tehnici de cercetare si redactare
DESCRIPTION
Referat la Tehnici de Redactare si Cercetare in Stiintele SocialeTRANSCRIPT
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice
Prezentarea metodei interviului
sistemul de redactare autor-an (Harvard)
Malaia Teodora Adriana
ID, Anul 1, Grupa 3
2012
Prezentarea metodei observatiei
sistemul de redactare autor-an (Harvard)
Observatia. Termenul de observatie provine din latinescul observatio, reprezentand
actiunea de a spiona, de a supraveghea. Aceasta asigura o legatura cu realitatea si este
considerata chiar “singura metoda care promoveaza cunostinta” (Traian Herseni, 1969).
Pe de alta parte este apreciata ca fiind o metoda fundamentala a sociologiei
(Auguste Comte, citat de Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean, 1962). In afara
observatiilor planificate, mai exista observatii spontane, neavand un studiu la baza, dar cu
scopul de a intelege un fenomen sau o situatie (Petru Ilut, “Abordarea calitativa a
socioumanului: concepte si metode”, 1997).
Observatia stiintifica presupune determinarea unor legi de producere a lucrurilor si
actiunilor vazute, simtite sau, mai bine zis, percepute de oameni. Are caracter polemic,
confirmand sau infirmand o teza anterioara (Gaston Bachelard). De asemenea, reprezinta
un raport intre oameni care percep atractiile si actiunile dintre ei.
Henri H. Stahl (1974) insira caracteristile observatiei stiintifice, in modul urmator:
este metodica, integrala, sistematica, analitica, repetabila si verificabila. Dar orice
cercetare bazata pe aceasta metoda presupune si o planificare minutioasa, aplicandu-se
mai ales asupra comportamentului non-verbal al oamenilor (Marie Jahoda, 1956). Dupa
cum vedem si din originea cuvantului observare, simturile sunt elementele de baza ale
acestei modalitati de cercetare. Auzul, mirosul si vazul ne ajuta la observarea unei
persoane. Dar ea prezinta si dezavantaje. De exemplu, esantioanele sunt prea mici,
cluburile selecte/private nu pot fi observate prin aceasta metoda, iar comportamenul intim
al omului este studiat mult mai usor cu ajutorul interviului.
Clasificare. Prima clasificare a observatiei este data de catre Rene Konig (1967).
Acesta imparte metoda in doua tipuri: controlata sau necontrolata. Primul tip se ramifica
in observatie pasiva si activa, iar al doilea tip de observatie este si el divizat in observatie
participativa si nonparticipativa. Bernard S. Phillips (1971) ne prezinta o noua clasificare,
dupa gradul de structurare: observatie slab structurata si puternic structurata.
2
Cea mai buna abordare a acestor tipologii este clasificarea observatiei in trei
categorii: structurata, participativa si esantionata (Septimiu Chelcea, “Initiere in
cercetarea sociologica”, 2004).
Observatia nestructurata este baza metodei etnografice. Aceasta urmareste
descrierea detaliata a unei culturi si se foloseste in cercetarile sociologice de laborator si
de teren.
In cazul observatiei structurate se poate ascunde sau nu rolul de observator.
Aceasta este utilizata, de asemenea, in lucrarile de teren si de laborator. Apare un sistem
de categorii, care poate fi exhaustiv sau nonexhaustiv. Al doilea sistem este mult mai
benefic din punct de vedere al timpului. Gradul de reflectie al sistemului de categorii este
inalt sau mediu, in functie de generalitatea categoriilor enuntate. Ultima clasificare a
categoriilor le imparte pe acestea in categorii continue si discontinue. Primele se gasesc
in sistemele unidimensionale, pe cand ultimele in sistemele multidimensionale (Septimiu
Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 2004).
Observatia externa arunca observatorul in afara sistemului pe care il observa,
deoarece este o metoda dificila, avand in vedere imposibilitatea incadrarii cercetatorului
in sistem. Comunicarea este data in acest tip de observare chiar de modul in care sunt
asezate obiectele din incapere, ca de exemplu: mesele, scaunele etc (Mark Knapp, “Non-
verbal Communication in Human Interaction”, New York, Holt, Rinehart and Winston,
1978). Aceste detalii ne informeaza in legatura cu durata discutiilor. Conteaza daca masa
este patrata, dreptunghiulara sau rotunda. De exemplu pentru convorbiri scurte se
sugereaza primul tip de mese, adica cele patrate.
Observatia participativa se refera la actiunea de “a lua parte sistematic la viata
activa, ca si la interesele si sentimentele grupului studiat” (F. Kluckhohn, 1956).
Cercetatorul se defineste ca facand parte din acel grup, participand practic la activitatile
zilnice ale oamenilor. De aceea este un mod mult mai flexibil si deschis, comparativ cu
celelalte modalitati de observare. Observatia participativa se bazeaza pe exclamatia
“Daca vrei sa stii cu adevarat ce face o persoana, observ-o!” (Edward C. Lindeman,
“Social Discovery”, 1924).
Dupa gradul de implicare al cercetatorului, observarea participativa ia mai multe
forme: participant complet, participant ca observator, observator ca participant si
3
observator complet (Gold, 1958). In cazul ultimului observator exista riscul implicarii
intense, in sensul ca participantul poate sa se converteasca pe deplin grupului investigat.
Observarea continua. Deoarece este greu sa observam toate modificarile din
comportamenul unei persoane, se face o selectie a acestora. Detaliile nesemnificative vor
fi inlaturate.
Observarea esantionata are ca baza sondajul. Aceasta este foarte comoda, iar
comportamentul persoanelor studiate nu este deranjat.
Petru Ilut afirma in concluzia sa ca “decizia de a intreprinde sau nu cercetari de
acest gen e bine sa fie luata pe baza cantaririi atente a raportului dintre beneficiile
stiintifice si eventualele costuri pentru cei investigati” (“Abordarea calitativa a
socioumanului: concepte si metode”, 1997).
Ca in orice domeniu, concluziile se refera si la dezavantaje. In cazul observarii
stiintifice apar restrictii specifice sau generale. Ca de exemplu, informatiile obtinute din
investigari nu se folosesc impotriva celui de la care au fost obtinute. In cazul in care
investigatorul nu este ascuns, oamenii investigati nu trebuie sa aiba niciun fel de regret ca
s-au angajat intr-o asemenea metoda de cercetare.
Bibliografie:
4
1. Petru Ilut, “Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997
2. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 2004
5
Prezentarea metodei observatiei
sistemul de redactare autor-numar (Oxford)
Observatia. Termenul de observatie provine din latinescul observatio, reprezentand
actiunea de a spiona, de a supraveghea. Aceasta asigura o legatura cu realitatea si este
considerata chiar “singura metoda care promoveaza cunostinta”.1
Pe de alta parte este apreciata ca fiind o metoda fundamentala a sociologiei.2 In
afara observatiilor planificate, mai exista observatii spontane, neavand un studiu la baza,
dar cu scopul de a intelege un fenomen sau o situatie.3
Observatia stiintifica presupune determinarea unor legi de producere a lucrurilor si
actiunilor vazute, simtite sau, mai bine zis, percepute de oameni. Are caracter polemic,
confirmand sau infirmand o teza anterioara.4 De asemenea, reprezinta un raport intre
oameni care percep atractiile si actiunile dintre ei.
Caracteristicile observatiei stiintifice sunt insiruite in modul urmator: este
metodica, integrala, sistematica, analitica, repetabila si verificabila.5 Dar orice cercetare
bazata pe aceasta metoda presupune si o planificare minutioasa, aplicandu-se mai ales
asupra comportamentului non-verbal al oamenilor.6 Dupa cum vedem si din originea
cuvantului observare, simturile sunt elementele de baza ale acestei modalitati de
cercetare. Auzul, mirosul si vazul ne ajuta la observarea unei persoane. Dar ea prezinta si
dezavantaje. De exemplu, esantioanele sunt prea mici, cluburile selecte/private nu pot fi
observate prin aceasta metoda, iar comportamenul intim al omului este studiat mult mai
usor cu ajutorul interviului.
1. Traian Herseni, 19692. Auguste Comte, citat de Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean, 19623. Petru Ilut, “Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997
4. Gaston Bachelard5. Henri H. Stahl, 19746. Marie Jahoda, 1956
7
Clasificare. Prima clasificare a observatiei este data de catre Rene Konig (1967). Acesta
imparte metoda in doua tipuri: controlata sau necontrolata.7 Primul tip se ramifica in
observatie pasiva si activa, iar al doilea tip de observatie este si el divizat in observatie
participativa si nonparticipativa. Ne este prezentata o noua clasificare, dupa gradul de
structurare: observatie slab structurata si puternic structurata.8
Cea mai buna abordare a acestor tipologii este clasificarea observatiei in trei
categorii: structurata, participativa si esantionata.9
Observatia nestructurata este baza metodei etnografice. Aceasta urmareste
descrierea detaliata a unei culturi si se foloseste in cercetarile sociologice de laborator si
de teren.
In cazul observatiei structurate se poate ascunde sau nu rolul de observator.
Aceasta este utilizata, de asemenea, in lucrarile de teren si de laborator. Apare un sistem
de categorii, care poate fi exhaustiv sau nonexhaustiv. Al doilea sistem este mult mai
benefic din punct de vedere al timpului. Gradul de reflectie al sistemului de categorii este
inalt sau mediu, in functie de generalitatea categoriilor enuntate. Ultima clasificare a
categoriilor le imparte pe acestea in categorii continue si discontinue. Primele se gasesc
in sistemele unidimensionale, pe cand ultimele in sistemele multidimensionale.10
Observatia externa arunca observatorul in afara sistemului pe care il observa,
deoarece este o metoda dificila, avand in vedere imposibilitatea incadrarii cercetatorului
in sistem. Comunicarea este data in acest tip de observare chiar de modul in care sunt
asezate obiectele din incapere, ca de exemplu: mesele, scaunele etc.11 Aceste detalii ne
informeaza in legatura cu durata discutiilor. Conteaza daca masa este patrata,
dreptunghiulara sau rotunda. De exemplu pentru convorbiri scurte se sugereaza primul tip
de mese, adica cele patrate.
Observatia participativa se refera la actiunea de “a lua parte sistematic la viata
activa, ca si la interesele si sentimentele grupului studiat”.12 Cercetatorul se defineste ca 7. Rene Konig, 19678. Bernard S. Phillips, 19719. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 200410. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 200411. Mark Knapp, “Non-verbal Communication in Human Interaction”, New York, Holt, Rinehart and Winston, 197812. F. Kluckhohn, 1956
8
facand parte din acel grup, participand practic la activitatile zilnice ale oamenilor. De
aceea este un mod mult mai flexibil si deschis, comparativ cu celelalte modalitati de
observare. Observatia participativa se bazeaza pe exclamatia “Daca vrei sa stii cu
adevarat ce face o persoana, observ-o!”.13
Dupa gradul de implicare al cercetatorului, observarea participativa ia mai multe
forme: participant complet, participant ca observator, observator ca participant si
observator complet.14 In cazul ultimului observator exista riscul implicarii intense, in
sensul ca participantul poate sa se converteasca pe deplin grupului investigat.
Observarea continua. Deoarece este greu sa observam toate modificarile din
comportamenul unei persoane, se face o selectie a acestora. Detaliile nesemnificative vor
fi inlaturate.
Observarea esantionata are ca baza sondajul. Aceasta este foarte comoda, iar
comportamentul persoanelor studiate nu este deranjat.
Petru Ilut afirma in concluzia sa ca “decizia de a intreprinde sau nu cercetari de
acest gen e bine sa fie luata pe baza cantaririi atente a raportului dintre beneficiile
stiintifice si eventualele costuri pentru cei investigati”.15
Ca in orice domeniu, concluziile se refera si la dezavantaje. In cazul observarii
stiintifice apar restrictii specifice sau generale. Ca de exemplu, informatiile obtinute din
investigari nu se folosesc impotriva celui de la care au fost obtinute. In cazul in care
investigatorul nu este ascuns, oamenii investigati nu trebuie sa aiba niciun fel de regret ca
s-au angajat intr-o asemenea metoda de cercetare.
Bibliografie:
13. Edward C. Lindeman, “Social Discovery”, 192414. Gold, 195815. Petru Ilut, ”Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997
9