studia iv 2009 tot bun -...

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD

STUDIA UNIVERSITATIS

„VASILE GOLDIŞ”

ARAD

SERIA ŞTIINłE ECONOMICE

Anul 19 2009

Partea a IV – a

Arad 2009

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a IV – a

II

CONSILIUL ŞTIINłIFIC Preşedinte:

- Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă – Şef catedră, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Membrii: - Prof. doc. Ing. Maria Uramova, PhD – Decan, Facultatea de ştiinŃe

Economice, Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica, Slovacia - Prof. dr. János Puskás – Rector, Universitatea Tessedik Sámuel,

Békéscsaba-Szarvas, Ungaria - Prof. dr. Pere Tumbas – Decan, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Subotica, Serbia - Prof. univ. dr. Corneliu Maior – Cancelar, Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş” Arad - Prof. univ. dr. Dorel Mateş – Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

Universitatea de Vest Timişoara

COLEGIUL DIRECTOR - Florin Dumescu - Dorina Ardelean - Cristian Haiduc - Marin Burtică - Ladislau Klein

COLEGIUL DE REDACłIE Redactor responsabil: Ladislau Klein Secretar de redacŃie: Daniela Popa Membrii: Florin Dumescu Dorina Ardelean Cristian Haiduc HoraŃiu Şoim Andrei Anghelina Eugen Remeş

Revistă evaluată de CNCSIS categoria B, cod CNCSIS 792

Adresa colectivului de redacŃie: 310426 Arad, Str. M. Eminescu, nr. 15, Tel: 0257213066, E-mail [email protected]

ISSN 1584-2339


III

CUPRINS

Crina-Carmen Mitea-Popia - ROMANIA AND THE ECONOMIC CRISIS 1 Florin Frant - SITUAłIA ECONOMICĂ A REGIUNII VEST ……………. 9 Florin Frant - DISPARITĂłI INTRAREGIONALE IN ZONA DE VEST ... 16 LuminiŃa Păiuşan, Dorel Mateş, Delia David - ROLUL CONTABILITĂłII ÎN MANAGEMENTUL SOCIETĂłILOR DE INVESTIłII FINANCIARE ………………………………………………………………

24 Cosmina PoruŃiu - ASPECTE PRIVIND ACCESUL TINERILOR DIN ROMÂNIA LA EDUCAłIE ………………………………………………..

29

Venera Rîndaşu - CERCETARE DIRECTĂ CU PRIVIRE LA ELABORAREA STRATEGIEI ANTREPRENORIALE ÎN REGIUNEA TRANSFRONTALIERĂ REŞIłA – BOR ………………………………….

35 Teofil Parasca - HUMAN TRAFFICKING: COMPONENT OF THE ILLEGAL MIGRATION. ECONOMIC PERSPECTIVE ………………….

39

Valerii Şontea - ANALIZĂ FACTORIALĂ ÎN CADRUL CERCETĂRILOR DE MARKETING PRIVIND IMAGINEA PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI ARAD …………………………………………………….

46 Carmen Boghean, Florin Boghean - THE MIGRATION PHENOMENON AND ITS IMPLICATIONS AT THE GLOBAL LEVEL …………………..

60

Carmen Boghean, Florin Boghean, Mariana Lupan - DIVERGENT STRATEGIES OF APPROACHING THE FINANCIAL GLOBALISATION ………………………………………………………….

68 Raluca Ileana Zorzoliu, Simona Corina Gudei - PERSPECTIVES OF THE ORGANIC FOOD PRODUCTS MARKET IN ROMANIA ………………..

75

Anca-Ramona Botezat - CRITERII DE ALEGERE A UNEI STRUCTURI FINANCIARE OPTIME …………………………………………………….

86

Anca-Ramona Botezat - STRUCTURA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII – ASPECT IMPORTANT AL POLITICII EI FINANCIARE .................................................................................................

98 Lăcrămioara Rodica Hurloiu - PARTICULARITATILE LEASINGULUI FINANCIAR PE PLAN INTERN SI INTERNATIONAL …………………

108

Lăcrămioara Rodica Hurloiu, Bianca Florentina Preda, Ion Iulian Hurloiu, Bogdan Mihail Preda - SISTEMUL CONTABIL - SURSĂ ESENłIALĂ DE INFORMAłII PENTRU MANAGEMENTUL FINANCIAR-CONTABIL ………………………………………………………………….

118 Sorin Blaj - MODIFICĂRILE FISCALE GENERATE DE CRIZA FINANCIARĂ ŞI ECONOMICĂ ÎN STATELE EUROPEI ……………….

126

Sorin Blaj - COMPETIłIA FISCALĂ ŞI EFECTELE ACESTEIA ASUPRA STATELOR CU ECONOMII EMERGENTE …………………...

134

Daniela Croitoru - DOMENII DE INTERES FINANłATE DE BEI ÎN ROMÂNIA …………………………………………………………………..

141

Daniela Croitoru - SUPRAVEGHEREA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA PE


IV

FONDUL ARMONIZĂRII CU DIRECTIVELE EUROPENE ……………. 148 Diana Tănase - INFRASTRUCTURA - CERINłĂ DE BAZĂ A COMPETIVITĂłII ECONOMICE …………………………………………

158

Diana Tănase - IMPORTANłA SĂNĂTĂłII ŞI EDUCAłIEI PRIMARE ÎN CREŞTEREA COMPETITIVITĂłII ECONOMICE …………………...

163

Ion Iulian Hurloiu - PLANIFICAREA FISCALĂ – PARADISURILE FISCALE …………………………………………………………………….

167

Adrian - Costinel Tănase - EVOLUłIA ECONOMIEI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA PRE ŞI POST-ADERARE LA U.E …………………………...

176

Adrian Costinel Tănase - FORłA DE MUNCĂ ŞI ROLUL SĂU ÎN CREŞTEREA EFICIENłEI ACTIVITĂłII ECONOMICE ……………….

183

Elena Bică, Dragoş Ilie - THE INTERDEPENDENCE BETWEEN THE FINANCIAL CAPITAL AND THE CAPITAL ASSETS UNDER THE CONDITIONS OF ECONOMIC CRISIS …………………………………..

191 Carmen Luiza Costuleanu - IMPACTUL IMPOZITULUI FORFETAR ASUPRA SOCIETĂłILOR COMERCIALE ………………………………

198

Dragoş Ilie, Elena Bică - EFFICIENCY OF CAPITALS STRUCTURES IN THE PROCESS OF THE ENTERPRISE CAPITALIZATION …………….

205

Marinela Geamănu - CONTRIBUTION OF MULTINATIONAL CORPORATIONS TO THE ECONOMIC DEVELOPMENT OF ROMANIA …………………………………………………………………..

211 Marinela Geamănu - FACTORII DETERMINANłI AI GLOBALIZĂRII ECONOMIEI ………………………………………………………………..

217

Daniela-Roxana Chelu (Pintilie) - DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE ÎN EDUCAłIE - FACTOR CALITATIV DURABIL AL ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ………………………………………………..

224 Crina-Carmen Mitea-Popia - PROCEDURA DE ADMINISTRARE FISCALĂ A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII …………………………..

234

Teodora Ruginosu - PREVENIREA CRIZEI LA NIVEL DE ORGANIZAłIE ……………………………………………………………..

245

Luciana Spineanu-Georgescu - FINANCIAL SITUATION ANALYSIS UNDERTAKING ASSESSED ON THE BASIS OF THE BALANCE SHEET ………………………………………………………………………

251 Elena Toma - ANALIZA STADIULUI ARMONIZĂRII FISCALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ………………………………………………….

258

Mihaela Turof - THE EFFECTS OF MICROECONOMIC FISCAL POLICY ……………………………………………………………………..

266

Florina Nicolae - ROLUL AUDITULUI INTERN ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI IN CONTEXTUL CRIZEI ACTUALE ………………………..

273

Florina Nicolae - NOI STRATEGII DE ADMINISTRARE A RISCULUI APLICATE DE IFN-URI …………………………………………………...

280

Doina Rada - THE IMPORTANCE OF BUSINESS CONSULTING SERVICES AND EXPENSES RELATED TO THEM ……………………..

287

Doina Rada - DIFFERENCES DETERMINED AT STOCKS INVETORY


V

AND SOLUTIONING THESE DIFFERENCES …………………………... 294 Alexandra Teodora Ruginosu, Oliver, Constantin Pricop - THE ECONOMICAL CRISIS IMPACT ON THE MARKETING BUDGET …...

302

Cristina Ioana Vesea - EFICIENłA ECONOMICĂ. COMPLEXITATEA PROCESULUI DE CREŞTERE ECONOMICĂ ……………………………

307

Cristina Ioana Vesea - NOILE TEORII ALE CREŞTERII ECONOMICE 323 DănuŃ Rada - MONITORING: A PROCESS OF EVALUATING INTERNAL CONTROL …………………………………………………….

332

DănuŃ Rada - ENVIRONMENTAL CONTROL-ESSENTIAL ELEMENT OF INTERNAL CONTROL ………………………………………………...

338

Mariana Bobocea - INFLUENłA COSTURILOR VERZI ASUPRA DECIZIEI MANAGERIALE ………………………………………………..

345

Elena Burtea - ROMÂNIA SPRE MODELUL EUROPEAN AL SOCIETĂłII CUNOAŞTERII ……………………………………………...

353

Florin Boghean, Elena Hlaciuc, Carmen Boghean - INSTRUMENTE CONTABILE UTILE PROCESELOR MANAGERIALE ………………….

360

Ioan Bordean, Cornelia Elena Tureac, Aurica Grigore, Anca Gabriela Turtureanu - RECRUITMENT AND SELECTION POLICY AND PROCEDURE FOR A SUCCESFUL COMPANY IN AUTO SALES INDUSTRY ………………………………………………………………….

369 Cornelia Tureac, Ioan Bordean, Anca Gabriela Turtureanu, Aurica Grigore - EMPLOYMENT AND VOCATIONAL INTEGRATION …………………

381

Ştefan Mihu - COOPERATION AND TAX HARMONIZATION ………... 389 Veronica Pasa Stignei - IMPLICATIONS OF STRUCTURAL FUNDS MANAGEMENT ON THE DEVELOPMENT OF LOCAL PUBLIC INVESTMENT ……………………………………………………………...

395 Elena Burtea - CONSIDERAłII PRIVIND INVESTIłIA ÎN CAPITALUL UMAN DIN ROMÂNIA ……………………………………………………

401

Ion Iulian Hurloiu – INSTRUMENTE DE MĂSURAREA A EVAZIUNII FISCALE …………………………………………………………………….

407

Ionel Gabriel Dobrin - A FI SAU A NU FI ÎNTREPRINZĂTOR DE SUCCES ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ …………………………

413

Ioan Daniel Mateş - POLITICA DE PROTECłIE A MEDIULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMANIA ……………………………...

421

Ioan Daniel Mateş - POLUAREA, REZULTAT AL DEZECHILIBRULUI INTRE ACTIVITATEA UMANA SI MEDIUL AMBIANT ………………

426

Ciprian Bogdan Cucoşel - ROLUL SOCIETĂłILOR DE VALORI MOBILIARE ÎN INTERMEDIEREA PE PIAłA DE CAPITAL ………….

442

Constantin Cucoşel - EVALUAREA ACłIUNILOR PE PIAłA DE CAPITAL ……………………………………………………………………

452

Camelia Dogariu, Marcela Bulc - OBLIGAłIILE CONTABILE ŞI FISCALE ALE OPERATORILOR INTRACOMUNITARI ………………..

460

Pavel Gondec, Nelu Popa - TRANSPARENłA INFORMAłIILOR PRIVIND CREANłELE BUGETARE PRIN PRISMA


VI

REGLEMENTĂRILOR ÎN VIGOARE ……………………………………. 471 Nelu Popa, Pavel Gondec, LuminiŃa Viorica Andronic - PARTICULARITĂłI ALE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII CONTABILITĂłII ÎN PARTIDĂ SIMPLĂ PENTRU CONTRIBUABILII CARE OBłIN VENITURI DIN ACTIVITĂłI INDEPENDENTE ……….

477 Elena Iga - ÎMPRUMUTURILE DE STAT– FORMĂ A CREDITULUI PUBLIC ...........................................................................................................

488

Elena Iga - CREDITAREA - PRINCIPALA OPERAłIUNE BANCARĂ ... 496


VII

Index de autori

Andronic LuminiŃa Viorica ……….. 477 Bică Elena ………………………… 191, 205 Blaj Sorin …………………………. 126, 134 Bobocea Mariana …………………. 345 Boghean Carmen ………………….. 60, 68, 360 Boghean Florin ……………………. 60, 68, 360 Bordean Ioan ……………………… 369, 381 Botezat Anca-Ramona ……………. 86, 98 Bulc Marcela ……………………… 460 Burtea Elena ………………………. 353, 401 Chelu (Pintilie)Daniela-Roxana …... 224 Costuleanu Carmen Luiza ………… 198 Croitoru Daniela …………………... 141, 148 Cucoşel Ciprian Bogdan ………….. 442 Cucoşel Constantin ……………….. 452 David Delia ……………………….. 24 Dobrin Ionel Gabriel ……………… 413 Dogariu Camelia ………………….. 460 Frant Florin ……………………….. 9, 16 Geamănu Marinela ………………... 211, 217 Gondec Pavel ……………………... 471, 477 Grigore Aurica ……………………. 369, 381 Gudei Simona Corina ...................... 75 Hlaciuc Elena ……………………... 360 Hurloiu Ion Iulian ............................. 118, 167, 407 Hurloiu Lăcrămioara Rodica ……… 108, 118 Iga Elena ………………………….. 488, 496 Ilie Dragoş ………………………… 191, 205 Lupan Mariana ……………………. 68 Mateş Dorel ……………………….. 24 Mateş Ioan Daniel ………………… 421, 426 Mihu Ştefan ……………………….. 389 Mitea-Popia Crina-Carmen ……….. 1, 234 Nicolae Florina ……………………. 273, 280 Păiuşan LuminiŃa ………………….. 24 Parasca Teofil ……………………... 39 Pasa Stignei Veronica …………….. 395 Popa Nelu …………………………. 471, 477 PoruŃiu Cosmina ............................... 29 Preda Bianca Florentina ................... 118 Preda Bogdan Mihail ....................... 118


VIII

Pricop Constantin ………………… 302 Rada DănuŃ ……………………….. 332, 338 Rada Doina ………………………... 287, 294 Rîndaşu Venera …………………… 35 Ruginosu Teodora Alexandra …….. 245, 302 Ruginosu Oliver ………………….. 302 Şontea Valerii …………………….. 46 Spineanu-Georgescu Luciana …….. 251 Tănase Adrian - Costinel ………….. 176, 183 Tănase Diana ……………………… 158, 163 Toma Elena ……………………….. 258 Tureac Cornelia Elena …………….. 369, 381 Turof Mihaela …………………….. 266 Turtureanu Anca Gabriela ………… 369, 381 Vesea Cristina Ioana ……………… 307, 323 Zorzoliu Raluca Ileana ..................... 75


1

ROMANIA AND THE ECONOMIC CRISIS

Crina-Carmen Mitea-Popia Spiru Haret University, 313, Splaiul Independentei St., Bucharest, Romania,

Tel: 0766641986, e-mail: [email protected]

Abstract The global financial crisis that erupted in 2008 will have dramatic economic, social, environmental and political consequences for all countries during 2009 and beyond. Although the effects of the financial crisis on developing countries are not yet fully visible, they are likely to be considerable. It was also observed that it is all the more important that the European Union and other developed countries fulfill their obligations in the area of development aid, from the perspective of quantity as well as quality (effectiveness of aid). As the whole political scene is concerned with finding solutions to economic crisis, the main issues related to Romania are of economic nature only. After a few years of sustained economic growth, Romania went into free fall in the second half of last year, against the background of the global economic and financial crisis. Keywords: economic crisis, corruption, reform, risks, state, transition, vulnerabilities.

The current global economic crisis has changed the economic and political

landscape. Economic growth throughout the European Region has substantially slowed down and most countries moved into recession in the fourth quarter of 2008. In many countries in the Region, industrial production is declining, a consequence of the contraction of both external and domestic demand. Some sectors are more affected than others. The automobile industry is troubled in numerous western and central European countries including the Czech Republic, France, Germany, Italy, Portugal, Slovakia and Sweden. The housing market has seen substantial deterioration in France, Denmark, Iceland, Spain, Sweden and the United Kingdom. The construction boom that has contributed to strong economic growth rates in the past decade has reversed in many central and eastern European countries, including in the Czech Republic, Hungary and Poland.

International forecasts for rates of growth in gross domestic product (GDP) in 2009 have been continuously revised downwards in the majority of countries in the Region in the past six months (Economist Intelligence Unit, 2009).

The financial and economic crisis is having – and is likely to continue to have – major implications for the public finances of most European countries. First, government revenues are affected by the deceleration of growth and the declines in commodity prices. Second, governments are making extraordinary efforts to support the financial sector (through capital injections, asset purchases, credit lines to financial institutions, and guarantees for financial sector liabilities). Third, governments have adopted fiscal stimulus packages. As a result, fiscal balances are


2

deteriorating and government debts are increasing. This is true for both high- and middle-income countries (International Monetary Fund, 2009a).

At least 12 countries are expected to have levels of public debt above 60% of their GDP in 2009, some of which is related to their financial commitments in economic response packages. Public debt developments will have longer-term implications for public spending, in numerous European countries.

The European Commission expects the public deficit in the European Union (EU) to more than double in 2009, up from 2% of GDP in 2008 to 4.5% in 2009. Several Member States are projected to stay over the reference value of 3% of GDP in 2009 (European Commission, 2009).

Substantial currency depreciation in central and eastern Europe is causing price increases in health related commodities such as food, medical devices and pharmaceuticals. Depreciation is affecting Albania, Hungary, Poland and Romania.

Unemployment is on the increase in most countries of the European Region.

Many companies are being closed or are significantly reducing their activities. Most of the decline in employment has been in the construction and manufacturing sectors, affecting more males than females. According to Eurostat (2008), the Statistical Office of the European Communities, in October 2008 17.2 million people were unemployed in the EU (7.1% of the active population), over half a million more than in July 2008. The scale of unemployment in a number of eastern European countries is believed to be under-estimated, since many people do not register as unemployed or are sent on leave without pay. Numerous countries in the Region are finding it difficult to meet their poverty reduction targets owing to the financial crisis. Rising unemployment, poorer working and living conditions and dissatisfaction with government initiatives to mitigate the crisis can be a trigger for unrest in Member States across the whole of the European Region.

Many western European countries have provided immediate financial relief to their banking institutions, such as credit guarantees and stabilization measures to counter liquidity problems in Belgium, Germany and Sweden. Most western European countries and several central and eastern European ones have launched economic stimulus plans, amounting to 0.3% of GDP in Italy (with some more measures expected to follow), 1.3% of GDP up to 2010 in France, 3.4% of GDP up to 2010 in Germany and 1.5% of GDP in the United Kingdom (International Monetary Fund, 2009b). Cyprus has pledged to spend 1% of its’ GDP on an economic stimulus package.

The majority of stimulus plans have focused on boosting public investment, promoting employment, providing credit support and increasing private demand. It is hoped to enhance private consumption through cuts in tax rates, including payroll tax (social insurance) contributions. The EU10 countries (Bulgaria, the Czech Republic, Estonia, Hungary, Latvia, Lithuania, Poland, Romania, Slovakia and Slovenia.) have provided immediate support to ensure the liquidity of their financial institutions (World Bank, 2008a). Their financial


3

capacity to invest in economic stimulus plans is more limited. Economic stimulus plans in the Czech Republic, Germany and Hungary provide for the reduction of social health insurance contributions by employers (Hungary) and employees (Germany, the Czech Republic). Finland has adopted general tax cuts to boost employment. France and Greece have launched or introduced tax cuts for its lower- and middle-income groups.

Table 1. Macroeconomic outlook

Country GDP growth (%

change) Public debt (% GDP) Unemployment (%)

Year 2008 2009 2008 2009 2008 2009 Reference (b) (c) (a) (b) (a) (b) Albania 6 4 51.2 - 12.5 12.0 Austria 1.6 -1.6 60.3 62.1 3.8 4.3 Belgium 1.2 -2.0 85.7 88.2 7.9 7.8

Bosnia Herzegovina 5.0 1.5 40.0 43.0 29 - Bulgaria 5.4 -0.6 14.9 16.5 6.3 6.9 Croatia 2.2 0.4 48.9 - 13.7 14.9 Cyprus 3.5 1.0 49 48 3.8 4.1

Czech Republic 3.5 -2.0 27 30.2 5.4 7.3 Denmark -0.9 -2.5 23.2 25.4 1.9 3.7 Estonia -2.8 -5.0 4.3 5.8 5.3 7.3 Finland 1.6 -1.3 32.5 38.9 4.1 1.2 France 0.7 -2.5 65.4 71.0 7.4 9.0 Georgia 7.0 2.5 29 27.4 13.6 14.0 Germany 1.3 -2.4 64.2 69.8 7.8 9.2 Greece 1.1 -1.8 93.4 96.5 7.8 8.6 Hungary 0.4 -3.0 68.6 69.3 7.8 8.5 Iceland -3.5 -12.3 29 109 1.8 8.7 Ireland -2.8 -4.8 31.8 48.2 6.9 11.9 Italy -0.6 -2.5 105.4 110.3 6.7 8.5 Latvia -4.6 -12.0 14.0 36.0 5.3 13.0

Lithuania 3.2 -8.0 12.8 12.9 4.5 8.6 Luxembourg 0.6 -2.8 6.5 - 4.7 6.8

Malta 2.5 - - - 6.4 - Monaco - - - - - -

Montenegro 6.5 2.0 26.8 32 14.7 - Netherlands 2.0 -2.1 41.7 43.6 4.0 5.2 Norway 1.5 -1.0 67.6 88.8 2.6 4.0 Poland 4.8 0.7 44.8 45.8 9.8 10.4 Portugal 0.3 -2.0 64.5 69.1 8.9 9.1

Republic of Moldova 7.2 -1.0 21.9 28.8 1.5 2.6 Romania 7.7 -1.8 14.1 15.4 4.4 7.6 San Marino - - - - - - Serbia 5.4 0.0 38.0 35.0 17.6 20.3 Slovakia 6.8 2.0 35.3 37.9 7.7 9.0 Slovenia 4.0 0.5 23.0 28.5 6.7 8.1 Spain 1.1 -2.9 39.9 51.9 11.3 14.8 Sweden 0.5 -2.1 37.1 42.4 6.3 7.9

Switzerland 1.8 -1.8 44.0 44.8 2.6 4.1 The former Yugoslav Rep. of Macedonia

4.9 1.0 29 - 33.5 35

Turkey 1.5 -1.5 39.6 40.3 10.2 11.0 Ukraine 2.1 -6.0 10.0 11.4 3.0 4.0

United Kingdom 0.7 -3.6 52.6 62.8 5.7 8.0 Sources: Econ. Intell. Unit. Country Report February 2009 (a – actual; b – estimates; c – forecasts) and data from national sources


4

Poland has decided to establish a solidarity fund, financed through increased excise taxes on alcohol and car imports. Benefits financed by the fund will likely focus on vulnerable population groups. Slovenia has decided to increase excise taxes on alcohol, tobacco and fuel. The Italian plan is more modest in terms of expenditure, owing to concerns about its public deficit.

Implementation of ongoing projects funded by the World Bank will be accelerated, and negotiation of new projects and consultations with other international financial institutions will be intensified.

Although a number of measures have been taken to support individual countries, it is also clear that general flows of international remittances to countries in need will decrease.

Romania's estimated consolidated budget revenues will be cut by 18.83 billion lei (EUR 1 = RON 4.1893) while expenses will be cut by RON 6.28 billion, trough the budget revision and the introduction of new financial-budgetary measures. State budget revenues will be down by RON 12.11 billion compared with the initial forecast, while local budgets will get RON 2.35 billion less, as well as the social state insurance budget, that will receive revenues lower by RON 234 million. The unemployment insurance budget will also be decreased by RON 131.1 million, the national fund for social health insurance will be reduced by RON 594.5 million, own revenues will decrease by RON 1.3 billion, while external non-reimbursable funds will decrease by RON 757.7 million.

Expense cuts will be operated at the state budget (-RON 1.89 billion), local budgets (-RON 1.54 billion), state social insurance budget (-RON 4.1 million), the national social health insurance fund (-RON 8.9 million), own revenues (-RON 1.05 billion), non-reimbursable external funds (-RON 757.7 million), among others. However, expenses of the unemployment insurance budget will increase by RON 328 million. Thus, the resulted general consolidated budget deficit will reach RON 12.54 billion.

The current version of the consolidated budget indicates total expenses worth RON 205.5 billion while the current state budget includes total revenues of RON 75.6 billion and expenses worth RON 94.8 billion. The 2009 budget will be revised in the upcoming period, and will be based on a deficit of 4.6% of the GDP, compared with 2% initially decided, given a GDP adjustment from RON 579 billion to RON 531 billion. The current budget was based on a deficit of 2% of the GDP and a 2.5% economic growth. The budget deficit negotiated with the IMF was established at RON 24.36 billion this year, given annual budget revenues of RON 166.72 billion without including non-reimbursable external sums, and primary expenses worth RON 182.72 billion. The Romanian government is preparing a set of measures which includes, among others, the budget revision, the introduction of the lump-sum tax, the limiting of bonuses and indemnities and freezing jobs in the public sector.

But the negative growth didn’t stop there. In a forecast made public in March (2009), Finance Minister Gheorghe Pogea talked about possible economic growth figures of between -1 and +1.5%.


5

Romanians pay 558 kinds of taxes – 74 of them are fiscal in nature. Minister Pogea has admitted it is an extremely high number, and announced that the government has approved a memorandum on reducing the number of taxes. Romania has also taken out a loan from the IMF. According to those in favour of such a measure, this loan is a “safety belt” that could dampen the effects of the economic crisis. Prime Minister Emil Boc said that the IMF loan is preventive in nature, and that the 19 billion euros would go towards propping up the budget deficit and economic activity.

In spite of such measures, a report from the Economist Intelligence Unit (EIU) warns that Romania faces a high risk of social unrest and political instability.

For the Romanian banking system, the year 2009 will be the year of strengthening the market, in the context of system overheating, triggered by the aggressive expansion of the banks, which will back down pace next year. It is too soon to talk about shutting down banking agencies or branches, whereas the development strategy will be more prudent.

Another flaw of the banking system is the lack of specialized staff, as most of the banks in Romania have doubled assets and workforce. Romanian banking climate is not oversaturated, however the small banks will soon vanish within a swirling wave of mergers and acquisitions.

Although at personal level people feel it less, there is a perception that the financial crisis seems to cover Romanian more and more, according to a study made in the urban area by the research company 360 insights. The study was made in January-February 2009. It consisted of an Omnibus opinion poll on a sample of 800 people in the urban area of Romania, aged between 16 and 64. Worries about losing one’s job are strong in Romania (92%) and only 25% of people interviewed say they were directly affected. There is also the perception that people have been late in paying debts to banks (91%) but only 38% are directly confronted with this problem.

As for finding an additional income source, only 45% took into account this possibility, but looking around the perception on the percentage of people who have already started looking for other income sources is much higher – 90%. Few people consider the crisis as an opportunity to make investments in this period (26%).The results of the study show that two thirds of the Romanians interviewed say that they do not have concrete information and they do not know exactly what the crisis means. More than half of them (56%) consider that crisis effects are exaggerated by the media. As for the areas in which Romanians consider cutting down expenses are those for the construction and equipping of houses (about 60% of people who had such expenses), followed by those about spending free time – holidays, getting out in the city (50% of people who had such expenses).

The products they will not give up and for which they will reduce expenses very little are those concerning food (only 11% will reduce such expenses), utilities (only 24%) and personal care products (only 28%). Cars will remain the main travel means for people who own them (70%). The tobacco and alcohol consumption is not part of expenses people are willing to give up. So, only 43% of


6

people who choose products from this category consider reducing consumption in some way.

The effects of the global economic crisis become more and more visible in the Romanian economy too, with new orders to Romanian industrialists in February 2009, both from the domestic market and from foreign beneficiaries, dropping compared with January 2009 and also compared with the same month in 2008, by 1.0 and by 15.9 percent respectively.

While considering only the first two months of the year, compared with the same months of last year, it becomes obvious how severe the situation is, with the Romanian industry having after the first two months in 2008 made the government anticipate a record economic growth in 2008. New orders in the overall industry slumped by 26.1 percent in January-February 2009, against the same interval a year before. Some 4,200 economic operators made these data available, with the maximum error margin of this estimations being of plus/minus 3 percent, according to INS.

The drop in new orders in industry became even more obvious while considering successive intervals. In February this year, there were recorded drops in new orders in the intermediary goods industry of -10.8 percent, with growth having been recorded in all the other sectors: durable goods industry (+14 percent), capital goods (+5.4 percent) and consumers goods (+1.7 percent).

In February 2009, compared with February 2008, when overall new orders in industry dropped by 15.9 percent, sectoral drops generalized and become more substantial: intermediary goods industry (-34.8 percent), durable goods industry (-32.1 percent) and consumers' goods (-12 percent). The capital goods industry saw an increase by 4.9 percent.

In January-February 2009, against January-February 2008, there was seen a drop in overall new orders in industry corresponding to sectoral drops by -48.4 percent in the intermediary goods area, -28.4 percent in the durable goods industry and -10.1 percent in the consumer's goods. The capital goods industry climbed by 1.5 percent.

The global economic crisis is to affect businesses in Romania in 2010 too, according to the opinion of most of the company managers included in a study by COMPASS Consulting. COMPASS Consulting is a management, marketing and training consulting company, having more than 16 years of experience in Romania.

Thus, 74 percent of the respondents consider the recession could last for more than 9 months, while 13.3 percent cannot say exactly when the recession will be put an end to. Only 0.6 percent of the interviewed said that there is no crisis in the economic sector in Romania and there is going to be no crisis.

Commerce, transport and distribution sectors were the most affected by the crisis, as they very much depend on the import-export sector of the economy, with exchange rate fluctuations affecting directly their financial results, reads the COMPASS study. Moreover, 60 percent of the interviewed said they were afraid investments would be postponed, which could damage their competition position.


7

With regard to the lay-offs, 28 percent of the companies taken into account by the study said they had already applied this measure, while 19 percent said they were thinking to operate new lay-offs. The worst affected sectors at this chapter were in Romania the industry (70 percent) and the professional services (54 percent).

Difficulties of a prolonged economic transition, reduced life quality, social disparities, increasing amount of people living in poverty, all these may cause intolerance; affect social solidarity; encourage populism; nourish radical and extremist movements with most serious effects on state bodies and mechanisms. The outcomes, yet insufficiently edifying, in running the reform process have determined reduction of the resources allocated for society modernization, and expectations of the population which has to face an accelerated impoverishment.

Official records have shown a decline in most population living standards including health, education and environment quality. Public services are overwhelmed by bureaucracy and infrastructure insufficiently developed all over the territory. As for industry, it is having difficulty with restructuring and modernization while agriculture has undergone a significantly regressive process. Things are not far different regarding the privatization and execution of the owner rights law, not to mention precarious medical assistance system and undersized transport and communication networks. At the same time, slow adjustment of public order and national security system to the newest and increasingly aggressive crime forms as well as the shortcomings in administration of justice have caused an unacceptable fall of the citizen safety level.

Difficulties Romania is confronted with are also the result of the problems some European regions have to deal with, problems which are subject to a large international concern. Perpetuating instability at sub-regional level, harmfully impacting on economic environment, has highlighted Romania’s incapability to make appropriate decisions to bring it closer to economic and financial system characteristic of western democratic world. In its efforts to promote economic reforms, chosen formulas to align with and join the western economic and financial structures have been not easily and randomly implemented. Crises and violent conflicts broken out in the vicinity have caused some traditional economic ties to be ceased leading to heavy financial losses, hindered the development and promotion of long-term strategies, discouraged foreign investors and generally increasing the stress.

In this 12 month Romania will have to cope with the effects of the powerful economic crisis that grips the European Union, will have to go by two electoral process (European parliament elections in June 2009 and presidential election in November 2009), will have to accommodate a governmental coalition of two major parties and to cope also with political turmoil in this two major parties (Social Democrat Party and Democrat Liberal). 2009 will be a very interesting year for Romanian, the year when the political class will have to give his maturity exam in front of the most fear teacher in the world: the economic crisis.


8

References Anderson B., 1991, The Nations. Imagined Community Reflection on the

Origin and Spread of Nationalism, Revised edition ed. London and New York; Annan K., 2000, Report of Secretary General on the Work of the

Organization, General Assembly Official; Argire S., 2002, Conceptul de securitate economică în noul context

economico-politic global, Teză de doctorat, ASE Bucureşti; Bache I., 2003, Europeanization: A Governance Approach European

Union Studies Association, The 8th International Biennial Conference, Nashville, March 27-29, http://aei.pitt.edu/554/01/Bache_EUSA.txt;

Bal A., coord., 2006, Economie mondială, Editura ASE, Bucureşti; Bari I., 2005, Globalizarea economiei, Editura Economică, Bucureşti; Dougherty C., 2008, Stopping a Financial Crisis, the Swedish Way, New

York Times, 22 September, http://www.nytimes.com/2008/09/23/business/world business/23krona.html?_r=4&em&oref=slogin;

Iancu A., 2005, Dezvoltarea economică a României competitivitatea şi integrarea europeană, Vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti;

Economist Intelligence Unit, 2009, Country Reports, London, http://countryanalysis.eiu.com/country_reports; European Commission, 2009, Interim Forecast January 2009, Brussels, http://ec.europa.eu/economy_finance/pdf/2009/interimforecastjanuary/inter

im_forecast_jan_2009_en.pdf; Eurostat, 2008, Euro Area Unemployment Up to 7.7%. Eurostat News

Release: Euroindicators, 28 November http://epp.eurostat.ec.europa.eu/pls/portal/docs/page/pgp_prd_cat_prerel/p

ge_cat_prerel_year_2008/pge_cat_prerel_year_2008_month_11/3-28112008-en-bp.pdf;

International Monetary Fund, 2009a, The State of Public Finances: Outlook and Medium Term Policies after the 2008 Crisis, Washington,

http://www.imf.org/external/np/pp/eng/2009/030609.pdf; International Monetary Fund, 2009b, The Size of the Fiscal Expansion: an

Analysis for the Largest Countries. Washington, http://www.imf.org/ external/np/pp/eng/2009/020109.pdf;

National Institute of Statistics (INS), http://www.insse.ro/ cms/rw/pages/index.ro.do;

World Bank, 2008a, EU10 Regular Economic Report, October 2008, Washington, http://siteresources.worldbank.org/ECAEXT/Resources/258598- 1225385788249/EU10+Main+Reportoct08.pdf;

World Bank, 2008b, Rising Food and Fuel Prices: Addressing the Risks to Future Generations, Washington, http://siteresources.worldbank.org/ devcommext/Resources/Food-Fuel.pdf?resourceurlname=Food-Fuel.pdf;

World Bank, 2009, The Global Economic Crisis: Assessing Vulnerability with a Poverty Lens. Washington, http://siteresources.worldbank.org /news/Resources/WBGVulnerableCountriesBrief.pdf.


9

SITUAłIA ECONOMICĂ A REGIUNII VEST

Florin Frant Universitatea Eftimie Murgu Resita, Piata Traian Vuia Nr.1-4, tel/fax: 0255210214

Abstract The issue of regional development is nowadays an important objective of European Union’s activity and Romanian’s activity, as the inequities among the development levels of the regions determine conflicts that cannot be neglected. Founded in order to attenuate certain malfunctions or to prevent the issuing of others, through supporting areas in difficulty, regional policy is compared with a “social assistance” policy that strives to provide, within all regions, appropriate living standards. Under such circumstances we support the need of knowing the main tendencies regarding regional development, this paper being such an approach. Keywords: economy, regional development, dynamics. Introducere

Regiunea de Dezvoltare Vest s-a constituit cu aprobare guvernamentală la data de 28 octombrie 1998 şi este compusă din judeŃele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş. Situată la confluenŃa unor importante drumuri europene, unde civilizaŃia vestului interacŃionează cu cea estică, Regiunea Vest - România se invecineaza cu Ungaria si Serbia si Muntenegru si face parte din Euroregiunea Dunăre - Criş - Mureş - Tisa (DKMT), care implică cele patru judeŃe ale Regiunii Vest, patru comitate din Ungaria şi regiunea autonomă Voivodina din Serbia. Euroregiunea a fost înfiinŃată în 1997 pe baza unui protocol de colaborare semnat de către reprezentanŃii autorităŃilor locale din cadrul regiunilor componente. Protocolul semnat s-a dovedit un suport puternic pentru apariŃia primelor instituŃii frontaliere şi dezvoltarea unor relaŃii cât mai intense între administraŃiile aflate de-o parte şi de alta a graniŃelor. Dacă pentru români Regiunea Vest înseamnă în mod tradiŃional bogăŃie, un nivel de dezvoltare superior mediei româneşti şi un stil de viaŃă cu puternice influenŃe din spaŃiul german şi central european, pentru investitorii străini Regiunea Vest s-a reliefat ca un spaŃiu investiŃional promiŃător, unde oportunităŃile substanŃiale ale unei pieŃe emergente pot fi valorificate într-un mediu de afaceri modern şi civilizat. Astfel, plecând de la un set de circumstanŃe favorabile şi clădind pe o impresionantă tradiŃie industrială, în perioada post-comunistă Regiunea Vest a înregistrat o creştere economică constantă, superioară mediei româneşti şi a reuşit să atragă un volum impresionant de investiŃii străine, orientate către sectoare economice dintre cele mai diverse. Dinamismul unei economii regionala emergente

Dinamica economică a Regiunii Vest este rezultatul unui întreg complex de factori, dintre care cei mai importanŃi ar fi nivelul superior de calificare a forŃei de


10

muncă, mentalitatea cosmopolită şi multiligvismul care caracterizează un important segment din populaŃia regiunii, proximitatea faŃă de pieŃele occidentale şi importantele resurse naturale existente în regiune.

Moştenind importanta tradiŃie industrială a Banatului, care a fost o regiune-pilot pentru multe experienŃe inovatoare în Imperiul Austro-Ungar, Regiunea Vest s-a caracterizat în şi înainte de 1989 printr-o infrastructură industrială bine-dezvoltată şi diversă. OportunităŃile şi provocările apărute imediat după 1989, precum şi cele mai recente, asociate cu integrarea României în Uniunea Europeană, au constituit un stimul esenŃial pentru diversificarea şi consolidarea unor structuri economice regionale competitive, orientate către cerinŃele pieŃelor din Europa vestică. Un rol esenŃial în transformarea structurală a Regiunii Vest a fost jucat de capitalul străin, care a descoperit în această piaŃă emergentă mentalităŃi şi atitudini asemănătoare cu cele din pieŃele mature din Europa de Vest. În acest sens trebuie menŃionat că infrastructura industrială din Regiunea Vest a fost susŃinută şi de o infrastructură educaŃională şi de cercetare performantă, centrată în jurul UniversităŃii „Politehnica" din Timişoara, una dintre cele mai importante universităŃi tehnice in întreg spaŃiul sud-est european. Alături de buna calificare profesională a forŃei de muncă din Regiunea Vest, realizată în cadrul învăŃământului superior în cele 14 universităŃi din Regiune (7 de stat + 7 particulare) şi într-o reŃea extinsă a învăŃământului tehnic, plurilingvismul răspândit în rândurile populaŃiei multi-etnice din regiune, precum şi nivelul bun de cunoaştere a limbilor străine au fost alŃi factori favorabili pentru investiŃiile străine din Regiunea Vest. În acest context, merită menŃionat că în 12 licee din Regiune se poate obŃine un bacalaureat în 5 limbi (germană, maghiară, sârbă, slovacă şi croată) şi că în universităŃile din regiune sunt specializări cu predare în limbile engleză sau germană. În plus, după 1989, au apărut licee cu predare în limbi de largă circulaŃie internaŃională precum engleză, franceză, spaniolă.

Proximitatea culturală faŃă de Europa a Regiunii Vest este şi o expresie a proximităŃii geografice de care se bucură regiunea. Situată la aproximativ aceeaşi distanŃă de Viena şi de Bucureşti, ca şi locaŃie în Europa, Timişoara, „capitala" Regiunii Vest, a devenit în ultimii ani, graŃie şi Aeroportului InternaŃional Timişoara Traian Vuia, cel mai mare aeroport regional din interiorul triunghiului Budapesta-Bucureşti-Belgrad, un loc de unde poŃi zbura rapid către 20 destinaŃii din Europa. Legăturile tradiŃionale cu Europa Centrală, exprimate şi în situarea Regiunii pe coridoarele pan-europene IV şi VII de transport şi infrastructura de transport în plin proces de modernizare şi de adaptare la standardele europene constituie un punct avantajos nu numai pentru investitorii interesaŃi de exploatarea resurselor locale din Regiunea Vest, dar şi pentru cei care vor să utilizeze Regiunea Vest ca nod logistic major pentru asamblarea de produse şi exportul de produse către pieŃele din Europa Centrală, dar şi către alte pieŃe. În acest sens, Regiunea Vest poate fi foarte atrăgătoare pentru investitorii care vor să reducă costurile asociate cu transportul şi asamblare bunurilor importate din zona Asia-Pacific pentru pieŃele din Europa Centrală şi de Est.


11

Dezvoltarea Regiunii Vest a fost influenŃată şi continuă să fie susŃinută de importantele resurse naturale existente în această regiune cu relief divers, care cuprinde deopotrivă câmpiile deosebit de fertile din partea de apus a judeŃelor Timiş şi Arad, zonele colinare cu importante resurse minerale, precum şi un segment important al CarpaŃilor Meridionali şi Occidentali, care include unul dintre cele mai importante parcuri naturale din Europa, Parcul NaŃional Retezat. Dată fiind această bogată înzestrare, în momentul de faŃă nu se poate vorbi de o deplină punere în valoare a resurselor naturale din Regiunea Vest. În acest sens, două sectoare cu un potenŃial mare de creştere sunt sectorul agro-alimentar, turismul şi automotive.

Figura.1 - Densitatea întreprinderilor active din România, 2004-2007

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică, „Anuarul Statistic al României", 2005, 2006, 2007, 2008

Dinamismul economic al Regiunii Vest este dat de densitatea

întreprinderilor localizate aici care a fost de 25,18 întreprinderi la 1000 de locuitori în 2007, fiind peste media naŃională de 23,69 întreprinderi la 1000 de locuitori. În viaŃa economică a regiunii ies în evidenŃă două zone: pe de o parte, centrele economice Arad şi Timişoara şi-au asigurat o relativă pluriactivitate economică, iar pe de altă parte, centrele urbane din judeŃele Caraş-Severin şi Hunedoara care au fost destinate activităŃilor monoindustriale şi au devenit centre de referinŃă ale industriei datorită exploatării intensive a materiilor prime şi a activităŃilor productive legate de valorificarea acestora. În Regiunea Vest are loc o activitate intensă şi dinamică de schimburi comerciale internaŃionale, existând însă discrepanŃe mari între judeŃele regiunii. Totuşi, media balanŃei comerciale a Regiunii Vest ne arată că valoarea importurilor a depăşit valoarea exporturilor în anul 2007. Regiunea Vest beneficiază de o pondere relativ ridicată a participării


12

străine la capital, pe fondul continuării schimburilor tradiŃionale şi al unui comportament regional în continuă adaptare la mediul de afaceri internaŃional. InvestiŃiile străine directe în Regiunea Vest au fost orientate în funcŃie de accesibilitatea şi potenŃialul zonelor, precum şi de mentalitatea oamenilor de afaceri şi de tradiŃia în domeniul respectiv, majoritatea fiind concentrate în judeŃele Timiş şi Arad. În anul 2007, în Regiunea Vest, din totalul populaŃiei în vârstă de muncă, de 1.865.299 persoane, cele active reprezentau 54,92%, fiind de 1.024.492 persoane. Din acest total erau ocupate efectiv în câmpul muncii 959.177 persoane, reprezentând o pondere de 93,62% din totalul persoanelor active.

Figura 2. BalanŃa comercială în Regiunea Vest, 2007, mii Euro

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică - „Buletinul statistic lunar al Regiunii Vest", Februarie 2008

Cea mai mare rată a şomajului se înregistra în rândul populaŃiei tinere, cu vârsta între 15-24 ani. Rata şomajului pentru această categorie a fost de 5,2%.

Tabelul 1. Participarea populaŃiei la forŃa de muncă în Regiunea Vest pe intervale de vârstă,

număr de persoane, 2007

Intervale de vârstă

Total populaŃie

PopulaŃie activă

Persoane ocupate

Şomeri BIM

Persoane inactive

15-24 ani tineri 283412 84278 71892 12386 199955

25-64 ani populaŃia în vârstă de muncă 1364178 850322 800641 49682 513168

55-64 ani vârstnici 217709 72990 71934 1056 143133

Total 1865299 1024492 959177 65342 840809

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică, ForŃa de muncă în România. Ocupare şi şomaj, 2008


13

Una din caracteristicile sectorului industrial la nivelul Regiunii Vest este prezenŃa a aproape tuturor ramurilor industriale: construcŃii de maşini, componente electronice, prelucrarea lemnului, industria minieră, chimică şi producŃie de medicamente, textilă, alimentară, ceramică şi sticlărie etc.

În anul 2007, în Regiunea Vest îşi desfăşurau activitatea 48.460 firme. Pe clase de mărime, în Regiunea Vest se regăsesc 87.3% dintre microîntreprinderile româneşti, 10.0% din întreprinderile mici, 2.3% din întreprinderile mijlocii şi 0.4% din marile întreprinderi din România. Pe perioada 2002-2006 PIBul regional a înregistrat creşteri continue şi semnificative. Astfel, faŃă de anul 2002, în anul 2005 valoarea acestuia aproape s-a dublat, iar în anul 2006 valoarea PIBului regional a ajuns la cifra de 35788.9 milioane lei preŃuri curente.

Tabelul 2. Participarea populaŃiei la forŃa de muncă în Regiunea Vest pe intervale de vârstă,

Intervale de vârstă Rata de activitate 2007

Rata de ocupare 2007

Rata şomajului BIM 2007

15-24 ani 30,1% 24,9% 5,2%

25-34 ani 83,0% 78,0% 5,0%

35-44 ani 84,1% 80,1% 4,0%

45-54 ani 76,4% 73,8% 2,6%

55-64 ani 35,1% 34,7% 0,4%

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică - "Anuarul Statistic al României", 2008

Figura 3. Tipul întreprinderilor în Regiunea Vest pe clase de mărime, 2007

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică - „Anuarul Statistic al României", 2008


14

Tabelul 3 EvoluŃia PIB regional, milioane lei preŃuri curente, anii 2002-2006

Regiunea Vest

2002 2003 2004 2005 2006

Arad 3452,5 4591,1 6106,3 7028,1 8406,7

Caraş-Severin 2000,1 2715,4 3354,8 3736,2 4445,2

Hunedoara 3303,5 4134,3 5205,1 5791,2 6867,1

Timiş 6157,3 8381,5 10587,9 12526,2 16069,9

Total 14913,4 19822,3 25254,1 29081,7 35788,9


Figura 4. EvoluŃia PIB regional, milioane lei preŃuri curente, anii 2002-2006


Concluzii Analiza socială şi economică a regiunii şi descrierea punctelor tari şi a

slăbiciunilor acesteia sunt utilizate pentru generarea unei strategii de dezvoltare regională. Aceasta trebuie să se bazeze pe explicarea următoarelor aspecte: • necesitarea asistentei din partea fondurilor structurale • cum se încadrează operaŃiunea planificată în priorităŃile de asistenŃă ale fondurilor • cum completează aceasta politicile economice şi sociale ale statului membru şi, dacă are relevanŃă, politica lui regională.

Pregătirea acestei strategii trebuie să caute să creeze condiŃii de sinergie, respectiv, diversele politici în chestiune şi diversele forme de asistenŃă comunitară


15

şi naŃională, să se completeze unele pe altele. Aceasta va ajuta la generarea unei sinergii în priorităŃile de acŃiune selectate şi în măsurile specifice şi proiectele ce decurg.

Bibliografie *** Carta Verde a Dezvoltării regionale în România, Guvernul României şi Comisia Europei, Bucureşti, 1997; *** Anuarul Statistic al României 2000-2006;

*** ColecŃia Revistei Altera 2004-2007; *** Rapoarte Anuale BNR.; www.eurostat.eu www.infoeuropa.com


16

DISPARITĂłI INTRAREGIONALE IN ZONA DE VEST

Florin Frant Universitatea Eftimie Murgu Resita, Piata Traian Vuia nr.1-4, tel/fax: 0255210214

Abstract Approach disparities in regional growth raises come through discussions of various ways of defining regional growth. The most frequently encountered are: increased total output of region, increasing output per employed person, per capita growth output. In turn, output can be measured by the total (gross) of a region, the gross domestic product of the region's net domestic product region. Keywords: disparities, region, development Introducere

Regiunea Vest are o suprafaŃă de 32.034 Km2 (13,4 % din suprafaŃa Ńării) şi este compusă din 42 oraşe (din care 12 municipii) şi 276 comune (318 unitati administrativ teritoriale), grupate în patru judeŃe: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Istoric vorbind, Regiunea cuprinde provincia Banatului, provincie istorică românească cu o dezvoltare economică timpurie şi mai puternică în comparaŃie cu alte provincii din Ńară. Regiunea Vest are un relief variat şi armonios distribuit în zone de câmpie, deal şi munte. Zonele de câmpie fac parte din Marea Câmpie de Vest şi predomină în judeŃul Timiş. Clima este continental-moderată, cu influenŃe sub-mediteraneene, pe culoarul Dunării şi Valea Cemei, cu temperaturi medii multianuale ce oscilează între 10-12°C. Căderile de apă se situază în jurul unei medii de 560-580 1/m2 anual, uşor mai ridicate în zonele montane. Regiunea se leagă de Ungaria şi Serbia şi Muntenegru prin magistrale europene, stradale şi feroviare. Oraşele Arad şi Timişoara dispun de aeroporturi cu capacitati moderne de preluare a fluxului aerian. Regiunea Vest face parte din Euroregiunea Dunăre - Criş - Mureş - Tisa (DCMT), care implică cele patru judete ale Regiunii Vest, trei comitate din Ungaria şi regiunea autonomă Voivodina din Serbia. Euroregiunea a fost înfiinŃată în 1997 pe baza unui protocol de colaborare semnat de către reprezentanŃii autoritatilor locale din cadrul regiunilor componente.

PopulaŃia Regiunii Vest este caracterizată de diversitate culturală, comunitatile române coabitând cu cele ungare, germane, rrome şi sârbe. În 2002, minoritatile naŃionale reprezentau 11,7% din totalul populaŃiei din regiune. Din 1990, populaŃia regiunii a scăzut constant, de la 2.201.717, la 1 930 458 locuitori în 2005 locuitori, ca urmare a unei rate negative a natalitatii şi emigraŃiei exteme a populaŃiei din regiune. Densitatea populaŃiei la 1 iulie 2005 era de 61,1 loc/km2 în 2005, considerabil mai mică fata de densitatea populaŃiei la nivel naŃional (90,9 loc/km2). Regiunea se confruntă cu un proces de îmbătrânire demografică, efectele


17

sale în viaŃa economică şi socială urmând să fie resimŃite după anul 2005, când în populaŃia în vârstă aptă de muncă vor intra generaŃiile, reduse numeric, născute după 1990.

Gradul de urbanizare al Regiunii (63,6% populaŃie urbană) este mai mare decât media naŃională (54,9%), iar judeŃul Hunedoara are cea mai ridicată rată de urbanizare din Ńară, după capitală, respectiv 76,9% populaŃie urbană. În ceea ce priveşte spaŃiul rural acesta se caracterizează din punct de vedere demografic printr-o densitate redusă a populaŃiei, declin demografic datorat migraŃiei şi îmbătrânirii populaŃiei, rata mortalitatii relativ ridicată şi o capacitate scăzută de reînnoire demografică. Principalele aspecte ale regiunii

ForŃa de muncă a regiunii reprezintă factorul care a contribuit eel mai mult la dezvoltarea socio-economică, aceasta fiind motivată, flxibilă, inovativă, dar şi cu un grad ridicat de specializare, contribuind astfel la dezvoltarea unui mediu antreprenorial dinamic. PopulaŃia ocupată în sectorul industrial a scăzut semnificativ în perioada 1993 - 2003, în mod deosebit în judeŃele puternic industrializate - Hunedoara şi Caraş-Severin, în special ca urmare a disponibilizărilor masive de personal din minerit şi siderurgie. Pe acest fond al restructurării şi disponibilizării populaŃiei ocupate în sectorul industrial, populaŃia s-a orientat cu preponderenta spre sectorul serviciilor.

Rata şomajului a cunoscut fluctuaŃii în intervalul 1991- 2005, de la 2,5% în 1991, la 5,1% în 2005. Cea mai ridicată valoare a ratei şomajului se înregistează în judeŃul Hunedoara (9,4%), în urma disponibilizărilor din sectorul minier, iar cea mai scăzută în judeŃul Timiş (2,3%). După 1990, odată cu posibilitatea plecării pentru muncă în afara tarii, un număr important de cadre specializate au părăsit Ńara, urmând vechi relaŃii tradiŃionale către tarile germanice şi Ungaria. Acestea lipsesc în prezent, când tot mai mulŃi investitori de anvergură întemeiază întreprinderi în această regiune.

Ca şi în cazul celorlalte regiuni de dezvoltare, teritoriul regiunii Vest - România poate fi împărŃit în două subregiuni, confruntate cu probleme structurale distincte şi grad diferit de dezvoltare.

Prima, include teritoriul judeŃelor Caraş-Severin şi Hunedoara, la care se adaugă oraşul Nădrag şi aria adiacentă acestuia, localizate în jud. Timiş. Aici s-au dezvoltat timpuriu, încă din sec 19, ramuri ale industriei extractive, siderurgice, metalurgice şi ale industriei conexe, cum este industria constructoare de maşini. Această mare subzonă a regiunii a intrat într-un puternic declin după 1990, iar procesul de restructurare care s-a desfasurat lent şi cu mari dificultati, a generat un şomaj foarte ridicat. In acest mare areal, o particularitate aparte o are situaŃia economiei bazinului carbonifer Valea Jiului (Aninoasa, Petroşani, Uricani, Petrila, Lupeni, Vulcan), unde reducerea locurilor de muncă a cauzat convulsii sociale repetate, în pofida a numeroase programe de echilibrare a situaŃiei.

Cea de a doua subregiune cuprinde teritoriul judeŃelor Timiş şi Arad. Această subregiune cu dezvoltare industrială timpurie, complexă şi diversificată


18

(industrie uşoară, constructoare de maşini, electrotehnică etc) este în prezent arealul favorit al investiŃiilor străine productive în România. Pe fondul creării a numeroase locuri de muncă ce necesită populaŃie cu o calificare înaltă, şi a exodului masiv al forŃei de muncă din ultimii ani (emigraŃia populaŃiei germane a accentuat acest fenomen), subzona se confruntă cu o lipsă tot mai accentuată de forta de muncă corespunzătoare.Noile investiŃii în acest areal se lovesc de lipsa infrastructurilor corespunzătoare pentru dezvoltare (alimentare cu apă si căi de comunicaŃii). Zona Hunedoara - Deva, Valea Jiului, culoarul HaŃeg - Călan, Deva, zona minieră din sudul judeŃului Caraş-Severin şi zona minieră din nordul judeŃului Hunedoara (Brad, MunŃii Apuseni), precum şi fostele zone miniere, necesită lucrări urgente de infrastructură pentru reintroducerea în circuitul economic şi protejarea ecologică a aşezărilor afectate masiv de reziduurile activitatilor miniere (uraniu, metale rare şi colorate). Valea Jiului (Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan), Moldova Nouă, Sasca, OraviŃa, Anina, Ocna de Fier, Dognecea, Rusca Montană, Valea Jiului, zona Brad, Teliuc - toate sunt areale cu o semnificativă concentrare de forta de muncă disponibilizată din industria minieră care trebuie absorbită de alte sectoare. investiŃiile în aceste zone trebuie să includă în mod necesar ecologizarea haldelor şi reabilitarea suprafeŃelor industriale dezafectate, ecologizarea întregului areal, modemizarea reŃelei de canalizare şi apă potabilă.

Problemele sociale sunt relativ reduse prin comparaŃie cu restul regiunilor, ca urmare a dezvoltării sectorului ONG-urilor care furnizează un exemplu de bune practici în domeniu. Începând cu martie 2005, copiii fără familii sunt protejaŃi în instituŃii de tip familial (66,51%) sau rezidenŃial (33,49%). Numărul copiilor ai căror părinŃi lucrau în afara granitelor era de 753, iar numărul copiilor abanonaŃi 298 (din care 157 în Arad şi 98 în Timiş). La'sfârşitul lui 2004, erau 5.903 copii cu dizabilitati, dintre care numai 1.013 beneficiau de servicii de asistenta. Principalele probleme de dezvoltare se concentrază în judeŃele Caraş-Severin şi Hunedoara, cu centre mono-industriale. În judeŃele Hundoara şi Caraş-Severin au fost identificate şi promovate pentru finanŃare în cadrul Programului Phare 2001 două zone, şi anume: - Zona industrials a Podişului MehedinŃi, respectiv oraşul TopleŃ din judeŃul Caraş-Severin - Zona industrials a Banatului de Sud şi a Bazinului Petroşani (ReşiŃa, Borşa, Otelu Roşu, Călan, Hundeoara), caracterizată de un grad extrem de ridicat al concentrării'tehnice a întreprinderilor şi a centrelor miniere, de pierderea pieŃelor de desfacere, precum şi de lipsa ofertei de muncă pentru populaŃia feminină, ceea ce a condus către probleme majore în procesul de restructurare economică, echilibru socio-cultural labil şi mediu ecologic destabilizat. De asemenea, cele două judeŃe au beneficiat de finanŃare prin programe guvernamentale pentru zone asistate şi zone defavorizate: Hunedoara, Rusca Montană, Bocşa, Moldova Nouă, Valea Jiului (Petroşani, Vulcan, Lupeni, Petrila, Uricani), şi Brad, care, prin valorificarea potenŃialului local şi prin programele de investiŃii isi pot îmbunătati problemele economico-sociale şi de mediu


19

Multilingvismul populaŃiei. În Regiunea Vest există 12 licee cu predare în limbi materne altele decât limba română.

� Licee cu predare în limba germană: 6 licee � Licee cu predare în limba maghiară: 3 licee � Licee cu predare în limba sârbă: 1 liceu � Licee cu predare în limba slovacă: 1 liceu � Licee cu predare în limba croată: 1 liceu

Tabelul 1. Diversitatea culturală în Regiunea Vest, 2002

NationalităŃi Procent

Români 86.2%

Maghiari 6.7%

Rromi 2.5%

Germani 1.4%

Sârbi 1.1%

Ucraineni 0.6%

Alte naŃiuni 1.5%

Total Regiunea Vest 100.0%

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică - "Recensământul PopulaŃiei şi LocuinŃelor", 2002 Românii constituie cea mai numeroasă parte a populaŃiei, printre celelalte

naŃionalităŃi numărându-se maghiarii, rromii, germanii, sârbii, ucrainienii precum şi alte naŃionalităŃi.

Creşterea economică a Regiunii Vest se leagă de dezvoltarea unei infrastructuri de transport moderne şi eficiente. Optimizarea interconectivităŃii şi interoperabilităŃii acestei infrastructuri este garantată prin includerea Regiunii Vest în reŃeaua TEN-T (Trans-European Network for Transport). Regiunea este străbătută de trei axe prioritare din cadrul reŃelei trans-europene de transport TEN - T: axa rutieră 7, axa fluvială 18 şi axa feroviară 22. Totodată, investitorii şi companiile locale beneficiază de serviciile a două aeroporturi internaŃionale TEN-T la Arad şi Timişoara. Resursele naturale existente: 1. Resurse subsolice importante Ca urmare a alcătuirii geologice complexe şi a reliefului variat, Regiunea Vest are bogate şi diverse resurse subsolice printre care: hidrocarburi lichide şi gazoase (petrol şi gaze naturale) în special în zona de câmpie, minereuri de metale feroase şi neferoase care predomină în zonele de deal şi munte, zăcăminte de cărbuni concentrate mai ales în judeŃele Hunedoara şi Caraş-Severin, materiale de


20

construcŃii. 2. Bogate resurse de ape termale şi minerale Structura geologică şi tectonica Regiunii Vest au favorizat exploatarea şi valorificarea bogatelor ape termale, minerale şi de apă plată din regiune, care au fost cunoscute şi captate din cele mai vechi timpuri. PotenŃialul balnear al apelor termale este valorificat în următoarele staŃiuni de interes naŃional şi regional: Băile Herculane (judeŃul Caraş-Severin), Geoagiu-Băi (judeŃul Hunedoara) şi Moneasa (judeŃul Arad), dar şi în alte staŃiuni mai mici, de interes local. Sunt valorificate intens apele minerale de la Lipova (judeŃul Arad) şi Buziaş (judeŃul Timiş), precum şi apa plată de la Băile Herculane. 3. PotenŃial teren agricol PotenŃialul agricol al Regiunii Vest se bazează pe terenurile agricole fertile, în special pe existenŃa molisolurilor care datorită conŃinutului ridicat de humus sunt cele mai fertile soluri pentru cultura plantelor. Răspândirea mare a acestui tip de soluri în Regiunea Vest, cât şi fertilitatea ridicată a acestuia a transformat Câmpia Banato-Crişană în cea de-a doua mare zonă agricolă a Ńării. 4. Importante resurse forestiere şi dezvoltarea sectorului de exploatare şi prelucrare a lemnului. Regiunea Vest deŃine importante resurse forestiere, care depăşesc media naŃională, cu precădere în zonele de deal şi de munte, respectiv în judeŃele Hunedoara şi Caraş-Severin. Gradul ridicat de împădurire din arealele montane a favorizat dezvoltarea unui sector intens de exploatare, cu unităŃi de prelucrare a lemnului la marginea muntelui, care a stat la baza dezvoltării economiei din acea zonă. Infrastructură de formare profesională şi de cercetare-dezvoltare

Regiunea Vest beneficiază de un mediu educaŃional cu tradiŃie, oferind multiple oportunităŃi de specializare pentru forŃa de muncă locală. Multiculturalismul regiunii tradus printr-o îndelungată tradiŃie a învăŃământului liceal în limbi materne altele decât româna (germană, maghiară, sârbă, croată, slovacă) coroborat cu prezenŃa a numeroase licee cu predare în limbi moderne (engleză, franceză, spaniolă) poate reprezenta un avantaj competitiv pentru firmele care aleg să îşi desfăşoare activitatea aici. ÎnvăŃământul tehnic, infrastructura de cercetare-dezvoltare şi calitatea învăŃământului superior reprezintă alte puncte tari. Cu cele opt universităŃi (patru universităŃi de stat şi patru particulare), centrul universitar Timişoara este unul dintre cei mai importanŃi poli academici din România. ÎnvăŃământul superior este bine reprezentat şi în oraşele Arad, ReşiŃa, Deva, Lugoj, Petroşani şi Hunedoara. CapacităŃi de formare profesională a adulŃilor în Regiunea Vest

Conform Registrului Oficial al Consiliului NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor, în Regiunea Vest există 724 furnizori autorizaŃi de servicii de formare profesională pentru adulŃi (Septembrie 2007). Cei mai mulŃi formatori sunt în judeŃele Hunedoara (284) şi Timiş (224). În Arad şi Caraş-Severin există mai puŃine organizaŃii autorizate în servicii de formare: 123 de unităŃi în Arad şi doar 93 în Caraş-Severin. Principalele specializări oferite de furnizorii autorizaŃi sunt în domeniul industriei alimentare şi hoteliere, industriei textile, construcŃiilor


21

şi instalaŃiilor, serviciilor de îngrijire personală, comerŃului, resurselor umane, vânzărilor, afacerilor imobiliare şi managementului calităŃii.MulŃi formatori oferă, de asemenea, cursuri de iniŃiere în operarea calculatorului şi introducerea de date, cursuri de limba engleză şi cursuri pentru agenŃi de pază şi ordine.

ÎnvăŃământul superior

Figura 1. AbsolvenŃi cu studii superioare în Regiunea Vest, an universitar

2006/2007 Sursa: Institutul NaŃional de Statistică - "Anuarul Statistic al României", 2008 În Regiunea Vest există 14 unităŃi de învăŃământ superior oferind specializări în cadrul a 94 de facultăŃi. De asemenea există filiale ale altor universităŃi în Regiunea Vest. Cu o populaŃie de aproape 50000 de studenŃi, Timişoara este unul dintre cele mai importante centre universitare din România. Celelalte oraşe universitare ale regiunii sunt Arad, ReşiŃa, Deva, Hunedoara, Petroşani şi Lugoj. În total, în regiune erau înscrişi 81.206 de studenŃi în anul universitar 2006/2007. În judeŃul Timiş erau înregistraŃi 49.526 studenŃi, în Arad 21.447, în Hunedoara 6.294, iar în Caraş-Severin 3.939.

Principalele specializări oferite de instituŃiile de învăŃământ din regiune sunt: inginerie, turism, protecŃia mediului, ştiinŃe umaniste şi sociale, ştiinŃe economice, teologie, ştiinŃe exacte, ştiinŃele educaŃiei şi asistenŃă socială, educaŃie fizică şi sport (în Arad, judeŃul Arad), inginerie şi ştiinŃe economice şi administrative (în ReşiŃa, judeŃul Caraş Severin), economie, informatică, ştiinŃele mediului, administrarea afacerilor, ştiinŃe tehnice şi inginerie (în Deva, Petroşani şi Hunedoara, judeŃul Hunedoara), drept, ştiinŃe sociale, ştiinŃe economice, politehnică (mecanică, automatizări, informatică, chimie), medicină şi farmacie, ştiinŃe agricole şi veterinare, arhitectură şi construcŃii (în Timişoara şi Lugoj, judeŃul Timiş). Cei mai mulŃi absolvenŃi de studii superioare în anul universitar 2006/2007 sunt din judeŃul Timiş (7742 persoane), urmat judeŃul Arad (3515 persoane). În judeŃul Hunedoara 1191 persoane au absolvit studii superioare, iar în judeŃul Caraş-Severin doar 613 persoane.


22

Infrastructura de transport 1. Infrastructura rutieră Cinci drumuri europene, prezentate în harta de mai jos, traversează Re-giunea Vest pe direcŃiile nord-sud şi est-vest. Dintre acestea trei sunt încadrate ca şi drumuri europene principale, iar celelalte două sunt drumuri europene secundare: Drumuri europene principale: E 68 - intră în Ńară dinspre Ungaria (Nădlac) şi face legătura prin Arad - Deva cu centrul Ńării (Sibiu, Braşov) şi cu capitala Bucureşti. Putem considera că aceasta asigură o bună legătură rutieră între centrele judeŃene Arad şi Deva, mai ales ca urmare a recentei sale modernizări. E 70 - intră în Ńară dinspre Serbia (MoraviŃa) şi face legătura, prin Timişoara, cu nordul Ńării şi cu capitala Bucureşti; E 79 - intră în Ńară dinspre Ungaria pe la Oradea (Borş) şi face legătura cu sudul Ńării prin defileul Jiului (jud. Hunedoara); Drumuri europene secundare: E 671 - drum modernizat de curând şi ridicat la standarde europene, asigură o bună legătură între două centre regionale importante, Arad şi Timişoara; E 673 - face legătura, prin Făget, între Ilia (E68) şi Lugoj (E70), scurtând legătura între Deva şi Timişoara. Autostrada Nădlac - Piteşti (în construcŃie) Construirea progresivă a autostrăzii Nădlac-Arad-Timişoara-Lugoj-Deva-Sibiu-Piteşti este un proiect important care se încadrează în strategia TEN-T, axa rutieră prioritară 7. Autostrada va optimiza conexiunea rutieră de-a lungul coridorului pan-european IV: spre vest cu Ungaria şi celelalte State Membre UE şi spre est cu Bucureşti şi ConstanŃa\Marea Neagră. Totodată, autostrada va asigura o mai bună legătură internă între centrele regionale Arad, Timişoara, Lugoj şi Deva. 2. Infrastructura feroviară Regiunea Vest este străbătută de trei linii internaŃionale convenŃionale de cale ferată: Bucureşti - Craiova - Timişoara - Jimbolia (electrificată până la Timişoara) Bucureşti - Timişoara - Stamora - MoraviŃa Aceste două linii se continuă pe teritoriul ex-yugoslav, spre Belgrad. Bucureşti - Braşov - Sibiu - Deva - Arad - Curtici, cu continuare în Ungaria, spre Budapesta (electrificată integral) În ceea ce priveşte colaborarea cu statele vecine Regiunii Vest, există un punct de trecere a frontierei, pe cale ferată, între Ungaria şi România, la Curtici, în judeŃul Arad. De asemenea, la graniŃa cu Serbia există două treceri de frontieră, pe cale ferată, ambele în judeŃul Timiş: MoraviŃa şi Jimbolia. Important pentru traficul internaŃional de marfă şi călători este faptul că liniile de mai sus sunt legate de liniile transcarpatice care asigură legătura cu judeŃele şi regiunile învecinate: Deva - Târgu Jiu – HaŃeg şi Simeria - Brad


23

Concluzii Abordarea problemei disparităŃilor în creşterea economică regională (pe

scurt, creşterea regională) suscită vii discuŃii datorită modalităŃilor variate de definire a creşterii regionale. Cele mai frecvent întâlnite sunt: creşterea outputului total al unei regiuni, creşterea outputului pe o persoană ocupată, creşterea outputului pe locuitor. La rândul său, outputul poate fi măsurat prin: producŃia totală (brută ) a unei regiuni, produsul intern brut al regiunii, produsul intern net al regiunii ş.a.

Modul în care este definită creşterea regională este deosebit de important datorită faptului că, în funcŃie de acesta, pot fi formulate concluzii diferite cu privire la situaŃia reală a economiei unei regiuni. De exemplu, o regiune poate prezenta, în acelaşi timp, o creştere redusă a outputului total şi o creştere rapidă a outputului per capita dacă procesul de emigrare din regiunea respectivă înregistrează cote semnificative în perioada studiată . De aceea se ridică problema de a găsi cel mai adecvat mod de a măsura creşterea regională. Acesta depinde însă şi de scopul pentru care urmează să se facă măsurarea. Astfel, creşterea outputului total este utilizată ca un indicator al creşterii capacităŃii productive a unei regiuni, care depinde, în parte, şi de măsura în care acea regiune atrage capital şi forŃă de muncă din alte regiuni.

Creşterea outputului pe o persoană ocupată este adesea utilizată ca un indicator al modificărilor în competitivitatea regiunii (prin creşterea productivităŃii), în timp ce creşterea outputului per capita indică schimbările în bunăstarea economică a regiunii. Deci, nu se poate afirma că una din aceste măsuri este “cea mai bună”, fiecare fiind utilă în felul său.

O altă problemă controversată legată de disparităŃile în creşterea regională se referă la viziunea pe termen mediu-lung asupra consecinŃelor creşterii regionale. Astfel, potrivit modelului neoclasic, care accentuează rolul ofertei, creşterea regională conduce la convergenŃă în dezvoltarea economico-socială a regiunilor, în timp ce în viziunea modelelor bazate pe abordă rile post-keynesiene ale cererii (modelul bazat pe potenŃialul de export, modelul cauzelor cumulative) creşterea regională accentuează divergenŃa. In raport cu cele două viziuni asupra consecinŃelor creşterii regionale, treptat s-a conturat tratarea complementară a acestora, în funcŃie de nivelul general al dezvoltării, opŃiunile de politică economică ale unei Ńări şi problemele specifice diferitelor regiuni al sistemului teritorial.

Bibliografie *** 2002, Globalizarea şi efectele ei sociale, Ed.Antet, Bucureşti; *** 2000, Program de formare în domeniul dezvoltării regionale în

România, Editat de ANDR, Bucureşti; *** 1997, Carta verde a dezvoltării regionale în România, Guvernul

României şi Comisia Europei, Bucureşti; *** Anuarul Statistic al României 2000-2006; *** ColecŃia Revistei Altera 2004-2007


24

ROLUL CONTABILITĂłII ÎN MANAGEMENTUL SOCIETĂłILOR DE INVESTIłII FINANCIARE

LuminiŃa Păiuşan, Dorel Mateş, Delia David Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Abstarct Organization and management accounting at the Financial Investment Companies is based on their activity object. The quality of accounting informations provided on the structure of assets, revenues and expences as well as theresults affect the decision process. Management decisions require accurate information in real time about the situation and development of the external enviroment. Keywords: portfolio; Financial Investment Companies; accounting regulation; accounting; financial statements.

În actul de conducere al oricărei entităŃi economice informaŃia economică reprezintă o sursă importantă, constituind baza pentru evaluarea organizaŃiei de către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi din exteriorul organizaŃiei.

InformaŃia, în cadrul acesteia şi cea contabilă, permite analiza modului de utilizare a resurselor existente la dispoziŃia managementului şi prin urmare luarea unor decizii cu privire la activitatea viitoare a entităŃii economice fiind principala sursă de date a sistemului informaŃional economic şi, totodată, una dintre componentele de bază ale acestuia .

Contabilitatea datorită sistemului propriu de concepte şi proceduri, este singura disciplină care poate furniza informaŃii financiare despre o organizaŃie. În primul rând, contabilitatea cuantifică (măsoară) activităŃile economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare. În al doilea rând, datele sunt stocate cât timp este necesar, iar apoi prelucrate pentru a deveni informaŃii utile. În al treilea rând, informaŃiile sunt comunicate, prin intermediul rapoartelor (dărilor de seamă), factorilor de decizie. S-ar putea spune că datele brute ce privesc activităŃile economice reprezintă un input în sistemul contabil, iar informaŃia prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă output-ul.

Contabilitatea financiară are un caracter unitar pentru toŃi agenŃii economici, iar obiectul său este cuprinzător şi priveşte urmărirea, controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului în totalitatea şi structura sa, a situaŃiei financiare şi a rezultatului exerciŃiului, prin intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informaŃiilor utile celor care iau decizii economice.

SocietăŃile de investiŃii financiare sunt societăŃi comerciale pe acŃiuni, înfiinŃate în baza prevederii Legii nr. 31 din 1990 şi a celorlalte reglementări ale pieŃei de capital în vigoare în 1996, anul înfiinŃării lor. Totodată aceste entităŃi se


25

aliniază la prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, publicată în Monitorul Oficial nr. 571/29.06.2004.

Prin importantele portofolii de acŃiuni pe care le deŃin în societăŃile din economia românească SocietăŃile de InvestiŃii Financiare reprezintă una din categoriile cele mai puternice şi dinamice de investitori instituŃionali, prin importantele resurse financiare de care dispun , fiind în măsură să îşi asume un rol determinant pe piaŃa de capital din România .

Aceste societăŃi mobilizează surplusul de capital deŃinut de investitori , persoane fizice sau de tip instituŃional , şi prin plasarea cât mai potrivită a acestuia valorifică oportunităŃile oferite fie de piaŃa de capital fie de piaŃa monetară. Prin natura lor SocietăŃile de InvestiŃii Financiare derulează o activitate complexă ,prezentând caracteristicile unei organizaŃii moderne , cu valenŃe multiple . Ele răspund prin misiunea lor specifică unor obiective acceptate şi aprobate de acŃionari în domeniul rentabilităŃii , riscului şi valorii societăŃilor financiare . Astfel se urmăreşte multiplicarea maximă a intrărilor de resurse financiare în condiŃii date de risc , cunoscute şi acceptate de acŃionari prin creşterea dividendului per acŃiune şi creşterea valorii de piaŃă a acŃiunilor societăŃii de investiŃii .

SocietăŃile de investiŃii financiare dispun de un anumit patrimoniu, care în totalitatea şi structura sa, împreună cu rezultatul exerciŃiului, se regăseşte în obiectul contabilităŃii financiare aplicabile acestor entităŃi..

Patrimoniul, în spiritul concepŃiei economico-juridice, este constituit din totalitatea bunurilor corporale şi necorporale, precum şi a drepturilor şi obligaŃiilor agentului economic la un moment dat. Aceste componente sunt denumite elemente patrimoniale şi în mod obligatoriu au valoare pecuniară, deoarece sunt exprimate valoric.

Patrimoniul societăŃii de investiŃii financiare se prezintă pentru informare şi analiză, în totalitatea şi structura sa, prin bilanŃul contabil.

RelevanŃa situaŃiilor financiare ale societăŃilor de investiŃii financiare rezidă în capacitatea lor de a furniza informaŃii clare şi corecte cu privire la poziŃia financiară şi performanŃa trecută şi prezentă a societăŃii noastre.

Lărgirea masei utilizatorilor, creşterea cerinŃelor cu privire la calitatea şi disponibilitatea informaŃiilor necesită o permanentă adaptare a sistemului financiar contabil, atât ca sistem informaŃional, cât şi ca sistem de evaluare şi prezentare a situaŃiei financiare a societăŃii noastre.

SituaŃiile financiare ale societăŃilor de investiŃii financiare oferă informaŃii cu privire la politica de investiŃii prin:

- structura activelor financiare: - prezentarea activelor financiare pe termen lung şi termen scurt prezintă orientarea politicii investiŃionale a societăŃii, în active de portofoliu pe termen mediu sau lung, respectiv speculative;

- structura veniturilor: - volumul şi ponderea veniturilor financiare din deŃineri de titluri de participare (dividende), din plasamente pe piaŃa monetară şi în titluri cu randament fix (dobânzi), precum şi a veniturilor din vânzări. Volumul acestor venituri reflectă efectul politicii noastre investiŃionale, precum şi randamentul portofoliului deŃinut.


26

- structura cheltuielilor: - cu referire la volumul şi structura cheltuielilor cu titlurile de participare şi de plasament (cheltuieli cu titlurile de plasament, cheltuielile de funcŃionare) oferă informaŃii pertinente atât cu privire la politica de restructurare a portofoliului cât şi la gestionarea resurselor;

- rezultatele financiare pe activităŃi şi pe total: - oferă informaŃii relevante cu privire la eficienŃa prezenŃei noastre pe cele două segmente ale pieŃei financiare (cea monetară şi cea de capital) precum şi a activităŃii noastre în ansamblu.

Calitatea informaŃiilor oferite cu privire la structura activelor deŃinute, a veniturilor şi cheltuielilor precum şi a rezultatelor obŃinute influenŃează decizia investiŃională, deoarece aceste informaŃii „citite” de investitori pot să constituie miezul procesului decizional.

Utilitatea informaŃiilor oferite de situaŃiile financiare rezultă şi din comparabilitatea lor, adică posibilitatea evaluării cât mai corecte de către investitori a evenimentelor trecute faŃă de aşteptările preconizate, a evoluŃiei viitoare, precum şi efectuarea de comparaŃii în timp în legătura cu performanŃa noastră.

Deşi situaŃiile financiare nu oferă posibilitatea de prezentare pe termene mai mari a unor evoluŃii de structuri şi rezultate financiare, rapoartele care le însoŃesc prezintă evoluŃia principalelor structuri de active financiare, de venituri şi cheltuieli, atât în perspectiva realizărilor, cât şi în dinamică, prezentând tendinŃe de evoluŃii în viitor. Astfel în rapoartele administraŃiei, în notele la situaŃiile financiare se prezintă unele informaŃii care nu sunt incluse în situaŃiile financiare, cum este politica de investiŃii sau cea de dividende, dar care sunt considerate informaŃii de interes, capabile să fie utile beneficiarilor (acŃionari, investitori etc.) în luarea de decizii cu privire la cumpărarea sau vânzarea acŃiunilor emise de societatea noastră.

Furnizarea la termen a informaŃiilor are o importanŃă majoră, deoarece utilitatea acestora îşi pierde din importanŃă dacă informaŃiile nu sunt publice în timp optim. Orice informaŃie relevantă furnizată la termen poate, prin deciziile luate în baza acesteia, corecta efectele evenimentelor precedente sau prognoza evoluŃii viitoare.

Pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii financiare se are în vedere normele unitare stipulate în Legea contabilităŃii, de reglementările emise de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare şi a politicilor contabile elaborate de societăŃile de investiŃii financiare.

Conducerile societăŃilor de investiŃii financiare au acordat şi acordă şi în prezent, o atenŃie deosebită calităŃii informaŃiilor oferite atât prin situaŃiile financiare cât şi prin celelalte raportări periodice, antrenându-se în procesul de normalizare a contabilităŃii pieŃei de capital.

Contabilitatea societăŃilor de investiŃii financiare trebuie să realizeze: - organizarea evidenŃelor contabile, cu scopul de a asigura evaluarea,

cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, reflectarea procesului economic specific acestora entităŃi (evidenŃa tranzacŃiilor) şi a rezultatului financiar obŃinut;


27

- generarea şi păstrarea de situaŃii de sinteză periodice (situaŃii financiare anuale, raportări contabile semestriale, trimestriale, lunare, săptămânale) care să ofere informaŃii cu privire la poziŃia financiară, performanŃa financiară, fluxurile de trezorerie pentru utilizatorii intern şi externi.

Organizarea şi conducerea contabilităŃii societăŃilor de investiŃii financiare are la bază obiectul de activitate al acestora prevăzut de Legea nr. 133 din 28 octombrie 1996, pentru transformarea Fondurilor ProprietăŃii Private în societăŃi de investiŃii financiare, publicat în Monitorul Oficial nr. 273 din 01.11.1996, adică:

- administrarea şi gestionarea acŃiunilor la societăŃile comerciale pentru care s-au emis acŃiuni proprii, corespunzător certificatelor de acŃionar şi cupoanelor nominative de privatizare subscrise de cetăŃeni în conformitate cu prevederile Legii nr. 55/1995;

- gestionarea portofoliului de acŃiuni şi efectuarea de investiŃii financiare în vederea maximizării valorii propriilor acŃiuni în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Astfel, obiectul de activitate al acestor entităŃi pune amprenta pe organizarea contabilităŃii şi determină o grupare a obiectivelor de organizare funcŃie de problemele ce trebuie soluŃionate.

Organizarea evidenŃei contabile în societăŃile de investiŃii financiare are la bază:

- utilizarea documentelor comune prevăzute de reglementările în vigoare şi a celor specifice prevăzute de reglementările Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare, a Bursei de Valori din Bucureşti, precum şi de procedurile interne, aprobate de Consiliul de administraŃie;

- respectarea politicilor contabile stabilite, a circuitului documentelor stabilit prin normele legale şi procedurile interne, precum şi al sistemului informaŃional specific activităŃii acestor entităŃi;

- stabilirea prin procedurile interne şi respectarea cu stricteŃe a modului de accesare al sistemul financiar-contabil, mai ales a datelor confidenŃiale;

- instituirea şi realizarea unui control adecvat cu privire la modul de realizare al circuitului documentelor între departamente, a evidenŃei contabile, al sistemului contabil în general.

Obiectivele urmărite în organizarea contabilităŃii societăŃilor de investiŃii financiare sunt următoarele:

- cunoaşterea structurii şi valorii portofoliului de active financiare al societăŃii, pe fiecare emitent în parte, a ajustărilor de valoare aferente fiecărui active în parte;

- evidenŃierea valorii activelor în curs de decontare (vărsăminte în contul subscrierilor, valorile mobiliare în decontare cu societatea de servicii de investiŃii financiare etc.);

- cunoaşterea creanŃelor pe categorii, vechime, şi a ajustărilor de valoare aferente fiecăreia în parte;


28

- valoarea obligaŃiilor datorate faŃă de instituŃiile pieŃei de capital (comisioane datorate Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare, Bursei de Valori din Bucureşti, Uniunii NaŃionale a Organismelor de Plasamente Colective etc;

- valoarea obligaŃiilor faŃă de bugetul consolidat al statului; - cunoaşterea datelor care stau la baza întocmirii situaŃiilor financiare,

raportărilor periodice; - să fie capabilă să furnizeze informaŃii pertinente organelor de control. În realizarea obiectivelor stabilite un real ajutor îl constituie elaborarea

procedurilor contabile şi a sistemului de flux documentar şi informaŃional. Procedurile contabile vin să contribuie la realizarea unor delimitări cu privire la activele şi pasivele societăŃii, a recunoaşterii şi evaluării acestora, precum a veniturilor şi cheltuielilor realizate.

Fluxul informaŃional, parte integrantă a procedurilor elaborate la nivelul societăŃilor de investiŃii financiare asigură sistematizarea circuitului documentar, contribuie esenŃial la controlul modului în care sunt respectate responsabilităŃile şi termenele stabilite cu privire la elaborarea în timp şi corect a documentelor care reflectă operaŃiunile patrimoniale şi care stau la baza înregistrării acestor operaŃiuni în evidenŃele contabile.

Bibliografie Caciuc L., 2001, Managementul contabil în societatea de valori mobiliare,

Editura Mirton, Timişoara; Cazan E., Cuzman I., Dima B., Eros-Stark L., Fărcaş P., 2004, Gestiunea

portofoliilor de titluri financiare, Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara; Needles B. E. Jr şi colab, 2001, Principii de bază ale contabilităŃii, EdiŃia a

cincea, Editura ARC; *** Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, publicată în Monitorul

Oficial nr. 571 din 29.06.2004; *** Legea contabilităŃii nr. 82 din 1991, modificată şi republicată în

Monitorul Oficial nr. 48 din 2005; *** Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 1753 din 2004 pentru

aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv;

*** Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002, publicat în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene;

*** Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a ComunităŃilor Economice Europene aplicabile entităŃilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul CNVM nr. 75 din 16.12.2005;

*** Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a ComunităŃilor Economice Europene aplicabile entităŃilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul CNVM nr. 74 din 16.12.2006.


29

ASPECTE PRIVIND ACCESUL TINERILOR DIN ROMÂNIA LA EDUCAłIE

Cosmina PoruŃiu Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Ion Huniade, Nr. 2, 350500, Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256 – 359.200,

[email protected]

Abstract In our country, a decrease in the number of pupils is recorded annually, especially in the secondary system of education, due to a decrease in the amount of expenses allocated to education in households' budget, and to the use of young members of the family (children) in exercising lucrative activities. School abandonment, a defective infrastructure, an improper family environment from the point of view of insuring minimal living conditions are phenomena determined mainly by the low standard of living and are more acutely felt in the rural area. Being confronted with the impossibility of finalizing their studies, being deprived from an adequate family environment, from the point of view of having insured a minimal living conditions, these future adults will be among the unemployed or among those who obtain sporadic incomes. I consider that investing in education is the most important link between employment rate, with an increase in productivity, hence an economic increase. Keywords: studies and education, accessibility to all forms of education, dynamics of schooling, school abandonment, investment in education

Componentă a calităŃii vieŃii, instruirea şi educaŃia, învăŃământul şi cultura

au funcŃii importante şi complexe atât pentru societate, cât şi pentru individ şi personalitatea sa.

Studiile efectuate pe plan national şi internaŃional demonstrează că o calitate superioară a vieŃii umane nu poate fi concepută fără un sistem dezvoltat de învăŃământ şi de culturalizare, adecvat nevoilor social-umane. De gradul de instruire şi educaŃie a populaŃiei, de nivelul acestora de pregătire profesional, tehnic, ştiinŃific şi de cultură generală depind atât productivitatea muncii cât şi calitatea produselor şi serviciilor, calitatea relaŃiilor sociale şi interumane, eficienŃa conducerii la nivel macro şi microsocial precum şi calitatea vieŃii în ansamblu.

Instruirea şi educarea, formarea şi dezvoltarea personalităŃii umane, adică “investiŃia în om“, sunt cele mai productive şi eficiente investiŃii economico-sociale. Dar din păcate, în lume, există mari decalaje şi dezechilibre în domeniul învăŃământului, care sunt uneori mai accentuate decât în domeniul economiei.

Principalii indicatori statistici utilizaŃi pentru caracterizarea nivelului cultural al populaŃiei (educaŃie, instruire) sunt:


30

a. Indicatorii nivelului de instruire: • rata alfabetizării, respectiv rata analfabetismului; • stocul de învăŃământ.

b. Indicatorii accesului la învăŃământ şi cultura: • ratele de şcolarizare; • numărul cărŃilor tipărite şi editate; • numărul manifestărilor culturale şi numărul spectatorilor şi auditorilor; • accesul la informaŃie.

c. Indicatorii resurselor de care dispun învăŃământul şi cultură: • ponderea în PIB a cheltuielilor publice pentru dezvoltarea învăŃământului

şi culturii; • numărul de elevi/studenŃi ce revine unui cadru didactic; • numărul mediu de elevi într-o clasă; • gradul de dotare a unităŃilor de învăŃământ cu inventar şi material didactic

de specialitate; • numărul şi capacitatea unitaŃilor culturale.

Accesul la învăŃământ constituie în majoritatea Ńărilor o nouă formă de manifestare a inegalităŃilor şi inechităŃii.

Accesibilitatea formelor de învăŃământ din România a avut un trend pozitiv fiind mult mai bună în anul 2005 faŃă de perioada 1990-1999.

Tabelul 1 Accesibilitatea formelor de învăŃământ%

Accesibilitatea formelor de învăŃământ

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2005

Foarte scăzut 7 3 5 8 8 5 7 5 Scăzută 21 21 21 24 23 23 33 20

Satisfăcătoare 26 36 36 35 33 34 37 33 Ridicată 28 31 32 23 24 28 17 30

Foarte ridicată 3 3 2 2 2 2 2 3 Sursa: Institutul de Cercetare a CalităŃii VieŃii

Pe ansamblu, cuprinderea în învăŃământ a cunoscut din 1995/1996 o tendinŃă de creştere graduală până în 2001/2002, evoluŃie urmată de un uşor recul. Cuprinderea în învăŃământul preşcolar a cunoscut o îmbunătăŃire continuă, cea mai ridicată participare înregistrându-se în cazul grupelor pregătitoare pentru şcoală. Ministerul EducaŃiei şi Cercetării a desfăşurat un program naŃional de generalizare a învăŃământului pre-şcolar, pentru ultimul an înaintea intrării la şcoală, participarea în grupa pregătitoare pentru şcoală fiind de 90%.


31

În cadrul învăŃământului obligatoriu se înregistrează o rată netă de cuprindere mai ales în cadrul învăŃământului primar (de 93,6% în 2004/2005; pentru învăŃământul gimnazial, de78,7%).

Datele disponibile la nivelul anului şcolar 2004-2005 indică o scădere a populaŃiei şcolare cu aproximativ 3% faŃă de anul şcolar 2000-2001.Cea mai importantă scădere este cea a numărului de înscrişi în învăŃământul gimnazial iar creşterea cea mai semnificativă se înregistrează în cazul învăŃământului profesional şi universitar Prognozele realizate până în prezent arată că populaŃia de vârstă şcolară va înregistra o reducere de aproximativ 20% în intervalul 2005-2013; cea mai pronunŃată scădere este previzionată pentru grupa de vârstă 15-24 ani, menŃinându-se diferenŃe pe nivele de educaŃie şi regiuni.

Scăzută

20,0%Foart e scăzută

5,3%

Foart e ridicată

3,4%

NR

8,3%

Ridicată

30,4%

Sat isfăcăt oare

32,6%

Fig. 1 Accesibilitatea formelor de învăŃământ în anul 2005

Tabelul 2 Dinamica cuprinderii şcolare, pe niveluri de învăŃământ

% 1999-

2000 2000-2001

2001-2002

2002-2003

2003-2004

2004-2005

Total 65,7 66,9 68,2 64,2 64,4 63,4 Înv. preşcolar 65,2 66,1 67,5 71,0 70,9 71,8 Înv. primar 91,4 94,2 93,8 93,1 97,0 93,6 Înv. gimnazial 86,9 90,8 85,3 86,3 85,7 78,7 Înv. liceal 43,9 47,8 46,9 47,0 46,9 47,8 Înv. profesional

14,5 18,2 17,9 18,6 18,4 19

Înv. postliceal 4,6 4,0 3,9 3,5 3,2 2,8 Înv. superior 15,5 18,1 20,3 23,0 24,6 25,7

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică


32

Extinderea învăŃământului obligatoriu de la 8 la 10 ani se speră că va avea un efect benefic asupra cuprinderii în ciclul secundar (învăŃământ liceal şi profesional), cu valori scăzute şi stagnante în ultimii ani.

Măsurile adoptate pentru combaterea abandonului şcolar au dus la scăderea acestuia în învăŃământul obligatoriu. Totuşi, copiii care trăiesc în gospodării sărace au un risc de 2,3 ori mai mare de a abandona şcoala comparativ cu copiii care trăiesc în gospodării care nu sunt sărace, riscul fiind de 3,1 mai mare în cazul copiilor din gospodării sărace sever. Rata de cuprindere şcolară la nivel post-obligatoriu este dependentă de condiŃiile de învăŃare şi calitatea învăŃământului la nivel obligatoriu şi de disponibilităŃile familiei din care provine elevul de a investi în educaŃie.

Tabelul 3 Prognoza demografică pe regiuni şi nivele de educaŃie, 2013 faŃă de 2005

% Prognoza

demografică Nord Est

Sud Est

Sud Sud Vest

Vest Nord Vest

Centru Total

PopulaŃia şcolară în învăŃământul preuniversitar

16,2 20,4 19,7

20 18,9 19,8 19,6 19,1

PopulaŃia şcolară în învăŃământul primar şi gimnazial

16,5 20,4 19,6

20,0 18,9 19,7 19,6 19,1

PopulaŃia şcolară în învăŃământul liceal

15,5 20,3 19,8

19,9 19,1 19,9 19,9 19,2

PopulaŃia şcolară în IPT

15,6 20,6 19,8

19,9 19 20,1 19,8 19,1

Sursa: Institutul NaŃional de Statistică

În general, s-a constatat că, între costurile medii pe elev şi performanŃele

educaŃionale există o relaŃie directă: cu cât cheltuielile pe elev sunt mai ridicate, cu atât cresc şi performanŃele educaŃionale ale acestora. Elevii care provin din mediul rural, din regiunile/judeŃele cu un nivel de dezvoltare socio-economică mai scăzută şi din medii socio-familiale defavorizate, înregistrează o rată a abandonului şcolar mai mare, un nivel de participare mai scăzut la examenele naŃionale şi performanŃe educaŃionale mai modeste.

În 2003 ponderea celor care au părăsit de timpuriu (Ponderea persoanelor între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul şi în prezent nu urmează nici o formă de şcolarizare în total persoane 18-24 ani.) şcoala era de 22,7%, cea mai ridicată rată în comparaŃie cu Statele Membre ale UE (mai puŃin Malta) - media fiind de 18,0% pentru UE-15 şi de 15,9% în cazul UE-25. Această rată crescută se datorează


33

unor cauze sociale cum ar fi: sărăcia familiilor, oferta educaŃională redusă la nivelul învăŃământului obligatoriu în zonele rurale şi dezavantajate.

Analiza sărăciei la nivelul Ńării noastre confirmă importanŃa stocului de educaŃie: este cel mai important predictor al riscului de sărăcie (fig. 2.).

Capacitatea „nivelului de educaŃie” de a-i diferenŃia pe cei săraci de cei non – săraci este mult mai mică pentru niveluri de educaŃie scăzută sau medie (fără şcoală, studii primare, gimnaziale sau şcoală profesională). După cum se poate observa în fig.2, participarea la o formă superioară de educaŃie aproape că anulează riscul sărăciei. Se observă că fiecare ciclu de învăŃământ absolvit în plus înseamnă o reducere semnificativă a riscului de sărăcie.

55.7

37.729

19.310.3

4.3 1.50

10

20

30

40

50

60

fara scoala scoala primaragimnaziu scoala profesionala/de uceniciliceu scoala post licealafacultate sau colegiu

Fig. 2. CompoziŃia săracilor după nivelul de educaŃie Sursa: www.caspis.ro

Procesele globale de schimbare din perioada de tranziŃie au indus o serie de

dezechilibre şi procese negative: 1. Un segment redus dar totuşi semnificativ de copii care nu sunt înscrişi în

învăŃământ şi o rată ridicată a abandonului, chiar din ciclul primar. 2. Calitatea şi accesul la învăŃământ au cunoscut o polarizare în defavoarea

segmentului sărac şi a celui din mediul rural. Polarizarea accesului la învăŃământul primar şi secundar se amplifică la nivel universitar: doar 2% din populaŃia rezidentă în mediul rural fiind absolventă de învăŃământ superior.

Dotarea este foarte săracă în şcolile din mediul rural comparativ cu mediul urban, mai ales în privinŃa mijloacelor moderne de învăŃare (laboratoare moderne, calculatoare, etc). Din numărul de 267 mii de posturi de profesori existente în anul şcolar 2003/2004,164 mii erau în zonele urbane şi 103 mii în zonele rurale. Dacă în zonele urbane existau 1003 de profesori necalificaŃi (având doar studii liceale), în zonele rurale erau 2703 de astfel de profesori. Mai mult de jumătate din populaŃia


34

tinerilor din România trăieşte în zonele rurale, iar ponderea totală a populaŃiei rurale este în creştere (47%).

Mediul rural se confruntă cu o serie de factori de risc: • Neînscrierea sau abandonul şcolar al unor copii provenind din familii în care

sărăcia severă se combină cu procesul de dezagregare socială. • Abandonul şcolar sau absolvirea doar a educaŃiei obligatorii de către

copii/adolescenŃi folosiŃi permanent sau ocazional la munci casnice sau agricole (creşterea animalelor, lucrări agricole, etc).

• problemă importantă este faptul că pe lângă nefinalizarea ciclului obligatoriu se adaugă şi necontinuarea studiilor la un nivel superior, într-o proporŃie mare, a celor din zone rurale izolate.

3. Legătura dintre şcoală, comunitate şi familie este deficitară. Descentralizarea a deschis o oportunitate pentru corectarea acestei probleme, dar este nevoie de o dezvoltare instituŃională şi culturală adecvată.

Există componente ale educaŃiei cu efecte sociale integrative importante care nu sunt suficient dezvoltate: combaterea unor procese negative (consumul de droguri, de alcool, violenŃa, educaŃia sexuală inadecvată), participarea politică şi la viaŃa comunităŃii, dezvoltarea cunoştinŃelor despre viaŃă.

Ultimii ani ai regimului comunist s-au caracterizat printr-o subfinanŃare severă, fapt care a dus la o degradare accentuată a infrastructurii şi dotării din sistemul de învăŃământ. S-au făcut eforturi deosebite de reabilitare şi dotare modernă; cheltuielile publice alocate pentru învăŃământ erau cele mai mici în rândul noilor state membre şi statelor candidate (media UE era de 5,1%). A fost planificată o creştere de la echivalentul a 3,2% din PIB în 2001 la echivalentul a 4,1% din PIB pentru anul 2007 şi 6% din PIB pentru anul 2008.

În viitor, se aşteaptă o creştere a ratelor de participare şcolară, dar şi o sporire a necesităŃilor financiare ca rezultat al extinderii învăŃământului obligatoriu.

Pe ansamblu, nivelul educaŃional în România nu este extrem de bun, structura calificărilor fiind distorsionată. Importantă este terminarea şcolii cu o calificare care să fie capabilă să ofere o reală inserŃie pe piaŃa muncii, ştiut fiind că în general lipsa unor specializări relevante pentru piaŃa muncii reduce eficacitatea reformelor, atât din sistemul educaŃional cât şi din sistemul economic.

Un progres rapid în combaterea sărăciei ar trebui făcut prin utilizarea celei mai importante avuŃii a celor săraci, forŃa de muncă, iar în al doilea rând prin asigurarea serviciilor sociale pentru pătura nevoiaşă din care investiŃia în educaŃie o consider ca fiind cea mai importantă având o legătură directă cu ocuparea forŃei de muncă, cu o creştere a productivităŃii şi de aici cu o creştere economică.

Bibliografie *** Institutul NaŃional de Statistică, www.insse.ro *** Institutul de Cercetare a CalităŃii VieŃii, www.icccv.ro *** Comisia Antisărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale,

www.caspis.ro


35

CERCETARE DIRECTĂ CU PRIVIRE LA ELABORAREA STRATEGIEI ANTREPRENORIALE ÎN REGIUNEA

TRANSFRONTALIERĂ REŞIłA – BOR

Venera Rîndaşu Universitatea "Eftimie Murgu" din ReşiŃa, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi

Administrative, Piata Traian Vuia, Nr.1-4, ReşiŃa, Caraş-Severin, Tel/Fax 0255210224 veneracristina @yahoo.com

Abstract The characteristics of the economic environment have a very important role in the development of the entrepreneurial sector in the region. This environment can be stimulative (specific to a market economy) or restrictive (typical of centralised economy). If before 1989 in Romania there was an attempt to annihilate the entrepreneurial spirit, starting with the '90s, under conditions of the transition to a market economy, the development of the entrepreneurial sector became an important component of the economic restructuring policy, which influences in a positive way the rhythm of the sustainable economic growth. Thus, against the background of the gradual development of the entrepreneurial sector in Romania, as a result of the development of a favourable economic, political and social environment, and at the same time with the awareness of its importance in regional economic development, the stimulation and development of SMEs became a priority in the economic development of each region. The differentiated degree of development of this sector at regional level was strongly influenced by a series of local factors that boosted or hindered the process of emergence and development of SMEs, but especially, the way in which entrepreneurs have managed to seize the opportunities offered by that specific space. Keywords: economic environment, entrepreneurial sector, market economy, economic growth

În activitatea universitară din Ńările dezvoltate (în special din Europa) este prezentă o nouă filozofie a învăŃământului - educaŃia de tip antreprenorial - ca o extindere a activităŃilor didactice şi de cercetare ştiinŃifică.

Această teorie este izvorâtă din modul de soluŃionare a următoarelor probleme:

1. De ce mediul universitar este interesat de antreprenoriat? 2. Este antreprenoriatul un nou stadiu al concepŃiei universitare? 3. Este antreprenoriatul universitar stimulativ şi sprijină mediul de

afaceri? Antreprenoriatul este dezvoltat printr-un parteneriat solid care trebuie să

existe şi să funcŃioneze optim. Structura acestui parteneriat poate să fie conform schemei de mai jos.


36

În acest context universităŃile trebuie să-şi aducă o contribuŃie esenŃială la dezvoltarea parteneriatului. În primul rând, acestea trebuie să renunŃe la educaŃia tradiŃională care se axează în principal pe educarea minŃii. Acest tip de educaŃie te învaŃă să citeşti, să scrii, să socoteşti, toate acestea fiind deprinderi foarte importante.

Ele sunt numite adesea deprinderi cognitive. Ceea ce mai este de actualitate la educaŃia tradiŃională este impactul ei pe plan emoŃional, fizic şi spiritual.

Unul dintre cele mai importante subiecte, rămâne educaŃia care trebuie abordată în termeni de antreprenoriat, astfel încât să se realizeze trecerea de la învăŃământul tradiŃional la cel modern, bazat pe învăŃarea prin descoperire şi schimb de idei. Pentru a da o soluŃie la această problemă, şi pentru a putea contura o strategie de antreprenoriat, s-a realizat o cercetare directă în rândul societăŃilor comerciale din ReşiŃa, în perioada 15-30 octombrie 2008. Aceasta cercetarea a fost cuprinsa in proiectul PHARE CBC 2004 intitulat Crearea Centrului de Antreprenoriat si Management Intercultural aplicat de Universitatea Eftimie Murgu ReşiŃa şi Facultatea Tehnica din Bor Serbia pe o perioada de 2 ani de zile, iar autoarele au realizat prezentul studiu. Cercetarea s-a realizat pe un număr de 125 de firme, iar interpretarea rezultatelor apare astfel:

1) Firmele chestionate deŃin informaŃii despre proiectul de antreprenoriat ReşiŃa – BOR astfel:

• 21,33% au răspuns că deŃin informaŃii, iar • 78,67% au răspuns că nu deŃin informaŃii cu privire la acest proiect.

2) Firmele chestionate apreciază implicaŃiile transfrontaliere ale parteneriatului

antreprenorial România – Serbia astfel: • 1,33% au răspuns că implicaŃiile transfrontaliere ale parteneriatu-lui sunt

intense; • 37,33% au răspuns că sunt la început implicaŃiile, iar • 61,34% au răspuns că nu ştiu despre implicaŃiile transfrontaliere.

UNIVERSITATEA MEDIUL DE AFACERI

STATUL


37

3) La întrebarea dacă firma are relaŃii de afaceri cu partenerii sârbi, majoritatea celor chestionaŃi au răspuns că nu au relaŃii cu partenerii (88%), iar restul de 12% au răspuns că au relaŃii cu partenerii sârbi.

4) La întrebarea dacă intenŃionează să deruleze relaŃii de afaceri cu partenerii

sârbi, majoritatea celor chestionaŃi au răspuns că sunt indecişi (48%), 29,33% au răspuns că nu ar intenŃiona să deruleze relaŃii de afaceri cu partenerii sârbi şi numai 22,67% au răspuns că ar derula relaŃii de afaceri cu partenerii sârbi.

5) Opinia persoanelor chestionate cu privire la principalul avantaj legat de

dezvoltarea relaŃiilor româno – sârbe este următoarea: • 24% consideră că principalul avantaj este demararea de noi schimburi

comerciale, • 21,33% consideră că avantajul este reprezentat de modalităŃile mai

eficiente de derulare a afacerilor, • 10% consideră că avantajul îl reprezintă dorinŃa de a obŃine profit, iar • 14,67% au alte opinii legate de această întrebare.

6) Opinia celor chestionaŃi despre principalul dezavantaj legat de dezvoltarea

relaŃiilor româno – sârbe este reprezentat astfel: • informaŃiile insuficiente asupra mediului de afaceri transfrontalier (28%), • informaŃii insuficiente asupra legislaŃiei în vigoare între cele două state

(21,33%), • 8,67% dintre cei chestionaŃi consideră instabilitatea politică fiind

principalul dezavantaj, • 20% au reticenŃă în derularea unei relaŃii de afaceri cu partenerii sârbi, iar • 12% au alte opinii cu privire la acest subiect.

7) Dintre cei chestionaŃi 70,67% cunosc utilitatea desfăşurării unor activităŃi

antreprenoriale. Un procent de 18,67% nu cunosc utilitatea desfăşurării unor astfel de activităŃi, iar 10,66% nu ştiu în ce constă această utilitate.

8) Un procent de 50,67% din persoanele chestionate consideră că activitatea

antreprenorială poate avea implicaŃii care să fie de folos dezvoltării firmei lor; 12% din cei chestionaŃi consideră că nu le este de folos, iar 37,33% consideră că educaŃia antreprenorială este încă insuficient predată la nivel universitar.

9) Un procent de 44,01% dintre chestionaŃi sunt interesaŃi să participe la

cursurile organizate de CAMI, 18,66% dintre chestionaŃi nu sunt interesaŃi să participe la astfel de cursuri, iar 37,33% dintre cei chestionaŃi au răspuns


38

că ar fi benefice aceste cursuri pentru dezvoltarea nivelului de afaceri în cadrul ReşiŃei.

10) Despre viitorul educaŃiei antreprenoriale: • 56,01% dintre chestionaŃi au în viziunea lor că viitorul educaŃiei

antreprenoriale va evolua în cursul anilor următori, pe când • 2,66% dintre chestionaŃi consideră ca va involua viitorul educaŃie

antreprenoriale, iar • 41,33% dintre persoanele chestionate au răspuns că nu deŃin destule

informaŃii asupra acestui fenomen educaŃional.

11) Dintre firmele chestionate: • 48,01% au ca principală activitate comerŃul, • 29,33% din firme îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor, • 17,33% dintre firme desfăşoară activitatea de producŃie şi doar • 5,33% din firmele chestionate îşi desfăşoară activitatea în industrie.

12) Firmele chestionate consideră într-un procent de 65,33% că dimensiunea

firmei lor în funcŃie de salariaŃi este mică, pe când 24,01% din firme au răspuns că dimensiunea firmei lor este mare în funcŃie de salariaŃi. Doar 10,66% din firmele chestionate declară dimensiunea firmei lor în funcŃie de salariaŃi ca fiind mijlocie.

13) Dintre firmele chestionate 65,34% au afirmat că au o cifră de afaceri mică,

pe când 29,33% din firme susŃin că cifra lor de afaceri este mijlocie. Astfel doar 5,33% din firmele chestionate au o cifră de afaceri mare, adică peste 1 milion euro.

Bibliografie Audretsch D. B., 2002, Entrepreneurship: A Survey of the Literature,

October; Ciurea J., RîndasuV., 2008, Dezvoltarea afacerilor-practica antreprenorială

de succes pentru societăŃile din Caraş-Severin şi Bor, Editura Eftimie Murgu, Reşita;

Cristea M., 1994, Sistemul educaŃional şi personalitatea, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti;

Frunzăverde D., Irimia H., Rîndaşu V., 2005, Antreprenoriat-teorie şi Practică, Editura Mirton, Timişoara;

Gusti D., 1998, Idealul etic si personalitatea, Editura Floare Albastră; Murray D., 1999, Cele 7 valori esentiale. IMM-urile si beneficiarii lor, în

cadrul conferinŃei internaŃionale "Calitate şi integritate în afaceri", octombrie, Tg. Mureş, cu sprijinul FundaŃiei „OSANA”;


39

HUMAN TRAFFICKING: COMPONENT OF THE ILLEGAL MIGRATION. ECONOMIC PERSPECTIVE

Teofil Parasca Assistant Superintendent, Arad County Police Inspectorate – Arad City Police, Deputy

Commander Arad II Police Station

"Trafficking in human beings is a disgrace for all civilised countries"

Gérard Stoudmann Director of the OSCE / ODIHR

Abstract Pacifying and Stabilization of the countries in the space of former Yugoslavia is a medium time process, if analyzed from a historical perspective. It is also a phenomenon followed with maximum attention by the neighbouring countries, including Romania, NATO and EU countries. There is to be very easy observed the echonomical contrast between the lack of resources of the local population in some areas and the waste of it, in other areas, in the effort of reconstruction of the area, waste which generated image of enrichments opportunities and grounds for human trafficking. In this article, by “Western Balkans” we will refer to Bosnia and Herzegovina, Republic Srpska, Serbia and Montenegro, Kosovo and Metohia, Macedonia and Albania. The Human Trafficking was a problem in this region mainly between 1996 and 2004. The main component was the trafficking of women for prostitution. Because the legal and economical aspects of counterfeiting this phenomenon are technical and very much known, this paper will refer mainly to the economical issues. Keywords: pacifying, human trafficking, illegal migration, reintegration programs Pacifying and Stabilization of the countries in the space of former Yugoslavia is a medium time process, if analyzed from a historical perspective. It is also a phenomenon followed with maximum attention by the neighbouring countries, including Romania, NATO and EU countries. There is to be very easy observed the contrast between the lack of resources of the local population in some areas and the waste of it, in other areas, in the effort of reconstruction of the area, waste which generated image of enrichments opportunities and grounds for human trafficking. In this paper, whean defining “Western Balkans” we will refer to Bosnia and Herzegovina, Republic Srpska, Serbia, Montenegro, Kosovo and Metohia, Macedonia and Albania. The Human Trafficking was a problem in this region mainly between 1996 and 2004. The main component was the trafficking of women for prostitution. Because the legal aspects of counterfeiting this phenomenon are technical and very much known, this paper will refer mainly to the political and experts actions in


40

combating and prevention, as well cooperation between countries at institutional level. Trafficking is still perceived and treated as an isolated social and criminal phenomenon to be addressed separately from other social and economic problems. We know that the root causes of trafficking – poverty, unemployment, discrimination, violence in the family, demand in the countries of destination – fuel human trafficking, but this knowledge has not yet been translated into policies and strategies. There are no initiatives to integrate anti-trafficking activities into development policies or poverty reduction strategies. Trafficking of human beings is one of the most pressing and complex issues in the OSCE region. Women, children and men are trafficked to or from OSCE states into conditions amounting to slavery. The result is always the exploitation of the migrant's labour or person. Trafficking of human beings touches on issues of human rights, inequality, discrimination, rule of law, crime control, law enforcement, corruption, economic deprivation and migration. Trafficking is distinguished from illegal migration, or from smuggling of persons, in that it includes an element of force, deception or coercion for the purpose of placing a person into involuntary servitude or an otherwise abusive situation. Due to the clandestine nature of both trafficking and smuggling of human beings, it is likely that trafficking networks make use of already established smuggling routes. Little risk and high profits are factors that make trafficking in human beings a serious business for organized crime across Europe. Coercion, threats and violation of fundamental rights await trafficked persons once they arrive in the country of destination. The need to reimburse a multiple of the actual fees for travelling costs and documents, accommodation, and other "services" drive trafficked persons into an additional dependency of their perpetrators. These persons have little possibilities to escape, as they often fear local authorities and deportation, and are exploited by their traffickers. Almost always, they are forced to surrender their travel documents to their traffickers. This viscous cycle represents a new form of modern-day slavery. Trafficking in human beings is expanding rapidly in the OSCE region, affecting all participating states of the OSCE either as countries of origin, transit or destination. "Trafficking in human beings is a disgrace for all modern and civilised countries", said Ambassador Gérard Stoudmann, Director of the OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights (OSCE/ODIHR), during the OSCE Ministerial Council held on 27-28 November, 200092. There are no research programs looking into the relationship between poverty, discrimination (especially gender discrimination and discrimination against ethnic minorities), child abuse and neglect and trafficking. Anti-trafficking programs that support potential and actual victims do not address the issues of violence against women, social exclusion, discrimination, poverty and unemployment in a structural way. Very little research has been done on the ‘demand’ side of trafficking in human beings in the region or on the relationship between EU migration policies, unregulated migration in the South Eastern Europe,


41

demand for cheap unprotected labour and trafficking; there are no clear standards or procedures governing the work of agencies involved in anti-trafficking responses. Awareness raising campaigns are the main tool used by NGOs, international organizations and governments to inform the general public and high-risk groups about trafficking. These campaigns, together with information and help-lines on trafficking operating in all the countries of the region, make up the core of anti-trafficking measures. Similar awareness raising activities are conducted in every country in the sub-region, regardless of the character of the country (origin, transit or destination) and prevalence of trafficking. More attention should be paid to campaigns tailored to the needs of the country. Expensive mass media campaigns are thought less effective by those working on the ground than small-scale campaigns – especially in countries where general awareness of trafficking is already high and groups with access to mass media have been reached. Some local NGOs have innovative programs to raise awareness among high-risk groups at community level. These campaigns are more effective, much cheaper and involve local communities more than large-scale media events. Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODIHR) is the main OSCE institution dealing with the fight against trafficking. The OSCE has been dealing with the issue of trafficking in human beings since a commitment to combat trafficking was included in the Moscow Document (1991). In 1999, an Adviser on Trafficking Issues joined the OSCE's Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODHIR). Since then, the Office for Democratic Institutions and Human Rights has supported a number of projects in various countries dealing with the issue of trafficking in human beings: - Poland: training workshops for policemen, border guards, social workers, prosecutors, government representatives, journalists and others were held to raise awareness about trafficking in women; - Russia and Romania: round tables on trafficking in human beings between non-governmental and governmental representatives; - Ukraine: ODIHR supports counselling hot line services. Moreover, projects have also been implemented in Albania, Moldova and Central Asia (source www.osce.org). Information on trafficking should be mainstreamed into other information and awareness raising campaigns. Anti-trafficking information should be included in, for example, anti-discrimination programs, programs aimed at minorities, HIV/AIDS prevention programs and social and economic development programs. Re-integration is the most difficult area of anti-trafficking. Social inclusion should prevent further victimization of the trafficked people, and prevent re-trafficking. However, re-integration programs are costly and, where implemented, not always effective. Return and re-integration are seen as the main, if not the only, options for trafficking victims. The capacity of their countries to help them re-integrate is rarely questioned. But in a situation of widespread poverty,


42

unemployment and weak social support structures, it is unrealistic to expect these countries to develop programs to give returning victims the chance of a completely new life. The factors that pushed women to take their chances with the traffickers do not disappear following their return but are, in fact, compounded by stigmatization and new problems. Prevention initiatives that empower develop life skills and offer employment opportunities for high-risk groups should be the priority for governments and international organizations. At this point, such prevention programs are beyond the financial and technical capacity of the implementing agencies. Many countries now see trafficking victims as a vulnerable group in need of special attention and assistance, but practitioners do not clearly understand what “re-integration” should mean. Re-integration programs that can prevent retrafficking are scarce, small-scale and reach very few returned victims, re-integration needs go beyond the financial and technical capacity of implementing agencies. There is no exchange of information or networking among organizations implementing re-integration programs, re-integration is seldom integrated into broader development or anti-discrimination programs. Some NGOs have developed very good, although small, re-integration programs which could be seen as models for re-integration. There is a growing understanding of the need for reintegration programs, but they are still small-scale, short-term and supported by foreign donors. There has been no discussion about how long-term, locally owned re-integration programs could be implemented in situations of general poverty and unemployment. There has been no discussion on how prevention or re-integration programs should function when there are no social services in the countries of origin or how they should be integrated into planned reforms for social welfare systems. The latest developments highlight the changing nature of trafficking, with girls and women increasingly trafficked within countries and men increasingly trafficked for labour. It is fund that an increasing number of repatriated victims in South Eastern Europe are returning from EU countries, rather than from other parts of South Eastern Europe. What is more, those judged to be trafficking victims often refuse the assistance that is available, as they do not want to return to their countries of origin. Trafficking in the region is decreasing, as there has been a significant reduction in the number of victims assisted. Other sources consider trafficking is not declining at all, but has simply become less visible, with victims unwilling to seek assistance for fear of repatriation, deportation and stigma. Is simply not clear whether anti-trafficking efforts are succeeding or not. Few foreign victims in shelters are from the “transit” countries. Yet governments, international agencies and donors continue to set up new shelters. In 2002, women seeking assistance had no safe place to go. Today, either the victims are not being identified or those who are identified refuse to go to the shelters.


43

There is a “victim hunt”, with service providers trying to find women to put in shelters with high running costs and few users. More interest in “borderline cases”. The debate on trafficking in the region is broader than two years ago, with cases of domestic prostitution, under-age prostitution, street children, exploitation and abuse of women, children in Roma communities and children in institutions described and treated as cases of trafficking. Service providers accept women and children into their programs even if their situation meets only the broadest definition of trafficking. The Stabilization and Association process is not simply a bilateral process with each country. The Zagreb Summit 93 placed considerable emphasis on the central need for regional co-operation as part of the EU’s "contract" with the Stabilization and Association process countries. Similarly, the Stabilization and Association Agreements include a clear commitment to regional co-operation. The main directions of actions should be: - to encourage the countries of the region to behave towards each other and work with each other in a manner comparable to the relationships that now exist between EU Member States. An important means to this end will be the establishment of a network of close contractual relationships (conventions on regional co-operation) between the signatories of Stabilization and Association Agreements, mirroring the bilateral relationship with the EU as represented by the Stabilization and Association; - creation of a network of compatible bilateral free trade agreements (as part of the conventions mentioned above) which means that there are no barriers to goods moving between the countries of the regions themselves nor with the EU and, in effect, neighbouring candidate countries; - to persuade the authorities in the countries of the region to work together to respond effectively to the common threats to the region’s and the EU’s security which come from organized crime, illegal immigration and other forms of trafficking. In many cases, e.g. on visa policy, a common approach by all the countries will be needed to deal with the threat effectively. The Program of Assistance for the Protection, Return and Reintegration of Trafficked Women and Children in the Western Balkans and Main Countries of Origin (PRTB) – Phase II will continue to facilitate the orderly, safe and dignified return and reintegration of trafficked persons, in particular women and children stranded in the Balkan countries. IOM will do this in the context of IOM's global concern to prevent, assist and protect migrants who fall victim of trafficking. It will also continue to facilitate the collection of more detailed data on the phenomenon of trafficking in the region using the recently established Counter Trafficking Module Data Base. In cooperation with local government partners and NGOs, as well as international agencies, IOM will assist trafficked victims in need of return and reintegration assistance with pre-departure counseling, and return transportation to their home countries. Upon arrival of the victims, the IOM offices will, in coordination with


44

local partners and according to individual's needs, temporarily lodge the victims in safe shelter if available. In cooperation with NGOs, medical and social assistance services will be made available in order to possibly smooth the victims' reintegration process into their families of origin, as well as to facilitate access to vocational training and/or employment orientation courses. Terminology Box.

Forced labour: All work or service which is exacted from a person under the menace of penalty and which is undertaken involuntarily;

Organised criminal group: A structured group of three or more persons existing for a period of time and acting in concert with the aim of committing one or more serious crimes or offences established in accordance with the United Nations Convention against Transnational Organised Crime, in order to obtain, directly, or indirectly, a financial or other material benefit;

Smuggling of migrants: The procurement, in order to obtain, directly or indirectly, a financial or other material benefit, of the illegal entry of a person into a country of which the person is not a national or a permanent resident;

Traffickers: All those who are involved in the criminal activity of trafficking of persons. The term does not apply solely to persons convicted of human trafficking offences, but also refers to suspects, arrested and prosecuted persons who, through various means, have come to the attention of criminal justice system actors;

Trafficking in persons: The recruitment, transportation, transfer, harbouring or receipt of persons, by means of the threat or use of force or other forms of coercion, of abduction, of fraud, of deception, of the abuse of power or of a position of vulnerability or of the giving or receiving of payments or benefits to achieve the consent of a person having control over another person, for the purpose of exploitation. Exploitation includes, at a minimum, the exploitation of the prostitution of others or other forms of sexual exploitation, forced labour or services, slavery or practices similar to slavery, servitude or the removal of organs.

(Source: Trafficking in Persons: Global Patterns, United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), April 2006)

References Velkoska V., 2005, Combating Trafficking in Human Beings through the

Practice of the Domestic Courts, Coalition “All for Fair Trials”, Skopje; *** EU (2005): EU Plan on Best Practices, Standards and Procedures for

Combating and Preventing Trafficking in Human Beings, Official Journal of the European Union, C 311/1, 09.12.2005

*** OSCE (2006a): “Alliance against Trafficking in Persons” High Level Conference on Combating Trafficking in Human Beings, Especially Women and Children: Prevention – Protection – Prosecution. Executive Summary,


45

Organization for Security and Cooperation in Europe, Special Representative on Combating Trafficking in Human Beings, Viena, March 17;

*** OSCE (2006b): Speech of Helga Konrad at the High Level Conference on Combating Trafficking in Human Beings, Especially Women and Children: Prevention – Protection – 204 Prosecution, Organization for Security and Co-operation in Europe, Special Representative on Combating Trafficking in Human Beings, Viena, March 17

*** OSCE/ODIHR (2004): National Referral Mechanism. Joining Efforts to Protect the Rights of Trafficked Persons. A Practical Handbook, OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODIHR), Warsaw

*** Stability Pact (2004): South Eastern Europe’s Struggle against Trafficking in Persons, Developments 2000-2004, Stability Pact for South Eastern Europe, Task Force on Trafficking in Human Beings, Vienna, May;

*** UNDP (2005): Trafficking in Human Beings in South Eastern Europe, UNICEF Sarajevo, UNOHCHR Sarajevo and OSCE/ODIHR Warsaw, March;

*** UNDP (2003): Best Practice-Law Enforcement Manual for Fighting against Trafficking of Human Beings, United Nations Development Programme Romania, Bucharest;

*** UNICEF (2003): Guidelines for the Protection of the Rights of Children Victims Trafficking in Southeastern Europe, United Nations Children’s Fund, May (updated December 2003);

*** UNODC (2006): Trafficking in Persons: Global Patterns, United Nations Office on Drugs and Crime, April;

*** The Zagreb Summit (2000): The Final Declaration of the Zagreb Summit, Zagreb Summit, Zagreb, Croatia, November 24;

*** OSCE: Questions and Answers: Trafficking in Human Beings in South Eastern Europe – OSCE Handbook;

*** IOM: Program of Assistance for the Protection, Return and Reintegration of Trafficked Women and Children in the Western Balkans and Main Countries of Origin (PRTB);

*** Trafficking in Persons: Global Patterns, United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), April 2006;

www.osce.org


46

ANALIZĂ FACTORIALĂ ÎN CADRUL CERCETĂRILOR DE MARKETING PRIVIND IMAGINEA PRIMĂRIEI

MUNICIPIULUI ARAD

Valerii Şontea Primăria Municipiului Arad

Abstract

In this paper the author describes an application of factor analysis in studding the image of Arad City House trying to exemplify the application of multivariate analysis as an advanced research method in marketing research. This is an application made in doctoral study program during the years of 2005-2008. This application uses CEFA tools program and SPSS program as special software for factor analysis. The researcher compute the Alpha Crombach index for internal validity analysis, also uses the “Scree test” for computation of number of factor to be used in further studding the common factors. For rotation procedure it was used the OLS (Ordinary Least Squares). Finally it was discovered 8 factors that shape the image of Arad City House. The author concludes that three of these factors have a negative influence over the image of City House of our city and five of them shape the positive aspect of the image. In conclusion it was presented some suggestions about the practical uses of this analysis. Keywords: factor analysis, Ordinary Least Squares method, Scree test, Alfa Crombach index, common factors, CEFA tools program.

Introducere În literatura de specialitate cel mai adesea întâlnim studii descriptive

referitoare la instituŃiile administratiei publice. Sondajele realizate asupra opiniei publice din România indică un deficit de

încredere a populaŃiei la adresa administraŃiei publice. Una din explicaŃiile cele mai evidente constă în slaba credibilitate a sistemului administrativ din România.

Realitatea din sistemul administraŃiei publice din România ne arată că funcŃionarii publici din instituŃiile statului au de multe ori un comportament neadecvat. Una din cauzele acestor deficienŃe este legată de faptul că autorităŃile din acest domeniu au o poziŃie de monopol.

FuncŃionarul public din România este perceput adesea, prin intermediul imaginii transmise de presă sau prin percepŃia directă, drept incompetent, slab motivat, birocrat, obedient, politizat, lipsit de iniŃiativă, corupt şi arogant (BuŃiu C.L., 2006).

În prezentul referat intenŃionăm să prezentăm un studiu explicativ-cauzal privind imaginea Primăriei Municipiului Arad din punctul de vedere al contribuabilului. Pentru analiza datelor am utilizat metoda analizei factoriale.

Analiza factorială este numele unei colecŃii de metode statistice multivariate, al căror scop principal este identificarea structurii latente a unui set de


47

date care descriu un concept ori un fenomen sau care caracterizează o populaŃie de obiecte.

Doctrine politice/economice, evaluarea performanŃei guvernului, satisfacŃia faŃă de muncă, percepŃia corupŃiei, toate acestea sunt concepte şi fenomene imposibil de surprins într-o singură variabilă (nu sunt observabile empiric). În schimb, putem avea la dispoziŃie mai multe variabile observabile, care măsoară diferite aspecte ale conceptului sau fenomenului studiat. Analiza factorială ne ajută să înŃelegem cum se structurează aceste variabile într-un concept sau fenomen şi ne indică dimensiunile sale.

1. Prezentarea succintă a metodei de analiză factorială. Tema generală la care răspunde analiza factorială este următoarea: având

un set de date alcătuit dintr-o mulŃime de variabile care descriu un concept/fenomen sau o mulŃime de obiecte, putem considera că ele sunt determinate de către un număr mai mic de variabile neobservabile direct numite „factori". Dacă este aşa atunci câŃi factori sunt, cât de bine descriu setul de date original, ce variabile observate determină şi cu ce intensitate, ce sunt aceşti factori?

Pornind de la analiza corelaŃiilor observate între variabilele ce descriu conceptul, fenomenul sau populaŃia care ne interesează, analiza factorială ne ajută să identificăm structura acestor date, semnalând existenŃa unui număr redus de dimensiuni latente (variabile neobservabile direct, concepte, „factori”).

1.1 RotaŃia factorilor După ce factorii sunt extraşi din datele matricei de corelaŃie iniŃiale R

aceştia nu pot fi interpretaŃi cu uşurinŃă deoarece rezultatele ne sunt prezentate într-o formă „brută” de aceea este necesar să se aplice o procedură de rotaŃie a factorilor pentru a uşura munca de interpretare. Dea lungul istoriei dezvoltării analizei factoriale au făcute mai multe sugestii pentru îmbunătăŃirea strategiei de rotaŃie. Cea mai reuşită propunere a fost făcută de către Thurstone. IniŃial în anul 1935 acest inginer devenit psiholog a propus trei criterii pentru obŃinerea unei structuri simple prin procedura de rotaŃie şi anume:

1. Fiecare rând al matricei structurii factorilor (factor structure) ar trebui să aibă cel puŃin o valoare zero;

2. Fiecare coloană a acestei matrice ar trebui să aibă cel puŃin un număr de m zero-uri (m fiind numărul total de factori comuni);

3. Pentru orice pereche de coloane ar trebi să fie cel puŃin m variabile a căror valoare să fie redusă la zero într-o coloană dar nu şi în cealaltă coloană.

În anul 1947 Thurstone şi-a perfecŃionat teoria structurii simple sau „ConfiguraŃiei simple” propunând cinci criterii pentru atingerea acestui deziderat şi anume:

1. Fiecare rând al matricei factoriale ar trebui să aibă cel puŃin o valoare egală cu zero.

2. Dacă există un număr de m factori, atunci fiecare coloană al matricei factoriale ar trebui să aibă cel puŃin m zero-uri.


48

3. Pentru fiecare pereche de coloane a matricei factoriale ar trebui să fie câteva variabile ale căror valori să fie reduse la zero într-o coloană dar nu şi în cealaltă coloană.

4. Pentru orice pereche de coloane a matricei factoriale, o mare proporŃie a variabilelor ar trebui să aibă valori reduse la zero în ambele coloane atunci când avem un număr de patru factori sau mai mult.

5. Pentru orice pereche de coloane a matricei factoriale ar trebui să fie doar un număr mic de variabile cu valori diferite de zero în ambele coloane.

De atunci şi până astăzi aceste criterii rămân a fi fundamentale pentru elaborarea metodelor analitice de rotire a factorilor pentru obŃinerea structurii simple în vederea uşurării procedurii de înŃelegere a semnificaŃiei acestora şi interpretarea lor.

2. Programe informatice pentru analiza factorială. Începând cu deceniul V al secolului trecut, puŃin mai târziu decât apariŃia

nevoii de informatizare a procedurilor de calcul pentru analiza multivariată, au început să apară programe informatice pentru calculatoarele de la acea vreme în vederea uşurării muncii de calcul efectuată de către cercetătorii. Până la apariŃia acestor programe informatice cercetătorii aveau nevoie de săptămâni întregi pentru calcule iar după apariŃia calculatoarelor şi dezvoltarea acestora timpul necesar pentru procesul de calcul a ajuns la câteva secunde. Harry H. Harman atunci când vorbeşte despre calculul practic necesar în studiul factorilor principali efectuat asupra a 24 de teste psihologice, menŃionează că în anul 1940 pentru soluŃionarea acestei probleme era nevoie de 100 ore de calcul manual. În anul 1952 cu ajutorul calculatorului electronic de tip ORDVAC munca a fost redusă la doar 40 de minute, iar cu ajutorul unui calculator de tip IBM munca a fost redusă la doar 8 minute în anul 1958. În anul 1965 acest timp a fost redus la 2 minute cu ajutorul unui calculator electronic de tip IBM – 7094, iar în anul 1975 timpul necesar pentru efectuarea acestor calcule a fost redus la doar 8 secunde adică de 45000 de ori mai puŃin timp decât era necesar pentru calculul manual. Unul dintre cele mai bune ghiduri în programele informatice pentru analiza multivariată este cartea scrisă de Jhon C. Loehlin, în special capitolul II din această lucrare care este dedicat prezentării resurselor informatice pentru analiza multivariată. Împreună cu diferite propuneri de îmbunătăŃire a metodelor de analiză au fost propuse şi programe informatice de analiză care poartă nume ca acestea AMOS, CALIS, COSAN, EQL, LISREL, MECOSA, MPLUS, MX, RAONA, SEPATH, CEFA, DIFA, SPSS, etc. Unele dintre acestea sunt asociate cu programe generale de statistică altele sunt furnizate independent.

Unul din programele pe care le vom utiliza în analiza factorială a imaginii Primăriei Municipiului Arad din secŃiunea practică este CEFAtool. Acest program, spre deosebire de altele, este rulat sub Windows fiind mult mai clar şi mai accesibil pentru utilizatorii de astăzi care puŃini mai lucrează cu programe rulate sub DOS. Acest program este furnizat gratuit de către ung grup de cercetători în frunte cu Michael W. Browne de la Universitatea de Stat din Ohio SUA. Programul poate fi descărcat de pe internet împreună cu un alt pachet de programe.


49

3. Studiu de caz privind stabilirea factorilor care influenŃează imaginea Primăriei Municipiului Arad prin intermediul analizei factoriale

Pentru aplicarea teoriei prezentate mai sus s-a efectuat un studiu asupra factorilor determinanŃi care influenŃează imaginea relaŃiei Primăriei Municipiului Arad cu cetăŃeanul. Primul pas în vederea realizării studiului respectiv a constat în colectarea variabilelor care vor avea rol de variabile de cercetare. În cazul în care cercetătorul are dinainte stabilită o listă de itemi (oferită de solicitantul cercetării în cauză fie ca aceşti itemi au fost obŃinuŃi într-o cercetare anterioară) atunci atingerea acestei sarcini este simplă, dar în cazul nostru a trebuit să întocmim un chestionar cu ajutorul căruia să colectăm date de la un eşantion aleator de persoane. După ce datele au fost colectate s-a efectuat o analiză a caracteristicilor care descriu relaŃia dintre Primăria Municipiului Arad şi contribuabil. În urma analizei au fost formulate un număr de 54 de itemi care au fost introduşi într-un nou chestionar.

Etapa a doua a procesului de cercetare a constat în desfăşurarea unei anchete pe teren prin care s-au colectate date cu privire la impresia cetăŃenilor cu privire la nivelul de situare a caracteristicilor pe scala diferenŃialei semantice cu 7 nivele (de la -3 la +3).

În etapa a treia s-a efectuat analiza itemilor din chestionarul nr.2. Prin aceasta s-a urmărit selectarea itemilor care au cel mai mare nivel de semnificaŃie în totalul caracteristicilor vis-a-vis de subiectul studiat. În literatura de specialitate analiza itemilor se numeşte analiza validităŃii interne. Validitatea internă face parte dintr-un subiect mai larg care cuprinde validitatea de construct şi validitatea previzională. Această analiză a constatat în:

1. calculul totalului tuturor itemilor pentru fiecare persoană chestionată; 2. calcularea corelaŃiilor între fiecare item şi totalul calculat la punctul

anterior; 3. aranjarea corelaŃiilor calculate în ordine descrescătoare şi selectarea

itemilor care au corelaŃia calculate >=0.2; 4. itemii care au fost selectaŃi sunt introduşi într-o nouă analiză prin care se

calculează indicele alfa Cronbach. Dacă valoarea acestui indice este mai mare de cât 0,8 (care indică un nivel de încredere mai mare de 80%) atunci acest set de itemi este acceptabil pentru a fi utilizat în analiza factorială (Nunnaly C. Jum, 1978);

În urma altor studii precedente efectuate asupra imaginii Primăriei Municipiului Arad au rezultat un număr de 27 de variabile de analiză care au un nivel de încredere de 87,26%. Aceste variabile (itemi) sunt prezentate în tabelul nr.1.


50

Tabelul nr.1 Variabilele selectate în urma analizei itemilor.

Nr. Crt.

Numărul de ordine a

variabilei în totalul de 54 din chestionar

Variabila de cercetare selectată

1 27 FuncŃionarii publici oferă contribuabililor informaŃii greşite?

2 37 Primăria are grijă suficientă faŃă de unităŃile din subordinea primăriei?

3 1 Programul de lucru al primăriei este suficient de prelungit?

4 23 Personalul primăriei este făŃarnic?

5 31 Primăria este o instituŃie coruptă?

6 2 Îngrijirea oraşului este adecvată?

7 22 Primăria efectuează cheltuieli inutile (concerte şi nu case şi spitale)?

8 11 Promisiunile făcute în campania electorală sunt respectate?

9 26 FuncŃionarii folosesc un limbaj de lemn (neclar)?

10 39 Se efectuează renovarea clădirilor istorice?

11 53 Se fac retrocedări frauduloase de spaŃii?

12 14 Primăria cooperează cu cetăŃeanul?

13 38 FuncŃionarii din primărie sunt competenŃi?

14 35 Cartierele mărginaşe ale oraşului sunt bine amenajate?

15 25 FuncŃionarii publici şi primarul sunt indiferenŃi?

16 7 Transportul public este bine asigurat în cartierele mărginaşe ale oraşului?

17 40 Amenajarea malurilor râului Mureş este corespunzătoare?

18 42 FuncŃionarii şi primarul sunt persoane obiective?

19 41 Se ia atitudine faŃă de nevoile cetăŃeanului (reacŃionare promptă)?

20 13 Activitatea primăriei este transparentă?

21 32 În primărie sunt cazuri de adrese (acte) pierdute?

22 16 łinuta funcŃionarilor este adecvată?

23 49 FuncŃionarii tratează cetăŃenii cu înŃelegere?

24 10 Primarul şi funcŃionarii sunt orgolioşi?

25 50 FuncŃionarii soluŃionare rapid cazurile cetăŃenilor?

26 24 Primarul şi funcŃionarii se lăudă în mod exagerat?

27 43 FuncŃionarii şi primarul sunt amabili?


51

3.1 Stabilirea numărului de factori comuni care influenŃează imaginea Primăriei Municipiului Arad în relaŃia cu cetăteŃii din Arad

Următorul pas constă în introducerea datelor într-un program care să calculeze valorile caracteristice (eigen values) pentru stabilirea numărului de factori comuni care vor fi extraşi în urma analizei factoriale exploratorii. MenŃionăm aici că pentru atingerea acestui scop se poate apela la testul lui Kaiser conform căruia numărul de factori comuni care vor fi estraşi este egal cu numărul de valori caracteristice calculate pentru matricea de corelaŃie mai mari de cât 1, dar acest criteriu este mult criticat în literatura de specialitate fiind recomandat de fapt testul numit „Scree test”. Pentru atingerea acestui deziderat s-a utilizat programul de analiză statistică SPSS 10 pentru aplicarea testului „Scree test”. MenŃionăm că programul CEFA nu oferă o asemenea facilitate dar oferă valorile caracteristice care pot fi introduse într-un grafic corespunzător. În urma analizei a rezultat graficul din figura nr.1:

Scree Plot

Factor Number

27252321191715131197531

Eig

enva

lue

8

6

4

2

0

-2

Figura nr.1: Analiza „Scree test” pentru stabilirea numărului de factori comuni.

Logica acestui test este următoarea: Se poziŃionează numărul posibil de factori (numărul maxim posibil este

egal cu numărul de variabile de cercetare introduse în analiză) pe axa orizontală, iar pe axa verticală se poziŃionează valorile caracteristice ale fiecărei variabile; Numărul de factori comuni va fi egal cu numărul de puncte din grafic de pe porŃiunea caracterizată de discontinuitate. În figura nr.1 această valoare este 8. Deci vor fi extraşi 8 factori comuni în analiza factorială exploratorie. 3.2 Stabilirea coordonatelor finale ale factorilor în funcŃie de variabilele de cercetare studiate

În sfârşit avem informaŃia necesară pentru desfăşurarea analizei factoriale exploratorii propriu-zise. Datele anchetei pentru cele 27 de variabile de cercetare sunt introduse în fişierul DATA din programul CEFA. La etapa a două în procesul de completare a datelor din fişierul SCRIPT vom alege opŃiunea OLS (Ordinary


52

Least Squares) ca şi funcŃie de reducere a datelor în vederea extragerii saturaŃiilor celor 8 factori comuni în loc de opŃiunea MWL (Maximum Wishart Likelihood). Vom apela la această alternativă deoarece în cazul datelor din ancheta noastră matricea de corelaŃii este o matrice „nedefinită pozitiv” adică cel puŃin o valoare caracteristică (eigen value) este negativă. Acest fapt face să blocheze procedura de rotaŃie a factorilor pentru MWL şi în acest caz apelăm la funcŃia OLS care este o metodă alternativă pentru ajustarea aceluiaşi model analitic al datelor noastre. Deoarece am utilizat metoda OLS de aceea am apelat la testul „Scree” de stabilire a numărului maxim de factori comuni specific acestei metode. În cazul metodei MWL cel mai potrivit test pentru stabilirea numărului maxim de factori comuni este testul RMSA (Root Mean Square Error of Approximation). Deşi în literatura de specialitate cele mai multe studii practice publicate prezintă doar utilizarea metodelor de rotaŃie ortogonală a factorilor comuni extraşi, totuşi în realitate cele mai multe situaŃii din natură şi societate conŃin factori comuni corelaŃi între ei de aceea este mult mai potrivit să se aplice metode de rotaŃie a factorilor oblici, mai ales astăzi când sunt definitivate atâtea metode de rotaŃie oblică care sunt furnizate împreună cu programele informatice aplicative comerciale sau distribuite gratuit. Astfel am utilizat metoda Quartimax (când γ=0 această metodă este echivalentă cu metoda de rotaŃie Quartimin) care este o metodă de rotaŃie a factorilor oblici care nu impune restricŃia de ortogonalitate a factorilor comuni.

În fine lansăm operaŃiunea de analiză a datelor prin apăsarea butonului nr.6 din fereastra principală a programului CEFA „Run CEFA”. În tab. 2 prezentăm matricea saturaŃiilor factorilor comuni (factor loadings) după procedura de rotaŃie.

În matrice am marcat cu culoarea gri valorile coeficienŃilor factorilor (pe verticală) care au valori semnificative. O valoare este considerată semnificativă dacă este >= 0,3. Desigur sunt cazuri când valorile din matricea coeficienŃilor factoriali nu depăşesc nici unu valoarea de 0,3 dar acestea sunt cazuri particulare care nu corespunde situaŃiei noastre. Schematic situaŃia din tabelul nr.2 este prezintată în fig. 2.

3.3 Identificarea şi analiza ulterioară a factorilor comuni La prima vedere această schemă este complicată şi greu de înŃeles dar dacă

luăm fiecare factor în parte lucrurile se simplifică mult. În continuare vom prezenta fiecare factor în parte şi variabilele pe care le

influenŃează. Scopul pe care îl urmărim este să interpretăm conŃinutul factorilor comuni şi să le dăm un nume fiecăruia dintre cei 8 factori comuni.

Tabelul nr.2


53

Matricea saturaŃiilor factorilor comuni extraşi şi rotiŃi (factor loadings). Factori comuni extraşi şi rotiŃi 1 2 3 4 5 6 7 8 Var1 -0,147 0,76 -0,129 0 0,348 0,174 0,064 0,028

Var2 0,252 0,014 0,348 0,388 0,567 -0,136 0,033 0,1

Var3 0,049 0,139 0,029 -0,149 0,086 0,247 0,771 -0,103

Var4 -0,07 0,6 0,438 0,058 -0,168 -0,039 0,369 -0,06

Var5 0,061 0,25 0,755 0,09 0,116 0,116 -0,104 -0,039

Var6 0,012 0,042 0,215 0,243 -0,023 0,751 -0,191 0,101

Var7 0,083 0,828 0,253 -0,287 0,039 0,154 -0,026 0,008

Var8 0,444 0,638 -0,083 0,389 -0,142 -0,146 0,097 0,179

Var9 -0,328 0,348 0,234 0,19 0,441 -0,056 -0,036 0,251

Var10 0,018 0,032 -0,247 0,472 -0,038 0,653 0,26 0,08

Var11 -0,246 0,245 0,438 -0,303 0,276 0,163 0,015 0,187

Var12 0,623 0,208 0,284 0,041 0,108 -0,08 0,092 -0,042

Var13 0,075 0,027 -0,021 -0,185 -0,014 0,785 0,147 0,011

Var14 0,125 -0,115 -0,056 0,437 0,251 0,369 -0,032 0,093

Var15 -0,131 -0,069 0,342 -0,357 0,072 0,133 0,403 0,509

Var16 -0,029 0,073 0,003 0,278 -0,15 -0,143 0,77 0,203

Var17 -0,035 0,05 -0,086 0,224 0,505 0,029 0,322 0,008

Var18 0,178 0,199 -0,137 -0,137 0,842 0,036 -0,05 0,019

Var19 0,452 -0,327 0,004 -0,011 0,451 0,005 0,544 -0,087

Var20 0,077 0,062 -0,056 -0,042 -0,038 0,031 -0,037 1.030

Var21 -0,057 0,002 0,115 0,973 -0,031 0,063 0,032 0,031

Var22 -0,067 -0,273 0,139 0,386 0,263 0,111 0,029 0,43

Var23 0,614 0,103 -0,194 0,256 -0,311 0,281 0,182 0,06

Var24 0,039 0,194 0,517 -0,054 -0,179 0,396 -0,101 -0,193

Var25 0,755 0,1 -0,13 -0,304 0,124 0,161 0,129 -0,169

Var26 -0,176 -0,169 0,827 0,097 -0,126 -0,138 0,155 0,214

Var27 0,836 -0,196 -0,022 -0,005 0,26 -0,039 -0,125 0,206


54

Figura nr.2. Prezentarea schematică a relaŃiei dintre factorii comuni şi variabilele

de cercetare.

Tabelul nr.3 Variabilele care sunt influenŃate de factorul comun nr.1

Denumirea variabilei de cercetare SaturaŃia factorială

Ordinea importanŃei

variabilelor

Denumirea Factorului

Promisiunile făcute în campania electorală sunt respectate 0,444

Primăria cooperează cu cetăŃeanul 0,623 3 Se ia atitudine faŃă de nevoile cetăŃeanului (reacŃionare promptă) 0,452

ÎnŃelegere 0,614

SoluŃionare rapidă 0,755 2

Amabilitate 0,836 1

Comporta-ment, atitudine

„+”


55

Tabelul nr.4 Variabilele care sunt influenŃate de factorul comun nr.2


Ordinea importanŃei variabilelor


Informare greşită 0,76 2 Cheltuieli inutile (concerte şi nu case şi spitale) 0,828 1 Promisiunile făcute în campania electorală sunt respectate 0,638 3

Limbaj de lemn (neclar) 0,348

Desconsiderarea cetăŃeanului

„-”

Tabelul nr.5

Variabilele care sunt influenŃate de factorul comun nr.3




Grijă suficientă faŃă de unităŃile din subordinea primăriei 0,348

FăŃărnicie 0,438

CorupŃie 0,755 2

Retrocedări frauduloase de spaŃii 0,438

IndiferenŃă 0,342

Lăudăroşie exagerată 0,827 1

Lipsă de realism şi modestie

„-”

Tabelul nr.6

Variabilele care sunt influenŃate de factorul comun nr.4.




Grijă suficientă faŃă de unităŃile din subordinea primăriei 0,388 Promisiunile făcute în campania electorală sunt respectate 0,389 Se efectuează renovarea clădirilor istorice 0,472 Cartierele mărginaşe sunt bine amenajate 0,437

Adrese (acte) pierdute 0,973 1

FuncŃionarii sunt îmbrăcaŃi adecvat 0,386

Lipsa operativitate birocratică

„-”


56

Tabelul nr.7 Variabilele care sunt influenŃate de factorul comun nr.5.




Informare greşită 0,348 Grijă suficientă faŃă de unităŃile din subordinea primăriei 0,567 2

Limbaj de lemn (neclar) 0,441

Amenajarea malurilor Mureşului 0,505

Obiectivitate 0,842 1 Se ia atitudine faŃă de nevoile cetăŃeanului (reacŃionare promptă) 0,451

Obiectivitate administrare judicioasă

„+”

Tabelul nr.8





Îngrijirea oraşului este adecvată 0,751 2 Se efectuează renovarea clădirilor istorice 0,653 3

CompetenŃă 0,785 1 Cartierele mărginaşe sunt bine amenajate 0,369 Primarul şi funcŃionarii sunt orgolioşi 0,396

CompetenŃă şi profesionalism

„+”

În fiecare din cele 8 tabele (tabelul nr.3 - nr.10) întocmite pentru fiecare

factor comun s-au completat date cu privire la denumirea variabilelor a căror varianŃă sunt cel mai mult influenŃate de factorul în cauză, valoarea coeficientului factorial (factor loadings), ordonarea variabilelor după valoarea coeficientului de saturaŃie factorială şi denumirea factorului însoŃită de semnul „-” sau „+” pentru reflectarea sensului factorului (factor care influenŃează pozitiv „+”sau influenŃează negativ „-” imaginea Primăriei Municipiului Arad în relaŃia cu publicul).

Interpretarea factorilor s-a efectuat astfel: a. s-au ordonat variabilele din fiecare tabel în ordinea descrescătoare a valorilor coeficienŃilor de saturaŃie a factorilor;

b. denumirea efectivă s-a dat factorilor în funcŃie de prima variabilă în ordinea importanŃei apoi această denumire a fost ajustată Ńinând cont de primele trei variabile;


57

c. în cazul când sunt mai multe variabile decât 3 denumirea factorului va cuprinde şi aspecte scoase în evidenŃă de aceste variabile.

Tabelul nr.9 Variabilele care sunt influenŃate de factorul comun nr.7.

Denumirea variabilei de cercetare

SaturaŃia factorială



Programul de lucru este suficient de prelungit 0,771 2

FăŃărnicie 0,369

IndiferenŃă 0,403 Transportul public este bine asigurat în cartierele mărginaşe ale oraşului 0,77 1

Amenajarea malurilor Mureşului 0,322 Se ia atitudine faŃă de nevoile cetăŃeanului (reacŃionare promptă) 0,544

FacilităŃi „+”

Tabelul nr.10


Denumirea variabilei de cercetare

SaturaŃia factorială



IndiferenŃă 0,509 TransparenŃa

„+” Activitatea primăriei este transparentă 1,03 1 FuncŃionarii sunt îmbrăcaŃi adecvat 0,43

Astfel primul factor influenŃează în mod semnificativ 6 variabile de

cercetare. Toate aceste variabile măsoară aspecte pozitive ale subiectului studiat de aceea factorul comun va fi un factor pozitiv „+”. Cea mai influenŃată variabile este „Amabilitatea” urmată de „SoluŃionarea rapidă a dosarelor cetăŃenilor” apoi „Cooperarea cu cetăŃeanul” astfel factorul unu a fost denumit „Comportament şi atitudine”. MenŃionăm că numirea factorilor este un act subiectiv care nu poate fi criticat de către nimeni. Oricine poate da o altă denumire factorilor comuni studiaŃi dar acestea nu pot diferi foarte mult atâta timp cât se Ńine cont de variabilele influenŃate de factorul comun studiat.


58

Concluzii În urma analizei factoriale efectuate mai sus au rezultat opt factori comuni

care au fost denumiŃi astfel: 1.Comportament, atitudine „+” ; 2.Desconsiderarea cetăŃeanului „-” ; 3.Lipsă de realism şi modestie „-” ; 4.Lipsa operativitate birocratică „-” ; 5.Obiectivitate şi administrare judicioasă „+” ; 6.CompetenŃă şi profesionalism „+” ; 7.FacilităŃi pentru cetăŃeni„+” ; 8.TransparenŃă „+” . Din total opt factori trei sunt factori care influenŃează negativ imaginea

Primăriei Municipiului Arad în relaŃia cu publicul şi anume „Lipsa de realism şi modestie”, „Desconsiderarea cetăŃeanului” şi „Lipsa de operativitate birocratică”. Pentru îmbunătăŃirea acestei caracteristici a instituŃiei studiate se recomandă îmbunătăŃirea acestor aspecte prin îmbunătăŃirea caracteristicilor evidenŃiate prin variabilele de cercetare. Astfel în vederea înlăturării lipsei de operativitate birocratică propunem să se ia măsuri pentru diminuarea cazurilor (sau reducerea la zero) de acte pierdute în primul rând, apoi diminuarea timpului necesar pentru întocmirea documentaŃiei necesare pentru punerea în practică a proiectelor de renovare a clădirilor istorice şi amenajarea cartierelor mărginaşe ale oraşului.

Pentru înlăturarea efectului negativ al lipsei de realism şi modestie se cere să se facă rapoarte publice (în special cele prezentate verbal) cât mai realiste atât la partea de obiective stabilite cât şi la realizările efective. Un alt aspect important la care trebuie să se lucreze pentru schimbarea imaginii este corupŃia care este reclamată de cetăŃean dar nerecunoscută de către instituŃia studiată.

Un alt grup de variabile care influenŃează negativ relaŃia instituŃiei studiate cu publicul fiind percepută de către contribuabil ca fiind o desconsiderare a acestuia sunt: cheltuieli inutile efectuate din banul public (cheltuieli de divertisment care pot fi folosite pentru construcŃia de case şi îmbunătăŃirea infrastructurii municipiului Arad); promisiuni electorale care nu sunt respectate în totalitate de către edili precum şi informare greşită care se face cetăŃeanului.

Aspectul pozitiv al imaginii Primăriei Municipiului Arad în relaŃia cu publicul este determinat de:

- comportamentul şi atitudinea funcŃionarilor publici şi a primarului faŃă de cetăŃeni manifestate prin amabilitate şi cooperare cu cetăŃeanul;

- competenŃă şi profesionalism de care dau dovadă funcŃionarii în special modul cum este îngrijit oraşul;

- gradul de transparenŃă a activităŃii instituŃiei verificate în general; - facilităŃile create pentru cetăŃeni şi calitatea acestora cu referire specială

la transportul public asigurat în cartierele mărginaşe ale oraşului, programul prelungit de servire a contribuabilului (de luni până vineri de la ora 800 la 2000).

Cu siguranŃă sunt şi alte aspecte atât pozitive cât şi negative care se pot aminti în dezbaterea acestui subiect dar acestea menŃionate mai sus sunt cele scoase


59

în evidenŃă de cetăŃean, sunt cele care contează mult în opinia contribuabilului arădean. Conducerea Primăriei Municipiului Arad trebuie să ia măsuri pentru înlăturarea aspectelor negative menŃionate care afectează în sens nedorit imaginea instituŃiei şi calitatea serviciilor publice prestate cât şi să depună eforturi pentru menŃinerea şi îmbunătăŃirea aspectelor care Ńin de partea pozitivă a imaginii actuale a acestei instituŃii.

Desigur analiza factorială poate continua încercându-se calcularea scorurilor factoriale în vederea utilizării acestora pentru calcul previzional sau pentru calcularea factorilor de ordin superior. łinem să menŃionăm aici că în literatura de specialitate se menŃionează că scorurile factoriale care se pot calcula în urma analizei factoriale nu sunt nişte valori adevărate ci doar valori estimate.

Bibliografie Borg I., 2005, Modern Multidimensional Scaling, Springer, New York; BuŃiu C.L., 2006, PercepŃia funcŃiei publice de către cetăŃeni, Economie şi

administraŃie locală, nr. 1, p. 10; Cătoiu I., 2002, Cercetări de marketing. Editura Uranus Bucureşti; Culic I., 2004, Metode avansate în cercetarea sociologică, Ed. Polirom Iaşi; Dragan J. C., 1996, Practica prospectării pieŃei. Tehnici de cercetare în

marketing, Editura Europa Nova Bucureşti; Gorsuch R., L., 1983, Factor Analysis, Second Ed., Hillsdate, New Jersey; Harman H. H., 1976, Modern Factor Analysis, Third edition, Chicago; Jaba E., 2004, Analiza statistică cu SPSS sub Windows, Ed. Polirom Iaşi; Joreskog K. G., 1967, Some Contributions to Maximum Likelihood Factor

Analisys Method, Psihometrica vol.32; Kline Paul, 2002, An Easy Guide to Factor Analysis, Routledge, New

York; Loehlin C. John, 2004, Latent Variable Models, Forth edition, London; Nunnaly C. Jum, 1978, Psycometric Theory, Ed. McGhaw-Hill Book

Company, New York; Popescu L. G., 2003, Comunicarea în administraŃia publică, Editura

Tribuna Economică, Bucureşti; Sava Florin, 2004, Analiza datelor în cercetarea psihologica. Metode

statistice complementare, Editura ASCR Cluj Napoca; Wolfgang Hardle, 2003, Applied Multivariate Statistical Analysis, Editura

MD Tech; Yule G. Undy, 1969, Introducere în teoria statisticii, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti; http:// www.ucs.louisiana.edu/~rph8900


60

THE MIGRATION PHENOMENON AND ITS IMPLICATIONS AT GLOBAL LEVEL

Carmen Boghean, Florin Boghean Faculty of Economic Sciences and Public Administration, University of Suceava,

9 UniversităŃii Street, 720225, Romania, Phone: ++040230520263, Fax: ++40230520263, [email protected], [email protected]

Abstract Globalization implies continuous flow of goods and capital, people’s mobility on holidays or to business purposes, as well as the communication between persons from different parts of the world. As the countries are opening their frontiers, it is but natural that an increasing number of people should want to live and work abroad. At present, changes may appear from a controlled migration to a supervised one. While the supervised migration enables to a large number of people to move, the problem of identity will become even more pressing. The host countries will need to redefine their identity. Some people may add to the question the diversity of their own notion about themselves, as is nowadays the case with a part of Canada. To many people, being a Canadian includes absorbing different cultures: the city of Toronto translates all the official documents in 10 languages. This flexible identity helps the others to integrate. Other nationalities can define themselves by means of the very characteristics that differentiate them from the immigrants. Keywords: global remittances, maternal deprivation, informal channels, illegal migrants.

I. Introducere În toată lumea, oamenii sunt într-o continuă mobilitate iar un număr imens

de oameni au migrat deja la oraş. Pentru a ne face o idee asupra acestei situaŃii putem analiza evoluŃiile reale ale acestui fenomen al migraŃiei: oraşele aveau 750 milioane de locuitori – aproape 30% din populaŃia lumii în 1950. Astăzi, totalul depăşeşte 3 miliarde, cu o creştere prevăzută de 5 miliarde până în 2030. Până atunci, 60% din populaŃii lumii va locui la oraş.

MigraŃiile internaŃionale sunt mai mici la nivel global, dar rămân destul de importante. Aceasta reprezintă preocuparea noastră pentru subiectul cercetat .

Conform NaŃiunilor Unite, numărul migraŃiilor internaŃionale era de peste 75 milioane în 1965, până la 175 milioane în 2000, ajungând la 191 milioane în 2005. Este vorba de acei oameni care locuiesc în afara Ńării în care s-au născut sau în care au cetăŃenia timp de 12 luni sau mai mult. Ei reprezintă 3% din populaŃie, adică numărul echivalent al locuitorilor din al 5-lea oraş ca mărime din lume. Acest procentaj include persoanele cu permis de muncă, familiile lor, refugiaŃi (7% dintre emigranŃii din lume) şi cei care se află ilegal pe teritoriul diferitelor state.

De-a lungul timpului condiŃiile migraŃiei internaŃionale se schimbă:


61

- MigraŃia din sudul globului spre nord a crescut foarte repede. În 1960, 57% din toŃi emigranŃii locuiau în zone mai puŃin dezvoltate iar în 2005 doar 37% mai locuiau în aceste zone. Europa a avut parte de cel mai mare număr de imigranŃi în 2005 (64 milioane), urmată de Asia (53 milioane) şi America de Nord (44 de milioane). - Mai multe Ńări sunt gazdele unui număr din ce în ce mai mare de migranŃi. Între 1960 şi 2005, numărul Ńărilor care au mai mult de jumătate de milion de imigranŃi s-a dublat – de la 30 de Ńări la 64. Statele Unite aveau 38 de milioane de imigranŃi în 2005 devenind statul ce cel mai mare număr de imigranŃi la nivel mondial. - Numărul femeilor ce au migrat în Ńările mai dezvoltate a crescut mai repede decât cel al bărbaŃilor. În 2005, numărul femeilor reprezenta jumătate din numărul total al migranŃilor internaŃionali, de la 47% în 1960. Această creştere a fost mult mai mare în Ńările dezvoltate decât în cele în dezvoltare, unde proporŃia a rămas de 46%. Majoritatea femeilor care migrează sunt angajate în domeniul serviciilor şi asistenŃei sociale. Ele preferă să lucreze în domenii unde sunt mai calificate dacă politicile de migraŃie le permite acest lucru. - Extinderea UE a început să încurajeze mişcarea populaŃiei din estul Europei. Deşi au fost consideraŃi ca migranŃi internaŃionali, acum au dreptul de a intra liber în statele Uniunii Europene.

MigraŃia spre Marea Britanie dinspre Ńările care au intrat în UE în 2004 a ajuns la un total de jumătate de milion între mai 2004 şi septembrie 2006. Se poate ca jumătate din aceşti să se fi întors acasă pe la sfârşitul acestei perioade.

II. Metode de cercetare În ultimii ani creşterea migraŃiei pe termen scurt a devenit deosebit de

importantă. Un număr din ce în ce mai mare de oameni se mută temporar, rămân puŃin dar apoi se întorc acasă. Aici putem include un numărul mare de studenŃi care se angajează, înainte să se întoarcă în Ńara lor de origine. De asemenea un fenomen ce suscită atenŃia în ultimul timp este cel al migraŃiei temporare a celor foarte calificaŃi.

Un studiul al polonezilor în Londra arată ca mulŃi nu doresc să rămână permanent. Mai degrabă decât să vorbim de o migraŃie liniară (din Polonia spre Europa), se poate spune că asistăm la o migraŃie circulară din Polonia în Londra şi înapoi. Pentru cei ce lucrează ca îngrijitori, este un lanŃ clar al migraŃiei. O baby-sitter are grijă de un copil al unei familii dintr-o Ńară bogată timp de doi sau trei ani. Acasă, o persoana plătită are grija de copii ei, iar copii acesteia sunt în grija unei mătuşi sau a unei surori mai mari. Are loc astfel o “globalizare a dragostei”. Familia bogată are parte de prosperitate maternală – o baby-sitter full – time, plus mama biologică atunci când se întoarce de la muncă în timp ce, copiii de la celălalt capăt al lanŃului sunt lipsiŃi de mamă.

Şi banii trimişi acasă de imigranŃi reprezintă acum o componentă principală a economiei globale. Banca Mondială a pus în evidenŃă nişte statistici uimitoare. Se estimează că migranŃii au trimis acasă mai mult de 167 miliarde de dolari familiilor din Ńările în dezvoltare în 2005, dublu decât cu 5 ani în urmă.


62

Acest număr reprezintă de două ori mai mult decât ajutorul internaŃional. Dacă mai Ńinem cont şi de banii expediaŃi pe căi ilegale (cum ar fi faptul ca rudele iau banii acasă cash), totalul ar putea depăşi 50%. Banii trimişi acasă au devenit cea mai mare sursă de capital extern în 36 de Ńări în dezvoltare (500 milioane de oameni – 8% din întreaga populaŃie – primesc banii trimişi din străinătate).

Pe lângă acest transfer de bani mai are loc şi un ‚transfer social’ – ideile, comportamentul, identităŃile şi capitalul social pe care migranŃii îl aduc din comunităŃile lor – ideile despre democraŃie, sănătate, sex, egalitate, drepturile omului şi organizaŃii. Acest transfer social poate reprezenta o forŃă pentru democraŃie şi simŃul răspunderii dar poate duce şi la un grad mai ridicat al spiritului materialist şi individualist, care pot submina uniunea socială.

MigranŃii trăiesc de obicei între două lumi – au un picior în Ńare primitoare şi unul acasă. Nu este îndeajuns să adopŃi perspectiva naŃionalistă şi să îi vezi pe migranŃi ca oamenii care îşi părăsesc Ńara ci, migraŃia ar trebui văzută ca o legătură globală. Astfel, prin utilizarea diferitelor modalităŃi de comunicare, banii şi informaŃiile ajung repede la familiile imigranŃilor sau la prieteni.

Oamenii din Ńările gazdă devin obişnuiŃi cu diversitatea iar într-un mod subtil, acest lucru duce la formarea unei perspective cosmopolite ce ne face pe toŃi parte a comunităŃii mondiale. MigraŃia aduce lumea împreună.

MigraŃia evidenŃiază tensiunile dintre globalizare şi statele naŃionale. Limitarea migraŃiei se confruntă cu dorinŃa unora de a se muta, fenomen ce a dus la apariŃia fenomenului migraŃiei ilegale.

Între 300.000 şi 1 milion de migranŃi ilegali intră în SUA din Mexic în fiecare an, un număr de aproape 800.000 intră în Europa, fapt pentru care în ultimii ani, Australia, Danemarca şi multe alte Ńări gazdă au înăsprit controalele imigranŃilor pentru a linişti alegătorii. Dar ne punem întrebarea: „Cum poate cineva să controleze aproximativ 66 de milioane de vizitatori în fiecare an, 20 de milioane de automobile şi 2 milioane de tiruri care trec graniŃele Bavariei. Verificarea amănunŃită a identităŃii fiecăruia ar bloca traficul vamal. Chiar şi datele de pe paşapoartele falsificate se dovedesc utile doar pentru a verifica potenŃialele fraude”. Cum se poate rezolva această tensiune? Se vor găsi metode şi mai ingenioase de a Ńine migranŃii departe? Sau aşa-zisa ‚migraŃie organizată’ va permite oamenilor să se mute temporar, în cazul în care migraŃia este necesară din punct de vedere economic?

NaŃiunile Unite se aşteaptă ca migraŃia globală să crească semnificativ în următoarea perioadă. Numărul total de emigranŃi se estimează că va creşte de la 191 milioane în 2005 la 294 milioane în 2050. Tabelul nr. 1 arată cifrele pentru migraŃia netă din Ńările dezvoltate, acestea fiind destinaŃiile principale ale migraŃiei. Creşterea va continua să se accelereze până în 2010, aşa cum s-a întâmplat şi în a doua jumătate a secolului XX, dar se aşteaptă să se tempereze.


63

Tabel nr.1. Numărul net anual al migraŃiilor internaŃionale spre zonele mai dezvoltate în

perioada 1950 -2050 (cifre actuale şi anticipate)

1950-1960 3000 1960-1970 556,000 1970-1980 1,088,000 1980-1990 1,530,000 1990-2000 2,493,000 2000-2010 2,902,000 2010-2020 2,268,000 2020-2030 2,269,000 2030-2040 2,272,000 2040-2050 2,272,000

Sursa: World Population Prospects. The 2006 Revision, New York, United Nations, 2007 Scăderea migraŃiei nu pare plauzibilă. Studiile demografice arată o altă

direcŃie: în Ńările în dezvoltare, 31% din populaŃie are sub 14 ani, comparativ cu 18% în Ńările cu un nivel ridicat de dezvoltare.

III. Rezultate şi discuŃii Globalizarea va întări forŃele din spatele migraŃiei. Din ce în ce mai mulŃi

angajaŃi vor dori forŃa de muncă a migranŃilor, mai mulŃi oameni vor dori să se mute în străinătate şi acest lucru va fi mai uşor de realizat în viitor. Globalizarea va duce la creşterea cererii pentru munca migranŃilor, mai ales în Ńările bogate. Spre deosebire de domeniul producŃiei, producătorii serviciilor trebuie sa fie aproape de clienŃi. Cererea va creşte mai ales pentru muncitorii necalificaŃi, cum ar fi catering (restaurantele chinezeşti) şi forme diverse de îngrijitori. În 1996 peste jumătate din imigranŃii legali spre SUA erau femei, cu vârsta medie de 29 de ani şi multe se angajau ca îngrijitoare. Va fi şi o cerere pentru cei calificaŃi deoarece scăderea natalităŃii în Ńările bogate va duce la o scădere a numărului persoanelor calificate în muncă din acea Ńară - angajatorii vor apela la migranŃi. Globalizarea va spori fluxul de forŃă de muncă migrantă şi datorită unei educaŃii mai bune. O jumătate din numărul băieŃilor şi o treime din numărul fetelor sunt acum în şcoli foarte bune şi ambele cifre vor creşte deoarece Asia este un concurent în economia globală. Pentru a Ńine pasul cu numărul ridicat de persoane educate, numărul celor cu diplomă universitară va continua să crească. EducaŃia universitară va largi orizontul de aşteptare a indivizilor, va duce la creşterea încrederii în sine şi astfel vor dobândi abilităŃi de a munci în străinătate - educaŃia poate acŃiona ca o legătură între diferitele culturi.

Un studiu american arată că peste o jumătate dintre cei care fac baby-sitting au diplome de facultate. Din ce în ce mai mulŃi elevi/studenŃi vor studia în străinătate şi mulŃi vor rămâne acolo după ce vor absolvi. Aproximativ 70% dintre absolvenŃii de doctorat din SUA rămân acolo iar multora li se oferă cetăŃenia.


64

Salariile vor încuraja oamenii sa migreze. De exemplu, salariul în domeniul aeronautic a crescut mult mai mult decât în industriile unde lucrează oamenii mai puŃin calificaŃi, cum ar fi industria textilă. Această tendinŃă va continua atâta vreme cât Ńările dezvoltate vor dori producŃie de o calitate superioară. Aceste diferenŃe de salarizare vor fi importante mai ales pentru cei calificaŃi. Salariile pentru profesionişti în Ńările sărace sunt mici, ceea ce va limita capacitatea acelor Ńări de a-şi permite angajaŃi calificaŃi dar Ńările bogate, pe de altă parte, îşi vor permite salarii mai mari. Profesorii, surorile medicale şi alŃi muncitori din sud vor căuta de muncă peste ocean, cel puŃin pentru un timp. Pentru unii, aceasta va fi o modalitatea de a-şi asigura familia în cazul unei boli, îmbătrânire, şomaj sau faliment.

Mobilitatea va deveni mai uşoară cu cât lumea devine mai legată. TelecomunicaŃiile avansate vor furniza informaŃii mai rapide, mai complete şi detaliate asupra unor locuri de muncă, reducând dependenŃa de reŃelele informale mai puŃin sigure. În ciuda preŃurilor mari la energie, tehnologia va scădea costurile transportului şi va continua un trend pe termen lung – costurile fiind o mare constrângere a migraŃiei. Chiar mai mult decât astăzi, facilitarea migraŃiei va reprezenta o afacere internaŃională majoră implicând agenŃii de voiaj, bancheri, avocaŃi şi angajatori. ‚MigraŃia circulară’ de acasă şi înapoi va deveni mai atractivă.

ImigranŃii vor forma comunităŃi care îi vor primi cu căldură pe compatrioŃii nou veniŃi, şi îi vor ajuta să îşi creeze o casă şi să îi pună în legătură cu condiŃiile locale. ImigraŃia în creştere va duce la crea mai multor asemenea comunităŃi (mai ales în afara marilor oraşe), facilitând astfel migrarea altor doritori. Cei întorşi acasă vor povesti rudelor şi prietenilor despre oportunităŃile existente şi îi vor pune în legătură cu cei care îi pot ajuta. Cei care au migrat odată, probabil o vor face din nou. MigraŃia temporară va aduce beneficii economiei. MigraŃia netă va creşte cu 0.5% până în 2006 şi se estimează ca va creste până la 1%. Oficialii trezoreriei naŃionale din Marea Britanie recunosc ca imigranŃii contribuie cu aproximativ 0.5% din creşterea economică a Ńării. Spre deosebire de imigranŃii care se stabilesc permanent şi îşi aduc şi familia, astfel depinzând de tinerii muncitori când aceştia se vor pensiona, migraŃia temporară permite ocuparea locurilor vacante de către muncitorii care se întorc acasă în Ńara lor de origine şi sunt înlocuiŃi de alŃii.

Statele vor plăti scump dacă vor continua să aibă controale stricte în ceea ce priveşte imigraŃia. PreŃul ar putea fi mai mare decât costurile politice de a lăsa imigranŃii să intre şi să stea doar pe o perioadă scurtă de timp.

Unele temeri legate de imigranŃi nu sunt fondate, şi mai ales ideea ca imigranŃii iau locurile localnicilor. Folosindu-se de datele din Marea Britanie din perioada 1970 si 2000, un studiu din 2006 arată ca imigraŃia a avut efect asupra câştigurilor celorlalŃi imigranŃi şi nu asupra celor născuŃi în Ńara gazdă. Acest lucru se datorează faptului că imigranŃii acceptă slujbe pe care localnicii nu le-ar fi acceptat sau au ocupat posturi calificate pentru care localnicii nu erau pregătiŃi. ImigranŃii nu erau în competiŃie cu localnicii dar este adevarat faptul că lucrând în activităŃi care nu ar fi fost viabile fără ei, imigranŃii, de fapt, au creat slujbe.


65

Costurile în urma reducerii migratiei vor rămâne ridicate deoarece aproximativ peste un 1 milion de imigranŃi intră în Europa şi America de Nord ilegal în fiecare an. Măsurile de securitate menite să le Ńină departe se dovedesc a fi costisitoare. Germania cheltuie peste un miliard de lire pe an doar pentru controlul la graniŃă. Controalele stricte vor forŃa intrarea imigranŃilor ilegali şi se vor pierde sumele ce revin din plata taxelor sporind astfel rata infracŃionalităŃii.

MigranŃii ilegali care vor să se stabilească temporar vor fi nevoiŃi să plătească cheltuielile făcute pentru intrarea frauduloasă. Unii consideră ca imigraŃia ar trebui să îşi găsească propriu nivel. MigranŃii vor veni dacă sunt locuri de muncă, îmbogăŃind Ńara gazdă din punct de vedere economic şi cultural. Odată ce posturile sunt ocupate, numărul imigranŃilor va scădea. PiaŃa va echilibra migraŃia într-un mod mult mai eficient decât controalele artificiale. Dar acest fapt ignoră preocupările multora legate de supraaglomerare şi identitate. Nici un politician nu va ignora aceste temeri publice (fie ele valide sau nu) legate de ideea ca imigranŃii le schimbă felul lor de viaŃă sau faptul ca noii veniŃi le iau slujbele lor, casele lor şi beneficiile dezvoltării. Pentru a lua în considerare îngrijorarea publică legată de imigraŃie, politicienii vor fi nevoiŃi să adopte o serie de iniŃiative. Trecând de la ‚imigraŃia e o problemă’ la ‚ imigraŃia este un beneficiu’, politicienii reuşesc să scape de presiune. Prioritatea va deveni cea a schimbării în migraŃie organizată –primirea temporară doar a celor de care economia Ńării gazdă are nevoie.

łările care trimit imigranŃi, vor fi mai dornice să contribuie la organizarea migraŃiei, mai degrabă decât la prevenirea ei. Acest lucru se întâmpla în ciuda faptului că emigrarea va duce la costuri emoŃionale pentru familia care este separată dar şi la costuri economice pentru Ńara de origine. Banii trimişi de migranŃi acasă vor ajuta la o echilibrarea a acestor dezavantaje. Aceşti bani deja reprezintă sursa de venit pentru Ńările de origine, după cum am menŃionat anterior. Banii aceştia pot fi rezultatul unui preŃ ce rezultă ca o diferenŃă de preŃuri între Ńări - bani munciŃi cu mari sacrificii: migranŃii pot trăi în condiŃii precare pentru a câştiga aceşti bani. Dar acasă câştigurile pot fi mari: aceşti bani reduc sărăcia, deşi nu reduc ideea de inegalitate – într-adevăr, se iveşte o nouă sursă de inegalitate între cei care primesc şi cei care nu primesc; furnizează sume pentru investiŃii în ferme şi mici afaceri; cresc sumele cheltuite în scopul educaŃiei şi sănătăŃii; - pot ajuta la menŃinerea echilibrului în cazul producerii anumitor şocuri.

Emigrarea persoanelor calificate va aduce şi alte câştiguri decât cele legate de banii trimişi. Dacă slujbele potrivite nu există în Ńară, muncitorii calificaŃi pot găsi slujbe în străinătate ca să se ridice la nivelul lor de calificare. Ei vor câştiga o experienŃa valoroasă de care va beneficia Ńara de origine dacă se întorc acasă – cu un „câştig de inteligenŃă”

Preocupările umanitariste vor considera migraŃia gestionată ca fiind o prioritate. În 2001 Biroul NaŃiunilor Unite pentru controlul traficului de droguri şi prevenirea infracŃionalităŃii a hotărât că traficul uman – transportarea persoanelor forŃat spre angajare fără ca acestea să dorească acest lucru – era infracŃiune deosebit de gravă. Era mai puŃin riscantă decât comerŃul cu droguri şi arme şi aducea profituri foarte mari. Departamentul de stat al SUA a estimat ca sunt trecute


66

graniŃa forŃat între 600.000 si 800.000 de persoane în fiecare an, în special femei şi copii – sclavia de azi. La această categorie mai putem adăuga şi persoanele care au ales să fie trecute ilegal graniŃa, şi au sfârşit în datorii şi dependenŃi de cei care i-au aranjat călătoria. Vulnerabilitatea lor poate duce la confiscare paşaportului, la prestarea altor categorii de munci foarte diferite faŃă de ceea ce le-a fost promis, la anjagare sub forma de sclavie (li se reŃineau salariile sub pretextul achitării cheltuielilor de transport ) şi alte forme de abuz. Unele dintre aceste abuzuri au loc chiar şi în situaŃia în care aranjamentele de călătorie sunt legale.

În topul traficului şi trecerii ilegale sunt refugiaŃii şi cei care caută azil, deoarece se pot afla în zone de conflict, în zone cu dezastre naturale şi frământări politice în cadrul Ńărilor din care provin.

În prezent, Ńările de primitoare îi văd pe cei care cer azil şi pe cei care intră ilegal ca fiind un real pericol – atât pentru securitatea statului cât şi pentru încercarea guvernelor de a controla imigraŃia. Dar acest lucru se va confrunta cu priorităŃile dreptului omului. Ar trebui sporit sprijinul acordat ONG-urilor şi agenŃiilor internaŃionale care investighează situaŃia migranŃilor care sunt abuzaŃi.

Formele recente de control al migraŃiei vor deveni foarte criticate. Nu numai că aceste controale împing migranŃii în mâinile infractorilor, dar şi dacă sunt prinşi – persoanele ce călătoresc ilegal pot deveni şi subiecŃii altor abuzuri. În viitor este probabil să aibă loc o schimbare majoră: trecerea de la migraŃia controlată la migraŃia gestionată iar această schimbare începe să aibă loc în cadrul politicilor Ńărilor ca Marea Britanie. Dar mai este până la schimbarea abordării “să îi dăm deoparte” atât de răspândita astăzi. Trecerea gradată la „să îi lăsăm să intre” (dacă întâmpină o necesitate economică) se dovedeşte a nu fi uşoară. Văzând numărul de imigranŃi în creştere, oamenii din Ńările gazdă se vor întreba dacă identitatea lor naŃională nu este în pericol. Temerile lor s-ar putea reduce dacă imigranŃii stau doar o perioadă scurtă de timp. Aşadar diminuarea restricŃiilor va dificilă, dar, probabil, inevitabilă.

IV. Concluzii Încurajarea migraŃiei temporare în favoarea celei pe termen lung este un

element important al abordării legate de gestionarea fenomenului migraŃiei. Aceasta este o continuare a mobilităŃii circulare la care asistăm astăzi. În această direcŃie statele pot adopta numeroase politici de susŃinere şi încurajate a migraŃiei temporare astfel: - acordarea de permise temporare de muncă; - promovarea competiŃiei în cadrul “fenomenului migraŃiei“; pentru a face procesul migraŃiei mult mai facil din punct de vedere financiar; - furnizarea de slujbe dar şi a altor facilităŃi pentru cei care doresc să se întoarcă acasă; - păstrarea restricŃiilor în ceea ce migraŃia rudelor, deoarece dacă imigranŃii nu pot să îşi aducă familia există şanse mai mari ca ei să se întoarcă acasă;

O altă politică pe care trebuie să o aibă în vedere statele este cea a acordării de vize imigranŃilor. Viza va permite intrarea doar acelor categorii de


67

persoane care aduc cele mai mari contribuŃii economice, câştiguri ce ar putea fi utilizate în extinderea şcolilor sau a altor activităŃi din zonele unde se stabilesc noii veniŃi.

O altă abordare este cea îndreptată spre intensificarea controalelor atât pentru cei care vor să intre ilegal cât şi pentru acele categorii de imigranŃi ce urmăresc şederea pe o perioadă mult mai mare de timp decât permite viza. În Ńări ca Marea Britanie, înalta tehnologie permite trecere de la controalele vamale(care nu sunt eficiente) la controlul bazat pe identificare.

Pentru a îmbunătăŃi securitatea, noile tehnologii biometrice vor fi utilizate atât pentru cărŃi de credit şi pentru intrarea în unele clădiri (scanarea irisului) dar şi pentru alte lucruri zilnice, - cum ar fi pentru maşină (ceea ce o face mai greu de furat). CărŃile de identitate cu autentificare (utilizând tehnologii biometrice) vor fi normale atâta vreme cât ne îndreptăm spre supraveghere la nivel mondial. Deşi frauda rămâne posibilă, viaŃa va deveni mai grea pentru imigranŃii ilegali. În final, controalele mai eficiente vor atrage încrederea publică în sistemul imigrării atât de contestat in acest moment în întreaga lume. Pe viitor guvernelor le va fi mai uşor să extindă migraŃia temporară ca răspuns la cererile manifestate pe piaŃa muncii.

MigraŃia organizată bazată pe atragerea încrederii asupra sistemului va fi dificilă, dar va fi un răspuns plauzibil nevoii oamenilor de a fi mobili. Cooperarea internaŃională în vederea îndeplinirii acestor obiective va fi un alt obiectiv al politicii duse de state. Acesta implică un acord bilateral între state, o colaborare regională şi încheierea de acorduri globale. Dintre toate mişcările, migraŃia globală are reprezentarea internaŃională cea mai slabă din punct de vedere instituŃional. comerŃul aparŃine OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, finanŃele aparŃin Băncii Mondiale şi altor instituŃii financiare, şi aşa mai departe. Dar migraŃia nu are nici o instituŃie echivalentă.

Deşi iniŃiativele globale legate de migraŃie sunt încă la început, este foarte probabil că acest lucru se va schimba în viitor. Sudul şi Nordul globului vor căuta beneficiile economice ale migraŃiei, în timp ce atât ONG - urile cât şi alte instituŃii vor face presiuni pentru ca drepturile omului să fie protejate.

Bibliografie: Bhagwati J., 2004, In Defense of Globalization, New York: OUP, p.213; Cohen R., 2006, Migration and its Enemies, Aldershot, Ashgate, p.192; Giddens A., 2001, On The Edge, London: Vintage, p.138; Legrain P., 2006, Immigrants:Your Country Needs Them, London:Little

Brown, p.324 Global Economic Prospects, 2006, Economic Implications of Remmitances

and Migration, Washington, World Bank, p.86-89; United Nations, 2007, World Population Prospects, The 2006 Revision,

New York, p.26


68

DIVERGENT STRATEGIES OF APPROACHING THE FINANCIAL GLOBALISATION

Carmen Boghean, Florin Boghean, Mariana Lupan Faculty of Economic Sciences and Public Administration, University of Suceava, 9

UniversităŃii Street, 720225, Romania, Phone: ++040230520263, Fax:++40230520263 [email protected], [email protected], [email protected]

Abstract The debate concerning the globalisation is much ampler than what the members of the two opposing camps - the opponents and the supporters of globalisation imagine. In the age of globalisation, the best economic policy must be concentrated, before anything else, at a national level. This is a market principle that has proved its effectiveness form an economic point of view. On the other hand, at an international level, there is no need for any urgent measure. A huge step has already been taken both in responding to and in surpassing the globalisation requirements. These conditions will be fulfilled under the following circumstances: as long as a stable economic policy is implemented by the states; if an effective competitive system is ensured and the effects of the globalisation phenomenon are taken into account; as long as the rights and obligations of ownership, just as the contractual liberty, are guaranteed; and, last but not least, as long as the national markets carry on their integration in the international economic circuit. Above all, this approach implies the elimination of protectionism. Keywords: global economy, global governance, multinational firms, foreign investments, financial markets.

I. Introducere În această discuŃie putem identifica câteva tendinŃe generale. Multe dintre modelele de argumentare ale oponenŃilor fundamentalişti, dar

şi ale oponenŃilor faŃă de câteva aspecte mai deosebite, nu corespund doctrinei dominante din ştiinŃele economice – uneori sunt atât de contrare, încât este absolut imposibil să aibă loc o discuŃie economică, deoarece se revendică reglementări fără fundament economic. Pe de o parte, câştigurile privind eficienŃa şi şansele de creştere şi de dezvoltare care rezultă din această discuŃie reprezintă o temă de interes pentru economişti, iar pe de altă parte, cei ce se opun globalizării au îndoieli faŃă de tot mai marea integrare în economia mondială, îndoieli care trimit către o îngrădire a proceselor din economia de piaŃă. Date fiind rezultatele fiabile de pe plan teoretic şi empiric la care se raportează, economiştii nu pot face altceva decât să refuze un număr destul de mare de critici şi de rezoluŃii pe care le formulează unele ONG-uri. În plus, ei insistă asupra capacităŃii de a rezolva probleme care Ńin de mecanismul de piaŃă şi de concurenŃă şi îndeamnă politica să se folosească de acestea.


69

OponenŃii au adesea tendinŃa de a reproşa direct globalizării disfuncŃionalităŃile mondiale incontestabile, empiric demonstrate. Aici sunt incluse muncile prestate de copii, sărăcia şi slaba putere economică a întreprinderilor transnaŃionale de pe pieŃele Ńărilor în dezvoltare. În dezbaterea istorică privind rolul industrializării în Europa şi Statele Unite, se recunoaşte chiar că toate condiŃiile deplânse pe bună dreptate au fost la fel de precare, sau poate chiar mai grave, după schimbarea de structură. În consecinŃă, se ignoră şi faptul că efectele de creştere ale integrării economice ajută la înlăturarea disfuncŃionalităŃilor.

II. Metode de cercetare Globalizării economice i se atribuie pe nedrept şi anumiŃi factori de natură

generală. De pildă, am putea aminti presiunea demografiei asupra sistemelor sociale şi progresul tehnic de pe piaŃa de muncă.

Trebuie să notăm faptul că economiştii recunosc existenŃa unui anumit număr de cazuri de prăbuşire a pieŃei. Datorită analizei privind bunurile publice şi efectele negative externe, putem relua câteva argumente ale celor care se opun globalizării şi le putem justifica graba, după cum este şi cazul protejării atmosferei la nivel mondial sau cazul acordării de lichidităŃi pentru evitarea efectelor de contaminare într-o posibilă criză financiară. Cu toate acestea, alte raŃionamente precum controlul mişcării de capital, sunt excluse. În argumentele multor oponenŃi apare întotdeauna dorinŃa unei mai strânse reglementări de cooperare internaŃională în vederea abordării problemelor. Economiştii pun în evidenŃă noŃiunea de „guvern mondial” (global governance) care rezultă din fuziunea dintre cererea liberală vizând principiile constitutive ale ordinii economice mondiale şi reglementarea dorită de către oponenŃii globalizării.

Totuşi, măsurile propuse de către oponenŃi sunt adesea organizate, astfel încât modalitatea de intervenire asupra pieŃei ar produce exact inversul a ceea ce se aşteaptă cu adevărat. Cel mai semnificativ exemplu este taxa Tobin care nu numai că trebuie să diminueze volatilitatea, dar trebuie să şi garanteze finanŃarea ajutorului pentru dezvoltare. Cele două obiective nu pot fi duse la bun sfârşit, de vreme ce reducerea căutată a volumului de piaŃă financiară creşte volatilitatea în mod tendenŃios. La fel ca pentru fiecare taxă de tranzacŃie, baza de impozitare pentru ajutorul de dezvoltare este prea instabilă.

OponenŃii globalizării critică adesea fenomenele care nu vizează integrarea pieŃelor, ci mai degrabă tot ceea ce împiedică acest lucru. Regăsim exemple în critica privind protecŃionismul Ńărilor industrializate, barierele de migrare sau operaŃiunile FMI-ului care pot favoriza riscul moral. Criticând sistemele economiei de piaŃă, oponenŃii fundamentalişti se folosesc în egală măsură de aceste argumente fără a-şi da seama că, de fapt, ei critică intervenŃiile care nu sunt în favoarea acestui sistem de piaŃă. Ia naştere astfel pericolul revendicărilor contradictorii. De pildă, atunci când oponenŃii revendică un nivel social mai ridicat pentru Ńările în dezvoltare, ei sunt gata să accepte, în mod voit sau nu, efectele protecŃioniste pe seama acestor Ńări.


70

III. Rezultate şi discuŃii În lumina acestor remarci, vom face în continuare o succintă paralelă între

diferitele reproşuri exprimate de către oponenŃi şi soluŃiile propuse. După cum am mai arătat, criticarea creşterii mici şi inegale datorate

comerŃului internaŃional este, în mare parte, nejustificată. Sărăcia este o problemă care persistă şi nu pare să se fi agravat în faza actuală a globalizării, dar care poate fi atenuată totuşi prin globalizare. Cel puŃin aşa reiese din studiile efectuate care constată existenŃa unui raport pozitiv între deschiderea pieŃei şi diminuarea sărăciei. În baza acestui temei, trebuie respinse propunerile fundamentaliste privind diferitele intervenŃii pe piaŃă (controlul preŃurilor, protecŃionismul, prohibiŃia).

În plus, eventualele repercusiuni sau inegalităŃi pot apărea şi din alte motive, nu neapărat în urma procesului de globalizare. În Ńările în curs de dezvoltare am putea aminti războaiele, structurile economice slab echilibrate, dezvoltările demografice şi eşecul politicii economice naŃionale. Pe de o parte, în ceea ce priveşte Ńările industrializate, numărul mare de reglementări şi procesul demografic pot crea probleme care nu au nimic în comun cu globalizarea. Pe de altă parte, creşterea intensă datorată globalizării poate fi de ajutor pentru depăşirea problemelor de acest gen.

Cu toate acestea, este absolut normal să crească ajutorul pentru dezvoltarea şi redistribuirea mondială. GaranŃia venitului minim este o condiŃie prealabilă pentru creşterea economică din Ńările mai puŃin avansate. Totuşi, mijloacele publice nu sunt suficiente şi doar anumite transferuri ar putea uşura problemele grave de atragere şi de alocare, precum şi de politică economică. Rolul pozitiv al investiŃiilor directe străine şi al fluxurilor financiare private pentru creşterea noilor Ńări industrializate din Asia de sud-est a demonstrat că iniŃiativei private îi revine un rol decisiv. Este şi motivul pentru care Ńările sărace trebuie să creeze condiŃiile necesare pentru ca anumite mijloace să fie funcŃionale: liberalizarea, garanŃia drepturilor de proprietate, precum şi condiŃii atractive şi stabile pentru investiŃii.

Cât priveşte repercusiunile globalizării pe pieŃele de muncă, trebuie recunoscut faptul că, în Ńările industrializate, se poate face o anumită presiune asupra salariilor sau asupra posturilor salariaŃilor necalificaŃi, fie prin comerŃul exterior, fie prin migrare. Totuşi, globalizării i se acordă o importanŃă prea mare. În ultimele decenii, presiunea exercitată asupra forŃelor de muncă necalificate îşi are originea mai degrabă în dezvoltarea tehnologică de nestăvilit, declanşată adesea de politica salarială convenŃională şi de regularizarea pieŃei muncii care majorează extrem de mult munca simplă şi incită astfel la o înlocuire prin capital. Pe de altă parte, datorită unei dezvoltări tot mai mari, globalizarea îi despăgubeşte pe cei care pierd prin intermediul sistemelor de redistribuire socială.

Deschiderile pieŃei din Ńările în dezvoltare reprezintă un pas într-o direcŃie bună, deoarece produc o ameliorare a salariilor şi a condiŃiilor de muncă, inclusiv o scădere a numărului de copii care trebuie să muncească. Pe plan teoretic, nu ne putem aştepta la o deteriorare a condiŃiilor de muncă provocată de globalizare şi nu este demonstrat acest fapt nici pe plan empiric. Nici nu ne putem teme de vreo race to the bottom. În acest caz, este necesară o armonizare la toate nivelurile sociale.


71

Ea nu ar presupune nici o protecŃie a angajaŃilor necalificaŃi din Ńările industrializate şi nici o încercare de a obŃine vreun câştig de pe seama Ńărilor în dezvoltare. Ar fi de prisos să spunem că sistemele de asigurări sociale din diferite Ńări industrializate au nevoie de reformă şi că aceasta înseamnă atât încetarea anumitor servicii, cât şi conştientizarea responsabilităŃii în sine. Însă aceste condiŃii cerute de reformă nu au nimic de-a face cu globalizarea. Lăsând la o parte acest fenomen, ele reprezintă prioritatea politicii economice.

FluctuaŃiile comerŃului internaŃional sunt neliniştitoare, deoarece pot determina pierderi de creştere pentru Ńările în dezvoltare. Ceea ce priveşte atât protecŃia actuală a Ńărilor industrializate, cât şi barierele din schimburile care au loc în Ńările în dezvoltare. Concluzia potrivit căreia o deschidere unilaterală a pieŃei poate duce la o creştere economică nu este prea răspândită în rândurile celor care se opun globalizării. O mare parte a criticii se concentrează pe presupusele fluctuaŃii produse de Ńările industrializate, de întreprinderile transnaŃionale sau de OrganizaŃia Mondială a ComerŃului.

OponenŃii globalizării şi economiştii au căzut de comun acord asupra revendicării de a se renunŃa la protecŃie; însă părerile lor diferă foarte mult atunci când vine vorba de aprecierea activităŃii întreprinderilor transnaŃionale. În general, nu se poate dovedi că întreprinderile transnaŃionale ar avea un anumit comportament care ar afecta negativ bunăstarea macroeconomică. Mai degrabă s-a observat că, în Ńările în dezvoltare, angajaŃii din aceste întreprinderi beneficiază chiar de condiŃii mai bune de muncă decât în industria naŃională. Şi întreprinderile transnaŃionale doresc să ocupe o poziŃie dominantă pe piaŃă, însă este puŃin probabil să fie vorba de o concurenŃă la scară mondială. În cazul în care întreprinderile transnaŃionale reuşesc să încheie acorduri de concurenŃă neloială cu Ńările în dezvoltare, atunci acestea fie sunt recompensate prin efecte externe pozitive, fie guvernele respective nu acŃionează în interesul populaŃiei. Nu ar fi indicat să se încerce o atacare a acestor acorduri prin măsuri de prohibiŃie, embargouri, boicotări sau alte restricŃii severe aplicate întreprinderilor transnaŃionale.

În Ńările industrializate, un control mai riguros efectuat de către autorităŃi şi o mai bună informare a publicului constituie cele mai potrivite politici de concurenŃă. InstituŃiile care se ocupă cu politica de concurenŃă trebuie susŃinute şi promovate. Dacă se Ńine seama de slăbiciunile inimaginabile ale instanŃelor naŃionale, trebuie să se aibă în vedere şi acordurile internaŃionale privind regulile din politica de concurenŃă, însă nu neapărat şi o nouă organizare mondială.

Sunt criticate şi unele aspecte ale OMC, mai ales excepŃiile, sancŃiunile la adresa permiterii contra-protecŃiei şi procedurii anti-dumping, incluzând aici şi noŃiunea mai amplă de dumping. Cu toate acestea, OMC este criticată îndeosebi pentru liberalizarea din sectorul terŃiar (AGCS) şi pentru protejarea proprietăŃii intelectuale (Acordul asupra ADPIC).

Cât priveşte bunăstarea macroeconomică, se aşteaptă ca, în urma liberalizării sectorului de servicii, să se obŃină câştiguri comparabile cu cele rezultate în urma liberalizării comerŃului de bunuri. Există voci care acuză AGCS


72

că ar forŃa statele să reducă activitatea publică şi să privatizeze serviciile publice (de pildă, educaŃia şi sănătatea publică), ceea ce este nedrept, deoarece acest acord se bazează pe declaraŃii de liberalizare, explicite şi benevole, şi datorită faptului că acest contract permite statelor semnatare o anumită libertate de acŃiune. Acordul asupra ADPIC nu protejează proprietatea intelectuală în favoarea bunurilor publice mondiale (cum ar fi informaŃia genetică), după cum pretind adesea oponenŃii globalizării. Protejarea proprietăŃii intelectuale se dovedeşte a fi un lucru dificil de realizat în comparaŃie cu produsele vitale, precum produsele folosite în lupta împotriva epidemiilor în Ńările în curs de dezvoltare. Pe cât posibil, ar fi de preferat soluŃiile obŃinute din economia de piaŃă în locul pedepsirii antreprenorilor inovatori şi inventatorilor, altfel spus ar fi mai bine să se finanŃeze medicamente necesare pentru a eradica epidemiile prin intermediul ajutorului de dezvoltare acordat Ńărilor industrializate.

Pe pieŃele financiare internaŃionale există un număr mare de prăbuşiri ale pieŃei. SituaŃiile se pot remedia, astfel că la nivel naŃional şi internaŃional s-au luat mai multe măsuri. Mai întâi, trebuie să constatăm că liberalizarea însemnă şi anumite câştiguri considerabile şi că menŃinerea unei concurenŃe funcŃionale împiedică puterea să se concentreze într-un singur loc. În general, deschiderea pieŃei de capital este un lucru pozitiv şi este contraproductiv să se împiedice pieŃele financiare să opereze liber prin controale ale mişcării de capital sau printr-o taxare a tranzacŃiilor, aşa cum este taxa Tobin. O situaŃie diferită se întâlneşte în Chile şi în Malaiezia în măsura în care controlarea mişcării de capital limitează afluxul de capital până când apar instituŃii care să garanteze integrarea sistemului financiar pe piaŃa mondială. Trebuie întotdeauna să se facă o comparaŃie atentă între acest avantaj al alocării financiare şi primele de risc, eventual mai ridicate, pentru interesele de capital.

IV. Concluzii Este greu de imputat pieŃelor financiare responsabilitatea îndatorării Ńărilor

în dezvoltare. Îndatorarea către străinătate nu este o problemă în sine. Mai degrabă s-ar acorda mai multă atenŃie mijloacelor dobândite de către guverne. În mare parte, datoria Ńărilor în dezvoltare depinde astăzi de puterile publice din Ńările industrializate. Cererea achitării unei datorii echivalează cu un fel de ajutor de dezvoltare care are posibile implicaŃii negative. Pe de altă parte, se fac eforturi pentru punerea în aplicare a unei proceduri internaŃionale de lichidare, atât pentru statele suverane, cât şi pentru creditorii lor, măcar în vederea stăpânirii problematicii nerezolvate a prăbuşirii statului. În orice caz, accentul trebuie să cadă pe faptul că doar recâştigarea încrederii poate duce la un nou acces pe pieŃele financiare internaŃionale. Astfel, procedura de lichidare nu trebuie să-l scutească pe debitor de orice responsabilitate, deoarece există riscul unei permanente provocări la o îndatorare peste măsură, ceea ce ar face ca unele Ńările în curs de dezvoltare să rămână mereu pradă sărăciei.

Riscul moral din sistemele bancare, posibilele comportamente iraŃionale ale participanŃilor de pe piaŃă şi, datorită complexităŃii creşterii produselor


73

financiare, informaŃiile neconcordante dintre instituŃiile financiare şi clienŃii lor, toate acestea creează adevărate probleme pe pieŃele financiare internaŃionale.

Înainte chiar de a se raporta la cadrul globalizării, toate aceste probleme sunt declanşate de crizele financiare şi monetare de la nivel naŃional, ele putând afecta regiuni întregi de pe glob. În plus, în afara crizelor, pieŃele financiare reacŃionează, de regulă, într-o manieră raŃională atunci când se confruntă cu o politică economică instabilă. Cu siguranŃă, se pot identifica, în tendinŃele pieŃelor financiare, şi anumite trăsături iraŃionale de caracter (efectul de turmă, formarea bulelor speculative). Cu toate acestea, încă din anii’90, în majoritatea crizelor financiare, vinovate de presiunea din sistemele financiare ale Ńărilor în dezvoltare au fost anumite divergenŃe considerabile dintre datele fundamentale şi regimurile cursurilor de schimb fix (adică preŃurile pentru toate monedele). În această privinŃă, „speculatorii” nu pot fi traşi la răspundere dacă îşi asumă întregul risc economic al unei posibile greşeli.

ExcepŃie face critica adusă FMI-ului. Într-o anumită măsură, trebuie să fim de acord cu reproşul potrivit căruia injectările sale financiare au favorizat riscul excesiv pe care şi l-au asumat unii dintre participanŃii la piaŃă. Însă nu este valabilă şi observaŃia că, prin caietul de sarcini al politicii de stabilitate, s-ar fi condiŃionat acordarea de lichidităŃi, aceasta constituind adevărata cauză a crizei. Fără îndoială, este discutabilă politica practicată de FMI, care constă în stabilirea încrederii doar după o criză şi încercarea de a împiedica, în acelaşi timp, o politică economică expansionistă. O puternică devalorizare a taxei de schimb indică, în caz de criză monetară şi financiară, o adaptare monetară şi o stimulare a economiei. Dacă vom contrazice acest lucru prin extinderea intereselor şi prin instaurarea unor planuri de austeritate, FMI-ul poate fi acuzat că serveşte doar interesele creditorilor privaŃi străini şi că impune Ńărilor să se adapteze cerinŃelor plătind un preŃ mult prea mare (printre care şi şomajul). Dar dacă declanşarea unei crize tot nu se poate pune pe seama acestei politici, ce rost mai are atunci apelarea la FMI?

CondiŃionalităŃile definite ex ante prin Programele de ajustare structurală sunt pe deplin binevenite pentru că duc la scăderea probabilităŃilor de apariŃie a unei crize. Este ceea ce se vizează şi prin revendicarea „Consensului de la Washington” privind cursul de schimb concurenŃial. Dacă ne putem aştepta, datorită şocurilor economice (de pildă, în Argentina) ca un regim de schimb fix să nu poată fi menŃinut decât cu nişte costuri ridicate, atunci este necesar să se acorde o anumită flexibilitate alegerii unui alt regim al cursului de schimb.

În ansamblu, o eventuală prăbuşire a pieŃei poate fi prevenită printr-o mai bună informare (de pildă prin armonizarea regulilor de finanŃare şi de contabilitate) decât prin crearea unei autorităŃi de supraveghere internaŃională a pieŃei financiare. Spre deosebire de o instanŃă internaŃională, autorităŃile naŃionale de supraveghere şi băncile centrale pot să dea dovadă de o mai mare flexibilitate dacă îşi coordonează activităŃile. De asemenea, trebuie refuzate regimurile cu un curs de schimb fix sau un regim monetar la nivel mondial, deoarece cursul de schimb poate atenua, într-o manieră mai flexibilă, alunecările macroeconomice decât preŃurile factorilor mai rigizi. Banca Mondială este criticată mai ales pentru că respectă direcŃiile trasate de


74

politica economică a FMI-ului. La fel ca în cazul oricărui ajutor pentru dezvoltare, din literatura de specialitate se desprind anumite îndoieli privind eficienŃa acordării de mijloace publice în locul ajutoarelor acordate de investitorii şi donatorii de capital privat. Totuşi, trebuie notat faptul că, din diferite motive, accesul la pieŃele financiare internaŃionale nu este o opŃiune realistă pentru Ńările cele mai sărace. O instituŃie ca Banca Mondială este de neînlocuit în aceste Ńări până în clipa când sunt realizate condiŃiile prealabile necesare politicii economice prin care să se garanteze ajutorul pentru dezvoltare. În plus, instituŃiile Bretton Woods specializate în finanŃarea mondială şi în împrumuturile de lichidităŃi pot sprijini accesul la informaŃii.

Bibliografie Crafts, N., 2004, Productivity Growth in the Industrial Revolution, Journal

of Economic History, vol.64, nr.2, p.521-535; Devarajan, S., Miller, M., 2002 Goals for Development: History Prospects

and Costs, World Bank Policy Research Working Paper 2819, p.47; Levinson, M., 2005, Guide to Financial Markets, Fourth Edition, The

Economist, Profile Books Ltd., London, p.63; Marin, D., 2004, Globalizarea şi aproximările ei, Editura Economică,

Bucureşti, p.77; Soros, G., 2008, Noua paradigmă a pieŃelor financiare, Editura Litera

InternaŃional, Bucureşti, p. 81; Soros, G., 2002, George Soros on Globalization, Public Affaires, New

York, p.113; Stiglitz, J., 2008, Mecanismele Globalizării, Editura Polirom, Bucureşti,

p.79.


75

PERSPECTIVES OF THE ORGANIC FOOD PRODUCTS MARKET IN ROMANIA

Raluca Ileana Zorzoliu, Simona Corina Gudei Spiru Haret University, Bucharest, Romania, Faculty of Marketing and International

Economic Affairs, Spiru Haret University, Bucharest, tel. 0213169793, fax. 0314029284, email: [email protected]

Abstract

“Organic farming”, protected term attributed by the EU to Romania to define this system of farming, is similar to the terms, “organic” or “biologic” used in other member states. This system of agriculture represents a “modern” way to cultivate plants, to fatten livestock and to produce food, which differs fundamentally from conventional agriculture. The role of organic farming is to produce cleaner food, more appropriate to the human metabolism, but in complete correlation with environmental conservation and development, in respect of nature and its laws. One of the main goals of organic farming is to produce food with genuine taste, texture, and attractive qualities. These are obtained in the stage production at the farm by strictly prohibiting the use of genetically modified organisms and drastic restrictions on the use of pesticides and fertilizers, stimulators and regulatory growth hormones, antibiotics and intensive systems for animal growth. Keywords: ecological agriculture, sustainable agriculture, sustainable development, the logo of the EU organic farming Introduction

Taking into account that recently the environmental problems have been transformed into world emergencies manifested in all environments and at all levels beginning with the state and ending with secondary education and especially the university one, we consider that is our duty of young researchers to give information related to the environment and especially the consequences and implications of the development of society in a more organized and efficient way. Thus, the paper presents the following elements: organic farming-concept, definition, organic farming specific operations, quantitative and qualitative objectives of organic farming, the concept of sustainable development, organic products labeling, and production and marketing situation of organic food on the market.

If until recently environmental issues were included in the hobby or the luxury for rich countries, today they have been transformed into emergencies of the world. Therefore, this kind of initiatives occurred also in Romania at state level, private level, in secondary education, university for studying in an organized environmental the elements and especially the consequences and implications in the development of society.


76

Paraphrasing Malraux we can say that the XXI century will be environmentalist century or it won’t be at all (Negut D. ).

In all developed countries, agriculture is considered a priority of national economic development, being protected by the state because of its role in ensuring food security, increasing the overall economy and environmental protection (Jelev V., 2005).

MATERIALS AND METHODS

In a simple way, organic farming is a system designed to provide the consumer, with authentic, fresh and tasty food that at the same time respects the natural cycle of systems life. To achieve this, organic farming is based on a number of objectives and principles, as well as good practices created to minimize human impact on the environment. The specific operations of organic farming are the following:

• crop rotation as a prerequisite to the effective use of farm resources; • very strict limitations on the use of synthetic chemical pesticides, chemical

fertilizers, antibiotics for livestock, food additives and other substances used for additional processing of agricultural products;

• banning the use of genetically modified organisms; • valuing existing resources, such as use of manure as fertilizer from animal

feed and farm products; • choosing species of plants and animals resistant to disease and pests, adapted

to local conditions; • breeding livestock on the loose and in opened shelters and feeding them with

organic feed; • usage of breeding practices adapted to each breed.

Organic farming respects the strict rules established by the laws. According to the definition given by FAO (Food and Agriculture Organization) and the World Health Organization (WHO) in Alimentarius Code, organic farming represents a full system of the production process management, which contributes to supporting and strengthening the resistance agro-ecosystem, including bio - diversity, biological cycles and soil biological activity. Organic farming emphasizes the use of appropriate management practices, instead of introducing products from outside the farm and takes into account the fact that the particularities of each region require well adapted systems, to the specific of that region. This can be achieved by using, where possible, agronomic, biological and mechanical methods instead of using synthetic material. Organic farming is a production method which takes into account the traditional knowledge of peasants and which integrates the scientific progress in all agronomic disciplines, responding to the concerns of the social environment, providing the consumer with quality products even in poorer countries. The main objective of organic farming is to protect the biosphere and the natural resources of the planet, excluding the use of chemical fertilizers, pesticides and synthetic herbicides, a key role being played by


77

methods of prevention in the fight against pests, disease and weeds. To these is added:

• creating agricultural products of high nutritional quality and in efficient conditions;

• developing and strengthening live systems during the production cycles; • maintaining and improving soil fertility in the long term; • avoid all forms of pollution that may result from agricultural practice; • a fair compensation to farmers as a satisfaction for their work and work

environment that safe and healthy; • promotion and diversification of biological cycles in agricultural systems,

respecting micro-organisms, soil’s flora and fauna , the crops and livestock farming;

• the use, locally, as much as possible, of the natural and recycled resources; • to put in place farming systems more self-sufficient in terms of organic matter

and nutrients; • ensuring that all animals are provided with living conditions as little as

possible contrary to their fundamental aspects of natural behavior; • to maintain genetic diversity of agricultural systems, their environment,

including protection of plants and wildlife; • take into account the cultural impact of technology on the environment and

social relations. For doing agriculture in harmony with nature there must be taken into

account the biological techniques used in local conditions, adapting to the socio-economic realities and the traditional methods, the optimum use of resources in agro-ecosystems as an essential factor to obtain optimal and long lasting results.

According to a survey of the Commission, the EU citizens consider that the priorities for the common agricultural policy (CAP) should be:

• providing healthy and safe food; • ensuring a decent living for farmers; • promote environmental compliance; • ensuring the welfare of farm animals; • providing support for farmers for adapting to the consumer’s requirements; • ensure reasonable prices for consumers; • stimulate economic growth and employment in rural areas.

The main objective of CAP is to promote quality, safety, and an agricultural sector which respects the environment and animal welfare. Minimum requirements for achieving sustainable development in agriculture are: • Balanced and equitable distribution of resources and increased quality of the production side as attributes of a new concept about resizing growth;

• Improvement, diversion or changing technologies, putting them under control and monitor risks;

• Forms of government decentralization, increased participation in decision-making on environment and ecology;


78

• Providing a potential developed from the financial, economic, human, technological point of view.

The environment and the natural resources should be recognized as the foundation of all human activities and their protection must be a mandatory condition for development. The concept of sustainable development is based on rights, obligations and justice, presuming:

• the need to maintain environmental integrity (Environmental integrity): • promoting economic efficiency (Economic efficiency); • maintaining equity (Equity).

Sustainable agriculture is, first, economically viable, meets the demand requirement for healthy food and quality is an agriculture that guarantees protection and improvement of natural resources on a long term and passes them, unspoiled, to future generations. This kind of agriculture determines and diversifies agriculture business because raw materials appear and they have a priority status regarding processing in rural areas, developing infrastructure and increasing the economic potential of the villages. Therefore, a sustainable agriculture must be:

• Productive; • Profitable; • Environmental; Promoting sustainable agriculture in Europe is available to ensure future

generations the benefits of heritage and unique natural resources of Europe, which we enjoy today. In the future, European agriculture should be viable as regards economic, social and ecological point of view. In other words, a market-oriented, competitive European agricultural sector must be created, that improves living and working in rural areas, that complies with good practice for the environment and preserving habitats, biodiversity and landscapes. Moreover, farmers should take into account the requirements of consumers regarding the quality and food safety.

Environmental agriculture should not be mistaken for the return of outdated agricultural methods. Organic farming (a form of sustainable agriculture) uses modern methods, but the natural protection of plants, without using pesticides.

The researches conducted by universities and agricultural institutes play a vital role in promoting innovative agricultural techniques that respect the environment, health and quality. The quantitative goal is to expand the cultivated area by organic methods and to create an internal market for organic products. Romania has great opportunities for promotion and development of organic farming due to an agricultural area of 14.8 million hectares and unpolluted soil. Through rural development policy as part of the CAP for the period 2007-2013, EU allocated 88.3 billion euros to the 27 member states for rural development projects.

The farmers are rewarded if they provide more environmental services in rural areas than what the law provides. All these measures aim at strengthening the role of farmers as managers of rural areas and encouraging them to conserve the diversity of rural landscapes and biodiversity.


79

By examining the value chain and the consumers demand of the international market there have been identified the following critical success factors:

• price; • assortments; • packaging - branding; • availability.

The achievement of export target is linked to other short, medium and long term objectives that can help to improve the competitiveness of Romanian ecological sector in future:

• Increasing the number of operators who receive financial support from the Romanian Government Program, in the sector:

• Increasing the role of non-governmental organizations (NGO-s) in this sector through the development of trade in organic products;

• Increasing the number of exporters actively involved in programs for trade development in organic agricultural products in disadvantaged areas;

• Helping the commercial exploitation in organic farming becoming more common the market;

• Association of small producers of organic farming in order to cooperate in marketing the organic products;

• Increasing the number of municipal and regional organizations directly involved in implementing the National Export Strategy in the initial phase;

• Increasing local processing units and projects for foreign direct investment; • Increasing investment in exporting related activities in rural areas; • Increasing the number of employees in exporting establishments that

implement the regulations of organic farming; • Increasing investment in activities related to organic agricultural products

exported from the rural less developed areas; • Increasing the production of organic farming; • Increasing the number of new companies involved in exporting activities

of organic agricultural products and primary processing; • Increase the number of modules for optimum operations by associating

farms and farmers; • Increased processing capacity in specific ecological agriculture; • Improvement in terms of products and added value; • Growth of export-oriented organic agricultural products; • Diversification of the exportable cultivated species (for example

vegetables, fruit) and a range of processed products (for example bread, pastry products);

• Increasing the number of investment projects approved recently.


80

The labeling of organic products The current EU regulations on organic production determine how

management of crops and livestock and the food processing and feeds are done, so that they can be labeled as being organic.

The compliance with EU regulations on organic products is also required for products that will bear the EU logo for organic farming. It is also mandatory the indication on the label and code inspection of the body that operates, inspects and certifies the agricultural and organic products. This labeling scheme is designed to ensure consumers from the member states of the European Union, of the nature of the organic products they buy. The EU logo is designed to enhance the recognition of organic products among the consumers and acts like the national logos we can see on the products from our country. Currently, there is no requirement that products complied with EU Regulation on organic agricultural production should have the European logo, but this will become mandatory when the new regulation comes into force. When consumers choose to buy green products, they should know that they get the exact product for which they paid for. The logo and the environmental labeling system are the mechanisms that make this possible. This system is designed to provide full confidence that the products they buy are produced entirely in accordance with the EU Regulations for organic agricultural production or in the case of goods imported under an equivalent system, with rules as strict as the European ones.

The production and marketing of organic products bearing the specific EU labels for organic production is submitted to a strict process that has to be exactly followed. Farmers who practice conventional agriculture first must submit a holding period for conversion of at least two years before they can obtain agricultural products that can be marketed as being organic. If they want to obtain both organic and conventional products, they must clearly separate them in each phase of production.

Both producers and processors must comply with all the specific rules of the EU Regulation. They also must submit their activities to inspections of agencies or the EU inspection authorities to ensure that they comply with legislation on organic products. The operators who successfully pass these inspections will receive organic certification and will be accepted to label products as organic. The regulation contains strict rules regarding labeling and logo use, to avoid any confusion among consumers, or potential abuse. For non-ecologic products, terms like organic, bio, eco etc., can not be used. The prohibition includes the terms used in trademarks and practices and it is also prohibited to label or to advertise such way that could mislead consumers or users by using suggestions about the product or its ingredients meeting the requirements of the regulations. Eco-label can not be used on a product containing genetic modified organisms.

Under the law, all products labeled as organic must bear the name of the last operator who handled the product, for example the manufacturer, the processor or the vendor’s name or code and the inspection and certification.


81

The EU logo for organic farming and also the one of the member states are used to complete labeling and to increase the visibility of organic food and drinks for consumers.

Therefore, the consumers who buy products bearing the EU logo could be

confident that: • at least 95% of the product ingredients have been produced with an organic

production method; • comply with the official inspection scheme; • the product comes directly from the manufacturer or processor, in a sealed

package; • the name of manufacturer, the processor’s or vendor’s name or code and the

inspection and certification are correct. Using the EU logo is now optional, but it will become mandatory for food

products in early 2009, with the entry into force of the new EU Regulation for organic farming. For imported products, it will continue to be voluntary and after this date. In the future, the use of EU organic logo, according to the new Regulation, will be accompanied by an indication of production of agricultural raw materials. This indication may be in the form of 'EU', 'non-EU' country or the EU or from outside the EU, the provenance obtained of product or of the raw materials.

If operators would like to sell their products in another EU member state they must show an additional logo to be recognized in those markets. EU organic logo use can avoid this duplication, providing recognition throughout EU.

Once the completion of the conversion process, operators continue to be subject to annual inspections which include:

• Inspection of documentation of purchases and sales, the stock of animals and records on medication etc.

• It is possible to take samples; • Inspection of living animals, indoor and outdoor; • Inspection of stores, fields, orchards, greenhouses and meadows.

Inspectors can plan visits and make unannounced inspections "on the spot" for operators who have a higher risk. Each member state has established a system of inspection and has appointed a number of public and/or private inspection and certification authorities who conduct the inspection and certification of organic production. If operators do not meet all requirements, the inspectors can withdraw the eco-certification and the right to sell products as organic.

The EU logo of organic farming offers to the consumer, the confidence about the origin and quality of food and drinks, and the presence of this logo on any product is an assurance that it has been complied with the EU Regulation on


82

organic farming. Currently, the operators in organic farming may choose weather to implement or not the EU logo on their products, but from 1 July 2010, this will become mandatory. The advantage of using the EU logo is that the consumer of a member state can recognize the environmentally friendly products, no matter where they come from.

Results The organic food market

The business with green products on the Romanian market, although growing from year to year with about 15-20%, still mark a very low volume compared with what is happening in Germany, Hungary or Poland.

A proportion of about 3% of the total food market, in Germany, represents green products, while in our country it is below 1%. Regarding the production, this is delivered to the European markets and in very small amounts it is sold on the domestic market that is fueled by imported organic products. Therefore, the sales on foreign market can go up to around 50 million euros, most of which are raw materials, according to the information provided by the Ministry of Agriculture and Rural Development, while in the Romanian stores there are sold autochthonous organic products of only 4-5 million.

Nearly 95% of crop production and 80% of the animal origin nature - including honey, and milk derivatives - goes to export, mainly to the EU.

The Romanian consumers do not ask for products grown or manufactured without chemical substances, because they do not know about these products. It is quite right that the EU logo was created for identifying an organic product on the shelves, but consumers do not know this logo because this has not yet been promoted. To this we add the price of these products that exceeds 30% at least, sometimes going up to 100% over the price of conventional products. However, there are signals from those who do organic food activities, indicating that in the next three years there will be a doubling or even a tripling of the market according to the rising purchasing power and the popularity acquired by a healthy lifestyle.

Romania has an area of about 143,000 hectares certified as being viable to be cultivated with organic products. Although the area of land cultivated in ecological system is eight times higher than in the following seven years, according to the Ministry of Agriculture, the figure is currently less than 1% (0.94%) of agricultural area of Romania, 14.82 million hectares, compared to 3.7% in the European Union. Current consumption of organic products in Romania is, according the statistics, less than 1% of total food, while in Western Europe, the average is around 5%. Romanians started, lately, to prefer healthy food, but still, in comparison with other European states, new organic food consumption is still reduced. Organic sugar, integral organic flour, organic dairy and sweets, juices and organic food for children are still among the most sought organic food in our country. The market for organic products in 2008, reached a value of 15 million euro, increasing in 2007, when the value was approximated to five million.


83

It is estimated that this year, the market for organic products will to increase by 33% to 20 million, because Romanians begin to care most about their health, preferring organic food. Difficulties are because of lack of subsidies for organic farming. Premium stock processing is exported, organic products are manufactured overseas, where they return a lot more expensive. In Romania there is a lack of farming subsidies and projects to access EU funds. Therefore, the local organic production is below the average European. The country, in terms of area cultivated in the ecological system, is on the 44th position in world from a total of 122 countries, according to the publication “The World of Organic Agriculture” in 2008, which develops an annual statistical world in this respect.

At EU level, Austria (13%) and Italy (9%) have an organic farming area of high agricultural potential, but also countries like France (2%), Belgium (2.1%), Hungary (2.9 %) or Spain (3.7%) are not much better than us. According to data of Ministry of Agriculture, Forestry and Rural Development (MAFRD) in 2008, the area of environment friendly cultivated in our country was 15% higher than in 2007, reaching 220,000 hectares. According to the Strategy of development of ecological agriculture in Romania, thus cultivated area reaches till the end of 2009, to 300,000 hectares, which would represent two percent of the agricultural area of the country.

According to Teodor Mihalcea, General Director of Directorate for General Implementation of Agricultural Policies, from MAFRD, the amount of organic products produced in Romania was about 170,000 tones in 2007 and about 260,000 tones last year. In 2007, 80,000 tones of organic products were exported to markets from Germany, Italy, Greece, Switzerland, Netherlands and France, which means almost half of domestic production. The value of exports amounted to 65 million. Last year, Romania sold on the market 130,000 tons of organic products with a value of 100 million. Romania exported grain, oilseeds, fruits and forest mushrooms, processed milk products and honey, but imported brown sugar from sugar cane, coffee, chocolate, soy products and fruit juices. The value of imports in 2007 was 3 million, with one million more than in 2006. Teodor Mihalcea said that both Romania’s and the EU’s, demand for organic products is increasing. The Operators Association of Ecological Agriculture Bio Romania stated in a communication issued earlier this month that authorities have failed to justify before the European partners need to support this type of agriculture in our country. Bio Romania representatives say that the first two years of accession, our country has lost considerable amounts from the European Union. If Romania had been granted 300 per hectare in 2007 and 2008, the work area from the ecologic environment should have doubled so far, shows a communiqué made by Bio Romania. According to the association, in Greece, for a hectare cultivated in ecological system, the farmer receives 600 euros. Although there were several types of grants, Romanian farmers received in 2008, 425 lei per hectare for crops on arable land, permanent pasture and meadow in the conversion. Financial assistance might be granted for a maximum of 20 hectares for each manufacturer. Currently, in Romania there are about 4.000 organic producers in the system.


84

Farmers around the world should start to practice, as early as possible, more sustainable and more productive agriculture to feed the growing population worldwide and to combat the climate change. This was the recommendation of Shivaji Pandey, one of the best experts of FAO in the field of agriculture, which he addressed to the participants of the IV World Congress for Sustainable Agriculture in New Delhi. About 30 million hectares are cultivated in the ecological system at a global level (2006). Australia has the largest organic cultivated area (42% of agricultural area), followed by Europe (24%) and Latin America (16%).

The number of organic operators registered in agriculture has increased by over 9% in 2008 compared with the previous year, thus in 2008, around 4200 operators were recorded in organic farming, compared to 3800 in the previous year. The vast majority (93%) of those registered last year is formed by producers and the rest by merchants and processors.

Conclusions

The quality objective of the organic farming is to place organic agriculture in the center the national agriculture, as a pivot for the development of rural area.

Current consumption of organic products in Romania, is, according to the statistics, less than 1% of total food, while in Western Europe, the average is around 5%. Romanians started, lately, to prefer healthy food, but still, in comparison with other European states, new organic food consumption is still reduced.

It is estimated that this year, the market for organic products will increase by 33% to 20 million, because there are signs that Romanians care more about their health, preferring organic food. But the Romanian environmental market problem is quite difficult because of lack of subsidies for organic and ecologic farming. Lot of organic products is exported, they are manufactured overseas, and they return in a more expensive form.

Farmers around the world should start to practice, as early as possible, more sustainable and more productive agriculture to feed the growing population worldwide and to combat the climate change.

Sustainable development of agricultural ecosystems and the ability to produce food of high quality can be considered the most significant contributions of agriculture ensuring the future of humankind through a higher consumption of organic food. References:

Dumitru M. et al., 2003, Code of Good Agricultural Practices, Vol. I, Expert Publishing House, Bucharest;

Fitiu A., 2003, Ecology and the Environment, Academic Press Publishing House, Cluj-Napoca;

Jelev V., 2005, Agricultural Economics and Agri-Food: Progress Notes, University Publishing House of Oradea, page 91;


85

Negut D., http://www.business-adviser.ro interviu_mircea_dutu.html (Daniel Negut, interview taken from Point Business Magazine, print version, no. 30);

Popescu I., Bondrea A., Constantinescu M., Sustainable Development - a Romanian Perspective, Economic Publishing House, Bucharest, 2005;

Popescu I., Bondrea A., Constantinescu M., Globalization - Myth and Reality, Economic Publishing House, Bucharest, 2004;

Toncea I., Practical Guide to Organic Farming, Academic Press Publishing House, Cluj-Napoca, 2002;

http://www.dce.gov.ro http://www.organic-europe.net/europe_eu/default.asp http://www.biofach.de/main/Page.html http://www.soel.de/english/index.html http://www.ifoam.org/whoisifoam/index.html http://europa.eu.int/comm/agriculture/qual www.bioagro.ro


86

CRITERII DE ALEGERE A UNEI STRUCTURI FINANCIARE OPTIME

Anca-Ramona Botezat SecŃia Drumuri NaŃionale Arad, Calea Aurel Vlaicu, nr.57A, e-mail:

[email protected], tel. 0742207015

Abstract According to the idea of optimization the financial structure, managers must materialize a combination of equity and debt for maximizing the value of the enterprise. To choose the proper financial structure, the managers must take into account some criteria: minimizing the costs of the financing resources, the autonomy of the enterprise, maintaining the debt at a level correspondingly to financial risks, providing a flexibility which permits an additional debt if the activity needs it, the time necessary to obtain the financing resources. The ability of leverage shows the possibility of the enterprise to hire a guaranteed credit. The payment of the interest and the return at term must cause no financial problems. One of the main criteria is profitableness - if an enterprise has a superior rate of profitableness than the rate of interest, it can resort to credits and it is not profitable to wait until its own funds are formed. Simultaneously with profitableness, the assumed risk must be taken into account. Other criteria that can influence the financial structure are the objectives of the enterprise, its size, the dilution of the shareholders` control, the technological risk, the adjustment of the ways of repayment of the compulsions of the enterprise, the loans determination procedure, the guarantees asked for the loans. Keywords: financial structure, optimization criteria, financing sources, efficiency, risks

Prin optimizarea structurii financiare se înŃelege că managerii întreprinderii trebuie să realizeze o combinaŃie a capitalurilor proprii interne şi externe şi a capitalurilor pe termen mediu şi lung prin care să maximizeze valoarea de piaŃă a acesteia. Astfel „se vor avea premise favorabile atât pentru acŃionari cât şi pentru creditori, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării viitoare a întreprinderii” (Tudose, 2006). Atunci când se realizează nivelul maxim de eficienŃă, nivelul minim al costurilor capitalului trebuie să se cerceteze în vederea determinării mediului intern şi extern care a făcut posibilă realizarea.

Premisele financiare a căror prezenŃă influenŃează realizarea structurii financiare optime : • Tipologia întreprinderilor, respectiv mărimea lor în funcŃie de care pot utiliza diferite forme de finanŃare; • Nevoile de finanŃare; • Sursele de finanŃare, respectiv ponderile lor; • Costurile surselor de finanŃare (implicit variaŃiile ratei dobânzii); • Mediul financiar macroeconomic, politicile financiar – monetare (fiscală, monetară, de credit, de venituri), informaŃii despre pieŃele de capital;


87

• Coportamentul participanŃilor de pe piaŃa financiară, atitudinea lor faŃă de risc; • ImplicaŃiile psihologice aferente îndatorării; Aspectele nefinanciare se referă la: • Costul de agenŃie este deŃinut ca urmare a conflictului dintre interesul acŃionarilor şi al managerilor. Acesta este cu atât mai mic cu cât managerii deŃin o parte importantă a capitalului şi depun astfel un efort maxim în ceea ce priveşte gestiunea întreprinderii; • Asimetria informaŃiei este relaŃia dintre metoda de finanŃare utilizată şi starea respectivă a întreprinderii. Utilizând teoria semnalelor, o creştere a datoriilor duce la o creştere a riscului şi transmite pieŃei semnalul că a avut loc o îmbunătăŃire a cash-flow-ului utilizat pentru cheltuielile financiare; • Strategia unei întreprinderi formulată în funcŃie de elasticitatea ofertei şi cererea unui produs, organizarea pieŃei, concurenŃa. Variabilele sunt preŃul şi calitatea. Strategia unei întreprinderi este influenŃată de piaŃă şi o influenŃează pe aceasta. Aceste aspecte nefinanciare sunt importante alături de cele financiare fac posibilă realizarea unei structuri financiare optime, a unei combinaŃii optime a capitalului. În acest scop, urmează a fi amintite câteva criterii de optimizare: „minimizarea costului resurselor de finanŃare, autonomia întreprinderii, menŃinerea datoriei la un nivel corelat cu riscurile financiare pe care şi le asumă întreprinderea, asigurarea unei flexibilităŃi care să permită o îndatorare suplimentară dacă activitatea întreprinderii o cere; timpul necesar obŃinerii resurselor de finanŃare” (Tudose, 2006). În scopul alegerii unei structuri financiare, managerii trebuie să pornească de la nişte criterii, prezentate în cele ce urmează.

1. Capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi efectul de îndatorare

Structura financiară a întreprinderii este importantă pentru că reprezintă propria situaŃie utilă atât pentru conducere, cât şi pentru stabilirea relaŃiilor cu creditorii. În cadrul analizei financiare care se realizează, trebuie să se stabilească indicatori care să fie în măsură să sublinieze gradul în care sunt utilizate capitalurile proprii în raport cu împrumuturile per total sau cu împrumuturile pe termen lung şi mediu. În cadrul analizei structurii financiare avem ca indicator coeficientul de îndatorare globală (CIG), reprezentat de formulele:

3

2≤=

pasivTotal

totaleDatoriiCIG şi

2≤=propriuCapital

totaleDatoriiCIG .

În cadrul datoriilor totale avem împrumuturile pe termen mediu şi lung şi

datoriile pe termen scurt, iar pasivul e format din capitalul permanent (fonduri proprii, datorii pe termen mediu şi lung) şi datorii pe termen scurt (furnizori,


88

credite de trezorerie). Acest indicator este reprezentarea cea mai generală a situaŃiei structurii financiare a întreprinderii.

Dintre cele două variante de calcul a CIG, este mai utilizată este cea de-a doua, numită şi gradul de dependenŃă financiară. Atunci când sunt atinse cele două limite a CIG, capacitatea de îndatorare este considerată saturată, nemaiexistând şansa de a apela pe termen mediu şi lung la noi credite pentru finanŃările necesare, până la eventuala remediere a situaŃiei întreprinderii.

Tabel 1 EvoluŃia coeficientului de îndatorare globală (CIG) pentru SC CFED SA

Indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4

Datorii - Total 4.916.347 4.901.644 5.265.314 3.592.241 2.503.523

Total pasiv 11.019.18 10.582.262 12.126.830 10.565.577 9.947.112 Coeficientul de îndatorare globală 0,45 0,46 0,43 0,34 0,25

Sursa: Prelucrare proprie

Din Tabelul 1 se poate observa că întreprinderea studiată are un grad de îndatorare de aproximativ 45% în primii trei ani şi apoi scade vizibil pentru următorii doi ani, ajungând pană la 25% în ultimul an considerat. În prima parte avem o perioadă negativă pentru întreprindere, dar se poate spune că în caz de insolvenŃă mai afectaŃi ar fi fost creditorii întreprinderii decât proprietarii acesteia. În timp se observă o ameliorare vizibilă, astfel încât nu numai datoriile totale scad, o dată cu acestea scăzând şi totalul pasivului.

Tabel 2 EvoluŃia gradului de dependenŃă financiară pentru SC CFED SA

Indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4

Datorii – Total 4.916.347 4.901.644 5.265.314 3.592.241 2.503.523

Capitaluri proprii 6.102.837 5.511.296 6.861.516 6.973.336 7.443.589 Gradul de dependenŃă financiară 0,81 0,89 0,77 0,52 0,34

Sursa: Prelucrare proprie

Din Tabelul 2 se observă ca evoluŃia gradului de dependenŃă financiară pentru SC CFED SA este subunitară pe întreaga perioadă luată în considerare. Se ştie că o valoare a gradului de dependenŃă financiară peste 1 pune probleme pe termen scurt în ceea ce priveşte autonomia financiară, dar în cazul studiat nu se poate pune această problemă. Acest indicator este preferat primului datorită utilităŃii pe care o are, fiind folosit de creditori, în special de bănci. RelaŃia dintre cei doi indicatori poate fi prezentată mai clar cu ajutorul Fig. 1.


89

EvoluŃia coeficienŃilor de îndatorare globală

0,000,100,200,300,400,500,600,700,800,901,00

1 2 3 4 5

ani

%coeficientul deîndatorare globală

gradul dedependenŃăfinanciară

Fig.1. EvoluŃia coeficienŃilor de îndatorare globală (CIG) pentru SC CFED SA

Sursa: prelucrare proprie

Un alt indicator, numit coeficientul de îndatorare la termen (CIT), este dat de raportul dintre elemente ale capitalului permanent, respectiv datorii pe termen mediu şi lung şi capitalul propriu sau permanent, în funcŃie de care coeficientul are anumite limite, şi anume:

=CIT 1≤propriuCapital

termenlaDatorii, sau

2

1≤=

permanentCapital

termenlaDatoriiCIT

Din Tabelul 3 se observă că pentru perioada studiată valorile indicatorului

analizat sunt situate departe de valoarea 1. Se remarcă totuşi o mică tendinŃă de creştere spre perioada n+3, lucru relativ nefavorabil, dar a avut imediat loc o remediere în ultimul an considerat, respectiv n+4, aspect favorabil. În general se poate spune că întreprinderea în cauză poate cu siguranŃă apela la noi credite pentru finanŃările necesare desfăşurării activităŃii în bune condiŃii.

Tabel 3 EvoluŃia coeficientului de îndatorare la termen (CIT) pentru SC

CFED SA

indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4 Datorii pe

termen mediu si lung 0 162.735 803.696 2.051.103 600.337

Capitaluri proprii 6.102.837 5.511.296 6.861.516 6.973.336 7.443.589

CIT 0,00 0,03 0,12 0,29 0,08 Sursa: prelucrare proprie


90

Comparând rezultatele tabelelor 3 şi 4 putem spune că între cei cele două variante de calculare a coeficientului de îndatorare la termen (CIT) nu există mari diferenŃe deoarece întreprinderea considerată are datorii pe termen mediu şi lung relativ mici.

Tabel 4 EvoluŃia coeficientului de îndatorare la termen (CIT) pentru SC CFED SA

indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4 Datorii pe

termen mediu si lung 0 162.735 803.696 2.051.103 600.337

Capital permanent 6.102.837 5.674.031 7.665.212 9.024.439 8.043.926

CIT 0,00 0,03 0,10 0,23 0,07 Sursa: prelucrare proprie

Pentru cazul în care valoarea coeficientului de îndatorare la termen (CIT) este 1 sau chiar depăşeşte, se pune problema că întreprinderea nu poate realiza integral deducerea cheltuielilor cu dobânzile şi pierderea netă de curs valutar dacă este cazul. Aceasta se poate întâmpla deoarece aceste pierderi şi cheltuieli sunt deductibile până la suma veniturilor din dobânzi la care se adaugă 10% din restul veniturilor impozabile, mai puŃin veniturile din dobânzi, de curs valutar, cele referitoare la producŃia de imobilizări corporale, necorporale, stocuri.

Aceşti indicatori realizează o caracterizare a situaŃiei financiare a întreprinderii, dar nu sunt suficienŃi pentru creditori, în special bănci, care trebuie să cunoască posibilităŃile de rambursare a împrumuturilor în cuantumul şi la termenele stabilite în prealabil şi mai ales în condiŃii normale, fără a crea dezechilibre financiare grave. În acest scop poate fi utilizat un indicator pentru creditele de trezorerie, calculat prin relaŃia:

1≤brutBeneficiul

scurttermenpecredituluiCostul(100).

Cu cât indicatorul este mai mic, cu atât situaŃia întreprinderii este mai bună. Indicatorul care se foloseşte în cazul datoriilor la termen este dat de relaŃia:

4≤areautofinantdeCapacitate

lungsimediutermenpecreditelafinanciareCheltuieli

unde cheltuielile financiare la credite pe termen mediu şi lung reprezintă efortul financiar anual al debitorului, iar capacitatea de autofinanŃare estre formată din beneficii şi fondul de amortizare. Din relaŃia prezentată, reiese că întreprinderea trebuie să dispună de o capacitate de autofinanŃare care să acopere cel puŃin 25% din obligaŃiile anuale (rate scadente, dobânzi, comisioane şi speze bancare).


91

Tabel 5 EvoluŃia recuperării cheltuielilor financiare pe termen scurt pentru SC CFED SA

indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4 Costul creditului pe termen scurt 480.776 358.871 471.335 125.987 175.874 Profit/pierdere

brut 1.000.174 290.266 1.266.561 -1.661.361 158.443

Pondere 0,48 1,24 0,37 -0,08 1,11 Sursa: prelucrare proprie

Tabel 6 EvoluŃia recuperării cheltuielilor financiare pe termen lung pentru SC CFED SA

indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4 Cheltuieli financiare 177.541 151.603 96.059 202.890 121.378

Profit/pierdere net+amortisment 694.825 235.497 1.115.024 -1.661.361 158.443

Pondere 0,26 0,64 0,09 -0,12 0,77 Sursa: prelucrare proprie

Pentru primul indicator, cel referitor la recuperarea cheltuielilor financiare

pe termen scurt rezultatul favorabil ar fi ca valoarea sa să se situeze sub 1. Se observă că în anii n+1 şi n+4 situaŃia întreprinderii nu este prea bună, dar în rest situaŃia ei financiară este mai bună. Din Fig. 2 se poate observa evoluŃia indicatorilor care urmăresc posibilităŃile de recuperare a cheltuielilor financiare.

În ceea ce priveşte ponderile obŃinute pentru cel de-al doilea indicator al recuperării cheltuielilor financiare, respectiv cel pe termen lung, acestea se situează în limitele favorabile. Aceasta înseamnă că în cazul întreprinderii considerate nu se pune problema rambursării împrumuturilor pe termen mediu şi lung, respectiv a dobânzilor cu acestea, datorită amortizării utilizate.

EvoluŃia recuperării cheltuielilor financiare

-0,20

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

1,40

1 2 3 4 5

ani

%

pe termen scurt

pe termen lung

Fig. 2. EvoluŃia recuperării cheltuielilor financiare pe termen scurt şi lung pentru

SC CFED SA Sursa: prelucrare proprie


92

Capacitatea de îndatorare a întreprinderii „exprimă posibilitatea acesteia de a angaja credite care să fie garantate şi pentru care plata dobânzilor aferente şi rambursarea la scadenŃă nu crează probleme economico-financiare greu de depăşit”(Cristea H., Talpoş I., Cosma D., 1998). În vederea cunoaşterii capacităŃii de îndatorare, este interesată atât întreprinderea, cât şi creditorii. Astfel: - întreprinderea, în ideea cunoaşterii necesarului de resurse pentru realizarea proiectului trebuie să-şi măsoare garanŃiile disponibile şi fluxurile financiare viitoare pentru asigurarea rambursării creditelor fără dificultăŃi şi plata dobânzilor aferente; - creditorii, pentru a putea hotărî dacă acceptă sau resping cererea de creditare. În momentul în care acordă un credit, ei îşi asumă nişte riscuri: de nerambursare la scadenŃă, de neplată a dobânzilor, de imobilizare excesivă a plasamentelor efectuate, de devalorizare a monedei, fiind necesar să se realizeze o analiză complexă a bonităŃii. Astfel, atunci când întreprinderea atinge sau depăşeşte valorile maxime ale indicatorilor prezentaŃi, capacitatea de îndatorare este saturată şi nu mai poate primi noi credite, fiind suficient ca un indicator să fie depăşit pentru a nu se mai putea accepta noi creditări.

Prin efectul de îndatorare se înŃelege rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care-l obŃine întreprindrea ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital (Hada T., 1999). El se obŃine comparând rentabilitatea economică a întreprinderii (Re) cu costul capitalului împrumutat (Rd = rata dobânzii). Cele două variante sunt:

Re > Rd - efectul de îndatorare este pozitiv sau favorabil

Re < Rd - efectul de îndatorare este negativ sau nefavorabil. Pentru stabilirea corelaŃiei dintre Re şi Rf şi a pune în evidenŃă levierul

financiar, se pleacă de la relaŃia: Pc = Pexpl – D

Rentabilitatea economică este definită de relaŃia:

AT

lPexpRe = (1)

rezultă că Pexpl = Re * AT (2)

iar D = Dat * Rd Rentabilitatea financiară este definită de relaŃia:

Cpr

PcRf = (3)

Din (1), (2) şi (3) rezultă că

Cpr

RdDatAT

Cpr

DlPRf

⋅−⋅=

−=

Reexp,

iar AT=Dat+Cpr


93

Cpr

RdDatCprDat

Cpr

RdDatCprDatRf

⋅−⋅+⋅=

⋅−+=

ReRe)Re(

(4)Cpr

DatRdDatRf

⋅+⋅+=Re

Re ;

Cpr

DatRdRf ⋅−+= )(ReRe

Raportul Cpr

Dateste structura financiară, denumită levier financiar, iar relaŃia

Cpr

DatRd ⋅− )(Re efect de îndatorare. Aceasta este relaŃia în cazul în care nu se ia

în considerare impozitarea, iar în cazul în care luăm în calcul impozitarea, avem:

)1(])(Re[Re TCpr

DatRdRf −⋅⋅−+= ,

unde T este impozitul pe profit, iar Dat=DTML RelaŃia (4) arată legătura dintre cele două rate: re şi rf, precum şi faptul că

influenŃa îndatorării asupra ratei financiare este determinată de diferenŃa dintre rata rentabilităŃii activului şi rata dobânzii şi gradul de îndatorare (levierul) a întreprinderii (Cristea H, Talpoş I., Cosma D., 1998).

Astfel, -dacă Re>Rd, atunci Rf>Re, rata rentabilităŃii financiare este o funcŃie crescătoare de gradul de îndatorare a întreprinderii, -dacă Re<Rd, atunci Rf<Re, rata rentabilităŃii financiare este o funcŃie descrescătoare în corelaŃie cu creşterea gradului de îndatorare a întreprinderii, -dacă Re = Rd, atunci Rf = Re, rata rentabilităŃii financiare este de acelaşi nivel cu rata rentabilităŃii activului (rata rentabilităŃii economice).

2. Criteriul destinaŃiei resurselor şi obiectivelor întreprinderii în alegerea structurii financiare a acesteia

În momentul alegerii structurii financiare a întreprinderii, echipa managerială trebuie să Ńină cont de anumite criterii, iar cel pe care urmează să-l prezentăm acum este criteriul destinaŃiei resurselor, asigurat prin realizarea corespondenŃei între durata utilizărilor şi durata resurselor financiare, structura financiară fiind influenŃată de natura nevoilor întreprinderii. Conform acestui criteriu, fiecare element din activ urmează a fi finanŃat dintr-o sursă specifică. Aceasta înseamnă că: - nevoile cu caracter permanent de felul activelor imobilizate urmează a fi finanŃate din capitalul permanent - nevoile cu caracter temporar, de genul activelor circulante (cheltuielile de exploatare) formate din stocuri de mărfuri şi alte valori materiale, din creanŃe


94

asupra clienŃilor şi din lichidităŃi primare urmează a fi finanŃate din fondul de rulment şi datorii pe termen scurt (credite de trezorerie şi obligaŃii faŃă de furnizori). În conformitate cu cele arătate mai sus, se pot stabili următoarele relaŃii (Herbei M, Mazuru L., Foroglu I.): 1. Cheltuieli de exploatare (active circulante) = Fond de rulment + Resurse de trezorerie

2. Fond de rulment = Capital permanent – Imobilizări în mijloace fixe, terenuri Fond de rulment = Active circulante – Resurse de trezorerie

3. Capitalul permanent = Fonduri proprii + Datorii pe termen mediu şi lung În funcŃie de nevoile de finanŃare, permanente sau temporare, fiecare

întreprindere îşi modelează decizia de finanŃare. Astfel, structura financiară a întreprinderii poate fi exprimată ca raport între finanŃările pe termen scurt şi termen lung, existând relaŃia (Ardelean V., 2008):

permanentCapital

trezoreriedesurse

lungtermenpeFinantari

scurttermenpeFinantarifianciarăStructura

Re==

Tabelul 7 Structura financiară pentru SC CFED SA

indicator / an n n+1 n+2 n+3 n+4 Resurse de trezorerie 1.742.769 1.919.668 3.281.779 4.438.051

3.016.184

Capital permanent 6.102.837 5.674.031 7.665.212 9.024.439 8.043.926

Structura financiară 29 34 43 49 37 Sursa: prelucrare proprie

Conform tabelului 7 putem observa cum se găsesc resursele de trezorerie

comparativ cu resursele permanente, respectiv până in anul n+3 inclusiv avem o creştere continuă a ponderii calculate. Aceasta deoarece resursele de trezorerie au înregistrat o creştere relativ mai rapidă decât a capitalului permanent. In ultimul an considerat a avut loc o scădere bruscă a resurselor de trezorerie, mai mare decât în cazul resurselor permanente.

Un criteriu care vine în strânsă legătură cu cel prezentat anterior este cel al obiectivelor întreprinderii. În ideea atingerii propriilor obiective, întreprinderea urmează să aloce fonduri pe termen lung, iar structura financiară a întreprinderii va fi în funcŃie de mărimea şi semnificaŃia obiectivelor.

3. Aprecierea structurii financiare prin prisma rentabilităŃii şi riscurilor aferente

Un alt criteriu de care trebuie să se Ńină seama în momentul realizării structurii financiare a întreprinderii este cel al rentabilităŃii. Aceasta deoarece atât capitalul propriu cât Ńi cel împrumutat comportă costuri, dar ele sunt diferite în cazul capitalului propiu, fondurile proprii nu sunt remunerate decât atunci când


95

întreprinderea înregistrează beneficii, iar în cazul capitalului împrumutat, acesta trebuie remunerat, indiferent dacă întreprinderea obŃine sau nu beneficii.

PosibilităŃile de autofinanŃare a unei întreprinderi sunt mici deoarece cheltuielile sunt ridicate. Dacă în continuare va apela la credite în ideea finanŃării nevoilor, acestea nu vor face decât să ducă la creşterea cheltuielilor financiare. De aici rezultă că dacă o întreprindere are o rată de rentabilitate superioară ratei dobânzii poate apela la credite şi nu este rentabil să aştepte formarea fondurilor proprii necesare. Atunci când rata rentabilităŃii economice este superioară ratei dobânzii este preferabil ca finanŃarea să se realizeze cu fonduri proprii şi împrumutate concomitent, deoarece eficienŃa folosirii capitalului propriu este mai mare.

Putem să ne gândim şi la varianta ca întreprinderea să nu realizeze profit, lucru care influenŃează modul de realizare a unei structuri financiare optime. În cazul utilizării capitalurilor proprii, ele nu vor fi remunerate, neavând ce să se distribuie, dar în cazul în care sunt capitaluri împrumutate, acestea urmează a fi achitate. Trebuie menŃionat faptul că pentru varianta aceasta, a înregistrării de pierderi, faptul că dobânzile sunt deductibile fiscal nu mai prezintă nici un avantaj. El rămâne şi este normal a fi amintit în cazul în care întreprinderea înregistrează profit, moment în care costurile capitalurilor împrumutate scad.

Atunci când avem o întreprindere neîndatorată, rata rentabilităŃii economice este egală cu rata rentabilităŃii finanicare. Petru o întreprindere îndatorată, rata rentabilităŃii economice este mai mică decât cea financiară atunci când rata rentabilităŃii economice e mai mare decât rata dobânzii (şi e tot mai mare). Astfel rata rentabilităŃii financiare este direct proporŃională cu structura financiară a întreprinderii şi diferenŃa dintre rentabilitatea economică şi rata dobânzii. Pe de altă parte, cheltuielile financiare fixe implică existenŃa unui risc financiar sporit.

În paralel cu rentabilitatea, avem riscul pe care şi-l poate asuma o întreprindere. Astfel, probabilitatea de a avea o rentabilitate mai mică decât cea aşteptată este strâns legată de risc, deoarece cu cât sunt mai multe şanse de a obŃine o rentabilitate mică sau negativă, cu atât gradul riscului la care e supusă întreprinderea este mai mare. Când trebuie să se aleagă între finanŃarea a două proiecte, iar rentabilitatea aşteptată este aceeaşi, se preferă cel care are un risc mai mic şi atunci când riscul este acelaşi, se preferă proiectul care are rentabilitatea aşteptată mai mare.

Riscul total este suma riscului de firmă şi de piaŃă. Riscul de firmă este ca urmare a grevelor, acŃiunilor în justiŃie, câştigarea sau pierderea unor contracte importante, succesul sau insuccesul programelor de marketing. Riscul de piaŃă poate fi ca urmare a inflaŃiei, variaŃiilor ratei dobânzii, războiului, şi afectează toate întreprinderile existente în acelaşi sens şi el nu poate fi eliminat.

Pe langă aceste categorii de risc, avem şi altele două: riscul afacerilor, dat de riscul activităŃilor întreprinderii atunci când aceasta nu foloseşte capital împrumutat şi riscul financiar, dat de riscul suplimentar atunci când întreprinderea


96

utilizează capital împrumutat. Riscul afacerilor are un grad de risc inerent activităŃilor întreprinderii, iar riscul financiar se concentrează asupra acŃionarilor.

RelaŃia dintre categoriile de risc prezentate este dată de faptul că orice acŃiune care duce la creşterea gradului de risc al afacerilor va duce de obicei la creşterea riscului de firmă. În acelaşi timp putem spune că o parte din riscul afacerilor este specific întreprinderii şi poate fi eliminat prin diversificare. Cu cât gradul de risc al afacerilor este mai mare, cu atât rata optimă de îndatorare este mai mică. De altfel, avantajul utilizării de capital împrumutat este acela că dobânda este încadrată în rândul cheltuielilor deductibile fiscal, facând să scadă costul efectiv al capitalului împrumutat. În cazul în care o mare parte din venituri este neimpozabilă, rata impozitului va fi scăzută, iar apelarea la finanŃare prin capital împrumutat nu mai este asa de avantajoasă ca pentru întreprinderile care au o rată mai mare a impozitului (bază impozabilă mai mare).

Un alt moment critic pentru întreprindere este atunci când politica monetară este restrictivă şi în acelaşi timp întreprinderea trece prin perioade nefavorabile şi doreşte finanŃare prin capital împrumutat. Această finanŃare este posibil a nu se realiza deoarece creditorii preferă să ofere împrumuturi întreprinderilor care prezintă o situaŃie financiară puternică. ConsecinŃele unei crize de fonduri pot influenŃa structura capitalului.

Există o metodă de calcul a ratelor de actualizare ajustate la risc. Mai întâi sunt stabilite costurile divizionale ale capitalului pe baza riscului mediu estimat şi a structurii capitalului. Apoi, proiectele de finanŃat se clasifică în proiecte cu risc ridicat, mediu şi scăzut. Costul divizional al capitalului este folosit ca rată de actualizare pentru proiectele cu risc mediu, este redus acest cost divizional al capitalului cu unul – două procente în cazul proiectelor cu risc scăzut şi este crescut în cazul proiectelor cu risc ridicat. Această metodă nu este exactă, dar poate fi utilizată, ceea ce reiese este că proiectele au riscuri diferite şi capitalul are costuri diferite.

Sunt şi alte criterii care pot influenŃa structura financiară a întreprinderii, printre care amintim: „talia întreprinderii, diluarea puterii de control a acŃionarilor, riscul tehnologic, adaptarea modalităŃilor de rambursare la constrângerile financiare ale întreprinderii, procedura de determinare a împrumuturilor, garanŃiile cerute pentru împrumuturi”(Tudose M. B.) Concluzii

În scopul optimizării structurii financiare managerii întreprinderii trebuie să realizeze o combinaŃie a capitalurilor proprii interne şi externe şi a capitalurilor pe termen mediu şi lung prin care să maximizeze valoarea de piaŃă a acesteia. În vederea determinării structuri financiare optime, managerii iau în considerare anumite criterii: minimizarea costului resurselor de finanŃare, autonomia întreprinderii, menŃinerea datoriei la un nivel corelat cu riscurile financiare pe care şi le asumă întreprinderea, asigurarea unei flexibilităŃi care să permită o îndatorare suplimentară dacă activitatea întreprinderii o cere; timpul necesar obŃinerii resurselor de finanŃare.


97

Criteriile cele mai importante se referă la: capacitatea de îndatorare a întreprinderii, respectiv efectul de îndatorare, destinaŃia resurselor, rentabilitatea întreprinderii. În paralel cu rentabilitatea, avem riscul asumat de întreprindere. Riscul total este suma riscului de firmă şi de piaŃă, pe langă aceste categorii de risc, existând şi altele două: riscul afacerilor, dat de riscul activităŃilor întreprinderii atunci când aceasta nu foloseşte capital împrumutat şi riscul financiar, dat de riscul suplimentar atunci când întreprinderea utilizează capital împrumutat. Riscul afacerilor are un grad de risc inerent activităŃilor întreprinderii, iar riscul financiar se concentrează asupra acŃionarilor.

Ne putem referi şi la alte criterii care influenŃează structura financiară a întreprinderii, cum ar fi: obiectivele întreprinderii, riscul tehnologic, talia întreprinderii, diluarea puterii de control a acŃionarilor, procedura de determinare a împrumuturilor, adaptarea modalităŃilor de rambursare la constrângerile financiare ale întreprinderii, garanŃiile cerute pentru împrumuturi.

Bibliografie Ardelean V.,2008, Tribuna Economică, Nr.12, pp.78-81; Cristea H., Talpoş I., Cosma D., 1998, Gestiunea financiară a

întreprinderilor,Editura Mirton, Timişoara; Hada T., 1999, FinanŃele agenŃilor economici din România, Editura

Intelcredo, Timişoara; Herbei M., Mazuru L., Foroglu I., 2006, Gestiune financiară, Editura

Mirton, Timişoara; Tudose M.B., 2006, Gestiunea capitalurilor întreprinderii – Optimizarea

structurii financiare, Editura Economică, Bucureşti; www.bvb.ro


98

STRUCTURA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII – ASPECT IMPORTANT AL POLITICII EI FINANCIARE

Anca-Ramona Botezat SecŃia Drumuri NaŃionale Arad, Calea Aurel Vlaicu, nr.57A,

e-mail: [email protected], tel. 0742207015

Abstract When a financial point of view is taken into account structure can be a financing structure, a capital structure or a financial structure. Financing structure includes all elements, no matter the nature and the terms for which they were attracted, while financial structure includes the financing sources on long and medium term. Short term financing is achieved from treasury resources derived from lasting liabilities and short term loans, while medium and long term financing is achieved from lasting capital which is constituted from own capital and medium and long term loans. The question is how an enterprise will choose the debt – equity ratio. The financial structure of the enterprise involves achievement of equilibrium between the risk level and the rate of profitability. Keywords: financial structure, financing structure, capital structure, financial policy, debt – equity ratio

NoŃiunea de structură defineşte raporturile care unesc componentele unui întreg. Structura are trei însuşiri: totalitatea, reprezentată de ansamblul fondurilor de care dispune întreprinderea, transformările care sunt înregistrate de costurile de finanŃare şi riscul la care este supusă întreprinderea şi autoreglajul, respectiv posibilitatea de modificare a structurii fondurilor. Din punct de vedere financiar, noŃiunea de structură se regăseşte sub următoarele forme: structură de finanŃare, structură de capital, structură financiară. „Dacă în termenii analizei financiare putem vorbi de o structură de finanŃare, în termenii deciziei de finanŃare pe termen mediu şi lung nu putem aborda decât ideea unei structuri strategice a finanŃărilor, deci a capitalurilor permanente”(Cocriş V., Işan V. 2005). Aceasta înseamnă că structura de finanŃare cuprinde totalitatea elementelor indiferent de natură şi de termenul pentru care au fost atrase, iar structura financiară cuprinde sursele de finanŃare pe termen mediu şi lung. Astfel structura financiară este parte din structura de finanŃare. La nivelul întreprinderii „structura financiară reflectă compoziŃia capitalurilor, iar din acest considerent mai este cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de structura capitalurilor”(Moldovan N. C., 2004). Structura financiară a întreprinderii „reprezintă un ansamblu complex şi coordonat al diverselor surse de finanŃare folosite de managerul finaniciar pentru acoperirea necesarului de finanŃat” (Neogoe I., 1997). „Structura financiară a întreprinderii reflectă compoziŃia capitalurilor acesteia şi se defineşte în două modalităŃi, fie prin luarea în considerare a duratei sau a caracterului imobilizării capitalurilor, fie


99

avându-se în vedere provenienŃa capitalului”(Cristea H., Talpoş I, Cosma D., 1998). Referitor la prima modalitate de definire a structurii financiare a întreprinderii, avem raportul dintre finanŃările pe termen scurt şi cele pe termen mediu şi lung sau raportul dintre resursele de trezorerie şi capitalul permanent. Din definiŃie putem scrie următoarele relaŃii:

FTML

FTSSFÎ =

unde SFÎ este structura financiară a întreprinderii FTS - finanŃările pe termen scurt FTML - finanŃările pe termen mediu şi lung

sau

Cperm

RTSFÎ =

unde RT - resursele de trezorerie Cperm – capitalul permanent FinanŃările pe termen scurt se realizează pe seama resurselor de trezorerie

provenite din pasive stabile (credite comerciale, alte datorii pe termen scurt) şi din credite bancare pe termen scurt. În ceea ce priveşte finanŃările pe termen mediu şi lung, acestea se realizează pe seama capitalului permanent, constituit din capital propriu (capital social, rezerve, fonduri proprii, profit nerepartizate în afara întreprinderii) şi împrumuturi pe termen mediu şi lung.

În ceea ce priveşte cea de-a doua modalitate de definire, avem raportul dintre datoriile totale ale întreprinderii şi capitalul propriu. Astfel avem relaŃia:

CP

DTSFÎ = ,

unde SFÎ este structura financiară a întreprinderii DT – datorii totale CP – capital propriu Această relaŃie exprimă ponderea finanŃării activelor pe baza resurselor

proprii şi a celor din resurse împrumutate din totalul finanŃării realizate. „Prin structura financiară a întreprinderii se înŃelege raportul existent între

finanŃările pe termen scurt şi cele pe termen lung” (Moldovan N. C., 2004). Întreprinderile nu se finanŃează în totalitate din fonduri proprii, ci apelează şi la finanŃări externe. Prin politica financiară a unei întreprinderi aceasta realizează alegerea mijloacelor de finanŃare externă şi raportul în care acestea se află cu mijloacele interne de finanŃare. Se stabileşte astfel structura capitalului permanent (fonduri proprii ale întreprinderii şi împrumuturi pe termen mediu şi lung) şi ponderea creditelor de trezorerie faŃă de capitalul permanent. Apelând la obligaŃii pe termen scurt, întreprinderea poate să crească sau să reducă volumul activităŃii desfăşurate, dar finanŃarea cu capitaluri permanente este mai puŃin costisitoare. Trebuie să se Ńină seama şi de nevoia totală de finanŃat şi natura utilizării.


100

Pe lângă obiectivele proprii de creştere economică, rentabilitate, riscuri, întreprinderea în momentul stabilirii structurii financiare trebuie să Ńină seama de acŃionari, bănci, stat, situaŃia pieŃei financiare, stabilitatea macroeconomică a Ńării, tradiŃiile locale referitoare la mediul afacerilor, nivelul de dezvoltare al creditului, rata dobânzii, rata inflaŃiei, respectiv conjunctura economico – financiară. Un alt factor de reŃinut este creditorul, mai bine spus riscurile la care acesta se expune (risc de pierdere de capital atunci când debitorul se află în incapacitate de a rambursa suma, risc de dobândă, adică incapacitatea plăŃii dobânzii de către debitor la termen, risc de imobilizare, care există şi în cazul plăŃii datoriilor la termen, prin blocarea capitalului împrumutat). În scopul protejării de aceste riscuri, creditorul solicită garanŃii asiguratorii şi participarea debitorului la finanŃare cu capital propriu.

„Structura financiară a întreprinderii este determinată de structura întregului pasiv al bilanŃului, care exprimă modul de alcătuire al capitalului permanent, structura financiară cuprinde în plus capitalurile împrumutate pe termen scurt” (Nistor E. I., 2002). Alegerea structurii financiare implică stabilirea ponderii fiecărei surse de finanŃare în totalul pasivului bilanŃului întreprinderii. Principiul echilibrului financiar referitor la durata utilizărilor şi durata resurselor de fonduri este oiectivul şi conŃinutul structurii de finanŃare.

Alegerea structurii financiare a întreprinderii este „influenŃată de structura capitalurilor deja existente, structura activelor imobilizate şi circulante, posibilitatea înlocuirii unor resurse de finanŃare cu altele, costul finanŃării şi posibilitatea apariŃiei riscului de insolvabilitate” (Ngendakumana J., 2000). Capitalurile permanente sunt formate din: capitaluri proprii, care la rândul lor înseamnă capital social, primele de emisiune şi rezervele şi altele asimilate acestora, respectiv provizioane pentru pierderi şi cheltuieli şi datorii financiare pe termen mediu şi lung. Capitalurile permanente urmează să finanŃeze activul imobilizat, un nivel potrivit al fondului de rulment net şi bineînŃeles cheltuielile înregistrate de pornirea unei afaceri noi. Limita minimă a mărimii capitalurilor permanente am stabilit-o, iar în ceea ce priveşte limita maximă, aceasta se referă la acoperirea finanŃării capitalului circulant previzionat a fi necesar pentru anul în curs. Această limită va feri întreprinderea de necesitatea apelării la datorii pe termen scurt. Totuşi, în acest caz, întreprinderea riscă să Ńină imobilizată o parte a capitalurilor permanente pentru folosirea doar pentru o perioadă relativ scurtă şi sunt plătite dobânzi pentru datoriile pe termen mediu şi lung, chiar şi pentru cele care nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost contractate. Atunci când mărimea capitalurilor permanente este mai aproape de limita maximă, atunci acel surplus poate fi folosit de întreprindere pentru noi investiŃii sau plasament. Partea negativă a acestei abundenŃe de capitaluri permanente se reflectă printr-o scădere a rentabilităŃii întreprinderii. În cazul în care capitalurile permanente sunt insuficiente, putem vorbi despre: „risc de echipament insuficient, cumpărări aferente, în funcŃie de creditul acordat de furnizori şi o anumită lipsă de calitate la preŃuri mai avantajoase, aprovizionări fracŃionate putând cauza ruptura de stoc, dificultăŃi permanente de trezorerie (fond de rulment net nul sau insuficient), lipsă


101

de independenŃă a întreprinderii faŃă de bancheri şi alŃi creditori” (Ngendakumana J., 2000). Capitalurile proprii trebuie să acopere riscurile întreprinderii.

În ideea contractării de credite pe termen scurt, întreprinderea trebuie să deŃină capitaluri permanente suficiente pentru a putea constitui un fond de rulment net corespunzător. Acesta este reprezentat de diferenŃa dintre totalul activelor circulante şi datoriile pe termen scurt sau altfel spus „suma datoriilor pe termen scurt acceptate în condiŃii de risc convenabil într-o structură financiară bună este egală cu activul circulant minus fondul de rulment net, suficient pentru a acoperi necesităŃile de exploatare ale întreprinderii. Creditorii unei întreprinderi sunt interesaŃi de existenŃa şi mărimea fondului de rulment net, pentru că el le oferă marja de siguranŃă de care ei au nevoie pentru acordarea creditelor solicitate. Trebuie avută o grijă continuă pentru păstrarea unei anumite limite a fondului de rulment net în momentul achiziŃionării de noi active imobilizate pentru a nu fi necesară reducerea acestuia sub limita acceptată de creditori.

Fondul de rulment net, în formă absolută, este egal cu diferenŃa dintre capitalul permanent şi activele fixe, iar în formă relativă este raportul dintre capitalul permanent şi activele fixe. Mărimea acestuia este utilizată şi pentru evaluarea structurii financiare a întreprinderii, apreciată nu numai prin respectarea echilibrului, ci şi prin compensarea de echilibru. Dacă o întreprindere şi-a putut desfăşura activitatea în bune condiŃii fără a fi necesară apelarea la credite pe termen scurt şi având constituit fondul de rulment net pe care l-am menŃionat, poate oricând beneficia de credite pe termen scurt, iar valorile de exploatare se transformă automat în disponibilităŃi.

În situaŃia nefericită în care mărimea datoriilor pe termen scurt este egală cu sau chiar mai mare decât activul circulant, avem de-a face cu o structură finanicară deficitară. Eventuala apelare la credite pe termen scurt va fi foarte greu se realizat sau chiar imposibil, soluŃia fiind în acest caz apelarea la datorii financiare pe termen mediu şi lung, pentru a se îmbunătăŃi situaŃia fondurilor proprii şi a se putea reconstitui fondul de rulment net. Se ştie că în cazul datoriilor, indiferent pe ce termen sunt contractate, acestea trebuie să fie rambursate la termenele stabilite, pe când fondurile proprii nu se rambursează. Totuşi trebuie Ńinut cont de faptul că în momentul constituirii structurii financiare a întreprinderii fondurile împrumutate nu trebuie să fie mai mari decât fondurile proprii.

Atunci când capitalurile permanente sunt insuficiente, întreprinderea va trece la mărirea capitalului social prin aporturi ale acŃionarilor sau emisiunea de acŃiuni şi repartizarea profitului va fi minimizată, în ideea formării de fonduri proprii. Doar acestea pot acoperi eventualele riscuri ale unei investiŃii a cărei rentabilitate nu poate fi cunoscută cu siguranŃă înaintea finanŃării. Datoriile pe termen mediu şi lung sunt rambursate din profiturile viitoare, iar atunci când acestea nu le pot acoperi din amortismente. DiferenŃa faŃă de datoriile pe termen scurt este aceea că acestea din urmă sunt achitate primele. Prin utilizarea datoriile finanicare se urmăreşte creşterea profiturilor întreprinderii. Datoriile pe termen mediu finanŃează nevoile pentru o perioadă mai mare de un an, doar cele referitoare la activele circulante.


102

De reŃinut este faptul că în structura financiară a unei întreprinderi trebuie să se acorde o mai mare importanŃă capitalurilor proprii şi nu celor împrumutate. Contează de asemenea şi proporŃia în care se găsesc ele, fiind factori hotărâtori în momentul solicitării de împumuturi de orice fel, pentru a se asigura independenŃa întreprinderii.

În România, finanŃarea externă a întreprinderii presupune procurarea resurselor necesare finanŃării activităŃii curente de exploatare. Datorită posibilităŃilor greoaie de obŃinere a creditului, întreprinderilor nu le rămâne decât să se limiteze la resursele interne de finanŃare, ceea ce face ca ritmul de dezvoltare a întreprinderii să fie frânat. Chiar dacă finanŃarea de pe piaŃa de capital ar trebui să se realizeze la un cost mai redus decât finanŃarea prin credite bancare, aceasta nu are loc. Un alt inconvenient ar fi numărul mare de acŃionari ai unei întreprinderi, respectiv controlul asupra managerilor în ceea ce priveşte mărimea îndatorării întreprinderii şi a costului aferent este slab. De asemenea, necesitatea unui volum mare de resurse nu poate fi satisfăcută integral prin autofinanŃare. Se apelează astfel la resurse externe de mărire a capitalului propriu şi la resurse împrumutate. Astfel, pentru o întreprindere aflată în faza de expansiune, trebuie atraşi acŃionari importanŃi capabili să aducă capitalurile necesare pentru aceasta.

O altă soluŃie de constituire a capitalului este pe baza resurselor împrumutate în general de la bănci, dar în anumite condiŃii. Cel mai important este ca acest capital împrumutat să fie valorificat şi să se realizeze recuperarea sa prin încasări cu un grad de rentabilitate ridicat, respectiv să acopere plata dobânzilor şi să se realizeze profit. Un alt mijloc de finanŃare este leasing-ul, caz în care chiriile plătite se deduc din profitul impozabil pe durata contractului şi nu sunt necesare garanŃii suplimentare (bunurile ce fac obiectul contractului de leasing aparŃin finanŃatorului). FinanŃarea prin emisiuni de obligaŃiuni ar trebui să presupună oferirea unor stimulente fiscale pentru activizarea pieŃei şi asigurarea realizării unor obiective economice strategice. Prin politicile de finanŃare utilizate, întreprinderea trebuie să găsească structura financiară capabilă să realizeze creşterea valorii de piaŃă a acesteia. Pentru aceasta, întreprinderea trebuie să fie mai întâi cotată, numai aşa se poate cunoaşte valoarea ei de piaŃă.

Din nefericire, realizarea structurii financiare optime pentru o întreprindere nu are loc pe baza costurilor finanŃării şi asigurându-se relaŃia optimă între risc şi rentabilitate, ci se are în vedere obŃinerea resurselor necesare pentru asigurarea continuităŃii activităŃii. FinanŃarea capitalurilor permanente este mai puŃin costisitoare în comparaŃie cu finanŃarea prin îndatorare pe termen scurt, dar aceasta din urmă este mai uşor de realizat. Pe măsură ce îndatorarea creşte, cresc şi riscurile permanente, finanŃare care trebuie legată de fondul de rulment şi de creditele de trezorerie care să asigure finanŃarea nevoilor temporare.

Capitalurile pe termen scurt sunt destinate finanŃării ciclului de exploatare, capitalului permanent, fiind destinate finanŃării ciclului investiŃional. Alegerea structurii de finanŃare depinde de nivelul de risc acceptat de acŃionari şi capacitatea întreprinderii de a trece peste o eventuală conjuctură economică nefavorabilă. „Structura capitalului implică echilibrarea gradului de risc şi rata de rentabilitate.


103

Utilizarea gradului împrumutat în proporŃie mai mare determină creşterea gradului de risc al câştigurilor firmei, dar o rată mai mare a îndatorării înseamnă în acelaŃi timp şi o rată de rentabilitate estimată la o valoare superioară. Gradul mai mare de risc asociat cu o rată mai mare a îndatorării tinde să scadă preŃul acŃiunilor firmei pe piaŃă, dar estimarea unei rate superioare de rentabilitate duce la creşterea acestui preŃ” (Harpen P., Weston J. F., Brigham E F., 1998). „Structura financiară a unei întreprinderi apare prin comparaŃia structurii activului său şi a structurii pasivului său (des emplois et des provenance de capitaux)” (Ross A. S., Westerfield W. R., Jordan D. B., 2001). În cadrul pasivului avem capitalurile proprii şi capitalurile împrumutate pe termen mediu şi termen scurt, iar în cadrul activului avem imobilizările şi activele circulante. Modul în care capitalurile diferite sunt angajate pentru acoperirea necesarului din activ în funcŃie de cerinŃele fiecărei întreprinderi şi alte cerinŃe solicitate în momentul angajării împrumutului trebuie reglementat de anumite reguli:

- regula echilibrului; - regula volumului; - marja de securitate.

Prima regulă, cea a echilibrului se referă la faptul că un activ trebuie finanŃat de capitaluri egale în ceea ce priveşte durata. Astfel, dacă activul achiziŃionat are o durată de viaŃă de 1an, acesta va trebui finanŃat de un capital de care să fie tot pentru 1 an. BineînŃeles, în cazul în care activul respectiv are o durată de viŃă mai mare decât durata pentru care se face împrumutul, trebuie avut în vedere următoul aspect: randamentul activului respectiv să poată constitui o rezervă care să poată înlocui capitalul în momentul rambursării împrumutului.

Regula volumului presupune ca producŃia să fie finanŃată de minimul de capital. Este dificil să se păstreze echilibrul dintre excesul şi insuficienŃa de capital. Alegerea făcută iniŃial poate fi greşită şi greu sau imposibil de modificat. În ceea ce priveşte activele circulante respective, finanŃarea acestora, capitalul necesar nu poate fi estimat fără precizarea duratei ciclului de rotaŃie a acestora. Prin această durată se înŃelege că este timpul mediu dintre momentul angajării împrumutului şi cel în care întreprinderea produce efectiv bani luaŃi ca împrumut. Cel mai important lucru pentru o întreprindere este ca viteza de rotaŃie a capitalului să fie cea mai mare posibil.

Marja de securitate se referă la faptul că după stabilirea necesarului să se majoreze evaluarea realizată pentru a nu se ajunge la insuficenŃă şi în al doilea rând să se calculeze fond de rulment. Acesta poate fi pozitiv în momentul în care întreprinderea finanŃează activele circulante din resurse stabile, adică din capitalul permanent (propriu şi împrumuturi pe termen lung), negativ, atunci când întreprinderea utilizează credite pe termen scurt pentru finanŃarea imobilizărilor.

După unii autori, o întreprindere, de obicei, poate alege orice structură a capitalului doreşte. Dacă managerii doresc, întreprinderea poate emite acŃiuni şi să utilizeze banii rezultaŃi din aceasta pentru a cumpăra acŃiuni ale altor întreprinderi sau alte hârtii de valoare, prin aceasta crescând raportul datorii – fonduri proprii. Alternativ, poate emite acŃiuni în scopul plăŃii anumitor datorii, în acest fel


104

reducând raportul datorii – fonduri proprii. Asemenea activităŃi afectează structura curentă a capitalului şi sunt numite restructurări. În general, aceste restructurări sunt de fiecare dată când întreprinderea înlocuieşte o anumită structură a capitalului cu o alta pentru o anumită perioadă, lăsând bunurile întreprinderii neschimbate. Decizia pentru o anumită structură a capitalului are mari efecte asupra valorii întreprinderii şi a costului capitalului. De asemenea, elementele importante ale structurii capitalului sunt uşor de identificat, dar măsura exactă a acestora este lucrul cel mai greu de realizat, aproape imposibil. Întrebarea evidentă care urmează este: cum va alege o întreprindere raportul datorii – fonduri proprii? Cel mai important, de fapt punctul de pornire în rezolvarea acestor probleme este de a urmări maximizarea valorii acŃiunilor, lucru aproape echivalent cu maximizarea valorii întregii întreprinderi. În acest scop, managerii întreprinderii urmează să aleagă acŃionarii astfel încât să nu fie conflicte de interese. De reŃinut este faptul că modificarea valorii întreprinderii este în acelaşi sens ca şi efectul asupra acŃionarilor.

DiferenŃa dintre datorii şi beneficiu se referă în principal la prioritatea dreptului referitor la profiturile întreprinderii, astfel încât cerinŃele creditorilor sunt satisfăcute mai întâi (Smart S. B., Megginson W. L., Gitman L. J., 2004). Abia partea rămasă a profiturilor după plata acestor datorii va fi împăŃită între acŃionari sub formă de dividende. Din aceasta reiese că valoarea firmei este suma valorilor datoriilor şi a dividendelor plătite de către întreprindere creditorilor, respectiv acŃionarilor. Aceştia sunt plătiŃi în măsura existenŃei profiturilor rămase după achitarea datoriilor curente. De subliniat ar fi faptul că acŃionarii nu răspund personal pentru pierderile înregistrate. În aceste cazuri, acŃionarii nu sunt plătiŃi. Valoarea întreprinderii rămâne aceeaşi indiferent de distribuŃia creditorilor reprezentaŃi de datorii şi acŃionarilor reprezentaŃi de beneficii. Per total, valoarea întreprinderii rămâne constantă. Pentru a determina raportul datorii – fonduri proprii, se poate folosi modelul reprezentării grafice tip „plăcintă”, Ńinând cont de faptul că valoarea întreprinderii este suma celor două componente (Ross S., Westerfield R. W., Jaffe).

Mărimea cash-flow-urilor este constantă, indiferent de mărimea pe care o au beneficiile, mărimea datoriilor rezultă din diferenŃă. Cash-flow-ul este de fapt în traducere flux de trezorerie şi „reprezintă diferenŃa între ceea ce întreprinderea poate dispune în orice moment, ca lichidităŃi băneşti la sfârşitul perioadei de gestiune şi ceea ce ar fi putut dispune la începutul perioadei respective” şi în care „se includ lichidităŃi băneşti, titluri financiare, efecte de comerŃ, în aceleaşi condiŃii” (Ngendakumana J., 2000). Pe mai departe contează în ce măsură influenŃează maximizarea valorii întreprinderii pe acŃionari şi raportul datorii – fonduri proprii, respectiv structura financiară care maximizează interesele lor. În cazul acŃionarilor, se poate spune că o devalorizare a valorii întreprinderii îi afectează direct în mod negativ. Astfel managerii întreprinderii vor alege structura capitalului care va aduce cea mai înaltă valoare a întreprinderii, variantă ce va fi în acelaşi timp şi cea mai benefică pentru acŃionari. Găsirea structurii financiare


105

optime este rezultatul unor întregi variante de ipoteze (Ross S., Westerfield R. W., Jaffe):

- în absenŃa impozitării, caz în care costul capitalului este relaŃionat pozitiv cu levierul;

- în prezenŃa impozitării, dar fără riscul de faliment, unde valoarea întreprinderii este o funcŃie crescătoare a levierului. Faptul că valoarea întreprinderii este relaŃionată pozitiv cu levierul implică existenŃa unei structuri a capitalului formată în cea mai mare parte din datorii.

Mărimea cash-flow-urilor întreprinderii

10% 10%

80%

1 2 3

Mărimea cash-flow-urilorîntreprinderii

1 2


1 2


50%25%

25%

1

2

3


106

Primele două din figurile de mai sus reprezintă mărimea cash-flow-urilor unei întreprinderi în absenŃa impozitării, iar celelalte două în cazul unei întreprinderi în prezenŃa impozitării (sursa: Ngendakumana J., 2000). De reŃinut este faptul că în realitate întreprinderile se feresc pe cât pot să ajungă la o mărime a datoriilor ridicată, folosind un nivel cât mai scăzut al datoriilor. Din cauza dobânzilor şi a plăŃilor obligatorii, se realizează o presiune asupra întreprinderii, iar atunci când acestea nu se achită, pot apărea anumite riscuri, ultimul fiind riscul de faliment. Este necesar a se cunoaşte punctul optim al datoriilor, momentul când trebuie să ne oprim a mai împrumuta, în ideea de a nu produce efecte negative asupra valorii întreprinderii. În ceea ce urmează, vom avea reprezentarea grafică a acestui moment:

mărimea optimă a datoriilor datorii

Fig. Reprezentarea punctului optim al datoriilor şi al maximului valorii

întreprinderii Sursa: Ross S., Westerfield R., Jordan B. D. – Fundamentals of Corporate Finance, Standard Edition, 2001

Utilizând faptul că în cazul cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor, acestea sunt deductibile fiscal. Întreprinderea tinde să minimizeze impozitele şi să maximizeze partea din cash-flow care se cuvine investiŃiilor. Cu cât întreprinderea împrumută mai mult, cu atât partea ce revine statului prin impozite şi taxe este mai mică şi astfel prin creşterea datoriilor se maximizează valoarea de piaŃă. Aceasta deoarece, la valoarea iniŃială a întreprinderii (aceeaşi cu a unei întreprinderi neîndatorate) se adaugă economia la impozite (Ross S., Westerfield R., Jordan B. D., 2001).

Adoptarea unei anumite structuri financiare reprezintă un aspect important al politicii financiare a unei întreprinderi. Modelul cum va fi finalizată structura financiară a întreprinderii depinde de aceasta, de obiectivele sale de creştere economică, riscurile pe care este dispusă să şi le asume, nivelul rentabilităŃii scontate, acŃionari, bănci, stat şi bineînŃeles conjunctura economică a momentului.

Valoarea maximă a întreprinderii


107

Alegerea structurii financiare trebuie să fie făcută prin punerea în balanŃă a tuturor elementelor microeconomice şi macroeconomice. Concluzii În realizarea structurii financiare a unei întreprinderii trebuie să se acorde o mai mare importanŃă capitalurilor proprii şi nu celor împrumutate. De asemenea este importantă şi proporŃia în care se găsesc acestea, fiind factori hotărâtori în momentul solicitării de împumuturi de orice fel, pentru a se asigura independenŃa întreprinderii.

FinanŃarea externă a întreprinderii presupune procurarea resurselor necesare finanŃării activităŃii curente de exploatare. Datorită posibilităŃilor greoaie de obŃinere a creditului, întreprinderilor nu le rămâne decât să se limiteze la resursele interne de finanŃare, ceea ce face ca ritmul de dezvoltare a întreprinderii să fie frânat. Chiar dacă finanŃarea de pe piaŃa de capital ar trebui să se realizeze la un cost mai redus decât finanŃarea prin credite bancare, aceasta nu are loc. Un alt inconvenient ar fi numărul mare de acŃionari ai unei întreprinderi, respectiv controlul asupra managerilor în ceea ce priveşte mărimea îndatorării întreprinderii şi a costului aferent este slab.

În practică, realizarea structurii financiare optime a unei întreprinderi nu are loc pe baza costurilor finanŃării şi asigurându-se relaŃia optimă între risc şi rentabilitate, ci se are în vedere obŃinerea resurselor necesare pentru asigurarea continuităŃii activităŃii.

Bibliografie Cocriş V., Işan V., 2005, Economia afacerilor, vol.3, Ed. Graphix, Iaşi; Cristea H., Talpoş I., Cosma D., 1998, Gestiunea financiară a

întreprinderilor, Ed. Mirton, Timişoara; Harpen P., Weston J.F., Brigham E.F., 1998, FinanŃe manageriale, Editura

Economică, Bucureşti; Moldovan N. C., 2004, Costul şi structura capitalului societăŃii comerciale,

Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara; Neogoe I, 1997, FinanŃele întreprinderii, Editura Ankarom, Iaşi; Nistor E. I., 2002, FinanŃele întreprinderii, Editura Presa Universitară, Cluj

–Napoca; Ngendakumana J., 2000, Modelul structurii financiare optime a societăŃilor

comerciale din industrie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj –Napoca; Ross S., Westerfield R.W, Jaffe, Corporate Finance, International Edition,

6th edition; Ross S., Westerfield R. W., Jordan D.B., 2001, Fundamentals of Corporate

Finance, Standard Edition; Smart S. B., Megginson W. L., Gitman L. J., 2004, Corporate Finance,

Thomson South-Western.


108

PARTICULARITĂłILE LEASINGULUI FINANCIAR PE PLAN INTERN ŞI INTERNAłIONAL

Lăcrămioara Rodica Hurloiu Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Splaiul IndependenŃei nr.313, tel. 0213169788,

[email protected]

Abstract

The particularities of the financial leasing at national and international level. The presented study aims especially the financial leasing; this is the specific form practiced in Romania in the proportion of over 90% to operational leasing detriment and to which, in the same proportion, the majority of developed countries appeals. "The financial leasing is the operation that transfers the majority of the risks and benefits related to the ownership right of assets” and consistent with the Romanian psychology and prejudice, namely entering in the possession of a good paid in installments (leasing) through the purchase option always validated by the fellow countrymen at the finalization of the contract. Keywords: financial leasing, operational leasing, leasing contract, credit

Leasingul este o formă specială de finanŃare, a cărei utilitate a fost

descoperită şi folosită ca uzanŃă socială din antichitate (Mesopotamia, Egipt, Fenicia, Imperiul Roman…), într-o formă primitivă, dar cu finalitate egală ca fond şi formă cea mai coplex legiferată astăzi în lume. Criza economico - financiară mondială care afectează şi România prin efectele ei dramatice, ne determină să ne gândim la modalităŃile eficiente prin care omenirea a reuşit să depăşească crizele economice anterioare. Dacă leasingul financiar este strâns legat de omul de afaceri D.B. Bootle care a reuşit să aplice cu succes această metodă eficientă de finanŃare a afacerii încă din anii 1952, cu atât mai mult istoria ar trebui să ne înveŃe să folosim aceleaşi mijloace pentru a ieşi din recesiunea economică actuală. În societatea modernă actuală leasingul cunoaşte o multitudine de forme (operaŃional, financiar, lease-back, time-sharing, master-leasing etc). Studiul prezentat vizează în special leasingul financiar, forma specifică practicată în România în proporŃie de peste 90% în detrimentul leasingului operaŃional la care apelează în aceeaşi proporŃie în majoritate, Ńările dezvoltate. „Leasingul financiar este operaŃiunea care transferă cea mai mare parte din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate ale activului” şi care concordă cu psihologia şi prejudecata românească, şi anume aceea de a intra în posesia unui bun plătit în rate (leasing), prin opŃiunea de cumpărare validată întotdeauna de compatrioŃi la încheierea contractului (tab. 1, 2 şi 3). Abordări de clasificare a leasingului financiar conform IASB

IASB (Consilul pentru Standarde InternaŃionale de contabilitate), a surprins o multitudine de aspecte contabile în cadrul celor 41 de norme


109

internaŃionale de contabilitate, iar norma care surprinde problematica leasingului este IAS 17 ,,Contracte de leasing ’’ a apărut în 1994 şi a fost revizuit în 1997, cu aplicabilitate din 01.01.1999. Pentru clasificarea unui contract de leasing în financiar sau în operational în viziunea IASB, ar fi util modelul din tabelul 4.

Tab. 1 Contractul de leasing conform Legii 571/2003 Cod fiscal cu modificări

CRITERII OPERATIONAL FINANCIAR Contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului la sfârşitul contractului de leasing?

NU DA

Riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului sunt transferate locatarului când contractul produce efecte?

DA* DA

Valoarea reziduală exprimată în procente este < sau = cu diferenŃa între durata normală de funcŃionare maximă şi durata contractului de leasing raporată la durata normală de funcŃionare maximă, raportată în procente?

NU DA

Perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcŃionare maximă a bunului?

NU DA

Valoarea totală a ratelor de leasing mai puŃin cheltuielile accesorii este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului?

NU DA

*mai puŃin riscul de valorificare al bunului la valoarea reziduală (atunci când opŃiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului)

Tab. 2. DiferenŃe între leasing financiar şi credit

CRITERII LEASING FINANCIAR CREDIT Forma Creditul acordat sub forma

unui activ imobilizat. Asigură finanŃarea investiŃiei.

Creditul acordat sub formă bănească. Asigură finanŃarea investiŃiei.

Analiza documentaŃiei

Societatea de leasing pune accent pe analiza rentabilităŃii proiectelor. Are o viziune previzională.

Societatea de credit pune accen-tual pe analiza situaŃiilor financiare într-o viziune post faptică.

GaranŃia

GaranŃia este constituită de dreptul de proprietate asupra bunului dat în leasing.

Creditul este generat de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă).

Taxe vamale Se plătesc la minim 20% din valoarea de intrare a bunului.

Se plătesc la valoarea integrală a bunului.

Deducerea fiscală a unor cheltuieli

- Dobânda - Asigurare - Amortizarea

- Costurile creditului - Dobânda în funcŃie de rata îndatorării


110

Tab. 3 DiferenŃe între leasingul financiar şi închiriere

CRITERII LEASING FINANCIAR ÎNCHIRIERE Dreptul de proprietate asupra bunului

La sfârşitul perioadei de locaŃie bunul poate trece în proprietatea utilizatorului

Bunul nu poate trece în propietatea chiriaşului la sfârşitul contractului de închiriere

Dreptul de opŃiune În contractul de leasing locatarul are dreptul de a opta pt. cumpărarea bunului, prelungirea contractului ori încetarea raporturilor contractuale, la sfârşitul contractului.

În contractul de locaŃiune chiriaşul trebuie să restituie bunul în starea în care a fost predat la sfărşitul contractului.

Număr de participanŃi

De regulă trei părŃi: furnizorul, societaea de leasing, beneficiarul

Apar doi participanŃi: - chiriaşul - proprietarul

Calculul ratelor Ratele de leasing se stabilesc funcŃie de preŃul de achiziŃie (cuprinzând cota parte din aceasta) şi unele elemente predefinite (dobândă, profit, TVA). Ratele de leasing consumă din substanŃa bunului până îl aduce la valoarea reziduală.

Chiria se stabileşte în funcŃie de condiŃiile existente pe piaŃă şi reprezintă contravaloarea dreptului de folosinŃă.

Riscurile şi responsabilităŃile dreptului de proprietate asupra bunului

Se transferă utilizatorului în momentul când contractul produce efecte.

Nu se transferă chiriaşului ci rămân ale proprietarului.

Tab. 4. Model de clasificare a contracelor de leasing

CONTRACTUL DE LEASING CRITERII OPERAłIONAL FINANCIAR

Este transferat titlul de proprietate până la sfârşitul de perioadei de leasing?

Nu Da

Este opŃiunea de cumpărare a bunului la un preŃ suficient de mic în comparaŃie cu valoarea justă?

Nu Da

Perioada de leasing acoperă în cea mai mare parte durata de de viaŃă economică a activului? Nu Da

La începutul contractului de leasing valoarea actualizată a plăŃilor minime de leasing este cel puŃin egală cu valoarea justă a activului?

Nu Da

Activele ce sunt obiect al contractului de leasing sunt de natură specială încât numai locatarul le poate utiliza fără efectuarea unei modificări ulterioare?

Nu Da


111

Abordări de clasificare a leasingului financiar conform FASB Organismul de normalizare contabilă din SUA, care influenŃează în mare

măsură şi nomele contabile internaŃionale de contabilitate elaborate de IASB, este Comitetul Normelor de Contabilitate Financiară – Financial Accounting Standards Boards (FASB). Acest organism este autorul unui ,,Cadru conceptual contabil şi a aproximativ 130 de norme sau dispoziŃii referitoare la contabilitatea financiară. Deasemenea acesta a publicat numeroase interpretări care completează normele. Norma americană privind leasingul este FAS 13 ,,Leasing’’, apărută în 1976. Potrivit acestei norme, linia de demarcaŃie între leasingul financiar şi operaŃional este ,,distinctă’’ atât din punct de vedere al locatorului vezi tabel mai jos, cât şi din punct de vedere a locatarului.

Tab. 5. Clasificarea contractelor de leasing din punct de vedere al locatorului

CONTRACTUL DE LEASING

CRITERII OPERAłIONAL FINANCIAR

Este transferat titlul de proprietate la sfârşitul periodei de leasing? Nu Da

Este opŃiunea de cumpărare la un preŃ suficient de avantajos? Nu Da

Perioada de leasing este mai mare de 75% din durata de utilizare a activului?

Nu Da

Valoarea actualizată a plăŃilor minime de leasing este mai mare sau egală cu 90% din valoarea justă a activului?

Nu Da

În ceea ce priveşte problema clasificării leasingului de ansambluri

imobiliare, repectiv leasingul de terenuri şi mijloace fixe, optica FASB este următoarea (*** Sisteme contabile comparate): a) Dacă se prevede transferul de proprietate al ansamblului imobiliar este vorba de leasing financiar. b) În situaŃia în care contractele nu prevăd transferul de proprietate al ansamblului imobiliar, sunt vizate două cazuri, după cum valoarea terenului este mai mică sau mai mare de 25% din valoarea totală a ansamblului: • Dacă valoarea este mai mică de 25%, ansamblul imobiliar, este considerat în mod global o ,,construcŃie”; • Dacă valoarea este mai mare de 25%, contractul este separat în două subcontracte, leasingul terenului şi leaingul construcŃiei existând următorul tratament de clasificare: - subcontractul relativ la teren este tratat ca un leasing operaŃional; - subcontractul relativ al construcŃiei este considerat un leasing financiar sau operaŃional după cum el răspunde sau nu la cel puŃin una dintre ultimele condiŃii ce caracterizează contractele de leasing financiar (din punct de vedere al locatarului)


112

ParticularităŃi de clasificare a leasingului financiar în România Contractul de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar când cel puŃin una din condiŃii este îndeplinită conform Legii 571/2003 Cod fiscal cu modificări aplicabil din 01.01.2007 (tab. 6). Analiza financiară şi interpretarea leasingului financiar

Pentru locatorul unui bun în regim de leasing financiar, operaŃiunea de leasing financiar generează cel puŃin următorele fluxuri de numerar:

a. Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare - încasările în numerar provenite din comisioanele de leasing (taxa management, comision gestionare cont) - plăŃi în numearar către furnizorii de servicii (taxa înmatriculare, importul bunrilor cedate în leasing)

Tab. 6. Criterii de clasificare

CRITERII OPERAłIONAL FINANCIAR Contractul de leasing prevede expres transferul titlului de proprietate asupra bunului la momentul expirării contractului?

NU DA

Riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului sunt transferate locatarului când contractul produce efecte?

DA* DA

Valoarea reziduală exprimată în procente este < sau = cu diferenŃa între durata normala de funcŃionare maximă şi durata contractului de leasing raporată la durata normală de funcŃionare maximă, raportată în procente?

NU DA

Perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcŃionare maximă? NU DA

Valoarea totală a ratelor de leasing mai puŃin cheltuielile accesorii este mai mare sau egală cu valoarea bunului la intrare?

NU DA

* mai puŃin riscul de valorificare al bunului la valoarea reziduală (atunci când opŃiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului)

b. Fluxul de numerar aferent activităŃilor de investiŃii - valoarea plăŃilor efectuate pentru achiziŃionarea de imobilizări ce urmează a fi cedate în leasing financiar

c. Fluxurile de numerar aferente activităŃii de finanŃare -plăŃi în numerar reprezentând rambursări ale sumelor împrumutate de la bănci, încasări reprezentând cota parte din principal, şi încasarea avansurilor din leasing financiar reprezentând rambursarea principalului .

Fluxurile de numerar generate de operaŃiunea de leasing financiar pentru locatar sunt:


113

a. Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare - plăŃile reprezentate de costurile directe (taxa management) şi plăŃile reprezentate de cheltuielile cu asigurarea

b. Fluxuri de numerar provenit din ctivitate de investiŃii - plata valorii reziduale cand există opŃiunea de cumpărare

c. Fluxuri de numerar aferente activităŃii de finanŃare - plata avansului de leasing financiar, şi plăŃi în numerar pentru reducerea obligaŃtiilor (principalul)

Dobânzile sunt reflectate distinct ori generate de activitatea de finantare ori de activitatea de exploatare, nu există un consens în ceea ce priveşte încadrarea acestor dobânzi înt-una din cele două categorii cum prevede IAS 7.

Efectul contractelor de leasing financiar asupra situaŃiilor financiare şi indicatorilor financiari cheie

Leasing financiar – efecte Element sau indicator Locatar/utilizator Locator/finantator

BILANł

Un activ intrat în regim de leasing şi o obligaŃie aferentă (create în momentul când contractul de leasing produce efecte).

Un activ ieşit în regim de Leasing şi o creanŃă aferentă (create în momentul când contractul de leasing produce efecte).

CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE

Se generează atât o cheltuială cu dobânda, cheltuieli şi / venituri din diferenŃe de curs valutar (dacă contractul este încheiat în monedă străină) cât şi o cheltuială cu amortizarea.

Se generează atât o cheltuială cu dobânda, cheltuieli şi / venituri din diferenŃe de curs valutar (dacă contractul este încheiat în monedă străină) cât şi o cheltuială cu amortizarea.

Mai mică, deoareace fracŃiunea curentă din obligaŃia aferentă leasingului este o datorie curentă, acest indicator scade în continuare în timp, pe masură ce fracŃiunea curentă a obligaŃiei de leasing creşte.

Mai mare, deorece fracŃiunea curentă aferentă leasingului este ocreanŃă curentă, acest indicator creşte în timp, pe măsură ce fracŃiunea curentă a creanŃei creşte.

Mai mare, scade in timp, Deoarece scade si obligatia aferenta leasingului

-

INDICATORI DE LICHIDITATE • Rata lichidităŃii curente = = Active curente/ Datorii curente

• Gradul de îndatorare =

= (Capital împrumutat*100/ Capital propriu) • Acoperirea dobânzilor =

= Profit înaintea PlăŃii dobânzii şi impozit pe profit / Cheltuieli cu dobânzile

Mai mică, deorece cheltuielile cu dobânzile sunt create de metoda leasingului financiar. Acest indicator creşte în timp, pe măsura micşorării cheltuielii cu dobânda.

-

INDICATORI DE Ieşire de numerar generată de Intrările de numerar


114

plăŃile de leasing este alocată parŃial unei ieşiri de numerar din exploatare sau finanŃare (chelt. cu dobânzile) şi parŃial unei ieşiri de numerar din FinanaŃare (ramburasarea componentei de capital din rata de leasing). Amortizarea nu reprezintă o cheltuială în numerar şi prin urmare nu este element al fluxului de numerar

generate de încasările de leasing este alocată parŃial unei intrări de numerar de exploatare (venit din dobânzi) şi parŃial unei intrări de numerar din finanŃare (încasarea componentei de capital).

O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de plata creditului.

O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditelor acordate clienŃilor şi în consecinŃă creanŃe mai greu de înacasat.

ACTIVITATE • SituaŃia fluxurilor de numerar • Viteza de rotaŃie a debitelor clienŃi = = Sold mediu clienŃi * 365/Cifra de afaceri

• Viteza de rotaŃie a activelor imobizate = Cifra de afaceri / Active imobilizate

Mai mică în primii ani, deorece rezultatele sunt mai scăzute şi activele mai mari.

Mai mare deorece am o iesire de imobilizare şi încasări din dobânzi care sunt considerate venituri de exploatare.

Mai mică în primii ani deorece rezultatele sunt mai scăzute. Totuşi rentabilitatea capitalurilor proprii creşte în timp datorită unei tendinŃe pozitive a rezultatelor.

Mai mică în primii ani deorece rezultatele sunt mai scăzute. Aceasta creşte în timp datorită unei tendinŃe pozitive a rezultatelor.

INDICATORI DE PROFITABILIATA- TE • Rentabilitatea capitalului angajat = Profitul înaintea plăŃii dobânzii şi a impozituluipe profit * 365/Capital angajat (Cap.pr.+Cap imprumutat)

• Marja brută a vânzărilor (Profit brut din vanzare / Cifra de afaceri) * 100

Mai mică deoarece chelt. cu dobânzile sunt create de metoda leasingului financiar. Aceast indicator creste în timp, pe măsura micşorării cheltuielilorcu dobânzile.

Mai mare deorece veniturile din dobânzi sunt create de metoada leasingului financiar. Acest indicator scade în timp, pe măsura micşorării încasărilor din dobânzi.

Leasingul este chiar o idee miraculoasă de finanŃare, în urma căreia toŃi factorii implicaŃi au numai de câştigat, şi mai ales în actuala etapă de acută criză mondială care ne afectează cu atât mai mult pe noi Ńările sărace, acum cum ironic zicea cunoscutul economist Jean-Loup- Chiflet, “afacerile merg prost. Chiar şi cei care nu plăteau nu mai cumpară...” (*** Banii Noştri)

De aceea consider că leasingul financiar este asul din mânecă care poate impulsiona ieşirea din recesiunea economico - financiară existentă. Este un instrument viabil economic în situaŃia când partenerii sunt într-adevăr faire-play, şi utilizatorul vizează prin finanŃare creşterea lui economică, profitul intrisec şi nu investiŃia neproductivă (gen maşini de lux). Atâta timp cât creditările înregistrează


115

un recul, ar trebui ca leasingul financiar măcar să se menŃină la nivelul anului 2008, în anul 2009.

Pe de altă parte apreciez că este inadmisibil şi revoltător ca în pofida efervescenŃei legislative (Legi, OrdonanŃe, OrdonanŃe de Guvern, OrdonanŃe de UrgenŃă etc.) profesioniştii contabili să nu dispune de norme referitoare la contabilizarea leasingului financiar astăzi. Suplimentar legislaŃia existentă este necorelată, interpretativă, cu omisiuni şi de aceea pasibilă de incorectitudini în înregistrări contabile .

De exemplu Ordinul 1.752/2005 cu modificări la recunoaşterea contractelor de leasing art.90(4)litera d („Valoarea totală a ratelor de leasing, mai puŃin cheltuielile acesorii , este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentat de valoarea la care a fost achiziŃionat bunul de către finanŃator respectiv costul de achiziŃie”) şi Codul fiscal cu modificări la art.7.(1) litera e folosesc termenul de valoare totală a ratelor de leasing cu sensul de valoare totală reglementată de OrdonanŃa 50/1997cu modificări la art. 2 litera b [(respectiv cota-parte din capital şi dobânda) = rata de leasing, la care se adaugă valoarea reziduală]

În concluzie lucrarea şi-a propus să prezinte la un loc, toate datele necesare din stufărişul legislaŃiei româneşti astfel încât să rezulte temeiul juridic pentru contabilizarea operaŃiilor în leasing financiar, şi a venit cu o propunere concretă în aceast sens. • În vederea armonizării cadrului legislativ cu IAS 17, apreciez că ar mai fi necesară efectuarea unor precizări privind: momentul recunoaşterii a contractului de leasing financiar, tratamentul contabil al valorii reziduale plătite în avans, şi contabilizarea taxei de management. De exemplu OTP Leasing Romania IFN SA în contractul nr. 6959/08.07.08 încheiat la punctul 9,,Intrare în vigoare”consideră data plăŃii către furnizor ca dată a intrării în vigoare a contractului de leasing, prin excepŃie avansul, plata comisioanelor de management, constituirea garanŃiilor şi obŃinerea aprobărilor necesare de la autorităŃi competente intră în vigoare la data semnării contractului. Alte firme de leasing cum ar fi UniCredit Leasing Corporation IFN SA în contractul nr. 13853/2006 la cap. 10 ,,Intrare în vigoare ”consideră data ”intrării în vigoare” data semnării contractului. • Consider necesară abrogarea din continutul Ordinului 1.752/2005 a articolului 49 ,,Principiul prelevanŃei economicului aupra juridicului” a afirmaŃiei ca entităŃile prevăzute la pct. 3 alin (2) să aplice acest principiu numai pentru situaŃiile financiare consolidate ceea ce contravine cu punctual 31(2) litera a (OMFP nr.1752/2005) privind noŃiunea de activ care reprezintă o resursă controlată (prelevanŃa fondului asupra formei) şi nu o resursă care să fie în proprietatea entităŃii.Lucru care reprezintă o inadvertenŃă în noŃiunile de fond economice. • Textul reglementat al definiŃiei valorii reziduale ar trebui modificat într-un mod care să reflecte faptul că valoarea reziduală reprezintă „valoarea bunului anticipată la


116

expirarea termenului de leasing” deoarece conceptul actual conduce la ideea că dacă nu există transfer de proprietate nu există valoare reziduală, or acest lucru este eronat • De asemenea propun stabilitate legislativă şi corelarea procedurilor de aplicare • Consider necesar completarea în OrdonanŃa 50/1997 cu modificări, a definirii valorii amortizabile în cele două situaŃii când există/nu există opŃiunea de cumpărare a bunului de către locatar. • Propun publicarea unor Norme de către MEF privind înregistrarea în contabiliate a operaŃiunilor de leasing deoarece există confuzii în modul de contabilizare exemplu elocvent fiind monografia contabilă privind leasingul din ,,Contabilitatea întreprinderii Îndrumar practic actualizat şi completat prin Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a şi a VII-a aprobate de OMFP nr.1.752/2005” , Editura Andrei Saguna ConstanŃa 2008 sau “Totul despre leasing “ editura Rentrop & Straton 2007 în care dobânda de plată şi de încasat este contabilizată în corespondenŃă cu contul venituri înregistrate în avans şi cheltuieli înregistrate în avans şi după cum am explicat este o mare eroare. • Din studiul personal efectut am constatat greşeli existente chiar la firme cu renume cum ar fi ,,Consilier – Contabilitate “ editura Rentrop & Straton februarie 2007 pe care chiar le-am transmis directorului economic, unde la capitolul leasing afirmă că legislaŃie în actualitate OMFP 94/2001 care este abrogat prin OMFP 1.752/2005 sau care în cartea ,,Totul despre leasing “editura Rentrop & Straton 2007 prezintă ca fiind în vigoare legislaŃie care este abrogată (exemplu: prezintă în vigoare OMFP 1.784/23.12.2002 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la încheierea exerciŃiului financiar pe anul 2002 care este abrogat prin OMFP 1.827/22.12.2003 privind modificarea şi completarea unor reglementări în domeniul contabilităŃii care la rândul său este abrogat prin OMFP 1.752/2005) sau exemple de monografii de contabiliazare a leasingului financiar care nu urmăreşte legislaŃia actuală în vigoare (contabilizează dobânda de încasat şi de plata prin conturi corespondente 472 ,,Venituri înregistrate în avans” şi 471 ,,Cheltuieli înregistrate în avans”. • De asemena propun eliminarea obligativităŃii plăŃii de către utilizatori a impozitului asupra activului deŃinut de proprietar şi dat în leasing locatarului deoarece utilizatorul nu este proprietarul de fapt al bunului. Pentru furnizarea unei asigurări rezonabile aupra corectitudinii operaŃiilor leasingului financiar, este necesar ca auditorul să examineze alături de operaŃiunile leasingului financiar derulate în cursul perioadei auditate şi solduruile finale ale conturilor în care au fost înregistrate aceste operaŃiuni . Principalele riscuri aferente leasingului prezententate se vor o propunere pentru utilizarea lor în documentul “Indentificarea riscurilor” care presupune asocierea riscurilor semnificative la operaŃiile stabilite în Lista centralizatoare a obiectelor auditabile . Cu toată complexitatea pe care o presupune studiul şi analiza activităŃii de leasing financiar atât din punct de vedere legislativ cât şi practic aplicativ, afirm cu toată certitudinea că leasingul financiar este la modul indubitabil una din


117

modalităŃile sănătoase corecte şi faire-play de ieşire din criză, şi de aceea ar trebui să fie avut în vedere de întreaga economie românească . Bibliografie Achim M. V., 2005, Leasing o afacere de succes!, Ed. Economică, Bucureşti; Constantinescu C.C., 2006, Leasing financiar realitate şi perpectivă, Ed. Economică, Bucureşti; Duma D., 2008, Cum înregistrăm leasingul financiar, articol din revista Consulting nr. 2, pag. 22-23Ş

*** Sisteme contabile comparate, 1999, ed. II. ,Vol. I (Contabilitate anglo-saxonă ), Ed. Economică; *** Banii Noştrii, 2004, Dala maxime la profit maxim, Ed. Nemira; *** OMFP nr.1752/2005 privind noile reglementări contabile conforme cu directivele europene.


118

SISTEMUL CONTABIL - SURSĂ ESENłIALĂ DE INFORMAłII PENTRU MANAGEMENTUL FINANCIAR-

CONTABIL

*Lăcrămioara Rodica Hurloiu, *Bianca Florentina Preda, **Ion Iulian Hurloiu, ***Bogdan Mihail Preda

*Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Splaiul IndependenŃei, nr.313, tel.: 0213169788 **Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Str. Ion Ghica, nr.13, tel.: 021314 9931 ***Ministerul FinanŃelor Publice, ANAF, Str. Apolodor, nr.17, tel.: 0742129294 [email protected], [email protected], [email protected],

[email protected]

Abstract: The Accounting System – an Essential Source of Information for the Financial

Accounting Management The role of the management, of the manager, in general, is very important in the function of the commercial companies regardless of their legal form. The financial accounting management, a component of the business management, involves the knowledge of the legal norms that regulate the activity of accounts, the best of it, the utilization, the administration and the permanent pursue of the utilization of the funds based on the principle of maximum profit, also the analysis and the ensuring of the necessary capital for the next period which is establish by choosing the optimum variant. Keywords: financial accounting management, accounting business and fund of information. Introducere

Economia de piaŃă presupune existenŃa unei legislaŃii adecvate regulilor acestui sistem, cunoaşterea şi aplicarea lor necondiŃionată. Eliminarea centralizării, independenŃa decizională a societăŃilor comerciale, ce caracterizează mecanismul economiei de piaŃă, implică asumarea responsabilităŃii tuturor riscurilor în utilizarea capitalului şi în obŃinerea profitului. Locul şi rolul managementului financiar-contabil

Rolul managementului, al managerului în general, este foarte important în funcŃionarea societăŃilor comerciale indiferent de forma juridică a acestora. Componentă a activităŃii manageriale, managementul financiar-contabil presupune cunoaşterea normelor legale care reglementează activitatea contabilă, organizarea optimă a acesteia, utilizarea, gestionarea şi urmărirea permanentă a folosirii mijloacelor financiare pe baza principiului profitului maxim, precum şi analiza şi asigurarea necesarului de capital pentru perioada următoare, care se stabileşte pe baza alegerii variantei optime.


119

În cadrul societăŃilor comerciale, aplicarea în practică a managementului financiar-contabil vizează asigurarea condiŃiilor actului decizional cel mai bun, pentru aceasta fiind necesare:

a) organizarea optimă a fluxului informaŃional (documente financiar-contabile şi informaŃii economice);

b) analiza economico-financiară a rezultatelor perioadei curente şi luarea unor măsuri imediate;

c) fixarea unor limite minime de profit şi rată a profitului sau, dacă nu există soluŃii de rentabilizare, activităŃile trebuie desfiinŃate şi mijloacele financiare îndreptate spre alte activităŃi, rentabile;

d) inventarierea tuturor elementelor ce pot împiedica sau favoriza rentabilizarea unora sau altora dintre activităŃi;

e) cunoaşterea elementelor fundamentale ale cererii şi aplicarea în practică a principiului profitului maxim în funcŃie de specificul local;

f) respectarea prevederilor statutar-organizatorice. Elementele definitorii şi caracteristicile calităŃii Orice agent economic, indiferent ce activităŃi desfăşoară, trebuie să aibă în

vedere ca tot ceea ce oferă spre vânzare să aibă valoare de întrebuinŃare, să fie cerut de piaŃă. Dacă se oferă spre vânzare un produs sau un serviciu care nu satisface pe consumator, atunci acesta se va vinde greu sau deloc, iar agentul economic va ajunge la faliment. De aceea, în vederea desfăşurării în bune condiŃii a activităŃilor societăŃilor comerciale, trebuie întreprinse următoarele acŃiuni:

a) analizarea cerinŃelor consumatorilor în legătură cu sortimentele şi calitatea produselor solicitate sau serviciilor ce fac obiectul de activitate al agentului economic respectiv;

b) urmărirea procesului de concepŃie-proiectare a produselor noi şi modernizate;

c) urmărirea procesului de producŃie, control, desfacere şi service; d) pe baza rezultatelor obŃinute trebuie efectuate analize care să se

concretizeze în măsuri de îmbunătăŃire privitoare la eventualele modificări în documentaŃia tehnică a produsului/serviciului.

Principalele puncte care trebuie să stea în atenŃia managerului pentru a satisface acŃiunile de mai sus sunt următoarele:

� utilizarea controlului total de calitate, ce poate fi realizat prin introducerea unui sistem de control adecvat activităŃii;

� utilizarea controlului statistic de calitate, prin introducerea principiilor şi metodelor statistice;

� urmărirea calităŃii solicitate de consumatori. Etapele programului de aplicare a sistemelor calităŃii În organizarea activităŃii firmei, un rol important îl are sistemul calităŃii,

care trebuie să îndeplinească următoarele funcŃiuni: a) FuncŃiunea de calitate, în care trebuie să se regăsească totalitatea

activităŃilor necesar a fi întreprinse pentru a lua în considerare, în mod planificat şi organizat, toŃi factorii care influenŃează calitatea produselor şi serviciilor, şi anume:


120

- activităŃile legate de asigurarea calităŃii; - activităŃile legate de controlul de conformitate a produselor/serviciilor; - activităŃile legate de încercările, testările, probele de laborator privind

calitatea materialelor şi materiilor prime; - activităŃile legate de utilizarea, întreŃinerea, verificarea, repararea aparaturii

de măsură şi control utilizate în cadrul societăŃii comerciale. b) FuncŃiunea de cercetare-proiectare-dezvoltare, care cuprinde ansamblul

de activităŃi din cadrul societăŃii comerciale prin intermediul cărora se concepe şi se aplică progresul tehnico-ştiinŃific şi care constă în:

- activitatea de planificare, care rezidă în elaborarea proiectelor de perspectivă privind strategia de dezvoltare a societăŃii;

- conceperea şi proiectarea de produse noi şi modernizarea în funcŃie de cerinŃele pieŃei;

- conceperea şi aplicarea de tehnologii noi şi modernizate lor în vederea creşterii eficienŃei economice a societăŃii comerciale. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente justificative, registre şi situaŃii financiare

Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative, precum şi la procedurile stabilite pentru a permite entităŃilor să conducă activităŃile, astfel încât să asigure utilizarea corectă a fondurilor, în conformitate cu standardele definite de probitate şi regularitate. Aceste activităŃi includ creşterea venitului, managementul cheltuielilor, contabilitatea financiară şi managementul activelor. Managementul financiar eficient presupune actualitatea şi legitimitatea cheltuielilor, dirijarea cheltuielilor în concordanŃă cu regulamentele, luarea măsurilor necesare pentru a preveni şi pedepsi orice încălcare a legii şi a recupera orice pagubă provocată de nereguli sau neglijenŃă.

Un concept-cheie în teoria şi practica managementului modern îl constituie responsabilitatea. Managerii sunt obligaŃi să ducă la îndeplinire un set definit de sarcini, în conformitate cu regulile şi standardele aplica-bile posturilor lor. Persoana sau organismul căruia managerul trebuie să-i raporteze şi faŃă de care răspunde pentru acŃiunile sale este explicit indicată şi managerul trebuie recompensat, pentru performanŃe bune, să suporte consecinŃele unei prestaŃii inadecvate. Managerul unei unităŃi organiza-Ńionale trebuie să răspundă şi pentru acŃiunile personalului din subordine.

Managementul modern presupune să se asigure o mai mare flexibilitate şi autonomie managerilor, în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei şi efectivităŃii opŃiunilor lor. Deoarece acest lucru conferă managerului mai mari puteri în a lua decizii, un mai mare accent se cere pus pe responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea şi controlul exerciŃiului acestor puteri.

În raport cu munca desfăşurată, responsabilitatea poate fi: - internă, la un nivel ridicat al managementului, în care activitatea

managerilor este evaluată după regulile de bază, în funcŃie de modul cum şi-au îndeplinit sarcinile cuprinse în fişa postului, cu creşteri salariale şi/ sau perspective de promovare, în raport cu rezultatul unor asemenea evaluări (evaluarea performanŃei).


121

Fişa postului reprezintă un set de sarcini sau activităŃi care trebuie realizate de o persoană şi prin care este delimitat postul ocupat de acesta;

- externă, în funcŃie de prevederile în domeniu adoptate de Parlament, de agenŃii, publice şi centrale, instituŃii supreme de audit etc.

Managementul financiar-contabil pune accent pe controlul managerial, respectiv pe controlul intern.

Controlul managerial implică organizarea politicilor şi procedurilor utilizate pentru a se asigura că:

- programele îşi ating scopurile; - resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în concordanŃa cu

scopurile şi obiectivele entităŃii; - programele sunt protejate împotriva fraudei şi proastei gestiuni; - informaŃiile sunt obŃinute la timp şi utilizate în procesul decizional. Responsabilitatea de a stabili şi monitoriza sistemele de control managerial

revine conducerii entităŃii respective. Pentru management şi administraŃie, controlul este un sistem de mecanisme şi

mijloace de ghidare, autoreglare sau constrângere, folosit cu scopul de a preveni. A controla înseamnă a verifica şi analiza, a avea o imagine clară a conturilor.

Controlul contabil constă în proceduri şi documentări focalizate pe protejarea patrimoniului, conducerea şi înregistrarea tranzacŃiilor financiare şi conformitatea documentelor financiare. Procedurile sunt frecvent bazate pe standardele internaŃionale şi naŃionale, pentru a se asigura uniformitatea practicilor contabile.

În activitatea lor, managerii sunt asistaŃi de un fond de informaŃii constituit din documente justificative, registre şi situaŃii financiare. Sistemele de informaŃii pentru managementul financiar-contabil au menirea de a asigura o mai bună gestionare a resurselor. De asemenea, aceste sisteme pot contribui la evaluarea performanŃei programelor, la planificarea atribuŃiilor şi la monitorizarea progresului înregistrat, conform obiectivelor propuse. Sistemele de informaŃie managerială formează un ele-ment-cheie al controlului managerial.

EsenŃial în sistemele de informaŃie este sistemul contabil, reprezentat de ansamblul de proceduri şi documente ale unei entităŃi, care permite identificarea, corelarea tranzacŃiilor şi a altor evenimente. EvidenŃa tehnic-operativă şi contabilă este un mijloc de control ne-întrerupt asupra activităŃii economice şi financiare, o condiŃie necesară pentru asigurarea intregrităŃii patrimoniului şi cheltuirea cu eficienŃă a mijloacelor materiale şi băneşti. Cea mai importantă problemă a managementului evidenŃei tehnic-operative şi contabile este perfectarea cu documente justificative a operaŃiilor economice şi financiare, în momentul efectuării lor.

Înregistrările contabile, registrele şi situaŃiile financiare constituie un element de bază al ordinii şi disciplinei financiare, întrucât fac posibilă cunoaşterea situaŃiei financiar-gestionare a unităŃilor patrimoniale. Contabilitatea în partidă dublă asigură exactitatea înregistrărilor contabile şi luarea măsurilor imediate pentru îndreptarea erorilor scriptice.

Pentru a sintetiza real şi legal activitatea economică şi financiară, este necesar ca sistemul de evidenŃă să fie exact, corect, real şi complet.


122

Cu privire la evidenŃa tehnic-operativă şi contabilă, managementul include în sfera sa:

- organizarea şi Ńinerea evidenŃei tehnic-operative la locurile de depozitare şi pe feluri de mijloace materiale, evidenŃierea exactă, corectă şi la timp a mijloacelor şi operaŃiunilor economice şi financiare consemnate în documente justificative;

- organizarea şi Ńinerea evidenŃei contabile sintetice şi analitice, astfel încât să asigure reflectarea în expresie bănească a patrimoniului şi exercitarea controlului permanent al existenŃei şi mişcării valorilor patrimoniale;

- asigurarea corelaŃiilor dintre evidenŃa tehnic-operativă, contabilă şi statistică, dintre evidenŃa contabilă sintetică şi cea analitică, dintre realitatea datelor înscrise în acestea şi bilanŃurile contabile;

- conducerea corectă şi la zi a evidenŃei contabile; - constituirea şi evaluarea capitalului social şi a patrimoniului; - asigurarea exactităŃii şi realităŃii înregistrărilor contabile pentru stabilirea şi

îndeplinirea obligaŃiilor financiare şi fiscale faŃă de stat; - inventarierea patrimoniului şi valorificarea rezultatelor acesteia; - întocmirea, aprobarea şi auditarea situaŃiilor financiare.

Creşterea rolului contabilităŃii în procesul de sintetizare şi control asupra activităŃii economico-financiare necesită perfecŃionarea continuă a normelor sale metodologice, folosirea mijloacelor moderne de calcul şi evidenŃă, precum şi organizarea sa în mod raŃional, pe baze ştiinŃifice.

EvidenŃa este esenŃială în managementul activităŃii economico-sociale bazate pe criteriul de profit, întrucât implică ordine şi disciplină economică şi financiară. Managementul raŃional şi clar al evidenŃei asigură disciplina economică, contractuală, gestionară şi financiară. Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este necesar ca informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare să fie reale, legale, corecte şi de înaltă calitate.

Managementul financiar-contabil are menirea să asigure întocmirea documentelor primare cu respectarea condiŃiilor de formă şi de conŃinut, organizarea evidenŃei tehnic-operative şi contabile cu respectarea norme-lor metodologice şi a reglementărilor armonizate cu cele ale ComunităŃii Economice Europene.

InformaŃiile consemnate în documentele primare, în evidenŃa tehnic-operativă şi contabilă, în situaŃiile financiare au cea mai largă utilizare în managementul financiar-contabil, întrucât acestea reflectă activitatea economică, financiară şi gestionară a unităŃilor patrimoniale.

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele naŃionale de cercetare-dezvoltare, societăŃile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităŃii. Această obligaŃie o au şi instituŃiile publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop lucrativ, precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităŃi independente.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor pro-prii, precum şi a


123

rezultatelor obŃinute din administrarea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaŃiilor cu privire la poziŃia financiară, performanŃa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinŃele interne ale acestora, cât şi în relaŃiile cu investitorii, prezenŃi şi potenŃiali, creditorii financiari şi comerciali, clienŃii, instituŃiile guvernamentale şi alŃi utilizatori.

Contabilitatea se Ńine în limba română şi în moneda naŃională. Contabilitatea operaŃiilor efectuate în valută se Ńine atât în moneda naŃională, cât şi în valută. Pentru necesităŃile proprii de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situaŃiilor financiare şi într-o monedă stabilă – euro, dolar USA etc.

Contabilitatea se organizează şi se conduce în următoarele variante: a) De regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul

economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităŃii, în condiŃiile legii.

b) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv, contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte şi care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităŃii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul FinanŃelor Publice stabileşte, în funcŃie de evoluŃia inflaŃiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaŃia de a încheia contracte pentru întocmirea situaŃiilor financiare anuale, numai de către persoane juridice calificate, autorizate.

Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităŃii Prin grija administratorului persoanei juridice, directorul financiar-

contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie va stabili proceduri interne privind organizarea şi condu-cerea contabilităŃii. Stabilirea procedurii interne privind organizarea şi conducerea contabilităŃii este obligatorie pentru regiile autonome, societăŃile naŃionale care au capital de stat, precum şi pentru societăŃile comerciale care, potrivit legii, sunt supuse auditului financiar-contabil legal(cenzori, audit financiar-contabil etc.), termenul limită fiind un an de la înfiinŃare.

În demersul privind stabilirea de proceduri proprii, se va urmări: 1. Întocmirea şi aprobarea de către organele competente a organigramei

unităŃii, cu detaliere în privinŃa activităŃii financiar-contabile. 2. Elaborarea fişei postului atât pentru personalul din compartimentul

financiar-contabil, cât şi pentru salariaŃii din alte compartimente care întocmesc, potrivit diagramei de circulaŃie, documentele justificative ce se înregistrează în contabilitate.

3. Asigurarea cu personal calificat de specialitate :


124

• Selectarea personalului de specialitate; • Instruirea personalului:

- la angajare; - cu ocazia schimbării locului de muncă; - la trasarea unor sarcini suplimentare (noi) de serviciu; - cu ocazia modificărilor legislaŃiei economice, financiar-

contabile sau fiscale. 4. Asigurarea aplicării legislaŃiei financiar-contabile şi fiscale, a normelor

metodologice referitoare la activitatea desfăşurată de salariaŃii implicaŃi în întocmirea, utilizarea şi controlul documentelor justificative, a documentelor fiscale şi a declaraŃiilor de impunere fiscală.

5. Stabilirea de proceduri privind : a) întocmirea, prelucrarea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile şi

a formelor de înregistrare în contabilitate a acestora, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul;

b) stabilirea circuitului documentelor justificative şi contabile pe baza unor scheme, grafice de circulaŃie, adaptate de fiecare unitate patrimonială în funcŃie de particularităŃile acesteia (organigrama societăŃii, fişa postului);

c) Ńinerea registrelor contabile obligatorii: - întocmirea, completarea şi utilizarea registrelor de contabilitate, inclusiv a

registrelor de contabilitate obligatorii; - numerotarea, parafarea şi înregistrarea la organele fiscale; - completarea registrelor în cazul în care se utilizează tehnica de calcul; - stabilirea rezultatelor cu ocazia închiderii exerciŃiului financiar, prin

compararea fiecărui cont de activ şi de pasiv, determinat pe baza inventarului, cu datele din contabilitate;

d) întocmirea declaraŃiilor cu caracter fiscal privind impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, accizele, impozitul pe salarii, contribuŃiile la asigurările sociale, precum şi celelalte impozite, taxe şi vărsăminte la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale, la fondurile speciale;

e) întocmirea bilanŃului contabil (bilanŃ, cont de profit şi pierdere şi anexe), precum şi a raportului de gestiune:

- modalitatea de întocmire (completare); - verificare şi aprobare; - depunere la organele legale competente.

6. Organizarea contabilităŃii patrimoniului: a) organizarea şi conducerea gestiunilor de imobilizări, stocuri şi disponibilităŃi

băneşti, stabilindu-se proceduri distincte privind : - gestiunile de imobilizări; - gestiunile de stocuri;

- casa şi titlurile de valori din patrimoniul unităŃii sau primite în gaj; - efectuarea inventarierii patrimoniului unităŃii.


125

b) contabilitatea de gestiune, care se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcŃie de specificul activităŃii şi necesităŃile proprii:

- înregistrarea operaŃiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaŃii, decontarea producŃiei şi calculul costului de producŃie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv al producŃiei, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuŃie;

- calculul costurilor de producŃie, utilizând metoda adecvata (pe produse, pe comenzi, pe faze, globală etc.) în funcŃie de organizarea procesului de producŃie, specificul activităŃii, mărimea unităŃii şi necesităŃile proprii;

- determinarea costului subactivităŃii. c) contabilitatea financiară, care are caracter obligatoriu pentru toate unităŃile

patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea de informaŃii: - pentru necesităŃile proprii; - privind relaŃiile societăŃii cu asociaŃii sau acŃionarii; - privind relaŃiile cu furnizorii de imobilizări, materii prime, mate-riale

consumabile, combustibil etc.; - în relaŃiile cu clienŃii, băncile, organele fiscale etc.

d) contabilitatea managerială: - tabloul de bord; - tabloul fluxurilor de trezorerie; - bugetul de venituri şi cheltuieli. 7. Elaborarea procedurii unitare de control privind :

a) controlul tehnic-operativ; b) controlul financiar-contabil şi preventiv; c) controlul intern de gestiune; d) controlul legal.

Bibliografie Boulescu M., 2002, Management financiar-contabil, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti; Haiduc L.N., 2008, Management Financiar Contabil, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucurerşti; Naneş M., 2000, Managementul strategic al întreprinderilor şi provocările

tranziŃiei, Editura ALL Beck, Bucureşti.


126

MODIFICĂRILE FISCALE GENERATE DE CRIZA FINANCIARĂ ŞI ECONOMICĂ ÎN STATELE EUROPEI

Sorin Blaj Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Ion Huniade Nr. 2, 350500 Lugoj, Timiş, România, Tel. 0256359198, Fax. 0256359200,

[email protected], [email protected]

Abstract The paper presents the main fiscal changes arising from financial and economic crisis, as well as expectations. Keywords: financial and economic crisis, European states, tax measures, flat tax rate, Flat Tax Club (FTC) JEL Classification: F23, H21, H25, H32, H54, H71, H73, H77 1. Introducere

Sfârşitul anului 2008 a adus pentru economiile europene cea mai mare criză financiară şi economică de după anul 1929.

Niciun stat european nu a fost ocolit de efectele crizei financiare şi economice. Din acest motiv, fiecare stat a căutat să aplice cele mai optime măsuri care să conducă la limitarea efectelor acesteia.

Una dintre categoriile de măsuri aflate la dispoziŃia guvernelor europene şi nu numai cuprinde măsurile fiscale.

Pentru a ne forma o imagine completă trebuie să aruncăm o privire asupra faptelor petrecute în 1929. 2. Criză financiară şi economică, o paralelă între anii 1929 şi 2008

Dacă anul 1929 a adus "Marea Depresiune", aşa cum a fost numită criza de acum 80 de ani, anul 2009 se anunŃă unul foarte dificil pentru economiile statelor Europei.

De la început trebuie să precizăm că estimările cu privire la efectele crizei pot fi cu greu făcute, chiar de către specialiştii din domeniu.

Este suficient să ne aducem aminte de câteva dintre opiniile enunŃate înainte de criza din 1929.

Britanicul John Maynard Keynes, unul dintre marii economişti ai secolului XX, opina în 1927: "În timpul vieŃii noastre nu vom mai avea parte de crize."

Pe 12 ianuarie 1928, E.H.H. Simmons, preşedintele Bursei din New York spunea: "Nu pot decât să mă pronunŃ împotriva celor care au impresia că ne aflăm pe o "corabie a nebunilor" şi că prosperitatea în Ńara asta va urma cu necesitate un drum descendent în viitorul apropiat."

Calvin Coolidge, Preşedintele Statelor Unite ale Americii (SUA), rostea într-o alocuŃiune pe 4 decembrie 1928: "Niciun parlament al Statelor Unite nu a


127

avut de-a face cu o stare de prosperitate atât de avansată a naŃiunii noastre precum cea de acum. În Ńară e linişte şi mulŃumire… şi se înregistrează cea mai mare creştere economică. Pe plan extern, bunăstarea va veni din înŃelegerea mutuală [între naŃiuni]."

Ştim ce a urmat. În toamna anului 2008, efectele crizei financiare şi economice au început

să fie resimŃite şi de economiile statelor Europei, având aceeaşi cauză ca şi în 1929, intrarea în recesiune a economiei SUA.

Dacă la modul declarativ, făcând un arc peste timp, preşedintele actual al SUA, Barack Obama, este hotărât să atace direct criza economică: "Imediat după ce voi prelua funcŃia de preşedinte, voi ataca direct această criză economică luând toate măsurile necesare pentru a diminua criza de credit, a ajuta familiile muncitoreşti şi a restabili creşterea economică şi prosperitatea", a declarat preşedintele ales, la Chicago, în timpul primei sale conferinŃe de presă de după alegerea sa, relatează Agerpres.

Să sperăm că actualul preşedinte american va avea mai mult succes decât Herbert Hoover, cel care a preluat preşedinŃia SUA chiar înaintea declanşării crizei din 2009 (4 martie 1929) şi care pe întreaga perioadă a mandatului, până în 1933 (3 martie 1933) nu a reuşit redresarea economiei americane, aceasta practic prăbuşindu-se.

A fost nevoie să vină la conducerea SUA Franklin Roosevelt, care a promovat celebra politică New Deal (Noua orientare), pentru ca economia americană să se redreseze. În linii mari, New Deal a urmărit amplificarea rolului statului în economia americană, susŃinerea de către stat a categoriilor sociale defavorizate, protejarea acelor bănci care erau considerate sănătoase, deci viabile din punct de vedere financiar, refacerea creditului, relansarea producŃiei. Toate aceste obiective erau îndreptate spre ştergerea efectelor crizei declanşate în 1929 şi revenirea SUA în plan economic.

La 80 de ani distanŃă, economia mondială şi implicit cea europeană se confruntă cu o criză asemănătoare, criză ce a început deja să-şi producă efectele: scăderea producŃiei, cele mai afectate activităŃi fiind construcŃiile şi industria construcŃiilor de maşini, creşterea şomajului, reducerea veniturilor contribuabililor (persoane fizice şi juridice), intrarea multor economii europene în recesiune, reducerea veniturilor publice, adâncirea deficitului bugetar şi implicit reducerea cheltuielilor publice.

Toate aceste efecte pun în dificultate guvernele statelor Europei, acestea fiind în căutarea celor mai bune măsuri care, pe de o parte să diminueze efectele crizei, iar pe de altă parte să redreseze cât mai rapid economiile.

Una dintre categoriile de măsuri importante ce stau la îndemâna acestora sunt măsurile fiscale.


128

3. Măsurile fiscale adoptate de statele Europei cu scopul protejării în faŃa crizei financiare şi economice

łările din întreaga lume iau măsuri în vederea combaterii efectelor crizei financiare şi economice globale. Din perspectivă fiscală, abordările în acest acest sens numără pachete stimulative, măsuri ad-hoc, prevederi temporare, accelerarea procesului de implementare a unor măsuri planificate anterior sau, alternativ, adoptarea tuturor acestor abordări în acelaşi timp.

Toate aceste măsuri acutizează şi mai mult competiŃia fiscală existentă între statele Europei şi mai ales între statele cu economii dezvoltate şi cele cu economii aflate în tranziŃie.

De la început trebuie să fac nişte precizări. În opinia mea lucrurile sunt relativ simple, din punct de vedere fiscal şi anume:

Contribuabilii din statele în tranziŃie, cum este şi cazul României, au venituri reduse (venituri, profituri), iar statul trebuie să ia masuri pentru creşterea acestora. Cea mai simplă măsura este reducerea fiscalităŃii, pentru a creşte câştigul net şi a stimula consumul, asigurând astfel creşterea economiei. În acelaşi timp, prin reducerea fiscalităŃii, se asigură şi un avantaj în cadrul competiŃiei fiscale existente în Europa, între statele în tranziŃie în special, cu scopul atragerii de investiŃii străine directe (ISD), cu toate consecinŃele benefice: crearea de locuri de muncă, realizarea de produs intern brut (PIB), creşterea exporturilor, echilibrarea balanŃei de plăŃi etc.

În schimb, pentru contribuabilii din statele dezvoltate, cu venituri ridicate (Marea Britanie de exemplu), statul trebuie să ia masuri cu efect invers. Adică? Trebuie să stimuleze consumul prin reducerea preŃurilor şi tarifelor la produse şi servicii. Cum? Prin reducerea nivelului TVA. De ce? Pentru că respectivii contribuabili, datorită crizei, nu mai consumă sau consumă mai puŃin, cu efect direct asupra nivelului PIB-ului. În acelaşi timp, ca să nu scadă veniturile la buget, îşi pot permite, datorită veniturilor ridicate, să crească nivelul fiscalităŃii acestora (în special la persoanele fizice).

Acum, de ce în statele în tranziŃie, contribuabilii nu trebuie stimulaŃi să consume? Pentru că nivelul scăzut al veniturilor realizate de aceştia, nu le permite să economisească sau să investească, veniturile lor mergând oricum în consum.

Pornind de la această teorie, să urmărim care au fost măsurile adoptate sau aflate la stadiul de intenŃie la începutul anului 2009, de către statele Europei, pentru a reduce efectele crizei financiare şi economice:

Statele dezvoltate Belgia Ca parte a planului de stimuli economici şi pentru a stimula sectorul

imobiliar, au fost adoptate următoarele măsuri, (măsuri, în principiu, temporare): -cota de TVA pentru cheltuielile efectuate la construirea de locuinŃe private

noi a fost redusă de la 21% la 6%. -cota de TVA aplicată la construcŃia de locuinŃe ca parte a unei politici

sociale a fost redusă de la 12% la 6%


129

Danemarca Cota marginală minimă de impozit pe venit a fost redusă de la 5,48 la

5,04%. Finlanda Cota redusă de TVA aplicată produselor alimentare a fost scăzută de la 17

la 12%. Irlanda Introducerea de la 1 ianuarie 2009 a unui supraimpozit pentru impunerea

veniturilor persoanelor fizice în cotă de: • 1% pentru primii 100.100 EUR, • 2% pentru următorii 150.020 EUR, şi • 3% pentru sumele ce depăşesc 250.120 EUR.

A mărit cota de impozitare pe veniturile din câştiguri de capital, de la 20 la 22%.

A mărit cota standard de TVA, de la 21 la 21,5%, de la 1 decembrie 2008. Grecia Impozitul anual pentru companiile din industria hotelieră va fi redus de la

0,1% la 0,033% în 2009 şi 2010, iar impozitul minim de 1 euro/mp va fi desfiinŃat. De asemenea, pentru 2009, creditele companiilor hoteliere precum şi noile

împrumuturi contractate de operatorii din turism nu vor mai fi impozitate cu 0,6%. Adoptarea unor măsuri mai drastice de diminuare a fenomenului evaziunii

fiscale. Luxemburg A redus cota de impozit pe profit de la 22 la 21%, începând cu 1 ianuarie

2009. Marea Britanie De la 1 ianuarie 2008 a redus cota standard de TVA de la 17,5 la 15%,

nivel ce va fi menŃinut până la 31 decembrie 2009, de la 1 ianuarie 2010 urmând să se revină la 17,5%.

Olanda Cota de impozit pe profit aplicată pentru primii 200.000 EUR de profit

impozabil a fost redusă de la 23 la 20%, pentru următorii doi ani (2009 şi 2010). Portugalia A redus cota standard de TVA de la 21 la 20%, de la 1 iulie 2008. Suedia A redus de la 1 ianuarie 2009 cota de impozit pe profit de la 28 la 26,3%.

Trebuie menŃionat că nivelul de 28% datează din anul 1995. A redus nivelul contribuŃiilor sociale obligatorii pentru angajaŃi de la 32,42

la 31,42%, iar pentru persoanele fizice care desfăşoară activităŃi independente, de la 30,71 la 29,71%.


130

Statele în tranziŃie Belarus Începând cu 1 ianuarie 2009, Belarus a realizat o nouă reformă fiscală a

impunerii veniturilor persoanelor fizice, prin adoptarea cotei unice de impozitare de 12%, renunŃând la sistemul de impunere progresiv cu 5 cote de impozitare (9, 15, 20, 25 şi 30%) şi alăturându-se astfel statelor membre ale Clubului Cotei Unice.

În august 2008, ministrul de finanŃe Andrey Harkovets, a anunŃat introducerea cotei unice de impozitare din 2009, nivelul acesteia fiind stabilit în funcŃie de media cotei de impozitare efective, care a fost în 2007 de 11,6%.

Bulgaria Scutirea de impozit pe o perioada de 5 ani pentru investiŃii în regiuni

defavorizate (această măsură încă aşteaptă aprobarea Comisiei Europene). Familiile tinere beneficiază de scutirea de impozit pe venit pentru plata dobânzilor la împrumuturile pentru locuinŃe (credite imobiliare).

Cehia Cota de impozit pe profit a fost redusă de la 21 la 20% începând cu 1

ianuarie 2009. Letonia Pentru a limita efectele crizei economice declanşate la sfârşitul anului

2008, Letonia a reformat sistemul fiscal de la 1 ianuarie 2009. Letonia a modificat impozitul pe veniturile persoanelor fizice, reducând

cota unică de impozitare de la 25% la 23%, după ce a menŃinut nemodificat nivelul de la data introducerii acestui sistem de impunere (25%). De fapt, dintre cele trei state baltice care au adoptat primele cota unică după anii '90 (Estonia, Letonia şi Lituania), doar Letonia nu reduse-se nivelul cotei unice. Estonia a fost prima, în 2005, urmată în 2007 de Lituania. Cota de impozit pe profit a rămas nemodificată, la nivelul de 15%.

Odată cu reducerea impozitului pe venit, Letonia a luat măsura creşterii cotelor de taxă pe valoarea adăugată: • Cota standard a fost mărită de la 18% în 2008, la 21% în 2009 • Cota redusă a crescut de la 5% în 2008, la 10% în 2009.

În acelaşi timp, unele produse şi servicii, cum sunt serviciile hoteliere, cărŃile şi serviciile de alimentare cu apă, care până anul trecut erau impuse cu cota redusă, acum li se aplică cota standard. Cota redusă se va aplica în continuare la medicamente şi transportul public.

De asemenea, de la 1 februarie 2009, se vor aduce modificări (creşteri) accizelor, la produsele petroliere, băuturilor alcoolice şi nonalcoolice.

Lituania Principalele măsuri vizează:

• reducerea nivelului cote unice de impozitare, de la 24% la 20% pentru impunerea veniturilor persoanelor fizice,

• creşterea nivelului cotei de impozit pe profit, de la 15% la 20% şi


131

• creşterea nivelului cotei taxei pe valoarea adăugată la 20%, de la 18%, unificând astfel la 20% cele trei impozite.

Lituania a optat să urmeze exemplul Slovaciei, stat care a unificat cele trei impozite la un nivel de 19%, în 2004.

Este a treia reducere importantă a nivelului cotei unice în Lituania după 1 ianuarie 2007 (de la introducerea în 1994, la un nivel de 33%), de la 33 la 27% şi 1 ianuarie 2008, de la 27 la 24%.

Polonia A redus impozitul pe venit, renunŃand la sistemul de impunere trial, cu trei

cote de impozitare (19, 30 şi 40%), în favoarea sistemului de impunere dual, cu două cote de impozitare (18 şi 32%).

România Principalele măsuri luate de România sunt:

• MenŃinerea cotei unice de impozitare a veniturilor persoanelor fizice la nivelul de 16%.

• MenŃinerea cotei de taxă pe valoarea adăugată la nivelul de 19%. • Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor a fost mărită de la 2,5 la 3%, măsură prevăzută încă din 2006.

• Impozitul pe venit pentru veniturile obŃinute de persoanele fizice din câştiguri de capital a fost suspendat pe parcursul anul 2009.

• Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la termen şi/sau instrumentele de economisire realizate începând cu data de 1 ianuarie 2009 inclusiv, devin venituri neimpozabile.

• Introducerea cotei reduse de TVA de 5%, pentru livrările de locuinŃe ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite, măsură care se aplică deja de pe 15 decembrie 2008.

4. Concluzii

Majoritatea statelor europene au adoptat măsuri de reducere a cotelor de impozitare a veniturilor (venit şi profit). Singurele excepŃii fiind Irlanda, care a mărit atât cotele de impozit pe venit, cât şi cota standard de TVA, respectiv Letonia şi Lituania, care au redus cota de impozit pe venit (cota unică de impozitare), crescând în schimb cota standard de TVA, Lituania mărind şi nivelul cotei de impozit pe profit.

Este necesar să ne îndreptăm atenŃia asupra ultimei modificări preconizată a fi adoptată în România, introducerea impozitului minim forfetar pentru impunerea societăŃilor comerciale care au un cuantum al impozitului pe profit mai redus decât aceste sume (tab. 1).

łinând cont de faptul că rata profitabilităŃii medii este undeva între 7 şi 10% (în 2006 a fost de 7,15%: http://www.financialdirector.ro/analiza/firmele-romanesti-au-devenit-mai-profitabile.html), rezultă că un impozitul minim forfetar reprezintă cotele fin tab. 2 (am considerat rata profitabilităŃii de 10%).


132

Tab. 1. Cuantumul impozitului minim forfetar

Venituri totale anuale (EUR) Impozit minim anual (RON) Până la 12.000 500 12.000 – 50.000 1.000 50.000 – 100.000 1.500 100.000 – 1.000.000 2.000 1.000.000 – 5.000.000 2.500 5.000.000 – 30.000.000 5.000 Peste 30.000.000 10.000

Sursa: Proiectul OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-04-11-5580926-0-proiect-oug.pdf

Tab. 2. Cuantumul impozitului minim forfetar

Venituri totale anuale (EUR)

Profit impozabil (VTA x 10%)

Impozit minim anual (RON)

Cota de impozitare (%)

1 – 12.000 0,1 – 1.200 500 > 41,66 12.000 – 50.000 1.200 – 5.000 1.000 83,33 – 20 50.000 – 100.000 5.000 – 10.000 1.500 30 – 15 100.000 – 1.000.000 10.000 – 100.000 2.000 20 – 2 1.000.000 – 5.000.000 100.000 – 500.000 2.500 2,5 – 0,5 5.000.000 – 30.000.000

500.000 – 3.000.000 5.000 1 – 0,16

Peste 30.000.000 Peste 3.000.000 10.000 < 0,16 Sursa: Adaptare proprie

Cu alte cuvinte:

• Impozitul minim forfetar nu Ńine cont de faptul că România are o cotă de impozit pe profit de 16%, de faptul că există un impozit pe veniturile microîntreprinderilor de 3% aplicat la cifra de afaceri, de nivelul ratei profitabilităŃii medii în România.

• Acest impozit nu trebuia să depăşească 200 EUR pentru o cifră de afaceri de 12.000 EUR, respectiv 800 EUR pentru o cifră de afaceri de 50.000 EUR.

• În cazul primei tranşe se produc anomalii de neconceput. Ce se întâmplă dacă veniturile totale anuale sunt de 5.000 EUR? Conform calculelor, impozitul ar fi de 100%: la un venit total anual de 5.000 EUR, profit 10% = 500 EUR, impozit forfetar 500 EUR, cotă impozit forfetar 100%.

Cea mai bună soluŃie ar fi fost generalizarea impozitului pe veniturile

microîntreprinderilor la un nivel de 1% din cifra de afaceri, la toate firmele ce realizează o cifră de afaceri mai mică de 100.000 EUR.

Impozitul pe care l-ar fi datorat contribuabilii ar fi fost cel din tab. 3


133

Tabelul nr. 3. Cuantumul impozitului minim forfetar

Venituri totale anuale (EUR) Impozit minim anual (RON) Până la 5.000 0 – 50 5.000 – 10.000 50 – 100 10.000 – 12.000 100 – 120 12.000 – 50.000 120 – 500 50.000 – 100.000 500 – 1.000

Sursa: Adaptare proprie

În opinia autorului, impozitele pe venituri (venit şi profit) trebuie menŃinute la un nivel de până la 16%, chiar ar fi binevenită o reducere a acestui nivel. În schimb, dacă se doreşte creşterea veniturilor bugetare din principalele impozite practicate în România, cea mai bună măsură ar fi eficientizarea colectării impozitelor, printr-o mai bună administrare a acestora, cu scopul reducerii costurilor de administrare şi a nivelului evaziunii fiscale.

Bibliografie: Goić G., Pascu M., 2008, , Efectele crizei economice asupra statelor est

europene", Deutsche Welle (16 decembrie 2008), http://www.dw-world.de/dw/article/0,,3878692,00.html;

*** Tax Responses to the Global Economic Crisis, 2009, International Tax, Deloitte: http://www.deloitte.com/dtt/cda/doc/content/ro_TaxResponsesGlobalCrisis%281%29.pdf;

*** VAT Rates Applied in the Member States of the European Community, January 1st 2009, European Commission, Taxation and Customs Union, DOC/2401/2009: http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/vat/how_vat_works/rates/vat_rates_en.pdf;

*** Firmele româneşti au devenit mai profitabile, 03 Iunie 2008, Financial Director România: http://www.financialdirector.ro/analiza/firmele-romanesti-au-devenit-mai-profitabile.html.


134

COMPETIłIA FISCALĂ ŞI EFECTELE ACESTEIA ASUPRA STATELOR CU ECONOMII EMERGENTE

Sorin Blaj Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Ion

Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, Timiş România, Tel. 0256 – 359.198, Fax. 0256 – 359.200, [email protected], [email protected]

Abstract The paper presents the main measures to reduce taxation adopted by countries with emerging economies, which led to trigger a genuine tax competition between them and beyond. Keywords Tax competition, emerging economies, Tiebout theory, tax reform, flat tax rate, foreign direct investment (FDI). JEL Classification: F23, H21, H25, H32, H54, H71, H73, H77 1. Introducere

După anul 1990, întreaga Europă a fost cuprinsă de "febra" reducerilor fiscale, tonul fiind dat de statele cu economii emergente, care, în dorinŃa de a recupera decalajele uriaşe faŃă de statele cu economii dezvoltate, au "pariat" pe factorul fiscal. Aceste reduceri ale fiscalităŃii au condus la o adevărată competiŃie fiscală între aceste state, iar în curând au intrat în "horă" şi statele cu economii dezvoltate.

Subiectul nu este nou, fiind dezbătut de-a lungul timpului în numeroase lucrări ştiinŃifice, cele mai reprezentative fiind: • Charles Tiebout – A Pure Theory of Local Expenditures (O teorie pură a cheltuielilor publice locale), The Journal of Political Economy, Vol. 64, No. 5, pp. 416-424, Published by: The University of Chicago Press Stable, October 1956, URL:

http://web.usal.es/~emmam/Docencia/Modelizacion/papers/Otros/Tiebout%20(Jaime).pdf

• Wallace E. Oates – Fiscal Federalism, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1972.

2. Conceptul de competiŃie fiscală

Conceptul de competiŃie fiscală a fost menŃionat pentru prima dată în literatura economică, într-o lucrare realizată de economistul american Charles Tiebout în anul 1956 (A Pure Theory of Local Expenditures - O teorie pură a cheltuielilor publice locale), care studia furnizarea de bunuri publice de către autorităŃile locale, în care a propus un model ce îi poartă numele.


135

De fapt, Tiebout a propus primul model informal pe când era încă student, la un seminar cu Richard Musgrave, care susŃinea că pentru problema călătorului liber (free rider problem) este neapărat nevoie de o soluŃie politică. Mai târziu, după obŃinerea doctoratului, Tiebout a completat ipoteza descrisă la seminar în articolul publicat în 1956.

Teoria Tiebout, numită şi modelul Tiebout, alegerea Tiebout, migraŃia Tiebout, teorema lui Tiebout sau ipoteza Tiebout exprimă, în esenŃa sa, că nu există, de fapt, o soluŃie politică pentru această problemă în guvernarea locală.

Potrivit acestuia, gospodăriile (familiile) foarte mobile votează cu picioarele (vote with their feet): alegând drept jurisdicŃie de rezidenŃă localitatea ce le oferă pachetul fiscal cel mai adaptat nevoilor proprii.

BineînŃeles că la o scară redusă, teoria lui Tiebout generează un comportament similar cu cel de pe piaŃa concurenŃială. Însă beneficiile de pe urma descentralizării, deşi întărite de o asemenea mobilitate, nu sunt pe de-a întregul explicate prin acest comportament. De fapt, dacă nu ar exista nimic mobil şi mă refer aici la gospodării, factori de producŃie etc. tot ar exista câştiguri din descentralizare. Aceasta datorită faptului că, potrivit condiŃiei lui Samuelson (suma ratelor marginale de substituŃie este egală cu costul marginal), nivelul eficient de consum diferă de la jurisdicŃie (localitate) la alta.

Conform analizei lui Tiebout, competiŃia dintre autorităŃile locale pentru gospodării creşte bunăstarea generală a societăŃii. Pentru a evita pierderea rezidenŃilor, autorităŃile trebuie să adapteze cheltuielile publice şi politica fiscală la preferinŃele locale. Persoanele fizice selectează jurisdicŃiile în funcŃie de cererea acestora de bunuri publice şi de nivelul impozitelor locale. Dacă unele gospodării preferă şcoli publice bine finanŃate, ar putea fi de acord cu impozite mai ridicate pe proprietate. Dacă nu, ar putea alege o jurisdicŃie cu impozite inferioare şi cu servicii publice mai eficiente sau mai limitate.

CompetiŃia dintre autorităŃile locale este asemănătoare cu competiŃia de piaŃă pentru produse. CompetiŃia de piaŃă încurajează realizarea unei producŃii optime şi satisfacerea nevoilor consumatorilor. CompetiŃia fiscală furnizează politicienilor motivaŃia necesară de îmbunătăŃire a eficienŃei guvernului şi de satisfacere a cererii populaŃiei care l-au votat. Rezultatul competiŃiei fiscale ar trebui să fie: nivelul impozitelor ar trebui să reflecte preferinŃele tipice din fiecare jurisdicŃie.

Teorema lui Tiebout îşi concentrează atenŃia asupra autorităŃilor locale dar odată cu creşterea fluxurilor internaŃionale de capital şi de forŃă de muncă, guvernele se aseamănă cu autorităŃile locale prin competiŃia de atragere a plătitorilor de impozite din afara graniŃelor.

Aceasta ar fi prezentarea teoriei lui Tiebout la nivel de jurisdicŃii (comunităŃi locale), putând-o numi chiar la nivel micro, dacă Ńinem cont de preluarea acestei competiŃii la nivel de state.

Modelul lui Tiebout este adesea văzut ca o teorie mai degrabă descriptivă a mediului economic din Statele Unite ale Americii. Ca urmare, economiştii din


136

afara Statelor Unite ale Americii au tendinŃa să creadă că teoria lui Tiebout are aplicabilitate redusă în Europa în general şi în Uniunea Europeană în special.

Realitatea ultimilor ani contrazice însă aceste opinii, deoarece competiŃia fiscală înregistrată între statele Europei, statele Uniunii Europene şi chiar statele lumii dovedeşte contrariul.

În România, s-a produs un asemenea fenomen la nivel naŃional, prin existenŃa zonelor defavorizate. Statul a intervenit practic în economie prin politica fiscală adoptată, creând intenŃionat, "oaze fiscale" cu scopul declarat de atragere a investitorilor, interni şi externi, în acele zone, pentru a recupera decalajele existente faŃă de zonele dezvoltate ale României.

Închiderea capitolului "ConcurenŃa", în negocierile cu Uniunea Europeană, s-a soldat cu angajamentul României de a renunŃa, treptat, la facilităŃile acordate în ultimii ani atât în aşa numitele zone defavorizate, cât şi în zonele libere.

România avea în anul 2004 nu mai puŃin de 38 de zone defavorizate, dintre care 28 şi-au pierdut, legal, acest statut după 31 decembrie 2008. De asemenea, în zonele libere, facilităŃile s-au redus treptat, iar la sfârşitul anului 2006 au dispărut.

"Negocierile cu Uniunea Europeană referitoare la zonele defavorizate şi cele libere s-au bazat pe situaŃia existentă în Ńară şi de aceea am obŃinut unele perioade de tranziŃie", a declarat negociatorul-sef al României la Uniunea Europeană, Vasile Puşcaş.

Perioada de tranziŃie, în cazul celor 28 de zone defavorizate, a căror existenŃă depăşea data aderării, s-a negociat pentru fiecare în parte. Cum legea română prevedea că trei dintre aceste zone - Brad, Valea Jiului şi Bălan - îşi încheiau existenŃa la 31 decembrie 2008, s-a solicitat şi s-a obŃinut respectarea acestei date. Alte 22 de zone defavorizate, care conform legilor româneşti îşi încetau activitatea la sfârşitul anului 2009, vor fi desfiinŃate, conform limitei stabilite prin tratatul de aderare, la acea dată.

Cele 22 de zone defavorizate ce vor dispărea până în anul 2009 sunt: Comăneşti, Bucovina, Altan Tepe, Filipeşti, Ceptura, Albeni, Schela, Motru Rovinari, Rusca Montană, Bocşa, Moldova Nouă-Anina, Baraolt, Apuseni, Ştei-Nucet, Borod-Suncuiuş-Dobreşti-Vadu Crişului, Popeşti-Derna-Aleşd, Ip, Hida-Surduc-Jibou-Bălan, Sărmăşag-Chiejd-Bobota, Baia Mare, Borşa-Vişeu şi Rodna. Alte trei zone defavorizate, stabilite prin legea română - Cugir, Zimnicea şi Copşa Mică - vor mai funcŃiona până la 31 decembrie 2010. Restul zonelor defavorizate ce nu apar mai sus nu au fost negociate, întrucât acestea au încetat să mai existe încă înainte de 1 ianuarie 2007. Este lesne de înŃeles că cel mai mult vor avea de suferit, în urma dispariŃiei zonelor defavorizate, localităŃile monoindustriale, în care nu s-au creat alternative la locurile de muncă desfiinŃate. O bună parte dintre agenŃii economici din aceste zone defavorizate au amânat, cu bună ştiinŃă, investiŃiile în noi capacităŃi de producŃie şi, implicit, în crearea de noi locuri de muncă, rezumându-se la comercializarea produselor şi obŃinerea de profituri cât mai mari. Din aceste profituri, agenŃii economici în cauză urmau să deschidă noi activităŃi ce presupuneau noi locuri de muncă.


137

La nivelul economiilor emergente, competiŃia fiscală a vizat cele mai importante impozite directe:

• Impozitul pe venit şi • Impozitul pe profit.

În analiza noastră, alături de România, am selectat toate statele noi membre ale Uniunii Europene, la 1 mai 2004, respectiv la 1 ianuarie 2007. 3. CompetiŃia fiscală în statele cu economii emergente Impozitul pe venit

Impozitul care a cunoscut cele mai semnificative reduceri ale nivelului şi numărului cotelor a fost impozitul pe venit.

Cu o singură excepŃie, Malta, toate statele analizate au procedat în perioada analizată, 1999 – 2009, la reduceri ale nivelului cotelor de impozitare:

Tabelul nr. 1.

SituaŃia evoluŃiei cotelor marginale maxime de impozit pe venit în perioada 1999 – 2009

% Nr. crt. Statul 1999 2004 2009 EvoluŃie

1. Bulgaria 45 29 10 – 35 2. Cehia 40 32 15 – 25 3. Cipru 40 30 30 – 10 4. Estonia 26 26 21 – 5 5. Letonia 25 25 23 – 2 6. Lituania 33 33 20 – 13 7. Malta 35 35 35 – 8. Polonia 40 40 32 – 8 9. România 60 40 16 – 44 10. Slovacia 42 19 19 – 23 11. Slovenia 50 50 41 – 9 12. Ungaria 40 38 36 – 4 Cota medie 39,7 33,1 24,8 – 14,9

Sursa: Sistemele de impunere a veniturilor persoanelor fizice practicate de cele 12 state în perioada 1999 – 2009.

Din cele 12 state, 7 practică sistemul de impunere prin cotă unică de

impozitare (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, România şi Slovacia), iar două practică sistemul de impunere dual (Polonia şi Ungaria), aceste state optând pentru simplificarea sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice.

Este reprezentativ faptul că în ultimii 10 ani, cota marginală maximă de impozitare s-a redus cu aproape 15% (14,9%), ponderea reducerii fiind de 37,5%.

Impozitul pe profit Ca şi în cazul impozitului pe venit, doar Malta nu a procedat la reducerea

cotei de impozit pe profit, toate celelalte 11 state optând pentru reducerea cotei, între 2% Ungaria, stat care a avut un nivel constant redus pe întreaga perioadă de


138

analiză şi 22,5% Bulgaria, aceasta practicând în prezent, alături de Cipru, cel mai scăzut nivel din întreaga Uniune Europeană. O reducere la fel de semnificativă a avut-o şi România, de 22%, de la 38% în 1999 la 16% în 2009.

Cota de impozit pe profit s-a redus în perioada analizată cu aproape 12% (11,7%), ponderea reducerii fiind chiar mai mare, de 38,7%.

EvoluŃia cotelor de impozit pe profit în perioada 1999 – 2009 a fost următoarea:

Tabelul nr. 2. SituaŃia evoluŃiei cotelor de impozit pe profit în perioada 1999 – 2009

% Nr. crt. Statul 1999 2004 2009 EvoluŃie

1. Bulgaria 32,5 19,5 10 – 22,5 2. Cehia 35 28 20 – 15 3. Cipru 25 15 10 – 15 4. Estonia 26 26 21 – 5 5. Letonia 25 15 15 – 10 6. Lituania 29 15 20 – 9 7. Malta 35 35 35 – 8. Polonia 34 19 19 – 15 9. România 38 25 16 – 22 10. Slovacia 40 19 19 – 21 11. Slovenia 25 25 21 – 4 12. Ungaria 18 16 16 – 2 Cota medie 30,2 21,5 18,5 – 11,7

Sursa: Sistemele de impunere a veniturilor persoanelor fizice practicate de cele 12 state în perioada 1999 – 2009. 4. Concluzii

Pornind de la cuvintele lui Tiebout, care afirma că: Persoanele fizice selectează jurisdicŃiile în funcŃie de cererea acestora de bunuri publice şi de nivelul impozitelor locale. Dacă unele gospodării preferă şcoli publice bine finanŃate, ar putea fi de acord cu impozite mai ridicate pe proprietate. Dacă nu, ar putea alege o jurisdicŃie cu impozite inferioare şi cu servicii publice mai eficiente sau mai limitate.

Adaptând această teorie la realităŃile din prezent, se poate spune că: Investitorii selectează statele în care să-şi plaseze capitalul în funcŃie de cererea acestora de produse şi de nivelul fiscalităŃii, cu referire directă la impozitele pe venit şi profit. Obiectivul investitorilor este clar: obŃinerea de profit. Statele emergente au nevoie stringentă de investiŃii străine directe. În momentul în care cererea se întâlneşte cu oferta, înregistrăm migrarea capitalurilor. Datorită faptului că investiŃiile străine directe stimulează creşterea economică, a gradului de ocupare a forŃei de muncă, transferul de tehnologie şi know-how, creşterea competitivităŃii, precum şi sporirea veniturilor fiscale, statele depun eforturi consecvente de atragere a acestora.


139

Ultima decadă se caracterizează printr-o concurenŃă sporită pentru atragerea investitorilor, tendinŃă manifestată în special printre statele din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană. CompetiŃia a luat mai multe forme, de la reducerea cotei de impozit pe profit şi introducerea cotei unice de impozitare, acordarea de facilităŃi fiscale (scutiri de la plata impozitelor sau reduceri) şi subvenŃii, până la îmbunătăŃirea infrastructurii sau înfiinŃarea de organisme al căror scop este promovarea investiŃiilor străine directe (AgenŃia Română pentru InvestiŃii Străine – ARIS în cazul României). Cea mai acerbă competiŃie o întâlnim însă în ceea ce priveşte cotele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, respectiv juridice, care au cunoscut în ultimii 10 ani o reducere semnificativă, doar Malta nealiniindu-se până în prezent la această politică fiscală.

Cu siguranŃă România va fi nevoită să menŃină un nivel scăzut al celor două impozite, dacă va dori să rămână competitivă în regiune. Pe viitor, este posibil ca nivelul celor două impozite să fie coborât cu câteva procente, nefiind exclus să ajungă chiar la 10%.

În acest moment, România se situează sub media celor 12 state, atât în cazul impozitului pe venit, 16 comparativ cu 24,8%, cât şi în privinŃa impozitului pe profit, 16 comparativ cu 18,5%, sau 17%, dacă excludem Malta, dar presiunea pentru reducerea cotelor de impozitare se va menŃine în continuare.

Mai mult, în ultimii ani, reducerile fiscale s-au înregistrat inclusiv în rândul statelor dezvoltate ale Uniunii Europene. După 53 de ani de la publicarea teoriei lui Tiebout, competiŃia fiscală s-a acutizat în ultimii 10 ani, statele emergente fiind conştiente că avantajul fiscal trebuie exploatat şi poate constitui o garanŃie a dezvoltării economiei, atâta timp cât acesta este căutat de potenŃialii investitori. Doar o politică fiscală de căutare a optimului fiscal poate să constituie veniturile bugetare necesare acoperirii cheltuielilor publice. De fapt, nivelul impozitelor arată că suportabilitatea presiunii fiscale este mai ridicată pe măsură ce nivelul veniturilor creşte. Este posibil ca odată cu dezvoltarea economiei să crească şi nivelul fiscalităŃii, excepŃia de la această regulă fiind Irlanda, care a promovat în ultimii 30 de ani, din 1980, o politică fiscală de reducere a nivelului impozitelor pe venituri (venit şi profit).

Rezultatul? După 30 de ani, este al doilea stat ca nivel de dezvoltare din Uniunea Europeană, după Luxemburg, în condiŃiile în care în anul 1980 era Cenuşăreasa Uniunii Europene, Irlanda fiind membră a Uniunii din 1973. Bibliografie

Tiebout Ch. M., 1956, A Pure Theory of Local Expenditures, The Journal of Political Economy, Vol. 64, No. 5, pp. 416-424, Published by: The University of Chicago Press Stable, October 1956, URL: http://web.usal.es/~emmam/Docencia/Modelizacion/papers/Otros/Tiebout%20(Jaime).pdf.


140

Rafailă A., 2006, Radiografie comparată a facilităŃilor fiscale din cele mai reprezentative Ńări din Uniunea Europeana din zona Centrală şi de Est, ConferinŃa anuală pe teme fiscale PricewaterhouseCoopers, Bucureşti, 30 noiembrie 2006, URL: http://www.pwc.com/ro/eng/ins-sol/publ/2007/Estimpozitereduse.html;

*** Sistemele de impunere a veniturilor persoanelor fizice practicate de cele 12 state în perioada 1999 – 2009.


141

DOMENII DE INTERES FINANłATE DE BEI ÎN ROMÂNIA

Daniela Croitoru ”Alexandru Ioan Cuza” University Iaşi, 700506 Iaşi, Bulevardul Carol I nr.11, Romania,

Tel: 0232 201000 Fax: 0232 201001 [email protected]

Abstract This paper stresses the importance given by the European Union to funding of priority objectives established by it, through the European Investment Bank. During the 52 years of operations, the European Investment Bank has shown interest in financing projects in various countries of the European Union and outside the EU and implementation of their goals with success in the regions concerned. Keywords: cohesion, 2010 Initiative, Lisbon Agenda, JASPERS, JEREMIE

1. Introducere Banca Europeană de InvestiŃii a apărut ca o bancă a ComunităŃii

Economice Europene, astfel că datorită acestui motiv şi datorită misiuni pe care o îndeplineşte, BEI mai este denumită şi Bancă europeană sau Bancă comunitară. BEI a fost creată pentru a susŃine realizarea obiectivelor Uniunii Europene, acordând finanŃări pe termen lung în favoarea investiŃiilor eficiente. Această Bancă se găseşte într-un parteneriat strâns cu alte instituŃii comunitare.

BEI apare în dublă ipostază, şi anume: de instituŃie europeană şi de bancă. Banca Europeană de InvestiŃii îndeplineşte rolul de instituŃie comunitară prin activitatea de susŃinere economică şi financiară pe care o desfăşoară în cadrul Uniunii Europene. Activitatea bancară se realizează prin creditele acordate şi prin modalităŃile e colectare a resurselor financiare de pe piaŃa de capital. Totodată, BEI susŃine politicile comunitare de cooperare şi ajutor în dezvoltarea a peste 120 de state din afara Uniunii Europene. Totuşi, această activitate ocupă o pondere destul de mică în totalul operaŃiunilor desfăşurate de bancă.

Banca Europeană de InvestiŃii îşi procură resursele necesare desfăşurării activităŃii curente din fondurile atrase de pe piaŃa de capital şi din subscrierile realizate de statele membre. Obiectivele pe care Bei şi le propune pe aceste pieŃe sunt: obŃinerea de resurse în monedele şi cantităŃile necesare finanŃării operaŃiunilor, optimizarea costurilor, reducerea riscurilor, creşterea lichidităŃii pe piaŃă. Resursele colectate de BEI au crescut ca volum de-a lungul anilor, ceea ce explică dinamica activităŃilor desfăşurate de aceasta. BEI a pus mare accent pe diversificare în ceea ce priveşte gestiunea resurselor, acŃionând pe trei direcŃii majore: diversificarea produselor, investitorilor şi pieŃelor.

Pentru gestionarea optimă a portofoliului de monede împrumutate, Banca Europeană de InvestiŃii se împrumută de pe piaŃă în condiŃiile cele mai bune,


142

recurgând ulterior la operaŃiuni de schimb pentru a compatibiliza acest portofoliu cu structura plasamentelor. Această strategie este eficientă în măsura în care cursurile de schimb sunt acceptabile şi nu se elimină posibilitatea de a încuraja anumite pieŃe ale statelor emergente prin emisiuni de monede locale.

FinanŃarea directă a proiectelor prin credite reprezintă principalul instrument utilizat de către Banca Europeană de InvestiŃii. łinând cont de marea diversitate a proiectelor supuse finanŃărilor, aceste credite pentru proiecte reprezintă cea mai mare compatibilitate şi adaptabilitate la nevoile debitorilor.

Nivelul diferit al resurselor de care dispune BEI şi riscul asociat zonei proprii de acŃiune, faŃă de alte instituŃii de credit europene, induc o anumită libertate în acŃiune din partea BEI, regăsită atât la nivel de participare la finanŃarea proiectelor, 50% cât şi în durata de finanŃare mai lungă.

Prin instituirea Agendei Lisabona în 2000, Uniunea Europeană şi-a stabilit scopul strategic de creare a unei economii europene competitive, inovatoare şi bazată pe cunoaştere, capabilă de creştere durabilă, locuri de muncă mai multe şi mai bune şi coeziune socială mai mare. IniŃiativa Inovare 2010 a fost lansată de Grupul BEI în 2000 ca o deschidere spre finanŃarea investiŃiilor care stau la baza Agendei Lisabona. De atunci, BEI a acordat 45,7 miliarde EUR în cadrul acestei iniŃiative. În 2006, împrumuturile pentru inovare din UE au atins 10,4 miliarde EUR, acelaşi nivel ca şi în anul anterior, lucru care îi va permite foarte probabil băncii să-şi depăşească obiectivul de 50 miliarde EUR în împrumuturi contractate până în 2010.

Din 2000, aproximativ 70% din investiŃiile sprijinite s-au concentrat în zonele cele mai sărace ale UE. În 2006, proiectele de inovare din regiunile cele mai sărace au reprezentat 5,6 miliarde EUR sau 59% din împrumuturile BEI pentru inovare (2005: 8,8 miliarde EUR, 84%). FinanŃarea inovării în zonele asistate permite compensarea tendinŃei de concentrare a investiŃiilor de acest gen în regiunile cele mai bogate prin transferul de cunoştinŃe în regiunile rămase în urmă. În acest mod, BEI combină Agenda Lisabona cu o altă prioritate a politicii sale, coeziunea şi convergenŃa socială.

2. Portofoliul creditelor BEI în România

În ansamblu, cooperarea dintre România şi BEI vizează următoarele obiective de dezvoltare: • furnizarea de finanŃare pentru investiŃii prioritare naŃionale şi crearea de facilităŃi dedicate de cofinanŃare şi a unor mecanisme noi pentru susŃinerea investiŃiilor care fac obiectul facilităŃilor fondurilor structurale şi de coeziune UE; • cooperare strânsă pentru punerea în aplicare a proiectelor finanŃate de bancă folosind experienŃa tehnică şi sectorială a acesteia, precum şi pentru absorbŃia eficientă a subvenŃiilor UE. Aceasta presupune inclusiv oferirea de asistenŃă specializată pentru pregătirea anumitor proiecte selectate învederea finanŃării dinfondurile structurale şi de coeziune prin Planul naŃional de acŃiune JASPERS


143

• îmbunătăŃirea surselor de finanŃare pentru IMM-uri prin programul JEREMIE cu participarea Fondului European de InvestiŃii, filială a băncii specializată în capitalul de risc şi garanŃii; • susŃinerea investiŃiilor durabile în zonele urbane prin programul JESSICA; • asistarea guvernului şi a partenerilor privaŃi în procesul de structurare şi punere înaplicare a proiectelor bazate pe parteneriate public-private.

În România, împrumuturile BEI s-au ridicat la 679 milioane EUR în 2006. În mod tradiŃional, sectorul transporturilor joacă un rol important, în 2006 fiind acordate împrumuturi pentru programul de reabilitare a drumurilor, în curs de desfăşurare, şi pentru modernizarea metroului bucureştean. Sprijinul BEI pentru investiŃiile firmelor mici şi mijlocii şi pentru proiectele autorităŃilor locale reprezintă o prioritate, totodată banca punând accent şi pe proiectele din sectorul apei. S-a acordat un împrumut de 25 milioane EUR pentru construirea unei noi staŃii de epurare a apelor uzate în Bucureşti. 41,5 milioane EUR.

Cele 27 state membre ale UE, inclusiv România, deŃin în comun BEI. În România, portofoliul BEI cuprinde credite acordate atât sectorului

public, cât şi celui privat.

Grafic nr. 1 Împrumuturile acordate de BEI în România în 1999-2006 În perioada 1990 - 2006, valoarea împrumuturilor acordate de BEI în

România pentru proiecte legate de aderarea la Uniunea Europeană a atins nivelul de 4,9 miliarde EUR. Acestea au vizat următoarele domenii (www.mae.ro): • Transport (62% din totalul împrumuturilor) • Mediu înconjurător, în special reconstrucŃie în urma pagubelor produse de inundaŃii (16%) • Sănătate şi educaŃie (6%)

Pentru a accelera integrarea României în Uniunea Europeană şi a recupera decalajele de dezvoltare în perioada post-aderare, BEI are în vedere o creştere a


144

activităŃii sale de creditare, în special în acele domenii care vor determina creşterea competitivităŃii economiei româneşti.

Principalele proiecte de transport la care va contribui şi BEI sunt: • Reabilitarea căii ferate pe Coridorul pan – european IV (300 milioane Euro co-finanŃare alături de ISPA); • Reabilitarea infrastructurii rutiere pe Coridorul pan – european VI (350 milioane Euro); • Construirea autostrăzii Cernavoda - Constanta (187,5 milioane Euro).

În domeniul mediului înconjurător, BEI va finanŃa, alături de ISPA, instalaŃia de epurare a apei de la Glina. De asemenea, vor fi finanŃate proiecte de infrastructură la nivel local 3. Obiective prioritare ale BEI pe teritoriul României

După aderarea la Uniunea Europeană, România va deveni acŃionar al băncii, urmând a avea un reprezentant în Consiliul Guvernatorilor şi un număr adecvat de membri în Consiliul Director. România va contribui la capitalul subscris al BEI cu 42,3 milioane Euro. Principalul rol al băncii este de a sprijini pregătirea pentru aderarea României la Uniunea Europeană prin acordarea de împrumuturi pentru finanŃarea de proiecte în sectoare importante precum transporturile, telecomunicaŃiile, energia, utilităŃile municipale şi întreprinderile mici şi mijlocii. În cadrul Uniunii Europene, obiectivele politicii UE şi priorităŃile împrumuturilor băncii sunt:

Dezvoltarea economică regională şi coeziunea socială FinanŃarea proiectelor care contribuie la progresul economic în zonele

asistate din UE rămâne activitatea de bază a BEI. Banca îşi propune ca 40-45%din totalul împrumuturilor sale în cadrul Uniunii Europene să fie alocate regiunilor prioritare ale politicii regionale (FinanŃare BEI în România, 2007). Întregul teritoriu al României este alcătuit din regiuni care îndeplinesc condiŃiile impuse pentru acordarea de împrumuturi BEI, precum şi pentru alocări din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene.

Toate proiectele din România ale băncii îndeplinesc astfel obiectivele de coeziune economică şi socială, banca implicându-se în sprijinirea de proiecte pe tot cuprinsul Ńării. Sprijinul băncii vizează infrastructura şi alte proiecte din Bucureşti, dar şi de pe restul teritoriului României. Pe lângă sprijinirea extinderii reŃelei metroului bucureştean (împrumuturi totale de 278 milioane EUR), a termoficării şi a altor investiŃii în capitală, banca a acordat împrumuturi care totalizează 180 milioane EUR pentru proiecte din 32 oraşe şi judeŃe pentru investiŃii ale autorităŃilor locale. Printre noile investiŃii la nivel regional se numără şi un împrumut recent de 50 milioane EUR acordat grupului Pirelli pentru investiŃii la Slatina şi proiecte care vizează în mod direct coeziunea socială, cum ar fi reabilitarea a 1400 unităŃi din învăŃământul preuniversitar de pe întreg teritoriul Ńării (131milioaneEUR). Banca a acordat, de asemenea, fonduri însumând 550milioane EUR pentru punerea în aplicare amăsurilor de reconstrucŃie pe termen


145

scurt, precum şi pentru proiecte de prevenire pe termen mediu în vederea reducerii impactului calamităŃilor naturale din România şi de reconstrucŃie în urma pagubelor lăsate în urmă de recentele inundaŃii devastatoare din Ńară.

FinanŃarea proiectelor IMM-urilor Pentru a facilita accesul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) la

finanŃarea pe termen lung, BEI cooperează strâns cu instituŃii financiare cu bună reputaŃie, bune cunoscătoare ale pieŃei din România, acordând fonduri în special acelor instituŃii financiare care deservesc întreprinzători mici şi mijlocii printr-o amplă reŃea de filiale. Prin liniile sale de credit, BEI finanŃează proiecte, de obicei puse în aplicare de către IMM-uri (cu mai puŃin de 250 de angajaŃi), dar de asemenea, şi de companii de talie mijlocie sau de municipalitati. Pentru a creşte gradul de acces al IMM-urilor la finanŃare pe termen lung, BEI colaborează strâns cu instituŃii financiare, cum ar fi BRD Sogelease IFN SA, care au experienŃă pe piaŃa locală, în special în furnizarea de servicii pentru întreprinderile mici şi mijlocii printr-o reŃea bine pusă la punct. Prin aceste bănci intermediare, BEI cofinanŃează proiect mai imici, în special din domeniul industriei şi al serviciilor, inclusiv turism, energie şi economia de energie, protecŃia mediului, precum şi infrastructura sectoarelor sanitar, educaŃional, reînnoire urbană şi locuinŃe sociale. Din 1990, împrumuturile BEI acordate băncilor partenere din România pentru finanŃarea investiŃiilor mici şi medii au atins 272 milioane EUR.

În 2006, BEI a acordat împrumuturi prin intermediul Băncii Comerciale Române (50 milioane EUR) şi al Bancpost (20 milioane EUR).

C-D şi inovarea În consens cu Strategia Lisabona de a transforma Europa într-o regiune

inovatoare şi competitivă, banca oferă susŃinere sporită investiŃiilor în tehnologie, reŃele tehnologice, C-D şi inovare, încadrul unui program special numit IniŃiativa Inovare 2010 (Blidaru G., 2006). Pentru a sprijini punerea în aplicare a Strategiei Lisabona, BEI a acordat până în prezent un total de circa 45,7 miliarde EUR de la începutul deceniului.

ReŃelele transeuropene Reabilitarea şi extinderea infrastructurii transeuropene, cu precădere a

coridoarelor de transport, sunt esenŃiale pentru reuşita procesului de dezvoltare a României în cadrul pieŃei unice a UE. InvestiŃia în infrastructură este importantă pentru eliminarea gâtuirilor şi a barierelor în vederea asigurării transportului eficient de personae şi mărfuri, crescând totodată securitatea şi protecŃia mediului.

Până la sfârşitul anului 2006, banca a acordat 3,1 miliarde EUR pentru reabilitarea şi extinderea reŃelei de transport din România. BEI poate, de asemenea, cofinanŃa proiecte puse înaplicare şi exploatate cu ajutorul programelor de finanŃare a parteneriatelor public-private (PPP).

BEI cofinanŃează tronsoane de autostradă din cadrul coridorului paneuropean IV din România, cu sume de circa 660 milioane EUR: autostrada Bucureşti - ConstanŃa (cuunîmprumut BEI de 210milioane EUR), ConstanŃa - Cernavodă (250 milioane EUR) şi tronsonul Arad - Timişoara (200 milioane EUR).


146

Pentru dezvoltarea sectorului de transport naŃional, BEI a acordat 450 milioane EUR în 2006 pentru reabilitarea mai multor tronsoane din reŃeaua rutieră naŃională, împrumuturile totale pentru drumurile naŃionale ridicându-se astfel la 1,3 miliarde EUR.

ProtecŃia mediului În România sunt necesare investiŃii substanŃiale şi pentru protecŃia şi

îmbunătăŃirea calităŃii mediului, în special pentru a sprijini Ńara să respecte standardele de mediu ale UE în ceea ce priveşte calitatea aerului, gospodărirea apei potabile şi a apelor uzate, precum şi prelucrarea deşeurilor solide urbane şi industriale. În 2006, banca a sprijinit construcŃia staŃiei de epurare a apelor uzate Bucureşti Glina (25milioaneEUR) şi a continuat finanŃarea programului de dezvoltare a infrastructurii în oraşele mici şi mijlocii, program început în 2005 şi care totalizează 42 milioane EUR. În plus, în2006 BEI a acordat 41milioane EUR pentru reabilitarea şi extinderea sistemelor de canalizare din şase localităŃi din România.

Toate împrumuturile acordate de către BEI până în prezent au avut în vedere investiŃiile menite să îmbunătăŃească infrastructura în sectorul public şi servicii, fiind caracterizate printr-o puternică conotaŃie europeană şi caracteristici specific reŃelei trans-europene.

Obiectivul BEI de a finanŃa instituŃiile Uniunii Europene contribuie la integrarea, dezvoltarea echilibrată şi coeziunea economică şi socială a statelor membre, prin finanŃarea de investiŃii. Din 1990 împrumuturile BEI acordate pentru România s-au ridicat la aproximativ 5.1 miliarde EUR, pentru finanŃarea proiectelor de investiŃii asociate cu integrarea României în UE. În plus faŃă de împrumutile pe termen lung, BEI gestionează JASPERS (AsistenŃă comună pentru susŃinerea proiectelor în regiunile europene), al cărui rol este de a sprijini elaborarea de proiecte propuse pentru finanŃare cu fonduri UE şi de a ajuta statele membre, inclusiv România, pentru a utiliza finanŃarea nerambursabilă oferită de Uniune mai rapid şi mai eficient. JASPERS este pus în aplicare în comun de către BEI, Comisia Europeană, BERD.

4. Concluzii

Prin intermediul operaŃiunilor de co-finanŃare Banca Europeană de InvestiŃii a reuşit să dirijeze importante fluxuri de capital spre statele aflate în procesul ede tranziŃie, obŃinând în medie un efect de levier asupra sumelor investite de aproape 3 ori. Acesta tinde să crească în condiŃiile în care se constată pe piaŃă o implicare mai mare a băncilor comerciale şi o diminuare a ponderii instituŃiilor de credit internaŃionale şi ale guvernelor. În activitatea desfăşurată din momentul înfiinŃării până în prezent, se poate aprecia consecvenŃa cu carea Banca a acŃionat în concordanŃă cu misiunea încredinŃată.

Prin operaŃiunile de garantare, Banca Europeană de InvestiŃii realizează intervenŃii în procesul economic naŃional sau regional. Principala problemă care apare în această activitate Ńine de numărul relativ redus de bănci care beneficiază de acorduri de garantare şi de procedura de acceptare a acestora, care necesită un


147

timp de decizie destul de lung. O astfel de situaŃie face ca multe întreprinderi, care lucrează prin bănci mai mici, să nu aibă acces la facilităŃile de garantare. Ar fi nevoie de o soluŃie care să permită şi acestor bănci să opereze în baza liniilor de garantare deschise la băncile mari, în măsura în care şi acestea ar fi interesate.

O altă propunere ar fi încheierea unor acorduri de garantare cu organisme specializate în astfel de operaŃiuni, prin care să se urmărească garantarea anumitor activităŃi sau anumitor tipuri de întreprinderi, care sunt deficitare la acest capitol, fiind ocolite de băncile comerciale.

Participarea Băncii Europene de InvestiŃii în domeniul investiŃiilor de capital, se poate aprecia ca având un rol activ asupra structurilor economice ale statelor vizate. Se induc influenŃe pozitive la nivelul pieŃelor de capital, de cele mai multe ori insuficient dezvoltate, vizând lichiditatea, încrederea, încurajarea şi promovarea tranzacŃiilor. De asemenea, se dinamizează piaŃa operaŃiunilor de achiziŃii şi fuziuni şi se impulsionează procesul de restructurare a întreprinderilor neperformante. Nu în ultimul rând se realizează un transfer de management către aceste întreprinderi.

ActivităŃile de garantare şi de investiŃii de capital în cadrul Grupului Băncii Europene de InvestiŃii sunt concentrate la Fondul European de InvestiŃii. AtribuŃiile şi statutul Fondului European de InvestiŃii în cadrul BEI se bazează pe o formă de organizare evoluată a unei astfel de instituŃii, în care există o anumită specializare în funcŃie de operaŃiunile desfăşurate. Volumul şi complexitatea acestor operaŃiuni au creat necesitatea individualizării gestiunii lor.

Bibliografie Blidaru G., Florea P., 2006 Banca Europeană de InvestiŃii-Promotorul

dezvoltării Uniunii Europene, Editura Bibliotheca, Târgovişte; *** FinanŃare BEI în România, 2007 http://www.bei.org/attachments/country/romania_2007_ro.pdf www.mae.ro


148

SUPRAVEGHEREA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA PE FONDUL ARMONIZĂRII CU DIRECTIVELE

EUROPENE

Daniela Croitoru ”Alexandru Ioan Cuza” University, Iaşi, 700506 Iaşi, Bulevardul Carol I, nr.11, Romania,

Tel: 0232 201000 Fax: 0232 201001 [email protected]

Abstract The aim of this article is to highlight the need for full harmonization of prudential regulation of banking implemented in Romania with the directives imposed by the European Union. Weaknesses of a bank from a developed country or developing countries threaten financial stability both domestically and internationally. Therefore, the Basel Committee imposed some principles and their implementation in all countries, an important step in the development and improving domestic and international financial stability, being the development of effective surveillance systems. Keywords: banking supervision, Basel II, FSA, Basel pillars, BSC, CESB

1. Introducere Crizele bancare, schimbările tehnologice rapide şi globalizarea continuă a

determinat politicile naŃionale şi internaŃionale să acorde o mai mare atenŃie rolului crucial al reglementării şi supravegherii bancare. Aceste discuŃii se referă în mod special la acele probleme legate de existenŃa unei singure autorităŃi de supraveghere şi care este gradul de independenŃă al autorităŃii de suparaveghere faŃă de politica statului şi a băncilor.

Problema adusă cel mai des în discuŃie după Acordul de la Basel II în tot mai multe Ńări este acel al ariei de cuprindere a supravegherii: ar trebui să exite o singură autoritate de supraveghere financiară, în cadrul căreia băncile să ocupe doar o mică parte din această activitate. În ceea ce priveşte supravegherea doar în domeniul bancar, există variate opinii conform cărora ar trebui să existe o singură autoritate al cărei scop să fie supravegherea bancară a întregului sector bancar sau ar trebui să existe mai multe instituŃii abilitate cu această responsabilitate. Pentru fiecare dintre cele două variante exită atât opinii pro care au în vedere avantajele unui astfel de sistem de supraveghere, cât şi păreri care se opun Ńinând seama în primul rând de posibilele dezavantaje ale unei supravegheri pe mai multe niveluri.

Cei care apreciază necesitatea unei singure autorităŃi autorizată să realizeze supravegherea bancară au în vedere eliminarea concurenŃei în ceea ce priveşte această activitate pe când cei care doresc ca activitatea de reglementare şi control al băncilor să se realizeze în cadrul unei structuri pun accent pe ideea realizării unei competitivităŃi inovative. Majoritatea Ńărilor din Uniunea Europeană au adoptat modelul unei singure autorităŃi însărcinată cu efectuarea operaŃiunilor de


149

monitorizare a băncilor la nivel naŃional, excepŃie de la acestea făcând Germania care a apelat la modelul mai multor instituŃii în a căror sarcină se află realizarea supravegherii în domeniul bancar.

O altă problemă care se pune este aceea dacă lasă în atribuŃia băncilor centrale responsabilitatea de supraveghere alături de politica monetară, sau ar trebui ca această activitate să fie specifică unei alte instituŃii. Cei care agrează ideea că banca centrală ar trebui să exercite funcŃia de supraveghetor bancar susŃin această idee având în vedere faptul că banca centrală este aceea care dispune cel mai rapid de informaŃii pertinente din întreg sectorul bancar şi este prima care poate să cunoască şi să evalueze performanŃa băncilor naŃionale.

Pe de altă parte, posibile conflicte de interese între politica monetară specifică băncii de emisiune şi activiatatea de supraveghere apare ca motivaŃie a celor care se opun ideii de concentrare a acestei din urmă activităŃi în sarcina băncilor centrale. De asemenea, banca centrală ar putea să practice o politică monetară expansionistă în cazul unei economii aflate în cădere fără a fi împiedicată în realizarea acestui scop prin prisma rolului ei de supraveghetor financiar.

În situaŃia în care, în unele Ńări supravegherea se realizează de către mai multe instituŃii, trebuie ca acestea să realizeze o coooperare eficientă Ńinând cont de eventualele crize care ar putea apare datorită lipsei de transparenŃă a respectivelor autorităi şi a informaŃiilor pe care acestea le deŃin. Un bun exemplu în acest caz este reprezentat de Marea Britanie, care a stabilit printr-un memorandum cadrul pentru transmiterea informaŃiilor şi de cooperare între Banca Angliei şi Autoritatea de Supraveghere Financiară.

2. Supravegherea bancară şi monitorizarea situaŃiei financiare a băncilor în

România Banca NaŃională a României a fost cea care s-a ocupat de supravegherea în

sistemul bancar, încă de la înfiinŃarea sa. În perioada interbelică a funcŃionat, în cadrul BNR un Consiliu Bancar Superior a cărui funcŃie era de a aplica legile referitoare la activitatea bancară. Pe data de 8 mai 1934 a intrat în vigoare legea bancară, numită şi legea pentru organizarea şi reglementarea comerŃului de bancă conform căreia (Vijoli A., 1980): - Se înfiinŃează Consiliul Superior Bancar care urma să funcŃioneze pe lângă Banca NaŃională a României. Acest Consiliu avea şi atribuŃii de natură jurisdicŃională. Deciziile Consiliului erau definitive şi executorii, nefiind supuse decât recursului la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie; - Nici o bancă nu poate lua fiinŃa fără aprobarea Consiliului. Băncile noi şi cele vechi trebuie înscrise în registrul societăŃilor bancare, înfiinŃat prin acestă lege; - Băncile trebuie să aibă un capital minim destul de însemnat. Acesta nu se poate constitui prin aporturi în natură sau debitori în cont, ci, chiar de la început, cel puŃin jumătate din capital trebuia vărsat în numerar; - Atât administratorii cât şi cenzorii trebuiau să posede un procent destul de mare din acŃiunile băncii, care trebuiau depozitate la sediul băncii cu titlu de garanŃie;


150

- În vederea asigurării lichidităŃii băncilor, acestea nu puteau achiziŃiona imobile decât pentru uzul propriu; - Dacă din cauza pierderilor suferite, capitalul social al unei bănci scădea la jumătate şi nu se luau măsuri de reîntregire, Consiliul Superior Bancar poate decide lichidarea acestei bănci; - La constatarea oricărei abateri de la legea bancară, Consiliul Superior Bancar putea decide limitarea operaŃiunilor băncii sau chiar lichidarea acesteia.

Tabel nr.1 InstituŃii de supraveghere bancară în țările Uniunii Europene

łARA INSTITUłIA RESPONSABILĂ PENTRU

SUPRAVEGHERE Austria

Ministerul de FinanŃe, Oesterreichische Nationalbank (OeNB)

Belgia

Comisia de FinanŃe Bănci (Commission Bancaire et Financière)

Cehia

-Banca NaŃională a Cehiei (Česká národní banka (CNB). -Office for the Supervision of Insurance and Pension Funds (OSIPF) -Office for Supervision of Cooperative Banks (OSCB)

Cipru

Banca Centrală a Statului Cipru (The Central Bank of Cyprus - CBC)

Danemarca

-Danish Financial Supervisory Authority – DFSA -Danmarks Nationalbank (DNB)

Estonia

-Banca Estoniei / Eesti Pank -Finantsinspektsioon (Estonian Financial Supervision Authority– EFSA)

Finlanda

-Inspectorat Bancar (compartiment al Băncii Centrale a Finlandei) -The Finnish Financial Supervision Authority for the banking and securities sectors -The Vakuutusvalvontavirasto (Insurance Supervision Authority – ISA)

FranŃa

Banca Centrală a FranŃei / Comisia bancara

Germania -Oficiul Federal de Supraveghere a Sistemului Bancar -Banca Germaniei / Bundesbank(Deutsche Bundesbank)

Grecia

Banca Greciei / (The Bank of Greece)

Irlanda

Central Bank and Financial Services Authority of Ireland (CBFSAI),

Italia

Banca Italiei (Banca d’Italia)


151

Letonia

-Banca Letoniei / the Bank of Latvia/ Latvijas Banka -FKTK – Finance and Capital Market Commission)

Lituania

-Banca Lituaniei/Lietuvos bankas (the national central bank); -Draudimo priežiuros komisija (Insurance Supervisory Commission – ISC

Luxemburg -Comisia de Supraveghere a Sectorului Financiar -The Commissariat aux Assurances (Insurance Commission – COA)

Malta

Autoritatea de Supraveghere The Malta Financial Services Authority (MFSA)

Marea Britanie

Autoritatea Serviciilor Financiare (Financial Services Authority)

Olanda

Banca Olandei (De Nederlandsche Bank)

Polonia

Inspectoratul General de Supraveghere Bancară

Portugalia Banca Portugaliei (Banca de Portugal) Slovacia Banca NaŃională a Slovaciei Slovenia

Banca NaŃională a Sloveniei / Banka Slovenije

Spania

Banca Spaniei ( Banco de España – BE)

Suedia

Autoritatea Suedeză de Supraveghere Financiară

Ungaria

Banca NaŃională a Ungariei - Hungarian Financial Supervisory Authority

România

Banca NaŃională a României / The national central bank

Bulgaria

Banca NaŃională a Bulgariei / The Bulgarian National Bank (BNB)

Sursa : www.ecb.int şi site-urile băncilor centrale europene. Dar se pare că acest Consiliu nu îşi îndeplinea funcŃiile primite prin lege.

Un exemplu concludent este Banca de Credit Român. Acesta era una dintre cele mai mari bănci din România. Ea a intervenit intensiv în viaŃa economică din România. Acest lucru s-a datorat faptului că membrii Consiliului de Administratie al băncii, aflaŃi la data de 31 decembrie 1942 în funcŃii, ocupau în acelaşi timp, încă 66 de posturi în Consiliile de AdministraŃie ale unor mari societăŃi, aproape toate industriale. Banca de Credit Român a fost, în permanenŃă, preocupată de introducerea în conducerea ei a oamenilor politici influenŃi, pentru a păstra legături personale cu conducerea statului. Dintre membrii conducerii băncii au făcut parte 19 miniştri dintre care 7 prim- miniştri.


152

Pentru acestă bancă legile existau pentru a fi încălcate. Cea mai importantă lege este legea bancară din 1934. În raportul realizat de Aurel Vijoli au existat 13 abateri de la lege de care Consiliul Superior Bancar ar fi trebuit să se sesizeze şi să ia măsuri de sancŃionare, dar nu a fost aşa. O altă lege încălcată de către bancă este legea contra cametei. Această bancă percepea la fiecare împrumut, pe deasupra dobânzii, o serie de comisioane care se ridicau la 27% din mărimea împrumutului.

Acelaşi lucru se poate observa şi din aplicarea de către stat a “legii conversiunii datoriilor agricole şi rubane” din 1934. Legea a avut consecinŃe negative la băncile mici şi mijlocii, în timp ce băncile mari, printre care şi Banca de Credit Român, nu au avut nimic de pierdut, deoarece pierderile lor au fost suportate în întregime de către stat.

Consiliul Superior Bancar, a cărui activitate era coordonată de Banca NaŃională a României, nu a luat niciodata măsuri contra abaterilor de la legile bancare comise de marile bănci. Acest consiliu, împreună cu legea bancară, reprezintă un instrument creat de statul capitalist pentru a grăbi concentrarea capitalului bancar.

La data aplicarii acestei legi, în anul 1934 existau în România 1204 de bănci. În anii următori număr lor s-a modificat (tab.2).

Faptul că Consiliul Superior Bancar a ordonat de 85 fuzionări şi 460 lichidări ale unor bănci a dus la scăderea numărului băncilor de 4 ori. În felul acesta, sub patronajul Consiliul Superior Bancar, a avut loc un proces larg de concentrare bancară accelerat şi legalizat prin activitatea acestui consiliu.

Treptat, s-au adus modificări importante legii bancare, astfel pe data de 3 februarie 1948 s-a hotărât schimbarea Consiliului Superior Bancar cu Curtea Superioară Bancară, iar toate băncile se considerau radiate din registrul societăŃilor bancare. Acestea trebuiau să se înscrie din nou în termen de 45 de zile de la publicarea legii.

Până în anul 1959, controlul financiar bancar se efectua în paralel de mai multe organe de verficare şi anume: la unităŃile bancare de către inspectorii de credite, iar la organele financiare ale consiliilor populare de către inspectorii veniturilor de stat, inspectorii de state şi inspectorii care urmăreau la întreprinderi impozitele ce se realizau prin reŃinere şi vărsare.

După 1959 s-a creat un organ unic de control financiar- bancar prin transferarea organelor enumerate mai sus de la consiliile populare la Banca de Stat sau la Banca de InvestiŃii. Acesta a funcŃionat până în anul 1990 desfiinŃându-se odata cu revoluŃia.

Pentru a asigura o bază sănătoasă a sistemului bancar de după 1990, Banca NaŃională a României a adoptat, reguli privind autorizarea bancară şi şi-a consolidat capacitatea de supraveghere a băncilor comerciale. BNR a încurajat ideea înfiinŃării unui număr mic de bănci, dar puternice şi cu un capital solid. În aprilie 1997, acest capital era de 50 miliarde de lei aproximativ 7 milioane de dolari SUA (KiriŃescu C., 1997).


153

Tabel nr.2 Numărul băncilor din sistemul bancar romănesc în perioada interbelică

LA SFÂRŞITUL ANULUI NUMĂRUL BĂNCILOR

1934 1204

1935 1063

1936 970

1937 901

1938 789

1939 695

1940 425

1941 387

Sursa: prelucrat dupa Vijoli.A., Din prefacerile sistemului bănesc şi de credit, Ed. ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, p.120

Înainte de 1998, sistemul bancar acumulase pierderi importante. O serie de

bănci au apărut şi au dispărut într-un timp foarte scurt din viaŃa bancară românească. Lista acestor bănci care, oficial, au falimentat sunt: Banca Dacia Felix, Credit Bank, Banca Columna, Banca Albina, Banca Română de Scont, Bankcoop, Banca InternaŃională a Religiilor, Banca Turco-Română, Bancorex şi Banca Agricolă. EvoluŃiile înregistrate în sistemul bancar românesc înainte de 1998 a determinat implementarea unui sistem de control mai drastic şi supraveghere, inclusiv urmărirea cu stricteŃe a unor indicatori financiari şi de prudenŃă bancară. Principalii indicatori financiari şi de prudenŃă bancară urmăriŃi sunt

3. Cooperarea autorităŃii de supraveghere cu instituŃii similare din străinătate

LegislaŃia bancară din Ńara noastră şi îndeosebi Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară prevede regimul cooperării dintre autoritatea de supraveghere bancară din România şi instituŃii similare din străinătate. Modalitatea unei astfel de cooperări este prevăzută în art.3 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii NaŃionale a României. Astfel, referitor la cooperarea cu autorităŃile competente în domeniu din statele membre ale Uniunii Europene, Banca NaŃională a României trebuie să asigure condiŃiile necesare pentru a se realiza schimbul de informaŃii cu aceste autorităŃi, având puterea de a încheia acorduri de colaborare referitoare la schimbul de informaŃii cu autorităŃile competente sau cu alte autorităŃi din alte Ńări.

În activitatea de supraveghere a grupurilor bancare internaŃionale, Banca NaŃională a României cooperează cu celelalte autorităŃi de supraveghere prin intermediul structurilor de lucru stabilite la nivel european şi al substructurilor relevante din cadrul acestora:


154

• BSC - Banking Supervision Committee stabilit de Banca Centrală Europeană

• CEBS - Committee of European Banking Supervisors stabilit de Comisia Europeană în cadrul structurii Lamfalussy

• Moneyval - Committee of Experts on the Evaluation of Anti-Money Laundering Measures and the Financing of Terrorism stabilit de Consiliul Europei

În aceste schimburi de informaŃii trebuie să se Ńină seama de principiul secretului profesional, furnizarea acestor informaŃii se poate face doar sub semnătura guvernatorului Băncii NaŃionale a României sau a persoanelor împuternicite în acest sens. Pentru realizarea cooperării şi asigurarea respectării confidenŃialităŃii informaŃiilor, autoritatea de supraveghere bancară a încheiat acorduri referitoare la supravegherea prudenŃială cu autorităŃile competente din diverse Ńări, având aplicabilitate îndeosebi în supravegherea unor entităŃi bancare, sucursale sau filiale ale unor instituŃii de credit din respectivele state.

InstituŃiile de credit străine pot desfăşura activităŃi în România numai în cazul în activitatea este desfăşurată printr-o sucursală pentru care a fost emisă o autorizaŃie de către Banca NaŃională a României.

Cooperarea dintre autorităŃile de supraveghere competente priveşte şi deschiderea de sucursale în străinătate de către băncile, persoane juridice române, cu îndeplinirea condiŃiilor respectivului stat membru şi cu obligaŃia de a informa Banca NaŃională a României cu privire la acest fapt. În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca NaŃională a României are posibilitatea de a comunica informaŃiile primite de la respectiva bancă autorităŃilor competente din statul membru respectiv sau de a refuza transmiterea acestora. În cazul în care Banca NaŃională a României decide să transmită informaŃiile, pe lângă acestea, ea mai poate transmite „informaŃiile considerate strict necesare privind:

a) Valoarea fondurilor proprii ale băncii şi nivelurile indicatorilor de solvabilitate;

b) O descriere a sistemului de garantare a depozitelor existent în România, precum şi alte informaŃii solicitate de respectiva autoritate de supraveghere bancară (Silberstein I., 2005).

În cel de-al doilea caz, Banca NaŃională a României trebuie să precizeze motivele care au stat la baza luării deciziei, motive bazate pe considerente legale.

Banca NaŃională a României, este îndreptăŃită prin lege să verifice sucursalele deschise în statele membre de către bănci, persoane juridice române şi să efectueze inspecŃii la sediul acestora doar cu informarea în prealabil a autorităŃilor competente din statele membre gazdă. În cadrul unei astfel de cooperări, legea română permite prezenŃa unor reprezentanŃi ai autorităŃii de supraveghere din Ńara de origine a băncii străine, atunci când Banca NaŃională a României efectuează inspecŃii la sucursalele şi filialele băncilor străine. De asemeni, autorităŃile străine pot obŃine informaŃii despre băncile străine care desfăşoară activităŃi în Ńara noastră, dar numai pe bază de reciprocitate.


155

Banca NaŃională a României cooperează şi cu autorităŃi competente din alte Ńări decât cele membre ale Uniunii Europene, pe baza unor acorduri bilaterale, atunci când pe teritoriul unuia dintre state îşi desfăşoară activitatea bănci din celălalt stat.

Beneficiul cooperării dintre autorităŃile de supraveghere bancară se reflectă asupra operaŃiunilor de supraveghere prudenŃială realizate la instituŃiile de credit, deoarece ambele părŃi au astfel cunoştinŃă de evoluŃia instituŃiilor respective şi pot lua măsuri pentru a contracara efectele nedorite în cadrul unor sisteme bancare eficiente.

4. Armonizarea cu directivele europene Soliditatea sistemelor bancare este cea care determină în principal situaŃia

economică a unei Ńări precum şi stabilitatea economiei pe plan internaŃional. Crize bancare severe au avut loc în America Latină, în unele Ńări asiatice, precum şi în Europa de Est şi Balcani în cursul anilor 1990. Crize bancare nu s-au întâlnit doar în Ńările cu o economie subdezvoltată, astfel de disfuncŃionalităŃi în activitatea bancară s-au întâlnit chiar şi în Statele Unite ale Americii la mijlocul anilor 1980, în Ńările nordice pe la mijlocul anilor 1990 sau în Japonia, mai recent. Problemele cu care sistemele bancare s-au confruntat în diverse regiuni ale lumii în cursul ultimelor două decenii au impus căutarea unor metodologii pe cât posibil unitare de măsurare a performanŃei şi de evaluare a perspectivelor sectorului bancar (Stoica O., 2005). S-a încercat la nivel teoretic, în literatura de specialitate, aflarea principalilor factori generatori de criză în domeniul bancar. Astfel, principalele riscuri care apar în cadrul realizării stabilităŃii sistemului bancar sunt următoarele: riscul de piaŃă, riscul de nerambursare şi riscul de lichiditate.

1. riscul de piaŃă este reprezentat de acel risc ca activele să se modifice datorită schimbării condiŃiilor de piaŃă;

2. riscul de default sau de credit este riscul ca banca să nu îşi recupereze creditele acordate datorită faptului că debitorii nu doresc sau nu pot rambursa datoriile scadente;

3. riscul de lichiditate este riscul ca băncile să nu poată face faŃă retragerilor succesive de fonduri, nedeŃinând suficiente active lichide.

În anul 1998 s-a lansat un standard global de evaluare a solidităŃii financiare a băncilor de către Comitetul de la Basel, standard aplicat astăzi în majoritatea Ńărilor lumii, indiferent de stadiul lor de dezvoltare. A fost dezvoltată o metodologie simplă de măsurare a riscului, prin care fiecare categorie de activ bancar are corespondenŃă într-una din patru categorii de risc, prin ponderare de la 0 la 100%. Pe lângă avantajul simplităŃii, acest algoritm are şi avantajul de a permite verificarea şi compararea uşoară a nivelului de soliditate al băncilor. Comitetul de la Basel a decis revizuirea acordului cu privire la modul de evaluare al băncilor având ca principale motive dezvoltarea rapidă a noilor tehnici de management al riscurilor la nivelul băncilor şi proliferarea inovaŃiilor financiare de tipul instrumentelor derivate care prezentau riscuri care nu au fost prevăzute de Acordul încheiat în anul 1998. Noul acord a fost denumit Basel II a fost publicat în iunie 2004 şi are ca obiectiv crearea unui cadru de adecvare a fondurilor proprii mult mai


156

sensibil faŃă de riscurile bancare şi stimularea băncilor în direcŃia îmbunătăŃirii sistemelor de măsurare şi management al riscurilor. Adecvarea capitalului în noul cadru se bazează pe trei piloni, astfel:

• pilonul 1: cerinŃe minime de capital. Acordul Basel II propune măsurarea cerinŃelor de capital Ńinând cond şi de riscul operaŃional;

• pilonul 2: procesul individualizat de control- Autoritatea de supraveghere poate solicita băncilor să deŃină fonduri proprii mai mari decât cele calculate conform cerinŃelor de la pilonul 1;

• pilonul 3: disciplina de piaŃă. Se doreşte ca raportările financiare a băncilor să reflecte într-o mai mare măsură transparenŃa activităŃii pe care acestea o desfăşoară.

Printre directivele Uniunii Europene privind activitatea în sistemul bancar se numără:

1. Conform directivei privind liberalizarea mişcărilor de capital, mişcările de capital sunt liberalizate în interiorul Uniunii Europene; în raport cu Ńări nemembre, liberalizarea realizându-se în cea mai mare măsură.

2. Directiva bancară privind capitalul minim al băncilor impune un nivel minim de 5 milioane Euro..

3. Directiva privind supravegherea pe bază consolidată. 4. Directiva privind raportul de solvabilitate. InstituŃiile de credit trebuie să

menŃină un raport minim al fondurilor proprii faŃă de activele totale de 8 la sută (ajustate în funcŃie de risc).

8. Directiva privind nivelul adecvat al capitalului reprezintă o extindere a directivei privind raportul de solvabilitate şi pentru societăŃile de investiŃii nebancare.

9. Directiva privind expunerile mari. Împrumuturile către un grup de clienŃi se limitează la 25 la sută din capitalul propriu; 800 la sută este limita expunerilor mari faŃă de fondurile proprii.

10. ProtecŃia depozitelor. Stabileşte obligaŃia garantării fiecărui deponent cu minim 50 000 euro.

Pentru implementarea prevederilor Noului Acord de Capital Basel II la nivelul sistemului bancar românesc a fost demarat un proiect în luna iulie a anului 2005 de Banca NaŃională a României, care a definit obiectivele, strategia şi planul de acŃiuni. Obiectivele stabilite de banca centrală pentru implementarea Basel II sunt transpunerea în legislaŃia românească a noilor cerinŃe prudenŃiale, dezvoltarea mijloacelor de supraveghere prudenŃială şi dezvoltarea sistemelor de administrare a riscurilor la nivelul instituŃiilor de credit. Proiectul este coordonat de un Steering Committee din care fac parte reprezentanŃi ai Băncii NaŃionale a României, Ministerului FinanŃelor Publice, Consiliului NaŃional al Valorilor Mobiliare şi AsociaŃiei Române a Băncilor. În mare parte, reglementările româneşti sunt armonizate cu cele ale Uniunii Europene Domeniile în care nu s-a realizat în totalitate armonizarea sunt cele legate de liberalizarea circulaŃiei capitalurilor şi supravegherea pe o bază consolidată. Implementarea reglementărilor UE în Ńara


157

noastră este condiŃionată de existenŃa unor condiŃii prealabile, subliniate chiar de forurile internaŃionale de reglementare şi care au o mare relevanŃă şi pentru cazul României.

Concluzii FuncŃia de supraveghere a băncilor centrale este exercitată într-un mediu

dinamic. Modificările survenite pe pieŃele financiare la nivel european şi internaŃional prin pătrunderea băncilor în alte domenii financiare precum şi globalizarea continuă afectează afectează cadrul de reglementare şi supraveghere financiară, în general şi bancară, în mod individual.

Băncile centrale trebuie să Ńină seama de aceste evoluŃii precum şi de criza bancară actuală şi de efectele ei precum şi extinsele posibilităŃi de propagare ale acestora în elaborarea noilor reglementări şi în realizarea activităŃii de supraveghere. ExperienŃa ultimului deceniu a arătat faptul că funcŃia de supraveghere a BCE, în strânsă cooperare cu băncile centrale naŃionale din Eurosistem şi SEBC, dar şi la nivel internaŃional, a soluŃionat multe din aceste provocări legate în mod deosebit de integrarea pieŃelor finnaciare..

Cooperarea tot mai strânsă între autorităŃile de supraveghere, administratorii şi participanŃii la aceste sisteme a avut un rol importantă în implementarea standardelor de supraveghere în cadrul sistemelor bancare.

Bibliografie Barth J., Caprio G., Levine R., 2006, Rethinking Bank Regulation,

Cambridge University Press, New York; KiriŃescu C., 1997, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. III, Ed.

Enciclopedică, Bucureşti; Silberstein I., 2005, Controlul administrativ şi supravegherea bancar, Ed.

Rosetti; Stoica Ov.(coord), Căpraru B., Filipescu D., 2005, Efecte ale integrării

europene asupra sistemului bancar românesc, Ed.Universitatea “Alexandru I. Cuza” Iaşi;

Vijoli A., 1980, Din prefacerile sistemului bănesc şi de credit, Ed. ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti.


158

INFRASTRUCTURA - CERINłĂ DE BAZĂ A COMPETIVITĂłII ECONOMICE

Diana Tănase Universitatea „Eftimie Murgu” ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1-4, Telefon/fax: 0255/210214

Abstract Extensive and efficient infrastructure is an essential driver of competitiveness. It is critical for ensuring the effective functioning of the economy, as it is an important factor determining the location of economic activity and the kinds of activities or sectors that can develop in a particular economy. Well-developed infrastructure reduces the effect of distance between regions, with the result of truly integrating the national market and connecting it to markets in other countries and regions. In addition, the quality and extensiveness of infrastructure networks significantly impact economic growth and reduce income inequalities and poverty in a variety of ways. In this regard, a well-developed transport and communications infrastructure network is a prerequisite for the ability of less-developed communities to connect to core economic activities and schools. Infrastructure can be defined as the basic physical and organizational structures needed for the operation of a society or enterprise, or the services and facilities necessary for an economy to function. Effective modes of transport for goods, people, and services - such as quality roads, railroads, ports, and air transport - enable entrepreneurs to get their goods to market in a secure and timely manner, and facilitate the movement of workers to the most suitable jobs. Keywords: infrastructure, roads, railroads, ports, air transport, competitiveness

1. Introducere După câŃiva ani de rapidă şi aproape nestânjenită creştere, peisajul

economic global s-a schimbat. Creşterea preŃurilor la energie şi alimente, criza financiară internaŃională şi încetinirile cauzate de aceasta, confruntă politicile manageriale ale actualei economii cu noi provocări. Contextul actual subliniază importanŃa competitivităŃii, ce poate ajuta economiile naŃionale să supravieŃuiască acestor tipuri de şocuri, cu scopul de a asigura performanŃa economică în viitor. Reprezentând gradul în care, în condiŃiile pieŃei libere, o naŃiune este capabilă să producă bunuri şi servicii care să poată fi lansate cu succes pe pieŃele internaŃionale, contribuind astfel la creşterea nivelului de trai al cetăŃenilor săi, competitivitatea este o provocare ce se aplică nu numai în cazul naŃiunilor, ci şi la nivelul fiecăruia dintre actorii economiei naŃionale.

În sens larg, prin competitivitate se înŃelege capacitatea unei societăŃi de a crea şi menŃine condiŃiile instituŃionale, economice şi de infrastructură care favorizează constituirea, atragerea şi dezvoltarea unor companii care produc mărfuri şi servicii de calitate mai înaltă decât competitorii săi, în condiŃiile utilizării cât mai eficiente a resurselor disponibile. Competitivitatea sugerează siguranŃă,


159

eficienŃă, calitate, productivitate ridicată, adaptabilitate, reuşită, management modern, produse superioare, costuri scăzute.

Problema competitivităŃii economice se regăseşte constant pe agenda publică, în ultimii ani. Competitivitatea este un concept complex, îndelung dezbătut, în prezent, de către economiştii şi politicienii din întreaga lume, de către presă şi chiar de către simplii cetăŃeni. Nu trebuie neglijat faptul că atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, competitivitatea este influenŃată de o serie de factori, majoritatea specialiştilor fiind de acord că, în general, creşterea competitivităŃii economiei are la bază progresul tehnologic şi managerial, cercetarea – dezvoltarea – inovarea, investiŃiile, existenŃa unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, eficienta utilizare a factorilor de producŃie. Dar creşterea productivităŃii depinde nu numai de dezvoltarea tehnologică, dar şi de eficienŃa marketingului şi a aplicării rezultatelor cercetării, precum şi a altor surse care determină majorarea valorii adăugate pe unitate de factor de producŃie utilizat în procesul de creare şi realizare a produselor şi serviciilor.

Potrivit World Economic Forum (WEF), factorii determinanŃi ai competitivităŃii sunt mulŃi şi complecşi, ei fiind grupaŃi în doisprezece piloni ai competitivităŃii: instituŃiile, infrastructura, stabilitatea macroeconomică, sănătatea şi educaŃia primară, educaŃia superioară, eficienŃa pieŃei bunurilor economice, eficienŃa pieŃei muncii, complexitatea pieŃei financiare, pregătirea tehnologică, dimensiunea pieŃei, complexitatea afacerilor şi inovarea.

2. Infrastructura în România Infrastructura reprezintă un element de bază al competitivităŃii, deoarece ea

asigură în mod efectiv funcŃionarea economiei, fiind un factor care determină locaŃia unei activităŃi economice şi tipurile de activităŃi sau sectoare care se pot dezvolta într-o anumită economie. O infrastructura bine dezvoltată reduce efectul de distanŃă între regiuni, având ca rezultat conexiunea dintre pieŃele naŃionale şi conectarea cu pieŃele din alte Ńări şi regiuni. În plus, calitatea şi întinderea reŃelelor de infrastructură au un impact semnificativ asupra creşterii economică şi reduce, într-o anumită măsură, inegalităŃile veniturilor şi sărăcia. În acest sens, o reŃea dezvoltată de transporturi şi comunicaŃii este o condiŃie prealabilă pentru a conecta comunităŃile mai puŃin dezvoltate la nucleul activităŃilor economice şi culturale.

ModalităŃile eficiente de transport pentru populaŃie, bunuri şi servicii, cum ar fi drumurile de calitate, căile ferate, porturile şi aeroporturile, toate permit antreprenorilor să ducă bunurile pe piaŃă la timp şi în condiŃii de siguranŃă şi să faciliteze deplasarea muncitorilor către cele mai convenabile slujbe. Economia depinde, de asemenea, de livrările de energie electrică, iar dacă acestea sunt lipsite de întreruperi şi crize, unităŃile economice pot lucra în flux continuu, ceea ce conduce la randamente sporite. În cele din urmă, o reŃea de telecomunicaŃii solidă şi extinsă permite o rapidă şi liberă circulaŃie a informaŃiilor, astfel ca actorii economici să aibă la dispoziŃie toate informaŃiile relevante în luarea deciziilor, crescând astfel eficienŃa economică de ansamblu.


160

Potrivit NewsIn, în anul 2006, din cei peste 198 de mii de km de drumuri din România, doar 211 km erau de autostradă, de 41 de ori mai puŃin ca în Germania, care dispunea de 9.000 de km de autostradă, şi chiar mai puŃin decât Bulgaria care avea 290 de km de autostradă. Lungimea reŃelei rutiere naŃionale a crescut în perioada 1990-2004 cu doar 9%, ajungându-se la aproximativ 80.000 km, din care doar 20% reprezintă drumuri naŃionale, restul fiind drumuri judeŃene şi comunale şi a căror grad de utilitate a scăzut dramatic in ultimii ani. Pe de altă parte, cele două autostrăzi din România, care în anul 2006 însumau doar puŃin peste 200 km, nu fac încă legătura cu reŃeaua rutieră din statele europene. Ritmul lent în care s-au construit autostrăzile a fost motivat de către autorităŃi, în primul rând, prin faptul că lucrările s-au făcut din banii de la bugetul ministerului. Un alt motiv al ritmului încet de construcŃie a autostrăzilor consta în faptul ca aceleaşi firme de construcŃii lucrau simultan la execuŃia mai multor autostrăzi, cu toate ca nu aveau logistica şi forŃa de muncă necesare. Cu toate că acest lucru se întâmpla de mulŃi ani, abia în 2006 autorităŃile s-au gândit să modifice legislaŃia, astfel încât, în momentul în care participă la o licitaŃie, firmele care au întârzieri în execuŃia lucrărilor să fie depunctate. Indiferent de motive, cert este faptul că, raportat la suprafaŃa Ńării, România are cei mai puŃini km de autostrada din Europa, în martie 2009, România având finalizaŃi doar 280 km de autostradă, singurele autostrăzi din România fiind: A1, de la Piteşti la Bucureşti şi A2, de la Bucureşti la Cernavodă. Nici în ceea ce priveşte transportul feroviar, situaŃia din Ńara noastră nu este prea bună. Cu toate că Uniunea Europeana sprijină financiar trecerea traficului de mărfuri de la transportul rutier la transportul pe calea ferată, recomandând, practic, statelor membre să modernizeze infrastructura feroviară, autorităŃile naŃionale au privit această recomandare în mod diferit, înregistrându-se diferenŃe majore între Vest şi Est: dacă în unele Ńări occidentale traficul feroviar de marfă a crescut, în fostele state comuniste, inclusiv in România, în ultimele decenii, s-au înregistrat scăderi. Cu o reŃea feroviară îmbătrânită şi drumuri distruse, România este foarte departe, şi în ceea ce priveşte infrastructura, de celelalte state din regiune, ocupând şi la acest capitol ultimul loc în ierarhia statelor membre ale UE (tabelul 1).

În ciuda acestor recomandări ale Uniunii, se constată că foarte puŃine state au crescut lungimea reŃelei feroviare în ultimii cinci ani, existând doar câteva exemple pozitive în acest sens: Belgia, care a crescut lungimea reŃelei cu 4,6%, Germania cu 4% şi Austria cu 3%. Toate celelalte Ńări au menŃinut aceeaşi lungime a reŃelei feroviare, ba chiar au renunŃat la unele linii, considerate nerentabile. Analizând tendinŃele din mai multe Ńări (câteva Ńări mai apropiate din punct de vedere competitiv de România şi câteva Ńări mult mai dezvoltate), se remarcă faptul că transportul feroviar s-a dezvoltat într-un ritm mai lent decât transportul rutier, iar în unele cazuri, mai ales în cazul Ńărilor fost comuniste, s-a înregistrat o scădere a volumului de transport pe calea ferată. Cele mai mari creşteri ale traficului feroviar de mărfuri s-au înregistrat în Germania, cu 21% (de altfel, Germania ocupă primul loc în ierarhia Ńărilor Uniunii în ceea ce priveşte infrastructura de transport, fiind, pe de altă parte, una dintre Ńările cele mai industrializate din lume) şi Belgia,


161

cu 17%. Pe de altă parte, în Bulgaria şi Cehia, traficul feroviar a scăzut în ultimii cinci ani cu aproximativ 15%.

Tabel 1 Indicele de competitivitate la nivelul UE:Infrastructura

Infrastructură CerinŃe de bază łara Locul ocupat Punctaj Locul ocupat Punctaj

Germania 1 6.65 4 5.96 FranŃa 2 6.54 8 5.76 Danemarca 3 6.01 2 6.14 Finlanda 4 5.94 1 6.18 Austria 5 5.86 5 5,81 Olanda 6 5.71 6 5.81 Suedia 7 5.71 3 5.9975 Belgia 8 5.62 9 5.60 Marea Britanie 9 5.52 11 5.46 Luxemburg 10 5.38 7 5.78 Spania 11 5.30 12 5.34 Cipru 12 5.17 10 5.48 Portugalia 13 5.07 15 5.14 Slovenia 14 4.49 16 5.13 Malta 15 4.46 17 5.08 Estonia 16 4.44 13 5.27 Grecia 17 4.28 20 4.66 Lituania 18 4.24 19 4.84 Cehia 19 4.11 18 4.85 Irlanda 20 3.95 14 5.24 Italia 21 3.94 23 4.53 Ungaria 22 3.85 24 4.43 Letonia 23 3.81 22 4.63 Slovacia 24 3.64 21 4.66 Bulgaria 25 2.79 26 4.20 Polonia 26 2.77 25 4.39 România 27 2.56 27 4.15

Sursa: Adaptare după World Economic Forum, The Global Competitiveness Report, 2008/2009 Notă: Aceste date sunt obŃinute de World Economic Forum pe baza sondajelor de opinie. Răspunsurile la întrebări au fost plasate pe o scară de la 1 la 7 (1 corespunde cu cel mai mic scor posibil, în timp ce 7 corespunde celui mai mare scor). Pentru fiecare întrebare, răspunsurile individuale sunt agregate la nivel de Ńară, pentru a obŃine scorul Ńării respective. În România, scăderea traficului feroviar nu a fost atât de mare, cum s-a întâmplat în ultimele decenii în alte state, înregistrându-se chiar o uşoară creştere (6%). Din păcate, această uşoară creştere nu s-a datorat îmbunătăŃirii infrastructurii feroviare, ci faptului că infrastructura rutieră a rămas cea mai slabă din toată Europa. Cu alte cuvinte, transportul rutier nu a concurat cu adevărat transportul feroviar, deoarece nu a putut oferi o durată de transport cu


162

mult mai mică decât calea ferata. În plus, şi preŃul de transport a fost şi rămâne relativ mare, din cauza consumului ridicat de carburanŃi. Acest dezavantaj competitiv este determinat şi de imposibilitatea încărcării unui camion la întreaga lui capacitate (27-30 de tone), din cauza stării precare a infrastructurii. În ceea ce priveşte transportul naval, trebuie precizat că în 2006, în România existau 1.731 km de ape navigabile. România are 2.251 de nave fluviale de categoria I, care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaŃionale şi circa 587 nave care pot naviga doar pe partea românească a Dunării şi pe râurile interioare. Cele mai multe nave înmatriculate sunt totuşi cele de agrement, circa 13.246, turismul de agrement pe Dunăre şi cel în apele maritime ale României dezvoltându-se în ultimii ani. Cu toate acestea, transportul naval românesc se află încă la un nivel foarte redus (sub un procent), dar are un potenŃial de creştere destul de mare datorită râurilor navigabile şi în special al fluviului Dunărea. 3. Concluzii Există o serie de motive pentru care problema infrastructurii din România suscită dispute aprinse atât sub aspect social, politic sau de mediu, cât mai ales în cadrul mediilor de afaceri, infrastructura dezastruoasă din Ńara noastră fiind, fără îndoială, un impediment în calea dezvoltării economice. Într-adevăr, mai multe studii internaŃionale arată ca starea proastă a drumurilor şi lipsa investiŃiilor în această direcŃie reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării economice. Modernizarea infrastructurii la standarde europene reprezintă una dintre priorităŃile naŃionale pentru perioada următoare, doua treimi din suprafaŃa totală a infrastructurii din România trebuind să fie refăcute. De altfel, infrastructura este principalul beneficiar al fondurilor de coeziune ale UE. Prin urmare, devine evident, parcă mai mult decât oricând, că România nu mai poate amâna lansarea unor mari proiecte de infrastructură, pentru că altfel, nu există nici o şansă de a micşora distanŃa ce o separă de celelalte state ale Uniunii Europene. Bibliografie

Cojanu V., Bîrsan M., Unguru M., 2007, Competitivitatea economiei româneşti: ajustări necesare atingerii obiectivelor Agendei Lisabona, Institutul European din România, Bucureşti, pp. 20-25, 30-33, 43-52;

Cojanu V. (coord.), 2007, Integrare şi competitivitate, Editura ASE, Bucureşti;

Kotler Ph, 2001, Marketingul locurilor, Editura Teora, Bucureşti; Voiculescu D., 2000, Competitivitatea – note de curs, Editura Economică,

Bucureşti, pp. 13-16, 38-49; Voiculescu D., 2001, CompetiŃie şi competitivitate, Editura Economică,

Bucureşti, pp. 46-52; *** http://tinyurl.com/4477d6, *** http://www.weforum.org/pdf/GCR08/GCR08.pdf ***http://www.transport-business.ro/articol/Calea-ferata-poate-sa-redevina-

cea-mai-importanta-modalitate-de-transport-terestru-1339


163

IMPORTANłA SĂNĂTĂłII ŞI EDUCAłIEI PRIMARE ÎN CREŞTEREA COMPETITIVITĂłII ECONOMICE

Diana Tănase Universitatea „Eftimie Murgu” ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1-4, Telefon/fax: 0255/210214

Abstract A healthy workforce is vital to a country’s competitiveness and productivity. Workers who are ill cannot function to their potential, and will be less productive. Poor health leads to significant costs to business, as sick workers are often absent or operate at lower levels of efficiency. Fortunately, several important risk factors are controllable, often simply by modifying health habits. In fact, behavior changes at any age can return rewards in health and productivity. In other cases, the early detection of illness can simplify treatment and increase chances for a complete recovery. And that’s good news for businesses because they rely on people. Many small employers think that only large corporations can afford to sponsor worksite health promotion activities or participate in community-wide health promotion campaigns that benefit both their employees (past, present, and future) and their corporate image. But health promotion doesn’t need to cost much. Investment in the provision of health services is thus critical for clear economic, as well as moral, considerations. On the other hand, basic education increases the efficiency of each individual worker. Moreover, a workforce that has received little formal education can carry out only basic manual work and finds it much more difficult to adapt to more advanced production processes and techniques. Lack of basic education can therefore become a constraint on business development, with firms finding it difficult to move up the value chain by producing more sophisticated or value-intensive products. Keywords health, basic education, workforce, competitiveness, development

1. Introducere Reprezentând gradul în care, în condiŃiile pieŃei libere, o naŃiune este

capabilă să producă bunuri şi servicii care să poată fi lansate cu succes pe pieŃele internaŃionale, contribuind astfel la creşterea nivelului de trai al cetăŃenilor săi, competitivitatea este o provocare ce se aplică nu numai în cazul naŃiunilor, ci şi la nivelul fiecăruia dintre actorii economiei naŃionale. În prezent, OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) defineşte competitivitatea ca fiind „capacitatea firmelor, sectoarelor, regiunilor, statelor sau organismelor aflate în competiŃie internaŃională, de a asigura în mod susŃinut un venit relativ ridicat din valorificarea factorilor de producŃie precum şi un venit superior din valorificarea forŃei de muncă”. Astfel, această definiŃie evidenŃiază impactul determinat pe care competitivitatea unei naŃiuni îl are asupra nivelurilor veniturilor şi, totodată, asupra nivelului de trai din Ńara în cauză, punându-se accent pe finalitatea socială a creşterii competitivităŃii, subliniindu-se, totodată, rolul factorilor de producŃie şi, în special, a factorului muncă. Potrivit World Economic Forum (WEF), factorii determinanŃi ai competitivităŃii sunt mulŃi şi complecşi, ei fiind grupaŃi în


164

doisprezece piloni ai competitivităŃii: instituŃiile, infrastructura, stabilitatea macroeconomică, sănătatea şi educaŃia primară, educaŃia superioară, eficienŃa pieŃei bunurilor economice, eficienŃa pieŃei muncii, complexitatea pieŃei financiare, pregătirea tehnologică, dimensiunea pieŃei, complexitatea afacerilor şi inovarea.

3. Sănătatea şi educaŃia primară în România InvestiŃiile în furnizarea de servicii sanitare, precum şi în educaŃie sunt

absolut necesare nu doar din consideraŃii morale, dar şi pentru ca afectează, la rândul lor, întreaga economie.

Tabel 1 Indicele de competitivitate la nivelul UE: Sănătatea şi educaŃia primară

Sursa: Adaptare după World Economic Forum, The Global Competitiveness Report, 2008 – 2009, p. 14 -15. Notă: Aceste date sunt obŃinute de World Economic Forum pe baza sondajelor de opinie. Răspunsurile la întrebări au fost plasate pe o scară de la 1 la 7 (1 corespunde cu cel mai mic scor posibil, în timp ce 7 corespunde celui mai mare scor). Pentru fiecare întrebare,

Sănătate şi educaŃie primară CerinŃe de bază łara Locul ocupat Punctaj Locul ocupat Punctaj

Finlanda 1 6.57 1 6.18 Belgia 2 6.50 9 5.60 Danemarca 3 6.44 2 6.14 Cipru 4 6.39 10 5.48 Suedia 5 6.35 3 5.9975 FranŃa 6 6.35 8 5.76 Olanda 7 6.30 6 5.81 Austria 8 6.28 5 5,81 Irlanda 9 6.28 14 5.24 Marea Britanie

10 6.17 11 5.46

Slovenia 11 6.15 16 5.13 Germania 12 6.10 4 5.96 Estonia 13 6.08 13 5.27 Cehia 14 6.07 18 4.85 Italia 15 6.04 23 4.53 Luxemburg 16 6.03 7 5.78 Malta 17 6.02 17 5.08 Portugalia 18 6.00 15 5.14 Spania 19 5.96 12 5.34 Polonia 20 5.90 25 4.39 Grecia 21 5.89 20 4.66 Slovacia 22 5.82 21 4.66 Letonia 23 5.76 22 4.63 Ungaria 24 5.74 24 4.43 Lituania 25 5.69 19 4.84 România 26 5.55 27 4.15 Bulgaria 27 5.53 26 4.20


165

răspunsurile individuale sunt agregate la nivel de Ńară, pentru a obŃine scorul Ńării respective.

La nivelul UE, România se află doar pe penultima poziŃie în ceea ce

priveşte sănătatea şi educaŃia primară, cu 5,55 puncte, doar cu 0,02 puncte mai mult decât ultima clasată, Bulgaria (tabelul 1). Acest lucru se explică, în primul rând prin slaba dotare cu aparatură medicală şi cu medicamente a spitalelor din Ńara noastră. În plus, gradul de accesibilitate al populaŃiei la serviciile de sănătate este legat şi de alŃi factori, precum nivelul sărăciei, şomajul, ocupaŃia, mediul de rezidenŃă, statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de acoperire cu personal medical.

În România, datorită bugetului redus al gospodăriei, un număr mare de persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la asistenŃă medicală. Multe familii cu venituri mici nu îşi pot permite coplăŃile implicate de solicitarea serviciilor medicale şi achiziŃionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport etc. Totodată, s-a constatat că există inegalităŃi regionale marcate în acoperirea populaŃiei cu personal medical. Astfel, numărul de locuitori care revin la un medic în rural este de peste 6 ori mai mare decât în urban, pentru anul 2005.

Potrivit concluziilor unui sondaj de opinie realizat la solicitarea FundaŃiei "Ana Aslan", peste 80% dintre români nu sunt mulŃumiŃi de sistemul sanitar. Cei mai mulŃi susŃin că sunt nemulŃumiŃi de dotarea cu aparatură medicală şi cu medicamente a spitalelor. Chiar dacă în ceea ce priveşte profesionalismul medicilor, sondajul arată că peste 60% dintre români s-au declarat mulŃumiŃi (majoritatea celor care declară că sunt mulŃumiŃi de sistemul sanitar românesc au vârste de peste 55 de ani), tot peste 60% spun că preferă să se trateze în sistemul privat de sănătate şi peste 10% aleg chiar să se îngrijească în străinătate.

Cât priveşte educaŃia primară, în ciuda unei rate nete ridicate de cuprindere (în învăŃământul primar în jur de 95%) categoriile vulnerabile de copii (în special copiii romi şi seropozitivi) încă se confruntă cu dificultăŃi în accesul la educaŃie. În România, educaŃia primară începe la vârsta de 6 ani, cu clasa I şi se sfârşeşte în clasa a IV-a. EducaŃia secundară inferioară începe la vârsta de 10 ani şi cuprinde clasele V-VIII. EducaŃia secundară superioară începe la vârsta de 14 ani şi include clasele IX-XII. EducaŃia obligatorie începe cu educaŃia primară şi se sfârşeşte la vârsta de 16 ani (sfârşitul clasei a X-a). Programa şcolară este prea încărcată, iar lipsa timpului liber îi poate determina pe copii să aibă reacŃii adverse faŃă de şcoală, însă mult mai grav este atunci când stresul acumulat stă la baza unor afecŃiuni psihice. În acest sens, UNICEF insistă pentru modificarea programei şcolare şi pentru adoptarea de măsuri care să încurajeze participarea tuturor copiilor la actul educaŃiei, inclusiv a acelora din medii dezavantajate. Aceste măsuri includ crearea unor „plase de siguranŃă” care să prevină abandonul şcolar al copiilor din medii vulnerabile: mese oferite copiilor, măsuri de protecŃie socială şi de protecŃie a copilului, crearea şi încurajarea bunelor relaŃii dintre şcoli şi autorităŃi pentru a identifica mai uşor şi a ajuta în mod eficient. Deşi reforma din sistemul de protecŃie a copilului a determinat cu succes scăderea numărului de


166

instituŃii mari şi dezvoltarea de servicii alternative de îngrijire pentru copiii lipsiŃi de grija părinŃilor, există încă anumite carenŃe în protecŃia acestui grup, referitoare la educaŃia bazată pe dezvoltarea deprinderilor de viaŃă şi la creşterea încrederii de sine pentru a combate marginalizarea şi discriminarea.

3. Concluzii

S-a demonstrat că o forŃă de muncă sănătoasă este vitală pentru productivitate, prin urmare şi pentru competitivitatea unei Ńări. AngajaŃii cu probleme de sănătate nu pot lucra la potenŃialul lor real, sunt deseori absenŃi, aşadar vor fi mai puŃin productivi, acest lucru conducând la costuri semnificative pentru afaceri. În România, datorită bugetului redus al gospodăriei, un număr mare de persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la asistenŃă medicală. Multe familii cu venituri mici nu îşi pot permite coplăŃile implicate de solicitarea serviciilor medicale şi achiziŃionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport etc.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte educaŃia primară, cu toate că numărul copiilor înscrişi este mare, există copii, majoritatea din comunităŃi rome sau sărace, care nu merg deloc la şcoală sau care renunŃă înainte de finalizarea studiilor obligatorii. De asemenea, se acordă o importanŃă redusă educaŃiei timpurii şi de aceea mulŃi copii nu merg nici la grădiniŃă. Programa şcolară este relativ rigidă şi trebuie modernizată pentru a reflecta realităŃile lumii de azi şi pentru a-i ajuta pe copii să-şi dezvolte abilităŃi de viaŃă: să gândească independent, să fie creativi, să înveŃe cum să facă faŃă stresului, să înveŃe respectul de sine şi grija faŃă de ceilalŃi.

În concluzie, devine evident că, pe lângă sănătate, trebuie avute în vedere şi cantitatea şi calitatea educaŃiei de bază primită de către populaŃie, care sunt din ce în ce mai importantă în economia zilelor noastre, cu toate că angajaŃii care au beneficiat doar de oarecare educaŃie primară pot efectua numai lucruri elementare şi găsesc mult mai dificil a se adapta la procesele şi tehnicile de producŃie avansate. Bibliografie:

Cojanu V., Bîrsan M., Unguru M., 2007, Competitivitatea economiei româneşti: ajustări necesare atingerii obiectivelor Agendei Lisabona, Institutul European din România, Bucureşti, pp. 20-25, 30-33, 43-52;

Cojanu V. (coord.), 2007, Integrare şi competitivitate, Editura ASE, Bucureşti, pp. 70-88;

Voiculescu D., 2000, Competitivitatea – note de curs, Editura Economică, Bucureşti, pp. 13-16, 38-49;

Voiculescu D., 2001, CompetiŃie şi competitivitate, Editura Economică, Bucureşti, pp. 46-52;

http://www.weforum.org/pdf/GCR08/GCR08.pdf http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2373759-peste-80-dintre-romani-nemultumiti-sistemul-

sanitar.htm http://www.studiidecaz.ro/print_preview.php?cid=364


167

PLANIFICAREA FISCALĂ – PARADISURILE FISCALE

Ion Iulian Hurloiu Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Str. Ion Ghica, nr.13, tel.: 021314 9931,

[email protected]

Abstract The Tax Planning – Fiscal Paradises

The unprecedented development of the world economy, the increasing of the economic and political interdependences between different regions of the world, the emergence and evolution of a remarkable transnational corporations and the excessive taxation practiced by some countries have made for the economic agents the concern for the tax planning of the business and the adoption of some legal measures to stimulate the development of international economic relations necessary – for those states which participate at global economy. Keywords: fiscal paradises, tax planning, tax evasion

Dezvoltarea fără precedent a economiei mondiale, accentuarea interdependenŃelor economice şi politice între diverse regiuni ale globului, apariŃia şi evoluŃia remarcabilă a societăŃilor transnaŃionale, precum şi fiscalitatea excesivă practicată de unele state au făcut necesare preocuparea pentru planificarea fiscală a afacerilor – din partea agenŃilor economici şi adoptarea unor măsuri legale care să stimuleze dezvoltarea relaŃiilor economice internaŃionale – din partea statelor participante la economia mondială. Paradisurile fiscale joacă un rol-cheie în accentuarea mişcării de capitaluri şi alcătuirea unor reŃele complexe de tranzacŃii şi interacŃiuni între state, companii multinaŃionale, persoane fizice foarte bogate şi indivizi obişnuiŃi. În ultimii 5 ani, controversatul termen paradis fiscal s-a transformat în mult mai pretenŃiosul centru financiar offshore. Astăzi, secŃiunea offshore a finanŃelor internaŃionale – există aproximativ 5,2 trilioane USD investiŃii acumulate în aceste zone (Diamond W., Diamond D., 2003) – constituie o verigă cheie a operaŃiunilor curente ale corporaŃiilor multinaŃionale, instituŃiilor bancare, profesioniştilor financiari şi chiar a companiilor mijlocii şi mici Pentru mulŃi din cei care nu au fost niciodată implicaŃi în afaceri offshore, acest cuvânt are conotaŃii tabu. Termenul „offshore” nu are o definiŃie exactă, însă reflectă faptul că cea mai mare parte a jurisdicŃiilor cu fiscalitate redusă sunt state – insulă (offshore = dincolo de Ńărm, în larg). În ciuda acestui lucru, jurisdicŃiile offshore nu sunt în mod obligatoriu insule, deşi o mare parte din ele sunt, aşa cum am spus, teritorii insulare. În plus, nu există o definiŃie unanim recunoscută a centrelor financiare offshore. Simplificând, această noŃiune caracterizează jurisdicŃiile cu fiscalitate minimă/redusă şi care sunt în afara controlului statelor


168

dezvoltate ce exercită o presiune fiscală intensă. O definiŃie alternativă ar putea fi „jurisdicŃiile ale căror sectoare financiare acoperă o parte semnificativă şi disproporŃionată a economiilor ale căror sectoare financiare derulate de instituŃii localizate pe teritoriul lor sunt conduse în beneficiul unor clienŃi rezidenŃi ai altor state” (Drabar S.M., Johnston R.B., Zephirin M.G., 2003). Paradisurile fiscale reprezintă teritorii care oferă o suită de avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate în jurisdicŃiile respective. Dacă ne referim la partea fiscală a strategiei, impozitarea favorabilă poate fi realizată numai în situaŃia în care compania ce funcŃionează în regim offshore este înregistrată într-un paradis fiscal. Regimul de funcŃionare offshore este dat de derularea afacerilor companiei în afara teritoriului de înregistrare. Acest lucru înseamnă că o companie care operează „offshore” poate beneficia de importante avantaje fiscale în privinŃa operaŃiunilor sale externe, dar poate fi tratată (şi taxată) ca o companie rezidentă pentru afacerile derulate în interiorul jurisdicŃiei de înmatriculare. Anonimitatea şi regimul fiscal prietenos practicate de aceste state sunt atrăgătoare nu numai pentru profesioniştii planificării fiscale internaŃionale, ci şi pentru speculatorii şi infractorii internaŃionali, mai mult sau mai puŃin versaŃi. Paradisurile fiscale deŃin aproximativ 50% din activele aflate în circuitul internaŃional (raportul FMI – 2000), iar aproximativ 1/3 din PNB-ul global şi 1 /2 din fluxurile financiare internaŃionale trec la un anumit moment prin acest tip de jurisdicŃii (Prem Sikka, 2003). Ca exemplu, numai companiile americane şi elita bogată au depus circa 800 mld. USD în Cayman Islands (aproximativ 20 mil, USD pentru fiecare persoană ce trăieşte în acest stat) – sumă ce reprezintă aproximativ 20% din depozitele bancare existente în SUA. Conform Home Office-ului din Marea Britanie, paradisurile fiscale deŃin aproximativ 6 trilioane USD, aproximativ de 10 ori valoarea tuturor companiilor listate la bursa londoneză. ActivităŃile derulate prin aceste zone permit creşterea rentabilităŃii capitalurilor, dar au şi puternice consecinŃe economice, politice şi sociale asupra persoanelor din alte regiuni. În unele cercuri, zonele offshore sunt considerate o ameninŃare la adresa sistemului financiar global deoarece permit o mai mare flexibilitate în întocmirea situaŃiilor financiare (ca urmare a reglementărilor permisive), iar băncile offshore sunt mai vulnerabile decât cele onshore în faŃa riscului de schimb şi a insolvabilităŃii (Errico L., Musalem A., 1994). Ele pot facilita evaziunea fiscală şi pot acoperi manevrele regimurilor politice autoritare. MulŃi politicieni corupŃi au deturnat fondurile Ńărilor lor către aceste zone, cu scopul de a se bucura de ele în mod ilegal. Unii experŃi afirmă că zonele offshore au subminat guvernele naŃionale (sabotând intenŃia de creştere a impozitării persoanelor fizice/juridice), au stimulat spălarea banilor murdari şi au slăbit puterea organismelor internaŃionale de supraveghere a sistemului financiar. Se estimează că valoarea cumulată a câştigurilor din taxe obŃinute de cele aproape 70 de jurisdicŃii offshore ale lumii este de aproximativ 200 mld. anual (Diamond W., Diamond D., 2003). Dezvoltarea accentuată a paradisurilor fiscale este corelată cu evoluŃia fără precedent a economiei mondiale, cu globalizarea acesteia, cu rafinarea strategiilor


169

financiare şi cu breşele create (voluntar şi involuntar) în sistemul fiscal internaŃional. Nu ştim dacă se poate vorbi de un sistem fiscal internaŃional, atâta timp cât nu există o autoritate care să conducă sistemele fiscale naŃionale, însă în acest context, sistemul fiscal internaŃional este văzut ca sumă a sistemelor fiscale naŃionale şi a legăturilor existente între acestea. O serie de specialişti pun această dezvoltare pe seama creşterii presiunii fiscale din partea statelor dezvoltate. Într-o anumită măsură, şi aceasta a jucat un rol important, dar trebuie menŃionat faptul că OFC-urile s-au dezvoltat şi în timpul unor regimuri fiscale flexibile şi relaxante (Reagan, Thatcher). În Marea Britanie, limita maximă a impozitului pe venit s-a redus de la 83% (1970) la 40% (în prezent), iar impozitul pe profit de la 65% la 30% - fapt ce nu a determinat companiile să-şi păstreze în totalitate capitalurile în Ńară şi să plătească în întregime taxele ce li se cuvin; ponderea taxelor în PIB a scăzut de la 3,6% (1996) la 2,8 % (2002). Peste ocean, în SUA, companiile plăteau, în anul 1960, 24% din totalul taxelor federale, comparativ cu 12% în 1996 şi 8% în 2002. Scăderea taxelor colectate înseamnă însă imposibilitatea finanŃării proiectelor de infrastructură.

Caracteristicile paradisurilor fiscale

În primul rând, aceste entităŃi juridice oferă avantaje fiscale, comparativ cu alte entităŃi juridice, societăŃilor care îşi stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care îşi au rezidenŃa pe teritoriul acestora. Scopul îl constituie atragerea societăŃilor în expansiune, atragerea de capital şi stimularea apariŃiei de activităŃi necesare asigurării echilibrului economic şi social. FacilităŃile fiscale utilizate în vederea îndeplinirii scopului urmărit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor/profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse. O altă caracteristică esenŃială o constituie protecŃia prin lege a operaŃiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice.

Avantajele fiscale legate de delocalizarea operaŃiilor şi profiturilor din onshore în offshore sunt uşor de înŃeles. Profitând de legislaŃia fiscală favorizantă a acestor state speciale, companiile offshore şi implicit proprietarii lor pot obŃine economii considerabile de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului/statelor (sursă ale veniturilor). Există însă şi alte tipuri de beneficii ce pot fi accesate în zonele offshore: - eliminarea controlul schimbului valutar – de regulă, companiile offshore îşi pot derula tranzacŃiile financiare în orice valută şi-şi pot păstra rezervele financiare în orice monedă, fără o permisiune specială; - lipsa obligativităŃii Ńinerii evidenŃelor contabile – multe paradisuri fiscale nu cer companiilor offshore să Ńină evidenŃe contabile, fapt ce conduce la economii substanŃiale; - consideraŃii legate de prestigiu – de multe ori, mai ales în economiile în tranziŃie sau în curs de dezvoltare, o companie străină poate beneficia de termeni şi condiŃii mai avantajoase decât o companie naŃională, autohtonă. Mai mult, prezenŃa „capitalului străin” într-o societate naŃională conduce la obŃinerea unei imagini


170

mai bune ca a acesteia, la o încredere în perspectivele internaŃionale ale acesteia, putând asigura în unele cazuri chiar şi anumite scutiri de impozite şi taxe.

În cazul centrelor offshore, în afara legislaŃiei stabile şi a fiscalităŃii avantajoase, alte posibile avantaje (Diamond W., Diamond D., 2003) ale utilizării acestor zone sunt: - exploatarea posibilităŃilor oferite de evoluŃia sistemelor de tratate şi acorduri fiscale internaŃionale (aşa-numitul „treaty shopping); - utilizarea facilităŃilor oferite de unele state privind neimpozitarea dobânzilor plătite nerezidenŃilor şi protejarea activelor (în special în SUA); - utilizarea celor aproximativ 1.500 de zone de comerŃ liber din lume.

Aceste entităŃi, pentru a asigura un regim fiscal privilegiat, îşi adaptează permanent legislaŃia fiscală în concordanŃă cu evoluŃia acesteia pe plan internaŃional. Nu este de neglijat faptul că unele paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei impuneri a veniturilor cu Ńările industrializate. Prin acestea se urmăreşte asigurarea reducerii impozitului aplicat în mod normal investiŃiilor străine faŃă de cel din Ńările semnatare.

Alte caracteristici privesc: dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementări restrictive şi constrângeri, care asigură rapiditatea operaŃiunilor în interiorul şi în afara graniŃelor, absenŃa/limitarea unui control asupra schimburilor valutare, cu excepŃia operaŃiunilor legate de devize străine, precum şi asigurarea unor mijloace de comunicaŃie (telefon, conexiuni Internet, servicii aeriene) la un înalt nivel funcŃional.

Totuşi, orice avantaj la un anumit nivel poate genera un dezavantaj major la un alt nivel. Pornind de la această supoziŃie, FMI a demarat în anul 2000 un program de evaluare a centrelor financiare offshore din punct de vedere a caracteristicilor acestora şi potenŃialelor influenŃe negative asupra stabilităŃii sistemului financiar internaŃional.

Pentru a atrage afacerile internaŃionale şi a fi competitive la scară internaŃională, aceste jurisdicŃii trebuie să vină cu produse şi instrumente financiare noi şi costuri mai mici ale serviciilor financiare. Întrebarea care se pune este dacă aceste costuri mai mici nu sunt obŃinute pe seama unor lipsuri în sistemul de reglementare şi supraveghere bancară a riscurilor asumate. În plus, statele din care provin persoanele fizice/juridice care acŃionează în zonele offshore sunt interesate de a cuantifica pericolul constituit de aceste jurisdicŃii permisive pentru sistemul financiar naŃional şi internaŃional.

În condiŃiile globalizării şi integrării pieŃelor financiare, problemele unei instituŃii localizate în offshore pot avea repercursiuni asupra unor elemente ale sistemului financiar aflate în orice parte a lumii. Spre exemplu, o bancă din onshore care înfiinŃează o subsidiară în offshore trebuie să fie capabilă să controleze riscurile asumate de banca din offshore.

Aceasta din urmă ar putea prelua riscuri prea mari, în lipsa reglementării şi supravegherii sistemului bancar în jurisdicŃia de înmatriculare, riscuri ce nu ar fi fost acceptate în jurisdicŃia offshore a băncii – mamă. Dacă o proporŃie semnificativă a riscului unui sistem bancar este localizată în offshore, atunci


171

viabilitatea întregului sistem ar putea fi compromisă, accentuând riscurile băncii – mamă.

EvoluŃii prognozate ale sectorului offshore

Conform lui Walter şi Dorothy Diamond (op. cit.), după evenimentele tragice din 11 septembrie, viitorul lumii offshore poate fi definit de următoarele trăsături: - un număr crescut de paradisuri fiscale vor deveni jurisdicŃii orientate către tratate de evitare a dublei impuneri, similar modelului Ciprului, Maltei, Islandei, Madeirei; - restructurarea sistemelor fiscale, astfel încât paradisurile fiscale caracterizate de taxe nule vor deveni Ńări cu taxare redusă pentru nerezidenŃi; - aprobarea unui control moderat al schimburilor şi apelul la o restrângere voluntară a ieşirilor de fonduri către offshore; - întărirea regulilor privitoare la entităŃile juridice controlate din/în jurisdicŃiile offshore; - intensificarea utilizării ca centre financiare offshore de către nerezidenŃii americani a cinci state membre SUA: Delaware, Colorado, Alaska, Nevada şi Rhode Island – acestea implementând legislaŃie ce scuteşte nerezidenŃii SUA de plata taxelor, stimulează înfiinŃarea de trusturi de protecŃie a proprietăŃilor şi deschiderea de conturi bancare; - creşterea cantităŃii şi calităŃii schimburilor de informaŃii între jurisdicŃiile offshore şi statele onshore în vederea creşterii eficienŃei luptei împotriva spălării banilor murdari şi evaziunii fiscale.

În urma atacurilor teroriste conduse de organizaŃia Al Quaeda, o ofensivă internaŃională s-a declanşat împotriva acŃiunilor de spălare a banilor murdari şi de susŃinere financiară a activităŃilor teroriste. În spiritul acestei acŃiuni congregate pot fi anticipate (W. Diamond, D.Diamond 2003) o serie de măsuri viitoare: - SUA şi aliaŃii săi vor determina mai mult sau mai puŃin diplomatic paradisurile fiscale să lupte mai eficient împotriva spălării banilor murdari; - economia internaŃională va continua să se îndrepte cu paşi mari spre un accentuat schimb de informaŃii între naŃiuni, secretul strict al operaŃiunilor offshore va deveni de domeniul trecutului; - creşterea cooperării între statele dezvoltate (membrii OCDE, G7, UE şi NATO), ce vor fi dispuse să-şi unească eforturile la toate nivelurile pentru a identifica şi distruge activităŃile de spălare a banilor murdari în scopul finanŃării operaŃiunilor teroriste; - intensificarea investigării operaŃiunilor economice desfăşurate în SUA şi în zona sa de influenŃă şi care sunt suspectate de legături cu formaŃiunile teroriste; - atenŃia investigatorilor se va direcŃiona atât către micile afaceri – posibile canale de spălare a banilor murdari (tradiŃionalele hawala islamice), cât şi către marile bănci, corporaŃii multinaŃionale şi instituŃii financiare; - SUA şi Marea Britanie vor conduce plutonul în această luptă care se anunŃă de lungă durată.


172

Paradoxuri fiscale în România

Se numesc paradoxuri fiscale raŃionamentele legislative fiscale care, din cauza unor greşeli ascunse – deliberate sau nu – duc la evaziune fiscală „legală”.

Evaziunea fiscală „legislativă” este arta de a emite „legi corecte” pe „prevederi incorecte”.

Acesta reprezintă unul din paradoxurile fiscale, dacă nu chiar cel mai mare. În domeniul fiscalităŃii, paradoxurile fiscale (1) rămân necunoscute

contribuabililor oneşti, (2) dar se bucură de atenŃie din partea contribuabililor evazionişti.

AnumiŃi contribuabili, în special dintre cei mari care, direct sau indirect, deŃin poziŃii cheie în puterea legislativă, executivă şi / sau judecătorească, intervin uneori sau frecvent, după posibilităŃi şi interese, chiar din faza de proiect a unei reglementări fiscale pentru a introduce în cuprinsul acesteia „greşeli pasionante”.

Marii contribuabili sunt foarte preocupaŃi de elaborarea unor reglementări fiscale „predilecte”, încă din faza de concepŃie, de elaborare a acestora, „strecurând” în cuprinsul lor unele „interpretări ambigue” care dau naştere la „enunŃuri contradictorii” (interpretabile în favoarea celui ce se obligă – conform art. 983 Cod Civil), generatoare de efecte utile pentru aceştia, dar în defavoarea bugetului de stat.

Numai în baza unor ambiguităŃi (echivocuri) ascunse în cuprinsul unor prevederi se ajunge ca evaziunea fiscală „legală” să reprezinte arta de a raŃiona corect cu legea pe baza unor reglementări corecte numai aparent.

Aşa cum între „evaziune” şi „legală” există un paradox (ciudăŃenie, enormitate, absurditate), tot aşa şi între „a raŃiona corect în temeiul legii” şi „reglementări incorecte” există acelaşi paradox.

Cu toate acestea, legislaŃia fiscală din România de după anul 1989 este o „legislaŃie a paradoxurilor fiscale”, generatoare de (1) evaziunea fiscală „legală”, înfloritoare pentru marii contribuabili şi (2) de creştere a poverii fiscale şi a sărăciei pentru numeroşi contribuabili oneşti.

Onestitatea celor mai mulŃi contribuabili, precum persoanele fizice, trebuie înŃeleasă şi prin faptul că, practic, aceştia nu au nicio posibilitate de a se sustrage de la plata impozitelor, în special a celor cu stopaj la sursă (precum impozitul pe salariu, impozitul pe venit, impozitul pe dividende etc), a impozitelor şi taxelor locale etc. În plus, aceştia nu au nicio posibilitate de a interveni, la nivelul puterii legislative (Parlamentului) şi executive (Guvernului), încă din faza de elaborare legislativă, de a influenŃa emiterea reglementărilor în interes personal prin introducerea unor greşeli ascunse de care să profite ulterior prin sustragerea totală sau parŃială de la plata anumitor obligaŃii bugetare (impozite şi taxe).

SituaŃia este cu totul şi cu totul diferită în cazul marilor contribuabili. Un singur exemplu este edificator în acest sens. Să considerăm că într-o Ńară este posibil ca o societate comercială: 1. să-şi înceapă activitatea, în special cu aport de capital străin, cu un

„capital” de câŃiva dolari (echivalentul a 2 -3 euro; chiar şi Ńările paradisuri fiscale


173

(Offshore), capitalul minim necesar pentru înfiinŃarea unei societăŃi comerciale cu capital străin, prevăzut prin lege, obligatoriu este de câteva zeci de mii de dolari, iar în frecvente cazuri chiar de peste 100.000 dolari);

2. perioade îndelungate, de până la 15 ani, să funcŃioneze numai pe pierderi fiscale;

3. în această perioadă, an de an, fiecare din aceste societăŃi comerciale şi-a mărit patrimoniul, ajungând în prezent la milioane de euro;

4. în condiŃiile în care asemenea societăŃi comerciale s-au înregistrat, de 15 ani, numai cu pierderi fiscale, dar cu o creştere exorbitantă a patrimoniului, mai beneficiază (1) de scutiri şi reduceri la plata celor mai mari obligaŃii bugetare şi / sau (2) de restituiri de anumite impozite, în special de t.v.a.;

5. statul nu vede, nu aude, nu intervine, mărind în schimb povara fiscală a contribuabililor oneşti, în special persoane fizice, chiar şi în condiŃiile în care (1) pe calea evaziunii fiscale „legale” şi ilegale s-a ajuns să se sustragă, în unii ani, peste 40% din veniturile cuvenite bugetului de stat (chiar până la 60% conform unor puncte de vedere susŃinute de persoane care au deŃinut funcŃii importante în conducerea Ńării), iar (2) gradul de sărăcie a cuprins circa o treime din populaŃia Ńării, în timp ce discrepanŃele sociale devin catastrofale.

Efectiv, într-o asemenea Ńară şi în asemenea condiŃii, este vorba de o „politică fiscală evazionistă” în care se ia de la cei mulŃi şi săraci şi se dă la cei puŃini şi bogaŃi. CircumstanŃele devin agravante în condiŃiile în care , zi de zi, mass-media relatează cazuri, atât de persoane fizice ajunse la limita mijloacelor de subzistenŃă, cât şi de persoane juridice care au sustras şi sustrag din bugetul statului, din banul public, zeci, sute şi chiar mii de miliarde de lei.

Acesta este unul din marile paradoxuri fiscale; permanent o societate comercială se înregistrează cu pierderi (cheltuielile sunt mai mari decât veniturile), dar de îmbogăŃit se îmbogăŃeşte constant şi exorbitant.

Printr-o legislaŃie fiscală paradoxală are loc redistribuirea impozitelor prin creşterea poverii fiscale şi, ca urmare, a sărăciei pentru unii, concomitent cu sporirea bogăŃiei pentru alŃii, în special pe calea evaziunii fiscale „legale” şi ilegale: cei săraci devin şi mai săraci, iar cei bogaŃi tot mai bogaŃi.

Din punctul de vedere al echităŃii fiscale şi sociale, un paradox fiscal mai mare ca acesta nu poate exista.

Aşa cum, în cadrul unui paralogism matematic, „toate numerele pozitive sunt negative”, tot aşa avem şi „evaziune fiscală legală”, adică „furt cu ajutorul legii” sau „furt legal”, cel mai bun exemplu oferindu-l societăŃile comerciale care, de 10-15, lucrează numai pe pierderi (cheltuiesc mai mult decât încasează) dar, între timp, şi-au sporit averea (patrimoniul) chiar de milioane de ori (de circa 100.000 lei, în anii 1990 – 1991, la mii şi zeci de mii de miliarde de lei în prezent).

Faptul că nicio societate comercială nu-şi poate spori averea prin mijloace legale, în condiŃiile în care se înregistrează cu pierderi (cheltuielile sunt mai mari decât veniturile), este un adevăr fundamental, axiomatic care trebuie admis fără demonstraŃie, fiind evident prin el însuşi. Altfel spus, este clar că o persoană care, lunar, obŃine venituri, spre exemplu, de 5 milioane lei, cheltuieşte 7 milioane lei,


174

dar mai şi acumulează bunuri de 20-30 milioane lei, şi aceasta lună de lună, de 15 ani, nu a lucrat cinstit, legal.

LegislaŃia fiscală din Ńara noastră a permis şi încă permite acest lucru. Aceste societăŃi comerciale au întocmit, an de an, bilanŃul contabil, cu

respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare, l-au depus la organele fiscale unde a fost verificat şi vizat de legalitate; viza de legalitate obŃinută pe bilanŃul contabil nu reprezintă altceva decât un „certificat de bună purtare”, o confirmare a legalităŃii activităŃii desfăşurate.

În plus, activitatea acestor societăŃi comerciale a fost verificată, de organele fiscale chiar de mai multe ori într-un an, iar prin actele de control încheiate s-a mai emis câte „un certificat de legalitate a activităŃii desfăşurate”.

În aceste condiŃii, chiar dacă este de domeniul evidenŃei că averea acestor societăŃi comerciale nu a fost obŃinută pe căi licite, este de-a dreptul paradoxal să intervii acum cu prevederi legale, cu aplicabilitate retroactivă, prin care să stabileşti că nu puteai să te îmbogăŃeşti în condiŃiile în care ai lucrat pe pierdere şi să impozitezi cu 90% toată averea obŃinută în aceste condiŃii (de desfăşurare a activităŃii cu pierderi).

Principiul neretroactivităŃii legii este stabilit clar, precis şi la modul imperativ atât prin art. 1 din Codul Civil, cât şi prin art. 15 din ConstituŃia României.

În condiŃiile în care nu suntem în stare să reglementăm corespunzător prezentul, va fi cu atât mai greu să ne luptăm cu fantomele trecutului.

Este ca şi când am conduce o maşină şi, obsedaŃi de trecut (de ce este în spate), privim mai mult în oglinda retrovizoare decât prin parbriz, ignorând ceea ce este în faŃă, fapt pentru care săvârşim accidente.

Începutul trebuie făcut cu alinierea legislaŃiei fiscale din Ńara noastră, inclusiv pe problema în discuŃie, la legislaŃia Ńărilor dezvoltate, unde este de neconceput ca o societate comercială la care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile să poată funcŃiona, lună de lună, an de an, de 10-15 ani, cu pierderi şi, pe de asupra, să se mai şi îmbogăŃească exorbitant.

Trebuie avut în vedere că în stabilirea obligaŃiilor fiscale se respectă un principiu de lege fundamental, universal valabil, conform căruia judecarea unei fapte se face pe baza actelor normative în vigoare la data producerii sale. În aplicarea acestui principiu s-a prevăzut prin fiecare lege a bugetului de stat că: „Controlul fiscal pentru stabilirea, urmărirea şi încasarea debitelor pe anii precedenŃi, în limita perioadei de prescripŃie, se efectuează potrivit prevederilor, actelor normative în vigoare, la data operaŃiunilor supuse controlului”.

În condiŃiile în care legislaŃia fiscală dintr-o anumită perioadă a prezentat numeroase şi serioase neajunsuri, care au lăsat lor pentru evaziune fiscală „legală”, nu pot fi condamnaŃi ulterior cei care au valorificat din plin posibilităŃile oferite de lege pentru a se îmbogăŃi.

Unul din principiile fundamentale de drept, universal valabile, prevede că faptele ce au avut loc în trecut, pe baza unor legi în vigoare atunci, nu pot fi desfiinŃate pentru motivul că legiuitorul înŃelege să dea o reglementare juridică


175

nouă acestor fapte. AgenŃii economici nu pot să-şi desfăşoare activitatea în anul 2004 cu respectarea prevederilor care vor fi în vigoare în anul 2015 sau în anul 2020.

În mod asemănător, în anul 2004, legiuitorul nu poate judeca faptele agenŃilor economici din perioadele anterioare (săvârşite cu respectarea prevederilor legale din perioada respectivă), pe baza unei legi în vigoare în anul 2004 (diferită de cea anterioară).

În cazul în care ar avea loc asemenea judecăŃi, s-ar produce serioase perturbări sociale, s-ar deschide calea arbitrarului, ar dispărea orice siguranŃă, nu ar mai exista încredere în lege şi legalitate, aceste aspecte având consecinŃe negative asupra ordinii economice şi sociale.

A da guvernanŃilor libertatea să judece fapte consumate după prevederi legale ulterioare, diferite faŃă de cele în vigoare la data producerii acestora, este nelegal (încălcând art. 1 Cod Civil) şi neconstituŃional (contrar art. 15 din ConstituŃia României).

Aceasta ar însemna a instaura arbitrariul şi a nesocoti principii de drept fundamentale, universal valabile, precum principiul nerectroactivităŃii legii.

Paradoxal este faptul că ne arătăm îngroziŃi de amploarea fenomenelor de corupŃie şi de evaziune fiscală, dar refuzăm să începem cu prezentul, refuzăm să intervenim categoric şi să introducem legi corespunzătoare numai şi numai pentru motivul că guvernanŃii actuali constată că trecutul, aparŃinând altor guverne, respectiv partide politice, nu a fost reglementat corespunzător, că guvernanŃii trecuŃi, din culpă sau deliberat, au promovat legi predilecte, care au fost folosite pentru îmbogăŃirea unor grupuri de interese, clientelare, politicianiste.

Bibliografie Buziernescu R., 2007, Evaziunea fiscală în România, Editura Universitaria, Craiova; Cherciu E., 2004, CorupŃia. Caracteristici şi particularităŃi în România,Editura Lumina Lex, Bucureşti; Craiu, N., 2004, Economia subterană între „da” şi „nu”, Editura Economică, Bucureşti; Diamond W., Diamond D., 2003, Tax Havens of the World, Matthew Bender & Co, Lexis Nexis; Drabar S.M., Johnston R.B., Zephirin M.G., sept. 2003, Assessing Offshore – Fillinhg a Gap in Global Sureillance, - FMI – Finance&Development; Errico L., Musalem A., 1994, Offshore Banking: An Analysis of Micro and Macro Prudential Issues”, FMI.


176

EVOLUłIA ECONOMIEI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA PRE ŞI POST-ADERARE LA U.E

Adrian - Costinel Tănase Universitatea „Eftimie Murgu” ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1-4, Telefon/fax: 0255/210214

Abstract Despite the process in the economic growth registered by Romania after 2000, our country is behind the European competitors. The level of the GDP per capita represents around 50% of that obtained in the countries having joined the EU in 2004 and about 1/3 of the EU-25 average. As regard labour productivity, in 2004, Romania reached only 35.3% of the productivity registered in the EU-25. The increase of productivity depends on a set of factors, among which: technology, quality of products, marketing and other sources determining the increase of the value added per unit of production factor used in the process of creation and obtaining of products and services. For the Romanian economy to be competitive, one should first of all take a series of measures with the purpose of increasing the labour productivity as improvement of legislation and regulations in the field of entrepreneurial activity, establishment of economic and financial measure facilitating efficient investments, improvement of the management quality, both in the private and the public sector, granting an increased importance to the activity of research, development and innovation, attraction and optimum use of the specialists’ competence in all the branches of economy, dimensioning the manufacturing facilities in accordance with the solvable demand. Keywords: economic growth, GDP, labour productivity, branches of economy

1. Introducere Efectele integrării României în U.E. au fost resimŃite în perioada de pre-

aderare, dar şi după aceea, atât în plan economic, cât şi în domeniile politic, administrativ-juridic, precum şi prin preluarea obligaŃiilor pe care le presupune calitatea de membru al UE.

Desigur, aderarea României la UE presupune atât beneficii, cât şi o serie de costuri.

Astfel, trebuie avute în vedere costurile de natură legislativă şi instituŃională, costurile de modernizare a capacităŃilor de producŃie, costurile investiŃionale, costurile impuse de formarea personalului, reorientarea şi recalificarea profesională, costurile legate de pierderea locurilor de muncă şi alte costuri sociale, inerente în această conjunctură.

Pe de altă parte, aderarea României la Uniunea Europeană ar trebui să ofere un climat politic şi economic mai stabil, o predictibilitate crescută la nivelul mediului economic, introducerea echipamentelor performante şi a tehnologiilor moderne de producŃie, creşterea competitivităŃii prin stimularea agenŃilor economici autohtoni, sporirea accesului la know-how-ul managerial şi tehnicile


177

organizaŃionale din Ńările dezvoltate etc. toate acestea contribuind la creşterea economică a unei Ńări.

Problemele creşterii economice reprezintă, de mai mult timp, o preocupare majoră a teoriei şi practicii economice din întreaga lume. Accentuarea complexităŃii vieŃii economice şi sociale, creşterea interdependenŃelor dintre factorii interni şi externi, ca şi nevoia de integrare a unor noi principii ecologice şi social-umane în strategiile de dezvoltare, constituie factori de mare importanŃă şi actualitate, determinanŃi ai evoluŃiei economiilor în lumea contemporană.

În acest context de interdependenŃe, abordarea problemelor creşterii economice în România are o dublă semnificaŃie: una se referă la înŃelegerea faptului că dezvoltarea presupune în mod inevitabil creşterea economică, drept suport al transformărilor culturale şi calitative care trebuie să se producă în întreaga viaŃă economică şi socială, în asigurarea bunăstării umane individuale şi sociale; cealaltă are în vedere faptul că, într-o perioadă de reconstrucŃie generală a vieŃii economice şi sociale, în mod obligatoriu trebuie să urmeze o perioadă de macrostabilizare, ca proces esenŃial pentru relansarea creşterii economice în termeni reali.

2. Economia României: trecut, prezent şi perspective România a început tranziŃia spre o economie de piaŃă de pe o poziŃie

dezavantajoasă, cu condiŃii iniŃiale semnificativ inferioare acelora din Ńările vecine din centrul Europei, ceea ce sugerează faptul că, factorii de decizie au avut la dispoziŃie un spaŃiu de manevră mai redus. Rezultatul a fost acela că nu s-a putut identifica un drum clar către o economie de piaŃă funcŃională. ExperienŃa României este un exemplu extrem de relevant pentru maniera în care deficienŃele structurale şi fragilitatea instituŃională au condiŃionat stabilizarea macroeconomică din anii trecuŃi.

EvoluŃia reală a economiei naŃionale este strânsă în „chingile" unui cerc vicios al perpetuării şi chiar adâncirii decalajelor de productivitate şi standard de viaŃă faŃă de U.E.; tocmai de aceea direcŃiile de acŃiune şi obiectivul fundamental al anilor ce au urmat l-a constituit crearea unei economii de piaŃă funcŃionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituŃiile şi politicile Uniunii.

Prima şi cea mai importantă problemă privind evoluŃia unor indicatori macroeconomici în perioada de după 1990 se referă la evoluŃia PIB, în termeni nominali şi mai ales reali, pe ansamblu şi pe locuitor.

În perioada primilor ani de tranziŃie, PIB real a înregistrat o tendinŃă de ansamblu de reducere: cu 24,2% în 1999 şi cu 21,2% în 2000, faŃă de 1989. Trebuie subliniat că evoluŃiile pozitive din anii 1993-1996 şi 2000-2002 nu au fost în măsură să recupereze scăderile masive din ceilalŃi ani ai perioadei cercetate. Prin urmare, pornind de la definirea creşterii economice ca un proces de sporire a PIB pe locuitor, ca tendinŃă dominantă se poate aprecia că aceasta nu a avut loc în aceşti primi zece ani de tranziŃie. Un alt argument în sprijinul acestei concluzii priveşte faptul că în aceeaşi perioadă s-a redus şi PIB pe locuitor, în valută.


178

PIB s-a redus de la 38,2 mld. USD în 1990 la 35,7 mld. USD în 2000, deci cu circa 6,5% şi cu 11,78% faŃă de cel din anul 1989. Pe locuitor, reducerea PIB a fost de 2,3%, de la 1682,8 USD în 1990 la 1643,4USD în 2000 şi cu 8,25% faŃă de 1989. Reducerea mai lentă a PIB real pe locuitor, comparativ cu diminuarea PIB real total, se explică prin faptul că, în această perioadă, populaŃia totală s-a diminuat mai lent decât PIB real total.

În anul 2000 s-a schimbat sensul evoluŃiei, înregistrându-se o uşoară creştere a nivelului PIB (1,2% faŃă de 1999), creşterea care a continuat şi în anii următori. Creşterea PIB din anul 2000 (primul an de creştere economică după o perioadă de mai mulŃi ani de reducere a activităŃii economice) a fost determinată hotărâtor de volumul mai mare de activitate şi, în consecinŃă, de o valoare adăugată mai mare în industrie (+5,9%), construcŃii (+6,3%) şi servicii (+5,5%), care împreună au reprezentat aproape 79% din PIB.

Cu toate acestea, în 2002, deşi populaŃia României reprezenta în jur de 6% din cea a UE-15, Ńara noastră producea doar 1,4% din PIB (PPS) al UE. Concret, în România anului 2002, PIB pe locuitor era de 6.100 PPS (tab. 1), fiind de aproximativ 4 ori mai mic decât media UE-15. Acest decalaj avea să se diminueze treptat în anii următori, ceea ce face, ca în prezent, PIB/locuitor calculat la standardele puterii de cumpărare să fie, în România, de aproximativ 3 ori mai mic decât media UE.

Tab. 1. Indicatori de convergenŃă reală

(PIB/locuitor)

*) Purchasing Power Standards Sursa: EUROSTAT, Institutul NaŃional de Statistică, Banca NaŃională a României

Prin urmare, se poate afirma că în ceea ce priveşte creşterea economică, România se află în prezent în al optulea an de evoluŃii pozitive, ritmurile anuale de circa 5,7%, începând cu 2001, asigurând reducerea graduală a decalajelor faŃă de Ńările Uniunii Europene.

Astfel, produsul intern brut pe locuitor a crescut de la 1.795 Euro în 2000 la 3.668 Euro în 2005. Raportat la Statele Membre ale Uniunii Europene, în anul 2005 produsul intern brut pe locuitor a fost de 8100 PPS, reprezentând 31,88 % din media UE, faŃă de 22,62% în anul 2000, când PIB/locuitor în România fost de 5.000 PPS.

Potrivit BNR (tab. 2.), cu un ritm de creştere de aproximativ 5,5% pe an, PIB va fi în 2015 de aproape 125 miliarde euro, iar în anul 2025, PIB-ul din România va fi peste 212 miliarde euro.

EUR PPS*

2000 2002 2004 2005 2006e 2000 2002 2004 2005 2006e UE-15 23100 24500 25800 26500 27600 22100 23500 24700 25400 26500 România 1795 2224 2805 3668 4200 5000 6100 7300 8100 8900


179

Tab. 2 EvoluŃia PIB în perioada 2005-2025

Anul Ritm de creştere (%)

Rată de apreciere în termeni reali faŃă de

euro (%)

PIB (miliarde euro)

2004 7,6 8 55 2005 5,3 3 59,6 2006 5,3 3 64,7 2007 5,4 3 70,2 2008 5,6 3 76,3 2009 5,4 3 82,8 2010 5,4 3 89,9 2011 5,4 3 97,6 2012 5,4 3 106,0 2013* 5,5 0 111,8 2014 5,5 0 118,0 2015 5,5 0 124,4 2016 5,5 0 131,3 2017 5,5 0 138,5 2018 5,5 0 146,1 2019 5,6 0 154,3 2020 5,7 0 163,1 2021 5,6 0 172,3 2022 5,6 0 181,7 2023 5,4 0 191,5 2024 5,4 0 201,9 2025 5,4 0 212,8

* În ipoteza intrării în 2013 în zona euro Sursa: Banca NaŃională a României, Strategia 2025 – Dezvoltarea durabilă a sectorului financiar-bancar al României în perioada 2005-2025. FinanŃarea marilor proiecte, 4 noiembrie 2004

Totuşi, conform estimărilor Institutului de Studii Economice InternaŃionale

de la Viena, produsul intern brut pe cap de locuitor al României, calculat la paritatea puterii de cumpărare, va reprezenta, în anul 2015, mai puŃin de 40% din media înregistrată la nivelul Uniunii Europene lărgite.

MenŃinând trendul din anii anteriori, creşterea PIB din România, în primul semestru al anului 2008 (faŃă de aceeaşi perioadă a anului trecut) a fost mai mare decât în majoritatea Ńărilor europene, cu excepŃia Slovaciei, unde, potrivit Eurostat, creşterea PIB a fost de 8,7%.

În anul 2008, în România, creşterea economică s-a accelerat la 8,2% în primul trimestru al anului, comparativ cu 6% în perioada similară din 2007, ritmul fiind peste estimările analiştilor şi ale autorităŃilor române, care indicau un avans al Produsului Intern Brut (PIB) în jurul a 7,5%.


180

Potrivit acestora, creşterea a fost impulsionată în principal de sectorul construcŃiilor, domeniu care continuă să înregistreze cea mai accelerată dinamică.

Într-adevăr, construcŃiile şi serviciile au fost motoarele de creştere ale Produsului Intern Brut (PIB) în 2007 şi 2008, în timp ce agricultura a continuat să fie "sectorul dureros" al economiei, marcând o scădere de 16,9% în 2007, potrivit datelor furnizate de Institutul NaŃional de Statistică.

Cât priveşte inflaŃia, în 2008, rata anuală a inflaŃiei a depăşit cu 1,5 puncte pragul superior al intervalului Ńintit de BNR, de 2,8% - 4,8%, plasându-se la 6,3%.

Calculată ca raport între PIB şi numărul mediu de salariaŃi, productivitatea muncii a înregistrat, de asemenea, creşteri semnificative în ultimii ani, dinamica acesteia fiind superioară celei a produsului intern brut în perioada 2000-2005.

- În 2000, productivitatea muncii se situa la 27,9% din media UE, majorându-se până la 29,8% în 2001.

- În 2002, nivelul productivităŃii muncii a ajuns la 32%, pentru ca în anul următor să atingă valoarea de 34% din media UE.

- În 2004 şi 2005, productivitatea angajaŃilor români a ajuns la 36,3%, respectiv 39,2% din media UE.

Biroul European de Statistică estimează că productivitatea muncii din România a ajuns, la sfârşitul anului 2006, la 40,9%, a atins la sfârşitul anului trecut nivelul de 42,5% din media UE şi 44,2% în 2008.

Totuşi, pentru perioada următoare, se estimează creşteri ale productivităŃii sub cele ale produsului intern brut, ca efect al măsurilor active de ocupare, care au ca scop majorarea ratei de ocupare corespunzător Ńintei Lisabona.

Din păcate, în prezent, criza economică mondială se amplifică pe fiecare zi ce trece, iar România începe tot mai mult să resimtă aceasta recesiune economică.

Potrivit NewsIn, în România, economia a scăzut în primul trimestru cu 3 - 4% faŃă de perioada similară din 2008 şi va continua să se comprime cu 5% în trimestrul doi, urmând să îşi revină începând cu trimestrul al treilea.

Fondul Monetar InternaŃional (FMI) estimează că economia României va scădea chiar cu 4,1% în 2009 şi va stagna anul viitor, România urmând, de altfel, să înregistreze una din cele mai severe recesiuni din regiune in acest an. O contracŃie economică mai severă decât cea din România este estimată de FMI doar pentru patru state din zonă: Letonia (-12%), Lituania, Estonia (ambele -10%) şi Turcia (-5,1%).

Totodată, FMI previzionează o restrângere a deficitului de cont curent la 7,5% din PIB şi o inflaŃie de 5,9%, iar pentru anul 2010, FMI anticipează o inflaŃie de 3,9% şi un deficit de cont curent cu un punct procentual mai mic decât în acest an.

BNR a stabilit atât pentru 2009, cât şi pentru 2010 Ńinte de inflaŃie similare, de 3,5%, plus/minus un punct procentual. Cea mai recentă prognoză a BNR indică o rată anuală a inflaŃiei de 4,5% pentru decembrie 2009 şi de 3,2% pentru sfârşitul anului 2010.

3. Concluzii:


181

Economia reală a României, cu o uşoară înviorare în anii 1994 şi 1995, a înregistrat un regres continuu până în anul 2000, proces însoŃit de o inflaŃie care a atins vârfurile în anii 1993 şi 1997. În toŃi aceşti ani, diminuarea producŃiei interne a fost însoŃită de o creştere a importurilor, ceea ce a condus la creşterea deficitului bugetar. În plus, declinul productivităŃii muncii în industrie şi construcŃii a avut efecte negative asupra ocupării forŃei de muncă şi a condus la diminuarea drastică a produsului intern brut.

În anul 1999, PIB-ul total a fost de numai 86,5%, raportat la nivelul înregistrat în anul 1980, ceea ce înseamnă un ritm mediu anual de scădere de 0,7% în 19 ani. Chiar dacă începând cu anul 2000 s-a schimbat sensul evoluŃiei, înregistrându-se o uşoară creştere a nivelului PIB, creşterea care a continuat şi în anii următori, în prezent, economia Ńării noastre este mult sub media europeană.

Nivelul PIB pe locuitor este încă mult mai mic raportat la majoritatea Ńărilor UE, iar dacă avem în vedere productivitatea muncii, în prezent, România nu realizează nici jumătate din media productivităŃii înregistrate în UE – 25.

Deşi a cunoscut unele progrese, România înregistrează decalaje însemnate de competitivitate în raport cu statele membre UE, creşterea competitivităŃii făcându-se doar prin elaborarea şi aplicarea unor strategii eficiente de dezvoltare, atât la nivel micro, cât şi la nivel macroeconomic.

Prin urmare, pentru îmbunătăŃirea acestei situaŃii trebuie luate, în primul rând, o serie de măsuri în vederea asigurării unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, prin înlăturarea barierelor administrative din mediu de afaceri, prin simplificarea procedurilor legislative şi administrative aferente iniŃierii şi dezvoltării afacerilor.

De asemenea, un rol important îl joacă activităŃile de cercetare-dezvoltare şi inovare, atragerea specialiştilor în toate ramurile economiei, precum şi perfecŃionarea calităŃii managementului, indiferent de nivel şi de sector.

Bibliografie: Ciucur D., Gavrila I., Popescu C., 1999, Economie, Editura Economică,

Bucureşti, pp. 391 – 425; Cojanu V., 2007, Integrarea şi competitivitate – modele de dezvoltare

economică în Europa de Sud – Est, Editura ASE Bucureşti, pp. 70-85; Dăianu D., 05.10.2005, Din nou despre competitivitate, Jurnal

NaŃional,pp.4-5; Dăianu, D., iunie 2001 Structură, încordare şi dinamică macroeconomică

în România, TranziŃia economică în România, Bucureşti, p. 25; Gavrilă D., 2002, Starea creşterii economice în România, Tribuna

economică, nr.51-52, p. 128; Iancu A., 2003, Dezvoltarea intensivă şi specializarea naŃiunilor, Editura

Economică, Bucureşti, pp. 245 – 316; Mărgineanu I., PrecupeŃu I., Preoteasa A. M., 2004, Puncte de suport şi

elemente critice în evoluŃia în evoluŃia calităŃii vieŃii în România, Calitatea VieŃii, XV, nr. 1-2, pp. 6-7;


182

Şerban R., 2007, Aderarea României la U.E. ieftineşte transferurile valutare, Tribuna economică, Vol. 18, nr. 5, p. 91;

***Banca NaŃională a României, 7 noiembrie 2006, ConvergenŃa la zona euro, Bucureşti, p.3.

***Institutul NaŃional de Statistică, 05 iunie 2008, EvoluŃia economico-socială a României, în trimestrul I 2008, reflectată în date statistice, Bucureşti, pp. 2-3;

http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Strategie%20Lisabona/anexa1.pdf

http://www.mediafax.ro/economic/prognoza-fmi-pentru-romania-crestere-de-4-1-pentru-pib-si-de-5-9-pentru-inflatie.html?1686;4232506

http://discutii.mfinante.ro/static/10/pnd/pnd_2004.htm http://www.ziua.net/display.php?data=2004-12-11&id=164756 http://www.banatbusiness.ro/stiri.php?id=350 http://www.frontnews.ro/social-si-economic/eveniment/economia-

romaniei-viitor-pe-minus-30573 http://www.mondonews.ro/Economia-Romaniei-ar-putea-scadea-cu-

5%25+id-9716.html


183

FORłA DE MUNCĂ ŞI ROLUL SĂU ÎN CREŞTEREA EFICIENłEI ACTIVITĂłII ECONOMICE

Adrian Costinel Tănase Universitatea „Eftimie Murgu” ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1-4, Telefon/fax: 0255/210214

Abstract The efficiency and flexibility of the labor market are critical for ensuring that workers are allocated to their most efficient use in the economy, and provided with incentives to give their best effort in their jobs. Labor markets must therefore have the flexibility to shift workers from one economic activity to another rapidly and at low cost, and to allow for wage fluctuations without much social disruption. Efficient labor markets must also ensure a clear relationship between worker incentives and their efforts, as well as the best use of available talent - which includes equity in the business environment between women and men. The quality of training and the acquisition of new abilities by the labour force become increasingly important as competitiveness factors. From the viewpoint of education Romania registered a permanent increase of the share of the 25-64 year old population with high secondary education (higher than that of several European countries), but the share of the persons with finalised academic training it is much lower that that of the developed economies. As regards continuous education and professional training, the training supply tends to be focused on programmes of general aptitudes (computer literacy, foreign languages, accounting etc) rather than on specific aptitudes. Keywords: labor force, labor market, education and professional training, unemployment

1. Introducere Stabilizarea macroeconomică, liberalizarea, privatizarea economiei şi

dezvoltarea unei infrastructuri instituŃionale corespunzătoare sunt componente care confirmă caracterul complex al tranziŃiei economiei româneşti şi presupun utilizarea unor importante resurse economice. Acestea sunt de natură informaŃională, financiară şi tehnică, ce pot fi completate din asistenŃă externă, dar, în acelaşi timp, se poate vorbi şi despre resurse umane, care dobândesc o importanŃă deosebită în organizarea şi buna funcŃionare a întregului sistem economic.

În literatura de specialitate se afirmă că reforma economică şi, de asemenea, cele patru componente enumerate, au ca punct de pornire utilizarea eficientă a resurselor umane. Buna desfăşurare a vieŃii economice se bazează, aşadar, pe sistemul resurselor umane, reprezentate în principal de populaŃia totală.

Capitalul uman reprezintă un indicator economic complex, în cadrul căruia se pot analiza aspecte numeroase, precum: utilizarea resurselor umane, eficienŃa utilizării acestor resurse, deci productivitatea muncii, rolul capitalului uman în creşterea economică, efortul investiŃional în educaŃie şi în formarea acestui capital,


184

şi nu în ultimul rând, şomajul, o problemă ce dobândeşte dimensiuni însemnate în contextul economic actual.

2. Conceptul de capital uman. Teorii privind valorificarea capitalului uman şi rolul acestuia în creşterea economică

Conceptul de capital uman s-a impus în literatura economică începând cu anul 1961, prin apariŃia în American Economic Review a articolului lui Theodore W. Schultz „Investment in Human Capital”, unde capitalul uman era tratat în aceeaşi măsură ca şi cel fizic. Printre promotorii capitalului uman se mai numără şi Gary S. Becker, care defineşte acest concept drept „activităŃile monetare şi non monetare care influenŃează veniturile monetare viitoare.” Aceste activităŃi includ educaŃia şcolară, formarea profesională în timpul lucrului, cheltuielile medicale, migrarea, căutarea informaŃiilor despre preŃuri şi venituri.

DicŃionarul de Economie defineşte capitalul uman drept „stocul de cunoştinŃe profesionale, deprinderi, abilităŃi, care pot conduce o persoană la sporirea capacităŃilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obŃine în viitor, precum şi capacitatea oamenilor de a produce în mod eficient bunuri materiale şi servicii”. Astfel, capitalul uman poate fi considerat conceptul corespunzător abilităŃilor şi cunoştinŃelor unei persoane care îi facilitează schimbarea în acŃiune şi creştere economică şi poate fi dezvoltat prin instruire formală şi educaŃie.

Capitalul uman se reflectă în caracteristicile ocupării. Pe piaŃa muncii se remarcă anumite diferenŃieri datorate gradului de instruire, iar în acest sens, rata ocupării, precum şi participarea la forŃa de muncă, la nivelul Ńărilor membre OECD, la categoria de vârstă cuprinsă între 25 - 64 de ani evidenŃiază acest lucru. Aceşti doi indicatori ating niveluri maxime pentru persoanele care beneficiază de instruire superioară, valorile lor fiind proporŃionale cu nivelul studiilor. Un alt aspect analizat este diferenŃa dintre nivelurile ratelor de activitate şi ocupare atinse de bărbaŃi şi femei în cadrul aceleiaşi categorii de vârstă şi la aceleaşi nivele de educaŃie. S-a demonstrat că rata de participare la forŃa de muncă a femeilor cu studii superioare este de 84,4% în Ńările OECD, în timp ce bărbaŃii participă într-o proporŃie de 91,5%.

În anul 2008 situaŃia demografică a României se afla, la fel ca şi cea a altor Ńări, în deteriorare, înregistrând o evoluŃie negativă. Conform Anuarului Statistic al României pe anul 2008, la o populaŃie totală de 21.537.563 locuitori, România a înregistrat în anul 2007 o rată a natalităŃii de 10,2 născuŃi vii la mia de locuitori, faŃă de o rată a mortalităŃii generale de 11,7 decedaŃi. În perioada 1990 – 2007, populaŃia România s-a redus cu circa 1,7 milioane locuitori, fără a lua în considerare şi migraŃia externă temporară sau migraŃia pentru muncă.

La nivelul anului 2007, resursele de muncă din România (între 15 – 64 de ani) au fost de aproximativ 15,05 milioane persoane, în creştere cu 100.000 faŃă de anul 2002. Rata de ocupare a forŃei de muncă a fost de 58.8%, deşi Strategia de la Lisabona pentru ansamblul Uniunii Europene pentru anul 2010 este de 70 %. S-a majorat însă ponderea persoanelor cu studii superioare în totalul populaŃiei ocupate


185

(de la 11% în anul 2002 la peste 14% în 2007) şi a celor cu studii medii (de la 62.9% în 2002 la 65 % în 2007), ponderi reflectate în creşterea susŃinută a productivităŃii muncii. În acelaşi timp, s-a accentuat dezechilibrul de pe piaŃa muncii, în anumite sectoare sau domenii existând un deficit de forŃă de muncă, resursele de muncă fiind diminuate şi datorită vârstei de pensionare (58 în cazul femeilor şi 64 în cazul bărbaŃilor). În ceea ce priveşte tinerii, şomajul continuă să se menŃină la un nivel ridicat în rândurile acestora, în jur de 21%, deşi s-a demonstrat că România dispune de un potenŃial de resurse umane nevalorificat de circa 30%.

PiaŃa muncii reprezintă una dintre cele mai complexe forme de piaŃă existente în economie, deoarece factorul care se tranzacŃionează este munca. Prin urmare, piaŃa muncii este locul de întâlnire şi de confruntare dintre purtătorii cererii de muncă şi cei ai ofertei. PiaŃa muncii poate fi abordată atât la nivel microeconomic, adică punând accent pe relaŃia dintre angajator şi salariat, cât şi la nivel macroeconomic, luând în considerare şomajul şi inflaŃia.

Conform definiŃiei lui Bogdan Voicu, „capitalul uman constă în acele abilităŃi ale indivizilor care sunt caracteristice acestora şi rămân aceleaşi în orice mediu social, putând fi valorificate pe piaŃa muncii, în schimbul unor resurse economice de orice tip. Practic, capitalul uman este format din capital educaŃional şi capital biologic”. Indiferent de modalităŃile de definire, capitalul uman este măsurat în primul rând prin educaŃia şcolară şi cu cât investiŃiile în educaŃie sunt mai mari, cu atât capitalul uman are un nivel mai ridicat. Totuşi, dezvoltarea capitalului uman nu se face doar prin educaŃie şcolară, ci şi prin pregătire profesională la locul de muncă şi prin investiŃii în starea de sănătate.

TranziŃia la economia de piaŃă şi-a pus amprenta asupra caracteristicilor pieŃei muncii, determinând modificări semnificative de volum şi structură ale principalilor indicatori ai forŃei de muncă ( rata de activitate, rata de ocupare, rata şomajului). Conform Institutului NaŃional de Statistică, populaŃia activă, din punct de vedere economic, cuprinde toate persoanele de peste 15 ani, care furnizează forŃa de muncă disponibilă pentru producŃia de bunuri şi servicii. PopulaŃia activă include populaŃia ocupată şi şomerii BIM. PopulaŃia ocupată include toate persoanele peste 15 ani care au desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri şi servicii, în scopul obŃinerii unor venituri sub formă de salarii sau alte beneficii. Stocul de capital uman existent la un moment dat se constituie într-un factor important al creşterii şi dezvoltării economico-sociale, drept dovadă – dezvoltarea cercetărilor macroeconomice vizând integrarea educaŃiei în funcŃiile de producŃie utilizate în studierea creşterii economice. S-a constatat că Ńările cu o populaŃie care deŃine niveluri ridicate de educaŃie şi pregătire profesională, sunt şi cele mai productive din punct de vedere economic.

Numeroşi autori au demonstrat contribuŃia capitalului uman la sporirea bunăstării sociale. Ca o imagine a contribuŃiei acestui element, se poate aminti faptul în anul 1989, aproximativ 80 % din bunăstarea Ńărilor dezvoltate se baza pe contribuŃia capitalului uman. De asemenea, în cele mai reprezentative companii americane din domeniul industriei prelucrătoare şi a serviciilor industriale,


186

capitalul uman reprezenta circa 70 % din resurse. În acest caz, investiŃiile în acest tip de capital au depăşit nivelul investiŃiilor în capitalul fizic.

Cheltuielile publice pentru educaŃie au o dinamică diferită în Ńările lumii şi se reflectă inegal în ratele de creştere ale produsului naŃional brut.

Indicele de dezvoltare umană a fost introdus în statistica internaŃională începând cu anul 1990, pentru aprecierea nivelului de dezvoltare economico-socială a unei Ńări. El este exprimat prin indicele care cuantifică nivelul de dezvoltare al sistemului educaŃional, adică rata de alfabetizare a adulŃilor şi rata de şcolarizare la nivel primar, secundar şi terŃiar. łinând cont de nivelul dezvoltării, România ocupă locul 69 în ierarhia Ńărilor cu o dezvoltare umană medie. Între anii 1990 – 2002, Ńara noastră a înregistrat un progres mic, având o evoluŃie lentă.

Formarea şi dezvoltarea capitalului uman prin intermediul sistemelor educaŃionale necesită investiŃii importante, posibile prin alocarea de sume din surse publice sau private. În prezent, în România, cheltuielile publice pentru învăŃământ deŃin o pondere modestă în PIB, comparativ cu Ńările dezvoltate. EvoluŃia ponderii în PIB a cheltuielilor publice pentru educaŃie a înregistrat o creştere în perioada 1990 – 1996, iar în 2000 s-a revenit la o valoare apropiată de nivelul anului 1990. Pentru învăŃământul superior, ponderea cheltuielilor publice în PIB s-a majorat în anul 1992, urmând scăderi şi creşteri alternative.

3. Contextul regional – Regiunea Vest În anul 2007, populaŃia României a fost de 21.537.563 locuitori, din care,

regiunea Vest, cuprinzând judeŃele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, a însumat un număr de 1.924.442 locuitori, reprezentând circa 8,93% din totalul populaŃiei. Conform Comisiei NaŃionale pentru Statistică, Regiunea Vest are cel mai mic număr al populaŃiei dintre toate regiunile, fiind, totodată, şi singura regiune cu o populaŃie mai mică de două milioane de locuitori. FaŃă de anul 2002, sub influenŃa combinată a nivelului diferenŃiat al sporului natural, al fluxurilor migratorii interne şi al intensităŃii migraŃiei externe, populaŃia regiunii a scăzut cu aproximativ 30.000 de locuitori. Cel mai mare număr de locuitori din regiunea Vest îl are judeŃul Timiş, urmat de Hunedoara, Arad şi Caraş-Severin. Timişul se află pe locul 8 în Ńară Ńinând cont de numărul populaŃiei, Hunedoara ocupă locul 19, Aradul se află pe locul 22, în timp ce Caraş-Severin se află pe locul 31.

Din punct de vedere al distribuŃiei pe mediile de locuire, între cele patru judeŃe se disting anumite diferenŃe: Hunedoara şi Timiş prezintă o preponderenŃă a populaŃiei în mediul urban, în timp ce Arad şi Caraş-Severin prezintă diferenŃe mici între populaŃia concentrată în mediul urban şi cea din mediul rural.

În ceea ce priveşte structura populaŃiei pe grupe de vârstă, se constată că ponderea populaŃiei tinere (sub 14 ani) este mai scăzută la nivel regional (14,92%) faŃă de nivelul naŃional (15,60%), situaŃie care se datorează natalităŃii scăzute. În acelaşi timp, ponderea populaŃiei apte de muncă (între 15 – 64 de ani) este mai mare la nivel regional faŃă de nivelul naŃional (70,71% faŃă de 69,64%), ceea ce constituie un punct forte al Regiunii Vest.


187

MutaŃiile din structura socio-economică a României au determinat o mobilitate teritorială intensă a populaŃiei, cu consecinŃe directe în modificarea numărului şi structurii socio-demografice a populaŃiei în profil teritorial. Referitor la segmentul de populaŃie dispusă la modificarea domiciliului, se constată o migrare a populaŃiei tinere către oraş, mai întâi la şcoală, mai apoi prin integrarea pe piaŃa muncii. Acest fenomen se datorează unor factori: nivel de salarizare mai atractiv, oportunităŃi pe piaŃa muncii în mediul urban, concentrarea unităŃilor şcolare în acest mediu.

Cele patru judeŃe care alcătuiesc regiunea Vest au cunoscut începând cu anii 1990 mişcări importante la nivel intraregional. Astfel, Timişul şi Aradul constituie poli de atracŃie pentru celelalte zone ale regiunii.

Alături de migraŃia internă, un factor de o importanŃă deosebită pentru structura populaŃiei este migraŃia internaŃională, iar deschiderea graniŃelor spre Europa de Vest la începutul anilor 1990 a determinat un flux migratoriu extern accentuat. Conform ultimelor statistici, totalul emigranŃilor la nivelul regiunii Vest a fost de 1229 persoane pe anul 2007, însemnând aproximativ 13.9% din totalul emigranŃilor la nivelul întregii Ńări. Se constată că majoritatea emigranŃilor s-au orientat spre Ńări precum Canada (1787 emigranŃi la nivel naŃional în 2007), Germania (1902 emigranŃi), Italia (1401), SUA (1535), Ungaria (266, o scădere majoră faŃă de anul 2004, când s-au înregistrat 1553 de persoane emigrate). Din statisticile la nivel naŃional, rezultă faptul că majoritatea emigranŃilor legali au avut un nivel ridicat de instruire şi calificare, mai mult de un sfert dintre aceştia având studii superioare. În ceea ce priveşte structura pe vârste, în anul 2007, cei mai mulŃi emigranŃi la nivelul Regiunii Vest fac parte din categoria cuprinsă între 26 şi 40 de ani (circa 650 de persoane).

Conform datelor statistice, în Regiunea Vest, populaŃia activă era formată în anul 2007 din 885.000 de persoane, dintre care 492.000 bărbaŃi şi 393.000 femei. Ca şi structură la nivel de zonă, 566.000 alcătuiau populaŃia din mediul urban, iar 319.000 cea din mediul rural. În acelaşi an, populaŃia ocupată a fost în număr de 835.000 persoane, din care 461.000 bărbaŃi şi 374.000 femei, 536.000 în mediul urban, respectiv 299.000 în mediul rural.

Şomajul este un fenomen social cu influenŃe negative asupra dezvoltării societăŃii, fiind rezultatul direct al proceselor ample de restructurare şi de adaptare a economiei naŃionale la cerinŃele unei economii de piaŃă deschise. Volumul şomajului se măsoară prin intermediul a doi indicatori: şomajul definit în accepŃiunea BIM (Biroul InternaŃional al Muncii) şi şomajul înregistrat.

Conform criteriilor Biroului InternaŃional al Muncii, şomerii BIM sunt persoanele de peste 15 ani, care îndeplinesc următoarele condiŃii: - nu au loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obŃinerii de venituri - sunt în căutarea unui loc de muncă, realizând în ultimele 4 săptămâni demersuri pentru a-l găsi - sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile în cazul în care s-ar găsi imediat un loc de muncă


188

Rata de activitate reprezintă raportul dintre populaŃia activă şi populaŃia totală, în vârstă de 15-64 ani, exprimat procentual. Rata de ocupare reprezintă raportul dintre populaŃia ocupată şi populaŃia totală, în vârstă de 15-64 de ani, exprimat procentual. Rata şomajului BIM reprezintă raportul dintre numărul şomerilor BIM şi populaŃia activă. La nivelul Regiunii Vest, populaŃia activă a reprezentat în ultimii ani circa 60,7% din totalul populaŃiei apte de muncă (15-64 ani), rata de activitate menŃinându-se mai mare în cazul bărbaŃilor în perioada 2000 – 2005. PopulaŃia ocupată reprezintă cam 56,6 % din totalul populaŃiei apte de muncă. La sfârşitul anului 2008, situaŃia pe regiune a fost următoarea: Arad a înregistrat un număr de 8368 de şomeri, deci o rată de 3,9, Caraş – Severin 9273, cu o rată a şomajului de 7%, Timişul 7237, cu o rată de 2,1%, iar Hunedoara 15881, rata şomajului fiind de 7,5%.

Rata şomajului înregistrat reprezintă raportul dintre numărul şomerilor (înregistraŃi la agenŃiile pentru ocuparea forŃelor de muncă) şi populaŃia activă civilă ( şomeri şi populaŃie ocupată civilă, definită conform metodologiei balanŃei forŃei de muncă). Datele statistice nu reflectă însă pe deplin situaŃia reală de pe piaŃa muncii. Şomerii înregistraŃi pot fi: şomeri indemnizaŃi cu experienŃă în muncă, aceştia fiind persoane care şi-au pierdut locul de muncă, şomeri indemnizaŃi fără experienŃă în muncă – absolvenŃi ai instituŃiilor de învăŃământ, şomeri neindemnizaŃi. Şomajul cunoaşte rate ridicate în rândul persoanelor cu nivel de studii scăzut, femeile fiind mai afectate decât bărbaŃii, discrepanŃele reducându-se odată cu înaintarea către niveluri superioare de studii. Există o relaŃie directă între nivelurile instruirii, prin educaŃie şi ratele şomajului, categoriile de populaŃie cu cele mai scăzute niveluri de instruire tinzând să înregistreze cele mai înalte rate ale şomajului.

Procentual, se observă că cele mai active persoane sunt cele cu vârste cuprinse între 25 şi 54 de ani, atât în cazul bărbaŃilor, cât şi al femeilor. Ponderea persoanelor active cu vârste cuprinse între 15-24 de ani, respectiv 55-64 de ani este mult mai mică datorită continuării studiilor sau a pensionării timpurii. Procentul persoanelor active cu vârsta peste 65 de ani este redus, mai mult de 93 % din acestea fiind persoane inactive. Ponderea persoanelor inactive din totalul populaŃiei este mai ridicată în cazul femeilor, depăşind 60%, în timp ce rata de inactivitate în cazul bărbaŃilor se situează în jurul procentului de 50%. În cazul şomerilor BIM, aceştia sunt mai numeroşi în rândul bărbaŃilor, mai ales în ceea ce priveşte grupa de vârstă 15-24. Din totalul populaŃiei ocupate, ponderea cea mai mare o deŃin persoanele cu studii liceale – în jur de 35 %, urmate de cele cu pregătire profesională – aproximativ 25%. În ultimii ani s-a constatat o creştere a numărului persoanelor cu studii superioare, de la 13,5% în 2005 la peste 15% în 2008.

În structura populaŃiei ocupate pe sectoare ale economiei naŃionale, datorită mutaŃiilor care au avut loc după 1989 din punct de vedere macroeconomic, au intervenit o serie de schimbări:

- restructurarea sectorului industriei grele, antrenând o scădere însemnată a populaŃiei ocupate în cadrul acestui sector


189

- şomajul industrial, care a provocat un fenomen de întoarcere la sat şi o creştere a activelor în agricultură

- dinamica sectorului de servicii (mai ales comerŃul), care a permis absorbŃia unei părŃi semnificative a populaŃiei active.

Dacă se iau în considerare domeniile de activitate şi ponderea populaŃiei ocupate pe sectoare economice, se remarcă o tendinŃă de scădere în ceea ce priveşte agricultura şi industria, prima fiind un sector ce prezintă o productivitate a muncii scăzută. În domeniul industrial există ramuri de dezvoltare care atrag forŃă de muncă, dar şi altele, care generează şomaj, în prima categorie se încadrându-se construcŃiile. Se constată o creştere rapidă în sectorul serviciilor, precum şi apariŃia şi dezvoltarea unor ramuri ale acestui sector. Aceste evoluŃii în domeniul serviciilor duc la o creştere a populaŃiei ocupate în acest sector. În anul 2005, în sectorul terŃiar îşi desfăşura activitatea 37,7% din populaŃia ocupată, în industrie 29,5%, în agricultură 26,7%, iar în construcŃii 6,1%. În ceea ce priveşte Regiunea Vest, sectorul serviciilor a antrenat circa 41,5% din populaŃia ocupată a judeŃului Timiş, 38,5% din populaŃia ocupată a judeŃului Arad, 38 % în cazul judeŃului Hunedoara şi 34% în ceea ce priveşte Caraş-Severinul. În privinŃa restului de procente, s-a observat că 37,8% din populaŃia ocupată a judeŃului Caraş-Severin lucra în agricultură, în timp ce partea majoră a populaŃiei din Hunedoara desfăşura activităŃi în domeniul industrial. Sectorul construcŃiilor a înregistrat cea mai mare dezvoltare în judeŃul Timiş, unde aproape 6% din populaŃia ocupată este angajată în acest domeniu, dar se preconizează o dezvoltare semnificativă în ceea ce priveşte serviciile.

4. Concluzii Evaluarea corectă a stării capitalului uman şi a tendinŃelor de evoluŃie pe

termen mediu şi lung are o importanŃă fundamentală pentru proiectarea realistă a perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare în toate componentele sale esenŃiale – economic, socio-cultural sau de mediu. Numeroase studii recente iau în calcul elemente precum: stocul de capital uman (adică investiŃia pe cap de locuitor pentru educaŃie şi formare profesională a populaŃiei ocupate, compoziŃia capitalului uman în funcŃie de tipul şi nivelul de educaŃie, starea de sănătate etc.), utilizarea acestuia (rata de ocupare, rata şomajului, participarea la activităŃi producătoare de venit sau valoare), productivitatea (calitatea educaŃiei şi formării profesionale, investiŃii în cercetare – dezvoltare), demografie (migraŃia, sporul, declinul etc.).

Numeroase Ńări se confruntă cu un declin în domeniul forŃelor de muncă din cauza stagnării demografice şi a îmbătrânirii generale a populaŃiei, situaŃie caracteristică şi statelor din Europa Centrală, care se caracterizează printr-o natalitate foarte scăzută şi o rată în creştere a mortalităŃii, deci o reducere progresivă a populaŃiei apte de muncă.

Conceptul de dezvoltare umană reuneşte investiŃia în capitalul uman în vederea dezvoltării capacităŃilor şi cunoştinŃelor oamenilor, precum şi utilizarea productivă a resurselor umane, în vederea evaluării contribuŃiei acestui tip de capital la creşterea PIB. EducaŃia, conştientizarea publicului şi instruirea reprezintă


190

un proces în care capitalul uman îşi poate atinge potenŃialul maxim. Ele sunt esenŃiale pentru promovarea dezvoltării durabile şi pentru valorificarea capacităŃii populaŃiei de a aborda principalele probleme legate de dezvoltarea societăŃii.

Instruirea profesională constituie un instrument prin care se facilitează tranziŃia către o lume durabilă şi se valorifică resursele umane, programele de instruire având rolul de a promova problematica dezvoltării.

În cazul României, care se află abia pe locul 69 în ceea ce priveşte Ńările cu un nivel mediu de dezvoltare umană, aflată încă în tranziŃie către o economie de piaŃă funcŃională, dezvoltarea durabilă şi eficienta utilizare a tuturor tipurilor de resurse, atât umane, cât şi materiale sau financiare, deschid calea mai multor provocări: stabilitatea, privatizarea, reducerea sărăciei şi a disparităŃilor. Aceasta presupune realocarea forŃei de muncă între firme, sectoare, regiuni. Multiple studii reflectă strânsa corelaŃie dintre acumularea de capital uman şi creşterea economică, precum şi impactul direct şi indirect asupra sistemului economic. În cadrul problemelor privind capitalul uman sunt cuprinse cele privind disparităŃile regionale şi naŃionale în acumularea de capital uman, precum şi problematica migraŃiei forŃelor de muncă supracalificate.

EducaŃia este o premisă a ocupării forŃei de muncă şi cel mai important activ al unei fiinŃe umane şi deşi nu oferă o garanŃie în raport cu un posibil şomaj, ea înlesneşte adesea şansa găsirii unui loc de muncă. Integrarea economiei româneşti în spaŃiul UE a avut un impact deosebit asupra pieŃei muncii, aceasta devenind o componentă a pieŃei muncii comunitare şi a generat o mai mare mobilitate a forŃelor de muncă. Emigrarea a înregistrat o tendinŃă de creştere, datorită salariilor mai mari în Ńările comunitare, ceea cea constituit un pol de atracŃie. S-a făcut afirmaŃia: „Capitalul uman este crucial.” El reprezintă valoarea potenŃialului pe care îl au oamenii de a produce venit, incluzând educaŃia, îndemânarea obŃinută, dar şi capacităŃile native. Efectele educaŃiei se oglindesc în creşterea productivităŃii muncii, în facilitarea progresului tehnologic sau achiziŃionarea de capabilităŃi tehnologice, dar, în acelaşi timp, şi în reducerea inegalităŃii sociale.

Bibliografie: Becker S. G., 1994, Comportamentul uman – o abordare economică, Ed.

All, Bucureşti, pp.52-64; Burloiu P., 1997, Managementul resurselor umane, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, pp. 5-21; Enache C., Mecu C., 2007, Economie politică, EdiŃia a V-a, Ed. FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, pp. 80-85; Minică M., 2005, Capitalul uman şi creşterea economică în România, Ed.

Mirton, Timişoara, pp. 39-68; Prahoveanu E., 1998, Economie politică, Ed. Eficient, Bucureşti, pp.24-33; Răboacă Gh., 2003, PiaŃa muncii şi dezvoltarea durabilă, Ed. Tribuna

Economică, Bucureşti, pp. 10-74; *** Institutul NaŃional de Statistică, 2008, Anuarul Statistic al României.


191

THE INTERDEPENDENCE BETWEEN THE FINANCIAL CAPITAL AND THE CAPITAL ASSETS UNDER THE

CONDITIONS OF ECONOMIC CRISIS

Elena Bică, Dragoş Ilie Spiru Haret University, Faculty of Financial-Accounting Management Craiova, 4 Brazda

lui Novac Street, Craiova, tel.0723151068, [email protected]

Abstract Crossing the present stage of the economy development should face some difficult realities and their understanding and passing cannot be possible without the reorientation of the politics regarding the capital. The process of capitalization should be thus dealt with priority under the conditions in which the Romanian economy is scanty at the moment regarding the level of the capital involved in the processes of productive economy. The process of capitalization of the Romanian economy cannot be thought without the existence of the adequate financing resources. Improper dimensioning of the financial capital before starting of the world crisis will be the cause of numerous bankruptcies in the following period. To avoid these states it is required an optimum dimensioning of financial capital because of its liquid and very elastic character and its high degree of utilization under the crisis conditions. Keywords: capitalization, financial capital, capital assets, capital reproducibility, capital elasticity, capital interdependence 1. Introducere

Valoarea metodologicǎ a evoluŃiei sensurilor date capitalului este foarte mare. F.Broudel a remarcat faptul cǎ toate civilizaŃiile, în lupta lor cu necesitǎŃile şi restricŃiile producŃiei şi schimbului, au fost nevoite sǎ-şi creeze vocabulare specializate, ale cǎror elemente, şi-au modificat în permanenŃǎ conŃinutul (Broudel, 1985). Extinzând explicaŃiile asupra capitalului, A. Smith lǎrgeşte sfera de cercetare a acestuia, de la nivelul unui individ la nivelul unei naŃiuni, şi distinge trei pǎrŃi ale acestuia: bunurile necesare consumului imediat sau pe termen lung care nu aduc profit, capitalul fix care aduce profit sau venit şi capitalul circulant (banii, stocurile de materii prime şi stocurile de mǎrfuri), care aduce venit numai dacǎ circulǎ (Smith, 1962). Totodatǎ, A. Smith a observat legǎtura indisolubilǎ şi continuǎ dintre capitalul fix şi capitalul circulant, orice capital fix aducând venit numai cu ajutorul capitalului circulant. Adâncind cercetǎrile referitoare la capital, David Ricardo studiazǎ proporŃiile diferite în care se structureazǎ capitalul în capital fix şi circulant, durata inegalǎ de folosinŃǎ a acestor pǎrŃi, rapiditatea reîntoarcerii la proprietar a pǎrŃilor capitalului, remunerarea capitalurilor avansate s.a. (Ricardo, 1962).


192

Analist înǎscut, Karl Marx a cercetat capitalul din numeroase unghiuri de vedere: transformarea banilor în capital (banii ca mijlocitor al circulaŃiei mǎrfurilor şi banii-capital deosebindu-se prin formele lor diferite de circulaŃie şi scopul urmǎrit : primii urmǎresc obŃinerea unei mǎrfi ce intrǎ în sfera consumului, cei de a-i doilea au ca scop înmulŃirea banilor avansaŃi), folosirea capitalului pentru cumpǎrarea forŃei de muncǎ, capitalul şi procesul de valorificare, capitalul constant şi capitalul variabil, procesul de reproducere şi acumulare a capitalului individual şi al întregii societǎŃi, acumularea primitivǎ şi acumularea modernǎ a capitalului etc. (Marx, 1960). Teoriile neoclasice considerǎ capitalul ca pe un factor de producŃie derivat din factorii originari sau primordiali (munca şi resursele naturale), care contribuie la creşterea considerabilǎ a randamentului producŃiei ; el este un activ a cǎrui valoare prezentǎ este datǎ de venitul viitor, rezultat din folosirea acelui activ.

În lucrǎrile lui Spiru Haret, capitalul se bucurǎ de un loc privilegiat ca factor economic şi de civilizaŃie. Capitalul, în accepŃiunea lui Spiru Haret, constituie o forŃǎ socialǎ pe care nimeni nu o ignorǎ şi cǎreia nimeni nu-i contestǎ puterea, deoarece toatǎ lumea îi resimte efectele. El este o forŃǎ ce se manifestǎ într-o formǎ sau alta, peste tot şi în toate timpurile, în societǎŃile sǎlbatice, ca şi în cele mai civilizate. Este o forŃǎ universalǎ, cǎci îşi are izvorul în instinctul cel mai obişnuit al oricǎrei specii vii, instinctul de conservare (Haret, 1969).

În prezent, sintagma capitalului este foarte amplǎ şi nu este nici pe departe închisǎ.

a. InterdependenŃa dintre capitalul real şi cel financiar

În ceea ce priveşte capitalul ca disponibilitate financiarǎ, în literatura de specialitate s-au conturat diverse opinii care oscileazǎ în al considera un adevǎrat factor de producŃie sau nu. În prezent, capitalul ca disponibilitate financiarǎ, este considerat tot mai mult ca un factor de producŃie. În aceastǎ categorie de capital se regǎsesc disponibilitǎŃile în numerar, disponibilitǎŃile din conturile la vedere din bǎnci, depozitele constituite la termen de cǎtre întreprinderi şi liniile de finanŃare puse la dispoziŃie de cǎtre bǎnci.

În primul rând, spre deosebire de capitalul fix şi capitalul circulant, capitalul ca disponibilitate financiarǎ poate produce de unul singur. Este vorba de operaŃiunile speculative pe piaŃa de capital şi anumite categorii de credite bancare pe documente. Astfel, el poate fi avansat în anumite activitǎŃi, se autovalorificǎ şi produce un surplus de valoare. Domeniile în care capitalul financiar este angrenat în proporŃie foarte mare faŃǎ de capitalul fix sunt şi foarte profitabile remarcându-se în acest sens, jucǎtorii de pe piaŃa de capital, şi instituŃiile bancare şi de asigurǎri.

Circuitul capitalului financiar, în condiŃiile în care poate produce singur un surplus de valoare poate fi redat schematic în figura nr.1.


193

Fig.nr.1 Circuitul capitalului financiar

Spre deosebire de circuitul capitalului real (bani-capital productiv- marfǎ-

bani), în cazul circuitului capitalului financiar se constatǎ dispariŃia stadiului nr.2. În al doilea rând, capitalul bǎnesc este foarte elastic în sensul cǎ poate

asigura migrarea sa spre alte activitǎŃi mai profitabile dar şi trecerea cu uşurinŃǎ a capitalurilor fixe cǎtre domenii mai rentabile, sau ca urmare a unor procese de restructurare de fond a afacerilor utilizând soluŃii de reengineering (Ştefănescu, 2006). Despre migrarea capitalurilor spre domenii cu profituri mai mari, David Ricardo considera cǎ odatǎ cu creşterea profitului sporeşte şi capitalul, maşinile pot fi reînnoite cu efecte asupra sporirii eficientei muncii. De asemenea, considera cǎ scǎderea profitului duce la stagnarea si la diminuarea capitalului şi a ocupǎrii forŃei de muncǎ, întreprinzatorii pǎrǎsind domeniile cu profit scǎzut şi mutându-şi capitalurile în altele cu mai mare profit.

În aceste condiŃii, capitalul financiar ar putea fi considerat şi un element de protecŃie a capitalului fix şi de adaptare la cerinŃele noi ale acestuia.

Caracterul elastic al capitalului financiar poate fi influenŃat de sursa de provenienŃǎ a acestuia în condiŃiile în care acesta provine din împrumuturi bancare deoarece intervine şi controlul creditorilor care limiteazǎ destinaŃiile acestuia. În aceste condiŃii, conform teoriei neoclasice actuale, dobânda devine pentru capitalul financiar un factor care îi modificǎ elasticitatea. Conform acestei teorii, pe piaŃa capitalurilor se gǎsesc cei ce acumuleazǎ şi au capitaluri disponibile şi cei care nu deŃin capitaluri suficiente. PreŃul specific al capitalului este dobânda, iar mǎrimea ei rezultǎ din raportul ofertǎ-cerere de capital. Oferta de capitaluri creşte iar cererea scade atâta timp cât dobânda este mare, în timp ce rata scǎzutǎ a ei are un efect invers.

În al treilea rând, capitalul bǎnesc se remarcǎ prin caracterul foarte lichid al acestuia. El permite ca întreprinderile sǎ facǎ faŃǎ plǎŃii obligaŃiilor scadente pe termen scurt în orice moment. Aceastǎ calitate a capitalului impune menŃinerea unui nivel optim al acestuia, riguros dimensionat, pentru a face faŃǎ în orice moment obligaŃiilor pe termen scurt dar şi unor factori neprevǎzuŃi printre care enumerǎm : fluctuaŃiile valutare, riscul ratei dobânzii, pierderea unor furnizori tradiŃionali etc.

În viziunea keynesistǎ, nevoia constituirii unui stoc de capital financiar adecvat necesitǎŃilor de producŃie este datǎ de incertitudinea fluctuaŃiilor ratei dobânzii, incertitudinea eficienŃei marginale a capitalului şi nu în ultimul rând de interesul pentru afaceri speculative. Conform teoriei keynesiste, condiŃiile

CAPITAL FINANCIARR

CREANłE CREANłE

CAPITAL FINANCIAR

VALOARE ADĂUGATĂ


194

preferinŃei pentru capital lichid pot fi explicate prin : a) nevoia de bani lichizi pentru finanŃarea activitǎŃilor curente de afaceri ; b) dorinŃa de a avea siguranŃa obŃinerii unui echivalent viitor în numerar prin valorificarea activului întreprinderii ; c) dorinŃa de a specula.

În al patrulea rând, capitalul financiar se remarcǎ prin gradul înalt de valorificare în situaŃii de crizǎ. Astfel, pe mǎsurǎ ce se încearcǎ o valorificare a capitalului real pentru a putea face faŃǎ unei crize, capitalul bǎnesc poate produce efecte imediat, prin achitarea unor furnizori care au tǎiat piaŃa de aprovizionare datoritǎ neplǎŃii în timp util a datoriilor cǎtre ei, rambursarea anticipatǎ a unor credite pentru obŃinerea altora pe termene mai mari de timp, achitarea datoriilor restante la bugetul de stat etc.

Ca şi în cazul capitalului real, care este supus unei permanente deprecieri urmare a introducerii progresului tehnic şi care presupune înlocuirea la anumite intervalle de timp, capitalul financiar este supus unui proces de pierdere a valorii sale, ca urmare a ratei inflaŃiei, ratei dobânzii, fluctuaŃiilor cursurilor valutare. În aceste condiŃii este necesar ca disponibilitǎŃile bǎneşti care nu intrǎ efectiv în procesul economic ce defineşte obiectul de activitate al întreprinderii sǎ parcurgǎ un al doilea circuit care are rolul de a proteja aceste disponibilitǎŃi (fig. nr.2.).

În cadrul celui de al doilea circuit pe care îl parcurg resursele financiare disponibile, structura acestora depinde în mare mǎsurǎ de factorii de risc care apar, ele transformându-se în creanŃe în funŃie de riscul cel mai mic.

Fig. nr. 2 Circuitul de protecŃie a capitalului financiar Pentru a scoate în evidenŃǎ interdependenŃa dintre capitalul real şi cel

financiar, trebuie sǎ se plece chiar de la circuitul capitalului. Nu trebuie cǎutatǎ însǎ, o interpretare filosoficǎ a legǎturilor dintre capitalul real şi cel financiar, în sensul identificǎrii sursei de costituire a acestora din punct de vedere cronologic. Ar trebuii sǎ se plece de la o stare de fapt datǎ, în care atât capitalul real cât şi capitalul financiar sunt constituite şi disponibile pentru a intra într-un proces de producŃie. Odatǎ intrate în acest proces, se va urmǎrii modul în care participǎ efectiv la realizarea bunurilor, se completeaza reciproc sau se substituie acolo unde este cazul.

CAPITAL FINANCIAR

CAPITAL VALOARE FINANCIAR ADĂUGATĂ

CREANłE LEGATE STRICT DE OBIECTUL DE ACTIVITATE

DISPONIBILITĂłI FINANCIARE

NEUTILIZATE CONFORM OBIECTULUI DE ACTIVITATE

CREANłE CARE NU SE REFERĂ LA OBIECTUL

DE ACTIVITATE

DISPONIBILITĂłI FINANCIARE PROTEJATE DE

FACTORI DE RISC


195

B' Kp M B Stadiul 1 Stadiul 2 Stadiul 3 Capital financiar necesar Capital financiar pentru plăŃii forŃei de muncă, şi transport, publicitate, derulării producŃiei promovare etc.

Fig. nr.3 Mişcarea circulară a capitalului

În stadiul nr. 1, formarea capitalului real este condiŃionatǎ de existenŃa capitalului financiar. Fǎrǎ capital financiar procesul de producŃie nu ar fi posibil. În stadiul nr. 2, deşi în schema iniŃialǎ nu apare capitalul financiar, capitalul real nu poate produce fǎrǎ existenŃa capitalului financiar care este utilizat în acest stadiu pentru plata forŃei de muncǎ, chirii, asigurǎri ale capitalului fix şi circulant etc. În stadiul nr.3, obŃinerea capitalului bǎnesc are loc numai dupǎ valorificarea mǎrfurilor în care s-a încorporat o parte însemnatǎ din valoarea capitalului fix şi cel circulant. Totuşi valorificarea mǎrfurilor depinde în mare mǎsurǎ şi de capitalul financiar avansat în acest stadiu pentru acŃiuni de promovare, reclamǎ, publicitate, transport etc. Se observǎ foarte clar prezenŃa capitalului financiar în toate stadiile procesului de producŃie şi de valorificare a bunurilor obŃinute. Totuşi nu trebuie trasǎ o concluzie pripitǎ în conformitate cu care capitalul financiar este preponderent sau influenŃeazǎ în cea mai mare mǎsura procesul de producŃie. În realitate, gradul de mecanizare, modernizare a capitalului fix precum şi calitatea capitalului circulant utilizat contribuie decisiv la valorificarea ulterioarǎ a mǎrfurilor în condiŃii de profitabilitate. InterdependenŃa dintre capitalul real şi cel financiar depǎşeşte sfera producŃiei şi se contureazǎ şi dupǎ obŃinerea resurselor financiare în urma valorificǎrii mǎrfurilor. În aceastǎ fazǎ, este necesar de studiat modul în care resursele financiare obŃinute se împart ulterior în capital fix, capital circulant şi capital financiar pentru a participa la un nou proces de producŃie şi de a defini astfel, ceea ce se numeşte viteza de rotaŃie a capitalului. Schematic aceastǎ legǎturǎ este prezentatǎ în figura nr.4.


196

Fig.nr.4 InterdependenŃa dintre capitalul real şi cel financiar

Dupǎ ce mǎrfurile se valorificǎ se obŃin disponibilitǎŃi bǎneşti care constituie surse pentru reluarea procesului de producŃie. O parte din aceste surse refac capitalul fix sub forma amortizǎrii, capitalul circulant finanŃând costurile acestuia şi capitalul financiar reântregindu-l. În condiŃiile în care resursele disponibile nu sunt suficiente pentru reconstituirea celor trei capitaluri apar primele dezechilibre între acestea, în sensul cǎ pentru a acoperii o parte din acestea în detrimentul altora se gǎsec alte surse necorespunzǎtoare provenind din neplata furnizorilor, forŃei de muncǎ, datoriilor la bugetul de stat, nerambursarea creditelor bancare etc. InterdependenŃa dintre capitalul real şi cel financiar face posibilǎ reproductibilitatea acestuia. Reproductibilitatea capitalului utilizat în procesul de producŃie depinde şi de o serie de factori cum ar fi : organizarea producŃiei, management, forŃa de muncǎ etc. Dacǎ capitalul are capacitatea de a se reproduce, asta nu înseamnǎ cǎ o va face implicit. Reproducerea capitalului presupune un proces economic în care pe lângǎ capitalul avansat intrǎ şi alŃi factori externi, se creazǎ bunuri iar apoi se valorificǎ în condiŃii de profitabilitate regenerând sursele de capital iniŃiale. Reproductibilitatea capitalului nu trebuie privitǎ numai în sens strict referitor la proprietatea acestuia de a se reproduce, ci trebuie legatǎ concomitent de capacitatea capitalului de a obŃine valoare adǎugatǎ (Ilie, 2005). În acest sens reproductibilitatea poate fi : a) reproductibilitate totalǎ, atunci când capitalul utilizat în procesul de producŃie se reîntregeşte şi concomitent se obŃine şi valoare adǎugatǎ ; b) reproductibilitate parŃialǎ, atunci când capitalul se reîntregeşte şi nu se obŃine valoare adǎugatǎ ; c) reproductibilitate deficitarǎ, atunci când capitalul se utilizeazǎ fǎrǎ capacitatea de a se reîntregi în totalitate, ci doar parŃial.

CAPITAL FIX

CAPITAL CIRCULANT

CAPITAL FINANCIAR

PRODUCłIE

RESURSE FINANCIARE

CAPITAL FIX

CAPITAL CIRCULANT

CAPITAL FINANCIAR


197

3. Concluzii Având în vedere cele de mai sus precum şi calitǎŃile capitalului privit ca

disponibilitate financiarǎ se impune abordarea acestuia cu maximǎ responsabilitate, cu atât mai mult cu cât, fǎrǎ el, capitalul real nu ar putea produce nimic. Principalele argumente în favoarea capitalului financiar pentru evitarea efectelor crizelor mondiale sunt : capitalul financiar poate produce de unul singur ; capitalul financiar este foarte elastic şi foarte lichid ; capitalul financiar se remarcă prin gradul înalt de valorificare în situaŃii de criză. Dacǎ se depǎşeşte sfera producŃiei se poate vorbi de o interdependenŃǎ a capitalului real şi celui financiar în funcŃie de mişcǎrile care au loc pe piaŃa acestora. Cererea şi oferta de capital real este influenŃatǎ de raportul dintre cerere şi oferta de capital finaciar prin preŃul capitalului financiar determinat pe piaŃa sa. Dacǎ se analizeazǎ sectoarele în care capitalul financiar este folosit împreunǎ cu capitalul real la realizarea proceselor de producŃie, atunci se poate afirma cǎ disponibilitatea de a folosi capital financiar pentru dezvoltǎri viitoare influenŃeazǎ volumul şi structura capitalului real. ProporŃia în care se combinǎ cele douǎ capitaluri este un alt aspect al interdependenŃei dintre ele (Fig. nr.5).

Cu cât curba se apropie de axa orizontalǎ, cu atât creşte gradul de elasticitate şi lichiditate a capitalului total avansat, iar cu cât se apropie de verticalǎ cu atât devine mai rigid. Capital real Cr1 Cr2 Capital financiar Cf1 Cf2

Fig. nr.5 Curba elasticitǎŃii capitalului

Bibliografie Broudel, F., 1985, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, Bucureşti ; Haret, S., 1969, Mecanica Socială, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti ; Ilie, D., 2005, Creditarea Durabilă, Editura Sitech, Craiova ; Marx, K., 1960, Capitalul, vol. I, Editura Politicǎ, Bucureşti ; Ricardo, D., 1962, Despre principiile economiei politice şi impunerii,

Editura Academiei Române, Bucureşti ; Smith, A., 1962, AvuŃia NaŃiunilor, vol. I, Editura Academiei Române,

Bucureşti; Ştefănescu, L., Reengineering as Efficient Solution to Redesign Activities

and Processes of an Entreprise, The 3rd International Symposium on Remote Engineering Virtual Instrumentation – Maribor, Slovenia, June 2006;


198

IMPACTUL IMPOZITULUI FORFETAR ASUPRA SOCIETĂłILOR COMERCIALE

Carmen Luiza Costuleanu Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de Economie, Str. Grigore Ghica Vodă,

nr. 13, cod 700400, Iaşi, telefon/fax 0232-210474, [email protected]

Abstract The lump tax is a direct tax applied both to the commercial societies which do not obtain benefit as well as to those which, after calculating benefit tax, this last one is lower than the obtained value after the deduction based on business amount through its framing in one the intervals established by law (the Romanian Fiscal Code). The lump tax is foreseeing in fact a detailing on activities and zone placement of societies. Keywords: lump tax, fiscal code, benefit tax

Introducere Sistemul fiscal românesc este reglementat de Codul Fiscal şi Codul de

Procedură Fiscală prin Legea 571/2003, actualizate până în prezent printr-o serie de acte normative. Potrivit legislaŃiei, impozitul reprezintă prelevarea obligatorie, fără contraprestaŃie şi nerambursabilă, efectuată de către administraŃia publică pentru satisfacerea necesităŃilor de interes general.

Pentru o perioadă îndelungată de timp, dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a fixa reguli de evaluare sau metode de prezentare a conturilor anuale. Subordonarea contabilităŃii faŃă de fiscalitate poate fi justificată de cel puŃin două explicaŃii:

- în absenŃa unei reguli contabile specifice, norma fiscală se impunea ca normă practică;

- fiscalitatea era preocupată de regulile determinării bazelor de impozitare datorită necesităŃii de acoperire a cheltuielilor publice din impozite.

Rezultatul unei activităŃi economice este tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil şi rezultat fiscal. ConsecinŃele obŃinerii unui tip sau altul de rezultat sunt diferite, în funcŃie de natura rezultatului. Astfel, un deficit contabil este o contraperformanŃă pe care întreprinderea trebuie să o corecteze cât mai repede posibil, un deficit fiscal, datorită posibilităŃii de reportare, constituie de fapt un atu ce va fi folosit de firmă în funcŃie de posibilităŃile oferite de legislaŃie.

Metode de cercetare Datele Ministerului de FinanŃe arată că, în primul trimestru al anului 2009,

statul a încasat aproape 38 de miliarde de lei, cu 6,2% mai puŃin decât anul trecut. Cheltuielile au crescut, în schimb, cu peste 14%, mai ales din cauza facturilor restante din 2008. Introducerea impozitului forfetar, de la 1 mai, va obliga fiecare


199

firmã din România, indiferent dacă are sau nu profit, să achite la stat minim 340 de euro in 2009, iar din 2010 cel puŃin 500 de euro (Tabel 1).

Tabel 1 Valorile impozitului minim datorat de societăŃile comerciale statului, în România

(1euro = 4,3 lei).

Cifra de afaceri (CA) (lei - euro)

Impozit minim 2009

Impozit minim 2010

0 - 52.000 lei (12.000 euro)

1.467 lei (341 euro) 2.200 lei (510 euro)

52.001 – 215.000 lei (50.000 euro)

2.867 lei 4.300 lei (1.000 euro)

215.001 – 430.000 lei (100.000 euro)

4.333 lei 6.500 lei (1.511 euro)

430.001 – 4.300.000 (1 mil. Euro)

5.733 lei 8.600 lei (2.000 euro)

4.300.001 – 21.5 00.000 (5 mil. Euro)

7.333 lei 11.000 lei (2.561 euro)

21.5 mil. Lei – 129 mil. Lei (30 mil. Euro)

14.667 lei 22.000 lei (5.116 euro)

peste 129 mil. Lei (>30 mil. Euro)

28.667 lei 43.000 lei (10.000 euro)


Implementarea impozitului forfetar este făcută de România în momentul în care statul care a inspirat modelul, FranŃa (Tabelul 2), vrea să renunŃe la el. Astfel, în timp ce finanŃele româneşti doresc să strângă 400 milioane de euro dintr-un cuantum al impozitului de minim 1.300 de euro, FranŃa, de unde a fost inspirit modelul, vrea să renunŃe la impozitarea micilor companii cu pierderi declarate tocmai din cauza crizei financiare.

Ungaria aplică un impozit minim alternativ care presupune compararea bazei impozabile, determinată potrivit regulii generale pentru impozitul pe companii (16%), cu o bază minimă impozabilă constând în diferenŃa dintre veniturile totale şi costul bunurilor vândute sau al serviciilor prestate la care se aplică o cotă de 2%.

ElveŃia mai practică impozitul pe scară redusă pentru cetăŃenii străini care muncesc pe teritoriul ei sau cu scopul includerii acestora în sistemul de impozitare pe baza cheltuielilor acestora, indiferent de veniturile şi averile lor reale. De asemenea, impozitul se mai întâlneşte în Ńările slab dezvoltate sau semidictatoriale.


200

Tabel 2.

Valorile impozitului minim datorat de societăŃile comerciale statului în FranŃa

Venituri totale anuale FranŃa (euro)

Impozit minim annual (euro) 2007 – 2008

Impozit minim annual (euro) 2009

Sub 400.000 0 0 400.000-750.000 1.300 0 750.000-1.500.000 2.000 0 1.500.000-7.500.000 3.750 3.750 7.500.000-15.000.000 16.250 16.250 15.000.000-75.000.000 20.500 20.500 75.000.000-500.000.000 32.750 32.750 Peste 500.000.000 110.000 110.000

Sursa: Prelucrare proprie Impozitul forfetar se va aplica microîntreprinderilor şi firmelor care se

ocupă cu tranzacŃii imobiliare, închiriere şi leasing, investigaŃii şi protecŃie, comerŃ cu ridicata şi cu amănuntul, întreŃinere şi reparaŃii auto, hoteluri, restaurante, în cazul activităŃilor juridice şi de contabilitate, în industria alimentară sau fabricarea băuturilor, în arhitectură, inginerie şi transporturi rutiere.

Stabilirea impozitului minim datorat statului În contabilitatea financiară, impozitele, taxele şi contribuŃiile ca datorii

şi/sau creanŃe fiscale sunt cuprinse în teritoriul activităŃii de exploatare. Fac excepŃie contravenŃiile, amenzile, penalităŃile pentru neplata în termenul legal a datoriilor integrate în activitatea accidentală (extraordinară). Din punct de vedere contabil, cheltuiala cu impozitul pe profit nu face obiectul celor trei activităŃi: exploatare, financiară sau excepŃională; ea este tratată distinct ca o cheltuială fiscală, ce afectează întreaga masa a profitului, este nedeductibilă.

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil – Reduceri fiscale + Elemente nedeductibile fiscal

Din datele furnizate în Raportul annual IMM – 2008, elaborat de

Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, ComerŃ, Turism şi Profesii Liberale aflăm că la 31 Decembrie 2007 erau 487.628 întreprinderi mici şi mijlocii (IMM) active. Dintre acestea: b. 431.029 (88%) erau microîntreprinderi, adică societăŃi cu mai puŃin de 9

salariaŃi şi o cifră de afaceri sau active de până la 2 milioane de euro. Dintre acestea 78,6% (338.789) activează în domeniul serviciilor;

c. 47.022 (10%) erau întreprinderi mici; d. 9.577 (2%) erau întreprinderi mijlocii.


201

Luând în calcul că o microîndreprindere crează 2,1 locuri de muncă, putem vorbi de un posibil şomaj a 711.457 salariaŃi, reprezentând 15% din numărul total de salariaŃi din România, fără a lua în calcul şi şomajul asociaŃilor acestor microîntreprinderi. Pentru determinarea impozitului minim datorat, conform noilor prevederi legale, în vigoare, se procedează astfel: a. se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului/anului, potrivit prevederilor Codului Fiscal; b. se realizează încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzute la Art. 18, alin. (3) din Codul Fiscal în funcŃie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent din care se scad veniturile neimpozabile: variaŃia stocurilor, venituri din subvenŃii, reducerea sau anularea provizioanelor, anularea datoriilor la bugetul de stat, despăgubiri, venituri din producŃia de imobilizări; c. se stabileşte impozitul minim annual/trimestrial corespunzător tranşei de venituri; d. se compară cele două valori obŃinute, impozitul pe profit şi impozitul minim datorat şi se efectuează plata la valoarea cea mai mare obŃinută.

Prevederile art. 18, alin. (2), din Codul fiscal nu se aplică în următoarele situaŃii: -agenŃii economici înfiinŃaŃi în cursul anului obligaŃi la plata impozitului pe profit; -agenŃilor economici în inactivitate temporară. Contribuabilii care se înfiinŃează în cursul anului ca urmare a unor operaŃiuni de reorganizare cum ar fi fuziunea sau divizarea sunt obligaŃi la aplicarea pevederilor legale ale OUG nr. 34/2009 de la data înregistrării la oficiul registrului comerŃului.

Rezultate şi discuŃii În cele ce urmează vom analiza şi compara profitul brut, cifra de afaceri şi

vom trage concluzii asupra beneficiilor pe care le obŃine statul în dezavantajul întreprinzătorilor.

a) Calcul annual:

0 - 52.000 lei Cifra de afaceri

Nr. Crt

Profit brut Impozit pe profit (IP)

Cifra de afaceri (CA)

Impozit (ICA)

Impozitul de plată

0 0 0 0 2.200 2.200

1 15.000 0 20.000 2.200 2.200

2 3.565 570 40.000 2.200 2.200

3 13.750 2.200 50.000 2.200 2.200

4 13.756 2.201 51.500 2.200 2.201 Sursa: prelucrare proprie


202

Tabel 3. ComparaŃie Impozit pe profit-Impozit minim pentru prima tranşă de venituri

(anual)

52.001 - 215.000 lei Cifra de afaceri

Nr. Crt

Profit brut

Impozit pe profit (IP)


Impozit (ICA)

Impozitul de plată

1 20.000 0 70.000 4.300 4.300

2 12.660 2.026 100.000 4.300 4.300

3 26.875 4.300 150.000 4.300 4.300

4 26.881 4.301 90.000 4.300 4.301 Sursa: prelucrare proprie

Tabel 4. ComparaŃie Impozit pe profit-Impozit minim pentru a doua tranşă de venituri

(anual)


ComparaŃia Impozit pe profit-Impozit minim pentru a treia tranşă de venituri (anual) arată astfel: A. Firma nu şi-a suspendat activitatea; profit impozabil zero, impozit pe profit zero; impozitul minim anual datorat este de 2.200 lei; B. Firma înregistrează pierderi; profit impozabil nu s-a obŃinut, impozit pe profit zero; impozitul minim datorat statului este determinat pe baza veniturilor obŃinute; C. Firma înregistrează profit; se calculează cele doua impozite, pe profit şi forfetar, se compară şi se achită către stat impozitul cu valoarea cea mai mare.

Pentru fiecare tranşă de venituri există o valoare minimă de la care impozitul forfetar nu mai este luat în considerare, cu condiŃia ca veniturile să se încadreze în tranşa corespunzătoare pentru care se calculează impozitul.

b) Calcul trimestrial: S.C. ALFA S.R.L. După cum este menŃionat în OUG nr 34/2009 se au în vedere veniturile înregistrate la 31 decembrie, anul precedent. Pornind de la această valoare s-a făcut încadrarea pe tranşe de venituri şi s-a efectuat calculul pentru stabilirea impozitului care, după cum se observă, este mai mare şi decât impozitul forfetar cât şi decât

430.000 - 4.300.000 lei Cifra de afaceri

Nr. Crt.

Profit brut



Impozit (ICA)

Impozitul de plată

1 10.000 0 450.000 6.500 6.500

2 25.000 4.000 578.000 6.500 6.500

3 40.625 6.500 1.075.000 6.500 6.500

4 40.631 6.501 2.865.309 6.500 6.501


203

impozitul pe profit. ExplicaŃia constă în faptul că în primele două luni firma plăteşte impozit forfetar, după care trece la plata impozitului pe profit pentru că acesta este mai mare.

Tabel 6 ComparaŃie Impozit pe profit-Impozit minim pentru prima tranşă de venituri

(trimestrial)

0 - 52000 lei Cifra de afaceri

Nr. Crt. Profit brut



Impozit (ICA)

Impozitul de plată

Trim. I 2.500 400 25.000 550 550 Trim. II 3.000 0 25.000 550 550 Trim. III 3.600 576 25.000 550 576 Trim. IV 4200 672 25.000 550 672

TOTAL 1648 2200 2348 Sursa: prelucrare proprie Concluzii

Efectele introducerii impozitului minim pot fi sistematizate astfel: 1. Scăderea profitului întreprinderilor pentru care, după calculele efectuate, reiese că impozitul de plată este impozitul forfetar; 2. Realizarea unei pierderi sau creşterea pierderii existente în situaŃiile: societatea nu realizează profit sau nu are activitate, societatea funcŃionează în pierdere; 3. Inechitate fiscală şi tratament discriminatoriu la nivelul tuturor categoriilor de întreprinderi; 4. Suma fixată nu Ńine cont de condiŃiile economice şi sociale în care se derulează activitatea, de situaŃia economică de ansamblu a agentului economic şi nu încurajează competiŃia; 5. Creşterea şomajului prin restructurarea posturilor şi închiderea temporară a acivităŃii; 6. Falimentarea microîntreprinderilor care par a fi cel mai afectate de această măsură legislativă; 7. Suspendarea temporară a activităŃii întreprinderii.

Bibliografie *** Codul Fiscal al României; *** Codul de Procedură Fiscală; *** O.U.G. nr. 34 din 11 aprilie 2009;


204

*** Hotărâre pentru completarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, Monitorul Oficial al României, nr. 286/2009;

http://www.mfinante.ro http://www.ifaromania.ro http://www.animmc.ro


205

EFFICIENCY OF CAPITAL STRUCTURES IN THE PROCESS OF ENTERPRISE CAPITALIZATION

Dragoş Ilie, Elena Bică Spiru Haret University, Faculty of Financial-Accounting Management Craiova, Brazda lui

Novac Street no.4, Craiova, tel.0723151068, [email protected]

Abstract The negative effects of world credit crisis have felt the effects on the enterprise activities by their capitals structure, too. The companies which had a capital structure in which the borrowed capitals had a big share fully felt the credit crisis effects. The increasing of the rate of exchange, banking interests and also the limitation of the access to banking credits have led to serious imbalances in the activity of economic agents. Bankruptcies have appeared and they will not stop here. To avoid such situations it is required a capital structure orientated to the capitalization of economic agents and having as a starting point the ratio between economic profitableness and rate of interest for the contracted credits. Keywords: capitalization, capitals structure, lever effect, economic profitableness 1. Introducere

Structura capitalurilor constituie un element esenŃial pentru orice întreprindere, deoarece de modul în care capitalurile împrumutate se combină cu cele proprii depind rezultatele economice exprimate prin profit şi în final procesul de capitalizare (Harris, Raviv, 1991). Componenta structurii capitalurilor care a amplificat efectele crizei creditului asupra agenŃilor economici este dată de raportul dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate aflate la dispoziŃia agenŃilor economici pentru desfăşurarea proceselor productive. În funcŃie de termenele pentru care se găsesc la dispoziŃia întreprinderii, distingem în cadrul structurii financiare: capitaluri permanente, alocate pe o perioadă mai mare de un an de zile, destinate realizării investiŃiilor în mijloace fixe, şi capitaluri pe termen scurt, alocate pe o perioadă mai mică de un an de zile, destinate finanŃării nevoilor de exploatare. Deoarece rentabilitatea economică (Zaman, Geamănu, 2006) s-a situat sub nivelul dobânzilor la creditele bancare, efectul de pârghie financiară s-a manifestat negativ, creşterea gradului de îndatorare având un efect negativ asupra activităŃii agenŃilor economici în această perioadă.

2. Structura capitalurilor şi influenŃa ei asupra procesului de capitalizare

Capitalizarea ca proces de creştere a capitalurilor se impune a fi tratată şi sub aspectul costurilor pe care le implică şi care uneori nu sunt de loc de neglijat. În aceste condiŃii, decizia de mărire a capitalurilor care aparŃine proprietarilor unei societăŃi comerciale trebuie bine fundamentată aşa încât riscurile legate de creşterea costurilor acesteia asupra activităŃii


206

economice să poată fi cunatificabile şi controlabile în acelaşi timp. Practica a dovedit că o slabă determinare a acestor costuri datorită superficialităŃii în decizia de capitalizare dar şi condiŃiile de piaŃă care se schimbă mereu, au dus la un eşec total sau în cele mai bune situaŃii efectele acestor decizii nu s-au resimŃit pană la urmă în creşterea capitalurilor.

Investitorii de capital dar şi managerii acestora când fundamentează decizia de creştere a capitalurilor au în vedere acelaşi obiectiv şi anume maximizarea valorii de piaŃă a întreprinderii prin capitalizare. Pentru realizarea acestui deziderat, reducerea costurilor capitalurilor mobilizate devine o prioritate. Având în vedere sursele de procurare a capitalurilor (proprii şi împrumutate) costurile capitalizării trebuie tratate separat pe fiecare sursă în parte iar acolo unde acestea se interpun, costul capitalului trebuie tratat ca medie a costurilor specifice surselor de finanŃare a întreprinderii. Dacă privim structura financiară a întreprinderii din punct de vedere al costului capitalurilor, atunci această structură are două dimensiuni. În primul rând, una externă determinată de cerinŃele investitorilor în materie de profitabilitate iar în al doilea rând una internă determinată de strategia gestiunii financiare (Ilie 2005). łinând cont de provenienŃa capitalurilor, proprii şi împrumutate, costul mediu ponderat al capitalului se calculează după relaŃia (1) (Modigliani, Miller 1963):

CT

DATKd

CT

CPRKfinKec += (1)

în care: Kec = costul mediu ponderat al capitalului Kfin = costul capitalurilor proprii, sau rentabilitatea scontată de acŃionari Kd = costul cpitalurilor împrumutate, sau dobânda scontată de creditori CT = capitaluri totale (CPR + DAT) CPR = capitaluri proprii DAT = datorii

Scăderea costurilor capitalurilor în vederea creşterii rentabilităŃii presupune realizarea unei structuri financiare optime a cărei Ńintă să reprezinte creşterea valorii de piaŃă a întreprinderii pe cele două componente ale sale: valoarea de piaŃă a capitalurilor exprimate ca acŃiuni şi valoarea de piaŃă a datoriilor totale. Suma dividendelor şi creşterea sau descreşterea cotaŃiei acŃiunilor determină rentabilitatea acŃiunilor, în timp ce ratele dobânzilor şi fluctuaŃiile cursului bursier al obligaŃiunilor determină rentabilitatea obligaŃiunilor. Structura bilanŃului unei întreprinderi (Stancu, 2002) şi ratele de remunerare a capitalurilor pot fi evidenŃiate cu ajutorul următoarei scheme:


207

ACTIV BILANłUL ÎNTREPRINDERI PASIV

CPR

TOTAL ACTIVE

DAT

Fig. nr.1 Structura bilanŃului unei întreprinderi şi ratele de remunerare Sursa: Stancu I., 2002, FinanŃe, Editura Economică, Bucureşti;

InfluenŃa structurii capitalurilor asupra valorii întreprinderii s-a concretizat

în teoria şi practica financiară în următoarele relaŃii matematice (Modigliani, Miller 1958):

( )CPR

DATKdKecKecKfin ×−+= (2)

( )CPR

DATRdccRfin ×−+= ReRe (3)

În care: Kec = costul mediu ponderat al capitalului Kfin = costul capitalurilor proprii Kd = costul cpitalurilor împrumutate DAT = capitaluri împrumutate CPR = capitaluri proprii Rfin = rentabilitatea financiară a întreprinderii Rec = rentabilitatea economică Rd = rata dobânzii LEVIERUL = DAT/ CPR EFECTUL DE LEVIER = (Kec-Kd) x DAT/CPR sau (Rec–Rd) x DAT/CPR

Având în vedere comportamentul acŃionarilor şi cel al creditorilor faŃă de

riscul investirii capitalurilor ce le deŃin, în practică se constată uneori costuri mai mici aferente capitalurilor împrumutate faŃă de cele ale capitalurilor proprii, creşterea îndatorării întreprinderii devenind astfel o modalitate de creştere a rentabilităŃii. Dacă costurile procurării capitalurilor scad datorită creşterii ponderii capitalurilor împrumutate, atunci este de presupus că şi rentabilităŃile vor creşte.

Kfin

Kd

Kec


208

Din cea de a treia relaŃie se observă că dacă rata dobânzii este mai mică decât rentabilitatea economică a întreprinderii, creşterea gradului de îndatorare are un efect benefic asupra valorii rentabilităŃii financiare.

Creşterea rentabilităŃii financiare (Huminiuc 2008) atât ca urmare a reducerii costurilor capitalurilor cât şi ca urmare a raportului de inferioritate între rata dobânzii şi rentabilitatea economică duce la repartizarea unor dividende mai mari cuvenite acŃionarilor. În aceste condiŃii valoarea de piaŃă a acŃiunilor creşte ceea ce implică de fapt o capitalizare bursieră. Dacă dividendele sunt retrase în întregime de către acŃionari în loc să fie lăsate la dispoziŃia societăŃii sub formă de capitaluri, deşi are loc o capitalizare bursieră, procesul de capitalizare la nivelul întreprinderii nu va fi pe deplin realizat. Trebuie precizat că pe măsura creşterii ponderii în structura financiară a capitalurilor împrumutate, creşte şi riscul financiar şi odată cu acesta pretenŃiile acŃionarilor într-o remunerare mai mare a capitalurilor proprii. Dacă Ńinem cont de faptul că în condiŃiile creşterii riscului financiar, ridicarea dividendelor devine deja o prioritate, atunci capitalizarea societăŃii este pusă pe locul al doilea cu implicaŃii grave asupra viitorului său.

Realizarea procesului de capitalizare la nivelul întreprinderii are loc dacă profitul nu este distribuit sub formă de dividende şi este lăsat în continuare la dispoziŃia întreprinderii sub formă de rezerve sau fonduri. În momentul în care aceste rezerve sau fonduri se transformă în capital putem vorbi de o capitalizare propriuzisă.

CorelaŃia dintre valoarea întreprinderii ca expresie a procesului de capitalizare, costul procurării capitalurilor şi structura financiară a întreprinderii este foarte complexă şi adesea contradictorie, fiind infuenŃată de numeroşi factori interni şi externi.

3. Costurile capitalurilor in procesul de capitalizare

Pentru o întreprindere, măsurarea obiectivă şi riguroasă a costului capitalului nu este posibilă deoarece calculul său se bazează pe previziuni supuse incertitudinii.

Structura capitalurilor întreprinderii reprezintă suma ponderilor de participare a acestor surse de finanŃare la constituirea capitalurilor investite în întreprinderi. Costul capitalului este definit ca medie a costurilor specifice surselor de finanŃare a înterprinderii. Costul mediu ponderat al capitalului la valoarea lui de piaŃă sau la valoarea lui contabilă este suma costurilor diferitelor surse de finanŃare, ponderată cu cota parte a fiecăruia dintre ele în finanŃarea totală (Stancu 1997).

Costul capitalurilor proprii este dat de valoarea de piaŃă a acestora la un moment dat şi care trebuie suportată de întreprindere în momentul în care asociaŃii s-ar retrage din societate. Pentru a se determina această valoare este necesară actualizarea permanentă a fluxurilor viitoare de trezorerie, iar rata de actualizare privită ca rată de remunerare sau cost al capitalului va Ńine cont de riscul de exploatare al societăŃii. Costul capitalurilor proprii prezintă interes şi în situaŃia finanŃării întreprinderii atât prin capitaluri proprii cât şi împrumutate deoarece


209

remunerearea creditorilor sub formă de dobândă are prioritate. AcŃionarii vor fi deci remuneraŃi cu diferenŃa dintre fluxurile nete de trezorerie şi dobânzile plătite. Pentru a putea fi remuneraŃi este necesar ca aceste fluxuri nete de trezorerie să fie pozitive, situaŃie în care valoarea de piaŃă a capitalurilor proprii este egală cu valoarea de piaŃă a întreprinderii minus valoarea de piaŃă a datoriilor.

Costul autofinanŃării prin reinvestirea profitului, încorporarea rezervelor sau provizioanelor în capitaluri, prezintă un interes deosebit din partea acŃionarilor deoarece poate fi considerat “preŃul” renunŃării la profituri de către acŃioanari şi astfel folosirea lor în scopuri productive şi nu în scopuri personale.

AutofinanŃarea pe seama profitului se consideră uneori ca neavând costuri. Dar sursa acesteia este profitul net reinvestit şi trecut la rezerve . Pe perioada în care este Ńinut sub forma rezervelor acceptăm acest punct de vedere dar, în momentul când rezervele sunt încorporate în mărirea capitalului social atunci problema trece în sfera capitalurilor proprii prezentate mai sus, iar costul autofinanŃării este egal cu costul capitalurilor proprii.

AutofinanŃarea din provizioane este posibiliă numai după crearea acestora, dar crearea efectivă a lor presupune realizarea unor cheltuieli certe recunoscute de toate standardele internaŃionale de contabilitate care în final duc la reducerea profitului. Costul autofinanŃării prin provizioane poate fi considerat egal cu valoarea provizioanelor constituite iniŃial.

Costul capitalului împrumutat se poate determina cu certitudine având în vedere condiŃiile contractuale în care se acordă un credit (suma împrumutului este cunoscută, scadenŃa este certă, există prioritate în recuperarea creditului în caz de faliment). Există totuşi o incertitudine privind fluctuaŃiile viitoare ale dobânzii pe piaŃă dar la scadenŃă valoarea absolută este cunoscută cu certitudine.

Până în prezent, băncile au comunicat agenŃilor economici ca şi cost al creditului-dobânda bancară. În realitate, băncile încasau de la agenŃii economici mult mai mult. Pe lângă dobânda bancară, băncile mai percep diverse comisioane de gestiune, întocmire documentaŃie, analiză credit, constituire ipoteci, comisioane de neutilizare, etc. Introducerea obligativităŃii băncilor de a afişa costurile reale ale unui credit este benefică, cu atât mai mult cu cât la nivel microeconomic se produceau anumite dezechilibre în fluxurile de trezorerie, datorită necunoaşterii lor.

În situaŃia în care este finanŃată în mod global activitatea agenŃilor economici, este foarte greu de făcut o repartizare a costurilor pe fiecare activitate în parte. O dificultate apare şi în situaŃia în care activitatea se derulează centralizat în cadrul unui grup, deoarece grupul contractează creditele cu o anumită dobândă şi le redistribuie în cadrul unităŃilor componente cu dobânzi diferenŃiate. 4. Concluzii

Efectul de pârghie financiară pe care îl exercită creşterea capitalurilor împrumutate asupra procesului de capitalizare impune ca rata dobânzii să fie mai mică decât costul mediu ponderat al capitalului. În condiŃiile în care rentabilitatea economică este mai mică decât rata dobânzii, atunci efectul îndatorării este unul de


210

măciucă, determinând scăderea rentabilităŃii financiare. Scăderea rentabilităŃii financiare duce la scăderea profitului şi a dividendelor cu consecinŃe negative asupra capitalizării bursiere deoarece interesul pe piaŃa de capital pentru acŃiunile întreprinderii scade. Pe plan intern scăderea rentabilităŃii financiare presupune nerealizarea profiturilor scontate iar creşterea capitalurilor devine nesigură.

Efectul de măciucă are consecinŃe foarte grave atunci când rentabilitatea financiară este negativă datorită obŃinerii de pierderi. În aceste condiŃii capitalurile întreprinderii scad iar creşterea capitalurilor împrumutate în structura financiară a întreprinderii determină de fapt o decapitalizare a acesteia.

Bibliografie Harris M., Raviv A., 1991, The Theory of Optimal Structure, Journal of

Finance, 46; Huminiuc C., Analiza rentabilităŃii prin metoda ratelor, Studia

Universitatis Vasile Goldiş Arad 18/2008 partea a III -a; Ilie D., 2005, Creditarea Durabilă, Editura Sitech, Craiova; Modigliani F., Miller M., The Cost of Capital, Corporation Finance, and

The Theory of Investments, American Economic Review, 3, 1958; Modigliani F., Miller M., Corporate Income Taxes and the Cost of Capital:

A Correction, American Economic Review, 53, 1963; Stancu I., 1997, FinanŃe, Editura Economică, Bucureşti; Stancu I., 2002, FinanŃe, Editura Economică, Bucureşti; Zaman G., Geamanu M., 2006, EficienŃă economică, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti.


211

CONTRIBUTION OF MULTINATIONAL CORPORATIONS TO THE ECONOMIC DEVELOPMENT

OF ROMANIA

Marinela Geamănu “Spiru Haret” University, Faculty of Finance and Banks, Splaiul Independentei no. 313,

sector 6, Bucharest, Romania; 0729.384.072

Abstract In the global economy, multinational companies represent one of the most representative factors of the contemporaneous economic progress. Within the international business environment, one of the major phenomena of special intensity that manifested in the last years is the increased power and size of multinational companies as well as the diversification of the consequences of their activity on the host countries and on the mother countries. The competitive advantages from which multinational companies can presently benefit depend directly on the specificity of the country where they carry out their activities. A company’s multinationality or transnationality level is an attribute of the international expansion and not a sequential type state characterized by evolution phases in a company’s development. The multinational corporations have un essential part in the international expansion and in the process of globalization. Keywords: globalization, multinational corporation, investments, host country, origine country, progress.

In the past decades, multinational corporations (MNC) are one of the most representative factors of progress, as the British publication The Economist put it; they disseminate wealth, labour, top technologies and contribute to increasing the standard of life and improving the business environment (The Economist, Jan., 29, 2008). Similar to national companies, multinationals are firstly motivated by what they perceive as being in the interest of the their non-residual claimants, not necessarily in the interest of the community at large where they belong. The purpose of multinationals is to maximize, profit (related to the capital invested) or to maximize the company’s wealth.

The motivations of multinational corporations can go from maximizing the company’s sales or increasing its market share up to pushing out of business its competitors, the venture capital enterprise that otherwise could not be done and exceeding the wealth of other non-residual claimants. At present, many multinational corporations pursue pluralist targets and many make investments that combine the characteristics of the types of activities that we may identify. A brief analysis of the motives for accomplishing such activities, depending on the respective types, will help you understand why we believe that we cannot have an


212

all-embracing theory of the determining factors of the multinational corporations activities.

Multinational corporations represent one of the most representative factors of the contemporaneous economic progress in the global economy. Along time, many economists were concerned about the problems of the multinational companies, by the place occupied by them in the contemporaneous world economy. In an attempt to catch the economic nature of a multinational corporation, some definitions given in 1966 considered that they represent “a large company holding industrial branches in at least six countries” (Hirst P., Thompson G., 2002). Later on, due to the fact that medium companies also emerged which contributed to the global economy integration, most economists considered that a multinational corporation was a company that extended its production and marketing activity beyond the boarders of the mother country. In the same period, other economists tried also to grasp the defining elements of a multinational corporation and described it as an enterprise (or group of enterprises) of large size, which, starting from a national base, implanted more branches in different countries while adopting an organization and strategy of world level (Popescu I. et all., 2004).

Nowadays, multinational corporations have a massive presence in the global economy, which leads to the internalization of services and production (Gilpin R., 2004). The emergence and development of multinational corporations have radically changed the data referring to competition. Global industries have emerged, which are defined as industries where the competitive position of the companies in a certain country is significantly affected by their position in other countries and vice versa.

A global strategy will mean increased interdependencies among the geographically separated activities of the branches and the mother companies. Moreover, it presupposes an optimization of the local advantages of each branch while satisfying the demand requirements on the target market. There are more opinions about the importance of their evolution for the domestic and international economy. Some specialists, for instance, consider that they have become global corporations and represent positive forces for the economic development and prosperity of all societies, while others believe that a multinational corporation is just a company of a certain nationality which organized its production and distribution activities beyond the boarders of its country (Gilpin R., 2004).

Multinational companies do not act only upon the prerequisites of their mother country, but to the conditions generated by the global economy. Global economy implies, along the existence of a global economy, global technical financial services and worldwide markets. Under such circumstances, mother companies are compelled to transfer abroad a part of their financial-commercial, innovational, managerial competencies, or medium and long term strategies, all in order to increase autonomy for the branches in the concrete conditions in which they act. This leads to the specialization of the branches on production types, for the purpose of using the competitive advantage of the host country or region. Thus,


213

upon entering the multinational stage, the large corporations have initiated a new era regarding the global use, combining and redistribution of production factors. In the specialists’ opinion (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000), at the present moment multinational companies are attempting to obtain maximum of advantages from production, research and trading by combining all production factors worldwide, as a result of intensifying the globalization process. Achieving this purpose is eased by the place the multinationals managed to obtain in the world economy.

The competitive advantages from which multinational corporations can directly benefit nowadays depend on the specificity of the country where they develop their activities. Considering the existence of a “global industry”, then, the competitive position of the companies in a certain country will be directly and significantly affected by their position in other countries. It is important that in the conditions of an existing “global industry” companies integrate their activity into a coordinated network by global criteria. The managerial know-how includes knowledge and managerial experience characterized by dynamism, complexity, modernism, taken over from other cultures and adapted to the concrete conditions by the managers who must demonstrate adequate theoretical and methodological competencies (Comănescu M., 1999). The multinational corporation is an economic phenomenon under full dynamics. The activity of such corporations stimulates the economies of the countries where they carry out their activity, intensifying the process of economic and social life uniformization and speeding up the globalization process.

In defining the multinational corporations the notion of group can be used as being the ensemble made up of the mother-company and the branches under its control, where the mother company is he center of financial decision, scientific research and strategy. Where such multinational corporations came up in force – especially in the newly EU member states in Central Europe, but also in the Balkans countries, they brought along a lot of advantages: global opportunities for creating jobs for the new generations; retraining of the former labour force that was often poorly paid; environmental improvement; saving factories and hence the localities that were built around such industrial centers; creation of new industrial branches; deployment of new telecommunication networks; establishment of banking systems; regeneration of local brands; stimulation of economic growth by increasing exports etc. Consequently, this is no trifle thing for the allegedly grabbing companies eager to merely make profit, as multinational corporations are too often pictured by those involved in anti-globalization campaigns. The multinationals’ behavior in Eastern Europe was indeed not always exemplary, and not in all respects. But their incontestable beneficial impact should be given a thought by the anti-globalization activists and experts in development, many of whom see MNCs as a part of the problem not as a solution to it. Although the region is unique in many respects, a few important lessons could be learned by other countries under development in the world. A crucial factor for its success was the influence of the multinational corporations whose potential role is often ignored


214

in the development strategies, as noted by "The International Herald Tribune" of February 14.

Multinational companies are among the most efficient, dynamic and talented organizations offered by the capitalist world. Thousands of big corporations worldwide wish and can help to the improvement of the quality life in the countries under development where they operate, if only they are guided in such a direction. Some of these companies have already made the first step. Ever more such companies subscribe to campaigns of the type “publish your expenditures”, meant to determine the authoritarian governments to show more transparence about the way public money is spent. At the same time, they establish global codes of practice in matters of labour relations and environmental protection, which will also force the local businesses to increase their standards of operation.

After the communism fall, Eastern Europe attracted over 300 billion dollars in the form of foreign direct investments, but the multinational companies that came here did more than to invest money (Mazilu A., 1999). They offered new top technologies, managerial expertise and access to foreign markets, and most of all, introduced higher standards of performance, ethics and practice, which spread over the entire region. For instance, the multinational banks and the telecommunication companies have shown Eastern Europe how to establish telephony networks and connections across an entire country in less than one year. Such services that are among the most important contributions made by multinational corporations in Eastern Europe could be extended over to the poorest and farthest places in the world, with the support of well designed government or UNO programmes. Famous manufacturing companies can also act as a reference point for the host countries or for the local authorities, persuading the highly reputed international companies to invest, thus multiplying technology and training sources. They can offer training programmes and experience exchanges to increase performance where no international quality standards exist. Moreover, multinational companies can contribute to the creation of jobs for those minorities confronted with discrimination issues. Unfortunately, multinational companies are rarely seen in this constructive light by the players of the traditional development process, which represents a huge waste of resources.

In their turn, multinational corporations merely interact with the totality of the competitive advantages specific to the Romanian investment environment, the resulting effect of such a process being reflected in the size of the beneficial economic effects generated in economy and also in the process of streamlining the industrial structure in order to increase the competitiveness of our domestic products and services compared with the same goods manufactured abroad. Of course, the economic and institutional reforms initiated by Romania on long term, ever since 1990, have represented the central pivot in stimulating the competitive advantages and last but not least in favoring an ascending trend in social welfare, as an expression of the level of economic development and meeting the severe demands of the integrated competitive spaces.


215

Romania’s policy with regard to foreign direct investments should be based on three essential coordinates delimitated into the following categories:

- equal treatment for Romanian and foreign investors alike; - free access to markets in the entire economy; - minimum state intervention in the economic activities

In the last years, more and more foreign investments emerged in Romania; the big Western multinational trusts and corporations found here a virgin market and a labour force as numerous as it was cheap. The fact as such is positive, if only considering the absorption of the people who had lost their jobs due to a bankrupt economy. But when coming to adapt the capitalist forms, there intervenes a social and mental Romanian specificity. The concept of multinational trusts in itself is debatable because it implies a sort of state within a state, tending to absorb small and medium private initiatives where the essence of economic liberalism is reflected much better because they are based on individual economic action. The phenomenon is probably more complex in its essence, given the human nature inclined to subdue and grab the inferior element.

Coming back to the meeting moment between the Western multinational companies and the Romanian market, we notice the following situation. The foreign investors coming in our country are well informed about the level of development in the region. They find here a relatively cheap but highly qualified labor force, institutions easier to maneuver in their own interest, a discretionary and discriminatory enforcement of law. The foreign investor finds easy to corrupt the decision makers in order to get all clearances necessary to start a project. Once the company established, the foreign investor starts an indigenous management that has the obligation to produce the turnover established by the employer. It is essential to keep in mind that multinational companies have at present a high economic force. Not few of them even surpass the economic force of some states and thus have the possibility to influence the political. Nevertheless, the fact must be recognized that the world is changing due to the activities of the multinational corporations and, implicitly, the nation-state also suffers changes; but as Peter F. Ducker asserted, we cannot talk about its disappearance (Ducker P. F., 1999).

In the global economy, the size of companies became an essential parameter that conditions their expansion over boarders while creating an operational and financial synergy meant to reduce vulnerabilities.

References Comănescu, M., 1999, „European Management”, Economic Publishing,

Bucharest, p.112, 166; Ducker, P. F. 1999, „Post-capitalist society”, Image Publishing, Bucharest; Gilpin, R., 2004, „The world economy in the XXI century. The challenge

of global capitalism”, translated by Diana IstrăŃescu and Cristina Aboboaie, Polirom Publishing, p. 127;

Hirst, P., Thompson, G., 2002, „Questionable Globalization”, Three Publishing, p. 26-29;


216

Mazilu, A., 1999, „The transnationals and competitiveness – a perspective eastern european”, Economic Publishing, Bucharest;

Postelnicu, Gh., Postelnicu, C., 2000, „Economic Globalization”, Economic Publishing, Bucharest, p. 214-215.

Popescu, I., Bondrea, A., Constantinescu, M., 2004, „Globalization - myth and reality”, Economic Publishing, Bucharest, p. 261;

*** „The Economist”, 29 January, 2008, p. 6;


217

FACTORII DETERMINANłI AI GLOBALIZĂRII ECONOMIEI

Marinela Geamănu Universitatea Spiru Haret, Facultatea de FinanŃe şi Bănci, Splaiul Independentei nr. 313,

sector 6, Bucureşti, Romania; 0729.384.072

Abstract

Globalization led to managerial system change, the manger being compelled to keep abreast of innovations in the field, occurring at world level, of market evolution tendencies and even development perspectives of global competitors. The process of economic globalization is the result of innovation and technological progress, which refers to the increase of integration of world economies, particularly due to trade and financial flows. Also, the process of globalization relates to the workforce and technology across borders. Keywords: globalization, regionalization, global market, global integration, financial globalization, economic globalization. Globalizarea a devenit un proces implacabil, care se desfăşoara cu o viteză oscilantă, dar deseori foarte mare, incluzând în sfera sa în mod direct sau indirect, mulŃimea statelor lumii. Globalizarea relaŃiilor sociale ar trebui să fie înŃeleasă în primul rând ca o reordonare a timpului şi distanŃei în viaŃa socială. ViaŃa noastră este influenŃată din ce în ce mai mult de evenimente ce se petrec departe de contextul social în care ne desfăşurăm activităŃile cotidiene. Chiar dacă astăzi cunoaşte o dezvoltare rapidă, globalizarea nu constituie o noutate, ea datând din perioada în care influenŃa vestului a început să se extindă în lume, în urmă cu două-trei secole. Globalizarea relaŃiilor sociale a fost de la început asociată cu inegalităŃile dintre diferite regiuni ale lumii, în acest sens de o importanŃă deosebită fiind procesul prin care au fost create societăŃile lumii a treia. În zilele noastre, în competiŃia pentru stapânirea de teritorii şi pentru posedarea şi exploatarea materiilor prime şi a forŃei de muncă ieftine, se poartă o noua luptă, şi anume aceea pentru stapânirea informaŃiilor (Lyotard J.F., 2001).

Globalizarea acordă prioritate circulaŃiei capitalului, bunurilor, muncii şi a activităŃilor desfăşurate de aceste servicii la nivel mondial. Schimbările rapide în tehnologie, comunicaŃii şi transport sunt principalii factori care au răspândit acest proces la nivel mondial. Acest proces a adus incertitudine riscurilor şi sarcinilor financiare, şi de asemenea, prezintă diverse avantaje şi oportunităŃi. Este nevoie de o promovare largă de sensibilizare a opiniei sociale. În acest context, statul trebuie să încurajeze şi să sprijine dialogul în societate. În acelaşi timp, globalizarea trebuie să însemne globalizare a drepturilor omului şi a luptei împotriva sărăciei. Se aşteaptă ca procesul de globalizare să schimbe civilizaŃia umană.


218

Nu există în prezent o creştere economică de interacŃiune a sistemelor naŃionale de peste tot în lume, prin creştere în comerŃul internaŃional, a investiŃiilor şi a capitalului. Această interacŃiune este văzută de mulŃi ca o unitate faŃă de globalizare în întreaga lume şi un sistem economic globalizat. Globalizarea reprezintă o provocare profundă a democraŃiei. În schimb, globalizarea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiŃi. Procesul de globalizare este văzut ca un nou motor pentru producerea de prosperitate şi venituri mai mari în multe Ńări. Dar, globalizarea reprezintă crearea unei noi probleme în ceea ce priveşte distribuŃia veniturilor, în Ńări, precum şi între Ńări. Vazută din punctul de vedere al distribuŃiei veniturilor, globalizarea va crea "câştigători şi perdanŃi ai globalizării". Globalizarea nu are în mod clar marcate frontiere. Aceasta durează şi evoluează, astfel încât concluzia este, că ea trebuia să înceapă cu ceva timp în urmă. Cuvântul "globalizare" a evoluat în timp, dar şi-a asumat mai multă importanŃă de la sfârşitul Războiului Rece. Data începerii sale, dacă este cazul, poate fi doar convenŃională pentru că nu ştim nimic până acum despre potenŃialul său şi de dată. Incontestabil, în ultimele două decenii ale secolului 20 lumea a trecut prin procesul de globalizare (Bekemans L., 2005). Cele mai importante caracteristici ale procesului de globalizare sunt: - dezvoltarea economiei de piaŃă, punerea completă în aplicare a libertăŃilor economice, inclusiv libertatea de alegere în materie de consum, libera alegere a ocupaŃiei şi a locului de muncă, libertatea de a controla o proprietate, de intra în acorduri etc;

- progresul în domeniul pieŃei de alocare a resurselor, o mai bună utilizare a resurselor intelectuale, umane şi materiale;

- o mai mare intensificare a concurenŃei, de îmbunătăŃire a economiei de calitate; - multe Ńări sărace sunt susceptibile în a urma modele elaborate de succes şi de a adera la această lume de-a lungul timpului;

- accelerarea fluxului de informaŃii, o mai bună raspândire a cunoştinŃelor şi competenŃelor, progresul tehnologic;

- adâncirea inegalităŃilor de venituri pentru a elimina aceste inegalităŃi. Globalizarea va stimularea creşterea economică şi va spori bunăstarea socială printr-o alocare mai eficientă a resurselor. Din punct de vedere economic, al eficienŃei alocării şi utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen raŃional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri şi servicii folosind resurse tot mai puŃine, practic urmărind eficientizarea folosirii capitalului circulant în scopul maximizării numărului de nevoi satisfăcute. Procesul globalizării economiei este o rezultantă atât a dezvoltării companiilor multinaŃionale, cât şi o cauză a afirmării lor tot mai puternice pe plan internaŃional. Se discută tot mai mult despre raportul dintre globalizare şi regionalizare, precum şi despre formele de manifestare ale globalizării, deoarece acestea au permis o lărgire, adâncire şi accelerare a interconectării la scară mondială a vieŃii sociale contemporane. Globalizarea trebuie să fie examinată în mod profund, pentru a-i înŃelege complexitatea, pentru a încerca să se fructifice oportunităŃi şi avantaje şi să se


219

reducă costurile şi efectele negative pe care le generează. Cei mai mulŃi specialişti şi cele mai de seamă instituŃii de alură mondială consideră că acest fenomen, al globalizării, şi ameninŃările (provocările) sale trebuie să fie gestionate corect; a devenit limpede că instituŃiile internaŃionale care guvernează procesul de globalizare trebuie să fie reformate, astfel încât ele să poată contribui la bunăstarea şi progresul întregii lumi. La nivel mondial procesul de globalizare cunoaşte evoluŃii diferite existând contraste vizibile între diferitele zone geografice chiar în cadrul aceluiaşi stat (Pricop M., TanŃău A., 2001). SemnificaŃiile globalizării sunt tratate uneori şi prin prisma altor coordonate cum ar fi distanŃele: ”Globalizarea este un proces în care distanŃele geografice au încetat de a mai fi un factor determinant în stabilirea relaŃiilor economice, politice şi social-culturale” (Luubers R., Koodevar I., 1998). În această definiŃie găsim reunite atât aspecte obiective cât şi subiective ale globalizării. Deşi distanŃele geografice sunt mai puŃin relevante, globalizarea a câştigat puteri, forŃă datorită faptului că oamenii au devenit conştienŃi de marile posibilităŃi deschise de noile tehnologii şi strategii. Procesul de globalizare a economiei mondiale, a început la mijlocul anilor ‘80, căpătând însă adepŃi şi alte conotaŃii în anii '90. Acest proces continuă în prezent să se manifeste puternic, deşi are de înfruntat concepŃii regionaliste şi naŃionaliste. Într-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definită ca un proces dinamic al creşterii legăturilor şi dependenŃei dintre statele naŃionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor în tot mai variate sfere ale vieŃii economice, politice, sociale şi culturale şi având drept implicaŃie faptul că problemele devin globale mai mult decât naŃionale, cerând la rândul lor o soluŃionare şi armonizare mai globală mai mult decât naŃională. Globalizarea nu poate fi privită numai ca un simplu proces de creştere a unităŃii mondiale. Ea trebuie înŃeleasă în primul rând ca o reordonare a timpului şi spaŃiului în viaŃa socială. În zilele noastre, competiŃia pentru stăpânirea unor teritorii, zone cu materii prime şi forŃă de muncă ieftine este subordonată unei noi lupte, aceea pentru stăpânirea informaŃiei care tinde să aducă modificări importante în strategiile economice, politice sau militare. În ultimii ani, instanŃele economice au pus în pericol stabilitatea celor statale ca urmare a apariŃiei unei forme noi de circulaŃie a capitalurilor, cărora li s-a dat numele de corporaŃii multinaŃionale/transnaŃionale. Aceste forme fac ca deciziile referitoare la investiŃii să scape uneori controlului statului – naŃiune (Lyotard J.F., 2001). Globalizarea a condus la redefinirea universului corporaŃiilor, considerate de adepŃii globalizării drept structuri autoritare alternative, care le concurează tot mai mult şi chiar cu succes pe cele statale în determinarea direcŃiei economiei politice globale. Raportul de intercondiŃionalitate între globalizare şi noii actori s-a accentuat continuu. Pe de o parte, globalizarea a fost aceea care a deschis drumul dezvoltării corporaŃiilor în postura de lideri, pe de altă parte, acestea din urmă au potenŃat procesul de globalizare a pieŃelor. Globalizarea este, totodată, şi cea care dictează corporaŃiilor deciziile strategice, pornind de la strategiile internaŃionalizare până la cele globale" (Hill Ch., 1997). Factorii economico-


220

comerciali care au influenŃat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale (Bari I., 2005) sunt:

• Libera circulatie a marfurilor de orice fel La 1 ianuarie 1993, Comunitatea Europeană a devenit formal o piaŃă fără

frontiere interne. De la acea dată, oamenii, bunurile, serviciile şi banii au avut capabilitatea de a se mişca la fel de liber ca într-o singură Ńară. Pentru oameni, PiaŃa Unică Europeană înseamnă să poată călători în Comunitate fără restricŃii şi să poată trăi şi muncii în Ńările ComunităŃii Europene după dorinŃa acestora. Pentru companiile producătoare, PiaŃa Unică înseamnă să îşi poată vinde mărfurile şi să îşi poată oferi serviciile în orice Ńară a ComunităŃii Europene, fără formalităŃi suplimentare. RestricŃiile privind capitalurile au dispărut, băncile, persoanele fizice şi întreprinderile putându-şi investi banii în acŃiuni sau pieŃe după bunul lor plac. PiaŃa Unică înseamnă, de asemenea, un nou stagiu al integrării europene – uniunea politică, economică şi monetară, cu crearea unui singur curent. De-a lungul anilor, Comunitatea şi-a revizuit poziŃia, fiind cea mai mare putere comercială din lume şi principalul „actor” în negocierea schimburilor internaŃionale. Partenerii săi lucrează cu Comunitatea şi nu cu statele membre, ca urmare a creării unei politici comerciale comune. Drept rezultat, Comunitatea a semnat acorduri de schimb cu multe Ńări şi grupuri regionale în jurul lumii, reprezentând, totodată, o forŃă în negocierile globale de liberalizare a schimbului în lume. Dezvoltarea de-a lungul timpului a Ńărilor occidentale cu economie solidă de piaŃă a fost posibilă prin găsirea unor pieŃe de desfacere avantajoase pentru produsele lor tehnologizate, prin aprovizionarea acestora cu materii prime şi produse exotice ieftine, prin dezvoltarea sistemului financiar-bancar, precum şi a navigaŃiei maritime din aceste Ńări. Tipurile de piaŃă, precum şi criteriile de grupare a pieŃelor cunosc un amplu proces de diversificare, determinat de mai mulŃi factori: natura bunurilor economice tranzacŃionate, modul de combinare a factorilor de producŃie, tradiŃiile, culturile şi mentalităŃile fiecărui popor, nivelul de dezvoltare economică etc. În funcŃie de obiectul tranzacŃiilor de afaceri, piaŃa mondială se clasifică în: piaŃă de mărfuri, piaŃă financiară, piaŃă a muncii, piaŃă a serviciilor. PiaŃa mondială de mărfuri, în funcŃie de felul mărfurilor, se compartimentează în diferite segmente caracteristice sau necaracteristice, importanŃă pentru comerŃul exterior al unei Ńări având piaŃa mondială caracteristică, respectiv piaŃa reprezentativă, care deŃine un rol conducător. PiaŃa reprezentativă este o piaŃă de referinŃă pe care se formează preŃurile mondiale caracteristice, care servesc drept etalon de orientare în negocierea oricăror tranzacŃii de mărfuri. O trăsătură generală a pieŃei mondiale de produse finite rămâne dominarea acesteia de către trebuinŃele de consum, puternic influenŃate la rândul lor de ritmul accelerat al progresului tehnico-ştiinŃific, de motivaŃiile de eficienŃă economică, cât şi de psihologia consumatorului.

• Liberalizarea serviciilor Serviciile au fost considerate până nu demult valori ca având o capacitate

mai redusă de a fi comercializate comparativ cu bunurile, ceea ce realitatea a infirmat în mod constant, utilizând argumente din cele mai convingătoare preluate sau inspirate din economia reală. TranzacŃiile internaŃionale cu servicii sunt astăzi o


221

componentă majoră a fluxului internaŃional de valori şi o preocupare pentru factorii de decizie ai politicii comerciale ca şi pentru participanŃii la negocierile multinaŃionale privind liberalizarea comerŃului internaŃional. Globalizarea producŃiei şi tendinŃa de liberalizare a comerŃului cu mărfuri în spiritul Uniunii Europene s-a extins şi asupra sferei imaterialului, în timp ce cererea pentru servicii a devenit mai exigentă, mai informată, mai omogenă şi mai receptivă faŃă de eforturile companiilor specializate de a-şi valorifica oferta şi capacităŃile de producŃie. Factorii care s-au alăturat celor de mai sus şi au acŃionat în acelaşi sens au fost: - intensificarea utilizării de tehnologii informatice şi extinderea acestora ca modalitate de internaŃionalizare spre servicii considerate necomercializabile; - progresele tehnologice din domeniul telecomunicaŃiilor ce au facilitat accesul prestatorilor de servicii la o modalitate eficientă de distribuire la distanŃă a propriilor servicii; - asocierea în proporŃie tot mai mare a serviciilor la bunurile exportate şi tranzacŃionarea acestora în acelaşi pachet comercial; - focalizarea interesului producătorilor spre lărgirea evantaiului de servicii creatoare de valoare adăugată şi exportul acestora ca mărfuri în sine; - impactul global al societăŃilor transnaŃionale din sfera serviciilor. ConŃinutul şi valoarea unui serviciu rezidă în însuşi actul prestării: prin natura sa serviciul este finit şi nu poate fi depozitat (cu excepŃia informaŃiilor stocate); implicit este netransferabil de la un consumator la altul. Din această cauză majoritatea serviciilor nu pot fi prestate decât cu condiŃia ca furnizorul de serviciu şi destinatarul serviciului respectiv să se întâlnească în acelaşi loc şi în acelaşi timp.

• Liberalizarea pieŃelor de capital Procesul de mondializare a pieŃelor şi de globalizare rapidă a activităŃii

organizaŃiilor din întreaga lume obligă agenŃii economici naŃionali, care operează la scară globală, să acŃioneze rapid, stabilindu-şi si ocupând o poziŃie bine determinată pe piaŃa globală. Dimpotrivă, întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să-şi restrângă domeniul de activitate pe un număr de pieŃe naŃionale bine precizate, adoptând o strategie de pătrundere pe piaŃa globală. Pentru a face faŃă concurenŃei, marile companii producatoare trebuie să se extindă tot mai mult la scara internaŃională. Pe masură ce pieŃele naŃionale sunt invadate de producătorii străini, întreprinderile locale sunt obligate să adopte o strategie de pătrundere mai agresivă pe pieŃele altor Ńări. InvestiŃiile străine directe au devenit categoria cea mai importantă. Fluxurile de capitaluri, instrumentele financiare şi sistemele de operare din ce în ce mai complexe, calitatea intermedierii, supravegherii financiare şi a actorilor acestui joc, toate sunt puse în scană, în scopul susŃinerii dezvoltării economiei reale şi în beneficiul participanŃilor pe piaŃă. Mai mult, pieŃele de capital au devenit, în ultimele decenii, arbitrii şi judecătorii economiilor naŃionale şi ai celei mondiale. De fapt, nimic nu scapă atenŃiei acestor pieŃe: performanŃa macroeconomică internă se răsfrânge asupra pieŃei monetare; politicile guvernamentale sunt evaluate pe pieŃele titlurilor de stat, iar performanŃele


222

companiilor private şi ale sectoarelor cărora acestea le aparŃin, sunt adeseori judecate pe pieŃele bursiere prin tranzacŃiile cu acŃiuni şi obligaŃiuni.

• Libertatea investitorlor straini de a infiinta firme Companiile transnaŃionale (CTN), ca principal motor al globalizării,

acŃionează într-o economie globală care se referă la : producŃie globală, capital global, piaŃă globală. Principalele motive care determină firmele să-şi internaŃionalizeze activele sunt obŃinerea unor profituri cât mai mari cu costuri mici şi a unei rentabilităŃi sporite. Acestea se pot realiza prin valorificarea unor oportunităŃi pe care le oferă alte Ńări cu resurse materiale şi umane mai ieftine, prin pătrunderea pe pieŃe avantajoase pentru export. Nu în ultimul rând între efectele pozitive ale exportului de capital şi tehnologie, se află repatrierea câştigurilor sub forma profitului în propriile Ńări ale CTN. Companiile transnaŃionale reprezintă un interes major şi pentru Ńările gazdă. Prin transferul de capital, tehnologie, management performant se creează noi locuri de muncă acolo unde se deschid întreprinderi noi, care fac să crească productivitatea muncii, care la rândul ei aduce cu sine salarii mai bune pentru angajaŃii din Ńara gazdă. Diversificarea şi calitatea produselor le fac competitive pentru export, iar creşterea volumului de produse la export îmbunătăŃeşte balanŃa de plăŃi, creşte venitul la buget (Dinu M., Socol C., 2003). Însă atât pentru Ńările de origine ale CTN cât şi pentru Ńările gazdă pe lângă câştiguri procesul de globalizare are şi pierderi. Transferul în alte Ńări a unei părŃi din activele corporaŃiilor transnaŃionale contribuie la reducerea locurilor de muncă şi creşterea şomajului în Ńările de origine. Pe de altă parte creşterea productivităŃii muncii prin transferul de tehnologie, informaŃii, inovaŃii în întreprinderile achiziŃionate de investitorii străini, aduce cu sine şi creşterea şomajului şi în Ńările gazdă, în special pentru categoriile necalificate sau cu o calificare redusă. łările gazdă sunt nemulŃumite de faptul că operaŃiunile de cercetare-dezvoltare se află în Ńările de origine ale corporaŃiilor transnaŃionale, iar inovaŃiile tehnologice nu sunt implementate concomitent în Ńările gazdă. GraniŃele dintre instituŃiile de credit, băncile de investiŃii şi firmele de asigurări se şterg. Băncile comerciale depăşesc sfera creditului bancar, implicându-se în activităŃi de brokeraj cu valori mobiliare, gestiune de active financiare, prestarea de servicii de investiŃii, vânzarea de servicii de asigurări. Ascensiunea investitorilor instituŃionali - fonduri mutuale, fonduri de pensii investite în instrumente financiare, societăŃi de asigurări - asigură răspândirea privilegiată a produselor pieŃelor de capital în calitate de instrumente de economisire, de investire în Ńări străine. Globalizarea economică presupune, aşadar, în esenŃă globalizarea procesului de creare a producŃiei interne brute a statelor lumii şi de orientare a desfacerii producŃie către pieŃe libere, într-un mediu cu o concurenŃă foarte mică, concurenŃă datorată în special împărŃirii tacite a pieŃei.

Bibliografie

Bari I., 2005, Globalizarea economiei, Editura Economică, Bucureşti; Bekemans L., 2005, „The Idea and Practice of Europe in a Globalising World: Reality And Responsibility”, Rivista Pace Diritti Umani, 1 Aprile;


223

Dinu M., Socol C., 2003, O perspectivă istorică asupra globalizării, Ed. Economică, Bucureşti; Hill Ch., 1997, International Business. Competing in the Global Market, Postscript; Luubers R., Koodevar I., 1998, The dynamic of Globalization; Lyotard J.F., 2001, CondiŃia postmodernă, Editura Babel; Pricop M., TanŃău A., 2001, Globalizarea şi strategia firmei, AgenŃia Eficient, Bucureşti.


224

DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE ÎN EDUCAłIE - FACTOR CALITATIV DURABIL AL ECONOMIEI

ROMÂNEŞTI

Daniela-Roxana Chelu (Pintilie) Şcoala Doctorală de Economie, Universitatea AL. I. Cuza, Iaşi, tel.0742522876,

[email protected]

Abstract This article is a thorough reflection on development of human resources and on the influence of career development programs on individual improvement. Representative data describe the impact of development programs on educational career. Education plays an essential role în the life of the individual both in terms of career, as well as economically. In this sense, the informations and the representative data which characterizes the Romanian educational system and ensure quality in education are an important issue. Keywords: human resources management, sistem of education, management development, profesional development, quality development, European trends. 1 Introducere EducaŃia joacă un rol esenŃial în viaŃa unui individ, atât din puct de vedere al carierei, cât şi din punct de vedere economic. Diferite medii de afaceri, în care unii indivizii îşi desfăşoară activitatea, indiferent de genul fiecărui mediu, descriu diverse întâmplări, întâmplări ce şcot la iveală pregătirea intelectuală şi sistemul de valori la care se situează fiecare individ. Nu întâmplător a fost remarcat faptul că, deşi, unele persoane care au doar pregătirea de bază (liceul) se descurcă în multe situaŃii şi au câştig de cauză (financiar), în comparaŃie cu persoanele care au facultate şi mastere şi lucrează pe ,,bani puŃini". Remarca este generală pentru toate Ńările. Totuşi, dincolo de aceste excepŃii întâlnite, educaŃia (chiar şi la locul de muncă) pun în valoare individul în orice împrejurare şi îi asigură acestuia întâietate şi succes în orice domeniu. Cu cât educaŃia unei persoane este de mai bună calitate, cu atât şansele şi perspectivele acestuia sunt mai mari. EducaŃia la locul de muncă poartă denumirea de ,,dezvoltare a personalului". Integrată adeseori în conceptul larg de ,,pregătire profesională", perfecŃionarea profesională presupune, atât formare şi dobândire de cunoştinŃe şi competenŃe, cât şi îmbunătăŃirea cunoştinŃelor şi competenŃelor deja existente, şi ridicarea nivelului de pregătire profesională în raport cu schimbările instituŃionale şi/sau funcŃionale existente în societatea în care activează resursele umane (în cazul serviciilor educaŃionale - ,,homo academicus", după denumirea utilizată de A. Neculau, în ,,Câmpul universitar şi actorii săi").


225

2. Dezvoltarea profesională a resurselor umane în sistemul educaŃional Misiunea oricărei organizaŃii este de a promova inovaŃia şi creativitatea individuală pentru a asigura cadrul pentru dezvoltare personală şi profesională a personalului. InstituŃiile de învăŃământ sunt considerate de către societate repere şi modele de inovare şi schimbare, aşteptându-se să joace rolul esenŃial în promovarea dezvoltării economice, sociale, culturale (UNESCO, 1998). Atingerea excelenŃei în educaŃie, formare şi cercetare reprezintă principalul factor ce poate asigura creşterea potenŃialului organizaŃiei prin resursele umane. Ca urmare, dezvoltarea resurselor umane reprezintă un proces necesar, complex, continuu şi de mare responsabilitate, ce implică acŃiuni şi activităŃi concrete de selecŃie de personal nou şi de formare şi perfecŃionare a celui existent. Fiecare instituŃie de învăŃământ din România (...) este principalul responsabil pentru servicii educaŃionale de calitate de formare iniŃială şi continuă, precum şi pentru asigurarea calităŃii. Hoyle (1982) defineşte termenul de ,,dezvoltare profesională" ca ,,proces prin care un profesionist îşi dezvoltă cunoştinŃele şi deprinderile necesare pentru o practică profesională efectivă". Din această definiŃie a lui Hoyle se poate desprinde următorul aspect: un profesionist trebuie să fie capabil, autonom ca să decidă singur ce tip de activitate de dezvoltare îi este necesară. Warren Piper şi Glatter (1977) definesc ,,dezvoltarea personalului" în contextul educaŃional ca fiind ,,un efort sistematic de armonizare a intereselor personale, dorinŃelor şi necesităŃilor, atent evaluate, pentru continuarea carierei, cu necesităŃile de dezvoltare a organizaŃiei în interiorul căreia profesează persoana în cauză". Atât definiŃia lui Hoyle cât şi a lui Piper şi Glatter duc spre o singură concluzie, şi anume, către faptul că există o strânsă interdependenŃă între nevoile instituŃionale şi nevoile individuale. Această interdependenŃă duce la dezvoltarea personalului din instituŃia de învăŃământ. Dezvoltarea resurselor umane din instituŃia de învăŃământ atrage dupa sine două aspecte: - conceptul de ,,dezvoltarea managerială", adică formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice care au sau au avut responsabilităŃi în instituŃia de învăŃământ, unde îşi desfăşoară activitatea (directori, directori-adjuncŃi, membri ai Consiliului de AdministraŃie, şefi de catedră etc.); - trebuie să includă tot personalul din şcoală, atât didactic cât şi nedidactic. Supunerea personalului didactic dezvoltării nu este o problemă, ci dezvoltarea personalului nedidactic este problema. Dacă instituŃia de învăŃământ ar beneficia de resurse financiare, sigur ar apela la programe de dezvoltare. Dezvoltarea personalului este privită nu numai ca o înlănŃuire de activităŃi care duc la performanŃă, ci poate fi privită ca un proces. Termenul de ,,proces" include: planificare, pregătire, activitatea propriu-zisă, stagii de urmărire (follow-up) şi evaluare. Astfel, întregul program de dezvoltare a reusrselor umane şi fiecare componentă a procesului de perfecŃionare trebuie în prealabil planificate, implementate şi evaluate, parcurgând următoarele etape: - adaptarea programului de dezvoltare a resurselor umane la politica şcolii;


226

- programele de dezvoltare trebuie să fie concepute în conformitate cu cerinŃele impuse de cei suspuşi procesului de dezvoltare; - idendificarea nevoilor; - stabilirea unui program de activitate şi a priorităŃilor din cadrul acestuia; - implementarea programului; - monitorizarea şi evaluarea programului; - revizuirea programului şi identificarea nevoilor viitoare. 3 Identificarea nevoilor de dezvoltare profesională Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare şi şcolile pot concepe un program de dezvoltare a resurselor umane fără a distinge nevoile individuale a personalului supus procesului de dezvoltare. De multe ori se întâmplă acest lucru. Însă, cu toate acestea, se pot distinge patru tipuri de nevoi care stau la latitudinea alcătuirii unui program de dezvoltare de personal: - nivelul naŃional: strategia de reformă a Ministerului EducaŃiei şi Cercetării în domeniul educaŃiei; - nivelul local: implementarea reformei şi priorităŃile în cazul implementării acesteia la nivelul inspectoratelor şcolare; - nivelul unităŃilor şcolare: priorităŃile şi politica de dezvoltare a fiecărei unităŃi şcolare care apelează la un program de dezvoltare a resurselor umane; - nivelul individual: nevoile individuale de dezvoltare. PriorităŃile în educaŃie, Ńinând cont de nevoile individuale a cadrelor didactice, sunt clar formulate. Reforma învăŃământului din România are în vedere următoarele principii: descentralizarea managerială, descongestionarea curriculară, flexibilitate şi compatibilizare cu sistemele educaŃionale europene şi se desfăşoară în urmatoarele direcŃii: de mentalitate, de sistem şi de structură educaŃională. Toate aceste direcŃii determină apariŃia unor nevoi de dezvoltare profesională. Politica, strategiile şi priorităŃile în educaŃie reprezintă o sursă importantă care generează nevoi de dezvoltare a resurselor umane. Fiecare instituŃie şcolară are politica educaŃională a ei. La nivel de instituŃie şcolară se admit reguli şi principii, priorităŃi şi reuşite prin implementarea unui program de dezvoltare profesională. Trebuie remarcat în acest sens faptul că fiecare program de dezvoltare derulat de la Ministerul EducaŃiei şi Cercetării este realizat în regim gratuit pentru fiecare cadru didcatic. În ceea ce priveşte programele de dezvoltare profesională, altele decât cele susŃinute de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, ele sunt susŃinute financiar de fiecare instituŃie şcolară în parte. Oamenii trebuie să semnaleze că au nevoie de dezvoltare şi numai aşa vor reuşi să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu corect şi eficient, să-şi sporească şansele de avansare în carieră sau să-şi îmbunătăŃească motivaŃia generală. Trebuie să existe oportunităŃi de dezvoltare pentru cadre didactice, în fiecare stadiu al carierei lor. De asemeni, se simte nevoia implementării unor programe de dezvoltare şi perfecŃionare a cadrelor didactice, Ńinând cont de activităŃile din şcoala respectivă (cursuri ce vizează mai multe domenii şi se desfăşoară la nivelul şcolii respective) sau pe centre de şcoli (cursuri legate de activitatea unei şcoli). În


227

prezent nu există un sistem de depistare a nevoilor generale de dezvoltare/formare, dar ele pot fi identificate uşor, la nivelul fiecărei unităŃi şcolare, printr-un chestionar în care fiecare cadru didactic îl va completa. Mai multe chestionare vor fi considerate un ghid pentru idntificarea nevoilor educaŃionale. 4. ActivităŃile de dezvoltare a resurselor umane şi efectivitatea lor În cadrul dezvoltării resurselor umane în domeniul educaŃional se poate vorbi de existenŃa activităŃilor şi a programelor de dezvoltare şi perfecŃionare a personalului, atât interne, cât şi externe. În ceea ce priveşte dezvoltarea personalului didactic la nivel intern putem aminti de următoarele activităŃi: - mentoratul - activitatea prin care un cadru didactic, pe parcursul a un semestru sau un an şcolar se ocupa de un coleg mai putin experimentat din punct de vedere profesional; - rotatia sarcinilor - responsabilitatile sunt schimbate intre cadre didactice; - repartizarea responsabilitatilor suplimentare. In ceea ce priveste activităŃile din afara şcolii, cadrele didactice sunt implicate în grupuri de lucru cu colegi din alte şcoli, ceea ce atrage după sine şi schimbul de experienŃă. Scopul principal al dezvoltării personalului este îmbunătăŃirea procesului educaŃional. Efectivitatea dezvoltării personalului nu implică doar formare profesională, ci în unitatea unde s-a realizat procesul de dezvoltare trebuie să se vadă o îmbunătăŃire sau schimbare în plan profesional. Formarea profesională efectivă are urmatoarele caracteristici: - dezvoltarea profesională trebuie să aibă în vedere sarcini legate în mod direct de activitatea fiecărui cadru didactic în parte; - programele de dezvoltare trebuie să includă: teoria, practica, demonstraŃia, feedback-ul şi diferite aplicaŃii la care cadrul didcatic este principalul participant; - follow-up-ul (etapa de urmărire) a aplicaŃiilor în care este implicat în mod direct cadrul didactic supus procesului formării; - coordonare între elementele formale şi nonformale; - trebuie să existe o oarecare legătură între formarea profesională şi anumite elemente din cadrul procesului de dezvoltare care sunt supuse procesului schimbării. Metode de cercetare Dezvoltarea profesională se desfasoară pe întreaga perioadă a vieŃii profesionale sub formă de programe organizate atât interne cât şi externe, şi asigură îmbunătăŃirea de cunoştinŃe/competenŃe, ce îi vor permite indivizilor să-şi desfăşoare activitatea într-un mod cât mai eficient şi să Ńină pasul cu schimbările instituŃionale/funcŃionale care apar de-a lungul carieirei profesionale. Pentru a fi evidenŃiate metodele ce implică dezvoltarea resurselor umane la nivel educaŃional, s-a realizat un studiu de cercetare, care să evidenŃieze impactul, contribuŃia şi importanŃa metodelor de dezvoltare, atât formale cât şi nonformale, a programelor ce Ńin de aceste metode, şi legatura ce se stabileşte între aceste metode


228

de dezvoltare şi profilul populaŃiei supuse procesului de cercetare. Instrumentul, la care s-a apelat în acest proces de cercetare, este chestionarul. Acesta vizează: - politica de personal promovată de GrădiniŃa Sf. Sava Iaşi; - profilul populaŃiei cercetate; - prezentarea nevoilor de cercetare a populaŃiei cercetate; - analiza programelor de dezvoltare profesională a reusrselor umane în domeniul educaŃional (atât formale, cât şi informale); - importanŃa şi contribuŃia programelor de dezvoltare profesională. Dezvoltarea profesională a resurselor umane urmăreşte să dezvolte capacitatea profesională a cadrelor didactice pentru continua lor creştere şi avansare în instituŃie. Scopul dezvoltării resurselor umane este de a spori capacitatea unui cadru didactic de a îndeplini cu succes îndatoriri şi responsabilităŃi mai mari, de nivel superior. ActivităŃile care ajută la dezvoltarea resurselor umane sunt atât interne cât şi externe, după cum am menŃionat şi mai sus. Acestea cuprind la rândul lor programe de dezvoltare interne şi externe. Dintre activităŃile desfăşurate în interiorul instituŃiei putem menŃiona: activităŃi legate direct de funcŃie/post (e.g. meditaŃia, membru în cadrul comitetului didactic, rotaŃia în functie, asistenŃa pe post, pregătire profesională în scopul îndeplinirii responsabilităŃilor ce-i revin pe postul ocupat etc.) şi activităŃi legate în direct de funcŃie/post (e.g. cursuri în clasă, testarea psihologică, pregătirea în domeniul resurselor umane, studii de caz, role playing, business games etc.). ÎmbunătăŃirea abilităŃilor profesionale necesare mai poate fi obŃinută şi prin intermediul metodelor de dezvoltare de natură formală şi nonformală. Metodele formale cel mai des utilizate sunt: conferinŃele ştiinŃifice, congresele naŃionale şi internaŃionale, programele de mobilităŃi internaŃionale de tipul ,,visiting professors" , proiectele de cercetare, activitatea de publicare, iar dintre metodele nonformale putem aminti: workshop-urile, trainingurile, şcolile de vară naŃionale şi internaŃionale etc. Ca subiecŃi ai acestui studiu de cercetare s-a facut apel la cadrele didactice ale GradiniŃei Sf. Sava Iaşi. Pentru a se obŃine un eşantion reprezentativ s-a recurs la eşantionarea stratificată, intrumentul utilizat în acest caz fiind chestionarul, acesta fiind aplicat la 17 cadre didactice: 3 cadre didactice începătoare, 4 cadre didactice cu definitivat, 4 cu gradul 2 şi 6 cadre didactice cu gradul 1. Pentru această cercetare, eşantionarea utilizată, după cum am mai afirmat, a fost una aleatoare stratificată simplă, colectivitatea aleasă fiind structura pe subgrupuri omogene după o singură carcateristică şi anume -gradele didactice deŃinute de cadrele didactice. Tehnica uitilizată în culegerea datelor a fost chestionarul, acest chestionar fiind aplicat în mod direct subiecŃilor încadraŃi în aria reală investigată. În exemplul de cercetare se pleacă de la ideea că metodele formale şi nonformale influentează în mod direct formarea continuă a cadrelor didactice din unitatea de învăŃământ investigată, formare şi dezvoltare care se desfăşoară pe tot parcursul carierei didactice. Scopul cercetării este proporŃia în care aceste metode formale şi informale influenŃează dezvoltarea şi formarea cadrelor didcatice. Ipoteze ale cercetării pot fi:


229

- metodele de dezvoltare formală ocupă un procent ridicat în formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice; - metodele de dezvoltare formală ocupă un procent scăzut în formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice; - metodele de dezvoltare nonformală ocupă un procent ridicat în formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice; - metodele de dezvoltare nonformală ocupă un procent scăzut în formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice. Itemul care a fost luat în seamă cu privire la influenŃa metodelor formale şi nonformale asupra formării şi dezvoltării cadrelor didcatice a fost ,,participarea la cursuri în ultima perioadă de 2 ani". În urma cercetării întreprinse s-a observat faptul că atât metodele formale cât şi cele nonformale, influentează subiecŃii să participe, într-o proporŃie scăzută sau ridicată, la cursuri de dezvoltare, formare şi chiar perfecŃionare. Activitatea cadrelor didcatice ale GrădiniŃei Sf. Sava Iaşi vizează următoarele aspecte: - restructurarea şi îmbunătăŃirea pregătirii personalului; - restructurarea managementului; - schimbarea culturii organizaŃionale. Cercetarea de faŃă întreprinsă în cea ce priveşte dezvoltarea cadrelor didactice are următoarele obiective: - să se evidenŃieze necesităŃile de dezvoltare profesională a cadrelor didactice; - să exploreze dezvoltarea profesională în funcŃie de metodele care stau la baza acestei dezvoltări (metoda formală şi metoda informală); - să evidenŃieze importanŃa şi contrinuŃia programelor de dezvoltare; - să se construiască un chestionar în funcŃie de anumite criterii: vârstă, gen, gradul didactic deŃinut de fiecare cadru didactic din unitatea de învăŃământ supusă analizei etc.) Prin această cercetare se urmăreşte să se pună în evidenŃă importanŃa celor două metode, formală şi nonformală, asupra dezvoltării profesionale a cadrelor didactice. Acest studiu a recurs la metoda analizei cantitativă cazuistică. Etapizarea acestei cercetări cuprinde următoarele aspecte: - culegerea datelor prin intermediul chestionarului; - prelucrarea datelor; - analiza preliminară/finală şi generalizarea lor. Chestionarul utilizat în această cercetare nu este ales ca instrument, la întâmplare. Deşi, nu este unul exhaustiv şi nici nu ar fi putut acoperi toate aspectele ale cercetării de faŃă, s-a axat mai mult pe: - schiŃarea unui profil general al populaŃiei cercetate, Ńinând cont de anumite caracteristici: vârstă, gen, gradul didactic etc.; - importanŃa metodelor formale şi nonformale în dezvoltarea resurselor umane în domeniul educaŃional (exprimat în procente); - importanŃa aplicării metodelor de dezvoltare formale şi nonformale asupra procesului de perfecŃionare, formare şi dezvoltare a resurselor umane, prin intermediul datelor culese de la subiecŃi;


230

- corelarea profilului schiŃat al populaŃiei cercetate cu analiza rezultată privind dezvoltarea profesională a cadrelor didactice ale GrădiniŃei Sf. Sava Iaşi. Chestionarele au fost aplicate şi completate individual de către cadrele didactice. SubiecŃilor li s-a precizat caracterul ştiintific şi anonim al cercetării. Cercetarea de faŃă este una interdisciplinară, la grădiniŃa managementului resurselor umane cu managementul serviciilor şi economia. Această cercetare este una explicativă, în sensul că-şi propune să îşi atingă obiectivele stabilite apriori, dar să şi descopere eventualele relaŃii cauzale dintre conceptul de dezvoltare profesională a cadrelor didactice şi impactul metodelor formale şi nonformale auspra dezvoltării pe de o parte, iar pe de altă parte să scoată în evidentă importanŃa formării ca investiŃie calitativă durabilă în economia românească. Ca şi concluzii, în urma acestei cercetări, pentru o mai bună exemplificare a ponderii metodelor de dezvoltare profesională formale se vor analiza datele în funcŃie de două aspecte: - numărul de participări anual al subiecŃilor cumulat; - numărul de participări anual al subiecŃilor, în funcŃie de gradul didactic.

6

24

10

3

0

5

10

15

20

25

Ponderea participarii subiectilor

la programe de dezvoltare

profesionalanu au participatla nici unprogram

au participatintre 3-5programe



Fig. 1 Ponderea participării subiecŃilor la programele de dezvoltare profesională

Sursa: prelucrare proprie Se poate vedea şi în figura 1, de mai sus, că în decursul unui an şcolar cadrele didactice pot participa la nici un program de dezvoltare în proporŃie de 6%, au participat între 5-8 programe în proporŃie de 24%, cu un procent de 10% se înregistrează participări la 5-8 programe de dezvoltare şi nu în ultimul rând între 8-10 programe participă o proporŃie de 3%.


231

5 Calitatea în educaŃie Participarea cadrelor didactice la procesul de formare şi specializare este unul din semnele elocvente în învăŃământul românesc şi anume faptul că prin educaŃia cadrelor didactice se urmăreşte grăbirea accentuării procesului educaŃional în rândul elevilor şi astfel se poate vorbi de calitate în educaŃie. Un alt aspect al calităŃii durabile în educaŃie este faptul că şcoala oferă pe piaŃa muncii capital uman calificat. EducaŃia aduce beneficiu în plus societăŃii, beneficiu care nu se manifestă la nivelul individului. Evaluând acest aspect din punct de vedere economic, se poate vorbi de un randament social al educaŃiei care îl depăşeşte pe cel particular. Formarea şi dezvoltarea resurselor umane este foarte importantă pentru capacitatea personală a unui individ de a contribui la dezvoltarea economiei şi de a câştiga mai mult, dar nu trebuie ignorate consecinŃele sociale ale existenŃei unei populaŃii cu un nivel de educaŃie mai ridicat. EducaŃia cadrelor didactice şi în speŃă educaŃia indivizilor ca principali subiecŃi ai instituŃiei şcolare aduce societăŃii numeroase beneficii, multe dintre acestea având efecte importante asupra modului în care economia operează. Un nivel mai ridicat al educaŃiei se poate asocia cu stabilitatea. În cazul României, se pot formula câteva constatări, legate de beneficiile educaŃiei în dezvoltarea societăŃii. Se poate afirma faptul că un popor mai educat urmăreşte evenimente curente. Dintre elementele ce caracterizează un sistem educaŃional în cazul României se pot enumera transparenŃa, simplitatea, dificultatea administrării fondurilor necesare ,,investiŃiilor în educaŃie" şi tratamentul incorect aplicat profesorilor educatori în raport cu alte categorii sociale. Calitatea în educaŃie înseamnă: - îmbunătăŃirea cunoştinŃelor, abilităŃilor şi competenŃelor privind managementul strategic la nivelul specialiştilor şi managerilor de resurse umane; - dezvoltarea şi implementarea de strategii în vederea planificării strategice a dezvoltării resurselor umane şi iniŃierii programelor de dezvoltare; - utilizarea în cadrul departamentelor de resurselor umane a unor indicatori specifici în vederea evaluării performanŃelor reurselor umane; - evaluarea contribuŃiei activităŃii resurselor umane în domeniul educaŃional. Cele punctate mai sus arată contribuŃia resurselor umane în domeniul educaŃional şi implicit pe piaŃa muncii. InvestiŃiile în educaŃie, tehnologie atrag după sine o implicaŃie mai mare din partea resurselor umane în procesele educaŃionale oferind pe piaŃă calitate în educaŃie. Realizarea de parteneriat în educaŃie atrag după sine o calitate sporită în educaŃie. Dezvoltarea resurselor umane este mai accentuată şi se realizează mai rapid, astfel informaŃia circulă în mod direct rapid între emiŃător-receptor. 6 Concluzii În viaŃa de zi cu zi există anumite sintagme, în ceea ce priveşte dezvoltarea în educaŃie, şi anume cu cât înveŃi ceva mai mult, cu atât acel ceva va fi mai puŃin. Interpretând această sintagmă putem exprima faptul că pentru dezvoltarea profesională continuă este nevoie de timp, care se va micşora cu cât procesul de formare se desfâşoară pe o perioadă îndelungată. Calitatea procesului de formare


232

profesională necesită timp, spaŃiu şi personal dornic să atingă standarde înalte. Politica educaŃională europeană face referire, cu titlul doar de recomandări, asupra calităŃii sistemului de formare a personalului didactic din şcolile europene. Nu întâmplător, principalele procese europene, aflate pe agenda ministerelor educaŃiei (unele purtând denumirea originală a spaŃiului cultural în care au fost discutate şi aprobate- Lisabona, Bologna, Bergen) au propus ca prioritate direcŃiile strategice referitoare la formarea şi dezvoltarea personalului didactic. Sistemul românesc de formare a personalului didactic se confruntă cu absenŃa sau diminuarea motivaŃiei tinerilor absolvenŃi din universităŃi, pentru cariera didactică, cu o limitare de perspectivă şi o reală stare de risc. Sistemul de formare a cadrelor didactice a implicat din perspectiva tradiŃiei o multitudine de aspecte pozitive, de factori de suport emoŃional, dintre care putem aminti de imaginea şi statutul cadrului didactic ce sunt apreciate la nivelul comunităŃii şi care treptat sau diminuat prin finanŃarea insuficientă, dar şi prin incoerenŃa unor decizii de politică educaŃională. Deşi, în formarea profesională continuă se vorbeşte despre o coerenŃă a proceselor şi activităŃilor, totuşi se remarcă faptul că dezvoltarea profesională înseamnă perfecŃionare periodică, iar acea perfecŃionare prin obŃinerea gradelor didactice nu trebuie ignorată. Amândouă trebuie să se întrepătrundă armonios, ca doua procese cu activităŃi diferite, dar care urmăresc aceeaşi finalitate - dezvoltarea personalului în educaŃie. Dezvoltarea personalului în educaŃie, în speŃă a cadrelor didactice, este redată şi prin acele grade didactice pe care fiecare cadru didactic de-a lungul carierei sale şi le asumă (le susŃine) şi le asigură prin promovare. Acest lucru face să crească prestigiul profesorului respectiv (să fie cotat ca fiind un profesor bun), va creşte şi prestigiul unităŃii de învăŃământ la care îşi desfăşoară activitatea şi astfel, şi părinŃii îşi îndrumă copii către instituŃia de învăŃământ cu prestigiu în profesorii cu pregătire. De aici rezultă că instituŃia de învăŃământ respectivă oferă pe piaŃă capital uman cu pregătire, astfel sporeşte şi economia Ńării. Nu întâmplător se observă faptul că unii părinŃi îşi dau copii la şcoli cu prestigiu, de regulă părinŃii care au bani, iar părinŃii care au mai puŃini bani, cu toate că au copii buni nu pot să-i întreŃină la o şcoală cu ,,pretenŃii". Sau mai este cazul când unii elevi se opresc doar la un nivel al educaŃiei şi anume doar la liceu. Există anumiŃi factori care-i descurajează. Unul dintre aceşti factori descurajatori este existenŃa anumitor politici guvernamentale, cum ar fi cea fiscală, care descurajează indivizii să urmeze o educaŃie înaltă, ccea ce reduce capacitatea productivă a forŃei de muncă naŃionale. Totuşi, dacă impozitele şi taxele individului sunt din ce în ce mai mari pe măsură ce îi cresc veniturile, politica fiscală îl descurajează pe acesta să-şi folosească timpul şi resursele necesare, obŃinerii unui nivel mai ridicat al educaŃiei. Impozitele mari pedepsesc succesul şi descurajează indivizii să acŃioneze pentru a-l obŃine, indiferent dacă acŃiunile necesare se constituie în muncă mai multă sau educaŃie superioară. Altfel spus, dacă impozitul creşte odată cu venitul, descurajează formarea de capital uman în acelaşi mod în care descurajează munca, economisirea sau investiŃia în capitalul fizic. Ca indivizi, ne dezvoltăm capitalul uman prin experienŃele de viaŃă, prin formarea profesională şi prin educaŃie. Formarea personalului ajută la dezvoltarea economiei sau a propriului câştig.


233

Bibliografie Antonesei L., 2005, Polis şi Paideia, Editura Polirom, Iaşi ; Armstrong M., 1996, Personnel Management Practice, Kogan Page, Londra; Birzea C., Neacsu I., Potolea D., 2006, EducaŃia şi formarea profesională a cadrelor didactice din România, research project Improving the Professional Development of the Didactic Staff and of the Teaching Practices - Learning în South-Eastern European Contries, Open Society Institute, Bucharest; Cucoş C., 2002, Pedagogie, ediŃia a II-a, Editura Polirom, pp.15-110; Everard K.B., Morris Geoffrey, 1996, Effective School Management, ediŃia a treia, PCB, London. Gavrilovici O., Iosifescu S., Prodan A., 2004, Management educaŃional, vol II, The Romanian Institute for Education Management; Ghergut A., 2007, Management general şi strategic în educaŃie, Polirom Publishing House, Iaşi; Herman J. Susan., 2008, Teaching Contemporany Human Resource Management, Journal of Management Education, aprilie, vol.32; Manolescu A., 2001, Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti; Mathias, L. Robert., 1997, Managementul resurselor umane,Editura Economică, Bucureşti, p.90. Neculau A. (coord.), 1997, Câmpul universitar şi actorii săi, Editura Polirom, Iaşi; Nica P., Iftimescu A., 2004, Management (concepte şi aplicaŃii), Editura Sedcom Libris, Iaşi; Rotaru A., Prodan A., 2005, Managementul resurselor umane, Editura Sedcom Libris, Iaşi; Suciu M. C., 2005, InvestiŃia în educaŃie, Editura Economică, Bucureşti; Warren D. Piper., 1978, “Flexibility with Control: an Example of Classroom Contact and Some Other Attempts to Increase Effectiveness”, The Efficiency and Effectiveness of Teaching în Higher Education, Ed. Warren Piper, University of London Teaching Methods Unit. *** UNESCO. (1998), "World Declaration on Higher Education for the Twenty-first Century: Vision and Action and Framewprk for Priority Action for Change and Development în Higher Education", adoptes by the World Conference on Higher Education, October 9.


234

PROCEDURA DE ADMINISTRARE FISCALĂ A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII

Crina-Carmen Mitea-Popia Spiru Haret University, 313, Splaiul IndependenŃei St., Bucharest, Romania, Tel:

0766641986, e-mail: [email protected]

Abstract To improve tax administration, taxpayer-relationship of organ tax collection and budgetary revenues from 1 July 2009, each general direction of public finances county (DGFPJ) by the administration of public finance for medium taxpayers (AFPCM), given medium taxpayers who are domiciled in tax radius territorial county, entered the Order of the Minister of Economy and Finance no. 2846/2008 amending the criteria for the selection of medium taxpayers manage public finances of governments for taxpayers in the middle of the general directorates of public finance councils. Keywords: medium taxpayers, Fiscal Management, tax liability, tax returns, administration of public finance for medium taxpayers (AFPCM)

În vederea îmbunătăŃirii administrării fiscale, a relaŃiei contribuabil-organ

fiscal, precum şi a colectării veniturilor bugetare, începând de la 1 iulie 2009, fiecare DirecŃie Generală a FinanŃelor Publice JudeŃeană (DGFPJ), prin AdministraŃia FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (AFPCM), administrează contribuabilii mijlocii, care au domiciliul fiscal în raza teritorială a judeŃului respectiv, în baza Ordinului Ministrului Economiei şi FinanŃelor (OMEF) nr. 2846/2008 (cu modificările şi completările ulterioare) privind modificarea criteriilor de selecŃie a contribuabililor mijlocii administraŃi de administraŃiile finanŃelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul DirecŃiilor Generale ale FinanŃelor Publice judeŃene.

Principalele atribuŃii ale AdministraŃiilor FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii sunt: • desfăşoară ansamblul activităŃilor de administrare fiscală a contribuabililor mijlocii, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, colectarea şi verificarea impozitelor, taxelor, contribuŃiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat şi aplică măsurile de executare silită, potrivit legii;

• desfăşoară activitatea de administrare fiscală pentru sediile secundare ale contribuabililor mari privind impozitul pe veniturile din salarii aferent sediilor secundare;

• desfăşoară acŃiuni de control financiar la regii autonome, societăŃi şi companii naŃionale şi la societăŃi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

• colaborează cu organul fiscal coordonator al contribuabilului în vederea aplicării măsurilor de executare silită la sediile secundare aflate în administrarea sa;


235

• organizează activitatea de urmărire a respectării înlesnirilor la plată aprobate; • asigură soluŃionarea contestaŃiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale emise, potrivit competenŃelor conferite de lege;

• conduce evidenŃa veniturilor bugetului general consolidat şi asigură organizarea sistemului informaŃional privind obligaŃiile fiscale şi materia impozabilă, precum şi prelucrarea automată a datelor în vederea soluŃionării şi simplificării sistemului de evidenŃă fiscală;

• asigură centralizarea şi transmiterea către DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice judeŃeană şi DirecŃia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a datelor referitoare la contribuabilii administraŃi privind modul de colectare a creanŃelor bugetare, la solicitarea acestora, ori de câte ori este necesar, pentru diverse analize şi sinteze cerute de conducerea ANAF;

• poate face propuneri cu privire la îmbunătăŃirea metodologiei de raportare a indicatorilor de performanŃă şi a instrumentelor de management specifice;

• colaborează cu autorităŃile administraŃiei publice locale, cu alte instituŃii publice, precum şi cu persoane juridice şi fizice şi alte entităŃi, în condiŃiile legii;

• desfăşoară activitatea de informare, educare şi asistenŃă a contribuabililor mijlocii;

• asigură păstrarea secretului fiscal şi a confidenŃialităŃii documentelor şi informaŃiilor gestionate, în condiŃiile legii.

AdministraŃia FinanŃelor Publice Contribuabili Mijlocii JudeŃeană (AFPCMJ), este organul fiscal competent pentru administrarea: � contribuabililor mijlocii, persoane juridice, care îşi au domiciliul fiscal pe raza teritorială a judeŃului respectiv

� sediilor secundare ale contribuabililor mari şi mijlocii, care îşi desfăşoară activitatea pe raza teritorială a judeŃului respectiv, chiar dacă domiciliul fiscal (sediul principal) al acestora se află pe raza teritorială a altor judeŃe.

Contribuabilii mijlocii administraŃi de către AFPCMJ sunt selectaŃi conform criteriilor prevăzute de Ordinul ministrului economiei şi finanŃelor nr. 2607/2008 privind modificarea criteriilor de selecŃie a contribuabililor mijlocii administraŃi de administraŃiile finanŃelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, care prevede: direcŃiile generale ale finanŃelor publice judeŃene, prin administraŃiile finanŃelor publice pentru contribuabilii mijlocii, administrează primii 500 de contribuabili, persoane juridice, cu domiciliul fiscal în raza teritorială a judeŃelor, denumiŃi contribuabili mijlocii, selectaŃi astfel: • contribuabilii cu domiciliul fiscal pe raza fiecărui judeŃ, care au înregistrat o cifră de afaceri raportată în situaŃiile financiare încheiate la data de 31 decembrie a anului precedent mai mică de 70 milioane lei, selectaŃi în ordinea descrescătoare a acesteia; • contribuabilii cu domiciliul fiscal pe raza fiecărui judeŃ, aflaŃi în procedura insolvenŃei, care au creanŃe fiscale mai mari de 3 milioane lei.


236

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanŃelor publice nr. 328/2007 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanŃelor publice nr. 753/2006 privind organizarea activităŃii de administrare a marilor contribuabili, sediile secundare ale contribuabililor mari şi mijlocii care îşi desfăşoară activitatea pe raza unui judeŃ, sunt administrate de către AFPCM a judeŃului respectiv.

Dacă un contribuabil care nu se înscrie în categoria contribuabililor mari sau mijlocii absoarbe, prin fuziune, un contribuabil mijlociu, acesta este preluat spre administrare de administraŃia finanŃelor publice pentru contribuabilii mijlocii, în termen de 10 zile de la data înregistrării acestei operaŃiuni la Oficiul Registrului ComerŃului.

Contribuabilii mijlocii a căror cifră de afaceri în anul precedent este inferioară celei stabilite drept criteriu de selecŃie a acestora pentru încadrarea în categoria contribuabililor mijlocii vor fi scoşi din administrare după 4 ani consecutivi în care nu mai îndeplinesc criteriul de selecŃie.

Contribuabilii mijlocii se pot adresa, în vederea soluŃionării eventualelor probleme de ordin fiscal, următoarelor birouri, servicii sau camere care îşi desfăşoară activitatea în cadrul AdministraŃiilor FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii:

I. Serviciului Registru contribuabili declaraŃii fiscale şi bilanŃuri pentru depunerea declaraŃiilor. Contribuabilii mijlocii administraŃi de AFPCMJ au obligaŃia depunerii următoarelor declaraŃii fiscale, cu codificarea informaŃiei cu cod de bare, conform prevederilor Ordinului ministrului economiei şi finanŃelor nr. 125/2008 privind depunerea declaraŃiilor fiscale cu codificarea informaŃiei cu cod de bare: � 100 „DeclaraŃie privind obligaŃiile de plată la bugetul de stat” - cod 14.13.01.99/bs.

� 101 „DeclaraŃie privind impozitul pe profit”, cod 14.13.01.04; � 102 „DeclaraŃie privind obligaŃiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale” - cod 14.13.01.40;

� 103 „DeclaraŃie privind accizele” - cod 14.13.01.03/a; � 104 „DeclaraŃie privind distribuirea între asociaŃi a veniturilor şi cheltuielilor” - cod 14.13.01.01/dv.

� 120 „Decont privind accizele” - cod 14.13.01.03 zi � 130 „Decont privind impozitul la ŃiŃeiul din producŃia internă” - cod 14.13.01.05.

Completarea formularelor declaraŃiilor fiscale se face cu ajutorul unui program care poate fi descărcat de pe site-ul Ministerului FinanŃelor Publice, portalul ANAF (AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală). CorecŃiile ulterioare ale unei declaraŃii fiscale se pot face prin depunerea unei declaraŃii fiscale rectificative, formular 710 - „DeclaraŃie rectificativă”, cod 14.13.01.00/r. Rectificarea nu este însă posibilă pentru perioadele fiscale care au fost supuse inspecŃiei fiscale sau pentru care este în curs de derulare inspecŃia fiscală.


237

Contribuabilii mijlocii înregistraŃi ca plătitori de TVA conform art. 153 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare au obligaŃia depunerii următoarelor declaraŃii: � Formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată” - cod 14.13.01.02, lunar. Corectarea erorilor materiale din decontul de TVA se efectuează conform prevederilor Ordinului ministrului economiei şi finanŃelor nr. 179/2007 pentru aprobarea InstrucŃiunilor de corectare a erorilor materiale din deconturile de taxă pe valoarea adăugată, de către organul fiscal competent, la iniŃiativa acestuia sau la solicitarea persoanei impozabile.

� Formularul 390 VIES „DeclaraŃie recapitulativă privind livrările/achiziŃiile intracomunitare de bunuri” - cod 14.13.01.02/r, trimestrial şi

� Formularul 394 „DeclaraŃie informativă privind livrările/prestările şi achiziŃiile efectuate pe teritoriul naŃional” - cod 14.13.01.02/f, semestrial.

În cazul contribuabililor mijlocii care au sedii secundare înregistrate ca plătitori de impozit pe veniturile din salarii, în raza teritorială a judeŃului, declararea impozitului pe veniturile din salarii pentru activitatea sediilor secundare se face la AFPCMJ, prin depunerea lunară a Formularului 100 „DeclaraŃie privind obligaŃiile de plată la bugetul de stat”.

Data depunerii declaraŃiei fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz, conform legii. Atunci când declaraŃia fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanŃă, data depunerii declaraŃiei este considerată, din punct de vederea al înregistrării la organul fiscal, data consemnării acesteia pe site-ul Ministerului FinanŃelor Publice, portalul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală, aşa cum a fost comunicată contribuabilului prin mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraŃiei.

Conform prevederilor Ordinului ministrului finanŃelor publice nr. 858/2008 privind depunerea declaraŃiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanŃă, contribuabilii mijlocii pot utiliza, ca metodă alternativă, metoda de depunere a declaraŃiilor fiscale prin utilizarea serviciului „Depunere declaraŃii on-line”, existent pe site-ul Ministerului FinanŃelor Publice, portalul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală, respectând instrucŃiunile de utilizare a acestui serviciu.

DeclaraŃia depusă prin mijloace electronice de transmitere la distanŃă trebuie semnată de către persoana împuternicită pentru semnarea declaraŃiilor fiscale, a cărei semnătură a fost ataşată declaraŃiei, conform certificatului digital utilizat.

Începând de la 1 mai 2008 sunt solicitate certificate digitale calificate care sunt eliberate de furnizorii de servicii de certificare, acreditaŃi în condiŃiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, conform prevederilor la art. 9 alin. (1) din OMFP nr. 858/2008.

În vederea utilizării serviciului „Depunere declaraŃii on-line” existent pe site-ul MFP - portalul ANAF de către contribuabili, se efectuează următoarele operaŃiuni:


238

• înregistrarea persoanei care deŃine certificat digital calificat, împuternicită de către contribuabil pentru semnarea declaraŃiilor fiscale, ca utilizator al serviciului „Depunere declaraŃii on-line”, existent pe site-ul MFP - portalul ANAF;

• depunerea formularului 150 „Cerere pentru utilizarea unui certificat digital calificat”, însoŃit de documentul de confirmare a certificatului digital calificat, depus în format electronic, semnat digital de către solicitant şi confirmat prin semnătura electronică a AutorităŃii de Certificare. Cererea pentru utilizarea unui certificat digital calificat (formular 150) se completează, se transmite electronic şi se listează prin funcŃionalităŃile puse la dispoziŃie de serviciul „Depunere declaraŃii on-line”. Exemplarul listat, semnat şi ştampilat de către contribuabil, se depune de către persoana împuternicită pentru semnarea declaraŃiilor fiscale la DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice judeŃeană, însoŃit de următoarele documente:

� documentul de identitate a solicitantului, în original şi copie, şi � documentul eliberat de contribuabil, din care rezultă dreptul

solicitantului de a semna declaraŃiile fiscale. Pe baza documentelor depuse, organul fiscal verifică realitatea datelor

înscrise în cerere, iar copia documentului de identitate a solicitantului şi documentul privind dreptul solicitantului de a semna declaraŃiile fiscale se anexează la cerere. Confirmarea dreptului de utilizare a serviciului „Depunere declaraŃii on-line”, se transmite persoanei solicitante, prin poşta electronică la adresa menŃionată în cerere. Formularul 150 „Cerere pentru utilizarea unui certificat digital calificat” trebuie să fie obligatoriu listat, neadmiŃându-se formulare scrise de mână.

Data la care se prezintă contribuabilul la ghişeu, cu dosarul spre aprobare, nu trebuie să depăşească 30 de zile de la data tipărită pe formularul 150, deoarece formularul transmis electronic expiră în 30 de zile de la depunere, caz în care aprobarea dreptului de utilizare a serviciului „Depunere declaraŃii on-line” nu se mai acordă.

Certificatul digital se eliberează, începând de la 1 mai 2008, de unul dintre furnizorii acreditaŃi conform Legii nr. 455/2001, respectiv Digisign SA sau Certsign SRL. Certificatele digitale sunt valabile până la data apariŃiei oricăruia din următoarele cazuri: la cererea semnatarului, în cazul în care o hotărâre judecătorească dispune suspendarea, în cazul în care informaŃiile din certificat nu mai corespund realităŃii şi în alte situaŃii prevăzute de lege.

Revocarea dreptului de utilizare a serviciului "Depunere declaraŃii on-line" existent pe site-ul Ministerului FinanŃelor Publice, portalul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală, se poate solicita de către: • titularul certificatului calificat, prin completarea şi transmiterea formularului 151 „Cerere pentru revocarea dreptului de utilizare a serviciului Depunere declaraŃii on-line”, aflat pe site-ul Ministerului FinanŃelor Publice, portalul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală;

• o persoană diferită de persoana pentru care acest drept a fost obŃinut.


239

În această situaŃie, formularul 151 „Cererea pentru revocarea dreptului de utilizare a serviciului Depunere declaraŃii on-line” se depune în format hârtie, semnat şi ştampilat, de către contribuabil, conform legii, la DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice judeŃeană. Cererea trebuie să fie însoŃită de următoarele documente: � documentul de identitate a persoanei care solicită revocarea certificatului digital, în original şi copie, şi

� documentul eliberat de contribuabil, din care rezultă dreptul persoanei solicitante de a revocă dreptul de utilizare a serviciului „Depunere declaratii on-line”.

În situaŃia în care pe parcursul desfăşurării activităŃii intervin modificări în datele declarate iniŃial de contribuabilii mijlocii şi înscrise în certificatul de înregistrare, se depune o cerere de înregistrare a menŃiunilor/cerere de preschimbare a certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului ComerŃului (ORC) de pe lângă Tribunalul judeŃean. Modificările intervenite în datele declarate iniŃial de contribuabilii mijlocii, care privesc obligaŃiile declarative, se declară la AFPCMJ, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin depunerea formularului „DeclaraŃie de înregistrare fiscală/DeclaraŃie de menŃiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităŃi fără personalitate juridică (formular 010)”, cod MFP 14.13.01.10.11/1.

Înregistrarea sediilor secundare ale contribuabililor mari şi mijlocii, nou înfiinŃate, care au obligaŃia de a se înregistra fiscal, şi îşi desfăşoară activitatea pe raza teritorială a judeŃului, (cu excepŃia sucursalelor care se înregistrează conform procedurilor speciale în materie de înregistrare a comercianŃilor), precum şi modificarea datelor declarate la înregistrarea sediului, se realizează prin completarea şi depunerea formularului „DeclaraŃie de înregistrare fiscală/DeclaraŃie de menŃiuni pentru sediile secundare (formular 060)”, însoŃită de actul care atestă calitatea de proprietar al spaŃiului în care se desfăşoară activitatea sediului secundar care se înregistrează şi certificatul de înregistrare a sediului secundar eliberat de Oficiul Registrului ComerŃului.

Scoaterea din evidenŃa fiscală a sediilor secundare ale contribuabililor mijlocii înfiinŃate pe raza judeŃului, se face prin depunerea formularului 060 la AFPCMJ, împreună cu certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării.

Conform prevederilor OMFP nr. 2486/2007, soluŃionarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată, cu opŃiune de rambursare, depuse de către contribuabilii administraŃi de către AFPCMJ, începând cu 1 iulie 2009, se realizează de către Serviciul Registru contribuabili declaraŃii fiscale şi bilanŃuri contribuabili mijlocii – Compartimentul Analiza de risc.

SituaŃiile financiare anuale şi semestriale ale contribuabililor mijlocii ce sunt administraŃi de AFPCMJ se depun la Serviciul Registru contribuabili declaraŃii fiscale şi bilanŃuri contribuabili mijlocii.

Contribuabilii mijlocii aflaŃi în administrarea AFPCMJ pot solicita Serviciului Registru contribuabili declaraŃii fiscale şi bilanŃuri contribuabili mijlocii, pe bază de cerere, următoarele documente:


240

� Certificatul de atestare a calităŃii de persoană impozabilă înregistrată în scop de TVA;

� Dovada privind nivelul cifrei de afaceri; � SituaŃie financiară privind indicatorii de bonitate, conform prevederilor OMFP nr. 784/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conŃinutul - cadru de organizare a licitaŃiilor, prezentarea ofertelor, adjudecare, contractare şi decontare a execuŃiei lucrărilor.

Conform OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi Hotărârii Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, contribuabilii mijlocii administraŃi de AFPCMJ se pot adresa pentru calculul taxei de poluare la sediul organului fiscal. În vederea calculării taxei pe poluare, contribuabilul trebuie să prezinte la sediul AFPCMJ, în copie şi original următoarele documente: � Cartea de identitate a vehiculului � în cazul autovehiculelor rulate achiziŃionate din alte state, un document din care să rezulte data primei înmatriculări şi, după caz, declaraŃia pe propria răspundere cu rulajul mediu anual de km şi rezultatul expertizei tehnice efectuate de Registrul Auto Român ori rezultatul evaluării individuale efectuate de către un expert al Corpului ExperŃilor Tehnici

� în cazul autovehiculelor care fac obiectul contractelor de leasing, va fi prezentat şi un document centralizator, în format electronic, conform prevederilor OMEF nr. 1261/2008 privind modificarea şi completarea Ordinului Preşedintelui AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală nr. 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care să conŃină elementele necesare calculării taxei de poluare.

Pentru restituirea sumelor rezultate ca diferenŃă între taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa pe poluare pentru autovehicule se calculează atunci când taxa specială este mai mare decât taxa pe poluare rezultată, contribuabilul depune o cerere de restituire la AFPCMJ, la care anexează, în original sau în copie, documentul doveditor al plăŃii taxei, respectiv chitanŃa fiscală sau ordinul de plată şi extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plăŃii acesteia, precum şi copia CărŃii de identitate a vehiculului şi a Certificatului de înmatriculare. Pentru autovehiculele care fac obiectul contractelor de leasing, la cererea de restituire se anexează, în copii conforme cu originalul pe baza propriei declaraŃii, documentul doveditor al plăŃii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, precum şi a CărŃii de identitate a vehiculului şi a Certificatului de înmatriculare.

Cererea de restituire se soluŃionează în termen de 45 de zile de la depunere, astfel cum este prevăzut în art. 70 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Atunci când organul fiscal competent constată existenŃa unor obligaŃii fiscale restante ale contribuabilului, suma solicitată se restituie numai după


241

efectuarea compensării acestor obligaŃii fiscale restante în contul bancar indicat de contribuabil.

II. Serviciul Executare silită şi stingerea creanŃelor fiscale Plata obligaŃiilor fiscale reprezentând impozite, taxe, contribuŃii şi alte

obligaŃii, la bugetul general consolidat, se efectuează la Trezoreria municipiului. Impozitul pe veniturile din salarii datorat de sediile secundare ale contribuabililor mijlocii, de pe raza teritorială a judeŃului, se plătesc la Trezoreria municipiului, indiferent dacă domiciliul fiscal al contribuabilului este în municipiul respectiv sau în orice altă localitate din judeŃ.

Documentele de plată ce se întocmesc de contribuabilii mijlocii persoane juridice în vederea achitării impozitului pe venitul din salarii datorat de sediile secundare ale acestora, aflate în raza teritorială a altui organ fiscal decât cel pe a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contribuabilul, cuprind în mod obligatoriu şi următoarele informaŃii: • codul de identificare fiscală şi denumirea persoanei juridice care efectuează plata;

• codul de identificare fiscală al sediului secundar pentru care se face plata. Contribuabilii mijlocii administraŃi de AFPCMJ realizează plata obligaŃiilor

la bugetul general consolidat astfel: � cu ordin de plată:

� în contul unic, pentru obligaŃiile prevăzute de Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1294/2007 privind impozitele, contribuŃiile şi alte sume reprezentând creanŃe fiscale, care se plătesc de contribuabili într-un cont unic, modificat şi completat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 131/2008 pentru modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1294/2007 privind impozitele, contribuŃiile şi alte sume reprezentând creanŃe fiscale, care se plătesc de contribuabili într-un cont unic, astfel:

• contul RO17TREZ29120.47.01.01xxxxx – pentru obligaŃiile fiscale datorate bugetului de stat;

• contul RO98TREZ29155.02.xxxxxxxxx – pentru obligaŃiile fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurile speciale.

� în conturile specifice pentru celelalte obligaŃii la bugetul general consolidat. � în numerar, la ghişeele Trezoreriei municipiului � alte metode de plată prevăzute de lege.

EvidenŃa analitică pe plătitor pentru contribuabilii mijlocii administraŃi de AFPCMJ, se desfăşoară în cadrul Serviciului Executare silită şi stingere a creanŃelor fiscale contribuabili mijlocii – Compartimentul EvidenŃa analitică pe plătitor. Acest compartiment eliberează la cererea contribuabililor, conform legii, certificatele de atestare fiscală, precum şi certificate de obligazii bugetare


242

întocmite în condiŃiile legii, solicitate de instituŃiile publice implicate în procesul de privatizare. De asemenea, la acest compartiment contribuabilii se pot adresa pentru soluŃionarea cererilor de stingere a unor creanŃe bugetare prin modalităŃile de compensare în condiŃiile legii, pentru eliberarea fişelor rol, pentru reglarea eventualelor neconcordanŃe între plăŃile efectuate de contribuabil şi cele înregistrate în evidenŃa fiscală, precum şi pentru orice alte situaŃii ce se referă la colectarea creanŃelor bugetare.

III. Biroul Administrare sedii secundare ale contribuabililor mari La nivelul judeŃului, administrarea din punct de vedere fiscal a sediilor

secundare ale marilor contribuabili se asigură de Biroul administrare sedii secundare, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul DirecŃiei Generale a FinanŃelor Publice judeŃene.

IV. Biroul AsistenŃă contribuabili mijlocii Îndrumarea şi asistenŃa contribuabililor mijlocii administraŃi de AFPCMJ,

în aplicarea prevederilor legislaŃiei fiscale se asigură de către Biroul AsistenŃă contribuabili mijlocii, ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul DGFPJ.

Contribuabilii se pot adresa Biroului AsistenŃă contribuabili mijlocii direct la ghişeu, prin adresă scrisă depusă la registratură sau telefonic. În cazul cererilor formulate în scris de către contribuabili, în conformitate cu prevederile OMFP nr. 1338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind îndrumarea şi asistenŃa contribuabililor de către organele fiscale, acestea trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele date de identificare: • denumirea societăŃii, domiciliul fiscal, precum şi codul de identificare fiscală, • formularea clară a problemei la care se solicită răspuns, punctul de vedere privind soluŃia la problema respectivă şi temeiul legal pe care se bazează această,

• persoana de contact pentru clarificări, numărul de telefon al acesteia. De asemenea, cererile respective trebuie să poarte semnătura

reprezentantului legal al societăŃii şi să fie Ńtampilate, cu număr de înregistrare. Activitatea de inspecŃie fiscală se desfăşoară în baza titlului VII „InspecŃia

fiscală” din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Activitatea de inspecŃie fiscală la contribuabilii mijlocii din fiecare judeŃ se efectuează de personalul cu atribuŃii de inspecŃie fiscală din cadrul AdministraŃiei FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a judeŃului respectiv.

În cazul în care contribuabilul mijlociu are sedii secundare în alte judeŃe, competenŃa de efectuare a inspecŃiei fiscale revine organelor de inspecŃie fiscală din cadrul AdministraŃiei FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a judeŃului respectiv, doar pentru obligaŃiile de plată ale sediului secundar. Pentru sediile secundare ale unui contribuabil mijlociu, aflate pe raza altui judeŃ, competenŃa de efectuare a controlului încrucişat revine organelor de inspecŃie fiscală din cadrul AFPCM a judetului pe a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sediile secundare respective.

AcŃiunile de inspecŃie fiscală la un contribuabil mijlociu, începute de orice echipa de inspecŃie fiscală din cadrul DirecŃiilor Generale ale FinanŃelor Publice


243

judeŃene, se finalizează de către echipa respectivă. Actul de control, împreună cu actul administrativ fiscal, dacă este cazul, se transmite la AdministraŃia FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a judeŃului respectiv.

AcŃiunile de inspecŃie fiscală la un contribuabil administrat de AdministraŃia FinanŃelor Publice a municipiului reşedinŃă de judeŃ, începute de orice echipă de inspecŃie fiscală din cadrul DirecŃiilor Generale ale FinanŃelor Publice judeŃene, se finalizează de respectiva echipă. Actul de control, împreună cu actul administrativ fiscal, dacă este cazul, se transmite la AdministraŃia FinanŃelor Publice a municipiului reşedinŃă de judeŃ.

AcŃiunile de inspecŃie fiscală pentru care s-a emis aviz de inspecŃie fiscală, dar neîncepute de organele de control ale DirecŃiilor Generale ale FinanŃelor Publice judeŃene la contribuabilii mijlocii, vor fi efectuate de organele de inspecŃie fiscală ale AdministraŃiei FinanŃelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a judeŃului respectiv, fără a mai fi necesar un alt aviz.

AcŃiunile de inspecŃie fiscală pentru care s-a emis aviz de inspecŃie fiscală, dar neîncepute de organele de control ale DirecŃiilor Generale ale FinanŃelor Publice judeŃene la contribuabilii administraŃi de AdministraŃia FinanŃelor Publice a municipiului reşedinŃă de judeŃ, vor fi efectuate de organele de inspecŃie fiscală ale acestor administraŃii, fără a mai fi necesar un alt aviz.

Având în vedere faptul că administrarea, din punct de vedere fiscal, a contribuabililor mijlocii se va realiza la nivelul AFPCMJ, din cadrul DGFPJ, este necesar ca fiecare contribuabil să ia măsurile ce se impun pentru clarificarea eventualelor probleme, cu caracter fiscal, la organul fiscal de domiciliu care îl administrează, din punct de vedere fiscal, astfel încât preluarea bazelor de date din evidenŃa analitică pe plătitori, cât şi din cea privind declaraŃiile fiscale şi bilanŃurile contabile să se realizeze în bune condiŃii.

Bibliografie *** Ordinul Ministrului Economiei şi FinanŃelor nr. 2846/2008 pentru

actualizarea listelor contribuabililor mijlocii administraŃi conform prevederilor Ordinului Ministrului FinanŃelor Publice nr. 266/2007 privind organizarea activităŃii de administrare a contribuabililor mijlocii la administraŃiile finanŃelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 732 din 29 octombrie 2008, modificat şi completat prin Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 11/2008 şi Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 557/2009 pentru prorogarea termenului stabilit pentru administrarea contribuabililor mijlocii şi a marilor contribuabili;

*** Ordinul Ministrului Economiei şi FinanŃelor nr. 2607/2008 privind modificarea criteriilor de selecŃie a contribuabililor mijlocii administraŃi de administraŃiile finanŃelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 641 din 08 septembrie 2008;


244

*** Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 328/2007 pentru modificarea şi completarea Ordinului Ministrului FinanŃelor Publice nr. 753/2006 privind organizarea activităŃii de administrare a marilor contribuabili, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 185 din 16 martie 2007;

*** Ordinul Ministrului Economiei şi FinanŃelor nr. 125/2008 privind depunerea declaraŃiilor fiscale cu codificarea informaŃiei prin cod de bare, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 71 din 30 ianuarie 2008;

*** Codul fiscal al României din 22 decembrie 2003 versiunea actualizată la data de 01 ianuarie 2009 http://www.infotva.ro/codul-fiscal-2009-203.html;

*** Codul de procedură fiscală, actualizat la 1 aprilie 2008, versiune care include modificările aduse de: O.G. nr. 47/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 603 din 31 august 2007 şi O.U.G. nr. 19/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 03 martie 2008;

*** Ordinul nr. 858/2008 privind depunerea declaraŃiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanŃă, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 242 din 28 martie 2008;

*** Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 429 din 31 iulie 2001;

*** Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.


245

PREVENIREA CRIZEI LA NIVEL DE ORGANIZAłIE

Teodora Ruginosu Universitatea „Dunărea de Jos” GalaŃi, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Abstract Crisis Prevention at Organizational Level

Crisis may occur in any organization. By raising awareness of this reality, managers and all staff will understand the importance of correct treatment of such cases. In normality periods the company’s management must create an action plan for the crisis, must determine measures to prevent, manage and resolve crises quickly, avoiding the crisis extension or reduce the effects that they may have inside the organization. An essential role in the prevention of organizational crisis has the manager’s knowledge on the theory of institutional crisis and the use of knowledge in implementing a dynamic management, with appropriate objectives of the socio-economic context. Regardless of field of activity, size, structure or maturity of an organization it needs to establish a framework for proper management to be successful. Keywords: Criza organizaŃională, prevenirea crizei, principii ale calităŃii, cauzele apariŃiei crizelor organizaŃionale

Introducere În toate domeniile de activitate pot apărea, în anumite momente, disfuncŃii.

De aceea este firesc ca managerii să fie preocupaŃi de prevenirea unor astfel de situaŃii, stoparea sau/şi de diminuarea efectelor. Fie ei, fie comisii cu atribuŃii în acest sens, studiază cauzele, modul de apariŃie, manifestările şi consecinŃele acestora. Aceste disfuncŃii sunt de fapt crize care se manifestă în mai toate sectoarele unei economii de piaŃă, în momente şi condiŃii diferite.

PrezenŃa tot mai des întâlnită a crizelor, plasate în cele mai diferite instituŃii, nevoia de a le înŃelege, a le anticipa sau controla, a făcut ca tot mai mulŃi lideri, conducători de organizaŃii, specialişti în management şi practicieni ai relaŃiilor publice, să se ocupe de „gestionarea crizelor”, „comunicarea de criză”, etc. Şi totuşi , experienŃa de fiecare zi ne arată că puŃini sunt aceia care deŃin competenŃele, experienŃa şi logistica necesare preîntâmpinării şi controlării eficiente a unei crize. Metode de cercetare

La nivelul companiei, o situaŃie de criză poate fi generată de cauze interne, endogene sau externe, exogene. Cauzele interne pot consta în: inexistenŃa unui sistem de control intern sau funcŃionarea defectuoasă a acestuia, dacă există; inexistenŃa codului intern de norme, reguli, standarde sau existenŃa formală a unui ROF (Regulament de Organizare şi FuncŃionare) şi a fişelor de post aferente personalului angajat; existenŃa conflictului de interese, a concurenŃei neloiale


246

generate de conduite profesionale şi morale incorecte ale unor angajaŃi; managementul defectuos, empiric la nivelul companiei; expunerea companiei la diverse categorii de riscuri, fără un sistem eficient de gestionare a acestora; frauda internă. Cauzele externe sunt, de regulă, imprevizibile, dificil de evitat, putând fi extrem de diverse: conjuncturi potrivnice de piaŃă; catastrofe: inundaŃii, cutremure, epidemii, războaie convenŃionale şi neconvenŃionale etc.; schimbări legislative şi/sau instituŃionale care pot afecta domeniul de activitate al companiei; campanii ostile împotriva firmei duse prin diverse medii de comunicare; preluări ostile, prin achiziŃii, fuziuni sau alte procedee.

Odată generată, indiferent dacă din cauze interne sau externe, criza se manifestă rapid, efectele şi consecinŃele putând fi percepute imediat. Pierderile financiare, de imagine, de poziŃie pe piaŃă etc. ale companiei pot fi majore sau minore, în funcŃie de gradul de pregătire al acesteia de a acŃiona în situaŃii de criza. În multe situaŃii companiile nu au putut rezista crizelor cu care s-au confruntat, ieşind de pe piaŃa prin faliment sau închidere voluntară. Apare întrebarea ce tip de comportament şi atitudine ar trebui sa aibă o companie aflată într-o situaŃie de criza?

Practica internaŃională în domeniu semnalează două tipuri de manifestări posibile: atitudine reactivă şi atitudine pro-activă. Probabil un mix al celor două tipuri de atitudini ar fi de preferat. Comportamentul pro-activ ar trebui să însemne acceptarea ideii că firma se află în situaŃie de criză, iar odată cu aceasta punerea în aplicare a unui plan de acŃiuni dinainte pregătit, în vederea minimalizării efectelor şi consecinŃelor, depăşirii fazei critice şi apoi, în final, evaluării eventualelor pierderi suportate şi revenirii la situaŃia de normalitate. Comportamentul reactiv ar presupune, de fapt, aplicarea unui plan de răspuns, de reacŃie, o atitudine ofensivă, care este condiŃionat de necesitatea aplicării lui rapide, în perioada imediat următoare declanşării crizei, astfel încât să se opună reacŃiei mediului în care compania îşi desfăşoară activitatea. O reacŃie ostilă la adresa companiei poate adânci criza, efectele acesteia devenind mult mai greu de suportat, supravieŃuirea companiei devenind incertă. O combinare a celor două tipuri de comportament poate crea sinergia necesară depăşirii situaŃiei de criză cu repercusiuni reduse.

Un rol esenŃial în prevenirea apariŃiei situaŃiilor de criză în organizaŃii îl are implementarea unui management dinamic, adecvat politicii şi obiectivelor organizaŃiei şi contextului socio-economic. Indiferent de domeniul de activitate, dimensiuni, structură sau maturitatea unei organizaŃii, aceasta are nevoie să instituie un cadru de management adecvat pentru a avea succes. Rezultate şi discuŃii Vom prezenta în cele ce urmează cele opt concepte fundamentale ale excelenŃei (principiile calităŃii) şi modul în care ele trebuie transpuse în practică de către organizaŃii.


247

1. Orientarea către rezultate În prezent, mediul organizaŃiei este într-o continuă dezvoltare, deci

consumatorii sunt şi ei supuşi unor schimbări majore de comportament şi permanente modificări ale nevoilor, cea ce impune agenŃilor economici să răspundă acestor noi aşteptări. OrganizaŃiile trebuie să măsoare, să anticipeze nevoile şi aşteptările consumatorilor, să monitorizeze şi să analizeze performanŃa concurenŃilor pentru a rămâne competitivi pe piaŃă. Cercetările de piaŃă realizate vor furniza informaŃii asupra situaŃiei organizaŃiei în piaŃa totală. Un management performant se va folosi de informaŃiile obŃinute pentru a stabili şi implementa strategii, pentru a dezvolta obiective pe termen scurt, mediu şi lung. Astfel, organizaŃiile se vor dezvolta şi vor atinge rezultate favorabile conform obiectivelor stabilite.

2. Orientarea către client

Satisfacerea nevoilor clienŃilor este cel mai important obiectiv al unei organizaŃii. Pentru ca eforturile să fie eficiente, este necesar ca în prealabil să se realizeze cercetări ale dorinŃelor, nevoilor şi preferinŃelor clienŃilor în consum. Rezultatele cercetărilor ajută în dezvoltarea unei game de produse care să fidelizeze clienŃii şi să ofere organizaŃiei o poziŃie pe piaŃă cât mai favorabilă. Calitatea produselor este cea care loializează clientul în consumul unui anumit tip de produs. Cercetările trebuiesc extinse de la consumatorii actuali şi la cei potenŃiali, care pot fi atraşi spre produsul sau serviciul organizaŃiei. Monitorizarea permanentă a opiniei consumatorului oferă posibilitatea organizaŃiei să intervină acolo unde sunt necesare modificări.

3. Leadership şi constanŃa obiectivelor

Managerii organizaŃiilor trebuie să stabilească clar obiectivele şi strategiile de atingere a acestor obiective, să stabilească cultura organizaŃională, valorile, structura ierarhică, elemente care să ofere o identitate proprie şi transparentă. Managerii trebuie sa aibă înfăŃişarea liderilor, să inspire şi să conducă echipa oferind şi cerând performanŃă, fiind consideraŃi model de comportament organizaŃional. În perioade de criză, de instabilitate pentru organizaŃie, liderii trebuie să fie consecvenŃi şi obiectivi, să continue pe cât putinŃă atingerea obiectivelor pentru a inspira încredere în puterea organizaŃie de a depăşi aceste momente. Această atitudine ajută firma în consolidarea imaginii pe care o are pe piaŃă, în faŃa concurenŃilor şi a consumatorilor. Totodată, liderii trebuie să arate abilitatea de a se adapta unui mediu cu schimbări rapide şi frecvente, creând astfel stabilitate în interiorul organizaŃiei, pentru angajaŃi. 4. Management prin procese şi fapte

OrganizaŃiile trebuie să aibă la bază un sistem de management eficient, bine proiectat astfel încât să urmărească întâmpinarea nevoilor clienŃilor. Dacă aceste procese sunt clar definite, ele susŃin implementarea sistematică a politicilor,


248

strategiilor, obiectivelor şi planurilor organizaŃiei. Aceste procese în permanenŃă trebuiesc revizuite, remodelate pe noile obiective, şi conduse spre scopul activităŃilor organizaŃiei. Deciziile la nivelurile de conducere vor avea la bază informaŃi sigure şi reale referitoare la performanŃele actuale şi cele previzionate, la capacitatea întreprinderii, la nevoile în permanentă schimbare a consumatorilor, la activităŃile concurenŃilor, practic la toate componentele mediului intern şi extern întreprinderii.

Pentru prevenirea riscurilor şi crizelor organizaŃionale, managementul trebuie să pregătească câteva proceduri şi strategii de identificare a posibilelor cauze de declanşare a crizelor interne, de determinare a punctelor slabe ce pot dezechilibra firma, de creştere sau menŃinere a imaginii firmei în perioade dificile.

5. Dezvoltarea şi implicarea personalului

OrganizaŃiile trebuie să analizeze situaŃia internă a competenŃelor sale, funcŃie de resursa umană şi cea materială disponibilă, şi în urma acestei analize, să stabilească obiectivele şi strategiile pentru perioada următoare. Aceste analize interne oferă şi informaŃii despre necesităŃile de formare ale angajaŃilor şi firma poate programa stagii de formare profesională, traininguri pentru aceştia, astfel încât personalul să fie pregătit şi să se poată adapta oricăror schimbări organizaŃionale, cum ar fi situaŃiile de criză.

OrganizaŃiile trebuie să conştientizeze capacitatea intelectuală a personalului şi să motiveze angajaŃii să-şi folosească toate abilităŃile şi competenŃele în beneficiul companiei. Prin implicarea personalului în procesul decizional, se oferă încredere şi responsabilităŃi angajaŃilor, iar aceştia vor fi mai deschişi şi se vor dedica mai mult vieŃii organizaŃionale. Implicarea totală a personalului permite valorizarea la maxim a competenŃelor acestuia, generarea şi implementarea ideilor de îmbunătăŃire continuă a organizaŃiei.

6. ÎnvăŃare, inovare şi îmbunătăŃire continuă

OrganizaŃiile trebuie să se dezvolte continuu, să înveŃe atât din propriile experienŃe cât şi din experienŃele altora. Ele trebuie să compare performanŃele sale cu cele ale concurenŃilor, pentru a vedea obiectiv poziŃia lor pe piaŃă. Trebuie să faciliteze împărtăşirea cunoştinŃelor şi experienŃelor între angajaŃi, în scopul utilizării optime a învăŃării în întreaga organizaŃie. Trebuie să existe o deschidere în acceptarea şi utilizarea ideilor provenite de la angajaŃii din toate nivelurile ierarhice. Personalul trebuie încurajat să privească în perspectivă şi dincolo de capacităŃile prezente, să caute oportunităŃi pentru inovare şi îmbunătăŃire continuă care adaugă valoare.

7. Dezvoltarea parteneriatelor

Într-un mediu frecvent schimbător, succesul unei organizaŃii depinde şi de parteneriatele pe care le dezvoltă, de aceea organizaŃiile trebuie să caute şi să dezvolte parteneriate care să-i ofere o valoare crescută prin optimizarea principalelor competenŃe. Ne referim aici la parteneriate cu clienŃii, societatea,


249

furnizorii, parteneriate care se bazează pe beneficii reciproce clar identificate. Partenerii vor colabora pentru a atinge obiective comune, susŃinându-se unul pe celălalt cu expertiză, resurse şi cunoaştere pentru a construi o relaŃie solidă pe baza încrederii reciproce, a respectului şi a onestităŃii. Aceste activităŃi cresc notorietatea organizaŃiilor şi acestea vor avea de câştigat prin imaginea favorabilă pe care ş-o creează pe piaŃă.

8. Responsabilitatea socială

OrganizaŃiile trebuie să adopte o abordare de înaltă etică, să fie transparente şi răspunzătoare pentru performanŃele lor ca organizaŃii responsabile din punct de vedere social. Ele trebuie să acorde o mare atenŃie responsabilităŃii sociale şi protecŃiei ecologice susŃinute şi să le promoveze activ atât în prezent cât şi în viitor. OrganizaŃiile trebuie să exprime responsabilitatea socială prin valori integrate în companie, printr-un angajament deschis faŃă de societate. Astfel ele vor îndeplini şi depăşi aşteptările şi regulile comunităŃii locale şi, acolo unde este cazul, ale comunităŃii globale. Lucrând la proiecte sociale reciproc avantajoase, animând şi menŃinând un grad înalt de încredere a comunităŃii, organizaŃiile vor crea impactul dorit asupra mediului în care activează în prezent şi pe viitor, minimizând orice impact negativ ce s-ar putea produce.

Concluzie

OrganizaŃiile activează într-o comunitate, pe care trebuie să o urmeze şi să-i respecte regulile. O dată atinse aşteptările acestui mediu, companiile pot să se asigure că poziŃia lor pe piaŃă nu poate fi dezechilibrată uşor. Desigur concurenŃa de pe piaŃă cere organizaŃiilor să fie atente la orice mişcări ale adversarilor, dar aceste elemente fac parte din viaŃă organizaŃională. Chiar dacă în viaŃa organizaŃională există echilibru, managementul trebuie să fie alert şi pregătit să facă faŃă oricăror situaŃii ce pot afecta viaŃa şi stabilitatea acesteia. Dacă managementul urmăreşte cele 8 principii ale calităŃii într-o organizaŃie, atunci riscul apariŃiei unor crize interne sunt mici. Desigur, trebuiesc prevenite şi riscurile externe. Ca un exemplu criza economică care a început în România la sfârşitul anului 2008, putea fi anticipată din vara aceluiaşi an, când s-a arătat destabilizată economia Statelor Unite ale Americii, observând cum uşor uşor acest fenomen s-a instalat şi în Europa.

Bibliografie Blănculescu I., 2006, Gestionarea situaŃiilor de criză la nivelul companiei,

Ziarul Săptămâna Financiară, nr 62/29.05.2006; Dumitraşcu V., 2007, OrganizaŃiile: Structuri de influenŃare. De la

Managementul Comunicării la Managementul - Comunicare, Ed. Performantica; Johns G., Comportament organizaŃional, Editura Economică, 1998; Miron R., Niculescu N. Sava T., 2008, Lagrangian Model for the

Accelerale Inflationist Economical Systems, Proceedings of the 43-th Symposium on Finsler Geometry, Society of Finsler Geometry, Utsunomiya, Japan, pag 38-41;


250

Niculae T., GherghiŃă I., GherghiŃă D., 2006, Comunicarea organizaŃională şi managementul situaŃiilor de criză, Editura Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, Bucureşti;

Nudell M., 1998, The Handbook for Efective Emergency and Crisis Management. Lexington, Massachusetts, Lexington Books;

Pinsdorf M., K., 1987, Communicating when Your Company Is under Siege; Surviving Public Crisis, Lexington, Massachusetts;

*** European Foundation for Quality Management (Brussels), 2008, Modelul de excelenŃă al EFQM: Companii mari, unităŃi operaŃionale şi centre de afaceri, Fiatest, Bucureşti;


251

FINANCIAL SITUATION ANALYSIS UNDERTAKING ASSESSED ON THE BASIS OF THE BALANCE SHEET

Luciana Spineanu-Georgescu Universitatea Spiru Haret ConstanŃa, e-mail: [email protected]

Abstract Analysis of the financial situation is the diagnosis of "financial health" of the company, closing the accounting year. Financial Analysis is a document management company that helps management to understand past and present to substantiation future strategic objectives of maintaining and developing business in a competitive environment. The financial statements of the essential aspect of the "static financial analysis, and based on research situations accounting (balance sheet) prepared by the regulations. These regulations provide an advantage that literature relatively uniform, so that financial analysts can use the general principles of analysis and can make some significant comparisons involve formal constraints which sometimes affect the significance of economic and financial balance. However, the financial statements are a structured financial representation of the financial position of businesses and transactions by it. "The main purpose in making this financial analysis is to provide users information about financial position, performance and cash flows of an enterprise, necessary economic decisions. Keywords: financial situation, the diagnosis, the accounting, financial analysis, balance sheet, cash flows.

Study of financial balance is essential aspect of the financial analysis of static, and is based on an examination of accounts (balance sheet-made mainly on the basis of legislation.

This regulation, which is national or international origin involves formal constraints which sometimes affects the significance of economic and financial balance sheet, but instead presents the advantage that it provides a relatively uniform material information, so financial analysts may use the general principles of analysis and can make some significant comparisons.

A method of analyzing the balance sheet is in balance sheet items in the grouping of subassemblies significant, leading to a synthetic representation of the balance sheet and allow to express and calculate fundamental concepts: working capital, need working capital and treasury.

Facing balance between allowing groups to express the fundamental relationships for treasury, which shall assist the operation, both short term and medium term and long term.

However, the rates applied to the study of information brings balance, analytical, which allows to deepen and clarify the relevant aspects of synthetic assessment of the balance sheet.


252

Form of presentation of the balance sheet differs from country to country and from period to period. However, whatever the presentation, this book is subject to general principles of construction, which are 1-privileged support of the financial analysis of the company.

Totals represent the heritage of a trader: business, society, association, cooperative. In this respect, it is always shaping the legal concept of heritage, whatever the formal conventions that directly presentation. But this model is a suitable analytical approach which allows you to detach the main features of financial structure.

Expression in accounts of assets, balance sheet shows assets and rights commitments liability.

Beneficiary rights conferred their power over things (property rights) or the possibility of obtaining benefits from other people (debt rights). The balance sheet presents the assets, the monetary evaluation of these components of property rights.

Property rights confer their holders the option to use an object for the purpose of consumption or production, thus allowing to obtain an income and the ability to send the item to another person.

Overall also owns a property rights on a whole range of objects. Some are assets such as land, buildings, stocks of goods, materials or finished products. But some assets may be intangible property rights such as brevele, licenses, concessions, software and other elements incorporated. On the other hand, the rights include rights to claim, that rights of third parties. They correspond to the commitments contracted with various partners (debtors) in the interest of the company. Thus, customers who have been granted a period of payment and have committed to pay the amount agreed to once before. Also, recipients of a loan are debtors of the company and undertake to repay the amount in the future and to pay interest prescribed. Customer accounts and assets of debtors balance also recorded debts existing at the balance sheet date.

Economic commitments meet the obligations which have a certain date. They are shown in balance sheet liabilities.

These commitments can be classified according to their origin. Some are the result of a voluntary decision, while others meet the obligations imposed economic entity. Thus, when the contract requires a loan or defer payment obligation from a supplier, his commitments freely, which indicate the inclusion of such debts on the liability side. Instead when the enterprise is subject to tax, duty tax, which appears in its no liability resulting from a voluntary commitment, but from a compulsory levy that is imposed.

Commitments contained in the liability can be distinguished also by their effects. Some correspond to debt in general and involves undertaking an obligation to make a payment (mainly in the form of interest) and to proceed with a refund after the deadline and modalities agreed upon in advance.

Other commitments correspond equity or similar elements thereof. These commitments are contracted from the owners, in consideration of the contributions they have made during the formation and increase capital, or accepting the


253

undertaking to maintain undistributed profits. Equity measure the right amount so that they hold the owners of the enterprise. They are not undertaking to express any obligation for repayment. Owners do not receive a firm guarantee that will ensure recovery of the equity of any certainty regarding its possible recovery. Also, the contract is not any obligation on its owners pay.

Commitments to pay and reimbursement taken against owners are vague. unclear. Risk arising from this indetermination is sometimes offset by three major advantages. First, the owners have no guaranteed pay, but if the good results obtained, their dividends are not subject to an upper limit. In compensation risk carried the assumption that it would get the poor, they can expect to receive, without limitation earnings enterprise, if evolution is favorable. Secondly, the increased prosperity of the equity value so that owners hold the company, although no exact date can not be named for their recovery. Thirdly, the owner has the right to participate in important decisions concerning the life and especially those relating to the actual designation of the drivers.

Notice of the balance sheet approach allows to insist on the opposition between rights and obligations, which supports the opposition between active and passive. The approach allows the reference to the financial relationship between sources of funds (resources) held by the company and uses for which these funds are allocated. Thus, the liability balance represents economic commitments and funding. From legal perspective I found that shows the balance sheet liability commitments contracted business. But in most cases, these commitments are not only the expression intakes received either in cash or in kind. In this sense, liability is at the same time as a contracted commitments (legal in optical) and an inventory of intakes of funds or sources of funding obtained by the undertaking (in optical financial).

Instead, the balance sheet assets reflect property rights and uses of funds. Balance sheet shows the asset ownership and debt held by the company on a certain date.But these rights were acquired at an earlier date. The constitution has meant that a payment in cash, a use of funds.

The constitution has meant that a payment in cash, a use of funds. For example, when holding the goods in stock, it has a use of funds for the

establishment of such stocks. And it can not hold a property right on a property than if purchased in advance or constructed using funds to acquire this drept. Overall, any item entered in the corresponding balance sheet asset at the same time as a real (optical legal) and use of funds for the establishment of that law (optics financial).

Maintain equality between the total amounts included in asset and liability is a rule that must be strictly followed in preparing the balance sheet. This rule is often presented as an expression of accounting conventions and the technical choices that govern the preparation of this situation.

In fact, this equality expresses the fundamental financial principle underlying the establishment of a business or assets of any economic entity.


254

Balance equilibrium can be justified in financial terms through two complementary formulations.

In the first formulation, we show that if the liabilities expressed sources of funds, asset express uses for which these funds are unaffected. No resource can not be used without any use and requires a funding source a.. Under these conditions, equal amounts of assets and liabilities not only to express equality between the amount of funding required from the company and that of their destination. In a second formulation we can see that the total balance sheet size corresponds to the global fund that the company has achieved, because the intake of other owners and partners (suppliers, banks, state ...). The size of funds is presented in the balance sheet classification after two separate but complementary. Liabilities propose a classification of this size by origin or source of funds and assets after destinations or uses them. Thus, assets and liabilities are not only two different views on the size of the funds. Therefore, equality between assets and liabilities is necessary, not for technical reasons or conventional, but that expresses a fundamental identity between assets and liabilities that are not only two different presentations of the same size economy.

At the end of each accounting year, the company obtained a result which appears as a consequence of its global business. The incidence of the outcome on the balance sheet can be placed in different records as the result is positive or negative.

If the results show a benefit, means that the past period has been favorable. Revenue exceeded expenses, the company has created an additional income is a source of additional funds, the benefit appears to be a resource that increases the liabilities.If the result corresponds to a loss means that the expenditure has exceeded its revenues, the funds used in an inefficient manner. In these circumstances, the loss may be the subject of two ways to sign theoretically equivalent in the balance sheet. It can be deducted from the liability to report that a reduction of resources but may be regarded as an inefficient use of funds and entered into active. Also affect equity loss of business, to reduce them.

Financial Analysis of the balance sheet is affected by the form of presentation. Whatever the model development, balance sheets are always built on the basis of common rules of presentation.

Firstly, there are separate rights acquired by the company at a time (assets) assets and liabilities contracted at the same time (liabilities).This separation is most often through a balance sheet as a picture of two columns representing the assets and liabilities (presentation in the form of account). In another variant, assets and liabilities are presented as a list. However, the amount and content assets and liabilities are the same, whatever the chosen presentation.

Secondly, the internal structure of assets and liabilities is generally! presented on the basis of the duration of assets and liabilities. Balance sheet items are ordered exclusively or primarily by liquidity in the assets and liabilities for chargeability.


255

This presentation of the balance sheet will support managers to determine the unit of economic and financial indicators resulted in particular in working capital (with the two concepts reflected in its working capital or net Standing on the one hand, and working capital own on the other side).

To enable the formulation and calculation of net working capital or permanent (FRN), the balance must be organized in large part regrupând: assets and liabilities on the basis of the duration of assets and liabilities.

FRN concept can be defined by two equivalent formulations, expressing either an approach to the relationship between capital and fixed assets and permanent, or an approach to releŃiei of circulating assets and liabilities in the short term.

FRN = Permanent capital - fixed assets or

FRN =Assets – Short term debt Whatever the approach chosen, the result should express the equivalence

of the two formulations. These expressions allow to define equivalent FRN two distinct angles. a) comparison of permanent capital and fixed assets. This formulation

emphasizes the comparison between equity and fixed assets. From this perspective, FRN corresponds permanent capital surplus on fixed assets. Comparison between the two dimensions corresponds to one of the following three situations:

Permanent capital> Fixed assets <=> FRN > 0 If FRN is positive, permanent capital fund to allow the fixed assets and

part of the circulating assets. FRN corresponding size which allows permanent capital to finance assets, where financing in full of property.

Permanent capital < Fixed assets <=> FRN < 0 If FRN is negative equity permente is not an amount sufficient to fund the

property. They should be partially financed by resources in the short term. Permanent capital = Fixed assets <=> FRN = 0

The third situation, unlikely, expresses a total harmonization of the structure to use resources.

b) comparison between assets and liabilities in the short term. From this perspective, FRN match surplus assets (those that are most liquid possible turned into money in less than a year) on short-term debts (those that are most due) ie those which must be repaid in less than a year). Comparisons correspond to the following three possible situations:

Assets < Short-term debt In this case, the amount of assets left to provide future earnings in the short

term insufficient to repay all debts in the short term. This finding seems at first unfavorable for solvency analysis. But accurate assessment of the prospects solvency requires taking into account the term structure of assets and liabilities in the short term.

Assets > Short-term debt


256

The situation means that the assets would make it possible to hope for cash receipts in the short term that will not only allow full repayment of debt due in the short term, but also to obtain cash surplus. This appears as a favorable situation in terms of solvency, because they suggest that the benefit of favorable prospects in terms of capacity for repayment.

Assets = Short-term debt In that unlikely case, assets are covered only by short-term debts. Turning to its own working capital (FRP), it presents a more limited utility

than net working capital. This indicator is calculated when it wants to establish a company's financial autonomy, using the following formula:

FRP = Equity- Fixed assets This approach raises several issues related to choosing a method of

determining equity. The difficulty comes from the appreciation of some analysts who argue that subsidies for investments and provisions for risks and expenses should be considered cvasifonduri own and thus must be taken into account in determining their own revolving fund.

Another indicator used in financial analysis of the company is working capital loan (FRI). The size is calculated as the difference between net working capital or permanent working capital and own, as follows:

FRÎ = FRN - FRP During the course of the operating life of an enterprise can be a number of

needs. These financing requirements are materialized in need working capital (NFR). Need financing induced cycle of exploitation, or the need for working capital NFR, is calculated as follows:

Uses NFR = cyclic - cyclic Resources A deeper analysis of NFR leads to the conclusion that this is actually the

summation needs working capital for operating (NFRE) and those generated by various operations of the enterprise, other than those which constitute the basic (NFRAE), as follows:

NFR = NFRE + NFRAE While the NFR are related to the current and especially the exploitation,

the financial transactions carried out short-term business are related to the treasury. On the one hand, the visible constrained to seek means of financing in the

short term that requires banks and other financial partners. These short-term resources presenting the financial resources ie treasury. Unlike cyclical resources from spontaneous activity in the current treasury resources obtained from specific financial partners.

On the other hand, when the surplus is money for less time or more time, she has the opportunity to conduct various financial investments, achieving such uses of cash, more or less diversified. While the resources used for fixed assets or are widely influenced by the current business requirements and technical or economic reasons, these placements correspond uses purely financial.

Confrontation between treasury and treasury resources to enable characterize the treasury or treasury net.


257

T = UT - RT

In view of its definition, the treasury expressed the position that global enterprise has over its financial operations on short-term.

T > 0<=>UT > RT A treasury positive means that the financial investments constitute over

financial partners for an amount that exceeds the resources in the short term from financial partners. In this case, the Treasury expressed a îndestulătoare because it has the abundant liquidity to enable it to repay financial debts in the short term. There is a real term financial autonomy.

T<0<=>UT<RT A treasury negative means, on the contrary, that the enterprise is dependent

on its financial resources in the short term. This dependence on voltage or treasury show that liquidity is insufficient to allow repayment of short-term debt.Keeping treasury resources appears as a constraint imposed on the enterprise and limited financial autonomy in the short term. But if a Treasury negative (T <0) expresses a certain financial dependence, it should not be immediately interpreted as a symptom of insolvency. Many businesses survive and even thrive in such a situation.

Thus, a diagnosis clearly reflected in the financial analysis is static and depends directly influenced by the reasoning of the professional analyst who must apply the principles of logic so professionally to anticipate accurately the future evolution of the business operation of the enterprise, and in particular the work of overall, in particular.

References Brezeanu P., 2003, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed.Cavallioti, Bucureşti; Dragotă V., Obreja L., Tatu L., Ciobanu A., Racsa A., 2007, Abordări practice în finanŃele firmei, Ed. Irecson;

*** Ordinul MFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;


258

ANALIZA STADIULUI ARMONIZĂRII FISCALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Elena Toma Universitatea “Alexandru I. Cuza”, Bld. Carol I, 700506 Iasi, telefon: +400232.201.000,

mobil: 0744.42.92.56, email: [email protected]

Abstract Achieving harmonization of tax is one of the major objectives of the European authorities. The problem took magnitude especially following the accession of new Member States, whose the fiscal authorities defies the recommendations of the European Commission in terms of taxes, especially in the direct taxation area. We try through our paper to highlight the stage at which the process of harmonization is made and to analyze its implications for European taxation. We also address issues of tax coordination in the field of direct taxation, the draft directive analyzing what is working today, with implications that they entail. Keywords: fiscal harmonization, Common Consolidated Corporate Tax Base, value added tax, corporate tax Introducere Procesul de armonizare fiscală reprezintă un obiectiv important pe lista autorităŃilor Uniunii Europene, deoarece însuşi Tratatul de la Maastricht, tratatul de constituire a Uniunii, prevede acest obiectiv în textul său, constituind fundamentul juridic pentru demararea acestui proces. Prin articolele 93, 94 şi 96 din Tratat se impune, în special, armonizarea legislaŃiei fiscale privind impozitele indirecte(articolul 93), însă lasă loc pentru a interveni şi în direcŃia armonizării impozitelor directe (articolul 94). Mai mult, autorităŃile europene au obligaŃia, dar şi puterea, de a impune statelor membre să elimine acele prevederi naŃionale care afectează concurenŃa şi provoacă distorsiuni în piaŃă. Dat fiind aceste prevederi comunitare, procesul de armonizare fiscală a fost demarat, însă acesta decurge foarte lent, motivele fiind dintre cele mai diverse; enumerăm pe cele mai importante: � Orice negociere reprezintă în acelaşi timp şi o confruntare între instituŃii şi state: fiecare Ńară îşi doreşte un sistem fiscal cât mai raŃional şi eficace, iar autorităŃile naŃionale nu agreează implicarea unor instituŃii în politicile lor fiscale, politici ce caracterizează suveranitatea lor în domeniu. De altfel, deciziile pe care le ia Comisia Europeană sunt elaborate de o serie de tehnocraŃi, ceea ce face ca statele membre să nu le considere ca măsuri democratice aplicabile în propriile Ńări;

� Comisia Europeană priveşte fiscalitatea ca un obstacol în calea funcŃionării eficiente a PieŃei Unice, în timp ce statele membre consideră instrumentele fiscale ca posibile pârghii financiare utilizabile în cadrul politicilor economice şi sociale proprii;


259

� Fiecare Ńară este ataşată tradiŃiilor proprii, ce presupun o putere decizională specifică în materie de impozite;

� Negocierea presupune apariŃia unor conflicte de interese între statele membre datorită impactului diferenŃiat al deciziilor luate asupra bugetului naŃional;

� Realizarea armonizării fiscale poate implica măsuri de reducere a unor impozite, fapt ce poate afecta echilibrul financiar, ducând la necesitatea unor majorări de alte impozite, procedeu în ansamblu dificil şi complex.

În continuare ne propunem să analizăm stadiul armonizării fiscale, separat, pe cele două categorii importante de impozite, cele indirecte şi respectiv cele directe. Vom începe analiza noastră cu problema armonizării impozitelor indirecte, asta deoarece, pe de o parte, procesul a demarat precoce, înainnte de crearea PieŃei unice, şi de pe altă parte, întrucât impozitarea indirectă are impact direct asupra funcŃionării acesteia. Analiza stadiului armonizării fiscale în cazul impozitelor indirecte

În ceea ce priveşte armonizarea impozitelor indirecte, de genul taxei pe valoare adăugată şi a accizelor, la nivelul Uniunii Europene, demersurile în acest caz au pornit precoce, încă din anul 1977, când, prin Directiva 77/388/CEE (Dracea R., Mitu N., 2007) s-a procedat la armonizarea bazei de impozitare a TVA-ului, valabilă pentru toate statele membre. Procesul de armonizare al taxei pe valoare adăugată s-a perfectat începând cu 01 ianuarie 1993, o dată cu crearea PieŃei Unice. Actele prin care procesul de armonizare a TVA s-a realizat în Uniunea Europeană sunt următoarele: � A sasea Directivă a Consiliului nr. 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaŃiei statelor membre în domeniul impozitelor pe cifra de afaceri – sistem comun de TVA; � A treisprezecea Directivă a Consiliului nr. 86/560/CEE din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaŃiei statelor membre în domeniul impozitelor pe cifra de afaceri – modul de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile situate în afara teritoriului ComunităŃii Europene; � Directiva Consiliului nr. 91/680/CEE din 21 decembrie 1992 privind anularea frontierelor fiscale; � Directiva Consiliului nr. 92/111/CEE din 14 decembrie 1992 privind introducerea măsurilor de simplificare în domeniul TVA; � Regulamentul Consiliului nr. 1798/2003 din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA; � Directiva 2006/112/ CE din 26 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată.

Directiva 2006/112/CE reprezintă principala bază juridică valabilă în momentul actual în Uniunea Europeană, ea abrogând directiva 77/388/CEE. Aceasta aduce o serie de noutăŃi în practica fiscală din Uniune, introducând termenii de „livrare şi achiziŃie intracomunitară de bunuri”, eliminând astfel controalele fiscale la graniŃele statelor membre. De asemenea, respectiva directivă stabileşte produsele ce pot fi impozitate la o cotă redusă, alături de cota standard,


260

cotă care variază între 15 şi 25 de procente. De altfel, statelor membre li se impune utilizarea a două cote, una standard şi una redusă; cu toate acestea, aceeaşi directivă acordă o serie de excepŃii, fie în privinŃa numărului de cote standard (cum este cazul Austriei), fie în privinŃa posibilităŃii ieşirii din intervalul impus de respectiva directivă (aici se încadrează majoritatea statelor membre, pentru o serie de produse care nu se încadrează în categoria celor cu cotă redusă).

În ceea ce priveşte cotele reduse de TVA, acestea sunt permise la o serie de mărfuri a căror consum este considerat de bază, urmărindu-se astfel atingerea unor obiective de echitate fiscală şi diminuând în acest mod din regresivitatea bine cunoscută a acestui tip de impozit.

Un element de noutate îl constituie şi faptul că baza de impozitare include, pe lângă preŃul de cost sau de cumpărare, impozitele şi taxele, cu excepŃia TVA. Mai mult, statele membre au obligaŃia să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că accizele intră în baza de impozitare a TVA. Impactul asupra preŃului final de vânzare este puternic, întrucât baza de impozitare este majorată o dată, cu acciza datorată şi a doua oară, cu TVA-ul aferent accizei. Considerăm mai viabilă aplicarea TVA , în cazul achiziŃiilor intracomunitare şi al importului de mărfuri, la baza de impozitare din care să fie exclusă valoarea accizelor.

De asemenea, prezenta directivă introduce o facilitate fiscală nouă pentru acele servicii cu aport mare de forŃă de muncă, prin aplicarea unor cote reduse de TVA, cu respectarea a trei condiŃii de bază: să fie cu mare aport de forŃă de muncă, să fie furnizate în mare parte direct consumatorilor finali şi să fie în principal locale, neproducând denaturări ale concurenŃei. Mai mult, din lista de servicii supuse unei cote reduse de TVA, statele membre au opŃiunea de a o aplica la maxim două categorii din cele prevăzute în directivă.

De altfel, această directivă urmăreşte atingerea obiectivelor propuse prin Pactul privind creşterea, competitivitatea şi gradul de ocupare al forŃei de muncă, adoptat în 1993 la propunerea lui Jacques Delors.

În domeniul impozitării accizelor, armonizarea fiscală a decurs într-un ritm la fel de rapid, având la bază aceleaşi raŃiuni ca şi în domeniul impozitării TVA-ului: atât TVA-ul cât şi accizele sunt elemente constitutive ale preŃului de vânzare, o armonizare în acest domeniu fiind dezirabilă având în vedere respectarea celor patru libertăŃi fundamentale prevăzute în tratatul Uniunii Europene, dintre care libera circulaŃie a mărfurilor şi serviciilor este direct vizată.

Baza juridică în cazul procesului de armonizare al accizelor este dată de următoarele prevederi comunitare (Brezeanu P., 2005):

� Directiva Consiliului nr. 92/12/CEE din 25 februarie 1992 privind măsurile generale cum sunt deŃinerea, mişcarea şi monitorizarea produselor supuse accizării; � Directiva Consiliului nr. 92/79/CEE din 19 octombrie 1992 privind impozitele asupra Ńigaretelor; � Directiva Consiliului nr. 92/80/CEE din 19 octombrie 1992 privind impozitele asupra tutunului fără Ńigarete;


261

� Directiva Consiliului nr. 92/83/CEE din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurii accizelor asupra alcoolului şi băuturilor alcoolice; � Directiva Consiliului nr. 92/84/CEE din 19 octombrie 1992 privind nivelul accizelor asupra alcoolului şi băuturilor alcoolice; � Directiva Consiliului nr. 2003/96/CE din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităŃii.

Reglementările fiscale la nivelul accizelor au impus un regim definitiv şi general asupra deŃinerii, circulaŃiei şi controlului produselor supuse accizelor. Produsele supuse acizelor printr-un regim comun (accize armonizate) sunt: uleiurile minerale, energia electrică, produsele energetice, alcoolul şi produselor din alcool, tutunul şi produsele din tutun. Acest regim al accizelor armonizate a intrat în vigoare după 1 ianuarie 1993 şi se înscrie în strategia globală de armonizare a impozitelor indirecte. Produsele supuse accizelor sunt impozitate în statul în care acestea sunt consumate iar circulaŃia acestora se efectuează în regim suspensiv prin intermediul unor antrepozite fiscale, cu obligativitatea întocmirii de documente fiscale însoŃitoare. Armonizarea a vizat introducerea unor accize minime, statele membre fiind cele care iau decizia de a stabili nivelul exact al acestora, nivel care nu poate depăşi limita minimă impusă prin directivă. Cu caracter conclusiv, armonizarea impozitelor indirecte este reglementată la nivel comunitar, implementarea la nivel naŃional realizându-se în mare parte. Prevederile comunitare au impus crearea unei baze unitare de impunere, însă nu şi cote unice, lăsând o marjă de acŃiune pentru decidenŃii de politică fiscală naŃională. Ritmul mai alert de reglementare şi implementare a dispoziŃiilor fiscale în materie de impozite directe este explicat prin prevederea expresă în Tratatul Uniunii Europene, a realizării acestui obiectiv, atingându-se astfel un nivel mai crescut de integrare economică. Analiza stadiului armonizării fiscale în domeniul impozitelor directe Dacă la nivelul impozitelor indirecte armonizarea a început precoce, nu tot aşa stau lucrurile în domeniul impozitării directe. Singurele reglementări comunitare privind armonizarea fiscală în acest domeniu sunt minore: acestea vizează pe de o parte, regimul fiscal aplicabil fuziunilor şi cea vizând regimul fiscal al filialelor, precum şi cea privind regimul comun de impozitare al veniturilor din dobânzi şi dividende între societăŃi afliliate aparŃinând unor state membre diferite. Nu există în mometul de faŃă nici o prevedere referitoare la armonizarea impozitului pe profit sau pe venit. Prezentăm în continuare o analiză succintă a principalelor directive din domeniul impozitării directe.

Prima directiva din domeniul impozitării directe a fost „Directiva nr. 90/434/CEE privind un sistem comun de impozitare aplicabil fuziunilor, divizărilor, cesionării de active şi schimburilor de acŃiuni între companii aparŃinând diferitelor state membre ale UE“, cunoscută sub numele de „Directiva privind fuziunile“, prevederile acesteia fiind incluse în legea 571/2003 privind Codul fiscal.


262

A doua directivă, directiva 90/435/CEE, a vizat crearea unui sistem comun de impozitare aplicabil societăŃilor-mamă şi filialelor, aplicându-se în cazul primirii profitului repartizat către o societate-mamă de către filialele acesteia, având sedii în state membre diferite. Astfel, atunci când o filială distribuie profituri către societatea-mamă, altfel decât cu ocazia lichidării acesteia, statul în care are sediul social societatea-mamă, fie nu impozitează aceste profituri, fie le impozitează autorizând în acelaşi timp societatea-mamă să deducă din impozitul datorat acea fracŃiune a impozitului pe societate plătit de filială. Directiva 2003/49/CE a fost elaborată cu scopul de a asigura că dobânzile şi redevenŃele plătite între societăŃi afiliate sunt impozitate o singură dată într-un stat membru, ideea de bază fiind eliminarea impozitării la sursă a plăŃilor de dobânzi şi redevenŃe efectuate între societăŃile afiliate. Prin urmare, plăŃile de dobânzi şi redevenŃe trebuie scutite de impozitele impuse în statul-sursă, cu condiŃia ca beneficiarul acestora să fie o societate din alt stat membru sau un sediu permanent al unei societăŃi situat în alt stat membru. Aceste prevederi se aplică numai în cazul în care plăŃile au loc între două societăŃi afiliate.

În domeniul impozitului pe profit, armonizarea este departe de a fi realizată. În schimb se impune o coordonare a politicilor fiscale ale statelor membre în domeniul impozitelor directe, pentru a nu crea discrepanŃe majore între politicile fiscale ale statelor membre. În ultimii ani, se vorbeşte tot mai mult despre fenomenul de concurenŃă fiscală între statele membre iar despre coordonare fiscală, tot mai mulŃi specialişti sunt de acord că aceasta nu se poate realiza din cauza intereselor divergente ale actorilor implicaŃi: statele membre vor să-şi protejeze baza de impozitare prin atragerea de capital străin; mediul de afaceri are reacŃii diferite la acestă competiŃie fiscală, în funcŃie de deschiderea internaŃională a acestuia şi este interesat mai mult de eliminarea obstacolelor de natură fiscală; Comisia Europeană are interes în a face progrese în ceea ce priveşte coordonarea politicii fiscale privind impozitele directe, în general, şi a impozitului pe profit, în special, proces îngreunat de acestă concurenŃă fiscală. Manifestarea unor conflincte de interese, de natură ideologică şi instituŃională între Statele Membre, comunitatea de afaceri şi Comisia Europeană duce la formularea următoarei concluzii: o coordonare totală în domeniul impozitelor directe este imposibilă.

Mai mult, se pot delimita două arene distincte, în cadrul cărora au loc conflicte de interese diferite, ambele circumscrise problematicii impozitelor directe: în prima arenă, denumită generic “concurenŃă fiscală dăunătoare”, se manifestă interesele divergente ale Statelor Membre, ale mediului de afaceri şi ale Comisiei Europene; în cea de a doua arenă, denumită “reforma impozitului pe profit”, acŃionează doi actori principali acŃionează, Comisia Europeană şi mediul de afaceri, la care se adaugă, dar nu întotdeauna, Statele Membre.

Detaliind, în prima arenă, conflictul se manifestă între Statele Membre ce trebuie să-şi protejeze baza de impozitare naŃională (există două cazuri aici: statele membre cu o fiscalitate ridicată - statele ce promovează un inalt nivel de protecŃie socială, în parte statele membre fondatoare ale Uniunii - doresc să-şi păstreze ratele superioare de impozitare, pentru a păstra la un nivel ridicat veniturile fiscale,


263

pe când statele membre nou intrate în Uniune, vor să îşi crească baza naŃională de impozitare prin atragerea de investitori străini, practicând rate scăzute de impozitare), mediul de afaceri care exercită presiuni politice imporante şi Comisia Europeană care trebuie să promoveze o politică de coordonare în direcŃia impozitelor directe. Momentan în acest domeniu echilibrul nu este încă restabilit, existând mari divergenŃe între ratele de impozitare ale profitului, în statele membre. S-au făcut însă câtiva paşi importanŃi concretizaŃi în codul de conduită în impozitarea afacerilor, elaborat în 1997, directiva privind regimul fiscal al economiilor şi prevederile privind ajutoarele de natură fiscală. În cea de a doua arenă, actorii importanŃi sunt Comisia Europeană, care are de realizat procesul de coordonare mai sus amintit şi firmele multinaŃionale, care doresc eliminarea obstacolelor de natură fiscală întâmpinate de acestea pe piaŃa unică. Nici progresele în această arenă nu sunt spectaculoase; totuşi, începând cu anul 2004, s-a pus problema creării unei baze unice de impozitare a profitului, denumită generic “The Common Consolidated Corporate Tax Base” (CCCTB). DiscuŃiile pe această temă s-au purtat în cadrul serviciilor Comisiei europene, concretizându-se până acum în patru documente de lucru: un cadru tehnic, reguli privind repartizarea bazei de impozitare, unul administrativ şi un pachet de măsuri anti-abuz (www.ec.europa.eu). Documentul de lucru privind cadrul tehnic a fost elaborat în septembrie 2007, adăugându-se la acesta un alt document de lucru privind mecanismul repartiŃiei CCCTB, elaborat în decembrie acelaşi an. Tot în decembrie 2007, a fost elaborat şi documentul de lucru privind cadrul administrativ. In ceea ce priveşte regulile anti-abuz, acest document a fost elaborat în aprilie 2008. Toate cele patru documente de lucru conturează şi trasează liniile de urmat în ceea ce priveşte conceperea unui proiect de directivă comunitară în domeniul impozitului pe profit, directivă care, o dată transpusă în legislaŃiile fiscale ale statelor membre ar rezolva problema impozitării multinaŃionalelor. Documentul de lucru privind cadrul tehnic precizează că proiectul de directivă se adresează în special grupurilor consolidate fiscal, adică acel grup în care compania-mamă deŃine mai mult de 75% din drepturile de vot, pentru celelalte gruprui, neconsolidate fiscal, adoptarea prevederilor fiind opŃională. Baza de impozitare unică ar rezulta din suma profiturilor individuale obŃinute de fiecare societate – fiică a grupului, indiferent de statul membru în care l-a obŃinut, urmând ca acesta să fie ulterior repartizat şi impozitat cu cota în vigoare în statul respectiv. De menŃionat că propunerea legislativă a Comisiei Europene vizează crearea unei asiete fiscale unice şi nu şi o cotă de impozitare unică; şi în cazul taxei pe valoare adăugată s-a armonizat baza de aplicare a acesteia, neimpunându-se o cotă unică, ci doar un prag minim şi maxim.

În cadrul discuŃiilor pe această temă, purtate în luna decembrie 2007, s-a ajuns la o formă intermediară de repartizare a profitului, elemente cheie în funcŃie de care se face repartiŃia fiind factorul muncă (cu două elemente constitutive: masa salarială şi numărul salariaŃilor), factorul active şi factorul vânzări. Asieta fiscală a


264

fiecărei entităŃi impozabile va fi calculată după următoarea formulă:

A A A AGRUP

Grup Grup Grup Grup

MS NrSal ActT VanzariT1 1 1 1 1+ BIC

3 2MS 2 NrSal 3 ActT 3VanzariTABIC = + + ×

Unde: BIC = baza de impozitare consolidată; MS = masa salarială; NrSal = numărul mediu al salariatilor; ActT = active totale; VanzariT = vânzări totale. Documentul de lucru privind cadrul administrativ introduce în literatura fiscală europeană câteva noŃiuni noi: contribuabil principal, autoritate principală sau autoritate competentă. Conform documentului, este considerat contribuabil principal : - Societatea-mamă a grupului, care trebuie să fie rezidentă într-un stat membru pentru a avea aceasta calitate; - Atunci când societatea mamă a grupului nu este rezidentă într-un stat membru, contribubilul principal devine societatea-mamă a subgrupului resident în UE; - Atunci când există mai multe sub-grupuri rezidente în UE, societatea-mamă alege unul dintre acestea, pentru calitatea de contribuabil principal; - Atunci când nici un subgrup nu este rezident pe teritoriul UE, contribuabil principal este firma rezidentă aleasă de grup sau un sediu permanent aflat într-un stat membru.

La rândul său, noŃiunea de autoritatea fiscală competentă se referă la acea autoritate fiscală unde contribuabilul este rezident din punct de vedere fiscal, sau în care are un sediu permanent, în timp ce autoritatea fiscală principală ar fi autoritatea competentă a statului membru în care contribuabilul principal este rezident sau, dacă el posedă unul sau mai multe sedii permanente într-un stat membru, altul decât cel în care are sediul principal, autoritatea competentă a sediului social sau dacă contribuabilul principal nu este rezident al unui stat membru, statul membru în care are un sediu permanent. Regulile anti abuz pe care proiectul de directivă le propune, dar cu caracter provizoriu vizează evitarea evaziunii fiscale legale, pe de o parte (de exemplu, grupul ar putea să manipuleze factorii de repartizare a bazei de impozitare) şi măsuri prin care să se elimine situaŃiile de dublă impunere (de exemplu a dividendelor). În perspectiva implementării acestei directive, câştigul ar fi enorm pentru societăŃile-mamă care şi-ar reduce considerabil costurile de administrare al impozitului pe profit, dar şi pentru procesul de armonizare fiscală care ar face un pas mare înainte.

Concluzii Procesul de armonizare fiscală în Uniunea Europeană a început precoce,

însă a decurs lent. Chiar şi în cazul impozitelor indirecte, al căror proces de armonizare fiscală este vizat cu precădere prin însuşi Tratul de la Maastricht şi care a făcut progrese ample, putându- se vorbi despre armonizarea impozitelor indirecte,


265

există o serie de disparităŃi între statele membre. În schimb, în cazul impozitelor directe, procesul nu este decât la început. S-au făcut paşi mici, problema majoră fiind însă crearea unei baze unice de impozitare a profitului, alături de găsirea acelor metodele prin care Comisia Europeană să coordoneze, cu succes, politica fiscală în acest domeniu. Fenomenul de competiŃie fiscală, considerat de mulŃi specialişti dăunător echilibrului financiar, ameninŃă să ducă la eşec încercările autorităŃilor europene de coordonare a politicilor fiscale la nivelul Uniunii.

Bibliografie Anderson C., Eberhartiger E., Oxelheim L., 2007, National Tax Policy in

Europe, Ed. Springer, pp 187-205; Brezeanu P., 2005, Fiscalitate europeană, Ed. Economică, pp. 325-336; Dracea R., Mitu N., Armonizarea reglementărilor româneşti cu directivele

europene în maaterie de TVA, rev. EuroconsultanŃa, martie 2007, pp 8-11; Directiva 2006/1127CEE – Sistemul comun al taxei pe valoare adăugată; www.ec.europa.eu


266

THE EFFECTS OF MICROECONOMIC FISCAL POLICY

Mihaela Turof Spiru Haret University, Faculty of Financial Management Accountant, 900532 Constantza

Romania,Unirii Street no.32-34, phone: 0241545015, [email protected]

Abstract This paper presents notions about fiscal policy and prospects in the country, analyzed in the context of European integration. State involvement in economic life has been and is very controversial. Entire economic and social policies promoted in the economy is based on essential factors of the real economy such as the degree of economic development, structural distribution of income, population structure and dynamic transformations in the labor force. In this paper explored issues relating to the impact and effects of the tax wedge On microeconomics. Keywords: fiscal pressure, size and effects of fiscal policy Introduction

Fiscal policy represents all decisions taken by public governor factor in order to ensure financial resources for financing public needs and to achieve finality on the nature of economic and social, in terms of the factors acting on the economy or real objective, which tendency is not only cyclical . Regardless of the nature and magnitude of macro fiscal decisions, it is exercised through coercion, which is organized and legitimize the social aspect, inducing structural evolution of the tax system.

It is the expression of fiscal policy decisions and at the same time, the instrument by which these decisions are transposed into practice. Consequently, fiscal policy is one of the instrumental variables that the decision has public and action on endogenous variables in the economy or objective is achieved through the tax system.

Therefore, one can appreciate that encompasses all fiscal policy decisions that are shaping the structural tax system and ensure its functioning, in order to obtain the desired purpose of a governor in public economics.

All these conceptual definition of fiscal policy, was based on the role, place and mode of action of fiscal policy. Fiscal policy decisions have a rational and logical. Some members of society, believe that foreign decisions are the result of economic analysis and community options, they have a purely political. Usually, however, public governor use economic arguments to justify them.


267

1. Territorial dimension of fiscal policy Macro influencing decisions on fiscal policy, fiscal sovereignty reflects

that the public has the power in each country, based on constitutional and legal right to set taxes. Consequently, the spatial dimension of fiscal policy is important. This reflects the right to establish taxes, the right to modify certain constituents and processes of elimination or mitigation of double taxation.

a) National framework Fiscal policy option the government reflect each country on the choice of

criteria for determining the right to impose specific and binding. Imposing the same tax matters through two or more tax administrations in the same or of different public administrations, in the same financial year, cause economic double taxation. This expression is manifested in fiscal sovereignty the same countries. Fiscal policy promoted by governments, may maintain, reduce or eliminate economic double taxation, through the use of specific techniques in the binding.

In terms of political or constitutional, distinguished member of that unitary and federal. If states unit, the central government delegate a certain number of decisions and competent tax, local public administrations. In federal states, fiscal sovereignty is divided between the federal government and governments of the ingredients and here, in certain limits, local administrations, according to constitutional provisions.

Consequently, fiscal policy is set limits on the establishment of decision-making autonomy taxes, altering the constituents and their mode of administration and sampling, which provide cost reduction of tax administration. Thus, the need to ensure fiscal resources in the amount necessary to fulfill the obligations incumbent on the various levels of public administration, with no influence on the financial autonomy and freedoms decision on their use. Redistribution of taxes should not create distortions between different levels of public administration, nor to affect their financial autonomy. They must be made in terms of eliminating arbitrariului and ensure fiscal equity type vertically.

Decentralization of decisions and responsibilities, makes transfers of skills and duties from the central public administration, the local public administrations and from the federal public administration, public administration at the level of states and local community administrations. Competencies influence the rights to establish, modify and levied taxes and duties on the allocation of budgetary revenues destinations.

b) Within local Within each country there is a dispersion of goods and services. Public

utilities that benefit only the taxpayers of a certain local communities, are extremely low, because residents of other communities may benefit from public utilities provided by other local administrations, in periods in which they are located within the territorial limits of their authority. Ensuring horizontal tax equity between members of local communities is necessary to ensure, as they can to choose place of residence and the location of economic activities according to the local tax levies.


268

Accordingly, economically prosperous areas may enter into recession due to psychological taxpayers decision to move capital and productive activities to areas more favorable taxation.

Therefore, fiscal policy should avoid concentration of population and economic activities in certain areas of a country, with large reductions in other areas of tax reasons. Mitigating economic and social differences between different areas of a country, constitutes one of the objectives of fiscal policy. In this sense, may be granted certain tax incentives, whose effect depends on the correct understanding and reception and for the taxpayers. Modern fiscal theory considered for ensuring horizontal equity between local taxpayers the right to establish and to amend certain taxes by the public administrations of lower rank, can only be achieved within the limits legislated in uniform at a country level. This is a consequence of the social product during the time that governments and companies have modern contemporary care to avoid. Providing financial autonomy and the correlation between efforts and benefits are achieved through redistribution of taxes levied at a level of public administration, in favor of another level or other levels of public administration. Redistribution of taxes to help correct the inequities of the tax potential of local communities and low yield of taxes levied by local public administrations. Redistribution of taxes are partly or wholly in the form of allowances in total tax revenues collected, or of transfers of specific funding for specific targets set, such as education, health.

Until 90 years, resources from the tax were redistributed to 18% in Switzerland, 33% in France, 44% in Denmark, 45% in Germany, 59% in Britain and Belgium, 80% in Italy and the Netherlands, the total resources of communities local.

In order to avoid arbitrary redistribution through fiscal policy should establish economic criteria based on which they should be made as follows:

• local community effort to create GDP; • expenditure of territorial administration in GDP; • coverage of the resources of its own funding. Of those exposed, as the result of a strong fiscal policy has several levels to

reference. c) International framework Promoted tax policies between countries, there are some interrelated.

Sometimes, fiscal sovereignty is not limited to the territory of a country. Following the criteria for establishing the right of taxation, the same tax matters, the same taxpayer in the same range, may be imposed by tax authorities in different countries. The appearance of double taxation is a legal consequence of the macro fiscal policy decisions of countries and promoted the free circulation of capital, people and business internationalization.

Eliminating or reducing its option and in the establishment of arrangements derogating from the base, or to conclude international agreements, and the choice of technical methods, the fiscal policy decisions. It affects different international exchanges of goods and services, particularly through the imposition of value


269

added for the option and use the compensation mechanism at the border for certain indirect taxes.

Fiscal policy decisions are influenced by the existence tax paradise, which is the expression of the governments fiscal sovereignty of the countries concerned, or the autonomy of decision-making that benefits small regions of the country. They are mainly exogenous factor, which measures lead to avoidance and deterrence of international tax evasion.

Tendency of the second half of the twentieth century is the integration of the economies of countries. The goal is the combination of countries or the formation of economic union, to ensure the free circulation of capital, goods and services economy, and labor force, in order to use resources efficiently and gradual approximation of economic policies. In this sense, the deepest form of economic integration is the European Union.

Fiscal policy to countries wishing to attend or participate in this type of economic union, regional, is influenced by the conditions that must be met to be accepted and that the agreements between the signatory countries.

Decisions structural harmonization of fiscal policies are subject to restrictions, represented by differences between tax structures of countries. Removing their disappearance involves differences between economic and social structures and the extent to which public opinion accept certain structural modifications of the tax system.

Integration markets require fiscal policy measures, which ensure the neutrality of changes in indirect taxes on the economy of the participating countries, using the same techniques and benefits of tax losses, unitary regulation of double taxation in international markets large, ensuring full freedom of capital circulation and the amounts saved, exchange information to prevent tax fraud. 2. Microeconomic effects of fiscal policy

a) Legal structure of companies Once the decision to establish a structural economic profit creation through

the production of economic goods and services, that the tax affects the legal structure chosen by the governor human. Concretely, it is the tax applied to capital companies compared to companies and individuals tax costs related to setting up companies.

In all countries where there is the dual tax benefits realized, it influences the choice of legal structure of future societies. Falling under the corporation tax, capital companies are advantaged, as the tax base elasticity is influenced by the depreciation provisions and tax deductible, and the asset tax deductible in income tax. Effects of policies to encourage investment through various technical processes, along with proportional tax rate, the additional benefits.

In the case of persons progressive income tax, together with the existence or absence of irregularities and reductions in establishment costs, legal transformation and modernization, by influencing the amount, the elasticity of taxable and tax default on pressure exerted. To enable competitive market


270

relations, but also on considerations of social, fiscal costs related to establishing a society of people are lower than those in which companies are required capital.

b) Territorial distribution and number of companies In order to achieve targets and meet certain requirements from the micro

level, it can stimulate the appearance of new businesses by providing certain tax incentives. With partial or full exemption of profits made over a delimited period of time, or according to geographical location, are widening the number of economic, implantation of these areas located on national territory, in which there is a surplus of human resources and materials.

The primary will cause side effects, consisting in increasing the use of factors, social tensions to calm down by reducing unemployment, with positive effects on reducing social transfers. Primary impetus to stimulate the global supply and the secondary growth of consumption, will trigger a higher level of equilibrium national income. In the medium term, expansion of material events will influence through new tax revenue, the level and nature balances the budget. Depending on the existence of other exogenous factors, the state of equilibrium or quasi-financial balance will take effect on monetary equilibrium, which will return on economic.

Due to the multiplication of primary initial public can watch the governor obtaining nuanced effects, depending on the national economy, providing optimal relationships between sectoral structures in the economy, to bring a dynamic of balanced growth. Combining proportions in some of the criteria set, the criterion of spatial and temporal, will influence the final number of new economic and territorial distribution.

Through the imposition of benefit can be achieved stimulate economic penetration on the international market by setting up subsidiaries. In this case, there is an overlapping of the primary effects. The territory will in turn influence the existing businesses on the national territory and the labor employed by them, by requiring additional goods and services. The second primary effect will be produced on the organizational structure and management company.

c) The size and organizational structure of companies When the economy exists in a large number of small companies,

strengthening the position and increasing market competitiveness, by introducing technical progress, the need to increase their financial power, by concentrating activities. The tax can stimulate or discourage the concentration of companies.

At merger, may arise when taking over net assets plus the value, benefits or losses to the company being acquired. Stimulating concentration is achieved through applied plus tax shortfalls and the merger, because the benefits achieved are struck by corporation tax on the company being acquired. However, if the acquiring company owns shares in the company being acquired, plus the cancellation of their results must be released. Otherwise, you'll see a deterrent effect. Deduction of losses the company absorbed the benefits of acquiring the company, is a stimulating factor. This right may not be granted when the economic situation does not allow the bearing to reduce the budget tax incomes.


271

Some indirect taxes stimulate growth by size of company concentration. Imposing in a single stage of income used in stage production or wholesale trade, stimulate the vertical concentration, especially when the circuits of production and distribution are long. Thus, companies reduce tax obligations in the share price of the final economic asset. Focusing on vertical discourages specialization, distort decisions concerning choice of factors of production and competitive relationships. These negative effects are removed if the application of value added tax which is neutral in terms of concentration of activities. Value added tax concentration stimulates companies competitive.

Techniques that result in current taxation acts as a priority direction in the creation of strong companies, competitive, is preferred to increase the number of companies by creating new ones, rather than by stimulating their appearance after operations division of existing companies.

d) The management and financing of investments Regime influence on tax deductions taxable benefits. When determining

the outcome of accounting, tax deductible obligations affect the elasticity of taxable corporation tax. Techniques for determining the tax base is taxable different. It generates a permanent or temporary differences between accounting and the outcome of tax which together with the corporation tax rate, influence on net profit. Permanent differences arise mainly due to depreciation and provisions tax deductible, and tax non-deductible expenses, whether fines, penalties, expenses luxury overcoming limits of tax deductible expenses representing sponsorships, donations, advertising and publicity. Temporary differences are generated by the fiscal deficit and the results of any income or obligations which are included in the tax in an exercise, in different ways in the face of which were recorded in the accounts.

Companies can conclude economic activity and benefit loss. The tax loss recorded on the tax base influence. Occurrence of loss can not be due to faulty management activities. These can be generated by taking investment risks. Important if the deduction of losses or profits earlier post, it is stipulated by law and if so, whether or not it is conditioned by fulfillment of certain requirements.

To deter faulty management and to stimulate research studies designed to improve existing technologies, creating new products and technologies always entail a risk must be granted the right to deduct losses incurred in certain circumstances. Consequently, the effects on the registered companies will be different, depending on the causes giving rise to losses. Meanwhile, there are effects on risk taking, the introduction of technical progress, the market position of companies on tax flows generated by tax on society and the state budget. Thus, entitlement based on the existence of a correlation between the evolution of net investments, compared with the results, which stimulates companies promote an active investment policy.

The effects on the managers and they stimulate the activity of society, depend on technology to deduct losses. Is considered as the right to distribute the


272

poor accounted for exercises on the future, without limiting the maximum interval of time, produces a strong effect on business.

Thus, when companies realize new products and technologies that are required in the market, they get additional benefits, but in case of failure, there are losses or reductions of benefits achieved. In this case, the state through deductions contribute to the risk assumed and financing product, and especially to prevent the emergence of a deterrent effect of the research studies that contribute to sustaining economic growth.

As the tax reduces the company's net yield on risky investments compared with the usual influence he obtained the net result can be reinvested or distributed in certain proportions, which are influenced by the consequences of an acceptable risk.

When fiscal pressure is excessive, decisions may appear devoid of economic foundation, materialized in the purchase of tangible fixed assets that have nothing in common with increasing profitability for the company to reduce tax on society, in order to transfer part of the cost through tax deductible depreci-ation on the budget. Conclusions

Consequently, fiscal policy must promote two principles: the principle of permanent security and establishing competencies tax in order to ensure financial resources and eliminate arbitrary actions. This should set the taxes that will fund various levels of public administration and economic criteria based on which will be a redistribution of tax or a system of taxation. Ensuring freedom of decision-making and financial autonomy, combined with the need to ensure equity among taxpayers horizontal and vertical equity between public administration levels.

Bibliografie Mihu S., 2006, Politica fiscală, Editura Europolis, Constanta; Mihu S., Susmanschi G., Politica fiscal bugetară, Editura Europolis,

ConstanŃa, 2008; Vasile R., Moneda şi politica fiscală, Editura Uranus, Bucureşti, 1994; *** ColecŃia impozite şi taxe, Tribuna Economica, Bucureşti, 2004 – 2008.


273

ROLUL AUDITULUI INTERN ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI IN CONTEXTUL CRIZEI ACTUALE

Florina Nicolae Marfin Leasing (Romania) IFN S.A., Str. Emanoil Porumbaru, nr. 90-92, sector 1, Bucureşti, Tel. 021 405 05 00, fax. 021 404 32 22, [email protected]

Abstract Nowadays organizations should fully understand that management remains responsible for risk management and the objective of internal auditing is to assist members of the organization in the effective discharge of their responsibilities and not to implement risk management framework within the organization. Internal auditors should provide advice, and support management's decisions on risk, as opposed to making risk management decisions. ERM provides a framework for risk management, which typically involves identifying particular events or circumstances relevant to the organization's objectives (risks and opportunities), assessing them in terms of likelihood and magnitude of impact, determining a response strategy, and monitoring progress. By identifying and proactively addressing risks and opportunities, business enterprises protect and create value for their stakeholders, including owners, employees, customers, regulators, and society overall. Keywords: risk management, accountability, management, internal audit, crisis.

Introducere În ultimii ani se recunoaşte tot mai mult importanŃa implicării guvernanŃei

corporative în managementul riscului. OrganizaŃiile se află sub presiunea identificării tuturor riscurilor cu care se confruntă organizaŃia; de la riscuri sociale, etice şi de mediu, la cele financiare şi operaŃionale, precum şi la explica modul în care le administrează la un nivel acceptabil. În acelaşi timp, utilizarea procedurilor şi politicilor de management al riscului integrat la nivel de întreprindere (ERM – Enterprise Risk Management) s-a extins, organizaŃiile recunosc astfel avantajele abordări managementului riscurilor. Auditul intern, în ambele sale roluri pe care le joacă în acordarea de asigurare şi de consultanŃă, contribuie la managementul riscurilor într-o varietate de moduri, importanŃa ta crescând din ce în ce mai mult în contextul crizei financiare actuale. Oamenii întreprind activităŃi de gestionare a riscului pentru a identifica, evalua, gestiona şi controla toate tipurile de evenimente sau situaŃii care pot afecta organizaŃia. Acestea pot varia de la proiecte individuale sau la definirea tipurilor de risc, de exemplu, riscului de piaŃă, pentru a evalua ameninŃările şi oportunităŃile cu care se confruntă organizaŃia ca un întreg.

Principiile prezentate în această declaraŃie pot fi folosite pentru a ghida implicarea auditului intern în toate procesele de gestionare a riscurilor, dar noi suntem interesaŃi în mod deosebit de gestionarea riscului la nivel de întreprinderi,


274

deoarece aceasta este de natură să amelioreze procesele de guvernare dintr-o organizaŃie. Managementul riscului la nivel de întreprindere (ERM) este un proces continuu, structurat în cadrul întregii organizaŃii care permite identificarea, evaluarea, decizia asupra răspunsurilor şi raportarea cu privire la oportunităŃile şi ameninŃărilor care afectează atingerea obiectivelor sale

Consiliul de AdministraŃie are responsabilitatea generală de a se asigura că riscurile sunt gestionate. În practică însă, Consiliul delegă cadrul de funcŃionare a managementului riscului echipei manageriale, care va fi responsabilă pentru finalizarea activităŃilor de mai jos. În cadrul echipei, poate fi o funcŃie separată care coordonează şi gestionează aceste activităŃi şi aduce la urs competenŃe şi cunoştinŃe de specialitate. Avantajele unui ERM

Comitetul de Sponsorizare a OrganizaŃiilor (COSO) defineşte ERM ca fiind „..un proces realizat de către membrii Consiliului de AdministraŃie, ai conducerii, precum şi de către personal, aplicat în stabilirea strategiei întreprinderii, conceput să identifice evenimente potenŃiale care ar putea afecta entitatea şi să gestioneze riscul pentru a oferi o asigurare rezonabilă managementului (www.coso.org). ERM poate avea o contribuŃie importantă ajutând organizaŃia în managementul riscurilor pentru atingerea obiectivelor sale. Beneficiile implementării unui ERM include (www.iia.org): - mai mare probabilitate de realizare a obiectivelor entităŃii; - îmbunătăŃirea înŃelegerii riscurilor cheie şi a implicaŃiilor acestora; - un management care acordă o atenŃie mai mare problemelor importante; - mai puŃine surprize sau crize; - capacitatea de a îşi asuma un risc mai mare pentru o recompensă mai mare; - informare mai mare despre riscuri şi despre luarea de decizii în ceea ce priveşte riscurile.

Aşa cum subliniază şi definiŃia dată de COSO, prin managementul riscului organizaŃiile urmăresc o cât mai bună atingere a obiectivelor afacerii şi implementarea cu succes a strategiilor. Orice decizie în ceea ce priveşte realizarea unui obiectiv nou, dezvoltări sau restructurări, antrenează un risc în obŃinerea rezultatelor estimate iniŃial datorită influenŃei schimbărilor ce se manifestă neîncetat în mediul tehnic, economic şi social, intern şi extern. CondiŃiile de incertitudine influenŃează evenimentele (variabilele) care concură la obŃinerea unor indicatori care pot fi utilizaŃi pentru evaluarea variantelor de realizare a unui proiect şi fundamentarea deciziilor. Pentru a se răspunde la aceste întrebări, în procesul de luare a deciziilor în cadrul managementului riscului se parcurg următoarele etape: - Comunicarea obiectivelor organizaŃiei; - Stabilirea apetitului de risc al organizaŃiei; - Instituirea unui mediu intern adecvat, inclusiv un cadru pentru managementul riscului;


275

- Identificarea potenŃialelor pericole pentru realizarea obiectivelor; - Evaluarea riscului, de exemplu, impactul şi probabilitatea ameninŃărilor care apar; - Selectarea şi punerea în aplicare a răspunsurilor la riscuri; - Dezvoltarea strategiilor de management al riscului; - IniŃierea de controale şi alte activităŃi de răspuns la riscuri; - Comunicarea de informaŃii coerente cu privire la riscuri, la toate nivelurile organizaŃiei; - Monitorizarea şi coordonarea centralizată a proceselor şi rezultatelor de management al riscurilor; - Asigurarea cu privire la eficacitatea cu care riscurile sunt gestionate; - Măsurarea şi monitorizarea performanŃei; - ÎmbunătăŃirea procesului de management al riscului.

Evaluarea riscului este necesară începând cu cele mai înalte nivele de adoptare a deciziilor strategice - de exemplu, în toate cazurile referitoare la: ce activităŃi să se întreprindă, ce active să se achiziŃioneze sau în care pieŃe să se implice - şi continuând cu toate deciziile operaŃionale - de la acceptarea plăŃilor în valută, la asigurarea unui nivel adecvat de siguranŃa la locul de muncă. Evaluarea riscului joacă un rol, chiar dacă o organizaŃie este sau nu conştientă de manage-mentul riscurilor (Likierman A., 2008).

În pofida complexităŃii, managementul riscului este în esenŃă, un instrument managerial care ajută organizaŃia să deŃină cele mai potrivite politici de control a rezultatelor nefavorabile( Standardul de Audit intern 1130). Cu toate acestea, opinia generală cum că o bună conducere corporatistă determină ca managementul să ia cele mai bune decizii în condiŃii de risc – adică, deciziile bine informate se opun evitării riscului. Unii specialişti consideră că in climatul actual se formează o atitudine refractară la risc odată cu creşterea importanŃei conformării, determinată de reacŃiile regulatorilor corporatişti de pe glob la prabuşirile corporaŃiilor (cazulurile cele mai cunoscute fiind Enron, Parmalat, Woldcom).

Un bun management al riscului are ca scop imbunatatirea deciziilor organizationale. Nu este vorba doar de evitarea sau minimizarea pierderilor, ci si de tratarea oportunitatilor intr-o maniera favorabila. Rolul auditulu intern în ERM

Una din cerinŃele-cheie ale Consiliului este de a obŃine asigurarea că procesul de management al riscului este eficiente , iar riscurile cheie sunt gestionate la un nivel acceptabil. Este posibil ca asigurarea să provină din diferite surse, dar dintre acestea, asigurare dată de management este fundamentală. Acest lucru ar trebui să fie completat prin furnizarea de asigurări obiective, pentru care auditul intern este o sursă cheie. Alte surse includ audit extern şi revizuirile independente de specialitate.

Auditul intern va oferi în mod normal asigurări pe trei domenii: - procesul de management al riscurilor, atât pentru proiectare cât şi referitor la cât de bine funcŃionează;


276

- managementul riscurilor clasificate ca şi "riscuri cheie", inclusiv eficienŃa controalelor şi alte răspunsuri la acestea;

- evaluarea fiabilă şi adecvată a riscurilor şi raportarea statusului riscurilor şi controlului.

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă de asigurare si consultanŃă. Rolul său principal cu privire la ERM este de a oferi asigurare obiectivă Consiliului cu privire la eficacitatea managementului riscurilor. Într-adevăr, cercetarea a arătat că preşedinŃii Consiliilor şi auditorii interni sunt de acord cu faptul că două dintre cele mai importante căi prin care auditul intern adaugă valoare organizaŃiei constau în furnizarea de asigurarări obiective că riscurile majore ale afacerii sunt gestionate în mod corespunzător şi furnizarea de asigurare că managementul riscului şi controlul intern se desfăşăară eficient. Tabelul de mai jos prezintă o gamă de activităŃi pentru ERM şi arată care ar trebui să fie atribuite funcŃiei eficace de audit intern şi care nu. Factorii-cheie luaŃi în considerare atunci când se stabileşte rolul auditului intern sunt corelaŃi cu următoarele ipoteze: dacă activitatea poate conduce la ameninŃări la adresa independenŃei şi obiectivităŃii funcŃiei de audit intern sau dacă aceasta poate îmbunătăŃii managementul riscurilor organizaŃiei, procesele de control şi de guvernanŃă.

ActivităŃile situate în prima parte a tabelului sunt toate activităŃi de asigurare. Acestea sunt doar o parte din obiectivele de asigurare cu privire la managementul riscului. FuncŃia de audit intern, conform Standardelor InternaŃionale pentru Practica Profesională a Auditului Intern, poate şi trebuie să efectueze cel puŃin o parte din aceste activităŃi.

Auditul intern poate oferi servicii de consultanŃă care îmbunătăŃesc guvernanŃa organizaŃiei, managementul riscului şi procesele de control. Întinderea consultanŃei auditului intern în ERM va depinde alte resurse, interne şi externe, disponibile Consiliului şi de maturitatea riscului organizaŃiei, fiind probabil ca aceasta să varieze în timp. În considerarea riscurilor şi în înŃelegerea conexiunilor dintre riscuri şi guvernanŃă, auditorul intern este bine să acŃioneze în calitate de manager de proiect pentru ERM, mai ales în stadiile iniŃiale de la introducerea sa, iar apoi, după de managementul riscului se întegrează în operaŃiunile organizaŃiei, rolul lui în ERM se poate reduce.

În mod similar, dacă o organizaŃie apelează la serviciile unui specialist în managementul riscului, auditul intern are mai multe şanse de a adăuga valoare prin concentrarea pe activităŃile sale de asigurare, decât prin implicarea sa în mai multe activităŃi de consultanŃă. Cu toate acestea, în cazul în care auditul intern nu a adoptat încă abordarea bazată pe risc reprezentată de activităŃile de asigurare din partea de sus a tabelului prezentat, este puŃin probabil ca acesta să fie pregătit pentru a se angaja în activităŃile de consultanŃă prezentate în partea centrală a tabelului de mai sus.

Partea centrală a tabelului arată rolurile de consultant în care se angajează auditul intern în ceea ce priveşte ERM. În general, mai mult de la dreptul de a dial


277

că auditul intern în participaŃiune, cu atât mai mari sunt de măsuri de protecŃie, care sunt necesare pentru a se asigura că independenŃa şi obiectivitatea sunt menŃinute.

Tabelul 1.

Rolul auditului intern în ERM Rolul auditului intern în ERM

ActivităŃi ERM

Furnizarea de asigurare asupra procesului de management al riscului Furnizarea de asigurare asupra faptului că riscurile au fost corect evaluate Evaluarea procesului de management al riscului

Rolurile de bază ale auditului intern în ceea ce priveşte ERM

Revizuirea gestionari riscurilor cheie Facilitarea identificării şi evaluării riscurilor Pregătirea managementului în vederea răspunderii la riscuri. Coordonarea activităŃilor de ERM Raportarea consolidată a riscurilor MenŃinerea şi dezvoltarea cadrului de ERM SusŃinerea stabilităŃii ERM

Rolurile auditului intern în ceea ce priveşte măsurile de siguranŃă

Dezvoltarea strategiei de management al riscului Stabilirea apetitului la risc al organizaŃiei Impunerea procesului de management al riscului Managementul asigurării riscurilor Luarea de decizii ca răspuns la risc Implementarea răspunsurilor la riscuri în numele managementului

Roluri pe care auditul intern nu ar trebui să şi le însuşească

Asumarea responsabilităŃii pentru managementul riscului

Unele dintre rolurile de consultant în care se angajează auditul intern

implică: - Punerea la dispoziŃia managementului a unor instrumente şi tehnicile utilizate de către auditul intern pentru analiza riscurilor şi controalelor; - Conducerea procesului pentru introducerea ERM în organizaŃie datorită experienŃei pe acumulate; - Furnizarea de consultanŃă, facilitarea de workshop-uri, pregătirea organizaŃiei în domeniul riscului şi controlului şi promovarea dezvoltării unui limbaj comun pentru înŃelegerea acestui domeniu; - Sprijinirea managerilor care au ca obiectiv identificarea celor mai bune metode de atenuare a riscurilor.


278

Asumarea oricărei răspunderi manageriale reprezintă factorul cheie hotărâtor pentru a decide dacă serviciile de consultanŃă sunt compatibile cu cele de asigurare.

În cazul ERM, auditul intern poate oferi servicii de consultanŃă, atât timp cât acesta nu are nici un rol în gestionarea riscurilor – aceasta fiind responsabilitatea conducerii - şi atâta timp cât conducere aprobă şi sprijină activ ERM.

În opinia mea, ori de câte ori auditul intern sprijină echipa managerială în crearea sau îmbunătăŃirea procesului de management al riscului, planul său de lucru ar trebui să includă o strategie clară referitoare la migrarea responsabilităŃii pentru aceste activităŃi către membrii echipei manageriale.

Auditul intern îşi poate extinde activităŃile în ceea ce priveşte ERM, dar doar în anumite condiŃii, cele mai importante fiind redate în continuare: - trebuie să fie clar că managementul este şi rămâne responsabil pentru managementul riscului; - natura răspunderilor auditului intern trebuie să se regăsească în Carta Auditului care trebuie să fie aprobată de către Comitetul de Audit; - auditul intern nu ar trebui să gestioneze nici un risc în numele managementului; - auditul intern ar trebui să acorde consiliere şi suport în procesul decizional al managementului, aceasta fiind în contradicŃie cu decizia luate de către ei înşişi cu privire la managementul riscurilor; - auditul intern nu poate acorda o asigurare obiectivă pentru nici o parte a ERM pentru care el este răspunzător; această asigurare ar trebui dată de către alte părŃi calificate corespunzător (Standardul de Audit intern 1130); - orice activitate în afara celei de asigurare ar trebui să fie recunoscută ca fiind un angajament de consultanŃă, iar standardele legate de aceste angajamente ar trebui implementate (Standardele de performanŃă).

Auditorii interni şi managerii de risc împărtăşesc unele cunoştinŃe, aptitudini şi valori. Ambii, de exemplu, înŃeleg cerinŃele guvernanŃei corporative, au management de proiect precum şi abilităŃi analitice. Cu toate acestea, managerii de risc, servesc doar managementul organizaŃiei şi nu trebuie să furnizeze o asigurare independentă şi obiectivă Comitetului de audit. De asemenea, nici auditorii interni care caută să-şi extindă rolul lor în ERM nu ar trebui să subestimeze managerii specialiştii în domeniul riscului (de exemplu transferul riscului, cuantificarea riscului şi tehnici de modelare) care au cunoştinŃe în acest domeniu mult peste nivelul cunoaşterii majorităŃii auditorilor interni.

Orice auditor intern, care nu pot demonstra competenŃe adecvate şi de cunoaştere nu ar trebui să se angajeze în zona de management al riscului. Mai mult, şeful departamentului de audit intern nu ar trebui să furnizeze servicii de consultanŃă în acest domeniu, dacă în cadrul funcŃiei de audit intern nu sunt disponibile cunoştinŃe şi abilităŃi adecvate şi nu pot fi obŃinute din altă parte (Standardul de Audit Intern 1210).


279

Concluzii Managementul riscului este un element fundamental al guvernanŃei

corporative. Managementul este responsabil pentru stabilirea şi desfăşurarea cadrului corespunzător gestionării riscurilor în numele Consiliului. Managementul riscului la nivelul organizaŃiei aduce multe beneficii ca urmare a abordării structurate şi coordonate.

Rolul de bază al auditului intern în relaŃia cu ERM ar trebui să fie furnizarea de asigurare managementului executiv şi Consiliului asupra eficienŃei managementului riscului. În contextul în care auditul intern îşi extinde rolul dincolo de acest rol principal, ar trebui să aplice anumite măsuri de protecŃie, incluzând tratarea angajamentelor ca şi servicii de consultanŃă şi, prin urmare, aplicarea tuturor standardelor relevante. În acest fel, auditul intern îşi va proteja independenŃa şi obiectivitatea serviciilor sale de asigurare. În contextul acestor constrângeri, ERM poate ajuta la creşterea eficienŃei auditului intern.

Bibliografie Likierman A., 2008, Riscul în măsurarea performanŃei, Revista Audit

Financiar nr. 8/2008, pp. 9-10; Huges P., Risk Management and Assurance, Ernst & Young Risk

Management Series, 2005, p.5; *** Committee of Sponsoring Organizations of the Treadway Commission

(COSO), Enterprise Risk Management – Integrated Framework, www.coso.org; *** The Role of Internal Auditing in Enterprise-wide Risk Management,

The Institute of Internal Auditors, www.iia.org; *** Standardul de Audit intern 1130 *** Standardele de performanŃă 2010.C1, 2120.C1 şi C2, 2130.C1,

2201.C2. 2240.C1, 2410.C1, 2440.C1 & C2 şi 2500.C1; *** Standardul de Audit Intern 1210.


280

NOI STRATEGII DE ADMINISTRARE A RISCULUI APLICATE DE IFN-URI

Florina Nicolae Marfin Leasing (Romania) IFN S.A., Str. Emanoil Porumbaru, nr. 90-92, sector 1, Bucureşti, Tel. 021 405 05 00, fax. 021 404 32 22, [email protected]

Abstract Nowadays organizations should fully understand that management remains responsible for risk management and the objective of internal auditing is to assist members of the organization în the effective discharge of their responsibilities and not to implement risk management framework within the organization. Internal auditors should provide advice, and support management's decisions on risk, as opposed to making risk management decisions. ERM provides a framework for risk management, which typically involves identifying particular events or circumstances relevant to the organization's objectives (risks and opportunities), assessing them în terms of likelihood and magnitude of impact, determining a response strategy, and monitoring progress. By identifying and proactively addressing risks and opportunities, business enterprises protect and create value for their stakeholders, including owners, employees, customers, regulators, and society overall. Key words: risk management, accountability, management, internal audit, crisis

Managementul riscului este o componentă cheie a managementului

sistemului bancar, contribuind la atingerea obiectivelor băncii, la realizarea performanŃelor sale pe termen lung şi la menŃinerea credibilităŃii raportărilor financiare.

Dezvoltarea sistemului care include instituŃiile financiare nebancare (IFN-uri) din ultimii zece ani, face ca sistemul de control intern şi administrarea riscului să devină componente cheie ale managementului IFN-urilor. Sistemul de control intern sprijină conformitatea cu reglementărilor legale, cu politicile şi procedurile interne ale acestora, reducând riscurile de pierderi sau deteriorarea reputaŃiei acestor tipuri de organizaŃii.

Conform legislaŃiei naŃionale în vigoare (Legea 93/2009), instituŃiile financiare nebancare (IFN) sunt definite ca fiind entităŃi, altele decat instituŃiile de credit, ce desfaşoară activitate de creditare cu titlu profesional, în conditiile stabilite de lege.

Încă din 2006, odată cu reglementările emise de către Banca NaŃională a României (BNR) pentru instituŃiile financiare nebancare (Norma BNR nr. 18/ 2006), acestea trebuie să respecte şi cerinŃele referitoare la organizare, control intern, audit intern şi administrarea riscurilor. Aceste cerinŃe sunt reluate şi de noua reglementare privind IFN-urile aprobată în cursul anului 2009.


281

Strategia privind administrarea riscurilor semnificative trebuie întocmită de fiecare IFN cu scopul de a stabili profilul de risc al companiei respective şi de a reglementa cadrul general pentru administrarea riscurilor semnificative în cadrul companiei, în conformitate cu prevederile Legii 93/2009 privind instituŃiile financiare nebancare şi ale Normei 18/2006 privind organizarea şi controlul intern, administrarea riscurilor semnificative, precum şi desfăşurarea activităŃii de audit intern a IFN

În cadrul strategiei, IFN-urile trebuie să trateze următoarele riscuri semnificative: riscul de credit, riscul de piaŃă, riscul operaŃional, riscul juridic şi riscul reputaŃional, riscul aferent activităŃilor externalizate şi riscurile necontrolabile.

O scurtă analiza asupra reglementărilor emise de banca centrală, scoate în evidenŃă importanŃa acordată expunerii la riscuri a IFN-urilor.

Obiectivele principale care trebuie incluse de IFN-uri în strategia de administrare a riscului incluse sunt: � creşterea portofoliului de credite, respectiv de finanŃări către persoane fizice şi persoane juridice; � creşterea nivelului fondurilor proprii; � creşterea veniturilor din dobânzi şi comisioane; � creşterea veniturilor din operaŃiunile financiare; � creşterea profitului net; � atragerea de noi angajaŃi cu nivel corespunzător de pregătire profesională pentru a susŃine dezvoltarea continuă;

1. Administrarea riscului de credit Riscul de credit reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării

profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligaŃiilor contractuale, fie datorită unor cauze interne referitoare la contrapartida (diminuarea capacităŃii de rambursare), fie a unor cauze externe contrapartidei (la nivel macroeconomic). Înregistrarea de pierderi sau nerealizarea profiturilor estimate pot afecta calitatea activelor companiei, a performantelor financiare şi a reputaŃiei acesteia.

Administrarea riscului de credit are ca obiect limitarea pierderilor în cazul deprecierii situaŃiei debitorilor. Este necesară existenŃa unei informări permanente a conducerii IFN-ului despre rezultatul procesului de analiza a calităŃii portofoliului de credite/finanŃări, astfel încât cele cu probleme sa fie detectate şi corectate din timp.

Analiza calităŃii portofoliului de credite este un proces permanent care include doua etape: prima etapa este cea de prevenire a apariŃiei evenimentelor generatoare de risc şi are loc înaintea luării deciziei de angajament fata de potenŃialii clienŃii, fiind urmata de etapa de monitorizare a riscului de credit, care are loc în timpul şi după acordarea creditului/finanŃării şi pana la rambursarea acestuia.


282

Etapa de prevenire presupune analiza calitativă şi cantitativă a potenŃialului client.

Analiza şi clasificarea portofoliului se efectuează având în vedere serviciul datoriei respectiv capacitatea sa de a-şi onora datoriile la scadenŃă şi iniŃierea de proceduri judiciare împotriva debitorilor (categorii: standard, în observaŃie, substandard, îndoielnic, pierdere). Din acest punct de vedere, fiecare potenŃial debitor este analizat conform normelor interne de creditare/finanŃare pentru persoane juridice, respectiv persoane fizice, validate în prealabil de către Banca NaŃională a României.

Etapa de monitorizare presupune administrarea portofoliului de credite/finanŃări prin supravegherea atenta a clientului şi a modului în care acesta respectă condiŃiile contractuale şi termenele de rambursare şi de plată a dobânzilor, identificarea problemelor ale/cu clienŃii care ar putea duce la deteriorarea situaŃiei financiare a clientului sau a capacitaŃii sale de a achita prompt toate obligaŃiile asumate.Una dintre metodele utilizate de catre IFN-uri în vederea diminuării riscului de credit este diversificarea portofoliului de credite/finanŃări şi evitarea expunerii excesive la risc, prin limitarea concentrărilor pe sectoare de activitate, pe durata facilităŃilor, pe tipuri de facilitate, pe Ńara de origine a companiei, pe dimensiunea companiei şi pe arii geografice.

Administrarea riscului de credit urilor faŃă de clienŃi este reglementată şi de către BNR prin intermediul normelor emise în scopul limitării expunerilor.

Conform Normei 17/2006 privind supravegherea expunerilor instituŃiilor financiare nebancare emisă de BNR, expunerea este definită ca fiind orice risc al unei instituŃii financiare nebancare, efectiv sau potenŃial, evidenŃiat în bilanŃ sau în afara bilanŃului, care decurge din tranzacŃii încheiate cu o contrapartidă, cum ar fi: acordare de credite (de consum, ipotecare, imobiliare, microcredite, finanŃarea tranzacŃiilor comerciale, operaŃiuni de factoring, scontare, forfetare etc.), leasing financiar, emiterea de garanŃii şi asumarea de angajamente, inclusiv garantarea creditului, alte forme de finanŃare de natura creditului, investiŃii în acŃiuni şi alte valori mobiliare, alte participaŃii de natura imobilizărilor financiare, alte plasamente. - Valoarea cumulată a expunerilor mari ale IFN nu poate depăşi 600% din fondurile proprii ale companiei respective. - Expunerea agregată înregistrată de o instituŃie financiară nebancară nu poate depăşi 1500% din valoarea fondurilor proprii ale acesteia.

Limitele legate de expunerile stipulate de prevederile BNR trebuie monitorizate trimestrial de către Departamentul Risc în baza rapoartelor înaintate de IFN către BNR şi vor fi raportate top managementului.

O alta metoda de diminuare a riscului de credit este reprezentată de constituirea provizioanelor specifice de risc de credit în vederea acoperirii pierderilor potenŃiale conform prevederilor BNR.

Provizioanele specifice de risc de credit sunt destinate acoperirii eventualelor credite care, în urma analizei performantei financiare ale împrumutaŃilor şi a serviciului datoriei, prezintă incertitudine în recuperarea


283

acestora. În vederea limitării riscurilor în activitatea de creditare IFN-urile constituie provizioane specifice de risc de credit în urma clasificării creditelor/finanŃărilor în funcŃie de calitatea acestora, conform prevederilor BNR.

Strategia de administrare a riscurilor trebuie să includă de asemenea şi o serie de măsuri ce se impun la apariŃia riscurilor, câteva exemple fiind redate în continuare : - verificarea dacă garanŃiile sunt în conformitate cu cerinŃele legale din Ńara debitorului (forme notariale, înregistrarea în Registrul ComerŃului)

- reducerea expunerii la risc a IFN-ului prin solicitarea de a aduce garanŃii suplimentare;

- începerea procedurilor de executare silita în vederea lichidării garanŃiilor reale sau executarea garanŃiilor personale.

IFN-urile pot stabili indicatori pentru estimarea riscului de credit. Mai jos redam cu titlu de exemplu câtiva indicatori :

- ponderea creditelor/finanŃărilor neperformante în total portofoliu credite/ finanŃări

- ponderea creanŃelor restante şi îndoielnice în total portofoliu credite/finanŃări În funcŃie de valorile indicatorilor, se poate stabili profilul de risc al IFN-ului (scăzut, mediu, ridicat)

2. Administrarea riscului operaŃional

Riscul operaŃional reprezintă expunerea IFN-ului la pierderile financiare potenŃiale. Astfel de pierderi pot fi cauzate de evenimente interne sau externe, tendinŃe şi modificări ce nu au fost surprinse şi anticipate de conducerea organizaŃiei şi de controlul intern, sisteme, politici, organizare, standarde etice şi standarde existente în cadrul organizaŃiei.

Obiectivele principale care trebuie urmărite de IFN la acest capitol al strategiei de administrare a riscului, includ: - Asigurarea unui nivel optim al resurselor umane şi adecvat de pregătire

pentru o asigura o bună desfăşurare a activităŃii IFN-ului; - Creşterea calităŃii serviciilor oferite clientelei; - Gestionarea eficienta a informaŃiilor ; - Acordarea unei atenŃii sporite riscului operaŃional în cadrul procesului de

administrare a riscurilor. În scopul identificării şi evaluării riscului operaŃional, IFN-urile stabilesc

indicatori cu ajutorul cărora să poată fi determinată poziŃia instituŃiei de credit afectata de riscul operaŃional (exemplu de indicatori: rata de fluctuaŃie a personalului, numărul de stornări etc.) precum şi limitele aferente acestora.

Pe baza indicatorilor calculaŃi se poate stabili nivelul de risc operaŃional la care este expusă organizaŃia .


284

3. Administrarea riscului juridic şi a riscului reputaŃional Riscul juridic este riscul înregistrarii de pierderi rezultate dintr-un contract

care nu poate fi executat în mod legal. Se datorează neclarităŃii legilor, regulamentelor şi acŃiunilor legale. Sursele riscului juridic includ aspecte legate de capacitatea, aplicabilitatea şi legalitatea instrumentelor financiare şi expunerea la schimbări neanticipate ale legilor şi regulamentelor.

Riscul juridic şi reputaŃional este riscul sancŃiunilor legale sau sancŃiunilor autorităŃilor, pierderi financiare sau reputaŃionale, pe care o companie îl poate suferi ca rezultat al nerespectării tuturor legilor aplicabile, regulamentelor, codurilor de conduită şi standardelor de bună practică (într-un cuvânt, legi, reguli şi standarde).

Legile, regulile şi standardele aplicabile sunt în principal cele legate de activitatea organizaŃiei, cele referitoare la prevenirea spălării banilor şi finanŃării actelor de terorism, cunoaşterea clientelei, conducerea activităŃii (de ex. evitarea sau limitarea conflictelor de interes), cele referitoare la confidenŃialitatea şi protejarea informaŃiei etc.

Riscul juridic este în principal cauzat de: � responsabilitate juridică involuntara, rezultată în decursul operaŃiunilor instituŃiei; � angajamente contractuale (ex. penalităŃi) în care instituŃia s-a angajat voluntar; � comportamentul rău intenŃionat sau neglijent al oricărui angajat reprezentând instituŃia; � neluarea de măsuri corespunzătoare pentru protejarea activelor (de ex., proprietatea intelectuala) ale instituŃiei. Impactul potenŃial al riscului reputaŃional asupra activităŃii companiei poate consta în: � deteriorarea imaginii companiei sau pierderea încrederii în companie a angajaŃilor, clienŃilor, mass-media, autorităŃilor de supraveghere; � producerea unor pierderi financiare directe sau indirecte cuantificabile sau necuantificabile; � eşecul lansării unor produse/servicii noi.

Principalele obiective ale administrării riscului juridic şi a celui reputaŃional care pot fi incluse în strategie sunt: � minimizarea prejudicierii directe sau indirecte a reputaŃiei companiei; � evitarea publicităŃii negative, conforma sau nu cu realitatea, făcută practicilor de afaceri şi/sau persoanelor legate de acestea; � evitarea întâmpinării de către clienŃi a unor probleme în utilizarea produselor şi serviciilor organizaŃiei; � informarea corespunzătoare a clienŃilor asupra condiŃiilor şi termenilor produselor şi serviciilor oferite de către organizaŃiei (transparenta)

Strategia privind administrarea riscului poate include diverse tehnici de diminuare a riscului juridic şi a riscului reputaŃional; cele mai importante fiind: � pregătirea profesională continuă a personalului prin organizarea de cursuri de specialitate pentru fiecare tip de activitate a companiei;


285

� cunoaşterea şi respectarea de către toŃi angajaŃii a tuturor procedurilor interne ale companiei; � monitorizarea şi revizuirea permanenta a procedurilor şi politicilor companiei confrorm legislaŃiei în vigoare; � monitorizarea tranzactiilor clientilor în functie de nivelul de risc asociat acestora; � îmbunătăŃirea Codului de Etica al Companiei şi comunicarea acestuia tuturor angajaŃilor companiei; � monitorizarea riscului reputaŃional prin colaborarea cu agenŃii de specialitate care să informeze periodic compania referitor la orice apariŃii negative în mass-media în legatură cu clienŃii sau angajaŃii companiei sau despre compania în general şi informarea în cadrul Comitetului de Administrare a Riscurilor Semnificative în vederea reglementarii poziŃiei companiei; Riscul juridic şi reputaŃional trebuie inclus în metodologia de evaluare a riscului a controlului intern.

4. Administrarea riscurilor necontrolabile Identificarea riscurilor cuprinse la aceasta categorie se face în functie de

existenta la nivelul companiei a posibilitatii de a interveni asupra lor în scopul diminuarii frecventei aparitiei şi/sau impactului lor. De mentionat ca, specific acestei categorii de riscuri ii este faptul ca este imposibila prevenirea aparitiei lor sau diminuarea impactului pe care il au asupra companiei, prin proceduri de control intern.

Au fost identificate ca potentiale riscuri necontrolabile: � riscuri rezultate direct sau indirect în urma unor calamităŃi naturale, incendii; � riscuri generate direct sau indirect din schimbarea regimului politic, modificarea legislaŃiei; � riscuri a caror producere directa sau indirecta pot fi cauzate de război, invazii, ostilitati sau operatiuni de razboi similare, razboi civil, rebeliuni, insurectii, tulburari civile de proporŃie, puteri militare sau uzurpare de putere etc; � riscuri derivate din orice act de terorism; � riscuri generate de vandalism (distrugerea sediului companiei şi/sau ale uneia/unora din sucursale ale companiei, vatamare corporala a oricaruia dintre angajatii companiei.

Obiectivele companiei privind riscurile necontrolabile se refera la prevenirea pe cat posibil şi la diminuarea impactului financiar asupra rezultatelor companiei, pe care l-ar avea producerea unui asemenea risc. Strategia companiei în aceasta zona implica diverse tehnici de diminuare a riscurilor necontrolabile: � permanenta monitorizare a activităŃii în cadrul tuturor sediilor Companiei printr-un sistem de supraveghere şi de paza;

� diminuarea impactului financiar pe care l-ar avea producerea unuia dintre riscurile asumate prin incheierea de poliŃe de asigurare pentru toate riscurile necontrolabile.

Avand în vedere obiectivul şi strategia privind riscurile, profilul de risc aferent pe care IFN-ul îl are în vedere poate fi mic, mediu sau ridicat.


286

Bibliografie *** Legea 93/2009, privind institutiile financiare nebancare publicată în

Monitorul Oficial nr. 259 din 21/04/2009; *** Norma BNR nr. 18/ 2006 privind organizarea şi controlul intern,

administrarea riscurilor semnificative, precum şi desfăşurarea activităŃii de audit intern a IFN, emisă de Banca NaŃională a României;

*** Norma BNR nr. 17 din 5 septembrie 2006 privind supravegherea expunerilor instituŃiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 770 din 11.09.2006;

*** Legea AML privind spălarea banilor.


287

THE IMPORTANCE OF BUSINESS CONSULTING SERVICES AND EXPENSES RELATED TO THEM

Doina Rada „Eftimie Murgu” University of ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1-4, Tel. 0255 210227,

[email protected]

Abstract The entire economic activity depends more and more of and it is dominated by most modern services, such as financial services, banking, research – development, consulting – counseling, advertisement – advertising, insurance, etc. Nowadays demand is not positive in the field of consulting services, but estimates confirm that in the future it will have a ascending tendency. Being one of the activities carried out for others, consulting services have an increased amount of expenses related to salaries and traveling, comparatively with the total amount of expenses, for this reason it becomes attractive to an increasing number of specialists and it penetrates more and more areas of activity. Keywords: services, consulting, business, expenses, offer, demand, accounts

Expresie a adâncirii diviziunii sociale a muncii, serviciile pentru întreprinderi au apărut şi s-au dezvoltat din necesitatea adaptării fiecărei unităŃi la schimbările impuse de complexitatea crescândă a activităŃilor legate de organizarea eficientă a producŃiei, promovarea vânzărilor, diversificarea elementelor de decizie. Avem în vedere acele activităŃi apărute ca urmare şi pe baza revoluŃiei ştiinŃifice tehnice contemporane cunoscute sub denumirile anglo-saxone de engineering, leasing, consulting, management, factoring, informating care, alături de marketing, participă direct la realizarea şi perfecŃionarea producŃiei materiale în toate etapele ei. Serviciile destinate agenŃilor economici contribuie, în ansamblul lor, la sporirea eficienŃei întregii activităŃi, influenŃând optimizarea structurii producŃiei, corespondenŃa ei cu nevoile consumatorilor finali, organizarea ştiinŃifică, raŃională a diferitelor procese şi activităŃi, valorificarea superioară a resurselor de muncă vie şi materializată, economisirea timpului de muncă.

Oferta şi cererea de servicii de consultanŃă Oferta furnizorilor de servicii de consultanŃă la nivel naŃional care pot să îşi

asigure prezenŃa în toată Ńara este destul de redusă, fiind reprezentată doar de câteva structuri naŃionale după cum urmează: � AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (ANIMMC) ; � AgenŃia NaŃională de Ocupare a ForŃei de Muncă (ANOFM); � Camerele de ComerŃ şi Industrie;


288

� AsociaŃiile oamenilor de afaceri - implicate în livrarea de servicii de consultanŃă membrilor acestora.

Celor de mai sus li se alătură centre locale de sprijin şi organizaŃii non-profit care însă nu au beneficiat de sprijinul pe care îl aşteptau de la structurile naŃionale, motiv pentru care a fost necesară obŃinerea surselor de finanŃare cu eforturi proprii sau în unele cazuri dizolvarea. Spre deosebire de acestea, piaŃa companiilor private de consultanŃă în afaceri este destul de dinamică şi s-a dezvoltat recent.

OrganizaŃiile de sprijinire a afacerilor sunt de două tipuri: incubatoare de afaceri şi parcuri industriale şi tehnologice.

Prin analize efectuate de ANIMMC reiese că sprijinul acordat IMM-urilor şi afacerilor nou înfiinŃate prin incubatoarele de afaceri este un instrument economic util, de dezvoltare şi promovare a noilor afaceri, de încurajare a inovaŃiei şi de creare de noi locuri de muncă. În România există 21 de astfel de incubatoare de afaceri, înfiinŃate după 1992, cu sprijin internaŃional, mai ales prin programul PHARE şi cel al Băncii Mondiale, dar şi prin fonduri private. Toate incubatoarele de afaceri oferă servicii de consultanŃă în afaceri, contribuind astfel la lărgirea ofertei existente pe piaŃa acestor servicii: secretariat, consultanŃă (advisory), instruiri (training), punerea la dispoziŃie de săli de conferinŃe şi pentru diverse întâlniri, spaŃiu modular, servicii de securitate, servicii de curăŃenie, servicii de management, laboratoare echipate.

Parcurile industriale şi tehnologice reprezintă un concept destul de nou în România. Potrivit reglementărilor legale de înfiinŃare a acestora, infrastructura pentru un parc industrial poate fi creată ca afacere independentă şi poate primi sprijin financiar fie de la administraŃia locală, fie de la autorităŃile guvernamentale. Oficial, există 30 de parcuri industriale, puŃine însă operaŃionale şi multe lucrează sub capacitate. Ele furnizează: spaŃiu modular şi funcŃional, servicii de securitate, servicii de curăŃenie, săli de şedinŃe, servicii de consultanŃă în afaceri, laboratoare echipate.

Cererea de servicii de consultanŃă şi asistenŃă în afaceri din România, deşi nu cunoaşte niveluri foarte înalte , poate fi analizată din punct de vedere al beneficiarului serviciilor şi se constată că la nivelul IMM-urilor este nesemnificativă . Companiile mai mari ,deŃin mijloace financiare suficiente şi apelează tot mai des la serviciile de consultanŃă oferite de piaŃă, cererea lor având un trend ascendent.

Nu există diferenŃe deosebite între sectoare; cu toate acestea putem deduce că sectorul de producŃie este cel mai avansat din punctul de vedere al utilizării serviciilor de consultanŃă. Potrivit Institutului NaŃional de Statistică, în 2006, volumul alocărilor financiare ale IMM pentru procurarea de servicii de consultanŃă relevă următoarele aspecte: microîntreprindeile au cheltuit mai mult de jumătate din buget pentru servicii de consultanŃă fiscală, contabilă, de planificare a afacerilor şi de management, între 3% şi 5% din buget pentru studii şi cercetări de piaŃă, 26% pentru servicii IT (tehnologia informaŃiei); întreprinderile mici şi mijlocii au alocat cea mai mare pondere a bugetului lor pentru servicii IT, ele


289

tinzând să opereze sisteme mai sofisticate, însă bugetul alocat pentru procurarea altor servicii este neglijabil în comparaŃie cu cele anterioare; cheltuielile cu serviciile de recrutare sunt mai mari la întreprinderile medii, deoarece au o organizare internă mai structurată şi recrutează personal de pe piaŃa muncii în locul altor canale informale.

Grafic, situaŃiile sunt prezentate în diagramele nr. 1, 2 şi 3.

microîntreprinderi

servicii de IT

cercetari de marketing

consultanta juridica

servicii de management

resurse umane

întreprinderi mici

servicii de IT




resurse umane

întreprinderi mijlocii

servicii de IT




resurse umane

Diagramele nr. 1, 2, 3: Alocările financiare pentru procurarea de servicii de

consultanŃă pe categorii de IMM


290

Deşi anchetele autorităŃilor nu prezintă o situaŃie tocmai pozitivă a stării de fapt a acestui sector, conform estimărilor, cererea de servicii va continua trendul ascendent şi în următorii ani. Se consideră că serviciile au un caracter mai investiŃional decât producŃia de bunuri materiale când activitatea este extinsă şi la servicii colaterale, asigurând menŃinerea puterii de concurenŃă, competitivitatea. Acesta este un rol general valabil al multor servicii în economie (Jivan A., 2000).

Întreaga activitate economică depinde tot mai mult şi este dominată de serviciile cele mai moderne precum cele financiare, bancare, de cercetare - dezvoltare, consultanŃă - consiliere, reclamă - publicitate, asigurări, etc. Indiferent de formă, toate activităŃile capătă mai mult aspectul de prestări de servicii. Este o nouă atitudine a practicii economice, economia în esenŃa sa relevându-se ca axată pe servire, ca o economie de serviciu şi la scară generală ca o funcŃie la dispoziŃia întregii societăŃi (Jivan A., 2000).

Cheltuielile specifice activităŃii de servicii şi evidenŃa contabilă a

acestora. Mărimea cheltuielilor a constituit dintotdeauna pentru agentul economic un

element esenŃial al desfăşurării unei activităŃi economice rentabile. Cheltuielile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ, fie o

dimensionare a unor elemente de pasiv, care generează o diminuare a beneficiilor comerciale. Astfel, ele se prezintă ca diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acŃionari (Ordinul M. F. P. 94/2001). DefiniŃia cheltuielilor include cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităŃilor curente ale întreprinderii şi pierderi care pot apărea sau nu pe parcursul desfăşurării activităŃilor curente ale întreprinderii.

Efectuarea cheltuielilor se derulează în patru momente: � angajarea cheltuielilor în momentul contractării obligaŃiilor băneşti generatoare de plăŃi sau consumatoare de resurse, când apare obligaŃia de plată către furnizori; � consumul adică utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor întreprinderii; � plăŃile, respectiv achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite; există anumite plăŃi care reprezintă un transfer fără echivalent cum ar fi: plata impozitului pe profit sau pe venit, penalităŃi, etc; � imputarea, etapa în care cheltuielile sunt decontate, adică sunt suportate din veniturile realizate, obŃinându-se astfel, rezultatul exerciŃiului.

În contabilitatea financiară, evidenŃierea cheltuielilor generate de activitatea de prestări servicii de consultanŃă în afaceri se efectuează după natura activităŃilor generatoare şi se disting următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli privind amortizările şi provizioanele, cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite.


291

Principalele categorii de cheltuieli de exploatare înregistrate de activitatea de prestări servicii sunt :

� Cheltuieli privind consumurile stocate şi nestocate care delimitează cheltuielile cu materialele consumabile; cheltuielile privind materialele de natura obiectelor de inventar ; cheltuielile privind materialele nestocate şi cheltuielile privind energia şi apa.

� Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terŃi grupate în două categorii: prima, cheltuieli cu lucrări şi servicii ocazionate direct de desfăşurarea activităŃii, în ansamblu, a întreprinderii, şi a doua categorie, cheltuieli cu lucrări şi servicii legate de desfăşurarea activităŃilor generale.

� Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau altor organisme publice (impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, precum şi alte impozite şi taxe ; datorii şi vărsăminte de efectuat către alte organisme publice, destinate unor fonduri speciale etc.).

� Cheltuieli cu personalul şi asigurările sociale ce includ cheltuieli cu salariile personalului şi cheltuieli privind asigurările şi protecŃia socială pentru sumele acordate personalului.

� Alte cheltuieli de exploatare ce înregistrează pierderi din creanŃe şi debitori diverşi cu ocazia scoaterii din evidenŃă a clienŃilor incerŃi sau debitorilor ; cheltuieli efectuate în avans, aferente exerciŃiului în curs ; valoarea despăgubirilor, amenzilor şi penalităŃilor, datorate sau plătite terŃilor şi bugetului ; valoarea donaŃiilor şi subvenŃiilor acordate; valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale sau corporale, cedate sau scoase din activ; valoarea avansului şi a ratelor aferente bunurilor cedate în regim de leasing financiar .

� Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele ce înregistrează valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli ; amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale şi corporale ; valoarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale sau corporale ; valoarea provizioanelor constituite pentru creanŃe neîncasabile, clienŃi dubioşi, rău platnici sau în litigiu .

Cheltuielile financiare se referă la cheltuieli privind investiŃiile financiare, pierderi din creanŃe imobilizate, creanŃe legate de participaŃii, din vânzarea titlurilor de plasament, diferenŃe de curs valutar din operaŃiile curente şi disponibilităŃi în devize la închiderea exerciŃiului financiar; dobânzi curente aferente împrumuturilor contractate şi altor datorii privind exerciŃiul în curs, sconturi acordate clienŃilor şi alte cheltuieli financiare.

Cheltuielile extraordinare apar ca urmare a evenimentelor extraordinare, cum sunt: calamităŃile naturale sau exproprierile unor active, rezultând din evenimente sau tranzacŃii care sunt diferite faŃă de activităŃile cuvenite şi care nu se repetă în mod frecvent.

Celor trei categorii de cheltuieli prezentate anterior li se adaugă o a patra categorie prezentată în contabilitatea drept cheltuieli pentru impozitul pe profit şi alte impozite care cuprinde cheltuielile cu impozitul pe profit datorat de societate


292

dacă este plătitoare de impozit pe profit şi alte cheltuieli cu impozitele , pentru impozitul pe venit plătit de microîntreprinderi precum şi alte impozite, conform reglementărilor emise în acest scop.

Considerând activitatea unei societăŃi specializate în servicii de consultanŃă şi analizând balanŃa de verificare a acesteia la sfârşitul lunii decembrie 2008, prezentarea grafică a structurii cheltuielilor înregistrate este următoare:

Diagrama nr. 4. Volumul principalelor categorii de cheltuieli înregistrate în luna

decembrie 2008 Din graficul de mai sus se poate vedea supremaŃia valorică a cheltuielilor

cu salariile personalului urmate de cheltuielile cu consumul materialelor generale şi auxiliare. Volumul salariilor deŃine locul întâi pentru că în societăŃile de servicii, personalul angajat, prestator de servicii, într-o anumită cantitate şi de o anumită calitate este folosit şi prelucrat preponderent. Cheltuielile de deplasare sunt destul

-1000

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

1

cheltuieli cu materiale consumabile

cheltuieli cu carburanŃii

cheltuieli cu obiecte de inventar

cheltuieli cu materiale nestocate

cheltuieli cu energia şi apa

cheltuieli cu întreŃineri şi reparaŃii

cheltuieli cu redevenŃe şi chirii

cheltuieli cu prime de asigurare

cheltuieli publicitate

cheltuieli deplasare

cheltuieli poştale

cheltuieli cu comisioanele bancare

cheltuieli cu servicii terŃi

cheltuieli cu impozite şi taxe

cheltuieli cu remuneraŃiile personalului cheltuieli cu asigurările sociale

cheltuieli cu contribuŃia angajatorului la fondul de şomaj cheltuieli cu contribuŃia angajatorului la asigurările de sănătate fond de garantare

cheltuieli din diferenŃe de curs valutar

cheltuieli cu impozitul pe venit microîntreprindere


293

de mari, datorită faptului că activitatea de consultanŃă presupune deplasări la distanŃe şi pe perioade de timp mari. Restul cheltuielilor se află la valori mici, relativ uniforme unele faŃă de celelalte.

Bibliografie Jivan A., 2000, Servicitate mai mult decât productivitate în economia de

serviciu, editura Sedona, Timişoara; NederiŃă A., 2007, Probleme metodologice ale contabilităŃii veniturilor şi

cheltuielilor întreprinderii, teză de doctorat, Academia de Studii Economice din Moldova;

Ristea M., Dumitru C. G., 2006, Bazele contabilităŃii. NoŃiuni de bază, Editura Universitară, Bucureşti

Ordinul Ministerului FinaŃelor Publice nr. 94/2001.


294

DIFFERENCES DETERMINED AT STOCKS INVETORY AND SOLUTIONING THESE DIFFERENCES

Doina Rada „Eftimie Murgu” University of ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1-4, Tel. 0255 210227, e-mail:

[email protected]

Abstract Inventory is the procedure by which the actual existence of patrimony items is determined, described and evaluated; it is the procedure by which the exact situation of patrimony is reflected into accounting. Stocks, as patrimonial elements of the economic agent, undergo inventory under the provisions of accounting law 82/ 2002 and the Ordinance no. 2388/ 15.12.1995 of Public Finances Secretary, and in case differences are established, these are recorded into accounting, thus affecting the results of the exercise, through expenses and incomes. The inventory procedure insures the control and the integrity of company patrimony by making people accountable of the goods they are responsible for and by holding them accountable for missing items. Keywords: accounting, inventory, patrimony, stocks, differences, compensation.

1. Introducere

Lucrarea preliminară prin care se stabileşte situaŃia reală a patrimoniului, defineşte inventarierea, iar din punct de vedere al teoriei contabile este un procedeu de autocontrol, prin care datele contabile sunt aduse periodic la nivelul realităŃii (Ristea M. 2005). În sistemul de organizare a contabilitatii pe bază de norme legale, inventarierea este obligatorie pentru toŃi agenŃii economici şi reprezintă ansamblul operaŃiunilor prin care se constată existenŃa elementelor de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric după caz, prezente în patrimoniul societăŃii la data la care aceasta se efectuează, inclusiv a bunurilor şi valorilor deŃinute cu orice titlu, apartinând altor persoane juridice sau fizice, cu scopul întocmirii bilanŃului contabil care să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaŃiei financiare şi a rezultatelor obŃinute.

Inventarierea nu este necesară doar elaborării bilanŃului ci şi pentru verificarea manierei în care este gestionat patrimoniul, a situaŃiei acestuia la un moment dat în ansamblu sau numai a unor elemente de patrimoniu. Pe lânga stabilirea situaŃiei reale, prin inventariere se mai verifică dacă sistemul de evidenŃă a funcŃionat în mod corespunzător, precum şi calităŃile profesionale şi morale ale persoanelor cărora li s-a încredinŃat gestionarea patrimoniului. De asemenea, se determină gradul de utilizare a unor bunuri (uzura fizică, morală) stadiile de fabricaŃie (produse finite, semifrabicate, produse în curs de execuŃie) cheltuielile efectuate în avans, veniturile încasate în avans, gradul de solubilitate a unor titluri de creanŃă, realizarea obligaŃiilor faŃă de persoane fizice sau juridice. Inventarierea


295

patrimoniului se află într-o strânsă legătură cu celelalte procedee ale metodei contabilităŃii şi constituie procedura de constatare, descriere şi evaluare a existenŃei fizice a elementelor patrimoniale, pe care trebuie să se fundamenteze imaginea fidelă a informaŃiei contabile privind situaŃia patrimoniului.

2. Metodologia efectuării inventarierii stocurilor

Stocurile, ca elemente patrimoniale ale agentului economic , sunt active deŃinute de acesta, pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităŃii, în curs de producŃie în vederea unei vânzări, sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producŃie sau pentru prestarea de servicii. Orice persoană juridică sau fizică care îşi organizează contabilitatea proprie are “obligaŃia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităŃii, cel puŃin odată pe parcursul funcŃionării sale, în cazul fuzionării sau încetării activităŃii, precum şi în alte situaŃii prevăzute de lege” (Ordinul M. F. nr. 2388/15.12.1995, art. 3).

Inventarierea se efectuează, de asemenea, şi în alte situaŃii : � În cazul modificării preŃurilor; � La cererea organelor de control; � Ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune

care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; � În cazul predării- primirii gestiunii; � Cu prilejul reorganizării gestiunilor; � Ca urmare a calamităŃilor naturale;

Scopul inventarierii de a stabili situaŃia reală a patrimoniului agentului economic, impune verificarea faptică a tuturor elementelor patrimoniale şi totodată, a bunurilor aparŃinând altor persoane juridice sau fizice, indiferent sub ce formă sunt deŃinute. Inventarierea care se efectuează la începutul activităŃii, la constituirea unităŃii patrimoniale, are ca obiectiv principal atât constatarea existenŃei, cât şi evaluarea elementelor patrimoniale aportate în natură de către acŃionari sau asociaŃi. Pe parcursul funcŃionării unităŃii patrimoniale inventarierea întregului patrimoniu se efectuează cel puŃin odată pe an şi în principiu cu prilejul încheierii exerciŃiului financiar. De la această regulă fac excepŃie disponibilităŃile băneşti din casierie, hârtiile de valoare, cecuri şi alte valori existente în casierie care se inventariază în conformitate cu Regulamentul operaŃiunilor de casă, emis de Banca NaŃională a României.

Pentru buna desfăşurare a inventarierii şi în deosebi a celei anuale, unităŃile patrimoniale trebuie să asigure condiŃii optime, motiv pentru care efectuează operaŃii premergătoare: � Stabilirea perioadelor pentru inventariere; � Organizarea inventarierii şi numirea persoanelor împuternicite să efectueze inventarierea,

� Pregătirea condiŃiilor necesare efectuării inventarierii; � Înregistrarea în contabilitate a tuturor operaŃiilor aferente exerciŃiului; � Efectuarea propriu-zisă a inventarierii;


296

� Determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora. Efectuarea faptică a inventarierii stocurilor şi valorificarea rezultatelor

acesteia se realizează de comisii constituite în acest scop, din cel puŃin două persoane, numite prin dispoziŃia scrisă a conducerii unităŃii, cu precizarea responsabilului comisiei. Fiecărei comisii i se precizează elementele patrimoniale supuse inventarierii şi data începerii şi terminării acestei operaŃiuni.

Inventarierea se efectuează la locurile unde se află depozite sau păstrate stocurile supuse inventarierii, în prezenŃa obligatorie a gestionarului sau persoanei care-l reprezintă în mod legal. Determinarea şi consemnarea în listele de inventar a existenŃei faptice a stocurilor se efectuează prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace adecvate. OperaŃiunea de efectuare faptică a inventarierii începe cu sigilarea locurilor şi căilor de acces, atunci când stocurile supuse inventarierii sunt depozitate în locuri diferite precum şi în cazul existenŃei mai multor gestiuni ce trebuie inventariate de aceeaşi comisie. Gestionarul are obligaŃia ca înaintea începerii inventarierii să dea o declaraŃie scrisă în care să consemneze dacă în gestiune există stocuri care aparŃin terŃilor, dacă are plusuri sau minusuri în gestiune, dacă are mişcări de stocuri fără documente justificative legal întocmite, dacă are stocuri nerecepŃionate sau documente justificative întocmite şi nepredate la compartimentul de contabilitate, care sunt locurile de depozitare şi păstrare a stocurilor din gestiunea pe care o are în primire. În timpul desfăşurării inventarierii nu sunt admise operaŃiile de predare primire de stocuri din şi în gestiune, iar în situaŃiile obiective, eliberarea sau primirea valorilor materiale se face în prezenŃa comisiei de inventariere, iar pe documentele care se întocmesc se face menŃiunea “primit sau eliberat în timpul inventarierii”.

Toate stocurile care se inventariază se grupează pe categorii de stocuri, iar constatările faptice se înscriu în listele de inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze inventarierea. Stocurile care la data inventarierii se află asupra angajaŃilor, sunt deteriorate parŃial sau total sau aparŃin altor persoane fizice sau juridice sub forma custodiei, consignaŃiei, pentru prelucrare, închiriere ş.a. se înscriu în liste distincte de inventariere. Pentru stocurile aparŃinând terŃilor, câte o copie de pe aceste liste, se trimite de regulă şi persoanei juridice sau fizice, după caz, căreia îi aparŃin stocurile respective. Pe ultima listă (filă) de inventariere, gestionarul are obligaŃia să menŃioneze dacă inventarierea s-a făcut în prezenŃa sa, dacă stocurile inventariate se află în păstrare directă şi dacă are obiecŃii în ceea ce priveşte modul cum a fost efectuată inventarierea.

3. Stabilirea rezultatelor inventarierii stocurilor

Toate stocurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, cum se arată în Regulamentul de aplicare a Legii ContabilităŃii, iar pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate se întocmesc liste de inventariere separate.

În aceste condiŃii listele de inventar se diferenŃiază astfel:


297

� Lista de inventariere cod 14-3-12 întocmită numai pentru stocurile de valori materiale constatate cu lipsuri şi plusuri la inventar precum şi pentru toate categoriile de bunuri la care comisia de inventariere a constatat deprecieri; � Lista de inventariere cod 14-3-12/b, varianta simplificată întocmită distinct în structura: valorii materiale fără lipsuri şi plusuri; valori materiale cu lipsuri şi plusuri; valori materiale cu deprecieri; � Lista de inventariere pentru gestiunile global- valorice cod 14-3-12/c; � SituaŃii analitice distincte pentru alte valori decât cele materiale care la inventariere nu s-au constatat deprecieri şi deci nu se constituie provizioane.

Pe baza listelor de inventariere obişnuite (varianta simplificată), întocmite de către comisiile constituite cu acest scop, se procedează la confruntarea datelor scriptice cu cele faptice completându-se listele de inventariere finale sau centralizatoare (cod 14-3-12) numai pentru poziŃiile cu diferenŃe, în plus sau în minus, delimitate pe grupe şi feluri de elemente patrimoniale şi aceasta pentru gestiunile care se urmăresc în contabilitate atât cantitativ, cât şi valoric, cum sunt cele de materii prime şi materiale consumabile, de produse finite, de mărfuri prin comerŃul en-gros şi altele. În situaŃia gestiunilor oglindite în contabilitate numai valoric, cum este cazul celor din comerŃul cu amănuntul această operaŃiune se realizează prin compararea valorii totale a inventarului cu soldu1 scriptic existent în contabilitate, stabilindu-se plusul sau minusu1 valoric total aferent gestiunii verificate. În cazul în care la anumite sortimente sau elemente patrimoniale de natura stocurilor, se constată plusuri sau minusuri, este necesară evaluarea diferenŃelor şi numai după aceasta se efectuează încadrarea lor pe cauze în vederea soluŃionării şi înregistrării în contabilitate. Stocurile trebuie evaluate cu respectarea principiului permanenŃei metodelor, potrivit căruia metodele şi regulile de evaluare trebuie menŃinute. Valorile materiale se vor evalua la valoarea lor actuală care se înscrie în coloana corespunzătoare din lista de inventariere centralizatoare numai în cazul constatării deprecierilor (M. Ristea, 2005).

Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere, în care se înscriu, printre altele, următoarele elemente:

� perioada şi gestiunile inventariate ; � persoanele care au efectuat inventarierea ; � plusurile şi minusurile constatate; � compensările efectuate; � bunurile depreciate ; � valorificarea rezultatelor inventarierii; � constituirea şi regularizarea provizioanelor ; � alte elemente privind concluziile şi propunerile referitoare la

inventarierea patrimoniului unităŃii. Datele pe care le conŃin procesul verbal de inventariere şi listele întocmite

cu prilejul acestei operaŃiuni se utilizează, de asemenea, pentru completarea Registrului - inventar, care este un document contabil obligatoriu, în care se înregistrează, la sfârşitul fiecărui an, toate elementele patrimoniale de activ şi de


298

pasiv inventariate, ceea ce justifică conŃinutul fiecărui post din bilanŃul contabil, în sensul concordanŃei sale cu situaŃia faptică.

4. SoluŃionarea diferenŃelor constatate şi înregistrarea lor în contabilitate

Procesul verbal de inventariere şi listele de inventariere centralizatoare, atunci când este cazul, reprezintă documente pe baza cărora se soluŃionează şi se înregistrează în contabilitate plusurile şi minusurile constatate, avându-se în vedere în acest sens următoarea ordine de efectuare a operaŃiilor respective:

� efectuarea şi înregistrarea în contabilitate a compensărilor legale; � stabilirea plusurilor definitive (finale) şi înregistrarea lor în

contabilitate, după efectuarea compensărilor legale; � determinarea şi înregistrarea lipsurilor neimputabile şi a pierderilor din

calamităŃi; � imputarea în sarcina celor vinovaŃi a lipsurilor provenite din vina unor

salariaŃi sau a terŃilor; � înregistrarea lipsurilor în curs de clarificare; � constituirea şi regularizarea provizioanelor privind deprecierea

elementelor patrimoniale . Pentru fiecare din operaŃiile menŃionate anterior se vor prezenta atât

aspectele mai importante de natură metodologică, cât şi cele privind reflectarea în contabilitate a influenŃelor pe care le generează asupra patrimoniului supus inventarierii.

Compensarea minusurilor cu plusurile de inventar este admisă de reglementările în vigoare pentru situaŃiile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracŃiuni. Admiterea compensărilor se aprobă anual de către admi-nistratorul unităŃii, cu îndeplinirea unor condiŃii restrictive, respectiv numai când există posibilitatea de confuzie între două sorturi ale aceluiaşi bun material, iar diferenŃele în plus şi în minus se referă la aceeaşi gestiune şi perioadă de gestiune.

Compensarea nu se admite în cazurile în care lipsurile constatate la inventariere provin din sustrageri sau din degradarea bunurilor respective datorită vinovăŃiei persoanelor care răspund de gestionarea bunurilor respective.

Compensarea se efectuează numai pentru cantităŃi egale şi în funcŃie de valorile acestora. În cazul în care cantităŃile aferente sorturilor la care se constată plusuri supuse compensării sunt mai mari decât cantităŃile corespunzătoare sorturilor la care s-au stabilit minusuri admise la compensare se procedează la stabilirea egalităŃii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenŃei în plus. Această operaŃie se realizează începând cu sorturile care au preŃurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescândă.

În urma compensării pot rezulta: � plusuri cantitativ-valorice atunci când cantitatea plusurilor supuse compensării este mai mare decât cea a minusurilor care se compensează; � plusuri valorice, în cazul în care cantitatea în plus a fost epuizată prin compensare, dar valoarea plusului nu a fost utilizată integral datorită preŃurilor unitare mai mari comparativ cu cele aferente minusurilor compensate;


299

� minusuri cantitativ-valorice, atunci când cantitatea totală în minus este mai mare decât cantitatea plusurilor admise pentru compensare; � minusuri valorice, când cantitatea minusului a fost compensată de cantitatea în plus, dar valoarea minusului a fost mai mare datorită ordinii de compensare şi în speŃă de începere a acesteia cu sorturile cu preŃul cel mai scăzut.

În mod excepŃional se pot aproba compensări şi între gestiuni diferite, însă acestea numai în situaŃia în care între gestiunile respective există legături de cauzalitate, respectându-se totodată celelalte condiŃii restrictive. DiferenŃele valorice în plus sau în minus stabilite ca urmare a efectuării operaŃiei de compensare se înregistrează numai în contabilitatea sintetică, ca plusuri şi respectiv minusuri imputabile. Dacă în urma compensării au fost acoperite integral diferenŃele în minus şi mai rămân diferenŃe cantitative şi/sau valorice în plus neutilizate, acestea se consideră plusuri la inventariere şi se înregistrează în evidenŃa operativă şi în contabilitatea sintetică şi analitică :

� plusul de materii prime şi materiale consumabile: 301 = 601 Materii prime Cheltuieli cu materiile prime

şi respectiv: 302 = 602 Materiale consumabile Cheltuieli cu materialele consumabile � plusul la materiale de natura obiectelor de inventar: 303 = 603 Materiale de natura Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar obiectelor de inventar � plusul de ambalaje: 381 = 608 Ambalaje Cheltuieli privind ambalajele � plusul de semifabricate: 341 = 711 Semifabricate VariaŃia stocurilor � plusul de produse finite: 345 = 711 Produse finite VariaŃia stocurilor � plusul de animale şi păsări: 361 = 711 Animale şi păsări VariaŃia stocurilor � plusul de mărfuri:

371 = 607 Mărfuri Cheltuieli privind mărfurile

378 4428 DiferenŃe de preŃ la mărfuri TVA neexigibilă


300

Minusurile constatate la inventarierea stocurilor pot fi neimputabile sau imputabile.

În categoria minusurilor neimputabile sunt incluse, în principal, pierderile normale (inerente) care se produc în timpul depozitării-păstrării, transportului, manipulării şi vânzării unor active circulante materiale. Asemenea pierderi apar ca urmare a uscării, prăfuirii, volatilizării, fărâmiŃării, spargerii etc., fiind inevitabile, fapt pentru care se justifică stabilirea unor norme şi cote procentuale legale pentru suportarea lor de către întreprindere, fără a fi deductibile fiscal. Pentru înregistrarea în contabilitate a minusurilor neimputabile şi a pierderilor din calamităŃi se are în vedere natura stocurilor de la care provin, precum si simbolizarea acestora în planul de conturi general, toate fiind considerate cheltuieli pe de o parte şi diminuări de stocuri pe de altă parte.

� minusuri de stocuri provenite din achiziŃii 60X Cheltuieli privind stocurile = 3XX Stocuri

� minusuri de stocuri obŃinute din producŃie 711 VariaŃia stocurilor = 34X Produse

Minusurile imputabile provin din vina unor salariaŃi sau terŃi, se evaluează

la valoarea de înlocuire reprezentată de costul de achiziŃie al bunului respectiv la data constatării pagubei, format din : preŃul de cumpărare practicat pe piaŃă +taxele nerecuperabile+cheltuielile de transport- aprovizionare+alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune. Dacă bunurile lipsă imputabile nu pot fi cumpărate pe piaŃă, valoarea de imputaŃie se stabileşte de specialişti în domeniul respectiv. Înregistrarea minusurilor imputabile, indiferent din vina cui provin, ocazionează : � într-o primă etapă, includerea în cheltuieli a costului lor efectiv de achiziŃie sau a altei valori, ca în cazul minusurilor neimputabile, utilizându-se conturile de cheltuieli corespunzătoare categoriilor de bunuri din care fac parte minusurile care se impută. � în cea de a doua etapă se înregistrează operaŃia de imputare propriu-zisă a costului efectiv de achiziŃie sau a altei valori, inclusiv TVA aferentă, corespunzător lipsei din gestiune.

� minusul provine din vina unui salariat 4282 = 7588

Alte creanŃe în legătură cu Alte venituri din exploatare personalul 4427 TVA colectată

� minusul provine din vina unei terŃe persoane

461 = % Debitori diverşi 7588 Alte venituri din exploatare 4427 TVA colectată


301

Concluzii Putem spune că nu se poate determina situaŃia financiară şi rezultatul unei

unităŃi patrimoniale, la un moment dat şi pe o anumită perioadă de timp, fără să se efectueze în prealabil inventarierea elementelor patrimoniale, care să. exprime o realitate a substanŃei patrimoniului, respectând astfel principiul imaginii fidele asupra situaŃiei reale a firmei. Cu ocazia inventarierii trebuie să se asigure reflectarea reală atât a cantităŃii (mărimii) faptice a elementelor patrimoniale cât şi a stării fizice şi de utilitate a acestora, în vederea. stabilirii gradului de depreciere în raport de care se efectuează evaluarea lor. Evaluarea actuală sau de inventar se face în funcŃie de valoarea de utilitate stabilită în funcŃie de variaŃia preŃului pieŃei şi de puterea de cumpărare a banilor.

Bibliografie Ristea M., 2005, Contabilitate financiară, Editura Universitară Bucureşti; Pereş I., Mateş D., Pereş C., 2005, Bazele contabilităŃii, Editura Mirton,

Timişoara; *** Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 2388/15.12.1995 pentru

aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului; *** Legea contabilităŃii 82/2002.


302

THE ECONOMICAL CRISIS IMPACT ON THE MARKETING BUDGET

Alexandra Teodora Ruginosu, Oliver Constantin Pricop Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, Str. Vodă Grigore Ghica nr. 13,

Tel./Fax:0232215944; Mail: [email protected], [email protected]

Abstract The economic crisis forces the companies to cut costs in order to save more money and use the liquidities in the best manner possibly. Marketing tends to be the first victim of the budget cut. In reality, marketing is the activity that sells the companies products, and by cutting the resources of the advertisement, the incomes will reduce. The organizations that don’t have the guts and the aggressiveness necessary in times of recession will have to endure the consequences. They will loose customers, will lose market quotation and will be on the edge of bankruptcy. Charles Darwin said: “It is not the strong, nor the intelligent who survive, but those who are quickest to adapt.” Therefore, in order to survive in the times of economical crisis invest in something that will offer you a better position on the market: invest in marketing. Those who see marketing as a spending not as an investment, are condemned to failure. Keywords: marketing, marketing budget, recession, cost evaluation, economical crisis, optimizing the marketing budget, surviving during recession

Introducere Criza economică din 2008 a afectat toate sectoarele economiei. Primele

efecte vizibile ale acestui fenomen fiind înăsprirea condiŃiilor de creditare la bănci şi insuficienŃa lichidităŃilor monetare pe piaŃă. Toate aceste efecte în lanŃ au dus la forŃarea organizaŃiilor să adopte strategii de supravieŃuire pe timp de criză.

În timpul unor situaŃii de insuficienŃă a resurselor economice, companiile tind să reducă cât mai mult costurile, pentru a supravieŃui. Printre costurile care trebuiesc reduse se numără şi cele legate de activităŃile de marketing. Bugetul de marketing este cel care suferă cele mai mari modificări.

Politicile organizaŃiilor cu privire la construirea bugetului de marketing sunt diverse, nu întotdeauna şi cele mai potrivite unor astfel de perioade de recesiune.

Metode de cercetare Bugetul de marketing trebuie să cuprindă: - cheltuieli cu publicitatea – realizarea şi difuzarea mesajelor publicitare

în toate formele media (televiziune, radio, reviste, printuri stradale, banere, etc.); - cheltuieli cu realizarea şi distribuirea materialelor publicitare – pliante,

reviste de prezentare, comunicate de presă, newslettere, etc;


303

- cheltuieli pentru campaniile promoŃionale – în funcŃie de domeniul de activitate al companiei se pot realiza evenimente specifice, se pot efectua sponsorizări, se pot realiza standere în cadrul marilor magazine cu produsele promoŃionale ale firmei, se pot realiza campanii de promovare care se demarează simultan în toată Ńara, etc.

- cheltuieli pentru participarea la târguri şi expoziŃii; - cheltuieli pentru participarea la congrese şi simpozioane (valabil mai

ales pentru firmele din domeniul medical / farmaceutic); - cheltuieli pentru motivarea forŃei de vânzare – bonusuri, excursii,

vacanŃe, croaziere pentru angajaŃii cu rezultate deosebite în anul precedent; - relaŃii publice; - dezvoltarea site-urilor companiei de pe internet sau site-urilor

evenimentelor organizate de companie; - şi alte activităŃi specifice obiectivelor de marketing stabilite. În perioadele de criză economică, în care companiile trebuie să reducă

drastic cheltuielile inutile, şi să se axeze pe cele care generează profit, parte din componentele bugetului de marketing pot fi eliminate. Aici ne referim la cheltuielile de motivare a forŃei de vânzare, şi mai precis la anularea primelor şi cadourilor extravagante (precum croaziere sau excursii scumpe) şi redistribuirea acelor sume către canalele de comunicare cu piaŃa. BineînŃeles că şi forŃa de vânzare trebuie remunerată pentru activitatea întreprinsă, dar aceste beneficii pot fi amânate pentru perioade de stabilitate economică. Spre exemplu, Lexus a anulat întâlnirea anuală a dealerilor pentru a-şi concentra eforturile spre vânzarea automobilelor de lux prin creşterea cheltuielilor destinate iniŃiativelor suplimentare de marketing.

Metodele cele mai uzuale de stabilirea a bugetului de marketing pentru anul următor sunt:

- procent din cifra de afaceri a anului precedent sau cifra de afaceri preconizată a se obŃine în anul viitor;

- cât îŃi permite bugetul; - în raport cu ceilalŃi participanŃi pe piaŃă, adică concurenŃii; - în funcŃie de obiective şi activităŃi.

Prima metodă de stabilire a bugetului de marketing bazată pe calcularea unui procent din cifra de afaceri este mai des utilizată de marile lanŃuri de magazine, cărora le este mai greu să estimeze exact care va fi traiectoria pentru anul viitor. Dacă procentul este stabilit din cifra de afaceri ce se estimează a se obŃine în anul următor, atunci firma este motivată să atingă sau chiar să depăşească acest target, pentru a justifica cheltuielile de marketing realizate.

Metoda cea mai eficientă este cea bazată pe obiective şi activităŃi. În funcŃie de obiectivele companiei se stabilesc obiectivele de marketing derivate din acestea, se întocmeşte planul de programe şi activităŃi pentru atingerea obiectivelor stabilite şi se estimează costurile necesare pentru programele respective. Această metodă poate să calculeze cel mai corect valoarea aproximativă a acŃiunilor de marketing prevăzute pentru anul ce urmează. Se iau în considerare costurile


304

prevăzute anterior pentru acŃiuni asemănătoare, se verifică preŃurile pieŃei pentru realizarea materialelor publicitare, şi alte modificări care pot genera schimbări ale preŃurilor (cum ar fi rata de schimb, inflaŃia). Ca şi metodă de verificare a rezultatelor ca urmare a acŃiunilor de marketing, organizaŃiile trebuie să îşi stabilească un set de indicatori: raportul dintre vânzări şi bugetul alocat, raport dintre vânzări suplimentare şi bugetul alocat, numărul de consumatori noi atraşi pe piaŃa efectivă a firmei, etc.

Cele mai puŃin utilizate metode sunt cele bazate pe mărimea bugetului şi cele care iau ca etalon activitatea concurenŃilor.

Rezultate şi discuŃii Desigur, în perioadele de recesiune, trebuiesc restructurate ponderile

cheltuielilor care fac parte din bugetului de marketing. Astfel, un procent mai mare se va acorda comunicării cu piaŃa (promovării, reclamelor, etc.) şi se vor reduce de la cercetările de marketing pentru produsele cu randament mic în favoarea cercetărilor de marketing pentru susŃinerea brandurilor consacrate (care au randament ridicat), crearea de produse noi, crearea de noi branduri.

În perioadele de recesiune s-a dovedit că modalitatea de a întări poziŃia pe piaŃă a unei organizaŃii se bazează pe acŃiunile de promovare agresivă a produselor şi/sau serviciilor acesteia. Vice-preşedintele, companiei de publicitate, Meldrum & Fewsmith a declarat cu privire la modul de acŃiune a unei organizaŃii pe timp de recesiune: “Nu am văzut încă nici un studiu care să demonstreze că timiditatea este calea spre succes. Studiile în mod constat au demonstrat că organizaŃiile care au inteligenŃa şi curajul să menŃină sau să crească eforturile de marketing şi promovare în perioade de recesiune vor obŃine un avantaj în faŃa competitorilor lor timizi”. Şi Kotler prezenta situaŃiile de criză economică ca un avantaj al companiilor care ştiu să speculeze orice mişcare pe piaŃă. El prezenta situaŃia astfel: dacă investeşti în promovare atunci când alŃii reduc costurile, rezultă obŃinerea unui câştig sigur. Studiile realizate de Meldrum & Fewsmith asupra modului în care organizaŃiile americane s-au promovat în timpul recesiunii din anii 1974 şi 1975, demonstrează că acele companii care nu au redus cheltuielile de reclame pe perioada crizei, au înregistrat un nivel al vânzărilor crescut în acei doi ani şi în următorii doi ani, comparativ cu companiile care au redus cheltuielile de reclame (într-unul din cei doi ani sau chiar în amândoi). Tot în aceeaşi perioadă de recesiune, Ford a tăiat cheltuielile cu publicitatea cu 14%. Chervlolet, de altfel, a renunŃat la metoda lor tradiŃională de a stabili bugetul de marketing ca procent din vânzările realizate anul anterior şi au crescut cheltuielile de promovare, în particular pentru modele de autoturisme care promovau economia de combustibil. Ca rezultat al acestor acŃiuni, Chervrolet a câştigat 2% din piaŃă, şi Ford a pierdut procente din cota de piaŃă şi au trecut câŃiva ani până şi-a recâştigat poziŃia iniŃială. Oricum, Ford şi-a învăŃat greşeala, şi la următoarea recesiune au mărit bugetul de publicitate în fiecare an. Directorul de promovare a companiei Ford a precizat: „Sunt două modalităŃi de acŃiune. Să încetineşti sau să continui să cheltui. TendinŃa


305

a fost să ne retragem în vremuri grele, dar acum considerăm că cota de piaŃă este cea mai importantă.” Un alt studiu al recesiunii în Statele Unite ale Americii, a fost realizat de compania de cercetări McGraw Hill, pe un eşantion de 600 de organizaŃii între anii 1980-1985. Rezultatele arată că organizaŃiile de tip B2B care au menŃinut sau au crescut publicitatea pe perioada recesiunii din 1981-1982, au obŃinut vânzări semnificativ mai mari, şi în timpul recesiunii dar şi pe următorii trei ani, decât cele care au eliminat sau redus acŃiunile de promovare. Până în anul 1985, vânzările companiilor care au promovat agresiv pe perioada recesiunii au crescut cu 256% faŃă de cele care au redus cheltuielile de marketing.

Fig. 1. Compararea vânzărilor şi cheltuielile de publicitate

Sursa: Does it pay to advertise during recession period? Un alt studiu realizat de MarketSense cu privire la recesiunea din anii

1989-1991 arată că au supravieŃuit doar 101 branduri. Pizza Hut şi Taco Bell a crescut bugetul de promovare şi le-au crescut vânzările cu 61%, respectiv 40%. Aşadar studiile demonstrează că impactul unei crize economice asupra bugetului de marketing este descris prin creşterea sumelor alocate comunicării cu piaŃa (a publicităŃii şi promovării firmei în faŃa clienŃilor) şi reducerea cheltuielilor destinate motivării forŃei de vânzare (eliminarea cadourilor costisitoare – excursii, croaziere- şi susŃinerea atingerii targetelor prin bonusuri rezonabile). În condiŃii normale ale unei economii de piaŃă, creşterea cotei de piaŃă atrage o creştere a cotei de comunicare cu piaŃa. În condiŃii de criză economică însă situaŃia este inversă, creşterea cotei de comunicare cu piaŃă atrage creşterea cotei de piaŃă. Aşadar, condiŃiile esenŃiale ca o companie să depăşească perioadele de criză economică sunt să înŃeleagă că marketingul este o investiŃie nu o cheltuială şi să mărească bugetul de marketing, în special costurile destinate comunicării cu piaŃa,


306

şi anume cheltuieli cu publicitatea; cu promovarea produselor/serviciilor la târguri, expoziŃii; promovarea în magazine, etc. Firmele care consideră că acŃiunile de marketing sunt cheltuieli care ar putea fi reduse, sunt cele care vor avea de suferit în timp. În condiŃiile unei crize economice, timpul se contractă, şi aceste firme vor fi primele sortite falimentului, lăsând ca piaŃa lor să fie absorbită de companiile care preŃuiesc activitatea de marketing. Concluzii Şase studii realizate de Meldrum & Fewsmith demonstrează că publicitatea agresivă realizată in perioade de criză economică nu numai că ajută la creşterea vânzărilor dar şi a profiturilor organizaŃiilor. Aceste fapte sunt susŃinute şi de The American Business Press, care a analizat companiile americane în timpul recesiunilor de după cel de-al doilea Război Mondial, începând cu anul 1949. Aşa cum spunea şi Charles Darwin: Nu cei mai puternici sau cei mai inteligenŃi pot să supravieŃuiască, ci cei care ştiu să se adapteze cel mai repede. OrganizaŃiile care înŃeleg că o situaŃie dificilă trebuie depăşită cu ajutorul clienŃilor, va avea în consideraŃie că marketingul este unealta prin care îşi vinde produsele şi va folosi acest avantaj în faŃa competitorilor.

Bibliografie: Kotler Ph., 1999, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti; Niculescu E., Pricop O., 2005, Marketing în economia concurenŃială,

Editura Junimea, Iaşi; *** Ogilvy & Mather Booklet, 2008, Optimising the Marketing Budget in

Recession; www.integratedresourcemgmt.com, „Does it pay to advertise during

recession period?” http://www.matrixmt.com/marketing/recession-marketing.html


307

EFICIENłA ECONOMICĂ. COMPLEXITATEA PROCESULUI DE CREŞTERE ECONOMICĂ

Cristina Ioana Vesea e-mail:[email protected]

The economic efficiency of investments is expressed in the investment action conceptual plan. This fact permits to the economic effcacy of investments to receive the simbolic expression of the effort –effect – effort ratio, which is requested by the investment activity. The existence of the disparty in time, between the effort and the effects of investments, is an important argument for taking into consideration within the economic efficiency of investment accounts, the influence of the time factor into the different stages of development and regarding the necessity of using the cost updating techniques and the incomes of the investment projects. Keywords: economic growth, economic growth issues, the cost of economic growth, investments, economic efficiency, economic development, economic progress.

Introducere EficienŃa economică reprezintă un concept fundamental în teoria şi practica

economică fiind un scop principal al societăŃilor şi intreprinzătorilor care exprimă în modul cel mai clar rezultatele ce se obŃin într-o activitate economică, evaluate prin prisma resurselor consummate pentru desfaşurarea activităŃii dorite.

Creşterea economică reprezintă un principal obiectiv al politicii macroeconomice a României, atât în concepŃia tradiŃională, cât şi în noua concepŃie care s-a conturat în ultimele decenii. ConcepŃia nouă este axată pe faptul că, acumularea de capital este asociată şi cu acumularea de cunoştinŃe, factorul uman ocupând o poziŃie centrală ca subiect şi beneficiar al efectelor generate de creşterea economică. Totodată, se fac referiri la contribuŃia procesului de creştere economică la dezvoltarea durabilă a economiei naŃionale. Sunt prezentate aspecte concrete privind creşterea economică sub impulsul investiŃiilor, efectul generat de creşterea economică la acumularea şi sporirea de capital tehnic şi informaŃional, costurile susŃinerii creşterii economice, precum şi ale renunŃărilor suportate de populaŃia majoritară. Totodată, se abordează dinamica indicatorilor macroeconomici, rata de creştere economică în România, contribuŃia ramurilor, subramurilor economiei naŃionale la formarea principalului indicator de raportare, produsul intern brut. Creşterea economică reprezintă o problemă importantă pentru toŃi factorii de decizie din toate Ńările, indiferent de nivelul ierarhic pe care aceştia se situează, reprezentând o prioritate în analizele economiştilor ca obiectiv al politicii macroeconomice, datorită şanselor de prosperitate economice şi sociale pe care aceasta le poate oferi.


308

Problematica creşterii economice a fost abordată de specialişti,

conturându-se diferite opinii la ceea ce înseamnă noŃiunea de creştere economică. Uneori este considerată sinonimă cu expansiunea producŃiei sau a produsului naŃional pe termen lung, ce corespunde unei depline utilizări a factorilor şi care s-ar exprima prin rata creşterii anuale medii a producŃiei. Există şi alte păreri care consideră creşterea economică drept o tendinŃă fermă, de durată a venitului naŃional total şi pe locuitor, care este însoŃită şi de anumite transformări structurale. ParticularităŃile generate de tranziŃia la economia de piaŃă se reflectă asupra posibilităŃilor şi instrumentelor practice de asigurare a continuităŃii creşterii economice, însoŃită de profunde reforme instituŃionale legislative. Într-o primă accepŃiune, cred că putem percepe creşterea economică ca fiind capacitatea unei Ńări de a furniza cantităŃi în creştere de bunuri şi servicii, fapt reflectat de creşterile, într-o perioadă de timp, ale indicatorilor macroeconomici rezultativi, deoarece atât nivelul indicatorilor macroeconomici cât şi populaŃia, producătoare şi consumatoare a bunurilor şi a serviciilor sunt variabile în raport cu timpul. În literatura economică creşterea economică este definită ca un proces global ce exprimă evoluŃia ascendentă a unor mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp, la nivel naŃional sau internaŃional, cu efecte favorabile în planul vieŃii economice şi sociale.

S. Kuznets, creşterea economică reprezintă o sporire a capacitaŃii unei Ńări de a furniza în măsură crescând a diferite bunuri economice, capacitate bazată pe tehnologii de vârf şi pe adaptări instiŃutionale şi ideologice; H. W. Arndt, consideră creşterea economică şi ca pe o sporire a venitului naŃional pe total sau pe locuitor; Fr. Perox, defineşte creşterea economică ca o sporire a dimensiunilor economiei naŃionale, exprimată în totalul bunurilor şi serviciilor obŃinute în decursul unei perioade de timp, inclusiv ale amortizmentului deoarece dacă sporul cantitativ se obŃine pe termen scurt, acesta constituie o expansiune, în timp ce, dacă acesta se obŃine pe termen lung atunci constituie o creştere economică. Astfel, creşterea economică nu apare ca o evoluŃie "în sine", ci cu o anumită finalitate în dinamica economică şi în viaŃa oamenilor.

Totodată, se are în vedere abordarea creşterii economice: a) în sens restrâns, drept o mărime reală, într-o anumită perioadă de timp, a PIB (sau a altor indicatori economici agregaŃi) pe total şi pe locuitor; b) în sens larg, prin ansamblul transformărilor cantitative, structurale şi calitative ce se produc în cadrul vieŃii economice, într-o perioadă îndelungată, ce imprimă indicatorilor agregaŃi o tendinŃă ascendentă. Creşterea economică se află în dependenŃă cu un sistem de factori, din care, unii cu acŃiune directă, iar alŃii cu acŃiune indirectă, ea apare ca rezultat al modificărilor nu numai cantitative, ci şi al celor calitative care duc la mărirea eficienŃei folosirii resurselor date.


309

ReŃine atenŃia, şi faptul că, în prezent, creşterea economică trebuie să ia tot mai mult în considerare compatibilitatea efectelor economice cu cele social-umane şi ecologice.

Cu alte cuvinte, trebuie avut în vedere nu numai criteriul eficienŃa economică, ci şi criteriul ecologic. Desigur, creşterea economică este abordată şi în alte lucrări, în care se fac referiri la măsurarea creşterii economice, la forma neliniară a creşterii, la tipurile de creştere economică.

Totodată, reŃine atenŃia şi relaŃia dintre creşterea economică şi dezvoltare, consecinŃele creşterii economice, etc. În acest sens, Constantin Popescu, în cartea : Creşterea care sărăceşte, Editura Tribuna Economică, 2003, printre numeroasele probleme pe care le abordează, subliniază şi formele de polarizare a creşterii economice. Printre altele, se arată că în Ńările sărace, creşterea bazată pe exportul de materii prime deteriorează raporturile de schimb ale acestora, îndepărtandu-le de industrializarea proceselor de producŃie. În lumea Ńărilor industrializate, creşterea este polarizată spre import. Pe bună dreptate, se afirmă că în Ńările polarizate spre importul de materii prime are loc o creştere care îmbogăŃeşte dezvoltarea, iar în Ńările polarizate spre exportul de materii prime are loc o creştere care sărăceşte dezvoltarea - pg. 267-270. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că rezultatele macroeconomice pe locuitor depind şi de rata de creştere a populaŃiei (R. Dornbusch, S. Fischer, 2007), care în multe Ńări slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare este foarte ridicată. Politica statului poate influenŃa, într-o măsură sau alta rata de creştere a populaŃiei. Creşterea economică are la bază investiŃia economică, prin aceasta urmărindu-se mărirea potenŃialului productiv, acumularea de capital uman şi material. În funcŃie de anumite criterii cum ar fi: contribuŃia factorilor, modul de realizare a creşterii economice, ritmul de creştere a indicatorilor agregaŃi pe locuitor, compatibilitatea efectelor economice cu cele sociale şi ecologice, s-au conturat următoarele concepte ale tipurilor de creştere economică: extensivă, intensivă, negativă, echilibrată, consolidată etc. Astfel, trebuie să înŃelegem procesul de creştere economică nu ca pe un proces în dinamică cu o evoluŃie permanent pozitivă, ascendentă, el nu exclude oscilaŃii ocazionale, eventuale regrese economice temporare. SusŃinerea înregistrării unei creşteri economice de o economie naŃională, se bazează pe tendinŃa evolutivă pozitivă într-un anumit orizont de timp şi spaŃiu, care a generat sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice. Între creşterea economică şi dinamica macroeconomică s-a stabilit o relaŃie de dependenŃa determinată de anumiŃi factori şi de dinamică demografică determinată de factori biologici şi sociali. Creşterea economică trebuie să aibă în vedere rezultatele macroeconomice reale, cele corectate cu mărimea deflatorului, din punct de vedere cantitativ, expresia sintetica a creşterii economice este ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor. Se cunosc, totuşi, limitele acestui indicator care apare ca o valoare medie, nefurnizând informaŃii în legătură cu repartizarea efectivă a veniturilor diferitelor categorii ale populaŃiei, nu reflectă costurile "ecologice", legătura dintre procesul


310

creşterii economice şi finalitatea sociala aceea de ameliorare a calităŃii vieŃii pe termen lung etc. Având în vedere aspectele sociale ale procesului de creştere economică, abordarea analizei acestuia, nu se poate face prin simpla limitare la creşterea/descreşterea valorică a indicatorilor macroeconomici agregaŃi, ea trebuie extinsă asupra interdependenŃelor dintre indicatori, ce se stabilesc la nivel naŃional sau internaŃional, precum şi asupra implicaŃiilor generate în nivelul de trai al populaŃiei. Asupra implicaŃiilor distribuŃiei veniturilor asupra creşterii economice, există diferite viziuni, unele dintre acestea, accentuează raportul invers proporŃional dintre echitate si creştere economică, altele, accentuează complementaritatea dintre acestea. După 1989, în România s-a pus accent pe politici economice cu efect imediat sperând că, aplicarea acestora va determina obŃinerea de rezultate bune în termen scurt. Dar, s-a constatat că aplicarea acestor politici în domeniul producŃiei, nu a sprijinit o dezvoltare economică sănătoasă. Creşterea economică, pentru a fi cu adevărat benefică trebuie să fie sustenabilă. Întrucât este în esenŃă un proces pe termen lung, creşterea sustenabilă necesită ajustări structurale corespunzătoare. În timp ce ajustările structurale pe termen scurt pot fi asociate cu scăderea producŃiei, partea pozitivă constă în aceea că ele vor crea toate "ingredientele" necesare unei creşteri economice reale sustenabile. Există păreri care susŃin că pentru menŃinerea şi impulsionarea creşterii economice trebuie promovată o politică de deschidere a economiei, astfel încât pieŃele vor sancŃiona orice relaxare a politicilor macroeconomice nejustificate economic, sau orice altă eroare de politică economică, neputându-se astfel promova politici extravagante sau imprudente. Totuşi, o economie deschisă operează sub anumite constrângeri externe şi modificările aduse politicilor macroeconomice sunt fie răsplătite, fie penalizate în funcŃie de mişcarea capitalurilor. Astfel, acolo unde nu operează constrângeri bugetare dure şi, restructurarea întreprinderilor este mai lentă, relaxarea politicii monetare sau bugetare poate fi considerată imprudentă. Rezultate pozitive în creşterea economică nu vor apărea pe termen scurt şi nici chiar pe termen mediu. Pe de altă parte, ratele mai scăzute ale dobânzilor ar facilita accesul la noi credite pentru întreprinderile cu pierderi sau pentru cele fără pieŃe de desfacere. O astfel de creştere a producŃiei este, fără îndoială, nesustenabilă. Pe de altă parte, ratele scăzute ale dobânzii ar determina ieşiri de capitaluri, care ar duce la o nouă depreciere a monedei. În cele din urmă politica monetară va fi din nou înăsprită, cu costuri mari în termeni de credibilitate. Un alt aspect se referă la faptul că, dacă dorim să avem o bună strategie de menŃinere a creşterii economice sau în cazul în care dorim reluarea procesului după o perioadă de stagnare, există un compromis care poate fi folosit între producŃie şi stabilitatea preŃurilor. Este de acceptat o inflaŃie mică, totuşi, în acest fel compromisul între creştere şi inflaŃie fiind minim.


311

Din ce în ce mai mult, se pune problema compatibilităŃii efectelor economice cu cele social-umane şi ecologice ale creşterii economice, atât pe plan naŃional, cât şi la nivel internaŃional-mondial, punându-se astfel bazele unei creşteri economice durabile, în cadrul căreia egalitatea şanselor generaŃiilor care coexistă şi se succed la viaŃa pe planeta noastră devine criteriul esenŃial al dezvoltării economico-sociale. Costul creşterii economice reprezintă efortul, cheltuiala, consumul de factori de producŃie necesari creşterii intr-un ritm sau altul a PIB total şi pe locuitor.

Problema esenŃială în materie de cost al creşterii este următoarea: cu cât trebuie sa crească investiŃiile de capacitate pentru realizarea unei creşteri de 1% a PIB/locuitor? Una este situaŃia în care un procent de creştere necesită să zicem, creşterea cu 3%,4%,5% a investiŃiilor de capital, şi, cu totul alta, este situaŃia în care acelaşi procent de creştere economică se realizează, spre exemplu, cu mai puŃin de 1%; acesta este în dependenŃa şi de nivelul de dezvoltare economică; în Ńările dezvoltate economic, realizarea fiecărui procent de creştere economică necesită un efort incomparabil mai mic faŃă de situaŃia de subdezvoltare economică dintr-o Ńară sau alta. Creşterea economică, asigură avantaje şi beneficii membrilor societăŃii, dar, presupune şi costuri destul de mari, uneori chiar sacrificii. Discutabil este faptul, că, in România, este greu de spus care este "generaŃia prezentă" care suportă costurile, pentru că cea viitoare să poată beneficia de posibilele avantaje induse de creşterea economica dacă, aceasta se materializează. Costul creşterii economice trebuie înŃeles ca pe un sacrificiu prezent pentru o satisfacŃie viitoare, dacă, dorim să menŃinem creşterea economică înregistrată în ultimii trei ani sau ca aceasta să sporească. Dar ca orice cost ce trebuie suportat, trebuie şi diminuat pe cât posibil. Problema dificilă pe care o ridică Ńine nu numai de identificarea corectă a costurilor, ci şi de cuantificarea acestora. Aşa cum se cunoaşte, economia societăŃii omeneşti este permanent supusă dictatului limitării şi incertitudinilor. Creşterea economică pentru care se constituie intr-un proces, concretizat in împlinirea bunăstării umane, individuală şi socială, nu înseamnă că este şi benefică dacă nu asigură şi păstrarea echilibrului ecologic, gestionarea, cât mai judicioasă, aş putea spune, a resurselor de care dispune societatea, pentru a nu se transforma intr-o creştere care sărăceşte (Popescu C., 2003). În practica mediului natural până acum, a fost subordonat dezvoltării mediului creat de om, punându-l mai presus pe acesta din urmă şi neglijând condiŃiile regenerării mediului natural. Analiza cauzelor unui tip de creştere economică, care să fie "surd" la problema regenerării mediului natural şi a consecinŃelor ulterioare, asupra individului şi societăŃii este importantă pentru evoluŃia globală, deoarece se pune în pericol însăşi existenŃa umană, care poate prin neglijenŃă şi indiferenŃă să determine distrugerea vieŃii.


312

Conştientizarea de către fiinŃa umană, că societatea în care trăieşte nu este veşnică, că împlinirea nevoilor de viaŃă normală trebuie să se facă prin îngrijirea fată de celelalte forme de viaŃă neumane, este de o mare importanŃă odată cu instalarea crizei natural-umană a dezvoltării contemporane (Popescu C., 2003). În ultimul timp şi în România concomitent cu reconsiderarea locului tot mai important ce-l ocupă preocupările faŃă de protecŃia mediului natural, se fac încercări de calculare a eficienŃei economice a acestei activităŃi, mai ales că după 1990 s-a renunŃat la ideea absurdă că unele resurse naturale nu au valoare si preŃ deoarece ele nu fac obiectul vânzării-cumpărării. Indiferent de tipul creşterii economice, costul acesteia nu poate fi contestat şi cum orice lucru are un preŃ, acesta trebuie plătit. Concret, costul creşterii economice (Angelescu C., Stănescu I., 2004) cuprinde cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte care nu pot fi riguros determinate şi sunt dificil de măsurat (cheltuieli provocate de externalităŃi, poluarea mediului, amânări sau decizii eronate ale unor probleme din sectorul sănătăŃii, invăŃământului). Astfel, costurile, în funcŃie de cheltuielile menŃionate se diferenŃiază în: costuri economice şi noneconomice. Costurilor economice sunt cele care constau în instrumentele angrenate sprijinirii procesului creşterii economice, întreŃinerii aparatului instituŃiilor angajate, cheltuielile cu investiŃiile în capitalul tehnic, educaŃia, formare profesională, cercetare-dezvoltare etc. Costurile noneconomice sunt cheltuielile cu infrastructura socială, cheltuieli de protecŃie a mediului, de siguranŃă şi protecŃie a populaŃiei etc. Aceste costuri apar de multe ori ca un cost al sacrificiului pe care le suportă populaŃia prin renunŃarea sau amânarea satisfacerii unor nevoi. Cele mai greu de suportat sunt cele determinate de şomaj care atrag după sine pe cele rezultate din deteriorarea condiŃiilor de sănătate, de locuit etc. O parte din costurile aparŃinând planului material dar şi social se referă la modul defectos de gestionare a resurselor, risipirea acestora: producerea unor lucruri inutile dar în acelaşi timp rămânând nevoi neacoperite cu utilităŃi în anumite domenii; risipirea de resurse care ar fi putut fi economisite, apărând şi probleme de supraamortizare, privind capitalul fix; producându-se bunuri în cantităŃi supradimensionate, parametrii calitativi nu pot fi întotdeauna respectaŃi, satisfacerea necorespunzătoare a trebuinŃelor; generate de suplimentarea cheltuielilor pentru alocarea suplimentară de resurse depoluării, concretizat în costul de depoluare sau de prevenire a acestui fenomen; risipirea de resurse pentru producerea de bunuri militare care practic nu ar trebui utilizate deoarece chiar şi testarea acestora pune în pericol viaŃa la scară planetară iar costul producerii şi testărilor acestora este foarte ridicat, resursele financiare alocate în aceste scopuri nu numai că nu asigură sau conduc sprebunăstare socială dar cresc costurile socialului la nivel mondial; creşterea costurilor datorită studiilor cercetărilor pentru ameliorările situaŃiilor rezultate în urma folosirii ineficiente a resurselor prin stabilirea costurilor de oportunitate de intervenire; costuri derivate din subtilizarea potenŃialului unor domenii unde era nevoie de o forŃă de muncă de un nivel mai


313

scăzut ca potenŃialitate, lipsind domenii ale vieŃii societăŃii de aportul corespunzător al acestora, iar, pe de altă parte, apar domenii unde lucrează oamenii sub nivelul exigenŃelor de performantă, ca nivel de pregătire, ceea ce înseamnă, de fapt o capacitate mai puŃin performantă a rezultatelor domeniului respectiv, în raport de bunurile rivale, dar şi de exigenŃele pieŃei concurenŃiale care deŃin puterea competitivităŃii; costuri ale factorului muncă, atunci când efectul de anticipare a motivaŃiei muncii este sub doleanŃele individului uman pentru acoperirea şi împlinirea bunăstării sale umane, ca să nu mai vorbim de faptul că acest nivel al anticipaŃiilor s-ar afla la limita supravieŃuirii, sau chiar sub aceasta, atunci, contribuŃia acestuia la activitatea depusă este la nivelul anticipaŃiei pentru motivaŃie, adică redusă, ineficientă. Trebuie subliniat faptul că în contextul tranziŃiei la economia de piaŃă problema costurilor economice, cred, este mult mai complexă; aceasta deoarece eforturile nu se rezumă numai la resurse destinate investiŃiilor în capitalul tehnic şi uman ci, ele includ şi alte consecinŃe, dificultăŃi legate de restructurare, de restrângerea activităŃii unor întreprinderi sau de scoaterea din circuitul economic a altora, sistarea unor lucrări de investiŃii şi deci falimente, şomaj, şi chiar afectarea intr-o proporŃie sau alta a patrimoniului naŃional. Legat de aceasta, îmi permit să menŃionez faptul că atunci când se abordează costurile creşterii economice şi, mai larg costurile tranziŃiei la economia de piaŃa, ar trebui să se aibă în vedere şi acele obiective ale economiei şi culturii noaste care nu au fost finalizate până în decembrie '89. Este greu de înŃeles pentru orice om care Ńine la această Ńară, la patrimoniul naŃional - rod al muncii poporului nostru - de ce până la ora de faŃă Biblioteca NaŃională, Casa Radio si alte construcŃii nu au fost finalizate. Nu pierd din vedere, în contextul analizei costului creşterii economice, costul de oportunitate al acesteia, pentru că într-o lume în care nimic nu este gratuit, investiŃiile de resurse în bunuri capital şi în cele umane sunt sacrificii îndeplinite de generaŃia curentă de consumatori. Se pune problema care este nivelul de acceptare al acestui efort şi dacă nu cumva un nivel mai redus al acestuia este mai convenabil pentru societate în ansamblul ei, fiind mai rentabilă o planificare a acestuia pe o perioadă mai îndelungată; analiza riguroasă a raportului între viteza de dezvoltare dorită şi gradul de împovărare socială. Costul creşterii economice pentru populaŃia României este asocierea acestuia cu sărăcia pentru că, costul trecerii la economia de piaŃă presupune el însuşi sacrificii, printre care anumite subordonări economice faŃă de capitalul străin. Este adevărat că trecerea la economia de piaŃă presupune costuri economice şi sociale (Constantinescu N.N., 1992), dar creşterea economică pozitivă din ultimii ani pe care a înregistrat-o România a fost şi încă este un cost prea mare pentru populaŃie. De fapt pentru cei mai mulŃi a fost o creştere economica care a ucis speranŃa, despre care se spune, "că moare ultima". Aceasta se explica prin faptul că, deşi prognozele referitoare la valorile indicatorilor macroeconomici din ultimii trei ani sunt încurajatoare, nu se întrevede nici o


314

îmbunătăŃire a nivelului de trai al populaŃiei majoritare. Şi, atunci, "creştere economică" pentru cine daca nu poate asigura bunăstarea unei pături largi a populaŃiei? PreŃul plătit de populaŃia acestei Ńări este mult prea mare, şi pe o perioadă de timp care, de departe nu poate fi determinată, prognozele fiind mai mult decât estimative. Costul creşterii economice, în contextul tranziŃiei la economia de piaŃă, nu poate face abstracŃie de la costurile sociale legate de fenomenele inflaŃie şi şomaj. Costul social are o structură eterogenă, vizând aşa cum am văzut direct sau indirect următoarele:

• -liberalizarea preŃurilor; în Ńara noastră oferta este deficitară ca nivel şi structură, iar "preŃul administrat" îl loveşte pe consumator; el plăteşte inflaŃia penuriei şi este scutit de a sta la rând prin subminarea, erodarea puterii sale de cumpărare, prin reducerea cererii sale solvabile;

• -inflaŃia care loveşte în puterea de cumpărare, în salariul real; cei mai afectaŃi fiind cei cu venituri reduse şi fixe; ea distruge economiile populaŃiei, realizate anterior prin abstinenŃa de la consum; totodată erodând moneda, inflaŃia subevaluează capitaluri; în România în ultimii doi ani asistăm la un fenomen de "ascundere" a inflaŃiei reale. Fenomenul are repercusiuni asupra economiei pentru că cu toate că se încearcă reducerea preŃurilor în general, acestea nu numai că nu se menŃin într-o proporŃie constanta cu veniturile obŃinute de populaŃie ci cresc în detrimentul reducerii nivelului de trai;

• -şomajul ca fenomen ce se manifesta la nivel naŃional; • -protecŃia mediului, subiect de actualitate Ńinând cont de ceea ce se petrece

în România; • -distrugerea pădurilor prin defrişare şi masivele vânzări de masă lemnoasă

brută cu consecinŃe asupra solului, a alunecărilor de teren, poluarea apelor prin deversarea de reziduuri de la fabricile pe care am considerat că vânzarea lor este benefică Ńării iar cei care le-au achiziŃionat nu numai că le distrug, provocând pagube chiar spirituale, introducerea de îngrăşăminte chimice în sol pentru a obŃine recolte mari cu consecinŃe nu numai în mediu natural ci şi asupra stării de sănătate a populaŃiei, aspecte ce se vor constata în timp dar când sigur va fi prea târziu etc.

Abordarea costului creşterii economice şi dezvoltării din punct de vedere ecologic ridică probleme concrete cum este cea a internalizării costurilor cu protecŃia mediului. Cheltuielile respective considerate productive deoarece nu numai că menŃin integritatea mediului natural prin prelungirea existenŃei sale, dar pot contribui totodată, la sporirea calităŃii sale. Pe de alta parte, realitatea învederează adevărul ca bunuri, cum sunt apa, aerul, lumina şi energia soarelui, care altă dată aveau o utilitate ce nu necesită cheltuieli şi nici nu se exprimau prin preŃ, în prezent necesită cheltuieli pentru a fi menŃinute şi reproduse cu însuşirile lor iniŃiale.


315

Ele sunt absolut necesare reintegrării în circuitul normal a factorilor naturali şi, în acest sens, obiectiv, intra încategoria bunurilor care costă. De regula, investiŃiile pentru protecŃia mediului natural atrag după ele, efecte economice pozitive, pe termen lung. De cele mai multe ori, acestea se prelungesc cu mult peste termenul lor de recuperare. Ca accepŃiune mai largă, conŃinutul costurilor sociale (Zamfir C., Vlăsceanu L., 1998) arată că acesta include atât resursele economice şi non-economice cheltuite pentru realizarea unei activităŃi sociale cât şi efectele negative rezultate din activitatea socială. Observarea realităŃii permite următoarea structurare a costurilor sociale :

e) Costuri obiective, cele ce decurg din desfăşurarea propriu-zisa a fenomenelor şi proceselor, ce nu pot fi ocolite;

f) Costuri produse de erori în politica economică şi financiară, de slăbiciuni şi neajunsuri ale legislaŃiei;

g) Costuri rezultate din repartiŃia veniturilor între diferitele categorii de populaŃie,în interiorul societăŃii.

ConŃinutul costurilor sociale se manifestă, în modul cel mai dureros, prin lipsurile şi suferinŃele materiale ale diverselor categorii ale populaŃiei. Totodată, la nivelul populaŃiei, aceste costuri includ şi suferinŃele morale, lipsurile educaŃionale şi alte efecte pe plan spiritual. Întâlnite în toate Ńările cu economie de piaŃă, în România fenomenul inflaŃie şi şomaj, cunosc, din diferite motive, o intensitate ridicată şi bineînŃeles, afectează în multiple moduri, o parte foarte mare din populaŃie. SoluŃiile adoptate de stat în vederea protecŃiei celor aflaŃi în suferinŃă s-au dovedit şi se dovedesc, în continuare, mai ales din lipsa de mijloace, incapabile să oprească agravarea situaŃiei şi, cu atât mai puŃin, să determine ameliorarea acesteia. Se poate spune ca în Ńara noastră, prin amploarea şi implicaŃiile pe care le cunosc, costurile sociale sunt tot mai greu de suportat, atât de populaŃie, cât şi de stat. Reflectarea procesului de creştere economică presupune evaluarea, măsurarea rezultatelor cantitative obŃinute într-o perioadă sau alta, într-o Ńară sau alta.

łinând seama că creşterea economică vizează fenomene, procese economice, dinamica la scara economiei naŃionale, se înŃelege că aprecierea sau măsurarea creşterii economice apelează la indicatorii macroeconomici. EvoluŃia rezultatelor la nivelul economiei naŃionale, desigur, este legată, la rândul ei, de sectoarele economiei naŃionale, de ramurile economice, inclusiv de evoluŃia acestora în plan teritorial. Este vorba de ramurile industrie, agricultură, transport etc.; ritmul dinamicii economiei în cadrul acestora se reflectă într-o proporŃie sau alta şi în creşterea economică, în dinamica de ansamblu a economiei. InvestiŃiile reprezintă o economie la fondul de consum, o cheltuială făcută azi pentru asigurarea unei dezvoltări viitoare şi in acest caz investitorului nu-I poate fi indiferent modul cum se cheltuieşte această economie a lui. La baza oricărei activitaŃi investiŃionale trebuie să stea principiul eficienŃei econimice, al obŃinerii unui efect cat mai mare la fiecare unitate efort făcută. Dar fiecare


316

investitor ştie că nu se poate obŃine rezultate foarte bune,o eficienŃă economică maximă, decat cheltuind, decat achiziŃionand utilaje de bună calitate, materii prime şi materiale în structură şi de calitatea cerută şi folosind salariaŃii de înaltă calificare. Toate acestea necesită eforturi (cu investiŃia şi cu producŃia) mari, dar care vor adduce efecte cu mult mai mari, ducand la o eficienŃă economică mai ridicată. În acest caz firmele trebuie să adopte o strategie de dezvoltare ofensivă, care să-I permită menŃinerea locului ocupat pe pieŃele de desfacere. EficienŃa economică, caracteristică a activităŃii economice, la un nivel micro si macro economic, aflată pe orice punct de pe frontiera posibilităŃilor de producŃie, cand este imposibil să se mărească volumul producŃiei unui bun, fără a se micşora cantitatea produsă dintr-un alt bun. Ca atare eficienŃa economică reflectă o stare a activităŃii economice determinată de un anumit consum de resurse pentru obŃinerea unui anumit bun economic, într-un timp dat, cand o producŃie suplimentară dintr-un anumit bun, în condiŃiile unei resurse limitate, nu se poate obŃine decat dacă se reduce producŃia pentru un alt bun economic. În principiu eficienŃa economică se măsoară prin raportarea efectelor obŃinute (în expresia fizică sau monetară) la eforturile depuse (resurse utilizate şi consumate) sau a eforturilor la efecte. Sporirea în timp a eficienŃei economice presupune, fie maximizarea efectelor obŃinute ca resurse utilizate şi consumate, fie obŃinerea efectelor necesare cu minimum de cheltuieli de resurse economice. În opinia lui Adrian Gherasim cea mai evidentă slăbiciune a acestei definiŃii,a eficienŃei in general precum şi eficienŃei economice în particular, este aceea că ea nu precizează despre ce fel de efect este vorba. Ca urmare, un proces de producŃie din care rezultă doar rebuturi şi noxe, doar prin simplul fapt că produce efecte, ar trebui apreciat, ceea ce evident, ar fi cu totul fals. Întrucat efectele (inclusiv cele economice) rezultate dintr-o acŃiune umană pot fi atat dorite, cat şi nedorite, imediat a apărut necesitatea de a se preciza că pentru a fi eficientă, acŃiunea trebuie să conducă la efectele dorite. În lumea contemporană activităŃile economice se desfăşoară într-o varietate mare de condiŃii naturale, tehnico – ştiinŃifice, sociale şi politice. Cu toate aceste deosebiri ele se desfăşoară într-o puternică unitate şi interdependenŃă, conŃinutul şi sensul acestora putand fi înŃelese şi appreciate prin raportare la mediul social, politic din fiecare Ńară, ca şi la interesele generale, naŃional – statale. ActivitaŃile economice, la nivel macroeconomic, trec prin stări successive de creştere, dezvoltare, stagnare, criză. IntensităŃile de manifestare a acestora diferă de la o Ńară la alta si de la o perioadă la alta. Dinamica macroeconomiei poate fi studiată pe baza unor concepte cum ar fi: expansiune şi creştere economică, dezvoltare şi subdezvoltare economico – socială, progres şi recensiune economică. Momentul de faŃă este unanim acceptată idea conform căreia creşterea economică este o expresie sintetică a şanselor pentru o viaŃă mai bună, ea reprezentand un obiectiv major pentru politica macroeconomică a oricărui stat. Problematica creşterii economice a fost abordată de specialişti, conturându-se diferite opinii cu privire la noŃiunea de creştere economică4.


317

ParticularităŃile generate de tranziŃia la economia de piaŃă se reflectă asupra posibilităŃilor şi instrumentelor practice de asigurare a continuităŃii creşterii economice, însoŃite de profunde reforme instituŃional – legislative.Creşterea economică poate fi percepută ca fiind capacitatea unei Ńări de a furniza cantităŃi tot mai mari de bunuri şi servicii,fapt reflectat de sporirile, într-o anumită perioadă de timp, ale indicatorilor macroeconomici rezultativi, pentru că atat nivelul indicatorilor macroeconomici cât şi populaŃia, producătoare şi consumatoare a bunurilor şi serviciilor sunt variabile în raport cu timpul.

În literatura economică (*** DicŃionarul de Economie, 2001, Lipsey R.G., Chrzstal K.A.,1999) creşterea economică este definită ca un proces global ce exprimă evoluŃia ascendentă a uno mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp, la nivel naŃional sau internaŃional, cu efecte favorabile în planul vieŃii economice şi sociale.

În prezent, creşterea economică trebuie să ia tot mai mult în considerare compatibilitatea efectelor economice cu cele social – umane şi ecologice. Cu alte cuvinte, trebuie avut în vedere nu numai criteriul de eficienŃă economică, ci şi criteriul ecologic.

Desigur, ceşterea economică este abordată şi în alte lucrări, în care se fac referiri la măsurarea creşterii economice, la forma neliniară a creşterii, la tipurile de creştere economică. Totodata, reŃine atenŃia şi relaŃia dintre creşterea economică şi dezvoltare, consecinŃele creşterii economice5 etc. Creşterea economică poate fi considerată o mişcare pe termen foarte lung (Dornbusch R., Fischer St., Startz R., 2007). Comportamentul pe termen lung al economiei reprezintă domeniul teoriei creşteriii economice, ce se axează pe sporirea capacităŃii economiei şi de a produce bunuri şi servicii. Studiul pe termen foarte lung se axează pe acumularea istorică a capitalului şi pe îmbunătăŃiri tehnologice.

Pe termen foarte lung, oferta de bunuri şi servicii este egală cu output-ul potenŃial. PreŃurile şi inflaŃia pe acest orizont sunt determinate de fluctuaŃiile cererii. Pe termen scurt, fluctuaŃiile cererii determină câat din capacitatea disponibilă este utilizată şi, prin urmare, nivelul output-ului şi al şomajului. În contrast cu situaŃia pe termen lung, în cazul evoluŃiei pe termen scurt pre’urile sunt relative fixe, ia output-ul este variabil. Sfera de curpindere a „modelului” pe termen scurt este aceea în care se regăseşte rolul major a politicilor macroeconomice. Creşterea economică se exprimă în mod tradiŃional, prin dinamica rezultatelor macroeconomice în termeni reali, respectiv produsul inter brut (PIB), produsul naŃional brut (PNB), venitul naŃional. În timp, rezultatele macroeconomice pot înregistra, sub aspect calitativ, creşteri stagnări şi chiar scăderi. Aşadar, creşterea economică nu are o evoluŃie lineară. Mărimea indicatorilor macroeconomici trebuie corelată cu dinamica populaŃiei. Deci,ea se măsoară sintetic prin ritmul de modificare ascendentă al PIB-uliu sau PNB-ului pe locuitor. Nu trebuie scăpat din vedere faptul ca rezultatele macroeconomice pe locuitor depind si de rata de creştere a populaŃiei, care în multe Ńări slab


318

dezvoltate sau în curs de dezvoltare este foarte ridicată. Politica statului poate influenŃa, într-o măsură mai mică sau mai mare rata de creştere a populaŃiei.

Produsul intern brut real pe locuitor, ca element de referinŃă pentru definirea creşterii economice, prezintă semnificaŃii complexe: exprimă rezultatul activităŃii economice dintr-o Ńară obŃinute într-o anumită perioadă de timp; rezultatul activităŃii economice este exprimat în variantă brută, la valoarea sa cea mai mare, ca sumă a ceea ce s-a creat în perioada curenta, dar şi în trecut şi la care se poate recurge pentru acoperirea nevoilor naŃionale. Produsul intern brut pe locuitor este frecvent utilizat nu numai ca o măsură a creşterii economice, dar şi ca o măsură a bunăstarii populaŃiei. După criteriul sensului în care evoluează producŃia reală pe locuitor şi finalitatea acestuia, n decursul unei perioade de timp creşterea economică poate fi:

• exclusiv nominală: daca producŃia fizică pe locuitor nu creşte, sporul său valoric fiind determinat numai de creşterea preŃurilor;

• pozitivă, sănătoasă sau reală: dacă producŃia fizică de bunuri pe locuitor se măreşte potrivit nevoii, îmbogaŃind bunăstarea;

• negativă sau descreşterea economică dacă producŃia pe locuitor, în expresie fizică sau reală scade, înrăutăŃind bunăstarea: cu toate acestea se menŃin sub control o serie de corelaŃii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficienŃei economice şi al bunăstării sociale. Creşterea economică negativă exprimă intenŃia de legitimare a unei situaŃii

de fapt sau a unei perspective nefavorabile. zero, dacă producŃia fizică (reală) pe locuitor nu se modifică. Creşterea economică zero a fost menŃionată pentru prima dată în 1972, în raportul „Limitele creşterii” („The Limits of Growth”) adresat „Clubului de la Roma” şi semnifică situaŃia în care rezultatele macroeconomice absolute şi populaŃia totală sporesc în acelaşi ritm, nivelul rezultatelor pe cap de locuitor rămânând constant. Conceptele de ceştere economică zero şi creştere economică negativă sunt folosite din raŃiuni de politică economică (şi nu a unor meditaŃii teoretice). Dacă se are în vedere raportul dintre rata de creştere a produsului naŃional brut pe locuitor şi rata inflaŃiei, se disting următoarele tipuri: creştere economică neinflaŃionistă, când rata de creştere economică sau ritmul creşterii PIB (PNB) pe locuitor este superioară ratei inflaŃiei; creştere economică inflaŃionistă, când rata de creştere economică sau ritmul creşterii PIB (PNB) pe locuitor este mai mică decât rata inflaŃiei. Cea mai gravă situaŃie pentru o economie este aceea în care creşterea economică este negativă (descreşterea economică), însoŃită de sporirea şomajului şi a inflaŃiei. EsenŃa creşterii poate fi conturată şi mai bine printr-o analiză comparativă a acesteia cu alte procese ce exprimă dinamica macroeconomică, cum sunt: dezvoltarea economică şi progresul economic.


319

Conceptul de dezvoltare economică este multidimensional: -în primul rand, dezvoltarea economică implică, în sine, creştere economică; nu există process de dezvoltare economică fără o creştere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung. Este o diferenŃă între creştere economică şi dezvoltare economică. Între ele se manifestă o relaŃie ca de la parte la întreg. Pentru această demarcaŃie un rol hotărâtor ăl are factorul timp. Aceasta implică relevarea a cel puŃin două aspecte referitoare la creşterea economică, prin care este aprofundată analiza acesteia, şi anume: cât de lungă este perioada de timp în care are loc creşterea economică şi cum evoluează indicatorii macroeconomici şi populaŃia totală în cadrul orizontului de timp luat în considerare. Aşadar, poate exista creştere economică fără dezvoltare economică; reciproca nu este valabilă. -în al doilea rand, dezvoltarea economică poate fi definită,într-un sens restrâns, ca dezvoltarea factorilor de producŃie, respective, dezvoltarea principalelor componente ale economiei naŃionale,cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii materiale; asigurarea condiŃiilor optime de combinare a factorilor de producŃie, atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic; valorificarea avantajelor specializării, combinării şi cooperării dintre agenŃii economici; dezvoltarea fluxurilor economice stabile intrasectoriale şi interregionale; dezvoltarea, îmbunătăŃirii calităŃii activităŃilor comerciale interne şi externe etc. -în al treilea rând, dezvoltarea economică are o conotaŃie istorică mai amplă; ea surprinde procesul trecerii economiei unei anumite societăŃi umane, de la o formă de evoluŃie inferioară la una superioară. Dezvoltarea economică spre deosebire de creştere economică, urmăreşte şi noile raporturi tehnico-economice şi economico – sociale ce se manifestă în procesul creşterii economice. -în al patrulea rând, conceptul de dezvoltare economică se referă , cu precădere, la progresele realizate în raporturile dintre agenŃii economici şi mediul economic (micro, mezo, macro si mondoeconomic) în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, la structurile tehnice, dar şi sociale şi psihologice ale producŃiei şi a economiei în ansamblul său. Acest mod de a concepe dezvoltarea economică dă posibilitatea teoriei şi practicii să abordeze fenomenele de bază ale realităŃii economice şi mijloacele de dinamizare ale acesteia17, circumscrise noŃiunii de progres economico – social. Deci, dezvoltarea economică exprimă ansamblul transformărilor cantitative, structurale şi calitative ce survin atât în procesele economice, cât şi în cercetarea ştiinŃifică şi tehnologiile de fabricaŃie; mecanismele de funcŃionare a economiei; modul de gândire şi în comportamentul oamenilor. InterdependenŃa dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică manifestată prin efectele reciproce de acumulare şi antrenare, face ca cele două procese să aibă unele trăsături comune: -Sunt rezultatul dezvoltării generale a societăŃii la un moment dat, dar şi condiŃia unei noi dezvoltări; -Au ca scop acŃionarea mecanismelor şi pârghiilor prin care se îmbunătăŃesc starea de ansamblu şi structurile economiei naŃionale;


320

-Au aceiaşi finalitate: ameliorarea condiŃiei umane, a nivelului de trai şi a calităŃii vieŃii oamenilor.

Punctele de convergenŃă ale celor două procese (creşterea şi dezvoltarea economică), ca aspecte esenŃiale ale progresului economico – social au condus, în teoria economică, la mai multe tendinŃe. -Prima tendinŃă a fost aceea de a acorda aceiaşi semnificaŃie, aceea de a pune semnul egal între dezvoltare şi creşterea economică (Perroux Fr., 1979); -A doua tendinŃă a identificat creşterea economică sau dezvoltarea economică, air uneori amândouă, cu progresul economic (Lewis A., 1963); -Cea de-a treia tendinŃă consideră ca fiind specifică pentru creşterea economică sporirea globală a indicatorilor macroeconomici, pe fondul transformărilor structurale a economiei naŃionale, iar progresul economic ca fiind o creştere continua a produsului (consumului) real pe locuitor, sau ca o creştere a resurselor disponibile, mai mult decât proporŃional, faŃă de numărul populaŃiei (Bone P., 1963); -A patra tendinŃă asimilează creşterea economică cu sporirea venitului naŃional, ca o creştere durabilă, susŃinută, în timpul unei perioade mai lungi, spre deosebire de expansiunea economică, o susŃine şi o înglobează (Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., 2004). Conceptelor de creştere economică şi dezvoltare economică îl asociază conceptul de progres economic, care evidenŃiază sensul şi specificul dezvoltării din fiecare etapă, comparativ cu etapele precedente. Progresul economic constă în schimbarea calitativă a conŃinutului factorilor de producŃie a realităŃilor vieŃii economice. Acesta este un proces istoric de înaintare a unei economii naŃionale spre niveluri superioare, care se manifestă, în special, prin sporirea productivităŃii muncii, creşterea nivelului absolut şi relativ al indicatorilor macroeconomici (calculaŃi pe locuitor), în condiŃiile modernizării tuturor structurilor economiei naŃionale (tehnologică, comercială, financiar – bancară, sectorială, de ramură, zonală).

Până la urmă , progresul economic reprezintă un efect, în timp, al creşterii şi dezvoltării economice. Pe baza progresului în ştiinŃă şi în tehnologie şi a eficienŃei economice,are loc trecerea activităŃilor economice de ansamblu de la trepte inferioare spre altele, superioare. AbsenŃa progresului economic constă în sporirea productivităŃii factorilor naŃionali,în creşterea dimensiunilor potenŃialului economic (maxim, valorificabil şi atras), concomitent cu modernizarea structurilor (la toate nivelurile şi sub toate formele lor). Afirmarea, tot mai pregnantă,a teoriei economice în ultimele în ultimele decenii evidenŃiază o serie de particularităŃi ce îi definesc identitatea în cadrul teoriei economice normative; reuneşte un set de constante cu un caracter aplicativ ce se caracterizează prin operaŃionalitate.În etapa contamporană, procesul creşterii economice prezintă o serie de caracteristici: -Se desfăşoară pe baza unui proces amplu de formare a unui mod tehnic de producŃie. Prin utilizarea unor tehnici si tehnologii specifice, noul mod de producŃie va asigura obŃinerea unor producŃii mai mari prin preluarea din mediul


321

natural a acelor resurse ce sunt reproduse pe scară largă şi au un caracter nepoluant,impulsionând creşterea economică. Astfel, se conturează un tip intensiv de creştere economică,laturile calitative ale factorilor de producŃie şi,mai ales, ale neofactorilor având un rol hotărâtor în susŃinerea creşterii economice. -Se caracterizează printr-o legătură intrisecă cu finalitatea socială,cu calitatea vieŃii. Pe măsură ce se accentuează procesul creşterii economice se asigură sporirea veniturilor tuturor categoriilor de populaŃie,sporeşte consumul de bunuri şi servicii pe locuitor,se reduc problemele de securitate socială a populaŃiei care are o situaŃie precară (şomerii, pensionarii, orfanii,persoanele cu dizabilităŃi).

Pentru Ńările cu economie modernă se caracterizează prin formarea unui nou mod de gândire economică şi a unui comportament individual ce este în conformitate cu exigenŃele economiei cu piaŃă concurenŃială.

Concluzii Se constată că problemele dezvoltării economico – sociale se

interacŃionează tot mai puternic, în timp şi spaŃiu, în contextul creşterii rolului ansamblului economiei naŃionale asupra parŃilor sale componente. Intensificarea efectului de antrenare a progresului ştiinŃific şi tehnic atât în plan naŃional,cât şi internaŃional) relevă scăderea importanŃei relative a pieŃelor naŃionale,naŃional – internaŃionale.

O astfel de mutaŃie arată şi globalizarea unor fenomene grave cum ar fi: sărăcia în mijlocul belşugului, degradarea mediului înconjurător, pierderea încrederii în instituŃii, extinderea necontrolată a urbanizării; nesiguranŃa ocupării unui loc de muncă; alienarea secretului şi a unor valori tradiŃionale; inflaŃia, etc.

ŞtiinŃa economică este obligată să includă în domeniul său de studiu fenomenele şi procesele economice la scară macroeconomică (regională şi chiar mondială) încercând să pună bazele unei teorii economice a dezvoltării din perspectiva egalităŃii şanselor generaŃiilor care coexistă şi se succed la viaŃă, în condiŃiile unor resurse naturale date.

Bibliografie Angelescu C., Stănescu I., 2004, Politica de creştere economică, Editura

Economică; BăbăiŃă I., DuŃă A., Imbrescu I. 2005, Macroeconomie, Editura de Vest, Timişoara; Bernard Y., Colli J. C., Dictionaire economique et financier, Edition du Senil, Paris;

Bone P., 1963, Economique Politique, PUF, Paris; Burda M., Wiplosz Ch., 2002, Macroeconomie.Perspectiva europeană,

Editura All Beck, Bucureşti; Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., 2004, Economie, Editura Tribuna Economică, Bucureşti;

Constantinescu N.N., 1992, Dileme ale tranziŃiei la economia de piată, Ed. AGER- Economistul, Bucureşti;


322

Dornbusch R., Fischer St., Startz R., 2007, Macroeconomie, Editura Economică, Bucureşti;

Enache C. , Angelescu C., Stănescu I., Politica de creştere economică, Editura Economică, 2004;

Enache C., Lazăr C., Gornicu Gh., Economie, Editura InternaŃional Universiy Press, Bucureşti, 2003;

Kuznets S., 1959, The Comparative Study of Economic Growth and Structures, Handbook of Development Economics, 1988, vol.1, editat de Chenery H.şi Srinivasan T.N., Elsevier Science Publishers B.V.;

Kuznets S., 1971 Economic Growth of National Mass., The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge;

Lazăr C., Gh. Gorincu, Economie, Editura International University Press, 2003;

Lewis A., 1963, La theorie de la croissance economique, Payot Paris; Lipsey R. G., Chrystal K.A., Economia Pozitivă, Editura Economică,

1999; Lipsey R. C., Chrystal K. A., Principiile economiei, Editura Economică,

2002; Perroux Fr., 1979, „La lutte pour une autre developpment fair progresser la

pensse eonomique”, Le Monde, 9 oct; Popescu C., 2001, DicŃionarul de Economie, Ed. Il, Editura Economică; Popescu C., 2003, Creşterea care sărăceşte, Editura Tribuna Economică; Zamfir C., Vlăsceanu L.,1998, DicŃionar de sociologie, Editura Babel,

Bucureşti; *** DicŃionar de Economie, 2001, EdiŃia a II-a, Editura Economică. *** Economie, EdiŃia a Vl-a, Editura Economică, 2003; *** Economie, EdiŃia a VII-a, Editura Economică, Bucureşti, 2005;


323

NOILE TEORII ALE CREŞTERII ECONOMICE

Cristina Ioana Vesea e-mail:[email protected]

At the base of the new theory of economic growth stands serious research and application of the results learned through practice, because previous results of the research and learnings , led to the discovery of valuable new ideas, that make the sistem thus built to generate new experiments. The key of economic progress is represented by the maximum generated by these experiments. None the less, we must not neglect the institutional changes that can favor or not the structural changes, even the institutions being tributary to inovations. In the absence of some institutional inovations, like social protection, the private corporations could lead to a blockage for the majority of companies, wich makes the development of modern economy impossible. Keywords: new theory of economic growth, technological progress, innovation model, growth process, growth policy Introducere La mijlocul anilor ’80 a apărut noua teorie a creşterii, promovată de Paul Romer (Romer P.M., 1990) şi Robert Lucas (R. Lucas, 1988) pe linia modelului de creştere neoclasic tradiŃional. Premisa acestei teorii este că o acumulare de capital se asociază de regulă cu o acumulare de cunoştinŃe. Noua teorie a creştrii aduce modificări importante: • progresul tehnologic este considerat un produs al activitaŃii economice, spre deosebire de teoriile precedente, care au tratat tehnologia ca fiind exogenă si produsă de forŃe din afara pieŃei. Noua teorie este denumită şi teoria creşterii endogene, deoarece internalizează tehnologia într-un model de funcŃionare a economiei; • se consideră că, spre deosebire de obiectele de natură fizică, cunoaşterea si tehnologia se caracterizează prin randamente crescătoare. Ideile pot fi utilizate în comun şi reutilizate la infinit, pot spori fără limită şi propulsează procesul de creştere. Noua teorie reflectă trecerea de la economia bazată pe cunoaştere; • presupunând că apariŃia de cunoştinŃe noi constituie o sursă cheie pentru creşterea economică, se adimite că evenimente mici, dar produse la momentul potrivit, pot schimba traiectoria de creştere economică. Astfel, noua teorie contrazice conceptulde echilibru general unic şi optim ceea ce implică insă o capacitate redusă de a prognoza rezultate viitoare.

Noua teorie consideră că productivitatea unei activităŃi este mai ridicată atunci când se desfăşoară în cadrul sau alături de alte activităŃi. Astfel, randamentul social este superior randamentului privat, ceea ce explică apariŃia unor externalităŃi pozitive, concretizate în creşterea productivităŃii. ExternalităŃile utilizării


324

capitalului fizic apar datorită complementarităŃii dintre firme şi activităŃi, iar externalităŃile cunoştinŃelor sunt o consecinŃă a difuzării cunoştinŃelor, de care beneficiază toate firmele, în virtutea circulaŃiei informaŃiei.

Dacă modificările tehnologice sunt endogene, nu va avea niciodată loc o convergenŃă între veniturile pe cap de locuitor ale naŃiunilor. În cazul creşterii endogene, politica guvernului poate influenŃa ratele de creştere în ambele direcŃii, pozitivă şi negativă.

Toate analizele de pâna acum au presupus randamente de scară constante ale producŃiei.Totuşi dacă randamentele de scară descrescătoare pot fi excluse ca urmare a principiului reproducŃiei, randamentele de scară crescătoare sunt posibile şi apare eventualitate surprinzătoare ca creşterea să aibă loc prin propriile forŃe, chiar şi în absenŃa progresului tehnologic.Să presupunem că în plus faŃă de randamentele obŃinute din capitalul fizic şi din forŃa de muncă, există randamente de scară constante care se obŃin numai din acumularea de capital uman. În consecinŃă, pe măsură ce se acumulează mai mult capital uman, productivitatea sa marginala nu va descreşte ci va ramîne constantă. Nu avem nici un motiv să nu considerăm acumularea de capital uman ca având loc pentru totdeauna şi la orice rată. Atunci când o Ńară economiseşte şi investeşte în capital uman, ea nu se va confrunta cu randamente descrescătoare şi poate creşte rapid chiar şi în creşterea constantă. Progresul tehnologic şi rata de creştere constantă sunt endogene, iar economiile sunt exogene. łările nu numai că nu mai au nevoie să evolueze convergent, dar ele pot continua să o facă divergent. Această posibilitate fascinantă rămâne de confirmat. Dacă se dovedeşte adevărată, ea sugerează că economiile şi politica de stimulare a creşterii economiilor şi investiŃiilor în capital uman, cum ar fi educaŃia, creşterea şi dezvoltarea, vor juca un rol important. În prezenŃa unor randamente crescătoare remunerarea factorilor de producŃie la nivelul productivităŃi lor marginale epuizează şi depaşeşte veniturile totale obŃinute din producŃie. O modalitate pentru ca o firmă să supravieŃuiască în asemenea condiŃii ar fi sa beneficieze de externalităŃi pozitive. O externalitate apare atunci când acŃiunile unui agent au implicaŃii pozitive sau negative asupra bunăstării sau comportamentului unui alt agent, fără ca piaŃa să remunereze sau să sancŃioneze aceste acŃiuni printr-un preŃ. Un exemplu este prezenŃa contractelor şi schimburilor de informaŃii într-o zonă cu reŃele industriale dezvoltate. Fiecare firmă în parte beneficiază pe gratis de această externalitate: este un factor „ gratuit” de producŃie. EducaŃia şi infrastructura publică sunt alte exemple de externalităŃi cu implicaŃii potenŃiale importante asupra creşterii. Cel mai bine cunoscut exemplu de externalitate pozitivă îl constituie dezvoltarea şi proliferarea cunoştinŃelor. CunoştinŃele diferă de capitalul uman: ele nu sunt parte a unui individ anume sau a unei generaŃii şi nu dispar o dată cu cel care le-a creat. Înafara cazului când o civilizaŃie este distrusă, rezerva de idei, proiecte şi inovaŃii acumulate este prea puŃin probabil să scadă.


325

Deoarece invenŃiile sunt exogene – ele au loc aleatoriu, de obicei datorită norocului – cercetarea şi dezvoltarea sunt foarte asemănătoare cu investiŃiile în echipament productiv. Dacă această activitate are loc cu randamente de scară constante, ea se va extinde continuu, oferind societăŃii, privită ca un întreg toate externalităŃile pe care le va genera. Punctul de pornire a fost cerecetarea externalităŃilor produse de cunoştinŃe accumulate în zonele urbane, în care lucrează personae cu o larga varietate de cunoştinŃe şi experienŃă şi care interacŃionează în cadrul unor procese econimice. Aceste interacŃiuni conduc frecvent la modalităŃi mai bune de a face anumite lucruri. Prin organizarea activităŃii în sensul acestor noi modalităŃi sunt stimulate alte schimbări, toate acestea conducând la efecte de creştere la nivelul oraşului. În cazul concentrării unei industrii într-o anumită zonă, acumularea de capital în întreprinderile individuale generează externalităŃi măsurabile prin creşteri de productivitate. Acestea se numesc externalităŃi Marshall-Arrow-Romer pentru că sintetizează idei provenite din analiza lui Marshall privind externalităŃile în districtele industriale din teoria lui Arrow privind importanŃa procesului de învăŃare prin practică (“leaming by doing”) şi din analiza lui Romer privind randamentele economice crescătoare. Romer arată că este posibilă menŃinerea unei rate pozitive de creştere economică, în condiŃiile în care randamentele descrescătoare ale factorilor de producŃie sunt compensate continuu de perfecŃionarea tehnologiilor, realizată ca urmare a acumulării de capital. Pe această bază a apărut o amplă literatură economică ce discută efectele agregate ale concentrării firmelor în anumite locaŃii, presupunându-se că externalităŃile produse de cunoştinŃe sunt determinate de aglomerarea firmelor într-un spaŃiu geografic. Numeroase studii susŃin că factori culturali şi instituŃionali locali, în mod deosebit cultura şi practica în domeniul afacerilor modelează crearea de cunoştinŃe şi favorizează aplicarea lor în zona de aglomerare (engl. Cluster). Aceste trăsăsturi pot fi încurajate prin promovarea cooperării intre firme în producŃie (subcontractarea reciprocă între firme mici), în marketing (cercetarea pieŃei şi dezvoltarea de activităŃi promoŃionale de care să beneficieze o industrie în anasamblul său) şi în alte domenii. Toate aceste activităŃi tind să genereze fluxuri de cunoştinŃe la nivelul afacerilor locale. Un exemplu cunoscut în acest sens Silicon Valley, regiune cu success deosebit în domenii de înaltă tehnologie, situaŃie favorizată de capacitatea de organizare a afacerilor, înclinaŃia socială către asumarea riscului, colaborarea interfirme şi mobilitatea factorului muncă. Modelul “inovaŃiei”- acest model se concentrează asupra unor factori care influienŃează dorinŃa de a inova în mod conştient şi sistematic. În mod tradiŃional, rolul cercetării era evidenŃiat în cadrul unui model linear de abodare a schimbărilor tehnologice, după următoarea secvenŃialitate: cerecetarea fundamentală produce idei noi, preluate şi prelucrate apoi în cadrul


326

cercetării aplicative; dezvoltarea implică orientarea ideilor către aplicaŃii practice, urmând ca acestea să fie difuzate în economie pentru a fi utilizate pe scară largă. RelaŃia dintre ştiinŃă, tehnologie şi producŃie nu este însă unidirecŃionată şi nici pasivă, aşa cum sugereză modelului linear. Ideile ştiinŃifice provin frecvent din nevoia de a rezolva probleme practice sau de a explica fenomene observate în cazul aplicării în practică a unei tehnologii. Numeroase situaŃii practice cu care se confruntă lucrătorii şi afacerile, şi pe care le rezolvă în fiecare zi, sunt o sursă de cunoaştere. Afacerile şi locurile care oferă un mediu favorabil pentru înŃelegerea problemelor şi crearea de cunoştinŃe sunt la fel de importante pentru economie ca şi activitatea de cercetare ştiinŃifică. Noua teorie a creşterii susŃine importanŃa stimulării cercetării, dar şi a aplicării ideilor ce rezultă din învăŃarea prin practică. În general, există tendinŃa de a vedea progresul economic ca pe un produs al marilor creaŃii ştiinŃifice – maşina cu aburi, electricitatea, cipul- dar este la fel de adevărat ca milioane de mici inovaŃii determină creşterea economică. Creşterea productivităŃii se datorează şi aplicării multor idei simple, care au avantajul de a fi aplicte imediat, spre deosebire de unele realizări de anvergură în cerecetarea ştiinŃifică ce se aplică uneori cu mare întârziere în practică. Un element – cheie al creşterii economice, subestimat de către teoriile precedente, este acela de a avea un sistem economic care să genereze un număr maxim de experimente ce pot conduce la idei noi cu valoare economică. A limita producŃia de idei noi numai la o mică parte a angajaŃilor unei firme conduce în mod necesar la limitarea volumului de experimente şi a creŃiei de cunoştinŃe. De aceea, numerose firme private îşi restructureză în mod explicit sistemul de management cu scopul de a conferi lucratorilor proprii o sferă mai largă de responsabilităŃi, inclusive responsabilitatea de a dezvolta idei noi. Alte abordări ale procesului de creştere evidenŃiază forŃe ale creşterii ce se află dincolo de formulele abstracte ale modeleleor econometrice. În această categorie menŃionăm preocupările legate de prognoza creşterii prin prisma evoluŃiei istorice a economiilor naŃionale (teoria treptelor a lui W.W. Rostow) sau studii statistice empirice efectuate pentru a evidenŃia, într-o manieră descriptivă, factori sociologici, demografici şi instituŃionali relevanŃi pentru creşterea economică. Cerecetarea empirică a fenomenelor de creştere şi transformare, începută în anii 60” de Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel, s-a ocupat de procesele pe termen lung într-o analiză comparativă a experienŃei naŃiunilor. Kuznets a introdus conceptual de creştere economică modernă, care are sens mai larg decât cel definit de alŃi specialişti, întrucât sunt luate în consideraŃie şi schimbările instituŃionale care favorizează schimbările structurale. Analiza comparativă permite stabilirea unor trăsături commune şi a unui model, precum şi identificarea deviaŃiilor de la model. Potrivit aprecierii lui Kuznets3, există factori transnaŃionali comuni şi un mecanism de interacŃiune prin care creşterea economică modernă se produce în lume. Principalii factori evidenŃiaŃi care în mod potenŃial sunt comuni economiilor naŃionale, sunt urmărorii:


327

sistemul industrial respective sistemul de producŃie bazat pe utilizarea potenŃialului tehnologic produs de ştiinŃa modernă. Câteva dintre cerinŃele sistemului sunt: un nivel minim pde pregătire intelectuală, un tip de organizare non-familial şi impersonal şi un grad ridicat de urbanizare; dorinŃe şi aspiraŃii comune. Acestea se manifestă printr-o rezistenŃă relative scăzută la difuzarea tehnologiei moderne şi prin dorinŃa larg raspândită de a atinge standarde mai ridicate de performaŃă economică şi un nivel de trai mai ridicat; organizarea lumii în state naŃionale. Factorii naŃionali specifici statelor naŃionale sunt mărimea şi localizarea resurselor naturale, religia, moştenirea istorică etc.

Mai recent, P. Romer susŃine că pentru creşterea economică acŃiunea colectivă este foarte importantă şi că toate componenetele sale, inclusive instituŃiile, pot fi îmbunătăŃite. În acest sens, un important obiectiv de politică economică este crearea unui mediu instituŃional cre să sprijine schimbările tehnologice. De asemenea, Douglas North, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1993, susŃine rolul instituŃiilor în formarea traiectoriei de creştere economică (S. Kuznets, 1988). Aceste instituŃii sunt definite în sens larg şi cuprind guvernul, cultura şi o serie de organizaŃii nonpiaŃa.

North afirmă că, de-a lungul istoriei, economiile de success, cu o creştere rapidă şi creatoare de bogăŃie, au existat numai pentru câteva secole. Istoria majorităŃii civilizaŃiilor este cea au nor sisteme sociale care satisfac numai sporadic nevoile de bază ale populaŃiei şi care de regulă nu reuşesc să genereze progres economic pe termen lung. Teoria neoclasică nu explică cum apar economiile de succes si cum se dezvoltă acestea în timp. Majoritatea societăŃilor s-au blocat din cauza unui şir de instituŃii care nu au reuşit să stimuleze apariŃia acelor convingeri,comportamente şi practice care să permită dezvoltarea unei economii moderne. În absenŃa unor inivaŃii instituŃionale, cum ar fi corporaŃiile private sau protecŃia socială, indivizii ar avea dificultăŃi mai mari în organizarea şi participarea la activităŃi economice de scară mare. Multe inovaŃii instituŃionale au în vedere crearea şi difuzarea de cunoştinŃe. Unele dintre acestea cum ar fi legea privind protecŃia invenŃiilor şi a drepturilor de autor, au o istorie mai îndelungată. Mai recente sunt de exemplu, învăŃământul public, cercetarea academică supusă evaluării prin metoda “peer-review”, parteneriatul public-privat în domeniul cercetării etc. InstituŃiile sunt importamnte nu numai pentru funcŃionarea efectivă a unei economii la un moment dat, ci acestea trebuie să se modifice în timp, demonstrând capacitatea de adaptare prin producerea de noi stimulente necesare apariŃiei unor noi pieŃe şi tehnologii. Teoria neoclasică a creşterii economice a dominat gandirea economică timp de trei decenii datorită faptului că făcea treabă bună explicând multe aspecte pe care le puteam observa în lumea înconjurătoare, dar şi datorită faptului că se prezintă elegant sub aspect matematic. În ciuda acestui lucru, la sfârşitul anilor 1980, insatisfacŃia în legătură cu această teorie a început să-şi facă tot mai simŃită prezenŃa, din motive atât teoretice,


328

cât şi practice (D.C.North, 1990). Teoria neclasică a creşterii economice atribuie creşterea economică pe termen lung progresului tehnic, dar nu oferă explicaŃii pentru determinanŃii economici ai progresului tehnic. InsatisfacŃia practică s-a dezvoltat în legătură cu prezumŃia conform căreia ratele de creştere economică şi de economisire nu ar trebui sa fie corelate în condiŃii de stare staŃionară. Datele arată însă clar că ratele de economisire şi de creştere economică sunt categoric corelate în toate Ńările. În privinŃa conceptului de creştere economică sustenabilă, proces care consider că se află, în strânsă legătură cu cel de "noua creştere economică", dar care vizează nu numai cauzele procesului, ci şi consecinŃele sale, teoria economică pune din ce în ce mai mult problema compatibilităŃii efectelor economice ale creşterii cu cele social-umane şi ecologice, atât pe plan naŃional, cât şi nivel planetar, astfel încat să fie asigurată echitatea generaŃiilor care coexistă, se succed în timp şi spaŃiu. Egalitatea şanselor devine criteriu esenŃial al dezvoltării economico-sociale care să permită asigurarea bunăstării generale. Aceasta presupune mutarea centrului de greutate în procesul creşterii economice spre aspecte structural-calitative, pe care le-am mai menŃionat. Pentru domeniul economic, aspectul cel mai important de care depinde realizarea creşterii economice sustenabile pare a fi creşterea eficienŃei cu care sunt folosiŃi factorii de producŃie, în primul rând a inteligenŃei factorului uman şi acŃiunea acestuia asupra capitalului mediului. Aceasta, înseamnă mai întâi, preluarea din natură a unei cantităŃi de energie, substanŃă, cantitate ce creşte mai încet decât cresc efectele folosirii acesteia. Preluând relativ mai puŃin din natură, se evită apariŃia sau agravarea dezechilibrelor din mediul natural. Rezultă astfel că, problema este aceea de a realiza o creştere economică intensivă bazată pe creşterea eficienŃei folosirii factorilor de producŃie. Procesul de eficientizare presupune totodată deversarea în natură a cât mai puŃine reziduuri rezultate din activitatea economică. Astfel reziduurile dintr-o activitate sunt folosite în alte activităŃi: efectele existenŃei unei specii eliminate în mediul în care trăieşte sunt utilizate ca sursa de hrană pentru alte specii şi, în această situaŃie, creşterea economică intensivă, bazată pe creşterea eficienŃei, permite simbioza celor trei sisteme: economic, uman şi ambient-natural. Tot în legătură cu procesul creşterii economice sustenabile, durabile, se poate menŃiona dezvoltarea sectorului terŃial în special al celui cuaternar, aflat la baza "noii creşteri economice", acesta folosind cu precădere resursele capitalului uman nu resurse naturale epuizabile, nu poluează mediul natural. In contextul fenomenului globalizării, mulŃi economişti susŃin că unii dintre factorii care determină creşterea economică sunt comuni tuturor economiilor naŃionale. Unii dintre aceştia se refera la sistemul industrial, la dorinŃele şi aspiraŃiile umane, la sistemul politico-organizatoric. Posibilitatea realizării unei creşteri economice durabile în România presupune: - concepŃie clară pentru dezvoltarea României;


329

- un sistem de valori pe care să fundamentăm politicile de dezvoltare; - identificarea proceselor critice şi a modului în care acestea trebuie transformate pentru a realiza viziunea, ancorată în sistemul nostru de valori fundamentale. ConcepŃia defineşte obiectivele la care vrem să ajungem prin aplicarea politicilor de dezvoltare şi căile principale de realizare a acestora. Creşterea economică poate fi realizată durabil în actualul context mondial numai într-o economie de piaŃă deschisă, racordată la Uniunea Europeană şi la schimbul internaŃional de valori. Creşterea economică trebuie să fie rapidă, întrucât numai astfel pot fi reduse decalajele care ne separă de Ńările dezvoltate economic. S-a estimat de către cercetătorii români că, la un ritm de creştere economică de 7% pe an, produsul intem brut al României se poate dubla în circa 10 ani de zile. Sistemul de valori defineşte fundamentele politicilor economice. Este ceea ce nu se schimbă pe termen lung, indiferent de greutăŃile pe termen scurt. Orice propunere de politică economică este judecată prin raportare la sistemul de valori considerate fundamente. Sistemul nostru de valori poate fi sintetizat prin credinŃa noastră în: proprietatea privată garantată, libertatea economică, competiŃia economică, stabilitatea economică dată de o inflaŃie joasă şi o monedă stabilă, accesul la educaŃie şi cultură, participarea la sistemele de asigurări de sănătate, pensii şi protecŃie socială, statul în calitate de catalizator şi participant la dezvoltarea economică; Schimbarea rolului statului şi întărirea autorităŃii acestuia. Aceste procese critice trebuie atacate frontal şi simultan, deoarece numai efectul lor combinat conduce la o creştere economică rapidă şi durabilă. Neglijarea unui proces critic sau a altuia afectează rezultatele celorlalte. De exemplu, un întreprinzător poate dezvolta afacerea sa şi crea locuri de muncă, dacă nu este strivit de o birocraŃie excesivă, corupŃie şi dacă câştigul său nu este spulberat de inflaŃie şi de deprecierea leului. ExperienŃa anumitor Ńări care au avut succes în depăşirea subdezvoltării (în special Ńările din Asia), dar şi exemplul multor Ńări dezvoltate care în mod continuu au performanŃe de vârf în competiŃia mondială, demonstrează că intervenŃia statului poate avea un rol catalizator şi facilitator în dezvoltarea economică pozitivă prin programe vizând: - reindustrializarea prin care statul să încurajeze investitorii, să reinvestească în capacităŃile de producŃie existente, pentru care există însă infrastructura necesară; - formarea de clustere industriale care să pună în valoare valenŃele conexiunilor dintre toŃi participanŃii la realizarea unui produs sau serviciu competitiv. Faptul că, în prezent, de exemplu, valoarea exportului de buşteni şi cherestea este mai mare decât valoarea exportului de mobilă, este şi o consecinŃă a lipsei culturii de tip cluster industrial. - încurajarea exportului de produse şi servicii cu valoare ridicată prin reducerea impozitului pe profit;


330

- acordarea de stimulente investitorilor care investesc în infrastructură: drumuri, poduri, căi de acces în bazine turistice şi zone rurale etc. Parteneriatul public- privat este de dorit în acest domeniu. - statul în Ńara noastră trebuie să faciliteze încurajarea şi menŃinerea cercetării ştiinŃifice, îndeosebi a aceleia fundamentale, participând împreună cu sectorul privat la stabilirea priorităŃilor de cercetare şi la finanŃarea acestora. - statul trebuie să impună în sectorul agricol formarea de exploatări agricole cu dimensiuni optime, introducerea tehnologiilor noi în această ramură importantă a economiei noastre, dezvoltarea creditului rural, a serviciilor de cadastru, funcŃionalitatea pieŃelor pentru produsele agricole etc.

Statului îi revine rolul de a stabili obiectivele şi politicile asigurării unei creşteri economice durabile precum şi instituŃiile care să le îndeplinească, care să asigure echilibrul între dorinŃa generaŃiilor actuale de a folosi şi a se bucura de mediul înconjurător şi cerinŃa de a nu se compromite posibilitatea pentru ca şi generaŃiile viitoare să poată avea aceleaşi beneficii. Pentru aceasta, statul trebuie să urmărească trei obiective: orice activitate economică nouă poate începe numai cu respectarea strictă a regulilor privind protecŃia mediului înconjurător; orice activitate economică existentă trebuie să se încadreze într-un anumit interval de timp, pe baza unui program, în regulile de protecŃie a mediului înconjurător; crearea unor structuri flexibile în instituŃiile publice care să poată acŃiona pentru susŃinerea capacităŃii permanente de adaptare a producŃiei societăŃii, pentru remedierea deficitelor ecologice acumulate în trecut.

Ca obiectiv al politicii macroeconomice, politica de creştere economică durabilă a României trebuie să acorde o importanŃă majoră modului de gestionare a resurselor existente spre investiŃii, care să realizeze ridicarea calităŃii vieŃii, generarea de noi surse de refacere a resurselor, asigurarea unei bunăstări materiale şi spirituale pentru marea masă a populaŃiei într-un mediu natural cât mai sănătos. Gestionarea resurselor (umane, materiale, financiare, informaŃionale) existente presupune o mare responsabilitate din partea factorilor decizionali deoarece presupune sporirea permanentă a capacităŃilor de producŃie a tehnicilor informaŃionale cele mai noi, dar, şi, obŃinerea de rezultate cât mai valoroase utilizând cât mai puŃine resurse în scopul conservării pe cât posibil a acestora pentru cei ce se vor succeda în viitor. Politica de creştere economică durabilă vizează toate componentele mediului economic la nivel naŃional prin stabilirea Ńintelor de dezvoltare pe termen lung, elaborarea strategiilor şi programelor de acŃiune pornind de la interesele majore ale naŃiunii. Ea trebuie să asigure pe cât posibil echilibrul între efectele imediate şi cele de durată ale creşterii economice, prin evitarea disproporŃiilor sociale provocate de preocuparea excesivă pentru sporirea imediată a producŃiei şi suprasolicitării resurselor la timpul prezent.

În concluzie, se poate afirma că, politica de creştere economică este componentă a politicii economice, reprezentând ansamblul de principii şi norme, de obiective, strategii şi acŃiuni de promovare a creşterii durabile la nivel naŃional, regional sau global.


331

Nu am pierdut din vedere, nici faptul că statul, într-o economie de piaŃă nu poate interveni în mod direct în activitatea societăŃilor comerciale, dar, poate să pună în mişcare printr-o serie de măsuri prin instrumentele sale de acŃiune orientarea acŃiunilor societăŃilor comerciale, a celor care conduc aceste societăŃi spre o politică naŃională de creştere sustenabilă.

Bibliografie Lucas R., 1988, On the Mechanism of Economic Development, Journal of

Monetary Economics; Kuznets S. 1988, The Comparative Study of Economic Growth and

Structures, 1959, în Handbook of Development Economics, vol.1, editat de H.Chenery şi T.N.Srinivasan, Elsevier Science Publishers B.V.;

North D.C., 1990, Institutions, Institutional Change and Economic Performance, Cambridge University Press;

Romer P.C.,1986, Increasing Returns and Long-Run Growth, în Journal of Political Economy, vol.94, p.1002-1037;

Romer P.C.,1990, Endogenous Technological Change, în Journal of Political Economy, vol.98, p.71-102.


332

MONITORING: A PROCESS OF EVALUATING INTERNAL CONTROL

DănuŃ Rada „Drăgan” European University of Lugoj, Str. Ion Huniade nr.2, Lugoj, Tel. 0256 359198,

[email protected], www.deu.ro

Abstract The systems of internal control change in time, and the manner in which they are applied evolve. Procedures which were effective initially, in time can become less effective, or are outdated. For this reason, it is necessary to monitor the system on internal control permanently, and it should be reevaluated through different procedures and techniques. Keywords: monitoring, control, evaluation Necesitatea monitorizarii sistemelor de control

Sistemele de control intern trebuie să fie monitorizate pintr-un un proces care evaluează calitatea performanŃelor sistemului de-a lungul timpului. Acest lucru se realizează printr-o monitorizare permanentă a activităŃilor, prin evaluări separate sau printr-o combinaŃie a celor două. Monitorizarea permanentă are loc pe toată durata operaŃiunilor,ceea ce implică activităŃi de management şi de supraveghere,precum şi alte acŃiuni efectuate de personal pe măsură ce îşi duc la îndeplinire sarcinile de serviciu. Scopul şi frecvenŃa evaluărilor separate vor depinde, în primul rând de evaluarea riscurilor şi de eficacitatea procedurilor de monitorizare permanentă. DeficienŃele controlului intern trebuie să fie raportate conducerii, iar problemele serioase trebuie să ajungă la nivelul managementului de vârf şi la consiliul director.Monitorizarea poate fi făcută în două feluri: prin activităŃi permanente sau prin evaluări separate. Sistemele de control intern de obicei sunt structurate într-o anumită măsură a se monitoriza singure permanent. Cu cât este mai mare măsura şi eficacitatea monitorizării permanente, cu atât mai mică nevoia de evaluări separate. FrecvenŃa evaluărilor separate necesare, pentru ca managementul să aibă o garanŃie suficientă privitoare la eficacitatea sistemului de control intern, este la latitudinea conducerii. Pentru a lua această hotărâre, următoarele aspecte trebuie luate în considerare: natura şi gradul de schimbare ce a apărut şi riscurile asociate acestora, competenŃa şi experienŃa personalului ce implementează controalele, precum şi rezultatele monitorizării permanente. De obicei, unele combinaŃii dintre monitorizarea permanentă şi evaluările separate vor oferi asigurări despre păstrarea eficacităŃii în timp a sistemului de control intern. Procedurile de monitorizare permanentă sunt construite în activităŃile obişnuite şi recurente ale operaŃiunilor unei companii si pentru că sunt realizate in timp real, reacŃionând dinamic la condiŃiile în schimbare, şi sunt integrate în entitate, ele sunt mai eficace decât procedurile realizate în legătură cu evaluările


333

separate. Deoarece evaluările separate au loc după ce fenomenul a avut loc, problemele vor fi identificate mai rapid de monitorizările permanente de rutină. O companie, în care există nevoia frecventă de a face numeroase evaluări separate, ar trebui să sporească activităŃile de monitorizare permanentă şi, prin aceasta, să se concentreze pe construirea controlului ,,în structura” şi nu ,, pe structura” controalelor sale. ActivităŃile permanente de monitorizare ActivităŃile care servesc drept monitorizare a eficacităŃii controlului intern, în timpul desfăşurării operaŃiunilor, sunt multiple. Ele includ activităŃi de conducere şi monitorizare regulate, comparaŃii, reconcilieri şi alte acŃiuni de rutină.

ActivităŃile de monitorizare permanentă se realizeaza in următoarele situaŃii; • Când rapoartele operative sunt integrate şi comparate cu sistemul de raportare financiară şi folosite pentru a conduce operaŃiunile obişnuite, existand o mare posibilitate că inadvertenŃele sau excepŃiile de la rezultatele anticipate să fie depistate rapid. Eficacitatea sistemului de control intern este sporită de raportarea completă şi la timp, şi de deciziile luate în legătură cu aceste excepŃii. • Când comunicarile cu factorii externi coroborează informaŃiile generate în interior, dar şi indică existenŃa problemelor. ClienŃii coroborează implicit datele privind notele de plată cu facturile lor. În consecinŃă, reclamaŃiile clienŃilor în legătură cu notele de plată ar putea să indice deficienŃe ale sistemului în procesarea tranzacŃiilor privind vânzările. În mod similar, documentele de la managerii de investiŃii privind câştigurile din tranzacŃiile cu obligaŃiuni, pierderile şi veniturile pot să coroboreze sau să indice probleme în documentele companiei. • Când o structură organizaŃională corespunzătoare prin activităŃile de supraveghere, furnizează o privire de ansamblu asupra funcŃiilor de control şi identifică deficienŃelor. De exemplu, activităŃile de secretariat, având funcŃia de control a acurateŃii şi completitidinii procesării tranzacŃiilor, sunt supravegheate permanent. De asemenea, îndatoririle angajatilor sunt distribuite astfel încât să se verifice unii pe alŃii. Acest lucru de asemenea funcŃionează ca o barieră pentru acŃiunile frauduloase, deoarece reduce posibilitatea individului de a-şi ascunde activităŃile suspecte. • Când datele înregistrate de sistemele de informaŃii sunt comparate cu bunurile fizice, ca in cazul inventarelor de produse finite, de exemplu.. Cifrele sunt apoi comparate cu documentele contabile şi sunt raportate diferenŃele găsite. • Când auditorii interni şi externi fac recomandări despre modalităŃile în care controlul intern poate fi îmbunătăŃit. În multe companii auditorii îşi concentrează atenŃia pe evaluarea structurii controalelor interne şi pe testarea eficacităŃii acestora. PotenŃialele puncte slabe sunt identificate, şi acŃiuni alternative sunt recomandate conducerii, deseori asociate de informaŃii folositoare pentru a face determinări ale relaŃiei dintre cost şi beneficiu. Auditorii interni sau personalul care


334

execută funcŃii de revizuire similare, pot să fie deosebit de eficace în monitorizarea activităŃilor companiei. • Când personalul este rugat ca periodic să spună în mod explicit dacă înŃeleg şi respectă codul de conduită al companiei iar personalul operativ şi financiar, în mod asemănător, să dea declaraŃii că anumite proceduri de control, cum ar fi compararea sumelor specificate, sunt efectuate cu regularitate. Astfel de declaraŃii pot fi verificate de conducere sau de personalul de audit intern.

Se poate observa că aceste activităŃi de monitorizare permanentă se adresează aspectelor importante ale fiecărei componente a controlului intern. Evaluările controlului intern În timp ce procedurile de monitorizare permanentă de obicei oferă un feedback cu privire la eficacitatea altor componente ale controlului, ar putea fi folositor ca din când în când, atenŃia să fie direcŃionată chiar spre eficacitatea sistemului. Acest lucru de asemenea dă posibilitatea de a lua în considerare eficacitatea neîntreruptă a procedurilor de monitorizare permanentă.

Scopul şi frecvenŃa evaluărilor Evaluările controlului intern pot varia în scop şi frecvenŃă, depinzând de dimensiunea riscurilor ce sunt controlate şi de importanŃa controalelor la reducerea acestor riscuri. Controalele ce se adresează unor riscuri de o prioritate crescută şi cele ce sunt critice în reducerea unui risc dat, tind să fie evaluate mai des. Evaluarea unui întreg sistem de control intern – poate fi dorita din mai multe motive: strategie majoră sau modificări ale managementului, achiziŃii sau dispoziŃii majore, sau modificări semnificative ale operaŃiunilor sau a metodelor de procesare a informaŃiei financiare. Când s-a luat o decizie de a evalua întregul sistem de control intern, atenŃia ar trebui să se îndrepte pe fiecare componentă de control intern în legătură cu toate activităŃile importante. Scopul evaluării va depinde de care dintre cele trei categorii de obiective – operaŃii, raportare financiară sau respectarea legilor în vigoare – sunt vizate.

Cine face evaluarea Deseori, evaluările au forma unor auto-evaluări, în care persoanele responsabile de un anumit segment sau funcŃie vor determina eficacitatea controalelor pentru activităŃile desfăşurate de ei. Şeful executiv al unei divizii, de exemplu, poate direcŃiona evaluarea sistemului de control intern. El poate evalua personal factorii mediului de control şi numi persoanele responsabile de anumite activităŃi ale companiei care să evalueze eficacitatea altor componente. Managerii de linie se pot concentra în primul rând pe obiectivele operaŃionale şi pe respectarea legilor. Apoi, toate rezultatele ar trebui transmise directorului executiv pentru a fi revizuite.

Auditorii interni în mod normal efectuează evaluări de control intern, acestea constituind o parte a sarcinilor obişnuite de lucru, sau dacă există o solicitare specială din partea consiliului director, a managementului de vârf, divizional sau de filială. În mod asemănător, conducerea poate folosi şi auditori externi care să evalueze eficacitatea controlului intern. Un efort combinat din


335

ambele părŃi poate să fie folosit în efectuarea oricăror proceduri evaluative ce sunt considerate necesare de către conducere.

Procesul de evaluare

Evaluarea unui sistem de control intern este un proces în sine. În timp ce abordările şi tehnicile aplicate variază, ar trebui să existe o disciplină în proces şi anumite elemente de bază care să fie incluse în acesta. Evaluatorul trebuie să înŃeleagă activităŃile fiecărei entităŃi şi să se refere la fiecare dintre componentele sistemului de control intern. Ar putea să fie folositoare concentrarea atenŃiei pe felul în care sistemul îşi desfăşoară funcŃiile sale, element ce poartă numele de concept al sistemului. Acest lucru poate implica discuŃii cu personalul entităŃii şi revizii ale documentelor existente. Evaluatorul trebuie să determine cum funcŃionează de fapt sistemul. Procedurile menite să opereze într-un anumit fel pot fi modificate pentru a funcŃiona într-un alt fel. Sau se poate ca ele să nu mai fie efectuate. Uneori sunt stabilite controale noi, dar să nu fie cunoscute persoanele care au descris sistemul şi să nu fie incluse în documentaŃia pusă la dispoziŃie. O stabilire a modului concret de funcŃionare a sistemului poate fi realizată prin purtarea de discuŃii cu personalul care efectuează şi este afectat direct de controale, prin examinarea documentelor privitoare la performanŃele activităŃilor de control, sau o combinaŃie de proceduri poate fi aplicată. Evaluatorul trebuie să analizeze proiectul sistemului de control intern şi rezultatele testelor efectuate. Analiza trebuie efectuată contrar unor neajunsuri ale criteriilor stabilite, cu un scop final de determinare a faptului că sistemul oferă o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea obiectivelor formulate.

Metodologie Există disponibilă o mare varietate de metodologii şi instrumente de evaluare, inclusiv liste de elemente, chestionare şi tehnici grafice. Tehnicile calitative sunt prezentate de literatura academică şi de afaceri. De asemenea, liste de obiective ale controlului au fost prezentate, prin identificarea obiectivelor generale ale controlului intern. Ca făcând parte din metodologia lor de evaluare, unele companii compară sistemele lor de control intern cu cele ale altor entităŃi, în mod comun numite de referinŃă. O companie poate, de exemplu, să-şi compare sistemul cu al altei companii ce are o bună reputaŃie în ceea ce priveşte un sistem de control intern foarte bun. ComparaŃiile pot fi făcute direct cu o altă companie, sau sub auspiciile unor asociaŃii de comerŃ şi industrie. ConsultanŃii conducerii pot furniza informaŃii comparative, şi să efectueze revizii ale unor funcŃiuni similare în aceeaşi ramură, pentru a ajuta compania să-şi evalueze propriul sistem de control intern. Este necesară o anumită precauŃiune în această privinŃă. Când se compară sistemele de control intern, trebuie luate în considerare diferenŃele ce există la nivel de obiective, fapte şi circumstanŃe. Şi, cele cinci componente individuale şi limitări ale controlului intern trebuie luate în considerare.


336

DocumentaŃia Volumul documentaŃiei privind sistemul de control intern al unei companii variază în funcŃie de dimensiunea companiei, de complexitatea ei şi de alŃi factori similari. OrganizaŃiile mari de obicei au manuale scrise conŃinând politicile, grafice organizaŃionale formale, fişe ale posturilor, instrucŃiuni operaŃionale, grafice ale sistemelor de informaŃii ş.a.m.d. Companiile mai mici au de obicei un volum mai mic de documentaŃie. Mai multe controale pot fi informale şi nedocumentate, şi totuşi să fie efectuate cu regularitate şi să rezulte eficacitate. Aceste controale pot fi testate în acelaşi fel în care sunt verificate controalele cuprinse în documentaŃii. Faptul că controalele nu sunt cuprinse în documentaŃii elaborate, nu implică automat o ineficacitate a sistemului de control intern, sau că nu poate fi evaluat. Un anumit nivel de documentaŃie însă, face evaluarea mai eficientă. Ea este de ajutor şi în alte privinŃe: ajută angajaŃii să înŃeleagă cum funcŃionează sistemul şi care este rolul lor anume, şi facilitează modificarea sa când acest lucru este necesar. Evaluatorul poate să decidă realizarea unei documentaŃii privitoare la procesul de evaluare în sine. El sau ea va face referire la documentaŃia existentă pentru sistemul de control intern al companiei. Acest lucru va fi completat de documentaŃii adiŃionale ale sistemului, împreună cu descrierile testelor şi analizelor efectuate în procesul de evaluare. Natura şi volumul documentaŃiei vor fi mai consistente în momentul în care declaraŃii despre sistem sau despre evaluare vor fi făcute şi altor părŃi.

Planul de acŃiune Când se realizeaza pentru prima dată evaluări ale sistemelor de control intern, trebuie să se ia în considerare următorul plan,ce conŃine punctul de plecare şi acŃiunile pe care trebuie să le facă: • Să decidă care este scopul evaluării, în termenii categoriilor de obiective, componentelor controlului intern şi activităŃilor ce trebuie realizate. • Să identifice activităŃile de monitorizare permanentă care oferă garanŃii despre eficacitatea controlului intern. • Să analizeze controlul activităŃii de evaluare cu ajutorul auditorilor externi şi să ia în considerare descoperirile făcute de auditorii externi în legătură cu controlul. • Să facă o listă de priorităŃi în funcŃie de segment, componentă sau de riscurile iminente ce necesită o atenŃie imediată. • În baza celor de mai sus, să întocmească un program de evaluare cu elemente pe termen lung şi pe termen scurt. • Să organizeze o întâlnire a părŃilor care vor realiza evaluarea. Împreună, să determine nu numai scopul şi intervalele de timp, dar şi metodologia, instrumentele folosite, input-ul auditorilor externi şi interni şi a legiuitorilor, mijloace de raportare a rezultatelor şi documentaŃia ce urmează a fi întocmită. • Să monitorizeze şi revizuiască descoperirile făcute. • Să urmărească aplicarea măsurilor ce au fost stabilite de a fi luate, şi să modifice etapele evaluării în funcŃie de necesităŃi.


337

Majoritatea sarcinilor vor fi delegate. Este totuşi important ca persoana care este responsabilă de conducerea evaluării să conducă tot procesul până la completarea sa.

Raportarea deficienŃelor DeficienŃele sistemului de control intern al unei entităŃi pot ieşi la iveală din mai multe surse, inclusiv din procedurile entităŃii de monitorizare permanentă, din evaluările separate ale sistemului de control intern şi de la factori externi. O deficienŃă poate reprezenta un neajuns perceput, potenŃial sau real, sau o oportunitate de a întări sistemul de control intern pentru a oferi o mai mare garanŃie că obiectivele entităŃii vor fi realizate.

Bibliografie Bostan I., 2003, Controlul financiar şi auditul intern la instituŃiile publice,

Ed. Secon Libris, Iaşi; Crăciun Şt., 2004, Auditul financiar şi auditul intern, control financiar şi

expertiza contabilă, Ed. Economică, Bucureşti; Pereş I., Bunget O., Pereş C., 2004, Control financiar şi expertiză

contabilă, Ed. Mirton, Timisoara; Peres I., Rada D., 2008, Controlul şi auditul intern concepte metodologie şi

proceduri, Ed Mirton, Timişoara; Rada D., 2006, Control financiar. Audit financiar, Ed. Mirton, Timişoara.


338

ENVIRONMENTAL CONTROL-ESSENTIAL ELEMENT OF INTERNAL CONTROL

DănuŃ Rada „Drăgan” European University of Lugoj, Str. Ion Huniade nr.2, Lugoj

Tel. 0256 359198, [email protected] www.deu.ro

Abstract

Environmental control strongly influences the way in which business activities are structured, objectives are set and risks are assessed. Also determine control activities, information systems and communication and monitoring activities ordered by management companies. The way environmental control is structured and exploited depends on the expected success. Keywords: environmental control, environmental control factors, integrity, management, responsibility, human resource practices.

Mediul de control dă tonul într-o organizaŃie, inducand conştiinŃa

controlului în randul membrilor sai si asigurând disciplina in structura acesteia. Mediul de control este omniprezent în modul în care sunt structurate

activităŃile afacerii, sunt stabilite obiectivele ei şi sunt evaluate riscurile. De asemenea influenŃează activităŃile de control, sistemele informaŃionale şi comunicaŃionale şi activităŃile de monitorizare. Acest lucru nu este valabil doar pentru structura lor, ci şi pentru felul în care ele funcŃionează în fiecare zi. Mediul de control este determinat de istoricul şi cultura companiei, influenŃează conştiinŃa controlului în oamenii companiei. Companiile ce au un control eficace se luptă să aibă angajati competenŃi, insuflă o atitudine de integritate la nivelul întregii companii şi stabilesc ,,un tonus pozitiv la vârf”. Ele stabilesc politici şi proceduri corespunzătoare, deseori acestea incluzand un cod de conduită care să promoveze valori comune şi activitate în echipă, pentru a se atinge obiectivele companiei. Factorii mediului de control Mediul de control cuprinde mai multi factori,care deşi toŃi sunt importanŃi, măsura în care fiecare este important variază de la o companie la alta. De exemplu, directorul executiv al unei companii, cu un număr mic de angajaŃi şi cu activităŃi centralizate, ar putea să stabilească linii formale de responsabilitate şi politici operaŃionale detaliate, dar să aibă totuşi un mediu de control corespunzător.

Factorii mediului de control includ: - integritatea, valorile etice şi competenŃa oamenilor companiei; - filosofia de management şi modul de acŃiune; - felul în care managementul desemnează autoritatea şi responsabilitatea şi

organizează şi îşi dezvoltă oamenii;


339

- atenŃia şi îndrumarea oferită de consiliul director. - politicile şi practicile de resurse umane

1. Integritatea , valorile etice si competenta oamenilor companiei

Obiectivele unei companii şi felul în care acestea sunt realizate se bazează pe preferinŃe, raŃionamente valorice şi stiluri manageriale. Acele preferinŃe şi raŃionamente valorice, care se traduc în standarde comportamentale, reflectă integritatea conducerii şi devoŃiunea acesteia faŃă de valorile etice. Deoarece buna reputaŃie a unei companii este atât de valoroasă, standardul de comportament trebuie să meargă dincolo de simpla respectare a legii. Când i se atribuie o anumită reputaŃie celor mai bune companii, societatea aşteaptă de la ele mai mult decât atât. Eficacitatea controalelor interne nu se poate ridica deasupra integrităŃii şi valorilor etice aparŃinând oamenilor care le creează, le administrează şi le monitorizează. Integritatea şi valorile etice sunt elemente esenŃiale ale mediului de control, determinând structura, administrarea şi monitorizarea altor componente ale controlului intern. Integritatea este un element obligatoriu al comportamentului etic, în toate aspectele activităŃii unei companii. După cum raportează Comisia Treadway: ,,Un climat corporativ, cu o etică solidă la toate nivelele, este vital pentru bunăstarea companiei, a tuturor elementelor constitutive şi a publicului larg. Un astfel de climat are o contribuŃie semnificativă la eficacitatea politicilor şi a sistemelor de control ale companiei, şi ajută la influenŃarea comportamentului, iar comportamentul nu poate fi controlat nici de cele mai elaborate sisteme de control” (Raport al Comisiei naŃionale a raportării financiare frauduloase (Comisia naŃională a raportării financiare frauduloase, 1987) Managerii companiilor bine administrate au acceptat faptul că ,,etica merită”; şi că un comportament etic înseamnă o afacere bună. Comportamentul etic şi integritatea conducerii sunt produsul unei ,,culturi corporative”ce include standarde etice şi comportamentale, precum şi modul de transmitere şi de punere în practică a acestora. Politicile oficiale comunică dorinŃele conducerii iar cultura corporativă determină cum sunt îndeplinite aceste dorinŃe, şi care reguli sunt respectate, ocolite sau ignorate. Un studiu realizat de specialisti americani in domeniu ,sugera că anumiŃi factori organizaŃionali pot influenŃa posibilitatea apariŃiei unor practici dubioase şi frauduloase de raportare financiară. Aceiaşi factori probabil vor influenŃa si comportamentul etic si ca atare merita a fi prezentati in cele ce urmează (K. A. Merchant, 1987).

2. Stimulentele şi tentaŃiile Indivizii se pot implica în acte necinstite, ilegale sau lipsite de etică doar

pentru că organizaŃia le oferă stimulente puternice sau îi tentează să facă acest lucru. Accentul pe ,,rezultate”, mai ales cele obŃinute pe termen scurt, oferă un mediu propice în care preŃul insuccesului este foarte ridicat.


340

Stimulentele citate pentru implicare în practici dubioase şi frauduloase prin extensie pot fi completate si cu alte forme de comportament lipsit de etică:presiuni pentru a atinge target-uri nerealiste de performanŃă, mai ales în cazul rezultatelor pe termen scurt ;recompense oferite ce depind de performanŃele înalte realizate;reduceri mai mari sau mai mici la planurile de oferire a bonus-urilor.

Studiul de asemenea menŃionează ,,tentaŃiile” pentru angajaŃi de a se implica în acŃiuni reprobabile:controale inexistente sau ineficace, cum ar fi o proastă distribuŃie a îndatoririlor din zonele sensibile, ce oferă tentaŃii de a fura sau de a ascunde performanŃele slabe;descentralizarea ridicată care nu permite conducerii de la vârf să fie la curent cu acŃiunile luate la nivelele inferioare ale organizaŃiei şi de aceea reduce şansele de a fi prinşi;o funcŃie insuficientă de audit intern care nu oferă posibilitatea depistării şi raportării comportamentului necorespunzător;.un consiliu director ineficient care nu reuşeşte să ofere supravegherea obiectivelor la nivelul conducerii de la vârf;penalizările pentru un comportament necorespunzător sunt nesemnificative sau nu sunt cunoscute şi astfel îşi pierd valoarea.

Eliminarea sau reducerea acestor stimulente şi tentaŃii poate să meargă până la reducerea acestui comportament indezirabil. După cum a fost sugerat, acest lucru poate fi realizat dacă sunt urmate practici solide şi profitabile pentru companie. De exemplu, stimulente pentru performanŃe – însoŃite de controale corespunzătoare – pot fi o tehnică managerială folositoare atâta timp cât target-urile de performanŃă sunt realiste. Stabilirea unor target-uri realiste este o practică motivaŃională viabilă; reduce stresul contraproductiv, precum şi stimulentele pentru raportare financiară frauduloasă pe care target-urile nerealiste le creează. În mod similar, un sistem de raportare bine-controlat poate servi ca o protecŃie împotriva performanŃelor falsificate.

3. Asigurarea şi comunicarea unei îndrumări morale Studiul mai sus menŃionat a identificat şi o a treia cauză pentru practicile dubioase şi frauduloase ale raportării financiare: ignoranŃa. Studiu a descoperit că ,,în multe companii care au suferit din cauza raportării financiare false, oamenii implicaŃi nu ştiau că ceea ce făceau este greşit şi în mod eronat au crezut că acŃionează în interesul companiei”. Această ignoranŃă este deseori cauzată de un cadru sau o îndrumare morală inadecvată şi nu de o intenŃie propriu-zisă de a înşela. Astfel, nu numai că valorile etice trebuie transmise, dar o îndrumare explicită trebuie să fie oferită cu privire la ceea ce este bine şi ceea ce nu. Cel mai eficient mod de a transmite un mesaj privind comportamentul etic în întreaga organizaŃie este prin forŃa exemplului intrucat indivizii îşi imită liderii. AngajaŃii vor adopta atitudini asemănătoare cu privire la ce este bine şi ce nu – după cum li se arată prin comportamentul celor de la conducere. ConştiinŃa că directorul executiv ,,a făcut ceea ce era corect” din punct de vedere etic, când s-a confruntat cu o decizie de afaceri trimite un mesaj valoros la toate nivelele organizaŃiei.


341

Totuşi stabilirea unui exemplu personal bun nu este suficient. Conducerea de la vârf ar trebui să comunice verbal valorile companiei şi standardele comportamentale angajaŃilor. Un alt studiu nota, că un cod formal de conduită corporativă este ,,o metodă larg utilizată pentru a comunica angajaŃilor unei companii ce se aşteaptă de la ei în privinŃa obligaŃiilor şi integrităŃii” (Mautz R. K., Winjum J., 1981). Codurile cuprind o varietate de aspecte comportamentale, cum ar fi integritatea şi etica, conflictul de interese, plăŃile ilegale sau necorespunzătoare, şi aranjamentele anti-competitive. Deşi codurile de conduită pot fi de ajutor, ele nu sunt singura cale prin care în companie se transmit valorile etice angajaŃilor, furnizorilor şi clienŃilor. ExistenŃa unui cod scris de conduită, şi chiar faptul că angajaŃii l-au recepŃionat şi l-au înŃeles, nu este o garanŃie că va fi urmat. Respectarea standardelor etice, fie că sunt sau nu sunt cuprinse şi organizate într-un cod de conduită, este asigurată cel mai bine de acŃiunile şi comportamentul membrilor conducerii. De o importanŃă specială sunt efectul penalizărilor angajaŃilor care au încălcat astfel de coduri, mecanismele care există pentru a încuraja angajaŃii să raporteze dacă suspectează încălcări de acest gen şi măsurile disciplinare împotriva angajaŃilor care nu raportează încălcările codului. Mesajele trimise de acŃiunile conducerii în aceste situaŃii devin rapid parte integrantă a culturii corporative.

CompetenŃa ar trebui să reflecte cunoştinŃele şi abilităŃile necesare pentru a îndeplini sarcinile ce definesc munca unui individ. Cât de bine trebuie îndeplinite aceste sarcini este, la modul general, decizia conducerii, decizie care ar trebui luată Ńinând cont de obiectivele companiei şi de strategiile şi planurile manageriale care sunt folosite pentru atingerea obiectivelor. Deseori există un fel de compromis între gradul de supraveghere şi nivelul necesar de competenŃă a individului.

4. Filosofia de management şi modul de operare Filosofia de management şi modul de operare afectează felul în care este condusă compania, inclusiv tipurile de riscuri care sunt acceptate. O companie care şi-a asumat cu succes riscuri considerabile poate avea o concepŃie diferită despre controlul intern faŃă de o companie care se confruntă cu consecinŃele economice şi regulatorii ca rezultat al aventurării sale pe un teritoriu periculos. O companie condusă cu o concepŃie informală poate controla activităŃile prin contact direct, faŃă în faŃă cu managerii. O companie condusă cu o concepŃie formală se bazează mai mult pe politici scrise, pe indicatori de performanŃă şi pe rapoarte referitoare la excepŃii. Alte elemente de filosofie managerială şi de mod de operare includ: atitudini faŃă de raportarea financiară, selecŃia conservatoare şi agresivă provenind de la principiile contabile alternative ce sunt disponibile; conştiinŃa şi conservatorismul cu care estimările contabile sunt făcute; şi atitudini faŃă de procesarea datelor şi de funcŃiile contabile şi de personal. Oricare este structura unei companii, activitatea sa va fi organizată să ducă la îndeplinire strategiile desemnate pentru a atinge obiective specifice.Acest lucru include desemnarea autorităŃii şi responsabilităŃii pentru activităŃile desfăşurate şi


342

stabilirea relaŃiilor de raportare şi protocoalelor de autorizare. Aceasta implică măsura în care indivizii şi echipele sunt încurajate să aibă iniŃiative în abordarea şi soluŃionarea problemelor, precum şi limita autorităŃii lor. . Există o tendinŃă crescândă pentru a aduce autoritatea în luarea deciziilor mai aproape de personalul aflat în prima linie. O companie poate să aleagă această cale pentru a deveni mai puternic orientată spre piaŃă sau mai concentrată pe calitate – pentru a elimina defectele, a reduce intervalul de timp la producŃie sau pentru a spori satisfacŃia clientului. Pentru a face acest lucru, compania trebuie să recunoască şi să reacŃioneze, modificându-şi priorităŃile în oportunităŃile de piaŃă, în relaŃiile de afaceri şi în aşteptările publicului. Alinierea dintre autoritate şi responsabilitate este deseori menită să încurajeze iniŃiativele individuale, în anumite limite. Delegarea ,,autorităŃii” sau ,,împuternicirea” înseamnă renunŃarea la controlul central în cazul unor decizii în favoarea plutoanelor de jos – în favoarea indivizilor care sunt mai aproape de tranzacŃiile de afaceri de zi cu zi. Acest lucru poate să implice împuternicirea de a vinde produse la preŃuri reduse;de a negocia contracte pe termen lung pentru aprovizionare, licenŃe sau patente; sau de a face alianŃe sau parteneriate. O provocare crucială este aceea de a delega, doar în măsura în care acest lucru este necesar, pentru a se atinge obiectivele. Acest lucru necesită asigurarea că acceptarea riscului se bazează pe practici solide pentru identificare şi minimizarea riscului, inclusiv măsurarea riscului şi cântărirea potenŃialelor pierderi faŃă de câştiguri, pentru a lua decizii bune în afaceri. O altă provocare este de a garanta că tot personalul înŃelege obiectivele companiei. Este esenŃial ca fiecare individ să cunoască în ce fel acŃiunile sale se corelează cu cele ale celorlalŃi şi contribuie la realizarea obiectivelor. O delegare crescută este uneori însoŃită de, sau este rezultatul, îndreptării sau ,,nivelării” structurii organizaŃionale a companiei, şi este un proces intenŃionat. Modificările structurale cu scopul de a încuraja creativitatea, iniŃiativa şi abilitatea de a reacŃiona rapid pot mări competitivitatea şi satisfacŃia clientului. O astfel de delegare crescută poate să conŃină implicit o cerinŃă pentru un nivel înalt de competenŃă profesională a angajatului, precum şi o responsabilitate mai mare. De asemenea necesită proceduri efective de monitorizare a rezultatelor. Împreună cu decizii mai bune, dictate de piaŃă, delegarea poate conduce la un număr mai mare de decizii nedorite şi neprevăzute. Mediul de control este puternic influenŃat de măsura în care indivizii ştiu că vor trebui să dea socoteală pentru acŃiunile lor. Acest lucru este valabil până la directorul executiv, care are responsabilitatea finală pentru toate activităŃile desfăşurate de companie, inclusiv pentru sistemul de control intern.

5. Politicile şi practicile de resurse umane Practicile de resurse umane trimit mesaje angajaŃilor cu privire la nivelele corespunzătoare de integritate, de comportament etic şi de competenŃă. Astfel de practici au legătură cu angajarea, orientarea, instruirea, evaluarea, îndrumarea, promovarea, compensarea şi cu acŃiunile de remediere. De exemplu, standardele


343

pentru angajarea celor mai calificaŃi indivizi, cu accent pe educaŃie, pe experienŃa anterioară de muncă, realizările din trecut şi dovezile de integritate şi comportament etic, demonstrează dorinŃa sinceră a companiei pentru a avea oameni competenŃi şi de încredere. Practicile de recrutare ce includ interviuri de angajare formale şi detaliate, şi prezentări informative şi orientative despre istoricul companiei, cultura sa şi modul de operare, trimit un mesaj clar că entitatea este devotată oamenilor săi. Politicile de instruire ce informează asupra rolurilor şi responsabilităŃilor viitoare, şi includ practici cum ar fi şcoli de pregătire şi seminarii, simulări de cazuri şi exerciŃii pe roluri, ilustrează care sunt nivelele cerute de performanŃă şi comportament. RotaŃia personalului şi avansările determinate de recompensări periodice în funcŃie de performanŃe, demonstrează dedicarea companiei în promovarea personalului calificat către nivele superioare de responsabilitate. Programe competitive de compensare ce includ stimulente bonus-uri au funcŃia de a motiva şi întări performanŃele neobişnuite. AcŃiunile disciplinare trimit un mesaj clar că încălcările standardelor comportamentale nu vor fi tolerate. Este esenŃial ca personalul să fie pregătit pentru noi provocări pe măsură ce problemele pe care le întâmpină compania se schimbă şi devin din ce în ce mai complexe – determinate parŃial de progresul tehnologic rapid şi de competiŃia crescândă. EducaŃia şi instruirea, fie că este vorba de instruirea în clasă, instruirea individuală sau la locul de muncă, ea trebuie să-i pregătească pe oamenii unei companii să Ńină pasul şi să facă faŃă în mod eficient cu mediul în continuă dezvoltare. De asemenea ei trebuie să întărească abilitatea companiei de a avea iniŃiative de calitate. Angajarea unor oameni competenŃi şi supunerea lor la un singur stagiu de instruire nu sunt suficiente. Procesul de instruire trebuie să fie continuu. Mediul de control, in departamentele ce acŃionează independent şi in filialele locale sau în străinătate, poate varia mult datorită diferenŃelor cauzate de aplicarea preferinŃelor manageriale, a părerilor şi a stilurilor diferite de conducere. Aceste medii de control pot fi diferite din mai multe motive. Deoarece nu există două diviziuni operative sau două diviziuni străine sau interne, care să fie conduse in acelasi mod, este puŃin probabil ca mediile de control să fie aceleaşi. De aceea este important să recunoaştem efectul pe care îl au mediile de control diferite asupra componentelor sistemului se control intern. Impactul unui sistem de control ineficace ar putea avea implicaŃii serioase, ce ar putea duce la pierderi financiare, la o imagine publică deteriorată sau la un eşec al afacerii. Atitudinea şi preocuparea managementului pentru un control intern eficient trebuie să pătrundă în toată organizaŃia. Nu este suficient să se spună vorbe frumoase. Atitudinea ,,fă ce-ti spun eu şi nu ce fac eu” cu siguranŃă va determina un mediu nesănătos.

Bibliografie Bostan I., 2003, Controlul financiar şi auditul intern la instituŃiile publice,

Ed. Secon Libris, Iaşi;


344

Crăciun Şt., 2004, Auditul financiar şi auditul intern, control financiar şi expertiza contabilă, Ed. Economică, Bucureşti;

Mautz R.K., Winjum J.,1981, Criteria for Management Control System, Financial Executive Research Foundation New York;

Merchant K. A., 1987, Fraudulent and Questionable Financial Reporting: A Corporate Perspective, Financial Executives Research Foundation, Morristown;

Pereş I., Bunget O., Pereş C., 2004, Control financiar şi expertiză contabilă, Ed. Mirton, Timişoara;

Peres I., Rada D., 2008, ,Controlul şi auditul intern, concepte metodologie şi proceduri, Ed Mirton, Timişoara;

Rada D., 2006, Control financiar. Audit financiar, Ed. Mirton, Timişoara; *** Report of the National Commission on Fraudulent Financial

Reporting, 1987.


345

INFLUENłA COSTURILOR VERZI ASUPRA DECIZIEI MANAGERIALE

Mariana Bobocea Universitatea Petrol – Gaze Ploiesti, [email protected]

Abstract The physical relationship between the activities that affect the environment and production, costs, losses, are not easy to quantify in a functional market economy. Estimation of economical costs and benefits, improvements brought to the environment state offer to the people a series of advantages, like: reduction of getting ill risk, increase of recreation possibility, low mortality, small material and human damages. In the current material, we will argument the minimum estimations of benefits, as consequence of the avoidance and attenuation of certain damages by the analysis of response costs. In this way, the prevention costs and replacement costs in a production process influence on the economical benefits (profits), but also on the human capital benefits. The prevention costs are expenses made for avoidance of production of a negative impact. The replacement costs are costs performed by avoidance of environment damage, and are performed after the production of negative impact. The optimization of life cycle – costs is a permanent concern of the strategic controlling and of the operative one. This report may be equilibrated by the attentive and permanent study of the two curves: curve of sales and curve of costs. Keywords: green costs, prevention costs, replacement costs, social function, ecological function, commercial complete cost.

În politica Ńărilor cu experienta în domeniul monitorizării economice a mediului, exista doua forme de exprimare a şi anume: costul de mediu şi indicatorului cheltuieli de protectia mediului.

Costul de mediu este un termen economic universal acceptat şi exprimă volumul utilizărilor care determină consumul de mijloace de producŃie şi forŃă de muncă, în condiŃii tehnice normale, organizatorice şi de gestiune, pentru executarea unui serviciu de mediu. Mărimea costului este legată de dimensiunea consumul de factori care l-a determinat şi care, pentru monitorizarea şi contabilizarea lor are nevoie de o exprimare valorica. Costul este măsura valorică a tuturor factorilor consumaŃi pentru producerea serviciilor de mediu şi este determinat de volumul cheltuielilor decontate de producatorul de servicii de mediu. Astfel că mărimea costului este determinată de munca vie consumată şi materializată valoric, îmbraca forma cheltuielior de producŃie şi de distribuŃie suportate de producatorii de servicii specifice de mediu. Costul nu se confundă cu cheltuiala. Cheltuiala este sinonimă cu o plată, determină un flux financiar, iar elementul care hotărăşte că o cheltuiala reprezintă o componentă a costului este consumul.

Cheltuiala poate fi anterioara, ulterioara sau simultană, efectuării consumului. DiferenŃa dintre cei doi indicatori cost şi cheltuială este accea că,


346

costul este compus numai consumurile materiale şi de muncă pentru o perioadă fiscală (luna, an), în timp ce cheltuielile cuprind întregul circuit financiar ocazionat de actiunile de mediu (Mândricelu C., 2002).

Costurile de mediu fac parte din nenumătarele tipuri de costuri ale entităŃii economice. PerformanŃa de mediu este un obiectiv dintre cele mai importante pentru a releva succesul unei afaceri. Costurile de mediu dar şi performanŃa de mediu atrag atenŃia managementului din mai multe puncte de vedere: • Costurile de mediu pot părea nesemnificative la o privire de ansamblu a tuturor costurilor • Costurile de mediu pot fi reduse sau eliminate prin investiŃii în tehnologii de înaltă performanŃă, prin redefinirea proceselor de fabricaŃie şi a produselor executate; • PerformanŃele de mediu se obŃin printr-un management bun al costurilor de mediu,şi semnificative beneficii pentru sănătatea oamenilor precum şi prosperiatea afacerii; • Recuperarea deşeurilor prin scheme tehnologice avansate duc la micşrarea costurilor de mediu şi majorarea beneficiilor; • Determinarea corecta a costurilor şi beneficiilor de mediu asociate proceselor de fabricaŃie şi produselor conduce la preŃuri şi costuri gestionate corect ceea ce ajută entiatea economică la proiectarea, în viitor, a proceselor,serviciilor şi produselor astfel încât sa fie mai uşor adaptate mediului.

Practicile de prevenire a poluării (EPA, 1995) determină avantaje financiare prin analizarea costurilor şi beneficiilor, atribut al managementului întreprinderii. Practicile de prevenire a poluării mediului sunt: proiectarea novatorare a produselor, înlocuirea inputurilor materiale, îmbunătăŃirea mentenanŃei.

Contabilitatea financiară şi de gestiune poate releva la nivel microeconomic volumul costurilor de mediu dar şi al veniturilor rezultate din protecŃia mediului. Contabilitatea financiara prin contabilitatea mediului estimează şi raportează public obligaŃiile la fondul de mediu dar şi cheltuielile cu materiile prime şi materialele de mediu. În acest sens se întocmesc diferite declaraŃii şi rapoarte publice are pot fi de ajutor atît managementului fiemei, dar şi concurenŃei.

Contabilitatea de gestiune este atributul procesul de colectare şi analiză a informaŃiilor financiare utilizate de controling-ul strategic pentru evaluare si controlul organizatiei. InformaŃiile rezultate sunt utilizate ca suport în luarea deciziilor. Se refera la dimensionarea costurilor, nivelurile ale productiei, inventariere etc. Contabilitate de gestiune utilizează informaŃiile in activitatea de planificare şi control sub mai multe aspecte: • Coordonarea managementului în sensul planificării; • Fixarea deciziilor de achizitie, investitii în tehnologie, stabilirea costurilor si preŃurilor produselor, managementul riscului

Tipurile de decizii manageriale fundamentate prin informatii despre costurile de mediu sunt: informaŃii despre costuri, investiŃii de capital şi tehnologie,


347

managementul deşeurilor, proiectarea proceselor de recuperare a deşeurilor, strategii de mediu, evaluarea performanŃelor etc.

Identificarea costurilor de mediu şi recunoaşterea lor în contabilitatea întreprinderii aferente unui produs, prestare de serviciu, sistem economic sunt necesare pentru luarea unor decizii manageriale corecte.

Cunoaşterea costurilor de mediu curente, viitoare si potentiale sunt punctele de plecare pentru realizarea obiectivelor de reducere a cheltuielilor de mediu, intensificarea proceselor de recuperare şi îmbunatatirea performanŃelor de mediu. InformaŃia privind costurile de mediu sunt determinate în întreg procesul managerial şi de luare a celor mai fiabile decizii privind modelarea costului de producŃie. Incertitudinea dacă un cost este sau nu de mediu este dăunătoare deoarece astfel se poate clasifica un cost ca fiind parŃial de mediu.

Limita dintre costurile de mediu si celelalte costuri poate fi trecută dacă este respectată legislaŃia în vigoare la această dată. Astfel costurile pentru reconstrucŃia mediului, pentru echipamentele de monitorizare a poluării, pentru amenzile de nerespectare a legislaŃiei sunt cu adevărat costuri de mediu. Alte costuri sunt într-o zonă gri, deoarece ele pot fi privite ca şi costuri curente dar ca şi costuri de mediu. Costul proiectării şi producerii unei tehnologii curate este considerat un cost de mediu? Costurile pentru monitorizarea acelor categori de materii prime si furnizori poluanŃi pot fi costuri de mediu?

Este dificil de diferenŃiat costurile de mediu de costurile cu sănătatea sau pentru managementul riscului. Acestea sunt costurile ce se afla într-o zona gri. Pentru a face diferenŃierea acestor costuri şi pentru a le încadra corect în cheltuielile de exploatare contabilitatea financiară face distincŃia dintre scopul în care este facută cheltuiala astfel: • când un articol de cost este tratat ca şi cost de mediu pentru un anumit scop dar nu şi pentru altul; • abordarea ca şi cost de mediu doar a unei parti dintr-un cost implicat de o activitate; • cand mai mult de 50% din costul total este făcut pentru protecŃia mediului

Există multe optiuni. În cadrul întreprinderilor se poate defini ce sa contina un cost de mediu sau criterii de clasific are, în functie de scopul sau intentiile pentru care se realizeaza analiza. Dacă într-o întreprindere se doreşte dezvoltarea activităŃilor de combatere a poluării atunci se pot lua în calcul în mod diferenŃiat: • prevenirea poluării cu costurile aferente acesteia; • remedierea contaminarii care a aparut deja cu costurile ei

Pentru determinarea costului de producŃie o astfel de delimitare nu este necesară deoarece ambele tipuri de costuri sunt incluse în costul de productie al bunului.

Costurile aferente activitatăŃii de protectia mediului pot fi delimitate în funcŃie de tipuri de activitatii (de prevenire a poluarii, de reducere a poluarii, de masurare si control, de cercetare-dezvoltare, de instruire, de administrare generala


348

a mediului), de natura impactului asupra aerului, apei, solului, biodiversităŃii, instrumente folosite (echipamente, utilaje, instalatii, proceduri, tehnologii).

În literatura de specialitate există diverse moduri de clasificare a costurilor de mediu. Pentru a se putea delimita costurile asupra cărora trebuie sa se aplece, în general, atenŃia managerului se folosesc termenii de costuri uzuale sau costuri directe în timp ce pentru celelalte costuri se folosesc termenii de costuri ascunse, neprevazute sau mai putin tangibile.

Determinarea efectului unei cost asupra producŃiei necesită punerea la punct a unor scenarii „cu” şi „fără” proiect.

În situaŃia în care există deja un proces de degradare (de exemplu, poluarea aerului), este dificilă atribuirea unor efecte precise anumitor acŃiuni sau asocierea beneficiilor cu un program de conservare specific.

Desenarea acestor scenarii se sprijină în principal pe analiza cost – beneficiu şi analiza riscului. Necesiatea abordării analizei cost – beneficiu (pierdere - câştig) este aceea că se alege acea variantă care aduce cele mai mari căştiguri nete. Analiza cost – beneficiu defineşte costurile şi beneficiile într-un mod particular, mergând dincolo de compararea la nivel individual, şi anume la nivelul societăŃii.

Costurile şi beneficiile sunt definite în legatură cu satisfacerea nevoilor sau a preferinŃelor indivizilor pentru „ceva”. Dacă un obiect satisface o nevoie, se poate vorbi de un beneficiu adus de obiectul respectiv. Pe de altă parte, dacă acel obiect derivă dintr-o nevoie, atunci el reprezintă un cost.

Standardul InternaŃional de Contabilitate 2 (IAS 2) „Stocuri”, referindu-se la cheltuielile care pot fi incluse în costul de producŃie face precizarea că acestea se includ în costul de producŃie doar în măsura în care ele au contribuit la aducerea stocurilor în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.În contextul actual în mod imperios se pune întrebarea, în ce măsură costurile cu prevenirea şi combaterea poluării şi costurile sociale fac sau nu parte din costul de producŃie. Aceste două costuri pot să influenŃeze costul de producŃie? Şi dacă da, cum? Odată cu aderarea României ca membru în Uniunea Europeană în 2007 ştiindu+se că în orice Ńară membră a UE accentul se pune pe conservarea mediului, reciclarea materiilor prime şi materialelor, unele aspecte cu privire la costurile de producŃie trebuie să fie reconsiderate. Este necesară adăugarea unei noi categorii de costuri care se vor include în costul de producŃie, şi anume costurile verzi.

Implicarea tuturor Ńărilor membre UE şi nu numai, în problemele legate de mediu arată preocuparea şi interesul acordat mediului înconjurător de întreprinderea modernă. Din punct de vedere economic, această preocupare este echivalentă unui cost sau unei cheltuieli. Aceasta este adevărata influenŃă asupra costului de producŃie.Astăzi au apărut încă două funcŃii importante ale întreprinderii secolului XXI, şi anume:

� funcŃia socială; � funcŃia ecologică.

FuncŃia socială (Briciu Sorin 2000) este de o importanŃă deosebită în condiŃiile concurenŃei actuale. FuncŃia socială nu poate fi ignorată,se impune chiar


349

estimarea performanŃelor obŃinute nu doar din punct de vedere economic, ci şi din punct de vedere social. Costurile cum ar fi cele cu grevele sociale, accidentele de muncă, pensionările anticipate nu sunt reflectate în contabilitate. Ele pot fi determinate numai prin calcularea producŃiei suplimentare ce s+ar fi inregistrat dacă aceste nu ar fi intervenit.

FuncŃia ecologică rezultă din dependenŃa de mediul biologic şi este evidentă pentru fiecare activitate economică. Necesitatea ca mediul să fie luat în considerare la elaborarea unor strategii economice, politici şi decizii ale conducerii au determinat metode de determinare delimitare a costurilor verzi actuale şi viitoare, precum şi indicatorii economico – financiari ai mediului.

Lipsa reglementărilor contabile care să statueze reflectarea în contabilitate a unor fenomene care sunt legate de mediul înconjurător impun elaboarea unor sisteme operaŃionale de contabilitate a mediului. Toate entităŃile economice participă la poluarea mediului într-un fel sau altul astfel apare necesiatea adoptării unor cheltuieli legate de aceasta:

� cheltuieli cu prevenirea poluării; � cheltuieli cu evaluarea şi reducerea efectelor poluării; � cheltuieli de remediere şi poluare a mediului.

Aceste trei categorii se mai numesc costuri verzi (green costs). Costurile convenŃionale sunt acele costurile implicate în utilizarea de

materii prime, utilitati, bunuri de capital şi furnizori se regasesc în contabilitatea costurilor şi în bugetul de investiŃii dar nu sunt considerate în mod uzual costuri de mediu. Din punct de vedere ecologic, micşorarea acestor costuri, este preferată atât din perspectiva degradarii mediului dar mai ales din cea a reducerii consumului de resurse neregenerabile.

Costurile potential ascunse sunt în primul rând costurile anticipate care sunt alocate înaintea desfasurarii procesului de productie. În această categorie sunt costuri referitoare la locaŃie, proiectarea orientată catre mediu a proceselor si produselor, calificarea furnizorilor, evaluarea şi modernizarea echipamentelor de control a poluarii.

În momentul în care aceste costuri sunt clasificate ca şi costuri indirecte acestea pot fi uitate cu uşurinŃă în procesele de analiză şi în luarea deciziilor referitoare la exploatare. Altfel că, costurile fixate si angajate voluntar, suportate în procesul de exploatare, tratate de multe întreprinderi traditionale ca şi costuri indirecte pot să nu fie în atenŃia managementului şi analiştilor responsabili cu operaŃiunile curente. Mărimea acestora este mai dificil de stabilit atunci când sunt amestecate cu toate costurile indirecte. Sintetizarea acestor costuri ajuta la distingerea costurilor referitoare la activitatea de protectia mediului.

Costurile contingente (neprevazute) sunt acele costuri care pot fi sau nu cerute de activitatea viitoare, numite aici costuri neprevazute, ele sunt probabile( valoarea lor asteptată, dimensiunea lor,probabilitatea ca ele sa depaseasca un anumit nivel). De exemplu costuri cum ar fi cele pentru remedierea sau compensarea unui accident viitor care va polua mediul (de exemplu o scurgere de ŃiŃei), amenzi si penalitati pentru încalcarea reglementarilor viitoare etc.


350

Costurile cu imaginea sunt costuri considerate mai puŃin tangibile sau intangibile deoarece ele se efectueaza pentru a îmbunatăŃi percepŃia managementului, clientilor, angajatilor, comunitatii sau altor parteneri. Ele pot fi costurile cu rapoartelor anuale de mediu şi activitatilor pentru întreŃinerea relaŃiilor cu comunitatea, costuri asumate voluntar pentru activitatea de mediu (de exemplu pentru împădurire, costuri pentru programe pentru prevenirea poluarii). Aceste costuri nu sunt intangibile însă beneficiile care rezultă în urma cheltuielilor pentru imagine şi relaŃii sunt adesea intangibile.

Procesul de analiză a costurilor de mediu este un proces flexibil care se poate realiza la diferite niveluri si în pentru diferite scopuri. Determinăm astfel structuri : • Un proces tehnologic (de exemplu, linie de fabricatie); • Un sistem de echipamente (iluminare, tratarea apelor reziduale, ambalare); • Un produs sau linie de produse; • Grupuri regionale/geografice de departamente; • O filiala, sucursala sau întreaga întreprindere

Comensurarea performanŃelor se calculează în costuri previzionate (antecalculate, prestabilite), care se compară apoi cu cele efective (reale).

În lucrarea sa „Des coûts pour decision” („Costurile pentru decizie”) B. Martory arată încă din 1984, modul în care costurile măsoară: � ignoranŃa întreprinderii, prin costurile externalizate şi costurile ascunse; � incompetenŃa întreprinderii, prin costurile sociale; � neputinŃa întrerinderii, prin costurile discreŃionare, ireversabile şi necontrolabile.

Exemplul de decizie bazată pe costuri este şi aceea „de a fabrica sau a cumpăra” („make our buy decision”).

Important este de înŃeles careeste diferenŃa dintre costurile private şi cele sociale. Multe costuri private nu sunt considerate în mod uzual în luarea deciziilor. Aceasta perspectiva se poate aplica la nivelul procesului, produsului, sistemului sau întregii întreprinderi.

Costurile convenŃionale sunt acele tipuri de costuri: costurile de capital, salariale, materiale. Multe dintre aceste costuri pot fi alocate direct la procese sau produse si pot fi incluse în evaluarea financiara a investitiilor de capital. Costurile convenŃionale şi cele potenŃiale reprezintă costurile private şi sunt costurile cerute de activitatea firmei. Ele influenŃează direct rezultatul financiar al firmei. Costurile sociale reprezintă costurile determinate de impactul activităŃii economice a întreprinderii asupra mediului si societăŃii pentru care activitatea nu este contabilizată legal. În România, această granită poate fi trasată în functie de obligaŃiile agenŃilor economici în ceea ce priveşte protecŃia mediului (deşeuri, poluarea apelor, poluarea aerului).

În ceea ce priveşte deşeurile de orice fel, substanŃele şi deşeurile periculoase, persoanele juridice sunt obligate să Ńină evidenŃa stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare a substanŃelor şi deşeurilor periculoase inclusiv a recipientelor şi ambalajelor care intra în sfera lor de activitate şi să furnizeze


351

lunar autoritatilor competente pentru protecŃia mediului datele necesare; să ceară acordul si/sau autorizatia de mediu, să aplice regulamentele legale privind deşeurile şi substantele periculoase; să asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului înconjurator, pe baza prevederilor din autorizaŃie pentru identificarea şi prevenirea riscurilor, să Ńină evidenŃa rezultatelor şi să anunŃe iminenŃa sau producerea unor eliminări prevazute sau a accidentelor, autoritătilor competente sau protectiei mediului şi de apărare împotriva dezastrelor. Cheltuielile privind prevenirea poluării şi degradării mediului cuprind acele tipuri de cheltuieli care se efectuează înainte de a se produce poluarea,pe principuil ca a preveni este mai puŃin costisitor. A se repara ceea ce s-a poluat este mai costisitor decât a preveni. Activitatea şi acŃiunile de protecŃie a mediului, trecerea la ecologizarea întregii activităŃi umane generează o serie de cheltuieli în cadrul entităŃilor care se cumulează sub formă de cheltuieli privind prevenirea poluării şi degradării mediului, astfel: � cheltuieliele privind înnoirea tehnologiilor pentru diminuarea sau eliminarea completa a poluării (investiŃii, licenŃe, brevete, etc.);

� cheltuielile ocazionate de achiziŃionarea aparaturii de măsură şi control pentru dirijarea proceselor în scopul prevenirii şi înlăturării poluării;

� cheltuielile cu prelucrarea suplimentară materiilor prime şi materialelor pentru ca atunci când vor fi consumate în producŃie să nu provoace poluare sau aceasta să fie diminuată;

� cheltuielile cu perfecŃionarea personalului care lucrează în domeniul protecŃiei mediului;

� cheltuielile de cercetare privind găsirea de soluŃii în vederea recuperării, valorificării şi depozitării deşeurilor astfel încât acestea să nu polueze mediul;

� cheltuielile legate de computerizarea proceselor tehnologice pentru a funcŃiona la parametrii şi a nu polua etc.

Cheltuielile de evaluare a poluării şi protecŃiei mediului sunt acele cheltuieli pentru controlul poluării şi oprirea pătrunderii poluanŃilor în mediu, astfel: � cheltuielile cu controlul şi recepŃia materiilor prime şi materialelor; � cheltuielile de exploatare a reŃelelor de monitorizare şi analiză a mediului intern al entităŃii; � cheltuielile de exploatare a instalaŃiilor de depoluare etc. Cheltuielile de remediere a degradării şi poluării mediului sunt determinate de daunele provocate mediului care pot fi importante, majore şi ireversibile. Din această categorie fac parte: � amenzile aplicate de organele de control ale mediului; � cheltuieli de remediere în cazul în care au fost provocate daune majore şi ireversibile; � cheltuielile cu dezafectarea unor instalaŃii poluante.

Concluzii


352

Pentru cunoaşterea cât mai exactă a cheltuielilor cu protecŃia mediului, este necesară o desfăşurare a conturilor din clasa 9 din contabilitatea de gestiune, în funcŃie de specificul activităŃii, pe analitice. O astfel de desfăşurare pe analiticele contului 923 „Cheltuieli indirecte de producŃie” , poate fi: 923.1 „Cheltuieli cu prevenirea şi combaterea poluării”, 923.2 „Cheltuieli cu protecŃia mediului natural”, 923.3 „Cheltuieli cu protecŃia mediului înconjurător”. Indiferent de modul de organiza a contabilităŃii de gestiune, cheltuielile pentru protecŃia mediului pot fi urmărite pe cele trei categorii amintite mai înainte. Înregistrarea cheltuielilor legate de protecŃia mediului trebuie să fie însoŃită de o analiză a acestora. Viitorul este al ecologizării întregii activităŃi umane, iar costurile privind mediul vor afecta profitul, societăŃile comerciale trebuie să găsească soluŃii pentru menŃinerea unui grad de profitabiliate prin compensare cu alŃi factori de diminuare a costurilor. O adevărată revoluŃie s-a înregistrat şi în calculaŃia costurilor, mai ales datorită preocupărilor comune ale specialiştilor din domeniul contabilităŃii de gestiune cu cele ale specialiştilor de marketing. Aceasta întrucât s-a înŃeles că problematica deosebit de complexă a costurilor de producŃie nu este în exclusivitate atributul economiştilor. Drept urmare, s-au impus metode şi procedee moderne de prelucrare a informaŃiilor costurilor, cum sunt: metoda de producŃie „Just in time” (JIT), metoda costurilor bazate pe activităŃi (ABC – Activity Based Costing), metoda costurilor Ńintă (TC – Target Costing), metoda costurilor retrocalculate (BFA – Backflush Accounting), Balanced Scorecard (BSC) etc. Legătura dintre costurile verzi şi costurile de producŃie este una de structură, in contextul actual al tehnologizării acest raport poate fi definitoriu atît in ceea ce priveşte profitabilitatea dar şi rezistenŃa pe piaŃă în condiŃii de concurenŃă extremă. Bibliografie

Barr, M. J., 2002, Academic Administrator’s Guide to Budgets and Financial Management, 1st ed, Published by Jossey-Bass;

Briciu S., 2000, Sistemul informaŃional privind contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor în industrie, Editura Argus, Bucureşti;

Cunningham M. B., Nikolai A. L., Bazley D. J., 2000, Accounting - Information for Business Decisions, The Dryden Press, Harcourt Brace College Publishers;

Mândricelu C., 2002, Analiza statistico-economica a protectiei mediului, Teza de doctorat, Bucuresti;

Ristea Mihai, (coordonator), 2005., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti;

*** EPA – An Introduction to Environmental Accounting as a Business Management Tool: Key Concepts and Terms, EPA 742-R-95-001, iunie 1995;

*** Legea ProtecŃiei Mediului 137/1995.


353

ROMÂNIA SPRE MODELUL EUROPEAN AL SOCIETĂłII CUNOAŞTERII

Elena Burtea Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Splaiul IndependenŃei, nr.313, tel.: 0213169788,

[email protected]

Abstract Romania on the Way to the European Model of the Knowledge Society

The modern economies linked between each other form a complex adaptive system. In such systems, not only the natural resources are scarce, but also the cognitive constraints of individuals. It is therefore necessary to change the paradigm regarding the engines of the economic growth (the shift from the accumulation of physical capital - with decreasing productivity, to the investment in human capital, in research development, in innovation etc. – with increasing productivity). Keywords: the knowledge economy, innovation, human capital, education

Definirea economiei bazată pe cunoştinŃe Opiniile specialiştilor referitoare la definirea economiei bazat pe cunoştinŃe sau a noii economii diferă încă între limite foarte largi, de la un specialist la altul. Spre exemplu, Daniela Archibugi şi Bengt Aké Lundvall (D. Archibugi, B.A. Lundval, 2001) definesc noua economie ca fiind o economie dominat mai mult de influenŃele globale şi de viteza, adesea în timp real, a comunicaŃiilor şi informaŃiilor, indiferent de distanŃă . Ei consideră că trăsăturile sale de bază sunt globalizarea şi digitalizarea, caracterizate prin conferirea de intangibilitate tranzacŃiilor internaŃionale, atât comerciale, cât şi de investiŃii directe. Noua economie se concretizează în apariŃia de noi companii şi de noi ramuri industriale. Examinarea acestei definiŃii relevă că, de fapt, autorii abordează noua economie aproape numai din perspectiva informatizării şi internaŃionalizării. Ei nu fac distincŃia, esenŃială , între informaŃii şi cunoştinŃe, fără de care „noua economie” se referă mai puŃin la economia propriu-zis şi mai mult la dezvoltarea comunicaŃiilor în cadrul activităŃilor economice. Deşi conŃine anumite elemente valoroase, consider această definire a noii economii că nu poate satisface, întrucât nu sesizeaz modificările de esenŃă ale fenomenelor economice. Consider că ea reprezintă o interesantă şi utilă definire a „noii economii” în faza sa de tranziŃie spre economia bazat pe cunoştinŃe. Specialistul Thomas Stewart (D. Archibugi, B.A. Lundval, 2001) abordează mult mai profund economia bazată pe cunoştinŃe, astfel: „economia bazată pe cunoştinŃe are în vedere banii, în contextul cumpărării, producerii şi vânzării cunoştinŃelor”. Economia bazată pe cunoştinŃe se fundamentează pe


354

capitalul intelectual, care nu se referă la boom-ul iraŃional al acŃiunilor companiilor focalizate pe Internet şi nici la exagerările privind web-urile şi tehnologiile de vârf. CunoştinŃele pe care se bazează noua economie sunt tot atât de importante pentru firmele cu un nivel tehnic scăzut, organizaŃiile non profit, agenŃiile guvernamentale, ca şi pentru firmele focalizate pe tehnica de vârf. În acest sens este citat fostul preşedinte al General Electric, legendarul Jack Welsh, , care afirma: „o ideea bună nu se rezumă la o idee din biotehnologie. O idee bună este să te ocupi de un proces care necesită o durată de 6 zile şi să-l reduci la o singură zi. Noi obŃinem creşteri ale productivităŃii muncii de 6-7% în cea mai mare parte cu astfel de idei. Fiecare persoană poate să aibă o asemenea contribuŃie”.

DefiniŃia lui Stewart evidenŃiază faptul că în economia bazată pe cunoştinŃe elementul economic reflectat în situarea în prim plan a performanŃelor economice, rămâne esenŃial. Ceea ce se schimbă este fundamentul obŃinerii acestor performanŃe economice. O a doua contribuŃie majoră a lui Stewart rezidă în „demitizarea cunoştinŃelor”, relevând că acestea nu se rezumă la tehnologiile de vârf, informatic, etc. CunoştinŃele sunt considerate în sensul abordării realizate la începutul acestui capitol, cu accent pe finalitatea lor economică , pe generarea de valoare adăugată, indiferent de natura lor, de gradul de sofisticare şi de modernitate ale informaŃiilor conŃinute. Binecunoscuta organizaŃie internaŃională OCDE a formulat în 1996, prin specialiştii săi, următoarea definiŃie a economiei bazată pe cunoştinŃe: ”economia bazată în mod direct pe producŃia, distribuŃia şi utilizarea cunoştinŃelor şi informaŃiilor”. Aceast definiŃie a fost preluată rapid în numeroase Ńări dezvoltate pentru a prefigura viitorul economic. Fără îndoială, această definire a economiei bazate pe cunoştinŃe prezintă un plus de consistenŃă, comparativ cu precedentele, reuşind într-o formă sintetică să evidenŃieze specificitatea conŃinutului său.

Economia bazată pe cunoştinŃe se caracterizează printr-o transformare a cunoştinŃelor în capital, produse, materie primă şi factori de producŃie ai economiei pe de o parte şi prin procese economice în cadrul cărora generarea, învăŃarea, stocarea, dezvoltarea, partajarea şi protecŃia cunoştinŃelor căt şi vinderea şi cumpărarea, devin predominante condiŃionând obŃinerea de profit pentru asigurarea sustenabilităŃii economiei.

Modele ale economiei cunoaşterii ImplicaŃiile globalizării asupra lumii afacerilor fac necesară o redefinire a

conceptelor şi modelelor economice. Astăzi accentul se mută asupra organizaŃiilor flexibile şi suficient de agile

care au nevoie de specialişti care să lucreze împreună în echipe. Astfel de echipe sunt denumite sugestiv echipe multi-funcŃionale. Ne mutăm astfel din lumea specializării înguste în cea a echipelor şi în special în cea a echipelor inter-funcŃionale care pun în evidenŃă nu numai calitatea produsului, ci şi calitatea decidenŃilor din lumea afacerilor. Echipele inter şi multi-funcŃionale constau din membrii care posedă diferite seturi de calificări şi competenŃe. Iar acest fapt este plin de semnificaŃii în noua economie şi în societatea cunoaşterii. Iată o nouă


355

provocare pe care România trebuie să o accepte, o condiŃie pe care trebuie să o satisfacă în procesul ei de tranziŃie spre o economie a cunoaşterii. Echipele de lucru fac necesare şi alte structuri organizaŃionale decât structurile piramidale specifice organizării tradiŃionale bazate pe ierarhii şi pe diviziunea muncii. O structură orizontală facilitează organizarea muncii în jurul proceselor de producŃie care reunesc nevoile clienŃilor şi nu în jurul funcŃiilor şi sarcinilor care trebuie îndeplinite. Traseele de carieră îi favorizează pe cei care pot practica mai mule profesii şi care dovedesc calităŃi reale pentru a lucra în grup şi pentru a se perfecŃiona permanent. Remodelarea şi reconfigurarea noii lumi a afacerilor are un impact considerabil asupra unora dintre conceptele şi modelele economice cheie, ceea ce presupune:

• introducerea echipelor multi şi inter-funcŃionale; • adoptarea structurilor orizontale şi înlăturarea ierarhiilor; • procesele de re-inginerie.

Accentul s-a mutat dinspre organizarea muncii ca factor tradiŃional de producŃie pe baza diviziunii muncii spre organizarea oamenilor în echipe şi spre identificarea şi dezvoltarea managementului carierei şi competenŃelor. ExperienŃa a evidenŃiat că echipele performante dinamice pot fi mai eficiente într-un mediu dominat de schimbare decât o pot face marile organizaŃii în mod individual sau persoanele singulare. Noua economie trebuie să ia în considerare o astfel de abordare şi să încorporeze aceste noi concepte în cadrul disciplinei ştiinŃei economice. Multe dintre organizaŃiile moderne performante se transformă şi nu mai sunt interesante exclusiv de maximizarea profiturilor, ci urmăresc în special menŃinerea în zona afacerilor, în competiŃie efectivă cu alte organizaŃii performante. Unele organizaŃii s-au transformat şi au eliminat structurile formale, în special structurile de tip piramidal. Personalul unor astfel de organizaŃii nu mai este interesat să aibă slujba care să se desfaşoare formal la acelaşi birou; astfel de persoane deservesc simultan mai multe locuri de muncă; nu se mai pune atâta accent pe specificările tradiŃionale ale sarcinilor specifice unui anumit loc de muncă sau pe un orar rigid, cu respectarea fixă a anumitor ore. OrganizaŃiile competitive consideră că persoanele devin mult mai interesate de activităŃile care le provoacă să îŃi manifeste creativitatea şi inventivitatea şi care le aduc satisfacŃii; astfel de persoane dovedesc mai puŃin interes pentru un anumit statut socio-profesional formal sau pentru deŃinerea unor anumite titluri cu rezonanŃă socială. ConvergenŃa economică şi tehnologică generată de globalizare schimbă şi va continua să schimbe maniera în care se creează avuŃia atât la nivel naŃioanl, cât şi la nivel transnaŃional. Pentru a facilita difuzarea efectivă a cunoştinŃelor şi inovaŃiilor se dezvoltă tot mai mult o importantă structură informatică. Amplificarea convergenŃei va avea un semnificativ impact asupra bazelor economice ale tuturor Ńărilor implicate în şi/sau afectate de procesul globalizării. Globalizarea modifică sensibil maniera în care se derulează afacerile şi accelerează difuzarea “know-how”-ului şi a inovaŃiei. Din această perspectivă organizaŃiile


356

trebuie să devină tot mai competitive. Acest fapt face imperios necesară reformularea principiului avantajului comparativ prin apelarea la conceptul mult mai sugestiv în contextul noii economii şi al societăŃii cunoaşterii, acela al avantajului competitiv. TranziŃia României spre modelul european al societăŃii cunoaşterii Principalii factori care permit României să devină inovatoare au în vedere: investiŃiile consistente ca ordin de mărime în educaŃie în general şi în educaŃia de nivel superior, în special; o baza informaŃională şi tehnologică de calitate; nivele înalte ale cheltuielilor guvernamentale aferente cercetării şi dezvoltării; legi eficiente de protecŃie a proprietăŃii intelectuale care să susuŃină activitatea de cercetare-dezvoltare. Noua teorie a creşterii tratează modificarea tehnologiei ca pe o variabilă endogenă care răspunde la semnalele apărute pe piaŃă. Difuzarea tehnologiei este, de asemenea, endogenă. InvestiŃiile în capitalul uman, educaŃie, cercetare-dezvoltare etc. conferă externalităŃi pozitive. Modelele creşterii economice endogene (modele cu sau fără cercetare-dezvoltare), adică acelea în care se stimulează creşterea economică în lipsa progresului tehnic (modelele AK) (Modelul AK, conceput de Romer (1986) implică o funcŃie crescătoare în raport cu rata investiŃiilor; prin urmare, politicile publice care măresc această rată influenŃează pozitiv procesul de creştere economică) şi, respectiv, cele potrivit cărora progresul tehnic este rezultatul activităŃii economice desfăşurate în sectorul de cercetare-dezvoltare al Ńărilor dezvoltate creionează mecanismul procedural al economiei cunoaşterii. Deoarece teoria creşterii economice exogene susŃine ipoteza randamentelor marginale descrescătoare, calea cea mai simplă de a o abandona o constituie imaginarea unei funcŃii de producŃie agregate (Y =AK), care presupune randamente marginale constante şi randamente de scară crescătoare. Astfel, chiar în absenŃa progresului tehnic, rata de creştere economică pe termen lung este întotdeauna pozitivă. În alte modele ale creşterii endogene, progresul tehnic este produsul unui sector specific al economiei, şi anume al celui de cercetare-dezvoltare, care utilizează o parte din resursele unei economii. Un proces susŃinut de creştere economică nu există decât dacă numărul ideilor noi create şi aplicate în fiecare perioadă este crescător. Este vorba despre o creaŃie endogenă a noilor idei: cu cât este mai numeros numărul persoanelor care generează aceste idei, ca lucrători în activităŃile de cercetare dezvoltare, cu atât acestea vor avea un impact mai semnificativ, pentru că utilizarea ideilor este nonrivală şi nonexclusivă. Principalii piloni pe care se bazează economia bazată pe cunoaştere ar putea fi: inovaŃiile tehnologice şi cheltuielile de cercetare-dezvoltare – care ar asigura mărirea vitezei de creştere economică, şi nu numai o modificare de stare (nivel); învăŃarea din practică şi difuzarea cunoştinŃelor - care ar elimina tendinŃa spre randamente descrescătoare; acumularea capitalului – care ar genera externalităŃi tehnologice pozitive; ameliorarea educaŃiei şi a formării profesionale – prin care s-ar genera creşterea productivităŃii muncii, ca motor al unei creşteri economice sustenabile.


357

În economia cunoaşterii, statul ar avea un rol important. Promovarea unor politici publice care să stimuleze investiŃiile inteligente (în cercetare-dezvoltare, educaŃie, tehnologie, comunicaŃii, IT etc.), subvenŃionarea activităŃilor generatoare de externalităŃi pozitive; crearea mecanismelor de stimulare şi de implementare a inovaŃiilor (brevete); dezvoltarea de proiecte în ceea ce priveşte infrastructura de transport şi susŃinerea investiŃiei în educaŃie ar reprezenta priorităŃi ale funcŃiei publice. Paradigma economică a Europei se va schimba fundamental (Comisia UE). Activitatea productivă tradiŃională va fi înlocuită cu industriile şi serviciile bazate pe cunoaştere. Tot mai multe locuri de muncă vor reclama studii superioare. În realizarea societăŃii bazate pe cunoaştere, Europa trebuie să pună accentul pe trei poli ai triunghiului cunoaşterii, respectiv: educaŃia, cercetarea şi inovarea. În realizarea Strategiei Lisabona, universităŃile joacă un rol crucial, de motor al noii paradigme, bazată pe cunoaştere. O societate europeană a cunoaşterii presupune centrarea pe universităŃi, ca centre de iradiere a inovării. Dar, aşa cum arată studiile realizate, universităŃile europene nu sunt încă în măsură să îşi ducă la îndeplinire rolul în realizarea strategiei Lisabona. Deşi Europa este o societate cu un nivel ridicat de educaŃie, numai 21% din populaŃia în vârstă de muncă are pregătire postuniversitară (terŃiară), procent mult mai mic decât cel din Statele Unite (38%), Canada (43%) sau Japonia (36%). În timp ce în Europa învăŃământul superior este văzut ca un „bun public”, înscrierile în învăŃământul terŃiar au fost mai importante în alte părŃi ale lumii, în special datorită finanŃării private. De asemenea, deşi Europa produce mai mulŃi doctori, din 1.000 de angajaŃi numai 5,5 sunt cercetători, spre deosebire de Statele Unite (9 cercetători la 1.000 angajaŃi) sau Japonia (9,7 cercetători la 1.000 angajaŃi). Dacă nu luăm în considerare universităŃile din Marea Britanie, atunci nicio universitate europeană nu se află în primele 20 de universităŃi din lume, în conformitate cu clasificările internaŃionale şi numai câteva dintre ele se află pe primele 50 de poziŃii. Unde se află România din perspectiva societăŃii cunoaşterii? După părerea mea cred că se află la punctul de start. Cele două motoare - investiŃia în capitalul uman şi investiŃia în tehnologie avansată, know-how, cercetare dezvoltare abia au început să vibreze. În ceea ce priveşte capitalul uman, ponderea cheltuielilor publice cu educaŃia în PIB în România (3,9% din PIB) este cea mai redusă din UE (5,4%din PIB). În plus, în România doar două persoane dintr-o sută sunt implicate în procesul de învăŃare continuă. InvestiŃia în cercetare-dezvoltare, inovare, know-how etc. este şi mai puŃin dezvoltată. Ponderea cheltuielilor de cercetare dezvoltare în PIB-ul României (în 2006) a fost prognozată în buget la 0,6%, cea mai mică pondere dintre Ńările UE. De altfel, România are cea mai mică pondere şi în ceea ce priveşte cheltuielile cu echipamentele IT în PIB, comparativ cu UE (de zece ori mai mică). Din punctul de vedere al gradului de penetrare a Internetului în gospodării, România are un decalaj imens faŃă de Ńările analizate (de cinci ori mai puŃin decât media UE). Numărul de


358

patente înregistrate de România la Biroul European de Patente este foarte mic comparativ cu UE. Există multe invenŃii, dar puŃine inovaŃii. O pondere mare dintre invenŃii sunt implementate în producŃie în străinătate. De o mare importanŃă este oprirea scurgerii de “inteligenŃă” românească peste hotare. În toată această perioadă România a pierdut sute de mii de specialişti în cele mai avansate domenii, IT fiind pe locul fruntaş. În afara faptului că România a pierdut bani de la buget, prin educarea unei forŃe de muncă pe care apoi nu a avut şansa să o utilizeze, România a pierdut şi o seamă de oameni foarte bine calificaŃi care, odată ajunşi în Ńări străine, au devenit o puternică concurenŃă pentru firmele româneşti de IT. InvestiŃiile străine trebuie canalizate către domeniile high-tech. De asemenea sunt necesare investiŃii majore în cercetare şi dezvoltare, training, industria de software. În România trebuie, cu alte cuvinte, să se producă o schimbare de la societatea industrială la cea post-industrială, bazată pe cunoaştere. Pentru aceasta România va trebui să realizeze o mai largă diseminare a informaŃiilor prin realizarea de centre de cercetări care să speculeze existenŃa specialiştilor în domeniile de vârf. Upgradarea capitalul uman prin creşterea standardului învăŃământului trebuie să reprezinte o prioritate pentru guvern. România are nevoie să promoveze shimbări organizaŃionale care să ducă la apariŃia unor structuri economice şi sociale suple, cu o alcătuire cât mai aplatizată, care să includă reŃele de organizaŃii, persoane independente, firme dinamice, societăŃi nonguvernamentale, institute de cercetări, universităŃi etc. De asemenea, în România este necesar să se dezvolte infrastructura comunicaŃiilor, să fie crescut accesul la internet al populaŃiei, să se dezvolte e-commerce-ul. Băncile vor avea în acest domeniu un cuvânt greu, prin finanŃarea unor proiecte complexe de training, de înfiinŃare a firmelor, organizaŃiilor, institutelor de cercetări. România nu este obligată să facă aceşti paşi. Ea va putea să rămână mereu, undeva, la marginea Europei. Dacă vrem însă să facem parte din lume, din noua economie bazată pe cunoaştere, va trebui să ne adaptăm.

Se impune o modificare de paradigmă în ceea ce priveşte investiŃiilor publice, dezvoltarea bazată pe inovare, cercetare-dezvoltare şi investiŃia în capitalul uman.

Consolidarea unei economii bazate pe cunoaştere în România presupune stabilirea unor priorităŃi, precum: crearea unor stimulente economice şi instituŃionale, esenŃiale pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial; investiŃii în educaŃie, pentru a creşte nivelul capitalului uman şi a fluidiza procesele de utilizare şi difuzare a cunoştinŃelor; existenŃa unui sistem inovativ eficient format din firme, centre de cercetare, universităŃi care să permită creşterea stocului global de cunoştinŃe, asimilarea, adaptarea, crearea noilor tehnologii şi dezvoltarea TIC.

Bibliografie

Archibugi D., Lundval B.A., 2001, The Globalizing Learning Economy, Oxford University Press, Oxford;

Dinu M., Socol C., Marinaş M., 2005, Mecanisme de convergenŃă şi coeziune, Editura Economică, Bucureşti;


359

Dobrin M., 2008, Managementul şi economia cunoaşterii, Simpozionul Cercetare – Dezvoltare – Inovare, Parlamentul României, Comisia pentru Afaceri Europene, 16 apr 2008;

Hoffman O., Glodean I., Raşeev S., 2006, Schimbări în structura pieŃelor şi problemele transferului în noua economie a cunoaşterii, Academia Română, Institutul de Sociologie, Bucureşti; *** The Knowledge-Based Economy, 1996, OCDE, Paris.


360

INSTRUMENTE CONTABILE UTILE PROCESELOR MANAGERIALE

Florin Boghean, Elena Hlaciuc, Carmen Boghean Faculty of Economic Sciences and Public Administration, University of Suceava,

9 Universitatii Street, 720225 Suceava, Romania, Phone: ++040230520263, Fax:++40230520263,

[email protected], [email protected], [email protected]

Abstract Accounting has become a universal economic language, an instrument that presents/delivers useful economic information for decision making process related to the economic organizations. Obtaining the accounting information involves observing the economic entity and its specific activities, processing the data with the support of the specific accounting system language and instruments in order to satisfy the needs of the users. Creating and using the accounting information represent informational activities specific to this domain and means creating, collecting, saving, transforming and delivering the information. For this purpose, there are different operations, namely registration and calculation, analyzing and interpretations, grouping and using different information in decision making process. Keywords: financial information, managerial process, financial instruments, managerial decisions.

1. Introducere În obŃinerea unei viziuni reale, obŃinute printr-o reprezentare loială a

activităŃii entităŃii, constatăm o evoluŃie în abordarea profesionistului contabil, în sensul că din ce în ce mai mult, acesta nu mai este asociat cu un rol static, care veghează la respectarea şi corecta aplicare a normelor legale, ci suferă o mutaŃie, în sensul că raŃionamentul profesional al acestuia capătă o importanŃă tot mai mare, el trebuind să analizeze aplicarea normelor în strânsă corelaŃie cu imaginea difuzată utilizatorilor, astfel încât aceasta să exprime realitatea obiectului reprezentat.

Contabilitatea a devenit şi un limbaj al afacerilor, un sistem de informare necesar satisfacerii nevoilor entităŃilor, un instrument pentru reprezentarea internă şi externă a unei structuri, un element de legătură între activitatea economică şi factorii decizionali. Orice decizie corectă şi eficientă se bazează pe respectarea cu stricteŃe a următorilor paşi: stabilirea scopului urmărit, a mijloacelor şi metodelor pentru atingerea lui, alegerea variantei optime, punerea în aplicare a acesteia şi ulterior analizarea rezultatelor. În acest demers informaŃia contabilă este vitală pentru fundamentarea unei decizii corecte.

Orice afacere, de dimensiuni mari sau reduse, reprezintă un sistem de relaŃii financiare şi de fluxuri de numerar care sunt activate şi dirijate de către


361

deciziile manageriale. Acest concept s-a bucurat de o importanŃă crescută în anii 90, când crearea de valoare pentru acŃionarii unei firme a fost o provocare profesională esenŃială şi a devenit unul din scopurile principale ale managementului modern. În ultimii ani, acest concept a fost reluat odată cu evenimentele primilor doi ani ai noului mileniu, când elementele de bază ale succesului unei afaceri au fost încet-încet redescoperite. Această „întoarcere la origini” (Erich A. Helfert, 2006) a reafirmat conceptul înrădăcinat de ani de zile potrivit căruia crearea de valoare pentru acŃionari depinde de obŃinerea unui flux de numerar superior celui aşteptat de către acŃionari.

Obiectivele cercetării desfăşurate Cercetarea noastră ştiinŃifică întreprinsă prin intermediul acestei lucrări are

ca şi obiectiv principal abordarea instrumentelor cu care lucrează contabilitatea, ca şi punct de plecare în procesul luării deciziilor. Astfel, primul obiectiv a fost acela de a colecta datele, informaŃiile concrete a căror analiză să ne permită să obŃinem o înŃelegere cât mai bună a legăturii, fenomenelor şi a corelaŃiilor care există între diferitele elemente componente ale acestor instrumente, şi astfel să putem trage anumite concluzii privind îmbunătăŃirile care s-ar putea aduce pe plan teoretico-practic astfel încât deciziile luate pe baza lor să fie oportune şi luate în cunoştinŃă de cauză.

Observăm faptul că, în ultima perioadă de timp, atât în literatura financiar-contabilă, cât şi în viziunea managementului, au început să se manifeste anumite reticenŃe privind utilitatea şi calitatea informaŃiilor contabile degajate, apelându-se din ce în ce mai des şi la alte surse de informare.

Utilizarea în procesul managerial a informaŃiei contabile este o necesitate imperativă în zilele noastre. Problemele din ce în ce mai complexe ale entităŃilor economice ridică managerilor dificultăŃi uneori greu de surmontat. Mijloacele indispensabile pentru soluŃionarea acestor probleme le reprezintă informaŃiile care trebuie să răspundă nevoilor variate de cunoaştere ale decidenŃilor de la diferite nivele ierarhice. InformaŃiile declanşează deciziile. Ele nu sunt substituite deciziilor ci doar sunt suportul lor, oferind decidenŃilor date pentru ca aceştia, în cunoştinŃă de cauză, să ia deciziile ce se impun.

În rezolvarea problemelor entităŃilor economice, alegerea deciziei este determinantă, decizia trebuind să fie ghidată de un raŃionament riguros, dar adaptabilă la nevoile şi mijloacele concrete ale realităŃii. Contabilitatea reprezintă câmpul de interacŃiune dintre oferta de informaŃii şi varietatea cerinŃelor informaŃionale aparŃinând fiecărei categorii de utilizatori în parte.

Metode şi tehnici de cercetare utilizate, precum şi descrierea procesului de cercetare ştiinŃifică

Pentru atingerea obiectivelor cercetării ştiinŃifice, mai sus menŃionate, am desfăşurat munca de cercetare pe două direcŃii, utilizând atât metode de cercetare fundamentală, cât şi cercetarea aplicată. Paul Miller, în lucrarea „ What is accounting research supposed to do? " (Miller, B.W. P., 1977) clasifică cercetarea contabilă în trei categorii:


362

� Cercetarea fundamentală (de bază) este reflectată prin explorarea limitelor cunoaşterii în domeniu, urmărindu-se stabilirea principiilor generale care să ofere explicaŃii, care însă nu se conturează neapărat prin concretizare practică. O astfel de cercetare se circumscrie teoriei contabile inductive, care se bazează pe metode ştiinŃifice. Are drept scop descoperirea unor noi probleme sau dezvoltarea unor noi abordări teoretice. Utilitatea unei astfel de cercetări, constă în contribuŃia la dezvoltarea viitoare a cercetării, cu asigurarea premiselor necesare pentru cercetare în viitor.

� Cercetarea aplicată se circumscrie teoriei contabile deductive, prin intermediul căreia se doreşte realizarea unui ghid care să ofere soluŃii practice la problemele identificate. Concret, acest lucru se poate realiza prin proiectarea aspectelor teoretice în realitatea practică a unei organizaŃii, având drept obiectiv îmbunătăŃirea setului de instrumente avut la dispoziŃie.

� Cercetarea utilizabilă, se caracterizează prin faptul că presupune o utilizare a primelor două tipuri de cercetare în practică, fără ca o astfel de cercetare să asigure progresul în domeniul respectiv.

Detaliind procesul de cercetare ştiinŃifică, prima parte a acestei lucrări se reflectă într-o cercetare fundamentală a teoriilor privind întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare. Dintre metodele ştiinŃelor socio-umane, utilizate în cadrul acestei părŃi, amintim:

• analiza documentelor • metoda comparativă • metoda observaŃiei

Dintre sursele documentare utilizate menŃionăm: cărŃi de specialitate, articole publicate în diferite reviste în limbi de circulaŃie internaŃionale, articole publicate în jurnale indexate în baze de date internaŃionale, articole publicate în limba română, în volume ale conferinŃelor ştiinŃifice desfăşurate pe teritoriul naŃional, sau în reviste de specialitate naŃionale.

ImportanŃa cercetării pentru sfera cunoaşterii Problematica abordată prin această lucrare este actuală, deoarece instrumentele contabile, prezintă un mare interes pentru o parte din utilizatorii informaŃiilor contabile, reprezintă de fapt un barometru pentru acŃionari actuali sau potenŃiali, pentru managementul entităŃilor, în vederea fundamentării deciziilor. Aspectele teoretice desprinse din literatura de specialitate studiată ne-au asigurat punctul de pornire în munca de cercetare pe care am desfăşurat-o, degajându-se ulterior necesitatea pentru anumite completări cu aspecte practice desprinse ca urmare a realizării unui studiu prin care am încercat să analizăm calitatea deciziilor din perspectiva managerilor din cadrul unităŃilor de producŃie şi prestări servicii, pentru că ei sunt aceia care îşi exprimă o opinie cu privire la fidelitatea informaŃiilor pe care le furnizează contabilitatea.


363

2. Procedee specifice contabilităŃii- surse de informaŃii pentru manageri

Managerul, pentru urmărirea completă şi neîntreruptă a modificărilor la care sunt supuse bunurile economice şi sursele de finanŃare are la dispoziŃie drept instrument contul, ca procedeu specific metodei contabilităŃii. Contul poate fi definit ca un mijloc de consemnare, de calcul şi de cunoaştere a situaŃiei şi modificărilor succesive ale unei anumite categorii de valori a cărei natură economico – juridică este în prealabil definită (Hlaciuc E., 2006).

Procesul de cunoaştere presupune ridicarea de la singular, prin particular, la general şi înŃelegerea singularului în lumina generalului şi a particularului. În contabilitate mijlocul principal pentru realizarea acestui demers îl reprezintă contul. Pentru cunoaşterea maselor patrimoniale până la specia infimă avem conturile analitice. Ele reflectă din treaptă în treaptă speciile unui gen, până la specia infimă.

Managerul urmăreşte să cunoască nu numai situaŃia economică şi financiară a entităŃii la un moment dat dar şi modul cum s-a desfăşurat activitatea acesteia pe o anumită perioadă de timp, ce modificări s-au produs zi de zi în volumul şi structura elementelor patrimoniale de activ, datorii şi capitaluri proprii. BilanŃul arată situaŃia tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat, iar contul are o sferă de cuprindere mult mai restrânsă, referindu-se numai la unul dintre elementele cuprinse în bilanŃ.

Fiecare cont prezintă un anumit bun economic, sursă de finanŃare sau rezultat financiar; datele şi informaŃiile furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici, cu ajutorul conturilor se poate realiza controlul integrităŃii patrimoniului; bunurile, sursele de finanŃare şi procesele economice sunt grupate pe elemente omogene, etc.

În categoria procedeelor specifice metodei contabilităŃii se cuprinde şi balanŃa de verificare (Matiş D.,2005). Aceasta furnizează informaŃii în legătură cu soldurile iniŃiale, mişcările sau rulajele intervenite într-o anumită perioadă de gestiune şi soldurile finale ale elementelor patrimoniale. BalanŃa de verificare are un rol deosebit de important în analiza situaŃiei economice şi financiare, fiind singurul instrument care furnizează informaŃiile necesare conducerii operative a unităŃilor patrimoniale. Compararea şi centralizarea datelor contabile cu ajutorul balanŃei de verificare oferă conducerii entităŃii posibilitatea de a cunoaşte volumul şi natura modificărilor intervenite în structura elementelor patrimoniale, atât în perioada curentă de gestiune, cât şi în perioadele precedente, situaŃia debitorilor şi creditorilor, a cheltuielilor şi a rezultatelor financiare, etc.

3. Criterii de recunoaştere şi evaluare a elementelor patrimoniale în situaŃiile financiare Termenul de recunoaştere utilizat în cadrul normelor contabile, poate fi definit drept constatarea existenŃei elementelor situaŃiilor financiare şi anume active, pasive, cheltuieli şi venituri (Matiş D., 2005). Criteriile de recunoaştere a elementelor situaŃiilor financiare sunt: • probabilitatea ca acel element să genereze beneficii economice viitoare;


364

• posibilitatea măsurării credibile a valorii acelui element. În ceea ce priveşte evaluarea credibilă a elementelor patrimoniale aceasta îmbracă următoarele forme: • înregistrarea exactă a valorilor existente în documentele justificative din punct de vedere contabil, caz în care aceste valori devin costuri ale entităŃii; • estimarea unor valori, atunci când nu există documente justificative specifice la intrarea în gestiune a elementului contabil, respectiv atunci când are loc evaluarea ulterioară a unora dintre elementele patrimoniale. În acest al doilea caz, pentru valorile estimate se pune condiŃia ca ele să fie fiabile, determinate cu bună credinŃă, în funcŃie de toate informaŃiile care s-au putut obŃine la data evaluării, astfel încât elementul în cauză să poată fi recunoscut în situaŃiile financiare. În general vorbind, evaluarea constă în exprimarea unei opinii asupra valorii prin intermediul unor demersuri specifice (Deaconu A., 2002). Structurile bilanŃului sunt legate în mod direct de evaluarea poziŃiei financiare fiind reprezentate de: active, datorii şi capitalul propriu. Conform punctului 49/a a Cadrului conceptual „un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere." În continuare la punctul 53 se precizează: „beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenŃialul de a contribui, în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către întreprindere". De exemplu, beneficiile economice viitoare, încorporate în active pot intra în întreprindere prin: • utilizarea activului pentru producerea de bunuri şi servicii destinate vânzării; • schimbarea cu alte active; • utilizat pentru stingerea unei datorii; • repartizat acŃionarilor.

4. Costul diferitelor surse de finanŃare: • Costul capitalului împrumutat. CondiŃiile contractuale în care se angajează un împrumut (scadenŃă certă, dobândă fixă, valoarea de rambursat cunoscută, prioritate pentru recuperarea capitalului în caz de faliment etc.) face ca determinarea costului acestei surse de capital să fie certă. Există totuşi un risc al variaŃiei dobânzii de piaŃă. Pentru manager, costul explicit al unui împrumut este acela care egalează încasările din fondurile împrumutate cu valoarea actuală a plăŃilor privind rambursările şi dobânda viitoare. Costul unui împrumut este rata de actualizare care permite egalarea sumei împrumutate cu valoarea actualizată a rambursărilor şi cheltuielilor financiare după impozit. • Costul finanŃării prin leasing – juridic leasing-ul reprezintă o închiriere însoŃită de cumpărare. Utilizatorul bunului care face obiectul leasing-ului este, din punct de vedere economic, proprietarul bunului. Leasingul reprezintă un mod de finanŃare particular care se poate analiza ca un împrumut. Costul acestei surse de finanŃare poate fi evaluat sub forma unei rate actualizate. Costul leasingului integrează


365

în mod firesc şi efectele fiscale ale acestei finanŃări. Chiria este o cheltuială deductibilă de la plata impozitului pe profit. Partea reprezentând amortizarea echipamentului închiriat nu mai constituie o economie fiscală pentru utilizatorul leasingului ci pentru furnizorul leasingului. În consecinŃă utilizatorul leasingului nefiind proprietarul bunului închiriat, înregistrează un cost de oportunitate, determinat de pierderea economiei de impozit aferentă amortizării echipamentului închiriat. • Costul capitalurilor proprii interesează în evaluarea oricărui proiect de investiŃii atât în finanŃarea integrală din capitaluri proprii, cât şi în finanŃarea mixtă (capitaluri proprii şi împrumutate). În cazul finanŃării mixte costul capitalurilor proprii se modifică în funcŃie de creşterea îndatorării care antrenează o creştere corespunzătoare a riscului financiar. Totodată îndatorarea determină creşterea economiilor fiscale, deci impactul asupra capitalurilor proprii este complex. Costul capitalurilor proprii, este egal cu rata de rentabilitate cerută de acŃionarii sau asociaŃii entităŃii. La rândul ei rentabilitatea cerută de acŃionari este egală cu costul de oportunitate al acestora, adică pierderea oportunităŃii de a investi în proiecte mai rentabile cu acelaşi risc. Rentabilitatea cerută de un investitor, care deŃine sau intenŃionează să achiziŃioneze acŃiuni la o entitate, se estimează pornind de la trei mari categorii de modele: actualizarea dividendelor sau a beneficiilor şi evaluarea rentabilităŃii prin luarea în considerare a riscului asumat de investitor. • Costul autofinanŃării. AutofinanŃarea reprezintă afectarea unei părŃi sau a totalităŃii remunerării anuale a acŃionarilor (cash-flow-ul net) pentru finanŃarea proiectelor noi de investiŃii. Principalele surse de autofinanŃare sunt: amortizarea, ajustări pentru depreciere şi profitul net. Interesul este de a defini o strategie clară a procesului de economisire, care se compune din politica de autofinanŃare şi politica de dividend. În fapt se caută o rată de distribuire a dividendului (sau, invers, o rată de reinvestire a profitului) care să determine maximizarea valorii agentului economic respectiv. • Politica de dividend. Mărimea dividendului cuvenit acŃionarilor se aprobă de către adunarea generală a acŃionarilor conform cu statutul societăŃii. Acest dividend urmează să fie distribuit după încheierea exerciŃiului financiar, dar nu mai târziu de nouă luni după această dată. OpŃiunea conducerii între reinvestirea parŃială sau integrală a profitului net al acŃionarilor şi/sau distribuirea parŃială ori totală a acestuia sub formă de dividende defineşte politica de dividend. Politica de dividend priveşte decizia adunării generale a acŃionarilor de a distribui dividendele ce au rezultat la încheierea exerciŃiului financiar şi / sau de a le reinvesti în dezvoltarea firmei. Distribuirea de dividende completează imaginea unei firme rentabile şi remuneratorii pentru capitalurile sale proprii. Distribuirea constantă de dividende conduce la creşterea valorii de piaŃă a firmei, dată de încrederea publicului faŃă de firmă. Reinvestirea din profitul net conduce la creşterea autonomiei financiare, la creşterea capacităŃii de autofinanŃare, la îmbunătăŃirea structurii financiare a capitalurilor. Ambele aspecte constituie factori de creştere a valorii firmei, aceasta având un potenŃial financiar superior de susŃinere a propriei dezvoltări (autofinanŃare dar şi


366

capacitate de apelare la noi credite). Alternativa reinvestirii parŃiale sau integrale a profitului net în finanŃarea proiectelor de investiŃii face parte din politica de finanŃare. În legătură cu cele prezentate trebuie menŃionat şi faptul că decizia de dividend (reinvestire / distribuire) poate fi puternic influenŃată de fiscalitatea aplicată celor două surse de venit (dividendul şi câştigul de capital obŃinut din creşterea de valoare a acŃiunilor). În principiu, o rată redusă de impozitare a câştigurilor de capital, în raport cu rata impozitului de dividend, încurajează reinvestirea profitului. Dacă rata de impozitare este aceeaşi, politica de dividend poate fi considerată neutră. În funcŃie de mărimea dividendului, societăŃile comerciale se pot înscrie într-unul din următoarele tipuri ale politicii de dividend: • mărimea dividendului distribuit este funcŃie de mărimea profitului şi reprezintă o cotă relativ constantă; • indiferent de mărimea profitului, mărimea dividendului creşte anual cu o rată constantă; • mărimea dividendului este determinată de decizia de investiŃii şi de finanŃare, reprezentând suma din profit rămasă neinvestită. În acest caz se porneşte de la ideea că noile proiecte de investiŃii vor conduce la creşterea valorii acŃiunilor şi că acŃionarii vor fi remuneraŃi, în primul rând prin câştigurile din creşterea valorii acŃiunilor şi numai în al doilea rând prin dividendele distribuite. Criteriul de selectare a uneia din variate sau a unei combinaŃii a surselor de finanŃare reprezintă costul mediu ponderat al capitalului unei entităŃi. Această medie este determinată de ponderile în care fiecare sursă de capital se regăseşte în structura financiară a firmei. Modificarea structurii financiare poate conduce în anumite condiŃii la reducerea costului capitalului şi la creşterea valorii entităŃii. În această perspectivă costul capitalului apare ca un cost de oportunitate al finanŃării de către firmă a investiŃiilor sale. Mai precis este vorba de costul marginal al capitalurilor suplimentare necesare pentru finanŃarea proiectelor de investiŃii.

5. Rolul documentele contabile în contex decizional Contabilitatea are sarcina de a urmări, controla şi înregistra situaŃia

economico-financiară şi activitatea entităŃilor economice. Potrivit Legii ContabilităŃii nr. 82/1991 (cu modificările şi completările ulterioare), orice operaŃiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei printr-un înscris care stă la bază înregistrărilor în contabilitate. Datele şi informaŃiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate în cadrul documentelor contabile, pe baza acestora se organizează procesele de culegere, prelucrare, stocare şi transmitere a datelor.

ImportanŃa documentelor, ca procedeu al metodei contabilităŃii, este evidentă. Astfel, prin intermediul documentelor, contabilitatea cuprinde întreaga activitate a întreprinderilor, şi anume: existenŃa, mişcarea şi modificarea mijloacelor economice şi surselor lor, întregul circuit economic, rezultatele finale ale activităŃii desfăşurate. Ele leagă organic toate formele evidenŃei economice constituind una din sursele de date. Prin intermediul lor se furnizează managerilor


367

informaŃii în vederea conducerii operative a producŃiei, verificării realităŃii operaŃiilor economice etc. (Tulvinschi M., 2004).

Deci, documentele fac dovada, pe de o parte, a tuturor tranzacŃiilor economice ce au loc în unităŃile patrimoniale, iar pe de altă parte stabilesc răspunderea materială a celor care gospodăresc mijloacele economice ale entităŃii. Cu ajutorul documentelor realizăm următoarele activităŃi (Matiş D., 2005): • culegerea informaŃiilor; • culegerea datelor; • prelucrarea datelor sau informaŃiilor; • circulaŃia datelor; • sintetizarea informaŃiilor contabile; • păstrarea datelor.

ConŃinutul documentelor economice variază în funcŃie de caracterul operaŃiilor consemnate. El se concretizează în anumite elemente obligatorii care trebuie să asigure reflectarea clară şi completă a operaŃiilor economice pentru care se întocmesc. Documentele leagă organic între ele cele trei forme ale evidenŃei economice: evidenŃa operativă, statistică şi contabilitatea. Pentru înregistrarea unor operaŃii, cele trei forme ale evidenŃei economice folosesc, în unele cazuri aceleaşi documente. Documentele economice nu se pot confunda cu nici una din cele trei forme ale evidenŃei economice, caracterul de evidenŃă economică este dobândit după un început de organizare şi prelucrare a documentelor primare. În figura de mai jos am dorit să evidenŃiez relaŃiile care există între documentele financiare de sinteză.

Rezultatele cercetării — modalităŃi de identificare Considerăm că rezultatele obŃinute în urma cercetării întreprinse din cadrul

acestei lucrări constau în parcurgerea aspectelor teoretice şi practice privind instrumentele specifice metodei contabilităŃii, ne permite să observăm influenŃa corelaŃiilor care există între diferitele componente şi elemente ale acestora, dându-ne astfel posibilitatea de a emite opinii cu privire la modul de reflectare al acestor elemente, astfel încât să rezulte o creştere a gradului de fidelitate al deciziilor pe care le poate lua un manager pe baza situaŃiile financiare de sinteză;

Concluzii Eficacitatea muncii manageriale poate fi realizată printr-un instrumentar

managerial modern, pe care managerii de pe diferite nivele ierarhice îl folosesc în activitatea lor. Instrumentarul managerial constă în ansamblul sistemelor, metodelor şi tehnicilor de management adecvate, folosite de către managerii de pe diferite niveluri ierarhice. În organizarea muncii manageriale trebuie să se pornească de la faptul că „materia primă'' a managerului o reprezintă informaŃiile. Instrumentele utilizate de manageri în deciziile, acŃiunile şi analizele manageriale sunt destul de diverse, complexe, şi cuprind:

• informaŃii financiar contabile; • informaŃii nonfinanciare;


368

• analize economico – financiare; • situaŃiile financiare; • bugetele de venituri şi cheltuieli; • tabloul de bord; • rapoartele cenzorilor, ale auditorilor; • informaŃiile din contabilitatea de gestiune; • planul de afaceri; • studii de piaŃă, etc. InformaŃiile economice şi contabile trebuie să fie cât mai cuprinzătoare,

complete, obiective, furnizate periodic, sub o formă care să permită luarea unor decizii rapide şi corecte, să fie prezentate conducerii într-un termen cât mai scurt, să fie exacte, relevante şi să aibă un cost cât mai mic. Managerii entităŃilor au nevoie şi de situaŃii prin care să-şi poată planifica o alocare optimă a resurselor umane, materiale şi financiare necesare realizării obiectivelor strategice. AnumiŃi manageri doresc raportări zilnice şi săptămânale referitoare la valoarea salariilor, vânzărilor şi costurilor de producŃie, doresc transmiterea zilnică a înregistrărilor referitoare la facturile şi ordinele de vânzări ale fiecărui punct de desfacere (dacă este cazul) şi ordinele de vânzare ale fiecărui punct de producŃie.

Raportarea reprezintă un proces care permite managerilor să afle ce se întâmplă în cadrul entităŃii prin intermediul informaŃiilor vehiculate în înregistrări, rapoarte, cercetări sau inspecŃii. Ca o concluzie generală, apreciem că, indiferent dacă va fi definivată sau nu, armonizarea contabilă are o mare valoare educativă. Ea împiedică adâncirea rupturii dintre Ńări, furnizând un teren comun de înŃelegere, comunicare şi consultare.

Bibliografie Deaconu A., 2002, Evaluarea afacerilor, Editura Intelcredo, Cluj-Napoca; Matiş D., 2005, Bazele contabilităŃii. Aspecte teoretice şi practice, Editura

Alma Mater, Cluj Napoca; Hlaciuc E., 2006, Bazele contabilităŃii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti; Tulvinschi M., 2004, Bazele contabilităŃii, Editura Didactică şi

Pedogogică, Bucureşti.


369

RECRUITMENT AND SELECTION POLICY AND PROCEDURE FOR A SUCCESFUL COMPANY IN AUTO

SALES INDUSTRY

Ioan Bordean, Cornelia Elena Tureac, Aurica Grigore, Anca Gabriela Turtureanu

Danubius University of GalaŃi, 3 Bvd. Galati, GalaŃi, Romania, fax 0236460038, [email protected]

Abstract The staff of an organization varies, from structural and numerical point of view, from one period to another, because of various causes, resignations, termination of the employment contracts, deaths, internal changes determined by the amplification or reductions of some activities, etc. To meet these changes, the policy of recruitment and selection promoted by the organization must ensure the anticipation of the need of employment, to cover its possibilities, choosing the suitable candidates for occupying the available posts. The recruitment and selection of human resources can be achieved either from internal or external sources, the company being the subject of study, with its internal policy to encourage the internal selection, respectively, at the equal results being preferred the internal candidate. For proper conduct of these important functions of human resources management, the company uses certain procedures as tools for recruitment and selection which lead to the desired efficiency. Keywords: recruitment, selection, procedures. JEL Classification : M 12 Business Administration. Personnel Management Introduction

In the process of recruitment and selection of the staff, as shown by numerous specialists in the field, managers don’t buy inanimate machines such as computers, but committed human beings, who pursue their own goals.

In most cases, they don’t seek, simply, a job, they seek a job to match. Choosing a wrong job can be a disaster, both for the employee and for the manager and the organization. Trough this research we intend to identify what are the most appropriate procedures of staff recruitment in the the two types of recruitment, internal and external. The purpose is to provide to all managers/supervisors of the firm a useful tool for the understanding and correct application of the standard documents for selecting and hiring qualified persons, in a short time and in a efficient manner, ensuring the fairness of the selection process.


370

Research methods We conducted this research through a case study at a company that has as

its main activity the sale of cars, that is ENA GROUP SERVICE SRL, having a showroom in Galati and a point of work in Braila. Results and discussion

1. Company policy in recruitment and selection of personnel Recruitment is one of the most important elements in an effective and

competitive organization. It is essential that high quality recruitment services and concern for customer care as a priority ,should be provided to all applicants.

The recruitment effort has to be directed towards attracting and placing the right candidate in the right job (Bogáthy, 2007). It is vital that the organization spends the time and effort necessary to identify employees who, in addition to being effective members of a department, are capable of being successful employees of the organization. To achieve these objectives, the company has to have on the one hand, the job description of each position including requirements relating to Education/Qualifications and Training, Knowledge/Skills, Previous experience, Personal Characteristics, and on the other hand, a procedure to judge those skills and abilities in order to provide equality of opportunity in employment.

An important approach is to encourage the internal selection. This means the existing staff will be encouraged to apply for the vacancies but when two candidates have similar results, the internal candidate is favored.

To sustain the policy of recruitment and selection, the company policy is that all vacancies, irrespective of funding source, should normally be advertised to ensure the widest possible pool of applicants. As a minimum this normally includes advertisement internally on notice boards (all sites) and on the organization web page.

2. The purpose of the procedure The Recruitment and Selection Guidance (RSG) is designed to assist on

recruiting and selecting the best candidate in a fair and consistent manner and in accordance with company’s policy.

The RSPP offers the following facts: • The vacancy is part of the organization and it contributes to its performance • The RSG is a set of visible criteria to be used for candidates evaluation • The process is transparent and that grants equal opportunities to candidates, giving them the same information and judging in the light of the same elements

• It will assure a fair competition between candidates and will be able to provide the most suitable person for the job

• The chosen candidate will have the right behavior, education, experience and attitude necessary to endow the right experience

3. Role and responsibilities of involved parties


371

In the RPS, Human Resources Department (HR department) and the direct supervisor of the vacancy will be the main factors. They will share the tasks as follows:

Supervisor responsibilities (Bog C., A., Bucur C., 1998): • To develop and periodically update the job description in accordance with the organisation RSPP

• To take part in establishing the right criteria for candidates selection • To conduct candidates evaluation according to HR department Procedures • To attend the interview selection • To decide on the most appropriate candidate as pre existing criteria • To support the selection process

rganizationrategy

The objectives of the recruitmen process

- Attracting a large number of candidates

- Attraction of some candidates with higher qualifications

- Attracting of candidates with a real interest for the post Fast filling vacancies

Minimum costs for recruitment Hireing some persons who will

prove effective Deployment of some presons who are whising to remain in the

organization

Possible recruitment policy

- Recruiting cadidates from internal solurces

- Recruiting candidates from outside sources

- Following of building a career

- Follow-filling of posts - Attracting candidates through

their research motivations - Recruitment of candidates as „material”

- Ensuring the recruitment process ethics: honesty, fairness, equality

Tactics and characteristics of the recruitment process

- Schedule-time recruitment - Action plans

- Methods of recruitment - Sources

Fig. 1 The strategy, policies and objectives of the recruitment process (Bordean I., 2006),

Recruitment strategy


372

HR department responsibilities: • To assure the right support to vacancy department • To develop and efficiently manage a database with all candidates • To participate in establishing the criteria for selection of candidates • To use the database in order to find who meet the job requirements • To contact at least 2 candidates for each vacant post, inviting them to participate in the selection process. • To ensure the participation of HR department to interviews selection • To nominate the best candidate according to the organisation policy • To make sure the provisions of the procedure where followed and to propose disciplinary action in case of their failure.

4. The procedure itself The Recruitment and Selection Procedure (RSP) includes several steps

(Rees W., D., 1996), such as: initiation process, setting-up the process, recruitment, pre-selection, preparing selection, and selection it-self with the following phases: interview selection, assessment interview selection, employer decision, selection conclusion.

A. Initiation process Each vacancy supervisor is the one who initiates the RSP. He will contact

HR department and advises on the need of filling a department position (Abric J., C., 2002). In turn, HR department will verify the following: - if vacancy fits the number of jobs and structure of the profession approved for the department; - if there is a job description for each proposed vacancy.

B. Setting up the recruitment The parties involved, department supervisor and HR department

representative, will prepare the job requirements following the job description. The requirements will have to be achieved by the finalist. They will also expound a psychological line for the job. Next, the HR rep will proceed to the public announcement of the job in accordance with company politics. The advertising procedure has to give equal chances to all candidates and the widest pool of candidates from the company point of view.

Here are the job supervisor assignments on broadcasting: - To advise HR department about the existence of a vacancy; - To discuss with HR representative the additional needs for broadcasting beside the company intranet (audio, visual, etc); - To elaborate the job description to be posted on the company website; - To allow the right budget for the procedure.

HR assignment on job promulgation: - To receive and verify the legitimacy of the vacancy; - To make the decision together with the department about the additional broadcasting tools; - To promulgate the vacancy according with organisation policy;


373

- To actuate the job on the company intra and inter-net; - To make sure all the procedures are filled and to provide disciplinary action as per the company politics in case of malpractice;

The advertising procedure itself implies the following steps (Coates C., 1993): 1. Each supervisor will receive from his superior the flowchart with all necessary positions for his department; 2. Based on approval of the chart, the supervisor will check the department vacancies; 3. In case of vacancies, the supervisor will advise HR department; 4. Together with HR department, the supervisor will agree on the best advertising mechanism, taking into consideration the following:

- The specifics of the job - The existing job market requirements - The budget allowed for that

5. According with the company politics, an internal ad is mandatory; 6. After the decision is made, HR department has the responsibility to announce all internal and external vacancies. Internal advertising is described at points 7 – 9, and the external one at 10 – 13. 7. HR department has to elaborate a communicate in order to reckon the following (Froman, B., 1998):

- The flowchart position of the vacancy - The job description - The candidate’s accreditations for the job - The C.V. and the letter of intention pattern on the company’s website - The name to be contacted regarding the applications and the end date Such way, the interested persons will have free access on the company’s

website to all information about the employer, the job’s domain, the location and the end date. We have to mention that, in order to apply for the job, the candidate will have to fill in a detailed electronic C.V. 8. HR department will publish the announcement on the company’s website:

www.autocompany.ro

HOME PAGE The Company SRL is looking for outstanding individuals for a variety of

internal opportunities. Please click on the following links for more details.

www.company/jobdescription/+


374

9. Each department supervisor/management has the obligation to advise all employees without internet access about the existence of the vacancy; 10. Following the decisions taken with department supervisor/manager, HR department will proceed to external broadcasting of the vacancy; 11. HR department will settle a contract with a broadcasting rep using the allowed budget (Froman B., 1998). Usually mass media will broadcast only a list of job’s links. The links will rely to the company website for more details. Agreements will be made with sites as www.bestjobs.ro and www.ejobs.ro. The agreement will conclude the number of jobs posted and how much time will be posted. The job candidate will have free access to the website, unlimited. The feedback between the employer and the job candidate is a fast process. That makes the Internet a very valuable tool for the company by reducing the time process, the recruiting budget and by giving an easy access to a job candidate database (Toffler, A.). 12. HR department will supervise the execution of the contract 13. HR department will also supervise the internal process.

Pre-selection based on C.V., letter of intent, history of candidate applications

Preparation of selection: Guide interview, grille of evaluations of the interview, the PRO profile of the job

Eliminating of some candidates

Figure 2. Personnel selection using different sequential methods

Recruited candidates

Interview based on guide

Drawing sheet of interview evaluation

Medical examination

Taking the employment decision

Closing selection

Elimination of some candidates Rejection of the physically unfit

Admitted candidates after going trough all the sequences

Electronic communication, telephone, by letter to those admitted for making the employment forms

Letters to the candidates who have failed to occupy the post

Eliminating of some candidates


375

C. Triggering of the recruitment It is carried out by the representative of the department of human resources

which will search in the database of the department, located on the site of the internet, the candidates who meet job requirements. Thus, choosing from the four existing menus (Center of adding new jobs, Archived posts, CV-s of applicants, Administration of the rented site), he will access “Jobs archived” and will get information concerning: • Naming the vacancy jobs activated and their code • The changes made during the job description • Location of jobs, the date of publication and the limit date for application • The number of visitors of the site, the total number of applicants and of those

new It Is being selected, in turn, every vacant job activated, analyzing the group of candidates who have applied for the respective position. Thus, from the database are being obtained the following information: • The names of each applicant and the date of application; • Classification of applicants in a certain category ( incomplete application, rejected, the shortlist of those selected, the interviewed, employees, new applicants); • Rating given to the candidates (evaluation, estimates) • The notations made and the possibility of further candidates for new notations Further, are being analyzed the applications of each candidate, for a certain position, in order to detect those who meet the job requirements. Thus, the database, gives us the following information: • Restricted curriculum vitae; • Detailed curriculum vitae; • A history of the candidates applications ( in the case in which it has applied for several positions, in different periods of time, it will be known the jobs for which applied, the data of applications and their resulted: rejected, interviewed, hired); • Data on the candidates personality; • Letter of intent When the applications are analyzed for the first time it may be accorded a certain rating and being put in a particular category. The candidates, internal or external, will apply electronic for the vacant job, entering the CV according to the existent standardized requirements on the site with which is connected the website of the company, where vacant jobs are announced (and only in exceptional circumstances will submit the documents needed at the companies’ reception). These applications will be administrated by the department of human resources (the reception of the company will collect the applications what it receives and it will forward to the department of personnel, without exceeding the date set for their collection).


376

D. Pre-selection As a distinct stage of the selection process used in the company, pre-selection presumes that the department of human resources, together with the supervisor, to analyze the received applications and to select those that are corresponding truly, with the requirements of the job

E. Preparing of the selection The staff department together with the supervisor is establishing, based on

job requirements, the interview guide, and the assessment grille of the interview and of the profile PRO ® of the job.

With the mentioning that PRO means three elements, Performance, Requirement, Options, we specify that the profile PRO of the job is a tool that provides objective information’s about the behavior of any post, at any level of organization. The information is expressed in a similar form (graphic) with the one presented by the Predictive Index® (the personality profile of the candidate). The post model, developed using the profile PRO, can be considered as a basis of discussion in order to identify behavioral grades required for a person to occupy the respective post.

This instrument should not be used as an absolute standard, which would fit as a glove to the mode Predictive Index of the candidate. The information’s provided by the PRO profile of the post must be corroborated, on the one hand, with the knowledge’s of the authorized analysts of Predictive Index (the representative of the department of human resources) and on the other hand, with the familiarized knowledge’s of the supervisor with the job requirements.

Establishing the PRO profile of the job consists in choosing from a large list of activities required to achieve performance at different posts, of the most representative and commonly used type of job analysis. The choice made is evaluated using a score that is the basis obtaining the desired information’s, on the graphics. The steps of the model, listed above, can be taken manually, using a picture of scores, or using the software “Predictive Index ® Analyst’s Assistant”) Except the selection interview, which is obligatory for occupying any vacant post within the company, will be held the following ratings: • The profile of the candidates personality (Predictive Index – PI) • For the managerial staff: foreign language (written and oral), PC exploration

(Practice test), professional knowledge’s (written) • For the staff in service sector: the PC exploration (practice test), professional

knowledge (written) The samples, listed above, are carried out based on some instruments developed by the direct supervisors of the jobs involved and standardized at the level of the company; the department of human resources is having as responsibility verifying the testing evolution in accordance with this procedure. One of the essential factors is ensuring the success of the company is putting the right man at the right place. Thus in the process of recruiting a


377

candidate is very difficult to know if he complies with the true requirements of the job: if it’s a good organizer, if he it is oriented towards new, if he haves patience, etc. Consequently, the human resources department uses one of the simplest and fastest tools of management, used worldwide, for evaluating the candidate’s personality and for creating of an optimum environment at each level from the company structure. This is the Predictive Index (PI). For application of the PI system it is concluded an agreement within one year with Praendex Europe, holding of the PI license for Europe, trough its representative for Romania. The agreement provides unlimited use of PI in any field, with all related materials (software, the manual,, statistic studies, inclusive access to the Internet forums PI analysts around the world), free consultancies. F. The selection itself It is an important step in the procedures applied by the company for recruiting and selecting the staff. We specify from the start an important aspect: the department for which is realizing the selection will support all the expenses that will be made for organizing the selection, from its own approved budget. At the selection interview will participate, obligatorily the supervisor of the job and the representative of the department of human resources. The candidates which are participating in the selection interview, for the same job, will be programmed, preferably on the same day, but at different hours, depending on the estimated duration of the interview. The selection interviews will develop based on an instrument – the interview guide- realized in collaboration by the representative of the department of human resources and supervisor, as follows: - Job description includes the job requirements (studies, experiences, skills, attitudes, knowledge’s) which are prepared in the way that the occupant of the job could realize, under conditions of maximum efficiency, its responsibilities. - It can be applied only by the persons qualified and authorized PI analysts. The application of this instrument of management consists in the determination, based on a questionnaire, of the fundamental features of the personality of a candidate and comparing those with the job requirements. The candidate completes the questionnaire by checking, from two identical lists with 86 adjectives-stimuli, on the one hand, the words that describe it, and on the other hand, words that describes how the others are expected to behave. This complete list is entered into the computer and the result – a personality profile – graphically represented, is obtained immediately. Predictive Index describes the personality measuring four fundamental aspects: the dominant, extroversion versus introversion, patience and formalism. It is believed that each factor is present in a high or low measure, each distinguished by ranks very and moderated, and so the result is like “ combinations of n taken as n”. The dominance known as factor A, is measuring the inclination that a man to exercises to influence people and events. The factor B – extroversion – measures the degree to which a person is inclined toward social interaction with other people.


378

The patience – factor C – measures the intensity of the tension and interior rhythm of a person, and factor D – formalism – gives the extent to which a man is willing to conform to normal rules and structures. Finally,it is compared the graphic generated from the analysis of the Predictive Index with the result from applying the PRO profile, giving such a degree of compatibility between the candidate’s personality and behavioral specific job requirements light of these requirements it will be determined at least five domains of skills/attitudes, such as leadership, assuming of taking responsibilities, communication, working with people and so on. It should underlined that each job has a profile of these specific attributes (for example, some positions requires a greater ability as assuming responsibilities, decision making, while other may require greater empowerment of people and communication). We don’t have to find the perfect candidate (because it doesn’t exist) but only the best from those who are applying. - For each from these areas are developed at least three specific questions and its noting, separately, on a sheet of assessment of the interview, the expected answers (the points which the candidates must reach). The most important elements of proper maintenance are: - No interview will take place without existing of the interview guide, right elaborated - The interview guide will cover, obligatorily, the evaluation sheet of the interview - An interview guide prepared properly means a powerful tool in selecting the best candidate for the job - To each candidate it will be made the personality profile The selection interview is an important first phase of the selection itself. It will take place taking into account the following rules: • The room in which the interview will take place will be fairly lighted and

cleaned • It will stop the movement of others persons in the room throughout all the

interview • The telephones, mobile phones, pagers, any other source of communication

with the outside; a basic rule of communication is that during an important discussion ( and any selection interview is a serious discussion), nothing should distract us from the interlocutor

• It will be invited inside the candidate, to take place. The candidate is served with mineral water, juice, coffee. Any interview will begin with a short period (3 – 5 minutes) of “breaking the ice” in which we will try to encourage the candidate, who certainly will be stressed. Then follows a brief description of the interview (duration, objective,….)

• It will be made a brief presentation of the company • It will be passed to the course itself of the interview. A key aspect is that each

candidate will be subjected, approximately, to the same questions , because the evaluation of the interview to be correct


379

• At the end of the interview, it will be thanked tot the candidate, it will be established a date by which the answer will be given and it will get answered at any questions from it.

The evaluation of the selection interview like a second phase of the selection is that at the end of each interview the representative of the department of human resources and the supervisor will evaluate the interview based on the existent evaluation sheet obligatorily at each end of interview guide. Taking the employment decision occurs after the evaluation of the interview, the supervisor organizing in advance and the other trials of the selection process, according to this procedure. In their decision, the supervisor will take into account the results of the selection interview (50%) and other tests (50% ). The supervisor will prepare, towards the department of human resources, a note that will expose the results obtained by all candidates and who is the candidate which is declared the winner of the contest. Closing the selection presumes that the human resources department to communicate the results to all the candidates, as follows: - will contact electronically ( by telephone) with the candidate declared winner,

indicating who is the contact person from the human resources department, which needs to contact in order to start the formal activities of employment

- will send letters to candidates who have failed to occupy the post, in which it will be explained this

The Department of Human Resources will require to the admitted candidate the documents needed for employment, it will receive and verify, and will perform all the necessary formalities. In the figure no. 2 are presented sequences of the selection process Conclusions Today it is widely recognized that human resources are the most valuable capital of the organizations, and their quality, professional and managerial knowledge, skills, traits of character, personality type, education, experience, intelligence, openness to new are decisive in achieving excellence and competitiveness. The recruitment of personnel and selection are processes of great importance for any company, institution or other type of organization, these activities may lead to an optimization of ensuring with the most appropriate staff for each post and job. The procedures presented in the paper are verified in practice at the studied firm and lead, along with other activities specific to the management of human resources to very good results. Of course studying the theme can be extended to other organizations which are obtaining excellence in their work, being possible to discover other efficient procedures of recruitment and selection.

Literature Abric J., C., 2002, Psychology of Communication, Ed. Polirom, Iasi;


380

Bogáthy Z., 2007, Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi organizaŃională, Ed. Polirom, Iaşi;

Bog C. A., Bucur C., 1998, Commercially Management, Economic Ed., Bucharest;

Bordean I., 2006, Human Reources Management, Academic Publishing Foundation Danubius Galati; Coates, C., 1993, Total Management, Ed. Hyperion XXI, Bucharest;

Froman B., 1998, The Manual of Quality, Strategic Instrument of Approaching Quality, Ed. Tehnică, Bucharest;

Lefter V., 2007, The Fundamentals of Human Resources Management, Ed. Economica, Bucharest;

Nicolescu O., Dumitrescu M., 2004, Managers and Human Resources Management, Economic Publishing, Bucureşti;

Rees W., D., 1996, The Art of Management, Bucharest; Toffler A., Corporation Adaptable, Ed. Antet, Bucharest; Verboncu I., 2008, Organizational Management, Economic Ed., Bucharest.


381

EMPLOYMENT AND VOCATIONAL INTEGRATION Cornelia Tureac, Ioan Bordean, Anca Gabriela Turtureanu, Aurica Grigore

Danubius University of Galati, 3 Bvd. Galati, Galati, Romania, 0733180173, fax 0236460038, [email protected]

Abstract Professional integration provides the assimilation into the professional environment and adaptation to the group requests. The integration process is being processed over three phases: information, ownership and involvement. In the information phase the individual learns about the job objectives and the concrete ways for achieving them. Among the tools used in the integration process we mention encountering and designating a mentor. In conducting the process of Professional integration are involved tasks and responsibilities and formal or informal “actors”: the department of human resources, managers, training personnel the mentor, colleagues and previous holders of the post. Keywords: socio professional integration, information, acquirement, involvement, the welcome map, mentor. JEL Classification : M 12 Business Administration. Personnel Management Introduction

The selection and the employment are necessary for unfolding a coherent process of integration of the newcomer in the internal environment and in the team from which he will be part. This process is not as easy as it seems at first sight, taking into account that each individual is different, has its own personality, believes in certain values, and has a certain education, behaves in a specific way.. Research Methods

The research done, studies the works of specialists in the field, making comparisons between different approaches and presenting case studies from several organizations, namely FAM Galati, Farmvet Galati, Gold-P Galati, Transgal Galati and Ancaterra Bucharest,. Through the study we proposed to find out how to run the integration process and which are the most adequate instruments that must be used to ensure the success of the process.

Results and discussion Employing of the staff The selection process is completed by choosing the best suited candidate

for developing of a suited work in a work place, following the post offer. Here it can appear the situation when the applicant for a certain job doesn’t accept the offered job. In this case the vacant post is offered to another applicant or if there aren’t other selected applicants, the recruitment processes and the selection will be resumed.The employment of any person is being made according to the legislation in the domain.


382

The contract of employment is the contract in the presumption of which the employee, is obliged to provide work for and under the employer authority, the physic person or juridical, in exchange of a remuneration called salary.

The individual contract conditions of work can’t contain contrary provisions or rights under the minimum level established trough normative acts or trough collective contracts of work (*** The Romanian Labor Code, 2003).The collective contract of labor is the agreement concluded in written form between the employer or employer’s organization on the one side, and employees, represented by unions , on the other hand, trough which are established clauses concerning the work conditions, remuneration, as well as another rights and obligations. This type of contract is completed on an undetermined period of time, existing however, by exception, the possibility of ending in a determined period.

Any modification of the conditions and contractual terms must be brought at knowledge to the employer within one month. The employee must receive a notice in which to specify the gross wage, the net, increment, taxes etc.

The employers are having the possibility to employ, under the cases and conditions of Labor Code, staff employed with individual contract of work on determined period, undetermined, with full time and employed personnel with corresponding work program of a fraction of at least two hours a day, trough individual contract of work on undetermined period or determined period called individual contracts of work with partial time. In the same time, the employers are obligated to inform the employees with and individual contract of work on determined period about the free work places or that will become free, corresponding to their professional preparation, and to ensure the access to this work places in equal conditions with the one of the employed employees with individual contract of work on undetermined period.

Enclosing and socio professional integration Framing and integration are two processes that are often unfolded

simultaneously. By integrating the new employee, we understand to accommodate him with all the elements that characterizes the organization in which he will develop its work. The integration is a process of assimilation of a person in the professional environment, which implies a mutual harmonization between the new employee and the work group in which he will act (Scholtz M., 2000). The integration steps are those that are concerning the occupied post, the work collective and finally, the organization as a whole. The integration activity has as goals to create a favorable impression and favorable attitude towards the newcomer, ensuring the obtain positive results, from the new employees, immediately after the employment. The integration process can be described as a logical scheme (Nicolescu O., Dumitrescu M., 2004) as it is presented in the figure 1. Framing of post assumes preparing the formalities trough which a person declared accepted after a selection organized to fill the post, signs a contract with the employing company, establishing the requests, tasks, competences and responsibilities. Simultaneously with this process a series of other psycho-social


383

phenomena take place depending on the relationship established between the newcomer in the organization and its members.

The professional accommodation represents adapting the style of work at the post requirements, and psycho-social accommodation means “physic progressive of the personality of the individuals within and under the strong influence of the environment” (Russu C., 1993). Framing under professional aspect is conducted over three phases information, acquirement, and involvement. The information phase coincides with the beginning of the employment period, when the individual is brought at knowledge with the job objectives and the concrete methods of achieving them. Also, presenting the close collaborators starts the process of social integration in the organization. This stage may be spread within a few days or weeks up to several years. In the individual career evolution, this stage marks a phase of accumulation under direct surveillance and guidance, when eventual errors or bad results are allowed.

Generally, the new employees are carefully observed during the trial period, which depends on the organization size or on the job nature or function. Framing under professional aspect is conducted over three phases: information, acquirement, and involvement. The information phase coincides with the beginning of the employment period, when to the individual is brought at knowledge with the job objective and the concrete methods of achieving them. With the presentation of the close collaborators starts the process of social integration in the organization.

The observation is not limited only to acquirement of the working skills, but also to the adapting speed at the compartmental norms of the groups. Because the framing and socio-professional integration to be done quickly and efficiently, the young employees must fulfill constantly the job objectives. The efforts are necessary on the side of new employees and on the side of the collective, that must be aware of the help needs and surveillance, guidance, encouragement. For a quick and effective integration, the new employee must receive information concerning the activity object, the way of organization of the company, the occupied place in the socio-economic context, the facilities offered to the personnel and the information referring to the occupied post and the subdivision from which it makes part, the tasks, competencies, the responsibilities, conditions of work, evaluation criteria of the results, the expected behavior, the person with whom he will work, etc. In this respect, it is recommended the designation of a mentor to help the new employee both in its work and in the relational framework with the colleges and superiors as well as asa welcoming map.

The welcoming map includes useful documents for the new employee, such as (Bordean I., 2004): - intern addresses of each employee and work sector and the list of their phones; - manner of collecting and dissemination information; - list of the equipments, mentioning their location and functionality;


384

Preliminary necessary type of information

Reception in the organization

Presentation by an authorized person

Presenting at the head

compartment, respectively

Knowledge of the work group colleges

-work climate -promoted values -relation mechanisms -rules

Information concerning the general activity of the work compartment and other information concerning the realized individual activity at the work place

Compartment contribution of human resources and of the

boss directly

Knowledge of essential data referring at the organization

File existence of greeting

Direct guidance by a person that has especially the true authority in the workplace

group - Missions custody

Reinforcing the idea that the new employee belongs

to the organization, feels important trough its contribution and it is loyal to the organization

Observing and evaluating of the obtained performances, of professional type and behavior

The process of

knowledge at the three levels:

work place,

groups, organization

Direct activity

Integration process

Figure 1. The integration process components


385

- aspects concerning the work environment (possibilities of meal serving, possibilities of recreation, libray, etc.); - daily work program; - activity presentation by the managers of all component sectors; - internal order rules, work and fire safety etc.

The designation of a mentor is made to complete the presented data in the map, but mainly to achieve a human contact allowing the new employee to overcome the difficulties of the first moments of integration. The position of mentor requires several qualities such as: - to be a pleasant person who can create a warm familial atmosphere, helping the new employee to pass over the first moments of anxiety - to be a patient person, to have the capacity of answering questions essential for understanding the complexity of the activities of the new employee; - to posses the capacity of communication; - to have a friendly attitude, making the new employee to feel that he is anpart of the collective with effective contribution to its success; - to have a positive attitude connecting the new member of the collective.

The two presented ways may be used depending on the specificity of the situation and on the personality of the new employee; they can help integration, by preventing a first unfavorable impression and ease installation of a lasting positive impression. Knowledge of the new employees needs time, their integration depends on several factors which are aiming the motivation, behavior, interpersonal relations, performance in work. It can be said that the integration of a new employee has ended, when he is capable to fulfill correctly the tasks of his job. But professional integration does not mean just helping the employee but also its supervision for a longer period after employment, identifying the attitudes, interests, its aspiration, and the rhythm of progressing, reactions after different stimulus and participating in achieving objectives of the company. In an organization, the advantage brought by supervision is improving coordination and control in the developed activity.

Many organizations want to make the process of integration quicker, but the personnel managers have two arguments to delay transfer of responsibilities to the new employees: - they can not work effectively, without knowing the organization; - the complexity of the tasks makes impossible their fulfilling without a preliminary initiation.

Some organizations do not take into account these arguments, and the employee has to start work beginning with the very first day. In this way a stressful situation occurs for the employee which can be avoided by adopting a system of guidance of the new employees.


386

Involvements and responsibilities in the professional integration

process The wide variety of jobs and the attributions of the employees makes it

impossible to establish some strict rules concerning the professional integration. However, in drawing up a program in this field we should consider the fact that the motivations, requirements and behavior of the potential employees are in continuous change. The professional integration is a subsequent stage of the employment. This stage should be given more attention, because it has a considerable influence on the attitude, commitment and motivation of the new member of the personnel. During the period of integration, the new employees are receiving information about the attributions of the new job, about their work place, colleges, and organization in general. The professional integration has implications of psychological, social, organizational and pedagogical order. This concerns a number of objectives, among which the most important is supporting the new candidates with the familiarization of new working conditions, facilitating the accommodation of the new employee with the work group and creating an atmosphere of safety, privacy and affiliation. Aspects of confidentiality and

Department of human resouces

- manual procedures - details of the employment contract - regulations

-

Manager: presentation of other

people, tasks, monitoring etc.

The person who leaves the

job

handing over the attributions

Training staff: - conception and sustaining of integration programs - consultancy

Integration of newcomer

Figure 2. Process of the professional integration

Colleges

Informal mentors

Mentor: helps the new employee to move over the difficulties of

the first momenst of integartion


387

affiliation can be materialized within the affective program of integration. Thus, the new employees will acquire confidence in themselves (MonicaVirginia Baidoc, internet). In what regards the integration, it lies in different proportions to the entire organization (Fig. 2).

Department of Human Resources For those newly arrived in an organization, the department of human

resources is often their first contact. In general, this department will be involved in the recruitment process and selection. Usually, coordination between the department of human resources and a line manager is needed. For example, the department of human resources could provide procedural manuals for staff use, details of the employment contract, information about protection rules at work and so on.

Managers and supervisors The managers must have relevant information about the new employee, to

be perfectly clear what their role in the professional integration is and to have adequate training to successfully fulfill this role. The superior managers must show that they support the integration process and to demonstrate a responsible commitment in front of the newcomers.

Colleagues and other staff The colleagues may act as a mentor or informal mentors for the newcomer;

this thing can take place in the interior of a department where work the new employees, or outside it.

The training staff The training staff may play an important role in facilitating the integration

process, and in designing and supporting programs of integration. These employees must closely collaborate with the managers and supervisors, for the integration process to lead at the expected results and to advise consultancy regarding the eventual programs of training and developement needed by the new employee.

The previous holder of the job The previous holder of the job may consider in carrying out the integration

process handing over its attribution. This thing can’t make always, or isn’t adequate, but can be useful in the case of certain categories of jobs, like those involving the administrative functions or of accounting, the previous occupants may communicate to the newcomers the specific knowledge. If is took over face to face isn’t a practically applicable solution, a simulation of this situation could be tried, by using manuals of checking lists prepared by the anterior holder of the job.

The mentor The mentor, as described above, contributes substantially to the

accommodation of the newcomer within the organization, with the specific procedures, values, rituals, myths of the organizations etc. and at realizing of a positive image of the new job, image that later, after employment , will be strengthened. In the case of transfers and internal promotion, the action of handing-taking over of the job is particularly useful because the previous job holder, has the possibility to transfer to its successor the specific job knowledge. It is important to


388

realize that the integration in an internal new role has as much as importance and as integrating the newcomers. The integration at organization level could be necessary, but the existent staff could go trough the same state of agitation and eager curiosity when receives a new role or becomes a member of another team. From many points of view, the pressures on these type of “newcomers” will be more intense because the organization could have higher expectations of them, so they must be given appropriate support adapted and individualized. Conclusions

The quality process of socio-professional integration has a decisive importance for the personnel, in order for this to be able to carry out with success the received tasks ,to be considered a part of the staff, to be involved in creating, developing the team spirit, thus contributing to achieving performance.

Altough if the recruiting activities of selection are conducted in a proper way and the most suitable candidatesare selected, if the integration process is superficially treated, without respecting the necessary steps and actions, without using specific instruments, the process may be a failure, newcomers failling to be familiarized and to integrate to the new wrokplace as they enter in contact with another group, where other types of relations are formed, foromal and informal, where they encounter another organizational culture, another management style, etc. These are just some of the reasons thatmotivate the interest for the good development of the integration process.

Literature Bordean I., 2004, Organizational Management, Office of Information for

Industry, Research, Management, Bucharest; Lefter V., 2007, The Fundaments of Human Resources Management, Ed.

Economic, Bucharest; Lievegoed B., 1991, Managing the Developing Organization, Ed. Basil Blackwell Ltd., Oxford;

Mathis R., Nica P., Rusu C., 1997, Human Resource Management, Economic Publishing, Bucureşti;

Nicolescu O., Dumitrescu M., 2004, Managers and Human Resourse Management, Economic Publishing, Bucureşti;

Russu, C., 1993, Management, Expert Publishing, Bucureşti; Scholtz, M., 2000, Human Resource Management, Economic Publishing,

Bucureşti *** Professional Certificate in Management, Volume 2, 2002, Recruitment

and staff development, CODECS Publishing; *** Labor Cod of 24 January 2003 – Law nr.53/24 in January 2003, Cap.I.

Conclusion of individual labor, Art.10; *** Labor Cod of 24 January 2003 – Law nr.53/24 in January 2003, Title

VIII: Collective bargaining agreements, Art. 236 *** www.juristconsulting.ro - MonicaVirginia Baidoc


389

COOPERATION AND TAX HARMONIZATION

Ştefan Mihu Universitatea Spiru Haret ConstanŃa

Abstract Cooperation and harmonization of fiscal policy, both at European level as well as at international treaties level should be distinct, as these notions come with different influences, involving the use of different methods. The link between the two concepts is considered the extreme form of cooperation in tax matters. In Europe, cooperation and harmonization of taxes takes place in the European Union, where policies were adopted in order to achieve Community objectives set by it. Fiscal policy community - has a special importance for all countries. Taxation is one of the main national instruments, through which the government will enforce the strategy of adjusting to economic and monetary influences on economic and social processes. Fiscal policy aims to ensure community use of the optimal tax in the entire European Union, for the benefit of research and development Keywords: fiscal cooperation, tax harmonization, the tax community, customs union, internal market, budgetary revenues, budgetary expenditures, fiscal policy community

Tax harmonization and Cooperation at European Level Cooperation and harmonization are two distinct concepts, both instruments

of fiscal policy community. Cooperation refers to a collaboration, a collaboration that aims to achieve a

common action. Cooperation and harmonization of fiscal policy, both at European and at

international level must be treated separately, since these concepts present influences and the use of various different methods. There is, however, a link between the two concepts, the harmonization in the concept of specialists in the field, is considered the extreme form of cooperation in tax matters, difficult to achieve, because of the economic development of different countries, difference that imposes different tax rules. In Europe, cooperation and harmonization of taxes takes place in the European Union. The Union adopted certain Community policies, in order to achieve the objectives set by it.

Community Tax Policy Its policies include fiscal policy. Fiscal policy encounters some difficulty

in implementation, trying to prevent through the elimination not of forms of tax discrimination between Member States, double taxation and tax evasion. Fiscal policy community is, however, thus encouraging the harmonization of national laws and policies.

Tax policy presents a special importance for all states, whereas taxation is one of the main national instruments through which the government implements its


390

strategy, a tool for regulating the economic and monetary influences on economic and social processes. In order to act it is necessary that tax systems should be present in a simple and neutral manner. However, one thing obviously and with unsurpassed view is that tax systems are national systems characterized and influenced by historical realities, economic, political and cultural aspects of each state separately.

According to European Commissioner László Kovács, Community tax policy is strictly related to the internal market and the European Community is based on the customs union.

Customs union is the gathering of several separate customs territories into a common customs area, thus suppressing the internal customs borders between Member States, all Customs transactions are moved to the borders with third countries. Unlike the free-trade, the Member States of the customs union can not take any duty of its own imports from other countries, being applied only common duty. Under the customs union, non-Community goods are "moving freely", as goods that originate in Europe. Therefore, trade between Member States will cease to be foreign trade. Thus, the responsibilities of customs will be different in the sense that it will protect the "customs border" to protect national "customs border" of the Community. Internal Market designates the most advanced concept of integration in the trade, representing a huge market for companies able to meet the requirements - voluntary or compulsory - of the quality or the environment. However, to achieve the harmonization, there are different kinds of barriers, in particular tax. Fiscal barriers consist mainly in differences between countries on tax systems, the type and size of taxes on consumption or indirect various excise, etc.

Barriers tax distorts the flow of goods and competition: the flow of goods as a result of differences in taxes on consumption, capital and shift resources as a result of differences in taxation of companies; the movement of cash flow as a result of differences in tax savings population; consumer preferences, particularly in border areas, for the purchase of certain excise goods (beverages, cigarettes, etc.). In the help of a fiscal policy community come European institutions which have developed a set of legal rules established in Community tax law.Community tax law is a coherent ensemble of legal norms issued by the EU institutions to ensure community control over the national taxation of Member States and those located in the accession, to do tax policy harmonization across all countries community and to implement mechanisms of these contentious issues. One aspect of the tax law refers to the observance of the four fundamental freedoms: free movement of persons, goods, services and capital, freedom in terms of compliance that provides an appropriate framework for the functioning of the internal market. Thus, restrictions were placed on the directions and duties, tax discrimination against protectionism and fiscal removing prohibitive fiscal mechanisms, such as discrimination based on nationality.

Community fiscal policy is to ensure optimal use of tax incentives across the EU, to benefit research and development. Research and technological innovation are among the main factors that stimulate economic growth,


391

representing the heart of the Lisbon strategy. Fiscal measures in the Member States are starting to become a tool increasingly popular for this purpose. From an EU perspective, how these instruments are implemented must comply with the four freedoms of the Treaty (above).

In these circumstances fiscal sovereignty of Member stint as the Community has a margin of maneuver increasingly reduced in the development of national tax systems, being forced to subordinate rules for not being subject to sanction. Fiscal harmonization requires a clear and firm political will, in order to take tax issues addressed by all Member States. Harmonization at European level also has as target forms of tax practiced in the community. In compliance, common fiscal policy issues to two main objectives, materialized in the major objectives.

The first aspect concerns tax matters between EU member states, which include double taxation, tax evasion, use of discriminatory taxes. In this sense, theconcepts of customs union and single market were developed, being addressed regulations to ensure economic neutrality of taxes.

The second category concerns specific community problems, caused by the dynamism and development of the European Union, the default of the customs union and common market, devices fiscal policies subject to common economic and social, to ensure a uniform and balanced development. Community tax policy seeks to ensure a convergence of Member States' economies, which means maintaining a balance between the economies of these countries, harmonization of national tax laws, so as not to create differences in tax from one country to another and not causing massive movements and / or artificial capital from one country to another.

Since fiscal harmonization at European level is difficult to achieve, a higher tax cooperation is asked, whose efforts are seen mainly in the following areas: � Coordination of fiscal policies of Member States, in sense of ensuring some

compatible tax systems; � Information exchange and cooperation between tax administrations, tools that

ensure the coordination of fiscal policy; � Cooperation in the OECD (Organization for Economic Cooperation and

Development), especially in combating harmful tax competition, by imposing standards of transparency and exchange of tax information;

� Cooperation agreements in the form of policy, which calls primarily on direct taxes.

It is obvious that to establish a common fiscal policy are necessary demarcations and the development of provisions, regulations, based on the conception and development of a common fiscal policy. An important note in this respect is the EC Treaty, which provides as follows: � Member States may not submit products from other Member States to the internal taxation of any kind, to be higher than those imposed on products;


392

� Harmonization of direct taxes and taxes on turnover, excise, VAT, to ensure the organization and functioning of the internal market.

Also, the guidelines and procedures developed and adopted were established as follows: � Adoption of a common tax regime applicable to parent companies and subsidiaries established in different Member States;

� Development of a common tax regime applicable to mergers, divisions and the intakes of a company;

� Introducing an arbitrary procedure for resolving different disputes concerning double taxation, under which, companies are conferring rights to the elimination of double taxation.

Community budget Financing common policies is done through the Union budget (according

to the Treaties, the Union shall provide the means necessary to achieve the objectives and implementation of its policies). At the Union level was conceived the general budget, composed of two parts to any specific budget: budgetary revenue and expenditure budget.

Before presenting the general budget, we should mention the principles on which this budget is based, inspired by principles of national budgetary procedures.

The principles of the general budget of the Community are: 1. The unit, under which all revenue and expenditure must be reflected in a single budget document, to ensure an efficient use of community resources.

2. Principle of universality; revenue budget is a mess that serves all financing costs, without distinction: it is the principle of universality budget. This implies the existence of two characteristic budgetary law rules: the non-damage and non-contraction (decrease). The rule of non-damage that has budgetary revenue should not be affected by certain specific expenses.

3. Annuality principle, which means the dependence of operations by an annual exercise able to facilitate the activity control of the executive community. At the same time, multi annual actions are often needed. In this case it refers to the concept of dissociated appropriations, which decompose in commitment and payment credits. The commitment appropriations cover during the current financial year, the total cost of legal obligations contracted for operations extending to cover a period longer than one year. Appropriation of payments cover up to the level recorded in the budget, expenditure arising from implementation of the commitments incurred during that year or a year earlier. They are subject of an annual budgetary authorization. The difference between the commitment and the payment is measured by liquid liabilities outstanding (LLO). They represent the gap in time between the moment when the commitments are incurred and when the corresponding payments are liquidated.

4. The balance principle, which behaves the same level of revenue and expenditure. 5. The principle of specialization, that each appropriation must have a destination to be determined and affected to a specific purpose, so as to avoid any confusion between appropriations at the moment of authorization and execution (no returns


393

and no expenditure may be affected differently than by an article reporting on the budget). The same rule applies for receipts, which must be precisely identified.

We will, continue to structure the presentation of general Community budget, that is the parts of it.

Expenditure budget of the European Union are subject to a five-year forecasts and include the following main categories of expenditure: � Expenditure on agricultural security, whose destination is completing aid given by Member States farmers, to ensure a level of guaranteed prices for the products the market offers;

� Structural expenditure, grant aid for the regions lagging behind in terms of development, the fight against unemployment, helping the least developed areas, etc;

� Domestic expenditure, aimed at supporting programs for young people, providing energy at the Community level, harmonizing internal market, research and technological development;

� Expenditure for external actions, relating to financing activities initiated by the European Union and carried out in order to develop cooperation with the outside;

� Administrative expenses made on the remuneration of officials employed bodies. The revenue budget consists of:

� Own resources: agricultural levies, customs, taking part of the national VAT, taking a share of GNP;

Agricultural levies were the sole source of funding for the budget, mainly, the European Agricultural Guidance and Guarantee Fund, to then hold a share of about 20-30% of their total income. In this category are included amounts taken in the achievements of agricultural item in the Member States and various additional duties, compensatory or complementary.

Common customs tariff was implemented at the European Communities, with a view to harmonization of import or export due to the external borders of Europe. The financial resources arising in this way is obtained from the collection of appropriate customs duties under the Treaty.

Samples of value added tax levied in the Member States, represented a solution to balance the general budget of the European Union, taking the decision as part of tax levied by Member States to be paid in the budget.

Samples of gross national product (GNP) is the newest source of income to the general budget of the Community, method of calculating them are as follows: the amount to be spending all of the EU general budget, shall be deducted from the amounts of the three income categories (above) and amounts may be procured from the miscellaneous revenue. The balance shall be distributed as tax burden on the Member States, having, in the view, as the criterion of gross national product. Therefore, the share of GNP of Member States liable to payment of the Community budget, is a constant and important source of income. � Miscellaneous revenue: budget surpluses carried forward, fines, income tax collected from European government officials, the tariff of services provided by


394

bodies or European companies, the price of products supplied by European companies or bodies; � Other means: income from research and investment budget, funds interventions, regional development fund (ERDF), European Investment Bank (EIB).

Refrences Moşteanu T. (coord.), 2008, Buget şi trezorerie publică, Editura

Universitară , Bucureşti; Minea M. S., Costaş C., F., 2006, Fiscalitatea în Europa la începutul

mileniului III, Editura Rosetti, Bucureşti; Roman C., Roman A. G., Tabără V., 2007, Gestiunea financiară a

entităŃilor publice locale, Editura Economică , Bucureşti.


395

IMPLICATIONS OF STRUCTURAL FUNDS MANAGEMENT ON THE DEVELOPMENT OF LOCAL

PUBLIC INVESTMENT

Veronica Pasa Stignei Universitatea „Spiru Haret” ConstanŃa

Abstract Romania receives non-repayable financial assistance according to the EU objectives but it is essential to properly absorb these structural funds so as to solve economic and social priorities. Experience in managing pre-accession funds is the key to the ability to absorb future structural assistance from which will benefit Romania. As Romania will demonstrate a capacity to absorb EU grant funds will be even larger effects of real economic growth. Financing from the Structural Funds is not subject to financing obtained by PHARE, SAPARD, but the fulfillment of eligibility criteria that will be published for each call of proposals. For 2007-2013 one third of the EU budget (about 840 billion euros) will be allocated to cohesion policy which will be funded through three instruments: the ERDF, ESF and CF. Keywords: Structural Funds, local investment, local development.

The financial assistance importance granted by the European Union to Romania in pre-accession period should not be judged only from the perspective of the size of funds, but also through the way in which the effects occurred more or less visible in the economic and social. The total amount of financial assistance granted to Romania for the 2000-2006 period through the PHARE, ISPA and SAPARD is substantial. Annual financial allocation determined by the three pre-accession financial resources were important to the investment costs of the national budget.

EU financial assistance took effect also on foreign exchange market, contributing to increased input of hard currency in the Romanian economy, along with foreign direct investment. The impact of the PHARE program is considered as positive achieving an actual transfer of know-how, equipment and financial resources to important areas as: administration, justice and internal affairs, and institutional construction and small and medium enterprises.

The ISPA financed strategic objectives in the field of transport and the environment. The SAPARD program was well used only for large and medium producers, having easier access to financing from former state enterprises.

Management programs PHARE, ISPA and SAPARD should contribute to enhancing capacity to cope with competitive pressures within the EU. Pre-accession funds have contributed to the funding of major areas, but assistance does


396

not guarantee certainty of EU development of the country economically and socially.

From 1 January 2007, the date of accession to the European Union, Romania part of law and fact to the Community budget as a whole: • the mechanism of decision-making process throughout the Community budget in each budget year; • the mechanism for establishing and / or changing the legal framework provided by the basic EU.

For the following period, the main problem is solved by regulating the balance and net financial tool that allows monitoring of financial flows from and to the European Union and which has important impacts resulting from these flows on the national budget. Thus, the objectives of MEF refer to: • Romania by maintaining a budgetary position of the net beneficiary in relation to the EU; • improving the efficient use of structural instruments. The European Union member states and regions in need of assistance to overcome the structural shortcomings facing and to develop competitiveness in order to compete successfully on both the domestic and the foreign. Such assistance is even more important now, given the growing disparities between regions in which they train extension. Current policy of economic and social development of the EU is implemented through the Structural Funds and Cohesion Fund. Currently, Romania can benefit from post-accession funds, which is a crucial issue for regional development. The principle behind a successful implementation of this policy is the partnership between all actors involved: national, regional and local civil society, business, research units and development, etc..

In order to implement the policy of Economic and Social Cohesion, European Commission created a series of financial instruments: - Reduce disparities between regions; - Promoting economic development and harmonious balance of the territory; - Increased employment; - Protecting the environment.

Thus, Romania receives non-repayable financial assistance from EU in the "Convergence" and "European territorial cooperation" objectives, but is essential the ability to absorb structural funds but also efficient and rational use so as to solve economic and social priorities. Structural Funds that can be accessed are: ERDF (European Regional Development Fund), ESF (European Social Fund), CF (Cohesion Fund), EAGGF (European Agricultural Guidance and Guarantee Fund) and scheme specific Community (INTERREG, LEADER, EQUAL and URBAN), European Fund for Agriculture and Rural Development (EAFRD), the European Fisheries Fund (EFF).

Cooperation between central and local administration during the application of national or local projects that exceed the capacity of its own funding can be considered, but also the need for coordination between local authorities in terms of their policies development. This is because the benefits of these policies


397

will extend into neighboring counties so that it will reach reduce local development funding, but can not be resolved without question the benefits of a commensurate effort. Structural Funds are not a single source of funding within the Union budget, but each fund covers topics specific area. They finance the program of regional development drawn together in multi-regions, Member States and the Commission on the orientation proposed by the Commission for the entire European Union.

Structural funding is not subject to financing obtained by the Phare, SAPARD, but the fulfillment of eligibility criteria that will be published for each call for proposals in hand. For 2007-2013 one third of the EU budget (about 840 billion euros) will be allocated to cohesion policy which will be funded through three instruments: the ERDF, ESF and CF.

ERDF supports sustainable economic development and integrated at regional and local level by mobilizing and strengthening local capacity through programs designed to modernize and diversify economic structures. This fund provides funding of up to 75% of public expenditure and project costs that do not fall within the tax financing, interest on loans, housing construction, decommissioning nuclear plants, acquisition of land whose value exceeds 10% of the eligible project.

European Regional Development Fund is intended to reduce inequalities between different EU regions. Is the most important structural substance in terms of resources, giving financial aid to disadvantaged areas and is thus an important tool for correction of regional imbalances.

The allocation of this fund are: - Focus on objectives and regions (to maximize the effects), - Partnership between the European Commission, EU Member States and regional and local authorities (planning and implementation of structural intervention) - Intervention programming and additionality of Community contribution (which shall not supersede the national).

ERDF shall contribute to the economic and social cohesion and reducing regional disparities by supporting the development and structural adjustment of regional economies, including the conversion of regions in industrial decline and regions left behind, and by stimulating cooperation border, transnational and interregional.

To this end, the ERDF will support the Community priorities, particularly in enhancing the competitiveness and innovation, creating jobs in the long term and ensure sustainable development. The main areas of funding: - Research and technological development, innovation, entrepreneurship, including strengthening capacity for research and technological development and their integration into European Research Area. - Information Society including electronic communications infrastructure, improving access and developing public services online. - Environment, including investments related to the provision of water and waste management, wastewater treatment, air quality, prevention, control and combating drought, prevention and control of pollution.


398

- Prevention of risks, including developing and implementing plans to prevent and fight against natural and technological risks, - Tourism activities, including promotion of the natural potential for development of sustainable tourism. - Investment in culture, including protection, promotion and preservation of cultural heritage. - Investment in transport. - Investment in energy. - Investment in education, including vocational training. - Investment in infrastructure and social health.

ESF is the main instrument of social policy of the European Union. Through its financial support of training and retraining as well as those aimed at creating new jobs. ESF should contribute to achieving Community priorities in terms of strengthening economic and social cohesion, to ensure a high level of employment and jobs more and better by improving employment opportunities. It will be to support national policies for a full employment of labor quality and productivity and promoting social inclusion by providing access to the labor market of the disadvantaged categories and reducing regional and national disparities.

The main areas of funding: - Access to employment and sustainable inclusion in the labor market of inactive people, preventing unemployment, in particular the long-term and youth, encourage active aging and prolong the duration of activity. - Social Inclusion of disadvantaged categories for sustainable integration in the labor market and combating all forms of discrimination in the labor market. - Reforms of the education and training for employment development. - Creation of information networks among higher education institutions, research and development centers and enterprises. - The reforms in employment and inclusion, particularly by promoting start-ups and implementation partnerships and initiatives through networking between key stakeholders such as social partners, NGOs at national, regional and transnational. - Strengthening institutional capacity and efficiency of public administrations and public services at national, regional and local levels and where appropriate, social partners and NGOs to promote good governance and better regulation. - ESF is responsible for improving employment opportunities for unemployed and workers in the single market.

Unlike the Structural Funds, the Cohesion Fund (CF) did not co-finance programs, but provides direct funding for individual projects, which are clearly identified from the beginning. The decision to fund a project is taken by the Commission, in agreement with the beneficiary Member State, while the projects are managed by national authorities and supervised by a Monitoring Committee. Cohesion Fund is the financial instrument which supports investment in transport infrastructure, energy and environment. Maximum rate of funding through the Cohesion Fund is 85% of public expenditure on the project.


399

FC finances projects in major areas: • trans-European networks of transport, in particular priority projects of European interest identified in the Decision no. 1692/96/EC, • major projects of environmental infrastructure (water, air, waste), according to policy priorities identified by the Environmental and Community Action Plan for the Environment. • sustainable development (energy efficiency, renewable energy), which clearly benefits the environment, • improving air traffic management and road development of public transport and promote urban ecological development and modernization of multimodal transport, clean urban and public transport.

European Fund for Agriculture and Rural Development is the complement the action designed to the Common Agricultural Policy of the European Union. It is intended to improve the effectiveness of structures for production, processing and marketing of agricultural and forest products and local development potential in rural areas. Correspondent SAPARD Fund only available to the EU Member States has as its objectives the support of agricultural markets and promote restructuring of agriculture community. European Fisheries Fund (EFF) is complementary to the action of financial policy for community fisheries, which supports measures to increase competitiveness of the fisheries in terms of ensuring a sustainable balance between resources and capacity of operation. (EFF) has replaced the structural fisheries sector for restructuring in Europe - FIFG (Financial Instrument for Fisheries Guidance) and was embedded in European policy for fisheries and maritime affairs.

Experience managing pre-accession funds is key to the ability to absorb future structural assistance which will benefit Romania. As Romania will demonstrate a capacity to absorb EU grant funds will be even larger effects of real economic growth. For a project to receive funding from the Structural Funds should be in accordance with the requirements specified in the regulations on European structural funds and the operational requirements of the program in which the application was launched by the proposals for projects. Essential criteria, conditions and documents required for access to funding will be detailed in each call for projects and related documents, including guide applicants. All documents related to a call for applications for projects will be available on the websites of the managing authority responsible for the management of structural funds and on sites of intermediate bodies designated by the Management to meet the various activities.

The beneficiaries of structural funds can be public or private companies (large, medium or small), local public administrations, NGOs, etc.. depending on the specifics of each call for applications for projects and operational programs that are included in the call. Details about eligible beneficiaries will be available in the programs complement and in each project requests.

Calls for projects are launched according to the specific programs in which the operation is launched. For example, for a specific operation may be a call a


400

year, calls for other transactions may be opened to exhaust the funds allocated (on a „first come - first served "- a project that meets the minimum score for a series of criteria receive funding). In general, calls for projects are launched by the Intermediate Bodies. They will be public and national media sites Authorities Management and Intermediate Bodies. Calls will include at least the following information: - Eligible beneficiaries; - Eligible projects; - Eligible expenditure; - The criteria for selection; - Other eligibility requirements; - Methods, assessment criteria and planning projects submitted; - The budget allocated to operations; - The contract; - Conditions for claims payment; - The obligations of the beneficiary; - Situations cancel the contract.

Operational programs are strategic documents developed by Romania, as a Member State and approved by the European Commission. They include multi-set of priorities that can be jointly Tools Structural funds of the European Investment Bank and other funds. Operational programs are of two kinds: regional or sectoral.

The object is the document detailing how to implement the strategy and priorities of an operational program and contains detailed presentation of each priority axis, the areas of intervention operations and indicators for monitoring the goals, financial plan, selection criteria indicative of the projects, etc..

References Constantin D., L., 2000, Introduction to the Theory and Practice of

Regional Development, Economic Publishing House; Manolescu G. , 2008, Policy and Financial Institutions Banking European

Publishing for Tomorrow Foundation Romania; Moraru D., Nedelescu M., Stănescu C., Preda O., 2007, Public Finance,

Economic Publishing House; Popescu C., R., (coord.), 2003, Regional Disparities in Economic and

Social Development of Romania, Editura Meteor-Press; Porojan D., Iftimoaie C., 2008, Local Sustainable Development in the

Context of Globalization, Editura Irecson; Roman C., Roman A. G., Tabara V., 2007, Financial Management of Local

Public Entities", Economic Publishing House; Văcărel I., "The Multi-Program" 2001, Economic Publishing House;


401

CONSIDERAłII PRIVIND INVESTIłIA ÎN CAPITALUL UMAN DIN ROMÂNIA

Elena Burtea Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Splaiul IndependenŃei, nr.313, tel.: 0213169788

[email protected]

Abstract Considerations Regarding the Investment in Human Capital in Romania

The society of the third millennium has employees that are valuable because of their knowledge. Intellectual capital is the practice and the intuition of a team of chemists who discover a new medicine, is the ability of workers to innovate in thousands of ways in order to improve the efficiency of a factory, is the electronic network that transports information at the speed of light through a company so that the response to be more prompt than that of competitive firms; is a collaboration between the company and its customers, the strong link that brings the customer back again and again, is the collective mind of power. It is hard to identify and even harder to use it in an effectively mode. But once found and exploited, certainly you are victorous. Keywords: intellectual capital, human capital, efficiency, education

Definirea şi dezvoltarea capitalului uman Capitalul uman reprezintă "…resursele productive concentrate în resursele

de muncă, competenŃe şi cunoaştere" (OCDE) sau "… competenŃele şi abilităŃile umane generate de investiŃiile în educaŃie şi sănătate"(OMS). Practic, capitalul uman este format din capitalul educaŃional (abilităŃi dobândite de indivizi în procesul de instruire şcolară, dar şi în afara acestuia) şi capitalul biologic (abilităŃi fizice ale indivizilor, sintetizate adesea prin starea de sănătate). Capitalul uman s-a dezvoltat ca şi concept în economie, unde este privit în special ca şi "estimare a abilităŃii unei persoane de a produce venituri prin muncă" (Di Bartolo, 1999). Atât cheltuielile prin educaŃie, cât şi cele cu sănătatea pot fi privite atât ca investiŃie, cât şi drept consum (Schultz, 1993). În general s-a impus tratarea capitalului uman ca şi investiŃie, mai mult această investiŃie trebuie să fie una continuă, Ńintind fie dezvoltarea, fie menŃinerea stocului de capital. La nivel macrosocial, capitalul uman este estimat prin agregarea stocurilor individuale de capital uman. Capitalul uman agregat la nivel naŃional a fost utilizat în special pentru a caracteriza nivelul de dezvoltare al unei Ńări sau pentru a explica creşterea economică a acesteia.

Sărăcia poate determina degradarea stocului de capital uman, astfel apărând necesitatea dezvoltării capitalului educaŃional ca modalitate de prevenire a sărăcirăă, prin eficientizarea sistemelor de învăŃământ, dar mai ales prin investiŃii în formarea continuă a indivizilor (Heckman, 1999). Interesul deosebit pentru


402

investirea în capitalul uman este reflectat şi de preocuparea constantă a OCDE de a sprijini creşterea economică prin programe de dezvoltare a capitalului educaŃional.

Definit în sens larg, capitalul înseamnă practic orice mijloc la dispoziŃia omului şi utilizat pentru creşterea bunăstării individului. Includem aici instalaŃiile, terenurile, maşini, clădiri dar şi materii prime, mijloace ce facilitează schimbul. De-a lungul timpului, acesta i-a fost înŃelesul atribuit de făuritorii şi modelatorii neobosiŃi ai "ştiinŃei întunecate". În ciuda faptului că producŃia bunurilor şi serviciilor era atribuită acŃiunii umane interesate, economiştii nu au considerat decât târziu capacităŃile umane ca parte a capitalului. Totuşi, anii '50 ai secolului trecut consfinŃesc includerea definitivă a resurselor umane în rândurile acestuia prin studiile de pionierat ale unei şcoli de pe lângă prestigioasa universitate din Chicago. De atunci, termenul capital uman a intrat în vocabularul curent al lumii academice sau în bagajul lingvistic al omului obişnuit.

Succesul în economia cunoaşterii cere o forŃă de muncă bine instruită, cu abilităŃi specifice şi motivată pe măsură. Efectele economiei bazată pe cunoaştere sunt deja vizibile clar pe piaŃa muncii unde muncitorii sunt mai bine educaŃi ca în trecut. Avansul în tehnologie determină firmele să producă aceeaşi cantitate de produse cu mai puŃină forŃă de muncă necalificată, în timp ce creşte cererea de personal calificat care să poată manevra echipamente. Schimbarea în structura cererii, urmare a creşterii veniturilor şi a obiceiurilor de consum, afectează, de asemenea, compoziŃia cererii pe piaŃa forŃei de muncă, în sensul creşterii ponderii angajărilor pentru ocupaŃiile profesionale.

Statisticile ne sugerează că globalizarea a afectat de asemenea piaŃa muncii prin determinarea unui relativ declin în cererea pentru forŃa de muncă necalificată în Ńările mai avansate tehnologic (Academia Română, 2001). Schimbările în cerere şi ofertă pentru personalul calificat şi necalificat a contribuit la o schimbare pronunŃată în câştigurile relative a celor două grupuri. Schimbările tehnologice rapide determină şi schimbările calificărilor ceea ce duce la schimbarea în cererea pentru munci calificate, trăsătură predominantă Ńărilor dezvoltate.

Inovarea din ce mai rapidă şi viaŃa tot mai scurtă a produselor afectează natura stimulentelor oferite de firme personalului cu instruire specifică, pe de o parte, nevoia de inovaŃie cere crearea de stimulente din partea firmelor pentru a-şi instrui personalul, pe de altă parte, calificările devin rapid învechite, aceasta reducând beneficiul adus de instruirea în calificări specifice. Prin urmare este de aşteptat că va creşte cererea pentru abilităŃile generale, riscul pentru firmă apare dacă forŃa de muncă instruită pleacă şi duce în altă parte cunoaşterea. Ca răspuns firmele vor căuta forŃa de muncă mai bine instruită pentru a reduce costurile instruirii sau vor încerca să treacă mai mult din costurile instruirii către angajaŃi. Există tendinŃa firmelor de sub-investi în instruire datorită incapacităŃii de a captura întreaga valoare a acesteia.

Este în creştere nevoia de educaŃie de bază corectă, aceasta fiind o responsabilitate în sarcina guvernelor. Muncitorii trebuie să aibă o bună educaŃie de bază şi toate abilităŃile necesare pentru a putea fi instruiŃi şi a putea fi acumula noi cunoştinŃe rapid. Ar trebui crescută grija pentru educaŃia fundamentală şi


403

subliniată necesitatea învăŃării de-a lungul întregii vieŃi. Cu cât ritmul schimbărilor este mai rapid, noi oportunităŃi şi provocări vor apare pe piaŃa muncii. ImportanŃa flexibilităŃii va creşte continuu atât pentru firmele care doresc să recruteze şi să reŃină personal cheie cât şi pentru indivizi care doresc să fie dotaŃi pentru piaŃa muncii de mâine. PiaŃa muncii în Marea Britanie are o lungă tradiŃie de voluntarism şi este bine plasată pentru a beneficia de toate avantajele acestei oportunităŃi şi în acelaşi timp să poată asigura standarde minime de decenŃă. Un exemplu a unei forme de lucru care este conformă acestor principii este lucrul la domiciliu (teleworking)*: înseamnă că tehnologia este o opŃiune realistă pentru tot mai mulŃi angajaŃi; firmele găsesc aceasta ca pe o modalitate folositoare pentru reŃinerea personalului de valoare; în plus aceasta se potriveşte foarte bine pentru acei care doresc să combine munca plătită cu alte responsabilităŃi (Robin Mansell, Uta When, 1998). Problemele comune tuturor firmelor sunt reŃinerea forŃei de muncă calificate şi muncitorilor cu experienŃa şi asigurarea de condiŃii mai bune pentru toŃi angajaŃii. Ele sunt probleme critice în special pentru companiile din industriile cu tehnologie înaltă şi forŃă de muncă super-calificată. Practicile moderne în ceea ce priveşte relaŃiile la locul de muncă sunt construite în spiritul parteneriatului. Participarea mai mare financiară, prin achiziŃionarea de către angajaŃi a acŃiunilor de la firma respectivă sau a pachetelor de acŃiuni, sunt un instrument larg aplicat în anumite industrii conduse de cunoaştere şi devine o practică din ce în ce mai răspândită în lume. Această problemă cere acŃiunea guvernului, mediului de afaceri, angajaŃilor şi reprezentanŃii lor.

InvestiŃia în capitalul uman Investirea în capitalul uman ca decizie politică cu importante efecte

distribuŃionale şi de creştere, presupune cinci tipuri de operaŃiuni majore (OCDE): - decizia pentru nivelul investirii, optim pentru societatea în cauză şi pentru membrii săi; - modul de repartizare a costurilor între bugetul public, firme/organizaŃii şi persoane, toate părŃi beneficiare ale investiŃiei; - alocarea optimă a resurselor rare (precum accesul la învăŃământul superior sau la cel preşcolar, accesul la îngrijire medicală etc.), dată fiind inegalitatea distribuirii beneficiilor; - asigurarea echităŃii în ceea ce priveşte distribuŃia beneficiilor investirii în capitalul uman; - stabilirea procedurilor de monitorizare, măsurare, evaluare şi asumare a responsabilităŃii pentru rezultatele investiŃiei pe termen scurt, mediu şi lung.

Problema investiŃiei în capitalul uman priveşte astăzi toate Ńările aflate în competiŃie pentru progres şi bunăstare, dar cu atât mai mult Ńările aflate în tranziŃia spre economia de piaŃă. InvestiŃia în capitalul uman, respectiv în educaŃie, formare şi sănătate, vizează pe de o parte resursele umane disponibile, iar pe de altă parte, adaptarea resurselor umane la schimbările structurale ale economiei impuse de progresul tehnico-ştiinŃific, pe criterii de eficienŃă.


404

Strategiile de dezvoltare a capitalului uman se concentrează pe dimensionarea resurselor de capital uman în funcŃie de necesităŃile strategice şi operaŃionale ale economiei naŃionale şi pe asigurarea utilizării eficiente a acestor resurse. Acestea vor contribui la formularea strategiilor de dezvoltare economică prin stabilirea viitoarelor cerinŃe de capital uman, prin identificarea modalităŃilor de utilizare superioară a acestui capital, prin care capitalul uman disponibil va susŃine implementarea planurilor de dezvoltare economică . Dar trebuie evidenŃiat faptul că există anumite limite restrictive în utilizarea capitalului uman, ca de exemplu: deficitul de personal calificat, dificultăŃile de recrutare a forŃei de muncă, productivitatea scăzută a muncii, flexibilitatea şi adaptabilitatea insuficiente sau climatul care descurajează cooperarea şi asumarea angajamentului personal. La Consiliul European din martie 2005 s-au afirmat ca obiective viitoare următoarele: “Europa trebuie să-şi reînnoiască baza competitivităŃii sale economice, să-şi sporească potenŃialul de creştere şi productivitate şi să consolideze coeziunea socială, punând un mai mare accent pe cunoaştere, inovare şi optimizarea capitalului uman”. Pentru a atinge aceste obiective, România, ca Stat Membru al Uniunii Europene, va urmări extinderea investiŃiilor în capitalul uman prin modernizarea educaŃiei iniŃiale şi continue, creşterea competenŃelor resurselor umane din educaŃie, încurajarea adaptabilităŃii lucrătorilor şi întreprinderilor, creşterea participării la formare profesională continuă, modernizarea Serviciului Public de Ocupare, promovarea măsurilor active de ocupare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, creşterea integrării pe piaŃa muncii a persoanelor aparŃinând grupurilor vulnerabile, promovarea metodelor inovatoare şi a schimbului de bune practici în accesarea FSE (Fondul Social European) şi sprijinirea accesului indivizilor la educaŃie şi pe o piaŃă a muncii inclusive. Problematica investiŃei în capitalul uman devine o chestiune cu atât mai interesantă de studiat cu cât face referire la realităŃile economiei româneşti. ForŃa de muncă indigenă se află în plin proces de integrare într-o piaŃă în care competiŃia constituie regula fundamentală. Prin dărâmarea barierelor politice şi economice, posesorul de abilităŃi, cunoştinŃe şi aptitudini autohtone intră în concurenŃa acerbă cu capitalul uman dintr-o zonă economică de mare performanŃă. Aici, debutează marile probleme pentru România, probleme ce scot în evidenŃă marile carenŃe în administrarea acestei preŃioase resurse. O simplă comparare a câştigurilor salariale obŃinute în România, pe de o parte, şi Uniunea Europeană , pe de altă parte, scot la iveală adevăruri dure. Mai exact, capitalul uman naŃional degajă o producŃie mult mai scăzută prin comparaŃie cu cel occidental. Această situaŃie, în strânsă corelaŃie cu altele, clasează Ńara noastră, din punctul de vedere al indicelui dezvoltării umane (HDI), pe ultimul loc de ocupat pentru o naŃiune pretentendă la integrare în structurile vest-europene. În plus, plasarea României pe poziŃia cu numărul 69 nu ne include, practic, în standardelor europene din punctul de vedere al duratei de viaŃă , al sănătăŃii, al calităŃii vieŃii şi nivelului de educaŃie. O evaluare sumară a capitalului uman din România scoate la iveală subinvestiŃia cronică din acest domeniu şi efectele sale asupra performanŃelor economice ale forŃei de muncă


405

naŃionale. Evident, există şi angajaŃi competitivi dar numărul lor este destul de modest prin comparaŃie cu mâna de lucru ieftină, deci slab productivă . O astfel de situaŃie este mult mai uşor de observat la exportul de forŃă de muncă spre statele Uniunii Europene. Cei mai mulŃi co-naŃionali ce merg să lucreze în vestul Europei ocupă de regulă slujbe prost remunerate prin comparaŃie cu cele ale indigenilor ceea ce subliniază clar diferenŃa de productivitate şi discrepanŃele de investiŃii în pregătirea profesională . Românul ce îşi plasează resursele umane în străinătate lucrează, de regulă, în activităŃi ce consumă preponderent capacităŃile fizice, ceea ce denotă subinvestiŃia relativă în calificări şi abilităŃi din partea sa. Structura exportului românesc de bunuri şi servicii reliefează faptul că forŃa de muncă naŃională este utilizată în zone ca lohn-ul unde remunerarea se situează la nivele de salarizare şi productivitate dintre cele mai modeste. CompetiŃia crescândă pe pieŃe din ce în ce mai integrate obligă oamenii să recurgă tot mai des la cunoaştere; or, obŃinerea şi utilizarea ei implică investiŃii în cercetarea capabilă să o degajeze şi în educaŃia în stare să o transfere forŃei de muncă şi performanŃelor economice. Imperativul afirmaŃiei mele este cu atât mai valabil pentru România cu cât potenŃialul uman indigen este clar subutilizat prin neglijarea investiŃiilor private sau publice în sistemul educaŃional şi de cercetare. Pregătirea şi exploatarea cunoştinŃelor, îndemânărilor, abilităŃilor profesionale şi valorilor culturale depind de conştientizarea publică asupra faptului că doar transformarea în prioritate a investiŃiilor în capitalul uman poate imprima acestuia competitivitatea necesară pentru a face faŃă noilor circumstanŃe ale dinamicei economii moderne. România trebuie să Ńină cont că obiectivul fundamental al Procesului Lisabona vizează transformarea acestui bloc “în cea mai competitivã şi dinamică economie bazată pe cunoaştere, capabilă să susŃină creşterea economică prin crearea de mai multe locuri de muncă şi realizarea unei mai bune coeziuni sociale” (Strategia Lisabona a fost adoptată de către Consiliul European extraordinar de la Lisabona, din 23-24 martie 2000 şi reînnoită de către Consiliul European de la Bruxelles din 22-23 martie 2005. Implementarea SL a cunoscut trei cicluri până în prezent: martie 2000 – martie 2005; martie 2005 – martie 2008 şi martie 2008 – martie 2011.).

Bibliografie Agndal H., Nilsson U., 2006, Generation of Human and Structural Capital: Lessons from Knowledge Management, The Electronic Journal of Knowledge Management, Volume 4, Issue 2, (http://www.ejkm.com); Boulton R.E.S., Libert B. D., Samek S. M., 2000, Cracking the Value Code. How Successful Businesses Are Creating Wealth in the New Economy, HarperBussiness, New York; Dinu M., Roşca Gh.I. (editor), 2006, Societatea cunoaşterii. O perspectivă postreferenŃială asupra resurselor, în Societatea cunoaşterii, Editura Economică, Bucureşti; Dinu M., Socol C., 2006, Intrarea României în a doua modernitate. PotenŃialul de convergenŃă, Revista de Economie Teoretică şi Aplicată , Editura Economică, Bucureşti, nr.4/2006;


406

Foray D., Paul A., 2003, Economic Fundamentals of the Knowledge Society, published in Policy Futures in Education. An e-Journal, 1(1): Special Issue: Education and the Knowledge Economy, forthcoming in January 2003; Heckman J., 1999, Policies to Foster Human Capital, School of Public, Policy, Berkeley University of California; Mansell R., When U., 1998, Knowledge Societes. Information Technology for Sustainable Development, Oxford University Press, New York; *** Declaration of the Presidency of the European Council, Lisbon, 22-23 March 2000; *** Academia Română. Societatea InformaŃională. Documente elaborate în cadrul Comisiei de Fundamentare a Strategiei NaŃionale de Dezvoltare Economică a României (aprilie –mai 2000), Supliment – ianuarie 2001.


407

INSTRUMENTE DE MĂSURARE ALE EVAZIUNII FISCALE

Ion Iulian Hurloiu Universitatea Spiru Haret Bucureşti, Str. Ion Ghica, nr.13, tel.: 021314 9931,

[email protected]

Abstract The Measurement Instruments of the Fiscal Evasion

Any taxpayer of a country is thinking of committing tax evasion when is confronting with an excessive pressure; the evasion has to be seen as a repression of the taxpayers and becomes a certainty when the time auspicious for it realization appears. The significance of the size of the tax evasion consists in the determination of the legislative and governmental factors and then taking appropriate measures, using approximate methods of estimation. The current expression of tax evasion has a relative form, as a ratio between total incomes which corresponds the state, estimated as being eluded or by reporting the numerator to all fiscal revenues from the annually state budget Keywords: Tax evasion, underground economy, measuring instruments.

Dificulatea determinării exacte a evaziunii fiscale. Mărimea economiei negre (black economy) este de la 7 la 15% din P.I.B. (A. Anderdon, 1991) şi cifre variabile se avansează şi pentru alte Ńări. Acestea ilustează corect faptul că nu există instrumente şi posibilităŃi sensibile şi eficiente de măsurare a evaziunii fiscale; iar în statul fiscal acest fapt este un paradox. Pe de o parte tendinŃa, dacă nu de curmare, măcar de limitare semnificativă a evaziunii fiscale pornind de la caracterul nociv asupra mediului economico-social şi pe de o altă parte, o altă tendinŃă, a folosirii evaziunii fiscale ca element pozitiv de politică fiscală şi adesea nu există interes de a măsura amploarea evaziunii fiscale. Datorită amplorii fenomenului generalizat în geografia politică a lumii, multitudinea posibilităŃilor şi modalităŃilor concrete de manifestare; caracterul “neortodox” al acestora, eforturile presupuse de strângerea datelor şi din punct de vedere tehnic operaŃiunea măsurării evaziunii fiscale devine foarte greu de realizat. În practică mai există şi unele elemente relevante cum ar fi: • greutatea şi dificultatea efectivă în depistarea şi probarea unei evaziuni fiscale; • inventivitatea evazioniştilor; • caracterul limitat al surselor destinate combaterii fenomenului. Interesul pentru realizarea evaziunii fiscale îl are orice contribuabil al unei Ńări mai ales când este confruntat cu o presiune excesivă; de aici evaziunea trebuie privită ca o refulare din partea contribuabililor şi devine o certitudine atunci când este momentul prielnic pentru realizarea ei.


408

SemnificaŃia mărimii evaziunii fiscale constă în determinarea factorilor legislativi şi guveramentali să întreprindă măsuri în consecinŃă; folosirea unor medode aproximative de estimare. Modul curent de exprimare al evaziunii fiscale este sub formă relativă, ca un raport între totalitatea veniturilor ce i se cuvin statului, estimate ca a fi sustrase de aici sau prin raportarea numărătorului la totalitatea veniturilor fiscale din bugetul de stat anual. Evaziunea fiscală se exprimă în cifre absolute sau mai frecvent sub formă relativă cât şi absolută.

Instrumente de măsurare a evaziunii fiscale Instrumentele de măsură a fenomenului de evaziune fiscală sunt numeroase şi deci nu există instrumente precise de determinare măsurare a amplorii fenomenului de evaziune fiscală din cauza dificultăŃilor practice întâlnite. Unele instrumente existente se bazează pe medode aproximative altele pe metode care are la bază o anchetă asupra unui eşantion.

Metode aproximative Aceste metode relevă o simplă afirmaŃie politică (incantaŃie) sau o estimare ştiinŃifică. a) AfirmaŃia politică constă în avansarea unei cifre speculative pentru obŃinerea unui impact asupra opiniei publice. Obiectivul este, mai puŃin de a da o informaŃie utilizabilă cât de a determina o reacŃie în favoarea unor măsuri urmărite ca, declansatorul acestor cifre.

AfirmaŃia politică este utilizată mai des în finanŃele publice şi este folosită pentru aprecierea economiei subterane, adică producŃia şi veniturile nedeclarate, fiind deci o metodă “pifometrică”. În acest sens se lansează cifre speculative pentru a convinge cetăŃenii şi poliŃia că există în stare acută; iar aceste cifre au caracter incantatoriu. b) Estimarea metodică se face plecând de la instrumentele economice şi sociologice. b.1. Instrumentele economice sunt utilizate pentru a măsura frauda cât şi fenomenul mai vast al economiei subterane (sau economia ocultă). Economia subterană cuprinde producŃia legală nedeclarată; producŃia de bunuri şi servicii ilegale şi venituri de natură disimulate. ProducŃia nedeclarată corespunde “economiei la negru” (frauda şi evaziunea fiscală; munca la negru).

Dacă aceasta este ascunsă fiscului nu scapă în mod necesar contabilităŃii naŃionale, deoarece contabilitatea naŃională practică corecŃii pentru a Ńine cont de declaraŃiile subevaluate. Estimarea economiei subterane (adică: munca la negru, comerŃul cu stupefiante, prostituŃia, veniturile în natură ascunse) se face plecând de la metode care se bazează pe aceeaşi idee şi lasă urme care apar pe piaŃa muncii, în agregatele monetare sau în dezacordul între venituri şi cheltuieli. Indiciile economiei subterane pe piaŃa muncii pot fi cercetate prin sondaj. Exemplu: un eşantion reprezentativ al populaŃiei este întrebat dacă au participat la economia clandestină ca vânzător sau cumpărător de bunuri şi sevicii nedeclarate şi


409

numărul de ore de muncă la negru, salariul se poate evalua la mărimea economiei subterane.

Această metodă a fost utilizată în 1980 în Norvegia şi utilizează agregatele contabilităŃii naŃionale (“Contabilitatea naŃională este o macrocontabilitate, adică reprezentarea ansamblului economiei naŃionale într-o formă simplificată (machetă a economiei naŃionale), în cadrul acestei economii contabilitatea naŃională nu percepe decât fluxurile monetare (nu şi pe cele reale); într-o serie de conturi deschise pentru fiecare sector instituŃional.”) cum ar fi venitul naŃional şi este folosită pentru estimarea fraudei fiscale. Măsurarea evaziunii şi fraudei fiscale porneşte de la contabilitatea naŃională şi a fost efectuată în FranŃa de Consiliul Impozitelor. În 1972 aceasta a măsurat diferenŃa între veniturile cunoscute din punct de vedere fiscal şi venituri reale din punct de vedere economic. Ecartul care apare prin comparare, măsoară evaziunea şi frauda fiscală. ComparaŃia dintre statisticile fiscale şi datele contabilităŃii naŃionale nu permite să se facă departajarea între fraudă şi evaziune; şi sunt necesare studii fine pentru măsurarea economiei oculte şi a fraudei. Metodele de măsurare a economiei subterane sunt numeroase. De exemplu contabilităŃile naŃionale practică analize de “sensibilitate” ale evoluŃiei P.I.B. în diferite ipoteze privitoare la talia “economiei la negru”. În 1988, s-au reintegrat în conturile naŃionale franceze echivalentul la 4% din P.I.B. cu titlul “Economia la Negru” (Pichot A., 1992).

M.J.Boschin împarte economia în două sectoare: • un sector de piaŃă; • un sector al producŃiei casnice. b.2. Instrumentele sociologice pentru măsurarea evaziunii fiscale au fost elaborate plecând de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare care sunt considerate mai expuse la evaziune.

Rectificările făcute în cursul şi în urma verificărilor fiscale pot fi urmarea unor erori constate din cauza unei aplicări greşite a legislaŃiei, iar în cele mai multe cazuri acestea au rezultat din reintegrarea în baza de impozitare a veniturilor sustrase de la impozitare.

În FranŃa, Consiliul Impozitelor a utilizat statistici ale rectificării fiscale pentru aprecierea importanŃei fraudei mai ales la impozitul pe venitul societăŃilor; iar statisticile au fost folosite pentru a stabili o sociologie a fraudei. Rezultatul verificărilor fiscale sunt utilizate în Ńările O.C.D.E. pentru evaluarea economiei subterane. În Suedia şi S.U.A. au extrapolat rezultatele controalelor fiscale la populaŃiile impozitabile şi s-a evaluat că 8-15% din venitul naŃional al anului 2006 a fost sustras impozitării. Anchetele particulare sunt şi ele un instrument de măsură. Consililul Impozitelor din FranŃa a efectuat anchete minuŃioase asupra a nouă profesiuni libere: medicii, avocaŃii, oamenii de litere etc. În S.U.A. au fost utilizate toate instrumentele de măsurare a economiei oculte, iar conform acestei metode de evaluare rezultatele au variat între 1-5%. Unele metode estimează economia clandestină la 4% din P.N.B., iar altele 22%.


410

“În mod cert există interesul comiterii fraudei, şi în mod cert frauda fiscală există”. Ceea ce nu se cunoaşte este că, virtual este imposibil de a măsura întinderea fraudei fiscale, deoarece oamenii nu vor admite că încalcă legea. Deşi există o mare forŃă în acest argument această semnificaŃie poate fi exagerată. Există un mare procent stabilit pe bază de eşantion al lucrătorilor plătiŃi săptămânal care admit că obŃin venituri dintr-o a doua ocupaŃie pentru care nu plătesc impozit. Prin urmare trebuie evaluată frauda încercând măsurarea extinderii fraudei într-un mod mai sistematic (Brown C.V., Jachson P.M., 1982). De aceea este necesar să se adauge la aceste instrumente aproximative o metodă mai ştiinŃifică.

Metoda eşantionului reprezentativ al contribuabililor Această metodă este foarte răspândită şi este utilizată în asociaŃie fie cu un

sondaj pentru o anchetă de opinie, fie cu verificări fiscale aprofundate. a) Asocierea unui control fiscal şi a unui eşantion reprezentativ al contribuabililor a fost efectuată în FranŃa de DirecŃia Generală a Impozitelor şi Consiliul Impozitelor. A fost constituit un eşantion de bază de 40.000. familii fiscale de unde se porneşte de la totalitatea contribuabililor persoane fizice impozitate pentru venitul obŃinut. SelecŃia eşantionului a fost făcută în funcŃie de nivelul venitului impozabil şi de venitul categorial dominant. Pentru reduceri succesive, plecând de la eşantionul de bază, au fost reŃinute două eşantioane care conŃin 4.165 contribuabili unde pentru toŃi au fost făcute verificări aprofundate ale situaŃiei fiscale de ansamblu.

Datorită reprezentativităŃii celor două eşantioane, rezultatele obŃinute pentru fiecare în ceea ce priveşte ratele de creştere a bazelor de impozitare şi procentajul de plată a impozitelor au permis a se face o estimare statică pentru toată masa contribuabililor. Această acŃiune a permis să se măsoare nu numai frauda în sens juridic, ci şi suma veniturilor nedeclarate care pot fi descoperite dacă se procedează la verificarea tuturor familiilor impozitate pentru veniturile obŃinute.

Controlul fiscal îmbracă mai multe forme şi utilizează diferite instrumente. Necesitatea controlului fiscal este impusă în condiŃiile supremaŃiei sistemului declarativ de impunere din trei motive principale: � pentru asigurarea respectării legii şi voinŃei legiuitorului; � din acŃiuni de justiŃie şi echitate; � din motive economice pentru a se asigura condiŃii de concurenŃă loială. Formele controlului fiscal sunt în funcŃie de precizia cercetării şi impozitele la care se referă. Pentru fiscalitatea propriu-zisă avem: ♦ control sumar care se efectuează asupra dosarului fiscal în biroul agentului

verificator şi poate fi: � control formal; � control asupra pieselor dosarului.

♦ control aprofundat care diferă de celălalt prin mijloacele folosite şi scopul verificării.

Acesta constă în verificarea faptică asupra documentelor în ce priveşte sinceritatea declaraŃiei de impunere; de unde se disting verificări contabile şi verificări încrucişate ale întregii situaŃii fiscale personale.


411

Verificările contabile au scop controlarea exactităŃii şi sincerităŃii declaraŃiilor de impunere în scopul stabilirii impozitelor sustrase.

Verificările încrucişate se referă la venitul global al persoanelor fizice şi caută să confrunte veniturile declarate şi cele prezumate. Instrumentele controlului fiscal sunt organice şi Ńin de modul de organizare a fiscului. Cel mai elaborat , mai eficace şi cel mai constatat aici îl constituie balanŃele de trezorerie. BalanŃa de trezorerie este un procedeu care permite administraŃiei să verifice dacă suma totală a mijloacelor de plăŃi în perioada examinată este egală cu cea a resurselor de care dispune contribuabilul, cu disponibilităŃile cheltuite. Un eventual dezechilibru constituie proba existenŃei unor venituri oculte şi un decalaj între cei doi termeni comparaŃi probează veniturile oculte. În acest caz venitul prezumat este evaluat la o sumă superioară venitului declarat.

În concluzie, balanŃa trezoreriei este un mijloc pentru evaluarea venitului prezumat al unui contribuabil. Dacă ieşirile sunt superioare intrărilor se prezumă un venit nedeclarat egal cu soldul balanŃei. O problemă importantă impusă de controlul fiscal o constituie metodele ce trebuie să stea la baza selecŃiei contribuabililor ce urmează a fi selecŃionaŃi. În Ńările cu tradiŃie fiscală controlul a fost coordonat şi raŃionalizat precum recent a fost şi raŃionalizat. SelecŃia contribuabililor Aceasta presupune determinarea sectoarelor cu riscuri mari de fraudă fiscală şi selecŃionarea dosarelor cu risc ridicat de la marii evazionişti şi contribuabili. RepetaŃi şi sancŃionaŃi aceştia au un dosar reexaminat anual în controlul documentelor. Pentru selecŃia contribuabililor, acestora, le sunt stabilite fişe de selecŃie în urma controlului asupra documentului dosarului fiscal în baza cărora se face verificarea. Aceste fişe cuprind principalele caracteristici fiscale ale contribuabilului şi precizează motivele de selecŃie care justifică o propunere de justificare. Printre motive pot fi “contribuabili neverificaŃi niciodată”, “rezultate a priori anormale”. Informatizarea controlului fiscal. În Ńările dezvoltate a avut ca exemplu metode americane de selecŃie informatică a dosarelor de verificat. O analiză descriptivă a sumelor suplimentare privind impozitele obŃinute s-a efectuat pe baza unei metode matematice: analiza discriminantului, care permite stabilirea unei corelaŃii între existenŃa unei sume stabilită suplimentar şi sumele care figurează la diferite rubrici ale declaraŃiei. Dacă această analiză este făcută, se ajunge la calcularea unei note care cu cât este mai ridicată cu atât există şansa ca declaraŃia să facă obiectul unei reimpuneri. Cu acest sistem de selecŃie, din trei declaraŃii verificate numai una face obiectul unei reimpuneri. Limitele acestei metode de selecŃie au fost demonstrate static. În mod global, numărul verificărilor rămâne modest. Din punct de vedere calitativ, metodele de selecŃie prezintă limite. Asocierea unei anchete prin chestionar cu un eşantion reprezentativ al populaŃiei.


412

Aceată metodă a fost folosită în Norvegia pentru măsuri economice oculte privind piaŃa muncii. Eşantionul reprezentativ a conŃinut 900 persoane care au fost intervievate şi care au trebuit să completeze un chestionar pentru a şti dacă ele au utilizat servicii ale muncii la negru sau dacă au efectuat munci în condiŃii nelegale. În S.U.A. cu un eşantion reprezentativ de 50.000 menaje oficiale contabilitatea a calculat un număr persoane care nu au plătit impozitul federal pe venit. Din 65 milioane menaje obligate la declararea venitului, 4-5 milioane sau 6-8% nu aveau nici o declaraŃie. În România măsurarea fraudei fiscale la această dată se face exclusiv prin metode aproximative: • incantaŃia politică deja utilizată.

Piedicile în aplicarea instrumentelor şi tehnicilor metodice şi ştiinŃifice pentru măsurarea evaziunii fisacale se datorează multiplelor imperfecŃiuni şi “particularităŃi” din domeniul fiscal: � evaziunea masivă realizată de diverse grupuri de interese şi unii agenŃi

economici special apăruŃi pentru a profita de largile burse din lesislaŃia fiscală. Cele mai dezvoltate Ńări comunică cu niveluri diferite de la 12 la 50% şi depinde de sursa folosită; statistica ori conturile naŃionale.

Miliardele de lei deturnate de la trezoreria Ńării sunt mutate dintr-un cont în altul, de la o bancă la alta, astfel încât materialul probator se albeşte cu uşurinŃă. Rezultatele măsurării fenomenului de evaziune fiscală sunt aproximative. Cifrele avansate sunt, adesea, justificate. Bibliografie Anderdon A., 1991, Econimcs, C. Press U.K.; Brown C.V., Jackson P.M., 1982, Public Sector Economics, Secodnd Edition, Basil, Blackwell, Oxford; Corduneanu C., 2004, Sistemul fiscal în ştiinŃa finanŃelor, Editura Codecs Bucureşti; Diaconu P., 2006, Cum fac bani contabilii? Evaziune fiscală. Paradisuri fiscale, Ed. Economică; Melinescu I., Talianu I., 2007, InvestigaŃiile financiare în domeniul spălării banilor, Ed. Imprimeria NaŃională, Bucureşti; Pichot A., 1992, Les comptabilites natinaes, Puf, Paris.


413

A FI SAU A NU FI ÎNTREPRINZĂTOR DE SUCCES ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Ionel Gabriel Dobrin Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj,

[email protected]

Abstract In order to perform an analysis which would accurately reflect reality, each entrepreneur must take the “test for company founders” in the future. This test contains numerous questions for people who want to start their own business. The test is meant to be a useful and practical tool for potential entrepreneurs. After taking this test, each investor can build his/her own profile, taking into consideration both strong points and weak points of the company. Keywords: company, test, entrepreneurs, market, financial means.

Introducere Crearea unei noi întreprinderi oferă o serie întreagă de şanse, dar implică şi

o multitudine de riscuri. Trebuie luate în considerare trei elemente fundamentale: � personalitatea întreprinzătorului face referire la trăsăturile şi cunoştinŃele dobândite de către acesta;

� piaŃa reprezintă un adevărat test pentru întreprinzători. Principalele cauze care pot contribui la eşecul unei întreprinderi pot fi:

- potenŃialul pieŃei este extrem de scăzut; - nu există posibilităŃi de desfacere pentru produsele\serviciile oferite; - posibilităŃile viitoare de dezvoltare ale pieŃei sunt foarte reduse. � mijloacele financiare cuprind: - dotarea cu echipamente şi utilaje; - mijloacele circulante (stocurile de materii prime, materiale şi semifabricate, precum şi stocurile de produse finite);

- fondul de rezervă care trebuie să fie constituit de către investitor în situaŃia în care încasările nu vor fi superioare cheltuielilor de funcŃionare.

Metode de cercetare

Acest test cuprinde un ansamblu de întrebări de tip „check-list” prin intermediul cărora pot fi analizate aspectele ce trebuie urmărite de către întreprinzători. De regulă, studierea şi răspunsul la aceste întrebări se derulează pe parcursul perioadei de demarare a unei afaceri. Trebuie menŃionat şi faptul că, chestionarul poate fi aplicat şi în cazul unor societăŃi deja existente, atunci când există anumite aspecte care prezintă implicaŃii negative asupra activităŃii curente a întreprinderii, ele putând fi astfel identificate şi corectate.


414

Personalitatea întreprinzătorului Întrebare DA ParŃial NU

„Eşti conştient că în etapa de întemeiere a firmei tale te poŃi confrunta cu situaŃii uneori extrem de dificile?”

5 4 3 2 1

„Eşti în măsură să realizezi şi să întreŃii contacte cu clienŃii?” 5 4 3 2 1 „Dispui, înainte de înfiinŃarea firmei, de timp suficient pentru toate pregătirile necesare?”

5 4 3 2 1

„Eşti capabil să convingi pe alŃii utilizând argumentele tale?” 5 4 3 2 1 „Eşti în măsură să te adaptezi la partenerul tău de discuŃie şi la argumentele acestuia?”

5 4 3 2 1

„PoŃi discerne aspectele esenŃiale de cele neesenŃiale, altfel spus să identifici rapid ceea ce este necesar pentru o decizie?”

5 4 3 2 1

„Eşti suficient de înzestrat din punct de vedere intelectual pentru a putea aborda simultan un număr mai mare de probleme?”

5 4 3 2 1

„Eşti un om de acŃiune?” 5 4 3 2 1 „ÎŃi place să realizezi ceva nou?” 5 4 3 2 1 „Eşti capabil să planifici o activitate, să-Ńi fixezi nişte obiective şi să stabileşti etapele intermediare de atingere ale acestora?”

5 4 3 2 1

„Dispui de aptitudinea de conducere şi de motivare a colaboratorilor tăi?”

5 4 3 2 1

„Eşti capabil de a improviza, c\nd deodată a intervenit ceva imprevizibil?”

5 4 3 2 1

„Eşti capabil şi în situaŃii de stres să te concentrezi şi să acŃionezi în mod raŃional?”

5 4 3 2 1

„Eşti dispus să-Ńi asumi riscurile uneori inerente demarării oricărei afaceri?”

5 4 3 2 1

„Eşti capabil să-Ńi asumi din proprie iniŃiativă responsabilităŃi şi să acŃionezi în consecinŃă fără ca cineva să-Ńi solicite acest lucru?”

5 4 3 2 1

„Starea sănătăŃii tale îŃi permite ca pe perioada <<punerii pe roate>> a firmei să lucrezi 10-12 ore/zi, uneori mai mult, 6 poate 7 zile pe săptămână?”

5 4 3 2 1

„Medicul apreciază drept corespunzătoare starea sănătăŃii tale?” 5 4 3 2 1 „Familia este dispusă să-Ńi acorde sprijin şi înŃelegere în această perioadă de întemeiere a firmei?”

5 4 3 2 1

„Din punct de vedere financiar, pentru tine se justifică înfiinŃarea unei firme?”

5 4 3 2 1

„Eşti dispus tu şi familia ta să-Ńi asumi riscul unor venituri incerte şi neregulate care pot influenŃa negativ nivelul de trai al tău şi al familiei?”

5 4 3 2 1

„Dispui de rezerve financiare suficiente?” 5 4 3 2 1 „Eşti dispus ca pe perioada întemeierii firmei să suporŃi privaŃiunile renunŃării la concediu, ale multor drumuri obositoare?”

5 4 3 2 1

„Îndeplineşti prevederile pe care legea le stabileşte pentru întemeierea unei întreprinderi (de exemplu studii de specialitate)?”

5 4 3 2 1

„Dispui de suficientă experienŃă în branşă pentru a introduce pe piaŃă, împotriva concurenŃei produsele şi serviciile tale?”

5 4 3 2 1

„Dispui de suficiente cunoştinŃe în domeniul financiar şi al conducerii afacerilor?”

5 4 3 2 1

„Ai posibilitatea să-Ńi completezi anumite cunoştinŃe care-Ńi lipsesc prin participarea la diferite cursuri de perfecŃionare?”

5 4 3 2 1

„Dacă nu întruneşti toate aptitudinile sau nu dispui de cunoştinŃele de specialitate necesare, accepŃi posibilitatea de a înfiinŃa firma cu un partener?”

5 4 3 2 1

„În cazul în care intenŃionezi să înfiinŃezi firma împreună cu un partener, eşti sigur că vei coopera în mod armonios cu acesta?”

5 4 3 2 1

Sursa: M. I. M. M. C., 2005


415

Răspunsurile la aceste întrebări îi ajută pe întreprinzători:

� să aprecieze în mod corect punctele tari, precum şi principalele puncte slabe; � să estimeze şansele pe care aceştia le deŃin în lupta cu concurenŃa; � să identifice ansamblul de riscuri care pot fi întâlnite pe piaŃă.

Interpretarea semnificaŃiilor punctajului mediu se face cu ajutorul tabelului

următor: Interpretarea punctajului realizat 3,80 – 5,00

2,80 – 3,79

2,20 – 2,79

1,20 – 2,19

Sub 1,19

Personalitatea ta

Ai calităŃi de întreprin-zător şi eşti pregătit să faci faŃă unei vieŃi nu foarte line care te poate aştepta.

Te poŃi descurca pe drumul acesta. Impor-tant este să şi vrei.

Ai putea să faci faŃă provocă-rilor pe care viaŃa de întreprin-zător le implică. Pentru a lua o decizie analizea-ză cu atenŃie şi celelalte două aspecte.

Poate că îŃi doreşti foarte mult să fii stăpân pe propria ta soartă economi-că. Nu este însă suficient. Trebuie să şi poŃi. Este bine să fii prudent înainte de a lua o decizie.

ViaŃa de între-prinză-tor plină de riscuri nu pare să fie potri-vită pentru tine. Poate e bine ca deo-camda-tă să-Ńi constr-uieşti o altfel de strate-gie perso-nală.

Sursa: M. I. M. M. C., 2005


416

PiaŃa

Nr. Întrebare DA cu certitudine

ParŃial NU cu certitudine

29. „Produsele/serviciile oferite de tine privite din punct de vedere al clientului sunt peste cele ale concurenŃei?”

5 4 3 2 1

30. „Ştii ce trebuie să faci ca performanŃele produselor/serviciilor tale să se situeze în mod vizibil deasupra celor ale concurenŃei?”

5 4 3 2 1

31. „Ai identificat nişe ale pieŃei pe care concurenŃa nu le acoperă?”

5 4 3 2 1

32. „Ai definit cu claritate segmentul de piaŃă pe care intenŃionezi în mod strategic să acŃionezi?”

5 4 3 2 1

33. „Oferta ta este adresată unei pieŃe care are şanse şi de viitor?”

5 4 3 2 1

34. „Accesul spre piaŃă al produselor/serviciilor tale poate fi în prezent sau viitor îngrădit prin anumite modificări de natură tehnică sau legală?”

5 4 3 2 1

35. „Ai analizat grupele de clienŃi care urmează să constituie principalii tăi beneficiari?”

5 4 3 2 1

36. „Ai analizat pe baza unui studiu, cu exactitate care sunt problemele, dorinŃele şi aşteptările clienŃilor tăi potenŃiali?”

5 4 3 2 1

37. „Cunoşti modalităŃile de influenŃare a comportamentului de cumpărare a clienŃilor tăi (preŃ, calitate, reclamă, servicii acordate clienŃilor etc.)?”

5 4 3 2 1

38. „Eşti capabil să realizezi o estimare a cererii pentru produsele şi serviciile oferite de tine?”

5 4 3 2 1

39. „Cunoşti care sunt obiceiurile de consum sau de utilizare ale clienŃilor potenŃiali în raport cu produsele/serviciile tale?”

5 4 3 2 1

40. „Dispui de suficiente cunoştinŃe despre piaŃă pentru a putea delimita şi cuantifica diferite segmente de piaŃă?”

5 4 3 2 1

41. „PoŃi aprecia în ce măsură diferitele segmente de piaŃă prezintă interes din punct de vedere al potenŃialului pieŃei şi al capacităŃii de absorbŃie?”

5 4 3 2 1

42. „Dintre concurenŃii tăi îi cunoşti pe acei care au cea mai asemănătoare ofertă pentru clienŃii tăi?”

5 4 3 2 1

43. „Cunoşti punctele tari şi slabe ale concurenŃilor tăi?”

5 4 3 2 1

44. „Ştii în ce măsură sunt cunoscute de către clienŃii tăi, produsele şi serviciile concurenŃei?”

5 4 3 2 1

45. „PoŃi aprecia în ce mod va reacŃiona concurenŃa atunci când vei intra pe piaŃă?”

5 4 3 2 1

Sursa: M. I. M. M. C., 2005


417

Punctajul mediu se apreciază prin intermediul următorului tabel:

Interpretarea punctajului obŃinut 3,60 – 5,00 2,00 – 3,59 Sub 1,99

PiaŃa firmei tale

Şansele de piaŃă ale afacerii tale sunt bune. E momentul, dacă dispui de resursele financiare şi dacă bineînŃeles te simŃi în stare, să demarezi propria ta afacere.

PiaŃa nu e nici bună dar nu e nici rea. Ea există! De tine depinde cum îŃi poŃi valorifica şansele. Nu uita că piaŃa poate fi şi stimulată.

Se pare că piaŃa nu-Ńi este favorabilă. Nu uita că acolo „unde piaŃă nu e, nimic nu e” … şi nici profit! Poate este bine să-Ńi reorientezi afacerea către o altă piaŃă.

Sursa: M. I. M. M. C., 2005

Resursele financiare

Nr. Întrebare DA cu certitudine

ParŃial NU cu certitudine

46. „Ai efectuat un calcul cât de cât exact al resurselor financiare care sunt necesare în stadiul de demarare al afacerii tale?”

5 4 3 2 1

47. „Dispui de resurse proprii pentru acoperirea măcar parŃială a necesarului (economii sau aport în natură: echipamente, construcŃii sau altele)?”

5 4 3 2 1

48. „Există posibilitatea de a obŃine capital de la rude sau cunoştinŃe, în condiŃii avantajoase?”

5 4 3 2 1

49. „Dispui de garanŃii ce urmează a fi oferite unei bănci pentru un eventual credit?”

5 4 3 2 1

50. „Capitalul de start de care dispui este suficient pentru perioada în care cheltuielile vor depăşi încasările?”

5 4 3 2 1

51. „Calculele tale referitoare la veniturile previzionate sunt fundamentate pe baza unor date certe de piaŃă?”

5 4 3 2 1

52. „Ai luat în calcul toate cheltuielile posibile?”

5 4 3 2 1

Sursa: M. I. M. M. C., 2005


418

Interpretarea punctajului mediu realizat 3,80 – 5,00 2,60 – 3,79 1,40 – 1,59 Sub 1,4

Resursele tale financiare

Dacă sunt realiste calculele tale înseamnă că dispui de banii necesari lansării în afaceri. Fii atent să-i cheltuieşti de la început cu chibzuinŃă chiar dacă nu-Ńi lipsesc.

Nu dispui în totalitate de banii necesari. Dar ei se găsesc. Dacă ideile tale sunt bune, dacă piaŃa „merge” atunci şi business-ul tău va merge.

Din punct de vedere financiar nu stai prea bine. Înainte de a te lansa în afaceri fără o asigurare financiară corespunzătoare trebuie să mai reflectezi. Sigur vei lua decizia cea mai potrivită.

Fără să dispui de capitalul necesar este extrem de greu să reuşeşti de la început. Poate după o mică aşteptare lucrurile se vor îmbunătăŃi. Niciodată nu e prea târziu atunci când vrei să mai găseşti o altă soluŃie.

Sursa: M. I. M. M. C., 2005 Rezultate şi discuŃii:

O multitudine de probleme se află la baza preocupărilor pe care le are un investitor. Cele mai multe dintre acestea fac referire la: � lipsa lichidităŃilor la nivel de întreprindere; � incapacitatea achitării obligaŃiilor faŃă de stat; � incapacitatea de a achita datoriile firmei faŃă de creditori sau în raport cu furnizorii etc.

Pentru a putea preveni apariŃia unor astfel de probleme este imperios necesar ca, încă din faza de pornire a propriei afaceri, să se încerce a se răspunde la următoarele întrebări: � „Cine utilizează produsele sau serviciile oferite de firma mea?” � „Cine este clientul produselor sau serviciilor oferite de întreprindere?” � „Cine sunt potenŃialii concurenŃi pentru afacerea mea?” � „Ce preŃ îmi poate oferi piaŃa pentru produsele sau serviciile mele?” � „De ce poate cumpăra un client produsele oferite de mine?” � „Cum pot ajunge produsele oferite la client?” � „Cum poate fi diversificată gama de produse şi servicii oferite de către întreprindere?”

� „Care este forma juridică optimă pentru firma pe care o deŃin?” � „Care este locaŃia cea mai potrivită pentru afacerea pe care o deŃin?” � „Care sunt evoluŃiile pieŃei atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung?” � „Care sunt principalele puncte forte şi care sunt principalele puncte slabe ale firmei?” � „Care este raŃionamentul meu în ceea ce priveşte principiile de marketing aplicate?”


419

� „Care este cuantumul capitalului necesar pentru derularea afacerii?” Cu toate acestea pot să apară şi o serie de greşeli tipice care pot fi întâlnite

în mod frecvent atunci când o afacere începe să se deruleze. Printre aceste greşeli cu caracter tipic ce este bine să fie evitate pot fi amintite: � insuficienta calificare profesională a întreprinzătorului; � lipsa aptitudinilor specifice unui întreprinzător; � inexistenŃa unei strategii clare, bine definite de piaŃă; � necunoaşterea celor mai importanŃi competitori ce există pe piaŃă; � organizarea internă a întreprinderii este deficitară; � existenŃa unei dependenŃe accentuate în raport cu anumite categorii de furnizori; � recrutarea şi selecŃia greşită a personalului firmei; � insuficienta cunoaştere a mediului legislativ; � lipsa acută de resurse financiare; � cheltuielile operaŃionale ale întreprinderii au fost evaluate eronat; � creditele contractate de firmă nu pot fi rambursate din profitul obŃinut; � posibilitatea obŃinerii de profit a fost estimată în baza unor calcule deficitare; � există o politică necorespunzătoare în ceea ce priveşte investiŃiile realizate la nivel de afacere; � lichidităŃile au fost planificate în mod eronat; � s-a realizat o calculaŃie greşită în domeniul costurilor de producŃie; � evidenŃa tuturor activităŃilor la nivel de firmă se reflectă într-o contabilitate incompletă şi necorespunzătoare; � întreprinzătorul nu cunoaşte întregul spectru al obligaŃiilor cu caracter fiscal ce trebuie să fie avute în vedere; � alegerea partenerilor de afaceri a fost una defectuoasă; � amplasamentul greşit al afacerii.

Concluzii:

Totuşi, în cele ce urmează ne vom focaliza atenŃia şi pe câteva recomandări ce trebuie avute în vedere pentru „întemeietorii de întreprinderi”: � verificarea cu caracter autocritic atât a calificării personale, cât şi a principalelor aptitudini dobândite; � analiza amănunŃită şi în detaliu a pieŃei, precum şi posibilităŃile de desfacere existente; � rezolvarea următoarei dileme: „înfiinŃarea unei afaceri noi sau preluarea unei afaceri existente?”; � alegerea minuŃioasă a potenŃialilor colaboratori ai firmei; � alegerea potrivită a locaŃiei întreprinderii; � alegerea adecvată a dotărilor necesare funcŃionării; � cunoaşterea reglementărilor legale ce pot afecta activitatea organizaŃiei; � cunoaşterea cu precizie a cuantumului de capital necesar firmei; � planificarea cifrei de afaceri; � planificarea costurilor la nivel de agent economic; � planificarea profiturilor viitoare ce pot fi realizate;


420

� existenŃa lichidităŃilor necesare desfăşurării activităŃii întreprinderii; � apelarea la un specialist în domeniul financiar-contabil; � implementarea tehnicii moderne de calcul la nivel de firmă; � informarea în legătură cu obligaŃiile fiscale ce vor trebui plătite; � alegerea corespunzătoare a formei de organizare a întreprinderii; � previziunea riscurilor ce pot să apară; � adoptarea unor măsuri adecvate de combatere a acestora; � parcurgerea cu exactitate a tuturor formalităŃilor de înfiinŃare a propriei afaceri.

Bibliografie:

Constantinescu D.A., Breban E., Costache A., Iordache A., Niculescu O., Savu C., 2000, Managementul afacerilor internaŃionale, Editura ColecŃia NaŃională, Bucureşti; Didier M., 1994, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti; Dobrotă N. (coordonator), 1999, DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti; Dunois A., 1995, S’internationaliser, Dalloz Publishing House, Paris; Popescu D., 2000, Cetatea Liberă, de la o civilizaŃie a temerilor spre o civilizaŃie a speranŃei – studii şi însemnări economice, Editura Continent, Sibiu; Popescu D., 2002, Economia ca spaŃiu deschis – în ochiul ciclonului, Editura Continent, Sibiu,; Popescu D., 2003, O lume agitată – dezvoltarea între ideal şi realităŃi”, Editura Continent, Sibiu; Popescu D. (coordonator), 1998, Dinamica ideilor economice, Editura Continent, Sibiu; Popescu D. (coordonator), 2000, Economie politică, Editura Alma Mater, Editura UniversităŃii “Lucian Blaga”, Editura Continent, Sibiu-Bucureşti; Popescu D., Popescu C., 2003, NoŃiuni de economia şi gestiunea întreprinderii, Editura Continent, Sibiu; Popescu D., Trăuşan B., 2004, Economia dezvoltării durabile, Editura Continent, Sibiu; Sandu P., 1997, Management pentru întreprinzători, Editura Economică, Bucureşti; Sasu C., Bernier R.E., 1999, Enciclopedia întreprinzătorului, Editura Economică, Bucureşti; *** 2005, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie, Ghidul tânărului întreprinzător, Bucureşti.


421

POLITICA DE PROTECłIE A MEDIULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMANIA

Ioan Daniel Mateş Universitatea Eftimie Murgu ReşiŃa; Adresa: PiaŃa Traian Vuian, nr: 1-4, cod 320085,

ReşiŃa; Adresa web: www.uem.ro;Tel: 0255/218675;Fax: 0255/218675; [email protected]; http://id.uem.ro

Abstract At global level this subject is of a big importance, every major country has got involved in this problem trying to find direct solutions to eradicate pollution. Romania has known a great impact over the quality of the environment due to the intensive industrialization from the last years. Keywords: ecology; green movement; scientific and tehnic progress

Acum, cînd economia a început să ocupe poziŃii de frunte în dezvoltarea

civilizaŃiei ecologia devine, deasemenea, categoria economică. Astăzi , nici un proiect de proporŃii mari nu poate fi realizat fără expertiza ecologică, fără luarea măsurilor pentru ocrotirea mediului înconjurător şi protejarea materiilor prime. Pînă nu demult, economia se dezvolta neluînd în consideraŃie factorul ecologic astfel, că în momentul de faŃă mecanismele economice de ocrotire a mediului înconjurător nu sunt în deajuns cercetate. AcŃionează în special doar sancŃiunile de amendă şi opinia publică. Dar acestea, cu toate că sunt importante, nu joacă rolul principal în rezolvarea problemelor ecologice. Este necesar un sistem de apreciere a eficienŃei economice a diverselor unităŃi prin care s-ar stimula ecologizarea producŃiei.

Din punct de vedere ecologic se impune o restructurare a tuturor relaŃiilor de producŃie în societate. Conflictul dintre economie şi ecologie nu poate fi rezolvat fără intervenŃia societăŃii.

În multe Ńări ale lumii si-a început activitatea mişcarea “verzilor”, ocrotitorii mediului ambiant, sunt create organe speciale de control asupra activităŃii întreprinderilor industriale a noxelor eliminate în atmosferă şi în bazinele de apă. Totuşi, în goană după profit şi cu toate că sunt datori să ia în consideraŃie opinia publică, întreprinzătorii tind să micşoreze cheltuielile pentru ocrotirea naturii. Este clar că preocuparea pentru puritatea mediului ambiant trebuie să fie prioritară pentru toate Ńările. Dar statele lumii, în deosebi cele dezvoltate din punct de vedere tehnic se află în faŃa dilemei: de a cheltui mijloacele bugetare pentru înarmere sau pentru ocrotirea mediului înconjurător.

Astăzi, cînd asupra civilizaŃiei a început să apese pericolul crizei ecologice globale, liderii de frunte a politicii mondiale au înŃeles că continuarea goanei înarmărilor pricinuieşte daune foarte mari, atît mediului ambiant cît şi omenirii. De


422

acum sunt luate măsuri pentru lichidarea unor clase întregi de armamente, se duc tratative pentru micşorarea arsenalului de arme nucleare, pentru diminuarea înarmării obişnuite şi pentru lichidarea rezervelor de arme chimice. Toate aceste măsuri aduc optimism şi încredere în posibilitatea eliberării unor sume mari de bani care să poată fi folosite pentru prevenirea crizei ecologice. În cazul de faŃă principalul factor este timpul, deoarece omenirii i-au mai rămas 20-30 ani pentru a se opri la marginea prăpastiei spre care se îndreaptă cu mare viteză. În epoca maşinilor, exploatarea mijloacelor de producŃie devine trăsătura dominantă. În 1970, SUA a aruncat în Oceanul Atlantic 418 conteinere cu gaze toxice. Dacă aceste gaze vor ieşi la suprafaŃă, urmările vor fi catastrofale. În toată lumea s-au intensificat catastrofele ecologice. Sunt cunoscute urmările accidentului de la combinatul chimic din Bhopal, în India, care afăcut 10 mii de victime omeneşti. Catastrofal a fost şi accidentul de la combinatul chimic din Basel, ElveŃia. El a dus la impurificarea puternică a rîului Rin. Apa a devenit necorespunzătoare pentru folosirea în scopuri vitale, au murit mulŃi peşti şi alte vieŃuitoare din Rin. Aceeaşi situaŃie s-a creat şi la accidentul de la combinatul de îngrăşăminte minerale din oraşul Stebnic, în regiunea rîului Nistru. Ca rezultat al acestui accident, în râu au fost aruncatze aproximativ 5 milioane m3 de ape uzate concentrate.

GreutăŃile ecologice intensifică criza economică:contribuie la scăderea volumului producŃiei materiale, oprirea construcŃiei noilor întreprinder, măresc morbiditatea populaŃiei etc.

Toate aceste situaŃii în ultima instanŃă fac ca societatea să-şi intensifice considerabil activitatea din domeniul ocrotirii mediului înconjurător. Se eleborează noi scheme tehnologice vizînd realizarea producŃiei fără deşeuri sau modernizarea sistemelor de circulaŃie şi aprovizionarea cu apă, se perfecŃionează şi automatizează metodele de analiză a substanŃelor poluante.

În sfera noilor relaŃii economice, care stimulează puritatea ecologică a producŃiei industriale şi agricole, un rol important capătă aplicarea realizărilor progresului tehnico-ştiinŃific pentru soluŃionarea problemelor de ocrotire a naturii. Aceasta se referă în primul rînd la perfecŃionarea proceselor tehnologice din punct de vedere a purităŃii lor ecologice şi a păstrării resurselor, la automatizarea şi optimizarea proceselor, la aplicarea tehnologiilor fără deşeuri, la întrebuinŃarea schemelor de recirculare a apei. Este necesar ca realizările progresului tehnico-ştiinŃific să fie folosite pe larg şi în sistemul de control al emisiilor de substanŃe poluante în mediul ambiant sau a stării obiectelor mediului ambiant cu scopul de a diagnostica schimbările începute în ecosistemele naturale. În acest caz se presupune prezenŃa legăturii inverse între activitatea întreprinderilor şi influienŃa ei asupra mediului înconjurător. Se poate spune că dezvoltarea viitoare a civilizaŃiei pe calea extensivă, fără evidenŃa posibilităŃilor limitate ale biosferei şi a urmărilor negative posibile va duce inevitabil la apariŃia situaŃiei de criză ecologică.

Trecînd de la contemplarea fenomenelor mediului ambiant la influienŃa conştientă asupra lui, omul, obsedat de ideea transformării naturii, binevol sau constrîns, se include în goana după sine însuşi omul schimbă înfăŃişarea pămîntului, crează ecosisteme artificiale, schimbă dinamica rîurilor, începe să


423

influienŃeze procesele climatice. Toate posibilităŃile sale tehnice şi ştiinŃifice sunt îndreptate în defavoarea naturii şi , în ultima instanŃă în defavoarea sa ca rezultat, generaŃia de astăzi devine martorul apropierii omenirii de linia critică.

Doar de curînd omul a înŃeles că există o oarecare zonă interzisă în relaŃiile cu mediul ambiant. Trecînd peste această limită el se va distruge pe sine însuşi şi va încălca evoluŃia biosferei. Remediul tendinŃei nebune către prăpastia independenŃei poate să fie sistemul informativ de observaŃii asupra schimbărilor petrecute în natură cu scopul prevenirii urmărilor periculoase ale activităŃii omeneşti. Pînă atunci însă, omul continuă “cu succes” să favorizeze catastrofa ecologică. În Africa de vest şi centrală pădurile sunt distruse aproape complet, anual se degradează 6-7 milioane ha de pămînt arabil, deşeurile aruncate în atmosferă au atins volume îngrijorătoare.

La activitatea distructivă a omului se adaugă şi diferite catastrofe. Catastrofe naturale s-au produs întotdeauna însă tot mai mult predomină cauzele antropogene ale acestora : fregvente avarii ale tancurilor cu petrol, războiul din Golful Persic, avaria de la Cernobîl, exploziile din uzine şi depozite cu eliminarea în mediul ambiant a substanŃelor toxice şi alte catastrofe neprevăzute, adică, într-un cuvînt, realitatea timpului nostru.

România îşi propune să reducă intensitatea energetică prin creşterea eficienŃei energetice pe întregul lanŃ - resurse naturale, producere, transport, distribuŃie şi utilizare finală a energiei electrice şi termice, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare la UE. Prin implementarea proiectelor de creştere a eficientei energetice, se va obŃine o reducere a efortului financiar pentru achiziŃia de resurse primare. România deŃine un potenŃial tehnic amenajabil relativ important, care include toate tipurile de resurse regenerabile (hidroenergetice, eoliene, solare, biomasă, geotermale). În prezent, o foarte mică parte din acest potenŃial este efectiv valorificată. Datorita faptului că energia produsă pe baza resurselor regenerabile de energie este energie “curata”, valorificarea acestora oferă o alternativă la energia produsă pe baza combustibililor fosili. Totodată, valorificarea resurselor regenerabile de energie disponibile va contribui la intrarea în circuitul economic a unor zone izolate.

În contextul în care Ńinta UE pentru anul 2010 este ca 22% din consumul total de energie electrică să reprezinte energie produsă din resurse regenerabile, România îşi va intensifica acŃiunile de valorificare a resurselor regenerabile. România este preocupată, mai ales pe termen mediu şi lung, de valorificarea resurselor energetice regenerabile pentru producerea de energie electrică şi termică, contribuind astfel la încurajarea dezvoltării tehnologice inovative şi la utilizarea noilor tehnologii în practică.

Cu toate acestea, mediul natural din România a fost foarte afectat înainte de anul 1990, ca urmare a procesului de industrializare şi a dezvoltării agricole nedurabile, dublate de o lipsă de interes a sistemului politic cu privire la problemele de mediu. În acea perioadă, politica industrială avea ca Ńintă dezvoltarea industriei grele şi a celei producătoare de energie, fiind, în principal, dependentă de utilizarea cărbunelui şi de un consum energetic ridicat. De


424

asemenea, producŃia agricolă la scară largă era legată de utilizarea excesivă a chimicalelor. Mai mult, legislaŃia de mediu nu era luată în considerare în mod serios, la acel moment. Ca urmare, la începutul anilor ’90, mediul înconjurător în România era serios afectat, caracterizat fiind de un nivel ridicat al emisiilor în atmosferă şi în mediul acvatic, o degradare extinsă a terenurilor, datorată deşeurilor agricole, industriale şi municipale. Despădurirea necontrolată, atingând limite critice în unele regiuni ale României, a contribuit, de asemenea, la impactul negativ asupra mediului. Prin transpunerea directivelor europene din domeniu, România a adoptat noi legi şi standarde privind mediul. Deşi costisitoare şi solicitantă, implementarea acestora reprezintă o schimbare radicală în politicile naŃionale şi în modul de abordare referitoare la domeniul protecŃiei mediului. De asemenea, restructurarea vastă în industrie şi agricultură, reducerea activităŃilor de extracŃie a combustibililor solizi şi de utilizare a materiilor prime au contribuit la îmbunătăŃirea calităŃii factorilor de mediu.

Începând cu anul 1995, când noua legislaŃie de protecŃie a mediului a intrat în vigoare, România a adoptat o serie de norme şi documente strategice sectoriale cu scopul de a lua în considerare principiile dezvoltării durabile. Aceste strategii naŃionale includ, de asemenea, şi concluziile şi recomandările strategiilor europene de dezvoltare durabilă (Lisabona şi Göteborg) şi ale celui de-al 6-lea Program de AcŃiune pentru Mediu, în vederea asigurării conservării, protecŃiei şi îmbunătăŃirii mediului, protejării sănătăŃii umane şi utilizării durabile a resurselor naturale.

Pentru a contribui la dezvoltarea regiunilor mai puŃin dezvoltate din România, regiuni avute în vedere de politica de coeziune a Uniunii Europene, România încă trebuie să facă investiŃii semnificative în infrastructura de mediu, în particular în sectoarele apă, deşeuri şi calitatea aerului. De asemenea, România trebuie să investească în dezvoltarea unor sisteme eficiente de management de mediu (în special în sectoarele apă şi deşeuri), cu scopul de a oferi îmbunătăŃi calitatea serviciilor către populaŃie şi de a crea un mediu de afaceri competitiv. Sisteme de management viabile sunt de asemenea necesare pentru protecŃia sau valorificarea resurselor naturale.

Noua dimensiune europeană impune, ca o condiŃie cheie în vederea aderării la UE, o calitate mai bună a mediului înconjurător. Deşi România a înregistrat un progres semnificativ din 1990, numeroase eforturi şi resurse sunt necesare în continuare pentru a atinge standardele Uniunii Europene. Pentru câteva dintre domeniile care necesită cele mai mari eforturi financiare pentru conformare şi care nu pot fi implementate până la data aderării, s-au negociat perioade de tranziŃie. Aceste domenii sunt: furnizarea de apă potabilă, construirea/reabilitarea de staŃii de epurare a apelor uzate, închiderea depozitelor neconforme, managementul deşeurilor din ambalaje şi a ambalajelor, precum şi controlul poluării industriale.

Dezvoltarea durabilă reprezintă o preocupare globală. România intenŃionează să îndeplinească cele trei obiective interdependente ale dezvoltării durabile: protecŃia mediului, dezvoltarea socială şi bunăstarea economică.


425

Principiile majore ale dezvoltării durabile au fost deja identificate în cadrul PriorităŃii 3 a Planului NaŃional de Dezvoltare – „ProtecŃia şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului”. Implementarea acestor principii este practic imposibilă fără o participare extinsă a publicului. În acest sens, strategia PND încurajează o participare mai activă a publicului în procesul de luare a deciziei în domeniul protecŃiei mediului, la diferite niveluri. Cadrul strategic al PND se axează pe următoarele direcŃii: • dezvoltarea durabilă a valorilor naturale şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului; • integrarea politicii de protecŃie a mediului în politicile regionale şi sectoriale; • protecŃia şi conservarea patrimoniului natural, conservarea biodiversităŃii; • reducerea disparităŃilor între regiuni şi îmbunătăŃirea accesului populaŃiei la servicii publice; • promovarea educaŃiei în ceea ce priveşte protecŃia mediului şi fluxul de informaŃii.

DirecŃiile strategice ale PND sunt stabilite pe baza priorităŃilor naŃionale mai sus amintite. Obiectivele sunt: consolidarea protecŃiei mediului şi reducerea impactului negativ asupra mediului.

Politica de mediu a UE reprezintă un aspect cheie clar definit în formularea obiectivului global al PriorităŃii.

Accentul se pune în mod special pe conservarea şi reabilitarea resurselor naturale, pe dezvoltarea durabilă a investiŃiilor de mediu şi pe conştientizarea tuturor cetăŃenilor în domeniul protecŃiei mediului, precum şi pe implicarea acestora în procesul de luare a deciziei. Principiul „poluatorul plăteşte” va fi, de asemenea, luat în considerare.

InvestiŃiile de mediu reprezintă o contribuŃie importantă la rezolvarea problemelor economice şi sociale în România: la protecŃia sănătăŃii, îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii şi stimularea dezvoltării economice (de exemplu: turism) Bibliografie

Angelescu C., Stanescu I., 2000, Economie politică, Editura Oscar Print, editia a II-a, Bucureşti;

Bernard Y., Colli J.C., 1994, Vocabular economic şi financiar, Ed. Humanitas, Bucureşti;

Frois A.G., 1994, Economia politică, Ed. Humanitas, Bucureşti; Rojanschi V., Bran F., Diaconu GH., 1997; Economia şi ProtecŃia

Mediului, Editura Tribuna Economică; Rojanschi V., Bran F., 2002, Politici şi strategii de mediu, Editura

Economică, Bucureşti; * * * Strategia protecŃiei mediului în România, Ministerul Apelor,

Pădurilor şi ProtecŃtiei Mediului, 1995; * * * Economie, EdiŃia a şaptea, Ed. Economică, Bucureşti, 2005; www_RegieLive_ro_POLUAREA_APELOR (la data de 20.02.2009)


426

POLUAREA, REZULTAT AL DEZECHILIBRULUI INTRE ACTIVITATEA UMANĂ ŞI MEDIUL AMBIANT

Ioan Daniel Mateş Universitatea Eftimie Murgu Resita, PiaŃa Traian Vuian, nr: 1-4, cod 320085, ReşiŃa, Tel: 0255/218675, Fax: 0255/218675; www.uem.ro [email protected] http://id.uem.ro

Abstract In this presentation it is tried to emphasize the most important aspect of the environment; without it we cannot exist, it is the source of oxygen and life for all living beings. With all of these the human presence has made itself felt even from the first appearance, leaving deep marks over the purity of the environment. In this context along with the elapse of time also has grown the number of the world’s inhabitants in exchange of diminishing the natural resources of the planet, and the most affected has been the air and water. Over periods of time mankind have tried to find various solutions having the desired effect of diminishing the effects of pollution, with the help of different means and methods. It has resorted to various methods: wind power, geothermal power and alternative sources. Keywors: enviroment, pollution, sun energy, ecology

Mediul (înconjurător, ambiant, ecologic, de viaŃã) reprezintã totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici dintr-un loc dat, cu care un organism vine în contact. Aceşti factori sunt: temperatura, umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme. Între fiecare organism şi mediu existã influenŃe reciproce complexe. Mediul influenŃeazã organismele, dar şi acestea (inclusiv omul) modificã mediul. Adaptarea organismelor la mediu este limitatã. Caracterul complex al mediului ambiant.

În secolul XX omul devine una din cauzele principale care duc la transformarea naturii înconjurătoare. Capacitatea lui industriala este de aşa natură, încît poate să producă schimbări serioase în aspectul planetei. În acelaşi timp, epoca "neosferei" încă n-a sosit şi în funcŃie de modul cum omul işi va forma relaŃiile cu mediul ambiant depinde nu numai viitorul biosferei, dar şi existenŃa omului însuşi ca specie biologică. În această situaŃie a spera, că totul se va rezolva de la sine ar fi pentru civilizaŃie o superficialitate de neiertat. "De la sine" totul poate numai să se distrugă.

Se impune ca necesităŃile civilizaŃiei să nu depăşească posibilităŃile biosferei, dar acest fapt nu se ia tot timpul în consideraŃie. Tot mai des apar versiuni alarmante despre faptul că omenirea se află în pragul unei crize ecologice. Însuşindu-şi şi folosind bogăŃiile naturale, omul nu se gîndeşte mereu la toate urmările acŃiunilor sale.


427

La mijlocul secolului XX, influenŃa omului asupra mediului ambiant a depăşit posibilităŃile de adaptare ale biosferei. Ca rezultat, în multe regiuni s-au încălcat echilibrele ecologice, au apărut greutăŃi în asigurarea cu hrană şi alimentare cu apă a populaŃiei, a crescut procentul de îmbolnăvire a oamenilor de diferite alergii, boli infecŃioase şi cancer. Primejdia impactului antropogen asupra mediului ambiant se exprimă prin faptul că răspunsul biosferei nu apare momentan, dar după o perioadă oarecare de timp care depinde de caracterul impactului.

Dacă răspunsul se observă relativ repede, atunci apare posibilitatea de a regla scara interacŃiunilor, nepermiŃînd schimbări ireversibile în mediul ambiant. Însă dacă transformările în ecosistem se petrec după un înterval oarecare de timp, pot avea loc schimbări ireversibile şi în acelaşi timp, schimbări globale în ecosistemele naturale. Problemele ecologice sunt legate deseori de creşterea intensă a numărului locuitorilor.

Omul este de asemenea reprezentantul lumii animale. ExistenŃa lui ca specie biologică este strîns legată de calitatea mediului ambiant iar creşterea numărului populaŃiei este limitată de aceiaşi factori ca şi în cazul altor specii. Aceşti factori sunt urmatorii: 1) existenŃa unui spaŃiu bun pentru locuit 2) prezenŃa substanŃelor nutritive necesare pentru menŃinerea proceselor de activitate vitală a microorganismelor 3) dezvoltarea în ecosistem a consumatorilor tipici (antagoniŃilor) 4) acumularea în mediu a substanŃelor toxice în urma activităŃii vitale.

Va deveni determinant acel factor care va depinde de anumite condiŃii concrete. În prezent, noi suntem martorii situaŃiei, în care creşterea numărului populaŃiei ameninŃă omenirea cu autodistrugerea. Căile de autodistrugere sunt diverse. În timpul creşterii potenŃialului militar, în condiŃiile de lipsă de spaŃiu locativ, a produselor alimentare, nu se exclude dezlănŃuirea unui nou razboi nuclear.

Astăzi, îl pîndeşte pe om şi pericolul unei boli infecŃioase necunoscute în trecut, SIDA. În sfîrşit, el poate deveni victima propriei influente asupra mediului ambiant cu rezultatul apariŃiei noilor factori nefavorabili, ca: intensificarea radiaŃiei solare UV, impurificarea chimică a mediului aerian, a apei şi produselor alimentare, schimbarea climei planetei, epuizarea resurselor naturale, tulburarea stabilităŃii ecosistemului mediului ambiant ş.a.m.d.

În 1987 s-a stabilit că numărul locuitorilor de pe Pămînt a crescut pînă la 5 miliarde de oameni şi continuă încă să crească, conform unei legi hiperexponenŃiale. "Explozia demografică" poate fi ilustrată în mod evident, rezultă, că se reduce brusc timpul de dublare a populaŃiei şi se micşorează timpul apariŃiei fiecărui milion nou de oameni. În prezent creşterea anuală a populaŃiei pe Pămînt reprezintă aproximativ 100 milioane oameni.

Odată cu creşterea populaŃiei cresc şi necesităŃile obşteşti ce duc la ridicarea exponenŃală a volumului producŃei industriale şi agricole.


428

Despre intensitatea influenŃei actuale ale omului asupra mediului înconjurător ne vorbesc următoarele exemple: dublarea producŃiei de energie electrică la fiecare 7-10 ani, întreaga producŃie industrială şi agricolă creşte îndoit în 30-35 ani.

Tabelul 1

Numărul populaŃiei de pe Pămînt PopulaŃia

miliarde oameni Anul Timpul creşterii populatiei cu 1

miliard de oameni (ani) 1 sec XIX - 2 1930 130 3 1960 30 4 1976 16 5 1987 11 6 1996 9

Pe fondul epuizării calitative a resurselor naturale, creşterea producŃiei

duce la: creşterea deşeurilor, micşorarea fertilităŃii solului, impurificarea termică şi chimică a mediului ambiant.

Dezvoltarea producŃiei industriale şi agricole s-a produs pînă nu demult pe cale extensivă, fără a lua în consideraŃie urmările ecologice.

Omul elimină în mediul înconjurător aproape 100 mii de substanŃe chimice. Această cantitate depăşeşte de zeci de ori pătrunderea pe cale naturală a substanŃelor chimice în timpul erodării rocilor muntoase şi activităŃii vulcanice. Anual se produc peste 60 milioane tone de materiale sintetice neîntîlnite în natură. În timpul lucrărilor agricole se introduce în sol o cantitate mare de îngrăşăminte minerale si pesticide.

Cantitatea de fier, pătrunsă pe cale antropogenă în mediul ambiant, a atins în ultimii 150 de ani aproare 6,5 miliarde tone iar urmările posibile ale îmbogăŃirii scoarŃei terestre nu sunt pîna acum cunoscute.

Omenirea foloseşte activ aproximativ 55 % din uscat şi 50 % din creşterea anuală a pădurilor. Ca rezultat al construcŃiilor şi prelucrarilor miniere, anual se transportă mai mult de 4 mii km3 de roci sedimentare şi se ard 7 miliarde tone de combustibil. Pentru irigare, producŃie industrială şi servicii comunale se consumă mai mult de 13 % din debitul fluvial şi se aruncă anual mai mult de 500 miliarde m3 de ape uzate industriale şi comunale. Neutralizarea acestora cere 5-10 diluŃii cu apă pură. De asemenea, s-au mărit de două ori scurgerile solide în ocean. Numai în rezervoarele de apă, acumularea produselor de eroziune a uscatului reprezintă aproximativ 13,4 miliarde tone pe an. Drept rezultat al arderii petrolului, anual se acumulează în atmosferă mai mult de 20 miliarde tone de bioxid de carbon şi aproximativ 700 milioane tone de alŃi compuşi gazoşi şi particule solide.

O problemă foarte importantă devine astăzi este excesul de sulf în mediul înconjurător şi impurificarea aerului şi a apelor suprafaŃei cu compuşi ai sulfului.


429

O mare problemă ecologică o reprezintă şi urbanizarea generală-mai mult de jumătate din populaŃia Terei locuieşte la oraş. Pe glob sunt în prezent mai mult de 150 oraşe cu o populaşie ce depăşeşte 1 milion de locuitori şi numărul acestor oraşe creşte.

InfluienŃa omului se manifestă în toate componentele biosferei şi duce la modificări în sistemele ecologice şi în complexe naturale. Modificările antropogene din natură sunt acele transformări ce se produc în mediul ambiant ca rezultat al activităŃii economice a omului.

Se pot evidenŃia 4 factori principali de influienŃă a omului asupra mediului ambiant: 1. Modificarea structurii scoarŃei terestre. Aproximativ 10% din uscat este transformat ca urmare a construcŃiei oraşelor, întreprinderilor industriale, drumurilor, desŃelenirii stepelor, tăierii pădurilor, asanării bălŃilor etc. 2. Modificarea compoziŃiei chimice a mediului ambiant, influienŃarea circuitului elementelor în biosferă. Aceasta include extragerea minereurilor, eliminarea diferitelor substanŃe în atmosferă şi hidrosferă, modificarea ciclului umedităŃii, chimizarea agriculturii, etc. 3. Modificarea bilanŃului energetic (termic) a unor regiuni şi a planetei în general. Aceste modificări pot să ezercite o influienŃă serioasă asupra climei Terei. 4. Modificările induse în natura vie. Este vorba despre exterminarea unor specii, selecŃia unor specii noi de animale şi plante, permutarea organismelor în locuri noi de viaŃă, etc.

Toate modificările din natură pot fi împărŃite în premeditate şi de însoŃire. Modificările premeditate includ valorificarea pămînturilor şi agricultura, construirea rezervoarelor de apă, construcŃia oraşelor, a căilor de comunicaŃii extragerea minereurilor, transformări ameliorative, etc. Modificările de însoŃire din mediul ambiant trebuie să fie reduse la minim.

Acestea sunt: poluarea mediului ambiant, sărăcirea numărului speciilor de animale, dezvoltarea proceselor de eroziune, ridicarea gradului de îmbolnăvire a oamenilor, etc.

Prin poluarea mediului se înŃelege admisia în mediul ambiant a substanŃelor solide, lichide sau gazoase, microorganizmelor sau energiei (termică, electromagnetică, sonoră) în cantităŃi care provoacă schimbarea compoziŃiei şi calităŃii componenŃilor naturali şi exercită o acŃiune nefastă asupra omului, florei şi faunei.

Formele de poluare sunt muliple cele mai importante dintre ele sunt: evacuarea poluanŃilor în atmosferă, pătrunderea în mediul acvatic a diferitelor deşeuri de producŃie şi comunale, produse petroliere, săruri minerale, degradarea peisajelor cu deşeuri solide, utilizarea vastă a pesticidelor, ridicarea nivelului de radiaŃie ionizantă, acumularea căldurii în atmosferă şi hidrosferă, intensificarea influienŃei sonore.Poluarea chimică este factorul decisiv de acŃiune nefastă asupra mediului ambiant.

Poluării antropogene îi sunt supuse toate mediile de existenŃă a vieŃii.


430

La ora actuală se elimină în atmosferă, în deosebi în atmosfera nordică (93,5%), sute de milioane tone oxizi de azot, sulf, carbon, particule suspendate solide şi lichide (spray-uri), milioane tone de substanŃe organice gazoase. Poluarea atmosferei are caracter global; ea este în stare să producă o schimbare a climei, mărirea fluxului de radiaŃii ultraviolete dure pe suprafaŃa pămîntului, creşterea numărului de boli la oameni.

Poluarea antropogenă a solurilor este legată de deşeurile solide şi lichide ale industriei construcŃiilor, gospodăriei comunale sau orăşeneşti şi producŃiei agricole precum şi intervenŃiile nemotivate ale omului în regimul de alimentare a solurilor cu apă în condiŃiile irigării cîmpurilor şi transformărilor ameliorative, cu folosirea necontrolată a îngrăşămintelor şi pesticidelor.

Dacă atmosfera şi solul primesc marea masă a poluanŃilor, atunci bazinele acvatice slujesc drept colectoare a deşeurilor chimice ale activităŃii umane.

La căderea precipitaŃiilor şi odată cu scurgerile de suprafaŃă, în perioada revărsării apelor de primăvară, în ape ajung poluanŃi care au fost evacuaŃi iniŃial în atmosferă sau introduşi în sol. Poluarea apelor naturale este legată de asemenea şi de folosirea resurselor de apă în industrie, agricultură, energetică, pentru necesităŃile comunale, în legătură cu dezvoltarea transportului pe apă, etc. După utilizare, apa se întoarce în bazinele de apă naturală antrenînd schimbarea conŃinutului chimic, temperaturii, poluanŃilor biologici.

Metodele şi căile de luptă cu poluarea antropogenă a mediului ambiant sunt multiple: construcŃia staŃiilor de epurare, montarea filtrelor de captare a gazelor şi pulberilor, crearea tehnologiilor fără deşeuri sau cu cantităŃi mici de deşeuri, utilizarea deşeurilor în calitate de materie primă pentru fabricarea de produse utile, aplicarea ciclurilor închise de întrebuinŃare a apei, folosirea metodelor biologice de luptă cu dăunătorii culturilor agricole şi ai pădurilor, optimizarea regimurilor de utilizare a tehnicii, perfecŃionarea fabricării motoarelor cu ardere internă, căutarea unor surse noi de combustibil şi energie.

În acelaş timp cu poluarea antropogenă, în mediul ambiant acŃionează şi factorii poluării naturale: activitatea vulcanică, incendiile pădurilor, furtunile de praf,autopoluarea biologică a bazinelor de apă (înflorirea apelor) etc.

Poate fi evitată poluarea mediului ambiant? Teoretic se poate. Pentru aceasta ar fi necesar să se obŃină apă curată din apă uzată, iar nămolul activ rezultat să fie utilizat în agricultură ca îngrăşămînt. Probabil că este posibil ca toate deşeurile să fie supuse recirculării şi să se obŃină din ele mărfuri. Chiar CO2 şi H2O provenite din respiraŃie pot fi transformate cu ajutorul fotosintezei în hidraŃi de carbon şi oxigen. Dar pentru toate acestea este necesară energie care trebuie găsită undeva, în mediul ambiant, de exemplu în rezervele de cărbune, petrol, etc. Problema constă în alegerea acelei activităŃi care să exercite o daună ecologică mai mică.

Oamenii se angajeazã în schimburi pe piaŃã atunci când anticipeazã cã în urma acestor operaŃiuni bunãstarea lor va creşte. Datoritã schimburilor resursele productive vor ajunge sã fie deŃinute de cei ce le preŃuiesc cel mai mult.


431

Specializarea producãtorilor ca urmare a schimburilor permite realizarea unor câştiguri din producŃia de masã şi din diviziunea muncii. CondiŃia libertãŃii schimburilor fiind îndeplinitã, oamenii se vor organiza în pieŃe şi progresul economic va fi promovat. Atunci când nu sunt exploatate toate câştigurile din comerŃ (gains from trade) apare ceea ce în teoria neoclasicã se numeşte eşecul pieŃei. PiaŃa eşueazã pentru cã nu produce rezultate optime.

ExternalitãŃile sunt costuri sau beneficii pentru o parte care nu este direct implicatã într-o tranzacŃie. ExternalitãŃile pot fi negative, sub forma unui cost impus unei a treia pãrŃi, sau pozitive, dacã o a treia parte primeşte un beneficiu ca rezultat al unei tranzacŃii. Datoritã externalitãŃilor, pieŃele se spune cã eşueazã. ProducŃia se îndepãrteazã de nivelul optim şi apare ineficienŃa. ProducŃia a prea puŃine bunuri sau prea puŃinã informaŃie este consideratã un eşec al pieŃei dacã costul total de producŃie este mai mic decât beneficiul tuturor celor care le consumã. Cazul clasic de externalitate negativã este poluarea.

Activitatea de producŃie Pe fondul creşterii volumului de producŃie, pe primul plan apare problema

resurselor naturale, limitate, care sunt necesare pentru satisfacerea năzuinŃelor civilizaŃiei şi a căilor pentru utilizarea lor raŃională.

Resursele naturale sunt: solul, căldura soarele, minereurile, energia mareelor, lumea vegetală şi animală, căldura interioară a pămîntului şi puterea vîntului. Aerul atmosferic, clima, radiaŃia cosmică, stratul de ozon sunt considerate componente ale naturii indirect legate de activitatea de producŃie a omului şi constituie condiŃiile de existenŃă a oamenilor. Resursele naturale se prezintă în acelaşi timp drept componente ale mediului ambiant şi categorie economică.

Resursele naturale se împart în epuizabile şi inepuizabile; cele epuizabile se împart la rîndul lor în regenerabile şi neregenerabile. Resurse naturale inepuizabile sunt apa, energia soarelui , energia mareelor, căldura internă a pămîntului. Resursele naturale epuizabile sunt bogăŃiile subterane, lumea vegetală şi animală. BogăŃiile subterane se referă la cele neregenerabile, iar solul, flora şi fauna la cele regenerabile.

De regulă, resursele naturale sunt multicomponente. Astfel, lumea vegetală este reprezentată de pădure cu multitudinea părŃilor ei componente; scoarŃa solului reprezintă un corp organizat complex cu bază minerală, organisme vii şi masă organică putrezită.

Decurgînd din aceasta, utilizarea resurselor naturale trebuie să fie complexă. Pînă nu demult, omul trăia în condiŃii de resurse naturale inepuizabile-viteza consumului resurselor regenerabile era relativ redusă iar a celor neregenerabile-mică. Acum există o situaŃie calitativ nouă-nivelul consumului resurselor regenerabile a început să depăşească viteza regenerării lor şi a devenit evidentă limita rezervelor multor genuri de resurse neregenerabile, în particular, a cărbunilor fosili.

Deoarece viteza regenerării resurselor animale şi vegetale depind în mare parte de activitatea omului, apare necesitatea de a echilibra volumul consumului şi


432

a regenerării resurselor naturale. În caz contrar, odată cu creşterea consumului se va micşora capacitatea de regenerare a sistemelor naturale din cauza epuizării bioproductivităŃii. Deoarece epuizarea în timp a resurselor neregenerabile este inevitabilă, problema constă nu în a “întinde” resursele cît mai mult timp, ci de a găsi substituienŃi naturali sau sintetici, ori de a găsi posibilităŃi de regenerare a lor utilizînd materie primă secundară.

Dintre resursele naturale neregenerabile cele mai consumate sunt cărbunii fosili şi petrolul. După calculul specialiştilor, rezervele de combustibil vor ajunge încă 50-100 ani. Ce va fi mai departe? Centralele termoelectrice, transportul, industria chimică şi petrochimică îşi vor înceta activitatea. Prevăzînd aceste urmări, chiar de pe acum trebuie căutate diferite surse de combustibil alternativ. Există orientarea de a utiliza, în calitate de combustibil, hidrogenul gazos rezultat la electroliza apei şi metanolul provenit din prelucrarea lemnului, resurse care sunt regenerabile. Dar şi la rezolvarea problemelor tehnologice de obŃinere în proporŃii mari a hidrogenului şi metanolului apare problema producŃiei de energie electrică care are limitele sale ecologice.

Energetica şi ecologia. Utilizarea multor resurse naturale, în primul rînd combustibilul fosil,

elementele radioactive şi energia potenŃială a apei, este legată de producerea energiei. Creşterea necesarului de energie electrică implică mărirea capacităŃii de producŃie a acesteia dar metodele contemporane de obŃinere a energiei electrice suferă o serie de insuficienŃe din punct de vedere a daunelor aduse mediului ambiant.

Centrale termoelectrice ProducŃia majoră de energie electrică pe plan mondial este datorată

termocentralelor care lucrează pe bază de carbon organic fosil. Combustibilul (cărbune, păcură, gaz, şist) se arde în focarele cazanelor de abur unde energia lui chimică se transformă în energie termică a vaporilor. În turbinele de abur energia termică a vaporilor este convertită în energie mecanică şi aceasta se transformă ăn turbogenerator în energie electrică. Coeficientul termic al CTE obŃinute (de tipul GRES) este de 37-39%. Aproximativ 2/3 din energia termică şi resturi de combustibil sunt aruncate odată cu gazele de evacuare producînd daune însemnate unei regiuni vaste. În 24 ore CTE consumă o cantitate enormă de combustibil, deseori adusă de la distanŃă. Astfel, o CTE cu capacitatea de 2 milioane kW arde cîte 17800 t de cărbune, ceea ce corespunde la 6-7 garnituri mari de tren şi 2500 t păcură. Cărbunele se macină (pulbere) şi se alimentează focarele cazanelor unde se administrează, în cantităŃi mari şi continuu, apă (150000m3). Vaporii utilizaŃi în turbine, răcindu-se, se transformă în apă şi se reîntorc în cazane. Pentru răcirea vaporilor utilizaŃi sunt necesare sisteme speciale-turnuri de răcire sau rezervoare mari de apă. Pentru răcire se utilizează în 24 ore 7 milioane m3 apă şi are loc impurificarea termică a rezervorului răcitor.

În timpul funcŃionării CTE se elimină în atmosferă o cantitate mare de cenuşă şi diferiŃi compuşi chimici nocivi. Într-un singur an, CTE elimină în atmosferă aproximativ 43 mii t de cenuşă, 220 mii t SO2, 36-40 mii t oxizi de azot.


433

Centralele termoelectrice ce funcŃionează pe baza gazului natural sunt ecologice, mai curate decît cele pe cărbune, păcură sau şist dar în acest caz se produc daune mari naturii la instalarea conductelor de gaz pe distanŃe de mii de kilometri.

În ultimii ani s-a descoperit că impurificarea radioactivă în jurul centralelor termoelectrice care funcŃionează cu cărbune este în medie de 100 de ori (de la 10 la 400 ori) mai ridicată decît fondul radiaŃie naturale. Aceasta este dată de faptul că întotdeauna cărbunele conŃine micro-cantităŃi de uraniu-238. Thoriu-232 şi izotopul radioactiv al carbonului. În timpul funcŃionării CTE aceşti radionuclizi, împreună cu cenuşa volatilă şi alŃi produşi de ardere , ajung în atmosfera terestră, sol şi rezervele de apă.

Combustibilul fosil reprezintă resurse naturale neregenerabile ceea ce înseamnă că şi prin economisirea lui maximă combustibilul va ajunge numai pentru un timp scurt. După unele date medii, duratele estimate sunt următoarele: cărbune pentru 200-300 ani, petrol pentru 80 ani, gaze naturale pentru 100-120 ani (după unele aprecieri pesimiste cărbunele ar ajunge 80-100 ani, petrolul-40 ani, gazele naturale-50 ani).

Centrale hidroelectrice Centralele hidroelectrice (CHE) reprezintă instalaŃiile cele mai simple de

obŃinere a energiei electrice. Purtătorul de energie-apa-este administrată în turbinele CHE din partea amonte a rîului (rezervorul de apă format la bararea rîului) şi trimisă în aval. PreŃul de cost al energiei electrice produse la CHE este, în medie, de 4 ori mai mic decît preŃul energiei electrice produse în termocentrale, iar recuperarea costului CHE este tot de atîtea ori mai rapidă.

Resursele hidraulice totale ale rîurilor planetei sunt evaluate la 1000 triliarde kW/oră. Resursele hidraulice care pot fi exploatate cu ajutorul CHE sunt de 30 ori mai mici. După aprecierea specialiştilor, chiar prin utilizarea potenŃialelor tuturor rîurilor planetei, hidroenergia poate satisface numai pînă la 25 % din necesarul de energie electrică al omenirii.

Deosebirea esenŃială dintre CHE şi CTE, totodată marele avantaj al CHE, este posibilitatea manevrării, adică posibilitatea de pornire sau deconectare a numărulu dorit de agregate. Aceasta permite utilizarea CHE de mare capacitate în calitate de centrale electrice”de vîrf “ adică pentru asigurarea graficului zilnic de încărcare a sistemului energetic şi compensarea pierderilor de energie din reŃea în cazul deconectării de avarie a capacităŃilor CTE.

CHE pot fi divizate ăn două grupe de bază: construite pe rîuri de cîmpie şi pe rîuri de munte. În ambele cazuri este necesară construirea barajelor care să asigure presiunea necesară a apei şi stocarea ei în rezervorul de apă pentru funcŃionarea regulată a CHE în decurs de 1 an.

La construirea CHE pe rîurile de cîmpie apare o serie de probleme ecologice legate de inundarea pămănturilor fertile, dezvoltarea în apele stătătoare a algelor albastreverzui, etc. Pe lîngă CHE de mare putere, pentru compensarea tensiunilor de vîrf au o mare importanŃă CHE de putere mică şi medie. PotenŃialul hidraulic al rîurilor mici este


434

apreciat la 150 miliarde kWh. Greutatea specifică a investiŃiilor de capital pentru CHE de putere mică este mai mare decît pentru CTE , CHE de putere mare şi CAE. În afară de aceasta, după calculele specialiştilor, suprafeŃele totale de terenuri inundate la construcŃia CHE de putere mică sunt de 5-20 ori mai mari decît la construcŃia CHE de putere mare ( calculat pentru o unitate de capacitate). Acest factor şi încă o serie de neajunsuri (îngheŃarea rîurilor mici, necesitatea protejării împotriva efectelor unor lovituri, imposibilitatea reglării capacităŃilor, etc.) au reprezentat motive pentru nerăspîndirea mini- şi micro-CHE pe rîurile mici de cîmpie.

Centrale atomoelectrice În reactoarele centralelor atomo-electrice (CAE) energia termică rezultă ca

urmare a eliberării energiei legăturilor dintre neutroni şi protoni la fisiunea nucleelor de uraniu-235 prin bombardarea lor cu neutroni. Dacă la arderea unei tone de cărbune se elimină 7 kcal de căldură, la “arderea” unui gram de combustibil atomic se elimină 20 milioane kcal, adică de 3*106ori mai mult. În cazul unei CTE cu capacitatea de 1 milion kW/ zi sunt necesare, pentru 3 ani de funcŃionare, aproape 10 mii t de cărbune (aproximativ 300 mii de vagoane). Pentru o CAE de aceeaşi capacitate, în 3 ani(durata de lucru neîntrerupt a reactorului CAE fără schimb de combustibil) vor fi necesare numai 80 t material combustibil nuclear în UO2-2 vagoane.

Asamblarea CAE este posibilă în orice loc în care este suficientă apă pentru răcirea reactorului, unde nu există pericol seismic serios, unde lipseşte pericolul reaşezării terenului (solului) şi nu există pericol de distrugere a clădirii CTA ca rezultat al unor cauze externe.

În barele de ardere (BA) se află combustibil nuclear (pastile de UO2 sau UC). Acesta la rîndul său conŃine izotopul fisionabil sub formă de neutroni termici (U-235, U-233 sau Pu-239) sau sub formă de neutroni rapizi (U-238. Th-232). Mai multe bare de ardere la un loc formează un fascicol de bare care reprezintă un element combustibil Uraniul-235 este singurul izotop natural capabil să întreŃină reacŃia de fisiune în lanŃ a nucleelor. Captînd un neuron, uraniul-235 se transformă în uraniul-236, foarte nestabil, care se descompune în 2-3 fragmente de elemente mai uşoare (brom, iod, kripton, bariiu, etc.). “Defectul de masă” existent provoacă eliminarea unei mari cantităŃi de energie şi naşterea a 2-3 neutroni noi care asigură propagarea reacŃiei atomice. Aceşti neutroni noi posedă o viteză foarte mare (aproape 20 mii km/ sec) şi o energie primară de cîteva milioane de eV (1 eV=1,59*10-19 w/s=1,59*10-19 erg).

Captarea neutronilor de către nucleele uraniului-235 este eficientă dacă mişcarea neutronilor în reactor este încetinită pînă la aproximativ 2 km /sec; atunci apare posibilitatea de a dirija reacŃia în lanŃ în reactor. Reducerea vitezei neutronilor” rapizi” se face cu ajutorul apei grele sau cu a grafitului ca moderator. O parte din neutroni este captată de nucleele uraniului –238 care nu se dezintegrează şi care alcătuieşte partea substanŃială a combustibilului nuclear. Se formează un combustibil nuclear nou, plutoniu –239, care nu se întîlneşte în natură din cauza timpului de înjumătăŃire relativ mic(25 mii ani). Plutoniul-239 este un


435

”combustibil” nuclear mai eficient decît uraniul-235 şi se utilizează la fabricarea armei atomice. În locul U-238 se poate utiliza şi Th-232.

După 3 ani de exploatare barele de ardere se extrag din reactoare şi se păstrează încă 3 ani în CAE, în bazine speciale. În acest timp se dezintegrează complet produsele radioactive cu perioada de înjumătăŃire mică(radionuclizii) ce s-au acumulat în BA. După păstrare, din BA se extrage plutoniul-239 iar reziduurile se pregătesc pentru îngropare. În procesul dezitegrării nucleelor de uraniu-235 cu generarea unui şir de elemente transuranice prin bombardarea nucleelor de uraniu-238 , în zona de lucru a reactorului atomic se formează diferite produse de dezintegrare radioactivă, unele dintre ele gazoase şi sub formă de aerosoli. Gazele radioactive şi aerosolii se epurează şi se elimină în atmosferă. Sunt supuse îngropării deşeurile radioactive ale reactorului atomic precum şi reactoarele cu un termen de funcŃionare de aproximativ 30-40 ani. O CAE tipică cu capacitatea de 1 milion kW pe an pregăteşte pentru îngropare nu mai mult de 2 m3 de deşeuri radioactive. Cantitatea totală de deşeuri create la toate CAE din foste URSS însumează anual circa 30 t.

O problemă mult mai dificilă o reprezintă îngroparea diferitelor substanŃe radioactive acumulate în decursul mai multor ani de obŃinere a plutoniului pentru arma nucleară. Aceste deşeuri depăşesc de sute de ori cantitatea rezultată la fabricarea combustibilului radioactiv pentru toate centralele atomice. Neluînd în consideraŃie pericolul poluării mediului ambiant cu deşeuri radioactive, energetica atomică este privită ca alternativa cea mai viabilă comparativ cu energetica pe bază de combustibil organic fosil.

La sfîrşitul anului 1988, în 26 Ńări ale lumii se exploatau 429 reactoare energetice atomice cu capacitatea totală de 311 milioane kW şi se construiau încă 105 reactoare cu capacitatea de 85 kW.

La sfîrşitul anului 1989 în lume se exploatau deja 434 blocuri atomice, capacitatea totală stabilită a CAE mărindu-se cu 7 milioane kW.

Pe teritoriul fostei URSS, comform situaŃiei din 1990, la 15 CAE se exploatau 46 de blocuri cu capacitatea totală stabilită de aproximativ 37 milioane kW.

La sfîrşitul lui ianuarie 1991 au fost oprite, conservate sau reprofilate construcŃiile CAE din Rostov, Crimeea, Tatarstan, Başcortstan ca şi a altor blocuri energetice. Au fost deasemenea suspendată proiectarea şi construcŃia a 60 de CAE cu capacitatea totală de 160 milioane kW. O astfel de situaŃie a apărut ca rezultat al schimbării cardinale a opiniei publice despre energetica atomică după accidentul de la CAE din Cernobîl.

După explozia care a aruncat în atmosferă cantităŃi mari de combustibil atomic, reacŃia în lanŃ din reactor a încetat- reactorul şi-a pierdut “criticitatea”- însă temperatura în interiorul lui a rămas mult timp ridicată datorită transformărilor radioactive. În decurs de o lună în atmosferă a continuat să se elimine nuclizi radioactivi volatili ai gazelor inerte, iod-131, telur, cesiu, etc. Ca urmare a avariei de la Cernobîl au suferit sute de mii de oameni (în deosebi copii) nu numai în


436

apropierea Cernobîlului ci şi mai departe de hotarele lui-în Ucraina, Bielorusia şi parŃial în Rusia. Pe terenurile unde au căzut precipitaŃii radioactive s-au format “urme şi pete” radioactive. Căderea radionuclizilor a fost descoperită, deasemenea, pe teritoriul Angliei, Germaniei, Italiei, Norvegiei; Suediei, Poloniei, Romîniei şi Finlandei.

Avaria de la centrala atomo-electrică de la Cernobîl a stimulat munca ştiinŃifică de cercetare şi proiectare pentru crearea noilor generaŃii de CAE cu înaltă siguranŃă de exploatare. Energetica atomică dispune astăzi de instalaŃii capabile să stopeze automat procesele ce duc la accidente grave. După Cernobîl, specialiştilor din toată lumea le-a fost clar că numai legăturile strînse şi informarea la timp a societăŃii despre noile descoperiri garantează dezvoltarea în continuare a energeticii atomice fără de accidente. În octombrie 1989, Adunarea Generală a ONU a chemat toate Ńările la o colaborare eficientă şi armonioasă pentru folosirea energiei nucleare şi aplicarea măsurilor necesare creşterii securităŃii instalaŃiilor nucleare.

Tragedia de la Cernobîl a impus revizuirea principiilor de instalare a CAE. Sub acest aspect, este necesar să se ia în considerare factori ca: necesitatea energiei electrice în regiune, condiŃiile naturale, prezenŃa apei în cantitate suficientă, densitatea populaŃiei, probabilitatea cutremurelor de pămînt, inundaŃiile, caracteristice straturilor superficiale şi profunde ale pămîntului, etc.

Surse alternative de energie Paralel cu sursele convenŃionale de energie electrică descrise mai sus, în

lume se caută alte căi de satisfacere a necesităŃilor energetice crescînde ale omenirii. În următorii 20- 30 de ani apariŃia surselor energetice alternative este puŃin probabilă. Cele mai mari speranŃe se îndreaptă spre folosirea energiei solare, a căldurii pămîntului, energiei mareelor, energiei termonucleare ş.a.

Utilizarea energiei solare Puterea de radiaŃie totală a soarelui se exprimă prin cifra astronomică de

4*1014 miliarde kW. Fiecărui m2 al uscatului îi revine, în medie, aproape 0.16kW. Pentru toată suprafaŃa pămîntului, cantitatea de energie solară căzută este de 105 miliarde kW. Aceasta reprezintă aproape de 20 de ori mai mult decît producŃia surselor de energie la un loc. Trebuie spus că, toate cerinŃele energetice ale Ńărilor fostei URSS echivalează cu energia solară ce cade asupra pustiului Kara-Kum pe un patrat cu latura de 67 cm. Numai în acest pustiu sunt cîteva sute de astfel de”patrate”. Logic se pune întrebarea cum poate fi practic transformată energia solară în energie electrică.

În prezent, energia radiaŃiei solare poate fi utilizată în special la obŃinerea energiei termice cu potenŃial mic (pînă la 373 K). Aceasta serveşte necesităŃilor gospodăreşti, din agricultură şi numai parŃial din industrie. Mai precis este vorba despre surse de absorbŃie a energiei (apă, aer) destinate deservirii sociale cum sunt serele, uscătoriile, aparatele pentru desalinizarea apei etc.

Aplicarea pe scară largă în practică a radiaŃiei solare pentru obŃinerea energiei termice (cu precădere între 500 latitudine sudică şi 500 latitudine nordică) ar înlocui o cantitate considerabilă de energie electrică folosită pentru aceleaşi scopuri sau drept combustibil. Altfel stau lucrurile la folosirea energiei solare


437

pentru obŃinerea directă sau indirectă a energiei electrice. Transformarea directă a energiei solare în energie electrică are loc cu ajutorul elementelor semiconductoare fotoelectrice numite transformatore. Transformarea se realizează indirect cu ajutorul vaporilor de apă ce ajung în turbina generatorului.

Construirea de centrale electrice solare (CES), se folosesc vaporii obŃinuŃi prin încălzirea cazanului cu abur, s-a dovedit economic neretabilă. CES-5 experimentală cu o capacitate de 5000 kW a fost construită în 1985 în Krîm. Datorită sistemului de oglinzi (heliostatice), cu suprafaŃa totală de 40 mii m2, razele solare sînt focalizate permanent pe cazanul cu abur. Aceasta permite obŃinerea într-o oră a 28 t de vapori la temperatura de 425K. La CES-5, un timp de 1920 ore de strălucire solară permite obŃinerea a 5,8 milioane kWh energie electrică şi economisirea unei cantităŃi de combustibil de aproape 2000 t. Dar cheltuielile de obŃinere a energiei electrice cu ajutorul CES-5 întrec de aproximativ 70 de ori cheltuielile CTE ce funcŃionează pe bază de cărbune. Centrale electrice de acest fel au fost construite mai înainte în FranŃa şi SUA.

Acum există proiecte de construire a unor CES mari, cu o capacitate de 200-300 mii kW, care întrec de cîteva ori cheltuielile CTE tradiŃionale. În SUA funcŃionează instalaŃii cu capacitatea de 30 mii kW în care vaporii de apă se obŃin pe altă cale decît la CES-5. În principiu, razele solare sunt focalizate pe o Ńeavă prin care curge ulei sintetic. Uleiul se încălzeşte pînă la 660K apoi trece în schimbătorul de căldură unde apa se transformă în vapori ce asigură funcŃionarea turbogeneratorului de energie electrică. În 1989 a început să funcŃioneză în California o instalaŃie analoagă cu capacitatea de 80 mii kW. PreŃul de cost al energiei obŃinute în astfel de instalaŃii este comparabil cu cel al energiei electrice obŃinute în CAE.

Pînă nu demult se considera că CES se situiază după centralele electrice bazate pe transformările semiconductorilor fotoelectrici (TSFE). Dar costul unei astfel de instalaŃii de TSFE cu capacitatea de zeci de kW este mai mare decît a CES cu vapori. În plus, sfera de întrebuinŃare a TSFE este foarte redusă : instalaŃii mici folosite în locurile unde este greu de furnizat combustibil şi pentru aparatele cosmice.

În anii ’60, o grupă de oameni de ştiinŃă englezi şi americani au propus proiectul creării de CES cosmice de înaltă capacitate. S-a imaginat lansarea a 60 de sateliŃi la înălŃime de 36000 mii metri deasupra ecuatorului. Fiecare satelit, format din panouri de elemente semiconductoare cu suprafaŃa de 160 km2, ar avea o masă de 50000 t. Energia obŃinută se transformă în curent de înaltă fregvenŃă care se transferă pe pămînt. La început se părea, că proiectul este pe deplin realizabil. Însă masa considerabilă a heliocentralei (300000 t) crează o problemă tehnică serioasă legată de transportul încărcăturii pe orbită. În afară de aceasta, curentul energiei de microunde, de capacitate imensă, reprezintă o primejdie considerabilă. Acest curent ionizează aerul, distruge lumea vegetală şi animală, determină perturbaŃii radiofonice, etc. Calculele făcute au arătat că pierderile totale la transformarea energiei sunt de 2 ori mai mari decît pierderile la transmiterea energiei cosmice. Prin urmare, CES terestre sunt mai de perspectivă.


438

Energia termonucleară Foarte mari speranŃe sunt legate de reacŃiile de sinteză termonucleară

dirijată în care sunt implicate nuclee uşoare, îndeosebi izotopii hidrogenului (D-deuteriu, T-tritiu). Pentru reacŃia de sinteză este necesară o temperatură foarte înaltă, egală cu cîteva sute de milioane de grade. Ca rezultat al reacŃiei termonucleare se elimină o cantitate colosală de energie: în reacŃia D+D-3,3 milioane eV, în reacŃia D+D-17,6 milioane eV. Lucru cel mai important este realizarea reacŃiei dintre nucleele de D conŃinute în apa obişnuită în proporŃie de 1/350 din masa hidrogenului sau 1/6300 din masa apei. După capacitatea calorică, 1 l de apă este echivalent cu 300 l de benzină, dar obŃinerea 1g de D, ca rezultat al reacŃiilor termonucleare, echivalează cu arderea a 10 t de cărbune.Energia corespunzătoare arderii anuale în lume a zăcămintelor combustibile se obŃine dintr-un cub de apă cu latura de 160 m.

Prin stăpînirea energiei de sinteză nucleară omenirea va obŃine practic surse de energie inepuizabile fără nici un pericol din punct de vedere al impurificării radioactive a mediului înconjurător întrucît produsul final al reacŃiei de sinteză al deuteriului heliului –este nevătămător.

Pentru rezolvarea acestei probleme lucrează intens fizicieni din multe Ńări ale lumii. În 1988 ei au hotărît să-şi unească toate eforturile pentru realizarea proiectului internaŃional al reactorului ITAR.

Energia vîntului Aproape 20 % din radiaŃia solară ce cade pe pămînt se transformă în

energie eoliană care se foloseşte practic în toate părŃile globului pămîntesc. Folosirea vîntului în centralele electrice eoliene (CEV) este limitată de instabilitatea acestuia. Acum se construiesc instalaŃii eoliene cu capacitatea de 4-6 kW destinate fermelor agricole. Peste hotare se produc CEV cu o capacitate de 100 kW. În ultimii ani s-a început construirea instalaŃiilor mari pentru obŃinerea energiei electrice. În 1982 a fost făcută publică prognoza dezvoltării pînă în anul 2000 a complexelor electroenergetice din Germania. Se presupune că cele mai mari agregate eoliene, cu capacitatea 4,5 milioane kW (1500 turnuri cu înălŃimea 100 m şi 3000 kW fiecare), vor produce 4% din energia electrică a Ńării, fapt care va permite economisirea, în decursul unui an, a 3,5 milioane t de cărbune. Este proiectată construcŃia a 6 mii de instalaŃii mici cu capacitatea de la 5 pînă la 20kW, ce vor permite economisirea a aproximativ 0,3 milioane t de combustibil lichid.

În Marea Britanie s-a hotărît construirea în următorii ani a unor “parcuri eoliene” cu suprafaŃa de 3-4 km2. În fiecare din ele vor funcŃiona cîte 25 turbine de vînt cu capacitatea totală de 8 mii kW. În perspectivă se urmăreşte construirea de “parcuri eoliene” gigantice cu suprafaŃa de 500 km2, care vor consta din cîteva sute de instalaŃii energetice.

În Suedia este planificată construcŃia a 4 mii CEV ( a cîte 3000 kW fiecare) care vor asigura 20% din cerinŃele Suediei în energie electrică. Cea mai mare parte din ele va fi instalată în apele riverane (de litoral), la distanŃa de 3-5 km de mal. Spre sfîrşitul anului 1989, SUA număra 14 mii de CEV cu capacitatea totală de 1,4


439

milioane kW, pe cînd în Danemarca acŃionau abia 2400 CEV cu capacitatea totală de 253 mii kW.

În toată lumea creşte interesul pentru centralele electrice eoliene cu toate că la producerea energiei în proporŃii mari cu ajutorul generatoarelor de vînt sunt necesare teritorii imense şi apar perturbaŃii radiofonice deoarece capătul paletei ventilatorului despică aerul cu o viteză superioară.

Energia mareelor Fluxul şi refluxul se observă în mări şi oceane de două ori pe zi. Caracterul

fluxului depinde de latitudinea geografică, adîncimea mării şi panta liniei litoralului. ÎnălŃimea valurilor în timpul refluxului depăşeşte deseori 10 m.

Prima centrală electrică maree-motrice (CEMM), cu capacitatea de 240 mii kW a fost construită în FranŃa în anul 1967, la revărsarea fluviului Rhone în La Mance. Delta rîului a fost barată cu un dig de 700 m. De-a lungul digului au fost instalate hidroagregate “ reversibile” care se roteau în timpul fluxului într-o direcŃie, iar în timpul refluxului-în cealaltă. Costul construcŃiei CEMM pe Rhone a întrecut de 2,5 ori costul unei CHE fluviale de aceiaşi capacitate.

În apropierea Murmanscului a fost construită în 1986 o CEMM industrial experimentală cu o putere de 800 kW. Prin bararea albiei înguste a rîului Kisloi s-a format un bazin, ce juca rol de rîu, care se revărsa în mare. În prezent se construiesc cîteva centrale electrice de acest fel în Rusia, Canada şi Marea Britanie.

În Marea Britanie se discută proiectul construcŃiei CEMM şi în largul mării. Sunt luate în consideraŃie sectoarele adînci ale mării cu înălŃimea de 7 m. Pe aceste sectoare se plănuieşte construirea unor diguri nu prea înalte situate la aproximativ 10 km de mal. În aceste diguri vor fi instalate ecluze şi hidroagregate reversibile în stare să folosească pînă la 45% din energia fluxului şi refluxului. După calculele efectuate de la 8 asemenea sectoare se poate obŃine 25 % din energia electrică necesară în prezent Ńării. În acest fel nu mai este necesară construirea ecluzelor navigabile masive şi inundarea cîmpurilor de litoral. Pe digurile instalate în mare pot fi construite suplimentar şi centrale electrice eoliene. Costul producŃiei unei astfel de centrale e comparabil cu preŃul energiei obŃinute în CAE.

Energia geotermală Energia geotermală este energia cuprinsă în apa fierbinte şi vaporii de apă

subterani. Rezervele de apă termală de pe teritoriul fostei URSS echivalează cu aproximativ 200 milioane t combustibil pe an. În prezent, se extrag anual 60 milioane m3 de apă termală ceea ce este echivalent cu 500 mii t combustibil.

În anul 1966, pe valea rîului Paujetki din sudul Kamceatcăi, a fost pusă în funcŃiune prima centrală electrică geotermală termică (CEGT) cu capacitatea de 11 mii kW. PreŃul de cost al energiei electrice la CEGT este de cîteva ori mai scăzut decît la centralele electrice diesel cu motorină. În localitatea Muntovsc din Kamceatca s-a planificat construirea unei CEGT cu capacitatea de 200 mii kW. Astfel de CEGT sunt construite de asemenea în Italia, Noua Zeelandă, SUA, Islanda. În ansamblul,


440

CEGT produc astăzi aproximativ 0,1 % din capacitatea totală a centralelor electrica mondiale.

În viitor aportul poate fi mult mai mare deoarece rezervele de surse geotermale sunt foarte mari. De curînd s-a descoperit că centralele electrice geotermale ce lucrează pe baza apei calde şi vaporilor de apă subterani sunt cu mult mai radioactive decît centralele termice alimentate cu cărbune. Aceasta s-ar explica prin prezenŃa radiului şi a altor produse radioactive rezultate în urma dezagregării lui. Se consideră că radonul e cel mai periculos din toate sursele naturale radioactive. El este răspunzător pentru ¾ din doza de iradiere anuală a populaŃiei datorată surselor artificiale şi pentru aproximativ ½ din cea datorată surselor radioactive naturale.

Alte surse alternative În ideea găsirii unor surse de energie electrică ecologic pure se fac

cercetări pentru utilizarea energiei undelor. O astfel de centrală electrică experimentală e instalată în Norvegia, pe malul Atlanticului de Nord. Aici este construită o cameră de beton în care”pătrund” undele. Sub apă, în cameră, se află un orificiu larg ce iese într-o mină verticală de beton şi în care e instalată o conductă de aer. Pomparea undelor în cameră ridică nivelul apei în mină iar cînd undele încetează să mai fie pompate, nivelul apei se micşorează din nou. Ca urmare, nivelul apei se schimbă în mină cu frecvenŃa valurilor mării. Aceasta permite absorbirea sau eliminarea aerului prin conductă, ceea ce determină funcŃionarea electrogeneratorului cu o capacitate de 400 kW. Centralele electrice cu unde pot fi construite şi nemijlocit în apă. GreutăŃile întîmpinate în exploatarea centralelor electrice cu unde sunt legate de vibraŃia inconstantă şi viteza de mişcare a undelor şi chiar de asigurarea exploatării în condiŃiile furtunilor pe mare.

În ultimul timp, dintre sursele neconvenŃionale de energie, atenŃia cea mai mare este acordată instalaŃiilor de biogaz. FuncŃionarea acestora se bazează pe procesele de descompunere anaerobă a deşeurilor organice şi au drept rezultat obŃinerea metanului sub formă de gaz fierbinte. Astfel de instalaŃii s-au dat în exploatare în multe Ńări ale Europei de vest, SUA ş.a. Astfel, India număra în 1985 mai mult de 400 mii de asemenea instalaŃii. În China s-au dat în exploatare, în 1986, 25 milioane de sobe şi încălzitoare de apă ce funcŃionează cu bogaz. Desigur, problema cheie în deosebi în Ńările fostei URSS, o constituie economisirea energiei electrice. Cea mai mare pierdere de energie electrică e caracteristică industriei metalurgice grele. Numai în 1985, metalurgia URSS a cheltuit 8 miliarde m3 gaz de furnal şi 0,5 miliarde m3 gaz de cocs care ar fi ajuns pentru încălzirea unui oraş cu populaŃia de un milion.

Criza energetică din anii 1970 a impus Ńărilor de frunte ale lumii să schimbe radical structura economiei. Drept rezultat, cerinŃele de energie electrică s-au micşorat, în deosebi înSUA (cu 35-40%) şi Japonia (cu 70%).

Nu este însă corect să credem că într-un viitor apropiat sursele neconvenŃionale de energie ne pot schimba existenŃa. După prognoza specialiştilor, trecerea la surse alternative de energie se va produce probabil peste 30-50 ani. Dar


441

pînă atunci se pune problema reducerii energice a daunelor pricinuita mediului înconjurător prin folosirea metodelor convenŃionale de obŃinere a energiei electrici. Ne situăm astfel în faŃa a două aspecte contradictorii-ecologic şi economic. Bibliografie

BăbăiŃă I., Duba A., Imbrescu I., 2003, Microeconomie, Strategii de preŃuri, Editura de Vest, Timisoara;

Bernard Y., Colli J.C., 1994, Vocabular economic şi financiar, Ed. Humanitas, Bucureşti;

Fudului P., 1997, Microeconomie. PostiniŃial şi Master, Ed. Hiroyuki; Rojanschi V., Bran F., 2002, Politici şi strategii de mediu, Editura

Economică, Bucureşti; * * * Strategia protectiei mediului în România, Ministerul Apelor,

Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului, 1995; * * * Economie, EdiŃia a şaptea, Ed. Economică, Bucureşti, 2005; www_RegieLive_ro_POLUAREA_APELOR (la data de 20.02.2009) www.mcti.ro/fileadmin/PND.pdf (la data de 03.03.2009) www.aepado.ro/revista/nr_9/index.php?page=05 (la data de 04.02.2009)


442

ROLUL SOCIETĂłILOR DE VALORI MOBILIARE ÎN INTERMEDIEREA PE PIAłA DE CAPITAL

Ciprian Bogdan Cucoşel Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare, România

Baia Mare, Str. Culturii nr. 5, telefon 0724207101

Abstract Financial assets circulation within an economy between the fund suppliers and its users is done in order to accomplish a goal: economic need satisfaction that is accomplished within the financial market. On one hand, the public funds are available in small amounts, on short terms and divided between a large number of holders. On the other hand, the finance needs appear for large amounts that require to a concentrated allotment for medium and long-term periods of time. The mission of the financial-banking institutions is to act as mediating agents and to transform the structure of the public funds according to the structure of the financial investment needs. Keywords: financial market, financial-banking institutions, economic circuit, public funds, economic circuit Introducere

Pe masură ce economia românească a depăşit stadiul de economie de piaŃă emergentă şi s-a apropiat tot mai mult de statutul de economie de piaŃă funcŃională, expectaŃiile referitoare la rezultatul angrenării pieŃei de capital in mecanismul de funcŃionare al economiei se inscriu pe noi coordonate. Mobilizarea rapidă şi cu costuri reduse a capitalurilor pentru proiecte de anvergură devine funcŃia primară a pieŃei noastre de capital. In aceasta nouă etapa, piaŃa de capital trebuie sa joace un rol major in finanŃarea economiei românesti, prin mobilizarea economiilor interne si atragerea pe o bază durabilă a capitalurilor străine. Odata cu atingerea acestui obiectiv se poate aprecia că piaŃa de capital a intrat in stadiul său de maturitate.

Dezvoltarea pieŃei de capital în Romania a urmat un traseu definit de către obiectivele pe care a fost chemată să le îndeplinească. Astfel, într-o primă etapă, sinonima cu cea de formare a economiei de piaŃă, piaŃa de capital a fost chemată să contribuie la realizarea programului de privatizare a fostei economii de stat. 1. Necesitatea intermedierii valorilor mobiliare

LegislaŃia aplicabilă valorilor mobiliare cuprinde atât actele normative ce au ca obiect principal reglementarea pieŃei valorilor mobiliare, cât şi actele normative care reglementează numai în subsidiar unele aspecte legate de valorile mobiliare, piaŃa valorilor mobiliare şi/sau instituŃii ale pieŃei valorilor mobiliare.

Prezenta secŃiune îşi propune trecerea în revistă a principalelor tipuri de acte normative având incidenŃă asupra domeniului valorilor mobiliare, începând cu


443

Legea generală şi încheind cu reglementările adoptate în baza delegării de competenŃă către organismele de autoreglementare, pentru a încheia cu unele consideraŃii asupra corelaŃiilor dintre actele normative având forŃa legii care au incidenŃă asupra pieŃei valorilor mobiliare. Însă înainte de a aborda problemele anunŃate, trebuie să clarificăm, pe scurt, care este ierarhia actelor normative în sistemul juridic român în general şi, în particular, care este ierarhia normelor în domeniul valorilor mobiliare.

În sistemul juridic român, legea supremă este ConstituŃia României, iar toate celelalte acte normative trebuie să fie conforme cu prevederile ConstituŃiei. Dacă ne imaginăm această ierarhie ca o piramidă, astfel încât fiecare act situat pe un nivel inferior să fie conform cu toate actele normative situate pe nivelele superioare, pe nivelul imediat următor se situează tratatele ratificate de Parlamentul României, apoi legile organice, legile ordinare, actele normative emise de Guvernul României (OrdonanŃe de urgenŃă, OrdonanŃe, Hotărâri) şi în final actele cu caracter normativ emise de organele administraŃiei publice.

O menŃiune specială se cuvine acordată tratatelor internaŃionale privind drepturile omului. Conform prevederilor art. 20 alin (2) din ConstituŃia României "dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale. Problema de principiu care se pune este ce s-ar întâmpla în cazul în care reglementările internaŃionale ar contraveni ConstituŃiei României. Dat fiind că în sistemul dreptului românesc, prevederile tratatelor internaŃionale nu pot fi situate, sub aspectul forŃei lor juridice, deasupra prevederilor ConstituŃiei, soluŃiile posibile ar fi : negocierea prevederilor tratatului astfel încât ele să fie în concordanŃă cu prevederile ConstituŃiei, iar dacă acest lucru nu este posibil, ratificarea cu rezerve a tratatului internaŃional sau, în fine, ratificarea tratatului fără rezerve dar numai după revizuirea ConstituŃiei.

Dacă ne-am imagina aceeaşi piramidă, însă numai pentru domeniul valorilor mobiliare, în vârful piramidei s-ar situa Legea nr. 52/1994 (corelată cu prevederile altor acte normative cu putere de lege aplicabile în materie), pe nivelul următor s-ar situa actele adoptate de CNVM în aplicarea legii, iar pe ultimul nivel, actele adoptate de organismele de autoreglementare în baza delegării de competenŃă acordată de CNVM.

2. Rolul S.V.M. în operaŃiile realizate la Bursa de Valori Bucureşti

Bursa de Valori Bucureşti a fost înfiinŃată la 21 aprilie 1995 prin decizia Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare, ca instituŃie publică ce îşi desfăşoară activitatea pe principiul autofinanŃării. Inaugurarea oficială a avut loc la 23 iunie 1995 în incinta pusă la dispoziŃie de Banca NaŃională a României, iar prima şedinŃă de tranzacŃionare a avut loc la data de 20 noiembrie a aceluiaşi an.

AsociaŃia Bursei de Valori Mobiliare a fost constituită la 27 aprilie 1995 de către 24 societăŃi de valori mobiliare fondatoare şi reprezintă organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursei, fiecare societate de valori mobiliare având dreptul la un vot în adunările generale ale asociaŃiei.


444

Conducerea Bursei de Valori revine Comitetului Bursei format din 9 reprezentanŃi aleşi de către AsociaŃia Bursei de Valori Bucureşti. Administrarea activităŃii curente este de competenŃa Directorului General care este abilitat să reprezinte instituŃia în faŃa autorităŃilor publice şi în relaŃia cu persoane fizice sau juridice.

Supravegherea şi controlul activităŃii Bursei de Valori stau în atenŃia unui Comisar General al Bursei numit de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare. 2.1. TranzacŃionarea în cadrul Bursei de Valori Bucureşti

Dreptul de negociere şi încheiere a tranzacŃiilor în cadrul Bursei de Valori Bucureşti aparŃine exclusiv societăŃilor de valori mobiliare (SVM-urilor) membre ale AsociaŃiei Bursei. Acest drept se exercită exclusiv prin intermediul agenŃilor de valori mobiliare autorizaŃi ca agenŃi de bursă.

Dobândirea calităŃii de agent de bursă necesită îndeplinirea prealabilă a următoarelor condiŃii: ♦ deŃinerea unei autorizaŃii valabile de agent pentru valori mobiliare acordată de către C.N.V.M.; ♦ vârsta minimă de 21 de ani; ♦ frecventarea cursurilor şi promovarea testelor şi a examenelor profesionale stabilite de bursă.

Bursa de Valori Bucureşti utilizează pentru efectuarea tranzacŃiilor un program asistat de calculator denumit Sistemul de TranzacŃionare şi ExecuŃie Automată (S.T.E.A.), care permite efectuarea tranzacŃiilor pe 2 tipuri de pieŃe bursiere : piaŃa continuă şi piaŃa intermitentă.

Pentru faza actuală de dezvoltare a Bursei de Valori Bucureşti a fost ales sistemul de tranzacŃionare în piaŃa continuă.

Fiecărui investitor (client al unei societăŃi de valori mobiliare sau societate de valori mobiliare care tranzacŃionează în nume propriu) i se atribuie în Registrul Bursei un număr de cont în care sunt evidenŃiate acŃiunile sale şi care reprezintă codul prin care el este identificat.

Fiecare ordin introdus în sistem trebuie să conŃină numărul de cont al clientului său al societăŃii de valori mobiliare pentru care se va execută tranzacŃia şi în conturile cărora se va efectua transferul valorilor mobiliare. 2.2. Regulile de tranzacŃionare

Mecanismul de execuŃie a ordinelor introduse de intermediarii de valori mobiliare are la baza criteriul timp de introducere. Fiecare ordin introdus de broker în sistem are menŃionat momentul la care s-a efectuat introducerea.

La executarea unui ordin de vânzare-cumpărare pentru o acŃiune oarecare, în momentul în care cererea s-a întâlnit cu ofertă, pentru ordine de valori egale introduse la momente de timp diferite, va avea prioritate ordinul introdus mai devreme în sistem. În consecinŃă, calculatorul care procedează la alocarea ordinelor va satisface mai întâi cererea venită la momentul "n" şi apoi pe cea de la momentul "n+1", conform principiului precedenŃei : primul venit - primul servit.


445

De asemenea, mai trebuie menŃionat ca, potrivit regulamentului bursei agentul de bursă va servi/executa întotdeauna mai întâi ordine în numele clienŃilor săi şi doar după aceea ordinele în nume propriu (deci, al SVM-ului pe care-l reprezintă).

Procedurile de introducere a ordinului, de tranzacŃionare, compensare şi decontare a tranzacŃiilor:

• Ziua T-1 = Ziua emiterii ordinului (pre-ziua tranzacŃiei) Pentru a cumpăra sau vinde acŃiuni ale societăŃilor comerciale înscrise la

cota Bursei de Valori Bucureşti, persoanele fizice sau juridice interesate trebuie să se adreseze uneia dintre societăŃile de valori mobiliare membre ale AsociaŃiei Bursei de Valori Bucureşti care au acces direct sau indirect (prin intermediul altui SVM) la sistemul de tranzacŃionare al Bursei, urmând să parcurgă următoarele 2 etape: încheierea unui contract de intermediere a valorilor mobiliare cu SVM, contract ce constituie baza legala pe care agentul de valori mobiliare va executa ordinul clientului în ring.

După încheierea contractului între cele 2 părŃi, agentul de valori mobiliare va completa pentru client o Cerere de Deschidere de Cont, respectiv deschiderea unui cont în numerar în cazul în care a fost emis un ordin de cumpărare, cont în care se va depune suma de bani necesara cumpărării acŃiunilor, sau deschiderea unui cont de valori mobiliare în cazul în care a fost emis un ordin de vânzare, cont în care clientul îşi va depune valorile mobiliare pe care doreşte să le vândă.

În cazul ordinului de cumpărare, valoarea sumei depuse se calculează pe baza preŃului de referinŃă (preŃul mediu) din ultima şedinŃă de tranzacŃionare.

La încheierea contractului, agentul de valori mobiliare va negocia cu clientul comisionul aplicat serviciului prestat, care nu poate depăşi 8% din valoarea tranzacŃiei încheiate în ring.

Transmiterea ordinului către SVM-ul ales poate avea loc în orice zi între cele 2 sau 3 şedinŃe de tranzacŃionare în bursă. Până în acest moment, deşi SVM-ul a preluat ordinul de vânzare său de cumpărare de la client, sistemul computerizat al bursei nu recunoaşte încă acest ordin.

În faza premergătoare tranzacŃiei, agentul de valori mobiliare de la sediul SVM-ului va transmite agentului de bursă din ringul bursier datele de identificare ale clientului (nume, adresă, buletin, telefon), în vederea introducerii lor în baza de date aferentă Registrului Bursei. În cazul ordinului de vânzare, clientul înregistrat deja în zona aşa-numiŃilor clienŃi nearondaŃi (acŃionarii ce deŃin acŃiuni la societăŃile PPM cotate la bursă), va fi transferat în zona clienŃilor arondaŃi.

• Ziua T = Ziua tranzacŃiei O dată ce ordinul a fost plasat SVM-ului, iar banii, respectiv acŃiunile se

află în cont, agentul de bursă este gata să execute ordinul clientului său în ringul computerizat al bursei.

În ziua T, la orele 9:30, agentul de bursă se afla la terminalul său din ring. Ora 9:30 - 11:30 Etapa de Pre-Deschidere


446

În acest interval, agentul de bursă va introduce în sistem toate ordinele primite de la clienŃi. Ordinele sunt de tip preŃ limită, adică se cere un preŃ limită la vânzare (mai mare sau egal cu valoarea X lei/acŃiune), respectiv la cumpărare (mai mic sau egal cu Y lei/acŃiune). În această perioada, chiar daca sunt introduse ordine de bursă, ele nu sunt procesate pentru a genera tranzacŃii, ci doar piaŃa este chemată să-şi “spună cuvântul”. Etapa de pre-deschidere permite stabilirea unui preŃ de deschidere al pieŃei pentru valorile mobiliare ce se vor tranzacŃiona în şedinŃa respectiva. Această etapă se caracterizează prin faptul că ordinele sunt introduse în sistem, iar cantităŃile de valori mobiliare specificate în ordinele de bursă se însumează conform unui algoritm de fixing. Fiecare agent de bursă, instalat la terminalul său din ring, cunoaşte doar ordinele introduse de el, în timp ce sistemul afişează pe fiecare terminal piaŃa cumulată, respectiv toate ordinele de vânzare/cumpărare introduse de toŃi agenŃii de bursă în sistemul de tranzacŃionare.

Etapa de predeschidere este importantă deoarece agentul de bursă îşi poate da seama unde se situează ordinul său faŃă de piaŃa. În cazul în care în cadrul acestei etape preŃul cererii nu se suprapune cu preŃul ofertei, sau dacă există doar cerere, respectiv doar ofertă, nu va exista un preŃ de deschidere, ci o cotaŃie (exact ca la casele de schimb valutar), adică afişarea unui preŃ de cumpărare său de vânzare.

Ora 11:30 Etapa Deschiderii Automate Etapa de pre-deschidere se încheie cu stabilirea automată a preŃului de

deschidere pentru şedinŃa de tranzacŃionare respectivă. Stabilirea preŃului de deschidere se bazează pe un sistem clasic, denumit licitaŃie la preŃ unic. PreŃul se determina automat pe baza celor mai bune oferte introduse în sistem. Criteriul de selecŃie este maximizarea volumului tranzacŃiei (în condiŃiile întâlnirii celei mai bune cereri cu cea mai buna ofertă, astfel încât volumul tranzacŃiei să fie maxim).

Etapa deschiderii automate presupune mai întâi activarea sistemului de tranzacŃionare de către agenŃii de bursă după care urmează aplicarea algoritmului de fixing, care identifica ordinele de cumpărare/vânzare ce pot iniŃia tranzacŃii la deschiderea pieŃei (etapa următoare) şi care se efectuează la preŃul de deschidere determinat.

Ora 11:30 - 13:30 Etapa de Deschidere a PieŃei În această perioadă de timp, după afişarea preŃului de deschidere pentru

fiecare acŃiune cotată, agenŃii de bursă trec la executarea efectiva a ordinelor primite pe o baza continua, executarea ordinelor având loc în timp real. Sistemul de tranzacŃionare în piaŃa continua permite încheierea tranzacŃiilor la preŃuri diferite de preŃul de deschidere, pe baza acŃiunii libere a cererii şi ofertei, preŃuri ce pot varia doar în limita de ± 10 % faŃă de preŃul mediu din şedinŃa precedentă.

Această variaŃie maxima de preŃ admisă pentru o sedinŃă de tranzacŃionare a fost stabilită cu scopul protejarii investitorilor de apariŃia unor eventuale modificari excesive pe termen scurt ale preŃului unei valori mobiliare, datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere şi ofertă, cat şi pentru a menŃine integritatea pieŃei. Limita variaŃiei de preŃ permite agenŃilor de bursă să-şi reevalueze poziŃia pe piaŃa, acestia modificându-şi ordinele introduse în etapa de


447

pre-deschidere în vederea executării ordinului în condiŃii optime, reechilibrând astfel piaŃa şi sporind lichiditatea acesteia.

Ora 13:30 Etapa de Închidere a ŞedinŃei de TranzacŃionare La ora 13:30, calculatorul afiseaza automat preŃul de închidere al şedinŃei

care poate fi preŃul la care s-a încheiat ultima tranzacŃie, pentru fiecare acŃiune; sau ultima cotaŃie, respectiv un preŃ de vânzare sau de cumpărare în cazul în care cererea nu s-a întâlnit cu oferta.

La închiderea şedinŃei de tranzacŃionare, calculatorul bursei tipareste automat cate doua rapoarte pentru fiecare agent de bursă din ring:· raportul de tranzacŃionare, care evidenŃiaza ordinele executate (volumul acŃiunilor tranzacŃionate şi valoarea tranzacŃiilor); raportul de decontare general care stabileste poziŃia fiecarui SVM, în urma tuturor ordinelor executate în ziua respectiva şi care va fi emis bancii de decontare.

Bursa de Valori Bucureşti transmite fiecarei societăŃi de valori mobiliare Raportul de TranzacŃionare, Raportul de Compensare şi Raportul de Decontare. Aplicând sistemul de compensare multilaterala pe baze nete, sistemul de tranzacŃionare stabileste daca SVM-ul figureaza ca vânzator net (a vândut mai mult decat a cumpărat) sau drept cumpărator net (a cumpărat mai mult decat a vândut).

Etapa Finalizării ŞedinŃei La încheierea şedinŃei de tranzacŃionare, agentul de bursă din ring se poate

gasi într-una din urmatoarele situaŃii :· ordin parŃial executat;· ordin integral executat;· ordin neexecutat. Chiar daca încheierea efectiva a tranzacŃiei va avea loc la momentul de timp T+3 (zile lucratoare), la sfarsitul şedinŃei, dupa primirea rapoartelor, agentul de bursă isi poate anunŃa deja clientul despre executarea ordinului, iar cel mai târziu a doua zi dupa executarea tranzacŃiei, SVM-ul trimite clientului prin postă o confirmare scrisă a efectuării tranzacŃiei. De asemenea, la sfârşitul fiecarei luni SVM-ul emite un extras de cont şi o situaŃie a activităŃii contului pentru fiecare client, documente care sunt puse la dispoziŃia acestuia.

• ZIUA T+1 = Ziua compensarii şi decontarii tranzacŃiei Agentul de bursă revine la sediul bursei cu cele 3 rapoarte confirmate

(Raportul de tranzacŃionare, Raportul de compensare şi Raportul de decontare) şi avizate de catre SVM-ul pe care il reprezintă, rapoarte care sunt însoŃite de ordinul de plată în cazul în care SVM-ul este cumpărător net.

Orice diferend apărut între Bursă şi SVM cu privire la exactitatea datelor din rapoarte se rezolvă la momentul T+1 şi nu mai târziu. Dacă SVM-ul nu comunică în scris Bursei obiecŃiile faŃă de datele din Raportul de tranzacŃionare, Raportul de compensare şi Raportul de decontare, aceste documente se consideră a fi confirmate.

Bursa va centraliza toate ordinele de plată emise de SVM-uri, în calitate de cumpăratori. La rândul ei, bursa emite ordine de plată în numele SVM-ului care are de încasat bani, ca vânzator net de titluri de valoare.


448

Toate ordinele de plată emise fie de SVM-uri, fie de bursă, sunt trimise la banca de decontare. Rolul de bancă de decontare pentru tranzacŃiile efectuate la Bursă este îndeplinit de catre societatea bancara "BANKCOOP S.A.".

În baza ordinelor de plată emise de SVM-urile debitoare (cumpărător net) şi transmise băncii de decontare prin intermediul bursei, banca efectuează încasări din contul de decontare al SVM-urilor debitoare în contul de decontare al bursei. În baza ordinelor de plată emise şi transmise de Bursă, banca efectuează plaŃi din contul de decontare al Bursei în contul de decontare al SVM-urilor creditoare (vânzator net).

• ZIUA T+2 = Ziua confirmării existenŃei disponibilitaŃilor în contul de decontare

Banca de decontare informează Bursa asupra existenŃei sau inexistenŃei disponibilitaŃilor suficiente în contul SVM-urilor debitoare, atât înainte de data decontării, cât şi la data decontării, conform Procedurii Nr. 5.1. privind compensarea şi decontarea tranzacŃiilor.

În cazul confirmării existenŃei disponibilitaŃilor în contul societăŃilor de valori mobiliare debitoare, banca de decontare efectuează operaŃiunile de decontare.

• ZIUA T+3 = Ziua finalizării plăŃilor/lichidării tranzacŃiilor La momentul T+3 banca de decontare verifică şi informează Bursa de

Valori asupra existenŃei său inexistenŃei disponibilităŃilor suficiente din conturile fiecărei SVM.

Dacă există disponibilităŃi suficiente în conturile de decontare ale SVM-urilor debitoare, banca de decontare va efectua :

♦ viramentul sumelor din conturile de decontare ale societăŃilor de valori mobiliare debitoare în contul de decontare al Bursei de Valori ;

♦ viramentul sumelor din contul de decontare al Bursei de Valori în conturile de decontare ale societăŃilor de valori mobiliare creditoare.

Dacă se constată că nu există suficiente disponibilităŃi în contul de decontare al unui SVM debitor, banca de decontare are obligaŃia (conform contractului încheiat cu Bursa de Valori) de a credita contul SVM-ului cu o sumă ce nu va depăşi valoarea scrisorii de garanŃie bancară a acesteia, mai puŃin dobânda şi comisionul pe perioada creditării.

Dacă operaŃiile prevăzute mai sus nu sunt suficiente pentru asigurarea decontării, bursa va prelua, iar societatea de valori mobiliare debitoare va transmite, cu titlu gratuit, proprietatea asupra valorilor mobiliare deŃinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate în nume propriu şi aflate în curs de decontare.

Bursa va înştiinŃa societatea de valori mobiliare în scris, la ora 10:00, despre faptul că proprietatea asupra valorilor mobiliare deŃinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate de SVM în nume propriu, va fi preluata cu titlu gratuit de către bursă.


449

Respectivele valori mobiliare vor fi transferate din contul societăŃii de valori mobiliare debitoare care nu şi-a achitat obligaŃia de plată în Registrul Bursei în cadrul secŃiunii 3.

Registrul Bursei este organizat în 3 secŃiuni : ♦ SecŃiunea 1 - secŃiunea conturilor clienŃilor care nu au cont deschis la

o societate de valori mobiliare - conŃine informaŃii referitoare la deŃinătorii de valori mobiliare care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare ;

♦ SecŃiunea 2 - secŃiunea conturilor clienŃilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare - conŃine informaŃii referitoare la deŃinerile de valori mobiliare ale clienŃilor unei societăŃi de valori mobiliare *;

♦ SecŃiunea 3 - secŃiunea conturilor proprii ale societăŃilor de valori mobiliare - conŃine toate informaŃiile referitoare la deŃinerile de valori mobiliare ale unei societăŃi de valori mobiliare, în nume propriu.

După efectuarea transferului, bursa va înştiinŃa în scris societatea de valori mobiliare debitoare cu privire la valorile mobiliare care au fost preluate în proprietatea acesteia. În situaŃia în care nu este asigurată decontarea integrală a tranzacŃiilor, toate societăŃile de valori mobiliare membre ale AsociaŃiei Bursei, vor participa la acoperirea sumei rămase cu o contribuŃie conform deciziei Comitetului Bursei adoptate în procedura de urgenŃă.

Banca de decontare va confirma Bursei de Valori efectuarea decontării în conformitate cu instrucŃiunile date de Bursă. O dată cu confirmarea plaŃilor, prin sistemul computerizat al Bursei se trece la efectuarea transferului valorilor mobiliare din conturile vânzatorilor în cel al cumpărătorilor, potrivit principiului "livrare contra plată". 2.3. Calculul limitei de tranzacŃionare

Limita de tranzacŃionare se stabileşte şi se introduce în sistem pentru toate societăŃile de valori mobiliare care au dreptul de a tranzacŃiona în cadrul Bursei de Valori. Această limită se refera la tranzacŃiile încheiate atât în nume propriu, cât şi în numele clienŃilor, fiind calculată şi introdusă în sistem la începutul fiecarei zile de tranzacŃionare. 1. Calculul variaŃiei maxime a preŃului

Având în vedere faptul că: ♦ şedinŃele de tranzacŃionare se desfăşoară zilnic ; ♦ variaŃia de preŃ maxim admisă de sistem între 2 său 3 şedinŃe de tranzacŃionare pentru aceeaşi valoare mobiliară este de 10 % ; ♦ perioada de decontare a tranzacŃiilor este la T+3 rezultă ca variaŃia totală între ziua T şi ziua T+3 este :

• ziua T X • ziua T+1 X + X ∗ 10 % = X ∗ (1 + 0,1) = 1,1 X • ziua T+2 1,1 X + 1,1 X ∗ 10 % = 1,1 X ∗ ( 1 + 0,1) = 1,21 X • ziua T+3 1,21 X + 1,21 X ∗ 10 % = 1,21 X ∗ (1 + 0,1) = 1,331 X

unde X = preŃul valorii mobiliare


450

Rezultă astfel că, variaŃia maximă este : 1,331 X - X = 0,331 X său 33,1 %. 2. Formula de calcul a limitei de tranzacŃionare

3(SCP + VNMC) >>>>==== 3(CNP - VNP) + CNC + VNC

unde : SCP = valorile mobiliare deŃinute de societatea de valori mobiliare înscrise

în contul acesteia în secŃiunea 3 a Registrului Bursei şi care nu sunt grevate de alte obligaŃii

VNMC = valoarea netă minima a capitalului CNP = valorile mobiliare cumpărate de societatea de valori mobiliare în

nume propriu şi aflate în curs de decontare VNP = valorile mobiliare vândute de societatea de valori mobiliare din

contul propriu şi aflate în curs de decontare CNC = valorile mobiliare cumpărate în numele şi în contul clienŃilor şi

aflate în curs de decontare VNC = valorile mobiliare vândute în numele şi în contul clienŃilor şi aflate

în curs de decontare.

Concluzii SocietăŃile de Valori Mobiliare acŃionează, în principal, în următoarele

scopuri: asigură distribuirea sau vânzarea valorilor mobiliare, operaŃiune pentru care se foloseşte frecvent termenul de under-writing; asigură vânzarea şi cumpărarea valorilor mobiliare în contul şi pe riscul clienŃilor (brokerage); realizează tranzacŃii cu valori mobiliare în nume şi pe cont propriu (dealing); pot acŃiona de asemeni, ca formatori de piaŃă (market-maker).

Pe de altă parte, funcŃiile adiacente ale SVM se referă la: acordare de consultanŃă în materie de plasament tuturor clienŃilor care le solicită acest serviciu; realizarea unor evaluări ale titlurilor tranzacŃionate pe piaŃă cât şi ale unor operaŃii viitoare de plasament (rating); realizarea unor operaŃiuni de audit la solicitarea clienŃilor, în vederea asigurării unei anumite rentabilităŃi valorilor mobiliare ce urmează a fi lansate pe piaŃă şi trenzacŃionate; efectuarea unor activităŃi de marketing financiar.

Bibliografie Anghelache G., 2000, Bursa şi piaŃa extrabursieră, Editura Economică,

Bucureşti; Alexandru C., 2004, PiaŃa de capital – Curs, Universitatea Ecologică

Bucureşti, Facultatea de Management, FinanŃe, Bănci, Bucureşti; Cucoşel C., 2002, FinanŃele întreprinderii – Note de curs, Editura

Risoprint, Cluj- Napoca; Mărăcine V., 2002, Gestiunea portofoliilor de active financiare, Studii de

caz, Editura Matrix Rom, Bucureşti;


451

Nistor I., ş.a., 2003, FinanŃele întreprinderii – Studii de caz, Editura Viitorul românesc, Bucureşti;

Popa, I., 1995, Bursa, vol.I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti; Prisăcariu M., 1999, TranzacŃii la bursele de valori şi gestiunea

portofoliului, Editura Corson, Iaşi; Stancu I., 1996, Teoria pieŃelor financiare. FinanŃele întreprinderii. Analiza

şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti; Vâşcu T., 2000, PieŃe de capital, Editura Academiei Române de

Management, Bucureşti; Voicu E., ş.a., 2004, Ghid de investiŃii personale, Editura Meronia, Bucureşti;

Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital; www.bvb.ro www.cnvmr.ro www.intercapital.ro www.kmarket.ro www.rasd.ro


452

EVALUAREA ACłIUNILOR PE PIAłA DE CAPITAL

Constantin Cucoşel Facultatea de ŞtiinŃe, Universitatea de Nord Baia Mare, România, Baia Mare, Str. Victoriei

nr. 76, telefon 0722896131, [email protected]

Abstract The forming and development of the capital market in Romania, as well as the apparition of organized forms for it, are both essential elements in the process of restructuration of the national economy. The processes involved in the creation and development of a capital market in our country are related to the privatization process applied to state-owned companies of various activity fields: industry, agriculture, trading, transportation services, public alimentation, etc. At the same time, the apparition of new, privately owned companies, with or without foreign participation, has contributed to accelerating the process for creating a genuine capital market in our country. According to the moment of the transition, the capital market is divided into two temporal segments: the primary market; the secondary market. Keywords: capital market, primary market, secondary market, trading, securities 1. Introducere Cursurile bursiere sunt determinate prin contribuŃia individuală a întregii mase de investitori din pieŃele financiare: intermediari financiari, money manageri, importatori şi exportatori, bănci, societăŃi de asigurări, fonduri de investiŃii şi investitori de talie mică. Acestă largă paletă a participanŃilor pe pieŃele financiare garantează elementul de neprevăzut şi farmecul evoluŃiilor cotaŃiilor bursiere.

Datorită naturii umane a investitorilor multe decizii sunt luate pe criterii puŃin relevante, chiar irelevante, cum ar fi: pregătirea insuficientă, relaŃiile familiale, relaŃiile cu angajaŃii, generatoare de greve şi crize, traficul, venitul, trecutul cu succesele şi eşecurile sale, toate influenŃează în ultimă instanŃă încrederea, previziunile şi decizia finală.

CotaŃia bursieră reprezintă, în ultimă instanŃă, un consens: este preŃul la care cineva este dispus să cumpere şi la care altcineva este dispus să vândă. PreŃul la care un investitor este dispus să cumpere sau să vândă depinde, în primul rând, de previziunile acestuia. Dacă se aşteaptă ca preŃurile să crească, va cumpăra, iar dacă previzionează o scădere a preŃurilor, va acŃiona în calitate de vânzător. Aceşti paşi simpli în aparenŃă reprezintă cauza schimbărilor majore în previziunile cursurilor, deoarece se bazează pe previziuni umane, care nu sunt uşor de cuantificat sau de prezis.

Primele întrebări care se nasc în momentul în care dorim să tranzacŃionăm pe o piaŃă, (indiferent că este una de capital, de titluri financiare sau instrumente derivate cum sunt contractele futures şi opŃiunile) ar suna cam aşa: “ar fi bine dacă


453

aş cumpăra astăzi? sau ar trebui să aştept până mâine? încotro se va mişca preŃul în următoarele zile?” Totul ar deveni extrem de simplu dacă am cunoaşte răspunsurile la aceste întrebări.

Din momentul apariŃiei primelor burse, cea mai mare parte a investitorilor implicaŃi în vârtejul tranzacŃiilor cu acŃiuni, obligaŃiuni, titluri derivate sau pur şi simplu cu mărfuri destinate comerŃului, au căutat prin nenumărate metode să găsească o modalitate de a anticipa mişcările preŃurilor, o formulă de calcul a preŃului care să le permită să fie permanent cu un pas înaintea celorlalŃi sau pur şi simplu de a elimina incertitudinile legate de fluctuaŃiile pieŃelor respective. Unii au adoptat modele matematice şi statistice, alŃii au cercetat istoricul pieŃelor în speranŃa descoperirii unor anumite modele standard de mişcare a preŃurilor sau au căutat să identifice mişcările ciclice ale pieŃei, ajungându-se până la studiul psihologiei pieŃei şi a participanŃilor, însă, cel puŃin până în prezent, rezultatele sunt încă departe de scopul propus.

2. Evaluarea acŃiunilor 2.1. Caracterizarea generală a acŃiunilor Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materializată, sau evidenŃiate prin înscrieri în cont, care conferă deŃinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiŃii specifice privind emisiunea acestora. Conform legislaŃiei în vigoare valorile mobiliare reprezintă instrumente financiare negociabile, transmisibile prin tradiŃiune sau prin înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deŃinătorilor dreptul la o fracŃiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanŃă general asupra patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile de tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată. Valorile mobiliare includ: a) acŃiuni emise de societăŃi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piaŃa de capital; b) titluri de stat, obligaŃiuni emise de administraŃia publică centrală sau locală şi societăŃi comerciale, precum şi alte titluri de împrumut cu scadenŃă mai mare de un an, negociabile pe piaŃa de capital; c) drepturi de preferinŃă la subscrierea de acŃiuni şi drepturi de conversie a unor creanŃe în acŃiuni; d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care dau dreptul de a dobândi valori mobiliare echivalente celor menŃionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensaŃie bănească; AcŃiunile reprezintă revendicările deŃinătorilor asupra capitalului real al firmei. Aceste valori mobiliare sunt caracterizate de venit variabil, nivelul remunerării este dat de rezultatul financiar al exerciŃiului şi de politica promovată de emitent cu privire la repartizarea profitului. Spre deosebire de alte instrumente, acŃiunile nu au maturitate, durata lor de viaŃă fiind dată de perioada în decursul căreia firma emitentă desfăşoară activitate. Conform legislaŃiei în vigoare acŃiunile pot fi clasificate după mai multe criterii:


454

a) după forma de prezentare acŃiunile pot fi: • nominative – au înscrise numele proprietarului fiind emise: - în formă materializată – pe suport de hârtie - în formă dematerializată – în cont • la purtător – acŃiunea este proprietatea celui ce o deŃine. b) după drepturile care le conferă posesorului, acŃiunile pot fi: • ordinare (comune) – asigură deŃinătorilor drepturi egale, proporŃional însă, cu numărul de acŃiuni deŃinute;

• preferenŃiale, ce pot fi la rândul lor: - cumulative; - necumulative; - participative. Dreptul de subscriere apare ca urmare a majorării capitalului social prin emisiunea de noi acŃiuni. Acesta reprezintă privilegiul acordat de o societatea acŃionarilor săi de a achiziŃiona noi acŃiuni proporŃional cu ponderea de participare la capitalul social şi la un preŃ mai mic decât preŃul de emisiune sau preŃul de piaŃă. Dreptul de atribuire este similar celui de subscriere, însă apare în cazul majorării capitalului prin încorporarea rezervelor, deci fără un aport suplimentar în numerar. În acest caz capitalul propriu al societăŃii nu se majorează, ci scriptic o sumă trece din contul de rezerve în contul de capital social. Pentru a reflecta majorarea capitalului social şi în numărul de acŃiuni se vor emite acŃiuni, dar se vor distribui gratuit acŃionarilor proporŃional cu cota parte deŃinută înainte de majorare. Prin această metodă de majorare a capitalului nu se schimbă structura acŃionariatului şi nu apar acŃionari noi. Warantul este o valoare mobiliară care dă dreptul deŃinătorului să cumpere acŃiuni la societatea care l-a emis, la un preŃ determinat, într-o perioadă de timp specificată. Investitorul poate obŃine profit din diferenŃa de preŃ dintre valoarea de piaŃă a warantului şi preŃul de cumpărare a titlului. Warantele se emit pe termen mai lung decât drepturile de subscriere. PreŃul lor creşte proporŃional cu creşterea valorii mobiliare a warantului. Pe pieŃele de capital dezvoltate, drepturile de subscriere, de atribuire şi warantele sunt foarte atractive pentru investitori. PreŃurile acestor valori mobiliare primare se pot stabili prin mecanismul cerere-ofertă sau prin negociere directă între vânzător şi cumpărător. 2.2. Tehnica evaluării acŃiunilor Evaluarea acŃiunilor se poate face din prisma mai multor criterii avute în vedere de investitori în momentul deciziei de investire sau în cazul renunŃării la acŃiunile unei companii. În evaluarea acŃiunilor se pot lua în considerare datele existente, indicatorii, până în prezent sau previziunile elaborate şi prezentate pe baza unor calcule specifice, planuri de afaceri, prognoze economice privind o anumită zonă, riscul de Ńară, dezvoltarea unei regiuni, etc. Rezultatele şi/sau anticipările permit utilizarea următoarelor metode de evaluare a cursului acŃiunilor: • Evaluarea financiară:


455

� evaluarea pe baza dividendelor � evaluarea prin profituri • Evaluarea tehnică 2.2.1. Valoarea acŃiunilor AcŃiunea reprezintă o cotă parte din capitalul social al unei societăŃi şi încorporează drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. Astfel, valoarea unei acŃiuni poate fi calculată şi poate fi privită în mai multe moduri: a) Valoare nominală (VN) - este egală cu suma capitalului social (CS) divizată la numărul de acŃiuni (N).

N

CSVN =

Valoarea nominală este o valoare convenŃională, pe baza căreia este împărŃit capitalul între asociaŃi. Această valoare poate fi înscrisă pe hârtia reprezentând acŃiunea respectivă. b) Valoare patrimonială – exprimată prin valoarea contabilă şi prin valoarea intrinsecă Valoarea contabilă reflectă partea din activul net ce revine pe o acŃiune.

N

AnVct =

unde: Vct = valoarea contabilă An = Activul net N = numărul total de acŃiuni emise şi aflate în circulaŃie Activul net este reprezentat de partea din activele societăŃii neafectat de datoriile contractate de aceasta.

DtAtAn −= unde: An = activul net At = activul total (real) Dt = datorii totale Valoarea intrinsecă - exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acŃiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care nu au apărut în exerciŃiul încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri.

N

AncVI =

unde: VI = valoarea intrinsecă Anc = activul net corectat N = numărul total de acŃiuni emise şi aflate în circulaŃie Valoarea intrinsecă poate fi calculată şi ca raport între capitalul propriu (CP) şi numărul de acŃiuni aflate în circulaŃie (N), iar capitalul propriu poate fi exprimat ca sumă între capitalul social (CS) şi rezervele legale constituite de emitent.


456

N

RLCS

N

CPVI

+==

Valoarea intrinsecă este o valoare imediat utilizabilă. În cazul lichidării societăŃii emitente, dreptul unui acŃionar asupra activelor emitentului este egal cu valoarea intrinsecă. c) Valoarea de rentabilitate – interpretată ca valoare financiară şi ca valoare de randament. Valoarea financiară (Vf) exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend (D), comparabil cu rata medie a dobânzii de piaŃă (Rmd).

Rmd

DVf =

Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acŃiune (Pna) şi rata medie a dobânzii de piaŃă (Rmd).

Rmd

PnaVr =

d) Valoarea negociată sau preŃul de emisiune (PE) care este determinat prin adăugarea la valoarea nominală a primei de emisiune (pe).

peVNPE += Acest preŃ este cel la care se face vânzarea acŃiunilor în momentul

emisiunii sau în orice moment pe piaŃa de capital. e) Valoarea de piaŃă respectiv preŃul la care se efectuează tranzacŃiile cu acŃiuni. Această valoare se prezintă sub forma cursului bursier. Cursul este rezultatul raportului „cerere-ofertă”, fiind influenŃat de: - situaŃia economico-financiară a emitentului, caracterizată prin rata de creştere a rezultatelor financiare - evoluŃia pieŃei bursiere naŃionale şi internaŃionale - fenomene pur bursiere ce influenŃează cererea sau oferta. 2.2.2. Evaluarea pe baza dividendelor Evaluările acŃiunilor se efectuează pe baza următorilor indicatori financiari: a) Rata de distribuire a dividendului – reflectă partea din profitul exerciŃiului financiar distribuită acŃionarilor.

100⋅=Pn

Dnd

unde: d = rata de distribuire a dividendului Dn = dividende nete (calculate după plata impozitului asupra dividendelor) Pn = profit net Mărimea acestui indicator depinde de decizia privind distribuirea profitului şi anume: - dacă „d” tinde către zero, rezultă preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinanŃării prin reinvestirea profitului


457

- dacă „d” tinde către 100%, rezultă preocuparea pentru menŃinerea interesului acŃionarilor în a deŃine acŃiunile societăŃii care distribuie dividende mari - dacă „d” = 100%, societatea emitentă nu încorporează în rezervă nici o unitate monetară din profitul obŃinut - dacă „d” > 100%, se apelează la rezervele acumulate anterior, în vederea distribuirii lor ca dividende b) Dividendul pe acŃiune – calculat atât ca dividend brut repartizat, cât şi net:

N

PnrDPA =

unde: DPA = dividend pe acŃiune, Pnr = profit net repartizat acŃionarilor, N = numărul total de acŃiuni existente pe piaŃă. Dividendul pe acŃiune reprezintă, pentru posesorul acŃiunii, venitul produs de investiŃia sa, deci este un flux financiar. c) Randamentul unei acŃiuni

Investitie

CastigR ==η

Randamentul unei acŃiuni trebuie privit din două perspective, a prezentului şi a viitorului: - randament curent

- randament la maturitate Randamentul curent (RC) este dat de raportul dintre dividendul prezent (D0), adică cel înregistrat la ultimul exerciŃiu financiar şi cursul prezent al acŃiunii sau preŃul plătit de investitor la achiziŃionarea acesteia (C0).

0

0

C

DR CC ==η

Randamentul la maturitate (Rm) este calculat luând în considerare dividendul aşteptat (D1) şi creşterea sau scăderea cursului acŃiunilor.

0

011

C

CCDR mm

−+==η

unde C1 - cursul la sfârşitul perioadei, perioada fiind considerată intervalul dintre achiziŃionarea acŃiunii (iniŃială ) şi vânzarea acesteia (finală). d) Valoarea acŃiunii prin dividendele aşteptate Valoarea unei acŃiuni este determinată de perioada de deŃinere, distingându-se două cazuri: 1. perioadă de 1 an Valoarea acŃiunii va fi egală cu valoarea prezentă a dividendelor aşteptate şi cu preŃul de piaŃă anticipat al acŃiunii la sfârşitul perioadei.

k

P

k

DVa

++

+=

1111


458

unde: Va - valoarea acŃiunii D1 - valoarea dividendului încasat într-un an P1 - preŃul de piaŃă al acŃiunii la sfârşitul perioadei (anului) k - rata de rentabilitate financiară 2. perioadă mai mare de 1 an În cazul în care acŃiunea este deŃinută o perioadă de „n” ani, valoarea teoretică a acestei acŃiuni este dată de formula:

( )∑= +

=n

ii

i

k

DV

1 1

2.2.3. Evaluarea pe baza profitului şi a indicatorului P/E a) Profitul pe acŃiune (numit şi Earnings per Share, sau EPS) se calculează ca raport între profitul total pe o perioadă de un an (din contul de profit şi pierdere) şi numărul total de acŃiuni în circulaŃie ale emitentului respectiv

N

PnEPS =

EPS = profitul pe acŃiune Pn = profit net (profitul brut – impozitul pe profit) N = numărul total de acŃiuni existente pe piaŃă b) Indicele P/E (Price/Earnings Ratio, întalnit şi sub numele de PER) reprezintă indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza eficienŃa plasamentului în acŃiuni şi se calculează ca raport între preŃul unei acŃiuni şi profitul pe acŃiune înregistrat de emitentul acŃiunilor respective.

EPS

PEP

0

/ =

Orice acŃionar este liber, cel puŃin teoretic, de a primi sau nu, în totalitate, profitul sub formă de dividende sau de a accepta reinvestirea acestuia în cadrul societăŃii. Astfel, distribuirea unei fracŃiuni din profit poate fi analizată ca o distribuire de 100% a profitului, urmată de reinvestirea în societate a unei fracŃiuni din dividende, de aici ivindu-se ideea evaluării titlurilor pornind de la profitul pe acŃiune. În practică nu se utilizează această metodă decât cu scopul de a efectua comparaŃii, evaluând nivelul coeficientului P/E şi comparându-l cu cel al unui alt titlu. Nivelul coeficientului PER al unei acŃiuni este, mai mult sau mai puŃin ridicat, în funcŃie de perspectivele de creştere în raport cu cel al altor societăŃi comparabile, aparŃinând chiar aceluiaşi sector de activitate. În acest mod, PER este un concept care permite evaluarea unei întreprinderi în raport cu piaŃa.

Concluzii

EvoluŃia economică a societăŃii româneşti după 1989 a fost marcată de o politică economică ce nu încuraja sectorul privat şi care nu a făcut nimic pentru a crea cu adevărat o piaŃă a titlurilor de credit.

AcŃiunea de privatizare în masă, “cuponiada”, a reprezentat o mare greşeală, pentru că emiterea de titluri fără obŃinerea de capital pentru societăŃile respective nu a reprezentat în fapt decât o decapitalizare.


459

La nivel social, lipsa unei mentalităŃi de investitori a dus la vinderea de către cetăŃean a certificatelor de proprietate. Totodată lipsa de încredere în conducătorii politici, economici şi managerii societăŃilor administrate de către FPS a dus la deformarea percepŃiei micului investitor asupra pieŃei bursiere.

La nivel juridic, insuficienŃa cadrului legislativ care să încurajeze şi să protejeze piaŃa bursieră a dus la o dezvoltare destul de greoaie a acestei pieŃe.

În concluzie, piaŃa bursieră s-a dezvoltat atâta timp cât populaŃia a avut certificate de proprietate pe care le-a vândut. Odată cu terminarea acestui fenomen, piaŃa bursieră începe să arate real evoluŃia societăŃii româneşti, şi anume, o scădere drastică a producŃiei economice, o scădere a nivelului de trai şi a puterii de cumpărare, corelată cu o politică guvernamentală de scădere a cererii interne, creşterea riscului de Ńară, creşterea galopantă a inflaŃiei, menŃinerea artificială a cursului dolarului, o politică salarială prost inspirată, ce a condus la un şomaj sporit.

Bibliografie

Anghelache G., 2000, Bursa şi piaŃa extrabursieră, Editura Economică, Bucureşti; Alexandru C., 2004, PiaŃa de capital – Curs, Universitatea Ecologică Bucureşti, Facultatea de Management, FinanŃe, Bănci, Bucureşti; Cucoşel C., 2004, FinanŃele întreprinderii – Note de curs, Editura Risoprint, Cluj Napoca; Mărăcine V., 2002, Gestiunea portofoliilor de active financiare, Studii de caz, Editura Matrix Rom, Bucureşti; Nistor I., ş.a., 2003, FinanŃele întreprinderii – Studii de caz, Editura Viitorul românesc, Bucureşti; Popa I., 1995, Bursa, vol.I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti; Prisăcariu M., 1999, TranzacŃii la bursele de valori şi gestiunea portofoliului, Editura Corson, Iaşi; Stancu I., 1996, Teoria pieŃelor financiare. FinanŃele întreprinderii. Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti;

Vâşcu, T., 2000, PieŃe de capital, Editura Academiei Române de Management, Bucureşti; Voicu E., ş.a., 2004, Ghid de investiŃii personale, Editura Meronia, Bucureşti; Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital; www.bvb.ro www.cnvmr.ro www.intercapital.ro www.kmarket.ro www.rasd.ro


460

OBLIGAłIILE CONTABILE ŞI FISCALE ALE OPERATORILOR INTRACOMUNITARI

Camelia Dogariu, Marcela Bulc DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice a judeŃului Arad

Abstract The adhesion of Romania to the European Union deeply changed the local business environment due so to the changes in legislation as to the needs and the concurrencies specific for the united European market. Due to the abolition of custom taxes in the intra-community trade and to the harmonization of legislation, so the Romanian state as the Romanian companies had to accommodate to the new VAT system. Romania had to adopt the provisions of the VAT legislation and that meant introduction of new notions and concepts. Keywords: declarative duties, tax basis, intracommunity operators, intracommunity acquisitions, VAT.

ConsideraŃii privind tratamentul contabil şi fiscal al TVA intracomunitar porneşte de la definirea operaŃiunilor intracomunitare constând în achiziŃii intracomunitare, livrări intracomunitare, operaŃiunile triunghiulare conform prevederilor codului fiscal.

AchiziŃia intracomunitară de bunuri reprezintă: „obŃinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaŃia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Pentru determinarea operaŃiunii impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugată se stabileşte locul operaŃiunii, pornind de la regula generală, care este:

-locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor. De la acestă regulă se stabilesc excepŃiile şi anume:

-în cazul achiziŃiei intracomunitare de bunuri, dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităŃile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziŃia intracomunitară, locul respectivei achiziŃii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Dacă o achiziŃie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform regulii generale, şi în România, conform acestei excepŃii, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România. ExcepŃia nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziŃia intracomunitară a fost supusă la plata


461

taxei pe valoare adăugată în statul membru în care are loc achiziŃia intracomunitară, conform regulii generale.

AchiziŃia intracomunitară de bunuri, efectuat conform regulii generale, în cadrul unei operaŃiuni triunghiulare în alt stat membru decât România, de către cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România, se va considera ca a fost supusă la plata taxei pe valoare adăugată în acel alt stat membru, dacă se îndeplinesc următoarele condiŃii: a) cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România face dovada ca a efectuat achiziŃia intracomunitară în vederea efectuării unei livrări ulterioare în celalt stat membru, livrare pentru care beneficiarul, care este înregistrat în scopuri de TVA în statul membru unde este stabilit, a fost desemnat ca persoană obligată la plata taxei aferente;

b) obligaŃiile privind declararea acestor operaŃiuni, stabilite prin norme, au fost îndeplinite de către cumpărătorul revânzător înregistrai în scopuri de TVA.

În sprijinul operatorilor economici intracomunitari si organelor de inspectie financiar-fiscala a fost creata baza de date intracomunitara VIES - utilizată la identificarea diferenŃelor de TVA datorate de către contribuabilii români care efectuează achiziŃii IC, comparativ cu livrările IC declarate de către alte state membre, identificarea potenŃialelor fraude (livrare IC falsă) etc. Totodată, se realizează o analiză a datelor colectate din declaraŃiile recapitulative cu cele din deconturile de TVA. Cuprinde informaŃii asupra achiziŃiilor realizate din alte state membre de către contribuabilii români, codurile de TVA ale partenerilor de afaceri ai contribuabililor români din alte SM precum şi coduri de TVA cu „probleme" din alte SM, către care contribuabili români au declarat livrări. 1.Obligatiile de inregistrare in scopuri de TVA

Orice persoană înregistrată în scopuri de TVA în România are posibilitatea de a efectua operaŃiuni pe teritoriul intracomunitar. Ca urmare, toate prevederile art.153 din Codul fiscal privind înregistrarea în scopuri de TVA se aplică operatorilor intracomunitari, cu excepŃia prevederilor specifice care rezultă din art.153 şi a celor privind serviciile electronice.

In conformitate cu prevederile art.153 din Codul fiscal, ”orice persoană impozabilă care este stabilită în România şi realizează sau intenŃionează să realizeze o activitate economică ce implică operaŃiuni taxabile şi/sau scutite de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent.” Acesta din urmă îi va elibera un certificat de înregistrare în scopuri de TVA.

Persoana impozabilă trebuie să se înregistreze: 1. înainte de realizarea operaŃiunilor descrise mai sus, în următoarele cazuri: -dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau

depăşeşte plafonul de scutire de 35.000 Euro pentru întreprinderile mici; -dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de

scutire, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;


462

2. în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau depăşit plafonul, dacă, în cursul unui an calendaristic, atinge sau depăşeşte plafonul de scutire de 35.000 Euro pentru întreprinderile mici; 3. dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire de 35.000 Euro pentru întreprinderile mici, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.

Prevederile referitoare la înregistrare menŃionate mai sus se aplică şi pentru persoana impozabilă care: 1. efectuează operaŃiuni rezultate din activităŃi economice cu locul livrării/prestării considerat a fi în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaŃiuni ar fi fost realizate în România; 2. efectuează operaŃiuni de arendare, concesionare, închiriere şi leasing de bunuri imobile sau operaŃiuni de livrare a unei construcŃii, a unei părŃi a acesteia şi a terenului pe care este construita, precum şi a oricărui alt teren. 2.Inregistrarea în baza art. 153 Cod Fiscal

Persoana impozabilă care nu este înregistrată şi nu are obligaŃia să se înregistreze, conform art.153, şi persoana juridică neimpozabilă care intenŃionează să efectueze o achiziŃie intracomunitară în România au obligaŃia de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA înainte de efectuarea achiziŃiei intracomunitare, în cazul în care valoarea achiziŃiei intracomunitare respective depăşeşte plafonul de 10.000 Euro pentru achiziŃii intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziŃia intracomunitară. Odată ce solicită înregistrarea, persoana nu va mai putea solicita anularea înregistrării decât după o perioadă de cel puŃin 2 ani. In cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze, dar nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu. Organele competente vor anula înregistrarea unei persoane: -dacă persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conformart.153; -dacă persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri de TVA şi solicită anularea. 3.Regimul special privind serviciile electronice

Persoana impozabilă nestabilită care prestează servicii electronice pentru persoane neimpozabile stabilite în Comunitate sau care au domiciliul sau reşedinŃa obişnuită într-un stat membru poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice prestate în Comunitate. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite într-un singur stat membru pentru toate serviciile electronice prestate în Comunitate pentru persoane neimpozabile stabilite în Comunitate. In cazul în care o persoană impozabilă nestabilită optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operaŃiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună o declaraŃie de începere a activităŃii, în format electronic, la organul fiscal competent.


463

La primirea declaraŃiei de începere a activităŃii, organul fiscal competent va înregistra persoana nestabilită cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA. Persoana impozabilă nestabilită trebuie să înştiinŃeze, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităŃii sau în caz de modificări ulterioare care o exclud de la regimul special. Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidenŃă de către organul fiscal competent dacă se îndeplineşte una dintre următoarele condiŃii: a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai presteaza servicii electronice; b) organul fiscal competent constată că operaŃiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat; c) persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinŃele pentru a i se permite utilizarea regimului special; d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special. 4. ObligaŃiile declarative cu privire la decontul de taxă, decontul special de taxă, Declaratia recapitulativa trimestriala si declaratia Intrastat łinând cont de faptul că taxa pe valoarea adugată constituie sursa principală de venit la bugetul general consolidat, contribuabililor precum şi organelor de inspecŃie financiar-fiscală le revin responsabilitatea urmăririi modului de completare şi depunere a decontului de taxă pe valoarea adaugată.

Persoanele înregistrate conform art.153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală în parte, un decont de taxă, denumit generic decont - 300- până în data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă. Perioada fiscală este luna calendaristică dar, prin derogare:

Perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent, a realizat o cifră de afaceri din operaŃiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, care nu a depăşit plafonul de 100.000 Euro echivalent în lei.

Organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a persoanei impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv: -semestrul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaŃiuni impozabile numai pe maximum trei luni calendaristice dintr-un semestru; -anul calendaristic, daca persoana impozabilă efectuează operaŃiuni impozabile numai pe maximum şase luni calendaristice dintr-o perioadă de un an calendaristic;

Persoanele înregistrate conform art.153, dar neînregistrate conform art.153, trebuie să depună la organele fiscale competente un decont special de taxă denumit generic decont -301- pentru: -achiziŃiile intracomunitare, altele decât achiziŃiile intracomunitare de mijloace de transport noi sau de produse accizabile; -operaŃiunile pentru care sunt obligate la plata taxei, conform prevederilor legale.


464

Persoanele impozabile care nu sunt înregistrate conform art.153 şi persoanele juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art.153 (O.M.F.P. Nr. 537/03.04.2007), trebuie să întocmească şi să depună la organele fiscale competente un decont special de taxă pentru: • achiziŃiile intracomunitare de produse accizabile; • operaŃiunile pentru care sunt obligate la plata taxei, conform art. 150 alin.(l) lit.f)din Codul fiscal, cu excepŃia situaŃiei în care are loc un import de bunuri sau o achiziŃie intracomunitară; • operaŃiunile pentru care sunt obligate la plata taxei, conform art. 150 alin.(l) lit.g) din Codul fiscal.

Un aspect extrem de important îl găsim reglementat la art. 157 alin 2 din Legea nr.571/2003 şi se referă la situaŃiile în care persoana impozabilă înregistrată în scop de TVA, în baza art.153 efectuează achiziŃii intracomunitare: acestea vor fi întregistrate în decontul de TVA atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul perioadei fiscale în care se naşte exigibilitatea.

În cazul în care operatorul intracomunitar omite a înregistra achiziŃia şi/sau livrarea intracomunitară conform menŃiunilor de la alineatul precedent, va proceda la înregistrarea în deconturile de TVA ale perioadelor următoare la rândurile de regularizări corespunzătoare conform revderilor OMF 1746/2008 (cu valabilitate de la 01.01.2009). De precizat că decontul depus iniŃial se rectifică prin depunerea unui nou formular, pe acelaşi format, bifând căsuŃa corespunzătoare, cu menŃiunea că pentru perioadele fiscale supuse inspecŃiei fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecŃie fiscală rectificarea nu este posibilă decât la încheierea inspecŃiei fiscale în baza unei dispoziŃii de măsuri întocmită de către organele de inspecŃie fiscală conform prevederilor pct 102.7 din HG 1050/2004 coroborate cu prevederile OMF 179/2007.

În conformitate cu reglementările europene, a fost introdusă o nouă obligaŃie declarativă specifică operatorilor intracomunitari: declaraŃia recapitulativă trimestrială -390-, prin care contribuabilul român declară toate livrările scutite şi achiziŃiile efectuate către sau de la contribuabili din alte state membre.

DeclaraŃia recapitulativă trimestrială se depune la organele fiscale competente, până în data de 25 inclusiv a lunii următoare unui trimestru calendaristic.

DeclaraŃia recapitulativă trimestrială cuprinde următoarele informaŃii: - suma totală a livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de la plata taxei, pe fiecare cumpărător în parte, pentru care exigibilitatea taxei a luat naştere în trimestrul calendaristic respectiv; -suma totală a livrărilor de bunuri efectuate în cadrul unei operaŃiuni triunghiulare, efectuate în statul membru de sosire a bunurilor expediate sau transportate, pe fiecare beneficiar al livrării ulterioare care are desemnat un cod T, pentru care exigibilitatea taxei a luat naştere în trimestrul calendaristic respectiv;


465

-suma totală a achiziŃiilor intracomunitare de bunuri, pe fiecare furnizor în parte, pentru care această persoană impozabilă este obligată la plata taxei şi pentru care exigibilitatea taxei a intervenit în trimestrul calendaristic respectiv; - suma totală a achiziŃiilor de bunuri efectuate în cadrul unei operaŃiuni triunghiulare, pentru care furnizorul a desemnat persoana impozabilă beneficiară drept persoana obligată la plata taxei.

Pentru a evita orice neconcordanŃă între livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, care se includ în decontul de TVA şi în declaraŃia recapitulativă pentru astfel de livrări în statul membru de origine, şi achiziŃiile intracomunitare evidenŃiate în decontul de TVA şi în declaraŃia recapitulativă pentru achiziŃii intracomunitare, în statul membru de destinaŃie, momentul exigibilităŃii taxei pentru achiziŃiile intracomunitare intervine: - în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a avut loc faptul generator, respectiv livrarea sau -la data emiterii facturii pentru livrarea respectivă către persoana care cumpără bunurile, dacă factura este emisă înainte de data de 15 a lunii următoare lunii în care a intervenit faptul generator, respectiv livrarea.

De asemenea, noile reglementări fiscale referitoare la achiziŃiile intracomunitare au generat o serie de noi obligaŃii de raportare care, fireşte au condus la creşterea costurilor de natură administrativă la nivelul firmelor. În acest sens în categoria noilor obligaŃii de raportare se include şi DeclaraŃia Intrastat, reglementată prin Legea nr.422/2006, ordinul nr. 747/2007 al Preşedintelui Institutului NaŃional de Statistică, privind stabilirea pragurilor valorice Intrastat pentru colectarea InformaŃiilor statistice privind comerŃul intracomunitar de bunuri 5. ObligaŃiile privind facturarea şi contabilitatea

Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepŃia cazului în care factura a fost deja emisă.

De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepŃia cazului în care factura a fost deja emisă.

Factura trebuie să conŃină obligatoriu următoarele elemente: a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică

factura în mod unic; b) data emiterii facturii; c) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare, după caz, ale

persoanei impozabile care emite factura; d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului

fiscal, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este stabilit în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal, dacă acesta din urmă este persoana obligată


466

la plata taxei; e) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale cumpărătorului

de bunuri sau servicii, după caz; f) numele şi adresa cumpărătorului, precum şi codul de înregistrare în

scopuri de TVA, în cazul în care cumpărătorul este înregistrat, precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile, în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri;

g) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare, în cazul în care cealaltă parte contractantă nu este stabilită în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, în cazul în care reprezentantul fiscal este persoana obligată la plata taxei;

h) codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizat de către client prestatorului pentru anumite servicii prevăzute în Codul fiscal;

i) codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul în celălalt stat membru;

j) codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care furnizorul s-a identificat în alt stat membru şi cu care a efectuat achiziŃia intracomunitară în România, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului,

k.) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităŃile prevăzute în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

1) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, cu excepŃia cazului în care factura este emisă înainte de data livrării/prestării sau încasării avansului;

m) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor, pentru fiecare cotă, scutire sau operaŃiune netaxabilă, preŃul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile şi alte reduceri de preŃ;

n) indicarea, în funcŃie de cotele taxei, a taxei colectate şi a sumei totale a taxei colectate, exprimate în lei, sau a următoarelor menŃiuni: • în cazul în care nu se datorează taxa, o menŃiune referitoare la prevederile aplicabile din acest titlu sau din Directiva a 6-a, sau menŃiunile «scutită cu drept de deducere», «scutită fără drept de deducere», «neimpozabilă în România» sau, după caz,«neinclusă în baza de impozitare»; • în cazul în care taxa e datorată de beneficiar în condiŃiile legii o menŃiune la prevederile prezentului titlu sau ale Directivei a 6-a sau menŃiunea «taxare inversă»;

o) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai muite facturi sau documente pentru aceeaşi operaŃiune;

p) orice altă menŃiune cerută de titlul cu privire la TVA din codul fiscal Factura de achizitii intracomunitare trebuie să cuprindă în mod

obligatoriu următoarele informaŃii: a) un număr de ordine; b) data emiterii facturii; c) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare, după caz, ale


467

persoanei impozabile care emite factura; d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului

fiscal, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este stabilit în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal, dacă acesta din urmă este persoana obligată la plata taxei;

e) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale cumpărătorului de bunuri sau servicii, după caz;

f) numele şi adresa cumpărătorului, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care cumpărătorul este înregistrat, precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile,

g) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal, în cazul în care cealaltă parte contractantă nu este stabilită în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, în cazul în care reprezentantul fiscal este persoana obligată la plata taxei;

i) codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul în celălalt stat membru,

j) codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care furnizorul s-a identificat în alt stat membru şi sub care a efectuat achiziŃia intracomunitară în România, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Toate elementele prezentate sunt foarte importante din punct de vedere fiscal dar şi din punct de vedere contabil, deoarece pe de o parte în funcŃie de menŃiunile respective vor fi înregistrate în evidenŃa contabilă, în decontul de taxă, respectiv declaraŃia recapitulativă.

În cazul achiziŃiilor intracomunitare de bunuri se aplică prevederile art.146 alin. 1 li.t e) din Legea 571/2003 care prevede că pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA este obligatorie îndeplinirea celor două condiŃii şi anume : 1) deŃinerea unei facturi sau a documentului prevăzut la art. 155 alin. 1 (autofactura) 2) să înregistreze taxa ca taxa colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea

Din punct de vedere contabil, aceste obligaŃii ale persoanei impozabile care efectuează achiziŃia intracomunitară se reflectă în evidenŃa contabilă astfel:

4426 ”TVA deductibilă” = 4427 ”TVA colectata”

AchiziŃia intracomunitară de bunuri (Mateş et all., 2006) se reflecta în

contabilitate conform prevederilor OMF 1752/2005, la valoarea la preŃ de cumpărare intrate în întreprindere prin achizitie (cu titlu oneros) de la terŃi pe bază de facturi, astfel:

% = 401”Furnizori” 301”Materii prime” 302”Materiale auxiliare” 303”Materiale de natura obiectelor de inventar” 341”Semifabricate” 346”Produse reziduale”


468

351”Materii şi materiale aflate la terŃi” … 371”Mărfuri”

6. Alte obligaŃii Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să Ńină

evidenŃe corecte şi complete ale tuturor achiziŃiilor intracomunitare. Registrul nontransferurilor de bunuri transportate de o persoană impozabilă

sau de o altă persoană în contul acesteia în afara României, dar în interiorul ComunităŃii. Registrul nontransferurilor va cuprinde descrierea bunurilor, cantitatea bunurilor, valoarea bunurilor, circulaŃia bunurilor şi descrierea bunurilor, care nu sunt returnate, cantitatea acestora şi o menŃiune referitoare la documentele emise în legătură cu aceste operaŃiuni, după caz, precum şi data emiterii acestor documente.

Registrul bunurilor mobile corporale primite se referă la bunurile mobile corporale primite care au fost transportate din alt stat membru al ComunităŃii în România de către o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în acel alt stat sau de altă persoană în numele acesteia sau care au fost importate în România sau achiziŃionate din România de persoana impozabilă înregistrată în alt stat membru şi care sunt date unei persoane impozabile în România în scopul expertizării sau pentru lucrări efectuate asupra acestor bunuri în România. Concluzii

Avand în vedere că taxa pe valoarea adaugată este un impozit pe care îl plătesc fracŃionat întreprinderile în drumul parcurs de bunuri şi servicii până la consumatorul final, fiind suportată de acesta din urmă, se consideră că oferă unele avantaje din punct de vedere fiscal: - garantează neutralitatea între filierele de producŃie şi cele de distribuŃie în interiorul unei Ńări; - asigură neutralitatea externă, cu preponderenŃa în cazul livrărilor şi achiziŃiilor intracomunitare în sensul că bunurile din import sunt supuse taxei în aceleaşi condiŃii ca bunurile provenite din Ńară şi exportul este scutit de TVA. (se evită astfel dubla impunere în Ńara exportatorului şi în Ńara importatorului); - reduce riscul de frauda prin posibilitatea de a proceda la un control incrucisat.

În procesul transformărilor impuse de dezvoltare şi consolidarea pieŃei unice, rolul TVA se manifestă pe trei planuri majore în relaŃii de interdependenŃă .

Într-un prim plan, din perspectivele convergenŃei economice TVA influenŃează în mare masură condiŃia de sustenabilitate a deficitului bugetar, prin contribuŃia mare pe care o are la formarea veniturilor bugetale naŃionale.

Trăsătura caracteristică a acestui mod de abordare este evaluarea realistă a încasării veniturilor din TVA, atât în etapa de elaborare cât şi în cea de execuŃie a procesului bugetar.

Din acest punct de vedere factorii fundamentali şi direcŃi de influenŃă trebuie căutaŃi în domeniile:


469

1. Activitatea economico-financiară a persoanelor impozabile, respectiv a agenŃilor economici plătitori de TVA; 2. Gradul de colectare a veniturilor datorate de către agenŃii economici plătitori de TVA; 3. Volumul obligaŃiilor amânate la plată în mod legal; 4. Volumul obligaŃiilor declarate şi neachitate; 5. Mărimea evaziunii fiscale rezultate din vânzările de mărfuri pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale, respectiv pentru venituri neînregistrate în contabilitate sau pentru care se realizează rambursări de TVA nelegale.

Din această perspectivă, analiza influenŃei TVA se încadrează în politicile de tip monetarist.

În al doilea plan, prin includerea în preŃurile de vânzare ale produselor şi serviciilor care în final sunt suportate de către consumatori, TVA are un impact direct asupra circulaŃiei libere a produselor şi serviciilor în piaŃa unică.

ImportanŃa cunoaşterii structurii bazei naŃionale a TVA, rezultă din faptul că măsurarea progresului integrării în piaŃa unică se face pentru fiecare piaŃă specifică de produse şi servicii care intră în comerŃul transfrontalier în colaborare cu gradul de convergenŃă al preŃurilor în piaŃa unică.

Într-un al treilea plan, prin includerea resursei TVA în sistemul resurselor proprii comunitare, aceasta contribuie la finanŃarea programelor şi acŃiunilor Uniunii Europene pentru îndeplinirea politicilor sale comunitare.

Apreciem că menŃinerea şi consolidarea resursei TVA în sistemul resurselor proprii comunitare, în condiŃiile puternicei tendinŃe de scădere a rolului său financiar, derivă din trăsăturile sale caracteristice, care îi conferă calitatea de mecanism de control al coerenŃei măsurilor luate în aplicarea unui set complex de politici economice.

O altă trăsătură caracteristică este faptul că prin metodologia de calcul a bazei TVA armonizate pentru calculul resursei TVA, se face legătura între primele două moduri de abordare al acestuia ceea ce permite intercorelarea factorilor fundamentali de influenŃă a economiei prin sfera, practic universală, de aplicare a TVA.

Bibliografie Bălănescu R., Bălăşescu F., Moldovan E., 1994, Sistemul de impozite, Editura Economică, Bucureşti; Belean. P. şi colab. 2007, FinanŃele publice ale României, Editura Economică, Bucureşti; Brezoianu P., Simon I., Celea S., 2005, Fiscalitate Europeană, Editura Economică, Bucureşti; Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A., Dragotă M., Management financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003; DuŃescu A., 2002, Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea standardelor internaŃionale de contabilitate, ed a II-a revizuită, Ed. CECCAR, Bucureşti;


470

Epuran M., Cotlet D., Ineovan F., Peres I., 1995, Contabilitatea financiară în noul sitem contabil, Editura de vest, Timişoara; Feleagă N., 1999, Siterme contabile comparate, Editura economică, Bucureşti; Feleagă L., Feleagă N., 2005, Contabilitate financiară, o abordare europeană şi internaŃională, Ed. Infomega, Bucureşti; Malciu L., Feleagă N., 2005, Reformă după reformă: Contabilitatea din România în faŃa unei noi provocări, Ed. Economică, Bucureşti; Mateş D., 2003, Contabilitate financiară a întreprinderii, între normalizare şi armonizare, Ed.Mirton, Timişoara; Mateş D., 2003, Normalizarea contabilităŃii şi fiscalitatea întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara; Mateş D., Matiş D., Cotlet D., 2006, Contabilitatea financiară a entităŃilor economice, Editura Mirton Timişoara; Pântea I.P., Bodea Gh., 2007, Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, Ed. Intelcredo, Deva; Tufan C., Tempea I., 1999, Taxa pe valoarea adaugată în România, Editura ALL BECK, Bucuresti;

*** OMFP nr. 1752/2005 *** Ordin nr. 702/14.05.2007, privind declararea

livrărilor/prestărilor şi achizŃiilor efectuate pe teritoriul naŃional de persoane înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modului şi conŃinutului declaraŃiei informative privind livrările/prestările achiziŃiile efectuate pe teritoriul naŃional de persoane înregistrate în scopuri de TVA;

*** Ordin nr. 552/2008, pentru aprobarea modelului conŃinutului formularului “DeclaraŃia recapitulativă privind livrările /achiziŃiile intracomunitare de bunuri”;

*** Standardele InternaŃionale de raportare financiară (IFRS), Ed. CECCAR, Bucureşti, 2006;

*** Lege privind Codul fiscal nr.571/22.12.2003, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr.927/23.12.2003;

*** OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completarile ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr.560/24.06.2004

*** Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

*** O.M.F.P. nr. 537/03.04.2007, M.Of.260/2007 modificat de OMF nr. 552/2008


471

TRANSPARENłA INFORMAłIILOR PRIVIND CREANłELE BUGETARE PRIN PRISMA

REGLEMENTĂRILOR ÎN VIGOARE

Pavel Gondec, Nelu Popa DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice Arad

Abstract Information concerning budgetary debts published on the site of the Public Finance Ministry consists of the balance of taxes, contributions and other budgetary incomes existing in the outside accounting situations of the territorial institutions of the Ministry. Really these data would be the debt balance of the analytical counts of the budgetary debts with the crediting debts of the accounts in the economic entities. Keywords: financial accounting, information transparency, budgetary debts accounting of budgetary debts

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obŃinute din activitatea unei entităŃi sau societăŃi economice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaŃiilor cu privire la poziŃia financiară, performanŃa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinŃele interne ale acestora, cât şi pentru utilizatori externi. O funcŃie importantă a contabilităŃii o reprezintă funcŃia de informare cu date certe, a conducerii entităŃii patrimoniale, cât şi a asociaŃilor, acŃionarilor, băncilor, organelor fiscale, clienŃilor, furnizorilor, altor persoane juridice sau fizice. În condiŃiile economiei de piaŃă, o parte din informaŃiile contabile devin transparente. Ele privesc situaŃia patrimoniului, rezultatele şi situaŃia financiară, relaŃiile unităŃii cu terŃii şi sunt produsul contabilităŃii financiare. Contabilitatea financiară denumită şi generală, reflectă patrimoniul şi rezultatele entităŃilor economice privite prin prisma relaŃiilor cu terŃii. Prin intermediul acesteia, statul realizează un control asupra modului de evaluare a elementelor patrimoniale şi de determinare a rezultatelor financiare, a impozitelor, taxelor şi contribuŃiilor datorate de entităŃi (Mateş D., 2006).

TransparenŃa informaŃiilor referitoare la obligaŃiile bugetare restante este reglementată prin Legea nr. 161/ 2003. Lista contribuabililor, care înregistrează obligaŃii restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naŃional unic pentru asigurări sociale de sănătate şi la bugetele locale, reprezentând impozite, taxe, contribuŃii şi alte venituri bugetare, totalul obligaŃiilor bugetare datorate în anii fiscali precedenŃi în care s-au înregistrat obligaŃii restante, cuantumul obligaŃiilor restante, precum şi


472

modalitatea de colectare a acestora aplicată de organele competente, se aduc la cunoştinŃă publică pe pagina proprie de Internet a Ministerului FinanŃelor Publice. Scopul aducerii la cunoştinŃă publică a listei contribuabililor care înregistrează obligaŃii restante la bugetul general consolidat este de a descuraja acumularea de arierate bugetare de către contribuabili. O altă categorie de informaŃii publice, care pot fi consultate pe pagina de internet a AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală,sunt contribuabilii inactivi. În temeiul prevederilor art. 78, alin. (5) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, a fost emis Ordinul A.N.A.F. nr. 819/ 19.05.2008. Din conŃinutul acestui act normativ reŃinem că în evidenŃa contribuabililor declaraŃi inactivi sunt înscrişi contribuabilii persoane juridice sau orice alte entităŃi fără personalitate juridică care nu au depus nici o declaraŃie la două termene de declarare consecutive şi nu li s-a aprobat depunerea declaraŃiilor în regim derogatoriu. Lista contribuabililor inactivi mai cuprinde, în conformitate cu prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 575/ 2006, şi contribuabilii care se sustrag de la efectuarea inspecŃiei fiscale prin declararea eronată a datelor de identificare a sediului social sau nu funcŃionează la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat. Contribuabilii sunt declaraŃi inactivi prin ordin al preşedintelui AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. De la data declarării ca inactiv, contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi sau alte documente. Toate autorizaŃiile, avizele, licenŃele, acordurile şi orice alte acte în baza cărora contribuabilii inactivi sunt autorizaŃi să funcŃioneze sau să desfăşoare diverse activităŃi economice se suspendă de drept. În opinia noastră, informaŃiile publice de pe pagina de internet a AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală au o importanŃă deosebită pentru conducătorii entităŃilor economice în luarea deciziilor cu privire la fapte de comerŃ cu partenerii de afaceri care se regăsesc în lista contribuabililor inactivi sau în lista contribuabililor cu obligaŃii restante la bugetul general consolidat. Fapte de comerŃ cu contribuabilii declaraŃi inactivi sunt nule de drept prin lipsa capacităŃii acestor contribuabili de a întocmi acte juridice întrucât activitatea acestora este suspendată. Contribuabilii publicaŃi cu obligaŃii restante pot fi într-o situaŃie financiară dificilă şi ca urmare capacitatea lor de a-şi onora plăŃile este redusă. Dată fiind importanŃa acestor informaŃii publice, scopul cercetării noastre a fost de a prezenta în introducere actele normative în vigoare. ConsideraŃii şi propuneri privind evidenŃa obligaŃiilor restante la bugetul general consolidat, pe care vom încerca să le prezentăm în continuare, sunt atât rezultatul studierii actelor normative şi metodologiilor de lucru, precum şi experienŃei din practică.

InformaŃiile referitoare la obligaŃiile restante la bugetul general consolidat ale debitorilor se stabilesc pe baza evidenŃei analitice pe plătitori. Înregistrarea obligaŃiilor în evidenŃa analitică pe plătitori se efectuează pe baza următoarelor documente: - declaraŃii privind obligaŃiile de plată la bugetul general consolidat (100 „DeclaraŃie privind obligaŃiile de plată la bugetul de stat”, 102 „DeclaraŃie privind


473

obligaŃiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale”, 101 „DeclaraŃia privind impozitul pe profit”, 103 „ DeclaraŃie privind accizele”) - deconturile de TVA; - declaraŃii rectificative; - decizii de impunere; - decizia de calcul accesorii; - borderoul de scădere/ adăugare însoŃit de documente legal aprobate; - deciziile de diferenŃe stabilite suplimentar de către organele de control pentru diferenŃele de impozite şi taxe.

Înregistrarea plăŃilor, a compensărilor şi a rambursărilor în evidenŃa analitică pe plătitori se înregistrează pe baza următoarelor documente: - ordinele de plată ale obligaŃiilor bugetare transmise electronic de către băncile comerciale către trezorerie;

- chitanŃă pentru încasarea de impozite, taxe şi contribuŃii în cazul plăŃilor în numerar la casieria trezoreriei;

- nota de compensare/ rambursare TVA; - nota de restituire accize.

ObligaŃii bugetare restante care intră în procedura de publicare pe Internet sunt soldurile impozitelor şi taxelor din fişa plătitorului condusă la nivel de unitate fiscală dar în acelaşi timp în oglindă acestea sunt soldurile creditoare ale conturilor de decontări în relaŃia cu bugetul general consolidat în contabilitatea financiară a entităŃilor economice. Putem sintetiza prin a constata că datele de intrare în sistemul de administrare a creanŃelor fiscale organizat la nivelul unităŃilor fiscale teritoriale sunt furnizate de către entităŃi socio-economice.

Datele de ieşire sau informaŃiile care intră în procedură de transparenŃă, conform Legii nr. 161/ 2003, sunt obligaŃii bugetare restante care trebuie să fie identice cu soldurile conturilor entităŃilor economice. Pentru a se evita publicarea de date eronate înainte de a fi aduse la cunoştinŃă publică sumele reprezentând obligaŃii bugetare restante sunt notificate debitorilor de către organele teritoriale ale Ministerului FinanŃelor Publice. Nu putem să nu remarcăm şi câteva neajunsuri constatate în practică, precum: declaraŃii cu date eronate depuse de contribuabili, neînregistrarea dobânzilor şi a penalităŃilor comunicate de organele fiscale, nerespectarea în contabilitatea entităŃilor economice a ordinii de stingere a obligaŃiilor bugetare, faptul că soldurile iniŃiale din sistemul de evidenŃă a creanŃelor fiscale preluate din evidenŃa manuală nu au fost certificate de contribuabili, erori care pot apărea din greşeli de operare sau erori ale programului informatic. Toate aceste neajunsuri influenŃează soldurile din situaŃii extracontabile ale unităŃilor fiscale („fişa plătitorului”).Considerăm că riscul publicării de date eronate este foarte mare. Prin procedura notificării debitorilor cu obligaŃii bugetare restante, organele fiscale se degrevează de responsabilitatea datelor publicate. Statul constituie o categorie distinctă a utilizatorilor externi, a informaŃiilor din contabilitatea entităŃilor economice. Interesul statului este să-şi organizeze un sistem cât mai bun prin intermediul căruia să-şi evidenŃieze şi cuantifice cât mai


474

corect drepturile sale de încasat din impozite, taxe, contribuŃii şi alte venituri bugetare. Pornind de la aceste considerente, prin Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 520/ 2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităŃii veniturilor bugetare şi ulterior Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 1917/ 2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităŃii instituŃiilor publice, statul prin organismele acestuia îşi organizează evidenŃa contabilă a obligaŃiilor bugetare. Această evidenŃă, bazată pe dubla înregistrare, este ca o contrapartidă şi alternativă la contabilitatea financiară a entităŃilor economice. În conformitate cu prevederile acestor acte normative, evidenŃa creanŃelor bugetare ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi al Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza declaraŃiilor fiscale sau pe baza deciziilor emise de organul fiscal. EvidenŃa analitică se Ńine pe tipuri de impozite şi pe plătitori, pe structura clasificaŃiei bugetare. Obiectul contabilităŃii creanŃelor bugetare este conducerea contabilităŃii veniturilor bugetare cu următoarele obiective principale: - realizarea evidenŃei tehnico-operative astfel încât înregistrarea veniturilor bugetului general consolidat în evidenŃa contabilă să se facă în conformitate cu prevederile Legii ContabilităŃii nr. 82/ 1991; - organizarea şi conducerea contabilităŃii analitice pe fiecare contribuabil şi în cadrul acestuia pe categorii de venituri în structura clasificaŃiei bugetare; - întocmirea lunară a balanŃelor de verificare sintetice pentru conturile în care se înregistrează operaŃiunile privind constatarea şi încasarea veniturilor bugetare în vederea cuprinderii în bilanŃul contabil al instituŃiei; - efectuarea punctajului de conformitate între datele înscrise în evidenŃa contabilă a creanŃelor bugetare şi cele din evidenŃa analitică pe plătitori în vederea asigurării corelării acestora (Ordinul nr. 620/14.04.2008).

După părerea noastră, un alt obiectiv important ar fi efectuarea verificării de conformitate între datele înscrise în evidenŃa contabilă a creanŃelor bugetare şi evidenŃa analitică a entităŃilor economice. Acest obiectiv înseamnă în fapt inventarierea în spiritul Legii contabilităŃii nr. 82/ 1991 a elementelor de pasiv, respectiv a soldurilor conturilor de decontări cu asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate şi fondul de şomaj din cadrul grupei 43 „ Asigurări sociale, protecŃie socială şi conturi asimilate” precum şi a conturilor de decontări cu bugetul statului respectiv a soldurilor conturilor din grupa 44 „ Bugetul statului, fonduri speciale si conturi asimilate”. În cazul instituŃiilor statului care administrează creanŃe bugetare înseamnă inventarierea elementelor de activ, respectiv soldul debitor a conturilor:

- 463 „ CreanŃe ale bugetului de stat”; - 465 „ CreanŃe ale bugetului asigurărilor sociale de stat”; - 4664 „ CreanŃe ale bugetului asigurărilor pentru şomaj”; - 4665 „ CreanŃe ale bugetului Fondului naŃional unic de asigurări

sociale de sănătate”


475

- 467 „ Creditori ai bugetelor”. Documentele justificative în vederea înregistrării în contabilitatea

creanŃelor bugetare sunt aceleaşi documente prezentate ca documente de înregistrarea obligaŃiilor în evidenŃa analitică pe plătitori. InformaŃiile consemnate ca date de intrare-ieşire din aceste documente sunt transpuse în conturi sintetice şi analitice. Contabilitatea în partidă dublă a creanŃelor bugetare face legătura cu evidenŃa contabilă a încasărilor organizată în cadrul trezoreriei statului şi evidenŃa analitică a obligaŃiilor bugetare declarate şi constatate de organele de control.

Rolul contabilităŃii creanŃelor bugetare a devenit mai important odată cu apariŃia OrdonanŃei nr. 47/ 2007 de modificare a prevederilor O.G. nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală. Noile reglementări prevăd plata impozitelor, taxelor, contribuŃiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat într-un cont unic. Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent distinct pe fiecare buget sau fond şi în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuŃie sau altă sumă reprezentând creanŃă fiscală. Nu ne-am propus să expunem regulile după care se face această distribuire, dar cert este că a crescut probabilitatea de a apărea diferenŃe între soldurile din contabilitatea financiară a entităŃilor economice şi contabilitatea creanŃelor bugetare. Aici intervine rolul sistemului contabil în partidă dublă. Folosind acelaşi limbaj logic de înregistrare în contabilitate, sumele din cele două contabilităŃi trebuie să fie în oglindă. Concluzii Considerăm că sumele nedistribuite din codul unic sunt un indicator important. Din punctul de vedere al organului fiscal, ele exprimă faptul că s-a achitat mai mult decât s-a declarat. SituaŃia este corectă dacă în oglindă în contabilitatea plătitorului se regăseşte în soldul debitor al conturilor de decontări în relaŃia cu bugete. NecorelaŃiile dintre aceste date indică o primă informaŃie legată de erori ce pot apărea în declarare, plată sau de altă natură. Prin introducerea plăŃii în contul unic şi utilizarea în contabilitatea plătitorilor a unui cont distinct (de exemplu contul 5125 „Sume în curs de decontare”) procedura de identificare a erorilor se simplifică. În contextul celor prezentate, dată fiind importanŃa informaŃiilor care devin publice, credem că pentru o corelare cât mai bună a celor două evidenŃe ar fi utile reglementări prin care să existe obligativitatea confirmării, cel puŃin anuale, a soldurilor obligaŃiilor bugetare pentru entităŃile plătitoare la bugetul general consolidat.

Bibliografie Mateş D., 2006, Contabilitatea financiară a entităŃilor economice, Editura Mirton, Timişoara; *** Legea contabilităŃii nr. 82/ 1991; *** Legea nr. 161/2003 (actualizată) privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi


476

în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei (aplicabilă cu data de 25 noiembrie 2007) cu modificările şi completările ulterioare; *** Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 520/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităŃii veniturilor bugetare; *** Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităŃii instituŃiilor publice; *** Ordinul nr. 575/2006 privind stabilirea condiŃiilor şi declararea contribuabililor inactivi; *** Ordinul nr. 620/14.04.2008 pentru aprobarea Procedurii de lucru privind organizarea şi conducerea evidenŃei contabile a creanŃelor bugetare în AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală; *** Ordinul nr. 819/19.05.2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi; *** OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare; *** OrdonanŃa nr. 47/28.08.2007 privind reglementarea unor măsuri financiar – fiscale.


477

PARTICULARITĂłI ALE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII CONTABILITĂłII ÎN PARTIDĂ SIMPLĂ PENTRU CONTRIBUABILII CARE OBłIN VENITURI

DIN ACTIVITĂłI INDEPENDENTE

*Nelu Popa, *Pavel Gondec, **LuminiŃa Viorica Andronic *DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice Arad, **expert contabil

Abstract To help the interested physical persons who obtain incomes from independent activities and have no solid accounting knowledge the legislator created opportunities for such contributors making them possible to achieve their own single-entry bookkeeping. The particularities of organizing and leading this type of accounting are described in common words in the paper. Keywords: incomes from independent activity, commercial income, income from liberal professions, income from intellectual property, individual and family enterprise, authorized physical person, imposable net income. Rolul şi importanŃa contabilităŃii în partidă simplă

Strâns legată de dezvoltarea omenirii şi de progresul umanităŃii a fost apariŃia şi evoluŃia contabilităŃii, care a constituit un nou mod de comunicare în lumea afacerilor. O linie ascendentă a cunoscut evoluŃia contabilităŃii trecând treptat de la simplu la complex, de la particular la general de la metode simple la cele complexe de la formele primitive, rudimentare la cele dezvoltate, superioare.

Formele contabilităŃii incipiente se constată odată cu apariŃia colectivităŃilor umane, cu ocazia practicării schimbului de mărfuri sau produse. TranzacŃiile luând o asemenea amploare încât nu mai puteau fi păstrate în memorie, impunându-se consemnarea lor prin diferite însemnări, crestături pe pereŃii peşterilor sau a grotelor, pe oase, piei de animale, pe coaja copacilor, pe tăbliŃele de lut, papirus sau alŃi suporŃi materiali. Tehnica contabilă a cunoscut evoluŃii continue trecând de la simple însemnări la contabilitatea memorială, la contabilitatea în partidă simplă şi apoi la cea în partidă dublă.

Contabilitatea în partidă simplă se rezuma numai la înregistrarea raporturilor cu terŃe persoane, cu referire la o anumită componentă a averii, fără a avea un corespondent în alt element care să demonstreze originea sau provenienŃa acelei averi (Mateş D., Pereş I., Pereş C., 2005). Astăzi contabilitatea în partidă simplă reflectă în principal încasările şi plăŃile generate de tranzacŃiile dintre membrii societăŃii, fapt ce o defineşte ca o contabilitate de trezorerie.


478

1. Cadrul legal de organizare a evidenŃei contabile în partidă simplă După încheierea perioadei socialiste când s-a utilizat un sistem contabil

monist, reformele economice ale societăŃii au impus şi reforma sistemului de contabilitate. Primul demers în acest context a fost redactarea Legii contabilităŃii nr. 82/1991, adaptată unui nou sistem specific economiei de piaŃă „capabil să facă faŃă acestui sistem economic”. Potrivit acestui act normativ persoanele participante la activitatea economică a Ńării au obligaŃia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaŃii financiare anuale. Conform prevederilor art.4 din Legea ContabilităŃii nr. 82/1991 Ministerul FinanŃelor Publice i se încredinŃează sarcina de a emite norme şi reglementări în domeniul contabilităŃii. Astfel Ministerul FinanŃelor Publice elaborează şi emite norme privind contabilitatea în partidă simplă. Tot Ministerul FinanŃelor Publice stabileşte potrivit prevederilor articolului 5 aliniatul (2) din Legea contabilităŃii categoria de persoane care pot Ńine contabilitatea în partidă simplă. Îndrituit cu acest drept, în calitate de autor principal al Codului Fiscal, care a fost aprobat de organul legiuitor prin Legea 571/2003, stabileşte la art. 48 alin. 8 din acest act normativ faptul că „sunt obligaŃi să organizeze şi să conducă contabilitatea în partidă simplă contribuabilii care obŃin venituri din activităŃi independente, fiind obligaŃi în acest sens să respecte reglementările în vigoare privind evidenŃa contabilă şi să completeze Registrul - jurnal de încasări şi plăŃi, Registrul - inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaŃia în materie. De asemenea contribuabilii, ca subiecŃii ai raportului juridic fiscal, ce datorează impozite, taxe, contribuŃii şi alte sume bugetului consolidat potrivit prevederilor art. 79 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaŃiilor fiscale de plată datorate sunt obligaŃi să conducă evidenŃe fiscale potrivit actelor normative în vigoare. În aceste condiŃii Ministerul FinanŃelor Publice adoptă Ordinul MFP nr. 1040 din 8 iulie 2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenŃei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.

2. Sfera de aplicare a evidenŃei contabile în partidă simplă 1) Prin art. 48 alin. 8 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal se instituie

ca obligaŃie pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii în partidă simplă pentru contribuabilii care obŃin venituri din activităŃii independente. Potrivit art. 46 aliniatul 1 din Legea 571/2003 – privind Codul Fiscal veniturile din activităŃi independente cuprind: veniturile comerciale, venituri din profesii libere şi veniturile din drepturile de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o firmă de asociere, inclusiv din activităŃi adiacente. Sunt considerate venituri comerciale, veniturile efectuate din fapte de ComerŃ ale contribuabililor aşa cum sunt prevăzute de art. 3 al Codului Comercial, din prestări de servicii altele decât profesiile libere precum şi din practicarea unei meserii, de către orice persoană fizică, cetăŃean român sau cetăŃean al unui stat membru al Uniunii


479

Europene. Persoanele fizice pot desfăşura activităŃile economice în baza prevederilor OUG 44/2008 după cum urmează:

a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membrii ai unei întreprinderi familiale. Constituie venituri din profesii libere, veniturile obŃinute din exercitarea

profesiilor medicale, de avocat, de notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect, psiholog, detectiv, fotograf, topometrist, lucrător în domeniul asigurărilor, brokeri, sau a altor profesii reglementate prin legii speciale, desfăşurate în mod independent în condiŃiile legii. Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală, provin din brevete de invenŃie, desene şi modele, mostre mărci de fabrică şi de comerŃ, procedee tehnice, know how, din drepturi de autor şi drepturi conexe drepturilor de autor şi alte asemenea aşa cum sunt prevăzute de Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. 2) Contribuabilii care desfăşoară a activitate agricolă prevăzută la art.71 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal – pot opta pentru determinarea venitului net din aceste activităŃi, pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă. 3) Prin excepŃie de la prevederile art. 62 alin. 1 şi 2 din Codul Fiscal, contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinŃei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. 4) Contribuabilii care obŃin venituri din activităŃi independente, supuşi pe bază de normă de venit, precum şi cei care obŃin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48 în care sens vor conduce contabilitatea în partidă simplă. OpŃiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pentru o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă nu se depune o cerere de renunŃare de către contribuabil . 5) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, sau pentru cei care realizează venituri din activităŃii independente, numai în baza contractului civil pentru care plătitorul de venit a calculat, reŃinut şi virat, prin reŃinere la sursă reprezentând plăŃi anticipate, în cotă de 10% din venitul brut. Contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi referitoare la încasări. Această reglementare este opŃională, nefiind obligatorie pentru contribuabilii care consideră că îşi pot îndeplini obligaŃiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit. Aceşti contribuabili au obligaŃia să arhiveze şi să păstreze documentele justificative cel puŃin în limita termenului de prescripŃie prevăzut de lege. 3. Registrele şi formularele financiar-contabile comune pe economie, utilizate de contribuabilii în conducerea evidenŃei contabile în partidă simplă. În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea 82/1991 – privind Legea ContabilităŃii cu modificările şi completările ulterioare, contabilitatea se Ńine în


480

limba română şi în moneda naŃională, respectiv lei. Contabilitatea operaŃiunilor efectuate în valută se Ńine atât în moneda naŃională cât şi în valută. Potrivit prevederilor Ordinului Ministrului FinanŃelor Publice nr. 1040 din 8 iulie 2004, privind aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenŃei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil şi evidenŃa contabilă în partidă simplă se Ńine în limba română şi în moneda naŃională. În acest caz orice operaŃiune economică – financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenŃa contabilă în partidă simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: - denumirea documentului; - numele şi prenumele contribuabilului, precum şi adresa completă a persoanei care întocmeşte documentul;

- numărul documentului şi data întocmirii acestuia; - menŃionarea părŃilor care participă la efectuarea operaŃiunilor economio-financiare;

- conŃinutul operaŃiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar şi temeiul legal al efectuării ei;

- datele cantitative şi valorice aferente operaŃiunii economico – financiare efectuate;

- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaŃiunii;

- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaŃiunilor efectuate. Documentele care stau la baza înregistrărilor în evidenŃa contabilă în

partidă simplă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informaŃiile prevăzute de normele legale, în vigoare, la data aceea. Documentele justificative provenite din tranzacŃii/operaŃiuni de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziŃii, pot fi înregistrate în evidenŃa contabilă în partidă simplă numai în cazurile în care se face dovada intrării în patrimoniu a bunurilor respective prin întocmirea Borderoului de achiziŃie (cod 14-4-13) sau a borderoului de achiziŃie cu regim special pentru cereale şi produse procesate din cereale (cod 14-4-13/c) urmate de Nota de recepŃie şi constatare de diferenŃe (cod 14-3-1/A) după caz şi a plăŃii acestora pe bază de dispoziŃie de plată – încasare către casierie (cod 14-4-4). În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestările de servicii efectuate de către persoane fizice impuse pe bază de norme venit (persoane care nu sunt obligate să Ńină evidenŃa contabilă şi ca atare nu-şi întocmesc documente justificative) pentru a fi înregistrate în evidenŃa contabilă în partidă simplă a beneficiarului prestării de serviciu, acestea trebuie să aibă la bază contracte sau convenŃie civilă întocmită în acest scop în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi documentele prin care se face dovada plăŃii, respectiv DispoziŃia de plată – încasare către casierie (cod 14-4-4). Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, pix sau pastă, la maşina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul


481

respectiv prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz. În documentele justificative şi cele contabile nu sunt admise ştersături, modificări sau alte asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaŃii libere între operaŃiunile înscrise în acestea sau file lipsă. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă. Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a menŃionat/corectat documentul justificativ, menŃionându-se şi data efectuării operaŃiunii de corectare. În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care normele de utilizare privind asemenea restricŃii, documentul menŃionat greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv (respectiv nu se detaşează). La corectarea documentelor justificative în care se consemnează operaŃii de predare – primire a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin semnătură atât a predatorului, cât şi a primitorului.

Documentele contabile, care servesc la prelucrarea, centralizarea şi înregistrarea în contabilitatea simplă a operaŃiunilor consemnate în documentele justificative, sunt: Registrul –jurnal de încasări şi plăŃi (cod 14-1-1/b) şi Registrul inventar (cod 14-1-2/a). Aceste două registre au regim de înregistrare la organele fiscale competente, respectiv la AdministraŃia FinanŃelor Publice comunale, orăşeneşti sau municipale din judeŃele Ńării. Registrele se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi (cod 14-1-1/b) este singurul document de evidenŃă contabilă în partidă simplă Ńinut de contribuabilii care realizează venituri din activităŃi independente. Acest registru-jurnal de încasări şi plăŃi serveşte ca : - document de înregistrare a încasărilor şi plăŃilor; - document de stabilire a situaŃiei financiare a contribuabilului care conduce evidenŃa contabilă în partidă simplă;

- probă în litigii. Se întocmeşte într-un singur exemplar de către contribuabil, făcându-se

înregistrarea operaŃiunilor efectuate pe baza documentelor justificative, distinct, pe fiecare operaŃiune, fără a se lăsa rânduri libere, după ce a fost numerotat, şnuruit, paraf şi înregistrat la organul fiscal teritorial. Pentru fiecare contribuabil (persoană fizică autorizată sau asociaŃie fără personalitate juridică) se va întocmi câte un registru – jurnal de încasări şi plăŃi. În registrul – jurnal de încasări şi plăŃi se înregistrează nu numai operaŃiunile în numerar, ci şi cele efectuate prin contul curent de la bancă. Contribuabilii plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor înregistra sumele încasate sau plătite, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. OperaŃiunile înregistrate în Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi se totalizează lunar, cumulativ din lună în lună şi nu final având un total anual. Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi se numerotează şi se şnuruieşte. Numerotarea filelor se face în ordine crescătoare, iar după completarea integrală se deschide un nou registru


482

înregistrat şi parafat care va fi numerotat în ordine crescătoare. Acest registru se parafează de către organul fiscal teritorial la începerea şi la încetarea activităŃii.

În condiŃiile conducerii evidenŃei contabile în partidă simplă cu ajutorul tehnicii de calcul, fiecare operaŃiune economico-financiară se va înregistra în ordine cronologică, în funcŃie de data de întocmire sa de intrare a documentelor. În această situaŃie Registrul – jurnal privind încasările şi plăŃile se editează lunar. Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi astfel completat va fi şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenŃa unităŃii în luna următoare lunii în care numărul de file editate este de 100, sau anual, dacă numărul filelor editate este sub 100 pentru un exerciŃiu financiar eferent unui an calendaristic. Apoi Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial va fi completat lunar, manual, prin preluarea totalului sumelor din Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi obŃinut cu ajutorul tehnicii de calcul. Registrul jurnal de încasări şi plăŃi nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. El se arhivează împreună cu dosarul documentelor justificative care au stat la baza întocmirii lui, grupate pe luni calendaristice separate printr-o foaie de hârtie demarcatoare, pe care se scrie lun şi anul la care se referă documentele respective.

Registrul inventar (cod 14-1-2/a) Se întocmeşte într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit,

parafat, şi înregistrat la organul fiscal competent teritorial. Serveşte ca document de înregistrare a bunurilor achiziŃionate sau realizate, pe bază de documente justificative. De reŃinut că acest registru nu trebuie confundat cu Registrul-inventar (cod 14-1-2) care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii elementelor de activ şi de pasiv şi se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor d activ şi de pasiv grupate după natura lor, conform posturilor din bilanŃ. Conform prevederilor art. 48 alin. 9 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, în Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităŃii. Adaptând textul la contribuabilii care desfăşoară activitate independentă care Ńin evidenŃa contabilă în partidă simplă se poate spune că în acest registru se Ńine evidenŃa contabilă pentru toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităŃii şi constituie patrimoniul afacerii, înregistrarea făcându-se pe baza documentelor justificative. Aceste bunuri şi drepturi care sunt supuse amortizării sau consumului pentru obiectele de inventar sau materiale vor fi grupate în opinia noastră, pentru a oferi o imagine clară asupra patrimoniului afacerii, pe cele 3 mari categorii: mijloace fixe, obiecte de inventar şi materiale. Registrul de inventar fiind un document de înregistrare contabilă nu circulă. Se arhivează împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. În vederea Ńinerii evidenŃei contabile în partidă simplă, contribuabilii care desfăşoară activităŃii independente vor întocmi şi completa documente justificative în care sens vor utiliza documente financiar – contabile, comune pe economie, funcŃie de necesităŃile activităŃilor desfăşurate. Documentele respective vor fi întocmite şi utilizate în conformitate cu prevederile Normelor Metodologice de întocmire şi


483

utilizare a documentelor financiar – contabile aprobate prin Ordinul Ministrului Economiei şi FinanŃelor nr. 3512 din 27 noiembrie 2008.

4. Reguli de întocmire şi modalităŃi de verificare a evidenŃei contabile în partidă simplă

Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea 82/1991 – Legea contabilităŃii, republicată cu modificările şi completările ulterioare, contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obŃinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaŃiilor cu privire la poziŃia financiară, performanŃa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinŃele interne ale acestora, cât şi în relaŃiile cu investitorii prezenŃi şi potenŃiali, creditorii financiari şi comerciali, clienŃii, instituŃiile publice şi alŃi utilizatori.

În Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi se înregistrează zi de zi toate operaŃiunile efectuate pe baza documentelor justificative, fără a se lăsa rânduri libere şi fără ştersături. Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi este documentul pe baza căruia se stabilesc veniturile şi cheltuielile, elemente care stau la baza determinării obligaŃiei fiscale.

Eventualele erori constatate în evidenŃa contabilă în partidă simplă, după încheierea exerciŃiului financiar, vor fi corelate în anul în care acestea se constată.

Verificarea înregistrării corecte în registrele contabile se face de către persoana care conduce contabilitatea, la sfârşitul fiecărei luni, pe baza documentelor justificative care au stat la baza înregistrărilor efectuate, verificându-se dacă documentele respective cuprind toate elementele principale prevăzute în structura formularelor aprobate, dacă poartă data operaŃiunii, existenŃa semnăturilor de predare primire a bunurilor sau valorilor consemnate, dacă au aprobările legale, dacă conŃin sau nu corecturi, modificări sau elemente de alterare a realităŃii şi veridicităŃii datelor consemnate.

La finele lunii sau a perioadei exerciŃiului financiar se recomandă întocmirea situaŃiei centralizatoare recapitulativă operaŃiunilor de încasări şi plăŃi efectuate prin casă şi bancă în numerar sau în bani virtuali, prin gruparea operaŃiunilor de acelaşi fel sau înscrierea operaŃiunilor singulare, verificându-se respectarea corelaŃiei clasice ştiute:

Sold iniŃial + Încasări – PlăŃi = Sold Final Dacă soldul final astfel determinat nu corespunde cu soldul final al banilor

în numerar însumaŃi cu soldul din extrasul de cont, trebuie verificate din nou toate înregistrările contabile făcute prin confruntarea documentelor justificative cu înregistrările contabile efectuate pentru a descoperi ce operaŃiuni au fost înregistrate eronat (eroare prin inversiune) sau ce operaŃiune a fost omisă, sau chiar înregistrată în plus şi din ce cauză. La finele exerciŃiului financiar, verificarea se generalizează asupra întregii perioade, în acest sens, folosind aceeaşi formulă de control vom avea:

Sold iniŃial (la începutul anului) la care se adiŃionează încasările efectuate în întreg anul (rulajele debitoare) din care se scad plăŃile integral efectuate în


484

aceeaşi perioadă a anului obŃinând soldul final la sfârşitul exerciŃiului. Sold care trebuie să corespundă cu stocul de lei şi numerar la care se adiŃionează şi valoarea banilor din bănci sau alte organisme financiare (CEC, Cooperative de credit, trezorerie, etc.)

Pentru Registrul-inventar, verificarea modului de înregistrarea a operaŃiunilor patrimoniale, la sfârşitul anului sau la alte perioade, după necesităŃi sau cerinŃe se face nu numai prin confruntarea stocurilor faptice existente în patrimoniul contribuabilului şi înscrise în listele de inventariere cu cele scriptice sau cu soldurile finale, în cazul gestiunilor global valorice, înscrise în registrul – inventar. În sfârşit, pentru a se realiza o imagine completă a situaŃiei financiar – contabile, la data la care se doreşte, sfârşit de lună, trimestru, semestru sau an se recomandă întocmirea unei balanŃe de verificare, balanŃă care poate fi împărŃită în două părŃi distincte:

Partea I – Activul – Afacerii ( Sold iniŃial + Încasări) Partea II – Pasivul – afacerii (Sold final + PlăŃi) Cheia de control care trebuie să confirme că operaŃiunile patrimoniului au

fost corect înregistrate este obŃinerea egalităŃii totalurilor din coloanele PărŃii I de Activ cu cele ale PărŃii II de Pasiv. Această balanŃă de verificare nu este obligatorie, dar ea poate reprezenta o formă de control necesară şi în cazul evidenŃei contabile Ńinute în partidă simplă.

5. EvidenŃa contabilă în partidă simplă a veniturilor, norme generale privind înregistrarea încasărilor.

Potrivit prevederilor pct.33 din Normele Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenŃei contabile în partidă simplă de către contribuabilii care desfăşoară activităŃi independente, evidenŃa contabilă în partidă simplă a veniturilor se Ńine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din activităŃi care constituie fapte de comerŃ; b) venituri din profesii libere; c) alte venituri; Constituie venit brut venitul încasat în cadrul unui an calendaristic,

indiferent de perioada în care au fost efectuate prestările. În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul

personal al contribuabilului, suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut, considerându-se o înstrăinare.

Pentru asociaŃiile fără personalitate juridică de natura întreprinderii familiale evidenŃa contabilă în partidă simplă a veniturilor se va Ńine în mod distinct.

În cazul în care asociaŃiile îşi încetează activitatea, iar foştii asociaŃi continuă să funcŃioneze în mod individual ca persoane fizice autorizate, bunurile din patrimoniul asociaŃiei trec în patrimoniul noilor afaceri, se înscriu în Registrul – inventar al acestora şi se amortizează în continuare, se consumă sau se vând după caz. În toate cazurile de înstrăinare este necesară evaluarea bunurilor, care se poate face la preŃurile practicate pe piaŃă sau stabilite prin expertiză tehnică.


485

În cazul încetării definitive a activităŃii, sumele obŃinute din valorificarea patrimoniului afacerii, înscrise în Registrul – inventar (mijloace fixe, obiecte de inventar, etc.) precum şi stocurile de materii prime, materiale, produse finite, şi mărfuri rămase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.

Pentru înregistrarea veniturilor din activităŃii independente contribuabilii vor utiliza în funcŃie de specificul activităŃii şi de necesităŃi proprii, formularele specifice după cum urmează: - contribuabilii care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în condiŃiile prevăzute de prevederile art. 155 din Codul Fiscal – aprobat prin Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi chitanŃă (cod 14-4-1) după caz pentru sumele încasate efectiv în numerar de la clienŃi. - contribuabilii care desfăşoară activităŃi de prestări servicii către persoane fizice şi comerŃ cu amănuntul vor emite bon fiscal, generat de aparatele de marcat electronice fiscale pentru fiecare tranzacŃie în parte. - în condiŃiile utilizării aparatelor electronice de marcat fiscale în conformitate cu prevederile legale înregistrarea veniturilor se face în baza raportului fiscal de închidere zilnică (Z) şi a registrului special întocmit în condiŃiile defectării aparatelor de marcat electronice fiscale. - contribuabilii care desfăşoară activităŃi independente de natura producŃiei, a organizării de spectacole ( culturale, sportive, distractive) activităŃi de comision, contract de agent, consignaŃie sau mandat comercial, activităŃi de editare, imprimare, multiplicare, activităŃi din profesii libere sau obŃin venituri din drepturi de proprietate intelectuală pot întocmi în funcŃie de natura activităŃii, de frecvenŃa încasării sau de felul serviciilor prestate, formularul factură, respectiv factură fiscală (pentru plătitorii de TVA) şi chitanŃa.

În relaŃiile cu persoanele juridice contribuabilii sunt obligaŃi, pentru sumele încasate atât pe bază de chitanŃă, bon fiscal, etc. cât şi prin bancă, să întocmească factura. În relaŃiile cu persoanele fizice contribuabilii sunt obligaŃi, pentru sumele încasate prin bancă, să întocmească de asemenea factură. Plătitorii de taxă pe valoare adăugată vor întocmi factură fiscală în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare. Pentru fiecare tip de activitate desfăşurată se va întocmi Fişa pentru operaŃiuni diverse (cod 14-6-22/b) în care se vor înregistra toate documentele în ordine cronologică. Totalurile lunare din fişa pentru operaŃiuni diverse se vor înregistra în Jurnalul privind operaŃiuni diverse, grupate pe feluri de activităŃi. Contribuabilii care încasează numerar toate veniturile realizate pot să evidenŃieze aceste venituri numai în Registrul – jurnal de încasări şi plăŃi nemaifiind obligatorie întocmirea fişei pentru operaŃiuni diverse şi implicit a Jurnalului pentru operaŃiuni diverse.

6. EvidenŃa contabilă în partidă simplă a cheltuielilor, norme generale privind înregistrarea plăŃilor.

CondiŃiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi admise din punct de vedere fiscal, respectiv pentru a putea fi deduse, sunt:


486

a) să fie efectuate în cadrul activităŃilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente; b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciŃiului financiar ale anului în cursul căruia au fost plătite; c) să respecte regulile, privind amortizarea, reguli prevăzute în Titlul II din Codul Fiscal; d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru: - active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii; - active ce servesc ca garanŃie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităŃii pentru care este autorizat contribuabilul.

EvidenŃa contabilă în partidă simplă a cheltuielilor se Ńine pe feluri de cheltuieli, în funcŃie de natura lor, astfel: a) cheltuieli efectuate în interesul direct al activităŃii; b) cheltuieli cu sponzorizarea şi mecenatul; c) cheltuieli de protocol; d) cheltuielile de amortizare fiscală; e) în cazul utilizării bunurilor cu folosinŃă mixtă (pentru afacere şi în scop personal) cheltuiala deductibilă se determină, după caz, proporŃional cu:

- numărul de kilometri parcurşi în interesul afacerii; - numărul de metri pătraŃi folosiŃi în interes de afacere; - numărul de unităŃi de măsură specifice în alte cazuri; f) alte cheltuieli deductibile plafonat stabilite potrivit reglementărilor în vigoare privind impozitul pe venit.

Pentru fiecare fel de cheltuială se va întocmi fişa pentru operaŃiuni diverse iar totalul lunar al acestora se va înregistra în jurnalul privind operaŃiuni diverse pentru cheltuieli. Contribuabilii pot întocmi o singură fişă pentru operaŃiuni diverse care să cuprindă toate cheltuielile a căror deductibilitate nu este plafonată.

Pentru cheltuielile cu amortizarea se va întocmi fişa pentru operaŃiuni diverse.Contribuabilii care nu efectuează cheltuieli de natura celor care nu sunt deductibile plafonat pot să evidenŃieze aceste cheltuieli numai în registrul jurnal de încasări şi plăŃi nemaifiind obligatorie întocmirea fişei pentru operaŃiuni diverse şi implicit al registrului pentru operaŃiuni diverse.

Concluzii EvidenŃa contabilă în partidă simplă Ńinută de întreprinzătorii care obŃin

venituri din activităŃi independente este o contabilitate simplă şi uşoară care nu necesită cunoştinŃe aprofundate de contabilitate. Simplitatea ei îi conferă unele particularităŃi specifice acestor activităŃi care acoperă o anumită plajă a economiei de piaŃă. ParticularităŃile respective pot fi însuşite de toŃi întreprinzătorii care vor şi au abilităŃi să-şi conducă singuri contabilitatea afacerii nefiind obligaŃi să apeleze la instituŃia contabilului autorizat.


487

Bibliografie Mateş D., Pereş I., Pereş C., 2005, Bazele contabilităŃii, Ed. Mirton,

Timişoara; *** 2008, Codul Fiscal şi Normele Metodologice de aplicare, Ed. Beck,

Bucureşti; *** 2007, Legea contabilităŃii nr. 82/1991 Editura Best Publishing

Bucureşti; *** 2004, Contabilitatea în partidă simplă pentru veniturile din activităŃi

independente, Ed. Beck , Bucureşti; *** 2008, Codul de procedură fiscală cu normele metodologice, Ed.

Hamangiu, Bucureşti.


488

ÎMPRUMUTURILE DE STAT– FORMĂ A CREDITULUI PUBLIC

Elena Iga Liceul Particular „ Vasile Goldiş” Nr. 1 Arad, Str. Feleacului nr.1

Tel: 0257/256394, [email protected]

Abstract The contraction of loans materializes when obtaining the sums by which the state borrows its creditors, offering as a change the transactions which engage its obligation of repayment and pay of the due interest which equivalates with concluding a contract between the state (debitor) and different people who subscribe to the loan. The state loan has a character stipulated by a contract. The loans fulfill a positive role as long as they are used for the development of industry, modernization of agriculture, building communication ways, and the protection of environment. Keywords: loan rates, repayment, conversion.

Împrumuturile de stat - trăsături caracteristice În economia de piaŃă, veniturile procurate de stat din impozite şi taxe precum şi cele de la întreprinderile şi proprietăŃile sale adesea nu acoperă integral cheltuielile bugetare ordinare. În asemenea situaŃii autorităŃile publice se adresează persoanelor fizice şi juridice care dispun de mijloace băneşti temporar libere, cerându-le să le încredinŃeze o parte din acestea pentru acoperirea diferenŃei dintre cheltuielile şi veniturile bugetare. În caz de dezechilibru bugetar completarea veniturilor publice se face cu resurse de împrumut, adică pe calea creditului public. Bazat pe încrederea în solvabilitatea statului, creditul public se realizează fie pe calea contractării directe de către stat de împrumuturi cu persoanele fizice sau juridice deŃinătoare de mijloace băneşti libere fie prin intermediul unor instituŃii specializate-bănci, case de economii şi case de asigurări sociale şi de pensii, societăŃi de asigurări şi reasigurări etc. care colectează disponibilităŃile băneşti de pe piaŃă şi pe care le încredinŃează apoi statului pe timp determinat. Împrumuturile de stat reprezintă obligaŃiile generate de contractele de pe piaŃa financiară internă şi/sau externă prin care statul, în calitate de împrumutat, obŃine financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată .Aceste obligaŃii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat. Resursele băneşti mobilizate de stat pe calea creditului public şi utilizate pentru finanŃarea cheltuielilor militare, a celor pentru funcŃionarea serviciilor publice, menŃinerea ordinii interne rambursarea datoriei publice ajunse la scadenŃă, plata dobânzilor aferente etc. Cu toate că împrumuturile de stat folosite în mod


489

neproductiv nu produc valoare, ele sunt totuşi purtătoare de dobânzi. În acest caz, plata dobânzii şi restituirea împrumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adică în principal pe seama impozitelor şi a taxelor. Sunt cazuri când sumele împrumutate de stat capătă o destinaŃie productivă, iar în aceste situaŃii, dobânda se suportă din valoarea adăugată în urma utilizării productive a împrumuturilor respective. Împrumutul de stat prezintă următoarele caracteristici: 1. împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinŃă al părŃilor. Persoanele interesate de împrumuturile de stat pot să accepte sau să refuze, condiŃiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenŃial faŃă de ceilalŃi subscriitori. Organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenŃiali, stabilesc: - condiŃiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului; - forma şi mărimea venitului pe care îl asigură; - alte avantaje acordate împrumutătorilor. Împrumuturile de stat nu presupun negocierea condiŃiilor de acordare şi rambursare a împrumuturilor nici obligaŃia de a prezenta o garanŃie materială în favoarea împrumutătorului. 2. Caracterul rambursabil se referă la faptul că împrumutul de stat se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziŃia statului, definitivă şi nerambursabilă. 3. Caracterul renumerator se referă la faptul că împrumuturile de stat sunt purtătoare de dobândă, câştiguri şi alte avantaje. În anumite situaŃii, se poate întâmpla ca avantajele oferite de împrumuturile de stat să fie restrânse. Astfel, dacă rata dobânzii pe piaŃă scade, statul procedează la conversiunea datoriei sale, în sensul că preschimbă înscrisurile ale unui împrumut mai vechi cu o dobândă mai ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă. Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat Pe baza elementelor tehnice, subscriitorii potenŃiali fac judecăŃi de valoare cu privire la convenienŃa plasării disponibilităŃilor lor băneşti în înscrisuri ale acelui împrumut. • Denumirea împrumutului poate fi legată de destinaŃia acestuia sau poate cuprinde anul contractării, nivelul dobânzii sau forma pe care o îmbracă împrumutul (împrumutul de stat 7%) • Valoarea nominală, reală şi cursul. Suma înscrisă pe titlul unui împrumut de stat, denumită valoare nominală exprimă mărimea creanŃei pe care deŃinătorul acesteia (creditorul) o are de încasat de la stat. Când împrumutul se rambursează la termenul pentru care a fost contractat, statul achită deŃinătorului înscrisului valoarea nominală a acestuia. Cursul depinde de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut.


490

• Termenul de rambursare, în funcŃie de care împrumuturile se clasifică în: - împrumuturi pe termen scurt ( până la un an); - împrumuturi pe termen mediu (1-5 ani); - împrumuturi pe termen lung ( peste 5 ani). • Prima de rambursare reprezintă diferenŃa dintre valoarea nominală a unui titlu emis de stat, la care se rambursează împrumutul către posesorul său, sau cea încasată la vânzarea acestuia pe piaŃă şi valoarea (reală) la care a fost cumpărat titlul respectiv. Mărimea primei de rambursare depinde, deci, de nivelul cursului la care se achiziŃionează şi se răscumpără un titlu al unui împrumut de stat. • Dobânda reprezintă "preŃul" pe care statul îl plăteşte creditorilor săi pentru folosirea sumei totale împrumutate de la aceştia şi poate îmbrăca mai multe forme: a. dobândă propriu-zisă care reprezintă un venit fix de care beneficiază toŃi deŃinătorii de înscrisuri, proporŃional cu valoarea nominală a sumelor împrumutate statului; b. b. rata dobânzii, care exprimă preŃul în procente plătit de stat pentru un împrumut de 100 unităŃi monetare. Rata de emisiune a dobânzii, denumită şi rată nominală, se calculează în funcŃie de valoarea nominală a înscrisurilor emise de stat, ca raport între mărimea absolută a dobânzii datorate creditorilor săi şi valoarea totală a împrumutului lansat. Rata reală a dobânzii se determină, în funcŃie de valoarea reală a înscrisurilor, ca un raport între mărimea absolută a dobânzii datorate de stat şi suma totală încasată la împrumutul contractat, prin vânzarea la un anumit curs a acestor înscrisuri.

În mod teoretic, rata dobânzii la împrumuturile de stat ar trebui să se situeze la un nivel apropiat de acela al ratei dobânzii practicate la creditul bancar. Aceasta deoarece rata dobânzii este influenŃată de raportul dintre cererea şi oferta de capital, iar cererea vine din partea agenŃijor economici, a persoanelor fizice, ca şi a statului.

În practică însă, adesea rata dobânzii la creditul public diferă de cea percepută la creditul bancar. Pentru a face mai atractive împrumuturile pe care le contractează pe piaŃa internă, uneori statul acordă creditorilor săi şi alte avantaje decât dobânda: prime de rambursare, câştiguri, scutirea de impozite a veniturilor din dobânzi etc. Alteori, confruntat cu dificultăŃi serioase în finanŃarea deficitului bugetar, statul consimte să acorde dobânzi mai mari persoanelor fizice şi juridice deŃinătoare de mijloace băneşti temporar libere, dispuse să-l împrumute, decât cele acordate de bănci la depozitele constituite la acestea. Ca urmare, se ajunge ca dobânzile la împrumuturile de stat să fie mai mici sau mai mari, după caz, decât cele practicate de bănci.

Statul înŃelege să protejeze interesele persoanelor care îi împrumută bani pe perioade mai îndelungate, acordându-le o dobândă mai mare care să acopere măcar parŃial pierderea suferită de acestea prin diminuarea puterii de cumpărare a banilor, ca urmare a inflaŃiei.

Cele arătate până aici se referă la rata de emisiune a dobânzii, denumită şi rata nominală, deoarece ea se calculează la valoarea nominală a înscrisurilor emise


491

de stat. În cazul în care împrumutul de stat se plasează pe piaŃă la un curs sub pari, suma încasată de la subscriitori (valoarea reală) va fi mai mică decât cea pe care o datorează acestora şi la care calculează dobânzi (valoarea nominală). Raportând mărimea absolută a dobânzii datorate de stat creditorilor săi la valoarea reală a împrumutului, va rezulta că, de fapt, rata reală a dobânzii este mai ridicată decât rata nominală a acesteia. Spre exemplu, o obligaŃiune a unui împrumut de stat în valoare nominală de 5 000 unităŃi monetare (u.m.), cu o dobândă de emisiune de 7% pe an, se plasează pe piaŃă la un curs de 80%. În acest caz, deşi încasează efectiv de la subscriitor numai 4 000 u.m. statul se angajează să-i ramburseze 5 000 u.m. şi să-i achite o dobândă de 350 u.m. pe an. Raportând mărimea absolută a dobânzii datorate (350 u.m.) la valoarea reală (4 000 u.m.), constatăm că împrumutul respectiv are o rată reală a dobânzii de 8,75% pe an, care este mai mare cu 1,75 puncte procentuale decât rata de emisiune a acesteia.

NoŃiunea de rată reala a dobânzii mai are şi sensul de venit net ce revine creditorului de pe urma unei sute de unităŃi monetare date cu împrumut pe termen de un an şi se determină prin corectarea dobânzii nominale cu influenŃa creşterii (descreşterii), preŃurilor pe piaŃă. Astfel, atunci când preŃurile de pe piaŃa internă înregistrează o creştere de la un an la altul, aceasta diminuează, practic, venitul realizat de creditor sub formă de dobândă; în schimb, scăderea preŃurilor majorează venitul real ce revine creditorului din dobânzi. Rata reală a dobânzii ce revine creditorului se calculează cu ajutorul formulei:

( )

100I

100d100d nr −

⋅+=

în care: dr = rata reală a dobânzii; dn = rata nominală a dobânzii; l = indicele de preŃ al produsului intern brut, faŃă de anul precedent luat ca bază, din Ńara creditorului.

Spre exemplu, la un împrumut acordat cu o dobândă nominală de 10% pe an, în condiŃiile creşterii preŃurilor pe piaŃa internă cu 5%, rata reală a dobânzii va fi 4,70% pe an, calculată astfel:

( )%70,4100

105

10010100d r =−

⋅+=

DiferenŃa dintre dobânda nominală (mai mare) şi cea reală (mai mică) constituie o pierdere pentru creditor şi un avantaj de egală valoare pentru debitor.

OperaŃiile prilejuite de împrumuturile de stat Împrumuturile de stat prilejuiesc o seamă de operaŃii legate de plasarea

acestora pe piaŃă, de rambursarea lor, precum şi de eventuala modificare a ratei dobânzii şi a termenelor de restituire iniŃial stabilite.


492

Plasarea împrumuturilor de stat. În practica financiară se întâlnesc următoarele modalităŃi de plasare a împrumuturilor de stat:

a) prin subscripŃie publică; b) prin intermediul unor consorŃii (sindicate) bancare; c) prin vânzare la bursă. Plasarea împrumutului prin subscripŃie publică se face prin grija

Ministerului FinanŃelor sau a altei instituŃii specializate, împuternicite de organul de decizie în acest sens.

În vederea asigurării plasării integrale a împrumutului, se organizează o largă publicitate privind scopul şi condiŃiile lansării şi rambursării acestuia. SubscripŃia publică şi vărsarea sumelor subscrise se efectuează la ghişeele deschise la administraŃiile financiare, percepŃii, casierii, case de economii, bănci etc. sau direct prin funcŃionari publici. Persoanele care participă la plasarea împrumutului sunt recompensate pe cale de remiză, iar cheltuielile legate de funcŃionarea ghişeelor de subscriere se acoperă pe seama unui comision.

În practica plasării împrumuturilor prin subscripŃie publică se întâlnesc două situaŃii:

a) când nu se limitează cuantumul împrumutului ce poate fi contractat. În acest caz, fiecare subscriitor efectuează vărsăminte pentru întreaga sumă subscrisă, fără nici o restricŃie;

b) când cuantumul împrumutului se limitează. În această situaŃie, se procedează astfel: fie se lasă ca subscrierile să se desfăşoare nestingherit până la expirarea termenului de subscriere, urmând ca în caz de depăşire, pe ansamblu, a plafonului stabilit, să se limiteze fiecărui subscriitor suma ce poate să verse (proporŃional cu cea subscrisă), fie se stabilesc de la început limite de subscriere pe fiecare ghişeu sau plasator.

Plasarea împrumuturilor prin consorŃii (sindicate) bancare se realizează prin grija unui grup de bănci, care se angajează să efectueze această operaŃie la cererea organelor competente.

ConsorŃiul bancar fie preia în comision obligaŃiunile împrumutului, fie le cumpără electiv. În prima ipoteză, statul intră în posesia sumelor împrumutate pe măsura plasării înscrisurilor de către consorŃiu, căruia îi plăteşte un anumit comision. Potrivit acestui procedeu, consorŃiul nu răspunde pentru înscrisurile neplătite. În cea de-a doua ipoteză, consorŃiul cumpără efectiv înscrisurile împrumutului de la stat, pe care se angajează să le plaseze pe piaŃă. Pentru această operaŃie, consorŃiul încasează diferenŃa între cursul la care vinde înscrisurile către populaŃie şi cursul la care le-a cumpărat de la stat. De data aceasta, înscrisurile care nu au putut fi plasate pe piaŃă sunt reŃinute de băncile care alcătuiesc consorŃiul şi intră în portofoliile acestora.

Sub aspect financiar, plasarea împrumuturilor prin consorŃii bancare este mai costisitoare pentru stat decât cea prin subscripŃie publică, întrucât antrenează cheltuieli importante sub formă de comisioane sau de diferenŃă de curs, în favoarea băncilor. În schimb, sub aspect tehnic, această modalitate de plasare a împrumuturilor este mai comodă pentru stat decât cea realizată prin subscripŃie


493

publică, deoarece, efectuându-se prin instituŃii specializate, se poate realiza într-un termen scurt.

Prin vânzare la bursă sunt plasate înscrisurile unui împrumut nou, atunci când statul doreşte ca acesta să treacă neobservat. Întrucât vânzarea se face prin intermediul agenŃilor de schimb, cumpărătorii nu ştiu dacă înscrisurile care fac obiectul tranzacŃiilor la bursă sunt ale unui împrumut vechi, vândute de deŃinătorii lor, sau ale unui împrumut nou, emis recent de stat. Această modalitate prezintă avantajul că este discretă, comodă şi foarte puŃin costisitoare. Ea nu poate fi aplicată însă pe scară largă, deoarece oferta mare de înscrisuri ar atrage după sine reducerea cursului acestora, ceea ce ar micşora randamentul financiar al împrumutului.

Înscrisurile împrumuturilor de stat se emit, de regulă,la purtător", adică fără înscrierea numelui subscriitorului pe ele. Când statul are de-a face cu puŃini creditori, el poate să emită înscrisuri „nominative" (pe care se înscrie numele creditorului). În asemenea cazuri, sumele împrumutate şi dobânzile datorate creditorilor se înscriu în cartea (registrul) datoriei publice.

Modificarea nivelului dobânzii. Aşa cum s-a arătat, nivelul dobânzii pe piaŃă nu rămâne vreme îndelungată constant, ci suferă modificări în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut. In perioadele în care rata dobânzii înregistrează o scădere apreciabilă, statul caută să profite de această situaŃie pentru a-şi uşura efortul financiar determinat de împrumuturile contractate în condiŃii mai puŃin favorabile. În asemenea împrejurări, statul procedează la preschimbarea înscrisurilor unui împrumut vechi cu înscrisuri ale unui împrumut nou, emis cu o dobândă mai redusă, operaŃie cunoscută sub denumirea de conversiune. Faza depresiunii şi începutul fazei înviorării sunt momentele cele mai favorabile pentru înfăptuirea conversiunii, deoarece atunci dobânda atinge nivelul minim.

În practică se cunosc trei tipuri de conversiune: a) conversiunea forŃată, când statul oferă deŃinătorilor de înscrisuri o

singură alternativă, şi anume aceea de a prezenta la preschimbare titlurile împrumutului vechi, contra titlurilor unui nou împrumut, în decursul unei anumite perioade de timp. La expirarea termenului stabilit, titlurile vechi îşi pierd valabilitatea;

b) conversiunea facultativă, când deŃinătorii înscrisurilor au de optat pentru una din următoarele soluŃii: de a preschimba înscrisurile împrumutului vechi cu încrisuri ale unui împrumut nou sau de a păstra înscrisurile vechiului împrumut. Dacă noul împrumut este emis cu o dobândă mai mică decât vechiul împrumut, atunci deŃinătorii înscrisurilor acestui din urmă împrumut nu se vor prezenta la preschimbare pentru a nu pierde avantajul pe care îl au. Dacă împrumutul nou ar menŃine dobânda la nivelul împrumutului vechi, atunci statul nu ar mai avea interes să efectueze conversiunea;

c) conversiune sau rambursare anticipată, când deŃinătorii de înscrisuri au următoarele alternative: să accepte preschimbarea înscrisurilor vechiului împrumut în condiŃiile stabilite de stat sau să o refuze şi să solicite rambursarea anticipată a


494

acestuia. În cazul în care numărul celor care preferă rambursarea anticipată este mare, avantajul financiar scontat de stat prin conversiune - reducerea cheltuielilor publice cu plata dobânzilor - poate să fie în mare parte anihilat de efortul financiar determinat de achitarea înainte de termen a înscrisurilor care n-au fost supuse preschimbării. Dintre cele trei tipuri de conversiune arătate mai sus, acesta din urmă este mai frecvent folosit.

Prin conversiune statul obŃine un avantaj material, concretizat în reducerea cheltuielilor cu plata dobânzii, dar suferă un prejudiciu moral, constând în pierderea creditului pe piaŃă. Cu prilejul lansării unui nou împrumut, în condiŃii de dobândă comparabile cu cele practicate de bănci, deŃinătorii de disponibilităŃi băneşti libere vor prefera să le încredinŃeze băncilor, iar nu statului.

Pe piaŃa capitalului de împrumut au loc uneori scăderi apreciabile ale cursului obligaŃiunilor de stat. Dacă cursul acestora este sub cel de emisiune, atunci deŃinătorii înscrisurilor vândute la bursă nu-şi recuperează nici măcar suma vărsată statului la subscriere. Astfel de fenomene au o înrâurire nefastă asupra creditului public, creând dificultăŃi statului la plasarea de noi împrumuturi. Pentru a evita astfel de situaŃii şi a conserva interesul publicului faŃă de împrumutul al cărui curs a scăzut sensibil, statul poate proceda la majorarea ratei dobânzii. Această operaŃiune, denumită arozare, este inversul conversiunii.

Dacă statul dispune de resurse financiare şi nu are intenŃia să contracteze noi împrumuturi în viitorul apropiat, el poate să profite de pe urma scăderii cursului şi să cumpere la bursă, la un curs avantajos, înscrisurile respective. In acest caz, el nu va face o arozare, ci o răscumpărare a împrumutului înainte de termenul de rambursare.

Modificarea termenului de rambursare. Statele care recurg în mod frecvent la împrumuturi pe termen scurt pentru acoperirea deficitelor financiare temporare, ajung să acumuleze datorii importante care trebuie rambursate la intervale scurte de timp. În asemenea împrejurări, cheltuielile anuale cu rambursarea împrumuturilor ajunse la scadenŃă pot depăşi sensibil resursele financiare ale statului afectate acestui scop în anul considerat. Pentru ieşirea din impas, statul procedează atunci la consolidarea datoriei sale ajunse la scadenŃă, adică la preschimbarea înscrisurilor împrumuturilor exigibile imediat sau pe termen scurt (bonuri de tezaur şi altele) cu înscrisuri ale unor împrumuturi pe termen mediu sau lung (obligaŃiuni şi titluri de rentă) sau fără termen (titluri de rentă perpetuă). Întrucât prelungirea termenului de rambursare a împrumutului înseamnă, pentru creditori, creşterea riscului de depreciere a banilor plasaŃi în efecte publice, statul este nevoit să accepte adesea majorarea ratei dobânzii.În aceste condiŃii, consolidarea datoriei oferă statului un avantaj imediat, constând în reducerea cheltuielilor publice legate de rambursarea împrumutului ajuns la scadenŃă pe anul în curs şi/sau pe anii imediat următori, dar măreşte considerabil volumul total al efortului financiar determinat de plata dobânzilor aferente împrumutului respectiv până la rambursare. În zilele noastre, consolidarea se practică pe scară largă mai cu seamă de Ńările în curs de dezvoltare care au contractat datorii faŃă de străinătate şi pe care nu le mai pot onora din lipsa


495

resurselor valutare. Consolidarea datoriei externe se poate efectua numai cu acordul expres al principalilor creditori şi în condiŃiile dictate de aceştia.

Rambursarea împrumuturilor de stat. Prin rambursarea împrumuturilor de stat se înŃelege răscumpărarea titlurilor de credit de la deŃinătorii lor, adică restituirea sumelor împrumutate. Rambursarea împrumuturilor poate avea caracter obligatoriu sau facultativ. În mod expres, statul îşi asumă obligaŃia de a restitui numai împrumuturile cu termen. El poate însă să ramburseze şi împrumuturile perpetue, fără însă să fie obligat la aceasta. Din punctul de vedere al momentului rambursării, distingem împrumuturi care se restituie integral la o scadenŃă unică şi împrumuturi a căror rambursare este eşalonată pe o perioadă mai îndelungată. Împrumuturile cu scadenŃă unică prezintă dezavantajul că obligă statul să efectueze plăŃi masive la termenul stabilit, ceea ce ridică probleme de natură financiară (asigurarea resurselor financiare necesare), monetară (punerea în circulaŃie a unor mari sume de bani) şi organizatorică (efectuarea de plăŃi, către un mare număr de persoane fizice şi juridice, într-o singură zi). Pentru evitarea acestor neajunsuri, statul poate să procedeze fie la cumpărarea anticipată la bursă a înscrisurilor care se apropie de scadenŃă, fie la stabilirea unei perioade de timp, suficient de lungi, în cursul căreia urmează să aibă loc rambursarea.

Asigurarea echilibrului bugetar sau acoperirea unor necesităŃi curente de trezorerie, prin apelarea la împrumuturile publice, generează anumite procese de redistribuire a produsului intern brut, care se manifestă atât în interiorul fiecărei Ńări, cât şi pe plan internaŃional.

Bibliografie Moşteanu T. (coordonator), 2008, Buget şi trezorerie publică, EdiŃia a- III-

a revizuită, Ed. Universitară, Bucureşti; Moşteanu T. (coordonator), 2005, FinanŃe publice, Ed. Universitară,

Bucureşti; Talpoş I., 1998, Creditul public, Ed. Sedona, Timişoara; Văcărel I. (coordonator), 2003, FinanŃe publice, Ed. VI, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.


496

CREDITAREA - PRINCIPALA OPERAłIUNE BANCARĂ

Elena Iga Liceul Particular Nr. 1 „ Vasile Goldiş” Arad, Str. Feleacului nr.1, tel: 0257/256394,

[email protected]

Abstract

Crediting - The Main Banking Operation Banks have a decisive part in the development of economical processes, in the adjustment process of economical circuits at micro and macro economic level, in the liquidity of economical agents, in the economy on the whole. The most part of the Romanian banks are credit banks. Keywords: crediting policy; warranties; saving.

Rolul băncilor în realizarea relaŃiilor de credit Băncile comerciale constituite în România după 1989 sunt societăŃi pe

acŃiuni şi au caracter universal adică realizează toate produsele şi serviciile bancare pentru toate ramurile, sectoarele şi segmentele economiei naŃionale.

În Ńările cu o economie de piaŃă sau în cele care tind spre o economie de piaŃă, băncile au un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice, în reglarea circuitelor economice la nivel micro şi macroeconomic, a lichidităŃii agenŃilor economici, a economiei în ansamblul ei.

Sectorul bancar, în manifestarea lui permanentă, este o parte componentă de bază a sistemului economico-financiar. În economia de piaŃă, băncile au un rol major, ele acŃionând ca ”vârf de lance” în promovarea reformei şi manifestarea concretă a mecanismului autoreglării economice. Prima mare restructurare a sectorului bancar românesc a constat în gruparea activităŃii bancare pe două niveluri, şi anume Banca NaŃională a României în calitate de bancă centrală şi băncile comerciale.

Tehnicile şi operaŃiile bancare s-au îmbunătăŃit, în primul rând ca urmare a faptului că s-au dezvoltat mult produsele şi serviciile bancare. Însăşi esenŃa activităŃii bancare s-a îmbunătăŃit prin organizarea băncilor ca societăŃi pe acŃiuni şi prin demararea procesului de privatizare. A crescut foarte mult numărul băncilor comerciale, o mare parte din acestea având capital social privat sau mixt. Au fost elaborate strategii şi politici ale băncilor comerciale care să contribuie la dezvoltarea produselor şi serviciilor bancare noi, cât şi la diminuarea riscului, în special a riscului de creditare, întrucât în cea mai mare parte băncile româneşti sunt bănci de credit, analizând după ponderea acestui produs în totalul veniturilor.

Între plasamentele băncilor pe primul loc se află creditele. Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează poate influenŃa în mod hotarâtor dezvoltarea economică la nivel local sau naŃional. Pe de altă parte, orice bancă îşi


497

asumă, într-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite şi, în mod cert, toate băncile înregistrează în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci când unii debitori nu îşi onorează obligaŃiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă operaŃiile de creditare sunt organizate şi gestionate cu profesionalism.

Politica de creditare Pentru ca o politică bancară de creditare să se dovedească utilă, ea trebuie

să îndeplinească condiŃii de formulare corectă şi conŃinut complet. Politicile de creditare variază în timp şi în funcŃie de ciclul economic. Ele

trebuie să fie actualizate şi să devină adaptabile la modificările mediului concurenŃial şi economic.

ConŃiunutul unei politici de creditare comportă trei părŃi principale: formuluri politice cu caracter general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare şi la calităŃile optime ale portofoliului de credite, principii şi proceduri recomandate în constituirea şi administrarea portofoliului de credite şi, în fine proceduri şi parametri detaliaŃi de creditare, specifici fiecărui tip de credite- norme de creditare.

Obiectivele politicii de creditare pot fi interne sau externe, în funcŃie de priorităŃile băncii.Obiectivele concrete trebuie să definească rolul băncii respective, aşa cum şi-l asumă ea, apoi rentabilitatea globală stabilită pentru perioada respectivă, imaginea pe care să o impună pe piaŃă, încrederea publicului, gradul de agresivitate în concurenŃa cu ceilalŃi competitori.

O politică de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă în elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii următoarelor obiective:

-selecŃia unor credite sigure şi cu o probabilitate maximă de rambursare; -selecŃia unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune

banca; -încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pieŃelor pe care

opereză banca. Elemente pe care banca îşi bazează procesul de creditare: � ProtecŃia prin asigurare; � DocumentaŃia şi garanŃiile mobiliare; � Încasarea creditelor restante şi recuperarea garanŃiilor ; � Norme şi reglementări legale; � Stabilitatea ratei dobânzilor percepute; � InformaŃii financiare solicitate de la debitori; Politica de creditare cuprinde norme de creditare pe tipuri de

credite: • Credite imobiliare ipotecare; • Credite pentru construcŃii/investiŃii; • Credite pe termen lung; • Credite pentru cumpărarea unor bunuir mobile;


498

• Credite agricole; • Credite personale; • Normele trebuie să cuprindă descrierea tipului de credit, destinaŃia

creditului, scadenŃele preferate, scadentele preferate, tarifarea ( dobânda, rate, comisioane, solduri minime creditoare, etc.) plafoanele (minime şi/sau maxime), asigurările, garanŃiile solicitate, procedura de aprobare a creditului.

Pentru a depăşi deficienŃele sistemice, care duc la creşterea pierderilor de portofoliu de credite, băncile trebuie să conceapă şi să implementeze politici de creditare performante şi să angajaze personal cu un profesionalism ireproşabil, care să înŃeleagă şi să respecte disciplina acesor norme.

Clasificarea creditelor şi plasamentelor În conformitate cu Regulamentul nr. 2/2000 şi Normele Metodologice nr.

2/2000 privind aplicarea regulamentului, banca va proceda lunar la clasificarea creditelor şi plasamentelor.

Prin noŃiunile „credite” şi „plasamente”, se înŃeleg sumele avansate de bancă debitorilor în lei şi valută sub formă de capital împrumutat, inclusiv cele care s-ar putea încadra în această categorie, în cazul în care devin eligibile obligaŃiile băncii din angajamentele de finanŃare şi din cele de garantare asumate de aceasta precum şi depozitele plasate la alte bănci. Clasificarea creditelor şi plasamentelor se face lunar prin aplicarea simultană a două criterii: serviciul datoriei şi iniŃierea de proceduri judiciare.

Pentru aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 2/2000 al B.N.R., Banca Comercială Română a emis N.M. nr. 1/2000 privind acivitatea de creditare, potrivit cărora performanŃa financiară este înlocuită cu ratingul de credite. Sistemul de credite al B.C.R., este de tip bi-dimesioanal coroborând rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului. Caracteristicile clientului se fundamentează pe analiza aspectelor: generale, financiare,management, strategia, poziŃia în ramura de activitate. Analiza caracteristicilor creditului se bazează pe: istoricul relaŃiei de credit; condiŃii de eligibilitate; administrative;sursa de rembursare.

Caracteristicile creditului se referă la toate creditele- pe trmen scurt, mediu şi lung, în lei şi în valută.

Creditele şi plasamentele se clasifică în următoarele categorii: standard; în observaŃie( numai pentru creditele acordate clintului din sectorul nebancar); substandard; îndoielnic; pierdere.

Credite standard - sunt acele credite ce nu implică deficienŃe şi riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei în maniera convenită prin contractul de credit la acordarea împrumutului. In cazul acestor împrumuturi rambursarea se efectuează în maxim 15 zile de la data scadenŃei (termenul prevăzut în contract). în esenŃă acestea sunt împrumuturi acordate clienŃilor solvabili pentru afaceri bune.

Credite în observaŃie - sunt acele credite acordate clienŃilor nebancari care au rezultate economico-financiare foarte bune dar care întâmpină greutăŃi în


499

rambursarea ratelor scadente şi a dobânzilor aferente (numărul de zile de întârziere este cuprins între 16-30 de zile).

Credite substandard - sunt acele credite care prezintă deficienŃe şi riscuri ce periclitează lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului şi/sau capacitatea de plată a beneficiarului. Serviciul datoriei este cuprins între 31-60 zile.

Credite îndoielnice - sunt acele împrumuturi în cazul cărora serviciul datoriei este în intervalul 61-90 de zile. Aceste active sunt acelea care practic sunt neprotejate sau protejate într-o mică măsură de valoarea realizabilă a garanŃiei lor.

Credite în pierdere - sunt cele care nu pot fi restituite băncii şi pentru care s-au iniŃiat proceduri judiciare indiferent de garanŃiile constituite. Tot în categoria pierdere sunt cuprinse şi creditele pentru care nu s-au iniŃiat proceduri judiciare iar serviciul datoriei este de minimum 91 de zile; pentru aceşti clienŃi banca trebuie să acorde o atenŃie deosebită.

Creditarea agenŃilor economici şi a persoanelor fizice În general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a

face faŃă în întregime (Cheltuielilor ocazionale de desfăşurare normală a activităŃii complexe a fiecărui agent economic (producŃie, investiŃii, comercială etc). La orice agent economic apar dezechilibre, disfuncŃionalităŃi în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere însemnata în totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar când activul circulant din bilanŃ nu poate fi acoperit integral din încasări şi din fondul de rulment. Se poate afirma ca în cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie deŃine primul loc. Orice agent economic deŃine active circulante importante determinate în primul rând de activitatea de producŃie şi în al doilea rând, de creanŃele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finanŃare trebuie să fie suficiente pentru a face faŃă nevoilor de acoperire a activului circulant. În Ńara noastră, fondul de rulment are în general un volum mai mare decât în Ńările cu o economie dezvoltată, ca urmare a vitezei mai mici de rotaŃie a mijloacelor circulante în general şi a ciclului de fabricaŃie mai lung. De aceea, având în vedere şi faptul că mijloacele proprii de finanŃare sunt limitate, putem afirma ca la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adăugăm la cauzele de mai sus şi stocurile mai mari de produse finite care nu se vând (ca urmare a nefolosirii marketingului vânzării) şi încasărilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat. Necesarul total de fonduri şi deci de credite este determinat şi de modul de gestionare al agentului economic. Dacă printr-o gestionare eficientă a fondurilor se poate asigura rotaŃia stocurilor, recuperarea mai rapidă a creanŃelor nemobilizate, obŃinerea prelungirii creditului furnizorilor, creşterea avansurilor primite de. la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agenŃilor economici.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea şi diversificarea portofoliului de credite poate obŃine profit suplimentar, cât şi pentru clienŃi, care pe seama creditelor pot să-şi dezvolte


500

afacerile, să obŃină profit şi, pe această bază, să ramburseze împrumuturile şi să-şi achite dobânzile.

Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim al garanŃiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutului către bancă, formată din credite şi dobânzi. Banca are dreptul să verifice la clienŃii săi existenŃa permanentă şi integritatea garanŃiilor asigurării pe toată perioada creditării, respectarea condiŃiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale, să retragă creditele înainte de scadenŃa stabilită sau, în lipsă de disponibilităŃi, să le treacă la credite restante şi/sau îndoielnice şi să urmărească rambursarea acestora în ordinea stabilită prin lege. Cunoaşterea clienŃilor decurge ca o cerinŃă importantă a relaŃiei bancă-clienŃi. Aceasta obligă la analiza afacerilor clienŃilor, evoluŃia în perioada trecută şi perspectivele de viitor, modul în care s-au cuantificat relaŃiile anterioare cu banca, capacitatea managerială în general, performanŃele de ansamblu ale acestora.(procesul de acordare)

Aşa cum se precizează în” Principiile generale de creditare "Banca are obligaŃia să analizeze şi să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziŃie toate documentele şi actele din care să rezulte natura activităŃilor desfăşurate, credibilitatea, situaŃia patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială şi orice alte documente şi date care să permită evaluarea potenŃialului economic, organizatoric şi financiar al clientului". Procesul de acordare a creditelor se bazează pe metoda analizei financiare complexe a celui ce contractează împrumutul de la bancă, ceea ce dă posibilitatea interpretării cât mai reale a datelor în evoluŃia lor. Organizarea activităŃii de creditare într-un departament de credite facilitează urmărirea corespunzătoare a creditelor acordate, până la rambursare.

Pe toată durata creditării, agenŃii economici beneficiari de credite au obligaŃia să pună la dispoziŃia băncii un exemplar din bilanŃul contabil, situaŃiile contabile periodice şi orice alte documente solicitate de bancă.

Această obligaŃie va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credite. "Creditele se acordă la cererea agenŃilor economici care îndeplinesc cumulativ condiŃiile:

� sunt constituiŃi potrivit legii; � posedă capital social vărsat potrivit statutului; � desfăşoară activităŃi legale şi eficiente potrivit actului de înfiinŃare şi

statutului de funcŃionare. Pot beneficia de credite şi agenŃii economici ale căror activităŃi sunt

subvenŃionate, cu condiŃia ca rezultatele financiare să se încadreze în subvenŃia cuvenită:

o îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate; o din analiza fluxului de lichidităŃi rezultă că există posibilităŃi reale de

rambursare la scadenŃă a ratelor din credit şi plata dobânzilor aferente; o prezintă garanŃii materiale şi morale pentru utilizarea cu eficienŃă a

împrumutului, rambursarea integrală la scadenŃă a creditului şi plata dobânzilor aferente;


501

o valoarea garanŃiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puŃin la nivelul creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente, calculate pe întreaga perioadă de creditare. În cazul creditelor pe termen mediu şi lung, valoarea garanŃiilor va trebui să acopere, la o acordare, nivelul împrumutului şi dobânzilor aferente, calculate pentru o perioadă de cel puŃin 12 luni. În astfel de situaŃii, se va stabili, prin acte adiŃionale la contractul de împrumut ca nivelul garanŃiilor să acopere valoarea împrumutului acordat şi a dobânzilor calculate pentru următoarele 12 luni;

o au deschise conturi la una din unităŃile teritoriale ale băncii; o prezintă situaŃia angajamentelor din conturile deschise la alte societăŃi

bancare şi a garanŃiilor aferente; o acceptă clauzele din contractul de credite.

Şi persoanele fizice solicitante trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de condiŃii:

- realizarea de venituri certe şi cu caracter permanent pe întreaga perioadă de creditare;

constituirea şi utilizarea surselor proprii de finanŃare; - garantarea rambursării creditelor solicitate cu veniturile pe care le

realizează, precum şi cu garanŃii reale; - neînregistrarea de debite sau alte obligaŃii neachitate la scadenŃă către

bancă şi terŃi la data solicitării împrumutului. În economia de piaŃă există cinci mari feluri de credie şi anume: 1.Creditul bancar este acordat de către bănci persoanelor fizice şi juridice

pe termen scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fără înscrisuri, cu garanŃii reale sau fără pe obiecte ale creditării sau global.

2.Creditul comercial se acordă sub formă de marfă. El satisface atât interesul producătorului de a vinde mai repede marfa, cât şi pe cel al comerciantului care nu are fonduri să la elibereze direct la primirea mărfii.

3.Creditul obligatar apare în raporturiledintre instituŃiile de stat şi agenŃii economici în calitate de debitori, pe de o parte şi creditori, pe de altă parte. Aceste raporturi se concretizează în faptul că primii emit obligaŃiuni, iar creditorii sunt subscriitorii şi deŃinători ai acestor obligaŃiuni.

4.Creditul ipotecar este destinat activităŃii imobiliare şi se bazează în principiu pe proprietatea privată. El presupune o convenŃie între creditor şi împrumutat, care cuprinde în esenŃă proprietatea ( ca o garanŃie a rambursării împrumutului), condiŃiile şi scadentele, penalităŃile şi circumstanŃele în care se poate pierde proprietatea.

5. Creditul de consum se acordă pe tremen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentru acoperirea valorii mărfurilor şi serviciilor procurate din comerŃ sau pentru recreditarea creanŃelor contractate în acest scop.

Pe langă un credit ipotecar sau imobiliar, achiziŃia unei locuinte se poate realiza şi printr-un contract de economisire-creditare pentru domeniul locativ. Ele mai sunt denumite şi «credite Bauspar», care este numele oficial al acestor produse in Germania, tara unde au fost inventate si unde sunt utilizate la scara larga. Perioada de economisire depinde de doi factori: termenul minim impus de


502

lege pentru perioada de economisire si perioada de timp in care se reuseste depunerea la banca a sumei minime de economisire. În ceea ce priveste termenul minim de economisire, acesta este stabilit prin lege la 18 luni. Astfel, indiferent de cat de mult poate sa economiseasca o persoana, acesata nu va avea acces la «creditul clasic» mai devreme de un an si jumatate.

Băncile pentru locuinte oferă şi alte tipuri de finantări care merg până la eliminarea perioadei de economisire. În aceste cazuri, dobânzile sunt puŃin mai mari decât cele de la creditul “clasic”. Însă, la finele perioadei minime de economisire, clienŃii vor beneficia de condiŃiile standard. Pentru a întelege al doilea factor, trebuie explicat mai întâi ce este «suma contractată». Aceasta este valoarea totală a unui contract de economisire-creditare, care include atât suma pe care clientul trebuie să o economisească, cât şi împrumutul pe care îl primeşte ulterior de la bancă. Prin urmare, suma minimă economisită este stabilită ca procent din suma contractată. Aceasta de regulă este egală cu 50% din valoarea contractului, dar poate scădea şi până la 40%. Astfel, pentru a avea acces la credit, clientul trebuie să economisească cel puŃin jumătate din valoarea contractului. Bineînteles, dobânda plătită de bancă şi prima de la stat se adaugă permanent la economii, astfel că facilitează acumularea mai repede a sumei minime.

Trebuie spus că un client poate continua să economisească şi mai mult decât suma minimă, neexistând nici o restricŃie în acest sens din partea băncilor. In plus, cu cât perioada de economisire este mai lungă, cu atât va putea fi mai extinsă şi perioada de creditare, ceea ce înseamnă că se pot obŃine credite de valori mai mari.In afară de cumpărarea unei locuinte, aceste contracte mai pot fi folosite şi pentru cumpărarea de terenuri, construcŃia unei case sau pentru reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei locuinte. În plus, cu banii obŃinuŃi de la bancă se pot viabiliza terenurile trecute în intravilan şi chiar refinanŃa credite ipotecare sau imobiliare. Pe scurt, contractele permit finantarea tuturor lucrărilor care au ca destinaŃie finală locuinŃa. Folosirea banilor pentru orice altă destinatie este interzisă prin lege. Aşa cum sugereaza si denumirea, contractele de economisire – creditare combina produsele de economisire si cele de creditare intr-unul singur. Practic, functionează ca un credit imobiliar cu avans. Într-o prima fază, clientul trebuie să economisească până strânge avansul minim, după care are acces la credit. În plus, primeşte şi o primă de la stat, care se adaugă în fiecare an la suma economisită.

Contractele de economisire-creditare sunt oferite doar de banci specializate, care au devenit recunoscute prin sintagma «bănci pentru locuinŃe». Pentru a-şi vinde produsele acestea folosesc mai multe canale de distribuŃie, care pot fi atât bănci comerciale, cât şi agenŃi de vânzări sau societăŃi specializate de intermediere.

Clientul poate avea acces la credit după ce a reuşit să depună suma minimă ce trebuie economisită, dar nu mai devreme de 18 luni de la semnarea contractului. De exemplu, la un contract de 100.000 lei, clientul reuşeşte să economisească 50% din valoarea contractului după aproape 7


503

ani, dacă depune lunar 500 lei. Însă, perioada se poate scurta, dacă solicitantul acceptă să platească o rata mai mare, băncile oferind clientului mai multe variante de economisire, în funcŃie de posibilităŃile financiare ale acestuia. Bancile de economisire oferă însă şi produse complementare prin care se elimină necesitatea de a economisi o anumită perioada de timp.

Rata lunara în perioada de creditare va fi egală cu suma depusă în faza de economisire, ceea ce inseamna ca obtinerea imprumutului nu va genera eforturi financiare suplimentare. Unul din avantajele principale ale creditului este reprezentat de rata dobânzii, care este foarte scăzută. În plus, aceasta este fixă, indiferent de fluctuaŃiile care au loc pe pieŃele monetare. Din acest motiv, politica de dobânzi a BNR nu va mai influenta în nici un fel relaŃia dintre bancă şi client.

Totodată, trebuie reŃinut că împrumuturile se acordă doar în lei, potrivit prevederilor legale. Prin urmare, clientul are acces la un imprumut în lei la o dobânda egală cu cea de la creditele ipotecare şi imobiliare în euro, însă fără a fi expus la nici unul din riscurile aferente: riscul valutar şi riscul de dobândă.

Perioda de rambursare este de regulă puŃin mai mare decât perioada de economisire. De exemplu, la un contract de 100.000 lei, dacă perioada de economisire durează 7 ani, cea de creditare ajunge până la 9 ani.ProtecŃia prin garanŃii care, în eventualitatea că va fi nevoie, să poată fi valorificate cu uşurinŃă este corelată cu derularea operaŃiunilor legate de alocarea unor sume importante pentru constituirea provizioanelor de risc.

În vederea administrării riscului şi acoperirii eventualelor pierderi din credite şi dobânzi, banca constituie rezerva generală pentru riscul de credit şi provizioane specifice de risc pentru credite şi dobânzi, potrivit legii. Se impune menŃiunea că, după aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale şi numai după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile calendaristice, care va fi comunicat în scris acestuia. Banca poate întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea de către client a unuim credit aprobat, în cazul în care acesta a încălcat condiŃiile contractului de credit privind utilizarea, destinaŃia, garanŃiile, termenele, etc. sau în cazul în care situaŃia economico-financiară a acestuia nu mai asigură condiŃii de garanŃie şi rambursare.

Bibliografie Cerna S., 2000, Moneda şi teoria monetară, Ed. Mirton, Timişoara; Dedu V., 1996, Management bancar, Ed. Sildan; Ilie M., 2003, Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare, Ed. Expert

Bucureşti; NiŃu I., 2000, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti; Talpoş I., 1997, FinanŃele României, vol. I, EdiŃia a III-a, Ed.Sedona,

Timişoara.

studia iv 2009 tot bun -...

Documents