şi sporov iau,ă ă ă ă certându-se parc între ele. îşi întoarse scaunul rotativ înapoi înspre birouriă şi-şi plimb pentru câteva moă mente privirile prin înc pere, peste rafturile eiă pline de c r i. Dintr-o dat îi veni o idee. Sun din nou la Univeră ţ ă ă sitatea

Columbia, de data asta cerând leg tura cu biblioă teca. Dup ce se prezentă ă b rbatului care-i r spunse, îi spuse c e în c utarea unor articole sauă ă ă ă publica ii semţ nate de profesorul Vance. îi spuse numele pe litere, subliniind totodat faptul c era mai ales interesat de orice articol pe temaă ă ă crucia ilor sau a cruciadelor, b nuind c Vance probabil n-a scris lucr ri înţ ă ă ă care s trateze exclusiv tema templierilor.ă

- Sigur, aştepta i, v rog, un moment, o rug bibliţ ă ă otecarul, dup careă disp ru. Dup dou -trei minute se întoarse şi-o anun :ă ă ă ţă

- Am aici o eviden a tuturor lucr rilor domţă ă nului William Vance. Zicând acestea, se apuc se dea citire listei cu titlurile articolelor pe care Vance leă scrisese şi care se încadrau în mare parte în criteriile cerute de Tess.

- A i putea s -mi trimite i copiile acestor lucr ri ?ţ ă ţ ăI ULTIMUL TEMPLIER125

- Sigur, nu-i nicio problem , îns contra cost.ă ăTess accept şi-i d du adresa institutului, insisă ă tând îns ca documenteleă

s -i fie adresate ei personal şi ca tot ea s achite cheltuielile de expediere.ă ă Nu era momentul s -i zgând re pe supraveghetorii vigilen i ai bugetuluiă ă ţ institutului. Dup ce închise, se sim i dintr-o dat ciudat de mul umit deă ţ ă ţ ă sine. Era acel sentiment unic de emo ie şi anticipa ie pe care-1 simţ ţ ise şi peţ teren, cu prilejul demar rii unor s p turi, atunci când totul era posibil şi-şiă ă ă putea închipui c va descoperi mii de minun ii.ă ăţ

îns de data asta nu era vorba de nicio s p tur .ă ă ă ăCe tot facii Vino- i în fire! Eşti arheolog,ţ } nu detectiv amator! Sunâ-ipe

cei de la FBIy spune-le frumos la ce te gândeşti, şi las -ipe ei s vad ce-i deă ă ă f cut mai departe. Dar se întreb pe urm dac nu cumva decizia de a leă ă ă ă dezv lui teoria ei avea s le îngreuneze ancheta, în loc s-o uşureze. Apoiă ă renun complet la idee. Proţă babil c se vor strica de râs când or s-aud ceă ă are de zis. Şi totuşi... Meseriile astea de arheolog şi de detectiv... nu sunt la urma urmei aşa de diferite, dac stai s te gândeşti mai bine. Ambele seă ă ocup cu descoperirea anumitor lucruri sau evenimente petrecute în trecut.ă Deşi... Un trecut nu mai îndep rtat de dou zile în urm n-ar fi fost demn deă ă ă aten ie pentru niciun arheoţ log care se respect .ă

Dar ce mai conta asta acum ?Nu se putea ab ine s nu fac tot felul de scenarii, care mai de care maiţ ă ă

fanteziste. Toat povestea asta o intriga mult prea tare. La urma urmei,ă fusese şi ea acolo, martor a cumplitului eveniment. Şi tocmai prin prismaă faptului c fusese de fa putuse s fac leg tura şi s pun lucrurile cap laă ţă ă ă ă ă ă cap. Dar principalul motiv - şi ea o ştia prea bine - era c într-adev r duceaă ă dorul126RAYMOND KHOURYaventurii în via a ei de acum. Se întoarse iar la calcuţ lator şi se adânci în c utarea informa iilor despre caă ţ valerii templieri. Uitându-se la un moment dat pe deasupra monitorului, o observ pe Lizzie, secretara, privind-oă iscoditoare. în loc de r spuns, Tess îi zâmbi cald. O pl cea pe Lizzie şi dină ă când în când i se mai şi confesa în materie de probleme personale, dar din moment ce vorbise deja cu Edmondson, nu sim ea nevoia s mai discute cuţ ă

nimeni altcineva. în orice caz, nu despre asta. Despre problema asta nu trebuia s mai vorbeasc cu nimeni.ă ă18

Nici Reilly şi nici Aparo nu fuseser grav r ni i, cu excep ia câtorvaă ă ţ ţ vân t i din pricina centurii de siguran şi a unor uşoare zgârieturi de laă ă ţă cioburile din parbriz. Urmaser îndeaproape ambulan a care^ula cu viteză ţ ă maxim pe autostrada F.D. Roosevelt şi care-1 transporta pe Gus Waldronă la Spitalul Presbiterian din New York. Odat ce Waldron fu dus în sala deă opera ii, o asistent medical de culoare, foarte nervoas , îi convinse s seţ ă ă ă ă lase şi ei examina i. Astfel, de-ndat ce acceptar , începu s le cure eţ ă ă ă ţ zgârieturile şi s -i bandajeze - pu in cam brusc şi cu mişc ri cam fermeă ţ ă pentru gustul lor - dup care le d du în sfârşit pace şi-i l s s plece înă ă ă ă ă treaba lor.

Dup spusele medicilor de la Urgen , condi ia preă ţă ţ car a pacientului nuă le permitea s -1 interogheze, cel pu in nu pentru urm toarele dou zile,ă ţ ă ă dac nu şi mai mult. Avea r ni destul de grave, şi nu puteau face altă ă ceva decât s aib r bdare pân ce Gus avea s fie în stare s le r spund laă ă ă ă ă ă ă ă întreb ri, sperând ca între timp agen ii şi detectivii care se ocupau acum cuă ţ cercetarea trecutului lui Waldron s reuşeasc s descopere unde seă ă ă ascunsese acesta dup jaf.ă128RAYMOND KHOURY

Aparo îi spuse lui Reilly c ar vrea s se duc acas la nevast -sa care,ă ă ă ă ă deşi avea vreo patruzeci şi cinci de ani, r m sese îns rcinat pentru a treiaă ă ă ă oar . în schimb, Reilly hot rî s mai r mân m car pân când suspectul vaă ă ă ă ă ă ă ieşi din opera ie. Deşi era extenuat atât fiţ zic, cât şi psihic în urma evenimentelor de peste zi, nu-1 prea tr gea a a s se-ntoarc laă ţ ă ă singur tatea dezoă lant a apartamentului s u. Aşa se întâmpl de obiceiă ă ă când tr ieşti singur-cuc într-un oraş care debordeaz de via şi energie.ă ă ţă

încercând s g seasc un automat sau o cafenea de unde s -şi ia oă ă ă ă cafea cald , urc la întâmplare într-unui dintre lifturi, unde nimeri aproapeă ă nas în nas cu o figur cunoscut care p ru şi ea s -1 recunoasc . Nu-iă ă ă ă ă trebui foarte mult s -şi aduc aminte unde mai v zuse acei ochi verzi. Eraă ă ă destul de greu s -i ui i. în loc de salut, ea îşi plec uşor capul într-un gestă ţ ă cordial, dup care întoarse privirile în alt parte. Reilly îşi d du seama c oă ă ă ă preocup ceva important, aşa c -şi fix şi el privirea înainte, urm rind atentă ă ă ă uşile liftului închizân- du-se silen ios.ţ

Constat cu surprindere c apropierea de Tess în cabina înghesuit îlă ă ă stânjenea întrucâtva. Nu se sim ea tocmai în largul lui atât de aproape deţ ea. în timp ce liftul cobora lin şi uşor, cu bâzâitul lui caracteristic, îşi în-drept iar ochii înspre ea şi observ c şi Tess îi întoarse privirea. Schiă ă ă ţă ceva ce vroia s semene cu un zâmbet şi-n acel moment v zu cum fa aă ă ţ femeii se lumineaz dintr-o dat , de parc doar acum îşi d dea seama cineă ă ă ă e.

-A i fost şi dumneavoastr acolo, nu-i aşa ? La muţ ă zeu, în noaptea cu..., începu ea.

-Da, am fost. într-un fel. Doar c eu am ajuns dup , zise el şi f cu oă ă ă pauz , p rându-i-se c a început cam prea rezervat. Sunt de la FBI, ad ugă ă ă ă ă apoi, regretându-şi

ULTIMUL TEMPLIER129îndat spusele, sau felul în care probabil sunaser , aşa cum el nuă ă inten ionase de fapt. Dar nu putea s-o spun mai simplu şi mai clar decâtţ ă atât.

-Aha.Se l s apoi o scurt t cere uşor stânjenitoare, dup care amândoiă ă ă ă ă

începur s vorbeasc în acelaşi timp.ă ă ă- Şi cum merge..., bâigui ea.- Şi deci dumneavoastr sunte i...ă ţNiciunul n-apuc s -şi termine propozi ia, oprin- du-se amândoi amuza iă ă ţ ţ

şi uşor ruşina i.ţ- îmi cer scuze, zise Reilly. Ce vroia i s spune i ?ţ ă ţ- Vroiam doar s v întreb cum merge investiga ia, dar presupun c nuă ă ţ ă

pute i vorbi despre asta cu oricine.ţ- Mda, asta cam aşa e. Hai c asta chiar c a sunat cam preten ios şiă ă ţ

pompos, îşi spuse Reilly, astfel încât ad ug repede: Dar, oricum, nu suntă ă prea multe de spus. Dumneavoastr ce face i ?ă ţ

-Am fost în vizit la un prieten internat aici. De fapt, a fost r nit chiar înă ă seara aceea.

- Şi cum se simte ? E bine ?- Da, o s se fac bine.ă ăAjungând la parter, liftul se opri cu un poc nit uşor şi scurt. Tess ieşiă

înaintea lui şi Reilly o privi din spate cum se îndep rteaz , când deodat eaă ă ă se întoarse brusc, p rând hot rât s -i spun ceva important.ă ă ă ă ă

- Am tot vrut s sun la birou la dumneavoastr . Agentul Gaines mi-a dată ă cartea sa de vizit .ă

- Ah, da, Amelia. Lucr m împreun . Reilly m nuă ă ă mesc. Sean Reilly. Zicând acestea, îi întinse mâna.

Tess i-o strânse şi se prezent şi ea.ă- Te pot ajuta cu ceva? o întreb el mai familiar.ă- P i... nu, nu chiar. Amelia mi-a zis s sun dac îmi mai vine ceva înă ă ă

minte sau dac -mi aduc aminte ceva leă gat de noaptea aceea. Şi e un lucru care nu-mi d paceă130RAYMOND KHOURYşi la care m tot gândesc. E un lucru despre care am disă cutat chiar cu prietenul meu de aici, din spital. Dar presupun c a i investigat dejaă ţ aspectul sta.ă

-Nu neap rat. Şi, sincer s fiu, suntem mereu desă ă chişi la piste noi. Aşadar, despre ce e vorba ?

- E chestia asta cu templierii... Nu ştiu ce s zic...ăReilly n-avea nici cea mai vag idee despre ce voră bea. Ce chestie cu

templierii ?- La ce te referi ?- P i... la costuma ia pe care o purtau atacatorii, la decodorul pe care l-ă ţ

au luat şi pe care p reau c -1 caut anume şi la zicala aceea în latin peă ă ă ă care unul dintre cavaleri a rostit-o în momentul în care 1-a luat.

Reilly o privi perplex, evident luat pe nepreg tite.ă

- Ai timp s bem o cafea ?ă19

Cafeneaua de la parterul spitalului era aproape goal . Dup ce-şi luară ă ă cafelele şi se aşezar la una dină tre mese, primul lucru despre care Reilly o întreb fu dac feti a cu care o v zuse în seara atacului de la muă ă ţ ă zeu e fiica ei, ceea ce o lu întrucâtva prin surprindere pe Tess, care-i r spunseă ă zâmbind:

- Da, e fiica mea. O cheam Kim.ă- î i seam n foarte mult, zise el scurt.ţ ă ăTess se sim i uşor dezam git , f r s -şi explice de ce. Deşi în aceaţ ă ă ă ă ă

sear de la muzeu nu-1 v zuse decât în treac t, şi cu toate c nu-1ă ă ă ă cunoştea decât de câteva minute, era ceva la acest b rbat care o linişteaă şi-i d dea o senza ie de calm. Dumnezeule, trebuie neap rat s -miă ţ ă ă recalibrez senzorii de detectare a b rba ilor, îşi zise în sinea ei. Aşteptă ţ ă ner bd toare continuarea, inevitabilul compliment tipic masculin - acela cuă ă care b rba ii aveau impresia c pot da oricând gata o femeie, ceva deă ţ ă genul: „N-aş fi crezut c ai o fiic aşa de mare" sau „Şi eu care credeam că ă ă e sora mai mic !" sau alte baliverne de felul sta. Dar Reilly reuşi şi de dataă ă asta s-o surprind cu urm toarea întrebare:ă ă132RAYMOND KHOURY

- Unde era când s-a întâmplat nenorocirea ?- Kim ? Mama mea se dusese cu ea la toalet . Exact când erau acolo auă

auzit h rm laia şi au hot rât c e mai în elept s stea ascunse pân ce seă ă ă ă ţ ă ă mai potolesc lucrurile.

-Aşadar, au fost la ad post.ăTess confirm dând uşor din cap, curioas totuşi de ce-1 interesa Kimă ă

atât de mult.- Niciuna dintre ele n-a v zut nimic.ă- Şi dup aceea ?ă- Le-am c utat cu disperare şi dup ce le-am g sit am stat toate treiă ă ă

acolo, pân când au plecat toate amă bulan ele, îi explic ea, neîn elegândţ ă ţ unde vroia s ajung cu toate întreb rile astea.ă ă ă

-Aha. Deci n-a apucat s vad r ni ii sau...ă ă ă ţ- Nu, nu, doar dezastrul din sala mare.- Bine, foarte bine, zise Reilly dând ferm din cap. Dar cu siguran c ştieţă ă

ce s-a petrecut acolo.- Are nou ani, agent Reilly. Şi la şcoal a devenit brusc cea mai bună ă ă

prieten a tuturor, pentru c toat luă ă ă mea vrea s afle cum a fost acolo înă seara aia blestemat .ă

-Da, îmi închipui. Totuşi, trebuie s ai grij cu ea, s n-o scapi din ochi.ă ă ă Chiar dac n-a v zut nimic cu ochii ei, un incident de o asemenea amploareă ă poate avea efecte în timp, mai cu seam asupra unui copil. S-ar putea maă -nifesta sub forma unor simple coşmaruri, dar ar putea avea şi efecte mai serioase. S fii atent , atâta tot. Nu se ştie niciodat .ă ă ă

Pe Tess o nedumerea de-a binelea interesul lui Reilly în leg tur cu fiicaă ă sa, îns nu putu s zic nimic, şi d du doar din cap uşor confuz , bâiguindă ă ă ă ă un „Sigur" cu jum tate de gur .ă ă

Reilly se l s pe sp tarul scaunului.ă ă ă

- Şi tu cum rezişti? Ştiu c-ai fost prins exact în mijlocul evenimentelor.ăULTIMUL TEMPLIER133

Tess era de-a dreptul intrigat .ă- Cum se face c ştii atâtea ?ă- Datorit camerelor de securitate. Te-am urm rit pe una dintreă ă

înregistr ri. Imediat ce-şi termin fraza se întreb dac nu cumva sunaseă ă ă ă uşor pervers, sperând din toat inima s nu fie aşa, deşi nu-şi putu daă ă seama dup expresia fe ei ei cam ce efect avuseser cuvintele lui. Te sim iă ţ ă ţ bine ?

- Da, da, îl asigur Tess, în a c rei minte tocmai se deă ă rulaser înc o dată ă ă momentele în care misterioşii cavaleri r scoliser muzeul şi tr seser cuă ă ă ă armele-n mul ime, şi mai ales clipa când cel de-al patrulea ridicaseţ codificatorul din vitrina aflat la doar câ iva centimetri distan , în timp ceă ţ ţă ea sim ea în ceaf r suflarea cald a calului. Era un episod pe care nu-1 vaţ ă ă ă uita niciodat , cum nu va uita nici spaima intens pe care-o sim ise atunci.ă ă ţ încerc îns s nu se dea de gol şi s par sigur de sine, ad ugând:ă ă ă ă ă ă ă

- Au fost nişte clipe foarte... intense, dar au fost oarecum şi suprarealiste... încât... nu ştiu, poate c le-am înă gropat undeva adânc în memorie, la sec iunea „fic iune".ţ ţ

- Poate c e mai bine aşa, zise el, dup care p ru c mai vrea s adaugeă ă ă ă ă ceva, îns ezit . îmi cer scuze, ştiu c nu m priveşte, îns am trecut şi euă ă ă ă ă prin astfel de situa ii şi ştiu din proprie experien c nu e întotdeauna uşorţ ţă ă s le dep şeşti.ă ă

Tess îl privi fix, luminându-se dintr-o dat la fa .ă ţă- Da, în eleg. Şi- i mul umesc foarte mult pentru grij , spuse ea,ţ ţ ţ ă

oarecum surprins s constate c , în ciuda pozi iei defensive pe care o luaă ă ă ţ ori de câte ori cineva deschidea discu ia despre Kim, de data asta lucrurileţ st teau cu totul altfel. Reilly p rea sincer preocupat de soarta ei şi a luiă ă Kim.

- Aşadar..., reveni el la subiectul discu iei. Care-i povestea cu templierii ?ţ134RAYMOND KHOURY

Surprins , Tess se trase un pic mai aproape.ă-Vrei s spui c Biroul nu investigheaz aspectul sta ?ă ă ă ă-Din câte ştiu eu, nu.R spunsul o dezam gi şi-i mai t ie din entuziasm.ă ă ă-B nuiam eu c nu-i chiar aşa de important...ă ă- Nu, nu, spune-mi la ce te gândeşti.- Cam ce ştii despre cavalerii templieri ?-Sincer s fiu, nu prea multe, m rturisi el.ă ă- Nu-i nimic, asta-nseamn c eşti un om perfect normal, zise eaă ă

zâmbind, dar regret imediat coă mentariul, pe care el oricum nu-1 în elesese, şi trecu repede mai departe: P i hai s vedem... în 1099 iaţ ă ă sfârşit prima cruciad , iar ara Sfânt este scoas de sub domina iaă Ţ ă ă ţ musulman . Ierusalimul popula ia înă ţ tregii Europe se bucur şi mii deă pelerini fac c l torii la locurile sfinte ca s -şi caute mântuirea. îns ceea ceă ă ă ă aceşti c l tori adesea nu ştiau este c pelerinajele lor îi obligau s treacă ă ă ă ă prin teritorii unde se expuneau multor pericole. Odat „eliberat " araă ă Ţ

Sfânt , caă valerii crucia i şi-au considerat misiunea îndeplinit şi s-au întorsţ ă la casele lor în Europa, luând cu ei toate bog iile pr date de la p gâni şiăţ ă ă l sând în urm un Ieă ă rusalim cu grani e nesigure, înconjurat din toate p rţ ă ileţ de state islamice. Turcii selgiucizi, care pierduser teritorii însemnate înă urma conflictului cu armatele creştine, nu erau dispuşi s uite sau s ierteă ă asemenea fapte, şi-aşa se face c o mare parte dintre pelerinii care seă îndreptau c tre ara Sfânt de multe ori nu mai ajungeau la destina ie.ă Ţ ă ţ Erau ataca i şi jefui i, şi deseori chiar omorâ i. O amenin are constant penţ ţ ţ ţ ă -tru c l torii afla i în pelerinaj erau bandi ii arabi, fapt care într-un fel anulaă ă ţ ţ scopul ini ial al cruciadei, dac stai s te gândeşti.ţ ă ăULTIMUL TEMPLIER135

Tess îi povesti apoi cum în anul 1118 o armat de pr d tori sarazini aă ă ă organizat o ambuscad şi a omorât trei sute de pelerini pe drumurile plineă de primejdii dintre oraşul-port Jaffa, de pe coasta Palestinei, şi oraşul sfânt al Ierusalimului.

- De altfel, continu ea, bandele de atacatori au deă venit în scurt timp o obişnuin , mai ales în afara ziduţă rilor oraşului. în vremea aceea şi-au f cută templierii pentru prima dat apari ia. Se zice c nou cavaleri plini deă ţ ă ă credin , conduşi de Hugo de Payens, au sosit la paţă latul lui Balduin, regelelerusalimului şi i-au oferit acestuia umilul lor ajutor, anun ând c auţ ă jurat solemn s p streze cele trei leg minte ale castit ii, s r ciei şi suă ă ă ăţ ă ă -punerii, ad ugând îns un al patrulea, şi anume nobilul angajament de a-iă ă ap ra pe to i pelerinii creştini pe pară ţ cursul c l toriei lor de pe coastaă ă Palestinei pân în oraă şul sfânt. Dat fiind situa ia cu care Ierusalimul şiă ţ regele se confruntau, sosirea lor a fost mai mult decât binevenit , c ciă ă statul crucia ilor avea o nevoie dispeţ rat de lupt tori pricepu i care s -iă ă ţ ă apere grani ele.ţ

Regele Balduin se pare c a fost foarte impresionat de hot rârea şiă ă devotamentul acestor cavaleri, şi astfel i-a primit s locuiasc al turi de el,ă ă ă oferindu-le apartamentele din aripa estic a palatului care fusese construă it pe locul ocupat odinioar de Templul lui Solomon. Aşa se face c în curândă ă au primit numele de Ordinul Cavalerilor lui Hristos şi ai Templului lui Solomon - sau, mai pe scurt, cavalerii templieri.

Tess se aplec şi mai în fa , continuând:ă ţă- Cheia întregii probleme e de fapt semnifica ia reţ ligioas a locului peă

care Balduin 1-a încredin at cavaleţ rilor acestui ordin aflat la începuturile existen ei. Regele Solomon construise primul Templu în anul 950 î.Hr. Tat lţ ă s u, regele David, începuse construc ia în urmaă ţ136RAYMOND KHOURYîndemnului ceresc - dup cum spune şi Biblia - cu ină ten ia de a ridica unţ templu care s g zduiasc Chivotul Leg mântului, un altar portabil careă ă ă ă con inea t bli ele pe care erau gravate cele zece porunci date de Dumneţ ă ţ -zeu lui Moise. Luminata domnie a lui Solomon s-a stins odat cu moarteaă sa, atunci când popoarele din est au cucerit teritoriile iudeilor. Templul a fost distrus în 586 î.Hr. de caldeeni, care au invadat p mânturile şi pe urmă ă i-au dus pe iudei în sclavie în Babilon. Mai bine de cinci sute de ani mai târziu, Templul a fost reconstruit de Irod în încercarea de a se face iubit în

rândurile supuşilor s i iudei, c rora vroia cu orice pre s le demonstreze că ă ţ ă ă regele lor, în ciuda originilor sale arabe, era un fidel p str tor al religiei peă ă care-o adoptase. Templul avea s fie crea ia sa cea mai de pre , doă ţ ţ minând falnic şi seme valea Kidronului, o construc ie impozant şi minu iosţ ţ ă ţ executat , menit a fi cu mult mai grandioas decât cea veche. Sanctuarulă ă ă interior, în spatele unor uşi imense de aur masiv, ad postea Sfântaă Sfintelor, care nu putea fi v zut decât de marele preot. Dup moartea luiă ă ă Irod, flac ra r zbun rii s-a reaprins în sufletele iudeilor, astfel încât în anulă ă ă 66 r zvr ti ii au recucerit Palestina. împ ratul roman Vespasian 1-a triă ă ţ ă mis atunci pe fiul s u, Titus, s în buşe revolta şi dup lupte aprige care auă ă ă ă durat mai bine de şase luni, Ierusalimul a capitulat în fa a legiunilor romaneţ în anul 70. Titus a poruncit ca oraşul, a c rui popula ie fusese dejaă ţ decimat , s fie ras de pe fa a p mântului, astfel încât „edificiul cel maiă ă ţ ă minunat din câte s-au v zut sau auă zit" - aşa cum istoricul Josephus descria templul la acea vreme - a fost distrus din nou.

O a doua revolt a iudeilor, care a avut loc dup aproape o sut de ani, aă ă ă fost din nou înfrânt de trupele romane. De data asta, iudeilor li s-a interzisă categoric săULTIMUL TEMPLIER137p trund în Ierusalim, în timp ce pe colina unde odiă ă nioar fusese Templulă au fost ridicate sanctuare şi altare care-1 prosl veau pe Zeus sau chiar peă Hadrian, împ ratul-zeu al romanilor. Şase sute de ani mai târziu, pe aceeaşiă loc avea s fie ridicat un alt sanctuar, unul musulman, c ci odat cuă ă ă expansiunea Islamului şi cucerirea Ierusalimului de c tre popoarele arabe,ă p mântul sfânt al evreilor a devenit locul de unde calul profetului Mahomedă şi-a luat zborul spre ceruri. Aşa se face c în §91, califul Abd El-Malik aă construit în acel loc Domul Stâncii, care a r mas de atunci un altar sfânt ală Islamului, cu excep ia perioadei în care crucia ii au controlat ara Sfânt ,ţ ţ Ţ ă când Domul a fost transformat într-o biseric creştin numit Templumă ă ă Domini, Templul Domnului, şi când Moscheea Al-Aqsa, aflat în apropiere, aă devenit cartierul general al cavalerilor templieri, care tocmai îşi fondaseră ordinul.

Ideea eroic a celor nou cavaleri de a-i ap ra cu un curaj ne rmurit peă ă ă ţă to i pelerinii care veneau în ara Sfânt a stat la baza multor povestiri şiţ Ţ ă exager ri care au circulat prin Europa, hr nind din belşug imaă ă gina iaţ oamenilor. Curând, mul i au început s -i priţ ă veasc pe templieri cu oă venera ie romantic şi, în scurt timp, numeroşi tineri şi-au exprimat dorin aţ ă ţ de a se al tura ordinului. De asemenea, nobili şi bog taşi de pe întregă ă cuprinsul continentului european se întreceau s -i sprijine, oferindu-le baniă şi diverse propriet i. La baza acestei generozit i a stat şi faptul delocăţ ăţ neglijabil c templierii se aflau sub protec ia papei, care le d duseă ţ ă binecuvântarea sa, un lucru care nu se întâmpla foarte des şi care a cânt rit extraordinar de mult în favoarea lor, c ci pe vremea aceeaă ă papalitatea era privit de to i regii lumii creştine şi de toate poă ţ poarele drept autoritatea suprem şi incontestabil aă ă138RAYMOND KHOURY

creştin t ii. Cu timpul, ordinul a crescut şi s-a deză ăţ voltat, la început mai încet, dar într-un ritm alert. Membrii s i erau foarte bine antrena i în artaă ţ r zboă iului şi, pe m sur ce succesele lor în lupte se înmulă ă eau, şi-au extinsţ şi aria de activit i, astfel încât de la misiunea ini ial de a-i proteja peăţ ţ ă pelerini în c l toă ă riile lor primejdioase au ajuns s fie considera i apă ţ ăr toriiă militari ai p mântului sfânt.ă

în mai pu in de o sut de ani, templierii au devenit una dintreţ ă organiza iile cele mai bogate şi mai influente din Europa, fiind întrecu i doarţ ţ de papalitate. De ineau imense suprafe e de teren în Anglia, Sco ia, Fran a,ţ ţ ţ ţ Spania, Portugalia, Germania şi Austria. Având la dispozi ie o re ea atât deţ ţ vast de p mânturi şi castele, nu le-a trebuit mult pân ce au ini iat diverseă ă ă ţ tranzac ii inţ terna ionale, fiind primii bancheri care au aranjat înţ semnate facilit i de creditare în favoarea Cur ilor regale şi a nobililor europeni,ăţ ţ punând de asemenea la ad post şi banii pelerinilor pe care-i protejau prină crearea unor fonduri substan iale, echivalentul cecurilor de c l torie de azi.ţ ă ă Cum pe vremea aceea nu existau bancnote, banii erau de fapt piese de aur sau argint, a c ror valoare era calculat în func ie de greutate. Decât să ă ţ ă poarte aceste pre ioase monede cu ei pe parcursul c lţ ă ătoriei, riscând astfel s fie jefui i şi s -şi piard avu iile, pelerinii aveau posibilitatea s -şi laseă ţ ă ă ţ ă banii în siguran la orice domeniu sau castel de inut de templieri în Euţă ţ -ropa, primind în schimb un bilet cu un cod secret. Odat ajunşi laă destina ie, se duceau la sediul templieţ rilor din Ierusalim, unde ar tau biletulă cu codul respectiv, pe care cavalerii îl descifrau imediat cu ajutorul metodei lor strict secrete, dup care c l torii puteau riă ă ă dica de acolo exact suma de bani pe care o depuseser în Europa.ăULTIMUL TEMPLIER139

Tess îl privi insistent pe Reilly, ca s se asigure c acesta o urm rea.ă ă ă- Ceea ce a început de la bunele inten ii ale unui mic grup de nou nobiliţ ă

dispuşi s -şi rişte via a pentru a ap ra ara Sfânt de sarazini a devenit înă ţ ă Ţ ă scurt timp cea mai puternic şi totodat cea mai pu in cunoscută ă ţ ă organiza ie din vremea ei, rivalizând cu Vaticanul atât în privin a bog iei,ţ ţ ăţ cât şi a influen ei.ţ

- Dar pân la urm tot au fost învinşi, nu-i aşa ? o întreb Reilly.ă ă ă- Da. Au suferit o mare înfrângere în secolul al XlII-lea, când armatele

musulmane au cucerit din nou Ierusalimul şi i-au gonit pe crucia i, de dataţ aceasta pentru totdeauna. Creştin tatea nu a mai organizat alte cruciade,ă iar templierii au fost ultimii care au p şit oraă şul, dup înfrângerea de laă Acra, din 1291. întorşi în Europa, şi-au pierdut ra iunea de fi. Nimic nu maiţ justifica existen a ordinului: nu mai existau pelerini pe care s -i escorteze,ţ ă pierduser ara Sfânt , pentru ale c rei grani e se luptaser cu bande deă Ţ ă ă ţ ă musulmani ani de-a rândul, nu şi-au mai reg sit c minele de odinioar , nuă ă ă mai aveau duşmani, devenind astfel inutili. Mai mult, prietenii lor erau tot mai pu ini. Puterea şi boţ g ia i-au schimbat, slujitorii Domnului careăţ juraser odat s r mân s raci nu mai erau acum chiar atât de s raci,ă ă ă ă ă ă ă devenind arogan i şi lacomi. Şi s nu mai vorbim de faptul c multe capeteţ ă ă încoronate - în special regele Fran ei - le datorau sume însemnate de bani.ţ

- Şi pr buşirea lor a fost catastrofal , complet Reilly.ă ă ă

- Catastrofal şi incendiar . Vorbesc foarte serios. Majoritatea au sfârşită ă arşi pe rug.

Tess sorbi o gur de cafea, dup care începu s -i poă ă ă vesteasc lui Reillyă cum, curând dup aceea, începuser s circule numeroase zvonuri care auă ă ă dat naştere unor140RAYMOND KHOURYpoveşti care mai de care mai însp imânt toare. F r -ndoial c astfel deă ă ă ă ă ă scorneli mai mult sau mai pu in credibile aveau la baz ceremoniile bizareţ ă şi criptice pe care ordinul le practicase ani în şir la ritualurile ini iatice. N-aţ trecut mult pân când au fost învinui i de tot felul de fapte josnice şiă ţ abominabile, fiind în cele din urm acuza i de erezie.ă ţ

- Şi ce s-a întâmplat pe urm ?ă-Vineri, 13, r spunse Tess zâmbind sec. Versiunea original .ă ă

20PARIS, FRAN AŢ - MARTIE 1314Jacques de Molay îşi rec p t treptat cunoştin a.ă ă ă ţOare de data asta cât durase? O or ? Dou poate ? Marele Maestru ştiaă ă

c e imposibil s fi trecut mai mult de dou ceasuri. Câteva ore bune deă ă ă inconştien erau un lux pe care ei nu i l-ar fi oferit nici în ruptul capului.ţă

Pe m sur ce îşi mai limpezi mintea, începu iar s simt obişnuiteleă ă ă ă junghiuri de durere şi, aşa cum f cea întotdeauna, încerc s le ignore,ă ă ă izgonindu-le din sim iri. Ce mecanism ciudat şi d t tor de putere era minteaţ ă ă omeneasc ! Dup atâ ia ani de încarcerare şi tortur , înv ase s-oă ă ţ ă ăţ foloseasc în avantajul s u, ca pe o arm . O arm de ap rare, desigur, dară ă ă ă ă o arm în toat puterea cuvântului, şi cu ajutorul c reia putea s împiediceă ă ă ă măcar unele dintre planurile duşmanului.

N-aveau decât s -i zdrobeasc trupul - ceea ce de altfel aproape că ă ă f cuser deja - îns spiritul şi mintea îi r m seser întregi, deşi destul deă ă ă ă ă ă şubrede.

La fel de ferme şi de neclintit îi erau convingerile.142RAYMOND KHOURY

Deschizând în sfârşit ochii, observ c toate erau la locul lor, deşi eraă ă ceva ciudat în celul , ceva ce nu obă servase de la început. Pere ii erau la fel,ţ acoperi i cu aceeaşi mâzg verzuie care se prelingea alene pe poţ ă deaua pietruit , care devenise aproape neted de la praă ă ful care se adunase în timp, amestecat cu sânge închegat sau cu excremente. Oare cât din toată acea mizerie provenea din propriu-i trup ? Destul de mult, dup câte bă ă-nuia, c ci era acolo de... Câ i ani s fie ? F cu un efort s se concentreze.ă ţ ă ă ă Şase ani? Şapte ? Suficient cât s ajungi o epav , aşa cum ajunsese el.ă ă

îi rupseser oasele, dup care îl l saser în pace cât s se refacă ă ă ă ă ă oarecum, pentru ca mai apoi s i le zdroă beasc din nou. îi dislocaser toateă ă încheieturile, iar tendoanele i le t iaser . Ştia prea bine c nu va mai puteaă ă ă face mai nimic cu mâinile şi c probabil nu va mai putea merge niciodat .ă ă Dar şi mintea avea mişc rile ei, iar pe acelea n-aveau cum s le opreasc .ă ă ă Gândurile sale erau libere s circule în voie, ba puteau chiar s p ră ă ă ăsească temni ele astea umede, întunecoase şi mizere de sub str zile Parisului şi sţ ă ă hoin reasc oriunde voiau.ă ă

Aşadar, unde va c l tori ast zi? C tre fermele înă ă ă ă tinse de pe colinele din centrul Fran ei ? Sau la poalele Alpilor ? La rm de mare, sau mai departe,ţ ţă dincolo de ape, c tre îndr gitul s u Outremeră ă ă 1 ?

M întreb, îşi zise - şi nu era pentru prima dat când îl încercau astfel deă ă gânduri - md întreb dac nu cumva am înnebunit de-a binelea. Probabil că ă day hot rî el în cele din urm . Cum ar putea cineva s nu-şi piard min ileă ă ă ă ţ dup toate suferin ele provocate de cei ce st pâneau aceast gaur deă ţ ă ă ă şarpe, acest iad subteran ?

1 Orig. în francez , în traducere „teritoriile de dincolo de mare", aiciă probabil f când referire la teritoriile pierdute, din Ierusalim. (n.tr.).ăULTIMUL TEMPLIER143

Se str dui,s -şi aduc mai bine aminte de toatele cliă ă ă pele groaznice petrecute aici. Da, da. Se afla în aceste pivni e reci de şase ani şi jum tate,ţ ă din acea noapte de pomin când oamenii regelui asediaser templul lor dină ă Paris. Templul lui, mai exact.

Se întâmplase într-o vineri, dup câte îşi amintea. Vineri, 13 octombrieă 1307. Dormea liniştit, la fel ca mul i al i cavaleri. Nici n-apucar s deaţ ţ ă ă primii zori ai zilei, când zeci de seneşali d dur n val pe neaşteptate. Ar fiă ă ă ă trebuit s fie mai bine preg ti i. Ar fi trebuit s prevad ce avea s fie. Ştiaă ă ţ ă ă ă de luni de zile c regele plă ănuia s se r zbune şi c împreun cu lacheii şiă ă ă ă linguşitorii s i încerca s g seasc o cale s le ia din drepturi şi astfel s leă ă ă ă ă ă diminueze puterea. în acea diminea sumţă br de octombrie îşi luaser înă ă sfârşit inima în din i s vin s -i înfrunte şi g siser scuza necesar . Deşiţ ă ă ă ă ă ă cavalerii nu se l saser învinşi cu una, cu dou , dat fiind c ostaşii regelui îiă ă ă ă dep şeau cu mult ca num r şi-i luaă ă ser prin surprindere, nu trecu multă pân când se vă ăzur învinşi.ă

Cei r maşi se d duser în l turi, privind neputincioşi cum templul eraă ă ă ă r scolit chiar sub ochii lor. Tot ce-i mai r m sese atunci Marelui Maestruă ă ă fusese speran a c reţ ă gele şi acoli ii s i nu-şi vor da seama de însemn tateaţ ă ă enorm a pr zii pe care puseser mâna, sau c vor fi atât de m cina i deă ă ă ă ă ţ l comia pentru aurul şi nestematele pe care nu le g siser , încât vor ignoraă ă ă acele obiecte aparent neinteresante, dar a c ror valoare era inestimaă bil .ă Se l sase apoi o t cere rece şi ap s toare, dup care de Molay şi tovar şiiă ă ă ă ă ă s i fuseser escorta i încet şi curtenitor c tre c ru ele care aveau s -i ducă ă ţ ă ă ţ ă ă spre soarta care-i aştepta.

Acum, când de Molay încerca s rememoreze acel moment prelung deă t cere grea care urmase înfrângerii,ă144RAYMOND KHOURYîşi d du seama c exact din acelaşi motiv i se p ruse acum câteva minuteă ă ă c e ceva schimbat în celul . Era într-adev r ceva diferit ast zi. Era linişte.ă ă ă ă

De obicei celula era un loc zgomotos: lan urile zor- n iau greoi, por ileţ ă ţ masive cu gratii şi ro ile de la scriţ pe i scâr âiau, al marele şuierauţ ţ ă amenin tor, toate aceste sunete amestecându-se cu urletele neîncetateţă ale victimelor torturate.

Azi îns era linişte.ăApoi îns Marele Maestru auzi un zgomot. Crezu la început c e Gaspardă ă

Chaix, şeful tor ionarilor, dar umbl tura nu sem na cu a lui; paşii tic losuluiţ ă ă ă

erau grei, ap sa i şi amenin tori. Nu p reau a fi îns nici ai vreuă ţ ţă ă ă nuia dintre acoli ii s i, nişte animale la fel de josnice şi lipsite de orice sentiment ca şiţ ă şeful lor. Nu, cu siguran erau mai mul i oameni ai c ror paşi gr bi i îiţă ţ ă ă ţ auzea de-a lungul tunelului. Curând intrar în celula strâmt unde de Molayă ă z cea înc tuşat în lan uri. Pentru c avea ochii injecta i şi umfla i de atâteaă ă ţ ă ţ ţ lovituri, îi z ri anevoie pe cei şase b rba i frumos îmbr ca i care st teauă ă ţ ă ţ ă acum în fa a sa. în mijlocul lor nu era altul decât însuşi regele.ţ

Sub irel, dar impozant, regele Filip al IV-lea era cu un cap mai înalt decâtţ adun tura de fanfaroni sclifosi i care se strânseser în jurul s u. în ciudaă ţ ă ă r ut ii de care-1 ştia caracterizat, de Molay nu putu s nu admire - cum iă ăţ ă se întâmplase de multe ori şi înainte - aspectul exterior al regelui Fran ei.ţ Cum era oare posibil ca un om atât de gra ios şi de dichisit s fie în stare deţ ă asemenea atrocit i? Tân r înc - nu împlinise nici m car treizeci de ani -ăţ ă ă ă Filip cel Frumos avea pielea deschis la culoare şi p rul lung şi blond. Deă ă cum îl vedeai î i dţ ădeai seama c e de vi nobil , dar timp de aproapeă ţă ă zece ani, dominat de o sete neostoit de bog ie şi putere pe care n-oă ăţ întrecea decât poate desfrâul s u f r margini,ă ă ăULTIMUL TEMPLIER145nu f cuse altceva decât s aduc distrugere şi moarte, chinuindu-i pe ceiă ă ă care îndr zneau s -i stea în cale sau pe care pur şi simplu nu-i agrea.ă ă

Iar cavelerii templieri se f cuser vinova i de fapte mult mai grave decâtă ă ţ a nu-i intra în gra ii.ţ

De Molay auzi al i paşi pe coridorul subteran, de data asta şov itori şiţ ă uşor nervoşi. Curând în înc pere îşi f cu apari ia o siluet m runt ,ă ă ţ ă ă ă îmbr cat într-o ras de culoare gri cu gluga tras pe fa . Nu apuc bineă ă ă ă ţă ă s intre, c piciorul îi alunec şi b rbatul se împiă ă ă ă edic , dezechilibrându-se.ă Gluga îi alunec de pe cap şi atunci de Molay îl recunoscu. Era papa.ă Trecuse mult timp de când nu-1 mai v zuse pe Clement şi anii îşi l saseră ă ă amprenta pe fa a b trânului. Avea la col ul gurii riduri foarte pronun ate, deţ ă ţ ţ parc ceva înl un- trul s u l-ar fi deranjat continuu, iar ochii îi erau stinşi şiă ă ă adânci i în orbite.ţ

Regele şi papa. împreun . Nu era de bun augur.ăRegele îl privea fix pe de Molay, îns b trânul temă ă plier era preocupat

acum de b rbatul scund care st tea în fa a lui, agitându-se nervos şiă ă ţ evitându-i privirile insistente. De Molay era pu in mirat de reticen a şi nerţ ţ -vozitatea papei. Se datorau ele oare faptului c tocmai înşel ciunea şiă ă manipul rile sale subtile precipitaser c derea templierilor ? Sau pur şiă ă ă simplu nu se îndura s se uite la b trânul torturat, cu bra ele rupte şiă ă ţ diforme, cu r ni înc deschise şi sângerânde, cu carnea putrezin- du-i înă ă cele vechi şi nevindecate ?

Regele veni mai aproape.- Tot nimic ? întreb el cu o voce ce sem na mai degrab cu un mârâit,ă ă ă

privindu-1 pe unul dintre b ră ba ii cu care venise şi care se afla de cealaltţ ă parte, în spatele şirului de înso itori. Acesta f cu un pas în fa , şi-n acelţ ă ţă moment de Molay v zu c era vorba deă ă146RAYMOND KHOURY

Gaspard Chaix, tor ionarul-şef, care privea în podea în timp ce d dea dinţ ă cap.

- Nu, nimic, r spunse el.ă- Trimite i-1 atunci în iad! izbucni regele cu o voce plin de furia careţ ă

pusese st pânire pe el.ăPrea târziu, am fost deja acolo, se gândi de Molay. Sim i privirea luiţ

Gaspard îndreptat c tre el, cu ochii aceia goi sub sprâncenele-i stufoase, oă ă privire la fel de moart ca pietrele de pe jos. Regele veni mai în fa ,ă ţă uitându-se fix la de Molay, inând o batist la nas ca s se apere deţ ă ă duhoarea trupului r nit şi frânt, pe care Marele Maestru o b nuia prea bine,ă ă dar încetase de mult s-o mai bage în seam . Regele începu iar s voră ă -beasc , vocea sa şoptit t ind parc aerul închis şi miă ă ă ă rosul pestilen ialţ din untru.ă

- Vorbeşte, blestemat s fii! Unde-ai ascuns coă moara ?- Nu exist nicio comoar , îi r spunse de Molay cu o voce abia auzita.ă ă ă- De ce te înc p ânezi ? bufni iar regele. De ce ? Cu ce folos? Fra ii t iă ăţ ţ ă

au spus tot. Ne-au povestit despre sordidele voastre ritualuri de ini iere,ţ despre cum voi, odinioar umili Cavaleri ai Crucii, a i ajuns s nega iă ţ ă ţ divinitatea lui Hristos, mergând pân acolo încât s scuipa i crucea sauă ă ţ chiar s urina i pe ea. Au m rturisit... totul.ă ţ ă

De Molay îşi umezi uşor buzele cr pate cu limba-i umflat şi dureroas ,ă ă ă zicând:

- Dac i-a i supus şi pe ei la chinurile pe care a treă ţ buit s le îndur eu,ă începu el cu greu, atunci ar fi în stare s m rturiseasc orice. Chiar c l-auă ă ă ă omorât pe însuşi Dumnezeu.

Filip se trase şi mai aproape.ULTIMUL TEMPLIER147

- O s afl m noi adev rul cu ajutorul Sfintei Inchi- zi ii, spuse el indignat,ă ă ă ţ la cap tul r bd rii. Un om cu înă ă ă elepciunea ta ar trebui s fi în eles astaţ ă ţ deja. Spune-mi ce vreau s ştiu şi o s - i cru via a.ă ă ţ ţ ţ

- Nu exist nicio comoar , repet de Molay pe toă ă ă nul unui om care s-a resemnat cu gândul c nu-i va conă vinge niciodat pe cei c rora le vorbeşte.ă ă

De o bun bucat de vreme ceva îi spunea c Gaspard Chaix începuseă ă ă s -1 cread , deşi acesta nu uşurase deloc torturile şi b t ile cumplite peă ă ă ă care i le administra victimei sale cu aceeaşi brutalitate animalic . Mai ştiaă c şi papa îl credea, îns capul Bisericii nu era dispus câtuşi de pu in s -iă ă ţ ă împ rt şeasc şi reă ă ă gelui acest mic detaliu, pe care îl inea doar pentru sine.ţ Regele, pe de alt parte, avea disperat nevoie de bog iile pe care eraă ă ăţ convins c templierii le adunaser timp de dou sute de ani, şi l comia îiă ă ă ă întunecase judecata, excluzând orice alt concluzie la care un om s n tosă ă ă la minte ar fi ajuns cu siguran v zându-1 pe b trânul de Molay legat deţă ă ă zid în lan uri şi cu trupul aproape sf râmat.ţ ă

- Degeaba! zbier regele întorcându-i spatele şi îndep rtându-se,ă ă aparent la fel de resemnat acum ca şi victima sa. Comoara a fost, probabil, ascuns chiar în noaptea aceea.ă

De Molay îl fixa acum din nou pe pap , ai c rui ochi înc nu îndr zneauă ă ă ă s -1 priveasc .ă ă

Toate mişc rile lui au fost splendid executate! îşi zise b trânul, sim ind oă ă ţ pl cere pervers în simplul fapt de a-şi fi dat seama de acest lucru, care-iă ă înt ri şi mai mult hot rârea. De fapt, toate ac iunile papei nu f ceau altcevaă ă ţ ă decât s confirme onoarea şi noble ea scopului templierilor.ă ţ148RAYMOND KHOURY

Regele îi arunc lui Chaix o privire de ghea , întreă ţă bând apoi la fel de rece:

- Câ i dintre ei mai sunt între zidurile astea ?ţDe Molay îşi încord trupul firav în aşteptarea r spunsului. Avea s aud ,ă ă ă ă

pentru prima dat de când era acolo, ce se întâmplase cu fra ii s i careă ţ ă fuseser aduşi aici, din Templul de la Paris. Gaspard Chaix îl inform peă ă rege c , în afar de Marele Maestru, nu mai supravie uise decât adjunctul şiă ă ţ mâna sa dreapt , Geoffroi de Charnay.ă

B trânul templier închise ochii şi mintea-i fu imeă diat invadat de imaginiă terifiante. S-au dus cu to ii, suspin el în gând. Eram atât de aproape, atâtţ ă de aproape! Daca-am fi... Dac-ar fi primit veşti atunci, cu mul i ani în urm ,ţ ă de la Aimard şi oamenii lui de pe Templul Şoimului!

Dar nu primiser nimic. Templul Şoimului disp ruse pur şi simplu şi,ă ă odat cu el, înc rc tura sa pre ioas .ă ă ă ţ ă

Regele se întoarse cu fa a spre el şi-1 mai privi înc o dat .ţ ă ă- Termina i-1! ordon el scurt.ţ ăChaix se apropie şi-1 întreb :ă- Când anume, maiestate ?- Mâine diminea , r spunse regele, şi se sim i dintr-o dat mai bineţă ă ţ ă

dispus la gândul c de Molay va pieri în sfârşit.ăAuzind ordinul, de Molay nu sim i la început deţ cât o senza ie nedefinitţ ă

care p rea c -i cuprinde tot corpul şi pe care ini ial nu şi-a putut-o defini.ă ă ţ Era un sentiment pe care nu-1 mai încercase de ani de zile. Se sim eaţ uşurat.

Cu ochii înce oşa i îl privi din nou pe pap şi-i z ri expresia de mul umireţ ţ ă ă ţ pe care încerca s-o ascund .ăULTIMUL TEMPLIER149

- Şi cu averile lor cum r mâne ? întreb papa, cii o voce uşoră ă tremurând .ă

De Molay ştia prea bine c tot ce avea s r mân din toate posesiunileă ă ă ă lor vor fi doar acele lucruri sau obiecte care nu puteau fi vândute pentru ca hulpavul rege s -şi mai achite din datorii.ă

- C r i, diferite documente, obiecte de art . Toate acestea apar in deă ţ ă ţ fapt Bisericii.

- Prea bine. Atunci lua i-le, porunci regele f când uri gest hot râtor cuţ ă ă mâna.

Se întoarse apoi iar c tre de Molay, aruncându-i o ultim privireă ă arz toare înainte s plece gr bit din ceă ă ă lul , urmat la fel de repede deă ceilal i b rba i care-1 înţ ă ţ so eau de obicei.ţ

Pentru o frac iune de secund privirile lui de Molay şi ale papei seţ ă intersectar , dar imediat Clement se întoarse cu spatele şi ieşi iute dină celul . în acea clip unic îns , de Molay putuse s -i citeasc gândurile,ă ă ă ă ă ă

care-i confirmar înc o dat c b rbatul m runt de la Vatican nu se schimă ă ă ă ă ă -base câtuşi de pu in: era acelaşi oportunist uneltitor care reuşise prinţ viclenia sa s -1 manipuleze pe rege, de a c rui l comie ştiuse mult preaă ă ă bine cum s profite pentru a-şi atinge propriile-i scopuri. Ale lui şi aleă Bisericii.

Un manipulator de mare clas , care acum câştigase lupta care seă desf şurase între ei de atâ ia amar de ani.ă ţ

Dar de Molay nu vroia s -i acorde satisfac ia învină ţ g torului care-şiă priveşte victima în ochi. Astfel, profit de ocazie şi-şi adun toate puterileă ă pe care le mai avea, canalizându-le într-o expresie de sfidare mut şiă demn cu care-i r spunse adversarului. Pentru o clip , fa a prelatuluiă ă ă ţ împietri într-o expresie de spaim care-i ofili tr s turile sigure şi arogante.ă ă ă La fel de repede îns îşi veni în fire, rec p tându-şi fa a imobil şi rigidă ă ă ţ ă ă peste care îşi trase gluga gri.150RAYMOND KHOURY

Buzele cr pate ale Marelui Maestru se curbar atună ă ci în ceea ce aducea cu un zâmbet şters, c ci avea acum ferma convingere c izbutise să ă ă semene s mân a îndoă ţ ielii în mintea lui Clement.

Era şi asta o victorie pân la urm , şi chiar una destul de însemnat .ă ă ăPapa n-avea s se odihneasc prea bine la noapte.ă ăS zicem c ai câştigat b t lia asta, Clement, îns r zboiul nu s-aă ă ă ă ă ă

terminat, şi nici n-o sase termine prea curând.Urm rit de acest gând liniştitor, b trânul închise ochii, aşteptându-şiă ă

senin moartea care nu avea s întâră zie prea mult.21

Reilly încerca din r sputeri s nu par confuz dup cele auzite. Oricâtă ă ă ă ă pl cere i-ar fi f cut s stea de vorb cu Tess la o cafea, tot nu în elegea înă ă ă ă ţ ce fel lucrurile pe care ea tocmai i le povestise erau sau puteau fi relevante pentru caz. Nişte cavaleri bine inten iona i întemeiaz un ordin care seţ ţ ă dezvolt în perioada medieval , deveă ă nind un fel de superputere, pentru ca mai târziu s li se taie aripile şi s dispar , nemaifiind g si i decât în pagiă ă ă ă ţ -nile pr fuite ale analelor istorice. Ce leg tur avea asta cu o band de ho iă ă ă ă ţ înarma i care peste al i şapte sute de ani au n v lit într-un muzeu şi-auţ ţ ă ă f cut ravagii ?ă

- Crezi c b ie ii de la muzeu purtau costumele templierilor ? o întrebă ă ţ ă el.

- Da. Templierii aveau întotdeauna haine simple, diferite de costuma iileţ pompoase şi preten ioase pe care le purtau pe vremea aceea al i cavaleri.ţ ţ S nu uit m c erau c lug ri ce f cuser jur mânt de s r cie. Mantiă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ile albe simbolizau puritatea vie ii, semn c trebuie s fie cinsti i şi c şti, iar crucileţ ă ă ţ ă roşii, de culoarea sângelui, erau o m rturie a rela iei speciale existenteă ţ între ei şi Biserica creştin .ă152RAYMOND KHOURY

- Bine, am în eles, dar dac m-ai pune pe mine s desenez un cavaler,ţ ă ă probabil c l-aş schi a aproximativ cu aceleaşi haine despre care mi-aiă ţ vorbit adineauri, şi asta f r s m gândesc neap rat la templieri. E o imaă ă ă ă ă -gine foarte des asociat cu ideea de cavaler, nu ? Sau m înşel eu ?ă ă

-Adev rul e c imaginea luat separat nu e concluă ă ă dent , într-adev r, îlă ă aprob Tess cl tinând uşor din cap. îns s nu uit m de codificator.ă ă ă ă ă

-Te referi la obiectul pe care cel de-al patrulea căl re 1-a luat din vitrinaă ţ lâng care te ascundeai ?ă

- Exact, zise Tess, p rând ceva mai entuziasmat . Am încercat s g sescă ă ă ă cât mai multe informa ii în leţ g tur cu aparatul sta. Se pare c e maiă ă ă ă avansat decât orice alt mecanism de acest gen care a ap rut în timp deă sute de ani. Vreau s spun c e revolu ionar. Iar templierii erau recunoscu iă ă ţ ţ pentru priceperea lor în arta cript rii. întreg sistemul lor bancar se baza deă fapt pe coduri pe care doar ei le puteau decoda. Atunci când credincioşii plecau în pelerinaj c tre ara Sfânt , le încredin au lor banii spre p strare,ă Ţ ă ţ ă primind în schimb un fel de chitan e pe care era înscris un anume cod alţ c rui în eles doar ei îl cunoşteau. în acest fel au reuşit s previn şiă ţ ă ă falsurile, întrucât semnifica ia codului îi r mânea necunoscut purt toruluiţ ă ă ă biletului cu pricina. Au fost pionierii sistemului bancar actual, şi acest codificator misterios se potriveşte foarte bine cu metodele lor tainice şi sofisticate de a cataloga informa iile.ţ

- Bine, şi atunci ce s caute un astfel de codificator care le-a apar inută ţ templierilor printre comorile Vaticanului ? Nu se leag , totuşi...ă

-Ba da. Vaticanul şi regele Fran ei au complotat ca s anihileze ordinul,ţ ă urm rind s pun mâna pe avereaă ă ăULTIMUL TEMPLIER153lui. Nu e greu s - i imaginezi c toate bunurile din casă ţ ă telele templierilor au ajuns fie la Luvru, fie la Vatican.

Reilly nu p rea întru totul convins.ă- Spuneai ceva despre un proverb în latin ?ăTess se anim dintr-o dat .ă ă- Da, de fapt de la asta am început. Când cel de-al patrulea c l re s-aă ă ţ

aplecat s ia codificatorul, am tras cu ochiul şi l-am urm rit. Am avut atunciă ă impresia c în momentul în care 1-a luat în mâini ceva s-a petrecut cu el, caă şi cum tr ia o revela ie sau un moment de mare însemn tate religioas .ă ţ ă ă Ar ta de parc-ar fi fost în trană s , era extrem de p truns. Şi stând aşa cu elă ă în brâ e, l-am auzit spunând ceva în latin . Cred c-a zis Veritas vos liberabit.ţ ă

F cu o pauz , aşteptând s vad dac Reilly ştie ce înseamn , însă ă ă ă ă ă ă privirea lui încurcat îi d du de în eles c habar n-avea.ă ă ţ ă

- înseamn „Adev rul v va elibera". M-am intereă ă ă sat şi, pe lâng faptulă c e des folosit în diferite ocazii, întâmplarea face c e gravat deasupraă ă ă ă intr rii într-un castel din sudul Fran ei care a apar inut templierilor.ă ţ ţ

Privindu-1, îşi d du seama c înc diger informa iă ă ă ă ţ ile primite, deşi expresia lui meditativ nu-i oferea prea multe indicii dac o credea sauă ă avea înc îndoieli. Se juc absent cu ceaşca de cafea în aşteptarea uneiă ă ă reac ii şi-n cele din urm d du pe gât şi ultima gur rţ ă ă ă ămas pe fund şi careă între timp se r cise de-a binelea. V zând c el tot nu zice nimic, decise să ă ă ă mearg mai departe cu povestirea:ă

- Ştiu c la prima vedere nu pare cine ştie ce, dar dac te gândeştiă ă numai la interesul imens pe care aceşti cavaleri îl trezesc chiar şi acum în min ile şi-n imagina ia oamenilor, situa ia se schimb complet. Totul la ei eţ ţ ţ ă înv luit într-o aur de mister, începând de la constituireaă ă

154RAYMOND KHOURYordinului, la activit ile lor şi la preceptele religioase dup care se ghidau, şiăţ ă terminând cu sfârşitul violent de care au avut parte. Tocmai din cauza asta impactul lor a fost atât de puternic. Nu- i vine s crezi câte c r i, arţ ă ă ţ ticole şi lucr ri am g sit pe tema asta, şi abia dac-am înă ă ceput. E de neimaginat. Şi ştii care-i partea cea mai interesant ? Faptul c fabuloasa lor avere n-aă ă fost niciodat descoperit .ă ă

- P i credeam c din cauza asta i-a prigonit regele, ca s le ia bog iile,ă ă ă ăţ remarc Reilly.ă

- Asta urm rea, într-adev r, dar n-a g sit nicioă ă ă dat comoara mult dorit .ă ă Nimeni n-a g sit-o. Nu tu aur sau pietre pre ioase, absolut nimic. Cu toateă ţ astea, se ştia c templierii erau st pânii unei comori fenomeă ă nale. Un istoric a mers pân acolo încât s sus in c templierii au descoperit o sută ă ţ ă ă ă patruzeci şi opt de tone de aur şi argint în şi în jurul Ierusalimului înc deă prima dat când au ajuns în ara Sfânt , cu mult înaă Ţ ă inte ca nobilii europeni s le doneze sume însemnate de bani şi parcele de p mânt.ă ă

- Şi chiar nu ştie nimeni ce s-a ales de toate astea ?- Exist teorii mai mult sau mai pu in acceptate conform c rora înă ţ ă

noaptea premerg toare arest rii lor, dou zeci şi patru de cavaleri au reuşită ă ă s p r seasc templul din Paris, ducând dup ei c ru e întregi pline cuă ă ă ă ă ă ţ cufere masive, îmbarcându-se în portul La Rochelle de pe coasta Atlanticului în optsprezece galere imense pe care apoi nu le-a mai v zută nimeni.

Reilly c zu pe gânduri.ă- Vrei s spui c ho ii de la muzeu c utau de fapt codificatorul, pe careă ă ţ ă

inten ionau s -1 foloseasc pentru a g si faimoasa comoar a templierilor ?ţ ă ă ă ă- Tot ce se poate. întrebarea este îns despre ce coă moar vorbim.ă

Monede de aur, bijuterii, sau... altceva,ULTIMUL TEMPLIER155ceva mult mai ezoteric, ceva care... ceva care necesit un act de credină ţă pu in mai solid.ţ

T cu apoi, aşteptându-i reac ia.ă ţ- P i, sunt înc aici, nu ? zise el într-un sfârşit, cu un zâmbet liniştitor.ă ăTess se aplec deasupra mesei şi-ncepu s vorbeasc şoptit, f r s -şiă ă ă ă ă ă

dea seama îns de asta:ă- Majoritatea acestor teorii controversate sus in c templierii f ceauţ ă ă

parte dintr-o veche conspira ie al cţ ărei scop era descoperirea şi p strareaă unui adev r ocult. Ce anume - nu se ştie. Unele spun c erau ap r toriiă ă ă ă multor relicve sfinte - un istoric francez e chiar de părere c se aflau înă posesia capului lui Iisus, pe care-1 p strau îmb ls mat - dar exist o teorieă ă ă ă anume de care m-am tot lovit în c ut rile mele şi care pare mai bineă ă fundamentat decât celelalte, cum c totul s-ar învârti de fapt în jurulă ă Sfântului Graal, care - aşa cum probabil ştii deja - nu-i neap rat o cup , ună ă pocal sau potirul din care Iisus ar fi b ut la Cina cea de Tain , ci ar putea să ă ă fie o referin metaforic la un anume secret care are leg tur cuţă ă ă ă adev ratele evenimente petrecute la moartea Sa, precum şi cu soartaă descenden ilor S i diţ ă rec i în lumea medieval .ţ ă

- Descenden ii lui Iisus ?ţ- Ştiu, pare o blasfemie s vorbeşti despre aşa ceva, îns p rerea asta -ă ă ă

pe care o împ rt şesc foarte mul i - pleac de la premisa c Iisus ar fi avută ă ţ ă ă un copil cu Maria Magdalena - sau poate chiar mai mul i - copil sau coţ pii care au fost crescu i în secret astfel încât romanii s nu ştie de existen aţ ă ţ lor. Astfel, se pare c în ultimii dou mii de ani secretul urmaşilor de sângeă ă ai lui Iisus ar fi fost o tain ap rat cu îndârjire şi f r odihn de tot feă ă ă ă ă ă lul de societ i secrete care-şi propuneau s duc mai departe secretulăţ ă ă genealogiei divine, comunicându-1156RAYMOND KHOURYdoar unui grup de aleşi, cunoscu i sub numele de Mu- minatiy adic ceiţ ă lumina i. Da Vinci, Isaac Newton, Victor Hugo sunt doar câ iva dintreţ ţ oamenii iluştri despre care de-a lungul multor secole s-a crezut c-au fost implica i în acest tainic pact al p str torilor mareţ ă ă lui secret privind descenden a lui Iisus.ţ

Tess f cu iar o pauz şi se uit la Reilly ca s cântă ă ă ă ăreasc efectul celoră spuse.

- Ştiu c pare de necrezut, dar e o poveste foarte cunoscut şi o ipoteză ă ă asupra c reia s-au aplecat mul i, nu doar de dragul de a scrie romaneă ţ fanteziste, ci şi în scopuri ştiin ifice şi istorice, c ci printre cei interesa i s-auţ ă ţ num rat savan i şi academicieni de renume în doă ţ meniu.

îsi a inti pentru a nu ştia câta oar privirile asupra lui Reilly, curioas sţ ă ă ă vad ce p rere are el de toate astea. Daca am reuşit sâ-l conving despreă ă partea cu comoara, cu siguran a ca acum nu mai crede o iotţ ăy îşi zise ea dezam git . Se l s apoi pe sp tarul scaunului, recunosă ă ă ă ă când în sinea ei că toat povestea asta p rea exagerat , mai ales dup ce se ascultaseă ă ă ă relatându-i-o altcuiva.

Reilly r mase pe gânduri câteva momente, dup care pe fa a sa seă ă ţ contur un zâmbet.ă

- Descenden ii lui Iisus, care va s zic ... Dac în- tr-adev r a avut unţ ă ă ă ă copil, sau chiar doi, şi presupunând c aceştia au avut apoi propriii lor copii,ă şi tot aşa... dup mai bine de dou mii de ani - care în mare înă ă seamn camă şaptezeci sau optzeci de genera ii - dac gândim exponen ial, ar însemnaţ ă ţ c acum tr iesc mii şi mii de urmaşi ai Lui şi c p mântul e plin de ei. Amă ă ă ă sau nu dreptate ? chicoti el destul de amuzat. Oamenii ştia care ader laă ă astfel de teorii chiar le iau în serios ?

- Cum s nu! Comoara disp rut a templierilor e unul dintre marileă ă ă mistere neelucidate ale istoriei.ULTIMUL TEMPLIER157Nu- i trebuie prea mult ca s în elegi de ce oamenii se simt atraşi de mitulţ ă ţ sta. îns şi premisa de la care pleac e extrem de atr g toare: nouă ă ă ă ă ă

cavaleri temerari apar din senin în Ierusalim, anun ându-şi dorin a de a-iţ ţ ap ra de primejdii pe miile de credincioşi afla i în peleă ţ rinaj în ara Sfânt .Ţ ă Aten ie, doar nou . Nu i se pare c erau totuşi pu in cam prea ambi ioşi,ţ ă ţ ă ţ ţ dac nu inem seama, desigur, de Cei Şapte Magnifici ? Şi imediat, reă ţ gele Balduin le d în st pânire o prim bucat de pă ă ă ă ământ în ara Sfânt , şiŢ ă anume colina templului, locul unde fusese construit cel de-al doilea Templu

al lui Solomon, cel pe care legiunile lui Titus l-au distrus în anul 70, când toate comorile din untru au fost pr date şi au luat drumul Romei. Şi aiciă ă vine partea cu „dar dac ..." Dar dac preo ii Templului au apucat s asă ă ţ ă -cund ceva, atunci când au aflat c romanii sunt pe cale s înving , oă ă ă ă comoar a c rei ascunz toare n-a fost gă ă ă ăsit de invadatori ?ă

- Aha, dar ceilal i templieri au ştiut cum şi unde s-o g seasc .ţ ă ă- Exact, d du Tess ferm din cap, mul umit de r să ţ ă ă punsul lui. E intriga

perfect pentru a urzi mituri. Coă moara st îngropat acolo mai bine de oă ă mie de ani, dup care vin urmaşii templierilor întemeietori ai ordiă nului şi o scot la lumin . Şi mai e şi aşa-zisul „Manusă cris de Aram " g sit în Qumran.ă ă

- Manuscrisele de la Marea Moart au vreo leg tur cu descoperireaă ă ă asta ?

încetişor, Tess. Ia-o uşurel. Dar nu se putea ab ine, aşa c îi d du maiţ ă ă departe:

- Unul dintre manuscrisele astea face referire la cantit i uriaşe de aur şiăţ alte obiecte de mare valoare care ar fi fost îngropate chiar sub templu, în dou zeci şi patru de puncte diferite. Se vorbeşte îns şi de o comoară ă ă158RAYMOND KHOURYde alt fel, a c rei natur nu e specificat . Despre ce e vorba ? Nimeni nuă ă ă ştie. Ar putea fi orice.

- Bun, şi giulgiul din Torino unde-şi are locul aici ? glumi Reilly.Pentru o clip fa a ei cu tr s turi fine şi clare se înă ţ ă ă tunec într-o expresieă

de uşoar iritare, dar îndat se destinse şi-un zâmbet gra ios îi lumină ă ţ ă figura.

- Nu crezi o iot din ce- i spun, nu-i aşa ?ă ţReilly îşi ridic mâinile cu o mutr uşor poc it .ă ă ă ă- Nu, nu, nicidecum. îmi cer scuze. Te rog s continui.ăAdunându-şi gândurile, Tess relu povestea:ă- Acestor nou cavaleri, întemeietorii ordinului, li se d aşadar cadou unaă ă

dintre aripile castelului regal, cu tot cu grajdurile care aveau o suprafaţă suficient de mare ca s g zduiasc dou mii de cai. De ce oare a fost regeleă ă ă ă Balduin atât de generos cu ei ?

- Nu ştiu, poate c era un vizionar. Sau poate a fost pur şi simplu extremă de surprins - într-un mod pl cut, se-n elege - de abnega ia şi d ruireaă ţ ţ ă cavalerilor.

- P i tocmai aici e buba, continu ea hot rât . C înc nu apucaser să ă ă ă ă ă ă ă fac nimic. Li se ofer o baz de plecare atât de generoas , şi ce facă ă ă ă cavalerii noştri ? Se dau peste cap s -i arate regelui c sunt vrednici de adă ă -mira ia sa, se asigur c pelerinii ajung teferi şi nevţ ă ă ăt ma i la destina ie,ă ţ ţ aşa cum promiseser ? Nicidecum, îsi petrec primii nou ani în templu. Stauă ă fereca i acolo. Nu ies, nu recruteaz noi membri, nimic. Nici mai mult niciţ ă mai pu in de nou ani.ţ ă

- Ori s-au îmboln vit subit de agorafobie, ori...ă- Ori totul a fost numai de fa ad . O mare p cţ ă ă ăleal . Teoria pe careă

foarte mul i o accept - şi persoţ ă nal cred c e cea mai logic dintre toate -ă ă este c de faptăULTIMUL TEMPLIER159

se izolaser între zidurile templului ca s sape, c ci că ă ă ăutau probabil ceva ce fusese îngropat acolo.

- Un lucru pe care preo ii îl ascunseser de legiuţ ă nile lui Titus cu o mie de ani înainte.

Pentru prima dat în acea sear , Tess sim i c Reilly începe s devină ă ţ ă ă ă sincer interesat, astfel c ochii ei lumiă noşi se aprinser şi mai tare, în timpă ce-i confirm însuă fle it b nuiala:ţ ă ă

- Exact! Stau în banca lor timp de nou ani, şi apoi, =dintr-o dat şi peă ă nepus mas îşi fac din nou apari ia pe scena istoriei, sporindu-şi atâtă ă ţ prestigiul, cât şi avu iţ ile într-un ritm cu adev rat ame itor şi, culmea, avândă ţ Vaticanul ca principal sus in tor şi suporter al cauzei lor. Cine ştie, poate c-ţ ăau g sit într-adev r ceva îngroă ă pat sub templu, ceva care a determinat ascensiunea lor fulger toare. Ceva destul de puternic pentru a obligaă papalitatea s fac tot posibilul s nu-i supere pe cavaleri - iar această ă ă ă presupus dovad c Iisus ar fi avut urmaşi se potriveşte perfect şablonului.ă ă ă

Reilly se întunec la fa , încruntându-se:ă ţă- Stai pu in, vrei s spui c şantajau Vaticanul? Parc ziceai c erauţ ă ă ă ă

slujitorii Domnului! N-ar fi mai logic s ne gândim c - din contr - au g sită ă ă ă ceva care s fi fost pe placul Vaticanului şi c astfel papa s-a hot rât s -iă ă ă ă r spl teasc pentru descoperirea lor ?ă ă ă

- Dac aşa au stat lucrurile, atunci de ce n-au dat de ştire credincioşiloră din întreaga lume ? De ce n-au f cut public marea minune ? îl întrebă ă ă Tess, sim indu-se şi ea oarecum nedumerit . Ştiu, continu apoi, lipseşte oţ ă ă pies din puzzle-ul sta întortocheat. Adev rul e c timp de dou sute deă ă ă ă ă ani au luptat şi şi-au riscat via a în numele creştin t ii. îns trebuie sţ ă ăţ ă ă recunoşti c toat povestea asta e tare ciudat .ă ă ă

F cu iar o pauz , studiindu-1 în t cere.ă ă ă160RAYMOND KHOURY

- Aşadar, crezi c merit oboseala ?ă ăReilly st tea t cut, p rând a cânt ri toate inforă ă ă ă ma iile pe care ea i leţ

d duse cu lux de am nunte. Ină ă diferent cât de ridicol i se p rea ipoteza, nuă ă putea s o ignore. Era evident c lovitura de la Metropolitan nu putea fiă ă decât opera unei min i întortocheate şi perverse. Era clar c în spateleţ ă spectaculoasei puneri în scen se ascundea ceva mult mai serios decât ună simplu jaf. Ştia prea bine cum diverşi extremişti radicali se aga de câte unţă mit care li se pare interesant sau îşi însuşesc cine ştie ce precept religios sau de alt natur pe baza c ruia îşi justific apoi faptele. Mai ştia şi cumă ă ă ă mitul sau ideea respectiv se erodeaz treptat, sufer transform ri sau eă ă ă ă complet distorsionat aşa înă cât în timp adep ii ajung s piard contactul cuţ ă ă realitatea şi s-o apuce pe c i greşite. S fie asta piesa lips pe care oă ă ă c utase de atâta vreme ? Legendele legate de templieri erau care mai deă care mai exagerate şi mai tr snite, dând naştere uneori la ipoteze dintreă cele mai n struşnice. E oare posibil s existe oameni atât de impresiona iă ă ţ de sfârşitul cumplit al templierilor încât s ajung s se inderitifice cu eiă ă ă pân -ntr-acolo încât s se îmbrace ca ei, s doreasc s se r zbune peă ă ă ă ă ă Vatican în numele lor, sau poate chiar s încerce s recupereze legendaraă ă lor comoar ?ă

într-un sfârşi , Reilly îşi a inti privirile asupra ei şi spuse:ţ ţ

- Dac m întrebi dac cred sau nu c templierii au fost p str torii unuiă ă ă ă ă ă mare şi însemnat secret - fie el bun sau r u - legat de începuturile Bisericiiă creştine, n-aş şti ce s - i r spund.ă ţ ă

Tess îşi întoarse capul într-o parte, încercând s înă ăbuşe orice manifestare a dezam girii pe care o încerca. Reilly se aplec peste mas şi-ă ă ăşi continu ideea:ăULTIMUL TEMPLIER161

- Dac cred c exist sau ar putea exista o leg tur între templieri şiă ă ă ă ă evenimentele de la muzeu? întârzie voit r spunsul la propria-i întrebare,ă cl tinând scurt din cap, pentru ca apoi s -i apar un zâmbet şters în col ulă ă ă ţ buzelor, atunci când încheie: Nu am nici de data asta un r spuns clar, însă ă tot ce pot s spun este c aspectul e demn de aten ie şi merit într-adev ră ă ţ ă ă investigat.22

Nu era cea mai fericit zi din via a lui Gus Waldron, asta era sigur.ă ţîşi aduse aminte c se mai trezise o dat cu ceva timp în urm , îns nuă ă ă ă

ştia exact cât anume. S fi fost ore sau doar câteva minute ? Oricum, după ă aceea a ipise iaţ r şi, c zând într-un somn adânc, iar acum îşi venise din nouă ă în fire, ceva mai vioi parc .ă

Ştia c e într-o stare jalnic . Se cutremur la amintiă ă ă rea impactului cu vitrina. îşi sim ea trupul lovit şi tumeţ fiat, de parc cineva i-ar fi administrată o ciom geal mai deva decât unui cotlet de vit la restaurantul Cipriani.ă ă ă Nici zgomotele scurte şi sacadate ce nu p reau s se opreasc din ritmul loră ă ă monoton şi care veneau dinspre monitoarele şi aparatele din jurul patului nu aveau darul SA-1 mai linişteasc , ba din contr .ă ă

îşi d du seama c e la spital tocmai datorit suneteă ă ă lor electronice şi a bâzâitului surd al aparatelor de jur-împrejur. Nu vedea absolut nimic, aşa că singurul sim pe care se putea baza era auzul. Ochii îl în epau îngrozitor şiţ ţ când încerc s se mişte îşi d du seama c e imposibil, c ci ceva îl ineaă ă ă ă ă ţ din scurt în jurul pieptului.ULTIMUL TEMPLIER163M-au imobilizat la pat, se gândi el. Cu toate astea, leg tura nu era foarteă strâns . Aşadar îi puseser bandeă ă rola din motive medicale, nu poli ieneşti.ţ Bine de ştiut. îşi duse mâinile la fa , pip indu-se cu grij . Sim i nu numaiţă ă ă ţ bandajele, ci şi ceva rotund, din plastic. Era vorba de mai multe tuburi care-i fuseser ataă şate de fa şi de gât.ţă

N-avea niciun rost s -ncerce ceva acum. Trebuia mai întâi s ştie cât deă ă grav e r nit şi, mai mult decât ,atât, dac vroia s scape de aici aveaă ă ă neap rat nevoie s -şi recapete vederea. Aşa c pân ce va afla cum stauă ă ă ă ă lucrurile, va încerca s ajung la o în elegere cu copoii. Dar ce putea el să ă ţ ă le ofere ? Avea nevoie de ceva care s atârne destul de greu în favoarea sa,ă c ci poli iştii n-or s fie foarte încânta i de faptul c -i t iase cu sânge receă ţ ă ţ ă ă capul nenorocitului luia de paznic. N-ar fi trebuit s mearg poate atât deă ă ă departe. Dar s-a l sat dus de val. Era acolo, urcând sc rile îmbr cat ca Prină ă ă -ul Sfarm -Tot, stând seme în şa, şi-atunci i-a încol it în minte o idee: ce-arţ ă ţ ţ

fi s foloseasc minun ia aia de sabie şi s-o încerce pe pielea cuiva? Zis şiă ă ăţ

f cut. îşi amintea cât de extraordinar se sim ise în acel moment. De ce să ţ ă se ascund dup degete? Savurase fiecare moment al execu iei.ă ă ţ

Una dintre op iuni ar fi s li-1 dea poli iştilor pe tav pe Branko Petrovic.ţ ă ţ ă Idiotul reuşise s -1 scoat din s rite înc de la început, când nu voise s -iă ă ă ă ă spun numele ceă lui care-1 angajase. îi tot d duse înainte cât de grozav eă ă ideea asta cu leg turile pe ne-ve. De-abia acum în eleă ţ gea Gus de ce. El fusese abordat de Petrovic, care la rându-i fusese contactat de altcineva, care la rândul lui fusese angajat de vreun alt scrântit şi tot aşa. Cine ştie câte verigi neştiute avea lan ul sta pân s se ajung la persoana pe careţ ă ă ă ă o c utau de fapt poli iştii ?ă ţ164RAYMOND KHOURY

Pentru o clip , sunetele de fond din jur p rur a creşte în intensitate, dară ă ă apoi se domolir , revenind la bâzâitul electronic ini ial, în surdin . Probabilă ţ ă c uşile salonului se deschiseser şi apoi se-nchiseser la loc, c ci auziă ă ă ă zgomot de paşi ce f cur podeaua s scâr âie uşor în timp ce persoana seă ă ă ţ apropia de pat. Necunoscutul sau necunoscuta îl lu apoi de mân ,ă ă pip indu-i încheietura cu vârful degetelor. Aha, un doctor sau vreo asistentă ă care-i verifica pulsul. Ba nu, un doctor mai degrab , c ci degetele p reauă ă ă ceva mai aspre şi mai ferme decât mâna fin a unei asistente. Cel pu in aşaă ţ îi pl cea lui s -şi închipuie asistentele: cu mâini finu e, feă ă ţ minine. Vroia să ştie cât de grav e starea în care se afla, aşa c întreb :ă ă ă

- Cine e ? Doctore ?Nu primi îns niciun r spuns. Mâinile se mutaser acum mai sus,ă ă ă

încercând s -i ridice bandajele din jurul urechilor. Gus deschise gura s maiă ă întrebe ceva, dar exact în acel moment sim i cum respectivul îi îndeas oţ ă mân grea peste buze, ap sând s n tos. Imediat sim i un junghi surd deă ă ă ă ţ durere în ceaf , şi întreg corpul i se convulsion de durere, încercând înă ă acelaşi timp s se opun imobiliz rii. D du s ipe, îns palma strâns fiă ă ă ă ă ţ ă xată pe maxilar f cea ca strig tele lui s par nişte geă ă ă ă mete înfundate. îşi sim iţ ceafa şi gâtul cuprinse de o senza ie de c ldur crescând . Nu mai trecuţ ă ă ă mult îns şi mâna mai sl bi din strânsoare, treptat-treptat dându-i drumulă ă de tot.

Auzi în ureche o voce şoptit de b rbat, a c rui resă ă ă pira ie cald îi gâdilţ ă ă lobul.

- Doctorii au interzis orice form de interogatoriu, cel pu in o vreme. Dară ţ eu nu mai am r bdare, vezi tu. Trebuie nfcap rat s ştiu cine te-a angajat.ă ă ă

Ce dracuCine mai era şi sta ?ăULTIMUL TEMPLIER165

Gus încerc s se ridice în capul oaselor, dar cuă ă reaua de pe piept nu-i permitea, plus c mâna puternic ce-i ap sa fruntea îl intuia locului.ă ă ă ţ

- R spunde la întrebare!ăCine naiba era sta ? Nu putea fi poli ist. S fi fost vreun amic de-al luiă ţ ă

care se credea iste şi vroia s intre pe fir ca s pun şi el mâna pe o parteţ ă ă ă din prad ? Dar atunci, ce-1 interesa cine îl angajase?ă

- R spunde, ceru vocea la fel de şters, îns pe un ton mai ferm.ă ăPlimb ursu \ vru Gus s -i zic , şi chiar aşa ar fi fă ă ă ăcut dac l-ar fi ajutată

vocea, îns buzele i se mişcar f r s -i ias nimic pe gur .ă ă ă ă ă ă ă

Unde mama m -sii mi-a fugit afurisita de voce ?ă- Ah, şopti vocea. Asta-i efectul Lidocainei. Stai liniştit, n-ai primit decât o

doz mic , suficient ca s - i amor easc corzile vocale. E cam enervant că ă ă ă ţ ţ ă ă nu po i vorbi, asta cam aşa e, îns partea frumoas e c nu po i nici s ipi.ţ ă ă ă ţ ă ţ

S ipi ?De ce s fi vrut s ipe ?ă ţ ă ă ţMâna b rbatului care la început îi c utase pulsul cu mişc ri atât deă ă ă

blânde se mut acum mai jos, odihnin- du-se exact pe coapsa în careă tr sese Reilly. Degetele r maser nemişcate pre de câteva clipe, după ă ă ţ ă care se încordar brusc şi-ncepur s apese în carne cu toat puterea. Dină ă ă ă ce în ce mai tare.

Durerea îi inund corpul aproape instantaneu, dis- persându-se în fieceă col işor, de parc-ar fi fost însemnat cu fierul roşu în m runtaie. ip ca unţ ă Ţ ă apucat, dar în van. Nu se auzi nici cel mai mic sunet.

Era cât pe ce s -şi piard iar cunoştin a, noroc c durerea mai sc zuă ă ţ ă ă pu in în intensitate. începu s saliţ ă veze abundent, f r îns s poat înghi iă ă ă ă ă ţ prea bine din pozi ia în care era, sim ind c mai are pu in şi vars .ţ ţ ă ţ ă166RAYMOND KHOURYMâna îl atinse iar pe şold şi Gus îşi încord tot corpul în aşteptarea nouluiă val de durere, numai c de data asta degetele nu mai ap sar muşchiulă ă ă sensibil.

- Eşti stângaci sau dreptaci ? îl întreb vocea şoptit.ăîntreg trupul îi era sc ldat de sudoare. Stângaci sauă

dreptaci ? La ce dracuy i-o folosi sa ştie ? Ridic anevoie mâna dreapt ,ă ă sim ind cum individul îi strecoar un creion între degete.ţ ă

- Ca s scrii numele care m intereseaz , îi explic vocea, ghidându-iă ă ă ă mâna spre un carne el deschis.ţ

Lipsit de vedere din pricina bandajelor de la ochi şi temporar redus la t cere, Gus se sim i dintr-o dât izoă ţ ă lat de lume şi singur, mai singur decât şi-ar fi imaginat c poate un om s fie. Unde naiba era toat lumea ? Peă ă ă unde umblau doctorii şi asistentele medicale, sau chiar şi copoii, când aveai nevoie de ei? Parc intraser cu to ii-n p mânt, fir-ar al dracului s fie!ă ă ţ ă ă

Degetele se încleştar iar în carnea dimprejurul ră ănii şi strânser cuă sete, mai tare decât data trecut şi pentru mai mult timp. O durere deă nedescris îi cuprinse pentru a doua oar trupul şi fiecare fibr p ru c îi iaă ă ă ă foc în momentul în care se smuci înainte instinctiv, opintindu-se în cureaua de la piept, care-1 trânti înapoi în pat. Deschise gura larg într-un urlet mut de durere agonizant .ă

- N-are rost s irosim toat noaptea, spuse calm b ră ă ă batul. D -mi numeleă şi-am şters-o.

Nu ştia decât un singur nume, pe care-1 mâzg li cu greu pe hârtie.ă- Branko... Petrovic ? îl întreb cel lalt, nesigur dac citise bine.ă ă ăGus se gr bi s aprobe, cl tinând din cap ner bd tor.ă ă ă ă ă- Şi ceilal i ?ţ

ULTIMUL TEMPLIER167

De data asta Gus d du din cap dezaprobator, înceră când s par cât maiă ă conving tor. Pentru Dumnezeuă y jur c nu ştiu nimic altceva! vru s spun .ă ă ă

Degetele se puser din nou în mişcare, sfredelindu-i carnea, ap sându-iă ă rana şi-aproape ciupindu-1.

Durerea îi copleşi iar m runtaiele, ca un foc mistuă itor. Veşnica durere. Şi ipetele mute de agonie.ţ

Pe to i sfin ii!ţ ţPierdu no iunea timpului. Mai scrise la un moţ ment dat numele unui local

unde lucra Branko, dar în afar de asta nu-i mai r mânea altceva de f cută ă ă decât s dea întruna din cap ca un apucat şi s urle pe muă ă teşte. Nuy nu !

S -şi scuture capul şi s se schimonoseasc iar şi iar.ă ă ăîntr-un târziu sim i cum b rbatul îi ia creionul din mân , şi asta avu darulţ ă ă

s -1 mai linişteasc pu in. Poate c se convinsese pân la urm c spuneă ă ţ ă ă ă ă adev rul.ă

Imediat auzi nişte zgomote nedesluşite, dup care din nou degeteleă b rbatului ridicând marginile bană dajului în acelaşi loc ca mai devreme. Se crisp pentru o secund , apoi sim i o uşoar în ep tur de ac, o niă ă ţ ă ţ ă ă mica toat .ă

- Ceva pentru durere, îi zise individul. O s te cală meze şi o s te ajute să ă adormi.

Gus sim i cum un val c ldu şi crescând de oboseal îi cuprinde încetişorţ ă ţ ă capul, dup care coboar lin şi se r spândeşte prin tot corpul, aducândă ă ă dup sine o senă za ie eliberatoare de uşurin şi convingere c tot zbuţ ţă ă -ciumul şi toat suferin a au luat sfârşit. îndat îns fu trezit din reverie şiă ţ ă ă zguduit de gândul însp imânt tor c somnul în care era pe cale s cadă ă ă ă ă f r voia sa era unul din care nu avea s se mai trezeasc .ă ă ă ă

Prad celei mai crunte disper ri, încerc în zadar s se zvârcoleasc , dară ă ă ă ă peste câteva secunde i se p ruă168RAYMOND KHOURYc nu mai vrea de fapt s mai fac nicio mişcare, aşa c se relax . Oriundeă ă ă ă ă avea s sfârşeasc , trebuia s fie oricum un Ioc mai bun decât mizeria şiă ă ă tic loşia în care-şi petrecuse întreaga via .ă ţă23

Reilly se d du jos din pat, îşi puse un tricou şi se duse la fereastraă apartamentului sau de la etajul patru, de unde privi afar . Str zile erauă ă cufundate în t cere, la fel şi ceă lelalte ferestre de bloc. Se p rea c doar elă ă mai e treaz în oraşul despre care se spunea c nu doarme niciodat .ă ă

I se întâmpla destul de des s nu poat s doarm , din diverse motive.ă ă ă ă Unul dintre ele era incapacitatea sa de a se debarasa de cazurile la care lucra şi la care nu putea s nu se gândeasc . în ultimii câ iva ani problemaă ă ţ se agravase, ajungând la situa ia în care mintea sa era efectiv asediat f rţ ă ă ă încetare de informa ii legate de un anumit caz. Problema nu era de fapt cţ ă nu putea s adoarm . De cele mai multe ori oboseala îl r punea f r preaă ă ă ă ă mult efort, îns dup câteva ore de somn urma inevitabil aCel prag de laă ă ora patru diminea a, când se trezea dintr-o dat , cu capul greoi şi-nce oşat,ţ ă ţ iriintea sa începând s sorteze şi s analizeze date, în c utarea informa ieî-ă ă ă ţcheie care-ar fi putut salva vie ile unor oaţ meni nevinova i.ţ

Câteodat avea atât de mult de lucru, încât era mult prea concentrat caă s se mai gândeasc şi la altceva înă ă170

RAYMOND KHOURYafar de munc . Totuşi, din când în când, se mai gândea şi la problemeleă ă personale, r t cind pe teritorii uneori mult mai întunecate decât infernulă ă investiga iilor în care era direct implicat, provocându-i atacuri de anxieţ tate pe care încerca s le in sub control, dar care adeă ţ ă sea puneau st pânire peă el.

Mare parte din aceste probleme aveau leg tur cu ceea ă ă ce i se întâmplase tat lui s u, care se împuşcase când Reilly era doar un b ie el deă ă ă ţ zece ani. într-o zi se întorsese ca de obicei de la şcoal şi intrase într-oă doar în biroul tat lui s u, pe care-1 g si aşezat în fotoliul s u favorit, ca deă ă ă ă ă fiecare dat de altfel, doar c de data asta îi lipsea partea din spate aă ă capului.

Orice ar fi f cut, nu putea nicicum s mai adoarm şi urmau astfel încă ă ă ă vreo dou ă ore frustrante în care nu-i venea nici s se dea jos din pat, fiindă mult prea obosit şi ratând astfel şansa de a face ceva util, dar nici s seă culce la loc nu mai putea, c ci era prea tensionat şi încordat, aşa c st teaă ă ă în pat pe întuneric, cu mintea hoin rindu-i prin tot felul de locuri şi amintiriă dezolante. Şi aştepta. Reuşea pân la urm s adoarm iar în jur de oraă ă ă ă şase, dar asta nu-i prea era de folos având în vedere c în mai pu in de oă ţ or trebuia s se trezeasc şi s se preg teasc pentru o nou zi de munc .ă ă ă ă ă ă ă ă

în acea noapte se trezi iar la patru diminea a, de data asta din cauzaţ unui telefon de la paznicul de noapte al spitalului, care-1 inform că ă b rbatul pe care-1 urm rise pe str zile Manhattan-ului cu o zi înainteă ă ă murise. Omul bâigui ceva cum c decesul survenise în urma heă moragiei interne şi a unui stop cardiac şi c medicii înă cercaser s -1 resusciteze, dară ă nu reuşiser .ă

Cum îi era obiceiul, Reilly petrecu urm toarele dou ore revizuind cazulă ă în întunericul camerei, un caz care tocmai îşi pierduse pionul principal şi singura pistăULTIMUL TEMPLIER171real pe care se puteau baza, având în vedere c era foarte pu in probabilă ă ţ ca Lucien Broussard s le mai poat spune ceva relevant, când - sau dac -ă ă ă va mai putea vorbi. îns curând gândurile legate de caz i se amestecar cuă ă altele care-i tot d duser târcoale înc de când plecase de la spital searaă ă ă trecut , şi care o priveau pe Tess Chaykin.ă

Se duse la fereastr şi privi în jos pe strad , gândin- du-se c primulă ă ă lucru pe care-1 observase la ea în mo- a mentul în care se aşezaser laă mas în cafeneaua spitalului fusese c nu poart verighet , şi niciun fel deă ă ă ă inel, de fapt. Observarea unor astfel de detalii juca un rol foarte important în meseria lui. Anii în care muncise în cadrul Biroului îi dezvoltaser oă aten ie instinctual la detaliile cele mai neînsemnate.ţ ă

Doar c de data asta nu fusese vorba de munc , iar Tess nu eraă ă suspectat de nimic.ă

- îl chema Gus Waldron, spuse Reilly dup care ră ămase t cut, inândă ţ cana de cafea aproape de piept cu amândou mâinile, în timp ce Aparoă citea atent raportul din fa a sa cu gesturi ce ar tau c mai f cuse asta deţ ă ă ă sute de ori pân atunci. Scutindu-i pe ceilal i agen i de alte detalii, Aparoă ţ ţ rezum scurt şi concis cazierul acesă tuia în maniera caracteristic :ă

- Un adev rat stâlp al societ ii, ce s - i spun... Sunt sigur c o s -iă ăţ ă ţ ă ă sim im lipsa, începu el sarcastic, dup care continu : Boxer profesionist înţ ă ă liga a doua, un s lbatic atât în ring, cât şi în afara lui, într-atât încât i s-aă interzis s mai boxeze în trei state. A fost acuzat de atac la peră soan şi jafă armat de patru ori, şi aici, şi în Jersey. A ajuns şi pe la Rikers de vreo două ori - în acest punct Aparo se opri pentru câteva secunde şi privi în sus cu subîn eţ les, dup care relu : inclusiv o croazier pe Vernon Bain.ă ă ă172RAYMOND KHOURY

Barja Vernon C. Bain, denumit astfel dup un gară ă dian foarte popular printre de inu i şi care murise într-un accident de maşin , avea opt sute deţ ţ ă paturi şi ad postea prizonieri aduşi din închisori de siguran medie sauă ţă maxim .ă

- A fost supect în dou cazuri de omor, ambele în urma b t ii, dar nu aă ă ă fost pus sub acuzare în niciunul dintre ele. Juca la greu, nu se mai oprea din pariuri. Dup câte se pare, jum tate din via n-a f cut decât s piard şi să ă ţă ă ă ă ă acumuleze datorii. Cam asta ar fi, încheie Aparo ridicându-şi privirea c treă colegi.

- Pare un tip care avea nevoie de bani mai tot timpul, şi repede, remarcă Jansson. Cu cine-şi f cea veacul ?ă

Aparo d du pagina şi începu s-o studieze pe urmă ătoarea, care con inea oţ list cu to i asocia ii cunoscu i ai lui Waldron.ă ţ ţ ţ

- Josh Schlattmann... sta a murit anul trecut. Reza Farousi, un gr sanĂ ă neghiob de peste o sut cincizeci de kile... M îndoiesc c exist cal careă ă ă ă s -1 poat duce în spinare.ă ă

Scan gr bit lista, studiind fiecare nume în parte şi s rind peste celeă ă ă care nu-i spuneau nimic.

- Lonnie Morris, un dealer am rât care în prezent e eliberat condi ionat şiă ţ locuieşte cu bunic -sa, pentru care - dac po i s crezi aşa ceva - şiă ă ţ ă lucreaz , în floă r ria ei din Queens.ă

La urm torul nume, Aparo îşi ridic privirea c tre ceilal i, cu o expresieă ă ă ţ pe care Reilly o cunoştea. Nu era de bine.

- Branko Petrovic, spuse el în cele din urm deloc mul umit. Un fostă ţ poli ist. Şi partea bun abia acum urţ ă meaz . A f cut parte din divizia deă ă ofi eri c lare ai poliţ ă iei din New York. Se uit apoi la ei. S-a retras acumţ ăULTIMUL TEMPLIER173câ iva ani, şi nu din proprie ini iativ , dac în elege i ce vreau s spun...ţ ţ ă ă ţ ţ ă

Amelia Gaines îi arunc lui Reilly o privire cu subîn eles, dup careă ţ ă întreb :ă

- Dar din ce cauz a fost dat afar ?ă ă-Furt. A fost prins chiar la sec ie, încercând s subtiţ ă lizeze o parte din

drogurile care fuseser confiscate în urma unei descinderi, îi r spunseă ă Aparo. Se pare c nu l-au trimis la închisoare, îns i-au desf cut contractulă ă ă de munc şi şi-a pierdut drepturile de pensie.ă

Reilly se încrunt , deloc încântat de ceea ce ştia c avea s urmeze.ă ă ă- Las* c mergem s vedem cum o mai duce, zise el. S vedem cum îşiă ă ă

mai câştig domnu' Petrovic existen a în ultimul timp.ă ţ24

Oricât ar fi încercat, Branko Petrovic nu se putea concentra deloc asupra a ceea ce f cea. Nu c munca lui la grajduri îi solicita aten ia în modă ă ţ deosebit. Nici vorb de aşa ceva. Tot ce trebuia s fac era s dea mâncareă ă ă ă şi ap cailor şi s adune b legarul cu lopata, ceea ce f cea cu regularitateă ă ă ă şi aproape mecanic, lu- ând-o ca pe o ocazie de a-şi men ine în form trupulţ ă solid şi musculos. între timp mintea îi era liber s calculeze în voieă ă posibilit i şi probabilit i, şi s urăţ ăţ ă zeasc fel de fel de planuri. Cu asta seă ocupa de obicei, îns nu şi azi.ă

El venise cu propunerea de a-1 angaja pe Gus Waldron. îl rugaser să ă g seasc pe cineva care s fie solid şi puternic şi care s ştie bine să ă ă ă ă c l reasc , aşa c se gândise imediat la Gus. Ştia într-adev r c Waldron îşiă ă ă ă ă ă mai ieşea uneori din fire şi f cea nebunii, dar nu se aşteptase s secere pură ă şi simplu capul paznicului cu sabia. Iisusey nici m car columbienii nu f ceauă ă glume d-astea proaste. în niciun caz nu aşa, în v zul lumii.ă

Ceva nu era în ordine şi el sim ea asta. încercase s -1 sune pe Gus deţ ă diminea , dar nu-i r spunsese nimeni.ţă ăULTIMUL TEMPLIER175îşi duse mâna la frunte, pip indu-şi vechea cicatrice care devenea sensibilă ă la atingere şi dureroas ori de câte ori lucrurile nu mergeau cum trebuie. îiă spuseser - ba chiar îi ordonaser - s nu atrag aten ia asupra lui, şi exactă ă ă ă ţ acelaşi lucru i-1 transmisese şi el lui Gus, dar îşi r cise gura degeaba ca ună prost. Iar acum, numai la asta nu-i st tea capul.ă

îl cuprinse dintr-o dat panica. Trebuia s plece naiă ă bii din Dodge cât încă mai avea posibilitatea.

D du fuga în cel lalt cap t al grajdului şi deschise una dintre boxe, deă ă ă unde o iap juc uş de iiumai doi ani d du nervoas din coad la vedereaă ă ă ă ă ă lui. într-un col era un tub uguiat la cap t cu marginile îndoite înţ ţ ă ăuntru, plin cu nutre . Deschizându-1 gr bit, îşi vârî mâinile în el şi, dând la o parteţ ă ierburile, scoase la iveal un s cule . îl inu în mâini câteva clipe,ă ă ţ ţ cânt rindu-1 parc , dup care-1 desf cu şi scoase din untru o statuă ă ă ă ă etă str lucitoare de aur ce reprezenta un cal ridicat pe picioarele dinapoi,ă încrustat cu diamante şi rubine. Se holb un timp la el nemişcat, apoi îşiă b g din nou mâna în sac şi scoase un pandantiv de argint b tut cuă ă ă smaralde. Toate obiectele ascunse-n sac erau cu adevărat remarcabile. îi puteau schimba via a pentru totţ deauna. Ştia prea bine c dac se foloseaă ă de ele cu cap, adic s le vând în mare tain , cu ochii în patru şi f r s seă ă ă ă ă ă ă gr beasc , i-ar fi ajuns s -şi cumpere apartamentul mult visat cu vedere laă ă ă golf, pe care şi-1 tot promisese şi care de când cu povestea cu concedierea devenise un fel de ideal de neatins - şi mult mai multe.

închizând poarta în urma tinerei iepe, o lu pe paă sajul dintre boxe. Dar când aproape ajunsese în dreptul ieşirii, îl auzi pe unul dintre caii din apropiere sfor ind nervos şi dând din copite agitat. Ceilal i cai îi urmară ţ ă exemplul. Se întoarse şi privi culoarul, dar nu176RAYMOND KHOURYz ri nimic. Auzi în schimb nechezatul cailor care-nce- puser cu to ii s seă ă ţ ă agite.

Dar apoi observ ceva, o dâr sub ire de fum ce veă ă ţ nea plutind dinspre una dintre boxele goale de la cap tul îndep rtat al pasajului. Extinctorul celă ă mai apropiat se afla cam la jum tatea distan ei şi, odat ajuns acolo,ă ţ ă Petrovic l s sacul din mân , sco ând cilină ă ă ţ drul metalic din f gaşul lui şi-ăndreptându-se direct către boxa cu pricina. Fumul se-nte ise deja, formândţ cercuri din ce în ce mai groase. Deschizând iute poarta, observ c focul seă ă localizase într-un balot de paie din col ul boxei. Trase de siguran şi rotiţ ţă mânerul extinctorului stingând focul cu repeziciune, când dintr-o dat îşiă d du seama c nu trecuse nici o or de când îşi terminase treaba chiară ă ă acolo, în acea box . Nu-şi amină tea s fi v zut niciun balot, doar paiele de peă ă jos, pe care el însuşi le împr ştiase şi le greblase ca s acopere poă ă deaua în întregime.

Branko ieşi precipitat din box , uitându-se în toate direc iile. N-aveaă ţ niciun rost s -ncerce s desluşeasc ceva în toat h rm laia asta, c ci nuă ă ă ă ă ă ă se auzea decât nechezatul asurzitor şi neîncetat al cailor, unii începând chiar s se loveasc frenetic de laturile boxelor, înceră ă când s ias afar . Eraă ă ă imposibil s mai auzi şi altceva.ă

O lu înapoi de-a lungul pasajului, dup care v zu alte cercuri de fum, deă ă ă data asta venind dinspre cel lalt cap t. La naiba! Mai era cineva acolo. Apoiă ă îşi aduse aminte de sac. Trebuia neap rat s se duc s -1 recupeă ă ă ă reze, c ciă toat via a şi viitorul lui depindeau de ce era în untru.ă ţ ă

Arunc extinctorul şi d du fuga dup sac, pe care-1 g si unde-1 l saseă ă ă ă ă şi-1 apuc smucit de jos, dar pe urm se opri brusc.ă ă

Caii.ULTIMUL TEMPLIER177

Nu putea s fug şi s -i lase aşa. Trebuia s fac ceva ca s -i salveze.ă ă ă ă ă ăDeschise aşadar poarta de la prima box , tr gându-se iute în l turi înă ă ă

momentul în care calul o zbughi speriat afar , lovind poarta cu copitele.ă Trecu apoi la urm toaă rea box , din care un alt patruped o lu la s n toasaă ă ă ă în galop, trop ind asurzitor cu copitele pe podeaua tare a grajdului. Nu maiă erau decât trei cai c rora trebuia s le dea drumul, când dintr-o dat sim iă ă ă ţ cum un bra puterţ nic îl cuprinde pe dup gât cu o strânsoare ferm .ă ă

- Nu te împotrivi, îi şopti încet o voce aproape de ureche. Nu vreau s - iă ţ rup gâtul.

Branko r mase locului, împietrit. Mâna era puteră nic şi sigur . Individulă ă ştia ce face şi era clar c nu glumea.ă

îl târî repede înapoi c tre poarta mare a grajdului, unde mai întâi îlă apuc de încheietur cu mâna liber , pentru ca apoi Branko s simt peă ă ă ă ă piele metalul tare şi rigid al c tuşelor pe care necunoscutul i le puse cu oă mişcare mult mai abil decât o f cuse el în zilele lui de glorie în cadrulă ă poli iei metropolitane. îi prinse apoi una dintre mâini de imensa poartţ ă glisant a grajdului, şi cât ai clipi schimb bra ul din jurul gâtului cu cel lalt,ă ă ţ ă f r îns a sl bi câtuşi de pu in strânsoarea, repetând mişcarea şi legându-iă ă ă ă ţ şi cealalt mân de â ânile din partea opus , astfel c Branko st tea acumă ă ţ ţ ă ă ă atârnat de poarta masiv din lemn, asemeni unui şoim cu aripile largă deschise, gata s -şi ia zborul.ă

Cei trei cai c rora nu apucase s le dea drumul neă ă chezau şi se loveau speria i de grilajele de lemn, pe mţ ăsur ce fl c rile se apropiau de ei.ă ă ă

B rbatul se aplec iute sub bra ul drept al lui Branko, apoi se îndreptă ă ţ ă din mijloc şi, apucându-1 de mân , îi rupse degetul mare cu o mişcareă rapid şi lipsit deă ă178RAYMOND KHOURYcel mai mic efort. Branko url de durere, dând din piă cioare, îns individulă apucase deja s se dea în l turi şi s se fereasc .ă ă ă ă

- Ce dracu* vrei ? ip el cu o voce sugrumat de durere.ţ ă ă- Nume, zise b rbatul, cu o voce care aproape c nu se auzea înă ă

vacarmul provocat de caii însp imânta i. Hai, repede, c nu avem prea multă ţ ă timp la dispozi ie!ţ

- Ce nume ? Despre ce vorbeşti ?Fa a b rbatului fu str b tut de o umbr de furie, timp în care se întinseţ ă ă ă ă ă

şi-1 apuc amenin tor de mâna stâng , înS de data asta nu-i mai fractură ţă ă ă ă doar un deget, ci toat mâna de la încheietur , cu o putere remarcabil , deă ă ă o intensitate feroce. Durerea sfâşietoare i se r spândi în tot corpul ca oă s geat , l sându-1 aproape inconştient pentru câteva clipe, în vreme ceă ă ă urletul s u r sun în grajd, acoperind aproape haosul de nedescris provocată ă ă de caii care acum parc înnebuniser de-a binelea.ă ă

Când în sfârşit îşi ridic privirea, îl z ri pe indivd stând nervos în fa a lui,ă ă ţ ner bd tor şi uitându-se la el insistent prin negura deas de fum.ă ă ă

- Numele prietenilor t i. ia cu care-ai vizitat muzeul.ă ĂBranko începu s tuşeasc , privind disperat peste um rul b rbatului cumă ă ă ă

fl c rile începuser deja s muşte din lemnul grilajului desp r itor, careă ă ă ă ă ţ trosnea sub v paia lor. Nu mai era nimic de f cut.ă ă

- Gus, bâigui el extenuat. Gus şi Mitch, mai mult nu ştiu.- Mitch şi mai cum ?Branko nu-şi putea aduna cuvintele.- Adeson. Mitch Adeson. Asta-i tot ce ştiu, jur pe ce-am mai sfânt c nuă

ştiu mai multe.- Mitch Adeson, vas zic ...ă ă

ULTIMUL TEMPLIER179

- Da, exact. Aşa a fost gândit toat treaba. Nu ştii de la cine primeştiă ă ordine. în elegi, omule ?ţ

B rbatul îl studie atent pentru câteva momente, apoi d du aprobator dină ă cap:

- Da, în eleg.ţSlav Domnului c nenorocituă ă 3 m crede!ă- Acum te rog s -mi dai drumul din c tuşele astea blestemate! se rugă ă ă

Petrovic. Hai, ce naiba!- Şi unde-1 g sesc pe Mitch Adeson sta? îl întreb individul, ascultândă ă ă

cu aten ie ce spuse Branko, dup care cl tin din cap şi continu : Dar a maiţ ă ă ă ă fost şi un al patrulea cu voi. Vorbeşte-mi despre el, zi-mi cum arat .ă

- Nu i-am v zut deloc fa a. Purta tot timpul o masc de schi şi nu şi-aă ţ ă dat-o jos niciodat . A purtat-o chiar şi-n noaptea atacului, pe sub armur .ă ă

Necunoscutul d du iar aprobator din cap.ă- Bine, murmur el, dup care se-ntoarse şi plec .ă ă ă

- Hei! Heeei! strig Branko dup el, dar degeaba, c ci str inul nuă ă ă ă întoarse capul.

îşi v zu de drum de-a lungul culoarului pân -n cap t şi nu se opri decâtă ă ă ca s ridice sacul lui Petrovic de pe jos, cu toate obiectele pre ioase ceă ţ fuseser furate de la muzeu.ă

- Nu po i s m laşi aici aşa! se rug iar Branko, dar curând îl z ri peţ ă ă ă ă necunoscut dându-le drumul şi ultimilor cai.

Când o z ri pe iapa cea tân r şi pestri luând-o la goan ca nebuna cuă ă ă ţă ă ceilal i doi cai pe urmele ei, începu s ipe cât îl ineau pl mânii, c ci to iţ ă ţ ţ ă ă ţ trei se-ndreptau vijelios c tre el, cu ochi s lbatici de spaim şi cu n rileă ă ă ă forn ind amenin tor, în timp ce fl c rile din fundal îi f ceau s par nişteă ţă ă ă ă ă ă ar t ri ieşite din infern.ă ă

Iar el era imobilizat şi nu se putea feri din drumul lor, c ci poarta ceaă mare de care atârna r stignit era sină gura lor cale de sc pare de foculă mistuitor.25

- Mai spune-mi despre tipa asta.Reilly morm i nemul umit la auzul remarcii parteă ţ nerului s u, deşi ştiuseă

înc din momentul în care îi poă menise despre discu ia cu Tess c Aparoţ ă avea s -1 descoas în fel şi chip.ă ă

- Tipa asta ? îl imit el glumind.ăSe îndreptau c tre est, încercând s se strecoare prin traficul infernal dină ă

Queens. Cu excep ia culorii, Pontiac-ul pe care-1 primiser era copia fidelţ ă ă a Chrysler-ului pe care-1 buşiser în timpul urm ririi lui Gus Waldron. Aparoă ă se strâmb amuzat la Reilly în timp ce dep şi la doar câ iva milimetri, dară ă ţ foarte sigur pe sine, un camion sta ionat al c rui radiator scotea aburi înţ ă vreme ce şoferul d dea nervos cu piciorul într-unui dintre cauciucurile dină fa .ţă

- V rog s m scuza i, spuse el foarte serios. Don'şoara Chaykin.ă ă ă ţReilly se str dui s nu par agasat.ă ă ă- Ce s - i zic, dac nu-i nimic de zis ?ă ţ ă- Ei, haide! Pe cine vrei s p c leşti? nu se l s Aparo, care-1 cunoşteaă ă ă ă ă

mai bine ca oricine.ULTIMUL TEMPLIER181

Nici nu era greu, având în vedere c lumea nu se prea înghesuia s seă ă împrieteneasc cu Reilly, şi asta nu din cauza lor, ci din cauza lui. ineaă Ţ oamenii la distan .ţă

- Ce vrei de la mine ?- P i, ea te-a abordat, nu ? Aşa, din senin, din iarb verde, şi-a adusă ă

brusc aminte de tine de la muzeu, unde probabil c abia dac-a apucat s teă ă vad bine din cel lalt cap t al s lii, şi mai ales dup toate prin câte trecuseă ă ă ă ă în seara aia ?

- Da, ce pot s spun ? r spunse Reilly f r s -şi ia ochii de la drum. Are oă ă ă ă ă foarte bun memorie vizual .ă ă

- Memorie vizual pe dracu*! bufni Aparo. Tipa a ieşit la vân toare...ă ă- Ba nu, zise Reilly ridicându-şi ochii exasperat. E pur şi simplu curioas .ă- Aha. Deci s -n eleg c are nu numai memorie viă ţ ă zual , ci şi o minteă

iscoditoare. Ca s nu mai vorbim de faptul c e o adev rat buc ic .ă ă ă ă ăţ ă

Numai c tu bineîn eă ţ les c nici n-ai b gat de seam . ie nu- i st capulă ă ă Ţ ţ ă decât la lucruri serioase, adic la caz.ă

- Bine, fie, poate c am observat şi eu câte ceva, reă cunoscu Reilly ridicând din umeri învins.

- Slav Domnului! B iatul sta tr ieşte şi mai şi resă ă ă ă pir ! îl lu Aparoă ă peste picior imitând vocea pi ig iat a creatorului lui Frankenstein dinţ ă ă faimosul film. Ştii c e solo, nu ? Sau nici asta nu ştii ?ă

- Mda, am observat şi eu, recunoscu el şi apoi t cu.ăîncercase s nu fac prea mult vâlv pe tema asta.ă ă ă ă

Dis-de-diminea citise declara ia pe care Tess i-o dţă ţ ăduse Ameliei Gaines Ia muzeu, chiar înainte de a-1 ruga pe un coleg de-al s u, cercet tor-analist,ă ă s caute toate informa iile referitoare la templieri în teancurile ină ţ -terminabile de dosare ce con ineau informa ii despre diverse grup riţ ţ ă extremiste de pe întreg cuprinsul rii.ţă182RAYMOND KHOURY

Aparo îl încol i cu privirea. îl cunoştea atât de bine c i-ar fi ghicit stareaţ ă de spirit chiar şi de la câ iva zeci de metri distan , plus c -i f cea oţ ţă ă ă deosebit pl cere s -1 în epe şi s -1 tachineze.ă ă ă ţ ă

- Nu ştiu, z u, dar î i zic sigur c , dac o f tuc ca ea mi-ar da aten ie, n-ă ţ ă ă ă ă ţaş mai sta pe gânduri şi-aş trece direct la fapte.

- Parc erai c s torit.ă ă ă- Mda, aşa e, dar cel pu in pot s visez, nu ?ţ ăTocmai ieşiser de pe 405, şi nu mai aveau multă

pân s ias şi din Queens. Adresa din dosarul lui Petrovic nu mai eraă ă ă valabil , dar proprietarul le spusese unde lucreaz . Grajdurile erau undevaă ă prin apropiere şi Reilly se tot uita pe harta pe care-o inea în mân ,ţ ă direc ionându-1 pe Aparo. între timp, ştiind prea bine c n-o s-o lase maiţ ă moale cu una, cu dou , relu discu ia despre Tess:ă ă ţ

- Şi s ştii c nu mi-a f cut avansuri, aşa cum î i place ie s crezi.ă ă ă ţ ţ ă- Sigur c nu. Este pur şi simplu un cet ean model, o femeie îngrijorată ăţ ă

de soarta noastr , a tuturor, îi reă plic Aparo, dup care continu dândă ă ă nedumerit din cap: Chiar nu în eleg. Eşti şi tu singur. Nu eşti urât ca dracu\ţ nici nu miroşi ciudat, cel pu in nu din câte-mi pot da eu seama... Şi cu toateţ astea... Vezi tu, noi, tipii ştia însura i, avem nevoie de prieteni ca tine,ă ţ sim im nevoia s tr im periculos prin voi, şi... la drept vorbind, tu î i camţ ă ă ţ dezam geşti colegii de echip care şi-au pus toate speran ele în tine.ă ă ţ

Reilly r mase f r replic . Nu putea s -1 contrazic . Trecuse multă ă ă ă ă ă ă vreme de când nu mai st tuse lâng o feă ă meie şi, deşi nici nu se gândea să recunoasc de fa cu Aparo, n-avea rost s nege c se sim ise atras deă ţă ă ă ţ Tess. Ştia îns c Tess Chaykin, ca şi Amelia Gaines de altfel,ă ăULTIMUL TEMPLIER183nu p rea genul de femeie care s se mul umeasc cu orice sau pe care s-oă ă ţ ă tratezi ca pe celelalte, ceea ce la urma urmei era bine, c ci nici el nu eraă genul de b rbat banal sau uşor de mul umit. Tocmai aici era paradoxulă ţ singur t ii ce-1 înconjura. Dac femeia nu-1 impresiă ăţ ă ona profund de la început, îşi pierdea imediat orice interes. Din contr , dac ea poseda acelă ă ceva care s -i trezeasc sentimente de mult amor ite, întâmplarea traă ă ţ gică

din copil rie se redeştepta în mintea lui, devenind inevitabil un obstacol,ă c ci toat panica şi spaima pe care le sim ise atunci prindeau subit din nouă ă ţ via , îmţă piedicând rela ia s -şi urmeze cursul firesc.ţ ă

Trebuie s m eliberez. Nu e musai s mi se înă ă ă tâmple şi mie.Privind înainte, Reilly z ri rotocoalele de fum gros prin care r zb teauă ă ă

luminile intermitente a dou maşini de pompieri. Arunc o privire spreă ă Aparo, care se întinse dup girofar şi-1 fix pe capot , în timp ce el d duă ă ă ă drumul la siren şi ap s accelera ia. Rulau acum cu viă ă ă ţ tez , strecurându-seă printre vehiculele mai mari sau mai mici din traficul aglomerat.

Ajungând în parcarea din dreptul grajdurilor, Reilly observ c în afară ă ă de maşinile pompierilor, la fa a locului se mai aflau o ambulan şi câtevaţ ţă maşini alb cu negru. Parcând undeva departe de ieşire, cobo- râr dină maşin şi se-ndreptar c tre grajduri, punân- du-şi insignele la vedere ca să ă ă ă nu fie opri i de for ele de ordine. V zându-i c se apropie, unul dintre ofi eriţ ţ ă ă ţ veni direc ia lor cu bra ele larg deschise în semn de restric ionare aţ ţ ţ accesului, îns îndat ce le z ri insigă ă ă nele îi l s s treac .ă ă ă ă

Deşi focul fusese stins aproape în întregime, mirosul greu de lemn ars plutea înc în aer. Vreo trei sauă184RAYMOND KHOURYpatru b rba i, probabil muncitori de la grajduri dup cum ar tau, se totă ţ ă ă fâ âiau de colo-colo prin fumul care înc persista, încercând s linişteascţ ă ă ă animalele speriate şi-nconjura i din toate p r ile de furtunurile groase şi-ţ ă ţntortocheate ale pompierilor. Un individ îmbr cat într-un impermeabil negruă se uita la ei cum se apropie, aşteptându-i cu o expresie posomorât .ă

Reilly f cu prezent rile atât pentru sine, cât şi penă ă tru partenerul s u.ă Poli istul, un sergent pe care-1 chema Milligan, nu p ru deloc impresionat.ţ ă

- L sa i-m s ghicesc, începu el sarcastic. Era i prin zon din pură ţ ă ă ţ ă ă întâmplare, nu ?

Reilly nu-i r spunse, mul umindu-se doar s arate înspre grajdurileă ţ ă carbonizate cu o uşoar mişcare a caă pului, spunând doar:

- Branko Petrovic.Milligan ridic resemnat din umeri, dup care îi conduse în untru, undeă ă ă

doi medici erau apleca i asupra unui trup întins pe jos. Lâng ei, rezematţ ă ă de perete, era o targ .ă

Reilly se uit mai întâi la ea, apoi la Milligan, care în elese mesajul: totulă ţ trebuia tratat ca scena unei mor i suspecte.ţ

- Ce ştim pân acum ?ăMilligan se aplec şi el deasupra trupului carbonizat ce z cea pe josă ă

înconjurat de aşchii mai mult sau mai pu in arse, apoi se întoarse zicând:ţ- P i cred c voi ar trebui s -mi spune i mie. Şi eu care credeam c o să ă ă ţ ă ă

fie un caz simplu şi clar, f r comă ă plica ii...ţReilly privi cadavrul peste um rul sergentului. Era greu s diferen ieziă ă ţ

carnea afumat şi-nnegrit a truă ă pului inert de mocirla de pe jos, ce se formase în momentul în care funinginea şi sângele se amestecaser cuăULTIMUL TEMPLIER185apa din furtunurile pompierilor. Mai era îns înc un detaliu sordid careă ă sporea decorul şi aşa destul de macabru, şi anume faptul c bra ul stâng ală ţ

victimei, desprins de trunchi, z cea rigid la câ iva centimetri de trup. Reillyă ţ se încrunt descump nit. Acel trup sfâă ă şiat şi neajutorat care nu demult îi apar inuse masiţ vului Branko Petrovic nu mai aducea deloc cu corpul unui om.

-De unde ştii c -i Petrovic ?ăMilligan se aplec uşor şi-i ar t cu degetul ceva într-o parte a frun iiă ă ă ţ

defunctului. Reilly observ atunci cicatricea, o urm adânc ca o crest tur ,ă ă ă ă ă m rturia unei lovituri straşnice. în ciuda st rii jalnice în care se afla Branko,ă ă era evident totuşi c semnele erau vechi.ă

- L-a lovit un cal cu copita acum câ iva ani, când înc lucra ca ofi er deţ ă ţ poli ie. Tare se mai mândrea cu cicatricea, sau, m rog, cu faptul cţ ă ă supravie uise unei asemenea lovituri.ţ

Când Reilly se aplec s se uite mai bine, privirea i se întâlni cu cea aă ă unuia dintre asisten ii de pe ambuţ lan , o tân r de vreo dou zeci şi cevaţă ă ă ă de ani, care părea dornic s -i vorbeasc .ă ă ă

- Ai s ne spui ceva interesant ?ăZâmbind, tân ra ridic bra ul stâng al lui Petrovic şi-i ar t încheietura.ă ă ţ ă ă- Sper c n-o s m pârâ i colegilor mei medici c mi-am dep şită ă ă ţ ă ă

atribu iile, dar cineva nu-1 prea avea la inim pe individul sta. Cealaltţ ă ă ă încheietur e ars desă ă tul de r u, dar uita i-v la asta. Vân t ile se v d încă ţ ă ă ă ă ă şi e evident c a fost legat. Terminându-şi fraza, ar t spre poarta mare aă ă ă grajdului. Dup p rerea mea, continu ea, a fost legat de poart cu ambeleă ă ă ă mâini, ca şi cum ar fi vrut s -1 crucifice.ă

Aparo p ru s n-o cread .ă ă ă186RAYMOND KHOURY

- Vrei s spui c l-au legat şi-au dat drumul la cai inten ionat, ca s -1ă ă ţ ă calce în picioare ? întreb el.ă

- Sau s treac prin el, la propriu, ad ug Reilly.ă ă ă ăTân ra aprob din cap. Reilly îi mul umi atât ei, câtă ă ţ

şi colegului ei, apoi ieşi din grajd împreun cu Aparo şi Milligan.ă- De ce îl urm rea i pe Petrovic ? se interes Milligan.ă ţ ăReilly studia atent caii.- înainte s vorbim despre asta, ai motive s crezi c cineva îi doreaă ă ă

moartea ?Milligan privi înapoi, c tre grajdul care înc fumega.ă ă- Nu, nu chiar. Şti i şi voi cum stau lucrurile prin locuri de genul sta. Nuţ ă

dai decât de indivizi care sunt la fel de inteligen i ca şi caii de care au grij ,ţ ă şi unde mai pui c Petrovic avea şi un anume trecut... Dar nu, dup cum amă ă spus, nu-mi vine nimic în minte. Voi ce crede i ?ţ

Reilly îl inform atunci despre leg tura dintre Gus Waldron şi Brankoă ă Petrovic, şi mai departe despre leg tura amândurora cu atacul de la muzeu.ă

- în ordine, o s m asigur c trec cazul pe lista de priorit i. O s -i aducă ă ă ăţ ă urgent pe b ie ii care se ocup cu prelevarea dovezilor, o s -1 rog şi peă ţ ă ă şeful brig zii s investigheze dac a fost sau nu incendiere şi s -mi deaă ă ă ă r spunsul chiar azi, iar autopsia va fi în cap de list , neap rat.ă ă ă

începuse s burni eze destul de bine când Reilly şi Aparo se îndreptară ţ ă într-un târziu înspre maşin .ă

- Au început s fac cur enie, zise Aparo. Şterg urmele şi martoriiă ă ăţ incomozi.

- Mda, aşa se pare, aprob Reilly. Va trebui s -i ruă ă g m pe cei de laă morg s se mai uite înc o dat la Waldron. De data asta mult mai atent.ă ă ă ăULTIMUL TEMPLIER187

- Dac am dreptate, va trebui s -i g sim urgent pe ceilal i doi c l re iă ă ă ţ ă ă ţ înainte s -i g seasc altcineva.ă ă ă

Reilly îşi ridic privirile c tre cerul neguros înainte s -i r spund :ă ă ă ă ă-Da, doi dau poate doar unul, dac presupunem c al patrulea e de faptă ă

autorul crimelor.26

Pentru c ochii începur s -1 usture şi s -1 în epe dup atâtea oreă ă ă ă ţ ă petrecute în fa a vechilor manuscrise, îşi scoase ochelarii şi se şterse laţ ochi cu grij cu un prosop umezit. Oare cât timp petrecuse acolo ? Seă f cuse deja diminea ? Sau era înc noapte ? Pierduse complet no iuneaă ţă ă ţ timpului de când se întorsese de la Muzeul Metropolitan.

Desigur c reporterii, o adun tur de nenoroci i semianalfabe i,ă ă ă ţ ţ scriseser probabil deja sute de articole despre subiectul sta, catalogândă ă incidentul drept furt calificat sau jaf armat. Niciunul dintre ei, nici m car ceiă sus-puşi, n-aveau cum s în eleag sau s împ rt şeasc semnifica iaă ţ ă ă ă ă ă ţ personal pe care el o atribuia evenimenteă lor: un exerci iu în arta cercet riiţ ă practice şi nimic mai mult. Şi nu avea s mai treac mult pân când to i voră ă ă ţ afla adev rul despre acea noapte de sâmb t : c tot ce se petrecuse atunciă ă ă ă nu era decât un prim pas c tre ceva mult mai mare şi mai însemnat, cevaă care le va modifica iremediabil perspectiva asupra lumii. în scurt timp vor tr i o revela ie care le va deschide nu numai ochii, ci şi min ile lor înguste şiă ţ ţ meschine c tre un adev r ce întreă ă cea chiar şi cele mai îndr zne e închipuiriă ţ omeneşti.ULTIMUL TEMPLIER189

Sunt atât de aproape! Atât de aproape! Mai e pu in şi se va-ntâmpla...ţSe întoarse şi-şi fix privirile pe peretele din spatele s u, pe care atârnaă ă

un calendar. Deşi niciodat nu ştia bine dac afar e zi sau noapte, avea înă ă ă schimb un foarte mare interes pentru zile şi date, care jucau un rol foarte important în existen a sa.ţ

O astfel de dat era încercuit cu roşu pe calendar. Se întoarse apoi şi-şiă ă analiz roadele muncii, privind codificatorul la care tot muncise de cevaă timp şi care trona pe masa îngust . Reciti apoi pasajul care-i d duse b taieă ă ă de cap înc de când reuşise s -1 decodeze.ă ă

încurcata treab , îşi zise, apoi zâmbi larg dându-şi seama dintr-o dat că ă ă f r s vrea folosise exact cuă ă ă vântul potrivit, c ci manuscrisul nu numai că ă fusese rescris în limbaj codat, dar înainte de asta pasajul cu pricina fusese codificat pe principiul jocului de cuvinte încrucişate, spart în sute de fragmente ce formau împreun un adev rat puzzle.ă ă

Odat cu revela ia sim i cum îl cuprinde un sentiă ţ ţ ment de adâncă admira ie pentru cel care se ocupase de cifrarea documentului. Imediatţ îns fa a i se posomori şi se încrunt , dându-şi seama c trebuie s -i dea deă ţ ă ă ă cap cât mai repede cu putin . N-avea niciun sens s t r gţă ă ă ă ăneze lucrurile.

Pân în prezent - cel pu in din câte ştia el - îşi acoperise urmele destul deă ţ bine şi era la ad post, îns nu vroia s se culce pe-o ureche şi s -şi subestiă ă ă ă -meze duşmanii. Din p cate îns , pentru a rezolva enigă ă ma, avea nevoie de mai multe informa ii şi trebuia s se duc la bibliotec , ceea ce însemna cţ ă ă ă ă era nevoit s pă ăr seasc siguran a ad postului s u şi s se aventureze înă ă ţ ă ă ă lumea de deasupra.

R mase pe gânduri câteva clipe, f cându-şi tot felul de socoteli în minte,ă ă dup care hot rî c probabil eă ă ă190RAYMOND KHOURYsear , aşa c se putea duce la bibliotec , îns trebuia s fie cu ochii-nă ă ă ă ă patru, în eventualitatea în care poli ia fţ ăcuse deja leg tura între furtulă codificatorului şi vechiul manuscris, şi d duse instruc iuni angaja ilor s -1ă ţ ţ ă anun e în cazul în care cineva solicita c r i sau materiale pe o anumitţ ă ţ ă tem .ă

De-ndat îns se relax şi zâmbi. Hai c-o iei pe ară ă ă ătur deja. Nu-s ei atâtă de deştep i.ţ

Dup ce-şi va termina treaba la bibliotec , adic imeă ă ă diat ce va fi g sită solu ia salvatoare, se va întoarce acas şi va termina de descifrat şiţ ă paginile r mase. Se uit din nou în spate la calendarul cu data încercuit cuă ă ă roşu. O dat întip rit în mintea lui pentru tot restul vie ii.ă ă ă ţ

Dar între timp avea o alt sarcin de dus la îndepliă ă nire, o îndatorire care p rea simpl la prima vedere, dar care era de fapt foarte important şi maiă ă ă ales care-i displ cea profund. Dac va trece cu bine şi de aceast mică ă ă ă încercare, şi odat decodat manuscrisul în întregime, avea s -şiă ă împlineasc în sfârşit destinul ce-i fusese h ră ă ăzit f r voia lui.ă ă27

Monseniorul De Angelis st tea pe scaunul tare de ratan din dormitorulă s u, în austerul apartament de la ultimul etaj al c minului de pe stradaă ă Oliver, pe care dioceza i-1 pusese la dispozi ie pe perioada şederii sale înţ New York. îns avea şi acest lucru avantajele lui. De pild , situareaă ă c minului era foarte convenabil , fiind la doar câteva str zi distan deă ă ă ţă Federal Piaza. Mai mult, priveliştea minunat a Podului Brooklyn pe fundalulă albastru al cerului, vizibil doar de la etajele superioare, nu putea să ă trezeasc în inimile puriştilor care ocupau de obicei aceste camere decât oă perspectiv mai mult decât roman at asupra metropolei.ă ţ ă

Acum îns De Angelis avea cu totul alt dispozi ie.ă ă ţSe uit la ceas, dup care deschise clapeta mobiluă ă lui şi form un num ră ă

de telefon din Roma. Nu dup mult timp îi r spunse cardinalul Rienzi, careă ă se codi la început s -1 deranjeze pe cardinalul Brugnone, dar pân la urmă ă ă ced , aşa cum De Angelis fusese convins c se va întâmpla.ă ă

- D -mi veşti bune, Michael, te rog, îi spuse Brugnone tuşind uşor ca s -ă ăşi dreag vocea.ă192RAYMOND KHOURY

- FBI-ul face progrese. Au reuşit chiar s recupeă reze unele dintre obiectele furate.

- Asta-i o veste încurajatoare, într-adev r.ă

- Aşa este. Biroul şi poli ia metropolitan îşi conţ ă centreaz toat aten ia şiă ă ţ eforturile pentru rezolvarea acestui caz, aşa cum au şi promis, de altfel.

- Şi autorii jafului? Au mai arestat pe cineva?- Din p cate, nu, eminen a voastr , r spunse De Angelis. B rbatul peă ţ ă ă ă

care-1 prinseser a murit înainte s apuce s -1 interogheze. Se pare c ună ă ă ă al doilea membru al grupului a murit şi el într-un incendiu. Am vorbit ceva mai devreme cu agentul care se ocup de caz, care mi-a spus c înc seă ă ă aşteapt rezultatele laboratoă rului de medicin legal , îns exist suspiciuniă ă ă ă c omul a fost omorât.ă

- îngrozitor, murmur Brugnone oftând. Tragic chiar, continu el. îi roadeă ă l comia. Se bat pe prada luat .ă ă

Monseniorul aprob ridicând neputincios din umeri:ă- Da, aşa se pare.Brugnone t cu câteva clipe, dup care relu :ă ă ă- Totuşi, ar mai fi şi alt posibilitate, Michael.ă- Da, şi eu m-am gândit la asta.- Cineva vrea s fac curat. S r mân cu întreaga prad .ă ă ă ă ă ăDe Angelis aprob cu o uşoar mişcare a capului.ă ă- Asta e şi impresia mea.- Vestea asta nu m bucur deloc. Odat r mas sină ă ă ă gur, va fi şi mai greu

de g sit.ă- Cu to ii facem greşeli la un moment dat, emiţ nen . I se va întâmpla şiţă

lui mai devreme sau mai târziu, şi atunci m voi asigura c punem mâna peă ă el.

De Angelis auzea în telefon cum cardinalul se tot foia în scaun, ca şi cum nu-şi g sea locul.ăULTIMUL TEMPLIER193

- M rturisesc c nu sunt foarte mul umit de felul în care avansează ă ţ ă ancheta. Nu po i face nimic ca s grţ ă ăbeşti lucrurile ?

- Nu f r s risc ca agen ilor FBI s li se par c m amestec un pic camă ă ă ţ ă ă ă ă prea mult în treaba lor.

Se l s un moment de linişte la cel lalt cap t al firuă ă ă ă lui, apoi Brugnone vorbi din nou:

-Atunci stai deoparte deocamdat , îns te rog s ne ii la curent cuă ă ă ţ fiecare nou pas din evolu ia anchetei.ţ

- îmi voi da silin a, eminen .ţ ţăVocea b trânului cardinal c p t apoi un ton şi mai sobru:ă ă ă ă- Sper c în elegi importan a problemei, Michael. Vaticanul trebuieă ţ ţ

neap rat s recupereze absolut toate exponatele împrumutate muzeului,ă ă înainte s fie prea târziu. Toate, f r excep ie.ă ă ă ţ

De Angelis ştia foarte bine de ce cardinalul accentuase cuvântul „toate". Ştia prea bine la ce se refer de fapt.ă

- Desigur, eminen a voastr , r spunse el solemn, în eleg perfect.ţ ă ă ţDup ce închise telefonul, De Angelis mai r mase câteva minute înă ă

scaun înainte de a îngenunchea lâng pat pentru rug ciune. Nu se rugă ă ă îns pentru o ină terven ie divin , ci pur şi simplu ca s aib puterea neţ ă ă ă -cesar pentru a merge pân la cap t.ă ă ă

Miza era mult prea mare ca s -şi permit o înfrângere.ă ă

28în dup -amiaza când Tess primi pachetul de la Universitatea Columbiaă

cu documentele cerute, acestea i se p rur extrem de pu ine. Le r sfoi înă ă ţ ă grab , confirmându-şi b nuielile, şi r mase foarte dezamă ă ă ăgit , c ci nu g siă ă ă nimic de care s se poat folosi. Dup discu ia pe care o avusese cu Cliveă ă ă ţ Edmondson nici nu se aşteptase s primeasc prea multe inforă ă ma ii legateţ de templieri. în primul rând pentru c William Vance nu era specializat înă domeniul sta, concentrându-şi aten ia asupra istoriei feniciene, cuă ţ prec dere pân în secolul al III-lea înainte de Hristos. Cu toate acestea,ă ă exista o leg tur între cele dou , natural şi deloc neglijabil : marile porturiă ă ă ă ă feniciene de la Sidon şi Tir aveau s devin o mie de ani mai târziuă ă importante fort re e ale templierilor. Aşadar, ca s ajung la fragilul mieză ţ ă ă de istorie fenician , orice arheolog trebuia mai întâi s p trund şi să ă ă ă ă înl ture strat dup strat de m rturii şi relicve apar inând cruă ă ă ţ cia ilor şiţ cavalerilor templieri.

Cu atât mai dezolat se sim i când descoperi c nici- una dintre c r ileă ţ ă ă ţ sau articolele lui Vance - cel pu inţULTIMUL TEMPLIER195cele pe care i le trimiseser ei - nu tratau subiecte preă cum criptografia sau criptologia.

Era cu adev rat descurajat . Ce folos c se dusese la bibliotec şiă ă ă ă st tuse cu nasul în c r i ore întregi, sau c solicitase universit ii s -i trimită ă ţ ă ăţ ă ă c r ile lui Vance ? Tot nu se l murise cum st treaba cu templierii şi arta loră ţ ă ă într-ale codific rii.ă

Se hot rî s mai caute o dat pe internet, şi în moă ă ă mentul în care introduse numele lui Vance d du iar peste cele câteva sute de leg turi peă ă care deja le ştia. De data asta îns decise s nu se mai gr beasc , aşa că ă ă ă ă începu s-o studieze mai atent pe fiecare în parte.ă

Apucase s treac prin câteva zeci de documente, când d du peste ună ă ă site care-1 men iona pe Vance doar în treac t, îns pe un ton ironic.ţ ă ă Articolul, de fapt transcrierea unui discurs inut cu zece ani în urm de unţ ă istoric francez la Universitatea din Nantes, con inea un comentariu sarcasticţ al autorului asupra unor teorii cu care el evident nu era de acord şi pe care le califica drept îndoielnice, pretinzând c tulbur apele pentru adev ra iiă ă ă ţ specialişti în domeniu.

Articolul nu f cea referire la Vance decât spre sfâră şit, istoricul men ionând în treac t c acesta ar fi avanţ ă ă sat ridicola idee c e posibil caă Hugo de Payens s fi fost catar, din simplul motiv c arborele s uă ă ă genealogic atesta faptul c se tr gea din Languedoc.ă ă

Tess reciti pasajul. Fondatorul Ordinului Templierilor, un catar ? Era, într-adev r, o sugestie exagerat . Catarismul şi templierii erau termeni maiă ă mult decât antonimiei. Timp de dou sute de ani, templierii fuseă seră ap r tori de neclintit ai Bisericii, în timp ce catarisă ă mul fusese o mişcare gnostic .ă

Cu toate astea, ideea reuşi s-o pun pe gânduri, în ciuda aparentei eiă absurdit i.ăţ196RAYMOND KHOURY

Mişcarea catarilor luase naştere pe la mijlocul secolului al X-lea, tr gându-şi numele de la termenul greă cesc katharos, care însemna „cei puri". Se baza pe ideea c lumea e pervertit şi rea, şi c sufletul se află ă ă ă într-o continu renaştere - şi c poate chiar trece de la om la alteă ă vie uitoare, fapt care explica de ce adep ii erau veţ ţ getarieni - pân ce într-ăun final evadeaz din lumea material şi accede într-un t râm al spiritelor.ă ă ă

Toate credin ele şi preceptele catarilor erau dezavuţ ate de Biseric , careă le considera blasfemii, c ci ei se ghidau dup principiul dualist al existen eiă ă ţ unui Dumnezeu bun şi milostiv, al turi de care ar mai exista un altă Dumnezeu, la fel de puternic, dar r u, c ruia îi atriă ă buiau toate relele lumii. Despre Dumnezeul milostiv credeau c a creat raiul şi sufletul omului, peă care celălalt 1-a înc tuşat într-un corp muritor şi efemer. în ochiiă Vaticanului, catarii s vârşiser nelegiuirea de a-1 ridica pe diavol la acelaşiă ă rang cu Dumnezeu, rezultând de aici credin a lor c toate bunurile lumeştiţ ă sunt diavoleşti, credin care i-a determinat s nu tânjeasc dup niciun felţă ă ă ă de bog ii sau putere, spre deosebire de supuăţ şii Bisericii Catolice medievale, a c ror l comie pentru averi şi putere nu avea limit .ă ă ă

Mai mult decât atât, ceea ce-i îngrijora pe mai-marii Bisericii era faptul c aceşti catari erau gnostici. Gnosă ticismul, termen care - ca şi katharos - deriv de la grecescul gnosis, adic cunoaştere profund , judecată ă ă ă p trunz toare, este credin a c omul poate ajunge la Dumnezeu în modă ă ţ ă direct şi-şi poate stabili propria sa rela ie cu divinitatea f r mijlocireaţ ă ă Bisericii sau a preo ilor ei. Aceast convingere în posibilitatea unui conţ ă tact personal cu Dumnezeu îi elibera pe catari de multe constrângeri de ordin moral sau religios la care adep ii Bisericii ineau cu sfin enie. în afar deţ ţ ţ ă faptul c nuăULTIMUL TEMPLIER197aveau biserici opulente şi luxoase sau ceremonii opresive, nu aveau nevoie nici de preo i. Slujbele religioase aveau loc chiar în casele lor sau în aerţ liber. Şi ca şi cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, femeile erau tratate în mod egal şi li se permitea s devin parfait, un termen cât de cât apropiat,ă ă pentru catari, de no iunea de preot. Din moment ce forma fizic nu aveaţ ă niciun fel de importan pentru ei, sufletul care-şi g sea s laş temporar înţă ă ă trupul tranzitoriu putea fi în egal m sur feminin sau masculin, indiferentă ă ă de aspectul exterior.

Pe m sur ce mişcarea devenea din ce în ce mai cuă ă noscut şi maiă popular , r spândindu-se în sudul Fran ei şi nordul Italiei, Vaticanul aă ă ţ început s se înă grijoreze, hot rând în cele din urm c o astfel de ereă ă ă zie nu mai poate fi tolerat . Catarii nu deveniser o amenin are numai pentruă ă ţ Biserica Catolic , ci şi pentru întregul sistem feudal din Europa la aceaă vreme, deoarece nu credeau în angajamente sau jur minte care-i leă gau de lumea material , deci de relele lumeşti. Aceast convingere submina înă ă mod clar şi deschis întregul fundament medieval al leg mintelor dintreă proprietar şi robii de pe feuda sa. Aşa se face c papei nu i-a fost deloc greuă s ob in sprijinul nobilimii franceze ca s înl ture amenin area catarilor. înă ţ ă ă ă ţ 1209, o armat de crucia i a descins în Languedoc, urmând o perioad deă ţ ă peste treizeci şi cinci de ani de masacre în decursul cărora au fost omorâ iţ peste treizeci de mii de b rba i, feă ţ mei şi copii. Se spunea chiar c , dup ceă ă

cavalerii le d duser de urm şi ultimilor s teni refugia i prin biseă ă ă ă ţ ricile din zon , sângele b ltea pe podelele l caşelor sfinte. Povestea mai spune şi că ă ă ă atunci când unul dintre solda ii papei s-a plâns c nu mai ştie dac omoarţ ă ă ă eretici sau creştini, i s-a spus: „Omoar -i pe to i. Domnul va şti s -i aleag ."ă ţ ă ă198RAYMOND KHOURY

Dar parc e prea de tot! Pur şi simplu n-are sens! îşi spuse Tess.ă Templierii s-au dus în ara Sfânt ca s -i apere pe creştinii veni i înŢ ă ă ţ pelerinaj. Erau oamenii Vaticanului, cei mai împ timi i ap r tori ai Bisericiiă ţ ă ă Catolice, în timp ce catarii erau, dimpotriv , duşmanii declara i aiă ţ papalit ii.ăţ

Era foarte mirat c o persoan atât de informat şi de documentat caă ă ă ă ă Vance putea s avanseze o astfel de teoă rie îndr znea , cu atât mai mult cuă ţă cât aceasta nu avea la baz decât o vag presupunere, neverificat , asupraă ă ă originilor unui singur om. Se întreba totuşi dac nu cumva e posibil s seă ă înşele ea, sau dac nu îi sc pa ceva. Ştia îns c dac vrea s seă ă ă ă ă ă l mureasc va trebui s vorbeasc direct cu el. Indiferent cât de periculosă ă ă ă sau de reprobabil era demersul s u din punct de vedere academic, Tess eraă convins c , dac exista într-adev r o leg tur între templieri şi jaful de laă ă ă ă ă ă muzeu, Vance şi-ar da seama imediat.

Form din nou num rul Universit ii Columbia şi ceru s i se facă ă ăţ ă ă leg tura cu Departamentul de Istorie. Dup ce-i aduse aminte secretarei deă ă discu ia lor de acum câteva zile, o întreb dac reuşise s g seasc peţ ă ă ă ă ă cineva din departament care ştia unde se afl William Vance. Femeia îiă spuse c a vorbit cu câ iva profesori care predaser la ei cam în aceeaşiă ţ ă perioad cu Vance, dar aceştia nu mai inuser leg tura cu el dup ce pleă ţ ă ă ă -case din departament.

- Da, în eleg, zise Tess dezam git , neştiind unde l-ar mai putea c uta.ţ ă ă ăFemeia îşi d du seama c e descump nit , aşa c înă ă ă ă ă cerc s-o consolezeă

ad ugând:ă- Ştiu c e foarte important s da i de dânsul, dar... poate c nu vrea să ă ţ ă ă

fie g sit. Multora dintre noi nu ne place s r scolim amintirile... m rog, celeă ă ă ă din vremuri mai pu in pl cute.ţ ăULTIMUL TEMPLIER199

Dintr-o dat Tess deveni mult mai atent .ă ă- Amintiri nepl cute ? La ce v referi i ?ă ă ţ- Da, foarte dureroase. Şi prin câte a trecut, s rmaă nul. Foarte trist, într-

adev r. A iubit-o enorm...ăTess nu mai în elegea nimic. începu s caute gr bit prin cotloaneleţ ă ă ă

min ii, doar-doar şi-o aminti ceva.ţ- îmi pare r u, dar chiar nu ştiu despre ce e vorba. A pierdut pe cinevaă

drag sau ?...- A, am crezut c şti i. Da, pe so ia dânsului. S-a îmboln vit şi a murit.ă ţ ţ ăTess habar n-avea. Niciunul dintre site-urile pe care le studiase nu

men iona aşa ceva, dar asta nu era deloc de mirare, din moment ceţ articolele tratau subiecte academice şi nu via a personal a autorului.ţ ă

- Când s-a întâmplat nenorocirea ?

- Acum câ iva ani cred, cinci sau şase, nu mai ştiu nici eu precis... îmiţ aduc îns aminte c era prim var . Domnul profesor şi-a luat în vara aceeaă ă ă ă un an de concediu, şi pe urm n-a mai venit.ă

Mul umindu-i pentru informa ii, Tess închise teţ ţ lefonul şi petrecu urm toarele câteva minute gândin- du-se dac nu cumva ar fi mai bine să ă ă renun e la ideea de a se consulta cu Vance şi dac n-ar face mai bine s -1ţ ă ă caute pe Simmons. Cu toate astea, nu-şi putea înfrânge nedumerirea ce pusese st pânire pe ea. Intr iar online şi d du clic pe site-ul ziarului Newă ă ă York Times, selectând op iunea de c utare avansat . R sufl uşurat conţ ă ă ă ă ă -statând c documentele arhivate mergeau înapoi în timp pân în 1996.ă ă Tast numele întreg al lui Vance, dup care d du clic pe sec iunea cuă ă ă ţ necrologuri şi pe ecran îi ap ru o leg tur spre un articol în care eraă ă ă anun at decesul so iei lui, Martha. Nu f cea decât refeţ ţ ă riri foarte vagi la anumite complica ii survenite în urma unei boli de scurt durat , f r sţ ă ă ă ă ă dea alte detalii. Citind200RAYMOND KHOURYrepede rând dup rând, Tess afl c înmormântarea avusese loc la cimitirulă ă ă Green-Wood din Brooklyn. îi trecu atunci prin minte ca s-ar putea ca Vance s plă ăteasc regulat o anumit sum pentru între inerea moră ă ă ţ mântului şi c ,ă dac aşa st teau lucrurile, cei de la cimitir ar fi trebuit s -i ştie adresa.ă ă ă

La început se gândi c ar putea s sune chiar ea, dar mai apoi decise că ă ă poate nu-i o idee prea bun , b nuind c nu-i vor dezv lui astfel deă ă ă ă informa ii f r un arguţ ă ă ment solid. Cotrob i prin poşet şi g si cartea deă ă ă vizit pe care Reilly i-o d duse la spital. Deloc convins c face ceea ceă ă ă ă trebuie, form num rul, îns Reilly era într-o şedin şi, pentru c nu eraă ă ă ţă ă sigur dac s -i spun sau nu ceva agentului de la telefon, se hot rî s maiă ă ă ă ă ă aştepte şi s vorbeasc personal cu el.ă ă

îşi întoarse privirea c tre ecranul laptopului şi citi iar necrologul absent ,ă ă când deodat avu o str fulgeă ă rare şi s ri în sus de bucurie, c ci tocmai îşiă ă d duse seama c a doua zi se împlineau exact cinci ani de la moarteaă ă Marthei Vance.29

-Rezultatele autopsiei confirm faptul c Waldron a fost omorât, începuă ă Reilly rotindu-şi privirile spre to i cei aşeza i la masa mare şi oval dinţ ţ ă camera de proiec ie a Biroului. Singurul care nu era unul de-al lor eraţ monseniorul De Angelis.

-Am g sit urme de Lidocain în sânge. E un anesă ă tezic, îns nu i-a fostă administrat în spital. Se pare c doza mare injectat i-a provocat un stopă ă cardiac în urma c ruia a survenit imediat decesul. Partea intereă sant esteă îns c s-au g sit şi nişte urme de în ep turi de ac în zona gâtului, semn că ă ă ţ ă ă s-a dorit ca drogul s -i amor easc corzile vocale, astfel încât s nu poată ţ ă ă ă striga dup ajutor.ă

Monseniorul asculta expunerea raportului cu o min grav , care îns nuă ă ă reuşea s -i ascund uimirea. Al turi de el mai erau şi Jansson, Buchinski,ă ă ă Amelia Gaines, Aparo şi Blackburn, înso it de doi dintre ofi eţ ţ rii s i, plus ună tân r tehnician care mânuia cu mare abiă litate aparatele electronice. Cu alte cuvinte, to i pionii principali ai Biroului direct implica i în investiga ia jaţ ţ ţ fului de la muzeu erau prezen i şi ascultau şi ei la fel deţ

202RAYMOND KHOURYaten i, dar şi îngrijora i, c ci raportul nu le aducea veşti tocmai bune.ţ ţ ă

- De asemenea, la grajdurile unde lucra Petrovic am g sit echipamenteă de însemnare la rece a cailor, continu Reilly, de care probabil c acesta s-aă ă folosit ca s asă cund însemnele ini iale de pe caii pe care i-au folosit ca să ţ ă dea lovitura. Putem trage de aici dou concluzii: fie persoana care a fostă capul întregii opera iuni încearc acum s -şi acopere urmele, lichidându-şiţ ă ă executan ii, fie unul dintre cei patru s-a hot rât s p streze prada doarţ ă ă ă pentru el. Oricum, cel lalt - sau ceilal i doi - este acum vizat şi risc s fieă ţ ă ă omorât. Ca s nu mai zic c omul nostru pare destul de gr bit şi nu pierdeă ă ă timpul.

- N-a i reuşit s recupera i niciunul dintre obiectele furate? La grajduri n-ţ ă ţa i g sit nimic? îl întreb De Angelis pe Reilly, întorcându-se c tre el.ţ ă ă ă

- M tem c nu, p rinte. Tocmai de asta îi omoar , ca s le ia partea.ă ă ă ă ăDe Angelis îşi d du ochelarii jos şi-ncepu s -i ştearg cu mâneca.ă ă ă- Dar în leg tur cu grup rile acelea extremiste despre care a i spus că ă ă ţ ă

o s v interesa i ? A i aflat ceva relevant în aceast privin ?ă ă ţ ţ ă ţă- Nu, înc nu. Acum cercet m dou cazuri mai în am nunt, mai exactă ă ă ă

dou grup ri care şi-au exprimat recent dezacordul în leg tur cu Bisericaă ă ă ă şi cu criticile acesteia la adresa lor. Ambele se afl în Midwest, aşa că ă angaja ii noştri locali sunt direct implica i în cercetarea lor, însţ ţ ă deocamdat n-au g sit nimic concludent, niciun indiciu care s -i lege deă ă ă evenimentele din New York, în afara câtorva amenin ri.ţă

De Angelis îşi puse ochelarii la loc, încruntându-se. Era evident c nu eraă deloc mul umit de ce auzea, deşi încerca din r sputeri s -şi ascundţ ă ă ă neliniştea.ULTIMUL TEMPLIER203

- Da. Cred c tot ce putem face e s aştept m şi s vedem ce se maiă ă ă ă întâmpl , conchise el sec.ă

Reilly arunc o privire în jurul mesei, c tre ceilal i. Ştia c nici ei nuă ă ţ ă st teau mai bine cu propria lor bucă ă ic de investiga ie, şi c niciunul nuţ ă ţ ă f cuse vreo descoă perire revelatoare care s ajute la dezlegarea misterului.ă Pân în prezent nu f cuser decât s reac ioneze la diă ă ă ă ţ versele evenimente legate de caz, în loc s fie ei cei care le declanşeaz , cum ar fi fost normal.ă ă

- Ai de gând s ne povesteşti şi despre templieri sau nu ? întreb bruscă ă Aparo.

în acel moment De Angelis îşi întoarse repede privirile c tre Aparo, dar şiă le redirec ion iar înspre Reilly, la care acesta se uita fix.ţ ă

- Templieri ? întreb el foarte mirat.ăLuat prin surprindere, c ci nu se aşteptase ca Aparo s aduc în discu ieă ă ă ţ

chestiunea cu templierii, Reilly încerc s par cât mai detaşat:ă ă ă- Da, e doar una dintre pistele pe care le analiz m.ăFigura nedumerit a monseniorului îi d du de în eă ă ţ les c nu se vaă

mul umi doar cu atât, aşa c se sim i dator s continue:ţ ă ţ ă- Unul dintre martorii oculari ai jafului este o doamn de profesieă

arheolog cu care am vorbit şi care crede c ar putea exista o leg tur întreă ă ă cele întâmplate şi cavalerii templieri.

- Din cauza mantiilor albe cu cruci roşii pe ele?Bine m car c exist ceva care s îndrept easc preă ă ă ă ăţ ă supunerea, îşi zise

Reilly atunci.- Da, şi asta, dar mai sunt şi alte aspecte. De exemplu, cavalerul care a

luat codificatorul a spus ceva în latin , un fel de moto sau proverb care seă pare c e gravat şi la ină trarea unui castel din Fran a care a apar inutţ ţ templierilor.

De Angelis îl urm rea cu un zâmbet surprins.ă204RAYMOND KHOURY

- Vas zic doamna asta crede c atacul a fost opera unui grup religiosă ă ă care a încetat s existe acum mai bine de şase sute de ani ?ă

Reilly sim i cum ochii celor prezen i se a intesc asuţ ţ ţ pra lui, sfredelindu-1.- Nu, nu tocmai. îns dac analiz m pu in conă ă ă ţ textul istoric şi statutul de

cult la care au ajuns în cele din urm , se poate ca acei templieri care, aşaă cum spune i, au disp rut acum şase secole s fi servit drept moţ ă ă del unei adun turi de fanatici religioşi care şi-au f cut din ei idoli şi şi-au propus fieă ă s -i r zbune, fie s le reă ă ă învie memoria. Astfel de oameni sunt convinşi că lupt pentru o cauz dreapt .ă ă ă

De Angelis aprob uşor din cap, îngândurat. Curând se ridic şi-ncepuă ă s -şi adune hârtiile, p rând destul de ab tut.ă ă ă

- Mda... Lucrurile par promi toare. V doresc mult noroc în investiga iileţă ă ţ dumneavoastr , agent Reilly. Domnilor, agent Gaines, încheie el apoi,ă luându-şi la revedere şi aruncând o ultim privire c tre Jansson înainte de aă ă ieşi cu paşi uşori, aproape neauzi i.ţ

în urma lui, Reilly r mase cu un gust amar, stânjeă nit la gândul c nuă fusese cu nimic mai breaz decât acei profesori universitari obseda i deţ istoria templierilor, care-i v d peste tot, punându-le în cârc diverse urzeliă ă sau conspira ii.ţ30

Mitch Adeson ştia prea bine c , dac trebuia s mai stea mult înă ă ă magherni a asta, o s înnebuneasc de-a binelea. Pe de alt parte ar fi fostţ ă ă ă o idio enie s rişte s se duc la el acas , plus c str zile din vecin tateţ ă ă ă ă ă ă ă erau probabil deja supravegheate, deci pericolul era cu-atât mai mare. M car aici, în Queens, ascuns în apartaă mentul tat lui s u, era cât de cât înă ă siguran .ţă

Mai întâi Gus> apoi Branko. Mitch nu era prost deloc, şi chiar de-ar fi fost la fel de idiot ca Gus Waldron, tot şi-ar fi dat seama pân la urm c ucigaă ă ă -şul are o list , şi nu numai c era şi el pe ea, ci c era chiar urm toareaă ă ă ă victim .ă

Venise vremea s-o ştearg cât mai repede, s se dea la fund. îşi îndreptă ă ă privirile c tre cel lalt col al caă ă ţ merei unde tat l s u, un b trân cu guraă ă ă mare şi tare de urechi, f cea ce ştia el mai bine, adic se uita cu nesa laă ă ţ imaginile colorate şi în continu mişcare de pe ecranul televizorului, peă acelaşi canal de mâna a doua care difuza zi şi noapte tot felul de talk-show-uri tâmpite pe ai c ror invita i b trânul nu se sfia s -i înă ţ ă ă jure în gura. mare.206RAYMOND KHOURY

Lui Mitch i-ar fi pl cut s ştie mai multe despre tiă ă pul care-1 angajase, s -ăşi dea seama dac el era cel de care ar fi trebuit s se fereasc . Dup ce seă ă ă ă gândi îndelung, întorcând problema pe toate p r ile, hot rî totuşi c nuă ţ ă ă despre el era vorba. Nu, era imposibil. Se pricepea omul la c l rit, ce-iă ă drept, şi strunise calul surprinz tor de bine în noaptea atacului, îns nu eraă ă destul de voinic ca s -1 r pun pe unul ca Branko, ca s nu mai vorbim deă ă ă ă matahala de Waldron, pe care nu- i venea s -1 atingi nici c-o m nuş cândţ ă ă ă îl vedeai cât de mare e. Probabil c era vorba de altcineva, cineva mai dină vârful piramidei, îns pentru a-1 dibui Mitch ştia c va treă ă bui s poarte oă mic discu ie cu b rbatul care-i propusese afacerea de la bun început.ă ţ ă Singura problem era c nu avea cum s dea de el, mai ales c nici m cară ă ă ă ă nu ştia cum îl cheam .ă

îl auzi pe tat l s u dând vânturi în fotoliu.ă ăDumnezeule, nu mai pot sta aici. Trebuie neap rat sa fac ceva.ăChiar dac era înc lumin afar , sim ea nevoia s treac la ac iune. îiă ă ă ă ţ ă ă ţ

spuse aşadar tat lui s u c se înă ă ă toarce peste câteva ore şi se preg ti deă plecare. B trâă nul p ru c nu-1 bag în seam , îns în timp ce Mitch îşi traseă ă ă ă ă haina pe el şi se-ndrept c tre uş , morm i îmbufnat:ă ă ă ă

- Bere şi ig ri.ţ ăEra, f r exagerare, probabil una dintre cele mai lungi propozi ii pe careă ă ţ

i le adresase de duminic dimiă nea , când Mitch venise la el cu noaptea-nţă cap direct din Central Park, unde se duseser imediat dup loviă ă tur s seă ă descotoroseasc de armuri, urmând ca apoi s -şi vad fiecare de treab .ă ă ă ă Misiunea lui fusese s asă cund recuzita într-un camion pe care-1 l saseă ă apoi într-un garaj încuiat, la numai dou str zi distan deă ă ţăULTIMUL TEMPLIER207locuin a sa. Chiria era pl tit în avans pe un an, aşa c pân atunci n-aveaţ ă ă ă ă de gând s pun piciorul pe acolo.ă ă

Ieşi din apartament şi coborî sc rile pân la parter, unde se uit atent înă ă ă stânga şi-n dreapta, scrutând aleea în c utarea unor poten iale pericole, şiă ţ dup ce se asiă gur c e în siguran , p şi în strada înv luit de luminaă ă ţă ă ă ă crepusculului, îndreptându-se c tre metrou.ă

în vreme ce p şea cu precau ie pe aleea întunecoas care ducea c treă ţ ă ă cl direa lugubr de şapte etaje din Astoria, în care se afla şi apartamentulă ă s u, începuse deja s plou . Avea în bra e o cutie cu şase doze de bereă ă ă ţ Coors şi un cartuş de Winston, pe care le luase pentru tat l s u, şi era udă ă pân la piele. Nu inten ionase s treac pe acas , cel pu in nu înc , îns înă ţ ă ă ă ţ ă ă ultimul moment se hot râse s rişte şi s se duc s -şi mai ia câtevaă ă ă ă ă lucruri, din moment ce vroia s dispar .ă ă

Se opri în mijlocul aleii câteva clipe, dup care se duse încet şi trase deă scara de incendiu, pe care avea grij s-o ung cu regularitate pentru cazuriă ă de urgen , aşa c fu mul umit s constate c e la fel de silen ioas precumţă ă ţ ă ă ţ ă o l sase. Urc în grab , uitându-se mereu neră ă ă vos c tre strad . Odat ajunsă ă ă în dreptul ferestrei de la dormitor, puse jos punga de hârtie cu cump r turiă ă şi-ncepu s scormoneasc în spa iul dintre scar şi peă ă ţ ă rete, sco ând în celeţ din urm la iveal ranga de fier pe care-o p stra acolo. Dup doar câtevaă ă ă ă minute, for ase deja iv rul şi se furiş în untru.ţ ă ă ă

Nu aprinse lumina, c ci cunoştea camera foarte bine şi se puteaă descurca şi pe întuneric. Deschise în grab dulapul şi înşf c de pe raft ună ă ă sac vechi din pânz tare, dup care se duse în spate şi aduse patruă ă cartuşiere pe care le vârî în pung . Merse apoi în baie şi cotrob i în bazinulă ă cu ap , de unde pescui o pung deă ă208RAYMOND KHOURYnailon în care se afla un pachet mare, învelit în muşama, pe care-1 desf cuă şi scoase un Kimber de 45 şi un pistol mai mic, o Bersa de 9 mm. Le verifică s vad dac funcă ă ă ioneaz , dup care înc rc Bersa şi şi—1 puse în spate,ţ ă ă ă ă la curea, aruncând Kimberul în pung lâng gloan e. îşi mai lu câtevaă ă ţ ă haine şi perechea favorit de ghete, cu care îi pl cea s lucreze, zicându-şiă ă ă c e suficient.ă

Ieşi tot pe fereastra de la dormitor, închizând-o la loc în urma lui, îşi puse sacul pe umeri şi se aplec dup pung , care îns disp ruse.ă ă ă ă ă

Pentru o frac iune de secund sim i cum îi înghea sângele în vene,ţ ă ţ ţă dup care îşi reveni şi-şi duse mâna la spate, tr gând încet arma de subă ă curea în timp ce studia atent aleea de dedesubt. Nu era nimeni, nicio mişcare. Pe aşa o vreme nici m car pisicile nu mişunau pe aleile l turalniceă ă în c utare de hran , iar dac-ar fi fost vorba de şobolani, nici nu i-ar fi putută ă z ri de la o distan atât de mare.ă ţă

Totuşi, cine-i luase punga? Nişte copii puşi pe şotii ? Probabil c da. Dacă ă îl urm rise cineva, nu s-ar fi încurcat cu şase beri şi nişte am râte de ig ri,ă ă ţ ă îns Mitch nu avea chef s stea şi s analizeze posibilele teoă ă ă rii. Hot rîă aşadar s o ia mai bine pe acoperiş, de unde putea s treac mai uşor peă ă ă cl direa vecin , şi s coă ă ă boare apoi în strad câteva sute de metri maiă încolo. Nu era prima dat când încerca s fug pe sus, îns n-o mai f cuseă ă ă ă ă niciodat când ploua.ă

începu s urce t cut treapt cu treapt pân ce ajunse pe acoperiş.ă ă ă ă ă Tocmai încerca s escaladeze peă re ii unei guri de aerisire când piciorul îiţ alunec pe neaşteptate pe o mic schel metalic uitat acolo de vreoă ă ă ă ă echip de mecanici neglijen i. îşi pierdu echiliă ţ brul şi c zu jos cât era deă lung, pe burt , exact într-o balt . Se ridic anevoie şi f r s piard timpulă ă ă ă ă ă ă se repeziULTIMUL TEMPLIER209iar la parapetul înalt, ce-i ajungea cam în dreptul coapselor. Apucă marginea de beton cu mâinile, reuşind s -şi treac unul din picioare dincoloă ă şi c znin- du-se s fac la fel şi cu cel lalt, îns exact în acel moment sim iă ă ă ă ă ţ o durere acut undeva în spatele geă nunchiului, ca şi cum cineva l-ar fi p lită cu ceva tare, aşa încât nu mai reuşi s se ca ere, cedând durerii din ce în ceă ţ mai ap s toare.ă ă

încerc s scoat arma, dar b rbatul care-1 lovise îi prinse bine bra ul şiă ă ă ă ţ i-1 imobiliz la spate. Arma îi zbur din mân cât colo, rostogolindu-seă ă ă zgomotos pe acoperişul înclinat. Se împotrivi strânsorii cu toat puterea,ă zb tându-se şi smucindu-se nervos, şi pentru un moment reuşi parc s seă ă ă elibereze, îns fericirea nu dur prea mult c ci îşi pierdu echilibrul şi c zuă ă ă ă pe cealalt parte a parapetului.ă

C utând cu disperare ceva de care s se poat ag a, îşi încleştă ă ă ăţ ă degetele de marginea aspr de piatr neşlefuit , inându-se strâns cuă ă ă ţ ambele mâini. De-ndat atacatorul îl apuc de bra e, pu in mai sus deă ă ţ ţ încheieturi, inându-1 bine ca s nu cad şi s se fac praf, ceea ce cuţ ă ă ă ă siguran s-ar fi întâmplat dac i-ar fi dat drumul. Mitch privi în sus c treţă ă ă fa a individului, îns nu-1 recuţ ă noscu. Ar fi fost gata s -i dea orice i-ar fiă cerut.

- Ridic -m ! strig el la cap tul puterilor. Hai, omule, trage-m -n sus!ă ă ă ă ăNecunoscutul se conform în t cere, tr gându-1 pu in câte pu in, până ă ă ţ ţ ă

ce Mitch se l s într-o parte peste parapet r suflând uşurat, cu picioareleă ă ă înc atârnându-i în gol. Sim i cum b rbatul îi d drumul la una dină ţ ă ă încheieturi, apoi z ri o lic rire minuscul de lumin . încremeni gândindu-seă ă ă ă c ar putea fi un cu it, îns curând îşi d du seama c era un ac hipodermic.ă ţ ă ă ă Nu ştia dac s fie mul umit sau speriat, aşa c încercă ă ţ ă ă210RAYMOND KHOURYs se ridice în capul oaselor şi s fug , dar înainte s apuce s fac vreoă ă ă ă ă ă mişcare sim i o durere ascu it undeva în zona cefei.ţ ţ ă

Necunoscutul îi înfipsese deja acul în muşchii încorda i ai gâtului.ţ31

întors în camera sa, De Angelis studia atent imaginea printat de peă înregistrarea video de la muzeu, inând în mâini o statuet de aurţ ă încrustat cu diaă mante şi rubine reprezentând un cal ridicat pe picioarele din spate.

Personal era de p rere c statueta e cam vulgar şi lipsit de gust. Ştiaă ă ă ă c îi fusese d ruit suveranului pontif de Biserica Ortodox Rus la sfârşitulă ă ă ă ă secolului al XlX-lea, cu ocazia unei audien e la Vatican, şi ştia foarte bineţ cât e de valoroas . O fi fost ea vulgar şi grosolan , îns era într-adev ră ă ă ă ă nepre uit ca valoare.ţ ă

Se uit mai îndeaproape la imagine, încercând parc s desluşească ă ă ă ceva anume. Era cea pe care Reilly i-o d duse când se cunoscuser , şi cândă ă agentul îl întrebase despre codificator şi despre însemnătatea lui pentru Vatican. Numai uitându-se la poza respectiv şi sim ea cum inima începeă ţ s -i bat puteră ă nic, gata s -i sparg pieptul. Poza asta, aşa neclar cum eraă ă ă şi uşor p tat din pricina imprim rii, reuşea totuşi s -i redeştepte de fiecareă ă ă ă dat când se uita la ea acea senza ie incredibil de exaltare care-1ă ţ ă cuprinsese212RAYMOND KHOURYla sediul din Federal Piaza, când vizionase pentru prima dat înregistrareaă video cu materialul filmat la fa a locului, la muzeu, în noaptea jafului.ţ

Nu-i venise s -şi cread ochilor. Cavaleri în armuri str lucitoare careă ă ă pr dau nestingheri i un muzeu din Manhattan în secolul XXI.ă ţ

Ce curaj extraordinar! Cu adev rat remarcabil! se gândise atunci,ă urm rind fascinat imaginile.ă

în poz era unul dintre cei patru c l re i, mai exact cel de-al patrulea,ă ă ă ţ imortalizat exact în momentul în care luase codificatorul din raft şi—1 ineaţ în bra e, admirându-1. Pentru câteva secunde îşi fix privirea asupraţ ă coifului b rbatului, încercând s penetreze atât tuşul negru, cât şi hârtiaă ă

groas , pân -n tenebrele min ii misteriosului cavaler. Unghiul din careă ă ţ fusese filmat scena nu era tocmai cel mai potrivit, imaginea provenind deă la camera de luat vederi din spate, din stânga, aşa încât nu se putea desluşi mare lucru, cu excep ia vitrinelor f cute nd ri, ale c ror cioburi îl înţ ă ţă ă ă -conjurau pe cavalerul mascat. în col ul din stânga sus se mai z rea îns şiţ ă ă chipul unei femei care tr gea cu ochiul din spatele unei vitrine.ă

Arheologul care l-a auzit pe cavaler spunând ceva în latin , îşi aminti Deă Angelis.

Dac l-a auzit aşa de bine, înseamn c a fost destul de aproape, îşi maiă ă ă zise el. Privind mai atent imaginea, se convinse c era chiar ea.ă

îi studie fa a, apropiindu-şi poza de ochi. Era încreţ menit de spaim şiă ă p rea de-a dreptul îngrozit . Sigur ea era, nu înc pea îndoial .ă ă ă ă

Puse poza şi statueta pe pat, lâng un pandantiv pe care-1 ridic şi îlă ă cercet pentru câteva clipe. Era şi acesta b tut cu rubine încrustate cuă ă generozitate în argint, un dar de la nizamul din Hyderabad. Valora cât via aţ unuiULTIMUL TEMPLIER213prin , pe care o şi salvase la un moment dat în istorie, fiind primit dreptţ r scump rare în schimbul prizonieă ă rului regal. Tot învârtindu-1 pe degete se posomori dându-şi seama c ajunsese într-un impas.ă

Cel pe care-1 urm rea cu atâta înverşunare avusese grij s -şi acopereă ă ă foarte bine urmele, iar monseniorul nici nu se aşteptase la altceva din partea unui om atât de curajos şi de îndr zne . Acoli ii s i, ceilal i membri aiă ţ ţ ă ţ bandei, tic loşii ia dispera i c rora reuşise s le dea de urm , s -iă ă ţ ă ă ă ă interogheze şi-apoi s -i reduc la t cere f r prea mult b taie de cap, nu-iă ă ă ă ă ă ă fuseser de niciun ajutor.ă

Capul întregii opera iuni îi sc pa îns printre degete.ţ ă ăAvea nevoie de o nou pist , s porneasc de la un alt indiciu, sauă ă ă ă

poate, cine ştie, trebuia s aştepte un semn divin.ăŞi acum alt problem ! Deranjant .ă ă ăPrivind din nou fa a crispat de fric din col ul imaţ ă ă ţ ginii, puse mâna pe

mobil şi ap s tasta de apelare raă ă pid . Auzi de dou ori în receptor sunetulă ă cristalin de apel, dup care îi r spunse o voce grav şi r guşit .ă ă ă ă ă

-Da, cine e ?- Câtor oameni le-ai mai dat num rul sta de teă ă lefon ? întreb el furios.ă- A, m bucur s v aud, domnule, r sufl b rbatul în receptor.ă ă ă ă ă ăDe Angelis parc -1 şi vedea stingându-şi igara în scrumier şiă ţ ă

aplecându-se peste mas ca s scoat înc una din pachet. Dintotdeaunaă ă ă ă considerase c fumatul e un obicei de-a dreptul resping tor, îns b rbatulă ă ă ă în cauz avea multe talente pentru care monseniorul era disă pus s -i ierteă aceast mic sl biciune, catalogat în alte condi ii drept un viciu.ă ă ă ă ţ

- Am nevoie de ajutorul t u într-o problem , înă ă cepu el încruntându-se, c ci ini ial îşi propusese s nuă ţ ă214RAYMOND KHOURYmai implice pe nimeni în povestea asta. Se uit iar la fa a lui Tess, apoiă ţ continu : Vreau s intri în baza de date a FBI-ului, în cea care con ineă ă ţ informa ii despre jaful de la muzeu. Discret, ad ug el dup o pauz .ţ ă ă ă ă

- Nicio problem , domnule. E şi asta o caracteristic a luptei împotrivaă ă terorismului: s ne împ rt şim unii altora informa iile. Spune i-mi ce vre i şiă ă ă ţ ţ ţ aflu imediat.32

Dup ce se plimbase printre morminte, pe c r rile întortocheate aleă ă ă cimitirului, Tess ajunse pe o alee pietruit , pe care o apuc agale.ă ă

Era trecut de 8.30. Bulbii prim v ratici erau aproape în floare,ă ă înconjurând pietrele de mormânt, şi iarba atent t iat ce m rginea aleeaă ă ă de-o parte şi de alta era înc ud de la ploaia din noaptea precedent .ă ă ă Datorit uşoarei creşteri a temperaturii aerul era umed, înc rcat ici şi coloă ă cu pâlcuri de cea care împresurau firave pietrele funerare şi copacii.ţă

Strig tul pi ig iat al unei p s ri care-i trecu în vitez pe deasupraă ţ ă ă ă ă capului str punse dintr-o dat liniştea şi senin tatea peisajului matinal.ă ă ă Deşi era destul de cald şi avea haina pe ea, Tess nu-şi putu st pâni ună tremur uşor înaintând c tre inima cimitirului. S hoin reşti de unul singură ă ă printre morminte nu e tocmai o distrac ie, iar pentru Tess faptul c seţ ă g sea acolo în acea zi îi aduse aminte de tat l ei şi de cât vren^e trecuseă ă ă de când nu se mai dusese la mormântul lui.

Se opri şi verific harta pe care o printase la chioşă cul de la intrare, din fa a por ii imense şi impun toareţ ţ ă216RAYMOND KHOURYîn stil gotic. Crezuse c e pe drumul cel bun, îns acum nu mai era aşa deă ă sigur . Cimitirul se întindea pe mai bine de patru hectare, astfel c nu eraă ă deloc greu s te r t ceşti, mai cu seam dac nu erai cu maşina, ceea ceă ă ă ă ă era şi cazul ei. Luase autobuzul R din centru pân la sta ia de pe strada 25,ă ţ în Brooklyn, dup care pornise c tre est pe jos, mergând pân la cap tulă ă ă ă str zii şi ină trând în cimitir pe poarta mare.

Privi în jur, încercând s -şi dea seama cam pe unde e, întrebându-seă dac fusese o idee atât de bun s vin azi aici. Presupunând c avea s -1ă ă ă ă ă ă întâlneasc pe Vance, momentul pe care şi-1 alesese s -i vorbeasc eraă ă ă total nepotrivit, şi n-avea niciun drept s -1 deranjeze într-o astfel de ocazie.ă Mai r u, în cazul în care n-o s dea de el, îşi va fi pierdut timpul degeaba.ă ă

Hot rî totuşi c , din moment ce era acolo, s nu se lase copleşit deă ă ă ă îndoieli, aşa c merse mai departe, pân când ajunse într-o parte mai vecheă ă a cimitirului. Trecând pe lâng un mormânt pompos la al c rui c p tâi tronaă ă ă ă un înger din granit, auzi un sunet ciudat venind de undeva dintr-o parte. Speriat , se opri şi încerc s stră ă ă ăpung cea a cu privirea ca s descopereă ţ ă de unde venise zgomotul, îns nu putea vedea nimic în afar de silueă ă tele obscure ale copacilor, înv luite în pâcl . încordat , îşi relu drumul, de dataă ă ă ă asta gr bind pu in pasul, dându-şi seama în acelaşi timp c se afund şiă ţ ă ă mai tare pe c r rile întortocheate dintre morminte.ă ă

Aruncându-şi ochii în fug peste hart , constat cu uşurare c e aproapeă ă ă ă de locul c utat. Convins c se afl unde trebuie, se hot rî s-o ia peă ă ă ă ă scurt tur peste o mo- vili de p mânt, aşa c p şi gr bit prin iarbaă ă ţă ă ă ă ă ă umed . Nu dup mult timp se împiedic de un şir de pietre acoperite deă ă ă muşchi, o veche îngr ditur care se conă ă funda acum cu iarba, şi ca s nuă cad se prinse iute deăULTIMUL TEMPLIER

217placa comemorativ din imediata apropiere, şi ea într-o stare deplorabil .ă ă

Şi-atunci îl z ri.ăEra cam la cincizeci de metri dep rtare şi era singur, stând drept şi plină

de solemnitate în fa a unei pietre fuţ nerare în dreptul c reia era aşezat ună buchet de garoafe, unele de un roşu-intens, aprins, altele crem. Avea capul plecat. Pe aleea al turat era parcat un Volvo gri, singuă ă rul vehicul din cimitir la acea or matinal .ă ă

Tess aştept câteva minute înainte s -1 abordeze. Se îndrept c tre elă ă ă ă cu paşi înce i, aproape pe nesim ite, înţ ţ cercând mai întâi s desluşească ă inscrip ia de pe plac . Z ri numele „Vance" şi „Martha". Când se apropie,ţ ă ă ajungând la mai pu in de zece metri distan , el nu se întoarse, ca şi cumţ ţă nu i-ar fi remarcat prezen a, deşi nu mai era nimeni acolo în afar de ei.ţ ă

- Domnule profesor Vance, începu ea cu jum tate de gur .ă ăEl r mase nemişcat câteva momente înainte s se înă ă toarc spre ea.ă

Când în sfârşit îl putu privi din fa , Tess îşi d du seama c se schimbaseţă ă ă mult.

înc run ise şi era tras la fa şi palid. Deşi era la fel de înalt ca atunciă ţ ţă când îl cunoscuse şi nu se îngr şase aproape deloc, parc nu mai era totă ă atât de solid şi de bine f cut ca odinioar , ca şi cum alura lui de atlet s-ar fiă ă pierdut pe undeva pe drum, plus c p rea pu in adus de spate. Aveaă ă ţ mâinile vârâte în buzunarele sacoului, peste care purta un pardesiu închis la culoare cu gulerul ridicat, ale c rui manşete erau deşirate, pe lângă ă faptul c era p tat ici şi colo. Constat aşadar cu am r ciune c Vance nuă ă ă ă ă ă mai era ce-a fost, ba din contr , c acum era cam neîngrijit şi neglijent cuă ă felul în care arat . Era clar c , indiferent cu ce se ocupa acum, trebuia să ă ă fie ceva inferior fa de pozi ia social şi statutul profesional deţă ţ ă218RAYMOND KHOURYcare se bucurase cândva. Dac l-ar fi întâlnit din întâmă plare pe stradă acum, dup mai bine de zece ani de când îl v zuse ultima oar , probabil că ă ă ă nici nu l-ar fi recunoscut, îns stând acolo în fa a lui, lâng piatra funerar aă ţ ă ă Marthei, nu exista nicio îndoial .ă

O privi precaut, circumspect chiar.- îmi cer scuze c v deranjez tocmai ast zi, se bâl- bâi ea, sper c nu vă ă ă ă ă

sup ra i pe mine. Ştiu c pentru dumneavoastr este un moment delicat şiă ţ ă ă c probabil a i prefera s fi i singur, şi v rog s m crede i c dac aş fiă ţ ă ţ ă ă ă ţ ă ă putut s v g sesc altfel aş fi f cut-o, îns ...ă ă ă ă ă

în acel moment se opri, v zând c fa a lui Vance se lumineaz treptat,ă ă ţ ă semn c o recunoscuse.ă

- Tess! Tess Chaykin. Fata lui Oliver, nu ?Tess trase aer în piept, dup care r sufl uşurat . Pe m sur ce expresiaă ă ă ă ă ă

fe ei i se destindea, lic rirea aceea sfredelitoare din str fundul ochilor s iţ ă ă ă verzi şi p trună z tori - pe care Tess o crezuse de mult stins - reap ru,ă ă ă timid la început, amintindu-i de b rbatul charismatic de odinioar şi deă ă ă for a extraordinar pe care o emana atunci când se cunoscuser , cu mul iţ ă ă ţ ani în urm . Meă moria îi r m sese la fel de bun , şi Tess îşi d du seama deă ă ă ă asta în momentul în care el ad ug :ă ă

- Acum îmi explic de ce mi s-a p rut c eşti schimă ă bat . îmi amintesc că ă erai îns rcinat când ne-am cuă ă noscut, şi locul la s lbatic şi primitiv dină ă Turcia nu mi se p rea deloc potrivit pentru o femeie în starea ta.ă

- Aşa este, într-adev r, zise ea mult mai liniştit . Am o feti . O cheamă ă ţă ă Kim.

- Care acum trebuie s aib în jur de...ă ăSe opri, calculând în gând anii.- Nou ani, îl ajut ea, dup care îşi feri privirea, uitându-se ruşinat înă ă ă ă

p mânt. îmi pare extrem de r u, n-ar trebui s fiu...ă ă ăULTIMUL TEMPLIER219

Se sim i dintr-o dat atât de jenat , încât îi veni s-o ia la fug şi s nu seţ ă ă ă ă mai uite înapoi, când observ c zâmbetul ce luminase pu in mai devremeă ă ţ fa a lui Vance disp ruse acum cu des vârşire, l sând loc unei expresii tristeţ ă ă ă şi întunecate care p rea c se accentueaz cu fiece secund în care el îşiă ă ă ă plimba privirile peste piatra funerar .ă

- Fiica mea Annie ar fi împlinit azi cinci ani, spuse el într-un târziu cu o voce molatic .ă

O fiic ? Tess îl privi uimit , dup care se întoarse c tre placaă ă ă ă comemorativ , alb şi elegant în simplitaă ă ă tea ei, şi citi inscrip ia la fel deţ simpl , dar foarte gr iă ă toare, gravat în albul marmurei în litere de-oă şchioap :ăMartha & Annie VanceFie ca zâmbetele lor s -nvioreze O lume mai bun decât aceastaă ă

Nu-şi d du seama imediat, îns pe urm avu o stră ă ă ăfulgerare. Da, da, probabil c so ia lui murise la naştere. Sim ea c obrajii îi iau foc, jenat că ţ ţ ă ă ă avusese ideea atât de nes buit şi de crud s -1 urm reasc pe s rmanulă ă ă ă ă ă ă om tocmai la mormântul so iei şi fiicei lui. Se uit la el şi observ c şi el oţ ă ă ă privea, cu o fa pe care suferin a şi triste ea l saser urme vizibile. Luiţă ţ ţ ă ă Tess i se strânse inima în piept.

- îmi pare r u, bâigui ea. N-am ştiut.ă- Aleseser m deja numele pentru copil. Dac era b iat avea s -1 chemeă ă ă ă

Matthew, iar dac era fat Annie, dup cum se vede. Le-am ales chiar înă ă ă seara când ne-am c s torit.ă ă

- Dar cum... Ce s-a ?... încerc ea s întrebe, nefiind îns în stare s -şiă ă ă ă duc propozi ia la cap t.ă ţ ă220

- Nu trecuser nici m car cinci luni de când r mă ă ă ăsese îns rcinat .ă ă Doctorii au inut-o sub observa ie de la început. Dup p rerea lor era - deţ ţ ă ă fapt amândoi eram - pu in cam în vârst ca s mai avem un copil, de altfelţ ă ă primul nostru copil. Plus c în familia Marthei existaser cazuri deă ă hipertensiune arterial , ceea ce preă zenta înc un risc, pe lâng cele dejaă ă existente. în fine, a f cut o complica ie, ceva ce se cheam preeclampsie,ă ţ ă ale c rei cauze sunt înc necunoscute. Mi-au zis c se întâmpl destul deă ă ă ă des, dar c în unele cazuri poate fi fatal , ceea ce s-a întâmplat şi laă ă Martha.

Se opri şi respir adânc, ferindu-şi privirea. Era eviă dent c nu-i veneaă deloc uşor s vorbeasc despre asta şi Tess nu mai suporta s -1 audă ă ă ă povestind despre cât a suferit. Tot ce-şi dorea în acel moment era ca

p mântul s se caşte dinaintea ei şi s-o înghit cu totul, pentru ca Vance să ă ă ă nu mai fie nevoit s retr iasc toate acele moă ă ă mente dureroase din cauza ei şi a egoismului ei necugetat. Dar nu mai avea ce face, c ci el p rea hot râtă ă ă s -şi duc povestea pân la cap t:ă ă ă ă

- Doctorii au zis c nu mai e nimic de f cut, contiă ă nu el pe un ton grav.ă Ne-au spus c Martha va trebui s avorteze, deşi Annie era mult prea mică ă ă pentru a supravie ui în incubator, iar dac Martha s-ar fi hot rât totuşi s-oţ ă ă p streze, şansele ei de-a trece cu bine peste sarcin şi mai ales pesteă ă naştere erau din ce în ce mai mici cu fiecare zi ce trecea.

- S -n eleg c nu a avortat, începu ea, dar se opri, c ci Vance continu :ă ţ ă ă ă- în mod normal nici n-am fi vrut s auzim de aşa ceva, numai c de dataă ă

asta era cu totul altceva. Via a Marthei era în joc, aşa c am f cut ceţ ă ă f ceam întotă deauna când ne g seam într-un impas. Dup o pauz , timp înă ă ă care expresia fe ei i se în spri vizibil, continu :ţ ă ăULTIMUL TEMPLIER221Ne-am dus la preotul nostru paroh, la p rintele McKay, şi i-am cerut sfatul.ă L-am întrebat ce-ar trebui s facem într-o astfel de situa ie.ă ţ

Tess strânse din din i, anticipând urmarea, care nu era foarte greu deţ ghicit. Fa a lui Vance deveni şi mai crispat .ţ ă

- Evident c pozi ia lui a fost aceeaşi cu pozi ia adoptat de Biseric înă ţ ţ ă ă astfel de situa ii. Ne-a spus c avortul e similar cu crima, şi nu orice fel deţ ă crim , ci cea mai perfid şi mai hidoas dintre toate. De neieră ă ă tat. Şi a adus tot arsenalul retoric în discu ie, folosin- du-se de toat elocin a de care eraţ ă ţ în stare ca s ne conving c s vârşirea unei asemenea fapte ar însemnaă ă ă ă înc lcarea cuvântului scris al lui Dumnezeu, a porună cii „S nu ucizi".ă Spunea c avortul înseamn curmaă ă rea în faş a unei vie i omeneşti, şi că ţ ă pruncul din pântece e victima cea mai nevinovat şi mai neprihă ănit dintreă toate, de aceea omorârea lui e considerat cea mai abominabil din câteă ă exist . Ne-a întrebat apoi dac-am mai fi în stare s -1 omorâm dac i-amă ă ă auzi strig tele sau i-am vedea lacrimile curgându-i pe obraji. Şi ca şi cumă toate aceste argumente n-ar fi fost de ajuns, şi-a încheiat pledoaria întrebând-o pe Martha: „Dac copilul ar avea un an, a i fi într-adev ră ţ ă dispus s -1 saă ă crifica i doar ca s v salva i propria via ? Sigur c nu. Darţ ă ă ţ ţă ă dac n-ar avea decât o lun ? Nici atunci. Poate dac-ar avea doar o zi ? Nu.ă ă Putem oare şti cu certitudine momentul exact când via a s-a pogorât într-unţ trup omenesc ? Momentul vital când ceasul începe sa bat pentru oricareă dintre noi ?" Vance se opri în acel moment, copleşit de amintirea cuvintelor preotului, dup care conchise: Aşa încât i-am urmat sfatul şi-am ales să ă mergem mai departe refuzând varianta avortului şi punându-ne toate speran ele în Dumnezeu.ţ222RAYMOND KHOURY

Mai privi înc o dat mormântul, în timp ce înl un- trul s u durerea seă ă ă ă lupta cu furia şi frustrarea.

- Totul a mers bine pân în momentul în care a înă ceput s aib convulsii.ă ă A murit în urma unei hemoragii cerebrale. Cât despre Annie... pl mânii eiă firavi n-au mai apucat s respire nici m car o gur din aerul sta infect.ă ă ă ă

- Doamne, Vance, îmi pare nespus de r u, zise Tess gâtuit de emo ie.ă ă ţ

Vance îns n-o auzise, p rând undeva departe, într-o lume ştiut numaiă ă ă de el. îl privi în ochi şi observ c triste ea şi melancolia de la începută ă ţ disp ruser , fiind înlocuite sau pur şi simplu copleşite de o furie mistuiă ă toare care mocnise undeva înl untrul Iui în tot acest timp şi care p rea c doară ă ă acum se deşteapt din amoră eala în care fusese înc tuşat .ţ ă ă

- Am fost nişte proşti când am decis s ne l s m pe mâna şarlataniloră ă ă lora ignoran i şi plini de ei, care cred c ştiu totul. Ei bine, gata. Nu se vaă ţ ă

mai întâmpla, şi-o s m asigur de asta personal, mai zise el cu înfl c rare,ă ă ă ă privind în gol. Lumea s-a schimbat extraordinar de mult în ultimii o mie de ani. Via a omeneasc nu mai e la cheremul unui Dumnezeu atotputernic, laţ ă fel cum nu depinde nici de capriciile diavolului. în ziua de azi via a eţ guvernat de ştiin şi din p cate mai sunt înc mul i oameni care refuz să ţă ă ă ţ ă ă vad adevă ărul. Eu unul cred c a sosit timpul ca ei s în eleag acest lucru.ă ă ţ ă

Şi-n acel moment, acolo, în solitudinea dintre morminte, Tess ştiu cu certitudine c fusese el.ă

Sim i cum îi înghea sângele în vene şi cum începe s tremure.ţ ţă ăVance este c l re ul din muzeu. El e al patrulea cavaler!ă ă ţ

ULTIMUL TEMPLIER223

Amintiri şi frânturi de imagini din noaptea atacului începur atunci s -iă ă bombardeze mintea, din ce în ce mai vii şi mai colorate. Panica mul imii,ţ cavalerii dând buzna printre invita i, focurile de arm , haosul infernal şiţ ă ipetele ce r sunau asurzitor între pere ii s lii.ţ ă ţ ă

- Veritas vos liberabit, se trezi spunând, f r m car s -şi dea seama ce-aă ă ă ă zis.

Vance se întoarse şi-o privi intens, sfredelind-o pân în m duva oaseloră ă cu ochii s i cenuşii, în care se puteau citi o furie mocnit , dar şi oă ă încuviin are tacit .ţ ă

-Exact, zise sec, f r s mai adauge nimic altceva.ă ă ăAr fi vrut s se poat întoarce brusc şi s plece câtă ă ă

mai departe, îns picioarele parc -i erau de plumb. Nu se mai putea mişcaă ă şi stând încremenit lâng el, se gândi la Reilly, f r s ştie precis de ce.ă ă ă ă ă

- îmi pare r u, nu trebuia s fi venit, fu tot ce putu s spun după ă ă ă ă t cerea stânjenitoare.ă

Prin minte îi treceau acum alte şi alte imagini terifiante din seara atacului, şi nu-şi putea alunga gândul c atâ ia oameni nevinova i muriseră ţ ţ ă din cauza acestui om. Privi de jur-împrejur, sperând s mai vad lumeă ă venit la mormintele celor dragi, sau m car obişnui ii turişti curioşi sau peă ă ţ acei iubitori ai naturii care veneau s studieze speciile de p s ri, îns nuă ă ă ă era nici ipenie de om. Era înc prea devreme pentru astţ ă fel de incursiuni.

-Nu, m bucur c ai venit, îi zise el. îmi pare bine c eşti aici, mai ales că ă ă ă tu ar trebui s m -n elegi cel mai bine, s în elegi ce încerc s realizez.ă ă ţ ă ţ ă

- Te rog, Vance... Eu... eu doar încercam s ..., se bâlbâi ea neştiind deă fapt ce voia s spun .ă ă

Amor eala din picioare disp ruse, aşa c , sim in- du-se din nou st pânţ ă ă ţ ă ă pe corpul ei, f cu câ iva paşi în spate, privind speriat în stânga şi-nă ţ ă dreapta în c utareaă224

unei c i de sc pare. Exact în acel moment îns telefonul mobil începu s -iă ă ă ă sune în geant .ă

Ochii i se f cur cât cepele când îl v zu înaintând c tre ea, dar nu seă ă ă ă opri din mers, împleticindu-se prin iarb cu paşi nesiguri, dar cu fa a totă ţ c tre el. La un moă ment dat ridic o mân ca şi cum ar fi vrut s -1 opreasc ,ă ă ă ă în timp ce cu cealalt cotrob ia prin geant dup telefon, care seă ă ă ă înc p âna s sune.ă ăţ ă

- Te rog, nu..., îl implor ea.ă- Nu r spunde, Tess.ăDe-abia atunci v zu c are ceva în mân , un soi de pistol. Sem na maiă ă ă ă

degrab cu unul de juc rie, cu dungi galbene pe eava scurt . înainte să ă ţ ă ă poat face vreo mişă care sau s ipe dup ajutor, cu mâna înc în geant , îlă ţ ă ă ă v zu cum apas pe tr gaci, dup care z ri cele dou gloan e âşnind dină ă ă ă ă ă ţ ţ eav şi spintecând aerul, îndrep- tându-se c tre ea. în câteva secunde i seţ ă ă

înfipser în piept, înv luindu-i tot corpul în valuri de durere sfâşiă ă etoare care-i puser carnea pe jar.ă

Picioarele i se înmuiar brusc, urmate de restul coră pului care parc -iă paraliz într-o clip , l sând-o inert ca piatra. C zu greoaie la p mânt,ă ă ă ă ă ă pierzându-şi cunoştin a aproape instantaneu.ţ

Nu foarte departe, pitit dup trunchiul gros al unui copac, un b rbat înaltă ă îmbr cat în negru, care duhnea a tutun, fusese martorul întregii scene. Nu-ăşi putu st pâni exaltarea la auzul împuşc turii şi mai ales când o v zu peă ă ă Tess c zând la p mânt. Scuip în sil ghemotocul de Nicorette pe care-1 totă ă ă ă molf ise, sco ând din buzunar un mobil de la care sun repede, timp în careă ţ ă cu cealalt mân scoase USP-ul Heckler & Koch pe care-1 inea în toculă ă ţ ascuns la spate. De Angelis r să punse imediat.ULTIMUL TEMPLIER225

- Da, ce se întâmpl ?ă- Sunt înc la cimitir. Fata - aici Joe Plunkett f cu o pauz , privind-o peă ă ă

Tess z când nemişcat în iarba ud . S-a întâlnit cu unu' care tocmai aă ă ă folosit pe ea un taser.

- Poftim ?-Vorbesc foarte serios, e la p mânt. Ce s fac acum ? S -1 omor pe tip ?ă ă ăîn mintea lui, Plunkett urzea deja planul de atac. Una la mân , armaă

individului nu era o amenin are. Doi - deşi nu ştia dac b rbatul grizonantţ ă ă care îngenunchease acum lâng corpul inert al femeii mai avea sau nu vreoă alt arm , nu conta, c ci ar fi putut s -1 ia prin surprindere şi s -1 dea gataă ă ă ă ă pân s-apuce el s se dezmeticeasc , mai ales c p rea s fi venit singur.ă ă ă ă ă ă

Aştept totuşi ordinul, cu toate c dorea cu ardoare s -şi pun planul înă ă ă ă aplicare. La cel lalt cap t, De Angelis respira sacadat în t cere, cânt rindă ă ă ă desigur lucrurile şi încercând s ia o decizie. Aproape c -i putea auzi roti eleă ă ţ min ii învârtindu-i-se sprintene în liniştea ap s toare.ţ ă ă

- Nu, nu-1 omorî. Las-o aşa. Oricum, femeia nu mai conteaz , ziseă monseniorul cu o voce joas . Acum va trebui s te concentrezi asupraă ă b rbatului. Nu-1 sc pa din ochi nicio clip . Vin şi eu imediat.ă ă ă33

O panic inexplicabil îl cuprinse pe Reilly în moă ă mentul în care o sun peă Tess şi ea nu r spunse. Nu-şi dezlipi mobilul de la ureche, doar-doar o s -iă ă aud vocea.ă

- Tess ? Alo, Tess, r spunede-mi! insist el, dar tot degeaba.ă ăNu mult dup aceea leg tura se-ntrerupse. Sun din nou, şi dup patruă ă ă ă

apeluri intr robotul cu înregistrarea vocii ei, rugându-1 s lase un mesaj.ă ă Ap s înc o dat tasta de reapelare, îns urm aceeaşi poveste.ă ă ă ă ă ă

Ceva nu e-n ordine. Sigur i s-a întâmplat ceva.V zuse ceva mai devreme apelul de la ea, îns Tess nu-i l sase niciună ă ă

mesaj şi când încercase s-o sune la birou îi spuseser c plecase deja. Nuă ă era înc hot rât cât de departe era dispus s mearg cu cercet rile legateă ă ă ă ă de templieri, o direc ie c tre care chiar ea îl împinsese. îşi aduse aminte câtţ ă de jenant fusese pozi ia în care el sină ţ gur se pusese la şedin a de deun zi,ţ ă când adusese vorba despre asta de fa cu colegii s i şi cu monseniorul Deţă ă Angelis. Cu toate astea, o c utase la birou dis-de-di- minea şi vorbise cuă ţă secretara ei, Lizzie Harding,ULTIMUL TEMPLIER227care-i spusese c Tess nu a venit înc şi c de fapt suă ă ă nase s anun e c s-ară ţ ă putea s întârzie pu in.ă ţ

- Cam cât ? o întrebase el.- Nu ştiu, n-a spus.îi ceruse atunci num rul ei de mobil, îns Lizzie îi spuse c nu are voie să ă ă ă

divulge informa ii personale despre angaja ii institutului. îns Reilly oricumţ ţ ă se hot râse c va trebui s fac rost de el şi constatase cu pl cere că ă ă ă ă ă politica institutului poate fi extrem de flexibil atunci când e vorba de FBI.ă

Ob inuse aşadar num rul şi o sunase imediat, şi dup doar trei apeluriţ ă ă auzise leg tura formându-se, îns Tess nu spuse nimic. Tot ce auzise era ună ă fâşâit înfundat, ca atunci când apelezi din greşeal un nuă m r când cau i teă ţ miri ce prin geant sau prin buzuă nar şi tastele nu sunt blocate. Dar apoi o auzise spunând „Te rog, nu", cu o voce care tr da spaima. P rea c seă ă ă roag de cineva, cerându-i îndurare. Mai auzi pe urm şi alte zgomote,ă ă foarte repede unul dup cel lalt, dar n-avea idee ce erau: un sunet scurt, caă ă şi cum ceva ar fi cr pat dintr-o dat , apoi dou pocniă ă ă turi înfundate, una dup alta, urmate de un strig t de durere la fel de surd, ce sem na maiă ă ă degrab cu un ică net sau geam t sec, şi în fine o bubuitur mult maiă ă puternic . O strigase iar şi iar, dar ea nu-i r spunsese, dup care leg turaă ă ă ă se întrerupsese.

Acum st tea neputincios cu telefonul în mân , cu inima gata s -i spargă ă ă ă pieptul. Nu-i pl cea deloc acel „Te rog" plâng cios şi sfâşietor, care-1ă ă pusese pe gânduri înc de la început. Cu fiecare minut ce trecea era din ceă în ce mai convins c i se întâmplase ceva îngrozitor.ă

încercând s -şi dea seama ce-i de f cut, mai sun o dat la institut şiă ă ă ă vorbi cu Lizzie.228

- Tot Reilly sunt. Trebuie neap rat s -mi spune i unde-i Tess. Se corectă ă ţ ă îns repede: Domnişoara Chaykin. E o urgen .ă ţă

-Nu ştiu unde e. Nu mi-a spus unde se duce, mi-a zis doar c o să ă întârzie.

-Atunci va trebui s -i verifica i agenda, sau e-mailul, v rog. Poate areă ţ ă pe calculator un calendar cu întâlnirile stabilite, vreun program cu eviden aţ activit ilor sau ceva de genul sta. V rog, trebuie s g si i ceva, orice.ăţ ă ă ă ă ţ

-Aştepta i pu in, v rog, îi spuse ea în epat .ţ ţ ă ţ ăReilly observ expresia lui Aparo, care venise lângă ă

el şi-1 privea îngrijorat.- Care-i treaba ? îl întreb partenerul s u.ă ăReilly acoperi receptorul cu palma şi mâzg li pe-o bucat de hârtieă ă

num rul de mobil al lui Tess.ă-Nu ştiu ce-i cu Tess. Nu dau de ea. Localizeaz -i mobilul, poate aşaă

afl m unde e.ăDincolo de East River, pe autostrada ce leag Queens de Brooklyn, ună

Volvo de culoare gri se îndrepta agale c tre Podul Brooklyn.ăA patra maşin din spate, un Ford Sedan gri-meta- lizat, îl urm reaă ă

îndeaproape, men inând totuşi o disţ tan apreciabil ca nu cumva sţă ă ă trezeasc suspiciuni, deşi şoferul avea prostul obicei de a arunca întrunaă mucuri de igar nestinse pe fereastra întredeschis .ţ ă ă

La stânga, luminile din Lower East Side lic reau reă flectate în apele negre ale râului. Când maşina gri o apuc pe pod, rulând liniştit în traficul serii,ă ă Plunkett ştiu c se îndreapt spre Manhattan.ă ă34

Tess sim i mai întâi mirosul de t mâie şi apoi desţ ă chise ochii, v zându-seă înconjurat de sute de lumân ri a c ror lumin g lbuie arunca umbreă ă ă ă ă pâlpâitoare şi nesigure pe pere ii înc perii. Era aşezat pe un fel de coţ ă ă vor, mai exact un vechi kilim turcesc, destul de aspru şi de tocit, dup câte îşiă putea ea da seama. Dintr-o dat îi veni în minte întâlnirea cu Bill Vance şiă tot ce se întâmplase dup aceea şi fu cuprins de-un tremur, rece caă ă ghea a. îns nu era nimeni acolo, p rea s fie singur .ţ ă ă ă ă

încerc s se ridice, dar era foarte ame it . Reuşi în cele din urm nuă ă ţ ă ă f r mari eforturi s se ridice, deşi se cam cl tina şi nu-şi putea ineă ă ă ă ţ echilibrul. Sim i o durere ascu it în piept, ca un junghi de cu it, apoi oţ ţ ă ţ s getare la fel de dureroas undeva pe partea stâng . Se uit la picioarele-iă ă ă ă nesigure, încercând s -şi adune gândurile şi s se dezmeticeasc .ă ă ă

M-a împuşcat Nu-mi vine s cred c mi-a f cut aşa ceva.ă ă ăDar n-am murit!îs i pip i hainele, încercând s g seasc urme ale îmă ă ă ă puşc turii,ă

întrebându-se totodat de ce mai respira.ă230RAYMOND KHOURYCum se face c supravie uise ? G si în sfârşit cele dou locuri unde fuseseă ţ ă ă atins , dou orificii în haini, arse pe margini. Încet-încet începea s -şi aducă ă ă ă aminte. îi veni în minte imaginea lui Vance cu arma îndreptat c tre ea.ă ă Abia acum îşi d du seama c el de fapt nu voise s-o omoare, ci doar s-oă ă imobilizeze, şi c arma cu care tră ăsese fusese, probabil, una paralizant .ă

Dar constatarea, deşi de bun augur, n-avu darul s-o linişteasc . Cuă privirea înc înce oşat începu s cerceă ţ ă ă teze camera de jur-împrejur, dându-şi seama c e într-o pivni , sau un fel de subsol, c ci pere ii n-aveau pic deă ţă ă ţ zugr veal , pe jos nu era decât o simpl pardoseal ruă ă ă ă dimentar , iară tavanul era foarte jos şi boltit, sus inut de nişte stâlpi groşi. Nu era nicioţ

fereastr şi nici vreo uş la vedere. într-un col erau nişte sc ri de lemnă ă ţ ă care duceau undeva sus, îns locul respectiv era în penumă br , deoareceă lumina generat de fl c rile lumân rilor - care se transformaser acum înă ă ă ă ă buc i diforme de cear topit — nu ajungea în fiecare cotlon al înc perii.ăţ ă ă ă

Dup ce studie camera în t cere câteva minute îşi d du seama c nu eraă ă ă ă doar o pivni . Cineva locuia aici. Lâng unul dintre pere i era un pat deţă ă ţ campanie, al turi de care se afla o cutie veche de lemn ce servea dreptă noptier , plin pân la refuz cu c r i şi hârtii. De cealalt parte era o masă ă ă ă ţ ă ă lung , în fa a c reia era un scaun rotativ de birou, cam şubred şi uşor într-oă ţ ă rân , semn c probabil îşi f cuse datoria mai mult decât ar fi fost cazul.ă ă ă Masa era şi ea plin de teancuri de c r i şi vrafuri r v şite de hârtii, însă ă ţ ă ă ă exact în mijloc, înconjurat de alte lumân ri aprinse, trona ciudatul dispozitivă pe care Tess îl recunoscu imediat ca fiind codificatorul de la muzeu.

în ciuda luminii şov ielnice a lumân rilor, care nu fă ă ăceau decât s creezeă conuri efemere de lumin şi umbr ,ă ăULTIMUL TEMPLIER231mecanismul avea o str lucire bizar , o aur care-1 f cea s par de pe altă ă ă ă ă ă ă lume. Starea lui p rea mult mai bun decât atunci când îl z rise pentruă ă ă prima oar în vitrina expozi iei.ă ţ

Apropiindu-se de mas îşi z ri geanta şi portofelul deschis şi-şi aminti deă ă telefonul mobil şi de sunetul lui insistent şi din ce în ce mai îndep rtat peă m sur ce-şi pierdea cunoştin a. îşi aduse aminte c reuşise s dea de el înă ă ţ ă ă geant şi ap sase parc şi pe o tast , reuşind s r să ă ă ă ă ă pund . Mai f cu un pasă ă ca s -şi ia geanta de pe mas , dar auzi un zgomot în apropiere şi seă ă întoarse brusc, cu o tres rire de spaim . Sunetul venise de undeva din caă ă -p tul sc rilor, ca şi cum cineva deschisese şi apoi închiă ă sese o uş cu ună declic sonor, metalic. Auzi apoi zgomot de paşi în jos pe sc ri şi nu trecuă mult pân când z ri nişte picioare coborând gr bite treptele noduroase. Seă ă ă dovedir a fi ale unui b rbat destul de solid şi îmbr cat într-un pardesiuă ă ă lung. Era Vance, care privea blând către col ul de umbr în care seţ ă retr sese ea, zâmbindu-i cald, încât Tess începu s se-ntrebe dac nuă ă ă cumva totul nu fusese decât un vis urât. Veni ceva mai aproape, şi-atunci ea observ c-avea în mân o sticl mare de plastic plin cu ap .ă ă ă ă ă

- Tess... îmi pare foarte r u..., începu el. Dar n-am avut încotro.ăLu dintre c r ile de pe mas un pahar în care turn nişte ap şi i-1ă ă ţ ă ă ă

întinse. Se scotoci apoi prin buzunare pân când scoase la iveal o folie cuă ă pastile.

- Uite nişte analgezice puternice. Ia una şi bea cât mai mult ap . O s - iă ă ă ţ mai ia din durerea de cap...

Tess privi folia ce p rea neatins şi recunoscu imeă ă diat pastilele.- E Voltarol, nimic altceva. Hai, ia una, te rog. O s te sim i mai bine.ă ţ

232RAYMOND KHOURY

P ru neîncrez toare pentru o clip , dup care lu foă ă ă ă ă lia şi scoase o pastilă pe care o înghi i cu o gur s nţ ă ă ătoas de ap . îşi umplu iar paharul şi-1 b uă ă ă la fel de lacom ca şi pe primul. înc ame it de tot ce i se întâmă ă ţ ă plase în ultimele câteva ore, îşi a inti privirile asupra lui Vance, încercând s -iţ ă disting cât mai bine tr s turile fe ei în lumina difuz .ă ă ă ţ ă

- Unde m-ai adus ? Ce-i cu camera asta ?O umbr de triste e îi cuprinse chipul dintr-o dat , f cându-1 s pară ţ ă ă ă ă

confuz, încurcat chiar.- Cred c pot spune c te-am adus la mine acas .ă ă ă-Acas ? Vrei s spui c tu chiar stai aici ?ă ă ăR mase t cut. Tess nu mai în elegea nimic.ă ă ţ- Şi de la mine ce vrei ? De ce m-ai adus aici ?Vance îi întoarse o privire cercet toare:ă-Tu m-ai c utat pe mine, nu eu.ă- Da, te-am c utat ca s te rog s m aju i într-o problem , nu s mă ă ă ă ţ ă ă ă

împuşti şi-apoi s m r peşti.ă ă ă- Tess, linişteşte-te. N-a fost r pit nimeni.ă-Aşa deci... Atunci presupun c o s -mi dai voie s plec când vreau, nu ?ă ă ăVance îşi feri privirea, gânditor, apoi se întoarse din nou spre ea:-Dup ce o s auzi ce am s - i povestesc, s-ar putea s nu mai vrei tu să ă ă ţ ă ă

pleci.- Momentan nu-mi doresc nimic altceva decât s plec naibii de-aici.ă- Da... Poate c ai dreptate. P rea pierdut, ruşinat chiar. Toat povesteaă ă ă

asta e mult mai complicat decât pare.ăTess hot rî c poate nu era cel mai în elept lucru s -şi dea frâu liberă ă ţ ă

furiei. Ce-i în capul t u ?Nu te pune cu el! Nu vezi c a luat-o razna ? Maiă ă nou se distreaz decapitând oameni. ine- i gura!ă Ţ ţULTIMUL TEMPLIER233

Nu ştia cum s -i evite privirea sau ce ar trebui s zic . îşi arunc privireaă ă ă ă spre masa pe care trona codificatorul şi observ o deschiz tur nu foarteă ă ă mare în peretele al turat, aproape p trat şi acoperit cu ceva. Se sim iă ă ă ă ţ înviorat brusc de-o raz de speran , care îns se stinse la fel de repedeă ă ţă ă când îşi d du seama c , dac-ar fi fost într-adev r posibil s ias pe acolo, elă ă ă ă ă ar fi blocat-o cumva. O fi el nebun, dar prost nu e.

Se uit iar la codificator. Sigur c da, el era cheia înă ă tregii probleme! Ar fi vrut s ştie mai multe despre mecasnismul misterios, s -i afle povestea.ă ă încerc s se linişteasc , dup care îşi lu inima în din i şi întreb :ă ă ă ă ă ţ ă

-A apar inut templierilor, nu-i aşa ?ţ-Da. Când m gândesc de câte ori am fost în bibliă oteca Vaticanului... Şi-n

tot acel timp am fost atât de aproape de el! Z cea probabil pe vreun raftă pr fuit şi uitat de lume. Nici nu cred c şi-au dat seama ce coă ă moar au subă nas.

-Şi înc mai func ioneaz , dup atâ ia ani ?ă ţ ă ă ţ-M rog, a trebuit s -1 cur şi s -1 ung un pic, dar da, func ionează ă ăţ ă ţ ă

perfect. Templierii erau meşteri înn să cu i, extrem de meticuloşi.ţTess întoarse capul şi privi dispozitivul cu mai mult aten ie. Observ că ţ ă ă

în jurul lui pe mas erau tot felul de hârtii, ce p reau a fi documente istoriceă ă sau pagini îng lbenite de vreme din vechi manuscrise. îşi înă toarse privirea c tre Vance, care o privea la rându-i, cu o expresie uşor amuzat , de parcă ă ă l-ar fi distrat confuzia care probabil i se citea pe fa în acel moment.ţă

-De ce faci asta? r bufni ea când nu-i mai suport privirea insistent . Deă ă ă ce- i trebuia aparatul sta atât de mult ? La ce- i foloseşte ?ţ ă ţ

- Povestea a început în Fran a, acum câ iva ani, spuse el, uitându-seţ ţ melancolic la documentele înşirate234RAYMOND KHOURYpe mas , în timp ce gândurile i se întorceau probabil în timp. De fapt, nuă mult dup ce le-am pierdut pe Martha şi pe Annie, ad ug pe un ton sobru.ă ă ă Tocmai îmi d dusem demisia de la universitate şi eram r v şit, confuz şi...ă ă ă furios. Sim eam nevoia s iau o pauz , s m îndep rtez de tot şi de toate.ţ ă ă ă ă ă Aşa se face c am ajuns în sudul Fran ei, în Languedoc. Mai fusesem acoloă ţ cu Martha, în excursie, şi nu numai o dat . E un loc extraă ordinar de frumos, chiar şi acum, aşa c nu- i trebuie prea mult imagina ie s - i închipui cumă ţ ă ţ ă ţ ar ta acum câă teva secole. E un loc cu o istorie foarte bogat şi de-a dreptulă fascinant , deşi în mare parte sângeroas . în fine... Tot învârtindu-mă ă ă încoace şi-ncolo am auzit o poveste care pur şi simplu mi s-a întip rit înă memorie şi care dateaz de-acum câteva sute de ani. E vorba despre ună tân r preot care-a fost chemat într-o zi la că ăp tâiul unui b trân c lug ră ă ă ă bolnav, care tr gea s moar , ca s -1 spovedeasc şi s -1 împ rt şească ă ă ă ă ă ă ă ă dup datina creştin . Se zice c b trânul ar fi fost unul dintre ultimiiă ă ă ă descenden i ai cavalerilor templieri. Preotul a acceptat s se duc în casaţ ă ă omului, deşi acesta nu apar inea paţ rohiei pe care el o p storea, şi nici nu-şiă exprimase dorin a de a fi împ rt şit, ba chiar la început refuzase categoricţ ă ă s -1 primeasc . S-a l sat convins în cele din urm , şi legenda spune că ă ă ă ă atunci când preotul a ieşit din cas , era alb ca varul la fa . Nu numaiă ţă obrajii îi p liă ser , ci şi p rul i se albise în întregime. Se spune c niă ă ă meni nu 1-a mai v zut zâmbind din acea zi. Şi dup al i ani, când i-a venit şi luiă ă ţ sorocul s moar , atunci a voră ă bit, dezv luindu-şi taina. Se pare c b trânulă ă ă templier îi povestise pe patul de moarte via a lui şi-i ar tase nişte hârtii,ţ ă nişte hârtii foarte importante, al c ror con inut 1-a şocat atât de tare, încâtă ţ n-a mai cunoscut odihna dup aceea. Asta-i toat povestea. Ştiu c nu pareă ă ă cineULTIMUL TEMPLIER235ştie ce, îns de cum am auzit-o nu mi-am mai putut scoate din minteă imaginea tân rului monah care încă ărun ise dup cele câteva minuteţ ă petrecute lâng un bă ătrân muribund. Din acea clip , mi-am propus s afluă ă cu orice pre ce-i cu manuscrisul respectiv, de ce con iţ ţ nutul s u era atât deă înfricoş tor şi unde-1 pot g si... Ideea asta a devenit curând un fel de...ă ă

Un fel de obsesie, îl complet Tess în gând.ă- ...misiune, continu el. Se opri apoi, cu un zâmă bet larg în col ul gurii,ţ

cu mintea r t cindu-i prin cine ştie ce s li de lectur cu rafturi pr fuite. Niciă ă ă ă ă nu mai ştiu prin câte arhive am c utat, prin câte muzee, biserici sauă m n stiri m-am preumblat, peste tot prin Fran a. Am ajuns chiar şi dincoloă ă ţ de Pirinei, în nordul Spaniei. F cu o pauz , dup care întinse mâna şi oă ă ă aşez moale pe mas , peste foile de lâng codificator. Pân -ntr-o zi când înă ă ă ă sfârşit am dat de-o urm , într-un vechi castel al templierilor.ă

Un castel cu o inscrip ie pe bolta de la intrare. Tess se sim i dintr-o datţ ţ ă mai luminat , ca şi cum începea s vad lucrurile dintr-o alt perspectiv . îiă ă ă ă ă trecur prin minte cuvintele în latin pe care el le rostise la muzeu, apoi seă ă gândi la Clive şi la ce-i povestise el despre inscrip ia de la intrareaţ

Castelului Blanchefort din Languedoc, dup care se uit iar lung laă ă documentele de pe mas . Se vedea de la o poşt c sunt vechi, după ă ă ă marginile îng lbenite, şi Tess mai observ c erau scrise de mân .ă ă ă ă

- Vrei s spui c-ai g sit acel manuscris ? îl întreb ea înfrigurat ,ă ă ă ă surprins de emo ia ce-o încerca în aşteptaă ţ rea r spunsului, o nimica toată ă pe lâng euforia şi exală tarea pe care probabil le sim ise el când d duse deţ ă urma pre ioaselor documente. îşi reveni îns la fel de repede, str fulgeratţ ă ă ă de-o revela ie:ţ236

- Stai pu in! Manuscrisul era codificat! De-asta aveai nevoie deţ codificator! Acum în eleg!ţ

Vance d du aprobator din cap, încuviin ând tacit.ă ţ- Da. Era îngrozitor de frustrant s ştiu c sunt pe urmele uneiă ă

descoperiri epocale, s am documentele necesare care s m duc la ea,ă ă ă ă dar s nu le pot desciă fra, s nu le în eleg mesajul. Am încercat în toate feluă ţ -rile, dar n-a mers nici s iau codurile pe s rite, nici s le înlocuiesc între ele.ă ă ă Ştiam c -mi trebuie o solu ie mai inteligent , aşa c-am început s mă ţ ă ă ă documentez. Aşa am aflat despre dispozitivele timpurii folosite de templieri pentru încifr ri, dar n-am reuşit s g sesc nicio maşin rie de genul sta.ă ă ă ă ă Din informa iile mele, averile le fuseser confiscate şi distruse în 1307.ţ ă C ut rile mele p reau aşadar sortite eşecului, când soarta a hot rât s -miă ă ă ă ă mai acorde o şans şi a adus la New York o parte din comorile Vaticanului,ă obiecte uitate de lume care st tuser în umbr ani de zile sau care nu v zuă ă ă ă -ser deloc lumina reflectoarelor, printre care se afla şi minun ia asta.ă ăţ

- Cu ajutorul c reia ai putut s le descifrezi.ă ă- Floare la ureche. A fost ca şi când mi-aş fi citit ziarul de diminea laţă

micul dejun, zise el plimbându-şi mâna peste hârtii.Tess se uit iar la ele, mustrându-se în sinea ei penă tru ner bdarea şiă

tremurul care o cuprindeau cu cât se gândea mai mult la secretele înscrise în paginile acelea roase de vreme. F cu un efort de gândire şi-şi aminti deă toate vie ile nevinovate curmate f r rost din cauza acestui om care eraţ ă ă clar c nu mai gândeşte limpede, ba mai mult, putea fi şi extrem deă periculos. Şi ce dac maă rea descoperire despre care tot vorbea avea să schimbe destine, ce dac era cu mult mai însemnat decât toateă ă descoperirile ei arheologice de pân atunci ? Nu conta,ăULTIMUL TEMPLIER237atât timp cât Tess ştia c e p tat de sânge nevinovat, ceea ce ea n-ar fiă ă ă putut uita niciodat . Dar povestea asta avea ceva obscur, ceva ascunsă undeva în str fundurile ei tenebroase şi nedesluşite care o intriga pe Tess,ă stârnin- du-i teama şi curiozitatea în acelaşi timp.

îşi întoarse privirea c tre Vance, care p rea c viseaz iar cu ochiiă ă ă ă deschişi, hoin rind cu mintea numai el ştia pe unde.ă

-Şi ce speri s g seşti ?ă ă- Ceva care-a fost inut departe de ochii lumii mult prea mult timp, îiţ

r spunse el mijindu-şi ochii. Ceva care va îndrepta lucrurile, le va pune peă f gaşul normal.ă

Ceva pentru care merit s omori, ar fi vrut ea s adauge, dar se ab inu.ă ă ă ţ îşi aminti atunci de articolul acela pe care-1 g sise pe internet, careă

comenta teoriile avansate de Vance în leg tur cu fondarea Ordinuluiă ă Templierilor, şi anume c fondatorul acestuia fusese catar. Tocmai îl auziseă m rturisindu-i c a g sit docuă ă ă mentele în Languedoc - regiunea de unde, conform articolului, Vance pretindea c s-ar trage familia lui Hugo deă Payens, spre furia şi totala descump nire a istoriă cului francez. Ar fi vrut să afle mai multe despre asta şi tocmai se preg tea s -1 mai descoas , cândă ă ă de undeva de sus se auzi o bubuitur , ca şi cum o c r mid s-ar fi pr buşită ă ă ă ă pe podeaua pietruit .ă

Vance s ri în picioare imediat, cu toate sim urile în alert .ă ţ ă- S nu te mişti de-aici, îi porunci aspru.ăEa privi spre tavan încercând s -şi dea seama de unde venise zgomotul.ă- Ce-a fost asta ? Ce se-ntâmpl ? întreb speriat .ă ă ă-Stai aici, insist el f r s -i dea nicio alt explica ie.ă ă ă ă ă ţSe duse apoi la mas , din spatele c reia scoaseă ă

taserul cu care tr sese în ea, dar în secunda urm toareă ă238se r zgândi, c ci îl vârî la loc în ascunz toare. Scotoci apoi printr-un sac dină ă ă care scoase o alt arm , de data asta un pistol obişnuit. Se îndrept peă ă ă urm cu paşi gră ăbi i c tre sc ri, urc treptele sprinten, şi Tess îl urm riţ ă ă ă ă disp rând treptat în conul de umbr , dup care auzi pocnitura surd şiă ă ă ă declicul metalic al uşii de deasupra, pe care Vance o deschisese şi-o încuiase în urma lui.35

De Angelis înjur în gând în momentul în care atinse din greşeal cuă ă c lcâiul scândura pe jum tate carbonizat rezemat de peretele careă ă ă ă st tea s se d râme, declanşând o mic avalanş de moloz şi c ră ă ă ă ă ă ămidă care se desprinser din zidul în paragin , rosto- golindu-se zgomotos laă ă p mânt. Nu era chiar atât de uşor s te furişezi pe nesim ite prin bisericaă ă ţ d r pă ă ănat , care tocmai trecuse printr-un incendiu serios, c ci la fiecareă ă pas riscai s te loveşti de grinzi arse sau s te împiedici de buc i de piatră ă ăţ ă sau c r mid că ă ă ăzute din tavanul surpat, mai ales c în untru era întuă ă neric bezn .ă

La început, când Plunkett îl dusese acolo, îi venise greu s cread că ă ă r pitorul o ascunsese pe Tess într-un astfel de loc. îns pe m sur ce totă ă ă ă d dea târcoale, ceră cetând ce mai r m sese din Biserica în l rii, îşi d duă ă ă ţă ă seama c era de fapt locul ideal pentru cineva care nu vroia s atragă ă ă aten ia sau care urm rea un scop atât de m re încât era dispus s ignoreţ ă ă ţ ă lipsa total a oric rui confort. Asta nu f cea decât s confirme înc o dată ă ă ă ă ă ceea ce De Angelis ştia deja, şi anume c b rbatul peă ă240RAYMOND KHOURYcare-1 c uta cunoştea foarte bine valoarea dispozitiă vului pe care-1 luase de la muzeu.

Intrase în biseric pe o uş lateral , aceeaşi pe care cu aproximativă ă ă patruzeci de minute mai devreme Plunkett îl urm rise pe Vance ducând-oă pe Tess, legat la ochi şi cl tinându-se ame it , dup ce o scoă ă ţ ă ă sese de pe bancheta din spate a maşinii. P rea mai mult leşinat decât conştient , şiă ă ă deoarece nu se putea ine pe picioare b rbatul se v zuse nevoit s-o ajuteţ ă ă

s urce cele câteva trepte pân la uş , luând-o de dup mijloc în timp ceă ă ă ă bra ul ei inert şi moale i se b l ngţ ă ă ănea pe dup gât.ă

Biserica de pe strada West 114 nu era una foarte mare, fiind înghesuită între dou rânduri de cl diri, în vreme ce fa ada dinspre est d dea într-oă ă ţ ă alee îngust unde Vance îşi parcase maşina, în spatele c reia ap ruseă ă ă acum şi Ford-ul. Nu de mult aici izbucnise un incendiu de propor ii, în urmaţ c ruia l caşul fusese în mare parte distrus, îns edilii nu p reau s seă ă ă ă ă gr beasc s -1 reconă ă ă struiasc , dup cum ar ta şi termometrul simbolică ă ă înalt de doi metri plasat în dreptul intr rii, gradat cu cifre reă prezentând sutele de mii de dolari de care-ar fi fost nevoie pentru începerea proiectului de reabilitare; acum era plin doar pe o treime.

Trecând printr-un culoar strâmt, monseniorul ajunse în cele din urm înă naos, care era împ r it în dou coridoare laterale, m rginite de mai multeă ţ ă ă rânduri de coloane, şi partea din mijloc, cea mai larg , unde stranele deă odinioar z ceau arse sau scorojite, semă ă ănând mai degrab cu nişteă mormane de lemne de foc. Stucul de pe pere i era şi el aproape completţ distrus şi decojit, l sând s se vad zidul de c r mid din spate, care nuă ă ă ă ă ă sc pase nici el neatins, fiind fie înnegrit de fum, fie g urit pe alocuri. Cevaă ă mai jos de cupola înalt abiaăULTIMUL TEMPLIER241mai puteai distinge structura arcadelor ce-mpreunau în curbura lor coloanele laterale cu pere ii exteriori ai biţ sericii, şi care acum erau de nerecunoscut, sf râmate, arse sau contorsionate de fl c rile nemiloase. Dină ă ă frumosul vitraliu aflat deasupra intr rii principale nu mai r m sese decât oă ă ă gaur c scat în perete, care acum era astupat cu nişte scânduri b tute-nă ă ă ă ă cuie.

înaint de-a lungul naosului pân -n dreptul uşilor altarului, topite şi ele şiă ă deformate de fl c ri, urc treptele şi p trunse în untru, unde z riă ă ă ă ă ă r m şi ele arse ale unui amvon cu baldachin undeva pe partea dreapă ă ţ t .ă Biserica era cufundat într-o t cere mormântal , întrerupt doar deă ă ă ă zgomotele ocazionale ce r zb teau din strad prin sp rtura din tavan. Eraă ă ă ă convins c b ră ă batul care-o r pise pe Tess se ascundea într-una dintreă înc perile din spate, aşa c -şi propusese s cerceteze partea asta maiă ă ă îndeaproape, l sându-1 pe Plunkett afar s stea de paz . Merse maiă ă ă ă departe, trecând peste gr mezile de moloz şi bolovani şi, odat ajuns în paă ă -sajul din spatele altarului, scoase din buzunar un amortizor pe care-1 înfilet cu grij pe eava pistolului s u marca Sig Sauer.ă ă ţ ă

Acolo avu ghinionul s loveasc f r s vrea scână ă ă ă ă dura cu piciorul.Zgomotul produs r sun prelung pe coridorul întuă ă necat. De Angelis

r mase nemişcat, ascultând cu ureă chile ciulite, temându-se ca nu cumva să se fi dat de gol. Mijindu-şi ochii, z ri o uş în cap tul opus, dar înainte s-oă ă ă apuce într-acolo auzi o bufnitur înfundat undeva înd r tul ei, urmat deă ă ă ă ă zgomot de paşi ce p reau c se apropie tot mai mult. Imediat De Angelis seă ă trase într-o parte, lipindu-se cu fa a de perete, cu mâna în care ineaţ ţ pistolul ridicat , pentru orice eventualitate. Paşii se auă zeau din ce în ce mai aproape, şi odat ajunşi în dreptulă242RAYMOND KHOURY

uşii, se oprir şi De Angelis auzi declicul clan ei, îns în loc s se deschid înă ţ ă ă ă afar , c tre el, uşa se deschise în sens opus, astfel încât nu putu desluşiă ă mai nimic, el fiind acum cel expus, surprins în conul de lumin .ă

Era prea periculos şi prea târziu ca s mai fug , ceea ce oricum nu-iă ă st tea în fire, aşa c se n pusti cu capul înainte înspre uşa întredeschisă ă ă ă f r s ştie ce-1 aşteapt în întunericul de dincolo.ă ă ă ă

Cu mâna încleştat pe arm , Vance îl privea din prag pe b rbatul care-iă ă ă descoperise ascunz toarea. Nu ştia cine e, îns i se p ru c distinge la gâtulă ă ă ă lui gulerul alb purtat de obicei de preo i, ceea ce-1 puse pe gânduri.ţ

îns pân s se hot rasc ce-i de f cut, necunoscutul pornise c tre el şi-ă ă ă ă ă ă ănainte s-apuce s apese pe tr gaci, clericul t b rî pe el şi—1 puse la podea,ă ă ă ă moment în care arma îi alunec din mân . Coridorul era îngust şi jos, aşa că ă ă Vance reuşi pentru câteva clipe s se ridice în piă cioare sprijinindu-se de perete, îns atacatorul era mult mai puternic şi-1 trânti din nou,ă imobilizându-1. Adu- nându-şi for ele, Vance ripost lovindu-1 cu genunţ ă -chiul, mul umit la auzul geam tului de durere pe care reuşise s -1 smulgţ ă ă ă şi al zgomotului sonor al unei arme care se rostogolea pe podea. Aşadar nici el nu mai era acum înarmat, dar asta nu-1 f cu s piard timpul, c ci înă ă ă ă mai pu in de o secund îi sim i pumnul înfigân- du-i-se în tâmpl .ţ ă ţ ă

îl cuprinse o durere intens , dar nu-şi pierdu cunoşă tin a. Din contr , înţ ă loc s -1 ame easc , lovitura îl înfuă ţ ă rie şi mai tare. Era a doua oar în ziuaă respectiv când îşi vedea planul amenin at, mai întâi din cauza lui Tess şiă ţ acum de omul sta. Lovi din nou cu genunchiul, apoi cu pumnul şi, prinzândă curaj, d du drumul unei avalanşe de pumni, f r s mai in cont unde şiă ă ă ă ţ ă dac nimereşte.ăULTIMUL TEMPLIER243Lovea ca un apucat, într-un acces de furie necontrolat , motivat doar deă ă obsesia lui c nimeni şi nimic nu treă buie s -1 deturneze de la scopul m reă ă ţ care îl aştepta.

Clericul se pricepea de minune s pareze loviturile şi se ferea cuă abilitate, retr gându-se pân când se împiă ă edic de nişte scânduri pe careă nu le observase. Profitând de ocazie, Vance îl lovi puternic cu piciorul în genunchi, dup care se-ntinse iute dup arm , pe care o îndrept c tre el şiă ă ă ă ă ap s pe tr gaci. Str inul îşi reveni îns repede, rostogolindu-se sprintenă ă ă ă ă într-o parte ca s se fereasc din calea gloan elor. Dup numai câteva clipeă ă ţ ă se auzi un ip t şi Vance se gândi c poate 1-a niţ ă ă merit, dar nu era sigur, c ci îl z ri retr gându-se c tre ieşire, cl tinându-se.ă ă ă ă ă

R mase pe gânduri pre de câteva secunde. S se duc dup el, s vadă ţ ă ă ă ă ă cine e şi ce vrea, şi pe urm s -1 omoare ? Fu întrerupt îns de un zgomotă ă ă ce venea tocmai din cel lalt cap t al bisericii. Deci omul nu era singur...ă ă

Hot rî c -i mai bine s se fac nev zut, aşa c se întoarse şi se gr biă ă ă ă ă ă ă spre trapa care-i ascundea c minul subteran.ă36

Tess auzi un foc de arm puternic, urmat la foarte scurt timp de ună strig t de furie. Cineva fusese r nit. Auzi apoi zgomot de paşi apropiindu-seă ă de trapa din dreptul sc rilor, dar nu-şi putu da seama dac erau ai lui Vanceă ă sau ai altcuiva, îns nici n-avea de gând s stea cu mâinile-n sân şi să ă ă aştepte.

Din dou mişc ri ajunse în cel lalt col al camerei, lâng mas , de peă ă ă ţ ă ă care-şi lu repede geanta şi scoase mobilul. Când îl deschise, ecranul seă lumin dintr-o dat ca o lantern , dându-i îns de ştire c nu avea semă ă ă ă ă nal. Pân la urm nici nu mai conta, c ci oricum nu ştia num rul Biroului pe deă ă ă ă rost, şi chiar dac-ar fi putut suna la 911, ştia c n-ar fi avut destul timp s leă ă explice ce i se întâmplase. Şi habar n-avea unde se afl .ă

Ce s spun ? Ajuta i-m , v rog, m ine prizonier într-o pivni ,ă ă ţ ă ă ă ţ ă ţă undeva în oraş! Cel pu in aşa cred... Da, foarte conving tor!ţ ă

înc ame it , sim indu-şi b t ile sacadate ale inimii pân -n tâmple,ă ţ ă ţ ă ă ă începu s dea roat înc perii cu privirea, în c utarea unei c i de sc pare.ă ă ă ă ă ă Dintr-o dat îşi aduse aminte de gaura dreptunghiular pe care-o z rise înă ă ăULTIMUL TEMPLIER245peretele de lâng mas ceva mai devreme. Se duse reă ă pede într-acolo, dând la o parte vraful de hârtii, dup care se sui cu chiu cu vai pe mas şi-ncepuă ă s trag de scândurile care blocau sp rtura, încercând s le dea la o parte.ă ă ă ă Dar nu reuşi nici m car s le urneasc . Oricât le-ar fi lovit şi-ar fi tras deă ă ă ele, scândurile se-nc p ânau s r mân nemişcate. Auzi atunci sunetulă ăţ ă ă ă metalic al trapei deschizându-se şi v zu aceleaşi picioare coborând trepteleă de lemn. Vance se întorsese.

Uitându-se prin camera întunecoas , privirile îi că ăzur dintr-o dat peă ă taserul pe care Vance îl abandonase înainte s ias şi care se afla pe col ulă ă ţ mesei, foarte aproape de ea, ascuns dup un teanc de c r i. F r s stea peă ă ţ ă ă ă gânduri îl înşf c şi-1 îndrept c tre el, neputân- du-şi controla tremurulă ă ă ă spasmodic al mâinilor nici atunci când el coborî sc rile şi se întoarse c treă ă ea, ieşind din conul de umbr şi fixând-o calm cu privirea.ă

-Nu te apropia! îi strig isteric .ă ă-Tess, te rog, linişteşte-te, ripost el încordat, înceră când s-o calmeze.

Trebuie neap rat s plec m de-aici.ă ă ă- Noi ? împreun adic ? Ce tot spui acolo ? Nu te apropia!ă ă- Tess, las arma, insist el, înaintând c tre ea.ă ă ăV zând c n-o ascult , Tess intr în panic şi ap să ă ă ă ă ă ă

instinctiv pe tr gaci, dar nu se-ntâmpl nimic. Vance era acum la mai pu ină ă ţ de trei metri distan şi continua s se apropie. Tess întoarse pistolul c treţă ă ă ea, studiindu-1 enervat , încercând s -n eleag de ce naiba nu merge.ă ă ţ ă Vance se apropia gr bit, cu mişc ri din ce în ce mai raă ă pide, timp în care ea tot întorcea taserul de pe-o parte pe alta, încercând s afle care-i hiba.ă Brusc, z ri siguă ran a minuscul şi trase de ea cât ai clipi, moment în careţ ă un led roşu începu s pâlpâie undeva deasupra patului îngust. Ridic armaă ă din nou spre el, observând246RAYMOND KHOURYc f r s vrea îi activase şi sistemul de ochire cu laser, un punct roşuă ă ă ă plimbându-se acum pe pieptul lui Vance, când la dreapta, când la stânga, tr dându-i nervozitatea.ă

Ajunsese acum foarte aproape de Tess, care, cu pulsul accelerat, închise ochii şi ap s cu toat puterea pe tr gaci, a c rui textur cauciucat şiă ă ă ă ă ă ă oarecum flexibil o nedumeri întrucâtva, c ci îşi închipuise dintotdeauna că ă ă tr gaciul unei arme trebuie s fie tare, f cut din o el rezistent şi rece.ă ă ă ţ

Taserul parc prinse via -n mâna ei, vibrând uşor, şi Tess nu-şi putuă ţă st pâni un strig t asă ă cu it în clipa în care cele dou bolduri metalice, îmbrţ ă ă-cate în carcasele lor de o el inoxidabil, âşnir cu un zgomot din eavaţ ţ ă ţ boant , tr gând dup ele nişte firicele sub iri, aproape invizibile.ă ă ă ţ

Primul îl lovise pe Vance în piept, în timp ce al doilea i se înfipse în coapsa stâng . Timp de cinci secunde corpul îi fu zguduit de cinci mii deă vol i, afectându-i sistemul nervos central şi declanşând contrac ii muscuţ ţ lare involuntare. Tres rea spasmodic şi se zvârcolea arcuindu-se de la mijloc, înă vreme ce electricitatea i se r spândea prin trup, pân când la un momentă ă dat i se în- muiar genunchii şi se pr buşi moale la p mânt, cu fa aă ă ă ţ contorsionat de durere.ă

La început Tess nu ştiuse ce-i cu discurile miniaturale care âşniser dinţ ă cartuş în momentul în care apăsase pe tr gaci, îns gemetele lui Vance,ă ă care z cea acum la podea zvârcolindu-se de durere, îi aduser imeă ă diat aminte de situa ia precar în care se afla. Se gândi c-ar putea s scape peţ ă ă sc ri, îns asta însemna c trebuia s treac peste el, ceea ce n-o preaă ă ă ă ă încânta. Mai mult, nu ştia sigur ce se petrecuse acolo, afar , şi pe cineă împuş- case Vance, şi adev rul era c -i era fric s se aventureze de unaă ă ă ă singur ca s afle, aşa c se-ntoarse la deschiză ă ă ătura din perete, lovind scândurile şi tr gând de ele cuăULTIMUL TEMPLIER247toat for a pân când reuşi s mişte una. Se ag de ea şi reuşi s-oă ţ ă ă ăţă smulg , dup care le sl bi şi pe celelalte cu ajutorul ei, îndep rtându-le deă ă ă ă perete atât cât s poat privi în untru.ă ă ă

Şi ceea ce z ri nu era altceva decât un tunel. Un tunel întunecos şiă strâmt.

F r alt cale de sc pare, dep rt mai mult scânduă ă ă ă ă ă rile şi se strecură dup ele, aruncându-i o ultim privire lui Vance, care z cea înc pe jos, cuă ă ă ă corpul chircit de durere. Z ri atunci pe masa din fa a ei codificatorul,ă ţ hârtiile şi manuscrisele, toate la îndemân . Nu trebuia decât s întindă ă ă mâna şi s le ia, tenta ia fiind extrem de mare, c ci ele o invitau parc s leă ţ ă ă ă salveze.

Mirat de propria-i reac ie, Tess se întoarse şi adun repede vraful deă ţ ă hârtii şi documente, înfundându-le în geant . Dar în acel moment observă ă pe jos ceva care-i atrase aten ia: portofelul ei, care z cea printre hâr oaţ ă ţ gele pe care le aruncase de pe mas ceva mai devreme. F cu un pas înainte caă ă s -1 ridice, când cu col ul ochiului îl z ri pe Vance mişcându-se. Ezit oă ţ ă ă frac iune de seţ cund , dup care îşi spuse c riscase deja destul şi c , dacă ă ă ă ă voia s scape, trebuia s plece imediat. Se întoarse aşadar c treă ă ă deschiz tura c scat în zid şi se avânt în tunelul întunecat.ă ă ă ă

înainta pe vine, cu capul plecat, aproape între genunchi, ca s nu seă loveasc de tavanul jos. Dup ce parcurse vreo treizeci de metri, observă ă ă cu uşurare c tunelul se l rgea brusc. Avu atunci senza ia deloc linişă ă ţ titoare c se afla într-o veche catacomb mexican pe care o vizitase în Mexic peă ă ă vremea studen iei, doar c aici aerul era mai închis şi era mai multţ ă ă umezeal . Curând descoperi şi de ce, c ci z ri un pârâiaş a c rui apă ă ă ă ă neagr se prelingea leneş peste pietrele lucioase.ă ă248

RAYMOND KHOURYTess merse mai departe de-a lungul apei, alunecând din când în când. La un moment dat apa rece ca ghea a îi trecu peste vârful pantofilor, îns Tess nuţ ă se opri decât atunci când ajunse în dreptul unei mici cascade, unde pârâiaşul negru se rev rsa cu vitez într-un alt tunel, mult mai mare şi aflată ă cam la doi metri mai jos.

I se p ru c aude ceva în spate şi se opri s asculte cu aten ie. S fi fostă ă ă ţ ă doar zgomotul apei sau chiar era cineva în urma ei ? Peste câteva secunde îns un strig t sfâşietor r zb tu în întuneric pân la ea.ă ă ă ă ă

- Tess!Era vocea lui Vance, care dup câte se p rea îşi reă ă venise şi se luase

dup ea.ăTr gând aer în piept, Tess îşi d du drumul peste bordura stâncoas ,ă ă ă

r mânând suspendat , cu mâinile întinse la maximum, în timp ce dintr-oă ă parte apa îi pătrundea prin mâneca bluzei, udând-o pân la piele. îşi întinseă picioarele cât putu mai mult, pân când sim i ceva tare cu degeteleă ţ încordate, încredin ându-se astţ fel c poate s -şi dea drumul. Din nou înă ă picioare, se întoarse încet, observând c aici pârâul era mult mai lat şi maiă adânc, la suprafa a lui plutind un fel de mâzg amestecat cu noroi careţ ă ă emana un miros pestilen ial. Tess realiz c nimerise într-un canal deţ ă ă scurgere. încerc un timp s se in cât mai pe mară ă ţ ă gine, îns la un momentă dat renun , c ci traseul f cea o cotitur brusc , iar marginea era din ce înţă ă ă ă ă ce mai îngust şi extrem de alunecoas . Astfel, încercând pe cât posibil să ă ă nu se gândeasc la mizeria urât mirositoare şi la provenien a ei, o lu peă ţ ă mijloc, afundându-se în ap pân la genunchi.ă ă

Observ cu coada ochiului o mişcare undeva în spaă tele ei, destul de departe. întorcându-şi capul z ri mici pete de lumin roşiatic lucind slab înă ă ă întuneric,ULTIMUL TEMPLIER249mişcându-se încoace şi-ncolo, dup care auzi ceva mai aproape un zgomotă ascu it, ca un chi it scurt.ţ ţă

Erau nişte şobolani care probabil se speriaser şi ieşiser din vizuinileă ă lor, alergând acum dezorienta i pe margine.ţ

- Tess! tun din nou vocea lui Vance, r sunând de-a lungul tunelului şiă ă lovindu-se de pere ii groşi şi umezi, întorcându-se în mii de ecouri la fel deţ asurzitoare.

Privi înainte şi i se p ru c la cinci-şase metri în fa parc nu mai eraă ă ţă ă chiar aşa de întuneric. îşi continu aşadar drumul anevoie, înaintând câtă putea de repede prin mâzga lipicioas şi-ncercând s nu-şi piard echiliă ă ă brul şi s cad în apa aceea infect . Când ajunse în sfâră ă ă şit la locul cu pricina constat c lumina venea de undeva de sus, de la un grilaj de canalizareă ă din strad . Era atât de aproape, încât putea auzi zgomotul str zii şi vocileă ă oamenilor de deasupra, şi când se trase mai spre margine putu chiar s -iă vad trecând încoace şi-ncolo, la mai pu in de şase metri deasupra capuluiă ţ ei.

Plin de speran , încerc s strige dup ajutor:ă ţă ă ă ă- Ajutor! Ajuta i-m , v rog! Sunt aici, jos! Ajutor!ţ ă ăîns nu-i r spunse nimeni. Ori era prea departe caă ă

s-o aud , ori o auzeau, dar n-o b gau în seam . Normal ca nu te bagă ă ă ă nimeni în seam . Ce-ai fi vrut ? Doar suntem în New York! Aici toat lumeaă ă e nebun şi niă meni n-o s ia în serios nişte ipete isterizate ce vin dină ţ spre re eaua de canalizare !ţ

De-abia atunci realiz c ipetele r sunau în fa a şi în spatele ei în canal,ă ă ţ ă ţ aşa c t cu şi r mase locului, asă ă ă cultând cu aten ie. Auzi ceva nedesluşitţ undeva nu foarte departe, nişte sunete ce sem nau cu paşii cuiva li- p indă ă gr bit prin ap , urmate apoi de un zgomot mai pregnant, ca*şi cum acelă ă cineva s-ar fi afundat mai tare în ap şi acum stropea de-a bineleaă înaintând cu rapiditate.250RAYMOND KHOURYNici prin gând nu-i trecea s r mân acolo şi s -1 aşă ă ă ă tepte, aşa c o lu dină ă nou la picior, f r s se mai sină ă ă chiseasc de apa rece sau de mizeria din ea,ă şi nu dup mult timp ajunse la o bifurca ie. Unul dintre pasajele în fa aă ţ ţ c rora se g sea acum era ceva mai larg, îns era mult mai întunecos şiă ă ă p rea mult mai umed. Se putea ascunde oare acolo ? Poate c da, îşi ziseă ă ea. O apuc aşadar pe tunelul cel larg, îns dup numai cinci metri îşi d duă ă ă ă seama c f cuse o greşeal , c ci în fa a ei se ridica un perete masiv deă ă ă ă ţ c r mid .ă ă ăD duse peste o fund tur .ă ă ă37

Dup ce o adusese pe Tess în cripta lui secret , Vance pl nuise s seă ă ă ă foloseasc de sistemul de tuneluri ca s ias , luând cu el, bineîn eles, şiă ă ă ţ codificatorul şi manuscrisul pe care n-apucase s -1 descifreze decât par ial.ă ţ Dar acum nu mai r m sese decât cu bizarul dispozitiv, pe care-1 strângeaă ă crispat în bra e alergând disperat pe urmele lui Tess, care-i luase toateţ documentele. Sim i cum îl cuprinde o furie oarb , de nesuţ ă portat, şi-i strigă numele din to i r runchii, dar nu auzi decât ecoul multiplicat al proprieiţ ă voci, distorsionat de pere ii umezi şi strâm i.ţ ţ

N-avea nimic personal cu Tess Chaykin. Dimpotriv , îşi adusese aminteă de vremurile de odinioar când chiar o pl cuse, atunci când înc mai puteaă ă ă s re- la ioneze cu oamenii, şi-n mod normal n-ar fi avut de ce s-oă ţ dispre uiasc acum. La un moment dat se gânţ ă dise chiar s -i propun s i seă ă ă al ture în... cruciada pe care o începuse.ă

îns acum femeia asta îi furase hârtiile, pre ioasele lui documentele, f ră ţ ă ă de care nu-şi mai putea continua munca, şi asta-1 scotea din min i.ţ252RAYMOND KHOURY

Apucând codificatorul mai bine, îşi continu urmă ărirea. Se temea c ,ă dac n-o ajunge din urm la timp, Tess ar putea g si una dintre cele câtevaă ă ă deschiz turi în perete prin care se putea ieşi din întortocheatul labirint, şiă nu putea permite una ca asta.

Sim i iar valul cald de furie punându-i sângele în mişcare, îns încercţ ă ă s -1 domoleasc . Trebuia s fie foarte precaut, şi pentru asta era nevoie deă ă ă r bdare şi chibzuin .ă ţă

Mai ales acum. Mai ales aici.Tess f cu cale-ntoars , îndep rtându-se de fundă ă ă ătura peste care d duseă

în canalul larg, cu inten ia s ajung iar la bifurca ie, când z ri deodat oţ ă ă ţ ă ă

uşi de fier încastrat în peretele lateral. Se repezi c tre mânerul ruţă ă ă ginit, tr gând de el cu putere. Uşa nu era încuiat , îns mânerul p rea în epenit.ă ă ă ă ţ Opintindu-se în el cu o mişcare hot rât , în care îşi adun toat for a peă ă ă ă ţ care-o mai avea, reuşi în cele din urm s -1 deblocheze, deschizând uşaă ă greoaie c tre ceea ce p reau a fi nişte sc ri ce duceau undeva în jos. Nu-iă ă ă surâdea deloc ideea de a se afunda şi mai mult în întunericul subteran al canalelor, dar nu avea de ales.

încet, pip ind mai întâi cu mâinile traversele subă iri şi şubrede, ca s seţ ă asigure c o pot sus ine, începu ş coboare treapt cu treapt pân cândă ţ ă ă ă ă ajunse într-un alt tunel.

Doamne, Dumnezeule, dar câte tuneluri or fi pe-aici ? se întreb cuă inima strâns . Asta m car era mai larg deă ă cât cel lalt, şi - cel mai importantă - era uscat, cel pu in în partea asta. Nu ştia ce fel de tunel era, dar în oriceţ caz nu era unul de canalizare.

Nu ştia încotro s-o apuce, aşa c o lu la întâmplare la stânga, z rind oă ă ă lic rire de lumin undeva în fa . Eraă ă ţăULTIMUL TEMPLIER253o lumin g lbuie, difuz , care se mişca dintr-o parte într-alta. Alte lumân ri?ă ă ă ă o str fulger atunci un gând, înghe ându-i sângele.ă ă ţ

Merse totuşi înainte cu paşi înce i, şov itori.ţ ăLa un moment dat lumina se stinse, şi Tess r mase locului ca împietrit ,ă ă

cuprins de spaim . Imediat îns îşi d du seama c de fapt nu se stinsese,ă ă ă ă ă ci c pur şi simă plu cineva se aşezase în dreptul ei.

Ciuli urechile şi auzi aceleaşi zgomote înfundate în urma ei, ajungând astfel la concluzia c persoana care se afla acum în fa nu putea fi Vance.ă ţă Sau mai ştii ? Poate c el cunoştea tunelurile astea mult mai bine decât oriă -cine altcineva. Chiar el îi spusese c locuia în catacomă bele astea de ceva timp. îşi lu totuşi inima-n din i şi merse mai departe, z rind acum nu una,ă ţ ă ci dou siluete neclare undeva, la câ iva metri în fa . Niciunul dintre cei doiă ţ ţă nu sem na cu Vance, îns chiar şi aşa, f r s poat spune dac erauă ă ă ă ă ă ă b rba i sau femei, cei doi nu preă ţ zentau încredere, având în vedere locul în care se aflau.

- Hei, dr gu , ce cau i aici ? Te-ai r t cit ? îi strig unul dintre ei cu oă ţă ţ ă ă ă voce r guşit .ă ă

Instantaneu, Tess se gândi c n-ar fi bine s par teă ă ă m toare şi lipsit deă ă ap rare, aşa c gr bi pasul, orbecă ă ă ăind c tre ei în semiîntunericul înşel tor.ă ă

- Se pare c azi e ziua ta norocoas , omule! zise ceă ă l lalt b rbat cu o voceă ă pi ig iat .ţ ă ă

Nu p reau s aib cele mai bune inten ii, dar Tess nu se opri. Dintr-oă ă ă ţ dat auzi o bubuitur undeva în spate şi tres ri f r s vrea, apropiindu-seă ă ă ă ă ă din ce în ce mai tare de cei doi indivizi ale c ror fe e erau înc învă ţ ă ăluite de întuneric. Ceva mai în fa z ri câteva lumân ri aprinse, la lumina c roraţă ă ă ă putu distinge nişte cutii de carton în dezordine, printre care se vedeau buc i de covor f cute sul şi gr mezi de zdren e.ăţ ă ă ţ254RAYMOND KHOURY

Mintea ei lucra cu febrilitate.

- Vede i c vin copoii, sunt pe urmele mele, zise ea r stit când ajunse înţ ă ă dreptul lor.

- Ce dracu* mai vor ? mârâi unul din ei printre din i.ţF r s -i r spund , Tess îşi v zu de drum, încercândă ă ă ă ă ă

s treac mai departe, când unul o prinse de hain .ă ă ă- Ei, haide, p puş ...ă ăTess se trase aproape instinctiv, încleştându-şi pumnul şi lovindu-1 pe

individ undeva mai sus de ureche. Acesta icni de durere, dându-se câ ivaţ paşi înapoi. Nu se aşteptase la o asemenea reac ie. Cel cu vocea pi igţ ţ ăiată tocmai se preg tea s -şi încerce şi el norocul, dar se opri brusc, b tând înă ă ă retragere, speriat probabil de căut tura încruntat a lui Tess şi de s ge ileă ă ă ţ din ochii ei, care str luceau în lumina difuz .ă ă

Privind tot înainte, Tess gr bi pasul, încercând s se distan eze cât maiă ă ţ mult de cei doi neispr vi i. La un moment dat se trezi alergând cu sufletul laă ţ gur , simă ind c mai are pu in şi se pr buşeşte extenuat , în timp ceţ ă ţ ă ă întunecimea catacombelor nesfârşite p rea c se strânge tot mai mult înă ă jurul ei, sufocând-o.

Ajunse în dreptul unei alte bifurca ii, neştiind înţ cotro s-o apuce. De data asta îns se pare c f cu alegeă ă ă rea potrivit , c ci dup numai câ iva metriă ă ă ţ z ri o alt deschiz tur în perete, un grilaj de fier care se deschise uşoră ă ă ă când îl împinse, şi care d dea c tre alte trepte ce coborau în spiral . Eraă ă ă disperat . Trebuia s urce, nu s tot coboare, dar cu Vance pe urmele ei nuă ă ă prea avea încotro, aşa c se hot rî s rişte înc o dat , în speran a c -i vaă ă ă ă ă ţ ă pierde urma.

La cap tul sc rilor o aştepta un tunel şi mai mare, şi acesta uscat, cuă ă pere ii laterali drep i. Aici era mult mai întuneric, aşa c se v zu nevoit sţ ţ ă ă ă ă înainteze încet, pip ind peretele cu mâna înainte de a face urm torul pas.ă ăULTIMUL TEMPLIER255Reuşise s scape de Vance, c ci nu-i mai auzea nici paă ă şii, nici strig tele înă spate. R sufl uşurat . Minunat! Şi-acum ce urmeaz f St tu un minut înă ă ă ă ă întuneric, debusolat - un minut care îns ei i se p ru o veşnicie - când auziă ă ă deodat un sunet prelung nu foarte departe în spate, ce aducea maiă degrab cu un şuierat decât cu fâ- şâitul şobolanilor sau cu paşii gr bi i aiă ă ţ unui urm ritor. Brusc, avu o str fulgerare. La naiba, sunt la metrou!ă ă

Z ri atunci lumini a pal ce se-nvârtea pe peretele al turat, pe m sură ţ ă ă ă ă ce trenul se apropia scâr âind pe şiţ nele metalice, care dintr-o dat lic riră ă ă iluminate pe fundalul pietrişului negru. Tess o lu atunci la fug disă ă perat ,ă cu ochii a inti i mereu la şina electric , încerţ ţ ă când din r sputeri s se ină ă ţ ă cât mai departe de ea. Trenul de apropia vertiginos, cu bine cunoscutu-i scrâşnet metalic şi şuier sacadat ce f cea pere ii s viă ţ ă breze. Aproape că ajunsese în dreptul ei când, în lumina orbitoare a farurilor, Tess z ri o nişă ă în perete. Se-nghesui în ea rapid. Dac-ar fi întârziat numai o secund , trenulă ar fi spulberat-o cu siguran , la viteza cu care trecea pe lâng ea ca oţă ă s geat aprins . Chircit în nişa strâmt şi curbat , tremurând din toateă ă ă ă ă ă încheieturile şi cu inima gata s -i sparg pieptul, Tess îşi duse mâinile laă ă ochi şi-i închise instinctiv, aşteptând ca dâra luminoas s se sting , să ă ă ă dispar în întunericul de unde venise. Sim ea un curent puternic de aer caldă ţ şi îmbâcsit, în timp ce praful ridicat i se lipea de trupul transpirat. îi

p trundea prin to i porii şi îi sim ea 1* gur gustul mâlos şi am rui. încercă ţ ţ ă ă ă s se împing şi mai mult în cr p tura îngust , lipindu-se cu îndârjire deă ă ă ă ă peretele rece. Şuieratul era pur şi simplu asurzitor, copleşindu-i toate celelalte sim uri. Nu îndr zni s deschid ochii decât atunci când zgomotulţ ă ă ă p ru c se îndep rteaz , şi semiobscuritatea care-o întâmpin o încredină ă ă ă ă ţă c înă256RAYMOND KHOURYsfârşit pericolul trecuse. Exact atunci auzi un scrâşnet prelung şi sonor care-i zgârie timpanele, şi Tess avu o alt str fulgerare. Era zgomotulă ă frânelor ce muşcau din şinele electrice, sco ând scântei la atingereaţ fierbinte, îşi sim ea tâmplele palpitându-i în ritmul b t ilor iniţ ă ă mii şi un sentiment de uşurare o f cu s se relaxeze dintr-o dat , ca şi cum i s-ar fiă ă ă luat o piatr de pe inim .ă ă

Bineîn eles! O sta ie de metrou!ţ ţAdunându-şi pu inul de energie care-i mai r mţ ă ăsese, o porni mai mult

împleticindu-se în direc ia de unde auzise pârâitul ascu it al ro ilor, careţ ţ ţ acum se puseser din nou în mişcare. Curând ieşi la lumin , orbit deă ă ă str lucirea artificial a neoanelor şi cu chiu, cu vai, reuşi în cele din urm să ă ă ă urce pe peron. C l torii care tocmai coborâser din vagoane disp ruseră ă ă ă ă deja care încotro şi-i z ri pe câ iva urcând sc rile c tre ieşire, f r îns ca eiă ţ ă ă ă ă ă s-apuce s-o vad sau f r s-o bage în seam , în cazul în care într-adev r oă ă ă ă ă observaser .ă

Pre de câteva momente, Tess r mase nemişcat pe marginea peronuluiţ ă ă pustiu şi cufundat în t cere, stând pe vine şi sprijinindu-se în mâini. Inima îiă b tea la fel de tare, era obosit şi înc nu-şi revenise dup sperietura cuă ă ă ă trenul. într-un târziu se ridic sfârşit , tremurând înc din toateă ă ă încheieturile. Era ud leoarc şi murdar din cap pân -n picioare, dar nu-iă ă ă ă mai p sa. Se târî c tre sc ri, pe urmele celorlal i c l tori, sim ind cu fiecareă ă ă ţ ă ă ţ treapt ce-o ducea înapoi spre civiliza ie c picioarele sunt gata s i se taie.ă ţ ă ă38

învelit într-o p tur groas şi inând cu amândou mâinile o ceaşcă ă ă ă ţ ă ă mare cu cafea fierbinte, Tess z cea înc tremurând în scaunul din dreaptaă ă al maşinii lui Reilly, care era parcat vizavi de intrarea de metrou de peă strada 103. Din cauza hainelor ude îi era foarte frig, şi de la mijloc în jos nici m car nu-şi mai sim ea trupul, atât era de înghe at . Nu c în rest s-ar fiă ţ ţ ă ă sim it mai bine.ţ

Reilly se oferise s-o duc la spital sau acas , dar Tess îl asigurase c nuă ă ă e r nit şi-1 rugase s-o lase s -i povesă ă ă teasc totul cât mai repede.ă

Privind prin geamul fumuriu echipele de poli işti care încercuiserţ ă intrarea şi coborau ordonat c tre sta ie, începu s -i povesteasc despreă ţ ă ă întâlnirea cu Vance. îi spuse mai întâi despre Clive, cum G^f tuise el s^-1ă consulte pe profesorul Williams, pe urm despre cum îl cuă noscuse pe Vance, cu mul i ani în urm , în Turcia, ajungând în cele din urm la celeţ ă ă întâmplate în cimitir, unde se dusese s -1 caute în speran a c-o va ajuta să ţ ă găseasc r spunsuri la întreb rile legate de jaful de la muă ă ă zeu. îi relat apoiă pe scurt ce-i povestise Vance la mormântul so iei şi fiicei sale, despre ce liţ se întâmplase258

RAYMOND KHOURYşi despre faptul c profesorul îl considera vinovat pe preotul paroh,ă neuitând s adauge c Vance îi m rturiă ă ă sise atunci c inten ioneaz să ţ ă ă „îndrepte lucrurile", fapt ce p ru s -1 intereseze foarte mult pe Reilly. Seă ă ar t imediat intrigat şi curios s afle mai multe, aşa c Tess continu cuă ă ă ă ă povestea b trânului templier şi a c lug ruă ă ă lui care înc run ise dup ce-iă ţ ă oferise ultima împ rt şaă ă nie, exact aşa cum o auzise de la Vance, spunându-i apoi despre nepl cuta întors tur pe care o luaser lucrurile dup aceea,ă ă ă ă ă şi anume cum o imobilizase cu taserul, cum se trezise prizonier în pivni aă ţ lui sordid , cum Vance împuşcase apoi pe cineva care se pare c îiă ă descoperise ascunz toarea şi cum reuşise ea în cele din urm s scape dină ă ă bunc rul umed şi-ntunecos.ă

Pe m sur ce povestea rev zu cu ochii min ii tuneluă ă ă ţ rile îngrozitoare, închipuindu-şi-le acum pline de forfota echipajelor de poli ie careţ începuser deja c ut rile, mişunând prin labirintul subteran în c utarea luiă ă ă ă Vance, care probabil c disp ruse de mult în vreo v g un . Fu str b tută ă ă ă ă ă ă ă deodat de un fior rece ca ghea a la amintiă ţ rea canalelor umede şi reci, cu mâzga şi mirosul lor infect. Pentru nimic în lume n-ar fi vrut s mai treacă ă prin aşa ceva şi spera din toat inima c nu va fi nevoie s se întoarcă ă ă ă acolo. Nu mai fusese niciodat aşa de speriat , cel pu in de la incidentul deă ă ţ la muzeu, de la care nu trecuse nici m car o s pt mân . Parc era un f cut.ă ă ă ă ă ă Nu în elegea de ce tocmai ea trebuia s le ia pe toate la rând.ţ ă

Când în sfârşit termin ce avea de povestit şi se înă toarse c tre Reilly,ă acesta cl tina din cap.ă

- Ce-i ? îl întreb ea nedumerit .ă ăîn loc s -i r spund , el o privi mai departe la fel de t cut.ă ă ă ă- De ce te ui i aşa la mine ? insist ea.ţ ă- M uit fiindc mi se pare c-ai înnebunit de tot.ă ă

ULTIMUL TEMPLIER259

- Poftim ? De ce ? se înfurie ea v zându-i reac ia.ă ţ- Z u aşa, Tess! Ce-a fost în capul t u când te-ai apucat s faci cercet riă ă ă ă

de una singur , s cau i dovezi şi indicii f r s ceri ajutorul nim nui ? Laă ă ţ ă ă ă ă urma urmei, nici n-ar fi trebuit s te bagi. Nu e de competen a ta şi gata. Eă ţ treaba mea s alerg dup suspec i.ă ă ţ

- Ce, i-e team c-o s v p tez reputa ia ? Asta e ? riţ ă ă ă ă ţ post ea zâmbind.ă Hai, recunoaşte c de-asta i-e team !ă ţ ă

îns lui Reilly nu-i ardea de glume.ă- Tess, eu vorbesc foarte serios. Puteai s p eşti cine ştie ce. Putea să ăţ ă

te r neasc , sau, Doamne fereşte, chiar s te omoare. Tu chiar nu în elegi ?ă ă ă ţ Sunt oameni care au murit din cauza asta, f r s aib niciun fel de vin . Eă ă ă ă ă clar c nu-i de glumit cu omul sta.ă ă

Tess se încrunt .ă- De parc eu ştiam c -i nebun! se ap r ea supă ă ă ă ărat . Eu m-am dus s -1ă ă

caut crezând c e un simplu proă fesor de istorie, şi ideea mea era s avem oă discu ie amabil undeva, la o cafea. Nu m aşteptam s m -ntâmpine cuţ ă ă ă ă pistolul la al lui, cu... Se opri, c ci nu-şi putea aduce aminte cum seă ă numea.

- Cu taserul.

- M rog, cu taserul, relu ea. De unde era s b nuă ă ă ă iesc c-o s mă ă electrocuteze şi pe urm o s m bage în maşin şi o s m închid înă ă ă ă ă ă ă pivni a aia plin de şoboţ ă lani şi conducte de canalizare ? Doar e profesor de istorie, profesor universitar! Se presupune c genul sta de oameni suntă ă amabili şi maniera i, şi ^L mediteaz în liţ ă nişte fumând trabuc, nu...

- Nebuni de legat ? termin Reilly fraza în locul ei.ăTess nu r spunse, îns îşi întoarse privirea c treă ă ă

geam, încruntat . Nici acum, dup toate cele întâmplate, termenul deă ă „nebun" sau „psihopat" nu i se p rea cel mai potrivit pentru a-1 descrie peă Vance.260RAYMOND KHOURY

-Nu ştiu sigur dac şi-a pierdut min ile de tot, îns nici s n tos la cap nuă ţ ă ă ă e, asta-i clar.

Zicând acestea o cuprinse dintr-o dat un fel de compasiune pentruă profesorul Williams, sentiment pe care chiar nu se aşteptase s -1 aib faă ă ţă de el dup toate cele întâmplate.ă

Confuz , se trezi apoi spunând aproape f r s -şi dea seama:ă ă ă ă- Are nevoie de ajutor.Reilly o fix cu privirea, r mânând t cut câteva moă ă ă mente.- în ordine. Va trebui s dai o declara ie complet mai încolo, dup ce- iă ţ ă ă ţ

mai revii, îns deocamdat vreau s fiu sigur c descoperim unde te-a dus.ă ă ă ă Nu- i aminţ teşti nimic legat de pivni a aia, cam pe unde era ?ţ

-Nu, i-am mai spus. Când mi-am revenit eram deja în maşin , dar mţ ă ă legase la ochi, aşa c n-am v zut niă ă mic, iar când am sc pat... nici nu maiă ştiu pe unde-am apucat-o. Am luat-o la întâmplare prin labirintul de tuneluri întunecoase şi am bâjbâit pân când am ajuns în sta ia de metrou. Dar câtă ţ de departe poate fi, totuşi ? Doar am mers pe jos pân la sta ie.ă ţ

- Dac-ar fi s apreciezi distan a, cam câte str zi crezi c-ai mers, m cară ţ ă ă cu aproxima ie ?ţ

- P i ştiu şi eu Vreo cinci...ă- Bine. Atunci o s ne uit m pe hart s vedem dac g sim temni a asta,ă ă ă ă ă ă ţ

zise Reilly încrez tor, preg - tindu-se s ias din maşin , când Tess îl prinseă ă ă ă ă de mân şi-1 opri.ă

- Ar mai fi ceva. Ceva ce nu i-am spus.ţ- De ce oare nu m mir asta deloc ? o tachin el dojenitor. Ia s-auzimă ă ă

despre ce-i vorba.Tess îşi deschise geanta şi scoase hârtiile pe care le luase de pe biroul

lui Vance. Le desf cu pe fiecare înăULTIMUL TEMPLIER261parte, îndreptându-le col urile, astfel încât Reilly s le poat studia. Şi ea leţ ă ă vedea tot acum pentru prima dat mai clar, c ci în întunecimea pivni ei nuă ă ţ putuse desluşi mare lucru. La lumina zilei, documentele - vechi pergamente - îi p rur foarte frumoase, în ciuda faptului c nu aveau niciun fel deă ă ă ilustra ii. Erau îns legate într-un mod ingenios, deşi totodat foarte simplu,ţ ă ă cu marginile lipite una de cealalt astfel încât literele vechi caligrafiate cuă m iestrie şi talent de scrib curgeau nestină gherite de pe-o pagin pe alta,ă f r niciun fel de spa ii între cuvinte sau alineate.ă ă ţ

Reilly privi în t cere înscrisurile, dup care se înă ă toarse c tre Tess, careă zâmbea mul umit , zâmbet ce-i lumina fa a mânjit de mizeria din tuneluri.ţ ă ţ ă

- De la Vance le-am luat. Sunt manuscrise ale templierilor din Languedoc. Partea interesant e îns alta. Par a fi în latin , îns dup câte-mi dauă ă ă ă ă seama n-au niciun sens. Sunt cifrate. De-asta are nevoie de codificator, să le descifreze, pentru c hârtiile astea sunt cheia întreă gii poveşti.

- Da, dar gândeşte-te c paginile astea sunt inutile f r codificator, seă ă ă posomori Reilly.

-Aşa e, îns pe de alt parte nici codificatorul n-are nicio valoare f ră ă ă ă documentele astea, nu ? zise ea satisf cut , cu o sclipire trec toare în ochi-ă ă ăi obosi i.ţ

Sim ea c -şi va aduce mereu aminte cu pl cere de momentul sta,ţ ă ă ă v zându-1 pe Reilly n uc şi mut în aceă ă laşi timp. Ştia c şi el e la fel deă încântat şi de entuziasmat de descoperire ca şi ea, şi mai ştia c probabil seă ab ine cu greu s -şi ascund exaltarea, c ci ultimul luţ ă ă ă cru pe care-ar fi vrut s -1 fac era s dea ap la moar necuget rii ei. Astfel c în loc s -şiă ă ă ă ă ă ă ă manifeste deschis bucuria, Reilly o fix cu privirea câteva secunde lungi,ă dup care coborî gr bit din maşin şi-1 chem pe unulă ă ă ă262RAYMOND KHOURYdintre agen ii de afar , pe care-1 rug s-aduc urgent pe cineva care sţ ă ă ă ă fotografieze documentele. Dup numai câteva secunde un alt agent îşi f cuă ă apari ia cu un apaţ rat pe fotografiat atârnat de gât, c ruia Reilly îi înmână ă cu grij hârtiile.ă

Prin parbriz, Tess urm rea mişc rile domoale cu care fotograful aşeză ă ă pergamentele pe capot , desf cându-le foaie cu foaie, dup care se apucă ă ă ă de treab . îl c ut apoi din priviri pe Reilly, care inea în mân o mic sta ieă ă ă ţ ă ă ţ de emisie-recep ie, fiind informat probabil de evolu ia cţ ţ ăut rilor din tunel.ă Era ceva atr g tor în promptitudinea şi siguran a cu care îşi f cea meseria.ă ă ţ ă P rea într-adev r un tip tenace. Urm rindu-1 cum vorbeşte scurt şi r spiă ă ă ă cat prin sta ia radio, îi surprinse privirea îndreptat c tre ea şi i se p ru cţ ă ă ă ă întrez reşte urma unui zâmbet.ă

- Trebuie s m duc şi eu, îmi pare r u, îi spuse dup ce termină ă ă ă ă discu ia. Se pare c i-au g sit pe „amicii" t i.ţ ă ă ă

- Şi Vance ?- înc n-au dat de el, îi spuse cu ochii pleca i, v dit nemul umit. O s rogă ţ ă ţ ă

pe cineva s te duc acas .ă ă ă- Nu-i nicio grab , îi zise ea, ceea ce era de fapt o minciun . De-abiaă ă

aştepta s scape de hainele ude şi murdare şi s stea sub duş câteva ore,ă ă dar nu înainte ca fotograful s termine ce avea de f cut, pentru c vroia să ă ă ă ia documentele acas cu orice pre şi s le studieze în linişte, încercând să ţ ă ă descopere marele secret care declanşase toat nebunia.ă

Reilly se îndep rt , l sând-o singur în maşin . îl urm ri cu privireaă ă ă ă ă ă schimbând câteva vorbe cu ceilal i agen i, dup care se-ndreptar cu to iiţ ţ ă ă ţ c tre intrarea la metrou.ă

Sunetul brusc al mobilului îi întrerupse şirul gândurilor şi, privind ecranul, v zu num rul de acas .ă ă ăULTIMUL TEMPLIER263

-Alo, Tess drag , eu sunt, auzi vocea lui Eileen.ă- Da, mam . Iart -m , ştiu c-ar fi trebuit s te sun.ă ă ă ă-S m suni ? De ce ? S-a întâmplat ceva ?ă ăTess r sufl uşurat . N-avea niciun rost s-o mai înă ă ă grijoreze şi cu asta.

Probabil c nici agen ii FBI care-o c utaser acas ca s afle unde e nu-iă ţ ă ă ă ă spuseser nimic, ca sa n-o alarmeze.ă

-Nu, ce s se întâmple ? Ce vroiai s -mi spui ?ă ă- A, nimic important. Vroiam doar s ştiu cam pe la cât ajungi, pentru că ă

prietenul t u e deja aici.ăTess sim i cum o trece un fior rece pe şira spin rii.ţ ă- Prietenul meu ?-E un b rbat încânt tor, drag , zise mama ei vesel . Uite, i-1 dau acumă ă ă ă ţ

la telefon, po i s vorbeşti cu el. Şi te rog s nu întârzii prea mult, pentru cţ ă ă ă l-am invitat s r mân la cin .ă ă ă ă

Tess auzi un fâşâit, generat probabil de receptorul care trecea din mâinile mamei sale într-ale prietenului ei necunoscut, dup care o voceă familiar îi zgârie timpanele:ă

-Tess, drag ! Bill la telefon. Bill Vance.ă39

Tess sim i cum îi înghea sângele în vene şi cum i se pune în gât un nodţ ţă de m rimea unui pumn. Era la ea acas , nenorocitul, în propria ei cas , cuă ă ă mama şi cu... Kim ?!

Instinctiv, se întoarse cu spatele la geam şi lipi telefonul mai strâns de ureche.

- Ce dracu* cau i...ţ- Am crezut c ai ajuns deja acas , o întrerupse el calm. Sper c n-amă ă ă

în eles eu greşit, nu ? în mesaj spuţ neai c e ceva urgent.ăMesaj ? Ce mesaj ? Tess scotoci prin cotloanele memoriei, dar degeaba.

Nu ştia la ce se refer . E la mine acas şi-i arde de joac . O cuprinse o furieă ă ă f r margini.ă ă

-Dac te-atingi de ele, jur c ...ă ă-A, nu, nu. Fii liniştit , nu-i nicio problem . Necaă ă zul e c nu pot sta preaă

mult, din p cate. Oricât de tenă tant ar suna invita ia fermec toarei taleă ţ ă mame de a r mâne la cin , mi-e team c nu pot, fiindc trebuie s mă ă ă ă ă ă ă întorc în Connecticut. Ziceai c ai ceva s -mi ar i.ă ă ăţ

Normal! Documentele! Le vrea înapoi! Atunci în eţ lese uşurat c n-aveaă ă de gând s le fac niciun r u mameiă ă ăULTIMUL TEMPLIER265sau fiicei ei. Se d duse drept un prieten şi se purta ca atarfc, astfel încâtă mama ei s nu-şi dea seama c e ceva în neregul . Foarte bine. S l s mă ă ă ă ă ă lucrurile aşa cum sunt.

- Alo, Tess, mai eşti pe fir ? întreb el senin, f r ca vocea s -i tr dezeă ă ă ă ă nicio urm de îngrijorare.ă

- Da. Aşadar vrei s - i aduc documentele, nu ?ă ţ- Da, ar fi grozav. Sigur.îi trecu prin minte imaginea portofelului ei z când pe jos, printre hârtiileă

din pivni , şi se blestem în gând c nu 1-a luat atunci când a avut ocazia.ţă ă ă Privi impacientat pe geam, dar nu-1 z ri decât pe fotograf, înc ocuă ă ă pat cu

pozele lui. Cu inima strâns îi întoarse spatele, apropiindu-şi fa a deă ţ sp tarul lat al scaunului, şi bâigui:ă

- Vin imediat. Te rog s nu le faci...ă- Sigur c nu, nicio problem , o întrerupse el. Aşa r mâne atunci. Teă ă ă

aştept. Mai vine şi altcineva ?- Nu, r spunse Tess încruntat .ă ă- Atunci e perfect, zise Vance, dup care t cu subit, l sând-o cu sufletulă ă ă

la gur , neştiind ce mai pune la cale. între timp eu o s mai stau de vorbă ă ă cu fiica şi cu mama ta, s ne cunoaştem mai bine. Kim e o feti de-aă ţă dreptul încânt toare.ă

Aha, deci era şi ea acas . Tic losul naibii, şi-a pieră ă dut fiica şi acum o amenin pe a mea!ţă

- O s vin singur , stai liniştit, îl asigur Tess hot rât .ă ă ă ă ă- Bine, bine. Numai s nu întârzii prea mult.ăAuzi declicul telefonului când la cel lalt cap tă ă

Vance puse receptorul în furc , îns mai r mase câteva clipe cu mobilulă ă ă lipit ue ureche, rememorând în minte conversa ia iar şi iar, încercând sţ ă evalueze situa ia cât mai obiectiv cu putin .ţ ţă

Avea de luat o decizie extrem de important . S -i spun lui Reilly sau nu?ă ă Asta era întrebarea care nu-i d dea pace deloc, deşi ştia dinainte care eă r spunsul.ă266RAYMOND KHOURYBineîn eles c-ar fi trebuit s -i spun . Oricine ştia asta, dac nu deţ ă ă ă altundeva, m car din emisiunile de la TV, care te înv au c , indiferent deă ăţ ă ce spune sau face un r pitor, trebuie întotdeauna s chemi poli ia. Dar unaă ă ţ erau programele TV şi cu totul alta via a de zi cu zi. De data asta era vorbaţ de propria-i familie, de mama şi fiica ei, a c ror via era acum în mâinileă ţă unui dezaxat. Oricât de mult ar fi tentat-o s -i spun lui Reilly, riscul uneiă ă posibile r stură n ri de situa ie o f cu s renun e la idee. N-ar fi vrut s le ştieă ţ ă ă ţ ă nici pe mama ei, şi cu-atât mai pu in pe Kim, ostatice la cheremul unuia caţ Vance, care o luase razna.

încercând s -şi p streze cump tul, îşi tot repeta c Vance nu le va faceă ă ă ă niciun r u. Doar nici ei nu-i f cuse nimic, nu ? Şi oricum, dup aceea p ruseă ă ă ă c -şi regret sincer fapta. Acum îns nu mai era deloc acelaşi lucru, c ci înă ă ă ă clipa în care disp ruse cu documentele reuşise s -1 scoat din s rite,ă ă ă ă lipsindu-1 de mijlocul esen ial prin care şi-ar fi dus misiunea la îndeplinire. îiţ furase documentele pentru care - aşa cum spusese şi Reilly - muriseră atâ ia oameni nevinova i.ţ ţ

Nu, nu vroia s rişte. Categoric nu. Cel pu in nu atât timp cât cei dragiă ţ erau înc în primejdie.ă

Se uit la fotograf, care între timp îşi terminase treaă ba. Cu telefonul încă lipit de ureche, deschise uşa şi ieşi.

- Da, da, zise cu voce tare, chipurile vorbind cu cineva la telefon. Da, tocmai a terminat cu pozele. îi zâmbi omului larg, dându-i de în eles cţ ă despre el e vorba. Da, sigur, cum s nu, continu ea dialogul imaă ă ginar. Nicio problem , o s le aduc imediat. Mergi tu înainte şi preg teşteă ă ă echipamentul.

închizând clapeta cu un pocnet scurt, îl întreb :ă

- Eşti sigur c-or s ias bine ?ă ă- Da. Cel pu in aşa sper, c doar pentru asta sunt pl tit, îi r spunse elţ ă ă ă

amuzat, uşor mirat de întrebarea ei.ULTIMUL TEMPLIER267

Tess strânse documentele şi b rbatul se îndep rt f r s mai zică ă ă ă ă ă ă nimic.

- Trebuie s le duc de urgen la laborator, pentru mai multe analize, îiă ţă explic ea, sperând c referirea la laborator o f cu s par mai credibil .ă ă ă ă ă ă întotdeauna în cazuri importante ca acesta trebuia s fie vorba şi de ună laborator, sau m car de ceva analize sofisticate. Privi apoi direct c treă ă aparatul de la gâtul b rbatului, ad uă ă gând: Reilly a zis c trebuie developateă cât mai repede. .Po i s te ocupi de asta ?ţ ă

- Sigur c pot, mai ales c -s digitale, r spunse el încurcat.ă ă ăTess zâmbi for at, încercând s -şi ascund stânjeţ ă ă neala, şi porni înapoi

c tre maşin cu un mers hot rât şi ap sat, atât cât putea, rezistând cuă ă ă ă greu tenta iei de a o lua la fug . Odat ajuns în dreptul uşii şoferului, z riţ ă ă ă ă cheia în contact, unde Reilly probabil c o uitase. F r s par gr bit ,ă ă ă ă ă ă ă deschise portiera şi se urc la volan, dup care apuc cheia hot rât întreă ă ă ă ă degete şi-o învârti în contact, pornind motorul.

Arunc o privire fugar c tre fe ele celor r maşi la fa a locului, sperândă ă ă ţ ă ţ s nu-1 z reasc pe Reilly printre ei. Din fericire nici el şi nici partenerul s uă ă ă ă nu erau în zon . Trase de volan şi ieşi din locul imens de parcareă- aproape cât pentru dou maşini de m rime normală ă ă- trecând încet pe lâng celelalte vehicule ale poli iei şi rulând înainte,ă ţ aruncând zâmbete for ate în stânga şi-n dreapta c tre cei câ iva poli iştiţ ă ţ ţ care o ghidau serioşi şi cu gesturi ample, spetind din toat inima ca spaimaă ce-i zvârcolea m runtaiele s nu i se citeasc pe fa .ă ă ă ţă

Odat ieşit în trafic, ap s accelera ia pân -n poă ă ă ă ţ ă dea, aruncând la r stimpuri scurte priviri disperate în oglinda retrovizoare, rulând cu viteză ă maxim c tre Westchester.ă ă40

învârtind gr bit de volan ca s parcheze maşina pe aleea din fa a casei,ă ă ă ţ Tess estim greşit unghiul şi intr cu roata direct în trotuar, smucind-oă ă s n tos înainte s frâă ă ă neze brusc, f când cauciucurile s scâr âie ascu it peă ă ţ ţ asfalt.

îşi ridic încet piciorul amor it de pe frân , privin- du-şi mâinile încleştateă ţ ă pe volan, care-acum îi tremurau necontrolat. Respira cu greu şi din ce în ce mai sacadat, ca şi cum era pe punctul s se sufoce. Trase adânc aer înă piept, încercând s -şi vin în fire. Trebuia s -şi p streze calmul. Haide,ă ă ă ă Tess, f un efort şi ine- i firea, se îm- b rb t ea. Dac reuşea s r mână ţ ţ ă ă ă ă ă ă ă calm , atunci poate c ea şi Vance vor ajunge la o în elegere care s -iă ă ţ ă avantajeze pe amândoi.

Când coborî în sfârşit din maşin o n p dir îndoă ă ă ă ielile. F cuse oare bineă c nu-i spusese lui Reilly? Acum îi p rea r u. Poate c el ar fi ştiut ce-i deă ă ă ă f cut şi ar fi putut chema... Ce? O echip S\^AT, cu agen i dând târcoaleă ă ţ casei înarma i pân -n din i şi cu cagule pe cap era ultimul lucru de careţ ă ţ avea nevoie! Parc -i şi auă zea urlând în megafoane: „Ieşi afar cu mâinileă sus! ine- i mâinile la vedere!", dup care-ar fi urmat bineŢ ţ ă

ULTIMUL TEMPLIER269cunoscutele şi interminabilele negocieri în vederea eliber rii ostaticilor,ă încheiate inevitabil printr-o descindere în for care, chiar şi pl nuit în celţă ă ă mai mic detaliu, presupunea totuşi anumite riscuri deloc neglijabile. încercă s nu se mai gândeasc la asta, dându-şi seama c are o imagina ie multă ă ă ţ prea bogat , concentrându-se în schimb pe ceea ce se întâmpla în jurul ei.ă Poate c pân la urm luase decizia cea bun .ă ă ă ă

Oricum, era prea târziu s mai fac altceva, din moă ă ment ce se afla deja în fa a uşii.ţ

Se apropie de intrare cu paşi şov ielnici, ezitând iar. Probabil c şi Vanceă ă st tuse în exact acelaşi loc înainte s sune la sonerie. Parc vedea aieveaă ă ă cum se întâmplase totul: Vance se postase în fa a uşii şi sunase relaxat, iarţ în momentul în care Eileen venise s -i deschid , ştiuse exact ce trebuie s -iă ă ă spun . îi vorbise desigur despre Tess ca şi când ar fi fost vechi cunoştin e,ă ţ strecurase probabil ca din întâmplare şi câteva cuvinte despre Oliver Chaykin, aşa încât s-o conving c e un vechi prieten al familiei, ba poateă ă chiar s-o fac s -1 plac , cu farmecul şi jovialitatea lui.ă ă ă

Ar fi dat orice s -i fi spus şi lui Reilly!ăCuprins de regrete tardive, b g cheia în broasc şi deschise uşa,ă ă ă ă

îndreptându-se direct c tre living, unde v zu o scen suprarealist : Vanceă ă ă ă st tea lâng mama ei pe sofa, discutând cât se poate de degajat şi deă ă amabil, sorbind cu poft dintr-o ceaşc de cafea. Din camera lui Kim, de laă ă etaj, se auzea muzic .ă

Eileen r mase c^gura c scat când o v zu în ce hal e. S ri imediat caă ă ă ă ă arsa de pe canapea, venindu-i îngrijorat în întâmpinare.ă

-Doamne, Dumnezeule, Tess! Ce-ai p it ?ăţ- Eşti teaf r ? o întreb şi Vance cu o voce îngrijoă ă ă rat , ridicându-se laă

rându-i.270RAYMOND KHOURY

Ce tupeu, incredibil are omul asta!Tess îi întoarse o privire rece, fulger toare, înceră când din r sputeri s -şiă ă

controleze furia, singurul sentiment care o domina acum, uitând de spaima care o cuprinsese cu câteva clipe înainte.

- Sunt bine, n-am nimic, r spunse ea cu un zâmbet for at. S-a spart oă ţ conduct de canalizare exact pe straă da de la birou, de fapt chiar vizavi, şi când am ieşit în strad am avut ghinionul s m aflu în dreptul unei b l iă ă ă ă ţ când a trecut un camion în vitez , şi... m rog, e o poveste lung , nu vreauă ă ă s v plictisesc.ă ă

Eileen o apuc de mâna rece ca ghea a.ă ţ- Draga mea, trebuie s te schimbi imediat, altfel o s r ceşti, spuse eaă ă ă

grijulie, dup care se întoarse c tre Vance, ad ugând: Bill, sper c nu teă ă ă ă deranjeaz dac te l s m singur câteva minute.ă ă ă ă

Tess îl fix cu privirea, dar el nu f cea decât s stea neă ă ă mişcat în picioare lâng canapea, zâmbindu-le cald şi pre- f cându-se cel pu in la fel deă ă ţ îngrijorat de soarta lui Tess.

- De fapt eu ar trebui s plec, mi-e team c e cam târziu, zise el privindă ă ă adânc în ochii ei. Tess, dac vrei s -mi dai acum hârtiile alea şi s vorbimă ă ă

mai încolo ar fi perfect, c oricum m gr besc. De altfel, sunt sigur c -nă ă ă ă seara asta numai de discu ii n-ai chef, ca s nu mai vorbim de-un musafirţ ă nepoftit!

Tess nu spuse nimic, f r îns s -1 sl beasc din ochi. T cerea care seă ă ă ă ă ă ă l sase între ei devenea ap s toare şi jenant . La mijloc, Eileen se uita cândă ă ă ă la unul, când la cel lalt, f r s în eleag ce se petrece. Deşi nu se uita laă ă ă ă ţ ă ea, Tess sim i dup felul în care mama ei o privea c -şi d dea şi ea seamaţ ă ă ă c e ceva în neregul , aşa c -şi reveni repede, zâmbind larg c tre Vance.ă ă ă ă

- Sigur. Le am chiar aici, îi zise, sco ând din geant manuscrisele, pe careţ ă apoi i le întinse. El se aplec şi leăULTIMUL TEMPLIER271prinse de cap tul opus, astfel încât pre de câteva seă ţ cunde amândoi inurţ ă documentele strâns între degete, unul de-o parte, altul de cealalt .ă

-Mersi. O s m-apuc de lucru cât de repede pot.ăTess schi un nou zâmbet for at.ţă ţ- E foarte bine.Vance se întoarse atunci c tre Eileen, luându-i mâna într-a lui şiă

strângându-i-o afectuos.-A fost o pl cere s v cunosc, îi zise curtenitor.ă ă ăEileen îşi l s mâna moale într-a lui şi roşi flatat laă ă ă

auzul complimentului, în timp ce Tess r sufl uşurat în sinea ei c-o vaă ă ă putea scuti de crudul adev r. Hot rî ca, deocamdat cel pu in, s nu-iă ă ă ţ ă spun nimic despre ce fel de om era Vance cu adev rat.ă ă

întorcându-se spre el, observ c o studia cu aten ie, dar nu-i putu ghiciă ă ţ gândurile.

-Trebuie s plec, zise el gr bit, plecându-şi capul în direc ia lui Tess. încă ă ţ ă o dat , mul umesc.ă ţ

- Pentru pu in, îi r spunse ea.ţ ăF cu câ iva paşi înspre uş , unde se opri brusc şi se-ntoarse iar c tre ea.ă ţ ă ă- Pe curând, Tess, mai spuse el, dup care deschise uşa şi ieşi.ăTess ieşi dup el, tr gând uşa în urma ei şi petrecân- du-1 cu privirea dină ă

prag. Nu dup mult timp veni lâng ea şi Eileen.ă ă- Ce b rbat dr gu ! îi zise ea încântat . De ce nu mi l-ai prezentat până ă ţ ă ă

acum ? Am în eles c a lucrat cu Oliver.ţ ă ^-Hai în untru, mam , îi ceru Tess cu o voce şopă ă tit , neg sind altcevaă ă

mai bun s -i spun .ă ăînchise uşa cu grij în urma ei, încuind-o cu mâini la fel de tremur toareă ă

ca atunci când intrase.41

Tess se privi în oglinda lung din baie. Nu-şi amintea s mai fi fostă ă vreodat atât de n cl it şi de plin de noroi şi atât de alb la fa , ca oă ă ă ă ă ă ţă foaie de hârtie. Deşi îşi sim ea picioarele înc moi şi la r stimpuri o maiţ ă ă s getau sub forma unor junghiuri scurte ce-i traversau gambele şi coapsele,ă rezist tenta iei de a se aşeza. Ştia c dac ar fi f cut-o dup toate celeă ţ ă ă ă ă întâmplate în decursul zilei, probabil c nu s-ar mai fi ridiă cat pentru o bună bucat de timp. Mai ştia şi c ziua înc nu s-a încheiat, c ci Reilly aflaseă ă ă ă între timp ce se întâmplase în lipsa lui şi acum era în drum spre ea. O sunase nu mult dup plecarea lui Vance şi-i spusese c ajunge cât deă ă

repede poate. Deşi la telefon îi vorbise destul de calm, Tess ştia c e furiosă pe ea, şi într-un fel îl în elegea. Ştia c va trebui s -i explice şi s -1 fac s -iţ ă ă ă ă ă în eleag decizia.ţ ă

Alte explica ii, alte declara ii. Parc nu se mai terţ ţ ă mina niciodat !ăDe data asta îns va fi ceva mai greu, c ci va trebui s -i explice lui Reillyă ă ă

de ce n-a avut destul încredere în el încât s -1 sune şi s -i cear ajutorul.ă ă ă ăULTIMUL TEMPLIER273

Se mai uit înc o dat la imaginea ei în oglind ; parc se uita laă ă ă ă ă altcineva, la o str in . Femeia hot rât şi plin de via cu bucle auriiă ă ă ă ă ţă disp ruse şi-n locul ei nu mai r m sese decât o epav palid şi ştears ,ă ă ă ă ă ă d râmat nu numai fizic, dar şi psihic. Mintea începu s -i fie aseă ă ă diat de totă felul de gânduri negre şi de îndoieli şi se învinov ea pentru pericolul laăţ care le expusese pe mama ei şi pe Kim.

Nu e o joac ', Tessf Trebuie s încetezi jocul sta ă ă ă ude-a şoarecele şi pisica, acum, cât mai repede!

începu s se dezbrace de hainele ude şi mizerabile, sim ind c-o podidescă ţ lacrimile. Se ab inuse cu greu s plâng când se dusese la Kim în camer şiţ ă ă ă o îmbr iăţ şase, dup ce plecase Vance. La fel de greu îi venise s -şi in înă ă ţ ă frâu râsul nervos care o umflase când Kim o împinsese cât colo, bomb nind: „Ah, mam ! De ce pu i aşa ? Du-te şi f imediat un duş." Nuă ă ţ ă plânsese nici atunci când vorbise cu Reilly la telefon, având grij nu numaiă ca vocea s n-o tr deze, ci şi ca mama ei şi Kim s n-o aud . Dac seă ă ă ă ă gândea bine, nici nu-şi aducea aminte de ultima oar când d duse frâu liberă ă lacrimilor îns un lucru era sigur: acum sim ea nevoia s plâng , şi nu maiă ţ ă ă avea nici motive şi nici puterea s lupte cu lacrimile. Se sim ea maiă ţ deprimat ca niciodat , tremurând necontrolat nu numai din pricinaă ă spaimei prin care trecuse, ci mai ales a gândurilor negre pe care şi le tot f cea, chinuindu-se cu tot felul de închipuiri despre ce-ar fi putut s seă ă întâmple în cel mai r u caz.ă

Profit de timpul petreqj t sub duşul fierbinte nu doar ca s cure eă ţ ă ţ mâzga şi mirosul fetid de pe trupu-i obosit, ci şi ca s se gândeasc bine ce-ă ăi de f cut în continuare şi s ia anumite decizii. Una dintre ele le privea peă ă Eileen şi pe Kim, fa de care se sim eaţă ţ274RAYMOND KHOURYdatoare. Trebuia s aib grij de ele, oferindu-le mai mult siguran .ă ă ă ă ţă

Mult mai mult .ăîi veni brusc o idee, aşa c -şi trase în grab pe ea un halat şi se duse înă ă

buc t rie cu p rul înc şiroindu-i de ap .ă ă ă ă ă- M-am tot gândit la ce-am vorbit despre planurile pentru vacan a deţ

var , îi zise ea lui Eileen, pe care o g si treb luind prin buc t rie. Ziceam să ă ă ă ă ă ne ducem la m tuşa Hazel.ă

Sora mamei ei locuia singur la o ferm nu foarte mare undeva lângă ă ă Prescott, Arizona, având drept companie câteva zeci de animale de tot felul.

- Deci, ce zici ? insist Tess. Cred c-ar fi dr gu dac ne-am duce în vizită ă ţ ă ă chiar acum, de Paşte. Cred c s-ar bucura.ă

- Tess, ce se întâmpl ? bufni mama ei. E ceva ce nu-mi spui, nu-i aşa ?ă

- Mam , nu se întâmpl nimic, calmeaz -te, o min i Tess, în timp ce-nă ă ă ţ mintea ei r sunar din nou împuşcă ă ătura aceea misterioas şi geam tul deă ă durere al necunoscutului care descoperise vizuina lui Vance.

- Dar..., începu iar Eileen, f r s poat s -şi duc ideea la cap t, c ciă ă ă ă ă ă ă ă Tess o întrerupse iar:

- Cu to ii avem nevoie de o pauz . Dac vrei, o s vin şi eu cu voi, e bineţ ă ă ă aşa ? O s dureze vreo dou -trei zile pân s -mi pot aranja programul şi s -ă ă ă ă ămi amân întâlnirile, ca s nu fie probleme la birou, şi pe urm vin şi eu. Dară ă vreau ca tu şi Kim s pleca i mâine.ă ţ

- Mâine ?- Da, nu v d de ce nu. Tu oricum ardeai de ner bă ă dare s pleci, iar Kimă

poate s -şi înceap vacan a de Paşte mai devreme, n-are nimic. M ocupă ă ţ ă eu de bileteleULTIMUL TEMPLIER275de avion şi de tot, e mult mai bine aşa, c aşa sc p m de aglomera iaă ă ă ţ infernal de s rb tori.ă ă ă

- Tess, începu iar maic -sa, de data asta pe un ton hot rât şi uşoră ă exasperat, tr gând adânc aer în piept. Ce-i cu toate astea ? Ce- i veni aşa,ă ţ deodat ?ă

Tess îi zâmbi nervos, încercând s-o linişteasc , promi ându-şi c maiă ţ ă încolo îi va spune totul şi-i va cere iertare c-o min ise cu aşa o nonşalan .ţ ţă

- Nu mi-a venit nimic, mam . E doar o chestie la care in, şi e importantă ţ pentru mine, mai spuse ea încet.

Eileen se apropie şi-o fix cu privirea. îsi cunoştea fiica mai bine caă oricine, şi-ntotdeauna îşi d dea seama dup fa a ei dac s-a-ntâmplat ceva,ă ă ţ ă aşa cum şi acum, privind-o, ştia c nu se înşeal .ă ă

- Tess drag , ce se petrece ? Eşti în pericol ? R s- punde-mi sincer,ă ă atâta- i cer.ţ

Nu se mai putea ascunde, cel pu in nu dup o astfel de întrebare.ţ ă- Nu cred, r spunse. îns ceea ce ştiu sigur este c în Arizona nu vomă ă ă

avea pentru ce s ne facem griji.ăEileen se încrunt , v dit nemul umit de r spunsul evaziv al fiicei sale.ă ă ţ ă ă- Atunci, de ce nu vii şi tu cu noi mâine ?- Nu pot, îi r spunse Tess, l sând s se în eleag din tonul vocii că ă ă ţ ă ă

hot rârea e luat şi nu mai e nimic de f cut.ă ă ăEileen oft adânc, privind-o insistent.ă- Tess...-Mam , am zis c nu pot, şi gata. Nu pot.ă ăCl tinând din cap resemnat , mama ei mai ad ug :ă ă ă ă- Promite-mi tfcar c-o s vii şi tu cât de curând. Atâta- i cer.ă ţ- Promit, mam . î i dau cuvântul meu c -n dou , trei zile vin şi eu laă ţ ă ă

ferm .ă276RAYMOND KHOURY

Odat discu ia încheiat , se sim i mult mai uşurat şi mai revigorat .ă ţ ă ţ ă ă Auzi apoi soneria de la intrare şi se gr bi s r spund .ă ă ă ă

- Trebuia s -mi fi spus, Tess, ce naiba! Trebuia s -mi fi spus! exclamă ă ă Reilly v dit înfuriat, livid la fa . Am fi putut s -1 arest m când pleca de laă ţă ă ă

tine, sau s -1 ură m rim, s vedem unde se duce. Puteam s facem o groază ă ă ă de chestii, dac m-ai fi anun at şi pe mine ce-aveai de gând! D du din capă ţ ă descump nit, muşcându-şi buza. Am fi putut s -1 prindem şi s termin mă ă ă ă odat cu toat nebunia asta.ă ă

Se duseser s vorbeasc în curtea din spate, ca s nu fie auzi i deă ă ă ă ţ mama ei sau de Kim. îl rugase la telefon s fie discret şi s nu vin cu oă ă ă droaie de agen i înarma i dup el, asigurându-1 c toat lumea e teaf r .ţ ţ ă ă ă ă ă Venise aşadar doar cu Aparo, care st tea de paz la intrarea din fa , aşă ă ţă -teptând sosirea patrulei de poli ie, şi o luase pe Tess la înţ treb ri numaiă dup ce se asigurase c într-adev r toat lumea era vie şi nev t mat şi că ă ă ă ă ă ă ă pericolul trecuse.

Tess nu avusese timp s se schimbe de halatul de baie, şi stând al turiă ă de el pe banca de sub tufişul des de nalbe, cu picioarele goale şi cu p rulă înc ud, care p rea astfel mai închis la culoare, se sim ea nesperat deă ă ţ calm şi de liniştit în ciuda frustr rii şi nervilor lui Reilly. Se sim ea bine înă ă ă ţ prezen a lui. De dou ori în aceeaşi zi se sim ise amenin at aşa cum nuţ ă ţ ţ ă mai fusese niciodat în via a ei de pân atunci şi de fiecare dat el îi fuseseă ţ ă ă aproape, sprijinind-o.

Privea în gol, încercând s -şi adune gândurile şi s -şi îndep rteze dină ă ă minte orice amintire r scolitoare. Dup un r stimp de t cere îşi întoarseă ă ă ă privirea c tre el.ă

- îmi pare r u, sunt... N-am ştiut ce altceva s fac. Nu ştiu ce-a fost înă ă capul meu. De fapt, ştiu. Mi-amULTIMUL TEMPLIER277închipuit c totul o s se transforme într-un adev rat haos, cu echipe SWATă ă ă de jur-împrejurul casei şi cu lu ri de ostatici...ă

- Şi atunci ai intrat în panic . Tess, în eleg c i s-a f cut fric , e perfectă ţ ă ţ ă ă normal. Tipul sta era la tine acas , şi te şantaja folosindu-se chiar de fiicaă ă şi de mama ta. în eleg c i-ai ieşit din min i, dar..., turui el aproape f r sţ ă ţ ţ ă ă ă se opreasc şi puf i sonor atunci când în sfârşit o f cu, cl tinând iar şi dină ă ă ă ă cap cu aceeaşi mişcare dojenitoare.

- Ştiu, ştiu. Ai perfect dreptate. Nu pot s spun decât c -mi pare r u.ă ă ă ă Din nou.

O privi intens. Nu-i pl cea deloc ideea c fusese în pericol şi c poateă ă ă înc mai e, atât ea, cât şi fiica ei. în sinea lui ştia c nu poate da vina numaiă ă pe ea. în afar de asta, Tess era arheolog de meserie, nu agent FBI, aşa că ă nu-i putea cere s gândeasc la fel ca el şi s reac ioă ă ă ţ neze în fa a uneiţ situa ii extreme cu aceeaşi r ceal şi detaşare cu care el se deprinseseţ ă ă deja de atâ ia ani de zile. Mai ales c fusese vorba de fiica ei, şi cu atât maiţ ă mult dup ziua nenorocit pe care o avusese.ă ă

Dup un alt moment de t cere destul de lung, îi zise:ă ă- Tess, ştiu c-ai f cut ce ai crezut de cuviin în interesul familiei tale şiă ţă

cred c nimeni nu te poate înă vinui pentru asta. Şi eu în locul t u poate c-aşă fi f cut la fel, nu ştiu. Principalul este c nimeni n-a p it niă ă ăţ mic şi totul s-a terminat cu bine. La urma urmei, asta-i tot ce conteaz .ă

Ascultându-1, Tess se lumin la fa dintr-o dat . îl aprob dând uşor dină ţă ă ă cap, f r s scoat o vorb , şi imaginea lui Vance stân^în picioare la ea înă ă ă ă ă sufragerie îi ap ru brusc în fa a ochilor, tulburând-o pe moment.ă ţ

-Da... Dar i-am dat înapoi documentele.-Nu-i nimic, pentru c avem copiile, o linişti Reilly.ă

278RAYMOND KHOURY

Tess zâmbi nu foarte convins , îns Reilly d du energic din cap,ă ă ă încercând s-o linişteasc , dup care se uit îngrijorat la ceas.ă ă ă

- Hai c te las în pace deocamdat , sunt convins c vrei s te odihneşti.ă ă ă ă Am chemat o maşin de poli ie s stea cu ochii-n patru în strad , pentruă ţ ă ă orice eventualitate. Ai grij s -nchizi bine peste tot dup ce plec.ă ă ă

- Cred c nu mai avem de ce s ne temem, îi zise ea, sim ind totodată ă ţ ă cât de vulnerabil e. Nu numai ea, ci şi Eileen şi Kim. Nu mai am ce s -iă ă dau, i-am dat deja tot ce-aveam.

- Eşti absolut sigur ? o întreb el pe jum tate serios.ă ă ă- Pe cuvânt de cercetaş!Iar reuşise s-o fac s zâmbeasc şi s uite de necaă ă ă ă zuri. Se destinsese

complet.- Bine. Dac mâine diminea te sim i în stare, aş vrea s vii în oraş, laă ţă ţ ă

sec ie. Cred c-ar fi de mare folos dac-am reuşi s trecem în revist mai înţ ă ă am nunt toate evenimentele de azi de fa cu ceilal i, ca s punem luă ţă ţ ă crurile la punct şi s ştie şi ei care-i situa ia.ă ţ

- Sigur, nu-i nicio problem . îns mai întâi de toate aş vrea s le v d înă ă ă ă avion pe mama şi pe Kim.

- Bine. Pe mâine, atunci, spuse el, privind-o în ochi.- Da, pe mâine, zise şi ea ridicându-se s -1 conduc .ă ăReilly f cu câ iva paşi înaintea ei, dup care se opriă ţ ă

brusc şi se întoarse.- Am tot vrut s te întreb ceva şi n-am apucat, cu atâtea pe cap.ă- Ce anume ?- De ce le-ai luat ? întreb el, dup care f cu o mic pauz . M refer laă ă ă ă ă ă

documente. îmi închipui c erai disă perat s scapi de acolo cât maiă ă repede... şi totuşi... ai pierdut secunde pre ioase de dragul hârtiilor lora.ţ ăULTIMUL TEMPLIER279

Nici ea nu în elegea ce fusese-n capul ei în acele moţ mente. îşi amintea totul ca prin cea .ţă

- Nu ştiu de ce, bâigui ea. Sincer nu ştiu. Erau acolo, atât de aproape, atât de uşor de subtilizat...

- Da, dar... Sunt doar pu in surprins, atâta tot. Dup mintea mea,ţ ă prioritatea era s ieşi cât mai reă pede de acolo.

Tess îşi feri privirea, b nuind cam unde bate Reilly.ă- Crezi c po i s-o laşi mai moale cu povestea asta cu templierii, sau vaă ţ

trebui s te pun dup gratii pentru propria- i siguran ? o întreb el pe ună ă ţ ţă ă ton destul de serios, care nu suna deloc a glum . Ce zici, Tess ? E chiar atâtă de important chestia asta pentru tine ?ă

Ea îl privi cu un zâmbet şters.- Nu ştiu... E ceva legat de toat povestea asta... Manuscrisul la vechi,ă ă

cu toat istoria pe care-o poart ... Simt c trebuie s ştiu ce-i cu el, s -i afluă ă ă ă ă secretul. Poate c tu nu în elegi, îns ... Vezi tu, arheoloă ţ ă gia e, cum s zic,ă uneori meschin . Nu-i la fel de generoas cu toat lumea. Numai unii auă ă ă

avut norocul s dea peste mormântul lui Tutankhamon sau s desă ă copere Troia. Eu am lucrat pe teren paisprezece ani şi-am s pat cu lopata sau amă scormonit cu mâinile pământul unor inuturi uitate de lume, asediat deţ ă ânţ ari şi de arşi a soarelui, f r s -mi pierd speran a c într-o zi o s dauţ ţ ă ă ă ţ ă ă

lovitura şi o s scot la lumin ceva mai mult decât buc i din vase de lută ă ăţ sau mozaicuri pe jum tate intacte. Visam la ceva m re , ceva cu care să ă ţ ă m mândresc, în elegi ? sta e visul oric rui arheolog. S aib parte deă ţ Ă ă ă ă marea descoperire, s devin faimos, şi apoi s intre în c r ile de istorie.ă ă ă ă ţ Asta-mi doream şi eu. Vroiam s-o pot duce pe Kim într-o bun zi la muă zeu şi s -i ar t un obifcit minunat, sau chiar mai multe, şi s -i spun: „Uite, vezi, peă ă ă astea eu le-am descoperit."280RAYMOND KHOURYSe opri, privindu-1 atent s vad ce reac ie avuseser cuvintele ei, şi cândă ă ă ţ ă el nu zise nimic, ad ug : Nu-mi spune c pentru tine e un simplu caz de jafă ă ă ca oricare altul. E imposibil s crezi asta! Sau?...ă

Reilly r mase t cut un moment, înainte s -i r spund :ă ă ă ă ă- P i da, în fiecare s pt mân am de-a face cu icni i care atac muzee şiă ă ă ă ţ ţ ă

fur exponate deghiza i în cavaleri medievali, zise el amuzat. De asta nu-miă ţ place mie meseria asta. Te omoar rutina, încheie el aproape râzând, dară imediat fa a îi c p t o expresie serioas şi grav . Tess, î i în elegţ ă ă ă ă ă ţ ţ curiozitatea, îns tu ui i ceva foarte imă ţ portant, şi anume c aici nu mai eă vorba de provoc ri academice, de un simplu manuscris... Avem de-a faceă cu o serie de crime şi cu o anchet federal .ă ă

- Ştiu, sunt conştient de asta.ă- Hai atunci s -ncerc m pentru început s punem mâna pe ei, şi abiaă ă ă

apoi s le descifr m secretele. Vezi dac po i veni mâine s ne relatezi totă ă ă ţ ă ce ştii sau ce- i aminteşti, ca s vedem cum trebuie s reac ion m. î iţ ă ă ţ ă ţ promit c , dac vom avea nevoie de ajutor, vei fi prima la care am să ă ă apelez. Şi... m rog, în cazul în care vrei exclusivitate, dac într-adev r seă ă ă va adeveri...

- Nu, nu, nu-i vorba de asta. Doar c ..., îns Tess nu mai continu , ştiindă ă ă c nimic din ce i-ar spune nu l-ar putea face s se r zgândeasc .ă ă ă ă

- Trebuie s -mi promi i c-o laşi balt , Tess. Cel pu in pentru moment. Teă ţ ă ţ rog, promite-mi c -mi vei asculta sfatul.ă

O impresion felul în care Reilly se rugase de ea. Se vedea c îlă ă preocup soarta ei.ă

- îmi promi i ? nu se l s el. Nu-i în elept s te joci cu focul, şi tu ştii asta.ţ ă ă ţ ă- Promit c o s încerc, spuse ea în cele din urm resemnat .ă ă ă ă

ULTIMUL TEMPLIER281

Reilly îşi fix privirea pe fa a ei, dup care bufni scurt şi d du iar din capă ţ ă ă într-un amestec de exasperare şi amuzament.

Ştiau amândoi prea bine c nu aveau de ales. Tess era deja mult preaă prins .ă42

Agitându-se nervos în scaunul din spa ioasa sal de conferin e cu pere iţ ă ţ ţ de sticl din Federal Piaza, De Angelis o studia pe Tess Chaykin pe furiş. Oă doamn cu adev rat inteligent , era el de p rere. Se vedea imeă ă ă ă diat. Ceea

ce-1 îngrijora îns mai tare era faptul c p rea şi foarte curajoas . Oă ă ă ă combina ie interesant , ce-i drept, şi totuşi destul de periculoas . Cu toateţ ă ă astea, dac ştiai cum s-o iei şi cum s -i exploatezi la maximum acesteă ă calit i remarcabile, puteai foarte bine întoarce situa ia în favoarea ta, seăţ ţ gândea De Angelis. Femeia asta ştia exact ce întreb ri s pun şi ce pisteă ă ă s urmeze.ă

Aruncându-şi privirile de jur-împrejurul mesei către ceilal i participan i laţ ţ întrunire, De Angelis o asculta atent, analizând în acelaşi timp şi ce efect aveau cuvintele ei asupra lor. Tess tocmai le povestea despre cum o r piseă Vance şi cum reuşise apoi s scape. Monseniorul îşi duse atunci mâna peă nesim ite la picior, pip ind uşor locul în care glon ul lui Vance îl atinsese,ţ ă ţ provocându-i o zgârietur destul de serioas . Rana îl în epa destul de tare,ă ă ţ ba chiar uneori sim ea o c ldur insuportabil în jurul ei, mai cu seamţ ă ă ă ă când mergea, îns pastilele peăULTIMUL TEMPLIER283care avusese grij s le ia îi amor iser durerile într-atât încât s poată ă ţ ă ă ă umbla relativ normal, doar cu un şchiop tat uşor din când în când, pe careă spera c nu-1 va observa nimeni.ă

Ascultând-o, gândurile îl purtar înapoi în acea dup -amiaz când seă ă ă luase la trânt cu Vance în cripta înă tunecoas . Sim i un val de furieă ţ crescând amintindu-şi cum îl l sase s -i scape printre degete. Şi când teă ă ă gândeşti c era doar un am rât de profesor de istorie! N-avea nicio scuz .ă ă ă îşi promisese îns c aşa ceva nu se va mai întâmpla. îns abia acum îşiă ă ă d du seama c , dac-ar fi fost s -i vin el de hac lui Vance şi nu invers, ar fiă ă ă ă trebuit probabil s se ocupe şi de ea, ceea ce-ar fi fost destul de neă pl cut.ă N-avea nimic cu ea, cel pu in nu înc , şi n-avea de gând s fac nimic înţ ă ă ă privin a asta decât atunci când ac iunile ei îi vor pune misiunea înţ ţ primejdie.

Sim ea nevoia s-o cunoasc mai bine, s în eleag de ce se b gase înţ ă ă ţ ă ă toat povestea asta şi ce caut mai exact. Era foarte curios s -i afleă ă ă motivele. Ştia c pentru asta va trebui s fac anumite cercet ri, nu numaiă ă ă ă în privin a trecutului ei în general, ci mai cu seam a rolului exact pe care îlţ ă juca în cele câteva chestiuni de maxim imă portan care-1 preocupauţă momentan.

Pe m sur ce Tess se apropia de sfârşitul povestirii, De Angelis maiă ă remarc un lucru, şi anume felul aparte în care Reilly o privea. Sim ea că ţ ă exist un fel de eneră gie între ei, ceva îns destul de subtil şi nu foarte uşoră sesizabil. Hmm, interesant, se gândi el. Era clar c feă meia asta era pentru el ceva mai mult decât un simplu martor sau un colaborator care-1 ajuta la derularea investiga iei. Nu era surprinz tor din partea lui, sentiţ ă mentul era oare reciproc ?

Trebuia neap rat s n-o scape din ochi, hor rî el atunci.ă ă ă284RAYMOND KHOURY

Când Tess îşi termin povestea, Reilly lu imediat cuvântul, îndreptându-ă ăle aten ia c tre panoul de vizavi de masa oval , pe care ap ru o poz cuţ ă ă ă ă biserica în ruin , redirec ionat de pe ecranul laptopului s u.ă ţ ă ă

- Aici te-a dus. Fosta Biseric a în l rii.ă ă ţă

- Bine, dar e ars aproape complet şi pare în paraă gin , observ Tessă ă surprins .ă

- Da, prim ria înc se chinuie s strâng fonduri pentru reconstruc ie.ă ă ă ă ţ- Deşi, începu ea confuz , vorbind mai mult pentru sine, umezeala... şiă

mirosul la în ep tor... Da, acum se explic , dar... Locuia deci în subsolurileă ţ ă ă unei biserici incendiate, concluzion ea cu o voce şoptit , dup care c zuă ă ă ă pe gânduri, încercând probabil s suprapun cumva în mintea ei imagineaă ă de pe ecranul imens cu propriile-i amintiri despre pivni a unde Vance oţ inuse prizonier şi totodat cu explica iile lui Reilly. Dintr-o dat îns îşiţ ă ă ţ ă ă

ridic privirea c tre el, ca şi cum i-ar fi venit brusc o idee:ă ă- Stai pu in! Vance ura Biserica...ţ- Se prea poate, îns biserica asta nu a fost aleas deloc la întâmplare.ă ă

Aşa cum ştim cu to ii, a fost un inţ cendiu aici acum cinci ani, dar nu s-a g sită nicio dovad c ar fi fost provocat, deşi preotul paroh a murit ars.ă ă

Tess încerca din r sputeri s -şi aduc aminte numele pe care Vance îlă ă ă rostise la un moment dat.

- P rintele McKay cumva ?ă- Da, chiar el.în acel moment privirea ei o întâlni pe cea a lui Reilly. Era clar că

amândoi se gândeau la acelaşi lucru.- Acelaşi preot pe care Vance îl învinov ea pentru moartea so iei sale,ăţ ţ

zise ea cu voce tare.- Ca s nu mai spun c şi datele se potrivesc, o complet Reilly.ă ă ă

Incendiul a avut loc la trei zile dupăULTIMUL TEMPLIER285înmormântare. M tem c va trebui s redeschidem cazul, zise el privindă ă ă înspre Jansson, care încuviin printr-o simţă pl mişcare a capului. îşi mută ă apoi privirile iar c tre Tess, care p rea adâncit în gânduri. Ce e ? La ce teă ă ă gândeşti ?

- Nici eu nu mai ştiu, zise ea trezit brusc din reă verie. Mi-e foarte greu să împac cele dou imagini ale lui Vance. Adic ... Nu ştiu... Pe de o parte eă ă profesorul erudit şi fermec tor, aşa cum îl ştiam eu odinioar , pe de alta... oă ă cu totul alt persoan , capabil de aseă ă ă menea acte de violen ...ţă

- Din p cate, sunt o groaz de astfel de indivizi, ină ă terveni Aparo. Genul de om liniştit, aşezat la casa lui, poate chiar vecinul de al turi, care- iă ţ zâmbeşte amabil pe strad în timp ce-n frigider ine mâinile sau picioaă ţ rele ultimei victime sec ionate. icni ii de teapa stora sunt mult mai periculoşiţ Ţ ţ ă decât to i durii sau b t uşii care sparg baruri noapte de noapte.ţ ă ă

Reilly vorbi din nou, întrerupând discursul colorat al partenerului s u:ă- Ideea e c trebuie s în elegem ce urm reşte sau ce crede c trebuieă ă ţ ă ă

s înf ptuiasc , misiunea în slujba că ă ă ăreia s-a pus. Tess, tu ai fost prima care a remarcat legătura dintre Vance şi templieri. Dac ne-ai putea spuneă absolut tot ce ştii referitor la asta, poate vom reuşi s -i anticip mă ă urm toarea mişcare.ă

- Nici nu ştiu de unde s încep...ă- Ce-ai zice s -ncepem cu începutul? zise Reilly zâmbind şi ridicând uşoră

din umeri.- E o poveste destul de lung , îl avertiz ea.ă ă

- încearc pe cât posibil s sari peste detalii. Dac e ceva care s ni seă ă ă ă par interesant, o s intr m atunci mai în am nunt.ă ă ă ă

Tess r mase t cut câteva clipe, încercând s -şi oră ă ă ă doneze cât de cât gândurile înainte de a începe.286RAYMOND KHOURY

Le spuse despre originile templierilor, despre cei nou cavaleri care şi-auă oferit sprijinul regelui Ierusalimului, despre retragerea lor în templu timp de nou ani şi despre teoriile conform c rora în tot acest timp ei ar fi s pată ă ă mereu, în c utarea unei comori ascunse. Povesti apoi cum în scurt timp şiă oarecum inexplicabil au devenit un ordin extrem de puternic, repurtând numeroase victorii împotriva p gânilor, fiind îns în cele din urm învinşiă ă ă într-o ultim b t lie hot râtoare, cea de la Acra. Le relat despreă ă ă ă ă întoarcerea lor în Europa, despre faptul c erau extrem de boga i, dar şiă ţ foarte arogan i - probaţ bil tocmai datorit averilor pe care le posedau - şiă cum aceast stare de fapt 1-a nemul umit nu numai pe regele Fran ei, ci şiă ţ ţ pe pap , şi despre sfârşitul lor cumplit.ă

- Cu ajutorul papei Clement al V-lea, care îi devenise un fel de lacheu personal, regele declanşeaz un val de persecu ii, acuzându-i de erezie. înă ţ câ iva ani ordiţ nul lor avea s dispar cu des vârşire, mul i având parte de oă ă ă ţ moarte cumplit .ă

- Ia stai ni el, zise Aparo nedumerit. Erezie, zici ? Cum au justificat oţ asemenea învinuire ? C parc ştiam c ordinul lor era în slujba Crucii, iară ă ă cavalerii erau supuşii papei, nu ?

- Vremurile despre care vorbim erau marcate într-o extrem de mare m sur de religie, care influen a aproape toate aspectele vie ii cotidiene,ă ă ţ ţ continu Tess. Oamenii chiar credeau în existen a diavolului. F cu o pauz ,ă ţ ă ă observând pe rând fe ele care-o priveau de jur-împrejurul mesei, pân ceţ ă t cerea deveni ap să ă ătoare, aşa c îşi relu ideea: Existau anumite zvonuriă ă despre ritualurile care aveau loc când unui cavaler i se permitea s intre înă rândurile ordinului, când chipurile era pus s scuipe sau chiar s urineze peă ă Cruce, şi astfel s se lepede de Iisus. Şi asta nu e tot. Au mai fost acuza iă ţULTIMUL TEMPLIER287şi c ar fi avut al i idoli, unul dintre ei fiind un anume demon numită ţ Baphomet, sau chiar c-ar fi practicat sodomia. Toate astea fac parte de fapt din vechea propagand religioas practicat de Vatican, care-şi f cuse ună ă ă ă obicei din a acuza de asemenea practici oculte orice alt doctrin religioasă ă ă care-i punea în pericol moştenirea.

Zicând acestea arunc o privire fugar c tre De Angelis, care p reaă ă ă ă foarte interesat de ce auzise şi nu f cu niciun fel de comentariu.ă

- în decursul acestor ultimi ani, când ordinul lor era deja sortit pieirii, continu Tess, o mare parte din ei au recunoscut c se fac vinova i deă ă ţ multe dintre aceste acuza ii, îns cred c putem spune cu mâna pe inimţ ă ă ă c aceste m rturisiri au tot atâta valoare cât cele smulse victimeloră ă Inchizi iei spaniole. Sub amenin area tortuţ ţ rii cu fierul încins, oricare dintre noi ar ceda şi ar m ră turisi crime de fapt neînf ptuite, cu atât mai mult dac-ăai fi obligat s asişti la torturarea tovar şilor t i.ă ă ă

în acel moment De Angelis îşi d du ochelarii jos şi-ncepu s -i ştearg cuă ă ă mâneca jachetei, dup care şi-i puse iar pe nas, aprobând-o pe Tess în totă acest timp printr-o uşoar mişcare a capului. Nu mai era niciun secret careă era pozi ia ei fa de Biseric .ţ ţă ă

Adunând hârtiile de pe mas şi punându-le în dosaă rul din fa a ei, Tessţ continu :ă

-Sute de cavaleri ai ordinului din Fran a au fost suţ puşi aceleiaşi şarade, îns când Biserica n-a primit reă plica la care se aştepta, şi-a mobilizat cu zecile episcopii ca s fac presiuni asupra templierilor, care foarte cuă ă rând au început s p r seasc ara ca s scape.ă ă ă ă ţ ă

Aparo ridic mâinile, intervenind:ă-Stai pu in, s ne întoarcem ni el înapoi. Ai spus c stratagema regelui şiţ ă ţ ă

a papei aproape c a func ionat. Ce anume n-a mers îns ?ă ţ ăJi288RAYMOND KHOURY

- N-au reuşit s g seasc averea templierilor.ă ă ăTess le povesti atunci despre legendele care f ceauă

referire la cufere pline cu aur şi bijuterii ascunse în peşteri neştiute sau pe fundul unor lacuri din Europa, despre vasele înc rcate cu bog iiă ăţ inimaginabile care-au plecat în grab din portul La Rochelle în noapteaă premergătoare acelei zile fatidice de vineri, 13.

- S -n eleg c despre asta e vorba ? întreb Jansson ridicând poza cuă ţ ă ă manuscrisul codificat. Despre o comoar pierdut ?ă ă

- Hei, ce bine e s mai dai şi de câte unii care fur din pur l comie! E oă ă ă ă schimbare fa de tr sni ii cu care avem de-a face de obicei.ţă ă ţ

De Angelis se aplec uşor peste mas , tuşind scurt ca s le atragă ă ă ă aten ia, şi privi c tre Jansson.ţ ă

- Adev rul general acceptat este c averea templieă ă rilor nu a fost niciodat g sit , interveni el.ă ă ă

Jansson b tu cu degetele în mas , peste hârtiile din dreptul s u.ă ă ă- Aşadar manuscrisul ar putea fi un fel de hart capabil s ne conducă ă ă ă

la comoara cu pricina, o hart pe care, dup câte-mi spune i voi, Vance e înă ă ţ stare s-o descifreze ?

- Nu, nu cred asta, zise Tess animat dintr-o dat , sim indu-se însă ă ţ ă stingher în momentul în care toate privirile se a intir asupra ei. N-areă ţ ă nicio logic , adă ăug ea întorcându-se apoi c tre Reilly, ai c rui ochi oă ă ă încurajar s continue. Dac Vance ar fi c utat coă ă ă ă mori sau bani, de ce n-a luat şi alte exponate pre ioase de la expozi ie ?ţ ţ

- Are dreptate, zise Aparo. Pe de alt parte îns , şi dac-ar fi luat maiă ă multe obiecte, ştia c-ar fi fost foarte greu s le valorifice pe urm . Şi dină ă câte am în eles din tot ce ne-ai povestit, comoara asta a templierilorţ valoreazăULTIMUL TEMPLIER289mult mai mult decât toate exponatele la un loc, plus c odat g sit ară ă ă ă putea fi vândut f r probleme, nefiind furat , ci g sit .ă ă ă ă ă ă

Agen ii aprobar spusele lui Aparo, îns De Angelis observ c Tess nuţ ă ă ă ă era la fel de convins , deşi nu p rea deloc dornic s le spun şi lor de ce.ă ă ă ă ă

- Nu p re i prea convins , domnişoar Chaykin, remarc el atunci,ă ţ ă ă ă sperând s -i afle gândurile.ă

- Mie una mi-e clar c Vance a vrut s ia codificaă ă torul ca s poată ă descifra documentele pe care le g sise, îi r spunse ea încruntat .ă ă ă

- Documente care reprezint cheia pentru g sirea acestei... comori,ă ă complet Jansson, îns din tonul s u cuvintele sunau mai degrab aă ă ă ă întrebare decât a confirmare.

- Foarte probabil, da, confirm Tess întorcân- du-şi privirea c tre el.ă ă Depinde îns ce în elegem prin „comoar ".ă ţ ă

- P i ce altceva decât chiar o comoar ? întreb De Angelis, încercând să ă ă ă vad dac ştie ceva mai mult deă ă cât le spune, sau dac aflase ceva de laă Vance.

- Nu sunt sigur c e chiar aşa, zise ea şov ind.ă ă ăE bine, îşi zise De Angelis. Dac într-adev r nu ştie, e chiar foarte bine.ă ă

Numai s spun adev rul...ă ă ăSpera din toat inima c fusese sincer , îns Tess îi spulber iluziile cândă ă ă ă ă

îşi continu ideea:ă- M îndoiesc c Vance vrea s se îmbog easc . El nu caut bani, ci cuă ă ă ăţ ă ă

totul altceva. Arat şi se comport ca un om care este m cinat de o vecheă ă ă obsesie, ca şi cum ar avea o misiune de îndeplinit.

Le povesti şi despre teoriile ezoterice vehiculate pe seama acestui ordin, şi anume c templierii ar fi f cut parte dintr-o aşa-zis cabal al c rei scopă ă ă ă ă era s p streze secretul în privin a descenden ilor direc i ai lui Iisus.ă ă ţ ţ ţm290RAYMOND KHOURYPomenind de astfel de lucruri delicate, Tess îl fix cu privirea pe De Angelis,ă a c rui expresie încremenit şi rigid nu tr da niciun fel de emo ie.ă ă ă ă ţ

Odat expuse pe larg toate aceste supozi ii controă ţ versate, monseniorul lu cuvântul pe un ton sobru şi uşor condescendent:ă

- L sând la o parte toate aceste scenarii mai mult sau mai pu ină ţ amuzante, începu el zâmbind superior c tre Tess, ceea ce vre i s spune iă ţ ă ţ despre omul nostru este c vrea s se r zbune şi c a pornit într-un fel deă ă ă ă cruciad personal , nu ?ă ă

-Da.- în acest caz, continu monseniorul cu gesturi calme şi studiate, demneă

de un profesor universitar care se adreseaz degajat studen ilor, banii, maiă ţ cu seam sume la care noi poate c nici nu îndr znim s ne gână ă ă ă dim, pot fi o unealt extrem de folositoare. Crucia ii, fie ei din secolul al XH-lea sau dină ţ zilele noastre, au nevoie de fonduri, aşa cum ştim cu to ii. Sau greşesc ? îşiţ încheie el scurta pledoarie, privindu-i pe rând pe fiecare dintre cei aşeza i laţ mas .ă

Tess nu r spunse, hot rând s nu dea curs provoă ă ă c rii. întrebarea plutiă ceva timp în atmosfera înc rcat din înc pere, pân ce într-un târziu Reillyă ă ă ă se decise s rup t cerea:ă ă ă

- Eu nu în eleg un lucru, începu el. Ceea ce ştim pân acum este cţ ă ă Vance îl învinov eşte pe preotul r posat - şi prin urmare Biserica - pentruăţ ă moartea so iei sale.ţ

- A so iei şi a fiicei, îl corect Tess.ţ ă

- Exact. Mai ştim şi c a ajuns în posesia documenă telor stora, al c roră ă con inut misterios se pare c e într-atât de şocant încât... nu ştiu... dupţ ă ă câte pretinde Vance 1-a f cut pe preotul care i-a aflat secretulăULTIMUL TEMPLIER291s albeasc în doar câteva minute. Apoi, cu to ii suntem de acord că ă ţ ă manuscrisul, evident scris în limbaj codificat, le apar ine templierilor, nu ?ţ

- Unde vrei s ajungi mai exact ? îl întrerupse Jansson.ă- Din câte ştiu eu, Biserica şi Ordinul Templierilor erau de aceeaşi parte a

baricadei. Cavalerii erau în slujba Vaticanului, ale c rui interese le-auă ap rat luând parte la lupte sângeroase timp de dou secole. Plecând de laă ă ideea asta, nu-i deloc greu s - i imaginezi de ce ură ţ maşii templierilor s-au înfuriat aflând de sfârşitul tragic al acestora, provocat chiar de Biserica pe care o slujiser . îns teoriile despre care vorbeai, zise el privind-o pe Tess,ă ă fac referire la ceva ce ei au descoperit cu dou sute de ani înainte de-a fiă persecuta i. De ce s fi inut ascuns aceast mare descoperire atâta amarţ ă ţ ă ă de vreme, sau de ce-ar fi fost Biserica dispus s -nchid ochii timp de două ă ă ă secole în leg tur cu un poten ial secret care i-ar fi subminat pozi ia ?ă ă ţ ţ

- Asta ar explica într-o mare m sur de ce au fost arşi pe rug, interveni şiă ă Amelia Gaines.

- Dup dou sute de ani? replic Reilly înfieră ă ă bântat. Şi mai e ceva, continu el întorcându-se iar că ătre Tess. Toate zvonurile astea sau teoriile privind ritualurile lor de ini iere n-au nicio noim . De unde o asemeneaţ ă întors tur radical ? De la ap rarea Crucii au ajuns la batjocorirea ei ?!ă ă ă ă

- Ştiu, îns astea au fost acuza iile oficiale care li s-au adus, zise Tess.ă ţ Asta nu înseamn neap rat c erau şi vinova i. Cum am mai spus, era oă ă ă ţ practic obişnuit la acea vreme. Ca exemplu, cu doar câ iva ani înainte,ă ă ţ regele Fran ei s-a folosit de exact acelaşi tertip ca s se descotoroseasc deţ ă ă unul dintre predecesorii lui Clement, papa Bonifaciu al VUI-lea.P292RAYMOND KHOURY

- Bine, dar tot nu se leag , nu renun Reilly. De ce s-au mai luptată ţă atunci pentru Biseric , de ce şi-au mai riscat vie ile, dac ştiau acest mareă ţ ă secret pe care Vaticanul îl vroia îngropat ?

De Angelis interveni din nou, cu aceeaşi voce molcom şi clar :ă ă- Dac -mi permite i... P rerea mea este c dac lua i în calcul astfel deă ţ ă ă ă ţ

ipoteze fanteziste, nu v d de ce n-aş putea s v aduc la cunoştină ă ă ţă existen a unei alte teorii, la fel de plin de imagina ie ca şi celelalte, despreţ ă ţ care îns nu s-a vorbit înc .ă ă

To i cei prezen i îşi întoarser privirile c tre el. Monseniorul t cu câtevaţ ţ ă ă ă clipe, stârnindu-le şi mai tare curiozitatea şi inându-i cu sufletul la gur ,ţ ă dup care începu calm:ă

- Toat povestea asta despre existen a unor docuă ţ mente care s atesteă c Iisus Hristos a avut descenden i direc i nu e deloc o noutate. Dimpotriv ,ă ţ ţ ă cam o dat la câ iva ani se face mare vâlv pe tema asta, cu ecouri ră ţ ă ă-sun toare nu numai în imagina ia scriitorilor de fic iă ţ ţ une, ci şi în cercurile academice. Sfântul Graal, sau San Graal, sau Sang Real, pute i s -i spune iţ ă ţ cum vre i. Dup cum şi domnişoara Chaykin a explicat foarte conving torţ ă ă

ceva mai devreme - şi zicând acestea privi c tre ea, plecându-şi gra iosă ţ capul cu o mişcare discret - mare parte din ceea ce li s-a întâmplată templierilor se poate pune pe seama unuia dintre cele mai primare instincte omeneşti, şi anume l comia. în momentul când pronun cuvântul îşi rotiă ţă privirea c tre Aparo, dup care continu . Pe lâng faptul c ajunseser să ă ă ă ă ă ă aib o putere de temut, propor ional cu influen a lor finană ţ ă ţ ciar , când aă trebuit s p r seasc ara Sfânt au r mas f r niciun fel de ocupa ieă ă ă ă Ţ ă ă ă ă ţ imediat şi s-au v zut nevoi i s se întoarc în Europa - cei mai mul i s-auă ă ţ ă ă ţ întors deULTIMUL TEMPLIER293fapt în Fran a - înarma i, puternici şi peste m sur de boga i. Regele Fran eiţ ţ ă ă ţ ţ s-a sim it amenin at de prezen a lor, şi pe bun dreptate, c ci îşi risipiseţ ţ ţ ă ă aproape toat averea şi le datora sume uriaşe, aşa încât nu-i de mirare că ă râvnea la averile lor. E perfect adev rat c era un om cu un caracteră ă absolut detestabil şi înclin s fiu de acord cu domnişoara Chaykin în ceea ceă priveşte circumstan ele arest rii lor, îns n-aş încerca s g sesc cine ştie ceţ ă ă ă ă motive ascunse în spatele acuza iilor ce le-au fost aduse. F r -ndoial c nuţ ă ă ă ă s-au f cut vinova i de asemeă ţ nea fapte ruşinoase şi au r mas pân laă ă moarte aceiaşi ap r tori fideli ai cauzei creştine. Cert este îns c acuă ă ă ă zele l-au ajutat pe rege s g seasc scuza perfect ca s scape de ei, ba maiă ă ă ă ă mult, a omorât doi iepuri dintr-o lovitur , cum se spune, c ci pe de o parteă ă şi-a înl turat cei mai de temut duşmani, iar pe de alta le-a confiscat aveă rile. Sau cel pu in a încercat, având în vedere c n-a reuţ ă şit s descopereă faimoasa comoar .ă

- Despre ce „comoar " vorbim aici mai exact ? se ină teres Jansson.ă Despre ceva palpabil, fizic, sau despre ceva ezoteric, ca de exemplu o informa ie extrem de valoţ roas sau anumite „cunoştin e" de maximă ţ ă însemn tate ?ă

- Mie îmi place s cred c aceast comoar e cât se poate de palpabil , îiă ă ă ă ă r spunse De Angelis. Ce-i drept, personal nu m pot l uda cu o imagina ieă ă ă ţ nativ foarte bogat , deşi în principiu pot s în eleg de ce oamenii se simtă ă ă ţ atât de atraşi de tot felul de teorii conspirative, una mai pitoreasc decâtă cealalt . îns cred c în cazul de fa am putea lega realul de această ă ă ţă ă dimensiune metafizic într-alt fel. Vede i dumneavoastr , mare parte dină ţ ă interesul manifestat de public fa de templieri izvoţă r şte din faptul că ă nimeni nu a reuşit - şi probabil nici nu va reuşi - s explice f r urm deă ă ă ă îndoial cum se face c aceşti cavaleri au ajuns atât de boga i şi atât deă ă ţ294RAYMOND KHOURYinfluen i într-un timp atât de scurt. Eu unul pun asta pe seamaţ numeroaselor dona ii mai mult decât generoase pe care le-au primit dinţ toate p r ile odat ce şi-au fă ţ ă ăcut cunoscut -n lume misiunea altruist peă ă care ei înşişi şi-au impus-o. Dar cine poate şti cu siguran ? Poate chiar auţă descoperit un secret bine p strat, care le-a adus bog ii nenum rate într-ună ăţ ă timp-record, de ce nu ? Dar ce fel de secret este acesta ? Are el leg tur cuă ă aceşti descenden i ai lui Iisus despre care vorbeşte toat lumea ? Sţ ă ă reprezinte el dovada incontestabil c Mântuitorul nostru a fost tat l unuiaă ă ă

sau al mai multor copii cu o mie de ani înaintea lor ? Sau s fie oare cevaă mult mai pu in controversat, îns mult mai profitabil ?ţ ă

Cu to ii îl urm riser cu aten ie şi monseniorul ştia c acum fiecare seţ ă ă ţ ă gândeşte la ce le-a spus, cânt rind fiecare cuvânt.ă

- M refer desigur la alchimie, ad ug el apoi, la formula secret prină ă ă ă care metalul obişnuit ar putea fi transformat în aur.43

De jur-împrejurul mesei, fe ele celor aşeza i încreţ ţ meniser în t cere înă ă vreme ce De Angelis le povestea despre tainele vechii şi misterioasei ştiin e.ţ

Datele istorice îi sprijineau într-adev r teoria, c ci alchimia ap ruseă ă ă pentru prima dat în Europa în timă pul cruciadelor, iar cele mai vechi înscrisuri legate de astfel de practici proveneau din Orientul Mijlociu, fiind scrise mai întâi în arab şi abia pe urm traduse în latin .ă ă ă

- Experimentele alchimiştilor aveau la baz teoă riile lui Aristotel privind cele patru elemente primare: p mântul, aerul, apa şi focul, le explic el. Eiă ă credeau c tot şi toate sunt alc tuite dintr-o combiă ă na ie a acestorţ elemente, şi c dac ştiai în ce fel şi mai ales în ce dozaj s le combini,ă ă ă oricare dintre ele putea fi transformat într-unui din celelalte trei, oricare-ar fi fost acesta. Spre exemplu, apa putea fi foarte uşor convertit în aer prină fierbere, şi tot aşa. Şi din moment ce toate pe lumea asta au în structura lor o combina ie de ap , foc, aer şi p mânt, alchimiştii erau de p rere c oriceţ ă ă ă ă material, indiferent de provenien aţ296RAYMOND KHOURYlui, putea fi transformat în orice altceva, dup doă rin . Bineîn eles c -nţă ţ ă capul listei era aurul.

Monseniorul le povesti apoi cum alchimia func iona şi la nivel fiziologic,ţ c ci cele patru elemente de care vorbea Aristotel îşi g seau coresponden aă ă ţ în cele patru umori despre care se credea la vremea respectiv c să ă ă-l şluiesc în corpul uman, şi anume sângele, limfa, bila galben şi bilaă ă neagr . Se credea c într-un corp să ă ăn tos, acestea coexistau într-ună echilibru armonios, tulburat fie atunci când una dintre umori se manifesta în exces, fie dimpotriv , când propor ia uneia nu era suficient , determinândă ţ ă astfel apari ia bolilor sau a diţ verselor afec iuni. Aşa se explic de ceţ ă alchimia a evoluat de la o simpl ştiin ce-şi propunea s descopereă ţă ă secretul transform rii plumbului în aur la o doctrin din ce în ce maiă ă r spândit , al c rei el final era s descopere tainele transform riloră ă ă ţ ă ă fiziologice din interiorul organismului uman, mai exact s încerce să ă inverseze ciclul obişnuit şi s g seasc cheia reversibiă ă ă lit ii proceselorăţ fiziologice, redând s n tatea truă ă pului bolnav sau tinere ea celui îmb trânit.ţ ă în plus, mul i dintre alchimiştii vremii afla i în c utarea acesţ ţ ă tei formule magice a tinere ii f r b trâne e au foloţ ă ă ă ţ sit-o în cele din urm şi ca oă metafor a perfec iunii morale a omului, pe care cu to ii o c ut m şi la careă ţ ţ ă ă aspir m, pornind de la premisa c dac o asemenea perfec iune poate fiă ă ă ţ atins în natur , ea poate şi treă ă buie s existe în egal m sur şi-n inimaă ă ă ă sau mintea omului. în accep iunea ei pur spiritual , piatra filozoţ ă fal pe careă cu to ii o c utau avea, zice-se, extraordiţ ă nara putere de a determina o transformare fizic , dar şi una spiritual . Alchimia promitea totul celui careă ă

izbutea s -i descopere tainele: bog ii nenum rate, longevitate, ba chiară ăţ ă nemurirea.ULTIMUL TEMPLIER297

Cu toate acestea, pentru cei care nu ştiau nimic despre asemenea lucruri, sau care nu mai practicaser niciodat astfel de ritualuri ini iatice,ă ă ţ alchimia p rea o ştiin ezoteric , dac nu de-a dreptul însp imântă ţă ă ă ă ătoare. Alchimiştii utilizau instrumente stranii şi incanta ii mistice, folosindu-se înţ arta lor de diverse simboluri criptice şi culori sugestive. Operele lui Aristotel au fost în cele din urm interzise, pentru c pe vremea aceea orice formă ă ă de ştiin - aşa cum era ea denumit atunci - era considerat un afront laţă ă ă adresa autorit ii de necontestat a Bisericii, cu atât mai mult o ştiin ceăţ ţă promitea oamenilor purificarea spiritual . Iat aşadar, zise De Angelisă ă ap sat, o posibil explica ie la întrebaă ă ţ rea dumneavoastr în leg tur cuă ă ă persecutarea întârziat a templierilor. Poate de aceea a ales Vaticanul să ă nu ia nicio m sur la vremea respectiv . Gândi i-v numai cât de bine seă ă ă ţ ă potriveşte totul: perioada, locul, felul cum a început toat povestea asta. Seă uit o clip la to i cei prezen i, dup care îşi continu ideea: S nu mă ă ţ ţ ă ă ă ă în elege i greşit. Nu spun c o astfel de formul exist cu adev rat, deşi euţ ţ ă ă ă ă unul sunt înclinat s dau crezare unui asemenea zvon cam tot atât de multă pe cât v-am m rturisit c m încred şi-n celelalte teorii despre care amă ă ă vorbit azi aici. Ceea ce vreau s spun îns este c un om care a pierdută ă ă orice leg tur cu reaă ă litatea se poate l sa foarte uşor convins c o astfel deă ă formul exist cu adev rat.ă ă ă

Tess îi arunc lui Reilly o privire scurt înainte s se-ntoarc spre Deă ă ă ă Angelis.

-Şi de ce ar vrea Vance s fac aur ? îl întreb ea.ă ă ă- S nu uit m c omul sta are mintea tulbure şi nu gândeşte coerent.ă ă ă ă

Chiar dumneavoastr a i spus asta, domnişoar Chaykin. Dac înc nuă ţ ă ă ă sunte i convinşi, hai s ne amintim ce s-a întâmplat acum o s pt mân laţ ă ă ă ă298RAYMOND KHOURYexpozi ia de la Muzeul Metropolitan. E evident c perţ ă soana care a pl nuită incursiunea nu e-n toate min ile. în cazul acesta, ne putem aştepta la oriceţ din partea lui. B rbatul sta... Vance, tr ieşte într-o cu totul alt lume. Aă ă ă ă c zut prad unor iluzii deşarte şi acum se crede prins în vâltoarea uneiă ă vân tori de comori care de fapt nu exist . Am impresia c ave i de-a faceă ă ă ţ cu un nebun în toat puterea cuvântului, care mai devreme sau mai târă ziu îşi va da seama c a umblat dup cai verzi pe pere i şi mi-e team s mă ă ţ ă ă ă gândesc la ce se va întâmpla când o s realizeze c toat truda lui a fost înă ă ă zadar.

în secundele imediat urm toare peste masa roă tund se l s o t cereă ă ă ă ap s toare, timp în care cei preă ă zen i rumegar în gând cele tocmai auzite.ţ ă într-un târziu, Jansson se aplec peste hârtiile din fa a sa, rupând t cerea:ă ţ ă

- Indiferent ce caut sau ce sper s g seasc , se pare c pu in îi pasă ă ă ă ă ă ţ ă de câte vie i sacrific pe parcurs şi tocmai de aceea trebuie s -1 oprim câtţ ă ă mai repede. îns dup câte îmi dau eu seama, momentan nu ne putemă ă folosi decât de copiile astea, zise el r v şind nervos foă ă ile cu pozele documentelor. M car dac-am putea s le citim, ca s -ncerc m s -iă ă ă ă ă

anticip m urm toarea mişcare, dar aşa... Se întoarse apoi brusc c treă ă ă Reilly.

- Cu cei de la Agen ia de Securitate ai vorbit ? Ei ce zic ?ţ- Am vorbit cu Terry Kendricks chiar înainte de şedin , îns nu mi-a spusţă ă

nimic concret şi nici nu părea foarte optimist.- Cum aşa?- Tot ce ştiu şi ei - pân acum cel pu in - este c avem de-a face cu ună ţ ă

tip de cifrare polialfabetic substi- tutiv . Sun destul de pompos, îns nu eă ă ă ă ceva foarte sofisticat. For ele noastre militare o folosesc de ani deţULTIMUL TEMPLIER299zile. Problema este c pentru a putea sparge astfel de coduri trebuie s - iă ă ţ dai seama de frecven a anumitor cuvinte sau de anumite şabloane. Maiţ exact, trebuie mai întâi s reperezi cuvintele repetitive, apoi s le deduciă ă în elesul sau rolul în context, şi asta î i d un punct de plecare pe care po iţ ţ ă ţ construi pân ce reuşeşti s identiă ă fici cheia mnemotehnic pe care seă bazeaz sistemul de codificare, cu ajutorul c reia te po i întoarce şi descifraă ă ţ f r probleme întrâgul document. în cazul de fa îns nu au tot materialul.ă ă ţă ă Dac-ar fi avut documentul complet, i-ar fi g sit cheia imediat, dar aşa, cuă doar şase pagini, e ca şi cum ai c uta acul în carul cu fân.ă

Jansson se posomori la auzul veştii deloc îmbucur toare.ă- Nu pot s cred! Cu toate finan rile de miliarde de dolari, tot nu sunt înă ţă

stare s sparg un am rât de cod ticluit de câ iva c lug ri acum şapte suteă ă ă ţ ă ă de ani ? bufni el înciudat, oftând prelung şi uguindu-şi buzele sub iri.ţ ţ Foarte bine. Propun atunci s uit m de afurisiă ă tul sta de manuscrisă incomplet şi s ne concentr m pe altceva. Hai s trecem înc o dat înă ă ă ă ă revist ce avem deja şi s g sim un nou punct de plecare.ă ă ă

De Angelis o urm rea discret pe Tess. Nu zisese nimic la propunerea luiă Jansson, îns la un moment dat îşi îndrept privirea c tre el, surprinzându-1ă ă ă cum o studia, şi ceva în ochii ei îi spuse c discursul lui înă fl c rat de maiă ă devreme nu o convinsese câtuşi de pu in şi c sim ise c -n spatele vorbelorţ ă ţ ă atent alese se ascunde ceva mai mult decât dorin a lui de a-i face s creadţ ă ă în ipoteza unei vendete personale în ceea ce-1 priveşte pe Vance.

într-adev r, îşi spuse atunci, cu femeia asta nu-i de glumit. E mai multă decât periculoas . îns pentruă ă300moment se putea înc dovedi extrem de folositoare pentru ceea ce-şiă propusese el, fapt ce-1 determin s treac deocamdat cu vedereaă ă ă ă poten iala amenin are pe care Tess o reprezenta în propriul s u scenariu.ţ ţ ă

Nu era sigur îns pân când avea s continue aceast stare de fapt.ă ă ă ă R mâne de v zut, îşi mai zise monseniorul.ă ă44

- Ce post e sta ? întreb Tess curioas şezând lâng Reilly în maşin . îiă ă ă ă ă acceptase îndoit oferta de-a o conă duce pân acas , îns acum, aşezată ă ă ă confortabil în scaunul din dreapta, cu muzica ritmat înv luind-o din toateă ă p r ile în timp ce soarele ajuns la apus mai r ză ţ ă b tea într-un contur aurit deă dup un grup de nori ceă nuşii, îmbr când orizontul în nuan e de un roz-ă ţintens, îi p ru bine c acceptase.ă ă

Se sim ea în largul ei, relaxat şi în siguran . Mai mult decât atât,ţ ă ţă încetul cu încetul îşi d dea seama c îi pl cea compania lui. Era cevaă ă ă atr g tor în aspectul lui aspru şi neîmblânzit, în hot rârea lui incisiv , în...ă ă ă ă franche ea lui dezarmant . Era un tip deschis, f r prea multe ascunzişuri,ţ ă ă ă sau cel pu in aşa p rea. Ştia c poate avea încredere în el, ceea ce era multţ ă ă mai mult decât ar fi putut spune despre majoritatea celorlal i b rba i peţ ă ţ care-i fusese dat s -i cunoasc , şi care erau aproape to i nişte jigodii, fostulă ă ţ ei so fiind un exemplu cum nu se poate mai potrivit, încadrându-se perfectţ în aceast caă tegorie. Acum c era singur acas - c ci reuşise s leă ă ă ă ă expedieze pe mama ei şi pe Kim la m tuşa din Arizonaă302RAYMOND KHOURY- abia aştepta s se desfete cu o baie fierbinte şi lung şi un pahar de vină ă roşu. Cine ştie, poate c-o s ia şi-o pastil , s fie sigur c doarmeă ă ă ă ă neîntoars .ă

- E un CD, nu e pe radio, îi explic el. Ultima meă lodie a fost de pe albumul Caliente cu Willie and Lobo. Asta-i Pat Metheny. Eu am f cută compila ia. Acuma-mi pare r u c i-am zis... N-ar fi trebuit niciodat sţ ă ă ţ ă ă m ră turisesc aşa ceva.

- De ce nu ?- Z u aşa, zise el zâmbind larg. Un tip care se îndeă letniceşte cu

inscrip ionarea compila iilor de muzic pe CD e unul care are timp deţ ţ ă pierdut, nu crezi ?

- Mda, nu ştiu ce s zic, intr ea în jocul lui. Pe de alt parte îns ar puteaă ă ă ă fi interpretat ca un semn c ştii exact ce vrei şi ce- i place.ă ţ

- Cred c -mi place mai mult interpretarea ta, zise el râzând.ă- B nuiam eu c o s spui asta, zise ea şi zâmbi la rându-i, a intindu-şiă ă ă ţ

privirea în fa pentru câteva moţă mente, l sându-se purtat de ritmurileă ă chitarei electrice ce acompania orchestra ia inconfundabil a forma iei.ţ ă ţ

- Sun bine.ă- Chiar?- Da, e liniştitor şi... te inspir . Ca s nu mai zic c ascult de vreo zeceă ă ă

minute şi înc nu-mi iuie urechile, ceea ce e mare lucru şi ceva cu totulă ţ nou fa de ce mi se întâmpl de obicei când intru în camer la Kim.ţă ă ă

- E chiar aşa de r u ?ă- Mai r u, glumi ea. Iar versurile... s -mi fie cu ieră ă tare, dar... îmi place să

cred c sunt o mam modern , îns dup ce-am auzit câteva dintreă ă ă ă ă „cântecele" astea... dac po i s le numeşti aşa...ă ţ ă

- Da, ştiu la ce te gândeşti, zise el amuzat. „Ce-o s se aleag de lumeaă ă asta ?"ULTIMUL TEMPLIER303

- Ei las , c nici tu nu îmi pari genul care se d în vânt dup hip-hop, îlă ă ă ă lu ea peste picior.ă

- Se pune dac -1 ascult pe Steely Dan ?ă- Habar n-am, îns nu cred.ăReilly se pref cu atunci sup rat, încruntându-se comic.ă ă- Ce nasol, zise el râzând.

- î i spun eu, avem de-a face cu a doua Nou Fronţ ă tier , mai zise Tessă privind atent înainte, urm rindu-1 îns din col ul ochiului, s vad dac i-aă ă ă ţ ă ă ă în eles aluzia la melodia lui Donald Fagen.ţ

La început Reilly p ru s nu-şi dea seama ce-a vrut s zic , îns seă ă ă ă ă lumin dintr-o dat , în elegându-i apropoul, şi-şi întoarse ochii c tre eaă ă ţ ă pentru câteva clipe, privind-o impresionat şi cl tinând din cap admirativ.ă Tess jubila şi-n momentul când privirile li se întâlnir sim i cum i se aprindă ţ obrajii, roşind uşor. Exact atunci telefonul mobil începu s sune, stricândă întrucâtva momentul.

Iritat de întrerupere, scotoci nervoas prin geant şi-1 scoase, îns nuă ă ă ă r spunse imediat, studiind mai înă tâi ecranul fluorescent, care nu afişa num rul celui care-o apela. De obicei nu r spundea dac era sunat de peă ă ă ă un num r ascuns, îns de data asta se hot rî s-o fac , regretându-şi deciziaă ă ă ă îndat ce auzi vocea de la cel lalt cap t:ă ă ă

- Bun , Tess. Sunt eu, Doug.ăSe enerva de fiecare dat când trebuia s stea de vorb cu el, îns acumă ă ă ă

era un moment total nepotrivit. Ferindu-şi privirea de ochii lui Reilly, îl întreb cu o voce joas :ă ă

- Ce vrei ?- Am aflat c ai fost la Metropolitan în seara exă pozi iei, când a avut locţ

atacul, şi... m întrebam dac nu cumva...ă ă304RAYMOND KHOURY

Tipic! De câte ori o suna Doug, ştia c vrea ceva anume.ă- Ascult , Doug, nu pot vorbi despre asta. N-am voie, i-o t ie ea scurt,ă ă

turnându-i prima minciun care-i trecu prin cap. Cei de la FBI mi-au pus înă vedere foarte clar c n-am ce s vorbesc cu presa.ă ă

- A, serios ? Foarte interesant!Ce naiba o fi g sind el interesant în asta ?ă-Şi ştii de ce ? Pentru c se pare c eşti singurul mară ă tor c ruia i-au cerută

aşa ceva. Ceilal i cu care am vorbit deja n-au zis nimic de nicio interdic ie.ţ ţ Dar de ce n-ai voie s vorbeşti ? Ce anume ştii tu şi ceilal i nu ?ă ţ

Minciuna se-ntorsese împotriva ei.- Doug, las-o balt , te rog.ă-Haide, Tess, nu fii aşa! îi zise el mieros, redeştep- tându-i amintiri nu

tocmai pl cute. Doar vorbeşti cu mine, ce naiba!ăDe parc-ar fi putut uita m car pentru o clip cu cine avea de-a face!ă ă- Nu, îi r spunse ea categoric .ă ă- Hai, Tess, ce naiba! D -mi ceva, orice.ă- Doug, îmi pare r u, trebuie s închid.ă ă- Iubito, te rog, nu...îns Tess închise clapeta pân s-apuce el s -şi teră ă ă mine fraza, şi trânti

scârbit mobilul în geant f r s se uite unde nimereşte, dup care oftă ă ă ă ă ă ă exasperat cu ochii a inti i la şoseaua din fa , privind în gol. Dup câtevaă ţ ţ ţă ă minute se mai linişti şi se str dui s -şi relaxeze gâtul şi umerii.ă ă

-Scuze. Era Doug, fostul meu so , îi explic ea f r s -şi mute privirea deţ ă ă ă ă la drum.

- Mi-am dat seama. M-au înv at bine la Quantico, ce pot s zic...ăţ ăTess zâmbi amuzat .ă

ULTIMUL TEMPLIER305

- Chiar nu- i scap nimic, niciodat ?ţ ă ă- De obicei, nu, zise el fixând-o cu privirea. M rog, cu excep ia istorieiă ţ

templierilor, un domeniu unde trebuie s -mi v d lungul nasului şi să ă ă recunosc c e cineva cu mult mai priceput decât mine sau decât la fel deă neştiutorii mei colegi. Cred c-o ştii şi tu, e arheolog de meserie, o tipă extrem de înc p ânat şi care ne-o ia tot timpul înainte.ă ăţ ă

Fa a lui Tess se lumin într-un zâmbet cald.ţ ă- Continu , te rog. Sunt curioas ce mai ai de spus despre tipa astaă ă

b g cioas .ă ă ăReilly îşi întoarse capul c tre ea şi observ c şi ea f cuse acelaşi lucru.ă ă ă ă

îşi adânci iar privirile într-ale ei, de data asta ceva mai mult timp decât mai devreme.

Se bucura c Tess acceptase pân la urm s-o duc acas cu maşina.ă ă ă ă ăCând cotir pe strada ei, Reilly aprinsese deja faruă rile, c ci afară ă

începuse s se-ntunece. La vederea casei, Tess avu o strângere de inim ,ă ă sim ind cum o n p desc iar tot stresul şi toat spaima prin care trecuse înţ ă ă ă ultimele zile. Fu scuturat de un fior rece la gândul c Vance îi c lcaseă ă ă pragul, c fusese în casa ei, cu mama şi copilul ei în untru.ă ă

Când trecur pe lâng maşina de poli ie care-i pă ă ţ ăzea locuin a şi care eraţ parcat ceva mai jos pe strad , Reilly îi f cu un semn discret cu mânaă ă ă poli istului de la volan, care-i salut , recunoscând-o pe Tess imediat. Odatţ ă ă ajunşi în dreptul vilei, Reilly parc pe alee şi opri motorul, în timp ce ea îşiă privea casa prin geamul maşinii. Nu se sim ea deloc în apele ei. Se întrebţ ă apoi dac s -1 invite sau nu în untru pentru câteva minute, dup care seă ă ă ă trezi c -i cere cu voce tare aproape f r s -şi dea seama:ă ă ă ă306RAYMOND KHOURY

- Nu vrei s intri pu in ?ă ţ- Ba da, sigur, accept el dup un scurt moment de ezitare, f r urmă ă ă ă ă

sau inten ie de flirt în vocea-i sigur . Poate c -i o idee bun s arunc oţ ă ă ă ă privire înainte de a te l sa singur .ă ă

Ajunşi în fa a uşii, Reilly întinse mâna dup cheie şi intr primul. Casaţ ă ă era cufundat în t cere. îl urm în living, aprinzând toate luminile în urmaă ă ă ei. D du druă mul şi la televizor, care se deschise pe KidsWB, canalul preferat al lui Kim. Tess nu-1 schimb .ă

Reilly o privi nedumerit.- Aşa fac de fiecare dat când r mân singur , îi exă ă ă plic ea. îmi dă ă

senza ia c mai e cineva în cas .ţ ă ă- Tess, o s fie bine. Eşti în siguran . Tonul lui avu darul s-o maiă ţă

linişteasc . M duc s verific şi celelalte camere, o anun el, dup care seă ă ă ţă ă opri brusc. Dac nu te deranjeaz , desigur..., ad ug încurcat.ă ă ă ă

Stânjeneala lui se datora probabil faptului c-ar fi fost nevoit s intre şi laă ea în dormitor. Grija şi discre ia lui o impresionar în mod pl cut, şi-i eraţ ă ă foarte recunosc toare pentru tot ce f cuse pentru ea pân acum.ă ă ă

- Nu, nu-i nicio problem .ăReilly încuviin t cut şi ieşi din sufragerie, în timp ce Tess se trânti peţă ă

canapea şi trase telefonul mai aproape, formând num rul m tuşii Hazel dină ă

Prescott, care r spunse dup numai trei apeluri. Tocă ă mai se întorseser de laă cin , c ci Hazel le dusese s m nânce în oraş dup ce le luase de laă ă ă ă ă aeroportul din Phoenix, şi o asigur c au ajuns cu bine. Vorbi apoi pu in cuă ă ţ mama ei în timp ce Hazel se dusese s-o cheme şi pe Kim la telefon, care hoin rea pe la grajduri, admiă rând caii. Eileen p rea degajat şi, oricum,ă ă mult mai liniştit decât în ziua precedent , când o tot descususe cu fel deă ă fel de întreb ri. Buna ei dispozi ie se datoraă ţULTIMUL TEMPLIER307probabil atât efectului pe care sor -sa îl avea asupra ei de fiecare dat , cuă ă felul s u fermec tor de-a fi, mereu destins şi grijulie cu cei din jur, cât şiă ă ă distan ei pe care reuşise s-o pun între ea şi haoticul New York în deţ ă cursul unei singure zile. Când în sfârşit auzi şi vocea zglobie a lui Kim la cel laltă cap t al firului, nu apuc s zic mai nimic, c ci fata nu mai contenea cuă ă ă ă ă poveştile ei de copil, anun ând-o cât de ner bd toare e s se duc mâine laţ ă ă ă ă c l rit şi p rând c nu-i duce dorul.ă ă ă ă

Tocmai când îşi luau la revedere, urându-şi noapte bun , Reilly reveni înă living. P rea la fel de obosit ca şi ea, dac nu chiar mai mult.ă ă

-Totul e în ordine, aşa cum m şi aşteptam. N-ai de ce s - i faci griji,ă ă ţ Tess, crede-m pe cuvânt.ă

- Te cred, cum s nu. î i mul umesc oricum c-ai aruncat o privire, mă ţ ţ ă simt mult mai liniştit .ă

- Cu pl cere.ăMai arunc o ultim privire de jur-împrejurul caă ă merei, dup care p ru că ă ă

se preg teşte de plecare, îns avu un foarte scurt moment de ezitare deă ă care Tess profit imediat.ă

- Eu una simt nevoia s beau ceva şi sunt sigur c şi tu la fel, zise ea şi,ă ă ă f r s -i aştepte r spunsul, se ridic şi-1 conduse c tre buc t rie. Ceă ă ă ă ă ă ă ă preferi: bere sau un pahar cu vin ?

-Nici una, nici alta, dar mul umesc oricum, zise el zâmbind.ţ- Aşa e, eşti în timpul serviciului, am uitat. Vrei atunci o cafea ?-Nu, nu-i vorba de asta. Doar c ..., începu el, dar pe urm se opri,ă ă

neştiind dac s deschid subiectul sau nu.ă ă ă-Despre ce-i vorba atunci ?-E postul Paştelui, zise el dup o pauz destul de lung .ă ă ă

308RAYMOND KHOURY

- A, Paştele... Tu vorbeşti serios ?- Foarte.- Sper c nu te foloseşti de s rb tori drept scuz ca s mai scapi de-ună ă ă ă ă

kilogram-dou . Sau asta faci ?ăReilly se mul umi s -i r spund printr-o simpl mişcare a capului.ţ ă ă ă ă- Patruzeci de zile f r b utur , asta da perforă ă ă ă man ! zise ea vrând sţă ă

fac o glum , îns roşi imediat. Au, n-am vrut s sune chiar aşa! în elegi ce-ă ă ă ă ţam vrut s spun, nu? Sper c acum n-o s m b nuieşti c frecă ă ă ă ă ă ventez pe ascuns întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, o mai drese ea.

- Prea târziu, domnişoar Chaykin, p rerea e deja format , o lu el pesteă ă ă ă picior.

- Atunci nu mai am nimic de pierdut, zise ea şi se duse la frigider, de unde scoase o sticl de vin şi-şi turn într-un pahar.ă ă

- Totuşi, trebuie s recunoşti c e pu in ciudat. Ce vreau s spun este că ă ţ ă ă de mult n-am mai auzit pe cineva care s in post. Cel pu in nu în oraşulă ţ ă ţ sta.ă

- Nu ştiu ce s zic... Mie New York-ul nu mi se pare chiar atât deă nepotrivit pentru oamenii care vor s duc o... hai s-o numim viaă ă ţă spiritual .ă

- Glumeşti, nu ? New York-ul sta, oraşul în care tr im ?ă ă- Da. Dac stai s te gândeşti mai bine, e chiar loă ă cul ideal. Unde

altundeva mai po i întâlni atâtea provoţ c ri de ordin moral şi etic c rora să ă ă le faci fa ? E foarte simplu s - i urmezi destinul în oraşul sta, pentru cţă ă ţ ă ă diferen a dintre bine şi r u, sau dintre ce-i drept şi ce-i greşit, e foarte clarţ ă definit . Trebuie doar s alegi.ă ă

Tess era uimit de ce auzea.ă-Şi cât de... religios eşti, de fapt ? Dac nu te superi c te-ntreb,ă ă

desigur...ULTIMUL TEMPLIER309

-Nu, nu, deloc.-Vreau s spun... Cred c nu eşti genul care d fuga te miri prin ceă ă ă

fund tur neştiut de lume doar fiindc a auzit c unul de prin parteaă ă ă ă ă locului a avut o viziune cu Fecioara Maria care i s-a ar tat într-un lan deă grâu...

- Nu, trebuie s recunosc c n-am recurs la asemeă ă nea m suri extreme,ă cel pu in nu în ultimul timp. S înţ ă eleg aşadar c tu nu eşti tocmai cea maiţ ă religioas persoan pe care aş fi putut s-o întâlnesc...ă ă

- M rog, nu neap rat. S zicem doar c aş avea neă ă ă ă voie de ceva mult mai... consistent pe care s m sprijin înainte s str bat jum tate de ară ă ă ă ă ţ ă pentru ceva atât de improbabil.

-Ceva mai consistent... te referi la un semn, sau ce ? Un miracol de net g duit ?ă ă

- Da, cred c da. Ceva de genul sta.ă ăReilly nu zise nimic, ci doar zâmbi.- Ce e ? îl întreb ea.ă-Vezi tu, Tess, partea frumoas cu miracolele astea e c , dac crezi cuă ă ă

adev rat, nu mai ai nevoie de ele, iar dac te îndoieşti la tot pasul, atunciă ă oricâte miracole ai tr i, tot nu e de-ajuns.ă

- Oh, ştiu eu câteva lucruri care m-ar convinge imediat.-Dar poate c ele exist deja în jurul t u, doar c tu nu le-ai observat.ă ă ă ăTess r mase mut de uimire.ă ă-Stai s v d dac -n eleg eu bine. Tu eşti agent FBI, cu insign şi pistol şiă ă ă ţ ă

tot tacâmul, şi spui c într-adev r crezi în miracole ?ă ăReilly ridic din umeri, apoi r spunse:ă ă- Hai s ne închipuim c mergi liniştit pe strad , ajungi la o intersec ie şiă ă ă ă ţ

eşti pe punctul de a trece strada când deodat , din senin, f r vreun motivă ă ă anume,310RAYMOND KHOURY

exact acolo pe marginea trotuarului, cu un picior deja în strad , te opreşti.ă Nu ştii nici tu de ce, pur şi simplu aşa î i vine. Şi exact în acel moment, veziţ cum trece pe lâng tine un autobuz sau un camion, la doar câ iva milimetriă ţ de fa a ta, rulând cu vitez pe şoseaua unde te-ai fi aflat chiar tu dac nuţ ă ă te-ai fi oprit. Nu- i po i explica de ce, îns ceva te-a împiedicat, ceva care i-ţ ţ ă ţa salvat via a. Şi ştii care-i partea cea mai frumoas ? Dac-ar fi fost cinevaţ ă cunoscut lâng tine în acel moă ment, probabil c i-ai fi spus exact aşa: „E ună miracol c înc tr iesc!" Pentru mine genul sta de lucruri sunt adev rateă ă ă ă ă miracole.

- E o problem de perspectiv , îi spuse Tess. Tu vrei s le vezi ca peă ă ă nişte miracole. Eu nu le consider decât nişte simple întâmpl ri.ă

- E foarte uşor s crezi când ai în fa un miracol, îns adev rataă ţă ă ă încercare apare atunci când nu primeşti niciun fel de semn.

Lui Tess nu-i venea s cread ce aude. Nu se aştepă ă tase s -1 audă ă vreodat vorbind aşa, îns cu aceast ocaă ă ă zie îi descoperi o latur cu totulă nou , pe care nu era sigur înc cum s-o ia, deşi în mod normal nu eraă ă ă adepta unor astfel de idei.

- Tu vorbeşti serios!- Cât se poate de serios, confirm Reilly.ăTess r mase pe gânduri, dup care-1 privi curioas , ca şi cum i-ar fiă ă ă

venit o idee.-Spune-mi şi mie ceva, zise ea apoi. Cum se împac credin a - o credină ţ ţă

sincer şi adev rat ca a ta - cu meseria pe care-o ai ?ă ă ă- Nu în eleg ce vrei s spui.ţ ăTess îns sim ea c nu e întru totul sincer şi c ştia foarte bine undeă ţ ă ă

b tea. Probabil c nu era prima dat când cineva îi punea o astfel deă ă ă întrebare.ULTIMUL TEMPLIER311

- Vreau s spun c prin natura meseriei tale eşti neă ă voit s cercetezi şi să ă investighezi diverse lucruri. Prin urmare nu le po i lua ca atare, nu te po iţ ţ încrede în aparen e. Trebuie s cau i date exacte, dovezi incontestabileţ ă ţ care s - i sprijine teoriile dincolo de orice urm de îndoial .ă ţ ă ă

- Da, aşa e, zise el calm, deloc surprins sau deranjat de observa iile ei.ţ- întrebarea mea era cum po i împ ca asta cu credin a.ţ ă ţ- Simplu. Eu îmi pun credin a în Dumnezeu, nu în .oameni.ţ- Refuz s cred c e chiar atât de simplu.ă ă- De fapt, îi r spunse el cu un calm dezarmant, chiar e.ăTess d du din cap neîncrez toare, în timp ce fa a i se lumin într-ună ă ţ ă

zâmbet şters şi oarecum posomorât.- Foarte ciudat... întotdeauna am crezut c pot citi oamenii relativă

repede, şi c m pricep destul de bine, îns cu tine se pare c am cam dată ă ă ă greş. Nu mi te-aş fi închipuit niciodat un... credincios. Aşa ai fost crescut ?ă

- Nu, p rin ii mei nu au fost nişte oameni foarte reă ţ ligioşi. S-a întâmplat ceva mai târziu.

Tess t cu, aşteptând ca el s continue şi s -i povesă ă ă teasc mai pe larg,ă îns v zând c nici el nu mai zice niă ă ă mic, se sim i dintr-o dat stânjenit .ţ ă ă

- îmi pare r u, ştiu c e ceva personal şi c probaă ă ă bil nu vrei s vorbeştiă despre asta, iar eu te bombardez cu tot felul de întreb ri indiscrete.ă

- Nu-i niciun fel de problem , stai liniştit . Doar c ... în fine, tat l meu aă ă ă ă murit când eram înc mic şi am trecut printr-o perioad dificil şi singuraă ă ă persoan care mi-a fost al turi şi m-a sprijinit a fost preă ă otul paroh, care m-a ajutat s trec peste aceast tragedie. Aşa se face c azi sunt omul careă ă ă sunt. Asta-i toat povestea, pe scurt.ă312RAYMOND KHOURY

Indiferent cât de detaşat vroia s par , Tess sim i tensiunea din voceaă ă ţ lui şi reticen a de a intra în mai multe am nunte în leg tur cu acestţ ă ă ă subiect, aşa c nu insist .ă ă

- Am în eles, se mul umi ea s spun .ţ ţ ă ă-Dar povestea ta care e ? se ar t el interesat. Dup felul în careă ă ă

vorbeşti, presupun c nici tu n-ai avut parte de o educa ie religioasă ţ ă riguroas , sau m înşel ?ă ă

- Nu, aşa este. La noi în cas plutea mai degrab un aer ştiin ific,ă ă ţ arheologic dac vrei, aşa încât mintea mea de copil şi-a explicat lucrurileă dintr-o perspectiv ceva mai realist , greu de împ cat cu no iuneaă ă ă ţ existen ei diţ vine. Şi apoi mai târziu, când am aflat c nici marele Einsteină nu credea în astfel de lucruri, mi-am zis c dac povestea asta biblic n-aă ă ă reuşit s -1 conving pe cel mai deştept b rbat de pe P mânt, atunci cineă ă ă ă sunt eu s -1 contrazic ?ă

- Nu-i nimic, replic el. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt atei.ăTess îl fix cu privirea pentru câteva clipe şi când îl v zu c râde,ă ă ă

r spunse:ă-Asta-i bine de ştiut.îns nu f cea neap rat parte din categoria în care el se gr bise s-oă ă ă ă

înscrie. Dintotdeauna se considerase mai degrab agnostic decât ateist .ă ă ă- Şi eu am multe cunoştin e şi prieteni, zise ea, care sunt de p rere c aţ ă ă

fi ateu e una şi aceeaşi cu a fi lipsit de orice principiu moral, sau, m rog...ă falimentar la capitolul moral .ă

Dup ce-şi termin de b ut vinul, îl conduse înapoi în living unde,ă ă ă aruncându-şi ochii c tre ecranul televiă zorului, recunoscu imagini dintr-un episod din Smallville, un serial pentru copii despre ispr vile din adolescenă ţă ale lui Superman.ULTIMUL TEMPLIER313

- Vroiam s te mai întreb ceva legat de Vance, zise el deturnând discu iaă ţ într-o cu totul alt direc ie.ă ţ

- Ce-i cu Vance ?- Ştii, te-am urm rit cu mare aten ie azi când ai poă ţ vestit despre el şi

despre ce a i vorbit în cimitir şi pe urm despre ce s-a petrecut în pivni a luiţ ă ţ şi... sunt curios. Adic ... m întrebam ce sim i cu adev rat fa de el.ă ă ţ ă ţă

Fa a lui Tess se-ntunec deodat la amintirea zilei precedente.ţ ă ă- Când l-am cunoscut, în urm cu mai mul i ani, era un b rbat foarteă ţ ă

amabil şi dr gu , normal. Pe urm s-a întâmplat tragedia cu so ia şi fiica luiă ţ ă ţ nen scut ... E cumplit.ă ă

- îl comp timeşti, remarc el întrucâtva stânjenit.ă ă

- într-un fel... da, cred c da, recunoscu ea, adu- cându-şi aminte c şi înă ă timpul discu iei lor din pivni o mai încercaser astfel de sentimente faţ ţă ă ţă de bietul Vance.

- Chiar şi dup ce s-a întâmplat la muzeu, dup deă ă capitarea paznicului şi dup ce a fost aici, amenin- ându-le pe mama ta şi pe Kim ?ă ţ

Tess nu ştia ce s mai zic , sim indu-se prins la mijloc. Abia acum îşiă ă ţ ă d dea seama cât de contradictorii îi erau sentimentele fa de Vance.ă ţă

- Ştiu c sun ciudat, dar... nu pot s nu-1 comp tiă ă ă ă mesc sau s -mi pară ă r u pentru el. Trebuia s -1 fi v zut sau cel pu in s -1 fi auzit! Felul în careă ă ă ţ ă vorbea despre ce i s-a întâmplat, cum trecea de la o stare la alta f r s ştiiă ă ă la ce s te aştep i în secunda urm toare... Dup p rerea mea, ar aveaă ţ ă ă ă nevoie de un tratament psihiatric, în loc s fie vânat de jum tate din poli iaă ă ţ din New York. Omul sta are nevoie de ajutor!ă

- Ca s -1 ajut m, mai întâi ar trebui s -1 prindem şi, indiferent prin ceă ă ă trece, tu nu trebuie sub nicio form s ui i c , la urma urmei, nu e decât ună ă ţ ă individ periculos.314RAYMOND KHOURY

Tess îşi aduse aminte de expresia lui calm şi relaă xat când st teaă ă al turi de mama sa pe canapea, f când conversa ie ca orice om normal.ă ă ţ Sim i atunci cum ceva înl untrul ei se schimb , ceva care-i modific şi perţ ă ă ă -cep ia asupra lui Vance.ţ

- E foarte ciudat, îns ... nu sunt sigur c amenină ă ă ţările n-au fost doar de parad .ă

- Tess, trebuie s ai încredere în mine. Sunt multe lucruri pe care nu leă ştii.

La auzul cuvintelor lui îşi ridic brusc privirea că ătre el, intrigat . Tr iseă ă cu impresia c ştie tot atâtea cât ştia şi el.ă

- Ce lucruri ? Ce nu ştiu ?- Al i mor i. Omul e periculos şi gata. Bine ?ţ ţTonul sobru şi uşor ridicat al vocii lui îi spunea că

ştie despre ce vorbeşte. Dar o f cuse curioas .ă ă- Cum adic al i mor i ? Cine ?ă ţ ţReilly nu-i r spunse imediat, îns nu din cauz c n-ar fi vrut. Ceva dină ă ă ă

spatele ei îi atr sese brusc aten ia. P rea s priveasc dincolo de ea şi,ă ţ ă ă ă întorcându-se, Tess observ c televizorul era cel care-i captase interesul.ă ă Pe ecran, tân rul Superman era pe punctul de a salva omeă nirea pentru a mia oar .ă

- S nu-mi zici c tocmai episodul sta n-ai apucat s -1 vezi, glumi ea.ă ă ă ăîns Reilly era deja la uş .ă ă- Trebuie s plec, îmi pare r u, îi zise el sec.ă ă- Poftim ? Unde s pleci ?ă- Nu pot s - i spun decât c trebuie neap rat s plec, mai zise elă ţ ă ă ă

deschizând uşa gr bit şi p şind afar .ă ă ăPeste doar câteva secunde Tess r mase singur în mijlocul livingului,ă ă

privind în gol c tre uşa închis pe care Reilly tocmai ieşise ca o furtun ,ă ă ă trântind-o în urma lui. îşi întoarse atunci privirea stupefiat c treă ăULTIMUL TEMPLIER315

televizor, unde temerarul adolescent cu puteri supranaturale vedea prin pere i şi s rea de pe o cl dire pe alta dintr-un singur salt şi f r elan.ţ ă ă ă ă

Dar ce leg tur aveau toate astea cu motivul plec rii lui precipitate,ă ă ă Tess habar n-avea.45

Pontiac-ul lui Reilly îşi croia drum cu greu prin traficul aglomerat de pe autostrada Van Wyck, îndreptân- du-se c tre sud. Deasupra, avioaneleă masive al c ror alb lucios str lucea în luminile nop ii treceau unul dup ală ă ţ ă -tul, destul de jos, spintecând zgomotos aerul şi-ndrep- tându-se gr biteă c tre pistele de aterizare ce le aşteptau nu foarte departe, c ci aeroportulă ă era la vreun kilometru şi jum tate distan .ă ţă

Cu puşca-ntre picioare, Aparo se frec la ochi şi-şi scoase capul peă geam, înviorat de aerul proasp t cu iz de prim var ce-i înv luia fa a înă ă ă ă ţ viteza constant a maşinii.ă

Reilly era cu ochii-n patru, scanând din mers indi■ catoarele de direc ieţ din stânga şi din dreapta, evident c utând ceva anume. La un moment dată ochii îi c zur pe cel c utat, ar tându-i-1 lui Aparo cu degetul:ă ă ă ă

- la e.ĂAparo îl c ut cu privirea, observând şi el indicatoă ă rul de culoare verde

din dreapta care - conform inscrip iei - ducea c tre unul dintre depoziteleţ ă aeroportului, şi anume cel cu num rul 7. Chiar dedesubtul acestuiăULTIMUL TEMPLIER317indicator, pierdut printre numele diverselor companii aeriene, mai era un mic panou pe care scria: Alitalia. Servicii de Transport Marf .ă

La scurt timp dup atacurile teroriste din 11 septemă brie, Congresul adoptase o nou lege privind c l toriile cu avionul, Legea securit iiă ă ă ăţ transporturilor aeriene, conform c reia responsabilitatea inspect riiă ă c l torilor şi a bagajelor fusese transferat unei organiza ii guveră ă ă ţ namentale nou înfiin ate, Administra ia Securit ii Transporturilor. Ceea ce însemnaţ ţ ăţ mai exact c orice sau oricine intra pe teritoriul Statelor Unite avea s fieă ă supus unui control mult mai riguros şi mai am nun it decât pân atunci.ă ţ ă

Aşa se face c aproape toate aeroporturile din ar fuseser dotate cuă ţ ă ă tomografe computerizate, capabile s detecteze orice material sauă substan explozibil nu numai în bagaje, ci şi la pasageri. C l torii trebuiauţă ă ă ă chiar s treac printr-un filtru cu raze X, practic la care s-a renun ată ă ă ţ curând, şi nu datorit vocilor din ce în ce mai vehemente care sus ineau că ţ ă pasagerii erau expuşi unor radia ii d un toare, ci a simplului fapt c ingeţ ă ă ă -nioaselor maşin rii ale companiei Rapiscan nu le sc pa absolut nimic.ă ă Scanau şi expuneau totul în v zul lumii, f r nici un ascunziş.ă ă ă

Un punct de maxim interes pentru Administra ia nou înfiin at eraţ ţ ă transportul interna ional al m rfuţ ă rilor, care de cele mai multe ori reprezentau o amenin are mai mare decât cel intern. Zilnic în Americaţ intrau zeci de mii de colete, pachete şi containere de toate felurile şi dimensiunile, venite de pretutindeni, fapt ce a determinat ca directivele nou adoptate în privin a veriţ fic rii pasagerilor şi a bagajelor s cuprind şiă ă ă aceast categorie a m rfurilor ce intrau pe teritoriul Americiiă ă318RAYMOND KHOURY

fie pe mare, fie pe calea aerului, mai cu seam în aceast nou epoc aă ă ă ă securit ii sporite din toate punctele de vedere. Verificarea se f cea cuăţ ă ajutorul unor sisteme uriaşe de scanare cu raze X, dispuse în toate punctele principale de intrare în ar .ţ ă

Reilly avea chiar acum un astfel de sistem în fa a ochilor şi era foarteţ recunosc tor c astfel de maşin rii existau şi func ionau perfect. Se aflaă ă ă ţ într-una din camerele de operare din terminalul pentru m rfuri al aeroă -portului JFK, terminal al liniei aeriene italiene.

Operatorul de lâng el tot butona panoul complex din fa , timp în careă ţă pe monitor ap reau diverse imaă gini scanate ale coletelor depozitate în hangar.

- Eu zic s v face i comozi şi s lua i un loc, le zise el. E o înc rc tură ă ţ ă ţ ă ă ă destul de mare şi o s ne ia ceva timp s-o scan m pe toat .ă ă ă

Reilly îi urm sfatul şi se aşez în scaunul uzat.ă ă- Noi nu c ut m un anume container, care-ar treă ă bui s se vad destul deă ă

clar, aşa c po i s dai mai reă ţ ă pede şi- i spun eu când s te opreşti.ţ ă- Foarte bine, încuviin b rbatul, punându-se pe treab .ţă ă ăImaginile începur s se succead cu repeziciune pe ecranul monitorului,ă ă ă

poze cu tot felul de containere şi l zi scanate când din fa , când dină ţă lateral, şi-n care se puteau distinge conturul şi structura exponatelor pe care prela ii Vaticanului le trimiseser peste ocean penţ ă tru expozi ia de laţ Metropolitan. înc enervat c nu se gândise mai devreme la asta, Reilly îşiă ă concentr aten ia pe monitor, iar Aparo îi urm exemplul. La fiecareă ţ ă imagine a câte unui crucifix sau statuet , ce sem nau acum mai degrabă ă ă cu nişte schi e rudimentare f cute cu albastru pe o coal cenuşie, sim eaţ ă ă ţ cum inima îi bate mai tare, în speran a c poate urm toarea imagine îi vaţ ă ăULTIMUL TEMPLIER319dezv lui ce c uta. Rezolu ia era surprinz tor de bun , şi imaginile aveau oă ă ţ ă ă claritate la care nu s-ar fi aşteptat, dat fiind c se puteau distinge pân şiă ă minusculele pietre pre ioase din incrusta ii sau cele mai fine ornamente înţ ţ relief.

Şi dintr-o dat , printre zecile de contururi ce apă ăreau şi disp reauă aproape instantaneu de pe monitorul din fa a lui, îl z ri.ţ ă

- Stai, nu da mai departe! zise Reilly entuziasmat, sim ind cum îi treceţ un val de c ldur prin tot corpul.ă ă

Acolo, pe ecran, chiar în fa a lui, f r a fi acoperit de carcasa-i obişnuitţ ă ă ă şi etalându-şi astfel toate mecanismele ce-1 compuneau, era codificatorul în toat splenă doarea... m runtaielor lui.ă46

în momentul în care Intr în sala de şedin e, Tess se opri şi r maseă ţ ă locului f r s mai fac nici-un pas. Dup plecarea lui precipitat , Reilly n-oă ă ă ă ă ă sunase timp de trei zile, pe parcursul c rora frustrarea ei crescuseă considerabil, alimentat şi de telefoanele din ce în ce mai insistente de laă mama sa, care o tot b tea la cap s vin la Hazel în Arizona şi c reia nuă ă ă ă mai ştia ce s -i spun ca s-o lase în pace. Se sim ea din ce în ce mai agitată ă ţ ă şi mai nervoas , dându-şi seama c , în ciuda sfaturilor bine inten ionate aleă ă ţ lui Reilly, l sase ană cheta s -i acapareze aproape fiecare aspect al vie ii peră ţ -sonale şi c era deja prea târziu s mai schimbe ceva în privin a asta.ă ă ţ

Iar acum, când intr în sala de şedin e a FBI şi v zu ce era aşezat înă ţ ă mijlocul mesei, r mase împietrit în pragul uşii, dându-şi seama că ă ă hot rârea de a se detaşa de caz şi de toate implica iile lui tocmai se duseseă ţ pe apa sâmbetei, c ci obiectul la care se uita nu era altceva decât replicaă fidel a codificatorului, reconstituit dintr-un plastic gros şi transparent.ăULTIMUL TEMPLIER321

- De unde ?... bâigui ea cu o voce pierit , uitându-se mirat la Reilly, însă ă ă dup expresia de complicitate de pe fa a lui în elese c de fapt el puseseă ţ ţ ă totul la cale.

Acum în elegea c avusese un plan foarte bine pus la punct. O sunaseţ ă ceva mai devreme, rugând-o s vin la sediul din Federal Piaza ca s „maiă ă ă trecem o dat prin declara ii, nimic important", omi ând inten ionat s -iă ţ ţ ţ ă spun ce o aştepta aici.ă

Sim i dintr-o dat privirile iscoditoare ale celor preţ ă zen i îndreptate c treţ ă ea şi-ncerc s -şi ascund şocul. îi recunoscu printre ei pe Aparo, Jansson,ă ă ă Amelia şi De Angelis, îns pe ceilal i nu-i mai v zuse pân atunci. Privi dină ţ ă ă nou spre Reilly şi el îi zâmbi scurt, cordial.

- M-am gândit c-ai vrea s participi şi tu la discu ia asta, îi zise el,ă ţ întorcându-se apoi c tre un b rbat pe care Tess nu-1 cunoştea şi careă ă începuse s împart tuă ă turor celor prezen i nişte hârtii capsate. Dânsul esteţ Terry Kendricks, cel care a reconstruit codificatorul.

- Da, cu ajutorul echipei mele, desigur, se gr bi Kendricks s adauge,ă ă zâmbind amabil c tre Tess. îmi pare bine.ă

Tess f cea eforturi considerabile s se mai uite şi-n alt parte decât laă ă ă maşin ria de pe mas , de la care parc nu-şi mai putea dezlipi privirea. îşiă ă ă arunc ochii peste foile de la Kendricks, care-i confirmar b nuielile.ă ă ă

- Chiar func ioneaz ?ţ ă- Sigur c da. Totul a mers ca la carte. Doar c e în latin , nu s-a putută ă ă

altfel. Cel pu in aşa mi-au spus coleţ gii din echipa de lingvişti, care s-au ocupat de traducere.

Tess înc nu în elegea cum de fusese cu putin aşa ceva.ă ţ ţă- Dar... cum a i putut s -1 reconstitui i? întreb ea întorcându-se c treţ ă ţ ă ă

Reilly cu o fa care-1 implora s n-o mai in 'în şah.ţă ă ţ ă322RAYMOND KHOURY

- E simplu. Tot ce intr în ar e scanat cu raze X în orice punct vamal,ă ţ ă chiar şi exponatele de mare valoare trimise de Vatican, îi explic elă

Tess sim i nevoia s se aşeze, c ci genunchii i se în- muiaser dintr-oţ ă ă ă dat şi o luase cu ame eal . încerc s se concentreze asupra copiei peă ţ ă ă ă care o primise. Reuşi în cele din urm s citeasc primele rânduri. Eraă ă ă vorba de-o scrisoare datat mai 1291.ă

- Dar asta e data când a avut loc b t lia de la Acra! exclam ea bruscă ă ă revigorat . Ultimul bastion al crucia ilor!ă ţ

începu iar s citeasc , înghi ind practic rândurile şi sim ind în acelaşiă ă ţ ţ timp cum un fel de pod imaginar începe s se contureze peste secole întreă ea şi nişte oameni ale c ror destine se consumaser în vremuri de legend .ă ă ă

„Cu mare triste e în suflet v anun m", începea scrisoarea, „cţ ă ţă ă fort rea a din Acra nu se mai afl sub obl duirea noastr . Am p r sit oraşulă ţ ă ă ă ă ă

la c derea nop ii, privind cu inimile grele cum se mistuia în flă ţ ăc rileă p gâne..."ă47

MAI 1291 - ÎN ESTUL MEDITERANEI

Vâsliser spre nord toat noaptea, f r s se-nde- p rteze totuşi preaă ă ă ă ă ă mult de rm, iar la ivirea zorilor staţă bilir un curs c tre vest şi galera porniă ă înspre Cipru, unde sperau s g seasc ad post în m n stirea ordinului.ă ă ă ă ă ă

Dup cruda lovitur de la Acra, cu sufletul umbrit de trista amintire aă ă ultimelor ceasuri petrecute între zidurile cet ii şi odat ajuns pe corabie,ăţ ă Martin coborâse în cal ca s încerce s se odihneasc pu in, îns mişcaă ă ă ă ţ ă rea domoal şi ritmic a galerei nu-1 l s s -nchid ochii nici m car o clip , înă ă ă ă ă ă ă ă afara faptului c nu-şi putea scoate nicicum din minte imaginea b trânuluiă ă maestru dându-şi obştescul sfârşit. Astfel de gânduri chinuitoare îl bântuiră toat noaptea, aşa c ieşi printre primii pe punte când abia se cr pa deă ă ă ziu , privind cu spaim şi uimire priveliştea deloc liniştitoare ce i seă ă deschidea în fa a ochilor. Semiîntunericul ce-mpresura înc amţ ă barca iuneaţ era br zdat de fulgere n prasnice ce spinteă ă cau negura, iar şuieratul vântului care se-nte ise era acompaniat de vuietul prelung şi-nfundat alţ tunetelor.324RAYMOND KHOURYîn spate, c tre est, norii purpurii şi amenin tori acopeă ţă reau r s ritul, l sândă ă ă doar câteva raze firave s le stră ăpung forma ia compact undeva înă ţ ă partea de sus, îns nu îndeajuns cât s lumineze zarea neguroas .ă ă ă

Cum e cu putin oare? se întreb . Dou furtuni de înfruntat, una careţă ă ă ne-ntâmpin , alta care ne urm reşte... Se duse şi se consult în grab cuă ă ă ă Hugh, care-i spuse c nici c pitanul nu mai v zuse aşa ceva pân acum.ă ă ă ă

Erau prinşi la mijloc.Vântul se înte ea sim itor, aducând la r stimpuri averse de ploaie, oţ ţ ă

ploaie m runt şi rece ca ghea a. Vela se smucea din ce în ce mai tare înă ă ţ verga nu foarte solid , iar marinarii de pe punte încercau cu disperare s-oă in sub control, în timp ce catargul vuia şi trosnea. în cal , caii nechezauţ ă ă

speria i şi trop iau pe loc, sfor ind nerţ ă ă voşi. Martin îl urm rea atent peă c pitan, care-şi consulta h r ile f r s -şi ascund îngrijorarea care puseseă ă ţ ă ă ă ă st pâă nire pe el. Identific repede pozi ia galerei şi f cu un semn discret peă ţ ă hart , dup care d du fuga şi-i strig suă ă ă ă praveghetorului s m reasc ritmulă ă ă vâslelor, iar omului de la cârm îi d du noile coordonate, sperând astfel că ă ă va reuşi s scoat corabia din mijlocul furtunii.ă ă

Martin îl g si pe Aimard pe puntea îngust de la prova, privind şi el cuă ă aceeaşi îngrijorare furtunile care se apropiau.

- E ca şi cum chiar Domnul a ridicat apele astea, le-a f cut s seă ă r zvr teasc pentru a ne înghi i în adână ă ă ţ curile lor neştiute, zise el c treă Martin cu o privire în care se citeau zbucium şi nelinişte.

Nu mai trecu mult pân când furtuna izbucni cu toat puterea,ă ă dezl n uind stihiile apelor de jur-îm- prejur. Z rile se-ntunecaser de-aă ţ ă ă binelea, de parc se f cuse iar şi noapte, o noapte neagr ca smoala, iară ă ă ă vântul sus inut se transformase deja într-o adev rat vijelieţ ă ăULTIMUL TEMPLIER325

ce spulbera totul în calea ei. Corabia era ca o coaj de nuc pe marea-ă ănvolburat , ale c rei valuri gigantice şi albe de spum se ridicaser dină ă ă ă adâncuri şi se-ndreptau spre ei ca nişte pere i mişc tori care se sp rgeauţ ă ă de parapet, m turând apoi necru toare toat puntea. Fulă ţă ă gere n prasniceă br zdau întunecimea de nep truns a cerului, urmate imediat de tuneteă ă asurzitoare şi greoaie, în timp ce pic turile mari şi dese de ploaie biciuiauă corabia din toate p r ile, înv luind-o într-o perdea dens şi transparent .ă ţ ă ă ă

Hugh îi strig omului de veghe s caute o bucat de p mânt unde s-ar fiă ă ă ă putut refugia. Martin îl înso i pe s rţ ă manul om cu privirea cum se ca r pasţă ă cu pas pe catarg. Corabia îşi croia drum anevoie prin imensitatea apelor, puntea fiindu-i m turat la r stimpuri foarte scurte de valurile care maiă ă ă întâi se izbeau de pupa, zdruncinând-o. Vâslele nu mai f ceau fa de mult,ă ţă unele lovindu-se de chil , altele rupându-se în dou şi r nindu-i pe ocnaşiiă ă ă care reuşeau cu greu s le st pâneasc , fiind ei înşişi înă ă ă l n ui i şiă ţ ţ neputându-se mişca în voie, astfel încât Hugh se v zu nevoit s le ordoneă ă s le trag înapoi.ă ă

Trecuser deja câteva ore bune de când se luptau cu natura dezl n uită ă ţ ă când dintr-o dat Martin auzi un pâ- râit prelung şi asurzitor, care acoperiă chiar şi vuietul nest pânit al apelor. Era tambuchiul de la pupa, care cedaseă presiunii şi cr pase, l sând apa s se n pusteasc n valnic dedesubt.ă ă ă ă ă ă Aproape instantaneu ambarca iunea începu s se legene amenin tor, cândţ ă ţă de undeva de sus se auzi un zgomot sfâşietor, ca şi cum o scândur s-ar fiă rupt brusc din structura de lemn unde fusese fixat . Era de fapt catargul,ă care fusese smuls şi se pr buşi greoi peste trei dintre membrii echipajuluiă sub privirile uimite ale lui Martin, în timp ce bietul om coco at pe el fuţ azvârlit în valurile furibunde.326RAYMOND KHOURY

F r vel şi vâsle, galera r mase în voia sor ii, la mila furtunii şi aă ă ă ă ţ vârtejurilor ame itoare, plutind f r int pe apele înfuriate care când oţ ă ă ţ ă împingeau cu for înaţă inte, când o tr geau înapoi, când o zdruncinau din înă -cheieturi sau o învârteau, umflându-se din adâncuri.

Aşa pluti Templul Şoimului trei zile şi trei nop i, timp în care furtuna nuţ 1-a sl bit deloc. îns izbutise ca prin minune s nu se duc la fund şi să ă ă ă ă r mân întreag . Veni şi ziua a patra şi vântul tot nu se mai domolise, cândă ă ă auzir o voce strigând din r sputeri:ă ă

- P mânt! P mânt!ă ăMartin miji ochii prin cea şi-1 z ri pe omul cu priţă ă cina, care ar ta cuă

degetul înainte, înspre ce p rea a fi tot cea , negur şi valuri tumultuoase.ă ţă ă Apoi îns i se p ru c parc vede ceva, un punct negru undeva deă ă ă ă parte, în zare, abia vizibil.

Şi atunci se întâmpl .ăChiar când le încol ise speran a în inimi la vederea crâmpeiului deţ ţ

p mânt, corabia începu s pârâie nă ă ăprasnic din toate încheieturile, semn că nu mai avea mult pân s se fac buc i. Scândura de pe punte înă ă ă ăţ cepu să trepideze din ce în ce mai tare şi s scoat un scâr âit prelung în momentulă ă ţ în care lemnul ced sub greutatea apei. Se auzi apoi un huruit puternic,ă care acoperi tot vuietul furtunii, urmat la scurt timp de nişte sunete înfundate ce sem nau cu o explozie, când întreaga chil ced . Vâslaşii erauă ă ă

din ce în ce mai panica i, imobiliza i în lan urile grele, iar caii din cal sfo-ţ ţ ţ ă r iau cu spume la gur , dându-se înapoi pân când nu mai avur unde.ă ă ă ă

- Sclavii! url Hugh. Duce i-v şi dezlega i-i înaă ţ ă ţ inte s se-nece!ăOamenii d dur fuga s le desfac lan urile, îns liberă ă ă ă ţ ă tatea le fu extrem

de scurt , c ci în secunda urm toareă ă ăULTIMUL TEMPLIER327apele p trunser n valnice în cal , înghi indu-i în albasă ă ă ă ţ trul lor tulbure şi spumos.

Hugh ştia c nu mai e nimic de f cut, aşa c ordon oamenilor să ă ă ă ă dezlege barcazul şi s -i dea drumul în larg.ă

- Da i-i b taie, hai! url el. Urca i-v -n şalup şi abandona i corabia cuţ ă ă ţ ă ă ţ to ii!ţ

Martin se duse s dea şi el o mâna de ajutor, c ci barcazul era singuraă ă lor şans de supravie uire, când îl z ri pe Aimard apucând-o în direc iaă ţ ă ţ opus , c tre prova, ducând în bra e un obiect voluminos ambalat în piele.ă ă ţ Martin îl strig disperat când z ri valul uriaş care se ridicase brusc dină ă adâncurile marine, îns era prea târziu, c ci în mai pu in de o frac iune deă ă ţ ţ secund apele îl înv luir , târându-1 pe punte şi izbindu-1 puă ă ă ternic de masa pe care se aflau h r ile, în al c rei col ascu it se înfipse cu pieptul. Scoaseă ţ ă ţ ţ un strig t sfâşietor de durere, dar strânse din din i şi se opinti în picioare,ă ţ cu mâna strâns ap sat pe ran . Când Martin ajunse lâng el şi-i întinseă ă ă ă mâna ca s -1 ajute, Aimard i-o îndeă p rt uşor, f r s dea drumul nicioă ă ă ă ă clip obiectului înă velit în piele, deşi era evident c în condi ia precar înă ţ ă care se afla greutatea şi volumul acestuia nu f ceau deă cât s -i agravezeă starea.

Reuşir cu chiu, cu vai s se urce în barcaz, care era acum cam laă ă acelaşi nivel cu puntea cor biei avariate. Martin de Carmaux se uitaă împietrit la îngrozitorul spectacol, ştiind c e ultima dat când mai vedeaă ă Templul Şoimului. Partea din fa a galerei ara aruncat de valuri de colo-ţă ăcolo precum o creang uscat de copac, iar pârâ- itul ei prelung reuşi s-ă ăacopere pân şi şuierul demonic al vântului sau nechezatul isteric al cailoră care se înecau.

în ochii celorlal i opt oameni care se aflau al turi de el în barcaz se citeaţ ă aceeaşi groaz când vasul disp ru brusc, înghi it de muntele de valuri.ă ă ţ328RAYMOND KHOURY

Plutir o vreme în deriv , mâna i când de valurile umflate, când deă ă ţ curen i sau de vânt. La început barca p rea o biat juc rie de hârtie peţ ă ă ă apele dezl n uite, îns c pitanul g si repede ceva de f cut pentru şaseă ţ ă ă ă ă dintre cei nou supravie uitori, pe care-i puse s mânuiasc vâslele ca să ţ ă ă ă mai amortizeze smuciturile bruşte. Martin se num ra şi el printre ei, vâslindă cu sârg, dar cu gândurile în alt parte. Privea în gol înainte, sim ind cum îlă ţ copleşesc oboseala şi dezn dejdea. Fuseser alunga i din ara Sfânt ,ă ă ţ Ţ ă pierduser Templul Şoimului şi acum erau într-o am rât de barc înă ă ă ă mijlocul pustiet ii, şi cine ştie cât vor putea supravie ui, chiar dac d deauăţ ţ ă ă de p mânt. Nu mai conta unde erau, c ci se aflau departe de cas , înă ă ă teritorii ostile, f r arme cu care s fac fa eventualilor duşmani.ă ă ă ă ţă

Dup câteva ore de plutire în voia sor ii, observar c valurile se maiă ţ ă ă potoliser şi marea era ceva mai calm , şi-ntr-un sfârşit v zur şi p mântulă ă ă ă ă pe care-1 zărise omul de veghe. Vâslir şi mai abitir, adunându-şi ultimeleă for e, şi-n curând br zdau valurile spumoase ce se sp rgeau zgomotos deţ ă ă

rmul din ce în ce mai apropiat. Când p şir în sfârşit pe nisipul ud alţă ă ă plajei, furtuna înc nu se potolise şi ploaia îi mai agasa cu piă c turile ei reciă şi p trunz toare, dar cel pu in sim eau p mântul sub picioare.ă ă ţ ţ ă

Dup ce fiecare îşi trecu sabia prin fundul barcaă zului, îi d dur drumulă ă înapoi în larg, unde valurile înc neîmblânzite îl împresurar din toateă ă p r ile tr gându-1 în abis, c ci, deşi primejdia trecuse, marea era încă ţ ă ă ă agitat . Nu trebuia s fie v zu i de nimeni, şi nimeni nu trebuia s ştie că ă ă ţ ă ă sc paser cu via , aşa c hot râr s nu atrag aten ia. Hugh le spuse că ă ţă ă ă ă ă ă ţ ă în momentul în care furtuna se dezl n uise corabia se-ndreptaă ţULTIMUL TEMPLIER329c tre nord şi c , dup b nuielile lui, Templul Şoimului fusese dus de curen iă ă ă ă ţ undeva în apropiere de Cipru şi apoi împins iar c tre nord. Bazându-se peă buna judecat a c pitanului, dar mai ales pe cunoştin ele şi expeă ă ţ rien a saţ pe mare, Aimard hot rî c-ar fi mai bine s -şi g seasc un ad post într-ună ă ă ă ă loc mai ferit şi le propuse s se-ndrepte c tre inima insulei înainte de a oă ă apuca înspre vest în c utarea unui port.ă

îşi g sir ad post între colinele domoale, unde erau feri i nu numai deă ă ă ţ vântul muşc tor, ci şi de evenă tualele priviri indiscrete ale localnicilor, care îns nu p reau un motiv serios de îngrijorare, c ci, în afar de vaietulă ă ă ă înfundat al furtunii, nu auziser nimic şi nu vă ăzuser pe nimeni. Insulaă p rea pustie şi stearp , lipsit de orice form de faun , probabil din cauzaă ă ă ă ă vremii potrivnice. Martin îl studiase pe Aimard în vreme ce c utau un loc deă odihn şi b gase de seam c starea lui se înr ut ea v zând cu ochii.ă ă ă ă ă ăţ ă Lovitura la coaste fusese zdrav n , iar rana cu care cavalerul se alesese înă ă urma ei începea s -1 deranjeze din ce în ce mai tare, în ciuda eforturiloră sale de a-şi ascunde durerea cumplit care-1 chinuia. Mergea mai departeă strângând din din i, ap sând cu o mân rana în timp ce cu cealalt iţ ă ă ă ţ nea sub bra misteriosul pachet.ţ

Când ajunser în sfârşit la zidurile unui oraş realiă zar c s-ar putea s fieă ă ă nevoi i s lupte în starea jalnic în care se aflau. Nu numai c erau r ni i şiţ ă ă ă ă ţ frân i de oboseal , dar armele pe care le aveau nu puteau s -i ajute preaţ ă ă mult. Teama li se mai potoli întrucâtva la speran a c-or s g seasc m carţ ă ă ă ă ceva de-ale gurii, dar descoperir c oraşul fusese p r sit şi c nu maiă ă ă ă ă r mă ăsese nimeni în casele goale. Z rir ruinele unei biserici în centru, aiă ă c rei pere i erau înc în mare parte intac i, îns din acoperiş nu maiă ţ ă ţ ă r m seser decât o gr mad deă ă ă ă ă330RAYMOND KHOURYscânduri pe jum tate f cute scrum, care se sprijineau şubred pe coloaneleă ă înalte de piatr , stând s cad la cea mai mic mişcare. Era greu de spusă ă ă ă cât timp se scursese de când l caşul fusese astfel pâng rit, îns un lucruă ă ă era sigur: trecuser câteva s pt mâni bune, dac nu luni sau chiar ani.ă ă ă ă

Vizavi de biseric era o fântân peste care o salcie plâng toare îşiă ă ă rev rsa frunzele b trâne, şi lâng care cei nou se pr buşir extenua i,ă ă ă ă ă ă ţ

încercând s -şi trag sufletul. Dintre to i, Aimard de Villiers se sim ea celă ă ţ ţ mai r u. Martin tocmai îi aducea nişte ap din fântân când auzi un sunetă ă ă melodios - clinchete de clopo ei. Cu to ii se gr bir s se ascund , z rindţ ţ ă ă ă ă ă din ad postul lor câteva capre care înaintau agale pe strada îngust ,ă ă oprindu-se în dreptul fântânii, unde începur s trag cu putere de crengileă ă ă sub iri ale s lciei, molf ind în voie. în urma lor ap ru şi p storul, unţ ă ă ă ă moşneag olog şi adus de spate, al turi de un b ie el.ă ă ţ

La semnul lui Aimard, Martin prelu controlul, f cându-le celorlal i semnă ă ţ cu mâna s se împr ştie de jur-împrejur şi s stea de paz , în timp ce el şiă ă ă ă Hugh îl luar pe p stor prin surprindere, apropiindu-se de el pe nesim ite.ă ă ţ B trânul c zu în genunchi speriat, implo- rându-i s nu-1 omoare sau m cară ă ă ă s -i cru e via a nepoă ţ ţ tului s u. Vorbea în arab , pe care din fericire atâtă ă Aimard, cât şi Martin o în elegeau şi o vorbeau destul de bine, la fel ca şiţ al i cavaleri ai ordinului. Chiar şi aşa, le lu ceva timp pân s -1 linişteascţ ă ă ă ă pe b trân şi s -1 asigure c n-are de ce s se team , şi înc mai mult ca s -ă ă ă ă ă ă ăi explice c vor s cumpere o capr şi nu s-o ia pur şi simplu. N-aveau baniă ă ă s -i dea pe ea, şi nici alte lucruri de valoare, îns puser mân de la mână ă ă ă ă şi reuşir s strâng nişte haine desperecheate care, chiar dac nu fă ă ă ă ăceau cât o capr , erau mai mult decât nimic, iar ei puteauăULTIMUL TEMPLIER331avea conştiin a împ cat c cel pu in încheiaser un târg cât de câtţ ă ă ă ţ ă acceptabil.

în vreme ce b trânul scotea ap din fântân ajutat de nepotul s u,ă ă ă ă pentru ca animalele s -şi mai potoleasc setea, cavalerii se traseră ă ă deoparte şi înjunghiar capra primit , dup care aprinser focul şi o puseră ă ă ă ă la pro ap s-o frig . Dup ce friptura fu gata, îi invitar la osp şi pe b trânţ ă ă ă ăţ ă cu nepotul lui; acest gest de bun tate avea s le salveze via a tuturor.ă ă ţ

B trânul le spuse cât de recunosc tor era c r mă ă ă ă ăsese în via , şi tot deţă la el aflar şi numele oraşului: Fonsalis. Dup -amiaza târziu îşi relu din nouă ă ă peregrin rile al turi de b ie andrul sl b nog şi de caprele lor. Cu stomaculă ă ă ţ ă ă plin şi mult mai întrema i, cavalerii şi cei câ iva marinari mai traser un puiţ ţ ă de somn, linişti i la gândul c -şi vor putea relua c l toria în diţ ă ă ă minea aţ urm toare.ă

Nu trecu îns nicio or când se v zur nevoi i s -şi întrerup somnul,ă ă ă ă ţ ă ă c ci cavalerul care st tea de paz auzi un zgomot ciudat şi—1 trezi iute peă ă ă Martin. Erau paşii cuiva care alerga, venind înspre ei. Curând îl zărir peă micu ul p stor. Când ajunse lâng ei abia mai respira şi era vizibil speriat.ţ ă ă El le d du de ştire c o ceat de mameluci se-ndrepta spre ei. Le mai spuseă ă ă şi c bunicul îi ştia bine, c ci nu era prima oar când veneau în Fonsalisă ă ă dup ap , şi c era p it din cauza lor, c ci îl pr daser în repetate rânduri.ă ă ă ăţ ă ă ă

N-aveau alt şans decât s lupte cu ei.ă ă ăAjutat de Aimard, Martin puse repede la punct un plan de b taie,ă

inten ionând s -i atrag pe mameluci într-o ambuscad . Se dispuserţ ă ă ă ă aşadar într-o forma ie în V, la distan unul fa de cel lalt. Fântâna eraţ ţă ţă ă vârful V-ului, iar cele dou laturi erau deschise înspre duşă man, ca s -1ă prind la mijloc.ă332RAYMOND KHOURY

Având în vedere ce arme aveau la dispozi ie, aduţ nar ce mai g siră ă ă printre d râm turile bisericii, bare de fier contorsionate, de diverse grosimiă ă şi dimensiuni, dup care Hugh şi unul dintre oamenii lui întinser o bucată ă ă lung de sfoar de la fântân pân la ultimul om care-nchidea V-ul peă ă ă ă fiecare latur , formând un triă unghi alungit, şi camuflar cu noroi şi rână ţă ă latura de jos, care era chiar în drum şi risca s fie v zut de ma- meluci.ă ă ă Odat preg tit capcana, fiecare îşi ocup posă ă ă ă tul dinainte stabilit.

Aşteptarea fu scurt , c ci îi auzir venind înainte de a intra în raza loră ă ă vizual , aşa t mb l u f ceau, râzând zgomotos şi vorbind tare. Era clar că ă ă ă ă ă ispr vile lor în zon fuseser îndeajuns de crude şi de conving toare încâtă ă ă ă s le dea o asemenea siguran de sine, c ci mame- lucii erau în generală ţă ă oameni cruzi şi de temut. în urm cu circa cincizeci de ani, mul i tineri deă ţ prin p r ile loă ţ cului fuseser vându i ca sclavi sultanului Egiptului care,ă ţ neb nuind consecin ele propriilor sale ac iuni, i-a educat ca r zboinici. El i-aă ţ ţ ă încadrat în Garda Na ional şi i-a numit mameluci, care în arab înseamnţ ă ă ă „proprietate". Câ iva ani mai târziu mamelucii au declanşat o revolt înţ ă urma c reia au pus st pânire pe Egipt, deveă ă nind chiar mai de temut decât cei care-i vânduser odiă nioar sultanului.ă

Când în sfârşit îi z rir , nu putur s nu le admire iă ă ă ă ţ nuta. îmbr ca i dină ţ cap pân -n picioare în zale şi piele, veneau c lare seme i, fiecare dintre eiă ă ţ purtând la brâu o sabie lung într-o teac sub ire de lemn şi un pumnală ă ţ vârât la cing toare. Peste oblâncul şeii aveau câte un scut mare şi circulară de metal, iar prapurii multicolori ce atârnau de l ncile lor se leg nau înă ă mersul cailor.

Martin îi num r . B iatul avusese dreptate, erau dou zeci şi unu deă ă ă ă r zboinici. Asta însemna: oriăULTIMUL TEMPLIER333mamelucii, ori ei. Nu-şi puteau permite s -1 cru e pe niciunul dintre ei sau -ă ţ şi mai r u - s le scape, c ci pe urm s-ar fi întors cu ajutoare însutite.ă ă ă ă

în momentul în care cei din coada alaiului trecur de hotarul atât de bineă ascuns de Hugh şi de ajutorul s u, Martin îl auzi pe conduc torul loră ă desc lecând în dreptul fântânii, foarte aproape de el. Ridicându-se atunciă brusc dintre crengile s lciei, se n pusti asupra lor mai ceva ca ghiuleauaă ă unui tun, reuşind s -î str pung pe doi dintre ei din dou mişc ri iu i aleă ă ă ă ă ţ s biei. Ceilal i mameluci se preg teau şi ei s coboare din şa când fur lua iă ţ ă ă ă ţ prin surprindere de restul naufragia ilor, care-şi p r sir ascunz torile şiţ ă ă ă ă t b râr pe ei, urlând din to i r runchii ca nişte adev ra i r zboinici şiă ă ă ţ ă ă ţ ă dezl n uind o ploaie de lovituri asupra duşmanilor cu ce aveau laă ţ îndemân , fie s bii sau suli e, fie buc i grele de fier. Surpriza a fostă ă ţ ăţ complet , iar efectul pe m sur .ă ă ă

Cei care reuşir cumva s r mân în şa îşi strunir iute caii, încercând să ă ă ă ă ă fug pe unde veniser , dar Hugh şi omul lui st teau de paz şi, când îiă ă ă ă z rir venind în gaă ă lop, ridicar repede sfoara acoperit de rân , inând-oă ă ţă ă ţ strâns şi-ntinzând-o la maximum. Gr bi i şi-nsp imân- ta i, mamelucii niciă ţ ă ţ m car n-o observar , galopând mai departe f r s se opreasc . C zură ă ă ă ă ă ă ă mai întâi primii cai, dar fu de ajuns, c ci cei din rândul doi se izbir de că ă ă-l re ii r sturna i şi de patrupedele lor culcate la p mânt, zburând prin aeră ţ ă ţ ă neajutora i. Pân s -şi revin în fire, cavalerii îi ajunser deja din urm ,ţ ă ă ă ă ă

spintecându-i cu săbiile pân ce nu mai r mase nimic din ei, nici aici şi niciă ă în cap tul cel lalt, lâng fântân .ă ă ă ă

Victoria avu îns pre ul ei, c ci în înc ierare pieir doi dintre membriiă ţ ă ă ă echipajului şi tot atâ ia cavaleri. Nu mai r m seser aşadar decât cinci,ţ ă ă ă dintre care Aimard era grav r nit şi sleit de puteri.ă334RAYMOND KHOURY

Dar acum aveau nu numai arme mai bune, ci şi cai.în acea noapte, dup ce-şi îngropar mor ii dup datina creştin , seă ă ţ ă ă

culcar lâng zidurile vechii biserici, f când de paz cu rândul. Martin nuă ă ă ă putu deloc s adoarm , c ci mintea îi era asediat de tot felul de imaă ă ă ă gini de peste zi, aşa c somnul îi s rise de tot, l sându-1 într-o stare de trezie atâtă ă ă de încordat , încât auzea pân şi cel mai mic zgomot sau mişcare.ă ă

Stând întins şi ascultând zgomotele difuze ale nop ii i se p ru la unţ ă moment dat c aude ceva zarv din untrul bisericii, unde-1 duseser peă ă ă ă Aimard s se odihneasc mai la ad post. Ştia c b trânul cavaler eraă ă ă ă ă chinuit de dureri, şi-1 v zuse în repetate rânduri scuiă pând sânge. Se ridică şi intr în biseric pe uşa pe jumă ă ătate ars , îns nu-1 z ri pe Aimard. Scrută ă ă ă întunericul dens şi-1 observ pe b trânul cavaler stând în picioare lâng ună ă ă foc pl pând ale c rui fl c ri alungite tremuă ă ă ă rau firave în palele de vânt ce p trundeau de afar prin acoperişul d râmat. Se apropie şi v zu c Aimardă ă ă ă ă compunea o scrisoare, având al turi o maşin rie ciuă ă dat cu multe pinioaneă pe care Martin n-o mai v zuse pân atunci.ă ă

Cavalerul în l capul spre el şi ochi îi lucir în luă ţă ă mina palid a fl c rilor.ă ă ă- Martin, ajut -m cu asta, îi zise el c-o voce grav , r guşit .ă ă ă ă ăMartin se trase şi mai aproape, sim ind cum i se înţ cordeaz to i muşchiiă ţ

corpului deodat .ă- Cu ce te pot ajuta?- Nu mai am for a de alt dat , zise Aimard înecat de un acces scurt deţ ă ă

tuse. Vino cu mine, îi ceru, aple- cându-se cu greu dup sacul de piele şiă conducându-1 în partea din spate a bisericii, într-o zon pavat cu lespeziă ă dreptunghiulare, cu diverse nume şi date înscrise peULTIMUL TEMPLIER335unele dintre ele. Curând Martin îşi d du seama c erau de fapt pietre deă ă mormânt.

-Asta, spuse cavalerul oprindu-se în dreptul uneia pe care era scris cuvântul Romiti.

Martin îl privea nedumerit, c ci nu în elesese ce voia b trânul de la el.ă ţ ă Aimard îi ghici gândurile şi-i zâmbi cald.

-Vreau s-o deschizi, îi explic el liniştit.ăF r s aştepte alte explica ii, tân rul cavaler se puse pe treab ,ă ă ă ţ ă ă

folosindu-se de sabie ca s urneasc placa.ă ă- Ai grij s -1 ii deschis pentru mine, îl rug Aimard îngenunchind peă ă ţ ă

p mântul rece şi strecurând sacul de piele prin deschiz tur . Apoi îi f cu ună ă ă ă semn discret din cap, zicându-i mul umit: Atât, mul umesc.ţ ţ

Martin coborî încet lespedea, fixând-o înapoi în l caşul ei, dup careă ă Aimard o mai privi o dat ca s se asigure c nu se vedea c se umblaseă ă ă ă

acolo. Se ridic apoi în picioare şi se târî înapoi lâng foc, unde se întinse înă ă micul culcuş pe care şi-1 încropise, chircit de durere.

Martin privi în gol întunecimea dinaintea lui, ame it de torentul deţ gânduri ce-i bombardau mintea nedormit . Când Aimard de Villiers îiă propusese s se al ture ordinului, se sim ise extrem de onorat şiă ă ţ ner bd tor, şi-n primii trei ani mândria îi fusese pe deplin r spl tit , c ciă ă ă ă ă ă templierii erau într-adev r respecta i ca un grup de nobili plini de curaj şiă ţ ini iativ , care-şi dedicaser via a Bisericii, oamenilor, lui Dumnezeu. Dar ceţ ă ă ţ se va-ntâm- pla acum, când ara Sfânt era pierdut şi nu mai aveauŢ ă ă pentru ce lupta ? Ce-o s se aleag de ei ? Care mai erau obiectivele lor ?ă ă

Mai erau şi alte lucruri care-1 deranjaser şi care acum reieşeau laă suprafa . De-a lungul anilor ajunsese s -şi dea seama de existen a unorţă ă ţ nelinişti ce p reau să ă336RAYMOND KHOURYumbreasc via a ordinului. Din frânturi de conversa ii auzite din întâmplareă ţ ţ pe ici, pe colo, pusese lucrurile cap la cap şi nu-i fusese deloc greu s -şi deaă seama c înă tre Biseric şi ordinul lor existau anumite tensiuni, dac nuă ă chiar neîn elegeri. Aceast descoperire îl zdruncin întrucâtva, c ci dupţ ă ă ă ă mintea lui lucrurile ar fi trebuit s stea exact invers, şi-n loc de disensiuni şiă b nuieli s-ar fi aşteptat s g seasc leg turi strânse bazate pe onoare şiă ă ă ă ă încredere reciproc . Dar ruptura se dovedise a fi atât de mare, încât nu deă mult Biserica le ignorase cu des vâră şire cererile de a le trimite mai mul iţ oameni. Refuzul fe elor bisericeşti de a le da o mân de ajutor pecetluiseţ ă soarta garnizoanei de la Acra.

Era oare posibil ca Biserica s fi pus Templul în priă mejdie cu bună ştiin ?ţă

îşi îndep rt gândul din minte. Nu, era prea de tot.ă ăŞi apoi mai erau întrunirile secrete pe care William de Beaujeu le ineaţ

doar cu cei mai în vârst membri ai ordinului. Cu to ii ieşeau de la acesteă ţ adun ri cu fe e lungi pe care se citea o îngrijorare mocnit a c rei cauză ţ ă ă ă refuzau s-o împ rt şeasc şi altora. Aşa se întâmpla de fiecare dat şi cuă ă ă ă Aimard de Villiers, în ciuda felului s u de a fi onest şi deschis, calit i peă ăţ care Martin le pre u- ise dintotdeauna la b trânul cavaler. Mai erau apoi cuţ ă -f rul cu modele încrustate şi cuvintele neîn elese pe care Aimard leă ţ schimbase cu Marele Maestru înainte s fug din cetate şi s se îmbarce peă ă ă Templul Şoimului. Iar acum sacul sta misterios din piele şi ciudata maşiă -n rie aflat lâng foc.ă ă ă

Oare Aimard nu mai avea încredere în el ?- Martin, bâigui b trânul în spatele lui cu voce gutural .ă ăTân rul se întoarse c tre el şi-i fix fa a contorsioă ă ă ţ nat de durere.ă

ULTIMUL TEMPLIER337

- Cred c ştiu ce gândeşti. Dar crede-m , rogu-te, când î i spun... Suntă ă ţ anumite lucruri pe care trebuie s le afli, Martin, dac vrem ca ordinulă ă nostru s supravieă uiasc . William mi-a încredin at mie aceast grea sarţ ă ţ ă -cin şi ştiin a de care e nevoie pentru a fi înf ptuit , îns ... Se opri brusc,ă ţ ă ă ă tuşind ap sat, dup care îşi şterse gura cu mâna şi continu : C l toria meaă ă ă ă ă se încheie aici, şi tu ştii asta la fel de bine ca mine. Protest t cut ridiă ă când

uşor o mân când Martin vru s -1 contrazic , gr - bindu-se s vorbeasc .ă ă ă ă ă ă Trebuie şi eu la rândul meu s -i încredin ez cuiva secretul, Martin, şi acelă ţ cineva eşti tu. ie- i va reveni acum sarcina de a duce la bun sfârşit ceea ceŢ ţ eu abia am început.

Auzind cuvintele b trânului, pe Martin începu s -1 mustre conştiin a că ă ţ ă se îndoise de bunele sale inten ii.ţ

-Vino şi aşaz -te aici lâng mine, îl invit Aimard, aşteptând pân ceă ă ă ă Martin se aşez lâng foc, dup care trase adânc aer în piept şi începu:ă ă ă Mul i ani doar câ iva membri ai ordinului nostru au ştiut secretul de care- iţ ţ ţ spuneam, şi l-au p strat cu sfin enie. La începutul înceă ţ puturilor, numai nouă cavaleri îl cunoşteau, şi de atunci încolo num rul celor care îl ştiau a fostă p strat acelaşi. E un fel de lege nescris care spune c niciodat mai multă ă ă ă de nou cavaleri nu trebuie s afle taina, care st de altfel la baza ordinuluiă ă ă nostru, fiind sursa temerilor şi a invidiei Bisericii.

Aimard merse mai departe cu povestirea, în timp ce Martin îl asculta curios, dar din ce în ce mai neîncrezător, pân când în cele din urm seă ă ar t şocat de ce aflase, dac nu chiar scandalizat. inând cont îns că ă ă Ţ ă ă Aimard era cel care-i povestea toate lucrurile acelea, ştia c b trânul nuă ă poate s -1 mint . Nu, povestea treă ă buia s fie purul adev r.ă ă338RAYMOND KHOURY

Aimard vorbi întruna, toat noaptea, cu vocea tremurând şi din ce în ceă ă mai sl bit , şi pe m sur ce el avansa cu povestea, Martin sim ea cum cevaă ă ă ă ţ înl untrul lui se transform , cum furia i se preschimb mai întâi în team , şiă ă ă ă apoi într-un puternic sim al datoriei care-i înţ fierbânt min ile. Aimard îi eraă ţ ca un tat şi Martin nu putea s nu-i admire devotamentul neclintit fa deă ă ţă cauza ordinului, sim ind cum încetul cu încetul începe s se molipseasc deţ ă ă aceeaşi senza ie minunat care parc i se încrusta în suflet cu fiecare vorbţ ă ă ă a b trânului.ă

R s ritul îi g si tot vorbind. Când Aimard termin în sfârşit ce avea deă ă ă ă spus, Martin r mase pe gânduri câă teva minute, dup care-1 întreb :ă ă

- Ce trebuie eu s fac ?ă- Am aici o scrisoare pe care-am scris-o azi-noapte, începu Aimard. Ea

trebuie cu orice pre s-ajung la Marele Maestru din Paris şi nimeniţ ă altcineva în afar de el nu trebuie s-o vad .ă ă

îi înmân hârtia, peste care Martin îşi arunc ochii în fug , neputând însă ă ă ă s-o citeasc . Aimard în elese şi-i ar t maşin ria de lâng el cu o mişcare aă ţ ă ă ă ă capului.

- E codificat . O simpl m sur de precau ie, în caz c nimereşte înă ă ă ă ţ ă mâini duşmane. Nu uita c ne afl m de p mânt str in şi n-a i mai r masă ă ă ă ţ ă decât patru. Sta i îmţ preun atât cât e nevoie, dup care împ r i i-v înă ă ă ţ ţ ă dou şi merge i c tre Paris pe drumuri diferite. Uite, am fă ţ ă ăcut o copie, ca să ave i fiecare câte una. Gr beşte-i şi pe ceilal i şi-ncearc s -i convingi deţ ă ţ ă ă importan a misiunii, dar nu le spune, rogu-te, adev rul pe care i l-am dezţ ă ţ -v luit, decât atunci când vei fi sigur c i-a sunat ceasul cel din urm .ă ă ţ ă

- Dar ce se-ntâmpl dac murim cu to ii pe drum ? întreb Martin,ă ă ţ ă studiind fa a livid a b trânului. Ce se va alege de ordin ?ţ ă ăULTIMUL TEMPLIER339

- Nu suntem noi ultimii, îl încuraj Aimard. Mai sunt şi al i fra i de-aiă ţ ţ noştri, unii în Paris, al ii prin alte p r i. N-avea grij , adev rul nu va pieriţ ă ţ ă ă niciodat . Unele dintre lucrurile scrise în epistol le ştiu numai eu, deşi,ă ă dup câte b nuiesc, Hugh a ghicit deja o parte dintre ele. Nu- i fie team , n-ă ă ţ ăo s te trag de limb , îl cunosc. Nu e un membru al ordinului, e-adev rat,ă ă ă ă îns e un om loial, aşa c te po i încrede în el f r rezerve, aşa cum mă ă ţ ă ă ă încred şi eu în tine.

îşi vârî apoi mâna în sân, de unde scoase dou paă chete sub iri învelite înţ pânz gudronat .ă ă

- Ia-le. D unul celorlal i doi.ă ţ-Adic cui, lui Hugh ?ă- Nu, d du Aimard din cap. Din p cate, Hugh nu face parte din ordinulă ă

nostru, şi trebuie s ne gândim c va veni poate o vreme când Mareleă ă Maestru din Templul din Paris nu va fi dispus s plece urechea decât laă vorbele unuia dintre ai noştri. Dac m gândesc mai bine, cred c-ar trebuiă ă s faci echip cu Hugh.ă ă

Martin asculta atent, încuviin ând în t cere.ţ ă-Dar cu dumneata cum r mâne ? întreb el.ă ăAimard tuşi şi scuip iar sânge, ştergându-şi apoiă

barba cu dosul palmei.- Pân acum putem spune c-am avut noroc, zise el, îns ve i mai aveaă ă ţ

multe pericole de-nfruntat şi obstacole de trecut pe parcursul anevoioasei voastre c l torii. E o chestiune de maxim urgen , aşa c nu v ve i puteaă ă ă ţă ă ă ţ opri nici m car ca s v îngrji i bolnavii sau r ni ii. Aşa va fi, şi-aşa trebuieă ă ă ţ ă ţ s fie şi acum. Pleca i cât mai repede, şi pe mine l sa i-m s -mi încheiă ţ ă ţ ă ă c l toria aici!ă ă

-Dar nu putem s te l s m în urm , protest Martin.ă ă ă ă ă- Dup accidentul de pe corabie, zise Aimard du- cându-şi mâna la rană ă

şi scrâşnind din din i, m mir c-am mai rezistat pân aici. Nu mai am multţ ă ă de tr it,ă340RAYMOND KHOURYMartin. Ia scrisorile şi du-te. Trebuie neap rat s ajună ă gi la Paris. O mare r spundere î i apas pe umeri, şi multe depind de izbânda ta.ă ţ ă

Martin de Carmaux nu mai zise nimic, mul umin- du-se s încuviin eze înţ ă ţ t cere. înainte de a se ridica s se duc afar la ceilal i care-1 aşteptauă ă ă ă ţ lâng caii preă g ti i, îşi îmbr iş mentorul pentru ultima oar .ă ţ ăţ ă ă

Dup o scurt discu ie cu cei trei, intrar cu to ii în biseric s -şi iaă ă ţ ă ţ ă ă r mas-bun de la Aimard de Villiers, care-i privi pe fiecare în ochi pre de-oă ţ secund , dup care se ridic încetişor şi-o porni c tre fântân şchiopă ă ă ă ă ătând, cu ciudata maşin rie în bra e. Martin r mase mut de uimire când îl v zu peă ţ ă ă b trân lovind aparatul cu puă tere de peretele de piatr , zdrobindu-1 şiă f cându-1 buă c i, pe care apoi le arunc în pu ul adânc.ăţ ă ţ

- Dumnezeu fie cu tine, zise Martin cu vocea înecat , şi cu noi to i.ă ţF r s mai piard apoi nicio clip , apuc hamul unuia dintre cai şi-şiă ă ă ă ă ă

f cu vânt în şa, plecând în galop c tre nord, urmat îndeaproape de ceilal iă ă ţ trei, şi ei căl ri, care în curând îl ajunser din urm şi se înşiruir dup el.ă ă ă ă ă Caii r maşi f r st pân le flancau spatele, cu şe- ile lor împodobite şi goale.ă ă ă ă

Niciunul nu ştia ce-i aşteapt sau ce pericole aveau s mai înfrunte înă ă lunga lor c l torie c tre Fran a.ă ă ă ţ48

Mintea lui Tess înc mai hoin rea pe teritorii de mult apuse, printreă ă temu ii mameluci, când vocea groas a lui Jansson o trezi din mica reverieţ ă medieval şi-o aduse înapoi cu picioarele pe p mânt, în America secoluluiă ă XXL

-Probabil c pân acum a apucat şi Vance s decoă ă ă deze documentele astea. Trebuie s inem cont şi de asta, zise el.ă ţ

-Categoric, fu Reilly de acord.Tess încerca s -şi revin şi, aducându-şi aminte unde se afl , îl priviă ă ă

insistent pe fiecare dintre cei prezen i, cu mâinile înc încleştate pe copiaţ ă dat de Kendricks. Niciunul nu p rea la fel de p truns ca ea deă ă ă solemnitatea momentului. Era totuşi ceva incitant s po i p trunde cuă ţ ă puterea min ii în vie ile, faptele, gândurile sau chiar moartea unor oameniţ ţ care au tr it cu sute de ani în urm . Mai era, pe de alt parte, şi oă ă ă confirmare a tuturor b nuielilor şi presim irilor de care nu mai putea sc paă ţ ă de când cu cele întâmplate la muzeu. Nu-şi mai g sea locul, ner bd toareă ă ă s -şi vad teoriile demonstrate. Asta putea fi şansa ei ceaă ă342RAYMOND KHOURYmare, un alt fel de descoperire a Troiei antice sau a mormântului lui Tutankhamon. Se întreba dac şi ceiă lal i erau la fel de entuziasma i deţ ţ con inutul foilor pe care le aveau în fa şi mai ales de lucrurile la care fţ ţă ă-ceau ele aluzie, sau dac scrisoarea li se p rea intereă ă sant mai degrabă ă pentru c -i ajuta s rezolve un caz încâlcit.ă ă

Expresia de pe fa a lui Jansson era destul de elocţ vent în acest sens.ă- Bun, continu el, ideea e c înc nu ştim exact tot ce poate face dr ciaă ă ă ă

asta sau cum trebuie folosit . Ceea ce ştim îns este c e destul de mică ă ă ă pentru a înc pea într-un s cule şi cel pu in avem o pist : Fonsalis.ă ă ţ ţ ă

în acel moment îi arunc lui Kendricks o privire înă treb toare,ă aşteptându-se probabil ca el s intervin .ă ă

- îmi pare r u, zise acesta sobru. Nu te pot ajuta în privin a asta. Amă ţ nişte oameni care se ocup de proă blem chiar acum, îns deocamdat n-auă ă ă g sit nimic, e ca şi cum s-ar lovi de un perete invizibil. N-au g sit niciună ă document care s ateste existen a unui oraş cu numele sta.ă ţ ă

- Chiar nimic ? se încrunt Jansson enervat.ă- Nimic. Deocamdat , cel pu in. Vorbim totuşi de secolul al XlII-lea, eă ţ

cam greu s g seşti informa ii doă ă ţ cumentate. Cartografia era pe atunci o ştiin rudimenţă tar şi primitiv şi am g sit foarte pu ine h r i care să ă ă ţ ă ţ ă dateze din perioada respectiv , ca s nu mai vorbim de texte scrise.ă ă Analiz m tot ce avem din secolul al XHI-lea încoace, pân în prezent -ă ă scrisori, jurnale, genul sta de documente scrise. O s dureze ceva.ă ă

Jansson se rezem de sp tarul scaunului, trecân- du-şi nervos mâna prină ă p r, cu o fa preocupat . Era clar c nu-i pl cea s -i fie stricate socotelile,ă ţă ă ă ă ă mai ales dac era vorba de informa ii clare şi precise.ă ţULTIMUL TEMPLIER343

- Atunci, poate c nici Vance nu ştie unde e, suger Aparo.ă ă

Tess avu un moment de ezitare, dup care îşi lu înima în din i şi spuse:ă ă ţ- Eu nu m-aş baza prea mult pe asta. E chiar domeniul lui de

specializare. Se prea poate ca referiri la oraşe de mult disp rute s nuă ă figureze în baza voastr de date, unde probabil c ave i în general doară ă ţ publica ii de larg circula ie, îns ele pot ap rea în vechi manusţ ă ţ ă ă crise din vremea respectiv , genul de lucr ri obscure pe care numai unul ca Vanceă ă ar şti unde s le g seasc .ă ă ă

Jansson o privea, p rând c mediteaz la cele spuse. De Angelis o priveaă ă ă şi el insistent, cu o expresie pe care Tess nu o putea p trunde. De altfel, seă aşteptase ca măcar el s în eleag valoarea extraordinar a documentuă ţ ă ă lui pe care tocmai avuseser prilejul s -1 studieze. îns el r mase t cut pe totă ă ă ă ă parcursul şedin ei, nedând nici cel mai mic semn de preocupare.ţ

- Oricum, e foarte important s -i d m de cap chesă ă tiunii steia, dac vremă ă s -1 prindem pe tip, zise Jansson înc iritat, dup care se-ntoarse c tre Deă ă ă ă Angelis:

- P rinte, colegii dumitale ne pot fi de mare folos în rezolvareaă problemei, remarc el.ă

- Categoric, r spunse De Angelis amabil. O s am grij s -i convoc pe ceiă ă ă ă mai de seam înv a i, care vor c uta în arhivele bibliotecii noastre. Esteă ăţ ţ ă imens , într-adev r, îns sunt convins c e doar o chestiune de timp până ă ă ă ă vom g si r spunsul.ă ă

- Mda, st m cam prost cu timpul, sta-i purul adeă ă v r, zise Janssonă descump nit, întorcându-se c tre Reilly. Probabil c omul nostru seă ă ă preg teşte deja de plecare, dac n-a plecat deja.ă ă

- O s iau leg tur cu cei de la Poli ia de Frontier , s fie cu ochii-nă ă ă ţ ă ă patru. Biroul Protec iei Vamale se ocupţ ă344RAYMOND KHOURYcu verificarea tuturor persoanelor sau obiectelor care intr sau p r sescă ă ă teritoriul rii. Dar oricum, indifeţă rent de locul exact, trebuie s fie undeva înă zona de est a Mediteranei, nu ? întreb el privind c tre Tess. N-am puteaă ă totuşi s mai restrângem aria geografic a c ut rilor ?ă ă ă ă

Tess tuşi uşor, cânt rind sugestia lui Reilly.ă- Ar putea fi oriunde, nu neap rat în zona Mediă teranei. Dup o asemeneaă

furtun puteau naufragia oriă unde, în principiu. Ai cumva o hart laă îndemân ?ă

- Sigur c da, zise Kendricks aplecându-se şi tră ăgând tastatura c tre el.ăDup câteva manevre, pe ecranul cu plasm din fa ap ru o hart aă ă ţă ă ă

lumii. Mai ap s câteva taste şi imaginea se mut de câteva ori pân cândă ă ă ă v zur o hart detaliă ă ă at a Mediteranei de Est. Tess se ridic şi se apropie.ă ă

- Conform scrisorii, au plecat din Acra, care era cam pe unde e Haifa acum, îns ceva mai la nord, şi s-au îndreptat spre Cipru. Probabil c înainteă ă s-o co- teasc spre vest au mers un timp spre nord, îns cel mai probabilă ă furtuna i-a lovit înainte de a se apropia de destina ie.ţ

Se opri apoi, studiind harta cu aten ie. Gândurile îi zburar iar c treţ ă ă acele vremuri de mult apuse, trezin- du-i imagini atât de vii şi de reale, încât parc ar fi fost şi ea acolo, înso indu-i pas cu pas în c l toria anevoă ţ ă ă -ioas . încerc s revin la realitate şi s se concentreze asupra sarcinii ce-oă ă ă ă ă aştepta.

- Cheia e direc ia în care i-a împins furtuna, contiţ nu ea. Dac-am ştiiă asta, misterul ar fi ca şi rezolvat. Presupunând c i-a purtat undeva la estă de Cipru, ar fi putut s naufragieze oriunde pe coasta Siriei sau aici, înă partea de sud-est a rmului Turciei. Pe de alt parte, în cazul în care ar fiţă ă fost împinşi la vest de Cipru, ar fiULTIMUL TEMPLIER345ajuns pe undeva pe aici, pe coasta de sud-vest a Turciei, între Golful Antaliei şi Rhodos.

- E o arie destul de extins , remarc Jansson deloc entuziasmat.ă ă- Problema e c relieful e peste tot cam la fel, mai spuse Tess, aşa că ă

scrisoarea nu prea ne ajut în privin a asta, deoarece nu men ioneaz nimică ţ ţ ă ieşit din comun. Dar dup p rerea mea nu puteau s fie chiar aşa departeă ă ă de coast , dac-au reuşit s vad p mânt în mijlocul fur- .tunii dezl n uite.ă ă ă ă ă ţ

Reilly o aprob în t cere, cu ochii a inti i la hart .ă ă ţ ţ ă- Am putea începe prin a le da de ştire oamenilor noştri din Turcia şi

Siria. Ar fi un început.Jansson îns nu p rea deloc l murit.ă ă ă- Stai ni el! zise el încruntându-şi sprâncenele. Vrei s spui c Vance staţ ă ă ă

chiar crede c lucrul îngropat de naufragia ii ia acum sute de ani mai eă ţ ă înc acolo ? Se pare totuşi c scrisoarea a ajuns în Fran a pân la urm . Deă ă ţ ă ă unde ştie el c templierii n-au trimis pe cineva s reă ă cupereze obiectul respectiv?

Tess îşi adun gândurile, încercând s -şi aminteasc povestea spus deă ă ă ă Vance. Se zice c tân rul c lug r n-a mai zâmbit niciodat de atunci.ă ă ă ă ă

- Cheia e când exact s-au întâmplat toate astea. Vance a spus că b trânul care i-a ar tat c lug rului maă ă ă ă nuscrisul - acel preot tân r care pare-ăse c a albit la aflarea secretului, dac v aminti i - a zis c b trânul eraă ă ă ţ ă ă unul dintre ultimii templieri în via . De Molay şi ceilal i au fost arşi pe rugţă ţ în 1314, aşa c b trânul sta trebuie s fi supravie uit prigoanei, ceea ceă ă ă ă ţ înseamn c povestea s-a petrecut la peste dou zeci de ani dup ceă ă ă ă corabia s-a scufundat. Probabil c Vance se gândeşte c dac n-au g sită ă ă ă nimic pân atunci, dup aceea n-a mai avut cine s caute.ă ă ă346RAYMOND KHOURY

în camer se l s o t cere mormântal . Informa iile pe care tocmai leă ă ă ă ă ţ auziser nu erau uşor de asimilat mai ales pentru cineva care nu era la felă de priceput ca ea în tainele istoriei.

La un moment dat Kendricks se hot rî s rup t ceă ă ă ă rea, fiind, probabil, dac nu la fel de ini iat ca ea în a aprecia valoarea istoric a documentului,ă ţ ă m car cel mai în m sur s emit o teorie.ă ă ă ă ă

- O s facem pe calculator nişte simul ri cu toate rutele posibile înainteă ă de naufragiu, luând desigur în considerare vânturile sezoniere sau zonale, sau direc ia curen ilor de ap , precum şi al i factori determinan i de genulţ ţ ă ţ ţ sta. S vedem ce ob inem. Am putea eventual şi s compar m geografiaă ă ţ ă ă

locului cu descrierea din text, s vedem dac reuşim s identific m celă ă ă ă pu in zona, dac nu chiar locul exact.ţ ă

-Ar fi o idee s verific m şi ce date avem despre epaă ă vele sau r m şi eleă ă ţ vaselor care s-au scufundat în zon . Cine ştie, una dintre ele poate fi chiară

Templul Şoimului, zise Jansson fâ âindu-se nervos în scaun, semn c întruţ ă -nirea avea s se sfârşeasc în curând. Se întoarse apoi c tre De Angelis cuă ă ă o ultim remarc : Monseniore, ne ve i ine la curent, sper...ă ă ţ ţ

- Desigur. Cum aflu ceva, v dau de ştire negreşit, spuse acesta la fel deă calm şi de re inut ca-ntotdeauna.ţ

Reilly o conduse pe Tess la lifturile din hol. Erau doar ei doi pe culoar şi, când s apese pe buton ca s cheme liftul, Tess se r zgândi brusc şi seă ă ă întoarse c tre el cu o expresie nedumerit :ă ă

-Nu m aşteptam s m chemi azi, sincer. Mai ales dup prelegerea deă ă ă ă deun zi cu „trebuie s renun i, s - i iei gândul de la teoriile tale..."ă ă ţ ă ţULTIMUL TEMPLIER347

Reilly se strâmb încurcat, masându-şi ap sat fruntea şi privind în jos.ă ă Fusese o dup -amiaz lung şi obositoare.ă ă ă

- Mda, ştiu, şi probabil c foarte curând o s -ncep s regret c am f cut-ă ă ă ă ăo, glumi el, c p tând pe urm o min grav . Ca s fiu sincer, am avută ă ă ă ă ă îndoieli la început.

- Ei, atunci m bucur c pân la urm a învins juă ă ă ă m tatea care ine cuă ţ mine, râse ea vesel.

Atunci îşi d du el seama cât de drag îi era zâmbetul acela ştreng resc.ă ă De fapt totul la ea îl atr gea cu for a unui magnet. îs i aminti de figura peă ţ care o f cuse la vedeă rea codificatorului în sala de conferin e, şi cât deţ entuziasmat p ruse. Toat fa a i se iluminase dintr-o dat într-un zâmbetă ă ă ţ ă de adânc satisfac ie şi atunci sim ise cum aceast fericire îl cuprinde şi peă ţ ţ ă el în egal m sur . îl moă ă ă lipsea cu pofta ei de via a, cu puterea ei de-a g siţ ă pl ceri intense şi sincere în cele mai neaşteptate şi comune luă cruri, pl ceriă pe care mul i nu puteau sau nu ştiau s le descopere, inclusiv el, care niciţ ă nu-şi mai aducea aminte când fusese fericit sau m car mul umit ultimaă ţ oar .ă

- Uite ce e, Tess, începu el grav. Ştiu cât de mult înseamn asta pentruă tine, dar...

- Vrei s spui c pentru tine nu înseamn la fel ? îl întrerupse ea. De fapt,ă ă ă chiar aşa, ce-nseamn pentru tine tot ce s-a discutat azi ?ă

Şov i înainte s r spund , nefiind obişnuit cu întreă ă ă ă b ri atât de directe,ă mai ales când era vorba de p rerile referitoare la un anume caz.ă

- Ce vrei s spui ?ă- Vreau s ştiu dac singurul t u scop e s -1 prinzi pe Vance şi s -1 bagiă ă ă ă ă

dup gratii. Asta-i tot ce vrei s ob ii din ancheta asta ?ă ă ţ- Deocamdat , da, asta-i prioritatea. Nu-mi peră mit s m gândesc maiă ă

departe. Spera ca r spunsul,ă348RAYMOND KHOURYaşa simplu cum era, s -i fie de ajuns pentru moment, îns nu reuşi decât s-ă ăo înfurie.

- Nu cred nicio iot , şi nici m car tu nu crezi ce spui! se înfierbânt ea.ă ă ă Z u aşa, Sean! De ce nu vrei s recunoşti c eşti la fel de intrigat ca şi mineă ă ă ? E vorba despre un mesaj codificat, pentru Dumnezeu! Un mesaj care vorbeşte de ceva ce ar fi putut s le schimbe destinele şi pentru care au arsă

pe rug şi-au fost omorâ i pân la ultimul om! Nu eşti chiar deloc curios sţ ă ă ştii ce e îngropat sub lespedea aia ?

îi era extrem de greu s nu se lase molipsit de entuă ziasmul şi patima cu care Tess îşi pleda cauza, îns reă zist tenta iei.ă ţ

-Eu zic s -1 prindem mai întâi pe Vance. Au murit deja prea mul i şiă ţ devine riscant.

- Da, într-adev r, au fost prea multe mor i, dac -i pui la socoteal şi peă ţ ă ă to i acei templieri care au fost omorâ i atunci.ţ ţ

Cuvintele ei îl f cur s -n eleag parc pentru prima dat adev rataă ă ă ţ ă ă ă ă amploare a implica iilor acestui caz şi aşa destul de încâlcit. De-abia acumţ începea s vad luă ă crurile dintr-o cu totul alt perspectiv , care schimbaă ă semnificativ datele problemei. Ştia îns c va trebui s mai aştepte înainteă ă ă de a se avânta în teorii nefondate. Primul lucru pe lista de priorit i eraăţ rezolvarea dosarului METRAID.

- Vezi, exact despre asta vorbeam. Mi-a fost team c-o s reac ioneziă ă ţ aşa, de asta n-aş fi vrut s te mai imă plic. Obsesia asta a ta te-a acaparat întru totul şi asta m cam îngrijoreaz .ă ă

- Şi totuşi m-ai sunat.îi surprinse iar şi zâmbetul şiret.ă- Mda, aşa e. M-am gândit c-o s avem nevoie de ajutorul şi cunoştin eleă ţ

tale. Cu pu in noroc, poateţULTIMUL TEMPLIER349reuşim s -1 prindem la grani , îns nu neg c-ar fi şi mai bine dac-am aveaă ţă ă pe cineva care s -1 aştepte deja la Fonsalis, în caz c ajunge pân acolo.ă ă ă M rog, presupuă nând c-am şti unde e.

Tess se hot rî în sfârşit s cheme liftul.ă ă- O s -mi pun capul la contribu ie negreşit, îi zise ea amuzat .ă ţ ăReilly o privea fascinat cum îi zâmbeşte iar, cu aceiaşi ochi verzi

scânteietori şi col ul gurii uşor ridicat » într-un surâs. Cl tin din capţ ă ă dojenitor, f r s -şi poat înfrâna un chicotit scurt, dup care ad ug :ă ă ă ă ă ă ă

- P i, ştiam c nu-1 sco i niciodat , râse el. Din priz , vreau s zic.ă ă ţ ă ă ă- Am mai avut şi mici sc p ri, crede-m , îi zise ea cu aceeaşi mimică ă ă ă

şireat . Nu foarte des, slav Domă ă nului, îns s-a mai întâmplat.ăSe auzir atunci dou sunete cristaline unul dup ală ă ă tul, semn c liftulă

sosise. Imediat uşile metalice se deschiser silen ioase c tre cabina în careă ţ ă Tess p şi având grij s nu se împiedice de pragul uşor în l at.ă ă ă ă ţ

- Promi i s nu intri-n bucluc ?ţ ă- Nici vorb ! Inten ionez s fiu totalmente, fatală ţ ă mente şi iremediabil

nes buit , i-o întoarse inând uşile cu mâinile, dup care se trase iuteă ă ţ ă în untru şi liftul coă borî, l sându-1 f r replic .ă ă ă ă

Mai r mase câteva secunde în fa a liftului t cut, având înc proasp t înă ţ ă ă ă ă minte imaginea fe ei ei lumiţ noase, când piuitul scurt şi strident al unui alt lift care sosea îl trezi din reverie şi-1 aduse înapoi la realitate.

Când Tess p r si cl direa FBI, avea înc acel zâmă ă ă ă bet întip rit pe fa .ă ţă Ştia acum cu certitudine c între ea şi Reilly începea s se contureze cevaă ă şi ideea îi surâdea. îi pl cea senza ia, c ci trecuse ceva timp de când nu seă ţ ă350RAYMOND KHOURY

mai îndr gostise de cineva, şi-ntotdeauna cel mai mult îi pl cuser acesteă ă ă momente de la început, tatonarea şi aşteptarea, lucru care era valabil şi-n meseria ei. Ia te uit , am ajuns sa fac studii comparative între arheoloă gie şi b rba i! Gândul o f cu s se-ncrunte, c ci îşi d du seama cu am r ciuneă ţ ă ă ă ă ă ă c , la fel ca în arheologie, în via a ei amoroas de pân atunci cel pu in,ă ţ ă ă ţ misterul, speran ele şi optimismul cu care pornise de fiecare dat la drumţ ă se spulberaser inevitabil pe parcurs şi c nicio rela ie - şi nici s p turile,ă ă ţ ă ă de altfel - nu se ridicase la nivelul aştept rilor ini iale.ă ţ

Dar poate c de data nu va fi la fel. Pe ambele plaă nuri, personal şi profesional.

Vezi s nu! încerc ea s fie realist .ă ă ă ăînfruntând aerul r coros de început de prim var , mergea alene c treă ă ă ă

cas , cu gândul la întrunirea din Federal Piaza. Totul mersese bine, însă ă ceea ce nu în elegea înc era de ce De Angelis încercase s -i conţ ă ă ving că ă secretul pe care încercau s -1 descopere avea de-a face cu alchimia. Ideeaă nu-i d dea pace deloc şi cu cât se gândea mai mult, cu atât o g sea maiă ă ridicol . Cu toate astea, trimisul Vaticanului p rea extrem de convins că ă ă dreptatea e de partea lui. O formul cu ajutorul c reia puteai transformaă ă plumbul în aur... Suna într-adev r tentant. Oricine ar fi avut aceast formulă ă ă ar fi fost probabil în stare de orice, ca ea s nu ajung în mâinile cui nuă ă trebuie. Ceva nu se lega totuşi, dar Tess nu ştia înc ce.ă

Ce o intriga îns şi mai tare era faptul c Aimard crezuse c furtunaă ă ă fusese stârnit de voia Domnului. C providen a voise ca marea s seă ă ţ ă r zvr teasc împoă ă ă triva lor şi s înghit pe vecie taina pe care o purtau cuă ă ei. Ce-1 f cuse oare s cread aşa ceva ? Pe urm , mai era şi chestiuneaă ă ă ă dimensiunilor. Un relicvar, o caset .ăULTIMUL TEMPLIER351Ce secret ascundea ea oare pentru ca atâ ia oameni s fie dispuşi s moarţ ă ă ă şi s ucid pentru a-1 p stra ?ă ă ă

Fonsalis.Trebuia neap rat s -i dea de urm dac vroia s ră ă ă ă ă ămân în joc şi ştia că ă

va trebui s fac dou -trei nop i albe, pentru cercet rile de rigoare. Maiă ă ă ţ ă mult, trebuia s verifice neap rat dac paşaportul mai era înc valabil.ă ă ă ă

O îngrozea gândul c va trebui s-o înfrunte pe maic -sa la telefon şi s -iă ă ă explice c nu mai poate veni în Arizona, cel pu in nu în urm toarele zile.ă ţ ă

De Angelis se întoarse în camera lui de la hotel, îns doar pentru scurtă timp, c ci mai avea ceva treă buri de rezolvat. îngrijorat de eventualele probleme care ar putea ap rea, se aşez pe marginea patului şi sun laă ă ă Roma. Avu grij s vorbeasc direct cu un coă ă ă leg care nu f cea parte dină cercul de apropia i ai carţ dinalului Mauro, c ci vroia s evite orice fel deă ă întreb ri sâcâitoare.ă

Era conştient c nu-i mai folosea la nimic s fac parte din echipa deă ă ă investiga ii a FBI. Aceast strataT gem se dovedise extrem de folositoareţ ă ă la timpul ei, când îşi propusese şi reuşise s le dea de urm celor patruă ă c l re i, îns acum nu mai avea rost. F cuse în aşa fel încât s lase totul înă ă ţ ă ă ă ordine când avea s plece, şi-acel moment nu era foarte departe. Oricum,ă atunci când o va face, o va face repede.

Dup ce termin de vorbit, scoase un teanc de foă ă tografii din serviet , peă care le r sfir pe pat, şi le exaă ă mina în linişte, una câte una. Tess intrând în cl direa FBI-ului din Federal Piaza; Tess p r sind aceeaşi clă ă ă ădire; Tess intrând şi ieşind din casa ei din Mamaroneck; biroul ei de la Institutul Manoukian şi tot aşa. Toate o înf işau pe ea, unele f cute de la distan ,ăţ ă ţă altele ceva352RAYMOND KHOURYmai de aproape, plus câteva prim-planuri. Deşi nu erau decât nişte simple imagini bidimensionale pe alocuri neclare, încrederea şi hot rârea tinereiă femei r zb teau parc dincolo de suprafa a lucioas . Dovedise în nenuă ă ă ţ ă -m rate rânduri c are o imagina ie debordant şi c ine foarte mult laă ă ţ ă ă ţ propria-i p rere, mai ales atunci când ştia c are dreptate. Spre deosebireă ă de to i ceilal i, fuţ ţ sese singura care sim ise de la bun început c în spaţ ă tele atacului se acundea ceva mult mai însemnat decât un simplu furt.

Vastele cunoştin e pe care le avea şi faptul c -1 cunosţ ă cuse destul de bine pe Vance înainte ca acesta s-o atace f ceau din ea un aliat util, dar şiă un oponent de temut.

Lu o fotografie şi-i cioc ni fruntea cu degetul. Deşă ă teapt fata.ă Deşteapt foc. Dac îi era dat cuiva s desă ă ă copere marele secret, atunci ea va fi aceea. N-avea nici cea mai mic îndoial . Şi-ar fi pariat to i banii peă ă ţ asta. Dar la fel de bine ştia c nu e genul care s -mpart seă ă ă crete cu str inii.ă

Nu-i nimic, va trebui atunci s g seasc o alt meă ă ă ă tod ca s scoată ă ă adev rul de la ea.ă

49Tess pierduse de mult no iunea timpului, îns judeţ ă când dup cele câtevaă

ceşti de cafea de pe birou şi dup energia şi neliniştea pe care le resim eaă ţ din cauza cofei- nei pe care o ingerase, îşi d du seama c trecuser câă ă ă teva ore bune de când st tea în fa a calculatorului în biroul ei de la institut.ă ţ

Nu mai era nimeni acolo, iar afar , în curtea ină terioar , vr biile şiă ă porumbeii plecaser de mult. Gră ădina era cufundat în întuneric şi t cere. Oă ă aştepta o alt noapte lung de c ut ri şi nervi întinşi la maximum.ă ă ă ă

îşi amintea de ultimele dou zile ca prin cea . Se dusese mai întâi laă ţă Biblioteca Butler a Universit ii Columbia, unde st tuse pân la oraăţ ă ă unsprezece seara, când o invitaser mai mult sau mai pu in politicos să ţ ă plece. Nu plecase îns f r s împrumute câteva c r i peste care s se uiteă ă ă ă ă ţ ă şi acas , unde ajunsese pu in dup miezul nop ii. Continuase s r mână ţ ă ţ ă ă ă treaz , r sfoin- du-le şi studiindu-le, şi nu se duse s se culce decât spreă ă ă diminea , când afar soarele abia r s rea, luminându-i timid fereastra deţă ă ă ă la dormitor. N-apucase s doarm îns decât vreo nou zeci de minute, laă ă ă ă354RAYMOND KHOURYcap tul c rora fusese trezit de sunetul strident al ceasului deştept tor.ă ă ă ă

Acum era iar la serviciu, stând la birou cu nasul în alte c r i, unele de laă ţ bibliotec , altele pe care le luase chiar de aici, de la institut. Din când înă când i se p rea c a g sit ceva interesant, şi se-ntorcea gr bit şi plin deă ă ă ă ă ă speran c tre calculator ca s caute mai multe inforţă ă ă ma ii pe internet,ţ

binecuvântând Google pentru toate orele de studiu şi de nesomn de care o scutea sau înjurându-1 de mama focului dac nu g sea ce vroia.ă ă

Se p rea c şansa nu era de partea ei, c ci îşi petreă ă ă cuse mai mult timp înjurând decât bucurându-se.

Se ridic de la birou şi se duse lâng fereastr , priă ă ă vind afar şi frecându-ăşi ochii încerc na i şi obosi i. Gr dina era înv luit în umbrele nop ii târzii,ă ţ ţ ă ă ă ţ care se-ngem nau reci şi umede. Nu se putea concentra deă loc şi ochii parc n-o mai ascultau, dar poate c nu era tocmai r u, fiindc avea nevoieă ă ă ă de o pauz . Nu mai ştia de când nu mai citise aşa de mult într-un timp atâtă de scurt.

Nu-şi putea scoate din minte cuvântul Fonsalis. O obseda într-atât, încât parc -1 şi vedea scris dinaintea ochilor, ca şi cum ă i s-ar fi lipit de retin .ă

Privind în gol pe fereastr în noapte, ochii îi că ăzur din întâmplare peă salcia masiv care trona în mijlocul gr dinii, dominând-o. St tea la locul eiă ă ă tăcut şi b trân , cu crengile-i dese şi plecate mişcân- du-se uşor în adiereaă ă ă blând a nop ii şi cu silueta-i maiestuoas conturat de luminileă ţ ă ă str lucitoare ale oraşului ce se r sfrângeau difuze de dincolo de zidul înaltă ă din spate.

Privi apoi banca goal de sub crengile unduioase. Ar ta stingher aici, înă ă ă inima oraşului, ca de altfel întreg peisajul, atât de t cut şi de idilic. Ar fi vrută s seăULTIMUL TEMPLIER355duc în gr din şi s se cuib reasc pe banca singuraă ă ă ă ă ă tic , s trag ună ă ă somn s n tos timp de câteva zile.ă ă

Dar exact în acel moment avu o str fulgerare subit . Una derutant .ă ă ăSe gândi la placa de bronz fixat pe micul stâlp de metal la tulpinaă

s lciei, a c rei inscrip ie o citise poate de sute de ori.ă ă ţProprietarul armean, care donase ulterior cl direa Institutuluiă

Manoukian, adusese salcia în America în urm cu cincizeci de ani tocmai dină c tunul uitat de lume în care îşi petrecuse copil ria şi unde tat l s u fuă ă ă ă sese omorât al turi de al i dou sute de intelectuali şi liă ţ ă deri ai comunit iiăţ armene în primele zile ale genocidului din 1915. Ministrul de Interne al Turciei la acea vreme se l udase c va da comunit ii armene o loă ă ăţ vitură atât de puternic , încât s nu-şi mai revin nici dup jum tate de secol, şiă ă ă ă ă se pare c din nefericire avuă sese dreptate, c ci tragediile s-au inut apoiă ţ lan , iar poţ porul armean a intrat într-o er întunecat şi nefast din careă ă ă doar acum se pare c iese la liman.ă

Copacul fusese ales înainte de toate pentru simbolismul s u, careă trimitea la ideea de lacrimi, şi prin urmare la triste e şi doliu. S lciileţ ă plâng toare plantate lâng morminte erau de altfel un motiv destul de desă ă întâlnit, din Europa pân în China. Asocierea data de pe vremea Vechiuluiă Testament, care povesteşte cum într-o noapte doi îngeri i s-au ar tat luiă David, dup că ăs toria lui cu Batşeba, convingându-1 c a p c tuit unindu-ă ă ă ăse cu ea. Cuprins de cea mai mare dezn dejde, David s-a aruncat laă p mânt şi a v rsat lacrimi amare de poc in patruzeci de zile şi patruzeciă ă ă ţă de nop i, tot atâtea cât pentru întreaga omenire şi pentru toate p catele eiţ ă de atunci şi pân -n Ziua de Apoi. Cele dou râuri foră ă mate din lacrimile lui au inundat gr dina, unde dup ună ă

356RAYMOND KHOURYtimp au r s rit doi copaci: Copacul de Smirn , care plânge întruna cuă ă ă lacrimi de durere, şi Salcia Plângătoare, cu crengi care, în loc s creasc înă ă sus, se pleac triste la p mânt.ă ă

Tess scruta în minte inscrip ia de pe plac . Parc o vedea aievea.ţ ă ă Men iona c arborele face parte din genul Vitisalix. îşi aminti îns şi ce scriaţ ă ă mai jos, clasificarea toxonomic a s lciei: Salix Babilonica,ă ă

La fel de clar ca lumina zilei.50

A doua zi diminea , Reilly şi Aparo, din biroul lor din Federal Piaza,ţă d deau telefoane. Reilly vorbea cu Kendricks, care-1 punea la curent cuă ultimele nout i, din p cate nu foarte încurajatoare. Geniile de la Agen iaăţ ă ţ Na ional de Securitate înc îşi b teau capul cu Fonsalis, despre care nuţ ă ă ă g siser niciun fel de informa ii, şi Kendricks îl avertizase c , dac până ă ţ ă ă ă acum nu g siser niă ă mic, existau pu ine şanse s-o mai fac de acum încolo.ţ ă încercaser totul. Luaser leg tura cu exper i din toat lumea, dar niciunulă ă ă ţ ă nu putuse s -i l mureasc sau s le dea m car o pist de plecare.ă ă ă ă ă ă C utaser în toate bazele de date existente, şi tot degeaba. în disperare deă ă cauz se vă ăzuser nevoi i s adopte metoda tradi ional şi s s stuă ţ ă ţ ă ă ă dieze tomurile de literatur , pagin cu pagin , în c utarea unei referiri oricât deă ă ă ă vagi la amplasarea mormântului.

Dar Reilly nu era foarte optimist.Aparo nu p rea nici el prea încântat de ceea ce i se comunica la telefonă

şi-i arunc colegului o privire poă somorât înainte s termine de vorbit. După ă ă expresia lui, Reilly îşi d du seama c , deşi veştile nu erau cu niă ă mic mai îmbucur toare, m car p rea a fi ceva urgent.ă ă ă358RAYMOND KHOURY

B nuielile i se confirmar când afl c vorbise cu Buchinski, care-1ă ă ă ă anun ase c dis-de-diminea poli ia din Queens descoperise cadavrul unuiţ ă ţă ţ b rbat pe o alee lateral din spatele unui bloc din Astoria. Singura legă ă ătură cu cazul lor era c -i detectaser urme de Lidocain în sânge şi semne deă ă ă în ep turi în zona gâtului. Numele victimei era Mitch Adeson.ţ ă

Reilly sim ea c pierd controlul asupra cazului.ţ ă- i-a zis cum a murit ?Ţ- A c zut de pe acoperiş. M rog, a c zut, a s rit sau a fost împins - ceă ă ă ă

vrei tu.Reilly se l s pe spate în scaun, frecându-se la ochi obosit.ă ă- Cu sta sunt trei. Ne mai trebuie unul. întrebaă rea de baraj este dac oă

s apar şi el la un moment dat cu urme de în ep turi în ceaf sau e deja înă ă ţ ă ă drum spre Europa.

Aruncându-şi privirea roat prin birou îl z ri pe De Angelis intrând peă ă uşile duble. Faptul c venise nu putea însemna decât un singur lucru: că ă nici el nu aflase ceva nou. Reilly se convinse de acest lucru în momentul în care monseniorul se aşez la biroul lui. Avea o fa lung şi serioas .ă ţă ă ă

- Mi-e team c nici colegii mei de la Roma n-au avut succes în c ut rileă ă ă ă lor, deşi nu renun ei cu una, cu dou . înc mai fac cercet ri, deşi..., seţă ă ă ă

opri el cu o min dezam git . S în eleg c nici?... îns nu mai continu ,ă ă ă ă ţ ă ă ă c ci r spunsul era mai mult decât evident.ă ă

- Mda, confirm Reilly, nici noi n-avem deocamă dat nimic.ă- P i..., oft el, dup care se str dui s par mai optiă ă ă ă ă ă mist. Dac niciă

înv a ii Vaticanului şi nici exper ii dumăţ ţ ţ neavoastr n-au reuşit s descopereă ă nimic pân-acum... atunci poate c nici el n-a f cut-o, nu ?ă ăULTIMUL TEMPLIER359

Lui Reilly i-ar fi pl cut s cread c aşa stau lucruă ă ă ă rile, dar ştia c nu ¿raă bine s te îmbe i cu ap rece. Triă ţ ă miseser pozele lui Vance tuturoră bibliotecilor din DC şi pân -n Boston, dar nu primiser înc niciun telefon,ă ă ă aşa c nu existau decât dou posibilit i: ori ştia deja unde s se duc , oriă ă ăţ ă ă se documenta pe alte c i, nedescoă perite înc de FBI. Oricum, niciuna nu eraă de bine.

- Dar domnişoara Chaykin ? zise De Angelis dup o scurt t cere. Dânsaă ă ă ce p rere are ? Pare o femeie exă trem de... întreprinz toare.ă

Caracterizarea îl f cu pe Reilly s zâmbeasc , deşi era mort de oboseal .ă ă ă ă- Sunt absolut convins c -n momentul sta mună ă ceşte la fel de mult ca şi

noi, dac nu chiar mai mult, înă cercând s g seasc un r spuns.ă ă ă ăDe Angelis fu mul umit s -şi vad b nuielile conţ ă ă ă firmate.- A i mai vorbit cu ea de la ultima şedin ?ţ ţă-Nu, înc nu.ăMonseniorul d du din cap absent, îns era clar c ceva îl macin , cevaă ă ă ă

ce nu vroia s spun .ă ă- P rinte, ce s-a întâmplat ?ă- A, nu, nimic, spuse el, p rând uşor stânjenit. De fapt... Nu ştiu. Suntă

doar pu in îngrijorat, atâta tot.ţ- în ce privin ?ţăClericul îşi uguie buzele sub iri înainte de-a r spunde:ţ ţ ă- Sunte i sigur c-o s v sune ? Când sau dac afl ceva, vreau s zic...ţ ă ă ă ă ăReilly r mase mut de uimire, auzind asemenea cuă vinte tocmai din gura

lui De Angelis. N-avea încredere în ea ? De ce oare ?- Ce v face s spune i asta, p rinte ?ă ă ţ ă- Cum s spun... Pare foarte p truns şi împ tiă ă ă ă mit . La urma urmei e şiă

normal, doar e domeniul în360RAYMOND KHOURYcare lucreaz . Iar o descoperire de asemenea anveră gur ... Al ii şi-au f cută ţ ă un nume din mult mai pu in. Punându-m chiar şi numai pentru o secundţ ă ă în locul ei, nu ştiu dac nu mi-aş schimba priorit ile. Prinderea acestuiă ăţ Vance sau o descoperire pentru care orice arheolog şi-ar da şi ochii din cap. Nu ştiu dac-aş risca s pierd toate astea informând autorit ile, renun ândă ăţ ţ astfel la glorie. Vorbea cu o voce joas şi blând , îns pă ă ă ărea extrem de încrez tor în ceea ce spunea. Nu face niciun secret din faptul c e foarteă ă ambi ioas , iar amţ ă bi ia... îi poate determina chiar şi pe cei mai buni dintreţ noi s aleag uneori calea mai pu in... m rinimoas .ă ă ţ ă ă

Mult timp dup ce monseniorul plecase, Reilly nu reuşi s -şi scoat dină ă ă minte vorbele lui.

Ar suna Tess ? Pân acum nici prin cap nu-i trecuse s se-ndoiasc deă ă ă ea. Şi dac De Angelis avea dreptate ? Ce-ar fi putut-o motiva s sune, laă ă urma urmei ? Dac într-adev r ar descoperi locul şi l-ar comunica agenă ă ilor,ţ la ce se putea aştepta ? FBI-ul şi-ar trimite oamenii acolo ca s încerce s -1ă ă prind pe Vance, ca s nu mai vorbim de echipajele locale de poli ie, oă ă ţ concentrare de for e în mijlocul c reia ea n-ar mai avea cum s -şi ducţ ă ă ă cercet rile la bun sfârşit. Locul s-ar transforma într-o adev rat viermuial ,ă ă ă ă c ci prioritatea autorit ilor era prinderea suspectului, şi abia apoi restul.ă ăţ Cum ar fi o mare descoperire arheologic , de exemplu.ă

Şi totuşi... Parc n-ar fi crezut-o în stare de aşa ceva. Sau ar fi trebuită poate s ia şi aceast posibilitate în conă ă siderare ? Ei! Doar n-o s se ducă ă acolo de una singur !ă

Sim ea c nu mai are stare şi se tot fâ âia de colo-colo. Nu, nu poate fiţ ă ţ chiar atât de nes buit ...ă ă

Ridic receptorul şi form num rul ei de acas , dar nu-i r spunseă ă ă ă ă nimeni. Mai form o dat şi l s telefonulă ă ă ăULTIMUL TEMPLIER361s sune pân când se activ robotul, dar nu ştiu ce s spun , aşa că ă ă ă ă ă închise. O sun apoi pe mobil, dar tot deă geaba. La al cincilea apel fu direc ionat c tre serviciul de mesagerie, îns nici de data asta nu-i l sţ ă ă ă ă niciun mesaj.

Tot mai neliniştit, Reilly închise şi sun apoi la cenă tral , cerând s i seă ă fac imediat leg tura cu ofi erul care st tea de paz în fa a casei lui Tess.ă ă ţ ă ă ţ

- Ai v zut-o azi cumva ? A ieşit din cas ?ă ă- Nu, n-a ieşit deloc de asear de la miezul nop ii. Atunci a ajuns acas , îlă ţ ă

inform poli istul pe un ton oficial.ă ţReilly se îngrijor şi mai tare. Ceva nu era în ordine.ă- Ascult , vreau s te duci imediat şi s ba i în uş , s vezi doar dacă ă ă ţ ă ă ă

totul e în ordine şi dac ea e bine. Eu o s aştept pe fir.ă ă- Am în eles, se conform ofi erul care, dup fâşâ- iala din telefon, ieşiseţ ă ţ ă

deja din maşin .ăReilly r mase cu telefonul la ureche, aşteptând şi num rând secundeleă ă

în gând. Parc îl vedea traveră sând strada şi cotind-o pe aleea îngust careă ducea către curtea din fa a casei, apoi urcând sc rile treapt cu treapt şiţ ă ă ă ap sând în sfârşit pe butonul soneriei. Ar fi trebuit s mai treac înc alteă ă ă ă câteva secunde pân ca ea s coboare şi s -i deschid , dac într-adev ră ă ă ă ă ă era sus. Acum şi-o închipui şi pe ea deschizând uşa, cu zâmbetul ei vesel.

Dar nu se auzea nimic, nicio voce sau frânturi de conversa ie, astfel cţ ă Reilly deveni din ce în ce mai agitat. I se p rea c timpul se oprise în loc.ă ă Vocea ofi eruţ lui îi curm în sfârşit aşteptarea:ă

- Nu r spunde. M-am dus s m uit un pic şi în spate, dar n-am g sită ă ă ă nimic suspect. Toate-s la locul lor şi nu exist niciun semn c uşa ar fi fostă ă for at , dar nu cred c -i acas .ţ ă ă ă362RAYMOND KHOURY

Reilly intrase deja în priz .ă

- Bine, bine. Ascult -m , zise el hot rât în telefon în timp ce-i f ceaă ă ă ă semne disperate lui Aparo, o s te rog s intri chiar acum şi s -mi confirmiă ă ă c nu e nimeni acas . For eaz intrarea dac e nevoie: e un ordin.ă ă ţ ă ă

Aparo îl v zu pe Reilly gesticulând de zor în diă rec ia lui, aşa c se ridicţ ă ă din scaun şi veni mai aproape.

- Ce-i ? Ce se întâmpl ?ăF r s -i r spund , Reilly închise şi sun iar la central .ă ă ă ă ă ă ă-F -mi leg tura urgent cu Biroul Vamal, zise el feă ă bril, dup care astupă ă

receptorul cu palma şi ridic că ătre Aparo o privire în care se citeau furie şi frustrare.

- Cred c Tess s-a hot rât s ac ioneze pe cont propriu.ă ă ă ţ51

Tess ajunsese la aeroport şi se aşezase la coad la ghişeul de verificareă a biletelor al companiei Turkish Airlines, când începu s -i sune mobilul.ă Pentru c nu ap rea pe ecran cine-o apeleaz , hot rî s nu r spund . Ştiaă ă ă ă ă ă ă c o sun probabil de la o central sau de la un teă ă ă lefon fix şi posibilit ileăţ erau destul de limitate. Oricum, n-avea chef s vorbeasc cu nimeni. Nici cuă ă Leo de la institut, nici cu Lizzie, secretara, care probabil c apucase deja să ă anun e în stânga şi-n dreapta c şefa ei va lipsi un timp, dup cum oţ ă ă informase Tess printr-un bilet destul de confuz în care invoca tot felul de bazaconii ca s -şi justifice absen a. Şi în niciun caz nu cu Doug, care o sunaă ţ probabil din Los Angeles ca s-o mai sâcâie cu alte întreb ri. Dac era într-ă ăadev r el, chiar c nu avea de ce s-o mustre conştiin a. Cu Reilly îns eraă ă ţ ă cu totul alt poveste... Dac era el ? îi era ciud c nu poate s -i r spundă ă ă ă ă ă ă şi se sim ea foarte vinovat fa de el. N-ar fi vrut s plece f r s -i spunţ ă ţă ă ă ă ă ă şi o durea inima c trebuie s fac asta, îns odat decizia luat nu mai eraă ă ă ă ă ă loc de-ntors, cu atât mai mult cu cât se hot râse atât de greu. Nu putea să ă discute cu el, cel pu in nu înc .ţ ă364RAYMOND KHOURY1 Poate c-o s -1 sune dup ce va p r si ara.ă ă ă ă ţ

Puse telefonul înapoi în buzunar şi-n curând ajunse în dreptul ghişeului, unde începu lunga şi plictisitoarea procedur de îmbarcare. Dup ce-iă ă verificar biletul şi bagajele, urm indicatoarele pân -n sala de aşteptare,ă ă ă unde se duse şi-şi cump r cafeaua la care tânjise de când ajunsese laă ă aeroport. Trecu pe lâng un stand de ziare, de unde-şi lu nişte romane deă ă buzunar pe care tot inten ionase s le citeasc atunci când va avea timp.ţ ă ă Nu ştia dac -şi va putea ine în frâu imagina ia îndeaă ţ ţ juns încât s seă concentreze chiar şi asupra unei lecturi uşoare, dup toate cele întâmplateă în ultimele zile, îns asta nu mai conta acum.ă

Ajunse apoi în sala de aşteptare, unde se trânti pe un scaun şi-şi destinse în sfârşit muşchii încorda i.ţ

înc nu-i venea s cread ce se-ntâmpl . Parc nu era ea cea careă ă ă ă ă aştepta ca zborul s -i fie anun at dintr-o clip -n alta, în sfârşit relaxat . De-ă ţ ă ăabia acum sim ea c în sfârşit îşi poate trage sufletul şi relaxa mintea, şi cţ ă ă se poate detaşa de evenimentele ultimelor zile ca s le poat analiza mai înă ă detaliu şi în profunzime, lucru care - deşi nu p rea - nu era poate cel maiă nimerit la momentul respectiv. în ultimele dou zeci şi patru de ore trecuseă prin diferite st ri, unele contradictorii, altele care generaser mai multă ă ă

adrenalin decât era nevoie, de la simpla presim ire c e pe cale să ţ ă ă descopere ceva m re pân la descoperiă ţ ă rea în sine, şi totul se petrecuse ca prin vis, fiind învăluit în cea a şi nesiguran a lipsei acute de somn şi aţ ţ oboselii excesive.

Acum se preg tea s zboare c tre cel lalt cap t al lumii, singur înă ă ă ă ă ă noapte, şi noi temeri o n p dir dintr-o dat , temeri care pân atunciă ă ă ă ă st tuser cuibă ă ărite undeva înl untrul ei, şi care acum se strecurauăULTIMUL TEMPLIER365afar una câte una, hr nindu-se tocmai din dorin a ei de a analiza lucrurileă ă ţ la rece.

Ce naiba cau i aici ? Ce-a fost în capul t u ? Cum s te duci de unaţ ă ă singur în pustiurile Turciei, f r niciun fel de ajutor f Dac te-ntâlneşti cuă ă ă ă Vance acolo fDac dai de al i nenoroci ii Turcia nu e tocmai cea mai siă ţ ţ gură ar din lume, hai s fim cinsti i. în plus, gân- deşte-te în primul rând c eştiţ ă ă ţ ă

singur \ c eşti femeie, ca s nu mai punem la socoteal c eşti şiă ă ă ă ă americanc pe deasupra. i-ai pierdut min ile ?ă Ţ ţ

în curând îns panica ce o cuprinsese în leg tur cu siguran a ei fizică ă ă ţ ă p li în fa a unei nelinişti de o cu totul alt natur .ă ţ ă ă

Era vorba de Reilly şi de sentimentul puternic de vin care o cuprindeaă ori de câte ori se gândea la el. Oricum o d dea, adev rul era c -1 min ise. Aă ă ă ţ doua oar . M rog, se hot râse s nu-i spun c pleac , îns pân la urmă ă ă ă ă ă ă ă ă ă tot minciun era, ce mai... De data asta era cu totul altceva decât atunci,ă când plecase cu manuscrisul f r s -1 avertizeze c Vance o şantaja şi c oă ă ă ă ă aşteapt la ea acas . Ştia c se petrece ceva între ei, era mai mult decâtă ă ă evident, şi-ar fi vrut din tot sufletul s marşeze şi s desă ă copere unde putea duce o astfel de rela ie, deşi sim ea c el are oarecare re ineri pe care Tessţ ţ ă ţ nu şi le putea explica înc . Se întreba acum dac nu cumva, f când asta, nuă ă ă dădea cu piciorul oric rei şanse de a fi împreun . Sc pase o dat basmaă ă ă ă curat , f r ca Reilly s se supere pe ea prea tare. Dar atunci avuseseă ă ă ă circumstan e atenuante, iar el fusese extrem de în eleg tor şi se purtaseţ ţ ă minunat. Acum îns ... s-ar putea s-o dea în bar de tot.ă ă

Cât de important e lucrul sta pentru tine, Tess ? se autoanaliza ea.ăîns autocritica nu dur prea mult, c ci şirul gânduă ă ă rilor îi fu întrerupt de

silueta cuiva care st tea în dreptulă366RAYMOND KHOURYei, luându-i din lumin . Se uit în sus şi—1 z ri pe Reilly, profilat pe fundalulă ă ă fluorescent. St tea acolo nemişcat, dominând-o cu umbra lui masiv , şi nuă ă p rea deloc înă cântat. Din contr , era furios la culme.ă

Vorbi el primul, sp rgând t cerea electrizant :ă ă ă- Ce naiba crezi c faci ?ăTess nu ştia ce ar trebui s spun , aşa c r mase tă ă ă ă ăcut . Exact în acelă

moment o voce nazal anun c s-au deschis por ile pentru îmbarcare. Deă ţă ă ţ jur-împrejur c lă ătorii gr bi i se ridicar de pe scaune şi-ncepur s -şi aduneă ţ ă ă ă bagajele de mân , strângându-se apoi în câteva şiruri neregulate care seă uneau în dreptul ghişeului de la biroul de verificare. Noroc cu ei, c altfel ară fi trebuit s -1 înfrunte pe Reilly imediat şi nu era preg tit .ă ă ă

El îi privi enervat şi-n cele din urm se aşez în scaă ă unul de lâng ea,ă izbutind s se st pâneasc .ă ă ă

- Când voiai s -mi spui şi mie c pleci ?ă ăTess trase aer în piept.-Dup ce ajungeam, zise ea moale.ă- Aha, presupun c vroiai s -mi trimi i o vedere, nu ? La naiba, Tess! Tuă ă ţ

chiar nu po i s ascul i de niţ ă ţ meni ? Tot ce i-am spus i-a intrat pe-o urecheţ ţ şi i-a ieţ şit pe cealalt ...ă

-Ascult , eu...ăîns el nu mai vroia s-o asculte. D du dezam git din cap în momentul înă ă ă

care Tess încerc s se justifice, ridicând mâinile şi întrerupând-o:ă ă- Ştiu, ştiu. î i pare r u, dar chestia asta e foarte imţ ă portant pentru tine,ă

o şans unic în via , un punct de cotitur în cariera ta... Ştiu placa peă ă ţă ă dinafar , Tess. Am mai auzit asta de nenum rate ori. Ceea ce nu în eleg eă ă ţ de ce vrei tu cu tot dinadinsul s mori. E ca şi cum ai c uta-o cu lumânarea,ă ă z u aşa...ă

Tess oft adânc, sim indu-se încol it .ă ţ ţ ăULTIMUL TEMPLIER367

- Dar nu pot nici s stau cu mâinile-n sân şi s las o asemenea şans s -ă ă ă ămi scape printre degete, nu ? se ap r ea.ă ă

Reilly d du din cap în t cere, privind de jur-îm- prejur înainte de a-iă ă r spunde pe un ton şoptit:ă

- Ceilal i trei c l re i sunt mor i, în elegi ? To i. Şi n-au murit în somn,ţ ă ă ţ ţ ţ ţ crede-m .ă

Tess se îndrept în scaun.ă- Crezi c Vance i-a omorât ? îl întreb ea.ă ă- Ori el, ori altcineva care lucreaz cu el. în orice caz, îdeea este că ă

autorul acestor crime este înc în libertate şi se pare c se distreaz deă ă ă minune omorând oameni.

Tess se frec la ochi cu degete tremurânde.ă- Şi dac totuşi Vance n-a descoperit înc nimic ? Despre Fonsalis, vreauă ă

s spun...ă- Dac într-adev r ar fi cum zici tu, cred c-ai mai fi primit şi alte viziteă ă

pân acum. Eu zic c ştie deja.ă ă- Şi acum ce facem ? întreb ea oftând iar.ăReilly o studie insistent.- Eşti absolut sigur c ai descoperit adev rul ?ă ă ă- Sunt foarte sigur , d du ea din cap.ă ă- Şi... o s -mi spui şi mie unde e ?ă- Aş prefera s n-o fac deocamdat . Deşi sunt siă ă gur c po i g si metodeă ă ţ ă

s m faci s vorbesc, nu ?ă ă ăVocea nazal se f cu iar auzit , invitându-i pe că ă ă ăl tori s se îndrepteă ă

c tre por ile de îmbarcare şi apoi la avion.ă ţ- Asta-i zborul meu, zise ea privindu-1 în ochi.La poart nu mai erau decât câ iva pasageri întâră ţ zia i, ajunşi pe ultimaţ

sut de metri.ă- Eşti sigur c vrei s faci asta ?ă ă ă- Sunt sigur .ă

- Tess, de ce nu vrei s ne laşi pe noi s ne ocup m de asta ? î i promită ă ă ţ c , indiferent de ce vom descoperi,ă368RAYMOND KHOURYmeritele şi recunoaşterea î i vor apar ine. î i garantez asta. Dar las -ne s -1ţ ţ ţ ă ă prindem mai întâi pe Vance.

îşi afund ochii verzi într-ai lui.ă- Nu e vorba de merite sau recunoaştere. E vorba de... meseria mea, de

ceea ce am f cut toat via a. Treă ă ţ buie s fac asta. Spera s citeasc pe fa aă ă ă ţ lui o urm de încuviin are, sau m car de simpatie, un semn c -i în eă ţ ă ă ţ lege motivele. De altfel, s-ar putea s nu depind de tine. Ştii cum e cuă ă conven iile interna ionale. S-ar putea ca autorit ile locale s -şi bage nasulţ ţ ăţ ă şi s impun anuă ă mite reguli, şi atunci lucrurile chiar c-ar sc pa de subă control. încerc s zâmbeasc . Aşadar, am voie s plec sau ai de gând să ă ă ă ă m arestezi ?ă

- M mai gândesc înc , zise el strângând din buze înfuriat.ă ăFa a lui era la fel de rigid şi de serioas ca la-nceput. Era evident c nu-ţ ă ă ă

i ardea de glume.- Ce motive ai putea invoca pentru a m aresta ?ă- Nu ştiu, dar aş putea g si ceva, nu asta-i proă blema. S - i pun nişteă ţ

plicule e cu cocain în geant , zise el, pref cându-se c -şi pip ieţ ă ă ă ă ă buzunarele. Parc aici le aveam, ce naiba, mai zise el zâmbind, cu o faă ţă ceva mai destins .ă

Tess zâmbi şi ea.- Ce pot s fac ca s te r zgândeşti ?ă ă ăLui Tess îi pl cu tare mult cum sunaser cuvintele, felul în care leă ă

rostise. Poate c nu-i totul pierdut, îşi zise ea, dup care se ridic şiă ă ă r spunse:ă

- N-o s p esc nimic, ai s vezi.ă ăţ ăNu era îns prea convins .ă ăSe ridic şi el şi timp de câteva secunde st tur neă ă ă mişca i fa -n fa .ţ ţă ţă

Tess aştepta ca el s mai spun ceva, îns Reilly r mase t cut,ă ă ă ă ă mul umindu-se doar s-o priţ veasc . O parte din ea spera chiar ca el s-o ia înă bra e şiţULTIMUL TEMPLIER369s-o implore s nu plece, îns nici asta nu f cu. într-un sfârşit îşi dezlipi ochiiă ă ă de pe fa a lui şi privi înspre poart , dar pe urm îl fix din nou.ţ ă ă ă

- Pe curând!Reilly nu-i r spunse, aşa c ea se îndep rt şi, odat ajuns în dreptulă ă ă ă ă ă

por ii, îi d du femeii paşaportul, iar aceasta, excesiv de amabil şiţ ă ă vorb rea , o control cu scannerul. în momentul în care îi d du înapoiă ţă ă ă paşaportul, Tess îşi întoarse capul c tre Reilly, care r m sese în acelaşi loc,ă ă ă urm rind-o cu privirea. îi zâmbi pierit şi viă novat înainte de a se întoarce c tre tunelul la cap tul că ă ăruia o aştepta avionul.

Cele patru motoare turbo fuseser pornite deja când Tess se aşez peă ă locul ei de la fereastr , obseră vând cum membrii echipajului se tot fâ âiauţ încolo şi-ncoace pe culoarul strâmt, f când ultimele preg tiri pentruă ă decolare. Constatase cu pl cere c locul de lâng ea era liber, mai cuă ă ă

seam c avea în fa zece ore de zbor. îi observa pe fereastr pe cei dină ă ţă ă echipajul de la sol, care îndep rtau echipamentele din jurul avioă nului cu mişc ri gr bite, şi se sim i deodat cuprins de un amestec bizar deă ă ţ ă ă exaltare şi team . Avea un preă sentiment ciudat. Sigur c era ner bd toareă ă ă s înfrunte necunoscutul, s vad ce-i ofer aceast c l torie avenă ă ă ă ă ă ă turoas ,ă îns pe de alt parte veştile primite de la Reilly în leg tur cu cel de-ală ă ă ă treilea c l re g sit mort o nelinişteau mai mult decât i-ar fi pl cut s recuă ă ţ ă ă ă -noasc . încerc s -şi alunge gândul din minte, spu- nându-şi c n-o să ă ă ă ă p easc nimic atât timp cât îşi ia anumite m suri de precau ie.ăţ ă ă ţ

Cel pu in putea s spere.ţ ăTocmai se întinse dup revista oferit pasagerilor pe parcursul c l toriei,ă ă ă ă

când observ c în fa se iscase oă ă ţă370RAYMOND KHOURYoarece agita ie. Privind mai atent , îl z ri pe Reilly, care se certa cu unaţ ă ă dintre înso itoarele de zbor. Sim i c -i înghea sângele în vene când îl v zuţ ţ ă ţă ă apoi înaintând pe culoar c tre ea.ă

La naiba! S vezi c s-a r zgândit. Vine s m dea jos din avion.ă ă ă ă ăHolbându-se la el înm rmurit , sim i cum i se urc sângele la cap. Reillyă ă ţ ă

ajunse în dreptul rândului ei de scaune.- Reilly, nu face asta, îl implor ea lipindu-se de fereastr . Nu vreau să ă ă

cobor. N-ai niciun drept s m opreşti. i-am spus c o s am grij , nu ? i-ă ă Ţ ă ă ă Ţam promis doar! Pentru Dumnezeu, doar ai oameni şi acolo, care m potă supraveghea. Las -m s fac asta, ştiu c pot s-o fac!ă ă ă ă

El îns p rea impasibil, ca şi când cuvintele ei nu l-ar fi impresionată ă deloc.

- Sigur c po i, nici nu m -ndoiesc, spuse el grav, dup care se aşeză ţ ă ă ă sprinten pe scaunul liber de lâng .ă

Tess nu mai în elegea nimic, privindu-1 mut de uiţ ă mire, cu gura întredeschis . Ar fi vrut s mai spun ceva, îns cuvintele i se opreauă ă ă ă înc p ânate pe buze.ă ăţ

Foarte destins, Reilly îşi puse centura de siguran , dup care îi luţă ă ă revista din mân , adâncindu-se în lec- turarea ei.ă

- Şi ia zi, o întreb el, au ceva filme bune sau iar treă buie s ne uit m laă ă porc rii ?ă52

Spre deosebire de cei doi, b rbatul care st tea la şase rânduri în spateleă ă lor nu p rea deloc la fel de reă laxat. Ura c l toriile cu avionul, şi nu pentru c-ă ăar fi fost claustrofob sau pentru c i-ar fi fost pur şi simplu fric s se afle laă ă ă câteva mii de metri în aer, ci pentru simplul motiv c nu suporta s steaă ă închis atâtea ore într-o conserv de metal f r s poat fuma. Zece oreă ă ă ă ă }

dr cia dracului! F r s mai pun la socoteal şi timă ă ă ă ă ă pul petrecut în sala de aşteptare şi în terminal, unde de asemenea nu se fuma.

Asta-i ara gumei de mestecat, fir-ar s fie!ţ ăCu toate astea, avusese noroc. I se încredin ase imţ portanta misiune de a

n-o pierde din ochi pe Tess, ceea ce nu fusese tocmai uşor, din cauza patrulei de poli ie care-i p zea casa zi şi noapte, obligându-1 astfel s-o urţ ă -m reasc de la distan . Tot r ul spre bine pân la urm , c ci dac ar fiă ă ţă ă ă ă ă ă fost mai aproape în ziua când Tess se strecurase afar pe sub nasulă

poli istului, n-ar fi z rit-o nici el poate, şi i-ar fi pierdut urma. Aşa, o urţ ă -m rise furişându-se pe uşa din spate şi traversând alte dou cur iă ă ţ învecinate, ieşind în cele din urm în stradă ă372RAYMOND KHOURYla câteva case mai sus unde, parcat la numai vreo cinci-şase metri distanţă de maşina lui, o aştepta taxiul pe care-1 chemase din timp.

îl anun ase imediat pe De Angelis, care-i spusese s-o urm reasc , aşa cţ ă ă ă venise dup ea la JFK şi acum se aflau în acelaşi avion. îi urm rise pe ea şiă ă pe Reilly în sala de aşteptare. Niciunul nu p rea b nuitor. Habar n-aveau că ă ă sunt urm ri i.ă ţ

în tot acest timp luase leg tura cu De Angelis de dou ori. Prima dat caă ă ă s -i spun c Tess îşi cump rase bilet şi c se p rea c pân la urm vaă ă ă ă ă ă ă ă ă putea totuşi s plece, iar a doua oar îl sunase chiar din avion, îns nici n-ă ă ăapucase bine s -i povesteasc despre venirea neaştepă ă tat a lui Reilly, cândă o înso itoare de bord le întrerup- sese conversa ia, insistând s închidţ ţ ă ă mobilul imediat.

Se aplec c tre culoar şi-i privi pe deasupra scauă ă nelor, în timp ce învârtea între degete un disc micu . V zuse c Reilly n-avea niciun fel deţ ă ă bagaje de mân . Dar ce mai conta ? Tess avea o geant de voiaj destul deă ă voluminoas pe care o îndesase în compartimentul pentru bagaje deă deasupra. Dar pe el nu Reilly, ci Tess îl interesa.

îi observ cum discut linişti i şi hot rî s nu gră ă ţ ă ă ăbeasc lucrurile. îiă aştepta un zbor lung şi obositor, şi f r -ndoial c la un moment dat to iă ă ă ă ţ pasagerii, inclusiv ei, or s a ipeasc în scaunele lor. Era inevitabil. Hot rîă ţ ă ă aşadar s aib r bdare şi s aştepte momentul propice în care s -şi plasezeă ă ă ă ă dispozitivul de urm rire. Se conă sola cu gândul c planificarea acestei miciă strategii îl va face s mai uite de plictisul c l toriei.ă ă ă

Se trase înapoi în scaun deloc încântat când o z ri pe înso itoatea deă ţ bord care venea pe culoar uitându-se în stânga şi-n dreapta ca s seă asigure c to i pasagerii aveau centura de siguran . Ura rigiditatea tuturoră ţ ţăULTIMUL TEMPLIER373acestor proceduri şi se sim ea de parc-ar fi fost iar la şcoal în clasa aţ ă şasea. N-ave i voie sd fuma i, n-ave i voie sa vorbi i la telefonţ ţ ţ ţ y n-ave i voieţ unay n-ave i voie alta. N-avea voie nici m car s le spun stewardese. Maiţ ă ă ă lipsea s cear voie ca s mearg la toalet ...ă ă ă ă ă

Privi înfuriat pe fereastr în întunericul de afar , vârându-şi în gur alteă ă ă dou ă lame.de Nicorette.

De Angelis tocmai ajunsese la aeroportul Teterboro din New Jersey când primi telefonul lui Plunkett. Alesese acest aeroport tocmai pentru c era maiă mic decât celelalte şi deci mai pu in aglomerat, fiind aşadar alegeţ rea perfect pentru plecarea planificat în mare grab . Situat la doar zeceă ă ă kilometri de Manhattan, era preferat în principal de celebrit i sau deăţ oameni de afaceri care de cele mai multe ori foloseau pistele pentru avioanele lor particulare.

L f indu-se pe bancheta din spate a unui Lincoln imens, monseniorul eraă ă acum de nerecunoscut. Renun ase la veşmântul sobru, pe care îl înlocuiseţ cu un costum negru şi elegant marca Zegna. Era de altfel obişnuit cu astfel

de haine scumpe, c ci aşa se îmbr ca de obicei şi, deşi avea uşoareă ă remuşc ri de fiecare dat când l sa deoparte gulerul bisericesc, de dataă ă ă asta parc nu-i venise chiar atât de greu, alegând în schimb o că ămaşă albastru-deschis. Se descotorosise cu mare pl cere şi de ochelarii p ta i peă ă ţ care-i purtase pe timpul şederii în Manhattan, revenind la perechea lui obişnuit f r rame. Servieta ponosit şi roas disp ruse şi ea, în locul eiă ă ă ă ă ă f cându-şi apari ia una sub ire şi lucioas de alumiă ţ ţ ă niu, care se afla în dreapta lui pe bancheta de piele a limuzinei, care opri exact în dreptul sc riiă avionului.

Urc gr bit la bordul aeronavei Gulfstream IV, veri- ficându-şi ceasul şiă ă calculând repede cam pe la ce or vaă374RAYMOND KHOURYajunge la Roma. Era bine, chiar foarte bine. Avea mari şanse s aterizezeă înainte ca Tess şi Reilly s ajung la destina ie, la Istanbul. G-IV f cea parteă ă ţ ă dintre acele tipuri rare de avioane private care nu numai c puteauă parcurge o distan însemnat - de exemplu pân la Roma - f r sţă ă ă ă ă ă realimenteze, ci puteau atinge o vitez mult mai mare decât un Airbus cuă patru motoare.

Mai avea aşadar ceva timp la dispozi ie ca s fac rost de echipamentulţ ă ă necesar pentru a-şi duce la cap t misiunea început , c ci oricum ajungeaă ă ă înaintea lor, indiferent unde ar fi hot rât ei s se duc .ă ă ă

Se aşez comod în scaun, muncindu-şi mintea cu aceeaşi dilem : ce eraă ă de f cut în leg tur cu Tess Chaykin ? De Reilly nu se sinchisea prea mult.ă ă ă Ştia c nu voia decât s pun mâna pe Vance şi s -1 bage la înă ă ă ă chisoare, ca s rezolve dosarul jafului de la muzeu. Asta era prioritatea lui. Cu ea îns ...ă ă era cu totul alt poveste. Nici chiar cu Vance dup gratii ea nu s-ar fiă ă potolit. O ştia el bine. O citise din prima. Ar fi continuat s caute, s -şi bageă ă nasul, s scormoneasc piatr cu piatr , şi nu s-ar fi l sat pân când n-ar fiă ă ă ă ă ă g sit ce c uta.ă ă

Nu, n-avea alt solu ie. Odat şi-odat , dup ce nu-i va mai fi util , totă ţ ă ă ă ă va trebui s se hot rasc . Deoă ă ă camdat Reilly îi cam stricase ploile când seă hot râse s-o înso easc .ă ţ ă

închise ochii şi-şi l s capul pe spate, rezemându-1 de tetiera moale deă ă catifea a scaunului rotativ pe care st tea. Nici m car nu era îngrijorat. Eraă ă doar o complica ie de care va trebui s se ocupe la timpul potrivit.ţ ă53

Dup ce avionul decolase şi c p tase deja altitudine, Tess începu s -iă ă ă ă povesteasc lui Reilly ce descoperise.ă

- Problema e c noi c utam un loc care de fapt nu exist , asta-i tot.ă ă ăPe fereastr se profilau luminile Manhattan-ului, oscilând între nuan eă ţ

aurii şi alb strui din pricina apuă sului aprins, cu locul unde odinioar seă în l aser Tură ţ ă nurile Gemene acum gol şi stingher, f cându-le astfel absen aă ţ parc şi mai acut . Oricum, de sus panorama era cu mult mai crud şi maiă ă ă sinistr . în curând avioă nul vir şi, turând motoarele, se avânt în noriiă ă alburii de deasupra, ridicându-se treptat la peste zece mii de metri altitudine. Nu mai era mult pân s se-ntunece de-a binelea.ă ă

- Aimard de Villiers nu era deloc prost şi ştia prea bine c omul ce-i vaă citi scrisoarea, Marele Maestru al Templului din Paris, era la fel de ager la

minte ca şi el, începu Tess entuziasmat . Nu exist niciun loc cu numele deă ă Fonsalis. Nu exist şi nici n-a existat vreodat . în laă ă tin fons înseamn pu ,ă ă ţ fântân , iar salis înseamn salcie.ă ă

- Adic Fântâna S lciei ?ă ă376RAYMOND KHOURY

- Exact, aprob Tess. Şi apoi, s nu uit m c atunci când Aimard a scrisă ă ă ă scrisoarea se aflau în teritorii ostile, dup cum chiar el m rturiseşte. După ă ă câte se pare, musulmanii puseser st pânire pe satul respectiv, şi asta m-aă ă pus pe gânduri. De ce-ar fi folosit Aimard numele latin al satului ? Sau cum se face c -1 ştia ? Dac e s ne lu m dup spusele lui, satul probabil că ă ă ă ă ă avea deja un nume arab, dat de musulmanii cuceritori. Iar b trânul p storă ă ar fi trebuit şi el s le spun tot noul nume, nu cel latin. îns Aimard a f cut-ă ă ă ăo înadins. A schimbat inten ionat numele c tunului, în caz c scrisoareaţ ă ă ajungea în mâinile cui nu trebuie.

- Aşadar satul se chema Fântâna S lciei ? Asta e ?ă- Exact. Multe sate sau oraşe erau denumite dup un elementă

caracteristic, era o practic obişnuit în acea vreme.ă ăO privi nu foarte convins. Era ceva ce-1 deranja în argumenta ia ei.ţ- Bine, dar ca s ştie chestia asta ar fi trebuit s voră ă beasc limba lor, ziseă

el.- P i, da. Probabil c vorbea araba, sau dac nu el, atunci cel pu in unulă ă ă ţ

dintre ceilal i supravie uitori. Dup ultima cruciad , foarte mul i dintreţ ţ ă ă ţ cavaleri se n scuser deja acolo, în ara Sfânt . Li se spunea poulains. Maiă ă Ţ ă mult, templierii au avut dintotdeauna afinit i destul de ciudate pentru uniiăţ musulmani. Am citit c f ceau tot felul de schimburi cu ei, şi nu cu bunuri,ă ă ci cu informa ii referitoare la descoperiri ştiţ in ifice sau chiar de naturţ ă mistic . Se crede chiar c au mers pân acolo încât nu de pu ine ori i-auă ă ă ţ angajat pe faimoşii hashasheen - asasini musulmani de mare clas ,ă fum tori de ierburi - ca s le rezolve anumite... probleme.ă ă

Reilly ridic sprâncenele.ăULTIMUL TEMPLIER377

- Adic foloseau asasini din rândul duşmanilor? Nu mai în eleg nimic.ă ţ Parc se luptau cu ei.ă

- Ştii cum se zice, dac stai prea mult cu dracu' sfâră şeşti prin a te împrieteni cu el, zise ea zâmbind.

- Bine, fie, se-nvoi Reilly. Dar care-i numele în arab ?ă- Beer el Sifsaaf.- Pe care l-ai descoperit... cum anume?Tess zâmbi satisf cut .ă ă- Din jurnalele lui Al-Idrissi, un c l tor arab foarte cunoscut şi unul dintreă ă

marii cartografi ai vremii. A căl torit foarte mult prin Africa şi prin toată ă lumea musulman , iar unele dintre jurnalele lui extrem de detaliate şi deă documentate s-au p strat.ă

- în englez ? întreb el mirat.ă ă- Nu, în francez , dar n-a fost chiar aşa de greu. Tess scoase din geantă ă

o hart şi câteva fotocopii din vechea carte a c l torului arab, pe care oă ă ă g sise la bibliă otec , ad ugând: Idrissi men ioneaz oraşul şi biserica înă ă ţ ă

paragin într-unui dintre jurnalele sale. A trecut şi el prin satul sta, venindă ă dinspre Antalia şi trecând apoi prin Mira c tre coast , spre Izmir. Zona astaă ă de rm e pres rat cu aşez minte istorice de mare însemnţă ă ă ă ătate, bizantine, liciene... M rog, d foarte multe deă ă talii despre zon în general, îns tot ceă ă trebuie noi s facem este s -i urm m traseul, pân ce d m de oraşulă ă ă ă ă nostru... şi de biseric .ă

Reilly privea harta fascinat.- V d c pân la urm i-ai dat de cap, cum era de altfel şi de aşteptat.ă ă ă ă

Dar având în vedere c nu i-a fost chiar aşa de greu, putem oareă ţ presupune c şi Vance a descifrat misterul ?ă

Tess se-ncrunt :ă- M-aş mira s nu fie deja pe drum într-acolo.ă

378RAYMOND KHOURY

Reilly d du din cap am rât. Şi el avea aceeaşi b nuial .ă ă ă ă- M duc s transmit un mesaj prin sta ie, zise el ridicându-se şi-ă ă ţ

ndreptându-se spre cabina pilo ilor.ţCând se întoarse, o g si pe Tess aşezat comod în scaun şi sorbindă ă

ultima ^ur de suc de roşii condiă mentat, o por ie aşteptându-1 şi pe el.ţ Tess îi comandase şi lui un pahar. îl privi cu coada ochiului cum îl d pe gât,ă înfiorat la gândul c st acolo lâng el, îndreptân- du-se c tre un locă ă ă ă ă necunoscut şi exotic, şi nu în ultimul rând plin de aventuri neaşteptate. Dac acum dou s pă ă ă t mâni mi-ar fi spus cineva c o s mi se întâmpleă ă ă asta...

Reilly îi surprinse surâsul discret.-Ce e ? De ce zâmbeşti ?-Nimic, doar aşa... înc nu-mi vine s cred c eşti aici.ă ă ă-Stai s vezi cum i-o veni şefului meu s cread !ă ă ă-Doar n-ai plecat f r s anun i!ă ă ă ţ- S spunem doar c nu e tocmai încântat c am plecat. Dar din momentă ă ă

ce zici c nu ştii locul exact, şi având în vedere c singura solu ie de a-1ă ă ţ g si este s cau i personal...ă ă ţ

-Da, dar tu nu ştiai asta când te-ai urcat în avion, îl tachin ea.ăReilly îi zâmbi sec, pref cându-se ofensat.ă- întotdeauna î i place s despici firu-n patru, sau ai ceva cu mine ?ţ ăTess d du din cap c nu, amuzat de cele aflate. Aha, deci amândoiă ă ă

mergeau la risc. Şi el vrea s fie aici la fel de mult ca şi mine, îşi zise ea.ăîl privea în t cere, dându-şi seama c nu ştie foarte multe despreă ă

b rbatul de lâng ea. Reuşise s -şi fac o oarecare p rere în seara aceeaă ă ă ă ă când o condusese acas si-1 invitase în untru. în primul rând, gusturile luiă ă muzicale, apoi remarcile lui spirituale şi umorul deULTIMUL TEMPLIER379calitate, deşi uneori uşor abrupt. Ar fi vrut s -1 cuă noasc mai bine, şi aşaă avea de gând s utilizeze cele zece ore de zbor care de-abia începuser .ă ă Aveau suficient timp la dispozi ie s afle cât mai multe lucruri unul despreţ ă cel lalt - dac nu cumva o s i se fac somn şi o s adoarm , c ci îşi sim eaă ă ă ă ă ă ă ţ pleoapele din ce în ce mai grele. începea s se resimt dup obosealaă ă ă

acumulat în ultimele zile. Se tot învârti în scaun pân -şi g si în sfârşit oă ă ă pozi ie comod , cu spatele la fereastr şi fa a spre el.ţ ă ă ţ

- Şi cum se face c ai putut s te sui în avion aşa, în ultimul moment ?ă ă Nu te aşteapt nimeni acas , cineva despre care s te bat şi eu la cap, aşaă ă ă cum îmi faci tu cu Kim ?

- Nu, nimeni, zise el în elegând aluzia. Nu sunt însurat.ţ- Divor at?ţ- Nici, zise el scurt, îns privirea ei insistent îl îmă ă boldi s se explice. Eă

greu s g seşti pe cineva care s se-mpace cu o slujb ca a mea.ă ă ă ă- Normal, mai ales atunci când te urci în avioane dup fete pe care de-ă

abia le cunoşti, râse ea. Nici mie nu mi-ar pl cea un asemenea so .ă ţReilly fu uşurat de turnura conversa iei, c ci n-avea chef s intre şi-nţ ă ă

alte detalii despre via a lui personal .ţ ă- C tot vorbim despre so i, ce s-a întâmplat cu tine şi cu Doug ?ă ţExpresia ei relaxat se în spri brusc şi zâmbetul îi disp ru de pe buze, înă ă ă

timp ce-n ochi i se aprinse o lic rire de furie atenuat de o uşoară ă ă melancolie.

- Cu Doug am f cut o mare greşeal . Eram tân r , m rog, mai tân r >ă ă ă ă ă ă ă se corect ea dregându-şi vocea, şi pe vremea aia lucram cu tat l meu, aşaă ă c nu eram înc pe cont propriu şi nu aveam cea mai str lucit carier ,ă ă ă ă ă dac în elegi ce vreau s spun. i-am spus cum st treabaă ţ ă Ţ ă380RAYMOND KHOURYcu arheologia. M rog, când l-am întâlnit, Doug era un tip foarte sigur deă sine, ca o vedet TV. Poate fi şarmant când vrea, ce s zic, îns tot tic losă ă ă ă r mâne... Şi m-a fermecat. Tat l meu era un arheolog de reă ă nume şi foarte mult lume îl admira, îns era un om extrem de serios, uneori chiar preaă ă serios, în elegi ? Şi-i pl cea s comande pe toat lumea. Mie în schimb nu-ţ ă ă ămi pl cea cfcloc atitudinea lui dominatoare, şi sim eam nevoia s scap deă ţ ă ea. Doug... cred c-a fost calea mea de sc pare. M-am l sat p c lit deă ă ă ă ă îngâmfarea lui de cuceritor.

- Şi cum tu ai o sl biciune pentru îngâmfa i...ă ţTess se strâmb sup rat .ă ă ă- Ba nu am. M rog, poate c-am avut, atunci. Pu in. Oricum, tot timpulă ţ

cât am fost împreun înainte de a ne c s tori s-a declarat foarte mul umită ă ă ţ c sunt o femeie de carier , şi m-a sus inut. Dup c s torie îns , aă ă ţ ă ă ă ă schimbat placa radical, peste noapte. A devenit chiar mai posesiv decât tata, de parc m cump rase ca s m pun în viă ă ă ă ă ă trin şi s se laude cuă ă mine. Am r mas îns rcinat cu Kim înainte s -mi dau seama deă ă ă ă enormitatea greşelii pe care-o f cusem, şi apoi am acceptat cu inimaă îndoit oferta tat lui meu de a-1 înso i în Turcia.ă ă ţ

- Scuze, o întrerupse el, e vorba de aceeaşi c l torie în care l-ai întâlnită ă prima dat pe Vance ?ă

- Da, aceeaşi. în orice caz, continu ea, m-am dus în Turcia în ideea că ă un r gaz departe de Doug mi-ar prinde bine şi inten ionam s m gândescă ţ ă ă serios la ce voi face în continuare. Ca s aflu când m-am întors c el de faptă ă avusese o aventur cât se poate de previzibil .ă ă

- Cu fata de la meteo ?

- Eşti pe aproape, râse ea oftând. Nu, cu producătoarea lui. Oricum, asta a pus cap t definitiv rela iei noastre.ă ţULTIMUL TEMPLIER381

- Probabil c tot atunci ai revenit la numele t u de domnişoar , nu ?ă ă ă- Da. Nu stric s ai un astfel de nume când lucrezi în branşa asta, nuă ă

neg, îns motivul principal a fost c pur şi simplu n-am mai vrut s -mi legă ă ă numele de al unui tic los de teapa lui.ă

Aceast în eleapt decizie se dovedise de real ajutor şi în cariera eiă ţ ă ulterioar , ajutând-o de altfel s ob in slujba de la Institutul Manoukian.ă ă ţ ă Poate c tocmai de „asta era atât de încrâncenat când venea vorba deă ă descoperiri importante. Vroia cu orice pre s demonţ ă streze c poate fi la felă de bun ca tat l ei în ceea ce face şi c se poate descurca şi singur , înă ă ă ă ciuda numelui pe care-1 poart . Astfel, importanta descoperire care o aşă -tepta la cap tul c l toriei era şansa ei de a-şi împlini acest vis şi de aă ă ă demonstra lumii întregi c poate reuşi pe cont propriu.ă

Cu condi ia, desigur, ca ea şi nu altcineva s fie cea care descoper ceţ ă ă era de descoperit.

Avea ochii înce oşa i şi roşii. Era frânt de oboseal şi avea nevoie de unţ ţ ă ă somn bun, ca şi el, de altfel.

îl privi cu ochi calzi şi dup un moment de t cere spuse:ă ă- Mul umesc.ţ- Pentru ce ?- Pentru tot, zise ea aplecându-se şi s rutându-1 scurt pe obraz.ăAfar stelele str luceau în întuneric atât de aproape, încât aveaiă ă

impresia c le po i atinge. Trase jaluzeaua şi se întoarse pe partea cealalt ,ă ţ ă închizând ochii şi sim ind cum alunec aproape instantaneu în lumeaţ ă viselor.54

Era deja dup -amiaza târziu când Reilly şi Tess coă borâri sc rile de metală şi p şir pe pista de aterizare a aeroportului Dalaman, sim indu-se amândoiă ă ţ la fel de istovi i dup lunga c l torie. Apucaser s a ipeasc vreo dou oreţ ă ă ă ă ă ţ ă ă în avion, îns nu fusese îndeajuns. Ar fi avut nevoie de alte câteva oreă s n toase de somn, de preferabil într-un pat, înainte s -şi vad mai departeă ă ă ă de drum, îns timpul îi presa. Astfel, în loc s caute un hotel unde s seă ă ă odihneasc , mai pierdur înc trei ore în sala de aşteptare a aeroportuluiă ă ă din Istanbul, pre- lungindu-şi chinul în aşteptarea leg turii care urma s -iă ă duc pe coasta sudic a Turciei, de unde inten ionau s -şi înceapă ă ţ ă ă expedi ia.ţ

în timpul celor trei ore de aşteptare în aeroportul din Istanbul, Reilly vorbise la telefon aproape continuu, ba cu Aparo, pe care-1 pusese la curent cu ultimele ştiri, ba cu Jansson, cu care avusese o discu ie destul deţ aprins , probabil din cauza faptului c acesta dezaproă ă ba decizia lui de a o înso i pe Tess, în loc s-o aduc fruţ ă mos la biroul din Federal Piaza şi s-o pună s le explice ce descoperise. în restul timpului vorbise cu VedatăULTIMUL TEMPLIER383Ertugrul, ofi erul de leg tur al Biroului în zon , o naţ ă ă ă mil de om care-iă aşteptase la aeroport şi care se ocupase de toate formalit ile pentruăţ

carReilly s poat intra legal în Turcia, având în vedere c nu avea paşaă ă ă -portul la el. Cu numai câteva zile înainte de sosirea lor fusese informat că era posibil ca Vance s încerce s ină ă tre în ar şi—1 asigur pe Reilly cţ ă ă ă deocamdat nu i se raportase nimic suspect de la niciunul din punctele deă frontier şi c se ocupase de toate aranjamentele neceă ă sare, începând de la logistic pân la for ele de înt rire. FBI nu avea agen i permanen i în Turciaă ă ţ ă ţ ţ şi nici sedii zonale. Cei mai apropia i agen i din zon erau momenţ ţ ă tan în Atena, unde colaborau cu poli ia local la anţ ă chetarea unui recent atentat cu bomb . Rela iile FBI-ului cu guvernul turc erau destul de încordate dină ţ cauza situa iei din Iraq.ţ

Ertugrul îl întreb dac nu voia s aranjeze s fie aştepta i la Dalamană ă ă ă ţ de poli işti, dar Reilly îl refuz , mul umindu-i amabil. Prefera s evite pe câtţ ă ţ ă posibil orice probleme legate de limb sau de birocra ie. îl rug în schimbă ţ ă s -şi anun e colegii de sosirea lui, promi ându-i c va ine leg tura şi c laă ţ ţ ă ţ ă ă nevoie va apela la trupele locale, deşi b nuia c în caz de ură ă gen va trebuiţă s se descurce singur, f r mijlocirea lui Ertugrul.ă ă ă

Reilly profit de popasul în Istanbul ca s -şi cumă ă pere nişte haine mai adecvate, pe cele vechi punându-le în rucsacul cump rat tot din aeroport,ă lâng hârtiile oficiale pe care Ertugrul i le d duse în loc de paşaport, îi maiă ă d duse şi un mobil conectat la portalul din Haă waii prin intermediul serviciilor de telefonie prin satelit Iridium ale Departamentului Ap r rii şiă ă datorit c rora Reilly putea lua leg tura cu oricine din orice punct de peă ă ă planet , indiferent unde s-ar fi aflat. Şi acesta se aflaă384RAYMOND KHOURYtot în rucsacul nou, pus bine al turi de Browning-ul s u, pentru care totă ă Ertugrul îi d duse gloan e şi cară ţ tuşe de rezerv .ă

Tess profitase şi ea de r gaz ca s sune în Arizona la m tuşa ei şi să ă ă ă vorbeasc cu Kim şi cu Eileen. De câte ori le auzea îşi sim ea inima grea,ă ţ c ci îi era tare dor de Kim şi parc i se f cu şi mai dor când îi auzi voceaă ă ă cristalin şi zglobie în telefon, dar se mai conă sol cu gândul c e înă ă siguran şi c se distreaz la ferma m tuşii Hazel. Cu Kim fusese simplu,ţă ă ă ă dar trebuia s -i spun mamei ei unde era şi ce avea de gând s fac . Cumă ă ă ă s -i explice f r s urmeze un potop de întreb ri ? Dup ce o puse pe scurtă ă ă ă ă ă la curent, încerc din r sputeri s-o linişteasc şi s-o asigure c totul va fiă ă ă ă bine, recurgând în disperare de cauz şi la m suri extreme, spunându-i că ă ă nu e singur , c e şi Reilly cu ea - fapt care nu reuşi decât s -i sporească ă ă ă îngrijorarea. De ce avea nevoie de protec ia unui agent FBI dac nu eraţ ă niciun pericol ? Tess îi spuse primul lucru care-i trecu prin minte, şi anume c ea se afla acolo doar în calitate de expert consultant, f r s fie impliă ă ă ă -cat direct în ancheta federal , dup care se folosi de anun ul asurzitor ceă ă ă ţ r suna în megafoanele s lii, ulă ă tima strigare pentru nu ştiu ce îmbarcare, ca s scură teze conversa ia, pretinzând c trebuie s plece. Dup ce închise,ţ ă ă ă r mase îns cu un gust amar. Se sim ea cuă ă ţ prins de remuşc ri. Cu toateă ă astea, se împ c cu gână ă dul c , orice i-ar fi spus mamei ei, ea tot s-ar fiă alarmat, aşa cum f cea de obicei. Ca s n-o îngrijoreze ar fi t n-huit poateă ă s nici nu-i spun c a plecat din ar , ctva ce ar fi fost mult mai r u.ă ă ă ţ ă ă

Imediat dup interogatoriul de la telefon, Tess se duă AC la toalet s seă ă schimbe, cu geanta de voiaj dup ea. înaintând cu greu pe culoarulă aglomerat, se lovi peULTIMUL TEMPLIER385neaşteptate de un b rbat venind din direc ie opus şi care se-mpiedic dină ţ ă ă greşeal chiar în dreptul ei, smul- gându-i f r s vrea valiza pe rotile dină ă ă ă mâna dreapt . Tot el îns foarte amabil o recuper şi i-o înmân , cerându-şiă ă ă ă mii de scuze pentru stâng cia lui şi asigu- rându-se c n-a p it nimic. Tessă ă ăţ nu putu s nu remarce duhoarea de tutun îmbâcsit şi st tut, fapt care n-oă ă mir foarte tare deoarece ştia c turcii sunt fum tori înr i i. Nu b g însă ă ă ă ţ ă ă ă de seam bumbul negru de m riă ă mea unui nasture pe care Plunkett reuşise s -1 fixeze pe axul ro ii valizei.ă ţ

Se întoarse la Reilly în sala de aşteptare şi pornir împreun c tre biroulă ă ă de închirieri auto, care se afla la cap tul unui terminal întortocheat şiă haotic. Ertugrul le procurase în grab o parte din cele necesare excursiei,ă adic o navet de ap îmbuteliat , doi saci de dormit şi un cort de nailon.ă ă ă ă

La scurt timp se v zur în sfârşit într-un Mitsuă ă bishi Pajero nu foarte bine între inut, dar ce mai conta, atât timp cât urma s -i duc pe urmele cavaleţ ă ă -rilor şi marinarilor naufragia i pe aceste p mânturi cu sute de ani în urm ?ţ ă ă

Reilly conducea în timp ce Tess f cea pe copilotul pe scaunul dină dreapta, îngropat în h r i şi foi cu noă ă ţ ti e, încercând s urm reasc peţ ă ă ă hart ruta parcurs odinioar de Al-Idrissi, cu copiile dup jurnelele luiă ă ă ă al turi, pe care le compara cu scrisoarea lui Aimard, sperând s g sească ă ă ă eventuale elemente comune.

L sar rmul undeva în urm , iar c su ele înghesuă ă ţă ă ă ţ ite şi blocurile joase cu doar câteva etaje fur în curând înlocuite de o privelişte mult mai calmă ă şi mai senin , înainte s se construiasc aeroportul din Dalamar, fâşiiă ă ă întregi de pe coasta Liciei fuseser protejate de guvern,ă386RAYMOND KHOURYfiind considerate zone de conservare special , oprind astfel dezvoltareaă masiv a sta iunilor turistice sau a reşedin elor luxoase în acest perimetru.ă ţ ţ Aşa se face c Tess şi Reilly putur în curând admira peisajul pastoă ă ral ce se-ntindea cât vedeai cu ochii de o parte şi de alta a şoselei, unde printre pini şi verdea se-n l au vechi conace înconjurate de ziduri de piatr neşlefuitţă ă ţ ă ă sau de garduri de fier forjat ruginite pe alocuri. Pământul p rea fertil şiă bogat, îmbr cat în iarba crud a prim verii, peste care tronau puzderie deă ă ă arbuşti de toate soiurile şi pâlcuri mai r zle e de copaci. Merser maiă ţ ă departe, observând c pe partea dreapt îi înso ea acum o colin domoală ă ţ ă ă şi mai bogat în tufişuri, ară bori şi verdea .ţă

Ajunser la Koycegiz în mai pu in de o or . Era un or şel liniştit pe malulă ţ ă ă unui lac întins, ce formase odinioar un port natural. Dealurile careă înconjurau lacul erau pres rate cu .morminte s pate în piatr , m rturie aă ă ă ă uneia dintre marile civiliza ii ce tr ise pe aceste p mânţ ă ă turi în vremuri demult apuse.

F cuser ceva mai mult de trei kilometri de la ieşiă ă rea din oraş, când Tess îi spuse lui Reilly s-o ia la dreapta, ieşind astfel de pe şoseaua principal .ă Drumul pe care o apucaser era prost asfaltat şi plin de gropi. îi aşă tepta o

c l torie zdruncinat , îns deocamdat suspenă ă ă ă ă siile sl bite ale maşinii deă teren îşi f ceau datoria mai mult decât onorabil, având în vedere condi iileă ţ vitrege de drum.

Trecur pe lâng livezi de m slini şi l mâi, pe lâng câmpuri de porumbă ă ă ă ă şi roşii, o cotir pe drumuri siă nuoase m rginite pe ambele p r i de arbori deă ă ţ tâmâie, sim ind cum coloritul viu dimprejur şi aroma dulce a aerului îi maiţ trezesc din amor eal .ţ ăULTIMUL TEMPLIER387

Urm apoi o costiş lin care-i duse între nişte dealuri ceva mai înalte,ă ă ă îmbr cate în p duri dese şi umbroase, întrerupte pe ici, pe colo deă ă acoperişurile adormite ale câte unui s tuc de munte.ă

Oriunde priveau de jur-împrejur îi întâmpinau semnele unei vie i de multţ uitate, care parc r m sese neschimbat de acum un mileniu şi ceva, într-ă ă ă ăun peisaj simplu şi rudimentar, îns extrem de pitoresc şi de fermeă c tor înă simplitatea lui, cu totul diferit de complexitatea şi sofisticarea lumii occidentale. Imagini surprinz toare care încântau privirea r s reau laă ă ă fiecare pas, ca desprinse din poveste: ba o tân r p stori care dep na ună ă ă ţă ă sul de lân în timp ce-şi veghea turma de oi, ba un t ieă ă tor de lemne încovoiat sub înc rc tura grea şi aproape înc-o dat cât el, mergând agaleă ă ă pe marginea drumului, ba o pereche de boi puşi la jug ce tr geau plictisi iă ţ un trunchi de copac gros şi noduros, toate profilate pe cerul aprins de nuan ele apusului.ţ

Din când în când, Tess s lta în sus de bucurie în scaă unul din dreapta, entuziasmându-se la descoperirea câte unui fragment din jurnalele lui Al-Idrissi care părea s se potriveasc cu relieful care-i încânta atât de mult.ă ă îns ce o preocupa cu adev rat nu era traseul ură ă mat de c l torul arab, ciă ă dac , cu atâta amar de vreme în urm , cavalerii care supravie uiseră ă ţ ă naufragiului apucaser pe aceleaşi drumuri de ar .ă ţ ă

începea s se lase întunericul şi Reilly aprinse faruă rile ca s le luminezeă calea, c ci mergeau acum pe un drum de ar îngust şi pietruit.ă ţ ă

- Cred c-ar trebui s ne oprim undeva, zise el. Ajunge pentru o zi.ăTess se uit pe hart .ă ă- Dar nu mai e mult, cred c-ar mai fi doar vreo cincizeci de kilometri de

mers.388RAYMOND KHOURY

- Se prea poate, îns se-ntunec şi nu mai v d bine pe unde merg şi n-aşă ă ă vrea s lovesc maşina de vreo piă atr sau mai ştiu eu ce.ă

Tess ar fi vrut s continue drumul, dar Reilly tr sese deja maşina peă ă dreapta, pe o por iune neted de pţ ă ământ, şi oprise motorul, aşa c trebuiă s se dea b tut . De fapt, avea dreptate: aici, pân şi cea mai banal pană ă ă ă ă ă se putea transforma într-o mare nepl cere.ă

Coborâr şi aruncar o privire în jur. Cerul senin mai str lucea în peteă ă ă difuze de lumin g lbuie-roşiatic ce r zb teau din spatele norilor pufoşi şiă ă ă ă ă cenuşii, semn c apusul era pe sfârşite şi c -n curând se va întuneca, într-oă ă parte, silueta ceruit a lunii în primul p trar pă ă ărea nefiresc de aproape, încât aveau senza ia c pot s-o ating cu mâna. Mun ii ce-i înconjurau dinţ ă ă ţ

toate p r ile erau cufunda i într-o t cere mormântal , uita i în înă ţ ţ ă ă ţ cremenirea lor, ceva cu totul nou pentru Reilly.

-Sunt ceva oraşe prin apropiere, unde am putea înnopta ? o întreb el,ă înc fascinat de liniştea din jur.ă

Tess consult iar harta.ă- Nu, nu-i nimic aproape. Cel mai apropiat oraş a fost ultimul prin care

am trecut, la vreo cincisprezece kilometri distan înapoi.ţăDup ce mai arunc o privire de jur-împrejur, Reilly hot rî c locul e la felă ă ă ă

de bun ca oricare altul pentru un popas de o noapte, aşa c se duse laă maşin şi scoase din portbagaj pachetul preg tit de Ertugrul.ă ă

- Ia s vedem ce surprize ne-a preg tit amicul nosă ă tru de la Istanbul.în timp ce Reilly sfârşi de ridicat şi al doilea cort, Tess reuşi s aprindă ă

focul. Cercetar apoi împreun proviă ă ziile din cutia de la Ertugrul, descoperind cârnacioriULTIMUL TEMPLIER389usca i basterma şi boreks cu brânz kasseri, pe care le asortar cu apaţ ă ă mineral , mâncând pe s turate.ă ă

Reilly o privi amuzat când desf cu o cutie mic de carton şi scoase oă ă felie de lokma, pe care o studie mai întâi cu priviri lacome şi apoi o vârî iute în gur , mesă tecând mul umit , în timp ce siropul i se prelingea pe degete.ţ ă

- Prietenul sta al t u e o comoar , zise ea cu gura plin şi mai lu oă ă ă ă ă bucat . Ia şi tu una, sunt delicioase. in minte c ultima dat când am fostă Ţ ă ă aici nu m mai s turam, îmi venea s m nânc întruna numai d-astea.ă ă ă ă Desigur, aveam şi scuza c eram îns rcinat .ă ă ă

- Şi Vance pân la urm de ce a venit încoace ? înă ă treb el ascultându-iă sfatul şi gustând din pr jitur .ă ă

-Tat l meu f cea s p turi undeva la poalele Mună ă ă ă telui Ararat, nu foarte departe de zona vestitei „anomalii"1. Vance era foarte curios, şi vroia să arunce şi el o privire, aşa c tata 1-a invitat cu pl cere.ă ă

Tess îi explic apoi cum în 1959 un avion-spion al CIA care se întorceaă dintr-un zbor de recunoaştere deasupra Uniunii Sovietice a f cut nişteă fotografii deasupra Turciei, exact în zona Muntelui Ararat, imagini care ani de zile le-au dat mare b taie de cap analiştilor din caă drul agen iei. Mult maiţ târziu, în urma unei scurgeri de informa ii, aceştia s-au v zut nevoi i s facţ ă ţ ă ă publice fotografiile, ceea ce s-a întâmplat pe la începutul anilor '90,

1 La începutul anilor '90, CIA a c utat vestita Arc a lui Noe, iară ă expedi iile în Turcia, la Muntele Ararat, au descoperit ceea ce ei au numit oţ „anomalie" la 39 de grade şi 42 de minute latitudine nordic şi 44 de gradeă şi 16 minute longitudine estic . Anomalia se refer de fapt la un obiect aleă ă c rui natur şi provenien a sunt controversate, unii crezând c esteă ă ţ ă artificial, al ii c este vorba de o simpl stânc . Nu s-au mai putut faceţ ă ă ă analize ulterioare, deoarece autorit ile turce au interzis accesul în zon .ăţ ă Textul explic de altfel istoria acestei aşa-zise „anomalii" (n. tr.)jă390RAYMOND KHOURYimaginile creând o adev rat senza ie. Spre vârful înală ă ţ telor culmi armene, de fapt chiar sub creast , se proă fila un obiect cu o form ciudat , ceă ă

sem na cu o corabie. Prim-planurile imaginilor respective ar tau trei grinziă ă imense şi arcuite de lemn, care sem nau cu carena unei cor bii.ă ă

- Arca lui Noe, zise Reilly amintindu-şi de efectul produs la acea vreme de titlurile de o şchioap din ziare.ă

- Da. Mul i oameni au fost intriga i şi interesa i de astfel de teorii, chiar şiţ ţ ţ tata. Problema era c , deşi efectele R zboiul Rece începuser s se maiă ă ă ă atenueze, zona r m sese una sensibil . S nu uit m c Muntele Ararat seă ă ă ă ă ă afl la doar optsprezece kilometri de grani a rus şi la mai pu in de treizeciă ţ ă ţ de cea cu Iranul. Au fost foarte pu ini cei care au ob inut permisiunea s -1ţ ţ ă escaladeze şi s vad cu ochii lor locul cu pricina, ca s -şi fac o p rere.ă ă ă ă ă James Irwin s-a num rat printre ei. Sigur îl ştii sau ai auzit de el. Eă astronautul care, dup ce s-a întors din expedi ia pe Lun , s-a convertit şi aă ţ ă devenit un creştin ardent. A încercat de dou ori s urce pe munte ca să ă ă studieze „anomalia" mai îndeaproape. Aici Tess f cu o pauz , suficient caă ă ă s menă in suspansul, dup care încheie într-o not grav : La a douaţ ă ă ă ă încercare a c zut şi a murit.ă

Reilly se încrunt .ă- Şi tu ce crezi ? E chiar Arca lui Noe ?- P rerea general e c nu. Cei mai mul i dintre specialiştii chema i auă ă ă ţ ţ

concluzionat c e vorba de o foră ma iune stâncoas mai aparte, atâta tot.ţ ă- Bine, bine, dar tu ce crezi ?- Nu ştiu ce s cred. Nimeni n-a ajuns pân acolo şi nimeni n-a atinsă ă

obiectul cu mâna lui, ca s se conă ving . Ceea ce ştim îns este c povesteaă ă ă unui potop şi a unui om cu o corabie mare în care au înc put numeroaseăULTIMUL TEMPLIER391specii de animale apare în foarte multe scrieri, unele provenind din Mesopotamia şi precedând Biblia cu câteva mii de ani. Ceea ce m face să ă cred c poate eveniă mentul chiar a avut loc. Nu c toat lumea ar fi fostă ă acoperit de ape, desigur, ci doar o zon foarte întins din partea asta aă ă ă globului. întâmplarea a f cut ca un om s supravie uiasc gra ie cor biei luiă ă ţ ă ţ ă şi de aici pân la leă gend n-a fost decât un pas.ă

- Ce ciudat..., zise Reilly.Nu c el ar fi crezut neap rat în Arca lui Noe, dar fusese ceva foarteă ă

hot rât în felul în care ea vorbise, ceva ce suna a finalitate.ă- Ce-i ciudat ?- Aş fi crezut c arheologii sunt primii care se simt atraşi de mistereleă

trecutului şi c o fac cu o minte mult mai deschis decât al ii, sau cu oă ă ţ curiozitate caracteristic meseriei. Am crezut c , dintre to i, voi sunte i ceiă ă ţ ţ mai interesa i s afla i ce s-a întâmplat sau ce e posibil s se fi întâmplat înţ ă ţ ă vremuri de mult apuse. Şi totuşi, abordarea ta este atât de ra ional şi deţ ă analitic , încât nu pot s nu fiu surprins. Nu ştiră ă beşte cu nimic... ştiu şi eu cum s -i spun... magia ceră cet rii, sau fiorul descoperirii ?ă

Lui Tess îns nu i se p rea nimic ciudat.ă ă- Sean, ca şi tine, sunt un om de ştiin şi lucrez cu fapte şi realit i, nuţă ăţ

cu teorii. Ca şi tine, am nevoie de dovezi clare înainte de a accepta ceva. Când m duc şi sap, caut m rturii palpabile care s -mi spun cum au tr it şiă ă ă ă ă au murit oamenii, cum s-au luptat în r zboaie şi cum şi-au construit cet i.ă ăţ Legendele şi miturile r mân aşadar în seama altora.ă

- Aha, deci dac nu se poate dovedi pe calea ştiină ei..., începu el.ţ392

- Atunci înseamn c n-a existat sau c nu s-a înă ă ă tâmplat, termin eaă fraza în locul lui, l sând jos cutia cu lokma şi ştergându-şi fa a cu ună ţ şerve el, dup care se întoarse spre el.ţ ă

- Vreau s te întreb ceva.ă-D -i drumul.ă- Acolo, la aeroport..., începu ea alene.- Da...-Cum se face c nu m-ai dat jos cu for a ? Vreau s spun c puteai să ţ ă ă ă

m arestezi la o adic , nu ? De ce n-ai f cut-o ?ă ă ăReilly o privi scurt şi-i surprinse iar zâmbetul poznaş din col ul buzelor şiţ

sclipirea din ochi, în elegând qe voia s spun de fapt. Lua ea taurul deţ ă ă coarne deci, ceea ce nici c putea fi mai bine, având în vedere c el aveaă ă unele ezit ri dac s fac vreo mişcare sau nu. Moă ă ă ă mentan îns hot rî s nuă ă ă r spund provoc rii, mul u- mindu-se s replice cu o glum inocent :ă ă ă ţ ă ă ă

- P i, ştiam ce circ ai fi fost în stare s faci. Ai fi înă ă ceput s ipi pân-ai fiă ţ spart geamurile sau mai ştiu eu ce...

- Normal c-aşa aş fi f cut, râse ea şi se trase mai aproape.ăReilly sim i cum îl gâdil ceva în piept, şi-şi schimţ ă b şi el pozi ia,ă ţ

întinzându-şi picioarele şi aplecându-se spre ea, astfel c acum erau foarteă aproape unul de cel lalt, fa în fa .ă ţă ţă

-Şi în plus..., continu el, mi-am zis eu aşa, în sinea mea: „Ia s mă ă ă conving dac este chiar aşa de istea pe cât se crede."ă ţă

Tess se trase şi mai aproape. Fe ele lor erau acum la doar câteva zeci deţ centimetri distan , iar ea îl privea cu ochi p trunz tori-ţă ă ă

T- Vai, ce gest m rinimos din partea ta!ăULTIMUL TEMPLIER393

Totul în jur era perfect. Cerul senin şi-nstelat de deasupra, p dureaă întunecoas , focul.. Era ca în poă veşti. Privirile îi fur atrase de buzele eiă întredeschise, care parc iradiau c ldur şi—1 tr geau spre ele ca ună ă ă ă magnet. Pentru o clip , sim i cum totul în jur dispare în noapte, cum lumeaă ţ întreag se dezintegreaz într-o seă ă cund , şi nu mai sunt decât ei şi foculă mocnit.

- Ce s zic... M-ai prins, sunt un tip extrem de mă ărinimos, mai ales cu cei care pleac de capul lor într-un fel de... pelerinaj personal în c utareaă ă adev rurilor nedescoperite înc .ă ă

- Şi din moment ce eşti aici ca s m protejezi şi s ai grij de mine, ziseă ă ă ă ea şoptit, presupun c te pot numi propriul meu cavaler templier, nu ?ă

- Mda, aşa ceva.- Ştii, zise ea privindu-1 şiret, conform manualului oficial, templierul care-

i înso eşte pe pelerini trebuie s stea de veghe toat noaptea în timp ceţ ă ă aceştia se odihnesc.

- Eşti absolut sigur c aşa scrie ?ă ă- Foarte sigur . Po i verifica la capitolul şase, aliă ţ neatul al patrulea.Amândoi se sim eau ca de pe alt lume.ţ ă-Deci... Crezi c eşti în stare ? S nu închizi un ochi toat noaptea ?ă ă ă- Floare la ureche, râse el. Noi, templierii, suntem obişnui i cu asta.ţ

Tess zâmbi şi atunci el îşi ridic uşor capul şi o să ărut , tr gându-se maiă ă aproape de ea când s rutul deveni mai intens. Se l sar purta i de euforiaă ă ă ţ momentului, cu min ile golite de orice altceva decât imaginea celuilalt,ţ îmb tându-se în multitudinea sublim de senza ii care le invadar trupurile,ă ă ţ ă îmbr işându-se, sim ind mirosul dulce al pielii celuilalt, gustul umed alăţ ţ buzelor pline de dorin . La un moment dat îns ceva p ru s -1 distrag ,ţă ă ă ă ă394RAYMOND KHOURYo senza ie sâcâitoare, dar familiar , şi mintea îl purt c tre copil rie,ţ ă ă ă ă trezindu-i amintiri dureroase în care îi ap rur mai întâi fa a contorsionată ă ţ ă de durere a mamei sale şi-apoi imaginea unui b rbat în fotoliu, tat l s u,ă ă ă ale c rui mâini atârnau inerte deasupra armei care z cea pe covor, în timpă ă ce peretele din spate era plin de pete roşii de sânge.

Se retrase din îmbr işarea pasional , ferindu-şi privirea.ăţ ă- Ce e, ce s-a întâmplat ? întreb Tess înc prins în vraja momentului.ă ă ăEl se ridic gr bit în capul oaselor, încruntându-se. Privirea îi deveniseă ă

dintr-o dat distant şi chinuitoare.ă ă- Nu-i... nu-i o idee bun , Tess.ăSe ridic şi ea şi se apropie de el, trecându-i o mân prin p r şiă ă ă

tr gându-1 c tre ea.ă ă- Ba eu nu-s deloc de acord. Cred c este o idee cum nu se poate maiă

bun , zise ea s rutându-1 din nou, dar în momentul când îi atinse buzele, elă ă se retrase din nou.

- Vorbesc serios.Tess se ridic într-un cot, nemaiştiind ce s cread , îi v zu privireaă ă ă ă

pierdut şi neputincioas .ă ă- Doamne, tu chiar nu glumeşti, constat ea pri- vindu-1 uimit . Doar nu-ă ă

i vorba de abstinen a din postul Paştelui, încerc ea o glum , ca s maiţ ă ă ă destind atmosfera.ă

- Nicidecum.- Bun, atunci care-i problema? C s torit nu eşti, homosexual n-ai cum să ă ă

fii, deşi..., se opri, p rând c st pe gânduri o secund , cu o privire de genulă ă ă ă „Sau, poate, cine ştie ?", dup care continu : Şi ultima dat ştiam c ar tă ă ă ă ă bine. Aşadar, unde-i baiul ?ULTIMUL TEMPLIER395

Reilly era încurcat, încercând s g seasc o cale s -i poat explica, însă ă ă ă ă ă pur şi simplu nu-şi g sea cuvintele. Nu era prima dat când i se întâmplaă ă aşa ceva, dar nu în ultima vreme. De altfel, nu mai avusese asemenea sentimente pentru cineva de şi mai mult timp.

- E greu de explicat.- încearc m car, n-ai ce s pierzi.ă ă ăReilly chiar încerca, dar nu era deloc uşor.- Ştiu c nu ne cunoaştem foarte bine şi poate c exagerez eu, îns teă ă ă

plac cu adev rat şi trebuie s ştii mai întâi anumite lucruri despre mine,ă ă chiar dac ...ă

Aici se opri brusc, f r s -şi duc ideea la cap t. Continuarea îns nu eraă ă ă ă ă ă greu de ghicit. Chiar daca te voi pierde spunându- i-le. E vorba despre tat lţ ă meu.

Ea fu realmente surprins .ă- Dar ce leg tur are tat l t u cu noi ? Mi-ai povestit c a murit când eraiă ă ă ă ă

mic şi c te-a afectat extrem de tare, dar e normal s fie aşa.ă ăîi observ tres rirea nervoas . înc din seara aceea de la ea de acas ,ă ă ă ă ă

când el adusese vorba despre acest incident din copil rie, Tess avuseseă impresia c e un subiect delicat şi c atinsese o coard sensibil . Acum însă ă ă ă ă voia neap rat s afle totul.ă ă

- Ce s-a întâmplat, mai exact ?- S-a împuşcat. F r niciun motiv.ă ăTess se sim i dintr-o dat mult mai uşurat , de parc i s-ar fi luat oţ ă ă ă

povar de pe inim . îşi închipuise lucruri mult mai grave.ă ă- Cum adic f r motiv ? întotdeauna exist o cauz .ă ă ă ă ăReilly d du din cap şi fa a îi c p t o umbr de amă ţ ă ă ă ă ăr ciune.ă- P i asta-i problema, c n-a existat. Pur şi simplu n-avea de ce s-o fac .ă ă ă

Nu l-am v zut niciodat morocă ă ănos sau prost dispus, nici m car cu toane.ă Am aflat mai396RAYMOND KHOURYtârziu c era bolnav, se pare c suferea de depresie, dar nici pentru asta nuă ă avea motiv. Avea o slujb bun şi siă ă gur , îi pl cea ceea ce face, o duceamă ă destul de bine, avea al turi o so ie iubitoare. V zut din afar , via a lui eraă ţ ă ă ă ţ liniştit şi senin , îns asta nu 1-a împiedicat s -şi zboare creierii.ă ă ă ă

Tess îşi sprijini capul de pieptul lui.-Dar asta e o boal , Sean. O afec iune medical , un dezechilibru chimică ţ ă

al corpului, spune-i cum vrei. Chiar tu ai spus c era bolnav.ă-Da, ştiu. Din p cate, e o boal ereditar . Exist un risc de unu la patruă ă ă ă

s sufer şi eu de maladia asta.ă ă-Adic şaptezeci şi cinci la sut şanse s nu fii bolă ă ă nav, îi zise ea

încurajator, îns nu cu foarte mare efect. Dar nu f cea niciun fel deă ă tratament contra depresiei ?

- Nu, din câte ştiu. Asta înainte s -nceap s înă ă ă ghit Prozacul ca peă aspirine.

Tess r mase o clip pe gânduri.ă ă- Şi tu nu te-ai dus niciodat s - i faci un control ?ă ă ţ- P i, la serviciu avem evalu ri psihologice destul de des, aşa c ...ă ă ă-Şi ? Care-au fost rezultatele pân acum ?ă-N-au g sit nimic în neregul .ă ă- Deştep i b ie i! râse ea. Foarte bine, pentru c nici eu nu v d nimicţ ă ţ ă ă

suspect.- Cum adic nu vezi ?ă-Da, nu v d nimic. în ochii t i, zâmbi ea privindu-1 intens. De fapt, ceeaă ă

ce v d e o uşoar distan , ca şi cum vrei s - i construieşti nişte ziduri deă ă ţă ă ţ ap rare în spatele c rora s te ascunzi. La început am pus-o pe seamaă ă ă meseriei, gândindu-m c aşa... operezi tu de obicei, c vrei s r mâiă ă ă ă ă undeva mai în umbr şi s laşi insigna s vorbeasc . Mi-am zis c eşti genulă ă ă ă ă de b rbatăULTIMUL TEMPLIER397

care tace şi face. Sean, de ce te înc p ânezi s crezi c-o s i se întâmpleă ăţ ă ă ţ şi ie ?ţ

- Şi dac mi se întâmpl ? Am v zut ce efect devasă ă ă tator a avut asupra mamei şi nu vreau s -i pun pe cei dragi - şi în nici un caz pe tine - s treacă ă ă prin aşa ceva.

- Aşa c-ai hot rât c -i mai s n tos s îndep rtezi pe toat lumea şi s teă ă ă ă ă ă ă ă izolezi, nu ? Z u aşa, Sean! E la fel ca şi cum mi-ai spune c nu trebuie să ă ă fim împreun pentru c ... ştiu şi eu... pentru c tat l t u a murit de cancer.ă ă ă ă ă Care dintre noi ştie cu certitudine ce-i rezerv viitorul ? Tot ce putem face eă s ne tr im via a şi s speă ă ţ ă r m c totul va fi bine.ă ă

- Da, dar nu toat lumea se trezeşte într-o dimiă nea cu gândul s -şiţă ă trag un glon în cap ca s ajung mai repede pe lumea cealalt . Amă ţ ă ă ă câteodat impresia c m urm reşte, îl recunosc în anumite gesturi pe careă ă ă ă le fac involuntar. Nu era cu mult mai în vârst decât mine când s-a sinucis.ă M uit câteodat în oglind şi parc -1 v d pe el, îi v d fa a şi c ut tura şiă ă ă ă ă ă ţ ă ă chestia asta m înă sp imânt .ă ă

Tess cl tin din cap dojenitor.ă ă- Ziceai ceva de preotul vostru paroh, care te-a ajutat s treci mai uşoră

peste tragedie.Reilly aprob dând din cap tn t cere.ă ă- Tat l meu nu era religios din fire, iar mama... i-a urmat exemplul, deşiă

nici ea nu avea un interes deosebit pentru religie. Dup moartea lui, m-amă închis în mine complet. Nu-mi puteam explica gestul lui, nu în elegeam deţ ce nu ne-am dat seama din timp, ca s -1 îmă piedic m. Mama era distrus , şiă ă în suferin a ei a început s petreac din ce în ce mai mult timp discutând cuţ ă ă preotul, care m sf tuia şi vorbea şi cu mine. El m-a ajutat s în eleg că ă ă ţ ă niciunul dintre noi nu e de vin pentru ce s-a întâmplat şi mi-a deschis ochiiă c tre o nou perspectivă ă ă398RAYMOND KHOURYasupra vie ii. Am transformat biserica într-un fel de sanctuar, unde mţ ă refugiam când sim eam nevoia şi nici azi n-am uitat asta.ţ

Tess trase adânc aer în piept, evident preg tindu-se pentru un altă minidiscurs înfl c rat.ă ă

- Uite ce e, începu ea rar. Apreciez faptul c - i faci griji pentru mine şi că ţ ă m-ai avertizat din timp, e un gest cavaleresc din partea ta, dar pe mine nu m sperie nimic din toate astea. Ai inut mor iş s aflu şi acum am aflat. Nuă ţ ţ ă cred totuşi c mai po i continua aşa, cu tot zbuciuă ţ mul şi îndoielile astea. Nu te po i l sa doborât de ceva ce s-ar putea s nici nu se întâmple. Şi dac teţ ă ă ă gândeşti doar la asta, la un moment dat o s i se par c te-ai şiă ţ ă ă îmboln vit. Tu singur o s ajungi s te convingi c te prinde din urmă ă ă ă ă trecutul. Tu nu eşti tat l t u şi trebuie s - i intre asta bine în cap! Trebuieă ă ă ţ s laşi totul în urm şi s -ncepi s - i tr ieşti via a, şi dac vezi c nuă ă ă ă ţ ă ţ ă ă merge... înseamn c poate n-o tr ieşti cum trebuie şi c e nevoie să ă ă ă ă schimbi radical anumite lucruri. în primul rând, n-ai pe nimeni al turi, ceeaă ce din start e o mare greşeal , şi-n al doilea rând... nici nu i-ai ales oă ţ meserie care s te-nveseleasc şi s te fac s mai ui i de necazurile vie ii,ă ă ă ă ă ţ ţ ba dimpotriv ...ă

- Da, ştiu, dar e meseria pe care am ales-o şi asta trebuie s fac.ă

- Ba deloc! Poate c-ar trebui s faci altceva, surâse ea în stilu-iă caracteristic exact la momentul oportun. Cum ar fi s taci din gur şi s mă ă ă ă s ru i.ă ţ

Reilly o privi intens, plimbându-şi ochii pe fa a ei zâmbitoare. Femeiaţ asta frumoas pe care nici n-o cuă noştea foarte bine încerca din r sputeriă s -i în eleag via a şi s -i insufle optimismul ei molipsitor. Descoă ţ ă ţ ă peri atunci acea senza ie de mult uitat , un sentiment ciudat care nu ap rea decâtţ ă ă atunci când se afla înULTIMUL TEMPLIER399preajma ei. într-un cuvânt, sim ea c a prins via şi c tr ieşte din nou.ţ ă ţă ă ă

Se aplec spre ea şi o trase c tre el, îmbr işând-o strâns.ă ă ăţCele dou siluete de pe ecran ă se apropiará din ce în ce mai mult una de

cealalt , pân devenir într-un final o singur pat oscilant şi neregulată ă ă ă ă ă ă de un portoca- liu-aprins, semn c corpul fiec ruia emitea acum mult maiă ă mult energie şi c ldur . Murmurul înfundat şi diă ă ă fuz al vocilor disp ru şi el,ă fiind înlocuit acum de fâşâ- itul moale al hainelor aruncate şi de sunetul nedesluşit al celor dou trupuri mişcându-se la unison.ă

De Angelis inea în mân o ceaşc de cafea, privind plictisit ecranul dinţ ă ă fa . Parcaser pe o creast ferit , undeva deasupra v ii în care Tess şiţă ă ă ă ă Reilly îşi instalaser tab ra peste noapte. Capota din spate era ridicat , iară ă ă în portbagaj erau instalate dou ecrane, unul mai mic şi altul mult maiă mare, str lucind uşor în întuneciă mea nop ii. Unul dintre ele era un laptopţ conectat prin- tr-un fir sub ire la o camer de luat vederi Raytheon Thermal-ţ ăEye fixat pe un trepied la câ iva metri mai înă ţ colo, dominând peisajul de dedesubt. Lâng el era un al doilea trepied, pe care se odihnea o antenă ă parabolic direc ional , prev zut cu microfon. Cel lalt ecran era al uneiă ţ ă ă ă ă agende electronice care indica pozi ia emi toţ ţă rului GPS din geanta de voiaj a lui Tess sub forma unui punct mic şi roşu.

Monseniorul îşi întoarse privirile c tre, valea învă ăluit în întuneric deă dedesubt. Era mul umit de moţ dul în care se derulaser lucrurile pân -nă ă prezent. Totul era sub control şi asta nu putea decât s -1 buă cure, c ci îiă pl cea s fie în avantaj şi s comande. Erau pe drumul cel bun, foarteă ă ă aproape de marea descoperire,400RAYMOND KHOURYşi cu pu in noroc poate c aveau s-ajung la destina ie înaintea lui Vance,ţ ă ă ţ indiferent unde era acesta. îl irita pu in c nu ştia încotro se-ndreapt şi de-ţ ă ăasta i-ar fi plăcut s le pun un microfon în maşin , îns Plunkett nu putuseă ă ă ă s fac asta. Oricum, nu mai conta acum. O s se in de ei ca scaiul şi,ă ă ă ţ ă orice ar g si ei, va şti implicit şi el şi va avea grij s se conving cu ochiiă ă ă ă lui.

Dar nu asta era problema, ci întrebarea care-1 urmărise înc de la bună început: Cum o s scape de ei, odat încheiat c l toria ?ă ă ă ă ă

Zvârlind ultima gur de cafea în tufişurile de lâng el, De Angelis îşi maiă ă arunc o dat ochii pe ecranul galben-portocaliu din fa , hot rând s nuă ă ţă ă ă mai piard timpul şi s se duc mai bine la culcare.ă ă ă55

Când Tess se trezi a doua zi de diminea , lumina zilei se infiltra dejaţă timid prin pânza lucioas a cortuă ă lui. Adormit înc , întinse mâna înă ă c utarea lui Reilly, îns nu g si decât c ptuşeala moale a sacilor de dormită ă ă ă pe care-i uniser seara trecut . D du s se ridice, îns îşi aduse aminte c eă ă ă ă ă ă dezbr cat şi-ncepu s -şi adune haiă ă ă nele aruncate al turi seara trecut .ă ă

Ieşind din cort, constat c e mai târziu decât se aşă ă teptase, şi ceasul de la mân îi confirm b nuielile. Era aproape nou şi soarele se ridicase dejaă ă ă ă binişor pe cerul de un albastru-intens, senin şi f r urm de nor. îşi mijiă ă ă ochii înc sensibili la lumin , în c utarea lui Reilly, pe care-1 z ri stând înă ă ă ă picioare lâng maşin , doar cu pană ă talonii pe el. Se b rbierea meticulos,ă înc lzind apa cu un termoplonjor conectat la bricheta din maşin .ă ă

Când o z ri apropiindu-se, se întoarse şi-i spuse zâmbind:ă- Am f cut cafea.ă- Cât îl iubesc eu pe Ertugrul sta al t u! zise ea îl loc de r spuns,ă ă ă

adulmecând aburii ce ieşeau din termos. Se sim i dintr-o dat înviorat deţ ă ă aroma tare402RAYMOND KHOURYşi-nmiresmat a cafelei negre. Da' ştiu c vou , stora de la FBI, v placeă ă ă ă ă s v respecta i când pleca i la drym, nu glum !ă ă ţ ţ ă

- Şi tu care credeai c pl teşti impozite degeaba, nu ?ă ăSe şterse de ultimele urme de spum şi o s rut , iar Tess putu s vadă ă ă ă ă

la lumina zilei lan ul fin şi sub ire de care era ag at un mic crucifix delicat,ţ ţ ăţ pe care-1 sim ise la gâtul lui în noaptea precedent . Nu era ceva foarteţ ă obişnuit, mai ales dup ultimele standarde ale modei, şi nu mai v zuseă ă niciun b rbat s poarte aşa ceva. Totuşi, avea ceva diafan şi misterios, ună ă aer de demult, din vremuri str vechi parc , şi asta o fascina. N-ar fi crezută ă c poate g si atr g tor un astfel de accesoriu la b rba i, dar la el parcă ă ă ă ă ţ ă ar ta altfel. I se potrivea de minune, era ca şi cum aşa trebuia s fie, ca şiă ă cum s-ar fi aflat la gâtul lui de când lumea.

Pornir în curând iar la drum, zdruncina i mai mult decât ar fi vrut deă ţ gropile şi denivel rile din cale. Treă cur pe lâng câteva case în paragin şiă ă ă apoi şi pe lâng o ferm ceva mai m ricic înainte s ias de pe drumulă ă ă ă ă ă îngust de ar şi s-o ia pe unul şi mai strâmt, un drum forestier care urca peţ ă un povârniş abrupt.

Trecând prin dreptul unui pâlc de copaci din care un tân r extr gea sevaă ă r şinoas ce îmb ls ma aerul, Tess z ri în sfârşit crestele înalte aleă ă ă ă ă mun ilor profilân- du-se în zare şi s ri în sus de bucurie.ţ ă

-Acolo, îi vezi? îi vezi? Cocoaşa dubl de pe creasta Kenjik.ăSe afund iar între foi şi h r ij c utând cu ochi laă ă ţ ă comi posibile similarit iăţ

între jurnalele lui Idrissi, relieful reprezentat pe hart şi realitateaă înconjur toare.ă

Am ajuns. Ar trebui s g sim satul în valea aflat de cealalt parte aă ă ă ă muntelui.ULTIMUL TEMPLIER403

C rarea îi duse printr-o mic p durice de pini deas şi întunecoas , laă ă ă ă ă cap tul c reia îi întâmpin un dâmb domol pe care-1 ocolir f r problemeă ă ă ă ă ă

şi-şi continuar urcuşul abrupt, for ând la maximum trac iunea pe spateă ţ ţ maşinii pân ce ajunser pe coama înalt .ă ă ă

Acolo, privind panorama ce i se deschidea înainte, Tess r maseă înm rmurit . Nu-i venea s cread ce vede. Cât vedeai cu ochii, valeaă ă ă ă dintre cele dou coline îmă br cate în desişul pinilor era sc ldat de apeleă ă ă limpezi ale unui lac imens.56

Tess st tea lipit de scaun, neştiind ce s zic sau ce s fac . Era mută ă ă ă ă ă ă de uimire. Ca în trans , deschise portiera, ieşind înainte s-apuce Reilly să ă opreasc motorul. Se repezi pân aproape de margine şi privi siderat deă ă ă jur-împrejur, c tre nemişcarea verde a pă ădurilor. Jos, în fundul v ii adânci,ă lacul era la fel de t cut, cu apa lui neted p rând mai degrab neagr dină ă ă ă ă cauza verdelui închis al mun ilor ce se reflecta în apele-i netulburate.ţ

- Dar nu în eleg..., bâigui ea. Ar trebui s fie chiar aici, în valea asta.ţ ăReilly o ajunse din urm .ă- Probabil c-am greşit drumul la un moment dat şi nu ne-am dat seama.

Om fi f cut dreapta îl loc s facem la stânga, sau mai ştii...ă ă- Nu, e imposibil s fi greşit, ripost ea frustrat , rememorând toateă ă ă

momentele c l toriei, str duindu-se s -şi aminteasc toate cotiturile şiă ă ă ă ă panourile indicatoare pe lâng care trecuser . Totul se potrivea atât deă ă bine, chiar nu pricep... Am urm rit rând cu rând şi jurnalale, şi scrisoarea.ă Aici ar trebui s fie!ăULTIMUL TEMPLIER405

tnc p anându-se s refuze realitatea, o lu la vale printre copaci şi seă ăţ ă ă duse mai la dreapta, ca s aib o paă ă noram mai bun . Reilly se lu după ă ă ă ea. Lacul se-ntin- dea pân departe în zare, iar de cealalt parte nu seă ă vedea exact unde se termin , c ci zona era împ durit .ă ă ă ă

Tess privea nervoas apa placid .ă ă- Pur şi simplu nu pricep. Chestia asta m dep şeşte.ă ăReilly scrut împrejurimile.ă- Poate nu suntem totuşi chiar atât de departe. Trebuie s fie pe aici peă

undeva. î i spun eu c-am greşit drumul, asta-i singura explica ie posibil .ţ ţ ă- Bine, bine, dar unde anume am greşit ? Am parcurs fiecare pas ca la

carte, pân aici, la culmile geă mene, de care pomeneşte şi-n scrisoare. Aşa c aici ar trebui s fie. Lu harta şi o studie iar. Lacul sta n-are ce c utaă ă ă ă ă aici, nu-i nici m car trecut pe hart ! bufni ea la cap tul r bd rii.ă ă ă ă ă

îşi ridic apoi privirea c tre el, oftând adânc. Reilly o lu în bra e,ă ă ă ţ încercând s-o împace.

- Tess, hai, nu fii aşa! î i spun eu c suntem pe aproape. Am fost toatţ ă ă ziua pe drum şi suntem obosi i şi cu nervii întinşi la maximum. Eu zic sţ ă c ut m un oraş undeva aproape, unde s mânc m. Am putea s ne maiă ă ă ă ă uit m o dat peste hâr iile tale acolo, în linişte.ă ă ţ

Se suir înapoi în maşin şi oprir în prima localiă ă ă tate, un s tuc cu oă singur lokanta> şi aceea foarte mic , proprietatea unei familii de prină ă partea locului. Intrar în mica sal de mese a hanului, unde un b trân trasă ă ă la fa şi cu tenul m sliniu îi întâmpin şi le lu comanda, privindu-i curiosţă ă ă ă cu ochii lui m run i şi gri ca dou pieă ţ ă tricele. Din moment ce nici unul nu

vorbea limba celuilalt, acceptar tot ce le ar ta el c ar putea s le ofere,ă ă ă ă ceea ce se concretiz pentru început în dou sticle deă ă406RAYMOND KHOURYbere Efes şi un platou cu o specialitate local , foi de vi umplute cu carne,ă ţă pe care le aduse îndat .ă

Deşi se mai calmase, Tess tot nu vroia s lase hâră tiile din mân . Era încă ă dezam git şi destul de prost dispus .ă ă ă

- Tess, las alea şi m nânc ! o dojeni el. E mai bine s fii bosumflat cuă ă ă ă burta plin , ascult -m pe mine.ă ă ă

- Da' nu-s deloc bosumflat , se împotrivi ea, privindu-1 sup rat .ă ă ă- L s -m s m uit şi eu.ă ă ă ă ă- La ce s te ui i ? îl s get ea şi mai ar goas .ă ţ ă ă ţă ă- La noti ele alea, la ce altceva ? Hai s-o lu m de la cap t, pas cu pas.ţ ă ăTess le îngr m di şi le împinse c tre el peste mas , l sându-se pe spateă ă ă ă ă

exasperat , cu pumnii strânşi de ciud .ă ă- Aah, simt c suntem foarte aproape şi cu toate asă tea parc -mi scapă ă

printre degete.B trânul se întoarse cu dou por ii de dolma cu varz şi frig rui de mielă ă ţ ă ă

la gr tar. Reilly îl urm rea aranjând farfuriile pe mas , apoi îi mul umi cu oă ă ă ţ plecăciune adânc a capului, venindu-i brusc o idee.ă

- Ce-ar fi s -1 întreb m şi pe el? Poate ştie ceva...ă ă- Beer el Sifsaaf nu mai e trecut pe hart de sute de ani, morm i ea. O fiă ă

el b trân, dar nici chiar aşa.ăReilly îns n-o mai asculta, c ci îl studia atent pe bă ă ătrân, care la auzul

cuvântului arab începu s zâmbeasc , dezvelind o dantur şubred , cuă ă ă ă mul i din i lips . Reilly sim i cum se înfierbânt , la ideea c a g sit în sfârşitţ ţ ă ţ ă ă ă o pist .ă

- Beer el Sifsaaf '> repet el r spicat c tre b trân. Ştii cumva unde e ?ă ă ă ăB trânul d du din cap încrez tor, zâmbind întruna.ă ă ă- Beer el Sifsaaf repet el. Evet.ă

ULTIMUL TEMPLIER407

Auzindu-1, Tess s ri ca ars din scaun, cu ochi din nou scânteietori.ă ă- Ce-ai spus ? îl întreb ea. Dar el nu f cea decât s dea întruna din cap.ă ă ă

Unde anume e ?Omul zâmbea aprobându-i fiecare cuvânt, evident neîn elegând ce vreaţ

de Ia el. C p tase o expresie conă ă fuz . Tess se-ncrunt înciudat şi încercă ă ă ă din nou:

- Nerede ? se bâlbâi ea.B trânul îi ar t dealul pe care-1 coborâser . Tess urm ri cu aten ieă ă ă ă ă ţ

direc ia degetului s u noduros, care ar ta undeva înspre nord. în doi timpiţ ă ă şi trei mişc ri, Tess era deja lâng maşin .ă ă ă

Dup numai câteva minute, maşina escalada din nou costişa abrupt ,ă ă luptându-se cu panta alunecoas . Pe scaunul din fa , b trânul se inea cuă ţă ă ţ amândou mâiă nile de mânerul de deasupra geamului, privind însp iământat cum ro ile maşinii masive de teren muşc din pietrişul înd r tnic, în timp ceţ ă ă ă broboane minuscule de sudoare i se formau pe frunte în ciuda vântului biciui- tor ce p trundea prin geamurile deschise. La r stimpuri se maiă ă

trezea strigând: Yavas, yavasf şi asta nu f cea decât s -1 înt râte şi maiă ă ă tare pe Reilly, care se opintea s struneasc maşina în urcuşul anevoios. Peă ă bancheta din spate, Tess scruta peisajul în c utarea posibilelor indicii.ă

înainte s-ajung pe coama muntelui, de unde v zuă ă ser lacul ceva maiă devreme, b trânul începu s strige iar: Golă ă y gol!, ar tându-le o c r ruieă ă ă ascuns undeva în dreapta, pe care ei n-o observaser prima dat . Reillyă ă ă trase brusc de volan şi coti pe poteca îngust , încadrat pe ambele p r i deă ă ă ţ arbori groşi ale c ror crengi se loă veau de laturile maşinii. înaintau încet prin întunecimea cupolei dese de frunze, care se r ri considerabilă408RAYMOND KHOURYdup vreun kilometru de mers, şi v zur c se îndreapă ă ă ă t c tre o altă ă ă creast .ă

B trânul râdea nervos şi agitat, ar tându-le cu deă ă getul valea de dincolo de culme.

- Orayy, orayy! Ibte!Odat ajunşi în vârf, lui Tess nu-i veni s -şi cread ochilor. Nu iar!ă ă ă

Doamne, iar lacul! Jos în vale, maiestuos în t cerea şi neclintirea lui, li seă ar t acelaşi lac de mai devreme.ă ă

Tess îi arunc o privire duşm noas şi plin de conă ă ă ă sternare în timp ce Reilly întoarse cheia în contact şi opri maşina. Coborâr cu to ii şi merseră ţ ă pân la cap tul luă ă minişului, aproape de marginea crestei, b trânul cl ti-ă ă nându-şi capul mai departe şi zâmbind mul umit. Tess îl privea înfuriat şiţ ă se întoarse c tre Reilly exasperat .ă ă

- Dintre to i moşii din sat, a trebuit s -1 g sim p- la senil! tun ea şi seţ ă ă ă ă întoarse iar c tre b trânul localnic. Beer el Sifsaaf fii implor ea cu ultimeleă ă ă resurse de amabilitate. Nerede, nerede ?

B trânul se încrunt atunci încurcat.ă ă- Orayy, se înc p ân el, ar tând cu degetul c tre lacul de dedesubt.ă ăţ ă ă ăReilly înaint câ iva paşi pân foarte aproape de marginea pr pastiei,ă ţ ă ă

scrutând şi mai atent valea de sub ei. Din pozi ia unde era se putea vedeaţ lacul în întregime, inclusiv malul de vest, care din locul în care fuseser eiă mai devreme nu se vedea sub desişul de pini. Se întoarse c tre Tess cu ună mic zâmbet pe fa .ţă

- Ah, necredincioaso!- Ce vrei s spui cu asta ? se ar t ea mirat , privind circumspect mânaă ă ă ă ă

pe care Reilly i-o întinsese ca s vin mai aproape.ă ăSe uit şi la b trân, care d du din cap zâmbitor, înă ă ă curajând-o, dup careă

coborî şi privi în jos. La vreo doiULTIMUL TEMPLIER409kilometri distan se profila un z gaz solid de beton ce unea cele douţă ă ă coline împ durite, probabil partea suă perioar a unui vechi dig.ă

- Doamne, Dumnezeule! exclam Tess.ăReilly avea în buzunarul hainei un carne el de noti e pe care-1 scoase şi-ţ ţ

ncepu s schi eze o panoram transă ţ ă versal a celor dou creste muntoase,ă ă trasând o linie dreapt între ele ce reprezenta suprafa a lacului, sub careă ţ desen apoi în grab conturul simplu al unor case pe fundul lacului. îi d duă ă ă

schi a b trânului, care îi lu stiloul din mân şi desen la rându-i un X mareţ ă ă ă ă lâng case, deci tot pe fundul lacului, spunând:ă

- Koy suyun altinda. Beer el SifsaafReilly îi ar t pe urm şi lui Tess mâzg leala de pe foaie.ă ă ă ă- E sub ap , zise el. Probabil c digul a cedat la un moment dat şiă ă

întreaga vale a fost inundat , cu tot cu r m şi ele c tunului str vechi. Satulă ă ă ţ ă ă nostru e chiar aici, Tess, pe fundul lacului.57

înaintar pe c rarea îngust , cu Reilly din nou la volan şi b trânul peă ă ă ă scaunul din dreapta, de data asta îns mult mai liniştit şi mai t cut. Merseră ă ă încet pe drumul accidentat ce cobora la vale, aten i la fiecare bolovan sauţ piatr mai mare, pân când ajunser pe malul lacului.ă ă ă

întinderea p rea nesfârşit , iar suprafa a neted şi-ncremenit sem naă ă ţ ă ă ă cu o cuvertur imens se m tase lucitoare. Pe malul cel lalt se vedeau maiă ă ă ă mul i stâlpi şi Reilly se gândi c-or fi stâlpi de telegraf lega i între ei cuţ ţ cabluri electrice şi telefonice care m rgineau cel mai probabil o şosea. Şiă dinspre barajul imens se z reau mai mul i piloni înşirui i c tre nord, care seă ţ ţ ă continuau şi peste alte câteva dealuri, îndreptându-se c tre civilizaă ie. Cuţ excep ia digului şi a lacului artificial ce-1 înconţ jura, nimic altceva nu tr daă prezen a omului în zon , care r m sese neatins de stigmatele lumiiţ ă ă ă ă moderne. Relieful regiunii, dur şi nedomesticit, nici nu era de altfel prielnic aşez rilor omeneşti, cu mun i împ duri i la poale şi creste golaşe şi abrupteă ţ ă ţ ce se în l au seme e că ţ ţ ătre cer. Reilly avea impresia c timpul trecuse pesteăULTIMUL TEMPLIER 411toate f r s -şi lase amprenta şi c acei cavaleri templiă ă ă ă eri de acum şapte sute de ani îşi plimbaser privirile obosite peste aceleaşi culmi înalte.ă

Ajunse în dreptul barajului şi o apuc pe asfalt, la fel de ner bd tor ca şiă ă ă Tess s ajung la destina ie. M ri pu in viteza pe şoseaua neted , fiindă ă ţ ă ţ ă totuşi precaut, c ci în stânga pr pastia ce se c sca avea cel pu in şaizeciă ă ă ţ de metri. La cap t se vedea o cl dire, probabil o sta ie hiă ă ţ drotehnic , şi după ă semnele b trânului acolo trebuiau s ajung , c ci el le tot ar ta cu degetulă ă ă ă ă înainte.

Pe m sur ce înaintau pe drumul de pe dig, Reilly se uita când laă ă malurile îndep rtate ale lacului, când la şoă seaua asfaltat din fa ,ă ţă nedetectând îns niciun semn de via şi nicio mişcare, cel pu in la primaă ţă ţ vedere. Copacii erau deşi, oferind oricui ar fi dorit s se fereasc de priviriă ă indiscrete o ascunz toare mai mult decât siă gur . Era cu ochii-n patru deă ceva timp, de când intraser pe ultima sut de metri a c l toriei lor, atentă ă ă ă fie ca Vance s nu cumva s fie pe urmele lor, fie s nu dea ei buzna pesteă ă ă el pe neaşteptate. Zona p rea îns calm şi liniştit , nec lcat de al iă ă ă ă ă ă ţ vizitatori, ceea ce b nuia c nu se întâmpl şi în toiul verii, în plin sezonă ă ă estival, când probabil c gemea de turişti g l gioşi.ă ă ă

Cu toate astea, aparenta lor singur tate în pustietaă tea naturii nu avu darul s -1 linişteasc prea tare. Pân în prezent, ă ă ă Vance se ar tase destul deă inteligent ca s fie mereu cu un pas înaintea lor şi demonstrase nu o dată ă c , atunci când voia ceva cu adev rat, era gata s mearg pân -n pânzeleă ă ă ă ă albe.

Reilly sim ea c e undeva pe aproape, urm rindu-i.ţ ă ă

Se folosi de timpul petrecut rulând cu vitez redus pe dig ca s -1ă ă ă întrebe pe b trân dac se mai interesase şi altcineva de curând de satul cuă ă pricina. Dup eforă turi de ambele p r i, de gesturi ample şi tentative deă ţ412RAYMOND KHOURYpantomima, Reilly în elese c nu mai întrebase nimeni de Beer el Sifsaaf celţ ă pu in nu pe el. Poate c de data asta i-am luat-o înainte, îşi zise scrutândţ ă împrejurimile pentru a suta oar şi oprind în cele din urm maşina înă ă dreptul sta iei de între inere.ţ ţ

Chiar în fa era parcat un Fiat alb ruginit, iar în spatele lui v zu un drumţă ă şerpuit ce p rea s lege digul de colina aflat pe cealalt parte. Şoseauaă ă ă ă p rea totuşi bine între inut şi relativ nou .ă ţ ă ă

- Dac drumul sta e ceea ce cred eu c e, îi zise el lui Tess, puteam să ă ă ă venim pe aici şi s scutim o groaz de timp.ă ă

- Dup ce termin m ce avem de f cut aici, o s-o lu m pe aici laă ă ă ă întoarcere, zise ea dintr-o dat mai bine dispus , zâmbindu-i cald înainte deă ă a coborî din maşin ca s -1 urmeze pe b trân, care tocmai îl saluta pe ună ă ă tân r ce le ieşise în întâmpinare din cl direa scorojit .ă ă ă

Reilly mai z bovi câteva secunde în maşin , urm - rind-o prin parbriză ă ă cum înainteaz c tre cei doi b ră ă ă ba i, cu picioarele ei lungi şi alura hot rât .ţ ă ă Era incorigibil . Ce m fac eu cu ea? Oare ştiu în ce m bag ? se întreb el,ă ă ă ă privind-o. îi propusese s telefoă neze şi s anun e Biroul în leg tur cu noileă ţ ă ă dovezi şi s aştepte sosirea unei echipe de specialişti, asiguă rând-o în fel şi chip c meritul descoperirii îi va fi înă tru totul recunoscut, îns Tess nici nuă voise s aud , respingând toate argumentele şi implorându-1 s nuă ă ă telefoneze. Pân la urm Reilly acceptase, deşi ină ă stinctul îi spunea cu totul altceva, dar pur şi simplu nu putea rezista în fa a entuziasmului eiţ molipsitor. Nu acceptase niciun fel de compromis, insistând chiar ca Reilly s nu foloseasc nici telefonul cu leg tur prin satelit, cel pu in nu înc ,ă ă ă ă ţ ă pân ce nu se l murea ea despre ce este vorba.ă ăULTIMUL TEMPLIER413

Tess ajunsese în dreptul celor doi şi-ncepuse o discu ie însufle it cuţ ţ ă tân rul localnic, care era ingiă ner de meserie şi-1 chema Okan. Era mic de statur şi sub irel, cu p rul des şi negru şi cu o musta lung , sub careă ţ ă ţă ă Reilly îi întrez ri rânjetul mai mult decât amabil cu care o onora pe Tess,ă semn c orice team sau re inere se risipiser ca prin minune sub farmeculă ă ţ ă ei debordant, de care ştia s se foloseasc din plin. Faptul c vorbea cevaă ă ă englez contribui şi el la reuşita discu iei, f r -ndoial , c ci altfel s-ar fiă ţ ă ă ă ă în eles destul de greu.ţ

în timp ce Reilly o privea din maşin , Tess îi exă plic lui Okan c suntă ă arheologi şi c îi intereseaz în mod deosebit vechile l caşe de cult dină ă ă zon şi mai cu seam biserica de pe fundul lacului. Inginerul îi exă ă plică atunci în engleza lui aproximativ c valea fuă ă sese inundat în 1973 - la doiă ani dup ce fusese întocmit harta pe care o avea ea - şi c digul e prină ă ă -cipala surs de electricitate pentru întreaga coast suă ă dic a Turciei.ă

- Cred c ave i echipament pentru scufund ri aici, nu ? îl întreb ea.ă ţ ă ă Pentru verificarea digului, vreau s zic.ă

Reilly încremeni lâng maşin când o auzi. Okan p ru şi el la fel deă ă ă surprins.

- Da, da, avem, se bâlbâi el. Dar de ce ?- P i, am vrea s împrumut m şi noi dou costume, dac se poate, ziseă ă ă ă ă

ea cu o voce hot rât .ă ă- Adic ... vre i s v scufunda i şi s c uta i biseă ţ ă ă ţ ă ă ţ rica ? întreb el, cu oă

fa pe care se citea nedumerirea.ţă- Da, spuse Tess ca şi cum ar fi cerut un pahar cu ap . E o zi perfectă ă

pentru scufund ri, nu crede i ?ă ţInginerul se uit mai întâi la Reilly, care între timp se apropiase, şi apoiă

la b trân, neştiind ce s zic sau cum s reac ioneze,ă ă ă ă ţ414RAYMOND KHOURY

- Avem ceva echipament, îns ... nu e folosit decât o dat sau de dou oriă ă ă pe an. Trebuie neap rat verificat şi nu ştiu dac ...ă ă

Tess îl întrerupse brusc:- Nu-i nimic, îl verific m noi, adic eu şi colegul meu. Ne pricepem laă ă

asta, pentru c facem scufund ri destul de des. Vre i s v ajut m s -1ă ă ţ ă ă ă ă scoate i ?ţ

Reilly o fixa confuz, aşa c Tess se întoarse şi-i arunc o privire hot rât ,ă ă ă ă care însemna „Ştiu eu ce fac, n-ai nicio grij ". De unde o fi scos-o c suntă ă scafandri antrena i ? Ce absurditate! Ea o fi fost, îns el n-avea nici în clin,ţ ă nici în mânec cu scufund rile. Dac apuă ă ă case s-o fac de vreo trei, patruă ori, cu ocazia unor antrenamente de rutin şi mult prea rudimentare. Cuă toate astea, nu vroia s -i strice cheful sau s-o dea de gol, în niciun caz nuă aici, în fa a celor doi str ini. Era chiar curios pân unde e în stare sţ ă ă ă mearg .ă

Era evident c Okan nu era foarte încântat de ină ten ia lor.ţ- Nu ştiu ce s zic... nu cred c ... se tot fâstâcea el. Nu cred c-am voie să ă ă

fac aşa ceva.- Da* de unde, încerc Tess s -1 linişteasc . Ce mare scofal ? Suntă ă ă ă

convins c nu-i nimic grav, ad ug ea zâmbindu-i cuceritor. Dac vre i, amă ă ă ă ă ţ putea chiar s semn m o declara ie de asumare a r spunderii. Sigur că ă ţ ă ă dac se percepe o tax ..., zise ea accentuând cuvântul şi oprindu-se exactă ă la anc. O vom pl ti f r comentarii, întotdeauna ştiuse s -şi aleagţ ă ă ă ă ă cuvintele, şi mai ales s calculeze pauzele dintre ele. Dac şi-ar fi continuată ă fraza prea repede, era posibil ca Okan s nu în eleag , iar dac-ar fiă ţ ă prelungit t cerea, exista riscul s se simt insultat de maniera ei delocă ă ă subtil de a-1 mitui.ă

îns ca de obicei, şi de data asta ob inu efectul scontat, c ci omul o fixă ţ ă ă câteva secunde cu privirea,ULTIMUL TEMPLIER415dup care mişc nonşalant din must i şi-i spuse, ridiă ă ăţ când din umeri:

- Prea bine. Veni i s vede i ce am.ţ ă ţOficiul s r c cios avea într-o parte o pivni foloă ă ă ţă sit drept camer deă ă

depozitare, în care se cobora pe nişte sc ri înguste şi şubrede şi care eraă împânzit cu echipamente de scufundare şi tot felul de ustensile îmă -

pr ştiate în dezordine sub lumina chioar a unei l mpi fluorescente ceă ă ă bâzâia şi pâlpâia.

în lumina alb-albastr , Reilly observ un aparat de sudur cu arc electric,ă ă ă butelii cu butan, un generator oxiacetilenic şi în final, în col ul cel maiţ îndep rtat, mai multe costume de scafandru aruncate unele peste altele.ă

Lui Tess îi reveni sarcina de a le sorta şi, urm rind-o cum le ia pe fiecareă în parte şi le studiaz atent , lui Reilly parc îi mai veni inima la loc, c ciă ă ă ă chiar p rea c ştie ce face.ă ă

- Nu sunt tocmai ultimul r cnet, glumi ea, dar cred c-o s ne descurc m.ă ă ăDin p cate, nu g sise niciun ceas pentru scufund ri, aşa c trebuia s seă ă ă ă ă

descurce f r . Z ri pe perete o hart cu zona subacvatic şi-1 întreb peă ă ă ă ă ă Okan cam cât de adânc e lacul. Acesta îi spuse c aproximativ treizeci sauă chiar patruzeci de metri. Tess studie harta mai de aproape şi se încrunt .ă

- Asta înseamn c nu avem prea mult timp ca s cercet m fundulă ă ă ă lacului. Va trebui s ne scufund m chiar deasupra satului, ca s nu pierdemă ă ă timpul.

Se întoarse c tre Okan, întrebându-1 dac are vreo hart care s indiceă ă ă ă pozi ia exact a satului înghi it de ape. Tân rul r mase pe gânduri,ţ ă ţ ă ă încercând s -şi aduc aminte.ă ă

- Cu Rustem trebuie vorbit, eu chiar nu ştiu, zise el pân la urm . El aă ă locuit în sat înainte de a fi inundat416RAYMOND KHOURYşi n-a vrut s se mute din zon . Dac e cineva care s cunoasc biserica, elă ă ă ă ă e.

Reilly mai aştept câteva momente dup ce Okan p r si înc perea şi peă ă ă ă ă urm o lu în primire:ă ă

- Tess, asta-i nebunie curat ! Ar trebui s-o l s m pe seama celor careă ă ă ştiu s-o fac , nu s ne b g m aşa, cu caă ă ă ă pul înainte!

- Dar tu ui i c eu chiar ştiu s fac chestia asta. Am mai f cut scufund riţ ă ă ă ă de mii de ori pân-acum, se înc p ân ea.ă ăţ ă

- Bravo ie, îns nu aşa, nu în condi iile astea. Nu m încânt deloc ideeaţ ă ţ ă ă s ne afund m amândoi în apele astea, f r s stea nimeni de paz afar .ă ă ă ă ă ă ă

- Da, ştiu, dar merit s încerc m, nu crezi ? Haide, Sean, tu ai zis c s-ară ă ă ă putea s fi ajuns înaintea lui Vance şi c zona i se pare sigur . Nu putemă ă ţ ă da înapoi tocmai acum. Suntem atât de aproape, ar fi mare p cat!ă

- Bine, dar o dat şi gata. Dup care sun la Birou.ă ăDar ea nu-1 mai asculta.- Hai, ce mai stai! Gr beşte-te s d m lovitura! îi strig din dreptul uşii,ă ă ă ă

unde ajunsese, ner bd toare s -şi înceap aventura subacvatic .ă ă ă ă ăC rar echipamentele afar pe scara îngust şi le înă ă ă ă gr m dir peă ă ă

bancheta din spate a maşinii. Okan o invit pe Tess s -1 înso easc în Fiatulă ă ţ ă s u alb şi ruginit, rugându-1 pe Reilly s -i urmeze îndeaproape împreun cuă ă ă b trânul. Reilly o privi îndoit, îns Tess îi f cu cu ochiul conspirativ şi urc înă ă ă ă maşina inginerului, stre- curându-se cu picioarele îndoite în spa iul mic dinţ fa , spre v dita încântare a acestuia.ţă ă

La volan, Reilly se inu dup Fiatul alb pe drumul asţ ă faltat din spatele sta iei pre de vreun kilometru, la caţ ţ p tul c ruia Okan opri în dreptul unuiă ă complex

ULTIMUL TEMPLIER417delimitat de un gard prin care se puteau vedea gr mezi de pl ci de beton,ă ă buc i de evi de canalizare şi zeci de biăţ ţ doane de motorin , toate goale,ă evident ce mai r m sese dup terminarea unui proiect de construc ie.ă ă ă ţ în untru, un b rbat în vârst îmbr cat în haine tradi ionale, cu tură ă ă ă ţ ban pe cap şi rob lung şi larg , îşi f cea de lucru. Reilly avu o b nuial c omulă ă ă ă ă ă ă scotocea locul în folos propriu, astfel c nu-1 mir deloc când Okan li—1ă ă prezent ca fiind unchiul lui.ă

Riistem le zâmbi, dezv luind nişte gingii f r din i, şi apoi discut cevaă ă ă ţ ă cu nepotul s u. La cap tul scurtei conversa ii, se întoarse c tre ei şi-ncepuă ă ţ ă s gesticuleze energic, dând din cap aprobator şi vânturându-şi mâiă nile prin aer.

- Unchiul meu zice c -şi aminteşte satul foarte bine. Obişnuia s meargă ă ă cu caprele pe-acolo foarte des, mai ales în ultimii ani, dar zice c biserica eă pe jum tate d râmat , dup câte-şi aminteşte el. Aici Okan se opri,ă ă ă ă ridicând neputincios din umeri, dup care adă ăug : Aşa era, cel pu in,ă ţ înainte ca valea s fie inundat . Mai era parc şi o fântân undeva înă ă ă ă apropiere, şi unchiul zice c -şi mai aminteşte şi de..., se împotmoli el,ă neg sind cuvântul potrivit... de r d cina moart a unui copac foarte mare.ă ă ă ă

- O buturug , adic , îl ajut Tess.ă ă ă- Da, da, buturug , da. A unei s lcii.ă ăTess se întoarse c tre Reilly, cu ochi triumf tori.ă ă- Deci, ce zici, colega ? Merit s ne scufund m ? o întreb el.ă ă ă ă- Ştiu şi eu... Dac zici tu c trebuie, îi r spunse ea pe m sur .ă ă ă ă ăîi mul umir lui Okan şi b trânului, care plecar , iar inginerul îi maiţ ă ă ă

arunc lui Tess o ultim privire. îmbră ă ăcar apoi costumele şi duser restulă ă echipamentului la418RAYMOND KHOURYmarginea apei, unde Riistem avea ancorate dou b rci cu vâsle. Se urcară ă ă într-una dintre ele şi Riistem o împinse înainte s se suie şi el, dup careă ă apuc vâslele şi se puse serios pe treab , cu o uşurin în mişc ri ce suă ă ţă ă gera o practic îndelungat .ă ă

Tess profit de scurta c l torie ca s -i reaminteasc lui Reilly regulile deă ă ă ă ă baz ale scufund rilor, pe care el bineîn eles c le uitase de acum patruă ă ţ ă ani, când se scufundase în timpul unui scurt concediu în Insulele Cayman. Riistem se opri din vâslit cam pe la mijlocul distan ei dintre malul estic şi celţ dinspre vest şi la aproximativ un kilometru de baraj. Bomb nind pe limbaă lui cuvinte neîn elese, începu s studieze atent priveliştea dimprejur,ţ ă mijindu-şi ochii mai întâi c tre un deal din apropiere, apoi înspre un altul,ă folosind în acelaşi timp una dintre vâsle ca s mute barca în diferite pozi ii,ă ţ încercând probabil s determine loca ia exact a satului sub ap . întreă ţ ă ă timp, Reilly se aplecase peste marginea îngust şi cl ti în ap cele două ă ă ă m şti de scafandru.ă

-Ce crezi c-o s g sim acolo jos ? o întreb el pe Tess.ă ă ă- Habar n-am, zise ea sincer , privind în gol apa luă cioas . întâi şi-ntâi să ă

g sim satul, şi pe-urm restul..., ad ug ea uşor melancolic .ă ă ă ă ă

Se privir câteva clipe, dar imediat îşi d dur seama c b trânul îşiă ă ă ă ă terminase ritualul şi acum le zâmbea victorios şi fericit cu gingiile lui albicioase, ar tând cu degetul c tre suprafa a neted de dedesubt.ă ă ţ ă

- Kilise suyun altinda, le spuse el cu acele vorbe neîn elese, dar familiare,ţ c ci şi b trânul de la restaurant folosise aproximativ aceleaşi cuvinte.ă ă

-Şiikran, îi r spunse Tess.ă- Ce-a zis ?- Naiba ştie! râse ea înc lecând marginea b rcii, gata s -şi dea drumul.ă ă ă

Kilise cred c -nseamn biseric , aşa că ă ă ăULTIMUL TEMPLIER419suntem probabil pe drumul cel bun, mai ad ug ea, invitâridu-1 în adâncuriă ă cu o mişcare subtil a capului: Vii sau ce faci ?ă

înainte ca Reilly s-apuce s -i r spund , îşi trase masca pe fa şi-şi d duă ă ă ţă ă drumul în ap cu o mişcare atât de sprinten şi de lin , încât de-abia stârniă ă ă câ iva stropi r zle i. El îşi îndrept privirea c tre Rus tem, care v ditţ ă ţ ă ă ă încântat de abilitatea lui Tess, ridic degetul mare de la o mân şi i-1ă ă plimb prin fa câteva secunde, într-un .gest demn de un om al lumiiă ţă moderne. Reilly îşi puse şi el masca şi o urm , cu mişc ri nici pe departe laă ă fel de gra ioase ca plonjonul lui Tess.ţ58

Coborând în întunecimea rece a lacului, Tess fu dintr-o dat cuprins deă ă o ner bdare bine cunoscut , pe care n-o mai sim ise de mult şi de careă ă ţ avea mare nevoie. Era o senza ie aproape mistic aceast anticipa ie aţ ă ă ţ descoperirii, gândul c o s poat vedea lucruri neă ă ă maiv zute de al ii secoleă ţ de-a rândul. Sigur c în meseă ria ei de zi cu zi, de fiecare dat când era peă punctul de a scoate la lumin relicve ale unor vechi civiliza ii, ce o aşteptauă ţ s le dezgroape de sub miile de straturi de ă ţărân unde istoria le îngropase,ă se sim ea la fel de agitat şi de emo ionat , îns acum, plutind spreţ ă ţ ă ă adâncurile misterioase şi obscure, exaltarea îi era şi mai mare.

Scufundarea asta era de fapt mult mai importat decât orice excava ieă ţ în c utarea m rturiilor trecutuă ă lui. Era apogeul carierei ei, şi dac totul seă termina cu bine, aşa cum spera, îi va întrece de departe toate celelalte realiz ri, mai mult sau mai pu in însemnate. Nu de pu ine ori i seă ţ ţ întâmplase s înceap un astfel de proiect plin de aştept ri şi de speran e,ă ă ă ă ţ pentru ca mai apoi toate visele de glorie s i se spulbere şi s fie iară ă dezam git .ă ăULTIMUL TEMPLIER421

De data asta îns era cu totul altceva. Avea o preă sim ire c e pe cale s -ţ ă ăşi vad visul cu ochii. De altfel, toate indiciile care îi ghidaser aici, peă ă fundul lacului sta uitat de lume, con inutul scrisorii decodate de FBI şiă ţ perseveren a ieşit din comun a unora ca Vance de a afla cu orice preţ ă ţ marele secret, toate o f ceau s cread c e foarte aproape de oă ă ă ă descoperire nu numai epocal , ci şi cu mult mai şocant şi mai neaşteptată ă ă decât oricare alta de pân atunci.ă

Erau deja la o adâncime de mai bine de şase metri şi coborau încetişor c tre fund. Tess nu mai ştia dac -i e frig sau cald, c ci pe de o parte apaă ă ă era foarte rece, îns pe de alta sim ea cum îi fierbe sângele de ner bdare.ă ţ ă

Avea impresia c fiecare por de pe trupul ei înfrigurat prinsese via şiă ţă eman energie. Privi în sus c tre suă ă prafa a neted şi luminoas în careţ ă ă razele soarelui se r sfrângeau. Exact deasupra z ri şi fundul b rcii, care seă ă ă leg na în vântul molcom cu apa clipocind de jur-îm- prejur. Vizibilitatea eraă destul de bun , inând cont c lacul fusese format artificial şi c era blocată ţ ă ă de baraj dintr-o parte, îns pe m sur ce înaintau c tre fund se f cea din ceă ă ă ă ă în ce mai întuneric.

Plutir mai jos şi tot mai jos, dar nici urm de solul mâlos de pe fund.ă ă Tess aprinse lanterna pe care o avea în mân , îns dur câteva secundeă ă ă pân ce becul ajunse la intensitate maxim , iluminând cu raze t ioaseă ă ă obscuritatea ce o înconjura din toate p r ile.ă ţ

Raza g lbuie lumin particulele minuscule de alge şi mâl r scolit ceă ă ă dansau uşurel în curentul molcom al adâncului, plutind lin c tre baraj. îşiă întoarse privirea către Reilly, aflat al turi, speriind un mic banc de p str vi.ă ă ă

îl z ri apoi f cându-i semn în jos şi observ prin apa tulbure fundulă ă ă lacului nu foarte departe. La început priveliştea o nedumeri întrucâtva, c ciă trecuser cevaă422RAYMOND KHOURYani de când barajul fusese construit şi aluviunile ar fi avut timp suficient să se depun şi s se taseze, dar niă ă mic nu aducea cu obişnuitele straturi de depuneri marine pe care Tess le studiase cu alte ocazii. Valea inundată r m sese aproape intact , pres rat cu boloă ă ă ă ă vani mai mici sau mai mari şi copaci mor i din care nu mai r m sese decât trunchiul golaş şi deşirat,ţ ă ă toate acoperite de un strat gros şi dens de alge ce p reau aproape negre înă lumina difuz .ă

înotar unul lâng altul, dând târcoale de jur-îm- prejur, unduindu-seă ă printre trunchiurile stinghere şi deasupra bolovanilor eroda i, pân ce Tessţ ă z ri ceva prin perdeaua deas de alge. Coborîr mai mult, descoă ă ă perind ceea ce p rea a fi o strad m rginit de nişte case. Merser mai departe,ă ă ă ă ă plutind încetişor deasupra ruinelor în întunecimea lugubr şi cercetându-leă cu aten ie, sim indu-se ca nişte exploratori extratereştri care plaţ ţ nează deasupra unui oraş în nava lor silen ioas , studi- indu-i minu ios pe cei deţ ă ţ dedesubt. Priveliştea era de domeniul fantasticului, cu crengile golaşe unduindu-se sub iri şi alungite în curentul blând, asemeni bra elor unorţ ţ biete suflete înc tuşate între ape, ce implorau înă durare ridicându-se sau împreunându-se c tre cer.ă

Cu coada ochiului, Tess observ ceva mişcându-se brusc undeva înă stânga, şi întorcându-se z ri un alt banc de peşti aurii ce disp rur careă ă ă încotro, întrerup i din festinul lor tihnit cu resturi de alge. Revenind la celeţ câteva case, v zu un spa iu destul de larg undeva în spatele lor şi o porniă ţ degrab într-acolo, cu Reilly pe urmele ei. La un moment dat ochii îi c zură ă ă peste trunchiul ciuntit şi înnegrit al unui copac gros, ale c rui crengiă fusiforme p reau aproape inerte în unduirea lin şi tă ă ăcut a adâncurilor.ă Aceasta era, desigur, buturuga faimoasei s lcii. O g siser în sfârşit.ă ă ăULTIMUL TEMPLIER423

F r s -şi dea seama, Tess oft prelung, un oftat de uşurare ce eliber oă ă ă ă ă puzderie de bule de aer din tubul de oxigen, tulburând apa cenuşie şi îndreptându-se ca o s geat direct c tre suprafa .ă ă ă ţă

Scrut împrejurimile cu ochi iscoditori şi curioşi, în c utarea fântânii. Ştiaă ă c trebuie s fie undeva aproape. O z ri exact în momentul când Reilly oă ă ă ajunse din urm , la doar câ iva metri mai sus de buturuga groas , cuă ţ ă zidurile-i curbate m cinate şi surpate aproape în în- * tregime. înot cuă ă avânt într-acolo, în timp ce lumina tăioas a lanternei spinteca întunericul,ă r zb tând pân dincolo de pere ii de piatr ai fântânii.ă ă ă ţ ă

Odat ajuns deasupra lor, observ în imediata apropiere şi biserica, cuă ă ă pere ii şubrezi şi înclina i ridicându-se totuşi câ iva metri de la temelie, încţ ţ ţ ă măre i şi maiestuoşi în felul lor, cu un aer uşor melancolic.ţ

Se întoarse c tre Reilly, care venise lâng ea şi soră ă bea din priviri peisajul subacvatic la fel de fascinat şi de uimit ca şi ea. înaint emo ionat ,ă ţ ă apropiindu-se şi mai mult de cl direa într-o rân , peste zidurile c reia apaă ă ă îşi l sase urmele-i inconfundabile, înveşmântându-le în straturi de mâlă amestecat cu muşchi şi alge, oferindu-le îns astfel înt ritura necesar caă ă ă s r mân în picioare.ă ă ă

Din p cate, acoperişul nu era într-o stare similar , fiă ă ind surpat cu totul. Direc ionând raza de lumin de-a lungul şi de-a latul pere ilor c ptuşi i cuţ ă ţ ă ţ vegeta ie marin , Tess îşi d du seama c probabil biserica se afla într-oţ ă ă ă stare mult mai grav decât în urm cu şapte sute de ani, când cavaleriiă ă templieri o g siser aproape în paragin .ă ă ă

Cu Reilly urmând-o îndeaproape, coborî şi mai mult, şi cu iu eala uneiţ p s ri în zbor, îşi lu avânt şi se strecur ca o s geat pe sub portalulă ă ă ă ă ă vechii biserici, a cărui uş masiv de lemn mai atârna înc strâmb şi pe juă ă ă ă -m tate putrezit în â ânile şubrede şi mâncate de rugin .ă ă ţ ţ ă424RAYMOND KHOURY

Zidurile groase inuser algele şi mâlul departe de interiorul l caşului,ţ ă ă astfel încât panorama era mult mai clar aici. înaintau f r s de dep rtezeă ă ă ă ă prea tare unul de cel lalt, în vreme ce raza oscilant din mâna lui Tessă ă descria cercuri alternative de lumini şi umbre de o parte şi de cealalt aă pere ilor.ţ

Cu inima b tându-i s -i sparg pieptul, Tess cercet locul, oprindu-seă ă ă ă asupra fiec rei umbre, asupra fiec rui contur sau detaliu, oricât deă ă neînsemnat p rea. L saă ă ser de mult intrarea în urm , înv luit acum înă ă ă ă întuneric, înaintând încet printre coloane. La un moment dat îi f cu semn luiă Reilly s coboare şi-n curând se-ndrep- tau amândoi c tre fund, t ind apaă ă ă pe diagonal . în fa le ap ru un dreptunghi alb, br zdat din loc în loc. Era oă ţă ă ă lespede sf râmat ici şi colo, şi Tess b nui c e o buă ă ă ă cat din altar.ă Apropiindu-se, constat c e acoperit de alge şi observ mai multeă ă ă ă languste ce mişunau leneşe pe suprafa a neted . îşi verific ceasul, dupţ ă ă ă care îi ar t lui Reilly degetele de la ambele mâini, semnalându-i c înă ă ă maximum zece minute trebuie s ias la suprafa . Din p cate, aerul dină ă ţă ă tuburile de oxigen nu era suficient ca s le permit o perioad deă ă ă decompresie lung .ă

Tess sim ea c sunt foarte aproape de g sirea morţ ă ă mântului descris în scrisoarea lui Aimard. Alunecând lin la doar câ iva centimetri de podea,ţ

încerc s dea la o parte aluviunile depuse, str duindu-se în acelaşi timp să ă ă ă nu tulbure apa prea tare. Nu d du îns de nicio lesă ă pede, ci doar de bolovani şi pietre acoperite de muşchi şi afundate sub numeroase straturi de sedimente, pe unde se mai ascundeau şi câ iva ipari, al c ror culcuş îlţ ţ ă r scoli în c ut rile ei febrile. Sim i apoi cum Reilly o apuc de bra ,ă ă ă ţ ă ţ încercând s -i spun ceva, îns ea nu auzi decât nişte bolboroseliă ă ă neîn elese cu ecouri metalice, bruiate şi de sunetul fâsâit al bulelor de aer.ţ Reilly îi

ULTIMUL TEMPLIER425atrase atunci aten ia asupra unui anumit punct undeva pe fund, c tre careţ ă se-ndrept iute, înl turând gr bit mâlul gros şi pietrişul de deasupra şiă ă ă sco ând la iveal un mic alcov scobit în pardoseal , pe a c rui piatr erauţ ă ă ă ă gravate câteva litere, probabil un epitaf. Tess îşi sim i respira ia din ce în ceţ ţ mai alert şi se gr bi s pip ie cuă ă ă ă vântul cu degete tremurânde, c ci altfelă nu prea era vizibil. Descifr astfel un prim nume: Caio. Se uit la Reilly cuă ă ochi ce scânteiar dintr-o dat în întuneric, str fulge- ă ă ă A ra i de o exaltareţ f r margini. El îi întoarse privirea, zâmbindu-i la fel de ner bd tor. Seă ă ă ă n pustir şi d dur la o parte n molul dens şi lipicios, descoperind rând peă ă ă ă ă rând alte lespezi, pe care le pip ir şi le cercetar cu aceă ă ă eaşi minu iozitateţ şi aten ie. Tess sim ea cum tot sânţ ţ gele i se urcase la cap, tâmplele palpitându-i în ritmul b t ilor inimii, gata s -i plesneasc . Urechile îi vâjâiauă ă ă ă şi ele asurzitor, şi sim ea presiunea adâncimii în timţ pane, îns degetele eiă nu se l sar , pip ind febrile liter cu liter , nume dup nume, pân ce înă ă ă ă ă ă ă sfârşit descoperir cuvântul îndelung c utat: Romiti.ă ă

Aşadar, scrisoarea lui Aimard nu era o p c leal . Copia codificatoruluiă ă ă construit de FBI îşi f cuse datoă ă ria cu vârf şi îndesat, furnizând informa iiţ precise, îns pentru Tess cel mai important lucru era c îşi v zuse teoriileă ă ă demonstrate sau cel pu in sus inute de dovezi de net g duit.ţ ţ ă ă

Avusese dreptate în tot acest timp, şi acum g siser în sfârşit dovadaă ă incontestabil a tuturor b nuielilor ei de pân atunci.ă ă ă59

Cu mişc ri din ce în ce mai gr bite, începur s dea la o parte n molul şiă ă ă ă ă pietrişul de pe suprafa a lespezii şi dimprejurul ei, ca s aib loc deţ ă ă desf şurare,ă

Reilly încerc s -şi vâre degetele pe sub deschiză ă ătura minuscul ca să ă urneasc cât de cât piatra din loc, îns atât faptul c spa iul era extrem deă ă ă ţ strâmt, cât mai ales flotabilitatea lui, care nu-1 ajuta deloc s -şi conă -centreze for ele asupra încerc rii, îi z d rnicir orice efort în acest sens.ţ ă ă ă ă Tess se uit din nou la ceas. Nu mai aveau decât cinci minute. îşi roti ochiiă disperat c uă ă tând vreo unealt sau orice altceva i-ar fi putut ajuta s mişteă ă placa din loc, când z ri nişte bare de fier îndoite şi încovoiate ce se i eauă ţ dintr-una dintre coloanele pr buşite în apropiere. înot gr bit într-acolo,ă ă ă ă apucând zdrav n de una şi tr gând de ea cu putere, pân ce reuşi în celeă ă ă din urm s-o desprind din structura de piatr , iscând îns şi o mică ă ă ă ă avalanş de bolovani ce tulbur apa pe o raz de câ iva metri în jur. Seă ă ă ţ întoarse la Reilly cât putu de repede, dându-i bara pe care el o apuc bineă

dintr-o parte, împingând cel lalt vârf în spa iul îngust de sub placa deă ţ piatr . Odat vârful fixată ăULTIMUL TEMPLIER427în deschiz tur , începur amândoi s se lase cât puă ă ă ă teau de tare pe cap tulă r mas liber, în speran a c vor reuşi s mişte lespedea din nişa fix , chiar şiă ţ ă ă ă cu numai câ iva centimetri.ţ

Auzir deodat un pârâit înfundat, îns nu dinspre piatr , ci de undevaă ă ă ă de deasupra. Privind în sus intrigat , Tess observ câ iva bolovaniă ă ţ desprinzându-se din coloana de unde smulsese bara de fier şi pr buşindu-ăse cu vitez c tre fund. S fi fost oare doar din cauza cuă ă ă ren ilor, sau parteaţ superioar a coloanei ceda, nema- iavând sprijinul structurii metalice deă dedesubt? îi arunc lui Reilly o privire îngrijorat . El îi ar t cu deă ă ă ă getul bara de fier, sugerându-i o ultim încercare, şi când Tess încuviin , apucând-oă ţă cu amândou mâinile, se l sar iar cu toat greutatea pe ea, de data astaă ă ă ă cu folos, c ci lespedea se urni pu in, îns nu suficient ca s -ncap o mână ţ ă ă ă ă dedesubt. Cu un ultim efort ap sar iar bucata de fier şi lespedea se mişcă ă ă parc ceva mai mult, de data asta s ltându-se chiar câ iva milimetri în sus,ă ă ţ moment în care se form o bul imens de aer care alunec pe lâng ei şi oă ă ă ă ă porni vijelios înspre tavanul surpat de deasupra, de unde în secunda imediat urm toare se auzi un alt pârâit, ceva mai puternic decât primul.ă

Privind în sus, Tess observ c partea superioar a coloanei înclinate deă ă ă la mijloc începea s se desprind de baz , leg nându-se amenin toră ă ă ă ţă deasupra lor. Dup câte se p rea, bucata de fier pe care o smulse ceva maiă ă devreme provocase pr buşirea jum t ii de sus, sl bind structura de baz ,ă ă ăţ ă ă şi aşa precar . Deasupra, norii de praf de la piatra sf râmat r maseră ă ă ă ă suspenda i în apa dens pre de câteva momente, înainte s se risipeascţ ă ţ ă ă în mii de particule minuscule ce sem nau cu nişte exă plozii silen ioaseţ repetate. îşi întoarse privirea c tre Reilly, care înc se lupta cu placaă ă înd r tnic , şi-i v zuă ă ă ă428RAYMOND KHOURYdegetul îndreptat c tre spa iul de dedesubt, acum destul de mare ca s -şiă ţ ă strecoare palma în untru. Se aplec şi întinse mâna c tre deschiz turaă ă ă ă generoas , amintindu-şi de o scurt secven dintr-un vechi film de groaz ,ă ă ţă ă în care un ipar feroce înha pe neaşteptate mâna iscoditoare aţ ţă scafandrului. îndep rtându-şi imaă ginea din minte, îşi vârî degetele pe sub lespedea rece, pip ind spa iul de dedesubt, încercând în acelaşi timp să ţ ă ignore atât pârâitul amenin tor de deasupra, cât şi fragilitatea pere ilor ce-ţă ţi înconjurau şi care se puteau pr buşi oricând.ă

Tot bâjbâind prin spa iul umed şi strâmt, d du cu mâna de ceva solid şi-ţ ă1 fix pe Reilly, implorându-1 din priviri s mai ridice pu in placa, încât s -şiă ă ţ ă poat mişca bra ul în voie. El îşi înt ri strânsoarea, tr gând cu puă ţ ă ă tere de lespedea pe care o apucase cu antebra ul, respiţ rând anevoie din cauza efortului, numeroase bule mici de aer ieşindu-i precipitate din tubul de oxigen. Tess apuc obiectul cu degetele, încercând s -1 trag prin spa iulă ă ă ţ c scat f r s -1 strice.ă ă ă ă

Reilly trase cu un ultim efort şi placa mai ced câă iva centimetri,ţ permi ând obiectului s ias f r proţ ă ă ă ă bleme. Era un s cule de piele strâns laă ţ

gur cu un şiret lung, de m rimea unui rucsac nu foarte mare, în untrulă ă ă c ruia p rea s fie ceva voluminos şi destul de greu. Exact în momentul înă ă ă care Tess reuşi s -1 trag afar , bara de fier se rupse cu o pocnitur scurtă ă ă ă ă şi lespedea c zu la loc peste scobitura acum goal şi plin cu ap , cu ună ă ă ă ecou prelung, r scolind n molul dimprejur într-un vârtej gros şi persistentă ă de particule cenuşii. De deasupra, pârâitul gros se înte i, urmat deţ zgomotul scrâşnit al bolovanilor ce se loveau sau se frecau unul de cel laltă în c dere liber . Partea superioar a coloanei se înclina din ce în ce maiă ă ă tare, în timp ce tavanul într-oULTIMUL TEMPLIER429rân se pr buşi peste ea în momentul în care aceasta ced în cele dină ă ă urm , pr v lindu-se c tre ei.ă ă ă ă

Tess şi Reilly se privir scurt înainte s-o apuce c tre ieşire, îns ceva oă ă ă trase înapoi, smucind-o uşor. Şiretul s cule ului se prinsese sub piatra grea.ă ţ

în timp ce Tess tr gea disperat de el, încercând s -1 scoat sau s -1ă ă ă ă ă rup , Reilly cerceta podeaua, c utând un alt obiect pe care s -1 folosească ă ă ă drept levier, dar nu g si nimic. în curând se ab tu asupra lor o ploaie deă ă pietre şi bolovani, înv luindu-i într-o perdea deas de praf fin amestecat cuă ă particule minuscule de p mânt n molos ridicat de pe fund. Tess nuă ă renun a, tr gând îndârjit mai departe, sub privirile alarmate ale lui Reilly,ţ ă ă care nu ştia ce s mai fac . Ochii li se întâlnir pre de o seă ă ă ţ cund , momentă în care ea cl tin dezn d jduit din cap, dându-i de în eles c nu poate s -ă ă ă ă ă ţ ă ă1 scoat . Pere ii bisericii p reau gata s se surpe, şi dac nu plecau maiă ţ ă ă ă repede riscau s fie prinşi între ruine, îns asta ar fi înă ă semnat s renun e laă ţ pre iosul s cule pentru care b tuţ ă ţ ă ser atâta amar de drum. Lui Tess niciă prin gând nu-i trecea s plece f r el şi nu vroia s -i dea drumul, cu deă ă ă ă -getele încleştate pe pielea tocit .ă

Reilly înconjura nervos lespedea în epenit , încerţ ă când s -şi strecoare dină nou degetele pe dedesubt, f r s reuşeasc îns . Adunându-şi apoiă ă ă ă ă ultimele for e, îşi opinti un picior de o parte, tr gând de cealalt cât putu deţ ă ă tare cu amândou mâinile. O grind uriaş se pră ă ă ăbuşi pe neaşteptate din tavanul surpat, aterizând la doar câ iva centimetri de piciorul s u. Cu unţ ă efort supraomenesc, mai f cu o sfor are şi mişc placa aproapeă ţ ă imperceptibil, îns suficient cât s elibereze şnurul sub ire prins dedesubt. îiă ă ţ d du drumul cu o mişcare brusc , ar tând cu degetul înspre porticul de laă ă ă intrare, c tre care se n pustir f r s mai piard nicio secund ,ă ă ă ă ă ă ă ă430RAYMOND KHOURYîn timp ce buc i întregi de tavan se pr buşir greoaie şi zgomotoase deăţ ă ă jur-împrejur. începur s înoate foarte repede, încercând s se fereasc dină ă ă ă calea stâlpilor masivi ce se pr v leau vertiginos c tre fund, f când slalomă ă ă ă printre bolovanii col uroşi şi buc ile de zid rie desţ ăţ ă prinse din structura m cinat de piatr . Ajunser în cuă ă ă ă rând în dreptul intr rii impun toare,ă ă trecând ca vântul dincolo şi ieşind în sfârşit la lumin , în ape ceva maiă limpezi şi mai pu in periculoase.ţ

Plutir un timp ceva mai relaxa i în zona din aproă ţ pierea bisericii, privind-o cum se surp încetul cu înceă tul şi cum buc i imense de zid rie seăţ ă desprind din pere ii înveli i în alge, sf râmându-se ca pâinea uscat şi dândţ ţ ă ă

naştere unor nori imenşi de praf şi mâl, învolburând şi tulburând apele cu fiecare nou bucat pr buă ă ă şit . Tess îşi sim ea inima b tându-i cu putere,ă ţ ă chiar şi acum, c sc paser de primejdie. încerc s se linişă ă ă ă ă teasc , ştiind că ă rezerva de oxigen era pe terminate şi cu gândul la ascensiunea deloc uşoar ce-i aştepta. Privi curioas s cule ul pe care-1 g sise, întrebându-seă ă ă ţ ă ce era în untru şi dac obiectul mai era întreg dup atâ ia amar de ani,ă ă ă ţ sperând ca apa s nu-1 fi deteriorat. Arunc o ultim privire spre fântân , înă ă ă ă semn de bun-r mas, şi pentru un scurt moment mintea o purt iar în aceleă ă vremuri de demult, în noaptea când Aimard ascunsese săcule ul subţ lespedea din biseric . Probabil c atunci, în zorii acelei zile îndep rtate, luiă ă ă Aimard nici prin gând nu-i trecuse c peste şapte sute de ani satul şiă întreaga vale aveau s zac pe fundul unui lac f cut de mâna omului, şi că ă ă ă ascunz toarea lui secret se va afla la câă ă teva zeci de metri sub ap .ă

Reilly o privea pe ascuns, dar ea îi surprinse privirea şi ochii li se întâlnir pentru câteva clipe, dincolo de plasă ticul m ştilor. Reilly îi putea citiă exaltarea şi mul umireaţULTIMUL TEMPLIER431întip rite pe fa . O z ri apoi uitându-se îngrijorat la ceas. Aveau să ţă ă ă ă r mân în curând f r oxigen. îi f cu semn c tre suprafa şi el încuviină ă ă ă ă ă ţă ţă prin semne, începându-şi precau i ascensiunea şi având grij s nuţ ă ă înainteze mai repede decât bulele de aer ce ieşeau din tuburile de oxigen.

Pe m sur ce înaintau c tre suprafa a luminoas , lă ă ă ţ ă ăsând tot mai în urmă norii de praf şi sedimentele mâloase r scolite din adâncuri, apa deveneaă parc din ce în ce mai curat şi mai clar . Ascensiunea p rea c nu se maiă ă ă ă ă termin , pân când z rir în sfârşit primele raze firave de lumin ceă ă ă ă ă r zb teau din lumea de dincolo de pelicula neă ă ted de deasupra. Privind înă sus plin de speran , Tess constat cu stupoare c se schimbase ceva înă ţă ă ă peisajul pe care-1 p r siser nu cu foarte mult timp în urm . P li dintr-oă ă ă ă ă dat , încercând s -1 apuce pe Reilly de mân şi s -i arate şi lui, îns după ă ă ă ă ă muşchii încorda i ai bra ului s u îşi d du seama c şi el b gase de seamţ ţ ă ă ă ă ă schimbarea.

Deasupra, în loc de profilul alungit al unei singure b rci, se conturauă acum dou .ă

Se mai afla cineva acolo, îns nu aveau alt solu ie decât s ias şi să ă ţ ă ă ă vad despre ce era vorba, c ci mai era pu in şi li se termina rezerva de ^er.ă ă ţ Tess avea b nuielile ei şi nu era deloc încântat , iar în momentul cândă ă ieşir în sfârşit la suprafa , îndep rtându-şi m ştile de pe fa , temerile îiă ţă ă ă ţă fur pe deplin confirmate, c ci în barca de lâng Riistem, care îi întâmpină ă ă ă cu o mutr speriat şi plâng cioas , nu era nimeni altul decât Williamă ă ă ă Vance.

inea un pistol lipit de piept şi-i privea încântat, cu acel tip de zâmbetŢ mul umit cu care profesorul îi onoreaz întotdeauna pe cei mai inteligen i şiţ ă ţ silitori elevi ai s i.ă60

în timp ce Reilly o ajut pe Tess s urce în barc , arunc o privire c treă ă ă ă ă mal, unde z ri o camionet Toyota maro, parcat chiar lâng Pajero-ul lor,ă ă ă ă şi doi b rba i care st teau foarte aproape de marginea apei, dar niciunul nuă ţ ă era Okan, inginerul. Primul era oricum mult prea înalt şi solid ca s fie el, iară

celui de-a doilea, deşi uşor adus de spate şi cam de aceeaşi în lă ime cuţ nepotul lui Rustem, îi lipsea p rul negru şi des al acestuia. Reilly maiă observ un alt detaliu, deloc de neglijat: amândoi aveau arme, care de laă distan pţă ăreau puşti de vân toare, îns era greu de spus exact. Primulă ă lucru care-i trecu prin minte era c Vance proă babil f cuse rost de nişteă ajutoare de prin partea locului, şi se întreb dac îşi pusese deja gorilele să ă ă scotoceasc prin maşina lor şi dac g siser Brow- ning-ul pe care-1ă ă ă ă ascunsese sub scaun.

îl studie pe Vance cu aten ie, pentru c era prima dat când îl vedea înţ ă ă carne şi oase. Deci el e creierul întregii opera iuni. în minte i se perindauţ imagini cu ceilal i trei c l re i omorâ i în New York şi încerca s descifrezeţ ă ă ţ ţ ă pe fa a omului dinaintea lui vreun semn careţULTIMUL TEMPLIER433s -1 lege atât de cruzimea acelor crime, cât şi de toate celelalteă evenimente care culminaser cu venirea lor aici, în locul sta uitat de lume.ă ă Vance nu p ru câtuşi de pu in impresionat aflând c Reilly e agent FBI. îşiă ţ ă p să tr aceeaşi min calm şi degajat , care-1 f cea s seă ă ă ă ă ă mene întrucâtva cu distinsul profesor universitar de odinioar , şi Reilly se întreb cum de ună ă astfel de om sofisticat şi educat se poate transforma peste noapte într-un criminal fugar care ia ostatici şi îi amenin cu arma la tâmpl , cum un omţă ă cu trecutul şi preg tirea lui reuşise s organizeze o lovitur de asemeneaă ă ă anvergur şi, mai mult, cum de fusese în stare s -şi omoare comă ă plicii cu sânge rece, unul câte unul, cu cruzimea şi precizia unui adev rat pr d tor.ă ă ă

Nu, ceva nu se potrivea în tot scenariul sta.ăObserv c Vance nu-şi putea lua ochii de la s culeă ă ă ul pe care Tess îlţ

strângea în palme.-Uşurel şi cu grij ! o sf tui când ea se urc în sfâră ă ă şit în barc . S nuă ă

cumva s -1 strici tocmai acum, dup atâta munc şi efort! Acum te rog să ă ă ă mi-1 dai, ad ug apoi pe un ton detaşat, în tinzând o mân c tre ea.ă ă ă ă

Tess îl privi îngrijorat pe Reilly, neştiind ce s fac . Acesta se întoarseă ă ă c tre Vance, urm rindu-1 cum îşi roă ă teşte calm cealalt mân , îndreptândă ă pistolul în direc ia lor. Avea o expresie aproape ruşinat , îns ochii s i neţ ă ă ă -clinti i priveau reci. Tess se ridic şi, aplecându-se c tre el, îi d duţ ă ă ă s cule ul, pe care Vance îl înşf c şi—1 aşez lâng piciorul s u, ad ugând:ă ţ ă ă ă ă ă ă

-Eu propun s ne întoarcem pe uscat, c -i mai sigur.ă ăCoborând cu greu din b rci odat ajunşi la mal,ă ă

Reilly constat c nu se înşelase. Cei doi aveau înă ă tr-adev r puşti deă vân toare. Cel mai înalt dintre ei, o namil de om cu o ceaf groas şi lată ă ă ă ă ca trunchiul unui copac, îi cânt ri cu o privire de o el, dup care le f cuă ţ ă ă434RAYMOND KHOURYsemn s se-ndep rteze de b rci cu puşca îndreptat amenin tor c tre ei.ă ă ă ă ţă ă Nu p rea foarte nou , îns ar ta destul de periculoas , cu toate c nu eraă ă ă ă ă ă genul de arm pe care te-ai fi aşteptat s-o vezi la un ucigaş pl tit. Reilly seă ă gândi c probabil Vance nu prea avusese de unde alege şi trebuise s seă ă mul umeasc cu ce g sise. îi trecu atunci prin minte c asta putea s -iţ ă ă ă ă avantajeze mai târziu, mai ales dac Browning-ul r m sese la locul lui înă ă ă maşin . Deocamdat hot rî s nu fac nicio mişcare, întrucât erauă ă ă ă ă

extenua i dup scufundare, plus c mai aveau şi costumele de scafandru peţ ă ă ei, fiind aşadar înc mult prea vulnerabili.ă

Se întoarser la şantierul clandestin al lui Rustem, unde printreă gr mezile de moloz Vance g si o mas veă ă ă che şi şubred , pe care îşi aşeză ă pistolul.

- Se pare c nu sunt singurul fan al lui Al-Idrissi..., îi spuse lui Tessă înviorându-se brusc. Sincer s - i spun, continu el, aş fi vrut s fiu eu primulă ţ ă ă care-1 g seşte, îns ... Se opri brusc, punând s cule ul de piele pe mas ,ă ă ă ţ ă lâng pistol, uitându-se la ea în t cere câteva secunde, cu ochi pierdu i şiă ă ţ cu gândul aiurea. Totuşi, reveni el la realitate, m bucur c-ai venit. Nu ştiuă dac fl c ii ştia ar fi fost la fel de eficien i ca tine.ă ă ă ă ţ

întinse mâna şi-ncepu s pip ie s cule ul cu degeă ă ă ţ tele, ca şi cum ar fi încercat s ghiceasc ce se afla înă ă ăuntru. Tocmai se preg tea s -i desfacă ă ă şnurul, când se opri dintr-o dat , ca str fulgerat de o idee.ă ă

-Vino aici lâng mine, Tess, o invit el amabil. în mare parte e şiă ă descoperirea ta.

Tess îi arunc lui Reilly o privire confuz , neştiind dac trebuia să ă ă ă accepte sau s refuze oferta lui Vance. Cu o uşoar înclinare a capului,ă ă Reilly o îndemn s se duc . Dar când Tess se ridic , turcul sl b nog şi cuă ă ă ă ă ă început de chelie se apropie prompt de ea, împungând-oULTIMUL TEMPLIER435cu puşca. Vance se r sti la el în turc şi b rbatul se d du în l turi resemnat,ă ă ă ă ă l sându-i lui Tess cale liber .ă ă

- S sper m c a meritat toat b taia de cap, îi zise el încet când Tessă ă ă ă ă ajunse în dreptul mesei pr fuite, aplecându-se s desfac leg tura încă ă ă ă ă ud .ă

Deznod şiretul cu mare grij şi-şi vârî mâinile înă ă ăuntru, sco ând laţ iveal un obiect învelit în pânz guă ă dronat , pe care-1 aşez pe mas . Laă ă ă început se încrunt , p rând uşor nedumerit la vederea unei alte învelitori.ă ă îndat îns d du la o parte pânza groas cu degete tremurânde, dezv luindă ă ă ă ă un cerc de aram cu diferite ornamenta ii, al c rui diametru avea camă ţ ă dou zeci şi cinci de centimetri. Pe marginea exterioar se puteau vedeaă ă nişte grada ii minuscule, crest turi sub iri disţ ă ţ puse la intervale regulate. în mijloc avea un bra rotor cu dubl direc ie şi dedesubt alte dou limbiţ ă ţ ă secundare, ceva mai mici.

Reilly se uita când la ciudatul obiect, când la turcul masiv care-1 p zeaă şi care îl privea atât pe el, cât şi obiectul de pe mas . Sim i cum i seă ţ încordeaz to i muşchii când la un moment dat vru s profite de neaten iaă ţ ă ţ paznicului, care îns îi citi gândul şi-1 amenin cu puşca riă ţă dicat . Reilly seă trase înapoi, observând pe fruntea lui Rustem mici broboane de sudoare.

- Ce-i asta ? întreb Tess, privind obiectul rotund de pe masa şubred .ă ă- E un astrolab, zise Vance dup o scurt t cere, în care studiaseă ă ă

obiectul cu mare aten ie. Apoi îşi ridic privirea c tre ea şi-i citi probabilţ ă ă nedumerirea. E un instrument folosit în naviga ie, un fel de str moş al sex-ţ ă tantului, dac vrei, îi explic el. Sigur c pe vremea aia nu ştiau ei despreă ă ă longitudine, dar...

Cunoscut şi ca „rigla de calcul c tre Eden", astrola- bul, descoperit înă jurul anului 150 î.Hr., a fost primul

436RAYMOND KHOURYinstrument ştiin ific folosit în naviga ie. Inventat de învţ ţ ă a ii greci dinţ ţ Alexandria, utilizarea lui a devenit în curând o practic şi în Europa, odată ă cu cucerirea Spaniei de c tre musulmani. Astronomii arabi îl foloseauă frecvent în încerc rile lor de a determina ora exact m surând altiă ă ă tudinea soarelui şi aşa se face c în secolul al XV-lea naă vigatorii portughezi îl utilizau cu mare succes ca s calculeze latitudinea. Acelaşi instrument seă pare c a fost cheia tuturor evenimentelor care l-au ajutat pe prin ul Henrică ţ Navigatorul, fiul lui Joao, regele Portugaliei din acea vreme, s capete faimaă aferent unui astă fel de nume. Ani la rând, flota sa a fost singura capabil să ă str bat oceanele şi s înfrunte m rile, navigând cu mare precizie, şi astaă ă ă ă numai datorit acestui astrolab, a c rui existen prin ul a avut grij s-oă ă ţă ţ ă in secret . Se pare aşadar c întreaga epoc de aur a Portugaliei înţ ă ă ă ă

materie de mari descoperiri şi cuceriri maritime se datoreaz acestuiă instrument atât de ingenios.

Desigur c nici faptul c prin ul Henric a fost guă ă ţ vernatorul Ordinului lui Hristos din 1420 şi pân la moartea sa, în 1460, nu e o pur întâmplare.ă ă Deşi întemeiat în Portugalia, aceast organiza ie era tot de facă ă ţ tură militar , fiind în fapt continuatoarea Ordinului Cavalerilor Templieri.ă

Vance examina netulburat obiectul, întorcându-1 când pe o parte, când pe cealalt , concentrându-se mai ales asupra inscrip iilor de pe exterior.ă ţ

- E cu adev rat remarcabil! exclam el dintr-o dat . Dac într-adev ră ă ă ă ă dateaz de pe vremea templierilor, înseamn c e mai vechi cu aproximativă ă ă o sut de ani decât primul astrolab din istoria naviga iei!ă ţ

Avea vocea gâtuit de emo ia descoperirii. Scotoci iar în untrul sacului,ă ţ ă sco ând de data asta o leg tur ceva mai mic , tot de piele, pe care oţ ă ă ă desf cu la fel de atent.ăULTIMUL TEMPLIER437

Era un pergament, pe care se vedea scris ceva.Reilly recunoscu imediat scrisul, c ci era identic cu cel din manuscriseleă

analizate de FBI. Exista îns o mic , dar însemnat diferen : de data astaă ă ă ţă cuvintele erau separate de spa ii, semn c scrisoarea nu era codat .ţ ă ă

- E de la Aimard! exclam Tess, observând similiă tudinea izbitoare.Vance îns n-o mai asculta. Se tr sese ceva mai înă ă colo, cufundat în

lectur . Se l s apoi o t cere încoră ă ă ă dat , care parc nu se mai termina, peă ă care tot el o întrerupse când reveni lâng mas , cu o expresie resemă ă nată pe fa , v dit descurajat.ţă ă

- Se pare c mai avem ceva de munc , spuse el pe un ton sobru.ă ăTess sim i c o ia cu ame eal şi i se puse un nod în gât. Cu chiu, cu vai,ţ ă ţ ă

reuşi totuşi s rosteasc întreă ă barea chinuitoare, al c rei r spuns ştiaă ă dinainte c n-o s -i plac :ă ă ă

- Ce scrie ?61

ESTUL MEDITERANEI - MAI 1291- Da i drumul barcazului în larg! se auzi vocea c pitanului.ţ ăîn ciuda huruitului asurzitor al furtunii ce-i înconjura din toate p r ile,ă ţ

aruncând galera de pe coama unui val pe altul, strig tul c pitanului r zb tuă ă ă ă

pân la Aimard, r sunându-i surd în urechi. Cu gândul la relic- var, porniă ă c tre prova, exact în momentul în care un nou zid compact de ap izbiă ă corabia din plin.

Trebuie neap rat s -l salvez.ă ăîşi aminti de prima noapte a c l toriei lor, când se furişase împreun cuă ă ă

Hugh c tre prova, dup ce ceilal i fra i adormiser . El ducea sub braă ă ţ ţ ă ţ cuf rul cu încrusă ta ii fine pe care însuşi William de Beaujeu i-1 încredinţ ase.ţ Erau vremuri de restrişte pentru templieri, care aveau duşmani peste tot, iar acum, dup înfrângerea de la Acra, pozi ia lor era cu atât maiă ţ vulnerabil . Trebuia neap rat s pun cuf rul la ad post, s -l ascund atâtă ă ă ă ă ă ă ă de bine, încât s nu fie în veci g sit de cei ce râvneau la bog iile lor. îndată ă ăţ ă dup fuga din Acra, Aimard seăULTIMUL TEMPLIER439consultase cu Hugh, împ rt şindu-i îngrijorarea. Atât el, cât şi Beaujeuă ă aveau încredere deplin în c pitan, care era un om pe cinste şi de mareă ă ajutor. Solu ia pe care i-o suţ gerase i se p ruse genial .ă ă

îşi aduse aminte cum Hugh îl condusese chiar deasupra copastiei, ar tându-i la lumina pâlpâitoare a tor ei o gaur adânc şi nu cu mult maiă ţ ă ă mare decât cuf rul, scobit în gâtul de lemn al şoimului de la etrav . Hughă ă ă se c rase apoi pe capul acvilei, înc lecându-1, în timp ce pe punte Aimardăţă ă ridicase cuf rul şi, aruncân- du-i o ultim privire, i-1 d duse şi—1 urm riseă ă ă ă apoi cum îl introduce cu grij în deschiz tur . în imediata aproă ă ă piere, un al mar ardea mocnit sub un vas plin cu smoal topit , care se leg naă ă ă ă compact în ritmul mişcă ărilor greoaie ale cor biei supraînc rcate. Odată ă ă cuf rul vârât în ascunz toarea ce parc -i fusese menit , Aimard seă ă ă ă întinsese dup oala mic de lâng al mar şi scosese o prim şarj deă ă ă ă ă ă smoal aburind , pe care Hugh o foloă ă sise s umple spa iul r mas liber, caă ţ ă s fixeze şi mai bine cuf rul în untru. Turnaser pe urm o g leat cu apă ă ă ă ă ă ă ă rece peste smoala fierbinte, care sfârâise amenin tor, înv luindu-i în noriţă ă groşi de abur cald. Trecuser apoi la faza final a opera iunii, când Aimard îiă ă ţ întinsese o bucat groas de lemn luat tot din gâtul p s rii, pe care Hughă ă ă ă ă o aşezase deasupra scobiturii c ptuşite acum cu smoal stins . Cu ajutorulă ă ă mai multor piroane de lemn, Hugh b tuse scândura cu un ciocan greu până ă când aceasta intrase perfect în nişa strâmt . Turnaser din nou smoală ă ă fierbinte deasupra, şi imediat înc o gă ăleat cu ap rece, ca s seă ă ă înt reasc smoala mai repede. Terminându-şi treaba, Hugh se d duse josă ă ă sprinten de pe capul şoimului, s rind pe punte.ă

Aimard privise de jur-împrejur, asigurându-se c nu-i urm rise nimeni.ă ă Se gândise pe urm la Martin deă440RAYMOND KHOURYCarmaux, care dormea dus în cal . Deşi era protejatul s u, n-avea de gândă ă s -i spun unde ascunsese cuf rul. Cel pu in nu deocamdat . îi va povestiă ă ă ţ ă poate, dac va fi nevoie, când vor ancora undeva, îns pân atunci nuă ă ă mai el şi Hugh aveau s ştie adev rul. Cât despre ce era în untru... Asta era oă ă ă cu totul alt poveste, una pe care tân rul Martin nu era înc preg tit s-oă ă ă ă asculte.

Bubuitul n prasnic al unui tunet undeva în apropiere îl trezi pe Aimardă din reverie, amintindu-i de cumplita soart ce-i aştepta, c ci nu vedea cumă ă puteau ine piept furtunii dezl n uite. îşi continu totuşi drumul c tre prova,ţ ă ţ ă ă printre rafalele de ploaie t ioas şi rece, şi aproape c ajunse lâng etravă ă ă ă ă când corabia fu izbit de un alt val uriaş, care-1 smuci violent şi-1 zvârli câtă colo, izbin- du-1 cu coastele de col ul mesei cu h r i. Martin îi s ri imediat înţ ă ţ ă ajutor şi, f r s ia în seam rug min ile lui de a-1 l sa în urm , îi trecuă ă ă ă ă ţ ă ă bra ul de dup gât şi-1 târî c tre barcaz, împingându-1 practic peste bord.ţ ă ă

în ciuda durerii chinuitoare pe care o sim ea în coaste, Aimard se ridicţ ă şi se uit dup Hugh, pe care-1 v zu escaladând balustrada şi s rind înă ă ă ă barc al turi de ceilal i opt. inea în mân un mecanism ciudat, un ină ă ţ Ţ ă -strument circular de metal adesea utilizat în naviga ie, pe care Aimard îlţ mai v zuse folosindu-1 şi cu alte ocazii. Acum Hugh se str duia s -i fixezeă ă ă pozi ia.ţ

Nemaiputându-şi st pâni mânia, b trânul cavaler lovi margineaă ă barcazului cu pumnul, strângând din din i în vreme ce privea neputinciosţ cum corabia se scufund sub ochii lor, capul de şoim capitulând ultimul cuă un >ârâit prelung, în urma c ruia se rupse în dou şi fu înţ ă ă ghi it de spumaţ alb a valurilor.ă62

Tess oft adânc, sim ind cum o greutate invizibil îi apas inima.ă ţ ă ă-Cum adic , gata, asta-i tot ?! strig ea scandalizat . Dup tot ce-amă ă ă ă

f cut ca s-ajung aici, vrei s -mi spui c marele secret zace undeva peă ă ă fundul m rii ?ă

Sim i cum i se urc sângele la cap şi tâmplele înceţ ă pur s -i palpite. Nuă ă pot sa cred! Din nou... Nu mai în elegea nimic, şi toate i se amestecau înţ minte.

- Şi atunci, cum r mâne cu marea aur de mister ? se r zvr ti ea. Careă ă ă ă mai e rostul scrisorii codificate? Dac au pierdut cuf rul în furtun , de ce nuă ă ă i-au anun at pe cei din Paris c nu-1 mai au ?ţ ă

-Ca s duc şarada mai departe, de ce crezi ? suger Vance. Atâtaă ă ă vreme cât numai ei ştiau unde e, cauza lor era înc vie, iar ei în siguran .ă ţă

- Pân când şarada n-a mai func ionat.ă ţ- Exact, aprob el. Nu uita, cuf rul sta şi ce are el în untru - indiferentă ă ă ă

despre ce e vorba - era extrem de important pentru templieri. Doar nu- iţ închipui c Aimard a renun at s -i înregistreze pozi ia, indiferent dacă ţ ă ţ ă aveau şanse sau nu s -1 mai recupereze.ă442RAYMOND KHOURY

Tess c zu pe gânduri, cânt rindu-i spusele. Se aşez pe unul dintreă ă ă scaunele de lemn din jurul mesei, frecân- du-se la ochi obosit în vreme ceă prin minte îi treceau imagini care mai de care mai groteşti, cu oameni târâ iţ c tre ruguri aprinse şi cavaleri str b tând pustiuri pline de primejdii.ă ă ă Deschizând ochii în lumina orbitoare, privirile îi c zur din nou pe astrolabulă ă de pe mas . Tot drumul pân aici, toat osteneala şi pericolele prin care amă ă ă trecut, riscurile pe care mi le-am asumat... Toate pentru un afurisit de inel de fier, vechi şi ruginit!

- Au fost atât de aproape! zise Vance ca în trans , vorbind parc cu sine.ă ă Se uita fascinat la instrumentul de naviga ie şi la grada iile fine. Dac-ar fiţ ţ

reuşit s mai reziste înc vreo dou ore poate, Templul Şoimului ar fi ajunsă ă ă întreg la rm, de unde-ar fi putut vâsli c tre una dintre insulele greceşti dinţă ă apropiere, unde ar fi găsit ad post şi şi-ar fi reparat catargul şi vela, putândă pe urm s se duc în linişte fie în Cipru, fie în Fran a. F cu o scurt pauz ,ă ă ă ţ ă ă ă dup care continu la fel de prins: Şi probabil c lumea în care tr im ast ziă ă ă ă ă ar fi ar tat cu totul altfel.ă

Reilly se ridic în picioare, nemaiputând rezista s nu zic nimic. Ştia că ă ă ă i-ar fi putut face fa atât lui Vance, cât şi celor doi turci dac se mişcaţă ă rapid, îns n-ar fi vrut s -i pun în pericol pe Tess şi pe Riistem. Cu toateă ă ă astea, impulsul de-a reac iona nu se datora pur şi simplu orgoliului r nit.ţ ă Era ceva mult mai subtil, un gând ce-i încol ise în minte mai demult, şi careţ parc abia acum c p ta un oarecare sens. îşi d du seama c la un momentă ă ă ă ă dat ceva se schimbase. Dintr-o simpl ură m rire a unui suspect, totul seă transformase în ceva mult mai insidios: începuse s se simt amenin ată ă ţ personal, îns nu era ceva fizic. Nu putea s spun îns cu exactitate ceă ă ă ă anume. De fapt înc de când decodaseră ăULTIMUL TEMPLIER443manuscrisele îl bântuiau tot felul de întreb ri f r r să ă ă ă puns şi gânduri ce izvorau de undeva dinl untrul fiin ei lui, într-atât încât ajunsese s se simtă ţ ă ă uneori profund tulburat şi vulnerabil.

- O altfel de lume, zici ? pufni el. Cum aşa ? Datorit unei formule magiceă care transform totul în aur ?ă

Pe Vance îl umfl râsul.ă- Agent Reilly, te rog s nu pâng reşti memoria templierilor cu poveşti d-ă ă

astea ieftine despre alchimie, ripost el dispre uitor. E dovedit istoric că ţ ă averile lor se datoreaz dona iilor f cute de foarte mul i nobili creşă ţ ă ţ tini din Europa, cu binecuvântarea Vaticanului. I-au fericit care mai de care cu b net şi p mânturi pentru c în ochii lor ei erau acei cavaleri curajoşi şiă ă ă milostivi care-şi riscau via a pentru ap rarea pelerinilor... dar mai era ceva.ţ ă Se credea c misiunea lor e sacr , c se afl în că ă ă ă ăutarea unui lucru minunat şi nemaiv zut care va mână tui omenirea. Aici Vance zâmbi uşor, iar zâmbetul îi mai înmuie parc tr s turile ferme. Ceea ce oamenii nu ştiauă ă ă îns , continu el, era c , dac templierii ar fi g sit într-adev r acel minunată ă ă ă ă ă secret, el ar fi fost în folosul întregii omeniri, nu doar al celor aleşi, aşa cum le plăcea creştinilor din Europa s se autointituleze.ă

- Despre ce tot vorbeşti acolo ? se r sti Reilly.ă- Una dintre principalele acuza ii aduse templierilor şi care în cele dinţ

urm le-a pecetluit soarta a fost aproă pierea lor de ceilal i locuitorii ai riiţ Ţă Sfinte - musulmanii şi evreii. Existau zvonuri c f ceau tot felul de târguriă ă cu ei, şi mai ales schimb de informa ii legate de diverse practici mistice.ţ Aceste zvonuri erau întemeiate, dar nu pentru asta au fost ei prigoni i, ciţ pentru altele mult mai picante şi mai scandaloase, pe care cred c leă cunoaşte i prea bine. Atât papa, cât şi regele - care era, nu-i aşa, unsul luiţ Dumnezeu, şi-şi dorea cu disperare să444RAYMOND KHOURYarate lumii c e cel mai bun creştin - au preferat s asă ă cund faptul c aleşiiă ă lor fraternizaser cu p gânii, oriă ă cât de tenta i ar fi fost s mai adauge înc oţ ă ă

acuza ie pe lista şi aşa lung , şi nu una oarecare, ci una care chiar eraţ ă adev rat şi care ar fi cânt rit cu siguran extrem de greu la condamnareaă ă ă ţă lor definitiv . Problema era nu doar c templierii îşi împ rt şeauă ă ă ă cunoştin ele şi conţ vingerile mistice cu duşmanul. Chestiunea era de fapt cu mult mai pragmatic . Pl nuiau împreun ceva exă ă ă trem de îndr zne , ceva ceă ţ necesita o doz uriaş de cuă ă raj şi care ar fi afectat pân şi cele maiă îndep rtate col uri ale lumii. E vorba de un act de curat nebunie - cum ară ţ ă zice unii - sau poate de un curaj nemaiîntâlnit, de care doar oamenii cu viziune pot da dovad .ă

Vance f cu o pauz destul de lung , emo ionat, dup care îşi întoarseă ă ă ţ ă din nou privirea c tre Reilly, fixându-1 contemplativ.ă

- Viziunea lor era unificarea celor trei mari religii. îşi mut privirea c treă ă mun ii din dep rtare, privind în gol, apoi ad ug râzând nervos: Unificareaţ ă ă ă celor trei credin e, asta da idee! închipui i-v numai: creştini, evrei şiţ ţ ă musulmani, to i la un loc. Şi de ce nu, la urma urmei ? Cu to ii vener mţ ţ ă acelaşi Dumnezeu. Nu suntem noi copiii lui Avraam ? E un subiect de medita ie. închipui i-v cum ar ar ta azi omenirea dac ei ar fi reuşit. Am fiţ ţ ă ă ă tr it într-o lume infinit mai bun . Atâta v rsare de sânge şi durere care ar fiă ă ă putut fi evitate... ast zi mai mult decât oricând. Vie ile a milioane deă ţ oameni care au murit f r rost ar fi putut fi salvate, n-ar mai fi existat niciă ă Inchizi ia, nici Holocaustul, nici r zboaie peste r zboaie în Balţ ă ă cani şi-n Orientul Mijlociu, nici avioane deturnate şi dirijate în zgârie-norii americani... M tem c pentru tine nu ar fi fost foarte avantajos, agentă ă Reilly, c ci într-o astă fel de lume ai fi probabil şomer, conchise el.ULTIMUL TEMPLIER445

Reilly nu ripost imediat, confuz înc în urma reveă ă la iei. Sa fie oareţ posibil ? îşi aminti de conversa ia pe care o avusese cu Tess la început,ţ când ea îi povestise despre cei nou ani în care templierii st tuser închişiă ă ă în Templu, pentru ca mai apoi s adune averi şi putere peste m sur , iară ă ă apoi îi veni în minte inscrip ia în laţ tin despre care tot ea îi spusese.ă

Veritas vos liberabit.Adev rul v va elibera.ă ăîl privi pe Vance neîncrez tror.ă- Aşadar, crezi c şantajau Biserica ? Chiar crezi c Vaticanul a stat cuă ă

mîinile-n sân şi i-a l sat s acumuă ă leze averi nem surate ?ă- N-au avut încotro. Oficialii Bisericii erau speria i de moarte.ţ- De ce erau aşa de speria i ? Şi cu ce puteau totuşi s -i şantajeze, încâtţ ă

ei s nu mişte un deget ?ăVance se apropie de el şi pip i uşor crucifixul firav care-i atârna la gât înă

V-ul fermoarului desf cut al cosă tumului de scafandru. îl apuc deodată ă crispat între degete şi trase tare, smulgându-i-1 de la gât şi rupând l n işorul sub ire.ă ţ ţ

- Cu adev rul din spatele basmului sta, tun el fixându-1 cu ochi deă ă ă ghea .ţă63

Se las o t cere prelung , în care cuvintele lui Vance înc le maiă ă ă ă r sunau în urechi, t ioase precum lama unei ghilotine.ă ă

El se uita cu ochi sticloşi şi goi la micul crucifix auriu pe care-1 strângea în podul palmei, îns dintr-o dat se întunec la fa şi se întoarse c tre ei:ă ă ă ţă ă

- Ce ciudat, nu ? Iat -ne aici, dou mii de ani mai târă ă ziu, cu toate câte am realizat, cu tot ce ştim, şi totuşi talismanul sta minuscul înc are putereaă ă s afecteze sau chiar s decid via a şi... chiar moartea multora dintre noi.ă ă ă ţ

Reilly sim i un fior rece str b tându-1 din cap pân -n picioare, probabilţ ă ă ă şi din cauza costumului cauciucat pe care nu şi-1 scosese. Se uit neliniştită la Tess, care-1 urm rea pe Vance absorbit , cu o privire pe care nu reuşi s-ă ăo p trund .ă ă

- De unde ştii toate astea ? îl întreb ea ezitând.ăVance îşi desprinse privirea de la crucifixul lui Reilly

şi se uit la ea.ă- î i aduci aminte de Hugo de Payens, fondatorul ordinului ? Ei, când amţ

fost în sudul Fran ei am aflat ceva foarte interesant despre el.ţULTIMUL TEMPLIER447

Subit, îi veni în minte articolul istoricului francez referitor la teoriile lui Vance.

- Ce anume, faptul c provenea de acolo, din Languedoc, şi c eraă ă catar ?

-Bravo, bravo, v d c i-ai f cut temele, remarc el evident surprins,ă ă ţ ă ă ridicând din sprâncene.

- Dar n-are nicio logic , ripost ea. Ini ial s-au dus acolo ca s -i apere peă ă ţ ă pelerinii creştini.

Vance continu s zâmbeasc , îns vocea îi deveni mult mai grav :ă ă ă ă ă-Nu, s-au dus pentru c aveau o misiune precis , şi anume să ă ă

recupereze ceva ce predecesorii lor pierduser în urm cu o mie de ani, ună ă lucnj pe care marii preo i îl ascunseser de legiunile lui Titus. Şi ceţ ă deghizare mai bun ar fi putut g si decât s se pretind suporteri înfoca i aiă ă ă ă ţ papei şi ai cruciadelor duse în numele creştin t ii ? îns vezi tu, ei nu erauă ăţ ă deloc nechibzui i şi au f cut lucrurile cu cap. Nu s-au pus de-a curmezişulţ ă Bisericii de la început, nu înainte de a aduna destule averi şi putere ca s seă asigure c vor putea supravie ui unei asemenea provoc ri anevoioase.ă ţ ă Vaticanul era cunoscut pentru practicile crude şi lipsite de scrupule prin care anihila pe oricine îndr znea s -i pun fundamentele sub semnulă ă ă întreb rii, contestând astfel „credin a cea adev rat ". Istoria e plin deă ţ ă ă ă exemple în acest sens. Sate întregi asediate, femei şi copii masacra i f rţ ă ă mil penă tru simplul fapt c îndr zniser s -şi urmeze credin a în care seă ă ă ă ţ n scuser . Aşa c au aşteptat momentul oportun şi au urzit între timp ună ă ă plan. Ştiau foarte bine c penă tru a ataca Biserica aveau nevoie de arme pe m sur - precum şi de influen a necesar . Şi au fost foarte aproape deă ă ţ ă realizarea planului lor m re , c ci au g sit ce c utau. Au format şi ordinul,ă ţ ă ă ă sub obl duirea c ruia au câştigat putere militar şi şi-au sporit considerabilă ă ă influen a.ţ448RAYMOND KHOURYCeea ce n-au anticipat îns a fost c aveau s fie izgoă ă ă ni i - şi ei şi armateleţ creştine - din ara Sfânt înainte s -şi pun la punct planul de atac. Şi cândŢ ă ă ă în 1291 au fost într-adev r expulza i dup înfrângerea de la Acra, pierdereaă ţ ă

a fost imens . Şi nu m refer neap rat la casă ă ă telele şi armatele lor din teritoriile arabe, sau la pozi ia lor demn de invidiat, ci mai degrab laţ ă ă trofeul lor secret, la misterioasa arm infailibil cu care îi inuser în şah peă ă ţ ă mai-marii Bisericii Catolice timp de dou sute de ani, dar pe care auă pierdut-o în momentul în care Templul Şoimului a fost înghi it de ape. Deţ aici şi pân la exterminarea lor n-a mai fost decât un pas, încheie el pe ună ton patetic, f r s -i sl beasc din priviri. Doar c acum - cu pu in noroc -ă ă ă ă ă ă ţ mai ad ug el, s-ar putea ca tocmai noi s le ducem inten iile la bun sfârşit.ă ă ă ţ

Se l s din nou o t cere ap s toare, întrerupt de o bubuitură ă ă ă ă ă ă înfricoş toare. Capul unuia dintre oamenii lui Vance explod , for aă ă ţ impactului smulgându-i trupul de pe p mânt şi transformându-1 într-o masă ă însângerat .ă64

Instinctiv, Reilly se arunc în direc ia lui Tess, îns Vance o apucase dejaă ţ ă de mijloc, tr gând-o la ad post dup camionet . Reilly se târî şi el înă ă ă ă spatele Pa- jero-ului, ferindu-se din calea gloan elor ce-i şuierau deasupraţ capului unul dup altul, încercând s -şi dea seama de la ce distan seă ă ţă trage. Trei gloan e nimerir în capota maşinii, str pungând-o ca pe o foaieţ ă ă de hârtie şi trecând apoi prin blocul motor pân la anvelopa din dreapta.ă Lunetistul se ascundea undeva dup pâlă cul de copaci dinspre sud, fiind aşadar în avantaj. Oricum era imposibil s nimereşti pe cineva cu pistolulă de la o asemenea distan .ţă

Apoi p durea fu cuprins de o t cere amenină ă ă ţătoare. Dup un scurtă moment de ezitare, Reilly îşi lu inima în din i şi se aplec în afar ca să ţ ă ă ă estimeze pagubele. Cauciucul maşinii era f cut praf, aşa c -şi putea luaă ă gândul de la ea. Ceva mai încolo, masa la care st tuă ser z cea r sturnat ,ă ă ă ă iar în spatele ei st tea chircit tură cul chelios, cu o fa îngrozit . Z ri apoiţă ă ă ceva mişcare în baraca al turat , o dung neregulat şi alb strie, şi îl v zuă ă ă ă ă ă pe Riistem ieşind cu o puşc în mân , o arm deă ă ă450RAYMOND KHOURYcalibru mic pe care b trânul o folosea probabil ca s vâă ă neze iepuri. R maseă nemişcat în dreptul uşii, privind copacii din dep rtare şi-ncercând s seă ă hot rasc unde s trag . Imediat dinspre p dure se auzir alte dou ră ă ă ă ă ă ă ă-p ituri puternice, foarte rapid una dup cealalt , şi Reilly începu s -i facă ă ă ă ă semne disperate şi s ipe, îns era prea târziu, c ci pieptul b trânului fuă ţ ă ă ă str puns de unul dintre gloan e, care-1 izbi violent de peretele bară ţ ăcii de parc-ar fi fost o p puş de cârpe. Cel lalt ricoş cu un şuierat scurt înă ă ă ă tuburile masive de beton îngrăm dite undeva în apropiere.ă

înc ascuns în spatele lat al Pajero-ului, Reilly îl v zu pe Vance lipit de oă ă latur a camionetei, cu Tess în spatele lui, înaintând c tre uşa din fa peă ă ţă care reuşi s-o deschid cu vârful degetelor, împingând-o mai înă tâi pe Tess în untru şi urcându-se iute în urma ei. Porni motorul şi b g maşina înă ă ă vitez , demarând în tromb , c tre por ile şantierului. Chiar înainte de a cotiă ă ă ţ c tre ieşire* turcul ascuns dup masa r sturnat îşi lu avânt şi se aruncă ă ă ă ă ă în remorca deschis a camionetei.ă

Reilly îşi d du seama c va trebui s fac şi el aceeaşi mişcare, c ciă ă ă ă ă maşina lui era pe butuci şi nici nu mai avea timp s -şi ia Browning-ul de subă

scaun. Astfel, aruncând priviri nervoase c tre dealul împ durit, ieşi la veă ă -dere şi se lu dup Toyota lui Vance, care între timp prinsese vitez .ă ă ă

Alergând de s -i ias inima din piept, ajunse camioă ă neta din urm şi seă ag de marginea din spate exact când era foarte aproape de por ile mari,ăţă ţ moment în care alte dou gloan e se înfipser în partea expus a maşiă ţ ă ă nii. încercând s in direc ia, Vance se izbi totuşi de unul din stâlpii groşi deă ţ ă ţ beton, dar nu încetini, încercând pe cât posibil s nu ias de pe drumulă ă îngust. Reilly îşi încleştase mâinile pe marginea remorcii, careULTIMUL TEMPLIER451trepida cumplit din cauza vitezei şi a denivel rilor druă mului, în timp ce picioarele îi atârnau neputincioase, atingând p mântul şi luând în plină fiecare dâmb sau bolovan. La un moment dat lovi cu piciorul stâng o piatră col uroas din mijlocul drumului şi sim i o durere asţ ă ţ cu it care i se propagţ ă ă în sus pe şira spin rii ca o suli fierbinte. Avea senza ia c to i muşchii i seă ţă ţ ă ţ încordeaz la unison, gata s -i ia foc, şi mâinile i se înmuiar dintr-o dat ,ă ă ă ă fiind pe punctul s -şi dea drumul.ă

Dar nu se l s . Gândul c Tess e în cabin îl moă ă ă ă tiv s lupte cu durerea.ă ă Nu putea s-o piard . Nu aici şi nu acum.ă

Aruncând o privire prin remorc , observ un mâner pe marginea dină ă stânga, destul de aproape ca s ajung la el. Adunându-şi ultimele for e, seă ă ţ l s pe genunchi şi-şi lu avânt din p mânt, s ltându-se peste margine şiă ă ă ă ă întinzând în acelaşi timp mâna ca s apuce mânerul, îl prinse şi cu cealaltă ă mân şi trase cu toat puterea, împingându-se în sus şi reuşind în cele dină ă urm s se basculeze pe podeaua remorcii.ă ă

Turcul era ceva mai încolo, lipit de margine şi inân- du-şi puşca strâns laţ piept, aruncând din când în când priviri însp imântate c tre drum. La auzulă ă zgomotului se întoarse şi-1 z ri pe Reilly s ltându-se peste margine şi,ă ă speriat, îndrept puşca spre el. Cu o mişcare abil , Reilly apuc iute eavaă ă ă ţ şi o îndrept în sus, auzind îmă puşc tura undeva deasupra şi sim ind vibra iaă ţ ţ armei în momentul în care individul ap s pe tr gaci. Se învârti apoi la felă ă ă de iute şi-i trase un picior zdrav n în burt , dezechilibrându-1, dup care,ă ă ă f r s -1 lase s se deză ă ă ă meticeasc , se n pusti asupra lui şi-ncepur s seă ă ă ă lupte.

La un moment dat, Reilly z ri ceva nedesluşit în deă p rtare şi, uitându-seă peste cabin , v zu un Landcruiser de culoare bej parcat exact în mijloculă ă drumului, la o452RAYMOND KHOURYdistan de aproximativ o sut de metri în fa . Turcul b gase şi el deţă ă ţă ă seam şi acum se întrebau cu îngrijorare de ce Vance nu încetineşte.ă Uitându-se prin geamul din spate al cabinei întâlni pentru un moment privirea disperat a lui Tess, care se-ntoarse imediat c tre drum,ă ă încleştându-şi mâinile pe bord.

Turcul şi Reilly se apucar cu mâinile de cabin , inându-se cât putură ă ţ ă mai bine în momentul în care camioneta vir brusc şi ieşi de pe şosea,ă apucând-o pe terenul accidentat de lâng şi strecurându-se exact la timpă prin spa iul strâmt dintre colin şi Landcruiser, ag ân- du-i botul şiţ ă ăţ

târându-1 dup ea câ iva metri, într-o exă ţ plozie de cioburi şi mii de buc i deăţ plastic, înainte de a-şi vedea mai departe de drum, cu aceeaşi vitez .ă

Privind în urm la maşina avariat , Reilly fu de pă ă ărere c lunetistul nu oă va mai putea folosi prea curând, îns când îşi întoarse privirea constat că ă ă turcul tot nu se potolise, încercând s -i smulg puşca din mân . înă ă ă cepură iar s se lupte şi-n timp ce-şi d deau pumni şi se-mbrânceau, Vance ajunseă ă cu maşina în dreptul barajului şi o apuc pe şoseaua neted şi îngust f ră ă ă ă ă s încetineasc .ă ă

Conducea nebuneşte pe coama digului înalt, gr bit s ajung de cealaltă ă ă ă parte. Reilly reuşise între timp s se ridice în picioare şi st tea deasupraă ă turcului c ruia îi administra pumni unul dup altul, izbutind în cele din urmă ă ă s -i smulg puşca din mâini, îns acesta tot nu se l s , încleştându-şiă ă ă ă ă bra ele în jurul lui şi strângând cât putea de tare. Fiind prea aproape ca s -ţ ăşi foloseasc geă nunchiul, îi trase una în fluierul piciorului şi turcul mai sl biă strânsoarea, moment în care Reilly reuşi s -1 îmă ping mai încolo, însă ă cheliosul se n pusti iar peste el, lipindu-1 de cabin . Aruncându-şi fugitivă ă ochii pe geam o z ri pe Tess care la rându-i se lupta cu Vance, încercândăULTIMUL TEMPLIER453s -1 conving s opreasc maşina. La un moment dat apuc volanul,ă ă ă ă ă tr gând de el cu putere, şi maşina se puse de-a curmezişul şoselei, lovindă parapetul. Reilly sc p puşca din mân , care alunec pe podeaua remoră ă ă ă cii c zând apoi jos, spre disperarea turcului care nu-şi mai lua ochii de laă punctul din ce în ce mai mic r mas în urm pe mijlocul drumului. Cuprins deă ă panic , se arunc iar asupra lui Reilly, care se rostogoli instinctiv din caleaă ă lui, dup care se întoarse sprinten şi, ridicân- du-şi ambele picioareă deodat , îl p li din plin, trim- i ându-1 dincolo de cabin , pe capota din fa .ă ă ţ ă ţă Exact în acel moment camioneta se izbi iar de parapetul de protec ie şiţ turcul zbur peste acesta, pe partea digului unde nu era ap , urletele luiă ă disperate fiind acoperite de tura iile motorului.ţ

Ajunser în sfârşit la cap tul barajului şi Vance trase de volan ca s-o iaă ă pe drumeagul şerpuit din spatele sta iei, cel pe care veniser şi ei deţ ă diminea . V zându-se în spatele coamei de deal, Reilly se mai linişti laţă ă gândul c m car sc paser de lunetist. Din cauza drumului prost şi plin deă ă ă ă şan uri, Vance se v zu nevoit s mai înţ ă ă cetineasc , îns deocamdat Reillyă ă ă n-avea de gând s fac nicio mişcare pripit .ă ă ă

îl l s s mai conduc în linişte înc vreo doi, trei kilometri, dup careă ă ă ă ă ă b tu cu pumnul în peretele cabiă nei. Profesorul d du din cap în semn deă aprobare şi dup câteva secunde trase pe dreapta şi opri motorul.ă65

Reilly coborî din remorc şi smulse cheile din conă tact, dup careă înconjur camioneta ca s vad în ce stare e. Sc paser destul de ieftin,ă ă ă ă ă c ci în afar de câteva vân t i şi durerea surd din piciorul lui stâng, erauă ă ă ă ă întregi cu to ii, cu excep ia unor mici zgârieturi sau t ieţ ţ ă turi şi, cu toate că tabla maşinii era ciuruit pe alocuri şi îndoit , Reilly era cu adev rată ă ă impresionat de cât de bine rezistase.

Vance deschise portiera cu un scâr âit ascu it şi coţ ţ borî imediat după Tess. Amândoi se cl tinau pe piă cioare şi p reau zgudui i în urma celoră ţ întâmplate. Reilly se aşteptjase s-o vad pe Tess aşa, îns nu şi pe el. Saă ă

m fi înşelat oare în privin a lui ? îl fix cu privirea şi citi în ochii lui aceeaşiă ţ ă nedumerire şi confuzie care-1 fr mântau şi pe el. Pare la fel de uimit ca şiă mine. Nici el nu ştie ce-i cu ia. Avu în sfârşit confirmarea unei b nuieli maiă ă vechi, care-i tot d dea târcoale de când îl v zuse pentru prima oar , înă ă ă barc . Din momentul în care turcul musculos c zuse secerat lâng ei, luiă ă ă Reilly îi încol ise o idee în minte, care i se p rea din ce în ce mai plauzibil .ţ ă ăULTIMUL TEMPLIER455

Nu Vance i-a omorât pe ceilal i trei cavaleri. Mai e cineva în ecua ie,ţ ţ cineva care a fost mereu pe urmele lui.

Reilly nu era deloc încântat de descoperire. Nu-i pl ceau astfel deă complica ii. Totuşi, ipoteza nu era chiar atât de absurd , având în vedere cţ ă ă o luaser şi ei în calcul la un moment dat, când cei trei c l re i muriă ă ă ţ seră unul dup altul. Pe urm îns renun aser la ideea unui „observator"ă ă ă ţ ă extern, suspectându-1 în schimb pe Vance, pe care toate probele îl incriminau direct în legătur cu moartea complicilor. Cu toate astea,ă incidentul cu turcul dovedea contrariul. Mai era şi altcineva implicat, dar cine ? Cine altcineva mai putea şti despre planurile lui şi mai cu seam cineă era dispus s omoare atâ ia oameni ca s afle secretul ?ă ţ ă

-Unde-i astrolabul ? o întreb Vance pe Tess.ă- L-am pus bine, stai liniştit, îl asigur ea, tres rind la întrebarea luiă ă

subit .ăIntr în cabin şi i-1 aduse, iar Vance d du din cap mul umit la vedereaă ă ă ţ

obiectului, privindu-1 cu ochi mari. îşi mut apoi privirea c tre creasta peă ă care tocmai coborâser . Reilly îl urm ri scrutând împrejurimile, avândă ă impresia c z reşte urme de resemnare în ochii profeă ă sorului, care însă dintr-o dat c p tar o c ut tur ină ă ă ă ă ă ă solent şi hot rât .ă ă ă

Tess se apropie de Reilly, întrebându-1 în şoapt :ă-Ai idee ce naiba s-a întâmplat mai devreme ?- Cum te sim i ? o întreb el drept r spuns, dezli- pindu-şi ochii de peţ ă ă

fa a lui Vance şi uitându-se îngrijoţ rat la o zgârietur de pe fruntea ei.ă- N-am nimic, sunt bine, zise ea dep rtându-se pu in, privind liniaă ţ

compact de copaci ce-i înconjurau ca un gard înalt. P durea era cufundată ă ă într-o t cere stranie, ce p rea cu atât mai suspect cu cât venea după ă ă ă haosul şi tensiunea extrem prin care tocmai trecuser .ă ă456RAYMOND KHOURY

-Ce naiba se-ntâmpl ? Cine crezi c ne urm reşte ?ă ă ă- N-am nici cea mai vag idee, zise Reilly studiind copacii cu aten ie.ă ţ

Totul în jur p rea neclintit şi liniştit.ă-Ba eu am o list întreag ! interveni Vance. Ştiu eu vreo câ iva c roraă ă ţ ă

nu le-ar conveni ca un secret ca sta s ias la iveal ! spuse el cu un rânjetă ă ă ă satisf cut pe buze. Se pare c nu mai au r bdare, ceea ce-nseamn c sună ă ă ă ă -tem aproape...

-M rog, eu unul m-aş sim i mai bine dac ne-am deă ţ ă p rta ceva mai mult,ă zise Reilly ar tând înspre camionet . Haide i, gr bi i-v ! îi îmboldi el s seă ă ţ ă ţ ă ă suie mai repede.

El se urc la volan, iar pe Tess o înghesuir la mijă ă loc pe bancheta din cabin . B g apoi maşina în vitez şi pornir la drum în t cere, fiecareă ă ă ă ă ă gândindu-se la ce-i aşteapt de acum încolo.ă

în secunda în care z ri camioneta ieşind în vitez pe por ile şantierului,ă ă ţ De Angelis ştiu c n-a f cut bine s lase Landcruiser-ul în mijlocul drumului,ă ă ă în ideea unei eventuale retrageri. Bubuitura puternic produs de impactulă ă camionetei cu jeepul lor şi zgomotul asurzitor de faruri sparte şi tablă îndoit ce-i urm nu prevesteau nimic bun, iar când ajunse în sfârşit la fa aă ă ţ locului, atât aripa dreapt , cât şi grilajul din fa - ambele f cute nd ri - îiă ţă ă ţă ă confirmar îngrijorarea.ă

Era clar c maşina nu mai putea fi folosit . Deschise portbagajul şiă ă cotrob i prin echipamente, g sind în sfârşit monitorul cu care o urm rea peă ă ă Tess, pe care îl porni nervos. Punctul roşu şi intermitent ap ru imediat peă ecran, r mânând îns în aceeaşi pozi ie, semn c stă ă ţ ă ăteau pe loc. De Angelis se încrunt , privind ecranul cu aten ie, c ci recunoscuse coordonatele.ă ţ ă Acestea indicau şantierul lui Riistem, îns era imposibil s se fi întors acolo.ă ă De-abia atunci îşi d du seama c geanta de voiajă ăULTIMUL TEMPLIER457a lui Tess probabil c r m sese în Pajero. Trebuia aşaă ă ă dar s g seasc o altă ă ă ă cale de a-i localiza, ceea ce nu era deloc uşor într-o astfel de zonă deluroas şi împ durit .ă ă ă

Monseniorul opri monitorul şi-1 arunc înapoi în portbagaj, întorcându-seă cu fa a c tre lac şi strângând din din i de ciud . Ştia c n-are de ce s -1ţ ă ţ ă ă ă învinov easc pe Plunkett pentru dezastrul în care se aflau. Atunci îşi maiăţ ă d du seama de ceva.ă

C zuse în p catul vanit ii.ă ă ăţPrea se încrezuse c lucrurile vor ieşi aşa cum vrea el.ăFusese mândru, mult prea mândru. Iat un subiect demn de spovedanie.ă- Hai înapoi la şantier, îi zise lui Plunkett. Mitsubishi-ul lor e înc acolo,ă

poate-1 folosim noi.Cu puşca în bra e, Plunkett se preg ti de drum, îns monseniorul r maseţ ă ă ă

nemişcat lâng Landcruiser, studiă ind lacul cu o privire calm , imobil .ă ă- Toate la timpul lor, zise el sobru. D -mi sta ia radio.ă ţ

66Reilly se întoarse şi privi drumul, cu urechile ciulite. Nu se auzea niciun

zgomot, cu excep ia ciripitului veţ sel al p s rilor, care p rea deconcertant înă ă ă circumstan ele date. Merseser vreo paisprezece kilometri înainte s seţ ă ă lase întunericul, v zându-se nevoi i s g seasc un loc unde s înnopteze.ă ţ ă ă ă ă Reilly decise s p r seasc druă ă ă ă mul pe care mergeau, luând-o pe o c rareă care-i duse în cele din urm într-un luminiş pe malul unui pârâu. Seă hot râr s r mân acolo peste noapte, iar dis-de-dimi.- nea s -şiă ă ă ă ă ţă ă continue drumul c tre coast f r s mai piard timpul.ă ă ă ă ă ă

Dup cum ar ta Landcruiser-ul dup impactul cu camioneta, era absolută ă ă sigur c nu mai putea fi poră nit, iar pe jos urm ritorii n-aveau cum s -iă ă ajung aşa uşor. Probabil c erau la câteva ore în urma lor. Oriă ă cum, şi dac-ar fi g sit alt maşin , tot i-ar fi auzit apropiindu-se. Privind ultimele razeă ă ă ale apusului dispărând dup crestele împ durite, Reilly spera ca m cară ă ă întunericul ce-i înv luia ca o p tur groas s le ofere un ad post cât de câtă ă ă ă ă ă

sigur, c ci nici nu se punea proă blema s aprind focul. Ar fi fost mult preaă ă periculos.ULTIMUL TEMPLIER459

Vance st tea jos lâng camionet , cu mâinile legate la spate cu o sfoară ă ă ă prins de una din ro ile remorcii. Scurta perchezi ie prin cabin nu relevaseă ţ ţ ă nici o arm ascuns , dar Reilly g si bucuros câteva conserve şi un mică ă ă aragaz cu butelie. Vestea proast era c nu aveau haine de schimb, aşa că ă ă deocamdat trebuiau s r mân cu costumele de scafandru pe ei.ă ă ă ă

Tess era lâng ap şi Reilly se duse şi el şi îngenunche pe malul moale,ă ă sorbind cu nesa apa rece de munte, dup care se aşez pe un bolovan dinţ ă ă apropiere. Mintea îi era un amalgam de planuri şi ipoteze şi nu mai ştia de care s se-ngrijeasc mai întâi sau de care s se team . Avea cel pu ină ă ă ă ţ conştiin a împ cat c -şi f cuse datoria. îl prinsese în sfârşit pe Vance şi totţ ă ă ă ă ce mai avea de f cut acum era s -1 duc în siguran înapoi în Stateleă ă ă ţă Unite, undeva fi deferit justi iei. îns şansele s -1 scoat din ar f r preaţ ă ă ă ţ ă ă ă mare tam-tam erau foarte mici, c ci era vorba de crime s vârşite peă ă teritoriul Turciei, cu victime locale. Nu v fi uşor deloc şi Reilly ştia astaă prea bine. în momentul când va demara procedurile de extr dare, va aveaă probleme cu autorit ile turce. îns pentru moment, grija lui cea mai mareăţ ă era s scape mai repede dintre mun i şi s ajung din nou pe coast , undeă ţ ă ă ă ar fi fost mult mai în siguran . îl îngrijora abordarea urm ritorilor, ceva deţă ă genul „Mai întâi îi împuşc m şi apoi îi lu m la înă ă treb ri", cu atât mai mult cuă cât ei erau acum vulnerabili, f r arme, f r sta ie radio şi într-o zon f ră ă ă ă ţ ă ă ă semnal.

Deşi toate aceste îngrijor ri reprezentau o prioriă tate, gândurile îl purtară c tre o alt problem care-1 preocupase de ceva timp încoace. îşi ridică ă ă ă ochii c tre Tess, pe fa a c reia observ aceeaşi nelinişte.ă ţ ă ă

- întotdeauna m-am întrebat ce-a sim it Howard Carter când a descoperitţ mormântul faraonului Tutan- khamon, zise ea nostalgic .ă460RAYMOND KHOURY

-P i... Presupun c-a fost ceva mai entuziasmat deă cât suntem noi acum.- N-aş b ga mâna-n foc, s ştii... A trebuit s se-mpace şi cu blestemul ceă ă ă

plana asupra celui ce avea s pâng reasc mormântul. Aşa c e cu două ă ă ă ă t işuri, nu ? zise ea luminându-se la fa pentru un scurt moă ţă ment, cu un zâmbet pe buze.

Reilly zâmbi şi el, îns asta nu-1 ajut s uite de neliă ă ă nişti. Avea încă senza ia aceea ap s toare în stomac, ca şi când ar fi înghi it un bolovan ce-ţ ă ă ţi ap sa greoi m rună ă taiele, r scolindu-le. Ştia c n-o s -i treac dacă ă ă ă ă încearc s-o ignore pur şi simplu, şi c singura solu ie era s caă ă ţ ă pete nişte r spunsuri clare, ca s poat în sfârşit în elege pe de-a-ntregul în ce seă ă ă ţ b gase.ă

Se ridic hot rât şi se duse c tre Vance, urmat îndeaă ă ă proape de Tess. îngenunche lâng el şi-i verific înc o dat sfoara de la încheieturi. Vance îlă ă ă ă privi în t cere cu ochi obosi i, p rând resemnat cu noul s u statut de priă ţ ă ă -zonier. La început Reilly avu anumite re ineri, nefiind hot rât dac eţ ă ă momentul s deschid sau nu subiectul, dar sim ea c nu mai puteaă ă ţ ă amâna.

-Vreau s ştiu anumite lucruri. Când ai zis mai deă vreme „adev rulă despre basmul sta"... la ce anume te refereai ? Ce crezi c era ascuns peă ă Templul Şoimului?

Vance îşi ridic privirea c tre ei, ochii lui cenuşii str lucind deodată ă ă ă interesa i.ţ

- Nu sunt foarte sigur, îns orice ar fi fost, m înă ă doiesc c tu îl vei puteaă accepta cu obiectivitate.

- Asta e treaba mea, ripost Reilly.ăVance îl privi fix.-Problema ta - ca a multor creştini, de altfel - este c nu te-ai gândită

niciodat cu adev rat la diferen a dină ă ţ tre credin şi realitate, dintre Iisusţă Hristos Mântuitorul, sau Mesia, şi omul numit Iisus Hristos, care a existatULTIMUL TEMPLIER461într-adev r în istorie. E vorba aici de diferen a dintre adev r şi... hai s -iă ţ ă ă spunem fic iune.ţ

I se p ru c detecteaz o uşoar ironie în tonul lui, îns nu-i d duă ă ă ă ă ă aten ie.ţ

-Nu cred c-am sim it nevoia s-o fac, zise el.ţ- Şi te mul umeşti s iei drept bun tot ce scrie în Biblie, nu ? Presupun cţ ă ă

crezi în poveştile alea, sau m înşel ? Cum a înf ptuit toate acele minuni,ă ă cum a mers pe ap , cum i-a redat orbului vederea, cum... a înviat din mor i.ă ţ

- Bineîn eles c da.ţ ăBuzele lui Vance se arcuir într-un zâmbet ironic.ă- Foarte bine. Atunci s te întreb altceva: Ce ştii exact despreă

provenien a acestor scrieri ? De unde vin ele ? Cine-a scris Biblia, sau, mţ ă rog, Noul Testament, pe care îl cunoaştem cu to ii ?ţ

Reilly nu era deloc sigur.-Vorbeşti despre cele patru Evanghelii, ale apostolilor Ioan, Luca, Marcu

şi Matei ?- Exact. De unde au ap rut? Sau şi mai simplu: când au fost scrise ?ăReilly sim ea c p şeşte pe teren minat.ţ ă ă- Nu ştiu exact..., bâigui el. Au fost discipolii lui Iisus, aşa c presupun că ă

nu mult dup moartea Lui, nu ?ăVance îşi întoarse privirea c re Tess şi râse zefleă mitor, dup care îl fixă ă

iar cu ochi p trunz tori.ă ă-De ce nu m mir oare ? Cu toate astea, mi se pare de necrezut c maiă ă ă

sunt miliarde ca tine, oameni care cred orbeşte în Biblie şi care accept caă un dat tot ce scrie în ea, luând fiecare cuvin el drept m rturia inconţ ă -testabil a în elepciunii lui Dumnezeu, f r s se înă ţ ă ă ă trebe nici m car oă secund de unde vin scripturile, pentru care în schimb sunt în stare s -şiă ă dea via a sau s se m cel reasc între ei...ţ ă ă ă ă462RAYMOND KHOURY

Reilly sim i c -i creşte pulsul, iar tonul superior şi atotştiutor al lui Vanceţ ă nu-1 ajuta deloc s -şi st pâă ă neasc nervii.ă

-Bine, dar e vorba de Biblie! E cea mai veche carte...Se opri îns în mijlocul frazei, c ci îl v zu pe Vanceă ă ă

uguindu-şi buzele şi cl tinând din cap.ţ ă

- Aha, şi asta îi d valoare absolut , sau ce ? Dac e veche nu înseamnă ă ă ă neap rat c e şi adev rat ..., zise el l sându-se pe spate, cu ochii pironi i înă ă ă ă ă ţ gol. Am fost şi eu ca tine odat , demult. Luam totul de-a gata, f r s -miă ă ă ă pun niciun fel de întreb ri. Era mai simplu, cred. Puneam totul pe seama...ă credin ei. Dar, ascult la mine: odat ce-ncepi s cau i r spunsuri... nu-iţ ă ă ă ţ ă deloc pl cut, mai zise el str pungându-1 cu privirea-i întunecat .ă ă ă67

- Ceea ce trebuie s în elegi, îi explic Vance, este c începuturileă ţ ă ă creştin t ii sunt înv luite în neguri înc nedesluşite, chiar şi pentruă ăţ ă ă înv a ii şi exper ii în domeăţ ţ ţ niu, mai ales când vine vorba de documentarea sau verificarea anumitor ipoteze. îns chiar dac nu putem spune cuă ă exactitate ce s-a întâmplat în ara Sfânt acum dou mii de ani, un lucru eŢ ă ă sigur: niciuna dintre cele patru Evanghelii ce alc tuiesc Noul Testament nuă a fost scris de contemporani ai lui Iisus. Fapt care, spuse el ridicând glasulă şi f când o scurt pauz observând reac ia lui Reilly, fapt care întotdeaunaă ă ă ţ îi şocheaz pe cei ca tine. Cea mai veche dintre cele patru Evanghelii,ă continu el, cea a lui Marcu - sau, m rog, cea la care ne referim subă ă aceast titulatur , având în vedere c nu se ştie precis cine a scris-o, fiindă ă ă un obicei frecvent la acea vreme ca diverse opere anonime s fie atribuiteă unor oameni de seam - se pare c a fost scris la cel pu in patruzeci de aniă ă ă ţ dup moartea lui Iisus. Asta înă seamn c timp de aproape jum tate deă ă ă secol nimeni n-a mai auzit nimic despre El sau despre via a Lui, nici la CNN,ţ nici din interviuri înregistrate, nici de pe464RAYMOND KHOURYinternet, unde ar fi putut g si m rturii elaborate ale ceă ă lor care L-au v zut cuă ochii lor sau L-au cunoscut personal. Aşa c varianta cea mai plauzibil esteă ă c avem de-a face cu simple poveşti transmise de-a lungul timă pului, de la unul la altul, f r ca nimeni s le aştearn pe hârtie. Sunt foarte curios,ă ă ă ă agent Reilly: Dac-ai conduce o investiga ie cu astfel de date, cât temei aiţ pune pe nişte dovezi adunate de-a lungul a patruzeci de ani de nişte oameni primitivi, analfabe i şi mai cu seam suţ ă persti ioşi, care spuneauţ poveşti în jurul focului ? Pân s-apuce el s r spund , Vance îşi reluă ă ă ă ă discursul: - îns cu mult mai interesant, dar şi mai nelinişă titor - după p rerea mea - este modul în care au ajuns cele patru Evanghelii s fieă ă incluse în Noul Testament. Vezi tu, în cei dou sute de ani care au trecută dup scrierea Evangheliei lui Marcu au mai fost scrise şi ală tele, destul de multe la num r şi toate povestind diverse întâmpl ri din via a lui Iisus. Peă ă ţ m sur ce mişcarea creştin a devenit din ce în ce mai popular ,ă ă ă ă r spândin- du-se în sânul mai multor comunit i, aceste poveşti despreă ăţ via a lui Iisus au început s capete culoare local , fiind influen ate de totţ ă ă ţ felul de evenimente din via a coţ munit ii respective. Aşa s-a ajuns laăţ situa ia în care mai bine de dou sprezece astfel de documente circulauţ ă concomitent pe o zon nu foarte întins , unele chiar contradictorii. E un faptă ă dovedit şi verificat, pentru c în decembrie 1945 nişte rani arabi careă ţă s pau câmpul undeva în zona mun ilor Jabal al-Tarif din nordul Egiptului,ă ţ aproape de oraşul Nag Hammadi, au descoperit un vas de lut înalt de aproximativ un metru şi jum tate, pe care la început s-au temut s -1ă ă sparg , de fric s nu cumva s elibereze djinn-ul din untru - un spirită ă ă ă ă

malefic. în cele din urm l-au spart totuşi, creă zând c vor g si aur, f r să ă ă ă ă ştie c de fapt erau primiiăULTIMUL TEMPLIER 465martori ai celei mai zguduitoare descoperiri arheologice din toate timpurile. Spre marea lor dezam gire, în loc de aur au dat de treisprezece suluri deă papirus, legate în piele t b cit de gazel , pe care îns n-au pus prea mareă ă ă ă ă pre , astfel c o parte au sfârşit în foc, iar alţ ă tele s-au pierdut pe drum în timpul transportului la Muzeul Copt din Cairo. Pân în prezent n-au mai ră ă-mas decât cincizeci şi dou de texte, care înc fac subiectul unoră ă controverse aprinse între oamenii de ştiin care se ocup cu studiul Bibliei,ţă ă pentru c fragă mentele astea - cunoscute şi sub numele de Evangheliile Gnostice - îl prezint pe Iisus într-o cu totul alt lumin , atribuindu-iă ă ă precepte şi înv turi care contrazic Noul Testament.ăţă

- Gnostice, zici ? Cum erau catarii ? întreb Reilly curios.ă- Exact, zâmbi Vance. Unul dintre texte este Evanghelia dup Toma, careă

conform con inutului se pare c e o scriere secret . Primul rând sun aşa:ţ ă ă ă „Acestea sunt adev ratele cuvinte t inuite pe care Iisus le-a rosă ă tit şi care-au fost scrise de geam nul s u, Iuda Toma." Exact aşa, geam n, accentuă ă ă ă Vance. Şi asta nu e tot. în aceeaşi leg tur mai era şi Evanghelia dup Filip,ă ă ă care vorbeşte f r ocolişuri despre rela ia lui Iisus cu Maria Magdalena, cuă ă ţ care se pare c era în rela ii foarte strânse. Maria are de altfel propriul eiă ţ text, Evanghelia M riei Magdalena, din care reiese c se num ra printreă ă ă discipolii lui Iisus şi p storea un mic grup de creştini. Mai e şi Evangheliaă dup Petru, cea a Egiptenilor, cartea secret a lui Ioan, pe urm Evangheliaă ă ă Adev ruă lui, care are trimiteri clare c tre budism... Şi lista ar putea continua.ă Adev rata amenin are pe care o repreă ţ zint toate aceste texte, continu el,ă ă în afar de faptul c îi atribuie lui Iisus fapte şi vorbe care difer radical deă ă ă466RAYMOND KHOURYcele din Evangheliile Noului Testament, este c traă teaz fundamente aleă credin ei creştine cum ar fi virgiţ nitatea Fecioarei Maria sau învierea lui Iisus drept simple închipuiri ale min ilor naive. Mai r u decât atât, toate au oţ ă v dit influen gnostic , pentru c , deşi voră ă ţă ă ă besc despre Iisus şi discipolii lui, transmit un alt mesaj: cunoaşterea de sine pân la cel mai profund nivelă înseamn de fapt cunoaşterea lui Dumnezeu. Cu alte cuă vinte, c utândă înl untrul t u sursa bucuriei sau a durerii, a iubirii sau a urii, îl vei g si peă ă ă Dumnezeu.

Vance le povesti apoi cum creştinismul începuse ca o mişcare clandestin , interzis , şi cum tocmai din aceast cauz a avut nevoie de oă ă ă ă baz teoretic destul de puteră ă nic pentru a-şi g si adep i şi a supravie ui.ă ă ţ ţ

- R spândirea periculoas a Evangheliilor contraă ă dictorii risca s -iă submineze pozi ia şi s -1 fragmenteze iremediabil, aşa c s-a impus g sireaţ ă ă ă unei doctrine comune, lucru imposibil dac fiecare comunitate s-ar fi ghiă dat dup propria-i Evanghelie sau dup anumite principii caracteristice doar ei.ă ă C tre sfârşitul secolului al II-lea, înă cepuse deja s se contureze o structură ă ierarhic . în foarte multe comunit i s-au format cercuri de influen pe treiă ăţ ţă niveluri, începând cu episcopi, c rora le urmau preo ii şi în cele din urmă ţ ă diaconii, cu to ii pretinzând c vorbesc în numele comunit ii, ale c reiţ ă ăţ ă interese şi adev rat creă ă din îşi propuneau s le apere. Acum nu vreau sţă ă ă

insinuez c oamenii ştia n-ar fi fost bine inten iona i sau c erau înseta iă ă ţ ţ ă ţ de putere. Dac st m s ne gândim, erau oaă ă ă meni cu ini iativ , foarteţ ă curajoşi în încerc rile lor l udaă ă bile de a-şi ine comunitatea unit . Poate cţ ă ă pe drept cuvânt erau îngrijora i de posibilitatea separatismului şi credeauţ cu inima curat c numai anumite reguli stricte şi acceptate de to i ar fiă ă ţ salvat mişcarea de la moartea sigur spre care p rea s se îndrepte.ă ă ăULTIMUL TEMPLIER467

îi povesti apoi lui Reilly despre riscurile la care se expuneau practican iiţ creştinismului din acea vreme, fiind persecuta i sau chiar omorâ i, şi cum,ţ ţ din acest motiv, supravie uirea Bisericii necesita constituirea unei strucţ turi ordonate. Cu timpul, aceasta a crescut şi s-a extins pân când Iranaeus,ă episcopul de Lyon, a instituit în anul 180 o dogm unic , impus tuturoră ă ă creştinilor. Drept urmare, orice p reri sau practici care o contraziă ceau au fost de atunci considerate erezii şi pedepsite în * consecin . Doctrina luiţă Iranaeus era simpl şi clar : nu exista mântuire decât dac îmbr işai caleaă ă ă ăţ Bisericii, ai c rei membri trebuia s fie ortodocşi, termen care înă ă seamnă „dreptcredincios"; Biserica urma s fie catolica, adic „universal ", ceea ceă ă ă însemna c circula ia diveră ţ selor Evanghelii trebuia oprit cu orice pre .ă ţ Iranaeus a hot rât s aleag doar patru dintre numeroasele Evană ă ă ghelii existente, care aveau s fie singurele recunoscute şi acceptate, pe simpulă considerent - destul de ciudat - c universul are patru col uri şi c există ţ ă ă patru vânturi principale, aşadar şi Evangheliile vor fi tot patru. A scris apoi cinci volume de înv turi, intitulate Distrugerea şi def imarea falseiăţă ă cunoaşteri aşa-zise drepte, în care a denun at toate celelalte scrieri ca fiindţ blasfemii, proclamând cele patru Evanghelii ce azi se reg sesc în Noulă Testament drept singurele şi adev ratele m rturii ale cuvântului Domnului -ă ă incontestabile şi f r cusur şi, oricum, mai mult decât suficiente pentruă ă nevoile adep ilor din acea vreme.ţ

E foarte interesant c niciuna dintre celelalte Evană ghelii, cele gnostice, nu face referire la patimile lui Hristos. în schimb, cele patru alese de Iranaeus vorbesc toate despre acest subiect, despre r stignirea lui Iisus peă cruce şi apoi despre învierea Sa, f când astfel trimiteri la sfânta tain aă ă euharistiei, la Cina Cea de Tain . Şiă468RAYMOND KHOURYcând te gândeşti c la origini nici m car astea nu men iă ă ţ onau aşa ceva! în versiunea lui originar , primul docuă ment ales între cele patru, Evanghelia dup Marcu, nu vorbeşte de nicio fecioar care s -i fi dat naştere lui Meă ă ă sia şi nici despre înviere. Pur şi simplu se termin cu imaginea mormântului golă al lui Iisus, unde un tân r misterios, o fiin transcendental aidoma unuiă ţă ă înger, le întâmpin pe femeile care vin la mormânt spunându-le c Iisus leă ă aşteapt în Galileea. Aceast veste le sperie cumplit, femeile fug şiă ă hot r sc s nu mai spun nimă ă ă ă ănui ce s-a-ntâmplat - ceea ce te face s te-ăntrebi de unde a aflat Marcu, sau, m rog, cum l-o fi chemat pe autorulă Evangheliei, despre acest incident. Dar aşa se încheia Evanghelia după Marcu. Astfel de referiri se regăsesc într-adev r la Matei - cincizeci de aniă mai târziu - şi-apoi în Evanghelia lui Luca, dup al i zece ani, care relatează ţ ă

despre diversele apari ii ale lui Iisus dup moartea Sa, fapt ce a determinatţ ă ca finalul Evangheliei lui Marcu s fie ulterior modificat, rescris în întregime.ă

Au mai trecut al i o sut de ani pân când, în 367, s-a ajuns în sfârşit laţ ă ă un acord final asupra documentelor oficial acceptate şi care sunt aceleaşi dou zeci şi şapte de texte ce fac parte şi ast zi din Noul Testament. Astfel,ă ă chiar înainte de sfârşitul secolului al IV-lea, creştinismul a devenit o religie recunoscut oficial, iar de inerea sau r spândirea oric ror alte texte sauă ţ ă ă înscrisuri în afar de cele autorizate de Biseric erau considerate erezii şiă ă pedepsite. A urmat apoi depistarea celorlalte Evanghelii care-au fost arse în întregime, sau cel pu in aşa s-a crezut pân la descoperirea sulurilor deţ ă papirus la Nag Hammadi, care, precum v-am mai spus, îl prezint pe Iisusă într-o ipostaz mult mai uman , nicideă ă cum supranatural. Tocmai sta a fostă şi motivul pentru care au fost interzise, c ci personajul central e un simpluăULTIMUL TEMPLIER469înv tor iluminat ce propov duieşte o via de pribeăţă ă ţă gie departe de orice posesiuni materiale, cu acceptarea necondi ionat a tuturor semenilor.ţ ă Menirea lui nu e nici s ne izb veasc de p cate, nici s ne salveze de laă ă ă ă ă osânda veşnic , ci pur şi simplu aceea de a ne ar ta caă ă lea c tre un alt felă de în elegere spiritual a lumii. Astţ ă fel, odat ce discipolul accede la stareaă de iluminare interioar - termen care trebuie s -i fi dat mult de furc luiă ă ă Iranaeus, care probabil c a pierdut destule ă 4 nop i încercând s -i descifrezeţ ă sensul ascuns - prezen a maestrului devine redundant , în sensul c învţ ă ă ă-

torul şi ucenicul s u ocup acum pozi ii de egalitate. Lucrurile nu stauţă ă ă ţ deloc la fel în cele patru Evanghelii din canonul creştin al Noului Testament, care îl prezint pe Iisus drept Mântuitorul nostru, Mesia, Fiul lui Dumnezeu.ă Creştinii ortodocşi - precum şi evreii ortodocşi, de altfel - pleac de laă premisa de necontestat a unei separ ri radicale între om şi Creatorul s u.ă ă Evangheliile g site la Nag Hammadi contrazic îns acest precept, dină ă moment ce avanseaz ideea c adev rata cunoaştere de sine duce laă ă ă cunoaşterea lui Dumnezeu, în consecin , şinele şi divinitatea se suprapun,ţă fiind unul şi acelaşi lucru. Mai r u chiar, vorbind despre Iisus ca despre ună înv tor, ca despre un în elept luăţă ţ minat, îl consider automat un simplu om,ă unul al cărui exemplu îl poate urma oricine, şi sigur c asta nu le-a convenită lui Iranaeus şi acoli ilor s i. Nu era de ajuns s fi fost doar un simplu om.ţ ă ă Aveau nevoie de ceva cu mult mai impresionant şi mai conving tor. Acelă Iisus de care aveau ei nevoie trebuia s fie însuşi Fiul lui Dumnezeu, unic şiă irepetabil, c ci astfel şi Biă serica devenea unic , adic singura cale c treă ă ă mântuirea sufletului. Prezentându-L în aceast ipostaz , întemeitoriiă ă Bisericii creştine se credeau îndrept i i săţ ţ ă470RAYMOND KHOURYpersecute pe oricine refuza s li se al ture sau s se suă ă ă pun reguliloră instituite de ei.

Vance t cu, studiindu-i fa a lui Reilly ca s vad efectul pe care spuseleă ţ ă ă sale îl produseser asupra acesă tuia, dup care se aplec spre el şi continuă ă ă cu o voce şoptit , care spintec t cerea adânc :ă ă ă ă

- Ceea ce încerc eu de fapt s - i spun este c în mare parte toateă ţ ă practicile creştine din ziua de azi, pe care mii de oameni le respect cuă

sfin enie şi le-au respectat înc din secolul al IV-lea, cum ar fi împ rt şaniaţ ă ă ă şi zilele sfinte, de s rb toare, n-au f cut niciodat parte din obiceiurileă ă ă ă apropia ilor lui Iisus. Nu sunt decât scorneli atent calculate, ce au la bazţ ă ritualuri şi credin e p gâne preluate de la alte religii, începând cu înviereaţ ă şi pân la s rb toarea Cr ciunului. îns trebuie s recunosc c p rin iiă ă ă ă ă ă ă ă ţ Bisericii au f cut o treab jos p l ria. Cel mai longeviv best-seller din istoriaă ă ă ă omenirii, dar... Cred c templierii au avut dreptate. Deja lucrurile sc paseră ă ă de sub control înc de pe vremea lor, oamenii fiind ucişi f r mil dacă ă ă ă ă îndr zneau s ias din cuvântul Bisericii. Şi uitându-m la starea în care aă ă ă ă ajuns lumea azi, încheie Vance îndreptând furios un deget spre Reilly, aş zice c a venit vremea s d m cartea asta jos din rafturi!ă ă ă68

- Şi asta crezi c era în cuf rul ascuns pe Templul Şoimului? îl întrebă ă ă Reilly neîncrez tor. Dovezi c Evangheliile din Noul Testament sunt...ă ă scorneli, aşa cum î i place ie s le numeşti ? Dovada c Iisus n-a fost deţ ţ ă ă fapt fiul lui Dumnezeu ? Presupunând c tot ce spui e adev rat - ceea ce ară ă explica de ce Biserica se temea de templieri şi de ce a vrut s -i reduc laă ă t cere - tot nu în eleg în ce m sur i-ar fi ajutat s unifice cele trei reă ţ ă ă ă ligii, dac asta urm reau de fapt.ă ă

- Au luat-o pas cu pas şi, cum e şi normal, au început cu religia care le era cel mai aproape şi pe care o cunoşteau cel mai bine, îi explic Vanceă sigur de sine, cu cea ale c rei excese le v zuser ei înşişi. Probabil c foră ă ă ă -maser deja alian e cu membri ai comunit ilor musulă ţ ăţ mane şi evreieşti, care urmau s întreprind aceleaşi demersuri în sânul propriilor cercuriă ă religioase, punând sub semnul întreb rii anumite credin e şi dogme împă ţ ă-mântenite, şi odat ce ei înşişi ar fi reuşit s ... demitizeze creştinismul şi să ă ă expun falsa ideologie a Bisericii, proă babil c ar fi mers mai departe şiă împreun ar fi încercat s pun bazele unei noi viziuni asupra lumii.ă ă ă472RAYMOND KHOURY

- Mda, o viziune construit pe seama unei omeniri în deriv , care-şi va fiă ă pierdut principiile şi credin a, reţ plic Reilly mai mult pentru sine.ă

Vance îns nu p ru câtuşi de pu in impresionat.ă ă ţ- Eu cred c , dac privim privim lucrurile în peră ă spectiv , lumea ar fi fostă

acum un loc mult mai bun. Nu eşti de aceeaşi p rere ?ă-Deloc, ripost Reilly sec. Am mari îndoieli în priă vin a asta, dar la urmaţ

urmei nici nu m mir , venind de la cineva ca tine. Ştim amândoi câtă ă înseamn pentru tine via a unui om.ă ţ

- O, scuteşte-m de indignarea asta virtuoas şi desă ă chide ochii odat ! Tuă chiar nu vezi cât de ridicoli suntem ? Am ajuns în secolul XXI şi cu toate astea tr im tot pe t râmul fanteziei. De fapt, nu suntem cu mult maiă ă avansa i decât am râ ii ia de troieni! Toat planeta sufer de am gireţ ă ţ ă ă ă ă cronic în mas . Unii url pentru creştinism, al ii pentru iudaism, al ii pentruă ă ă ţ ţ islamism. Cu to ii sunt gata s moar ap rând pân -n pânzele albe fieceţ ă ă ă ă cuvin el din c r ile lor sfinte, despre originile c rora de fapt nu ştiu maiţ ă ţ ă nimic. Pe ce se bazeaz ele ? Pe legende sau mituri de acum nu ştiu câteă mii de ani ? Tu chiar crezi povestea asta a lui Avraam, care - dac e s te ieiă ă dup ce scrie în Vechiul Testament - a deveă nit tat la frageda vârst de oă ă sut de ani şi care a mai tr it pe urm al i şaptezeci şi cinci ? i se pareă ă ă ţ Ţ

firesc c oamenii înc îşi ghideaz via a dup o gr mad de aiuă ă ă ţ ă ă ă reli care mai de care mai amuzante ?

Studiile au ar tat în repetate rânduri c majoritatea creştinilor, a evreiloră ă şi a musulmanilor nu ştiu nimic despre originea comun a religiilor lor şi niciă despre Avraam, patriarhul celor trei religii şi fondatorul monoteismului, continu Vance cu explica iile. Paradoxal, conform Genezei, Dumnezeu 1-aă ţ trimis pe Avraam peULTIMUL TEMPLIER473p mânt cu misiunea de a aplana disensiunile dintre oaă meni şi de a-i împ ca. Mesajul pe care trebuia s -1 transă ă mit el era c , indiferent deă ă limba sau cultura fiec ruia, cu to ii facem parte dintr-o mare familie, dină ţ familia unei omeniri unite în fa a unui Dumnezeu unic, care e ap r torulţ ă ă Crea iei în esen a sa. Din p cate îns , acest minunat şi generos mesaj s-aţ ţ ă ă cam pierdut pe drum, fiind pervertit dup bunul plac al unuia sau al altuia,ă ca un episod prost din Dallas. Sara, so ia lui Avraam, era ' stearp aşa cţ ă ă omul şi-a g sit o a doua consoart , pe Agar, una dintre servitoarele saleă ă arabe, care i-a d ruit un fiu numit Ismael. Dup treisprezece ani, Sara reuă ă -şeşte totuşi s -i dea şi ea un fiu, pe Isaac. Dup moartea lui Avraam, Sara oă ă izgoneşte pe Agar cu tot cu fiul ei, şi astfel rasa semitic se împarte întreă arabi şi iudei.

Vance se opri pentru câteva momente, cl tinând din cap şi râzând caă pentru sine.

- îns ştii care-i partea cea mai amuzant din toat povestea asta ?ă ă ă Toate trei religiile pretind a crede în acelaşi Dumnezeu, în Dumnezeul lui Avraam. Lucrurile s-au z p cit doar atunci când oamenii au început s seă ă ă certe care dintre diversele reprezent ri ale lui Dumneă zeu e cea adev rat .ă ă R d cinile iudaismului se afl în înv turile lui Moise, cel mai importantă ă ă ăţă profet al lor, care e descendentul lui Isaac şi al tat lui acestuia, Avraam,ă fapt dovedit şi documentat de evrei. Câteva sute de ani mai târziu apare un alt profet, Iisus, cu un alt set de reguli şi credin e, deci propria sa viziuneţ asupra religiei lui Avraam. Dup alte câteva secole îşi face apari ia şiă ţ Mahomed, un om ce pretinde c el ar fi de fapt adev ratul mesager luiă ă Dumnezeu, denun ându-i pe ceilal i doi drept şarlatani şi mincinoşi şiţ ţ promi ând o reîntoarcere la credin a şi dogmele de început ale proţ ţ fetului Avraam, de data asta - aten ie! - prin prismaţ474RAYMOND KHOURYceluilalt fiu al acestuia, Ismael, şi uite aşa se naşte islamul. Nici nu-i de mirare c liderii creştini ai vremii considerau islamismul mai degrab oă ă erezie decât o nou religie care pur şi simplu nu coincidea cu proă priile lor concep ii şi ideologii. Oricum, imediat dup moartea lui Mahomed, islamulţ ă s-a scindat şi el în dou mari secte - şii ii şi sunni ii - în urma unui conflictă ţ ţ de succesiune. Şi aşa mai departe. Nebunie în cel mai înalt grad.

îi avem aşadar pe creştini, care-i dispre uiesc pe de o parte pe evrei dinţ cauz c se c l uzesc dup o versiă ă ă ă ă une mai veche şi implicit incomplet aă cuvântului divin şi pe de alta pe musulmani, care fac acelaşi lucru la adresa creştinilor, deşi nu-1 reneag pe Iisus, ci pur şi simplu îl privesc ca pe ună mesager dep şit al lui Dumă nezeu, şi în niciun caz ca pe fiul Lui. Nu i seţ

pare de-a dreptul patetic ? Ştiai c musulmanii practican i îl prosă ţ l vesc peă Avraam de şaptesprezece ori pe zi ? Iar vestitul Hajf - pelerinajul la Mecca, datoria sfânt a oric rui musulman, în cursul c ruia milioane de oameni înă ă ă -frunt c lduri infernale şi chiar riscul de a fi c lca i în picioare - ştii ceă ă ă ţ urm reşte de fapt ? Bat atâta drum prin nisipuri şi arşi nimicitoare ca să ţă ă comemoreze m riniă mia lui Dumnezeu fa de Ismael, fiul lui ,Avraam! Treţă -buie s te duci la Hebron ca s vezi cu ochii t i la ce absurdit i s-a ajuns!ă ă ă ăţ Arabi şi evrei deopotriv luptân- du-se şi-mbrâncindu-se care s-ajungă ă primii la cel mai contestat loc de pelerinaj de pe glob, adic la mormână tul lui Avraam, o mic peşter cu spa ii de vizitare sepaă ă ţ rate pentru fiecare grup în parte. S rmanul Avraam - dac chiar o fi existat - probabil c seă ă ă r suceşte în moră mânt când îşi vede urmaşii nes bui i pizmuindu-se unii peă ţ al ii. Asta da familie disfunc ional ! zise el oftând. E foarte uşor s dai vinaţ ţ ă ă pe politic şi pe l comie cândă ăULTIMUL TEMPLIER475vine vorba de marile conflicte ale lumii, continu Vance cu aceeaşi verv , şiă ă sigur c îşi au şi ele rolul lor... îns adev ratul catalizator a fost de faptă ă ă religia. Ea a fost tăciunele care a inut mocnite atâtea secole la rând ura şiţ intoleran a. Mai mult, tot religia e cea care ne îngr deşte şi ne limiteaz ,ţ ă ă refuzându-ne anumite adev ruri fundaă mentale, atât despre noi înşine şi despre cum am ajuns s fim ceea ce suntem azi, cât şi despre numeroaseleă descoperiri f cute de ştiin , a c ror semnifica ie continu *s-o camuflezeă ţă ă ţ ă sau s-o nege de-a dreptul, interzicându-i astfel omului libertatea de a fi propriul s u st pân, sină ă gurul responsabil pentru ac iunile şi pentru via a sa.ţ ţ Nu mai suntem ca triburile primitive de acum câteva mii de ani care, speriate de tot ce se-ntâmpla în jur, aveau nevoie de o explica ie mistic aţ ă lucrurilor. S zicem c pentru ei religia a fost mijlocul prin care în elegeauă ă ţ sau îşi explicau anumite fenomene cum ar fi misterul vie ii şi al mor ii,ţ ţ capriciile bolilor, ale vremii, ale culturilor neroditoare sau dezastrele naturale. Noi îns ştim prea bine de ce se-ntâmpl toate astea. Ba maiă ă mult, putem comunica prin intermediul telefonului mobil cu cineva care se afl la cel lalt cap t al lumii. O simpl ap sare şi gata, îi auzim vocea sau îlă ă ă ă ă şi vedem! Putem chiar trimite sonde spa iale pe Marte şi putem crea viaţ ţă în eprubet . Şi am fi în stare de mult mai multe, crede-m . De asta zic c aă ă ă sosit timpul s ne eliber m de supersti iile astea vechi de când lumea şi să ă ţ ă privim obiectiv ceea ce suntem cu adev rat, s accept m c după ă ă ă ă considerentele unuia care a tr it acum o sut de ani am devenit deja nişteă ă zei. Trebuie s în elegem foarte clar de ce suntem într-adeă ţ v r în stare, f ră ă ă s ne aştept m ca la fiece mic obstacol o for divin s se pogoare din ceră ă ţă ă ă s ne ajute.ă

- Mie unuia mi se pare c nu priveşti lucrurile în ansamblu, ripost Reillyă ă iritat. Te înc p ânezi s veziă ăţ ă476RAYMOND KHOURYdoar o latur a lor. Cum r mâne îns cu tot binele pe care religia îl aduce înă ă ă lume ? Nu po i t g dui c proţ ă ă ă pune totuşi un anume cod etic şi moral care nu este deloc neînsemnat. Alinarea pe care o aduce celor în suferin , ca sţă ă nu mai zic de actele de binefacere care le asigur hran şi ad post celoră ă ă

s raci şi nevoiaşi. Unii dintre noi chiar nu au altceva - sau nu le-a mai r masă ă altceva - decât credin a în Iisus şi milioane de oameni îşi întorc fa a c treţ ţ ă Biseric şi c tre religie ca s g seasc puterea sau voin a s -şi duc via aă ă ă ă ă ţ ă ă ţ mai departe. îns tu eşti orb la astfel de lucruri, dup câte v d. Pe tine nuă ă ă te obsedeaz decât evenimentul tragic prin care ai trecut împreun cuă ă familia şi care i-a distrus via a, pervertin- du- i viziunea asupra lumii, înţ ţ ţ care se pare c refuzi s mai vezi şi altceva decât r u şi pref c torie la totă ă ă ă ă pasul.

Fa a lui Vance c p t o expresie distant şi preocuţ ă ă ă ă pat , ca şi cumă gândurile l-ar fi purtat într-un alt timp, într-o alt via .ă ţă

- Nu-i adev rat. Tot ce v d e durerea şi suferin a f r rost pe care religiaă ă ţ ă ă le-a cauzat şi continu înc s-o fac nu numai mie, ci milioanelor de oameniă ă ă din lumea asta şi din cele care au trecut. F cu o pauz prelung , uitându-seă ă ă în jos, dup care îşi ridic privirea şi o fix iar asupra lui Reilly, continuândă ă ă pe un ton ceva mai grav: La începuturile creştinismului, aceast nou docă ă -trin a servit un scop într-adev r nobil. Le-a dat oameă ă nilor speran , aţă ajutat la abolirea tiraniei, a servit nevoilor comunit ii de atunci, oferindu-iăţ un fel de ajutor social, dac vrei. îns în lumea de azi ce nevoi mai serveşte,ă ă te întreb ? în afara încerc rilor de a pune pieă dici în cercetarea medical şiă de a justifica r zboaiele şi crima ? Râdem când auzim de zeii ridicoli pe careă incaşii sau vechii egipteni îi venerau, dar cu ce suntem noi mai presus ? Ce vor crede urmaşii noştri peste o mie deULTIMUL TEMPLIER477ani, când vor afla despre propriile noastre credin e şi supersti ii ? Oare or sţ ţ ă râd şi ei la fel de tare ? înc dană ă s m dup cum au cântat al ii cu multă ă ţ înaintea noastr , al ii care erau convinşi c furtuna e semnul mâniei luiă ţ ă Dumnezeu. Iar asta, agent Reilly, asta trebuie neap rat s înceteze, odată ă ă pentru totdeauna.

Profitând de faptul c Vance îşi întrerupsese discură sul, Reilly se întoarse c tre Tess, care nu scosese un cu- <vânt în tot acest timp.ă

- Tu ce zici, Tess ? Care-i p rerea ta despre toate asă tea ? Eşti de acord cu el ?

Tess se întunec la fa , evitându-i privirea. încerca s -şi aleagă ţă ă ă cuvintele.

- Sean, e vorba de fapte istorice care au fost documentate pe larg, acceptate drept juste şi valide. Avu o ezitare înainte de a continua. Cred că Evangheliile au fost scrise cu scopul ini ial de a transmite un mesaj spiţ -ritual, îns mai cred şi c între timp s-au transformat în altceva. Au c p tată ă ă ă o mai mare semnifica ie, în scopuri politice. S nu uit m c Iisus s-a n scutţ ă ă ă ă şi a tr it într-o ar ocupat de romani, şi deci într-o perioad primejă ţ ă ă ă dioas .ă Imperiul Roman din acea perioad era caracteriă zat de inegalit i flagranteăţ între masele s race şi bog ia opulent a clasei superioare, destul de pu ină ăţ ă ţ numeroas de altfel. Au fost timpuri grele, încercate de foamete, boli şiă s r cie, şi nu trebuie s fii geniu ca s - i dai seama cât de repede a prins înă ă ă ă ţ astfel de vremuri violente şi vr jmaşe mesajul de pace şi izb vire ală ă creştinismului, îns şi premisa de la care pleca - aceea a unui Dumneă zeu milostiv care le cere şi oamenilor s dea dovad de aceeaşi milostenie uniiă ă

fa de al ii, dincolo de grani ele familiei sau chiar ale comunit ii c reia îiţă ţ ţ ăţ ă apar in - era revolu ionar şi poate chiar vizionar , c ci le ofereaţ ţ ă ă ă478RAYMOND KHOURYtuturor celor care se converteau, indiferent de unde veneau, o cultură închegat şi coerent , sentimentul c sunt cu to ii egali şi c apar in şi seă ă ă ţ ă ţ supun aceleiaşi ideologii f r s li se cear în schimb abandonarea etniei înă ă ă ă care se n scuser . Creştinismul le d dea alternativa unei vie i demne, înă ă ă ţ care cu to ii erau egali. Fl mânzii aveau s fie hr ni i, iar bolnavii şi b trâniiţ ă ă ă ţ ă aveau s fie obloji i şi ocroti i. Mai mult decât atât, aveau s se buă ţ ţ ă cure cu to ii de nemurirea sufletului, de o via de apoi f r sfârşit, în îndestulare şiţ ţă ă ă al turi unii de al ii, departe de suferin şi nevoi. Era o concep ie cu totulă ţ ţă ţ nou asuă pra umanit ii, un mesaj plin de dragoste şi de compaăţ siune fa deţă semeni, propov duit într-o lume m cinat de lupte acerbe pentru putere şiă ă ă prins într-o cultur ce nu punea prea mare pre pe via .ă ă ţ ţă

N-aş putea spune c sunt o cunosc toare în domeă ă niu, în niciun caz la nivelul lui, zise ea mai departe ar tând c tre Vance, îns are dreptate.ă ă ă Niciodat nu m-am dat în vânt dup toate credin ele astea suă ă ţ pranaturale. M îndoiesc c în adâncul sufletului am crezut vreodat cu adev rat înă ă ă ă divinitatea lui Iisus, în faptul c ar fi unicul fiu al lui Dumnezeu şi al Fecioaă -rei Maria. Adev rul nepl cut este c nu s-a vorbit despre toate astea decâtă ă ă mult mai târziu, la zeci sau poate sute de ani dup R stignire şi abia laă ă Conciliul din Niceea, în anul 325, au fost incluse în documentele acceptate oficial de Biseric . E ca şi cum... ca şi cum ar fi c utat cu disperare cevaă ă special, un detaliu extraordinar care s prind la mase. Şi ce putea fi maiă ă potrivit într-o lume care accepta supranaturalul ca pe un dat de netăg duită decât s schimbe povestea simplului dulgher în elept din Nazareth,ă ţ transformându-1 într-o fiin supraomeneasc cu promisiunea unei vie iţă ă ţ veşnice dup moarte ?ăULTIMUL TEMPLIER479

- Z u aşa, Tess, dup cum pui tu problema, totul pare o campanie cinică ă ă de propagand în mas ... Chiar crezi c ar mai fi avut aşa o r spândire şiă ă ă ă influen sau c-ar mai fi d inuit dou mii de ani dac nu erau decât minciuniţă ă ă ă sfruntate ? Dintre to i predicatorii şi înv a ii ce cutreierau p mântul în lungţ ăţ ţ ă şi-n lat pe vremea aia, doar El a avut puterea s -i conving pe oameni s -şiă ă ă rişte via a ca s -i urmeze înv turile. El i-a inspirat pe cei din jurul Lui şi le-ţ ă ăţăa afectat vie ile aşa cum nimeni altcineva nu mai reuşise s-o fac şi aceştiţ ă oameni au sim it nevoia s scrie ce au v zut şi ce au înv at de la el.ţ ă ă ăţ

- Dar tocmai aici e problema, interveni Vance. De ce nu vrei s în elegiă ţ c nu exist niciun fel de scriere a vreunui martor direct la acesteă ă evenimente ? Nu exist niciun document care s ateste poveştile astea.ă ă

- Deci nici care s le conteste, contraatac Reilly înă ă c p ânat. La asta te-ă ăţai gândit vreodat ? Nu, aşa-i ?ă

- Tot ce pot s spun e c , dac Vaticanul s-a temut într-atât de templieriă ă ă şi de faptul c ei ar fi putut da în vileag secretul, cred c e clar în care parteă ă se înclin baă lan a. Iar dac reuşim s termin m ce au început ei acumţ ă ă ă şapte sute de ani, zise el întorcându-se brusc către Tess, pe care o privi cu o fervoare alarmant în ochii-i obosi i, am încheia în sfârşit un capitolă ţ

esen ial al istoriei, care îşi aşteapt deznod mântul înc de pe vremeaţ ă ă ă Iluminismului. N-a trecut chiar aşa de mult de când oamenii înc maiă credeau c P mântul e centrul universului şi c soarele se roteşte în jurulă ă ă lui. A venit apoi Galilei şi ne-a demonstrat c de fapt lucrurile stau exactă invers, şi nu mult a lipsit ca Biserica s -1 ard pe rug pentru blasfemie.ă ă Exact acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Darwin ceva mai târziu. Şi atunci mă întorc iar la Evanghelii şi te întreb: care e adev rul despre care ne vorbescă ele ?480RAYMOND KHOURY

Reiily nu r spunse nimic, p rând c mediteaz asuă ă ă ă pra celor auzite. îl deranja c tot ce auzise în decursul ultimelor ore p rea nu numai posibil, ciă ă chiar foarte probabil. La urma urmei, Vance avea dreptate cel pu in într-oţ privin : lumea era divizat în mai multe zone de influen religioas , toateţă ă ţă ă încercând s câştige câ i mai mul i adep i şi pretinzând c de ine adev rulă ţ ţ ţ ă ţ ă absolut. Totuşi, era imposibil ca dreptatea s fie de partea tutuă ror. Cu un sentiment de vinov ie recunoscu în sinea lui c , dispus fiind s considereăţ ă ă celelalte religii drept iluzii în mas , nu putea s nu s întrebe de ce aceea înă ă ă care credea el ar fi mai bun decât ele.ă

- Pân la urm , zise Vance sp rgând t cerea şi fixându-şi ochii iar peă ă ă ă fa a lui Tess, toate aceste neadeţ v ruri şi inven ii sus inute şi alimentate deă ţ ţ fondatorii Bisericii creştine încep s se n ruiasc una câte una. Iar aceastaă ă ă ar fi doar ultima dintre ele, nimic mai mult.69

Reilly st tea coco at pe un dâmb stâncos ceva mai departe deă ţ camionet , adâncit în gânduri, cu fa a spre luminişul în care era parcată ţ ă maşina. Privise în t cere cum se întunec treptat peticul de cer deă ă deasupra, pe care r s riser acum mii de stele lucitoare eclipsate îns deă ă ă ă luna mare şi sclipitoare cum de mult nu mai v zuse. Era o privelişteă minunat , ce ar fi înduioşat pân şi cea mai împietrit inim , îns Reilly nuă ă ă ă ă era deloc într-o dispozi ie meditativ , cel pu in nu într-una care s -i inţ ă ţ ă spire gânduri poetice.

Cuvintele lui Vance îi r sunau înc în urechi, ap sându-i greu pe inim .ă ă ă ă Elementele supranaturale ale religiei în care credea constituiseră întotdeauna o provocare nepl cut pentru mintea lui ra ional şi analitic ,ă ă ţ ă ă dar niciodat nu sim ise nevoia s le cerceteze îndeaproape. Argumenteleă ţ ă mai mult decât convingătoare pe care Vance i le aruncase în faţă eliberaser demonii îndoielii pe care acum îi va fi greu s -i mai potoleasc .ă ă ă

Profilul camionetei se pierdea pe fundalul din ce în ce mai întunecos, ca şi silueta lui Vance de lâng roat .ă ă482RAYMOND KHOURYOricât ar fi încercat, Reilly nu-şi putea scoate din minte vorbele lui, c utândă febril şi aproape f r s -şi dea seama acea sp rtur în fundamentulă ă ă ă ă expunerii lui, acea sc pare trecut poate cu vederea de care s se poată ă ă ă lega ca s -i n ruie teoria din temelii. Nu g si îns nimic reă ă ă ă levant, nimic destul de însemnat pe care s -şi bazeze contraofensiva. Ba dimpotrivă ă chiar, rememorând discursul, nu reuşi decât s se conving şi mai tare deă ă îndrept irea argumentelor lui Vance.ăţ

Ieşi iute din reveria în care c zuse în momentul când auzi un zgomotă difuz undeva în spate. întorcân- du-se, o z ri pe Tess care încerca s seă ă ca ere lâng el pe bucata de stânc .ţ ă ă

-Bun , îi zise ea.ăExpresia surâz toare cu care îl fermeca disp ruse acum, l sând în loc oă ă ă

min preocupat .ă ă- Bun , îi r spunse el.ă ăTess se opri pe marginea dâmbului, tr gând în piept aerul rece al nop iiă ţ

ce se l sa, apoi se aşez lâng el.ă ă ă-Uite ce e, Sean... îmi pare r u. Ştiu c discu iile asă ă ţ tea nu sunt tocmai...

pl cute pentru tine.ăReilly ridic din umeri.ă-Nu-i vorba de asta, doar c sunt dezam git, îi exă ă plic el, în timp ce ea îlă

privea confuz . Tu nu- i dai seama ce faci. Iei ceva unic, ceva special, şi-1ă ţ reduci la forma lui cea mai meschin , la esen a lui brut .ă ţ ă

- Şi ai vrea s ignor dovezile, faptele concrete ?ă-Nu, îns dac alegi calea asta, dac alegi s despici firul în patru şi să ă ă ă ă

analizezi fiecare detaliu în parte, nu faci decât s pierzi adev ratul sens,ă ă întreaga semnifica ie a tuturor acestor evenimente luate laolalt . Ceea ceţ ă nu în elegi tu este c dovezile ştiin ifice n-au ce c uta aici. Problema astaţ ă ţ ă trebuie abordat dintr-o cu totul alt perspectiv decât cea a fapteloră ă ă documentate sau aULTIMUL TEMPLIER 483analizei ra ionale. Aici e vorba mai degrab de simţ ă ţăminte. Mie mi se pare c trebuie s privim totul ca pe o surs de inspira ie, ca pe un mod de viaă ă ă ţ ţă sau ca o legătur cu... şi aici Reilly se opri şi-şi deschise bra ele largă ţ dinainte... cu toate astea, cu tot ce vezi în jur. O privi apoi intens câteva clipe, dup care o întreb grav: Tu n-ai nimic în care s crezi ?ă ă ă

- N-are importan în ce cred eu.ţă- Ba pentru mine are, insist el. Serios, chiar aş vrea si aflu. Chiar nuă

crezi deloc, nimic?Tess îşi feri privirea, uitându-se c tre Vance, care chiar şi în întunecimeaă

dens p rea c-o fixeaz cu ochi iscoditori.ă ă ă- R spunsul cel mai la îndemân ar fi c sunt de partea lui Jefferson, ziseă ă ă

ea încet.- Care Jefferson ? Despre ce vorbeşti ?- Thomas Jefferson, fostul preşedinte. Se pare c şi el avea îndoielile luiă

legate de Biblie. Deşi era de p rere c sistemul etic impus de Iisus era celă ă mai cuprinz tor şi mai eficient dintre câte existau pe lume, era convins că ă atât povestea vie ii Lui, cât şi cuvintele Sale suferiţ ser anumite manipul riă ă calculate şi transform ri nedorite în încerc rile unora de a-i converti peă ă necredincioşi. Aşa c s-a hot rât s studieze Biblia cu aten ie, eliminând totă ă ă ţ ce considera el neadev rat, înă cercând astfel s scoat la lumină ă ă adev ratele cuvinte ale lui Iisus din „p l vr geala f r rost în care au fostă ă ă ă ă ă îngropate", cum spunea el. Cercet rile lui s-au conă cretizat într-o carte intitulat Via a şi morala lui Iisus din Nazareth, care nu seam n nici peă ţ ă ă departe cu relat rile din Noul Testament. în Biblia lui Jefferson nu exista niciă mama virgin ce-i d naştere lui Mesia, nici miracolele înf ptuite de acestaă ă ă şi nici învierea, iar Iisus nu e decât un simplu om.

484RAYMOND KHOURY

îl privi fix în ochi, încercând s g seasc un semn de aprobare.ă ă ă- S nu m în elegi greşit, Sean. Cred c Iisus a fost un mare om ală ă ţ ă

timpului S u, una dintre cele mai importante figuri ale istoriei, un vizionară de excep ie care i-a inspirat şi i-a influen at pe mul i dintre semeţ ţ ţ nii S i.ă Cred c ideologia Lui e mai mult decât minuă nat . Cum ar putea fi altfel,ă când ne îndeamn s ne iubim aproapele f r nicio urm de invidie şi s neă ă ă ă ă ă în- credem şi s ne ajut m unii pe al ii ? O astfel de viziă ă ţ une nu poate aduce decât lucruri bune, cum de altfel a şi f cut-o deja. Chiar şi Gandhi, care nuă era creştin, a declarat la un moment dat c ac ioneaz în spiritul doctrineiă ţ ă lui Iisus Hristos. F r îndoial c a fost un om ieşit din comun, îns ... acelaşiă ă ă ă ă lucru se poate spune şi despre Socrate sau Confucius. Sunt întru totul de acord cu tine c la baza rela iilor interumane ar trebui s stea pove ele Luiă ţ ă ţ despre dragoste şi înfr iăţ rea dintre oameni. Dar s fi fost un supraom, oă fiin divin ? Viziunea lui a fost într-adev r un dar divin, o iluminareţă ă ă profetic f r precedent, îns partea cu miă ă ă ă racolele nu pot s-o cred, cum nu-i cred pe înseta ii de putere care se consider unicii reprezentan i ai luiţ ă ţ Dumnezeu pe P mânt. M îndoiesc c Iisus ar fi vrut ca revolu ia Sa s iaă ă ă ţ ă formele la care suntem martori ast zi, sau ca înv turile Sale s seă ăţă ă transforme în credin a dogmatic şi opresiv promovat de Biseric . Dinţ ă ă ă ă câte ştiu eu, El era de partea libert ii şi a bunei în elegeri, dispre uindăţ ţ ţ orice form de autoritate sau constrângere. Nu i se pare atunci paradoxală ţ ce s-a ales de toat ideologia lui ?ă

- Lumea asta e mare, zise Reilly împ ciuitor, iar Biserica din ziua de aziă nu este altceva decât rezultatul ac iunilor omului asupra ei de-a lungulţ secolelor.ULTIMUL TEMPLIER485E o organiza ie pentru c aşa şi trebuie s fie, altfel nu ar fi func ional . Iarţ ă ă ţ ă o astfel de organiza ie are impliţ cit nevoie de o anumit structur a puterii,ă ă f r de care nu şi-ar putea transmite şi r spândi mesajul printre oameni.ă ă ă

- De acord, dar uit -te cât de ridicol a devenit toă tul, ripost ea. Nu te-aiă uitat niciodat la evangheliştii ia de la televizor? Dumnezeule, parc-am fiă ă la un bâlci ieftin de propagand religioas în care predicaă ă torii au impresia c ne pot sp la creierii. Pentru cecul cu suma potrivit î i garanteaz chiară ă ă ţ ă şi un locşor c lă du în Rai, dac po i s crezi aşa ceva. Ideea e c oaţ ă ţ ă ă menii nu prea se mai duc la biseric , apelând în schimb la tot felul de metodeă alternative de în l are spiritual , de la yoga la Cabala şi la tot felul de publiă ţ ă -ca ii şi întruniri New Age, din simplul motiv c Biseţ ă rica a pierdut orice contact cu lumea contemporan şi nu le mai ofer credincioşilor acel cevaă ă de care au nevoie în tumultul vie ii de zi cu zi.ţ

- Şi normal c nu mai ine pasul, o întrerupse Reilly, fiindc noi neă ţ ă mişc m mult prea repede. Ne-a fost de ajuns în ultimii aproape dou mii deă ă ani, nu ? Doar c de câteva decenii încoace omenirea a suferit schimb riă ă radicale într-un ritm extrem de rapid, ceea ce a f cut ca şi viziunea asupraă Bisericii s se schimbe. Aici e de fapt adev rata problem , îns asta nuă ă ă ă înseamn c trebuie s ne lep d m de ea întru totul şi s ne orient mă ă ă ă ă ă ă c tre... c tre ce, mai exact?ă ă

- Nici eu nu ştiu..., zise Tess am rât . Dar îmi place s cred c ne putemă ă ă ă purta decent şi omeneşte şi f r amenin area damn rii eterne sauă ă ţ ă promisiunea unei vie i dincolo de moarte. Cine ştie, poate c-ar fi spre bineleţ lor dac oamenii ar începe s cread în ei înşişi.ă ă ă

- Chiar crezi asta ?486RAYMOND KHOURY

Se întoarse c tre el şi-1 privi direct în ochii-i calmi şi sinceri, apoi ridică ă din umeri.

- Nici nu mai conteaz . Cel pu in pân nu g sim epava, ca s vedem ce-iă ţ ă ă ă în caset .ă

- Da, dar asta nu depinde de noi, nu ?- Ce vrei s spui? îl întreb ea încurcat dup un scurt moment deă ă ă ă

t cere.ă- Eu am venit aici ca s -1 g sesc pe Vance şi s -1 aduc înapoi înă ă ă

America. Cât despre epava templierilor... asta deja nu mai e treaba mea.Nici nu apuc s termine de vorbit şi deja îşi d du seama c nu spuneă ă ă ă

adev rul pe de-a-ntregul.ă- Şi atunci ai de gând s pleci pur şi simplu? se enerv ea, ridicându-seă ă

dintr-o dat în picioare.ă- Ce-ai vrea s fac, Tess ? S -i las pe cei din New York s aştepte în timpă ă ă

ce mergem împreun la scuă fund ri ?ăOchii ei verzi îl sfredeleau indigna i.ţ- Nu-mi vine s cred ce aud! Ce naiba, Sean! Ştii foarte bine ce-or s facă ă ă

odat ce vor afla unde e!ă- Cine?-Vaticanul, cine altcineva! exclam ea exasperat . Dac pun mâna peă ă ă

astrolab şi g sesc epava, s-a zis cu ea, cu tot cu caset . N-o s mai afleă ă ă nimeni niciodat ce-i în ea. Or s aib grij s o fac iar s dispar , şi deă ă ă ă ă ă ă ă data asta nu pentru şapte sute de ani, ci pentru totdeauna.

-E treaba lor ce fac cu ea, zise Reilly pe un ton distant. Uneori e mai bine s laşi lucrurile în voia sor ii.ă ţ

- Nu po i s faci una ca asta!ţ ă- Spune-mi tu atunci ce-ar trebui s fac! se enerv el. S te ajut s sco iă ă ă ă ţ

din n molul de pe fundul m rii ceva ce n-a mai v zut nimeni niciodat , caă ă ă ă s rupi tu gura târgului ? El a fost foarte clar în privin a planuriloră ţULTIMUL TEMPLIER487pe care le are, zise Reilly ar tând cu capul în direc ia lui Vance. Vrea să ţ ă distrug Biserica. Tu chiar te aştep i s te ajut într-o astfel de încercare ?ă ţ ă

- Nu, sigur c nu. Gândeşte-te la faptul c miliarde de oameni dină ă întreaga lume s-ar putea s tr iasc într-o mare minciun . i se pare drept?ă ă ă ă Ţ Nu crezi c merit s ştie adev rul ?ă ă ă ă

- Poate c mai întâi ar trebui s -i întreb m dac vor s -1 aud , zise elă ă ă ă ă ă calm.

Se aştepta ca Tess s mai insiste, aşa încât fu surprins s constate c eaă ă ă se mul umi doar s dea din cap dezarţ ă mat , cu o expresie dezam gita peă ă fa .ţă

- Nu eşti curios chiar deloc ? îl întreb ea într-un sfârşit.ă

Reilly o fix cu privirea câteva clipe, dup care îşi întoarse capul f r s -iă ă ă ă ă dea niciun r spuns. Avea neă voie de un r gaz de gândire. Tess cl tin iar dină ă ă cap, dup care privi înspre luminişul unde-1 l saser pe Vance. Dup alteă ă ă ă câteva momente de t cere ap să ă ătoare, spuse:

- Trebuie... m duc s beau pu in ap , bâigui ea cu o voce pierit şi oă ă ţ ă ă ă apuc pe c rare c tre pârâu.ă ă ă

Reilly o privi în t cere cum dispare în noapte.ăîndreptându-se c tre camionet , o n p dir gânduri care mai de careă ă ă ă ă

mai confuze, într-o spiral ame itoare, îngenunche lâng pârâu, sorbind apaă ţ ă rece din mâinile f cute c uş care, când le duse la gur , observ c -i treă ă ă ă ă -murau necontrolat. închise ochii câteva secunde, trăgând în piept aerul proasp t şi r coros al nop ii, încercând cu disperare s -şi mai potolească ă ţ ă ă b t ile iniă ă mii şi s se linişteasc . în zadar îns .ă ă ă

Asta nu depinde neap rat de noi, nu ?ă488RAYMOND KHOURY

Cuvintele astea o urm riser tot drumul c tre pârâu şi n-aveau de gândă ă ă s -i dea pace prea curând.ă

Privi iar c tre povârnişul stâncos pe care şedea Reilly, şi i se p ru c -iă ă ă distinge silueta în întuneric. în mintea ei, discu ia lor de adineauri se derulaţ la nesfârşit, iar şi iar, încercând s -i în eleag pozi ia indiferent înă ţ ă ţ ă momentul de r scruce în care se aflau. Cu toate asă tea, gândindu-se la evenimentele sângeroase şi la toate întreb rile r mase înc f r r spuns,ă ă ă ă ă ă nu putea s nu reă cunoasc în sinea ei c decizia de a-1 duce pe Vance înaă ă -poi în New York era probabil cea mai bun .ă

Nu era sigur îns c-o va putea accepta pân la caă ă ă p t. Miza era multă prea mare ca s renun e atât de uşor.ă ţ

Arunc o privire c tre Vance, care st tea exact în aceeaşi pozi ie în care-ă ă ă ţ1 l saser , cu spatele lipit de reă ă morc şi cu mâinile legate la spate. înă lumina lunii, îşi d du seama c ochii lui o privesc.ă ă

Şi exact în acel moment o lovi. Str fulgerarea unei idei tulbur toare ceă ă reuşi s str bat haosul din mintea ei şi pe care, oricât ar fi încercat, n-oă ă ă mai putea izgoni.

în sinea lui, ştia c Tess are dreptate. Ştiuse foarte bine mai devremeă cum s pun punctul pe „i", cum s -i readuc în minte toate îndoielileă ă ă ă resim ite ascultându-1 pe Vance. Sigur c vroia s ştie. Sigur c şi elţ ă ă ă aştepta nişte r spunsuri. De fapt nu le aştepta, avea nevoie s le afle. însă ă ă indiferent de sentimentele contradictorii ce nu-i d deau pace, trebuia s -şiă ă fac datoria. întotdeauna fusese un om de cuvânt, iar acum nici nu preaă avea de ales, de altfel. Nu glumise când îi zisese lui Tess c nu se pot duceă ei înşişi în căutarea epavei. Cum s se duc de capul lor? El era agent FBI,ă ă nu scafandru, şi treaba lui era în primulULTIMUL TEMPLIER489şi-n primul rând s -1 duc pe Vance - şi astrolabul g sit - înapoi în Newă ă ă York.

Dar ştia cum se va termina pân la urm toat povestea.ă ă ăStr punse întunericul cu privirea c utând-o din ochi pe Tess şi-şi aduseă ă

aminte de figura ei dezam git şi contrariat de mai devreme, dându-şiă ă ă

seama cu durere c şi el e la fel de dezam git. N-ar fi putut spune unde i-ară ă fi dus rela ia ce se-nfiripase între ei în alte .condi ii, îns în momentul deţ ţ ă fa se p rea c totul apas pe temeliile credin ei lui.ţă ă ă ă ţ

Exact în acel moment auzi dintr-o dat zgomotul unui motor. Undevaă aproape.

Tres ri şi, privind în direc ia camionetei, o v zu mişcându-se în umbreleă ţ ă nop ii. Instinctiv, îşi duse mâna la buzunar, dar constat c nu are aşa ceva,ţ ă ă fiind înc în costumul de scafandru. Derul în minte eveniă ă mentele serii până la momentul când ascunsese cheile camionetei sub scaunul din dreapta, aducându-şi aminte c Tess era lâng el şi deci v zuse.ă ă ă

Şi atunci îşi d du seama ce se-ntâmpl .ă ă- Tess! url el coborând în grab povârnişul stână ă cos şi alunecând pe

pietrişul m runt. Când ajunse la gura luminişului, tot ce mai r m sese dină ă ă maşin era o dâr groas de fum amestecat cu praf, c ci camioneta rulaă ă ă ă deja cu vitez maxim .ă ă

Tess şi Vance plecaser .ăFurios pe el şi enervat c nu-i anticipase mişcarea, privi dezn d jduit deă ă ă

jur-împrejur, în c utarea unui ajutor, cu care s r stoarne situa ia înă ă ă ţ favoarea sa. Z ri nu departe o gr mad de conserve şi echipamente deă ă ă campare pe care i le l saser , în mijlocul c reia se vedea ceva alb.ă ă ă Apropindu-se îşi d du seama c e o foaie de hârtie şi recunoscu imediată ă scrisul lui Tess:490RAYMOND KHOURYSean,Oamenii au dreptul s ştie adev rul. Sper din toat inima s m po iă ă ă ă ă ţ în elege - şi s m ier i...ţ ă ă ţO s trimit ajutoare cât de curând posibil,ăT.70

Când se trezi într-un târziu, capul îi vâjâia greoi şi-1 n p dir gândurile.ă ă ă înc nu-i venea s cread c Tess plecase cu Vance şi-1 l sase singur înă ă ă ă ă mijlocul pustiet ii. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât îl enerva maiăţ tare, îl rodea şi sim ea frustrarea în fiecare por. Pe de o parte era furios cţ ă se l sase dus de nas atât de uşor, pe de alta era înc uimit de decizia ei deă ă a pleca, cu atât mai mult cu cât îl luase şi pe Vance cu ea. Nu se aşteptase la aşa o îndr zneal din partea ei, fiind totodat înă ă ă grijorat de pericolele pe care cu siguran avea s le întâmpine iar. Pe lâng toate astea, deşi nu-iţă ă ă pl cea s recunoasc , se sim ea r nit în orgoliul propriu.ă ă ă ţ ă

Se ridic şi se frec la ochi, conştient dintr-odat de lumina orbitoare aă ă ă dimine ii şi de ciripitul vesel al pţ ăs rilor, care-i asaltar sim urile încă ă ţ ă amor ite. Dup ce se vârâse în sacul de dormit pe care i-1 l saser , mai treţ ă ă ă -cuser înc vreo dou -trei ore pân s adoarm , c ci deşi era mort deă ă ă ă ă ă ă oboseal , reuşise cu greu s -şi domine furia şi frustrarea ce-i r scoleauă ă ă trupul şi mintea. îsi miji ochii c tre ceasul de la mân , constatând c nuă ă ă dormise decât patru ore.492RAYMOND KHOURY

Nu conta. Trebuia s se preg teasc şi s plece cât mai repede cuă ă ă ă putin .ţă

Se sp l pe fa în apa rece a pârâului, din care şi b u câteva guri,ă ă ţă ă sim ind prospe imea şi r coarea izvorului de munte. Golul pe care-1 avea înţ ţ ă stomac îi aminti c nu mai pusese nimic în gur de mai bine de dou zeci şiă ă ă patru de ore, aşa c mânc repede o bucat de pâine şi o portocal . M cară ă ă ă ă se gândiser s -i lase ceva mâncare. Dup ce-şi potoli foamea, îşi maiă ă ă reveni un pic, sim ind c prinde puteri, cea a ce-i acoperea minteaţ ă ţ începând s se risipeasc . îndat îns îl asaltar tot felul de gânduri şi deă ă ă ă ă imagini iritante.

Privi de jur-împrejur cu aten ie. Peisajul era înv luit într-o t cere aproapeţ ă ă bizar , c ci cu excep ia ciripitului acum ceva mai în surdin totul era parcă ă ţ ă ă încremenit, chiar şi aerul, netulburat nici de cea mai mic adiere. Planul eraă s-o ia înapoi pe drum pân la biroul lui Okan din cl direa d r p nat de laă ă ă ă ă ă cap tul barajului, de unde spera s poat lua leg tura prin telefon cu ceiă ă ă ă din Federal Piaza - nu c-ar fi fost ner bd tor s vorbeasc şi s le explice ceă ă ă ă ă i se întâmplase - dar nu avea încotro.

Nici n-o apucase bine pe drum când auzi un zgomot difuz în dep rtare,ă ce sem na cu sunetul ritmat al unui motor. Inima începu s -i bat mai tare,ă ă ă crezând c Tess se întorsese dup el cu camioneta, îns zgomotul din ce înă ă ă ce mai apropiat îi spulber speran ele, c ci era prea sacadat ca s fieă ţ ă ă motorul Toyotei. în curând îşi d du seama c era un elicopter, a c rui eliceă ă ă vâjâia la doar câ iva metri deasupra dealurilor.ţ

în momentul în care ajunse deasupra capului s u, Reilly îşi duse mâna laă ochi şi studie aparatul de zbor, recunoscând recentul model al unui Bell UH-IY, ale c rui versiuni mai vechi serviser drept artilerie grea în timpulă ă r zboaielor din a doua jum tate a secolului XX.ă ăULTIMUL TEMPLIER493Dup ce pluti câteva minute deasupra crestei de pe pară tea opus aă drumului se înclin şi veni direct înspre el. Nici n-aveau cum s nu-1 vad .ă ă ă Se încord într-un efort al min ii, încercând s -şi dea seama cine poate fi laă ţ ă bord: ori Tess se inuse de cuvânt şi trimisese într-adeţ v r autorit ile după ăţ ă el, ori cei care-i atacaser deun zi la lac îl g siser . Avea îns o presim ireă ă ă ă ă ţ c nu oamenii legii veniser s -1 caute. Arunc o privire în jur, înceră ă ă ă când să vad unde s-ar fi putut ascunde, dar în cele din urm se hot rî s r mân laă ă ă ă ă ă vedere. Ei erau înarma i, pe când el nu şi, în plus, nu avea obiectul pe careţ îl c utau ei. Mai mult decât atât, era obosit şi înfuriat şi se s tuă ă rase s totă fug .ă

Privi impasibil cum elicopterul se roteşte deasupra lui din ce în ce mai jos şî-i z ri însemnul de pe coad , un cerc în alb şi roşu ce sem na cu oă ă ă int şi p rea a fi un soi de emblem oficial . Se mai linişti pu in, dându-şiţ ă ă ă ă ţ

seama c apar ine for elor aeriene turce. Ateriz în mijă ţ ţ ă locul luminişului, ridicând un nor gros de praf şi ramuri smulse din copacii din apropiere. Acoperindu-şi ochii cu mâinile, Reilly se apropie cu paşi şov itori, oprin- du-ăse la câ iva metri distan de elicopter. Z ri apoi prin perdeaua dens deţ ţă ă ă praf cum se deschide uşa şi dinăuntru coboar o siluet m runt , care seă ă ă ă îndreapt gră ăbit c tre el. Când fu îndeajuns de aproape, v zu c era vorbaă ă ă ă de un b rbat de statur mijlocie ce purta pantaă ă loni kaki, o vest deă

protec ie şi ochelari de soare. Când se apropie la mai pu in de un metru,ţ ţ Reilly îl recunoscu cu stupoare pe De Angelis.

- Monseniore, ce c uta i aici ? îl întreb Reilly şoă ţ ă cat, privind siderat c treă elicopter şi din nou fa a omului dinaintea lui, nevenindu-i s -şi creadţ ă ă ochilor. Curentul de aer produs de elicea care f cea ultimele roă ta ii isc oţ ă rafal de vânt care-i umfl lui De Angelisă ă494RAYMOND KHOURYvesta la spate, descoperind un Glock prins de cureaua de dedesubt, pe care Reilly îl observ imediat. Uimit de neaşteptata descoperire, îşi îndreptă ă privirile c tre caă bina elicopterului, unde la picioarele unui individ ce st teaă ghemuit şi tocmai îşi aprindea plictisit o igar z ri arma cu lunet careţ ă ă ă probabil îi omorâse pe Rüstem şi pe turcul corpolent. Vizavi de el mai erau al i doi b rba i, îmbr ca i în uniforma militar a armatei turce, probabilţ ă ţ ă ţ ă nişte solda i pe care De Angelis îi angajase drept ajutoare.ţ

Tot felul de gânduri îi încol ir în minte, contraţ ă dictorii, c ci nu în elegeaă ţ ce caut monseniorul într-un loc ca sta şi mai cu seam într-un asemeneaă ă ă anturaj.

- Ce-i cu toate astea ? Ce naiba se întâmpl ?ăDe Angelis r mase nemişcat, f r s scoat niciun cuvânt, cu aceeaşiă ă ă ă ă

expresie impasibil . îşi scoase în cele din urm ochelarii, şi atunci Reilly îiă ă surprinse o privire pe care nu i-o cunoştea. Ochii monseniorului parc nuă mai erau aceiaşi, el însuşi parc nu mai era el. Toat acea bun tate şiă ă ă blânde e fa de cei din jur, modestia şi umilin a atât de potrivite unui omţ ţă ţ al Bisericii, pe care le afişase cu atâta m iestrie pe parcursul şederii sale înă New York, disp ruser cu des vârşire din ochii pă ă ă ătrunz tori şi t ioşi care-1ă ă cânt reau acum f r ascunziş. Probabil c avusese mereu aceeaşiă ă ă ă c ut tur mali ioas , îns n-o observase el sub perechea modest deă ă ă ţ ă ă ă ochelari pe care o avea mereu pe nas.

- Calmeaz -te!ă- Nu-mi spune mie s m calmez! izbucni Reilly la cap tul r bd rii,ă ă ă ă ă

l sând la o parte polite urile. Aproape c ne-ai omorât pe to i ieri! Cineă ţ ă ţ dracu' eşti de fapt şi ce crezi c faci ? Cu ce drept tragi în noi, aşa, din senină ? Cei doi au murit...ULTIMUL TEMPLIER495

- Pu in îmi pas mie de ei, îl întrerupse De Angelis t ios. Vance trebuieţ ă ă oprit. Cu orice pre . Oamenii lui erau înarma i, aşa c i-am eliminat, atâtaţ ţ ă tot.

Lui Reilly nu-i venea s -şi cread urechilor.ă ă- Şi se poate şti ce soart îl aşteapt ? Las -m s ghicesc, ai de gând s -ă ă ă ă ă ă

1 arzi pe rug ? îl lu Reilly peste picior. S - i spun ceva: vremurile Inchizi ieiă ă ţ ţ au apus de mult... p rinte, mai zise el zeflemitor. Asta presupuă nând c ...ă eşti într-adev r omul Bisericii, ad ug Reilly privind spre puşca de laă ă ă picioarele lui Plunkett. Aşa opereaz Vaticanul mai nou ?ă

De Angelis îl fix cu o privire de ghea .ă ţă- Eu nu primesc ordine de la Vatican.Dintr-o dat lucrurile devenir mult mai clare în mintea lui Reilly:ă ă

elicopterul for elor armate, solda ii, arma cu lunet de lâng b rbatulţ ţ ă ă ă

îmbr cat civil. Privindu-1 mai atent, îşi d du seama c -i mai v zuse fiă ă ă ă gura pe undeva, dar nu ştia exact unde. Rememor în grab toate evenimenteleă ă de la raid încoace şi avu o str fulgerare.ă

- Langley, asta e! zise el cu voce tare, siderat. Eşti sperietoarea lui, nu ? Tu ai fost tot timpul, constat el mai mult pentru sine, convingându-seă acum c ină stinctul nu-1 înşelase în privin a lui Vance. Waldron, Petrovic...ţ Tu i-ai omorât. Tu i-ai omorât pe to i trei. Se repezi înspre el şi-1 împinseţ câ iva paşi în spate, încerţ când s -1 apuce de gât. Tu ai fost...ă

Dar n-avu timp s -şi termine fraza, c ci monsenioă ă rul se mişc repede, cuă reflexe de invidiat, apucându-i mâinile înainte s i se încleşteze de beregată ă şi strângân- du-1 tare de una dintre încheieturi pân ce-i îndoi bra ul laă ţ spate, moment în care Reilly c zu în genunchi, r pus de durerea ce-i inundă ă ă trupul ca o s geat .ă ă496RAYMOND KHOURY

-N-am timp de prostii, se r sti De Angelis cu deă getele înc încleştate peă bra ul lui Reilly, c ruia îi d du apoi drumul pe neaşteptate, împingându-1 cuţ ă ă fa a în rân .ţ ţă ă

Reilly se ridic anevoie în capul oaselor, scuipând nisipul pe care-1ă înghi ise f r s vrea şi pip indu-şi bra ul înc sensibil. De Angelis îl dominaţ ă ă ă ă ţ ă din picioare şi dup alte câteva secunde se apropie şi se aplec , luân- du-1ă ă la întreb ri:ă

-Unde sunt ? Unde au disp rut ? Ce s-a petrecut aici ?ăSe ridic cu greu în picioare, surprinzând cu coadaă

ochiului rânjetul satisf cut cu care-1 privea b rbatul din elicopter. Sim iă ă ţ atunci cum îl apuc iar o furie nest pâă ă nit . Dac înainte mai avusese cevaă ă îndoieli în privin a implic rii monseniorului în crimele din New York, deţ ă -monstra ia de for de adineauri îl convinse c el era omul pe care-1 c uta.ţ ţă ă ă Mai v zuse oameni ca el, cu mâini îndeajuns de puternice s omoare peă ă cineva f r prea mult efort. Se cur nervos de praf şi îl fix cu privirea.ă ă ăţă ă

- Deci, ce eşti pân la urm ? Un om al Bisericii care-şi face dreptate cuă ă puşca sau un puşcaş care are impresia c Dumnezeu îi d dreptate ?ă ă

De Angelis ridic din sprâncean , privindu-1 curios.ă ă- Ia te uit , niciodat nu mi-am imaginat s po i fi şi cinic.ă ă ă ţ- Atunci cred c suntem chit, pentru c nici eu nu mi-am imaginat c eştiă ă ă

un criminal de cea mai joas spe .ă ţăDe Angelis oft adânc, p rând c se gândeşte la o reă ă ă plic pe m sur ,ă ă ă

îns când vorbi glasul lui sun la fel de indiferent şi inflexibil ca înainte:ă ă-Agent Reilly, te rog s te calmezi. Suntem de aceă eaşi parte a baricadei.- Şi atunci, ce-a fost cu împuşc turile de la lac ? O demonstra ie deă ţ

prietenie ?ULTIMUL TEMPLIER497

De Angelis îi întoarse o privire rece, insolent .ă- în lupta asta, începu el sec, oricine poate deveni un obstacol la un

moment dat, şi atunci nu ne r mâne decât s ... facem ce trebuie f cut. Seă ă ă opri o clip , ca şi cum ar fi vrut s lase cuvintele s -şi fac efectul dorit înă ă ă ă mintea lui Reilly. Trebuie s în elegi un lucru esen ial, continu el. Aici eă ţ ţ ă vorba de un r zboi, şi nu de unul oaă recare, ci de un r zboi care seă

deruleaz de mai bine de o mie de ani. Niciodat nu s-a oprit de fapt. însuşiă ă conceptul sta de „conflict al civiliza iilor"... nu e un simă ţ plu termen teoretic inventat de nu ştiu ce cap p trat de la Universitatea din Boston, ci e foarteă real. Conflictul sta exist cu adev rat, se desf şoar chiar acum când noiă ă ă ă ă st m aici şi ne târguim, şi se amplific pe zi ce trece, devenind din ce în ceă ă mai periculos şi mai insidios, ceea ce înseamn c n-are cum s dispar , baă ă ă ă dimpotriv , aş zice eu. Iar în miezul lui - fie c ne place sau nu - st religia,ă ă ă pentru c în mod paradoxal ea continu s conă ă ă stituie o arm extraordinară de puternic şi azi. E sină gura care înc poate atinge inimile oamenilor,ă determinându-i s fac lucruri pe care chiar nici ei nu şi le-ar fi imaginat.ă ă

- Cum ar fi s omoare suspec i pe patul de spital?ă ţDe Angelis nu r spunse provoc rii, preferând să ă ă

continue:- Acum dou zeci de ani, comunismul se r spândea ca ciuma. Cum creziă ă

c-am reuşit s câştig m R zboiul Rece ? Care a fost dup tine arma care 1-ă ă ă ăa învins ? Chiar ai crezut toate bazaconiile alea cu „R zboiul Stelelor"ă propus de Reagan, cu Ini iativa lui de Ap rare Strateţ ă gic ? Ai înghi ită ţ g luşca cu aşa-zisa incompeten a guă ţă vernului de la Moscova ? Poate c-au jucat şi astea rolul lor, ce s zic, îns adev rata cauz a fost nimeni altulă ă ă ă decât papa. Da, un pap polonez care a reuşit s se facă ă ă498RAYMOND KHOTJRYiubit de mult lume şi care s-a îngrijit de turma lui într-atât încât şi-aă determinat enoriaşii s sparg ziduă ă rile separ rii cu propriile lor mâini.ă Acelaşi lucru 1-a făcut şi Khomeini, prin discursurile sale din Paris, unde se afla în exil, atingând inimile şi conştiin ele unei poţ pula ii însetate deţ spiritualitate, aflate totuşi la mii de kilometri distan . Cu toate astea, aţă reuşit s le inspire puterea de-a lua pozi ie şi de a-1 izgoni pe şah. Mareă ţ greşeal ... Un astfel de lucru n-ar fi trebuit s se întâmă ă ple, c ci uite undeă ne-a adus... Chestia asta cu religia func ioneaz întotdeauna. Acum i-a venitţ ă rândul lui bin Laden s manipuleze masele...ă

Se opri pre de câteva clipe, cu o expresie meditativ pe fa , dup careţ ă ţă ă îl scrut cu privirea-i t ioas , reluân- du-şi discursul:ă ă ă

- Atât timp cât ştii când, ce şi cui s -i spui, po i înf ptui lucruri m re e.ă ţ ă ă ţ Sau le po i distruge, desigur. Şi-n ciuda atâtor arme pe care le avem laţ dispozi ie, religia este şi va r mâne cea mai important , pentru c niciodatţ ă ă ă ă nu d greş. De asta nu ne putem permite s fim dezarma i. Modul nostru deă ă ţ a tr i, principiile pentru care te lup i de când ai intrat în rândurile Biă ţ roului, totul, absolut totul se învârte în jurul ei. Aşa c întrebarea mea e foarteă simpl , de fapt. Ca s -1 ciă ă tez pe dragul de Reagan, care foarte bine a spus la un moment dat: ori eşti cu noi, ori... eşti împotriva noastr , te întreb: ceă alegi ?

Reilly se întunec la fa şi sim i o ghear pe inim ce-1 strângea parcă ţă ţ ă ă ă din ce în ce mai tare, ca într-o ching . Toate acele îndoieli sâcâitoare ce-1ă m cinaser şi înc îl m cinau dup discu ia cu Vance c p tar în sfâră ă ă ă ă ţ ă ă ă şit un contur mult mai clar, c ci vorbele monseniorului şi prezen a saă ţ amenin toare constituiau de fapt o doţă vad în sprijinul teoriilor lui Vance.ăULTIMUL TEMPLIER499

- Aşadar, totul e adev rat ? Povestea cu templierii şi restul ? bâigui el caă trezit dintr-un coşmar.

- Mai conteaz ? veni prompt r spunsul sec şi repezit.ă ăReilly d du din cap absent. Nu mai era sigur. Deă

Angelis cercet împrejurimile cu ochi iscoditori, dup care se întoarse iară ă c tre Reilly.ă

- Presupun c nu-1 mai ai, zise el mai mult ca o conă statare decât ca o întrebare.

- Ce anume ?- Astrolabul.Reilly era stupefiat.- De unde naiba ştii de astrolab! ? se r sti el c tre monsenior, îns voceaă ă ă

îi pieri în curând, c ci avu o stră ăfulgerare: Sigur! Probabil c atât el, cât şiă Tess fuseser sub supraveghere audio în tot acest timp. îşi înghi i cuă ţ vintele şi-ncerc s -şi controleze furia, cl tinând apoi din cap impasibil.ă ă ă

- Dar m car ştii unde s-au dus ?ăF r s -i dea prea multe detalii şi înc neîncrez tor, Reilly îl puse înă ă ă ă ă

tem cu evenimentele serii precedente. De Angelis cânt ri informa iile cu oă ă ţ figur sumbr , ră ă ămânând t cut pre de câteva minute.ă ţ

- N-au putut s-ajung chiar atât de departe, zise el în cele din urm , şiă ă oricum, ştim în mare zona spre care se îndreapt . Dac ne gr bim, putemă ă ă s -i ajungem din urm .ă ă

Apoi se întoarse brusc şi, ridicând o mân c tre eliă ă copter, începu s-o roteasc energic prin aer, semnalân- du-i pilotului s porneasc cele două ă ă ă turbine. îi arunc apoi o privire fugar lui Reilly, c ruia îi porunci scurt:ă ă ă

- Hai s mergem.ăîns Reilly nu se clinti. R mase locului privindu-1 cum se îndreapt c treă ă ă ă

elicopter, cl tinând din cap înd r tnic.ă ă ă500RAYMOND KHOTJRY

- Nici prin gând nu-mi trece. Şi ştii ceva? Dac nu-s decât minciuni de-aleă voastre, atunci... atunci sper s v ias pe nas.ă ă ă

De Angelis îl privi mirat, şi Reilly îi întoarse privirea, fixându-1 la rându-i câteva secunde f r s clipeasc .ă ă ă ă

- Du-te dracului, îi zise el într-un final, şi ia-i cu tine şi pe amicii t i de laă CIA sau de unde-or fi ei. Eu am plecat!

F r s -i aştepte reac ia, Reilly îi întoarse spatele şi se îndep rt .ă ă ă ţ ă ă- Avem nevoie de tine! strig De Angelis în urma lui. Ne po i ajuta s -iă ţ ă

g sim mai repede!ă- G si i-i singuri. Eu unul nu vreau s m mai amestec, url el pesteă ţ ă ă ă

zgomotul motorului pornit, f r s se opreasc sau s se întoarc .ă ă ă ă ă ăAuzi apoi iar şi vocea clericului, luptându-se şi ea s acopere huruitulă ă

turbinelor şi al elicei de deasupra:- Şi cu Tess cum r mâne? Ai de gând s-o laşi pe mâinile lui Vance ? Neă

poate fi înc de ajutor şi dac e cineva de care s asculte, tu eşti acela.ă ă ăîn acel moment Reilly se întoarse şi f cu câ iva paşi înapoi. Apropiindu-ă ţ

se de monsenior, nu putu s nu-i observe rânjetul complicitar care-1ă convinse c ştie de apropierea dintre el şi Tess.ă

- Asta a fost odat ..., ridic el din umeri şi plec din nou.ă ă ă

- Şi ce-ai de gând s faci ? îi strig De Angelis. S mergi pe jos pân laă ă ă ă New York ?

Reilly îşi v zu de drum liniştit, pref cându-se c nu-1 aude. Monseniorulă ă ă îl mai strig înc o dat , pe un ton ceva mai furios, în care se ghiceaă ă ă frustrarea:

- Reilly! Reilly!Acesta se opri brusc, l sându-şi capul pe spate exasă perat înainte de a se

întoarce şi a porni cu paşi m run iă ţULTIMUL TEMPLIER501înspre elicopter. De Angelis îi veni în întâmpinare, zâmbi indu-i afabil în col ul gurii în timp ce ochii îi r maser la fel de impenetrabili şi reci.ţ ă ă

- Dac eu nu te pot convinge s cooperezi... poate te duc la cineva careă ă o s poat .ă ă71

Cine se ocupase de aranjamentele de c l torie - fie c era vorba deă ă ă Vatican sau de CIA - îşi f cuse treaba ca la carte. Elicopterul îi l s pe pistaă ă ă unei baze militare de lâng Karacasu, nu departe spre nord de locul unde-1ă reperaser pe Reilly. De acolo el şi De Angelis se urcar la bordul unui G-IVă ă care-i aştepta cu motoarele pornite, trimis tocmai din Dalaman ca s -i ia, şiă cât ai clipi se aflau deja în drum spre Italia. Odat ajunşi în Roma, trecură ă surprinz tor de repede prin toate formalit ile de la vam , dup care Deă ăţ ă ă Angelis îl conduse c tre un Lexus impun tor, ale c rui geamuri fumuriiă ă ă ascundeau r coarea binef c toare a aerului condi ionat din untru. Aşa seă ă ă ţ ă face c -n mai pu in de trei ore de la şocanta apaă ţ ri ie a monseniorului dintr-ţun nor de praf în inima mun ilor, Reilly se trezi împ r ind cu el aceeaşi banţ ă ţ -chet comod a maşinii de lux ce rula gr bit pe str zile Cet ii Eterne.ă ă ă ă ă ăţ

I-ar fi pl cut s aib mai mult timp s fac un duş şi s se schimbe, însă ă ă ă ă ă ă De Angelis era tare gr bit, aşa c se v zu nevoit s se spele cum putu maiă ă ă ă bine la bordul avionului şi apoi s -şi schimbe în sfârşit costumul deăULTIMUL TEMPLIER503scafandru cu o pereche de pantaloni de camuflaj şi un tricou gri, de care f cu rost de la centrul de aprovizioă nare al bazei aeriene turce de la Karacasu. N-avea de ce s se plâng , la urma urmei. Materialul de altfelă ă destul de aspru al uniformei era oricum mult mai confortabil decât costumul cauciucat şi rece în care r m sese de la scufundare. Mai mult, nici el nuă ă mai avea r bdare s ză ă ăboveasc inutil, c ci era din ce în ce mai îngrijorată ă pentru Tess. Vroia în primul rând s-o g seasc şi s se "asigure c e teaf ră ă ă ă ă ă şi nev t mat , evitând deocamdat s -şi analizeze motivele mai înă ă ă ă ă am nunt. Nici faptul c acceptase invita ia lui De Angelis n-avea darul s -1ă ă ţ ă linişteasc , ba dimpotriv . Nu putea şti sigur ce-1 aşă ă teapt la cap tulă ă c l toriei şi-şi f cu o socoteal în minte: cu cât scap de el mai repede şi seă ă ă ă ă întoarce în Turcia, cu atât mai bine. îns acum era cam târziu s dea înapoi.ă ă De fapt, motivul pentru care acceptase s -1 înso easc fusese insisten aă ţ ă ţ monseniorului, care-1 convinsese c vizita asta nu era un simplu moft.ă

Z rise din avion Bazilica Sf. Petru, iar acum, în timp ce maşina îşi croiaă drum prin traficul dup -amiezii, o v zu din nou nu departe în fa ,ă ă ţă dominând peisajul urban cu domul ei imens ce se în l a peste haosul şiă ţ

pâcla oraşului aglomerat. Pân şi cea mai împietrit inim s-ar fi înmuiat laă ă ă vederea impun torului edificiu, care te f cea s te sim i mic şi neînsemnată ă ă ţ tocmai prin m rimea copleşitoare, îns Reilly era furios şi se sim ea tr dat,ă ă ţ ă ca şi cum încrederea i-ar fi fost înşelat de un vechi şi bun prieten. Nu ştiaă foarte multe despre bazilic , în afara faptului c era cea mai mare din lume,ă ă g zduind şi faiă moasa Capel Sixtin , şi c fusese construit pe moră ă ă ă mântul Sfântului Petru, fondatorul Bisericii creştine, care murise în acel loc în numele credin ei sale, fiind cruţ cificat cu capul în jos. Privind-o prin geamul fumuriu,504RAYMOND KHOTJRYReilly se gândea la minunatele operele de art pe care le ad posteşte şi laă ă arhitectura impun toare inspirat de aceeaşi credin milenar , la fel caă ă ţă ă picturile, statuile şi locurile de rug ciune create pretutindeni în lume deă adep ii lui Hristos. Se gândi apoi la miile de copii care-şi spun rug ciunea deţ ă sear înainte de culcare, la milioanele de credincioşi care se duc în fiecareă duminic la liturghie, la to i bolnavii care se roag pentru înă ţ ă s n toşire şi laă ă cei care au pierdut pe cineva drag şi care se roag pentru sufletul celuiă disp rut. Tr iau cu to ii o mare minciun ? S fie oare adev rat ? Şi - ceeaă ă ţ ă ă ă ce-ar fi fost şi mai r u - Vaticanul ştiuse asta dintotdeauna ?ă

Maşina o apuc pe Via de Porta Angelica, îndreptân- du-se c tre poartaă ă Sf. Ana, unde un ofi er din G rzile Elve iene le deschise por ile înalte de fier.ţ ă ţ ţ Monseniorul îi f cu şoferului un semn discret, iar acesta intr pe aleeaă ă îngust , introducându-1 pe Reilly în cel mai mic stat din lume, centrulă universului s u spiritual, acum zguduit şi şubred.ă

Maşina se opri în dreptul unei cl diri de piatr şi De Angelis coborîă ă repede, f cându-i semn lui Reilly s -1 urmeze. Urcar câteva trepte îngusteă ă ă ce d deau într-un vestibul spa ios, mare cât dou holuri normale şi cuă ţ ă -fundat în t cere. Traversar în grab coridoare lungi al c ror mozaic r sunaă ă ă ă ă sub paşii lor ap sa i, camere cu taă ţ van înalt şi boltit, dup care urcar alteă ă sc ri, de data asta din marmur alb şi mult mai late, ajungând în cele dină ă ă urm în fa a unei uşi de lemn cu incrusta ii comă ţ ţ plexe, unde monseniorul îşi scoase ochelarii de soare fumurii, înlocuindu-i cu vechea lui pereche demodat de ochelari de vedere cu rame rotunde. Reilly îl privi apoiă schimbându-şi mimica sub ochii lui, cu abilitatea şi m iestria unui actor ceă se preg teşte s -şi fac apari ia pe scen , abandonând expresiaă ă ă ţ ă necru toare de agentţăULTIMUL TEMPLIER505sub acoperire şi afişând în schimb aceeaşi min blând şi împ ciuitoare peă ă ă care Reilly o cunoştea foarte bine de pe vremea aşa-zisei lor colabor ri dină New York. Trase adânc aer în piept înainte de a cioc ni la uş .ă ă

R spunsul fu scurt şi prompt, pe un ton aproape şoptit.ă-Avanti.De Angelis deschise uşa şi intr , urmat de Reilly. Pere ii înc periiă ţ ă

cavernoase erau plini de rafturi de sus şi pân jos, pe care erau îngr m diteă ă ă sute de c r i. Lemă ţ nul de stejar al parchetului în spic nu era protejat de niciun covor, iar într-unui dintre col uri, lâng şemi- neu, era o canapeaţ ă mare încadrat de o parte şi de alta de dou fotolii asortate. în fa erauă ă ţă

dou ferestre-uş , înaintea c rora se afla un birou înconjurat de patru scaă ă ă -une, unul capitonat şi înalt în spate, şi trei rotative în fa . în camer nu eraţă ă decât un singur b rbat în vârst , cu p r grizonant şi alur autoritar - peă ă ă ă ă m sura statuă rii sale corpolente - care se ridic şi le veni în întâmpiă nare. Când se apropie, amândoi îi observar expresia solemn şi sever întip rită ă ă ă ă pe fa .ţă

De Angelis i-1 prezent pe cardinalul Brugnone, care îi strânse mânaă ferm, inându-i-o într-a sa câteva clipe, p rând c -1 studiaz în t cere cuţ ă ă ă ă ochi ageri şi pătrunz tori. F r s -şi dezlipeasc privirile de pe fa a luiă ă ă ă ă ţ Reilly, care începea deja s se simt stânjenit, Brugnone începu să ă ă vorbeasc în italian cu De Angelis, astfel înă ă cât Reilly nu în elese mai nimicţ din ce-şi spuser .ă

-V rog s lua i loc, agent Reilly, îl invit în sfârşit cardinalul, ar tându-iă ă ţ ă ă canapeaua. Vreau s şti i c apreă ţ ă ciez în mod deosebit tot efortul dumneavoastr de pân acum şi poate şi de acum încolo în ceea ceă ă priveşte aceast chestiune... spinoas . Şi mai vreau s v mul uă ă ă ă ţ mesc c-a iţ acceptat s veni i pân aici.ă ţ ă506

Reilly se aşez pe canapea, în timp ce De Angelis lu loc pe unul dintreă ă fotolii şi Brugnone se întoarse la locul lui, pe scaunul din spatele biroului. Dup cum demarase discu ia, era clar c Brugnone nu avea chef deă ţ ă p l vr geal f r rost şi c inten iona s treac direct la subiect.ă ă ă ă ă ă ă ţ ă ă

- Mai întâi trebuie s v spun c am f cut ceva ceră ă ă ă cet ri în ceea ce vă ă priveşte, începu el fixându-1 iar pe Reilly, care-şi îndrept imediat ochiiă c tre De Angelis, îns acesta se uit în alt parte. Din ce am aflat, se pareă ă ă ă c sunte i un om de încredere, c ruia nu-i place s -şi compromită ţ ă ă ă integritatea.

Aici Brugnone f cu o pauz , privindu-1 intens cu ochii s i c prui. Reillyă ă ă ă se hot rî s profite de momenă ă tul de t cere, aşa c interveni prompt:ă ă

- Eu nu vreau decât adev rul. Atâta tot. Doar adev rul.ă ăBrugnone se aplec în fa , împreunându-şi mâinile late şi noduroase.ă ţă- Mi-e team c adev rul e tocmai acela de care te temi dumneata, îiă ă ă

spuse el încet, dup care t cu. Se riă ă dic apoi din scaun, îndreptându-se cuă paşi m run i că ţ ătre fereastra din spate, privind cu ochii miji i luminaţ prim v ratic de afar apoi relu : Nou b rba i curaă ă ă ă ă ă ă ţ joşi... Au ap rut dină senin în Ierusalim şi Balduin le-a dat tot ce au cerut, crezând c sunt deă partea noastr , c sunt acolo pentru a-1 ajuta s r spândeasc mesajulă ă ă ă ă creştin t ii. Pufni scurt pe nas, cu un sunet care în alte condi ii ar fiă ăţ ţ sem nat poate cu un râs zeflemitor, îns Reilly îşi d du seama c nu eraă ă ă ă decât manifestarea sincer a unei exasper ri acumulate în timp. A fost ună ă neghiob c le-a dat crezare! mai zise cardinalul cu o voce gutural ,ă ă în buşit de frustrare.ă ă

- Şi ce au g sit acolo ? îl întreb Reilly.ă ăULTIMUL TEMPLIER507

Brugnone inspir adânc, ca un oftat prelung şi apă ăsat, dup care seă întoarse c tre el şi-i r spunse:ă ă

- Un jurnal, asta au g sit. Un jurnal personal foarte detaliat, un fel deă Evanghelie, dac vrei. Scrierile unui tâmplar, Iesua din Nazareth pe numeleă

s u. Brugnone se opri, fixându-1 pe Reilly cu o privire care parc îlă ă str punse pân -n ceaf . Scrierile unui... om.ă ă ă

Pentru o frac iune de secund , Reilly sim i c se sufoc .ţ ă ţ ă ă- Scrierile unui om ?Brugnone aprob în t cere, cu umerii s i la i uşor îndoi i sub o povară ă ă ţ ţ ă

invizibil .ă- Conform propriilor sale scrieri, acest Iesua din Nazareth - Iisus - nu a

fost fiul lui Dumnezeu.Vorbele cardinalului îl lovir parc în moalele caă ă pului şi-i înv luiră ă

gândurile şi mintea într-o pâcl neă definit , f r s poat fi absorbite întruă ă ă ă ă totul. R mase suspendat în acest vârtej ame itor câteva minute ce-i p rură ţ ă ă mai degrab o eternitate, dup care sim i cum i se casc o gaur imens înă ă ţ ă ă ă stomac, ca un turn de c ră ămizi ce se surp într-o clip , l sând în urm doară ă ă ă abis şi distrugere.

- Deci totul... toate astea... nu sunt decât..., bâigui el, f r s poat rostiă ă ă ă fraza în întregime, ridicând mâinile dezn d jduit şi ar tând de jur-împrejur.ă ă ă

- Toate astea, zise Brugnone pe un ton ridicat, sunt cele mai nobile reuşite ale acelui om obişnuit, muritor şi tem tor. Totul a fost creat cu celeă mai bine inten ii. S nu te îndoieşti de asta. Tu ce-ai fi f cut, s fi fost înţ ă ă ă locul acelor preo i din vremuri de demult? Sau ce ai vrea s facem noi acumţ ă ? Timp de aproape dou mii de ani am tr it în aceast credin atât deă ă ă ţă important penă tru fondatorii Bisericii şi în care credem şi noi azi. N-am avut de ales. A trebuit şi trebuie s îndep rt mă ă ă508orice sau pe oricine risc s pun în pericol aceast moştenire. Cum ar fiă ă ă ă putut cei dinaintea noastr s -i lase pe oameni de izbelişte? Aşa cum ei n-ă ăau f cut-o, nici noi nu trebuie s-o facem. Mai mult decât atât, s -i lipseşti peă ă oameni de sprijinul şi alinarea credin ei într-o lume ca aceasta în care tr imţ ă noi ast zi ar fi cu mult mai tragic decât în oricare alt epoc . Cum s le spuiă ă ă ă c totul e...ă

Cardinalul se opri, c utând cuvântul potrivit.ă- O mare p c leal ? îi suger Reilly.ă ă ă ă- Dar oare chiar aşa e? Ce e credin a adev rat , dac nu acceptareaţ ă ă ă

necondi ionat a lucrurilor, f r nevoia unor dovezi palpabile? S creziţ ă ă ă ă înseamn s accep i ca atare existen a unui ideal. Nimeni nu poate spuneă ă ţ ţ c idealul creştin n-a fost unul demn. Cu to ii avem nevoie s credem înă ţ ă ceva, cu to ii avem nevoie de credin .ţ ţă

Credin .ţăReilly era de-a dreptul ame it. Aceste cuvinte îi tot r sunau în minte, înţ ă

timp ce încerca s p trund în eleă ă ă ţ sul vorbelor lui Brugnone. îşi d du apoiă seama c el înă suşi se aflase într-o astfel de situa ie, când la o vârst foarteţ ă fraged credin a fusese singura care-1 ajutase s treac peste tragediaă ţ ă ă mor ii tat lui s u, ca şi mai târziu de altfel, c ci toate deciziile hot râtoareţ ă ă ă ă ale vie ii sale de adult fuseser luate tot prin prisma religiei. Iar acum, înţ ă inima Vaticanului, nucleul de for al Bisericii ţă Romano-Catolice, un cleric îl anun a c totul nu era decât o mare minciun .ţ ă ă

- Bine, dar în afar de idealuri mai avem nevoie şi de onestitate, îlă contrazise Reilly sup rat. Avem neă voie de adev r.ă

- Sigur c şi adev rul conteaz , îns mai presus de toate credin aă ă ă ă ţ r mâne, acum mai mult ca niciodat , nuă ăULTIMUL TEMPLIER509se l s cardinalul. Nu e oare de preferat credin a de acum lipsei saleă ă ţ totale ?

- La ce v referi i mai exact ? La credin a într-o înviă ţ ţ ere care de fapt n-a avut loc niciodat , sau într-o lume de apoi care nu exist ? ripost Reilly laă ă ă fel de înverşunat.

- Agent Reilly, crede-m c mul i oameni de bun-sim ca dumneata auă ă ţ ţ primit la fel de greu veştile, îns pe parcurs au ajuns cu to ii la aceeaşiă ţ concluzie, şi anume c nimic nu trebuie schimbat. Consecin ele ar fiă ţ* cu mult mai dezastruoase decât recunoaşterea adev ruă lui, nici nu ne

putem închipui în ce m sur .ă ă- Dar eu nu vorbesc despre cuvintele sau înv tuăţă rile lui Iisus, ci despre

miracolele şi învierea sa.- Religia creştin nu s-a închegat şi nu s-a consoliă dat numai datorită

înv turilor unui predicator în eăţă ţ lept, îi explic Brugnone cu o voceă inflexibil . A fost nevoie de ceva mult mai rezonant ca s-o propulseze înă rândul maselor, de cuvintele Fiului lui Dumnezeu. Cât despre înviere... ea nu este doar unul dintre multele miracole, ci îns şi piatra de c p tâi aă ă ă Bisericii. Odat înă dep rtat din conştiin a oamenilor, tot restul s-ar surpa şiă ă ţ ar fi lipsit de sens. Gândeşte-te la cuvintele Sfântului Pavel din epistola întâi c tre Corinteni: „Iar dac Hristos n-a înviat, zadarnic este credin a voastr ,ă ă ă ţ ă sunte i înc în p catele voastre."ţ ă ă

- Nu ştiu în ce m sur cuvintele îi apar in într-adev r lui Pavel, c ciă ă ţ ă ă este ştiut c fondatorii Biseă ricii obişnuiau s aleag numii ce le convenea,ă ă contra- car Reilly. Scopul religiei este s ne ajute s în elegem care-i rolulă ă ă ţ nostru pe P mânt, nu ? Parc aşa v place s spune i. Cum s în elegemă ă ă ă ţ ă ţ aşa ceva, dac totul înă cepe de la o mare minciun ? N scocirea asta delibeă ă -rat s-a insinuat în toate aspectele vie ii de zi cu zi, şi asta nu e deloc pu ină ţ ţ lucru.510RAYMOND KHOTJRY

Brugnone expir prelung, aprobându-1 din cap.ă- Da, poate c aşa este. Poate c dac acum ne-am afla noi în fa aă ă ă ţ

deciziei pe care preo ii de acum dou mii de ani s-au v zut nevoi i s-o ia,ţ ă ă ţ am rezolva situa ia cu totul altfel. îns acum e mult prea târziu, şi decizia aţ ă fost deja luat . Tot ce putem noi face este s o lu m ca atare şi s-o d mă ă ă ă mai departe la fel precum am primit-o. Orice alt hot râre m tem c ne-ară ă ă ă distruge nu numai pe noi, ci ar zgudui întreaga lume din temelii aşa cum n-a mai fost nicicând zguduit . Cardinalul privea acum un punct imaginară undeva dincolo de Reilly, p rând transpus şi vizibil îndurerat. Am fost înă defensiv înc de la început, continu el, e o stare de fapt cu care ne-amă ă ă obişnuit deja... E şi normal de altfel, având în vedere pozi ia pe care-amţ adoptat-o. în ultimul timp îns a devenit din ce în ce mai greu, mai ales că ă ştiin a şi fiţ lozofia moderne nu încurajeaz oamenii s -şi îndrepte fa a c treă ă ţ ă credin . Sigur c şi noi avem partea noastr de vin . Momentul în careţă ă ă ă Biserica timpurie a fost efectiv acaparat de Constantin şi de alia ii s iă ţ ă

politici a fost începutul unui lung şir de dispute şi schisme care au permis tot felul de devieri de la dogm , facilitând apaă ri ia unor neaveni i lacomi şiţ ţ f r m sur care au frauă ă ă ă dat şi au pervertit preceptele creştine de baz . Aşaă se face c mesajul ini ial al lui Iisus a fost manipulat şi r să ţ ă t lm cit de to iă ă ţ aceşti bigo i egotişti sau fundamentalişti care s-au folosit de el numai ca s -ţ ăşi ating scopurile meschine, în timp ce Biserica n-a luat nicio m sur s -iă ă ă ă admonesteze în vreun fel. Şi astfel de greşeli se fac şi-n zilele noastre, fapt care nu poate decât s d uneze caă ă uzei creştine şi morale pe care încerc mă s-o ap r m. Biserica se complace în fragilitatea la care lumea moă ă dern oă expune zi de zi, evitând s abordeze probleă mele societ ii contemporane,ăţ tolerând sau închizândULTIMUL TEMPLIER511ochii la tot felul de abuzuri mai mult sau mai pu in flaţ grante sau la nedrept i ce-i vizeaz tocmai pe cei neviăţ ă nova i. N-am ştiut cum s neţ ă adapt m într-o lume în perpetu schimbare, şi iat -ne din nou vulnerabili,ă ă ă în aceeaşi situa ie de acum nou sute de ani, cu singura diţ ă feren c întreţă ă timp institu ia Bisericii a devenit mult mai mare şi mai puternic decât şi-arţ ă fi imaginat cineva vreodat , astfel încât destr marea ei ar aduce dup sineă ă ă un haos f r precedent. Poate c dac azi ar c dea pe umerii noştriă ă ă ă ă responsabilitatea de a întemeia Biserica, mai mult ca sigur am alege o altă cale, una care s nu se bazeze pe o dogm atât de complex şi confuz .ă ă ă ă Am face lucrurile într-o manier mult mai simpl . Uit -te la islam, de pild .ă ă ă ă La ei povestea a prins, şi asta la doar şapte sute de ani dup R stignire. Aă ă venit la un moment dat un b rbat care a spus: „Nu exist decât un singură ă Dumnezeu, iar eu sunt profetul S u." Vezi dumneata, aici e secretul. N-aă pretins a fi nici Mesia, nici fiul lui Allah, n-a pomenit de niciun Duh Sfânt şi nici de vreo Treime, c ci n-ar fi f cut decât s -i încurce şi mai mult pe bie iiă ă ă ţ oameni. A spus doar c e mesagerul Domă nului, atâta tot. Foarte simplu şi mai mult decât suficient. De fapt, tocmai datorit simplit ii mesajului înclină ăţ s cred c a avut succesul pe care 1-a avut, pentru c în mai pu in de oă ă ă ţ sut de ani urmaşii s i aproape c au cuă ă ă cerit lumea, iar azi se pare c eă religia cu cei mai mul i adep i... deşi au fost mult mai len i decât Bisericaţ ţ ţ creştin în conştientizarea şi acceptarea realit ilor lumii moderne. Or să ăţ ă aib şi ei f r -ndoial coborâşurile lor din aceast cauz , îns asta nuă ă ă ă ă ă ă schimb cu nimic faptul c noi nu numai c n-am fost receptivi la nevoileă ă ă omului modern, ci am fost de-a dreptul arogan i şi inflexiţ bili, astfel c tot ceă se întâmpl acum este r splata pentru orgoliul sta prostesc. Tragedia e că ă ă ă se întâmplă512RAYMOND KHOTJRYtocmai acum, când oamenii au atâta nevoie de noi... Da, da, chiar aşa este, înt ri el încrez tor. Au nevoie de noi, de Biseric , au nevoie de un ideal înă ă ă care s cread . Sună ă tem înconjura i din toate p r ile de nelinişti, furie, l coţ ă ţ ă -mie şi corup ie, toate infestând lumea de sus în jos, de la cei puterniciţ înspre cei mai slabi. Ca s nu mai spun de vidul moral, de lipsa spiritualit iiă ăţ şi a valorilor de ordin etic de care sufer societatea noastr , pe zi ce treceă ă din ce în ce mai cinic şi mai deziluzionat . Oamenii au devenit mai apatici,ă ă mai indiferen i şi mai egoişti ca niţ ciodat . Nicicând n-am omorât şi n-amă

jefuit mai cu spor. în fiecare zi auzi de un alt scandal în care nu ştiu ce companie e implicat în afaceri necurate de miliarde de dolari, de r zboaieă ă ce izbucnesc de la te miri ce sau de masacre în care pier milioane de oameni nevinova i. Se prea poate ca ştiin a s ne fi oferit leacul împotrivaţ ţ ă variolei, ca şi multe ale solu ii la grave probleme mediţ cale, îns şi-a luată tributul cu vârf şi îndesat din alte p r i, devastând planeta şiă ţ transformându-ne în nişte fiin e izolate, violente şi mereu pe fug . E într-ţ ăadev r reă marcabil c se pot salva vie i omeneşti, îns suntem oare maiă ţ ă împlini i sau tr im mai linişti i datorit miraţ ă ţ ă colului ştiin ei ? Tare mţ ă îndoiesc... S fie lumea noasă tr mai... civilizat decât acum dou mii deă ă ă ani ? M tem c nici pentru asta n-aş b ga mâna-n foc. Cel pu in în urm cuă ă ă ţ ă sute de ani nu ştiam prea multe; doar câ iva oameni ştiau s citeasc sauţ ă ă s scrie. Ast zi îns , în aşa-zisa epoc a ştiin ei, ce scuze am mai puteaă ă ă ă ţ invoca pentru un asemenea comportament josnic ? Foarte bine c mintea şiă intelectul omului au evoluat considerabil de atunci, dar ce ne facem cu sufletul, care pare s fi ră ămas mult în urm , sau chiar mai r u, s fi regresată ă ă într-o stare inferioar celei a predecesorilor noştri primitivi ? Omul modern aă demonstrat în repetate rânduri c este,ăULTIMUL TEMPLIER513în esen a sa, o fiar feroce, în ciuda îndemnurilor Biseţ ă ricii şi a avertiz riiă acesteia c fiecare e r spunz tor la un moment dat pentru faptele sale.ă ă ă Dac nici asta n-a reuşit s ne opreasc , ce-o s se întâmple oare când neă ă ă ă vom fi dezis de Biseric şi de toate înv turile ei? Dar este evident că ăţă ă Biserica şi-a pierdut puterea de a-i inspira pe oameni, iar ei au renun at sţ ă mai caute alinare în religie, ba mai mult, au început s-o foloseasc pentru aă justifica r zboaiele şi v rs rile de sânge. Ne îndrept m vertiginos c tre oă ă ă ă ă acut criz spiritual , ă ă ă A din care nu v d nicio sc pare. Crede-m aşadară ă ă când î i spun c acest impas nici c putea surveni într-un moment maiţ ă ă prost!

Brugnone p ru c -şi încheiase în sfârşit pledoaria şi t cu privindu-1ă ă ă insistent pe Reilly din cel lalt col al caă ţ merei, ca şi cum s-ar fi aşteptat la o replic .ă

- Dar poate c aşa e scris s se întâmple, zise Reilly într-un sfârşit,ă ă rupând t cerea ap s toare. Poate c povestea asta şi-a servit scopul ini ială ă ă ă ţ şi acum urmeaz cursul firesc al lucrurilor, apropiindu-se de deznod mânt.ă ă

- Da, s-ar putea s ai dreptate. Nu cred c-am fi prea departe de adev ră ă dac-am spune c Biserica aşa cum ne-a fost nou dat s-o cunoaştem n-areă ă s mai d inuie mult. Dar la urma urmei asta e soarta tuturor religiilor, iar aă ă noastr a durat mai mult decât multe altele. Dar o dezv luire atât deă ă şocant ... Biserica are neajunsurile ei, asta e sigur, îns reprezint totuşi ună ă ă factor important în via a oamenilor. Milioane de credincioşi din lumea largţ ă g sesc în Biseric sprijinul necesar ca s treac prin via şi foarte mul i îşiă ă ă ă ţă ţ întorc fa a spre credin în momente de r scruce ale vie ii, chiar dac înţ ţă ă ţ ă mod normal nu sunt creştini practican i. Şi nu în ultimul rând, credin a neţ ţ ofer ceva de care pur şi simplu nu ne-amă514RAYMOND KHOTJRY

putea lipsi şi f r de care n-am putea tr i la fel de împă ă ă ăca i, şi anumeţ puterea de a ne dep şi teama de moarte şi de a privi detaşa i dincolo deă ţ acest prag al nefiin ei. în lipsa credin ei într-un Iisus înviat şi în posibilitateaţ ţ unui destin similar dup moartea p mânteasc , miă ă ă lioane de suflete ar r mâne nealinate şi ar r t ci în deă ă ă riv , sau poate chiar mai r u. Pentruă ă mine nu încape îndoial : odat adev rul dat în vileag, lumea are s aluă ă ă ă nece într-o stare de dezn dejde şi disperare care o va distruge iremediabil.ă

Se aşternu apoi din nou acea t cere ap s toare de mai înainte. Reilly seă ă ă sim ea sufocat de avalanşa de gânţ duri negre ce-1 asaltaser nemiloaseă îndat ce cardinalul îşi încheiase discursul. Mintea îl purt c tre momentulă ă ă când începuse totul şi parc se v zu aievea pe sc rile Muzeuluiă ă ă Metropolitan, discutând cu Aparo despre bizarul atac al celor patru c l re iă ă ţ costuma i, chiar în seara incidentului. Se întreb apoi cum de ajunseseţ ă tocmai la Vatican, în epicentrul credin ei în jurul c reia îşi conţ ă struise toată existen a, discutând aprins cu o fa biseriţ ţă ceasc . Ar fi preferat s nu ştieă ă nimic din toate astea, s nu fie el cel care poart aceast dificilă ă ă ă conversa ie.ţ

-De când şti i adev rul ? îl întreb în cele din urm pe cardinal.ţ ă ă ă- Cine, eu, personal ?- Da.- De când mi-am luat în primire postul pe care îl ocup şi ast zi. Deă

treizeci de ani, mai exact.Reilly cl tin din cap sincer impresionat. Treizeci de ani i se p reau oă ă ă

eternitate, mai ales când trebuie s tr ieşti cu o asemenea povar peă ă ă suflet, cu toate mustrările de conştiin sau îndoielile care mai mult ca sigurţă te macin zi şi noapte.ă

-S în eleg c pân la urm v-a i împ cat cu ideea ?...ă ţ ă ă ă ţ ăULTIMUL TEMPLIER515

- Cum adic s m împac cu ideea ?ă ă ă- Adic o accepta i aşa cum este şi pentru ceea ce este, asta am vrut să ţ ă

spun, se explic Reilly.ăBrugnone p ru c se gândeşte la cuvintele lui câteva clipe, cu ochi triştiă ă

şi melancolici.- Nu o voi accepta niciodat , cel pu in nu în sensul dat de dumneata, ziseă ţ

el hot rât. în timp am înv at îns s m obişnuiesc cu ideea, s ...ă ăţ ă ă ă ă convie uiesc cu ea. E tot ce am putut face, mai mult de atât nu pot,ţ

- Şi cine mai ştie ? întreb Reilly pe un ton acuzaă tor pe care Brugnone îl sesiz imediat.ă

- Câ iva de-ai noştri.ţReilly nu era foarte l murit de r spuns. Cc însemna „câ iva" ? Dar papa fă ă ţ

Oare i el ştie ? inea în mod exţ Ţ pres s afle r spunsul la aceast întrebare -ă ă ă deşi nu-şi putea imagina ca tocmai papa s nu ştie adev rul - îns nu o rostiă ă ă cu voce tare. Auzise suficient pentru moment. Astfel de lovituri trebuiau dr muite cu în elepă ţ ciune, altfel risca s -nnebuneasc . Curând îns o altă ă ă ă idee începu s -i dea târcoale, insinuându-se în mintea lui şi refuzând să ă dispar .ă

- Şi cum pute i şti dac -i adev rat sau nu ?ţ ă ă

O lumini ap ru atunci în ochii cardinalului, ale c rui buze se arcuirţă ă ă ă într-un zâmbet şters. P ru ceva mai înviorat de întrebarea lui Reilly, careă dovedea c mai exist totuşi un lic r de speran în inima b rbatuă ă ă ţă ă lui dinaintea sa, îns tonul rigid cu care-i r spunse înă ă ăbuşi orice astfel de n dejde deşart .ă ă

- Papa de atunci i-a trimis la Ierusalim pentru cercet ri pe cei mai buniă dintre exper ii Vaticanului, care au studiat cu aten ie documenteleţ ţ descoperite de templieri şi le-au confirmat autenticitatea.

- Dar asta a fost acum mai bine de şapte sute de ani! S-ar fi putut înşela, sau ar fi putut fi înşela i.,, Dacţ ă516RAYMOND KHOTJRYtotuşi documentele sunt false ? Din câte ştiu şi din câte am auzit, n-ar fi exclus ca templierii s fi pus la cale aşa ceva, c doar nu duceau lips niciă ă ă de imagina ie şi nici de mijloacele necesare. M mir c Biserica ia dreptţ ă ă ă bune nişte hârtii de acum o mie de ani, şi mai ales c dumneaă voastră crede i con inutul lor f r s le fi v zut m car... Abia atunci îşi d du seamaţ ţ ă ă ă ă ă ă de implica ia ascuns a cuţ ă vintelor sale. Ceea ce nu poate s -nsemneă decât..., bâigui el copleşit de enormitatea revela iei, poticnindu-se laţ mijlocul frazei... decât c ... n-a i crezut niciodat c Scripturile suntă ţ ă ă adev rate.ă

Brugnone îi r spunse la privirea consternat cu o expresie calm şiă ă ă detaşat , ba chiar surâz toare:ă ă

- Agent Reilly, începu el blând, exist dou tipuri de credincioşi: unii credă ă c povestea vie ii, a mor ii şi a înă ţ ţ vierii lui Iisus a fost dintotdeauna o parabol şi c prin urmare trebuie luat în sensul cel mai metaforic cu puă ă ă -tin ; pentru ei, a în elege cu adev rat creştinismul înţă ţ ă seamn s -i p trunziă ă ă mesajul în miezul s u şi s -i extragi esen a. A doua categorie - şi cea maiă ă ţ numeroas - este a acelora care iau cuvântul Evangheliei drept liter deă ă lege; pentru ei, tot ce este scris în Biblie e sfânt. Eu m situez undeva laă confluen a celor dou . îns cred c fieţ ă ă ă care dintre noi oscileaz între tenta iaă ţ de a da frâu liber imagina iei şi a crede în minunile din Scripturi, şi încliţ na iaţ min ii c tre ra iune şi analiz , care mai degrab ne îmboldeşte s ne îndoimţ ă ţ ă ă ă de veridicitatea lor, sau cel pu in s le consider m mai mult nişte pildeţ ă ă morale decât relat ri ale unor episoade reale. Dac într-adev r descoă ă ă -perirea templierilor nu e decât o minciun , atunci poate c-am g si din nouă ă în religie acea for care ne-a inspirat atâtea secole la rând, îns pân cândţă ă ă nu afl m ce era ascuns pe corabia aceea... Brugnone se opri meditativ,ă fixându-1 pe Reilly cu privirea. Ce zici, o s ne-aju i ?ă ţULTIMUL TEMPLIER517

Reilly nu r spunse imediat, cu ochii pironi i pe fa a ridat a b rbatuluiă ţ ţ ă ă din spatele biroului impun tor. Brugnone p rea un om sincer şi cu multă ă bun-sim , ceea ce nu putea spune şi despre De Angelis, care r m seseţ ă ă t cut pe parcursul discu iei. Ştia prea bine care-i sunt motivele ascunse şiă ţ mai ştia c , dac accept s ~i ajute, ar însemna s colaboreze şi cuă ă ă ă ă monseniorul» ceea ce nu-1 încânta deloc. îşi întoarse privirea c tre Deă Angelis, a c rui fa era la fel de impasibil şi impeneă ţă ă trabil precum o ştia.ă Nimic din nout ile ultimei ore nu-i schimbase p rerea despre el, şi acumăţ ă

mai mult decât oricând era convins de pref c toria şi duplicitatea lui»ă ă Tocmai îl v zuse în ac iune şi ştia c dac accept propunerea cardinaluluiă ţ ă ă ă va trebui s se gândeasc la o modalitate de a se ine cât mai departe de elă ă ţ pe viitor, îns deocamdat altele erau priorit ile. Tess era sină ă ăţ gur cuă Vance undeva în Turcia, habar n-avea pe unde exact, îndreptându-se c treă o descoperire ce avea s afecteze via a a milioane de suflete.ă ţ

Se întoarse c tre Brugnone cu o fa imobil .ă ţă ă- Da, v ajut, fu r spunsul lui scurt.ă ă

72O briz uşoar ce adia dinspre sud-est mângâia valurile pe careă ă

Savaroria plutea liniştit , umplând aeă rul de mirosul s rat al m rii, pe careă ă Tess aproape c -1 putea gusta stând rezemat de balustrada dinspre pupaă ă a traulerului. Se desf ta în prospe imea învior toare a dimine ilor pe mareă ţ ă ţ şi în calmul senin şi solemn al fiec rui apus. R stimpul dintre cele dou eraă ă ă mai greu de umplut, c ci i se p rea c orele se dilat la nesfârşit peă ă ă ă întinderea albastr .ă

Avuseser noroc s g seasc o ambarca iune aşa de repede, c ciă ă ă ă ţ ă activitatea de explorare marin între coasă ta Caraibejor şi China crescuse considerabil în ultimii ani, ca şi cererea de vase specializate pentru astfel de expedi ii subacvatice, care ori erau din ce în ce mai greu de g sit, ori leţ ă g seai la pre uri astronomice. Majoritaă ţ tea clien ilor erau fie biologi marini şiţ oceanografi, fie companii petroliere sau diverşi documentarişti care vroiau s fac filme despre fauna subacvatic . Ap ruă ă ă ă ser îns între timp alte două ă ă noi grupuri care se luptau pentru suprema ia adâncurilor. Pe de o parteţ erau c uă t torii de aventur , cei care n-aveau ce face cu banii şiă ăULTIMUL TEMPLIER519se scufundau din pur pl cere, fiind dispuşi s pl teasc zeci de mii deă ă ă ă ă dolari doar ca s vad cu ochii lor epava Tiă ă tanicului din apele Atlanticului de Nord sau s fac slaă ă lom printre gurile hidrotermale la aproape dou miiă cinci sute de metri adâncime în zona Insulelor Azore. De cealalt parte erauă vân torii de comori sau „arhelologii coă merciali", cum le pl cea lor s -şiă ă spun mai nou.ă

Apelaser la internet pentru a g si un vas şi dup numai câtevaă ă ă telefoane şi un zbor foarte scurt ajunseser în Atena, în portul Pireu, undeă Savarona îi aştepta ancorat la doc. C pitanul, George Rassoulis, un grecă ă înalt pe care n-aveai cum s nu-1 remarci şi a c rui piele m slinie p rea aşaă ă ă ă de ars de soare încât î i venea s crezi c pân şi oasele le avea bronzate,ă ţ ă ă ă era un aventurier de prima mân . Cu toate astea, ini ial refuă ţ zase propunerea lui Vance, c ci avea altceva programat. Aproape terminase deă f cut toate aranjamentele pentru a-i înso i pe câ iva istorici şi un echipaj deă ţ ţ filmare în zona de nord a M rii Egee, în c utarea unor trireme persane, şiă ă nu mai avea la dispozi ie decât maximum trei s pt mâni pân la începereaţ ă ă ă expedi iei, ceea ce - dup cum îi explicase lui Vance - nu vor fi nici pe deţ ă -parte de ajuns pentru ce vroiau ei s fac . Oricum, coă ă rabia lui fusese deja închiriat pentru dou luni, din nou - dup p rerea lui - o perioad multă ă ă ă ă prea mic pentru a localiza epavele foarte vechi, o încercare mai mult decâtă anevoioas şi care sem na mai degrab cu g sirea acului în carul cu fân.ă ă ă ă Vance îns avea un avană taj considerabil, de care al ii nu se puteau bucura,ţ

şi anume astrolabul, cu ajutorul c ruia spera s poat identifica m cară ă ă ă pozi ia aproximativ a galerei, pe o arie de cel pu in şaisprezece kilometriţ ă ţ p tra i.ă ţ

Vance îi spusese lui Rassoulis c sunt în c utarea unei cor bii cruciate,ă ă ă dându-i de în eles c e posibil sţ ă ă520RAYMOND KHOTJRYaib ceva aur la bord, al turi de alte obiecte de valoare pe care crucia ii leă ă ţ sustr seser din ara Sfânt dup înă ă Ţ ă ă frângerea de la Acra. Intrigat şi curios, dar şi tentat de comoara de sub ape, Rassoulis acceptase în cele din urmă s -i înso easc , molipsit mai ales de entuziasă ţ ă mul debordant al lui Vanee, care era convins c veă chiul instrument de naviga ie îi va conduce laţ Templul Şoimului în timpul pe care-1 aveau la dispozi ie. C pitanul îlţ ă asigurase pe Vanee de totala sa discre ie, c ci ştia prea bine cum stţ ă ă treaba cu vân torii de comori - aşa-zişii arheologi comerciali - c rora nu leă ă pl cea deloc publicitatea. Oricum, era în interesul lui s -şi in gura şi s seă ă ţ ă ă asigure c nimeni altcineva nu mai afl de expedi ie, din moment ce-şiă ă ţ negociase partea. îi explicase lui Vanee care e strategia standard de inducere în eroare a musafirilor nepofti i: aveau s se apropie încetişor deţ ă locul de explorare, înconjurân- du-1 dinspre exterior spre interior timp de câteva ore, dup care vor porni c tre alte zone, bineîn eles neimă ă ţ portante, unde vor r mâne ale dou -trei ore, ca s creă ă ă eze o diversiune, întorcându-se în cele din urm în locul ini ial. ă ţ Vanee se declar mai mult decât mul uă ţ mit de tactica lui Rassoulis.

La bordul micului trauler, Tess îşi aducea aminte cât de mult r bdare î iă ă ţ trebuie pentru astfel de expedi ii şi cât de lungi şi de plictisitoare potţ deveni, mai ales pentru ea, care niciodat nu fusese foarte buna la capitolulă r bdare, şi cu atât mai pu in acum. Ultima dat când f cuse explor riă ţ ă ă ă subacvatice se afla în Egipt şi lucra împreun cu Clive, cu care f cuseă ă scufund ri ună deva nu departe de rmul Alexandriei. Tot atunci seţă petrecuse şi stânjenitorul episod când el îi f cuse avană suri într-o sear laă cin , un incident pe care Tess ar fi preferat s şi-1 ştearg din memorie.ă ă ă Privea apa netedăULTIMUL TEMPLIER521ce mângâia cala în onduleuri mici şi discrete, întrebân- du-se ce comori ascunde în adâncuri şi sim ind c e foarte aproape de a o descoperi pe ceaţ ă pe care o c utau de-atât timp, ceea ce f cea drumul pân acolo şi mai greuă ă ă de suportat.

Orele treceau alene una dup alta şi, neavând altă ceva de f cut, seă trezea adesea visând cu ochii deschişi. Acum, spre exemplu, privea pierdut cele dou cabluri groase ce se-ntindeau pân dincolo de fundulă ă ă ambarca iunii, amestecându-se cu dâra alburie şi spumoas pe careţ ă traulerul o l sa în urm . De unul dintre cabluri era ataşat un sonar careă ă înregistra şi analiza orice neregula- ritate sau denivelare de pe fundul m rii.ă De cel lalt era legat un magnetome ru cu rezonan magnetic , cu ajutorulă ţ ţă ă c ruia puteau detecta r m şi ele de fier ale epavei. Aparatele le d duseră ă ă ţ ă ă speran e deşarte zilele trecute, f cându-i s se entuziasmeze şi s seţ ă ă ă bucure degeaba. De fiecare dat sonarul detectase ceva, astfel încât sondaă

cor biei - un dispozitiv comandat de la distan şi foarte inspirat botezată ţă Dori, dup peştişorul aiurit din filmul Findirtg Nemo - fusese trimis în reă ă -cunoaştere pe fund, în timp ce Vance şi Tess d duser fuga în camera deă ă control, cu sufletul la gur şi plini de speran e, sorbind monitoarele dină ţ priviri şi-ncercând s disting ceva relevant printre imaginile neclare trimiseă ă de camera lui Dori, doar ca s -şi vad visele spulberate la constatarea că ă ă sonda nu g sise ceea ce c utau. Prima dat detectase o bucat masiv deă ă ă ă ă stânc , de m rimea unei cor bii, iar apoi carcasa distrus a unui vas deă ă ă ă pescuit din secolul XX.

în restul timpului nu f cuse altceva decât s spere din nou, s aştepte şiă ă ă s pluteasc pe întinderea nesă ă fârşit a apei, c utând mereu. Gândurile oă ă purtar că ătre cele mai recente evenimente din via a ei şi Tess seţ522RAYMOND KHOTJRYsurprinse retr ind ultimele s pt mâni şi întâmpl rile în urma c roraă ă ă ă ă ajunsese acum la şaizeci de kilometri dep rtare de coasta Turciei, al turi deă ă b rbatul care puă sese la cale bizarul jaf armat de la cel mai mare muzeu din New York, în urma c ruia muriser atâ ia oameni nevinova i. Se sim iseă ă ţ ţ ţ extrem de vinovat pentru deciă zia de a-1 p r si pe Reilly şi de a pleca cuă ă Vance în căutarea galerei, mai ales în primele zile. Avea mustr ri deă conştiin , îndoieli ce nu-i d deau pace şi n-o l sau s doarm noaptea, şiţă ă ă ă ă chiar şi atacuri de panic dese, aşa c tot timpul era în continu mişcare,ă ă ă încercând s -şi g seasc de lucru şi s -şi ocupe timpul ca s nu se maiă ă ă ă ă gândeasc s renun e. îns pe zi ce trecea grijile se diă ă ţ ă minuau şi ele, înlocuite de aşteptarea şi anticiparea marii descoperiri. Mai avea din când în când momente când se întreba dac-a f cut bine plecând cu Vance, însă ă atunci încerca s fie cât mai obiectiv şi mai ra ional cu putin , şi s -şiă ă ţ ă ţă ă alunge din minte toate gândurile negre, convingându-se c face ceea ceă trebuie. Nu doar pentru ea - deşi, dup cum îi spusese lui Reilly, oă asemenea descoperire sigur c i-ar fi schimbat nu doar cariera, ci şi situa iaă ţ financiar - ci pentru milioanele de oameni care meritau s ştie adev rul.ă ă ă De fiecare dat îns ajună ă gea la aceeaşi concluzie: n-avea niciun rost s -şiă munceasc mintea încercând s g seasc o justificare pentru ac iunile ei.ă ă ă ă ţ Era ceva ce pur şi simplu sim ea c trebuie s fac şi avea de gând sţ ă ă ă ă mearg pân la cap t.ă ă ă

Gândul la Reilly era singurul care-i umbrea speran ele şi entuziasmul. Seţ trezea gândindu-se la el din ce în ce mai des, întrebându-se ce face, pe unde e sau dac îi e bine. Retr ia în minte noaptea aceea când îl l sase sină ă ă -gur în mijlocul pustiet ii, disp rând ca un ho în întuneăţ ă ţ ric, şi nu-şi putea în buşi sentimentul de ruşine şi de vinov ie ce o cuprindea de fiecareă ăţ dat . F cuse o greşeală ă ăULTIMUL TEMPLIER523amarnic , şi acum se c ia, dar din p cate nu mai era niă ă ă mic de f cut. Cumă putuse oare s -1 lase de izbelişte când ştia prea bine c erau urm ri i ?ă ă ă ţ Dac -i pusese via a în pericol şi p ise ceva din cauza ei ? îşi dorea dină ţ ăţ toat inima s -1 ştie teaf r, s -şi cear scuze pentru ce f cuse şi s încerceă ă ă ă ă ă ă s -i explice de ce, îns gândul c de data asta mersese poate prea departeă ă ă o îngrozea. Pe de alt parte, ştia c Vance avea dreptate când spunea că ă ă

Reilly le-ar fi dejucat planurile, dând descoperirea pe mâinile unora care o vor îngropa mai bine decât fusese pân acum. Tess n-avea de gând s laseă ă aşa ceva s se-ntâm- ple. Oricum o d dea, concluzia era c rela ia loră ă ă ţ fusese condamnat înc de la început, iar ironia sor ii f cea ca tocmai lucrulă ă ţ ă care-i apropiase în prim instan s fie acum cauza desp r irii lor.ă ţă ă ă ţ

Savarona îşi schimb brusc cursul, învolburând apa şi preg tindu-se să ă ă arunce înc o privire pe fună dul por iunii deja parcurse. Tess îşi mutţ ă privirea de la cele dou cabluri paralele c tre linia îndep rtat a orizontului,ă ă ă ă unde câ iva nori întuneca i şi alungi i pţ ţ ţ ătau ca nişte dungi murdare albastrul senin al cerului, îşi sim i dintr-o dat inima grea. Erau alte gânduriţ ă care o m cinau înc de când plecase cu Vance şi care n-o sl beau deloc,ă ă ă nici zi, nici noapte, iar cu fiece întoarcere a vasului sau sond coborâtă ă pentru a nu ştiu câta oar în adâncuri deveneau din ce în ce mai apă ă-s toare şi mai sumbre. Era oare bine ceea ce f cea ? Era într-adev r maiă ă ă bine s laşi anumite secrete înă gropate şi neştiute ? Era o greşeal s seă ă înc p âneze în ideea c aflarea adev rului e un scop nobil şi l udaă ăţ ă ă ă bil ? Poate c de data asta era o excep ie, aşa cum ziă ţ cea el, poate că scormonind prea mult nu f cea decât s dezl n uie un haos general peste oă ă ă ţ lume şi-aşa destul de h ituit ...ă ă524RAYMOND KHOTJRY

Apari ia siluetei înalte a lui Vance pe punte îi întreţ rupse brusc şirul gândurilor, Când se apropie de ea, lâng balustrad , Tess observ c eă ă ă ă încruntat.

-Tot nimic ? îl întreb .ă£1 d du din cap dezam git.ă ă- Dup tura asta va trebui s ne retragem din zon , cel pu in pentruă ă ă ţ

ast zi, îi zise el tr gând adânc aer în piept. Nu e chiar atât de grav, de fapt.ă ă în trei zile o s reuşim s acoperim toat zona de explorare pe care ne-amă ă ă propus-o, şi-atunei o s-o g sim, sunt sigur de asta. E aici undeva, o simt,ă doar c se las greu de g sit.ă ă ă

Un bâzâit surd şi insistent venind din dep rtare îi desprinse în sfârşită privirea de pe fa a ei. Vance se înţ toarse şi scrut atent orizontul albastru,ă încruntându-se în momentul în care descoperi sursa zgomotului. Tess îi urm ri privirea înspre locul cu pricina, unde z ri un punct minuscul careă ă crescu pân când c p t conturul unui elicopter care survola marea laă ă ă ă câ iva kilometri dep rtare, p rând a se îndrepta în aceeaşi direc ie ca ei.ţ ă ă ţ R maser amândoi cu ochii pironi i la el, urm rindu-1 cu privirea cumă ă ţ ă înainteaz în linie dreapt înainte de a se întoarce brusc cu spatele şi de aă ă disp rea la fel de reă pede cum ap ruse.ă

- Era oare pentru noi ? îl întreb ea pe Vance. Pun pariu c pe noi neă ă caut .ă

- N-au ce s ne fac aici, o linişti el, suntem în ape interna ionale, Pe deă ă ţ alt parte, nu ştiu în ce m sur ne putem baza pe asta, având în vedere că ă ă ă nici pân acum n-au jucat foarte corect.,. îşi întoarse privirea înapoi peă punte, uitându-se lung la inginerul care tocmai intra în camera de control. Ştii care-i partea cea mai amuzant ?ă

-N-aş putea spune c da, zise ea sec.ă

- Num rul membrilor echipajului. Gândeşte-te şi tu, ei sunt şapte, şi cuă noi doi fac,., exact nou . Non ,ă ăULTIMUL TEMPLIER525repet el r spicat. Exact ca gaşca mare şi tare a lui Hugo de Payens. Poetic,ă ă nu crezi ?

Tess nu p ru câtuşi de pu in impresionat şi nici m car amuzat deă ţ ă ă ă remarca lui Vance, privind absent în dep rtare.ă ă

- Mda... M întreb dac şi ei erau la fel de chinui i de întreb ri şi deă ă ţ ă îndoieli.

Vance o privi ridicând din sprâncene, fixând-o st ruitor.ă- Vrei s spui c înc ai îndoieli ? Te pomeneşti c te-ai r zgândit...ă ă ă ă ă-Dar ce, tu n-ai ? ripost ea cu o voce tremurat , fiă ă ind conştient că ă

Vance îşi d duse seama cât e de încoră dat . Nu te întrebi niciodat ce-o să ă ă fie dup ce vom g si ceea ce c ut m - dac vom g si. Nu te îngrijorează ă ă ă ă ă ă chiar deloc ce o s se întâmple ?ă

- S m îngrijoreze! ? se ar t el nedumerit.ă ă ă ă-Ştii foarte bine la ce m refer. Nu te-ai gândit niă ciodat la şocul şiă

haosul pe care le-am putea provoca ?Vance pufni pe nas batjocoritor.- Tess, ştii p rerea mea. Omul e o creatur demn de mil , întotdeaunaă ă ă ă

disperat s g seasc pe cineva sau ceva în fa a c ruia s se închine, însă ă ă ţ ă ă ă nu oricum. Ca idolatria lui s aib valoare nu e suficient ca doar unul sauă ă doi s cread în acel ceva, ci trebuie ca noi to i, la unison, din toate col urileă ă ţ ţ lumii, s subscriem la aceeaşi doctrin . Aşa a fost înc de la începuturileă ă ă omenirii şi n-are de ce s se schimbe acum. Iar tu m întrebi dac -mi facă ă ă griji... Nu, nu-mi fac, de fapt de-abia aştept s -i eliberez pe oameni deă aceast minciun care le-a întunecat judeă ă cata. Nu facem altceva decât să urm m cursul normal al lucrurilor, adic ini iem urm toarea etap înă ă ţ ă ă evolu ia spiritual a omenirii, care cu siguran va marca înceţ ă ţă putul unei noi ere.526RAYMOND KHOTJRY

- Vorbeşti despre aceast „nou er " de parc-ar fi un eveniment mondenă ă ă aşteptat cu surle şi trâmbi e peste tot pe gjob, când de fapt ştii foarte bineţ c nu va fi deloc aşa. Omenirea a mai trecut prin asemenea crize, începândă cu sasanizii şi pân la pr buşirea Imperiului Incaş, istoria e pres rat cu miiă ă ă ă de exemple ale unor civiliza ii m re e care s-au n ruit aidoma castelelor deţ ă ţ ă nisip dup ce şi-au v zut zeii discredita i sau demitiza i.ă ă ţ ţ

Vance r mase neclintit.ă- Asta tocmai pentru c fuseser construite pe mină ă ciuni şi realit iăţ

distorsionate, pe nispuri mişc toare - cum e de altfel şi a noastr . îns euă ă ă cred câ- i faci mult prea multe griji, Tr im cu totul alte vremuri, iar lumeaţ ă de azi e ceva mai sofisticat decât p r ii sau incaşii.ă ă ţ

- S nu uit m totuşi c au fost cele mai dezvoltate civiliza ii din vremeaă ă ă ţ lor,

- Z u aşa, Tess! Ai pu in încredere în semenii noştri, ce naiba I Nu zic c-ă ţ ăo s fie uşor s trecem peste asta, departe de mine gândul, dar... p rereaă ă ă mea e c-o s se descurce foarte bine,ă

- Şi dac nu-i aşa ? Dac te înşeli ?ă ăVance ridic mâinile exasperat, îns când deschise gura vocea sa sună ă ă

extrem de rigid şi de serioas :ă ă- Dac m înşel, atunci asta e şi gata.ă ăTess îl fix mut de uimire, cu o privire t ioas şi acuzatoare, dup careă ă ă ă ă

nu mai suport s -1 priveasc şi-i întoarse spatele furioas , uitându-se înă ă ă ă zare. Dungi neregulate de nori cenuşii ap ruser ca din senin pe albasă ă trul imaculat al cerului, în timp ce suprafa a neted a m rii era tulburat laţ ă ă ă r stimpuri de valuri înspumate, ale c ror creste albe mai înviorau parcă ă ă negura apelor din dep rt ri.ă ă

Vance îşi sprijini bra ele de balustrad , tr gându-se ceva mai aproape deţ ă ă ea.ULTIMUL TEMPLIER527

- Sincer vorbind, şi eu m-am gândit îndelung la asta, Tess, aşa c în elegă ţ ce te fr mânt . Am cânt rit şi-am analizat plusurile şi minusurile, şiă ă ă concluzia la care am ajuns e una singur : nu am nicio îndoial c facemă ă ă ceea ce trebuie. Şi sunt convins c în sinea ta îmi dai dreptate.ă

Tess îl credea, c ci sim ise c şi pe el îl fr mânt ceva. Ştia c întorseseă ţ ă ă ă ă lucrurile de pe o parte pe alta de nenum rate ori, atât din punct de vedereă academic, cât mai ales personal, îns problema lui Vance - dup pă ă ărerea ei - era c punctul s u de vedere fusese subiectiv şi distorsionat înc de laă ă ă bun început. Luase hot râri şi f cuse demersuri sub imperiul suferin eiă ă ţ cauzate de moartea fiicei şi a so iei, şi toate ac iunile sale ulterioareţ ţ fuseser dictate de aceast durere mocnit care-1 orbise şi-i pervertiseă ă ă viziunea asupra lumii. Cânt rise oare cu temei efectele pe careă descoperirea le va avea asupra fiec rui muritor ? Luase în calcul c nu doară ă creştinismul va fi pus sub semnul întreb rii, ci îns şi no iunea de credin ,ă ă ţ ţă pe care duşmanii Bisericii se vor gr bi s-o îmă proaşte cu noroi şi apoi s-o foloseasc pentru a-i deză bina pe oameni ? Se gândise la milioanele de credincioşi care-şi vor pierde cel mai important sprijin spiritual ?

- S ştii c la început mul i vor refuza categoric s cread , îi zise Tess, eaă ă ţ ă ă îns şi surprins de tonul optimist al vocii sale. Or s scoat de te miri undeă ă ă ă fel de fel de exper i care s confirme c totul e o minciun sfruntat , îşi vorţ ă ă ă ă folosi toate resursele posibile şi imposibile pentru a demasca ceea ce în ochii lor nu va fi decât o mare p c leal şi... inând cont de trecutul t u, niciă ă ă ţ ă n-o s le fie foarte greu s reuşeasc .ă ă ă

Imediat îi p ru r u c deschisese subiectul, şi se sim i uşor stânjenit .ă ă ă ţ ă Vance îns nu p ru deloc afectat şi o aprob printr-o scurt mişcare aă ă ă ă capului.528RAYMOND KHOTJRY

- Da, ştiu, tocmai de asta m gândeam c-ar fi mai nimerit dac tu ai fiă ă cea care va anun a...ţ

Tess p li, privindu-1 cu ochi pieri i pe fa a-i alb ca varul.ă ţ ţ ă- Eu ?! bâigui ea, v dit surprins de propunere.ă ă- Fireşte. în fond, descoperirea asta e în egal mă ăsur şi a ta, şi pentruă

c - dup cum chiar tu ai zis - comportamentul meu din ultima vreme n-aă ă

fost tocmai... Vance f cu o pauz , încercând s g seasc cuă ă ă ă ă vântul potrivit. Tocmai... l udabil...ă

Pân s-apuce ea s -i dea yn r spuns, auzi motoarele încetinind treptat şiă ă ă sim i ambarca iunea oprindu-se uşurel, înainte s -şi schimbe iar direc ia. îlţ ţ ă ţ z ri apoi pe Rassoulis ieşind de sub punte şi strîgându-le ceva, îns minteaă ă ei era parc înv luit într-o pâcl groas , şi nu auzi ce le spunea grecul,ă ă ă ă ă gesticulând agitat. Vance r mase cu ochii a inti i pe fa a ei câtevaă ţ ţ ţ momente, dup care se întoarse c tre c pitan, care-i chema ner bd tor josă ă ă ă ă în cal , f cându-le semne disperate din mâini şi strigând c g siser ceva.ă ă ă ă ă73

Rezemat de balustrada din spate a vasului de patrul KaradeniZy Reillyă îi urm rea pe De Angelis şi pe Karakas, c pitanul, un b rbat solid cu o claieă ă ă de p r negru o musta ciufulit şi deas , concentra i deasupra ecraă ţă ă ă ţ nului radar de la bord, alegând urm toarea int .ă ţ ă

Nu se puteau plânge, c ci op iuni aveau destule. Zeci de puncteă ţ intermitente şi verzi luminau ecranul întunecat, unele fiind înso ite de unţ cod alfanumeric, semn c ambarca iunea respectiv avea un transponderă ţ ă modern. Acestea erau de fapt cel mai uşor de localizat şi de eliminat, cu ajutorul bazei de date a Patrulei de Coast , îns erau din p cate foarteă ă ă pu ine, ceea ce le îngreuna munca fiindc trebuia s verifice pe rând fieţ ă ă care punct intermitent, reprezentând unul din sutele de vase de pescuit anonime sau zecile de b rci ale amaă torilor de naviga ie care veneau în fiecare an sţ ă pescuiasc sau s se distreze în zona coastei, din ce în ce mai aglomerată ă ă de la an la an. Reilly ştia la fel de bine ca şi ei c în aceste condi ii nu va fiă ţ deloc uşor s -i gă ăseasc pe Vance şi Tess şi c trebuia s se înarmeze cuă ă ă mult r bdare.ă ă530RAYMOND KHOTJRY

Era deja a şasea zi pe mare şi se cam s turase. înc de la început îşiă ă d duse seama c n-ar fi fost deloc bun de marinar deşi pân acum avuseseă ă ă noroc de o mare liniştit şi calm . Slav Domnului c nu trebuia s ră ă ă ă ă ămână şi noaptea în larg! De dormit dormeau pe uscat, ceea ce nu putea decât s -ă1 mul umeasc , şi-n fiecare diminea , imediat dup ivirea zorilor, ieşeauţ ă ţă ă din Marmaris şi-şi croiau drum de-a lungul coastei, când în sus, când în jos, acoperind por iunea cuprins între Golful Hisaronu şi partea sudic aţ ă ă Arhipelagului Dodecanez. Karadeniz era un vas de patrul din clasa SAR-33,ă având pe chil o dung lat şi oblic de culoare roşie, ce înso ea cuvinteleă ă ă ă ţ Sahil GUvenlik, scrise în relief cu litere de-o şchioap , astfel încât oricine şi-ăar fi dat seama c apar ine Pazei de Coast turce. Era extrem de rapid şiă ţ ă confortabil, putând s parcurg o distan surprinz tor de mare într-oă ă ţă ă singur zi. Zona de est era şi ea cercetat am nun it de alte astfel deă ă ă ţ ambarca iuni cu baza la Fethiye şi Antalia, îns c utarea nu se derula doarţ ă ă pe ap . Fuseser implicate şi elicoptere Augusta A-109 ce survolau zona laă ă joas în l ime, informându-i apoi pe cei de pe vas în leg tur cu posibiliiă ă ţ ă ă suspec i şi pozi ia acestora.ţ ţ

Sincronizarea dintre agen ii din elicoptere, cei de la bordul vaselor deţ patrul şi cei r maşi pe uscat era peră ă fect . Se vedea c ofi erii Pazei deă ă ţ Coast turce aveau experien în monitorizarea acestei zone mai tot timpulă ţă aglomerate. Rela iile dintre Grecia şi Turcia nu erau dintre cele maiţ

cordiale, iar apropierea celor dou spreă zece insule ale Arhipelagului Dodecanez, care se aflau sub jurisdic ia Greciei şi unde oamenii seţ îngr m deau în fiecare an fie ca turişti, fie ca s pescuiasc , nu f cea decâtă ă ă ă ă s tensioneze şi mai mult conflictul mocnit dintre cele dou ri. Mai mult,ă ă ţă por iunea îngust de mare ceţ ăULTIMUL TEMPLIER531le desp r ea era o min aur pentru c l uze, care-i transportau clandestină ţ ă ă ă pe imigran ii turci care doreau s ajung fie în Grecia, fie în alte stateţ ă ă membre UE. Cu toate acestea, por iunea ce trebuia acoperit nu era delocţ ă neglijabil , iar sarcina era cu atât mai grea şi mai obositoare cu câtă majoritatea b rcilor ce str bă ă ăteau aceste ape nu erau decât simple vase de croazier sau de pescuit.ă

Reilly se apropie de aparatul radar, al c rui operator * era cufundat înă studiul unor grafice de lâng ecran, în timp ce radiotelegrafistul îşi comparaă noti ele cu câ iva dintre membrii echipajului de zbor. Se trase mai într-oţ ţ parte şi privi întinderea de ap prin geamul de proă tec ie. Z rile p reau sţ ă ă ă prevesteasc vreme agitat , mai ales spre sud, unde un pâlc compact deă ă nori negri înv - luiau linia orizontului, desp r i i pe ici, pe colo de dâreă ă ţ ţ sub iri şi str lucitoare de lumin pal-g lbuie. Era ca-ntr-un tablouţ ă ă ă suprarealist.

Ceva îi spunea c Tess e foarte aproape şi gândul c e acolo, la doară ă câ iva kilometri distan , şi c poate ajunge la ea în câteva ore - conştientţ ţă ă fiind pe de alt parte c distan a dintre ei era poate de neacoperit - îlă ă ţ m cina mai mult decât orice altceva. Se întreba unde e exact în acelă moment şi ce face. Oare g siser deja Templul Şoimului ? Erau pe cale de aă ă spune lumii întregi... Ce anume ? Ce aveau s fac cu descoperirea la careă ă sperau ? Şi ce fel de descoperire era aceasta ? Cum voiau s-o comunice lumii ? Se gândise îndelung ce s -i spun în momentul reg sirii şi constată ă ă ă cu surprindere c furia ini ial pe care o sim ise când se v zuse abană ţ ă ţ ă donat în mijlocul p durii disp ruse aproape complet, în locul ei instalându-se peă ă nesim ite o anume resemţ nare sau împ care. Ştia c avusese motivele ei şi,ă ă chiar dac nu i le împ rt şise, putea cel pu in s încerce s leă ă ă ţ ă ă532RAYMOND KHOTJRYîn eleag , începând prin a accepta c înc p ânarea şi ambi ia erau parteţ ă ă ă ăţ ţ integrant din felul ei de a fi, defiă nind-o în primul rând ca persoan .ă

Privi de dincolo de cabin , dup care îşi întoarse privirea în direc iaă ă ţ opus , şi ce v zu îl nelinişti, c ci departe în zare, cerul de la nord seă ă ă întuneca şi el amenin tor. Marea c p tase la rându-i o nuan de gri-ţă ă ă ţămarmorat, r scolit din când în când de crestele albe ale unor valuriă ă înspumate. îl v zu pe punte pe tiă monier schimbând priviri alarmate cu un coleg, prim-ofi erul probabil, c ruia îi semnal pericolul cu o mişcareţ ă ă discret a capului. P reau prinşi la mijloc între dou fronturi atmosfericeă ă ă care aduceau furtun şi care se îndreptau vertiginos în direc ia lor. Reilly îlă ţ privi din nou pe cârmaci, care acum p rea îngrijorat, la fel ca şi primul-ofi eră ţ de altfel, care se duse de-ndat la Karakas, pentru a se consulta cu el.ă

C pitanul studie radarul meteo, apoi verific şi baă ă rometrul, discutând între timp şi cu doi dintre ofi erii echipajului. Reilly nu în elegea o iot dinţ ţ ă

ce spuneau, aşa c se uit instinctiv c tre De Angelis, care-i sură ă ă prinse privirea şi-i traduse pe scurt despre ce era vorba:

- Cred c va trebui s ne retragem mai devreme asă ă t zi, c ci suntemă ă înconjura i de dou fronturi atmosfeţ ă rice de furtun şi, dac mai r mânem, oă ă ă s ne prind la mijloc. Monseniorul îl privi descump nit, întrebându-1 apoiă ă ă uşor amuzat: î i sun cumva cunoscut ?ţ ă

Reilly se gândise la asem narea cu episodul descris în scrisoarea luiă Aimard înainte ca De Angelis s -i atrag aten ia. îl observ şi pe Plunkett,ă ă ţ ă care ieşise pe punte ca s fumeze şi studia z rile încordat. îşi întoarseă ă privirea din nou în cabin , unde cei doi tehnicieni stă ăteau apleca i pesteţ monitoarele lor sofisticate, butonând şi f când calcule. La r stimpuriă ă regulate aruncauULTIMUL TEMPLIER533amândoi priviri alarmate c tre orizontul înnegurat şi apoi se cufundau dină nou cu nasul în monitoare, semn c situa ia era destul de îngrijor toare. Laă ţ ă un moment dat operatorul radar îl strig pe c pitan, că ă ăruia îi îndrug cevaă în turc . Karakas coborî în cabin , urmat imediat de De Angelis. Reilly seă ă for s -şi dezlipeasc privirea de la norii învolbura i şi plumţă ă ă ţ burii din dep rtare şi se duse lâng cei trei, în fa a pu- pitrului de comand .ă ă ţ ă

Din traducerea şuntat a c pitanului, Reilly afl c operatorul le ar taă ă ă ă ă nişte grafice electronice cu traiectoria unor ambarca iuni pe care leţ urm rise de ceva timp. Dintre acestea, una singur prezenta anumiteă ă neregularit i inexplicabile în itinerarul parcurs, reie- şind clar din grafic c -ăţ ăşi petrecuse marea majoritate a timpului navigând încoace şi-ncolo în aceeaşi por iţ une de mare. Nu asta îns i se p ruse anormal, c ci erau suteă ă ă de vase de pescuit ai c ror proprietari prefeă rau o anumit zon şi se mutauă ă de ici, colo f r s pară ă ă curg distan e însemnate, aşa cum ar tau semnaleleă ţ ă de pe ecran. Ceea ce i se p ruse omului interesant era c , deşi în ultimeleă ă câteva zile vasul se tot fâ âise de-a lunţ gul por iunii cu pricina, aventurându-ţse chiar şi-n alte zone ceva mai dep rtate, de mai bine de dou -trei oreă ă p rea s sta ioneze. Mai mult, celelalte trei ambarca iă ă ţ ţ uni prezente în zonă şi pe care le monitorizase la fel de atent se îndreptau acum încet c treă coast , mai mult ca sigur pentru c observaser furtuna care se apropia cuă ă ă rapiditate. în ciuda acestui fapt, cel de-al patrulea r m sese nemişcat, ceeaă ă ce era destul de ciudat având în vedere condi iile atmosferice.ţ

Reilly se apropie de ecran, urm rind cu privirea cele trei puncte înă mişcare. Dou se îndreptau c tre rmul Turciei, iar cel de-al treilea c treă ă ţă ă Insula Rhodos.534RAYMOND KHOTJRY

De Angelis p rea încântat de cele aflate.ă- Ei sunt! exclam el hot rât exact în momentul în care Plunkett intr înă ă ă

cabin . Şi motivul pentru care nu se mişc este c au g sit în sfârşit ceă ă ă ă c utau! Se întoarse c tre Karakas ca un vultur ce tocmai şi-a reperat prada.ă ă La ce distan sunt ?ţă

C pitanul privi ecranul.ă- în jur de patruzeci de mile marine. Pe vremea asta o s ne ia cam două ă

ore, cel mult dou ore şi jum tate, îns furtuna s-ar putea dezl n ui înainteă ă ă ă ţ

de a ajunge la ei şi atunci va trebui s facem cale-ntoars . Barometrul arată ă ă c presiunea atmosferic e în continu sc dere, şi n-am mai v zut de multă ă ă ă ă aşa o sc dere brusc .ă ă

- Nu-mi pas , zise De Angelis sec. Trimite imeă diat un elicopter în recunoaştere şi du-ne acolo cât po i de repede.ţ74

Sonda aluneca lin prin tenebrele adâncului, trecând pe lâng galaxii deă plancton ce-i luminau ecranul minuscul înainte de a disp rea unduitoare dină raza micului reflector cu care era prev zut .ă ă

Sus, în camera de control mult prea strâmt a traule- rului, to i priveauă ţ cu sufletul la gur imaginile trimise de camera subacvatic . Tess şi Vanceă ă st teau în piă cioare, de o parte şi de alta a lui Rassoulis, sprijinin- du-se de umerii s i, în timp ce cei doi tehnicieni erau aşeza i pe o banc îngust înă ţ ă ă fa a monitoarelor. La stânga monitorului care afişa imagini de la camera luiţ Dori se afla un alt monitor de pozi ionare GPS, care era ceva mai mic şiţ ar ta pozi ia actual a navei, dup ce se învârtise în cerc, întorcându-seă ţ ă ă apoi pe acelaşi curs de mai înainte şi-ncercând acum s -şi men in pozi iaă ţ ă ţ în pofida curen ilor foarte puternici. Ecranul şi mai mic din dreapta afişaţ versiunea computerizat a imaginilor scanate de sonar, mai exact un cercă mare în interiorul c ruia se puteau vedea benzi concentrice albastre, verziă şi galbene. Al turi, o busol electronic ar ta cursul Savaronei, care p reaă ă ă ă ă c se îndreapt uşor c tre sud.ă ă ă536RAYMOND KHOTJRYîns to i priveau spre monitorul central, care era şi cel mai mare şi careă ţ afişa imagini trimise de sonda din adâncuri. Urm reau în t cere fundul m riiă ă ă apropiin- du-se sau dep rtându-se, analizând adâncimea afişat în dreaptaă ă ecranului, care la un moment dat ajunse la 173 de metri. La 168 de metri, luminozitatea apei era mai estompat , împiedicând astfel o bună ă vizibilitate, la 171, reflectorul camerei speriase un grup de languste care fugiser iute din calea razei iscoditoare. La 173 de metri, ecranul se ilumină ă brusc, inundat de o lumin galben puternic . Sonda aterizase undeva.ă ă ă

„P rintele" lui Dori, Pierre Attal, un inginer corsi- can foarte de grijuliu cuă aparatele la care lucra, era extrem de concentrat mânuind maneta şi pupitrul de comand cu ajutorul c rora ghida robotul. Se întinse c treă ă ă marginea panoului de comand , unde era un mic buton pe care începu s -1ă ă învârt cu degete gr bite, timp în care camera se rotea şi ea încetişor,ă ă r spunzând comenzilor sale şi oferindu-le alte imagini din adână curi, care aduceau foarte mult cu un peisaj selenar sau mar ian, ar tându-le o lumeţ ă bizar şi misterioas , neală ă terat înc de prezen a omului. De jur-împrejurulă ă ţ micului intrus mecanizat domneau liniştea şi pacea, peste o întindere nesfârşit de nisip fin înv luit în umbre luă ă gubre şi unduitoare.

Tess sim i cum o str bate un fior rece pe şira spinţ ă ării de atâta emo ie şiţ aşteptare încordat . St tea cu ochii pironi i pe ecran şi cu sufletul la gur ,ă ă ţ ă deşi ştia c va mai dura ceva pân când vor g si epava. Sonarul nu le dă ă ă ă-dea decât pozi ia aproximativ a oric rei posibile inte şi din acest motivţ ă ă ţ sonda era de baz , c ci se putea maă ă nevra cu uşurin de la distan şiţă ţă sonarul s u permitea localizarea exact a obiectului detectat şi examinareaă ă ulterioar a acestuia în detaliu. Tess ştia c adâncimeaă ă

ULTIMUL TEMPLIER537apei în zon nu dep şea 250 de metri şi c fundul e pres rat cu numeroaseă ă ă ă recife de corali, multe probabil la fel de mari ca şi Templul Şoimului, asta presupunând c estim rile lor fuseser cât de cât exacte. Scan rileă ă ă ă sonarului nu erau aşadar destul de concludente ca s poate distinge între oă epav şi aceste foră ma iuni marine naturale, îns aici intrau în scenţ ă ă magnetometrele, cu ajutorul c rora se putea detecta orice r m şi de fieră ă ă ţă sau alt metal dintr-o posibil 'corabie naufragiat . Cu toate acestea, deşiă ă echipamentele lui Rassoulis erau extrem de bine calibrate şi în perfectă stare de func ionare, atât el, cât şi ceilal i membri ai echipajului se temeauţ ţ c , dup un popas de şapte sute de ani pe fundul apei, timp în care sareaă ă cu siguran corodase orice bucat de fier, nu mai r mţă ă ă ăsese mare lucru din structura metalic a galerei, poate cel mult vreo patru sute cincizeci deă kilograme de fier cu totul. Chiar şi în aceste condi ii, exista riscul unorţ alarme false fie din cauza geomagnetismului natural în anumite zone din solul m rii, fie cel mai probabil din cauza altor epave, desigur cu mult maiă recente.

Privi pentru a treia oar cum aceleaşi imagini pe care le ştia aproape peă de rost se succedau din nou pe monitor, f r nicio diferen semnificativ .ă ă ţă ă Cu mâna încleştat pe maneta pe care o mişca aproape imperceptiă bil, Attal ghida sonda încetişor pe deasupra nisipului fin, oprind-o din minut în minut pe câte o movili , unde cu ajutorul roti ei minuscule de la margineaţă ţ pupitrului o f cea s parcurg un cerc complet, putând astfel s înă ă ă ă -registreze imagini din imediata apropiere cu o deschidere de 360 de grade. Echipa studia apoi cu aten ie scan rile trimise, înainte ca Attal s continuu,ţ ă ă ap sând butoane şi învârtind maneta de control, lansând sonda pe un altă parcurs la fel de scurt.538RAYMOND KHOTJRY

Corsicanul era deja la a şaptea sau a opta manevr de acest gen, cândă într-unui dintre col urile ecranului ap ru dintr-o dat o pat neclar . Attalţ ă ă ă ă direc ion sonda în direc ia cu pricina, dup care ac ion scannerul sona-ţ ă ţ ă ţ ă rului. Trecur câteva secunde înainte ca imaginile s apar pe monitor,ă ă ă inându-i cu respira ia întret iat , dup care se v zu o dung rozalieţ ţ ă ă ă ă ă

profilat vag pe un fundal în nuan e de albastru.ă ţTess se întoarse c tre Vance, care o întâmpin cu o privire calm ,ă ă ă

re inut . îl auzir apoi pe Rassoulis adre- sându-i-se lui Attal, f r s -şiţ ă ă ă ă ă ridice privirile c tre ei:ă

- Hai s -ncerc m s ne apropiem mai mult.ă ă ăSonda se puse iar şi în mişcare, survolând de aproapeă

solul nisipos aidoma unei farfurii zbur toare care sub mâinile pricepute aleă lui Attal plutea t cut şi iscodiă ă toare c tre misterioasa-i int . Se opri din nouă ţ ă pe un dâmb mâlos, de unde lu alte imagini, care de data asta se dovediră ă ceva mai concludente, în sensul c forma rozalie începea s capete ună ă oarecare contur, deşi tot nu era clar ce reprezint .ă

- Ce p rere ai ? întreb Vance.ă ăRassoulis îşi ridic privirea c tre ei, r spunzând:ă ă ă

- Indexul magnetometrului e cam mare, dar... Le ar t cu degetulă ă imaginea de pe ecran. Vede i por iunea asta p trat de aici, din spate, şiţ ţ ă ă bucata îndoit în untru mai din fa ? îi privea cu o expresie optimist . Nuă ă ţă ă seam n deloc cu o stânc .ă ă ă

Amu ir cu to ii în timp ce urm reau sonda apropi- indu-se şi mai multţ ă ţ ă de locul respectiv. Tess nu-şi putea dezlipi ochii de pe monitor, care fu momentan întunecat de un pâlc de alge sub iri şi lungi ce p reau aproapeţ ă imobile în unduirea molcom a adâncului. Attal direc ion camera câ ivaă ţ ă ţ centimetri înapoi, dup care o propti iar în nisip, rotind-o cu 360 de grade.ă La unULTIMUL TEMPLIER539moment dat, în timpul mişc rii circulare, raza camerei lumin cevaă ă nedesluşit nu foarte departe şi Tess sim i cum pulsul i-o ia razna. Sonda seţ apropia din ce în ce mai mult, dezv luind un obiect de form relativă ă dreptunghiular , ale c rui curburi - nu foarte multe - p reau mult preaă ă ă regulate şi simetrice ca s fie crea ia apelor. Nu, obiă ţ ectul era categoric f cut de mâna omului.ă

în câteva secunde pe ecran ap ru imaginea cât se poate de clar a uneiă ă cor bii naufragiate, sau mai bine 'zis a ceea ce mai r m sese din ea. Sondaă ă ă plutea silen ioas deasupra epavei, fotografiidu-i scheletul m cinat de apeţ ă ă şi invadat de alge.

Tess sorbea imaginea din priviri, urm rind fiecare detaliu. La un momentă dat i se p ru c z reşte ceva într-un col al ecranului şi le ar t por iuneaă ă ă ţ ă ă ţ cu degetul.

- Aia ce e ? Po i s-o filmezi mai de aproape ?ţAttal îşi ghid robotul în direc ia indicat , iar Tessă ţ ă

se aplec peste monitor, încercând s descifreze ce era cu formaă ă respectiv , care sem na cu un butoiaş oval ce p rea ruginit aproape înă ă ă întregime. Era destul de greu s estimezi m rimea relativ a obiectelor deă ă ă pe ecran şi îi trecu prin minte c s-ar putea s fie de fapt un tun, ceea ce oă ă nelinişti, c ci ştia prea bine c o corabie din vremea ultimelor cruciade nuă ă putea avea tunuri la bord. îns pe m sur ce camera se apropia, obiectul îşiă ă ă schimb forma, p rând ceva mai lat şi mai aplatizat. Exact în acel momentă ă surprinse cu coada ochiului expresia dezam git de pe fa a c pitanului.ă ă ţ ă

- E tabl de o el, zise el am rât, ridicând neajutorat din umeri. Tessă ţ ă în elese ce voia s zic înainte s continue. N-are cum s fie corabiaţ ă ă ă ă noastr , ad ug el posomorât.ă ă ă

Sonda înc se învârtea pe deasupra epavei, trimi ând acum imaginiă ţ înregistrate dintr-un alt unghi. Attal confirm şi el spusele c pitanului,ă ă cl tinând din cap.ă540RAYMOND KHOTJRY

- Privi i pata aia. E sigur vopsea, spuse el ridicân- du-şi privirea c treţ ă Tess.

Robotul intrase acum în cala cavernoas a cor biei, deplasându-se deă ă jur-împrejur, confirmându-le b nuă iala c era vorba de un vas mult maiă recent.

- E de pe la mijlocul secolului al XlX-lea, spuse Rassoulis. îmi pare r u...ă

Privi apoi pe geamul cabinei c tre marea care deveă nea din ce în ce mai agitat şi deasupra c reia nori pântecoşi şi negri se adunau gr bi i subă ă ă ţ b taia vântului t ios, înconjurându-i.ă ă

- Cred c-ar fi mai în elept s plec m cât mai repede de aici. Cerul nuţ ă ă prevesteşte nimic bun, le zise el, dup care se întoarse c tre Attal. Adu-oă ă sus pe Dori. Am terminat pe ziua de azi.

Tess aprob din cap şov ielnic , oftând prelung şi greu. Tocmai seă ă ă preg tea s ias din camera de control, când ceva în col ul ecranului îiă ă ă ţ atrase aten ia. Sim i din nou fiorul rece devenit de acum familiar şi seţ ţ întoarse s studieze mai bine punctul cu pricina.ă

- Ce-i pata asta de aici ? îl întreb ea pe c pitan, ciă ă oc nind cu degetul înă ecran.

Rassoulis îşi apropie fa a de sticl , holbându-se la punctul pe care i-1ţ ă ar tase Tess, în timp ce Attal îndrepă t sonda spre locul indicat. Tess studiaă şi ea imaginea de pe ecran, încadrat de cei doi b rba i. O protuberană ă ţ ţă oval şi destul de lat începea s se prefigureze încet-în- cet pe monitorulă ă ă întunecat, sem nând cu o buturug într-o rân , care p rea s r sar dintr-oă ă ă ă ă ă ă movil mic de p mânt. Attal direc ion camera şi mai aproape şi Tessă ă ă ţ ă v zu c dâmbul pe care st tea obiectul era de fapt un grup de vergeă ă ă dispuse în form circular , unele dintre ele fiind acoperite de muşchi şi algeă ă ale c ror capete sub iri se ondulau lin în mişcarea domoal a apei.ă ţ ăULTIMUL TEMPLIER541V zându-le, Tess se gândi c poate totuşi nu sunt plante marine, ci fâşiiă ă spintecate din ce mai r m sese din vela- tur . Unele verge erau îndoite şiă ă ă curbate, asemenea coastelor unui schelet, şi toat corabia - sau maiă degrab r m şi ele ei - purta amprenta anilor petrecu i pe fună ă ă ţ ţ dul m rii,ă fiind îmbr cat aproape în întregime în straă ă turi mai groase sau mai sub iriţ de mâl.

Inima începu s -i bat cu putere. Mai era o corabie acolo, o alt corabieă ă ă mult mai veche, ascuns exact deă desubtul primeia.

Sonda str punse tenebrele, strecurându-se printre grinzile epavei, deă care se prinseser o sumedenie de forma iuni str lucitoare de corali. Seă ţ ă îndrept apoi că ătre protuberan a observat de Tess ceva mai devreme, peţ ă care o g si în sfârşit, luminând-o cu raza-i albicioas .ă ă

în acel moment Tess sim i c se sufoc , de parc ciţ ă ă ă neva ar fi aspirat dintr-o dat tot aerul din camer . Nu-şi mai putea dezlipi privirea de peă ă capul de şoim care se i ea din mâlul gros, ca şi cum s-ar fi ştiut studiat şiţ admirat în lumina rece a reflectorului.75

Rassoulis îi duse pe Vanee şi Tess la timon , ă de unde privir îngrijora iă ţ norii grei de la orizont, în leag nul valurilor ce se înte eau v zând cu ochii.ă ţ ă Vântul crescuse şi el cu treizeci de noduri, iar întinderea de ape de jur-împrejurul Savaronei era r scolit de spuma alb a m rii învolburate, ceă ă ă ă începea s semene cu norii cenuşii de deasupra.ă

Attal se conformase ordinului c pitanului, şi sonda ă ce investigase adâncurile fusese scoas la suprafa şi era acum aşezat pe punte cuă ţă ă ajutorul unei mici macarale. Cu al i doi membri ai echipajului lâng el, corsi-ţ ă

canul cercet îngrijorat orizontul înainte s înceap s-o dezlege şi s-o deaă ă ă jos.

- N-ar trebui s plec m ? îl întreb Tess pe Rassoulis, îndep rtându-şiă ă ă ă şuvi ele de p r pe care vântul ţ ă i le sufla peste fa .ţă

Vanee îns interveni prompt.ă- Aiurea! Sunt sigur c nu-i chiar atât de grav pe cât pare, zise el vrândă

s par cât mai calm. E timp suficient s mai trimitem o dat sonda înă ă ă ă recunoaştere, nu ? ad ug apoi tot un zâmbet c tre Rassoulis.ă ă ăULTIMUL TEMPLIER543

Acesta îns nu-i r spunse, studiind mai departe ză ă ările vine ii. C tre sud,ţ ă un prim fulger spintec norii ceă nuşii, declanşând în dep rt ri o ploaieă ă m runt ce se îndrepta c tre ei.ă ă ă

- Nu-mi place deloc... O furtun -i una, dar dou sunt deja prea mult...ă ă Dac plec m imediat, am putea ieşi din sandvişul sta exact la timp. Seă ă ă întoarse apoi către Vance, pe care încerc s -1 consoleze: Nu- i face griji,ă ă ţ furtunile nu dureaz foarte mult prin p r ile astea, iar aparatul GPS are oă ă ţ marj de eroare de numai un metru, aşa c ne putem întoarce f ră ă ă ă probleme mâine diminea în exact acelaşi loc.ţă

Vance nu era deloc mul umit.ţ- Aş fi preferat s plec de aici cu ceva palpabil, spuse el f r s -şi piardă ă ă ă ă

cump tul. Cum ar fi capul de şoim, de exemplu. Chiar n-am avea timp s -1ă ă lu m înaă inte de a pleca ?

Rassoulis se încrunt , dându-i de în eles c ideea nu-i surâdea deloc.ă ţ ă- M gândeam doar c s-ar putea ca furtuna s duă ă ă reze mai mult decât ne

aştept m, insist Vance, şi cum nu mai e mult pân ce va trebui s pleca iă ă ă ă ţ în cealalt exă pedi ie... Pot trece luni bune pân s ne întoarcem şi cine ştieţ ă ă ce se poate întâmpla între timp.

Rassoulis privi din nou cu aceeaşi figur îngrijorat cele dou fronturiă ă ă atmosferice convergente, evaluând situa ia în t cere, încercând s seţ ă ă decid dac s mai r mân sau nu.ă ă ă ă ă

- N-o s - i par r u, î i garantez, insist Vance. Hai s scoatem capul deă ţ ă ă ţ ă ă şoim şi pe urm nu te mai bat la cap, promit. Mai mult, po i s p streziă ţ ă ă orice altceva mai g seşti pe-acolo, restul nu m intereseaz .ă ă ă

Rassoulis îl privi neîncrez tor.ă544

-Doar atâta vrei ? Capul de şoim ? îl întreb el cân- t rindu-1 din priviri.ă ă Tess se uita când la unul, când la cel lalt, sim indu-se ca un biet observatoră ţ la un meci de poker cu miz mare. De ce aşa de pu in ?ă ţ

Vance ridic calm din umeri, cu o expresie detaşat pe fa .ă ă ţă- Fiindc e o chestiune personal . Hai s spunem pur şi simplu că ă ă ă

încerc... s -mi închei socotelile. Dar pierdem timp pre ios. Sunt convins că ţ ă dac ne gr bim, o s reuşim s -1. scoatem în timp util, dup care po i să ă ă ă ă ţ ă faci ce vrei cu restul.

C pitanul p ru c se gândeşte câteva clipe la propuă ă ă nerea lui Vance, dup care încuviin în t cere şi se de- p rt , dându-le noi ordine atât luiă ţă ă ă ă Attal, cât şi celorlal i membri ai echipajului.ţ

Vance se întoarse c tre Tess, cu o fa încordat pe care i se citeauă ţă ă ner bdarea şi nervii întinşi la maximum.ă

- Nu mai e mult acum, îi murmur el cu o voce joas , controlat . Suntemă ă ă extrem de aproape, la o arunc tur de b , cum se zice.ă ă ăţ

- Cât mai avem ? strig De Angelis c tre Karakas.ă ăReilly sim ea podeaua vasului leg nându-se subţ ă

t lpi şi pârâind din toate încheieturile, mult mai r u deă ă cât înainte. Vreme de o or nu f cuser altceva decât s înfrunte pieziş valurile învolburate ceă ă ă ă loveau cala din lateral, sp rgându-se din ce în ce mai furioase de prova. Cuă motoarele turate la maximum şi vântul ce şuiera cu putere, nu se puteau în elege decât ipând unul la celţ ţ ălalt cât îi ineau pl mânii.ţ ă

- înc vreo dou zeci de mile, îi r spunse c pitanul.ă ă ă ă-Şi elicopterul ?Karakas arunc o privire fugar c tre operatorul radar, dup care strig :ă ă ă ă ă

ULTIMUL TEMPLIER545

- Vor stabili contactul în aproximativ cinci minute, chiar mai pu in.ţDe Angelis oft exasperat, la cap tul r bd rii.ă ă ă ă- Dr cia asta nu merge mai repede ?ă- în niciun caz pe aşa o vreme, îi r spunse Karakas.ăReilly se apropie de c pitan.ă- O s fie cu mult mai r u când o s -i ajungem din urm ?ă ă ă ăKarakas îl privi sumbru, ridicând din umerii-i la i.ţ- Dumnezeu ştie.Tess urm rea fascinat cum degetele abile ale lui Attal f ceau sonda să ă ă ă

se mişte şi s -i execute toate coă menzile. Acum îi dirija unul dintre bra eleţ mobile s ataşeze ultimele frânghii de jur-împrejurul capului de lemn ală şoimului. în ciuda condi iilor meteorologice, to i membrii echipajului seţ ţ mişcaser extrem de repede, cu precizia unor ofi eri de armat , ataşândă ţ ă echipamentul necesar şi preg tind sonda înainte de a o scufunda în apaă învolburat . Attal manevra maneta ca un adev rat mag, ghidând robotulă ă c tre adâncuri, unde-1 puse s desf şoare plasa cu o precizieă ă ă surprinz toare. Acum tot ce mai aveau de f cut era s trag înc rc tura cuă ă ă ă ă ă aten ie, umflând în acelaşi timp tot prin comenzi de la distan cele treiţ ţă perne pneumatice, şi s aştepte s ias la suă ă ă prafa . Attal le f cu semn cţă ă ă totul e preg tit.ă

- E gata, îl putem trage, îns ...ăRidic din umeri, privind c tre geamul pe care stroă ă pii de ploaie r p iauă ă

necontenit şi m runt în b taia vână ă tului şuier tor. Rassoulis se încrunt ,ă ă privind şi el c tre haosul dezl n uit afar .ă ă ţ ă

- Ştiu la ce te gândeşti. N-o s fie deloc uşor s -1 ură ă c m la bord dup ce-ă ă1 tragem la suprafa . Se întoarse apoi c tre Vance cu o privire aspr . Eţă ă ă imposibil s l s mă ă ă546RAYMOND KHOTJRYla ap Zodiacul gonflabil pe vremea asta şi nici n-am de gând s trimit peă ă cineva s se scufunde... Vom avea destule b t i de cap pân s scoatemă ă ă ă ă sonda, dar măcar e securizat şi mobil . T cu apoi, încercând s fac oă ă ă ă ă estimare a evolu iei vremii, dup care p ru c luase o hot râre. N-o sţ ă ă ă ă ă puten> s -1 scoatem azi, spuse f r drept de replic . O s l s m balizeleă ă ă ă ă ă ă aici şi ne întoarcem dup ce trece furtuna.ă

Lui Vance nu-i venea s -şi cread urechilor.ă ă- Nu se poate, trebuie s termin m cu asta acum! S-ar putea s nu maiă ă ă

avem o a doua şans !ă- Despre ce vorbeşti ? Doar nu te temi c-o s vin careva s - i fure capulă ă ă ţ

de vultur pe aşa o vreme! Fii serios! O s ne întoarcem imediat ce se maiă potoleşte furtuna.

- în niciun caz! izbucni Vance furios. Trebuie s-o facem acum!Rassoulis se trase câ iva paşi înapoi, surprins de toţ nul lui Vance.- Uite ce e, n-am de gând s pun via a nim nui în pericol! Asta-i nebunieă ţ ă

curat ! Ne întoarcem la rm şi gata! ridic şi el tonul nervos, fixându-1 peă ţă ă Vance cu ochi reci, sfredelitori. Se întoarse apoi c tre Attal, că ăruia îi zise hot rât:ă

- Scoate sonda din ap cât mai repede.ăîns înainte s mai poat ad uga ceva, fu întrerupt de huruitul surd şiă ă ă ă

gutural al motorului unui elicopter, un sunet pe care-1 cunoştea deja foarte bine. Tess îl auzi şi ea, şi dup fa a schimonosit a lui Vance îşi d du seamaă ţ ă ă c şi el reperase aparatul de zbor.ă

îşi puser în grab nişte jachete impermeabile şi ieşir iute pe punte.ă ă ă Vântul se înte ise, m turând perţ ă deaua de ploaie în toate direc iile. Tessţ scrut oriă zontul înnegurat, încercând s localizeze elicopterulăULTIMUL TEMPLIER547pe fundalul cenuşiu, ceea ce reuşi în cele din urm cu destul de mult efort.ă

- Uite-1 acolo! le strig ea, ar tându-1 cu degetul.ă ăSurvola apele zbuciumate la câteva zeci de metri în fa , agitându-le şiţă

mai tare din cauza curen ilor proţ duşi de elice. P rea c se îndreapt directă ă ă c tre ei şi în mai pu in de un minut ajunsese deja în dreptul lor, ală ţ bul lui şi mai ales dunga roşie contrastând puternic cu cerul întunecos pe care se profila. R mase câteva seă cunde suspendat în aer deasupra trâulerului, dup care se înclin uşor, rotindu-se scurt şi revenind în pozi ia ini ială ă ţ ţ ă exact deasupra babordului Savaronei. inea piept vijeliei dezl n uite,Ţ ă ţ curentul provocat de elice bătând marea şi agitând-o mai ceva decât vântul t ios, şi spulberând cât colo spuma pufoas a valurilor învolbuă ă rate. Tess nu putu s nu observe însemnele oficiale ale Pazei de Coast pe fuzelajulă ă aparatului şi-1 z ri apoi pe pilot, care comunica prin radio în timp ce studiaă vasul cu mare aten ie. Le f cu pe urm semn s -şi deschid sta ia, ar tândţ ă ă ă ă ţ ă cu degetul spre casca cu microfon ataşat pe care o avea pe cap.

Pe punte, Reilly îl v zu pe De Angelis luminân- du-se deodat la fa .ă ă ţă Pilotul elicopterului tocmai îl anun ase c identificaser vasul, care p rea aţ ă ă ă fi o nav de scufund ri şi care, în ciuda vremii duşm noase, se iă ă ă ţ nea tare pe pozi ii. îi mai raportase c înregistrase ceva agita ie pe punte, mai alesţ ă ţ în jurul macaralei rulante, ceea ce sugera c erau în mijlocul unei opera iuniă ţ de recuperare a unui obiect de pe fundul m rii. Dup descriă ă erile celor doi „suspec i", omul era sigur c sta era vasul pe care-1 c utau, c ci celeţ ă ă ă ă dou siluete de pe punte se potriveau perfect profilului. Atunci, monseniorulă se convinse şi el c în sfârşit d duser de Tess şi Vance.ă ă ă548RAYMOND KHOTJRY

- I-am cerut s ia leg tura cu ei prin sta ie, îi spuse Karakas lui Deă ă ţ Angelis. Ce s le transmitem ?ă

- Spune-le c sunt pe cale s înfrunte potopul, r să ă ă punse acesta f r să ă ă stea deloc pe gânduri. C -i paşte o furtun de propor ii... biblice, ad ug elă ă ţ ă ă sec. Spune-le s plece cât mai repede dac in la via a lor.ă ă ţ ţ

Reilly se uit fa a lui De Angelis şi expresia acestuia îi confirmă ţ ă amenin area subtil pe care o detectase în vocea lui. Planul era s -iţ ă ă goneasc f r prada mult c uă ă ă ă tat . Orice ar fi, obiectul din adâncuri nuă trebuia adus la suprafa . Ar tase în repetate rânduri cât de pu in preţă ă ţ ţ pune pe via a oamenilor când venea vorba de apţ ărarea intereselor Bisericii. Parc -1 şi auzea: Oricine-i dispensabil\ la urma urmei, aşa cum îi spuseseă f r ocolişuri nu de mult în Turcia. Reilly sim ea c trebuie s fac totuşiă ă ţ ă ă ă ceva, şi repede.

- N-ar trebui s ne gândim în primul rând la siguă ran a lor ? spuse el.ţ Totuşi, vorbim de-un întreg echipaj...

- Exact asta am vrut şi eu s spun, interveni De Angelis calm.ă- Oricum, nu au prea multe op iuni, r spunse Karakas studiind ecranulţ ă

radarului, pe care toate punctele verzi se retr geau în aceeaşi direc ie,ă ţ c tre rm. Furtuna i-a înconjurat dinspre nord şi sud în acelaşi timp,ă ţă prinzându-i la mijloc ca într-o capcan . N-au decât dou op iuni: fie s seă ă ţ ă duc spre est, unde dou dintre patrulele noastre au s -i aştepte, fie spreă ă ă vest, adic exact în direc ia noastr . Oricum, de scă ţ ă ăpat n-au cum s neă scape. înaintea noastr n-au cum s ajung , asta-i sigur.ă ă ă

Zâmbi amar, deşi situa ia nu era deloc amuzant . Lui Reilly îi încol i unţ ă ţ gând în minte: dar dac Karakas o s aib chef de o mic urm rire ?ă ă ă ă ă Combinat cu preă dispozi ia r zboinic a lui De Angelis, lucrurile n-aveauţ ă ăULTIMUL TEMPLIER549s cum s se termine decât r u, şi Reilly era din ce în ce mai îngrijorat.ă ă ă

Privi c tre prova, unde un tun automat de 23 mm trona pe punte, şiă sim i subit un gol în stomac. Trebuia s g seasc o modalitate de a-iţ ă ă ă avertiza pe Tess şi restul echipajului de primejdia care-i pândea.

- Las -m pe mine s vorbesc cu ei, îi strig lui Karakas.ă ă ă ăDe Angelis îi arunc o privire de ghea , evident luat prin surprindere deă ţă

cererea lui.- A i spus c vre i s v ajut! insist Reilly. Habar n-au c suntemţ ă ţ ă ă ă ă

aproape şi poate c nu ştiu nici cât de serioas e furtuna care-i va lovi dintr-ă ăo clip -ntr-alta! Las -m s vorbesc cu ei, s le spun s ne urmeze la rm!ă ă ă ă ă ă ţă

C pitanul p rea dispus s accepte, îns privi întâi c tre De Angelis,ă ă ă ă ă aşteptând decizia sa. Monseniorul avea ochii a inti i asupra lui Reilly,ţ ţ sfredelindu-1 cu c - ut tura-i rece şi calculat . D du uşor din cap în cele dină ă ă ă urm , aprobând în t cere.ă ă

- D -i şi lui un microfon, ordon el deloc mul umit.ă ă ţCând îi auzi vocea prin sta ia radio, Tess sim i c -i înghea sângele înţ ţ ă ţă

vene şi i se pune un nod în gât. F r s stea pe gânduri, smulse microfonulă ă ă din mâinile lui Rassoulis şi-ncepu s vorbeasc cu o voce tremurat :ă ă ă

- Sean! Tess sunt! Se opri cu respira ia t iat , mai s se-nece. Tâmpleleţ ă ă ă îi pulsau la unison cu b t ile iniă ă mii. Unde eşti ?

Elicopterul se retr sese de ceva vreme, disp rând dup negurile umflateă ă ă de ploaia m runt .ă ă

- Nu suntem foarte departe, veni r spunsul prompt, cu o voce la fel deă gâtuit . Sunt pe un vas de patrul ,ă ă550RAYMOND KHOTJRYcam la cincisprezece mile vest de voi. Mai sunt alte dou vase spre est.ă Tess, ascult -m cu aten ie! Trebuie s l sa i balt orice face i acum şi să ă ţ ă ă ţ ă ţ ă pleca i naibii de-acolo! Furtuna st s izbucneasc şi dinspre nord şi dinspreţ ă ă ă sud şi cele dou fronturi o s se-ntâlneasc exact deasupra voastr .ă ă ă ă Trebuie s-o lua i c tre vest, dar gr bi i-v ! Schimba i cursul pe...ţ ă ă ţ ă ţ

Se opri în mijlocul frazei, aşteptând probabil informa ii exacte de laţ operator.

-Pe doi-zero-şapte. Doi, zero, şapte, repet el rar şi r spicat. O s vă ă ă ă aştept m acolo şi o s v escort m că ă ă ă ătre Marmaris.

Tess z ri privirea îngrijorat pe care Rassoulis i-o arunc în treac t luiă ă ă ă Vance, care nu p rea prea vesel, înainte s-apuce s -i r spund , c pitanul îiă ă ă ă ă lu microfoă nul pe neaşteptate.

-Aici e c pitanul navei Savarona, George Rassoulis. Cu cine vorbesc, vă ă rog ?

- Sean Reilly m numesc, primi r spuns dup câă ă ă teva clipe în care nu se auzir decât fâşâieli şi bruiaje. Sunt agent FBI.ă

Fa a c pitanului se întunec dintr-o dat şi-i arunc lui Vance o privireţ ă ă ă ă b nuitoare. Acesta nu zise nimic, stând nemişcat şi rigid lâng ei, dup careă ă ă se întoarse ca teleghidat şi f cu câ iva paşi c tre spatele cabinei. Cuă ţ ă privirea înc pironit pe Vance, care acum era întors cu spatele, Rassoulisă ă vorbi mai departe în sta ie:ţ

- Ce treab are FBI-ul cu noi ? Suntem doar un vas de scufund ri înă ă mijlocul Mediteranei, departe de America voastr , ce v pas dac neă ă ă ă ducem la fund sau nu ?

F r s se întoarc , Vance r spunse el în locul lui Reilly:ă ă ă ă ă- Pe mine m caut .ă ă

ULTIMUL TEMPLIER551

Când se întoarse în sfârşit, Tess observ pistolul pe care-1 avea în mână ă şi pe care-1 îndreptase c tre tâmă plele c pitanului.ă

- Cred c i-am ascultat destul pe prietenii noştri de la FBI, zise el sec şiă deloc amuzat, dup care trase rapid dou gloan e în sta ia radio, f când-oă ă ţ ţ ă pe Tess s ipe speriat în momentul în care buc ile de plastic âşnir dină ţ ă ăţ ţ ă pupitru, înv luite în fum şi scântei. Microă fonul începu s iuie asurzitor, dară ţ dup câteva moă mente se opri.

-Aşa, acum ne putem întoarce, v rog, la treburile noastre? şuier elă ă amenin tor, reuşind cu greu s -şi st pâneasc furia.ţă ă ă ă76

ess sim ea c nu-şi poate mişca nici mâinile, nici picioarele, ca şi cumŢ ţ ă ar fi fost pironit de podea. St tea împietrit şi t cut într-un col , privindu-ă ă ă ă ă ţ1 pe Vance cum se apropie de c pitan şi-i d ordine s reînceap proceduraă ă ă ă de recuperare a capului de şoim.

- Dar n-are niciun rost! se împotrivi Rassoulis. Pe vremea asta n-avem cum s -1 urc m pe punte, e practic imposibil!ă ă

- Apas odat pe butonul la când î i spun, sau vrei te ajut eu ? îi strigă ă ă ţ ă Vance lui Attal, care r m sese el neă ă mişcat în fa a pupitrului de comand cuţ ă mâna încleştat pe manet .ă ă

Inginerul îl privi pe c pitan, care oft din greu şi clă ă ătin capul în semn deă aprobare, moment în care corsi- canul începu s apese pe butoane şi să ă învârt de manet . Imediat pe monitor ap ru imaginea trimis de cameraă ă ă ă lui Dori> care devenea din ce în ce mai mic pe m sur ce sonda se afundaă ă ă în ap . în secunda urmă ătoare cele trei perne pneumatice portocalii începură s se umfle la loc, una dup alta, gata de ac iune în doar câteva clipe.ă ă ţULTIMUL TEMPLIER553

La început, capul de şoim nu p rea dornic deloc s p r seasc fundulă ă ă ă ă m rii, înc p ânându-se se r mân înfipt în n molul gros, în ciuda balizeloră ă ăţ ă ă ă ce-1 tr geau cu for c tre suprafa . Apoi dintr-o dat , spre surprindeă ţă ă ţă ă rea tuturor, se desprinse din încleştarea mâloas a adână curilor, provocând o explozie de nisip fin şi aluviuni vechi de secole. Attal direc ion repedeţ ă sonda pe un traseu paralel, încercând s nu piard din cadru spectaă ă culosul traiect subacvatic al acvilei de lemn. „ Tess auzi uşa de la cabin trântindu-ăse în momentul în care unul dintre membrii echipajului intr gr bit. Ină ă trigat de zgomot, Vance îşi desprinse ochii de pe ecran şi întoarse privirea c treă uş . Profitând de scurtul moă ment de neaten ie, Rassoulis se n pusti asupraţ ă lui şi-ncerc s -i smulg pistolul. începur s se lupte înă ă ă ă ă crâncena i, în timpţ ce Tess se d du câ iva paşi înapoi, lipindu-se de perete.ă ţ

- Nu! strig ea disperat .ă ăAttal şi un alt inginer se gr bir s -i dea c pitaă ă ă ă nului o mân de ajutor,ă

dar nici n-apucar bine s -i sar în spate lui Vance, când pistolul seă ă ă desc rc cu un pocnet asurzitor, care parc umplu dintr-o dat înc perea.ă ă ă ă ă

O frac iune de secund , atât Vance, cât şi Rassoulis r maser nemişca iţ ă ă ă ţ şi t cu i, înc ag a i unul de celă ţ ă ăţ ţ ălalt, dup care c pitanul se înmuieă ă deodat şi se pr buşi la podea cât era de greu, nu înainte ca Vance s seă ă ă trag din strânsoare şi s se dea la o parte din calea b rbatuă ă ă lui masiv, care z cea acum pe jos, cu ochii da i peste cap şi înecându-se cu sângele care-iă ţ umpluse gura şi se scurgea pe pardoseal .ă

Tess îl privi îngrozit cum se zvârcoli câteva seă cunde înainte de a în epeni îi arunc apoi lui Vance o privire în care se citea atât şoc, cât şiţ ă furie.554RAYMOND KHOTJRY

- Ce-ai f cut ? Ce- i veni ? url ea disperat , l sân- du-se în genunchiă ţ ă ă ă lâng corpul inert al c pitanului, neştiind ce s fac . Se aplec peste fa aă ă ă ă ă ţ acestuia, încercând s vad dac mai respir , dup care îi apuc încheă ă ă ă ă ă -ietura moale, c utându-i pulsul. în zadar îns .ă ă

-E mort! url ea. E mort, l-ai omorât!ăAttal şi ceilal i doi marinari se d dur în l turi, nevenindu-le s cread .ţ ă ă ă ă ă

Dup câteva clipe de linişte ap s toare, cârmaciul îşi f cu curaj şi seă ă ă ă n pusti asupra lui Vance, intind arma din mâna acestuia. Cu o mişcareă ţ surprinz tor de sprinten , Vance îl lovi peste fa cu patul armei,ă ă ţă

trimi ându-1 rapid la podea. Tess ridic privirea c tre el şi pentru o clip iţ ă ă ă se p ru c e ame it şi c se cam clatin pe picioare, îns îşi reveni imediat,ă ă ţ ă ă ă ochii s i c p tând aceeaşi expresie neîndur toare.ă ă ă ă

- Aduce i-mi odat blestematul la de cap de şoim şi am terminatţ ă ă povestea î tun el poruncitor. Acum!ă

Şov itor, prim-ofi erul ieşi iute, înso it de Attal, amândoi ducându-se seă ţ ţ vad în ce stadiu erau preg tirile de recuperare, dând ordine gr bite înă ă ă stânga şi-n dreapta. Tess le auzea strig tele dincolo de pere ii cabinei, dară ţ parc nu mai în elegea nimic. îşi sim ea capul greu, ca în cea , şi nu-şiă ţ ţ ţă putea dezlipi privirea de la Vance, pe care parc nu-1 mai recunoştea, ca şiă cum ar fi avut în fa un str in. Nu-1 mai recunoştea nici pe profesorulţă ă erudit de odinioar , dar nici pe b rbatul distrus al turi de care îşi petrecuseă ă ă cea mai mare parte a acestei c l torii. Privirea lui de-ghea şi rigiditateaă ă ţă sobr îi aduser în minte o imaă ă gine îngropat nu de mult în tenebreleă memoriei. Atunci avu revela ia. Mai v zuse acei ochi cel pu in o dat şi ştiaţ ă ţ ă exact unde: în noaptea aceea terifiant de la Muzeul Metropolitan, când oă str punseser cu cruzimea lor de o el din spatele coifului lucitor. Acumă ă ţ f ceau la fel, sfre- delindu-i mintea şi-nfricoşând-o mai ceva decât atunci.ăULTIMUL TEMPLIER555

îşi smulse privirea de la chipul transfigurat al lui Vance, uitându-se din nou la c pitanul întins pe podea. Atunci o cuprinse disperarea. Dac o s-oă ă sfârşesc şi eu aici., în inima a elor, singur şi departe de cas ? Se gândiţ ă ă imediat la Kim, întrebându-se dac avea s -şi mai vad fiica vreodat .ă ă ă ă

Reilly se d du câ iva paşi înapoi descump nit când vocea lui Rassoulisă ţ ă nu se mai auzi în sta ie, intrând în panic de-a dreptul când auzi iuitulţ ă ţ strident al microfonului dup scurtul interval de t cere ap s toare. Sim iă ă ă ă ţ cum îi trece un fior rece de-a lungul şirei spin rii, f cându-i pielea de g in .ă ă ă ă I se p ruse c zgomotul pe care-1 auzise chiar înainte de pârâitul asurzitoră ă se- m nase cu o împuşc tur , îns nu putea fi sigur. Poate c era oă ă ă ă ă problem de transmisie sau un bruiaj, mai ales pe-asa o vreme.ă

- Alo, c pitane, m auzi ? ip el în microfon. Tess! M aude cineva ?ă ă ţ ă ăîns nu primi niciun r spuns. Se întoarse c tre radioă ă ă telegrafist, care era

chiar lâng el şi, f r s spun nimic, începuse deja s apese butoanele deă ă ă ă ă ă pe bord, încercând s remedieze situa ia. La un moment dat îns se opri,ă ţ ă strigându-i ceva c pitanului în turc .ă ă

- Am pierdut semnalul, îi explic Karakas. Se pare c au auzit tot ceă ă aveau nevoie s aud ...ă ă

Furios, Reilly privi iar c tre larg prin geamul gros, pe care şterg toareleă ă se agitau în van, c ci oricum nu mai f ceau fa de mult ploii m runte şiă ă ţă ă dese. Vasul înainta cu greu, luptându-se cu valurile din ce în ce mai agresive. Deşi toate discu iile mai mult sau mai pu in înfocate de pe punteţ ţ erau în turc , lui Reilly nu-i fu foarte greu s în eleag c echipajul eraă ă ţ ă ă îngrijorat mai degrab în leg tur cu furtuna ce st tea s izbucnească ă ă ă ă ă556RAYMOND KHOTJRYdecât de soarta traulerului pe urma c ruia se aflau şi care, conformă radarului, înc sta iona. în condi ii ată ţ ţ mosferice normale ar fi trebuit s -1ă z reasc deja cu ochiul liber* îns valurile înspumate şi ploaia deas mică ă ă ă -

şorau vizibilitatea şi nu-1 puteau observa decât în r să timpuri foarte rare şi, oricum, foarte prost. între cele dou vase marea vuia şi se-nfoiaă zbuciumat , f cându-le s par mult mai departe unul de cel lalt decâtă ă ă ă ă erau în realitate. Reilly încerca s p c leasc valurile sau s priă ă ă ă ă vească dincolo de ele, surprinzând forma difuz şi disă tant a navei în mici crâmpeieă ce disp reau la fel de repede cum ap ruser . Gândindu-se la Tess şi la câtă ă ă de speriat trebuie s fie în b taia valurilor, se sim ea mai neajutorat caă ă ă ţ niciodat .ă

Karakas schimb câteva cuvinte în turc cu pri- mul-ofi er, dup care seă ă ţ ă întoarse c tre De Angelis cu o privire îngrijorat .ă ă

- Situa ia ne scap de sub control. Vântul a ajuns la aproape cincizeci deţ ă noduri şi în astfel de condi ii nu avem cum s -i oblig m s ne urmeze.ţ ă ă ă Fiecare pe cont propriu.

De Angelis r mase neclintit.ă- Cât timp ei nu se mişc , nici noi nu plec m, zise el sec.ă ăC pitanul oft am rât. Se uit apoi la Reilly, ca şi cum ar fi c utat un pică ă ă ă ă

de în elegere din partea agentuţ lui federal.- Nu cred c-ar trebui s mai r mânem, îi zise el cu glas pierit. Devineă ă

extrem de periculos.- Ce tot îndrugi acolo ? Ce te tot vai i atât ? se r sti De Angelis la elţ ă

enervat. i-e fric de nişte valuri am râte ? Uite c ei nu-şi pun coada peŢ ă ă ă spinare şi nu pleac ! url el indignat, ar tând cu degetul c tre Savarona.ă ă ă ă Lor de ce nu le-o fi fric ? ie de ce- i e ?ă Ţ ţULTIMUL TEMPLIER557

Karakas amu i şi ramase locului, vizibil jignit şi înţ furiat de ieşirea lui De Angelis. îl fix cu o privire înă cruntat înainte de a se întoarce c tre primul-ă ăofi er, care era şi el cu nervii întinşi la maximum şi c ruia îi d du câtevaţ ă ă ordine r stite. Monseniorul cl tin din cap triumf tor, dup care arunc oă ă ă ă ă ă privire fugar spre Plunkett înainte de a se întoarce c tre prova şi de a priviă ă natura dezl n uit . De unde se afla, Reilly nu-1 putea vedea decât dină ţ ă profil, îns şi aşa îşi putu da seama c De Angelis e mul umit, c ci îi z riă ă ţ ă ă col ul gurii arcuin- du-se într-un rânjet satisf cut.ţ ă

Stând lâng Vance, Tess privi marea dezl n uit prin geamul pe careă ă ţ ă ploaia r p ia greoaie din toate diă ă rec iile. De jur-împrejur apa îi împresuraţ din ce în ce mai agitat , crestele valurilor înspumate m turând punteaă ă goal . Şi atunci le z ri prin perdeaua dens de stropi, ap rând şi disp rândă ă ă ă ă între valurile umflate.

Era greu s nu observi portocaliul celor trei balize pe fundalul cenuşiu ală m rii, la babord, spintecând apele aidoma spin rii unor balene uriaşe.ă ă

Tess îşi miji ochii, încercând s str pung ploaia şi întunecimeaă ă ă dimprejur, şi-1 întrez ri în final, o bucat mare şi bulbucat de lemnă ă ă leg nându-se greoaie între cele trei perne de aer. Formele p reau aproapeă ă intacte, în ciuda ac iunii apei, a s rii şi a aluviunilor, c ci se puteau distingeţ ă ă clar tr s turile ascu ite ale unui cap de vultur.ă ă ţ

Se uit la Vance şi-1 v zu luminându-se la fa dintr-o dat şi pentru oă ă ţă ă frac iune de secund se sim i şi ea molipsit de bucuria lui, de emo iaţ ă ţ ă ţ descoperirii mult aşteptate, ceea ce o f cu s mai uite de spaim . Dar nuă ă ă

dur decât o secund , dup care teama o cuprinse din nou, ascu indu-iă ă ă ţ toate sim urile.ţ558RAYMOND KHOTJRY

- Trimite i scafandrii! îi ordon Vance primu- lui-ofi er, care bandajaţ ă ţ obrazul însângerat al cârmaciului. Omul avu un moment de ezitare, însă Vance îl motiv îndreptând pistolul spre el. Hai, gr beşte-te! Nu plec m deă ă ă aici pân nu-1 v d la bord!ă ă

Nici n-apuc s -şi termine bine fraza c un val izbi puternic nava.ă ă ă Savarona se înclin abrupt într-o parte, moment în care timonierul se ridică ă anevoie în picioare şi prelu controlul cârmei de la marinarul clar dep şit deă ă situa ie, încercând s-o struneasc şi s in piept valurilor vr jmaşe,ţ ă ă ţ ă ă men inând vasul drept. Ferindu-se cu abilitate din calea crestelorţ amenin toare, reuşi în cele din urm s ias din zona de pericol, tr gându-ţă ă ă ă ăse ceva mai aproape de balizele plutitoare, între care era mai uşor s ină ţ ă direc ia. în acelaşi timp doi dintre membrii echipajului îşi traser gr bi iţ ă ă ţ costumele de scafandru pe ei, plonjând şov itori în apele înfuriate, cuă cabluri groase de siguran prinse de spate.ţă

Tess îi privi încordat croindu-şi drum cu greu că ătre balize şi după câteva minute ap s toare ce-i p rur mai degrab ore z ri în sfârşită ă ă ă ă ă semnalul mult aşteptat, cele dou degete mari ridicate de fiecare scafandruă dându-i de în eles c totul decursese conform planului. Prim-ofi erul ap sţ ă ţ ă ă un buton de la pupitrul de comand şi-n secunda urm toare troliul de peă ă punte începu s scâr âie sacadat, punându-se în mişcare şi tr gândă ţ ă înc rc tura cu sfor ri evidente, fiind pus la grea încercare nu numai deă ă ţă marea agitat , ci şi de înaină tarea vasului. înc ancorat de balize, capul deă lemn se ridic dintre apele înspumate, desp r indu-le parc în dou pentruă ă ţ ă ă câteva secunde şi plutind cam tot atâtea prin aer, îndreptându-se spre punte.

în loc s fie mul umit, Vance se încrunt deodat , c ci ceva de dincoloă ţ ă ă ă de balize îi atrase aten ia, nel sându-1ţ ăULTIMUL TEMPLIER559s savureze momentul pân la cap t. Attal se lumin îns la fa , apucând-ă ă ă ă ă ţăo pe Tess de bra şi ar tându-i cu degetul ceva în dep rtare, c tre vest.ţ ă ă ă Privind în direc ia respectiv , z ri şi ea o form neclar ce ap rea şi dispţ ă ă ă ă ă ă-rea de dup valuri. Era vasul de patrul Karadeniz, ce se leg na la fel deă ă ă vulnerabil în b taia valurilor, îndrep- tându-se direct c tre ei.ă ă

- Scoate-ne de aici urgent! îi porunci Vance timonierului, amenin ându-1ţ cu pistolul.. Acesta se chinuia din r sputeri s in cârma ca s evite devierea, în timpă ă ţ ă ă ce şiroaiele de sudoare i se amestecau cu dârele de sânge de la rana provocat de loviă tura lui Vance.

-S ias mai întâi oamenii din ap , protest el.ă ă ă ă- Las -i naibii! url Vance. O s -i ia cei din patrul ! De-abia o s -i maiă ă ă ă ă

întârzie...Cârmaciul arunc o privire nesigur de jur-împrejur, verificând apoiă ă

viteza vântului pe ecranul radarului.

- Singura ieşire sigur e încolo, zise el în cele din urm , ar tând cuă ă ă degetul spre Karadeniz.

-Nu! Exclus! url Vance.ăTess privea t cut vasul de patrul , care se apropia cu fiecare secund .ă ă ă ă- Te rog, Bill! Te implor, hai s punem punct! îl rug ea, întorcându-seă ă

spre el. Adev rul e c ne-au înă ă conjurat, şi dac nu ne mişc m în timp util, oă ă s sfârşim cu to ii pe fundul m rii!ă ţ ă

Vance îi întoarse o privire t ioas , dup care privi afar pe geam şi apoiă ă ă ă c tre ecranul radarului.ă

- întoarce c tre sud! porunci el necru tor.ă ţăOmul c sc ochii mari, ca şi cum cineva i-ar fi trasă ă

un pumn în stomac.- înspre sud ?! Dar ne-am îndrepta exact spre inima furtunii! Eşti nebun

de legat!1 560RAYMOND KHOURY

Vance îi îndes arma în obraz şi f r niciun preaviz ap s pe tr gaci,ă ă ă ă ă ă având îns grij s trag de eav într-o parte, astfel c glon ul îi trecuă ă ă ă ţ ă ă ţ omului la un milimetru de fa şi se înfipse în peretele desp r itor din spate.ţă ă ţ îi împunse apoi iar fruntea cu pistolul, privindu-i înverşunat pe to i cei dinţ jur.

- Ai dou variante, îi spuse el r spicat şi t ios. Te iei la întrecere ori cuă ă ă valurile, ori cu glon ul de pe eava asta. Alegerea î i apar ine.ţ ţ ţ ţ

B rbatul îl fix cu privirea câteva secunde, dup care roti cârma şiă ă ă ac ion viteza. Trauleru 1 se întoarse ascult tor şi o porni înainte c treţ ă ă ă inima furtunii, l sân- du-i pe cei doi scafandri în urm , agitându-şi dispera iă ă ţ mâinile printre valurile potrivnice. Abia când îşi dezlipi privirea furioas deă la cârmaci, Vance observ c Tess nu mai era pe punte.ă ă77

în cabina de pe punte, De Angelis cerceta apele prin binoclu, nevenindu-i s -şi cread ochilor.ă ă

- Nu pot s cred! izbucni el. L-au scos! Chiar au reuşit s -1 trag laă ă ă suprafa ! murmur el printre din i.ţă ă ţ

Reilly z ri şi el capul de lemn i indu-se din ap şi imediat îl n p dir totă ţ ă ă ă ă felul de gânduri negre. Deci e adev rat pân la urm . Cum s nu fie, când îlă ă ă ă avea dinaintea ochilor, smuls din adâncuri dup sute de ani de somn marin,ă datorit unui singur om şi a tenacit ii lui ieşite din comun.ă ăţ

Tess, ce-aif cut?ăîngrozit, îşi d du seama c De Angelis va face orice ca s pun mâna peă ă ă ă

el. Orice. Primul-ofi er privea şi el la fel de uimit c tre traulerul fugar, însţ ă ă probabil c avea alte griji pe cap.ă

-Se îndreapt spre sud, îi anun el. Se pare c i-au abandonat peă ţă ă scafandri.

Auzind asta, Karakas începu s dea ordine înfieră bântat. în secunda urm toare sirenele începur s sune amplu, urmate de comenzile ceă ă ă r sunar în rafale la meă ă gafoane. Scafandrii începur s se echipeze, în timpă ă ce1 562RAYMOND KHOURY

afar , pe punte, mai mul i membri ai echipajului pregă ţ ăteau o barcă pneumatic .ă

De Angelis se uita la toat agita ia din jurul s u cu ochi mira i.ă ţ ă ţ- L sa i-i naibii pe scafandrii din ap î url el eneră ţ ă ă vat, ar tând înspreă

Savarona. Nu vede i c ne scap ?! Trebuie s -i oprim cu orice pre !ţ ă ă ă ţ- Dar nu putem s -i l s m aşa, pur şi simplu! riă ă ă post Karakas. în plus, n-ă

au cum s-ajung prea departe pe furtuna asta. Valurile sunt prea mari. Şiă noi ar trebui s ne gr bim s plec m, dar nu înainte de a-i recupera şi peă ă ă ă scafandrii lor.

- Nici nu se pune problema, se r sti la el monsenioă rul. Dac exist şi ceaă ă mai mic şans s r zbeasc prin furtun , nu putem permite aşa ceva. Priviă ă ă ă ă ă furios dincolo de geamul cabinei, dup care se întoarse brusc că ătre c pitan.ă F -i s se scufunde, îi porunci el fixându-1 cu o privire mai mult decâtă ă amenin toare.ţă

Reilly sim i c nu mai suport s stea deoparte f r s fac nimic şi seţ ă ă ă ă ă ă ă n pusti asupra lui De Angelis, apucându-1 de guler şi-ntorcându-1 cu fa aă ţ c tre el.ă

- Nu po i s faci aşa ceva, nu ai...ţ ăSe opri îns la fel de brusc cum începuse, c ci f r s piard nicioă ă ă ă ă ă

secund , monseniorul scosese de la spate o arm automat pe care i-oă ă ă înfipse în maxilar.

- Nu te b ga, nu e treaba ta! ip De Angelis, împin- gându-1 încet c treă ţ ă ă spatele cabinei.

Reilly privi pe deasupra evii, la cap tul c reia înţ ă ă tâlni ochii reci şi severi ai monseniorului, în care mocnea o furie abia st pânit .ă ă

- Prezen a ta aici nu ne mai e de niciun folos. Ai în eles ?ţ ţCuvintele sunaser atât de implacabil, încât pentru un moment Reillyă

chiar crezu c De Angelis avea deăULTIMUL TEMPLIER563gând s -1 împuşte. Ştia c , dac va încerca o mişcare, va primi un glon înă ă ă ţ cap înainte s apuce s -1 ating . D du din cap şi se trase mai în spate,ă ă ă ă încercând s nu-şi piard echilibrul din cauza tangajului.ă ă

- Uşurel! zise el calm. Hai s nu ne ambal m...ă ăDe Angelis nu-1 sl bea îns din ochi.ă ă- Hai, foloseşte tunul, înainte s fie prea târziu! îi ordon c pitanului, cuă ă ă

privirea a intit tot la Reilly.ţ ăEra evident c lui Karakas nu-i surâdea deloc ideea, la iei cum nu eraă

câtuşi de pu in încântat de turnura pe care o luaser lucrurile.ţ ă- Suntem în ape interna ionale, îi reaminti el, şi dac asta nu-i de ajuns,ţ ă

s nu uit m c e vorba de un vas grecesc. M pui s urm resc un vasă ă ă ă ă ă grecesc! Avem şi aşa destule probleme cu ei ca s mai...ă

- Pu in îmi pas mie de problemele voastre! r cni De Angelis întorcându-ţ ă ăse c tre Karakas cu arma ridiă cat . Deocamdat nava asta e sub pavilionă ă NATO, iar eu, fiind ofi erul cu cel mai înalt grad, î i dau un ordin direct,ţ ţ c pitane, un ordin pe care trebui s -1 execu i...ă ă ţ

- Nu! îl întrerupse Karakas la rândul s u, înfrun- tându-i privirea. Cu risculă de a ajunge în fa a unui tribuţ nal militar, n-am de gând s execut ună asemenea ordin!

Urm un moment de extrem tensiune, în care cei doi se confruntar ,ă ă ă De Angelis cu arma îndreptat spre tâmpla c pitanului care nu se clinti dină ă loc. Dup un scurt schimb de priviri scânteietoare, De Angelis îl îmă pinse brusc într-o parte, întorcându-se c tre Plunkett, c ruia îi ordon s stea cuă ă ă ă ochii pe ei. Ieşi apoi în grab pe uş , îndreptându-se c tre punte.ă ă ă

- Dracu' s v ia pe to i! îi înjur el scos din s rite. O fac eu, dac voi nuă ă ţ ă ă ă sunte i în stare!ţ

Plunkett se post în dreptul uşii, sco ându-şi şi el pistolul ascuns laă ţ curea. Pân s-apuce monseniorul să ă1 564RAYMOND KHOURYînchid uşa în urma lui, o rafal de vânt aduse în cabin stropi m run i deă ă ă ă ţ ploaie rece.

Nu trecu mult şi un val uriaş izbi vasul travers, zgâl âindu-1 din toateţ încheieturile, aşa încât to i cei afla i la bord se v zur nevoi i s se prindţ ţ ă ă ţ ă ă de ce găsir la îndemân ca s nu se duc de-a dura. F r s stea peă ă ă ă ă ă ă gânduri, Reilly profit de scurtul moment de confuzie şi se arunc asupra luiă ă Plunkett, reuşind s -1 prind exact când acesta se ag a de consola deă ă ăţ lâng el. îi imobiliz de la încheietur mâna în care inea pistolul, ap sându-ă ă ă ţ ăi-o de pupitru, şi-i trase apoi o lovitur puternic în burt , ce-i sl biă ă ă ă strânsoarea îndeajuns cât s -i smulg arma din mân . înfuriat, Plunkett seă ă ă n pusti şi el asupra lui Reilly, îns acesta par loviă ă ă tura şi-1 izbi cu patul pistolului în frunte, l sându-1 inconştient la podea.ă

Vârându-şi calm arma sub curea, Reilly trecu pe lâng c pitan, înşf că ă ă ă prima vest de salvare pe care o g si, tr gând-o pe el în timp ce ieşea peă ă ă urmele lui De Angelis.

Vântul îl întâmpin nu tocmai prietenos, lipindu-1 de peretele cabinei deă parc-ar fi fost o p puş de cârpe. Adunându-şi for ele, se prinse bine deă ă ţ balustrad şi, tr gându-se în sus cu o mân dup alta, reuşi în cele dină ă ă ă urm s ajung pe puntea m turat de ape, unde prină ă ă ă ă tre pic turile ă dese.de ploaie îl z ri pe monsenior, a că ărui siluet îşi croia drum de-a lungulă parapetului, spre tunul automat.

Reilly o apuc gr bit pe urma lui, inându-şi mâna pav z la ochi şiă ă ţ ă ă aruncând din când în când priviri înapoi c tre Savarona, care se târaă anevoie printre valurile umflate la mai pu in de dou sute de metriţ ă dep rtare, desp r it acum de vasul de patrul de o mare şi maiă ă ţ ă ă dezl n uit .ă ţ ăULTIMUL TEMPLIER565

Dintr-o dat îns înghe , nemaiputând face niciun pas, c ci pe punteaă ă ţă ă traulerului, lâng cabin , z ri o siluă ă ă et pl pând agitându-se de zor,ă ă ă inându-se cu dispeţ rare de balustrad . Expir adânc şi greu, golindu-şiă ă

pl mânii de toat rezerva de aer, când îşi d du seama c era Tess.ă ă ă ăTess urc repede scara dintre cele dou pun i, asală ă ţ tat de gânduri şi cuă

inima b tându-i s -i sparg pieptul şLtimpanele, c ci nu mai auzea altcevaă ă ă ă decât bubuitul ei ritmic. Arunc o privire fugar la pere ii dimprejur, înă ă ţ -cercând s -şi aduc aminte unde v zuse toporul.ă ă ă

Când îl z ri, deasupra peretelui cambuzei, îl apuc hot rât şi-ncepuă ă ă ă apoi s caute o vest de salvare, echipându-se cu prima pe care o g si.ă ă ă

Tr gând aer în piept, lovi cu putere uşa închis ermetic, dup care trecuă ă ă dincolo de marginea tambuchiului, în haosul de pe punte. Ştia c Vance nuă putea s ias din cabin , unde era pupitrul de comand . Cu toporul într-oă ă ă ă mân şi cu cealalt inându-se de parapet ca s nu cad , înaă ă ţ ă ă inta încet de-a lungul balustradei, dând drumul pe rând în ap vestelor de salvare înă speran a s -i mai poat ajuta pe cei doi scafandri r maşi în ap .ţ ă ă ă ă

V zu apoi un val imens ridicându-$e din adâncuri chiar deasupra provei,ă şi se apuc bine cu amândou mâinile de balustrada ud şi alunecoas ,ă ă ă ă adunându-şi toate for ele ca s înfrunte zidul de ap ce-o lovi în plin,ţ ă ă sp rgându-se apoi undeva în spatele ei şi m turând puntea cu spuma-iă ă efervescent . Sim i apoi cum poă ţ deaua de lemn îi fuge de sub picioare, în momentul în care Savarona alunec brusc de pe creasta abrupt a vaă ă lului, afundându-se în h ul c scat în urma lui. Se ridic cu chiu, cu vai, şi printreă ă ă şuvi ele de p r lipite de fa z ri capul de şoim leg nându-se amenin torţ ă ţă ă ă ţă în aer,1 566RAYMOND KHOURYdeasupra pun ii. Se târî c tre baza troliului, spre butuţ ă cul pe care era înf şurat cablul gros cu care era asigurat capul de lemn.ă

Odat ajuns acolo, se uit pe fereastra cabinei, unde prin perdeauaă ă ă groas de ploaie îl z ri pe Vance privind-o alarmat. întorcându-şi fa a de laă ă ţ el, îşi lu avânt şi ridic toporul deasupra capului cu vitez , loă ă ă vind cablul cât putu de tare. T işul ascu it ricoş , f - când-o s se clatine şi s se deaă ţ ă ă ă ă câ iva paşi înapoi. îl v zu apoi pe Vance ieşind din cabin , luptându-se dinţ ă ă r sputeri cu rafalele potrivnice. Gesticula înfieră bântat şi p rea c r cneşteă ă ă din to i r runchii ceva ce sem na cu un Nu! disperat, îns Tess oricum nu-1ţ ă ă ă putea auzi din pricina vântului şuier tor. F r s se sinchiseasc de apari iaă ă ă ă ă ţ lui pe punte, Tess se preg ti şi lovi din nou. Fibrele cablului cedar pe rând,ă ă una câte una şi din ce în ce mai repede pe m sur ce ea continua să ă ă loveasc frenetic.ă

N-avea de gând s -1 lase pe mâna lui Vance. în nici- un caz nu înă asemenea condi ii, cu acest pre . F cuse o mare greşeal s se încread înţ ţ ă ă ă ă el şi s -i g seasc tot feă ă ă lul de scuze şi venise vremea s fac ceva.ă ă

în cele din urm ced şi ultima fibr şi, când Savarona cârmi c treă ă ă ă stânga, capul de şoim c zu greoi în ap , c scând un abis de jur-împrejurulă ă ă c ruia marea form un tunel umflat de spum .ă ă ă

Aruncând toporul, Tess se strecur cât mai deă parte de cabina pilotului, inându-se mereu de balusţ trad şi înaintând pe vine, pentru ca Vance s n-ă ă

o poat vedea. Privind înapoi, z ri balizele portocalii ieşind la suprafa dină ă ţă adâncuri, unde capul de lemn de care erau legate le tr sese dup el. Seă ă opri, aşteptând cu sufletul la gur s vad dac înc mai tractauă ă ă ă ă înc rc tura, şi r sufl greu când v zu conturul luciosă ă ă ă ăULTIMUL TEMPLIER567şi rotund str pungând apele întunecate între cele trei perne pneumatice.ă

Bucuria nu dur îns prea mult, c ci aproape imeă ă ă diat o serie de mici explozii lovir Savarona pe neaşă teptate, f când-o s se clatine. Tess seă ă gr bi s -şi caute ad post pe punte, aruncând o ultim privire c tre vasul deă ă ă ă ă patrul din fa , constatând cu uimire c tocmai ei erau cei care-i atacau,ă ţă ă

c ci chiar înainte s se ascund în spatele parapetului v zu o alt scânteieă ă ă ă ă âşnind din eava tunului de pe Karadeniz.ţ ţ

Biciuit de ploaia m runt şi de vântul n prasnic, Reilly fugi dup Deă ă ă ă Angelis. Vasul p rea gata s se r să ă ă toarne, iar scafandrii tocmai îl pescuiseră pe unul dintre cei doi de pe Savarona şi-1 tr geau în barca pneumatic , iară ă cel lalt se prinsese disperat de o vest de salvare ceva mai încolo,ă ă aşteptându-i s vin şi dup el.ă ă ă

Ajungând pe puntea de la prova, monseniorul se aşez imediat înă dreptul tunului, fixându-şi bine umerii în cele dou suporturi semicirculareă de o parte şi de cealalt a evii, pe care o scoase abil din f gaş, rotind-o cuă ţ ă viteza unui expert şi îndreptând-o în cele din urm în direc ia trauleruluiă ţ fugar, asupra c ruia lans câteva obuze incendiare de 23 de mm.ă ă

- Nu! Opreşte-te! url Reilly din spatele lui, escaă ladând parapetul şi ajungând dintr-o mişcare pe puntea tunului. în ciuda şuieratului sinistru al vântului, bubuitura îl asurzi.

Se n pusti peste De Angelis, for ându-1 s îndrepte eava în altă ţ ă ţ ă direc ie, reuşind astfel s devieze cursul obuzelor, care schi ar un arc deţ ă ţ ă cerc în aer şi explodar în ap suficient de departe de Savarona. Enervat,ă ă monseniorul apuc mâna lui Reilly, îndoindu-i degeă tele în sus pân cândă acesta nu mai suport , dup careă ă1 568RAYMOND KHOURYîl pocni peste obraz, f cându-1 s se clatine şi s se dea înapoi câ iva paşi.ă ă ă ţ

Valul ce m tur puntea tunului în secunda urmă ă ătoare îl prinse total nepreg tit, lovindu-1 şi împingân- du-1 în direc ia opus . încerc disperată ţ ă ă s se aga e de ceva şi la un moment dat d du cu mâna de o bucat deă ţ ă ă sfoar care p rea destul de rezistent şi prins de ceva solid. O apuc iuteă ă ă ă ă şi se inu strâns, reuşind chiar s se împing în sus câ iva centimetri, însţ ă ă ţ ă se opri din ascensiune în momentul în care vasul tocmai se în l a vertiă ţ ginos pe coama unui val. îl z ri atunci pe De Angelis, care între timp se aşezaseă din nou în fa a tunului, cu ochii la traulerul fugar. în mai pu in de o secundţ ţ ă se auzi o alt bubuitur . îngrozit, Reilly privi neputincios ploaia de obuze ceă ă luminau negura cu dârele lor str luă citoare şi fatale, îndreptându-se implacabile c tre Savarona şi lovind-o din plin la pupa.ă

Ascuns dup un container de o el, Tess sim ea c inima st s -i spargă ă ţ ţ ă ă ă ă pieptul în momentul în care nava se zgudui în rafalele automate trimise de tunul vasului de patrul .ă

Obuzele ciuruiau nemiloase puntea dimprejur, când auzi bubuitura înfundat a unei explozii ce p rea s vin de undeva din untrul traulerului,ă ă ă ă ă din cal şi ip disperat . Aproape instantaneu, z ri o dâr groas de fumă ţ ă ă ă ă ă în l ându-se la pupa, precum şi din coşurile de pe puntea inferioar .ă ţ ă Traulerul patin parc într-o parte, ca şi cum cineva ar fi pus o frân bruscă ă ă ă în timpul mersului. îşi d du atunci seama c motorul fusese avariat, dară ă dup câte se p rea - cel pu in aşa spera ea - rezeră ă ţ vorul de combustibil r m sese întreg, c ci altfel vasul ar fi explodat imediat dup impact.ă ă ă ă Num r secundeleă ăULTIMUL TEMPLIER569

în gând, aşteptând dintr-o clip în alta s aud detună ă ă ătura chiar sub ea, îns nu se întâmpl nimic.ă ă

Nu avea îns motive s se bucure, c ci f r motoare vasul şi aşa avariată ă ă ă ă era vulnerabil şi expus capriciilor m rii dezl n uite. Valurile îl asaltau dină ă ţ toate direc iile, izbindu-1 necontenit, astfel încât traulerul se rotea neţ -buneşte, asemenea unei maşinu e electrice în parcul de distrac ii.ţ ţ

Ridicându-şi capul uşor, Tess z ri îngrozit un alt zid compact de apă ă ă în l ându-se la prova şi sp rgându-se apoi peste cabina cârmei. în scurtulă ţ ă interval dintre formarea valului şi impact, abia avu timp s se înf şoare cuă ă un cablu de siguran , pe care îl leg apoi de balustrad , încleştându-şiţă ă ă mâinile pe parapet exact în momentul când avalanşa de ap lovi cu putere,ă m turând puntea cu spuma-i învolburat şi cr pând din scurt ferestreleă ă ă cabinei, groase de peste un centimetru.

îndep rtându-şi şuvi ele ude lipite de fa , privi c tre cabina devastat ,ă ţ ţă ă ă dar nu-1 z ri nici pe Vance, nici pe ceilal i membri ai echipajului. O podidiră ţ ă lacrimile, dar încerc s nu se lase doborât , ghemuin- du-se şi mai tareă ă ă dup parapet, inându-se de balustrad . Disperat , c ut cu privirea vasulă ţ ă ă ă ă de patrul , sperând s -1 z reasc acum mult mai aproape de ei, îns parc -ă ă ă ă ă ă1 înghi iser apele.ţ ă

Privind de jur-împrejur, z ri groz via: un val imens, înalt de vreoă ă optsprezece metri şi aproape vertical, cu o creast masiv ce p rea că ă ă ă spulber totul în calea ei şi care, pe m sur ce se apropia de babordulă ă ă Savaronei, tr gea traulerul din ce în ce mai mult în vârtejul ei n prasnic.ă ă

Instinctiv, Tess închise ochii şi aştept lovitura imiă nent . F r motoare,ă ă ă n-aveau nicio şans s se retrag din calea zidului de ap şi nici s întoarcă ă ă ă ă ă vasul cu fa a,ţ1 570RAYMOND KHOURYca s nu-i loveasc lateral şi, oricum, nu mai era nimeni la cârm . Dac unaă ă ă ă dintre aceste manevre ar fi reuşit, traulerul ar fi fost izbit, fiind înghi it deţ ape în prim faz , dup care probabil c-ar fi ieşit din h u cu partea dreaptă ă ă ă ă în sus.

Monstrul înspumat avea s -i loveasc îns din lateă ă ă ral, ceea ce le putea pecetlui soarta. Şi când îi izbi în sfârşit cu o putere demn de dimensiunile-iă gigantice, ridic dintr-o dat traulerul de 130 de tone c tre v zduă ă ă ă hul înnegurat, învârtindu-1 pe vârful coamei ca pe un titirez de juc rie.ă

Reilly urm ri obuzele str pungând pupa trauleru- lui, l sând o dâră ă ă ă groas de fum în urma lor, şi url că ă ătre De Angelis cât putu de tare, deşi ştia c n-avea cum s -1 aud peste vuietul asurzitor al vântului şi zgomotulă ă ă bubuiturii puternice.

Brusc, c zu prad unei senza ii de extrem oboseal şi epuizare, şi înă ă ţ ă ă acea clip avu o str fulgerare. Ştia ce are de f cut.ă ă ă

Se ridic în picioare sprijinindu-se de parapet şi scoase de la spateă pistolul luat de la Plunkett, pe care îl îndrept în direc ia lui De Angelis,ă ţ str duindu-se s -i in eava nemişcat în pofida vijeliei crunte. Ap s apoiă ă ţ ă ţ ă ă ă pe tr gaci de câteva ori, z rindu-1 pe monsenior arcuindu-şi spatele şiă ă dându-se câ iva paşi înapoi în timp ce stropi mici de sânge îi âşnirţ ţ ă aproape instantaneu din spinare. Dup ce se cl tin încoace şi-ncolo preă ă ă ţ

de câteva clipe, c zu moale peste tunul din fa , îndreptându-i eava c treă ţă ţ ă zenitul întunecat.

Reilly arunc Glock-ul, încercând din r sputeri s str pung neguraă ă ă ă ă îndeajuns încât s vad ce-i cu trauleă ă rul. îns nici urm de Savarona.ă ă împ r ia apelor se înă ăţ tindea cât vedeai cu ochii, cu mun ii ei înspuma i şiţ ţULTIMUL TEMPLIER571h urile abrupte sc ldate în ploaia m runt şi rece, prin care abia dac seă ă ă ă ă vedea ceva pe o raz de câ iva metri.ă ţ

Scafandrii patrulei reuşiser s se întoarc la bord împreun cu cei doiă ă ă ă b rba i l sa i la ap de c pitanul Savaronei. Reilly sim i cum vasul îşiă ţ ă ţ ă ă ţ schimb cursul, în timp ce motoarele îşi accelerar ritmul în încercaă ă rea de a scurta atât curba, cât şi r stimpul în care vasul se afla în pozi ieă ţ transversal fa de valuri. Curând îl cuprinse îns o panic extrem , c ciă ţă ă ă ă ă îşi d du seama c se retr geau din zona de furtun , îndep rtându-se deă ă ă ă ă trauler şi de Tess.

într-un moment de relativ linişte a marii, când valurile p rur s fi luată ă ă ă o mic pauz , dându-le r gaz s -şi mai trag sufletul, Reilly întrez riă ă ă ă ă ă undeva nu foarte departe traulerul r sturnat, cu carena deasupra apei, însă ă p rând c se scufund cu fiece secund ce trecea.ă ă ă ă

Nici urm de supravie uitori. Privind c tre cabin îl z ri pe c pitană ţ ă ă ă ă f cându-i semne disperate s vin înapoi. Reilly îşi duse mâna la frunte,ă ă ă protejându-şi ochii de vânt şi de stropii agasan i de ploaie, ar tându-i cuţ ă cealalt c tre Savarona. în elegându-i inten ia, Karakas se împotrivi înfocat,ă ă ţ ţ gesticulând un Nu hot rât şi îndreptându-şi mâna în direc ia opus , semnă ţ ă c trebuia neap rat s se îndep ră ă ă ă teze cât mai era timp.

Reilly îşi încleşt mâinile pe balustrad pân ce-i amor ir degetele,ă ă ă ţ ă gândindu-se ce s fac . Sim ea c -i crap capul de atâta încordare şiă ă ţ ă ă oricum ar fi întors-o, ajungea de fiecare dat la aceeaşi concluzie.ă

înaint anevoie c tre barca pneumatic pe care scafandrii o legaser deă ă ă ă parapetul de la babord. Silindu-se s -şi aminteasc tot ce înv ase la ună ă ăţ curs de preg tire pe care FBI-ul îl ini ase în colaborare cuă ţ1 572RAYMOND KHOURYPaza de Coast american , îşi lu inima-n din i şi, escaă ă ă ţ ladând balustrada, s ri în barc şi trase de pârghia dema- rorului. Şalupa porni cu o smucitură ă ă puternic şi Reilly se prinse bine de mânere, inându-şi respira ia cândă ţ ţ porni aproape zburând deasupra valurilor furioase.78

Accelerând, Reilly scrut cu luare-aminte peră deaua deas de ploaie şiă dirija ambarca iunea spre locul în care credea c z rise Savarona ultimaţ ă ă dat . încerca s-o struneasc , inând cont de condi iile viă ă ţ ţ trege şi de apele care când se umflau, când se c scau înspre adâncuri. Intui ia şi speran a îiă ţ ţ r m seser sină ă ă gurele repere, c ci altfel nici nu mai ştia încotro e nordul sauă sudul.

Marea se ridica şi cobora la r stimpuri regulate, iar valurile dezl n uiteă ă ţ treceau când peste marginile b rcii, inundând-o, când o loveau din l turi,ă ă aruncând afar apa strâns în untru. Se inea strâns ori de câte ori esă ă ă ţ -

calada sau plonja de pe valurile mai mici sau mai mari ce i se ridicau în cale, acompaniat de huruitul asurzitor al motorului turat la maximum.

Dup câteva minute ce i se p rur nesfârşite, z ri o form col uroas deă ă ă ă ă ţ ă culoare maro-închis ce se leg na parc în mijlocul unei g uri în apele m rii.ă ă ă ă încordân- du-şi to i muşchii, direc ion şalupa într-acolo, îns valurile îl totţ ţ ă ă deviau de la curs, împingându-1 fie prea într-o parte, fie înapoi, astfel încât trebuia mereu să1 574RAYMOND KHOURYschimbe direc ia. Reuşi sa ajung ceva mai aproape de trauIerul avariat.ţ ă Privi disperat de jur-împrejur, dar nici urm de Tess.ă

Cu cât se apropia mai mult, cu atât era mai însp iământat de ce vedea. Carena întoars cu fundu-n sus era înconjurat din toate p r ile de buc iă ă ă ţ ăţ de lemn sau aluminiu ce p reau c-o acompaniaz într-un dans siă ă nistru al mor ii, unduindu-se sincron în leg natul valurilor. Puntea de la pupa era înţ ă întregime sub ap , în timp ce prora înclinat ieşea stingher din mare aiă ă ă -doma unui aisberg uguiat, scufundându-se şi ea încet sub asediul valurilor.ţ

Reilly privea febril în jur, c utând posibili supravieă uitori, şi bineîn elesţ ţ pe Tess, entuziasmându-se când credea c z reşte ceva, pentru ca maiă ă apoi s cad iar în cea mai neagr disperare dându-şi seama c doar i seă ă ă ă păruse. Inima i se umplu de o bucurie imens în momentul când o v zu înă ă sfârşit în cap tul opus al carenei, plutind deasupra apuelor în vestaă portocalie de salvare, dând din mâini cu disperare.

îndreptând şalupa c tre ea, ocoli coca r sturnat şi-ncerc s seă ă ă ă ă apropie, evitând pe cât posibil valurile nest pânite care-i încetineauă înaintarea. Când ajunse suficient de aproape, întinse mâna încercând să apuce bra ul lui Tess, dar nu reuşi. A doua oar izbuti s-o prind de degeteţ ă ă şi s-o trag mai aproape, ca s-o poat apuca mai bine şi s-o ridice în barc .ă ă ă

îi zâmbi uşurat în momentul în care o trase peste margine şi ea îi r spunse cu zâmbetu-i familiar, acum îns ceva mai şters pe fa a-i obosit ,ă ă ţ ă care c p t îns imediat o expresie de fric extrem la vederea buc iiă ă ă ă ă ă ăţ masive de lemn din carenajul Savaronei care se îndrepta direct c tre el,ă purtat de creasta unui val. Nici n-apuc s se întoarc , z rind-o poate maiă ă ă ă ă pu in de oţULTIMUL TEMPLIER575frac iune de secund , când totul se cufund brusc în înţ ă ă tuneric şi-şi pierdu cunoştin a.ţ

Dezorientat şi confuz , Tess era convins c avea s moar singur înă ă ă ă ă ă ă pustietatea apelor, şi de aceea crezu c delireaz când îl z ri pe Reillyă ă ă îndreptându-se c tre ea în barca pneumatic . Adunându-şi ultimele for e,ă ă ţ reuşi s -i prind mâna întins şi s se ridice pe jum tate în şalup , încă ă ă ă ă ă ă nevenindu-i s cread c -1 are dinaintea ochilor, când v zu în spatele luiă ă ă ă scândura lat în l ân- du-se pe creasta unui val şi-ndreptându-se vertiginosă ă ţ c tre el, lovindu-1 în cap şi azvârlindu-1 dincolo de mară ginea b rcii, în ap .ă ă

Tess s ri înapoi şi-i pescui trupul inert, trecându-i o mân pe dup pieptă ă ă în timp ce cu cealalt se inea strâns de unul din mânerele şalupei. Observă ţ ă c are ochii înă chişi şi c gulerul strâns al vestei de salvare nu reuşea s -iă ă

in în sus capul moale care se b l ng nea, de parc-ar fi fost frânt. Oţ ă ă ă ă t ietur adânc şi pieziş îi br dza fruntea, sângerând abundent.ă ă ă ă ă

încerc s -1 ridice peste marginea b rcii, dar dup câteva sfor ri inutileă ă ă ă ţă renun dezn d jduit , sim ind c -i consum şi pu inul de energie ce-i maiţă ă ă ă ţ ă ă ţ r m sese. Curând barca deveni mai degrab o povar decât o cale deă ă ă ă sc pare, c ci era din ce în ce mai grea de la apa acumulat în untru, plusă ă ă ă c valurile o împingeau în ei şi Tess sim ea c nu mai rezist mult. D du înă ţ ă ă ă cele din urm drumul mânerului, c ci altfel ar fi riscat s -1 scape pe Reilly.ă ă ă

Privi apoi cum şalupa se îndep rteaz din ce în ce mai mult, în vreme ceă ă se str duia s -1 in pe Reilly cu capul la suprafa . Timpul p rea s se fiă ă ţ ă ţă ă ă dilatat la nesfârşit, iar ea abia mai rezista, având senza ia ca-şi va pierdeţ cunoştin a dintr-o clip -ntr-alta. Furtuna nuţ ă1 576RAYMOND KHOURYd dea niciun semn c-ar vrea s se mai potoleasc şi Tess ştia c nu trebuieă ă ă ă s se dea b tut , c trebuie s r mân treaz , îns sim ea c puterile oă ă ă ă ă ă ă ă ă ţ ă las treptat, ademeă nind-o într-o nep sare dulce şi odihnitoare.ă

îns exact în acel moment z ri o bucat mare de lemn plutind undeva înă ă ă apropiere, probabil capacul unui tambuchi sau ceva asem n tor. Disperat ,ă ă ă se îndrept c tre ea cât putu de repede, înotând numai cu o mân , cuă ă ă cealalt inându-1 pe Reilly. Reuşi s ajung la ea şi apuc iute sfoaraă ţ ă ă ă groas ag at de scândur , tr - gând-o spre ei şi izbutind cu chiu, cu vaiă ăţ ă ă ă s urce pe ea şi s -1 ridice pe Reilly cu o ultim sfor are supraomeă ă ă ţ neasc .ă V zându-se cât de cât în siguran pe pluta imă ţă provizat , folosi sfoara ca să ă se lege atât pe ea, cât şi pe Reilly de scândur , prevenind astfel eventualeă alunec ri nedorite. Desf cu apoi bretelele ambelor veste de sală ă vare, legându-le strâns între ele, astfel încât, orice s-ar fi întâmplat, s r mână ă ă împreun . în mod bizar, în loc s-o deprime şi mai tare, gândul îi deştept oă ă lic rire de speă ran în suflet.ţă

în timp ce furtuna îşi f cea de cap în jurul şi deasuă pra lor, Tess închise ochii şi trase adânc aer în piept, încercând s -şi alunge spaima. Orice-ar fi,ă nu-şi putea permite s intre-n panic . Trebuia cu orice pre s -şi menajezeă ă ţ ă ultimele puteri şi s nu piard cumva şi buă ă cata asta de lemn, mai ales că acum îl avea în grij şi pe Reilly, care era înc inconştient. Scândura astaă ă era de fapt ultima lor şans de sc pare şi nu-i mai r mânea niă ă ă mic de f cută decât s stea întins , cu ochii închişi, şi se lase în voia sor ii.ă ă ţ

Dup ce pluti un timp în deriv , pluta p ru c -şi mai domoleşte balansulă ă ă ă ame itor, şi atunci Tess se încumet s deschid ochii, temându-se ca nuţ ă ă ă cumva aceast liă nişte s prevesteasc ceva r u. Instinctul nu o înşelase,ă ă ăULTIMUL TEMPLIER577c ci exact deasupra lor se ridicase un val înalt cât un zgârie-nori, ce dominaă v zduhul amenin tor şi pe lâng care cel ce r sturnase Savarona p rea oă ţă ă ă ă joac de copii. St tea drept, compact şi nemişcat la doar câ iva metri maiă ă ţ încolo, de parc-ar fi aşteptat un semnal ca s se nă ăpusteasc spre adâncuri.ă

Tess închise ochii şi-şi încleşt bra ele în jurul lui Reilly, aşteptândă ţ resemnat momentul fatal, care nu înă târzie s vin cu o furie dezl n uită ă ă ţ ă parc de pe alt lume. Zidul solid de ap îi izbi cu puterea unei stânciă ă ă

surpate de la mare în l ime, împingându-i în câteva seă ţ cunde în adâncurile reci şi-ntunecoase.79

TOSCANA, IANUARIE 1293Cu spatele la vântul aspru ce b tea dinspre nord, Martin de Carmauxă

st tea ghemuit lâng focul pl pând. Şuieratul sinistru al vântului eraă ă ă acompaniat de vuietul prelung şi ritmic al unei cascade, al c rei perete deă ap cristalin se frângea înspumat în adâncurile neştiute ale unei râpe dină ă apropiere. Lâng el, învelit într-una dintre pelerinele pe care le luaseră ă acum câteva luni de la mame- lucii cu care se luptaser în Beer el Sifsaaf,ă Hugh dormea agitat, zvârcolindu-se în somn din pricina vreunui vis ce nu-i d dea pace.ă

în timpul lungii c l torii pe care o f cuser împreă ă ă ă un dup naufragiulă ă galerei, Martin ajunsese s -1 îndră ăgeasc pe b trânul marinar. Cu excep iaă ă ţ lui Aimard de Villiers, nu mai întâlnise pe nimeni la fel de hot rât şi devotat,ă admirând stoicismul cu care Hugh îşi accepta soarta şi în elepciunea cuţ care trecuse peste fiece obstacol întâlnit în drum. Fuseser nevoi i s lupteă ţ ă cu diverşi duşmani sau tâlhari, şi Hugh se alesese în repetate rânduri cu r ni destul de grave sau c zuse de pe cal, însă ă ăULTIMUL TEMPLIER579str b tuse kilometru dup kilometru f r s se plâng nici m car o dat .ă ă ă ă ă ă ă ă ă

Cel pu in pân acum câteva zile. Iarna grea îi prinţ ă sese din urm ,ă îngreunându-le înaintarea şi aşa destul de înceat , c ci acum trebuia să ă ă înfrunte pe deasupra şi frigul şi drumurile înghe ate şi aproapeţ impracticabile. Rafalele reci şi t ioase ce b teau dinspre lan ul muntosă ă ţ care-i separa de regatul Fran ei începeau s -şi fac efecţ ă ă tul, c ci b trânulă ă p rea s se resimt din ce în ce mai tare din cauza frigului p trunz tor.ă ă ă ă ă

în primele s pt mâni dup plecarea din Beer el Sifsaaf, Martin inuseă ă ă ţ grupul unit, astfel c o bun buă ă cat de drum cei patru c l toriseră ă ă ă împreun . Tân rul cavaler considerase c aşa era cel mai în elept, m cară ă ă ţ ă pân p r seau teritoriile musulmane, unde primejdiile pândeau la fiecareă ă ă pas şi deci aveau nevoie unul de cel lalt. Odat sc pa i din zona de pericol,ă ă ă ţ hot rî c a soă ă sit vremea s dea ascultare pove elor lui Aimard şi s seă ţ ă împart în dou grupuri. Cu to ii ştiau prea bine c priă ă ţ ă mejdia nu trecuse în totalitate şi c înc vor mai avea de-a face cel pu in cu tâlharii de la poaleleă ă ţ Mun ilor Stara Pianina şi apoi cu mul i al ii ca ei pe care-i vor înţ ţ ţ tâlni cu siguran de-a lungul miilor de kilometri pe care-i mai aveau de parcursţă pân s-ajung în siguran pe p mânt vene ian.ă ă ţă ă ţ

Planul lui Martin era simplu. Odat formate grupuă rile, fiecare va urma o cale dinainte stabilit , la o disă tan de jum tate de zi unul fa de cel lalt.ţă ă ţă ă în felul acesta, cei dintâi îi puteau avertiza pe ceilal i în caz de pericol, înţ timp ce, dac primilor li se întâmpla ceva, cei din spate aveau s -i ajungă ă ă din urm şi s le dea o mân de ajutor.ă ă ă

- Scrisorile sunt cele mai de pre , s ine i minte! le spusese Martin. Sţ ă ţ ţ ă nu care cumva s le pierdem, c ciă ă1 580RAYMOND KHOURY

altfel am b tut atâta drum în van! Trebuie s le ap r m chiar cu pre ulă ă ă ă ţ vie ii!ţ

Cei trei îl ascultaser cu aten ie, f r a obiecta.ă ţ ă ăNu-şi închipuise c drumul va fi atât de anevoios, întâlniser în calea loră ă

de toate, de la creste muntoase şi pr p stii adânci pân la râuri repezi şiă ă ă p duri dese, aşa încât se v zuser nevoi i nu o dat s ocoleasc drumulă ă ă ţ ă ă ă ales şi s-o apuce pe c i l turalnice. Se desp r iser deja de câteva luni, el şiă ă ă ţ ă Hugh formând primul grup, şi-n tot acest timp nu-şi z riser tovar şii deă ă ă drum decât o singur dat , cu multe luni în urm .ă ă ă

Erau într-o stare aşa de deplorabil pentru c nu mai aveau cai, care fieă ă muriser în lupt , fie îi d duser de bun voie în schimbul hranei şi al altoră ă ă ă ă lucruri trebuincioase, astfel încât de câteva s pt mâni îşi continuaă ă seră c l toria pe jos. De multe ori noaptea, stând întins lâng un foc stingher înă ă ă mijlocul pustiet ii şi neputând închide ochii în ciuda oboselii extreme,ăţ Martin se gândea la ceilal i doi, întrebându-se dac-or fi avut ceva mai multţ noroc decât ei şi sperând s fi g sit o cale mai siă ă gur şi mai lesnicioasă ă c tre Paris.ă

Oricum, asta n-avea cum s -i schimbe planurile, c ci nimic nu l-ar fiă ă putut determina s renun e. Avea de gând s -şi duc misiunea la bună ţ ă ă sfârşit, aşa cum îi promisese lui Aimard.

îşi plimb privirea peste silueta lui Hugh, adâncit în vise chinuitoare,ă întrebându-se cu am r ciune dac bă ă ă ătrânul avea s reziste pân la cap t.ă ă ă Probabil c nu, în starea în care era. Probabil c va ajunge la Paris de unulă ă singur, mai ales c iarna de abia începea s -şi arate col ii, iar drumulă ă ţ devenea din ce în ce mai greu şi mai solicitant, pricinuindu-i lui Hugh accese de tuse mult mai dese şi extrem de îngrijor toare. Chiar înainte să ă adoarm , se plânsese de o febr violent , iar tuşeaă ă ăULTIMUL TEMPLIER581insistent îl f cuse s scuipe sânge pentru prima oar . Cu inima strâns ,ă ă ă ă ă Martin îşi d duse seama c moă ă mentul în care va trebui s -1 lase în urm şiă ă s continue c l toria singur nu era foarte departe. Cu toate astea, nu-1ă ă ă putea abandona chiar aşa, bolnav şi neajutorat, la poalele mun ilor ceţ aveau s fie în curând acoperi i de n me i. înainte de a-şi vedea de drum,ă ţ ă ţ trebuia s -i gă ăseasc b trânului un ad post sigur.ă ă ă

Z riser în ziua precedent un or şel dincolo de mrun i, în apropiereaă ă ă ă ţ unei cariere de piatr pe lâng care trecuser f r s z boveasc preaă ă ă ă ă ă ă ă mult. V zuser în deă ă p rtare siluete gr bite lucrând de zor printre norii deă ă praf şi lespezile uriaşe de marmur . Poate o s g seasc pe cineva acoloă ă ă ă care s -i poarte de grij .ă ă

Hugh se trezi într-un târziu din somnul s u agitat, privindu-1 pe Martină cu ochi înc obosi i. Acesta îi îmă ţ p rt şi gândurile care-1 fr mântau şi dină ă ă pricina c rora nu a ipise toat noaptea.ă ţ ă

- Nu, nu! se împotrivi b trânul c pitan. Nu trebuie s te aba i din drum,ă ă ă ţ trebuie s duci scrisoarea în Fran a cu orice pre . Du-te tu înainte şi eu teă ţ ţ urmez în ritmul meu. Nu ne putem încrede în str ini.ă

Aici avea dreptate. Oamenii din aceste inuturi nu aveau o reputa ieţ ţ prea bun şi lumea se ferea în geneă ral s aib de-a face cu ei, cu atât maiă ă

mult cu cât se ştia c mai ales în p r ile din nordul regiunii, unde se aflau eiă ă ţ acum, jaful şi traficul ilegal de sclavi erau la ordinea zilei.

în ciuda protestelor b trânului, Martin coborî pe stâncile ce m rgineauă ă cascada. Un strat sub ire de zţ ăpad se aşternuse peste noapte, înv luindă ă mun ii într-un imens veşmânt alburiu ce le d dea o alur fanţ ă ă tomatic .ă înaintând de-a lungul unei crevase înguste, se opri la un moment dat s -şiă mai trag r suflarea şiă ă1 582RAYMOND KHOURYobserv într-una dintre stanei nişte fisuri ce sem nau cu o cruce careă ă aducea bine cu modelul pe care templierii îl aleseser ca simbol ală ordinului. Privirea îi r mase liă pit de imaginea bizar pentru câtevaă ă momente, v zând în acel semn prevestirea unei minuni. Poate c pân laă ă ă urm o s -i g seasc prietenului sau un loc liniştit în valea asta uitat deă ă ă ă ă lume, unde s -şi petreac ultimele zile în pace.ă ă

Ajuns în oraş, Martin se duse şi b tu la uşa vraciului, un b rbat trupeş aiă ă c rui ochi mari l crimar în b taia vântului t ios când veni s vad cine-1ă ă ă ă ă ă ă caut . Cavalerul îi îndrug o poveste pe care o inventase în timp ce coboraă ă creasta abrupt , cum c el şi tovar şul s u r nit c l toreau spre araă ă ă ă ă ă ă Ţ Sfânt .ă

- Avem nevoie de ajutorul dumitale, îl rug el.ăB rbatul trecut de prima tinere e îl cânt ri din priă ţ ă viri neîncrez tor. Martină

ştia prea bine c aspectul nu-1 prea ajut , c ci ar ta ca un cerşetor adunată ă ă ă de pe drumuri.

- De pl tit, pl teşti ? se interes omul cu o voce r guşit .ă ă ă ă ă- Bani nu avem cine ştie ce, dar cred c putem pl ti g zduirea şi hranaă ă ă

pentru câteva zile.- Prea bine atunci, zise vraciul cu o expresie ceva mai blând . Niciă

dumneata n-ar i prea bine, observ el. Ai zice c-o s te pr buşeşti dintr-oăţ ă ă ă clip -ntr-alta. Hai în untru s îmbuci ceva şi s te mai întremezi şi ex- plic -ă ă ă ă ămi mie unde i-ai l sat prietenul; g sesc nişte ajuţ ă ă toare şi m duc eu s -1ă ă aduc.

Liniştit de schimbarea brusc de atitudine, Martin intr în camera joasă ă ă şi primi încântat col ul de pâine şi bucata de brânz pe care omul i leţ ă întinse. Avusese dreptate c era şi el extenuat; încet-încet sim ea cumă ţ prinde puteri înfulecând cu poft merindele frugale şiăULTIMUL TEMPLIER583apa proasp t şi rece, care-i revigorar trupul sl bit. Cu gura plin şi f ră ă ă ă ă ă ă s aştepte s înghit , îi ar t gazdei creasta muntoas din dep rtare, semnă ă ă ă ă ă ă c acolo îşi l sase tovar şul, şi b rbatul se duse s strâng ajutoare, l sân-ă ă ă ă ă ă ă du-1 s -şi termine masa.ă

Dup ce goli tot ce era pe farfurie, îl n p dir dintr-o dat îndoielile şi-şiă ă ă ă ă sim i inima grea. Se duse la fereastra aburit şi o şterse cu dosul palmei,ţ ă privind afar precaut. îl z ri pe vraci în josul str zii desfundate, discutândă ă ă cu doi b rba i c rora le tot ar ta ceva în spaă ţ ă ă te, spre cas . Se trase dină dreptul ferestrei, ca nu cumva cei trei s vad c sunt urm ri i, dup careă ă ă ă ţ ă privi din nou ascuns dup rama groas . Vraciul plecase, îns cei doi b rba iă ă ă ă ţ se îndreptau c tre el.ă

îşi sim i muşchii încordându-i-se instinctiv. N-avea de unde s ştie de ceţ ă veneau c tre cas , poate c vraciul uitase ceva sau vroiau chiar ei s iaă ă ă ă niscai unelte depozitate în spate. îns ceva îi spunea c e mai mult de atâtă ă şi atunci îl n p dir cele mai negre temeri. Mai privi o dat pe fereastr şiă ă ă ă ă de data asta v zu cu ocHii lui cum unul dintre ei scoate un pumnal de subă hain .ă

îngrozit, se trase din dreptul ferestrei şi-ncepu s caute prin înc pereă ă ceva ce i-ar fi putut servi drept arm de ap rare. Curând îns auzi cevaă ă ă şoapte dincolo de uşa din spate, aşa c se îndrept tiptil într-acolo şi îşi lipiă ă urechea de uş , ca s asculte ce vorbeau. Imediat z ri clan a ridicându-seă ă ă ţ uşor şi se f cu una cu peretele în momentul în care uşa se deschise.ă

Aştept pân ce primul p şi şov ielnic în untru şi, când ajunse înă ă ă ă ă dreptul lui, Martin t b rî pe el, lovindu-1 mai întâi peste mâini ca s scapeă ă ă pumnalul, dup care îl smuci c tre el şi-1 izbi puternic de perete. Lovi apoiă ă iute uşa cu piciorul, trântind-o chiar în nasul celui de-al doilea atacator, tocmai când acesta era pe punctul de a1 584RAYMOND KHOURYtrece pragul. Se repezi pe urm ca fulgerul la pumnalul de pe podea şi, cuă el în mân , se n pusti peste b rbatul înc n ucit, apucându-1 de dup gâtă ă ă ă ă ă şi împlântându-i lama ascu it între coaste.ţ ă

O singur lovitur fu de ajuns ca s -1 r pun , c ci în momentul cândă ă ă ă ă ă trase cu itul afar , trupul b rbatului îi alunec moale din strânsoare. Seţ ă ă ă întoarse apoi şi—1 v zu pe primul cum îşi vine în fire şi se adun de pe jos.ă ă Din doi paşi fu lâng el şi-1 lovi iar, trimi ându-1 pentru a doua oar laă ţ ă podea, dup care îi înfipse pumnalul în spate, l sându-1 nemişcat.ă ă

Lu apoi repede un s cule în care adun tot ce g si de-ale gurii, cuă ă ţ ă ă gândul la Hugh. Ieşind pe uşa din spate, ocoli oraşul înainte de a g siă c rarea ce ducea c tre creasta muntelui.ă ă

Nu trecu mult şi erau deja pe urmele lui, vreo patru sau poate chiar cinci oameni, dup vocile ce r zb teau prin negura p durii.ă ă ă ă

Când ajunse în dreptul deschiz turii stâncoase unde f cuse scurtulă ă popas în drumul c tre oraş, Martin se opri s -şi mai trag r suflarea, privindă ă ă ă plin de speran cr p tura în form de cruce. V zduhul întunecat înceţă ă ă ă ă puse deja s -şi scuture primii fulgi de nea, şi stând acolo în b taia vântului,ă ă Martin îşi aduse aminte de îndemnul pe care chiar el li-1 d duse tovar şiloră ă s i cu multe luni în urm : Scrisoarea lui Aimard nu trebuie sub nicio formă ă ă pusa în pericol Studie atunci mai atent fisura din stânca masiv .ă

Era imposibil s ui i un astfel de loc.ă ţScormoni p mântul de la baza stâncii cu ajutorul pumnalului, dând la oă

parte câ iva bolovani şi pietre mai mari, dup care îndes scrisoareaţ ă ă învelit în piele, peste care aşez pietrele cu grij , b t torindu-le bine cuă ă ă ă ă c lcâiul cizmei ca s nu se observe c au fost scoase dină ă ăULTIMUL TEMPLIER585p mânt. îşi relu apoi ascensiunea, f r s încerce nici- un moment s seă ă ă ă ă ă ascund de urm ritori.ă ă

Aproape de cascad , strig tele oamenilor afla i pe urmele sale erauă ă ţ acum mult estompate de vuietul puternic al apei în c dere liber . Cândă ă

ajunse, în sfârşit la locul unde poposiser cu o zi înainte, nici urm de Hugh.ă ă Privind înapoi îi v zu clar pe urm ritori nu foarte deă ă parte, ultimul din şirul celor cinci fiind vraciul în care-şi pusese toat încrederea şi care-1 tr dase.ă ă

Cu mâna pe sabia de la brâu, Martin îşi relu urcuă şul c tre creastaă abrupt , apropiindu-se din ce în ce mai mult de marginea pr pastiei în careă ă cascada se pr buşea zgomotos. Hot rî c acolo e locul cel mai potrivit deă ă ă unde s -şi întâmpine duşmanii.ă

B rbatul din fruntea grupului, care p rea mai tân r şi mai în putereă ă ă decât to i ceilal i, se distan ase de restul şi înainta sprinten în fa a lor,ţ ţ ţ ţ având drept arm o furc pe care o inea în mân . îndreptând-o c treă ă ţ ă ă Martin, se n pusti asupra acestuia, îns el se aplec iute pe spate, ferindu-ă ă ăse din calea din ilor ascu i i şi retezând în aceţ ţ ţ laşi timp coada furcii dintr-o singur lovitur a s biei, de parc-ar fi fost o aşchie uscat . Omul c zu peă ă ă ă ă brânci dezechilibrat şi, pân s se dezmeticeasc , Martin se aplec peste elă ă ă ă şi-1 s lt pe umeri, ridicându-se apoi aneă ă voie în picioare şi f cându-i vânt înă abisul din spate, în adâncurile c ruia se f cu una cu apele.ă ă

înc îi mai r suna în urechi vaietul prelung al tână ă ărului, când al i doiţ atacatori îl ajunser din urm . Erau ceva mai în vârst şi mai obosi i decâtă ă ă ţ primul, îns erau mai bine înarma i. Unul avea în mân o sabie pe care o totă ţ ă vântura prin fa a lui, sperând probabil s -1 intimiţ ă deze, îns pentru ună cavaler cu experien a lui un astfel de adversar era floare la ureche. Parţ ă lovitura f r prea mult efort, dup care îi smulse arma dintre degete lovind-ă ă ăo şi1 586RAYMOND KHOURYridicând-o în sus cu propria lui sabie, trimi ând-o învârtindu-se în h ulţ ă înspumat. îi spintec pe urm omoplatul, mai-mai s -i taie bra ul de tot. îlă ă ă ţ v zu apoi pe cel de-al treilea preg tindu-se s se n pusteasc asuă ă ă ă ă pra lui şi se d du la o parte în ultimul moment, având grij totuşi s întind discretă ă ă ă un picior într-o parte, astfel încât omul se împiedic şi c zu în genunchiă ă chiar pe marginea abrupt . Martin îşi ap s sabia peste ceafa b rbatului,ă ă ă ă f cându-1 s -şi plece capul la p mânt, dup care o întoarse cu t işul în josă ă ă ă ă şi cu precizia unui c l u îi spintec spinarea de la şale şi pân la ceaf .ă ă ă ă ă

Privind c tre c rarea ce ducea spre cetate, îl z ri pe vraci, care p rea că ă ă ă ă d bir cu fugi ii, f când cale-n- toars . în secunda imediat urm toare sim iă ţ ă ă ă ţ îns o duă rere agonizant în spate şi, întorcându-se s vad ce se întâmpl ,ă ă ă ă îl v zu pe cel de-al doilea atacator, care reuşise cumva s se ridice înă ă picioare şi s -1 atace cu furca l sat de tovar şul s u mai tân r, din aiă ă ă ă ă ă c rei din i se prelingeau acum pic turi negre de sânge. Martin f cu câ ivaă ţ ă ă ţ paşi înainte, cl tinându-se şi gemând involuntar din pricina durerii cumplite.ă Cu ultimele for e se arunc peste el, retezându-i gâtlejul dintr-o singurţ ă ă rotire a s biei, dup care r mase neă ă ă mişcat, cuprins de o oboseal f ră ă ă margini. Dar nu trecu mult şi peste torentul vijelios al apelor auzi un alt zgomot ce-1 f cu s se întoarc , sim ind cum i se taie respira ia de durereă ă ă ţ ţ din cauza mişc rii bruşte. Era cel de-al patrulea urm ritor, care veneaă ă hot rât c tre el cu o sabie veche şi ruginit în mân . Martin parcă ă ă ă ă încremenise, dar pân s-ajung b rbatul lâng el, Hugh îşi f cu apari ia peă ă ă ă ă ţ neaşteptate dintr-un desiş din apropiere, distr gându-i aten ia. Atacatorulă ţ

se întoarse c tre b trân, apucând sabia cu ambele mâini şi spintecându-iă ă pieptul cu for .ţăULTIMUL TEMPLIER587

Aproape instantaneu îi d du sângele pe gur , îns Hugh reuşi s r mână ă ă ă ă ă totuşi în picioare, apropiindu-se de adversarul s u şi înfigându-se astfel maiă tare în sabie, încleştându-şi bra ele pe umerii atacatorului. Deşi deja înţ agonie, Hugh nu sl bi strânsoarea, înaintând încet, cu paşi m run i, dară ă ţ siguri, c tre pr pastia întunecoas pân la care nu mai erau decât vreo treiă ă ă ă metri. B rbatul încerca disperat s se elibereze, îns în zadar. Degetele luiă ă ă Hugh p reau s i se fi împlântat în fibra tare a muşă ă chilor. Ajunser în celeă din urm pe marginea pr - pastiei şi b rbatul începu s urle, în elegând cuă ă ă ă ţ groaz ce avea s i se întâmple.ă ă

Dezmor it de episodul tulbur tor ce se desf şura dinaintea ochilor s i,ţ ă ă ă Martin îşi îndrept privirea că ătre Hugh, uitându-se cum st neclintit peă marginea abrupt , cu victima neajutorat zb tându-se în strân- soarea-iă ă ă ferm . Ochii li se întâlnir pentru o frac iune de secund şi i se p ru că ă ţ ă ă ă întrez reşte un zâmbet vag în col ul gurii b trânului marinar, care îl salută ţ ă ă pentru ultima dat cu o mişcare discret a capului, dup care se arunc înă ă ă ă gol cu atacatorul dup el. Aşa-şi înă cepu drumul c tre eternitate vajniculă c pitan al Temă plului Şoimului.

Privind scena şocant , Martin sim i o lovitur vioă ţ ă lent în creştet, şi totă stomacul p ru c i se ridic în gât. Pe punctul de a-şi pierde cunoştin a, z riă ă ă ţ ă ca prin cea silueta masiv a vraciului aplecat peste el, cu un bolovan înţă ă ă mân .ă

- Aşa un b rbat puternic ca tine o s -mi aduc un profit frumuşel laă ă ă carier , şi acum nu mai trebuie s îmă ă part banii cu nimeni, din moment ce i-ai c s pit pe to i, zise el mul umit. Ah, şi poate vrei s afli c unii dintre ceiă ă ţ ţ ă ă c rora le-ai f cut de petrecanie sunt rude cu suă ă praveghetorii de la carier .ă1 588RAYMOND KHOURY

Terminând ce avea de zis, vraciul ridic mâna în care inea bolovanul şiă ţ Martin închise ochii resemnat, ştiind c de data asta nu se va mai putea feriă de lovitura pe care o aştepta şi care avea s -1 duc în sclavie, z d r-ă ă ă ă nicindu-i orice speran de a recupera scrisoarea şi de a-şi relua drumulţă c tre Paris. Z când neputincios pe stratul sub ire de z pad proasp t , înă ă ţ ă ă ă ă minte îi reveni chipul lui Aimard şi apoi cel al lui William de Beauj eu, care îns se stinser odat cu întunericul ce puse st pâă ă ă ă nire pe el în momentul în care bolovanul îl izbi.80

Bubuitul asurzitor al tunetului o trezi pe Tess brusc din somnul agitat în care c zuse nu de mult timp. Treă s ri încercând s se dezmeticeasc şi s -şiă ă ă ă dea seama unde se afl . Sim ea pic turile grele de ploaie udându-iă ţ ă creştetul şi ceafa şi o dureau to i muşchii pân la ultima fibr , de parc-ar fiţ ă ă fost c lcat de un elefant. Pe m sur ce-şi revenea încetul cu încetul, auzeaă ă ă ă din ce în ce mai distinct şuieratul vântului şi vuietul furios al valurilor de jur-împrejur, descump nind-o. Tot ce-şi mai amintea era zidul compact de apă ă care se preg tea s -i îngroape. O apuc dintr-o dat o groaz extrem laă ă ă ă ă ă gândul c s-ar putea s fie tot în larg, în voia furtunii, la chereă ă mul valurilor.

Cu toate astea, ceva era diferit. Avea senza ia distinct c nu mai e înţ ă ă acelaşi loc, şi abia mai târziu îşi d du seama de ce: pluta nu se mai mişca.ă Ajunseser pe p mânt.ă ă

Aproape instantaneu groaza fu înlocuit de o uşuă rare f r margini.ă ă încerc s deschid ochii, îns o în eă ă ă ă ţ pau îngrozitor, aşa c se hot rî s-o iaă ă treptat. Peisajul înconjur tor era înv luit în mister, c ci înc nu putea să ă ă ă ă disting prea bine împrejurimile, ale c ror forme erauă ă1 590RAYMOND KHOURYconfuze şi deocamdat nedefinite. Când îşi d du seama c avea în faă ă ă ţă ceva care-i bloca vederea, o cuprinse o uşoar panic , dar aceasta îns seă ă ă risipi la fel de repede precum ap ruse. Cu mâini tremurânde, îşi d du la oă ă parte şuvi ele de p r ud lipite de fa şi-şi pip i pleoaţ ă ţă ă pele cu degetele. Erau umflate, la fel ca buzele. încerc s înghit , dar nu reuşi. Parc avea ună ă ă ă ghemotoc de spini în epenit în gât. Avea nevoie de ap , de ap dulce.ţ ă ă

încetul cu încetul, imaginile neclare din jur începur s capete contur.ă ă Cerul era înc întunecat şi cenuşiu, îns Tess sim i razele soareluiă ă ţ înc lzindu-i ceafa şi, asă cultând cu aten ie, auzi vuietul valurilor ce seţ sp rgeau de rm undeva nu departe în spatele ei. încerc s se riă ţă ă ă dice în capul oaselor, dar bra ul drept îi era imobilizat de ceva ce nu vroia s seţ ă clinteasc . Trase de el cu puă tere, îns sim i o durere cumplit ce-i cuprinseă ţ ă în mai pu in de o secund întreg trupul. Pip indu-şi încheieţ ă ă tura cu mâna cealalt , constat c frânghia cu care era legat bra ul îi p trunsese înă ă ă ţ ă carne, f cându-i nişte r ni adânci. Se întinse la loc, amintindu-şi cum seă ă legase de Reilly şi apoi de plut cu frânghia ag at de ea.ă ăţ ă

Reilly! Unde era?Dându-şi seama c e singur pe scândura scorojit , o cuprinse iară ă ă

panica. Dup câteva momente se ridic din nou, încercând s -şi desfacă ă ă ă bra ul din strânsoarea frânghiei şi-n cele din urm reuşi s-o l rgeasc şi s -ţ ă ă ă ăşi trag mâna afar . Mai întâi în genunchi şi apoi cu chiu, cu vai în picioare,ă ă Tess începu s scruteze împrejuriă mile - atât cât îi permiteau ochii umfla i.ţ Cât vedea cu ochii nu era decât nisip, o plaj interminabil ce se înă ă tindea într-o parte şi-n alta, m rginit de câte o fâşie stâncoas la ambele capete.ă ă ă F cu câ iva paşi prin deă ţ şertul dezolant cu ochii pe jum tate închişi, sperândă s vad ceva sau pe cineva, îns nu z ri nimic. Ar fi vrută ă ă ăULTIMUL TEMPLIER591s -1 strige, dar nu ieşea niciun sunet din gâtleju-i uscat. O cuprinse apoi oă senza ie subit de grea şi ame eal şi, dup al i câ iva paşi cl tina i şiţ ă ţă ţ ă ă ţ ţ ă ţ împletici i, c zu iar în genunchi, sim ind cum pu ina energie ce-i mai r mţ ă ţ ţ ă ă-sese i se scurge încet din corp. îi venea s plâng , îns pân şi lacrimile îiă ă ă ă secaser .ă

Nemaig sind puterea s se ridice, c zu cu fa a în niă ă ă ţ sipul umed, inconştient .ă

Când se trezi în cele din urm , totul p rea schimbat în jur. în primul rândă ă era o linişte ap s toare, f r vuă ă ă ă ietul constant al valurilor izbindu-se de

rm. Deşi auţă zea r p itul ploii undeva în dep rtare şi oarecum înfundat,ă ă ă totul în jurul ei era cufundat într-o t cere biă necuvântat . Mai mult, p rea că ă ă

e întins pe un pat adeă v rat, c ci nu mai sim ea nici r ceala moale aă ă ţ ă nisipului, nici scândura dur a plutei de lemn.ă

înghi i şi sim i imediat o ameliorare însemnat în gât. Privind de jur-ţ ţ ăîmprejur avu şi explica ia: deasupra ei se afla o pung de perfuzie ag atţ ă ăţ ă de o bar de metal lâng pat şi cateterul lipit cu un plasture de bra .ă ă ţ înc perea era mic şi modest mobilat . Lâng pat erau un scaun simplu deă ă ă ă lemn şi o noptier joas pe care, deasupra unei fe e de mas de dantelă ă ţ ă ă alb şi uşor roas pe margini, se aflau o caraf de ap şi un pahar. Pe peă ă ă ă -re ii da i cu var alb nu era decât o cruce de lemn, la cţ ţ ăp tâiul patului.ă

Tess încerc s se ridice, îns capul îi vâjâia cumplit şi era înc ame it .ă ă ă ă ţ ă Patul scâr âi sub greutatea ei, zgoţ motul r zb tând probabil pân dincolo deă ă ă pere ii caţ merei. Curând auzi paşi gr bi i şi frânturi de conversa ie, urmateă ţ ţ de vocea alarmat a unei femei care intr în camer , zâmbindu-i cald înă ă ă timp ce o studia îngrijorat . Era solid , cu tenul m sliniu şi p r castaniu şiă ă ă ă1 592RAYMOND KHOURYcre prins la spate sub o eşarf alb , şi s fi tot avut vreo patruzeci de ani.ţ ă ă ă Avea o privire în care se citeau bunătate şi c ldur .ă ă

-Doxa to Theo. Pos esthaneste fînainte ca Tess s apuce s r spund , un b rbat ină ă ă ă ă tr gr bit în camer ,ă ă ă

privind-o încântat. Avea ochelari cu rame sub iri, tenul ar miu şi p rul linsţ ă ă şi dat pe spate în şuvi e ce str luceau ca emailul. Bâigui şi el câteva cuţ ă vinte neîn elese în aceeaşi limb , adresându-se mai întâi femeii şi apoiţ ă întorcându-se c tre Tess tot un zâmbet, întrebând-o ceva ce ea evident nuă în elese.ţ

- îmi pare rau..., murmur ea încurcat , cu o voce tremurând . Tuşi apoiă ă ă ca s -şi dreag vocea. Nu în eleg...ă ă ţ

B rbatul p ru extrem de mirat, şi-i arunc femeii o privire încurcată ă ă ă înainte de a se întoarce iar c tre Tess.ă

- îmi cer scuze... Am crezut c eşti... Eşti ameriă canc ? o întreb el încă ă ă nedumerit într-o englez nuă an at de un puternic accent str in, întinzându-iţ ă ă un pahar cu ap .ă

- Da, r spunse Tess sorbind cu nesa apa rece.ă ţ- Ce i s-a întâmplat ?ţTess îşi c ut cuvintele, neştiind de unde s înceap .ă ă ă ă- Eram într-o barc , ne-a prins furtuna, şi...ăîn mintea ei era o înv lm şeal de amintiri şi frână ă ă turi de imagini

înv luite într-o cea groas . O sumedeă ţă ă nie de întreb ri îi n v lir pe buze:ă ă ă ă- Dar unde sunt ? Cum am ajuns aici ?B rbatul se apropie de pat şi-i puse mâna pe frunte.ă-Numele meu e Costa Mavromaras, îi zise el. Sunt doctor, iar ea e so iaţ

mea, Eleni. Ai fost g sit de nişte pescari pe plaja de la Marathounda şi eiă ă te-au adus aici, la noi.

Numele lor, precum şi accentul cu care vorbeau engleza o puser peă gânduri.ULTIMUL TEMPLIER593

-Aici însemnând... unde exact?-La noi acas , zise Mavromaras zâmbind. în Yialos.ă

Probabil c Tess p rea încurcat de r spunsul primit,ă ă ă ăc ci doctorul se încrunt la rându-i, imitându-i reac ia.ă ă ţ

- Yialos, în Symi, îi explic el r bd tor, dup care f cu o scurt pauz ,ă ă ă ă ă ă ă dându-i r gaz s asimileze inforă ă ma ia. Tu unde credeai c te afli ?ţ ă

Tess nu r spunse imediat, cu mintea confuz înc .ă ă ăSymi? Ce Dumnezeu c uta pe o insul greceasc ? Zqci de alte întreb riă ă ă ă

o asaltar toate deodat , ameă ă ind-o şi mai tare. Ştia c Symi este unaţ ă dintre insulele Arhipelagului Dodecanez, din apropierea coastei Turciei, însă ar fi vrut s ştie unde se afl exact ca s poat în elege cum ajunsese aici.ă ă ă ă ţ Vroia s ştie şi ce zi e, cât trecuse de la furtuna care-i venise de hacă Savaronei şi mai cu seam cât timp plutise în larg ag at de scână ăţ ă dura aia blestemat . îns toate astea mai puteau aştepta deocamdat , c ci altcevaă ă ă ă o preocupa mai mult.

- Mai era un b rbat cu mine pe plut , zise ea cu o voce pierit , în care seă ă ă sim ea totuşi tensiunea. Pescarii n-au mai g sit pe nimeni altcineva?...ţ ă

Se opri brusc v zând umbra de îngrijorare subit de pe fa a doctorului şi-ă ă ţ1 privi cu inima strâns cum se înă toarce c tre so ia sa, cu o privireă ţ încurcat . O privi apoi din nou cu ochi trişti, dând din cap am rât. Tess sim iă ă ţ c leşin .ă ă

- Da, au mai g sit pe cineva, pe aceeaşi plaj . M tem îns c el nu şi-aă ă ă ă ă revenit aşa de bine ca tine.

Tess se ridic în capul oaselor, dând cearşaful la o parte şi punându-şiă picioarele pe podea.

-V rog, trebuie neap rat s -1 v d.ă ă ă ăO conduser pe un coridor scurt c tre camera veă ă cin , şi picioarele eiă

sl bite şi lipsite de vlag i se t iară ă ă ă1 594RAYMOND KHOURYde la genunchi când îl v zu în sfârşit pe Reilly. Avea fruntea înf şurat într-ă ă ăun bandaj mare, pe care din fericire nu se vedea riicio urm de sânge, şi oă vân taie în jurul ochiului stâng se întindea în nuan e vine ii-g l- bui peă ţ ţ ă obraz; pleoapele îi erau umflate, astfel încât nu-şi putea ine ochii deschişi.ţ Buzele îi erau şi ele cr pate şi tumefiate, şi lâng pat Tess z ri o perfuzie ală ă ă c rui tub se pierdea în bra ul bandajat şi el. Fa a îi era îns în mare parteă ţ ţ ă acoperit de o masc legat la un aparat de respira ie artificial a c ruiă ă ă ţ ă ă pomp se riă dica şi cobora ritmic. Tess îi observ imediat pielea, care avea oă tent alb struie c tre vine iu ce nu prevesă ă ă ţ tea nimic bun.

Când Mavromaras o ajut s se aşeze într-un scaun de lâng pat, sim iă ă ă ţ cum o r scoleşte o durere surd . Privi pe fereastr pic turile de ploaie careă ă ă ă c deau contiă nuu. Doctorul îi spuse cum îi g siser pescarii când seă ă duseser s -şi verifice b rcile l sate pe coasta de est a insulei. îi luaser deă ă ă ă ă pe plaj şi-i aduseser la el cât putuser de repede, pe o vreme extrem deă ă ă potrivnic , pe drumuri udate de ploaie pân la clinica din oraş.ă ă

Asta se întâmplase acum dou zile.ăStarea ei fusese destul de bun înc de la început, c ci r spunseseă ă ă ă

imediat la tratamentul administrat. Reuşiser astfel s -i stabilizeze pulsul şiă ă s-o in sub control. Deşi Tess nu-şi aducea aminte mai nimic, Mavromarasţ ă îi povesti c -n tot acest timp fusese când conştient , când inconştient . Cuă ă ă totul alta era situa ia lui Reilly, care era într-o stare mult mai grav . Peţ ă

lâng faptul c pierduse mult sânge, pl mânii îi erau extrem de sl bi i. însă ă ă ă ţ ă nu asta ar fi fost problema, ci traumatismul cranian. Mavromaras nu putea emite vreun prognostic deoarece pe insul nu exista aparatur pentruă ă radiografii. Oricum, era cert c traumatismul suferităULTIMUL TEMPLIER 594fusese extrem de serios, c ci Reilly nu-şi rec p tase cuă ă ă noştin a de când îlţ aduseser la clinic .ă ă

- Ce vre i s spune i ? întreb ea sim ind cum i se scurge sângele dinţ ă ţ ă ţ obraji.

- Semnele vitale sunt stabile, tensiunea arterial e ceva mai bun ,ă ă respir destul de greu - dar cel pu in o face singur, f r ajutorul aparatelor.ă ţ ă ă Pe sta l-am adus aici doar ca s -1 ventil m mai bine, s ne asigur m că ă ă ă ă ă creierul lui e bine irigat cât timp e-n stare de inconştien . în rest...ţă

-Vre i s spune i c e-n com ? bâigui ea cu o voce pierit , încercând sţ ă ţ ă ă ă ă nu se las prad disper rii.ă ă ă

-Da, îi confirm scurt doctorul, privind-o serios.ă- Dar ave i aici tot ce trebuie ca s -1 îngriji i? Adic , n-ar trebui totuşi s -ţ ă ţ ă ă

1 ducem la un spital ?-M tem c n-avem niciun spital aici. Symi e o insul destul de mic . Ceaă ă ă ă

mai apropiat e Rhodos, unde ar fi un spital. Am vorbit deja cu cei de acolo,ă îns din p cate eli- copterul-ambulan a fost avariat acum trei zile, înă ă ţă timpul unei opera iuni de salvare pe timp de furtun , şi acum eţ ă nefunc ional. Mi-au spus c aşteapt nişte piese de schimb din Atena, caţ ă ă s -1 repare şi s -1 repun în circuit. Oricum, şi dac n-ar fi fost stricat, totă ă ă ă n-ar fi putut ajunge pân aici pe vremea asta groaznic . S sper m c până ă ă ă ă ă mâine îşi mai revine, deşi... ca s fiu sincer, nu ştiu dac -i o idee bun s -1ă ă ă ă mut m. în plus, nu ştiu dac acolo o s -i fie mai bine, c ci nu prea au ce s -ă ă ă ă ăi fac altceva decât s -1 conecteze la nişte aparate ceva mai sofisticate,ă ă atâta tot.

Tess sim i c se pr buşeşte dintr-o dat în cea a ce p rea s fi ieşit dinţ ă ă ă ţ ă ă mintea ei, r spândindu-se în înc peă ă re şi devenind din ce în ce mai dens .ă

-Şi chiar nu se mai poate face nimic ?- M tem c nu, fiindc e vorba de com . Sigur, îi putem monitorizaă ă ă ă

tensiunea arterial sau oxigenareaă1 596RAYMOND KHOURYsângelui, îns e practic imposibil s - aici se opri penă ă tru un scurt moment, c utând cuvântul potrivit - s trezeşti pe cineva din com . Singurul lucruă ă ă care ne-a mai r mas e s aştept m şi s vedem ce se întâmpl .ă ă ă ă ă

îi era fric s întrebe, îns o f cu în cele din urm , anticipând un r spunsă ă ă ă ă ă nu foarte încurajator.

- Cât ? Cât e de aşteptat ?Mavromaras îşi desf cu bra ele şi ridic uşor din umeri, într-un gest de oă ţ ă

sinceritate dezarmant .ă-Ar putea dura ore, dar la fel de bine zile sau chiar luni. N-avem cum să

ştim...Tess d du din cap ab tut , f r s mai zic nimic, mul umindu-iă ă ă ă ă ă ă ţ

doctorului în gând pentru c nu d duse glas oribilului gând care ei i seă ă insinuase în minte înc din prima clip când trecuse pragul salonului.ă ă

81Tot restul zilei, Tess f cu naveta între salonul ei şi al lui Reilly, unde deă

fiecare dat d dea peste Eleni care veghea t cut la c p tâiul lui. Tot deă ă ă ă ă ă atâtea ori femeia o lu cu binişorul şi o conduse înapoi în patul din salonulă al turat, asigurând-o în engleza ei stricat c totul va fi bine şi c va aveaă ă ă ă grij de Reilly.ă

Povestea pe care le-o spusese doctorului şi so iei acestuia despreţ evenimentele care-i aduseser pe insul nu era tocmai adev rat , omi ândă ă ă ă ţ s precizeze de ce se aflau în larg sau faptul c vasul Pazei de Coast turceă ă ă deschisese focul asupra lor. Avu grij s sublinieze c nu fuseser doar eiă ă ă ă pe traulerul naufragiat, în cazul în care ar mai fi ap rut şi al iă ţ supravie uitori. Mavromaras o inform îns sobru c , în afar de câtevaţ ă ă ă ă r m şi e din carcasa distrus aduse de ap la rm, nu auzise s mai fi fostă ă ţ ă ă ţă ă g sit altcineva.ă

D du apoi telefon în Arizona, vorbind mai întâi cu m tuşa ei şi apoi cuă ă Eileen şi Kim, care erau îngrijorate c nu mai d duse niciun semn de viaă ă ţă de câteva zile. Când le spuse c se afl pe o mic insul greceasc , tă ă ă ă ă ăcerea de la cel lalt cap t al firului îi confirm c le luaseă ă ă ă1 598RAYMOND KHOURYcu totul pe nepreg tite. Se feri s men ioneze numele insulei, deşi dup ceă ă ţ ă închise se întreb de ce o f cuse şi tot ea îşi d du pe urm şi r spunsul:ă ă ă ă ă înc nu era pregă ătit s înfrunte lumea de afar , cu toate întreb rile şi ină ă ă ă -discre iile ei. Deocamdat se sim ea mul umit c putuse lua leg tura cuţ ă ţ ţ ă ă ă ele, ca s le mai linişteasc şi s le asigure c e bine s n toas . De fapt leă ă ă ă ă ă ă spusese c exploă reaz o zon extrem de interesant din regiune, o adeă ă ă -v rat şans pentru viitorul carierei sale, şi c nu ştie exact cât va maiă ă ă ă trebui s r mân , îns le promisese c o s le mai sune zilele urm toare.ă ă ă ă ă ă ă

Pe sear , la casa doctorului îşi f cur apari ia dou localnice, pe careă ă ă ţ ă so ia acestuia le conduse în camera în care se odihnea Tess. Deşi vorbeauţ engleza foarte prost, în elese în cele din urm c erau nevestele pescaţ ă ă rilor care o g siser pe plaj şi c veniser s -i aduc nişte haine: o pereche deă ă ă ă ă ă ă pantaloni sub iri de bumţ bac, o c maş de noapte, vreo dou bluze albe şi oă ă ă jachet groas tot de bumbac pe care Tess o şi îmă ă br c , cuib rindu-seă ă ă mul umit în materialul moale. îi mai aduseser şi un vas mare de lut plinţ ă ă cu giouvetsi aburind care, dup cum îi explic Eleni, era o mâncareă ă tradi ional cu carne de miel şi orez, un fel de tocan . Tess le mul umi şiţ ă ă ţ gust curioas , surprinzându-se pe sine când goli pe ner suflate o farfurieă ă ă cu vârf, înfulecând cu o poft nest pânit .ă ă ă

Mai târziu f cu o baie care avu darul s-o învioreze şi s -i maiă ă dezmor easc trupul istovit, dup care Mavromaras veni şi-i schimbţ ă ă ă bandajul de la rana de pe bra , ale c rei urme adânci şi vine ii p reauţ ă ţ ă încrustate pe veci în carne. Apoi, ignorând rug min ile insistente ale gazdei,ă ţ îşi petrecu restul serii al turi de Reilly, stând pe marginea patului şiă privindu-1 t cut , f r s -i poat spune toate acele vorbe frumoase deă ă ă ă ă ă încurajare pe careULTIMUL TEMPLIER599

unii oameni le şoptesc celor dragi afla i inconştien i pe patul de spital. Nuţ ţ era convins dac aveau s -1 ajute, şi în orice caz, chiar dac-ar fi putut s-oă ă ă aud , vocea ei nu era probabil cel mai nimerit stimul care s -1 scoat dină ă ă amor eal , având în vedere toate cele întâmplate între ei în ultimul timp.ţ ă Deşi avea atâtea sa-i spun , ar fi prefeă rat s-o fac atunci când el va puteaă s -i r spund , fie de bine, fie de r u. Nu vroia s -1 asedieze cu confesiunileă ă ă ă ă şi m rturisirile ei, mai ales acum când tot ce putea face eL era doar să ă asculte, sau în cel mai r u caz s n-o aud .ă ă ă

La miezul nop ii o cuprinse o toropeal aproape paţ ă ralizant , ce-i înv luiă ă atât trupul, cât şi mintea, aşa c se duse la ea în camer şi se trânti pe pat,ă ă adormind în mai pu in de câteva secunde cu capul afundat între perne.ţ

A doua zi diminea se trezi devreme, sim indu-se îndeajuns deţă ţ întremat ca s se aventureze afar şi s fac pu in mişcare. Vântul încă ă ă ă ă ţ ă ă sufla cu putere, dar ploaia se oprise, şi Tess îşi spuse c o scurt plimbareă ă are s -i fac bine.ă ă

Dup ce se îmbr c , intr pu in la Reilly s vad ce face. Eleni era acolo,ă ă ă ă ţ ă ă ca de obicei, masându-i piciorul. Nu trecu mult şi ap ru şi Mavromaras,ă care-1 consult în t cere şi îi explic lui Tess c starea lui e stabil , dar n-aă ă ă ă ă ap rut nicio schimbare între timp. îi mai spuse şi c -n astfel de situa iiă ă ţ modific rile sunt fie bruşte şi semă nificative, fie deloc. Acum eşti în com şi-ăn minutul urm tor te po i trezi ca dintr-un somn adânc, f r niciun fel deă ţ ă ă semne anticipative ale recuper rii.ă

Mavromaras îşi lu r mas-bun, spunându-i c treă ă ă buie s viziteze un altă pacient aflat în cel lalt cap t al insulei şi c revine în vreo dou ore. Tessă ă ă ă profit de ocazie şi-1 întreb dac nu poate s -1 înso easc pân la maşin .ă ă ă ă ţ ă ă ă1 600RAYMOND KHOURY

- M-au sunat de diminea cei de la serviciul aerian de ambulan dinţă ţă Rhodos, îi zise el când p r sir cl diă ă ă ă rea. Au spus c vor putea veni mâineă cel mai probabil, îns nu ştiu exact la ce or .ă ă

Deşi Tess se ar tase la început extrem de ner bdă ă ătoare s -1 duc peă ă Sean într-un spital mai bine utilat, acum nu mai ştia dac era bine s -1ă ă mute.

- M-am tot gândit la ce mi-a i spus, zise ea. Crede i c-ar fi în elept s -1ţ ţ ţ ă dycem acolo ?

Fa a doctorului se lumin dintr-o dat într-un zâmţ ă ă bet blând.- Sincer s fiu, tu trebuie s hot r şti asta. Tot ce pot s - i spun este că ă ă ă ă ţ ă

spitalul e foarte bun, îl cunosc bine pe director şi cu siguran vor avea grijţă ă de el cum se cuvine, de asta te asigur.

Probabil c nesiguran a r m sese întip rit pe fa a lui Tess, din momentă ţ ă ă ă ă ţ ce doctorul se v zu nevoit s adauge:ă ă

- Dar nu trebuie neap rat s ne hot râm imediat. Eu zic s aştept mă ă ă ă ă pân mâine diminea s vedem cum se mai simte, şi abia atunci să ţă ă ă hot râm ce-i de f cut.ă ă

Traversar strada liniştit , ocolind b l ile formate în urma ploii şiă ă ă ţ ajungând în cele din urm în dreptul unui Peugeot vechi şi ruginit, a c ruiă ă portier Mavro- maras o deschise f r s-o fi descuiat mai întâi, spre mareaă ă ă ei surprindere.

Privi de jur-împrejur, de-a lungul str zii înguste. Chiar şi pe o vremeă sumbr şi întunecat , peisajul î i lua respira ia. Case îngrijite şi cochete,ă ă ţ ţ construite în stil neoclasic şi zugr vite în culori vii, pastelate, se înşiruiauă ordonate de o parte şi de cealalt a str zii ce urm rea panta domoal aă ă ă ă unui deal, coborând apoi unduitoare c tre micul port din apropiere.ă Majoritatea aveau frontonul în form de triunghi şi acoperişuri de iglă ţ ă roşie, alc tuind astfel o privelişte armonioas ce nu puteaă ăULTIMUL TEMPLIER601decât s bucure ochii privitorului. De la atâta ploaie, apa d dea pe-afar înă ă ă canaliz rile de pe marginea drumului, sc ldând sau pe alocuri chiară ă inundând treptele abrupte ce duceau c tre port. Deasupra, cerul vine iuă ţ p rea c se preg teşte pentru o nou repriz de precipita ii.ă ă ă ă ă ţ

- Asta da furtun , nu glum ! zise Tess mai mult pentru sine, cu ochiiă ă pierdu i în zare.ţ

- într-adev r, încuviin doctorul cl tinând din cap şi privind şi el noriiă ţă ă cenuşii. A fost cea mai aprig din câte am v zut noi pân-acum, şi asta o zică ă chiar şi cei mai b trâni locuitori ai insulei... Foarte ciudat, mai ales înă perioada asta a anului...

Tess se gândi atunci la furtuna care scufundase Templul Şoimului cu atâ ia amar de ani în urm , şi f r s -şi dea seama zise:ţ ă ă ă ă

- Aşa a fost voia lui Dumnezeu.Mavromaras îi întoarse o privire curioas , ridicând surprins dină

sprâncean .ă- Da, poate. Dar dac ii s vezi o interven ie divin în toat treaba asta,ă ţ ă ţ ă ă

atunci ia-o mai degrab ca pe un miracol.ă- Cum adic un miracol ?ă- Aşa bine. Nu e oare un miracol c tu şi prietenul t u a i fost aduşi deă ă ţ

ape tocmai pe rmul insulei noasţă tre ? Marea e periculoas şi plin deă ă capricii, mai ales pe timp de furtun . Dac valurile v-ar fi aruncat la doară ă câ iva kilometri înspre nord, a i fi naufragiat pe coasta Turciei, unde eţ ţ numai teren stâncos şi nici ipenie de om prin apropiere. Toate oraşele suntţ de cealalt parte a peninsulei. La fel, dac-a i fi fost împinşi mai c tre sud,ă ţ ă a i fi trecut exact pe lâng rmul nostru şi apele v-ar fi purtat în larg, c treţ ă ţă ă Marea Egee, şi apoi cine ştie...

T cu, dând din cap atotştiutor, privind-o calm şi lă ăsând-o pe ea s -iă continue scenariul sumbru. Dup câtevaă1 602RAYMOND KHOURYsecunde ridic din umeri şi azvârli trusa medical pe scaunul din dreaptaă ă şoferului.

- Trebuie s plec. M întorc dup -amiaz .ă ă ă ăTess n-ar fi vrut s -1 lase s plece aşa de repede. Simă ă pla lui prezenţă

avea darul s-o linişteasc .ă- Doctore, începu ea, chiar nu pot face nimic s -1 ajut ? Absolut nimic ?ă- Ascult -m , prietenul dumitale se afl pe mâini bune. So ia mea este oă ă ă ţ

asistent des vârşit şi chiar dac clinica nu seam n cu spitalele pe careă ă ă ă ă ă le ave i voi în America, te asigur c avem o experien bogat legat de totţ ă ţă ă ă felul de traumatisme. Oamenii se mai r nesc şi au tot soiul de accidenteă

chiar şi pe o insul aşa de mic , zise el încercând s-o mai încurajeze, fixând-ă ăo cu privi - rea-i blajin . Ai încercat s vorbeşti cu el ?ă ă

Tess chiar nu se aşteptase la o astfel de întrebare.- S vorbesc cu el! ?ă- Da, poate c ar trebui s încerci. Vorbele tale ar putea s -1 inspire, s -iă ă ă ă

dea voin a de-a lupta. îi vorbea pe un ton aproape p rintesc, zâmbindu-iţ ă sincer şi privind-o cu blânde e. Pesemne î i închipui c a i înc put peţ ţ ă ţ ă mâinile unui doctoraş am rât de ar ..., glumi Mavromaras. Te asigur c nu-ă ţ ă ăi deloc aşa. Mul i doctori renumi i sunt de aceeaşi p rere. Faptul c e înţ ţ ă ă com nu înseamn c nu aude, ci doar c nu poate r spunde... înc . F cu oă ă ă ă ă ă ă pauz , privind-o cu ochi plini de speran şi în elegere. Vorbeşte-i, şi...ă ţă ţ roag -te s fie bine.ă ă

- M tem c nu prea m pricep la rug ciuni, zise ea oftând, privind înă ă ă ă dep rtare.ă

Doctorul îns n-o lu în serios.ă ă- Tu deja te rogi, în felul t u, desigur, deşi poate nu- i dai seama înc , oă ţ ă

încuraj el. Simpla ta dorin de a-1 vedea revenindu-şi e în sine un fel deă ţă rug ciune. PlusăULTIMUL TEMPLIER603c şi al ii se roag pentru el, nu eşti singura, ad ug medicul, ar tându-iă ţ ă ă ă ă capela de peste drum.

Tess v zu câ iva localnici stând de vorb în dreptul intr rii, unii plecândă ţ ă ă şi al ii intrând.ţ

- Majoritatea b rba ilor care tr iesc pe insul îşi câştig existen a dină ţ ă ă ă ţ pescuit. Asta înseamn c depind de nestatornicia apelor. în noaptea cândă ă a izbucnit furtuna patru pescari erau în larg, aşa c familiile lor s-au rugată lui Dumnezeu şi arhanghelului Mihail, patronul pribegilor pe mare, ca s seă întoarc acas teferi şi nev t ma i, şi rug ciunile le-au fost ascultate, c ciă ă ă ă ţ ă ă s-au întors cu to ii la cei dragi. Acum ei înal o alt rug , una deţ ţă ă ă mul umire. Şi se roag totodat pentru prietenul dumitale.ţ ă ă

- To i oamenii ştia se roag pentru el ?ţ ă ă- Da, confirm el cu o mişcare energic a capului. Cu to ii ne rug mă ă ţ ă

pentru Reilly.- Dar nici m car nu-1 cunoaşte i...ă ţ- Asta n-are nicio importan . Apele au vrut s -1 aduc la noi şi e deţă ă ă

datoria noastr s -1 îngrijim pân -şi revine, ca s -şi vad mai departe deă ă ă ă ă via a lui. Acum chiar trebuie s plec, încheie el gr bit, urcân- du-se la volan.ţ ă ă

îi mai arunc un ultim zâmbet de desp r ire, f cân- du-i cu mâna dină ă ţ ă spatele geamului, şi porni c tre port trecând iute prin b l i, disp rând apoiă ă ţ ă dup suişul doă mol al colinei.

Tess r mase nemişcat în mijlocul str zii, privind maşina care seă ă ă îndep rta. Când în sfârşit o pierdu din vedere, se întoarse hot rât s intreă ă ă ă în cas , dar se r ză ă gândi brusc. Nici nu-şi mai amintea de când nu mai fu-sese într-o biseric , sau cel pu in într-o capel , cu excep ia ocaziilor când seă ţ ă ţ dusese în interes de serviciu şi, bineîn eles, a celui mai recent episod, cândţ Vance o1 604RAYMOND KHOURY

târâse în subsolul bisericii incendiate din Manhattan. F cu câ iva paşi de-aă ţ lungul str zii, p trunzând în cură ă tea pietruit şi ajungând în cele din urm înă ă fa a uşii pe care o deschise uşor, intrând.ţ

Capela nu era foarte mare şi era deja pe jum tate plin de credincioşiă ă care se rugau, stând smeri i în straţ nele tocite de atâ ia ani de folosin .ţ ţă Tess r mase lâng intrare, cercetând înc perea în t cere. Decorul era exă ă ă ă -trem de simplu, iar pe pere ii v rui i în alb se puteau vedea fresce datândţ ă ţ din secolul al XVIII-lea, luminate de numeroasele lumân ri aprinse. F cuă ă câ iva paşi c tre naos, observând un alcov pe care erau aşezate douţ ă ă icoane reprezentându-i pe Sfin ii Mihail şi Gavril, turţ nate în argint şi ornate cu pietre pre ioase. O cuprinse dintr-o dat o senza ie ciudat , sim ind cumţ ă ţ ă ţ o ia cu ame eal de la fumul lumân rilor şi de la zumzetul şoptit şiţ ă ă halucinant al vocilor rugându-se în surdin . Sim i brusc nevoia s seă ţ ă descarce, s se roage chiar atunci şi acolo, îns constatarea o surprinse şi oă ă stânjeni, aşa c încerc s -şi alunge gândul din minte, conă ă ă vins c e oă ă ipocrizie din partea ei.

Tocmai se preg tea s se întoarc spre ieşire, când le z ri pe cele două ă ă ă ă femei care o vizitaser cu o zi înainte ca s -i aduc mâncare şi haine. Erauă ă ă înso ite de doi b rţ ă ba i, probabil so ii lor. Femeile o v zur şi ele şi se riţ ţ ă ă -dicar gr bite din stran venindu-i în întâmpinare f r s -şi ascundă ă ă ă ă ă ă bucuria de a o vedea acolo. Spuneau întruna aceleaşi cuvinte, repetându-le la nesfârşit: Doxa to Theo. Doxa to Theo. Deşi habar n-avea ce înseamn ,ă Tess le zâmbi recunosc toare, cl tinând întruna din cap, emo ionat deă ă ţ ă îngrijorarea \or sincer şi total dezinteresat . Se convinse apoi c cei doiă ă ă erau b rba ii lor, pescarii care-i salvaser de furia furtunii. O salutar şi eiă ţ ă ă cu c ldur , plecându-şi capetele respectuos. Unaă ăULTIMUL TEMPLIER605dintre femei îi ar t apoi o niş în partea din spate a caă ă ă pelei, unde pe un sfeşnic ardeau mai multe lumân ri, unele abia aprinse, altele aproapeă consumate. Femeia îi spuse ceva ce nu în elese, dar treptat îi deveni clar:ţ împreun cu cealalt , aprinsese lumân ri pentru Reilly şi se rugau pentruă ă ă îns n toşirea lui.ă ă

Tess le mul umi din inim şi privi în jur la localnicii aşeza i în stranele lor,ţ ă ţ rugându-se în lumina difuz a luă mân rilor. Mai z bovi câteva minute, după ă ă care se întoarse în vârful picioarelor şi ieşi, îndreptându-se c tre casaă doctorului.

Restul dimine ii şi—1 petrecu la c p tâiul lui Reilly, încercând s urmezeţ ă ă ă sfatul lui Mavromaras şi s -i voră beasc . La început i se p ru mai greu şiă ă cuvintele parc i se poticneau pe buze, dar încetul cu încetul îşi d duă ă drumul, reuşind în cele din urm s alunge orice urm de jen . Evit să ă ă ă ă ă vorbeasc despre evenimentele reă cente şi, deoarece nu ştia foarte multe despre el, se hot rî s se rezume la propriul ei trecut, povestindu-i tot felulă ă de aventuri şi episoade petrecute pe teren, în timpul s p turilor la careă ă participase. îi mai povesti şi despre Kim şi n zbâtiile pe care le f cea deă ă obicei, în ordinea în care îi veneau în minte, f r s cenzureze absolută ă ă nimic.

Pe la prânz ap ru şi Eleni, care o invit jos în bucă ă ăt rie s m nânceă ă ă ceva. Nici c putea nimeri mai bine, c ci Tess se apropia de fundul saculuiă ă

cu poveşti despre trecut şi trebuia s se aventureze c tre subiecte maiă ă delicate, cum ar fi scurta şi tumultuoasa lor rela ie. îns tot nu-i surâdeaţ ă ideea de a-i vorbi despre lucruri importante atât timp cât era încă inconştient.

Dup ce terminar de mâncat, Mavromaras se înă ă toarse şi el acas şiă Tess îi spuse c se mai gândise laă1 606RAYMOND KHOURYideea de a-1 muta pe Reilly la spitalul din Rhodos şi c pân la urmă ă ă ajunsese la concluzia c e mai bine s -1 lase aici, desigur în condi iile înă ă ţ care doctorul şi so ia sa erau de acord s -i mai g zduiasc m car câtevaţ ă ă ă ă zile. Amândoi se ar tar încânta i de decizia ei, asigurând-o c pot r mâneă ă ţ ă ă cât timp vor, cel pu in pân ce starea lui Reilly va suferi o schimbareţ ă radical , care-i va obliga s vada ce-i de f cut mai departe.ă ă ă

Tess îşi petrecu restul dup -amiezii pân seara târă ă ziu în camera lui Reilly, dup care a doua zi se trezi dis-de-diminea şi st tu cu el pân după ţă ă ă ă ora prânzului, când coborî s m nânce şi sim i nevoia s ia o gur de aer.ă ă ţ ă ă Constatând cu bucurie c furtuna se potolise, hoă t rî s se aventureze cevaă ă mai departe.

Vântul se potolise considerabil, adiind acum uşor, aducând miresme marine dinspre port, şi în sfârşit încetase şi ploaia. în ciuda norilor cenuşii care înc mai împov rau cerul deasupra insulei, Tess îndr gi oraşul imediat.ă ă ă Avea ceva simplu şi primitiv, nefiind atins de niciunul dintre stigmatele arhitecturii moderne. Puteai vedea trecutul în fiece piatr sau lespede de peă marginea drumului, sau cel pu in asta era impresia ei. Str zile strâmte şiţ ă totuşi atât de primitoare, pres rate cu case cochete şi pitoreşti, o linişteauă şi-i d deau un calm ină terior de care cam dusese lips în ultima vreme, la felă ca şi de zâmbetele calde şi sincere ale oamenilor pe lâng care trecea peă strad . Mavromaras îi povestise c insula trecuse prin vremuri grele imediată ă dup cel de-al doilea r zboi mondial, când majoritatea locuitorilor îşi p ră ă ă ă-siser casele şi plecaser prin alte p r i din cauza bomă ă ă ţ bardamentelor Alia ilor şi ale Axei, care se luptaser pentru suprema ia în zon . Dinţ ă ţ ă fericire, soarta p rea s -i surâd de ceva ani încoace, de când nu doară ă ă atenienii,ULTIMUL TEMPLIER607ci şi un num r crescând de str ini se ar tau din ce în ce mai interesa i deă ă ă ţ farmecul insulei, cump rând multe dintre vechile vile l sate în paragin şiă ă ă renovându-le cu mult bun-gust, redându-le gloria de odinioar şi înveă selind peisajul.

Urc treptele de piatr din Kali Strata, trecu de veă ă chiul muzeu şi ajunse în sfârşit la ruinele castelului construit de cavalerii ioani i la începutulţ secolului al XV-lea pe locul unei fortifica ii mult mai vechi. în timţ pul r zboiului, castelul, folosit de nazişti ca depozit de muni ie, s rise în aer.ă ţ ă Tess hoin ri o vreme printre ruă ine, oprindu-se la un moment dat s citească ă inscrip ia de pe o plac pe care era gravat numele lui Filibert de Niallac,ţ ă Marele Maestru francez al ioani ilor. Iar cavaţ leri! îşi zise gândindu-se la templieri şi la toate poveştile care circulau pe seama lor. Oriunde te întorciy

dai numai de cavaleri şi de ordine cavalereşti! Privi apoi panorama

minunat , cu colinele înverzite, drumurile şerpuitoare şi portul dincolo deă care se întindea suprafa a albastr a m rii, br zdat de spuma alb a valuţ ă ă ă ă ă -rilor acum ceva mai r zle e. Pe ici, pe colo se în l au câteva mori de vântă ţ ă ţ pe care abia le distingeai printre copacii înfrunzi i. Cercetând portul cu ochiţ leneşi z ri la un moment dat un vas stingher ce se dep rta alene deă ă pontonul cufundat în amor eal . Plimbându-şi din nou privirile de-a lungulţ ă întinderii nesfârşite de ap , o cuă prinse dintr-o dat o nelinişte inexplicabil ,ă ă pe care încerc s şi-o alunge hot rând s se duc pe plaja pe care îiă ă ă ă ă g siser pescarii.ă ă

Se îndrept spre pia a principal , unde d du peste un şofer care zicea că ţ ă ă ă merge la m n stirea din Panormitis, nu departe de satul învecinat,ă ă Marathounda. îl rug aşaă dar s-o ia cu el şi, la cap tul unei scurte c l toriiă ă ă destul de zdruncinate, ajunser la intrarea micii aşez ri rurale.ă ă1 608RAYMOND KHOURYP şi pe str du a îngust m rginit de o parte şi de alta de caseă ă ţ ă ă ă asem n toare în simplitatea lor, când îi întâlni pe cei doi pescari de laă ă biseric . Amândoi se luminar brusc la fa când o v zur , insistând s -iă ă ţă ă ă ă fac cinste cu o cafea la taverna satului, şi Tess accept cu mare pl cere.ă ă ă

Deşi discu ia era vizibil îngreunat de faptul c nu prea se în elegeauţ ă ă ţ între ei, Tess pricepu din gesturile lor c mai ap ruser ceva resturi dină ă ă vasul scufundat. O conduser apoi în subsolul tavernei, unde-i ar tar toateă ă ă buc ile de lemn sau de fibr de sticl pe care le g siser în golf. V zându-ăţ ă ă ă ă ăle, o n p dir dintr-o dat amintiri sumbre legate de furtun şi de traulerulă ă ă ă ă avariat şi se întrist gândindu-se la to i cei afla i la bordul Savaroneiy careă ţ ţ probabil pieriser în furia valurilor şi z ceau acum pe fundul m rii.ă ă ă

Le mul umi şi apoi îşi continu drumul, plimbân- du-se în voie de-aţ ă lungul plajei pustii, mângâiat de adierea dulce a brizei, ce aducea un mirosă proasp t de mare învolburat în larg. Deasupra, câteva raze de soareă ă încercau s str pung şov ielnice norii suri şi grei dup o lung absenă ă ă ă ă ă ţă nedorit * îns tentativele lor erau parc prea timide. Se plimb absent înă ă ă ă ă susul şi-n josul plajei, urmând îndeaproape linia trasat de valurile ceă sc ldau rmul, afundându-şi picioarele descul e în nisipul umed şi rece, aă ţă ţ c rui atingere fin îi trezi imagini de groaz din acea diminea în care seă ă ă ţă trezise singur pe rm.ă ţă

Se avânt pân în cap tul îndep rtat al plajei, de unde nu se mai vedeaă ă ă ă nici m car golful spre care d dea micul sat de pescari. Merse pân ajunseă ă ă în dreptul unui pâlc de stânci negricioase pe care se sui sprinten ,ă aşezându-se pe micul platou din vârf, de unde privi marea în t cere cuă b rbia rezemat pe genunchi şi bra ele încrucişate peste picioarele traseă ă ţ aproape de trup. DestulULTIMUL TEMPLIER609de departe în larg z ri o stânc al c rei pisc ieşea din ap ca o suli alb ,ă ă ă ă ţă ă sp lat din când în când de câte un val mai înalt. P rea amenin toare, ună ă ţă alt obstacol pe care ea şi Reilly reuşiser s treac . Auzi parc pentru primaă ă ă ă dat vaietul pi ig iat şi tânguitor al pesc ruşilor, şi priă ţ ă ă vind în zare v zu doiă plonjând juc uş c tre mal şi luân- du-se la întrecere pentru un peşte mort.ă ă

Brusc, îşi d du seama c obrajii îi erau sc lda i de laă ă ă ţ crimile ce i se rostogoleau cu repeziciune spre b rbie. Plângea în t cere, dar aveaă ă senza ia c de fapt nu plânge cu adev rat, sau mai degrab nu-şi d duseţ ă ă ă ă seama când începuse s plâng , c ci nu scosese nici m car un susă ă ă ă pin, însă lacrimile curgeau întruna, calde şi limpezi, de undeva dinl untrul fiin ei ei.ă ţ Dup un timp încetar la fel de misterios şi de discret cum ap ruser , şiă ă ă ă atunci îşi d du seama c tremur din toate încheieturile, dar nu din cauză ă ă ă c i-ar fi fost frig. Era o senza ie cu mult mai profund , ca şi cum ceva tainică ţ ă din interiorul ei îi provoca acele spasme necontrolate. încercând s -şi vină ă în fire, se ridic în picioare şi coborî de pe platoul stâncos, reluându-şiă plimbarea de-a curmezişul terenului pietros, pân ce g si o c rare îngustă ă ă ă paralel cu linia ră ţă mului, pe care o apuc înfrigurat .ă ă

Trecu pe lâng alte trei astfel de fiorduri stâncoase, ajungând în dreptulă celui de-al patrulea, ceva mai dep ră tat de celelalte şi cu golfule ulţ deschizându-se spre malul sudic al insulei. Privi de jur-împrejur, c utând poă -sibile c i de acces într-acolo, îns degeaba. Nu g si nicio c rare care să ă ă ă ă coboare înspre plaj . Nu departe se ridica o dun destul de înalt , A c reiă ă ă ă nisip p rea intact, dină colo de care se vedea un alt promontoriu ce culmina cu o creast stâncoas si zim at ca din ii unei greble ştirbe.ă ă ţ ă ţ

îsi arunc înc o dat ochii peste plaja înv luit în lumina difuz aă ă ă ă ă ă crepusculului, când privirea îi fu atrasă1 610RAYMOND KHOURYde o form ciudat şi neclar din dep rtare. Se afla pe latura îndep rtat aă ă ă ă ă ă golfului, chiar la marginea forma iţ unii stâncoase. Tess îşi miji ochii, for ându-se din r sţ ă puteri s focalizeze imaginea mai bine, conştient că ă ă pulsul i se accelereaz dintr-o dat şi c respir din ce în ce mai greu,ă ă ă ă sim indu-şi brusc gura uscat .ţ ă

Nu se poate ! îşi zise ea neîncrez toare. Nu, e pur şi simplu imposibil!ăîn secunda urm toare îns o luase deja la s n toasa pe povârnişulă ă ă ă

colinei, f r s scape nicio clip din ochi plaja paralel cu c rarea îngust ,ă ă ă ă ă ă ă şi-n mai pu in de un miţ nut era la doar câ iva metri distan de locul cuţ ţă pricina, cu mintea şi trupul într-o stare de agita ie de nedescris. Nu-i veneaţ s cread c aşa ceva se poate întâmpla.ă ă ă

Era capul de şoim, înf şurat în corzile balizelor portocalii, pe jum tateă ă dezumflate. P rea intact.ă82

Tess se apropie şi—1 atinse, mai întâi cu degete şovăielnice, apoi cu palmele lipite de lemnul aspru, plim- bându-le încoace şi-ncolo cu febrilitate, nevenindu-i s -şi cread ochilor. Gândurile o purtar înapoi înă ă ă timp, c tre ultimele zile ale cavalerilor templieri, c tre Aimard şi tovar şiiă ă ă s i şi c l toria lor anevoioas la bordul Templului Şoimului.ă ă ă ă

încerca s -şi aminteasc cuvintele exacte ale lui Aimard, mintea fiindu-iă ă asediat de tot felul de imagini confuze şi neclare. Ce zicea el în scrisoare,ă mai precis ? Caseta fusese ascuns într-o niş scobit în gâtul şoiă ă ă mului. Orificiul fusese apoi acoperit cu smoal şi astuă pat apoi cu un lemn la culoare, fixat la rându-i cu un strat de smoal .ă

Se apropie de gâtul de lemn, studiindu-1 cu aten ie. La prima vedere nuţ se vedea nimic deosebit. Plimbân- du-şi îns ochii perseverent de-a lungulă ă

curburii, i se p ru c observ la un moment dat nişte urme mai înă ă ă chise la culoare, ce puteau fi dârele de smoal de pe marginile scobiturii. Le pip iă ă cu vârful degetelor, sim ind în sfârşit muchiile uşor mai ridicate aleţ capacului1 612RAYMOND KHOURYde lemn, precum şi ruşii cu care fusese îndesat în deschiz tura strâmt .ţă ă ă Totul p rea la locul lui, aşa înă cât b nui c nu mai încercase nimeni să ă ă scoat caseta din untru, fiind convins de asemenea c nici apa nuă ă ă ă p trunsese dincolo de cr p turile umplute cu smoal . Misterioasa casetă ă ă ă ă r m sese aşadar intact , chiar şi dup atâta amar de vreme.ă ă ă ă

G si prin apropiere dou pietre destul de mari, pe care le folosi pe postă ă de ciocan şi dalt ca s str pung scândura de deasupra nişei. Stratul deă ă ă ă lemn de la suprafa ced relativ uşor, îns restul umpluturii se doţă ă ă vedi extrem de tare. Renun extenuat , c utând în jur ceva mai solid de careţă ă ă s se foloseasc , şi-n curând d du peste o bar de fier rupt la unul dină ă ă ă ă capete, a c rei asă cu ime se dovedi extrem de folositoare ca s str pungţ ă ă ă stratul de smoal înt rit . Perfora lemnul la întâmplare, mai ner bd toare şiă ă ă ă ă mai agitat cu fiecare nou lovitur , f r s se gândeasc nici m car o clipă ă ă ă ă ă ă ă ă la toate acele precau ii şi ritualuri minu ioase pe care orice arheolog care seţ ţ respect le-ar fi luat înainte de a se apuca de treab . Poate c asa ar fiă ă ă f cut şi ea cu câteva s pt mâni în urm , dar nu acum. Nu mai avea r bdareă ă ă ă ă şi miza era mult prea mare pentru astfel de formalit i inutile. Reuşi în celeăţ din urm s desprind capacul într-o parte, vârând apoi bara pe dedesubtă ă ă ca s -1 ridice mai mult. Vedea deja marginea casetei, mic şi cu incrusta iiă ă ţ complicate. Ştergându-şi sudoarea de pe frunte, se opinti şi trase înc oă dat bara în sus, folosind-o apoi ca s îndep rteze stratul gros de smoal ceă ă ă ă încastra caseta în nişa-i îngust , reuşind într-un final s-o elibereze. Aruncă ă bara şi-şi vârî mâinile în scobitur , apucând cutia cu degetele r sfirate şiă ă tr gând-o afar cu mare grij .ă ă ă

O trecu brusc un val de c ldur în buşitoare, c ci înă ă ă ă cepea s retr iască ă ă toate acele simptome atât de familiareULTIMUL TEMPLIER613înaintea unei descoperiri înc nedezv luite. încerca s -şi controleze emo ia,ă ă ă ţ dar îi era aproape imposibil, şi parc era în trans . Nu-i venea nici acum să ă ă cread c o g sise în sfârşit şi c o inea cu adev rat în mâini.ă ă ă ă ţ ă

Se duse la ad postul uneia dintre stâncile col uroase din apropiere, undeă ţ putea s-o studieze în voie. Avea o închiz toare ciudat , prev zut cu ună ă ă ă cerc din fier forjat. Se folosi tot de una dintre pietrele de mai devreme ca să sl beasc cârligul, pe care-1 lovi pân ce-1 desă ă ă prinse de marginea capacului, iar acesta se deschise f r s mai opun rezisten .ă ă ă ă ţă

Cu grij , Tess scoase obiectul din caset . Era un paă ă chet învelit într-un material moale ce p rea a fi piele tă ăb cit de animal şi care sem na bineă ă ă cu cel în care Aimard înf şurase astrolabul. Şi acesta avea şireturi de pieleă la unul dintre capete, care-1 f ceau s semene mai degrab cu un s culeă ă ă ă ţ decât cu un pachet. Tess desf cu înn ditura cu degete tremurânde,ă ă sco ând la iveal o carte, de fapt un codex cu coper ile din piele.ţ ă ţ

Nu-i trebui mai mult de o frac iune de secund ca s -şi dea seama ceţ ă ă era.

Avea o familiaritate inexplicabil , simplitatea lui ascunzând con inutul deă ţ valoare inestimabil . Deschise coperta de piele şi privi înscrisurile de peă prima fil de pergament. Nu toate literele erau vizibile în întreă gime, unele fiind şterse pe jum tate, altele abia obseră vabile, îns se puteau citi f ră ă ă prea mare efort. La prima vedere, codexul p rea într-o stare destul deă bun . Era convins c era prima persoan care-1 vedea dup atât timp, că ă ă ă ă ă ea, o str in , o oarecare, descoperise în sfâră ă şit legendara comoar a nu maiă pu in legendarilor caţ valeri templieri, comoara pe care William de Beaujeu şi Aimard de Villiers o ascunseser acum mai bine de şapte sute de ani.ă1 614RAYMOND KHOURY

Cu singura diferen c acum mitul devenise realitate.ţă ăEra adev rat. Era totul adev rat.ă ăCu grij , ştiind c ar fi trebuit s se afle într-un laă ă ă borator specializat, sau

cel pu in nu în aer liber, îns f r a putea rezista tenta iei, deschise codexulţ ă ă ă ţ mai mult şi ridic o fil . Recunoscu imediat tipul de cerneal foă ă ă losit de obicei în acea perioad , ob inut dintr-un amesă ţ tec de funingine de c rbune,ă r şin , drojdie de vin şi cerneal de sepie. Scrisul era destul de greu deă ă ă descifrat, îns izbuti s în eleag câteva cuvinte, destul ca s -şi dea seamaă ă ţ ă ă c erau în aramaic . O mai întâlnise şi cu alte ocazii în trecut, în cercet rileă ă ă ei, astfel încât era relativ familiarizat cu limba, astfel încât s-o poată ă recunoaşte.

Brusc, degetele îi în epenir pe manuscris.ţ ăAramaic .ăLimba vorbit de Iisus.ăInima începu s -i bat din ce în ce mai tare, gata s -i sparg pieptul. îşiă ă ă ă

plimb iar privirea peste fila firav ce-i tremura uşor în mân , recunoscândă ă ă cuvinte r zle e ici şi colo.ă ţ

încetul cu încetul, aproape f r a-şi da seama, începu s în eleag ceă ă ă ţ ă inea în mâini. Şi degetele cui atinseser pergamentul înaintea ei; cineţ ă

scrisese acele cuvinte.Erau scrierile lui Iesua din Nazareth.Scrierile omului pe care lumea întreag îl cunoştea drept Iisus Hristos.ă

83Tess vârî codexul înapoi în sacul de piele, dup care o lu din loc de-aă ă

lungul plajei, inându-1 strâns la piept cu amândou mâinile, ca şi cum i-arţ ă fi fost fric s nu-1 scape. Soarele era de mult la apus şi ultimele raze stră ă ă-luceau dincolo de pelicula groas de nori cenuşii care nu vroiau nicicum să ă p r seasc z rile.ă ă ă ă

Hot râse s nu mai ia şi caseta, aşa c o ascunsese bine dup o stâncă ă ă ă ă masiv , ca s nu atrag aten ia plimă ă ă ţ b re ilor ocazionali prin zon . Avea să ţ ă ă vin s-o ia mai târziu, la momentul potrivit. în mintea ei era o înv lă ăm şeală ă de gânduri legate de implica iile descoperirii pe care tocmai o f cuse, c ciţ ă ă ceea ce inea la piept nu era vreun fragment dintr-un vas vechi, nici vreoţ r m şi din civiliza ia Troiei sau un obiect pre ios din moră ă ţă ţ ţ mântul lui Tutankhamon. Cartea asta putea schimba destinul omenirii şi tocmai de aceea apari ia ei neaştepţ tat trebuia tratat cu maxim aten ie.ă ă ă ţ

Z ri în sf rşit pâlcul de case de la intrarea în Marathounda, îngr m diteă ă ă ă una într-al a ca m rgelele pe un şirag. îşi d du jos hanoracul şi^l înf şurţ ă ă ă ă în jurul s cule ului de piele, inându-1 la fel de strâns. Ajungândă ţ ţ1 616RAYMOND KHOURYla tavern , constat c pescarii plecaser deja, îns din fericire mai eraă ă ă ă ă acolo un b rbat care o recunoscu şi care se ar t mai mult decât bucuros s-ă ă ăo duc cu maşina la casa doctorului.ă

Mavromaras o salut c lduros când Tess intr în sfârşit pe uş .ă ă ă ă- Pe unde ai fost ? Te-am c utat peste tot şi n-am reuşit s d m de tine,ă ă ă

îi zise el zâmbindu-i amabil.înainte s inventeze ea o minciun cât de cât crediă ă bil , doctorul o apucă ă

de bra , tr gând-o ner bd tor cţ ă ă ă ătre dormitoare.-Hai, gr beşte-te! Cineva vrea s te vad , ad ug el bucuros.ă ă ă ă ăCând intr în camer , Reilly o privea. Masca respiă ă ratorie disp ruse şiă

Tess întrez ri urma unui zâmbet în col ul buzelor uscate şi cr pate. Eleni îiă ţ ă pusese la spate trei perne mari, aşa încât st tea oarecum ridicat, ceea ce-iă îmbun t ea considerabil imaginea general . Privindu-1, Tess sim i c seă ăţ ă ţ ă rupe ceva în ea.

- Bun , îi spuse el cu o voce pierit .ă ă- Bun şi ie, îi r spunse ea uşurat , radiind de feriă ţ ă ă cire. Se întoarse ca din

întâmplare, încercând s nu atrag aten ia doctorului şi so iei sale, şi aşeză ă ţ ţ ă hanoracul f cut sul pe un dul pior de lâng pat. Apoi se aproă ă ă pie de Reilly şi-i mângâie uşor fruntea asudat . îşi plimb ochii pe fa a lui r nit şi-şiă ă ţ ă ă muşc pân la sânge buza când sim i c o podidesc lacrimile.ă ă ţ ă

- Ce bine c i-ai revenit! reuşi s spun în cele din urm .ă ţ ă ă ă- De acum încolo promite-mi c m laşi pe mine s decid unde mergemă ă ă

în vacan ! glumi el luminându-se la fa .ţă ţăTess zâmbi şi o lacrim i se scurse pe obraz.ă

ULTIMUL TEMPLIER617

-Promit, îi zise ea scurt, dup care se întoarse că ătre doctor şi so ia sa. Vţ ă mul umesc din suflet! Cei doi nu ziser nimic, mul umindu-se s -iţ ă ţ ă zâmbeasc deschis şi s dea din cap la unison. Eu... de fapt amână ă doi vă dator m via a, continu Tess. Cum am putea s v r spl tim ?ă ţ ă ă ă ă ă

-Ei, prostii! o dojeni Mavromaras. Noi, grecii, avem un proverb. Den hriazete euharisto> kathikon mou. Asta înseamn c , atunci când faci ceeaă ă ce trebuie s faci, nu mai e nevoie de mul umiri. O privi apoi pe Eleni, cuă ţ care se în elese din priviri, aşa cum f ceau întotdeauna. Acum noi o s vţ ă ă ă l s m, zise el şoptit. Sunt sigur c ave i multe s v spune i.ă ă ă ţ ă ă ţ

Tess îi privi preg tindu-se s ias , dup care se reă ă ă ă pezi spre uş cu ună elan neaşteptat şi-1 îmbr iş pe doctor, s rutându-1 pe obraji. Roşind înăţ ă ă ciuda tenului închis, Mavromaras zâmbi încurcat, ieşind apoi şi l sându-iă singuri.

întorcându-se c tre Reilly, z ri hanoracul împ turit pe dulapul din fa aă ă ă ţ patului, stând acolo ca o bomb gata s explodeze. Se sim ea îngrozitor că ă ţ ă trebuie s se asă cund atât de gazdele lor primitoare şi amabile, cât maiă ales fa de Reilly. Ar fi vrut s -i poat spun ce g sise, îns trebuia sţă ă ă ă ă ă ă aştepte momentul oportun.

Cu inima grea, se aşez zâmbitoare lâng el, pe marginea patului.ă ăReilly avea impresia c z cuse inconştient câteva s pt mâni, nu zile.ă ă ă ă

Muşchii abia începeau s i se deză mor easc şi-1 chinuiau cu furnic turile lorţ ă ă agasante, iar senza ia de ame eal nu-1 sl bea deloc de când îşi reveţ ţ ă ă nise, ca şi cum şi-ar fi f cut s laş permanent undeva în capul lui. Nici de v zut nuă ă ă vedea prea bine, c ci una dintre pleoape era înc tumefiat .ă ă ă1 618RAYMOND KHOURY

Nu-şi aducea aminte prea multe, cu excep ia faptuţ lui c -1 împuşcase peă De Angelis şi apoi se aruncase în barca pneumatic , în c utarea lui Tess. îlă ă întrebase şi pe Mavromaras cum ajunseser acolo, îns acesta nu-i putuă ă spune prea multe, deoarece nici el nu ştia nimic, în afar de scurta povesteă pe care Tess le-o spusese în grab . Cu toate astea, simplul fapt c -şiă ă revenise din com şi c ea era acolo, lâng el, vie şi nev t mat , îlă ă ă ă ă ă mul umea pentru moment, şi se sim ea uşurat.ţ ţ

încerc s se ridice în capul oaselor, îns mişcarea îl f cu s geam dină ă ă ă ă ă pricina unei dureri acute ce-i str b tu fa a tumefiat , aşa c se l s înapoiă ă ţ ă ă ă ă pe pernele moi.

- Cum am ajuns aici ? o întreb el.ăTess îi povesti tot ce-şi aducea aminte. Ca şi el, nu-şi putea aminti deloc

anumite momente, de exemplu perioada dintre momentul în care valul uriaş îi lovise din plin şi pân când se trezise pe plaja p r sit . îi povesti şiă ă ă ă despre lovitura care-i br zdase fruntea şi cum legase apoi curelele vesteloră de salvare între ele, ca s fie sigur c r mân împreun . îi mai spuse şiă ă ă ă ă despre aşa-zisa plut pe care se suise şi-1 tr sese pe urm şi pe el,ă ă ă legându-se apoi cu o frânghie de scândura salvatoare, aceeaşi care-i t iaseă bra ul pân la carne. Aici se opri, ridicând mâţ ă neca bluzei şi ar tându-i ranaă ce începea s se cicatriă zeze. Veni apoi rândul ei s pun întreb ri, şi primulă ă ă lucru de care se interes fu de ce vasul Pazei de Coast tr sese în ei f ră ă ă ă ă niciun avertisment. Reilly îi povesti tot ce se întâmplase dup plecarea ei cuă Vance în noaptea aceea, începând de la întâlnirea lui cu De Angelis în lu-minişul dintre mun i şi terminând cu p aniile de la bordul vasului deţ ăţ patrul .ă

- îmi pare r u, zise ea sp şit , uşurat în acelaşi timp c el fusese primulă ă ă ă ă care adusese vorba despre noaptea cu pricina şi fuga ei ruşinoas . Nu ştiuă ce m-a apucat atunci.ULTIMUL TEMPLIER619îmi ieşisem din min i, nu ştiu... Şi turnura pe care au luat-o apoi lucrurile... Eţ numai vina mea, e...

Se opri, c ci i se p rea c nu exist cuvinte potrivite care s exprime peă ă ă ă ă de-a-ntregul remuşcarea.

- Tess, e în ordine, o linişti el zâmbindu-i blajin. Hai s nu mai vorbimă despre asta, vrei? Am sc pat amândoi cu via şi asta-i tot ce conteaz ,ă ţă ă pân la urm .ă ă

Ea d du din cap neconvins , privindu-1 îns plin de recunoştin . Reillyă ă ă ă ţă îşi continu apoi povestea, explicându-i c fusese mâna monseniorului încă ă ă de la început, c el îi omorâse pe cei trei c l re i de la muzeu şi c tot elă ă ă ţ ă bombardase traulerul mânuind tunul de pe Karadeniz cu o mân de expert.ă

îi spuse apoi cum trăsese în el de la spate, în toiul furtunii, când De Angelis era pe puntea tunului şi se preg tea s lanseze o nou ploaie de proiectileă ă ă asupra Savaronei.

Şi apoi îi relat cele spuse de cardinalul Brugnone la Roma.ăTess se sim i profund îndurerat când Reilly îi poţ ă vesti în am nunt cumă

decursese conversa ia cu Brugnone. Vorbele crude ale cardinalului îiţ confirmar autenticitatea manuscrisului pe care tocmai îl g sise şi valoareaă ă sa extraordinar . Ceea ce o uimea totuşi era faptul c Reilly aflase adev rulă ă ă de la un om al Bisericii, de la unul dintre cei mai importan i prela i ai Cet iiţ ţ ăţ Sfinte, despre care ar fi crezut c n-ar accepta niciodat aşa ceva cu titlu deă ă adev r, n-ar fi recunoscut în ruptul capului fa de un intrus. Revela ia oă ţă ţ puse şi mai mult pe jar şi sim ea c toat acea exuberan amestecat cuţ ă ă ţă ă uimire avea s dea pe-afar dintr-o clip -ntr-alta. înă ă ă cerc totuşi s seă ă st pâneasc , str duindu-se s par şoă ă ă ă ă cat , punând întreb ri f r să ă ă ă ă aştepte r spuns şi detestându-se din ce în ce mai mult cu fiece reac ieă ţ1 620RAYMOND KHOURYfals . Ar fi vrut s dea fuga şi s scoat codexul din haă ă ă ă in , sa i-1 arate şi să ă împ rt şeasc cu el bucuria descoă ă ă peririi, îns îşi înfrân pornirea.ă ă

în ochii şi pe fa a lui se puteau citi triste e şi dezam gire, iar Tessţ ţ ă în elese c aceast minciun crud din inima Bisericii i se fixase în suflet caţ ă ă ă ă o ran vie. Era înc prea devreme ca s -i pun în fa dovada fizic şiă ă ă ă ţă ă palpabil a cuvintelor ce-1 zguduiser atât de tare. Avea nevoie de maiă ă mult timp, şi Tess îşi d du seama c de fapt habar n-are cât trebuie să ă ă treac pân ce astfel de r ni se vindec - dac se vindec vreodat . Seă ă ă ă ă ă ă gândi atunci pentru prima dat c s-ar putea s nu fie nicioă ă ă dat momentulă oportun. De altfel, nu numai el avea nevoie de-un r gaz, ci şi ea, ca să ă hot rasc ce-i de f cut.ă ă ă

- Crezi c-o s po i trece peste asta? îl întreb ea.ă ţ ăReilly privi pierdut în tavan câteva momente, după

care se încrunt , încercând s g seasc cuvintele potrivite.ă ă ă ă- E foarte ciudat... Toate lucrurile care s-au întâmplat în ultima vreme,

c l toria în Turcia, apoi la Vatiă ă can, furtuna... Parc m-am pierdut într-un visă urât. Nu ştiu, poate c deocamdat sunt eu prea ame it sau sub influen aă ă ţ ţ anestezicelor, îns sunt convins c la un moă ă ment dat o s ajung s acceptă ă adev rul, poate chiar s -1 înfrunt. Acum îns m simt atât de obosit şi sleită ă ă ă de puteri, încât nu-mi dau seama dac durerea e fizic sau mai degrab deă ă ă alt natur .ă ă

Tess îi studie tr s turile preocupate. Nu, nu era niă ă cidecum momentul s -ăi spun despre manuscris. Poate mai încolo, sau poate niciodat ...ă ă

- Vance şi De Angelis au primit ce au meritat, spuse ea surâzând, iar tu ai r mas în via . Pentru asta merit s - i p strezi credin a, nu-i aşa ?ă ţă ă ă ţ ă ţ

- Poate c da, r spunse el deloc conving tor, cu un zâmbet şters.ă ă ăULTIMUL TEMPLIER621

Reilly o privi şi, cu toate c era pe jum tate adormit, gândurile îl purtară ă ă c tre viitor. Nu se gândise nicioă dat foarte serios la asta, aşa c acum,ă ă surprinzându-se meditând la ce avea s fie, r mase întrucâtva derutat deă ă propriile-i gânduri.

Pentru o clip , se întreb dac mai voia s lucreze ca agent FBI. îiă ă ă ă pl cuse dintotdeauna ce face şi pre uia munca din cadrul Biroului, dar ceeaă ţ ce aflase anchetând jaful de la muzeu dep şise orice închipuire, bul-ă versându-1. Pentru prima dat , se sim ea obosit şi s tul de stilul de via peă ţ ă ţă care şi—1 alesese, scârbit s tot scormoneasc la nesfârşit prin min ileă ă ţ bolnave şi r tă ăcite ale atâtor nenoroci i, s vad numai mizeria, scurţ ă ă sura şi r ul din to i şi din toate. începu s se gândeasc din ce în ce mai seriosă ţ ă ă dac nu cumva schimbarea caă rierei l-ar ajuta s -şi recapete încrederea înă via şi în oameni, în general.ţă

îşi sim ea pleoapele tot mai grele, ca de plumb, şi reţ nun la un momentţă dat s mai lupte s le in deschise.ă ă ţ ă

- Iart -m , Tess, îi şopti el. O l s m pe mai târziu, bine ?ă ă ă ăTess îl privi cum se cufund într-un somn adânc, sim indu-se şi ea bruscă ţ

obosit . îşi rezem capul de pernele moi şi-n minte îi veni replica luiă ă referitoare la alegerea locului de vacan . Zâmbi amuzat , cl tiţă ă ă nând uşor din cap. Era incorigibil, chiar şi aşa, sl bit. Gândul la vacan o f cu să ţă ă ă viseze nostalgic , şi ştia deja unde s-ar fi dus, dac-ar fi avut ocazia: înă Arizona. Hot rî c , îndat ce-şi vor termina treaba pe insul , se va duceă ă ă ă direct acolo, la m tuşa ei şi la Kim. Nici prin gând nu-i trecea s se oprească ă ă pe la birou. Va face o escal scurt la New York, dup care se va duce s -şiă ă ă ă vad fiica f r niciun alt popas, iar dacă ă ă ă1 622RAYMOND KHOURYGuiragossian sau altcineva de la institut îndr znea s spun ceva, atunci laă ă ă naiba cu to i.ţ

Se consol cu gândul c un arheolog îşi putea g si cu uşurin de lucruă ă ă ţă şi prin statele din sud-vestul Americii, amintindu-şi c la Phoenix exista ună muzeu de arheologie de prima mân . îl privi apoi pe Reilly. N scut şiă ă crescut la Chicago, stabilit ulterior în New York, evident genul de om obişnuit s fie mereu în mijlocul eveă nimentelor. Se întreba dac el ar fi înă stare s renun e la tot şi s aleag o via simpl , departe de tumultul maă ţ ă ă ţă ă -rilor oraşe. Acest lucru devenise dintr-o dat extrem de important pentruă ea, poate mai important decât orice altceva. Vroia s ştie în ce m sur eraă ă ă şi el dispus s reă nun e, m car pentru un timp, la toat nebunia citadin .ţ ă ă ă

Se ridic şi se duse pe balcon, privind cerul înă stelat, care-i aminti de noaptea petrecut împreun sub cerul liber în inima p durii, în drumul loră ă ă c tre lac. Insula era liniştit şi-n timpul zilei, îns noaptea se cufunda într-oă ă ă t cere pe care aproape c-o sim eai fizic strângându-se în jurul t u. Mai po iă ţ ă ţ g si asemenea nop i în Arizona, îns cu siguran nu în New York. Gândurileă ţ ă ţă o purtar iar c tre Reilly şi se întreb ce ar face sau ce ar zice el dac ară ă ă ă pleca definitiv de la Institutul Manoukian şi s-ar muta în Arizona. Poate c -1ă va întreba la un moment dat.

îşi coborî privirile înspre marea ce lic rea în lumina stelelor, f cândă ă diferitre scenarii în leg tur cu codexul. Reprezenta cu siguran una dintreă ă ţă cele mai însemnate descoperiri arheologice şi religioase din toate timpurile, dac nu cumva cea mai important , având în veă ă dere consecin ele pe careţ le va avea asupra întregii omeniri. în condi iile în care ea ar fi f cutţ ă cunoscut descoperirea, existau şanse foarte mari ca numele de Chaykin să ă devin unul de renume mondial în breasl ,ă ă

ULTIMUL TEMPLIER623devansându-1 chiar şi pe cel al englezului care descoperise mormântului lui Tutankhamon în faimoasa Vale a Regilor, acum mai bine de optzeci de ani. Dar care va fi oare efectul asupra celorlal i ?ţ

Sim ea nevoia s vorbeasc cu cineva despre asta.ţ ă ăTrebuia neap rat s vorbeasc cu Reilly despre asta.ă ă ăNu-i pl cea deloc, îns ştia c nu are încotro şi c la un moment dat totă ă ă ă

va trebui s-o fac . Dar deocamdat o s -1 lase în pace, cufundat în somnulă ă ă lui adânc, şi poate c mâine se va sim i mai bine. Se gândi s -i ură ţ ă meze exemplul şi s se duc şi ea la culcare, dar se r ză ă ă gândi şi se cuib ri lângă ă el, închizând ochii şi alunecând pe t râmul viselor mai repede decât ar fiă crezut.84

Urm toarele zile trecur ca prin cea . Tess îşi peă ă ţă trecea dimine ile cuţ Reilly, f cându-şi aproape o reă gul din lungile plimb ri dinainte de prânz,ă ă care-i stârneau pofta de mâncare. Ieşea apoi iar dup -amiaza târziu,ă mergând de obicei pân la ruinele castelului ioanit din oraşul vechi, deă unde privea soarele topin- du-se încetişor în lic rirea aprins a M rii Egee.ă ă ă Pentru ea, era momentul favorit al zilei. St tea singur , mediă ă tând netulburat în adierea vântului molcom ce aducea miresme de salvie şiă muşe el de pe colinele învecinate. Se sim ea într-un fel eliberat şi înţ ţ ă armonie cu ea îns şi ori de câte ori privea peisajul idilic, care o f cea să ă ă uite chiar şi numai pentru o or sau dou de s cule ul de piele din cameraă ă ă ţ ei, din cauza c ruia nu-şi mai gă ăsea liniştea.

întâlnise mul i oameni în timpul acestor plimb ri solitare şi cu to ii îiţ ă ţ zâmbeau prietenos şi amabil, niciodat prea gr bi i ca s nu se opreasc şiă ă ţ ă ă s schimbe câă teva vorbe cu ea în drumul lor. Aşa se face c , dup doar treiă ă zile, Tess explorase deja aproape toate str zile oraşului şi colinele c treă ă cetatea veche, ba se aventuraseULTIMUL TEMPLIER625chiar şi mai departe, cercetând col urile ascunse şi mai pu in umblate aleţ ţ insulei, acompaniat doar de glasul câte unui m gar sau de sunetul cristalină ă al t l ngilor de la gâtul caprelor care p şteau pe pajiştile înverzite. Totă ă ă hoin rind f r scop ajunsese chiar şi pe mica ină ă ă sul San Emilianos, undeă r t ci o bun bucat de timp printre icoanele vechii biserici cu pere iă ă ă ă ţ v rui i, şi apoi pe plaja de pietriş, de unde privi iar aricii-de-mare de peă ţ pietrele subacvatice.> Vizitase şi M n stirea Panormitis, unde, spre sură ă prinderea ei, întâlnise trei oameni de afaceri veni i din Atena, to i cam pe la patruzeci şi ceva deţ ţ ani, caza i chiar acolo, în modestele camere de oaspe i ale l caşului, care-iţ ţ ă povestiser c au venit la Panormitis pentru câteva zile de odihn şiă ă ă medita ie, dar şi pentru „reînnoire", un terţ men care pe Tess o intrigă întrucâtva. De fapt, era practic imposibil s scapi de prezen a Bisericii atâtă ţ timp cât erai pe insul , şi nu neap rat a unei anume biserici, ci aă ă elementului religios în general. Chiar şi-n cel mai mic cătun, biserica reprezenta punctul focal al comunit ii şi, ca orice alt insul greceasc ,ăţ ă ă ă Symi nu f cea excep ie de la regul , având zeci de bisericu e şi capeleă ţ ă ţ

r sfirate aproape pe fiecare vârf de deal. Oriunde te aflai, ori- unde- iă ţ întorceai privirea, d deai inevitabil de ceva care s - i aminteasc deă ă ţ ă credin şi de cele sfinte, şi cu toate astea Tess nu se sim ea deloc urm ritţă ţ ă ă în vreun fel de aceast spiritualitate difuz , dar omniprezent . Dimpoă ă ă trivă chiar, considera c se încadreaz perfect în via a cotidian a insulei şi aă ă ţ ă locuitorilor s i, care tocmai datoă rit acestui magnet invizibil p reau multă ă mai apropia i şi mai deschişi unii fa de al ii, ducându-şi zilele în linişte şiţ ţă ţ pace, convinşi c g siser credin a cea adev rat .ă ă ă ţ ă ă

Reilly îşi revenea pu in câte pu in, fiece nou zi aducând o îmbun t ire.ţ ţ ă ă ăţ Respira acum mult mai bine,1 626RAYMOND KHOURYochii şi buzele i se mai dezumflaser , şi c p tase cuă ă ă loare în obraji, ceea ce era cel mai important. începuse s fac câ iva paşi prin cas şi chiar înă ă ţ ă diminea a aceea îi spusese ceva ce o nedumerise, şi anume c nu se potţ ă ascunde de lume la nesfârşit şi c acum, c şi-a mai reă ă venit, e timpul s seă preg teasc de plecare. Tess ieşise afar imediat dup micul dejun, cuă ă ă ă inima grea şi mintea împov rat de gânduri, ştiind în sinea ei c nu maiă ă ă poate amâna prea mult momentul în care va fi nevoit s -i spun despreă ă ă manuscris.

Se duse iar pe plaja de la Marathounda, acolo unde g sise caseta, şiă hoin rise ceva timp pân s se hot rasc s se întoarc . Pe drumul spreă ă ă ă ă ă ă casa doctorului se întâlni iar cu femeile care-i aduseser de mâncare şiă haine. Tocmai ieşeau din curtea bisericii şi se bucurar când o v zură ă ă venind. O îmbr işar apoi cu c ldur , încântate s afle de îns n toşirea luiăţ ă ă ă ă ă ă Reilly, vorbind gr bite amândou deodat şi gesticulând întruna, aşa cum leă ă ă era obiceiul. B rba ii lor le ajunser din urm şi o saluă ţ ă ă tar pe Tess cu oă simpl mişcare a capului, strângându-i apoi mâna cu putere şi privind-oă plini de compasiune şi uşurare. Se desp r ir apoi la fel de zgomotos,ă ţ ă grupul celor patru îndep rtându-se alene cu fe ele înc înă ţ ă toarse c tre ea şiă f cându-i energic cu mâna, în timp ce Tess r mase locului în mijloculă ă drumului, privindu-i absent , preocupat de propriile-i griji şi fr mânt ri.ă ă ă ă

Şi atunci îşi d du seama. Senza ia aceea nedefinit şi sâcâitoare ce-iă ţ ă d dea târcoale de câteva zile, r pindu-i liă ă niştea şi somnul, biruise în sfârşit instinctul calculat şi rece al unei vie i petrecute în cinism şi neîncredere.ţ încercase din r sputeri s-o ignore, dar acum n-o mai f cu.ă ă

Nu pot s le fac aşa ceva.ăNici lor, nici altora ca ei, milioane de oameni de pe P mânt. îndoiala oă

m cinase înc de când g sise codexul.ă ă ăULTIMUL TEMPLIER627Se gândea la to i cei pe care-i întâlnise în ultimele zile, la bun tatea şiţ ă generozitatea f r margini de care d duă ă ă ser dovad . Despre ei era vorba,ă ă la urma urmei. Despre ei şi despre nenum ra i al ii ca ei, oameni cu sufletă ţ ţ mare şi inima curat .ă

Le-aş distruge via a iremediabilţîi veni r u numai gândindu-se la asta. Dac Biserica îi poate inspira peă ă

oameni - m car pe unii dintre ei - s duc o astfel de via , s d ruiască ă ă ţă ă ă ă atât de mult, mai cii seam într-o lume în care nimic nu mai era sfânt cuă

adev rat, ce mai conteaz de la ce a pornit ? Important e ca toate acesteă ă lucruri s d inuie şi s r mân aşa cum sunt. Şi ce dac se bazeaz pe oă ă ă ă ă ă ă simpl poveste fană tezist ? Exist oare posibilitatea s creezi ceva care areă ă ă o asemenea putere de inspira ie f r s apelezi pu in şi la fantezie ?ţ ă ă ă ţ

încremenit în mijlocul str zii, Tess privea cele dou cupluri dep rtându-ă ă ă ăse agale înapoi, c tre via a lor simpl şi liniştit . Nu-şi putea închipui cumă ţ ă ă de avusese îndoieli în aceast privin .ă ţă

Ştia acum c n-o poate face.ăMai ştia îns c sosise vremea s discute cu Reilly. Lui nu putea s -iă ă ă ă

ascund adev rul, şi amânase deja mult prea mult.ă ăîn seara aceleiaşi zile, dup ce evitase s dea ochii cu el toat dup -ă ă ă ă

amiaza, Tess îl duse în sfârşit la ruinele castelului ioanit din oraşul vechi. Mergeau inându-se de mân , în timp ce cu cel lalt bra Tess inea strâns laţ ă ă ţ ţ subsuoar hanoracul în care înf şurase codexul. Soarele aproape că ă ă disp ruse Ia orizont, l sând pe cer o str luă ă ă cire diafan în dâre rozalii spreă portocaliu, ultimele răm şi e ale zilei ce tocmai se-ncheia.ă ţ1 628RAYMOND KHOURY

Când ajunser la ruine, Tess puse haina pe temelia groas a unui zid peă ă jum tate d râmat şi se întoarse şoă ă v ind c tre Reilly, evitând s -1 privească ă ă ă în ochi şi sim ind cum i se usc gura dintr-o dat , chiar înainte s-apuce sţ ă ă ă zic ceva.ă

- Eu... începu ea, dar se opri brusc, c ci nu mai era sigur dac face bineă ă ă c -i spune.ă

Ce-ar fi dac nu i-ar spune nimic, dac pur şi simplu ar ascundeă ă manuscrisul, f r s mai aduc vreodat vorba despre el ? Nu i-ar fi oareă ă ă ă ă mai bine s nu ştie, iă ţ nând cont de ce i se întâmplase tat lui s u ? I-ar faceă ă probabil o mare favoare dac nu i-ar spune c 1-a g sit şi c 1-a atins cuă ă ă ă propriile-i mâini...

Nu, nu asta era solu ia. Oricât de simplu şi de coţ mod i-ar fi fost s tac ,ă ă ştia c nu rezolv nimic aşa. Mai mult, nu vroia s -1 mint iar şi, aşa cumă ă ă ă ă f cuse în repetate rânduri pân acum. Sim ea nevoia s fie sincer cu el şiă ă ţ ă ă spera în sinea ei c , în ciuda tuturor celor întâmă plate, vor putea avea un viitor împreun . Ştia îns prea bine c aşa ceva ar fi fost imposibil dac l saă ă ă ă ă minciuna şi adev rul nerostit s creeze între ei o pr pastie de netrecut.ă ă ă

Deveni dintr-o dat conştient de liniştea ap s toare din jur. Ciripitulă ă ă ă vesel şi vioi al vr biilor de mai deă vreme amu ise, de parc-ar fi vrut şi ele sţ ă asculte ce avea de zis. îşi lu aşadar inima-n din i şi-ncepu din nou:ă ţ

- De câteva zile m tot chinui s - i spun ceva, şi am fost foarteă ă ţ ner bd toare s vorbesc cu tine, dar am hot rât s aştept pân ce te maiă ă ă ă ă ă întremezi...

- Despre ce e vorba ? o întreb el curios, nedumerit probabil de expresiaă chinuit de pe fa a ei.ă ţ

Tess sim i un gol în stomac, dup care spuse cu o voce gâtuit :ţ ă ă- Vreau s - i ar t ceva.ă ţ ă

ULTIMUL TEMPLIER629

Se întoarse apoi c tre zidul pe care l sase haina, din c ptuşeala c reiaă ă ă ă scoase codexul gros cu coperte de piele.

Reilly privi manuscrisul intrigat, cu o expresie de uşoar mirare întip rită ă ă pe fa , dup care îşi ridic ochii c tre Tess, fixând-o cu o privireţă ă ă ă iscoditoare. Dup câă teva minute de t cere, în care niciunul dintre ei nu înă -dr zni s spun ceva, şi care lui Tess îi p rur o eternitate, Reilly o întrebă ă ă ă ă ă în sfârşit:

-Unde l-ai g sit ?ă4 Nu ştia cum s r spund mai repede, ca s scape odat de povaraă ă ă ă ă m rturisirii.ă

- Am g sit capul de şoim pu in mai departe de loă ţ cul unde am naufragiat noi. Avea înc balizele ataşate, aşa l-am reperat, zise ea dintr-o suflare,ă dup care t cu şi-1 observ cum studiaz copertele de piele de la disă ă ă ă tan ,ţă pentru ca apoi s ia codexul în mâini şi s -1 desă ă chid , examinând cu interesă una dintre paginile sub iri din untru.ţ ă

- E uimitor, zise el dup un timp. Arat atât de... simă ă plu. Se întoarse apoi c tre Tess, explicându-i: Ce limb e ? O po i descifra ?ă ă ţ

-Nu, nu prea. Pot doar s spun c e aramaic .ă ă ă- Ceea ce presupun c era şi de aşteptat, nu ?ă-Da, aşa e, d du ea din cap deloc entuziasmat .ă ăReilly r mase cu manuscrisul în mân , cu gândulă ă

parc în alt parte, în timp ce ochii lui p reau totuşi s studieze fiecareă ă ă ă p rticic a copertelor de piele.ă ă

-Şi care-i p rerea ta ? E autentic sau nu ?ă- Nu ştiu ce s zic... Pare a fi autentic, îns nu puă ă tem şti cu siguranţă

decât dac -1 trimitem la un laboraă tor, unde s fie analizat, s se facă ă ă datarea cu carbon, s se determine compozi ia hârtiei şi a cernelii, s seă ţ ă verifice consisten a caligrafic şi aşa mai departe... Se opri şi trase adâncţ ă aer în piept. Doar c ... aici e problema,ă1 630RAYMOND KHOURYSean. P rerea mea e s nu-1 trimitem la niciun laboraă ă tor, s nu-i facemă niciun fel de analize.

- Ce vrei s spui ?ă- C ar trebui s uit m c l-am g sit şi s ne închiă ă ă ă ă ă puim c nici m car nuă ă

s-a întâmplat, zise ea pe un ton emfatic. Zic s -1 ardem naibii şi s d mă ă ă totul...

- S d m totul unde ? o întrerupse el. Uit rii ? S ne prefacem c nuă ă ă ă ă exist ? Nu putem s facem aşa ceva! Dac nu-i adev rat, dac seă ă ă ă ă dovedeşte a fi o f c tur de-a templierilor, atunci foarte bine, n-avem de ceă ă ă s ne facem griji. Dar dac e într-adev r autentic, atunci...ă ă ă

Se opri încruntat, cu glasul înecat de neputin a de a da glas unuiţ deznod mânt pe care nici el nu şi—1 putea închipui.ă

- Atunci nimeni n-ar trebui s ştie de existen a lui, îl complet ea.ă ţ ă Doamne, dac-aş fi putut s nu- i spun nimic!ă ţ

Reilly o privi perplex.- Stai pu in! îmi scap mie ceva ? Ce s-a întâmplat cu: „Oamenii auţ ă

dreptul s ştie" ?ă- A fost greşeala mea. Mi-am schimbat p rerea înă tre timp. Nu cred c eă

aşa de important s se afle toă tul. Vezi tu, de când m ştiu n-am f cută ă altceva decât s v d doar fa a mai pu in creştineasc a Bisericii, isă ă ţ ţ ă toria ei

pres rat cu crime sângeroase, l comia, dogă ă ă matismul arhaic, intoleran a,ţ scandalurile şi abuzurile din sânul ei... Adev rul e c mare parte dintreă ă preceptele ini iale au c zut în derizoriu în ultimul timp, şi înc sunt deţ ă ă p rere c n-ar strica dac ar lua-o de la început în multe privin e, dar laă ă ă ţ urma urmei nimic şi nimeni nu-i perfect, aşa-i ? Pe de alt parte, dac staiă ă s analizezi minun iile pe care le poate înf ptui atunci când într-adev ră ăţ ă ă credin a func ioneaz aşa cum trebuie, dac te gândeşti numai laţ ţ ă ă compasiuneaULTIMUL TEMPLIER631şi generozitatea pe care le inspir în inima oameniă lor... Acesta e adev ratulă miracol, cred eu.

Nici n-apuc s termine bine c un zgomot ritmic, nedesluşit la început,ă ă ă dar care treptat devenea din ce în ce mai clar se f cu auzit de undeva dină apropiere, nişte aplauze sacadate ce r sunau în goliciunea ruiă nelor dimprejur.

Tess se întoarse nedumerit şi-1 v zu pe Vance ieă ă şind de dup un zid deă piatr aproape d râmat. înaă ă inta înspre ei, b tând întruna din palme, cuă ochii fixa i pe fa a ei, în timp ce pe a lui se descifra cu uşurin un rânjetţ ţ ţă straniu.85

- Oo, aşadar ai v zut şi tu lumina în sfârşit! râse Vance batjocoritor.ă Felicit ri, Tess, sunt de-a dreptul impresionat! Se pare c stimabila noastră ă ă Biseric a mai câştigat un adept! Bravo ei, ce pot s zic... Aleluia şi Domnulă ă fie l udat!ă

Reilly îl privea cum se apropie şi-şi sim i muşchii încordându-i-seţ aproape involuntar. Ar ta ca vai de caă pul lui, murdar din cap pân -nă picioare şi p rea mult mai slab decât şi-1 aducea aminte, ba chiar ceva maiă adus de spate. Avea pe el nişte haine simple, cu siguran primite de laţă vreun alt localnic bine inten ionat. Reilly observ uşurat c nu avea nicioţ ă ă arm asupra lui, ceea ce era extrem de important, c ci nu s-ar fi încuă ă metat s încerce s -1 dezarmeze în starea în care se afla, înc sl bit şi înă ă ă ă convalescen . Totuşi, neînarmat şi proţă babil la fel de zguduit în urma furtunii şi a naufragiului pe cât fuseser şi înc erau şi el şi Tess, profesorulă ă nu reprezenta o amenin are serioas .ţ ă

înainta nestingherit, din ce în ce mai aproape de Tess, pe care îns n-oă mai fixa cu privirea, sorbind acum din ochi codexul din mâinile lui Reilly.ULTIMUL TEMPLIER633

- E extraordinar, parc-ar avea o voin proprie, zise el cu ochii pironi i peţă ţ manuscris. E ca şi cum ar fi vrut cu orice pre s fie g sit. Dac-aş fi un omţ ă ă religios, se amuz el, aş zice c ne-a fost scris s -1 g sim, dar m ab in...ă ă ă ă ă ţ

Tess nu-şi putea dezlipi ochii de la el, v dit şocat de apari ia lui subit .ă ă ţ ă- Dar cum ai..., începu ea, f r s fie în stare s -şi termine întrebarea,ă ă ă ă

c ci Vance o anticip şi-i r spunse gr bit:ă ă ă ă- Cum am sc pat? Nu-i niciun mister, exact aşa cum a i sc pat şi voi. M-ă ţ ă

am trezit cu fa a în nisip, înţ conjurat de câ iva raci curioşi, dup care amţ ă reuşit cu chiu, cu vai s m urnesc din loc şi m-am târât pân la M n stireaă ă ă ă ă Panormitis, unde p rintele Spiros m-a g sit şi m-a dus la infirmeria lor, caă ă

s -mi îngrijeasc r nile. Nu mi-a pus niciun fel de întreb ri şi nici eu n-amă ă ă ă fost prea vorb re , aşa c lucrurile au decurs foarte bine... Te-am v zut nuă ţ ă ă demult acolo, la m n stire, şi m-am bucurat nespus c ai sc pat cu via , îiă ă ă ă ţă spuse el lui Tess. Era mai mult decât m-aş fi aşteptat, sincer î i spun, darţ asta... Privi din nou codexul, îndelung şi st ruitor, ca în trans . Asta daă ă revela ie. Un adev rat dar. Pot?... ar t el c tre manuscris.ţ ă ă ă ă

Reilly îl opri îns cu un gest ferm al mâinii.ă- Cred c te-ai apropiat mai mult decât suficient.ăVance se opri brusc, mirat.- Z u aşa, Reilly! Uit -te şi tu pu in în jur, uit -te la noi! Am fi putut fi cuă ă ţ ă

to ii mor i. Şi totuşi nu sunţ ţ tem. Asta nu- i spune chiar nimic ?ţReilly nu p ru impresionat, p strându-şi pozi ia ferm .ă ă ţ ă- Ba-mi spune foarte multe, îi r spunse el. îmi spune c-o s fii judecată ă

aşa cum meri i şi-o s petreciţ ă1 634RAYMOND KHOURYcâ iva ani în primitoarea noastr închisoare federal , asta-mi spune.ţ ă ă

Vance p ru c d înapoi, cu o figur dezam git de om lovit în amorulă ă ă ă ă ă propriu, dar cu o mişcare total neaşteptat se n pusti asupra lui Tess,ă ă apucând-o cu o mân de dup gât, în timp ce cu cealalt scoase de undevaă ă ă de sub c maşa larg un cu it pe care-1 pozi ion la doar câă ă ţ ţ ă iva centimetriţ sub bra ul cu care-i imobilizase b rbia.ţ ă

- îmi pare r u, Tess, dar asta-i între mine şi agentul Reilly. Cât timp să ă mai ignor m ceea ce soarta se tot chinuie s ne arate ? Aveai dreptateă ă când spuneai c luă mea trebuie s ştie. E dreptul ei. îi privea cu ochi înflă ă-c ra i, din care te aşteptai s ias fl c ri mistuitoare dintr-o clip -ntr-alta,ă ţ ă ă ă ă ă uitându-se când la unul, când la cel lalt. D -mi-1, se r sti la Reilly pe un tonă ă ă poruncitor. Hai, repede!

Reilly evalu rapid situa ia, îns cu itul era prea aproape de gâtul luiă ţ ă ţ Tess ca s se încumete s încerce ceva, mai cu seam în starea în care seă ă ă afla. Hot rî aşaă dar c e mai în elept s -i dea codexul şi s se ocupe de elă ţ ă ă odat sc pat Tess de pericol. încerc s -1 linişteasc , f când semneă ă ă ă ă ă ă paşnice cu mâna liber şi-ntinzându-i manuscrisul cu cealalt .ă ă

-Uite, ia-1!- Nu! se împotrivi Tess. Nu i-1 da! O s spun tuturor, şi nu putemă ă

permite una ca asta! E responsabilitatea noastr , a mea!ă- Tess, ascult -m , nu merit s - i rişti via a penă ă ă ă ţ ţ tru asta!- Sean, te rog!...- Z u c nu merit ! insist el, privind-o sever.ă ă ă ăVance jubila, zâmbind în col ul gurii.ţ- Pune-1 pe zid şi îndep rteaz -te încetişor, îi oră ă don el scurt.ă

ULTIMUL TEMPLIER635

Reilly f cu întocmai, aşezând codexul pe margiă nea zidului de piatr ,ă dup care se d du înapoi câ iva paşi. Vance se aplec în fa , c tre zid,ă ă ţ ă ţă ă silind-o şi pe Tess s -1 urmeze.ă

R mase nemişcat câteva secunde în acea pozi ie ină ţ comod , aplecată deasupra codexului, probabil temân- du-se s -1 ating , dup care îlă ă ă mângâie uşor şi timid cu degete tremurânde, ridicând în cele din urmă

coperta groas şi studiindu-i fascinat con inutul într-o t cere mormântal ,ă ţ ă ă r sfoind foile sub iri de pergament una câte una şi morm ind întruna caă ţ ă pentru sine Veritas vos liberabity tr s turile fiindu-i iluminate de o linişte ină ă -terioar ce r zb tea prin fiecare por.ă ă ă

- Mi-ar fi pl cut s iei şi tu parte la asta, Tess, îi spuse cu o voceă ă copleşit de emo ie. O s - i par r u, o s vezi. Va fi ceva cu adev rată ţ ă ţ ă ă ă ă grandios.

în acel moment, Tess se hot rî s -şi pun planul în aplicare. Cu oă ă ă mişcare brusc îi împinse bra ul cât colo, dep rtându-se de el. Luat prină ţ ă surprindere, Vance îşi pierdu echilibrul pentru moment şi, în încercarea de a se ag a de ceva, sc p din mân cu itul, care c zu pe ziăţ ă ă ă ţ ă dul de piatr şiă disp ru apoi în iarb .ă ă

Rec p tându-şi echilibrul, se îndrept de la mijloc şi închise gr bită ă ă ă codexul, apucându-1 iute cu ambele mâini şi dând s fug , moment în careă ă observ c Reilly se postase exact în dreptul potecii care ducea c tre unicaă ă ă ieşire dintre ruinele vechiului castel, blocându-i astfel drumul. Tess îi st teaă al turi.ă

-S-a terminat, Vance, îi spuse Reilly sec.Vance f cu ochii mari, privind disperat când la dreapta, când la stânga,ă

c utând o alt cale de sc pare. Apoi, dup un scurt moment de ezitare, îşiă ă ă ă lu avânt şi se arunc peste zid, plonjând deasupra labirintului de ruine.ă ă1 636RAYMOND KHOURY

F r s piard nicio secund , Reilly escalad zidul şi o lu dup el.ă ă ă ă ă ă ă ă Curând, amândoi disp rur printre zidurile vechi.ă ă

- întoarce-te, strig Tess. La naiba cu el, Sean! Nu e-ai ref cut înc !ă ţ ă ă Vino înapoi!

Deşi îi auzea strig tele, Reilly nu se opri. în fug , urc povârnişulă ă ă r suflând greu, pe urmele lui Vance.ă66

Vance era iute de picior, alergând acum în susul unei pante abrupte ce br zda muchia colinei. Copacii r zle i şi crângurile de m slini disp rur înă ă ţ ă ă ă curând, făcând loc unui teren accidentat, pres rat la tot pasul de bolovani şiă arbuşti usca i. Aruncând o privire fugitiv înapoi, îl z ri pe Reilly pe urmeleţ ă ă lui şi înjur în gând. Scan gr bit împrejurimile, dându-şi seama c seă ă ă ă dep ră tase de oraş, ale c rui lumini nu se vedeau nic ieri în apropiere. Maiă ă mult, nu mai vedea acum nici m car ruiă nele vechiului castel sau morile de vânt de pe dealurile dimprejur. La dreapta lui colina îşi continua urcuşul abrupt c tre vârf, iar la stânga terenul pietros forma o uşoar ridic tură ă ă ă dincolo de care nu se vedea decât marea. Nu prea avea de ales. Ori îl înfrunta pe Reilly, ori îşi continua urcuşul anevoios. Alese a doua variantă şi-o apuc în sus pe povârniş, str duindu-se s men in aceeaşi distană ă ă ţ ă ţă între ei.

Reilly îl urma respirând cu dificultate din pricina efortului mult prea mare. încercând s in pasul cu Vance, îşi sim ea picioarele din ce în ceă ţ ă ţ mai moi, iar muşchii coapselor parc îi luaser foc, deşi alergaseă ă638mult mai pu in decât era obişnuit în mod normal. Se poticni la un momentţ dat în nişte tufişuri, dar reuşi s -şi p streze echilibrul, fiind îns la un pasă ă ă

s -şi scrân- teasc glezna. îndreptându-se de spate, se sim i deoă ă ţ dată ame it şi trase în piept câteva guri s n toase de aer, închizând ochii pentruţ ă ă câteva secunde şi încercând s -şi recapete pu inul de energie ce-i maiă ţ r m sese. Deschise ochii şi privi înainte c tre Vance, a c rui siluă ă ă ă etă mişc toare se profila undeva în fa , destul de deă ţă parte, încât aproape că nu-1 mai vedea. Adunându-şi puterile, se ridic de jos şi cu un efort deă voin extraţă ordinar porunci picioarelor s -şi reia fuga pe panta abrupt şiă ă alunecoas .ă

Vance ajunse în cele din urm în vârful colinei, dându-şi seama cuă disperare c e prins la mijloc, c ci de cealalt parte nu era decât o altă ă ă ă pant bolov noas şi mult mai abrupt decât cea pe care tocmai oă ă ă ă escaladase, ce cobora aproape în linie vertical c tre un pâlc de stânciă ă col uroase de care marea se izbea înfoiat în vaţ ă luri ritmice şi spumoase.

Se întoarse încol it, z rindu-1 pe Reilly care-i bloca drumul nu departe înţ ă fa . Acesta înainta hot rât şi, odat ajuns aproape de creast , se sui peţă ă ă ă una din coamele stâncoase, fiind acum la acelaşi nivel cu Vance, la mai pu in de câ iva metri distan . Se priveau în t cere, fiecare pe creasta lui,ţ ţ ţă ă cânt rindu-şi posibilit ile.ă ăţ

Vance r sufla greu, tr gând adânc aer în piept şi privind îngrijorat de jur-ă ăîmprejur, când la stânga, când la dreapta, c utând o ieşire din impasul înă care se afla. Povârnişul din dreapta i se p ru ceva mai sigur, cu un terenă mai pu in alunecos, aşa încât se hotârî s scape pe acolo, ceea ce şi f cuţ ă ă f r s stea prea mult pe gânduri, luând-o la fug pe panta abrupt , urmată ă ă ă ă de Reilly imediat.ULTIMUL TEMPLIER639

N-apuc s fac nici dou zeci de metri în jos pe râpa accidentat , c seă ă ă ă ă ă împiedic de o cr p tur în peretele stâncos, trezindu-se cu piciorulă ă ă ă imobilizat în mica crevas şi c zu la p mânt. Se ridic cu greu în capulă ă ă ă oaselor şi-şi trase piciorul din strânsoarea rece a pietrei, încercând s seă urneasc din loc.ă

Din ce în ce mai conştient c în curând o s -1 lase picioarele de tot,ă ă Reilly profit de ocazie şi, luându-şi avânt, se arunc peste Vance, reuşindă ă s -1 prind de glezn suficient cât s -1 dezechilibreze. Vance se clă ă ă ă ătină şov ielnic şi c zu iar, în timp ce Reilly se târî aneă ă voie în spatele lui, împingându-se pe bra e şi genunchi, încercând s -1 prind de ambeleţ ă ă picioare de data asta, f r s -şi dea seama c mâinile îi erau la fel deă ă ă ă sl bite. Vance se rostogoli dând în acelaşi timp energic din picioare,ă strângând codexul la piept. La un moment dat îl lovi cu bocancul peste fa ,ţă trimi ân- du-1 câ iva metri mai încolo pe panta abrupt , dup care se ridicţ ţ ă ă ă repede în picioare.

Lui Reilly îi vâjâia capul şi-1 sim ea extrem de greu, ca şi cum ar fiţ cânt rit o ton . Reuşi cu greu s se deză ă ă meticeasc şi s ignore ame eala,ă ă ţ ridicându-se gata s se n pusteasc iar pe urmele lui Vance, când auziă ă ă glasul lui Tess de undeva din spate:

-Sean! îl striga ea. Las -1 în pace! Nu merit s mori pentru el!ă ă ăSe întoarse şi o z ri escaladând costişa, dup care privi înainte c treă ă ă

Vance, care nu se dep rtase chiar atât de tare ca s nu poat fi ajuns. F cuă ă ă ă stânga-mprejur spre Tess, gesticulând agitat şi strigând c tre ea:ă

-Nu veni dup mine! întoarce-te! Du-te şi adu ajutoare!ăîns Tess îl ajunsese deja din urm , cu r suflarea t iat de la alerg tur ,ă ă ă ă ă ă ă

şi se rezem de el.ă1 640RAYMOND KHOURY

- Sean, te rog! Zona asta e periculoas . Nu merit s ne risc m via a,ă ă ă ă ţ chiar tu ai spus asta!

Reilly o privi şi—i zâmbi, şi-n acel moment ştiu cu siguran c -şi vaţă ă petrece tot restul vie ii al turi de feţ ă meia asta. Exact atunci auzi un strig tă sfâşietor din direc ia lui Vance, şi când se întoarse îl v zu cum aluţ ă nec deă pe creasta pe care se chinuia s-o escaladeze, dând din mâini în gol în încercarea disperat de a se ag a de ceva, dar în zadar, c ci pe stâncaă ăţ ă stearp nu exista niciun fel de vegeta ie.ă ţ

Reilly se repezi în direc ia lui. în c dere, Vance d du cu piciorul de oţ ă ă mic neregularitate în structura stâncii. Rapid, Reilly ajiinse pe muchie şi,ă privind în jos, îl v zu inându-se cu o singur mân de margine, în timp ceă ţ ă ă cu cealalt strângea înc vechiul manuscris.ă ă

- Ia-m de mân ! îi strig Reilly, l sându-se pe vine şi aplecându-se c treă ă ă ă ă el cu bra ul întins.ţ

Vance îşi ridic privirea şi Reilly v zu teroarea reă ă flectat în ei. încercă ă s -şi apropie bra ul în care avea codexul de mâna lui Reilly, îns tot nuă ţ ă ajungea.

- Nu pot! Nu pot! zise el prad celei mai cumplite disper ri.ă ăExact în acel moment, marginea de piatr care-i oprise c derea se surpă ă ă

sub greutatea corpului s u, l sându-i piciorul stâng în aer. însp imântat, îşiă ă ă încleşt degetele ambelor mâini pe muchia alunecoas , înceră ă când s -şiă men in pozi ia, iar codexul c zu în gol c tre abisul ce se c sca sub ei,ţ ă ţ ă ă ă lovindu-se de stâncile din jur. Foile sub iri se desprinser din leg tura deţ ă ă piele şi-ncepur s zboare prin aerul s rat, plutind în spiral c tre apaă ă ă ă ă învolburat de dedesubt.ă

-Nu, nu, las -le! ip Reilly la el, dar înainte s-apuce s -şi duc la bună ţ ă ă ă sfârşit îndemnul, auzi strig tul sfâşietorăULTIMUL TEMPLIER641al lui Vance şi-1 v zu cum îşi întinde bra ele s prind foile din zbor.ă ţ ă ă

în mai pu in de câteva secunde se al tur pergamenţ ă ă telor zbur toare,ă plonjând în gol c tre h ul înspumat, înainte de a se face una cu stâncile deă ă pe rm.ţă

Tess veni lâng Reilly, apucându-1 strâns de bra în timp ce priveaă ţ spectacolul terifiant. Dup ce totul se liă nişti, se aplecar împreun pesteă ă muchia ascu it a deaţ ă lului, privind trupul frânt al lui Vance z când inertă printre stâncile sc ldate de ape, care-1 ridicau şi-1 învâră teau în mişcarea lor nestatornic , de parc-ar fi fost o pă ăpuş de cârpe. De jur-împrejurul trupuluiă se vedeau paginile îng lbenite ale codexului, acum înmuiate în apa s rat aă ă ă m rii, care le rotea şi le învolbura odat cu corpul neînsufle it,ă ă ţ transformând cerneala cuvintelor în pete negre ce se prelingeau în apa agitat , amestecân- du-se cu sângele ce şiroia din r nile lui Vance.ă ă

Cu inima grea, Reilly o strânse la piept, privind cum dispare şi ultima pagin a codexului, înghi it pe vecie în adâncurile neştiute.ă ţ ă

Separe c nu vom şti niciodat , îşi zise el, strângând din din i cuă ă ţ am r ciune.ă ă

Dar tocmai atunci i se p ru c z reşte ceva şi, des- prinzându-se dină ă ă îmbr işare, se sui pe creast şi-şi d du drumul cu grij pe costişa deăţ ă ă ă dincolo.

- Ce faci ? ip Tess îngrozit , aplecându-se peste muchia bolov noasţ ă ă ă ă s vad ce are de gând.ă ă

Dup doar câteva secunde, Reilly îşi f cu apari ia de dup margine,ă ă ţ ă inând ceva între din i. Tess îi întinse mâna şi-1 ajut s urce înapoi,ţ ţ ă ă

observând c trofeul era o foaie de pergament.ăTess o privea mut de uimire, nevenindu-şi s -şi cread ochilor. Reilly i-oă ă ă

întinse şi ea r mase cu ea în mân , mul umindu-se s-o priveasc uluit .ă ă ţ ă ă1 642RAYMOND KHOURY

- Aşa putem dovedi m car c nu s-a întâmplat totul doar în imagina iaă ă ţ noastr , bâigui el cu r suflarea t iat .ă ă ă ă

Tess r mase cu ochii pironi i pe hârtia sub ire. Dintr-o dat în minte i seă ţ ţ ă redeşteptar amintiri dureă roase, toat groaza şi panica pe care le tr ise înă ă noaptea aceea de la muzeu, toate scenele cu oameni plini de sânge urlând de durere sau z când f r suflare la poă ă ă dea, împuşca i f r mil . Şi-n acelţ ă ă ă moment, ştiu ce are de f cut, f r umbr de ezitare. Zâmbindu-i calm şiă ă ă ă ă împ cat , mototoli pergamentul pân ce-1 f cu cât un ghemotoc, pe care îlă ă ă ă azvârli cu toat puterea c tre h u, urm rindu-1 cum pluteşte uşor prin aer,ă ă ă ă pentru ca apoi s dispar în mare.ă ă

îl privi apoi senin , împreunându-şi bra ele pe dup gâtul lui.ă ţ ă- Eu am aici tot ce-mi doresc, îi zise ea mul umit , dup care îl lu deţ ă ă ă

mân şi-1 conduse încetişor c tre poalele dealului.ă ă\

EPILOGPARIS - MARTIE 1314Tribuna fusese în l at la marginea unui câmp din ă ţ ă île de la Cité şi era

somptuos decorat , cu fanioane viu colorate ce tremurau în briza molcom ,ă ă în timp ce razele timide ale soarelui se reflectau în fireturile curtenilor aduna i acolo grupuri-grupuri.ţ

Martin de Carmaux st tea în picioare în spatele unei cete g l gioase deă ă ă oameni din popor, adus de spate şi obosit din cale-afar . Purta o haină ă bisericeasc zdrenă uit , un dar de la un c lug r pe care-1 întâlnise cu câţ ă ă ă -teva s pt mâni în urm .ă ă ă

Deşi nu avea cu mult peste patruzeci de ani, îmbătrânise înainte de vreme. Timp de aproape dou deceă nii muncise din greu la cariera de piatr ,ă sub soarele nemilos al Toscanei şi biciurile necontenite ale su-praveghetorilor. îşi pierduse orice speran de salvare, pân când avuseseţă ă loc o alt surpare de teren - cea mai serioas de pân atunci - în urmaă ă ă c reia pieriser doiă ă sprezece sclavi, dar şi câ iva gardieni. Speculând moţ -mentul, Martin şi tovar şul s u de care era legat cuă ă1 644RAYMOND KHOURYlan uri profitar de înv lm şeala creat şi, la ad postul norilor de prafţ ă ă ă ă ă isca i, reuşiser în sfârşit s scape.ţ ă ă

F r ca exilul îndelungat petrecut la munc silnic s -1 opreasc , deşiă ă ă ă ă ă fusese complet rupt de lume în to i aceşti ani, Martin avusese un singurţ gând în minte: s recupereze scrisoarea lui Aimard. Se dusese aşadar diă rect pe culmea muntelui, c utând cascada, c ci ştia c pe aproape avea să ă ă ă g seasc şi stânca lui cu sp rtura în form de cruce, unde d duse într-ă ă ă ă ăadev r de scrisoare, dup care îşi reluase c l toria început în urm cu doă ă ă ă ă ă -u zeci de ani, traversând mun ii c tre Fran a.ă ţ ă ţ

Mersese timp de câteva luni cu inima plin de speă ran , îns odat ajunsţă ă ă în ara lui de obârşie mare îi fuţ sese dezam girea s afle de nenorocirile ceă ă se ab tuser asupra fra ilor templieri; apropiindu-se de Paris îşi d duseă ă ţ ă seama în cele din urm c e mult prea târziu s mai schimbe soarta dejaă ă ă pecetluit a ordinului.ă

întrebase încoace şi-ncolo, încercând s nu bat la ochi şi s nuă ă ă trezeasc suspiciuni, îns nu putuse afla nimic concludent în privin aă ă ţ sfârşitului templierilor. Nu ştia decât c niciunul dintre fra i nu mai era deă ţ găsit, presupunând fie c muriser , fie c se ascundeau. în turnul Mareluiă ă ă Templu din Paris fluturau acum fanioanele regelui.

R m sese singur.ă ăTot plimbându-se prin mul imea vorb rea , Marţ ă ţă tin studia atent figurile,

identificând-o la un moment dat pe cea a papei Clement, pe care îl urm riă urcând sc rile tribunei şi ocupându-şi locul printre curteni.ă

Martin îi urm ri privirea c tre mijlocul câmpului deschis, unde se puteauă ă vedea dou ruguri în jurul că ărora fuseser aranjate stive de lemne. înă curând fur aduse dou trupuri sl bite şi torturate, pe care Martin leă ă ă recunoscu imediat: primul era Jacques de Molay,ULTIMUL TEMPLIER645Marele Maestru al ordinului, iar cel de-al doilea era Geoffroi de Charnay, preceptorul de Normandia. Doi solda i îi târau c tre locul execu iei, undeţ ă ţ fur lega i de cele dou ruguri anume preg tite pentru ei, c ci nu mai erauă ţ ă ă ă capabili s opun niciun fel de rezisten . Odat imobiliza i deasupraă ă ţă ă ţ surcelelor uscate, un b rbat solid ieşi din rândurile mul imii cu o toră ţ ţă aprins în mân , înaintând pân în dreptul condamna ilor, unde se opriă ă ă ţ brusc uitându-se c tre rege, aşteptând ordinul acestuia.ă

Mul imea se cufund atunci ca prin minune în tţ ă ăcere, iar Martin îl v zuă pe rege f când un gest scârbit din mân , moment în care b rbatul apropieă ă ă tor a de vreascurile uscate, care se aprinser imediat, trosnind sec cândţ ă fur înghi ite de fl c rile fl mânde.ă ţ ă ă ă

Mai întâi se isc un fum gros şi înec cios, dar trepă ă tat focul se transformă într-o vâlv taie din ce în ce mai mare, ce înghi ea totul în cale. Revoltat, dară ţ în acelaşi timp neputincios, primul impuls fu s se întoarc şi s fug câtă ă ă ă mai departe de acele groz vii, îns pe urm se reculese şi hot rî c trebuieă ă ă ă ă s vad , c e de datoria lui s fie martor la aceste atrocit i de nedescris.ă ă ă ă ăţ Ca în trans , îşi croi drum c tre primele rânduri, de unde îl z ri printreă ă ă fl c ri pe Marele Maestru ridicându-şi caă ă pul seme , ca s le arunce o ultimţ ă ă privire dispre uiţ toare papei şi regelui.

Deşi se afla la o distan considerabil , priveliştea îl cutremur pe Martinţă ă ă pân în m duva oaselor, c ci z ri în ochii maestrului un foc mult mai feroceă ă ă ă decât cel ce avea s -1 mistuie dintr-o clip într-alta. în ciuda aspecă ă tului s uă

deplorabil, cu trupul frânt din cauza torturii, vocea îi r sun peste câmpiaă ă în esat de oameni, mai puternic şi mai sigur ca niciodat :ţ ă ă ă ă

- în numele Ordinului Cavalerilor Templieri, tun el nestingherit deă fl c rile muşc toare, te blestem, Filipă ă ă646cel Frumos, pe tine şi pe bufonul de pap ce- i st ală ţ ă ături, şi-1 invoc pe Dumnezeu Atotputernicul s v in socoteala şi s v al ture mie în decursă ă ţ ă ă ă ă de un an, când v va veni şi vou rândul la judecat şi la focul etern ală ă ă iadului...

Atâta spuse de Molay, sau dac mai ad ug ceva Martin oricum nu auzi,ă ă ă c ci vâlv taia îl înv lui cu toă ă ă tul, scrâşnind şi trosnind pe m sur ce mistuiaă ă lemnul şi trupurile legate de el, acoperind ipetele sfâşietoare aleţ muribunzilor. Vântul îşi schimb direc ia, împr şă ţ ă tiind fumul gros spre tribun şi c tre mul imea mut de uimire, ducând cu sine duhoarea deă ă ţ ă carne ars . Regele se precipit în jos pe sc ri, tuşind anevoie şi scuipând,ă ă ă urmat îndeaproape de pap , cu ochii înlă ăcrima i din cauza fumuluiţ în ep tor. Trecur nu deţ ă ă parte de locul unde se oprise Martin, care îl privi iscoditor pe Clement dep rtându-se cu gluga tras pe ochi, ca un laş. Sim iă ă ţ o furie de mult stins şi i se puse un nod în gât, dar în acel moment realiză ă c nu era chiar totul pierdut. Poate c el nu mai avea ce s fac acum, înă ă ă ă via a asta, îns cine ştie, poate c la un moţ ă ă ment dat, într-o bun zi, pesteă ani şi ani, lucrurile se vor schimba.

P r si Parisul în aceeaşi noapte, îndreptându-se că ă ătre sud, spre inutulţ str bunilor s i, la Carmaux. Se gândea s se stabileasc acolo, sau undevaă ă ă ă în Languedoc, şi s duc un trai liniştit pân la sfârşitul ziă ă ă lelor. îns înainteă s -şi dea obştescul sfârşit, avea s se asigure c scrisoarea va ajunge înă ă ă mâinile cui trebuie. Nu ştia cum, dar îşi jur c va g si o modalitate de a oă ă ă ajuta s -şi împlineasc destinul.ă ă

Trebuia s supravie uiasc .ă ţ ăLe-o datora tuturor acelora care pl tiser pentru asta cu via a, lui Hugh,ă ă ţ

lui William de Beaujeu şi mai cuULTIMUL TEMPLIER647seam prietenului s u Aimard de Villiers, pentru ca moartea lor s nu fi fostă ă ă în zadar.

Totul era acum în mâinile sale. Se gândi pe drum la acea ultim noapteă petrecut cu Aimard la ad postul vechii biserici d râmate de lâng fântânaă ă ă ă cu salcia plâng toare, şi la dezv luirea şocant a acestuia. Gândul îl purtă ă ă ă apoi c tre predecesorii s i, care fuseser de fapt adev ra ii artizani aiă ă ă ă ţ întregii înşel ciuni. Ei puseser toă ă tul la cale, calculaser şi socotiser totulă ă pân -n cel mai mic detaliu, în decursul celor nou ani de trud ce leă ă ă puseser r bdarea şi meticulozitarea la grea încercare. Trebuiser apoi să ă ă ă treac mai bine de dou sute de ani pentru ca planul lor s dea în sfârşită ă ă roade.

Am fost aproape, îşi zise Martin. Atât de aproape. Iar elul a fost maiţ mult decât nobil A meritat toat str dania, toate sacrificiile, toate chinurileă ă îndurate, cu vârf şi îndesat.

Ştia ce are de f cut.ă

Trebuia s se asigure cu orice pre c iluzia va ră ţ ă ămâne vie. Nu putea s-o lase s se sting . Lumea trebuia s tr iasc în aceeaşi credin c secretulă ă ă ă ă ţă ă înc exist ună ă deva acolo, nedescoperit, aşteptând ca cineva s vin s -1ă ă ă dezgroape.

Iluzia c totul e adev rat.ă ăŞi la un moment dat, în viitorul mai apropiat sau mai îndep rtat - cuă

siguran nu atât timp cât el e înc în via , ci mult dup ce se va fi stins -ţă ă ţă ă cineva va g si capodopera lor şi o va folosi ca s duc la îndeplinire ceea ceă ă ă ei doar începuser .ă

Pelerin stingher în noapte, Martin zâmbi împ cat şi mul umit cu gândulă ţ la noua speran ce tocmai îi încolţă ise în suflet. Poate c într-o zi> îşi ziseţ ă el,planul nostru va p rea dep şit şi prostesc. Poate c pân-atunci oameă ă ă nii vor înv a s -şi dep şeasc limitele, s treac pesteăţ ă ă ă ă ă1 648RAYMOND KHOURYtoate aceste diferen e meschine care ne separ acum, s se ridiceţ ă ă deasupra neîn elegerilor deşarte în privin a reţ ţ ligiei pentru care acum se omoar .ă

Dar îndat râse în sinea lui, dojenindu-se pentru naivitatea gândului, şi-şiă v zu mai departe de drum.ă