Nr. 84. Braşov, Sâmbătă-Duminecă în 14 (27)k -r ti r

Anul LXXVI4

I ABONAMENTUL:

Pe an an . . . 24 Cor.Pe o jmn. de an 12 „ Pe trei Inni. . . 6 „

Pentru România şl străinătate :

Pe un an . . . 40 'ei. Pe o jum. de an 20 r

TELEFON 216. Z IA R P O L IT IC N A T IO N A L .

B

îIt

l şR E D A C Ţ I A

I A D M IN ISTR A ŢIA TArgul Inului Nr.

ÎNMUIATELE se primeso la admhüs- traţie. Preţul după tarif

şi Învoială.

Manuscrisele nu se ta< napoiaeă.

Sărbătoarea învierii.Legea, vieţii a\ rămas acee&ş,

una singură şT indestructibilă. A- celeaşi patimi clocotesc acum, ca şi în vremea când Fiul Omului propoveduia* învăţătura frumoasă a iubirii ideale. Oamenii sunt aceiaşi: mari şi mici, puternici şi slabi,

.(/împăraţi şi cerşitori, tirani şi sclavi.Ambiţiile deşerte, amorul pro­

priu, pornirea de a distruge şi de a-şL asigura existenţa pe ruina al­tora sunt şi astăzi Calităţile omului.

Atâţia nevinovaţi, cari cutează să1, vestească cuvântul adevărului, atâţia umiliţi, aţâţi vestitori ai păcii sunt condamnaţi^şi azi sâ urce cal­varul înfricoşat al durerilor şi sunt fără milă ţintuiţi pe Cruce.

Nicăiri nu se vede o apropiere de învăţătura sublimă a Omului, care şi-a vărsat sângele pentru ea. Fariseii bâjbâe şi astăzi şi sărma­nii vameşi sunt brnscaţi de ei. Slujbaşii sălbatici ai lui H a n n os pălmuesc şi azi pe nevinovaţii,’ cari cutează să vorbească pentru ade­văr ş’atâtea capete sunt osândite sâ poarte cununa de spini în vre­me ce plebea setoasă^ de £sânge cere moartea acelora.

Ura Cea mai sălbatică stăpâ­neşte cajun despot în sufletele oamenilor, cari din credinţa creş­

te tină ţan făcut arma ucigătoare cu ajutorul căreia au grămădit mor­mane *de*mor ţi în numele Celui care spusese': PN u ucide 1“

Nujvcredeţi celor “ce se roagă lai. Na credeţi celor ce*şi smulg părul şi-şi bat pieptul la picioarele Crucei^lui. Sunt toţi falşi,f sunt fa­risei. In sufletul lor clocotesc cele mai josnice patimi. Nu ascultaţi pe cei ce-şi zic urm aşii lui, căci aceştia nutpe Ei II urmează, ci ere erul lor e frământat de gândurile josnice ale vânzătorului Iuda. Ei vândjpe cei buni, ei duc 3 credinţa la miezat, ei fac târg Cu capetele oamenilor. In numele lui n are dreptul să vorbească, nici xm^ont, căci acesta n-are putinţa să măr­turisească adevăru l, însuşirea Ici e minciuna. Ţinta vieţii lui e tră­darea.

Hristos n’a fost om, el a fost

D um nezeu ,' ckci omulT nu poate su­feri cât [a suferit Hristos, el nu poate urca calvarul, el trebue să îngenunche, să se predea; dela o vreme se va apropia de mantia des­potului, va îngenunchia înaintea a- cestuia şi-i va linge mâna ca ori ce câne.

Cuvintele lei Isus : » Grăuntele de g râ u căzând pe păm ânt, de nu va m u r i , răm âne s in g u r ; ia r de va m uri aduce m ult fruct“ , nu sunt pentru om, acelea le-a putut traduce în faptă numai Isus.

Omul, până şi cel ce se tâ­răşte prin gunoaie, na se îndură să-şi jertfească netrebnica-i viaţă pentru o credinţă. El mai buca ros ucide pe alţii decât ca de dra­gul acestora, de dragul celor mulţi, să-şi jertfească „ preţioasa Jui,;viaţă.

Hristos a zis: „ M a i m are dra- goste decât aceasta nim enea n u are , ca să -şi pu n ă cineva joiaţa sa pen tru am icii săiu.

Cine oare va traduce In faptă acest, sublim advertisment? Cine în lumea intereselor de azi va pre­feri jertfa ori căror interese, fie a- cesteacât de minuscule ? Doar ami­ciţia sinceră, care să meargă până la jertfire de sine, e atât de rară în ziua de astăzi ca şi în vremea lui Isus, încât aceste amiciţii snnt aduse ca pilde rare!

„Iubeşte p e deaprcapele tău ca p e tine în s u ţ i !“ Câtă ironie! Omul, care in flecare semeu al său vede ua duşman, sâ-1 iubească pe acesta ca pe sine însuş ! ? Astăzi, când e o nenorocire dacă vorbeşti o limbă stieină, de a omului care Iocueşte în vecini şi,*când această nevinovată deosebire de sunete ar­ticulate e o vecinică primejdie pen tru pacea omenească, căreia numai un chibrit îi trebue ca să^înfâşure In flăcări ţâri întregi — ţf;să mai poate oare vorbi fără^ironie de iu­birea deaproapelui?!

Sârbăm cea mai înălţătoare sărbătoare, sărbăm învierea * unui Om, care ne-a dat o lege nouă — şi cât de departe suntem de această lege! Feţele ne radiază de bucurie, sublimul tablou care se dese-

I s n .

Ai fost un om ş’ai pătimit ca dânsul... Un Dumnezeu—cum te credeau părinţii Plutoşte’n veci de-asupra suferinţii :El nu ne poate înţelege plânsul.

Pt Dumnezeu, de l-am redea in cuie, Ga pieptul plin de lănci, cu chipul supt, Am spune eă i un joc dar jertfă nu e: El din fiinţa lui nimic n’a rupt.

Dsr Tu ai sângerat pe negre căi,Supt umilinţi ce nu le^ştie cerul;Tu ai gemut, eând te pătrunse fierul, De-au tremurat şi ucigaşii tăi.

Şi ochii tăi cei blânzi se înoptară,Si gura ta s’a ’nvineţit de chin,Şl duhul tău ee nu putea s i moară,A smuls din trup suspin după suspin«.

Un om, un om, prin patimele ta le!Şi totuşi cât de sus, lumina mea, is*a înălţat răbdarea sfântă-a ta !Dl mila ta, la glasul tău de jale,

St se deştepte morţi de mii de vremi ^adâncul lumii să se înfioare,Iar Tu—să ai privirea iertătoare,Un om să fii—şi tot să nu blestemi !..

Cum au putut să stee laolaltă Atâta chin ş’atâta bunătate ?Se rătăceşte mintea şi nu poate Să te urmeze în lumea ta înaltă..

Al nostru eşti: al oelor slabi şi goi —

Pământ ţi-e trupul şi’n pământ s’as-cunde,

Dar umbra ta rămâne printre noi Şi inima-mi te simte orişiunde:

De sufletul ce-a întâlnit mizerii Şi cu obolul său le-a vindecat, Te-apropii lin, prin neguraf tăcerii,Şi strângi înUaină^mâna care-adat;

Apostolului răsplătit cu ură,Tu-i spui: Mergi, nu eşti singur Jn du­

rere IŞi gura ţi-o ’nfrăţeşti cu sfânta^gură Ce-a semănat nădejdi şi mângâiere;

Dar cel ce geme, neputând să moară Apropii cupa liniştii de|veci,Mereu sporeşte-a inimii, comoară Şi drum de zâmbet laşi pe unde treci...

Al nostru eşti !£Ce ochiu văzu vr’odată Că te-ai suit la cer, purtat de nori?'Ce gând nebun svârli această pată,Pe cel "'mai mare! dintre visători ?

Putut-a oare sufletu-ţi sâ fugă La cei senini şi fericiţi din cer,Când jos, prin murmure de chin şi

rugă,Atâtea braţe tremură şi-l cer{?

Nu, nul Ale Golgotei reci piroane Nu te-au lipit atât de strâns pe lemn, Cât te-a legat de-acest pământ nedemn Nemărginirea rănilor umane.

Atâta timp, cât lutul n’o să crească Cepli asemeni chipului tău sfânt;

nează'^în v faţa noastră ne umple de cucernicie . . . c Dar totul ţine numai o clipă. Clipa trece şi noi rămânem acei>ş4) oameni cari se urăsc, oameni. s&toşi de răzbu­nare, fiinţe „m ici la suflet, mari de patimi“ , iubitori de forme seci, alergători vremelnici după in teresele inimic. Grijim de vieaţa noastră ca de * cel mai scump mărgăritar din lume, o ferim de vânturi, de vremuri grele, de tem­niţă, de suferinţe şi facem apeluri la toţi tiranii ca să aibă milă de această vieaţă| şi să nu ne cerce prea mult cu nedreptatea şi pri­gonirile lor, căci noi nu suntem*ca Isus, pe noi uu ne prinde cununa cu spini, ci cel mult mantia de purpură, pe noi ne osteneşte cal­varul, ne înspăimântă crucea, căci doar noi suntem oameni din carne şi oase şi Dzeujne-a dat vieaţa ca » ’o trăim şi nu s’o jertfim pentru nu ştiu ce neam. Vieaţa asta are o menire, ţinta ei proprie: interesul preaputernie, de care na poate face uz decât suveranul eu. — Pentru averea noastră facem orice jertfe, întrebuinţăm oriee unelte pen­tru salvarea ei, aici n’are ce căuta raportul de tată şi fiu, ci toate mijloacele, fie ele ori cât de dra­conice, ne vor fi bine venite pen­tru a salva interesele noastre. — Onoarea , ambiţia noastră! O, mai ales acestea! Vom da în judecată la moment pe acela, care ar cu­teza să le atingă. Nu ne vom uita, că noi suntem încărcaţi de păcate şi că n’avem dreptul să tragem pe nimenea ia răspundere pentru un păcat comis, fie chiar şi în contra noastră, ci vom alerga la cel dintâi paşe, ca acesta să ne facă '„drep­tate“ .

E asta legea lui Isus? E asta iubirea propoveduită de El? E a- cesta adevărul, îu numele căruia s’a răstignit Cristos? Răspundeţi, răspunză părinţii, răspunză fii, răs- punză fraţii ? Cel-ce se simte nevi­novat,^cel fără! de păcat arunce cu piatră în mine, pentru că spun acest adevăr, pentru că afirm, că omenimea astăzi mai vă: tos ar răstigni pe Cristos, dacă acesta s’ar pogorî în mijlocul nostru..

...Un sunet de clopot spintecă miezul nopţii. Glasul lui străbate

Atâta timp, cât liniştea cerească Nu se coboară ’ n inimi pe pământ;

Cât timp nu vezi aieve tot ce seameni Şi ochii toţi de plâns n’or fl deşerţi,— Atât de mult Tu, cel născut din oamer.i, Va trebui să mângâi şi să „ierţi;

Atât de/ţmult vei auzi jelire Şi rana ta va sângera mereu — îmblânzitor de oameni prin iubire,Tu ţi-ai ales destinul cel mai greu.

...Dar, când vei smulge ’ntreaga omenire Din somnul lung al greului răbdat, Când nu va fl nici chin, nici rătăcire, Atuncea tu zâmbi vei împăcat;

Atuncea numai îngerul hodinii Va coborâ sub ochii-ţi înţelept:Iţi va culege de pe frunte spinii Şi-ţi va închide rănile din piept.

f F. Cerna.

Azi noapte mi-a bătut în geam o mână nevăzută...Vai f mâna ce-mi băteâ în geam, o cunoşteam — erâ poema întreruptă de mult,din vremea când erameu însu-mi mâna nevăzutăce-azi noapte mi-a bătut în geam.

departe, cutremură sufletele, învio­rează colibele, clipa e solemnă. Mii de glasuri intonează: » Cristos a în via t d in m orţi, cu moartea pre moarte călcând..“ Glasul viu al adevărului se desprinde din noaptea vieţii şi se ridică înfăşu­rat în aureola Ini strălucitoare. „Numai eu sunt etern, numai en sunt etern!“ — Intonează acest glas şi’n faţa lui oceanul de oameni îşi descoperă capnl, îngenunche la pi­cioarele lui şi cucernic i-se închină: Osana Ţ ie !

El e spiritul nemnritor al vremurilor vechi şi nouă, el „rm e din lumea aceasta“ , căci el nu s’a putnt naşte din vârtejul de patimi omeneşti, dar strălucirea lui e ade­menitoare. El chiamă pe om spre sine şi ori ce înviere însemnează biru inţa acestui spirit...

Iubitul meu neam urcă calva­rul şi încearcă să se înalţe spre acest Spirit care-i chiamă. Dar el cade de atâtea-ori şi îngenunche atât de des.

Veni-va oare timpul când crucea, pe care o poartă va trebui să-l răs­cumpere din suferinţele crunte pe cari le îndură şi să-l apropie de Omul, care a suferit, a murit şi a înviat?

Vom scrie oare vreodată pe vre-o pagină din cartea tristă a vieţii noastre: În vierea neamului ronâuesc ?

Ce ziceţi voi preoţi şi dascăli, doctori şi advocaţi şi voi toţi con­ducătorii acestui neam?

A ce l: „S ’a sfârşit“ ne va aduce oare biruinţa? Ca să putem cânta şi noi eternul cântec al bi- ruinţii ?!

V . Niţescu.

Noua lege şcolară şi s inodu l arhidiecesan. Prelaţii bisericii noastre gr. or., cum se ştie, au avut o întâlnire cu prim-ministrul Lukács şi cu Ianko- vics, ministrul de culte. Cu prilejul a- cesta prelaţii s’au plâns îndeosebi de legea privitoare la regularaa salariilor învăţătoreşti, care formează o grea po­vară pentru biserica gr. or. română, ca susţinătoare de şcoale.

La sinodul arhidiecezan ce se va întruni în Sibiiu Ia Dumineca Tomei, metropolitul Meţianu va prezenta un raport asupra rezultatului convorbirii,

Băteâ grăbită ca şi]cum m’ar S chemat în stradă-afară... Băteâ ’ndrăzneaţă şi bizară, şi loviturile -i păreau cadenţe stranii de fanfară ce ’nsufleţite se ’nălţau din lumânările de ceară pe][rotogoalele$de fum.

Şi atâtea lumânări ardeau în preajma vechei catedrale, şi-atâţîa ochi, şi atâtea frunţi, şi aţâţi obraji şi buze pale, ca ’ntr’un decor de feeriei pe sub portice străluceau că mâna ce-mi băteâ în geam păreâ suprema frenezief cu care gesturile,/ncbeie o ideeîntr’un Anal de js'mfoive.

Un dop A grav ca un profet păreâ că descifrează ’n spaţiu nocturnul, crucilor secret...Un clopot grav ca un profet vesteâ luminilor de jos, că svs e locul ocupat, şi scutierului Cristos strigau»Cristos a înviat«.

Şi mâna ce-mi băteâ în geam păreâ un târnăcop ce sapă şi profanează aceeaş groapă pe-al cărui mort 11 cunoşteam.

Ion Minukscu.

ce prelaţii au avut-o cu cei doi mi­niştrii.

P a tr io ţ ii şi episcopia de Haj- dudorog. Patrioţii noştri încă tot mai cară apa cu ciuru în chestia episcopiei de Haj dudorog şi nu renunţă odată cu capul la conţin uarea esperimentelor ne­norocite cu arestări, anchete, cercetări disciplinare şi hotărâri patriotice.

Congregaţia comitatului Sătmar întrunită alaltăeri, a votat o moţiune, în care se spune, că a trecut vre­mea măsurilor luate cu »mănuşi* şi că trebuie stabilite pedepse exemplare. In consecinţă se cer cele mai severe măsuri în contra »popilor români răs- vrătiţi«, numirea de urgenţă a noului episcop şi transpunerea sediului epis­copiei la Căreii-mari.

De altă parte administratorul epis- copesc Papp Antal a tras în cercetare disciplinară canonică pe preoţii Mure- şan şi Ciordaş iar protopopul din Ca- reii-mari Romulus Marchiş a primit ordin sever să-şi validiteze (I) influinţa sa asupra popilor.

Ca variaţie judele de investigaţie | Morvay continuă să primeasoă scrisori

anonime patriotice, în care îi se cere să proceadă cu cea mai mare necru- ţare şi severitate în contra »trădă­torilor«.

Patrioţii, precum vedem, îşi fac de cap!.

L a situaţie. Cu cât se apropie 5 Maiu, ziua deschiderii camerei, cu atât se lac pregătiri de luptă în am­bele tabere contrare. Guvernul şi-a ter­minat cea mai nouă operă: garda par­lamentară. Membrii partidului muncii sunt chemaţi cu toţii pe 5 Maiu la Budapesta, când se va da un ban ehet în onoarea^lui Tisza, unde se vor face şi declaraţii politice.

Opoziţionalii se silesc a uni în o acţiune comună toate partidele opozi­ţionale. Situaţia internă e tot agravată şi nu sunt prospecte să se îndrepte în curând.

încheierea păcii- nNew-YorkH era ld“ , ediţia pariziană prim eşte d in Constantinopol ştirea, că p re - Um inarele păcii între B u lg a ria şi Turcia vor fi semnate m âne. In Constantinopol se fac pregătiri pentru dem obilizarea trupelor.

Scrisori din Bncureşti.Expoziţia Tinerime! artistice. — Ultimele piese noul la Teatrul

Naţional.

Bucureştii ajunge tot mai mult o adevărată capitală: un centru de i cul­tură şi de artă, vioi şi însufleţit. E spre mângăerea noastră să constatăm că — în aceste vremuri turburi, în cari tem­peramentul, psihologia noastră deŢoa- meni mândri, comozi, manieraţi la şcoala Europei, ne-a dus la un mare eşec — calităţile noastre ne dau unele ascen«- denţi în domenii pe care de altfel, nici pe acelea, nu le-am cultivat îndeajuns până mai ieri alaltăieri —

Dacă nu suntem un centru^de vi­goare eroică, de îndrăzneală ce duce la isbânzi, cel puţin să flm unul de'jln.ţe- legători ai artei, de preţuitori ai gus­tului ales. Şi astfel expoz^a societăţii » Tinerimea artistică* găseşte din an în an tot mai mult răsunet în marele pu­blic. Ea a ajuns un eveniment arstis- tic, necontestat cei mai însemnat al anului.

Cu o perzistenţă vrednică de toată lauda, cu un simţ de solidaritate şi de armonie, pe care societăţi similare, de pildă acea a scriitorilor români, din ne­fericire nu-1 au, tinerimea artistică se înfăţişează pentru a XH-a oară publi­cului mare. Localul său de lângă^Pri- mărie, fosta Panoramă Griviţa, are un exterior prozaic şi inform, care nu-i dezminte numele; interiorul însă a do*

Rr. 8 1 - m s .Pagina 2 fi A Z R T A Î 1 U K 8 1 L V A S i R L

Agravarea situatiuneiinternaţionale

din canza ScutariiorIn planul pri n al preocupări­

lor diplomaţiei europene stă ches tia ocupărei oraşului Scutari de cătră Montenegreni. Noul eşec al Puterilor mari pare a fi rupt defi­nitiv firul răbdării al monarhiei austro-ungare, care, văzându-şi pres­tigiul e i de mare Putere adânc zdruncinat, face ultimele sforţări pentru a-şi afirma vo nţa atât la curtea regelni Ni chit a cât şi în faţa reuniunei din Londra. Repre­zentanţii austro-ungari an primit în consecinţă îndrumări în direcţia aceasta, având să informeze Pu­terile mari despre cererile Monar­hici, iar reuniunea din Londra, a- preciând ca dreptate aceste cereri, va înăspri măsurile coercitive în contra Montenegrulni. — In caz, când regele Nichita nu ya ceda nici de astadată, vor fi debarcate pe te rito riu l m untenegrean trupe in ter- naţionale.

Aceste sunt ştirile ultime, cari ne sosesc din Londra despre hotă - rârile iminente ale conferenţei am­basadorilor.

Punctul de vedereal Monarhiei în faţa situaţiei noul îl fixează organul ministerului de externe »Fremdenblatt« în modul următor:

Faptul că Scutari a putut cădea în stăpânirea Muntenogrului se explică prin aceea, că politica europeană a fost lips tă nu de unitate dar de energia necesară pentru a aduce la îndeplinire hotărârile luate în comun. Căderea Seu larilor constiiue o umilire fără pareche adusă concertului european... Puterile, declarându-se de acord pentru a înfrânge rezistenţa Muntenogrului dar dându-se in laturi când a fost să^se utilizeze mijloacele necesare pentru a se atinge ţe­lul urmărit, au inaugurat o politică de contradicţiune pe care opinia noastră publică nil o poate înţelege. Aşteptăm ca Europa să se hotărască a întrebu­inţa mijloace maiene gice pentru a res­tabili prestigiul ei v olul şi a înfrânge rezistenţa Muntenegreni.

Ministrul de externe, contele Ber* chtold, a adresat marilor puteri o notă circulară, prin care a cerut să ia mă­suri energice în potriva Muntenogrului. Dacă Muntenegrul va perzista în ati­tudinea sa intransigentă, să i se adre­seze u n u ltim a t eu term en scurt şi sd se ceară evacuarea Scutariior. I n ca » când M untenegru nu *e va con fo rm a som a ţm n e i p u te r ilo r , A ustt o U n ga ria cere să se debarce o arm ată in tern a ţion a lă pentru a s ili pe m untenegreni ca să pără ­sească oraşu l Scutari.

Demersul energic al Monarhiei a şi aflat ecoul dorit. Membrii reuniunei londoneze au declarat în şedinţa de aialtaeri, că recunosc îndreptăţit ea punc­tului de vedere al Monarhiei, doresc însă ca Monarhia să nu întreprindă nici un pas fără consensul reuniunei.

bândit o amenajare foarte inteligentă şi foarte potrivită unei expoziţii de artă. Săli spaţioase pentru monumente scuip- turale şi panouri de proporţii mari, cum şi cabinete mici pentru tablouri, toate înzestrate ou destulă lumină, fac ca operele să fie expuse în eondiţiuni mult mai acceptabile de cum se pot expune în neîncăpătorul şi nepracticul Ateneu, aşa de mare totuşi. Urăm so- cietăţei Tinerimaa artistică să poată să-şi dureze cât de curând un palat vrednic de talentul membrilor eî şi de munca ce aceştia o depun.

Contribuţia cea mai mare o aduce anul acesta d-nul Ktmon JLoyhi. Acest poet, de o fantazie bogaiă şi fecundă, ne aduce In pânzele sale taina mitolo­giei noastre populare ca în »Din lu­mea basmelor« sau splendoarea feerică a acesteia, rum e în marele panou, pic­tat pentru casa d-lui Burileanu: »Cele 12 fete de împărat«. E atâta bogăţie de lumină, atâta tinereţe în atmosfera roză care îmbracă tabloul, atâta sigură îndrăzneală de măe^tru în accentuarea acestei rulori, că dobândeşti viziunea unei lumi diafane de vecinie vis, de Eden fericit şi dulce, in peisagiile sale mai mici, în care domină diieritele to­nalităţi de verde dela cel mai dulce

Pe eri după amiazi a fost din nou convocată reuniunea ambasadorilor, ca să ia o hotărâre. Se crede, că Puterile mari vor da ordin comandantului flotei internaţionale să provoace din nou pe regele Nichita să predea oraşul Scu­tari Puterilor mari. Dela răspunsul re­gelui Nichita vor depinde hotărârile viitoare ale conferenţei

De o deosebită importanţă este declaraţiunea, pe care a făcut-o aial­taeri prim-ministrul Sassonow cu pri­vire la soartea oraşului Scutari. Sas­sonow a declarat scurt, Gă P o te r ile au hotărât în chestia aceasta ş i nu m a i poate f i vorbă de o revi& iune a hotă ră re i aduse.

Regele Nichitadeelară întriaceea în discursuri publice şi în convorbiri particulare, că nu va ceda oraşul Scutari sub nici o condi­ţie. In discursul rostit după că­derea oraşului în faţa conacului, a spus poporului însufleţit la culme între al­tele :

. De azi înainte, oraşul Sculări a- parţlne Munteneqrului. Acest oraş va contribui la înflorirea intregei ţări şi toată lumea se va convinge că a meri­tat sacrificiile ce le-am făcut. Trăiască Scutarii muntenegreni U

Asupra căderii Scutariiorcirculă o sumedenie de versiuni. Cea mai nouă e, că luptele date în jurul oraşului sunt nişte simple scornituri puse Sn circulaţie de montenegreni. Lupte, aşazicând nici n-au avut loc şi oraşul s-a predat în urma unor trata­tive între ministrul Martinovici şi Es- sad-paşa, care a fost tras pe sfoară de cătră generalul muatenegream.

Eomânia şi Italia.— Două misiuni la Borna. — Spri­jinul Italiei \n conflictul cu Bu'ga- ria. — Noiii legi tur 1 ec-onomice cu Hal a. — Primirea d-lui Xenopol

la Roma.

Din Bucureşti se comunică ur­mătoarele:

Ministrul de industrie al României d-1 Xenopol, se află' acum la Roma. Peste câteva zile va pleca la Roma Principele Oarol.

Atât călătoria Principelui cât şi a ministrului industriei nu sunt de plă­cere, ci sunt misiuni.

Principele Carol duce Regelui Ita­liei colanul ordinu’ui Garol I; aceiaşi decoraţie, într’un grad mai mic, o va duce primului ministru al Italiei.

Decoraţiile acestea ';îşl au rostul lor. Prin acordarea lor Suveranul Ro mâniei mulţămeşte Suveranului Italiei şi şefului guvernului italian pentru spri­jinul călduros ce i’au dat României în conflictul cu Bulgaria

In adevăr, reprezentantul Italiei în conferinţa dela Petersburg a avut man­dat special să susţină cererile Pernă- nici.

Prin urmare, misiunea Princ’pelui Carol e de natură diplomatică.

*Nu mai puţin importantă e misiu­

nea d«lui Xenopol, ministrul industriei.

Se atribue acelei misiuni un caracter de ordin financiar-economic.

Se afirmă că România caută legă­turi economi ce noui cu Italia şi, pe lângă sporirea comerţului exterior în ­tre ce-e două state, România n’ar fi contra alegerei în v itor a pieţei finan­ciare italiene pentru realizarea diferi­telor împrumuturi ce vor fi necesitate de necontenita dosvolUre econo n;că a i României.

*

Că misiunea diui Xenopol are o ® deosebită însemnătate o dovedeşte şi primirea caracteristică ce i*a fost fă ­cută la Roma.

La gară a fost întâmpinat de re­prezentantul ministrului de externe i- talian; regele l’a primit în audienţă şl l’a învitat la o mau* fest vitate a ma­rinei militare.

Despre primirea dlui Xenopol la Roma se mai scriu următoarele:

Regele Victor Emanuel a învitat pe D. şi d-na Xenopol a asista Ia pune­rea pe apă a dreadnoughtuiui italian »Duillio« la Castellamare, şi apoi la un dejun la Curte.

Ministrul de externe, d. di San Giu- liano va oferi, după câteva zile, un prânz la Consulta în onoarea oaspeţilor Români.

♦

Se poate spline că misiunile a- ceste exprimă vădita tendinţă a Româ­niei de a avea în viitor cu Italia cât mai strânse iegătu i politice şi econo­mice.

Greva din Belgia.Greva din Belgia a încetat. Lupta

ce s’a dat, lupta liniştită dar impozantă a muncitorimii s’a terminat cu trium­ful acesteia. In cameră s’a primit pro­punerea ca dreptul electoral să fie re- vidiat şi în urma acesteia comitetul grevei a luat hotărârea unanimă să se sisteze grevm.

In cameră.In şedinţa de Joi a camerei bel­

giene s’a primit ordinea de zi a depu­tatului liberal Masson, în sensul căreia camera ia la cunoştinţă, că comisiunea delegată pentru reforma dreptului elec­toral comunal şi provincial se va o- cupa şi cu rev ziunea dreptului electoral al corporaţiunikr leg stative.

Aceasta moţiune a fost primită unanim, afară de un vot, cel al prim- ministrului Bmqueville. Ea înseamnă, că guvernul cedează grevei şi se învo- eşte ia revidarea dreptului electoral pentru cameră. Succesul grevei reiese şi din faptul, că şeful clericalilor, de­putatul Woeste n’a luat parte de Ioc la discuţie.

Sistarea grevei.Comitetul grevei, după o discuţie

mai lungă în baza votului camerei, a hotărât se propue congresului partidu­lui social-democrat sistarea grevei. Con­gresul s’a întrunit Joi, în 24 1, c. Au fost de faţă cam o mie de delegaţi, cari cu o mare maioritate de voturi au hotărât delegarea unei comisiuni naţio­nale în chestia dreptului electoral uni­versal şi tot odată au recomandat mun­

MfeaiaK.<Ysa

până la cel mai sumbru de fund de codru, sau roşul aprins de joc, între­

cut din acestea o specialitate şi natu­rile moarte ale d iui Luchian, care mai expune şi un peisagiu, tratat cu mare abilitate >en plein air.«

vezi unele reminiscenţe din BOcklm. — Felul cum ’ tratează marea şi stân­cile, sufletul ce se degagează din puţinii eroi ai tablourilor sale, miste­rul obsedant dintre aleele de chiparoşi, amintesc infailibil pe marele maestru german, ceeace nu vrea să fie*o impu­tare pentru d-1 Loghi, ci o laudă.

D-1 Ve'oyia are în »Culesul me­relor« două ţărance, cari egalează pe acelei ale iui Grigorescu. Ceea ce dă neta specifică originală celui dintâi în acest tablou este abundenţa luxuriantă, fecunditatea naturei creatoare, ;:.ce se desprinde din mărul încărcat şi din vegetaţia întreagă a grădinei din fund.

D-1 Vermont are câteva florărese ţigănci, de o naturaleţă aşa de expre­sivă, de o execuţie atât de delicată şi de abilă încât trebue să recunoaştem că tablourile acestea sunt 'dintre cele mai remarcabile ale întregei expoziţii.

Dintre cunoştinţele noastre din anii trecuţi revedem cu o bucurie mereu po­tenţată tablourile d-lui Ster iad, un admi­rabil portret executat de d-1 Artachmo: »Măricel«, peisagiile d-lui Âricescu în genul lui Corot, interiorurile de mă­năstiri ale dlui Satmary, care şi-a fă*

Am admirat de asemenea arta din peisagiile d-lui St. Popesfu, deşi n-am putut pricepe din ce ţinuturi nor­dice culege dânsul isvsrul inspiraţiei sale: cu verdele sumbru, albastru rece şi fumuriul ceţQs şi livid. Remarcabile în atitudinea de naturaleţe şi armonia de culori persopagiiie din tablourile d-lui Strâmbu.

Dar intenţiunea mea nu este de a analiza nici măcar fugitiv operele expuse: Nu a-şi avea locui necesar nici măcar să enumăr^tot ceea ce este re­marcabil şi vrednic de amintit şi simt că e nedreptate să nu citez pe Orant, pe Mantu, Basarab şi dintre cei mai noui pe Şir alo, pe d-şoara Bodica Ma- ni% de originalitate şi siguranţă a pe­nelului foarte mult promiţătoare şi pe alţii încă.

Intenţiunea mea este de a vă deştepta o dreaptă şî fireascâlvcuriozi- tate şi a vă asigura că nu veţi rămâ­nea de Ioc dezamăgiţi chiar dacă ar fi j să luaţi trenul şi să veniţi la Bucureşti i anume pentru expoziţia Tinerimii ar­tistice. I

citorilor reînceperea‘ imediată a lucrului Prin aceasta greva a încetat

Pagubele grevei.Greva generală a durat 10 zile şi

pagubele pe terenul comercial industrial se evaluiază la 100 milioane de franci. Au suferit perderi cu deosebire trei mari industrii: industria cărbunelui, metalurgia şi industria sticlei pentru geamuri.

Dacă s’ar trece în revistă toate ramurile de producţie s’ar vedea că to­talul perderilor e înspăimântător.

Din punct de vedere comeroial a- celaş lucru: D. e. Portul An vers are un trafic colosal. In 1011 mişcarea mari­timă totală a acestui port reprezenta 101.340 vase, cari au întrat sau eşit, transportând valori în sumă de 45.968.006 franci.

Ce pierderi, dacă acest port e pe jumătate lipsit de vase şi de lucrători.

In afară de aceasta micul comerţ local, care trăeşte direct de pe urma lucrătorului, trece prin una din cele mai puternice crize din ultimii 30 de ani.

Adevărat, greva din Belgia a cau­zat mari pierderi, dar a eluptat un drept cardinal democratic pentru popor.

Glosse la înfrăţireagermano-maghiară.

Sub acest titlu organul naţional- german » Oaideulsche RunUchiu* din Viena publică şi comentează următoa­rele trei cazuri recente pentru a ilus­tra adevăratele sentimente de care sunt stăpâniţi Maghiarii ţaţă de popo- raţiunea germană din Ungaria şi din care se vede că în timp ce la Buda­pesta şi la Viena se declamă »inter pocula« despre comunitatea intereselor celor două neamuri, după culise conti­nuă lupta de sugrumare împotriva miş­cărilor culturale-naţionale ale Germani­lor din Ungaria.

Cazul dintâiu s’a întâmplat cu unul dintre cei mai destoinici conducă­tori ai partidului german în Bacica, anume cu comerciantul şi ospătarul Friedrich Hesz jun. din Neusatz! A- cesta a răspândit mai multe exem­plare dîn cartea cunoscută a publicis­ticul Adam Miiller* Guttenbrunn : >Gd- izendămmerung*«. Pus jsub acuză, a fost condamnat la 4 luni închisoare de stat şi o amendă în bani. Dar Ja instanţa a doua Hesz a fost achitat. Iată însă, că acum curia, forul suprem, dă icc re ­cursului procuraturei, schimbă sentinţa tablei reg. şi dictează la rândul său o pedeapsă de 15 zile de închisoare de sL t.

Al doilea caz e acesta: Magistra­tul oraşului Sibtiu adresează în o afa­cere o scrisoare cătră presidentul tri­bunalului din localitate, natural, în limba protocolară germană a oraşului. Scrisoarea e refuzată de president, pentru că nu este în limba maghiară. Magistratul, văzând aci violarea § 22 din legea naţionalităţilor din 1868, ape­lează Ia ministrul de justiţie, şi pri­meşte răspunsul, că stă la discreţiunea presidentului de a interpreta legea amintită.

Caracteristic este şi cazul ziarului >Siiibatschkaer Zeitung«, condamnat Ia amendă de 20 cor. pentru că a publi­cat în ianuarie 1912 un articol dospre învăţământul î.i şcoalele germane din Ungaria, scris de cunoscutul deputat şi

Capitala vă oferă încă şi alte de­licii artistice. In special * Teatrul Na­ţional< a cărui Înflorire am arătat-o adesea ori în coloanele acestea păs­trează aceoaşi însufleţire, acum spre sfârşitul stagiunii ca şi la început.

După comedia de bună observaţie, dibace tratare şl mare succes, care a fost »Paiangenul« d-lui Herz a urmat mult trâmbiţatul Gocoş negru al d-lui Eftimiu — despre care am dovedit în »Ramuri« că i o încercare de mare ambiţie dar de mediocru rezultat. Du­când la ultima consecvenţă caracterul zmeului din »Inşiră-te Mărgărite«, d-1 Eftimiu a voit să facă apologia princi­piului râului, personificat în cele două personagii principale ale piesei sale celei noui. Dar conştient de slabele re­surse, pe care ie putea pune în servi­ciul unei asemenea pledoarii, el a în­tors desnod&mântul împotriva întregu­lui cuprins. D-1 Eftimiu n-a avut pute­rea să se împotrivească ideii funda­mentale a tuturor filozofilor: el le-a făcut o concesie: desnodământul Şi astfel în piesa d-sale versurile frumoase ce îmbracă ispite amăgitoare a fost pentru Ahriman; iar meschinăria săracă a moralei finale a fabulei pentru Or- muz — cea ce constitue defectul capi-

politician de seamă al Saşilor d-nul Rrande.ch, iarfmai nou la 6 luni închi­soare ordinară şi o mie cor. amecdă pentru publicarea unei scrisori dela un ţăran trecut în America, în care se descriu bucuriile şi năcazurile din ţara dolarilor.

s in timpurile furtunoase prin care trecem, observă >0 td. R.rt, ar fi de mare folos dacă li-s’ar deschide Ma­ghiarilor încăpăţînaţi capul pentru a înţelege că, o insulă în oceanul slav, ei sunt fără doar şi- poate destinaţi a peri în valurile panslavismului, dacă nu vor încerca a se refugia cu ajutor ger­man la liman sigur«.

Se cădea a aminti, că înseşi west liman, — acest zid despre care se vorbi deunăzi aci în legătura cu discursul cancelarului Germaniei, — numai a»a va persista, dacă ei va fi subţnut şi de elementul românesc, şî anume de toţi Rom in ii, de cei din Rega t, dm mon ar­hie şi din Bala. ni.

C. JSi. delcu.

Turneul Mărcuş-Crişan-Băilă-După cum ne scrie dl Mârcuş, din

programul turneului; publicat In noul din numerii trecuţi s’au făcut urmă u toarele schimbări: In B la j nu se va 7 ţinea concertul în 23 ci în 22 M ai.La programul turneului s’a adaus şi Clujul unde vor concerta în 20 M ai.

Programul concertelor este urmă­torul:

1. I. jŞcarlatescu: »Doina«; Tib. Brediceanu: »Pe unde umblă doru« şi »Turturea din valea seacă« . cântate de di S. Mărcuş 2. Declamaţii de dl N. Băilă. 3. Tib. Brediceanu »Sus în vârful dealului«, »Cine n’are dor pe vale« şi »Foaie verde pup de crin« de dl I. Crişanu. 4 Declamaţii de dl N. Băilă.5. G. Verdi: Duettul din opera: »La forza del destino«, Donizetti: Duettul din opera: »Lucia di Laramermoor« cântate de dnii Mârcuş-Orişan. 6. G. Dima: »Eu simt a ta suflare«. »La un loc cumplit sălbatic«, G. Verdi: Aria dm opera: »Un Ballo In maschera« cântate de dl I. Crişan. 7. A. Voileanu: »Rugăciune«. G. Dima: »Stelele«, A.Paînchielli: Romanza din opera: »Gloconda« . . . cântată de dl S. Mărcuş. 8. Wiedenbruch: »Cân­tarea Vrăjitoare« (Melodramă de M. Schillings) dl N. Băilă, 9. Bizet: Duettul din opera: »Pescarii« cântate de dnii Mărcuş-Crişanu.

Acompaniamentul îl îngrijeşte dl 1 dirigent Hermann Henrich.

Se atrage cu deosebire atenţia publicului asupra punctului opt: »Cân­tarea Vrăjitoarei« tradus anume pen­tru acest program.

Ş T I R L— 13 Aprilie 1913.

D orim tuturor cetitorilor „ Ga ­zetei“ sărbători feric ite !

La n-rul nostru de azi se alătură un adaus de Paşti, î i extensiune d i 4 pagini.

D in cauza Paştilor, ziarul nu va apărea până M ercu ri

flesprs România, special despre Bu­cureşti şi despre Curtea română sunt articole cu multe vederi îa numărul re-

tai şi iremediabil al acestei piese, pe care cea mai strajnicâ reclama organi­zată până acuma cu vre-o piesă, n-a putut-o menţine pe afiş atât cât credea autorul.

Câtă deosebire între procedeele d-lui Eftimiu şi ale d-lui Diamandy, acest artist şi profund gânditor, fără reclamă. Ce mare surpriză a /ost pentru toţi »C h*marea Codrului* o piesă »istorică . . .« In actul întâi al acestei piese e zugrăvită o curte boierească şi împrejurările in care mlădiţeie uaor mari boieri viteji, după ce rătăciseră ani şi se oţeiiserâ în săi- bătăcîa codrului, se regăsesc cu nea­murile, prietinii şi ocrotitorii lor, la acea curte boereascâ. Acest act e una din cele mai vii, mai adevărate şi mai profund mişcătoare evocări a trecutului nostru de boerie — Iar opoziţia celor doi fraţi şi soră ai boerului »Frânge- Gât«, dezvăluirea originei lor, reve­derea, a un moment dramatic aşa de zguduitor, cum nu le pot oferi de cât adevăratele capo d’opere.

In actele următoare însă dl Dia* mandy se regăseşte pe sine însuşi: elementul istoric, epicul patriarhal face loc unei drame sentimentale, ca?#1 duce la un desnodământ, în care ts

FRAŢII SIIHAY, Braşov Târgul grâului 3.Recomandă toate articolele cele mai moderne pentru dame şi domn

Confecţionăm costume in timpul cel mai scurt garantăm pentru fason.Steof, mătăsâni, confecţiuni, bluse şl ruiărie solidă. — TriSQUFi COmplOte*

Serviciu prompt şi preţuri moderate.

Fagbu 3Nr. 94 —1018. Q A Z 8 T A T R A » 8 I ‘L V A K I 8 I .

cent al revistelor »Die Woche« şi »Illus- razi o ne italiana«.

Gând a marii Cristos? Judecând după datele că : Cristos a fost răstig­nit in vremea guvernării lui Pilatus Pontius, că în acel timp preotul suprem ai Judeilor era Caiafa şi că Cristos a murit în o zi de Vineri—a 34 a zi a lunei Nisan, — profesorul astronom Emanueli din Roma a ajuns zilele a- ceste îa concluzia că Cristos a murit în anul 30 al erei creştine, după 34 de an de vkţă pe pământ. Ceeace însemnea­ză, că acum n’am fi în anul al 1913>lea dela naşterea lui Cristos ci cu patru ani mai târziu.Pantru orfslîaatul femeilor române

i din Uiiprîâ. Preotul Ioan Popp din Au­rora 111 (America) a pornit o colectă printre credincioşii săi, în favorul fon­dului pentru orfelinatul femeilor române din Ungaria. La această colectă părin­tele Ioan Popp a contribuit singur cu suma de 100 cor. şi s’a obligat că în fiecare an va dărui câte 100 cor., con­tinuând totodată colecta printre Ro­mânii din America Suma de 300 cor. colectată până acum, a'fost trimisă d-nei Emilia Raţiu din Sibiiu, care i-a depus la »Albina«, pentru ca la timpul său, această sumă să treacă în fondul orfe*

t/iiaatului, ce-1 vor înfiinţa femeile ro­mâne din Ungaria.

Nu poate decât să ne bucure ast­fel de veşti dela fraţii de peste Ocean, cari îşi aduc aminte şi-şi dau seama de nevoile neamului lor.<

Din Yiâna. In cadrele discuţiilor academice aranjate de »Unirea poporală catolică« din Viena, cu scop ca în acelea reprezentanţii diferitelor popoare din monarhie să aibă ocaziune a se instrua reciproc despre starea neamului lor, Marţi seara a făcut o conferinţă d-1 profesor Aurel C. Popov ci, ia care a a- sistat în mijlocul unui frumos număr de studenţi germani şi abatele-prinţ lldefom Liechienstein din Emaus. D-1 A. O. Popovlci a vorbit despre poporul românesc. Ceeace a dat expunerilor de mare competinţă a distinsului publicist român un interes deosebit a fost faptul că d-I profesor Popovici a omis dina dins consideraţiile politice, şi, după o privire peste originea şi desvoltarea Ro­mânilor a analizat sufletul poporului român, aşa cum se maniiestă acela în tradiţii, mai ales în proverbe, şi a arătat cum se oglindează în înţelepciunea aces­tor« cuvinte din bătrâni« un popor cu suflet sănătos, un popor bine echilibrat,

ÎV bun, cumpătat şi cuminte. — Directo­rul general Schaurhcfer a mulţumit con­ferenţiarului pentru expunerile extraor­dinar de instructive ce a făcut. Rugat, d 1 Popovici a schiţat apoi starea instruc- ţiunei publice în România, insistând a- supra învăţământului superior, care in­teresa deosebit asistenţa de universi­tari. (C. N.)

— La „Clubul român* din Viena va fi Duminecă la Paşti serată în sala din Casa învăţătorilor (VIII Langegasse 20). Oaspeţi sunt bucuros văzuţi. In Du­minecile ce vor urma membrii Clubului fac excurs? uni împreună.

Bănii emigranţilor, in publicaţia statistică asupra circulaţiei poştale a- flăm date interesante asupra sumelor de bani sosite acasă din America şi Ro­mânia. Conform acestor date, în anul 1912 a sosit prin poşta dela emigranţii

dîn America colosala sumă de coroane 168 238,797*—, dela cei din România cor. 2.903,828*— . In ultimii 10 aoi a so­sit din America în total suma de cor. 1446.349.296—, iar din România co­roane 16.613,005*— total deci coroane 1462,962,401*—. Această sumă mai creşte şi cu sumele; ce emigranţii repatriaţi, le au adus cu sine şi cari încă repre­zintă o sumă respectabilă. R. E.

0 puternică explozie a avut ioc în minele Fidlayville din Pennsilvania (America) în timpul căreia se aflau în mină peste 100 de muncitori. Salvaţi până acum — după cum se anunţă din Pittsburg - n’au putut fi decât 20 de inşi, despre ceia! alţi se crede că ar fi pierit în flăcările ce s’au născut pe urma exploziei sau că au fost asfiixaţi de diferitele gazuri. După o altă ştire, ar fi fost scoase 70 de cadavre iar despre restul muncitorilor nu se ştie nimic. In urma faptului că la minele din Pittsburg erau angajaţi mulţi cetăţeni ungari, se crede că în urma exploziei amintite au pierit şi emigraţi din Un­garia.

Dela teatrală«. Membrii»Societăţii pentru fond de teatru ro­mân«, cari n’au primit »Rev. teatrală« sau a căror adresă e greşită, sunt ru­gaţi a reclama la redacţia »Rev. teatr«. (Braşov, Târgul grâului 4) trimiterea revistei. Dr. Roria-Fdra-Petresm.

Şedinţă festivă Societatea de lec­tură »Andreiu Şaguna« a studenţilor în teologie din semiaariul »Andreian« va ţinea în 21 April© v. a. c. (Du­mineca Tomii) ia 5 oare p. m în sala festivă a muzeului »Asociaţiunii pen­tru lit. şi cult. pop. rom «, o şedinţă pu­blică, cu următorul program: 1. G. Dima: »Cu trupul lui Hristos«, pentru solo de bariton şi cor de bărbaţi. 2 I. Sandu: »Rostul bisericei noastre orto doxe în trecut« (conferinţă). 3. Mazas : Terţet pentru două violini şi violă (e lev ii: D. Socel, A. Remanul şi M. Ne­grea). 4. Costescu: »Cântecul oşteanului român« pentru cor de bărbaţi.

Despărţământul Reghin aparţinător reuniunei învăţătorilor gr, cat din ar hidieceza de Alha-Iulia şi Făgăraş. îş? va ţinea adunarea generală de primă­vară la 17 Maiu st. n. a. c. în şcoala gr. cat. din Şerbeni. Din program a- mintim următoarele: Alexandru Mol- dovan, învăţător în Reghin va vorbi despre »Istoria şi geografia locală în şcoala poporală«. Cetirea »Monografiei şcoaielor gr. cat. din Sânmihaiu, Urisiul de jos, Şerbeni şi Căcuciu«, din partea învăţătorilor dela şccaîele acelora. Ce­tirea şi pertractarea apelului şi pro­gramului interimal al primului congres învăţătoresc, ce s’a hotărât să se con­voace în vacanţele de vară de cătră comisiunea de organizare a Reuniunei în­văţătorilor sălăgeni, trimisă prin Ioan P. Lazar, redactorul »Gazetei învăţăto- reşti«, etc.

»Veneţia«. Acest vestit oraş al Ita­liei, — gelos de motto, ce 1 are Nea- polul: »Să vezi Neapolul, apoi să mori« — a publicat un concurs de premii pen­tru cel o-ai scurt şi mai bun motto, care să exprime toată splendoarea Ve­neţiei. S’au prezentat 11 mii de concu­renţi cu diferite mofto-uri. Premiul prim i’a câştigat motto: »Veneţia«, un sin­gur cuvânt-simbol, care cuprinde toată importanţa şi strălucirea oraşului Ve-

găsim psihologia fină, satira, ironia ca- j racteristică ad-lui Diamandy. Şicurisi- ţ cui de a fi în contrazicere cu toată

\ critica dramatică, cred că nu greşesc afirmând că lumea de acuma patru sute de ani, că întreg elementul istoric e numai pretextul, numai mediul, în care autorul a vrut să pună o problemă foarte ’ndrăzneaţâ: aceia acastităţei, a virginităţei fizice şi morale. Aceea care e hotărâtoare e cea din urmă şi o fiinţă care, respectând toate îngrădirile impuse de morală, ori de convenienţa socială, are un suflet turburat şi lacom de patimi, stă mult mai prejos de cât faeioara, care {căzând pradă hanului tătăresc trece prin purgatorul supremei jertfe. Şi fiind că morala curţilor era atunci aceiaşi ca şi acuma, fecioara se reîntoarce în cadrul snpremei înţele­geri, supremei iertări şi supremei vir­tuţi.

Chemarea Codrului e astfel o piesă în care se pune şi se rezolvă în­drăzneţ o problemă şi în care factura e sobră şi rezistentă la vântul tim­pului.

Direcţia Teatrului se poate feli­cita astfel de începutul de mişcare dra­matic al nostru

Totuşi publicul care condiţionează această mişcare în primul rând, nu e scutit de unele jigniri.

Astfel săptămâna trecută s’a re­prezentat o piesă slabă de Labiche, anume montată pentru ca să permită debutul unei actriţe^aduse de pe scena de operetă, cu toată psihologia formată acolo. — Piesa slabă, deci prima jic- nire. jocul debutantei mediocru, cu re­miniscenţe de operetă, deci a doua jic- nire. — Când însă după al doilea act această mediocră actriţă, 'căreia i-ar fi stat cu atât mai bine modestia, cu cât toţi ştiam de unde vine, când aşa dar după al doilea act aceasta actriţă a fost acoperită într’un noian de flori roşi — atunci puţin a lipsit ea senti­mentul spectatorilor să nu izbucnească ostentativ. Scena a fost cu atât mai penibilă cu cât alăturea de această nouă achiziţie juca una din cele mai bune artiste ale Teatrului Naţional, pe care demonstraţia de mai sus o punea într’o penibilă situaţie.

Şi totuşi dl Davila e un om de ordine şi un om de gust foarte fir». Cum a putut îngădui d-sa acest lucru?

O. lonescu-Şiţeşti.

neţia, unic în felul său şi cunoscut în In mea întreagă. Al doilea premiu l’a câştigat motto : »Sunt multe oraşe dar numai o Veneţie«, iar al treilea: »Cine n’a văzut Veneţia, n’o poate înţelege«.

N o ira â vc a t român. Aflăm cu plă­cere că d-1 Dr, Victor Ola-Roman a fă­cut cu succes cenzura de advocat în T ârgul-Murăşului.

átrágom atenţiunea cumpărători­lor de mobile * supra anunţului.* Szé­kely si JRMlf fabrică de mobile.

Pentru locuitori în oraşe, amplo­iaţi etc. cari în urma ocupaţiei seden­tare şi a muncei spirituale încordate sufer de nemistuire,' prafurile Seidlitz ale lui Mo l i sunt o doftorie de casă indispenzabilă, în urma efectului disol- vant şî regularea funcţionării stomacu- lui. Preţul unei cutii 2 cor. Se trimite zilnic prin postă cu't rambursă de far­macistul A. Mull, k k. liferantul curţii din Viena I. Tachlauben 9. In farma­ciile din provincie -să" se ceară prepa­ratul A. Moli, provăzut cu marca de contravenţie şi subscriere. — (3)

Din B r ip i şl Ţara-Bârsei.Serată artistică şi joc a treia

ZÍ de Paşti* In favorul fondului zia ­riştilor şi a mesei studenţilor ro­mâni din Braşov se va da sub con­ducerea d lui A u re l P . Bănuţ Marţi în 29 1. c. v. (a treia zi de Paşti) în sala’ Redutei o serată artistică cu următorul program:

1) Poetul P. Cérna — scurtă con- ferenţă, de d-1 Dr. Horia P. ‘ Petrescu

2) Ardemite ai codru '. des — Foaie verde'pup de crin, de Tib. Bredicean, a) Ciobanul din Ardeal, de I. Mure şianu, b)' Don Garios. Tosca. Ariajneş- terului Manóié (I. Mureşian) — de d-1 G. Patachi-Văleanu.

Şapte şi nici o ispravă — come­die localizată de d-na Maria G. Popescu. Rolurile sunt susţinute de d-şoarele : Dorica Aron, Cornelia Brediceanu, Ve- turia Baciu, Emilia Navrea, Elvira Me- reţ, Florica Üveges şi Tani Saftu.

4. a) »Er, der herrlichsfce von Al­lén#; »Azra« şi »Grenadirii». b) .»Gr©* za,« »Hop-ţurcâ-fureă de G. Dima şi »Prindemi-te aşie de M. C. Linaru — esecutate de d-1 S. Patachi-Văleanu.

5. »Bucătăreasa«^comedie 1 act localizată de d-1 Dr. S. Ştanca. (d-şoa- ra Miţi Ovegeş şi d 1 A. P. Bănuţ).

Începutul la orele 8 seara. Bilete şi programe Ja prăvălia fraţii Simay şi seara la cas>:ă

Pentru masa studenţilor români s’a mai făcut următoarea contribuire marinimoasă: Dl C. Spineanu, proprie tar în România 50 cor.

Primească mărinimosul donator sincere mulţumite. Direcţ, şcoaielor med i gr. or. rom. din Braşov.

Societatea sodalilor români din Braşov. »Lumina» aranjează Luni a doua zi de Paşti o produeţiune teatra­lă muzicală împreunată cu dans, în sala # Redutei orăşeneşti» Preul de în?rare: de persoană K. 1 60 Bilete se pot că­păta seara^la cassa. NB. Oferte’marini- moase se primesc cu muMmită şi se vor chita publice,

Program: 1, N. Oancea: »Marioa- ră dela munte» cor mixt. 2. A. Bena:' »La fântână £ cor mixt. 4, N. Oancea: »Lele a 'focului mai eşti» cor mixt 4 Teatru. Un om buclucaş comedie într’un act, localizată de Maria Baiuleseu.

Pentru marele orfelinat din viitor a dăruit domnul S. Spioeanu proprietar din România 50 cor. Subsemnata pro­videnţă a reuniunii femeilor româner din Braşov esprimă şi pe această cale adânca sa mulţumită generosului do­nator. — Maria 8, Baiuleseu.

învăţător dispărut. In comuna Purcăreni (comitatul Braşov) a stârnit o mare sensaţie şi netînişte între locui­torii dispariţia unui învăţător al comu­nei. învăţătorul român Nicoiae Stancu a dispărut de 15 zile şi nimenea nu ştie de urma lui. Asupra dispariţiei lui circulă diferite svonuri. Uniiosusţir, că ar fi trecut în România, alţii bănuesc, că s’ar fi sinucis. In Dumineca de 20 Aprilie n. Autorităţiile comunei Furcă- reni au ordonat scoaterea apei dintr’o fântână, în care să bănuia, că s’ar fi aruncat sau că ar fi fost aruncat. S’a secat fântâna, dar nu s’a aflat nimic.

Este întemeata însă ştirea, că nevasta sa îi făcea adeseori zile rele. Aşa s’a întâmplat în noaptea de 10 A- prilie n, a avut ceartă în familie şi că

soţia şi soacră-sa l’ar fTlegat şi bătut îar el turburat de acest fapt a plecat de acasă fără să spună unde pleacă

Cazul se anchetează.Toate cercetările de până acum au

rămas zadarnice. Locuitorii românii ai comunei regretă cazul întâmplat, căci învăţătorul N. Stancu era om harnic şi conşîienţios. Spic.

Apollo-Bioskop. Numai Luni bîn 28 Aprilie de văzut : Marele program de sărbătoare, Ziarul Kinematograf (Ac­tualităţi). Cea mai interesantă fotogra­fie Kinematografică. »Mauriţius» mare dramă de istorie în 3 acte. Focul ftşî Apa (Dramă), Piticul (Dramă). Trei fe­te un bărbat (Umor). Gemeni din Ki­nematograf (Umor) Afară din program: »Smaragdul» dramă socială sensaţiona- lă în â acte. Marţi şl Mereuri program nou.

Bibliotecile noastre poporale.— Darul d-lui Stroescu pentru

bibliotecile poporale. —Folosirea noului dar de 15000 cor.

al d-lui Stroescu pentru bibliotecile po­porale, cred, că n’ar strica să fie dis­cutată niţel. Ni s’a comunicat, că acest dar împărţit după numărul satelor, s’ar veni cărţi în preţ de 5 cor. pe flecare din cele peste 4000 de comune ro­mâneşti.

Cred, că folosirea darului în felul acesta nu ar fi cea mai potrivită. Dis- tribuindu-se câteva broşuri în flecare sat, ele s’ar perânda din mână în mână (în cazul cel mai bun) până când s’ar opri undeva şi poate că numai la in­telectuali, fără să ajungă acolo, unde erau menite, la popor şi fără şă fie a- sigurată circulaţia. Asigurarea circula­ţiei şi menirei s-ar ajunge mai sigur, făcându-se biblioteci de 50—70 broşuri alese, legate şi aşezate în dulapuri a- nume făcute. Fireşte, că ele n’ar ajunge la toate comunele, dar s’ar distribui acolo, unde ar fi mai mare primejdia de desnaţionalizare ; în comunele mixte şi la periferiile românismului. Cu tim­pul s’ar putea înzestra tot mai multe comune cu astfel de biblioteci. Ele ar fi predate de regală preoţilor şi ar fi administrate sau de aceştia, sau de în­văţători, sau de plugari ştiutori de carte. Tipăriturile de lipsă încă s’ar împărţi dela centru. Superiorităţile bi­sericeşti ar fi înştiinţate şi rugate, ca ou ocaziunea vizitaţii lor anuale îndăti­nate să controleze folosirea bibliotecilor şi să facă scurt raport despre starea lor şi numărul cetitorilor.

Dintre acele broşuri cred, că n’ar trebui să lipsească scrierile lui I. Pop Reteganu, Creangă, Ispirescu, A. Pan, Povestea unei coroane de oţel şi Răz­boiul pentru neatârnare de Coşbuc, Is­toria scrisă pentru popor de Vlăhuţă, poezii poporale alui Alexandri, apoi sunt potrivite şi cu drag citite de po­por nuvelele istorice alui N.D. Popescu, Din traista lui Moş Stoica, Robinson, broşurile potrivite din bibi. pop. a Asocia- ţiunfi (legatecâte 2—3 bromuri la olaltă), poezii şi balade pop. alese, etc.

O bibliotecă aleasă la sate ţine locul unei academii populare. Vecinii se adună Duminecile şi in serile de iarnă la unul care ştie ceti şi ascultă cu drag şi mai discută peste cele citite. O bibliotecă poporală ţine locul la mii de prelegeri, pe când din prelegerile ţi­nute cu sprijinul »Asociaţiunii« nu a- jungO nici barem una pe an la un sat şi de cele mai multe ori cu rezultate problematice. Ar fi vrednic de cumpă­nit, oare n’ar fi mai bine, ca din cele câteva mii de coroane ce se împart a- nual pentru prelegerile poporale să se facă anual câteva zeci de biblioteci, cu cari să se provadă an de an satele noa­stre, pânrîce nu va fi sat fără biblio­tecă. Rezultatele, ce priveşte răspândi­rea culturei, ar fi incomparabil mai mari.

1. Corbu.

In laboratorul de analize che- mice, microscopice şi bactereolo- gice al D -ru lu i Aurel Dobrescu, medic de spital, specialist în hoa­ţele interne, se efeptuiesc : analize de u r in ă , sânge, sucuri gastrice, scuipat, secreţiuni etc.

Gonsultaţiuni: zilnic dela 1 V2 — 4 oare.

B ra şov , P ia ţa m are (lâ r g u - Cailor N r . 4). N um ăru l tdefortu­lui 271.

Teatro, concerte şi petreceri.Societatea română de cântări şi

muzică din Caransebeş aranjază Dumi­necă în 4 Maiu (21 Aprilie) 1913 în sala hotelului »Pomul verde« (Lichtne- ckert) o Serată Artistică împreunată cu dans. Programul : »La Şezătoare», Icoană din popor într’un act cu un preludiu — Text de C. Sandu Aldea şi I. Borcia. — Muzica compusă pe motive româneşti de Tiberiu Bredi- cianu. Dirigent: Nicoiae Firu. Partea orhestrală va fi susţinută de muzica militară a regimentului Nr. 29 din Timişoara.

Despărţământul X X III, din Turda al <Asociaţiunii» învită la concertul, ce îl va aranja cu concursul universi­tarilor români din Cluj, Joi, în 15 Maiu st. n.t în sala cea mare a hotelu­lui «Elisabeta» din Turda Venitul curat este destinat pentru fondul Universita­rilor Români din Cluj şi pentru fondul Despărţământului Turda al »Asociaţiu- unii». Ofertele marinimoase să se tri­mită la adresa cassarului despărţămân­tului: M. O. D. iosif Costin, protopop în Turda.

„Messia“dela leagăn până la moarte.Mare film artistic, anume coman­

dat pentru sărbătorile româneşti de chinematograful » M ercu r« (sala Ge- werbeverein). £'e va reprezenta Dumi­necă şi Luni, prima £şi a doua zi de Paşti la 4, 6 şi 8 oare.

Acest film să nu se confunde cu tablourile despre Cristos, reprezentate în trecut la Braşov. Acest film este luat la faţa locului în Palestina şi“se re­prezintă pentru prima-oară în Braşov.

Marele film, care ţine două oare, constă din următoarele patru părţi: 1. Naşterea Domnulu*. 2. A n ii copilă­riei. 3. Viaţa şi faptele lui;Isus. 4. Ul­tima săptămână a lui Isus şi 5. Răstig­nirea şi moartea lui Isus.

Decoruri admirabile, regiuni inte­resante. Filmul este lucrat de celebra fabrică americană Kalem şi conţine 80 de scene. Filmul se reprezintă deabea de o Jună. La noi în Ungaria a fost reprezentată numai în Budapesta şi De­breţin cu succes extraordinar. La com­punerea scenelor au colaborat 2000 ac­tori, între cari unii de primul rang.

Pe lângă acest program încă două filmuri: »Ochii deschişi« dramă colo­rată. »Peruca« (umor) cu actriţa Sus- sane Grandeis.

Publicul românesc e cu insistenţă rugat să viziteze aceste reprezentaţii extraordinare.

U LTIM E ŞTIRI.Budapesta, 26 April. „Peşti

H ’rlap“ aduce ştirea, că zilele a- eeste va apare aici un ziar coti­dian guvernamental românesc, care va propaga înţelegerea maghiară- română.

Cetinje, 26 Aprilie. In Monte­negro continuă manifestaţiuniie de bucurie şi însufleţire. Regele Ni- chita a declarat eri din nou, că Scuturi este şi va rămânea Mun- tenegrului.

Lon dra 26 Aprilie. In şedinţa de eri a reuniunei ambasadoiilor s’a constatat nnan m, că Puterile susţin hotărârile lor da până a- curn. Regele Nichita va fi înou- noştimţat în mod oficial ca să eva­cueze Scutari. Blocada continuă şi se vajeşttnde şi mai muit. Vii­toarea şedinţă a eonferenţei Luni.

POSTA RSMCTIUmAlba-Iulia. Din partea noastră am .în­

cheiat discuţia în chestie. Cele trimise na se publică.

Proprietar:Tip. A. Mureşianu: Branisoe & Comp.

Redactor responzabii : Ioan Brotea.

jiirMirtes lilMMliiml1 b r d a s b e s te und billigste> K 1^0 PEH DOSe IS JEDER APOTHEKE U.0R06ER1E } PROBEDOSE, VERSENDET g r a t is :2 HENRI HESTli.WIEN.l.Bibersfr8sse

Cine are trebuinţă de mobile t T c iR r î f - p d p fl<=> m n V G I p şi-le poate procura mai bine dela 1 1 U U U U C

Székely şi RétiB r a ş o v , Strada Porţii Nr. 60. ^ " M a r o s v á s á r h e l y , Szécheayi-ter Nr. 47.

. . . . , Se creditează la muşterii capabili pe rate fără urcarea preţului. . . . .— — La yflaitadin re provincie punem la dispoziţie bogata coieoţiune de mostre fără obligame?it de a cumpăra. — — «— g

Pagi»* 4. © A % K ï A T K A N 8 I L.V A K I E t IMS f u #4

GOOOOÛOüeOOOOOOO X OGGGOOû,. f <S©00

H. i. F O L Y O V I T S suce.

Ho I t r ic h -U j h e ly i,BRAŞOV, Tárgu grâului Nr. 4.

Mm© î u it nr < n t sleiţii edeme pentru dame şi bărbaţi. :—; — Stofe de haine şi Albituri. — :—*

Trusouri complete.Serviciu prompt! Preţuri ieftine!

00O

8xxx4XXXXXX©

î Hala de "bere Stembruch ! |l ------= ^ - - — - - - — 7 — — — - IJ Am encarea a aduce la cunoştinţa On public, că am însăr- (JJ

cinat cu conducerea etabilrimentului meu cunoscut şi plăcut [gj

Hala de bere Steinbruch [*;4iI

S trad a - «A .ţe i 2.Tx_ 1pe birtaşul M iliţiei L u rtz«

Atrag atenţiunea On. public ca în toate zilele vine îa vânzare

Berea excelentă, STEIIBEUCH proaspăt! § Vinuri curate de Ardeal.

Bucătărie bună.

M*

IServiciu solid. [fij

P r e ţ u r i i e f t i n e . pj

De o cercetare numeroasă se roagă

Ou toată et ima»gs

V ®* tr

ANTON KASIK. 1Ï Pentru stzonul de prim ăvără şi v ară 1913. shaMmat5 1

1cei I n a t e n ţ i a O n . p n H i c c u m p ă r ă t o r .

macO >■ >> cmc»

‘Ü Am onoarea a aduce la cunoştinţă, că din causa re pi»'tat'

â novărei Magazinului meu, primesc comande pentru haine «o bărbăteşti din depositul meu de stofe englezeşti lucrates«a* după cel mai modern fason, cu preţuri loarte ieftine. 5=í«=1ES- Poftiţi a folosi această ocasie căci preţurile ieftinesce durează numai timp scurt. CD9tasC9«d S e x T r i c i o a . p - o j c L C t v L O , l cs33 ‘M Rugăm se fiu onorat cu comande cât de multe semnez cmna* cu stioaă ca

'oaK8C* K o s a A l b e r t mD3sa.CD«LSma09 Magazin de haine Braşov Str. Miliail Weis Nr. 6 .ÖODS

XN0OOCXXX)OOCXX)OCXXXXXXXXXXXXM?OGţu Maestru de zidar diplomat! § k

Am onoarea a aduce la cunoştinţa On. public, c ă am dat cu gsucces exam enul de maestru zi da X

naintea comisiei de stat din Budapesta şi am obţinut astiel Mdiploma de maestru zidar, |

d u p ă o p r ă x ă d e d o i - s p r e - z e c e a n i c a m ă e s t r u . | |

Prin urmare rog On. public şi cu deosebire forurile noastr M bisericeşti şi şcolare a mi acorda tot sprijinul poribil, |&

onorându-ma cu cât mei numeroase comande. ©G E O R G E M O L D O Y A N , maestru zidar diplomat S

W 2—lf. B R A Ş O V , Strada Sf. Nîcolao B. Nr. 6. ||

^ h o o o o o o o € x x i O C X x x x x n x M U i o m n m m n

ORIGMAL-B E ■ ZG a r n i t u r i d e t r e i e r a t

BENZIN- r Locomobile

stând şi zicândcompletă

garantie-

Condiţii depla- tă favorabile.

Preturi curente gratis

Benz fabrica ung. de Automobile şi Motoare A. G.Bndapest, Centrala: V. Dorottya-utcza 9.

Fabrica: YII. llka utcza 31 sz.Telefon 168— 79 şl 29— 24.

Expert de c.otterie InrredinţHt de Miniete<* Progftt în atelierul propria jînjlucrători de primul rano'^“©u

i d ii stofe moder- i » ( £ i< i ♦

Sal*n de modă, BRAŞOV,Piaţi Braeirc nsîf, Colţii Târsil GtiKr Gasuri iai. tclirt était I.

Confecţionare de mantale englezeştiP e n t r u utwdeaiţi ş l o ră şe n i prefvurl raed o ra te .

Comande din provincie se execută, fără a Iau măsură, sub garanţie.in

Restaurant - Grădină

SchneiderzwingerB r a ş o v , Tâ.xg'ia.l ceâJLox KTx. 1 7 .

îmi iau voe a Invita On. public ia vizitarea O & dinei situată la l)c frumos, care sa va deschide Sâmbătă tn 90 Aprilie st. n.

îmi voiu da «ea m-i mare silinţă, ca prin serviciu eu ateu« ţiune, cu pâiteărî bune şi gustoase, heuturi excelentesă-mi râştig favorul On. oaspeţi.

De o cercetare numeroasă se roagă :Cu toată stima

8 -1sîEF.-ar sucibirtaş.

KB^

P r a f u r i l e - S e d l i t z ale lui i O L LV eritab ile numai déeâ Be-oare eutîă este {irovădutâ eu m a ro * de

■ a p ă ra r e a Ini A. HOLL şi eu s u b s c r ie re a sa . ■ . «■ ■■Pria efectul de lecuire durabilă aă Prafarilor-Seidiitz de A. Meii în coti fora gre

ut&ţAor «eter mai eerbicéæ la stomac ţi pante«#, îm contra cârceiler şî aerele! la sto­mac, constipatlssel crsEtice, suferinţei de ficat, eongestiunei de sânge, haenaorboidelorşi a celor mai diferit« bêle fomeeseï a luat acest medicament de casă o râs o an dire c# #eesc© mere« de arai multa dacenă îücôg*. — Pretai unei cutii originale sigilate Co­

rone î*— Faptic* Ţţsle se vor armări d© cale judecătoresc*.

r MpLL'Srranzbrajîitvftîii uml $ajzFranzbranntwaia şi sare luisMoli.V s r ie - i l l dacă Jie-esae sriwlâ eatr proviaute câ­

ntarea da sc«lire şi cu jdutubui lut A. MullFramztoranntwehs-al şi s a r e a arte férte bún© ca-

nr scotă ca un remedia popular cu deosebire sohuŞ pwo tra- rt% alinM durerile de şoîdină şt reumatism şt a altor ur

m&t2 de recdaiS,Preţsl unei cut3t originaLi plombate cer. 2*—

Săpun de copiiC?1 utat fia sápon, da cop« ş». Dame, fabricat după metodol r el mai neu, pentru culti­varea aţiosală a polei, ou deosebire pentru cop« fi adulHS. — creţul uaoi bueăţâ cor.

—.40 b Giucf bus&ţf cor. 1.80Fia-care bucată da săpun, pentru copii e«ie prové4utá c m*rca de apărare A. Util.

Trimiterea principala pila F a r m a e îs t i i l A . \O L L Wien, I. Mliih»c. í-i reg. fuwiisor »1 cwrţii impsiâ&ta.

— dtr p r viac.îă 3* efectuăză Ai Inie prin rambursă postulă. — 'La depooue iá .-*o ceară anumit ţreparrtfli# prerămta 1« iscălitura şi marca de

apărara a lmî A. M O L L.Depăşit te Braţ r : Ceri S ch ^ id t , farmacist.

a iui y o li.

Stofe de modăla fel cu C9ie englez: şi şi fraţu-

zeşti, produeţ e proprie, recomanda

Fabrica de Postav din Braşov

Magazin de vânzare.sfntdfă Hirselier no. 1 6 »

Se află circa de 500 mostre resturi.

Nr, 5&9/913 not.

PuBlicaţiune.Subscrisa primărie aduce la

cunoştinţa publică, că in 20 apri­lie a. c. se va da îu licitaţie pu blieă verbală repararea şi trans farmaraa crâşmei comunale,

Preţiul strigării e statorit în 3167 Cor. 71 fii. iar vadiumul în 1 0^

Planul, preliminarul, precum şi condiţ:unile sunt expuse spre vedere Sn cancelaria comunală ziliic în timpul oarelor oficioase.

Şinca veche la 3 Aprilie 1913Primăria comuală-

1

frumr > <no>

bifate se în­

chiriază lu­nar, sau cu ziua cu preţ ieftin înVilii Kertsch.

T IPARUL TIPGGRf

HOTEL „ E O R O i l i "SOC. PE ACŢiUNlDIN BRAŞOV

CASĂ 3E PRIMUL RANG100 de odăi şt saloane eu con­fer tul cel mai modem. Lac pen­tru 910 persoane. Lumiuă elec­trică şi crioriferi. Apartamente cu camere de băi. Ascensor. Spă­lătorie proprie cu abur. Venti­laţie centrală. Salosne de cefâre yi da scris. Sală mare de pri­mire. Băi. Salon de murieă. Os­piciu de turişti. Cameră obscură pentru amatori. Saloane de ex­poziţie. Terasă. Garaginl. Omai- bns peutra fiecare tren. Cafe­neaua atare aranjată după gus­tul cel mai ales. 100 de ziare şi reviste ilustrate indigene şt străine. Saloane mari de biliard şi de joc. Loje. Saloane de de­jun şi separeu i toare elegante. Mâncări naţionale transilvănene. Bucătăria aleasă vieaează şi franceză. Vizitarea bue tăriei este permisă cu cea mai mare plăcere. Vinuri şi liţueruri ex­celente aseuesea şi băuturi fine făiă alcool. Bere exc. din PAser,

bere bavareză şi engleză. :

DIRECŢIUNEA SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI HAN8 MiDER, director.

iH . Â p f e l b a c h

BRAŞOV, Strada Porţii 18.(La regele gulerilor.j!

Vă recomand manaztnul meu mare de eiorapă de bărbaţi, dame şt ceştii şi ciorapi de turist, cămăşi albe şi colorate de turist. Ismeue lungi şl scurte până la genundki. Gtfiere ||

manşete şi eravate moderne. iiUmbrele, Tofiet şi Parfbanerie.Vă servesc solid şl sigur. |j

5S.88 I

.Cerbul“bancă poporală Societate pe acţii

Reghinul-să*.esc.

Aviz.Onoraţii domni acţionari ai

bău cei „Cerbul“ sunt avizaţi prin aceasta, că adunarea generală -rin a. c. a statorit ca termin ultim pentru achitarea acţiilov opiate la acest institut ziua de 15 Mai a. c. st. n.

Toţi acei demni acţionari, cari până la acest termin nu-şi Vor aehita pe deplin acţiile op­tate, îşi vor pierde întreaga sumă deja solvită, ceea ce se va ascrie fondului de rezervă al institutului.

Reghin, la 16/IV 1913 st. n.A- Bogdan

director esecutiv

Pavilion de vară

BELLE-VUEPromenada de jos.

pua onoarea a »duce la cunoşti o ta Oo. Aublfc, că începând c u l - a M a i s t . n . se va deschide Chioşcul Belle vue

deia promenada do jos.

S e x ^ r i c i n p x o r o . p t .

Pretori coavenabile Gheopghe Rordache

A n tre p re n c ru l Chioşcului.

FtII / . «»RMtlASU BRANE fK & i;u&ir tíRAfeV.

Grand

C i r c n s C o l o s e i mPitardi.

: întreprindere olegantă ; Atracţii de prima clasă. Programă de oraşe mari.

9oseşte aci in câ­teva zile.

Nro. 140/1913.

Publicatiune.*Comuna politică Şinca-nouă c.

(Fogaras) dă în arâadă prin lici­taţie publică cârciuma comunală pe durată de 3 a ai începând din 15 Sept. 1913 pănă în 1 Oct. 1916 st. n.ţ in ziua de 4 Mai 1913 la 1 oară p m în can­celaria corn. din Şinca-nouă. Câr­ciuma com. constă din 6 încăperi culină. pivniţă, şoprdo, grajd, cur­te şpaţioasă, grădină cuşţlărie noua şi este situată la cea mai bună posiţie în Strada principală şi în centrul comunei.

Preţul strigărei este statori- cu 1600 cor Cei cari voiesc a li­cita vor depune înainte de licitare 1 0^ vadium.

Inaimte de a sa începe licitat rea să primesc şi oferte în scris însă acastea numai atunci v*r fi luate în considerare, dacă oferen- tul declară câ cunoaşte condiţiu* nile de licitare şi să supune intru toate aselora, ma: de parte dacă suaia oferită va fi scrisa atât cu numeri cât şi cu litere, în fine H dacă va alătura şi vadiumul re ce­rut.

Condiţiunile de licitare să pot vedea în cancetaria notarială ori­când în timpul carelor oficioase,

Şinca-nouă în 1 Martie 1911.Primăria com.

Valeriu Langa Iile Muşina_______netar eom. primar.

Adaus la n-rul de Paşti al „Gazetei Transi lvaniei“:

ÎNVIERE.I Cât a ţinut sfântul post, fataI părintelui din Lunca, domnişoara Ele- [ nuţa — cum îi ziceau credincioşii

părintelui Gheorghe Aldea — într’un I plâns şi într’an oftat a dus-o. Cei

cari au văzut-o înainte cu o jumă- i.. tate de an, n’ar mai fi cunoscut-o. | ^ Ce se făcuse cu faţa ei rumenă

şi frumoasă si cu ochii ei, cari se mişcau în toate părţile ca doi şerpi negri neastâmpăraţi. Pare-câ D-zeu ştie câtă vreme bolise, aşa era de suptă la faţă şi ochişorii ei, cari altădată ştiau numai să râză, acum priveau trişti şi pierduţi

Şi dacă ar fi spus cel puţin la i: un suflet de om năcazul ce-1 avea.

Dar de unde! Şi asta era şi mai rău, că se usca biata fată şi se mistuia ca de un foc lăuntric.

Cât n’a mai descusut-o şi maica preoteasă, cât n'a mai dojenit-o şi părintele Gheorghe, dar tot înzadar. Una ştia ea, să plângă şi să ofteze, apoi cădeâ pe gânduri şi aşa rămâ­nea ceasuri, de-arândul.

Cercat-a sărmana preoteasă cu tot felul de descântece şi cu tot felul de burueni să-i dea fie-sii pe leac, dar tot de-a surda. „Dac’aşi şti hatâr ce are la inimă, într’o săptămână

r i-aşi luă răul cu mâna, dar aşa, de , unde păcatele mele să ştiu ce să-i

r &ic!“De altfel era deşteaptă fata, lu­

cru mare; nu doar că învăţase cât fetele de domn dela oraş. Fusese şi ea în internat 3 ani de zile, dar era ea deşteptă dela fire şi deşteaptă fu­sese de mică copilă. Şi de asta se temea şi maica preoteasă, că vezi Doamne, credea şi ea ca alte femei, că copiii, dacă sunt prea deştepţi, mor de cu vreme.

Cu fata popii Gheorghe însă nu ştia nimeni ce e; singurul suflet de om, care ar fi putut să ştie, încă nu ştia.

Şi-aşa, azi rău, mâne mai rău, după înjumătâţirea postului a căzut fata la pat. Venit-au doctori dela oraş şi babe din toate satele din jur, dar par-că era făcătură. Doc­torii, în neştiinţa lor, dar totuşi ca să zică ceva şi să nu ia banii de pomană, ziceau că fata e anemică în grad mare; babele dădeau mirate

din cap şi spuneau că trebue să fie făcătură la mijloc, dar ele singure nu ştiau din care parte să fi venit făcătura.

înainte de Fiorii cu 4 zile fata n’a vrut 'să mai bage nimic în gu­riţa ei, vorbea într’aiurea şi se fă­cuse ca ceara la faţă. Fratele părin­telui, care se nimerise de o zi în Lunca, sfătui pe preoteasa să cheme pe părintele Mihail din Cioara, s o împărtăşiască pe fată.

Un cuţit să-i fi împlântat preo- tesii prin inimă şi tot n-ar fi ţipat şi nu s-ar fi tânguit în gura mare o jumătate de zi. La urmă a văzut însă şi ea că drept o fi având cum­natul ei şi a trimis după părintele Mihail, un bătrân de 76 ani.

Spre seară părintele Mihail a sosit la casa preotului din Lunca. Auzise şi el din oameni că cu fata e rău, dar să fie chiar aşa, nu se aşteptase nici el.

*

— Nu ştiu ce să fie cu mine părinte Mihaile !

— Tatăl cel ceresc le ştie pe toate, fica mea. Eu vă cunosc pe toţi ca şi când aţi fi ai mei. Pe tată-tău eu l-am cununat şi tot eu te-am botezat şi pe tine. Acum, de câţi-va ani n-am mai dat pe la voi, că vezi tu, sfârşitul mi-se apropie şi mie şi azi-mâne Dzeu . mă va chemă şi pe mine la judecată. De mine însă nu-i nici un păcat; sunt cu un picior în groapă şi cine ştie cât voi mai duce-o pe lumea asia.

De tine însă, draga mea, mă mir m ult! Cum îmi spun părinţii tăi, n-ai avut de unde să te alegi cu afurisita asta de boală, căci ei te-au grijit şi te-au păzit ca pe ochii din cap. In fă­cături si descântece eu nu cred. Toate de la D-zeu sunt, care — în bunătatea Lui cea mare — pe toţi ne-a zidit, şi ne-a dat putere să ne împotrivim ispi­telor Necuratului.

De tine însă fata mea, ar fi mare păcat să te stingi de pe acuma. Tu n-ai ajuns să şti ce e vieaţa cu valu­rile ei. Eşti un boboc nedesfăcut încă, care n-a ajuns să se bucure de căldura binefăcătoare a razelor de soare. Şi pentru asta zic, că ar fi păcat de tine să te stingi cu zile l

Tu şti, că fie-care boală îşi are leacul ei, dar leacul acesta trebue cău­tat cu răbdare multă.

Glasul blând al părintelui Mi­hail sună ca glasul mângăitor al unui Serafim în odăiţa de fată mare a Elenuţii, plină de miros de tămâiţă.

— Nu te-ai scârbit tu de vre-un lucru oare-care, fata m ea?

— Nu, părinte!— Mare taină I La D-zeu însă

toate-s cu putinţă!Nu cum-va ochii tăi de fecioară

s-au oprit asupra vre-unui Făt-frumos? Căci, să vezi tu, draga mea, ochilor nu le poţi pune zăgaz, şi mai cu seamă ochilor tineri! Poa’te-că trecând pe drum, sau la vre-o petrecere unde-va, ochii tăi au văzut ce n-au mai văzut până atunci. Nu-ţi aduci aminte, ca i- nima ta să fi bătut mai tare pentrucineva? Cugetă-te bine, şi spune-mi ca unui duhovnic! Increde-te în mine şi spune-mi tot ce ai pe suflet! Eu încăam fost odată de anii tăi şi inima meaa bătut pentru un suflet de o rară bu­nătate, pe care Dzeu — poate pentru păcatele mele, sau ale părinţilor mei — mi-l-a luat prea de timpuriu.

Glasul bătrânului preot se în­muiase cu toiul, iar ochii lui slăbiţi jucau în lacrimi

Fata se invârtia şi se suciâ în aşternutul alb ca omătul, şi ochii-i ardeau ca în friguri.

Bătrânului duhovnic însă nu-i scăpă din vedere neliniştea fetei şi el continuă cu voce şi mai domoală încă ca până acum:

— Legătura dragostei nestricate El a pus-o între noi şi taina sfintei cununii a binecuvântat-o. Nu te sfii dar, fica mea, şi spune-mi ceea ce-ţi apasă sufletul, căci, precum văd nu o boală trupească îţi chinuieşte mădulările tale ci o boală sufletească.

Neastâmpărul fetii creştea tot mai mult. Cine i mai vorbise ei în felul acesta? Cine o mai încurajase pe ea cu astfel de vorbe? Nimeni!

Lacrimi grele începură să pi­cure din ochii ei negrii şi sânul îi palpită cu putere:

— Nur ştiu, părinte, nu ştiu ! Nu cred să-mi fie asta b o a la !

Părintele nu mai inzistă! Ştia el că înzadar ar mai face lucrul acesta. Ieşi apoi binecuvântând-o, cu ochii în lacrimi, în credinţă că a făcut tot ce i-a stat în putere.

*Sâmbătă dimineaţa, în ajunul

învierii, părintele Mihail plecase cu trâsurica lui la oraş, să mai târgu­iască una-alta de Sfintele Paşti. Pe drum Sfinţia Sa întrebă pe crâsnicul, care-i mână căluşerul, dacă mai ştie ceva de fata părintelui Gheorghe.

. — Numai lucruri rele am auzit Părinte. Ieri seară m-am întâlnit cu Ion al Bonii din Lunca şi-mi spunea, că de când Sfinţia Ta ai cuminecat-o pe d-şoara Elenuţa, n-a mai scos o vorbă din gură şi nici de mâncat n-a mai mâncat

nimic, doar’ laptele ce i-l-au dat cu de-a sila.

Părintele oftă din adânc şităcu.

Mai erau vre-o două oare până la prânz, când ajunse în oraş. Acolo târgul ce avea de târguit şi după ce se mai potoli căldura, întră într’un birt să guste ceva şi apoi să se în­toarcă spre casă.

Gândul îi era la fata părintelui Gheorghe. Ii părea rău de tinereţa şi de viaţa ei aproape pierdută şi ar fi dat ori-ce s-o scape dela moarte, dar nu ştia nici Sfinţia Sa cum ar fi putut face aceasta.

De-odată atenţia îi fu atrasă de vorbele unor tineri, cari povesteau la o masă din apropierea lui, şi pe cari nici nu-i observase când intrase, de îngândurat ce era.

— Ferice de tine, Ioane ! Tu îţi ai parohia ta asigurată şi preuteasa aleasă, pe când noi..! Câte încercări nu va tre­bui să facem, câte drumuri nu va tre­bui să batem şi câte desiluzii nu vom avea de îndurat, când ne vom vedea si peste vre-o cinci-şase ani tot fără căpătâi.

— Aşa judecam şi eu odată, fra­ţilor, dar azi nu mai judec tot aşa. Dacă părinţii nu m-ar fi îndemnat şi n-ar fi stăruit atâta, azi ar fi altcum.’ Sărăcia însă ce nu face? Se vor fi cugetat poate şi ei, că cel puţin eu să fiu aşe­zat la casa mea şi la vreme de nevoie să-i ajut să mărite pe cele două sori- oare ale mele.

Cât n-aş dă însă să fiu şi eu liber ca v o i! Să ştiu că după ce m-am sbătut prin şcoli vre-o cincisprezece ani, să iau şi eu ce-mi place. Să nu fiu vândut, ca v itele! Căci ce-mi ajută bo­găţia, dacă nu voi avea mulţămire în casă ?

Părintele Mihail începu să as­culte cu mai multă atenţiune, zicân- du-şi în sine: „Unde te întorci şi unde te suceşti, numai de năcazuri auzi!“

Tînărul însă continuă:— De câte ori nu se căieşte o-

mul de câte o faptă a lu i! Eu am pă­ţit tocmai aşa, ca un om care târgu- ieşte în grabă şi silit de alţii un lucru oare-care şi peste câtva timp se convinge, că ceea-ce a cumpărat cu bani scumpi nu-1 mulţămeşte şi că mai mulţămit ar fi cu un lucru, pe care l-a văzut a doua zi şi care l-ar fi costat cu mult mai puţin, sau chiar nimic. De săptămâni de zile mă bate gândul să-mi retrag cuvântul. Căci nu «unt logodit, doar promisiunea...!

Pretinii tînărului care vorbea, îl

ascultau tăcuţi şi aprobau numai din când în când.

— Şi de mult mi-aşi fi călcat cuvântul, dacă aşi şti un lucru 1 Dar nu-1 ştiu şi mi-e şi ’teamă să cerc să-l aflu, căci dacă nu ar fi după aşteptarea mea, aşi fi şi mai nenorocit decât sun t!

— Ce lucru, Ioane? — îl între­bară dintr-odată doi din tineri.

— Măi băieţi! E greu de spus, dar tot vă sp u n ! înainte de asta cu vre-o două luni am văzut o fată... la care mi-a rămas gândul. Ea bogată, eu sărac. Până când n-am văzut-o, tot mai eram eu împăcat cu soarta mea, de-a- tunci însă nu! E o fată de preot de prin apropiere, tinără şi frumoasă, cu doi ochi mari şi negri. Am văzut-o la sfinţirea bisericei din satul lor, unde fuseserăm chemaţi de tatăl fetii opt inşi, cari să înciripăm un concert şi să cântăm răspunsurile la sfânta liturghie.

Când am văzut-o mai întâi, n-am putut scoate o vorbă din gură, de bu­curie. Eram ca un om care ani întregi de zile sapă pământul unde i-s-a spus că se află o comoară, dar nu află ni­mic. Şi tocmai când îşi ia gândul de a mai săpâ, află comoara. Bucuria mea n-a ţinut însă mult. Comoara nu era să fie a m ea! Eu trebuia să mă mulţămesc cu ceea-ce aveam.

Până seara, după concert, când am vorbit a doua oară cu ea, mă re­semnasem cu totul, l-am spus, că sunt logodit cu o fată din părţile Turzii, unde mă voi şi preoţi în toamnă. Am crezut că fac un lucru bun, minţindu-i. Bun pentru că... aşa credeam eu, con­vins de privirile ei, şi bun şi pentru mine, pentru-că eram silit în modul a- cesta să-mi iau gândul de la ea. Nu­mai D-zeu ştie însă cât m-a costat şi cât mă costă încă şi azi minciuna â- ceasta. Se vede că aşa îmi va fi fost scris I Nu cred însă să mă mai preoţesc vre-o dată, şi îmi voi alege o altă carieră.

Bătrânul preot nu se mai putu răbda. El se apropie cu paşi mărunţi de masa tinerilor şi punându-i mâna pe umăr celui care se jeluise pre- tinilor săi, îl întrebă mai mult şop­tind:

— Vorbeşti de fata părintelui Al­dea, tinere ?

Tînărul, surprins peste măsură de această întrebare venită aşa pe neaşteptate, privi neîncrezător pe preot, apoi, ca şi când venerabilul părinte i-ar fi insuflat încredere, răs­puns# cu gura de jumătate:

— Da, părinte! De fata părintelui Aldea am vorbit!

— Atunci, tinere, osteneşte până la masa mea !

Părintele Mihail îi povesti aici tînărului Ioan Negrea cu o grabă

In jurul pământului.— Spicuiri. —

Prima călătorie în jurul pământu­lui a făcut-o, după cum ştim, espediţiu- nea lui Magellan. La anul 1519 espedi- tiunea acestui portughez porneşte din Lisabona, în direcţiune vestică şi după ce încunjoară ţărmurii Americei de sud ajunge în apele Oceanului-mare. La ţăr­murii Aziei Magellan e ucis de sălbaticii insulelor Filipine, iar restul espediţiunei, după o călătorie de trei ani de zile, prin ţinuturi necunoscute, ajunge în pa­tria, după care au oftat atât de mult în timpul lungei călătorii.

O miie şi mai bine de zile a avut să rătăcească această especţiţiune, pe când „recordmanii“ de azi, după vre-o 400 ani — ce deosebire! — fac încun-

| jurul pământului în treizeci şi ceva zile., Astăzi, când trenurile stretaie con­tinentele în lung şi lat, iar vapoarele nu mai ţin cont nici de lăţimea nici de afunzimea oceanelor, omen’imea lacomă de câştig şi dornică de lucruri şi ţări necunoscute străbate cu cea mai mare uşurinţă toate colţurile lumii. Cu iuţeala trenuri’lor şi vapoarelor de azi uşor laşi sute şi mii de chilometri îndărăpt, ca după ce ai percurs vreo 40 milioane metri — încunjurul globului pământesc,

— să ajungi iarăşi la punctul, din care ai plecat.

A lexa n d ru Sim pson , căpitanul va­porului „Pericles“, nimicit acum doi ani în urma unui naufragiu lângă ţărmurii Australiei, se lăuda, că în timpul’ lungei sale cariere de marinar, făcuse de opt­zeci şi unu de ori înconjurul pământului. Curagiosul căpitan, de câte ori debarca pe uscat, îşi însemna numărul milurilor percurse, aşa că după nimicirea vasului „Pericles“, când s ’a despărţit de viaţa de marinar, Simpson — după notiţele sale — percursese cu totul un drum’ de2.070.000 miluri maritime prin apele di­feritelor mări. Acest drum, socotit milul cu 1852 metri, ar face 3.833.640 chilo­metri, adecă o distanţă, care ar întrece binişor lungimea unei linii, care ar în­conjura pământul de 81-ori.

Recordul acestui căpitan de vapor nu e un lucru de toate zilele şi un om, care se poate lăuda că în via’ţâ sa a făcut de 81-ori înconjurul pământului, merită să nu fie trecut cu vederea.

Oricât de interesant ar fi însă acest record al căpitanului Simpson, nu în­semnează, că el ar fi făcut încunjurul pământului, în înţelesul strict al cuvân­tului. Căci a înconjura pământul însem­nează a pleca dintr-un punct, din Paris bună oară, şi — cu toate piedecile ce-ţi stau în cale’ — după un drum percurs în linie cât se poate mai dreaptă să a -

jungi din nou în punctul de plecare. Cam acesta ar fi drumul eroului legendar al vestitului roman francez de Jules Verne. Tot această cale a făcut-o acum doi­sprezece ani G a ston Stieg ler , un record­man al călătoriilor în jurul pământului. Acelaşi drum l-a făcut şi H en ri Turot, iar acum doi ani Ja gerschm idt.

Notăm însă, că nici unul din ei n-a săvârşit adevăratul înconjur ideal, în linie directă. Au ocolit toţi trei globul pământesc, — percurgând : Stiegler 34.448 şi Jagerschmidt 30.767 chilometri — dar folosindu-se de vapoare şi de trenuri, e natural, că n-au ţinut linia dreaptă. Jagerschmidt, care pană în prezent de­ţine recordul în această privinţă, s ’a a- propiat mai mult de înconjurul ideal.

Astăzi ocolul pământului se poate face aproape în întregime cu trenul şi cu vaporul; cu totul altfel era însă a- cum 12 ani, când Stiegler şi Turot s-au hotărât să facă acest drum, ambii însă în direcţie contrară.

Stiegler, plecând din Paris, călăto­reşte cât se poate de comod până la Irliutzk, respective încă 1248 chilometri până la Stretenskig, în; Azia. De aici însă se isprăveşte linia ferată — în 1901 nu era gata linia ferată siberiană — şi până la Khabarovsk singurul drum e cursul râurilor Silka apoi Amur, pe cari nici navigaţia nu prea era sigură. Cu ajuto­rul unui vapor mai mic Stiegler înain­

tează pe Silka, apoi pe Amur până la j Blagovecensk. De aici nici vapoarele nu mai circulă şi e nevoit să-şi continue drumul cu o barcă, aşa că încep pen­tru dânsul zilele unuiRobinzon siberian.

Cu o barcă închiriată înaintează încet şi anevoios prin ţinuturi necunos­cute. „Am dus o adevărată viaţă de pri­mitiv — povestea el — pătrunzând ca un sălbatic prin acele păduri uriaşe“ . Seara îşi leagă luntrea la ţărm, strânge câteva uscături de prin pădure, din cari îşi face foc şi-şi pregăteşte ceaiul. — Mai căpăta şi ouă de pe ’ la locuitorii satelor din jur. — După cină, se învă- lue într’un cearceaf, ca să se apere con­tra ascuţişului vânturilor siberiene, se lungeşte în luntre şi adoarme, visând la trenurile şi vapoarele, cari îl vor aduce mai târziu spre Paris. „Dacă mi-ar fi desfăcut cineva pieptul — spunea dân­sul — ar fi găsit tăiat în inimă-mi mer­sul trenurilor şi al vapoarelor!“

Ajuns la Khabarovsk, urcă din nou în trenui, după care oftase şi pe care-1 visase de atâtea ori. De aici apoi schim­bând în continuu trenurile şi vapoarele înaintează mai uşurat şi fără nici un năcaz peste ţări şi’ mări, iar în 31 Iulie 1901 ajunge sănătos la Paris, de unde plecase în 20 Mai al aceluiaş an. Fă­cuse încunjurul pământului în 63 zile şi 16 oare, întrecând pe eroul romanu­lui lui Jules Verne, cu aproape 17 zile.

In vreme ce Stiegler făcea acest drum înaintând în direcţie ostică, un alt călător Henri Turot plecase tot în jurul pământului în direcţie contrară, spre vest. N-a întâmpinat nici o piedică în partea primă a călătoriei, a trecut în linişte peste America, dar când să de­barce pe pământul Japoniei, lajokoham a i s-a pus prima piedecă în cale. Pe bor­dul vasului, cu care călătorea „City of Peking“ se iviseră nişte cazuri suspecte de boală, aşa că era cât pe aci să rămâ­nă în carantină vre-o 40 de zile. Mulţă- mită autorităţilor serviciului sanitar iapo- nez, trece peste această piedecă, pentru ca să întâmpine alte mai târziu, căci dela Khabarovsk începând numai de năcazuri a avut parte. Vaporul pe care îmbarcase Turot, înainta numai ca o broască ţes­toasă; abia făcea 6—7 chilometri pe oră. După vre-o trei zile se lăsă apoi o cea­ţă atât de deasă asupra râului Amur, încât căpitanul vaporului se văzu nevoit să ancoreze. Tot în timpul acesta se rupe cârma unui şlep tras de vaporul, cu care călătorea, asa că sunt siliţi să aştepte sosirea unui alt şlep, pe care să încarce mărfurile de pe şlepul avariat. Se înţelege că toate acestea pe Turot îi făceau să tre­mure de năcaz şi nerăbdare. Soseşte în fine un alt vapor. Turot trece pe acesta, dar nu peste mult esplodează un cazan dela maşină. Zece ore se pierd cu repa­raţia. Ajung apoi la un canal îngust ; căpitanul, înainte de a întră cu vaporul

2

înfrigurată ceea-ce ştia despre Ele- nuţa. Nu-i lăsă insă tînărului nici atâta timp cât să-şi vină în fire, şi continuă:

— Dacă crezi că nu o să faci un târg tot atât de rău ca acela, despre care ai povestit pretinilor d-tale, gră- beşte-te în seminar, lasă un bilet direc­torului şi pregăteşte-te de drum. Peste o oră plecăm — dacă aşa va voi Dzeu —■ la noua d-tale mireasă!

*

Era noapte, când căluşelul plin de spume al părintelui Mihail se opri la poarta casei parohiale din Lunca. Inlăuntru era lumină. Toţi ai casei stăteau trişti şi muţi, ca la un pri- veghiu. Nici când nu mai aştepta­seră ei priveghind Învierea Domnului.

Părintele Gheorghe era lângă patul ficei sale, care după multe şi îndelungate rugăminţi, în credinţa că nu mai are mult de trăit, sedestăi- nui-se tatălui ei, care acum era în culmea desperării.

— Tată dragă! Dacă I-aş avea a - cum aici lângă mine, simt că m-aş face bine şi Domnul, care nu peste mult va înviâ/m-ar înviâ şi pe mine. Se vede însă, că voia Lui e alta!

Du-te, tată dragă, du-te şi spune mamii să vină să-mi iau rămas bun şi de la dumneaei şi-apoi să vă duceţi la sfânta înviere, iar pe mătuşa Lina să o rogi să stea cu mine până ce vă reîn- toarceţi, şi mâne dimineaţă să trimiţi vorbă naşului meu, părintelui Mihail, să vină să mă vadă, poate pentru cea din urmă oară!

Părintele Gheorghe ieşi isbuc- nind într’un plâns amar. Când o văzu însă pe preoteasa Maria zâm- bindu-i veselă, crezu că soţia lui înebunise de-a binele.

— Părinte! Iată-ne mântuirea! Naşul, care acum a picat de pe drum, ne-o aduce. Nu te miră, că mă vezi ve­selă, poate că ni-e scris şi nouă să ne veselim ca la o zi mare.

Abia atunci observă părintele Gheorghe pe naşul său şi pe tînărul Negrea, pe care-1 cunoştea dela sfin­ţirea bisericei şi în creerul său se făcu de-odată lumină, iar în inima lui licări o rază de speranţă. —

Bătrânul preot întră apoi în odaia bolnavei, purtând de mână pe tînărul căruia şi acum încă i-se pă­rea că visează, urmat de toţi ai casei.

*

Nu trecuse nici o jumătate de oară şi căluşelul părintelui Mihail plecă în goana mare spre Cioara, Stăpânul său, fericit şi mulţămit cum de mult nu fusese, după ce promi­sese viitorului său fin că-1 va luă capelan lângă sine, plecase împăcat în sufletul său, ca omul care făcuse încă o faptă bună înainte de moarte şi adresându-se crâsnicului său îi zise:

— Stane, de azi în trei săptămâni să împodobeşti pe „Murgu“ cum şti tu mai frumos, căci mergem la cununie în Lunca! Voinţa Domnului a fost, ca în ceasul când Fiul Său a înviat, să învie şi pe alţii!

C a n d i d T T Ju şiea.

în canal, voeşte să-i constate adâncimea. Se opresc din nou. Din întâmplare so­seşte tocmai atunci vaporul de postă. Turot începe să strige şi să-i facă sem­ne : „Opriţi, sunt un francez, voesc să îmbarc!“ Trece pe noul vapor, care mai târziu se împotmoleşte. Cu mare greu pornesc din nou, pentru ca să ajungă încă odată într-o bancă de nisip. In sfârşit sosesc la Blagovecensk. Dar pie­dicile nu s-au isprăvit. Vaporul, cu care mergea spre Stretensk se ciocneşte într’o stâncă şi capătă o spărtură. Se face re­paraţia,’dar cu toate acestea nu mai putea înainta decât cu 4—5 ore pe zi.

După o navigaţie de 23 de zile pe râurile Amur şi Silka ajunge în fine la Stretensk, de unde ia apoi trenul ca să-şi continue drumul peste Siberia şi Moscva la Paris. Respira mai uşurat văzându-se trecut peste toate piedecile, când deo­dată, nu departe de Stretensk dă de altă belea. Deraiare de tren. Scapă însă să­nătos şi după atâtea năcazuri ajunge la Paris.

Zece ani mai târziu, în 1911, pleacă în jurul pământului Jagerschmidt. Porneş­te din Paris în 17 Iulie, la 1 oră 18 mi­nute şi 41 secunde.

Acum însă are un mare avantaj. Cu transsiberianul îşi face drumul în li­nişte dela Moscva până la Vladivostok, aşa că e scăpat de piedicile pe cari le în­

Legende despreFilat, din Pont,

In jurul figurei lu Pilat din Pon t, procuratorului din ludea şi Sa- maria, s-a format un cerc mai mare de legende şi tradiţii. Natural, căfan- tazia începe să lucre acolo, unde is­toria tace. Aproape toate tradiţiile ne raportează de-o potrivă, că Pilat din Pont s-ar fi sfârşit prin sinucidere, iar această sinucidere este înfăţişată în diferite chipnri. Ani de-a rândul au trecut, se spune într’o versiune, de când Pilat din Pont a îndeplinit sentinţa faţă de Christos. împăratul roman simte, la adânci bătrâneţe, într’o călătorie prin Campania, că i se apropie ora morţii. Atunci aude printr’un sclav de rând despre făcă­torul de minuni galilean, care vin­decă pe leproşi, pe orbi face să va­dă si pe morţi îi rechiamă la viată, împăratul trimite în deplină speranţă o solie la Palestina. Dar Isus era de mult răstignit. Intr’acestea pro­mite sfânta Veronica, că-1 poate vindeca pe împăratul cu şter­garul ei făcător de minuni, şi solul se întoarce cu ea şi cu guvernatorul ţă­rii legat în lanţuri. In loc să fie pe­depsit, lui Pilat i se face o primire destul de prietinească din partea îm­păratului, care devine din ce în ce mai călduroasă, fiiindcă haina sfân­tă a lui Christos, pe care o poartă guvernatorul, ii câştigă acestuia sim­patiile tuturora. In momentul însă, când depune haina apărătoare, se trezeşte mânia împăratului; el osân­deşte pe guvernator la moarte. Pi­lat însă nu aşteaptă execuţiunea, ci moare prin sinucidere.

După o altă tradiţie el este exi­lat de împărat la Vienne în Franţa de sud. Acolo încă şi astăzi se mai arată un turn vechiu, ruinat ca fost castel al lui Pilat. Se zice că guver- notorul de odinioară ar fi trâit în el numai scurtă vreme; mustrările con­ştiinţei pentru moartea Iui Christos ce i se atribuia lui, l-au adus la dis­perare şi sinucidere. După obiceiul vechiu, de a arunca pe sinucigaşi în râuri, ori a-i aşeza în butoaie pluti­toare, corpul lui Pilat fu aruncat în Tibru. Acum îusă elementele se răs- vrătiră. Vijelii înspăimântătoare şi furtuni grozave însoţiră revărsarea râului peste ţărmuri. De oarece însă năpastea asta nu mai avea sfârşit, se hotărâră, să caute iarăş cadavrul, care după multă osteneală fu şi gă­sit, şi în sfârşit adus în Gallia şi a- runcat în râul Rhone. Şi aici se în­tâmplă acelaş lucru: apa se retrase ca un val înapoi şi se revărsă în lung, şi-n lat peste câmpurile rodi­toare. Fără răpaosca Ahasverus tre- bue cadavrul să-şi înceapă pribegia. Ajunge la lacul Genf;dar valurile şi aici îl resping; şi-n fine se hotâreşte, să-l arunce într’un iezâr din Alpi, unde neprietinoasele fenomene ale naturii nu pot face atâta stricăciune. Astfel de lacuri, cari ar fi primit ca- dravul, cunoaşte poporul în multe locuri din Alpi, în Ştiria, Carintia şi Tirol.

tâmpinaseră antecesorii săi, cari n-au avut tren decât până la Stretensk. Fa­vorul e colosal, luând în considerare că distanţa e de 2252 chilometri. In fote­lul dé clasa primă a transsiberianului Jagershmidt nici nu visează năcazurile îndurate de ceilalţi doi călători. Tocmai acesta e faptul, care esplică marea dife- rinţă dintre durata călătoriei lui Jager- sch’midt şi a celorlalţi doi. Până când Stiegler perduse 63 de zile cu încunju- rul pământului, Jagerschmidt face acelaşi drum în 39 de zile, câştigând astfel 24 de zile.

Dar la un astfel de drum nu-i vreme de perdut. „In tot timpul călătoriei mele — spune Jagerschmidt — coboram din tren numai ca să îmbarc pe vapor şi părăseam vaporul numai ca să mă urc din nou în tren ; nu m-am oprit în drum decât, cu totul, vre-o câteva oare“. 63 de oare poposise cu totul în tot decursul că­lătoriei. Pe uscat nu dormise decât de patru ori: în Jokohama, Vancouver, Mon­treal şi New-York. Mai mult a stat în Jokohama, unde a petrecut dela opt seara până în ziua următoare la prânz, când a plecat vaporul, cu care .şi-a con­tinuat calea.

Sigur, că nu-i prea plăcut să faci o astfel de călătorie, neliniştit fiind mereu de gândul că oare ajungi

' la timp la staţiunea anumită, pentru

Cu mult mai bogată este alcă­tuirea tradiţiilor, întru cât se referă la lacul cel mic de pe muntele Pi­latus de lângă lacul Vierwaldstätter.

In Forschheim încă au fost ară­taţi pantalonii cei roşii ai lui Pilat. Tatăl lui Pilat a fost — aşa poves­teşte tradiţia, care zice că s-a năs­cut la Mainz — un rege cu numele Atus; femeia lui se chiema Pila. Am­bele nume combinate dau numele fiului. Pilat a fost silit, de oarece şi-a omorât fratele maşter, să scape cu fuga. Mai târziu îl găsim în Ie­rusalim ca legatus.

R. P.

La mormântulpoetului Coma.

L i p s e a Aprilie 1913.In clmiterul dia partea sudică a

oraşului îşi doarme somnul de vec», ne­uitatul C e rn a . Grandiosul monument ce înfăţişează »lupta popoarelor« dela 1813, străjueşte pe lângă osămintele atâtor eroi streini, din nefericire, şi pe unul de ai noştri, pe eroul c d m a i a* Ies a l câ n tu lu i erotic ş i a l g â n d ir ii p o ­etice.

Soarele călduţ de primăvară, far­mecul plin de viaţă ce’l împrumută na­turii acest anotimp mă face să pără sesc odaia de studiu. Şi dacă altă dată încăpea îndoiala, încotro s ’o apuc, de astă dată nu puteam merge decât n u ­mai într’o singură parte: cătră sudul o- raşului. Insă nu frumuseţea arhitecto­nică a colosului »Völkerschlahtdenk- raal«, nu drăgălă?ia parcului împrej­muitor era aceea ce mă mâna înspre această direcţie, ci un sentiment de dragoste şi de pietate mă atrăgea că tră locaşul »provizor« al marelui intre p o ­eţi C e rn ci. . .

Nici când însă nu fui primit aşa de rece de bunul meu prietin ca în noua sa locuinţă. Nici un răspuns la salutul meu, nici un gest la strigătul m eu! Părea că cel căutat e călătorit, deşi prezenţa lui o simriam »n strâm ­toarea celor 4 scânduri. . . Ciripitul ne­vinovat şi trilul fermecător al pasărilor ce altă dată îmi desfătau inima cu cântecul lor, acuma mi-o sfâşiau de durere. Cu cât credeau a aduce uşu­rare şi mângăere celui adormit, cu a tâta mai mult întristau pe cel veghie- tor. Cântul de leagă ra al adormitului era bocetul treazu lu i...

Nici »vestitorii fericirii« — mirţii, nu’ş mai aveau simbolul lor plhi de speranţă. Culoarea lor de o vecinică verdeaţă îmi părea jjTde tot posomorâtă şi veştedă. Lamura ior însemna acum doliul nem ângăiatului. . .

Chiar lăcrimioarele în toată can­doarea lor nu’mi aminteau decât şi­roaiele lacrimilor vărsate pentru scum­pul d isp ăru t...

Căzut pradă amintirilor triste de mai bine de o săptămână, vedeam pen tru ultima oară faţa zimbitoare a mor­tului, care îşi lua răm as bun dela pre- tinii neconsolaţi şl în podidirea lacri­milor şi a suspinelor ce sugrumau ori­ce cuvânt pe buze îmi aminteam de vorbirea care era să fie rostită la în­mormântare şi care avea următorul conţinut:

Ja ln ic ă a siste n ţă !O dureroasă întâmplare ne adună

la acest loc.Unul dintre noi şi cel mai bun

ne părăseşte, nu după-cum intenţiona vremelnic, ci pentru totdeauna. Ursi­

ca — după cum a spus Jagerschmidt, în glumă — să sai din tren în vapor şi din vapor în tren. Societăţile liniilor fe­rate şi maritime, de altfel, i-au stat cu toată bunăvoinţa într’ajutor. „Sa întâm­plat — a povestit Jagerschmidt — că prin ţinuturile mai pustii trenurile mer­geau mai repede şi tot astfel şi vapoa­rele, numai ca să-mi recâştig timpul pierdut şi să ajung la anumite staţiuni, conform terminului fixat de mai ’nainte“. E de prisos să mai spunem, că înainte de a pleca la un astfel de drum, trebue studiat cu deamănuntul mersul tuturor trenurilor şi al vapoarelor. Iagerschmidt ştia deja de mai înainte, că plecând la un timp anumit, atunci şi atunci va tre­bui să sosească în Paris ; natural, dacă nu va întâmpina vre-o piedecă nepre­văzută.

Prima condiţiune pentru * un încun- jur cât mai repede al pământului este studiarea corectă a mersului trenurilor şi vapoarelor. Când Jagerschmidt por­nise în jurul pământului, un mare ziar francez pusese cetitorilor săi întrebarea: „Când se va reîntoarce Jagerschmidt?“ — şi peste o su$ de cetitori au gâcit corect timpul de 39 de zile. Cele mai bune răspunsuri au fost atât de precis cal­culate, încât numai o minută şi 57 se­cunde a fost deosebirea între terminul calculatorilor şi /timpul călătoriei lui Ia- gerschmidt, care: a durat 39 zile 19 ore,

toarele nemiloase i-au scurtat traiul, îu primăvara naturii şi a vieţii. Lângă sicriul poetului Cerna stăm muţi şi fără putere, nepricepând rostul acestei vieţi, când după o scurtă strălucire poetică, după prima brazdă de cunoştinţi proas­pete, menite să rodească însutit şi în­miit pe ogorul naţional, îţi înceată r ă ­suflarea în vârsta cea mai prom iţătoa re!... De ce nu se stinge încărcatul de ani, ce’şi imploară sfârşitul ca o mângăere, de ce nu bolnavul chinuit ce’şi doreşte moartea ca o eliberare, de ce trăesc atâţia nefolositori ba chiar periculoşi pentru omenire; pe când tâ­nărul încununat de aureola poeziei, răsfăţatul unui neam, îndrumătorul ştienţifle de mâne nu are dreptul să’şi desăvârşească fiinţa, aducând şi altora fericirea de a-i lumina?...

O singură mângâiere ne rămâne, credinţa: că »pe cine’l iubeşte Dzeu, îl ia la sine spre o viaţă mai bună...«

Născut în pământul scăldat de soarele şi m area Dobrogei, Cerna pare că a moştenit întreg talentul ,'poetic al surghiunitului Ovidiu, cântăreţul atât de mărit al Romei, ce’şi plângea la To- mis în »Tristia« sfârşitul său tragic, încă pe băncile liceului din Brăila se impusese prin inteligenţa4 "sclipitoare şi talentu-i puternic, debutând cu suc­ces în revista »Viaţa« pe la 1896. De atunci poeziile sale—tot mai mult gus­tate şi apreciate de un public select,— fnră publicate prin »Luceafărul«, »Con­vorbiri literare«, »SămănătoruU etc. cari la 1910 strânse într’un volum P o ezii, l’au făcut 6el m a i ales cântăreţ a l d r a ­

gostei ş i a l g â n d ir ii poetice dela Emi- nescu încoace.

Darurile, cu cari l’a înzestrat na­tura, însuşirile lui de rasă slavă, au supt puterea lor de viaţă din cultura noastră mai înaltă, pe băncile univer­sităţii bucureştene, unde pe lângă alte impulsuri, prelegerile filozofice ale m a­relui profesor Maiorescu, i-au alimen­tat fondul său sufletesc de cuge tător.

De ii strein de neam, cultura ni l-a făcut cu totul al nostru. Cugetarea, simţirea şi exprimarea îl dovediră de foarte bun rom *n:• « • ♦

Tot fulgeră,, de dincolo de moarte, însângerata spadă-a lui Mihai...Iar la lumina ei, cetim deodată Şi slava şi durerea noastră toată; Măreţ, fulgerător, dar fără ură,Veni — şi s’au plecat supuşi Carpaţii, Ş’o clipă, după un mileniu, fraţii Viu mânile şi ’ntind: se cunoscură...Ei a căzut, răpus de-a nopţii gloată, Şi-ai lui s’au risipit tăcuţi, în cete;Dar mânile ce s’au atins odată Se caută şi azi, cu vechea sete.El a căzut, dar vi . ui lui nu moare:

(Cătră pace.)

Setos de cunoştinţi mai vaste, Cerna veni în Germania, ţara ideilor şi a faptelor, unde cunoştinţele câştigate au atras deosebita atenţie a marilor profesori din Lipsea. Examenul lui de doctorat a fost o fală pentru Români, şi-o plăcere pentru examinatori.

le z a lui străluceşte printre cele de felul ei. Aştepta cu nerăbdare mo­mentul plecării, când ca o bombă se răspândi dureroasa veste, ce ne face aşa de neeonsolaţi în jurul corpului său rece. — Şi aşa ne părăseşte nu

43 minute şi 34XU secunde, deşi drumul percurs era de 30.767 chilometri.

Stiegler a calculat, că dacă distanţa percursă de el în jurul pământului ar fl voit să o acopere cu piese de câte 5 centime, puse lângă olaltă — ar fi avut lipsă de 1400 vagoane (â 5000 chilo- grame) încărcate cu bani, ceeace ar face cam 7 mii. chilograme. — Cantitatea a- ceasta de fier s-a întrebuinţat la cons­truirea turnului Eiffel. — Ei făcuse ocolul pământului în 63 zile şi 16 ore, adecă în 1.528 ore, ceeace face 91.680 minute sau dacă socotim în secunde 5.500.800 secunde. A înaintat aşadară cu o iuţeală medie de 22 chilom. 544 m. pe oră, 375 m. 60 cm. pe minută şi 6 m. 26 cm. pe secundă.

Să vedem acum, cam cât ne-ar costa un astfel de drum? După Jager­schmidt,— dacă am face aşa ca el, să să­rim adecă din tren în vapor şi din va­por în tren,— ne-ar trebui cam 6000 franci. Corect 6060 franci, căci atât a cheltuit el. Tren şi vapor: 2880 franci; diferite cheltueli180 franci; mâncare, bacşişuri, hotel — în patru nopţi — şi albituri în decursul călătoriei: 3000 franci. Dacă vreai să călătoreşti fără piedeci, apoi bacşişurile te cam ridică la cheltuială. Şase mii de franci pentru un ocol în jurul pământului... o fi cam mult ?!

Trecem dar la majorul american

pentru Lipsea, ci şi pentru Ţară şi lu­mea asta pământească. Anotimpul, care acum 3 ani îi consacră renumele unui m are poet, care acum un an îi aduse premiarea poeziilor sale şi acum docto­ratul, îl chema la sine. Prea îi cântase frumos poetul, cu atâta dor şi durere, cu atâta gingăşie şi intimitate, într’un mod atât de plastic şi de sugestiv, în­cât, fatalitate, cântăreţul cel mai ales al dragostei căzu jertfă — o jertfă in- mensurabilă — tocmai acestui anotimp al dragostei :

In dulcele suspin al adierii Se legănau salcâmii primăverii Şi clătinându-şi vârfurile 'n floare In mii şi mii scântei tremurătoare Sfărmau lumina soarelui de Mai,Pe crengi, pe flori, pe chipul tău băla. Pe-a frunţii tale marmură senină.Lumini şi umbre s’alungau. Părea Că îngerul ascuns sub umbra ta Te mângâie ca mâna-i de lumină Pe pâr, pe ochi, pe lângă tâmpla fină

(Torquato cătră Leonora.)

Se va întoarce ’n Ţară, da, dar mut şi rece. Nu va mai radia bucurie în casa părintească, care’l aştepta de Paşti cu atâta dor... Nu va mai mân- ^ găia bătrâneţele mamei sale, care aîm - * prumutat poeziilor salo : duioşia, căldura, privirea adâncă, interpretarea simbolică, aproape mistică a iubirii. Glasul tatălui său — pierdut de tinăr — i-a recla­mat : energia bărbătească, agerimea minţii, setea de învăţătură mai înaltă şi curajul în lupta vieţii, cari’l consa- crară până aci muncii, gândirii şi ştu- diului.

Deplângem marele talent;,dispărut, care s ’ar fi putut înălţa tot mai sus şi n’avem decât mângâierea com oarei de­puse în versurile sa le : o sim ţire caldă şi adâncă plină de putere şi de ideal, o concepţie umană, frăţească a lumii, un a ccm t de bărbăţie adese până la reveltă, planând de-asupra ei în sfera ideală a iubirii şi a meditării, un avân t larg de cugetare îmbinând poezia cu marile întrebări ale religiei şi filozofiei, o în fă ţişa re nouă a marilor motive de artă, o nouă melodie a vieţii, o expresie concentrată şi plastică, o lim bă armo­nioasă şi plină de energie.

lată m oştenirea lui Cerna I E ne- peritoare! Şi dacă regretăm că nu 1-â fost dat să-o înmulţească, să-i fim re ­cunoscători, că a putut presta atâta Ia vârsta Iui. Să-i păstrăm comoara cu sfinţenie, ea vorbeşte inimii, sufletulu n o stru !

Iar lutului, — purţătorui vre­melnic al acestei comori nepreţuite — „trecut prin durerea m orţii«: o la crim a l

D r . Const. P a p u c.

Poezii de P. Cerna.

I t o § fiAlături de genuni răsai, o, floare ;Si pari a fericirilor icoană...Ce mână te-a sădit, încrezătoare,Pe margini de prăpastie duşmană?Din adâncime Ielele-ţi cântară Chemări ispititoare, ca ’n poveşti...Şi râd fermecător — şi cântă iară...Tu le asculţi, senino, şî 'nfloreşti.

*) Genune « apă adâncă şi lină (abia).

Georg Ahern din Filipine. Acesta în anul 1908 a făcut înconjurul pământului în 68 zile (corect 67 zile 15 ore) şi a cheltuit mai puţin. A plecat din Manilla, dar ca turist mi ca recordman, — astfel se explică durata mai mare a drumului său — şi a percurs următoarea cale : Manilla—Vladivostok (4338 km. 264 ore, §2*04 dolari); Vladivostok—Moscva (8418 km. 262 ore, 155*35 doi.); Moscva-Viena- Londra (4000 km. 85 ore, 76*70 doi.); Londra—New-York (5120 km., 154 ore, 100 doi.); New-York — San-Francisco (5920 km. 138 ore, 90*50 doi.) şi San- Francisco—Manilla (10.560 km. 720 ore,30 doi.) Cu totul: 38.406 km. în 1623 ore, cheltuind 534 dolari şi 59 cenţi. In partea ultimă a drumului său Ahren a avut norocul, că a călătorit gratuit pe un vapor de stat, eşind astfel cu chel­tuială mai puţină. După calculaţiunea lui, i ocolul pământului l-am- face, fără ca să cheltuim mai mult de 5000 franci (vreo '! 4900 cor.) ^

Colonelul englez Campbell Burnleÿ a făcut cătră finea anului 1908 în­conjurul pământului în 40 zile, parcurgând următorul drum : Liverpool-Quebec 7 zile, Quebec-Vancouver 31/* zile, Van- couver-Yokohama 12 zile, Yokohama- Tsuruga (peste Japonia) 2 zile, Tsuruga- Vladivostok 2 zile, Vladivostok-Moscva 11V», Moscva-Ostende 2*/2 zile şi Ostende- Liverpool 1 zi. Despre cheltuelile din-

3

Asupra ta, prin neguri şi furtună Al morţii duh adese â trecut —

k Ce farmece te-au ocrotit, ce scut,* De n’a putut nici el să te răpună?

Ca un răspuns al lumii pământeşti La zâmbetul de stele al tăriei,Tu te ridici din lumea vijeliei,Priveşti văzduhul, cerul — şi’nfloreşti...

0, floarea mea I Cu tremur şi uimire Salut avântul tău spre fericire.De unde Pai desprins, din ce lumină, Surâsul dulce, plutitor în vini?Cum ai putut rămâne tu senină, Nesocotind prăpastia vecină,Ce pentru muritori ar fi mormânt?Noi, dela rob la purtătorul stemei,Trăim mânaţi în veci de dor aprin s; Dar cea mai slabă fâlfâire-a vremei Ne sbate facla vieţii pân’la stins...

. . . Noi alergăm, zburăm spre-o razăsfântă,

Pe care-am vrea s ’o coborâm în vieaţâ: Dar cea mai slabă piedică ne’ngheaţă, Şi numai gândul luptei ne 'nspăi-

mântâ...

Şi ne ’nturnăm în propria ruină,Cu inima ’necată de suspin —Nebuni şi orbi l De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină...

4 Noi preamărim umana ’nţelepclune —Şi care-i este rodul ?.,. Făurim Atâtea umbre şi ’ntrebări nebune,Prin care-a vieţii spaimă o m ărim :Ce-i moartea ? ’Pentru ce împărăţeşte ? Ce ne aşteaptă mâne ? mai târziu ?Ce-i taina care pururi izvoreşte De dincolo d ş leagăn şi sicriu ?

Şi astfel vieaţa ni se risipeşte:In mâna care tremură de teamă.Paharul darului ceresc se varsă

1, până să ’l lipim de gura arsă, gol — sau plin de-a lacrămilor

vamă...Nebuni şi orbii Nepricepuţi ca vântul 1 Noi singuri, noi, ne adâncim mormântul I

♦.,.Ci tu rămâi de-a-pururi zâmbitoare, Neturburată de-al genunei glas — Sălbatecă şl neştiută floare!Surâsul tău în suflet mi-a rămas...

Aş vrea să mă avânt în lumi senine, Dar ţelul este sus şi drumul greu ;Ce mult aş vrea să te răpesc cu mine Să te sădesc adânc în pieptul meu...!,

Tovarăş drag! Când voiu păli de jale, Străbate-mi gândul cu mireasma ta Câ n d inima va tremura în cale, Inchină-te, tovarăşe, spre ea Şi spune-i taina fericirii tale,..

Invaţă-mă dispreţul de primejdii,Şi voi aprinde candela nădejdii.Pe marginea mormintelor flăm ânde; Dă-mi tu un cer spre care să privesc. Când de-asupra inimei plăpânde Ai suferinţii vulturi se rotesc ; Şi’ncrezător în ziua care vine,Din ori-ce lacrimă, mi-aş face-o stea... Aş înflori, aş străluci ca tine —Aş fi însuşi ’norocul, floarea mea (

Spzc ^Bucovina.D u c â n d î n in im i câ n te c ş i 'n ch in a re C ă lă to resc î n s fâ n t co n vo i p io ş ii .

I n d rum i a d a s tă c o d r ii v e ch i, pletoşii, D o in in d m in u n i d in vre m u ri legendare.

T r ecu tu -i p lin de a v â n t, de a p u s u r i ro şii, El stoarce s tr o p i d in sufleteşti izv o a re , S ă p ic u r e , a d â n c cu v â n tă to a re ,P e locui i u n d e -a u s tă r u it stră m o şii. .

mului nu spune nimic, dar luând în con­siderare durata ocolului, putem deduce, că n-a cheltuit mai mult decât Ahem sau Iagerschmit. Cam 5—6 mii coroane ar costa aşadară o călătorie în jurul pă­mântului.

*Mai iute decât toate acceleratele şi

vapoarele face acest drum în jurul glo­bului pământesc electricitatea: în 16 mi­nute. Ziarul „Tim es“ a espediat din New-York următoarea telegramă : „Ti­mes. New-York. Transmiteţi această te­legramă în jurul pământului.“ Telegrama a fost espediată de cătră oficiul telegra­fic din New-York seara la 7 oare şi în aceeaşi seară la 7 ore 16 minute şi 30 secunde a sosit la oficiul care o espe- dase. Transmiterea telegramei s-a făcut prin 17 staţiuni, pe o distanţă de 28.613 mile geografice (cam ’ 46.000 km.) cu o iuţeală de 46.7 km. pe secundă. Calea perjcursă de telegram ă: New-York, San- Frâncisco, Honolulu, Manilla, Hang-Kong,

-aaigon, Singapore, Madras, Bombay, Aden, Suez, Port-Said, Alexandria, Malta, Oibraltar, Lisabona, Azore si — New- York...

Un alt ziar, francez, a espediat de la oficiul telegrafic din Paris o telegramă la 3 ore 45 minute şi a sosit la 7 ore 15 minute, după ce a făcut — prin ca­blul submarin — un drum în jurul pă­mântului de 38.505 km. Adevărat, că a avut lipsă de timp cu mult mai mult

S u c e a v a *n z ă r i s 'a lu m in a t deodată, în v ă lu iţ i %n sla va ei cu ra tă ,

Ei merg cântând, cu frunţile senine.

T ă c e ţi a d â n c i P ă ş iţ i ca*n sfinte-altarel S ă n u L treziţi d in v is u r i secu la re , S ă -ş i v a d ă s fâ n tu l c u ib p e m â in i stră i e.

Sven Hédin.

Fsmpil şi î i i i f i ltrad . de JELoria P e t r a P e t r e s c u .

Escarsioniştii noştri braşoveni, conduşi de dl. prof I. B lagâ , cu­treieră Italia cea binecuvântată de Dumnezeu. Părinţii şi cunoscuţii urmăresc cu interes itinerarul es- cursiunei şi prind cu buc rie ori­ce veste despre călătoria aceasta.

In momentul când scriu rân­durile de faţă urca, poate, mică cavalcadă română Vezuvul sau sa plimba prin străzile tăcute ale o- raşului Pompei. Anul trecut am văzut şi eu localităţile acestea.

Mă gândesc cum aş putea a* duce în faţa cetitorilor noştri ceva din impresiile avute şi aflu în des­crierea de călătoria a lui S v e n H e - d i n , vestitul explorator, multă pu­tere de observaţie şi chiar frum- seţe de etil. De aceea traduc două capitole din descrierile sale minu­nate de călătorie, publicate în ce­le 3 volume, pentru tinerime, subt titlul „Dela pol la polu (Brockhaus Lipsea, 1012). Cine traduce întrea­gă lucrarea pentru tineretul nostru ? H. P . P.

Pompei.Ne .aflăm în Neapol. Acolo, la ră­

sărit, clocoteşte capul ţuguiat al vulca­nului Vezuv, ca un bălaur, care scuipă foc peste sânul de mare, la ţărmurul, căruia zac lipite lângă olsltă, ca măr­gelele unui rozar, oraşe, sate şi case dela ţară, strălucitoare in albeaţa lor. Hoinărim pe străzile pavate cu lavă ale Neapolului şi nu ne putem din deajuns sătura privind Ja feţele minunate, oa­cheşe, şi la porturile poporale, murda­re, cari joacă în toate culorile. Am do­ri să auzim mereu cântecile melodioa­se, cari răsună în onoarea prietinosului Neapol. Să vezi Neapolul şi apoi să mori, spune un proverb italian ; vrea- să-z ică : pentru unul, care n a văzut o- raşul acesta n’are viaţa nici un far­mec!

Intrăm în muzeul naţional şi ast­fel dispare deodată pentru noi întreagă viata caleidoscopică de pe străzi, d is­pare şi golful albastru al Neapolului şi cununa de grădini, cari înverzesc. Aici ne copleşeşte trecutul, ce ne apare în forma un6i grandioase colecţii de ope­re de artă de statui şi pânze din Pom­pei.

Oraşul Pompei a fost înfiinţat Sn secolul al 7 lea înainte de*Christos, în apropierea golfului de Neapol, la piciorul sudic al Vezuvului. Cam la optzeci de ani înainte de numărătoarea noastră a anilor, a ajuns oraşul subt stăpânire romană şi s ’a desvoltit, în decursul celor o sută cincizeci de ani, cari ur­mară, în privinţa arhitecturei, a limbei a comerciului şi a vieţii, prcfâcându-se tntr’un adevărat oraş roman. Un zid provăzut cu turnuri înconjura comple­xul de case şi străzile oraşului, care număra 20.000 de locuitori. Când se

decât telegrama ziarului american, dar să faci înconjurul pământului în 31/* ore încă însemnează ceva.

♦Să lăsăm acum recordurile de iu­

ţeală, cari în primul ’rând se datoresc perfecţiunei mijloacelor de comunicaţie şi să trecem la recordurile de durată.

In secolul trecut şapte tineri italieni, cari au plecat pe jos din Livorno, au sosit în Paris după o călătorie de trei luni de zile, străbătând Austria, Ungaria, Croaţia, Dalmaţia, Muntenegru, Albania, Grecia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Româ­nia, Rusia şi Germania, in Triest au au fost puşi sub carantină, bănuiţi fiind ca holerici, dar au eşit pe ascuns şi şi-au continuat calea. In Balcani au fost atacaţi de o bandă de hoţi; unul dintre dânşii a fost ucis cu un glonte, altuia i-au străpuns mâna cu un pumnal, iar în Bulgaria unu a căzut mort de oste­neală şi în vreme ce urcau Balcanii altul şi-a frânt un picior. In Rusia au fost atacaţi de o haită de lupi. Ajunşi ia Paris, unde au petrecut mai multă vreme şi-au propus să-şi continue drumul mai departe, prin Africa, Australia şi America! Că s-or mai întoarce la Livorno, după cum au promis,... nu ştim !...

Biciclistul german Maximillian Schif- fer a plecat în acest drum pe o bici­cletă, A pornit din Berlin în 1898 şi s-a reîntors cu bicicleta sfărâmată, după ce

înopta, se încuiau cele opt porţi ale cetăţii. La loc de frunte, în for, unde se ţineau adunările poporale şi unde se dau serbările, se ridica templul lui lu- pîter, între portice deschise, între tre­cători de columne şi între şiruri de statui frmoase de marmoră. Intr’alt toc se afla teatrul şi un teorplu grec vechiu.

Pompei a ajuns în curând un oraş favorit pentru mulţi romani bogaţi şi dignitari mari, cari şi-au zidit apoi, în nemijlocita apropiere a oraşului aces­tuia sau în împrejurimea lui minunată, vile strălucite. Una din vilele acestea, care se afla lângă poarta oraşului din­spre nordvest, aparţinea vestitului ora­tor şi scriitor Cicero, care se recreia din când în când în acest »Tusculum« al său, de larma şi de viaţa neliniş­tită a Romei. După cum se ştie cu si­guranţă, a stat Cicero în a. 44 după n. lui Christos, pentru ultima oară în vila sa din Pompei — îndată după omorâ­rea marelui Iuliu Caesar.

Nu departe de vila lui Cicero se întindea »strada mormintelor«, spre nord-vest, o stradă, care era împrej­muită, asemenea viei Appia din Roma, de ambele părţi cu monumente, dela pietrile cele mai simple până la alta­rele şi templele cele mai costisitoare; şi toate conţineau urne cu oasele şi cenuşa morţilor.

Străzile erau drepte şi regulate, unele largi, altele foarte strâmte. Pa­vate cu plăci de lavă, cărările erau mai ridicate, pentru pietoni, şi duceau de-a lungul caselor. Unele străzi aveau de amândouă părţile prăvălii. Ici-colea era aşezat câte un rând de pietri de-a cur­mezişul străzii, ca să aibă putinţa pie­tonul să treacă neudat pe partea cea­laltă,, pe lângă toate ploile repentine, cari preschimbau, în tocmai ca şi în ziua de astă îi, din când în când toate drumurile, în vârtejuri de apă şi în canaturi.

Pompei era stăpân peste băi nu- măroase, aranjate pompos şi având o comoditate aleasă. Clădite din piatră, staţiunile acestea balneare erau întune­cate şi răcoroase, oferind în decursul verei fierbinţi o recreaţie minunată. Iţi depuneai hainele în firida rezervată pentru desbrăcare şi păşeai mai apoi dintr’o chilie îm r’alta, ca să iai mai întâiu o baie de aier cald (de abur), apoi • baie caldă şi, mai pe urmă, o baie rece. Păreţii apartamentului băii reci erau împodobiţi cu peisagii, cari îţi arătau dumbrăvi umbroase şi păduri întunecate; plafonul albastru era ^pre­sărat cu stele de aur şi lumina soare­lui cădea înlăuntru numai printr’o des­chizătură mică, rotundă; astfel semăna basinul cu un ochiu mic de mare, la creştet d^ munte, subt cerul liber. Lă- sai apoi să te maseze servitorii stabi­limentului şi să te ungă cu uleiuri bine mirositoare.

Casele cetăţenilor bogaţi erau a- ranjate cu un gust ales şi cu o mare cunoştinţă de ce va să zică arta. Pe din afară nu arătau altceva ochiului privitorului fâr’ doară ziduri golaşe, lipsite de ferestri, căci romanii cei vechi nu voiau sâ-şi pângărească sanctuarul căminului lor cu larma străzilor şi cu curiozitatea trecătorilor. Tot astfel este obiceiul şi îa ziua de astăzi, dacă nu în Italia şi în Grecia, dar în întreg Orientul aziatic. in interiorul casei se desfăşura, în schimb, o strălucire cu a tât mai mare. Aici se aflau statu i şi busturi, pături bogate de flori răspân­deau mirosul lor subt arcade şi în mij­locul săiei principale, în^atriu«, se afla, în padimentu! de mozaic, un bazin de marmoră. Printr’o deschizătură pătrată, în acoperiş, de-asupra bazinului, pri­veau soarele şi luna în odaie, iar ploaia îşi am esteca adesea picăturile

a parcurs o distanţă de 81.800 km. (cât de două ori linia de înconjur a pămân­tului).

Ce să mai zicem de cei doi ita­lieni, cari vor să înconjure pământul, ro- togolind un butoi?

Laurenţiu Revel a făcut, tot pe jos, un drum cât de trei ori înconjurul pă­mântului. A plecat din Chamonix în luna Mai a anului 1896 şi abia după zece ani s-a reîntors, străbătând Europa Ma­rocul, Abisinia, Hindustanul, China, Ja­ponia, California, Mixico, Panama, Chili şi Argentina, cu totul 125.000 chilometri

Gallot e un adevărat „jidov rătăci­tor“ . A percurs pe jos un drum de800.000 de chilometri. Dar în 30 de ani.

Aceşti excentrici însă nu ţin con de timp.

*După cum am văzut, Iagerschmidt

a bătut recordul de iuţeală, întrecând pe toţi cei dinaintea lui şi făcând ocolul pământului în 39 de zile. întrebarea e : Rămânea-va şi el întrecut de cineva ? Luând în considerare, că se vor cons­trui eventuale linii ferate mai directe decât cele actuale şi că astfel viitorii recordmani vor putea câştiga câteva zile — putem nădăjdui că ocolul pă­mântului se va putea face şi într’un timp mai scurt. Nu trebue apoi uitată perfec­ţionarea şi iuţeala tot mai mare atrenu-

cu razele fântânei arteziane, care cur­gea într’una.

Dacă da stăpânul casei un prânz, aduceau sclavii mesele lângă olaltă şi oaspeţii mâncau, lungiţi pe paturi lun­guieţe, mâncările cele mai bune, sau beau, glumeau şi ascultau, pe schim­bate, sunetele flautelor, ale citerei şi ale cimbalei sau urmăreau cu priviri somnoroase, spălăcite de beutura prea multă a vinului, mişcările dansatoare* lor frumoase.

Au fost timpuri fericite acelea, de pace nestingherită de nimeni, pentru oraşul Pompei 1 Te bucurai de roadele pădurilor, a grădinilor şi a mării, pur­tai negoţul tău, îţi vedeai de afacerile oficioase şi te adunai la sfat în for, pe lespezile »căruia columnele de marmoră aruncau o umbră răcoritoare. Cine se gândea la Vezuvul din apropiere! Vul­canul se stinse de multe mii de ani, pe vâltorile străvechi de lavă se ridicau deja arbori străvechi, iar pe povărnişu- rile dealului se coceau în soare stru­gurii cei mai minunaţi, din a căror viţă se stoarce, chiar şi ziua de astăzi, un vin, care poartă numele »L a c r im a C h risti* (Lacrima lui Christos). Legenda ne spune că mântuitorul s ’a suit odată, pe când petrecea în valea noastră a plângerilor, pe Vezuv şi că a sta t lo­cului, mai întâi, într’o admiraţie mută, privind regiunea strălucită, care prinde că ’ntr’un chenar golful de Neapol. Mai apoi a plâns cu amar, de durere, gân- dindu-se la locul ăsta plin de vanitate şi de păcate. Tocmai unde au căzut lacrămile la pământ, a răsărit o viţă de viie, care nu mai are păreche pe întinsul lum ii!

Subt cenuşa Vezuvului.Cu un an înainte de arderea Ro­

mei a fost sguduit oraşul Pompei de un cutremur puternic, dar locuitorii au prins, în curând, din nou curaj, şi şi-au zidit oraşul mai frumos şi mai stră­lucit de cât a fost înainte. Au trecut şaisprezece ani, apoi căzu asupra ora­şului Pompei lovitura cea mai grozavă, de care a fost părtaşe vreodată un oraş, de când s ’au mistuit în flăcări, venite din ceriuri. oraşele Sodoma şi Gomora.

Plioiu cel bătrân, care ne-a lăsat o lucrare nemuritoare din domeniul ştiinţelor naturale, era pe atunci co­mandantul flotei rom ane; flota se afla ancorată în golful de Neapol, în timp ce dânsul petrecea la sora sa, într’o localitate din apropierea oraşului Pom­pei. Pliniu cel tânăr, nepotul său, un tânăr de optsprezece ani, se afla, dea- semenea, la mamă-sa, ca oaspe.

Veni ziua de 24 August a anului 79. Până atunci stătuse molcom Ve- zuful, acum însă furia sa nu cunoştea margini. In decurs de câteva ceasuri a îngropat, într’o ploaie de piatră po­roasă (pumice) şi de cenuşe şi în mij­locul valurilor torenţiale de lavă arză­toare şi de noroi fierbinte, oraşul Pom pei şi alte două oraşe, Herculanum şi Stabiae. Intre aceia cari şi-au pierdut vieaţa din prilejui acesta se afla şi Pliniu cel bătrân.

Câţiva ani după cele întâmplate scrise istoriograful Tacit lui Pliniu cel tânăr şi-l rugă să i raporteze despre moartea unchiului său. Scrisorile a- cestea s’au păstrat. Pliniu povesteşte cum l-au înnecat pe unch ui său, care se afla la ţărmurul mării, ploaia de ce­nuşe şi aburii de pucioasă. Chiar tâ­nărul, în persoană, a văzut cum isbuc- nesc flăcările de foc din crater şi cum a vărsat Vezuvul un nor negru din în tunerecul său, nor, care s ’a ramificat îq sus ca coroana unui pin. Se refu­giase cu nr'm ă-sa în vestibulul casei lo r ; când a început însă să se clatine pământul subt dânşii şi când s ’a um-

| rilor şi a vapoarelor, tot atâtea avantaje pentru recordmanii viitorului.

Deocamdată Iagerschmidt a stabilit acest record la 39 zile, putem spera că în viitor va scădea numărul zilelor la 35, dar mai departe anevoe vom ajunge. S-ar putea întâmpla însă ca vre-un Ica- rus modern — mai norocos, la tot cazul, decât eroul legendar — să-şi ia curajul si cu o iuţeală de 200 km. ’ pe oră să iacă înconjurul pământului în aeroplan. Atunci vom putea esclama, mândrii de succesele veacului aeroplanelor: O co lu l păm ântului în o p t zile, cu a eroplan ul! Dar acesta-i un vis, a cărui realizare e încă departe.

*

Toate călătoriile amintite până aici s ’au făcut în direcţie ostică sau vestică. Ştim cu câtă groază s-a făcut prima că­lătorie de acest fel pe la sfârşitul evului mediu, când cărăbierii, străbătând mări şi ţări cu totul necunoscute, ba nici chiar visate, înaintau chinuiţi de teama, că acum-acum vor ajunge la „mar­ginea pământului-disc“ şi se vor pră­buşi în abis, sau că-şi vor răpune viaţa în „ferbinţelile infernale“ de la ecvator, cari îi vor preface cu corăbii cu tot în scrum. Au fost însă numai temeri neîn­temeiate, căci azi tocmai aşa i-ai zice „nebun“ celui ce ţi-ar spune că pămân­tul e un disc plutitor pe apă, precum îi credeau cei de atunci „nebuni“ pe cei ce

plut aierul de cenuşe, au fugit cu o mulţime de oameni de pe locurile a- celea. Mama sa, o femeie de vârstă îna­intată, La rugat să şi scape el vieaţa, grăbindu-şi mai tare paşii, el însă nu s’a învoit să o lase înapoi. Deasupra capetelor noastre«, urmează descrierea lui Pliniu cel tânăr >se întindea, bel- tindu-se, un întuneric gros, plin de fum, ameninţător. întunericul acesta se revărsă asupra pământului întocmai ca un fluviu, care năvăleşte nebun Înainte şi veni încolăcindu-se, pe urm a noas­tră. >Să dăm într’o parte«, am spus eu, >pănă când mai putem vedea, ca să nu cădem în mijlocul drumului şi să nu fim călcaţi în picioare, prin în ­tuneric, de cetele, cari ne urmează«. Abia că am scăpat norocoşi din mijlo­cul îmbulzelii, când ne a cuprins deja o noapte adâncă, o noapte, căreia nu nu­mai că i lipsea luna sau că era cu cerul plin de nori, dar se asemăna cu noaptea, care stăpâneşte în locuri în­chise cu desăvârşire, după ce s’a stins lumina«. Apoi ne povesteşte Plinius cum şi-au legat cei ce fugeau perini pe cap, ca să nu fie omorâţi de piei- trile, cari cădeau din înălţime şi ma- aminteşte cum erai silit să-ţi dai jo s într’una cenuşa de pe trup, ca să nu fl apăsat la păm ânt subt greutatea ei. El şi a păstrat în decursul întregului eveniment sângele rece, fiindcă era convins, că lumea întreagă avea să se pustiiască din prilejul acesta.

In urma acestei erupţiuni a Ve­zuvului a fost îngropat oraşul Pompei subt un strat gros de şase metri de piatră poroasă (pumice) şi de eenuşe. Mulţi ani după aceea au început locui­torii împrejurimilor să se apropie de locul sinistrului cu hârleţul şi să des- groape fel de fel de lucruri. Mai apoi a recăzut Pompei în noaptea uitării şi a durmit 1500 de ani subt pământ 1 După 1500 de ani însă a fost din nou descoperit oraşul şi oamenii au înce­put să-l desgroape din nou. Intr’aceea se născuseră câmpuri, dumbrăvi de duzi şi moşii estinse pe învâlitoarea a- cestui pat gigantic de cenuşe. Abea de cincizeci de ani încoace însă şi-a în­dreptat ştiinţa zilelor noastre atenţia asupra oraşului îngropat, scrutându l cu seriozitatea trebuincioasă — şi până în ziua de astăzi s a desgropat mai mult decât jum ătate din oraş. Astăzi poate călări streinul, nestingherit, pe străzile lui, astăzi poate să se uite în prăvăliile şi băile cele vechi şi are p u ­tinţa să admire strălucitele picturi mu­rale din palatele nobililor. Columnele templului lui Iupiter, cari au stat în ­gropate atâta amar de vreme în noap­tea năpătrunsă, îşi aruncă din nou In mijlocul domniei soarelui strălucitor umbrele lor, pe aceleaşi plăci ale fo­rului, ca mai ’naiiite. »Strada mormin­telor« este desgropată întreagă şi chi­paroşi tineri răsar între mormintele de odinioară. Morţii, cari au fost în­gropaţi a doua oară, când şi-a întins Vezuvul cenuşa peste dânşii, ascultă din nou paşii unei generaţii tinere, care trece pe stradă.

Nefericiţii, cari au fost îngropaţi de vii în ploaia de cenuşe, s-au prefă­cut de mult în pulbere, şi totuşi sunt aici. In muzee îi putem vedea cum zaG cu membrele sucite, apăsându-şi feţele de pământ, in poziţia, care o aveau, când au căzut şi când au fost cuprinşi de ploaia de cenuşe. Căci astfel au răm as ei timp de 1800 de ani, ca Într’o formă tur­nată la turnătorie I Pulberea lor s-a prefăcut iarăşi Sn pământ, spaţiul liber însă, care s-a format, a rămas, şi dacă torni ghips în astfel de locuri goale dai de o copie fidelă a acelor oameni cari se aflau în clipa m o rţii! Aici zace o femeie, care a căzut în faţa casei sale şi cuprinde cu amândouă mânile, spasmodic, o pungă plină de aur şi de

aveau cutezanţa să-şi spună părerea că pământul are formă’ sferică. Tot aşa şi cu căldurile infernale de la ecvator : ne-am convins, că „nu-i tocmai aşa de negru dracul cum se spune* şi că putem trece în dragă voe şi linişte prin cea mai caldă zonă a pământului.

Cu totul altcum stăm însă în faţa zonelor reci, gheţoase. Cât de uşor se face ocolul pământului în direcţie ostică sau vestică, pe atât de neputincioşi stăm în faţa aceluiaşi drum în direcţie crucişă: nordică sau sudică. Căci munţii de ghiaţă si îngheţurile de Ia poli nu-s poveste. Mulţi îndrăzneţi şi-au lăsat oasele prin aceste regiuni, până când Amundsen, cu mare greu şi după multe nevoi îndurate, a pus steagul svedez pe cel mai sudic punct al pământului. Polul sudic l-a descoperit, dar şi-a făcut calea înapoi, fără să se gândească măcar să-şi mai continue dru­mul în aceeaşi direcţie.

Şi-a propus să facă tot astfel şi la polul nordic, ba mai mult, căci dacă se va convinge, că „nu şi-a făcut socoteala fără birtaş“, — va trece peste pol şi-şi va continua calea mai departe.

Ii dorim succese, dar — Doamne fereşte — ne înfioară soartea căpitanu­lui Scott.

H l a t e i Tfsatt.

4

arg in t; colea e un bărbat, al cărui cap a căzut greu pe un cot şi colea un câne, care s-a încolăcit repede, înainte de a-şi fii dat suflarea de pe urmă. A st­fel a înviat la o viaţă nouă oraşul, care durmea şi morţii s au reîntors din tărâmul umbrelor*

H&rleţul a descoperit fără de milă toate secretele oraşului Pompei — ce­nuşa a păstrat cu fidelitate toate, chiar şi gândurile fugare, scrise la coiţ de stradă. Pe o casă se află anunţat, că o poţi inchiria dela 1 Iulie: »Binevoitorii chiriaşi sunt rugaţi să se adreseze scla­vului Primus«. Intr’un colţ de stradă dă sfatul un glumici unui cunoscut al s ă u : »Dute şi te spânzură!« Un cetă ţean scrie despre prietinul s ă u : Aud, spre m area mea durere, că ai fi murit— rămâi cu b in e !« Un alt părete con­ţine provocarea prietinoasă: »Aici nu-i loc pentru somnuroşi, cară-te secătură!« Lucrul cel mai ciudat însă sunt cuvin­tele: £odoma şi Gomora, sgâriate de sigur de un evreu pe zidul unei case. Chiar şi exerciţiile de scris ale elevilor de şcoală se mai pot recunoaşte pe un părete, nişte încercări în scrierea cu litere greceşti, dovadă, că limba greacă forma o parte din instrucţia de pe atunci. Copii mai în vârstă au sgăriat, întocmai ca în ziua de astăzi, versuri de ale poeţilor mari, pe păreţi şi găsim şi o altă inscripţie, aceasta scrisă cu cărbune, pe jum ătate legibllă: >Bucu- ră-te de foc, creştine !< Aşa erau bat* jocuriţi martirii, cari erau arşi în g ră­dinile lui Nero, ca făclii, unşi pe trup cu păcură!

Bogăţiile de artă, picturi şi sculp­turi, desgropate din Pompei, împreună cu întreaga situaţiune a oraşului, cu fe­lul lui de clădire şi cu inscripţiile lui, au aruncat asupra vieţii antice o lu­mină nebănuită încă înainte de desco­perirea lor. Rezultate şi mai bogate se aşteaptă din partea ştiinţelor după dezgroparea din patul de lavă şi de noroi a oraşului învecinat cu Pompei— Herculanum. Dar pe teritoriul Her- culanului au înflorit într’aceea două oraşe, cari ar trebui îndepărtate, dacă ar fi vorba să fie trezit din somnul său vecinie şi oraşul Herculanum.

Rămâneţi cu bine, Pompei şi Nea- pol i Ne îmbarcăm duşi pe gânduri în- tr o corabie, care ne duce din golful de Neapol. La dreapta lăsăm l&oparte minunata in su lă OpW, în urma noa­stră. In partea nordică a insulei poţi să treci, zăcând 1ntr-o luntriţă lătăreaţă sau în-not, printr-o deschizătură de stâncă, largă numai de un metru, des chizătură, care te duce In »peştera al­bastră«. Aeeastă peşteră a fost desco­perită de doi pictori germani în anul t826. In iăuntrul ei se întinde o supra­faţă de apă liniştită, clară ca cristalul, mai bine de 50 de metri, în munte şi bol ti tura de-âsupra oglinzii apei aces teia este de 15 m. înălţime. Singura lumină a peşterei acesteia o formează reflexul coloarei cerului şî a mării. De pe p&reţii şi bolti tura peşterei atârnă stalactiţi — totul în coloare albastră. Dac&-ţi dud mâna In apă sau lopata, cu care ai vâslit, strălucesc albe ca ar­gintul, în urma reflexului dela fundul alb de nisip. Numai când e timpul li­niştit poţi să îndrăsneşti să întri în peşteră, căci altfel s-ar preface ’u ţăn­dări luntrea, lovită de stâncă. Locuitorii îndrăsneţi ai insulei Capri îşi iau câte­odată inima ’n dinţi să treacă pe fur­tună în p e şte ră ; atunci îşi aduc luntrea cu mare îndemânare şi iuţeală, între două creste de valuri, trecând astfel înlăuntru.

La stânga noastră ne acop3re o limbă de pământ, casele cele albe şi grădinile de oliv ale So ren tu lu i, un oraş mititel, cântat de poeţi mari.

Mai apoi mânăm afară pe câmpu­rile de apă, albastre ca turchizul, ale mării tirhenice. La sud se arată dintre valuri insula stâncoasă Strom boli, cu vulcanul ei. care aruncă foc şi care seamănă cu un turn de veghe. Pe »ca ­lea dela Messina« ne aflăm între ţă r­muri! Calabriei şi ai Siciliei, cei atât de des devastaţi de cutremure grozave de pământ. Acuma insă ne îndreptăm spre marea gigantică mediterană In urma noastră dispare la orizont Italia şi cu dânsa şi £uropa şi ne legănăm spre ost, spre ţara Faraonilor — spre EgJpet.

Distrugere.De G . Fonesty.

La firma Louisette e obiceiul, că d mnişoarele conducătoare părăsesc sala de lucru seara la oarele şapte.

In una din zile, cam pe la oarele .două, frumoasa Angelina Muset, una din domnişoarele conducătoare ale ele­gantei sale de pălării pentru femei din stradă- Royai, a bătut la uşa biroului şi cu glas puţin cam linguşitor se a- dresă proprietarului:

— Domnule, te rog să mi dai, voie., ca astăzi să mă pot depărta de la lu­cru la oarele şase şi jum ătate, în loc de şapte. .

D-l Louis Rampeau, proprietarul Armei Louisette, nu prea era afabil, dar azi se părea şi mai morăcănos, căci îi nise în ton cam a sp ru :

— Ce spui domnişoară?«, vreai să pleci la şase şi jum ătate ?.. şi pentru ce, dacă e permis să ştiu ? . . la şase şi jumătate... ce ideie.. ei, o astfel de ideie..

Angelina nu putea să i spuîe, că azi dimineaţă când venea la lucru, a fost însoţită de un domn elegant, cu m ustaţa blondă şi cu ochi albaştri, vi­sători, iar la colţul străzii, unde^s’au despărţit, i-a şoptit la ureche:

— Dragă Angelină, de seară la oarele şapte te aştept înaintea bisericii Madeleine şi dacă nu ai nimic contra, te rog ca să luăm cina împreună. .

Şi după ce îşi mai repetă înzadar rugarea, eşi înfuriată, zicând în sine:

— A, aşa stăm , ticălosule de Ram- peau.. aşteaptă numai I Aceasta o vei sim ţi I

Dar când rosti pentru sine aceste cuvinte, nici ideie nu avea, cum şi în ce fel şi-ar putea răzbuna o domnişoară conducătoare asupra şeiuiui ei atotpu­ternic. Buzele-i insă nu încetau a re­peta cuvintele am eninţătoare:

— Aceasta vei simţi-o, ticălosule de Rampeau... nu putea însă să şi alcă­tuiască un plan de răzbunare în o for­mă precisă. Lisându-şi pe braţ câp;o rul frumos, Angelina se adânci în gân ­duri şi iată că soarta îi veni în ajutor. Privirea îi se opri asupra unui ziar, ce se afla căzut din .întâmplare la picioa­rele ei şi în care zări tipărită cu litere mari, groase următoarea ştire :

— M alcontenţii. — Muncitorii gre­vişti au distrus linia ferată dintre Gaen şi Lisieux...

Ştirea aceasta, să zicem eri sau alaltăeri ar fi lăsat nesimţitoare pe An­gelina, acum însă a aflat ştirea foarte interesantă. Şi se gân d i:

— Ei vezi... da... pentru ce n’aş putea distruge şt eu munca ticălosului acestuia de Rampeau?...

Şi cu o hotărâre luată în pripă porunci celor douăzeci de domnişoare, cari stăteau sub conducerea ei, se sis teze lucrul. Domnişoarele confecţionau nişte pălării de vară, de o fineţe deo sebită, — asupra cărora şeful Rampeau atrase în deosebi atenţia domnişoarei Angelina. Domnişoarele, când auziră or­dinul, stâtură un moment uimite, cuge- tându-se ca nu cumva prin neasculta rea superioarei lor, să fie date afară Aceasta continuă :

— Sistaţi lucrul, dragile mele... Nu facem decorarea pălăriilor a şa cum v’am spus astă dimineaţă.. Fiţi atente şi să le faceţi exact a şa cum vă spun acum .. Fiecare să ia în mână forma de pălărie de paie albe şi să toarne pe ea pe nimerite«, cerneală.. Da, cerneală neagră... Apoi in loc de panglică să coase flecare ju r împrejur hârtie dură de pachetat.. da, hârtie în care pache tăm articli de marfă... Mergeţi apoi la conducta de apă, şi udaţi bine bine, cel puţin zece minute, penele de struţ au ­rite, ce vi le-am dat şi să nu le fixaţi la o parte, cum v’am spus intâiu, dar in partea de desubt a formei de pălă­rie, dinainte. . Şi în fine... aceasta e prin­cipalul... să nu uitaţi... căptuşeala, ce o ceas.-ţi în lăuntru pălăriei, împăturaţi-o in patru şi să o fixaţi pe vârful pală riei, asemenea unui steag .. Aii price­pu t? Ei, la lucru 1

De cele mai multe ori omului îi pare rău de prostiiile făcute cu voia. Angelina seara era încântată de gân­dul că ce mutră va face d i Rampeau când îşi va vedea modelele de pălării deteriorate, pe când d mineaţa, când s ’a deşteptat, judeca altcum şi constată, că nu prea are haz isprava ei de aseară. Şi îşi zise cam în g r ija tâ :

— Eşti o proastă sernună A nge­lină. Cum ai putut veni la o ideie atât de stupidă? Ce ai ajuns cu neghiobia ta ?

Ştiia, că dacă ar intra acum in a- telier, ar fi dată afară im ediat şi voind a încunjura blamajul, continuă:

— Acum a trecut totul... nu poţi face altceva decât se încunjuri, şi Încă pe departe, salonul Louisette şi să pleci să-ţi cauţi în alt loc un p o st .. Cu toat** că nu va fi aşa de uşor a găsi un post atât de bun, ca h ticălosul acela de Rampeau...

Voia tocmai să plece, când sună clopoţelul şi factorul postai îi întinse o depeşe urgentă.

Dacă Ţarul Rusiei i-ar fi depeşat că soseşte la Paris şi are dorinţa să-l găzduiască, sau împăratul Germaniei i-ar fi cerut prin sârm a telegrafică mâna pentru fiul său al treilea, n’ar fi sur­prins-o în m ăsura, ca depeşa ce a pri- mit-o şi în care se zicea :

— Dragă domnişoară, dragă şl scumpă domnişoară !

Ce s ’a întâm plat? Pentru-ce n’ai venit azi ia lucru ? Eşti poate bolnavă? Sunt foarte neliniştit!...

Ştii, că îmi face plăcerea întot­deauna să te văd, dar azi m’aş fi bu­curat şi mai mult de prezenţa dtaie Căci abia aştept să-ţi pot exprima feli­citările mele pentru opera dtaie de eri.

Să-ţi spun totul ? Aseară înainte de plecare am examinat pălăriile încre­dinţate dtaie şi vâzându-le in o formă atât de bizară, cu totul deosebită de pălăriile ce sunt la modă. mi am z s: >

— imposibil I Dra Angelina şi-a perdut m inţile!

Dar succesul mare, indeseriptibil, ce l-au avut pălăriile In cercul muşte­riilor noştri adorabili, cari ne-au cer­cetat azi dimineaţă, mi a dovedit, că eu sunt nebunul, eu care te-am numă­rat pe d-ta între nebuni.

Da, dragă domnişoară, succes u riaş! Iţi sunt dator cu mare mulţu­mită. Cei mai distinşi din muşterii noştri au bătut în palme şi au admirat d asuri întregi opera d-tale. . E Încân­tătoare... adorabilă... ce şicl... E sigur, că în patruzeci şi opt de ore Viro*, Wdlis şi toţi concurenţii noştri se vor sili a face pălării la fel şi de sigur fie­care damă elegantă va purta în sezo­nul acesta astfel de pălării de vară, imitându-te pe d-ta...

Dacă eşti bolnavă, curează-te ra­pid şi vino ca să-ţi pot esprima în persoană felicitările şi să-ţi tălmăcesc sentimentele mele de recunoştinţă.

Aşa dar la revedere, dragă dom­nişoară !

Totodată ţin să-ţi aduc la cunoş­tinţă. că ţi-am urcat salarul la dublu. Vei primi de aci înainte în ioc de trei sute câte şase sute de franci la lună şi două percente din venitul net al pă­lăriilor născocite cu atâta gust de d-ta — Louis Rampeau.

trad. sm.

Henric Sienklewicz.

Ionici. L&utarul.Se născuse slab şi schilav. Cumă-

trele adunate la patul lehuzei şop­teau îngrijorate. Soţia ferarului, cea mai deşteaptă dintre toate începe se mân­gâie în felul ei pe bolnava:

„Indată-ţi aprind o lumânare sfin­ţită, căci ţi-i rău, cumătră dragă. Trebue trimis după preot, ca să-ţi deslege pă­catele“.

— Iar mititelul, — spuse alta — trebue îndată botezat, căci nu trăeşte până vine preotul. Ferească D-zeu, să nu moară nebotezat căci se face stafie!

Zicând aceste aprinse o lumânare, luă copilul şi-l stropi cu apă sfinţită, încât îi luciră ochii.

— Te botez, zise ea — în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi-ţi dau numele Ioan, şi acum suflet creştin pleacă, de unde ai venit. Amin.

Sufletul creştin n’avea însă deloc plăcere, să se întoarcă, de unde venise şi să părăsească corpul slab. Ba începu chiar să mişte picioruşele şi să plângă, cum putea, de credeau cumătrele, că miaună vFo pisică.

Au trimis apoi după preot. El veni, îşi făcu datoria şi plecă iarăşi. Bol­nava se ridică după o săptămână şi se apucă de lucrul ei.

Copilaşul însă o ducea rău. Abia mai putea respira, dar în al patrulea an cântă cucul deasupra casei şi lucrurile se îndreptară. Cu chiu cu vai a împli­nit zece ani. Era totdeauna slab şi us­cat, burta îi era umflată, obrajii sco- fâlciţi, iar părul alb ca cânepa i se lăsa peste ochii limpezi şi lucitori, cari du- priviau în depărtare. Iarna sta ghemuit pă sobă, plângând de frig şi de foame, căci mama lui n’avea nici cele trebuincioase pentru gură, nici sobă. Vara alerga în cămeşuţa încinsă c’un curmeiu şi c'o pălă­riuţă de paie pe cap. Părul îi eşiade sub pălărie şi căpşorul şi-l ţinea sus ca o păsăruică.

Mama lui, o lucrătoare sermană, ca o vrabie sub acoperemânt străin, îi iubia poate în felul ei, dar totuşi îl bătea ade­seori şi-l numea „pocitură“ . Cu opt ani s-a dus la stână, unde dacă n’avea ce mânca, mergea în pădure după bureţi. Dacă nu l-a mâncat nici un lup, trebue s-o mulţămească lui Dumnezeu.

Nu era un copil prea deştept şi, ca fiecare copil dela ţară, băga degetul în gură, dacă-1 întreba cineva. Oamenii nu-i prevesteau vieaţă lungă, nici că va fi de folos mamei sale, căci cu lucrul nu se putea împăca. Avea în schimb însă o deosebită atragere pentru muzică. Aculta fiecare ton şi cu cât creştea, cu atât mai mult se gândea la cântare. Dacă mergea cu turma în pădure sau cu vriun tovarăş la cules de fragi, se întor­cea adeseori cu mâna goală, zicând duios : „Dragă mamă, ce frumos a mai cân­tat în pădure“.

— îndată ţi-oi cânta eu ţie, măi leneşule, — se răsti mama, lovindu-1 cu lingura peste cap.

Copilul striga, promitea, că nu va mai asculta cântecul pădurii, dar totuşi se gândea, cât de frumoasă e cântarea în pădure . . . Ce ? Cine a cântat ? Bra­zii, fagii, mesteacănii, grangurii, toţi cân­tau : întreaga pădure l . . . Şi ecoul. . . Pe câmpie cântau firicelele de iarbă, în grădină după casă ciripeau vrăbiile, de se cutremurau cireşii. Seara eşiau fel de fel de voci, pe cari le poţi auzi numai la ţeară şi el îşi închipuia, că tot satul cântă şi răsună. Dacă-I trimetea să îm­prăştie pe ogor gunoiul, el credea, că vântul cântă în furcă. Dacă-1 zărea vă­taful stând nemişcat, cu părul lăsat pe spate ascultând şoaptele vântului, care-i

cânta în furcă — îi măsura câteva lo­vituri pe spinare "ca amintire.

Dar toate în zadar. Oamenii îl bo­tezară „Ionică Lăutarul*.. . Primăvara fugi de acasă şi-şi făcu un fluer. Noap­tea, când orăcăiau broaştele, cânta pitpa­lacul pe câmpie, strigau în rouă buharii de baltă, cântau cocoşii vecinilor, nu putea durmi, ci asculta mereu şi numai D-zeu ştie, cari tonuri îi plăceau mai m u lt... La biserică nu-I lua mama,căci când începeau a suna organele, i se în­tunecau ochii sau îi sclipeau, parcă s’ar fi scăldat întrio zare din altă lume.

Sergentul satului, care număra ste­lele ceriului sau stătea de vorbă, ca să nu adoarmă, ar putea povesti, de câte-ori a văzut cămăşuţa albă a lui Ionică aler­gând spre nan. Băiatul nu întră înlă­untru, ci rămânea afară, lipit de părete şi asculta. Înlăuntru se învârteau păre- chile vesele şi din când în câild spăr­gea un chiot sdravăn de flăcău tăce­rea mută a nopţii,. Se auzea tropăitul picioarelor şi vocile gingaşe ale fetelor. Vioarele cântau lin : „Hai să bem, hai să bem, cu pocale să ciocnim“, iar violoncelul mugea cu gravitate: „Cu D-zeu ! Cu D-zeu 1“ Ferestrele erau scăldate în lumină strălucitoare fiecare grindă părea că se cutremură, că cântă, joacă, — şi Ionică asculta 1 . . .

Ce n’ar fi dat să aibă şi el o vi­oară, care să cânte:

„Hai să bem, hai să bem,Cu pocale să ciocnim“.Dar de unde ? ! !Asculta şi sorbea deci cântecul,

până ce auzia glasul răguşit al sergen­tului :

— încă nu te-ai culcat, drace !Abia atunci fugea cu picioarele

desculţe spre bordeiul lor, iar glasul vioarei:

„Hai să bem, hai să bem * îi urmă­rea, ca şi murmurul violoncelului:

„Cu D-zeu ! Cu D^zeu!“Era mare sărbătoare pentru el,

dacă putea asculta glasul unei vioare ta vrio clacă sau nuntă. S e ascundea a- tunci după sobă şi nu scotea zile în­tregi nici un cuvânt Privea tot timpul cu ochii deschişi ca o pisică.

Insfârşit îşi făcu o vioară dintro draniţă, întinzând pe ea păr de cal, dar ea nu cânta aşa de frumos ca cea din han. Coardele zumzuiau pe încetut ca muştele sau gândacii. EI cânta însă pe ea din zori şi până târziu noaptea, primind pentru aceasta lovituri din toate părţile, de-ţi părea că-i un măr bătut.

Băiatul se usca văzând cu ochii, numai burta tot cu tot umflată, pârul era tot mai des, ochii îi luceau mai tare şi erau înecaţi în lacrimi, faţa i se scofâlcise, şi. tot aşa peptul.. . Nu se­măna ca alţi copii, ci mai mult cu vi­oara sa încovâiată înaintea secerişului murea de foame, căci mânca numai mcrcovi cruzi, şi de dorul unei vioare.

Dorul acela i-a adus însă nenoro­cirea. Lacheul curţii avea o vioară, pe care cânta în amurg, ca să placă fru­moasei sale şi duhurilor bune. Ionică se apropie de uşa locuinţii, ca să as­culte şi să vază vioara. Ea atârna în faţa uşei. Băiatul îi trimitea întreg sufle­tul prin ochii săi, căci el o ţinea de un bun sfânt, căruia nu te poţi apropia, şi se credea nedemn de a o atinge, cu toate că-i era comoara cea mai scumpă pe pământ. Un dor pribeag îl cuprin­sese de-odată voind s ’o atingă măcar sau s’o privească din apropiere. — Ser- mana inimă a copilului se cutremura de fericire, numai gândindu-se Ia vioară 1 . .

Intr’o seară nu era nime în locu­inţă. Boerii plecaseră în străinătate, casa era părăsită, lacheul era în altă parte la frumoasa sa. Ionică privea de mult prin uşa deschisă. Ia ţînta tuturor dorin­ţelor sale. Luna plină tremura pe ceriu, razele ei pătrundeau prin fereastră în odaie, reflectându-se tocmai pe păretele din faţă, unde atârna vioara. Se părea, că s ’ar desprinde în întunerec un luciu argintiu dela vioară. Totul se vedea a- tât de lămurit: coardele, gâtul îndoit. Cuile luceau ca licuricii, iar arcul ca un baston de aigint.

Ah 1 Totul era frumos şi fermecă­tor. Dorinţa lui Ionică creştea mereu. Grămădit cu coatele pe genunchi privea neclintit cu gura deschisă spre acel punct. O frică nespusă-1 ţinea în Ioc, iar o dorinţă nemărginită îl mâna îna­inte. . . Vioara în strălucirea ei, i-se pă­rea că i se apropie, . . Deodată muri luciul, ca să apară apoi iarăşi. Farmece, da farm ece! Vântul sufla, se cutremurau pomii, şopteau curpenii, şi ionică cre­dea» că aude: — înainte! Ionică! In odaie nu-e nici un suflet.. . înainte, Ionică!

Era o noapte lină. Lângă locul din grădină începu a cânta privighitoarea cadenţând: „Ia-o, înainte, ia -o !“ Un corb se învârtea în jurul capului băia­tului, zicându-i necontenit: „Nu, Ionică, nu ! „Corbul sbură mai departe, prive- ghitoarea rămase şi curpenii îi tot şop­teau : „Acolo nu-e nime“ !

Vioara apărea iarăşi în lumina razelor.. ,

Chipul mic şi încovăiat se apropia tot mai mult şi trilurile priveghitoarii îl urmăreau: „înainte, tot înainte !“

Cămăşuţa albă nu era acum de­parte de uşă. Curpenii umbroşi n’o mai ascundeau. Lângă prag se aude respi­rarea repede, bolnăviciosă a copilului. Încă o clipă şi cămăşuţa albă a dispă­rut, şi numai un picior gol se vedea pe prag. Inzădar strigă iarăşi corbul: „Nu, nul* Ionică e în casă. Broaştele din la­cul grădinii începură să orăcăiascâ, par­că s ’ar fi speriat de ceva, apoi se făcu linişte. Privighitoarea îşi sfârşi cântarea. Ionică se strecurase pe încetul mai a- proape, dar frica îl cuprinse. I se părea, că e acasă în ascunzişul frunzelor. In întunerecul ce-1 înconjura îi erau mişcă­rile grăbite, răsuflarea scurtă şi şueră- toare. Un fulger, ce tăiase orizontul lu­mină încă odată odaia şi pe bietul Io­nică, care sta zgribulind cu capul ridicat, privind la vioară. Fulgerul peri, iuna fu acoperită de un n or.. . Nu se mai auzea, nu se vedea nimic. După scurt timp se auzi în întunerec un glas moale, plân­gător, par’că ar fi atins cineva din ne­băgare de seamă o coardă si deodată.... răsună o voce groasă amorţită :

— Cine-i acolo ?ionică îşi opri răsuflarea în pept,

dar vocea întreba mereu :Cine-i acolo ?Un chibrit fu aprins de părete, se

lumină, şi ap o i... Mânia lui D-zeu !Se auzeau blesteme, bătăi, plânsul

băiatului, strigăte, lătrat de câne, aler gări cu felinare pe lângă ferestre, sgo- mot în curtea întreagă.

In ziua a doua sta sărmanul Ionică în faţa tribunalului sătesc, în faţa pri­marului. Să fie judecat ca un hoţ?___Desigur. Primarul şi juraţii îl priveau, cum sta cu degetile în gură, cu ochii mari, spărjaţi, mic, slab, murdar, schi­lod. fără să ştie unde şî ce vor cu el. Cum să judeci o fiinţă atât de nenoro­cită, care a împlinit abia zece ani şi de- abea se mai ţine în picioare? Să-l tri- miţă în temniţă sau ce să facă a lta? Trebue să-ţi fie milă de copii. Să-l ia sergentul, să-i dea o bătaie, ca sâ nu mai fure altă dată şi lucrul s ’a ter­minat.

— Minunat ! Foarte bine !Sergentul Stoch fu chemat.— Ia-1 şi dă- i o bătaie, ca să te

pomenească (

Stoch se închină, luându-I pe Io­nică în braţe ca pe o pisică, şi-l duse ?n şură. Băiatul sau nu înţelegea de ce-i’ vorba, sau se temea, căci nu rostea nici un cuvânt şi privea spăriat, ca o pasăre prinsă’n laţ. Ştia el, ce vor cu el ? Când l-a prins Stoch cu mâna, i-a întins la pământ şi ridicându-i cămă­şuţa îl iovi.

Ionică ţipă : „M amă*. După fieca­re lovitură zicea tot : „Mamă, mamă !* Dar tot mai slab, mai înăbuşit, până ce nu mai rosti nici un cuvânt.. . “

Se stricase vioara !... Prostule, ră- ule Stoch 1 Aşa se bat băieţii ? Băiatul era mic şi slab, de abea se mai ţinea vieaţa în el.

Mama veni şi-l duse acasă. ; . In ziua următoare nu se mai sculă, iar în ziua a treia îşi dădu sufletul.

Vrăbiile ciripeau în cireşul din faţa ferestrei, o rază aurie pătrunse prin geam şi se revărsa peste capul băia­tului, peste faţa lui pali, în care nu ră­mase nici un strop de sânge. Acea rază blândă, era calea pe care pleca sufletul copilului. Fericit e, că măcar la moarte are un drum atât de frumos, căci în vi­eaţă a bătut căi spinoase. Peptul zdrobit se mai ridica şi faţa copilului părea că simte încă vieaţa naturii. Era seara şi fetele se întorceau din câmp cântând: „Frunză verde, codru-i des,“ iar undeva departe se auzia glasul tălăngilor. Ionică asculta pentru ultima oară cum cânta satu l.. . Pe plapomă era vioara lui de scândură.

Deodată se însenină faţa co­pilului muribund şi busele-i şoptiră.

— M am ă.,.— Ce băeţele ? — întrebă mama

cu vecea înăbuşită de lacrimi,— Mamă ! Dumnezeu îmi va da

în cer o adevărată vioară i— Da, copile, da 1 — rosti mama.

Mai mult nu mai putu spune, căci du­rerea îngrămădită în pept o copleşi şi izbucni în hohote de plâns ca o nebu­nă sau ca o fiinţă, căreia îi răpeşte moartea, ce are mai scum p.. .

I-a şi fost răpit. Când îşi ridică privirile deasupra copilului, văzu ochii micului lăstar deschişi, dar nemişcaţi, întunecaţi şi reci. Raza dispăruse.. .

Dormi în pace, Ionică!

In ziua următoare se întoarse bo­ierul din Italia, cu duduia şi logodni­cul ei.

Logodnicul zicea:— Quel beau pays que l’Italie.— Un popor de artişti. On esi:-

heureux de chercher lâ-bos des talents et de les protéger.. . adaugă duduia.

Peste mormântul lui Ionică şoptea freamătul mesteacănilor.. .

Traducere de Liviu S. Silvescu.