studia universitatis - seria Științe economice vol i

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Vol. I

1

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD

STUDIA UNIVERSITATIS

„VASILE GOLDIŞ”

ARAD

SERIA ŞTIINłE ECONOMICE

18 2008

Partea I

Arad 2008


2

CONSILIUL ŞTIINłIFIC Preşedinte:

- Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă – Şef catedră, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Membrii: - Prof. doc. Ing. Maria Uramova, PhD – Decan, Facultatea de ştiinŃe

Economice, Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica, Slovacia - Prof. dr. János Puskás – Rector, Universitatea Tessedik Sámuel,

Békéscsaba-Szarvas, Ungaria - Prof. dr. Pere Tumbas – Decan, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Subotica, Serbia - Prof. univ. dr. Corneliu Maior – Cancelar, Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş” Arad - Prof. univ. dr. Dorel Mateş – Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

Universitatea de Vest Timişoara

COLEGIUL DIRECTOR - Florin Dumescu - Dorina Ardelean - Cristian Haiduc - Marin Burtică - Ladislau Klein

COLEGIUL DE REDACłIE Redactor responsabil: Cristian Haiduc Secretar de redacŃie: Ladislau Klein Membrii: Florin Dumescu Dorina Ardelean Daniela Popa HoraŃiu Şoim Andrei Anghelina Eugen Remeş Traducerile au fost asigurate de/Translations from Romanian were revised by: Gianina Popovivi

Revistă evaluată de CNCSIS categoria B, cod CNCSIS 792

Adresa colectivului de redacŃie: 310426 Arad, Str. Cocorilor, nr. 57, Tel: 0257213066, E-mail [email protected]

ISSN 158-2339


3

CUPRINS

Radoslav Kožiak, Katarína Šofrancová, Mária Uramová, Ľubica Švantnerová, Monika Makanová, Gabriela Elexová, Matej Bel University, Faculty of Economics, Banská Bystrica, Slovakia - QUANTIFICATION OF REGIONAL DISPARITIES IN SLOVAKIA FROM ASPECT OF GDP PER CAPITA …………………………………...

1

Marian F. Ursu, Narrative and Interactive Media, Department of Computing, Goldsmiths, University of London, London, SE14 6NW, UK - SHAPESHIFTING TV: OPPORTUNITIES OPENED BY NEW FORMS OF INTERACTIVE TIME-BASED VISUAL MEDIA ……….

14

MarŃian Iovan Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, România - NORMELE CONCURENłEI ÎN FUNCłIONAREA PIEłEI UNICE PRIN PRISMA TRATATELOR UNIUNII EUROPENE ……………….

26

Anita Borzán Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Colegiul Universitar Tessedik Sámuel, Békéscsaba Bajza, Ungaria - POLITICA REGIONALĂ A UNGARIEI ŞI ROMÂNIEI …………………………..

43

Maior Corneliu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad - ARGUMENTE ECO-ECONOMICE PENTRU FOLOSIREA MATERIALELOR PLASTICE ÎN VEDEREA REDUCERII “EFECTULUI DE SERĂ” ………………………………………………

53

Florin Dumescu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - DEZVOLTAREA DURABILA ÎN JUDEłUL ARAD. PROBLEMA DEŞEURILOR …………………………………..

58

Dorina Ardelean, Daniela Popa Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad - ORIENTĂRI ACTUALE ÎN DOMENIUL PRODUCERII ŞI COMERCIALIZĂRII ALIMENTELOR ÎN JUDEłUL ARAD ………………………………...

69

Ilona Máthé Tessedik Sámuel College Faculty of Economics, Békéscsaba, Hungary - ADVANTAGES AND DISADVANTAGES OF CROSS CULTURAL COMMUNICATION ……………………………

83

Pavel Fărcaş, Ioan Cuzman, Daniel ManaŃe Societatea de InvestiŃii Financiare Banat-Crişana, Arad, România - EVALUAREA RISCULUI DE PIAłĂ PENTRU PORTOFOLIUL DE ACTIVE FINANCIARE LA SIF BANAT-CRIŞANA …………………………………………………

92

Daniel ManaŃe SIF Banat – Crişana, Arad - PARTICULARITĂłI ÎN EVALUAREA PE BAZA MULTIPLILOR LA COMPANIILE COTATE LA BVB ………………………………………………………

105

Haiduc Cristian, Anghelina Andrei Universitatea de vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice Arad - SOCIETATEA INFORMAłIONALĂ ŞI PRODUSELE SALE REPREZENTATIVE …

111

Adrian NiŃu Universitatea AurelVlaicu Arad - ESTIMAREA


4

COEFICIENTULUI BETA PE PIAłA ROMÂNĂ DE CAPITAL ……. 120 Adrian NiŃu Universitatea A.Vlaicu Arad - INDICATORUL OMEGA, INSTRUMENT DE ANALIZA PE PIAłA ROMÂNĂ DE CAPITAL ……………………………………………………………………………

137

Radu Moleriu* , Pavel Fărcaş** *Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea de Vest Timişoara, România, ** Societatea de InvestiŃii Financiare Banat-Crişana Arad, România - MODELE STOCHASTICE DE OPTIMIZARE PENTRU PORTOFOLII DE OPłIUNI FINANCIARE ……………………………………………….

150

Radoslav Kožiak, Katarína Šofrancová. Matej Bel University, Faculty of Economics, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia - THE POSITION OF SELF-GOVERNMENT IN THE SLOVAK REPUBLIC IN THE ENDOGENOUS REGIONAL DEVELOPMENT ……………..

160

Janka Petrovičová Department of Corporate Economics and Management, Faculty of Economics, Matej Bel University, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia - MEASUREMENT OF MARKETING PERFORMANCE OF DISTRIBUTION CHANNELS – CASE STUDY KONŠTRUKTA INDUSTRY, LTD. …………………...

171

Simon Sándor Tessedik Sámuel University, Faculty of Economics, Békéscsaba Hungary - THE ENVIRONMENT-CONSCIOUS, MULTIFUNCTIONAL AGRICULTURE AND THE HUNGARIAN DEVELOPMENT POLICY ……………………...

180

Gheorghe Crişan Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică, Biroul Regional Vest Timişoara - ROMÂNIA ŞI SPAłIUL ADMINISTRATIV EUROPEAN ……………………………………….

189

Gheorghe Crişan*, Lia Ioana Crişan** *Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică, Biroul Regional Vest Timişoara - CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ ŞI FINANCIARĂ A COMUNITĂłILOR LOCALE – PREMISĂ PENTRU ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE ………………………………………………………...

199

Ioana Duca, Rodica Gherghina Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - IMPORTANłA IMPLEMENTĂRII UNOR STANDARDE ÎNALTE DE GUVERNANłĂ CORPORATIVĂ - DOVEZI EMPIRICE …………………………………………………..

208

Cornel Someşan, Alexandra Roşu „Vasile Goldis” West University Arad, Romania - SMEs ROMANIAN DEVELOPING TRENDS IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION AND EUROPEAN INTEGRATION …………………………………………………………

219

Florina RăduŃa Danciu, Dumitru CotleŃ Universitatea de Vest din Timişoara, Bv. Vasile Pârvan, 4, Timişoara - ROLUL INFORMAłIEI CONTABILE ÎN EVALUAREA RISCULUI LA CREDITARE PRIN ANALIZA INDICATORILOR DE PERFORMANłĂ ………..…..……

227

Florina RăduŃa Danciu, Dumitru CotleŃ Universitatea de Vest din


5

Timişoara, Bv. Vasile Pârvan, 4, Timişoara - IMPORTANłA INFORMAłIEI CONTABILE ÎN EVALUAREA RISCULUI LA CREDITARE PRIN ANALIZA LICHIDITĂłII ŞI A STRUCTURII CAPITALULUI ………………………………………………………….

239

Aurelia Ştefănescu, Eugeniu łurlea, Viorel Dumitru Academia de Studii Economice Bucureşti - GRANIłE CONCEPTUALE PRIVIND AUDITUL PUBLIC INTERN …………………………………………...

251

Lazăr Paula, VuŃă Mariana Academia de Studii Economice din Bucureşti - IMPACTUL REGLEMENTĂRILOR FISCALE ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI EUROPEAN ŞI MONDIAL ………………

262

Viktoria Dolinská, Veronika Balážová Ekonomická fakulta UMB, Tajovského 10, Banská Bystrica, Slovakia - EDUCATION AS DE-ETHNIZED AREA ………………………………………………………

271

Ionica Holban (Oncioiu) Alexandru Ioan Cuza University of Iaşi and ASE Bucharest - THE EUROPEAN UNIQUE MARKET AND GLOBALIZATION – A NEW PROVOCATION FOR THE ROMANIAN ECONOMY ……………………………………………...

276

Ion Imbrescu*, Daciana Ienaga* Mirel Petru Boldici**, Ilie BăbăiŃă***, *Universitatea de Vest, Timisoara, ** I.N.A.Centrul Regional Timisoara, ***Universitatea de Vest ,,V.Goldis” din Arad - FACTORII CULTURALI ŞI MOBILITATEA FORłEI DE MUNCĂ. CAZUL UNIUNII EUROPENE …………………………………………………..

280

Ľubica Švantnerová, Monika Makanová Faculty of Economics, Matej Bel University, Banská Bystrica, Slovakia - FACTORS DETERMINED THE MUNICIPAL ECONOMY IN SLOVAKIA ………………………

291

Florin BoŃa – Avram. Babeş-Bolyai University Cluj Napoca - ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND SITUAłIILE FINANCIARE ŞI UTILITATEA ACESTORA ÎN REFLECłIA IMAGINII FIDELE …

301

Cristina BoŃa-Avram Babeş-Bolyai University - ORGANISMELE PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN ÎN ROMÂNIA ŞI ROLUL ACESTORA ÎN PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A AUDITORILOR INTERNI ……………………………………………...

311

Cristina BoŃa-Avram Babeş-Bolyai University - AUDITUL INTERN AL SOCIETĂłILOR COMERCIALE AŞEZAT ÎN RAPORT CU AUDITUL PUBLIC INTERN …………………………………………..

320

Dorel Mateş*, Eugenia Iancu**, Ileana Cosma***, *„West University” Timişoara, **„Stefan cel Mare” University Suceava, ***„Vasile Goldis” University Arad - METHODS OF ANALYZING PERFORMANCE OF COMPANIES IN ACCOUNTING AND ARTIFICIAL INTELLIGENCE ………………………………………...

331

Imre Gurzó, István Molnár Tessedik Sámuel University College, Faculty for Economics, Békéscsaba Bajza, Hungary - SOME ASPECTS OF THE RURAL DEVELOPMENT IN THE SMALL REGIONS OF THE


6

SOUTH-EAST PART OF THE GREAT HUNGARIAN PLAIN ……… 339 Domenico Raguseo*, Jan Sebo**, *Department of Public Economics, Economics Faculty of Matej Bel University, Tajovskeho 10, Banska Bystrica, Slovakia, **Department of Public Economics, Economics Faculty of Matej Bel University, Tajovskeho 10, Banska Bystrica, Slovakia - FISCAL POLICY COOPERATION IN EMU: LITERATURE REVIEW ………………………………………………..

346

Vichentie Maniov* Nicolae Boe**, *Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, **NEFERPROD SRL Timişoara - STRATEGIA FIRMEI ÎN ECONOMIA GLOBALĂ ……………………………………………

357

Stanislav Kološta, Ivan Sokáč, Filip Flaška, Mário Hošala Ekonomická Fakulta Univerzity Mateja Bela, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia - ANALYSIS OF ŽP GROUP NETWORK ACCORDING CHOSEN FIELDS OF NEW ECONOMIC GEOGRAPHY AND THEORY OF LEARNING REGIONS ………….

366

Lajos Köteles, Katalin Rozsnyai, Tessedik Sámuel College, School of Healthcare Studies, Gyula, Hungary - SOME CORRELATIONS BETWEEN LOCAL COMMUNITIES AND AREA DEVELOPMENT ....................................................................................................................

377

Veronika Balážová*, Miriam Martinkovičová**, * Faculty of Economics, Matej Bel University, Slovak Republic - EDUCATION AS A FORM OF PROFESSIONALIZATION IN THE CONDITIONS OF PUBLIC ADMINISTRATION ………………………………………….

383

Miroslav Škoda University of Matej Bel, Faculty of Economics, Department of Finance and Accounting, Slovakia - CONSTRUCTION CONTRACT REVENUE RECOGNITION ……………………………..

391

Elena Cerasela Spãtariu, Nicoleta Asaloş, Cristina Mihaela Grozea, Ovidius University of ConstanŃa - CHARACTERISTICS REGARDING PRODUCTION COSTS DIAGNOSTIC ………………………………...

405

Elena Cerasela Spãtariu, Nicoleta Asaloş, Cristina Mihaela Grozea Faculty of Economic Science, „Ovidius” University, ConstanŃa - ASPECTS CONCERNING THE FINANCING OF ROMANIAN ECONOMY THROUGH STRUCTURAL INSTRUMENTS …………..

415

Boros Árpád Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, Békéscsaba - ORGANIZAłII NONPROFIT ÎN UNGARIA …………...

425

Carmen BăbăiŃă West University of Timişoara, Faculty for Economics and Business Administration, Timişoara - ROLUL INOVĂRII ÎN MODIFICAREA ARHITECTURII PRODUSELOR TURISTICE ……..

432

Imbrescu Carmen-Mihaela Universitatea de Vest Timişoara - FUZIUNEA SOCIETĂłILOR COMERCIALE. O ABORDAREA JURIDICĂ ŞI CONTABILĂ ……………………………………………

442

Imbrescu Carmen-Mihaela Universitatea de Vest Timişoara - LICHIDAREA SOCIETĂłILOR COMERCIALE ŞI INFLUENłA


7

ACESTEIA ASUPRA APLICĂRII PRINCIPIILOR CONTABILE …… 455 Laura Giurcă Vasilescu University of Craiova, Faculty of Economy and Business Administration, Craiova, Romania - CORPORATE RISK MANAGEMENT - INFLUENCE FACTORS AND TRENDS …………

469

Marin Burtică*, Gheorghe Vârlan**, Simona Sabou***, *Universitatea Vasile Goldiş Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, **Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, ***Universitatea de Nord Baia Mare - METODE ALE MANAGEMENTULUI ADMINISTRAłIEI PUBLICE ŞI CARACTERISTICILE UTILIZĂRII ACESTORA ……………………………………………………………..

477

Marin Burtica, Viorel Pop Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, România - CALITATE-PRODUCTIVITATE-COMPETITIVITATE FACTORI ESENTIALI DE CRESTERE A PERFORMANTEI ECONOMICE …………………………………………………………...

485

Rodica Teodora Biriş*, Vera Kozakova**, *Western University „Vasile Goldiş“ Arad, Romania, **University “Tomase Bati”, Zlin, Czech Republic - DIE BESCHWERDE - DIE REKLAMATION INNERHALB EINES GESCHÄFTSABLAUFS ………………………..

492

Iveta Kontrikova PhD, Mária Pomffyová PhD „Matej Bel“ University Poprad, Slovakia - DIE SPRACHE IN EINEM DEUTSCHEN GESCHÄFTSBRIEF .................................................................................

500

Petru Aurel Darau “Vasile Goldis” Western University Arad - THE MANAGEMENT AND FOOD SAFETY ON WORLD LEVEL ……….

505

Sabin Ilieşi, Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - POLITICA ECONOMICĂ – COMPONENTĂ DE BAZĂ A STRATEGIEI GENERALE A ÎNTREPRINDERII ……………………………………..

509

Mircea Teodoru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş”, Filiala Satu Mare - CONSIDERENTE PRIVIND FORMAREA LIBERĂ A PREłURILOR CU RIDICATA ŞI AMĂNUNTUL …………………….

519

Ştibli Florin - AKTUALITÄT WISSENSORIENTIERTEN MANAGEMENTS IN ORGANIZATIONEN …………………………..

526

Felicia Sabou Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - METODE DE STABILIRE A PREłURILOR ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII ………………………………………………………………..

532

Felicia Sabou Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad - CONSIDERAłII PRIVIND IMPORTANłA COSTULUI SUBACTIVITĂłII ÎN CALCULAłIA COSTURILOR ………………..

540

Dorel Ursu Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - AMBIłII ŞI AŞTEPTĂRI PE PIAłA FORłEI DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA– PACHETELE SALARIALE …………………………………………….

545

Ivănuş Radu Cristian Universitatea din Craiova - MANAGEMENTUL CALITĂłII ÎN TRATAMENTE TERMICE ……………………………

551

Ivănuş Radu Cristian Universitatea din Craiova -


8

PARTICULARITĂłILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE ORGANIZAłIONALĂ ÎN CADRUL IMM-URILOR ............................

559

Ioan Szabo Alexandru Universitatea de Vest „ Vasile Goldiş” Arad - EVALUAREA RISCURILOR ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT EFECTUATĂ DE CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI …………..

569

Ioan Szabo Alexandru Universitatea de Vest „ Vasile Goldiş” Arad - ASPECTE PRIVIND PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE …………………………………………………..

576


9

Index de autori Anghelina Andrei - 111 Ardelean Dorina - 69 Árpád Boros - 425 Asaloş Nicoleta - 415 Balážová Veronika - 383 BăbăiŃă Carmen - 432 BăbăiŃă Ilie - 280 Biriş Rodica Teodora - 492 Boe Nicolae - 357 Boldici Mirel Petru - 280 Borzán Anita - 43 BoŃa Florin - 301 BoŃa-Avram Cristina - 311, 320 Burtică Marin - 477, 485 Corneliu Maior - 53 Cosma Ileana - 331 CotleŃ Dumitru - 227, 239 Crişan Gheorghe - 189 Crişan Lia Ioana - 189 Cuzman Ioan - 92 Danciu Florina RăduŃa - 227, 239 Darau Petru Aurel - 505 Duca Ioana - 209 Dumescu Florin - 58 Dumitru Viorel - 251 Elexová Gabriela - 1 Fărcaş Pavel - 92, 150 Flaška Filip - 366 Gherghina Rodica - 209 Grozea Cristina Mihaela - 415 Gurzó Imre - 339 Haiduc Cristian - 111 Holban (Oncioiu) Ionica - 276 Hošala Mário - 366 Iancu Eugenia - 331 Ienaga Daciana - 280 Ilieşi Sabin - 509


10

Imbrescu Carmen-Mihaela - 442, 455 Imbrescu Ion - 280 Iovan MarŃian - 26 Ivănuş Radu Cristian - 551, 559 Kološta Stanislav - 366 Kontrikova Iveta - 500 Köteles Lajos - 377 Kozakova Vera - 492 Kožiak Radoslav - 160 Kožiak Radoslav - 1 Lazăr Paula 262 Makanová Monika 291 Makanová Monika - 1 ManaŃe Daniel - 92, 105 Maniov Vichentie - 357 Martinkovičová Miriam - 383 Mateş Dorel - 331 Máthé Ilona - 83 Moleriu Radu - 150 Molnár István - 339 NiŃu Adrian - 120, 137 Petrovičová Janka - 171 Pomffyová Mária - 500 Pop Viorel - 485 Popa Daniela - 69 Raguseo Domenico - 346 Rozsnyai Katalin - 377 Sabou Felicia - 532, 540 Sabou Simona - 477 Sándor Simon - 180 Sebo Jan - 346 Škoda Miroslav - 391 Šofrancová Katarína - 160 Šofrancová Katarína - 1 Sokáč Ivan - 366 Spãtariu Elena Cerasela - 415 Švantnerová Ľubica - 291 Švantnerová Ľubica - 1 Szabo Ioan Alexandru - 569, 576


11

Ştefănescu Aurelia - 251 Ştibli Florin - 526 Teodoru Mircea - 519 łurlea Eugeniu - 251 Uramová Mária - 1 Ursu Dorel - 545 Ursu Marian F. - 14 Vârlan Gheorghe - 477 Vasilescu Laura Giurcă - 469 VuŃă Mariana - 262


12

QUANTIFICATION OF REGIONAL DISPARITIES IN SLOVAKIA FROM ASPECT OF GDP PER CAPITA

Radoslav Kožiak, Katarína Šofrancová, Mária Uramová, Ľubica Švantnerová, Monika Makanová, Gabriela Elexová

Matej Bel University, Faculty of Economics, Department of regional development and public administration, Department of Economy and Human Sciences, Centre for Research

and Development, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia

Tel.: +421 (0)48 4462015, +421(0)48 4462017, +421(0)48 4462121, +421(0)48 4462140, +421(0)48 4462177, +421(0)48 4152789,

[email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected]

Abstract

One of the cardinal conditions of successful regional policy and its effective implementation in particular economic environment is knowledge of objective territory, i.e. region, its features, problems, strengths and weaknesses, opportunities and threats. Besides it is important to set some rules according to which the regional policy will be realized. Rules of regional policy are based on indicators, which should have the highest expressing ability and which enable to compare the regions each other or to compare particular territories in different time periods. Fair and undiscriminating principles of regional policy redound not only to its effective implementation, but also to reduction of regional disparities, what is the main aim of regional policy of the European Union, in which the Slovak republic has been a full member since 1May 2004.

This paper analyzes regional disparities in the Slovak republic at NUTS 3 level, i.e. at level of regions from aspect of regional gross domestic product per capita in the time period of 1995 – 2008. Disparities within this indicator have deepening tendency and we have not noticed the change of this tendency yet. Contrariwise we assume that the deepening tendency of regional disparities will continue not only in development of GDP per capita.

Key words: regional disparities, regional policy, region NUTS 3, European Union, Slovak republic, gross domestic product per capita.

Introduction

Slovakia is characterized by significant regional disparities among particular regions at NUTS 2, as well as at NUTS 3 level. Disparities are given geographically, historically, culturally, by different economic development, ethnic structure, cultural and administrative centers. This effect is influenced by external cultural influences, by deliberate state interventions into regions (mainly before 1989), by rate of urbanization and industrialization. Significant disparities are in demographic development of inhabitants, for example the north and the east of Slovakia is typical with high population dynamics; on the other hand the south and


13

the south-west of territory have adverse dynamics. Significant disparities are in education level, economic activity and social area, too. The instruments of European regional policy (structural funds) are used for their elimination or remission in the present. To the other instruments belong government grants and support for foreign and home investors by new investments into production, especially in regions with high level of unemployment.

The objective of EU regional policy is remission of disparities among the levels of development of particular regions and remission of lag of less developed regions. One of the basic principles of EU is a principle of solidarity according to which the economically stronger regions support weaker regions. Similar situation should be transferred from European at national as well as at Slovak level.

The last statistics confirm that phenomenon of rich or richer west and poor east survives further in Slovakia. In the west of Slovakia it is often mentioned the “gold” triangle Bratislava – Nitra – Trnava. For settlement structure in Slovakia is typical high rate of settlement fragmentation (around 2 900 municipalities) of which the small municipalities (till 1 000 inhabitants) create 67 % and in which live 16 % of inhabitants. In rural settlements live 44 % of inhabitants. On the other side there are the settlement centers, which play the role of developing poles. It deals about medium-sized towns and capitals (above 50 thousand of inhabitants), in which live almost 25 % of Slovak inhabitants. These centers support relations between particular regions and provide the transfer of developing effects between them. Objective and methods

The main objective of this scientific paper is to confirm or to refuse a statement that the regional disparities in Slovakia deepened from 1995 – 2004 from aspect of gross domestic product per capita in current prices. For this purpose we use the method of analysis and comparison of available statistic data and by them adjusted indicators. The partial objective is an identification of development tendency which fills the real statistic indicators from 1995 - 2004 and an extrapolation of time series from 2005 – 2008.

For achievement of the main and partial objective we use the method of analysis and synthesis, especially by statistic data processing, the method of comparison, mainly by between-yearly comparison of development of indicators and by identification of development tendency, mathematic and statistic methods by numeric and graphic expression of development tendency and by prediction for development of chosen indicators from 2005 – 2008, the method of abstraction because it was necessary to abstract from many varied indicators which are used by expression and measurement of regional disparities, especially in the European Union as well as in Slovakia. Results and Discussion

Regional disparities in the Slovak republic are characterized by certain typical features which have persisted for a long time. Basically we can state, that within the country exist two geographic lines which


14

characterize level and tendency of development. It is the line west – east whereby we can speak about rich (developed) west and poor (backward) east. In the line north – south we state a lag of the south part of Slovakia after the north one, although it is possible to identify certain exceptions, i.e. discrepancies from these global tendencies and lines. Figure 1 NUTS 3 regions in the Slovak Republic

Source: Slovak investment and trade development agency (SARIO).

Interregional disparities in the Slovak republic are evident especially in

indicators of gross domestic product per capita, within the rate of (un)employment, inflows of foreign direct investments as well as in the area of wage development. It is important to say that disparities have created for a long time; they have several economic and non-economic reasons. It will be difficult to reduce or to eliminate created disparities and it will require a long-term conceptual approach.

Reasons of interregional disparities are various, heterogeneous, always specific for concrete territory and their identification and follow elimination is very difficult. For this reason one ideal and generally applicable receipt for elimination of disparities does not exist. Contrariwise it is necessary to appreciate which factors are determining for lag of a region, to eliminate them and consequently to initiate the economic growth and development in the territory with the use of suitable motivation.

In this scientific paper we analyzed state and development of gross domestic product per capita in current prices at NUTS 3 level in the Slovak republic from 1995 – 2004. At the same time we quantified a prediction for development of this indicator from 2005 – 2008 with the use of relevant statistic


15

methods. In addition we expressed a percentage development of regional disparities in comparison Bratislava region (economically most developed) and Prešov region (economically least developed) as well as in comparison of Prešov region and the Slovak average.

1. Regional gross domestic product per capita in absolute and relative expression

The basis for an analysis of the state and development of regional disparities in the Slovak republic at NUTS 3 level are statistic data about regional gross domestic product per capita in current prices. These statistic data were available during the writing of this paper only for years 1995 – 2004. Data for 2004 are preliminary, improved basically of EUROSTAT calculations. In table 1 we present the regional gross domestic product per capita in the Slovak republic from 1995 – 2004.

Table 1 Regional GDP per capita in the Slovak republic from 1995 – 2004 (in current prices in SKK) Region/Yea

r 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004*

Bratislava region

230 005

257 642

290 998

319 787

344 019

383 275

429 967

476 248

516 797

573 976

Trnava region

121 325

133 637

145 028

154 178

167 429

185 023

189 463

203 990

234 165

258 387

Trenčín region

102 467

114 860

124 156

135 126

146 895

161 330

174 531

187 357

203 749

230 330

Nitra region

94 182

104 862

114 325

123 741

137 734

153 298

158 827

171 629

194 454

218 232

Žilina region

88 732

99 618

110420

120 470

128 415

141 609

153 812

165 759

179 534

204 952

B. Bystrica region

90 585

101 082

112 171

122522

130 626

144 403

158 796

177 424

192 406

209 525

Prešov region

70 310

77 915

85 374

91 012

96 193

105 109

113 942

126 768

135 992

152 786

Košice region

94 509

107 788

119 308

132 781

142 473

154 936

174 534

186 908

199 614

224 265

SR together 892 115

997 404

1 101 780

1 199 617

1 293 784

1 428 983

1 553 872

1 696 083

1 856 711

2 072 453

Source: http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm, self-processing. Note: * preliminary data, improved basically of EUROSTAT calculation.


16

Ten year development of regional gross domestic product per capita in

current prices, which we present in the table 1, documents and proves consecutive, continual growth of value of this indicator in all regions during the whole analyzed period. Original situation as well as between-yearly dynamics of GDP-growth in particular NUTS 3 regions is strongly differentiated. Uncompetitive dominancy of Bratislava region during analyzed period is clear from graph 1, too. Disparities between the economically strongest and weakest region doubled from 1995 to 2004. Trnava region, Trenčín region and Košice region are at approximately same level in analyzed period, but with significant lag after Bratislava region. Prešov region is permanently at least economically efficient region. It lags not only after Bratislava region, but also after other Slovak regions as well as the Slovak average. Graphic interpretation of statistic data is presented in graph 1.

Graph 1 Interpretation of development of regional GDP per capita from 1995 – 2004, prediction for 2005 and 2008 (in current prices in SKK)

y = 1693,5x2 - 7E+06x + 7E+09

y = 508,25x2 - 2E+06x + 2E+09

50 000

150 000

250 000

350 000

450 000

550 000

650 000

750 000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Year

Regional GDP per capita in SKK

Bratislava region

Trnava region

Trenčín region

Nitra region

Žilina region

B.Bystrica region

Prešov region

Košice region

Source: http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm, self-processing. Note: * preliminary data in 2004, improved basically of EUROSTAT calculation, prediction for 2005 and 2008 by regression analysis.

Graphical interpretation of development of regional gross domestic product per capita proves a continual growth of this indicator, but also a continual deepening of economic efficiency in particular NUTS 3 regions. Following the


17

regression analysis by equations written in the graph we identified development tendency of indicator in 1995 – 2004 and realized extrapolation for 2005 – 2008. General development and its prediction for four years prove a tendency to deepening of regional disparities from aspect of regional GDP per capita expressed in current prices.

Apart from absolute expression of indicator we calculated regional statistic data to total gross domestic product per capita in the Slovak republic and expressed relative share of economic efficiency in regions on total efficiency of Slovakia. As well as by absolute expression the time period of analysis is ten years. In graph 2 are interpreted not only the real statistic indicators, but also their prediction for 2005 – 2008.

Table 2 Relative regional GDP per capita in the Slovak republic from 1995 – 2004 (in %) Region/ Year 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004* Bratislava region 25,8 25,8 26,4 26,7 26,6 26,8 27,7 28,1 27,8 27,7 Trnava region 13,6 13,4 13,2 12,9 12,9 12,9 12,2 12,0 12,6 12,5 Trenčín region 11,5 11,5 11,3 11,3 11,4 11,3 11,2 11,0 11,0 11,1 Nitra region 10,6 10,5 10,4 10,3 10,6 10,7 10,2 10,1 10,5 10,5 Žilina region 9,9 10,0 10,0 10,0 9,9 9,9 9,9 9,8 9,7 9,9 B. Bystrica region 10,2 10,1 10,2 10,2 10,1 10,1 10,2 10,5 10,4 10,1 Prešov region 7,9 7,8 7,7 7,6 7,4 7,4 7,3 7,5 7,3 7,4 Košice region 10,6 10,8 10,8 11,1 11,0 10,8 11,2 11,0 10,8 10,8 SR together 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 Source: http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm, self-processing. Note: * preliminary data, improved basically of EUROSTAT calculation.

The share of particular NUTS 3 regions on total gross domestic product of

the Slovak republic is strongly differentiated and the hypothesis about deepening of regional disparities is confirmed as well as by absolute expression. While


18

Bratislava region as the economically most efficient territory reaches in analyzed period permanently more than 25 % share on total GDP per capita in economy, the economically least region (Prešov region) reaches only 7 or 8 %. Unlike the absolute expression it is not able to state the continual growth of relative indicator, but it is able to state the tendency to persistence or to medium deepening of regional disparities from aspect of regional GDP per capita in current prices in relative expression. Negative sign of development is a fact that while in Bratislava region (with the exception of 2003 and 2004) relative share grows, in all other NUTS 3 regions the value of relative indicator stagnates, eventually declines. This statistic fact we consider to be especially important and negative for economy from a long-term aspect.

Graph 2 Interpretation of development of relative regional GDP per capita during 1995 – 2004, prediction for 2005 – 2008 (in %)

y = -0,0111x2 + 44,589x - 44811

y = 0,01x2 - 40,198x + 40258

7,0

12,0

17,0

22,0

27,0

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Year

Regional GDP per capita in %

Bratislava region

Trnava region

Trenčín region

Nitra region

Žilina region

B.Bystrica region

Prešov region

Košice region

Source: http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm, self-processing. Note: preliminary data in 2004, improved basically of EUROSTAT calculation, prediction for 2005 and 2008 by regression analysis.

Graphic interpretation of statistic indicators (graph 2), as well as table 2, show chasm not only between the economically most development region (Bratislava region) and the most backward region (Prešov region), but also the significant disparity in comparison with all other regions. Following the extrapolation by regression analysis it is able to expect continuing deepening of


19

disparities among analyzed territories according to actual tendency by unchanged conditions, except of Trnava region which should to increase its share on total GDP pre capita in the Slovak republic till 2008. In rest regions we assume medium decreasing tendency of this indicator. Bratislava region will build up its position, but not with so high dynamics of between-yearly change like till 2004. 2. Quantification of regional disparities and prediction of their development till 2008

In the previous part we analyzed state and development of statistic indicators. In the second part we aim at quantification of disparities from aspect of regional gross domestic product per capita in current prices. Disparities we quantified by duel approaches. At first we confronted mutual disparity between Bratislava region, which we had chosen as the economically most developed region and Prešov region, which is the economically least efficient and backward region. Consequently we compared the Slovak average with Prešov region and we calculated the level of interregional disparities in analyzed period 1995 – 2004. Calculated values of mutual regional disparities are presented in tables 3 and 4.

Table 3 Quantification of state and development of regional disparities of GDP per capita between Bratislava region, Prešov region and the Slovak average from 1995 – 2004 (in current prices in SKK)

Region/ Year 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004* Bratislava region

230 005

257 642

290 998

319 787

344 019

383 275

429 967

476 248

516 797

573 976

Prešov region

70 310

77 915

85 374

91 012

96 193

105 109

113 942

126 768

135 992

152 786

Slovakia together

892 115

997 404

1 101 780

1 199 617

1 293 784

1 428 983

1 553 872

1 696 083

1 856 711

2 072 453

Difference Bratislava-Prešov

159 695

179 727

205 624

228 775

247 826

278 166

316 025

349 480

380 805

421 190

Difference Slovakia-Prešov

821 805

919 489

1 016 406

1 108 605

1 197 591

1 323 874

1 439 930

1 569 315

1 720 719

1 919 667

Source: http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm, self-processing. Note: * preliminary data, improved basically of EUROSTAT calculation.


20

Following the available statistic data and calculations presented in table 3 we can state, that the regional disparities between Bratislava region and Prešov region in absolute expression in current prices grow continually. This fact is caused especially by higher between-yearly dynamics of growth of GDP per capita in Bratislava region and significantly lower value of between-yearly change of this indicator in Prešov region. Except of this fact we noticed the continual growth of mutual difference between the Slovak average and Prešov region, too. This fact is in our opinion more important and it will have negative impact on development of Slovak economy in the future.

Graphic interpretation of calculated indicators from table 3, as well as prediction of development till 2008 is presented in graph 3.

Graph 3 Interpretation of state and development of regional disparities of GDP per capita between Bratislava region, Prešov region and the Slovak average from 1995 – 2004, prediction of development for 2005 – 2008 (in current prices in SKK)

y = 5348,7x2 - 2E+07x + 2E+10

y = 1185,2x2 - 5E+06x + 5E+09

70 000

570 000

1 070 000

1 570 000

2 070 000

2 570 000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Year

Regional disparities GDP per capita in SKK

Difference BA-PO

Difference SR-PO



21

Graph 3 interprets a mutual difference between the economically most developed region (Bratislava region) and the economically least developed region (Prešov region) – curve y=1185,2x2-5E+06x+5E+09. Basically the regression equation we realized extrapolation of development of disparities till 2008. We reaffirmed the tendency to deepening of disparities by unchanged conditions. The second curve in graph illustrates a comparison and quantification of disparities between the Slovak average and Prešov region representing the most backward territory. Also in this case we noticed deepening of disparities, whereby the mutual difference will deepen till 2008 from 822 thousand SKK to 2.6 million SKK in current prices by unchanged conditions according to regression equation illustrated in the graph.

Disparities of regional gross domestic product per capita from 1995 – 2004 are expressed in percentage. As the basic period we chose year 1995 which presents 100 %. This case for calculation of development of disparities has higher expressing ability because it expresses the growth, stagnation, eventually decline of analyzed indicator in percentage. Following the available statistic data and with the use of mathematic and statistic calculations we determined percentage growth of regional GDP per capita for analyzed ten years period listed in table 4. Table 4 Relative expression of state and development of regional disparities of GDP per capita between Bratislava region, Prešov region and the Slovak average from 1995 – 2004 (in %) Region/ Year 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004* Difference Bratislava-Prešov 100,0 112,5 128,8 143,3 155,2 174,2 197,9 218,8 238,5 263,7 Difference Slovakia-Prešov 100,0 111,9 123,7 134,9 145,7 161,1 175,2 191,0 209,4 233,6

Source: http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm, self-processing. Note: * preliminary data, improved basically of EUROSTAT calculation, year 1995 = 100 %.

From aspect of comparison of Bratislava and Prešov region it came to the

growth of regional disparity 2.6 times from 1995 – 2004; it means the level of indicator reached 263.7 % in 2004. At the same time we calculated development of indicator in relation to the Slovak average in percentage. In this case the regional disparity increased “only” 2.3 times, it means the value of indicator reached 233.6


22

%. For higher transparency as well as for prediction of development into the future we prepared graph 4 with the use of regression analysis.

Available statistic data we adjusted by trend line with the use of regression equation and extrapolated the development till 2008. It is undisputed that it comes to deepening of disparities from aspect of regional GDP per capita in time, whereby this trend is more significant in relation of Bratislava and Prešov region. Regardless of comparison, graph 4 proves deepening differentiation of Slovak regions and we assume that this negative tendency will continue in the future by unchanged conditions.

Graph 4 Interpretation of relative expression of state and development of regional disparities of GDP per capita between Bratislava region, Prešov region and the Slovak average from 1995 – 2004, prediction of development for 2005 – 2008 (in %)

y = 0,7422x2 - 2949,9x + 3E+06

y = 0,6509x2 - 2588,5x + 3E+06

100

150

200

250

300

350

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Year

Relative expression of regional disparities

development in %

Difference BA-PO

Difference SR-PO


Basic period - year 1995 presents in our analysis 100 %, i.e. basis towards which we calculated development of indicator in next years. Regional disparity between-yearly grows continually, whereby in 2008 we assume the achievement of level of indicator around 375 % according to regression trend line, what means almost four times deepening of regional disparity in relation Bratislava – Prešov region. By comparison of the Slovak average and the economically least efficient region (Prešov region), we assume more than triple increasing of value of indicator


23

till 2008. According to regression trend equation the regional disparity should deepen in comparison with 1995 to approximately 325 %. Conclusion

Regional disparities are actual and serious problem in many economics not only in the European Union. In the last years more, but still insufficient attention has been paid to this problem. The Slovak republic is an example of country where the regional disparities formed for a long time; they have a tendency to deepening or stagnation despite of effort of national or European regional policy.

Expression and measurement of regional disparities is able to provide with the use of many various, not only economic regional indicators. In the analysis we concentrated our attention on development of gross domestic product per capita, in which particular regions of the Slovak republic are significantly differentiated.

Following the statistic data, available from 1995 – 2004, we proved to interpret the real development of regional disparities in the Slovak republic from aspect of gross domestic product per capita in current prices with the use of regression analysis and trend line. Consequently we realized a prediction of development till 2008. By all available data, analyses and calculations we proved, that in the Slovak republic come to deepening of regional disparities from aspect of GDP per capita in current prices, whereby we state a persistence of this tendency into the future by unchanged conditions. At the same time we state the inefficiency or failure of regional policy of the European Union implemented in the Slovak republic from pre-accession funds and structural funds as well as from the Cohesion Fund.

Territorially balanced and sustainable development is an alternative which the Slovak republic should choose in effort to dynamically increase the living standard of its inhabitants and to approach to the highly-developed market (mixed) economics. Regional policy and its effective implementation in practice is a key instrument of state, public authorities and organizations as well as of regional and local self-government. Help and support which the European Union offers to the Slovak republic as well as to other member states in sphere of regional policy we should to use at the most. It is the opportunity which many other countries do not have even though they need it. Literature

Holešová, H., 2003, Regionálna politika a štrukturálne nástroje. Bratislava: Úrad vlády SR a Slovenská obchodná a priemyselná komora, 2003. 48 s. ISBN 80-969006-5-X.

Kožiak, R., 2006, Ciele a nástroje regionálnej politiky Európskej únie na programovacie obdobie 2007 – 2013. In Acta Academica Karviniensia. Slezská univerzita v Opavě, Obchodně podnikatelská fakulta v Karviné, 2006. Ročník 2/2006. s. 65 – 78. ISSN 1212-415X.


24

Kožiak, R., Švantnerová, Ľ., 2007, Tendencie vývoja regionálnych disparít v Slovenskej republike. In Zborník z medzinárodnej vedeckej konferencie „ZVYŠOVÁNÍ KONKURENCESCHOPNOSTI aneb Nové výzvy pro rozvoj regionů, států a mezinárodních trhů“. Ostrava : Ekonomická fakulta, Vysoká škola banská. 2007. ISBN 978-80-248-1457-5.

Rajčák, M., 1988, Región a regionalizácia ako pojem a metóda vedeckého poznávania v geografii. Bratislava : Geografický ústav SAV, 1988. 67 s. Bez ISBN.

Skokan, K., 2003, Evropská regionální politika v kontextu vstupu ČR do Evropské unie. Ostrava : Repronis, 2003. 114 s. ISBN 80-7329-023-5.

Uramová M., 2005, Sociálno-ekonomické súvislosti nezamestnanosti. Studia oeconomica 24. Banská Bystrica: Ekonomická fakulta Univerzity Mateja Bela, 2005. ISBN 80-8083-057-6.

http://www.nbs.sk/> [15. Aug. 2007]. http://www.statistics.sk/webdata/ks/reghdp/rhdp_obyv.htm> [2. Jan. 2008]. http://www.sario.sk> [17. Okt. 2007].


25

SHAPESHIFTING TV: OPPORTUNITIES OPENED BY NEW FORMS OF INTERACTIVE TIME-BASED VISUAL

MEDIA

Marian F. Ursu Narrative and Interactive Media, Department of Computing Goldsmiths, University of London, London, SE14 6NW, UK

[email protected] +44 (0)20 7919 7073

Abstract Analogue broadcasting used to be the main method of delivering time-based visual media (recorded moving image). All of the EU15 countries had a more or less complete coverage of analogue TV in 2003 – i.e. it existed in almost each household. This form of media is immovable and therefore can only be consumed. Games, the internet and digital TV have changed our perception of time-based visual media, and have opened new opportunities for its exploitation, at the same time. We, the consumers, expect to be able to interact with it. This paper presents the results of one major European initiative, the FP6 NM2 project, which developed a new form of interactive media dubbed ShapeShifting Media. The main focus of this endeavour was television, hence the focus of this paper on ShapeShifting TV. This new form of media is expected to generate new business models and exploitation opportunities. The focus of the paper is on the new form of media itself, but the expectation is that it will implicitly suggest exploitation opportunities to a business audience. Keywords: television, interactive television, ShapeShifting television, interactive narratives Introduction and context

Not long ago, analogue television had supremacy in time based media distribution. A statistic from 2003 (see Fig.1), showed that almost each household of the EU15 countries could receive analogue television.


26

Penetration of analogue TV in EU

0,0%

20,0%

40,0%

60,0%

80,0%

100,0%

120,0%

Austria

Belgium

Denmark

Finland

France

Germany

Greece

Ireland

Italy

Luxembourg

Netherlands

Portugal

Spain

Sweden UK

Terrestrial

Cable

Satellite

Average time spend on media

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

TV Radio Internet Newspaper Magazines

hours per day

Fig.1 Supremacy of analogue TV in the EU15 countries; source EC 2003 and (Brown 2003).

However, this situation is shifting. Digital television and the internet are

fundamentally changing the time-based visual media markets (Leurdijk, 2007). There are many aspects pertaining to this change, but, importantly for the aspect presented in this paper is the fact that consumers expect to interact with the “presented” media. The EU FP6 project “NM2: New Millennium, New Media” (web#1) took the challenge of developing new forms of interactive media, focusing on interactive TV genres. This choice was motivated by the, then, increasing penetration of both digital TV and broadband internet, the latter being able to deliver TV content online, These trends are illustrated in Figures 2 and 3.


27

Penetration of digital TV in EU

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

Austria

Belgium

Denm

ark

Finland

France

Germany

Greece

Irelan

dItaly

Luxembourg

Netherlands

Portugal

Spain

Sweden UK

Terrestrial

Cable

Satellite

Forecast of DTV penetration in Europe

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Fig. 2. Digital TV in 2003 in EU15 and forecast until 2009; sources EC2003 and

ACTeN 2004.


28

Penetration of broadband Internet in EU

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

Austria

Belgium

Denmark

Finland

France

Germany

Greece

Ireland

Italy

Luxembourg

Netherlands

Portugal

Spain

Sweden UK

Development of online households and broadband

households in Western Europe

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

2002 2003 2004 2005 2006 2007

Online

Broadband

Fig. 3. Broadband internet in 2003 in EU15 and forecast until 2007; sources EC2003 and ACTeN 2004.

Interactive TV (iTV), too, had existed for a number of years. Jensen (2005)

presented its main trends and concluded that the current tendency is towards simple technological solutions whose feasibility and cost effectiveness are easy to asses. In current iTV, active viewers can be given options to choose different angles or points of view from which to follow events, or to require supplementary information. This is realised as a choice from a number of streams delivered in parallel. Brute force multi-stream delivery, possibly coupled with mass-storage, is employed to give the appearance of adaptive narratives. Viewers perceive them as adapting, but in fact they are all pre-prepared and non-variable. Hence, from the point if view of the narration or the storytelling, this can be called shallow or even pseudo interactivity – the story has limited scope for response to interaction and the pre-prepared streams are not themselves interactive. Viewers may also be able to choose when to watch, and then pause, rewind and fast forward through the chosen programme, in the time-shifted television paradigm, but this, too, is shallow interactivity. In all these instances the programmes are made from a number of linearly pre-edited streams, and the active users merely select between them or


29

navigate through them forwards and backwards. More details on the types of iTV can be found in (Ursu et al, 2007a).

NM2 undertook a greater challenge regarding iTV, namely the development of truly interactive programmes – i.e. programmes which respond in real time to input from active viewers (and, therefore, are automatically edited in real time) (Williams et al., 2006). This new form of media was dubbed ShapeShifting TV. ShapeShifting TV denotes interactive screen media narratives, made with pre-recorded material, which have the ability to unfold differently, to adapt themselves on the fly (in real time) as response to the interaction from the active viewers. ShapeShifting TV connects narrativity with interactivity. There is the view (refer, for example, to Roger Ebert) that the freedom offered by interactivity and the coherence demanded by serious narratives are inherently opposed. Yet, taking as reference oral storytelling, in which the narrator adapts the story in response to reactions from listeners, ShapeShifting TV promotes the idea that narrativity and interactivity are not inherently opposed, but, on the contrary, that, given appropriate technological support, interactivity could add strength to storytelling (Ursu et al, 2007b).

In ShapeShifting TV interactivity happens within. ShapeShifting programmes could lead to different experiences depending on the active viewers’ interaction. The interaction forms aimed at by the ShapeShifting paradigm could be denoted as deep and target to enhance

• the quality and conciseness of the received information • the programmes’ entertainment and engagement value • the means of communicating with others • the economy of authoring personalised programmes

The first criterion is relevant mainly to news and documentaries and subsumes the provision of support for exploration of issues at different levels of depth, for reiterations and explanations, for enquiring about points of view and, more pragmatically, for the realisation of programmes of user specified durations. It could be relevant to other genres as well, such as to serial drama for instance, in the automatic generation of personalised extracts and catching up episodes. The entertainment and engagement value of the programmes may be enhanced in dramatic productions, for example by allowing engagers to direct the narration through time and space, to follow the characters’ actions or inner thoughts, to follow the development of certain events, and even to influence the plot. Conversations between engagers may happen in various modes. Indirectly, through the delivery to a community of active viewers of one narration that is based on their aggregated input. Directly, by supporting the inclusion of user generated content, or the annotation by the active viewers’ of the received content. The ShapeShifting paradigm is an attractive proposition to producers as well, in aspects such as use of footage which otherwise (in a linear production) would be lost, reuse and repurpose of existing content, the employment of user generated content, and the automatic extraction and employment of programme statistics. As a side effect,


30

there is also a potential employment of the ShapeShifting paradigm to a less ambitious aim, namely in supporting the exploration of alternatives in the generation of one or many linear programmes.

NM2 has created the proof of concept for ShapeShifting TV. It has developed the prototypical technology for developing and delivering ShapeShifting TV productions and has validated this through a number of productions in different genres, one of which, “Accidental Lovers” (Tuomola et al, 2006/2007), was broadcast on Channel 1 of YLE (the Finnish National Broadcasting Company) in December 2006 and January 2007. Now, the concept is being further investigated, among others, by BBC (UK) and SVT (Sweden). The expectation is that ShapeShifting TV will provide new and required forms of media interaction for the wide public and new and effective exploitation opportunities for media creators.

The remainder of the paper presents a number of ShapeShifting TV productions and discusses the opportunities and challenges this new form of media bred. Shapeshifting TV Generalities

Linear, non-interactive TV tells one story in one way; a story-world is narrated as a linear sequence of events. The choice of the events and the order in which they are juxtaposed is left entirely to the creators, but they are always linearly arranged. For example for a dramatic production, the scriptwriter creates the script with a linear narration in mind – events are recounted in a sequence, even if they jump in time and space in the story-world. The director, subsequently, imagines how the story could be represented visually and, even if he/she experiments with alternatives, the thinking is focused on creating a linear sequence of scenes. Finally, the editor, whilst ensuring that the juxtaposed clips tell the story well, both in terms of plot and aesthetics, may also rearrange the clips, but still with the linear story in mind. These processes – writing, directing, shooting, and editing – raise challenges with each production, and on auspicious occasions they bring about innovation.

In interactive TV narratives, the story-world does not have to be linearelised. More than one facets of the same story-world could be told by the same TV programme. Instead of being the passive recipient of an account of the story the viewer, or, better called, the engager can explore the story-world. The challenge for creators, in this context, is about how to craft an explorable TV programme such that their explorations thereof results in narrative threads of the same quality as if they were told directly by the creators themselves. Note the use of the term ‘exploration’. Interactivity is not restricted, for example, to making a choice between two possible outcomes (such as to fall in love or not), as initial work in interactive narratives in the form of branching stories was (wrongly) taken to suggest. ShapeShifting storytelling is not linear storytelling with interaction; it is a new form of expression and consumption.

Exploring a story world may be regarded as having a one to one


31

conversation with the media. However, this is not the only possibility of interaction; through ShapeShifting TV people may converse with each other. The cardinality of the relationship is one interactive screen media object to many engagers or consumers. We could speculate that interactions between the media objects themselves may also be possible, but, as yet, such experiments have not been carried out in ShapeShifting TV.

The exploration of a story-world is achieved through the interaction means provided by the production itself. For genres such as news and documentaries, interaction could refer to aspects such as the relevance (“am I interested in this news item?”), accuracy and trust (“is this correct?”), and conciseness of the information, to the discovery of new interpretations, and to the ability of contributing with input and engaging in conversations with others. For example, a documentary could allow the exploration of issues in different levels of depth, the request for explanations, the reiteration of certain aspects already presented, either for enjoyment or for clarification, and the exploration of opposing or related viewpoints. Further, engagers may be allowed to contribute with their own recordings and commentaries. The same may be possible in news. Also, through carefully constructed narrative structures, current news may be hooked to archived material, thus opening up the possibility of new interpretations through emerging but unplanned juxtapositions. In drama, taking as reference the Aristotelian coordinates of plot as action, place and time, the interaction could refer to movements through place and time, following different characters and/or events. For example, in order to understand the reactions of a character, the engager may be asked to be taken back in time or, alternatively, to a different location, to the events that could provide an explanation. Once there, new aspects may be unveiled which could incite the curiosity of the engager and generate other similar questions. However, from any point reached in the story world, the narration should always be able to resume and conclude.

The following subsection exemplifies a number of ShapeShifting TV productions implemented in the NM2 project. Productions

Accidental Lovers (AL) (Tuomola et al, 2006/2007) is a musical comedy that explores a love relationship between an old cabaret singer, Julia, and a young rock star, Roope (Fig. 4). It was broadcast in 12 screenings on TV1 of the Finnish Broadcasting Company YLE between 28 December 2006 and 5 January 2007, and it reached over half a million overall viewers (Finland has approximately 5.3 million people).


32

AL has a cyclic structure similar to, for

example, “Groundhog Day” (Ramis, 1993) – events are recounted over and over again, to bring new meanings to the story. However, as opposed to Groundhog Day, where the events

are hard coded in a linear structure, AL automatically constructs new narratives on the basis of engager input.

Interaction in AL is carried out through unstructured SMS messages. Active viewers are invited to send their thoughts regarding the developing drama via texts. They determine the unfolding of the story though a keyword logic. AL is thus a conversation between engagers and the dramatic production, but also, as an inherent effect, between engagers themselves.

AL is configurable on two levels. On a micro level, there is an immediate response to aggregated engager input which affects the nuances of the story, but not the plot itself. For example, an issue that is captured from the engagers’ input could be initiated for discussion between the protagonists. As a more subtle interaction ‘outcome’, the atmosphere of the story could be affected by choosing video clips and voiceovers of a mood corresponding to that extracted from the engagers’ SMSs. On a macro-level, engagers can influence the plot. Cumulated engager input determines the main events of the story. The micro level responses are substantially more frequent than the macro level responses.

The production’s statistics showed that engagers had taken the opportunity to get involved in the themes presented in AL and the destinies of the fictional characters, which is a very encouraging result for ShapeShifting TV (Saarinen et al, 2007).

MyNews&SportsMyWay (MNSMW) is an interactive news service delivered over broadband which challenges the traditional top down presentation of news and gives viewers the power to shape their own news (refer to Fig. 5 for a snapshot). It aims to combine seamlessly recent news with archived material. The active viewer is not in control only over when and what material to consume, but also over how to consume it in each particular situation. MNSMW is a research

Fig. 4. Still from Accidental Lovers (© Crucible Studio, UIAH, Finland)


33

prototype carried out in collaboration with SVT, the Public Service Swedish Television.

The interaction modes include two basic “functions”: more and related. They appear simple, but are quite challenging to express in narrative structures which are completely independent of the actual content. The more function allows the exploration of the selected issue in the desired level of depth; more complex material can constantly be extracted from the archive (obviously, providing it exists). The related function allows the exploration of an issue in breadth, yet again, on the basis of the archived material. It allows viewers to engage with different aspects of the context and to get a better understanding of the

complexities of world events. This interaction mode has the potential of generating new

interpretations through the juxtapositions that emerged out of the

engagers’ interactions.

MNSMW had a successful live trial at the

Swedish Television

premises in Malmö, in May 2007, which was attended by SVT board members, editors, and journalists. The conclusion was that interactive programmes are seen to be a very promising way forward for TV news and sports.

Interactive Village (IV) is a research demonstrator of a

reconfigurable ‘documentary’ about village life in Czech

Fig. 6. Still from Interactive Village (©University of Ulster, UK)


34

Republic (Fig. 6). IV aimed to escape the traditional models of the ‘documentary’, ‘film’, ‘portrait’, ‘programme’, etc., and devise an “interactive profile” which could be explored on different levels including observational, didactic and ‘taking an issue’. The observational mode is essentially ‘watch and listen’. Interaction is limited to choices of topic (e.g. place, event, and person) and depth/length of presentation. The didactic mode includes commentaries in the narration, as explanations provided by the anthropologist, or extra footage that brings more details to the topic. The ‘taking an issue’ mode is about attitudes expressed on a number of subjects or issues. The material, representing scenes, interviews, activities and commentaries, has been recorded in a “’forensic’ approach” – it was gathered recognizing that its significance would be continuously redefined through engager exploration; “story potentials” were recorded rather than definite storylines.

The aforementioned exploration modes – observational, didactic and ‘taking an issue’ – are not explicitly presented in the interface. They emerge from the use of the more basic interaction means, which allow engagers to increase and decrease the level of detail of the presentation, to require more explanations on the current topic in the form of voiceovers, and to respond to prompts presented in the narration, such as cutaways that illustrate an interview. Such interactions happen within a chosen topic and the narration flows seamlessly – the appearance of a continuous programme is preserved. Continuity between topics is not ensured.

The narrative space of IV would support well user generated content and links to archives. For example, personal video diaries and images captured on digital cameras could be incorporated dynamically into the production (Wright and Cleary, 2006). They would undergo the same associative mechanisms as the material captured professionally by the researchers. However, for this, the narrative structures would have to denote media items entirely in terms of their characteristics/metadata. This is one of the directions towards which IV may be further developed. Discussions and conclusion

ShapeShifting TV is a paradigm for interactive narratives, which extends narrativity with interactivity, but not to the detriment of the quality of the storytelling. Because the ShapeShifting narratives can adapt themselves in real time to interaction from active viewers, we described them as denoting true or deep interactivity. The meaning of these terms was defined in relation to the pseudo or shallow interactivity of the great majority of the current iTV narrations. The distinction between them is clearer from the point of view of their implementation, than that of their behaviour (i.e. their manifestation for the active viewer): ShapeShifting TV programmes are automatically edited at the time of their delivery – interaction happens within them – whereas for most of the iTV narratives interaction happens on the side or is implemented with multicast linearly pre-edited strands.


35

The production examples suggest that narratives have different degrees of complexity with regards to their ability to be interactive. Representative examples include Accidental Lovers, broadcast by the Finish National Broadcasting Company (YLE), and MyNews&SportMyWay, which undertook live trials at the Swedish National Broadcasting Company (SVT). The success with which they were received validates, it is believed, the ShapeShifting technology. NM2 is the first to have developed a production and genre independent technology for authoring and delivery of interactive narratives which was sufficiently powerful and robust to be successfully employed in the production of complex interactive TV programmes.

What does this all mean in terms of business opportunities? Content creators have better means of expression which could generate more engaging ways of presenting and consuming media for the active viewers. The efficiency of these new modes of expression have not been thoroughly assessed, but what is more or less evident is that consumers require this new form of interactive media. ShapeShifting TV keeps the focus on professionally produced television programmes. It maintains that good storytellers are needed to recount important events, but the recounting should be interactive, in order to account for the varying interests of the target audiences. Production is different for interactive programmes and so is delivery. These offer new exploitation opportunities, but, at the same time, new challenges. This paper presented a validated form of interactive TV narratives as a pointer to the development of new business exploitation modes. Acknowledgements

This work was carried out within the Integrated Project “NM2: New Millennium, New Media” (IST-2003-004124) of the European Union’s 6th Framework Programme. The author would like to thank particularly to Doug Williams (BT, UK), Andra Luerdijk (TNO, Netherlands), Mika Tuomola (UIAH, Helsinki, Finland), Inger Lindstedt (University of Malmo, Sweden) and Terrence Wright (University of Ulster, UK) for their significant contributions to this paper. Bibliography

Brown M., 2003, „Media Consumption Study 2003. White Paper”, European Interactive Advertising Association, accessible at http://www.eiaa.net/Ftp/casestudiesppt/

Jensen J.F., 2005, „Interactive Television: New Genres, New Format, New Content”, Proceedings of the Second Australasian Conference on Interactive Environment, Sydney, Australia, pp. 89-96;

Leurdijk A., 2007, „Will Broadcasters Survive in the Online and Digital Domain?”, Interactive TV: A Shared Experience; 5th European Conference Euro iTV 2007, LNCS 4471, Eds Cesar, P.,Chorianopoulos, K., and Jensen, J.F., Springer, pp.86-9 web#1, www.ist-nm2.org.

Ramis H. (director), 1993, „Groundhog Day”, Columbia Pictures Corporation, USA;


36

Saarinen L. E. , Nurminen M. J., M. L. Tuomola 2007, „D3.7: Accidental Lovers Production Report,” deliverable (restricted access) in the EU FP6 Integrated Project IST-2003-004124 ‚NM2: New Media, New Millennium’, permission required;

Tuomola M. L. (director), Saarinen L. E. (writer), Nurminen M. J., 2006/2007, „Accidental Lovers (‘Sydän kierroksella’)”, Crucible Studio, Helsinki University of Art and Design Finland, broadcast on Channel TV1 by YLE, The Finnish Broadcasting Company;

Ursu M.F., Cook J.J., Zsombori V., Zimmer R., Kegel I., Williams D., Thomas M., Wyver J., Mayer H, 2007a, „Conceiving ShapeShifting TV: A Computational Language for Truly-Interactive TV”, Interactive TV: A Shared Experience; 5th European Conference Euro iTV 2007, LNCS 4471, Eds Cesar, P.,Chorianopoulos, K., and Jensen, J.F., Springer, pp. 96 – 106;

Ursu M.F., Thomas M., Tuomola M.L., Wright T., Zsombori V., 2007b., „Interactivity and Narrativity in Screen Media”, Proceedings of the IEEE Symposium on Multimedia Systems, Taichung, Taiwan, R.O.C, IEEE Computer Society, pp. 227–232;

Williams D., Kegel I.C., Ursu M.F., Cook J.J., Engler M., Lohse L.C., Stevens T.S. Wyver, J. Zsombori, V. 2006, „Shape Shifted TV: A Real Opportunity for Broadband”, International Broadcast Convention (IBC) 2006, IBC06 Conference Publication, pp. 401–409;

Wright T., Cleary A., 2006, „D3.5: Interactive Village Production Report,” deliverable in the EU FP6 Integrated Project IST-2003-004124 “NM2: New Media, New Millennium”, available at: http://www.ist-nm2.org/publications/deliverables/deliverables.html


37

NORMELE CONCURENłEI ÎN FUNCłIONAREA PIEłEI UNICE PRIN PRISMA TRATATELOR UNIUNII

EUROPENE

MarŃian Iovan

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, România, tel./ fax: 0257/284899, [email protected]

Abstract The author starts by presenting a brief history of the European politics in this field of competition which is that of providing a fair, transparent and functional environment, in view of strengthening the single market. He continues by analyzing the political principles in the domain of competition through treaties regarding the European integration, inclusively the Treaty of Lisabon. In a synthesis based experience of authorities representing the Union, the author highlights the rules and content of the public policies pursuing the agreement between enterprises and the concerned practices with monopolist character; the abuse of the dominant position inside the common market; the antitrust legislation; the policy regarding social welfare and the role of the state department in economy; the importance of observing the financial laws and the view of the Member States regarding competition.

The policy of the European authorities started decades ago by creating a decisional network which involves not only international actors, but also Member States public authorities - all interacting in an environment in which the principles of the European Union Treaties will be applied taking into consideration the law of all national systems. Such public politics is essential having a multinational character.

Key words: European integration, economy, competition, market, states. Încă în Memorandumul Jean Monnet, apoi în Tratatul de creare a

C.E.C.O., din 1951, şi în Tratatul de la Roma, sunt stabilite direcŃii şi principii de acŃiune ale politicii în domeniul concurenŃei, ştiut fiind faptul că întreŃinerea unui climat concurenŃial funcŃional reprezintă o cerinŃă fundamentală a dezvoltării economiei de piaŃă.

Întrucât PiaŃa Comună a fost concepută ca o piaŃă liberă, iar în tratatele cu privire la integrarea europeană, inclusiv în controversatul proiect de ConstituŃie Europeană (Proiectul „Tratatului pentru instituirea unei ConstituŃii Europene” (T.C.) rămâne un document controversat care intră în arhivele U.E.), s-a stabilit că unul dintre obiectivele Uniunii constă în aceea că Uniunea oferă cetăŃenelor şi cetăŃenilor săi un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, fără frontiere interne, precum şi o piaŃă unică unde concurenŃa este liberă şi nedistorsionată, asigurarea unei bune funcŃionări a mecanismelor concurenŃiale a fost şi va rămâne o condiŃie indispensabilă pentru promovarea eficienŃei economice, a calităŃii bunurilor şi


38

serviciilor, a progresului tehnologic, a productivităŃii în ansamblu şi a creşterii gradului de satisfacŃie a consumatorilor.

ConcurenŃa ar putea fi definită ca „preocuparea pentru asigurarea funcŃionării corecte a regulilor jocului comercial atât din punctul de vedere al autorităŃilor publice, al agenŃilor economici, cât şi al indivizilor” (Wish R., 1989). Astfel concepută, concurenŃa desfăşurată pe o piaŃă largă şi extrem de complexă, cum este cea a Uniunii Europene, îndeplineşte rolul de cel mai important principiu organizaŃional al economiei de piaŃă atrăgând numărul imens de agenŃi economici şi consumatori în acŃiunea de echilibrare a cererii cu oferta. Dar proiectul pieŃei unice europene va rămâne un model teoretic, ideal – atâta vreme cât în practicile comerciale reale se împletesc diferite tipuri de pieŃe ale bunurilor, serviciilor, capitalurilor, forŃei de muncă, monetare etc. dependente de tradiŃiile naŃionale, de particularităŃile regionale şi locale. Pe aceste pieŃe s-au manifestat diferite forme de concurenŃă imperfectă (monopoluri, carteluri, oligopol, monopson etc.) combinate între ele în diferite moduri, în funcŃie de loc şi de timp; de asemenea, în paralel, s-au produs incorectitudini atunci când agenŃii economici au practicat metode de vânzare-cumpărare aflate în discordanŃă cu normele şi reglementările legale.

Dat fiind faptul că, până în momentul creării ComunităŃii Economice Europene şi până la preaderarea la U.E., statele europene practicau în diferite moduri politici protecŃioniste, de subvenŃionare a anumitor ramuri industriale, a unor întreprinderi considerate de interes naŃional, s-a impus necesitatea articulării unei politici în domeniul concurenŃei, prin care să se dezvolte un cadru instituŃional, normativ în care instituŃiile europene abilitate, guvernele pot menŃine şi stimula concurenŃa, pot preveni manifestările distorsionante de concurenŃă sau pot combate comportamentele neloiale şi incorecte ale participanŃilor la mecanismele pieŃei (practicile anticoncurenŃiale, abuzul de poziŃie dominantă, aranjamentele comerciale incorecte, ajutoarele de stat care pot altera concurenŃa, practicile concertate între agenŃii economici care pot elimina sau distorsiona fluxurile comerciale etc.).

RaŃiunea principală a politicii în sfera concurenŃei o constituie adoptarea acelor practici care să consolideze şi să dezvolte mediul concurenŃial astfel încât să fie atinse gradual obiective de felul următor: Creşterea calităŃii vieŃii consumatorilor datorită îmbunătăŃirii performanŃelor economice, accesului la o diversitate mai mare de bunuri şi servicii, reducerea timpului de muncă şi creşterea timpului liber etc.;

ProtecŃia consumatorilor prin prevenirea şi înlăturarea efectelor dăunătoare ale practicilor anticoncurenŃiale;

Promovarea măsurilor antimonopol, antitrust, ca structuri orientate spre polarizarea bogăŃiei în societate şi cu potenŃial nedemocratic;

Asigurarea unei mobilităŃi maximale a factorilor de producŃie, astfel încât toŃi agenŃii economici – producători şi consumatori – să poată găsi liber capitalul şi forŃa de muncă de care au nevoie la un moment dat;


39

Promovarea atomicităŃii în ceea ce priveşte numărul şi puterea economică a agenŃilor de pe piaŃă – fapt care se face remarcabil în protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

Maximizarea transparenŃei în ceea ce priveşte oferta şi cererea, astfel încât actorii de pe piaŃă să poată obŃine liber cel mai bun produs/serviciu la cel mai bun preŃ;

Corelarea şi asigurarea funcŃionării coerente a diversităŃii tipurilor de pieŃe, de bunuri, servicii, capital, forŃă de muncă etc. din spaŃiul Uniunii Europene şi în raport cu exteriorul;

Satisfacerea unor cerinŃe sociale şi de dezvoltare durabilă – scop în care politica în domeniul concurenŃei poate conŃine măsuri nonconcurenŃiale fiind vizate: reducerea şomajului, eradicarea sărăciei, protecŃia mediului, dezvoltarea unor sectoare de „vârf” ale economiei europene şi a capacităŃii de apărare, diminuarea decalajelor dintre regiuni etc.

Subordonată realizării unor astfel de obiective, politica publică europeană în domeniul concurenŃei a fost concepută şi adaptată în funcŃie de derularea practicilor anticoncurenŃiale existente într-o etapă sau alta, într-o zonă sau alta, necesităŃii integrării politice prin consolidarea uniunii economice. Orice acte de împiedicare, restrângere sau distorsionare (denaturare) a concurenŃei libere pot avea ca rezultat funcŃionarea necorespunzătoare a pieŃei comune, crearea unor disfuncŃii, dezechilibre sau discontinuităŃi în relaŃiile intracomunitare (O. Manolache, 2006).

1. Scurt istoric al politicii comunitare în sfera concurenŃei

Procesul de proiectare, implementare şi consolidare a politicilor Uniunii Europene a început odată cu înfiinŃarea C.E.C.O (1951), dezvoltându-se, ulterior, cu predilecŃie în cadrul ComunităŃii Economice Europene. Politica europeană în domeniul concurenŃei se bazează pe Art. 3 (f) al Tratatului de la Roma, pe Art.3 (g) al Tratatului de la Maastricht, în care se precizează că trebuie luate măsuri corespunzătoarea astfel încât „concurenŃa la nivelul PieŃei Comune să nu fie distorsionată”. În acest scop trebuie respectate regulile cu privire la concurenŃă (Aceste reguli sunt cuprinse în Partea a III-a, titlul 1, cap. 3, în articolele 85 (81), până la 94 (89) în Tratatul de la Maastricht.), iar Comisia urmează să exercite controlul asupra aranjamentelor anticoncurenŃiale, comportamentelor anticoncurenŃiale ale monopolurilor şi agenŃilor economici publici, asupra ajutoarelor de stat. Aceste direcŃii de acŃiune au constituit pilonii centrali ai politicii comunitare în domeniul concurenŃei.

Crearea şi dezvoltarea unei pieŃe comune fundamentată pe principiile liberei circulaŃii a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor, pe libera concurenŃă, în conformitate cu Tratatul de instituire a ComunităŃii Economice Europene, a favorizat dezvoltarea graduală a unor politici comune în domeniul concurenŃei şi comerŃului. Comisia a acŃionat în sensul dezvoltării unei politici nu numai de monitorizare şi coordonare, ci şi de coparticipare comună. Astfel, din


40

nevoia derulării unui proces puternic centralizat, politica în domeniul concurenŃei şi politica comercială comună au devenit treptat politici sectoriale autentic supranaŃionale, aflate în competenŃa exclusivă a autorităŃilor Uniunii Europene. Totodată, s-a înregistrat un proces de apropiere, de compatibilizare a legislaŃiilor naŃionale, în măsura în care trebuia asigurată funcŃionarea pieŃei comune.

În anul 1962, în urma negocierilor la nivelul Consiliului Ministerial, s-a ajuns la un important acord, cunoscut sub numele de Reglementarea 17, care conŃine un set de drepturi acordate agenŃilor economici aflaŃi în competiŃie. Reglementarea conŃine norme privind: obligativitatea firmelor de a notifica în prealabil aranjamentele lor comerciale către Comisie (Art.4 şi 5); condiŃiile în care se pot acorda excepŃii individuale (Art. 6 şi 8); mecanismul de consultare pentru autorităŃile publice naŃionale (Art.10); administrarea practică a politicii de către Comisie (Art. 14); limitele superioare ale amenzilor şi penalităŃilor (Art. 15 şi 16); drepturile statelor membre şi ale părŃilor terŃe în cazul declanşării investigaŃiilor (Art. 19). Punerea în aplicare a Reglementării 17 a fost urmată de creşterea exponenŃială, în anii '60, a numărului notificărilor către Directoratul General pentru ConcurenŃă. De asemenea, a crescut numărul cererilor de exceptare individuală.

Volumul de muncă al Comisiei şi al Directoratului General pentru ConcurenŃă a crescut de la an la an; acestea aflându-se în fiecare nouă etapă în postura de a-şi redefini priorităŃile, de a promova o atitudine ofensivă în a interveni cu restricŃii aplicate manifestărilor anticoncurenŃiale de pe piaŃă, de a dezvolta reŃeaua instituŃională proprie şi de a forma personalul necesar. Rolul CurŃii Europene de JustiŃie a fost minimal până la sfârşitul anilor '60. În această perioadă, efectele anticoncurenŃiale ale dezvoltării monopolurilor, ale concentrărilor economice în diferite forme, ale ajutoarelor de stat au fost subestimate de Comisie; aceasta, adesea, exprima o atitudine de toleranŃă faŃă de carteluri, de practicile de monopol. Dar, pentru că în anii ' 70 s-au revigorat manifestările de monopol, abuzurile de poziŃie dominantă pe piaŃă şi au proliferat subvenŃiile guvernamentale, Comisia şi alte autorităŃi comunitare au promovat o nouă axă în politica lor în domeniul concurenŃei – aceea de a instituŃionaliza un sistem coerent de control preventiv prin care să fie înlăturat abuzul de poziŃie dominantă, să fie monitorizate fuziunile şi alte forme de concentrare economică, să Ńină sub control acordarea de ajutoare publice discriminatorii. În acest scop a fost necesară dezvoltarea şi consolidarea legislaŃiei în domeniu, creşterea competenŃei profesionale a personalului.

În anii '80, problematica politicii în domeniul concurenŃei a fost clasată pe o poziŃie privilegiată în agenda Comisiei pornind de la o filozofie nouă – de factură neoliberală, cu privire la valorificarea condiŃiilor necesare pentru ca relaŃiile de concurenŃă să joace rolul de forŃă regeneratoare a industriei europene. La aceasta a contribuit într-o oarecare măsură şi climatul economic mondial, caracterizat de puternica dezvoltare a SUA şi a Ńărilor din Asia de Sud - Est. Pe acest fond a crescut rolul comisarilor pentru concurenŃă, al Comisiei şi, mai ales, al CurŃii Europene de JustiŃie, fiind vizat controlul fuziunilor, al ajutoarelor de stat, astfel


41

încât să fie asigurate perspectivele realizării procesului de integrare regională. Volumul de muncă al CurŃii Europene de JustiŃie în domeniu a crescut ca urmare a numărului tot mai mare de cazuri primite pentru soluŃionare. În acelaşi timp, Consiliul Ministerial a acordat o tot mai mare atenŃie respectării regulilor concurenŃei în toate sectoarele economice, aderând la ideea că o puternică competiŃie internă este cheia competitivităŃii pe plan extern. Autoritatea Directoratului General pentru ConcurenŃă a crescut treptat, în timp ce componenta protecŃionistă a politicii în domeniul concurenŃei s-a diminuat şi s-a marginalizat. Comisia şi-a amplificat preocupările pentru antrenarea, implicarea organismelor din Ńările membre în vederea respectării principiilor şi normelor dreptului comunitar în materie de concurenŃă.

Unul dintre rezultatele proiectării şi implementării politicii în domeniul concurenŃei, până în anii lansării proiectului Tratatului de instituire a ConstituŃiei Europene, a fost consolidarea unui sistem de relaŃii între Comisie şi C.E.J. care joacă un rol vital în administrarea curentă a procesului de făurire a pieŃii unice europene. Comisia este instituŃia care stabileşte principalele reguli, efectuează investigaŃiile, adoptă soluŃiile, decide întreruperea comportamentului anticoncurenŃial, aplică penalizări; instrumentele decizionale se află practic la dispoziŃia Comisiei. Rolul Comisiei a crescut în ultimele două decenii şi datorită implicării active a Parlamentului şi Consiliului Ministerial, mai ales pentru a fi asigurată o mai mare transparenŃă şi deschidere în procesul de aplicare a principiilor concurenŃei. De asemenea, C.E.J. şi Curtea de Primă InstanŃă au jucat şi continuă să exercite un rol esenŃial în procesul de aplicare a regulilor concurenŃei. Aceste două instituŃii sunt responsabile pentru supervizarea legală a regulilor în domeniul concurenŃei. Pe fondul prevalenŃei dreptului comunitar asupra celui naŃional, deciziile acestor instituŃii sunt obligatorii pentru statele membre. 2. Principiile actuale ale politicii Uniunii Europene în domeniul concurenŃei

Dezvoltarea pieŃei publice europene, consolidarea uniunii economice şi monetare presupun asigurarea cadrului optim derulării concurenŃei între agenŃii economici, astfel încât să fie promovată eficienŃa şi calitatea. Înglobând majoritatea măsurilor din tratatele precedente – fondatoare ale Uniunii Europene – tratatele de la Nisa şi Lisabona prezintă conŃinutul şi regulile politicilor U.E. În acest sens, sunt interzise practicile comerciale restrictive, sunt condamnate monopolurile şi poziŃia dominantă pe piaŃă, sunt formulate – la modul principial, politicile cu privire la achiziŃii şi fuziuni, la ajutoarele de stat şi faŃă de sectorul de stat.

A. Încă în Tratatul de la Roma, Partea a III-a, Art.85 (1) se precizează faptul că sunt incompatibile cu piaŃa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot prejudicia comerŃul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenŃei în cadrul pieŃei interne, în special cele care constau în:


42

Impunerea în mod direct sau indirect a preŃurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor condiŃii de comercializare inechitabilă;

ÎmpărŃirea pieŃelor sau surselor de aprovizionare; Aplicarea unor condiŃii inegale la prestaŃii echivalente în raportul cu partenerii comerciali, plasându-i pe aceştia în dezavantaj concurenŃial;

Limitarea sau controlul producŃiei, desfacerii, dezvoltării tehnice, a investiŃiilor; CondiŃionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaŃii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanŃei comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Unele acorduri, decizii sau chiar categorii de decizii de asociere, unele practici concertate pot fi exceptate de la regulile anterioare cu condiŃia ca ele să favorizeze îmbunătăŃirea producŃiei, a distribuŃiei produselor, promovarea progresului tehnic sau economic şi să rezerve consumatorilor o parte echitabilă din profitul rezultat. Astfel filosofia pe care se fundamentează Tratatele Uniunii Europene şi, în particular, legislaŃia europeană în materie de concurenŃă promovează credinŃa în drepturile individuale, în libertate, respingerea intervenŃiei statului în regulile pieŃei, atitudinea prudentă faŃă de marile companii, respectul faŃă de consumatori.

În legislaŃia comunitară anterioară cu privire la concurenŃă, dar şi în Tratatul de la Lisabona, sunt prevăzute şi aplicate derogări individuale şi derogări cadru în condiŃiile precizate. Pentru a beneficia de astfel de exceptări / derogări trebuie îndeplinite condiŃii de felul următor: aranjamentul, practica aplicată trebuie să fie favorabile realizării obiectivelor generale ale Uniunii Europene iar avantajele să fie mai mari decât dezavantajele; să aibă efecte mici sau limitate asupra concurenŃei; restricŃiile care afectează concurenŃa să fie absolut necesare pentru atingerea obiectivelor companiei; să producă efecte benefice pentru consumatori. Comisia Europeană, Directoratul General pentru ConcurenŃă (DG- IV), pe parcursul deceniilor anterioare, au fost favorabile, flexibile în acordarea derogărilor dacă acordurile de asociere sau practicile concertate se încadrau în condiŃiile prevăzute în dreptul comunitar (au fost înregistrate zeci de mii de cazuri de companii mixte, „carteluri de criză” constituite în industrii aflate în declin - precum sectorul minier, siderurgic, construcŃia de nave etc.). Guvernele naŃionale au adus argumente pentru acordarea derogării, dar aceasta era în competenŃa exclusivă a Comisiei.

Pentru că, de la un deceniu la altul, a crescut numărul solicitanŃilor de exceptări individuale, s-a pus problema conceperii unor excepŃii-cadru, care din raŃiuni organizatorice, procedurale, de creştere a operativităŃii în luarea deciziilor, au fost aprobate de Consiliu. Reglementările cu privire la derogările – cadru au fost revizuite şi actualizate în repetate rânduri, fiind valorificată experienŃa acumulată de autorităŃile comunitare. Comisia a avut agenda încărcată cu probleme ce vizau practicile marilor companii; la fel, problema practicilor restrictive a solicitat o mare parte din energiile şi timpul de lucru ale D.G. –IV. În anii '80 şi '90 D.G.- IV a aplicat numeroase penalizări (în special amenzi), care în unele cazuri au


43

depăşit 200 milioane €. Cartelurile au fost apreciate ca o ameninŃare serioasă la adresa realizării/funcŃionării pieŃei unice – motiv pentru care practicile anticoncurenŃiale ale acestora (acordurile de fixare a preŃurilor, de partajare a preŃurilor etc.) au fost condamnate şi intens mediatizate. Totodată, D.G.-IV a militat împotriva aranjamentelor discriminatorii în domeniul distribuŃiei şi exporturilor, aranjamentelor de licenŃiere exclusivă, abuzurilor de drepturi de proprietate intelectuală etc. Cu toate acestea, în ciuda succeselor repurtate, aplicarea reglementărilor cu privire la derogările cadru a rămas un proces cu multe obstacole şi neîmpliniri – dată fiind existenŃa unor diferenŃe/necorelări între reglementările comunitare şi unele norme juridice naŃionale în materie de concurenŃă.

Din textul tratatelor de la Maastricht / Amsterdam / Nisa / Lisabona se desprinde faptul că acordurile care pot avea ca efect direct sau indirect fixarea preŃurilor, stabilirea de condiŃii de vânzare sau a cotelor de producŃie, înŃelegeri ce duc la discriminarea partenerilor comerciali, boicoturile colective şi alte măsuri similare sunt considerate ilegale pentru că distorsionează concurenŃa şi afectează comerŃul interstatal (L. A. Ghica, 2007). Realizarea efectivă a politicii publice în domeniul concurenŃei continuă să fie un demers al autorităŃilor U.E. extrem de complex şi încărcat cu diferite dificultăŃi, a căror depăşire presupune nu numai perfecŃionarea sistemului decizional european, ci şi reformarea instituŃională, accentuarea funcŃiilor guvernamentale ale instituŃiilor europene.

B. Încă în Tratatul de la Roma (Art. 86), era prevăzut că “este incompatibilă cu piaŃa internă şi interzisă, în măsura în care ar putea aduce atingere comerŃului dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de una sau mai multe întreprinderi a unei poziŃii dominante deŃinute pe piaŃa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.” În ultimele tratate este păstrat principiul de interdicŃie a abuzului de poziŃie dominantă în interiorul pieŃei comune întrucât acesta afectează comerŃul dintre statele membre. Practicile abuzive ar putea consta în: Impunerea, în mod direct sau indirect, de preŃuri de vânzare, de cumpărare sau de condiŃii de comercializare inechitabile;

CondiŃionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaŃii suplimentare care, prin natura sau conform uzanŃei comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

Aplicarea unor condiŃii inegale la prestaŃii echivalente în raporturile cu partenerii comerciali, plasându-i pe aceştia în dezavantaj concurenŃial;

Limitarea producŃiei, a desfacerii sau a dezvoltării tehnice în detrimentul consumatorilor. De la acest principiu, Uniunea nu acordă derogări şi nu face excepŃii.

Practicile antimonopol premergătoare Tratatului de la Lisabona, mai ales în anii '50-'60, au evidenŃiat o politică publică a guvernelor în domeniul concurenŃei cu puncte slabe şi cu alunecări duale. Acestea, manifestând o teamă că va slăbi competitivitatea în faŃa provocărilor venite din partea unor firme din SUA şi Japonia, au promovat creşterea puterii marilor companii – ca o cale de relansare


44

economică şi de progres tehnologic. Activitatea agenŃilor economici transnaŃionali europeni a fost încurajată chiar după intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma, în care era stabilit că libera concurenŃă este o prioritate în cadrul ComunităŃii şi orice abuz al uneia sau mai multor entităŃi care au o poziŃie dominantă pe o piaŃă sau pe o parte a acesteia va fi prohibit, ca incompatibil cu principiile pieŃei comune dacă afectează comerŃul dintre statele membre.

Problema conceptuală şi practică ce se punea consta în stabilirea condiŃiilor necesare pentru a lua în considerare existenŃa unui monopol în economie şi dacă acesta a uzat de poziŃia dominantă pe piaŃă. Ori Tratatul pentru crearea ComunităŃii Economice Europene nominalizează trei note de conŃinut ale noŃiunii de monopol: firma să aibă o poziŃie dominantă; acŃiunile acesteia să producă efecte asupra pieŃei comune sau asupra unei părŃi semnificative a acesteia şi acŃiunile întreprinse să afecteze comerŃul dintre statele membre. Pe când noŃiunea de poziŃia dominantă a unei firme pe o piaŃă semnificativă (fie piaŃă a produsului, fie piaŃă cu limite geografice sau fie piaŃă cu o dinamică în timp) constă în abilitatea şi capacitatea firmei de a înlătura concurenŃa de pe un segment semnificativ al pieŃei. În acest sens, pentru a stabili semnificaŃia noŃiunii de poziŃie dominantă pe piaŃă se folosesc drept criterii: cota de piaŃă a firmei şi amplitudinea efectelor anticoncurenŃiale. Se apreciază, în principiu, că o firmă are o poziŃie dominantă pe o piaŃă atunci când cota sa de piaŃă este mai mare de 40%. Aceasta nu exclude excepŃiile, care sunt dependente de diferite caracteristici ale pieŃei. Au fost constatate cazuri de firme cu poziŃie dominantă pe piaŃă în condiŃiile în care cota de piaŃă a produselor acestora a fost sub 25 %. Aceste firme au reuşit să înlăture efectiv concurenŃa de pe piaŃa produselor lor, s-au comportat şi au luat decizii independent de concurenŃii lor, de consumatori şi de clienŃi.

Din practicile şi experienŃa Directoratului General IV s-a ajuns la concluzia că o firmă cu poziŃie dominantă pe piaŃă abuzează de aceasta atunci când: - stabileşte preŃuri semnificativ mai mari sau mai mici decât preŃurile de

echilibru ale pieŃei cu scopul de a înlătura concurenŃii; - refuză să furnizeze produse în anumite cazuri; - impune acorduri de cumpărare pentru anumite categorii de produse; - reduce producŃia sau tratează discriminatoriu diferite segmente de piaŃă; - pune în aplicare o strategie de achiziŃii şi fuziuni pentru a înlătura concurenŃii.

PosibilităŃile de a abuza de poziŃia dominantă de către o firmă cresc dacă, pe lângă faptul că ea deŃine o cotă mare din piaŃa unui produs, sporesc oportunităŃile pe planul structurii şi funcŃionării pieŃei respective, comportamentului agenŃilor economici concurenŃi, accesului la noile tehnologii şi la factorii de producŃie, reglementărilor legale privind accesul agenŃilor economici pe piaŃa respectivă.

În acord cu cele anterioare, Comisia Europeană, autorităŃile specializate în domeniu au avut de rezolvat două probleme majore în implementarea politicii în domeniul concurenŃei: a) să demonstreze poziŃia dominantă pe piaŃă;


45

b) să desfăşoare o anchetă prin care să dovedească faptul că s-a abuzat de poziŃia dominantă de pe o piaŃă.

În acelaşi timp, firmele supuse cercetărilor au trebuit să dovedească autorităŃilor europene contrariul, adică punctele a şi b nu sunt adevărate, sau mai concret, să demonstreze faptul că nu au făcut nimic prin care să fi cauzat deteriorarea fragilei structurii a concurenŃei, că nu au împiedicat – în mod neloial, apariŃia şi dezvoltarea unor noi competitori care ar fi putut ameninŃa această dominaŃie.

Ultimele tratate cu privire la instituirea şi funcŃionarea Uniunii Europene sistematizează în principii coerente de drept comunitar experienŃa instituŃiilor europene în domeniu, în special a Comisiei, CurŃii Europene de JustiŃie şi DG IV; totodată, stabileşte necesitatea adoptării de către Consiliul Europei, la propunerea Comisiei, a unor regulamente europene de punere în aplicare a principiilor concurenŃei. Consiliul hotărăşte după consultarea cu Parlamentul European. Regulamentele care vor fi adoptate vizează atingerea unor scopuri specifice, precum: respectarea interdicŃiilor aplicate în relaŃiile de piaŃă prin instituirea de amenzi şi penalităŃi cu titlu cominatoriu, simplificarea controlului administrativ şi asigurarea supravegherii eficiente, să definească rolul Comisiei şi al CJE în aplicarea dispoziŃiilor, regulilor cu privire la concurenŃă (Toate aceste reguli sunt prevăzute în SecŃiunea din tratate vizând regulile cu privire la concurenŃă aplicabile întreprinderilor.), să definească raporturile dintre legislaŃiile naŃionale şi normele Uniunii Europene cu privire la concurenŃă. Până la intrarea în vigoare a regulamentelor europene, cele care hotărăsc cu privire la admisibilitatea înŃelegerilor, deciziilor şi practicilor concertate şi la exploatarea abuzivă a unei poziŃii dominante pe piaŃa internă, în conformitate cu dreptul intern şi cu dispoziŃiile tratatelor cu privire la instituirea şi funcŃionarea Uniunii Europene,sunt autorităŃile statelor membre.

Comisia veghează la aplicarea principiilor politicii în domeniul concurenŃei; la cererea unei stat membru sau din oficiu, Comisia poate investiga presupusele cazuri notificate de încălcare a dispoziŃiilor privind concurenŃa, în colaborare cu autorităŃile competente din statele membre. Dacă se va constata existenŃa unei infracŃiuni, Comisia propune mijloace adecvate pentru a-i pune capăt.

C. Comunitatea a pus în aplicare, dealungul timpului, o legislaŃie antitrust menită să împiedice înfăptuirea unor concentrări susceptibile de a crea poziŃii dominante sau de a genera abuzuri pe piaŃă. Dacă au fost identificate şi se dovedesc astfel de cazuri, Curtea Europeană de JustiŃie ia decizii de interzicere, de stopare a concentrărilor şi fuziunilor care au generat distorsiuni în derularea concurenŃei şi au afectat funcŃionarea relaŃiilor comerciale dintre statele membre.

Monitorizarea preventivă a fuziunilor dintre întreprinderi cu dimensiuni europene a fost cea mai controversată şi mediatizată de instituŃiile de presă din Europa, chiar dacă reglementările comunitare în domeniu au devenit clare în anii '90 şi au servit ca principal instrument al DG IV. Întrucât în anii ' 80 s-a înregistrat


46

o pronunŃată creştere a numărului de fuziuni, societăŃi mixte şi achiziŃii publice, Comisiei Europene i s-a cerut să elaboreze un proiect de Regulament în materie de achiziŃii şi fuziuni, pentru a fi aprobat de Consiliu – fapt ce a avut loc în 1989, punându-se astfel bazele unei politici europene coerente în domeniul fuziunilor şi achiziŃiilor. În Regulament, Art. 2(3), se stipulează că o concentrare care creează sau consolidează o poziŃie dominantă ca urmare a căreia concurenŃa efectivă va fi distorsionată pe piaŃa comună, va fi declarată incompatibilă cu principiile pieŃei integrate. InstituŃiile abilitate să investigheze fuziunile au avut ca obiect de cercetare acele firme care participă la o fuziune cu o cifră de afaceri agregată de peste 5 miliarde de ECU; acele fuziuni în cadrul cărora cel puŃin 2 dintre firmele implicate au fiecare cel puŃin 250 milioane ECU – cifră de afaceri individuală. Acele fuziuni care se încadrează în parametrii anteriori, trebuie notificate Comisiei, care va aplica procedura în analiza fiecărui caz cu scopul de a găsi răspunsuri concrete la întrebări privind: măsura în care fuziunea notificată intră sub incidenŃa Regulamentului; în ce măsură fuziunea este compatibilă cu principiile pieŃei comune; dacă se înregistrează o poziŃie dominantă pe piaŃă. Comisia urmează să identifice şi să estimeze efectele fuziunii asupra concurenŃei pe baza aplicării procedurii de control al fuziunilor, a analizei raportului Comitetului Consultativ cu privire la concentrări.

Aplicarea Regulamentului comunitar, a procedurii de control al fuziunilor conduce la unul din următoarele rezultate posibile: fuziunea este incompatibilă cu dreptul comunitar, fiind respinsă; aprobarea fuziunii, deoarece aceasta este compatibilă cu dreptul comunitar; aprobarea fuziunii va fi acordată dacă vor fi satisfăcute câteva condiŃii şi dacă

vor fi asumate câteva obligaŃii suplimentare; în principiu fuziunea ar corespunde reglementărilor comunitare.

Diversitatea şi numărul mare de cazuri de achiziŃii şi fuziuni au ridicat uneori probleme dificile Directoratului General IV, Comisiei şi CEJ, adesea confruntate cu divergenŃe în raport cu guvernele naŃionale. Prin urmare, a crescut numărul de respingeri aplicate unor fuziuni de anvergură. În acelaşi timp, a trebuit să se intervină pentru amendarea Regulamentului cu privire la controlul fuziunilor. Atât reglementările comunitare, cât şi practicile sau experienŃa acumulată în implementarea politicii în domeniul concurenŃei, implicit în sfera achiziŃiilor şi fuziunilor de întreprinderi, sunt încorporate sintetic în principiile / dispoziŃiile tratatelor cu privire la integrarea europeană, urmărindu-se ca fuziunile, concentrările şi achiziŃiile realizate să nu distorsioneze concurenŃa şi comerŃul dintre statele membre iar dacă se constată, pe acest plan, practici şi efecte anticoncurenŃiale relevante – acestea urmează să fie înlăturate.

D. În ceea ce priveşte politica cu privire la sectorul de stat în economie, în care, prin tradiŃie, au funcŃionat monopoluri de stat (în minerit, transport, energie, telecomunicaŃii, servicii poştale şi altele), textul ultimelor tratate valorifică filosofia neoliberală cu privire la viaŃa economică, experienŃa acumulată de Comisie şi CEJ în domeniul promovării unui autentic mediu concurenŃial la nivel


47

european, urmat de rezultate benefice în planul productivităŃii, eficienŃei, asigurării calităŃii bunurilor şi serviciilor, al introducerii tehnologiilor de „vârf” şi satisfacerii nevoilor cumpărătorilor. Ori, până la începutul anilor '90, pe plan practic statele şi-au păstrat monopolul asupra utilităŃilor publice, proprietatea de stat în sectoarele care furnizează electricitate, gaze, apă, servicii de transport şi telecomunicaŃii. Statul s-a dovedit a fi un prost gospodar al proprietăŃii sale; întreprinderile de stat au funcŃionat adesea în afara reglementărilor din domeniul concurenŃei. Rezultatele au fost cele specifice gospodarului perdant, precum: adesea, serviciile furnizate au fost scumpe şi de slabă calitate; întârzierea introducerii progresului tehnic şi a realizării de inovaŃii tehnologice; risipirea fondurilor şi ineficienŃă; decalaje între preŃuri existente pe teritoriile statelor membre; incompatibilităŃi între reŃelele administrative naŃionale.

Pe baza experienŃei acumulate, Comisia a adoptat o politică de aplicare a principiilor concurenŃei corecte şi în domeniul utilităŃilor publice întrucât, ca agenŃi economici – fie ei aparŃinători sectorului de stat, reglementările în domeniul concurenŃei sunt perfect compatibile cu misiunea / rolul acestora în economie. Liberalizarea aplicată sectorului de stat din economia unor Ńări membre ale Uniunii Europene a condus la rezultate benefice pentru agenŃi, societate, consumatori. Treptat, s-au creat premise pentru a fi eliminate discriminările între firmele publice şi cele private în domeniul comercializării / achiziŃiei de bunuri şi servicii. Comisia a fost abilitată să adopte măsuri împotriva statelor membre care acordă drepturi exclusive sau speciale unor firme. Însă, chiar dacă astfel de măsuri şi reglementări au fost adoptate, guvernele naŃionale, într-o măsură mai mică sau mai mare, au continuat să protejeze aşa-numitele „monopoluri de interes public”. Unele firme de stat au reuşit să reziste la presiunile Comisiei şi Directoratului General IV în privinŃa creşterii transparenŃei raporturilor financiare cu statele – motiv pentru care autorităŃile europene şi-au sporit energiile în aplicarea dreptului comunitar în domeniul concurenŃei. Astfel, încă din anul 1980, Comisia a adoptat Directiva privind transparenŃa relaŃiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice. Aceste întreprinderi erau definite, în Art. 2 al Directivei ca „orice întreprinderi asupra cărora autorităŃile publice pot să exercite direct sau indirect o influenŃă dominantă în virtutea dreptului de proprietate asupra ei, participării lor financiare în cadrul ei ori regulilor care o cârmuiesc”.

De multe ori, autorităŃile publice au exercitat o influenŃă dominantă asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor publice, fapt ce a fost posibil atunci când: a) o autoritate publică deŃine partea cea mai mare a capitalului subscris; b) o autoritate publică controlează majoritatea voturilor ce se atribuie acŃiunilor emise de întreprinderi;

c) când pot să desemneze mai mult de jumătate din membrii organului administrativ de conducere sau de supraveghere.

Ori, pentru a limita influenŃa dominantă a autorităŃilor publice în luarea deciziilor comerciale ale firmelor de stat, trebuie respectate normele privind transparenŃa financiară fiind vizate: compensarea pierderilor financiare; furnizarea


48

capitalului; subvenŃiile nerambursabile; împrumuturile în condiŃii privilegiate; acordarea de avantaje financiare prin renunŃarea la profituri ori la recuperarea sumelor datorate; renunŃarea la dobânda normală asupra fondurilor publice utilizate; compensarea obligaŃiilor financiare impuse de autorităŃile publice. Prin toate acestea, Comisia a urmărit ca întreprinderile publice să nu beneficieze sau să beneficieze cât mai puŃin de un tratament preferenŃial în materie de concurenŃă, să limiteze riscul denaturării concurenŃei. În sfera de aplicare a Directivei Comisiei Nr. 80/723 din 1980 erau vizate nu numai întreprinderile publice ca atare, ci şi cele cărora le erau acordate drepturi exclusive sau speciale, cele cărora li se încredinŃează efectuarea unor servicii de interes economic-general ori au caracterul de monopol producător de venituri.

Pe acest fond, Comisia a continuat să practice intervenŃii active valorificând normele specifice statuate în Tratate, mai ales începând cu anii '90. Astfel, respectarea de către toŃi agenŃii economici – privaŃi şi publici, a regulilor concurenŃei a devenit o prioritate; statele membre au devenit actori principali în valorificarea noilor instrumente, cum ar fi reglementările antitrust, cele cu privire la ajutoarele de stat etc. şi dezvoltarea cadrului dreptului comunitar al concurenŃei, întrucât procesul de liberalizare în economie depinde de punerea în aplicare a reglementărilor la nivel naŃional.

Valorificând experienŃa acumulată dealungul deceniilor în sfera politicii din domeniul concurenŃei, în ultimele tratate ale unei Uniunii Europene este stabilit faptul că în ceea ce priveşte întreprinderile publice şi întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu emit şi nu menŃin nici o măsură contrară dispoziŃiilor autorităŃilor Uniunii Europene. Aceloraşi reguli de concurenŃă, sunt supuse şi întreprinderile însărcinate cu gestionarea serviciilor de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal. Principiile privind statutul întreprinderilor publice rămân, pentru viitor, deschise unui proces de dezvoltare rezultată din adaptarea reglementărilor în domeniul concurenŃei la noile realităŃii economice şi instituŃionale survenite în Uniunea Europeană după anii 2000 şi, mai ales, după ratificarea Tratatului de la Lisabona.

E. În atenŃia autorităŃilor europene a stat, încă de la înfiinŃarea pieŃei comune, regimul de acordare a ajutoarelor de stat, întrucât acestea au efecte de denaturare a concurenŃei, de fragmentare a pieŃelor, de afectare a cadrului concurenŃial comunitar. În ultimii 50 de ani, ajutoarele de stat către anumiŃi agenŃi economici şi în detrimentul altora aflaŃi în spaŃiul pieŃei unice s-au concretizat în diferite forme, precum: subsidii - inclusiv la export; scutiri sau reduceri de sarcini fiscale sau sociale; garanŃii de credite; aplicarea unei rate a dobânzii mai mici la credite acordate de stat unor agenŃi economici; acordarea de credite fără dobândă; cumpărarea de acŃiuni la anumite societăŃi pentru a le salva de la faliment; micşorarea / anularea obligaŃiilor financiare ale unor întreprinderi când acestea au devenit insolvente; acordarea de stimulente financiare unor întreprinderi în perspectiva privatizării acestora; punerea la dispoziŃie a unor suprafeŃe de teren la preŃuri modice sau chiar gratuit; subscrierea de capital de stat în anumite


49

întreprinderi, ca formă de ajutor; practicarea unor preŃuri care avantajează agenŃii publici (de exemplu: un guvern achiziŃionează la preŃuri mai mari decât cel de echilibru al pieŃei cu scopul de a favoriza vânzătorul în competiŃia pe piaŃa comună), exceptarea de la obligaŃia de a plăti amenzi, penalizări şi alte asemenea mijloace financiare prin care autorităŃile publice sprijină întreprinderile.

Procedurile aplicate de stat în acordarea ajutoarelor au fost directe sau indirecte; adesea statul a recurs la scheme netransparente, la desemnarea unor instituŃii publice ori private pentru a le investi cu misiunea de a administra ajutorul acordat. Ori toate aceste forme de ajutor de stat imperfectează libera circulaŃie a bunurilor, denaturează concurenŃa; toate sunt măsuri discriminatorii prin care vor fi favorizate anumite activităŃi naŃionale, ele tinzând astfel să se substituie barierelor vamale care au fost înlăturate, să creeze în mod artificial avantaje unor competitori în detrimentul altora. În plus, ele sunt acordate, adesea, din raŃiuni politice şi, mai rar, economice. Dacă toate întreprinderile ar beneficia de ajutor de stat, fără nici o discriminare, atunci concurenŃa nu ar fi afectată. Dar când, prin ajutorul financiar de orice fel, întreprinderea beneficiară îşi întăreşte poziŃia în raport cu celelalte aflate în competiŃie pe piaŃa intracomunitară, atunci acesta joacă un rol nociv în derularea comerŃului dintre state, fiind incompatibil cu piaŃa comună.

Încă în Tratatul de la Roma, Art. 87, paragr.1, se stabilea ca incompatibil cu piaŃa comună a oricărui ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa, favorizând unele întreprinderi ori producŃia unor mărfuri, în măsura în care afectează comerŃul dintre statele membre. Fiind un fapt nociv pentru economia de piaŃă, misiunea politicii publice în domeniu este aceea de a depista ajutoarele existente, de a preveni acordarea de noi ajutoare de tipul celor descoperite, în general de a le interzice. Comisia este cea care urma să Ńină sub control astfel de ajutoare, să propună măsurile potrivite pentru dezvoltarea progresivă şi funcŃionarea pieŃei comune; politica faŃă de ajutoarele de stat fiind prin natura ei una supranaŃională.

Dar practica de edificare a pieŃei unice europene a scos în evidenŃă faptul că există unele ajutoare de stat ce se integrează în cadrul comunitar, nu afectează comerŃul dintre state, libera concurenŃă; ba mai mult, pot conduce la rezultate benefice pe plan tehnologic, social, în înlăturarea unor efecte catastrofale naturale. Astfel de ajutoare de stat au fost acceptate, dealungul deceniilor, ca excepŃii, ele obligatoriu trebuind să aibă următoarele destinaŃii: promovarea dezvoltării unor zone economice cu standarde de viaŃă reduse, cu o pondere mare a sărăciei şi şomajului;

remedierea unei grave perturbări a economiei naŃionale a unui stat membru; executarea unui important proiect de interes european comun; facilitarea dezvoltării unor zone economice când nu sunt afectate schimburile comerciale şi concurenŃa (coeziune şi politică regională);

dezvoltarea culturii şi conservarea patrimoniului cultural până la limita la care nu este denaturată concurenŃa etc.


50

Implementarea principiilor politicii publice privind ajutoarele de stat nu a fost lipsită de dificultăŃi. Dimpotrivă, presiunile grupurilor de interese asupra guvernelor naŃionale, reŃinerea guvernelor Ńărilor membre, necooperarea statelor membre au generat abateri de la regulile concurenŃei. Pe acest fond, Directoratul Antitrust şi Directoratul pentru Ajutoare de Stat au căutat mijloace pentru a convinge statele din alcătuirea ComunităŃii să respecte regulile, să sisteze ajutoarele şi practicile anticoncurenŃiale de acest tip. În anii '70, când şomajul şi inflaŃia ajunseseră la un nivel ridicat, cererea era scăzută, competitivitatea prăbuşită, guvernele considerau că este firesc să fie mărite cheltuielile bugetare în vederea reducerii efectelor recesiunii economice. SubvenŃiile bugetare erau în medie de 10 % din totalul cheltuielilor bugetare iar în unele Ńări depăşeau chiar 20 %. În astfel de condiŃii, Directoratul pentru Ajutoare de Stat şi, mai presus de acesta, Comisia, nu au reuşit să monitorizeze şi să articuleze o politică eficientă în domeniul acordării ajutoarelor de stat.

Începând cu anii ' 90, Comisia şi Consiliul au reevaluat subvenŃiile şi efectele lor în spaŃiul concurenŃial; s-a stabilit cu mai multă precizie conŃinutul conceptului de ajutor de stat la nivel european în raport cu nivelul naŃional sau local, a fost analizată „radiografia” ajutoarelor de stat la nivelul pieŃei unice. Astfel s-au pus bazele noii politici a axei Comisie – Consiliu - Curtea Europeană de JustiŃie în domeniul ajutoarelor de stat, a cărei experienŃă este sintetizată în Tratatul de la Lisabona, fiind stabilite principiile în privinŃa regimului ajutoarelor de stat. În primul rând, este prevăzut că sunt incompatibile cu piaŃa internă ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninŃă să denatureze concurenŃa, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producŃie, în măsura în care acestea afectează schimburile dintre statele membre. Comisia este cea care, împreună cu statele membre monitorizează permanent regimul ajutoarelor existente iar în cazul în care constată incompatibilitatea unui ajutor de stat cu piaŃa Uniunii sau că acel ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta adoptă o decizie europeană de suspendare sau modificare a ajutorului de către statul în cauză. În rezolvarea cazurilor sunt implicate Consiliul şi CEJ corespunzător procedurilor stabilite.

În acelaşi timp, sunt prevăzute tipurile de ajutoare compatibile sau care pot fi considerate compatibile cu piaŃa internă. În acest sens sunt următoarele:

ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiŃia ca acestea să fie acordate fără discriminare determinată de originea produselor;

ajutoarele destinate remedierii pagubelor provocate de calamităŃi naturale; ajutoare acordate economiei anumitor regiuni ale R. F. Germania, afectate de divizarea Germaniei;

ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut;

cele destinate să promoveze cultura şi să conserve patrimoniul, dacă acestea nu modifică condiŃiile schimburilor comerciale şi ale concurenŃei în Uniune, într-o măsură care contravine interesului comun;


51

ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;

alte categorii de ajutoare stabilite prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliu, la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European.

F. Pentru realizarea obiectivelor politicii Uniunii Europene în domeniul concurenŃei prezintă o mare importanŃă respectarea dispoziŃiilor fiscale. În acest sens, se aplică principiul conform căruia nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naŃionale similare. În plus, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse. Totodată, existenŃa unor norme unitare care să regleze concurenŃa pe piaŃa unică presupune amendamente ale legislaŃiei Uniunii Europene în domeniu. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile referitoare la apropierea dispoziŃiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre având drept scop instituirea şi funcŃionarea pieŃei interne.

Consiliul este cel care hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, în privinŃa măsurilor de armonizare a legislaŃiilor referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, accize şi alte impozite indirecte astfel încât să fie asigurată coerenŃa pieŃei unice şi cadrul juridic menit să favorizeze concurenŃa corectă / loială şi să evite manifestări anticoncurenŃiale aparŃinătoare tipurilor invocate pe paginile anterioare.

Reproducerea de practici anticoncurenŃiale, în ciuda eforturilor Consiliului de a adopta măsuri menite să apropie dispoziŃiile legale, administrative ale statelor membre de implementare a politicii în domeniul concurenŃei pe piaŃa unică europeană va aduce Comisia în situaŃia de a se consulta cu statele membre, de a aplica procedurile de eliminare a practicilor neconstituŃionale descoperite. În acest sens, se prevede că „în cazul în care Comisia constată că o neconcordanŃă între dispoziŃiile legale, de reglementare sau administrative ale statelor membre falsifică condiŃiile de concurenŃă pe piaŃa internă şi provoacă o denaturare care trebuie eliminată, aceasta se consultă cu statele membre în cauză. Dacă, după această consultare, nu se ajunge la un acord, legile – cadru europene elimină denaturarea în cauză.”

*

* *

Corelată cu o evidentă motivaŃie a decidenŃilor europeni de a promova valorile neoliberalismului, reforma politicii concurenŃei a fost supusă la testul unui timp de o jumătate de secol. În primele decenii, Comisia s-a concentrat pe înregistrarea practicilor (acorduri, fuziuni, acŃiuni concertate, ajutoare de stat etc.) care generau sau puteau să producă denaturări ale concurenŃei dându-şi acceptul asupra unora, interzicând altele sau acŃionând în sensul eliminării de pe piaŃă a


52

unora dintre practicile anticoncurenŃiale descoperite. Ca urmare a dezvoltării înregistrate la nivelul altor poli de putere economică la scară planetară, a globalizării şi a extinderii geopolitice a Uniunii, a crescut numărul de semnale, de plângeri în domeniul încălcării regulilor concurenŃei. Treptat Comisia nu a mai putut face faŃă soluŃionării acestora, fiind constrânsă să treacă la o aplicare descentralizată a regulilor concurenŃei, să înlocuiască sistemul notificării prealabile a Comisiei referitor la acorduri, fuziuni, ajutoare de stat etc. cu un sistem de verificare post factum. Comisia şi-a trecut în agendă numai cazurile grave de încălcare a principiilor concurenŃei, în timp ce abaterile curente, cu un impact mai redus, au început să fie soluŃionate de autorităŃile şi jurisdicŃiile naŃionale interesate sau direct afectate, conformându-se principiul subsidiarităŃii.

În raport cu prevederile tratatelor de instituire şi funcŃionare a Uniunii Europene, politica în domeniul concurenŃei se bazează pe un set de reglementări supranaŃionale, unitare şi coerente la nivelul pieŃei unice. Reforma politicii concurenŃei va trebui să facă faŃă viitoarelor provocări ce vizează legitimitatea demersurilor Comisiei (acesta este asociată de unii autori cu un deficit democratic) (Cei care au ridicat problema deficitului democratic doresc să semnaleze faptul că, datorită supremaŃiei legii comunitare asupra celei naŃionale, guvernele statelor membre – reunite în Consiliu, ajung să poată practica un control al propriilor Parlamente, în loc să fie ele controlate de către Parlament. Totodată, guvernele naŃionale iniŃiază şi implementează anumite politici pentru care nu au acordul alegătorilor lor.) atâta vreme cât Parlamentul European şi Consiliul au o implicare mai redusă şi, în al doilea rând, aşteptărilor actorilor de pe piaŃa unică de a rezolva operativ şi cu o maximă eficienŃă cazurile de practici anticoncurenŃiale. În acelaşi timp, după cum atrăgea atenŃia prof. Miron Dumitru, „ evoluŃiile viitoare în acest domeniu depind în tot mai mare măsură şi de factorii externi, printre care se pot menŃiona: percepŃiile la nivel naŃional cu privire la funcŃiile unei politici comune, caracterul imprevizibil al climatului politic şi economic internaŃional, uniformizarea reglementărilor privind concurenŃa în cadrul forumurilor internaŃionale” (D. Miron, 2002).În orice caz, regulile privind concurenŃa reprezintă un corolar al prevederilor comunitare relative la libera circulaŃie a mărfurilor, astfel încât să fie larg facilitat procesul de dezvoltare a pieŃei unice europene, în care comerŃul dintre statele membre să nu fie stânjenit de factori anticoncurenŃiali iar interesele întreprinderilor şi ale consumatorilor să nu fie afectate.

Privită în ansamblu, politica autorităŃilor europene în domeniul concurenŃei se înscrie pe linia începută cu decenii în urmă de consolidare a unei reŃele decizionale ce implică nu numai actori supranaŃionali, ci şi autorităŃi publice de la nivelul statelor membre – toŃi interacŃionând într-un mediu în care principiile concurenŃei, aşa cum sunt definite în Dreptul Uniunii Europene, se vor impune în raport cu normele de drept aparŃinătoare sistemelor naŃionale. Pluralismul centrelor de decizie de la nivelele suprastatal şi statal corespunde regulilor jocului democratic doar dacă sunt asumate valori şi principii comune menite să dea coerenŃă şi consecvenŃă politicii publice în domeniul concurenŃei.


53

Bibliografie Andersen S. S.; Eliassen K. A., 2001, Making Policy in Europe, ed. a II-a,

Londra; Bărbulescu I. Gh., 2001, Uniunea Europeană. Aprofundare şi extindere.

Cartea 1. De la ComunităŃile Europene la Uniunea Europeană, Ed. Trei, Bucureşti;

Bârzea C., 2001, Politicile şi instituŃiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureşti;

Bocancea S., 2004, InstituŃii şi politici publice în Uniunea Europeană, Ed. Cantes, Iaşi;

Bondor F. (coord.), 2007, Politici publice şi administraŃie publică, Ed. Polirom, Iaşi;

Ghica L. A. (coord.), 2007, Enciclopedia Uniunii Europene, EdiŃia a III-a, Editura Meronia, Bucureşti;

George St., 1996, Politics and Policy in the European Community, Oxford University Press;

George St., Bache, I., 2001, Politics in the European Union, Oxford University Press, New York;

Koch R., 1994, Competition policy and law, Longman; Kovar R., 1993, Code européen de la concurrence, Dalloz; Lequesne Chr., Surel Y., 2004, L'intégration européenne: Entre émergence

institutionnelle et recomposition de l'État, Presses de Sciences Politiques, Paris; Manolache O., 2006, Tratat de drept comunitar, EdiŃia a V-a, Editura C.H.

Beck, Bucureşti, pp. 324-661; Marga A., 2003, Filosofia unificării europene, EdiŃia a IV- a, Editura

FundaŃiei pentru Studii europene, Cluj-Napoca; Miroiu A., 2001, Introducere în analiza politicilor publice, Ed. Punct,

Bucureşti; Miron D. (coord.), 2002, Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul,

Bucureşti; Moussis N., 2003, Guide to European Policies, European Study Service,

Rixensart; Profiroiu M., 2006, Politici publice. Teorie, analiză, practică, Editura

Economică, Bucureşti; Sută N. (coord.), 1999, Integrarea economică europeană, Editura

Economică, Bucureşti; łincă O., 2005, Drept comunitar general, Editura Lumina Lex, Bucureşti; Zürn M., Joerges Chr., 2004, Law and Governance in Postnational

Europe: Compliance Beyond the Nation-State, Cambridge University Press, New York;

Wish R., 1993, Competition Law, 3rdedition, Butterwoths, London; *** Tratatul de instituire a unei ConstituŃii Europene,


54

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_1337/pagel%20D_5/avocatnet.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Roma http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Maastricht http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Amsterdam http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Nisa http://europa.eu/lisbon_treaty/index_ro.htm


55

POLITICA REGIONALĂ A UNGARIEI ŞI ROMÂNIEI

Anita Borzán Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Colegiul Universitar Tessedik Sámuel,

H-5600 Békéscsaba Bajza u. 33, Ungaria [email protected]

Abstract Regional Policy of Hungary and Romania

The regional policy of Hungary and that of Romania have two common features: on one hand both of the countries make efforts to connect their countries to the European regional system in order to harmonise the Central-East European aims of development with the concept of the regional policy of the EU. On the other hand it is a common aim to develop the countries and the regions as well. The aim of my research is to study the above mentioned common features and the cause and effect relationship of them as described below.

Key words: density of population, urbanisation level, foreign capital, GDP/head calculated on purchasing power parity, unemployment

Material şi metodă

Pentru analiza pe care mi-am propus-o voi utiliza mijloacele şi metodele corespunzătoare pentru studiul diferenŃierilor teritoriale în cadrul economiei regionale. Dat fiind faptul că fenomenele economice şi cele sociale apar în mod corelat, în analiza pe care o realizez punerea în evidenŃă a relaŃiilor hotărâtoare dintre caracteristicile gradului de dezvoltare economică are un rol deosebit. În cadrul cercetărilor teritoriale, sistematizarea datelor care privesc părŃile maghiare şi româneşti care constituie euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa (DKMT), deci Regiunea Câmpiei de Sud din Ungaria şi respectiv Regiunea 5 Vest din România, precum şi a datelor privind judeŃele care alcătuiesc regiunile, s-a făcut cu ajutorul metodei matricelor (figura 1.).


56

Caracteristici

UnităŃi urmărite 1 2 3 … m 1 f11 f12 f13 f14 f1m 2 f21 f22 f23 f24 f2m 3 f31 f32 f33 f34 f3m 4 f41 f42 f43 f44 f4m . . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

n fn1 fn2 fn3 fn4 fnm Fig. 1. Sistematizarea matricială

Sursa: Korpás A-né – Molnár M-né – Szőts I. 1993 Cu data de 1 iunie 2007 judeŃul Békés a părăsit Euroregiunea. Consiliul

JudeŃean Békés a arătat, în justificarea acestui demers, că lipsa de rezultate înregistrată sub conducerea de la Szeged a fost cauza acestui demers. În acelaşi timp, prezenta perioadă bugetară oferă, peste fondurile structurale şi de coeziune considerate deja clasice precum şi peste posibilităŃile oferite de programele regionale operative, resurse suplimentare de 100 miliarde de forinŃi pentru dezvoltarea relaŃiilor regiunilor de graniŃă (Bod T. 200). Prin părăsirea euroregiunii, judeŃul Békés pierde aceste posibilităŃi, în schimb se străduieşte să realizeze relaŃii sociale şi economice mai strânse cu judeŃele Arad şi Bihor. Scopul fundamental al studiului meu este şi acela de a răspunde, pe baza unor indicatori economici şi sociali, la întrebarea dacă ieşirea din structurile euroregiunii a fost justificată.

În cadrul studiului fac o analiză comparativă cu privire la nivelul de urbanizare, capitalul străin, GDP pe cap de locuitor calculat pe bază de paritate a puterii de cumpărare şi cu privire la şomaj. Alegerea acestor indicatori este justificată de faptul că Gorzelak (Gorzelak, 1995) a delimitat zonele periferice pe baza acestor criterii. Pe baza analizei criteriilor enumerate fac un studiu comparativ al caracteristicilor de dezvoltare a judeŃelor maghiare şi româneşti care constituie euroregiunea DKMT.


57

0

20

40

60

80

100

120

Bács-Kiskun Békés Csongrád Arad Hunyad Krassó-Szörény Temes

Népsőrőség (fı/km2)

Fig. 2. Dersitatea populaŃiei în judeŃele analizate (persoane pe Kmp, 2005)

Sursa: Date ale Központi Statisztikai Hivatal şi Institutul National de Statistica, prelucrare proprie

În ceea ce priveşte densitatea populaŃiei, se observă valori mari pentru

judeŃele Csongrad şi Timiş (Fig. 2). Valoarea ridiactă a acestui indicator se datoreşte, pe de o parte, oraşelor celor mai mari din euroregiune, care sunt Szeged şi respectiv Timişoara, iar pe de altă parte, indicatorul arată şi gradul de dezvoltare, avînd valorile cele mai mari în judeŃele cele mai dezvoltate din Sudul Marii Câmpii şi din Regiunea 5 Vest. Densitatea de în jur de 70 locuitori/kmp din judeŃele Hunedoara şi Békés nu se explică prin gradul de dezvoltare ci prin suprafaŃa mai mică şi populaŃia relativ mai mare. JudeŃul Bács-Kiskun este judeŃul cel mai mare nu numai din acestă regiune dar din toată Ungaria, aşadar concentraŃia mai mică a populaŃiei este urmare a extinderii mai mari. JudeŃul Arad are o populaŃie mai mică raportată la suprafaŃa sa, iar locul „codaş” al judeŃului Caraş-Severin se poate explica prin relieful natural muntos care împiedică stabilirea populaŃiei. Ca urmare a unei comparaŃii a populaŃiei judeŃelor celor două regiuni, se poate concluziona că densitatea populaŃiei în judeŃele Bács-Kiskun, Békés, Hunedoara şi Arad se găseşte aproximativ în acelaşi domeniu (60-70 persoane/kmp).


58

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90


Városlakók aránya (%)

Fig. 3. Nivelul de urbanizare al judeŃelor analizate (2005)


În cadrul nivelului de urbanizare, ca urmare a procedurilor uniforme de

declarare a statutului de oraş în Ungaria, proporŃia de locuitori urbani din judeŃele Câmpiei de Sud este aproximativ identică, dar în judeŃele din România se constată valori extreme (fig. 3.). În urma analizei şirului de date privind populaŃia apare un rezultat contradictoriu şi anume acela că în judeŃele Arad şi Timiş procentul mai scăzut al populaŃiei urbane se explică prin faptul că în cadrul lor se găsesc în jur de zece comune cu populaŃie de peste 5 mii de persoane (mai mult, există şi comune uriaşe cu populaŃie de peste 10 mii de locuitori). În acelaşi timp, celelalte două judeŃe româneşti nu au comune mari cu populaŃie de peste 5 mii de locuitori, respectiv, din cauza reliefului muntos, populaŃia s-a concentrat mai mult în oraşele care reprezintă aici concentrările de populaŃie şi nu în comune.


59

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

Bács-Kiskun Békés Csongrád Arad Hunyad Krassó-Szörény

Temes

PPS

Fig. 4. GDP-ul pe cap de locuitor calculat raportat la paritatea puterii de cumpărare

în judeŃele analizate (2005) Sursa: Date ale Központi Statisztikai Hivatal şi Institutul National de Statistica, prelucrare

proprie

GDP-ul calculat pe baza parităŃii puterii de cumpărare scoate în evidenŃă, din nou, superioritatea economică a judeŃelor Csongrad şi Timiş în raport cu celelalte judeŃe (fig. 4.). Deosebirile teritoriale din cadrul celor două regiuni le voi dezvolta luând în considerare cele patru criterii general formulate (KSH, 2006).

1. Structura economică: în judeŃele cele mai dezvoltate – Csongrad, Timiş – o parte însemnată a forŃei de muncă se găseşte în sectorul terŃiar, respectiv în industria prelucrătoare. În schimb, în judeŃele din sudul Marii Câmpii şi în judeŃul Arad procentul celor care trăiesc din agricultură este de în jur de 10%, pe când judeŃele Hunedoara şi Caraş Severin, datorită condiŃiilor naturale nefavorabile agriculturii, prezintă un caracter mai mult industrial.

2. Activitatea inovatoare mai puternică se poate explica, în cazul judeŃelor Csongrad şi Timiş, în mod fără echivoc, prin potenŃialul de cercetare dezvoltare al oraşelor Szeged şi Timişoara. CapacităŃi mai mici de cerectare există în judeŃele Bács-Kiskun, Békés şi Arad.

3. Pregătirea profesională: dacă dorim să nominalizăm centrele de cunoaştere din Câmpia de Sud şi respectiv din Regiunea Vest, trebuie din nou să arătăm că forŃa de muncă cea mai calificată se găseşte, datorită instituŃiilor de învăŃământ superior şi a celor de cercetare din Szeged şi din Timişoara, în judeŃele Csongrad şi Timiş. Desigur, instituŃii de învăŃământ superior se găsesc şi în alte judeŃe, dar acestea nu au o ofertă de pregătire atât de diversificată şi nici mărimea şi trecutul celor din cele două oraşe mari amintite.


60

4. Accesabilitatea regională: ca urmare a dezvoltării infrastructurii rutiere, în prezent, alături de Kecskemét se poate ajunge pe autostradă şi la Szeged. FaŃă de cele două capitale de judeŃ, respectiv faŃă de judeŃele Bács-Kiskun şi Csongrád, judeŃul Békés este singurul judeŃ maghiar spre care nu duce autostradă şi nici nu va duce în viitorul apropiat. Punctul nostru de vedere este că proiectatele dezvoltări ale şoselelor de mare viteză Kecskemét – Békéscsaba şi Nyíregyháza-Békéscsaba precum şi modernizarea căii ferate Budapest-Lıkösháza care face parte dintr-un coridor de transport european vor contribui în mare măsură la îmbunătăŃirea infrastructurii de transport a judeŃului. În ceea ce priveşte posibilităŃile de acces la judeŃele Timiş şi Arad trebuie remarcate aeroporturile cu trafic internaŃional important al celor două oraşe.

0

2

4

6

8

10

12


Munkanélküliségi ráta (%)

Fig. 5. Rata şomajului în judeŃele analizate (2005) Sursa: Date ale Központi Statisztikai Hivatal şi Institutul National de Statistica, prelucrare

proprie

Cu privire la utilizarea forŃei de muncă, folosind cifrele privind rata şomajului, putem formula următoarele constatări (fig. 5). Rata şomajului din 2005 din Câmpia de Sud, care caracterizează bine starea pieŃei muncii din Ungaria, ca urmare a dispariŃiei continue de locuri de muncă în industria prelucrătoare şi în agricultură, prezintă o tendinŃă de creştere continuă de la începutul acestui secol. În Regiunea Vest, în schimb, datorită trendului de dezvoltare a economiei româneşti, se constată o continuă tendinŃă de scădere. Rata scăzută a şomajului în judeŃele cele mai dezvoltate ale regiunii, Timiş şi Arad, se explică prin lipsa forŃei de muncă. Ca urmare a fondurilor europene apărute legat de aderare precum şi accesarea fondurilor de preaderare au început in volum mare investiŃii în infrastructură. În acelaşi timp, în speranŃa unui trai mai bun, aproximativ 10% din populaŃia activă a plecat în străinătate. Rata mare a şomajului din judeŃele Hunedoara şi Caraş


61

Severin strică imaginea generală, aceasta fiind urmare a crizei industriei grele tradiŃionale înapoiate (minerit, siderurgie, construcŃia de maşini grele).

0

100

200

300

400

500

Bács-KiskunBékés

CsongrádArad

HunyadKrassó-SzörényTem

es

Külföldi tıke (millió USD)

Fig. 6. Capitalul străin investit în judeŃele analizate (2005)


O analiză a investiŃiilor de capital indică valoarea ridicată înregistrată în

judeŃul Timiş, apoi în judeŃul Csongrád (fig. 6.). Punctul nostru de vedere este că o trăsătură caracteristică a capitalului străin este că investiŃiile dirijate spre „Valea Siliciului” româneasă, adică spre Timişoara, în industria electronică, constructoare de maşini şi chimică, au ridicat judeŃul Timiş la nivelul de judeŃ cu cel mai ridicat grad de absorŃie a capialului străin din Euroregiune. Rolul conducător al judeŃului Csongrád în regiunea Câmpiei de Sud este în legătură şi cu caracteristicile specifice ale structurii de ramură. Dacă în judeŃele Bács-Kiskun şi Békés investiŃiile străine cele mai importante sunt în industria prelucrătoare, energetică, precum şi în comerŃ, transport, depozitare, activităŃi poştale, telecomunicaŃii, în judeŃul Csongrad investiŃiile în tranzacŃiile financiare le depăşesc pe cele comerciale (KSH, 2006). Partea mai mare din capitalul străin care îi revin judeŃului Bács-Kiskun şi în cadrul acestuia în primul rând oraşului Kecskemét se explică prin apropierea de capitală şi prin infrastructura bună de transport (autostrada M5).

Dezvoltarea economiei româneşti este demonstrată de faptul că judeŃul Arad a depăşit deja volumul capitalului străin din judeŃul Békés. În acelaşi timp, diferenŃierile teritoriale prezintă şi în economia românească o problemă dificilă, care îşi aşteaptă rezolvarea. Acest lucru este demonstrat de nivelul scăzut al


62

investiŃiilor de capital în judeŃele Hunedoara şi Caraş Severin, fenomen legat de dezvoltare anterioară, unilaterală, bazată primordial pe industria grea. Rezultate

Prezentarea inegalităŃilor sistemului regional româno-maghiar din euroregiunea Dunăre-Crişuri-Mureş-Tisa a necesitat analiza diferenŃierilor regionale existente în unele segmente ale vieŃii sociale şi economice. Din această analiză a reieşit în mod clar caracterul eterogen al regiunilor. Astfel judeŃul Csongrád, ca urmare a densităŃii mari a populaŃiei, a GDP per cap de locuitor mai ridicat, datorită potenŃialului de atragere a capitalului străin şi prin procentul mare de populaŃie urbană are caracter de „centru”. Timişul, care este tot „centru”, cu cea mai mică rată a şomajului şi cu cea mai mare infuzie de capital străin se găseşte strâns în urma judeŃului Csongrad în privinŃa densităŃii populaŃiei. Pot fi considerate ca semiperiferice judeŃele Bács-Kiskun, Békés şi Arad. Acest din urmă judeŃ, ca urmare a dezvoltării economice româneşti dinamice, are deja un volum de investiŃii de capital mai mare ca judeŃul Békés şi se remarcă cu rata şomajului cea mai mică după cea a Timişului. Este evident randamentul economic scăzut al judeŃelor Caraş Severin şi Hunedoara, cu excepŃia indicatorului grad de urbanizare, fapt analizat în capitolul Material şi metodă, în sensul că cele două judeŃe au un procent mare de locuitori urbani nu datorită gradului de dezvoltare ci ca urmare a altor factori, deformatori. Concluzii

Ponderea economică a judeŃului Csongrád se explică prin faptul că, după Budapesta, oraşul Szeged are cea mai mare capacitate de cercetare-dezvoltare din Ungaria, precum şi prin faptul că judeŃul are o structură industrială eterogenă. Randamentul economic scăzut al judeŃelor Craraş Severin şi Hunedoara, două judeŃe cu profil marcant de industrie grea îl putem explica prin profunda criza a acestei ramuri industriale. Analizând caracteristicile socio-economice, luând în considerare şi apropierea geografică, respectiv vecinătatea lor, se conturează un traseu de colaborare cu perspective de dezvoltare pe relaŃia judeŃelor Csongrád şi Timiş, precum şi Békés şi Arad. JudeŃul Békés nu poate fi adus în relaŃie cu toate judeŃele Euro-regiunii, dat fiind că influenŃa motoare a judeŃului Csongrád nu se manifestă, nici nu se învecinează cu judeŃele Timiş şi Bács-Kiskun, astfel că, pe baza indicatorilor aleşi pentru a reprezenta economia şi societatea, hotărârea de a părăsi cooperarea interregională este justificată. Apropierea faŃă de judeŃul Arad, aşa cum s-a prezentat în partea introductivă, precum şi de judeŃul Bihor, care este tot judeŃ de graniŃă, se justifică prin vecinătatea directă. JudeŃele Békés şi Arad au relaŃii tradiŃional bune, iar în data de 7 septembrie 2007 la Békéscsaba s-a semnat un acor de colaborare Békés-Bihor. Studiul fundamentării sociale şi economice a acestei cooperări triunghiulare nu a fost obiect al prezentei contribuŃii, dar poate constitui baza unui nou şi interesant studiu.


63

Bibliografie

Bod T. , 2007, Megfizetjük az eurorégiós kilépés árát. www.hir6.hu 2007. 08. 07.

Borzán A., 2004, Interregionalizmus a dél-alföldi magyar-román határ mentén. Békéscsaba. 126 pp.

Gorzelak, G. ,1995, The Regional Dimension of Transformation in Central Europe. Regional Policy and Development Series No.10. Regional Studies Association. London: Jessica Kingsley Publishers. 152 pp.

Korpás A-né, Molnár M-né, Szőts I., 1993, Általános statisztika I. rész. Budapest: Nemzeti Tankönyvkiadó, 267 p.

*** Institutul National de Statistica, 2006, Anuarul statistic al României 2006. Bucureşti. www.insse.ro

*** Központi Statisztikai Hivatal Dél-Alföldi Regionális Igazgatósága, 2006, A régió gazdasága és versenyképessége Dél-Alföld. Szeged. 105 pp. Text tradus din limba maghiară cu acordul autorului de către L. Klein


64

ARGUMENTE ECO-ECONOMICE PENTRU FOLOSIREA MATERIALELOR PLASTICE ÎN VEDEREA REDUCERII

“EFECTULUI DE SERĂ”

Maior Corneliu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Bd. RevoluŃiei 94 – 96, tel. 0040.0257.280335,

fax. 0040.0257.280810, [email protected]

Abstract The world preoccupations to reduce ‘the greenhouse effect’ generated last period

a campaign for using biodegradable paper packs. The reduction of using plastic materials is wrongly proposed. Through these eco-economic proofs, the present study is a pleading for using plastic materials that offer multiple recycling options and they can play an important role in reducing gaze emissions with greenhouse effect.

Key words: plastic materials, environment's protection

INTRODUCERE

RevoluŃia ecologică declanşată începând cu ConferinŃa ONU pentru mediu şi dezvoltare (Rio de Janeiro, 1992) şi preocupările globale pentru reducerea „efectului de seră” au generat în ultima perioadă o campanie pentru folosirea ambalajelor de hârtie biodegradabile. În mod greşit se propune reducerea folosirii materialelor plastice. Prezentul studiu, prin argumente eco-economice, este o pledoarie pentru folosirea materialelor plastice care oferă multiple opŃiuni de reciclare şi pot juca un rol important în reducerea emisiilor de gaze cu „efect de seră”.

Schimbările intervenite în domeniul materialelor şi al proiectării au condus la reducerea dimensiunilor ambalajelor, care trebuie să protejeze mediul în mod adecvat, şi la înlocuirea recipientelor rigide, din plastic cu pungi flexibile, care necesită cu 70 % mai puŃin material.

La ora actuală, ambalajele din plastic cântăresc, în medie, cu 28% mai puŃin decât în urmă cu un deceniu; cu toate acestea, ele îndeplinesc aceeaşi funcŃie, economisindu-se 1,8 tone de material. Un studiu german a evidenŃiat faptul că deşeurile provenite din ambalaje, precum şi din consumul materialelor, s-ar ridica la 158%, dacă nu ar exista materialele plastice.

Două modalităŃi importante şi independente, prin care materialele plastice contribuie la protecŃia mediului sunt: reducerea utilizării combustibililor fosili şi cea a emisiilor de gaze cu efect de seră, în mod deosebit a dioxidului de carbon (CO2).


65

Din întreaga cantitate de ŃiŃei utilizat la nivel internaŃional în fiecare an, 42% este folosit în scopuri de încălzire şi de producere a electricităŃii, iar 45% în domeniul comerŃului şi al transportului public. Numai 4% serveşte la producerea materiilor prime şi a monomerilor; cu toate acestea, produsele din materiale plastice sprijină ramuri ale industriei să îşi reducă necesităŃile de energie.

Datorită spumelor polimerice, frigiderele şi congelatoarele păstrează hrana rece, folosind mai puŃină energie, economie care se reflectă în reducerea emisiilor de hidrocarburi, comparativ cu cea consumată pentru realizarea izolării.

Un studiu european a estimat că 100 kg de materiale plastice înlocuiesc deja 200-300 kg de materiale tradiŃionale în componenŃa unui vehicul tipic de pasageri, furnizând economii de combustibil de 750 l la 150.000 km parcurşi. Luând în considerare construcŃia de vehicule din Europa, aceasta reprezintă 12 milioane t de combustibil economisit în fiecare an.

Într-un studiu referitor la ciclul de viaŃă, estimarea tradiŃională a unui vehicul obişnuit, având o greutate redusă pe tot parcursul existenŃei lui, a evidenŃiat economii de energie de 850 l de benzină şi 1,6 t de CO2.Calculele mai puŃin tradiŃionale au prevăzut reduceri de aproximativ 3200 l de combustibil şi 5,8 t de CO2. Când asemenea economii se aplică la sute de milioane de vehicule de pe tot globul, cifrele devin deosebit de semnificative.

Materialele bioplastice şi biodegradabile mai noi (obŃinute din substanŃe chimice provenite din plante şi într-o mai mică măsură din petrol) consumă CO2 în timpul creşterii „rezervei” de plante, generând o reducere netă a emisiilor de hidrocarburi. Materialele plastice au permis dezvoltarea unor procedee alternative de obŃinere a energiei (de exemplu, baterii pentru combustibil, celule fotovoltaice, palete ale morilor de vânt), care permit economisirea combustibilului fosil, reducând emisiile.

După cum am arătat mai sus, materialele plastice pot îmbunătăŃi performanŃa, pot reduce masa produselor, costurile, consumul de materiale şi, deci, de deşeuri solide. Apoi, materialele plastice sunt mai puŃin dense, pot fi comasate într-o măsură mai mare decât cele tradiŃionale. Sacii din plastic sunt eficienŃi din punct de vedere al energiei şi al spaŃiului şi facilitează transportul. Deoarece componentele durabile din plastic nu putrezesc şi nici nu ruginesc, ele pot fi reutilizate mai mult timp şi necesită o întreŃinere redusă, prelungind timpul de utilizare, până la înlocuire.

Materialele plastice oferă multiple opŃiuni de reciclare. Programele de recuperare post-industrială şi post-consum a deşeurilor din materiale plastice permit acestora materiale să poată fi folosite mai mult timp. Recuperarea lor se extinde pe tot globul. Sticlele din material plastic sunt reciclate în mod mecanic, pentru a fabrica cherestea din plastic, utilizată la fabricarea de podele, garduri şi scaune, sau sunt transformate în fibre, care servesc la confecŃionarea îmbrăcămintei şi a covoarelor.


66

Câteva repere privind agravarea „efectului de seră” în judeŃul Arad Poarta de intrare în Ńară, în contextul depăşirii fazei de regres economic a

anilor '90, în judeŃul Arad se constată creşterea emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră.

Tabelul 1.

SituaŃia emisiilor de gaze cu efect de seră în anul 2006 t/an

Nr. crt.

Categoriile de surse CO2

1. Arderi în industria energetică 715 089 2. InstalaŃii de arderi neindustriale 1 197 058 3. Arderi în industria de prelucrare 30 931 4. Transport rutier 500 203 5. Alte surse mobile - 6. Tratarea şi depozitarea deşeurilor 7 393 7. Agricultura - 8. Alte surse - Total 2 450 694

Ponderea cea mai mare în emisiile de gaze cu efect de seră o are arderea combustibililor pentru producerea de energie în instalaŃiile de ardere neindustriale (sursele areale), arderile din industria energetică, transportul rutier dar şi tratarea şi depozitarea deşeurilor.

Tabel 2.

Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră (mii tone CO2 Eq)

ARAD 2003 2004 2005 2006 Emisii totale 3 823 4 081 3 737 3 691

Tabel 3.

Emisii totale de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor t/cap locuitor

ARAD 2003 2004 2005 2006 Tone echiv. CO2/ cap locuitor

8,28 8,86 8,12 8,02

Emisii anuale de dioxid de carbon

Emisiile de dioxid de carbon, în anul 2006, au înregistrat un volum de 2 450,7 mii tone, mai ridicat cu 8,23% faŃă de anul 2005.


67

Tabel 4. EvoluŃia emisiilor totale de CO2

(mii t/an) ARAD 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 CO2 1085,6 1194,7 1058,8 1110,4 2763,3 2884,6 2263,0 2450,7

EvoluŃia emisiilor de CO2

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

3000000

3500000

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

anul

t/an

În demersul pentru folosirea materialelor plastice care reduc consumul de

combustibili fosili şi emisiile de gaze cu efect de seră s-a înscris şi Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”. În parteneriat cu Camera JudeŃeană de ComerŃ, Agricultură şi Industrie a judeŃului Arad au fost realizate patru ediŃii a Târgului de eco-mediu, cea mai mare manifestare din Ńară care promovează piaŃa eco-industriilor. Firme din Italia, Austria, Ungaria şi România au prezentat oferte pentru reciclare, recuperarea post-industrială şi post consum a deşeurilor din materiale plastice.

Universitatea oferă consultanŃă şi partenerilor antreprenoriali care doresc să acceseze fonduri pentru reciclare asigurate prin Fondul NaŃional pentru Mediu, AgenŃia Fondului pentru Mediu onorând cu prezenŃa an de an Târgul de eco-mediu de la Arad.

Bibliografie

Bran Fl., Ioan I., Trică C., 2004, Eco-economia ecosistemelor şi biodiversitatea, Editura ASE Bucureşti;


68

Fisher M., 2006, Materialele plastice – ISO FOCUS, vol. 4, nr. 6, Zurich; Maior C., 2004, Management ecologic, Ed. „Vasile Goldiş” University

Press, Arad; Popescu I., Bondrea A., Constantinescu M., 2005, Dezvoltarea durabilă,

Editura Economică, Bucureşti; Rojanschi V., 2003, Abordări economice în protecŃia mediului, Editura

ASE Bucureşti; *** Agenda 21 – Arad, 2006, Primăria Municipiului Arad.


69

DEZVOLTAREA DURABILA ÎN JUDEłUL ARAD. PROBLEMA DEŞEURILOR

Florin Dumescu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, tel 0257213066, fax 0257243777 [email protected]

Abstract The EU action environmental program for sustainability underlined that local

authorities have a special role in sustainable development and in achieving subsidiary development. According to Local Agenda 21 a local agenda for Arad City was set up with the help of the UN Program for Development. The present paper deals mainly with the question of waste as part of the sustainable development of the area.

Keywords: sustainable development, waste management, environmental program, urban waste, environmental strategies 1. Introducere

În al cincilea Program de AcŃiune privind Mediul al UE - pentru Durabilitate - se recunoaşte faptul că "autorităŃile locale joacă un rol special în asigurarea dezvoltării durabile, prin ăndeplinirea funcŃiilor ststutare ale autorităŃilor competente în sensul directivelor şi reglementărilor în vigoare şi în contextul transpunerii în practică a principiului subsidiarităŃii".

Indicatorul sintetizează procentul de populaŃie care locuieşte în municipii unde s-au elaborat programe pe baza Agendei Locale 21, adoptată la summitul de la Rio de Janeiro din 1972 (tabel 1).

Tabel 1. Agenda Locală 21, %

2003 2004 2005 2006 2007

0 100 100 100 100

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007 Implementarea principiilor dezvoltării durabile la nivel local, înseamnă pentru început identificarea problemelor sociale, economice şi de protecŃie a mediului şi formularea obiectivelor ce trebuie atinse. Acestea urmează a se materializa într-o strategie, denumită Agenda 21 Locală, ce va fi aplicată prin


70

planuri locale de acŃiune şi proiecte concrete, care să soluŃioneze problemele sociale, economice şi de protecŃie a mediului existente.

Agenda 21 Locală pune accentul pe participarea comunităŃii şi pe democraŃia locală lărgită, oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice, culturale şi de protecŃie a mediului. Totodată, prin Agenda 21 Locală se realizează şi evaluarea situaŃiilor actuale şi a potenŃialului existent. Agenda 21 Locală accentuează, de asemenea, rolul educaŃiei, considerându-se că educaŃia permanentă, care induce încredere, gândire creativă şi un scop concret în viaŃă, ca şi cunoştinŃele, contribuie direct la durabilitatea locală şi la acumularea de capacităŃi. EsenŃa unei abordări eficiente asupra dezvoltării durabile constă în integrarea unei game de politici şi programe care se completează unele pe altele în domeniile social, economic şi mediu.

Obiectivele Agendei 21 Locale sunt: • realizarea unui progres social care să vină în întâmpinarea nevoilor fiecărui

cetăŃean; • creşterea şi stabilizarea economică; • protecŃia efectivă a mediului şi utilizarea durabilă a resurselor naturale. Agenda 21 Locală va avea efecte economico-sociale ce vor duce la îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale întregii populaŃii. De aceea, participarea cetăŃenilor este foarte importantă, întrucât ei trebuie să fie conştienŃi că este necesar să îşi asume responsabilitatea efectelor imediate sau viitoare ale acŃiunilor lor. La nivelul municipiului Arad, s-a lucrat la Agenda Locală 21 în perioada 2003-2004, cu suport şi sprijin de specialitate din partea PNUD. SecŃiunea de mediu a documentului, ca şi grupul de lucru constituit pentru protecŃia mediului, au fost coordonate de AgenŃia pentru ProtecŃia Mediului Arad. Documentul final a fost aprobat şi tipărit în vara anului 2004. În ceea ce priveşte implementarea Agendei 21 locale, date fiind modificările legislative importante din ultimii ani, precum şi întocmirea în 2005 a Planului Local de AcŃiune pentru ProtecŃia Mediului, s-a renunŃat la acest document.

În prezent se află în implementare prevederile Planului Local de AcŃiune pentru ProtecŃia Mediului, iar la nivelul Primăriei Arad s-au făcut demersuri pentru elaborarea unei noi strategii de dezvoltare a municipiului.

2. Deşeuri

În România, ca şi în alte Ńări, impactul acumulărilor de deşeuri asupra mediului înconjurător a crescut în mod alarmant în ultimii 20 ani. Managementul necorespunzător al deşeurilor a condus la contaminarea solului şi subsolului, a apelor subterane, la creşterea emisiilor de metan, CO2 şi gaze toxice, cu efecte negative directe asupra sănătăŃii umane.

În strategia naŃională pentru dezvoltare Durabilă din 1999 sunt prevăzute o parte din acŃiunile şi măsurile care se impun pentru un management corespunzător: • Reciclarea deşeurilor;


71

• Crearea unor reŃele selective de colectare şi utilizare a deşeurilor reciclabile; • Stimularea producŃiei de bunuri şi ambalaje care generează cantităŃi reduse de deşeuri;

• Crearea unei reŃele de monitorizare a deşeurilor toxice şi radioactive, identificarea resurselor tehnice şi financiare de finanŃare rambursabilă sau nerambursabilă pentru monitorizarea şi managementul corespunzător a deşeurilor.

Domeniu tematic: a. Deşeuri orăşeneşti Indicatorii din acest domeniu evidenŃiază cantitatea anuală de deşeuri

orăşeneşti în funcŃie de populaŃia totală şi progresul în atingerea obiectivelor privind colectarea, eliminarea şi reciclarea deşeurilor.

Deşeurile urbane tipice sunt alcătuite din următoarele componente: sticlă, hârtie, plastic, cauciuc, metale feroase, metale neferoase, cartoane multimaterial, substanŃe organice, aparatură de uz casnic, aparatură electronică şi mici deşeuri chimice menajere.

Problema deşeurilor urbane este una din principalele probleme de mediu din judeŃul Arad şi cu precădere din municipiul Arad.

În municipiul Arad a fost pus în funcŃiune un depozit ecologic executat în conformitate cu Planul JudeŃean de Gestionare a Deşeurilor adoptat de Consiliul JudeŃean Arad în anul 2002 prin HCL nr. 73 şi modificat în anul 2005 care a fost însuşit de CJ Arad. Acest depozit a fost construit şi finanŃat de către firma austriacă SC ASA SERVICII ECOLOGICE SRL.

În anul 2007, SC ASA SERVICII ECOLOGICE SRL a obŃinut autorizaŃia integrată de mediu nr. 27/16.07.2007 pentru depozitul ecologic.

Depozitul se încadrează în clasa b - depozit de deşeuri nepericuloase, conform clasificării din HG nr. 349/2005 (art. 4). SuprafaŃa terenului aferent depozitului ecologic este de 134.457 mp, capacitatea totală a celulelor este de 1.500.000 mc, iar perioada de exploatare este de cca. 30 de ani. Depozitul a fost dat în funcŃiune din anul 2003. Depozitul dispune de celule de depozitare cu sistem de drenare a levigatului, sistem de colectare şi pompare a biogazului, depozit colectare levigat, staŃie de pre-epurare, drumuri de acces şi platforme, cântar, hală deşeuri reciclabile, rampă spălare, clădire administrativă. Deoarece încă nu s-a colectat cantitatea de necesară biogaz, nu s-a achiziŃionat instalaŃia de biogaz.

Până în anul 1998 depozitarea deşeurilor urbane din Arad s-a făcut pe un teren degradat situat în intravilanul oraşului (str. Poetului). După umplerea acestui depozit nu s-au executat lucrări de acoperire cu pământ ci din contră s-a început depozitarea deşeurilor pe un alt teren degradat din extravilanul oraşului (Câmpul Liniştii) în apropierea Penitenciarului Arad, la fel fără nici o amenajare specială. După deschiderea noului depozit conform, la depozitul de pe str. Câmpul Liniştii a fost sistată depozitarea, dar fără a fi efectuate lucrări de închidere.

În anul 2007 APM Arad a emis avizele de mediu la încetarea activităŃii de depozitare a deşeurilor Nr. 47/18.10.2007 şi Nr. 52/18.11.2007 pentru cele două depozite (Câmpul Liniştii şi Poetului).


72

În judeŃul Arad în perioada 2002-2006 au fost emise diverse tipuri de deşeuri care variază mult de la un an la altul – cu o scădere semnificativă în 2006, conform tabelului 4.3.3.1 şi figurii 4.3.3.1.

În perioada 2001-2005 nu există date referitoare la cantităŃile de deşeuri din construcŃii şi demolări, neexistând o preocupare în acest sens.

În prezent, deşi este o obligaŃie legislativă nu se realizează colectarea separată a deşeurilor periculoase din deşeurile municipale. Prin urmare, cantitatea de deşeuri periculoase municipale generată an de an este necunoscută.

În ceea ce priveşte reciclarea sau reutilizarea deşeurilor, din anul 2004 Primăria Municipiului Arad, a instituit un sistem prin care potenŃialilor generatori de deşeuri din construcŃii şi demolări, li se indică odată cu AutorizaŃia de Construire locul de depozitare a deşeurilor, acestea fiind utilizate fie pentru consolidări de maluri fie pentru umpluturi, constituind practic o reutilizare a acestor deşeuri, iar din 2007 prin DispoziŃia nr. 12246, locul de depozitare a deşeurilor provenite din construcŃii şi a materialelor rezultate din excavaŃii, de pe raza municipiului Arad, s-a stabilit ca fiind zona situată pe str. Mărului-lateral, în denivelările şi excavaŃiile existente, denumite generic „gropi de împrumut”. Totuşi nu există o evidenŃă a cantităŃilor generate si ulterior reutilizate.

CantităŃile de deşeuri generate şi necolectate s-au calculat luându-se în considerare coeficienŃii de generare a deşeurilor de 0,9 kg/loc/zi în mediu urban şi 0,4 kg/loc/zi în mediu rural.

Numărul populaŃiei care nu beneficiază de servicii de salubritate în mediu urban, în anul 2007 - 14148 locuitorii.

Numărul populaŃiei care nu beneficiază de servicii de salubritate în mediu rural, în anul 2007 - 195732 locuitori.

EvoluŃia indicatorului de generare deşeuri este foarte variată de la un an la altul în funcŃie de numărul populaŃiei şi cantitatea de deşeuri generată, prezentate în tabelul 2 şi figura 1. CompoziŃia medie a deşeurilor menajere este dominată de hârtie/carton, celelalte fiind în proporŃii reduse conform tabelului 3

Tabelul 2

EvoluŃia cantităŃilor de deşeuri generate în perioada 2003 – 2007 tone Anul Nr.

crt. Tipuri principale de deşeuri 2003 2004 2005 2006 2007

1.

Deşeuri municipale şi asimilabile din comerŃ, industrie, instituŃii, din care :

318104 141672 195850 171959 134669

1.1 Deşeuri menajere

162465 61406 93500 103489 66486


73

colectate în amestec de la populaŃie

1.2

Deşeuri asimilabile colectate în amestec din comerŃ, industrie, instituŃii

97267 28612 50216 30215 33669

1.3

Deşeuri menajere colectate separat, din care

191 376 7520 619 1290

- hârtie şi carton 76 132 5388 230 1135 - sticlă 8 32 61 0,35 3 - plastic 66 64 503 372 75 - metal 5 13 7 15 0,1 - biodegradabile 19 100 1440 0 42 -altele 17 35 121 0,8 37

1.4 Deşeuri voluminoase

33 47 71 0 0

1.5 Deşeuri generate si necolectate

58148 51231 44543 37636 33224

2. Deşeuri din servicii municipale

2845 1571 1908 21557 29389

2.1 Deşeuri din grădini şi parcuri

0 0 0 370 1005

2.2 Deşeuri din pieŃe 2845 1571 1908 3189 4311 2.3 Deşeuri stradale 0 0 0 17998 24073

3. Deşeuri din construcŃii şi demolari

0 0 0 7665 5186

4. Alte deşeuri 0 0 0 0 0 TOTAL deşeuri generate 320949 143243 197758 201181 169224 Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007


74

0%

20%

40%

60%

80%

100%

municipale şi

asimilabile

servicii

municipale

construcŃii şi

demolări

tip de deşeu

procent

2007

2006

2005

2004

2003

Fig. 1 Deşeuri generate în perioada 2003-2007

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007 Tabelul 3.

EvoluŃia indicatorului de generare deşeuri Anul PopulaŃia

(mii)

Deşeuri generate

(tone)

Indicatorul de generare

(tone/loc/an) 2003 462427 320949 0,69 2004 461744 143243 0,31 2005 460466 197758 0,42 2006 459286 201181 0,43 2007 458487 169224 0,36

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007


75

0,69

0,31

0,42

0,43

0,36

2003

2004

2005

2006

2007an

tonă/loc/an

Fig. 2. Indicatorul de generate al deşeurilor Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007

Tabelul 4.

CompoziŃia medie a deşeurilor menajere în anul 2007

Tipul JudeŃul

Hârtie, carton %

Sticlă %

Metale %

Plastice %

Textile %

Deşeuri biodegra-dabile %

Altele %

Total %

ARAD 88 0,23 0 5,8 0 3,2 2,77 100 Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007

Domeniu tematic b. Deşeuri biodegradabile Deşeurile biodegradabile municipale reprezintă fracŃia biodegradabilă din

deşeurile menajere şi asimilabile colectate în amestec, precum şi fracŃia biodegradabilă din deşeurile municipale colectate separat, inclusiv deşeuri din parcuri şi grădini, pieŃe şi deşeuri stradale. În această categorie sunt cuprinse: • deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităŃi de alimentaŃie publică; • deşeuri vegetale din parcuri, grădini; • deşeuri biodegradabile din pieŃe; • componenta biodegradabilă din deşeurile stradale.

CantităŃile de deşeuri biodegradabile depozitate în anul 2007 sunt prezentate în tabelul 5.


76

Tabelul 5.

CantităŃile de deşeuri biodegradabile depozitate în anul 2007 JudeŃul ConŃinutul deşeurilor în

materiale biodegradabile (%) Cantitatea de deşeuri biodegradabile

depozitate

(tone) Arad 60 99425

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007

Domeniu tematic c. deşeuri de ambalaje În conformitate cu HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, modificată şi completată cu HG 1872/2006 şi a Ordinului MAPPM 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje în anul 2007 s-a monitorizat gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje la agenŃii economici de pe teritoriul judeŃului Arad care produc ambalaje, importă şi introduc pe piaŃa ambalaje. Activitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje are la baza următoarele principii:

prevenirea producerii de deşeuri de amblaje, reutilizarea ambalajelor, reciclarea deşeurilor de ambalaje, alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la

reducerea cantităŃilor eliminate. łintele regionale privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje

până în anul 2013 sunt date în tabelul 6: Tabelul 6.

łinte regionale raportate la anul 2013, tone HG 1872/2006 privind gestionarea ambalajelor şi

deşeurilor de ambalaje Anul de raportare pentru atingerea

Ńintelor Valorificare prin reciclare

Recuperare sau incinerare

2007 28 34 2008 33 40 2009 38 45 2010 42 48 2011 46 53 2012 50 57 2013 55 60

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007 Teoretic, cantitatea de deşeuri de ambalaje generată într-un an este egală cu

cantitatea de ambalaje introdusă pe piaŃă în anul respectiv. În realitate, deşeurile de


77

ambalaje se impurifică prin contact cu produsul şi cu celelalte tipuri de deşeuri, cantitatea de deşeuri de ambalaje generată fiind mai mare.

CantităŃile de ambalaje introduse pe piaŃă în anul 2007, în judeŃul Arad sunt redate în tabelul 7. unde se observă o dominaŃă a ambalajelor de hârtie şi carton:

Tabelul 7. CantităŃile de ambalaje introduse pe piaŃă în anul 2007 , tone

Materialul

Ambalaje corespunzătoare produselor ambalate

introduse pe piaŃa de către producatori şi importatori

Deşeuri de ambalaje preluate în vederea valorificării de la

persoane fizice sau juridice de către agenŃii economici

autorizaŃi Sticlă 280,63 0 Plastic 4221,49 405,1 Hârtie şi carton 13958,38

1713,46

Metale 797,27 25 Lemn 5962,96 0 Altele 98,08 0 Total 25318,8 2143,56

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007 Colectarea selectivă a deşeurilor a fost implementată doar în

comunele Fântânele, Frumuşeni şi Vărădia de Mureş, localităŃi deservite de S.C. ASA Servicii Ecologic S.R.L. Deşeurile colectate separat sunt: deşeuri de plastic (folie) şi deşeuri de hârtie şi carton (tabelul 8).

Tabelul 8. Implementarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje,

în anul 2007, tone

CantităŃi de deşeuri de ambalaje colectate selectiv

Localitatea Nr.

locuitori arondaŃi

Hârtie/ carton

Plastic Sticlă Metal

Altele

Fântânele, Frumuşeni, Vărădia de Mureş

7991 737 104 0 0 0

Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007 Din anul 2007, în Arad funcŃionează o staŃie de sortare de capacitate 9t/h.

Aceasta staŃie are capacitatea de a procesa, dacă este operată în 3 schimburi, o cantitate de deşeuri reciclabile care ar asigura atingerea Ńintelor de reciclare/ recuperare pentru toate categoriile de materiale fixate pentru anul 2013.


78

Deşeurile sortate pe categorii (cu predominarea hârtiei/cartonului) în primele 3 luni de funcŃionare, sunt prezentate în tabelul 9 şi figura 3.

Tabelul 9.

Deşeuri sortate pentru reciclare, tone Sursa: Starea factorilor de mediu la nivelul judeŃului Arad pe anul 2007

hârtie/carton plasticeneferoase

feroase

99.34

66.66

1.98

5.88

tip de deşeu

tonă

hârtie/carton

plastice

neferoase

feroase

SC Polaris M Holding SRL intenŃionează ca în viitor, pe măsură ce se va

implementa sistemul de colectare selectivă a deşeurilor în municipiul Arad, în staŃia de sortare să se sorteze deşeurile colectate selectiv. StaŃia de sortare se află în curs de autorizare la APM Arad. Concluzii

În municipiul Arad se colectează cantităŃi impresionante de deşeuri care se colectau în mod cu totul necorespunzător. În prezent colectarea se face în mod controlat, dar criteriile protecŃiei mediului corelate cu cele ale dezvoltării durabile nu sunt satisfăcute. Există premizele ca acest deziderat să fie satisfăcut într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Materiale plastice Anul

Hârtie/ carton PET Folie HDPE

Total plastice

Material neferos

Material feros

Total materiale reciclabile

2007

99,34 25,94 28,18 12,59 66,66 1,98 5,88 173,78


79

Bibliografie Bran F., Rojanschi V., 2002, Politici şi strategii de mediu, Ed. Economică,

Bucureşti; Dumescu F., 2006, Evaluarea imapactului asupra mediului, Ed. Risoprint,

Cluj Napoca; Dumescu F., 2007, Managementul mediului şi dezvoltare durabilă, Ed.

Eurostampa, Timişoara; Nicolae A., 2004, Dezvoltare durabilă prin valorificarea materialelor

secundare, Ed. Printech, Bucureşti; *** APM Arad – Starea factorilor de mediu în judeŃul Arad pe anul

2007.


80

ORIENTĂRI ACTUALE ÎN DOMENIUL PRODUCERII ŞI COMERCIALIZĂRII ALIMENTELOR ÎN JUDEłUL

ARAD

Dorina Ardelean, Daniela Popa Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad,

[email protected]

Abstract The paper develops the theme of selling and producing food products in Arad County. In the first part of the paper it is presented the present economic situation of Arad County. In the second part of the paper there are presented the companies which act in the area of food production and commercialization and the economic indicators that are used by the CCIA Arad in establishing the top of the best firms in Arad County for the year 2006. After these it is treated the theme of food safety reglementations in the European Union with the last directives and guiding lines. Key words: food products, commerce, production, small companies, medium companies, big companies.

1. Prezentarea situaŃiei economice a JudeŃului Arad după aderarea la

UE Situat în partea de vest a Ńării, judeŃul Arad se învecinează cu judeŃele

Bihor, Alba, Hunedoara şi Timiş, şi este principala poartă de intrare în România dinspre Europa centrală şi de apus. Cu o suprafaŃă totală de 7.654 km2, judeŃul cuprinde 78 de unităŃi teritoriale şi administrative din care un municipiu - Arad, municipiul reşedinŃã de judeŃ, 9 oraşe (Chişineu Criş, Curtici, Ineu, Lipova, Nãdlac, Pecica, Pâncota, Sebiş, Sântana) şi 68 de comune.

PopulaŃia judeŃului număra la ultimul recensământ 461.791 locuitori din care 233.992 locuitori aparŃin urbanului. Din punct de vedere etnic, la recensământul din anul 2002, populaŃia judeŃului prezenta următoarea structurã: 82,1% români, 10,6% maghiari, 3,8% rromi, 1,0% germani, 1,2% slovaci, 0,3% ucrainieni, 0,2% sârbi şi 0,8% alte naŃionalităŃi şi populaŃie nedeclarată.

În 1989, economia României era în pragul dezastrului. Regimul comunist a lăsat în urmă un sistem super centralizat, lipsa iniŃiativei private, productivitate redusă, tehnologii învechite, energofage şi poluante, o infrastructură distrusă, o forŃă de muncă supradimensionată şi cu mentalitate de tip „dictatura proletariatului”.

Punctul de plecare în rezolvarea acestor probleme l-a constituit dezvoltarea economiei de piaŃă. Un rol important în acest proces l-au constituit restructurarea industrială, privatizarea societăŃilor cu capital de stat şi atragerea investiŃiilor străine. Acest proces a fost dureros şi de lungă durată. Printre „victimele” tranziŃiei


81

la economia de piaŃă din Arad s-au numărat şi întreprinderi cu o bogată tradiŃie (UTA - textile, ARIS - maşini unelte). Deşi privatizate, vechile unităŃi din industria alimentară arădeană se află într-un puternic declin (prelucrarea cărnii şi a laptelui, producerea zahărului).

În ciuda acestor eşecuri, datorită deschiderii şi implicării active a administraŃiei publice locale şi a Camerei de ComerŃ în politica de dezvoltare economică locală şi a orientării acesteia spre atragerea investiŃiilor străine, municipiul Arad, cunoaşte după 1989 o dezvoltare susŃinută, mult peste cea naŃională.

Au contribuit la acest succes, pe lângă o serie de privatizări reuşite (de exemplu Astra Vagoane, achiziŃionată de Trinty Industries Inc., SUA, Arbema achizitionată de Brau Union AG, Austria) investiŃiile în noi unităŃi industriale realizate prin atragerea investitorilor străini şi români. O explicatie pentru atractivitatea Aradului o constituie poziŃia sa geografică strategică, oraşul fiind principala poartă de intrare în România dinspre Uniunea Europeană şi cel mai important nod al reŃelelor de transport rutiere si feroviare transeuropene din vestul României, inclus în Coridorul Paneuropean IV, care leagă Europa de Vest de Ńările Europei de Sud - Est şi Asiei Centrale. Un alt element de atractivitate l-a constituit infrastructura extinsă, forŃa de muncă calificată şi bogata tradiŃie industrială. Nu în ultimul rând trebuie menŃionată implementarea cu succes a proiectului Zonei.

Structura economiei judeŃului Arad

Industrie 20% ComerŃ intern 28% Import export 17% Servicii 28% ConstrucŃii 7%

InvestiŃii străine în Arad

łara Firme InvestiŃii SUA 77 34.744.829 USD Italia 775 18.261.575 USD Germania 480 15.891.594 USD FranŃa 58 10.624.105 USD Olanda 42 4.740.629 USD Islanda 2 1.689.461 USD Cipru 3 1.514.629 USD

JudeŃul Arad dispune de o economie echilibrată, principalele sectoare de

activitate productivă fiind agricultura şi industria. Aradul deŃine ponderi importante în economia naŃională. MenŃionăm potenŃialul agricol deŃinut de judeŃul Arad: locul 4 în ierarhia judeŃelor în ceea ce priveşte suprafaŃa agricolă, locul 3 pe Ńară la


82

parcul de tractoare agricole fizice, locul 6 la producŃia de porumb boabe, etc. La începutul anului 2006, resursele de muncă ale judeŃului Arad însumau 291,7 mii persoane (63,7% din populaŃia judeŃului), iar populaŃia ocupată era de 202,6 mii persoane (69,5% din resursele de muncă). Numărul salariaŃilor la începutul lui 2006 a fost de 121,5 mii persoane, în creştere faŃă de 2005 - când s-au înregistrat 117,3 mii. Ponderea cea mai mare în populaŃia ocupată o deŃine industria cu 31,6%, urmată de agricultură cu 25,9%, comerŃul cu 14,9%, transportul şi telecomunicaŃiile cu 5,5%. În anul 2005 erau înregistrate 7619 societăŃi comerciale active.

În judeŃul Arad existã 18.913 firme care ar fi trebuit să depună bilanŃ la 31.12.2006, dintre care 18.315 sunt considerate active întrucât au raportat activitate economicã.

Din numărul total de firme amintit mai sus doar 13.580 de firme depunătoare de bilanŃ şi au intrat la prelucrare prin programul informatic al CCIA Arad, au fost eliminate 12.133, trebuie sã recunoaştem cã este cu atât mai mare meritul celor 1.447 de firme rãmase.

Principalele domenii de activitate ale acestor societăŃi comerciale sunt (procentual): producŃie - 20 %, servicii - 28 %, comerŃ - 28 %, export - 16 % şi construcŃii - 8 %.

Ramurile industriale reprezentate în judeŃul Arad sunt: producŃia de vagoane de cale feratã şi material rulant, mobilã, componente pentru industria autovehiculelor, textile şi pielărie, îmbrăcăminte şi tricotaje, maşini-unelte, maşini agricole. Economia judeŃului Arad deŃine ponderi importante în economia naŃionalã : locul 1 în producŃia de material rulant, locul 5 în producŃia de textile şi confecŃii, locul 7 în pielărie şi producŃia de încălŃăminte, locul 13 în producŃia de mobilã.

Bunurile exportate în anul 2006 din judeŃul Arad au o valoare de circa 1.100 milioane euro, principalele produse fiind : produsele textile şi confecŃiile, componentele pentru industria auto, vagoanele şi materialul rulant, mobilã, încălŃăminte, echipament electric etc.

Cea mai mare pondere economicã o deŃine industria prelucrătoare (peste 85%), iar în cadrul acesteia, locul întâi revine producŃiei de îmbrăcăminte şi lenjerie, al doilea materialului rulant, al treilea producŃiei de componente auto, urmate de producŃia de mobilã, construcŃii metalice şi pãrŃi componente, pielărie şi încălŃăminte.

FaŃă de anul 2005, pentru economia judeŃului Arad anul 2006 reprezintă o creştere:

- producŃie industrialã: 109,2% - cifra de afaceri realizatã în industrie: 112,3%. Salariul mediu brut este de: - total economie 949 lei - agriculturã 716 lei - industrie şi construcŃii 961 lei - servicii 956 lei.


83

Salariul mediu net este de: - total economie 711 lei - agriculturã 536 lei - industrie şi construcŃii 723 lei - servicii 714 lei. Numărul mediu scriptic de salariaŃi este de peste 7.300.

2. SituaŃia societăŃilor comerciale din judeŃul Arad

2.1. Analiza societăŃilor care desfăşoară activităŃi în domeniul producerii şi comercializării alimentelor în JudeŃul Arad

În continuare prezentăm firmele care desfăşoară activităŃi în domeniul producerii şi comercializării produselor alimentare. Din 18.315 firme care au depus bilanŃ la sfârşitul anului 2006 cele care desfăşoară activităŃi în domeniul:

A. ComerŃ cu ridicata al produselor agricole brute, animalelor vii, produselor alimentare, băuturilor şi tutunului – 23 firme, clasificate după cum urmează:

a). Întreprinderi mijlocii: 1. DARIMEX INTERNAłIONAL SA - ComerŃ cu ridicata nespecializat de

produse alimentare, băuturi şi tutun 2. RESCO SA - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare,

băuturi şi tutun 3. AVA 3 COMPANY SRL - ComerŃ cu ridicata specializat al altor alimente,

inclusiv peşte, crustacee şi moluşte b). Întreprinderi mici

1. ROPINI SRL - ComerŃ cu ridicata al cărnii şi produselor din carne 2. PALROM SRL - ComerŃ cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor

şi grăsimilor comestibile 3. LAICOM SRL - ComerŃ cu ridicata al cărnii şi produselor din carne 4. IMPEX BOCK SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse

alimentare, băuturi şi tutun 5. LACTO FOOD SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse

alimentare, băuturi şi tutun 6. HAŞ TRADE SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse

alimentare, băuturi şi tutun 7. CODLEA SERV SRL (LAICOM PACK SRL) - ComerŃ cu ridicata al

cărnii şi produselor din carne 8. ARGENA SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare,

băuturi şi tutun 9. COMALIM SA - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare,

băuturi şi tutun 10. BUSINESS B.V. IMPORT EXPORT SRL - ComerŃ cu ridicata al

băuturilor


84

c). Microîntreprinderi 1. DUEX SRL - ComerŃ cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv

peşte, crustacee şi moluşte 2. SWEETLAND SRL - ComerŃ cu ridicata al zahărului, ciocolatei şi

produselor zaharoase 3. SALAUTA IMPEX SRL - ComerŃ cu ridicata al cerealelor, seminŃelor şi

furajelor 4. GLOBUS TOTAL DISTRIBUTION SRL - ComerŃ cu ridicata

nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun 5. ADRIA FOOD SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse

alimentare, băuturi şi tutun 6. SOCIAL IMPEX SRL - ComerŃ cu ridicata al băuturilor 7. BELANCO COM SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse

alimentare, băuturi şi tutun 8. AGROSAN TRADE - ComerŃ cu ridicata al animalelor vii 9. CASIANI SRL - ComerŃ cu ridicata al cerealelor, seminŃelor şi furajelor 10. TRICORP SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare,

băuturi şi tutun B. ComerŃ cu amănuntul în magazine specializate, nespecializate, precum şi neefectuat prin magazine – 10 firme, clasificate după cum urmează:

a). Întreprinderi mijlocii:

1. SPAR SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun

2. ASENSI SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun

b). Întreprinderi mici 1. GLOBUS INTERNAłIONAL SRL [- ComerŃ cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun 2. PADIŞ PORT ARTUR SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun 3. LELIA COM-PRIMEX SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun c). Microîntreprinderi

1. INFLOMAR EXPERT SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominană de produse alimentare, băuturi şi tutun

2. WINE PRINCESS EDITION SRL - ComerŃ cu amănuntul al băuturilor 3. EUROBLUE SRL - ComerŃ cu amănuntul in magazine nespecializate, cu

vanzare predominanta de produse alimentare, băuturi şi tutun 4. RAN FOREST SERVICES SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun


85

5. DADIANA MIHAELA SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun

C. Exportatori - 10 firme, clasificate după cum urmează: a). Întreprinderi mari

1. ASTRAL IMPEX SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun b). Întreprinderi mijlocii

1. AVA 3 COMPANY SRL - ComerŃ cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv peşte, crustacee şi moluşte

2. DARIMEX INTERNAłIONAL SA - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun

3. AGRIROM SRL - Intermedieri în comerŃul cu produse alimentare, băuturi şi tutun

c). Întreprinderi mici 1. SABINA IMPEX SRL - Intermedieri în comerŃul cu materii prime

agricole, animale vii, materii prime textile şi cu semifabricate 2. INTERGLOBAL SRL – Creşterea animalelor, activitatea fermelor pentru

obŃinerea laptelui – Creşterea bovinelor 3. IULI ANIMPEX SRL - Intermedieri în comerŃul cu materii prime agricole,

animale vii, materii prime textile şi semiproduse d). Microîntreprinderi

1. SAMOA SRL - ComerŃ cu ridicata al animalelor vii 2. COVEXIM 2000 S.R.L. – ComerŃ cu ridicata al animalelor vii 3. F.A.G. IMPEX SRL - Intermedieri în comerŃul cu produse diverse

D. Industria alimentară, a băuturilor şi a tutunului – 25 firme, clasificate după cum urmează:

a). Întreprinderi mijlocii 1. PANPRO SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 2. FILIP D IMPEX SRL - Prepararea produselor din carne (inclusiv din carne

de pasăre) 3. MIKY SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 4. DOLCE IULIUS SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete

de patiserie 5. RAłIO-WEST SRL - Fabricarea produselor de morărit 6. AUTO SUPER SERVICE ARAD VEST SRL - Fabricarea pâinii;

fabricarea produselor proaspete de patiserie 7. NORBELA SRL - Fabricarea produselor de morărit

b). Întreprinderi mici 1. CRIMONA SRL - ProducŃia şi conservarea cărnii 2. WINE PRINCESS SRL - Fabricarea vinurilor 3. HELVETICA MILK SRL - Fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor


86

4. DANED SWEET CONFISERI PATISERIE SRL - Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase

5. TOPAZ SRL - Fabricarea condimentelor 6. CRIŞAN COMIMPEX SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor

proaspete de patiserie 7. TOMATE PROD SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete

de patiserie 8. TROIE SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 9. NIC KRIS SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 10. SATURN PRODIMPEX SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor

proaspete de patiserie c). Microîntreprinderi

1. IMPERIAL IMPEX SRL - Fabricarea altor produse alimentare n.c.a. 2. ORNEX SRL - Fabricarea produselor de morărit 3. MOARA CAPRICORNILOR SRL [- Fabricarea produselor de 4. FILIP GRUP SRL - ProducŃia şi conservarea cărnii de pasăre 5. KARAMELL SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 6. FREISINGER SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 7. T.G.M. SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie 8. DOINA SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de

patiserie

2.2. Acordarea de premii şi distincŃii de către CCIA Arad pentru rezultate deosebite în anul 2006

Sunt admise să participe la top, firmele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiŃii:

- sunt comercianŃi de tip: SA (societate pe acŃiuni), SRL (societate cu răspundere limitată), SNC (societate în nume colectiv), SCS (societate în comandită simplă), SCA (societate în comandită pe acŃiuni), OC (organizaŃii cooperatiste), SC (societăŃi cooperative), I.N.C.D (institute naŃionale de cercetare-dezvoltare);

- realizează o rată a profitului (profit curent/cifra de afaceri) între 1% si 100% ;

- realizează o cifră de afaceri de: • minimum 220.000 RON pentru microîntreprinderi; • minimum 300.000 RON la celelalte categorii de firme; - nu au plăŃi restante la bugetele publice, la 31.12. 2006;


87

- au un număr mediu de salariaŃi, declarat în situaŃiile financiare pentru anul 2006, mai mare sau egal cu 2.

Indicatori utilizaŃi pentru clasificarea firmelor: • I1 : cifra de afaceri netă; • I2 : profitul din exploatare; • I3 : rata profitului = (Profit curent / Cifra afaceri) ; • I4 : eficienŃa utilizării resurselor umane = (Valoarea adăugată) / Număr

mediu de salariaŃi); • I5 : efortul de dezvoltare = (Creşteri ale activelor imobilizate în anul de

raportare – Creşteri ale rezervei din reevaluare în anul de raportare) / (Total active imobilizate – Rezerve din reevaluare) ;

• I6 : eficienŃa utilizării capitalului angajat = (Profitul curent + Cheltuieli privind dobânzile) / Total active).

Pentru rezultate deosebite obŃinute în domeniu specific Camera de ComerŃ Industrie şi Agricultură a acordat premii pentru activitatea pe anul 2006, astfel:

DISTINCłIA DE EXCELENłĂ – se acordă firmelor care s-au clasat pe unul din primele trei locuri în ultimii trei ani consecutiv.

1. ASTRAL IMPEX SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun

2. AVA 3 COMPANY SRL - ComerŃ cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv peşte, crustacee şi moluşte

3. PALROM SRL - ComerŃ cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor şi grăsimilor comestibile

4. PANPRO SRL - Fabricarea pâinii; fabricarea produselor proaspete de patiserie

5. RESCO SA - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun

6. ROPINI SRL - ComerŃ cu ridicata al cărnii şi produselor din carne TROFEUL DE EXCELENłĂ – se acordă firmelor care s-au clasat pe

unul din primele trei locuri în ultimii cinci ani consecutiv. 1. DARIMEX INTERNATIONAL SA - ComerŃ cu ridicata nespecializat de

produse alimentare, băuturi şi tutun 2. DUEX SRL - ComerŃ cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv

peşte, crustacee şi moluşte 3. FILIP D IMPEX SRL - Prepararea produselor din carne (inclusiv din carne

de pasare) 4. GLOBUS INTERNATIONAL SRL - ComerŃ cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun TROFEUL CREATIVITĂłII Camera de ComerŃ, Industrie si Agricultura a JudeŃului Arad, împreuna cu

Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci şi consilierul european pe proprietate


88

intelectuală acreditat, realizează cea de-a VIII-a ediŃie a Trofeului creativităŃii, urmărind stimularea şi premierea firmelor cu preocupări în ceea ce priveşte activitatea de brevetare a invenŃiilor şi de protejare a desenelor şi modelelor industriale, pe plan intern şi internaŃional. Trofeul creativităŃii se realizează avându-se în vedere numărul actelor de proprietate intelectuală solicitate şi dobândite în perioada 2004 – 2006.

În domeniul producerii şi comercializării alimentelor a obŃinut acest premiu societatea ASTRAL IMPEX SRL - ComerŃ cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun

3. IniŃiative de reglementări ale UE în domeniul produselor alimentare În data de 21 Ianuarie 2008 Comisia Europeană a făcut Parlamentului şi

Consiliului Europei o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 privind alimentele şi ingredientele alimentare noi (acŃiunile 14 şi 51) şi în conformitate cu cadrul de reglementare al Directivei 90/220/CEE cu privire la OMG-uri. Acest lucru a fost realizat parŃial prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic. Este necesar acum să se clarifice regulamentul privind alimentele noi, având în vedere faptul că produsele alimentare modificate genetic nu mai fac parte din domeniul său de aplicare.

Propunerea este conformă cu politica Comisiei pentru o mai bună reglementare, cu Strategia de la Lisabona şi cu strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene. Aceasta pune accentul pe simplificarea procesului de reglementare, reducând astfel obligaŃiile administrative şi îmbunătăŃind competitivitatea industriei alimentare europene, menŃinând în acelaşi timp un nivel înalt de protecŃie a sănătăŃii publice şi luând în considerare aspectele globale.

Toate alimentele noi şi utilizarea lor în produsele alimentare vor fi evaluate în funcŃie de următoarele criterii: acestea nu trebuie să reprezinte un pericol pentru consumator şi nici să îl inducă în eroare pe acesta, iar în cazul unei înlocuiri nu trebuie să prezinte inconveniente nutriŃionale pentru consumator.

În conformitate cu decizia de a adopta o procedură centralizată la nivelul UE şi de a separa gestionarea riscurilor de evaluarea acestora, toate cererile de autorizare a alimentelor noi trebuie prezentate Comisiei şi apoi transmise AutorităŃii Europene pentru SiguranŃa Alimentară (EFSA) care va efectua evaluări ale siguranŃei. Includerea unui aliment nou pe lista comunitară a alimentelor noi va fi analizată de Comisie pe baza avizului din partea EFSA. Comisia este sprijinită de către Comitetul permanent pentru lanŃul alimentar şi sănătatea animală (Standing Committee on the Food Chain and Animal Health - SCFCAH).

Decizia finală de a include un aliment nou pe lista comunitară a alimentelor noi va fi luată de Comisie prin intermediul procedurii de comitologie. Autorizarea adresată specific solicitantului va fi înlocuită şi procedura simplificată va fi eliminată, prin intermediul unui sistem general de decizii de autorizare adresate ComunităŃii. ProtecŃia datelor ar putea fi asigurată în cazuri justificate,


89

referitoare la dovezile ştiinŃifice recente şi la date care fac obiectul unui drept de proprietate, pentru a sprijini inovarea în industria agroalimentară.

Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE privind etichetarea, decizia va include, după caz, o etichetare specifică suplimentară pentru alimentele noi vândute consumatorilor.

În ceea ce priveşte alimentele tradiŃionale provenite din Ńări terŃe, va fi introdus un sistem de evaluare şi gestionare a siguranŃei bazat pe experienŃa precedentă privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă în Ńara de origine. În cazul în care s-a demonstrat existenŃa unei experienŃe precedente privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă în Ńara de origine, iar statul membru şi EFSA nu prezintă obiecŃii motivate privind siguranŃa, bazate pe dovezi ştiinŃifice, alimentul ar putea fi introdus pe piaŃă pe baza unei notificări a operatorului din sectorul alimentar care intenŃionează să comercializeze alimentul. Acest lucru va permite o evaluare şi gestionare a siguranŃei mai proporŃionale pentru alimentele în privinŃa cărora există o experienŃă precedentă privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă. În cazul în care sunt prezentate obiecŃii motivate privind securitatea, se va aplica procedura de comitologie normală.

Pentru fiecare aliment nou autorizat, pot fi stabilite o specificaŃie, modalităŃile de etichetare, condiŃiile de utilizare şi, după caz, o cerinŃă de monitorizare după introducerea pe piaŃă.

Pentru a garanta faptul că alimentele noi, odată autorizate, fac obiectul unei monitorizări constante şi sunt reevaluate dacă este necesar, producătorii alimentelor noi vor fi obligaŃi să informeze Comisia cu privire la orice informaŃie nouă care poate afecta evaluarea siguranŃei alimentelor noi.

De asemenea, se aplică următoarele definiŃii: (a) „aliment nou” înseamnă: (i) aliment care nu a fost utilizat pentru consumul uman la un nivel

semnificativ în cadrul ComunităŃii înainte de 15 mai 1997; Utilizarea unui aliment exclusiv ca supliment alimentar sau în cadrul unui

supliment alimentar nu este suficientă pentru a determina dacă acesta a fost utilizat pentru consumul uman la un nivel semnificativ în cadrul ComunităŃii înainte de 15 mai 1997. Cu toate acestea, în cazul în care un aliment a fost folosit exclusiv ca supliment alimentar sau în cadrul unui supliment alimentar înainte de această dată, acesta poate fi introdus pe piaŃa comunitară după acea dată în vederea aceleiaşi utilizări fără a fi considerat drept aliment nou. Alte criterii pentru a determina dacă un aliment a fost utilizat pentru consumul uman la un nivel semnificativ în cadrul ComunităŃii înainte de 15 mai 1997, care au ca scop modificarea unor elemente neesenŃiale ale prezentului regulament, între altele prin completarea acestuia, pot fi adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14 alineatul (3).

(ii) aliment de origine vegetală sau animală, atunci când se aplică plantei şi animalului o tehnică netradiŃională de reproducere care nu a fost folosită înainte de 15 mai 1997; şi


90

(iii) aliment pentru care s-a aplicat un nou proces de producŃie, care nu a fost utilizat înainte de 15 mai 1997, în cazul în care acest proces de producŃie duce la schimbări semnificative în compoziŃia sau structura alimentului care afectează valoarea sa nutritivă, metabolismul sau nivelul de substanŃe nedorite.

(b) „aliment tradiŃional provenit dintr-o Ńară terŃă” înseamnă un aliment nou în privinŃa căruia există o experienŃă precedentă privind utilizarea alimentară într-o Ńară terŃă, ceea ce înseamnă că alimentul respectiv a făcut şi continuă să facă parte din regimul alimentar normal al unei mari părŃi din populaŃia Ńării de cel puŃin o generaŃie.

(c) „experienŃă precedentă privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă” înseamnă că siguranŃa alimentului în cauză este confirmată de date privind compoziŃia acestuia, precum şi de experienŃa folosirii sale şi de folosirea continuă în regimul alimentar normal al unei mari părŃi din populaŃia unei Ńări.

Un aliment nou poate fi inclus pe lista comunitară doar dacă îndeplineşte următoarele condiŃii:

(a) pe baza dovezilor ştiinŃifice disponibile, nu pune nicio problemă de siguranŃă pentru sănătatea consumatorului în condiŃii de consum normale;

(b) nu induce în eroare consumatorul, nici prin modul în care este prezentat şi nici prin utilizarea prevăzută;

(c) în cazul în care este destinat să înlocuiască un alt aliment, nu diferă de acel aliment într-o măsură în care consumul său normal ar fi dezavantajos pentru consumator pe plan nutriŃional.

Aliment tradiŃional provenit dintr-o Ńară terŃă: 1. Un operator din sectorul alimentar care intenŃionează să introducă

un aliment tradiŃional provenit dintr-o Ńară terŃă pe piaŃă în Comunitate notifică acest lucru Comisiei, indicând numele alimentului, compoziŃia şi Ńara de origine ale acestuia.

Notificarea este însoŃită de date documentate care să demonstreze experienŃa precedentă privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă în Ńara terŃă.

2. Comisia transmite de îndată notificarea, inclusiv demonstrarea experienŃei precedente privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă menŃionată la alineatul (1), statelor membre şi AutorităŃii.

3. În termen de patru luni de la data la care notificarea prevăzută la alineatul (2) este transmisă de către Comisie, un stat membru şi Autoritatea pot informa Comisia cu privire la existenŃa unor obiecŃii motivate din partea acestora privind siguranŃa, bazate pe dovezi ştiinŃifice, referitoare la introducerea pe piaŃă a alimentului tradiŃional în cauză.

În acest caz, alimentul nu este introdus pe piaŃă în Comunitate şi se aplică articolele 5 -7. Notificarea menŃionată la alineatul (1) se consideră ca fiind cererea menŃionată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul XX/XXX [procedură comună].


91

Comisia informează în consecinŃă operatorul respectiv din sectorul alimentar în termen de cinci luni de la data notificării în conformitate cu alineatul (1).

4. În cazul în care nu a fost ridicată, pe baza dovezilor ştiinŃifice, nicio obiecŃie motivată referitoare la siguranŃă şi nu i-a fost transmisă nicio informaŃie referitoare la acest aspect operatorului respectiv din sectorul alimentar în conformitate cu alineatul (3), alimentul tradiŃional poate fi introdus pe piaŃă în Comunitate după cinci luni de la data notificării în conformitate cu alineatul (1).

5. Comisia publică o listă a alimentelor tradiŃionale provenite din Ńări terŃe care pot fi introduse pe piaŃă în Comunitate în conformitate cu alineatul (4) pe o pagină a site-ului de internet al Comisiei rezervată în acest scop.

6. Normele de punere în aplicare a prezentului articol, care au drept scop modificarea unor elemente neesenŃiale ale prezentului regulament, între altele prin completarea acestuia, pot fi adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14 alineatul (3).

Concluzii Prezenta lucrarea şi-a propus o scurtă trecere în revistă a situaŃiei

comercianŃilor şi producătorilor de produse alimentare din judeŃul Arad, precum şi a ultimelor reglementări europene privind siguranŃa şi securitatea produselor alimentare.

În acest sens situaŃia se prezintă în felul următor: Analiza societăŃilor care desfăşoară activităŃi în domeniul producerii şi

comercializării alimentelor în JudeŃul Arad •A. ComerŃ cu ridicata al produselor agricole brute, animalelor vii,

produselor alimentare, băuturilor şi tutunului – 23 firme, clasificate după cum urmează:

•a). Întreprinderi mijlocii: 3 •b). Întreprinderi mici: 10 •c). Microîntreprinderi: 10 •B. ComerŃ cu amănuntul în magazine specializate, nespecializate,

precum şi neefectuat prin magazine – 10 firme, clasificate după cum urmează: •a). Întreprinderi mijlocii: 2 •b). Întreprinderi mici: 3 •c). Microîntreprinderi: 5 •C. Exportatori - 10 firme, clasificate după cum urmează: •a). Întreprinderi mari: 1 •b). Întreprinderi mijlocii: 3 •c). Întreprinderi mici: 3 •d). Microîntreprinderi: 3 •D. Industria alimentară, a băuturilor şi a tutunului – 25 firme,

clasificate după cum urmează: •a). Întreprinderi mijlocii: 7


92

•b). Întreprinderi mici: 10 •c). Microîntreprinderi: 8 Acordarea de premii şi distincŃii de către CCIA Arad pentru rezultate

deosebite în anul 2006 Sunt admise să participe la top, firmele care îndeplinesc, cumulativ,

următoarele condiŃii: •- sunt comercianŃi de tip: SA, SRL, SNC, SCS, SCA, OC, SC, I.N.C.D; •- realizează o rată a profitului (profit curent/cifra de afaceri) între 1% si 100% ; •- realizează o cifră de afaceri de: •• minimum 220.000 RON pentru microîntreprinderi; •• minimum 300.000 RON la celelalte categorii de firme; •- nu au plăŃi restante la bugetele publice, la 31.12. 2006; •- au un număr mediu de salariaŃi, declarat în situaŃiile financiare pentru anul 2006, mai mare sau egal cu 2.

Indicatori utilizaŃi pentru clasificarea firmelor: •• I1 : cifra de afaceri netă; •• I2 : profitul din exploatare; •• I3 : rata profitului = (Profit curent / Cifra afaceri) ; •• I4 : eficienŃa utilizării resurselor umane = (Valoarea adăugată) / Număr mediu de salariaŃi); •• I5 : efortul de dezvoltare = (Creşteri ale activelor imobilizate în anul de raportare – Creşteri ale rezervei din reevaluare în anul de raportare) / (Total active imobilizate – Rezerve din reevaluare) ; •• I6 : eficienŃa utilizării capitalului angajat = (Profitul curent + Cheltuieli privind dobânzile) / Total active).

DISTINCłIA DE EXCELENłĂ – se acordă firmelor care s-au clasat pe unul din primele trei locuri în ultimii trei ani consecutiv: 6 firme.

TROFEUL DE EXCELENłĂ – se acordă firmelor care s-au clasat pe unul din primele trei locuri în ultimii cinci ani consecutiv: 4 firme.

TROFEUL CREATIVITĂłII - urmărind stimularea şi premierea firmelor cu preocupări în ceea ce priveşte activitatea de brevetare a invenŃiilor şi de protejare a desenelor şi modelelor industriale, pe plan intern şi internaŃional. Trofeul creativităŃii se realizează avându-se în vedere numărul actelor de proprietate intelectuală solicitate şi dobândite în perioada 2004 – 2006: 1 firmă.

IniŃiative de reglementări ale UE în domeniul produselor alimentare În data de 21 Ianuarie 2008 Comisia Europeană a făcut Parlamentului şi

Consiliului Europei o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 privind alimentele şi ingredientele alimentare noi (acŃiunile 14 şi 51) şi în conformitate cu cadrul de reglementare al Directivei 90/220/CEE cu privire la OMG-uri. Acest lucru a fost realizat parŃial prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic. Este necesar acum să se clarifice regulamentul privind alimentele noi, având în vedere faptul că


93

produsele alimentare modificate genetic nu mai fac parte din domeniul său de aplicare.

„Aliment nou” înseamnă: •(i) aliment care nu a fost utilizat pentru consumul uman la un nivel semnificativ în cadrul ComunităŃii înainte de 15 mai 1997; •(ii) aliment de origine vegetală sau animală, atunci când se aplică plantei şi animalului o tehnică netradiŃională de reproducere care nu a fost folosită înainte de 15 mai 1997; şi •(iii) aliment pentru care s-a aplicat un nou proces de producŃie, care nu a fost utilizat înainte de 15 mai 1997, în cazul în care acest proces de producŃie duce la schimbări semnificative în compoziŃia sau structura alimentului care afectează valoarea sa nutritivă, metabolismul sau nivelul de substanŃe nedorite.

„Aliment tradiŃional provenit dintr-o Ńară terŃă” înseamnă un aliment nou în privinŃa căruia există o experienŃă precedentă privind utilizarea alimentară într-o Ńară terŃă, ceea ce înseamnă că alimentul respectiv a făcut şi continuă să facă parte din regimul alimentar normal al unei mari părŃi din populaŃia Ńării de cel puŃin o generaŃie.

„ExperienŃă precedentă privind utilizarea alimentară în condiŃii de siguranŃă” înseamnă că siguranŃa alimentului în cauză este confirmată de date privind compoziŃia acestuia, precum şi de experienŃa folosirii sale şi de folosirea continuă în regimul alimentar normal al unei mari părŃi din populaŃia unei Ńări.

Un aliment nou poate fi inclus pe lista comunitară doar dacă îndeplineşte următoarele condiŃii: •(a) pe baza dovezilor ştiinŃifice disponibile, nu pune nici o problemă de siguranŃă pentru sănătatea consumatorului în condiŃii de consum normale; •(b) nu induce în eroare consumatorul, nici prin modul în care este prezentat şi nici prin utilizarea prevăzută; •(c) în cazul în care este destinat să înlocuiască un alt aliment, nu diferă de acel aliment într-o măsură în care consumul său normal ar fi dezavantajos pentru consumator pe plan nutriŃional.

Bibliografie Diaconescu I., Ardelean D., Diaconescu M – Merceologie alimentară.

Calitate şi siguranŃă, 2007, Editura Universitară, Bucureşti; www.cciaarad.ro www.infoeuropa.ro www.euro-info.ccir.ro


94

ADVANTAGES AND DISADVANTAGES OF CROSS CULTURAL COMMUNICATION

Ilona Máthé Tessedik Sámuel College Faculty of Economics, Békéscsaba, Hungary

“The reasonable person adapts himself to the world,

while the unreasonable one persists in trying to adapt the world to himself.”

George Bernard Shaw

Abstract The paper aims at presenting and defining the concept of culture with its specific domain

related to cross culture in the context of interaction between different ethnic and national background both as co-habiting national minorities and as a result of globalisation and borderless travelling and circulation of ideas, labour force, technology and invention. It also enhances the effects on overall general and business human contacts generated by the different way of thinking and speaking that characterises different people and nations, pointing out the advantages and disadvantages of being separate entities with distinct language, cultural, educational and mentality background.

Key words: cross-cultural communication, communication models, cultural differences, business environment, business purposes, interdependence of social sciences.

Objectives

• To describe a model for understanding cultural differences and to build awareness of the effects that culture has on language.

• To understand some aspects of the international business environment and the role that culture and language plays.

• To illustrate the application of various analytical perspectives and models from linguistics and the social sciences on international business communications and organizational theory.

• To demonstrate the interdependence of the social science disciplines – sociology, psychology, anthropology, and linguistics – and to show their effects on various business situations.

1. Introduction Do You Know? The Final Word on Nutrition and Health It's a relief to know the truth after all the conflicting medical studies.


95

1. a) The Japanese eat very little fat and suffer fewer heart attacks than the British or Americans.

1. b) The French eat a lot of fat and also suffer fewer heart attacks than the British or Americans.

2. a) The Japanese drink very little red wine and suffer fewer heart attacks than the British or Americans.

2 b) The Italians drink excessive amounts of red wine and also suffer fewer heart attacks than the British or Americans.

3. The Germans drink a lot of beer and eat lots of sausages and fats yet suffer fewer heart attacks than the British or Americans.

Conclusion: Eat and drink what you like. Speaking English is apparently what kills you. Do You Know? World Population Composition If we could shrink the earth's population to a village of precisely 100 people, with all the existing human ratios remaining the same, it would look something like the following:

There would be: 57 Asians 21 Europeans 14 from the Western Hemisphere, both north and south 8 Africans

52 would be female 70 would be non-white 48 would be male 30 would be white

70 would be non-Christian 89 would be heterosexual 30 would be Christian 11 would be homosexual 2. Background 2.1. World Situation • Emergence of the Digital Age (e.g., revolution of computer technology,

digitization, fiber optics, satellite communications, the Internet) • Ease and speed of international travel • Preponderance of English as the universal lingua franca • Formation and expansion of regional trade alliances (e.g.,

• NAFTA (North American Free Trade Agreement) • EU (European Union) • GATT (General Agreement on Tariffs and Trades) • ASEAN (Association of Southeast Asian Nations)

• Growth of international professional associations 2.2. Globalization


96

• The percent of the U.S. population that is foreign born has grown from 4.8% in 1970 to 6.2% in 1980 to 7.9% in 1990 and over 9% in 2000 (Ferraro, 2002).

• The U.S. has the fourth largest Spanish-speaking population in the world. E.g., More than 60% of the people in Miami speak Spanish as their first language (Ferraro, 2002).

• 60% of companies will increase their global presence in the coming three years (ADP Survey, 2002).

• A large number of corporations receive more than half of their sales from foreign market. E.g., Coca Cola sells more of its product in Japan than in the U.S. (Ferraro, 2002).

• Senior executives say that the ability to manage the business on a global basis is a top priority (ADP Survey, 2002).

• All of these changes are facilitating the cross border movement of people, goods, and data, bringing more and more cultures into contact with one another and increasing the potential for cross-cultural conflict.

• What is new about the global economy is the scale and the speed with which innovations, borrowings (maladies!), etc. are spreading.

2.3. Business Culture • “Domestic business organizations can be viewed as ‘mini-cultures’

(composed of different people with different roles, statuses, and value systems) that operate within the wider national context.”

• Individuals engage in corporate rituals, perpetuate myths and stories, adhere to norms, symbols and behavioral expectations, and use specialized vocabularies.

• Businesses are both differentiated and socially stratified in those specific roles and statuses can be identified.

• Failure to understand the influence that culture and language has on business has led to misunderstandings, miscommunications, costly marketing blunders, lawsuits, and a general undermining of corporate goals. (Ferraro, 2002).

2.4. Language in Business • An American airline offering service to Brazil advertised its “rendezvous

lounges” in its business class section. They failed to realize that the word rendezvous in Portuguese refers to a room for illicit sexual encounters.

• The American Dairy Association’s successful ad “Got Milk?” was unfortunately translated in Mexico as “Are you lactating?”

• Chevrolet was surprised when their popular compact car, the Nova, when exported to Mexico, didn’t sell. What they failed to realize was that “No va” when translated into Spanish means “no go” or “won’t run”.


97

• An American ink manufacturer attempted to sell bottled ink in Mexico through their advertisement that they could “avoid embarrassment” (from stains) through their brand of ink. However, the Spanish word used for “embarrassed” was “embarazar” which means to become pregnant. People thought the company was selling a contraceptive device.

• A sign in a Romanian hotel informing the English-speaking guests that the elevator was not working read, “The lift is being fixed. For the next few days we regret that you will be unbearable.”

• A sign in the window of a Paris dress shop said “Come inside and have a fit.”

• A notice in a Moscow tourist hotel stated, “If this is your first visit to the U.S.S.R., you are welcome to it.”

• The failure rates of U.S. expatriates (individuals on foreign assignments) are significantly higher than for other countries; 76% of U.S. companies experience failure rates over 10%, as compared to 3% for Western European and 14% for Japanese companies.

• One of the biggest reasons for failure is the assumption that if someone is successful in their home environment, then they will be successful in an international environment.

• Research has shown that failures in international business most often result from the individual’s inability to understand and adapt to the local country’s ways of doing things.

• Companies are beginning to realize that the single most important criterion for success in international business is communication skills. This is followed by personality traits, such as flexibility and accommodation, individual motivation, and the expatriate’s family situation.

• Important for successful communication skills are: competency in the local language, motivation to learn, and willingness to use it. (Ferraro 2002.)

3. Culture 1.1. Definition What is Culture? Culture (‘kΛltŠ∂) n.

1. The total of the inherited ideas, beliefs, values, and knowledge, which constitute the shared bases of social action.

2. The total range of activities and ideas of a group of people with shared traditions, which are transmitted and reinforced by members of the group; e.g., the mayan culture.

3. The artistic and social pursuits, expression, and tastes valued by a society or class, as in the arts, manners, dress, etc. (Collins English Dictionary, 1995)


98

• Permeates our conscious and unconscious thoughts, feelings, and perceptions; unwritten codes of behavior that individuals have internalized.

• Affects the way we interpret and judge events, respond to new situations, and make decisions (i.e., the fabric of everyday life).

• Learned and absorbed from our earliest childhood, reinforced by stories and heroes, expressed in our values and views, passed down from generation to generation.

• Reflected in the language we use to describe daily phenomena; found on a variety of levels from national/country, corporate/professional, ethnic/group membership, and personal/individual.

1.2. A Cultural Model

(Fons Trompenaars. 1998) 1.3. Dimensions of Culture Nine Dimensions of Culture • Relationships – importance of building relationships versus completing a

job. • Time – importance of personal relationships versus adherence to schedules. • Communication – ways the society communicates, including gestures. • Hierarchy – perception of rank in relationship to others and ways of

interacting.


99

74

46

45

43

41

40

35

33

30

29

19

18

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Japan

UK

Mexico

Germany

France

Spain

• Status Attainment – importance of personal achievement and sense of well-being.

• Space/Proxemics – the amount of space needed for comfort in business and personal environments.

• Group Dependence – importance of the individual versus the group in social and business situations.

• Diversity Receptivity – how roles, power, and authority are associated with gender, race, religion, and country of origin.

• Change Tolerance – responses to change, the need for rules, the ability to take risks, and the perception of control over one’s own destiny. (Schell and Stolz-Loike, 1994.)

1.4. Corporate Cultures

(Fons Trompenaars 1998) Feeling Upset at Work (Fons Trompenaars, 1998)


100

89

69

65

63

61

53

52

50

41

40

32

30

0 20 40 60 80 100

Israel

Netherlands

UK

Italy

France

Mexico

Quality of Life (Fons Trompenaars, 1998) Countries and Corporate Cultures

* Beaman (personal experience) (Fons Trompenaars, 1998)


101

Culture and the Workforce (Fons Trompenaars, 1998.) Bibliography:

Asante, Molefi Kete, Miike, Yoshitaka, & Yin, Jing. (Eds.), 2008, The Global Intercultural Communication Reader, New York: Routledge;

Bennett M. J. (Ed.)., 1998, Basic Concepts of Intercultural Communication. Yarmouth, ME: Intercultural Press, Boston MA;

Chen Guo-Ming, Starosta W. J., 2005, Foundations of Intercultural Communication, Lanham, MD: University Press of America;

Chen Guo-Ming, Starosta, W. J. (Eds.), 2000, Communication and Global Society, New York, Peter Lang;

Cotton D., Falvey D. Ken S., 2005, Market Leader New Edition, Intermediate Business English Coursebook and Workbook, Financial Times, Person-Longman;

Emmerson P., 2007, Business English Handbook Advanced, MacMillan; Ferraro, 2002, The Cultural Dimensions of International Business; Hofstede G. J., Pederson P. B., Hofstede G., Exploring Culture,

Intercultural Press, Boston, MA.; Jones L., 1997, International Business English, Cambridge University

Press; Klopf D. W., McCroskey J. C., 2007, Intercultural Communication

Encounters, Boston, Allyn & Bacon; Lewis, Richard D., 1996, 1999, 2006, When Cultures Collide, Intercultural

Press, Boston, MA;


102

Lewis, Richard D., 2003, 2007, The Cultural Imperative, Intercultural Press, Boston, MA;

Lewis, Richard D., 2005, Finland-Cultural Lone Wolf, Intercultural Press, Boston, MA;

Lewis, Richard D., 2005, Humor Across Frontiers, Transcreen Publications Hampshire;

Martin J. N., Nakayama T. K., 2007, Intercultural communication in contexts (4th ed.), New York: McGraw-Hill;

Peterson, Brooks. (2004). Cultural Intelligence. Intercultural Press, Boston, MA;

Pilbeam, Adrian, 2003, Market Leader International Management, Financial Times, Pearson Education Limited, Longman;

Rogers, Everett M., & Steinfatt, Thomas M. (1999). Intercultural communication. Prospect Heights, IL: Waveland Press;

Samovar, Larry A., Porter, Richard E., & McDaniel, Edwin R. (2007). Communication between cultures (6th ed.). Belmont, CA: Wadsworth;

Samovar, Larry A., Porter, Richard E., & McDaniel, Edwin R. (Eds.). (2006). Intercultural communication: A reader (11th ed.). Belmont, CA: Wadsworth;

Schell and Stolz-Loike, 1994, Journal of International Compensation and Benefits, Jan/Feb;

Slavik Hannah (Ed.). (2004). Intercultural Communication and Diplomacy DiploFoundation, ISBN 99932-53-08-1;

Starosta, William J., & Chen, Guo-Ming. (Eds.). (2003). Ferment in the intercultural field: Axiology/value/praxis. Thousand Oaks, CA: Sage;

Storti, Craig. (1994). Cross-Cultural Dialogues. Intercultural Press, Boston, MA.;

Trappe, Tonya-Tullis, Graham: Intelligent Business, Intermediate Business English coursebook and workbook, The Economist, Perarson Education Limited, Longman, 2005;

Trompenaars, Fons, & Hampden-Turner, Charles. (1998). Riding the waves of culture: Understanding diversity in global business (2nd ed.). New York: McGraw-Hill;

Trompenaars, Fons: Riding the Waves of Culture, Nicholas Brealey Publishing, 1997;

*** Collins English Dictionary, 1995, HarperCollins Publishers.


103

EVALUAREA RISCULUI DE PIAłĂ PENTRU PORTOFOLIUL DE ACTIVE FINANCIARE LA SIF

BANAT-CRIŞANA

Pavel Fărcaş, Ioan Cuzman, Daniel ManaŃe Societatea de InvestiŃii Financiare Banat-Crişana,

310 158 Arad, Calea Victoriei nr. 35A, România, tel/fax 0257 304461; 0257 230370 e-mail : [email protected], [email protected],

site internet : www.banat-crisana.com

Abstract Risk management is the process through which organizations methodically

approach the risks associated with their activities, with the purpose to reach both the objectives and the benefits for each activity, and the benefits and aims of the portfolio of activities. Within risk management process at financial investment companies an essential step is estimating the market risk. VaR – Value at Risk is the most important indicator for estimating this type of risk, for the financial assets portfolio of SIF Banat – Crisana. Some specific aspects, regarding the calculus algorithms and the implementation of variance-covariance matrix at the level of SIF Banat – Crisana’s portfolio are presented in this paper

Keywords: risk management, to estimate, Value at Risk, algorithm, variance-covariance matrix

1. Introducere Pentru o institutie finaciară, managementul riscului este procesul de

identificare; măsurare (cuantificare); gestionare şi control a diferitelor tipuri de risc, care rezultă din activitatea curentă a institutiei respective, scopul acestei activităŃii fiind optimizarea raportului risc/profit, şi este un factor determinant a stategiei de dezvoltare a societăŃii. În cadrul SocietăŃii de InvestiŃii Financiare - SIF Banat-Crişana mangementul riscului se referă la toate tipurile de risc, cu precizarea că unele dintre tipurile de risc au un caracter special, datorită caracteristicilor financiar-economice a societăŃii.

În procesul de management al riscurilor din cadrul SIF Banat-Crişana s-a Ńinut cont de “regulile RiskMetrics”, cum ar fi : “Câştigurile sunt numai pentru cei care-şi asumă riscuri!”, “Câştigul reprezintă numai jumătate din ecuaŃie!” sau “Riscul trebuie înŃeles în întregime!” cât şi de faptul că managementul riscului nu este o analiză ex-post, nu este o analiză a ce anume a mers prost, după ce faptul a fost împlinit.

În acest articol ne vom referi la riscul de piaŃă şi la estimarea riscului de piaŃă prin metoda de măsurare Valoare la Risc - VaR, metodă care a devenit de


104

referinŃă după ce Departamentul de Management al Riscului de la JP Morgan a făcut public modelul său de calcul al riscului, în anul 1994, [12].

Riscul de piaŃă se măsoară ca fiind pierderea sau câstigul potenŃial aferent unei poziŃii sau întregului portofoliu, pierdere asociată cu o modificare de preŃ, cu o probabilitate dată într-un anumit interval de timp. Modalitatea de calcul şi precizarea valorii parametrilor care intervin, este o decizie importantă care este luată, în general, de comitetetul director al unei firme.

VALUE at RISC-VaR este cea mai cunoscută metodă de măsurare a riscului de piaŃă şi este folosită de instituŃiile financiare pentru a determina pierderea maximă pe care o poate suferi un anumit portofoliu, într-o perioadă de timp şi pentru o probabilitate dată. VaR măsoară riscul la diferite niveluri, începand cu nivelul unei poziŃii, până la nivelul unui portofoliu complex. VaR măsoară într-un singur număr toate tipurile de risc, şi exprimă pierederea pe care un portofoliu o poate suferi într-o anumită perioadă de timp, în condiŃii normale de piaŃă. VaR măsoara riscul prin utilizarea modelelor statistice precum şi prin simulări capabile să măsoare volatilitatea activelor portofoliului .VaR este un instrument flexibil de măsurare a riscurilor. Poate lua în calcul diverse orizonturi de timp ( de o zi la o lună) precum şi diferite nivele de încredere (între 90% şi 99%)

2. Managementul riscului in societăŃile de investiŃii financiare Managementul riscului este procesul prin care organizaŃiile abordează

metodic riscurile ataşate activităŃilor pe care le desfăşoară cu scopul de a-şi atinge atât obiectivele şi beneficiile aferente fiecărei activităŃi în parte, cât şi beneficiile şi obiectivele întregului portofoliu de activităŃi.

Obiectivul principal al managementului riscului este să gestioneze volatilităŃile negative în corelaŃie cu acŃiunile de maximizare a valorii organizaŃiei, iar pentru aceasta trebuie să fie înŃeles potenŃialul de profit sau de pierdere cu care poate fi afectată organizaŃia.

Managementul riscului se focalizează pe două direcŃii: - identificarea riscurilor; - gestionarea lor.

Managementul riscului urmăreşte următoarele trei obiective: - să mărească probabilitatea de succes a organizaŃiei; - să reducă probabilitatea de eşec; - să reducă incertitudinea legată de atingerea obiectivelor organizaŃiei.

Managementul riscului trebuie să fie un proces continuu, parte a strategiei organizaŃiei şi trebuie să abordeze metodic toate tipurile de risc, legate de activităŃile trecute, prezente şi viitoare. Managementul riscului trebuie să fie integrat în cultura organizaŃională, printr-un program eficient, condus de top managementul organizaŃiei.

Principalele direcŃii în procesul de implementare a managementului riscului sunt: - optimizarea strategiilor financiare şi operaŃionale în termeni de risc şi profit;


105

- realizarea unei scale de prioritate pentru riscuri utilizând o unitate de măsură unică;

- modelarea stocastică a riscurilor financiare; - managementul capitalului de risc într-un cadru coerent - modelarea numerică a impactului riscului şi a strategiilor financiare şi operaŃionale asupra rezultatelor financiare

Pentru a-şi atinge obiectivul principal (creşterea valorii companiei), instituŃiile financiare trebuie să înŃeleagă şi să ia în calcul riscul complet în care operează.

În cadrul SocietăŃii de InvestiŃii Financiare Banat - Crişana (SIF B-C) prin integrarea procesului de management al riscului se urmăreşte soluŃionarea următoarelor probleme: • Gestionarea volatilităŃii câstigurior:

prin estimarea şi măsurarea riscului de piaŃă se poate stabili cauzalitatea lui ca factor al nerealizării Ńintelor de profit ale companie şi permite adoptarea unor decizii mai informate având la baza raportul rentabilitate/risc.

• Integrarea riscului de piaŃă: modul de măsurare a riscului depinde de tipul de risc analizat. O abordare integrată a modului de măsurare a riscului oferă posibilitatea comparării tipurilor diferite de risc utilizând aceeaşi platformă.

• Minimizarea posibilităŃii apariŃiei dificultăŃilor financiare induse de piaŃă: printr-un proces eficient de management al riscului, SIF Banat - Crişana se protejează impotriva riscurilor de piaŃă care pot conduce la decapitalizare sau reducerea fluxurilor financiare. Una dintre consecinŃele negative constă în posibila pierdere a unor oportunităŃi investiŃionale printr-un timing inadecvat al fluxurilor.

• Conservarea marjelor: o metodă de măsurare a riscului care să fie extinsa asupra întregii companii poate să conducă la o mai bună întelegere a riscurilor şi poate fi utilizată la cuantificarea modului în care riscurile afectează profiturile.

• ÎmbunatăŃirea comunicării interne şi externe: prin promovarea unei transparenŃe mai mari faŃă de riscurile de piaŃă, se va îmbunătăŃi comunicarea atât în interior cât şi în exterior pentru acŃionarii, analiştii, şi investitorii potenŃiali. În companiile în care riscul de piaŃă poate avea un impact semnificativ

asupra rezultatelor financiare, cum este şi SIF Banat-Crişana, o competenŃă crescută de a gestiona riscurile aduce beneficii mai mari, comparativ cu celelalte tipuri de firme.


106

3. Riscul de piaŃă şi raportarea riscului de piaŃă 3.1.Proceduri şi practici de management a riscului investiŃional Riscul afectează activitatea instituŃiei în general şi rezultatele activităŃii în

special. Din moment ce rezultatele societăŃii depind în mod direct de metodele de lucru acceptate si utilizate în procesul investitional, de comunicarea şi relaŃionarea inter-departamentală, de cunoştinŃele şi utilizarea eficientă a resurselor umane, de siguranŃa şi securitatea utilizării sistemelor interne, gestionarea riscului este o componentă de o importanŃă capitală în activitatea curentă a societăŃii.

Gestionarea riscului investiŃional se va face pe baza determinării unor limite de risc, limite stabilite prin algoritmi matematici iar metodele de măsură, de evaluare a mărimii riscurilor au la bază: Valoarea la Risc-VaR, Cash Flow la Risc-CFaR si Profitul la Risc–PaR.

Gestionarea riscului operational se va face în cea mai mare măsura prin proceduri.

În cadrul SIF Banat-Crisana, documentele de raportare a riscurilor sunt de două tipuri :

• rapoarte de evenimente şi • rapoarte de risc.

Rapoartele de evenimente de risc sunt realizate de diferite poziŃii din organigramă, iar rapoartele de risc vor fi redactate de membrii compartimentului de management al riscului . Aceste rapoarte, sub format electronic sunt distribuite şi accesabile automat prin serverul instituŃiei. Responsabilul cu elaborarea raportului de eveniment sau de risc, după caz, întocmeşte documentul în format electronic după care îl postează la locul indicat pe serverul instituŃiei.

AplicaŃiile informatice care susŃin procesul de raportare au la bază algoritmi logico-economici care sunt transpuşi în programe, prin limbajele de programare corespunzătoare şi au scopul de a automatiza procesul de măsurare şi raportare a riscului. Algoritmii şi programele informatice care fac parte din sistemul de management al riscului, după implementare şi testare, vor fi integrate în sistemul informatic al societăŃii, la nivelul compartimentul IT.

3.2.Valoarea la Risc (VaR) Cel mai important indicator de măsurare a riscului de piaŃă utilizat pentru

portofoliul SIF Banat-Crişana este Valoarea la Risc - VaR. Obiectivul măsurării valorii la risc este exprimarea printr-un număr a

riscului asociat portofoliului de active financiare ale SIF-ului. VaR este cea mai cunoscută metoda de măsurare a riscului de piaŃă, fiind

folosită de instituŃiile financiare (şi nonfinanciare) pentru a determina pierderea maximă pe care o poate suferi un anumit portofoliu, într-o perioadă de timp dată şi pentru o probabilitate dată.

VaR măsoară riscul la diferite niveluri, începând cu nivelul unei poziŃii, până la nivelul unui portofoliu complex.VaR exprimă într-un singur număr toate tipurile de risc, şi estimează pierderea pe care un portofoliu o poate suferi într-o


107

anumită perioadă de timp, în condiŃii normale de piaŃă: sau : VaR măsoară senzitivitatea unui portofoliu la posibilele schimbări de pe piaŃă, fiind capabilă să echivaleze riscul diferitelor produse şi să compună riscul la nivelul portofoliilor.

VaR măsoara riscul atât prin utilizarea modelelor statistice precum şi prin simulări numerice, care sunt capabile să estimeze volatilitatea activelor portofoliului . De asemenea, VaR este un instrument flexibil de măsurare a riscurilor poate lua în calcul:

• diverse orizonturi de timp ( de o zi la o lună) precum şi • diferite nivele de încredere (între 90% şi 99%). Cele mai cunoscute metode de calcul pentru VaR sunt:

1. Metoda VAR/COVAR – variaŃie/covariaŃie; 2. Simulare Monte-Carlo:; 3. Modelul EWMA – Exponential Weight Moving Average; 4. Simulare istorică; 5. Metode heteroschedastice.

3.3.Evaluarea riscului pentru portofoliul SIF Banat-Crişana, prin

estimarea VaR În cadrul SIF Banat-Crişana, pentru evaluarea riscului de piaŃă a

portofoliului de deŃineri de active financiare s-a avut în vedere o abordare diferenŃiată a măsurării VaR pe clase de active, în fiecare clasă afându-se elemente care au aceleaşi caracteristici, din punct de vedere al pieŃei de capital.

Caracteristicile după care portofoliul de societăŃi comerciale a fost împărŃit în clase, pentru a permite adaptarea modelelor de măsurare a riscului, sunt următoarele :

a. lichiditate , b. profitabilitate, c. capital propriu pozitiv, d. declanşarea procedurilor de faliment sau proceduri de reorganizare

judiciară. În urma analizei au rezultat următoarele clase de active financiare:

• un număr de clase de acŃiuni, • o clasă de obligaŃiuni, • o clasă de depozite şi certificate de depozit şi • o clasă de titluri de stat. Pentru fiecare clasă s-a adaptat un model de calcul pentru VaR şi s-a

proiectat un algoritm de calcul, după cum urmează: • Pentru clasa de acŃiuni tranzacŃionate pe BVB, lichide, VaR se calculează

prin metoda varintă-covarianŃă; • Pentru clasa de acŃiuni tranzactionate pe BVB, nelichide, VaR se

estimează prin simulare Monte-Carlo;


108

• Pentru clasa de acŃiuni nelistate, VaR se determină prin simulare Monte-Carlo, pornind de la capitalizarea profitului net;

• Pentru fiecare din clasele: clasa de obligaŃiuni, clasa de depozite şi certificate de depozit şi clasa de titluri de stat se estimează VaR prin metoda de simulare Monte-Carlo, pornind de la momentele statistice ale variaŃiei valorilor, pentru perioada de timp de interes, momente care vor fi determinate;

• Pentru întregul portofoliu SIF Banat-Crişana se va agrega o valoare pentru VaR, prin adaptarea metodei de simulare Monte-Carlo.

4. Metoda VaR de estimare a riscurilor de piaŃă 4.1.Valoarea la risc. Definirea elementelor de calcul VaR – Value at Risk este cea mai răspândită metodă de măsurare a riscului

de piaŃă, utilizată pe plan internaŃional. Este folosită pentru a determina pierderea maximă pe care o poate suferi un portofoliu, într-o perioadă de timp pentru o probabilitate dată, în condiŃii normale de piaŃă. VaR măsoară riscul prin utilizarea modelelor statistice precum si prin simulări capabile să măsoare volatilitatea activelor prin utilizarea modelelor statistice.

Aceasta metoda de măsurare a riscului are avantajul exprimării tuturor tipurilor de riscuri printr-o singura valoare.

Metoda VaR utilizează următoarele trei elemente : 1. Volatilitatea – măsoară fluctuaŃia pretului unui activ, sau volatilitatea preŃului spot a activululi suport. Cu cât volatilitatea activului este mai mare, cu atât potentialul de a înregistra pierderi sau câstiguri este mai mare, VaR foloseşte volatilitatea pentru a estima pierderea maximă pe care o poate suferi un portofoliu într-o anumită perioadă de timp.

2. Nivelul/Intervalul de încredere - reprezintă o estimare a probabilităŃii că o observaŃie statistică va fi cuprinsă între nişte limite date. În general, intervalul de încredere este situat între 90 % si 99 %.

De exemplu, RiskMetric foloseste un nivel de încredere de 95 % ( cu o deviaŃie standard de 1,65 ), iar Bank of International Settlements – BIS – foloseşte ca nivel de încredere 99 % ( cu deviatia stadard 2,33).

3. Perioada de timp, luată în calcul la măsurarea riscului, poate varia la o zi, la o săptămână, la o lună.

Formula generală de calcul, dată de relaŃia următoare, (1), deşi este aparent

simplă este greu de aplicat, deoarece determinarea volatilităŃii portofoliului este o problema complexă. Formula de calcul, pentru VaR, este :

(1) unde : V0 este valoarea portofoliului la momentul t0;


109

α - deviatia standar, σ - volatilitatea portofoliului.

,

( 2) Dacă notăm cu :

V - valoarea portofoliului la orizontul de timp ales; R–variabila aleatoare care descrie randamentul valorilor portofoliului,

(3),

atunci valoarea la risc, la nivelul p, VaRp pentru rentabilitatea R, poate fi definită de:

(4),

adică VaR este p-cuantila negativă a lui R, cu precizarea că, în general p=1% sau p=5%.

4.2. Metoda varianŃă-covarianŃăpentru calculul valorii la risc – VaR Pentru cuantificarea riscurilor de piaŃă, la un anumit nivel de încredere, cu

un orizont de timp prestabilit, pentru portofoliile SIF, formate din active financiare, active pentru care se cunosc valorile cotaŃiilor în momente discrete de timp, titluri financiare cotate şi tranzacŃionate pe BVB, care au cotaŃii zilnice, sau aproape în fiecare zi, care satisfac criteriile impuse de lichiditate şi de tranzacŃionare, se poate folosi metoda varianŃă-covarianŃă de estimare a valorii la risc, VaR.

Pentru calculul valorii VaR se aplică formula (1.) cu α=95%, orizontul de timp de o zi, formula finală este :

(5)

Ca o măsură a riscului de piaŃă se poate folosi valoarea deviaŃiei standard, calculată după formula :


110

(6) ,

unde :

- 2iσ -este varianŃa rentabilităŃii activului “i”, pentru perioada de timp [ 0, T ];

- jiρ - coeficientul de corelaŃie între rentabilitatea activului “i” şi “j”, pentru perioada de timp [0,T ] , care este dată de formula :

-

, (7)

iar COV(i,j) este covariaŃia între rentabilitatile titlurilor „i” si „j”, pentru perioada de timp [0,T ],

(8),

unde iR este media rentabilităŃii (media temporală a rentabilităŃii) titlului “i” Pentru prezentarea algoritmului metodei varianŃă-covarianŃă, de estimare a

valorii la risc, VaR, se fac următoarele notaŃii şi precizări. Fie un portofoliu format din “N” active financiare. Notăm cu:

- T – perioada istorică de timp, T este un număr natural, T ∈ N ; - t - valori discrete de timp, t ∈ 0, 1, …, T-1, T ;

- Vi,t - valoarea activului “ i “, la momentul t , ; - Ri,t –randamentul activului “i“,la momentul t, raportat la momentul “t-1”; - Wi,t – ponderea activului “ i “, la momentul t, în valoarea portofoliului; - V0 - valoarea iniŃială a portofoliului ; - V - valoarea portofoliului la orizontul de timp ales ; - R - variabila aleatoare care descrie randamentul valorilor portofoliului .

Valoarea portofoliului format din “N” titluri este dată de relaŃia (4)(

(4.))

unde : Vi este valoarea titlului „i”, iar Wi este ponderea activului “i”.

Rentabilitatea portofolilui este dată de formula :


111

(9.) ,

iar randamnetul unui activ, la momentul “t”, referitor la momentul “t-1” este dat de formula – cunoscută:

(10)

4.3.Algoritmul de calcul Se face ipoteza, că pe parcursul intervalului de timp, cuprins între două evaluări succesive ale lui VaR, structura potofoliului de active finaciare nu suferă modificări. Datele de intrare, pentru determinarea VaR, prin metoda varianŃă-covarianŃă sunt:

- N – numărul de active financiare; - mărimile Vi,t , care reprezintă valoarea activului “ i “, la momentul t ,

, deci vor fi în total un număr de de valori, care de fapt reprezintă valorile de închidere, în T momente pentru fiecare din cele N active financiare, sau valoarile activelor spot, “ i “, la cele T momente;

- V0 - valoarea iniŃială a portofoliului ; - Wi,0 – ponderea activului “ i “, în valoarea portofoliului V0, la momentul iniŃial, t=0;

- Valoarea (procentuală) a nivelului de încredere. Paşii algoritmului de calcul sunt:

1. Citirea şi validarea datelor de intrare; 2. Determinarea valorilor Wi,t , adică ponderea activului “ i “, la

momentul t, în valoarea portofoliului; 3. Determinarea valorilor Ri,t –randamentul activului “i“,la momentul t,

raportat la momentul “t-1”; 4. Determinarea covariaŃiilor, COV(i,j), covariaŃiile între rentabilităŃile

titlurilor „i” şi „j”, pentru perioada de timp [0,T ], conform (8);

5. Determinarea coeficienŃilor de corelaŃie , între rentabilitatea activului “i” şi “j”, pentru perioada de timp [0,T ], conform (7);

6. Evaluarea volatilităŃii portofoliului, determinarea valorii deviaŃiei standard - σP, conform (6);

7. Determinarea valorii VaR, conform (1) ;


112

8. Validarea şi acceptarea în sistem a rezultatelor .

5. Implementarea metodei. Rezultate şi concluzii 5.1.Estimarea VaR pentru clasa A din portofoliul SIF Banat-Crişana

În urma realizării aplicaŃiilor de calcul din cadrul sistemului de management al riscurilor, pentru evaluarea şi gestionarea riscurilor de piaŃă, încă din faza de implementare, portofoliul de active financiare, SIF Banat-Crişana a fost împărŃit în clasele stabilite. De menŃionat că procesul de gestionare a riscurilor este un process continuu şi iterativ, clasele fiind dinamice, conŃinutul lor se modifică de la un moment la altul, în funcŃie de evoluŃia pieŃelor din care fac parte activele. Clasa A, conŃine societăŃi din portofoliul SIF Banat-Crişana, cotate, lichide şi tranzacŃionate BVB. CondiŃiile de lichiditate se referă atât la volumul tranzacŃiilor cât şi la numărul de zile de tranzacŃionare, număr de zile care trebuie să fie mai mare decât un procent – prestabilit, mai mare de 66%, din numărul de zile în care funcŃionează bursa, deoarece pentru această clasă indicele VaR se va calcula zilnic. ConŃinutul portofoliului clasei A are un caracter dinamic. Coşul de active poate să varieze de la o zi la alta, de la o perioadă la alta, în coş pot să intre sau să iasă titluri după cum îndeplinesc sau nu condiŃiile impuse, aprioric. De asemenea, binenŃeles, vor varia şi ponderile activelor, de la un moment la altul, cauzele variaŃiei ponderilor fiind atât variaŃiile preŃurilor de închidere, induse de piaŃă cât şi conŃinutul portofoliului clasei A. Repartizarea în clase se face periodic/zilnic la nivelul întregului portofoliu de active financiare SIF Banat-Crişana, conform algoritmului prezentat, prin aplicaŃiile de calcul şi programele corespunzătoare.

5.2. Implementarea metodei şi rezultate Parametrii de calcul sunt:

a. Metoda de calcul Var: VarianŃă – CovarianŃă; b. Perioada de calcul - 1 zi , calcul VaR - zilnic; c. Nivelul de încredere 95 %

În data de 21 decembrie 2007 din CLASA A făceau parte un număr de 36 de emitenŃi, la categoria I şi II la BVB şi pe piaŃa RASDAQ.

Rezultatele aplicării metodei de calcul varianŃă – covarianŃă, pentru estimarea valorii la risc, VaR, pentru o perioadă de timp de o lună de zile, luna decembrie 2007, sunt prezentate tabelar şi grafic în continuare. Chiar dacă se constată că în această perioadă, variaŃia portofoliului a depăşit valoarea VaR estimată, la nivelul de încredere de 95%, în data de 21.12. 2008, rezultatele astfel obŃinute se încadrează în nivelul de încredere cu care s-a aplicat metoda.

5.3. Concluzii Prin procesul de administrare al riscurilor, de management al riscurilor se

realizează :


113

- cunoasterea tipurilor de risc la care este expusă societatea; - stabilirea unor limite – praguri de alarmă; - luarea deciziilor privind gestionarea variaŃiilor rezultatelor economico-

finaciare şi controlul intern al riscurilor, prin: • asumarea anumitor riscuri; • prevenirea şi reducerea altora, prin măsuri de control; • eliminarea celor mai expuse activităŃi; • transferul riscurilor, prin :

o extermalizare; o încheierea de asigurări;

• diversificarea pe pieŃe externe • operaŃii de Hedging.

• Tabelul 5.1. Tabelul cu valorile portofoliului Clasa A şi VaR – luna Decembrie

2007

Portof A [Lei] VaR estimat Modificare pe

piaŃă

Data Valoare Abs. [lei] Relat (%)

Port. A [lei]

Proc (%)

21.12.07 1,474,931,748 40,678,177 2.758 58,956,336 3.997

20.12.07 1,415,975,412 37,907,940 2.677 6,059,142 0.428

19.12.07 1,409,916,270 37,734,388 2.676 10,619,482 0.753

18.12.07 1,399,296,788 37,843,233 2.704 25,039,857 1.789

17.12.07 1,374,256,931 37,994,701 2.765 -11,630,601 -0.846

14.12.07 1,385,887,532 38,517,213 2.779 23,716,008 1.711

13.12.07 1,362,171,524 37,930,902 2.785 -14,982,992 -1.100

12.12.07 1,377,154,516 38,409,217 2.789 -16,073,506 -1.167

11.12.07 1,393,228,022 38,808,032 2.785 12,803,096 0.919

10.12.07 1,380,424,926 38,320,742 2.776 3,646,992 0.264

07.12.07 1,376,777,934 38,478,602 2.795 6,999,418 0.508

06.12.07 1,369,778,516 38,262,836 2.793 36,917,633 2.695

05.12.07 1,332,860,883 36,385,567 2.730 33,953,992 2.547

04.12.07 1,298,906,891 35,348,336 2.721 4,041,773 0.311

03.12.07 1,294,865,118 35,213,162 2.719 7,149,482 0.552

Fig. 5.1. Graficul variaŃiei relative (%) a portofoliului Clasa A şi VaR–luna Dec. 2007


114

Tehnicile si modelele de estimare a riscurilor de piaŃă aferente portofoliului SIF de active financiare, oferă, în afara determinării valorii la risc şi posibilităŃi de simulare a diferitelor situatii de investire/dezinvestire pe piaŃă monetară şi pe piaŃa de capital.

Realizarea şi implementarea în cadrul SocietăŃii de InvestiŃii Finaciare Banat-Crişana a unui sistem de management al riscurilor, care să consolideze într-un mod unic toate activităŃile şi procesele derulate în cadrul societăŃii, prin crearea unei entităŃi de management al riscului, prin crearea procedurilor necesare desfăsurării unei activităŃi eficiente, prin identificarea şi implementarea metodelor prin care se va inventaria-clasifica, estima-măsura şi se vor controla riscurile aferente portofoliului de active financiare, SIF Banat-Crişana, va pune la dispozitia investitorilor performanŃe în creştere, asociate unor riscuri gestionate conform celor mai bune practici în domeniu.

Deşi metoda varianŃă-covarianŃă, de estimare a Valorii la Risc – VaR, necesită, un volum relativ mare de calcule, aceasta poate fi inplementată, fără probleme deosebite, pentru portofoliile SIF Banat-Crişana formate din active financiare cu o lichiditate ridicată, cotate şi tranzacŃionate BVB, pentru diferite orizonturi de timp, la diferite nivele de încredere. Bibliografie Cazan E., Cuzman I., Fărcaş P., 2004,“Gestiunea portofoliilor de titluri financiare”, ISBN 973 – 8433 – 80 – 0 , Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara, pg. 235-256.


115

Cuzman I., Fărcaş P., 2005, “Aspecte specifice riscului operaŃional în cadrul societăŃilor de investiŃii financiare”, Ses. ŞtiinŃifică, “PIEłE de CAPITAL”, Arad Fărcaş P., Moleriu R., 2006, ”Elemente de probabilităŃi şi teoria proceselor stochastice cu aplicaŃii în matematica financiară”, ISBN(10) 973-650–164–7, Editura Albastră, Cluj-Napoca, pg. 165-204 Fărcaş P., Cuzman I., 2002, ”Managementul finaciar al riscului si metodologia VaR – VALUE at RISK – de cuantificare al riscului de piaŃă”, PIEłE de CAPITAL, Editura MIRTON, Timişoara, pg. 264-282 Fărcaş P., Cuzman I., 2003, “Numerical Methods To Quantify Market Risk”, PAMM, Bulletins for Applied& Comp. Mathematics, BAM 1988-C/2003, Budapest ManaŃe D., Fărcaş, P., Pescar P., 2006, ”Proiect de sistem de management al riscurilor la SIF Banat-Crişana”, SIF Banat-Crişana, Arad Popovici I., 2001, ”Aplicarea metodologiei Value-at-Risk pe piaŃa de capital şi piaŃa valutară din România”, http //www.kmarket.ro, Bucureşti Seco Luis , 1999, ”Valor-en-Riesgo”, RiskLab, Departament of Mathematics, University of TORONTO, http // risklab.erin.utoronto.ca/research, TORONTO TomiŃă Tiberiu, 2004, ”DicŃionar de management al riscului”, BRM Business Consulting, Bucureşti *** ,1995, JP Morgan: „RiskMetrics Tehnnical Document”, New York, Third Edition, http://www.jpmorgan.com ***, 2004, Joint Standards Australia / Standars New Zeeland Committee,”RISK MANAGEMENT”, AS/NZS 4360, Sydey, Wellington


116

PARTICULARITĂłI ÎN EVALUAREA PE BAZA MULTIPLILOR LA COMPANIILE COTATE LA BVB

Daniel ManaŃe SIF Banat – Crişana, Arad,

Calea Victoriei, 35A, Tel. 0724 517 336, Fax 0257 250 165, e-mail [email protected]

Abstract The paper presents the utility of relative valuation in the case of listed securities in

relation to an appropriate benchmark derived from the market. Relative valuation ratios are important tools for sophisticated investors in identifying the mispricing of different capital markets, sectors or securities.

Keywords: relative valuation, price multiples, valuation ratios, benchmark comparison, constant growth rate, bull market, bear market. Introducere

Abordarea prin piaŃă în evaluarea activelor financiare este adecvată atunci când există o piaŃă activă cu un număr suficient de tranzacŃii care, în cazul unor operaŃiuni private, ar putea fi eventual confirmate din surse independente.

Aplicarea abordării diferă semnificativ dacă este vorba de o întreprindere în ansamblul ei, de pachete minoritare, de active individuale sau de linii dintr-o afacere. TranzacŃiile curente de pe pieŃele reglementate de capital, de pe pieŃele de fuziuni & achiziŃii, sau cele anterioare ale activului financiar obiect al evaluării, analiza indicatorilor bursieri ai firmelor cotate şi analiza indicilor bursieri permit evaluatorilor să construiască o serie de rate de evaluare extrase din piaŃă. Aceste rate sunt denumite şi multipli de preŃ. Vom utiliza în continuare, interschimbabili în material, termenii de rate de evaluare sau multipli.

Pe pieŃele internaŃionale de capital evaluarea pe baza multiplilor este larg răspândită fiind o modalitate rapidă şi relativ simplă de lucru, care facilitează comunicarea rezultatului evaluării către client, comparativ cu abordarea prin venituri, metoda cash-flow.

ConstrucŃia şi utilitatea multiplilor Multiplii sunt numere rezultate din raportarea unui preŃ, a unei valori de

piaŃă la un parametru economic relevant:


117

Numărătorul reprezintă: - valoarea de piaŃă a capitalului acŃionarilor - dacă se analizează

capitalul acŃionarilor; - valoarea de piaŃă a capitalului investit - dacă se analizează

capitalul investit. Parametrul economic relevant selectat la numitor determină tipul

multiplului. De ex. un multiplu de profit va avea la numitor o mărime adecvată a profitului iar un multiplu de valoare contabilă va avea la numitor o mărime adecvată a capitalului propriu (activ net). După natura numitorului avem următoarele tipuri uzuale de multipli:

- multipli de profit, unde profitul adecvat poate fi profitul net, profitul înainte de amortizare, impozite şi cheltuieli financiare, profitul înainte de impozite şi cheltuieli financiare, rezultatul brut, etc.;

- multipli de valoare contabilă, unde valoarea contabilă adecvată este de regulă capitalul propriu sau activul net;

- multipli de cifră de afaceri, unde numitorul este de regulă cifra de afaceri netă;

- multipli de cash flow, unde numitorul este tipul adecvat de cash – flow, de exemplu cash flow-ul la dispoziŃia acŃionarilor, adecvat pentru evaluarea capitalului acŃionarilor, cash flow-ul la dispoziŃia capitalului investit, adecvat pentru evaluarea capitalului investit.

Analiza multiplilor unui titlu cotat pe o piaŃă reglementată de capital comparativ cu multiplul reprezentativ al unui grup relevant este utilizată în aprecierea valorii titlului relativ la multiplul reprezentativ, constituit într-un standard de comparaŃie (benchmark).

Termenul “relativ” este deosebit de important şi trebuie să i se acorde atenŃia cuvenită. Modelul este unul de evaluare relativă fiind bazat pe binecunoscutul principiu al substituŃiei. Cu alte cuvinte, acŃiuni similare, în termeni de risc şi rentabilitate, vor fi tranzacŃionate pe piaŃă la preŃuri similare de către investitori raŃionali.

Practic, se apreciază dacă o acŃiune este “subevaluată”, “supraevaluată” sau “corect evaluată” relativ la altă/alte acŃiuni similare şi relevante. Sensul complet al termenului “relativ” derivă din înŃelegerea faptului că, dacă acŃiunile comparabile sau activul financiar selectat ca benchmark (ex. Indicele BET_C) sunt la rândul lor “sub” sau “supra” evaluate de piaŃă, atunci concluziile analizei vor fi la rândul lor alterate.

Grupul relevant este format fie din anumite titluri cotate similare şi relevante, fie din titlurile cotate ale industriei sau sectorului economic din care face parte acŃiunea analizată, fie din totalitatea titlurilor cotate pe piaŃa de capital unde se tranzacŃionează acŃiunea analizată, etc.

Concluziile analizei, formulate în termeni de titlu “subevaluat”, “supraevaluat” sau “corect evaluat”, se concretizează în recomandări investiŃionale de tipul “cumpără”, “vinde” sau “păstrează” care deservesc investitorii şi


118

managerii de portofoliu în procesul investiŃional precum şi în estimarea unui tip de valoare de piaŃă a titlului analizat pe baza multiplului reprezentativ al grupului relevant selectat.

În principiu, din analiza tranzacŃiilor bursiere se poate deriva o valoare de piaŃă a unui titlu/pachet minoritar de titluri. Valoarea de piaŃă a unui pachet de control implică şi analiza tranzacŃiilor cu astfel de pachete sau studiul primelor de control realizate în tranzacŃiile recente de pe piaŃa fuziunilor şi achiziŃiilor, a ofertelor publice de preluare, etc. Subliniem că, pentru un titlu lichid, cursul bursier reprezintă de regulă chiar valoarea de piaŃă a acŃiunii.

Metodologie de lucru pentru titluri cotate, lichide Pentru titlul analizat se selectează multiplii adecvaŃi tipului acŃiunii,

mărimii drepturilor de proprietate implicate şi contextului analizei (de ex. accesul la date şi informaŃii relevante). Există două metode de lucru uzuale pentru derularea analizei [1]:

1. Compararea dintre Multiplii titlului analizat şi Multiplii activelor financiare selectate ca şi comparabile.

În decizia investitorului, factorul “risc” este important. Principiul substituŃiei nu cere ca titlurile luate ca bază de comparaŃie să fie identice, ci similare şi relevante:

- Similare prin natura titlului; - Relevante privind aşteptările cumpărătorului potenŃial, gradul de

risc asumat de investiŃie, lichiditatea investiŃiei, performanŃele probabile ale titlului, etc.

Rata medie anuală de creştere/descreştere “g” este un alt factor relevant. Gradul de comparabilitate dintre două acŃiuni este cu atât mai mare cu cât ratele lor aşteptate de creştere sunt mai apropiate ca mărime iar acŃiunile de “creştere” nu sunt comparabile cu cele de “venit”.

2. Estimarea unei valori standard sau benchmark a Multiplilor titlului

vizat pe baza unor elemente de analiză fundamentală: ex. rata medie de creştere la perpetuitate “g”, rata de distribuŃie a dividendelor şi respectiv rata de retenŃie a profitului net în firmă, rentabilitatea financiară, marja netă asupra cifrei de afaceri, etc.

Această metodă presupune realizarea de către evaluator a unei analize fundamentale complete, în contextul de evoluŃie al pieŃei de capital unde este cotat titlul vizat şi Ńinând cont şi de variabilele macroeconomice care pot afecta valoarea titlului.

Etapele de lucru în cadrul comparaŃiei: - Selectarea unor multipli adecvaŃi şi calculul lor pentru titlul

analizat, cu corecŃiile necesare, dacă acestea se impun; - Identificarea unui grup relevant pentru comparaŃie:


119

i. un grup de titluri comparabile, listate de regulă pe aceeaşi piaŃă de capital,

ii. industria din care face parte titlul analizat, iii. sectorul economic din care face parte industria titlului

analizat, iv. piaŃa de capital unde este listat titlul analizat, etc.;

- ConstrucŃia multiplilor pentru grupul relevant, cu corecŃiile necesare, dacă acestea se impun;

- Alegerea unei valori reprezentative: v. de exemplu, în cazul grupului de titluri comparabile, se

poate selecta ca multiplu reprezentativ pentru comparaŃie: media, mediana, moda, media armonică, etc.; - Realizarea comparaŃiei şi formularea concluziilor:

i. dacă multiplul titlului analizat > multiplul reprezentativ, titlul este supraevaluat comparativ cu grupul relevant; in ipoteza că grupul relevant este corect evaluat de piaŃă se poate formula recomandarea “vinde” ,

ii. dacă multiplul titlului analizat < multiplul reprezentativ, titlul este subevaluat comparativ cu grupul relevant; in ipoteza că grupul relevant este corect evaluat de piaŃă se poate formula recomandarea “cumpără”,

iii. dacă multiplul titlului analizat ≈ multiplul reprezentativ, titlul este corect evaluat comparativ cu grupul relevant; in funcŃie de obiectivele şi orizontul investiŃional se poate formula orice recomandare, inclusiv cea de “păstrează”.

Etapele de lucru în cadrul construcŃiei multiplilor pe baza analizei fundamentale:

- Selectarea unor multipli adecvaŃi pentru titlul analizat; - Analiza relaŃiei dintre multiplii şi indicatorii economico-financiari

relevanŃi; - ConstrucŃia multiplilor pe baza indicatorilor economico-financiari

studiaŃi; - Compararea multiplilor astfel rezultaŃi cu multiplii rezultaŃi din

datele de piaŃă; - Formularea concluziilor şi a recomandărilor.

Concluzii În metoda comparaŃiei, justeŃea concluziilor şi recomandărilor este

condiŃionată de: 1. Adecvarea multiplilor la scopul şi contextul analizei, ex.: - Pentru un titlu la care profitul pe acŃiune este negativ nu este

adecvat un multiplu de profit;


120

- Pentru un titlu emis de o companie care controlează resurse naturale (ex. gaz, aur, diamante, etc.), cel mai adecvat multiplu este în primul rând cel al valorii contabile;

- Dacă nu sunt disponible informaŃii credibile privind elementele constituente ale fluxurilor de numerar, multiplul de cash-flow nu este adecvat.

2. Gradul ridicat de similaritate şi relevanŃă a comparabilelor selectate:

Ex. Dacă titlurile selectate, chiar din acelaşi domeniu de activitate au caracteristici diferite de creştere, comparaŃia va genera concluzii eronate; de ex. o acŃiune de “creştere”, care nu acordă dividende şi înregistrează rate istorice ridicate de apreciere a cotaŃiei, nu este comparabilă cu una de “venit”, care distribuie în permanenŃă dividende ridicate şi are rate modeste de apreciere a cotaŃiei.

3. Realizarea corecŃiilor necesare pentru creşterea comparabilităŃii: Ex. Ca să putem aplica un multiplu de profit în cazul a două titluri unde

emitenŃii nu folosesc aceleaşi metode de evaluare a stocurilor trebuie să facem corecŃiile necesare pentru a reflecta în EPS aceeaşi metodă de evaluare stocuri.

4. ÎnŃelegerea variabilelor care influenŃează valoarea grupului relevant:

Evaluatorul trebuie să poată aprecia dacă piaŃa evaluează în mod corect grupul relevant. Eventualele “baloane de săpun” reprezentând creşteri abrupte de cotaŃii în anumite domenii fără ca firmele cotate din grup să aibă o acoperire corespunzătoare în indicatorii economico-financiari trebuie depistate şi înŃelese de analist deoarece pot distorsiona semnificativ rezultatul metodei comparaŃiei. Este notorie creşterea anormală a cotaŃiilor companiilor de INTERNET în perioada 1998-2000 pe pieŃele nord-americane, finalizată cu prăbuşirea preŃurilor acŃiunilor la majoritatea acestor firme.

Similar, un sentiment negativ de piaŃă manifestat într-un anumit domeniu sau pentru o anumită piaŃă, tradus în scăderi abrupte, ilogice în cotaŃiile unor companii/sectoare cu perspective pozitive, va distorsiona multiplii bazaŃi pe titluri din acest segment.

5. Sincronizarea recomandărilor cu momentele optime de vânzare/cumpărare relevate de analiza tehnică:

O concluzie corectă, pe termen lung, privind o ipotetică subevaluare a titlului analizat, concretizată într-o recomandare de cumpărare, poate conduce în prima fază la deprecierea investiŃiei pe o piaŃă în scădere.

O astfel de situaŃie ar putea fi evitată prin identificarea momentului de schimbare a tendinŃei de scădere a cotaŃiei şi sincronizarea achiziŃiei cu acest moment.

În metoda construcŃiei multiplilor benchmark, justeŃea concluziilor şi recomandărilor este condiŃionată de următoarele elemente, vezi şi (Manate D., 2005):


121

1. În perioadele de “piaŃă a taurului”, aproape toate cotaŃiile cresc, antrenând şi creşterea multiplilor de preŃ, fără a fi mod obligatoriu acoperite de o creştere economică la nivelul întreprinderilor cotate.

2. În mod similar, în perioadele de “piaŃă a ursului”, aproape toate cotaŃiile scad, antrenând şi scăderea multiplilor de preŃ, fără a fi mod obligatoriu acoperite de o degradare la nivelul indicatorilor economico-financiari la firmele respective.

3. Sentimentul pozitiv al pieŃei se poate manifesta şi diferenŃiat, numai pentru anumite sectoare, “la modă”, care înregistrează multipli foarte mari (ex. PER) comparativ cu alte sectoare economice, fără a exista o acoperire în indicatorii fundamentali.

4. În fapt, rate de evaluare “mari” sau “mici” în sine nu semnifică mare lucru, adjectivele “mare” şi “mic” fiind termeni relativi. Mărimea multiplului variază în timp, în funcŃie de percepŃiile pieŃei şi perspectivele economice la nivel de firmă, sector şi economie naŃională, care trebuie astfel investigate de analist.

5. PreŃul unei acŃiuni cotate depinde şi de numărul de acŃiuni ordinare, emise şi aflate în circulaŃie. În mod normal, preŃul unei acŃiuni va creşte dacă, prin răscumpărarea şi anularea unei părŃi a acŃiunilor în circulaŃie de către emitent, va scădea numărul de acŃiuni rămase în circulaŃie.

În mod similar, dacă va avea loc o divizare (splitare) a acŃiunilor ordinare în mai multe acŃiuni de valori nominale mai mici, numărul de acŃiuni în circulaŃie crescând, preŃul acŃiunilor va scădea. Răscumpărările şi splitările vor afecta astfel mărimea multiplilor, fiind necesare ajustări.

Bibliografie Manate D., 2005, ImportanŃa evaluării în procesul investiŃional, Ed.

MIRTON, Timişoara; Stowe J., Robinson T., Pinto J., McLeavey D., 2007, Equity Asset

Valuation, Ed. JOHN WILEY & SONS, New Jersey.


122

SOCIETATEA INFORMAłIONALĂ ŞI PRODUSELE SALE REPREZENTATIVE

Haiduc Cristian, Anghelina Andrei Universitatea de vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, tel 0257213066, fax 0257243777 [email protected]

Abstract In this work the authors try to report some of the major changes that happened in

the informational society within the last decades, and the impact of these changes upon the new economy. There are some new concepts that are introduced in this report such as new economy, informational society, knowledge society and others. We also tried to show in this report some aspects of the influences of these new concepts in the European economy and of course in the national economy. Although we are a step back, comparing to Europe, the last developments are considerable and there are great expectations for the future. The authors did not want to exhaust this vast subject but they tried to show the importance of these changes in the economy.

Keywords: Informational society, knowledge society, new economy, network economy, evolution, consumer behavior, products.

De peste două decenii, în limbajul cotidian şi cel ştiinŃific şi-a făcut loc conceptul de societate informaŃională, căreia îi este proprie o economie mult schimbată faŃă de cea tradiŃională , numită „noua economie”. Termenul de „noua economie” a fost impus în literatura economică actuală de către reprezentanŃii Noii Şcoli de la Cambridge. Cei mai mari dintre reprezentanŃii acestui nou curent de gândire economică sunt J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti (Tănase G. P., http: //www.recai.ro).

Pentru prima dată termenul de nouă economie (”new economy”) a apărut în 1995 în SUA. Încă de atunci s-a încercat definirea termenului. Nici până acum nu s-a ajuns la o părere unanimă asupra definirii noii economii. Inclusiv numărul de termeni utilizaŃi pentru a denumi noul tip de economie este impresionant. Astfel, întâlnim denumiri precum ”economie digitală sau computerizată”, ”economie informaŃională”, ”economie electronică”, ”economie globalizată”, „economie a reŃelelor” (network economy) sau „economie a comunicaŃiilor” (comunication economy). Noua economie este adesea denumită drept economie a informaŃiei datorită rolului superior al acestei resurse în crearea bogăŃiei în raport cu resursele materiale sau de capital. După unii autori termenul ”economie a reŃelelor” (sau ”economie relaŃională”) este mai adecvat pentru a denumi noul tip de economie întrucât informaŃia singură nu este suficientă pentru a explica discontinuităŃile din


123

evoluŃia actuală a economiei mondiale. Lumea actuală se află deja de peste un secol într-un stadiu de creştere a afluxului de informaŃii. Multe afaceri de succes s-au bazat pe acumularea cunoştinŃelor, pe capitalul informaŃional, dar doar recent reconfigurarea totală a informaŃiei însăşi a schimbat economia în întregul său (Albu L., Chilian N., http://www.academiaromana.ro).

Dacă în ce priveşte definirea noului termen părerile sunt foarte împărŃite în ceea ce priveşte caracteristicile proprii acestui nou tip de economie părerile converg mult mai mult.

Noua economie este asociată cu apariŃia şi evoluŃia a două tendinŃe în economia mondială: globalizarea şi revoluŃia produsă în domeniul informaŃiei şi comunicaŃiilor (TIC). Aceste tendinŃe prefigurează o revoluŃie virtuala care transformă fundamental viaŃa economică şi socială în actualul secol, descris adesea drept secol al societăŃii informaŃionale, al societăŃii bazate pe cunoaştere, al economiei Internet. Nu este surprinzător că se asociază noua economie cu aplicaŃii ale tehnologiei informatice între care: comerŃul electronic, afaceri electronice, comerŃ digital, sau piaŃă virtual( Rădoi D., 2005). Pe măsură ce fuziunea între comunicaŃii şi calculatoare devine completă, se crează ciber-spaŃiul global, un spaŃiu virtual în care se tele-lucrează, se tele-cumpără, tele-învaŃă, iar corespondenŃa se face prin e-mail. Aceste caracteristici şi concepte se concretizează în noi paradigme şi reguli (http://www.crie.ro/nouaeconomie). În figura 1 prezentăm principalele diferenŃe dintre noul si vechiul tip de economie (Lucian Albu, Nora Chilian, http://www.academiaromana.ro)

VECHEA ECONOMIE NOUA ECONOMIE

Caracteristici generale ale economiei PieŃele Stabile Dinamice Sfera competiŃiei NaŃională Globală

Forma de organizare Ierarhică, Birocratică RelaŃională, Antreprenorială

PotenŃial geografic şi Mobilitatea afacerii

Reduse Înalte

CompetiŃia între regiuni Scăzută Înaltă Industria:

Organizarea producŃiei

ProducŃie de masă ProducŃie flexibilă

Factorul cheie al producŃiei

Capital/Muncă InovaŃie/CunoştinŃe

Tehnologia conducătoare

Mecanizare Digitalizare

Sursa avantajului competitiv

Scădere cost prin economia de scară

InovaŃie, calitate, reglarea la piaŃă, cost


124

ImportanŃa cercetării/inovării

Moderată Înaltă

RelaŃiile cu alte firme

Stabilite direct AlianŃe şi colaborare

ForŃa de muncă: Principalul scop al politicii

Ocupare deplină Salarii şi venituri mari

Calificare Calificare specifică Calificare largă, instruire multiplă

EducaŃie necesară O calificare ÎnvăŃare continuă

RelaŃiile de muncă/conducere

Adverse Colaborative

Natura ocupării Stabilă Risc şi oportunitate

Guvernarea:

RelaŃiile afaceri-guvern CerinŃe impuse Sprijinirea firmelor pentru inovaŃii/creştere

Reglementări, norme Comandă şi control Instrumente de piaŃă, flexibilitate

Fig.1 – DiferenŃele semnificative dintre Noua si Vechea economie La fel ca şi economia de tip vechi si noua econoie are o piaŃă specifică pe

care se desfăşoara schimburi, doar că obiectul schimbului este diferit şi diversificat. Astfel avem de a face cu bunuri digitale (bunuri ce pot fi digitalizate şi transferate prin reŃeaua digitală: cărŃi, articole, ziare, fotografii, imagini, muzică şi produse video), procesele digitalizate (ştiri, serviciile de informare rabatizate, analize şi informaŃii din baze de date, servicii de consultanŃă, brokeraj financiar şi alte servicii ce pot fi digitalizate şi livrate automat prin computer, la care se adaugă, învăŃământul la distanŃă, consultaŃii medicale, consultanŃă juridică, etc.), bunuri fizice digitalizate (scrisori, instrucŃiuni, informaŃii diverse, comenzi de produse, rezervări de locuri, formulare privind obligaŃiile de plată publice), produsele fizice şi serviciile inteligente (bunuri fizice şi serviciile clasice continuă să existe şi din ce în ce mai mult au încorporate componente digitale; aşa spre exemplu, un autoturism modern include circa 2,5 km de cablu, 400 de senzori, 150 de cipuri, care, uneori preiau unele elemente de comandă manuală) (I. BăbăiŃă, I. Imbrescu, A. Anghelina, 2006).

Dintre toate tehnologiile moderne, tehnologia informaŃiei are cel mai mare potenŃial pentru a stimula "dematerializarea" producŃiei şi consumul de bunuri "imateriale", pentru că permite creşterea valorii adăugate a produselor, cu un


125

consum mai mic de resurse şi reducerea poluării mediului înconjurător, ducând la dezvoltare durabilă.

În tabelul următor am prezentat principalii indicatori ai societăŃii informaŃionale la nivel european în anul 2004, conform Institutului NaŃional de Statistică.

Tabel 1


126

Urmărirea comparativă pentru anii 2004/2003 a acestor indicatori evidenŃiază tendinŃa de creştere a gradului de dezvoltare a societăŃii informaŃionale în Ńara noastră, în contextul general al evoluŃiilor spre consolidarea unei structuri economico-sociale aliniată standardelor europene. Astfel: • numărul de abonaŃi la serviciile de telefonie mobilă a crescut cu circa 45% şi a ajuns la 471 de abonaŃi la 1000 de locuitori; • ponderea gospodăriilor care deŃin PC în total gospodării a crescut de la 7,33% la 12,4%; • numărul de utilizatori Internet a crescut de peste 2 ori fiind în 2004 de 138 la 1000 de locuitori.

Tabel 2.

Tabel 3.


127

Observarea indicatorilor din sectorul economic şi financiar permite evidenŃierea unor creşteri cantitative, dar şi calitative, ilustrate prin numărul specialiştilor TIC, care a sporit în 2004 faŃă de 2003 cu circa 5%. De asemenea, numărul de echipamente a crescut cu circa 38%, în timp ce numărul de PC conectate la Internet a crescut cu 49%. EvoluŃia cea mai importantă a fost cea a numărului de utilizatori Internet, care în cursul anului 2004 a fost aproape dublu faŃă de anul 2003. Dinamică accelerată s-a înregistrat şi în ceea ce priveşte utilizarea produselor TIC pentru vânzarea/cumpărarea online a produselor şi serviciilor, astfel că ponderea întreprinderilor care vând/ cumpără via Internet în aceeaşi perioadă de timp a crescut cu 50%. În ceea ce priveşte distribuŃia cifrei de afaceri realizată online, cea mai mare pondere se găseşte în domeniul comerŃului, circa 71% din cifra totală a vânzărilor online pe sector, urmat de servicii. Dacă raportăm cifra de afaceri realizată online la total cifră de afaceri a întreprinderilor, care vând online, ponderile cele mai importante le deŃin activităŃile “industria de echipamente pentru radio, televiziune şi comunicaŃii” (diviziunea CAEN 32) şi “comerŃ cu amănuntul” (diviziunea CAEN 52).

Tabel 4.

Tabel 5.


128

Fig.2 – Structura conexiunilor Internet în anul 2006, conform Institutului

NaŃional de Statistică (www.insse.ro)

Tabel 6


129

Fig.3 – Evolutia numarului de PC in principalele ramuri ale economiei

După cum se poate observa din tabelele anterioare trendul produselor IT si

telecomunicatii este ascendent in Romania, ceea ce a dus la dezvoltarea economică actuala.

Un alt serviciu important specific societatii informationale este serviciul de telefonie cu componentele sale fixa si mobile si cu serviciile conexe, si anume transmisiile de date si voce.

Astfel in anul 2005, Vodafone Romania S.A. a lansat serviciile 3G, iar în 2006 au fost lansate serviciile 3G şi de către Orange-Romania S.A. Tot în 2006 a fost lansată licitaŃia de atribuire a licenŃelor 3G de către IGCTI, acordându-se cele două licenŃe disponibile companiilor RCS&RDS S.A. şi Telemobil S.A.Numărul total de „utilizatori” ai serviciilor de telefonie (fixă şi mobilă) a depăşit valoarea de 21,5 milioane la data de 31 decembrie 2006. Deşi în cazul serviciilor de telefonie mobilă numărul de utilizatori este în creştere în comparaŃie cu numărul liniilor de acces la reŃelele fixe de telefonie instalate în anul 2006, nu se poate considera deocamdată că există substituibilitate completă între cele două categorii de servicii (din punct de vedere al serviciului de acces la o reŃea de telefonie), ci o relaŃie de complementaritate, având în vedere faptul că într-o gospodărie o linie telefonică fixă poate fi utilizată de mai mult de o persoană (în medie, de aproximativ 3 persoane), iar majoritatea celor care utilizează servicii de telefonie mobilă nu a renunŃat la abonamentul la serviciile de telefonie fixă, acestea fiind folosite în mod alternativ. Traficul total de voce originat în reŃelele publice de telefonie din România înregistrează un trend ascendent, fiind cu aproximativ 29,5% mai mare în anul 2006 faŃă de anul 2005. Această evoluŃie este determinată de o creştere cu 136% a traficului de voce realizat prin intermediul reŃelelor furnizorilor alternativi


130

de servicii de telefonie fixă, precum şi de creşterea cu 54% a volumului de trafic realizat prin intermediul reŃelelor publice mobile de telefonie.

Numărul furnizorilor alternativi a crescut de la 60 de furnizori, în anul 2005, la 81 în 2006. Volumul anual de trafic realizat de abonaŃii furnizorilor alternativi de telefonie fixă a depăşit 1,9 miliarde de minute, înregistrând o rată de creştere de 136% în 2006 faŃă de 2005, determinată în principal de creşterea atât a traficului naŃional, cât şi a celui local în interiorul aceleaşi reŃele fixe.

Numărul de cartele SIM active aferente numărului total de abonamente şi cartele preplătite comercializate utilizatorilor finali persoane fizice şi juridice a fost de 17,4 milioane la 31 decembrie 2006, ceea ce reprezintă o creştere cu 17,2% faŃă de 30 iunie 2006 şi cu 30,4% faŃă de numărul înregistrat la sfârşitul anului 2005. Astfel, rata de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă (număr total de cartele SIM active raportat la 100 de locuitori) a ajuns la 80,7% în 2006 faŃă de 47,1% în 2004.(Raportul Guvernului Romaniei septembrie 2007)

Lucrarea nu îşi propune să epuizeze subiectul societatii informationale, al produselor acestei societati şi a noii economii, ci doar să evidenŃieze câteva aspecte importante ale acestora în perioada contemporană cu aplicaŃiile lor efective in România.

Bibliografie Albu L., Chilian N., 2003, Posibile ajustări conceptual-metodologice în

ştiinŃa economică, în contextul extinderii societăŃii informaŃionale–societăŃii cunoaşterii, http://www.academiaromana.ro

BăbăiŃă I., Imbrescu I, Anghelina A, 2006, PiaŃa în condiŃiile noii economii, Studia Universitatis Vasile Goldiş, Seria Ştiinte Economice;

Rădoi D., 2005, Locul şi rolul comerŃului electronic în noua economie, Oeconomica, nr.2/2005, Bucureşti, http://www.crie.ro/nouaeconomie;

Tănase G. P., 2002, „Noua economie. Orizonturi şi schimbări”, http://www.recai.ro;

M. Drăgănescu 2001, De la societatea informaŃională la societatea cunoaşterii, Ed. Tehnică, Bucureşti,

*** Raportul Guvernului Romaniei – septembrie 2007 www.insse.ro http://www.recai.ro http://www.academiaromana.ro


131

ESTIMAREA COEFICIENTULUI BETA PE PIAłA ROMÂNĂ DE CAPITAL

Adrian NiŃu Universitatea AurelVlaicu Arad

Abstract Betas can be measured as the covariance of individual stock returns against

returns on the market. Alternatively, they can be calculated via regression analysis. These historical, unadjusted betas have been shown to suffer from several weaknesses. The first of these is their tendency to regress towards their mean value (1.0) over time. However, this instability is, to a limited extent, predictable. Blume and Vasicek provide two methods by which betas can be adjusted to correct for this tendency. Comparison of the unadjusted, Blume adjusted, and Vasicek adjusted betas have revealed that the Blume and Vasicek approaches are clearly superior in explaining future betas.

For the Romanian securities, we select SIF1 to 5, and we applied the Blume and Vasicek beta adjustment techniques, together with other regression techniques in order to find out witch of them gives the more accurate results.

Key words: beta adjustment, Blume beta adjustment technique, Vasicek beta adjustment technique, liniar regression ,singular index model. Pentru început prezentăm câteva metode de calcul a coeficientului beta, urmând ca apoi utilizând aceste tehnici, în condiŃiile pieŃei române, să determinăm valorile beta utilizând datele istorice ale unei perioade de analiză PA cuprinsă între 3.07.2001 şi 22.06.2005, ceea ce corespunde la 980 zile de tranzacŃii. Ne propunem ca aceşti coeficienŃi beta medii estimaŃi să fie apoi comparaŃi cu cei realizaŃi pentru perioada 23.06.2005 - 07.06.2007, pentru a decide care dintre metodele prezentate dă rezultate mai bune pe piaŃa română de capital. Tehnica de calcul a coeficientului beta

Metoda de calcul provine de la definiŃia coeficientului beta ca atare, respectiv din modelul index singular. Modelul index singular statuează că rata de rentabilitate estimată a unei acŃiuni este într-o relaŃie liniară cu rentabilitatea pieŃei, arătând că există o relaŃie a tuturor rentabilităŃilor acŃiunilor la trendul pieŃei, însă această relaŃie este mai mult sau mai puŃin intensă. Expresia modelului index singular este: Ri = αi + βi RM + ei ; _1 unde: Ri este rentabilitatea acŃiunii “i”; RM este rentabilitatea pieŃei;


132

αi este coeficientul component al rentabilităŃii acŃiunii “i” independent de performanŃa pieŃei ; ei este o componentă care are valoarea medie estimată egală cu 0 (variabilă

aleatoare) ( 0e i = ; ie este valoarea medie a coeficientului ei) A. Coeficientul β al pieŃei, βM are valoarea 1. Considerând cunoscute evoluŃiile

istorice ale cursurilor acŃiunii “i“, atunci la un moment dat t rata rentabilităŃii acŃiunii se determină astfel:

Rit = [ ( Cit - Cit-1 ) + Dit ] / Cit-1 ; _2 unde: Rit este rata de rentabilitate estimată la momentul t pentru acŃiunea i; Cit ,Cit-1 reprezintă cursul acŃiunii i la momentele de timp t respectiv t-1 (SIF1-5 în cadrul acestei lucrări); Dit este dividendul acŃiunii i la momentul t ; B. Pentru calculul ratei rentabilităŃii pieŃei este folosit indicele de bursă.

(BET_C în cadrul acestei lucrări); RMt = ( It - It-1 ) / It-1 ; _3 unde : RMt - rata rentabilităŃii pieŃei; It ,It-1 - valoarea indicelui bursier la momentul t respectiv t -1; C. Rata medie a rentabilităŃii acŃiunii „i” se calculează cu relaŃia următoare:

∑=

=N

1t Nti

R

iR

; _4 unde : N este numărul de zile de tranzacŃii ale perioadei de analiză; D. CovarianŃa între acŃiunea „i” şi piaŃă, σiM ; se calculează conform relaŃiei:

∑=

−−−=

N

1t

MMii

iMN

)R(R)R(Rttσ

; _5

E. VarianŃa pieŃei sau abaterea medie pătratică a rentabilităŃii pieŃei σ2M se

calculează conform relaŃiei :


133

∑=

−=

N

1t

2MM2

MN

)R(Rtσ

; _6

F. Coeficientul iβ

se calculează cu formula:

∑

∑

=

=

−

−−=

N

1t

2MM

N

1t

MMii

i

)R(R

)R)(RR(R

t

tt

β

sau _7

2M

iMi σ

σβ =

; În cazul determinării coeficientului β pentru acŃiuni, algoritmul de calcul

începe prin formula de determinare a tiR

cunoscându-se cursurile de închidere a acŃiunilor publicate în urma fiecărei tranzacŃii. Apoi trebuie determinată perioada de calcul, respectiv de la t0 momentul primei tranzacŃii luate în calcul, şi până la tranzacŃia curentă. Numărul tranzacŃiilor din această perioadă, N, trebuie să fie suficient de mare pentru ca măsura să poată avea relevanŃă. β astfel determinat, se demonstrează că diferă de la o perioadă la alta, datorită diferenŃelor de risc dintre perioade diferite, dar şi datorită apariŃiei unor erori aleatoare la calculul β.

Blume (BLUME 1971) a examinat empiric stabilitatea coeficienŃilor beta şi a determinat o tendinŃă de regres a acestora spre valoarea medie 1.

Pentru perioada de analiză PA am obŃinut coeficienŃi beta medii pentru cele 5 SIF-uri care confirmă această aserŃiune şi care sunt prezentaŃi în tabelul 1 şi figura 1. Se observă că toŃi coeficienŃii beta au o tendinŃă crescătoare spre media care este reprezentată de coeficientul beta al pieŃei şi care este egal cu 1.


134

Fig. _1

Stabilitatea beta SIF1-5

0,40

0,45

0,50

0,55

0,60

0,65

0,70

0,75

0,80

0,85

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

SIF1

SIF2

SIF3

SIF4

SIF5

Beta mediu Portofoliu

Tabel 1 Perioada

Nr. de eşantionări

SIF1 SIF2 SIF3 SIF4 SIF5

Beta mediu portofoliu

3.7.2001 – 1.7.2002 T11 245 0,64 0,74 0,49 0,47 0,540,58

2.7.2002 – 8.7.2003 T12 T1

245 0,65 0,71 0,52 0,56 0,620,61

9.7.2003 – 1.7.2004 T21 245 0,68 0,74 0,56 0,61 0,670,65

2.7.2004 -22.7.2005 T22 T2

245 0,68 0,75 0,58 0,63 0,690,67

23.6.2005- 22.6.2006 T3 T3 245 0,71 0,77 0,61 0,66 0,720,69

23 6.2006 -7.6.2007 TF 245 0,73 0,79 0,64 0,68 0,750,72

Tehnica BLUME de ajustare a coeficientului beta

Metoda BLUME (BLUME 1975) constă în calculul coeficientului β pentru o perioadă T1 anterioară şi egală perioadei T2 ambele anterioare perioadei de

prognoză T3. Considerăm t1iβ

coeficientul β calculat pentru perioada T1 şi

t2iβ

coeficientul calculat pentru perioada T2. Calculăm regresia liniară în spaŃiul )

t2i

,t1i

( ββcu t de la 1 la N. Se obŃine o dreaptă de ecuaŃie:


135

1ii

bia

2i

ββ += ; _8

unde:

1ii

b2ii

a ββ −=; _9

∑=

−

∑=

−−

=N

1t

2)1i

t1i

(

N

1t)

2i

t2i

)(1i

t1i

(

ib

ββ

ββββ

; _10

3i

β coeficientul beta corespunzător pentru perioada T3 se calculează

astfel:

2ii

bia

3i

ββ += ; -11

În urma analizei empirice, Blume a determinat ai ca fiind egal cu 0,343 iar

bi cu 0,677 aşa încât el sugerează ajustarea beta conform relaŃiei liniare următoare:

0,343 + 0,677 β _ 12 unde: este valoarea ajustată a lui beta;

β este beta mediu neajustat pentru o perioadă anterioară . Se observă că, folosind aceşti coeficienŃi determinaŃi de Blume, prin ajustare se obŃine o scădere a valorii coeficienŃilor beta medii supraunitari, respectiv o creştere a valorii coeficienŃilor subunitari.


136

Fig. _2

BETA(2003/05) = 0,0423BETA(2001/03) + 0,71240,60

0,65

0,70

0,75

0,80

0,85

0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00Beta 2001-2003

Beta 2003-2005

Utilizând tehnica Blume pentru ajustarea coeficienŃilor beta al celor 5 SIF-

uri, am considerat, de altfel cum se vede în Tabelul 1, cele două peri-oade T1:2001-03 şi T2:2003-05. Am calculat beta mediu pentru cele 5 SIF-uri corespunzător celor două perioade şi apoi am realizat regresia liniară pentru determinarea coeficienŃilor ai şi bi. Rezultatul se poate observa în figura 2.

CoeficienŃii „Blume” determinaŃi pentru beta celor 5 SIF-uri sunt : ai =0,7124 iar bi=0,0423, iar coeficienŃii beta ajustaŃi ca urmare a acestei regresii liniare pe piaŃa celor 5 SIF-uri sunt prezentaŃi în tabelul _4 în coloana notată „Regresie portofoliu”. Am calculat şi coeficienŃii beta ajustaŃi, utilizînd coeficienŃii determinaŃi de Blume (ai egal cu 0,343 iar bi cu 0,677 ) şi care sunt prezentaŃi în tabelul_4 în coloana notată „Blume”.

Pentru aceleaşi perioade T1 şi T2 am calculat şi regresia liniară individuală a coeficienŃilor beta ale celor 5 SIF-uri, coeficienŃii ai şi bi astfel determinaŃi sunt prezentaŃi în figurile 2-7 şi tabelul 3.


137

Fig._3

BETASIF1(2003/05) = 0,0323BETASIF1(2001/03)+ 0,6974

0,65

0,67

0,69

0,71

0,73

0,75

0,77

0,79

0,81

0,00 0,50 1,00 1,50Beta 2001-2003

Beta 2003-2005

Rezultatul ajustării beta cu aceşti coeficienŃi este prezentat în coloana „Regresie acŃiune” din tabelul_4. O primă concluzie se referă la faptul că cei 5 coeficienŃi bi au valori foarte mici, ceea ce indică un grad de incertiudine foarte mare asupra constanŃei beta. Fig._4

BETASIF2(2003/05) = 0,0244BETASIF2(20001/03) + 0,7712

0,75

0,76

0,77

0,78

0,79

0,80

0,81

0,82

0,83

0,84

0,30 0,50 0,70 0,90 1,10 1,30 1,50 1,70Beta 2001 2003

Beta 2003 2005


138

Fig._5

betaSIF3(2003/05) = 0,0383beta(2001/03) + 0,6253

0,58

0,60

0,62

0,64

0,66

0,68

0,70

0,72

0,00 0,50 1,00 1,50Beta 2001 2003

Beta 2003 2005

Metoda VASICEK de ajustare a coeficientului beta

O altă metodă de ajustare a lui β, foloseşte în calcul, date istorice ale unei perioade T (în cazul nostru T=T1+T2), iar beta fiecărui titlu este ajustat ponderat cu coeficientul beta mediu al setului de acŃiuni ce compun portofoliul de analiză şi cu coeficientul mediu istoric al titlului. VASICEK (VASICEK 1973) propune următoarea metodă:

Considerând Tβ coeficientul β mediu pentru un eşantion de acŃiuni într-o

perioadă istorică T(T1+T2), ti

βvalorile istorice ale coeficientului β al acŃiunii i

(pentru cele 980 de zile de tranzacŃii în cazul nostru),

2

Tβσ

varianŃa distribuŃiei estimărilor istorice a lui beta al eşantionului de acŃiuni (ce compun portofoliul

analizat, SIF1-5),

2

iTβσ

este radicalul erorii standard de estimare a beta ( iβ

) pentru fiecare dintre titluri, măsurată în perioada de timp T.


139

Fig._6

BetaSIF4(2003/05) = -0,01003BetaSIF4(2001/03) + 0,71079

0,62

0,64

0,66

0,68

0,70

0,72

0,74

0,76

0,78

0,00 0,20 0,40 0,60 0,80

Beta 2001 2003

Beta 2003 2005

Fig._7

betaSIF5(2003/05)= -0,0029beta(2001/03) + 0,7713

0,72

0,74

0,76

0,78

0,80

0,82

0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0Beta 2001 2003

Beta 2003 2005

Ponderea, respectiv cei doi parametri ai şi bi utilizaŃi în ajustarea ponderată

a coeficientului β recomandată de Vasicek este:

2

iT

2

T

2

T

βσβσ

βσ

+ pentru T

iβ

şi -12


140

2

iT

2

T

2

iT

βσβσ

βσ

+ pentru T

β - 13

β estimat este calculat printr-o ajustare ponderată faŃă de beta mediu al portofoliului analizat şi beta fiecărui titlu utilizând ponderile calculate la -12 şi -13 :

Ti2

iT

2

T

2

TT2

iT

2

T

2

iTe

β

βσβσ

βσ

β

βσβσ

βσ

β+

++

=

-14 unde :

∑=

∑=

=M

1i

N

1t tiNM

1T ββ

-15 unde: N este numărul de eşantionări - 980 în cazul nostru; M este numărul de titluri din portofoliul de analiză - 5 în cazul nostru.

2N

1tT

M

1t tiM

1

N

12

T∑=

−∑

== ββ

βσ

-16

∑=

−

−

−

=N

1t

4

1

]

2

N

ti

iti

ti

iti

[2

iT

β

ββ

β

ββ

βσ -17


141

Tabel _2 SIF1 SIF2 SIF3 SIF4 SIF5 Porto

T=T1+T2

2

iTβσ

60,687% 45,628% 271,310% 35,249% 32,859%

2

Tβσ

1,378%

2

iT

2

T

2

iT

βσβσ

βσ

+

97,78% 97,07% 99,49% 96,24% 95,98%

2

iT

2

T

2

T

βσβσ

βσ

+2,22% 2,93% 0,51% 3,76% 4,02%

iβ 0,68 0,75 0,58 0,63 0,69 Tβ =0,67

T3

2

iTβσ 60,687% 46,224% 277,478% 36,013% 33,494%

2

Tβσ

1,354%

2

iT

2

T

2

iT

βσβσ

βσ

+97,82% 97,15% 99,51% 96,38% 96,11%

2

iT

2

T

2

T

βσβσ

βσ

+2,18% 2,85% 0,49% 3,62% 3,89%

iβ 0,71 0,77 0,61 0,66 0,72 1β =0,72

Această metodă, deşi mai laborioasă are, împreună cu metoda BLUME, un

mai mare randament de apreciere a valorii coeficientului β decât metodele clasice, aşa cum au demonstrat ELTON, GRUBER ŞI ULRICH.(ELTON, GRUBER ŞI ULRICH, 1978).

Aplicând tehnica Vasicek pentru cele 5 SIF-uri, am determinat rezultatele din tabelul 2 şi corespunzător coeficienŃii beta Vasicek din tabelul 4. Am considerat că beta mediu obŃinut după perioada T=T1+T2 este beta prognozat pentru perioada următoare T3, iar beta mediu calculat la sfârşitul perioadei T3 este coeficientul beta prognozat pentru perioada TF. Va-loarea calculată la sfârşitul perioadei T3 este beta realizat pentru perioada T3, iar beta mediu calculat la sfârşitul perioadei TF este beta realizat pentru perioada TF. Verificarea acurateŃii ajustării beta prin cele 6 tehnici de ajustare prezentate este realizată în tabelul 4.


142

Din nou putem vedea că cei 5 coeficienŃi ai au valori mai mari de 90% pe când coeficienŃii bi au valori mici. Cu cât bi au valori mai mici, cu atât incertitudinea determinării beta de beta anterior este mai mare.

Alte metode de ajustare a coeficientului beta

În practică, valoarea beta se ajustează şi cu alte valori, deduse pe baza unor metode similare. Ajustările sunt astfel făcute încât să aducă mărimea coeficientului beta la o valoare cuprinsă între 1,00 şi valoarea inŃial calculată pe baza datelor istorice ale modificării preŃului. Ajustările diferă de la perioadă la perioadă şi de la titlu la titlu, dar sunt folosite de toate firmele care estimează beta.

O ajustare uzuală (SHARPE, 1995) este făcută cu ajutorul unei formule liniare:

×+

×=

iβ

3

21,0

3

1a

β

_18 unde:

aβ

este coeficientul beta ajustat;

iβ

este coeficientul beta calculat(estimat) pe baza datelor istorice. Observăm că prin această ajustare este realizată o ponderare a beta estimat

faŃă de beta istoric pe de-o parte(cu 66,67%) şi faŃă de beta pieŃei (cu 33,33%).

Rezultate obŃinute Observăm că toate metodele de calcul al coeficientului beta prezentate

realizează o ajustare a coeficientului printr-o ponderare a coeficientului estimat faŃă de beta pieŃei pe de o parte, şi faŃă de beta mediu determinat pe baza datelor istorice clasică pe de altă parte şi ponderile Ai şi Bi:

iiMi BAia

βββ ⋅+⋅= _19

unde:

• iaβ

este coeficientul beta ajustat al titlului i;

• iβ este coeficientul beta calculat(estimat) pe baza datelor istorice:

• Mβ este coeficientul pieŃei (are valoarea 1 în cazul ajustării Blume, Sharpe şi regresiei de portofoliu sau regresiei acŃiunii, sau are valoarea coeficientului beta mediu al portofoliului în cazul ajustării Vasicek)

• Ai este ponderea coeficientului beta al portofoliului de piaŃă; • Bi este ponderea coeficientului beta mediu istoric al titlului;


143

Cele două ponderi Ai şi Bi au fost determinate pentru cele 5 metode de

ajustare beta prezentate conform datelor din tabelul 3. Se poate vedea că dacă Ai este cu pondere mare atunci beta ajustat depinde într-o pondere mai mare de coeficientul beta al pieŃei şi mai puŃin de beta mediu istoric.

Tabelul _3 ai bi Ai[%] Bi[%] Tehnica de ajustare beta

0,333 0,667 33,33% 66,67% Sharpe 0,343 0,677 34,30% 67,70% Blume

0,712 0,042 94,40% 4,23% Regresie portofoliu 0,697 0,032 95,57% 4,43% Regresie actiune 0,978 0,022 97,78% 2,22% Vasicek T3

SIF1

0,978 0,022 97,82% 2,18% Vasicek TF 0,771 0,024 96,93% 3,07% Regresie actiune 0,971 0,029 97,07% 2,93% Vasicek T3

SIF2

0,972 0,028 97,15% 2,85% Vasicek TF 0,625 0,038 94,23% 5,77% Regresie actiune 0,995 0,005 99,49% 0,51% Vasicek T3

SIF3

0,995 0,005 99,51% 0,49% Vasicek TF 0,711 -0,010 101,43% -1,43% Regresie actiune 0,962 0,000 100,00% 0,00% Vasicek T3

SIF4

0,964 0,036 96,38% 3,62% Vasicek TF 0,771 -0,003 100,38% -0,38% Regresie actiune 0,960 0,040 95,98% 4,02% Vasicek T3

SIF5

0,961 0,039 96,11% 3,89% Vasicek TF

Atâta vreme cât coeficientul beta al celor 5 SIF-uri este condiŃionat mai mult de 90% de piaŃă, înseamnă că valoarea estimată medie a coeficientului beta istoric este nesemnificativă în determinarea beta. Cu toate acestea vom vedea că tocmai aceste metode de ajustare pentru care Ai sunt mai mari ca 90%, vor da cea mai mică eroare de prognoză a coeficientului beta. În tabelul 4 sunt prezentate valorile ajustate ale coeficienŃilor beta calculaŃi conform tehnicilor prezentate anterior.

Concluzii În tabelul 3 observăm că pentru ajustările, Sharpe şi Vasicek coeficienŃii ai

şi bi sunt echivalenŃi cu ponderile Ai şi Bi. Pentru toate metodele se poate trage o primă concluzie legată de incertitudinea de determinare a coeficientului beta faŃă de coeficientul mediu al perioadei anterioare. Toate metodele de ajustare ne indică în fapt că pentru cele 5 SIF-uri coeficientul beta este determinat în proporŃie de peste 90% de coeficientul pieŃei sau al portofoliului. Observăm că tehnicile Blume


144

şi Sharpe, adică ajustarea cu coeficienŃii ai şi bi prin care se aduce beta la o valoare apropiată de 1, dau erori mai mari de 10% pentru exemplele analizate. Aceasta era de aşteptat din moment ce am utilizat coeficienŃi determinaŃi de Blume şi Sharpe pentru piaŃa americană. Folosind aceleaşi metode de regresie utilizate de Blume am văzut că pentru cele 5 SIF-uri, am determinat coeficienŃi ai şi bi în cu totul altă gamă de valori. În schimb tehnica Vasicek este suficient de precisă pentru toate cele 5 cazuri. Alte două metode cu rezultate bune sunt regresia pentru fiecare acŃiune şi regresia portofoliului. În final putem spune că: • CoeficienŃii beta ai celor 5 SIF-uri nu au valoare constantă de-a lungul

timpului. • Valorile estimate ale coeficientului beta sunt foarte sensibile la mici modificări

ale coeficienŃilor şi tehnicilor de ajustare. • CoeficienŃii beta ai celor 5 SIF-uri sunt determinaŃi în foarte mică măsură de

coeficientul beta istoric. • Metodele de ajustare Vasicek, şi regresia beta istoric al acŃiunii sau al

portofoliului SIF au dat rezultate suficient de bune de prognoză. • Utilizarea unor intervale diferite de eşantionare a datelor istorice (zilnic,

săptămânal sau lunar) vor determina diferenŃe semnificative în estimarea beta. Nu sunt încă menŃionate în literatura de specialitate avantaje ale unui interval de timp asupra altuia.

• Perioada de eşantionare a beta istoric şi perspectiva de prognoză sunt de asemenea elemente de importanŃă în estimarea beta. Metodele clasice Blume şi Vasicek utilizează perioade istorice mai lungi de timp decât cele utilizate în această lucrare. De exemplu Blume propune factori de ponderare pentru un istoric de minim 7 ani, iar prognoza astfel obŃinută se referă la următorii 7 ani.

• Utilizarea unui alt indice de piaŃă ar putea induce alte perturbaŃii în estimarea beta. Noi am ales BET_C tocmai pentru că BET_FI, indicele financiar compus din portofoliul SIF1-5 ar fi avut o corelaŃie foarte mare cu titlurile.

Tabelul_4

Clasic Regresie actiune

Regresie piata Blume Sharpe Vasicek

Beta prognozat T 0,68 0,72 0,74 0,81 0,79 0,67 Beta realizat T 0,71 0,71 0,71 0,71 0,71 0,71 errT -3,3% 1,6% 4,7% 13,9% 11,5% -5,6%

SIF1

Beta progn. 0,71 0,72 0,74 0,82 0,81 0,72


145

T3 Beta realizat T3 0,73 0,73 0,73 0,73 0,73 0,73 errT3 -3,0% -1,4% 1,7% 12,7% 10,3% -1,7% Beta prognozat T 0,75 0,79 0,74 0,85 0,83 0,67 Beta realizat T 0,77 0,77 0,77 0,77 0,77 0,77 errT -2,6% 2,7% -3,2% 10,6% 8,3% -12,8% Beta progn. T3 0,77 0,79 0,74 0,86 0,85 0,72 Beta realizat T3 0,79 0,79 0,79 0,79 0,79 0,79

SIF2

errT3 -2,9% -0,2% -5,9% 9,1% 6,8% -9,1% Beta prognozat T 0,58 0,65 0,74 0,74 0,72 0,67 Beta realizat T 0,61 0,61 0,61 0,61 0,61 0,61 errT -4,4% 6,2% 20,9% 21,0% 18,4% 9,6% Beta progn. T3 0,61 0,65 0,74 0,76 0,74 0,72 Beta realizat T3 0,64 0,64 0,64 0,64 0,64 0,64

SIF3

errT3 -4,2% 2,0% 16,1% 18,8% 16,3% 12,9% Beta prognozat T 0,63 0,70 0,74 0,77 0,75 0,64 Beta realizat T 0,66 0,66 0,66 0,66 0,66 0,66 errT -4,2% 6,9% 12,2% 16,9% 14,4% -2,4% Beta progn. T3 0,66 0,70 0,74 0,79 0,77 0,72 Beta realizat T3 0,68 0,68 0,68 0,68 0,68 0,68

SIF4

errT3 -3,8% 2,8% 8,1% 15,2% 12,8% 4,6% Beta prognozat T 0,69 0,77 0,74 0,81 0,80 0,67 Beta realizat T 0,72 0,72 0,72 0,72 0,72 0,72 errT -3,8% 6,7% 2,9% 12,7% 10,4% -7,1% Beta progn.T3 0,72 0,77 0,74 0,83 0,81 0,72

SIF5 Beta realizat

T3 0,75 0,75 0,75 0,75 0,75 0,75


146

errT3 -3,7% 2,8% -0,8% 11,0% 8,7% -4,0% Beta prog.T 0,67 0,73 0,74 0,80 0,78 0,66 Beta real. T 0,69 0,69 0,69 0,69 0,69 0,69 errT -3,6% 4,72% 6,83% 14,73% 12,34% -4,23% Beta progn.T3 0,69 0,73 0,74 0,81 0,80 0,72 Beta realizat T3 0,72 0,72 0,72 0,72 0,72 0,72

PORTO

errT3 -3,5% 1,13% 3,26% 13,10% 10,75% -0,04%

Este necesar să fie abordate ajustări ale coeficientului beta pe termen scurt până la 1 an aşa cum am încercat să realizez în această lucrare, pe de-o parte, iar pe de altă parte, sunt necesare abordări pe termen lung, dar aceasta după ce piaŃa de capital română va avea suficienŃi ani de funcŃionare. Această temă rămâne de actualitate atâta vreme cât Bursa de Valori Bucureşti rămâne printre cele câteva burse europene care nu comunică un coeficient beta oficial pentru titlurile tranzacŃionate. Acest lucru este datorat însă şi termenului prea mic, scurs de la începutul pieŃei bursiere române. Bibliografie

Blume M., 1975, Betas and Their Regression Tendencies, Journal of Finance X nr.3;

Campbell R. Harvey, 1995, Asset Pricing and Risk Management, Duke University;

Draper P., Paudyal K. (January 1995), Journal of Business Finance & Accounting 22 (1), 157–177;

Draper P., Paudyal K., January 1995, Vasicek And Beyond Approaches to Building and Applying Interest Rate Models Journal of Business Finance Accounting Vol. 22 Issue 1 Page 157;

Elton E. J, Gruber M. J., Ulrich T.(Dec 1978) - Are Betas Best? - Journal of Finance XIII No 5 pp. 1375-1384;

Gray Ph., -2005, Bayesian estimation of short rate models, Australian Journal of Management;

Jarnecic E McCurrz M., Winn R., Febr. 1995, Periodic return time-series, capitalisation adjustments and beta estimation;

Lally M., August 1998, An Examination of Blume and Vasicek Betas, The Financial Review Vol. 33 Issue 3 Page 183;

Odabaşı A., June 2003, An Investigation of Beta Instability in the Istanbul Stock Exchange, Faculty of Economics & Administrative Sciences Boğazici University, Istanbul, Turkey;

Sharpe W., Gordon A., Bailey J., 1995, Investments, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632


147

Vasicek O., Dec. 1973, A Note on Using Cross Sectional Information in Baynesian Estimation of Security Betas, Journal of Finance VIII No 5.

INDICATORUL OMEGA, INSTRUMENT DE ANALIZA PE PIAłA ROMÂNĂ DE CAPITAL

Adrian NiŃu

Universitatea A.Vlaicu Arad

Abstract The Post Modern Portfolio Theory is conceptually related to “downside” risk-

adjusted return measures. The Sortino Ratio and the more recently developed Omega statistic are the most used measures in portfolio analysis for the asymmetric returns. We


148

show how the Omega index and Omega function are applied to measure the performances of Romanian capital market assets in the downside risk- return environment.

Keywords: assesing performances on the capital market, post modern portfolio theory, Omega index, asymmetric returns, Skewness, Kurtosis.

Omega este un indicator statistic dezvoltat de Con KEATING şi William F. SHADWICK de la The Finance Development Centre din Londra (LEVITT,2002) şi este bazat pe probabilitatea ce rezultă din informaŃia conŃinută de evoluŃia rentabilităŃilor trecute ale titlului. Este un raport între probabilitatea cumulativă pentru ca rentabilitatea să fie deasupra obiectivului stabilit de investitor şi probabilitatea ca rentabilitatea să fie sub rata obiectiv. Spre deosebire de indicatorii tradiŃionali ai Teoriei Moderne de Portofoliu cum ar fi indicatorul Sharpe şi care necesită ca ipoteză o distribuŃie normală a rentabilităŃilor, funcŃia Omega poate fi aplicată şi în cazul unor distribuŃii asimetrice ale ratelor de rentabilitate.

DistribuŃiile de rentabilitate din figura 1 au aceeaşi valoare medie şi aceeaşi varianŃă, deci performanŃele lor ar fi identic reflectate de indicatori ai Teoriei Moderne de Portofoliu, dar din reprezentarea grafică se observă că relaŃia risc rentabilitate pentru cele două cazuri nu este echivalentă.

Fig.1 DistribuŃia de rentabilitate

Sursă: Keating, Sandwick, 2002


149

Valorile funcŃiei Omega sunt de fapt o generalizare a ratei Sharpe1. Omega este un indicator pentru fiecare din ratele obiectiv ale investitorului, dar este în acelaşi timp o funcŃie pe domeniul pe care este definită plaja de rentabilitate a distribuŃiei analizate. Indicatorul Omega permite, de altfel ca şi rata Sharpe, ierarhizarea opŃiunilor investiŃionale. Omega nu cuantifică măsura diferenŃei de rentabilitate sau de risc al unei investiŃii faŃa de alta, dar este o măsură simplă de normalizare a asimetriei unor investiŃii în comparaŃie cu altele. Prin această analiză sunt selecŃionate un număr de titluri până la un prag al valorii Omega pe care-l alege investitorul.

Din cauză că funcŃia Omega este o măsură a performanŃelor care include ipoteza distribuŃiilor asimetrice de rentabilitate, este utilizată mai ales pentru evaluarea performanŃelor hedge fondurilor sau ale fondurilor de hedge fonduri. DefiniŃie

Dacă (a,b) este intervalul rentabilităŃilor, şi F este funcŃia de distribuŃie cumulativă, atunci funcŃia Omega este definită conform formulei următoare:

( )( )( )

( )L

Gr

a

dxxF

b

r

dxxF1

rΩ =

∫

∫ −

=

-1 pentru fiecare nivel de rentabilitate r ce aparŃine intervalului (a, b).

ProprietăŃile Omega 1. Pentru un nivel dat de rentabilitate vom prefera mai mult în comparaŃie cu mai

puŃin, conform regulii de utilitate. Astfel vom prefera întotdeauna un portofoliu cu un indicator Omega mai mare în faŃa unui portofoliu cu Omega mai mic. Portofoliul cu un Omega mai mare are o probabilitate mai mare să genereze rentabilităŃi mai mari decât pragul r = M sau egale cu acesta. De aceea, în practică, Omega oferă posibilitatea să comparăm rentabilităŃile diferitelor portofolii sau fonduri şi să le ierarhizăm.

2. Omega ne dă indicaŃii în plus faŃă de modelul medie-varianŃă din moment ce incorporează momentele de ordin doi şi trei(skewness, kurtosis) şi altele mai înalte. Pe când metodele Teoriei Moderne de Portofoliu se bazează pe aproximarea normalităŃii distribuŃiei, în sens mate-matic pur, Omega este măsura unei distribuŃii reale de rentabilitate şi nu o aproximare a acesteia. Utilizarea Omega pentru a modela comportamentul distribuŃiei rentabilităŃii, ne pune la dispoziŃie o imagine mai bună a relaŃiei risc-rentabilitate pentru portofoliilor analizate.

1 Rata Sharpe

σ))((

FR

s

RRER

−=


150

3. Un avantaj practic al Omega este acela că nu presupune calculul momentelor de ordin înalt al rentabilităŃilor şi nu necesită un şir istoric numeros de rentabilităŃi.

4. Rata prag r = M este situată la nivelul preferinŃei investitorului, oferind o măsură subiectivă a performanŃei.

Posibilitatea ierarhizării investiŃiilor faŃă de un nivel specific al rentabilităŃii estimate oferă un instrument managerial foarte puternic. Rentabilitatea prag, sau rata obiectiv este denumită şi rentabilitate minimă acceptabilă (MAR - Minimum Acceptable Return) iar aplicaŃiile manageriale ale acestei teorii de analiză de porrtofoliu (Teoria Postmodernă de Portofoliu) este prezentată de Sortino( SORTINO 1999, 2001)

5. Dacă r este egal cu rata medie a unui şir de rentabilităŃi observate: Rr = , atunci:

( ) LGiar ;1R ==Ω -2

6. Pentru o distribuŃie normală, de medie R şi deviaŃie standard σ , panta funcŃiei

Omega pentru Rr = este :

σ

π⋅−

2

-3

7. Dacă r creşte, Omega scade, căci pentru orice r:

0r<

∂Ω∂

-4


151

-20,0

-15,0

-10,0

-5,0

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

-6,0 -5,0 -4,0 -3,0 -2,0 -1,0 0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0

OMEGA A cu deviatia standard=1,5 si valoare medie = 2

OMEGA B cu deviatia standard=2,0 si valoare medie = 0

OMEGA C cu deviatia standard=2,5 si valoare medie = 0

I

Fig.2.FuncŃiile OMEGA pentru distribuŃii normale ale rentabilităŃii În figura 2 prezentăm funcŃiile Omega pentru 3 distribuŃii normale de rentabilitate dintre care B şi C cu valoarea medie 0 şi deviaŃii standard 2 şi 2,5 respectiv A, a treia, cu deviaŃia standard 1,5 şi valoarea medie 2; intervalul (a,b) este (-6 ,6). În figura 3 sunt prezentate funcŃiile Omega pentru trei distribuŃii logistice de rentabilitate A,B,C cu funcŃia de distribuŃie cumulativă:

s

)R(x

exp1

1s),RF(x,

−−

+

=

-5

şi cu valori ale lui x cuprinse intervalului (-6,6) cu valoarea medie comună egală cu zero iar s ia valorile valorile 1,5; 2 şi 2,5.

Pe OY sunt reprezentate valorile logaritmului natural (ln) al lui Omega, iar pe OX sunt reprezentate ratele de rentabilitate ale distribuŃiei de rentabilitate considerată. În cadranul din stânga graficului sunt reprezentate valorile ln(Omega) pentru rentabilităŃi sub prag (M = 0,0%) pe când în dreapta graficului sunt valorile indicatorului pentru rentabilităŃi mai mari decât rentabilitatea prag.


152

Conform primei proprietăŃi a funcŃiei Omega, vom prefera pentru fiecare nivel prag al rentabilităŃii, activul ce are un Omega mai mare. În cadranul rentabiltăŃilor negative din figura 3, acesta este activul A. În cadranul cu rentabilităŃi pozitive vom prefera acelaşi activ până la o rentabilitate prag situată la punctul I, pentru că A are o valoare Omega mai mare decât cea a activului C. Acesta din urmă va fi preferat pentru rentabilităŃi obiectiv mai mari decât I. Punctul I situat la M = 4,8 pentru care cele două funcŃii Omega sunt egale (fig.4), este un punct de indiferenŃă a investitorului între ac-tivele A şi C. Acelaşi raŃionament este valabil şi pentru funcŃiile Omega ale distribuŃiilor logistice de rentabilitate din figura 3.

-10,0

-8,0

-6,0

-4,0

-2,0

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

-6,0 -5,0 -4,0 -3,0 -2,0 -1,0 0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0

OMEGA A cu s=0,5 si valoare medie = 0

OMEGA B cu s=0,6 si valoare medie = 0

OMEGA C cu s=1,0 si valoare medie = 0

Fig.3.FuncŃiile OMEGA pentru distribuŃii logistice ale rentabilităŃii

-8,00

-7,00

-6,00

-5,00

-4,00

-3,00

4,0 4,5 5,0 5,5 6,0

I

A

C

Fig.4


153

FuncŃiile Omega ale distribuŃiilor care au valoarea medie egală cu zero intersectează axa OX în 0 conform proprietăŃii prin care pentru valoarea medie a distribuŃiei, funcŃia Omega ia valoarea 1 (0 în cazul axei logaritmice). În figura 3 funcŃia Omega a distribuŃiei A intersectează axa OX în punctul (2,0) pentru că valoarea medie a acestei distribuŃii este 2. Sau altfel spus, funcŃia Omega determină rata medie de rentabilitate a unei distribuŃii de rentabilitate la intersecŃia ei cu axa OX.

Panta funcŃiei Omega ne indică nivelul de risc asociat activului pentru nivelul corespunzător de prag al rentabilităŃii. În Figura 3 se observă că distribuŃia C este mai riscantă decât distribuŃia A, pentru că are o pantă mai lină decât A. Acest risc se referă la probabilitatea unor câştiguri sau pierderi extreme. Cu cât panta funcŃiei Omega este mai accentuată cu atât este mai mică probabilitatea să apară rentabilităŃi extreme, deci riscul asociat este mai mic.

Metodologia de analiză de portofoliu cu ajutorul funcŃiei Omega Pentru ilustrarea analizei de portofoliu cu ajutorul indicelui Omega este

nevoie doar de rentabilităŃile istorice ale fondului, titlului, indicelui sau portofoliului vizat. Vom lua în analiză cele 5 SIF-uri precum şi portofolii BET-C şi BET-FI considerând rentabilităŃile zilnice ale acestora din 1 septembrie 2003 şi până în 9 mai 2007, deci 905 seturi de date istorice. Pentru început vom calcula funcŃia Omega pentru cele 7 active şi vom evidenŃia informaŃiile furnizate de indicator conform proprietăŃilor lui.

Primul pas constă în calculul FDC (FuncŃia DistribuŃiei Cumulative). Aceasta este reprezentată în figura 5 pentru distribuŃia discretă SIF1 conform celor 905 seturi de date de rentabilitate. Am reprezentat de asemenea şi FDC pentru distribuŃia normală cu aceleaşi valoare medie şi deviaŃie standard ca şi distribuŃia SIF1. Totodată am reprezentat şi FDC pentru o distribuŃie logistică conform formulei -5 cu valoarea medie egală cu valoarea medie a rentabilităŃilor SIF1 iar „s” este egal cu valoarea deviaŃiei standard a distribuŃiei SIF1. Aceste reprezentări demonstrează diferenŃele de formă ale FDC normale şi logistice faŃă de FDC a SIF1.


154

0,00

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

0,80

0,90

1,00

-9,0% -7,0% -5,0% -3,0% -1,0% 1,0% 3,0% 5,0% 7,0% 9,0%

SIF1

DISTRIBUTIE NORMALA

DISTRIBUTIE LOGISTICA

L

G

M

Fig.6. FuncŃia de distribuŃie pentru SIF1

Al doilea pas constă în alegerea nivelului specific al rentabilităŃii care va fi

pragul M. Această rată obiectiv este specifică fiecărui investitor. Unul poate fi satisfăcut pentru orice rentabilitate pozitivă, iar altul poate fi satisfăcut numai cu un câştig de 2% de exemplu. Aceasta înseamnă un prag de 0% pentru primul investitor iar pentru al doilea 2%. Utilizând reprezentarea grafică a FDC o putem împărŃi în două arii G şi L faŃă de rentabilitatea prag de 2%. G înseamnă zona de câştig suplimentar obiectivului, iar L înseamnă zona de pierdere (zonă sub rata obiectiv).

Al treilea pas constă în selecŃia nivelelor de rentabilitate a, b din formula -1 care stabilesc nivelul minim şi maxim de rentabilităŃi faŃă de nivelul prag M.

Pentru determinarea funcŃiei Omega utilizăm un program tabelar2 (tabelul 1) în coloanele căruia calculăm elementele necesare. Tabelul utilizează formula:

( )( )( )

( )L

G

Mr

ar

rF

br

Mr

rF

MΩ =

∑=

=

∑=

=−

=

1

-7 Pentru determinarea funcŃiei Omega utilizăm un program tabelar în

coloanele căruia calculăm elementele următoare: 1. Nivelul pragului rentabilităŃilor;

2 Microsoft Excel


155

2. FrecvenŃa; 3. FrecvenŃa cumulată; 4. Probabilitatea istorică; 5. Probabilitatea cumulată sub prag; 6. Probabilitatea cumulată peste prag; 7. Total probabilitate cumulată sub prag (L); 8. Total probabilitate cumulată peste prag (G); 9. Calculul Omega

Tabel 1

r de la------la

Frecv. Frecv. Cum.

Probab. Probab. Cumul. sub

Probab. Cumul. peste

( L ) ( G ) OMEGA

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

-5,0% -4,5% 1 16 0,11% 1,77% 98,23% 0,0685 10,04 146,58065

-4,5% -4,0% 9 25 0,99% 2,76% 97,24% 0,0862 9,07 105,23077

-4,0% -3,5% 4 29 0,44% 3,20% 96,80% 0,1138 8,10 71,18447

-3,5% -3,0% 7 36 0,77% 3,98% 96,02% 0,1459 7,14 48,96212

-3,0% -2,5% 10 46 1,10% 5,08% 94,92% 0,1856 6,19 33,35714

-2,5% -2,0% 24 70 2,65% 7,73% 92,27% 0,2365 5,27 22,28505

-2,0% -1,5% 31 101 3,43% 11,16% 88,84% 0,3138 4,38 13,96127

-1,5% -1,0% 42 143 4,64% 15,80% 84,20% 0,4254 3,54 8,31948

-1,0% -0,5% 69 212 7,62% 23,43% 76,57% 0,5834 2,77 4,75379

-0,5% 0,0% 89 301 9,83% 33,26% 66,74% 0,8177 2,11 2,57568

0,0% 0,5% 200 501 22,10% 55,36% 44,64% 1,1503 1,66 1,44284

0,5% 1,0% 34 535 3,76% 59,12% 40,88% 1,7039 1,25 0,73411

1,0% 1,5% 100 635 11,05% 70,17% 29,83% 2,2950 0,95 0,41502

1,5% 2,0% 80 715 8,84% 79,01% 20,99% 2,9967 0,74 0,24779

2,0% 2,5% 42 757 4,64% 83,65% 16,35% 3,7867 0,58 0,15290

2,5% 3,0% 29 786 3,20% 86,85% 13,15% 4,6232 0,45 0,09680

3,0% 3,5% 24 810 2,65% 89,50% 10,50% 5,4917 0,34 0,06237

3,5% 4,0% 22 832 2,43% 91,93% 8,07% 6,3867 0,26 0,04100

4,0% 4,5% 16 848 1,77% 93,70% 6,30% 7,3061 0,20 0,02722

4,5% 5,0% 14 862 1,55% 95,25% 4,75% 8,2431 0,15 0,01836

5,0% 5,5% 13 875 1,44% 96,69% 3,31% 9,1956 0,12 0,01286

5,5% 6,0% 8 883 0,88% 97,57% 2,43% 10,1624 0,09 0,00924

6,0% 6,5% 4 887 0,44% 98,01% 1,99% 11,1381 0,07 0,00665

6,5% 7,0% 4 891 0,44% 98,45% 1,55% 12,1182 0,06 0,00483


156

7,0% 7,5% 3 894 0,33% 98,78% 1,22% 13,1028 0,05 0,00354

7,5% 8,0% 1 895 0,11% 98,90% 1,10% 14,0906 0,04 0,00251

8,0% 8,5% 3 898 0,33% 99,23% 0,77% 15,0796 0,03 0,00183

În exemplul nostru am ales: a=–15,00%., b=+15,00%.

În tabelul 1 este prezentat calculul funcŃiei OMEGA a distribuŃiei rentabilităŃii SIF1 Banat Crişana pentru diferite valori ale lui r cuprinse în intervalul (-5,0% , 8,0%).

Considerând intervalul (a,b)=(-15,0%;15,0%) şi ratele prag M1=0,0 % până la M4 = 5,0% obŃinem valorile pentru OMEGA(Mi) din tabelul 2:

Tabel 2

Rentab. prag SIF1 SIF2 SIF3 SIF4 SIF5 BET_C BET_FI

M1 =0% 1,4428 1,4575 1,5130 1,3577 1,4878 1,5320 1,4422M2 =2% 0,1529 0,1668 0,1369 0,1361 0,1586 0,0265 0,1717M3 =3% 0,0624 0,0683 0,0538 0,0541 0,0607 0,0064 0,0783M4 =5% 0,0129 0,0144 0,0122 0,0112 0,0138 0,0002 0,0248 Acest rezultat ne conduce la concluzia că investiŃia într-un portofoliu

BET_C are o probabilitate mai mare de a obŃine rentabilităŃi zilnice mai mari ca 0,0% dar mai mici ca 2%, decât investiŃia în BET_FI sau în titluri SIF individuale. Fig. 7


157

-10

-8

-6

-4

-2

0

2

4

6

8

10

-7% -6% -5% -4% -3% -2% -1% 0% 1% 2% 3% 4% 5% 6%

OMEGA SIF1

OMEGA SIF2

OMEGA SIF3

OMEGA SIF4

OMEGA SIF5

OMEGA BET_C

OMEGA BET_FI

Pentru rentabilităŃi obiectiv mai mari ca 2,0% este preferabil un portofoliu

BET_FI a cărui funcŃie Omega este mai mare decât Omega BET_C. Pentru o analiză mai detaliată reprezentăm grafic funcŃia Omega pentru titlurile menŃionate în figura 7. Pe axa OY este reprezentat logaritmul natural al Omega, iar pe OX sunt reprezentate ratele de rentabilitate.

Putem remarca în acest exemplu că BET_FI şi cele 5 SIF-uri au funcŃii Omega cu aceeaşi alură. Motivul este valoarea mare a coeficienŃilor de corelaŃie între aceste titluri. Ele sunt mai riscante decât BET_C, în sensul că au o probabilitate mai mare de pierderi sau de câştiguri extreme. Acest aspect este relevat de panta funcŃiei Omega.

Cu cât panta funcŃiei Omega este mai lină cu atât este mai crescută posibilitatea unor câştiguri extreme, deci un risc mai mare. Omega BET_FI are cea mai mică pantă, corespunzător un risc ataşat mai mare. În tabelul 3 sunt calculaŃi indicatorii de rentabilitate şi risc pentru titlurile analizate. În figura 7 observăm că pentru rentabilităŃi aflate sub prag, BET_C are cea mai mare valoare a funcŃiei Omega, deci cea mai mare probabilitate normalizată de a avea randamente negative, dar pe de altă parte funcŃia Omega BET_C are cea mai mare pantă, în consecinŃă cel mai mic risc.

Tabel 3


158

Titlul BET_FI BET_C SIF1 SIF2 SIF3 SIF4 SIF5 Rata medie de rentabilitate zilnică

0,29% 0,18% 0,275% 0,313% 0,296% 0,239% 0,323%

VarianŃa 0,075% 0,017% 0,056% 0,063% 0,050% 0,056% 0,063% SKEWNESS 0,265 -0,535 0,336 0,204 0,452 0,221 -0,029 KURTOSIS 9,823 6,814 3,791 3,874 4,372 3,759 4,858

SKEWNESS este un indicator statistic care măsoară asimetria distribuŃiei.

O distribuŃie normală, după cum am văzut, este simetrică faŃă de medie, ceea ce înseamnă o probabilitate egală de rentabilităŃi peste sau sub medie. Un indicator SKEWNESS pozitiv indică o probabilitate superioară de a se realiza rentabilităŃi peste medie, pe când valorile lui negative indică o probabilitate mare de apariŃie a rentabilităŃilor sub medie.

KURTOSIS măsoară frecvenŃa de apariŃie a câştigurilor sau pierderilor extreme, de la extremele pozitive dar şi de la cele negative ale curbei de distribuŃie. Generând o valoare absolută, KURTOSIS nu distinge între câştiguri şi pierderi şi din această cauză trebuie interpretat împreună cu SKEWNESS. Un indicator pozitiv KURTOSIS însoŃit de un indicator pozitiv SKEWNESS ar indica preponderenŃa rentabilităŃilor extreme pozitive, sau că evenimentele cu deviaŃie standard pozitivă faŃă de medie ar fi majoritare. Un indicator KURTOSIS pozitiv mare, conjugat cu un SKEWNESS negativ mare, indică dimpotrivă, o probabilitate mare a evenimentelor negative extreme.

Pe de altă parte în cadranul rentabilităŃilor pozitive, BET_FI şi cele 5 SIF-uri au funcŃia Omega mai mare decât Omega BET_C, deci o probabilitate normalizată mai mare de rentabilităŃi superioare.

În figura 8 putem observa că BET_FI are o rentabilitate medie mai mare decât BET_C. Graficul Omega BET_C intersectează axa OX la o valoare mai mică, pe când graficul Omega BET_FI la o valoare mai mare a rentabilităŃii r. (De

fapt pentru perioada analizată CBETR _ = 0,18% sau rentabilitatea anuală medie

54,9% pe când FIBETR _ = 0,29% sau rata anuală de 96,3% ). Apare astfel o decizie investiŃională de alegere între activul BET_C mai

sigur, dar cu potenŃial redus de câştiguri importante faŃă de BET_FI şi cele 5 SIF-uri, care deşi au risc mai mare, au un potenŃial de câştig suplimentar. Punctul de indiferenŃă I este situat la intersecŃia funcŃiilor Omega ale BET-C şi BET_FI după cum se vede în figura 8.

De altfel, pentru perioda analizată 2003-2007, rentabilitatea BET_C a fost 375,06%, pe când rentabilitatea BET_FI a fost 936,76%, aceasta fără a lua în calcul dividendele corespunzătoare celor două portofolii.


159

-5,00

-4,00

-3,00

-2,00

-1,00

0,00

1,00

2,00

3,00

4,00

5,00

-2,0% -1,5% -1,0% -0,5% 0,0% 0,5% 1,0% 1,5% 2,0%

OMEGA BET_C

OMEGA BET_FI

I 0,29

0,18

Fig. 8

Concluzii FuncŃiile Omega calculate pentru diferite perioade de timp, pot fi utilizate

pentru măsurarea performanŃelor managerilor de portofolii. De asemenea funcŃia Omega poate fi utilizată în selecŃia de portofoliu, unde determină ponderi diferite de cele ale portofoliilor eficiente Markowitz, selectate pe baza analizei standard medie varianŃă.

Omega este un instrument util, mai ales în evaluarea performanŃelor pe piaŃa de capital, dar şi în alocarea de active. Bibliografie

Campbell R., Harvey J., Liechty C., Liechty M. W., Muller. P., 2004, Portfolio Selection With Higher Moments, Fuqua School of Business, Duke University;

Cascon A., Keating C., Shadwick W.F., July 2002, The Omega Function. The Finance Development Centre;

Cascon A., Shadwick W.F., 2004, Omega Functions and Omega Metrics, The Finance Development Centre;

Cascon A., Shadwick W. F., 2005, New Statistical Tools From Omega Functions;

Keating C., Shadwick W.F., 2002, A Universal Performance Measure, The Finance Development Centre;


160

Keating C., Shadwick W. F., 2002, An Introduction to Omega. The Finance Development Centre;

Levitt J. B., 2002, Skewness, Kurtosis, and Omega: Risk Mitigation Benefits Of Ultra-Diversified Hedge Fund Portfolios;

NiŃu A., 2005, PiaŃa de capital, Modele, InstituŃii, Mecanisme, Editura UniversităŃii de Vest Timişoara,

Shadwick W. F., 2004, Duke University, The Fuqua School of Business (PMRA), Omega Metrics, The 21st Century Standard for Performance and Risk Management;

Sortino F., van der Meer R., Plantin A., 1999, The Dutch Triangle a Framework to Measure Upside Potential Relative to Downside Risk, The Journal of Portfolio Management;

Sortino F., Satchell S., 2001, Managing Downside Risk in Financial Markets Theory, Practice and Implementation Butterworth Heinemann Finance.

MODELE STOCHASTICE DE OPTIMIZARE


161

PENTRU PORTOFOLII DE OPłIUNI FINANCIARE (Acest articol este finanŃat din grantul : CEEX ET 3 / 2007)

Radu Moleriu* , Pavel Fărcaş** *Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea de Vest Timişoara, România,

300223 Timişoara, B-ul Vasile Pârvan Nr. 4, e-mail: [email protected] ** Societatea de InvestiŃii Financiare Banat-Crişana Arad, România,

310158 Arad, Calea Victoriei 35A,Tel. 0257/232128, Fax: 0257/250165, e – mail: [email protected]

Abstract In this paper we study the energy and the entropy associated to the Black –

Scholes solutions and the connection between them. Also we present the models of stochastic optimizations which solve the maximum and minimum informational energy for the Black – Scholes solutions. In the same way we solve the maximum entropy criterion.

Using these results we study the values of a financial portfolio options.

Keywords: WienerProcess, ecuaŃia Black – Scholes ecuation, informational energy, entropy, optimization

1. Introducere

Fie ( )P,, ℑΩ un spaŃiu de probabilitate complet,

[ ] 0T,T,0I,I,n * >=⊂∈ +RN şi nRI:X →Ω× un proces

stochastic. Pe un spaŃiu liniar euclidian nR considerăm produsul scalar

⋅⋅ , şi norma indusă notată prin

21, ⋅⋅=⋅.

Introducem spaŃiu liniar al operatorilor simetrici şi pozitivi :

( ) ( ) Tnn

s QQLQL =∈=+ RR ,

( ) nx,0x,xQand R∈∀> (1.1)

unde TQ este matricea adjunctă, cu norma urma

QTrQ1=

.


162

Considerăm un proces Wiener nRI:W →Ω× , filtrarea normală

asociată, notată prin 0tt ≥ℑ

, ( ) It,t ∈∀ℑ⊂ℑ şi operatorul de

covarianŃă ( ) ( ) QttWcov,LQ n

s =∈ + R .

Pentru o variabilă aleatoare nR:X →Ω cu funcŃia de densitate

RR:f n → se introduc următoarele noŃiuni . DefiniŃia 1.1. Se numeşte energie informaŃională a variabilei aleatoare X expresia:

( ) ( ) ( )∫=ε=εn

n21n212 dxdxdxx,,x,xffX

R

KK

(1.2) DefiniŃia 1.2. Entropia variabilei aleatoare X este definită prin formula :

( ) ( ) ( )∫ ⋅=nR

n21n212n21 dxdxdxx,,x,xflogx,,x,xfXH KKK

(1.3) Pe o piaŃă fără arbitraj se consideră o opŃiune al cărui preŃ este reprezentat

printr-un proces stochastic de forma ( )tX , [ ] 0T,T,0It >=∈ care verifică o ecuaŃie diferenŃială stochastică:

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0X0X,tWdtXtdttXtrtXd =σ+⋅= (1.4)

Atunci ( ) ( ) ( ) ( )( )tX,,tX,tXtX n21 K=

este un proces Îto a cărui

componente, ( )tXi verifică ecuaŃiile diferenŃiale stochastice:

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

( )

==

σ+=

n,1i,X0X

tWd,ttXdttXtrtXd

0ii

iiiii

(1.5)

unde ( )tiσ - reprezinta vectorul linie de ordin ” i ” a matricei ( ) ,tσ


163

( ) ( ) ( ) ( )∑=

σ=σn

1jjiji tWdttWd,t

. SoluŃia ecuaŃiei (1.5) este :

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) )∫∫ ∫ =σσ

−σ+=

t

0

*ii

t

0

t

0ii

0ii n,1i,dssQs

2

1sWd,sdssrexpXtX

(1.6)

Pentru a obŃine ecuaŃia Black – Scholes se scrie ecuaŃia Kolmogorov „înapoi”

asociată procesului ( )tX perturbată prin operatorul

( ) ( )( ) ( ) ( )xgtrxgK,CLK 20 ⋅=∈ , unde

20C este spaŃiul funcŃiilor cu suport

compact, diferenŃiabile de ordin doi cu diferenŃiale continue:

( ) ( )

ϕ=

−=∂

∂

xx,0V

VKVAt

V

, (1.7)

iar ( )RR ,B nb∈ϕ -este spaŃiul funcŃiilor măsurabile Borel şi mărginite.

SoluŃia ecuaŃiei (1.7) se obŃine din formula lui Feyman – Kac:

( ) ( )( ) ( ) ( ) ( )∑∫=

=

−⋅ϕ=

n

1ii

t

0

srsr,dssrexptXEx,tV

(1.8) 2. Entropia şi energia informaŃională asociată ecuaŃiei Black – Scholes

În continuare, în acest paragraf vor fi prezentate câteva rezultate referitoare la energia informaŃională şi entropia asociată unei variabilei gaussiene X, şi legătura dintre aceste mărimi şi valoarea soluŃiei Black – Scholes la momentul t,

( )0X,tV . În lucrarea (Fărcaş P. , Moleriu R., 2006) au fost prezentate, pe larg, şi alte rezultate obŃinute pe spaŃii Hilbert (op. cit., capitolul 9, pag. 267-293, „EcuaŃii de tip Black-Scholes pe spaŃii Hilbert separabile”) separabile.

Pentru It∈ , fixat se introduc notaŃiile:

- ( ) ,m,mtXE nR∈=

- ( ) ( )n1LQ,QtXcov R+∈= şi

- ( )Q,mN distribuŃia asociată variabilei gaussiene X, .


164

Deoarece ( )n1LQ R+∈ resultă că există o matrice inversabilă P şi o matrice

diagonală D, ( )nLD,P R∈ astfel încât :

n,1i,0,,,,diagD,PQPD in211 =>λλλλ== −

K . Astfel cazul

general se reduce la cazul matricelor diagonale DQ = , prin schimbarea de bază a

spaŃiului nR asociată matricei P (baza canonică trece în baza ortonormată asociată

vectorilor proprii ai matricei de covarianŃă).

PropoziŃia 2.1.

Energia informaŃională pentru ( )tX este :

( )( ) ( ) ( ) ( ) 21

n21n21n

2

1

Qdet2

1X

λ⋅⋅λ⋅λ⋅π=

⋅π=ε

K (2.1)

PropoziŃia 2.2.

Entropia asociată lui ( )tX este:

( )( ) ( ) Qdete2log

2

1tXH n

2 ⋅π⋅= (2.2)

Proprietatea 2.1.

Dacă ( )tX este soluŃia ecuaŃiei (1.4) şi ( )0X,tV este soluŃia ecuaŃiei Black – Scholes, dată de relaŃia (1.8), atunci are între valoarea soluŃiei Black – Scholes la momentul t şi energia informaŃională asociată variabilei aleatoare X la momentul [ ]T,0t∈ are loc relaŃia:

( ) ( )( )

( )( )( ) 21

2

dssr0 tXexX,tV

t

0 ε⋅∫

ϕ≤−

(2.3)


165

Proprietatea 2.2.

Dacă ( )tX este soluŃia ecuaŃiei (1.4) şi ( )0X,tV este soluŃia ecuaŃiei Black – Scholes, dată de relaŃia (1.8), atunci are între valoarea soluŃiei Black – Scholes la

momentul t şi entropia asociată variabilei aleatoare X la momentul [ ]T,0t∈ are loc relaŃia:

( ) ( )( )( ) ( )

⋅−≥ ∫

n

dxxhexptXHexpX,tV 0

R , (2.4)

unde:

( ) ( )( )

( )( )xfe

xf

xlnxh

t

0

dssr

⋅

∫

⋅ϕ

=−

. DemonstraŃia acestor rezultate se găsesc în lucrarea Moleriu R. , Fărcaş P. , Cuzman I., 2005.

3. MODELE STOCHASTICE DE OPTIMIZARE

Se consideră un proces real ( ) IttX ∈ care verifică ecuaŃia diferenŃială

stochastică:

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )( )

≤≤=

σ+=

Tt0,x0X

tBdtXtdttXtrtXd

0 , (3.1)

unde [ ] B,T,0:,r R→σ este un proces Wiener real cu variaŃia 0>λ , iar Xx0 ∈ .

ObservaŃia 3.1. (a) SoluŃia ecuaŃiei (3.1) este de forma:

( ) ( ) ( ) ( ) ( )

σ+σ

λ−= ∫ ∫ ∫

T

s

T

s

T

s

20 tBdtdtt

2dttrexpxTX

(3.2)


166

(b) Media-m şi covarianŃa-q, a procesului ( )TX sunt:

m=

( ) ( )∫=T

s0 dttrexpxTXE

şi

q=

( ) ( ) ( ) ( )

−

∫ σλ

= ∫ 1dttexpdttr2expxTXcov

T

s

2T

s

20

PropoziŃia 3.1.

Maximul entropiei asociate procesului ( ) IttX ∈ se obŃine pentru funcŃia de

control

( )2

*

y

rymu

σ

−=

. DemonstraŃie: Pentru criteriul maxim de entropie vom utiliza ecuaŃia Hamilton – Jacobi -

Bellman în cazul particular ( ) ( ) ( ) ( ) R∈σσ=σ= ,r,tut,turtr şi [ ] R→T,0:u funcŃia de control cu proprietatea că este pătrat integrabilă.

Deoarece procesul ( ) [ ]T,0ttX ∈ este un proces gaussian presupunem funcŃia

de densitate de forma

( ) ( )

−−

π=

q2

mxexp

q2

1xf

2

unde m şi q sunt daŃi în observaŃia 3.1. Astfel problema de control este :

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

( )( )( )

−

=σ+=

⋅TXflnEmax

ysX,tBdtXtudttXturtXd

u (3.3)

Se determină un control de tip Markov *u cu proprietatea:

( ) ( ) [ ] controldefunctieT,0:u:u,y,sJsupy,s R→=Φ ,


167

unde ( ) ( )( ) TXflnEu,y,sJ −= . Se asociază operatorul:

2

2222

uy

yu2

1

yyur

s

fL

∂

Ψ∂σ+

∂Ψ∂

+∂∂

=ϕ

şi ecuaŃia Hamilton -Jacobi -Bellman

( )( ) ( ) ( ) ( )yflny,s,0y,sLsup u

u−=Φ=Φ

⋅ .

Prin urmare ( ) ( )

q2

myq2ln

2

1y,s

2−+π=Φ

şi astfel se obŃine:

( ) ( )2

*u

y

rymu0y,sL

σ

−=⇒=Φ

, iar ecuaŃia cu derivate parŃiale a funcŃiei Φ se scrie de forma:

( ) ( ) 0y

ymr

2

1

yym

r

s 2

22

2

2

2

2=

∂

Φ∂−

σ+

∂Φ∂

−σ

+∂Φ∂

. Această ecuaŃie se poate reduce la o ecuaŃie de tip Euler folosind o substituŃie

de forma: ( ) ( )yey,ss

r2

2

ϕ=Φ σ. Astfel ecuaŃia diferenŃială asociată funcŃiei ϕ

este:

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0y''ym2

1y'ymy 2 =ϕ−+ϕ−+ϕ

.

SubstituŃia de tip Euler asociată este zemy =− , iar ecuaŃia în variabila z

devine:

( ) ( ) ( ) 0z2z'z'' =ϕ+ϕ+ϕ ,


168

a cărui soluŃie este ( ) z

2

7sinzcz

2

7coszcz 21 +=ϕ

, unde 21 c,c sunt constante reale. PropoziŃia 3.2.

Minimul energiei informaŃionale asociat procesului ( ) IttX ∈ se obŃine

pentru funcŃia de control

( )2

*

y

rmyu

σ

−=

. DemonstraŃie:

Din relaŃia

( ) ( )( )212

0tr XetXE

2

1X

−

−⋅π

=ε, rezultă că

( )( )Xmin

uε

⋅ este echivalent cu ( )( )( )

−⋅

20

tr

uXetXEmax

Astfel problema de control este :

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )( ) ( )( )

−=

σ+=2

s mtXEmaxu,x,sJ

tBdtXtudttXturtXd

.

Din criteriul lui Hamilton – Jacobi – Bellman rezultă :

( )2

*

y

rmyu

σ

−=

.

Asemănător propoziŃiei anterioare se obŃine aceeaşi funcŃie ( )⋅ϕ soluŃie a

ecuaŃiei ( ) ( ) ( ) 0z2z'z'' =ϕ+ϕ+ϕ . ObservaŃia 3.2. Un exemplu de determinare a entropiei minime ar fi următoarea problemă: Pentru a obŃine un sistem mai bine organizat se determină o valoare cât mai mică a

entropiei , adică , pentru un 0>δ ales cât mai mic posibil, să avem egalitatea ( )( ) δ=TXH , de unde rezultă următoarea relaŃie


169

( ) ( )∫ ∫

+

−−δ

πλ=σ

T

s

T

s

2 11dttr22expe2

1ln

1dtt

. ObservaŃia 3.3. Pentru a obŃine maximul energiei informaŃionale se determină volatilitatea

activului astfel încât ( ) δδ=ε ,X cât mai aproape de 1 , 1<δ , de unde rezultă următoarea relaŃie

( )( )

∫

∫

δ

π+

λ=σ

−T

s

dttr2

220

2

T

seX

21ln

1dtt

PropoziŃia 3.3.

Se consideră funcŃia energie notată prin ( ) ( ) ( ) xflnxfExe −= , asociată

sistemului (3.1). Valoarea maximă a funcŃiei ( )xe se obŃine pentru funcŃia de control :

( )

( )

( )

( )( )

π

−+

π−σ

π−−

=−−−−

−−

q22

2q22

q2

* 2my2my

2my

eq2q

mye

q2

11y

eq2

11myr

u

. DemonstraŃie: Asemănatoare propoziŃiilor 3.1 şi 3.2.

4. Concluzii Concluzia 4.1.

Folosind proprietăŃile 3.1 şi 3.2 pentru funcŃia de control u* intervalul valorilor soluŃiei Black – Scholes atinge valoarea minimă. În acest caz se obŃin profituri mai mici, dar riscul este proporŃional cu creşterea profitului şi probabilitatea de a pierde banii este mai mică.


170

Concluzia 4.2.

Folosind propoziŃia 3.3 pentru funcŃia de control *u intervalul valorilor

soluŃiei Black – Scholes atinge o valoare maximă. Pentru funcŃia control *u , din propoziŃia 3.3., se verifică rezutatul asteptat, şi anume că, valoarea maximă a funcŃiei de energie implică energie informaŃională maximă şi entropie minimă. În acest caz se obŃin profituri mai mari, dar riscul este proporŃional cu creşterea profitului şi probabilitatea de a pierde banii este mai mare. Bibliografie

Altăr M., 2002, „Inginerie financiară. Sinteză”, Academia de Studii Economice, Bucureşti;

Cuzman I., Fărcaş P., 2002, „Determinarea compoziŃiei unui portofoliu după criteriul entropic”, PieŃe de capital, pag. 135 – 147, Ed. Mirton Timişoara;

Fărcaş P., Cuzman I., 2004,„Un model informaŃional de evaluare a activelor financiare”, PieŃe de capital. EvoluŃii şi tendinŃe, pag.7-17, Ed. UniversităŃii de Vest, Timişoara;

Fărcaş P., Moleriu R., 2006, „Elemente de probabilităŃi şi teoria proceselor stochastice cu aplicaŃii în matematica financiară”, Ed. Albastră, Cluj – Napoca;

Hewitt E., Stromberg K., 1969, „ Real and Abstract Analysis ”, Ed. Springer – Verlag;

Moleriu R. , Fărcaş P. , Cuzman I., 2005, „SoluŃiile ecuaŃiei Black – Scholes. Entropia şi energia informaŃională asociată”, Sesiunea de Comunicări ŞtiinŃifice, Zilele Academice Arădene, EdiŃia a XV– a, Studia Universitatis “Vasile Goldis”, Seria „ŞtiinŃe Economice”, Nr. 15/2005, pag. 212-222, “Vasile Goldiş” University Press, ISSN 158-2339, Arad;

Onicescu O., Ştefănescu V., 1979, „Elemente de statistică informaŃională cu aplicaŃii”, Ed. Tehnică, Bucureşti;

Øksendal B., 1998, „Stochastic Differential Equations An Introduction with Applications”, Fifth Edition, Springer – Verlag, Berlin;

Saunders D., 1998, „Applications of Optimization to Mathematical Finance”, PhD Thesis, University of Toronto, Department of Mathematics;

Ştefănescu V., 1979, „AplicaŃii ale energiei şi corelaŃiei informaŃionale”, Ed. Academiei, Bucureşti;

Wilmott P., 2002, „Derivative. Inginerie financiară”, ISBN 973 – 590 – 630 – 9, Ed. Economică, Bucureşti.


171

THE POSITION OF SELF-GOVERNMENT IN THE SLOVAK REPUBLIC IN THE ENDOGENOUS

REGIONAL DEVELOPMENT

Radoslav Kožiak, Katarína Šofrancová. Matej Bel University, Faculty of Economics, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica,

Slovakia, phone + 421 48 446 2015 +421 48 446 2017, fax +421 48 415 2789, [email protected], [email protected].

Abstract

The position of self-government in the process of regional development has been examined by many authors. The theory of endogenous development points out, that self-government has more detailed and more accurate information, which are necessary to adopt decisions related to regional development than the central government. It also accentuates the active role of self-government as the main floater and coordinator of the regional development process. The paper is aimed to define endogenous regional development and to specify the position of self-government in the Slovak Republic in the process of endogenous regional development. We conclude that self-government plays an important role in the process of regional development. Its activities can not be put in the practice isolated, but they should respect conceptual approach. That means that measures realized by self-government should follow aims and activities defined by the central government and that self-government should cooperate by their implementation with central government, state institutions and other subjects located in the region.

Key words: self-government, regional development, endogenous regional development. Introduction

Transformation process from the socialist system to a market economy has been connected with deepening of existing regional inequalities and creating new regional inequalities in the Slovak Republic and other Central and Eastern European countries. The theory of endogenous regional development is one of concepts currently used by abatement of regional disparities and fostering regional development not only in backward regions but also in developed regions.

In terms of decentralization tendencies, which are aimed to bring decision making closer to citizens either through administrative reforms or devolution to lower levels of government, has been in many countries accentuated the role of self-government in the process of regional development.

The first part of the contribution is aimed to define the term endogenous regional development and the basic roles of self-government in this process. In the second part we pay attention to the term self-government, describe the self-


172

government in the Slovak Republic and introduce its chosen competencies related to endogenous regional development. Objective and methods

The aim of the paper is to define endogenous regional development and to specify the basic roles of self-government in the process of endogenous regional development in the Slovak Republic.

For achieving of the mail objective we used the method of analysis and synthesis, especially by characterizing the self-government and its competencies in the Slovak Republic, the method of comparison, mainly by comparison of different theoretical approaches to regional development, the method of abstraction because we researched selected theoretical approaches to regional development and endogenous regional development. Research methodology included also the study of related legislation and scientific studies dealing with the problematic of regional development. Result and Discussion

Regional development is no longer matter only of the central government, but following the changes in regional policy, the solving of regional disparities has been moved from central government to lower levels (regional level and local level of self-government) of public administration. Self-government is no longer only a passive accepter of decision made at the central level by central government, but it wants to act actively and to foster development of own territory. Before we define the self-government and study its role in the process of endogenous regional development, we will focus on definition of regional development and endogenous regional development. 1. Endogenous regional development

When we try to define the term endogenous regional development, we meet several difficulties. The first problem is connected with understanding the term “development”. Different authors understand development in a different way. As an example we present the opinion of Nohlen and Nuscheler [1], who understand development as a process oriented on aim that depends on specific variable ideas in place and time.

We tend to the opinion that development is a process of sequential changes, caused by effective exploitation of resources with the aim to move along from initial position into desirable (target) position. We regard growth, labour, equity, participation and independence as components of development [1].

Another problem is linked with understanding the term regional development. Regional development is based on economic development that is understood as a long-term increase of the ability to provide various goods and services to the citizens. This ability goes out from the development of technologies (technological development and innovations) and from institutional and systemic changes [2]. Afterwards we understand regional development as economic and


173

social processes overshooting in native-social environment of a region that is using and respecting opportunities and specific features of a region and assures growth of economic and social resources in the region. Regional development also means social development such as quality of public health and wealth and welfare, quality of environment and creativity respecting the principles of sustainable development.

When defining endogenous regional development we come out from approach of chosen authors [1], [3], [4], [5] who speak about exogenous and endogenous factors of regional development and distinguish exogenous and endogenous approaches to regional development.

Exogenous oriented approaches to regional development (also called from bellow development) emphasize external development impulses in form of interregional mobility of productive factors or business relations.

The concept of endogenous regional development started to appear in the 70. and 80. of the 20th century. In consequence of raising unemployment, decreasing social situation and poverty growth several authors criticized the limited efficiency and short durability of meantime used regional policy tools in their studies.

While exogenous approaches to regional development accentuate the mobility of productive factors and mainly effects of enterprises localization in the region, endogenous oriented approaches try to answer the questions how to use existing endogenous resources in the best way in a region and what is the competitive ability of enterprises located in the region. What means that regional problems are being solved using regional resources respecting its specific features. Table 1 contains basic differences between endogenous regional development and exogenous oriented approach.

Table 1 Endogenous regional development versus exogenous oriented approaches Endogenous regional development Exogenous oriented approaches

Modernization of existing enterprises Localization support (export activities)

Development of regional resources (science, business activities, qualification of labour, etc.)

Acquisition exogenous resources (capital, technologies)

Cross sectional development strategy Concentration on industry Involvement of energetic and ecologic projects

Developed regional transport system Inter-regional transport system

Competitive ability through innovations and quality of production

Competitive ability through capital-intensive technologies and low labour costs

Extensive participation of regional interests groups

Source: Self-processing according to [1]


174

According to [1] endogenous development can be simply specified as a development which is conditional using resources, that are found within the region, i. e. generated by the region itself. A. Vazquez-Barquero [7] understands endogenous regional development as a “process of economic growth and structural changes, which is led by the local community and employs its potential for development to improve the local population’s standard of living”. When defining the term endogenous regional development we agree with E. J. Blakely [8]. Despite the fact that he speaks about local economic development, we think that his approach expresses the essence of endogenous development. Endogenous development is a process by which all levels of public administration and/or others community based groups (public institutions together with private sector) manage their existing resources and enter into new partnership arrangements to create new jobs and stimulate economic activity in a well-defined economic zone. This orientation leads to a focus on taking local initiatives in the development process to create new employment and stimulate increased economic activity. This process is characterized by: - Emphasizing the importance of local factors in creating and maintaining

sustainable development (starting point for development of a region are its human, economic, cultural, institutional resources).

- Pursuing the satisfaction of local needs and demands through active participation of local community in development process.

We can identify at least three dimensions in processes of endogenous regional development. One is an economic dimension characterized by a specific production system of a region that allows entrepreneurs to use efficiently the productive factors and reach productivity levels which make them competitive in the market. Another is an institutional dimension where economic and social actors are integrated into regional institutions thus forming a complex system of relations, which incorporated social and cultural values into the development process. The third is a political dimension expressed in regional and local initiatives, which leads to the creation of an environment that stimulates production and brings sustainable development.

That means the endogenous regional development demands active participation and cooperation of all institutions of public and private sector located in the region led by the initiatives of local and regional self-government. Intense interconnection of economic and social partners in the region enables to integrate all aspect of life within a region defined by its culture, resources, landscape, climate, etc. into development documents and strategies and helps to formulate, to chose and to implement suitable development strategy of a region.

Endogenous regional development accentuates the principle of integration that assumes more intensive involvement of agriculture, energetics and small trades, what should cause a synergy effect; activation and ecological support of utilization of endogenous resources and growing role of small and medium sized enterprises. These should increase their innovation and competitive ability e. g.


175

through cooperation and networking what considers being an advantage for further development. It is no longer important to attract firms and create jobs – it also matters whether those jobs are associated with high skills and high pay in high performance businesses, whether those enterprises operate productively and competitively, whether economic vitality contributes to improving of living and quality of life and whether the region has the capacity to sustainable economic development.

2. Self-government in the Slovak Republic

According to previous text self-government cannot alone “do” the endogenous regional development. But the activities it takes or fail to taken have some influence and can affect the process of development in the private sector in the region.

Self-government is generally accepted like a right of a specific sociable organism to attend a specific by the law defined sphere of concernments absolutely, relatively independently of wide sociable organism, whose part it is [10]. Striking feature of self-government is the execution of power of citizens in the political decision process and consecutive change of position of citizens from the object to the subject of social regulation. Self-government afterwards presents the power of a self-governing subject (local self-government - municipality or regional self-government - self-governing region) to decide independently and to pursue by the law defined sphere of concernments that are directly connected with the interests of inhabitants living in the region. In the political level it means the execution of self-government directly by citizens or indirectly by voted representatives. Legal aspect of self-government means activity of a public-legal subject, which disposes of relevant (according to the law defined) scope of public authority.

Public administration in Slovak Republic is of a dual nature and consists of two independent parts: self-government (local and regional) and state administration (district and regional general administration, specialized state administration).

The position of self-government is defined in the Constitution and it is created by local self-government (municipalities - towns and villages) and regional self-government (self-governing regions/higher territorial units). Local self-government and regional self-government are two independent self-governing and administrative units and legal entities of self-government. There are not any relations of subordination among them. Duties can be imposed on them only through laws, they have their own elected bodies and the performance of state duties can be transferred to them under conditions set down by the Constitution and law

Changes have been made in the territorial division of Slovak Republic within the processes of public administration. Also the regional level of self-government was created (self-governing region). In the process of decentralization more than


176

400 competencies have been transferred to municipalities and self-governing regions and the method of financing of self-government has changed. Implementation of this changes created assumption for a greater participation of citizen in public affairs, reducing the role of state administration and strengthening the status and responsibility of self-government for delivering public services and development of own territory.

2. 1. Local Self-government

Position of local self-government is specified in the Constitution of Slovak Republic and in The Act No. 369/1990 Coll. on Municipalities [11]. Municipalities are legal entities. They own property and personnel and financial independence, can conduct business and collect local taxes and fees. They can engage in international, cross-border and domestic cooperation. To the basic regulatory tools used by the local self-government according to [11] belong: generally binding regulations, decisions on economic activities on its territory and adoption of planning documents.

Local self-government, as the lowest level of regional policy, coordinates in own territory all-society, regional and also local interests. Basic task of a municipality is taking care on the development of its territory and needs of its citizens. Main powers and functions of local self-government important to endogenous regional development include: administration of municipal property, preparation and adoption of municipal budget and final account, local fees and taxes administration, supervising of economic activities (including adoption of binding decisions on investment activities and starting of entrepreneurial activities), constructing and maintenance of local roads, public spaces, municipal cemetery, cultural, sport and other municipal facilities, providing a wide volume of public services connected to citizen’s every day life (waste disposal, public lightening, water supply, public transport, etc.), own investment and entrepreneurial activities, adoption of territorial planning documents and other development documents concerning particular spheres of municipal life and establishment and control of own budgetary and contributory and other legal entities etc. [11]. 2. 2. Regional Self-government

Regional self-government (self-governing regions) was created in the process of public administration reform in the Slovak Republic on 1st January 2002 as the second level of self-government. Self-governing regions are legal entities. They own property and personnel and financial independence, can conduct business and collect local taxes and fees. They can engage in international, cross-border and domestic cooperation

The position of self-governing regions is specified in the Act No. 302/2001 Coll. on The Self-Government of Higher Territorial Units [12]. Basic task of self-


177

governing region is taking care on the broad development of its territory and needs of its citizens.

Main powers and functions of regional self-government important to endogenous regional development include: preparation, adoption and fulfillment of The Program of Social Development and Cultural Development of The Self-Governing Region; territorial planning activities concerning the self-governing regions territory; creating conditions on development of health services, social services, training and education facilities (mostly at secondary schools and development of life long education), cultural activities and cultural monuments and tourism; cooperation with municipalities located on its territory by preparation of Municipal Programs of Social and Economic Development; taking part at solving of problems concerning more municipalities on its territory; own investment and entrepreneurial activities; creation and protection of environment; development of cooperation with other self-governing regions and state administration offices; establishment and control of own budgetary and contributory and other legal entities, etc.

Other important competences for both level of self-government are specified in the Act No. 503/2001 Coll. on Support of Regional Development [13]. According to [13] local-self government works out, adopts and regularly evaluates The Municipal Economic and Social Development Program. It is a mid-term document containing specific analyses of social and economic development, outlining needs in the area of technical, social infrastructure, human resources, education, etc. It must also include a proposal that details financial and administrative measures. This document should be the main development document prepared by the local self-government. Local government also participates on the preparation of The Program of Economic and Social Development of Self-Governing Region of which territory it is located, it also offers interactivity by preparing regional operating programs and other regional development planning documents specified in this act.

According to [13] regional self-government has broader competencies in the area of regional development than local self-government. Besides preparation, adoption and evaluation of The Program of Economic Development and Social Development of Self-Governing Region regional self-government also regularly monitors and evaluates development of own territory and regularly works out reports on economic and social development of the self-governing region, assures resources in extend of own competencies for abolishment of unfavorable inequalities on own territory, assures cooperation with other self-governing regions, presents interactivity by preparing regional operating programs and other regional development planning documents defined in this act and can establish legal entities on support of regional development of the territory of self-governing region (regional development agencies).


178

Since 2002 self-government execute in selected areas (where it is more advantageous for the state) transferred state administration duties. To this duties belong e. g.: registry office, the construction order, selected duties in the educational sector etc. (local self-government); health care sector, social service sector, road transport, education sector etc (self-governing region). Table 2 contains chosen powers of self-government in the Slovak Republic related to the endogenous regional development.

Table 2 Chosen powers of self-government in the Slovak Republic

Local self-government (municipality)

Regional self-government (Self-governing region)

Preparation and adoption of budget and final account

Preparation and adoption of budget and final account

Construction and maintenance of local roads Operating of public transport service

Transport and communication infrastructure planning (2nd and 3rd class roads) Granting licenses to national regular bus transport Striking of contracts Discussion of draft road regulation and draft amendments

Local fees and tax collection and administration

Fees administration

Own investment and entrepreneurial activities Public areas, green areas, nature and environmental protection Waste disposal, public lightening, water supply, sewer system

Own investment and entrepreneurial activities

Housing Certain social, cultural and health care facilities Pre-school, elementary schools and school establishments

Certain social service facilities (retirement home, social services for children, crises centers, children’s home), cultural facilities (regional galleries, museums, theatres, certain libraries etc.) health care facilities (policlinics and hospitals with policlinics of II. Category) Secondary schools, school and sport


179

facilities Licensing of pharmacies and issuing of allowances for providing of health care service in selected

Municipal police Participation in civil defence Building order Licensing of pharmacies and issuing of

allowances for providing of health care service in selected

Territorial planning Territorial planning Local development – The Municipal Economic and Social Development Program

Local development – assistance for local self-government

Regional development - interactivity by regional development planning documents

Regional development – The Program of economic development and social Development of the territory of self-governing region

Source: The author according to [11], [12], [13], [14].

In the process of endogenous regional development [9] can self-government play least four important roles. It can act as strategist, leader, ambassador and manager of key government functions.

As a strategists self-government diagnoses (together with other public institutions and private sector) the forces that affect the regional economy, conceive a vision of what the region can or should become, translate the vision into practical actions, monitor and/or modify those actions to ensure the desired results (In the Slovak Republic present this activity preparation and adoption of The Municipal Economic and Social Development Program at local level and The Program of Economic Development and Social Development of Self-Governing Region).

As leader self-government concentrates on building the consensus and support required to develop and implement strategy. Many actions and activities are partially or totally beyond the direct control of self-government. They depend on the effectiveness of nongovernmental institutions, enterprises, labour and other organizations working individually and in cooperation with one another. It is important to work these groups toward common goals.

The third economic role is the role of ambassador. Many of the most important policies that affect regional development lie beyond the immediate control of self-government. This includes the policies of neighboring regions, central government and also of foreign institutions. That means that self-government should represent interests of own territory.

Another economic role is manager of key functions or competencies with economic impact (e. g. business activities support, technical assistance, technology


180

transfer, marketing information), but also other competencies that may be equally or more important (e.g. public education and other human resources programs, research and science development etc.). Conclusion

The concept of endogenous regional development comes out form a basic assumption of decentralization namely, that self-government and other institution of public and private sector located in the region have more detailed and more accurate information to adopt actions and decisions supporting regional development than the central government.

We understand endogenous regional development as a process of economic growth and structural changes, which is led by the local community and employs its potential for development to improve the local population’s standard of living. Successful and effective fulfillment of defined development goals depends on the quality of relationships between self-government and others public institutions and their interconnection with activities of private sector in the region.

Self government has at least four important roles to play in the process of endogenous regional development. It can act as strategist, leader, ambassador and manager of key government functions. But we cannot forget the fact that endogenous regional development is influenced and depends besides activities of self-government, the quality and structure of endogenous resources on national and international factors, which has different impact on development of individual region.

References

Maier, G., Tödtling, F., 1998, Regionálna a urbanistická ekonomika 2, Bratislava : ELITA, 1998. 320 s . ISBN 80-8044-049-2;

Tvrdoň, J. et. al., 1995, Regionálny rozvoj. Bratislava : Ekonóm, 1995. 180 s. ISBN 80-225-0671-1;

Skokan, K., 2004, Konkurenceschopnost, inovace a klastry v regionálním rozvoji. Ostrava: Repronis, 2004. 160 s. ISBN 80-7329-059-6;

Stough, R. R., 2001, Endogenous Growth Theory and The Role of Institutions in Regional Economic Development. In: Theories of Endogenous Regional Growth Lessons for Regional Policies. Berlin : Springer Verlag, 2001, s. 111-134. ISBN 3-540-67988-X;

Vazquez-Barquero, A., 1999, Inward investment and endogenous devolopment. The convergence of the strategies of large firms and territories? In: Entrepreneurschip & Regional Development, 1999, s. 79-93, bez ISSN;

Karlsson, CH., Johansson, B., Stough, R. 2001 Introduction: Endogenous Regional Growth and Policies. In: Theories of Endogenous Regional Growth Lessons for Regional Policies. Berlin Heidelberg New York : Springer Verlag, 2001, s. 3-13. ISBN 3-540-67988-X;


181

Vazquez-Barquero, A., 2002, Networking, Innovation, Institutions and Cities, Routledge, 240 s. ISBN 0-415-28579-8;

Blakely, E. J., 1991, The Meaning of Local Economic Development. In: Local Economic Development Strategies for a Changing Economy, Washington DC : ICMA, 1991. 142 s. ISBN 0-87326-085-6;

Fosler, R. S. ed. 1991. Local Eonomic Development: Strategies for a Changing Economy. Washington : ICMA 1991. 85 s. ISBN 0-87326-085-6;

Benčo, J., Berčík, P., Makara. Š. 1995. Organizácia a riadenie verejnej správy. Banská Bystrica : Univerzita Mateja Bela, 1995. 79 s. ISBN 80-85162-92-X;

Škoda, M. 2006. Problematika oceňovania vlastných výkonov podľa slovenských postupov účtovania v porovnaní s IAS/IFRS, In: Vplyv konvergenčných procesov na ekonomiku a životný štýl nových členských krajín Európskej únie. - Univerzita Mateja Bela, Ekonomická fakulta, 2006. – 1. elektronický optický disk (CD-ROM);

*** Zákon SNR č. 369/1990 Zb. o obecnom zriadení v znení neskorších predpisov;

*** Zákon NR SR č. 302/2001 Z. z. o samospráve vyšších územných celkov v znení neskorších predpisov;

*** Zákon NR SR č. 503/2001 Z. z. o podpore regionálneho rozvoja v znení neskorších predpisov;

*** Zákon NR SR č. 416/2001 Z. z. o prechode niektorých pôsobností z orgánov štátnej správy na obce a na vyššie územné celky v znení neskorších predpisov.


182

MEASUREMENT OF MARKETING PERFORMANCE OF DISTRIBUTION CHANNELS – CASE STUDY

KONŠTRUKTA INDUSTRY, LTD.

Janka Petrovičová Department of Corporate Economics and Management, Faculty of Economics Matej Bel University, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia,

00421 48 446 2732 [email protected]

Abstract The paper is focused on analysis and measurement of direct and indirect

distribution channels performance for two most significant commodities in Konštrukta Industry company, Ltd. and suggests recommendations for future relationships and improvements for distribution strategies. The method of questioning with company’s representatives was selected to choose core areas for research and to identify weights for indicators. For effectiveness measurement combination of quantitative and qualitative method was applied. These results and findings may serve as a base for decision-making process to improve the performance of distribution channels and to propose the right distribution strategy.

Keywords: distribution channels, distribution strategy, marketing performance, measurement, pneumatic industry. 1. Introduction Decision making process about distribution strategy and choice of distrbution channels is one of the crucial issues in company management. Each distribution channel produces different level of sales and costs. These decisions are of a long-term character therefore it´s needed to choose the right strategy at the beginning. If we speak about distribution, we understand under this term “all activities which enables transfer of physical and dispositional right of products form one subject to another” (Kita, 2005, p. 265). It involves: decision about distribution policy, logistics and distribution grade. Distribution channels are “all subjects involved in distribution process ranked in a certain way which ensures product disponibility on the way from the producer to consumer” (Daňo, 1994, p.6). There exist many criteria for classifications and typology of distribution channels, for example the presense of intermediaries within channel (direct and indirect ones), number of intermediaries (long, short), channel complexity (simple, complex), channel importance (basic, additional), character of relationships between channel members (conventional, integrative) and many others (Viestová, 1993, p. 25).


183

For purposes of our paper it is relevant to speak about direct and indirect (through intermediaries) channels. As an intermediary there may be brooker, sales representative, commissioner or jobber; each of them has different duties (Urban, 2001, p. 208). If we want to choose the right strategy which kind of mentioned channels to use, we need to assess them from certain point of view. There exist many methods how to do it, like evaluation of effectiveness (ROI – return on investment indicator), which belongs to one of the marketing schools in measurement (Eechambadi, 2005, p. 90). Another way can be through indicators of performance from qualitative point of view, like coordination in channel, cooperation in channel, conflicts, identification of superior objectives, available information, adapting on new technologies, new tendencies in channel, extend of routine task handling, optimal store stocks, relationships towards consumers…etc. (Daňo, 1994, p. 191). To measure performance of distribution channels we can use also methods like analysis of distribution costs, method of direct product rentability and method of relative evaluation of turnover. We can evaluate individual channel members in three ways (Rosenbloom, 2003): separate performance evaluation using one or more criteria, combination of more qualitative criteria to evaluate overall performance and combination of various criteria to measure overall quantitative measurement. For our purpose the last and most frequently used method will be suitable also for us. It enables us to categorize members according to performance, to compare results between them, to compare former data with actual ones and to compare them with required (ideal) figures. 2. Methodology The main aim of our research was to examine marketing performance of distribution strategies in chosen company – Konštrukta Industry. The partial aims we dealed with were: - to identify distribution channels and their subjects in the company, - to research current situation of distribution channels and distribution

strategies, - to measure performance of distribution channels, - to assess the performance of distribution channels. We proposed these two hypotheses or assumptions to be examined: - H1: more than a half of distribution channels are indirect distribution channels through intermediaries, - H2: the most of distribution channels in the company show satisfying performance. For the purpose of the research two methods of measuring the performance of distribution channels were selected, with the adoption of subjective and objective approach.


184

The first method was qualitative one where principles of point assignement evaluation were applied to measure performance of distribution channels for technological equipments for pneumatic industry as this is a core commodity of the company´s business (60 – 70 % of sales). This method is based on the choice of four qualitative criteria by which distribution channels are characterized with the assignment of a certain weight, whereby the influence of other factors is omitted. In this case the interview with company representatives was needed. They chose the criteria and assigned the weights (that showed the importance regarding effectiveness). In the next step representative evaluate these criteria in the scale 1 – 10 (1 = very poor, 5, 5 = satisfying, 10 = very strong). The second method was quantitative one and it was used for measurements regarding technological equipment in pneumatic industry again. To measure performance of these distribution channels, data from secondary information (internal materials of the company) were needed. After the discussion with managers we focused on two indicators: success on tenders and relative share from whole volume of sales. 3. Measurement of performance of distribution channels – results To evaluate performance of distribution chnnels for technological equipment for pneumatic industry we chose these qualitative criteria: - cooperation in channel – it represents level and quality of the cooperation

between particular members of the channel (the weight is 0,3), - information disponibility – it represents level of information providing and

gaining, transparency within chosen channel (the weight is 0,4), - routine task handling – it represents extend of routine task handling within

channel with the respect to relationships quality between channel members, - conflicts in channel – it represents intensity and frequency of conflicts and

problems between channel members (10 means – none significant conflicts; weight – 0,1).

The results of measurments is shown in the Table 1(The results were gathered for the purpose and can be found in wider context in diploma work of Peter Prekop: Marketing Performance Measuring of Distribution in a Chosen Firm, 2008) (DC = distribution channel, I = intermediary or indirect distribution channels, D = direct distribution channels). The maximum of points assigned could be 10. In this case assessment was conducted with the assistance of company consultant during the interview based on his expertise and practical experiences. The best (highest) result shows distribution channel in Netherland – Vredestein, which is direct one with 9, 6 points. If we interpret it very simply (without considering other indicators) we may say that it´s the distribution channels with best performance. The worst result shows direct distribution channel in Ukraine – Rosava comp., but this result is still in the tolerance interval of satisfying performance. The weakness of these channels is a lack of disponibile information, which is in this case the most important criterion.


185

All channels reached the result over 5, 5 which means that they exceed the border of satisfying level. We may say that the most effective channels (over 9) are in Netherland –Vredestain (direct channel), Russia – Jarosľav (they use direct and also indirect channel), Slovakia – Matador (direct channel) and Czech Republic (direct channel). In the next step we used another method of more quantitative character – to ensure higher objectivity. The figures were based on the information from company´s materials 2007/2008. We focused on two quantitative indicators: success on tenders (%) and share on the whole sales volume (%) for this commodity. Detailed information can be seen in the Table 2.

Table 1 Measurement of distribution channels performance for technological

equipment in pneumatic industry – point assignment method

Country Customer DC Cooperation (0,3)

Information disponibility (0,4)

Routine tasks dealing (0,2)

Conflicts (0,1)

Result

Nižnekamsk I 8 7 9 10 8,0 Russia

Jarosľavl D/I 9 9 9 10 9,1

Iran Tire I 8 8 6 10 7,8

Kavir I 8 8 6 10 7,8 Khoozestan I 8 8 6 10 7,8 Pars Tire I 8 8 6 10 7,8

Iran

Dena I 8 8 6 10 7,8

Dneprošina D 7 6 7 8 6,7 Ukraine

Rosava D 6 4 5 9 5,3

Triangle I 7 7 4 9 6,6 China

Dalian I 7 8 5 9 7,2

Conti Matador D 8 8 7 9 7,9 Slovakia

Matador D 10 9 9 10 9,4

MRF 7 8 6 9 7,4

Apollo 7 8 6 9 7,4 India

Birla

I

7 8 6 9 7,4 Netherland

Vredestein D 10 9 10 10 9,6

Belorussia

Belšina I 7 7 6 10 7,1

USA Continental D 8 8 7 10 8,0

Czech Republick

Mitas D 10 8 9 10 9,0

Source: Own research


186

When we multiplied these two indicators we gained overall performance index for particular distribution channels (in the last column). Maximal value of the index is 100 %. In this space of time we took into consideration realtionships with Iran, Ukraine and India were inactive, that means we were not able to assess them. From the table we can see that Konštrukta comp. has got high percentage of success on tenders in Slovakia, USA, Czech Republic and Russia (Jarosľav). In the first three mentioned countries, where company uses direct distribution channels, the success is 90 %. If we consider share on the sales volume, Russia dominates (51 %), which means that it represents more than half of the sales for this commodity for our company. It gained also the highest overall performance index and with the value 0, 4335, 85 % success on tenders and 51 % share it is the most contributional channel.

Table 2 Measurement of distribution channels performance for technological

equipment in pneumatic industry – quantitative method

Country Customer DC Success on tenders (%)

% from whole sales

Result

Nižnekamsk I 30 9 0,0270 Russia

Jarosľavl D/I 85 51 0,4335

Iran Tire I 0 0 0

Kavir I 0 0 0 Khoozestan I 0 0 0 Pars Tire I 0 0 0

Iran

Dena I 0 0 0

Dneprošina D 60 1 0,0060 Ukraine

Rosava D 0 0 0

Triangle I 75 3 0,0225 China

Dalian I 85 1 0,0085

Conti Matador

D 45 6 0,0270 Slovakia

Matador D 90 7 0,0630

J.K 60 5 0,0300

Apollo 65 7 0,0455 India

Birla

I

0 0 0

Netherlans Vredestein D 50 3 0,0150

Belorussia Belšina I 70 2 0,0140

USA Continental D 90 2 0,0180


187

Czech Republic

Mitas D 90 3 0,0270

Source: own research To conclude our results we can confirm that the assumption that “more than a half of distribution channels are indirect ones” is true statement (see table 3).

Table 3 Share of direct and indirect distribution channels

Commodity Share in % Direct distribution channels 8 38 Indirect distribution channels 13 62 Total sum 21 100 %

Source: own research We can confirm also the asssumption that most of the distribution channels show satisfying performance (see table 4, result 1) and interesting finding is, that channels with the best performance are of direct character. If we took into consideration result 2, we see that definitely the “best” channel is with Russia – Jarosľavl where direct and also idirect channels are exploited (more detailed analysis would be needed here) and also Slovakia – Matador (successful in tenders, but with smaller orders) and India Apollo (same size as Matador orders, but not so successful in orders and also weaker performance of result 1). This information can confirm what managers may intuitively feel from their practice but “in one table” they have summarized results which can serve as information base for other improvements or measures in distribution strategy. They can see exact weaknesses of particular channels and results (performance) can be compared among them. The company should definitively focus on relationship with distribution channel for Russian Jarosľavl and devote a special attention to this channel.

Table 4 Overal performance of distribution channels

Country Customer DC Result 1 Result 2

Nižnekamsk I 8,0 0,0270 Russia

Jarosľavl D/I 9,1 0,4335 Iran Tire I 7,8 0 Kavir I 7,8 0 Khoozestan I 7,8 0 Pars Tire I 7,8 0

Iran

Dena I 7,8 0


188

Dneprošina D 6,7 0,0060 Ukraine

Rosava D 5,3 0 Triangle I 6,6 0,0225

China Dalian I 7,2 0,0085

Conti Matador D 7,9 0,0270 Slovakia

Matador D 9,4 0,0630 MRF 7,4 0,0300 Apollo 7,4 0,0455 India Birla

I 7,4 0

Netherland

Vredestein D 9,6 0,0150

Belorussia Belšina I 7,1 0,0140

USA Continental D 8,0 0,0180 Czech Republick

Mitas D 9,0 0,0270

Source: own research 4. Discussion The overal and interesting finding of our research is that most of the channels with the best performance have direct character what indicates and emphasizes the ability of the company to distribute its products without any intermediaries. However we are aware of the fact that this interpretation is a simple one since also other indicators might have been taken into consideration. We were not able to assess seven distribution channels because of the missing information which can distort our results in a certain way. The other weakness of these interpretations is that we undertook assessment at the basis of one year term. To get more objective and general overview about entire relationships all years of the relationships should be evaluated, not just one. Moreover the other measures might have been conducted (for example measuring of channels effectivenes through ROI indicators) to get a full picture about not only the performance, but also effectiveness of the channels. Still we got certain picture about distribution strategy which can indicate following measures – if to use direct or rather indirect distribution channels and which weaknesses of particular relationships is necessary to eliminate. 5. Conclusion Before we started to conduct research in the company we asked company consultants if they regularly examine and assess performance of distribution channels. We were also interested in the reason why this company doesn´t conduct such an important activity to reveal weaknesses in its distribution strategy and we


189

found out that the biggest problem is with the long-term of order acquisition (7 months – 2years), which means that it makes it very difficult to get instant result in a certain year. The other problems causing, that managers avoid performance measuring were following: costs connected with assessment, a lack of information for assessment, a low information value for decision making process and ambiguity of criteria for measuring. Still we´ve decided to solve this problem and undertake necessary measures which in our opinion can serve as useful information for the managers what to do with the distribution strategy. Bibliography

Ďaďo J., 1996, Medzinárodný marketing, ESOX Consulting, Banská Bystrica 1996, ISBN 80-967599-0-6;

Daňo F., 1994, Distribučný manažment, Sprint, Bratislava, 1994, ISBN 80-225-0575-7;

Daňo, F., 1994, Rozhodovanie v distribučných kanáloch, Edičné stredisko Ekonomickej univerzity, Bratislava 1994, ISBN 80-225-0575-7;

Eechambadi N., 2005, High Performance Marketing: Bringing Method to the Madness of Marketing, Dearborn Trade Publishing, Chicago 2005, ISBN-13: 978-1-4195-0823-3;

Kita J. a kolektív, Marketing, 2005, IURA Edition, 1. ed., Bratislava 2000, ISBN 80-88715-70-9;

Kita J. a kolektív, Marketing, 2005, IURA EDITION, 3. ed., Bratislava 2005, ISBN 80-8078-049-8

Rosenbloom B., 2003, Marketing Channels – A Management View, South-Western College Pub, 7. edícia, 2003, ISBN-13: 978-0324186932;

Shaw R., Merrick D., 2005, Marketing Payback: Is Your Marketing Profitable?, Financial Times/ Prentice Hall, Londýn 2005, ISBN 0-273-68884-7;

Urban E. a kolektív, 2001, Medzinárodný marketing, Vydavateľstvo EKONÓM, Bratislava 2001, ISBN 80-225-1469-1;

Viestová K., 1993, Distribúcia a logistika, Vydavateľstvo Alfa, Bratislava 1993, ISBN 80-05-01129-6;

Viestová K., 1995, Distribúcia-obchod-predajňa, Slovenské pedagogické nakladateľstvo, Bratislava 1995, ISBN 80-78512-36-5;

Internet resources: Patterson L., 2004, If You Don't Measure, You Can't Manage: The Best

Metrics for Managing Marketing Performance - http://www.marketingprofs.com 29.10.2007)

Booker E., 2007, Marketing measurement progress stalls, ANA finds - http://www.btobonline.com/ (29.10.2007)

Maddox K., 2007, Survey finds gap between business goals, marketing measurement - http://www.btobonline.com (29.10.2007)


190

Greenberg P., 2003, Marketing Metrics: Where to get them? Which ones work? - http://www.ad-mkt-review.com (15.12.2007)

PR NEWSWIRE, 2000, CEOs believe distribution effectiveness presents the greatest challenge to business - http://www.prnewswire.co.uk (15.12.2007)

MARKETING VOX, 2006, ANA: Progress in Marketing Measurement, Problems with Organizational Obstacles - http://www.marketingvox.com (29.10.2007)


191

THE ENVIRONMENT-CONSCIOUS, MULTIFUNCTIONAL AGRICULTURE AND THE

HUNGARIAN DEVELOPMENT POLICY

Simon Sándor Tessedik Sámuel University, Faculty of Economics,

H-5600 Békéscsaba Bajza u. 33. Hungary Email: [email protected]

Summary The branch dimensions of economic growth are interesting themes in economics.

The principles of certain economic schools and theories are in contradiction. Agriculture is such a typical branch of economy which is not highly preferred by venture capital. The features of agriculture and rural life are the causes why economic coordination function of free market is insufficient in agriculture. Agricaltural production was made intensive in order to get larger yields. Chemicals, industrialised technology made such changes in ecosystem that are irreversible. Unfortunately the mainstream way of economic thinking and theories is based on such indicators – as GDP – which do not deal with a lot of natural and human values. There cannot be any effective development policy without taking a closer look at the varying economic theories, the branch-specific features, and those extern economic influences, which e.g. are strengthening the importance of agriculture and rural space.

Keywords: environment economy, heterodox economics, II. National Development Plan

The changing function of agriculture

The history of agriculture can be estimated at about ten thousand years. The process had started with settlement and domesticity of animals, and now science and technology is the force that develops it. In order to grow agricultural yields the products of industry were infiltrated to the agricultural production, so the technology was intensified. The types of the former extensive technologies mainly disappeared in the industrialised countries. The intensification meant a structural change in the technology: more machines, chemicals, buildings, equipments, less labour force. The world of science basically did not deal with the question, how far we can go on intensifying the technology of agricultural production. It is quite interesting and even disappointing that after some centuries of research and endeavour of increase yields, now in some countries overproduction and in other countries often poverty and famine cause problems.

The new industrial and gene technology had tragic influence on the population of some species too, and the biological balance was upset. Organic farming was also defined by public opinion as an extensive technology and as a


192

collateral way of the development of technology. After a lot of efforts the theory of sustainability (sustainable development) became accepted. The idea of sustainable agriculture means that there is a kind of exploitation of nature without ravaging it. The agricultural policy of the European Union also contains some elements of this holistic idea of nature, the role of agriculture, social utility and welfare. This policy suggests changes for the extensification of agriculture, to exploit the bearing of soil, plants and animals at a lower level to maintain the forces of natural and human resources.

For the stability of life of mankind it is very important to save the natural and human resources. The idea of quality of life takes into account not only the material standard of living, but also other more subjective factors that contribute to human life, such as leisure, safety, cultural resources, social life, mental health, environmental quality issues etc. Programs and policies are created to fit the easily available economic indicators while ignoring a lot of other measures, which are very difficult to plan for. More complex methodes of measuring well-being and environmental quality are needed to be evolved, and these are very often political and controversial.

A lot of experts refer to the statement with pleasure, that the intensification and industrialisation of agriculture grows more the value of “Gross Domestic Product (GDP)”. This statement does not take into consideration that there are a lot of elements of the integrated value of GDP which has no positive influence on the wellbeing of the society and the quality of environment. For example: a pollutant technology (either agricultural either industrial) grows the value of GDP, and the process of repair, recovery also grows it. It is quite likely that GDP can even grow when the average level of wellbeing is decreasing. (HUETING 1980, REPETTO 1990)

The evaluation of the economic and social influences of agriculture is a quite complex thing. If we only evaluated its role in growing GDP, we would miss such additive influences – which are often defined as economic externalities – as human wellbeing, quality of nature, biological balance. Agriculture – due to its characteristics – is the most sensitive economic branch to the insecurity of nature, market and macroeconomics. The characteristics of agricultural production are quite different from the other branches of economy. Due to the extremely high level of bondage to nature and the large distances among the sites of work in factory farms, venture capital prefers industry. Industry is concentrated in urban areas. The quality and effectiveness of market competition is quite imperfect at rural areas because the economic actors of rural areas have - for example - even an enormously larger lack of possibilities for acquiring information and choosing the proper business partner. (SZABÓ G. 2007, HUNYADI 2002, SISESTEAN 2001, CUCERZAN V-M. 2005 )

Due to the increasing rate of using raw materials originating from industry and the technology becoming more intensive, the dependence of agriculture upon industry, financial sources and the economic, social and political events of urban areas has grown. On account of these processes agriculture cannot remain an


193

organic part of biosphere. There are lots of destructive ideas having strong influence on the decision making processes of numerous countries to deal with agriculture as an only a food productive branch of economy. Nor the agrarian and regional developmental policy of the European Union recommends these ideas. One of the definite endeavours for stopping the segregation processes in agriculture can be read in the cited documents below. In 1996 the Council of Europe adopted the recommendation “European Charter for Rural Areas”. The “Article 8 Guidelines and measures for a policy for rural areas” emphasizes the following thoughts:

Agriculture and nature maintenance work are vital functions for rural areas in all parts of Europe. A viable agricultural sector that is structured along rural lines (viable family farms), close to nature, sustainable and multifunctional will contribute to maintaining these vital functions.

The role of agriculture in society has fundamentally changed in European countries since the second world war. Changing values and circumstances (higher incomes, surpluses, agrarian revolution, international trade, environmental demands and so on) have influenced the population's attitude to agriculture. The original and traditional function of agriculture as a food producer and supplier has lost importance, particularly because of continuing overproduction, falling agricultural prices and the international opening and liberalisation of agricultural markets. At the same time other "non-importable" functions of agriculture have gained importance. (ÁNGYÁN 2003, VINCZE 2000, POPA A & VASILESCU G. L. &

BANDOI A 2006, ALEXANDRI C & DAVIDOVICI I & GAVRILESCU D. 2004, NANCU 2002)

The main tasks and functions of the multifunctional agriculture can be summarised as follows: guaranteeing food security; the production of renewable raw materials; preserving and tending the landscape, also as a recreation area and the basic capital for tourism; preserving rural values, lifestyles, cultural assets and similar social functions for the community; keeping the elements vital to our survival healthy (soil, water, air, etc.) and seeing to it that they are used for sustainable agriculture.

The other important document is “The Cork declaration”. The declaration was issued at the rural development conference (“Rural Europe – Future Perspectives”), organised in Cork from 7 to 9 November 1996 under the Irish presidency of the Europe Union. The document provides today a basis for what could be the integrated rural policy in the years to come, on the model of LEADER. The main thoughts of the declaration regarding the theme of this article are the followings:

The largest part of rural Europe is covered by agricultural land and forests, which have a strong influence on the character of European landscapes, and that agriculture is and must remain a major interface between people and the environment. Sustainable rural development must be put at the top of the agenda of the European Union, and become the fundamental principle which underpins all


194

rural policy in the immediate future and after enlargement. This aims at reversing rural out-migration, combating poverty, stimulating employment and equality of opportunity, and responding to growing requests for more quality, health, safety, personal development and leisure, and improving rural well-being.

There must be a fairer balance of public spending, infrastructure investments and educational, health and communications services between rural and urban areas. Rural development must be based on an integrated approach, encompassing within the same legal and policy framework: agricultural adjustment and development, economic diversification - notably small and medium scale industries and rural services – the management of natural resources, the enhancement of environmental functions, and the promotion of culture, tourism and recreation. Unanswered economic questions

Economics is a social science, and its area of study is human activity involved in meeting needs and wants. Economic logic is increasingly applied to any problem that involves choice under scarcity or determining economic value. The most important assumptions of the mainstream economy paradigms include the idea that the value of most of the goods can be represented in terms of their open-market price.

The theory of the invisible hand of market – although it is a metaphor created by Adam Smith – states that market itself creates equilibrium is very popular in today’s mainstream neoclassical, neoliberal economics. In economics, economic equilibrium often refers to an equilibrium in a market that "clears": this is the case where a market for a product has attained the price where the amount supplied of a certain product equals the quantity demanded. However there are certain market failures, situations in which markets do not efficiently organize production or allocate goods and services to consumers. Many failures of free market are situations where market forces do not serve the perceived public interest. (TURCHANY, GY & BERANEK L. 2004)

The statements of the classical and neoclassical economics are right if we suppose perfect competition on the market. Perfect competition requires that the following five parameters be fulfilled: atomicity, homogeneity, perfect and complete information, equal access and free entry. In such a market, prices would move instantaneously to equilibrium.

Our changing production and marketing technologies, the globalisation are shortening the product life cycles and the duration of economic decision making. The rational decision making is often blocked by the lack of the proper information. (WILLIAMSON, 1985) Coase states, that there are a number of transaction costs to using the market. The cost of obtaining a good or service via the market is actually more than just the price of the good. Other costs, including search and information costs, bargaining costs, keeping trade secrets, and policing and enforcement costs, can all potentially add to the cost of procuring something with a market. (COASE, 1980)


195

Because of our rapidly developing civilization and economies, more and more economic externalities appear, in which the decision-maker does not bear all of the costs or reap all of the gains from his or her action. (ARDELEAN & MAIOR, 2000) In the economies of rural spaces there are much more externalities than in the economies of the urbanized space. Let’s see the most important reasons of this! • The possibilities (institutions) of information interchange among market actors are more limited.

• The growing competitiveness on market demands more and more developed transport and logistic capacities.

• The energy and raw material demanding less value added giving economic branches settle down in rural space.

• The innovative motivation is less for the market actors in rural space than in the urban space.

• For the rural people it is more compelling to care for natural resources (e.g.: environmental protection, catastrophe prevention)

The devaluation of the role of agriculture is revealed in that the ruling economic theories are more and more in contradiction with the results of ecologic researches. Ecology considers the community of soil, plants, animals and human beings as a unity. The mainstream economy affirms the role of mankind – mainly his economic demand for products and services – as a ruler power. Plenty of economic schools with newer radixes using the neoclassical terminology discover new principles and try to involve the externals in the economic actors’ coordinative relations. Heterodox economics refers to schools of economic thought which do not conform to the mainstream paradigms of economics. We can come to the conclusion, that mainstream economics could not solve the main problems of agricultural overproduction, other market failures regarding to prices and environment pollution. The referring Hungarian development policy

In Hungary the “New Hungary Development Plan (NHDP)” (National Strategic Reference Framework of Hungary 2007 – 2013; (A MAGYAR

KÖZTÁRSASÁG KORMÁNYA 2007)) is the most important document with mid-term influence which defines the aims and instruments for social and economic life. The NHDP defines that the further development of Hungary and its increased international competitiveness require that the resources coming from the European Union – in line with the Lisbon objectives of the EU and the National Action Programme aiming at implementing them - are focused on two areas, which are the two main overall objectives of the NHDP: extending employment, and creating the conditions for long term growth.

Hungary supports the European Commission's endeavours that, during the period between 2007 and 2013, the Member States use the highest possible ratio of the cohesion policy expenditure for the implementation of the Lisbon Objectives, focusing on the economic growth and employment as outstanding priorities. The


196

NHDP emphasizes that according to the overall objectives it is a basic condition for social development and improved quality of life to have a liveable environment. Therefore a sustainable utilisation of the resources, natural and built environment has to be ensured while enabling the long term improvement of the quality of life.

The special role of agriculture and its multifunctional features first appear in the NHDP horizontal policies. In these it is underlined that sector and regional programmes must be transcended by the principle of environmental, macro-economic and societal sustainability, and the strengthening of regional and social cohesion. Various fields of environmental sustainability also have direct linkages to the compliance with environmental commitments in the Accession Agreement.

In the priorities of NHDP agriculture is not mentioned, only in the Priority No. 4. – which title is Environment and Energy Development – it is written, that there should be measures for promotion of sustainable production and consumption habits, raising awareness of environmental and climate issues, and these interventions can be implemented within the framework of the Environment and Energy Operational Programme and the regional operational programmes.

In line with the Sustainable Development Strategy of the EU endorsed at the Gothenburg Summit, programs implemented under the plan may not damage the environment, in order to fulfil the basic principles of environmental sustainability. Within the field of environmental protection it is a fundamental task to minimize the negative environmental impacts of economic development and to support the evolution of a more sustainable economy, which requires substantial interventions in priority sectors. The NHDP states, that this aim can be ensured most efficiently by integrating environmental considerations into policies and measures of all sectors.

The NHDP has some suggestions on such activities and aims that could mach the features the so called “multifunctional” agriculture: important task is the development of environment-friendly, quality tourism based on natural and landscape values, and attention should be paid to the protection and conservation of our cultural heritance, revitalisation and creation of urban green areas for public use, tree planting in settlements and inland and rainwater management. Rehabilitation of buildings, harmonised relation of settlements and landscape is equally important for urban and agricultural regions. This means that brown field areas should be revitalized, historic landscapes protected; historic settlement centres reconstructed, settlement sights and landscapes protected.

Evaluating the set of objectives and priorities of the NHDP we can say that although there are mentioned nice aims, there is a high risk that environmental and sustainability aspects become marginal during the implementation of measures defined under the priorities. Under such orientation of economic growth the strict following of horizontal policies is of special importance. The preparation of the integration of sustainability aspects has partially been made: the NHDP describes the principle of sustainability about horizontal policies in details but the situation assessment highly sparing about the actual status of sustainability. In addition there


197

are no environmental connections and links among the individual priorities supporting the implementation of the objectives.

Unfortunately in the NHDP there are not mentioned such indicators that could evaluate the efficiency of the measures towards a sustainable environment management and land use. Within the horizontal policies only some general aim-indicators –with or without a value – is written: number of population provided with modern waste water treatment systems, change in the quantity of communal waste per capita, number of population provided with appropriate quality drinking water, energy intensity of the economy,ratio of the use of renewable energy, change in the situation of habitats and species.

The strategy included in Priority No. 4. (mainly No. 4.1. Environmental improvement and 4.2. Environment-friendly energetic developments) even supports the respective guideline of the Community Strategic Guidelines – guideline 1: Europe and its regions should be made more attractive places to invest and work – by strengthening the synergies between environmental protection and growth and by less intensive use of traditional energy sources. (according to guideline 1.2 and 1.3.) (COMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES 2005)

The NHDP notices that although from an environmental point of view, serving economic growth means the promotion of preventive measures in the long term, these measures can make a proper impact only in case if “end of pipe” solutions are adequately widespread. We must be quite critic because this intention could mean that we should not develop alternative solutions until the environmental situation is not really dramatic in the public opinion.

It is interesting that the NHDP is a little bit conflictual with the Revised National Lisbon Action Programme, because those elements (Environment development and Energy policy) which are separated in the action programme are united in the HNDP under the name of Environment and Energy Operational Programme. If we take into consideration that the whole plan is mainly oriented to the economic growth, this abridgement gives a possibility to subordinate the natural environmental aspects to the energy demand and lobby power.

After this analysis it could be quite clear that the contemporary Hungarian development policy is mainly concentrated to the economic growth, and there cannot be found references to a special, alternative, environmentally sustainable way of economic growth and development. Although there are other, distinguished economic axioms both in science and in the European policies, only the old mainstream economics gives a system for the ideas, aims and measures. The missing environmental connections and links among the individual priorities are other evidences what is really important for the creators.


198

Bibliography ARDELEAN A.& MAIOR C. 2000: Management ecologic Servo-Sat Arad

2000 p. 165 ALEXANDRI C & DAVIDOVICI I & GAVRILESCU D. 2004: Tratat de

economia agriculturii Academia Romana Bucuresti p. 721. ÁNGYÁN J. 2003: Az európai agrárfinanszírozás új, ökoszociális útja és a

magyar vidék számára felkínált lehetıségei In: EU Working Papers 6. évf. 4. sz. / 2003 p.15.

COASE R. 1980: The Problem of Social Cost In: The Journal of law and Economics Vol. 3.

COMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES COMMUNICATION FROM THE

COMISSION 2005: Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013 COM(2005) 0299 Brussels, 05.07.2005 p. 15.

CUCERZAN V-M. 2005. Profesorul Mihai Serban despre “Agronomia sociala” Agronaut Cluj- Napoca p. 48

HUETING, R.: 1980. New Scarcity and Economic Growth: More Welfare through Less Production?; North-Holland, Amsterdam

HUNYADI A 2002: A szövetkezeti vállalkozási modell és típusok kialakulása In: Közgazdász Fórum 2002. október, 5. sz.1-9. old.

NANCU D. V. 2002: Strategii de Dezvoltare Rurala in Subcarpatii Buzaului In: Ameliorarea starii habitului rural – obiectiv strategic in dezvoltarea durabila – workshop organizat in cadrul temei de colaborare bilaterala – Disparitati regionale in dezvoltarea rurala din Romania Bucuresti 11.-13-Iulie 2002

POPA A, VASILESCU G. L., BANDOI A, 2006: The Role of the SMEs Sector for the Sustainable Rural Development in Romania, 1st International Conference on Agriculture and Rural Development Competitiveness, Multifunctionality & Sustainability A New Perspective for Agriculture and Rural Areas in Central and Eastern Europe, Topusko, Croatia, 23-25 November 2006, 7 pg. , (CD-R)

REPETTO, R. 1990: The concept and measurement of environmental productivity: an exploratory study of the electric power industry; Towards 2000: Environment, Technology and the New Century szimpózium háttéranyaga, World Resources Institute és az OECD, 1990. június, Annapolis, MD

TURCHANY, GY & BERANEK L. 2004: A fenntartható fejlıdés: mítosz vagy valóság? In: Valóság 6. Budapest

SISESTEAN, G. 2001: The economic isolation of the agriculture In: Social Romania The Romanian Sociology Association September 2001

SZABÓ G. G. 2007: „Élelmiszer-gazdasági termelıi szervezetek interdiszciplináris elemzése, különös tekintettel az emberi tényezıre“. Agrárgazdaság, Vidékfejlesztés és Informatika Nemzetközi Konferencia (AVA) III. Debreceni Egyetem Agrártudományi Centrum Agrárgazdasági és Vidékfejlesztési Kar, 2007. március 20-21. CD-Rom: p-1-11.

VINCZE M. 2000: Régió- és vidékfejlesztés Elmélet és Gyakorlat Presa Universitara Clujeana p. 18.


199

WILLIAMSON O. E. (1985) The Economic Institutions of Capitalism. The Free Press, New York. *** A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG KORMÁNYA 2007: Új Magyarország Fejlesztési Terv Magyarország Nemzeti Stratégiai Referenciakerete 2007–2013 Budapest


200

ROMÂNIA ŞI SPAłIUL ADMINISTRATIV EUROPEAN

Gheorghe Crişan, Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică,

Biroul Regional Vest Timişoara, Str. J.H.Pestalozzi nr. 16, 300115, Timişoara,

tel. 0256-592573, fax. 0256-592594, e-mail: [email protected] Abstract

The diversity of administrative organization forms from EU countries makes the application of a uniform legislation very difficult, a legislation that would be in favor of a unitary management of the problems that the local and national communities deal with. From this point of view, the reform of public administration in Romania would not be possible to develop upon a success story from one of the Member States. This way, the Romanian Government has the possibility to apply the solutions appreciated as being the best for the present stage of organization and development and for the available resources. Nevertheless, our country has to provide, through all its legislative and institutional steps, a complementarity and a harmonization with the situation existing in the majority of Member States, but also with the European legislation, in the common effort to build – within the possible limits – a European administrative space that would be viable and efficient. In connection with this, our paper examines the chances for a convergence between the Romanian and the European administrative space.

Keywords: administrative space, principles, legislation, the institutions, convergence.

Introducere

Integrarea europeană a Ńării noastre a constituit Ńinta majoră a eforturilor societăŃii româneşti din ultimul deceniu şi a canalizat toate preocupările şi aspiraŃiile politice şi ale societăŃii civile. Fără a încerca să justificăm sau să susŃinem acest demers, trebuie să subliniem, însă, faptul că România s-a înscris astfel în parametrii unei evoluŃii istorice inevitabile, pe care a parcurs-o majoritatea Ńărilor din Europa Centrală şi de Est (ECE), după dezmembrarea zbuciumată (mai ales pentru noi) a lagărului comunist. În consecinŃă, problema majoră cu care s-au confruntat guvernanŃii români a Ńinut – aşa cum observam într-o recentă apariŃie (Crişan, Gh., 2007, pp. 13) - nu de necesitatea, ci de modul în care trebuia să se deruleze amplul proces de tranziŃie spre Uniunea Europeană (UE).

Pe de altă parte, în încercarea de a atenua, cât mai repede şi cu efecte negative minime, dezechilibrul creat între Ńările avansate şi cele foste comuniste, oficialii europeni au fost obligaŃi să caute şi să definească o strategie optimă de sprijinire a transformărilor din aceste spaŃii, astfel încât să se poată atinge parametrii - legislativi, economici, politici, sociali, culturali etc. – ai dezvoltării,


201

fără de care nu ar fi posibilă o convieŃuire în cadrul aceluiaşi sistem, al Europe Unite, dar care să valorifice superior condiŃiile concrete din fiecare Ńară.

Din acest punct de vedere, procesul aderării Ńărilor candidate – eşalonat în timp, funcŃie de stadiul respectiv al dezvoltării şi de atingerea, de către fiecare aspirant, a parametrilor acquis-ului comunitar – a cunoscut evoluŃii dintre cele mai diverse, care au determinat, implicit, şi diferenŃierea tipului şi a nivelului sprijinului acordat de UE. Acest proces a fost (şi este) influenŃat esenŃial nu doar de nivelul propriu de dezvoltare şi de decalajul înregistrat - faŃă de standardele europene - de către fiecare Ńară candidată, ci şi de voinŃa politică de asumare a unor schimbări majore, cu toate efectele pe care acestea le generează (în special, pe termen scurt).

Drept urmare, negocierea, asumarea, adoptarea şi implementarea - de către fiecare Ńară candidată - a capitolelor programului de aderare au cunoscut evoluŃii extrem de interesante, determinate de specificitatea condiŃiilor concrete din fiecare domeniu de activitate, de mentalitatea celor care trebuie să le realizeze (persistând, în acest sens, o puternică rezistenŃă la schimbare) şi, nu în ultimul rând, de resursele materiale şi umane existente (sau care pot fi atrase), ce trebuiau puse în valoare într-un timp relativ scurt.

În acest context, dezavantajul României şi Bulgariei a fost dat de faptul că - existând deja o „matriŃă a integrării”, cu repere bine stabilite (respectiv, cu un cumul de obligaŃii asumate în comun de Ńările Europei dezvoltate) – au trebuit (şi trebuie) să evolueze exclusiv doar la „exerciŃii impuse” (şi numai în anumite cazuri la „liber alese”), respectiv să-şi însuşească, fără rezerve, toate capitolele programului de aderare. Cu atât mai mult cu cât ideea adoptării parŃiale a normelor comunitare este exclusă din start de către Consiliul Europei (CE): „O adoptare parŃială a acquis-ului, fără rezolvarea problemei de bază, a cărei soluŃionare ar fi doar amânată, ar putea crea noi dificultăŃi, care ar fi chiar mai considerabile (...). PuŃin câte puŃin, ar începe un proces care ar încălca principiul conform căruia problemele integrării pot fi rezolvate treptat prin măsuri de tranziŃie, ceea ce ar dilua considerabil acquis-ul ca întreg” (Matei, 2000, pp. 23).

În aceste condiŃii dificile, agravate şi de precaritatea resurselor disponibile pentru realizarea unui demers de o asemenea amploare, esenŃială şi importantă a rămas (şi rămâne) atitudinea populaŃiei (ce ar trebui transferată, implicit, şi politicienilor !) de a-şi asuma – pe acelaşi grad de înŃelegere şi de interes – atât avantajele, cât şi costurile integrării. Ea a înŃeles, de altfel, că fenomenul de „înglobare” a României în UE nu constituie un proces de moment (şi nici o prioritate a unui anumit context sau un moft al politicienilor), ci o realitate pe termen extrem de lung, poate chiar o transformare ireversibilă.

ConvergenŃa cu spaŃiul administrativ european

Ne aflăm, aşadar, în faŃa unor schimbări de fond ale societăŃii româneşti - în toate segmentele sale şi la toate nivelele - care generează mutaŃii profunde. Căci, în plan individual şi colectiv, vom avea parte, în următorii ani, de legi, activităŃi, moduri de acŃiune, priorităŃi şi chiar de mentalităŃi diferite - în varii grade de


202

comparaŃie – faŃă de cele actuale (unele din ele consolidate în decenii de existenŃă comunistă şi modificate doar parŃial de trecerea la economia de piaŃă şi la statul democratic).

Sunt, însă, societatea românească şi cetăŃeanul pregătiŃi pentru aceste transformări radicale (generate de integrare şi pe care, de altfel, le susŃin şi le doresc, văzând în ele soluŃia tuturor problemelor cu care se confruntă) mult mai complexe decât simplul act al deciziei politice de aderare ?

Dacă luăm „pulsul” procesului de integrare doar la nivel de „încheiere a capitolelor de negociere”, am putea spune – în consens şi cu oficialii europeni - că suntem pe drumul cel bun, chiar dacă mai sunt de parcurs destui paşi.

Dacă „pulsul” este luat, însă, la nivelul realităŃilor României de după primul an de la aderare, apreciem că România - deşi parte integrantă a Europei fizice şi politice – păstrează încă, un decalaj semnificativ faŃă de alte state membre.

Paradoxal, acest lucru a fost (şi este) mult mai vizibil tocmai în cadrul domeniului în care UE nu a impus standarde ferme, respectiv în sfera organizării şi funcŃionării administraŃiei publice. În acest domeniu, fiecare Ńară candidată a avut latitudinea de a-şi construi singură mecanismele adecvate, necesare pentru a putea gestiona corespunzător transformările impuse de procesul de integrare. Latitudine care a generat, însă, o responsabilitate foarte mare, căci - şi în acest caz - decalajul faŃă de statele europene se menŃine destul de ridicat şi, în plus, este nevoie de o compatibilitate cât mai bună între modurile în care administraŃia funcŃionează în fiecare din Ńările membre ale marii comunităŃi europene. CerinŃă apreciată ca fiind destul de dificilă (Cordona, 1999), căci, pentru a putea îndeplini criteriile de aderare impuse la Copenhaga şi Madrid, statele din ECE trebuie să-şi supună administraŃiile publice unor reforme severe.

În aceste condiŃii, este evident că, din perspectiva edificării UE, scopurile şi orientările unei reforme a administraŃiei publice nu au apărut destul de clare...

Cu toate că, din experienŃa cotidiană, erau deja conturate câteva elemente-cheie caracteristice unei bune guvernări - principii legale specifice (ale seriozităŃii, previzibilităŃii, contabilităŃii, transparenŃei etc.), cât şi competenŃe tehnice şi manageriale, capacităŃi organizaŃionale, participarea cetăŃenilor etc.

Iată de ce inexistenŃa unor repere ferme (care ar fi putut fi transformate în Ńinte clare, asumate şi urmărite cu consecvenŃă), dublată de lipsa de experienŃă a guvernanŃilor, dar şi de nefolosirea unor modele de succes (impuse pe plan internaŃional sau viabile într-una din Ńările membre) au generat dificultăŃi de abordare şi / sau de opŃiune. Cel puŃin teoretic, însă, a existat un punct de sprijin – funcŃionarea unei serii de principii comune ale administraŃiei publice, stabilite între statele membre ale UE (şi definite, acceptate şi legiferate de către acestea, inclusiv la nivelul CurŃii Europene de JustiŃie), care pot constitui premise favorabile pentru crearea şi funcŃionarea unui „SpaŃiu Administrativ European” (SAE).

Un asemenea ansamblu de standarde comune de acŃiune (întărite şi de practici şi mecanisme responsabile) - deşi nu constituie o parte integrantă a acquis-ului comunitar – ar putea reprezenta, însă, un ghid pentru conceperea şi derularea


203

reformelor administraŃiilor din Ńărilor candidate, dar şi (Matei, 2008, pp. 43) un instrument pentru evaluarea reformelor administraŃiei publice din Ńările UE.

Aparent o metaforă, SAE poate însemna, totuşi, o parte specifică a legislaŃiei UE, cu implicaŃii directe pentru Ńările candidate, în efortul acestora de a obŃine capacitatea administrativă, dar şi resursele necesare pentru integrarea în marea familie europeană. Pe de altă parte, însă, chiar şi în aceste condiŃii, nu putem să asimilăm funcŃionarea SAE ca pe un imperativ, ci doar ca pe un reper fundamental, spre care pot converge majoritatea eforturilor de armonizare a legislaŃiilor administrative naŃionale, cât şi a practicilor în domeniu din Ńările membre (sau candidate).

Demn de semnalat, în aceste condiŃii, un aspect deloc de neglijat, mai ales din perspectiva definirii şi acceptării la nivel european a unor standarde administrative - procesul de armonizare tinde să devină unul de natură supra-statală.

Pentru a se evita confruntarea cu o astfel de situaŃie şi pentru a-i face faŃă - cu operativitate şi cu minimum de costuri - este de preferat ca guvernanŃii români să accepte „mâna de ajutor” pe care UE o întinde deliberat (dar şi interesat, din perspectiva funcŃionării în cadrul aceluiaşi spaŃiu), în încercarea de a-şi apropia cât mai mult efectele generate de atingerea acestor standarde (împărtăşite, în fond, de către toate statele membre). În aceste condiŃii, am putea fi tentaŃi să afirmăm că reforma administraŃiei publice din România – confruntată cu o serie de condiŃionări - reprezintă, în principiu, „o reformă pentru Europa” şi mai puŃin pentru cetăŃenii noştri. În realitate, transformările ce trebuie parcurse de administraŃie fac parte dintr-o „reformă exclusiv pentru noi”. Ceea ce înseamnă, în fapt, atingerea unor performanŃe care, pe de-o parte, asigură o bună guvernare şi gestionare a resurselor şi a intereselor publice şi, pe de altă parte, garantează (după exemplul rezultatelor obŃinute deja în Ńările membre) evoluŃia spre o civilizaŃie şi un nivel de trai superioare.

De altfel, în acest context, şi managementul public urmăreşte realizarea unor obiective care vizează o dezvoltare durabilă complexă, progresul economic substanŃial (ceea ce îl apropie, tot mai evident, de modul de manifestare a managementului din sfera pieŃei libere!), cât şi un sporit confort social. Demersuri care se raportează însă, aşa cum observam, la asigurarea şi menŃinerea, în permanenŃă, a unei convergenŃe sporite cu SAE şi cu principiile pe care acesta – la fel ca şi legislaŃia europeană - se fundamentează.

În acest sens, trebuie, însă, precizat faptul că modul de funcŃionare a administraŃiei din Ńările europene este reglementat şi disparat, în cadrul diverselor legi generale sau prin propriile legi specifice (în ambele variante definindu-se atât instituŃiile, cât şi procedurile administrative, necesare şi obligatorii, pentru buna gestionare a treburilor publice). La rândul ei, însă, legislaŃia europeană se bazează pe o serie de principii ale administraŃiei publice, din care unele au caracter de obligativitate pentru toate statele membre (în forma dată sau în diferite forme derivate) - principiul administraŃiei prin lege, al proporŃionalităŃii, al certitudinii


204

legale, al protecŃiei solicitărilor legitime, al nediscriminării, al dreptul la o audienŃă în cadrul procedurilor decizionale în administraŃie, al asigurării unor condiŃii egale de acces la curŃile administrative şi, nu în ultimul rând, al responsabilităŃii non-contractuale a administraŃiei publice.

Pe ansamblu, însă, în opinia noastră, cele mai importante principii ale administraŃiei publice, comune Ńărilor dezvoltate, pot fi concentrate în câteva grupe distincte - încredere şi previzibilitate (certitudinea legală), deschidere şi transparenŃă, responsabilitate şi, respectiv, eficienŃă şi eficacitate.

Există, însă, şi observatori care consideră total contra-productive încercările de a defini şi a legifera tot ce Ńine de administraŃia publică.

În context, în opinia lor, importantă este, în schimb, respectarea principiilor general valabile, pe al căror fundament se poate edifica un spaŃiu cu grade sporite de libertate şi mişcare.

Constatăm, de fapt, că, în esenŃă, se urmăreşte eradicarea arbitrarului şi impunerea „administraŃiei prin lege”, care să fie aplicată imparŃial, indiferent de statutul persoanei care intră în contact cu autorităŃile (centrale sau locale) sau de locul în care acesta se produce. Pentru atingerea acestui deziderat, este esenŃială asigurarea competenŃei legale, în baza căreia autorităŃile publice au dreptul şi capacitatea de a decide (evident, sub rezerva anulării de către instanŃele judecătoreşti instituite special în acest scop) asupra tuturor problemelor aflate în „jurisdicŃia” proprie, dar pentru care sunt obligate să-şi asume şi responsabilitatea de rigoare.

CompetenŃa legală poate fi completată (sau corelată), adesea, prin utilizarea conceptului de discreŃie administrativă, ce presupune conferirea - pentru autorităŃile publice - a unei libertăŃi de decizie (relativ limitată însă), prin care să se asigure acoperirea unor situaŃii neprevăzute, ce intervin în timp şi care, în caz contrar, nu ar putea fi reglementate la timpul şi în modul oportun. Libertate care presupune, totuşi, aşa cum observam anterior, menŃinerea între anumiŃi parametri şi respectarea unor principii, printre care şi obligativitatea acŃionării în bună credinŃă, urmărirea interesului public într-o manieră rezonabilă şi, evident, aplicarea unor proceduri corecte.

În favoarea „administraŃiei prin lege” mai pledează şi principiul „corectitudinii procedurale”, ce presupune că nici un om nu va fi privat de drepturile sale fundamentale înainte de a fi avizat şi audiat în prealabil.

În acelaşi context, importantă este şi respectarea termenului limită, astfel încât problemele să fie rezolvate (iar procedurile administrative finalizate) într-un interval de timp care să nu afecteze negativ interesul public (sau privat).

Aplicarea acestor principii - şi impunerea administraŃiei prin lege - este strict condiŃionată, însă, printre altele, şi de profesionalismul şi integritatea profesională (respectiv imparŃialitatea şi independenŃa) funcŃionarilor publici, de loialitatea lor faŃă de instituŃie, dar şi faŃă de anumiŃi factori externi (de regulă, politici).


205

Fără îndoială, cea mai mare parte a acestor principii se regăsesc în legislaŃia de bază a numeroase Ńări europene, evident ca o consecinŃă a unui amplu şi extrem de complex efort de adaptare şi de modernizare, rezultat în urma numeroaselor contacte (între funcŃionarii din Ńările membre sau candidate şi cei ai Comisiei Europene), în încercarea comună de a dezvolta şi implementa - la standarde echivalente de încredere - acquis-ul comunitar în tot spaŃiul european.

Apreciem că tocmai din această înŃelegere a necesităŃii adoptării unui sistem unic de justiŃie şi a împărtăşirii unor principii şi valori comune, poate să rezulte „spaŃiul administrativ european”, care - deşi nu este (sau nu va fi) o construcŃie unică, unanim acceptată - poate să stimuleze realizarea şi menŃinerea unei anumite convergenŃe între sectoarele publice naŃionale. Desigur, în analiza acestui dificil proces de transformare, trebuie avute în vedere forŃele care pot contribui la crearea acestui spaŃiu, modul lui de organizare şi funcŃionare, standardele pe care se poate baza (definite de un set de principii administrative comune) şi, mai ales, impactul pe care îl poate genera asupra instituŃiilor specifice din Ńările care-l compun.

În fapt, scopul UE nu este de a crea (şi a impune Ńărilor membre) o legislaŃie unică, fiind de preferat ca principalele sale concepte legale să fie incluse (sau induse) în legislaŃiile naŃionale (prin directive sau reguli direct aplicabile) şi adaptate specificului acestora, în urma şi în baza unui amplu proces de consultări.

Altfel spus, scopul tuturor acestor demersuri rămâne „europenizarea” legilor administraŃiei publice - inclusiv ca o premisă pentru funcŃionarea spaŃiului în cauză - care vizează, implicit, aranjamente instituŃionale de bază, procese şi standarde administrative comune şi, respectiv, aceleaşi valori ale serviciilor publice. Neîndoielnic, şi europenizarea are anumite limite, datorate persistenŃei unor diferenŃe calitative semnificative între Ńările membre. Dar ea poate (şi trebuie) să fie dezvoltată până la un nivel de încredere strict necesar pentru a putea vorbi de un spaŃiu administrativ european comun, respectiv care asimilează un număr acceptabil de principii, proceduri şi aranjamente administrative structurale.

Acest proces trebuie văzut, însă, dintr-o perspectivă sistemică şi într-o anumită evoluŃie dinamică. Căci însăşi integrarea europeană este - în baza principiului progresiei în construcŃia UE - un proces evolutiv, ceea ce presupune, implicit, modificarea continuă, odată cu trecerea anilor, a nivelului de convergenŃă, concept care, el însuşi, nu poate să garanteze, după unii specialişti (Olsen, 1997, p. 157-188), existenŃa SAE.

Pe cale de consecinŃă, Ńările candidate trebuie să demonstreze, în timp, un grad suficient de progres, astfel încât să se poată compara, în mod corespunzător, cu nivelul de dezvoltare (aflat, de asemenea, în evoluŃie continuă) al statelor devenite membre cu mulŃi ani înainte. Aşadar, în opinia noastră, evoluŃia oricărei Ńări candidate nu trebuie comparată cu nivelul mediu al Ńărilor membre, ci cu legislaŃia şi cu gradul de dezvoltare ale Ńărilor cele mai avansate.

Din păcate, deşi avem un reper în acest sens (respectiv Ńările avansate), dificultatea esenŃială în procesul de reformă - pentru România sau pentru alte Ńări


206

care au aderat - a constat (şi constă) tocmai în găsirea acelui model de referinŃă care să garanteze o asemenea evoluŃie dinamică (şi spre care să tindem) şi care să fie apropiat condiŃiilor concrete din Ńara noastră, pentru a putea economisi astfel timp şi resurse. În plus, în cazul nostru, în toată această ecuaŃie a intervenit (şi intervine), adesea decisiv, şi factorul politic (şi obiectivele grupului) aflat la guvernare.

Din păcate, însă, desele schimbări ale cadrului legislativ - funcŃie de interesele acestuia - pot genera nu doar greutăŃi în aplicarea lui unitară (şi cât mai fermă), ci, mai ales, şi confuzie în rândul populaŃiei (ceea ce poate determina, implicit, scăderea interesului pentru spaŃiul european), efecte nedorite în reformarea celorlalte domenii de activitate („acoperite” sau dependente de legislaŃia în cauză), cât şi, desigur, în realizarea convergenŃei cu spaŃiul european.

Conform literaturii de specialitate, se consideră, însă, că un spaŃiu administrativ comun este posibil, la propriu, doar atunci când un set de principii legale, reguli şi regulamente sunt uniform respectate într-un teritoriu acoperit de o ConstituŃie naŃională (ceea ce, de bună seamă, nu mai este valabil într-o astfel de situaŃie !).

Pe de altă parte, acest set nu poate fi gândit nici sub forma unei legi unice a administraŃiei publice, lucru demonstrat (cu prisosinŃă) şi de numeroasele dezbateri purtate - încă de la înfiinŃarea ComunităŃii Europene - în statele membre (şi certificat, dacă mai era cazul, de eşecurile, mai ales la nivel popular, ale adoptării ConstituŃiei Europei Unite, ca lege fundamentală de funcŃionare a acestui spaŃiu).

Există, totuşi, două puncte şi, respectiv, două texte de referinŃă în această direcŃie – Tratatul de la Roma (1957) şi Tratatul Maastricht (1992) - dar ele nu sugerează un model unic (de administraŃie publică) pentru statele membre (care, de altfel, au deplină autonomie legală în privinŃa administraŃiei).

De altfel, dacă analizăm cu atenŃie, doar câteva din elementele de bază ale unei astfel de posibilă lege administrativă europeană sunt „rezolvate” deja prin diverse mijloace (tratatele de bază, legislaŃia secundară a ComunităŃii Europene etc.) – dreptul la verificarea juridică a deciziilor administrative, obligaŃia motivării acestora, rolul de mijlocitor al administraŃiei publice, sprijinul (autorizat şi monitorizat de UE) acordat de către stat întreprinderilor. Cel puŃin în aparenŃă, impunerea funcŃionării SAE ar putea părea, aşadar, o misiune aproape imposibilă. În realitate, chiar îndeplinirea programului de aderare al fiecărei Ńări candidate înseamnă tocmai adoptarea acquis-ului comunitar ca pe set de norme valabile în întreg spaŃiul european (respectiv un larg cadru legislativ care reglementează funcŃionarea diverselor sectoare de activitate). Astfel că putem vorbi deja, chiar şi în aceste condiŃii, de un spaŃiu relativ unitar al legislaŃiei, ce conturează, în mare parte, elementele caracteristice SAE.

Să observăm, de asemenea, un aspect deloc de neglijat - în încercarea de a defini SAE, s-a avut în vedere, ca model, spaŃiile economice şi sociale europene şi s-a Ńinut cont de tradiŃia funcŃionării unui vast sistem de cooperare juridică. Cum, prin crearea UE, statele membre au urmărit şi realizat, în mare măsură,


207

funcŃionarea unei pieŃe economice unice şi a unor puternice legături sociale şi politice, acestea pot influenŃa şi determina administraŃia (considerată elementul-cheie în implementarea şi garantarea oricăror drepturi) să reacŃioneze şi să evolueze pe aceleaşi coordonate şi în baza unui cadru legislativ dacă nu comun, măcar asemănător. În consecinŃă, realizarea SAE presupune, implicit, asigurarea unui cadru legislativ şi instituŃional adecvat pentru garantarea (la nivelul întregului areal de manifestare) celor 4 libertăŃi stipulate în Tratatul de la Roma, ce vizează mişcarea liberă, în acest spaŃiu, a bunurilor, serviciilor, oamenilor şi capitalului.

După părerea noastră, acquis-ul comunitar poate contribui substanŃial, într-un anumit fel, la realizarea SAE, chiar dacă el urmăreşte o armonizare sectorială, pe diverse domenii de activitate (libera competiŃie pe piaŃa internă, mediul, agricultura, politica industrială, cercetarea etc.), a legislaŃiilor şi evoluŃiilor diverselor state. Mai ales că, fiind ca o formă de autonomie europeană comună (pentru statele membre, pentru instituŃiile acestora şi pentru cetăŃeni în parte) - fundamentată pe activitatea legislativă a instituŃiilor europene - adoptarea şi implementarea acquis-ului a presupus un efort major de armonizare a intereselor specifice (dezvoltat în cadrul repetatelor contacte, la toate nivelele, între oficialii europeni şi cei ai Ńărilor membre sau candidate).

Ceea ce a generat, în timp – prin dialog, schimburi de experienŃă şi o cunoaştere reciprocă a realităŃilor – asigurarea unei viziuni comune asupra modului de implementare, la nivel naŃional şi internaŃional, a politicilor UE (şi, implicit, realizarea unui benefic schimb de bune practici şi de iniŃiative pozitive). În baza ei, prin armonizare şi prin asigurarea convergenŃei domeniilor de activitate ale diverselor Ńări, s-au creat condiŃii ca să funcŃioneze un mod comun de acŃiune la nivelul întregului ansamblu al administraŃiei din Uniunea Europeană.

Desigur, atingerea acestor deziderate a fost şi este facilitată şi de cooperarea inter-administrativă şi de relaŃiile inter-guvernamentale, fiecare în parte asigurând un dialog strict necesar în orice proces de armonizare şi de asumare comună a unor principii şi reguli de organizare şi funcŃionare.

Cel puŃin la nivel principial, un rol extrem de important în realizarea, în timp, a unui spaŃiu administrativ european îl are (şi l-a avut) şi Curtea Europeană de JustiŃie, din ipostaza sa de sursă de legi non-sectoriale ale UE (care trebuie să sintetizeze tocmai acele principii administrative generale care pot fi aplicate tuturor statelor membre, în cadrul unui complex fenomen de întrepătrundere). Prin această „contaminare” a legislaŃiilor naŃionale cu legislaŃia europeană generală (Schwarze, 1996) se poate realiza, de altfel, primul pas spre funcŃionarea SAE şi spre interpretarea uniformă a cadrului normativ (mai ales că o parte din principiile legale administrative europene se regăsesc, în proporŃii diferite, în conŃinutul legislaŃiilor naŃionale), ceea ce ne-ar îndreptăŃi să afirmăm că - şi în domeniul administraŃiei publice - funcŃionează, practic, un acquis comunitar. Cu atât mai mult cu cât chiar jurisprudenŃa CurŃii nu corespunde, ea însăşi, doar unui anumit tip de sistem legislativ naŃional, ci este, mai degrabă, un amestec de influenŃe provenind din diverse state membre.


208

Concluzii Realizarea convergenŃei sistemelor administrative din Ńările membre (sau

candidate) rămâne încă, pentru toŃi factorii de răspundere, un obiectiv de maximă importanŃă şi actualitate. În plus, într-o Europă Unită (cel puŃin din punct de vedere al modelului economiei de piaŃă) contează foarte mult nu doar modul în care au fost asimilate principiile administrative comunitare, ci, în egală măsură, şi aranjamentele legale formale din fiecare Ńară sau comportamentul şi acŃiunea zilnice ale funcŃionarilor publici (şi, implicit, ale autorităŃilor).

În acest context, responsabilitatea administraŃiei publice, gradul de încredere - în autorităŃi şi în funcŃionarii publici – al „beneficiarilor” (interni şi externi), eficienŃa procedurilor utilizate în luarea (cât şi în corectarea) deciziilor şi, nu în ultimă instanŃă, nivelul până la care o Ńară împărtăşeşte şi aplică principiile legale generale sunt relevante şi determinante în aprecierea convergenŃei acesteia la spaŃiul administrativ european (sau, cel puŃin, la sistemele administrative naŃionale ce-l compun).

Nu în ultimul rând, având în vedere şi interacŃiunea dintre economic şi social (respectiv asigurarea unui anumit grad de civilizaŃie şi bunăstare), o atenŃie specială trebuie acordată şi serviciilor publice, ale căror organizare şi funcŃionare sunt strict condiŃionate de principiile administrative legale, valabile în fiecare Ńară, cele care influenŃează (şi, sunt influenŃate, la rândul lor) şi realizarea principiului celor 3 E (economie, eficienŃă şi eficacitate), ce se impune, tot mai mult, în Noul Management Public.

În analizele viitoare, se impune a fi analizată şi influenŃa pe care poate să o exercite – din perspectiva convergenŃei cu SAE – amplificarea procesului de descentralizare, cu atât mai mult cu cât Ńara noastră este deja, după părerea unor specialişti (Andrei, 2006, pp. 55-64), „un stat descentralizat”.Ori în acest context, apreciem că tocmai nivelul în care principiile generale administrative europene inspiră legislaŃiile naŃionale – şi se regăsesc în activitatea actorilor publici - indică capacitatea acestora de a implementa – şi la nivel local - cerinŃele europene (implicit, acquis-ului comunitar).

Bibliografie

Andrei, T.; Profiroiu, M. ş.a., 2006, Reforma administraŃiei publice locale. Cazul României, Revista Economie Teoretică şi Aplicată, nr. 2 (497), Bucureşti;

Cordona, Fr. (coord.), 1999, Principiile Europene în administraŃia Publică, lucrarea apărută sub egida OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE şi a UE;

Crişan, Gh., 2007, Managementul public în contextul reformei administraŃiei, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara;

Matei, Lucica; Matei, A., 2000, Acquis comunitar şi administraŃie publică, Editura Economică, Bucureşti;


209

Matei, Lucica; Matei.A., 2008, Globalizare şi europenizare. O proiecŃie asupra unui model european al administraŃiei publice, Revista Economie Teoretică şi Aplicată, nr. 4 (521), Bucureşti;

Olsen, J.P., 1997. European Challenges to the Nation State, in Steunenberg, B, Van Vught, Fr. (eds.), Political Institutions and Public Policy, Kluwer Academic Publishers, Amsterdam;

J. Schwarze (ed), 1996, Administrative Law under European Influence: On the Convergence of the Administrative Laws of the EU Member States, Baden-Baden, şi Sweet şi Maxwell, Londra.


210

CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ ŞI FINANCIARĂ A COMUNITĂłILOR LOCALE – PREMISĂ PENTRU

ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE

Gheorghe Crişan*, Lia Ioana Crişan** *Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică,

Biroul Regional Vest Timişoara, Str. J.H.Pestalozzi nr. 16, 300115, Timisoara,

tel. 0256-592573, fax. 0256-592594, e-mail: [email protected] **Ministerul Internelor şi Reformei Administrative,

InstituŃia Prefectului judeŃul Timiş B-dul RevoluŃiei din 1989, nr. 17, 300034, Timişoara, Tel. 0256-201264, e-mail: [email protected]

Abstract

The access to the structural founds – seen as a major solution for completing of the considerable deficit of financial resources of the Romanian economy and public administration, it supposes among others, the availability of the decision factors, in particular those at the level of local public administration to think the durable development in terms like strategic planning, projects, competition, partnership and assuming of the risks. Also, it supposes the existence and the assertion at the level of public sector of an administrative and financial capacity, in order to allow the draft and implementation of the public policies and a multi-annual planning. This could be achieved by using all specific measures, in order to bring new resources to the local budget, especially for the development sector. This paper makes an investigation of this phenomena and it draws a necessary alarm signal.

Keywords: structural funds, administrative capacity, financial capacity, local budget, the modernization of administration

Introducere

Dezvoltarea durabilă actuală a comunităŃilor locale din Ńara noastră – obiectiv esenŃial al politicii naŃionale, inclusiv din perspectiva integrării rapide în spaŃiul economic şi administrativ european – se realizează în condiŃiile existenŃei unor aspecte specifice sau a unor tendinŃe în evoluŃia societăŃii româneşti, dintre care ne oprim asupra câtorva, de interes major pentru acest studiu:

Întărirea autonomiei locale şi trecerea la descentralizarea financiară; Afirmarea dezvoltării locale şi regionale, a principiului inter-

comunalităŃi şi a celui al subsidiarităŃii; MenŃinerea influenŃei factorului politic asupra managementului

public local, în paralel cu atomizarea acestuia, prin trecerea la votul uninominal; Creşterea competenŃelor autorităŃilor locale, fără asigurarea unor

resurse financiare pe măsură;


211

Multiplicarea posibilităŃilor de atragere a resurselor private, în special prin accesarea fondurilor europene şi implementarea parteneriatului cu mediul economic şi cu societatea civilă;

Apropierea managementului public de cel din sfera economică, transformarea investiŃiilor în „afaceri publice”, cu preponderent caracter social, şi afirmarea principiului celor 3 E (eficienŃă, eficacitate şi economie);

ApariŃia şi dezvoltarea concurenŃei între unităŃile administrativ-teritoriale, cât şi a aspectelor specifice riscului în derularea şi co-finanŃarea afacerilor publice;

Trecerea la bugetul de dezvoltare şi la programarea multi-anuală a resurselor;

Utilizarea accentuată a documentelor de programare (strategii, politici publice, planuri etc.) şi acordarea finanŃărilor pe bază de proiecte şi în regim de competiŃie.

În condiŃiile afirmării acestor elemente, capacitatea de reacŃie a autorităŃilor administraŃiei publice locale la influenŃele factorilor externi devine esenŃială pentru nivelul de dezvoltare a comunităŃii în cauză şi, mai ales, pentru satisfacerea, la un nivel superior, a intereselor generale.

Capacitatea de reacŃie a administraŃiei publice - condiŃie definitorie

a accesării şi gestionării fondurilor structurale Reforma administraŃiei publice din România nu a adus, din păcate,

modificări profunde – în special, instituŃionale şi legislative - altele decât cele enumerate anterior, astfel că nu se poate aprecia că această capacitate se poate manifesta într-un cadru nou, radical schimbat.

Mai grav decât atât, aşa cum constatam şi într-o recentă lucrare (Crişan, Gh. 1, 2007, pp.59), reforma se confruntă cu o paradoxală problemă de mentalitate a celor îndreptăŃiŃi să o înfăptuiască – în timp ce integrarea europeană este dorită de un procent semnificativ din populaŃie (implicit din administraŃia publică), schimbările pe care aceasta le induce sunt acceptate cu destulă greutate şi reticenŃă, mai ales dacă determină modificări ale activităŃilor cotidiene. Ori, aşa cum se observă, asimilarea majorităŃii tendinŃelor manifestate la nivelul administraŃiei româneşti – şi ca o consecinŃă a europenizării ei şi a compatibilizării cu spaŃiul Uniunii Europene – depind, în măsură covârşitoare, de factorul uman şi de intervenŃia sa decisă, prin deciziile luate şi prin modul de alocare a tuturor categoriilor de resurse.

De aceea, o primă cerinŃă în creşterea capacităŃii administrative şi financiare a administraŃiei publice locale (APL) o reprezintă modernizarea resurselor umane, pornind de la restructurarea sistemului de selecŃie şi formare a acestora şi terminând cu motivarea şi gestionarea carierelor, sub semnul performanŃelor impuse de reforma, însăşi, a întregului sector public. CerinŃa este cu atât mai pregnantă cu cât, de regulă, guvernanŃii sunt preocupaŃi excesiv de


212

modificarea cadrului legislativ şi a celui instituŃional, omiŃând să legile sunt aplicate prin instituŃii formate exclusiv din oameni.

Pe de altă parte, nu trebuie omis nici faptul că o parte din componenŃii sistemului administrativ – de a cărei reacŃie şi capacitate depinde nivelul de dezvoltare a comunităŃii, mai ales datorită faptului că aceştia reprezintă nivelul de decizie – provin, de regulă, din exteriorul lui, fiind „implementaŃi” în urma procesului democratic (dar integral politizat) al alegerilor locale.

În aceste condiŃii, „detaşarea” cu care privesc reformarea sistemului apare ca firească, interesul lor fiind, de regulă, menŃinerea status-quo-ului şi utilizarea lui în folosul personal (sau al grupurilor care i-au susŃinut).

Este evident, aşadar, că la nivelul resurselor umane - cele reprezintă, în fapt, forŃele motrice majore şi conştiente care decid nivelul şi amploarea schimbărilor – nu se manifestă interesul şi energia necesară pentru a declanşa schimbările majore menite a creşte capacitatea de reacŃie a administraŃiei la tendinŃele majore manifestate la interferenŃa cu spaŃiul european. Cu atât mai mult, stă sub semnul întrebării însăşi ideea de coeziune socială, strict necesară pentru punerea în comun a resurselor şi concentrarea tuturor eforturilor în jurul unor proiecte de interes comun.

Această coeziune devine necesară în condiŃiile în care intervenŃia statutului în sectorul public (Lazăr, 2003, pp.17-23), în oricare din formele ei - fie că este vorba de nivelul micro sau de cel macro – se restrânge tot mai mult, punând în seama comunităŃilor şi a autorităŃilor locale gestiunea propriilor resurse. Ori, în această situaŃie, este nevoie de reunirea tuturor forŃelor locale în jurul unor proiecte majore, strict necesare pentru progresul comunităŃii, liantul acŃiunilor conjugate fiind interesul comun.

Practic, statul intervine limitat în exercitarea funcŃiilor sectorului public - de alocare, de distribuŃie a veniturilor şi de stabilizare – astfel încât comunităŃile locale trebuie nu doar să-şi asigure şi să-şi sporească mereu resursele, ci să le şi gestioneze cu maximă eficienŃă şi eficacitate. Acest deziderat se suprapune unei perioade în care dezvoltarea economică nu dă semne deosebit de încurajatoare, când obiectivele asumate – mai ales din perspectiva integrării europene – sunt covârşitoare iar eşecurile pot genera, încă, fenomene de respingere (sau de încetinire) a proceselor de reformă economico-socială.

În cazul nostru, trebuie Ńinut cont şi de faptul că despre eficienŃa unui proiect în sectorul public se vorbeşte în alŃi termeni decât în cazul în care tematica (sau sursa de finanŃare) proiectului este exclusiv privată. Idee care prezintă o importanŃă deosebită mai ales datorită faptului că proiectele – şi, în special, cele de investiŃii – pot avea o serie de discontinuităŃi şi de disfuncŃionalităŃi, ce conduc adesea, în final, la rezultate negative (sau măcar diferite de cele aşteptate). Ori, pentru banul public, o astfel de situaŃie este total nedorită şi, de aceea, merită studiată cu maximă atenŃie şi evitată, pe cât posibil.

Din această perspectivă, este interesantă abordarea specialiştilor (Stoian, Ene, 2003, pp. 30-35) legată de general şi particular în evaluarea eficienŃei în


213

sectorul public, care pledează pe ideea că o corectă gestionare a proiectelor, deşi nu garantează integral atingerea obiectivelor urmărite, asigură, în majoritatea cazurilor, obŃinerea unor rezultate corespunzătoare dorinŃelor şi scopurilor propuse. Ceea ce, într-un management orientat spre rezultate (şi, mai ales, în condiŃiile stricte de evaluare a efectelor generate, în cazul utilizării fondurilor structurale) este binevenit. Cu toate că, întrucât procesul de proiectare se realizează având la bază nivelul prezent /actual de cunoaştere, în viitor pot apare o serie de elemente de neprevăzut, care îngreunează punerea în aplicare a celor gândite, complicând astfel execuŃia şi funcŃionarea sa efectivă. De aceea, un proiect poate fi calificat drept “bine făcut” doar în situaŃia în care – odată cu trecerea timpului – îşi manifestă rentabilitatea (socială sau financiară), în ciuda gradului de incertitudine care planează în jurul său (şi unui risc asumat destul de mare).

SituaŃie de care trebuie Ńinut cont din perspectiva accesării fondurilor structurale în care există cel puŃin două condiŃionări în această direcŃie – sustenabilitatea proiectelor finanŃate (respectiv capacitatea acestora de a „rezista”, cel puŃin la aceiaşi parametri, după terminarea rambursării fondurilor) şi, respectiv, viabilitatea investiŃiei pe un orizont de timp de minimum 5 ani de la finalizarea lor. Mai ales că proiectele publice iau în considerare un număr mult mai mare de aspecte - sociale, economice, politice etc. - fiind, de regulă, destul de complexe şi înscriindu-se în categoria marilor proiecte de investiŃii, incluse obligatoriu în documentele de planificare a dezvoltării de la nivel local sau zonal.

Din acest motiv, de altfel, investiŃiile publice nu pot atinge acelaşi nivel de eficienŃă ca şi cele private (care au doar un singur obiectiv fundamental), obiectivul de eficienŃă economică fiind subordonat obiectivului de eficienŃă socială (respectiv îndeplinirii, de către fiecare proiect, a unor deziderate sociale specifice). În plus, chiar şi termenul de “obiective sociale” este, la rândul său, unul destul de complex, şi vizează atât obligaŃiile de „serviciu”, care derivă din faptul că organizaŃia este sub controlul administraŃiei publice, cât şi obligaŃiile / obiectivele de politică economică, impuse de administraŃie pentru intervenŃiile de reglare a dezechilibrelor macroeconomice.

Delimitarea obiectivelor de eficienŃă micro-economică de cele sociale (sau de politică economică) este necesară atât din perspectiva definirii tehnicilor manageriale care trebuie aplicate în organizaŃiile publice respective, cât şi, mai ales, pentru fixarea lor cu claritate în cadrul diferitelor proiecte - care pot conduce la rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitatea - în vederea găsirii programelor de finanŃare (din fonduri structurale) cele mai adecvate, dintre cele la care administraŃia publică este eligibilă ca beneficiar. Cu atât mai mult cu cât însăşi administraŃia încearcă o externalizare a activităŃilor menite să conducă la satisfacerea anumitor necesităŃi şi interese ale comunităŃi, prin înfiinŃarea şi funcŃionarea serviciilor publice, gândite în accepŃiunea agreată de majoritatea specialiştilor (Alexandru, 1999, pp. 293), respectiv ca „ansambluri de persoane şi lucruri create în vederea satisfacerii unei nevoi publice de către o colectivitate publică, supuse autorităŃii şi controlului acesteia”.


214

Acest aspect al gradului de satisfacere (implicit de satisfacŃie) este important nu doar din punctul de vedere al eficienŃei economice sau sociale a proiectelor, ci şi din perspectiva vizată de accesarea de fonduri structurale, respectiv de relevanŃa activităŃilor finanŃate pentru problemele cu care se confruntă comunitatea în cauză.

De ce insistăm asupra acestor aspecte ? Pentru simplu fapt că – în condiŃiile creşterii autonomiei decizionale şi a limitării intervenŃiei statului – responsabilitatea gestionării resurselor (relativ precare) se transferă aproape integral către autorităŃile locale (şi, în baza conceptului de democraŃie participativă) şi, implicit, spre comunitatea în sine. Astfel încât nu va mai exista un alt „Ńap ispăşitor” care să ia asupra sa toate neîmplinirile şi secătuirea averii comune. În plus, în cazul fondurilor structurale, sumele „puse la bătaie” de către comunitate sunt semnificative şi generatoare de probleme majore, atunci când gestionarea lor este deficitară.

De aceea, în condiŃiile descentralizării financiare - atât de dorite de administraŃiile locale – chiar şi problema externalizării serviciilor (inclusiv spre operatori privaŃi) trebuie privită cu maximă atenŃie şi circumspecŃie, căci ea nu înseamnă, implicit, o degrevare de responsabilităŃi. În fapt, în cazul banului public este la fel de importantă nu doar evitarea risipei, ci, mai ales în perioada actuală şi a precarităŃii resurselor, utilizarea lui eficientă.

În context, ni s-a părut relevantă şi evidenŃierea unei teoreme a descentralizării, citată într-un interesant studiu legat de finanŃarea APL (Anghel, 2000, pp. 216-229), conform căreia bunăstarea socială se maximizează dacă serviciile publice sunt realizate la (şi de) nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăŃean, ceea ce justifică afirmaŃia anterioară şi menŃine în sfera autorităŃilor locale responsabilitatea (ce putea fi considerată ca fiind delegată) legată de externalizare. De altfel, în accepŃiunea noastră (Crişan 2, 2007, pp.22), statul transferă comunităŃilor locale anumite resurse spre gestionare, în baza principiului subsidiarităŃii şi a descentralizării, cu condiŃia utilizării lor nediscreŃionare, lucru valabil şi în cazul externalizărilor.

Problema citată este extrem de importantă şi ea apare pregnant mai ales în cazul accesării fondurilor structurale de către diferiŃi operatori publici şi privaŃi, întrucât acest sprijin financiar internaŃional este unul de tip public (din bugetul UE şi, în baza principiului adiŃionalităŃii şi al co-finanŃării, din bugetul naŃional), ceea ce presupune respectarea, şi la acest nivel, a cerinŃelor de eficienŃă, eficacitate şi utilizare raŃională şi oportună. De altfel, acest lucru este imperios necesar şi din perspectiva faptului că funcŃiilor transferate de administraŃia centrală celei locale - care se concretizează întotdeauna în cheltuieli - trebuie să le corespundă şi un nivel corespunzător al veniturilor (asupra cărora autoritatea locală trebuie să aibă, în mare măsură, controlul), ceea ce schimbă radical şi preocupările autorităŃilor publice locale. Astfel, din simpli administratori ai unui buget care venea, în cea mai mare măsură, de la Bucureşti, primarii şi preşedinŃii de consilii judeŃene vor trebui să devină, în primul rând, nişte manageri eficienŃi ai problemelor locale, preocupaŃi


215

în special de impulsionarea dezvoltării durabile, ca bază a creşterii veniturilor bugetare. Ei vor avea posibilitatea să îşi stabilească politici fiscale autonome, care să-şi fixeze multiple obiective – de la protejarea anumitor categorii sociale defavorizate, până la dezvoltarea serviciilor publice locale.

Una din cele mai mari provocări – pentru APL din Ńara noastră – este (şi va fi) de a face faŃă marilor nevoi de investiŃii în infrastructură şi în servicii comunale (în condiŃiile în care, de pildă, pentru un oraş de peste 100.000 de locuitori este nevoie, pentru a finaliza astfel de lucrări extrem de urgente, de aproximativ 10-15 bugete).

Din păcate, la nivelul administraŃiilor locale, nu există, până acum, un program coerent de utilizare a acestui cadru instituŃionalizat privind dezvoltarea, locală şi regională, împreună cu politici bugetare şi fiscale locale adecvate, deşi se constată unele tendinŃe relativ pozitive (Crişan 2, 2007, pp.293):

a crescut semnificativ autonomia decizională şi financiară a autorităŃilor locale (în special pentru oraşele reşedinŃă de judeŃ);

a crescut nivelul veniturilor proprii pe locuitor (substanŃial în cazul marilor oraşe) şi a scăzut (uneori dramatic) nivelul sumelor de echilibrare;

autonomia financiară extinsă a relevat nu numai existenŃa unor disparităŃi regionale sau între judeŃe, ci şi în interiorul acestora, respectiv între oraşul de reşedinŃă şi celelalte localităŃi din judeŃ;

a început, destul de timid, să se dezvolte finanŃarea unor proiecte de investiŃii prin intermediul împrumuturilor bancare clasice;

în ciuda unor intenŃii pozitive, nu există condiŃii propice pentru extinderea emisiunilor de obligaŃiuni municipale (din cauza lipsei pieŃei secundare de capital şi a reglementărilor privind tranzacŃionarea lor, a interdicŃiei de a dispune de conturi bancare şi obligativităŃii de a lucra doar cu trezoreria statului etc.);

se manifestă o instabilitate în ceea ce priveşte funcŃiile ce trebuie să le îndeplinească administraŃiile locale (implicit, şi a cheltuielilor ce trebuiesc realizate), ce face aproape imposibilă planificarea financiară pe termen lung şi chiar mediu;

este nevoie de un nou mod de stabilizare a cotei din impozitul pe venitul global destinat localităŃilor, care să îmbine criteriul teritorial (locul unde se află sediul societăŃilor comerciale) cu criteriul populaŃiei (numărul de locuitori ai unei localităŃi);

se impune o regândire a criteriilor după care se stabilesc sumele de echilibrare, care trebuie să fie simple, clare şi să limiteze arbitrarul şi clientelismul politic;

se cere ca administraŃia locală să-şi coreleze politicile bugetare şi fiscale cu nevoile sale de dezvoltare economică locală şi cu politica socială pe care doreşte să o aplice;

este necesară o dinamizare a utilizării pieŃelor financiare şi a creditului bancar în finanŃarea investiŃiilor administraŃiei locale;


216

se impune ca obligatorie efectuarea auditului extern, care să evalueze nu numai legalitatea actelor administrative, ci, în primul rând, calitatea politicilor financiare, bugetare şi fiscale;

reŃelele informatice ale administraŃiei publice trebuie să cuprindă date standardizate privind bugetele locale etc.

Toate aceste aspecte capătă o relevanŃă superioară în măsura în care autorităŃile vor fi nevoite – din varii motive, inclusiv din perspectiva accesării fondurilor structurale – să apeleze la obŃinerea de credite (o politică de îndatorare prudentă fiind, în fapt, o soluŃie relativ normală pentru creşterea capacităŃii de realizare a investiŃiilor).

Politica de îndatorare (şi limitarea nivelului ei) introduce în discuŃie şi ideea de credibilitate, dar şi de capacitate financiară, a administraŃiei publice. Altfel spus, furnizorii de servicii financiare trebuie să ştie, în primul rând, dacă autorităŃile publice merită să beneficieze de aceste împrumuturi şi, în egală măsură, dacă pot să le gestioneze astfel încât să le ramburseze în termen util şi fără dificultăŃi.

Apelarea de către administraŃia publică la împrumuturi – văzută şi ca soluŃia cea mai probabilă pentru avansarea sumelor care vor fi rambursate ulterior în cadrul accesării fondurilor structurale - ridică o serie de probleme, printre care cele mai importante sunt legate de absenŃa unei legislaŃii corespunzătoare şi favorizante, de neclarificarea integrală a problemelor patrimoniale ale APL, de persistenŃa unor mentalităŃi deficitare în rândul aleşilor locali şi al funcŃionarilor publici, de lipsa unor specialişti în efectuarea unor asemenea operaŃiuni, de slaba capacitate de operare a trezoreriei statului şi, evident, aşa cum remarcam, de lipsa de credibilitate financiară a autorităŃilor publice în faŃa mediului bancar românesc (la rândul lui, destul de instabil) etc.

Lipsa de credibilitate financiară a APL este legată, după cum consideră unii analişti ai fenomenului (Bucea, 2004, pp.117-127), şi de abordarea problemelor dezvoltării locale în termeni de „investiŃii”, nu de „proiecte”.

O a doua problemă este cea a motivării populaŃiei, aleşilor locali sau funcŃionarilor publici, în fond a tuturor actorilor angrenaŃi în acest proces, în vederea alegerii şi susŃinerii unei asemenea alternative de finanŃare. Teoretic, contractarea pe datorie are avantajul că permite autorităŃilor locale să iniŃieze şi să deruleze proiectele la momentul potrivit, atunci când este nevoie la nivelul comunităŃii, şi că asigură o mai mare echitate relativ la responsabilităŃile diverselor generaŃii de membri ai comunităŃii (eşalonând, în timp, costurile investiŃiei). Nu în ultimul rând, apare şi problema nivelului maxim posibil de îndatorare pe care poate să-l gestioneze, în bune condiŃii, o autoritate a APL, evitându-se, în acest sens, o supra-îndatorare (deoarece autorităŃile APL nu au încă o experienŃă solidă în domeniul datoriilor pe termen lung şi nu beneficiază de sisteme adecvate de gestionare a datoriei).

Corelat cu gradul de îndatorare, trebuie analizate şi care sunt resursele rămase disponibile după efectuarea cheltuielilor operaŃionale, un anumit deficit


217

putând să conducă la neîndeplinirea obligaŃiilor derivate din plata serviciului datoriei. În acest context, devine esenŃială capabilitatea / capacitatea financiară a APL, respectiv măsura în care bugetul poate să-şi permită susŃinerea şi derularea proiectelor de dezvoltare, utilizând, în acest sens, inclusiv o posibilă piaŃă a creditului local. Cum, din păcate, pentru perioada următoare, capacitatea financiară va fi indisolubil legată de credit, susŃinem ideea utilităŃii elaborării unui sistem de indicatori care să permită analiza credibilităŃii financiare a unei autorităŃi, în baza căreia să poată fi evaluate nivelul şi calitatea creditului, cât şi efectele, pe termen scurt şi lung, ale acestor demersuri.

Nu vom insista în acest domeniu, ci vom remarca doar ideea că starea financiară a unei administraŃii locale poate fi descrisă în funcŃie de diferenŃa dintre necesarul de cheltuieli şi resursele disponibile, prin utilizarea a 4 mari grupe de indicatori (care pot da informaŃii asupra credibilităŃii financiare) - capacitatea de a genera venituri, rigiditatea cheltuielilor, capacitatea de investire şi de contractare de datorii şi capacitatea de management financiar.

ToŃi aceşti indicatori – calculaŃi şi în baza datelor din execuŃia anuală a bugetului – pot conduce la anumite concluzii, inclusiv, la o adică, la demonstrarea unei stări de insolvabilitate a APL respective.

Indiferent de aceste concluzii, important este ca administraŃia să fie pregătită – după cutumele din mediul de afaceri – pentru a reacŃiona la diversele situaŃii posibile, în baza unui cadru legislativ adecvat şi ferm şi a unor proceduri clare.

De asemenea, merită analizate câteva posibile măsuri menite a întări credibilitatea financiară a administraŃiei publice locale (şi vehiculate deja în teoria şi practica administrării bugetelor) - alegerea unor criterii clare şi stabile de acordare a transferurilor de la bugetul de stat către consiliile judeŃene şi către celelalte nivele ale APL, precizarea impozitelor la bugetul de stat la care administraŃiile locale pot stabili cote adiŃionale, includerea fondurilor speciale în bugetele locale, înlăturarea golurilor temporare de casă, întărirea auditului intern şi a controlului financiar, posibilitatea administraŃiilor locale de a-şi deschide conturi la băncile comerciale etc.

Este clar, însă, că autorităŃile publice locale trebuie să deprindă practica planificărilor financiare, în strânsă corelare cu strategiile şi programele de dezvoltare, pentru a şti cu exactitate cât, când şi pentru ce să aloce banul public (al cărui volum este, aproape întotdeauna, insuficient faŃă de nevoi şi faŃă de aşteptări). De altfel, în majoritatea comunităŃilor, politicile financiare (Lazăr, 2000, pp. 225-231) sunt prevăzute în bugete sau alte documente planificative sau în practicile administrative, evitându-se ca ele să fie contradictorii, nepotrivite sau incomplete.

Stabilirea unor politici financiare generează, însă, şi alte beneficii, printre care creşterea credibilităŃii autorităŃilor locale în ochii cetăŃenilor, economii de timp şi de energie, pentru manager şi pentru consiliu, concentrarea atenŃiei asupra stării financiare, acumularea de experienŃă, prevenirea unor situaŃii financiare neprevăzute, îmbunătăŃirea stabilităŃii fiscale a UAT şi continuitatea


218

managementului financiar etc. În plus, se poate apela (Lazăr, 2003-2004, pp. 469) la utilizarea diverselor modele, ca de exemplu cel al elaborării unor politici de îndatorare, cuprinzând un set de decizii de acŃiune care ar trebui luate în acest domeniu (limitarea împrumuturilor pe termen lung pentru investiŃii, definirea unei perioade de plată a obligaŃiunilor emise, prevederea unei cote minime din veniturile curente pentru serviciul datoriei publice, limitarea nivelului de îndatorare, prognozarea evoluŃiei îndatorării anuale şi evaluarea constantă a condiŃiei financiare a APL etc.).

Desigur, apelarea la piaŃa creditului este doar o soluŃie pentru susŃinerea dezvoltării locale şi a accesării fondurilor structurale. O altă soluŃie, din ambele perspective – care merită o analiză distinctă – este cea a parteneriatului de tip public-privat, un interes deosebit prezentând asociaŃiile de dezvoltare inter-comunitară (vizate expres ca potenŃiali solicitanŃi de fonduri internaŃionale). Misiunea lor este şi de a creşte capacitatea administrativă a autorităŃilor publice locale (aşa cum este ea definită în Hotărârea de Guvern privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii cadru a descentralizării nr. 195 / 2006), a cărei evaluare se realizează pe baza unor criterii generale – capacitatea de a planifica strategic, cea de a asigura managementul financiar, al resurselor umane şi, respectiv al proiectelor, cât şi concordanŃa actelor emise de APL cu reglementările în vigoare.

Ca şi în alte cazuri, legiuitorul nu prevede soluŃii clare în acest sens, lăsând la latitudinea autorităŃilor locale – şi a partenerilor lor sociali – găsirea căilor cele mai adecvate condiŃiilor concrete.

Concluzii

Întrucât de creşterea capacităŃii administrative depinde, cel puŃin teoretic, creşterea capacităŃii financiare (şi, implicit, dezvoltarea zonală durabilă şi implementarea proiectelor de anvergură) apreciem, în mod deosebit, opŃiunea guvernanŃilor de a aloca resurse europene speciale în această direcŃie, prin adoptarea Programului OperaŃional „Dezvoltarea CapacităŃii Administrative” (a cărui lectură sugerează, în mare măsură, direcŃiile în care ar trebui acŃionat pentru reformarea APL).

Dincolo de conŃinutul acestuia, avem convingerea că, cel puŃin perioada actuală, aceasta nu se poate realiza - inclusiv în direcŃia descentralizării şi a creşterii capacităŃii administrative şi financiare a autorităŃilor publice - decât bazându-se pe economia de resurse (E-conomie), un raport optim între cheltuieli şi rezultate (E-ficienŃă), luarea în calcul, pe lângă analiza cost / beneficii, a nevoilor şi posibilităŃilor sociale (E-ficacitatea), în fapt prin aplicarea neabătută a principiului celor 3 E, fundamental pentru operaŃionalizarea Noului Management Public. Bibliografie Alexandru, I., 1999, AdministraŃia publică. Teorii, realităŃi, perspective, Bucureşti, Editura Lumina Lex;


219

Anghel, C., ş.a., 2000, TendinŃe actuale pe plan mondial în finanŃarea autorităŃilor publice locale – SituaŃia României, Revista Transilvană de ŞtiinŃe Administrative, nr. 2 (5); Bucea, Ş.G., 2004, Evaluarea credibilităŃii financiare a autorităŃilor administraŃiei publice locale în vederea obŃinerii creditului municipal, Revista AdministraŃie şi Management Public, nr. 3; Crişan, Gh., 2007, Managementul public în contextual reformei administraŃiei, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara; Crişan, Gh., 2007, Decalogul reformei administraŃiei publice locale, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara; Lazăr, D.T., 2000, Politici de finanŃare locală, Revista Transilvană de ŞtiinŃe Administrative, nr. 1 (4); Lazăr, D.T., 2003, Economia publică, Programul de Masterat în AdministraŃie Publică, organizat de Universitatea Babeş-Bolyai şi Institutul NaŃional de AdministraŃie, Cluj-Napoca; Lazăr D.T., 2003-2004, Managementul financiar, Programul de Masterat “Guvernare modernă şi dezvoltare locală”, organizat de Institutul NaŃional de AdministraŃie, în colaborare cu Universitatea “Babeş - Bolyai”, Cluj-Napoca;

Stoian, M, Nadia, Carmen, Ene, 2003, General şi particular în evaluarea eficienŃei în sectorul public, Revista AdministraŃie şi Management Public, nr. 1.


220

IMPORTANłA IMPLEMENTĂRII UNOR STANDARDE ÎNALTE DE GUVERNANłĂ CORPORATIVĂ - DOVEZI

EMPIRICE

Ioana Duca, Rodica Gherghina Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

[email protected], [email protected]

Abstract Corporate governance represents a widely debated concept in the entire world –

given the increasing awareness of promoting the best practices at corporate level. Many studies have demonstrated that corporate governance is also a crucial issue to restore confidence in capital markets and for long term economic growth. In most countries improving corporate governance has become a mainstream concern because weaknesses in corporate governance endangered the global financial stability.

Keywords: corporate governance standards, financial stability, financial performance, capital markets, business integrity, business administration, corporate governance rating

În contextul globalizării problema integrităŃii afacerilor dar şi a pieŃelor de capital reprezintă o dimensiune cheie. În ultimii ani s-au înregistrat câteva fraude majore, în special în domeniul financiar-contabil, afectând companii din Statele Unite şi din Europa şi antrenând falimente răsunătoare. Acestea au pus sub semnul întrebării fundamentele sistemelor de supraveghere ale pieŃelor de capital şi au declanşat totodată o criză de încredere în sistemul corporativ. Cazurile Enron (2001), MCI Worldcom (2002), Tyco, Vivendi, Pets.com (2000), One.tel (2001), Sunbeam (2001), Webvan (2001), Adelphia (2002) sau Parmalat (2003), au produs material pentru nenumărate dezbateri pe tema administrării firmelor în mediile de afaceri şi politice internaŃionale, la nivelul instituŃiilor de reglementare a pieŃelor, organismelor financiare supranaŃionale, în presă şi desigur în comunităŃile academice. A devenit evident faptul că o bună administrare/conducere a companiilor, adică o bună guvernanŃă corporativă constituie un element cheie pentru funcŃionarea pieŃelor de capital, îmbunătăŃirea eficienŃei economice şi stabilirea unui climat de investiŃii atractiv. Întrucât slăbiciunile în sistemele de administrare a companiilor ameninŃă stabilitatea sistemului financiar internaŃional, îmbunătăŃirea practicilor de guvernanŃă corporativă a devenit în majoritatea Ńărilor o prioritate şi o preocupare constantă. James D. Wolfensohn, fost preşedinte al Băncii Mondiale afirma după criza asiatică: „guvernanŃa corporativă este mai importantă pentru creşterea economică la nivel mondial decât politicile statelor” (Wolfensohn, J. D., 1999, p. 38).


221

GuvernanŃa corporativă nu este o noŃiune care să se preteze unei simple definiŃii. Ea acoperă o arie largă de domenii, începând de la economie şi administrarea afacerilor, până la drept şi contabilitate. Într-o viziune largă, conceptul de guvernanŃă corporativă se referă la instituŃiile, regulile şi bunele practici care guvernează relaŃiile dintre manageri pe de o parte şi acŃionari pe de altă parte.

Primele tratări ale guvernanŃei corporative le putem identifica la A. Bearle şi G. Means, care puneau pentru prima dată în mod explicit problema separării proprietăŃii de control în marile companii americane (Berle, A., Means, G., 1932). Aceasta se referea la o anumită incertitudine faŃă de modul în care acŃionarii primesc o remuneraŃie corespunzătoare (dividende) investiŃiei realizate, care este administrată de către manageri. Aceştia din urmă pot fi tentaŃi să-şi urmărească propriile interese în dauna celor ale acŃionarilor. După P. Charreaux şi G. Desbrières (Desbrières, P, Charreaux, G., 1998, p. 5), ipoteza tradiŃională a creării valorii în firmă presupune că toŃi deŃinătorii factorilor de producŃie implicaŃi sunt remuneraŃi, cu excepŃia acŃionarilor, la costul de oportunitate (presupus egal cu preŃul stabilit pe o piaŃă concurenŃială). Dat fiind că acŃionarii sunt singurii creanŃieri reziduali ai firmei, rolul managerilor este de a apăra cât mai bine interesele acestora. Problema care apare este legată de modul în care acŃionarii se pot asigura că managerii administrează corect şi transparent firma, maximizându-i valoarea. Această abordare a fost dezvoltată de M. Jensen şi W. Meckling (Jensen, M., Meckling, W., 1976, p. 305-360) în teoria contractuală a firmei (teoria agenŃiei - agency theory sau principle-agent theory). Aceasta se referă la relaŃia între investitor/acŃionar şi manager/administrator şi la problemele care apar, extinzându-se însă apoi la toată gama de relaŃii existente între cei implicaŃi direct sau indirect în activitatea unei companii, ducând conceptul din sfera îngustă a microeconomicului în cea largă a macroeconomicului. Teoria agenŃiei postulează faptul că „o firmă este locul de desfăşurare al unui proces complex, în care conflictele dintre indivizi (acŃionari şi manageri, în principal, dar nu numai) pot fi rezolvate prin intermediul unei reŃele de relaŃii contractuale de tip agenŃie”. Ea analizează astfel relaŃiile contractuale între toŃi „actorii” unei firme: manageri, acŃionari, creditori, salariaŃi, furnizori. Aceste relaŃii dau naştere la conflicte de interese care trebuie însă armonizate pentru a atinge obiectivul principal al gestiunii financiare: maximizarea valorii întreprinderii. Deşi asemănătoare unei relaŃii de mandat, relaŃia de agenŃie nu presupune efectiv semnarea vreunui contract. Această relaŃie de tip agent-principal apare atunci când o persoană sau o firmă (principal) încredinŃează altcuiva, parŃial, administrarea intereselor sale (agent). Într-o firmă situaŃia este ilustrată când un acŃionar (principalul) îi încredinŃează managerului (agentul) administrarea firmei pe care o deŃine, într-o anume proporŃie. Teoria agenŃiei are sens doar în condiŃiile unei informaŃii imperfecte şi asimetrice între părŃi (adică agentul are o cunoaştere superioară faŃă de principal a sarcinii pe care trebuie să o îndeplinească).


222

Problema agenŃiei poate îmbrăca însă diverse forme, în funcŃie de tipul de structură a acŃionariatului. În firmele în care există un acŃionariat dispersat (de exemplu, SUA şi Marea Britanie) (Cercetări recente referitoare la concentrarea puterii de vot au evidenŃiat că mai mult de jumătate din companiile industriale listate la NYSE şi NASDAQ nu au un acŃionar care să deŃină un pachet mai mare de 5% din totalul acŃiunilor, ceea ce înseamnă risc sporit de control al managementului asupra acŃionarilor. Pe de altă parte, în Austria, Belgia, Germania şi Italia, mai mult de jumătate dintre societăŃile industriale listate au un acŃionar care deŃine mai mult de 50% din acŃiuni, deci se poate vorbi de control asupra firmei din partea acestuia. In Marea Britanie jumătate dintre companiile listate au un acŃionar care deŃine un pachet mai mare de 9,9%, ceea ce înseamnă risc potenŃial de control prin coaliŃie - European Association of Securities Dealers - Corporate Governance Principles and Recommendations, May 2000, p. 7) intervine problema clasică a conflictului între manageri şi toŃi acŃionarii, tratată iniŃial de A. Bearle şi G. Means şi apoi analizată pe larg de E. Fama&M. Jensen (Fama, E., Jensen, M., 1983, p. 301-325), precum şi de S. Grossman&O. Hart (Grossman, S., Hart, O., 1986, p. 691-719). Dacă sunt nemulŃumiŃi de management şi/sau de performanŃele firmei, acŃionarii îşi vând participaŃiile, determinând scăderea cursului acestora şi semnalizând necesitatea schimbării strategiei şi administrării firmei (Hirschman, A., 1970). Pe de altă parte, în Ńările cu acŃionariat concentrat (Ńările Europei continentale, Japonia, Canada etc), acŃionarii majoritari controlează managerii (de multe ori selectaŃi pentru loialitatea lor faŃă de acŃionarul majoritar) şi domină acŃionarii minoritari, pentru a obŃine controlul asupra beneficiilor. Conflictul de agenŃie îmbracă în acest caz forma celui între interesele deŃinătorilor de pachete majoritare şi cele ale acŃionarilor minoritari, punând problema armonizării lor (Becht, M., 1997). De asemenea pot apărea coaliŃii între acŃionarul majoritar şi management, care pot dăuna intereselor acŃionarilor minoritari. În acest context, o bună guvernanŃă corporativă are ca scop principal să minimizeze problemele de agenŃie, indiferent de forma lor.

Meritul de a fi elaborat primul Cod de Conducere Corporativă (1992) cu 19 recomandări, îi revine lui Sir Adrian Cadbury, preşedintele companiei Cadbury, materialul său (Report and Code of Best Practice) stând la baza Codului Bursei Londoneze.(Codul Cadbury a fost urmat de Raportul Greenbury (1995), raportul Hampel (1997) şi în final de Codul Combinat “Combined Code” (1998), care reprezintă astăzi o parte importantă a cerinŃelor de listare la London Stock Exchange. În FranŃa, un rol similar îl are Raportul Viénot (emis în 1995, modificat in 1999). În Olanda, Codul de GuvernanŃă Corporativă al Amsterdam Stock Exchange are la bază Raportul Peters (1997). În prezent, la nivel european au fost elaborate peste 40 de Coduri NaŃionale de GuvernanŃă Corporativă. Majoritatea Codurilor elaborate după 2003 conŃin prevederi chiar mai riguroase decât principiile OECD.) Sir Cadbury consideră că, în sens larg „o bună guvernanŃă corporativă înseamnă un echilibru între scopurile economice ale companiei şi cele sociale, şi pe cât posibil alinierea intereselor indivizilor, corporaŃiilor şi societăŃii în ansamblu” (Cadbury, A., 2003). Codul Cadbury stabilea pentru prima oară regulile de bază ale administrării unei companii, pentru a se obŃine creşterea eficienŃei, concomitent cu un comportament nediscriminatoriu


223

faŃă de acŃionari. În timp, aproape toate companiile transnaŃionale şi-au definit propriile coduri de bune practici, devenind din ce în ce mai transparente faŃă de acŃionari, în bună parte datorită creşterii activismului acestora, dar şi pentru că, fiind listate la bursă, erau interesate să aibă o imagine bună faŃă de furnizorii de fonduri.

Aceste principii s-au rafinat în momentul în care instituŃii cu vocaŃie internaŃională, precum OECD şi Banca Mondială au intervenit în acest proces. În urma crizei financiare din Asia, cele două instituŃii au iniŃiat un dialog comun în domeniul administrării corporaŃiilor şi au organizat la nivel regional mese rotunde, în strâns parteneriat cu reprezentanŃi ai politicii interne, organismelor de reglementare şi participanŃilor la piaŃă.

În anul 1999 a fost elaborată prima ediŃie a Principiilor OECD privind administrarea corporaŃiilor, care sunt astăzi recunoscute ca unul dintre cei 12 piloni de bază ai stabilităŃii financiare internaŃionale, aşa cum au fost definiŃi de Forumul de Stabilitate Financiară. In 2004 a apărut varianta revizuită a acestor principii.

Ele au fost adoptate, în diferite forme, de către OrganizaŃia InternaŃională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO – InternaŃional Organisation of Securities Commissions - IOSCO), de autorităŃi ale pieŃelor de capital, precum şi de organisme ale sectorului privat, ca de exemplu ReŃeaua InternaŃională pentru GuvernanŃă Corporativă (International Corporate Governance Network - ICGN) şi Consiliul Mondial pentru GuvernanŃă Corporativă (World Council for Corporate Governance).

Principiile OCDE au servit ca punct de referinŃă şi pentru realizarea unor coduri naŃionale de guvernanŃă corporativă. Ele se concentrează în primul rând asupra societăŃilor tranzacŃionate public, dar abordează şi probleme specifice societăŃilor cu acŃionariat mare, dar care nu sunt listate. Aceste principii se referă la:

• drepturile acŃionarilor şi protejarea acestora; • tratamentul echitabil al tuturor acŃionarilor, inclusiv al celor minoritari şi

străini; • rolul şi drepturile stakeholders; • transparenŃa informaŃiilor şi diseminarea lor promptă; • responsabilităŃile Consiliului de AdministraŃie şi ale conducerii executive.

Principiile au fost enunŃate extrem de general, lăsându-se la latitudinea Ńărilor posibilitatea de a le aplica şi de a acorda o importanŃă mai mică sau mai mare unora dintre aspecte, în funcŃie de specificul culturii corporatiste, structura proprietăŃii şi caracteristicile sistemului juridic. Cadrul de desfăşurare al guvernanŃei corporative trebuie însă să promoveze pieŃe transparente şi eficiente, să fie compatibil cu legislaŃia în vigoare şi să articuleze clar diviziunea responsabilităŃilor între autorităŃile de supervizare, reglementare şi execuŃie (OECD, 2004). Deşi este precizat că nu se doreşte impunerea unui model unic, însă


224

tendinŃa pe termen lung este de avansare către standarde globale, ca punct de referinŃă universal conform cu aşteptările tipice ale investitorilor din întreaga lume.

În ultimii ani s-au dezvoltat o serie de centre de cercetare, afiliate unor universităŃi de prestigiu şi orientate preponderent pe acest subiect, între care amintim: Yale Center for Corporate Governance and Performance, Centre for International Corporate Governance (Nottingham Business School), Center for Corporate and Commercial Law (Cambridge University), Centre for Corporate Governance Research (University of Birmingham), Corporate Governance Initiative (Harvard), Institute for Corporate Governance (Indiana University, Kelley School of Business), Institute for Excellence in Corporate Governance (University of Texas), Institute for International Corporate Governance and Accountability (George Washington University Law School), Netherlands Institute for Corporate Governance (University of Amsterdam).

De asemenea, în multe Ńări dezvoltate, dar şi în Europa Centrală şi de Est, există Institute de GuvernanŃă Corporativă ce funcŃionează sub patronajul instituŃiilor bursiere şi care, pe lângă numeroasele studii, statistici şi cercetări pe care le realizează anual, desfăşoară training-uri şi cursuri de formare şi specializare pentru manageri şi pentru toŃi cei interesaŃi, organizează testări şi verificări în vederea certificării cunoştinŃelor standardizate de guvernanŃă corporativă, sprijină companiile listate în elaborarea propriilor coduri de etică şi bune practici etc.

SocietăŃile de consultanŃă, centrele de cercetare şi agenŃiile de rating au dezvoltat, începând cu anul 2001, o serie de sisteme de măsurare a nivelului de guvernanŃă corporativă la nivelul unei companii, al unei pieŃe şi chiar la nivelul unei Ńări, prin acordarea unor calificative/scoruri. Cel mai cunoscut rating de acest fel este cel calculat de agenŃia Standard&Poors (care ia în considerare 12 criterii compozite, cu o scală de la 1-10), dar putem aminti aici şi scorul GMI (Governance Metrics International, scală de la 1-10, cu 600 de variabile, grupate în 8 categorii) precum şi scorul CGQ (Corporate Governance Quotient), calculat de International Shareholder Services.

ÎnmulŃirea preocupărilor de cercetare la nivel mondial pe tema guvernanŃei corporative este perfect explicabilă, dată fiind importanŃa acesteia, atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic şi nevoia de a rafina în permanenŃă codurile de bune practici şi de a găsi soluŃii viabile de implementare a acestora. Printre cele mai importante beneficii ale implementării unor standarde înalte de administrare a companiilor se numără:

• utilizarea eficientă a resurselor, atât la nivelul companiilor cât şi la nivelul economiilor naŃionale;

• scăderea costului capitalului pentru firme; • creşterea încrederii investitorilor datorită diminuării sensibile a atitudinii

discreŃionare a managerilor • reducerea nivelului corupŃiei.


225

La polul opus, o slabă guvernanŃă corporativă distorsionează alocarea eficientă a capitalului în economie, frânează investiŃiile străine şi reduce încrederea deŃinătorilor de capitaluri.

ImportanŃa guvernanŃei corporative pentru dezvoltarea pieŃelor de capital este incontestabilă. Majoritatea studiilor analizate demonstrează că îmbunătăŃirea guvernanŃei corporative se impune mai ales în cazul pieŃelor în formare, unde trebuie încurajate investiŃiile străine, dar şi cele autohtone. O bună guvernanŃă corporativă este o premisă a integrităŃii şi stabilităŃii sistemelor financiare, burselor şi companiilor, reducând costul dezastrelor (European Corporate Governance Conference Report, 2004, p. 66).

Folosind un eşantion de 859 de companii mari, provenind din 27 de Ńări, A. Durnev şi E. H. Kim, au arătat că firmele provenind din Ńări cu o slabă protecŃie legislativă au standarde de guvernanŃă sub-optimale (Durnev. A, Kim. E.H., 2003). Calitatea guvernanŃei este ameliorată în Ńările cu o puternică protecŃie legislativă a acŃionarilor. O concluzie asemănătoare găsim la R. La Porta et al (La Porta. R, Lopez-de-Silanes. F, Shleifer. A, Vishny. R., 2002, p. 1147-1170).

Pe aceeaşi linie, un alt studiu arată că, în timpul crizei asiatice, Ńările cu un nivel scăzut de guvernanŃă corporativă – în special norme legale referitoare la protecŃia acŃionarilor minoritari - au înregistrat perioade mai îndelungate de declin al pieŃei şi al cursurilor de schimb (Johnson, S., Boone, P., Breach A., 2000, p. 141-186).

Companiile care au standarde înalte de administrare au performanŃe superioare faŃă de celelalte. Astfel, L. D. Brown şi M. Caylor demonstrează că societăŃile cu o bună guvernanŃă corporativă, măsurată prin coeficienŃi de tipul CGQ, au performanŃe financiare cu 18,7% până la 23,8% mai mari decât cele cu o slabă guvernanŃă corporativă, în funcŃie de tipul de piaŃă pe care sunt cotate (Brown, L. D., Caylor, M., 2004).

B. Black, la rândul său a examinat raportul între nivelul standardelor de administrare şi valoarea de piaŃă a firmei, pe un eşantion de 21 de companii ruseşti, folosind ratinguri dezvoltate de banca Brunswick UBS Warburg. El a arătat că practicile de guvernanŃă afectează din ce în ce mai mult valoarea unei firme (Black., B., 2001). Intr-un studiu mai recent, B. Black et al au arătat că nivelul guvernanŃei corporative reprezintă un factor important de influenŃă a valorii de piaŃă a societăŃilor sud-coreene cotate la bursă, eşantionul analizat numărând 526 companii. În acest scop, ei au construit un indice/scor bazat pe şase criterii (drepturile acŃionarilor, Consiliul de administraŃie, procesul de audit, directorii independenŃi, transparenŃa informaŃiei şi structura proprietăŃii), identificând o puternică corelaŃie pozitivă între valorile acestui indice şi valoarea de piaŃă a firmelor respective (Black, B., Jang, H., Kim, W., 2003).

C. E. Campos et al au evaluat 188 de companii funcŃionând pe şase pieŃe emergente, pentru a testa, pe baza a 15 criterii, existenŃa unei legături între practicile de guvernanŃă corporativă şi valoarea firmei (Campos. C. E., Newell. R. E., Wilson G., 2002, p.15-18). Ei au arătat că o bună guvernanŃă este recompensată


226

cu o capitalizare bursieră ridicată. De asemenea, studiul a evidenŃiat că investitorii sunt din ce în ce mai încrezători într-o companie care investeşte în drepturile acŃionarilor, în informarea corectă şi promptă, în independenŃa Consiliului de administraŃie, în care există o delimitare între funcŃia de preşedinte al Consiliului de AdministraŃie şi cea de prim director executiv - CEO (chief executive officer) şi în care politica de remunerare a directorilor executivi este transparentă.

Calculând scorul de guvernanŃă corporativă pe un eşantion de firme germane (cuprinzând variabile cum ar fi cele referitoare la drepturile acŃionarilor minoritari, funcŃionarea comitetului de audit, transparenŃa şi activitatea şi compoziŃia Consiliului de administraŃie), W. Drobetz et al au arătat că există o relaŃie pozitivă între acest scor şi valoarea firmei (Drobetz. W., Schillhofer A., Zimmermann H., 2003).

M. Gruszczynski a examinat raportul între nivelul guvernanŃei corporative şi performanŃa financiară a companiilor poloneze (Gruszczynski, M., 2006). Studiul său a indicat faptul că aceasta este, într-o anumită măsură, corelată cu performanŃa lor financiară. S-a evidenŃiat, de asemenea, o relaŃie semnificativă între practicile de guvernanŃă corporativă, rentabilitatea exploatării şi gradul de îndatorare, în sensul că societăŃile cu rate de rentabilitate a exploatării ridicate şi nivele inferioare de îndatorare au, de regulă, practici solide de administrare corporativă. Pe de altă parte însă, majoritatea indicatorilor financiari nu sunt corelaŃi cu nivelul guvernanŃei corporative. În consecinŃă, a concluzionat M. Gruszczynski, estimarea guvernanŃei întreprinderii este o variabilă compusă, care nu poate fi aproximată doar prin variabile financiare.

Un studiu al ABN/AMRO a arătat că firmele braziliene cu cel mai bun rating de guvernanŃă corporativă au avut în 2004 un PER cu 20% mai mare decât cele cu cel mai slab scor de guvernanŃă corporativă; firmele cu rating peste medie au înregistrat rate de rentabilitate financiară cu 45% mai mari decât cele cu rating sub medie (Erbiste, B., 2005). O altă cercetare, realizată de Deutsche Bank, cuprinzând firmele ce intră în structura indicelui S&P500 a indicat că, într-un interval de 2 ani, acele companii cu standarde de guvernanŃă corporativă ridicate sau în îmbunătăŃire au obŃinut rezultate mai bune cu aproximativ 19% decât cele cu nivele slabe sau în scădere (Grandmont, R., Grant, G., Silva, F., 2004).

H. Ashbaugh et al a ajuns la concluzia că scorul de guvernanŃă corporativă este invers proporŃional cu numărul acŃionarilor care deŃin pachete de acŃiuni mai mari de 5% în cadrul firmei respective (concentrarea acŃionariatului) şi cu puterea deŃinută de CEO în cadrul Consiliului de AdministraŃie ; de asemenea scorul este direct proporŃional cu gradul de protecŃie a acŃionarilor, transparenŃa financiară şi independenŃa Consiliului de AdministraŃie (Ashbaugh H., Collins D.W., Lafond R., 2005).

Rezumând, este evident că firmele, mai ales cele listate, nu pot ignora presiunea din partea acŃionarilor şi a forŃelor pieŃei de a-şi îmbunătăŃi practicile de administrare corporativă. Din ce în ce mai mult, investitorii se îndreaptă spre companii unde se aplică standarde înalte de guvernanŃă, în scopul de a obŃine cele


227

mai bune fructificări ale investiŃiilor făcute. Aceste companii prezintă un avantaj concurenŃial, atrăgând capital şi reducând riscurile financiare pentru investitori şi, în consecinŃă, costul capitalului.

Astfel, majoritatea investitorilor sunt gata să plătească o primă pentru companiile cu niveluri ridicate de guvernanŃă. Ratingul de GuvernanŃă Corporativă al companiei respective rămâne în continuare cel mai important criteriu de decizie al investitorilor instituŃionali, în comparaŃie cu performanŃa financiară, politica de dividend, potenŃialul de creştere şi altele, fiind evitate efectiv companiile cu o slabă practică a conducerii corporative. O bună guvernanŃă corporativă are aşadar ca principal obiectiv trimiterea de semnale coerente pieŃelor financiare şi investitorilor.

Un studiu realizat de către firma de consultanŃă Mc Kinsey &Co, în colaborare cu Global Corporate Governance Forum, bazat pe răspunsurile a 200 de investitori instituŃionali (bănci, societăŃi de asigurări, fonduri de pensii, societăŃi de investiŃii financiare, fonduri mutuale, fonduri cu capital de risc) din 31 de Ńări, a arătat că majoritatea covârşitoare sunt dispuşi să plătească prime substanŃiale pentru acŃiunile companiilor care au un standard înalt de guvernanŃă corporativă: 12-14% în medie pentru titlurile companiilor din SUA şi Europa Occidentală, 20-25% în cazul investiŃiilor din Asia şi America Latină, peste 30% pentru Europa de Est şi Africa (Global Investor Opinion Survey: Key Findings, 2002). Surplusul pe care acŃionarii sunt dispuşi să-l plătească este cel mai mare pentru economiile emergente din sud-estul Europei (30%), acolo unde se consideră că, deşi s-au făcut progrese semnificative, mai trebuie făcute eforturi, iar pieŃele au potenŃial. Mai mult, aproape 90% dintre investitorii instituŃionali sunt preocupaŃi de onestitatea, transparenŃa şi acurateŃea informaŃiilor financiar-contabile, pronunŃându-se pentru standarde contabile şi de raportare financiară uniforme şi pentru ameliorarea drepturilor acŃionarilor. Ca un argument suplimentar, un alt studiu realizat în anul 2000 evidenŃiază faptul că 61% dintre investitorii instituŃionali americani şi peste 50% dintre cei europeni au hotărât să nu mai investească/ să reducă sensibil investiŃiile în companiile cu o slabă guvernanŃă corporativă (Russel Reynolds Associates, 2000). Concluzii

Prin urmare, firmele, mai ales cele listate, nu pot ignora presiunea din partea acŃionarilor şi a forŃelor pieŃei de a-şi îmbunătăŃi practicile de administrare corporativă. Din ce în ce mai mult, investitorii solicită companii unde se aplică standarde înalte de guvernanŃă, în scopul de a obŃine cele mai bune fructificări ale investiŃiilor făcute. Aceste companii prezintă un avantaj concurenŃial, atrăgând capital şi reducând riscurile financiare pentru investitori şi, în consecinŃă, costul capitalului.

Rezultatele acestor studii sunt, credem noi, un stimul esenŃial pentru promovarea intensă a aplicării principiilor de guvernanŃă corporativă în România,


228

în condiŃiile integrării Ńării noastre în UE şi a obiectivului declarat pe care-l are piaŃa de capital românească consolidată de a deveni cea mai importantă din zonă.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv trebuie atrase fondurile marilor investitori instituŃionali, care, cu siguranŃă vor ocoli companiile româneşti, dacă acestea nu-şi îmbunătăŃesc practicile de administrare. În condiŃiile în care Polonia şi Ungaria au realizat progrese semnificative în acest sens, eforturile în plan naŃional trebuie sensibil amplificate. Însă, deşi beneficiile unor standarde înalte de guvernanŃă corporativă sunt aproape unanim recunoscute şi la noi în Ńară, iar eforturile legislative şi instituŃionale din ultimii ani au fost considerabile, implementarea este încă deficitară.

Un exemplu concret privind beneficiile reformei guvernanŃei corporative într-o companie este dat de OCDE, referitor la privatizarea Băncii Comerciale Române, a cărei valoare contabilă (book-value) a crescut de la 1 miliard de Euro la 6 miliarde de Euro, în mai puŃin de 3 ani, după ce banca şi-a aliniat practicile de administrare la nivel european, sub îndrumarea International Finance Corporation – IFC (OECD, 2006, p. 2). BCR este considerată acum un model de guvernanŃă corporativă pentru toate instituŃiile financiare din centrul şi estul Europei. Bibliografie

Anson, M., 2003, „Corporate Governance Ratings: Come of Age”, ICGN Conference, Amsterdam

Ashbaugh H., Collins D.W., Lafond R., 2005, “Corporate governance and the cost of equity capital”, Working Paper, The University of Iowa

Becht, M., 1997, “Strong blockholders, weak owners and the need for European mandatory disclosure”, European Corporate Governance Network, Executive Report, October

Berle, A., Means, G., 1932, “The Modern Corporation and Private Property”, MacMillan, New York

Black., B., 2001, “Does corporate governance matters? A crude test using Russian data”, Standford Law School, Working Paper n° 2209

Black, B., Jang, H., Kim, W., 2003, “Does Corporate Governance Affect Firms' Market Values? Evidence from Korea”, Working Paper 237, Stanford Law School, John M. Olin Program in Law and Economics

Brown, L. D., Caylor, M., 2004, „Corporate Governance Study: The Correlation between Corporate Governance and Company Performance”, Institutional Shareholder Services

Cadbury, A., 2003, „Foreword to Corporate Governance and Development, Global Corporate Governance Forum”, Focus 1

Campos. C. E., Newell. R. E., Wilson G., 2002, “Corporate governance develops in emerging markets”, McKinsey on Finance, 2002, p.15-18

Desbrières, P, Charreaux, G., 1998, « Gouvernance des entreprises: valeur partenariale contre valeur actionnariale », Finance Contrôle Stratégie volume n°2 Juin


229

Drobetz. W., Schillhofer A., Zimmermann H., 2003, “Corporate governance and expected stock return: Evidence from Germany”, EFMA Helsinki Meeting

Durnev. A, Kim. E.H., 2003, “To steal or not to steal: Firm characteristics, legal environment, and valuation”, Working Paper, University of Michigan

Erbiste, B., 2005, „Corporate Governance în Brazil: Is There a Link Between Corporate Governance and Financial Performance în the Brazilian Market?” ABN AMRO Asset Management, July

European Association of Securities Dealers, 2000, „Corporate Governance Principles and Recommendations”, May,

European Corporate Governance Conference Report, 2004, The Hague, The Netherlands

Fama, E., Jensen, M., 1983, “Separation of Ownership and Control”, Journal of Law and Economics, vol. 26, pp. 301-325

Grandmont, R., Grant, G., Silva, F., 2004, „Beyond the Numbers—Corporate Governance: Implications for Investors”, Deutsche Bank, April 1

Grossman, S., Hart, O., 1986, “The costs and benefits of ownership: A theory of vertical and lateral integration, Journal of Political Economy, Vol. 94, pp. 691-719

Gruszczynski, M., 2006, “Corporate Governance and Financial Performance of Companies in Poland”, International Advances in Economic Research, Vol. 12, No. 2, May

Hirschman, A., 1970, “Exit, Voice, and Loyalty: Responses to Decline in Firms, Organizations, and States”, Harvard University Press, Cambridge, Mass

Jensen, M., Meckling, W., 1976, „Theory of the Firm: Managerial Behaviour, Agency Costs and Ownership Structure”, Journal of Financial Economics, October, 1976, V. 3, No. 4, pp. 305-360

Johnson, S., Boone, P., Breach A. et al., 2000, „Corporate Governance in the Asian Financial Crisis”, Journal of Financial Economics 58, pp. 141-186

La Porta. R, Lopez-de-Silanes. F, Shleifer. A, Vishny. R, 2002, „Investor Protection and Corporate Valuation”, Journal of Finance, vol. 57, pp. 1147-1170. Russel Reynolds Associates, 2000, „Corporate Governance in the New Economy: International Survey of Institutional Investors”

OECD, 2006, „Draft Action Plan by the South East Europe Corporate Governance Roundtable to the Ministerial Meeting of the Investment Compact”, Vienna, 26 -27 June 2006

Watts, P., 1998, „Business Integrity: a Fourth Dimension”, International Chamber of Commerce, Business Dialogue, Geneva, September

Wolfensohn, J. D., 1999, ”A Battle for Corporate Honesty”, The Economist: The World in 1999, pp. 38.


230

SMEs ROMANIAN DEVELOPING TRENDS IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION AND EUROPEAN

INTEGRATION

Cornel Someşan*, Alexandra Roşu**

„Vasile Goldis” West University Arad, Romania * [email protected], ** [email protected]

Abstract In this paper we present a vision which should contribute to the implementation of

a permanent cooperation in-out network, having SMEs as base pieces. The main goal of the actual SMEs registers a deviated course from the elementary daily existence (sales priorities), standing their major efforts in order to minimize, as much as possible, innovating periods. At this level, the role of TIC is obvious as well as their concurrent stake transposed in real SMEs long term competitive advantages. TIC role which can be find at the 3C level (creativity, consolidation of innovation, competitively), in all the economics industrial sectors but also in the immaterial domain, facilitate the creation of new economical entities through networking in order to thrive the market. In these conditions, the effects of globalization combined with networking profile drive us to new SMEs organizing models as well as to the adaptation of new entrepreneurial attitude, directly related with current SMEs specificity. Certainly, all these operational changes, with contemporaneous tint, require an adequate and specific tools-box, our paper trying to outline some problems more or less complex which the chosen theme brings forward.

Keywords: cooperation, competitive advantage, innovating periods, network, TIC Introduction

Nowadays more major factors detain high importance in way to lead SMEs through consolidation at different typologies networks level. For many times, SMEs must stands in front of constraints as well as similar opportunities.

Practically, the network associations permit costs decreasing, better understanding or market evolution, sharing the consultancy costs, buying information, as well as cooperating in way to touch the richness of contemporariness market. The increasing importance of ISO normative entrains the information and controlling need which can be submitted to partition.

In the current globalization and opetitiveness context, some SMEs appyed into practice real globalized strategies, sometimes by introducing into differnt conglomerations such as networks, those one beeing, in fact, glbal SMEs. Starting from the point of numerous specialized works in this ecnomical field, it is state that the effects of globalization combined with those of neworking phenomenon, lend the SMEs in the direction of applying for new oganize ways as well as the adoption


231

of some behaviour in order to remove, as much as it will be possible, the old ecnomical traditional conception.

Such SMEs involve serious economical scale, with powerful elements determined at the level of the net profit. In these conditions, the big entities dimension appear as a natural characteristic, which is associate with the globalize phenomenon. This perspective is confirmed through the plenty of works which are putting into evidence the effect of organizational dimensions or the international entity behavior. So, as the dimension is bigger, so those exports (Calof, 1993) will be more profitable. Same aspect is placed at the imports and ISDs level. These relations are so stronger that practically all the internationalization theories are based on the entity dimension. On the other hand, Perrat (Perrat, 1990) state that adapting to market globalization can’t be always compatible with the SMEs shape or profile.

This cyclical relation between space and dimension seem to offer a favorable orientation towards works problematic regarding SMEs globalization process. As a result, the majority of the current studies place the local medium in center of them analyze, as it stand even the “glocalization” (Johannisson, 1994) or “internationalizing medium” (Rouquette, 1993) concepts. The general idea of this research direction consist in the fact that the “SMEs performances depend on the local resources quality and availability and it offer an active role to the proximity factor” (Fuguet, 1992).

Material and methods

Through an empirical research based on a well documented process we observed that more the SMEs are internationalized, more these ones have the tendency to externalize a big share of activities, generally, at the local level. This tendency is confirmed through Johannisson B. study, which showed that the entities placed in the districts are more focalized through local and global strategies than the firms with comparable stature but which aren’t localized at the level of those districts.

In these conditions, the developing of the cooperation accords at the local scale represent sometimes the pertinent solution for the SMEs, in front of the economic globalization (Fernandez et Noel, 1994), as “the innovative local networks” which permit to the SMEs to benefit from a relations package which to facilitate the information acces and to the innovation worldwide level (Foucarde, 1993).

However, even in spite of the particular areas (industrial district, localized industrial system, etc.), exist authors (Michun, 1994) which observe that the exporters SMEs have a powerful local base, which can be defined under a form of a territory-effect, so that it exist practically a territory-effect if the SMEs strategies find and create outlets in the construction of a limited functional space from the geographical point of view and obvious more restricted than their market space.


232

The SMEs economical reality, plentiful in diversity, show that an important number from those are directly engaged in the steps of an ascending internationalization of heir activities, sometimes till the touching of the final globalize period, the global SMEs being defined, mainly, through their functional internationalized (Torres, 1994). If we analyze carefully the previous theoretical aspects, then the existence of global SMEs could be paradoxical according as it resist to the implicit concurrence between stature and space. However, this paradox has the worth to raise numerous questions simple theoretic, respectively: - how could the globalize phenomenon be integrated in the SMEs theory knowing that this one are based implicitly on the local ground?

- the SMEs traditional conception is compatible with the new strategic applications with the globalization occasion?

Whereof, the object of our analyze is to point out the consequences of the globalize strategy at the current SMEs level regarding the administration system specificity, the network-entities marking a net evolution at the world-wide level. The visualized solution for this context is surprised at TIC implementation level, in the economical mixture supported by the specifically structure of the current SMEs.

However, considering their weak resources, isn’t at all surprising the fact that, in the conditions of present globalization, SMEs are focused towards cooperation strategies and especially over the insertion into a network structure, situations in which the relational universe permit the fair SMEs appreciation. That’s why the networking process and the globalization seem to be often connected at the SME’s level. Results and discussion

In our steps we found that as the entities are confronting with a geographical dispersion, as the errors caused by some incorrect decisions become more important. So, when a decision-maker act at the distance, his pertinent decisions will be lower than the conditions when the decisions must be applied in the proximity of the command center. From this level start the idea that it is obvious the distance influence towards the decision-makers efficiency and competence, so that the distance can decrease and even annulled the competence.

In consequence, as the physical distance are higher and the communication more difficult, as the delegation of tasks become bigger. In these conditions, when SMEs decide the creation of a commercial entities or one responsible for the foreign production, the decentralization level increase and the SMEs internationalization, even at a lower level, is capable to favorites decentralization.

Like this, the network concept seem to correspond to the last interdependence stade, finding market easier at the level of applying and implementation of a decisional space which is totally under partition, situation which can be found however in opposition with the SMEs traditional conception,


233

defined through an unique decisional space, represented by the person which detain the property.

In case of a network, it become more difficult to admit that the role exercit by the leader will be always equally preponderant in the measure that the last one aren’t than a link of a superior space under partition from the functional point of view.

As a result, the network isn’t functional than in the measure that it exist a convention between paticipants which should assure the coherence of the organizational ensemble. In these conditions, the entreprenors lose a part of their decision power in the ensemble benefit.

Generally speaking, the centralization level is affected by the entitie internationalization degree, case in which the organization become a key element for the international performance (Monnoyer-Longe, 1990) and the activities internalization runs in the favour of the network emergence, situation in which the specialization of the tasks in order to be accomplished become more powerful.

So, the increasing internationalization of the entietie activities involve a net increasing of the tasks specialization level, at the same time, inside SMEs (through new services creation and higher qualified personal) as well as outside them (through externalization of a certain number of activities which will be accesible outside the network developing). Again, this specialization level can be placed in contradiction with the SMEs concept.

On the basis of the anterior affirmations, we can consider SMEs from the perspective of a single whole, at the level where all the functions are integrated or interconnected and at the level where the leader control all the aspects leading more functions, at a part of them even through direct participation. On the whole, all the situtions already presented can be appreciate from tha point of view of a permanent opposed axis towards the entitie low intenationalized, whose tasks specialization is inexistent or embryonal in the direction of the global entitie, case in which the specialization is more and even higher developed and implement.

Without denying the ipothesis pertinence of the SMEs specifity, we can’t realtivize by no means those role, as well at the level of others reaserch areas for the scientific administration, it can’t exist gross specific determinations which do not comport, under no circumstance, a scientific decoding and then a implementation at metodological level.

In consequence, taking in consideration the assemby of the evoked elements, in case of the globalize and networking strategies, we can observe that these entities seem to broke the eel defind by the SMEs concept, networks as well as globalization raising organizational needs, generating numerous structural effects on the axis organizational effect-stature. This stands, taking to the extreme, can provoke of some radical transformation at SMEs level, beeing in the existential situation of some deform SMEs as well form the theoretic and practic point of view.


234

These politics must promote, as a result, them incorporation through a general support accorded to the industries of the entities in question, beeing a vital ingredient for the extended tasks in order to asist SMEs to modernize themselves, so that tsene ones can play a higher and more stable role at the current global networks.

Globalization effects combined with the networking ones, lead SMEs at the applying of specifical organizing ways and the adoption of some behaviors which are considerably moving away from those traditional conception, the concept of their deform, it happen just if SMEs approached to their networking global form, idea which can be easier extended to other aspects of an entity dimensions. Conclusions In conclusion, we stand that, logically, globalization deform the SMEs concept because of the fact that the global SMEs aren’t the clasical SMEs, beeing a real paradox, gradualy becoming a simply reject element of the old SMEs model-eel. However, concerning the networking effects, in the equal measure, the interdependence decrease the SMEs specificity.

The implementation of a SME network as well as making it functional is many times real complicated because of the technic, financial, relational needs, all of these based on trust and moral conduct. So, we can state that at the present many of the SMEs don not detain the same level of interest regarding the engagement, at an established moment or term, in a perspective relation, having thier own interest


235

level or a so named biorhythm. Starting from this point, we considered this SMEs as „flexible SMEs”. However, we note that the competitiveness pole are facilitators factors, especially from the technologies, R&D and innovation perspective. At the same time, if these entities are included in bigger organizational groups which are registered substantial loss, these bigger actors can disturb smaller SMEs evolution and even break up their equilibre, finalizating even with the disappearance for the entire creating network. In the follow picture we reproduce this mechanism.

Starting from the above picture, we consider important to make the follow remarks, respectively: - when the n value is max (maximal) or practically isn’t determined (n max → ∞), the place/activities of a disolved SME at the network level will be take over, in time, by the network remaining SMEs, according with the redefining and relocation priciple, taking in consideration just their high flexibility

- when the n value is min (minimal), in this casewe could meet the disspearence of the entrined SMEs at the network level, with two distinct consequences, respectively:

the network is maintaining even after the SME disappereance, bit it could appear some important/insignifiant economical increase/decrease

the network stagnate from the evolutive perspective or even disappear as result of the SME loss, the last one beeing in fact the pulse center of the network developping driving.


236

Thinking like this, we observe that the networks are a real answer as against FIR (flexibility-innovation-reaction) process. To these characteristics a huge role detain, obviously, the informatical supports with those help administrating the „in-out” networks complexity. At the same time, in the case that every partner play a key-role at the network level, this inter-entities organization oppen a new thinking level regarding the international competitiveness, becoming a new current globalized pillar, respectively the sinergical coagulate essence. So, the networking current promblems can be summarized, mostly, to the existence of particular specificities of the economical-financiar actors cooperation, which to be at the same time integrated in a regulated process at the appartenence group level. In these conditions, it become relevant the fact that the location still remain important for the success of a present business although at the globalized networks level the location process record a decresing trend from the importance and actuality point of view, at the present the actors could place their flag everywhere, accentuating like this the economical accessibility and at the same time the networking thinking.

In these conditions, the analyze of the new strategical practices (networks) impact towards SMEs as well as the new tendencies of the current medium (globalization), become easier to be unravel and making evident these opposed tendencies, in a big measure, at the clasical SME conception, needing specifical and adequate analyze instruments as well as new exceeding levers of the current barriers raised by the actual e-economics, namely TIC. References

Agostinelli S., 2003, Les nouveaux outils de la communication des savoirs. Paris: l'Harmattan (Communication et Civilisation), 210 p;

Aranda J., Ernst N., Horkoff J., Easterbrook S. M., 2007, A Framework for Empirical Evaluation of Model Comprehensibility. International Workshop on Modeling in Software Engineering (MiSE-07). at the 29th International Conference on Software Engineering (ICSE'07), Minneapolis, USA, 19-20 May 2007;

Calof J.L., 1993, “The Impact of Seize on Internationalization”, Journal of Small Business Management, October 1993;

Fernandez, G. Et Noel, A., 1994, “PME, mondialisation et stratégies”, Revue Internationale PME, vol. 6, nr. 3-4;

Fourcade C., 1993, “Petites entreprises innovantes et réseaux transnationaux”, pag. 25-43, dans les Cahiers de l’ERFI nr. 1;

Fuguet J.L., Peguin D., 1992, “La gestion du local au service de l’international: une nécessite pour les PME”, in “Commerce international et économies régionales”, sous la direction de Cati M. et Djondang P., Editions Economica;

Johannisson B., 1994, “Building a “Local” Strategy – Internationalizing Small Firms Through Local Networking”, communication a la 39eme Conference Mondiale de l’ICSB, Strasbourg, pag. 127-135;


237

Karmel S. M., Bryon J., 2002, A Comparison of Small and Medium Sized Enterprises in Europe and in the USA, London, Routledge;

Lim D., Klobas J., 2000, Knowledge Management in Small Enterprises, The Electronic Library, Vol. 18, No. 6, 2000, p. 420-432;

McAdam R., Reid R., 2001, SME and Large Organisation Perceptions of Knowledge Management: Comparisons and Contrasts, Journal of Knowledge Management, Vol. 5, No. 3, September, 2001, p. 231-241;

Michun S., 1994, “Phénomènes de proximité et petite entreprise”, actes de la 39e Conférence Mondiale de l’ICSB, Strasbourg, pag. 227-235, 27-29 juin;

Monnoyer-Longe M.C., 1990, “L’organisation, clé de la performance”, in “Stratégies internationales des PME” sous la direction de Léo et autres, Editions Economica, pag. 263;

Perrat J., 1990, “Development des PME: les limites de l’approche statistique”, communication au colloque TETRA sur le thème “La PME, objet de recherché pertinent?”, Lyon, 30-31 mai;

Rouquette S., 1993, “Utilisation des services locaux par les PME exportatrices: une comparaison France-Quebec”, actes du colloque “PME-PMI: développement international”, juin, CER, Aix en Provence;

Someşan C., Schebesch B.K., 2007, The Impact of Economic Globalization and of the European Integration on Romanian Small and Medium Enterprises, BRNO Conference;

Sparrow J., 2000, Knowledge Management in Small Firms: Issues and Approaches, report by KM Centre, University of Central England;.

Torres, O., 1994, “Territoire, PME globales et reseaux transnationaux”, actes du Colloque International du Management et des Réseaux d’Entreprise (CIMRE), Ajaccio, 23-24 mai.


238

ROLUL INFORMAłIEI CONTABILE ÎN EVALUAREA RISCULUI LA CREDITARE PRIN ANALIZA

INDICATORILOR DE PERFORMANłĂ

Florina RăduŃa Danciu, Dumitru CotleŃ Universitatea de Vest din Timişoara, Bv. Vasile Pârvan, 4, Timişoara

Tel: 0256-592111, Fax: 0256-201458, http://www.uvt.ro

Abstract The most important objective of the lending activity, in case of any bank,

represents the disbursement of credits with a minimum of risk and maximum of profitability. In order to achieve this objective, the bank has to analyse very well the credit applications: the risk exposure, as well as quantification the level of risk assumed. In order to achieve this objective, the bank has to analyse very well the credit applications: the risk exposure, as well as quantification the level of risk assumed.

In the risk evaluation of the client, the credit analyst has to take into consideration the following elements that can put in doubt the payment capacity of the client:

-The profit (or loss) from the last years – if the business of the client has the trend of less profit every year or more loss every year can also lead to a possible problem in the payment capacity for the future installments;

-The growth of the exposure on one client – as a client is willing to take more credits from a bank, his debt ratio after the disbursement of the credit will grow, and it will also grow the risk of payment capacity problems;

-The management – a management will always look up for the problems that may interfere in the business and comes with real solutions in order to avoid problems.

The above enumerated elements are the proof that the analyze of the loan officer has to be done from a quantitative and qualitative point of view. The quantitative point of view is evaluated through the accounting papers delivered by the client, from which will be identified the economical ratios and the payment capacity of the client. The qualitative point of view is more difficult to be evaluated. Here we have to chase the willingness of the client to pay the future instalments, the real investment plan (the real destination of the credit), the possible risks of the business.

The two case studies presented are distinguishing the important role of the credit analyst in the evaluation of the risk of the client.

Keywords: accounting information, financial structure, performance indicators, creditation risks I. Introducere

Obiectivul principal al activităŃii de creditare, în cazul oricărei bănci, îl reprezintă acordarea de credite în condiŃiile de reducere la maximum a expunerii la riscuri şi asigurarea profitabilităŃii corespunzătoare a riscului asumat. Pentru


239

realizarea acestui obiectiv, banca trebuie să analizeze în mod critic solicitările de credit, expunerea la risc şi cuantificarea nivelului de risc asumat.

Riscul care apare în momentul în care un client de credit, sau o contrapartidă, nu va putea sau nu doreşte să îşi respecte obligaŃiile contractuale, rezultând un efect advers asupra profiturilor băncii şi asupra capitalului constituie riscul de credit client. Riscul de credit client trebuie evaluat în comparaŃie cu beneficiile pe care banca se aşteaptă să le obŃină din acordarea creditelor. Beneficiile directe reprezintă dobânzile şi comisioanele încasate la creditul acordat. Beneficiile indirecte constau în iniŃierea sau menŃinerea unei relaŃii cu clientul, care poate oferi băncii depozite mai mari sau poate cere o varietate mai mare de servicii.

Analiza financiară se bazează pe informaŃiile contabile şi financiare furnizate de client – bilanŃul şi raportul de gestiune, contul de profit şi pierdere, balanŃa de verificare, situaŃia fluxului de numerar (cashflow). Prin această analiză financiară, banca urmăreşte să identifice şi să cuantifice riscul performanŃei clientului, riscul de lichiditate şi riscul legat de structura capitalului şi finanŃare.

Riscul performanŃei clientului se referă la posibilitatea ca acesta să nu aibă o performanŃă corespunzătoare, să nu genereze profituri acceptabile, care să-i asigure capacitatea proprie de finanŃare, şi, în consecinŃă, generează risc în activitatea de creditare a clientului.

II. ConsideraŃii privind rolul informaŃiilor contabile în activitatea de creditare

InformaŃiile contabile concise, complete, clare, precise şi relevante din cadrul rapoartelor şi situaŃiilor financiare sunt de o importanŃă deosebită pentru creditori şi finanŃatori, asigurând baza pentru : • siguranŃa şi fundamentarea deciziilor de creditare ; • analiza de risc ; • decizia asupra felului de credit care poate fi oferit întreprinderii; • evaluarea garanŃiei pentru asigurarea creditului; • evaluarea şi decizia asupra condiŃiilor pentru acordarea unui credit, incluzând printre altele : • perioada de creditare; • garanŃii şi formule de garantare; • date pentru raportările periodice privind conturile şi alte date financiare; • date pentru prezentările conducerii în Consiliul de AdministraŃie.

Utilizarea eficientă a informaŃiilor financiar-contabile este fundamentală pentru gestionarea cu succes a unui proces de creditare. Procesul trebuie să fie continuu. Analiza şi evaluarea performanŃei întreprinderii nu se termină odată cu acordarea creditului. Băncile trebuie să monitorizeze în permanenŃă clientul, având în vedere natura foarte schimbătoare a mediului general al afacerilor. Există o necesitate crescândă pentru furnizarea regulată de informaŃii financiare de către clienŃii de afaceri pe toată perioada unui credit.


240

În mod uzual, bancherii includ în termenii şi condiŃiile de creditare din acordurile de împrumut prevederi privind: • furnizarea periodică de situaŃii generale contabile; • indici zilnici de control privind funcŃionarea firmei; • furnizarea periodică a conturilor de cheltuieli şi conducere care evidenŃiază: planificarea afacerilor, finanŃarea şi realizarea planurilor şi programelor; • garanŃia pentru acoperirea creditului în caz de nerambursare a creditului.

Urmărirea şi evaluarea performanŃei firmei din rapoartele şi situaŃiile financiare este de foarte mare importanŃă pentru menŃinerea controlului asupra creditului. Băncile pot astfel să se asigure că: • condiŃiile de creditare sunt îndeplinite continuu; • indicatorii principali şi verificările sunt urmărite şi aplicate; • deteriorarea condiŃiilor firmei poate fi evidenŃiată, discutată cu aceasta şi rezolvată corespunzător; • semnalele de avertizare pot fi obŃinute la timp, semnale referitoare la problemele întreprinderii şi lichidarea potenŃială. Urmărirea permanentă şi controlul creditelor acordate trebuie să asigure o legătură pe termen lung cu clienŃii de afaceri. Banca nu trebuie să evite comentariile continue, critice, constructive, cu privire la realizările şi situaŃiile clienŃilor. Furnizarea de idei şi iniŃiative pentru întărirea poziŃiei clienŃilor este un principal atu în formarea unei relaŃii de afaceri. III. Analiza indicatorilor de performanŃă la creditul client

ObservaŃie. În continuare, în acest articol, în paranteză vor fi menŃionate simbolurile conturilor contabile, conform cu Planul de conturi.

Analiza indicatorilor de performanŃă porneşte de la situaŃiile financiar-contabile tradiŃionale ale clientului (bilanŃul şi contul de profit şi pierderi) pentru evaluarea profitabilităŃii activităŃii clientului. În fiecare bancă există niveluri orientative, considerate optime, pentru indicatorii de performanŃă ai clienŃilor.

Chiar dacă în urma analizei se constată că activitatea clientului se încadrează în nivelurile stabilite de bancă, analistul nu trebuie să scape din vedere unele elemente. În primul rând bilanŃul, din care se extrag multe din datele necesare calculării indicatorilor şi este imaginea la un moment dat a activităŃii clientului. Încheiat o săptămână mai devreme sau mai târziu, el poate reflecta o situaŃie diferită, iar indicatorii calculaŃi pe baza datelor bilanŃiere pot fi diferiŃi. În al doilea rând, în analiza indicatorilor de performanŃă, chiar dacă aceştia se situează în cadrul nivelurilor considerate de bancă optime, este important să se analizeze evoluŃia lor. Aceasta, pentru că dacă în ultimii ani evoluŃia lor a fost descendentă, chiar dacă în prezent sunt buni, este foarte probabil ca într-un viitor foarte apropiat, situaŃia financiară a firmei să se deterioreze urmând tendinŃa evoluŃiei anterioare şi banca să aibă probleme cu un credit care la prima vedere să fi fost apreciat în mod just ca fiind bun.

La analiza performanŃei unui agent economic, analiştii şi-au pus întrebarea ce indicator să utilizeze, indicator care să permită comparaŃii între companii,


241

indiferent de obiectul lor de activitate. Doar profitul în sine (brut sau net) nu era suficient pentru a putea stabili dacă performanŃa unei companii sau alteia este bună sau nu.

Problema se pune astfel. Orice firmă are iniŃial la dispoziŃie un capital (sursă), pe care îl investeşte în procurarea spaŃiului (212), mijloacelor fixe (213, 214), materiilor prime (301), materialelor (302), forŃei de muncă (mijloacelor în general), necesare pentru desfăşurarea obiectului de activitate propus, indiferent care este acesta. Prin urmare, profitul obŃinut de compania respectivă este relevant dacă este comparat cu capitalul utilizat pentru obŃinerea lui. De aici s-a desprins ideea că indicatorul primar al performanŃei unei companii îl reprezintă rentabilitatea capitalului utilizat.

Rentabilitatea capitalului utilizat se calculează după formula:

(Profit/Capital utilizat) × 100 (1)

În calculul rentabilităŃii, profitul care se ia în considerare este profitul din exploatare, considerat măsura performanŃei unei întreprinderi, indiferent de natura capitalui (propriu sau împrumutat) şi de activităŃile ocazionale (reflectate de profitul/pierderea din activităŃile excepŃionale). În literatura de specialitate, acest profit este cunoscut ca profit înainte de dobândă şi impozite (profit before interest and taxation) sau excedent brut din exploatare.

Pentru determinarea capitalului utilizat de o companie pe parcursul unei perioade de gestiune pentru obŃinerea profitului, se iau în calcul capitalul social (101), fondurile proprii (106) şi creditele pe termen mediu şi lung (162). Unii analişti consideră că în capitalul utilizat ar trebui inclus şi soldul mediu al creditelor pe termen scurt (519), pe principiul că acest sold mediu este la dispoziŃia clientului pe toată perioada de gestiune şi a fost utilizat pentru obŃinerea profitului. Din acest motiv, aceşti analişti consideră că în capitalul utilizat ar trebui, de fapt, incluse orice fonduri pe care banca consideră că firma le-a avut la dispoziŃie toată perioada analizată.

EvoluŃia acestui indicator trebuie să fie ascendentă, să reflecte o îmbunătăŃire a performanŃelor companiei, singura premisă a unei dezvoltări solide a acesteia.

Numai rentabilitatea capitalului utilizat nu este suficientă pentru a avea o imagine de ansamblu asupra companiei analizate. Ce se întâmplă dacă rentabilitatea scade de la un an la altul? Cum poate banca identifica problemele clientului şi, astfel, riscurile la care este supusă în cazul în care acordă creditul? Sau, chiar dacă indicatorul este în creştere faŃă de perioada anterioară, nu trebuie uitat că profitul din exploatare şi capitalul utilizat, indicatori care au fost luaŃi în calcul, sunt determinaŃi la o anumită dată şi deci rentabilitatea astfel calculată este imaginea firmei dintr-un anumit moment.

Analistul trebuie să aibă la dispoziŃie o posibilitate de analizare în amănunt a performanŃei clientului.


242

Această posibilitate a fost oferită de economistul american Du Pont, care a elaborat o „piramidă” de analiză, pornind de la rentabilitatea capitalului analizat.

Piramida structurează indicatorii pe trei niveluri, pe nivelul doi situându-se indicatorii secundari, care sunt descompunerea indicatorului primar, iar pe nivelul trei se găsesc indicatorii terŃiari, reprezentând descompunerea indicatorilor de pe nivelul doi.

Marja profitului reflectă profitabilitatea vânzărilor şi se calculează după formula:

(Profit/Cifra de afaceri) × 100 (2)

Marja profitului trebuie să aibă o evoluŃie ascendentă. În caz contrar,

evoluŃia indicatorului reflectă probleme în vânzarea produselor, care pot fi generate de: costuri prea mari, venituri prea mici, cheltuieli de funcŃionare prea mari, etc.

Pentru a identifica unde anume sunt problemele, marja profitului se poate defalca în marja profitului din producŃie şi marja profitului brut. • Marja profitului din producŃie ia în calcul profitul determinat prin scăderea din volumul vânzărilor a costurilor directe, raportat la cifra de afaceri. În situaŃia în care această marjă este în scădere, înseamnă că firma a scăpat de sub control costurile directe cu materiile prime, forŃa de muncă directă etc. Scăderea marjei profitului din producŃie poate fi determinată şi de un grad avansat de uzură a utilajelor ori de o tehnologie veche de fabricaŃie care consumă resursele. Toate aceste aspecte trebuie verificate de analistul de credit prin vizite la client şi discuŃii cu acesta. • Marja profitului brut se calculează prin raportul procentual dintre profitul brut din exploatare şi cifra de afaceri. Scăderea acestui indicator reflectă probleme cu cheltuielile de funcŃionare, poate salariile indirecte prea mari sau poate cheltuielile mari cu amortizarea generate de achiziŃii de mijloace fixe relativ de curând. După cum s-a menŃionat, toate aceste probleme trebuie verificate la faŃa locului, şi în discuŃii cu clienŃii.

EficienŃa (rotaŃia) activelor reflectă capacitatea de a genera vânzări utilizând capitalul, iar formula de calcul este:

Cifra de afaceri/Capitalul utilizat (3)

Pentru a analiza acest indicator este relevant, ca şi în cazul celorlalŃi indicatori, de observat evoluŃia sa în timp. Creşterea eficienŃei activelor este factor determinant în creşterea rentabilităŃii companiei. Cu cât este mai mare cifra de afaceri generată de capitalul utilizat, cu atât creşte şi profitabilitatea companiei.

Pentru a analiza factorii care determină evoluŃia acestui indicator trebuie să ne gândim la egalitatea bilanŃieră: total active = total pasive, adică:

Active fixe + Active circulante = Pasive curente + Capital utilizat


243

sau: Capital utilizat = Active fixe + Active circulante – Pasive curent

Această ecuaŃie oferă posibilitatea de a analiza ce anume influenŃează cel

mai mult sau în sens negativ evoluŃia eficienŃei activelor. Astfel, indicatorul se poate descompune pe cel de-al treielea nivel al piramidei în doi indicatori: • EficienŃa utilizării activelor fixe, calculată ca raport între cifra de afaceri şi total active fixe. Dacă în prima etapă a analizei financiare, cea a ciclului capitalului circulant, s-au semnalat probleme la perioada de producŃie, evoluŃia indicatorului de eficienŃă a utilizării activelor fixe poate oferi un răspuns la întrebările ridicate atunci. Dacă eficienŃa activelor fixe este în scădere, înseamnă că acestea sunt din ce în ce mai puŃin productive, fapt ce ne îndreptăŃeşte să considerăm că perioada de producŃie propriu-zisă creşte din cauza uzurii mari a mijloacelor fixe.

Dacă analistul doreşte să identifice care dintre mijloacele fixe are cel mai mic randament, poate continua analiza, raportând cifra de afaceri la fiecare grupă de mijloace fixe şi chiar la fiecare mijloc fix în parte.

• EficienŃa utilizării activelor circulante se calculează raportând cifra de afaceri la total active circulante. Indicatorul reflectă contribuŃia vitezei de rotaŃie a activelor circulante la creşterea cifrei de afaceri. Dacă în prima etapă de analiză financiară s-au sesizat creşteri ale perioadelor de stocare sau ale perioadei de încasare ale clienŃilor, prin defalcarea eficienŃei activelor circulante pe tipuri de active circulante, vom avea:

- eficienŃa utilizării stocurilor (cifra de afaceri/stocuri), care poate fi defalcată mai departe pe tipuri de stocuri – materii prime, producŃie neterminată şi produse finite;

- rotaŃia debitorilor (cifra de afaceri/debitori) etc. Observăm că aceşti ultimi indicatori reprezintă inversul (sau aproape

inversul) perioadelor de stocare şi a debitorilor. Astfel, se poate stabili o corelaŃie, o cheie de control în analiză. Orice creştere a unei perioade de stocare sau a perioadei debitorilor este reflectată de o scădere a eficienŃei stocurilor, respectiv debitorilor. • EficienŃa utilizării pasivelor curente reflectă contribuŃia pasivelor curente la cifra de afaceri. Spre deosebire de ceilalŃi indicatori de eficienŃă, interpretarea evoluŃiei acestuia este puŃin diferită. EficienŃa pasivelor curente se traduce, practic, prin viteza lor de rotaŃie. łinând cont de faptul că pasivele curente sunt principala sursă de finanŃare a ciclului capitalului circulant, obiectivul este de a avea o rotaŃie cât mai mică a lor, în special a creditorilor (după cum obiectivul în prima etapă a analizei financiare îl reprezenta creşterea perioadei creditorilor).


244

IV. Studiu de caz A. Credit acordat

INFORMATII FINACIARE Bilantul - consolidat pe ABC SRL & DEF SRL Moneda: EURO, cursul de schimb:1 Euro=3,5982 RON ACTIVE

31.03.2005 28.02.2006 Bani in casa si in banca 18.847 6.248 Clienti 53.229 53.070 Furnizori in avans 551 Creante de recuperat de la stat Alte creante Creante 53.229 53.621 Marfa 25.365 23.562 Materii prime 53.781 77.024 Productie in curs de executie Produse finite Stoc 79.146 100.586 Total active curente 151.222 160.455 Cladiri 75.000 115.000 Autoturisme 86.500 73.500 Echipamente 62.200 52.870 Alte active fixe Active fixe 223.700 241.370 TOTAL ACTIVE 374.922 401.825 DATORII SI CAPITAL PROPRIU

31.03.2005 28.02.2006 Furnizori 53.101 65.724 Furnizori nerecuperabili Datorii la stat 12.098 5.410 Avansuri catre clienti Credite la BANCI 18.500 31.053 Credite la alte banci Leasinguri 25.876 13.916 Jeep Grand Cherokee 2004 - ABC SL

6.285 6.949

Citroen C3 2003 - ABC SRL

2.548 2.998

Renault Scenic 2002 - ABC SRL

6.244 0


245

Fiat Ducato 2003 - ABC SRL

5.292 3.969

Peugeot 307 - DEF SRL 5.507 Alte datorii pe termen scurt Datorii pe termen scurt 109.575 116.103 Total datorii pe termen scurt

109.575 116.103

Credite la BANCI - termen lung 2.963 Credite la alte banci - termen lung Leasinguri 23.942 11.243 Jeep Grand Cherokee 2004 - ABC SRL

17.641 11.243

Citroen C3 2003 - ABC SRL 2.773 Fiat Ducato 2003 - ABC SRL 3.528 alte datorii pe termen lung Total datorii pe termen lung

26.905 11.243

Total datorii 136.480 127.346 Capital propriu 238.442 274.479 TOTAL DATORII SI CAPITAL PROPRIU

374.922 401.825

Cash flow - ul lunar

Moneda: EURO, cursul de schimb: 3,5982 RON 31.03.2005

ABC DEF Total Incasari lunare 46.088 11.285 57.373 Costul produselor incasate 28.287 4.821 33.108 Adaosul % 50% 134% 73% Adaosul 17.801 6.464 24.265 Salarii 3.182 2.138 5.320 Servicii efectuate de terti 961 757 1.718 Chirii 0 0 Utilitati 671 185 856 Transport 1.503 122 1.625 Taxe la stat 4.042 2.489 6.531 Alte cheltuieli 2.077 368 2.445 Total cheltuieli operationale 12.436 6.059 18.495 Profitul operational 5.365 405 5.770 Rate la leasing-uri 1.553 1.553 Rate la credite la BANCI 1.517 1.517


246

Rate la leasing-ul operational 524 524 Fonduri disponibile aferente afacerii

1.771 405 2.176

Venituri din afara afacerii 0 Cheltuieli familiale 0 Fonduri disponibile 1.771 405 2.176

28.02.2006 ABC DEF Total

Incasari lunare 43.272 15.451 58.723 Costul produselor incasate 26.546 4.738 31.284 Adaosul % 63% 226% 88% Adaosul 16.726 10.713 27.439 Salarii 3.686 3.709 7.395 Servicii efectuate de terti 1.046 601 1.647 Chirii 0 Utilitati 880 306 1.186 Transport 1.304 608 1.912 Taxe la stat 5.391 2.543 7.934 Alte cheltuieli 1.039 862 1.901 Total cheltuieli operationale 13.346 8.629 21.975 Profitul operational 3.380 2.084 5.464 Rate la leasing-uri 1.186 1.186 Rate la credite la BANCI 0 Rate la leasing-ul operational 524 524 Fonduri disponibile aferente 1.670 2.084 3.754 Venituri din afara afacerii 0 Cheltuieli familiale 0 Fonduri disponibile 1.670 2.084 3.754

Comentarii: BilanŃul şi fluxul de numerar lunar prezentate mai sus, reprezintă o analiză consolidată a 2 societăŃi comercile care sunt raportate ca şi grup. A fost raportat ca grup de firme, deoarece au aceaşi asociaŃi şi există o interdependenŃă comercială între ele, adică dacă una dintre ele va avea probleme financiare şi cealaltă va suferi în acelaşi fel.

Conform criteriilor pentru evaluarea performanŃei financiare a unei societăŃi comerciale, analiza prezentată mai sus este exigibilă pentru acordarea unui credit. Cele 2 societăŃi comerciale au capacitate de plată pentru creditul solicitat.


247

B. Credit respins

INFORMATII FINACIARE Bilantul – GHI SRL Moneda: RON

ACTIVE 31.12.2007

Bani in casa si in banca 7.080 Clienti 2.025.407 Furnizori in avans 263.072 Creante de recuperat de la stat Alte creante Creante 2.288.479 Marfa 2.138.917 Materii prime Productie in curs de executie Produse finite Stoc 2.138.917 Total active curente 4.434.476 Cladiri 1.700.000 Autoturisme 51.188 Echipamente Alte active fixe Active fixe 1.751.188

TOTAL ACTIVE 6.185.664 DATORII SI CAPITAL PROPRIU

31.12.2007 Furnizori 3.418.276 Datorii la stat 160.918 Avansuri catre clienti 77.699 Credite la BANCI Credite la alte banci 1.247.798 Leasinguri 117.516 Alte datorii pe termen scurt Datorii pe termen scurt 5.022.207 Total datorii pe termen scurt 5.022.207 Credite la BANCI - termen lung Credite la alte banci - termen lung Leasinguri Alte datorii pe termen lung Total datorii pe termen lung 0


248

Total datorii 5.022.207 Capital propriu 1.163.457 TOTAL DATORII SI CAPITAL

PROPRIU 6.185.664

Cash flow - ul lunar Moneda: RON

31.12.2007 Servicii ComerŃ Total

Incasari lunare 18.134 757.188 775.322 Costul produselor incasate 670.078 670.078 Adaosul % 13,00% Adaosul 18.134 87.110 105.245 Salarii 14.267 14.267 Servicii efectuate de terti 6.380 6.380 Chirii 10.084 10.084 Utilitati 5.617 5.617 Transport 11.171 11.171 Taxe la stat 12.590 12.590 Alte cheltuieli 20.072 20.072 Total cheltuieli operationale 0 80.182 80.182 Profitul operational 18.134 6.928 25.062 Rate la leasing-uri 0 Rate la credite la BANCI 32.224 32.224 Rate la leasing-ul operational 0 Fonduri disponibile aferente afacerii -7.162 Venituri din afara afacerii 0 Cheltuieli familiale 0 Fonduri disponibile -7.162

Comentarii: Conform criteriilor pentru evaluarea performanŃei financiare

a unei societăŃi comerciale, analiza prezentată mai sus nu este exigibilă pentru acordarea unui credit. Societatea comercială nu are capacitatea de a rambursa creditul solicitat.

Managementul nu a ştiut să îşi gestioneze resursele, creditele în derulare au rate mai mari decât disponibilul societăŃii, acest lucru a dus şi la un grad de îndatorare foarte mare. O altă cauză a prezentei situaŃii financiare a societăŃii poate să fi fost generată şi de cheltuielile operaŃionale ridicate, care cu ajutorul unui management bun, ar fi putut fi diminuate şi maximizat profitul. V. Concluzii

Evaluarea riscului de credit client trebuie să aibă în vedere analiza obligatorie a următorilor factori, potenŃiale cauze a nerespectării unor obligaŃii contractuale privind planul de rambursare:


249

1. Profiturile (pierderile) din anii precedenŃi. Atunci când o firmă prezintă timp de câŃiva ani profituri în scădere rapidă sau pierderi în creştere rapidă, analistul trebuie să identifice viitoarele probleme de sovabilitate cu care s-ar putea confrunta clientul. 2. Metoda de finanŃare a expansiunii. Cu cât un client face mai mult apel la îndatorare ca mijloc de finanŃare, cu atât mai mare este riscul apariŃiei unor dificultăŃi financiare dacă activitatea de exploatare a clientului intră într-o perioadă mai dificilă. La fel de important este şi să se determine dacă activele fixe sunt finanŃate prin îndatorare pe termen lung sau pe termen scurt. 3. CompetenŃa managementului. Un management competent urmăreşte în permanenŃă potenŃiale dificultăŃi financiare şi îşi modifică metodele de gestiune pentru a minimiza efectele unor probleme cu impact pe termen scurt. Capacitatea managementului trebuie apreciată ca parte a evaluării potenŃialului de rambursare a creditului.

Cele două studii de caz evidenŃiază rolul analistului de credit în identificarea şi evaluarea riscului la acordarea creditului client prin propunerea de acordare a creditului pentru cazul A şi respingerea cererii de acordare a creditului în cazul B. Bibliografie

Arens A. A., Loebbecke J. K., 2003, Auditul – O abordare integrată, Editura Arc, Bucureşti;

Berea A., Stoica E., 2003, Creditul bancar – coordonate actuale şi perspective, Editura Expert, Bucureşti;

Bessis J., 1999, Risk management in banking, Wiley; Dedu V., 2003, Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti;

Greuning H. V., Bratanovic S. B., 2004, Analiza şi managementul riscului bancar, Editura IRECSON, Bucureşti;

Mihai I. (coodonator) ş.a., 1999, Analiza economico-financiară, Editura MIRTON, Timişoara;;

NiŃu I., 2000, Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti; Roxin L., 1997, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Barton T. L., Shenkir W. G., Walk P. L., 2002, Making Enterprise Risk Management Pay Off: How Leading Companies Implement Risk Management, Financial Times Prentice Hall, February 08;

*** Audit financiar 2006 – Standarde- Codul Edic, 2007, Editura Irecson, Bucureşti.


250

IMPORTANłA INFORMAłIEI CONTABILE ÎN EVALUAREA RISCULUI LA CREDITARE PRIN ANALIZA LICHIDITĂłII ŞI A STRUCTURII

CAPITALULUI

Florina RăduŃa Danciu, Dumitru CotleŃ Universitatea de Vest din Timişoara, Bv. Vasile Pârvan, 4, Timişoara

Tel: 0256-592111, Fax: 0256-201458, http://www.uvt.ro

Abstract The financial analysis is based on the accounting information given by the client:

the balance-sheet (including the profit and loss account), the monthly balance, the monthly cash-flow. Through this analysis, the bank is willing to identify and quantize the risk of the client. In the risk evaluation of the client, in this paper, we will take into consideration the following elements that can put in doubt the payment capacity of the client:

- The liquidity situation – if a client has a small liquidity ratio it can lead to a possible problem in the payment capacity for the future instalments;

- The structure of assets – is the one that asures a balance between the risk of the business and the estimated level of rentability, and can sustain the payment capacity of the client;

- The type of activity of the client – some activities are more risky than others: for example a high tech company that depends on one product is more risky than a company that produces consumption goods.

The efficient usage of the financial information is essential for a successful lending process. The process has to be continuous; in this matter we mean that the analysis and the evaluation of the business do not finish once with the disbursement of the credit. The banks have to monitor the clients once every 6 months the latest when the balance sheet is done and signed by the Ministry of Finance. They also have to check the guarantees are still valid in case the credit will be in arrears and then written off.

The two case studies presented are distinguishing the important role of the credit analyst in the evaluation of the risk of the client.

Keywords: accounting information, liquidity, the structure of assets, creditation risk I. Introducere

În evaluarea situaŃiei financiare şi a garanŃiei clientului, banca se bazează pe informaŃii externe, în principal de la client. Banca trebuie să cerceteze ce sumă este necesară, în ce scop, ce garanŃii oferă, ce posibilităŃi de rambursare are clientul etc.

Banca poate contacta alte bănci pentru a afla ce experienŃe au avut la rândul lor cu clientul respectiv şi poate consulta baza de date cu clienŃii care nu şi-


251

au achitat creditele. Banca poate afla dacă plăŃile au fost efectuate la scadenŃă, dacă soldurile disponibilităŃilor şi depozitelor au fost mari, dacă au existat întârzieri, cât de mari au fost acestea etc.

În evaluarea cererii de credit, analistul trebuie să analizeze clientul şi în contextul economiei locale (pentru creditele în sume mai mici) sau naŃionale şi chiar internaŃionale (pentru creditele în sume mari şi foarte mari). MulŃi dintre agenŃii economici sunt vulnerabili la fluctuaŃiile activităŃii economice, determinate de diverşi factori sezonieri. Spre exemplu comercianŃii de autoturisme, producătorii de maşini agricole, îngrăşăminte şi alte produse pentru agricultură, fermierii, firmele de construcŃii ş. a. au o piaŃă a produselor şi serviciilor fluctuantă, piaŃă pe care cererea este foarte mare în anumite perioade ale anului şi aproape inexistentă în altele. Această situaŃie nu poate justifica o decizie a băncii de a nu credita astfel de activităŃi. Dimpotrivă, este important ca banca să cunoască vulnerabilitatea unora dintre clienŃi la asfel de modificări ciclice şi să structureze creditele acordate acestora asfel încât aceste fluctuaŃii ale condiŃiilor economice să fie luate în considerare. Analistul trebuie să evalueze prognozele de dezvoltare ale clientului, să le compare cu perspectiva sectorului de activitate în care acesta se încadrează şi să le accepte numai în situaŃia în care diferenŃele constatate sunt justificate. II. Sursele de informaŃii utilizate în derularea analizei la creditare Dintre sursele de informaŃii pe care le au băncile la dispoziŃie, vom sublinia importanŃa informaŃiilor contabile obŃinute din: • situaŃiile financiar – contabile ale clientului (bilanŃul, contul de profit şi pierdere, situaŃia fluxului de numerar); • planurile financiare şi nefinanciare ale clientului; • raportul auditorilor/cenzorilor.

Dintre rapoartele şi situaŃiile financiare, sursă a informaŃiilor contabile utilizate în analizele financiare realizate de bănci, amintim : • SituaŃia pierderilor şi profiturilor; • SituaŃia de bilanŃ; • SituaŃia resurselor şi destinaŃia fondurilor şi situaŃiilor fluxurilor de numerar; • SituaŃiile valorilor adaugate; • SituaŃiile de angajare a forŃei de muncă.

Administrarea riscului de credit client începe de la ofiŃerii de credit. MulŃumită analizei detaliate făcute de aceştia, de nivelul adecvat de garantare şi de practicile de creditare conservatoare, riscul de credit client se reduce chiar de la începutul ciclului de creditare, de la primirea şi procesarea cererii de credit. Deciziile cu privire la credite trebuie să se bazeze pe analiza documentelor aduse de client, pe evaluarea completă şi prudenŃială a situaŃiei economico-financiare a clientului, pe analiza şi evaluarea impactului provocat de utilizarea creditului asupra activităŃii debitorului, inclusiv pe evaluarea garanŃiilor. Cheia nivelului calitativ înalt al analizei financiare este formarea intensivă a ofiŃerilor de credit şi analiza riguroasă a fluxului de numerar şi a bilanŃului contabil. CerinŃele cu privire la garanŃii trebuie definite ca parte integrantă a deciziei de credit şi creditul nu


252

poate fi acordat integral decât dacă au fost parcurşi paşii de înregistrare a garanŃiei cerute. CerinŃe suplimentare, cum ar fi componenŃa comitetelor de credit, şi aderarea la regulile cu privire la nivelurile de aprobare a creditului, creează mecanisme eficiente pentru administrarea riscurilor de credit client pe parcursul acordării de credite şi pentru reducerea riscului de fraudă. III. Analiza structurii capitalului şi a gradului de îndatorare

Până în prezent, analiza financiară s-a concentrat asupra performanŃei clientului, a profitabilităŃii sale, indiferent de structura sau sursa capitalului pe care acesta îl utilizează. Practica a dovedit că între două firme cu o rentabilitate identică, cu acelaşi profit generat de aceeaşi sumă de capital utilizat, pot exista diferenŃe. Din experienŃă, s-a ajuns la concluzia că firmele cu un capital împrumutat mai mare sunt supuse la riscuri mai mari.

Din acest motiv, banca analizează cu atenŃie gradul de îndatorare al clienŃilor, grad pe care îl calculează după formula:

Capital împrumutat/Capital propriu (1)

După părerea noastră, este de preferat ca acest indicator să fie calculat ca

multiplu, pentru a vedea câte unităŃi de capital împrumutat utilizează compania la fiecare unitate de capital propriu.

NoŃiunea de capital propriu este clară oricărui analist. Ea include capitalul social, fondurile constituite din profitul obŃinut şi, în general, toate rezervele constituite de-a lungul activităŃii clientului.

Capitalul împrumutat a ridicat discuŃii între specialişti. Dar, pentru relevanŃa indicatorilor pentru bancă, considerăm că există, practic, două variante de calcul.

În prima variantă, în capitalul împrumutat se iau în considerare creditele bancare şi toate sursele de finanŃare externe. Rezultă astfel gradul de îndatorare financiară, cu următoarea formulă de calcul:

Total datorii/Capital propriu (2)

În cea de-a doua variantă, în capitalul împrumutat se vor include numai

acele datorii financiare purtătoare de dobândă. Rezultă astfel gradul de îndatorare financiară, cu următoarea formulă:

Datorii financiare/Capital propriu (3)

Considerăm că este mai relevant a exprima aceşti indicatori ca multiplu,

dar există şi posibiliatea de exprimare procentuală a indicatorilor. Indiferent de varianta aleasă, banca va dori ca gradul de îndatorare să fie

cât mai redus, existând aici un conflict de interese cu clientul. Pentru bancă, cu cât


253

mai mare este gradul de îndatorare, cu atât mai mare este riscul ca firma să nu-şi mai poată rambursa la un moment dat datoria. De asemenea, pentru bancă, un grad mare de îndatorare poate însemna nu în mod necesar prea mult capital împrumutat, ci şi prea puŃin capital propriu, cu toate riscurile care decurg de aici. Banca doreşte să vadă implicarea acŃionarului în activitatea firmei sale, să se asigure că acŃionarul este la fel de interesat ca şi banca de o performanŃă cât mai bună a firmei sale, fiind şi banii săi implicaŃi.

AcŃionarul, şi deci firma, este interesat să obŃină un capital împrumutat cât mai mare, pentru ca efortul său investiŃional să fie cât mai mic, iar în caz de nereuşită, pierderile sale să fie cât mai mici (Ńinând cont de faptul că răspunderea sa în caz de faliment, este limitată la capitalul subscris de el). AcŃionarul are, de asemenea, părerea, de cele mai multe ori justificată, că fiecare unitate de capital împrumutat va aduce capitalului său mai mult profit. Această părere este valabilă, dar în anumite condiŃii. IV. Analiza lichidităŃii

Lichiditatea este foarte importantă pentru client şi pentru bancă. După cum s-a arătat în analiza capitalului circulant, dacă firma trebuie să-şi plătească furnizorii mai repede, decât îşi încasează debitorii, vor apărea probleme de lichiditate, probleme care pot conduce la declararea incapacităŃii de plată şi falimentarea firmei, chiar în situaŃia în care aceasta este profitabilă.

Studiul lichidităŃii are drept scop aprecierea capacităŃii unui client de a face faŃă datoriilor sale pe termen scurt, prin transformarea continuă şi progresivă a activelor sale circulante.

Calculul lichidităŃii generale se face după formula:

Active circulante/Pasive curente (4)

Indicatorul se poate exprima fie ca multiplu, fie procentual. Pentru acurateŃea sa, este de recomandat ca din activele circulante să se deducă stocurile nevalorificabile şi clienŃii incerŃi. În pasivele curente trebuie incluse toate datoriile care au scadenŃă în anul de analiză. Indicatorul este considerat bun dacă este cel puŃin unitar.

O altă măsură a lichidităŃii este testul acid (lichiditatea imediată). Formula sa de calcul este similară cu cea a lichidităŃii generale, singura diferenŃă fiind că din activele circulante se vor deduce, pe lângă acele elemente care nu pot fi transformate în lichidităŃi, şi stocurile, motivul fiind că într-o situaŃie limită, când firma doreşte să mobilizeze rapid toate sursele sale de lichiditate, stocurile sunt cel mai dificil de transformat în lichidităŃi.

Aşadar, lichiditatea imediată se calculează după formula:

Active circulante – Stocuri/ Pasive curente (5)


254

Indicatorii sunt foarte folositori şi analiza evoluŃiei lor în timp poate oferi o imagine destul de apropiată de realitate în ceea ce priveşte capacitatea companiei de a-şi onora datoriile pe termen scurt. Dar nu trebuie uitat faptul că indicatorii se calculează pe baza unor informaŃii la o anumită dată din an (31 decembrie).

Banca are la dispoziŃie un instrument mai puternic pentru analiza lichidităŃii. Aceasta este situaŃia fluxului de numerar (cashflow).

SituaŃia fluxului de numerar arată evoluŃia încasărilor şi plăŃilor care au ca rezultat variaŃia soldului de lichidităŃi de la o perioadă la alta.

SituaŃiile financiare tradiŃionale evidenŃiază profiturile sau pierderile (performanŃa companiei măsurată în contul de profit şi pierdere), pe lângă activele nete şi mijloacele de finanŃare a lor, dar nu arată nimic din fluxurile de intrare şi ieşire a fondurilor, cu toate că fluxul de numerar este vital pentru supravieŃuirea companiei şi pentru prosperitatea ei.

SituaŃia fluxului de numerar oferă informaŃii vitale în legătură cu modul în care se modifică în timp poziŃia financiară a companiei, cu modul în care se finanŃează compania şi modul în care îşi alocă fondurile pe care le mobilizeză.

Sursele pentru elaborarea acestor situaŃii sunt informaŃiile contabile obŃinute din: • bilanŃul de început şi sfârşit de perioadă de analiză, • contul de profit şi pierdere pentru perioada de analiză, • balanŃa de verificare.

Pornind de la profitul brut din activitatea curentă, se vor lua în calcul toate modificările elementelor de bilanŃ, interpretându-se variaŃiile după cum urmează: • creşterea elementelor de activ = utilizare de fonduri, • scăderea elementelor de activ = surse de fonduri, • creşterea elementelor de pasiv = surse de fonduri, • scăderea elementelor de pasiv = utilizare de fonduri.

În prima etapă, în situaŃia fluxului de numerar/fonduri, se vor face ajustări la profitul brut pentru acele elemente incluse în profit care nu reprezintă mişcare de fonduri. Aceste elemente sunt amortizarea mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar şi profitul/pierderea din vânzarea mijloacelor fixe sau investiŃiilor financiare. Amortizarea înregistrată în anul de analiză se va adăuga la profit, deoarece nu a fost efectiv o utilizare de fonduri. Utilizarea fondurilor a avut loc la momentul achiziŃiei mijloacelor fixe (obiectelor de inventar), iar în perioada de analiză a fost doar recunoscută partea din valoarea lor care a contribuit la obŃinerea producŃiei vândute. Profitul (pierderea) din vânzarea mijloacelor fixe sau investiŃiilor financiare se va scădea (respectiv, aduna) la profitul brut, deoarece nu acesta este fluxul de intrare a fondurilor. Profitul (pierderea) din contul de profit şi pierderi aferent acestor activităŃi este rezultatul scăderii din venitul realizat efectiv din această vânzare a valorii de inventar a mijloacelor fixe, respectiv a investiŃiilor financiare vândute. Aşadar, după ajustarea profitului brut cu profitul (pierderea) din această activitate, ulterior, în cadrul altor surse de fonduri se va înregistra întreg fluxul de fonduri intrat prin vânzarea de mijloace fixe sau investiŃii financiare.


255

În etapele următoare ale elaborării fluxului de numerar/fonduri, se vor lua în considerare variaŃiile elementelor de activ şi de pasiv grupate în funcŃie de diferitele surse şi destinaŃii ale fondurilor.

În tabelul 3, prezentăm un format tipic care stă la baza analizei financiare privind lichiditatea şi fluxurile de fonduri/numerar de la o companie.

Cashflow-ul brut din producŃie şi cashflow-ul net din producŃie reflectă capacitatea internă a companiei de a susŃine producŃia şi reluarea ciclului capitalului circulant. Cashflow-ul net din producŃie este cu mult mai reprezentativ pentru bancă, deoarece acesta oferă o imagine în legătură cu capacitatea internă a companiei pentru contractarea unei noi datorii.

În concluzie, se poate spune că situaŃiile fluxurilor de fonduri reflectă măsura în care compania a avut sau va avea capacitatea internă de finanŃare pentru a-şi onora datoriile şi pentru necesarul de investiŃii.

Subliniem, ca un principiu fundamental, că orice companie poate supravieŃui pe perioade semnificative cu profituri mici sau pierderi, dar nu va supravieŃui niciodată fără bani lichizi. Capacitatea de a plăti creditorii şi de a onora obligaŃiile la scadenŃă are o importanŃă vitală. Fără această capacitate, companiile se îndreaptă inevitabil către starea de incapacitate de plată, executare silită şi/sau lichidare. V. Studiu de caz A. Credit acordat

INFORMATII FINACIARE Bilantul - consolidat pe ABC SRL & DEF SRL

Moneda: EURO, cursul de schimb:1 Euro=3,5982 RON ACTIVE

31.03.2005 28.02.2006 Bani in casa si in banca 18.847 6.248 Clienti 53.229 53.070 Furnizori in avans 551 Creante de recuperat de la stat Alte creante Creante 53.229 53.621 Marfa 25.365 23.562 Materii prime 53.781 77.024 Productie in curs de executie Produse finite Stoc 79.146 100.586 Total active curente 151.222 160.455 Cladiri 75.000 115.000 Autoturisme 86.500 73.500 Echipamente 62.200 52.870


256

Alte active fixe Active fixe 223.700 241.370

TOTAL ACTIVE 374.922 401.825 DATORII SI CAPITAL PROPRIU

31.03.2005 28.02.2006 Furnizori 53.101 65.724 Furnizori nerecuperabili Datorii la stat 12.098 5.410 Avansuri catre clienti Credite la BANCI 18.500 31.053 Credite la alte banci Leasinguri 25.876 13.916 Jeep Grand Cherokee 2004 - ABC SL

6.285 6.949

Citroen C3 2003 - ABC SRL 2.548 2.998 Renault Scenic 2002 - ABC SRL

6.244 0

Fiat Ducato 2003 - ABC SRL 5.292 3.969 Peugeot 307 - DEF SRL 5.507 Alte datorii pe termen scurt Datorii pe termen scurt 109.575 116.103 Total datorii pe termen scurt 109.575 116.103 Credite la BANCI - termen lung 2.963 Credite la alte banci - termen lung Leasinguri 23.942 11.243 Jeep Grand Cherokee 2004 - ABC SRL

17.641 11.243

Citroen C3 2003 - ABC SRL 2.773 Fiat Ducato 2003 - ABC SRL 3.528 Alte datorii pe termen lung Total datorii pe termen lung 26.905 11.243 Total datorii 136.480 127.346 Capital propriu 238.442 274.479

TOTAL DATORII SI CAPITAL PROPRIU

374.922 401.825

Indicatori Lichiditatea curenta 1,38 1,38 Rotatia clientilor (zile) 28 27 Rotatia furnizorilor (zile) 48 63 Rotatia stocului (zile) 85 115


257

Gradul de indatorarea inainte de credit

36,40% 31,69%

Gradul de indatorarea dupa acordarea creditului

48,16% 43,62%

Credit/Inacsari lunare (luni) 1 Rata/Fonduri disponibile 0

Analiza comparativa Cresterea capitalului propriu 36.037 Profit operational - chelt cu dobanda 53.460 Venituri din afara afacerii Investitii in afara afacerii 17.000 Cheltuieli in afara afacerii Total 36.460 Investitii in afara afacerii Suma Teren 6.000 mp - Sag 6.000 Teren 1.000 mp - Ianova 11.000 Total 17.000

Situatia contului de profit si pierdere lunar Moneda: EURO, cursul de schimb: 3,6589 RON

31.12.2005 ABC SRL DEF SRL Total

Vanzari lunare 140.490 64.506 204.996 Costul produselor vandute 80.495 13.844 94.339 Adaosul % 74,53% 365,95% 117,30% Adaosul 59.995 50.662 110.657 Salarii 12.479 10.761 23.240 Servicii efectuate de terti 3.187 1.831 5.018 Chirii 2.346 722 3.068 Utilitati 2.713 753 3.466 Transport 4.215 1.131 5.346 Taxe la stat 7.625 4.860 12.485 Alte cheltuieli 6.921 3.034 9.955 Total cheltuieli operationale 39.486 23.092 62.578 Profit operational 20.509 27.570 48.079 Cheltuieli cu dobanda 2.188 162 2.350 Amortizarea 4.503 2.123 6.626 Provizioane 0 0 0 Profitul net 13.818 25.285 39.103


258

Rata profitabilitatii 10% 39% 19%

Obs.: SituaŃia contului de profit şi pierdere a fost întocmită pe baza balanŃei de verificare la 31.12.2005.

Comentarii: BilanŃul şi contul de profit şi pierdere prezentate mai sus, reprezintă o analiză consolidată a 2 societăŃi comerciale care sunt raportate ca şi grup. A fost raportat ca grup de firme, deoarece au aceaşi asociaŃi şi există o interdependenŃă comercială între ele, adică dacă una dintre ele va avea probleme financiare şi cealaltă va suferi în acelaşi fel.

Conform criteriilor pentru evaluarea performanŃei financiare a unei societăŃi comerciale, analiza prezentată mai sus este exigibilă pentru acordarea unui credit. Aşa cum reiese din calculul indicatorilor, cele 2 societăŃi comerciale au o lichiditate curentă bună – ceea ce înseamnă că managementul ştie să gestioneze resursele pe termen scurt comparativ cu datoriile pe termen scurt; au o rotaŃie a clieŃilor mai mică decât cea a furnizorilor – ceea ce înseamnă că societăŃile de faŃă au termene de plată la furnizori mai mari decît la clienŃi, deci lichiditatea nu poate fi afectată negativ din acest punct de vedere; gradul de îndatorare înainte de acordarea creditului, cât şi după acordare este foarte bun (este sub 70%) – ceea ce înseamnă că societăŃile au capitaluri proprii suficient de mari pentru desfăşurarea activităŃii; iar fondurile disponibile sunt suficient de mari pentru acoperirea ratelor viitoare; de asemenea rata profitabilităŃii este foarte bună. B. Credit respins

INFORMATII FINACIARE Bilantul – GHI SRL

Moneda: RON ACTIVE 31.12.2007

Bani in casa si in banca 7.080 Clienti 2.025.407 Furnizori in avans 263.072 Creante de recuperat de la stat Alte creante Creante 2.288.479 Marfa 2.138.917 Materii prime Productie in curs de executie Produse finite Stoc 2.138.917 Total active curente 4.434.476 Cladiri 1.700.000 Autoturisme 51.188


259

Echipamente Alte active fixe Active fixe 1.751.188

TOTAL ACTIVE 6.185.664 DATORII SI CAPITAL PROPRIU

31.12.2007 Furnizori 3.418.276 Datorii la stat 160.918 Avansuri catre clienti 77.699 Credite la BANCI Credite la alte banci 1.247.798 Leasinguri 117.516 Alte datorii pe termen scurt Datorii pe termen scurt 5.022.207 Total datorii pe termen scurt 5.022.207 Credite la BANCI - termen lung Credite la alte banci - termen lung Leasinguri Alte datorii pe termen lung Total datorii pe termen lung 0 Total datorii 5.022.207 Capital propriu 1.163.457 TOTAL DATORII SI CAPITAL PROPRIU 6.185.664

Indicatori

Lichiditatea curenta 0,88 Rotatia clientilor (zile) 78 Rotatia furnizorilor (zile) 153 Rotatia stocului (zile) 114 Gradul de indatorarea inainte de credit 81,19% Gradul de indatorarea dupa acordarea creditului 83,52% Credit/Inacsari lunare (luni) Rata/Fonduri disponibile

Comentarii: Conform criteriilor pentru evaluarea performanŃei financiare

a unei societăŃi comerciale, analiza prezentată mai sus nu este exigibilă pentru acordarea unui credit. Aşa cum reiese din calculul indicatorilor, societatea comercială are o lichiditate curentă subunitară – ceea ce înseamnă că managementul nu a ştiut să gestioneze resursele pe termen scurt comparativ cu datoriile pe termen scurt; gradul de îndatorare înainte de acordarea creditului, cât şi după acordare este foarte prost (peste 70%) – ceea ce înseamnă că societatea are


260

capitaluri proprii insuficiente pentru desfăşurarea activităŃii, având foarte multe datorii faŃă de terŃi.

VI. Concluzii

Evaluarea riscului de credit client presupune aspecte calitative şi cantitative. Aspectul calitativ al evaluării riscului este, în general, mai greu de estimat. Etapele în evaluarea calitativă a riscului se referă la obŃinerea de informaŃii în legătură cu responsabilitatea financiară a clientului, determinarea scopului real pentru care doreşte creditul, identificarea riscurilor cu care se confruntă activitatea clientului, Ńinând cont de tendinŃele de evoluŃie a condiŃiilor economice în perspectivă şi estimarea eforturilor reale pe care clientul le va face în vederea rambursării şi se realizează prin analiza ultimilor doi factori enumeraŃi.

Tot ca aspecte cu caracter calitativ, sunt anumite elemente specifice proprietăŃii clientului, dintre cele mai notabile fiind: • resursele umane, incluzând însuşiri şi atribute pozitive, spiritul de echipă şi calitatea conducerii; • marketingul nematerial incluzând nume de marcă, zonă de desfacere, informaŃii şi imagine; • cercetarea tehnico-ştiinŃifică, şi produsele sale incluzând Know-How, patente şi drepturi de autor; • natura activităŃii de exploatare a clientului. Anumite tipuri de activităŃi economice sunt prin definiŃie mai riscante decât altele, în aceleaşi condiŃii financiare, o firmă de înalte tehnologii, care depinde de un singur produs, prezentând un grad de risc mult mai mare decât o firmă producătoare a unei game diversificate de produse de larg consum.

Aspectul cantitativ al evaluării riscului constă în analiza financiară a datelor financiar-contabile ale clientului şi proiecŃia, pe această bază, a rezultatelor financiare viitoare, pentru a evalua capacitatea sa reală de a rambursa creditul conform graficului de rambursare. Următoarele informaŃii contabile permit aprecieri privind capacitatea reală a unui client de a rambursa creditul în cazul apariŃiei unor fenomene economice nefavorabile:

1. SituaŃia lichidităŃilor. Dacă un client este în permanenŃă în insuficienŃă de mijloace băneşti şi fond de rulment, aceasta indică o viitoare problemă în rambursarea creditului. Analistul trebuie să evalueze probabilitatea şi semnificaŃia unei situaŃii a lichidităŃilor în constantă înrăutăŃire.

2. Structura capitalului – este cea care asigură un echilibru între gradul de risc al afacerii şi nivelul estimat al rentabilităŃii. Analistul trebuie să evaluze indicatorii care pot să susŃină capacitatea întreprinderii de a rambursa creditul.

În concluzie, informaŃiile contabile rămân principala sursă în evaluarea riscului de credit client, celelalte aspectec calitative menŃionate anterior, rămânând ca surse de analiză complementare.


261

Bibliografie Arens A. A., Loebbecke J. K., 2003, Auditul – O abordare integrată,

Editura Arc, Bucureşti; Barton Th. L., Shenkir W. G., Walk P. L., 2002, Making Enterprise Risk

Management Berea A., Stoica E., 2003, Creditul bancar – coordonate actuale şi

perspective, Editura Expert, Bucureşti; Bessis J., 1999, Risk management in banking, Wiley; Dedu V., 2003, Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti; Greuning H. V., Bratanovic S. B., 2004, Analiza şi managementul riscului

bancar, Editura IRECSON, Bucureşti; Mihai I. (coodonator), ş.a., 1999, Analiza economico-financiară, Editura

MIRTON, Timişoara; NiŃu Ion, 2000, Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti; Roxin L., 1997, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti; *** Pay Off: How Leading Companies Implement Risk Management,

Financial Times Prentice Hall, February 08; *** Audit financiar 2006 – Standarde- Codul Edic, 2007, Editura Irecson.


262

GRANIłE CONCEPTUALE PRIVIND AUDITUL PUBLIC INTERN

Aurelia Ştefănescu, Eugeniu łurlea, Viorel Dumitru Academia de Studii Economice Bucureşti PiaŃa Romană nr. 6 sector 1 Bucureşti

[email protected], [email protected], [email protected]

Abstract In the context of globalization and integration of Romania within the European

Union, many protagonists pay attention to the way in which the public resources have been obtained and used. The public institutions have as a goal the improvement of efficiency within a continuously changing environment. The public internal audit contributes to this goal of the public institutions. At international level, this concept is known under different titles. In Romania, the concept of public internal audit has created confusion, too. At present, it is estimated that the audit is mainly oriented towards control. Due to the diversity of opinions regarding the public internal audit integration within the equation of risk, the undertaken constructive research identifies the conceptual boundaries of the public internal audit as reported to the internal control, management audit, as well as the other types of public internal audit. The steps of this study take into account a synthesis of the materials published by national and international standards, by professional bodies, papers on this theme proposed for debates upon this theme.

Keywords: internal audit, public internal audit audit, internal control, control management, financial management control, system audit, performance audit. Introducere

Auditul intern, funcŃie a entităŃii sectorului public, are ca misiune asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăŃească sistemele şi activităŃile entităŃii publice precum şi sprijinirea îndeplinirii obiectivelor acesteia printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăŃeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării. În acest mod, auditul intern este apanajul indispensabil al unui management eficient. Pe de altă parte, creditorii şi finanŃatorii, Guvernul şi administraŃiile, Uniunea Europeană, Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, publicul, sunt interesaŃi de modul în care deciziile manageriale generează rezultate entităŃilor sectorului public precum şi de obŃinerea asigurărilor privind calitatea procesului de conducere, de cheltuire a banului public.

Auditul intern contribuie la creşterea performanŃei în cadrul entităŃilor sectorului public, limitarea risipei de resurse şi a posibilităŃilor de fraudă şi corupŃie, detectarea la timp a anomaliilor şi deficienŃelor. ConsecinŃele functionării lipsite de economicitate, eficacitate şi eficienŃă a entităŃilor publice, ale


263

nerespectării conformităŃii cu prevederile legale şi implicit ale unui management defectuos se resimt la nivelul întregii societăŃi şi se concretizează în: utilizarea eronată a resurselor disponibile, cu efecte negative privind realizarea obiectivelor; derularea fără repere şi performanŃe notabile a proceselor interne care alcătuiesc domeniul specific de activitate; amplificarea tensiunilor sociale ca urmare a deciziilor subiective, voluntariste şi insuficient fundamentate.

CoexistenŃa, alături de auditul public intern şi altor instrumente care contribuie la asigurarea stabilităŃii entităŃilor sistemului public generează confuzii şi interpretări eronate ale acestui concept.

Prin cercetarea constructivă întreprinsă identificăm graniŃele conceptuale ale auditului public intern în raport cu controlul intern, controlul de gestiune, auditul de sistem, auditul performanŃei, auditul de regularitate. Demersul identificării interferenŃelor şi limitelor auditului public intern are la băză următoarele criterii: statut, poziŃionarea funcŃiei, obiective, diseminarea rezultatelor, măsurile întreprinse. 1. Fundamente privind conceptul de audit public intern

Originile conceptului de audit le regăsim încă din Antichitate. La început, conducerile anumitor state au fost interesate de evidenŃa încasărilor, plăŃilor şi a colectării taxelor. Preocupările în această direcŃie au vizat stabilirea unor modalităŃi de control, inclusiv de audit, obiectivul principal fiind reducerea erorilor sau fraudelor comise de funcŃionarii incompetenŃi sau de rea-credinŃă. Conceptul de audit s-a fundamentat în perioada crizei economice din 1929 din SUA, când entităŃile cotate la bursă aveau obligativitatea certificării situaŃiilor financiare de către auditorii externi. Pentru a reduce costurile remunerării auditorilor externi, entităŃile şi-au înfiinŃat departamente de audit intern care să efectueze lucrările premergătoare auditului, auditorii exteni urmând numai să certifice situaŃiile financiare. După terminarea crizei economice, auditorii interni şi-au continuat misiunea într-o manieră care a permis extinderea domeniului de aplicare al auditului, fiind necesară o funcŃie specifică activităŃii de audit intern in fiecare entitate.

ÎnfiinŃarea la Florida, în anul 1941 a Institutului Auditorilor Interni (IIA) a contribuit la dezvoltarea auditului intern. DefiniŃia auditului intern formulată de IIA în anul 1999 şi care a făcut înconjurul lumii o regăsim în Standardele Internationale de Audit Intern: auditul intern este activitatea independentă şi obiectivă care dă unei organizaŃii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deŃinut asupra operaŃiunilor, o indrumă pentru a-i îmbunătăŃi operaŃiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizaŃie să îşi atingă obiectivele, evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control şi de conducere a entităŃii, făcând propuneri pentru a-i consolida eficacitatea.

FuncŃia de audit intern a apărut in anii 1960, în FranŃa, având la bază originea sa de control contabil. ParticularităŃile acestei funcŃii încep să se contureze


264

in anii 1980. În viziunea Institutului Francez al Auditului si Controlului Intern (IFACI), auditul intern reprezintă în cadrul entităŃii, funcŃia responsabilă cu revizuirea periodică a mijloacelor de care dispune conducerea şi managerii de la toate nivelurile, mijloacele folosite pentru a conduce şi controla entitatea.

InstituŃia supremă de audit a Marii Britanii, Oficiul NaŃional de Audit (NAO) desfăşoară o activitate exclusivă de audit financiar şi al performanŃei. Activitatea de audit financiar este focalizată pe formarea şi exprimarea unei opinii independente şi credibile asupra conturilor de execuŃie a bugetelor şi asupra situaŃiilor financiare ale entităŃilor auditate.

Introducerea conceptului de audit public intern în România a intervenit într-un moment în care, controlul intern în România ajunsese să fie extrem de slăbit, consecinŃele neîntârziind să apară. Pierderile de valoare economică suportate de majoritatea entităŃilor publice româneşti au fost atât de mari încât au antrenat un tăvălug dezastruos în plan social, creşteri alarmante de preŃuri, lipsă de performanŃă economică atât pe plan intern cât şi extern, rate ale şomajului de lungă durată, toate în contextul în care activităŃile de control intern au fost menŃinute la o formă anemică şi timidă, exercitându-se asupra unor gestiuni gen casierie sau depozite. AbsenŃa performanŃei în entităŃile sectorului public, care au suferit ca urmare a insuficienŃei controlului intern, a afectat obiectivele majore sociale ale bugetelor publice, văduvite de importante fonduri care ar fi fost utile unor domenii sociale sensibile cum sunt: învăŃământul, cercetarea, cultura, sănătatea, asistenŃa socială.

Pentru România, conceptul de audit public intern nu a fost lipsit de confuzie. În anul 2002 s-a conturat acest concept, care se circumscrie reglementărilor acceptate de comisia Europeană şi armonizate cu sistemele similare din Ńările membre ale Uniunii Europene. Reglementările naŃionale definesc auditul public intern ca fiind activitatea funcŃional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecŃionând activităŃile entităŃii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunatateşte eficienŃa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare (legea nr.672/2002).

Principalele obiective ale auditului public intern sunt: asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăŃească sistemele şi activităŃile entităŃii publice;

sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităŃii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăŃeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării.

Prin analiza definiŃiilor prezentate, considerăm că separarea conceptelor audit intern –audit public intern nu este de ordin conceptual ci, de obiective şi sferă de activitate. Indiferent de sectorul de activitate, modul de organizare sau alte caracteristici ale entităŃilor care îl aplică, auditul intern urmăreşte acelaşi scop: să ajute entitatea să îşi atingă obiectivele, prin misiuni de asigurare şi consiliere care


265

vizează managementul riscurilor, controlul operaŃiunilor şi procesele de guvernanŃă corporativă.

Finalitatea auditului intern este aşadar, de a adăuga valoare entităŃii. Se poate vorbi de valoare adăugată, respectiv de materializarea demersului, atunci când numărul de ocazii pentru atingerea obiectivelor entităŃii a sporit, pe fondul îmbunătăŃirilor la nivel operaŃional identificate în cursul misiunilor şi formalizate, impuse de management prin implementarea recomandărilor, precum şi ca urmare a reducerii expunerilor la risc. Domeniile de responsabilitate ale auditului intern sunt riscul, controlul intern şi administrarea entităŃii. Pentru acoperirea acestora sunt necesare misiuni de asigurare (menite să furnizeze evaluări independente şi obiective a procselor de management al riscurilor, de control şi de guvernare a entităŃii) şi misiuni de consiliere (menite să îmbunătăŃească gestionarea prin prisma rezultatelor, a celor trei elemente).

Auditul intern este principalul aliat al managementului în atingerea obiectivelor în condiŃii de eficienŃă. Atingerea obiectivelor este condiŃionată de factori endogeni şi exogeni care se manifestă cu intensităŃi diferite. În aceste condiŃii, managementul trebuie să cunoască exact realităŃile celor două medii, intern şi extern, să identifice riscurile potenŃiale şi pe baza evaluării, să definească şi să implementeze proceduri, să stabilească legături optime între activităŃi şi să estimeze pertinenŃa obiectivelor. Astfel, managementul resimte nevoia de a Ńine sub control domeniul condus, printr-o activitate sau funcŃie -auditul intern- care să asigure perfecŃionarea modului de gestionare a valorilor şi bunurilor, a eficienŃei şi eficacităŃii activităŃii.

Concluzionând, auditul intern a avut ca punct de plecare cercetarea specifică a documentelor financiar-contabile, a continuat cu aprecierea globală de fidelitate a situaŃiilor financiare ale entităŃilor, cu analiza critică a structurilor acestora şi evaluarea modului în care managementul entităŃilor respectă principiile economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii în utilizarea şi administrarea resurselor financiare. 2. GraniŃe conceptuale privind auditul public intern-controlul public intern

În viziunea Standardelor InternaŃionale de Audit controlul este orice măsură luată de conducere, de consiliu sau de alte părŃi, în vederea îmbunătăŃirii gestionării riscurilor şi creşterii probabilităŃii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie îndeplinite. Managerilor le revine responsabilitatea planificării, organizării şi coordonării aplicării de măsuri suficiente pentru a oferi o asigurare rezonabilă că scopurile şi obiectivele vor fi îndeplinite. În accepŃiunea reglementărilor naŃionale, controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităŃii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanŃă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace. De asemenea, include structurile organizatorice, metodele şi procedurile.


266

Aşadar, controlul intern, spre deosebire de auditul intern, nu este o funcŃie ci un ansamblu de procedee implementate de către managerii de la toate palierele entităŃii.

Organizat la nivelul fiecărei funcŃii a managementului, controlul intern reprezintă un mijloc eficient la dispoziŃia acestuia pentru cunoaşterea realităŃii, descoperirea şi corectarea deficienŃelor.

Analiza comparativă a definiŃiilor conceptelor de audit public intern-control intern, evidenŃiază confuzia acestora. Dacă auditul intern este un control, de ce sunt necesare două forme de control la nivelul managementului entităŃilor sectorului public care au ca obiectiv administrarea acestora în mod economic, eficient şi eficace? Nu puŃine au fost cazurile când, managerii entităŃilor sectorului public care au dorit o gestionare economicoasă a banului public pe care nu au vrut să-l risipească pe două structuri distincte, de audit intern şi control intern, au procedat fie la transformarea vechilor compartimente de control în compartimente de audit, fie au desfiinŃat compartimentele de control propriu, care s-a rezumat doar la controlul financiar preventiv, fără a se mai asigura o verificare ex-post decât prin compartimentele de audit şi au înfiinŃat compartimentele de audit intern în directa lor subordonare, separat de orice altă structură operativă. Delimitarea celor două concepte este susŃinută şi de Morris (citat de Renard, 2002) care apreciază rolul vital al auditului intern şi ajutorul acordat conducerii, “de a lua în mână hăŃurile controlului intern”. Această opinie poziŃionează controlul intern ca obiect al auditului intern şi consolidează rolul auditului intern, acela de a garanta managementului calitatea controalelor interne existente, modul de aplicare al acestora, corectitudinea şi eficacitatea strategiei implementate, conferindu-i curaj şi încredere.

Prin cercetarea efectuată delimităm graniŃele conceptuale audit public intern-control public intern astfel:

Tabel nr.1

GraniŃe conceptuale: audit public intern - controlul public intern

Limite conceptuale InterferenŃe conceptuale Audit public intern Control public intern

Integrat entităŃii publice

Organizat la cel mai înalt nivel

Organizat la nivelul fiecărei funcŃii a managementului

Se aplică tuturor funcŃiilor entităŃii publice

Este o funcŃie în cadrul entităŃii

Este ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităŃii publice

Instrument al managementului

Evaluează controlul intern

Obiect al auditului intern

Formă de control Adaugă plusvaloare entităŃii

Elimină riscurile apărute în activitatea entităŃii


267

Stabileşte concluzii, constatări

Efectuează recomandări şi planuri de acŃiune aplicabile

Stabileşte răspunderi

Sprijină entitatea să îşi îndeplinească obiectivele

Monitorizează implementarea recomandărilor efectuate

Monitorizează valorificarea constatărilor

Evaluează riscurile Raportează la cel mai înalt nivel

Raportează managementului ierarhic

3. GraniŃe conceptuale privind auditul public intern-controlul de gestiune

Abordat iniŃial ca un simplu control, Antohy (citat de Caraiani et all, 2005) defineşte controlul de gestiune astfel: procesul prin care conducătorii se asigură că resursele sunt obŃinute şi utilizate cu eficacitate (în raport cu obiectivele şi cu eficienŃa în raport cu mijloacele angajate) în scopul atingerii obiectivelor organizaŃiei.

Din perspectiva unui mecanism de control al comportamentelor, Hofstede (citat de Caraiani et all, 2005) afirmă că, controlul de gestiune nu este singurul mecanism, deoarece, cel puŃin în forma sa moştenită de la taylorism, presupune reunirea următoarelor patru condiŃii: caracterul non-ambiguu al obiectivelor; posibilitatea de a măsura rezultatele; posibilitatea de a prevedea efectele acŃiunilor coercitive; repetitivitatea activităŃii sau, cel puŃin, posibilitatea de a capitaliza o experienŃă.

În viziunea Planului Contabil General francez, controlul de gestiune reprezintă ansamblul de dispoziŃii luate pentru a furniza periodic conducătorilor şi altor responsabili, date cifrate care să caracterizeze mersul entităŃii, compararea acestora cu datele trecute sau viitoare, poate dacă este cazul, să incite conducătorii să declanşeze măsurile corective ncesare.

În accepŃiunea lui Alazard & Separi (2001), controlul de gestiune, în afară de cunoaşterea costurilor, ajută gestionarii să orienteze actorii pentru a organiza şi pilota perfromanŃa.

Burlaud & Simon (1997) consideră controlul de gestiune ca fiind una dintre formele de control ale organizaŃiilor, iar frontierele dintre formele de control sunt difuze şi cuprind zone mari de suprapunere. Limitele informaŃionale ale controlului de gestiune impun completarea acestuia cu alte forme de control. Astfel, auditul reprezintă cea mai cunoscută formă a controlului prin regulament, specific entităŃilor sectorului public. In concluzie, accepŃiunile conceptului de control de gestiune demonstrează că acesta a evoluat de la analiza costurilor la pilotajul entităŃii.


268

Joanny (citat de Renard, 2002) apreciază că auditul intern şi controlul de gestiune depăşesc treptat stadiul de simplă direcŃie funcŃională devenind ajutor în vederea optimizării entităŃii.

Reglementările naŃionale abordează controlul de gestiune sub apelativul control financiar de gestiune, reprezentând o formă a controlul financiar propriu. Normalizatorii naŃionali nu au împărtăşit conceptul de control de gestiune, nici ca titulatură, dar nici ca definiŃie. Au optat pentru o variantă originală, control financiar de gestiune, un mix control de gestiune-control financiar-control intern, care, în opinia noastră nu răspunde nevoilor reale ale entităŃilor sectorului public. Aceasta demonstrează că performanŃa entităŃilor sectorului public este un concept încă insuficient definit.

Controlul financiar de gestiune are rolul de a verifica respectarea dispoziŃiilor legale referitoare la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, pe baza documentelor înregistrate în contabilitate şi a documentelor din evidenŃa tehnico-operativă. Obiectivele controlul financiar de gestiune, opuse celor auditului intern, vizează următoarele: existenŃa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorile de orice fel şi deŃinute cu orice titlu;

utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea şi casarea de bunuri; efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plaŃilor, in lei si valută, de orice natură;

întocmirea şi circulaŃia documentelor primare, documentelor tehnic-operativ şi contabile.

Similar auditului public intern, controlul financiar de gestiune funcŃionează în subordinea directă a ordonatorului de credite. Spre deosebire de auditul public intern, care se efectuează cel puŃin o dată la trei ani, controlul de gestiune se efectuează cel puŃin o dată pe an şi nu mai târziu de doi ani.

Modalitatea de efectuare a controlului este prin sondaj sau în totalitate, în funcŃie de volumul, valoarea şi natura bunurilor, posibilităŃile de sustrageri, condiŃiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenŃa abaterilor constatate anterior.

La polul opus auditului public intern, rezultatele controlului financiar de gestiune se consemnează în acte de control bilaterale, cum sunt procese-verbale sau note de constatare pe baza propriilor verificări, cu indicarea reglementărilor legale încălcate şi stabilirea exactă a consecinŃelor economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate, precum şi măsurile luate in timpul controlului şi cele stabilite a se lua in continuare. Pe baza actelor de control întocmite, şeful compartimentului de control financiar de gestiune prezintă managementului entităŃii concluziile controlului precum şi măsurile ce trebuie întreprinse pentru înlăturarea abaterilor şi pedepsirea celor vinovaŃi.


269

O analiză atentă a conceptelor de audit public intern şi control de gestiune evidenŃiază că limitele conceptuale ale auditului public intern în raport cu controlul financiar de gestiune sunt mult mai semnificative decât interferenŃele, astfel:

Tabel nr.2 GraniŃe conceptuale : audit public intern - controlul de gestiune

Limite conceptuale InterferenŃe conceptuale Audit public intern Control de gestiune

Integrat entităŃii publice



Se aplică tuturor funcŃiilor entităŃii publice

Adaugă plusvaloare entităŃii

Verifică respectarea reglementărilor privind gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, pe baza documentelor înregistrate în contabilitate şi a documentelor din evidenŃa tehnico-operativă.

Este o funcŃie în cadrul entităŃii

Efectuează recomandări şi planuri de acŃiune aplicabile

Întocmeşte acte de control bilaterale: procese-verbale sau note de constatare

Indică reglementările legale încălcate;

Stabileşte consecinŃele şi persoanele vinovate;

Întreprinde măsuri pe parcursul controlului şi ulterior pentru înlăturarea abaterilor şi pedepsirea vinovaŃilor.

Instrument al managementului

Formă de control

Stabileşte concluzii, constatări

Raportează la cel mai înalt nivel

Raportează conducerii entităŃii


270

4. GraniŃe conceptuale privind tipurile auditului public intern În entităŃile sectorului public, prin prisma rolului acestora, de satisfacere a

intereselor comunităŃii la nivel local sau naŃional, de realizare a unor obiective de ordin economico-social aflate în aria de responsabilitate a autorităŃilor statului şi a unităŃilor teritorial-administrative care presupun formarea şi utilizarea fondurilor publice şi/sau administrarea patrimoniului public, existenŃa şi modul de funcŃionare a unei funcŃii manageriale de control intern care să includă şi să fie monitorizată de o funcŃie de audit intern, sunt atribute indispensabile.

ExistenŃa unei funcŃii eficiente de audit intern conferă garanŃia sporirii şanselor de reuşită şi, nu în ultimul rând, a unei imagini de bun responsabil gestionar pe care publicul o percepe în legătură cu statul şi instituŃiile sale. Reglementările naŃionale definesc următoarele forme ale auditului public intern: auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcŃionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienŃelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

auditul performanŃei examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităŃii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

auditul de regularitate reprezintă examinarea acŃiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.

Deşi toate cele trei forme contribuie la atingerea obiectivelor auditului public intern, o examinare atentă a acestora identifică următoarele graniŃe conceptuale:


271

Tabel nr.3 GraniŃe conceptuale: audit de sistem – auditul performanŃei - audit de regularitate

Audit de sistem – auditul performanŃei- audit de regularitate Limite conceptuale InterferenŃe

conceptuale Audit de sistem Auditul performanŃei

Audit de regularitate

Formă de control

Flexibil, deschis raŃionamentului profesional

Flexibil, deschis raŃionamentului profesional

Strict reglementat

Orientat spre viitor

Orientat spre viitor Orientat spre trecut şi prezent

Efectuează recomandări

Focalizat pe analiza riscurilor

Focalizat pe examinarea măsurilor luate de entitate privind respectarea principiilor economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii

Focalizat pe compararea realităŃii cu sistemul de referinŃă propus

Concluzii

În ultimele două decenii, cunoaşterea şi îmbunătăŃirea performanŃei de către entităŃile sectorului public a devenit o prioritate în majoritatea Ńărilor, ca urmare a recesiunilor apărute, creşterii cererilor pentru servicii publice variate şi de calitate, precum şi a reticenŃei publicului de a plăti taxe mai mari. La solicitările publicului, guvernul trebuie să exercite un control mai mare asupra modului de cheltuire a banilor publici şi să furnizeze servicii în condiŃii de economicitate, eficienŃă şi coerciŃie financiară. În acest sens, funcŃia de audit intern oferă siguranŃa rezonabilă că operaŃiunile desfăşurate, deciziile luate sunt sub control, contribuind astfel la realizarea obiectivelor entităŃii.

Pentru entităŃile sectorului public, auditul intern are rolul de a asigura că fondurile publice sunt constituite şi apoi utilizate în conformitate cu normele în vigoare iar patrimoniul public este administrat cu diligenŃa unui bun proprietar. Cheltuirea fondurilor publice, a bunurilor statului a fost şi este în permanenŃă în atenŃia electorilor şi a mediei. Pe de altă parte, o gestiune riguroasă a averii publice permite statului, la nivel central şi local, să îşi îndeplineacă prerogativele stabilite prin lege.

În procesul de realizare a obiectivelor entităŃilor sectorului public sunt implicate alături de auditul intern, mai multe instrumente. Cercetarea efectuată


272

demonstrează că delimitarea graniŃelor conceptuale ale acestor instrumente în raport cu auditul public intern elimină divergenŃele semantice, confuziile şi interpretările subiective.

Dincolo de interferenŃele şi limitele conceptuale, auditul public intern există şi va continua să existe în viaŃa entităŃilor deoarece fără un management eficient al riscurilor şi o evaluare pertinentă şi permanentă a sistemului prin care entitatea urmăreşte să Ńină sub control toate activităŃile, singura bază, speranŃă, pentru succes, rămâne hazardul. Bibliografie

Alazard C., Separi S., 2001, Controle de gestion, Dunod, Paris; Burlaud A., Simon C., 1997, Le controle de gestion, La Decouverte,

collection, Reperes; Caraiani C., Dumitrana M. (coord.), 2005, Contabilitate de gestiune şi

control de gestiune, Ed. InfoMega, Bucureşti; Dascălu D., Nicolae F., 2006, Auditul intern în instituŃiile publice, Ed.

Economică, Bucureşti; Morariu A., Suciu G., Stoian F., 2007, Audit intern şi guvernanŃă

corporativă, Ed. Universitară, Bucureşti; Renard J., 2002, Théorie et pratique de l’audit interne, Ed.

d’Organisation, Paris; łurlea E., Ştefănescu A., 2007, The Internal Audit as a Part Of the Risk

Management Process in the Public Sector Entities, ConferinŃa ŞtiinŃifică InternaŃională “Challenges of Knowledge-Based Contemporary Economy", Alba Iulia, Annales Universitatis Apulensis, Series Oeconomica, FinanŃe-Contabilitate;

łurlea E., 2006, Auditul performanŃei, element esenŃial al perfecŃionării managementului organizaŃiilor sectorului public, Annales Universitatis Apulensis, Series Oeconomica, FinanŃe-Contabilitate nr.8/2006, 246-249, Alba Iulia;

Vincenti D., 2002, Dresser une cartographie des risques, Revue Audit, no. 144, Paris;

*** Legea nr. 672/19.12. 2002 privind auditul public intern, publicată în M.O. nr. 953/24.01.2002;

*** Standarde de Audit Intern disponibile pe pagina www.cafr.ro


273

IMPACTUL REGLEMENTĂRILOR FISCALE ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI EUROPEAN ŞI MONDIAL

Lazăr Paula, VuŃă Mariana Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de FinanŃe, Asigurări, Bănci şi

Burse de Valori, PiaŃa Romană, nr. 6, Tel. 021/3191900 – 264

Abstract This paper is aimimg to underline the implication of the fiscal policies upon the

economic environment. The authors focused on the effects of the fiscal competiton upon the small and medium businesses, because these are considered the engine of development in the European Union and all over the world. In the context of globalisation the fiscal competition has become a major problem of the economic environment. The fiscal policies promoted by different states are competing with each other in order to draw in the mobile factors, furthermore the fiscal policies can be focused on improving the legal background of imposing the small and medium businesses, because these are concentrating in their hands almost 70% of the value added creation and over 80% of the labour force. Nowadays when the capital and labour are moving freely in the world the fiscal policies are subjet to harsh discussions amoung the world leaders in order to establish the optimal fiscal policy that will create the context for a sustainable economic growth.

Keywords: globalisation, fiscal policy, fiscal competition, economic integration European businesses environment, global businesses environment.

Introducere

NoŃiune polemică – dumping-ul fiscal sau concurenŃa fiscală – se poate defini ca fiind competiŃia necooperantă între mai multe părŃi implicate (actori publici) ce caută să îmbunătăŃească atractivitatea teritoriilor lor printr-o fiscalitate avantajoasă, dar fără să îşi pună în pericol valoarea veniturilor publice necesare finanŃării politicilor promovate (VuŃă M., Lazăr P., 2007).

În condiŃiile globalizării mobilitatea factorilor a crescut iar pe lângă aceasta integrarea economică pune în discuŃie problema arbitrajului fiscal de localizare a întreprinderilor şi în special a capitalului şi a forŃei de muncă. În aceste condiŃii concurenŃa dintre statele europene se găseşte faŃă în faŃă cu o nouă provocare: cea de sporire a atractivităŃii teritoriilor naŃionale. De cele mai multe ori capacitatea unui stat de a atrage capitaluri străine şi de la păstra pe cele naŃionale are sorginte în politica fiscală promovată. De altfel cum să păstrezi pe plan naŃional întreprinderile, capitalurile şi forŃa de muncă şi mai mult, să atragi din afară altele noi, dacă în comparaŃie cu statele vecine prezinŃi diferenŃe pozitive de impozitare.


274

Aspecte cu privire la concurenŃa fiscală O dată cu crearea pieŃei comune în 1993, rezultatul inevitabil a fost

convergenŃa către diminuarea cotelor de impunere din state diferite: ratele s-au redus datorită unei acŃiuni concentrate a statelor de a creşte atractivitatea teritoriilor naŃionale sau datorită unui „joc” de reducere în spirală a cotelor de impunere folosite, pentru a stopa „fuga” capitalului autohton către teritorii considerate mai atractive. Acest „joc” al concurenŃei concretizează „paradigma tradiŃională” cu privire la concurenŃa fiscală şi a fost tratată de către Baldwin şi Krugman.

Plecând de la acest „joc” se ajunge la problema ilustrată de către Nash – o concurenŃă necooperativă între diferite state, care în lupta pentru atragerea a cât mai multe baze de impozitare mobile, încearcă să ofere cel mai avantajos raport impozit – bun public. Prinse însă în spirala negativă a diminuării cotelor de impunere, statele, scapă din vedere faptul că, această politică de reducere la maxim a presiunii fiscale atrage după sine diminuarea nivelului veniturilor publice, iar aceasta are ca efect reducerea nivelului bunurilor şi serviciilor publice oferite şi a calităŃii acestora. Astfel politica fiscală afectează negativ politica bugetară şi nivelul optim al raportului impozit – bun public oferit de către autoritatea publică. Din acest motiv teoreticienii speră ca în practică să se ajungă la un consens şi anume la convergenŃă în domeniul fiscal.

La momentul actual nu putem afirma că la nivel european sau mondial vorbim despre convergenŃă, coordonare, armonizare sau chiar, concurenŃă fiscală pură. Se poate spune totuşi, că între scenariile diametral opuse convergenŃă fiscală versus concurenŃă fiscală este loc de toate celelalte, coordonare şi armonizare, iar mediul economic de astăzi se află într-un echilibru instabil cu elemente de armonizare, dar numai la nivel global şi cu o simpla coordonare care însă tinde spre concurenŃă fiscală, după cum reiese şi din tabelul nr.1.


275

Tabel 1 Caracteristicile fazelor

ConcurenŃă fiscală

Coordonare fiscală

Armonizare fiscală

ConvergenŃă fiscală

Politici v

izate

AbsenŃa totală a unor acŃiuni în domeniul fiscal. Fiscalitatea este stabilită numai prin competenŃele statelor membre ale Uniunii Europene.

Coordonarea politicilor naŃionale vizând limitarea efectelor concurenŃei fiscale. Se luptă contra practicilor de concurenŃă neloiala. Nu există acŃiuni comunitare autonome.

Politici comunitare de apropiere a fiscalităŃii (îndreptate mai ales asupra bazelor de impozitare mobile) precum: stabilirea asietelor comune şi a unui set de reguli generale cu privire la valorile procentelor utilizate.

Politici voluntare promovate de către Uniunea Europeana vizând apropierea bazelor de impozitare, a procentelor, a regulilor aplicate principalelor impozite, oricare ar fi acestea.

Efecte ob

serv

ate

Politicile nu sunt coordonate în aşa manieră încât să fie atractive. Se fac presiuni pentru diminuarea presiunii fiscale asupra bazelor de impozitare mobile.

Politicile fiscale devin atractive , dar coordonarea este “ex post”.

Armonizarea progresivă a sistemelor fiscale prin definirea unor procente ca limite maxime şi minime într-un tunel fiscal foarte larg. ExistenŃa unor sisteme fiscale diferite dar totuşi comparabile.

Apropierea progresivă a sistemelor fiscale naŃionale de un sistem fiscal european.


276

Impa

ct pe term

en lu

ng

Presiunea fiscală apasă în general asupra bazelor de impozitare imobile, iar politicile fiscale nu sunt îndreptate înspre corectarea concurenŃei ce apare între state.

Fiscalitatea este foarte instabilă, se testeaza o multitudine de proiecte care sunt puse în parctica şi imediat înlocuite cu altele considerate mai eficiente.

Efecte de integrarea asupra pietei comune. Este necesar un consens asupra nivelului de fiscalitate pentru categoriile principale de impozite.

Un sistem unic de impozitare (o taxa unică sau variaŃie între anumite limite prestabilite). O fiscalitate a priori lizibilă.

Pentru realizarea unor politicilor care să favorizeze armonizarea fiscală

este necesar să se facă uz de toate rezultatele cercetarilor efectuate şi nu în cele din urmă să se dea conceptului de armonizare un sens perceptibil şi pozitiv care să nu se restrângă doar la limitarea efectelor concurenŃei fiscale.

ConcurenŃa fiscală nu este o fatalitate existând o serie de mijloace prin care aceasta poate fi limitată cu condiŃia ca acest lucru să nu se faca numai ca o reacŃie defensivă. SoluŃia cea mai oportună ar fi coordonarea laborioasă între toate administraŃiile statelor membre presupunând existenŃa unor politici voluntare puternice şi o alegere comună asupra echilibrului fiscal şi a modalităŃii de utilizare al acestuia.

Sunt dificil de măsurat cu precizie amploarea şi implicaŃiile economice ale fenomenului de concurenŃă fiscală, dar cu siguranŃă, acesta este una dintre marile probleme cu care se confruntă toate Ńările Uniunii Europene.

Comisia Europeană a recomandat statelor membre să îşi coordoneze politicile fiscale naŃionale astfel: în 1993 s-a recomandat statelor membre să facă distincŃie, la impunerea veniturilor, între persoanele rezidente şi cele non-rezidente, lucru care de altfel s-a şi adoptat.

La 1 decembrie 1997 Consiliul Ecofin a realizat un cod de conduită pentru lupta împotriva concurenŃei fiscale la nivelul Uniunii Europene. Acest cod urmează unui alt act de importanŃă majoră la nivelul Uniunii Europene – decembrie 1997 Raportul Comisiei Europene cu privire la concurenŃa fiscală dăunătoare – „Vers une coordination fiscale dans l’Union européenne - Un ensemble de mesures pour lutter contre la concurrence fiscale dommageable”.

În 1998 OrganizaŃia Economică pentru Coordonare şi Dezvoltare publică un raport sub acelaşi auspiciu – „Concurrence fiscale dommageable : un problème mondial” prin care se menŃiona; „ concurenŃa fiscală riscă să antreneze distorsiuni la nivelul cursului de schimb şi a investiŃiilor străine, să diminueze bazele de impozitare naŃionale şi să transfere o parte a sarcinii fiscale către bazele de impozitare mai puŃin mobile, cum ar fi de exemplu consumul, în detrimentul echităŃii structurilor fiscale”.


277

Respectând cele patru libertăŃi stabilite prin Tratatul de la Roma – libera circulaŃie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului – precum şi dreptul de localizare a persoanelor şi a întreprinderilor, Comisia, încurajează punerea în aplicare a unei „coordonări forŃate”, prin Tratatul de la Amsterdam şi dezvoltată prin Tratatul de la Nice. Se recomandă astfel înlăturarea oricăror piedici de ordin fiscal pe grupuri de Ńări, grupuri de câte minim 8 Ńări, astfel încât să se eficientizeze atât timpul de lucru şi de punere în practică a politicilor adoptate, rezultând de aici efecte pozitive în termen scurt şi ecouri pe termen lung.

Dacă la nivelul coordonării politicii fiscale în domeniul impunerii directe se poate menŃiona că Uniunea Europeană face progrese reale, în ceea ce priveşte coordonare politicii în domeniul impozitării indirecte mai trebuie încă colaborat întrucât aceasta afectează libera circulaŃie a mărfurilor şi a serviciilor. Primele încercări în acest domeniu s-au făcut încă din 1992 şi au fost canalizate cu precădere către armonizarea în domeniul taxei de valoare adăugată.

Intuitiv, concurenŃa fiscală se manifestă atunci când apare o variaŃie a ratelor de impunere şi există două posibilităŃi de reacŃie din partea statelor: 1. reducerea presiunii fiscale prin diminuarea cotelor; 2. păstrarea aceluiaşi nivel al cotelor de impunere, dar folosirea resurselor astfel acumulate pentru a spori atractivitatea teritoriilor naŃionale prin oferirea unui vast pachet de bunuri şi servicii publice.

În cel de al doilea caz concurenŃa fiscală este mai ascunsă şi se poate manifesta sub forma unor servicii sau bunuri publice oferite de către autorităŃi şi au drept efect menŃinerea factorilor de producŃie dar şi atragerea altor factori. De exemplu realizarea unei infrastructuri rutiere moderne, la standarde europene sau a unei infrastructuri hoteliere (înŃelegând prin aceasta inclusiv blocuri de locuinŃe, case de vacanŃă, moteluri, hostel-uri) poate spori considerabil atractivitatea teritoriului naŃional, fapt ce va atrage după sine creşterea capitalurilor străine investite.

ConcurenŃa fiscală şi mediul de afaceri

ConcurenŃa fiscală este percepută diferit de către agentul economic (întreprindere), respectiv de către stat. În timp ce pentru stat acest concept îi influenŃează suveranitatea, limitând-o, obligându-l să renunŃe la anumite venituri fiscale pentru ca anumite categorii de contribuabili să nu migreze şi să investească în altă parte, întreprinderile privesc concurenŃa fiscală ca pe o oportunitate.

La nivel mondial întreprinderile mici şi mijlocii sunt considerate motorul dezvoltării economice. De aceea rapoartele întocmite în ultimii ani arată importanŃa crescândă a acestui sector. Întreprinderile mici şi mijlocii, dar în speŃă cele mijlocii, sunt considerate factori de ameliorare a competitivităŃii, de dinamizare a inovaŃiei şi de diminuare a şomajului. Problemele care apar sunt legate de definirea acestora într-un mod unic, şi mai mult, conform definiŃiilor utilizate la nivel mondial, o întreprindere mică într-un stat poate fi considerată mijlocie sau chiar mare în alt


278

stat (diferenŃele ce apar între statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare), astfel încât comparaŃiile la nivel internaŃional să devină cât mai elocvente.

Tabel 2. Definirea întreprinderilor mici şi mijlocii

Tip de întreprindere

Banca Mondială Uniunea Europeană

Micro-întreprindere

Maxim 10 angajaŃi, active care nu depăşesc 100.000 dolari.

Maxim 10 salariaŃi, cifra de afaceri nu depăşeşte 2 milioane euro.

Întreprindere mică

Între 10-50 salariaŃi, cifra de afaceri este cuprinsă între 100.000-3 milioane dolari.

Între 10-50 salariaŃi, cifra de afaceri anuală sau totalul bilanŃului nu depăşeşte 10 milioane euro.

Întreprindere medie

Între 50-300 salariaŃi, cifra de afaceri este cuprinsă între 3-15 milioane dolari.

Între 50-250 salariaŃi, realizează o cifră de afaceri anuală de până la 50 milioane euro sau deŃin active ce nu depăşesc 43 milioane euro.

Sursa: date prelucrate, Comisia Europeană şi Banca Mondială Cu toate acestea nu este suficient să definim întreprinderile mici şi mijlocii

doar din punct de vedere economic. DefiniŃia acestora ar trebui să reflecte caracteristicile de ordin social sau cultural al Ńării de origine, aşa cum propunea şi OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în 2004. Printre elementele ce ar trebui utilizate se numără: numărul acestora, tipul (persoană fizică, persoană fizică nespecializată, întreprinderi familiale etc.), structura proprietăŃii, modalitatea de gestiune a întreprinderii, normele contabile, informaŃiile legate de piaŃă, durata de viaŃă a unei întreprinderi.

Politica recent promovată de către guvernele statelor lumii este de a sprijini crearea de noi întreprinderi. Procesul pare relativ similar atât în Europa cât şi în Statele Unite ale Americii, dar totuşi se constată că întreprinderile create peste ocean sunt de talie mai mică decât cele create în Europa şi cu toate acestea, cunosc o dezvoltare mai accentuată decât cele europene.

Dintre statele Uniunii Europene, FranŃa este considerată a fi centrul reformei în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii. Cu toate acestea la nivelul anului 2005 acest stat deŃinea doar 14% din totalul întreprinderilor mijlocii şi 3,4% din totalul celor medii, spre deosebire de Germania care deŃinea 27,3% din totalul întreprinderilor mijlocii şi 8,4% din totalul celor medii. Mai mult, se constată că majoritatea întreprinderilor nou create au o durată de viaŃă de câteva luni şi nu reuşesc să treacă de pragul a 3 angajaŃi.


279

În lupta pentru atragerea bazelor de impozitare mobile statele lumii au pus la punct strategii care să atragă şi să sprijine activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, cum ar fi: scutiri de impozit pe o anumită perioadă de timp sau pentru anumite cifre de afaceri realizate, subvenŃii pentru cercetarea-dezvoltare, credite fiscale, facilităŃi de acordare a creditelor, reducerea birocraŃiei, garantarea unei concurenŃe loiale, sprijin în ceea ce priveşte promovarea politicilor de mediu, încurajarea internaŃionalizării, susŃinerea întreprinderilor mici şi mijlocii la nivel regional etc.

Întreprinderile mici şi mijlocii constituie partea cea mai importantă a activităŃii economice a Uniunii Europene, reprezentând aproximativ 99% din totalul întreprinderilor şi două treimi din forŃa de muncă, de exemplu în Italia 47%, Polonia 41%, Anglia 46%.

În prezent există peste 23 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii cu peste 100 milioane de angajaŃi, ceea ce echivalează cu aproximativ 75% din piaŃa forŃei de muncă în domenii precum industria textilă sau industria construcŃiilor.

S-a demonstrat empiric că sectoarele în care acumularea capitalul este cea mai ridicată sunt cele în care talia întreprinderilor ce acŃionează este cea mai mare (Rossi-Hansberg şi Wright, 2007). Din acest motiv s-a ajuns la concluzia că, în general, întreprinderile mici şi mijlocii, au probleme în ceea ce priveşte modalităŃile de finanŃare – acestea fiind relativ reduse.

Pentru a susŃine activitatea întreprinderilor se constată că statele lumii practică politici din cele mai vaste. De exemplu, se poate impozita venitul obŃinut sau o parte a beneficiului impozabil cu o rată scăzută de impunere. Măsura este destul de generalizată, excepŃie făcând Australia, Austria, Noua Zeelandă.

Tabel 3 Cote reduse de impunere practicate la impozitarea întreprinderilor mici şi mijlocii

łara Cota de impunere practicată

Belgia Cota normală – 33,39% Peste un anumit prag se practică un sistem de cote progresive: 24,98%, 31,93%, 35,53%

Japonia Cota normală – 30% Peste un anumit nivel al fondurilor proprii se practică un sistem de cote progresive: 22%, 30%

Spania Cota normală – 32,5% În funcŃie de tipul activităŃii desfăşurate sau în funcŃie de entitate cota poate varia: 0%, 1%, 10%, 20%, 25%, 30%

Statele Unite ale Americi

Impunerea se realizează progresiv până la un anumit nivel al veniturilor proprii, după următorul sistem de cote: 15%, 25%, 34%, 39%, 34%, 35%, 38% Dacă nivelul veniturilor proprii depăşeşte un anumit prag impunerea se realizează după o cotă forfetară de 35%

Sursa: La fiscalité des petites et moyenne entreprises, Document de référence pour la Conférence du Dialogue fiscal international


280

De cele mai multe ori atunci când se discută despre impunerea aplicată întreprinderilor mici şi mijlocii se vorbeşte despre un „regim special” de impunere, asta pentru a face distincŃia între ceea ce aplică în cazul acestora şi ceea ce se aplică pentru restul întreprinderilor cotate drept mari, ceea ce denumim „normal”.

Pentru a atrage localizarea întreprinderilor pe teritoriul naŃional în practica internaŃională întâlnim două tipuri de regimuri speciale, şi anume: un regim de impozite simplificate, care diferă foarte puŃin de cel normal ca frecvenŃă de plată, de exemplu, şi un regim forfetar, care se doreşte a fi cât mai aproape de impozitarea optimă.

Impunerea după un regim forfetar este destul de răspândită printre statele lumii. Astfel state membre OCDE, precum Italia , Portugalia, Spania sau Statele Unite ale Americii practică frecvent impunerea forfetară.

Italia practică un sistem fondat pe studii sectoriale rezultând astfel un siitem destul de sofisticat cu coeficienŃi diferiŃi atât pe sectoare de activitate cât şi pe arii geografice. Sistemul se aplică pentru întreprinderile ce declară beneficii sub pragul de 7,5 milioane euro.

Portugalia aplică o cotă simplă, diferită pe sectoare de activitate 20% pentru sectorul hotelier şi prestările de servicii de tip restaurant şi 65% şi 45% pentru restul sectoarelor, inclusiv pentru impozitul pe venitul întreprinderilor. Se impune un prag al cifrei de afaceri de 150.000 euro.

Spania aplică un sistem mult mai complex ce şine cont de variabile precum numărul de salariaŃi, potenŃialul de producere al energiei, numărul de mese dintr-un restaurant. Sistemul acoperă nouă tipuri diferite de activităŃi economice (activităŃi de transport de tip taxi, activităŃi temporare) şi utilizează mai mulŃi coeficienŃi de ajustare. Se impune un prag al cifrei de afaceri de 450.000 euro iar activităŃile sectoriale sunt utilizate drept parametri de calificare. Elemente importante în materie de impozitare forfetară există şi în Austria, Belgia sau Grecia.

Problema care se ridică este că, aceste regimuri forfetare trebuie să înlocuiască, de cele mai multe ori, o serie vastă de impozite şi taxe naŃionale, iar tranziŃia se face destul de greoi. Mai mult, chiar şi între statele care practică regimuri forfetare există diferenŃe majore de impunere, diferenŃe ce rezultă din însăşi modalitatea de determinare a bazelor de impunere şi anume a parametrilor utilizaŃi pentru stabilirea acesteia – cifra de afaceri, parametri obiectivi, coeficienŃi sectoriali, estimări fondate pe patrimoniul net. Italia, Japonia, Portugalia, Austria sunt state ce aplică sistemul forfetar indiferent de natura întreprinderi – persoană fizică autorizată, întreprindere familiară etc., dar Spania aplică sistemul numai pentru întreprinderile organizate ca societăŃi. Mai mult, unele state oferă clauze derogatorii – Austria, Belgia, Spania, Portugalia, iar altele nu – Grecia, Italia, Japonia.

Concluzii

ConcurenŃa fiscală accentuată de fenomenul de globalizare se traduce, la nivel mondial, printr-o acŃiune generală de reducere a cotelor de impunere aplicate


281

veniturilor obŃinute de factori mobili (întreprinderile mici şi mijlocii deŃinătoare de capital şi forŃă de muncă) pentru că fiecare stat doreşte să atragă cât mai multe baze de impozitare mobile, cât mai mulŃi factori de producŃie, cât mai multe activităŃi. Efectul de diminuare a cotelor de impunere este parŃial compensat de lărgirea bazelor de impunere, pentru că nici un stat nu doreşte să diminueze nivelul veniturilor fiscale colectate şi utilizate în cele din urmă pentru creşterea atractivităŃii teritoriului naŃional.

În ultimii ani, majoritatea Ńărilor dezvoltate ale Uniunea Europene şi-au modificat sau îşi propun modificări pentru anii următori: Austria şi-a diminuat cota de impunere aplicată veniturilor întreprinderilor de la 34% în anul 2004 la 25% în anul 2005; România şi-a diminuat cota de impunere aplicată profitului de la 25% în 2004 la 16% în 2005, Germania îşi propune o reducere sistematică a cheltuielilor fiscale suportate de firme, care să ajungă în 2010 la 29,83% (faŃă de o medie de 38,6% în prezent), Cehia a redus cota de impunere pentru profit de la 24% la 21% în 2008, urmând ca aceasta să se diminueze la 19% în 2009.

O concurenŃă loială contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri, care va antrena o dezvoltare sustenabilă a economiei mondiale şi nu în ultimul rând a statelor lumii.

Bibliografie

Irac D., 2007, „Contribution des PME à la croissance”, Revue de la littérature, Bulletin de la Bangue de France, no. 165, septembrie;

Vintilă G., Lazăr P., 2007, „Taxes and fiscal competition in a bordeless world”, Sesiunea internaŃională de comunicări ştiinŃifice ”Integrarea europeană – noi provocări pentru România”, Oradea, (ISSN-1582-5450);

VuŃă M., Lazăr P., 2007, „Considerente privind concurenŃa fiscală”, ConferinŃa internaŃională ”Politici financiare şi monetare în Uniunea Europeană”, Bucureşti;

*** Raportul Comisiei Europene, 1997, „Vers une coordination fiscale dans l’Union européenne - Un ensemble de mesures pour lutter contre la concurrence fiscale dommageable”;

*** OCDE, 1998, „Concurrence fiscale dommageable: un probleme mondial”, Rapport du Comité des Affaires fiscales;

*** Commission européenne, 2006, Commission européenne, Les structures des systèmes d’imposition dans l’UE;

*** „La fiscalité des petites et moyenne entreprises”, 2007, Document de référence pour la Conférence du Dialogue fiscal international, Buenos-Aires, octobre.


282

EDUCATION AS DE-ETHNIZED AREA

Viktoria Dolinská, Veronika Balážová Ekonomická fakulta UMB, Tajovského 10, Banská Bystrica, Slovakia

[email protected], [email protected] „No culture can exist in insulation, it has to have a contact with other cultures as it

is an inevitable precondition for its sound growth and changes – the culture of a certain society which lacks the exchange of symbols and ideas with other cultures

may cease to exist.“ E. Mistrík

Abstract Europe becomes a multicultural society of values with its own identity. New

European reality is inevitably connected with the conception of European culture, European consciousness, European citizenship, European dimension and European identity. Globalization has not only its economic and political dimension but is also chracterized by its philosophical, anthroplogical and environmental dimensions and has its ethics as well. Therefore it is more than natural that it has both positive and negative aspects which may possibly result in some socio – economic imbalances, global security problems and international crime.

Keywords: education and social stratification, university education, global developing education, cross, cultural differences, Slovak multiculturalism. 1. Global developing university education

In our paper we will consider the conception of global education as it is presented by the North-South Centre Institute of the European Council which perceives global education as a covering term which includes developing education, cross-cultural education, education for sustainable development and education contributing to the prevention of wars and conflicts. Thus the problem of education in our schools which is discussed in this paper and which is aimed at developing foreign countries will be denoted by the aforesaid term global developing education. As for its content and methods of teaching, especially in the conditions of secondaty schools, global education coincides with cross-cultural and multicultural education, environmental education, human rights education, citizenship education, media education and some other kinds of education.

Global developing education is the notion which is based on the English expression „Development Education“ used in this context. Sometimes also the terms developing education or global education can be used instead of the term developing global education. As far as it may easily lead to misunderstanding


283

whether the term global developing education is related to domestic regions or to developing countries and the help provided to the countries the term „global developing education“ is considered to be more accurate and more exactly denoting the education connected with the help provided to developing countries. The term also includes the idea of extending the information about developing countries.

To improve the quality of life in most of the countries becomes a priority connected not only with material profit but with subjective aspects of lifestyles as well. The report on human development presented in The United Nations Development Programme (UNDP Human Development Report) also accepts cultural impacts as measurable social indicators.

The purpose of the global developing education is to improve mutual understanding in the areas of globalization, culture, economy, society and political systems on local, national, regional and global levels. It is also necessary to point out at the problems of help provided to developing countries , at the questions of global solidarity and interdependence, the questions of global poverty, the situation in health care (AIDS), child labour as well as at the problems of „Fair Trade“ and step by step moderate relatively outstanding imbalance between strong public support of global (developing) education and weak public understanding presented by our university students (Syrovátková). Globalization has not only its economic and political dimension but is also chracterized by its philosophical, anthroplogical and environmental dimensions and has its ethics as well. Therefore it is more than natural that it has both positive and negative aspects which may possibly result in some socio – economic imbalances, global security problems and international crime. 2. Cultivation of educational process

Nowadays it is necessary to senzibilize managers for cross-cultural aspect of communication in order to perceive the relationships among ethnicities, nations, racial or religious communities in a more harmonic way excluding conflicts or even a kind of animosity. It is the animosity or even hatred not only among the members of the above mentioned communities or in the area of international relations and consequently international management that are ranked among the negative contemporary phenomena .

After the Slovak entry to the European Union not only the pressure of a stronger foreign competition but also the increased pressure on motivating people to work more effectively could have been noticed. It will consequently lead to higher requirements for the quality of education of future economists. It will be necessary to join the process on time and that is why it is so necessary not only to discuss the problems of cross-cultural aspects of the economists education but to bring the ideas to the practice as well. All the more that the students themselves , as it is proved by our research, realize the necessity very well.


284

Europe becomes a multicultural society of values with its own identity. New European reality is inevitably connected with the conception of European culture, European consciousness, European citizenship, European dimension and European identity. Cultural diversity of the world in which we live is characterized by the co-existence of a number of different cultures which is the fact that to a large extent influences the education on all the levels of our educational system hierarchy.

As a rule, conflicts among cultures stem from different approaches, stereotypes, prejudices – and they are the psychological categories which also function on supraindividual level – i.e. in the relationships and behaviour of countries, nations and ethnicities. Therefore a new subject – cross-cultural psychology is expected to play more important role. Among the serious reasons leading to international conflicts belong the following: animosity among ethnicities and nations, relations among big and small nations, cross-cultural differences in negotiation behaviour of ethnicities and nations.

The influence of cultural differences on international business negotiations with foreign partners can be relatively strong . Nevertheless, in many cases partners can find a common ground if they pay sufficient attention to a thorough preparation for the negotiations. Some common basic procedure can be agreed with foreign partners in order to reach a positive result of a negotiation – preparation for the negotiation, preference of cooperative approach, acceptable common language, attention paid to non-verbal communication, creation of relationships based on honesty and trustworthiness, very careful usage of concessions , both negotiating partners should be culturally sensitive and tollerant to differences.

Any culture has its ingrained generally accepted standards by which its representatives are guided and which also include several layers: external (gestures, symbols, manners, dress codes, business protocols, rituals, religious practices, etc.) and internal or hidden (principles, rules and attitudes – they are very often subconscious and deeply rooted) .

The monocultural education in Slovakia which has been functioning in both families and educational institutions for years and which has brought people even to a stage of some „cultural imperialism“ can be included among the most serious obstacles that prevent people working in international management from coping with cultural clashes. In practice it means that through our own culture, which is considered a measure, the cultures of other countries are perceived as a standard cost variance. The most favourable conditions for the development of monocultural education (prevailing in majority of our schools as well as in further education of employees ) were those functioning in authoritarianism where differences in values were prohibited or even destroyed. This is the multicultural education which is chracterized by democratic feeling and the acceptance of different values while cultivating the personality of a member of society that becomes a starting point today. In Slovakia can also be noticed a shift from a monolithic culture to the plurality of values, to the search of such form of cultural


285

processes and hierarchies of values which could be more adequate in the current economic and social situation . The trend should also be reflected in education.

The only condition which can add some sense to any educational effort is the situation when those who educate succeed in orientating their learners towards the understanding of a human being as a complex personality functioning as one element of a world system. This is the only situation when it is possible to contribute to the development of tolerance, empathy in contacts with other cultures and to the formation of highly qualified economists who will realise that in the conditions of internationalization and globalization the functioning in multicultural environment becomes inevitable (Martinkovičová, 2006, Pomffyová – Kontríková, 2002). 3. Slovak education and multiculturalism

The process of developing the ability to cooperate with the representatives of different cultures requires such amount of meta-knowledge which can rank us among the global professionals who are able to function in heterogenous cultures without losing their cultural identity as cross-cultural differences interfere with business ethics as well. Low or even a zero level of business ethics will become absolutely inappropriate in transcultural relations.

As numerous researches conducted in European environment show it is necessary to pay more attention to different forms of multicultural, global and global developing education. Curricula themselves cannot solve the questions. The problems require changes in the approaches of the entire society. The risk that people will react to the same situation in different ways conditioned by their cultural and civilization backgrounds is beyond any doubt.

There even exists a possibility that in different cultures the same situation will be evaluated in absolutely contradictory way which may result in inpredictable consequences for the mankind. Therefore it is inevitable to know the philosophical, but first of all ethical basis for political, legal and economic ways of thinking of people living in different cultural surroundings (Hajko, 2005).

There legitimately appear ideas about the way how Slovak culture can cope with multiculturalism. There are more authors who stress the shift in Slovak culture in multicultural world and they ask the principal question whether Slovak culture is losing in this process or whether it is just adjusting. A number of such considerations result in an idea of closeness because plurality has its limits in the rationality of such post-modern man who should be incorporated in a concrete cultural tradition , is fully dependant on his / her personal identity but at the same time he / she is able to change cultures without any serious mental impacts. Therefore it is imposible to speak only about separate relations among cultures but, on the contrary, about the process of changes in cultures ranging from aculturation to transculture. According to E. Mistrik multiculturalism may only stem from cross-cultural understanding. On the other hand, wars, dogmatism, fanatism and endangered existence eliminate its development. (Mistrík, 2008).


286

Globalization and europeanization of national economies create new priorities and hand in hand with the process there appears a need in new orientation in values. Contemporary Slovak culture in the period of internationalization and globalization requires a certain degree of reflection by means of multiculturalizm. People should more and more react to current changes leading from empathy and tolerance with different cultures to cooperation, co-existence of cultures and ability to live together with the representatives of even very different cultures. The humane message is aimed at the ability of mutual co-existence of different cultures. Despite the fact strategies considering future should also take into account some clashes or confrontations – either national or generation ones. That is why it is necessary to know not only philosophical, but first of all ethical principles of political, legal or economic ways of thinking of people living in contradictory cultural surroundings as well as to minimize the animosity among ethnicities and nations (Kika, 2006). Bibliografie

Hajko, D. 2005. Globalizácia a kultúrna identita. Nitra: FFUK, 2005. 130 s. ISBN 80-8050-913-1;

Kika, M. 2006. Another view on Professional library&Information services. Arad: „Vasile Goldis“ University Press, 2006. s. 38. ISSN 158-2339;

Martinkovičová, M. 2006. Education as the European Union strategic value. Arad: „Vasile Goldis“ University Press, 2006. s. 9. ISSN 158-2339;

Mistrík, E. 2008. Multikultúrna výchova v škole. Bratislava: Nadácia otvorenej spoločnosti, 2008. 88 s. ISBN 978-80-969271-4-2;

Pomffyová, M., Kontríková, I., 2002. Opportunities of Service Quality Increase in the Regions of Slovakia. In: Review of International Scientific Conference „The Role of Towns as Cultural Centers in The Active Tourism”, University of Ostrava, 2002, s. 82 – 84. ISBN 80-7329-014-6;

Syrovátková, J. 2007. Role vzdělání ve snižování světové chudoby. In: Sborník z prvního Otevřeného univerzitního kolokvia na téma Úloha univerzity v dnešní společnosti, 31. května 2006. Liberec: Technická univerzita v Liberci, 2007. s. 27 – 31. ISBN 8O-7372-148-1.


287

THE EUROPEAN UNIQUE MARKET AND GLOBALIZATION – A NEW PROVOCATION FOR THE

ROMANIAN ECONOMY

Ionica Holban (Oncioiu) Alexandru Ioan Cuza University of Iaşi and ASE Bucharest, 5A Brizei str., ph.

0744322911, [email protected]

Abstract The European unique market is dynamic, constantly evolving and adapting itself

to the new realities. Still, it must remain dynamic and steadily adapt itself in order to remain valid, and continuously contribute to the economic growth and social cohesion. The unique market must take position by stimulating the development of norms and quality standards in accordance with the international norms, in order to enable the European citizens and enterprises to benefit from the opportunities of globalization, minimizing the risks at the same time.

Key words: globalization, unique market, opportunities, economy

Globalization represents the process or the long term reception and approach systems of the greatest contemporary issues determined by the interaction of multiple processes and economic, technical, social, cultural phenomena and the envisage of their solution in a wide perspective by the international community.

As regarding the globalization, we confront ourselves both with false ideologies perceptions of this phenomenon and with conceptions which make the rule of understanding, though they are inadequate, accomplished or simply inaccurate.

As both theory and phenomenon, globalization tends to increase the economic blockings existent at a certain moment. Therefore, in the specialist literature, it is presented as a challenge and justification, as well as a stimulus to widen integrity, competition and freedom of trade.

The essence of globalization is to ensure a social completeness of economy. The economy may be globalized as an effect of commercial conventions through its specific agents, players of the global markets. According to their position on the international scene, this phenomenon shall be benefic for humanity.

Globalization seems to be an integration study of the worldwide economy in which the unique market tends to be an actor of the global market as a viable matrix of international transactions.

According to certain authors, the European Union appeared as a response to the intensification of competition on the global market and as a consequence and cause of changes in the economic role of the states. It became a significant actor in the worldwide economy.


288

The unique market is an essential component of the international economic integration and, at the same time, the main means of achieving the common goals of the states which are part if it. If initially, the accent was emphasized on the elimination of the main cross-border obstacles which the enterprises were confronting with, the European unique market should evolve as to improve the functioning of the markets and to bring concrete benefits to the citizens, entrepreneurs, workers and consumers in an enlarged Europe. In order to realize these objectives, the European unique market should face the following changes:

1. globalization, which offers numerous opportunities but which has accumulated the competitive pressure for the European enterprises and which makes that the razor edge between the internal and external markets to become more and more indeterminate;

2. structural changes generated by the development of the economy based on knowledge, the increasingly important role of services within the economy, the increase of energy dependence, climate changes and population ageing;

3. a more extended and diversified European Union, which developed from a community of 12 members and which has at present a number of members.

As regarding the European integration, globalization is seen as an external

threat which shall create an environment where a higher degree of integration shall be necessary. Therefore, Europe shall aspire towards realizing a union in global context. It will be difficult for Europe to accomplish its mission of reducing the tensions created from an economic point of view and to contribute to the hastening of institutionalization of international and global governing instruments.

For a better understanding of the new world formula and the way in which it determines the transformational reactions at the level of Romanian authorities we have to briefly consider the immediate past. The most important problem is if Romanians will be able to greatly take advantage of the immense opportunity of the European integration. For that the Romanian authorities must adopt a political decisions mix able to ensure the economic effect regarding the accomplishment of nominal and real convergence of our economy with that of other UE member states.

The European Union states shall increasingly feel the need of security offered as a member quality in the European economic block as the low economies can no longer develop isolated, in a global market environment. The most advantageous are the consumers and small Romanian enterprises due to the fact that the unique market maintains their benefits and the profits shall integrally return to them. They increasingly demand to stay under the “umbrella”, sheltered by the tumultuous globalize market.

Today the environment of the Romanian enterprises became more uncertain, more complex, and more turbulent. The competitiveness of the enterprises on more and more globalize markets constitute a supplementary


289

competitive pressure for the enterprises of the countries developed. This dynamic depends of a complex game of various factors, but the production of knowledge and of new technologies play of it a role of first plan.

The competitiveness of the European Union, to the, global level, is conceived like an instrument to assure an attractive space in term of activities and of jobs, and finally to permit a supportable development. In analyzing the benefits and the disadvantages brought by the European unique market, at the extremes there are those who either support the European unique market without reservation, considering it a cure-all, or reject it completely.

The disadvantages of the unique market would be as follows: - on short term: partial loss of national economic control; - on medium and long term: if this loss shall be prolonged, some

immature industries could disappear. The contemporary world is one of interdependences; from the specialists’

point of view, there is no better solution at this moment than globalization and rationalization. The integration within the European Union implies respecting the same rules and regulations both on the national and unique markets.

Adopting and implementing the EU standards in Romania represents one of the conditions for the access on the Unique Market, as Romania, after accession, is not only a member with full rights of the Unique Market, but it is also a completely integrated member within it.

Romania is challenged by the identification of key-factors to constitute an environment in which the entrepreneurial initiative and commercial activities may develop. Political measures shall be needed in order to stimulate the entrepreneurship both at the level of “unique” and national markets, through an adequate approach for raising the number of entrepreneurs and developing an increasing number of firms.

Therefore, the globalization is an irreversible reality and any country carefully preparing its future finds itself forced to interact with it. Failing to adjust to the new globalization “environment” represents not only a lost chance, but also the risk of losing position and market segments already attained.

The present evolution of the enterprises, the internationalization of the economy and walks entailed the multiplication of operations that is often about amounts elevated and frequently had transnational consequences.

There are voices which consider that the unique market must be rethought as the economy of the European Union is more fragmented than that of the United States. This European general trend regarding consume, the investments and the labor market represents an argument for a rethought of the unique market politics. More exactly, a redirection of it is necessary from the concentration of the goods towards services and innovation. In addition, a message is conveyed to realize more reforms within the production and financial and labor markets in order to diminish the barriers that still exist against the commercial changes and investments.


290

Globalization and the European unique market, as all social-economical phenomena is neither totally good, but it can neither be considered something totally bad. We can only say that, overall, it has more positive aspects than negative ones or, just as Joseph E. Stiglitz states “those criticizing globalization too often ignore its benefits.”

They demand that the unique market to become a means, not an aim. A means to allow all those who are part of the European Union to fully capitalize the opportunities offered to them by a more open and integrated European Union. At the same time, they contrive promoting the interests of the European citizens in an era of globalization on a cosmopolitan stage.

Therefore, the unique market is never going to be “complete” or “accomplished”. A stable legislative frame was formulated for most of the activity sectors, but on the one hand there are still gaps to be filled, on the other hand the current norms are not always fully applied.

In conclusion, the unique market is promoted by certain connected politics applied by the European Union along the years and for Romanian economy specialists importance is that have the task of finding viable answers to such challenges. The purpose of these politics is to aid as many companies and consumers to enjoy the advantages of the unique market including the Romanians. References

Blondel J., 2004, La globalization: approche du phenomene et ses incidences sur l’action humanitaire, IRRC, vol 86, nr. 855;

Mathieu T.,2003, Le monde des services et les leviers techonologiques associes a son industrialization, Pea Consulting;

Mattera A., 2002, Le marche interieur de la communaute, Rapports 2000; Moussis N.,1996, Manuel de l’Union Europeenne, Edit. EUR, Paris.


291

FACTORII CULTURALI ŞI MOBILITATEA FORłEI DE MUNCĂ.

CAZUL UNIUNII EUROPENE

Ion Imbrescu*, Daciana Ienaga* Mirel Petru Boldici**, Ilie BăbăiŃă*** *Universitatea de Vest , Timisoara, ** I.N.A.Centrul Regional Timisoara ***Universitatea de Vest ,,V.Goldis”, 310426 Arad, Str. Cocorilor 57,

[email protected]

Abstract The free movement of persons represents one of the four important freedoms for

the European Union and became an inseparable part of European citizenship. The evolution and development of labor market were determined by a lot of factors and the last decades were characterized by new tendencies. The mobility of labor market is influenced by many factors and the cultural factors are present. The regression model, used to the serial analysis offered by the Eurostat for the EU-25 countries, reveal that the cultural factors have an impact over the mobility of labor force but it has not a major impact as the impact of economic factors is.

Key words: European labor market, labor force migration, labor force mobility, cultural factors.

1. Introducere Migrarea forŃei de muncă are un rol important în transformările sociale

contemporane şi este atât un rezultat al schimbărilor globale, indiferent de context, cât şi un impuls pentru viitoarele schimbări în statele de origine, dar şi în cele primitoare. Ea are, în primul rând, un impact direct la nivel economic, dar afectează şi domeniul muncii şi cel social, sistemul de protecŃie socială, cultura şi politicile naŃionale, relaŃiile internaŃionale, conducând inevitabil la o mai mare diversitate etnoculturală în toate statele.

În cazul Uniunii Europene , mobilitatea sau libera circulaŃie a lucrătorilor, cetăŃeni ai statelor membre ale Uniunii, a fost unul dintre primele drepturi recunoscute în cadrul comunitar, fapt statuat iniŃial prin Regulamentul nr. 1612/1968/CEE, din 15 octombrie 1968, cu privind libera circulaŃie a lucrătorilor şi Directiva 68/360/CEE, din 15 octombrie 1968, privind dreptul de rezidenŃă al lucrătorilor şi membrilor de familie ai acestora. Respectivele reglementări se refereau doar la cei care desfăşurau o activitate economică.

Actualmente, libera circulaŃie a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăŃi fundamentale din cadrul PieŃei Interne şi a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulaŃie a mărfurilor, libera circulaŃie a


292

serviciilor şi libera circulaŃie a capitalurilor, aşa cum a fost definită de Actul Unic European din 16 februarie1986.

EsenŃa acestei libertăŃi constă în eliminarea tuturor discriminărilor între cetăŃenii unui stat membru şi cetăŃenii celorlalte state membre, care locuiesc sau muncesc pe teritoriul respectivului stat. Discriminările se referă la condiŃiile de intrare, deplasare, recunoaşterea pe bază de reciprocitate a calificărilor şi a diplomelor dobândite pe teritoriul statului de origine, precum şi condiŃiile de muncă, angajare sau remuneraŃie.

Prin Tratatul de la Maastricht, parafat la 7 februarie 1992, s-a stabilit că toŃi cetăŃenii Uniunii Europene au posibilitatea de a circula sau de a-şi stabili reşedinŃa în mod liber în cadrul Uniunii, acest drept devenind inseparabil de cetăŃenia europeană: „Fiecare cetăŃean al Uniunii are dreptul de a circula şi rezida liber în cadrul teritoriului Statelor Membre, sub rezerva restricŃiilor şi condiŃiilor stabilite în prezentul Tratat şi prin măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia”.

În ceea ce priveşte forŃa de muncă, Articolul 39 al Tratatului instituie dreptul lucrătorilor de a circula liber în interiorul ComunităŃii şi stipulează faptul că nu este permisă nici o discriminare între lucrătorii statelor membre în ceea ce priveşte condiŃiile de muncă, locul de muncă sau remuneraŃia.

Mai târziu, Tratatul de la Nisa, din 11 decembrie 2000, implică şi Parlamentul European în materie de liberă circulaŃie, prin atribuirea acestuia a unui rol consultativ în procesul de adoptare a unor dispoziŃii comunitare. Actele normative comunitare prin care este reglementată libera circulaŃie a persoanelor, au în vedere: recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale, profesiile reglementate de directivele sectoriale (avocaŃi, arhitecŃi, medici, medici dentişti, farmacişti, asistenŃi medicali, moaşe şi medici veterinari), drepturile cetăŃenilor (cetăŃenia europeană, dreptul de vot, vizele), libera circulaŃie a lucrătorilor, coordonarea sistemelor de securitate socială şi migraŃia.

O mobilitate ridicată determină creşterea oportunităŃilor lucrătorilor de a găsi un loc de muncă şi angajatorilor de a găsi persoane cu un nivel corespunzător al aptitudinilor, impulsionându-se astfel ocuparea forŃei de muncă şi creşterea economică. În cadrul comunitar, libera circulaŃie a lucrătorilor are ca scop principal deschiderea pieŃei europene a forŃei de muncă tuturor lucrătorilor din UE, contribuind astfel la obiectivul general vizând pacea şi prosperitatea şi completând piaŃa internă a mărfurilor, serviciilor şi capitalului.

2. PiaŃa muncii in plan comunitar

Procesul de formare a pieŃei muncii a parcurs aceleaşi etape ca şi Uniunea Europeană în ansamblul său. În momentul constituirii CEE exista şi funcŃiona în fiecare din statele membre o piaŃă a muncii, parte componentă a pieŃei naŃionale a fiecărui stat dar şi a pieŃei europene şi mondiale a muncii. Pe teritoriul unor state membre ale CEE s-a format şi a funcŃionat, paralel cu piaŃa oficială a


293

muncii, o piaŃă neagră neoficială, care a influenŃat comportamentul, funcŃionarea şi evoluŃia celei oficiale.

Pe aceste pieŃe s-au manifestat diferenŃe chiar semnificative în nivelul ofertei de muncă legate de evoluŃia demografică în Europa dar şi datorita modificărilor în structura populaŃiei pe vârste, a creşterii ponderii femeilor în viaŃa economică, a prelungirii duratei medii de şcolarizare, etc. Paralel cu procesul de formare a pieŃei muncii în plan comunitar s-a intensificat rolul guvernelor în procesul de reglementare a mecanismului de funcŃionare a pieŃei naŃionale a muncii, prin crearea unui cadru legislativ şi instituŃional care să asigure punerea în practică a măsurilor de securitate socială, de urmărire a gradului de ocupare a forŃei de muncă , a nivelului de trai al populaŃiei. Economiile din Europa de Vest, Germania, FranŃa,Marea Britanie, Italia dar şi altele, au exercitat şi exercită o atracŃie deosebită asupra forŃei de muncă din Europa Centrală şi de Est dar şi celei din fostele colonii ale Marii Britanii, FranŃei, Olandei. Asupra evoluŃiei şi dezvoltării pieŃei muncii în UE au exercitat influenŃe de o serie de factori: - evoluŃia demografică din Europa de Vest în perioada postbelică. Rata medie de creştere a populaŃiei a fost diferită în Ńările care compun UE. Astfel între 1965 şi 1980 a fost relativ scăzută în Marea Britanie 0,2 %, Belgia 0,3%, mai mare în Olanda 0,9%, Spania 1,5%, Irlanda 1,2%. Incepând cu anul 1986 s-a înregistrat un regres la nivelul întregii Uniuni. Pentru anul 2050 se prevede o scădere a populaŃiei apte de muncă, la nivelul UE cu 18% comparativ cu anul 2004, în timp ce numărul populaŃiei de peste 65 de ani va creşte cu 60%. - densitatea populaŃiei este diferită pe regiuni; are valori înalte în zonele puternic industrializate din Germania, Belgia, Olanda, unde venitul pe locuitor înregistrează niveluri peste valoarea medie şi scăzute în Spania, Grecia, Irlanda, unde se înregistrează cele mai mici valori ale venitului pe locuitor.

După anul 1986 au apărut tendinŃe noi în mobilitatea forŃei de muncă în interiorul UE, astfel: - a crescut ponderea mobilităŃii între Ńările din Nord şi Marea Britanie şi Germania, scăzând ponderea fluxurilor dinspre statele din Sud; - a crescut ponderea persoanelor cu pregătire superioară şi a managerilor în totalul forŃei de muncă care se deplasează în interiorul UE; - s-au schimbat priorităŃile în privinŃa alegerii noului loc de muncă; dacă la început fluxurile se orientau spre industriile manufacturiere sau construcŃii, în prezent se îndreaptă spre sectorul bancar, al asigurărilor, în general, în sectorul serviciilor; - se accentuează deplasarea forŃei de muncă dinspre Nord spre Sud, tendinŃă determinată de dezvoltarea industriei turismului, a serviciilor în Italia, Spania, Portugalia, Grecia.

Totodată, se conturează în prezent anumite tendinŃe în migraŃia forŃei de muncă din exterior spre spaŃiul comunitar:


294

- se manifestă fluxuri de forŃă de muncă din Africa şi de pe coasta Mării Mediteraniene spre Italia, FranŃa, Belgia, Olanda, Germania; are loc o dezvoltare treptată a unor fluxuri de forŃă de muncă provenind din Asia, spre Belgia, Olanda şi Germania; - se constată existenŃa unor fluxuri de forŃă de muncă provenind din estul Europei spre Germania, Olanda, Norvegia, Marea Britanie, Irlanda; - se conturează existenŃa unor fluxuri de forŃă de muncă din unele state puternic industrializate spre cele comunitare. De exemplu, în Marea Britanie se relevă existenŃa unor fluxuri de forŃă de muncă provenind din SUA şi Japonia.

TendinŃele relevate în migraŃia şi mobilitatea forŃei de muncă au la bază o multitudine de factori între care nu poate lipsi politica socială a UE centrată pe funcŃionarea pieŃei muncii. Principalele elemente relevante în domeniul politicilor sociale par a fi următoarele: - transferurile sociale care reprezintă între 15 şi 25% din PIB,iar Fondul Social European acoperă doar 0,1% din PIB; - reglementările care influenŃează funcŃionarea pieŃei muncii, centrate pe sănătate şi securitatea locului de muncă; - relaŃiile instituŃionale şi de parteneriat social. Aceste elemente caracteristice ale politicii sociale sunt generatoare de convergenŃă socială, dar o convergenŃă apreciată de regulă ca fiind slabă. FuncŃionarea pieŃei unice, prin mecanismele sale, poate pe termen mediu şi lung să atenueze diferenŃele existente între diferitele economii în nivelul de salarizare, protecŃie socială, condiŃii de muncă şi care generează fenomenul de dumping social. Acest fenomen, care îşi are originea in condiŃiile diferite manifestate pe piaŃa europeană a muncii, poate fi atenuat şi în final evitat, prin eliminarea factorilor care limitează convergenŃa: presiuni bugetare diferite de la o Ńară la alta; funcŃionarea pieŃei unice în toate structurile sale, acceptarea la nivelul fiecărui stat membru şi la nivel comunitar a politicilor privind ocuparea forŃei de muncă şi a drepturilor sociale înscrise în Charta Socială adoptată de statele comunităŃii. 3. Mobilitate şi migraŃiune. Factori determinanŃi

Mobilitatea factorului muncă poate, pe de o parte, să fie generată sau nu, pe fondul unei informări din partea lucrătorilor, iar pe de altă parte, să fie una forŃată sau una voluntară. Mai mult, în sens exhaustiv, PRANATI DATTA (1998), apreciază faptul că “migraŃia este atribuită caracteristicilor negative care operează în Ńara de origine, coroborate cu trăsăturile pozitive din Ńara de destinaŃie”. Există în acest sens, două tipologii ale lucrătorilor emigranŃi: a. Emigrantul „nonvoluntar”, care reprezintă o persoană aptă de muncă, ce migrează din Ńara de origine forŃat, uzitând de statutul de „azil politic”, datorită unor motive de ordin politic, religios sau etnic. În acest caz, se observă că mobilul economic este nul, în sensul în care migrarea nu s-a datorat unor elemente care vizează creşterea nivelului de bunăstare socială pe seama maximizării venitului personal;


295

b. Emigrantul „voluntar”, care reprezintă o persoană aptă de muncă, ce migrează din Ńara de origine ghidat, în special, de condiŃiile de trai, cu accent asupra componentei economice, mai precis a câştigului personal.

Se poate identifica, pe cale de consecinŃă, mai multe forme ale circulaŃiei forŃei de muncă la nivel internaŃional: a. Emigrarea forŃei de muncă reprezintă procesul prin care o persoană aptă de muncă părăseşte teritoriul statal pentru a deveni, permanent sau semipermanent, rezidentul unui alt stat (procesul este privit prin prisma statului de origine); b. Imigrarea forŃei de muncă ilustrează procesul prin care o persoană aptă de muncă îşi stabileşte, permanent sau semipermanent, rezidenŃa într-un alt stat decât cel de origine (procesul este privit prin optica statului de destinaŃie); c. Mobilitatea forŃei de muncă exprimă tendinŃa unei persoane de a se deplasa pe piaŃa unică a muncii,o mişcare dintr-o Ńară în alta a UE, dintr-o zonă în alta , s-au o mişcare ocupatională,fără nici o îngrădire de ordin juridic sau financiar.

Pe baza formelor internaŃionale ale circulaŃiei forŃei de muncă se poate determina migraŃia (mobilitatea) netă a forŃei de muncă, ca diferenŃă între imigrarea şi emigrarea forŃei de muncă, într-un stat, pe o anumită perioadă de timp (de regulă un an).

MigraŃia şi mobilitatea internaŃională a forŃei de muncă sunt determinate de o serie de factori esenŃiali, dintre care cei de natură pur economică joacă un rol important, însă nu unic. Factorii care acŃionează în mod semnificativ asupra migrării forŃei de munca sunt de natura economica, demografică, socială, politică, precum şi geografică, precum şi cei de esenŃă culturală. 1. Factorii economici subsumează o serie de circumstanŃe care împing indivizii să părăsească Ńările lor de rezidenŃă, caracteristice fiind: instabilitatea şi recesiunea economică, sărăcia, lipsa unor oportunităŃi de muncă, lupta cu nivelul de trai, violarea proprietăŃii private, insecuritatea economică, slaba industrializare sau chiar inexistenŃa acesteia. 2. Factorii demografici rezidă, în special, pe de o parte, din mobilitatea populaŃiei datorită densităŃii mari din zonele de rezidenŃă (migrarea este cu atât mai puternică, cu cât densitatea populaŃiei este mai mare în Ńările de origine), iar pe de altă parte, din modificările sporului natural, în ideea în care îmbătrânirea populaŃiei atenuează efectul migrator. 3. Factorii sociali determină migrarea populaŃiei datorită unor elemente care Ńin de instrucŃie, pregătirea profesională, aptitudini, stare civilă, securitate socială, religie, armonia socială, dar mai ales de ideea asigurării unităŃii familiei. 4. Factorii politici au în esenŃă componente care vizează instabilitatea politică, frica pentru convulsii socio-politice, terorismul, atitudinea liderilor politici şi a politicienilor, tirania majorităŃii prin acŃiuni opresive, nerespectarea drepturilor democratice şi a opiniilor politice, intoleranŃa politică etnico-religioasă, dar şi încălcarea libertăŃii presei. 5. Factorii geografici vizează faptul că fenomenul migrării este puternic corelat cu „proximitatea geografică”, adică cu acel areal geografic favorabil situat în imediata


296

vecinătate a zonei de rezidenŃă (de regulă, factorul geografic acŃionează concertat cu ceilalŃi factori, fiind mai mult un element „stimulator” decât un factor propriu-zis). 6. Factorii culturali sunt atribuiŃi unor dimensiuni culturale menite să influenŃeze migrarea forŃei de muncă. Geert Hofstede (1980), a arătat că „diferenŃele culturale au la bază patru factori cuantificatori esenŃiali: a)- distanŃa faŃă de putere (P); b)- individualismul (I); c)- masculinitatea (M); d)- evitarea incertitudinii (U)”.

Autorul a identificat patru dimensiuni de bază ale diferenŃelor dintre culturile naŃionale, care pot fi poziŃionate de la un grad ridicat până la un grad scăzut pe fiecare din cele patru scale, obŃinându-se astfel un profil cultural distinct. Ulterior a fost identificată şi adăugată modelului construit o a cincia dimensiune, orientare pe termen lung (LTO) - legată de perioada de timp pentru care oamenii îşi fac planuri şi aşteaptă rezultate şi măsura în care au tendinŃa de a sacrifica gratificaŃia de astăzi pentru un rezultat viitor. a. DistanŃa faŃă de putere măsoară intensitatea acceptării de către membrii unei societăŃi a existenŃei unei legături mai intense sau mai puŃin intense cu puterea. În cazul unor societăŃi cu distanŃă mare faŃă de putere nu există acŃiuni participative între membrii societăŃii şi puterea politică, ba mai mult, inegalitatea dintre indivizi este evidentă, în economie primează sectorul agricol, guvernele acŃionează autocrat şi centralizat, clasa de mijloc este slab reprezentată, există conflicte latente între clasele sociale antagonice, iar importanŃa cea mai mare o au indivizii implicaŃi în activităŃile administraŃiei publice. În cazul unor societăŃi cu distanŃă mică faŃă de putere există o interdependenŃă mutuală, participativă, între indivizi şi puterea politică, egalitatea între membrii societăŃii este garantată, în economie primează sectorul industrial, guvernele acŃionează democratic şi descentralizat, clasa de mijloc este puternic reprezentată, nu există conflicte latente între clasele sociale antagonice, iar importanŃa persoanelor implicate în activităŃile administraŃiei publice este minoră. b. Individualismul măsoară intensitatea relaŃiilor economico-sociale stabilite, pe de o parte, între indivizi, iar pe de altă parte, între aceştia şi membrii altor comunităŃi. Drept urmare, un nivel redus al individualismului desemnează o societate colectivistă, slab dezvoltată, rurală, care valorizează grupul, spaŃiul comun acestuia, creându-se o puternică percepŃie a proprietăŃii colective. Astfel de societăŃi sunt centraliste, paternaliste, durabile în timp, puternic sprijinite de guvern, egalitatea socială fiind preferată echităŃii. În antiteză se situează societăŃile individualiste, puternic dezvoltate, urbane, în care primează individul, familia şi spaŃiul privat, libertatea şi solidaritatea fiind dimensiuni determinate strict de crezul personal. Echitatea socială este mult mai importantă decât egalitatea, iar eficienŃa, ambiŃia şi succesul în viaŃă sunt dimensiuni de netăgăduit. c. Masculinitatea măsoară, fără a implica o discriminare pe sexe, profilul psiho-social al unei societăŃi.


297

Se consideră că o societate este masculină în măsura în care aceasta este dominată de libertatea decizională şi dorinŃa indivizilor de afirmare socială, statutul social fiind elementul esenŃial. În societatea masculină statutul social este esenŃial, bunăstarea individuală şi averea devansează dimensiunea spirituală, iar serviciile publice şi cele educaŃionale sunt orientate spre performanŃă. Mai mult, sistemul politic este unul de competiŃie, în care politicienii aparŃin preponderent sexului masculin şi clasei medii de vârstă.

La polul opus, societăŃile feminine sunt dominate de egalitate, solidaritate, consens şi centralism, viaŃa spirituală declasând situaŃia materială. d. Evitarea incertitudinii cuantifică gradul de acceptare de către membrii societăŃii a anxietăŃii induse de ambiguitatea şi imprevizibilitatea situaŃiilor de viitor. SocietăŃile cu un nivel mare de evitare a incertitudinii sunt concentrate asupra activităŃii de planificare, bazate pe detaliere şi estimări riguroase. Astfel de societăŃi sunt democraŃii tinere sau state în curs de dezvoltate, în care experienŃa ridicată a politicienilor este esenŃială.

SocietăŃile cu un nivel redus de evitare a incertitudinii admit că riscul şi nesiguranŃa sunt elemente care nu pot fi în totalitate contracarate. Aceste societăŃi sunt democraŃii vechi sau state puternic dezvoltate, în care schimbările sunt ciclice, cu frecvenŃă mare şi impact major, iar diferenŃele dintre politicienii sunt nesemnificative de la o generaŃie la alta.

4. Efectele factorilor culturali asupra migrării (mobilităŃii) forŃei de muncă: cazul Uniunii Europene

Pentru a pune în evidenŃă, a cuantifica şi analiza impactul factorilor de natură culturală asupra migrării forŃei de muncă, în cazul Uniunii Europene 25, premisa teoretică a cercetării se fundamentează pe ideea potrivit căreia migrarea şi mobilitatea forŃei de muncă, reprezentată prin migrarea netă (MN), este puternic influenŃată de factorii culturali care acŃionează în Ńara de rezidenŃă, măsuraŃi prin intermediul celor patru dimensiuni identificate de Hofstede (2003) mai sus citate.

Migrarea netă a forŃei de muncă în baza căreia s-a efectuat analiza este cea comunicată în Eurostat Yearbook 2006-07 şi este reprezentată de diferenŃa rezultată între numărului imigranŃilor şi cel al emigranŃilor aflaŃi în perioada activă, la nivelul unui an, într-un stat.

Cercetarea implică folosirea unui model regresiv de tip „Pool Date”, în care variabila rezultativă este reprezentată de migrarea netă a forŃei de muncă, iar variabilele factoriale sunt reprezentate de indicatorii dimensiunilor culturale citate de Hofstede.

Perioada de studiu cuprinde intervalul 1993-2004, iar metoda de analiză utilizată este cea de modelare econometrică, folosindu-se pachetul software EViews 5.0. Programul informatic permite analizarea datelor în sistem „panel”, fapt care presupune realizarea de combinaŃii între serii de timp şi date corespunzătoare unor entităŃi diferite. Modelul regresiv de tip „Pool Date” considerat are forma:


298

itititit εxXβαY ++= (4.1)

i = 25,1 (4.2) unde

- itY reprezintă variabila dependentă – MN , migraŃia netă; - α coeficientul termenului liber;

- iβ coeficienŃii variabilelor independente;

- itX variabilele independente - în cazul de faŃă, P, I, M şi U;

- itε variabila aleatoare; - i numărul de „secŃiuni” după care se face regresia - 25 secŃiuni (numărul statelor membre ale uniunii); - t perioada de timp (intervalul 1996-2004). În urma calculelor econometrice efectuate, au rezultat următoarele valori ale testelor statistice:

Tabelul 1. Rezultatele testelor statistice în cazul modelării migraŃiei ( mobilitatii )nete a forŃei

de muncă sub impactul factorilor culturali Variabila Dependentă: MN? Metoda: Pooled EGLS (Cross-section weights) Data: 01/18/08 Ora: 11:47 Eşantion: 1993 2004 Număr de observaŃii: 12 Număr de secŃiuni (număr de state): 25 Total observaŃii pool (balansate): 300 Estimare lineară după un pas, de tip “weighting matrix”

Variabilă Coeficient

Eroarea standard a coeficienŃilor funcŃiei de regresie

t-Statistic Probabilitate

P? 0,714073 0,183716 3,886823 0,0001 I? 0,028981 0,044496 0,651317 0,1153 M? 0,231766 0,113252 2,046455 0,0416 U? -0,282166 0,139284 -2,025829 0,0437 Coeficient de corelaŃie 0,110281 Media variabilei dependente 60,88371 Coeficient de 0,101263 Eroarea standard a variabilei 93,27627


299

corelaŃie ajustat dependente Eroarea standard a regresiei 88,42752 Sum squared resid 2314550, F-statistic 12,22971 Durbin-Watson 1,915090 Probabilitatea (F-statistic) 0.000000 În acest caz, modelul econometric are forma:

ititititititit εxUβ4xMβ3xIβ2xPβ1αMN +++++= (4.3)

Analizând datele redate în tabel, se desprind următoarele concluzii: a)- valorile erorilor standard a coeficienŃilor funcŃiei de regresie sunt

inferioare, în modul, valorilor coeficienŃilor, ceea ce înseamnă că aceşti coeficienŃi sunt corect estimaŃi, concluzie susŃinută şi de valorile minime ale probabilităŃii;

b)- coeficientul de corelaŃie, cu o valoare de 11,02%, arată faptul că legătura statistică între variabila rezultativă - MN şi cele endogene - P, I, M şi U este slabă, modificările acestora regăsindu-se într-o proporŃie relativ redusă în modificările MN.

Datorită rezultatului testului Durbin-Watson, se poate aprecia că, deşi coeficientul de corelaŃie este mic, modelul construit poate fi considerat reprezentativ pentru a descrie legătura dintre sporul migrării forŃei de muncă şi cele patru dimensiuni culturale ale lui hofstede (distanŃa faŃă de putere, individualismul, masculinitatea şi evitarea incertitudinii).

Drept urmare, prin înlocuirea coeficienŃilor, modelul poate fi scris matematic astfel:

MN = 0,714xP + 0,028xI + 0,231xM – 0,282xU , (4.4) ceea ce pune in relaŃie migraŃia (mobilitatea) netă de variabilele culturale. 5. ConsideraŃii finale

Din model se observă faptul că la nivelul celor 25 de state membre ale Uniunii Europene factorii culturali nu au un impact major asupra mobilităŃii nete a forŃei de muncă (dintre aceştia cel mai important este masculinitatea), aşa cum se înregistrează în cazul factorilor economico-politici. De asemenea, se constată următoarele aspecte: - mobilitatea şi migrarea netă a forŃei de muncă în Uniunea Europeană este cu atât mai mare cu cât distanŃa faŃă de putere este mai mare, adică cu cât în societate inegalitatea dintre indivizi este mai evidentă, clasa de mijloc este slab reprezentată, iar între clasele sociale antagonice există conflicte latente;


300

- mobilitatea şi migrarea netă a forŃei de muncă este cu atât mai mare cu cât individualismul este mai mare, adică cu cât societatea este mai puternic dezvoltată, mai urbană, iar individul, libertatea, familia şi spaŃiul privat sunt elemente fundamentale; - mobilitatea şi migrarea netă a forŃei de muncă este cu atât mai mare cu cât masculinitatea este mai mare, adică cu cât în societate libertatea decizională şi dorinŃa indivizilor de afirmare socială sunt esenŃiale; - mobilitatea şi migrarea netă a forŃei de muncă este cu atât mai mare cu cât evitarea incertitudinii este mai mică, adică cu cât societăŃile sunt democraŃii vechi, în care schimbările sunt ciclice, cu frecvenŃă mare şi impact major, iar diferenŃele dintre politicieni sunt nesemnificative de la o generaŃie la alta;

În ansamblu, în cazul UE.25, mobilitatea forŃei de muncă sub impactul dimensiunilor culturale este de slabă intensitate, efectul major avându-l distanŃa faŃă de putere, urmată de masculinitate, de individualism, respectiv evitarea incertitudinii (în ultimul caz în sens contrar). Bibliografie

Datta, Pranati, (2004), ,,Push-Pull Factors of Undocumented Migration from Bangladesh to West Bengal: A Perception Study”, The Qualitative Report Volume No.9, 2 June 2004.

Datta Pranati (2002), ,,Nepali migration to India”, Paper presented in the Regional Population Conference, South East Asia’s Population in a changing Asian Context, organized by International Union for The Scientific Study of Population, Bankok, Thailand., p. 18;

Datta Pranati (1998), ,,Migration to India with special reference to Nepali migration”, Unpublished doctoral dissertation, University of Calcutta, Kolkata, West Bengal, India, p. 21;.

Hofstede Geert, (2003), ,,Culture's Consequences, Comparing Values, Behaviours, Institutions, and Organizations Across Nations”, Sage Publications, Second Edition.

Hofstede Geert. (1980), ,,Culture's consequences: International differences in work-related values”, Newbury Park, p. 186.

Meriaux Bernard (1978), ,,Les besoins d'emploi: contenu et problemes poses par leur satisfaction”, Revue économique, Vol. 29, No. 4 (Jul., 1978).

Münz Rainer, Fassmann Heinz, (2004), ,,Migrants in Europe and their economic Position: Evidence from the European Labour Force Survey and from Other Sources”, Paper Prepared for the European Commission, DG Employment and Social Affairs.

Tudorache Carmen Mihaela (2006), ,,Efectele circulaŃiei forŃei de muncă în Uniunea Europeană”, Revista Economie teoretică şi aplicată, Nr. 8 din 2006 (503). * * * Tratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992,art. 18, pct. 1


301

* * * Europe in figures.Seriile statistice sunt cele publicate oficial de Eurostat în Eurostat yearbook 2006-07, (2006), Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities.

* * * Seriile statistice reprezentând dimensiunea culturală sunt preluate din baza de date existentă pe adresa http://www.geert-hofstede.com/hofstede_dimensions.php.

* * * http://www.karat.org/documents/c4.pdf.


302

FACTORS DETERMINED THE MUNICIPAL ECONOMY IN SLOVAKIA

Ľubica Švantnerová, Monika Makanová Faculty of Economics, Matej Bel University, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica,

Slovakia, phone: +421 (0)48 4462140 (2177), e-mail: [email protected], [email protected]

Abstract Municipal economy creates the inseparable part of the local economy and it is one

of the main determinants for its development. Municipal economy rose gradually and it has been determined by many factors activated the changes in its extent and structure. Basically of knowledge of these factors it is possible to objectively justify some changes, which occurred in development of municipal economy in Slovakia and which influenced its functioning, extent and structure.

In this paper we identify main factors determining the municipal economy and examine the influence of chosen factors on extent and structure of municipal economy in Slovakia with the use of relevant mathematic and statistic methods and with the use of results of empirical research, which we realized on chosen sample of 98 Slovak municipalities.

Key words: municipality, municipal economy, global factors, local factors, influence of factors, correlation coefficient, dependency, measure of dependency Introduction Large attention of scientific community is paid to possibilities of endogenous development of territories in the present. According to representatives of endogenous development the developing impulses should rise from inside of territory, i.e. by activating and using of inner potential of territory, to which we can include the municipal economy as an inseparable and important part of local economy.

In economic theory we find only a few authors who use a complex approach to research of entity and content of municipal economy. The most of theorists pay their attention to partial problems like financial system of municipality, municipal assets, and forms for provision of public goods by local self-government, etc.

The municipal economy is defined as a complex of economic activities, which is connected with responsibility of municipality for provision of specific social needs and these have the form of municipal production. It means that the specific group of goods and services is provided by municipality as an economic subject or by economic subject founded by this municipality. (Švantnerová, 1997,


303

s. 30). At the same time the municipal economy is as a subsystem of local economy with basic features of public sector according to public economy criteria.

Municipal economy is a specific group of economic processes, which happen on municipal territory, are fixed on municipal competences and are provided by municipality or by economic subject founded by this municipality.

Because the activities expressing the entity of municipal economy are a part of branch, sector and spatial structure of economics, we will consider the municipal economy as a subsystem of economics in the country.

Municipal economy – its forming, development, function, extent and structure is influenced by many factors, which is necessary to know and determine for objective justification of changes, which occurred in development of municipal economy in Slovakia. This problematic absents in the scientific literature.

Factors determining the municipal economy we divide to: a) global factors with general influence on economy of all municipalities, b) local factors, which are specific for each municipality and their influence

has a local character. (Švantnerová, Makanová, Kožiak, 2007, s. 135).

To the global factors we arrange: used model of public administration in particular country, extent and structure of competences of local self-government, competences of municipal authorities, legislative assessment of economic conditions of local self-government, legislative specification of basic features of subject creating municipal economy from legal form and economy mode.

Local factors, which are specific for each municipality, play the important tasks from aspect of sustainable development of municipality. To these factors belongs: - size of municipality expressed by the amount of local inhabitants, - structure of needs on municipal territory, - form of realization of competences on municipal territory and creation of specific conditions for satisfaction of wants,

- decisions of municipal authorities connected with forms for provision of local public goods,

- decisions within the frame of foundation function of municipality about character of subjects creating the municipal economy,

- structure of economic subjects located on municipal territory, - municipal assets, its value and structure, - financial system of municipality. The influence of local factors, which are the size of municipality, structure of needs on municipal territory, municipal assets and financial system of municipality, has been not exactly proved. We assume that:

1. size of municipality expressed by the amount of local inhabitants, 2. demographic potential expressed by age structure of municipal inhabitants, 3. value of municipal assets, 4. value of municipal receipts,


304

5. value of expenditures from municipal budget, determine the extent and structure of municipal economy in Slovakia. Methods The objective of this paper is to prove the influence of chosen local factors on municipal economy in Slovakia with the use of relevant mathematic and statistic methods and with the use of results of realized empirical research. For this purpose we use the Spearman coefficient of sequential correlation, hypothesis test about correlation coefficients, graphic illustration of statistic data, method of analysis and synthesis, induction and deduction, as well as method of scientific abstraction and comparison. The influence of local factors we are testing separately on three selected files, which are representative according to the size category and spatial arrangement. The first file consisted of 70 Slovak municipalities, the second file creates 28 Slovak towns and the third file presents the summary of selected municipalities and towns, i.e. 98 subjects. The influence of chosen factors we analyze in period of years 2000 – 2006. For calculation of the Spearman coefficient it is necessary to sequence the selected municipalities and towns upwardly according to independent variable (i.e. amount of inhabitants, value of municipal assets, receipts and expenditures). The amount of subjects creating municipal economy is dependent variable. Spearman coefficient of sequential correlation is in form: R = 1- 6∑(ix – iy)2 . (Hindls, Hronová, Seger, 2003, s. 227). n (n2 – 1) Calculated values of correlation coefficient can be from closed interval <-1, +1>. If the coefficient of correlation is equal to -1, between variables exists the indirect function linear dependency; if it is equal +1, between variables is the direct function linear dependency. Correlation coefficient equal to zero means the linear independency of variables. The more is the coefficient of correlation in absolute expression more closely to 1, thereby is the dependency stronger and the more it is closely to zero, the dependency between variables is freer, i.e. weaker. High value of correlation coefficient does not have to mean a causal dependency between variables in any case. For confirmation of dependency we use the hypothesis test about correlation coefficients by significance level α = 0.05. Results Basically on realized calculations we attained to the following conclusions. Calculated values of the Spearman coefficient of sequential correlation indicate the existence of direct linear dependency between amount of inhabitants and amount of subjects creating the municipal economy of selected municipalities and towns during the whole period of years 2000 – 2006. These results have been confirmed by hypothesis test of correlation coefficients in particular years, too. The lowest values in whole analysed period reached the correlation coefficient in case


305

of municipalities, what illustrates graph 1. It deals about a medium-strong direct dependency between the amounts of municipal inhabitants and the amount of subjects of municipal economy, when values of correlation coefficients moved in interval from +0.34 to +0.66. In case of towns we realised the medium-strong direct dependency between variables in 2000 and 2001, but from 2002 we can speak about a strong direct dependency, when values of correlation coefficient moved in interval from +0.67 to +1. The highest measure of dependency we noted in 2006. Strong direct dependency during the whole analysed period we proved in case of the third selected file created by summary of municipalities and towns, too. Changes in value of correlation coefficient in particular years, as well as changes in intensity of influence of relevant factor are evocated by change of influence of other factors – local or global on dependent variable, i.e. on amount of subjects of municipal economy. It means that the amount of subjects of municipal economy is more or less influenced not only by the chosen factor, but also by effect of other factors with higher or lower intensity of influence. The significant change in all three files we noted in 2002, when the measure of dependency between amount of inhabitants and amount of subjects of municipal economy increased rapidly. As the main reason of this fact we consider the influence of global factor – a real decentralization connected with transfer of new competences on municipalities, mainly in area of education and social care. Thereby the amount of subjects of municipal economy increased considerably. If we square the coefficient of correlation, we obtain a coefficient of determination in percentage expression. Consequently we can state, that the amount of subjects of municipal economy was determined by the amount of inhabitants in 2000 at 16.7%, in 2001 at 15.9%, in 2002 at 44.4%, etc. In case of towns the correlation coefficient had a growing tendency during the analysed period and the coefficient of determination rose proportionally, too. While in 2000 the amount of subjects of municipal economy was explained by the amount of inhabitants at 16.7% (by significance level 0.05), in 2006 the influence of this factor increased at 86.8%.

0,6667 0,6294 0,6213 0,6057 0,6081

0,39880,4087

0,4091

0,8222

0,8733 0,8792 0,8892 0,9319

0,4457

0,6791 0,6842

0,8366

0,841 0,8315 0,82130,8267

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Year

Measure of dependency

Municipalities

Towns

Together


306

Graph 1 Measure of dependency between amount of inhabitants and amount of subjects of municipal economy in 2000 - 2006 Source: Self research. The second local factor we assume that it influences the municipal economy is the value of municipal assets. For determination of measure of dependency between the value of municipal assets and the amount of subjects creating the municipal economy we use, as in previous case, the Spearman coefficient of sequential correlation and for testing of dependency the hypothesis test about correlation coefficients. In the following graph we illustrate some calculated values of correlation coefficients in particular years.

0,7679

0,4296 0,42590,6333

0,5949 0,6074 0,6182 0,617

0,34810,3562

0,6613 0,64660,8161 0,78350,6743 0,6884

0,8074 0,8178 0,8171 0,8124 0,8131

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Year


Municipalities

Towns

Together

Graph 2 Measure of dependency between value of municipal assets and amount of subjects of municipal economy in 2000 - 2006 Source: Self research. Calculated values indicate a direct linear dependency between the value of municipal assets and the amount of subjects of municipal economy during the whole analysed period of years 2000 – 2006. In case of municipalities it dealt about the medium-strong dependency, which was noticed in 2000, 2001 and 2004 in case of towns, too. Hypothesis tests about correlation coefficients consequently confirmed the direct dependency between variables. The most important changes in development of measure of dependency we noticed in 2002 in case of all three files and in 2004 in case of towns. Development in 2002 we can explain by real decentralization, in consequence of which the value of municipal assets increased. Decrease of measure of dependency between the value of assets and the amount of subjects creating the economy of towns in 2004 was caused by decrease of value of their total assets in comparison with previous two years in accordance with increasing amount of subjects of municipal economy. It means that the amount of economic subjects of towns was more determined by


307

effect of other factor or factors than by value of municipal assets in this year. The influence of value of assets on the amount of economic subjects of municipalities and towns together was the highest in 2003 and 2004 when it reached 67%. The third factor, the influence of which we have tested, is the value of receipts creating the municipal budget. Results illustrated in graph 3 indicate the existence of direct linear dependency between variables during the whole analyzed period. We can state that values of the Spearmen coefficient of sequential correlation belong to the highest calculated values and they confirm a strong direct dependency between the value of municipal receipts and the amount of subjects of municipal economy.

0,4463 0,4713

0,7609 0,7230,66 0,7042 0,7169

0,4045 0,4161

0,7774 0,864

0,8807 0,8640,8496

0,685 0,7187

0,8761 0,8629

0,8123 0,82130,8418

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Year


Municipalities

Towns

Together

Graph 3 Measure of dependency between value of municipal receipts and amount of subjects of municipal economy in 2000 - 2006 Source: Self research. The value of expenditures of municipal budgets is the fourth factor, which influences the amount of subjects of municipal economy in our opinion. We assume that the amount of subjects creating the municipal economy depends on the value of expenditures from municipal budget. On the basis of realized calculations illustrated in graph 4 we can confirm our assumption about the existence of direct dependency between analysed variables.


308

0,4448

0,4123

0,70230,6244 0,6279 0,6177

0,6741

0,3586

0,4743

0,83440,8773

0,7895 0,8196

0,78940,6761 0,7004

0,8541

0,8232 0,8420,7727

0,8041

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

YearMeasure of dependency

Municipalities

Towns

Together

Graph 4 Measure of dependency between value of municipal expenditures and amount of subjects of municipal economy in 2000 - 2006 Source: Self research. A little bit different process we used by substantiation of influence of last chosen local factor, which is the structure of needs on municipal territory. According to our assumption the structure of needs depends on demographic structure of local inhabitants, too. It means that the share of age groups of inhabitants on the total amount of municipal inhabitants influences the specific structure of economic activities and so the economic subjects creating the municipal economy, too. The scale of economic activities is not adequate to the amount of economic subjects of municipal economy yet. By verification of mentioned assumption we had to take into consideration the following facts: - the influence of global factors, mainly legislatively determined extent and structure of competences of local self-government, - the possibility of quantification of variables for using of relevant mathematic and statistic methods for exact confirmation of influence of chosen factor on municipal economy. The influence of demographic structure of inhabitants on the structure of economic subjects creating the municipal economy is possible to prove in case of two age groups of inhabitants, which are inhabitants in pre-productive age (0 – 14 years) and inhabitants in post-productive age (60+ men/55+ women). Mentioned variables have a character of independent variables, which is able to quantify and to give into the correlation with dependent variable. This variable is the amount of subjects used by inhabitants in pre-productive age – i.e. school and pre-school institutions, centres for spending of free time and the amount of subjects used by inhabitants in post-productive age – i.e. retirement homes and similar institutions. At the same time it is necessary to take into consideration the important influence of global factor, which is the real decentralization in 2002 and connected transfer of new competences on municipalities, mainly in area of education and social care


309

for old inhabitants. For this reason we analyzed dependency between variables only in period of years 2002 – 2006. To determination of measure of dependency we used the Spearman coefficient of sequential correlation, which we consequently tested by hypothesis test about correlation coefficients. In the first step we searched dependency between the amount of inhabitants in pre-productive age and the amount of school and pre-school institutions. The result was the confirmation of strong direct dependency between variables in case of municipalities and towns together, as well as separately. Graph 5 illustrates the calculated values.

0,9807

0,67780,7027 0,6949 0,7079 0,7397

0,8901 0,896 0,8755 0,9008

0,762 0,8142 0,7863 0,7913 0,803

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

2002 2003 2004 2005 2006

Year


Municipalities

Tow ns

Together

Graph 5 Measure of dependency between amount of inhabitants in pre-productive age and amount of subjects of school and pre-school character in 2002 - 2006 Source: Self research. In the second step we searched the measure of dependency between the amount of inhabitants in post-productive age and the amount of retirement homes and similar institutions. By calculation we used the same process as in the previous step. On the basis of realized calculations we can statistically confirm the existence of medium-strong direct dependency between variables in 2002 – 2006, what illustrates the following graph.


310

0,50,50,4501 0,4525 0,4501

0,5211

0,57660,57470,57470,5977

0,53510,54750,54620,5845

0,5564

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

2002 2003 2004 2005 2006

Year


Municipalities

Towns

Together

Graph 6 Measure of dependency between amount of inhabitants in post-productive age and amount of retirement homes and similar institutions in 2002 - 2006 Source: Self research. In connection with mentioned factors we consider to be important to notice, that the measure of dependency between the chosen age groups of inhabitants and the amount of subjects of municipal economy is significantly determined by decisions of local self-government’s authorities in within the frame of foundation function of municipality. Many municipalities and towns have some school and pre-school institutions, as well as institutions bidder the social care for old inhabitants in their foundation competence, but these do not have the own legal personality, what directly influences the amount of subjects creating the municipal economy and causes the lower measure of dependency between variables. Discussion At the end of this paper we can state, that we confirmed our assumption about the influence of chosen local factors on extent of municipal economy by using of relevant mathematic and statistic methods. The size of municipality expressed by the amount of local inhabitants, the value of municipal assets, the value of municipal receipts and expenditures from municipal budget we can consider to be factors influenced the municipal economy. It means the municipality has:

1. higher amount of inhabitants, 2. higher value of municipal assets, 3. higher municipal receipts, 4. higher expenditures from municipal budget,

the extent of municipal economy expressed by the amount of established subjects is larger. Between the mentioned factors and the extent of municipal economy exists the medium-strong and strong direct dependency, whereby we confirm the relevance of formulated hypothesis. The local factor with the highest measure of influence on municipal economy is the value of receipts in municipal budget.


311

Partly we confirmed a hypothesis about the existence of direct dependency between the age structure of local inhabitants and the amount of subjects creating the municipal economy, too. We can state, that the extent and structure of economy depend on the share of age groups in total amount of municipal inhabitants, too. At the same time the research results proved the high measure of influence of global factors on extent and structure of municipal economy. Mainly it was the influence of real decentralization, which became evident in 2001 and 2002 and which we confirmed indirectly by calculation of measure of dependency of chosen local factors. Conclusion Municipal economy as a subsystem of economics includes subjects, which were established by municipality, incl. municipality by itself. Activities of these subjects are aimed at production of municipal public goods; they express the economic entity of local self-government, as well as its economic function. Municipal economy is determined by a lot of factors, which activate some changes in its extent and structure and influence its functioning, too. Regardless if they have local or global character it is necessary to identify and determine the measure of their influence. This problematic absents in scientific literature. Extraordinary attention it is necessary to pay to local factors, which influence has a local character and depends on specifics of each municipality. With using of relevant mathematic and statistic methods we exactly confirmed the influence of chosen local factors on extent and structure of municipal economy. We can state, that the municipal economy in Slovakia is determined by: the amount of municipal inhabitants, the age structure of inhabitants, the value of municipal assets, the value of municipal receipts and by the value of expenditures from municipal budget. Between these local factors and the extent and structure of municipal economy exists the medium-strong and strong direct dependency.

Literature Hindls, R., Hronová, S., Seger, J., 2003, Statistika pro ekonomy, 415

s, Professional Publishing Praha, ISBN 80-86419-34-7; Švantnerová, Ľ., Kožiak, R., 2005, Ekonomika miestnej samosprávy.

Banská Bystrica : Ekonomická fakulta Univerzity Mateja Bela v Banskej Bystrici, 98 s., ISBN 80-8083-117-3;

Švantnerová, L‘., Makanová, M., Kožiak, R., 2007, Faktory ovplyvňujúce formovanie a vývoj hospodárstva obcí v Slovenskej republike. In: Scientific Papers of the University of Pardubice. Pardubice: Fakulta ekonomicko-správní Univerzity Pardubice, č. 11. s. 133-137. ISSN 1211-555X.


312

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND SITUAłIILE FINANCIARE ŞI UTILITATEA ACESTORA ÎN

REFLECłIA IMAGINII FIDELE

Florin BoŃa – Avram. Babeş-Bolyai University Cluj Napoca,

Faculty of Economic Sciences and Business Administration, Teodor Mihali St., No. 58-60, 400591, România

[email protected]

Abstract The final objective of the financial statements is that of a true and fair reflection of

the performances and financial position of the company, also of the changes of these financial statements. A financial statement proves their utility in the futures treasury cash flows projected by the users of the financial statements when they analyze and decide to manage and invest in some and other activities. Also the user of the financial statements needs to approximate the moments of generating the cash flows resulted from the activity reflected by the financial statement. But in the condition of the national and international economical environment which are characterized through a dynamism more and more important, we ask ourselves if the financial statements are really adapted to this rhythm in that measure in which the presented information to be real useful and not too old. In this article we will try to underline the principals conceptual approaching referring to the realizing and presenting the financial statements, the role of these financial statements in the reflection of true and fair view, without neglecting the importance of the qualitative characteristics of the financial information, and also the base concepts which must be considered in the process of preparing and presenting of the financial statements.

Keywords: financial statements, true and fair view, qualitative characteristics 1. Introducere

Fidelitatea reprezintă acea caracteristică, calitate a informaŃiei contabile prin „care se reproduce sau se urmează cu precizie, exactitate un model, o normă, un obicei” (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998). Imaginea reprezintă reflectarea a unui obiect în conştiinŃă sub forma unei senzaŃii, percepŃii sau reprezentări sau, în acelaşi timp, mai are sensul de reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică obŃinută prin desen, pictură, sculptură etc.; reflectare artistică a realităŃii cu ajutorul cuvintelor (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998). Astfel, fidelitatea informaŃiei contabile constă în redarea în situaŃiile financiare a realităŃii economice cât mai exact, reproducerea cât mai reală a activităŃii întreprinderii în documentele de sinteză contabilă. Altfel spus, trebuie să existe o bijectivitate bine definită (prin norme, reguli şi principii) a activităŃii de transpunere a realităŃii economico-financiare a întreprinderilor (domeniul de definire a funcŃiilor contabile) în situaŃiile financiare


313

(codomeniul de definire a funcŃiilor contabile, unde îşi are reprezentarea abstractă a „poziŃiei financiare, performanŃelor financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaŃii referitoare la activitatea desfăşurată”). „Imaginea fidelă nu poate fi confundată cu o copie exactă a realităŃii economice, ci este reprezentată de imaginea în care se poate avea încredere, căreia i se poate acorda credit.” (Matiş, D., 2003).

În obŃinerea acestei viziuni reale, obŃinute printr-o reprezentare loială a activităŃii a întreprinderii, constatăm o evoluŃie în abordarea profesionistului contabil, în sensul că din ce în ce mai mult, acesta nu mai este asociat cu un rol static, care veghează la respectarea şi corecta aplicare a normelor legale, ci suferă o mutaŃie, în sensul că raŃionamentul profesional al acestuia capătă o importanŃă tot mai mare, el trebuind să analizeze aplicarea normelor în strânsă corelaŃie cu imaginea difuzată utilizatorilor, astfel încât aceasta să exprime realitatea obiectului reprezentat. 2. SituaŃiile financiare - oglinda imaginii fidele în contabilitate Produsul final al activităŃii contabile se concretizează în situaŃiile financiare. Prin intermediul acestora, toate tranzacŃiile din activitatea economico-financiară a întreprinderii sau entităŃii sunt clasificate şi sintetizate. În viziunea organismului american de normalizare, Financial Accounting Standards Boards (FASB) (Financial Accounting Standards Boards (1978), Statement of Financial Accounting Concepts No.1: Objectives of Financial Reporting by Business Enterprises), situaŃiile financiare sunt definite ca reprezentând elementul central al raportării financiare, răspunzând principalului scop, acela de comunicare a informaŃiei contabile către utilizatorii acesteia, iar raportarea financiară are în vedere trei obiective majore: furnizarea de informaŃii utile realizării afacerilor şi luării deciziilor

economice, utilizatorii informării financiare fiind interni (managementul întreprinderii) şi externi (proprietari, bancheri, furnizori, investitori, salariaŃi, clienŃi, analişti financiari, autorităŃile fiscale, normalizatori, legiuitori, etc.)

furnizarea unei informări inteligibile, capabile să ajute investitorii şi creditorii în previziunea fluxurilor de trezorerie viitoare ale întreprinderii. Astfel de fluxuri denotă capacitatea întreprinderii de a plăti dividende şi dobânzi, care, în schimb, influenŃează valoarea de piaŃă a acŃiunilor şi obligaŃiunilor emise. Astfel, organismul american de normalizare recunoaşte primatul fluxurilor monetare în faŃa informaŃiilor de tip rezultate care sunt consecinŃele aplicării unei contabilităŃi de angajamente.

furnizarea unei informaŃii relative la resursele economice ale întreprinderii, obligaŃiile faŃă de creditori şi proprietari, precum şi efectele tranzacŃiilor sau evenimentelor care-şi pun amprenta asupra resurselor şi drepturilor privind resursele.

În literatura franceză de specialitate, situaŃiile financiare sunt regăsite sub forma documentelor contabile de sinteză, fiind definite ca şi situaŃii întocmite cu o


314

anumită periodicitate şi în cadrul cărora este prezentată situaŃia şi rezultatele întreprinderii.

International Accounting Standards Board (IASB) – organismul internaŃional de normalizare, prin intermediul IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare defineşte situaŃiile financiare ca o reprezentare după o anumită structură a poziŃiei financiare a unei întreprinderi şi a tranzacŃiilor efectuate de aceasta , având drept obiectiv acela de a oferi informaŃii despre poziŃia financiară, performanŃa şi fluxurile de trezorerie ale unei entităŃi, informaŃii care au menirea de a ajuta utilizatorii în luarea deciziilor economice. În structura acestor situaŃii financiare care trebuie întocmite de către entităŃi sunt incluse: BilanŃul, Contul de profit şi pierdere, SituaŃia modificărilor capitalului propriu, SituaŃia fluxurilor de numerar/trezorerie, Notele explicative şi politicile contabile.

Indiferent de denumirea lor sau sistemul contabil în care activează, toate întreprinderile întocmesc şi prezintă situaŃii financiare care să reflecte întreaga activitate desfăşurată, precum şi situaŃia la un moment dat, toate aceste informaŃii fiind destinate unei game foarte largi de utilizatori, pe care-i putem încadra în două categorii: interni şi externi. Utilizatorii interni se concretizează în cei care conduc şi controlează întreaga activitate a întreprinderii. Ne referim aici la managerii entităŃilor, care sunt interesaŃi în primul rând de informaŃiile din rapoartele cu caracter intern dar şi de informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare, obŃinând astfel un ansamblu de informaŃii care să-i ajute în planificarea activităŃilor în vederea atingerii obiectivelor propuse, precum şi în activitatea de luare a deciziilor şi de control. Alături de cerinŃele informaŃionale ale managerilor, situaŃiile financiare răspund şi cerinŃelor unei game largi de utilizatori externi, care au nevoie de informaŃiile financiare pentru a-şi putea formula opiniile necesare cu privire la activitatea desfăşurată de întreprinderea respectivă şi pentru a-şi putea fundamenta astfel, procesul decizional economic.

Având în vedere continuitatea procesului de extindere a categoriilor de utilizatori, precum şi diversificarea aşteptărilor acestora, se impune necesitatea ca informaŃiile prezentate prin intermediul situaŃiilor financiare să fie accesibile şi relevante în procesul de fundamentare a deciziilor. Obiectivele situaŃiilor financiare pot fi realizate în contextul asigurării echilibrului între caracteristicile calitative ale acestora pentru a satisface pe deplin cerinŃele informaŃionale comune ale utilizatorilor externi. SituaŃiile financiare, precum şi contabilitatea în ansamblul său se constituie într-un real mijloc de comunicare în lumea economică-financiară de pretutindeni. Aşa se explică şi faptul că, în ultima vreme, asistăm la cele mai puternice dezbateri pe plan contabil, iar la toate acestea se adaugă scandalurile financiare care au avut loc în ultimii ani, în cadrul unor organizaŃii cu renume, ceea ce ne determină să abordăm tot mai serios problema găsirii acelui limbaj contabil comun, care să faciliteze comunicarea economică-financiară pe plan mondial. Normalizarea contabilă are drept obiect şi scop aplicarea de „norme contabile identice în acelaşi spaŃiu geopolitic şi urmăreşte crearea de practici


315

contabile uniforme.” (Ionaşcu, I., 2003). Obiectivele procesului de normalizare contabilă sunt: Stabilirea unui sistem unitar de termeni, precum şi a regulilor de funcŃionare

şi utilizare a acestora Gruparea şi ordonarea conturilor pe baza unor criterii bine identificate, în

clase şi grupe de conturi şi elaborarea unui Plan de Conturi Elaborarea unui sistem unitar de principii şi norme de registre şi documente Definirea informaŃiilor prezentate în situaŃiile financiare Stabilirea schemelor şi modelelor de prezentare a informaŃiilor în cadrul

situaŃiilor financiare Stabilirea principiilor de recunoaştere în contabilitate a tranzacŃiilor.

La momentul actual, procesul de normalizare se caracterizează prin trăsături foarte diferite de la o Ńară la alta sau de la o zonă regională la alta. În ciuda faptului că au ca şi punct de plecare aceleaşi obiective şi definiŃii, rezultatele proceselor de normalizare sunt destul de diferite şi asta datorită faptului că în acelaşi timp se încearcă şi adaptarea la caracteristicile specifice fiecărei Ńări, regiuni sau pieŃe de capital. O preocupare principală a profesiei contabile din întreaga lume o reprezintă asigurarea comparabilităŃii situaŃiilor financiare întocmite şi prezentate de diferite întreprinderi din diferite Ńări sau sisteme contabile, un rol important avându-l Consiliul pentru Standardele InternaŃionale de Contabilitate (IASB). Obiectivul principal al acestuia este acela de a încerca să diminueze diferenŃele existente în ceea ce priveşte modul de prezentare a informaŃiilor financiar-contabile, căutând să armonizeze reglementările, standardele şi procedurile contabile referitoare la întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, astfel încât să se asigure furnizarea unor informaŃii utile pentru procesul decizional economic al utilizatorilor. Conform IASB, normalizarea prin intermediul standardelor profesionale de contabilitate are scopul de a asigura: furnizarea unor reguli contabile general valabile, acceptate în toate Ńările lumii, astfel încât să determine o armonizare într-o proporŃie cât mai mare a standardelor contabile aplicate în diverse Ńări, prin accentuarea importanŃei cuvenite aspectelor cu adevărat semnificative.

stabilirea unei baze unitare pentru elaborarea situaŃiilor financiare, astfel încât să se creeze premisele efectuării de analize comparative, în timp şi spaŃiu, între acestea.

adaptarea standardelor naŃionale la cele internaŃionale şi nu suprapunerea acestora.

aria de aplicare a standardelor internaŃionale să fie circumscrise pentru elementele semnificative, având în vedere totodată ca aceste standarde să nu devină coercitive.


316

În funcŃie de modul de adoptare a normelor contabile se disting două forme ale procesului de normalizare (Ristea, M., 2002): 1. Normalizarea reglementată, care se caracterizează prin faptul că normele se reflectă prin texte legale şi reglementate, iar adoptarea acestora de către întreprinderi este obligatorie. Normalizarea reglementată este specifică în mod deosebit Ńărilor din Europa Continentală, care se caracterizează prin elaborarea politicilor contabile şi încadrarea acestora într-un cadru definit de către dreptul contabil, acea ramură a dreptului privat care guvernează contabilii şi contabilitatea. Managerii au libertate de acŃiune în ceea ce priveşte alegerea opŃiunilor contabile aferente întocmirii şi prezentării situaŃiilor financiare, dar cu condiŃia respectării anumitor limite impuse de dreptul contabil. O caracteristică a cadrului contabil reglementat este interacŃiunea dintre regulile contabile şi cele fiscale aferente întocmirii şi prezentării situaŃiilor financiare. Astfel, ne referim la o influenŃă a fiscalităŃii asupra standardelor contabile concretizată în diferite forme: limitarea deductibilităŃii cheltuielilor, restricŃionarea metodelor de evaluare admise, sau chiar stabilirea înregistrărilor contabile care au ca şi obiect operaŃiuni cu caracter fiscal. Un dezavantaj al acestei influenŃe fiscale este descurajarea managementului în ceea ce priveşte utilizarea unor metode de optimizare a rezultatelor contabile. Normele europene sunt texte reglementate, cu caracter obligatoriu pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, ele sunt încorporate în dreptul contabil al fiecărei Ńări, şi nu prin preluarea lor directă ca şi standarde naŃionale. Directivele europene includ o serie de opŃiuni alternative care pot să fie reglementate prin dreptul contabil al fiecărei Ńări, ceea ce nu elimină existenŃa a încă numeroase diferenŃieri între standardele naŃionale. Astfel, deşi normalizarea europeană este reglementată, aceasta are la bază doctrine contabile diferite de care s-au Ńinut cont în elaborarea normelor europene. 2. Normalizarea profesională, în care normele au ca şi punct de plecare necesitatea practică de elaborare a informaŃiilor contabile, iar adoptarea acestora de către întreprinderi este opŃională. Punctul de plecare al acestei normalizări profesionale este determinat de către doctrina contabilă anglo-saxonă, iar conform acesteia normele sau standardele contabile se constituie ca şi sisteme de referinŃă pentru elaborarea informaŃiilor contabile şi pentru acceptarea situaŃiilor financiare de către utilizatori. Reprezentantul acestui tip de normalizare este Consiliul pentru Standarde Contabile InternaŃionale (IASB), al cărui scop este elaborarea de norme contabile aplicabile la un nivel global. IASB este un organism fără putere coercitivă, iar aplicarea acestor standarde este facultativă. Acest tip de normalizare se realizează prin intermediul Cadrului general privind întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, care cuprinde conceptele şi principiile teoretice, care împreună formează referenŃialul pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare. Datorită necesităŃii obiective de a asigura comparabilitatea în timp şi spaŃiu a informaŃiilor prezentate în situaŃiile financiare, se impune realizarea unor convergenŃe a normelor contabile la nivel mondial, un rol deosebit de important în acest proces avându-l organismul IASB. Această normalizare profesională este


317

specifică Ńărilor anglo-saxone, şi are în vedere: componenŃa situaŃiilor financiare, elementele descrise în situaŃiile financiare, recunoaşterea şi evaluarea acestor elemente, reglementările şi procedurile privind întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, fără a stabili cu precizie ordinea sau formatul în care informaŃiile trebuie să fie prezentate în cadrul situaŃiilor financiare. Pornind de la precizările Cadrului general privind întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, pentru a putea răspunde necesităŃilor informaŃionale ale unei game cât mai largi de utilizatori, devine evidentă necesitatea prezentării în structura situaŃiilor financiare a informaŃiilor despre poziŃia financiară, performanŃele şi modificările poziŃiei financiare a întreprinderii. În ceea ce priveşte poziŃia financiară, informaŃiile trebuie să reflecte: Resursele economice care se află sub controlul întreprinderii şi care sunt utile

pentru determinarea capacităŃii întreprinderii de a genera fluxuri monetare în viitor;

Structura de finanŃare, care este utilă pentru a putea face o cuantificare a nevoilor viitoare de împrumuturi, precum şi posibilitatea de a obŃine aceste împrumuturi;

Repartizarea profiturilor şi fluxurilor viitoare de trezorerie, lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii şi capacitatea sa de a se adapta schimbărilor de mediu, în care activează întreprinderea.

InformaŃiile privind performanŃa urmăresc: Evaluarea modificărilor probabile ale resurselor economice pe care

întreprinderea la va putea control în viitor Posibilitatea formulării de ipoteze despre eficienŃa utilizării unor noi resurse. InformaŃiile privind modificările poziŃiei financiare au în vedere analiza activităŃilor de exploatare, de finanŃare şi de investiŃii astfel încât să satisfacă cerinŃele informaŃionale ale cât mai multor categorii de utilizatori. Având în vedere cele prezentate în subcapitolele anterioare, putem să afirmăm că în ceea ce priveşte întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare cadrele referenŃiale de bază rămân: Directivele europene Standardele internaŃionale de raportare financiară (cadrul conceptual

internaŃional) Standardele contabile americane (cadrul conceptual american).

Evident că între aceste trei sisteme referenŃiale de bază pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, există o serie de similitudini dar şi diferenŃieri, ceea ce determină pe plan global acordarea unei atenŃii sporite pentru procesul de convergenŃă ale acestora, proces care va trebui să se apropie de un final într-un viitor nu prea îndepărtat.

Caracteristicile calitative asigură utilitatea informaŃiilor prezentate în situaŃiile financiare, fiind caracteristice normalizării prin intermediul unui cadru conceptual şi mai puŃin normalizării reglementate, adică prin intermediul unui plan


318

contabil. De aceea, în cele ce urmează, considerăm relevant să analizăm o analiză comparativă a caracteristicilor calitative prevăzute de cele două cadre conceptuale: cel american (FASB) şi cel internaŃional (IASB), pornind de la faptul că în cadrul ambelor cadre conceptuale calităŃile asociate informaŃiilor financiare pot fi structurate ierarhizat folosind următoarele criterii:

Utilizatorii informaŃiilor financiare RestricŃie generală CalităŃi specifice utilizatorilor CalităŃi principale CalităŃi secundare RestricŃie secundară.

Tabel nr.1 Caracteristicile calitative ale informaŃiilor în viziunea FASB- IASB

Nr. Crt.

Criteriul urmărit Cadrul conceptual american

(FASB) Cadrul conceptual internaŃional (IASB)

1.

Utilizatorii informaŃiilor financiare

InformaŃiile prezentate în situaŃiile financiare şi necesare utilizatorilor au ca şi obiectiv acela de a fi util luării deciziilor economice. Astfel informaŃia trebuie să fie semnificativă, plecând de la premisa ca utilizatorii situaŃiilor financiare au suficiente cunoştinŃe în ceea ce priveşte domeniul economic în general, şi financiar-contabil în special.

În plus, cadrul internaŃional precizează faptul că o informaŃie referitoare la anumite problematici mai complexe, dar care sunt utile procesului decizional, nu va fi exclusă din situaŃiile financiare pe motiv că ar fi prea dificilă de înŃeles pentru anumiŃi utilizatori.

2. RestricŃie generală

Conform restricŃiei generale, informaŃiile vor fi prezentate numai dacă beneficiile asociate acestora sunt mai mari decât costurile obŃinerii lor. Comentarii: Este foarte dificil de evaluat care vor fi beneficiile aduse de informaŃiile financiare. Mai mult, se întâmplă ca beneficiile să fie obŃinute de cei care nu au suportat costurile. În concluzie, nu este uşor de aplicat acest raport cost - beneficiu în fiecare caz particular,

Aceeaşi regulă este valabilă şi cadrul conceptual internaŃional, deci: Valoarea informaŃiei > costul obŃinerii


319

însă aceasta restricŃie trebuie să rămână în atenŃia normalizatorilor ca şi în vederea celor care întocmesc situaŃiile financiare.

3. CalităŃi specifice utilizatorilor

Două caracteristici sunt esenŃiale din punctul de vedere al utilizatorilor, în contextul ambelor cadre conceptuale: • Utilitatea informaŃiilor pentru procesul decizional economic; • Inteligibilitatea acestora (în contextul în care utilizatorii au suficiente cunoştinŃe financiar - contabile)

Caracteristicile primare: • RelevanŃa: o informaŃie este relevantă dacă aceasta permite decidentului să previzioneze evenimente, să confirme sau să corecteze perspectivele, prin urmare dacă are: o valoare predictivă şi este oportună. • Credibilitatea: informaŃiile sunt credibile (fiabile) atunci când ele sunt verificabile, neutre, şi când oferă o reprezentare fidelă.

Aceleaşi caracteristici primare sunt delimitate şi de către cadrul conceptual internaŃional, existând diferenŃieri în ceea ce priveşte: • Credibilitatea este

definită prin neutralitate şi prezentare fidelă, având în plus faŃă de cadrul american prevalenŃa substanŃei economice asupra formei juridice, prudenŃa şi exhaustivitatea.

Ingrediente comune: neutralitatea şi sinceritatea

4. Caracteristici primare

Ingrediente proprii cadrului american: verificabilitatea

Ingrediente proprii cadrului internaŃional: prevalenŃa substanŃei economice asupra formei juridice, prudenŃa şi exhaustivitatea.

5. Caracteristici secundare

Sunt reŃinute aceleaşi caracteristici secundare de către ambele cadre conceptuale: • Comparabilitatea informaŃiilor: permite utilizatorilor de

informaŃii contabile să evalueze aspectele comune precum şi diferenŃele dintre entităŃi diferite pentru aceeaşi perioadă de timp, sau în ceea ce priveşte aceeaşi entitate, dar pentru perioade diferite. Altfel spus, informaŃia trebuie să ofere posibilitatea efectuării de


320

comparaŃii în spaŃiu şi timp. • Permanenta metodelor: presupune folosirea aceloraşi

procedee şi metode contabile de la o perioadă la alta. Aceasta cerinŃă nu trebuie interpretată la modul absolut. Daca se constată că prin folosirea altor metode contabile se realizează o mai bună informare, atunci schimbarea de metodă este chiar recomandată, cu menŃiunea că efectele acestei schimbări să fie precizate in notele suplimentare.

Comentarii: Permanenta metodelor nu asigură comparabilitatea. Dacă evaluările făcute nu sunt prezentate cu buna credinŃă, comparabilitatea nu este asigurată.

6. RestricŃie secundară

Aceeaşi restricŃie este reŃinută de către ambele cadre conceptuale: • Pragul de semnificaŃie: care presupune că un element trebuie publicat în situaŃiile financiare dacă este considerat semnificativ, cu alte cuvinte, dacă depăşeşte pragul de semnificaŃie şi prezentarea lui influenŃează deciziile utilizatorilor. Stabilirea faptului că un element este semnificativ sau nu, depinde de raŃionamentul profesional, şi se stabileşte în funcŃie de mărimea şi natura elementului (Holder, W.W.et all, 2003).

Atât cadrul conceptual american, cât şi cel internaŃional prevăd că situaŃiile

financiare vor fi întocmite în conformitate cu o contabilitate de angajamente. Contabilitatea de angajamente îşi propune să înregistreze efectele financiare ale tranzacŃiilor, evenimentelor şi circumstanŃelor, în momentul în care acestea au avut loc, si nu atunci când o sumă de bani este plătită sau încasată de către întreprindere. Astfel, contabilitatea de angajamente nu se bazează doar pe tranzacŃiile care implică modificări ale numerarului, ci are în vedere şi alte tranzacŃii care, deşi în prezent nu implică transferuri de numerar, vor avea astfel de implicaŃii in viitor.

Cadrul conceptual internaŃional prin intermediul IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare stabileşte o serie de principii generale, care stau la baza normalizării raportării prin intermediul situaŃiilor financiare. Acestea sunt: Conformitatea sau prezentarea fidelă: întreprinderile au obligaŃia de a întocmi

situaŃii financiare care prezintă corect situaŃia şi performanŃele lor financiare, precum şi fluxurile de numerar, subliniind că aceasta înseamnă prezentarea fidelă a efectelor tranzacŃiilor şi altor evenimente în conformitate cu definiŃiile şi criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active, datorii, venituri şi cheltuieli stabilite în cadrul conceptual internaŃional .

Continuitatea: presupune că întreprinderea îşi va continua activitatea şi in viitorul previzibil fără a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea. In caz contrar, situaŃiile financiare trebuie elaborate in funcŃie de o bază de


321

evaluare specifică ce include valorile lichidative ale elementelor din activul şi pasivul bilanŃier.

Contabilitatea de angajamente PermanenŃa (consecvenŃa): concept apărut din necesitatea realizării unei

analize în timp a poziŃiei financiare şi a performanŃei întreprinderii, care se poate realiza numai pe informaŃii comparabile.

Pragul de semnificaŃie: noŃiune dezvoltată ca şi o componentă a caracteristicilor calitative ale situaŃiilor financiare, mai precis ca o componentă a relevanŃei informaŃiei. O informaŃie este semnificativă dacă poate afecta în mod rezonabil evaluările şi deciziile cu privire la întreprinderea raportoare, sau dacă omiterea sau declararea sa eronată ar putea influenŃa deciziile economice ale utilizatorilor.

Compensarea şi non-compensarea: IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare nu permite compensarea activelor cu datoriile sau cheltuielilor cu veniturile. Sunt acceptate excepŃii de la această cerinŃă doar dacă un standard internaŃional de contabilitate permite sau cere o astfel de compensare.

2. Concluzii

Analizând, în paralel, principalele cadre conceptuale care „dictează” reglementarea standardelor contabile pe plan mondial, şi raportându-ne la cel reglementat de normalizatorii români, putem desprinde o primă concluzie, aceea că în ciuda importanŃei tot mai mare acordate raŃionamentului profesional al contabilului, care caracterizează cadrele conceptuale IASB şi FASB, totuşi în sistemul contabil românesc importanŃa raŃionamentului profesional al contabililor este încă destul de moderată. Apreciem că principalele motive Ńin de raŃiuni fiscale, care încă sunt destul de predominante în legislaŃia românească contabilă. Dar care este semnificaŃia raŃionamentului profesional? Acesta ar trebui să conducă profesionistul contabil în alegerea acelor căi de a acŃiona, încât să degajeze un grad cât mai ridicat de fidelitate al imaginii reflectate prin situaŃiile financiare, produsul de sinteză al contabilităŃii, iar astfel utilizatorii să aibă o încredere sporită în informaŃiile prezentate. Urmând însă firul logic al lucrurilor se nasc alte întrebări: • În ce măsură însă, putem să ne bazăm pe judecata profesională a contabililor, astfel încât să obŃinem rezultatele dorite? • În ideea în care pornim de la premisa că ne putem baza pe judecata acestora în alegerea acelor opŃiuni care să asigure calitatea dorită a informaŃiilor degajate din situaŃiile financiare, cât de mare trebuie să fie spectrul de acŃiune al acestora, încât aceştia să nu devină pasibili de anumite sancŃiuni pentru încălcarea unor norme şi reglementări contabile, dat fiind caracterul încă destul de fiscal, care ne mai caracterizează încă reglementările contabile? Aceste întrebări ar putea fi punctul de pornire al unor noi cercetări ştiinŃifice, pentru că eventualele răspunsuri care s-ar obŃine, ar putea contribui


322

la un real progres în procesul atât de complex de atingere a unei imagini cât mai fidele a întreprinderii. Bibliografie

Holder W.W., Kenneth R.S., Whittington R., 2003, „Materiality Considerations”- Journal of Accountancy, November;

Kollaritsch, F.P. 1960, „Can the Balance Sheet Reveal Financial Position?”, The Accounting Review, vol.35;

Matiş, D., 2003, „Contabilitatea operaŃiunilor speciale”, Editura Intelcredo, Deva;

Ristea, M., 2002, „Normalizarea contabilităŃii – bază şi alternativ”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti;

*** Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998, „DicŃionarul explicativ al limbii române”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti.


323

ORGANISMELE PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN ÎN ROMÂNIA ŞI ROLUL ACESTORA ÎN

PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A AUDITORILOR INTERNI

Cristina BoŃa-Avram Babeş-Bolyai University

Faculty of Economic Sciences and Business Administration St. Teodor Mihali, No. 58-60, 400591, Romania

[email protected]

Abstract The realization of the internal audit function is based on the internal auditors, who

are the principal actors of this complex activity. The internal audit is an important and organized function, so this activity is not randomized and the professional organisms which coordinate the internal audit activity have an important role in developing and the progress of this function. Therefore we consider interesting to see the principal professional organisms, which have an important role in coordinating the complex function of internal audit, at the same time analyzing the role of these organisms in professional preparing of the internal auditors. The principal ways of internal auditors’ certification in Romania, their specific advantages and disadvantages are discussed, trying to underline some conclusions referring to polemics determined by the proposals for certification system of the internal auditors.

Keywords: internal audit, internal auditors, internal audit standards 1.Introducere

Principalele organisme profesionale care reglementează activitatea de audit intern în România sunt:

a. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) b. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) c. Camera Auditorilor Financiari din România d. AsociaŃia Auditorilor Interni din România.

2. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) Prin intermediul cadrului normativ care reglementează auditul public

intern, ne referim îndeosebi la legea nr.672/19 decembrie 2002, au fost instituite două structuri organizatorice centrale, care, în esenŃă, au rolul de a coordona activitatea de audit public intern: • Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) • Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI).


324

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI), funcŃionează pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) fiind un organism cu caracter consultativ, având menirea de a acŃiona în vederea definirii strategiei şi a îmbunătăŃirii activităŃii de audit public intern, în sectorul public.

Principalele atribuŃii pe care le are CAPI în realizarea obiectivelor sale sunt: dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern şi

emite o opinie asupra direcŃiilor de dezvoltare a acestuia; dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în

domeniul auditului public intern; dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi îl

prezintă Guvernului; avizează planul misiunilor de audit public intern de interes naŃional cu

implicaŃii multisectoriale; dezbate şi emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes

naŃional cu implicaŃii multisectoriale; analizează importanŃa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul

divergenŃelor de opinii dintre conducătorul entităŃii publice şi auditorii interni, emiŃând o opinie asupra consecinŃelor neimplementării recomandărilor formulate de aceştia;

analizează acordurile de cooperare între auditul intern şi cel extern referitor la definirea conceptelor şi la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor;

avizează numirea şi revocarea directorului general al UCAAPI. 3. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)

Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) s-a constituit în cadrul Ministerului FinanŃelor Publice şi este structurată pe compartimente de specialitate, în subordinea directă a ministrului finanŃelor publice. Conducerea UCAAPI este exercitată de un director general, numit de ministrul finanŃelor publice, cu avizul CAPI. Directorul general este funcŃionar public şi trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil şi/sau al auditului, cu o competenŃă profesională corespunzătoare, şi să îndeplinească cerinŃele Codului privind conduita etică a auditorului intern.

În vederea realizării obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuŃii principale: elaborează, conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului public

intern şi monitorizează la nivel naŃional această activitate; dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern; dezvoltă şi implementează proceduri şi metodologii uniforme, bazate pe

standardele internaŃionale, inclusiv manualele de audit intern; dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;


325

elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern; avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în

domeniul auditului public intern; dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activităŃii de audit public intern şi

elaborează raportul anual, precum şi sinteze, pe baza rapoartelor primite; efectuează misiuni de audit public intern de interes naŃional cu implicaŃii

multisectoriale; verifică respectarea normelor, instrucŃiunilor, precum şi a Codului privind

conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern şi poate iniŃia măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entităŃii publice în cauză;

coordonează sistemul de recrutare şi de pregătire profesională în domeniul auditului public intern;

avizează numirea/destituirea şefilor compartimentelor de audit public intern din entităŃile publice;

cooperează cu Curtea de Conturi şi cu alte instituŃii şi autorităŃi publice din România;

cooperează cu autorităŃile şi organizaŃiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

4. Camera Auditorilor Financiari din România

ÎnfiinŃarea Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) a fost reglementată prin intermediul OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 75/1 iunie 1999 republicată. CAFR şi-a definit ca şi misiune de bază, aceea de a construi pe o bază solidă, identitatea şi recunoaşterea publică a profesiei de auditor financiar din România, având ca obiectiv principal dezvoltarea susŃinută a profesiei şi întărirea acesteia cu Standardele de Audit şi Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar, prin asimilarea integrală a Standardelor InternaŃionale şi a Codului de etică al IFAC, care să permită auditorilor financiari, membri ai CAFR să ofere servicii de audit financiar de o înaltă calitate, în interesul publicului, în general, şi al comunităŃii de afaceri, în special.

Pentru îndeplinirea misiunii sale, Camera Auditorilor Financiari din România şi-a stabilit următoarele obiective: • să dezvolte permanent profesia de auditor financiar din România, asumându-şi responsabilitatea de a proteja interesul public, căutând să se asigure că auditorii financiari, membri ai CAFR, respectă cele mai înalte standarde profesionale şi de conduită etica dezvoltate pe plan european si internaŃional; • să reprezinte profesia de auditor financiar la nivel naŃional şi internaŃional şi să promoveze interesele profesionale ale auditorilor financiari, membri ai CAFR faŃă de instituŃiile statului şi faŃă de organizaŃii profesionale naŃionale şi internaŃionale din domeniu; • să se preocupe ca serviciile de auditare a situaŃiilor financiare să crească calitativ, prin dezvoltarea în permanenŃă a sistemului de monitorizare şi competenŃă


326

profesională, asigurându-se ca stagiarii şi membrii CAFR să participe activ la programele de pregătire şi educaŃie profesională organizate anual de Cameră; • să păstreze permanent condiŃiile adecvate pentru ca auditorii financiari, membri ai CAFR să îşi exercite independent profesia de auditor financiar; • să comunice în permanenŃă cu auditorii financiari, membri ai CAFR, pentru identificarea necesităŃilor acestora, pentru a răspunde lor într-o manieră eficientă şi în timp real, asigurându-se astfel că primesc sprijin care să le permită să satisfacă, la rândul lor, cerinŃele clienŃilor pentru care lucrează; • să promoveze activ şi permanent cele mai bune practici ale profesiei pentru îmbunătăŃirea serviciilor de auditare a situaŃiilor financiare şi să identifice tendinŃele de pe piaŃa de audit financiar românească şi internaŃională, care ar putea avea impact asupra practicii profesiei şi să sfătuiască din timp, auditorii financiari pentru ca ei să adopte conduita optimă; • să facă conştient rolul Camerei Auditorilor Financiari din România şi să promoveze cooperarea cu Ministerul FinanŃelor Publice şi cu alte instituŃii ale statului, organizaŃii profesionale din domeniu, care au ca obiectiv dezvoltarea profesiei contabile din Ńară; • Sa educe publicul asupra rolului şi misiunii auditorului financiar, membru al CAFR şi sa promoveze implicarea sa in toate ramurile profesiei.

Prin intermediul art.25 din acelaşi act normativ (OUG 75/1999), se prevede ca fiind sarcina Camerei de „elaborare a normelor de audit intern aliniate la standardele internaŃionale în domeniu”. În acest sens, CAFR a emis mai multe acte normative prin care se încearcă această aliniere la Standardele InternaŃionale de Audit Intern. În anul 2004, CAFR a emis Hotărârea nr. 35/30 noiembrie 2004, publicată in Monitorul Oficial din 31 decembrie 2004, privind asimilarea Standardelor InternaŃionale de Audit Intern, ediŃia 2004, elaborate şi publicate de Institutul Auditorilor Interni, inclusiv a Cadrului General al Standardelor InternaŃionale de Audit Intern, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2005, menŃionând de la art.1 „se aprobă asimilarea Standardelor InternaŃionale de Audit Intern, ediŃia 2004, elaborate şi publicate de Institutul Auditorilor Interni, inclusiv a Cadrului General al Standardelor InternaŃionale de Audit Intern. Standardele InternaŃionale de Audit Intern se vor aplica în România sub denumirea de Standarde de Audit Intern, la care se adaugă Cadrul general al Standardelor de Audit Intern”.

Ulterior, în anul 2007, CAFR a emis Hotărârea nr. 88/19 aprilie 2007, publicată in Monitorul Oficial din 21 iunie 2007, pentru aprobarea normelor de audit intern. În cadrul art.1 alin.(1) se prevede că „se aprobă Normele de audit intern, aplicabile entităŃilor care sunt supuse auditului financiar, în conformitate cu legislaŃia în vigoare privind Dreptul societăŃilor comerciale”. La alin.(2) al aceluiaşi art.1 se menŃionează că:

„Normele de audit intern se compun din: a) Standardele de audit intern, elaborate şi publicate de Institutul Auditorilor Interni (Institute of Internal


327

Auditors – IIA - autoritate internaŃională de dezvoltare a celor mai bune practici în domeniu), asimilate de Camera Auditorilor Financiari din România, ca norme naŃionale de audit intern; b) Proceduri privind Cadrul general de desfăşurare a misiunilor de audit intern”. Art.2 al aceluiaşi act normativ prevede: „SocietăŃile comerciale ale căror situaŃii financiare anuale sunt supuse auditului financiar potrivit legii sau opŃiunii acŃionarilor, organizează activitatea de audit intern potrivit normelor prevăzute la Art. 1 al prezentei hotărâri”. Prin acelaşi act normativ emis de CAFR îşi încetează aplicabilitatea Hotărârea nr. 35/30 noiembrie 2004, emisă de CAFR.

Analizând, însă, dintr-o perspectivă mai critică, obiectivele şi misiunea pe care şi le-a propus CAFR, dar Ńinând cont, în acelaşi timp, de faptul că prin lege se instituie obligaŃia CAFR de a elabora normele de audit intern, afirmăm că ne aflăm în faŃa unor neconcordanŃe. Printre obiectivele propuse de către CAFR nu regăsim nici unul dedicat promovării activităŃii de audit intern. Acest organism îşi îndreaptă atenŃia cu preponderenŃă spre promovarea auditului financiar şi sprijinirea auditorilor financiari. Am putea spune, că oarecum auditul intern şi auditorii interni sunt neglijaŃi. Este adevărat că CAFR şi-a făcut datoria de a elabora normele de audit intern prin asimilarea celor internaŃionale. Ne punem întrebarea: este oare suficient în asigurarea progresului funcŃiei de audit în România, care îşi câştigă şi ea treptat locul binemeritat în viaŃa organizaŃiilor româneşti? 5. AsociaŃia Auditorilor Interni din România

AsociaŃia Auditorilor Interni din România (AAIR) a fost înfiinŃată în anul 2004, fiind recunoscută şi sprijinită ca unic reprezentant pe plan naŃional de Institutul InternaŃional al Auditorilor Interni (IIA). In prezent AsociaŃia are 350 de membri. Ca şi afiliere internaŃională, AsociaŃia este afiliată organizaŃiei internaŃionale a auditorilor interni - The Institute of Internal Auditors (Institutul Auditorilor Interni), Inc. cu sediul in Altamonte Springs în Florida, SUA. De asemenea, AsociaŃia mai este afiliată la ConfederaŃia Europeană a Institutelor de Audit Intern ECIIA (The European Confederation of Institutes of Internal Auditing) cu sediul la Bruxelles.

AsociaŃia Auditorilor Interni din România (AAIR) s-a constituit cu scopul: de a stabili şi a reprezenta un forum deschis în vederea promovării şi

dezvoltării practicii de audit intern; de a reprezenta un cadru unde sunt promovate Standardele InternaŃionale de

Audit Intern şi unde auditorii interni şi persoanele interesate de activitatea specifică de audit intern, să-şi poată îmbunătăŃi mijloacele şi metodele de exprimare profesională şi să primească sprijin profesional de specialitate;

de a acŃiona pentru creşterea prestigiului profesiei de audit intern; de a reprezenta poziŃia comună a membrilor săi în faŃa instituŃiilor publice din

România şi din străinătate. ModalităŃile prin care AAIR îşi va atinge scopurile propuse sunt:


328

să dezbată şi să îşi exprime în mod public şi organizat punctele de vedere în acest domeniu, precum şi propuneri de progres profesional;

să contribuie la integrarea şi la dezvoltarea activităŃilor de audit intern, prin asigurarea unui cadru flexibil de lucru şi cooperare, atât între membrii asociaŃiei cât şi cu alte organisme profesionale similare, din Ńară şi din străinătate;

să stabilească şi să dezvolte colaborarea cu asociaŃii şi alte instituŃii de specialitate şi organisme internaŃionale de profil, pentru realizarea scopurilor propuse;

să dezvolte cultura în materia auditului intern şi să popularizeze principiile profesionale în domeniu, precum şi în legătură cu codul de etică al auditorilor interni;

să încurajeze dezvoltarea relaŃiilor dintre instituŃiile de profil din România numai pe baza independenŃei şi competenŃei profesionale;

să întărească şi să militeze în rândul membrilor săi concepte privind independenŃa organizatorică, asumarea răspunderii profesionale, pregătirea profesională continuă, înŃelegerea şi însuşirea noilor concepte de activitate profesională apărute ca urmare a dezvoltării societăŃii româneşti în ansamblu şi a celei internaŃionale;

să promoveze principiile, regulile şi standardele de activitate impuse de către Institutul Auditorilor Interni.

Prin urmare, am putea spune că această organizaŃie profesională este dedicată în întregime promovării şi dezvoltării funcŃiei de audit intern în România. Însă, drumul pe care trebuie să-l parcurgă în realizarea scopurilor propuse nu este deloc unul uşor. Aceasta şi în condiŃiile în care asistăm la situaŃia în care auditul intern se încearcă a fi acaparat de către Camera Auditorilor Financiari, în ciuda faptului că principala preocupare a CAFR este şi rămâne auditul financiar. AsociaŃia Auditorilor Interni mai are încă destul de mult de luptat pentru a-şi câştiga prestigiul necesar şi pentru a atrage toŃi sau majoritatea auditorilor interni către ea. Dovadă stă faptul că din cei aproximativ 10.000 auditori interni din România (Chişu, V.A., 2007), doar 350 sunt membri ai AAIR.

Considerăm că ar fi oportună stabilirea unui singur organism profesional care să reglementeze această activitate complexă a auditului intern. MenŃinerea acestei situaŃii, în care CAFR reglementează pe lângă activitatea de audit financiar, şi pe cea de audit intern (activităŃi care au caracter ridicat de complementaritate), poate genera confuzii şi să determine astfel o scădere a încrederii acŃionariatului în cele două activităŃi.

Ne punem fireasca întrebare: care este soluŃia care ar trebui adoptată? Probabil că viitorul ne va demonstra care soluŃie va fi cea mai viabilă şi care asigură realmente progresul funcŃiei de audit intern în România.

Conform Standardelor InternaŃionale de Audit Intern, asimilate în contextul naŃional ca şi Standarde NaŃionale de Audit Intern, prevăd obligaŃia pentru auditorii interni a formării profesionale continue. Dată fiind complexitatea


329

activităŃii de audit intern, care necesită acordarea unei atenŃii speciale pregătirii profesionale, considerăm că atestarea auditorilor interni devine absolut necesară. În acest mod, se evită implicarea în cadrul activităŃii de audit intern a „trecătorilor pasageri” care doar îşi caută un loc de muncă, având şansa de a lucra ca şi auditor intern, rămânând ancoraŃi în profesia de audit intern doar cei cu adevărat dedicaŃi acesteia.

Asupra necesităŃii de atestare a auditorilor interni sunt de acord majoritatea specialiştilor în audit intern de pe plan naŃional. Problema spinoasă intervine atunci când se pune întrebarea: Care este forma de atestare care ar trebui adoptată şi cum ar trebui să se realizeze? Iată o întrebare la care răspunsurile posibile au generat adevărate polemici în literatura de specialitate, opiniile privind modul de atestare al auditorilor interni din România împărŃindu-se în doua direcŃii principale: Opinia conform căreia atestarea auditorilor interni să se realizeze printr-o activitate gen masterat, specifică învăŃământului superior din România. Aceasta ar presupune, într-o primă etapă, stabilirea universităŃilor care vor putea organiza astfel de masterate, care au o reputaŃie bună, fiind recunoscute cu o bună practică în domeniu. Curriculele universitare vor fi realizate de către universităŃi, în colaborare cu reprezentanŃii Ministerului Economiei şi FinanŃelor Publice (MEFP), având structura pe trei semestre, având avizul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării. În susŃinerea lucrărilor de dizertaŃie ar participa în comisiile de examen şi specialişti din cadrul MEFP. Printre cei care susŃin acest mod de atestare al auditorilor interni menŃionăm: GhiŃă Marcel (GhiŃă M., 2006), GhiŃă E. (GhiŃă E., 2007) şi reprezentanŃi de seamă ai UCAAPI. La polul opus, se află opinia susŃinută de către reprezentanŃii AAIR, care pledează pentru atestarea CIA (Certified Internal Auditor), cu valabilitate internaŃională. În această direcŃie, AAIR a început deja să acŃioneze din 2006, organizând cursuri de pregătire în vederea susŃinerii examenului şi obŃinerii calităŃii de Auditor Intern Certificat (Certified Internal Auditor - CIA) acordată de Institutul Auditorilor Interni (IIA - The Institute of Internal Auditors) din Orlando, Florida - USA. Aceasta este singura atestare a calităŃii de auditor intern recunoscută pe plan internaŃional, demonstrând competenŃa şi profesionalismul deŃinătorului în practica auditului intern. Cele patru teste incluse în examenul ce trebuie susŃinut în vederea obŃinerii atestării CIA verifică aptitudinile şi cunoştinŃele candidaŃilor privind practica profesiei de auditor intern. 6. Concluzii

Evident că fiecare reprezentant al opiniilor de mai sus încearcă să argumenteze punctul său de vedere. Astfel, cei care promovează atestarea printr-o activitate gen masterat, susŃin că atestarea ca auditor internaŃional certificat (CIA) pe care o emite IIA este doar pentru elită (GhiŃă, M,. 2006), în timp ce „certificarea UCAAPI” care include masteratul ar fi mai accesibila auditorilor interni din România. Pe de altă parte, reprezentanŃii AAIR consideră este o afirmaŃie nefondată, singurul impediment pe care îl implică obŃinerea certificatului CIA,


330

certificat recunoscut internaŃional, este susŃinerea examenelor în limbi de circulaŃie internaŃionala, lucru pe care AAIR îl are în program pentru a fi rezolvat într-un termen scurt.

De asemenea, AAIR mai argumentează cu faptul că obŃinerea acestui masterat presupune cu siguranŃă costuri mult mai mari şi o diplomă recunoscută doar pe plan naŃional, faŃă de costurile mici şi o diplomă recunoscută internaŃional, apreciind că tocmai studiile aprofundate în domeniu şi masteratele se obŃin de către elite. Mai mult, reprezentanŃii AAIR iniŃiază ideea de colaborare comună, pentru atragerea unor fonduri comunitare prin intermediul asociaŃiei, în vederea traducerii suportului de pregătire şi susŃinere a examenelor de certificare în limba română, eliminând astfel un posibil dezavantaj pentru cei care nu stăpânesc o limbă de circulaŃie internaŃională.

Aceste divergenŃe au mers mai departe, ajungând ca în luna decembrie a anului 2007, preşedintele AAIR, printr-o scrisoare adresată Ministrului Economiei şi FinanŃelor Publice, să îşi susŃină oficial punctul de vedere, aducând o serie de argumente, propunând modificări şi completări ale legii nr.672/2002 cu privire la atestarea auditorilor interni din sistemul public. Răspunsul primit a fost că propunerile înaintate de AAIR au fost reŃinute, urmând să fie prezentate şi discutate cu auditorii interni din sistem, pentru a găsi o soluŃie de echilibru, iar ulterior să fie completat cadrul legislativ şi normativ. Care soluŃie este de fapt cea mai bună? Probabil că viitorul ne va aduce şi răspunsul la această dificilă întrebare. Bibliografie

Chişu V. A., 2007, „Auditorul intern are o mie de ochi, dar îi lipseşte inima”, Revista Capital, accesibil on-line pe site-ul www.capital.ro

GhiŃă E., 2007, „Audit public intern”, Editura Sitech, Craiova GhiŃă M., 2004, „Auditul intern”, Editura Economică, Bucureşti *** www.aair.ro *** www.cafr.ro


331

AUDITUL INTERN AL SOCIETĂłILOR COMERCIALE AŞEZAT ÎN RAPORT CU AUDITUL

PUBLIC INTERN

Cristina BoŃa-Avram Babeş-Bolyai University

Faculty of Economic Sciences and Business Administration St. Teodor Mihali, No. 58-60, 400591, Romania

[email protected]

Abstract Following the trajectory of internal audit’s development, we can easily observe

that in Romania the internal audit function has a different rate of growth inside the private organizations comparatively with the public organizations. We consider that it would be quite interesting to realize a succinct analyze by comparing the way of implementation and developing of internal audit inside of organizations from those two sectors: private and public, trying to emphasize some significant elements in the developing of internal audit function in Romania

Keywords: public internal audit, corporate governance, internal audit standards 1. Introducere

Necesitatea funcŃiei de audit intern a început să se facă tot mai acut simŃită pe măsură ce contextul economic al României a început să se caracterizeze printr-un mediu concurenŃial din ce în ce mai dinamic. Astfel, tot mai multe întreprinderi au început să se confrunte cu o problemă generală de găsire a unor soluŃii viabile pentru îmbunătăŃirea performanŃelor obŃinute. Managerul îşi pune în mod constant întrebări referitor la eficienŃa, eficacitatea controlului asupra modului de funcŃionare al organizaŃiei, exercitat de el însuşi şi de cei cu care colaborează.

Managerul unei organizaŃii, fie ea din sectorul privat sau public, are nevoie să obŃină o anumită siguranŃă rezonabilă că tranzacŃiile desfăşurate, deciziile adoptate sunt sub control şi că astfel sunt îndeplinite obiectivele organizaŃiei. Putem afirma astfel că auditul intern se constituie într-un suport de nădejde al managerului acesteia, în atingerea obiectivelor sale prin intermediul unei activităŃi sistematice şi bine organizată în vederea evaluării şi îmbunătăŃirii eficacităŃii şi eficienŃei proceselor de management şi control. Adoptarea funcŃiei de audit intern îi permite managementului să aibă mai mult curaj în elaborarea şi adoptarea de strategii, şi aceasta deoarece profesioniştii auditului intern se deplasează pe teren pentru a obŃine asigurări referitor la corecta aplicare a strategiei adoptate de conducere, precum şi în ce măsură această strategie îşi dovedeşte eficacitatea.


332

Însemnătatea auditului intern este cu atât mai mare, cu cât acesta acŃionează într-un mod independent, obiectiv, fără acceptarea de compromisuri şi fără a avea ca şi scop atingerea puterii. Efectuat astfel, auditul intern devine un ajutor absolut indispensabil întreprinderilor, şi aceasta şi datorită multitudinii de situaŃii complexe care se pot ivi în urma unor fuziuni, a realizării unor proiecte în comun de către mai multe întreprinderi.

Dacă avem în vedere momentul apariŃiei în România al acestui concept al auditului intern raportat la contextul mondial, trebuie să recunoaştem că recunoaşterea importanŃei acestui domeniu al auditului intern s-a realizat totuşi destul de târziu, dar aceasta şi în contextul dominaŃiei regimului comunist până în anul 1989. TranziŃia spre economia de piaŃă, care a caracterizat anii ’90, s-a realizat destul de anevoios, drumul spre o oarecare stabilitate economică fiind destul de dificil, presărat fiind cu anumite falimente ale unor organizaŃii mamut. La aceste dificultăŃi a contribuit şi instabilitatea politică economică, care nu de puŃine ori, a caracterizat această perioadă de tranziŃie.

Pe măsură ce economia românească se îndrepta tot mai mult spre o tendinŃă de stabilitate, managerii organizaŃiilor, atât din sectorul public cât şi din cel privat, şi-au îndreptat atenŃia tot mai mult spre îmbunătăŃirea performanŃelor organizaŃiilor pe care le coordonează, şi astfel să găsească soluŃii eficiente şi pertinente.

Dacă facem o paralelă între apariŃia şi dezvoltarea funcŃiei de audit intern în contextul economiei mondiale, pe de o parte, iar pe de altă parte, între apariŃia şi dezvoltarea auditului intern în România, observăm anumite diferenŃe, care dintr-un anumit punct de vedere sunt justificate de particularităŃile mediului economic şi culturii specifice fiecăruia.

O diferenŃă semnificativă, care merită supusă atenŃiei, ar fi faptul că în economia românească traiectoria evoluŃiei auditului intern a fost din acest punct de vedere inversă celei de pe plan internaŃional. Dacă pe plan internaŃional funcŃia de audit intern s-a dezvoltat pornind de la marile întreprinderi precum şi a celor multinaŃionale, extinzându-se apoi la organizaŃiile din sectorul public, situaŃia din România a fost însă altfel. Auditul intern a vizat în primul rând organismele şi instituŃiile din domeniul public, dovadă fiind şi legislaŃia existentă până în acest moment, care reglementează auditul intern public. Ulterior însă dezvoltarea investiŃiilor în economia românească, dezvoltarea companiilor multinaŃionale şi în cadrul economiei româneşti a determinat influenŃe ale practicilor internaŃionale printre care şi recunoaşterea necesităŃii şi eficienŃei auditului intern. Prin urmare, cu toate că încă se află într-un stadiu incipient de dezvoltare, auditul intern în cadrul întreprinderilor româneşti cunoaşte treptat o dezvoltare din ce în ce mai accentuată, evidenŃiindu-se, din ce în ce mai frecvent, utilitatea funcŃiei de audit intern.

Astfel, introducerea auditului intern în România este de dată relativ recentă, încadrându-se în efortul general de perfecŃionare şi îmbunătăŃire a managementului, atât al organizaŃiilor din sectorul public, cât şi din sectorul privat,


333

pe fondul armonizării cadrului normativ intern cu legislaŃia europeană, având în vedere şi eforturile făcute pe calea integrării în rândul Ńărilor membre ale Uniunii Europene. 2. Analiză comparativă între auditul public intern şi auditul societăŃilor

comerciale Vom sintetiza în cadrul unui tabel principalele aspecte relevante care

rezultă din analiza comparativă a funcŃiei de audit intern din cele două sectoare: public şi privat, cercetând din perspectiva unor criterii cu un anumit grad de importanŃă, pentru ca în cele din urmă să putem desprinde câteva concluzii pertinente care să ne ajute la conturarea şi delimitarea mai clară a stadiului de evoluŃie în care se află auditul intern din România.

Tabelul nr.1 „Auditul intern al societăŃilor comerciale şi auditul public intern – analiză

comparativă” Criteriul urmărit

Auditul intern al societăŃilor comerciale

Auditul public intern

Momentul apariŃiei

Spre deosebire de evoluŃia funcŃiei de audit intern din practica mondială, unde aceasta a prins contur dezvoltându-se dinspre sectorul privat spre cel public, în România ne-am confruntat cu o situaŃie inversă. În acest caz, începuturile au fost marcate de dezvoltarea auditului entităŃilor publice, iar ulterior necesitatea acestuia a fost conştientizată şi de managementul societăŃilor comerciale. Momentul concret al apariŃiei auditului intern al entităŃilor economice, şi implicit al societăŃilor comerciale, a fost marcat prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.75/1999, republicată, şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31 august 2002. În cadrul

În România, auditul public intern sau auditul intern al entităŃilor publice şi-a făcut apariŃia începând cu anul 1999, prin OrdonanŃa Guvernului nr.119/31.08.1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, publicată în Monitorul Oficial nr.430/ 31.08.1999. Chiar dacă începutul nu fost unul uşor, fiind marcat de anumite confuzii care s-au făcut, totuşi acestea au fost eliminate treptat prin apariŃia altor acte normative (prezentate în subcapitolul 1.2.) care şi-au stabilit ca şi obiectiv stabilirea unui cadru normativ bine delimitat în care să se desfăşoare


334

acestui act normativ se preciza la art.20 „începând cu exerciŃiul financiar al anului 2001 entităŃile economice ale căror situaŃii financiare sunt supuse auditului financiar sunt obligate să organizeze şi să asigure exercitarea activităŃii profesionale de audit intern, potrivit normelor legale în vigoare”.

auditul public intern.

Repere în cadrul

normativ care le coordonează

În cadrul Legii nr.31/16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale republicată în Monitorul Oficial nr.1066/2004, se prevede la art.160 alin.(2) „SocietăŃile comerciale ale căror situaŃii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii acŃionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România în acest scop”. În acest sens, în anul 2004, CAFR a emis Hotărârea nr. 35/30 noiembrie 2004, publicată in Monitorul Oficial din 31 decembrie 2004, privind asimilarea Standardelor InternaŃionale de Audit Intern, ediŃia 2004, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2005. Ulterior, în anul 2007, CAFR a emis Hotărârea nr. 88/19 aprilie 2007, publicată in Monitorul Oficial din 21 iunie 2007, pentru aprobarea normelor de audit intern. Art.2 al acestui act

Aşa cum am prezentat şi în cadrul subcapitolului 1.2., reglementarea auditului intern al entităŃilor publice a fost marcată de apariŃia mai multor acte normative, prin intermediul cărora s-a încercat eliminarea treptată a anumitor confuzii care s-au făcut în reglementarea auditului public intern. Nu le vom mai enumera, ele fiind prezentate mai sus, vom preciza doar că principalele puncte de reper în organizarea auditului public intern sunt: Legea 672/ 19

decembrie 2002 privind auditul public intern publicată în Monitorul Oficial nr.953/ 24 decembrie 2002;

Ordinul ministrului finanŃelor nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea


335

normativ prevede: „SocietăŃile comerciale ale căror situaŃii financiare anuale sunt supuse auditului financiar potrivit legii sau opŃiunii acŃionarilor, organizează activitatea de audit intern potrivit normelor prevăzute la art. 1 al prezentei hotărâri”. Prin acelaşi act normativ emis de CAFR îşi încetează aplicabilitatea Hotărârea nr. 35/30 noiembrie 2004, emisă de CAFR.

activităŃii de audit public intern publicată în Monitorul Oficial nr. 130 bis/27 februarie 2003;

OrdonanŃa Guvernului României nr.37/2004 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr.91/31 ianuarie 2004 şi Legea nr.106/2004 pentru aprobarea acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr.332/16 aprilie 2004.

Aria de aplicabilitate

Conform legii nr.31/1990 republicată societăŃile comerciale ale căror situaŃii financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii acŃionarilor vor organiza auditul intern. Aceasta nu înseamnă însă că celelalte societăŃi comerciale sunt excluse din sfera auditului intern, fiind la latitudinea managementului acestor societăŃi comerciale, care nu se încadrează în categoria de mai sus, de a-şi organiza auditul intern.

Potrivit legii nr.672/2002 prin entitate publică se înŃelege „autoritatea publică, instituŃia publică, compania/societatea naŃională, regia autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acŃionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public”

Organismul profesional de reglementare

• Camera Auditorilor Financiari din România are sarcina de „elaborare a normelor de audit intern aliniate la standardele internaŃionale în domeniu”, reglementare prevăzută de art.25 din

• Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)

• Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)


336

OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.75/1999, republicată.

Standardizarea FuncŃiei de Audit Intern

În anul 2007 CAFR a emis Hotărârea nr. 88/19 aprilie 2007, publicată in Monitorul Oficial din 21 iunie 2007, pentru aprobarea normelor de audit intern. În cadrul art.1 alin.(2) se prevede că: „Normele de audit intern se compun din: a) Standardele de audit intern, elaborate şi publicate de Institutul Auditorilor Interni (Institute of Internal Auditors – IIA - autoritate internaŃională de dezvoltare a celor mai bune practici în domeniu), asimilate de Camera Auditorilor Financiari din România, ca norme naŃionale de audit intern; b) Proceduri privind Cadrul general de desfăşurare a misiunilor de audit intern”.

Prin intermediul Ordinului nr.38/15 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităŃii de audit public intern, se reglementează normele generale de audit public intern în România, la capitolul C al PărŃii I „Aplicarea Normelor generale de audit public intern în România” fiind prevăzute Normele de calificare şi Normele de funcŃionare ale auditului public intern. În cadrul PărŃii a III-a „Ghid Procedural” sunt reglementate 18 proceduri de audit intern, iar în cadrul PărŃii a IV-a „Carta auditului intern” sunt prevăzute principiile şi regulile de conduită pe care auditorul intern trebuie să le respecte în realizarea muncii sale de audit.

GuvernanŃa Corporativă

Conceptul de conducere corporativă are în vedere transparenŃa tranzacŃiilor şi necesitatea monitorizării sistemului de control intern în vederea capacităŃii acestuia de a evalua riscurile posibile care să dea un plus de siguranŃă managementului organizaŃiilor pentru aplicarea strategiilor stabilite (GhiŃă E., 2007). Conform OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) prin guvernanŃa corporativă se înŃelege „sistemul de conducere şi de control folosit de entităŃile economice. Structura guvernanŃei corporative cuprinde modul de


337

împărŃire a drepturilor şi responsabilităŃilor între diferiŃii membri ai entităŃii, precum consiliul de administraŃie, directori, acŃionari şi alte părŃi implicate, şi precizează regulile şi procedurile de luare a deciziilor privind activitatea entităŃii. Astfel, guvernanŃa corporativă furnizează şi structura prin care se stabilesc obiectivele entităŃii, precum şi mijloacele de îndeplinire a obiectivelor şi monitorizarea performanŃei.” (Tiron Tudor A., 2007). Nevoia introducerii unui astfel de concept a fost generată de eşecurile spectaculoase ale unor firme foarte mari din sectorul privat cum sunt Enron, Parmalat şi WorldCom într-o perioadă destul de scurtă de timp. Din dorinŃa de a nu pierde total încrederea investitorilor, ceea ce ar fi determinat reducerea puternică a investiŃiilor şi astfel sfârşitul vieŃii corporatiste, a devenit absolut necesară implementarea şi dezvoltarea conceptului de guvernanŃă corporativă, care are o sferă de cuprindere foarte mare având ca şi elemente: principiile etice, responsabilitatea socială, bunele practici de afaceri şi activităŃile de control. În luna mai a anului 2003, a avut loc o comunicare a Comisiei Europene, Modernising Company Law and Enhancing Corporate Governance in the European Union - A Plan to Move Forward (Modernizarea legislaŃiei societăŃilor comerciale şi consolidarea guvernanŃei corporative în Uniunea Europeană – Un plan pentru a merge mai departe), care s-a concretizat în stabilirea unui plan de acŃiune al Comisiei Europene privind dezvoltarea conceptului de guvernanŃă corporativă şi modernizarea legislaŃiei societăŃilor comerciale din Ńările europene. În cadrul acestei comunicări s-a pledat pentru modernizarea legislaŃiei

Principiile şi bunele practici care susŃin conceptul de guvernanŃă corporativă pot fi aplicate în egală măsură şi entităŃilor din sectorul public. Putem afirma, fără teama de a exagera, că ar putea aduce mai multă valoare aici, în sfera sectorului public, deoarece aici sunt implicate interesele contribuabililor şi ale publicului larg, care au nevoie să fie asiguraŃi că entităŃile publice sunt bine conduse în activitatea lor de furnizare a serviciilor publice pe seama fondurilor publice. Introducerea principiilor de guvernanŃă corporativă şi în cadrul entităŃilor din


338

societăŃilor comerciale şi a guvernanŃei corporative din cadrul Ńărilor europene. În România, un pas concret în promovarea principiilor de guvernanŃă corporativă a fost făcut prin lansarea de către Bursa de Valori Bucureşti (BVB) în anul 2001 a Codului de Conducere şi Administrare al Bursei de Valori Bucureşti, iar în luna iunie 2006 a Institutului de GuvernanŃă Corporativă, care a devenit atestat (în baza Atestatului Comisiei NaŃionale de Valori Mobiliare nr.58/15feb 2007) ca şi organism de formare profesională, propunându-şi astfel să devină o şcoală pentru managerii societăŃilor comerciale româneşti, atât pentru cele listate la Bursă, cât şi pentru cele nelistate. Actualmente, Bursa de Valori Bucureşti şi-a propus armonizarea acestui Cod cu legislaŃia românească în materie şi cu legislaŃia comunitară în domeniu, asta şi în contextul aderării României la Uniunea Europeana si a poziŃionării BVB ca membră a pieŃei de capital unice europene. Acest nou cod va purta denumirea de Codul de GuvernanŃă Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti. SocietăŃile comerciale tranzacŃionate pe piaŃa reglementată a BVB sunt obligate să includă în

sectorul public va asigura o eficienŃă şi o transparenŃă mai mare, ceea ce ar putea determina formarea unui mediu de afaceri concurenŃial contribuind la o creştere economică susŃinută la nivel macroeconomic.


339

Raportul Anual aferent anului 2008, DeclaraŃia privind conformarea sau neconformarea cu prevederile Codului de Guvernanta Corporativa (DeclaraŃia “aplici sau explici”). Codul de GuvernanŃă Corporativă se va adresa în prima fază societăŃilor listate pe piaŃa reglementată a Bursei, urmând ca ulterior sa fie extins si spre celelalte segmente de piaŃă, potrivit conducerii BVB. În acest scop, BVB a organizat în perioada 04.04.2008- 15.04.2008 o consultare publică privind adoptarea noului Cod de GuvernanŃă Corporativă al BVB lansând o invitaŃie pe site-ul www.bvb.ro pentru exprimarea opiniei vizavi de noua formă a acestui Cod, prin completarea unui chestionar on-line. Ulterior, Bursa de Valori Bucureşti va analiza toate răspunsurile, comentariile şi sugestiile primite şi pe baza acestora va elabora varianta finală a Codului de GuvernanŃă Corporativă, care va fi supus aprobărilor corespunzătoare.

Răspunderea auditului

intern

Auditorii interni din cadrul societăŃilor comerciale au o răspundere socială majoră în faŃa clienŃilor acelei societăŃi.

Auditorii interni din sectorul public au o răspundere covârşitoare faŃă de mass-media şi opinia publică. Astfel dacă organismele externe de control ar constata existenŃa anumitor abateri


340

de la reglementările legale, sau chiar anumite fraude, opinia publică îşi va pune întrebări asupra existenŃei şi a funcŃionării auditului intern în cadrul acelei entităŃi publice.

În cadrul societăŃilor comerciale există următoarele opŃiuni: • Calificare ca şi auditor financiar, prin dobândirea calităŃii de membru al Camerei Auditorilor Financiari din România

• Atestarea ca şi auditor intern certificat (Certified Internal Auditor) prin intermediul AsociaŃiei Auditorilor Interni din România (membră a Institutului Auditorilor Interni), acest certificat având o recunoaştere pe plan internaŃional.

În sectorul public este promovată ideea unei atestări a auditorilor interni la nivel naŃional, la ora actuală nefiind stabilită cert modalitatea exactă existând mai multe propuneri în acest sens, ideea principală promovată fiind aceea ca această atestare să se realizeze printr-o activitate gen masterat, specifică învăŃământului superior din România.

Atestarea auditorilor

interni

De asemenea, calitatea de membru al Camerei Auditorilor Financiari este absolut necesară pentru a putea ocupa funcŃia de responsabil în organizarea activităŃii de audit intern în cadrul unei entităŃi economice, conform art. 23 din OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.75/1999, republicată: „Responsabilii pentru organizarea activităŃii de audit intern, coordonarea lucrărilor/ angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar”.

3.Concluzii 1.În cadrul societăŃilor comerciale există o necesitate obiectiv-funcŃională a auditului intern, spre deosebire de entităŃile din sectorul public unde nevoia a fost impusă şi creată de legislaŃia care reglementează auditul public intern. 2.În România, reglementările legale privind implementarea şi dezvoltarea auditului intern au în vedere îndeosebi entităŃile care activează în sectorul public, şi mai puŃin entităŃile din sectorul privat.


341

3.Apreciem că la momentul actual ne aflăm într-o etapă de consolidare a funcŃiei de audit intern din România, deoarece tot mai mulŃi manageri ai societăŃilor comerciale devin conştienŃi de avantajele şi beneficiile implementării auditului intern, precum şi de ajutorul valoros pe care îl oferă această funcŃie în îndeplinirea atributelor conducerii. Aceasta şi în contextul în care aplicarea principiilor de guvernanŃă corporativă dobândeşte tot mai mult teren, iar auditul intern, ca şi o componentă a unui cadru puternic de guvernanŃă corporativă, sfătuieşte şi consiliază managementul referitor la introducerea bunelor practici şi în sprijinirea eforturilor acesteia în introducerea politicilor, mecanismelor şi procedurilor Bibliografie

GhiŃă E., 2007, „Audit public intern”, Editura Sitech, Craiova Tiron Tudor A., 2007, „Evaluarea controlului financiar intern”, Editura

Accent, Cluj Napoca *** www.bvb.ro *** www.cafr.ro ***www.eur-lex.europa.eu *** www.guvernantacorporativă.ro


342

METHODS OF ANALYZING PERFORMANCE OF COMPANIES IN ACCOUNTING AND ARTIFICIAL

INTELLIGENCE

Dorel Mateş*, Eugenia Iancu**, Ileana Cosma*** *„West University” Timişoara, 16 Pestalozzi Str. Tel.0256490698,

[email protected] **„Stefan cel Mare” University Suceava, 9 Universitatii Str., Tel. 0230520263,

[email protected] ***„Vasile Goldis” University Arad, 57 Cocorilor Str., Tel. 0257213066

Abstract

The performance of a company reflects its capacity of generating future cash-flows, by using existent resources, and the efficiency level in using new resources. The capacity of generating future cash-flows assumes that the company would have to book revenues of its activity, and the use of the existent resources needs a detailed overview of the expenses of the period. The revenues and expenses are elements strictly tied to the evaluation process of the company’s performance. This paper seeks to emphasize the efficiency level in using resources dependent on the profit (when the revenues are higher than the expenses), or on the loss (when the expenses are higher than the revenues), their first-step evaluation in the accounting process, so that the next step would evaluate them through a professional specific processing system, in order to lay out the economic result by efficiently binding the two methods.

The current paper will analyze only the recognition and evaluation of companies’ revenues, with the help of the two criteria, when the revenues are higher than the expenses and therefore one will carry out an evaluation and analysis of the company’s performance in this particular field.

Keywords: financial indicator, knowledge processing, financial investments. The revenue accounts of the current period form a distinct group of

liability accounts, in the sub-class of the revenue accounts. The revenues consist in increases of economic benefits, booked during the

accounting period as inputs or increases of net assets, other than those resulted from the shareholders’ contributions.

In the profit and loss account, the revenues are booked when there had been increases of future economic benefits, due to the increase of an asset or the reduction of debt, and this accounting change can have a realistic evaluation. The practice shows that the revenues can be identified only after they’ve been obtained.

In order to identify the revenue, it is necessary for its elements to be realistically evaluated and to have a satisfactory level of accuracy.


343

Accountancy of revenues according to the net turnover The turnover is a basic financial indicator for the company’s activity, and

is calculated by summing up the revenues resulted from sales, services, production, locations, rents, studies, research works, and other operating revenues. The revenues that build the turnover are connected to the main profit of the company’s activity, and it represents the main part of its total revenues.

The net turnover includes all the revenues resulted from sales of goods and services, which are enlisted in the current activity category, after subtracting commercial deductions, value added tax and other taxes and duties.

Accountancy of inventories Own production goods which can be enlisted in a specific inventories

category are booked only when their documents as period’s revenues are valid. These accounts hold evidence of the production cost of products in progress, products, animals and birds of own production. The calculation of the overflow or deficit of inventories between the beginning and end of the period doesn’t take the adjustments for depreciations. The inventories variation is in fact a rectification of the production expenses, to show that either the production has raised the inventories level, or the additional sales have diminished the inventories level.

Accountancy of own work capitalized The own works capitalized are formed by: capitalized costs of intangible

and tangible non-current assets, and are indicated as assets, including auxiliary expenses with procurement and usage of the assets.

Accountancy of subsidies for operating activities The companies can receive revenues from the government or other public

institutions, destined to the operating activities, such as: revenues for financing research activities, revenues for supporting price differentiations of strictly necessary products, revenues for supporting the operating activity, revenues for covering losses.

Accountancy of revenues of other operating activities This category includes: bad debts written off and subsequently collected,

claims and compensations, fines and penalties, incomes on asset sales, received subsidies, subsidies for investments and other revenues from the operating activities.

Accountancy of financial revenues The following are included in the financial revenues category: revenues

from financial assets, short-term financial investments, long term receivables, revenues on disposal of financial investments, foreign exchange gains, interest receivables, discounts received and other financial revenues.

The companies can hold participations on other companies, as financial assets or short-term financial investments.

Accountancy of extraordinary revenues The extraordinary revenues come from events or transactions that are

clearly different from operational activities, and do not have regular or frequent


344

character, and cannot be influenced by one’s own will. These situations are: assets sales, natural disasters or any other similar phenomena.

Accountancy of write back of provisions and adjustments for depreciation or impairment losses

When the provisions and adjustments, high lightened by affecting some expenses, become pointless, they are reduced or cancelled, and the operations affect the revenues. They are being cancelled when the building elements are being sold or internally consumed, or the building elements disappear. The provisions and adjustments are reduced when at the end of the period, the depreciation of the previous financial year’s activity. The reduction of provisions and adjustments is being carried out only with the difference, with which the provisions are being reduced. As for the canceling, the revenues are equal with the registered constitution expenses.

The informational technology sees the expert program as program that allows separation of declarative knowledge, expressed in sentence calculus terms, from procedural knowledge included in the algorithm used in processing this knowledge.

In fact, this is the essential principle of programming based on sentence calculus formalisms. The principle proceeds from experiments carried in the 70’s, using the technology existent at that time, which set out to reproduce the human rationing in the form of an algorithm of logic rules, defined in the terms of sentence calculus (production rules).

The steps that need to be carried out, in order to create an expert program are:

1. Gathering the knowledge through the mechanisms that intercept knowledge of human experts on a certain strictly limited field.

For reaching this step one needs a human operator (source of the input data), or an artificial agent that mediates the expert’s interception of knowledge.

Traditionally, the cognition specialist is a human operator which is competent to investigate and formalize the expert’s knowledge. In other words, the expert cannot directly supply (due to the lack of necessary abilities) the knowledge basis, therefore a translator is needed (cognition expert), between the man and machine. We consider this cultural stalemate as the main reason of an extremely reduced distribution of applications of expert systems in the existing business environment. Moreover, if we admit that organization of the knowledge basis, which should allow exact reproduction of the human expert’s knowledge, is not compatible with the (natural) language in which the expert’s knowledge is being conveyed, then we must admit the fact that a mechanism of formalizing knowledge exists (and it can be applied using the existent technology), and is sufficient to encode the knowledge, or we must find a solution for integrating the expert in the system. In both situations, the expert system must be integrated into an intelligent environment.


345

The purpose of the knowledge acquirement process is to permit the assembling of a knowledge basis (KB). The knowledge gathering is a static process, similar to a process where the data is being collected for initiating a database.

2. Representing the knowledge – defines the mechanisms and processes of formalizing the knowledge (in the terms of formal logic), in order to implement them as data-structures (KB) into a physic system that processes data automatically.

If we stick to the fact that an expert system is basically a program, then a KB is an input to a data processing algorithm, defined by the expert system theory as inference engine. Generally, ‘inference’ is the act or process of deriving a conclusion based solely on what one already knows, or, as a synonym for reasoning.

An inference engine is an automatic reasoning procedure and an automatic processing procedure of the knowledge basis (in other words, a formal illustration of knowledge)

Procedural knowledge, implemented in algorithms through the inference engine, is formally compatible with the processed data (declarative knowledge). Besides the fact that is separates declarative knowledge (knowledge basis) from procedural knowledge (inference engine), the expert system has a more important characteristic: it implements algorithms based on knowledge that is homogeneous organized and presented in formal terms.

3. Knowledge processing – it is basically an application procedure of an artificial logic over a knowledge basis. If we limit the issue of logic to solving problems of business administration, we will see that there are two necessary categories of knowledge: categories regarding the company as a system with targets and resources, and categories regarding the business environment as a mechanism of adjusting the company system. The nature of the knowledge requires the development of adequate logic mechanisms.

4. Use of knowledge – is a process which still cannot be defined clearly from the perspective of the expert system (ES) architecture. As for any other information technology application species, the end product (the application), replies to certain user requirements. Regardless of any methodological speech, only the SE user validates this product. Apart from the performance of the programming, the ES remains an informational product whose value is given by its usefulness. From the company’s point of view, any informational application replies to certain information use requirements of the company, and consequently it is nothing more than just a part of the system.

After finalizing the knowledge presentation process and loading the knowledge database, one strictly requires checking the way the system had been or hadn’t been totally and complete implemented. All these refer to the fact, that there shouldn’t be any uncovered case in representing the specific knowledge of the field, nor to produce any digressions from the system’s specifications.


346

After introducing the targets, one can move along to build the first rule. Out of our experience and by respecting the general principles of projecting informational products, we recommend, that, based on problem analysis, to proceed on introducing all the knowledge elements (targets, variables and qualifiers) specific to the expert systems generator.

From the summary field and problem analysis, we have the following knowledge elements:

Targets: • The company registers operating performance • The company has operating profit • The company doesn’t register any operating performance • The financial flows and attached risks are optimal • The company doesn’t register any financial flows

Qualifiers: • Do you wish an analysis of profit based on the turnover? • Do you wish an analysis based on operating results? • Do you wish an analysis based on financial results? • Do you wish an analysis based on current results? • Do you wish an analysis based on gross results? • Do you wish an analysis based on net results? • Do you wish an analysis based on financial profitableness

rate? • Do you wish an analysis based on profit rate? • Do you wish the analysis of profitability? • Do you wish the analysis of the gross margin?

In the following, we will go over the necessary steps for declaring the qualifiers, after which one will learn to build new rules.

The minimal information that we need to have in mind when generating a database, is to be found in the following compulsory steps that need to be completed, in order to pass this model: the subject of the information database and its author.

We set out to create a prototype for an expert system, for evaluating the performance of a company, when we hold the information given by the accounting department.

The method selection will take the following particularities into consideration: company size, production process, classifying the expenses into variable and fixed expenses, direct and indirect, production type, profitability, management interest for certain aspects. Linked to the knowledge acquirement process, a rapid prototype-process using a system generator, has the following steps:

• Acquiring the special software pack (expert system generators)


347

• Identifying the problem field and the field expert • Setting production rules, on paper, after gaining

knowledge from the expert • Creating a demonstrative prototype for the system expert,

which executes the most important functions of the problem, or it offers an acceptable preliminary solution

• Execution, testing and evaluation of the knowledge basis • Obtaining an expert’s opinion in the field, regarding the

accuracy of the expertise, or the expert may even communicate the necessary changes for the improvement of the rules

• Reediting the knowledge basis in order to include all the improvement suggestions generated by the expert and/or users, until the expert system executes all the necessary procedures. Any changes will be retested in order to confirm the accuracy of the rules. One of the expert system generators that can solve problems of companies’ performance is EXSYS, which is destined for those who wish to rapidly create own applications. Its structure consists of two major components:

o The generator itself or the production rule editor, for the creation and/or change of a knowledge basis

o RUNTIME component or “consultant component”, which allows one to use the formerly created knowledge basis;

EXSYS uses two types of facts: QUALIFIERS and VARIABLES. The qualifiers are knowledge elements that allow the user to select one or

more values from a list predefined by the expert team and cognitive specialist. As a general rule, when a qualifier is being created, one will take into consideration presenting the element as a text which will end in a verb. As an example, if we develop an expert system for performance analysis, it will have to contain information on achieved revenues. So we’ll have to create a qualifier: “The achieved revenues are”

1. Very good 2. Good 3. Bad The text “The achieved revenues are” builds the body of the qualifier,

and the type of revenues 1. , 2 or 3 are its values. We must mention that the technique of using qualifiers is often seen in

building expert systems, because it allows taking the answers from the users very rapidly and unitary, determining a high flexibility in developing expert systems

The variables allow the user to introduce certain numerical values or string type values, or these can be taken through specialized interfaces from extern applications/programs, or even Hypertext elements. Every newly created value must be formerly defined. It is highly important to know this fact, because the


348

description text is taken and presented to the user as an addition to the standard message "Please input a value for the variable". A variable can be used in any part of the production rule. The name of the variable is to be written between brackets, and the attached message explicitates this name.

Variable examples. The variables IPC, SC, V, C, CA, CH_TOT , VEN_EXP, followed by their descriptions for the same fields:

[IPC] Consumer’s price index [SC] Company name [V] Revenues [C] Expenses [CA] Turnover [CH_TOT] Total expenses [VEN_EXP] Operating revenues For executing the rules in order to obtain the

conclusions/recommendations, certain answers are necessary, which will be transferred from users through specialized interfaces. This system information is saved and later evaluated using the rules.

The expert systems are being used to reach a conclusion, a solution or a recommendation/suggestion.

Conclusions Performance has significance in a specific context, because it allows

interpretation, which can always vary as long as it not explicit defined. A performance generally corresponds with a result, which is superior to the

expected result. Performance can be positive, but also negative. While analyzing financial performance, we tried to synthesize the analysis

methods which we consider pertinent, because the academic literature is full of information on financial analysis of companies.

We must learn that performance does not depend on the achievement criteria. It will loose the basic principle status referring to how the revenues are being identified, having direct implications on the company’s performance. Even if at the present, this criteria is still holding as basic criteria for identifying winnings or losses in the profit and loss account or in own capital, when the normalizers will ask for unique performance situation, these criteria will be over passed.

While the net result (as calculated according to IFRS) is a basis for evaluating the company’s current and past performance, the global result allows measuring the future performance; even so, this indicator is not used as often as it should be, being omitted from all conducted financial analyses.

Another conclusion that one can draw, is that the performance exists if we can measure it (describing it as complex of measures and indicators). Measuring performance can’t be limited to one result; that is why we mustn’t confuse performance with the indicators or measures that describe it.

We tried to present how performance deals with reaching companies’ objectives, analysis of evaluation methods used in accountancy and evaluation


349

methods through expert systems that can easily adapt to the financial accountancy and allow creating a pertinent measurement and performance reporting system, based on theoretical and practical support presented in this article.

Bibliography

Andone, I., ługui, A., 1999, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe - bănci, marketing, Editura Economică;

Benchimol G. şi colectiv, 2003, Sisteme expert în întreprindere, Editura tehnică, Bucureşti;

Durkin J., 2004, Expert Systems. Design and Development, Macmillan, Pub.Co., Ny;

Edwards, A., Connel, N.A.D., 1989, Expert Systems in Accounting, Prentince Hall;

Iancu E., 2005, Avantajele sistemelor expert aplicate în domeniul financiar-contabil, International Scientific Conference „Economy and Globation”, Târgu Jiu; Jianu I., 2007 - Evaluarea, prezentarea şi analiza performanŃei întreprinderii, Editura CECCAR; Lungu C. I., 2007, Teorie si practici contabile privind intocmirea situatiilor financiare, Editura CECCAR; Mateş D., 2003, Normalizarea contabilitatii si fisacalitatea intreprinderii, Editura Mirton, Timisora;

Mates D., 2006, Contabilitatea financiara, Editura Mirton, Timisoara, 2006.


350

SOME ASPECTS OF THE RURAL DEVELOPMENT IN THE SMALL REGIONS OF THE SOUTH-EAST PART OF

THE GREAT HUNGARIAN PLAIN

Imre Gurzó, István Molnár Tessedik Sámuel University College, Faculty for Economics

H-5600 Békéscsaba Bajza u. 33, Hungary [email protected]

Abstract The paper summarizes the aspects of rural development considered to be the most

important in the underdeveloped and agrarian regions of the south-east part of the Great Hungarian Plain.

Keywords: rural development, Great Hungarian Plain, adult education, school and health care, regional co-operation, living standards, local economy and institutions 1. Introduction

The rural development is a conscious and continuous activity aiming to improve the standard of life of the rural population and to raise the ability of the region to keep the population. If we want to answer the question what the rural development should include, we can highlight several aspects. Regarding the main areas of investigation, there is a consensus among researchers dealing with rural development. But concerning the question which aspects the development should involve there is a big difference. The latter greatly depends on the very region meant to be developed, its resources, its present state and its aims for development. 2. Development of the human sphere

It is a common feature in the South-east Plain that young, educated people leave the settlements, where the population and parallel with it the human resources It would be important to prevent the population from leaving the settlements. There have been some promising initiatives in this respect in some places so far (e.g. the local government gives free houses to those settling in the village). Another problem to solve is to prevent the brain drain in the small poor settlements in border regions (an intensive training of the population, an enrichment of its intellectual capacity).

The nursery school and school network of the settlements should be developed (providing them with teachers and better infrastructure). Unfortunately, just the opposite of this is happening in Hungary right now (nursery schools and schools are closed up).


351

If we take rural development focusing on the people seriously, and want to stop people from going away from these places, then keeping down maintenance costs must not be the main viewpoint. Today, this is the very first principle that guides the decisions, and all the other aspects and the damages caused in the society are neglected.

It is getting more and more important to make adult training efficient, to organise professional training courses for entrepreneurs, managers, those waning to learn languages, and to give expert advice. College courses are needed for broad ranges of adults wanting to join training courses, and remote training should be made possible.

The proportion of gypsy population is gradually on the increase in the rural areas of the South-east Plain. It is a task of main importance to educate and train the young and the old of this population. Without it there is no chance for them to get jobs and improve their living circumstances.

The development of regional co-operation must be promoted, both inside a small region and outside it, connecting it to the other small regions. Here development projects, those involve regions that have connections over the border, should get priority.

In the border regions we can detect a tragic situation concerning employment. It is a task of crucial importance to improve the employment opportunities of the local population in the given area. Possibilities here are food processing, nature conservation, rural tourism, promoting the service industry, social work of public interest.

Also an important task is to improve accessibility, which means that transport connections have to be developed inside a small region (by building roads, we can put an end to the "cul-de-sac" situation of some settlements, furthermore, the public transport facilities -train and coach transportation- should be kept alive).

Another crucial point is to improve the living standards in the rural regions (providing possibilities for gaining a higher income, better housing conditions, better settlement infrastructure, better services, protecting the environment of the settlement). Also a crucial point is to improve public security in the villages. Measures must be taken to fight deviant behaviour; help must be given to people to accept the state of unemployment, illegal trade must be fought, alcoholism, and criminality.

There is a lot of work to do concerning the development of folk culture. We have to support the protection of folk arts, traditional skills (e.g.: pottery, embroidery, wood-carving, smith etc.). We have to give money for organising festivals, religious events, pig-killing feasts, vintage, etc.).

Non governmental organisations (NGO-s) also have to be supported in rural areas (traditional music bands, folklore and dancing groups, choirs, sport clubs, etc.).


352

The mental state of the local community is bad in many villages (the community is fallen apart; there is hardly any community life). That’s why we must develop the communities, the local patriotism, the identity and the „genius loci” so that people will like to live where they do. 3. The local economy and institutions

The future of a small region depends greatly on the state of the local economy. It is an important task to improve the economical basis of the small region, to increase its ability to produce valuable goods. This, mainly, considers the agrarian sector. To achieve this, we have to: - increase the effectiveness of agriculture, its capacity to produce income, - improve the co-operation of the farmers, - improve the institutional structure of the agriculture, - re-build the vertical integration that fell apart.

In most places, projects are needed: - to improve the effectiveness of the production, of its capacity to produce valuable goods (supporting good quality production, forming of competitive farm sizes), - to reform the production structure and to improve technology, - to produce unique goods, typical of Hungary ( e.g.: seeds, onion, paprika for seasoning, melon, goose liver), - to improve forestry and hunting, -to form profitable alternative activities ( e.g. not food oriented production, local food-processing, rural tourism), - to improve infrastructure (roads, storage, corn dryers, irrigation, etc.).

In the given region the balance of plant growing and animal husbandry is lost. Because of bad profitability animal husbandry has lost importance. This is why: - animal husbandry has to be improved (increase the quality and quantity of the production). - the branches of the special animal husbandry are waiting for support (bee-, rabbit-,pigeon-,turkey-,ostrich-,goose-, duck-growing), - raising of ancient Hungarian animals has to be increased (mangalica pig, grey cattle, racka sheep).

On South-east Great Plain, the key aspect in connection with production is diversification - diversification in land-use, production structure, farming activity, income-production.

Farmers' capacity to adjust themselves to market conditions and to fight for their interest must be improved. To achieve these goals, it is necessary: - to improve flexibility in production, - to form and spread an innovative way of thinking, and - to improve the agrarian institutional system (a co-operation of the farmers, a joint purchase of machines, organising companies for water-use and forest management, organising auction markets, logistic centres).


353

After 1990 Hungary sold its whole food processing industry, thus creating a monopoly for the foreign food processors and chain stores. This is why the producers' partners are in control.

The gap between the industrial and agricultural prises, the competition of the foreign food products and the decreasing consumption created a crisis situation (many producers have gone bankrupt, the situation of the underdeveloped agrarian regions of the South-east Great Plain has deteriorated).

It would be very important to rebuild the vertical integration that fell apart, to improve the negotiation position of the farmers with those in food processing and the trading companies. This would improve the income relations of the agrarian population, giving them a chance for regional development. 4. Enrichment of the rural infrastructure

After 1990 there was a great improvement in some aspects of the population infrastructure (e.g. gas-, water- and telephone network). However, in other aspects of the infrastructure there was no considerable improvement (e.g. road network, waste management, sewage). This means that projects are needed to develop the infrastructure. Development is partly a task of the governments (e.g. road network), partly it can be solved combining state and EU funds (e.g. road construction in the settlement, collection and dumping of waste, sewage management, etc.), and there are also infrastructure investments made exclusively by the enterprises.

According to experiences, developing the rural infrastructure on the South-East Great Plain we have to concentrate mainly on the following fields: - modernisation of the agricultural roads, - development of infrastructure in water management and water protection, - development of the infrastructure in the production (food security, technological re-constructions, building of storage- and drying capacity, etc.) - completion of the rural settlement infrastructure ( building of the missing elements). 5. Re-vitalisation of local life

Small settlements, villages call for development. The buildings must be renewed, houses must be provided with all modern conveniences, the inner infrastructure of the settlement must be improved. The question of what to call the inside and the outside part of the settlement should be settled. This question is very important in the zones at the edge of the settlements.

A project to improve the world of the scattered farms, called "tanyas" should be started, in regions where it is asked for and where the possibility is given to do that (tanyas lying close to roads, and infrastructure).

The local institution system of the small settlements must be enriched. As mentioned before, here the contrary process is going on now, referring to financial problems (schools, nursery schools, post offices, doctor's surgeries are closed


354

down). Mainly those institutions and people are missing from the system that can be important to, be able to gain Hungarian and EU funds, people who can manage projects and applications to win financial help for the given region.

A protection of architectural, cultural and intellectual values forms a part of the enrichment of the values in rural communities. Today, because of lack of financial resources, a lot of values of this kind are getting lost.

The traditional settlement structure of the villages-often dating back to the medieval - must be protected, together with the monuments (castles, manor houses, bridges, store houses, mills, etc.). Collections, libraries, museums, materials of peasant houses must be enriched. 6. Solving the environmental and land-use problems, forming a well-structured region

The small regions of the South-east Alföld are environmentally sensitive areas. We have to see the state of the environment in the small regions, how it is possible to use the natural resources in a sensible way, what to do to conserve the biological and ecological diversity of the region.

An important role of the small regions in the South-east Alföld is food production. A modern agriculture has to be formed that is: - ecologically stable (sustainable for a long time), - competitive (producing high quality), - socially fair (providing acceptable income).

In order to achieve these goals, it has to: - strictly protect the environment, - food security and animal welfare need to have priority.

In these respects a lot needs to be done in the given region, so a lot of applications have to be submitted in order to achieve results.

Soil protection is a crucial point (improving agro-technique, planting forests, melioration). An important resource of the 21st century will be, even on the Alföld, the water. We need complex projects for water protection and management (a new type of protection against flood, water quality protection, building of reservoir, dry- farming, etc.).

Programs must be formed to conserve genetic basis and bio-diversity (e.g.: a protection of the Körös-Maros National Park, spreading eco-and bio-farming, protecting gene banks, protecting the natural habitat).

As there is too much plough-land on South-East Great Plain, land-use must be made more sensible, planting trees, grass, vine-yards and orchards, forming lakes and water-habitats. In this way we can reduce the dominance of the plough-land centred farming in this region.

In Hungary, after 1990, a county-sized territory fell out of land-use, there is a waste of land, it has to be rationalised (in many small regions we have to reconsider the land-use, new programs are needed).


355

The physical structure of the agrarian territory is vary bad (too simple)on the South-East Alföld. A re-structuring (an exchange of the plots), changing of the grain-growing dominance, a modernisation of the agricultural infrastructure are needed. 7. Towards a new settlement policy

We must renew our rural development policy. The most important task is to change the negative social way of thinking about the village. The idea must be spread that life in the countryside is not an underdeveloped way of life. People have to know that those living in the countryside cultivate the largest part of the land, and it depends on them mostly how the countryside looks like. The villages have to get back their honour which they used to have. This is the basis of keeping the population in the countryside and keeping an important part of the traditional national culture.

People living in towns have to realise that we mustn't let villages be demolished. The colourful and lively network of villages is a great value in a society, which keeps the tradition and culture alive.

Concerning the way of thinking and social behaviour we have to follow two crucial principles: partnership and involving all the interested parties into decision making.. That means: we must stop two negative attitudes which are heritages of socialism: on one hand the government has to stop forcing its ideas, on the other hand people living in villages have to stop waiting for the government’s advice what to do. We have to form a 21. century- way of thinking and attitude about the rural development among the leaders and among the ordinary people as well. References

Ángyán J., 2000, Mezıgazdaságunk és a Nemzeti Agrár-környezetvédelmi Program – A falu, 2000. tél, pp. 47-55;

Csatári B. 2001, Az európai vidékiség és az Alföld – Alföldi Tanulmányok 2000/2001. Békéscsaba, 2001. pp. 44-63;

Dorgai L., 1998, A területfejlesztéstıl a vidékfejlesztésig az agrárgazdaság nézıpontjából - A falu, 1998. nyár pp.17-34;

Gurzó I., Márton, J., 1996, A fenntartható fejlıdés megvalósításának lehetıségei és korlátai Békés megye mezıgazdaságában – kézirat. Békéscsaba, 1996. p. 34;

Kulcsár L., 1999, Falvaink fejlesztési stratégiái az EU csatlakozás tükrében - - in. A falu- és vidékfejlesztés stratégiai kérdései Bp. 1999. pp. 25-34; Láng I., Csete L., Jolánkai, M., 1995, Az agrárgazdaság fenntartható fejlıdésének tudományos megalapozása, "Agro-21" füzetek az agrárgazdaság jövıképe - Gazdálkodás, 1995. pp. 4-124;

Madarász I., 2000, Hogyan készítsünk vidékfejlesztési programot? – Agroinform Kiadóház Kft. Bp. 2000. p. 194;


356

Papócsi L., 1999, A magyar agrártudomány és a vidékfejlesztés - in. A falu- és vidékfejlesztés stratégiai kérdései Bp. 1999. pp. 7-24;

Pálfai, I. (szerk.), 2000, A víz szerepe és jelentısége az Alföldön – A Nagyalföld Alapítvány kötetei 6. Békéscsaba 2000. p. 219;

Rakonczai J., 1997, A fenntartható fejlıdés és az Alföld - Alföldi Tanulmányok Békéscsaba 1997. pp. 7-15;

Szarvák T., 2001, Regionalizációs attitődök az Alföld két régiójában a prominencia-vizsgálatok tükrében – Alföldi Tanulmányok 2000/2001. Békéscsaba 2001. pp. 127-139;

Szász G., 1997, Az éghajlatváltozás és a fenntartható gazdaság kapcsolata az Alföldön - Alföldi Tanulmányok Békéscsaba 1997. pp. 35-50.


357

FISCAL POLICY COOPERATION IN EMU: LITERATURE REVIEW

Domenico Raguseo*, Jan Sebo** *Department of Public Economics, Economics Faculty of Matej Bel University,

Tajovskeho 10, Banska Bystrica, Slovakia, tel.: +421484462318, [email protected]

**Department of Public Economics, Economics Faculty of Matej Bel University, Tajovskeho 10, Banska Bystrica, Slovakia, tel.: +421484462319,

[email protected]

Abstract Article deals with the movement toward closer macroeconomic policies

cooperation within the EMU area. As the monetary policy is given for all Euro-zone countries and managed by one player (ECB), real space for stipulating economic growth is given in coordination of fiscal policies. Key question examined in the article is how fiscal authorities should behave in order to maximize output stabilization and to speed up convergence effort among EMU countries.

The article reviews theoretical approaches explaining rationality of fiscal authorities’ cooperation in the EMU area. Methodologically, the article is based on the literature and theoretical approaches review presented by well-known and widely accepted authors published in last decade in order to prepare concept of the model based on game theory examining whether cooperative or non-cooperative behavior in the field of fiscal policy is more suitable in order to increase the expected benefits of the game.

Key words: fiscal policy, European Union, game theory JEL classification: E62, E63, N14, C71, C72

1. Introduction With the creation of the Economic and Monetary Union (EMU) in Europe

a considerable interest has focused on the mix of monetary and fiscal policy in this new macroeconomic framework. Many governments view a tighter coordination (We use the definitions of coordination and cooperation as interchangeable.) of economic policies as a prerequisite for a smoothing-functioning monetary union. Macroeconomic policy coordination has been one of the central issues in the theory and practice of macroeconomic policy design. This concerns both the coordination of macroeconomic policies within a country and between countries. In a contest of monetary union the economic policy of one country are fairly transmitted to the other countries through various channels in goods, labor, money and financial markets. The more is the spill-over effects, the higher the rational for policy coordination. Actually, in Europe, the discussion about the need for macroeconomic policy cooperation has intensified. Generally speaking, the issue of


358

cooperation between monetary and fiscal policy has been examined in the literature mainly in the framework of game theory (Tabellini, 1986, Nordhaus, 1994, Beetsma, 2001). Apart from full cooperation, also partial cooperation regimes have been analyzed. The latter mostly employing static model framework where only a subset of the players cooperate in their policies. The Pareto efficient solutions are nevertheless difficult to reach if players are not able to commit themselves to binding agreements before executing their strategies. In the case of EMU, moreover, where fiscal authorities are independent and might not be willing to pre-commit to undesirable policies, cooperative games hardly can take place.

As most concerns in Europe, the issue of macroeconomic policy cooperation has been approached mainly in theoretical terms. The set of principles incorporated in the Maastricht Treaty and in the SGP refer to several, not better specified forms of coordination, defined as common procedural framework, exchange of information, common analytical framework, monitoring and joint determination of policies. We develop our analysis on the concept of coordination as used in game theory. A model based on the game theory framework also allows us to cover the more complicated form of coordination as those foresights by the EMU.

In the EMU, the problem of coordination between fiscal and monetary authorities is further complicated by the rather unique relationship between one common European monetary authority (ECB) and several independent national fiscal authorities, which have in turn a problem of coordination between them.

In order to analyze the game between the monetary authority and the national fiscal authorities in monetary union, the starting point is considering macroeconomic policy as conducted through two instruments, monetary and fiscal policy. It is generally accepted that the economic decisions made in one country can have significant spillover effect on other economies (Frankel and Rockett, 1986). This led to significant pressure for government to coordinate their economic policy.

Moreover, in the EMU, the Maastricht Treaty stipulates that the ECB should be independent from political control of the member countries. It means that the monetary policy of the ECB and the fiscal policies of the member countries are decided separately; therefore their interactions become a non-cooperative game. Depending on the structure of the game, this may yield Nash or Stackelberg equilibrium. Furthermore, it is likely that the ECB is more conservative, because of its price stability object, than the politicians who run the fiscal policies in the member countries, either by explicit mandate or by natural inclination. In this case, where monetary and fiscal policies affect outputs and inflation, the policymakers have possibly conflicting objectives. This conflict of objectives raises the possibility that the resulting equilibrium is suboptimal.

Logically, this lead us to accept the thesis, that coordination of fiscal policies under the neutrality of monetary policy runs by ECB could bring the players a higher pay-off measured by output stabilization and thus we can abstract


359

from the interaction between ECB and national governments and just focus on fiscal authorities’ strategic behavior. 2. Literature Review

The issues of full policy coordination between one country and other countries that cooperate across them have had a central place in the literature on the design of macroeconomic policies in the EMU. This is not surprising given that EMU is to a certain extent an “experimental laboratory” representing a very interesting case study.

In his seminal work, Tabellini (1986), analyzing the coordination between a single monetary authority and several independent fiscal authorities in the context of a game model, shows that policy coordination between the fiscal authorities and the common monetary authority increases the speed of convergence toward the common steady state as compared to the outcome of the non-cooperative game.

Turnovsky, Basar and d’Orey (1988), in a dynamic model, compare Nash, Stackelberg and Pareto solutions and find that the advantages from full-fledged cooperation are likely to be relevant.

Nordhaus (1994) considers the strategic relationship between one fiscal and one monetary authority. When a Nash game is played (with the central bank), the lack of cooperation (among fiscal authorities) is responsible for an inefficient policy mix, resulting in an excessively restrictive monetary and an excessively expansionary fiscal policy. The solution of Stackelberg game (with the fiscal authority playing as leader, taking the central bank’s monetary reaction into account) dominates the Nash outcome. This result is explained by the difference in the objectives of the two authorities. The fiscal authority tries to fight unemployment by means of an expansionary policy, but the central bank reacts with a restrictive monetary policy to keep inflation under control. The outcome is a too expansionary fiscal policy in the Nash equilibrium and secondary effect is a crowding-out effect of private investments in favor of public expenditures. When the fiscal authority takes such behavior into account, and it plays the role of a Stackelberg leader, it will act in a less expansionary way, so as to allow the central bank to follow a less contractionary policy.

Beetsma and Bovenberg (1998) focus their attention on the interaction between monetary-fiscal policies in a monetary union. They found that a monetary union with decentralized fiscal policies and centralized monetary policy produces an inflationary bias and excessive spending on public goods. The main policy-making suggestion deduced from their study is that fiscal coordination or fiscal centralization may discipline the macroeconomic policy in the EMU member countries. The practical response to these studies calling for tighter coordination between monetary and fiscal policies at the European level was the creation of the SGP (Stability and Growth Pact) that limited the maneuver area for fiscal authorities in their expansionary fiscal policy driven by the government deficit (Bini Smaghi and Casini, 2000).


360

Indeed, as confirmed by Breuss and Weber (1999), who used a large-scale econometric model involving 10 EMU countries and the European Central Bank (ECB). They found that in the case of a full cooperation, where the 10 EMU countries simultaneously coordinate their fiscal policies with the monetary policy of the ECB, the welfare gains are very large for the whole EMU area. Noteworthy, not for each sample country cooperation leads to Pareto efficiency. However the strong fiscal and monetary policy impulses would lead to a violation of the fiscal targets envisaged in the Stability and Growth Pact (SGP). They seem to report a trade-off between full cooperation and SGP, which limiting the room for maneuver of fiscal policy for the EMU member states, also hinder the Pareto efficiency. Full-cooperation is the case of USA, where the evidence of higher fiscal deficits are obvious, but do not have negative impacts on the economic growth and macroeconomic stability. The studies comparing European model of SGP and American model of full cooperation (Sala-i-Martin and Sachs, 1991) report that full cooperation represented by fully centralized budget helps countries, which are hit by asymmetric shocks to attenuate the negative effect of the shock (decrease in output or increase in unemployment). The tool of full cooperation represented by centralized budget will soften the impact of the shock to 62% of its original impact. The real impact of the asymmetric shock in given country depends on two main factors: the size of the country and level of public debt (Canzoneri, Cumby and Diba, 2005).

In the case of a cooperative game only among the fiscal policies of the EMU member countries, in which the ECB stays outside, the fear of inflationary pressure due to an excessive expansionary fiscal policy will determine very small welfare gains. Their policy implication is straightforward: the SGP might have a very strong limiting impact on the efforts for a positive or active cooperation in EMU which would lead to more output and employment but will deal with interest rates and exchange rate disturbances, which can alter the equilibrium in investment and savings in EMU (Eichengreen and von Hagen, 1996).

Cooper and Kempf (2000) analyze monetary and fiscal policy interactions in a two-country model, with and without a monetary union, where the monetary and fiscal authorities agree on the macroeconomic goals. When the monetary authority has leadership, a monetary union is Pareto-efficient. However, if the fiscal authorities have leadership, a monetary union is Pareto-efficient only if the aggregate shocks are highly correlated.

Van Aarle, Engwerda and Plasmans (2001) apply a two-country model in a contest of existing monetary union with decentralized fiscal authorities and a centralized monetary authority. The cases they consider include: non-cooperation; full cooperation; coalition between the two fiscal authorities; coalition between one fiscal authority and the monetary authority. Their main finding is that cooperation is often efficient for the fiscal players. Although in many simulations full cooperation does not induce a Pareto improvement for the ECB, while the


361

governments’ coalitions imply a considerable loss for the ECB compared to the non-cooperative and full cooperative cases.

De Bonis and Della Posta (2004) provide an analytical framework for the analysis of the monetary and fiscal interactions in an environment, which may represent the current European situation, characterized by a single monetary authority (ECB) and several fiscal authorities. Considering macroeconomic policy as implemented through two instruments, monetary and fiscal policy, and defined by two objectives, price and output stabilization, they justify the introduction of fiscal rule like those contained in the SGP. Lambertini and Rovelli (2002) claim that with a common currency, the weaker EMU member states are exposed to greater competitive pressures, suffering higher levels of unemployment as a result of their lower productivity and competitiveness. Therefore, substantial transfer payments could be necessary. Alternatively, fiscal policy in each member countries can deviate from those in others and be used to counteract regional shocks. Thus, an active fiscal authority is necessary. What might be also necessary is an insurance mechanism against regional shocks. This may imply the need for a stronger political union too.


362

Authors Research objectives Research methodology Outcomes – Findings Tabellini (1986) coordination between a

single monetary authority and several independent fiscal authorities

context of a static game model

policy coordination between the fiscal authorities increases the speed of convergence

Turnovsky, Basar and d’Orey (1988)

coordination between fiscal authorities

context of a dynamic game model

full-fledged cooperation leads to advantages

Nordhaus(1994) fiscal and monetary policy coordination

context of a strategic game model

given the difference in the objective function of the two players, the Stackelberg solution dominates Nash equilibrium

Beetsma and Bovenberg (1998)

interaction between monetary-fiscal policies in a currency area


fiscal authorities coordination discipline the macroeconomic policy

Breuss and Weber (1999)

fiscal and monetary policy coordination

large-scale econometric model

full-cooperation generally leads to Pareto efficiency

Cooper and Kempf (2000)

fiscal and monetary policy coordination


Stackelberg solution is Pareto efficient only if the aggregate shocks are symmetric

Van Aarle, Engwerda and Plasmans (2001)

interaction between monetary-fiscal policies in a currency area

two-country econometric model

cooperation is often efficient for the fiscal players

Lambertini, Rovelli (2002)

interaction between monetary-fiscal policies in EMU


Stackelberg solution always dominates the Nash one, independently of who is the leader of the game


363

De Bonis, Della Posta (2004)

interaction between monetary-fiscal policies in a monetary union

analytical model fiscal rule improve welfare

Virén (1999) fiscal policy coordination in EMU

comparative analyses of automated stabilizers and fiscal effects under uncertainty based on cross-country 3 variables correlation

No or little fiscal policy coordination among OECD countries. Evidence of fiscal policy coordination among Scandinavian countries.

Frankel and Rockett (1986)

international macroeconomic policy coordination between two economies (USA and Europe)

coordination games of monetary and fiscal variables (Nash cooperative and non-cooperative equilibrium) using 8 econometric models

Confirmed welfare gains for the player, for which the econometric model turns out to be correct one. No gains or loss of welfare for the player, whose econometric model is incorrect. Fiscal policies of both players (public expenditures) are more adaptable (coordinated).

Canzoneri, Cumby and Diba (2005)

effects of common monetary policy and implications for fiscal policies of players

New Neoclassical Synthesis (NNS) Econometric Model

Common monetary policy, responding to area-wide aggregates, has asymmetric effects on countries within the EMU, depending on their size and debt level. Productivity shocks and monetary policy play dominant role compared to the fiscal shocks and policy. Fiscal authorities must


364

obey macroeconomic conditions and common monetary policy and have no significant influence on the ECB ability to control inflation, thus ECB can behave non-cooperatively.


365

Conclusion Our paper enriched the debate about the desirability of coordination

between monetary and fiscal authorities in EMU. Recognizing that in EMU a particular framework relaying on independent and common central bank and more fiscal authorities exists, we focused on the strategic interaction that should occur among the latter in order to achieve the highest social benefits.

Considering current European discussions, it is found that the ECB has a rational to pursue an institutional design that does not enforce cooperation between fiscal authorities and let to the monetary authority a high degree of independence. Therefore, the ECB will try to promote fixed rules for European policy targets. On the other hand, governments will pursue a design based on strong cooperation among them, but leave them independent in cooperating their policies with the monetary policy of the ECB. We reviewed previous researches focusing on the actual situation in EMU, where countries have common currency and separate fiscal authorities that run independent fiscal policies. In this paper we searched to interpret the implication of monetary and fiscal authorities coordination in EMU arisen from the well-known and widely accepted research published in last decades.

The main result shows that one important feature of the EMU is represented by the restrictions that Stability and Growth Pact imposes to the fiscal national authorities. The imposition of such restrictions is in line with the interest of the countries to provide a mechanism of control from fiscal indiscipline. But, at the same time, the fiscal restrictions do not represent an effective mechanism for coping with asymmetric shocks that can negatively influence the EMU economies. Empirically, it is emerged that fiscal restrictions that are not accompanied with a full cooperation (fully centralized budget) are more likely to exercise intense pressures on the central monetary authority.

As a suggestion for further research, it would be desirable to develop model, where monetary and fiscal authorities have possibly conflicting objectives regarding outputs, inflation and the tradeoffs among them. Such model could be based on Virén’s recommendations.

As Virén (1999) mentioned in his work, there are several requirements for fiscal policy coordination. Fiscal policy coordination in reality will not take place, unless certain necessary requirements are fulfilled, that will allow players to behave in coordinated way and avoid free-riding non-cooperative behavior: − the cyclical behavior of the economies and the nature of shocks must be similar, − countries must have similar prerequisites for policy actions, − the tax and transfer systems, as well as the budgetary process, must be similar so to provide similar automatic stabilizers,

− forecasts and the assessment of the current situations must be sufficiently accurate,

− effects of fiscal policy actions must be reasonably similar and predictable,


366

− the effectiveness (pay-off) of coordinated policy actions must be higher than un-coordinated actions,

− different countries must share the same policy view. In fact, from our literature review it resulted that, independently from the

type of shocks, coordination between fiscal national authorities is associated with larger governmental and social benefits, if above mentioned requirements for the policy coordination are met. References

Beetsma R.M., Bovenberg A.L., 1998, “Monetary Union without Fiscal Coordination May Discipline Policymakers”, Journal of International Economics, n. 45;

Beetsma R., Debrun X., Klaassen F., 2001, “Is Fiscal Policy Coordination in EMU Desirable?” in IMF Working Paper No.01/178;

Bini Smaghi L., C. Casini, 2000, “Monetary and Fiscal Policy Cooperation: Institutions and Procedures in EMU” Journal of Common Market Studies;

Breuss F., Weber A., 1999, “Economic Policy Coordination in the EMU: How Much Scope Will there be within the Framework of the SGP?” WIFO w.p. 113;

Canzoneri M. B., Cumby R., Diba B., 2005, “How do Monetary and Fiscal Policy Interact in the European Monetary Union?”, Working Paper No. 11055, NBER: Cambridge, 2005 (http://www.nber.org/papers/w11055);

Cooper R., Kempf H., 2000, “Designing stabilization policy in a monetary union”, NBER w.p.7607;

De Bonis V., Della Posta P., 2004, “Strategic Interaction between Monetary and Fiscal Authorities in a Monetary Union” Dipartimento di Scienze Economiche – Università di Pisa;

Dixit A., Lambertini L., 2003, “Interactions of Commitment and Discretion in Monetary and Fiscal Policies” A.E.R. n.93;

Eichengreen B., von Hagen J., 1996, “Fiscal Policy and Monetary Union: Is there a Tradeoff between Federalism and Budgetary Restrictions?” in NBER working paper n. 5517;

Frankel J. A., Rockett K. A., 1986, “International Macroeconomic Policy Coordination when Policy-Makers Disagree on the Model” Working Paper No. 2059, NBER : Cambridge, 1986;

Gali J., Perotti R., 2003, “Fiscal Policy and Monetary Integration in Europe” NBER w.p. 9773;

Giuliodori M., Beetsma R., 2004, “What are the Spillover from Fiscal Shocks in Europe? An Empirical Analysis” ECB working paper series n. 325;

Lambertini L., Rovelli R., 2002, “Independent or Coordinated? Monetary and Fiscal Policy in EMU” Dipartimento di Scienze Economiche, Università di Bologna;


367

Lambertini L., 2004, “Fiscal Cooperation in a Monetary Union”; Nordhaus W.D., 1994, “Policy Games: Coordination and Independence in

Monetary and Fiscal Policies” Brookings Papers on Economic Activity n. 2; Sala-i-Martin X., Sachs J., 1991, “Fiscal Federalism and Optimum

Currency Areas: evidence for Europe from United States” in Working Paper No. 3855, NBER: Cambridge, 1991;

Tabellini G., 1986, “Money, Debt and Deficits in a Dynamic Game” Journal of Economic Dynamics and Control, n.10;

Turnovsky S.J., Basar T., d’Orey V., 1988, “Dynamic Strategic Monetary Policies and Coordination in Interdependent Economies” A.E.R. n.78;

Van Aarle B., Engwerda J., Plasmans J., 2001, “Monetary and Fiscal Policy Interaction in the EMU: a Dynamic Game Approach” CESifo w.p. n.437;

Virén M., 1999, “Fiscal Policy, Automatic Stabilisers and Policy Coordination in EMU”, VAT Discussion Paper 204, Government Institute for Economic Research: Helsinki, 1999, ISBN 951-561-289-6;

Von Hagen, J. Mundschenk S., 2002, “Fiscal and Monetary Policy Coordination in EMU”, Oesterreichische National Bank w.p. 70;

Von Hagen J, Eichengreen B., 1996, “Federalism, Fiscal Restraints and European Monetary Unions: Is the Excessive Deficit Procedure Counterproductive?”, American Economic Review, Vol.86, No.2, 1996.


368

STRATEGIA FIRMEI ÎN ECONOMIA GLOBALĂ

Vichentie Maniov* Nicolae Boe** *Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, str. Cocorilor nr. 57, tel.: 0744644279,

[email protected] **NEFERPROD SRL Timişoara, str. Ion Slavici nr. 113, tel.: 0744790801,

[email protected]

Abstract The Firm Strategy in the Global Economy In the global economy at the beginning of XXI century, markets are complex,

competition between companies is strong and consumers are well informed and demanding. Global market brings various vulnerabilities and opportunities. Under these conditions the companies must set realistic objectives based on market studies and to develop effective strategies for achieving them. The paper tackles the problem of developing business strategies by small and medium enterprises in order to increase their competitiveness and achieve performance within the context of the Single Market. The presented case study is from NEFERPROD ltd. Timişoara.

Keywords: global economy, market, strategy. 1. PiaŃa globală si implicatiile asupra strategiei

În economia globală a începutului de secol XXI, pieŃele sunt complexe, competiŃia dintre firme este puternică, iar consumatorii sunt bine informaŃi şi pretenŃioşi. PiaŃa globală aduce: vulnerabilităŃi dar şi oportunităŃi. În aceste condiŃii firmele trebuie să-şi stabilească în mod realist obiectivele pe baza unor studii de piaŃă şi să-şi elaboreze strategii eficiente pentru atingerea acestora.

Managerii firmelor au rol esenŃial în ceea ce priveşte conceperea şi fundamentarea activităŃilor firmelor şi în elaborarea strategiilor de firmă. ConcepŃiile privind strategiile organizaŃiilor, in general, şi ale firmelor în special, au evoluat în timp. Printre autorii care au evidenŃiat importanŃa strategilor de firmă au fost: Alfred Chandler, Kenneth Andrews, Igor Ansoff, G. Hofer, D. Schendel, Brian Quinn, Henry Mintzberg si Michael Porter.

Gândirea strategică presupune analiza aprofundată a afacerii în strânsă legătură cu domeniul în care îşi desfăşoară activitatea firma, cu competitorii şi cu mediul de afaceri, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Altfel spus, strategia poate fi privită ca totalitatea planurilor pe care organizaŃia le elaborează în vederea atingerii obiectivelor sale.

Prin strategie se desemnează ansamblul obiectivelor majore ale organizaŃiei pe termen lung, principalele modalităŃi de realizare, împreună cu resursele alocate, in vederea obŃinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaŃiei.


369

Orice strategie trebuie să aibă precizate scopurile organizaŃiei sub forma de misiune si obiective şi să vizeze perioade viitoare din viaŃa firmei, cel mai adesea 3 - 5 ani, iar sfera de cuprindere a strategiei poate fi atât organizaŃia în ansamblul ei sau, cel mai adesea, departamente importante ale acesteia.

Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor sau tacticilor de către organizaŃii. În esenŃă, politica firmei cuprinde un set de obiective pe termen mediu, ce se referă fie la ansamblul activităŃilor, fie la componente majore ale acesteia, împreună cu volumul şi structura resurselor disponibile, acŃiunile majore de întreprins, principalii responsabili şi executanŃi, sursele financiare, termenele finale şi intermediare, indicatorii de eficienŃă globali şi parŃiali.

În procesul de elaborare a unei strategii de firmă se parcurg următoarele etape: - formularea misiunii firmei; - precizarea obiectivelor fundamentale (strategice); - stabilirea modalităŃilor (opŃiunilor) strategice; - dimensionarea resurselor necesare; - fixarea termenelor, iniŃiale şi finale, de realizarea a obiectivelor; - stabilirea avantajului competitiv; - articularea strategiei globale; - stabilirea strategiilor pe domenii (strategii parŃiale); - formularea politicii globale şi a politicilor parŃiale ale firmei.

Punctul de plecare în elaborarea strategiei firmei trebuie să-l constituie definirea cât mai exactă a misiunii acesteia, axată pe explicitarea detaliată a raporturilor dintre management, salariaŃi şi context.

Misiunea unei firme urmăreşte asigurarea consensului în ceea ce priveşte obiectivele prevăzute, în contextul conceperii şi promovării unor politici adecvate de utilizare a resurselor. Deciziile strategice

Elaborarea unei strategii presupune un set important de decizii, iar procesul luării deciziilor este unul pe cât de complex, pe atât de important pentru orice organizaŃie. În cadrul acestui proces, luarea deciziilor constă în derularea mai multor etape. Aceste etape sunt: - analiza situaŃiei interne şi externe; - identificarea problemelor pe care le are conducerea; - stabilirea tipului de decizie, decizie care poate fi programată sau de rutină (se aplică metodele cunoscute), neprogramată sau specială (se aplică un proces de rezolvare care trebuie mai întâi formulat); - adoptarea deciziei; - monitorizarea rezultatului deciziei.


370

În procesul luării deciziilor aproape întotdeauna este prezent şi riscul, care reprezintă un eveniment sau o situaŃie incertă dar previzibilă şi care poate influenŃa negativ o activitate.

Riscurile trebuie întotdeauna evaluate prin: - probabilitatea de apariŃie; - gravitatea consecinŃelor.

În procesul de luare a deciziei trebuie Ńinut seama de faptul că managerul se poate afla în una din următoarele două situaŃii:

să ia riscul în considerare (se face în cadrul planificării activităŃilor); să neglijeze riscul (asumarea riscului).

Practica managementului se bazează pe proceduri, reguli şi politici

specifice. Toate acestea sunt folosite în procesul decizional şi au ca scop minimizarea riscului care apare odată cu luarea deciziei (fig. 1).

Fig. 1. Procesul luării deciziilor Deciziile strategice se referă, în general, la următoarele aspecte: - domeniul de activitate al organizaŃiei; - valorile şi aşteptările persoanelor care deŃin puterea în cadrul organizaŃiei; - relaŃia organizaŃiei cu mediul intern şi extern; - sincronizarea activităŃilor organizaŃiei cu potenŃialul resurselor de care dispune organizaŃia; - problema alocării şi realocări de resurse; - deciziile operaŃionale privind utilizarea resurselor.

proceduri reguli politici


371

Strategia şi avantajul competitiv Resursele existente sau care se vor obŃine trebuie defalcate în funcŃie de specificul strategiei, astfel încât să asigure “varietatea” necesară (resurse umane, informaŃionale, materiale, financiare).

Resursele apar sub forma fondurilor circulante, utile în derularea activităŃii curente şi a fondurilor de investiŃii necesare operaŃionalizării opŃiunilor strategice alese. Este importantă dimensionarea corectă a resurselor din punct de vedere economic şi stabilirea provenienŃei lor - resurse proprii, atrase sau împrumutate - în condiŃiile în care unele categorii de resurse au un caracter limitat, iar furnizorii de materii prime şi materiale, băncile, investitorii, ca stakeholderi, pot avea o influenŃă majoră asupra operaŃionalizării strategiei alese.

Termenele apar în strategie sub forme diverse (termene iniŃiale, termene intermediare, termene finale). În majoritatea abordărilor, termenele apar ca o componentă distinctă a strategiei, fiind asociate celorlalte componente. Cunoaşterea termenelor de declanşare şi de finalizare a opŃiunilor strategice, respectarea lor sau chiar scurtarea perioadei de operaŃionalizare sunt condiŃii de succes în implementarea strategiei alese.

Avantajul competitiv. Prin formularea strategiei de ansamblu trebuie analizate atent consecinŃele pe care creşterea competitivităŃii le are pentru susŃinerea măiestriei firmei în a determina şi a susŃine avantajul competitiv.

Prin avantaj competitiv se înŃelege “realizarea de către o firmă a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu oferta de articole similare ale majorităŃii concurenŃilor.

Strategiile dezvoltării firmei au drept scop asigurarea competitivităŃii, care presupune dezvoltarea unor noi avantaje concurenŃiale sau fortificarea celor existente. Aşadar, asigurarea dezvoltării unei firme se bazează pe identificarea oportunităŃilor de piaŃă, respectiv pe stabilirea modalităŃilor de acŃiune prin care să se valorifice aceste oportunităŃi, în funcŃie de atuurile proprii. Această viziune de abordare presupune ca firma să anticipeze viitorul prin două modalităŃi de acŃiune, şi anume: a) planificarea strategică (pe termen lung, care va trebui să se refere atât la mediul intern, dar mai ales la cel extern şi se va concretiza în fundamentarea unor strategii de dezvoltare; b) planificarea propriu-zisă (pe termen scurt) se referă la mediul intern şi se concretizează în planuri şi programe.

Prin urmare, dezvoltarea firmei, privită din punct de vedere al relaŃiilor cu mediul, se concretizează în strategii şi planuri de dezvoltare de ansamblu, în timp ce dezvoltarea, din punct de vedere al potenŃialului intern se concretizează în strategii şi planuri de potenŃare a atuurilor proprii (noi tehnologii, noi produse, noi metode de organizare, etc.).


372

Strategia de dezvoltare reprezintă o succesiune de decizii prin care firma îşi fundamentează obiective, resurse şi mijloace de acŃiune pentru a atinge anumite ni-veluri de dezvoltare: a) obiectivele sunt înŃelese ca niveluri de activităŃi ce trebuie atinse, unele cuantifi-cabile (profit, CA, etc.), altele necuantificabile (creşterea calităŃii, reducerea costurilor, etc., în sensul de performanŃă în raport cu concurenŃii; b) resursele definesc nevoile care sunt necesare a fi satisfăcute, pentru a fi posibilă realizarea obiectivelor; ele pot să fie financiare, umane, tehnice, materiale, infor-maŃionale, etc.; c) mijloacele de acŃiune reprezintă moduri de combinare a resurselor, astfel încât, prin utilizarea acestora să se atingă obiectivele, în condiŃii de eficienŃă şi efi-cacitate.

ConŃinutul strategiei de dezvoltare este dat de acele obiective, resurse şi mijloace de acŃiune prin care să se asigure o reducere a incertitudinii pe termen mediu şi lung. Aşadar, prin fundamentare, o strategie de dezvoltare trebuie să se concretizeze în răspunsuri la elementele strategice prezentate în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1.

Nr. crt.

Elemente strategice ObservaŃii

1 Fundamentarea misiunii Ce vrem să facem? Ce ştim să facem foarte bine?

2 Fundamentarea portofoliului de activitate

Care sunt produsele firmei pe piaŃă? Ce facem?

3 Stabilirea efectelor de sinergie aşteptate: - care sunt mijloacele necesare? - care sunt modalităŃile de dezvoltare? - care sunt priorităŃile?

Umane, financiare, materiale Diversificare, expansiune, spe-cializare, etc.

Răspunsul la întrebările din tabelul nr.1. va asigura definirea unei strategii,

care se va concretiza în următoarele: - alegerea domeniului de activitate; - alegerea formulei de distribuŃie; - alegerea obiectivelor financiare; - stabilirea modalităŃilor de valorificare a oportunităŃilor etc.

În mod curent, se vorbeşte de obiective strategice de dezvoltare globală, însă, în realitate, avem de-a face cu strategii parŃiale, şi anume: pe pieŃe, pe produse, pe resurse, etc. Acestea trebuie, însă, astfel coordonate pentru a se atinge


373

obiectivul strategic global. Prin urmare, se impune a se lua în considerare următoarele premise metodologice ale unei analize strategice, şi anume: - crearea de oportunităŃi pe piaŃa bunurilor şi serviciilor atât pentru ofertanŃi, cât şi pentru consumatori, care să motiveze susŃinerea afacerii; - analiza cuplului „un produs-un client-pe o piaŃă”, ceea ce impune o segmentare a pieŃei, a activităŃilor, a clienŃilor, în scopul unor raŃionamente de gestiune eficientă a firmelor; - abordarea principiului „pas cu pas” în scopul identificării căilor şi soluŃiilor de îmbunătăŃire, pe ansamblu, a activităŃii; - analiza „lanŃurilor creatoare de costuri” în scopul identificării posibilităŃilor de raŃionalizare a costurilor, având în vedere că preŃul (costul fiind parte) rămâne un element fundamental în tranzacŃii, deşi creşterea devine esenŃială; - dezvoltarea cadrului motivaŃional de la nivelul firmei în corelaŃie cu aptitudinile organizatorice ale personalului; - activităŃi de marketing susŃinute atât în faza de previziune şi asumare a obiec-tivelor, cât şi în cea de implementare a acestora.

Fiind cunoscute elementele strategice şi premisele metodologice de la care se pleacă, se poate elabora strategia de dezvoltare corespunzătoare, parcurgându-se următoarele etape: - analiza diagnostic a activităŃii firmei sub toate aspectele; - segmentele activităŃii firmei: al pieŃelor (de desfacere) şi a produselor; - analiza mediului economic ca sistem; - alegerea metodelor de diagnostic strategic în scopul identificării şi selecŃionării, pe de o parte, a oportunităŃilor şi ameninŃărilor, iar, pe de altă parte, a punctelor tari şi slabe; - identificarea unor politici strategice de acŃiune, concretizate în planuri strategice ce trebuie să se refere la: politica de dezvoltare; stilul de management; poziŃionarea pe piaŃă; sortiment; preŃ; service; personal; comunicaŃii (mix-marketing); tehnologii de vânzare etc.

Strategiile de dezvoltare, prin scopurile urmărite pot fi foarte diversificate. Astfel, ele se pot clasifica în funcŃie de următoarele criterii: - după nivel: strategii generale şi departamentale; - după dinamica obiectivelor: strategii de redresare, de consolidare, de dezvoltare; - după scop: strategii informaŃionale, strategii pe produs, strategii pe piaŃă, etc.; - după raportul cu partenerii: strategii concurenŃiale („dominantul domină”) şi strategii de alianŃă („împreună cu alŃi parteneri”).

Elaborarea unei strategii nu înseamnă asigurarea succesului de la sine. Pentru a fi eficientă, strategia trebuie aplicată şi trebuie urmărite în permanenŃă rezultatele ce se obŃin în raport cu obiectivele stabilite. Competitivitate pe piaŃa globala şi strategie la NEFERPROD SRL Timişoara

NEFERPROD SRL a fost fondata in anul 1992 având la început ca obiect de activitate turnarea de metale neferoase. Începând cu anul 1999 activităŃile


374

NEFERPROD s-au diversificat, activitatea principala desfăşurându-se în domeniul industriei auto, ca furnizor. NEFERPROD SRL are sediul in Timisoara şi este o organizaŃie de talie medie, cu 80 de angajaŃi, care dispune de spaŃii proprii de producŃie şi depozitare şi are o bună organizare a proceselor logistice.

NEFERPROD SRL are ca principali beneficiari ai produselor sale firme din Germania, Austria, Cehia şi România.

NEFERPROD SRL este certificată ISO 9001:2000, deŃine Certificarea Europeană pentru Sudura EN 729/ISO 3834, conferită de către “European Federation for Welding, Joining and Cutting”, este cotată ca furnizor de rang A, deŃine diplome de clasare în topul firmelor şi de excelenŃă.

În cele ce urmează se prezintă în rezumat elemente ale strategiei elaborate în anul 2007 pentru firma NEFERPROD SRL Timişoara. NEFERPROD SRL Timişoara este o întreprindere de talie medie cu reacŃie rapidă, furnizor în industria auto, cu tendinŃă de creştere a afacerilor şi perfecŃionare, atât la nivelul de management cât şi la nivelul de execuŃie. NEFERPROD SRL Timişoara realizează:

- repere pentru industria auto - suporŃi galvanici - confecŃii metalice - vopsitorie în câmp electrostatic - turnatorie aliaje de lipit

TendinŃa ultimilor trei ani este de asimilare/dezvoltare de produse şi servicii noi, în alte domenii decât industria auto. NEFERPROD SRL Timişoara se preocupă în permanenŃă de cristalizarea şi consolidarea principalelor direcŃii de dezvoltare, mărirea capacităŃii de producŃie şi dimensionarea personalului în funcŃie de cerinŃe. NEFERPROD SRL Timişoara urmăreşte ”încântarea” clienŃilor pentru a-i fideliza pe cei existenŃi şi a atrage pe alŃii noi. NEFERPROD SRL Timişoara doreşte să îşi consolideze prezenŃa pe segmentul de piaŃă pe care acŃionează. Pentru realizarea acestui obiectiv se fac investiŃii în resursele umane (cursuri, şcolarizare), în dotarea tehnică, în spaŃii de producŃie şi în relaŃiile cu clienŃii şi partenerii de afaceri. Obiectivul general al Neferprod

- NEFERPROD SRL Timişoara să devină o firmă puternică, cu produse proprii, lider regional recunoscut în domeniul său de activitate, producŃie şi servicii. Obiective Sectoriale

- Dezvoltarea serviciilor pentru industria auto; - Modernizare şi dezvoltarea sectorului de suporŃi galvanici şi confecŃii

metalice uşoare vopsite în pulbere cu rol tehnologic în producŃie;


375

- Dezvoltarea sistemului de colectare si valorificare a deşeurilor de aliaje de lipit Setul de valori al NEFERPROD SRL Timişoara Organizare

PerformanŃă, calitate şi competenŃă

ConştiinŃă ecologică

Lider pe piaŃa din România

Creativitate

- recunoaştere - respect - relaŃii umane de calitate - reputaŃie bună - loialitate faŃă de clienŃi - spirit civic

- calitate şi competenŃă - putere şi autoritate - eficienŃă - eficacitate - excelenŃă - stabilitate

- conştiinŃă ecologică - parteneriat - implicare - cooperare - respect

- avansare şi promovare - creştere - tradiŃie - poziŃie geografică

- creativitate - lucrul cu alŃii - deschidere spre nou - artă

Filozofia NEFERPROD

- Satisfacerea nevoilor clienŃilor şi încântarea lor cu produsele şi serviciile oferite, constituie preocuparea permanentă a echipei NEFERPROD SRL Timişoara;

- Prin management previzional, creativitate, calitate şi competenŃă, dublate de o puternică conştiinŃă ecologică, ne sporim performanŃa firmei şi ne menŃinem poziŃia de lider pe piaŃă;

- Comportamentul etic şi valoarea morală a echipei NEFERPROD constituie esenŃa spiritului de lucru în parteneriat; łintele NEFERPROD

- lider în domeniu, recunoscut şi apreciat; - ofertă permanentă de produse noi şi servicii de calitate; - colaborare în spiritul unui parteneriat durabil.

Bibliografie:

Allaire Y., Fîrşirotu M., 1998, Managenement strategic. Strategiile succesului în afaceri, Editura Economică, Bucureşti;

Drucker P., 2004, Managementul viitorului, Editura ASAB, Bucureşti; Dumitrescu M., 2002, Strategii şi management strategic, Editura

Economică, Bucureşti; Maniov, V., 2005, Analiza strategică şi restructurarea firmei, Editura

Augusta, Timişoara;


376

Maniov V., 2001, Analiza diagnostic şi evaluarea întreprinderii, Editura Presa Universitară Română, Timişoara;

Nicolescu O., Verboncu I., 1998, Profitul şi decizia managerială, Editura Tribuna Economică, Bucureşti;

Nicolescu O. (coord), 1998, Strategii manageriale de firma, Editura Economică;

Rawlinson J.G., 1998, Gândirea creativă şi brainstorming, CODECS, Bucureşti.


377

ANALYSIS OF ŽP GROUP NETWORK ACCORDING CHOSEN FIELDS OF NEW ECONOMIC GEOGRAPHY

AND THEORY OF LEARNING REGIONS

Stanislav Kološta, Ivan Sokáč, Filip Flaška, Mário Hošala Ekonomická Fakulta Univerzity Mateja Bela, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica,

Slovakia, [email protected]

Abstract The present paper is based on theoretical knowledge of current trends in regional

development – New Economic Geography and the theory of learning regions. The paper is primary focused on a large company – located in the Banská Bystrica region – and on a network created by it and their importance for regional development. We explore processes within the Mother Company and its network that are enacted during creation of industrial network which was initiated by the Mother Company. In addition, we also explore importance of such a network for regions; knowledge and information flows within this network and their importance for regional development; innovations and investments to human capital through Mother Company and importance of these activities for region.

Key words: region, regional development, new economic geography, learning region, network, and knowledge flows, education, innovations, investments, human capital. Introduction Goal of this paper was to apply current knowledge of theoretical approaches in regional development in the fields of network creating, knowledge flow in network, support of education, science, research, and innovations to specific company and the network created by this company in and outside of Banska Bystrica region. We also tried to determine if there are tendencies for further forming of small region of the mother company (in comparison with for example regions in Scandinavia) from the point of view of current trends in the regional development. Therefore this paper is quite unique in this field what created space for further research and comparison with conclusions of other authors.

Majority of current works in the field of regional development are influenced by NEG and theory of learning regions. Importance of large companies for regional development is undeniable. Importance of large companies as a innovative poles of regional development in the Slovak republic is also stressed by the National Council of the Slovak republic (national strategy of regional development for 2007-2013). We used the very same approach in this paper. We chose network of 22 companies of ZP Group with Iron-works Podbrezova, Inc. localized in the Banska Bystrica region with as an object of this paper. Subjects of


378

research are new trends in regional development, particularly new economic geography and theory of learning regions in which we focused on the process of industrial network creation, knowledge flows in ZP Group network and also on education, science, research and innovations in the Mother company of ZP Group.

From the methods of scientific research, we used methods of comparison, analysis and synthesis, induction and deduction, description, scientific abstraction, and historical and logical methods. We also used quantitative methods that included time line analysis (to evaluate dynamics of development using coefficient of growth and average coefficient on chain and average index basis). Paper includes summary of main approaches. It reveals problematic field that require further investigation in the future. ZP Group network creation and importance of this process for regions We think that activities of large companies can significantly increase the life standards of regional population even thou they do not have to significantly contribute to equalization of disparities among regions of the NUTS III level in Slovakia (in basic indicators of regional growth - GDP per capita, unemployment rate, average wage etc., but also in researched indicators of NEG and theory of learning regions such as share of expenditures on science and research on GDP, share on total number of research and development institutions, number of people employed in research and development, number of innovations, expenditures on innovations etc.). However, increasing the life standards of people should be the main goal of regional development.

Conclusions of analysis of large company activities as initiator of creation of industrial network with territorial impact also in foreign regions made us not fully agree with Olga (2006, p.22) who believes that accumulation of capital in region leads first to centripetal and then to centrifugal tendencies in regions. Based on analysis and controlled discussions with the top management of ZP Group we concluded that first dispersion of economic activities outside of the region of the Mother company (creation of companies) took place and only after that companies within the regions of the Mother company were created.

This was done at first in order to unify management and achieve higher efficiency of Mother company activities (increase of competitiveness what helped to maintain employment in region) and later acquisitions of production and production-commercial companies was performed in order to diversify risks and to secure stability and power of the company.

This fact could be caused by specific situation of the Mother company which was not in the same starting conditions (with no foreign capital) after its restructuralization like emerging companies and foreign investors. Statement of Crespo and Fontoura (2006, p. 4) who think that it is important to investigate various pressures between centripetal powers which support territorial concentration and centrifugal powers which support dispersion of economic activities, proved to be truthful.


379

Financial stability of Mother company is crucial in the process of establishing new daughter companies in any region. It enables daughter companies to create conditions for their success in business. It means providing know-how and experience with successful revitalisation of the Mother company what significantly reduce the risk of failure of such a process. On the other hand, successful process means for citizens of region opportunity of employment and social security (annual increase of 53,57% in number of employees in ZP PRAKO, Ltd. in 2006 or comparable social programs in ZP, Inc. and daughter companies). Mutual main relations between particular companies of ZP Group with a year of entry to ZP Group network are shown in picture No.1. We divided companies from geographical point of view into companies providing services and production-commercial companies located in Banska Bystrica region including the Mother company ZP, Inc., and into production, productio-commercial and commercial daughter companies of ZP, Inc. located outside of the Mother company and Banska Bystrica region. Graphical display of relations between subjects of network also enables to watch relations between the region of the Mother company and outland.


380

Source: Authors. Legend: reference to particular group of company Mutual relations - supplier Mutual relations supplier - purchaser; connection of the Mother company to production, production-commercial and commercial daughter companies of ZP, Inc., located outside of ZP and BB region.


381

Business activities in ZP Group are diversified to metallurgy and machine industry and to tourism in order to prevent losses in case of decline in one of the fields. This contributes to development of Banska Bystrica region for example in tourism mainly in Brezno district (Tale, Slovenska Lupca) where excellent conditions for tourism can be found.

We can say about the companies of ZP Group located around the Mother company in Brezno district focused on providing services strongly supported by the Mother company that based on their mutual cooperation (in order to increase competitivness on local and regional level) they form minicluster defined by Martinez (1998, p.3-4). According the study of Ritsila and Haukka (2003, p.1) about learning regions, these activities that include cooperation of regional agents and expanding of human capital and know-how between organizations are the basis for sinter gains. Increase of competitiveness of localised companies means also increase of competitiveness of regions themselves in which these companies are located. Based on results of analysis of network creation process and on performed controlled discussions in ZP, Inc. also about the topic of localpatriotism we assume that from middle and long term point of view there is a real chance that these activities will contribute even to development of less developed regions. We suggest that this process is further investigated in the future.

Knowledge flow in ZP Group network in connection to regional development

We separately investigated the topics of information transfer process and the importance of information flows in network to regional development. Knowledge flows were investigated in two dimensions - through flows and factors that are influenced by knowledge flows between network subjects and business partners, and through knowledge flows in this network.

By investigating the first dimension mentioned above, we concluded that it is important for exchange of knowledge between network subjects and business partners to perform real exchange of information which is useful for both sides in order to achieve increase in competitiveness of these companies. This fact results in the need for cooperation so that the effort to find fields of mutual information and knowledge exchange is useful for both sides and does not decrease their competitiveness. If such a cooperation is initiated by public or third sector then this cooperation should somehow contribute to increase in life quality of citizens in the region. To achieve this, attention has to be paid to the subject that manages this cooperation.

In industrial network, questioned people marked following coordinator of cooperation between network subjects: combination of public and third sector (42,86%), public sector (35,71%), the rest (21,43%) did not answer. Similar study of Walser and Scherer (2002, p.7) named transformed network of governmental institutions to be the most suitable coordinators.

Qualities of leaders or management are important to make network work properly. 50% of questioned people indicated following requirements for network


382

leaders: communicativeness, ability and willingness to be a leader (consent with Kosonen's study (2002, p.14) and technical competency. 21% of questioned people considered ability to secure connection academic knowledge with practice to be the most important quality of a leader (this factor is also stressed by Rostasova (2004, p.152)). Answers in our survey are in basic accordance with theoretical basis of this paper which describes network leader as a flexible manager who is able to search for new activities, to define network rules, and to react flexibly to changes of economic environment.

Lack of time, busyness, bureaucracy and long processing time together with non-standard requirements for standards were indicated as specific problems of cooperation mainly with subjects from outside of ZP Group. That means that further investigation of the time management issue in the process of information and knowledge exchange in networks is needed.

In the second dimension - between subjects of the ZP Group network - we did not come to clear conclusion about the question what is more important: whether formal, codified knowledge (published information, for example a handbook) or informal, tacit knowledge (ideas of employees, information exchange, making contact on exhibitions etc.).

Although results of our survey suggest higher importance of informal knowledge in network, additional controlled discussion with the top management of company did not lead to clear answer of the question about what type of knowledge is more important. It depends on specific conditions, time and also on quantity of informal contacts. In general, we verified conclusions of Geenhuizen and Nij Kamp (1999, p. 18) that existence of formal networks in region alone does not secure innovativeness. It is achieved often thanks to willingness to cooperate and to existence of informal relationships within formalised structures of networks.

Our survey revealed that according questioned people, the most important ways of gaining specific information/knowledge both within and outside of networks are study of technical books, excursions and attendance on seminars (36%) together with internships and face-to-face work meetings (35%), leaving the remaining 29% for getting information from internet, intranet and media.

The most important ways of gaining specific knowledge/information both within and outside network proved to be internet, intranet and media (29%) and laws (14%) in case of formal channels of spreading the knowledge while the most important informal channels were work meetings with business partners (29%), seminars and personal consultations (21%). 7 % of people did not answer.

These conclusions were in general accordance with the most important sources of information for companies in EU-27 countries in the field of innovations listed in the Eurostat study (Parvan, 2007, p.1) which ranks sources of information as follows (from the most important to the least important): inside the company or network, customers, process of product or service delivery, competition in certain field, conferences and exhibitions, scientific publications, consultations, professional associations, universities and research institutions, governmental or


383

public research institutions. Just like Todtling in his research (2004, p.32), we were unable to clearly

decide which channels are more important. It means that a mix of sources and ways of getting information listed above is used in practise with predominant use of internet and face-to-face work meetings and consultations.

Survey also revealed that production and production and commercial companies of the ZP Group as well as the Mother company consider raw materials to be the most strategic input required for sustainable competitiveness. The most strategic input for companies providing services and for IT companies are information and skilled employees who are able to continuously work on themselves. When comparing our results to the results of Bucek´s study (2006, p.17) which found information and process of systematic learning to be the most strategic input, results in industrial network of ZP Group do not really reflect Bucek´s theory.

Quality inputs for prices acceptable by companies of ZP Group are very important for maintaining of competitiveness on demanding world markets. Nevertheless, the whole process of getting quality inputs very much depends on available information. Therefore we can say that theoretical basis about information being the most strategic information was proved in the network we had investigated (ZP Group) despite the fact that it does not explicitly result from the answers of questioned subjects. Innovations in ZP Group network

The main purpose of innovations in ZP Group is to be a part of „Top of the class“ what secures growth and competitiveness of both company and region. Applying of innovative technologies means for the region: maintaining of employment, job opportunities for qualified labour in the field of science and research, increase in purchase power of citizens which also indirectly supports employment in the region, better working conditions, reducing pollution of environment caused by activities of the company (solving old environmental burdens such as waste pile of Siklov, reduction of HCL emissions since 2004 by 98,64%, recycling of production waste) and reducing pollution of environment which are not caused by activities of the company but do have impact on health of region population (cooperation with Podbrezova municipality in the field of sewer system, removal of arsenic in drinking water to the level of 8ug/l in the company premises).

The most important step in the process of designing and applying of innovations in industrial network is to accurately define the goal of innovations and to manage to persuade employees to take and active role in the process of innovation design which means that desired goal is set up and conditions for employees to reach this goal are created. Management of such a process from the regional development point of view requires that leaders of industrial networks are communicative, able and willing to be leaders, skilled for such a role and that they


384

are able to connect academic knowledge with practise. All of the innovations in the Mother company can be regarded as managerial

because management as the major stockholder approves type and number of innovations what again sets up high requirements and responsibility for right decisions. Innovation in the Mother company can be in general divided into technological and non-technological although there is not a strict line between them. Non-technological innovations are approximately 10- times more expensive also due to the fact that their creation takes more time and they require cooperation of experts from different institutions. Cost of technological innovations does not include for costs such as purchase of new production lines which are included in investment costs. Non-technological innovations are related for example to research about upgrade of certain technological process. In this case, technological innovation is for example purchase of specific software which improved that process.

The share of the Mother company on total number of innovations in the Banska Bystrica region in 2005 was 18,1% what proves its importance in connection to innovativeness of region. Implementation of innovations in the Mother company is therefore related to population of the region (for example in connection with environmental innovations) and also directly to employees (for example improving working conditions). Support of science, R&D and innovations by the Mother company in the ZP Group network

Investigation of the process of connection of academic knowledge with practise we came to conclusion that in the ZP Group network this process is taken care of by the Mother company which provides its daughter companies with needed information (for simplified graphic display please see picture No.2).

Picture No. 2: Concept of information and knowledge transfer between educational institutions and investigated industrial network Source: Authors.

Controlled discussion with the management of the Mother company

indicated that daughter companies mainly from the service sector get information they need from academic environment through internal information channels

Universities and research institutes ústavy

Mother company

Daughter companies


385

(consultations, intranet, monthly statements etc.) from the Mother company. That is also one of the factors why they do not feel such an urgent need to cooperate with educational institutions like the Mother company. Therefore we agree with Newlands (2003, p.15) who thinks that crucial feature of a learning region is the way knowledge is transferred (exchanged) between agents of regional economy with intention to learn.

Due to the fact that the Mother company established centre of excellence, we could assume that it will be the Mother company which will be involved in the process of connecting the academic knowledge and practise at most. More and more opportunities as well as growing need for cooperation and availability of information about pros and cons of cooperation make us assume that also daughter companies (including those from the service sector) will start joining the process of connecting the academic knowledge and practise soon.

On the other hand, the Mother company is the one from the whole ZP Group network which takes care of education of its current and future employees at most, through Private grammar school ZP, SSOUH, establishing of detached workstation HF of Kosice University or through supporting of talented students using scholarships. Mutual cooperation of university and big company used when establishing regional detached workstation in less developed Brezno district is institutional basis for building of innovative and knowledge networks in region what is significant in the context of forming its future perspectives. Increase of human capital on organizational (institutional) level also creates according Ritsila and Haukka (2003, p.1) one of the most important categories in crucial processes pending in learning regions. This is happening systematically with the purpose of education of employees for the needs of practise.

There is a problem to keep balance between education for needs of practise and development of both human capital and human potential. The Mother company tries to secure this balance using two above mentioned high schools, whose goal is to raise student with his own opinion and active approach to life who is ready for practise. SSOUH was established after transformation in 2003 and Private grammar school ZP in 2006. Therefore we suggest that analysis of educational process success will be done in order to evaluate the extent in which these goals are achieved. Support of education of young people, science and research realised in the Mother company means for the region opportunity to keep and allure qualified labour. It means that these activities of the company contribute to decrease brain drain from the region. This will enable region to gradually redirect to production with higher added value what is also in accordance with the strategy of the management of the company. This process will bring gradual growth in regional GDP per capita, growth in living standards in the region and development of regional infrastructure. Conclusions

Base on analysis of selected indicators of new trends in regional development (such as process of network creation, knowledge flows within network, education of human capital in accordance with the fields of science, research,


386

innovations and investments) i.e. new economic geography and theory of learning regions we assume that Banska Bystrica region does have a perspective to develop in this way also due to the location of ZP, Inc. and its daughter companies. Initiated activities and forecasts of the Mother company and its daughter companies in the ZP Group network (in the fields of human capital education, applied science and research, innovations, international cooperation with universities and research institutions, establishment of centre of excellence etc.) verify it.

Therefore we can state that the Mother company is one of the subjects that will significantly contribute to achieving of Regional innovative strategy issued by Banska Bystrica self-governing region.

We can say that paper updates the works of mainly Scandinavian authors who we agree with in many researched areas. We concluded that activities of a big company and a network that it creates do have a solid space in current theories of regional development and that they significantly contribute to bettering the life in regions. Investigation of activities of big companies will be important also in future mainly in the field of applying and developing new theories of regional development. Literature

Buček, M., a kol., 2006, Regionálny rozvoj novšie teoretické koncepcie. Bratislava: Ekonóm, 2006. 270 s. ISBN 80–225–2151–5;

Geenhuizen van, M., Nij Kamp, P., 2002, Lessons from Learning Regions: Policymaking in an Evolutionary Context. Amsterdam: Research Memorandum 2002–34, 2002, PN064MvC, 27 s.;

Kosonen, K.–J., 2002, Building innovation capability in the less favoured regions – university collaboration as a tool. Dortmund: “From Industry to Advanced Services– Perspectives of European Metropolitan Regions” 42nd European Congress of the Regional Science Association, 2002, 16 s. Available on internet: www.sjoki.uta.fi/sente;

Martinez–Fernandez, M. C., 1998, Managing chance at the regional level: regional networks of economic development and industry clusters. 38th Congress of the European Regional Science Association, 1998. 17 s;

Newlands, D., 2003, The role do universities in learning regions. ERSA 2003 Congress, Finland, Paper NO 398, 2003. 20 s.;

Olga, Alonso–Villar, 2006, A Reflection On The Effects Of Transport Costs Within The New Economic Geography. In: Working paper series. č. 57, 27 s. Available on internet: www.ecineq.org.;

Parvan, S.–V., 2007., Community Innovation Statistics. Eurostat: Statistics in focus 81/2007, 2007, 8 s. ISSN 1977–0316;

Ritsila, J., Haukka, J., 2003, The Role of Structural Funds in Developing Learning Regions. University of Jyväskylä, Centre for Economic Research, 13 s.;

Rostášová, M., 2004, Využívanie vedecko–technického potenciálu mladých vo výskume na slovenských univerzitách. In : Ekonomika a spoločnosť. 2004. roč. 5,


387

č. 2, s. 147–153. ISSN 1335–7069; Todling, F., Lehner, P., Trippl, M., 2004, Knowledge Intensive Industries,

Networks, and Collective Learning. Vienna University of Economics and Business Administration, Department of City and Regional Development, Paper prepared for the 44th European Congress of the European Regional Science Association, 25–29 August 2004, University of Porto, Portugal, 2004, 38 s.;

Walser, M., Scherer, R., 2002, The „Crystal Growth“of Sustainable Regional Development – The Example of Lake Constance Agenda 21. In: 42th Congress of the European Regional Science Development Association, 2002, č. 185, s. 7.;

*** Annual Reports of ZP Group Companies 1997–2006; *** Annual Reports of ZP, Inc.


388

SOME CORRELATIONS BETWEEN LOCAL COMMUNITIES AND AREA DEVELOPEMENT

Lajos Köteles, Katalin Rozsnyai Tessedik Sámuel College, School of Healthcare Studies

Gyula, Hungary

Abstract The future of a place – of Hungary also – depends on whether inhabitants will be

able to find such developmental objectives as will establish the unity of the local community and by this, they will be accelerators of development.

Keywords: local comunity, educational system, development, knowledge economy I. Introductory Thoughts

In the democratic states having developed functionally, the local communities are, obviously, initiatives and participants of local and regional area-developing processes. Within the East European (this way in the Hungarian) societies this matter happened another way. The planning-developing method and practice through decades (until now) have remained on a particular track disregarding the interests and efforts of local autonomies and communities. The centralised government underrated the local community – for this reason also civil organisations expressing and asserting the interests of local communities are powerless or non-existent. This typical policy characteristic for decades, has caused damage hitherto felt in the structure of community, in the democratic functioning and in the communal relationships. In the wake of the rapid civic transformation starting before the First World War, varied circles and associations became multitudinous, spanning the larger part of the adult population within local communities. In Orosháza, for instance, in 1937 fourteen cultural associations were active; in Békéscsaba, the Aurora Circle established by the cultured civil groups created a musical-artistic centre which transformed the whole mentality of the city. Due to this fact, in the inter-war years, along the „rustic Csaba” developed the „civic Csaba” and the city integrated into the living structure of Hungarian culture. (Köteles, L. 1986) Valuing from the point of view of culture history, the free-educational system active between 1945-1948, was the most successful experiment for the modernisation of traditional Hungarian cultural organisations. In the local free-educational councils, the representatives of every significant local cultural organisation and the newly-established political parties harmonised their interests


389

and, in point of fact, became partners in the elaboration of cultural and other developments. (Kovalcsik, J. 1986) The so-called „socialist” development interrupted the organic process of the Hungarian social development. It dissolved all the local communities and in the interest of the „socialist man’s” education, organised the new cultural system as a means of propaganda. Naturally, (similarly to every centralised system) at the outset, it also had results earlier inconceivable. For instance, the folk educational network was established; the libraries and the culture centres came into being almost everywhere and plethora of actions(e.g., cheap book series, labour-educational movement) served the general rising of the cultural standards. All these, however, could not realise the required results – they had effects only on the surface of society. (Köteles, L. 1986) Though, from the 1970’s onwards, the first self-organising cultural (and other) associations of local communities have appeared as the effect of changing new political conceptions, which increased the local independence in decision making, their social range could not be compared to previous eras; in 1988, for instance, only five per cent was active of those cultural associations, which were established 50 years earlier. Even at that time such phenomena appeared, which are now also concomitant to the relationships of civil organisations and local autonomies. The councils existing at the time did not know what to do with them and local tensions became frequent. After the democratic transformation with the appearance of different political parties, this situation became more intricate; virtually every association ,directly or indirectly, belonged to a political party and had a share in local struggles of power. From this time onwards, in the most places, the victory or failure of the political party integrating also the given community decided the prospects of the realisation of local cultural interests. II. The „Quality” of the Local Community and the Authorities

Naturally, the quality of the local authorities and the future of the place is also a cultural issue. The „human factors” have prominent role in the place-transforming processes. The authorities are a pool of resources to such an extent as they can mobilise the local community in the interest of their objectives. The condition of success is whether they are capable of establishing a newer and newer balance among varied interest and relation systems.

If they turn inwards and become entangled with their own struggles, then they will not be able to realise professional representation „outwards”. (All this pertains as well to the élite practising government control, but there the stake is higher – the prospects of the country.)


390

Since local leaders are shapers of micro processes and they manifest the quality of local authorities, it is instructive to study their composition. There may be drawn interesting inferences, for instance, from the qualifications of local leaders. It is hardly an accident, for example, that in Békés in 1955 cadres with 4-6 finished elementary school-years „raised” by communists from the bottom of society (even if they were virtually upright) became toys, shameless henchmen of the regime and many accepted all sorts of explanations for the commission of villainies as well. It is a specific local socio-political phenomenon that the objectives, the system of values and the shaping power balance of power cliques determine the frame of reference of local events. This peculiar socio-political condition-system, in point of fact, „sifts” the changes of history and suppress or reinforce them, depending on in what measure they meet „accepting” or „rebuffing” forces in a given sociatal community. This determinism especially has effect on the development of a place, which depends on the authorities in every possible respect. (Köteles, L. 1998) The research into the events following the democratic transformation proves that even today the great social and economic changes become realised in this manner. It is impossible either to avoid speaking about the causes of cultural discrepancies developed between the west and the east part of the country. Although all the explanations of various sorts (religious and / or ethnic affiliation, the effects of unforeseen historic upheavals, etc.) have truth in themselves, we are convinced that the discrepancies have deeper-seated causes. József Tóth elaborated a specific tetrahedron model, which also enables the comparative examination of places and regions. The substance of it is that the natural, societal, economic and infrastructural factors comprise a system of close-knit interrelationship. This unity, owing to the change of any factor, may alter because of interactions. The inner logic of the model is that a higher-level economy leads to a more developed society, which also accelerates the rise of the intellectual level. (Tóth, J. 1988) As the innovative progression carrying development, since the Middle Ages, has been heading from west to east, the discrepancies of local communities alter in accordance with it. Differences appear in every objectively examinable area of the population: in qualifications, in the differences of value systems, in the composition of professional qualifications, in mobilisation, in the structure of places, in innovative ability, in segregational phenomena, etc. There are differences both in individuals’ microcosm and in their spiritual complexion. The main cause of the differences is that people have various value systems owing to various life prospects, which have been and are being shaped by manifold factors. (Köteles, L. 2000) At the same time these value systems determine the chances of application to the new. The rural – rustic population of our region


391

shackles itself when tries getting along with the help of the old value system’s elements in a totally-changed world. (Almost every single unemployed person in a village expects to get a job where he or she lives – although reality will be work opportunities concentrated in industrially-employing regions such as there are in the west. Most people want to get along only with their old professional qualifications, though time has already passed over them.) III. The Effects of Modernisation

It is obvious for the objective observer that the globalisational process gaining momentum in the world has reinforced the local tendencies having opposite effects, namely, the regionalisation and the localisation. The essentials of the last two is the regrouping of resources and decisions at regional and local levels and their mobilisation in the interest of realisation of local communities’ objectives. It is a positive outcome that after checking the quantitative growth, the establishment of knowledge economy has been put on the agenda. The quality of the labour force (= human resources) has become part of the economic investment as the most effectively remunerative, renewing resources. (In the USA two-third of the economic growth gained in the 1990’s was triggered by the development of human resources!) The European billions marked for the „development of human resources” create real prospects for the professional / cultural reform of local communities. What could not be gained owing to the refusal of the local policy, that may be enforced by application pressures and by the requirement of partnership. There may appear those new knowledge contents (informatic, linguistic, European), which may lead to the development of a civil society that is more prepared in regard to modernity and is capable of competitions against local autonomies. Naturally, there are processes acting against it. The monetary system does not ensure the total independence of decision making; due to the narrowing state developmental-operational sources, one-sided pecuniary aspects prevail at all decisions. Whereas the over-emphasis of economic interests in the middle and long run degrades the „human capital” expanding the feasibility of development, and restrains development. (Rozsnyai, K. 2007) It is expected that a certain number of villages will lose the rest of their intellectuals along with the school; with this, their mental and cultural resources, the prospect of population initiatives. In absence of this, village populations gradually lose their local identity Their link to the places becomes loose and migration accelerates. Obviously, there will be another circle of places; the towns, cities, county and regional centres, which will have tangible prospects to facilitate developmental, economic and societal advance. About these modernisational islands, there will be the underdeveloped, dying regions.


392

Social and cultural organisations and institutions will take other roads – depending on where they are situated. Modernisational areas will sooner or later be organised as community networks in the west societies and will become unavoidable partners, mainsprings of local and regional developments. Within the stagnant and degrading regions, first and foremost, libraries may have the chance to assist the local community’s survival-quest, the possibility of renewal as intellectual-communal centres. There are places, where the regular calling home of former inhabitants and their initiation in the elaboration and fulfilment of developmental programmes created new opportunities, new intuitions; in other places people endeavoured to substitute new initiatives for intellectual deficiencies. There are people behind every positive phenomenon: one or some who feel and know that changes always create new opportunities. Numerous new research results prove that behind every development there is one or more influential persons or groups who realised that to reach their individual interests, the development of the place is necessary as well. Due also to the lack of appropriate institutions in our country, the enforcement of interests of these groups is realised through informal channels. This practice has acceptors and critics – it is obvious that it hinders the establishment of a western, democratic society, nevertheless, for plenty of local communities, these connections create the opportunity to survive and develop. It is to note that there are similar elements in the activities of local communities in more developed democracies. A research done in France proved that local authorities are concomitant to „notabilism” , procuration, which reinforces the support of local authorities. The ultimate reason for this phenomenon is the claim for defence against the over-centralised, unexpectedly acting state, from the part of the local leaders executing their public duties earnestly. Newer research papers prove that a certain institution (e.g., a college or university) to what extent has effect on the economic, social development of a region if it is able to make innovations, to apply scientific results practically. The future of a place – of Hungary also – depends on whether inhabitants will be able to find such developmental objectives as will establish the unity of the local community and by this, they will be accelerators of development. Bibliography

Kovalcsik, J., 1986, A kultúra csarnokai I-III. Mővelıdéskutató Intézet, Budapest;

Köteles, L., 1986, A mővelıdés demokratikus átalakulása a Viharsarokban, különös tekintettel Békés megyére (1944-1949). Kandidátusi értekezés;

Köteles, L., 2000, „Fekete égbolt alatt”. Gondolatok a Viharsarok újjászervezıdésérıl. Élet és Irodalom, 2000. február 04. p. 10;


393

Käfer, I., Köteles, L. (szerk.), 1998, A mővelıdés évszázadai Békéscsabán, Békéscsaba,. 958 p.;

Rozsnyai, K., Krasznahorkai, G. (szerk.), 2005, Térségfejlesztés és innováció, Tiszteletkötete Dr. Köteles Lajos 60. születésnapjára, TSF Egészségügyi Intézet, Gyula,. 247 p.;

Rozsnyai, K., Zsadány – az „élni akaró” falu, Modern Geográfia, 2007. 4. szám.. Pp. 96-115.;

Tóth, J., Urbanizáció az Alföldön, Akadémiai Kiadó, Budapest, 187 p.


394

EDUCATION AS A FORM OF PROFESSIONALIZATION IN THE CONDITIONS OF PUBLIC ADMINISTRATION

Veronika Balážová*, Miriam Martinkovičová**, * Faculty of Economics, Matej Bel University, DP Poprad, Nábr. Jána Pavla II 3,

058 01 Poprad, Slovak Republic **Faculty of Economics, Matej Bel University

Tajovskeho 10, 974 01 Banska Bystrica, Slovak Republic Tel.: +421-48-4152776, Fax.: +421-48-4152793, http://www.ef.umb.sk

Abstract Dynamism requiring permanent changes and innovations is one of the typical

features of contemporary society. However, the introduction of the changes and innovations has to be proceeded by a critical reflection and the evaluation of previous experience, mechanisms and established models of behaviour. The approach is similar in both public administration and other areas of human activities.The processes in centralized democracies when public administration is brought on a higher and more contemporary level by means of fundamental structural reforms is a good opportunity for critical analysis of the civil servants readiness to accept increased requirements for their professionality and its permanent improvement. Education as a life long process of permanent acquisition of knowledge, obtaining and processing information, perfection of skills and abilities, cultivation of personal traits of any employee is one of the ways how to contribute to the more professional status of this social subsystem.

Key words: occupation, profession, education, qualifications, professionalization, public administration Introduction

The European Union membership became a serious challenge for emerging Central European democracies. The ambition significantly influenced social, economic and political course of events in the involved countries. Of course, the attempts of Slovakia to become a member of the European Union even more intensified discussions about the rules and principles of effective public affairs management both on the national and local levels. The process of so called „reforms of public administration“ , which has been running in majority of European countries since the early 90th of the last century and which provides space for the practical introduction and verification of new approaches in managing public affairs is not finished yet. The process by means of which the countries attempt to join current world trends towards modernization and globalization is really complicated. It is proved by both the extent and the conscientiousness of methods and approaches applied in the modification of until recently functioning structures and elements of the entire public sector the purpose of which is an attempt to modernize the public


395

sector performance . The level of professionalizm of public administration staff has a direct impact on the satisfaction with provided services and the trust of citizens as customers.

The purpose of the article is to emphasize the importance of high quality performance of public administration staff and the ways how to reach the quality by means of permanent education . There also exist some new approaches to the specification of terms like professional employee or qualifications and the article pays attention to the issues as well. Methods

The article uses several scientific methods and approaches, e.g. the analysis of concrete theoretical approaches reflecting the problems of education, professionalization. The analysis is followed by the methods of synthesis and comparison which enable integrated and coherent approach to the issue. Since the process of quality improvement in public administration requires a wide range of activities and approaches, it has to rely on interdisciplinary approach within which the latest findings in the area of politology, psychology, sociology and ethics are applied.

Results and discussion

The fact that an individual is connected with a certain occupation has always had a significant impact on his/her social status. It is first of all the attractiveness of a given occupation and its social reputation, the acceptance of its importance and contribution which is also o form of evaluation of the social benefits of all the activities related to the certain kind of the occupation. To specify the prestige of the occupation it is necessary to realize all the requirements connected with the preparation for the job, the need for permanent perfection, the necessity to obtain new and more sophisticated procedures in performing operational activities as well as the attractiveness of a lifestyle connected with the occupation.

The process of separate operating activities maturing and its relationship with the performed operating activities can in general be divided into several stages which are, as a rule, described as the process of transfer from a job to an occupation and finally to a profession. According to Levicka (2004) profession can therefore be denoted as a result of a maturity of a given activity. The indicated understanding of a profession development and maturity brings us to the key topics connected with both the professionality of a ceratin occupation performance and the process of professionalization itself, which is especially significant for the area of public administration.

Professionalization can in general be considered as the process of purposeful cultivation , perfection and maturity of the knowledge, abilities, skills and personal traits which are connected with the performance of a given occupation. Besides the notion of topicality and the range of required knowledge and skills it is also necessary to consider the attitude of a person to a performed profession.


396

Professionalization as the process of permanent change is really very demanding , no matter which area of a human activity it covers. Individuals approach the process in a very specific way, many times their approach is overcautious or even negativistic. Any change usually brings uncertainity, it is accompanied by something new and unknown, it breaks established stereotypes and automatized, routine performance of a job. Such a change can endanger stability and safety of an employee. As a result, change resistence is something very natural for people. In case of employment some more factors may appear – the fear of losing a job or a job position, unwillingness to change accepted operational routines, the fear that the change will lead to the necessity to work more and harder, the fear of increased administration. People may also be unwilling to learn something new, they may misunderstand the necessity and the importance of a change. They may even feel a kind of aversion or rivalry to the change initiator as a result of previous negative experience with any changes in the area of their professional life. Consequently, there can be perceived some pressure on the professionalization of employees who should be able not only to bear the pressure of change but should also be willing to accept the change. All in all, the process is in their own interest as it offers the development of their personal professionality, new incentives, experience and perspectives of a career growth and promotion.

As it can be seen from the previous content, in which professionalization is described as the process of a permanent conscious perfection, the attention is paid to the importance of one significant feature of the process. The perception of a change and its acceptance is closely connected with the ability of a person to obtain and process new information and knowledge permanently. The process of lifelong education thus becomes the basis for the success of professionalization in the area of public administration.

Consequently, this is not by accident that according to the majority of experts professionalization is related to the process of education and professional knowledge perfection of public administration staff. In this particular context professionalizm is interpreted as a development impulse which is expected to significantly influence the flow of information in the conditions of bureaucracy (Dvořák, Seidl, Sekerešová, Vaňová, 1999). Professionalizm is explained here as a development of basic and additional knowledge of public administration staff. In this particular context the opinion which denotes professionalizm as a kind of a „noetic authority“ or power which can be extracted from the knowledge is interesting (Henry, 1992, s.44). The conception of professionalizm perceived in this way relies on the fact that in the future politics and public administration will be ruled by the people who control information and not by those who control power and wealth (as it can be noticed nowadays). Visible inspiration by the ideas of A. Toffler (1991) and his work The Shift in Power proves the justness of the attention paid to information, its processing and the process of education itself.


397

Current trend that adds importance to „expertness formalization“ also forms the foundations of society based on diplomas (credential society), where gained education or more likely the certificate of education functions as a selective social mechanism. It thus focuses the attention to the importance and value of education or maybe on the very fragile limits of its misuse in contemporary society.

Education with all the attention paid to it thus becomes one of the important factors in the evaluation of the reached level of public administration development. In the period of huge government reforms in public sector in the 70ths – 80ths of the past century, when administrative reforms dominated in political programmes of a number of political parties, education became a hotly debated topic and an inseparable part of the process of „democratization“ in Spain, „debureaucratization“ in Germany, „decentralization“ in France, „re-introduction of government“ in the USA, the project „Public Administration 2000“ in Canada, the return of public administration back to the citizens or the preparation for the entry to the European Community or later European Union. The attempts to support the reform processes and modernization in public administration became the commonly declared aims of education in public administration. For further educational targets more operational character is typical:

• to adjust competences and qualifications of the staff to the changes in public administration in order to increase their performance by means of their adaptation to the changes connected with technological progress, the developments in legislation, etc.;

• to increase the effectiveness of performed activities aimed at the decrease of costs;

• to support horizontal mobility of the staff by means of their education aimed at obtaining the expertness necessary for the performance of new tasks on the unchanged hierarchical level while simultaneously improving the flexibility and adaptability of the staff;

• to increase the motivation of staff; • to improve the human resources management (equal conditions for both men

and women); • to improve relations between the providers of services and their users as

well as to improve the quality of services provided by public sector; • to support professionalizm of public administration staff; • to develop and exchange international experience and support of the

European integration ( Source: Systems of Education in Public Administration in OECD Member Countries, 2007). Nowadays there is no doubt that education represents the starting point for

professionalizm in public administration. Nevertheless, one question still remains open: how to elaborate the optimum model of education applicable to the specific needs of public administration conditions which could be at the same time compatible with the latest demands on the system of education in general (Dolinská,


398

2007). As it can be seen from the previous context, they are not only purpose-trained graduates who are employed (or hopefully will be employed) in the area of public administration and whose training was aimed at public administration professional preparation.

The character of educational systems in developed countries is significantly influenced by the dynamism of labour market as well as by humanization and democratization of education. It was the labour market which modified the original request for the amount of knowledge that a university graduate should obtain into what the graduate should be able to do and thus apply the theoretical knowledge in practice. In this way besides the need for expertness there has been created an environment within which expertness is perceived functionally or even in a kind of an utilitarian way.

With the rebirth of both the value and the importance of education there also appears the need for new and up-to-date definition of qualifications. The previous understanding of an expert as someone who possesses and perfectly knows the amount of neccessary knowledge in a given area, who knows the genesis of expert opinions and technological development in his / her area has already become an anachronism. Instead of a narrowly professionally orientated expert (excluding so called „top“, symbolic analysts ), more complex, universally educated employee ready to solve not only his / her particular problems but able to contribute to the work of others, to cooperate and make decisions in the areas which are closely connected with his / her area is expected to come. In this particular context qualification can also be understood from its concrete historical point of view, i.e. as a category which naturally results from social development and its increased complexity caused by corporate division of labour. In general qualification can be understood as a kind of ability to perform some labour activity or a complex of activities which certain types of jobs require considering given time and space. Resulting from possibly longer average working life, faster technological changes, substantial economic and structural transformations even in developed economies for which the increasing importance of tertiary sector is significant and which leads to the increased importance of human resources it is obvious that there appears a wide space for the increased requirements for human potential and its creating, sustaining and revitalizing . New demands on human abilities, the extent of human knowledge and theoretical background, skills and abilities will inevitably lead to the situation that people will more frequently renew their abilities and qualifications. The trends naturally add a new extent to the qualification approach and to its specification. Qualification defined as „formally obtained, definite and specified knowledge“ (Suntingerová, 2005, p.181) ceases to be an effective and active instrument of competent behaviour in the world in which flexibility becomes the key term and requirenment. Permanent education, ability to constantly accept and acquire new information, efforts to see problems in a number of their inter-relations and a tendency to choose innovative, creative, non-traditional solutions


399

become the main feature of qualification. Therefore it is inevitable to define in new contemporary way both qualification assumptions and the profile of an expert who can be used and who is required not only in one industry branch but who can find their position in integrated areas of a social practice. Contemporary professional world is significantly influenced by market globalization, by the introduction of new IT technologies in any area of management (e-government in public administration environment), shorter innovation cycles of products, growing complexity of processes in any area of a human life. The changed conditions become a challenge for employees, for managers and in fact for all the people who understand that the process of disintegration and backwardness of obtained knowledge and the need for permanent refresh of information and knowledge potential altogether reperesent the inevitable precondition for a successful professional and career progress. Typical feature of a new approach to qualification is the fact that the preparation and training of experts, professionals for labour market have to get incorporated in a policy of innovation in companies, organizations and institutions which of course consider the sources of both educational system and state financing. The qualification which is updated throughout the human life thus becomes the matter of an employee who is developing his / her competences as well as the matter of an employer who perceives it as the process which enables the stability of workforce, higher quality and effectiveness of performed work. In this way the philosophy of education is changed substantially: it is not the education for the entire life but the education throughout the entire life (Benčo, 2005). Education thus acquires the position when it can supply employees with the know-how for the whole time while they create a part of a labour market. The know-how is of course in a close relationship with a career progress of an employee. As it is really very difficult if not even impossible to rely on at least a short perspective of getting a job within an available labour market, the conception of so called generally applicable competences is being introduced. The key competences which should be acquired by professionals not only in the area of public administration but in a number of other occupations include five main areas: • information competences – they enable professionals in different areas to have

permanent access to up-to-date information which can also be immediatelly processed by the employees;

• cognitive competences which will secure the abilities of professionals to solve problems, to develop their creative thinking and make professional decisions;

• interpersonal competences serve as an effective way how to cooperate with other people and become a useful member of a working team;

• communicative competences involve the abilities of professionals to communicate either in oral or in a written form not only in their native language but in at least two foreign languages as well;


400

• personal competences aimed at knowing one´s own personality in a detailed way so as to use it effectively in coping with all the challenges and tasks that an employee may possibly face (Milénium: Národný program výchovy a vzdelávania v SR na najbližších 15-20 rokov, 2002).

In a contemporary globalizing world it is inevitable for professionals to apply also a range of international competences in their everyday working practice. The competences may help them become rapidly effective in unfamiliar cultural settings. More detailed information about the qualities based on international competences is presented in the results of a research done by WorldWork as an institution which deals with international diversity management and assessment and development of leaders. The qualities concentrate on psychological aspects of employees´ training. As results of the research show, the international competences should involve: • openness including new ways of thinking and acceptance of different opinions • flexibility in behaviour, judgement and language skills • personal autonomy according to which a person is guided by clear values and is

also focused on achieving objectives despite possible constraints • emotional strength, e.g. resilience, effective dealing with pressure and stress, etc. • perceptiveness as the ability to be sensitive to non-verbal means of

communication, to be aware of the impression that a person makes on other people, etc.

Considering all the changes and challenges that employees face nowadays we cannot but agree with the presented research results. They can also serve as a kind of inspiration for further improvements in the area of public administration staff education and training.

Conclusion

In conclusion it is necessary to say that the above mentioned problem of the search for an optimum model of education applicable in the conditions of reformed systems of administration in the EU member countries which corresponds with the trends of modernization is expected to be open to new ideas, topics and conceptions. Nevertheless, it is more than obvious that they will be just such factors as an open qualification, practical skills, creativity, ability to cooperate and mutual understanding , motivation, dedication, willingness to help, inborn leadership qualities, potential for solving conflicts, communicative skills , loyalty and many other components which will really lead to the creation of professionality. On the one hand the professionality is expected to contribute to the overall satisfaction of citizens , and on the other hand it will secure the real functioning of public administration system.


401

Literature Benčo, J. a kol. 2005, Ekonomika a manažment vzdelávania. EF UMB:

Banská Bystrica, 2005. ISBN 80-8083-126-4; Dolinská, V., 2007, Globálna rozvojová výchova v edukácii manažérov. In:

Ako učiť ekomómiu verejnej správy. Bratislava: VŠEMVS, 2007, s. 179 – 185. ISBN 978-80-89143-61-0;

Dvořák, Z., Seidl, M., Sekerešová, E., Vaňová, A., 1999., Vybrané aspekty verejného manažmentu II. Žilina: Žilinská Univerzita, 1999, 75 s. ISBN 80-7100-748-X;

Henry, N., 2006, Public Administration and Public Affairs. New Jersey: Prentice Hall, 2006, 175 s. ISBN 01-3222-297-3 In: Dvořák, Z., Seidl, M., Sekerešová, E., Vaňová, A. 1999. Vybrané aspekty verejného manažmentu II. Žilina: Žilinská Univerzita, 1999, s. 43 - 45. ISBN 80-7100-748-X.;

Levická, J., 2004, Profesionalizácia ako proces rastu. Príspevok prednesený na medzinárodnej vedeckej konferencii „Pedagogický výskum na Slovensku“. Dostupné na internete: http://www.syrs.org/sps2/publik/pedvyskum dňa 10.8.2007;

Suntingerová, Ľ., 2005, Predpoklady kreatívneho rozvíjania kľúčových kompetencií. Manažment 2005. Bratislava: EU 2005, s. 181, ISBN 80-225-2071-3;

Toffler, A., 1991, Power Shift. New York: Bantam Books, 1991, 611 s. ISBN 0-553-29215-3;

*** Systémy vzdelávania vo verejnej správe v krajinách OECD, 2007. Dostupné na Internete: http:// www.civil.gov.sk/archiv/OMS/vzdel/PRIL2A.htm

*** MILÉNIUM : Národný program výchovy a vzdelávania v SR na najbližších 15-20 rokov. MŠ SR, 2002;

www.worldwork.biz/legacy/www/docs2/competencies.phtml


402

CONSTRUCTION CONTRACT REVENUE RECOGNITION

Miroslav Škoda University of Matej Bel, Faculty of Economics, Department of Finance and Accounting,

Tajovského 10, Banská Bystrica, 974 01, Slovakia, tel. 00421 48 446 63 25, email: [email protected]

Abstract The principal concern of accounting for long-term construction contracts involves

the timing of revenue (and profit) recognition. It has been well accepted that, given the long-term nature of such projects, deferring revenue recognition until completion would often result in the presentation of periodic financial reports that fail to convey the true level of periods of no apparent activity of the reporting entity during the period. In extreme cases, in fact, there could be periods of no apparent activity, and others of exaggerated amounts, when in fact the entity was operating in rather constant rate of production during all of periods. To avoid these distortions, the percentage-of-completion method was developed, which reports the revenues proportionally to the degree to which the projects are being completed, even absent the full completion and, in many cases, even absent the right to collect for the work done too late

The major challenges in using percentage-of-completion accounting are to accurately gauge the extent to which the projects are being finished and to asses the ability of the entity to actually bill and collect for the work done. Since many projects are priced at fixed amounts, or in some other fashion prevent the passing through to the customers the full amount of cost overruns, the computation of periodic profits must be sensitive not merely to the extent to which the project is nearing completion, but also to the terms of the underlying contractual arrangements.

Key words: Construction contracts, revenue recognition, percentage-of-completion method, completed-contract method, contract revenue, cost-to-cost method, contract costs

Introduction

IAS 11 – Accounting for construction contracts is the salient international standard addressing the accounting for construction contracts and other situations in which the percentage-of-completion method of revenue would be appropriate. This standard uses the criteria established in IASC’s Framework as the basis for guidance it offers on accounting for construction contracts. The various complexities in applying IAS 11, including the estimation of revenues, costs and progress toward completion, are set in the following discussion.

Construction contract can be defined as contract specifically entered into for the construction of an asset or a combination of assets that are closely interrelated or independent in terms of their design, technology and function or their end use or purpose. On the other hand, contract revenue an be defined as comprised of initial


403

amount of revenue stipulated by the contract plus any variations in contract work, claims and incentive payments, provided that these extra amounts of revenue meet the recognition criteria set by the IASC’s Framework.

Construction contract revenue may be recognized during construction rather than at the end of completion of the contract. This “as earned” approach to revenue recognition is justified because under most long-term construction contracts, both the buyer and the seller (contractor) obtain enforceable rights. The buyer has the legal right to require specific performance from the contractor and, in effect, has an ownership claim to the contractor’s work in progress. The contractor, under the most long-term contracts, has the right to require the buyer to make progress payments during construction period. The substance of this business activity is that a continuous sale occurs as the work progresses.

Therefore IAS 11 recognizes the percentage-of-completion method as the only valid method of accounting for construction contracts. Prior to the 1993 revision of IAS 11, both the percentage-of-completion method and completed-contract method were recognized as being acceptable methods of accounting for long term construction activities.

The thinking worldwide on this issue is equivocal and rather confusing. Many countries still recognize and accept both methods, as being in accordance with generally accepted accounting principles (GAAP), although they may not be viewed as equally acceptable under given circumstances. The United States, Canada and Japan are usually noted as protagonists of both GAAP methods on this subject. There is another set of countries whose GAAP is in line with current IAS / IFRS on the subject. The national accounting standards of the United Kingdom, Australia, China and New Zealand recognize only percentage-of-completion method. Germany, on the other hand, seems to have taken the extreme viewpoint as a supporter of only completed-contract method. Although it may seem that the world is completely divided on this matter, a closer look into this contentious issue offers a better insight into the diversity of approaches.

Although Germany seems to be alone in the contest of alternative methods of accounting for long term contracts, its position is more explicable when it is recalled that this country has traditionally been known for its conservative approach and its emphasis on creditor protection. Thus, it seems to have been guided primarily by the prudence concept in developing this accounting principle. For countries that support both methods, it is well known that some also express a clear preference for the percentage-of-completion method. US GAAP, for instance, exemplifies this position. It recommends the percentage-of-completion method as preferable when estimates are reasonably dependable and the following conditions exist: 1. Contracts executed by the parties normally include provisions that clearly specify the enforceable rights regarding goods and services to be provided and received by


404

the parties, the consideration to be exchanged, and the manner and terms of settlement.

2. The buyer can be expected to satisfy its obligation under the contract. 3. The contractor can be expected to perform its contractual obligations.

The Accounting Standards Division of the AICPA believes that these two methods should not be used as acceptable alternatives for the same set of circumstances. US GAAP states that, in general, when estimates of costs to complete and extent of progress toward completion of long term contracts are reasonably dependable, the percentage-of-completion method is preferable. When lack of dependable estimates or inherent hazards cause forecasts to be doubtful, the completed-contract method is preferable. Percentage-of-Completion Method in detail

A number of controversial issues are encountered when percentage-of-completion method is used in practice. In the following paragraphs, the author addresses a number of these, offering proposed approaches to follow for those matters that have not been authoritatively resolved, or many instances, even discussed by IAS/IFRS.

IAS 11 defines the percentage-of-completion method as follows: The percentage-of-completion method recognizes income as work on a contract (or group of closely related contracts) progresses. The recognition of revenues and expenses is generally based on the stage of completion of the contract(s), except when a loss is excepted, in which case immediate recognition of the loss is called (irrespective of the stage of completion). Under this method contract revenue is matched with the contract costs incurred in reaching the stage of completion, resulting in the reporting of contract revenue, contract costs and profit based on the proportion of work completed.

Under the percentage-of-completion method, the construction-in-progress (CIP) account is used to accumulate costs and recognized income. When CIP exceeds billings, the difference is reported as current asset. If billings exceed CIP, the difference is reported as current liability. Where more than one contract exists, the excess cost or liability should be determined on a project-by-project basis, with the accumulated costs and liabilities being stated separately on the balance sheet. Assets and liabilities should not be offset unless a right of offset exists. Thus, the net debit balances for certain contracts should not ordinarily e offset against net credit balances for other contracts. An exception may exist if the balances relate t contracts that meet the criteria for combining.

Under the percentage-of-completion method, income should not be based on advances (cash collections) or progress (interim) billings. Cash collections and interim billings are based on contract terms that do not necessarily measure contract performance.


405

Contract costs

Contract costs comprise costs that are identifiable with a specific contract, plus those that are attributable to contracting activities in general and can be allocated to the contract and those that are contractually chargeable to the customer. Generally, contract costs would include all direct costs such as direct material, direct labor and direct expenses and any construction overhead that could specifically be allocated to specific contracts. Direct costs that are identifiable with the specific contract include: 1. Costs of materials consumed in the specific construction contract, 2. Wages and other labor costs for site labor and site supervisors, 3. Depreciation charges of plant and equipment used in the contract, 4. Lease rentals of hired plant and equipment specifically to the contract, 5. Cost incurred in shifting of plant, equipment and materials to and from the construction site,

6. Cost of design and technical assistance directly identifiable with a specific contract,

7. Estimated costs of any work undertaken under a warranty or guarantee, 8. Claims from third parties.

Contract costs may be reduced by incidental income if such income is not included in contract revenue. For instance, sale proceeds (net of any selling expenses) from the disposal of any surplus material or from the sale of plant and equipment at the end of the contract may be credited or offset against these expenses. Drawing an analogy from this principle, it could be argued that if advances received from customers are invested by the contractor temporarily (instead of being allowed to lie idle in a current account), any interest earned on such investments should be treated as incidental income and used in reducing contract costs, which may or may not include borrowing costs (depending on how contractor is financed, whether self-financed or leveraged). On the other hand, it may also be argued that instead of being subtracted from contract cost, such interest income should be added to contract revenue.

Indirect costs or overhead expenses should be included in contract cost provided that they are attributable to the contracting activity in general and could be allocated to specific contracts. Such costs include construction overhead, cost of insurance, cost of design and technical assistance that is not related directly to specific contracts. They should be allocated using methods that are systematic and rational and are applied in a consistent manner to costs having similar features or characteristics. The allocation should be based on the normal level of construction activity, not on theoretical maximum capacity.

Although the bases of allocation of this construction overhead should be many (such as the amounts of contract revenue, contract costs and labor hours


406

utilized in each contract), the basis of allocation that seems most rational is contract revenue. Further, since both expenses are similar in nature, allocating both the costs on the basis of the amount of contract revenue generated by each construction contract would also satisfy the consistency criteria.

Certain costs are specifically excluded from allocation to the construction contract, as the standard considers them as not attributable to the construction activity. Such costs may include:

1. General and administrative costs that are not contractually reimbursable, 2. Costs incurred in marketing and selling, 3. Research and development costs that are not contractually reimbursable, 4. Depreciation of plant and equipment that is lying idle and is not used in any

particular contract. Types of contract costs

Contract costs can be broken down into two categories: costs incurred to date and estimated costs to complete. The costs incurred to date include pre-contract costs and costs incurred after contract acceptance. Pre-contract costs are costs incurred before a contract has been entered into, with the expectation that the contract will be accepted and these costs will thereby recoverable through billings.

The criteria for recognition such cost are: 1. They are capable of being identified separately, 2. They can be measured reliably, 3. It is probable that the contract will be obtained.

Estimated costs to complete require completion of a project at a scheduled time. They would be comprised of the same elements as the original total estimated contract costs and would be based on prices excepted to be in effect when the costs are incurred. The latest estimates should be used to determine the progress toward completion.

Although IAS 11 does not specifically provide instructions for estimating costs to complete, practical guidance can be gleaned from other international accounting standards, as follows: The first rule is that systematic and consistent procedures should be used. These procedures should be correlated with the cost accounting system and should be able to provide a comparison between actual and estimated costs. Additionally, the determination of estimated total contract costs should identify the significant cost elements.

A second important point is that the estimation of the costs to complete should include the same elements of costs included in accumulated costs. Additionally, the estimated costs should reflect any expected price increases. These expected price increases should not be blanket provisions for each type of cost. Expected increases in each of cost elements, such as wages, materials and overhead items should be taken into consideration separately.

Finally, estimates of costs to complete should be reviewed periodically to reflect new information. Estimates of costs should be examined for price fluctuations


407

and should also be reviewed for possible future problems, such as labor strikes or direct material delays.

Accounting for contract costs is similar to accounting for inventory. Costs necessary to ready the asset for sale would be recorded in the construction-in-progress account, as incurred. CIP would include both direct and indirect costs but would usually not include general and administration expenses or selling expenses since they are not normally identifiable with a particular contract and should therefore be expensed. Recognition of Contract Revenue and Expenses

Percentage-of-completion accounting cannot be employed if the quality of information will not support a reasonable level of accuracy in the financial reporting process. Generally, only when the outcome of a construction contract can be estimated reliably, should the contract revenue and contract costs be recognized by reference to the stage of completion at the balance sheet date.

Different criteria have been prescribed by the standard for assessing whether the outcome can be estimated reliably for a contract depending on whether it is a fixed-price contract or a cost-plus contract.

Fixed-price contracts are contracts for which the price is not usually subject to adjustment because of costs incurred by the contractor. The contractor agrees to a fixed contract price or a fixed rate per unit of output. These amounts are sometimes subject to escalation clauses.

If it is a fixed-price contract: 1. It meets the recognition criteria set by IASC’s Framework that is a) total contract revenue can be measured reliably, b) it is probable that economic benefits flow to the enterprise, 2. Both the contract cost to complete and the stage of completion can be measured reliably,

3. Contract costs attributable to the contract can be identified properly and measured reliably so that comparison of actual contract costs with estimates can be done.

All conditions has to be satisfied. There are two types of cost-plus-contracts:

1. Cost-without-fee contract – Contractor is reimbursed for allowance or otherwise defined costs with no provision for a fee. However, a percentage is added that is based on the foregoing costs,

2. Cost-plus-fixed-fee contract – Contractor is reimbursed for costs plus a provision for a fee. The contract price is on a cost-type contract is determined by the sum of the reimbursable expenditures and a fee. The fee is profit margin (revenue less direct expenses) to be earned on a contract. All reimbursable expenditures should be included in the accumulated contract costs account.

If it is a cost-plus contract: 1. It is probable that the economic benefits will flow to the enterprise,


408

2. The contract costs attributable to the contract, whether or not reimbursable, can be identified and measured reliably.

Both conditions have to be satisfied. As stated above, unless the outcome of a contract can be estimated reliably,

contract revenue and costs should not be recognized by reference to the stage of completion. IAS 11 establishes the following rules for revenue recognition in cases where outcome of a contract cannot be estimated reliably: 1. Revenue should be recognized only to the extent of the contract costs incurred that are probable of being recoverable,

2. Contract costs should be recognized as an expense in the period in which they are incurred.

Any expected losses should however, be recognized immediately. It is not unusual, that during the early stages of a contract, outcome cannot

be estimated reliably. This would particularly likely to be true if the contract represents a type of project with which the contractor has had limited experience in the past.

Recoverability of contract costs may be considered doubtful in the case of contracts that have any of the following characteristics:

The contract is not fully enforceable. 1. Completion of the contract is dependent on the outcome of pending litigation or legislation.

2. The contract relates to properties that are likely to be expropriated or condemned. 3. The contract is with the customer who is unable to perform its obligations, perhaps because of financial difficulties.

4. The contractor is unable to complete the contract or otherwise meet its obligation under the terms of the contract, as when, for example, the contractor has been experiencing recurring losses and is unable to get financial support from creditors and bankers and may be ready to declare bankruptcy.

In all such cases, contract costs should be expenses immediately. Although the implication is unambiguous, the determination that one or more of the foregoing conditions holds will be subject to some imprecision. Thus, each situation needs to be assessed carefully on a case-to-case basis.

If and when these uncertainties are resolved, revenue and expenses should again be recognized on the same basis as other construction-type contracts. However, it is not permitted to restore costs already expensed in prior periods, since the accounting was not in error, given the facts that existed at the time the earlier financial statements were prepared. Revenue Measurement –Determining the Stage of Completion

The standard recognizes that the stage of completion of a contract may be determined in many ways and that an enterprise uses the method that measures reliably the work performed. The standard further stipulates that depending on the nature of the contract, on of the following methods may be chosen:


409

1. The proportion that contract costs incurred bear to estimated total contract cost (also referred as cost-to-cost method),

2. Survey of the work performed method, 3. Completion of a physical proportion of contract work (also called units-of-work performed) method.

Each of these methods of measuring progress on a contract can be identified as being either an input or an output measures. The input measures attempt to identify progress in a contract in terms of the effort devoted to it. The cost-to-cost method is an example of an input measure. Under the cost-to-cost method, the percentage of completion would be estimated by comparing total costs incurred to date to total costs expected for the entire job. Output measures are made in terms of results by attempting to identify progress toward completion by physical measures. The units-of-work-performed method is an example of output measure. Under this method, an estimate of completion is made in terms of achievement to date. Output measures are usually not considered to be as reliable as input measures.

When stage of completion is determined by reference to the contract costs incurred to date, the standard specifically refers to certain costs that are to be excluded from contract costs. Examples of such costs are: 1. Contract costs that relate to future activity, 2. Payments made in advance to subcontractors prior to performance of the work by the subcontractor.

The percentage-of-completion method works under the principle that recognized income should be that percentage of estimated total income that incurred costs to date bear to estimated total costs. The cost-to-cost method has become one of the most popular measures used to determine the extent of progress toward completion.

Under cost-to-cost method the percentage of revenue to recognize can be determined by following formula: Costs to date / Cumulative Costs Incurred x Contract price - Revenue previously recognized = Current Revenue recognized

By slightly modifying this formula, current gross profit can also be determined as follows: Costs to date / Cumulative Costs Incurred x Expected total gross profit - Gross profit previously recognized = Current Gross profit


410

Percentage-of-completion method case study Doprastav, building corporation, builds a big complex of entertainment and fun. Its selling price is 20 million SKK. It is three-year project with total estimated expenses in the amount of 16 million SKK. Additional information is as follows:

Year 2006 Year 2007 Year 2008 Real expenses incurred 4 000 000 7 500 000 5 000 000 Estimated expenses to finish the project

12 000 000 4 000 000 0

Billings 3 000 000 7 000 000 10 000 000 Cash collections 2 000 000 6 000 000 12 000 000

Accounting solution of the data given – Slovak accounting: Calculation of percentage of completion of the project: Year 2006: 12 000 000 / 16 000 000 = 0,75 ~ 75% Year 2007: 4 000 000 / 16 000 000 = 0,25 ~ 25% Year 2008: 0 / 16 000 000 = 0,00 ~ 0% Budgeted revenues: Year 2006: 0,75 * 20 000 000 = 15 000 000 Year 2007: 0,25 * 20 000 000 = 5 000 000 Year 2008: 0,00 * 20 000 000 = 0 Budgeted profit: Year 2006: 15 000 000 – 12 000 000 = 3 000 000 Year 2007: 5 000 000 – 4 000 000 = 1 000 000 Year 2008: 0 Data really expressed in accounting: Expenses 2006: 4 000 000 Revenues 2006: 4 000 000 + % of 2006 budgeted profit = = 4 000 000 + ( 3 000 000 / 15 000 000 ) * 4 000 000 = = 4 000 000 + 800 000 = = 4 800 000 Expenses 2007: 7 500 000 Revenues 2007: 7 500 000 + % of 2007 budgeted profit =


411

= 7 500 000 + ( 1 000 000 / 5 000 000 ) * 7 500 000 = = 7 500 000 + 1 500 000 = = 9 000 000 Expenses 2008: 5 000 000 Revenues 2008: 20 000 000 – 9 000 000 – 4 800 000 = 6 200 000

No. Text Sum DR CR 1. Expenses incurred in 2006 4 000 000 Expenses

accounts Various accounts

2. Billings in 2006 and revenues recorded

3 000 000 1 800 000 4 800 000

A/R Deferred income

Sales

3. Cash collections in 2006 2 000 000 Cash A/R 4. Expenses incurred in 2007 7 500 000 Expenses



7 000 000 2 000 000 9 000 000

A/R Deferred income

Sales

6. Cash collections in 2007 6 000 000 Cash A/R 7. Expenses incurred in 2008 5 000 000 Expenses



10 000 000 3 800 000 6 200 000

A/R Deferred income Sales

9. Cash collections in 2008 12 000 000 Cash A/R Expenses Various accounts Accounts receivable (1) 4 000 000 (1) 4 000 000 (2) 3 000 000 (3) 2 000 000 (4) 7 500 000 (4) 7 500 000 (5) 7 000 000 (6) 6 000 000 (7) 5 000 000 (7) 5 000 000 (8) 10 000 000 (9) 12 000 000 Deferred income Sales Cash (2) 1 800 000 (8) 3 800 000 (2) 4 800 000 (3) 2 000 000 (5) 2 000 000 (5) 9 000 000 (6) 6 000 000 (8) 6 200 000 (9) 12 000 000

End of year balances 2006 2007 2008 Totals

Expenses 4 000 000 7 500 000 5 000 000 16 500 000


412

Revenues 4 800 000 9 000 000 6 200 000 20 000 000

Profit 800 000 1 500 000 1 200 000 3 500 000

Accounts receivable 1 000 000 2 000 000 0 --------------

Cash 2 000 000 6 000 000 12 000 000 20 000 000

Accounting solution of the data given – IAS / IFRS: Revenues recorded in each year: Year 2006: ( 4 000 000 / 16 000 000 ) * 20 000 000 = 5 000 000 Year 2007: ( 7 500 000 / 11 500 000 ) * 20 000 000 – 5 000 000 = 8 043 478 Year 2008: ( 5 000 000 / 5 000 000 ) * 20 000 000 – 5 000 000 – 8 043 478 = 6 956 522

No. Text Sum DR CR 1. Expenses incurred in 2006 4 000 000 CIP Various

accounts 2. Billings on contracts in 2006 3 000 000 A/R Billings on

contracts 3. Cash collections in 2006 2 000 000 Cash A/R 4. Contract revenues earned and

costs of contract revenues in 2006

5 000 000 4 000 000 1 000 000

Expenses CIP

Sales

5. Expenses incurred in 2007 7 500 000 CIP Various accounts

6. Billings on contracts in 2007 7 000 000 A/R Billings on contracts

7. Cash collections in 2007 6 000 000 Cash A/R 8. Contract revenues earned and


8 043 478 7 500 000 543 478

Expenses CIP

Sales

9. Expenses incurred in 2008 5 000 000 CIP Various accounts

10. Billings on contracts in 2008 10 000 000 A/R Billings on contracts

11. Cash collections in 2008 12 000 000 Cash A/R 12. Contract revenues earned and


6 956 522 5 000 000 1 956 522

Expenses CIP

Sales

13. Completion of project in 2008 20 000 000 Billings on CIP


413

contracts Expenses Various accounts Accounts receivable (4) 4 000 000

(1) 4 000 000

(2) 3 000 000

(3) 2 000 000

(8) 7 500 000

(5) 7 500 000

(6) 7 000 000

(7) 6 000 000

(12) 5 000 000

(9) 5 000 000

(10) 10 000 000

(11) 12 000 000

Construction in progress Sales Cash (1) 4 000 000

(13) 20 000 000

(4) 5 000 000

(3) 2 000 000

(4) 1 000 000

(8) 8 043 478

(7) 6 000 000

(5) 7 500 000

(12) 6 956 522

(11) 12 000 000

(8) 543 478

(9) 5 000 000

(12) 1 956 522

Billings on contracts (13)

20 000 000 (2) 3 000 000

(6) 7 000 000

(10) 10 000 000

End of year balances

2006 2007 2008 Totals

Expenses 4 000 000 7 500 000 5 000 000 16 500 000

Revenues 5 000 000 8 043 478 6 956 522 20 000 000

Profit 1 000 000 543 478 1 956 522 3 500 000

Accounts receivable

1 000 000 2 000 000 0 --------------

Cash 2 000 000 6 000 000 12 000 000 20 000 000


414

Construction in progress

5 000 000 13 043 478 0 --------------

Billings on contracts

3 000 000 10 000 000 0 --------------

Recognition of expected contract losses

When the current estimate of total contract costs exceeds the current estimate of total contract revenue, a provision for entire loss on the entire contract should be made. Provisions for losses should be made in period in which they become evident under either the percentage-of-completion method or the completed-contract method. In other words, when it is probable that total contract costs will exceed total contract revenue, the expected loss should be recognized as an expense immediately. The loss provision should be computed on the basis of total estimated costs to complete the contract, which would include the contract costs incurred to date plus estimated costs to complete. The provision should be shown separately as a current liability on the balance sheet.

In any year when a percentage-of-completion contract has an expected loss, the amount of loss reported in that year can be computed as follows:

Reported loss = Total expected loss + All profit previously recognized

Disclosure requirements under IAS 11 A number of disclosures are prescribed in IAS 11. Some of them are for all the contracts and others are only for contracts in progress at the balance sheet date. These are summarized below. 1. Disclosures relating to all contracts: a) Aggregate amount of contract revenue recognized in the period, b) Methods used in determination of contract revenue recognized in the period. 2. Disclosures relating to contracts in progress: a) Methods used in determination of stage of completion of contracts in progress, b) Aggregate amount of costs incurred and recognized profits to date c) Amounts of advances received at balance sheet date d) Amount of retentions at balance sheet date

Gross amounts due from customers should be reported as an asset. This amount is the net of: 1. Costs incurred plus recognized profits, less 2. The aggregate of recognized losses and progress billings.

This represents, in case of contracts in progress, excess of contract costs incurred plus recognized profits, net of recognized losses, over progress billings.

Gross amounts due to customers should be reported as a liability. This amount is the net of:


415

1. Costs incurred plus recognized profits, less 2. The aggregate of recognized losses and progress billings.

This represents, in case of contract work in progress, excess of progress billings over contract costs incurred plus recognized profits, net of recognized losses. Conclusion

As shown in the example, accounting for contract costs and contract revenue, also accounting for construction in progress can be different under IAS / IFRS according to Slovak accounting standards. The purpose of this article was to show how the things are described in IAS / IFRS with the discussion about accounting for element mentioned above under different circumstances. References

Šuranová Z., Škoda M., 2007, Medzinárodné účtovníctvo. Banská Bystrica: Ekonomická fakulta UMB, 2007. ISBN 978-80-8083-438-8;

Šuranová Z., Saxunová D., Krištofík P., 2004, Finančné účtovníctvo a riadenie s aplikáciou IAS/IFRS – I. diel. Banská Bystrica: Fakulta financií UMB, 2004. ISBN 80-8083-021-5;

Epstein B. J., Mirza A. A., 2003, Interpretation and Aplication of International Accounting Standards, WILEY, Rexdale, Ontario, Canada. ISBN 0-471-22736-6;

Granof M.H., Bell P.W., Maher R. C., 1996, Financial Acoounting – Principles and Issues. Prentice-Hall Inc., Scarborough, Ontario, Canada. ISBN 0-13-349911-1;

Rewsine L., Collins D.W., Johnson W. B., 2002, Financial Reporting and Analysis. Prentice Hall Inc., Upper Saddle River, New Yersey, USA. ISBN 0-324-01565-8;

Warren C.S., Fess P.E., Reeve J.M., 1996, Accounting. South-Western Publishing Co., Cincinnati, Ohio, USA. ISBN 0-538-83644-X;

*** International Accounting Standards (2000). ISBN 80-88715-89-X; *** Opatrenie MF SR č. 23054/2002-92 zo 16.decembra, ktorým sa

ustanovujú podrobnosti o postupoch účtovania a rámcovej účtovej osnove pre podnikateľov účtujúcich v sústave podvojného účtovníctva;

*** Zákon č. 431/2002 Z. z. o účtovníctve v znení neskorších predpisov.


416

CHARACTERISTICS REGARDING PRODUCTION COSTS DIAGNOSTIC

Elena Cerasela Spãtariu, Nicoleta Asaloş, Cristina Mihaela Grozea, Ovidius University of ConstanŃa, 1, University Alee,

[email protected]

Abstract

Our concerns regarding production costs in general and their analysis derive from the need of achievement by the economic agents of the highest quality products, seeking at the same time to engage with that end in view costs as lowest as possible. It might be said that it has to pay the proper attention to this problematical matter because only through a continuous analysis of the production costs the enterprises can survive and develop into an economical environment more and more unfavourable, unstable, marked by a bitter competition in all the activity areas and by a continuous growth of the using resources prices. To these difficulties, for the Romanian enterprises, there are added some others too, produced by the transition from a centralized economy to a market economy. Some of these enterprises succeeded to adapt to the market economy requirements, but not without significant efforts, others have failed in this attempt. Costs analysis represents an important area for the efficient working of the enterprise in conditions of resources restriction, its task consisting in delivering to the managers the requisite information with a view to the strategically decisions elaboration. Having in view all these aspects, it has been seek for the present paper to be a very useful synthesis over the theory and practice of the direct and indirect expenses analysis.

Key words: cost, expenditures, analysis, production

The expenses existence from the economical circulation is unavoidable and indispensable, therefore the produced goods of a firm can’t be obtained without expenses, and cost represents the expression of all these resources consumption (expenditures) with the occasion of realizing a good or a service.

The production cost is considered an economic qualitative indicator who is central position among the firm’s indicators system cannot be appealed. Also, the production cost is integrated in the economical indicators system for estimating and measuring the economic efficiency.

The costs’ contribution in the decisions’ substantiation is unquestionable and it’s reflected in:

- Choosing the most propitious production alternative; - The determination of the activity’s volume;

- Comparing the own product’s cost with those of the concurrence’s similar products for determination of the differences which result from the organization’s


417

manner of the activity, the technical endowment degree, the work organization manner and its training, the way of using time fund; - The creation of the practising possibility for all the management functions activity; - The creation of an instrument by using the pre-estimate for the internal financial planning, being possible to realize certain programs concerning the evolution of some of the firm’s indicators; - The orientation of the potential investors over the economical efficiency of some activities or over setting up new firms; - The deciders support in choosing the solutions that allow the identification of some ways that can make obvious fast the anomalies that appear.

Its position of central indicator can be pointed out also through the way that the production cost influences the process of decisions’ elaboration to the firm’s level through the agency of the various links that it has with the others economic indicators: cost-price, cost-production (volume)–profit, cost-productivity.

The approaching of the cost-price relation, in our opinion can be realized from varied angles: producer/consumer, centralized economy/market economy, market types.

If the position of the cost is obvious for the producer, for the consumer this doesn’t have a specific importance, he follows the price. The consumers are often discontented with the price’s size, especially with its level and the products’ quality, not being interested in the production cost, few of them making any reference to this. Hence, the producer is the one who must be preoccupied by the size of the production price, trying, under the market’s pressure, to determinate a size that could ensure a certain profit and bring on the market a good with a competitive price.

The approaching of the production cost is different in the market economy and even opposite to the one in the centralized economy. In the last one, the cost is the one that induces the price. The motivating increase of costs, more or less profound, generates a price increase.

In a competitive economy, the price is the starting point in cost’s settlement. Each firm’s objective is obtaining profit and, therefore, nobody produces a good if it doesn’t sell and doesn’t bring a certain gain for its sale. For this, the producer must start from the product price that is forming freely on the market by confronting the demand with the offer and which is, certainly, the competition’s result.

Any producer that wants to start a business will succeed only if, for a given price (freely formed on the market), he’ll get a product at an inferior cost of the market price. As greater the difference from its cost and the market price is, as greater the profit will be. That’s why, the producer will search for all the means for minimizing costs. If the state of the production cost exceeds the product’s market price, then it will leave the market, as it will register losses.

In conclusion, the producers’ possibilities of acting on the price are small, the market imposing once with the price a maximum cost, forcing to act for its reduction.


418

Irrespective of the market type, in conditions of adequate regulations, the price should remain a measure defined by its situation. Embracing rational decisions that could allow some results realization must take in account that the expenses level is permanently in a certain correlation with the activity volume, respective the utilization degree of the production capacities and the activity profile.

The cost-production correlation has very wide use. This is useful for the products prices settlement, for the selection of the mix manufactured products and meant for sale, for choosing the enterprise’s strategy, as well as in the analysis of growing or reducing costs effects over the enterprise’s profit.

In this respect, at a firm’s level, we must follow the level of the activity’s volume for which the obtaining incomes form products’ sale are equal with the expenses, in other words they are in equilibrium and the profit is nil. From this point, any volume increase of the manufactured and sold production brings profit to the enterprise and any volume decrease of the production brings losses to the enterprise and, from this moment, the activity becomes non-profitable.

Besides other factors that lead to profit increase, the cost decreasing plays an important role. The cost’s level must be a permanent action front so that, by its reduction, the profit rate on the product could grow.

The conjugated influence of all the production factors to the firm’s activity achievement makes interesting the approach between costs and productivity correlation.

The cost – productivity relation can be seen both on short and long term. On short term “the production growth can take place by combination of the fixed and the variable production factors, the marginal cost representing the main criteria for the substantiation of the producing decision. In the short time term, the combination of the fixed factors with the variable ones is under the influence of the decreasing marginal efficiencies productivity law”. Thus, taking into account the determination manner of the marginal cost as a report between the absolute modification of the variable factor cost and the production’s absolute modification, between the evolution of the marginal cost and marginal productivity there is a reverse proportion relation that says that when the marginal productivity increases, the marginal cost decreases, and conversely.

On the long term all the production factors are considered variable, which can make the producer to amplify the production by modifying the volume of all the production factors, this growth that has as a result the reduction of the total medium cost and, in the same time, obtaining a profit that exceeds the production cost.

This income type is named growth income and represents, in fact, savings resulted from obtaining a greater production with lower costs.

Considering all these connections, the cost study, the problems of their setting up and their consequences become extremely important, noticing that at the end, directly or indirectly this affect all of us.


419

Cost indicators are usually used in the operational cost activity analysis. “Equipped” with these indicators, we’re ready to control and plan costs, with a view to establish a competitive but profitable product price.

There is a series of classification of the expenses that composes the production cost; among them we mention the repartition manner in cost of products, works, services, in the event that the production expenses could be classified in:

Direct expenditures which are inseparable from making a product, service or work in a certain manufacturing place can be identified in their making of moment, they can be directly calculated taking into account a certain bearer: a product, a product family, order, stage, work or service and are reflected as separate positions in the cost’s structure. Examples: raw material consumption, stocks, water, steam, direct salaries, income tax and social insurance contributions.

Indirect expenditures are those expenditures that in their making of moment could not be identified by the exploitation activity object, but only by the production or activities places that had generated them, from where the necessity of their repartition based on conventional criteria aiming the products cost formation. They are also named common expenditures.

Direct expenditures are costs directly associated with a product, service and/or tangible project and for whom there is the possibility of showing up in separates positions in their structure. Direct costs imply direct material and labour. Costs are considered to be direct if they bring together the next major criteria: - The authorization on spending resources is based on the approval of the activity

in accordance with the firm’s stipulations; - The expenses are accordingly recognized as being directed in the labour area and

organizational classification codes; - It should exist an adequate consistency in the expenses classification and their

applying during the activity developing; - Expenses measuring must be done in specific units (value or quantitative) and

their using is in the same time practical and economical; - Direct expenses must fulfil certain requirements for the whole production, service

or the finished product, linked to: Research and development or other technical related efforts; Material contribution to a product realization or the physical transformation of the materials; Utilisation and efficiency of the direct labour; Preparing the documentation concerning the finished product or work service.

For supplying the required data for the analysis establishing the objectives and program control, is essential an efficient system of stocks accumulating.

A cost accumulating system allows us to identify the direct expenses elements in accordance with the settled organizational procedures and put them in relation specifically with a product, service, project, and contract or production order.


420

In the indirect expenditures analysis we are preoccupied, especially with their equitable distribution over the salaries charges and direct working hours, total cost, sales and their costs, the hourly cost of machine working and the product units.

Indirect expenditures are generally identified to the organizational levels and/or by an application of the indirect expenditures quota as being connected to the making of a product.

The analysis of the relation between the assumed indirect expenses and the total production cost on the pertinent period of time offers to the management a base for planning the indirect expenses as a percent from the total cost if that value is foreseen beforehand and over all as a sales weight.; if the indirect expenses are retailed foreseen in the budget (planned) – that is before the budget closure, then the total indirect expenditures budget can be compared with the historical experience as a percent from the production cost for establishing its accepted nature on the past basis. Taking into consideration these two points of view concerning the indirect expenses, we can say that rate establishing shoes to the management: - If the rate is too high in comparison with the market (or possibly too low); - Utility in estimating and fixing the price for products/contracts; - The main elements that must be revised in the budget plan or the indirect expenditures;

- Checking are necessary for certain indirect expenditures; - Projections of justifiable indirect expenses in the area of operational objectives.

The using of the indirect expenses rates objective is that of establishing their utility in costs analysis, determining and establishing variations given to the foreseen budget of indirect expenses and their reasons and offering a realistic basis for the future indirect experiences planning.

The expenditures are charged to the firm that establish the duty or to the firm in which benefit is realizing this duty. Justifying the charged expenditures is based on a notification of authorizing the approved budget. Also the payments are made by a responsible department before the proper activity began and the resources (salaries, materials, etc.) had been spent. This is a cost control procedure for ensuring the identification of the adequate responsibility foe establishing and accumulating the required specific costs, before the works initiation as part of the task.

The information must be precise and needful for all the organizational levels of reporting cost centres, sections, department, project centre budget, functional synoptic tables for production.

In most of the enterprises, particularly in those with a great product volume and diversified activities, the costs accumulating process is computerised for facilitating the bookkeeping activity and necessary reference to the corrective tasks and the planning.

For the establishing of an efficient system of accumulating costs we must have in view the next required conditions: 1. Authorizing work and material resources documents


421

2. Integrity and discipline in respecting the processing requirements and the cost’s system

3. As it’s possible, all the relevant elements concerning the direct expenses must be correlated with the material expenses and the basis salaries, the hourly cost for machine running or the entirely activity;

4. Defining priorities and establishing responsibilities in a view to costs designation 5. The responsible departments of the financial operations must provide the users

the accounts structure, the needful system for costs accumulation and the guiding lines of the pre-established control points.

The control points are related with the stages of accumulating costs process. The corresponding stages are next: 1. Project: to initiate a project it’s necessary to be a demand in this respect with the approved and authorized justification of the expenditures by the managerial echelon that must include also the requirements linked to the indirect expenditures.

2. The budget repartition and control’s responsibility: The project demand being approved, it’s submitted to the department responsible for the budget, which assigns the budget for the expenditures and control’s responsibility.

3. Spending resources authorization: The authorization for spending the budget needs that the source documents (the check sheets or the demand for the materials and provisions acquisition) to be adequate approved as long as the activity progresses.

4. Production expenditures: The expenditures must be made accordingly with firm’s politics and procedures, so that they can be identified and classified as direct or indirect ones.

5. Expenditures classification: Costs’ classifications are validated in the main mechanical file through a comparison process of the introduced data with the ones existing ones from the file. If they are incorrect or missing from the file, they are returned to the responsible department for correction and reintroducing.

6. Costs accountancy responsibilities: The responsibility for the maintenance of the main bookkeeping file account includes also its formation and updating. Their role is to develop, maintain and monitor the accumulating system of costs concerning next:

Working order and authorization validation; Verification of the responsible ones who assume their costs; Estimation and pertinent budgets comparison; Project monitoring and engagements’ initiation; Responsibility’ acceptance for the necessary expenditures allocations; The maintenance of some system’s monitoring activities such as: the verification of the direct and indirect expenditures, proper distribution of accounts, labour payment by the company, the documentation concerning following the third parties contracts, computerized audits, etc.

7. System’s reports: This system creates different reports needful not only for the managerial control but also to the divisions charged with the responsibilities in


422

cost and budget control. Primary reports include the totalized bookkeeping registers of the contract or commands expenditures, cost elements and the trial balance of the developed activity and shows the production cost, as well as other elements of the contract. The special analytic reports are insured to accomplish the organizational requirements in the evaluating term of the cost data.

The cost accumulation costs’ system is a source for estimating, determination prices and other accountancy services for analysis and report. The system’s automation allows us to bring up to date in the same time more than a single file, so that it combines various organizational reporting requirements. And the most important is the fact that the accumulating cost’s system brings us the necessary information for developing, using and interpreting the direct and indirect expenditures and also the relation with: Production’s cost; Sales; Direct work Const/unit product

Anywhere where there are production activities going on, service catering and work executions, there are also costs. In the terms of the relatively restricted resources, the firms must make efforts to obtain what is necessary in order to carry on their activity. It’s known the fact that obtaining oversized costs leads to profit cuts and, therefore, we must take in consideration this fact when we establish the developing plan for an activity.

A ceaselessly concerned in knowing the latest science news engineer is tempt to state that, technically, everything is possible. At the same time, the economists, taking in consideration the financial side, tempering this optimism, come up with the question “Yes! But at what cost?” In these conditions, the cost is the only way of testing the utility and the opportunity of the achievement of the aimed activity regarding the efficiency of the resources that will be consumed (Cojocaru, 1999). Thus, it must be taken in consideration the questions’ multitude that can be formulated and whom answers can assure taking the best decisions, questions regarding the diagnosis, the future evolution of costs and the product’s life and, implicitly, the substantiation and taking proper decisions. From their variety, there are questions that distinguish themselves, like: How much costs producing the good or service which makes the firm’s activity

object? This question descends from two reasons; the first one result from the fact that resources feature is limited, and the second one is given by the entrepreneur’s desire to get the biggest profit. The expenditures occasioned by the consumption of the production factors are integrated in price which represents a main element through which the products are appreciated and known by the consumers. Hence, cost which represents a fundamental price element, beside profit, can cause the firm’s success or failure. Thus, the firm’s production cost depends of as much as the physical activity volume, as the firm’s profit.


423

Are the practiced costs competitive and for which period is avoided the adverse risk? In the market economy the competition is its main feature, and producers aim to impose their products by quality and, implicitly, by price. Forming the price results from confronting the options (tastes) and obstacles (costs). Alfred Marshal noticed, for instance, that “the value is substantiated on the final utility and production’s expenditures. It is maintaining itself in equilibrium between these opposite forces just like the keystone of a tower. The controversies around the problem of knowing if the utility or production costs govern the value were endless”. Thus, the production costs cause, in fact, the price’s size, reducing it or not. Therefore, in order for the firm to become competitive and its products appreciated, it’s a must to act, besides the quality aspect, on the price decrease, respectively on cost, because the firms with raised costs in the concurrence process are lost, they ruin themselves.

How can costs be reduced and which of their elements can we act on? Reducing cost is an essential problem if there is considered the restricted character of raw material resources and fuel and stimulates their rational use. Also, the producer is seeking for the production to be profitable, him being concerned, at a certain expenditure, about getting the maximum production and profit or, at a given production and level of profit, to carry out production expenditure as smaller as it can be. Hence, for reducing expenditures there can be acted in all the life stages of a product: conception, projection, manufacture, sale of the respective goods. It can be acted in the replacement direction of the adverse materials with cheaper ones and for whom there doesn’t exist the danger of immediate exhaustion, of using some unconventional types of energy, resizing stocks, improving the manufacture technologies, labour productivity growth, reducing some expenditure types that compose costs, etc, by respecting the essential condition of not affecting the product’s quality.

The evolution of costs from every department, workroom and sector is normal? It’s difficult to give a normal costs definition. Theory and practice consider as normal costs:

- The lowest expenditures level that has been registered for the product or in the respective area;

- Expenditures standards established on the basis of technologies’ manufacture that insure the products realization in the designed parameters;

- Costs that insure a yearly net profit equivalently to the interest afferent to the personal capital. Regarding this matter, in the specialized literature there can be found different measures like, for instance, 12% of the personal capital.

At firm’s level there must function a plan of costs, to permanently set up a reference base to each period achievements. Costs must permanently adapt any oversize or undervaluation producing negative aspects in the activity frame (Scortescu, 1996). Occasional expenditures increasing in a single month only is justified or not?

Any manager must have in view two aspects: on one hand, the entrepreneur


424

knows that every penny that’s useless wasted means cutting of profit by that penny and, on the other hand, he knows that saving money doesn’t always mean not spending or consuming, which would be very easy indeed, but it must be taken in consideration how much is spent if no money is wasted.

Is the evolution of the sale products at practiced prices framed in the scheduled program or are there some deviations that need to be rectified? Appreciating firm’s incomes is essential to establish the firm’s place in its activity sector, its market position, and its aptitudes to initiate and develop various profitable activities. According to the firm’s incomes, it can be estimated if the firm is important enough, if it has a meaning, reporting its results to the ones of the sector, respectively if its market quota is negligible, taking in consequence, strategically decisions. Incomes are correlated to expenditures meaning that achieving an income involves expenditure’s effectuation or the other way around. Therefore, anticipating the sales evolution and their accomplishment according to the established plan has implications over the costs establishment and the reverse. In the situation in which deviations from the settled schedule show up, it is required the establishment of the causes that have generated these deviations and the measures that might be taken in order to correct them. Thus, production cost expresses the essence of a whole connections system

that appear in the supplying area, production, circulation, connections that are settled between the economic agents, the economic agents and costumers at a certain moment.

An enetrprise, in the market economy conditions, can survive in the case in which it obtains incomes that exceeds the productions expenditures. That’s why, a special care for managing firms is reducing the production cost. P.A. Samuelson (Iacob, 2000) starts from the ideea that a firm, in order to reach out to the desired result, must minimize its production costs. Therefore, a firm will try to get the desired product with the lowest costs in a such way that from its obtained income to achieve profit or to obtain the necessary amounts for other objectives. The rule of the lowest costs says that, in the circumstance of each production factor is identical with the unit marginal product, then the firm is reducing at minimum the production cost.

Reducing cost in the best conditions must have at its basis the elaborate analysis of the production factors implied in the production process under all aspects, hence this minimizing not to deteriorate the quality of the obtaining products.

The calculation and analysis of the production cost are particularly important at the firm’s level thanks to the provided informations that are at the basis of substantiating decisions in the enterprise. Carrying on the firm’s activities, along with its extension, are based on the manner of the entreprenor succeeds to recover, through product sale, the cost defined by their production and sale, as well as getting profit.

Recovering production expenditures and carrying out an adequate profit are elements of the maintainance and development of firms, and the maintaining of


425

competitiveness and the enterprise high reputation, the efficient combination of the production factors, with the object of production realization are found in the production cost. This why the determination and analysis of cost as main indicator in the firm’s economic indicators’ system are important.

Costs’ size and, most important, their decreasing, are reasons to take in consideration in choosing a certain technological process or production plan, of certain kinds of raw material, materials, based on the introduction of rationating and inventions in the production process, at organizing and improving labour and production, etc. In this respect, production costs must be periodically followed both on product, as the whole production, compared with the costs standards or anticipating the effect costs before the productive process and, certainly, must be followed in their progress. Bibliography

Cojocaru C.N., 1999, Costs Administration and Analysis, Moldavia Publishing, Bacău;

Iacob C., 2000, Accountance Informational System at Firm’s Level, Economic Platform Publishing, Bucharest;

ScorŃescu Gh., 1996, The Bookkeeping Expenditures of Economic Agents, Dosoftei Publishing, Iaşi.


426

ASPECTS CONCERNING THE FINANCING OF ROMANIAN ECONOMY THROUGH STRUCTURAL

INSTRUMENTS

Elena Cerasela Spãtariu, Nicoleta Asaloş, Cristina Mihaela Grozea Faculty of Economic Science, „Ovidius” University, ConstanŃa

Abstract The stimulation of economic growth of member states of European Union, but also

the reduce of dissimilitude and discrepancies between the various regions are in a big part the result of structural instrument impact. These instruments does not act alone, necessitating the insurance of a contribution from involved member states, which means that are co-financed from public-resources, especially from the member state, but also from private contributions, these being encouraged in most situations. In this work we propose to make a short incursion of the succeeding of structural funds, which Romania gained in the pre-adhering period, and we are trying to surprise the important aspects of the new structural instruments, as a modality of financing of some Romanian economy sectors in the period of time 2007-2013.

Key words: structural instruments, financing, cohesion politic, financial assistance, structural funds absorption

The European integration of Romania is private, as a process that contributes to economic development and that assures the participation on intern market of European Union, in performance and competitivity conditions. In the current conditions, in which the romanian economy still confronts with serious structural problems, the necessity of some coherent and unitary strategies which have as objective the associative programming, the prioritization and the follow of the developmental national politics appears as a necessity. Until year 2007 concerning the assure of the necessary funds for the implementation of these strategies, Romania, as candidate state to the statute of membre of European Union, had beneficiated of financial help from this, through the pre-adhering instruments of PHARE, ISPA and SAPARD. The objectives that were followed of European Union through the adjustment of financial assistance not reimbursable in the programs of pre-adhering, they focused on the institutional development and on investements in economic and social cohesion. In order to realise the objectives, were implemented some measures which focused on the working of market economy and on the capacity to support the competitive pressures and market forces from the interior of the Union. Through the European Content were financed projects that conduced to the development of less advanced zones, through investments for economic and social cohesion, in key areas


427

such as the development of human resources, the development of local and regional infrastructure, social services and touristic services. The aim of these investements was to create new jobs, to grow to competitivity level and to improve a better quality of life for the inhabitants from certain regions. All these shares begined in the period of pre-adhering are still sustained by Romania on medium and long term through the reform programs corelated to the comunitary acquis, the ultimate aim being that of graduated assuring of nominal and real convergence with membre states of European Union through the formulation of favorable politics of infrastructure developement, and also the growth of competitivity at the level of the entire society, which to conduce to an establised eocnomic growth, assured by the sustenability of public finances, macroeconomic and financial stability. In the period 2007-2009, România will benefit of not reimbursable funds, of approximate 4 times bigger than pre-adhering period ones, amounting to 5973 millions EUR. Having into consideration this thing, it is necessarily that the cumulated experience until this moment, concerning the utilization of pre-adhering programs to be used as a start point for the development of the future structural instruments management. In the same time, we have to guide from the east-european countries experiences which had already adhered to European Union and confronted with problems in the management and the implementation of financed programs through structural funds. Romania needs the structural programs, in order to recover the difference existing to the other membre states of European Union, but also for a durable development. The Cohesion Politic of European Union foresees as each member state to elaborate a National Strategic Plan of Refference (NSPR) as document of mark for the associative programming Structural and Cohesion Contents. In Romania, the base for the elaboration of this strategic document of mid-term planning of structural funds constituted the National Development Plan (NDP) 2007-2013, approved by the govern from 2005. This National Strategic Refference Plan involves a serie of detailed elements which will be presented in synthesis. Because there are a lot of problems to be solved, in what concerns the impulsioning of romanian economic development, it was made a socio-economic analise oriented on the emphasize of the necessity of some interventions in more maximum importance nation domains, such as: - it was acentuated the weak quality of basic infrastructure, the inefficence of delivering services of the drinking water, sewerage and junk scraps management, the weak development of road, railway, air and naval transport system. Beyond these serious problems of basic infrastructure, apeared also the weak level of aknowledgement in what concerns the protection of environment, the wrong administration of it, and also the ineffient utilization of energy resources. Despite all these aspects of basic infrastructure, the strategical answer given by NSRP based on the infrastructure investments that will go for sure to a better quality of railway and


428

road systems, and also of the naval system on the Danube, supporting in the same time the development of businesses and the creating of the new jobs. Also, through investements will become better the accesibility and the inter-conectivity between national roads, towns, railways, airports and maritime services. The investements in environment infrastructure will contribute to the improval of management systems of drinking water and junk scraps, at european standards. - the weak productivity, the equipments and old technology, the antreprenorial spirit insufficiently developed, the dificult business climate, the limited access to financing and the insufficient investments in researching-development and the information and comunication technologies, all these affect the develpment of business climate and the economic competitivity of romanian products. The strategy will contribute to the creating of a new production base, dynamic antreprenorial, will support the demand and the development of new businesses, the inovation and the improval of application of research-development activities results. The small and mid enterprises will benefit of investements help and will be supported through counciliation services for quality businesses, and also for creating new jobs. - the limited capacity of continue proffesional forming in order to answer to the needs of a modern economy based on knowledge, not-corelation between education, initial proffesional forming, and also the continuing one make impossibile the efficient utilization of humane capital. That is why, the strategy proposes the support of education system and proffesional forming give the acquaintance and the aptitudes necessare for a modern and developed economy. In order to beneficiate of educational systemsand proffesional forming, will be necessary that the educational infrastructure to be modern and perfectionated, inclusively through the scholastic equipements and information and comunication technology. It will be accentuated the social exclusion and social inclusion promoting, of vulnerable groups (women, ethnic minorities, persons with disabilities), who are disadvantaged on force of work market, that these categories can beneficiate of new hirement opportunities that will be created. In the same time, the improval of the quality of health and caring services will contribute to the economic regenration through the reducing of costs and inactivity periods. - public services are very weak developed, because of a weak administrative capacity. This thing is demonstrated through unperformant management structures, unsatisfying abilities of public functionars, unadequate interinstitutional cooperation, all these putting in danger the social-economic development. Thus, through the strategy intermedium is proposed a consolidation of this administrative capacity through the major contribution, that will be brought by the investments in roder to improve the elaboration process of politics and decisional processes in public management domain, to the development of a modern public function system, flexible, but also to the imporval of quality standards and efficience in public services delivering. Will have priority that administrative domains where can be registered the biggest impact concerning the socio-economic development stimulation and business climate.


429

- because of industry restructuring, appeared more differences between the regions, these continuing to raise. The foreign direct investments are attracted ussualy in more and more developed potential zones. Urban zones and also the rurals ones confront with infrastructure problems, and the rurals ones depend excesively of agriculture. That is why it is necessary a more structured abordation in what concerns the terittorial level of the diversity of sectorial and inter-sectorial development politics. The promovation of the terittorial equilibrated development presumes the stopping of accentuating disparity developement tendence through the support and the promovation of an equilibrate economic and social developing of the regions. The realization of terittorial cohesion will be supported by the strategic plan on long-term, established through the strategic concept of spatial and integration developing and integration in spatial european structures 2007-2025. From viewpoint of financing, NSPR is exclusively sustained from Structural and Cohesion Contens and the national afferent co-financing, while NDP includes also some other financings (national and local investements programs, extern credits, european funds for rural and fishing development etc.) National Strategic Plan of Refference represents the global strategy of utilization of Structural and Cohesion Contents, and the instruments wherewith are realised the diversity of foresights of NSPR take the form of Operational Programs. In order to reduce the differences of economic and social development between the regions from our country and European Union, Romania had elaborated for the period 2007-2013, seven operational programs, programs wich represent seven strategies in different sectors: human resources, economic competitivity, environment infrastructure, transport infrastructure, the development of administrative capacity, technique assistance and regional development. The main domains that will be financed from structural funds in the next seven years are: new technologies, research and innovation, culture, education, energy, transport infrastructure, IT, public services, tourism, professional form, local development, health infrastructure, support for IMM, environment, starting for some new businesses. The main categories of beneficiaries are: central and local public authorities, IMM, commercial societies, NGA’s, centers for profesional education, universities, structures of MEC, non-banking societies, research institutes, profesional associations, patronal organisations, sindical organisations. The European Committee publi the final scheme for the allocating of European Union Politics of Cohesion, for the period 2007-2013, respectively for: - European Regional Development Content - European Social Content - Cohesion Content Complementary to all sustained actions through the structural instruments from above, will be sustained also the investements from the rural development domain, such as: - European Agricultural Content for Rural Development, which finance the investments for the raising of competitivity in agriculture and sylviculture,


430

environment protection, a higher quality of life and the diversification of economic activities in rural domain; - European Content for Fishing, which sustains the durable development of fishing sector and the coast zones, where this sector is predominates. The allocation of structural funds to these regions will take into account the specific of the certain area, the competitive advantage of existent industries, and will encourage the development of competitivity pols. The not reimbursable complementary financial assistance in Comune Agricol Politic of European Union totalize 8,022 billions EUR, according to Romania through the European Content of Rural Development. The priorities were established through the Strategic National Plan for Rural Development 2007-2013. From a total of aproximately 350 billions EUR destinated to the 27 states for the next 7 years, Poland is the country that receives the most considerent sum, totalizing 67 billions EUR, followed by Spain with aproximately 35 billions, Italy with 28 billions, Czech Republic and Germany, each of them with 26 billions, Hungary – 25 billions, Greece and Portugal with 20 billions each. Romania is the ninth on the list, following to receive in all these years aproximately 19,667 billions through structural and cohesion funds. The national co-financing to the structural funds allocated from European Union for the same financiary period totalizes 5 billions EUR. The Structural and Cohesion Contents come from European Union budget, and are allocated depending on Intern Brut Product on each inhabitant of romanian regions, raported to the comunitary average. The prioritary objectives of structural funds for the period 2007-2013 reffers to: Objective „Convergence” – promots the development and structural adjustement of the regions that register delays in development, being financed through the 3 funds above. Objective „Regional competitivity and force ocupation” – supports the regions that are not eligibles for the Convergence objective. Objective „Teritorial european cooperation” – supports regions, transnationals areas. The financiary assistance in Economic and Social Cohesion Politic of European Union accords to Romania through Structural and Cohesion Contents, as part of the objectives „Convergence” and „Teritorial european cooperation”. From total sum of Structural and Cohesion Contents allocated to Romania for the period 2007-2013, of 19,668 billions EUR, 12,661 billions EUR will be allocated through Structural Funds „Convergence”, 6,552 billions EUR are allocated through Cohesion Content, and 0,455 billions will be allocated to objective „Teritorial european cooperation”. The allocatings projected correspond to the national priorities established through the National Strategic Plan of Refference 2007-2013, elaborated based on the foresights of National Development Plan 2007-2013.


431

The settlements reffering to the Structural and Cohesion Contents foresees that the not reimbursable loans of European Union to be co-financed by the membre states. The maximum level of a not reimbursable loan of European Union will be established in General Regulations, in conformity to the Financial Perpective of European Union for 20037-2013. To Romania is offered a maximum rate of comunitary financing at the level of opeartional programs of 85% for all 3 funds. The allocating of NSPR in the objective „Convergence” plan necessitates a national financing estimated on 4,4 billions EUR, constituted from public sources and private sources. Public co-financing will be assured from the state budget by the Romania Government, and from local budget by the local public authority, which will aplicate for financing from structural instruments. Private co-financing will be necessary for the projects addressed to private beneficiaries, such as enterprises. At the base of Structural and Cohesion Contents programming are some series of principles, such as: 1. Complementarity – the comunitary actions must be complementary or to contribute to the correspondent national operations. 2. Partnership – presumes that the comunitary actions must be realised through a pressed consultation between European Committee and membre states, with the authorities and the organismes named by the membre states. This partnership must cover the preparation, the monitoring and evaluation of financial assistance. Membre states must assure the relevant partners associating to the diferent levels of programming. 3. Subsidiarity – relates that Structural Funds are not directly allocated to the projects chosen by the European Committee. The main priorities of development program are defined by the national/regional authorities in cooperation to the Committee, and the choosing of the projects and their management are under exclusive responsability of national and regional authorities. 4. Additionality – reffers to the Committee help that cannot replace the public structural expenditures or others equivalent of membre states. Programs’ budgets can include EU funds, bur also national funds from public or private sources. 5. Compatibility – presumes that the operations financed through structural funds to be in conformity to the foresights of European Union Convention, but also to the European Union politics and actions, inclusively the rules concerning the concurence, public aquisitions, environment protection, promoting of equality between men and women etc. 6. Programming – takes into consideration the common action of European Union and membre states which needs to be implemented on a multiannual base through a organisation process, of taking finance decisions in some integrated and coherent strategies with defining of precise objectives. 7. Concentration of structural funds based on some priority objectives, which need support for their development, and the rest of resources are straighted to


432

certain social groups which confront with difficulties in all European Union, without satisfying special geographic criteriums. Through National Development Plan, the recovering instrument of disparities of Romania social-economic development to European Union, are oriented the priorities with structural instruments objectives. The objectives of National Development Plan reffering to the raising of competitivity, the economy development based on knowledge, the development and modernization of transport infrastructure, rural economy development and the diminution of development disparities between country regions, realised with the help of structural instruments and corelated to the objectives of Lisboa’s Agend, can help at the local and regional socio-economic development. We consider that, in the actual context of integration in European Union and regionalization on economic criteriums, in the conceptual landing of Lisboa Strategy, must have into account the economic and social situation of Romania, but also the regional particularities.

The financial programming of PND 2007-2013 wants to realise a general image of financial resources allocated in refference period for the sustaining of developing investments in intervention domains which make the object of national development priorities from PND Strategy 2007-2013, but also the distribution of all these on the 6 national priorities of developing. Thus, are created the conditions for the improval of budgetar expenditures management on mid-term, in a stabil, visible and predictible investition plan. The programming of financial resources destinated to the realise of PND priorities reflects the double role of PND: multiannual planification instrument of regional and sectorial national priorities of financing of developing from national funds (state budget, local budget, loans), on a side, and fundamenting instrument of unreimbursable financed assistance, accordated to Romania by the European Union in cohesion politic and in comune agricol politic (rural developing component), on the other side. The financial indicative programming of PND 2007-2013 conduced to o total sum of aproximately 58,7 billions EUR, repartizated on the 6 national developement priorities thus: competitivity, transport infrastructure, environment, humane resources, regional development, rural development. The financial programming of PND proposes only indicative allocations, that respect, first of all, the existant needs of financingon diverse domains, from social and economic impact that take the sustained investements through comunitary funds, expensive commitments asumed by Romania in aderation negociations (the environment protection, energy, transports), of strategic orientations proposed on European Union level for 2007-2013, but also by the used models, especially in the new membre states, but not only, in the programming of these funds.

European Union funds, represented through Structural Instruments (European Content for Regional Development, European Social Content, Cohesion Content) and the funds of structural type for agriculture, rural and fishing development (Agricultural European Content for Rural Development and Fishing European Content) assure 43% from the necessary of total investements for the


433

realisation of strategic objectives of PND. Their financial programming took into consideration the estimative allocations destinated to Romania from the budget of European Union for the period 2007-2013, but also the specific rules that switches from comunitary reglementations afferent of each of the 5 instruments in cause. National public sources (48% from the total of resources for PND) are destinated equally to the co-financing of European Union funds, and financing from exclusively autochthonous sources of some simillar investements programes. The co-financing estimation was realised based onthe foresees of the General Regulations project, concerning the structural instruments, taking into consideration some amendaments shown in the time of negociation of this document in the European Union plan. The co-financing of investements projects from European Union funds will be assured in the most part of it from the state budget and from extern credits, these ones trying to reduce on short and mid-term the national budget effort. The contribution of local budgets will be relatively reduced in the conditions of a limited financiary capacity of local authorities. Thus, is took into consideration the sustaining from state budget of some important part of the co-financing projects, taking as final beneficiaries the local authorities. Private sources, representing 9% from the total of resources for PND are destinated exclusively to the co-financing of European Union funds. In the estimation of this contribution, it was took into account the financial foresees of the new administration regulations, of all 5 comunitary instruments took into consideration atteh PND financing, but also the limits imposed by the state help rules in what concerns the maximum intensity admitted of public support. The estimation of financing priorities and objectives of PND on a period of 7 years represents a difficult exercise and a challenge for the capacity of financiary-budgetary projection of Public Finances Ministery and the others institutions involved in PND elaboration. Racording Romania, once with the adhering, to a comunitary budget done for 7 years, makes absolutely necessarily the development of such capacity. A special attention will have to be gave to the continuing development of budgetar management, based on programs and multianuual projects, when the comunitary funds are allocated and implemented on this abordation, in the national budget plan. The mobilization of such a high volume of investments destinated to the development is without preceding and suppose significant efforts from the part of public institutions anf form the future beneficiaries for the consolidation at national, regional and local level of the planification and administration capacity of development investment programes, inclusively from the point of view of a financiary rigurous management. A special mention has to be done for the comunitary funds, whose attributions of PND implementing is about 43%, plus a substantial national co-financing, conditions in which the contruction of an efficient and efficacious system of management of these funds and to permit high rates of absorbtion is determined for PND success.


434

After the analise of actual economic situation, but also of the perspectives on short and mid-term, we consider that through the main action directions from local and regional development domain, for the next years, are: 8. the insurance of macroeconomic stability, through the respecting of convergence criteriums, from integration process of Romania in European Union; 9. the insurance of the coherence and complementarity of economic politics, especially of regional development politics, through the competitivity pols forming; 10. raising of absorbtion grade of european funds, in order to realise the economic and social cohesion objectives and for reducing of the differences inter and intra-regionals, but also of the difference that separates our contry from the developed ones, membres of EU; 11. the development and the modernization of national and trans-national infrastructure, of transport, environment, energy and research-development; 12. the encouraging of proffesional reconversion of disadvantaged or affected categories of restructuring and the sustaining of continuous perfectioning in work. European funds can be used at creating ofcompetitivity pols, through the sustaining of business incubators for the development of IMM’s and the atractivity of the investors. Ataking into account that the regional diversity concerning the distribution of industries in big, the abording of these pols of competitivity must be done distinctly from a region to another. For a good absorbtion of the funds given to Romania it is need for a lot of projects, eligibles and with impact, openly and transparently administrated. The funds capacity of absorbtion is that bigger that exists more beneficiaries well prepared for its administration. For this, membre states of European Union include not-guvernmentals organisations for beneficiaries of european funds (projects appliants) and concerns their preparing. In order that the financed programms from european funds to answer at the real needs, it is necessary that their planification and implementation to be done with the participation of all social partners. The partnership principle, foresaw in programming principles set of Structural and Cohesion Funds needs the realising of governement partnership with social partners in the preparing, implementation, monitorization, evaluation of financed programmes from structural funds. Bibliography

Bache I., George S., 2006, Politics in the European Union, 2nd Ed. Oxford: Oxford University Press;

Dinu M., Socol C., 2005, Mechanisms of convergence and cohesion, Economic Publishing, Bucureşti;

Dinu M., Socol C., 2006, Fundament and coordination of economic politics in European Union, Economic Publishing, Bucureşti;

Onica D., The implementation of structural and cohesion funds in Romania. The Public Finances and Accountancy Review, number 6;


435

Mureşan M., 2005, Reforma politicii europene de coeziune economico-socială, Tribuna economică, nr. 41, Bucureşti;

www.fonduri-ue.ro www.portalstructural.ro www.gov.ro www.fonduri-structurale.ro


436

ORGANIZAłII NONPROFIT ÎN UNGARIA

Boros Árpád Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, Békéscsaba

H-5600 Békéscsaba, Bajza u. 33 [email protected]

Abstract

This article surveys the activity of nonprofit organizations in Hungary. Their structure and function have changed radically since the change of regime. Today the activity of nonprofit organizations comprises several fields from creating new jobs to culture. Consequently, they are actively present at the life of society. Their economic force has increased to a large extent since the beginning of the 1990s. They play an important role in fighting against poverty, overcoming inequality of chances caused by cultural differences. They encourage the fostering of cultural traditions as well. The strengthening of globalization means a great challenge to nonprofit organizations. Their activity plays a great part in shaping local communities, protecting human and civil rights and building up a strong social control. Keywords: foundation, association, representation of interests, public association, money turnover, civil rights Delimitări conceptuale

Lucrarea este o scurtă prezentare a sectorului nonprofit din Ungaria în perioada 1989 - 2004. La începutul acestei perioade a avut loc o diversificare a acestui sector datorită schimbărilor favorabile în viaŃa socială şi politică precum şi datorită prevederilor favorabile ale Codului Civil care au înlesnit finanŃarea organizaŃiilor nonprofit şi apariŃia unui nou sistem de impozitare care a încurajat schimbarea structurii economiei şi dezvoltarea acesteia.

Această prezentare constă în analiza volumului resurselor finaciare ce stau la dispoziŃia organizaŃiilor nonprofit, structura cheltuielilor acestora precum şi modificarea indicatorilor ce caracterizează activtatea lor. Sunt prezentate, de asemenea, tipurile cele mai importante ale organizaŃiilor nonprofit, de exemplu fundaŃiile de drept privat şi cele publice etc.

1. Definirea sectorului nonprofit

Conform cu conŃinutul, activitatea şi cadrul juridic, sectorul nonprofit din Ungaria poate fi definit dupä mai multe criterii. În prezenta lucrare sectorul nonprofit este tratat numai din puctul de vedere al conŃinutului. Din acest punct de vedere, organizaŃiile nonprofit se pot defini prin interzicerea distribuirii profitului, independenŃa organizatorică faŃă de guvern având un statut instituŃional (persoană juridică) precum şi faŃă de autorităŃile locale (autoadministrare).


437

2. Activitatea organizaŃiilor nonprofit în perioada de după schimbarea regimului politic până la anul 2004.

De la începutul aniilor nouăzeci, sfera prestaŃiilor sectorului nonprofit s-a lărgit din ce în ce mai mult, mai ales în domeniul uman, dar prestaŃiile sectorului nonprofit din Ungaria sunt semnificative şi din punct de vedere economic: „acestea sunt mai puŃin costisitoare, mai flexibile şi inovatoare, funcŃionează cu participarea cetăŃeniilor, sunt în stare să antreneze consumatorii în supravegherea prestaŃiilor” (Györfy, 2007). La începutul anilor nouăzeci, fundaŃiile şi-au desfăşurat activitatea mai cu seamă în domeniul culturii şi învăŃământului, iar asociaŃiile au avut un rol mai important în activităŃiile organelor care reprezintă interesele unei colectivităŃi. De aceea, în anii de după schimbarea regimului politic, interesul populaŃiei, mai al ales al generaŃiei între 20-60 ani, a crescut în mod semnificativ faŃă de activitatea organizaŃiilor nonprofit. Sectorul nonprofit a avut, de asemenea, un prilej de dezvoltare în cadrul schimbărilor ce au avut loc în structura economiei din Ungaria. Creşterea importanŃei proprietăŃii private, apariŃia şi întărirea economiei de piaŃă au atras după sine apariŃia acelor fundaŃii ale căror rol primordial este întărirea şi dezvoltarea antreprenoriatului.

2.1. Tipurile organizaŃiilor nonprofit şi distribuŃia lor pe diferite ramuri de activtate

În anii nouăzeci au apărut noi forme şi noi tipuri de organizaŃii nonprofit: asociaŃiile, fundaŃiile private şi cele publice, asociaŃiile de utilitate publică. Aceste organizaŃii îşi desfăşoară o gamă largă de activitate: între 7% şi 15% din activităŃi au loc în învăŃământ, sport, cultură, îngrijire socială, între 4% şi 6% în igiena publică, dezvoltarea localităŃilor, reprezentarea intereselor profesionale şi economice şi între 1% şi 4% în religie, protecŃia mediului, cercetări, asistenŃă juridică.

Activitatea tipurilorilor de organizaŃii nonprofit de mai sus este reglementată de un cadru juridic potrivit bazându-se pe prevederile Codului Civil şi respectă dispoziŃiile DeclaraŃiei Universale ale Drepturilor Omului. Activitatea lor este garantată şi de dreptul de asociere garantat de ConstituŃie.

Fiecare formă de organizaŃie nonprofit are anumite trăsături caracteristice. FundaŃiile private sunt persoane juridice care se află sub conducerea unui grup de curatori, iar membrii fundaŃiei sunt desemnaŃi de fondatorul fundaŃiei respective. De asemenea el desemnează şi cercul beneficiarilor. FundaŃiile publice sunt înfiinŃate de Parlament, Guvern sau de autorităŃile locale cu scopul de a îndeplini în mod continuu anumite sarcini de interes comun. AsociaŃiile de utilitate publică sunt persoane juridice care îndeplinesc de asemenea anumite sarcini de interes comun fără a acumula profit.

2.2. Volumul, structura şi competenŃa organizaŃiilor nonprofit

În 2004, în Ungaria au fost în evidenŃă 53022 organizaŃii nonprofit. Dintre acestea, 52 391 organizaŃii au funcŃionat, 14% dintre acestea şi-au încetat temporar sau definitiv activitatea ori au fost luate în evidenŃă dar încă nu şi-au început


438

activitatea. Numărul organizaŃiilor nonprofit creşte în Ungaria în mod continu. SituaŃia din 2004 oglindeşte o creştere bruscă (Fig. 1) faŃă de situaŃia din 1989, când au fost în evidenŃă aproximativ 10.000 de organizaŃii de acest gen. OrganizaŃiile nonprofit care desfăşoară activităŃi de sport şi de ocupare a timpului liber au reprezentat 16% din total, dar s-au desfiinŃat în mare parte. Au o pondere importantă organizaŃiile specializate în reprezentarea de interese (11%) precum şi cele culturale (10%). Este de menŃionat procentul organizaŃiilor ale căror activitate se bazează pe dezvoltarea localităŃilor (6%), ale celor care se ocupă de activităŃi sociale (5%) şi de asigurarea siguranŃei publice (6%).

Fig. 1 FuncŃionalitatea organizaŃiilor nonprofit din Ungaria în anul 2004

Sursa: Bază de date a Oficiului Central de Statistică, Budapesta, 2004, http://www.ksh.hu

Traducerea legendei figurii nr. 1: Mőködött = Au funcŃionat, Nem mőködött = N- au funcŃionat, Megszőnt = Şi-au încetat activitatea, Mőködését szüneteltette = Şi-au încetat temporar activitatea, Még nem mőködött = Nu şi-au început încă activitatea

În perioada 1998 - 2000 a apărut o nouă formă a organizaŃiilor nonprofit şi

anume organizaŃia colectivă nonprofit care trebuie să fie întemeiată de cel puŃin două sau de mai multe persoane. În 2003 a apărut o stagnare bruscă şi chiar scădere a numărului acestor organizaŃii. În decurs de un an, numărul lor a scăzut de la 53022 la 52391 datorită unor cauze financiare.


439

Fig. 2 Numărul organizaŃiilor nonprofit între 1989 şi 2004

Sursa: Bază de date a Oficiului Central de Statistică, Budapesta, 2004, http://www.ksh.hu

Traducerea legendei figurii nr. 2: Alapítvány = FundaŃie, Társas nonprofit szervezet = OrganizaŃii colective nonprofit, Összes nonprofit szervezet = Totalitatea organizaŃiilor nonprofit

În cea de-a două jumătate aniilor 90, pe lângă organizaŃiile tradiŃionale nonprofit desfăşurând-uşi activitatea în domeniul învăŃământului, sportului şi culturii, numeroase camere de comerŃ şi industrie, organe locale de autoguvernare, diferite antreprize chiar şi instituŃii de stat au înfiinŃat asociaŃii de utlitate publică care desfăşoară o gamă largă de activităŃi care, printre altele, cuprind ca domeniu de activitate dezvoltarea economică a unei regiuni, a întreprinderilor comunale ale unei localităŃi şi pregătirea pofesională. Toate aceste schimbări indică creşterea rolului acestor organizaŃii pe parcursul aniilor 90 în domeniul prestaŃiilor şi a crescut numărul acelor activităŃi la îndeplinirea cărora pe lângă stat aceste organizaŃii nonprofit îşi aduc contribuŃia din ce în ce mai mult. Prin urmare, a crescut în mod considerabil rolul sectorului nonprofit în învăŃământ, cultură, igienă publică şi în cercetare.

În anul 2004 o parte semnificativă a organizaŃiilor nonprofit (43%) s-au ocupat de dezvoltarea economiei şi a localităŃilor. Un procent cuprins între 10% şi 16% din aceste organizaŃii îşi desfăşoară activitatea în domeniul culturii, învăŃământului şi vieŃii sociale. Activitatea unei părŃi importante a organizaŃiilor nonprofit (26%-33%) acoperă o anumită regiune şi acestea se află mai cu seamă în reşedinŃe de judeŃ, iar proporŃia organizaŃiilor nonprofit ale căror activitate se reduce numai la o localitate este 54%. Acestea din urmă se află în oraşele mici şi mijlocii.

3. Gestiunea organizaŃiilor nonprofit

Între anii 1989 şi 2004 a avut loc o mărire relativă a fondurilor organizaŃiilor nonprofit, dar trebuie să menŃionăm faptul că nu toate dintre ele au profitat în aceeaşi măsură de posibilităŃiile ce s-au ivit pentru a obŃine noi surse de venituri. Se poate constata, totuşi, că majoritatea lor au putut să-şi mărească fondurile în mod considerabil, astfel 88% din aceste organizaŃii desfăşoară o activitate economică


440

dinamică, cu un echilibru stabil între veniturile şi cheltuieliile lor. Deşi veniturile lor totale au depăşit 817 milliarde HUF, unele dintre aceste organizaŃii şi-au desfăşurat activitatea cu resurse destul de reduse, iar 7% dintre acestea nu au avut nici un fel de circulaŃie monetară, nici venituri şi nici cheltuieli.

Perioada între 2000 şi 2004 a fost deosebit de importantă în activtatea organizaŃiilor nonprofit deoarece în această perioadă veniturile acestor organizaŃii au cresscut cu 65% faŃă de anul 2000. În această perioadă a avut loc o schimbare şi în repartizarea veniturilor şi anume în timp ce în 1993, 28% din organizaŃiile nonprofit s-au aflat în capitală, dar 71% din totalul veniturilor sectorului nonprofit s-au concentrat acolo, această proporŃie s-a modificat la 26% şi respectiv 63% în anul 2000. Această tendinŃă reflectă întărirea sectorului nonprofit din provincie.

Creşterea subvenŃiei de stat pe care aceste organizaŃii le-au putut obŃine a fost cauzată de apariŃia fundaŃiilor publice şi a asociaŃiilor de utilitate publică. Aceste noi forme s-au răspândit foarte repede în Ungaria şi de la apariŃia lor pănâ acum obŃin în mod continuu subvenŃii de amploare semnificativă.

Fig. 3

Creşterea veniturilor sectorului nonprofit între 2000 şi 2004

Forme de organizaŃii

2000 2004 Creşterea veniturilor

Suma veniturilor milioane de HUF (la preŃ curent)

Suma lor milioane de

HUF

ProporŃia lor 2000 = 100,0%

FundaŃie 133311,2 166 622,1 33310,9 25,0 FundaŃie publică

54367,5 75147,1 20779,6 38,2

AsociaŃie 104716,6 201391,2 96674,6 92,3 AsociaŃii de utilitate publică

125721,9 271818,3 146096,4 116,2

Alte tipuri de organizaŃii nonprofit

77390,8 102750,6 25359,8 32,8

Total 495508,0 817729,3 322221,3 65,0

Sursa: Bază de date a Oficiului Central de Statistică, Budapesta, 2004, http://www.ksh.hu Textul figurii de mai sus a fost tradus în limba română de autorul lucrării

În 2004, 7% din ventul organizaŃiilor nonprofit au provenit din diferite

proiecte. În totalitate 15 887 organizaŃii nonprofit (30%) s-au sprijinit pe astfel de subvenŃii în valoare de 57 miliarde de HUF. Pe lângă această formă de subvenŃionare, 34% din venitului acestor organizaŃii a provenit de la bugetul de stat.


441

De asemenea, aceste organizaŃii au obŃinut 9,9 miliarde HUF din proiecte din străinătate ceea ce constituie 17% din totalul resurselor obŃinute prin diferite proiecte. Se poate constata şi în prezent o disproporŃionalitate evidentă în ceea ce priveşte distribuŃia sumelor provenite din proiecte pe localităŃi în sensul că trei sferturi din acestea (44 miliarde de HUF) se concentrează în capitală precum şi în reşedinŃe de judeŃ.

4. AngajaŃii şi voluntarii sectorului nonprofit În 2003 şi 2004 sectorul nonprofit a a avut aproximativ 86501 angajaŃi. În această perioadă 8633 organizaŃii din acest sector, adică 16.5% din întregul sector a angajat forŃă de muncă salariată. Mai cu seamă asociaŃiile de utilitate publică dispun de număr însemnat de salariaŃi. Spre deobire de acestea, fundaŃiile au mult mai puŃini angajaŃi şi se sprijină mai mult pe activitatea voluntariilor datorită faptului că aceşti voluntari sunt angajaŃii instituŃiilor de igienă publică, a şcolilor, a organelor locale cu care sunt asociate acele fundaŃii în care ei lucrează ca voluntari. Activitatea voluntariilor apare mai ales în acŃiunile caritabile, în activităŃi cu scopuri umanitare. Marea majoritate a voluntariilor (36%) îşi desfăşoară activitatea în cadrul fundaŃiilor private, iar numărul lor în cadrul fundaŃiilor publice (2%) şi în cadrul asociaŃiilor de utilitate publică (1%) este neglijabil. Concluzii Rolul sectorului nonprofit va creşte şi mai mult pentru că societatea se va confrunta cu diferite pericole ce afectează mediul, sănătatea publică şi de aceea acest sector va trebui să indeplinească foarte multe sarcini. Globalizarea este, de asemenea, o mare provocare pentru sectorul nonprofit. În această privinŃă organizaŃiile nonprofit au un rol indipensabil în păstrarea tradiŃiilor culturale ale unei comunităŃi, în protecŃia drepurilor omului şi în întărirea controlului societăŃii asupra poceselor care o influenŃează. Activitatea acestui sector se va spijini şi în continuare pe subvenŃii din bugetul de stat şi este, de asemenea, interesul organelor locale să spijine acest sector din punct de vedere financiar pentru că organizaŃiile nonprofit rezolvă diverse probleme pe plan local în procesul instructiv educativ, în sănătatea publică şi în furnizarea prestaŃiilor sociale. Bibliografie

Barakonyi K., 2000, Stratégiai menedzsmen, Nemzeti Tankönyvkiadó, Budapest;

Borgula I., Borzán A., 2006, Vázlatok a számvitel alapjai tantárgy oktatásához, Tessedik Sámuel Fıiskola Gazdasági Fıiskolai Kar, Békéscsaba;

Györffy G., 2007, A nonprofit szervezetek ismérvei és tevékenységü, www.nonprofit.hu/files/1/9/0/190_Gyorffy.doc;

Illés I., 2002, Társaságok pézügyei (Harmadik átdolgozott kiadás), Saldo Pénzügyi Tanácsadó és Informatikai Rt, Budapest;


442

Nárai M., 2007, A nonprofit szektor Magyarországon: a hazai nonprofit szervezetek jellemzıi, szervezeti-mőködési sajátossága, www.sze.hu/rt/rt02-5.rtf;

Sztanó I., Vörös M., 2001, Számviteli Alapismeretek, Saldo Pénzügyi Tanácsadó és Informatikai Rt, Budapest;

Vogelauer W., 2002, Coaching a gyakorlatbn (Vezetık szakszerő tanácsadása és támogatása). KJK-KERSZÖV Jogi és Üzleti Kiadó Kft, Budapest;

*** Nonprofit szervezetek Magyarországon. 2004. Központi Statisztikai Hivatal, Budapest, 2006, http://www.ksh.hu


443

ROLUL INOVĂRII ÎN MODIFICAREA ARHITECTURII PRODUSELOR TURISTICE

Carmen BăbăiŃă West University of Timişoara, Faculty for Economics and Business Administration, 16 Pestalozzi Street, 300115 Timişoara, tel/fax: 02456-592-500, [email protected]

Abstract By all means, the accomodation resorts give away sights, services and other

facilities to their clients, decoded as a better home experience. Lately, due to the income drop, the issue of demand is not at large available, many hotels reducing their client services and facilities, falling down on the domestic process curve. Regarding clients, they choose more for tangible experiences or sight worth, not low prices and ordinary experiences, these considered lately, an important issue to have in mind. The need for creativity in developing new products and the approach to problems and semblance has been also discussed. Creative tourism designs analyzed, foil traditional tourism patterns.

Keywords: tourism, creativity, innovation, touristic products, innovation strategies

1. Introducere Logica convenŃională presupune că firmele, în general, să urmeze nevoile şi

dorinŃele consumatorilor, încercând să îi satisfacă mai eficient decât competitorii şi îşi canalizează energia pentru a-şi păstra grupurile existente de clienŃi. Cu referire la inovare, companiilor li se aminteşte deseori importanŃa vocii pieŃei, provocând consumatorii să identifice noi idei şi implicându-i în procesul de dezvoltare a produsului. Inovarea strategică neagă aceste argumente. De exemplu Kim şi Mauborgne spun că logica convenŃională care se concentrează pe păstrarea şi satisfacerea clienŃilor existenŃi duce la o stare de ezitare în a-şi modifica starea actuală, de frică să nu îşi piardă sau dezamăgească clienŃii existenŃi. În mod similar, Sull avertizează că, într-un mediu care se schimbă rapid, relaŃiile pe termen lung se pot transforma în dependenŃă, limitând flexibilitatea unei companii. În sfârşit, Varadarajan şi Jayachandran subliniază că nevoia de a menŃine o relaŃie cu clienŃii existenŃi poate inhiba companiile să dezvolte noi produse şi/sau pieŃe (Wong, Pang, 2003).

Aceste argumente se bazează pe studii asupra unor practici noi de dezvoltare a unor produse care arată că succesul apare în cazul interpretărilor proactive ale pieŃelor, mai mult decât din urma indicatorilor unor consumatori cheie. Astfel companiile inovatoare creează valoare proactivă, ele asigură consumatorilor noi soluŃii şi îşi oferă răspunsuri la întrebări pe care nu şi le-au pus. Ceea ce este interesant, în literatură nu s-a pus problema dacă procesul creativ al inovării ar trebui să „înlocuiască” sau să „completeze” strategiile analitice convenŃionale de dezvoltare.


444

1.1. Necesitatea creativităŃii şi inovării în întreprinderile turistice

Turismul este una dintre ramurile economiilor care poate aduce foarte multe beneficii Ńărilor care sunt conştiente de importanŃa acestuia. Trebuie, de asemenea, să se Ńină cont că la ora actuală oferta turistică se confruntă cu un consumator educat, informat, foarte pretenŃios şi atent la orice detaliu privind achiziŃionarea produselor turistice şi desfăşurarea serviciului turistic. Prestatorii de servicii, respectiv managerii întreprinderilor de turism, nu trebuie să ignore acest lucru şi să încerce să adapteze oferta la cerere şi să ofere produse turistice noi.

Toate companiile din industria ospitalităŃii trebuie să analizeze în permanenŃă tendinŃele de pe piaŃa turistică şi să-şi dezvolte un program corespunzătot de dezvoltare de noi produse. Constatăm însă că, deoarece costurile pe care le implică conceperea şi implementarea unor noi produse înregistrează creşteri , numeroase firme preferă să achiziŃioneze mărci existente, decât să creeze unele noi.

Produsul turistic este un produs asamblat, complex în cadrul căruia sunt incluse atat elemente de atracŃie (naturale, istorice etc) cât şi cele destinate să le valorifice pe acestea, şi anume serviciile turistice. În cadrul aranjamentului turistic, rolul primordial îl au serviciile de profil care reprezintă subproduse complementare ale produsului turistic global (cazare, alimentaŃie, transport, agrement, tratament).

În cadrul pieŃei turistice, remarcăm că frecvenŃa de înlocuire a produselor este mult mai redusă şi, ca urmare, ciclul de viaŃă al produsului turistic se extinde pe un număr mai mare de ani. Această particularitate am putea sa o explicăm prin diversitatea mai restrânsă a produselor turistice , comparativ cu diversitatea mărfurilor.

Pe de altă parte, constatăm că ciclul de viaŃă al produselor turistice devine din ce în ce mai scurt, astfel că aranjamentele turistice oferite la începutul secolului XX s-au mai perimat pe parcurs, fiind înlocuite sau modificate, ca urmare a modificărilor survenite în cererea turistică. Trebuie să se Ńină cont însă, că viaŃa comercială a unui produs turistic diferă de cea fizică, astfel că, de exemplu , un produs de tip staŃiune îşi continua viaŃa fizică şi după ce a fost retras din circuitul turistic. În plus, produsul turistic având un caracter modular, diferitele sale componente au durate de viaŃă diferite. Astfel , patrimoniul turistic va înregistra cea mai mare longevitate, suscitând interesul turiştilor timp de sute sau chiar mii de ani, în schimb un produs turistic de tip eveniment poate să aibă o durată de viaŃă de o zi.

În prezent, constatăm că turiştii sunt din ce în ce mai exigenŃi în ceea ce priveşte calitatea aranjamentelor turistice. Ca urmare, imaginea /reputaŃia unei calităŃi superioare a unui anumit produs turistic constituie un avantaj major pe piaŃă, deoarece turiştii au percepŃia existenŃei unui risc ridicat legat de achiziŃionarea voiajelor forfetare. În acest context trebuie să menŃionăm şi faptul că, în cazul compromiterii unui produs turistic, refacerea imaginii acestuia necesită eforturi de marketing deosebite pe durata mai multor ani, deoarece experienŃele neplăcute creează impresii puternice, care sunt dificil ce schimbat. Complementaritatea


445

serviciilor componente ale produsului turistic condiŃionează calitatea ofertei. Astfel, în situaŃia în care un singur serviciu nu corespunde din punct de vedere calitativ exigenŃelor consumatorilor, acest fapt are un impact negativ asupra modului de percepere în ansamblu al aranjamentului turistic. 1.2. Dezvoltarea producŃiei şi a consumului creativ

Odată cu crearea spaŃiilor şi a produselor turistice creative apar şi consumatori creativi. Un rol deosebit revine şi ofertantului de servicii turistice care trebuie să-şi adapteze spaŃiul de cazare la cerinŃele acestor consumatori creativi precum şi turoperatorilor care concep produsele turistice. Evident, decizia unui manager cu privire la restrângerea gamei de produse şi servicii va deveni operantă numai dacă întreprinderea turistică şi-a asigurat în prealabil portofoliul de noi oferte substitutive, de unde rezultă şi necesitatea acordării importanŃei cuvenite procesului de creativitate.

Zukin observa că, cultura a cerut şi a obŃinut tot mai multe spaŃii în economia urbană în ultimii ani. În 1990 a avut loc o schimbare în folosirea spaŃiilor culturale de la consum spre productivitate şi creativitate (Wong, Pang, 2003). Procesul producŃiei creative poate atrage întreprinderi turistice şi indivizi implicaŃi în sectorul cultural, generând importante efecte în economiile locale şi crescând valoarea estetică şi creativitatea locurilor. Productivitatea creativă este atractivă pentru că este asociată cu dinamismul şi este orientată spre viitor ceea ce este foarte important într-un climat nesigur şi în schimbare. Într-un asemenea climat ideile precum dezvoltarea “oraşelor creative” poate fi atractivă pentru strategi în căutarea de noi idei.

Tot mai multe persoane se implică în afaceri proprii în domeniul creativ, deoarece le face plăcere să fie creativi şi să câştige din hobby-ul lor. Pentru a-şi câştiga existenŃa, pe o piaŃă competitivă, multe dintre aceste persoane investesc în turism pentru a obŃine venituri mari.

CâŃiva autori au identificat rolul important pentru turişti ca şi “co-producători” ai propriilor experienŃe, ceea ce duce la desfiinŃarea graniŃelor dintre producŃie şi consum. Prentice asociază apropierea graniŃelor, accentuarea dezvoltării personale şi experienŃele trăite cu “un model de formare a stilului de viaŃă” în turism. 2. Procesul de creativitate şi inovare în turism

Termenul de creativitate se referă la abilitatea şi forŃa intelectuală a salariaŃilor de a găsi noi idei, iar inovaŃia, în mod uzual, se referă la aplicarea în practica turistică a ideilor noi. Într-o întreprindere turistică, aceste idei se pot referi la conceperea unor produse noi, la servicii noi sau la procedee noi de realizare a prestaŃiilor. Într-o întreprindere turistică, procesul de creativitate nu se desfăşoară linear; de regulă, acesta se concretizează în patru etape succesive, si anume: căutarea instinctivă, intuiŃia, conştientizarea şi definirea logică o noilor idei. În faza căutării instinctive, procesul de căutare a noilor idei se plasează încă în sfera subconştientului, fără a avea conturul unui scop definit.


446

A doua fază, intuiŃia, constituie punctul de legătură între conştient şi subconştient, în această fază se conturează interferenŃele diverselor forŃe ale mediului şi sunt sesizate conexiunile ce determină aceste interferenŃe. IntuiŃia, cu timpul, se va transforma într-o idee novatoare, dacă este aplicabilă profilului de activitate al întreprinderii turistice.

Conştientizarea este cea de a treia fază a procesului de creaŃie, care urmăreşte trierea ideilor, eliminarea celor ce nu-şi găsesc aplicabilitate în întreprinderea turistică şi reŃinerea, în scopul de a fi analizate, a acelor idei care se dovedesc utile pentru conceperea unui nou produs turistic, a unui serviciu nou sau a unui procedeu mai eficient de prestare a serviciilor.

Definirea logică a noilor idei urmăreşte, în final, transformarea lor în procese operaŃionale, asociate cu analiza aspectelor economice necesare implementării lor (posibilităŃile şi costurile de implementare, estimarea avantajelor etc.).

Stimularea creativităŃii salariaŃilor este un factor important în conducerea unei întreprinderi turistice.

Gândirea creativă şi imaginaŃia sunt elemente importante ale activităŃilor turistice şi absenŃa creativităŃii va provoca, fără îndoială, nu numai o stagnare în dezvoltare, dar cu timpul poate pricinui chiar un dezastru economic pentru o întreprindere turistică. În economia de piaŃă, menŃinerea competitivităŃii cere o continuă creativitate şi inovativitate pentru dezvoltarea unor noi produse şi servicii, mai sofisticate, mai rafinate, mai individualizat nuanŃate.

ActivităŃile inovative nu se desfăşoară sub forma unor campanii şi nici un manager nu dispune de un suport consistent pentru a putea planifica termene certe de concepere a unei inovaŃii, după cum nu poate prevedea sau aştepta nici recuperarea imediată a eforturilor investiŃionale de energie, de bani şi timp pentru experimentarea şi lansarea în circuitul turistic a noilor produse şi servicii.

Creativitatea impune managerilor întreprinderilor turistice să: • reevalueze periodic dimensiunile segmentelor de piaŃă pe care s-au poziŃionat; • să analizeze cu multă precauŃie produsele şi serviciile, pentru a elimina din

ofertele lor acele produse, servicii sau procedee a căror profitabilitate se diminuează în ritmuri alerte. In cadrul acestor preocupări, se cere să fie analizată cu prioritate situaŃia produselor turistice perimate, pentru ca ele să nu acŃioneze în detrimentul întreprinderii turistice.

Evident, decizia unui manager cu privire la restrângerea gamei de produse şi servicii va deveni operantă numai dacă întreprinderea turistică şi-a asigurat în prealabil portofoliul de noi oferte substitutive, de unde rezultă şi necesitatea acordării importanŃei cuvenite procesului de creativitate. 2.1. Tehnici de stimulare a creativităŃii în unităŃile de turism

Unele tehnici de stimulare a creativităŃii se bazează pe interacŃiunea de grup, iar altele pe stimularea iniŃiativelor unor persoane individuale din cadrul întreprinderii turistice. Printre aceste tehnici, cele mai cunoscute, dar încă puŃin


447

aplicate în industria turistică din Ńara noastră, sunt "brainstormingul” şi "sinectica". Brainstorming tradus ca „asaltul creierilor” sau „asaltul de idei” este o tehnică larg răspândită pe plan mondial pentru stimularea gândirii creative şi a fost iniŃiată de Alex F. Osborn, denumit "părintele brainstormingului" (Osborn A.F., 1963).

În ceea ce priveşte sinectica, această tehnică a fost definită la origine ca tehnica Gordon (după creatorul ei William J.J. Gordon), dar cu timpul a suferit unele modificări şi, în prezent, este mai bine cunoscută sub numele de sinectica. În acest caz, la analizarea unei situaŃii particularizate ce necesită găsirea unei idei noi, membrii grupului, participanŃi la dezbateri, sunt selectaŃi cu grijă, după criteriul apartenenŃei lor la diversele colective de muncă şi, respectiv, după experienŃa lor de muncă în colectivele interesate în soluŃionarea problemelor ivite. 2.2. Ciclul de viaŃă şi inovare al produsului turistic

În lucrarea „Marketingul turismului” , Oscar Snak abordează ciclul de viaŃă al produsului turistic ca pe o „rezultantă dinamică a corelaŃiei dintre cerere şi ofertă, cu o serie de oscilaŃii ale căror intensitate şi volum sunt determinate de sezonalitatea activităŃii turistice în cursul unui an calendaristic”. Ca urmare, durata viabilităŃii unui produs turistic este determinată de suma ciclurilor de sezonalitate înglobate în evoluŃia sa de la lansarea pe piaŃă până la declinul său.

Fazele evolutive clasice ale ciclului de viaŃă le regăsim şi în cazul produsului turistic , având aceleaşi caracteristici generale analizate în teoria de maketing. Trebuie să remarcăm însă faptul că, în turism , etapele de lansare şi de declin se suprapun de regulă cu perioadele de extrasezon , iar cele de creştere şi de maturitate se regăsesc în sezon, această evoluŃie specifică repetându-se în fiecare an calendaristic până în momentul dispariŃiei produsului turistic de pe piaŃă. Toate companiile din industria ospitalităŃii trebuie să analizeze în permanenŃă tendinŃele de pe piaŃa turistică şi să-şi dezvolte un program corespunzător de dezvoltare de noi produse. Constatăm însă că, deoarece costurile pe care le implică conceperea şi implementarea unor noi produse înregistrează creşteri, numeroase firme preferă să achiziŃioneze mărci existente, care să creeze unele noi.

Ciclul de inovare al produsului turistic debutează printr-o etapă de generare de idei care pot avea diferite surse. Astfel sursele interne furnizează mai mult de 55% din ideile de produse noi. Considerăm, în acest sens , că o atenŃie deosebită trebuie acordată opiniilor personalului aflat în contact direct cu turiştii (agenŃii de turism, recepŃionerii), deoarece acesta cunoaşte cel mai bine preferinŃele consumatorilor.

Analiza observaŃiilor, sugestiilor şi reclamaŃiilor consumatorilor conduce la obŃinerea a aproximativ 28% din ideile de produse noi. De altfel, constatăm că pe piaŃa turistică există tendinŃa ca produsele turistice să fie concepute chiar de turişti, agenŃiile de turism având rolul de a rezerva serviciile turistice comandate de consumatori. Circa 27% din ideile de produse noi provin – după cum apreciază surse


448

autorizate – din analiza produselor concurenŃilor, astfel că industria turistică se remarcă prin uşurinŃa cu care informaŃiile circulă între competitori. Copierea ideilor concurenŃei trebuie să conducă la produse care oferă cel puŃin acelaşi nivel calitativ.

Alte surse valoroase în procesul de inovare turistică sunt reprezentate de distribuitori, furnizori, consultaŃi , agenŃii de publicitate, firme de cercetări de marketing.

Următoarele etape ale ciclului de inovare în turism sunt: • Investigarea şi selectarea surselor de idei privind produsul nou; • Proiectarea şi concretizarea concepŃiei privind noul produs turistic; • Testarea conceptului noului produs în cadrul unui segment Ńintă de clienŃi; • Testarea de marketing a produsului şi definitivarea acestuia; • Comercializarea noului produs turistic. 3. Inovarea strategică un nou pas în realizarea de produse noi

Pe măsură ce era informaŃiei depăşeşte era industrială, companiile îşi concentrează forŃele pentru îmbunătăŃirea eficienŃei şi pentru a-şi depăşi concurenŃa. Ca şi consecinŃă, majoritatea activităŃilor dintr-o breaslă sunt dominate de găsirea unor noi metode de competiŃie şi eficientizare a managementului. ÎmbunătăŃirea eficienŃei folosind strategii similare, duce la o competiŃie ritmată pe măsură ce companiile încearcă să se depăşească una pe cealaltă, ajungând să concureze singure pe baza îmbunătăŃirii costurilor, a calităŃii sau a ambelor. Totuşi după mai multe reduceri a costurilor şi/sau îmbunătăŃiri ale calităŃii, chiar şi celor mai buni manageri le va fi greu să îmbunătăŃească mai departe performanŃele, bazându-se numai pe îmbunătăŃirea eficienŃei şi calităŃii. Devine astfel necesară fundamentarea unor noi idei de afaceri şi a unor noi strategii.

Inovarea strategică este termenul folosit de literatura de specialitate pentru a exprima combinaŃia dintre inovare şi strategie(S. Wong, L. Pang, 2003). Bazându-se pe definiŃiile date de Hamel, Kim şi Mauborgue, literatura de specialitate reuşeşte să definească inovarea strategică astfel: „Inovarea strategică reprezintă reutilizarea unor modele fundamentale de afaceri şi remodelarea pieŃelor existente (prin încălcarea regulilor şi schimbând natura competiŃiei, pentru a obŃine valori îmbunătăŃite pentru consumator şi dezvoltări masive pentru companii”.

După cum se poate observa definiŃia de mai sus conŃine trei elemente cheie: • Primul element este fundamentarea unei noi concepŃii asupra modelelor de

afaceri. Srategii inovatori trebuie să-şi pună cele mai clasice întrebări cu privire la modelul lor: „Ce fel de afacere avem?”, „Cine sunt consumatorii?”, „Cum obŃinem profit?”. Punerea acestor întrebări fundamentale forŃează managerii să fie atenŃi la regulile nescrise şi la presupunerile care subliniază modul tradiŃional în care sunt conduse afacerile în industria respectivă. Strategii inovatori nu iau nimic gratis şi se protejează împotriva modelelor mentale stabilite şi a regulilor tacite ale industriei; ei ignoră ce „este” compania lor şi se concentrează pe „ce ar putea fi”.


449

• Al doilea element cheie este remodelarea pieŃelor existente. Odată ce strategii inovatori devin conştienŃi de regulile tacite şi presupunerile care stau la baza unei afaceri, încalcă intenŃionat aceste reguli şi remodelează pieŃele existente modificând natura competiŃiei. Strategii inovatori nu se concentrează numai asupra rivalilor de pe aceeaşi piaŃă sau asupra poziŃiei lor concurenŃiale dintr-un grup strategic, în schimb , ei acŃionează şi pe pieŃele substituente şi în grupurile strategice substituente. Astfel, în timp ce strategiile logice convenŃionale se concentrează pentru obŃinerea unei cote de piaŃă pe pieŃele existente, strategii inovatori creează noi pieŃe. În timp ce logica convenŃională se concentrează pe depăşirea concurenŃei, strategia inovatoare caută crearea unei valori superioare care să facă concurenŃa irelevantă. Astfel, strategiile inovatoare nu încearcă să se adapteze trendurilor externe care apar pe piaŃa lor, dar participă activ în modelarea pieŃelor şi a trendurilor externe peste timp.

• Al treilea element cheie este îmbunătăŃirea valorii oferite consumatorilor. Inovarea strategică nu înseamnă impunerea unor graniŃe sau creşterea îmbunătăŃirilor, ci obŃinerea unor evoluŃii cantitative de valoare. Această accentuare a valorii plasează consumatorul, nu competiŃia, în centrul gândirii strategice. Având în vedere concentrarea convenŃională pe păstrarea şi satisfacerea clienŃilor existenŃi, apare ezitarea provocării unui statut meritat de teamă să nu îşi piardă sau dezamăgească clienŃii. Strategii inovatori urmăresc îndeaproape non-consumatorii deoarece deseori aceştia le oferă informaŃii cu privire la trenduri şi schimbări. Ca rezultat inovatorii pot identifica noi produse şi servicii înainte să se gândească clienŃii la ele.

4. Concluzii

Inovarea este un proces de explorare creativă, este „o creştere vizionară şi un proces sintetic” care „adoptă o orientare spre viitor”, „sintetizează opŃiuni neconvenŃionale” şi „trece intenŃionat dincolo de graniŃele existente ale afacerilor”. Ca şi rezultat, pot fi inventate spaŃii creative incontestabile iar oportunităŃile de dezvoltare pot fi ignorate de procesele convenŃionale şi urmărite ulterior. Elemente cheie care au fost identificate şi care împreună realizează adoptarea strategiilor inovatoare ar fi: cultura, procesele, oamenii şi resursele. 4.1. Cultura

În ceea ce priveşte cultura, firmele de turism trebuie să fie foarte atente la: • percepŃia mediul lor de afaceri; • presupunerile privind competiŃia, consumatorii, furnizorii şi tehnologia fiind deosebit de necesar ca acestea să-şi fundamenteze întrebări cu privire la desfăşurarea afacerii: „De ce?” şi „ Ce se întâmplă dacă?”;

• să dezvolte o atitudine înclinată spre descoperire; • să îi încurajeze pe manageri să vadă noi perspective; • să-şi dezvolte o cultură care lansează noi provocări.


450

4.2. Procesele Procesele de concepere a produselor turistice noi, inovative, trebuie să fie

procese de explorare creativă care „adoptă o orientare spre viitor”, “sintetizează opŃiuni neconvenŃionale” şi „trece intenŃionat dincolo de graniŃele existente ale afacerilor”. Este cazul produselor turistice culturale.

Acest lucru în turism trebuie să se realizeze prin inventarea de spaŃii creative incontestabile, care să conducă la obŃinerea de produse care pot însemna altceva de la un consumator la altul, pot satisface în proporŃii diferite nevoile de consum şi chiar nevoi diferite, cu o structură particulară de la individ la individ. În acest caz produsul îşi adaugă la însuşirile sale obiective şi o valoare simbolică (Florescu, C., 2000).

Astăzi, produsul de bază scade în importanŃă el fiind decalat de serviciile auxiliare, cele care întregesc produsul turistic total. Produsul turistic se defineşte ca fiind un ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecării şi momentul sosirii în locul de plecare. Fiecare nou produs reprezintă o facilitate oferită spre consum, dar, în acelaşi timp, o dificultate impusă „producătorului”(Gherasim T., Gherasim D., 2002). Firmele care plănuiesc să introducă un produs turistic nou trebuie să decidă momentul intrării pe piaŃă. A fi primul pe piaŃă poate aduce câştiguri însemnate, dar este riscant şi costisitor. A intra mai târziu are sens doar dacă firma poate veni cu tehnologie superioară, calitate mai bună sau o marcă puternică.

Accelerarea procesului de inovare este esenŃială, în această eră în care produsele au cicluri de viaŃă tot mai scurte. Firmele care reuşesc să ajungă primele la soluŃii practice se vor bucura de avantajele celui care face primul pas pe piaŃă. Câştigă cine ajunge mai devreme, nu mai târziu. Conducerea managerială ar trebui să stabilească limitele strategice pentru a crea coerenŃă şi consistenŃă. 4.3. Oamenii

SelecŃia oamenilor reprezintă cel mai important factor pentru crearea unor strategii inovatoare de succes. În general, în literatură se face diferenŃă între oamenii din interiorul companiei (manageri şi alŃi angajaŃi) şi cei din afara companiei (clienŃi, parteneri şi lideri de opinie).

În procesul creativ şi de inovare este deosebit de important să se implice întreg personalul, indiferent de vârstă şi nivel de pregătire, al firmei de turism. De regulă perspectivele diferite ale tinerilor, ale celor noi veniŃi sau a celor aflaŃi pe nivelul de execuŃie, pot să aducă o oarecare influenŃă strategiilor creative. Tinerii, deşi privesc mult mai uşor în viitor, sunt în general excluşi din procesul alegerii strategiilor iar cei de la „periferia organizaŃiei” sunt de cele mai multe ori lăsaŃi pe dinafară în discuŃiile despre viitor, chiar dacă ei sunt de obicei creativi şi sunt expuşi la idei de dezvoltare care nu sunt conforme cu obişnuinŃele companiilor.

Realizarea unui dialog cu mediul extern al organizaŃiei, pe tema strategiilor, ar putea îmbunătăŃii substanŃial şansele de a găsi noi perspective strategice. Întradevăr inovarea strategică presupune realizarea unei perspective din afară spre


451

interior , pentru a putea integra perspectivele externe credibile într-un proces de stretegie creativă putându-se realiza presupuneri îndrăzneŃe cu privire la viitor , diminuându-se considerabil necunoscutele. Aceste perspective din afară spre interior pot fi realizate de parteneri (furnizori sau distribuitori), lideri de opinie sau consultanŃi, toŃi aceştia putând avea un rol important în direcŃionarea strategiei. 4.4. Resursele

O firmă de turism trebuie să se folosească de resursele sala existente, de valorile şi posibilităŃile sale. Când aceste resurse sunt rare, valoroase, neimitabile şi caracterizate prin absenŃa unor substituenŃi echivalenŃi, se pot realiza performanŃe superioare.Companiile analizează oportunităŃile de afaceri din perspectiva valorilor existente şi a capabilităŃilor. Astfel se pune următoarea întrebare: „Cum putem să folosim cât mai bine ceea ce avem?”. łelul principal este îmbinarea sistemelor şi capacităŃilor interne cu oportunităŃile externe. Strategii inovatori încalcă regulile de combinare a resurselor interne cu oportunităŃile externe şi se întreabă „Ce am face dacă am lua-o de la început. Astfel, inovatorii sunt dispuşi să se uite dincolo de limitele actuale, să creeze o imagine „ideală” a viitorului, apoi se apropie de prezent încercând să determine de ce este nevoie pentru a ajunge în starea dorită din viitor. Inovatorii strategi pot să încalce modelul îmbinării resurselor interne cu oportunităŃile externe, deoarece ei creează o puternică relaŃie cu o reŃea de parteneri care le furnizează valori complementare, capacităŃi, porduse şi servicii.

O companie cu o strategie inovatoare este practic un mecanism cu pârghii care atribuie valoare şi capacităŃi şi apreciază oportunităŃile de afaceri indiferent de momentul în care acestea apar. Privind dincolo de constrângerile actuale, nu numai că aceste companii îşi formează o mai bună intuiŃie cu privire la valoarea pentru consumator, dar se pot folosi de această intuiŃie pentru a acŃiona în favoarea consumatorilor. Bibliografie

Amabile, T. M., 1987, The Motivation to Be Creative. Frontiers of Creativity Research: Beyond the Basics. NY: Buffalo, pp. 223–253;

Amabile, T. M., 1988, A Model of Creativity and Innovation in Organizations, Research in Organizational Behavior, 10, pp. 123–167;

Amabile, T. M., 1996, Creativity in Context: Update to the Social Psychology of Creativity, USA: Westview, Press Inc.;

Diaconu M., Managemnet-Marketing în Turism, Ed. IndependenŃa Economică, Brăila;

Florescu, C., 2000, Marketing, Ed. IndependenŃa Economică, Bucureşti; Gherasim T., Gherasim D., 2002, Marketing turistic, Ed. Economică,

Bucureşti; McSorley, D., 2002, A Different Kind of Gateway: Disney Institute. Sally’s

Place (available at: http://sallys-place.com disney.htm) (2002/11/25);


452

Nabi, K. S., 1979, Personality and Self: The Creativity Discussion, Indian Psychological Review, 18, 5–8;

Osborn A.F., 1963, Applied Imagination , Ed. Charles Scriber's Sons, New York, ediŃia a treia revizuită;

Rick Swig, 1999, Redefining un sector de hotel matur (www.hotel-online.com);

S. Wong, L. Pang, 2003, Motivators to Creativity in the Hotel Industry – Perspectives of Managers and Supervisors , Tourism Management 24, pp. 551–559; Y. Stamboulis, P. Skayannis, 2003, Innovation Strategies and Technology for Experience-Based Tourism, Tourism Management 24, pp. 35–43;

www.sciencedirect.com www.hotel-online.com, 1st/Mar05


453

FUZIUNEA SOCIETĂłILOR COMERCIALE. O ABORDAREA JURIDICĂ ŞI CONTABILĂ.

Imbrescu Carmen-Mihaela Universitatea de Vest Timişoara

Abstract This paper tries to present the concept and the juridical framework of the

operations involved in the merger processes, the main source of the reglementation (the Third Directive of the Council of European Community) and its reflection in literature and practical cases of some countries. Also, this paper tries to reflect the characteristics of the process of harmonization of Romanian laws to the European ones and to present the main steps of a merger process, its effects and some consideration about accounting of merger by acquisition.

Keywords: merger by acquisition, universal transmition of patrimony , merger process, merger by the formation of a new company 1. CONCEPTUL ŞI CADRUL JURIDIC AL OPERAłIILOR DE FUZUNE.

Unul din domeniile principale în care reglementările Uniunii Europene au fost elaborate în vederea coordonării legislaŃiilor naŃionale, este acela al societăŃilor comerciale prin proclamarea liberei concurenŃe. Tratatul de la Roma (art. 81 şi 82), consolidat prin Tratatul de la Amsterdam şi alte reglementări şi directive, se constituie într-un cadru legal destinat armonizării legislaŃiei societăŃilor comerciale cu reglementările C.E.E. În acest sens Directiva a III-a a Consiliului ComunităŃii Europene nr. 78/855 din 1978 reglementează fuziunea între două societăŃi aparŃinând aceluiaşi stat membru, aplicabilă societăŃilor pe acŃiuni. Fiind o modalitate de restructurare a societăŃilor comerciale, alături de divizare, fuziunea este o operaŃie complexă, care implică anumite riscuri atât pentru acŃionari, cât şi pentru terŃi. De acea Directiva pune accentul pe transpunerea dispoziŃiilor ei în legislaŃiile naŃionale care nu dispuneau de o reglementare privind fuziunea până în acel moment. Potrivit prevederilor Directive a III – a CEE, fuziunea se poate realiza în două modalităŃi: - fuziunea prin absorŃie, („merger by acquisition”) reprezintă „operaŃia prin care una sau mai multe societăŃi transferă către o alta, ca urmare a dizolvării lor fără lichidare, întregul patrimoniu ce le aparŃine în schimbul atribuirii către acŃionarii societăŃii (societăŃilor) absorbite de acŃiuni ale societăŃii absorbante şi eventual a unei sulte în bani care să nu depăşească 10% din valoarea acŃiunilor atribuite sau în lipsa unei valori nominale, a valorii lor contabile”;


454

- fuziunea prin contopire („merger by the formation of a new company”) constă în „operaŃia prin care mai multe societăŃi transferă unei societăŃi pe care o constituie, ca urmare a dizolvării lor fără lichidare, întregul patrimoniu ce le aparŃine în schimbul atribuirii către proprii acŃionari de acŃiuni ale noii societăŃi şi eventual a unei sulte de bani”. Directiva a III-a, a CEE, reprezintă standardul normativ european în materie de fuziune avut în vedere la armonizarea legislaŃiei româneşti cu cea comunitară, prevăzut în Acordul de asociere între România pe de o parte şi CEE şi statele membre ale acesteia pe de altă parte, semnat la Bruxelles în 1993. Consiliul ComunităŃii Europene a mai adoptat Directiva din 1990 aplicabilă operaŃiilor de fuziune şi divizare între societăŃile din două sau mai multe state membre, care reglementează aspectele fiscale. Directiva a III – a, a fost transpusă în legea franceză a societăŃilor comerciale în 1988 şi în codul civil italian în 1991. Aportul parŃial de active, deşi prezintă efectele unei divizări, este asimilat fuziunii. În literatura economică şi practica unor Ńări este asimilat termenului de fuziune şi achiziŃionarea unei firme. Literatura franceză defineşte fuziunea ca operaŃia prin care două societăŃi se reunesc pentru a forma una singură, fie prin crearea unei societăŃi noi din mai multe societăŃii existente, fie prin absorbŃia unei societăŃi de către alta. DicŃionarul german – român defineşte fuziunea (fusion) ca o contopire a unor întreprinderi anterior independente din punct de vedere juridic şi economic. Aceasta se poate realiza prin preluarea patrimoniului (vermogen) şi datoriilor unei întreprinderi de către cealaltă, fie prin înfiinŃarea unei întreprinderi cu totul noi în care se unesc patrimoniile şi obligaŃiile întreprinderilor care fuzionează. Spre deosebire de Directiva a III-a a CEE, de literatura germană şi franceză, dicŃionarul de contabilitate englez – român concepe fuziunea doar ca o unire a două sau mai multe companii pentru a forma una singură. În România, până la modificarea în anul 1997 a Legii 31/1990 privind societăŃile comerciale, fuziunea era reglementată sumar, fiind păstrate în general dispoziŃiile vechiului cod comercial. Astfel, Decretul nr. 31/1954 care constituie reglementarea de drept comun a persoanelor juridice, prezintă fuziunea ca fiind operaŃia prin care două sau mai multe persoane juridice se reunesc pentru a forma una singură, fiind prezentată ca mod de încetare a personalităŃii juridice, alături de divizare şi dizolvare.Acesta se referă la întreprinderile de stat întrucât Decretul 32/1954 pentru punerea în aplicare a Decretului 31/1954, menŃiona „societăŃile comerciale rămân supuse legilor comerciale şi celorlalte dispoziŃii ce le privesc”. Armonizarea legislaŃiei cu cea europeană se realizează prin Legea nr. 31/1990, privind societăŃile comerciale, cu modificările ulterioare, Legea concurenŃei nr.21/1996 şi Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, OMFP nr. 1376/17 septembrie 2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind fuziunea, divizarea, dizvoltarea şi lichidarea societăŃilor


455

comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaŃii din cadrul societăŃilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora. LegislaŃia românească precizează conŃinutul şi modalităŃile de realizare a fuziunii.Astfel, fuziunea este operaŃiunea prin care: a) una sau mai multe societăŃi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăŃi în schimbul repartizării către acŃionarii societăŃii sau societăŃilor absorbite la societatea absorbantă şi eventual al unei plăŃi în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a acŃiunilor astfel repartizate , sau b) mai multe societăŃi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăŃi pe care o constituie , în schimbul repartizării către acŃionarii lor de acŃiuni la societatea nou constituită şi eventual, al unei plăŃi în numerar de maxim 10 % din valoarea nominală a acŃinilor astfel repartizate.

Rezultă că fuziunea are loc prin absorbŃie, prin contopire sau de facto: - fuziunea prin contopire presupune contopirea a două sau mai multe

societăŃi comerciale pentru a alcătui o societate nouă; - fuziunea prin absorbŃie constă în absorbirea uneia sau mai multor societăŃi comerciale de către o altă societate comercială; - fuziunea de facto este combinarea activităŃilor a doi sau mai mulŃi agenŃi economici independenŃi care, deşi îşi păstrează personalitatea juridică în absenŃa unui act juridic legal, creează un grup care se manifestă concurenŃial, ca o singură entitate economică. Premisele realizării unei fuziuni de facto pot fi: - existenŃa unei conduceri unice, permanente, a entităŃii economice; - compensarea internă a profiturilor şi pierderilor între entităŃi din cadrul grupului; - răspunderea comună faŃă de terŃi; - deŃinerea încrucişată de acŃiuni de către agenŃii economici din cadrul grupului. c) fuziunea se poate face şi între societăŃi comerciale de forme diferite (o societate pe acŃiuni şi un SRL) nu şi între o societate comercială şi una civilă, întrucât în dreptul român societatea civilă nu este persoană juridică, iar fuziunea intervine numai între persoane juridice, spre deosebire de dreptul francez unde este posibil; d) societăŃile în lichidare pot fuziona numai dacă nu a început repartiŃia între asociaŃi a părŃilor ce li se cuvin din lichidare, deoarece nu mai este posibilă o transmitere universală a patrimoniului.

După unii autori operaŃiunile de fuziune sunt incluse în categoria mai largă a alianŃelor strategice de concentrare de capitaluri. Apreciem, ca şi alŃi autori, că operaŃiile de fuziune sunt definite de aspectele juridice şi economice ce le diferenŃiază de alianŃele srategice, şi anume: - fuziunea conduce la crearea unei noi societăŃi cu personalitate juridică distinctă sau după caz, la dizolvarea unei societăŃi prin transferul patrimoniului său unei alte societăŃi având personalitate juridică proprie. AlianŃele strategice de


456

concentrare de capitaluri nu conduc la apariŃia unei noi societăŃi sau la dispariŃia uneia dintre societăŃile participante, acestea menŃinându-şi personalitatea juridică. - fuziunea presupune reunirea întregului patrimoniu al societăŃilor participante, pe când celelalte forme presupun transferul parŃial de capitaluri, fie sub forma lichidităŃilor la societăŃi din cadrul grupului (participaŃii şi creanŃe legate de participanŃii) fie sub forma unor active corporale sau necorporale la societăŃi aflate în diverse forme de asociere . Apreciem fuziunea ca procedeu de restructurare şi concentrare a societăŃilor comerciale prin care două sau mai multe societăŃi comerciale se reunesc pentru a forma o singură societate, având ca finalitate fie majorarea capitalului unei societăŃi prin absorbŃia altei societăŃi, fie naşterea unei noi societăŃi prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pe calea transmiterii universale a patrimoniului societăŃii sau societăŃilor ce îşi încetează activitatea. Concluzia este că fuziunea în funcŃie de modul de realizare, poate fi prin absorbirea unei societăŃi care îşi încetează activitatea de către o altă societate, prezentând de regulă avantajul continuării activităŃii şi al menŃinerii clientelei prin societatea absorbantă , sau prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a alcătui o societate nouă, ultima fiind mai rar întâlnită în practică.

NoŃiunea de „restructurare prin fuziune” nu trebuie să fie confundată cu aceea de „transformare” a societăŃilor comerciale. Aceasta presupune schimbarea formei juridice a societăŃii în altă formă, SA în SRL sau invers, păstrându-şi personalitatea juridică intactă. Întrucât restructurarea sau reorganizarea prin fuziune este o operaŃie eterogenă, ce implică mai multe societăŃi, dintre care unele dispar iar altele rămân în fiinŃă sau iau fiinŃă, iar pe de altă parte regulile aplicabile lor sunt o combinaŃie a regulilor aplicabile dizolvării, transmiterii patrimoniului, modificării actului constitutiv, majorării, capitalului social etc., reglementarea legală a fuziunii este distinctă de aceea a transformării societăŃilor. Ne raliem părerilor după care o fuziune se caracterizează prin următoarele: - are loc numai între societăŃi comerciale nu şi între întreprinderi individuale sau asociaŃii familiale; - presupune implicarea a cel puŃin două societăŃi, numărul acestora fiind nelimitat; - poate avea loc între societăŃi comerciale ce au o formă juridică diferită; - presupune reducerea numărului de societăŃi comerciale prin dispariŃia unora (dizolvare) fără să se procedeze la lichidarea lor; - presupune transmiterea universală a patrimoniului societăŃii absorbite de către societatea absorbantă, sau de către noua societate care ia fiinŃă prin fuziune; - acordarea de drepturi asociaŃilor societăŃii absorbite, care primesc acŃiuni de la societatea absorbantă sau de la societatea nou înfiinŃată.


457

Nu sunt considerate operaŃiuni de fuziune: - achiziŃionarea de către o societate a unei părŃi din acŃiunile altei întreprinderi, întrucât nu are loc transmiterea universală a patrimoniului şi nu se reduce numărul întreprinderilor; - aportul parŃial de active, deoarece nu reprezintă o transmitere universală a patrimoniului şi nici dispariŃia uneia; - crearea unei noi întreprinderi pentru a absorbi una existentă, aflată în dificultate, deoarece nu are loc micşorarea numărului de întreprinderi, aceeaşi societate continuându-şi activitatea într-un cadru juridic nou. Fuziunea reprezintă una din modalităŃile juridice care permite regruparea întreprinderilor, expansiunea lor, dimensionarea mai mare a acestora ceea ce le asigură o putere economică lărgită, condiŃie pentru o mai bună folosire a resurselor, sporirea rentabilităŃii activităŃii şi chiar o salvare a societăŃilor aflate în dificultate. Ca urmare, pe plan juridic, fuziunea este o operaŃie complexă de reorganizare eterogenă, o combinaŃie a regulilor aplicabile dizolvării, transmiterii patrimoniului, modificării actului constitutiv majorării de capital social, iar pe plan economic, o tehnică de concentrare a societăŃilor în vederea creşterii eficienŃei şi a capacităŃii concurenŃiale. A fuziona, arată Erik de la Villeguerin, nu înseamnă a însuma mijloacele existente în funcŃiune separat şi concurenŃial în fiecare întreprindere, ci a combina şi a coordona aceste mijloace de acŃiune cu scopul de a dobândi noi capacităŃi de concepŃie, producŃie, finanŃare şi comercializare. 2. Efectele fuziunii. Fuziunea îşi produce efectele, de la data când aceasta are loc. Directiva a III-a a CEE lasă la latitudinea reglementărilor naŃionale de a stabili data de la care fuziunea îşi produce efectele, moment ce poate diferi în funcŃie de modul în care este privită operaŃiunea: a) din perspectiva societăŃilor participante, a asociaŃilor acestora; b) din perspectiva terŃilor. Astfel, pentru terŃi, producerea efectelor fuziunii nu poate fi anterioară îndeplinirii formalităŃilor de publicitate, iar pentru societăŃile participante, fuziunea operează din momentul aprobării în ultima adunare generală. InexistenŃa unei dispoziŃii care să proclame un moment unic este criticată, întrucât directiva nu reuşeşte să promoveze o soluŃie unitară care să se impună asupra diversităŃii dispoziŃiilor naŃionale. Reglementările româneşti consacră regula opozabilităŃii faŃă de terŃi, indiferent de momentul când a intervenit hotărârea adunării generale, făcând deosebire între efectele fuziunii prin absorbŃie şi a fuziunii prin formarea unei noi societăŃi: - în primul caz, fuziunea este asimilată cu majorarea capitalului social al societăŃii absorbante, efectele ei producându-se de la data înscrierii menŃiunii respective în registrul comerŃului;


458

- în cazul constituirii unea sau mai multor societăŃi noi , efectele fuziunii se produc numai după ce societatea nou înfiinŃată sau a ultimei dintre ele, este înmatriculată la registrul comerŃului. Înainte de datele menŃionate mai sus, fiecare dintre societăŃile implicate îşi păstrează personalitatea juridică şi deci răspund pentru datoriile pe care le au. Fuziunea, în general, poate fi abordată şi produce efecte, sub următoarele aspecte: economic, juridic, fiscal şi financiar-contabil. A. Sub aspect economic fuziunea are ca efect transmiterea patrimoniului uneia sau mai multor societăŃi către o societate existentă sau care se constituie. Fuziunea implică următoarele efecte din punct de vedere juridic: a) Dizolvarea fără lichidare a societăŃilor care îşi încetează existenŃa. În cazul fuziunii, are loc dispariŃia societăŃii absorbite, sau a tuturor societăŃilor implicate în cazul contopirii fără ca dizolvarea lor să fie urmată de lichidare. Fuziunea şi divizarea determină dispariŃia totală a societăŃii sau societăŃilor aportatoare, aceasta fiind o condiŃie absolută de validitate a operaŃiunii; b) Transmiterea universală a patrimoniului către societatea, sau societăŃile beneficiare, de către societatea sau societăŃile a căror existenŃă este dizolvată fără lichidare, în starea în care se află la data efectivă a transmiterii elementelor de activ şi de pasiv şi a înregistrării la oficiul registrului comerŃului. Societatea beneficiară păstrându-şi personalitatea juridică, dobândeşte întregul patrimoniu, adică totalitatea drepturilor şi a obligaŃiilor care au aparŃinut societăŃii ce îşi încetează activitatea, în starea în care se găseşte la data fuziunii, adică în momentul în care aceasta devine opozabilă faŃă de terŃi. În acest sens, legislaŃia românească precizează că „transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită şi societatea absorbantă / societăŃile beneficiare , cât şi în raporturile cu terŃii , către societatea absorbantă sau fiecare dintre societăŃile beneficiare a tuturor activelor şi pasivelor societăŃii absorbite”. Aşa cum s-a menŃionat, societatea beneficiară va dobândi proprietatea asupra tuturor bunurilor societăŃilor care şi-au încetat existenŃa. Se pune problema: ce reguli se vor aplica în cazul transmiterii fondului de comerŃ şi a bunurilor imobile aferente? Apreciem că, nefiind o vânzare propriu-zisă a fondului de comerŃ, transmiterea acestuia poate fi privită ca un aport la societatea absorbantă sau nouă, aplicându-se regulile majorării de capital sau a constituirii societăŃii. De asemenea, ca urmare a fuziunii, debitorii şi creditorii societăŃii care îşi încetează existenŃa, devin debitori şi creditori ai societăŃii beneficiare. c) Dobândirea de acŃiuni / părŃi sociale ale societăŃii absorbante sau ale societăŃii nou create, de către asociaŃii societăŃii sau societăŃilor care îşi încetează existenŃa. În schimbul patrimoniului primit, asociaŃii societăŃii sau societăŃilor care îşi încetează existenŃa, devin asociaŃi ai societăŃii sau societăŃilor beneficiare. În anumite situaŃii când între titlurile vechi şi cele noi există o diferenŃă valorică, pentru satisfacerea integrală a drepturilor lor, asociaŃii societăŃii sau societăŃilor care dispar


459

au dreptul la o sumă de bani (sultă) din partea societăŃii (societăŃilor) beneficiare, care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a acŃiunilor sau părŃilor sociale atribuite. Acest efect rezidă din principiul continuităŃii, ce presupune continuitatea calităŃilor de asociaŃi avute anterior şi în cadrul societăŃii beneficiare. În cazul fuziunii prin absorŃie, aceasta poate antrena unele efecte secundare, respectiv pierderea „controlului” asupra societăŃii de către vechii asociaŃi în favoarea noilor veniŃi, care prin acŃiunile / părŃile sociale primite pot răsturna echilibrul de forŃe existent până în acel moment. Din studiul reglementărilor putem constata că Directiva a III-a a CEE privind fuziunea şi Legea 31/1990 privind societăŃile comerciale nu reglementează existenŃa clauzelor de agrement sau de aprobare, des întâlnite în practică prin constituirea aşa ziselor „societăŃii închise”. Clauza de agrement reprezintă o restricŃie la libera transmisibilitate a acŃiunilor (părŃilor sociale), prevăzută în actul constitutiv sau decisă ulterior printr-o hotărâre a asociaŃilor. În legislaŃie se fac referiri la această problemă numai la societăŃile cu răspundere limitată. Astfel, se menŃionează că „transmiterea de părŃi sociale către persoane din afara societăŃii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaŃi reprezentând cel puŃin trei pătrimi din capitalul social”, fără a se preciza dacă aceasta trebuie prevăzută în actul constitutiv sau se va întruni din oficiu adunarea generală care va hotărî în aceasta problemă. Prevederea este justificată de caracterul „intuitu personae” al acestui tip de societate, însă clauzele restrictive se întâlnesc şi la societăŃile pe acŃiuni (clauze de agrement sau de preemŃiune). Se pune problema dacă atribuirea de părŃi sociale sau acŃiuni nominative foştilor asociaŃi ai societăŃii absorbite ar trebuie supuse aprobări adunării generale, sau consiliului de administraŃie, în situaŃia în care sunt societăŃi închise? Considerăm că întrucât transmiterea universală a patrimoniului în cazul fuziunii are loc de drept, îndeplinindu-se toate formalităŃile cerute de lege, aplicabilitatea clauzei de agrement încetează. În situaŃia în care societatea absorbită deŃine acŃiuni sau părŃi sociale ale unei societăŃi terŃe, a căror transmitere este supusă clauzei de agrement, răspunsul este pozitiv, societatea absorbantă trebuind să aibă acceptul societăŃii terŃe, deoarece faŃă de aceasta nu poate opera transmiterea universală a patrimoniului. d) Majorarea capitalului social al societăŃii absorbante, în cazul fuziunii prin absorbŃie. e) Constituirea unei noi societăŃi în cazul fuziunii prin contopire. B. Sub aspect fiscal fuziunea este reglementată de legislaŃie în ceea ce priveşte impozitul pe profit , TVA şi alte impozite.

La societatea absorbantă / nou constituită. • Dacă pierderea anuală fiscală stabilită prin declaraŃia de impozit pe profit se recuperează de către societăŃile comerciale din profiturile impozabile obŃinute în următorii 5 ani consecutivi, pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi


460

încetează existenŃa prin fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou înfiinŃaŃi sau de către cei care preiau patrimoniul societăŃii absorbite. • Societatea absorbantă / nou constituită utilizează, la stabilirea profitului impozabil, valorile fiscale ale activelor şi pasivelor transmise către societatea absorbită. Valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, este egală, pentru persoana care primeşte acel activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat.Aceasta amortizează valoarea fiscală a imobilizărilor amortizabile transferate de la societatea dizolvată ( absorbită ) aplicând regulile care s-ar fi aplicat de câtre societatea care a transferat activele , dacă fuziunea nu ar fi avut loc ( art.26 Cod Fiscal ) • Transferul activelor , efectuate cu ocazia operaŃiunilor de transfer total sau parŃial de active şi pasive ca urmare a fuziunii , nu constituie livrare de bunuri indiferent dacă este făcută cu plată sau nu ,dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă, deci acestea nu sunt supuse TVA-ului.În acest caz primitorul este considerat succesorul cedentului ( art 128 Codul fiscal ) • Schimbul unor titluri de participare deŃinute la o persoană juridică română , cu titluri la o altă persoană juridică română , nu constituie transfer impozabil în cazul fuziunii. Valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de o persoană trebuie să fie egală cu valoarea titlurilor transferate. • În situaŃia în care valoarea rezervei legale rezultată în urma fuziunii depăşeşte o cincime din capitalul vărsat al societăŃii absorbante / nou înfiinŃată , diferenŃa reprezintă venit impozabil atăt timp cât rezerva se menŃine la valoarea rezultată.

La societatea absorbită / contopită. • Plătitorii de T.V.A., în cazul încetării activităŃii, au obligaŃia să o achite bugetului de stat, anterior datei depunerii la organul fiscal al cererii de scoatere din evidenŃă ca plătitor de TVA, cu excepŃia în care activitatea acestuia a fost preluată de o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA. • Societatea absorbită trebuie să transmită, către societatea absorbantă/ nou înfiinŃată, valoarea fiscală a fiecărui element de activ şi de pasiv transferat. Valoarea fiscală a imobilizărilor se determină prin scăderea din valoarea fiscală de intrare a amortizării fiscale.

Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost dedusă anterior la determinarea profitului impozabil (rezerva legală, rezerve constituite ca urmare a unor facilităŃi fiscale privind neimpunerea unei părŃi din profitul impozabil, rezerve din reevaluare) se include în veniturile impozabile ale societăŃii absorbite, cu excepŃia situaŃiei în care societatea absorbantă preia provizionul sau rezerva respectivă (art.22 Cod.Fiscal.). Societatea absorbită are obligaŃia să depună declaraŃia de impunere şi să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenŃei la Registrul comerŃului.

C. Aspectele financiar – contabile ale fuziunii. Aspectele financiare ale fuziunii nu sunt complet reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăŃile


461

comerciale cu modificările ulterioare, ca principal act normativ în domeniu. Aceasta prevede conceptul şi aprobarea fuziunii, proiectul de fuziune, care face referire la unele aspecte financiare , fundamentarea şi condiŃiile fuziunii, raportul de schimb al acŃiunilor sau părŃilor sociale, cuantumul sultei şi a primei de fuziune, efectele juridice ale fuziunii, însă lasă la latitudinea societăŃilor participante stabilirea condiŃiilor financiare concrete ale fuziunii. În ceea ce priveşte aspectele contabile ale fuziunii, Legea nr.31/1990 face precizări privind: - situaŃiile financiare care trebuie întocmite de către societăŃile participante; - declaraŃia societăŃii care îşi încetează activitatea în urma fuziunii privind modul de stingere a pasivului, care se depun la Registrul ComerŃului. De asemenea, Legea ContabilităŃii nr. 82/1991 cu modificările ulterioare, normele metodologice elaborate de către MFP nr. 1367/17 septembrie 2004 privind fuziunea, divizarea şi lichidarea societăŃilor comerciale precizează că persoanele juridice au obligaŃia să întocmească situaŃii financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv, în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităŃii acestora.

3. ConsideraŃii privind reflectarea în contabilitate a fuziunii. În legătură cu soluŃiile referitoare la reflectarea în contabilitate a principalelor operaŃii privind fuziunea, întâlnite în practica internaŃională, în special franceză, şi soluŃia oferită de reglementările româneşti şi literatura din România menŃionăm: 1) Contabilizarea operaŃiilor de fuziune se poate realiza: a) apelând numai la conturile existente în prezent în planul de conturi, aşa cum rezultă din reglementările oficiale; b) utilizarea unor conturi de venituri, cheltuieli şi rezultate existente în planul de conturi actual, la care să se creeze noi conturi analitice specifice fuziunii, în care să se înregistreze plusurile, respectiv minusurile de valoare aferente aporturilor de bunuri; c) folosirea de conturi sintetice de cheltuieli, venituri, rezultate, drepturi de creanŃă în afara planului de conturi actual. 2) Normele metodologice privind fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale nu au caracter de reglementare, scopul lor este de a asigura aplicarea corectă şi unitară a normelor legale în domeniu, a înregistrării în contabilitate a operaŃiilor economico – financiare: 3) În situaŃia utilizării conturilor din planul de conturi actual, reglementările româneşti evidenŃiază valoarea întregului activ transferat de societatea care se dizolvă, indiferent că sunt imobilizări corporale, imobilizări financiare, stocuri sau mijloace băneşti în contul 7583 „Venituri din vânzarea activelor şi alte operaŃii de capital” şi scăderea din gestiune la valoarea din contabilitate a elementelor de activ transferate în contul 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaŃii de capital”, denaturând natura veniturilor şi a cheltuielilor.


462

Apreciem că afectarea veniturilor şi a cheltuielilor să se facă în funcŃie de componentele patrimoniului, astfel: - activele considerate nonvalori (cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare, cheltuieli înregistrate în avans etc.) să fie eliminate prin scăderea lor din gestiune; - anularea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli şi a provizioanelor pentru deprecierea stocurilor şi trecerea acestora la venituri; - transferul la venituri a contului 131 „SubvenŃii pentru investiŃii”; - imobilizările corporale evaluate de evaluatori autorizaŃi să afecteze contul 7583 „Venituri din vânzarea activelor şi alte operaŃii de capital”, respectiv 6583 „cheltuieli privind activele cedate şi alte operaŃii de capital” , la valoarea netă din contabilitate; - imobilizările financiare vor afecta conturile 7641 „Venituri din imobilizări financiare cedate”, respectiv 6641 „Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate”; - stocurile şi disponibilităŃile băneşti transmise să se înregistreze în conturile 7588 „Alte venituri din exploatare” respectiv 6588 „Alte cheltuieli de exploatare”; - pentru transmiterea activelor şi a datoriilor către societatea absorbantă/ nou înfiinŃată, se vor utiliza conturile 461 „Debitori diverşi/analitic SC absorbantă/ nou înfiinŃată, iar a datoriilor prin contul 462 „Creditori diverşi”/analitic SC absorbantă/ nou înfiinŃată; - prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli, contul 121 „Profit şi pierderi” va oglindi rezultatul fuziunii. 4. În practicile occidentale se folosesc conturile bilanŃiere 46X „Debitori din operaŃii de fuziune” pentru oglindirea aporturilor la societatea absorbită în favoarea absorbantului,iar plusurile de valoare ale activelor (fond comercial necontabilizat, imobilizări corporale, financiare, stocuri, creanŃe etc.) societăŃii absorbite,se includ în activul net corijat şi se înregistrează pe conturi de venituri şi, afectează în final un cont de rezultate „Rezultatul fuziunii”, iar în opinia normalizatorilor români, reevaluarea activelor se reflectă în contul 105. „Rezerve din reevaluare”.

5. Reglementările româneşti nu tratează probleme ca: - primirea titlurilor de la societatea absorbantă/ nouă şi micşorarea creanŃei societăŃii absorbite pe de o parte şi distribuirea acestora acŃionarilor societăŃii absorbite care au devenit acŃionarii ai societăŃii absorbante/nouă ; - nu vizează şi metoda bazată pe negocieri la determinarea raportului de schimb, metodă care presupune o comparaŃie multicriterială între societăŃile participante. 6. Plecând de la consideraŃiile arătate, de la teoria normativă a contabilităŃii, de la faptul că fuziunea societăŃilor comerciale nu este o situaŃie normală, curentă, ci una excepŃională , apreciem că este mai indicat a se utiliza următoarele conturi specifice privind contabilitatea operaŃiilor de fuziune:


463

a) - Transferul patrimoniului de la societatea absorbită/contopită la cea absorbantă/nouă să se facă, folosind contul 46X „Debitori din operaŃii de fuziune”, analitic, societatea absorbantă/nouă ce evidenŃiază dreptul de creanŃă pentru patrimoniul aportat; b) - Aporturile în bunuri să se evidenŃieze în contul 77X „Venituri excepŃionale din operaŃii de fuziune, fie a) cu valoarea aportului, fie b) cu diferenŃele pozitive dintre valoarea aportului şi valorile contabile; - Utilizarea contului 67X „Cheltuieli excepŃionale din operaŃii de fuziune” care să oglindească fie a) scoaterea din gestiune a activelor la valoare netă, fie b) diferenŃele negative între valoarea aporturilor de bunuri şi valoarea contabilă; d) - Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli din fuziune prin contul 123 „Rezultatul fuziunii”. Acesta nu trebuie să se confunde cu „prima de fuziune”, deoarece el reprezintă diferenŃa dintre valoarea corectată în funcŃie de preŃul pieŃei şi cea contabilă a aportului, majorând capitalul propriu, iar prima de fuziune este diferenŃa între majorarea capitalului societăŃii absorbante sau noi, exprimat în valoarea nominală a acŃiunilor emise pentru a absorbi capitalul societăŃii absorbite, şi valoarea aportului societăŃilor care dispar, exprimat în valori contabile sau corectate. Rezultatul fuziunii nu se contabilizează distinct la societatea absorbantă/nouă, el fiind inclus în creanŃa faŃă de acŃionari, oglindită cu contul 456 „Decontări cu asociaŃii privind capitalul”, mărind capitalul propriu. e) – Primirea titlurilor de către societatea absorbită/contopită de la societatea absorbantă/nouă şi distribuirea acestora acŃionarilor societăŃii absorbite/contopite care au devenit acŃionari ai societăŃi absorbante/nouă se va evidenŃia în contul 109 „AcŃiuni”. f) - Valoarea globală a societăŃii stabilită prin metoda patrimonială, bursieră, metoda bazată pe rezultate, metode mixte etc. reprezintă valoarea aportului net de fuziune a fiecărei societăŃi, care stă la baza raportului de schimb. Valoarea aportului net de fuziune poate să fie egală cu valoarea activului net contabil, dacă s-a utilizat metoda patrimonială. Dacă valoarea aportului net > decât activul net contabil diferenŃa se va înregistra la venituri, iar în situaŃia inversă la cheltuieli. Apreciem că prin utilizarea conturilor specifice menŃionate se asigură: creşterea criteriului de performanŃă a contabilităŃii printr-o imagine fidelă, adevărată, corectă, completă, pertinentă, sinceră, în acord cu faptele ce au loc. Într-o contabilitate normativă, imaginea fidelă definită prin prisma sincerităŃii şi a regularităŃii este asigurată prin acest mod de evidenŃiere. Astfel, se aplică cu bună credinŃă şi printr-o judecată profesională standardele şi procedurile contabile în funcŃie de cunoaşterea realităŃii, comportamentul responsabil onest, fără a deforma realitatea de către responsabilii de conturi. respectarea principiului prevalenŃei economicului asupra juridicului, prin asigurarea unor informaŃii care să prezinte credibil evenimentele şi tranzacŃiile ce au loc, respectiv transferul patrimoniului şi dizolvarea societăŃii absorbite/contopite în schimbul primirii unor titluri de la societatea absorbantă/nouă de către


464

acŃionarii societăŃii absorbite/contopite, contabilizate şi prezentate în concordanŃă cu fondul lor, cu realitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică. Aceasta este în concordanŃă şi cu cadrul contabil american, care acordă prioritate aspectului economic al informaŃiei contabile, care este produsă şi difuzată numai dacă este utilă în luarea deciziilor. principiului continuităŃii exploatării are o acŃiune specifică deşi acesta nu mai acŃionează la unităŃile care se dizolvă , prin transferul universal al patrimoniului, acŃiunea lui se transferă la unităŃile beneficiare. respectarea pragului de semnificaŃie prin asigurarea unor informaŃii a căror importanŃă poate influenŃa deciziile, rezultând informaŃii privind cheltuielile, veniturile, profitul sau pierderea din fuziune, acŃiunile ce vor fi primite de către acŃionarii societăŃii absorbite/contopite, de la societatea absorbantă/nouă, ca urmare a fuziunii. asigurarea caracteristicilor calitative ale informaŃiilor contabile: intelgibilitatea, credibilitatea, relevanŃa informaŃiei. InformaŃiile rezultate din contabilizarea fuziunii sunt: - ineligibile, vizează o înŃelegere uşoară de către uilizatori, depunându-se eforturi rezonabile; - relevante, putând influenŃa deciziile utilizatorilor, ajutându-i să evalueze evenimentele trecute şi curente ale entităŃii absorbite. - credibilitatea informaŃiei este asigurată prin reprezentarea fidelă a realităŃii, prevalenŃa economicului asupra juridicului, integralitatea informaŃiei. Bibliografie

Băcanu I., 1999, Noua reglementare a fuziunii şi divizării societăŃilor comerciale. Revista de Drept Comercial nr.5/1999 p.17;

Băcanu I., 1999, Capital social al societăŃilor comerciale, Ed. Lumina LEX, Bucureşti, , p.186;

Băcanu I, 1995, Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale, Revista de Drept comercial, nr.4/1995;

Collin P.H., Adrian Jollife, Dictionary of accounting, 1992 (traducere) Editura Universal Dalsi, 2000, p.16.

Deleanu S, 1992, Clauza leonină în contractele de societate, Revista de drept comercial nr.2/1992;

Dumitrache S,., 1998 SocietăŃile comerciale „deschise” şi societăŃile comerciale „închise”, Dreptul comercial nr.8/1998.

M.Epuran, D. CotleŃ, I.Pereş, F. Ineovan, Contabilitatea financiară vol.II, Editura Vest 1998.

Feleagă N şi colaboratorii, 1996, Contabilitate aprofundată, Editura Economică, Bucureşti,

Guyon Y., 1992, Droit des affaires, ed.7 Paris, Economica, vol.1 nr.627 – 637;


465

Imbrescu,C, 1993, ConsideraŃii privind fuziunea societăŃilor comerciale. Gestiunea şi Contabilitatea firmei nr.10 – 11/1999 p3;

Matiş,D., 2003, Contabilitatea operaŃiilor speciale, Editura Intelcredo, Deva, p.119 – 130;

Pântea I.P., 1998, Managementul contabilităŃii româneşti, Editura Intelcredo, Deva, vol. II, 1998, pag. 700-701;

Raulet C., 1993, Gestion et comptabilite des societes comerciales, Dunod, Paris, p.2002;

Rurup B., 1999, DicŃionar german – român al economiei de piaŃă (traducere), Editura Niculescu SRL, Bucureşti, p.99;

Savu T., 2001, SocietăŃile comerciale şi acquis-ul Comunitar, Tribuna Economică, Bucureşti, p.11-22;

Toma M, 2003, Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune şi divizare, Editura CECCAR, Bucureşti p.16-17;

Villeguerin E., 1993, Dictionnaire de la comptabilite, Ed. la Villague, Paris, p. 639.

Memento Practique Francisc Lefebvre Societes Comerciales, editions Francis Lefebvre, Paris, 1998, p.1138.

Legea societăŃilor comerciale, nr.31/1990 cu modificările ulterioare, art.243.

Codul fiscal art .26 aprobat prin Legea 571 / dec 2003 şi normele metodoligice de aplicare, actualizate.

OMFP nr.1367/17 septembrie 2004 Privind aprobarea Normelor privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaŃiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăŃilor comerciale, retragerea şi excluderea unor asociaŃi din cadrul societăŃilor comerciale.


466

LICHIDAREA SOCIETĂłILOR COMERCIALE ŞI INFLUENłA ACESTEIA ASUPRA APLICĂRII

PRINCIPIILOR CONTABILE.

Imbrescu Carmen-Mihaela Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Economie şi Administrarea a Afacerii

Str. Pestalozzi Nr.16 Timişoara, [email protected]

Abstract

The Liquidation of Firms and Its Influence over the Application of Accounting Principles

This paper tries to present the main differences between voluntarily liquidation and forced or judicial liquidation (bankruptcy) of firms. Also, this paper tries to underline the principles used in the process of liquidation and the influence of the liquidation over the accounting principles.

Keywords: bankruptcy, judicial reorganization, liquidator, accounting principles

1. ConsideraŃii generale privind dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale. De la înfiinŃarea ei prin actul constitutiv, o societate comercială parcurge

un proces normal de existenŃă, perioadă în care îşi realizează obiectul de activitate, se consolidează şi se dezvoltă atâta timp cât îşi dovedeşte viabilitatea, chiar şi după dispariŃia fizică a asociaŃilor care au constituit-o. Pot să apară însă şi momente de reorganizare a societăŃilor comercial prin fuziune, divizare, pot interveni evenimente excepŃionale sau neprevăzute care provoacă fortuit încetarea activităŃii ei. DesfiinŃarea unei societăŃi comerciale are loc din punct de vedere juridic şi de fapt, DesfiinŃarea juridică se realizează prin dizolvare, iar cea de fapt, prin lichidare. Orice societate comercială va sfârşi prin a dispărea, deoarece urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.

Ca entitate economică, socială şi juridică o societate comercială dispare odată cu dizolvarea şi lichidarea ei. Dizolvarea şi lichidarea în procesul de încetare a personalităŃii juridice a unei societăŃi comerciale, în condiŃii obişnuite, reprezintă două faze obligatorii în principiu separate de momentul desemnării lichidatorilor. Acestea sunt noŃiuni care se referă la acelaşi proces respectiv încetarea activităŃii societăŃii comerciale. Astfel, dizolvarea societăŃii comerciale este desfiinŃarea ei juridică, încetarea existenŃei acesteia, care se finalizează cu radierea societăŃii din registrul comerŃului şi publicarea în Monitorul Oficial al României. Lichidarea societăŃii comerciale reprezintă „ansamblul de operaŃii care, după dizolvarea societăŃii, au ca obiect realizarea elementelor de activ (transformarea activului) în bani şi plata creditorilor, în vederea partajului activului


467

net rămas între asociaŃi”. De aici rezultă că lichidarea este precedată de dizolvarea societăŃii comerciale. LegislaŃia din România nu dă o definiŃie expresă privind dizolvarea şi lichidarea unei societăŃi comerciale, deşi între cei doi termeni există diferenŃieri privind statutul juridic al societăŃii aşa cum reiese din doctrina juridică. Astfel, dizolvarea a fost considerată modalitatea juridică de încetare a existenŃei societăŃii, desfiinŃarea ei ca persoană juridică. Această definire rezultă şi din Codul civil referitor la materia societăŃilor ( expresia „societatea încetează”) precum şi din unele dispoziŃii ale Legii 31/1990 privind societăŃile comerciale (art.58) ce reglementează nulitatea societăŃii şi prevede „pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităŃii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare”, prevedere care se contrazice cu prevederile privind efectele dizolvării. Astfel, art.233 din Legea 31/1990 precizează că „societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaŃiunile lichidării, până la terminarea acesteia”. După aprecierea noastră dizolvarea poate fi considerată ca un moment care pune capăt activităŃii comerciale normale prevăzută prin actul constitutiv şi marchează trecerea societăŃii comerciale într-o nouă fază, cea a lichidării. În perioada ce urmează dizolvării societatea comercială are personalitate juridică restrânsă, limitată, la operaŃiunile lichidării. Ca urmarea dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii lichidării.

Deşi în condiŃii obişnuite a încetării personalităŃii juridice a unei societăŃi comerciale, dizolvarea şi lichidarea reprezintă două faze obligatorii, există şi excepŃii. Astfel, în cazul fuziunii şi a divizării totale,dizolvarea societăŃii care îşi încetează activitatea ca efect al acestora,se face fără lichidarea patrimoniului care se încorporează în noua societate.

Legea 31/1990 privind societăŃile comerciale (art. 227) menŃionează că, societatea comercială se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii. În acest caz asociaŃii trebuie să fie consultaŃi, cu cel puŃin trei luni înaintea expirării duratei societăŃii de câtre consiliul de administraŃie, privind eventuala prelungire a acesteia. În lipsa consultării, la cererea oricărui asociat, tribunalul poate dispune efectuarea consultării. b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau realizarea acestuia; c) declararea nulităŃii societăŃii; d) hotărârea adunării generale. În cazul dizolvării prin hotărâre a asociaŃilor, aceştia vor putea reveni asupra hotărârii luate cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, dacă nu sa făcut o repartiŃie din activ. e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice precum şi neînŃelegerile grave dintre asociaŃi care împiedică funcŃionarea societăŃii; f) falimentul societăŃii;


468

g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii, Starea de dizolvarea a societăŃii se statuează prin:

- hotărârea de dizolvarea a adunării generale a societăŃilor, - hotărârea judecătorească prin declararea falimentului, - publicarea în Monitorul Oficial şi presă, - anunŃarea în Registru ComerŃului.

Dizolvarea societăŃii comerciale, desfiinŃarea ei juridică, ca urmare a deciziei adunării generale a asociaŃilor/acŃionarilor, sau a unei hotărâri judecătoreşti, impune lichidarea fizică a structurilor sale: activele, obligaŃiile şi capitalurile, deci desfiinŃarea de fapt a societăŃii comerciale. Apreciem că noŃiunea de lichidare are două sensuri, unul larg şi unul restrâns.

În sens larg lichidarea reprezintă ansamblul de operaŃiunii, care după dizolvarea juridică a societăŃii, are ca obiectiv terminarea afacerilor comerciale aflate în curs, transformarea în bani a activelor, plata obligaŃiilor sociale şi partajul activului net rămas între asociaŃi.

În sens restrâns, lichidarea include numai operaŃiunile cuprinse între momentul dizolvării şi cel al împărŃiri activului între asociaŃi.

În dreptul francez, partajul activului între asociaŃi este considerată o fază distinctă de cea a lichidării, începând după închiderea lichidării. În funcŃie de cauzele care au provocat starea de dizolvare, lichidarea poate fi: a) lichidare benevolă (voluntară, obişnuită) b)lichidare forŃată sau judiciară (falimentul). Dizolvarea societăŃii comerciale, desfiinŃarea ei juridică, ca urmare a deciziei adunării generale a asociaŃilor/acŃionarilor, sau a unei hotărâri judecătoreşti, impune lichidarea fizică a structurilor sale: activele, obligaŃiile şi capitalurile, deci desfiinŃarea de fapt a societăŃii comerciale. 2. Lichidarea voluntară în raport cu lichidarea judiciară.

Spre deosebire de lichidarea voluntară, reglementată de Legea 31/1990 privind societăŃile comerciale, care constituie dreptul comun în materie de lichidare, procedura insolvenŃei reglementată, de Legea 85/2006 reprezintă o procedură specială, forŃată, aplicabilă societăŃilor comerciale aflate în insolvenŃă, adică în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

Principalele deosebiri între lichidarea voluntară şi cea judiciară se prezintă în tabelul nr.1.


469

Tabelul nr.1. Deosebirile între lichidarea voluntară şi cea judiciară

Lichidare voluntară Lichidare judiciară Este reglementată de

Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990

Este reglementată de Legea privind procedura insolvenŃei nr. 85/2006 .

Se face în interesul asociaŃilor

Se face în interesul creditorilor

Reprezintă dreptul comun în materie

Reprezintă dreptul special

Nu se ridică dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea

Se ridică dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea

Lichidatorul este numit de adunarea generală a asociaŃilor în cazul SA şi SCA cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului constitutiv, respectiv de către toŃi asociaŃii în cazul SNC, SCS; SRL; şi doar prin excepŃie de instanŃa de judecată

Lichidatorul este numit exclusiv de tribunal la propunerea judecătorului sindic

Mandatul lichidatorului este convenŃional şi legal

Mandatul lichidatorului este preponderent judiciar şi în mică măsură legal

Lichidatorul nu trebuie să îndeplinească condiŃii de calificare profesională

Lichidatorul trebuie să îndeplinească condiŃii de calificare profesională

Activitatea lichidatorilor se desfăşoară sub controlul asociaŃilor, sau după caz al cenzorilor

Activitatea lichidatorului se desfăşoară exclusiv sub controlul şi îndrumarea judecătorului sindic şi a tribunalului

Lichidatorii sunt descărcaŃi de gestiune prin aprobarea de către asociaŃi (acŃionari) a bilanŃului final de lichidare şi a operaŃiei de repartizare a activului net între aceştia.

Lichidatorii sunt descărcaŃi de gestiune în baza unei hotărâri judecătoreşti de încheiere a procedurii pronunŃată de tribunalul competent.

Procedura de lichidare voluntară îşi păstrează acest caracter, chiar şi atunci

când decizia de dizolvare şi lichidare a luat-o instanŃa de judecată, la cererea asociaŃilor/acŃionarilor, datorită imposibilităŃii realizării obiectului de activitate.


470

În cazul lichidării voluntare nu se ridică dreptul debitorului de a-şi conduce propria activitate, fiind protejate în primul rând interesele acŃionarilor şi nu ale creditorilor ca şi în cazul lichidării judiciare. Indiferent de felul lichidării, la baza efectuării ei stau următoarele trei principii: 1. societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru nevoile lichidării. Ca atare: - patrimoniul societăŃii este separat de cel al asociaŃilor ei, aceasta constituind gajul general al creditorilor sociali; - societatea are răspundere juridică proprie, putând fi inclusiv declarată în lichidare judiciară; - poate sta în justiŃie prin lichidatorii ei; - atribuŃiile societăŃii de identificare a ei se menŃin, cu deosebirea că actele emise au menŃiunea că societatea se află în lichidare;

2. lichidarea se face în favoarea asociaŃilor în cazul lichidării voluntare şi în favoarea creditorilor în cazul lichidării judiciare. La lichidarea voluntară: - Dreptul de a cere lichidarea voluntară aparŃine asociaŃilor; terŃii nu pot solicita nici dizolvarea nici lichidarea societăŃilor, însă aceştia pot provoca, prin faliment, lichidarea judiciară. - AsociaŃii pot să curme cursul lichidării revenind asupra hotărârii de dizolvare sau să decidă fuziunea ori divizarea; - Numirea lichidatorilor se face direct de către asociaŃi, fie de către justiŃie la cererea asociaŃilor sau administratorilor; - Scopul principal al lichidării îl constituie împărŃirea activului net între asociaŃi. AsociaŃii sunt îndreptăŃiŃi să se ocupe de modul în care lichidatorii elaborează bilanŃul de lichidare şi repartizarea activelor. - Legea permite asociaŃilor să stabilească prin actul constitutiv regulile lichidării. Pornind de la faptul că lichidarea voluntară se face în interesul asociaŃilor, se pune problema caracterului lichidării: facultativ sau obligatoriu? Considerăm că este întemeiată lichidarea obligatorie atâta timp cât nu s-a hotărât continuarea activităŃii, în alte condiŃii, neconcepându-se ca societatea să rămână numai dizolvată. Lichidarea judiciară:

- se face în favoarea creditorilor, se aplică în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de tribunal, dacă există hotărârea tribunalului de încetare a reorganizării, ori de câte ori debitorul nu respectă planul de reorganizare şi în cazul neconfirmării unui plan de către tribunal.

- se va proceda la lichidare judiciară numai dacă nu este posibilă redresarea debitorului prin reorganizare judiciară.

- urmăreşte plata pasivului debitorului, iar pentru atingerea acestui scop se folosesc mijloacele cele mai adecvate, care pot fi reorganizarea


471

debitorului, caz în care soluŃia este vizibilă, sau lichidarea averii prin vânzarea bunurilor.

Toate legislaŃiile naŃionale atribuie procedurii lichidării judiciare funcŃiuni complexe, între care trei sunt fundamentale:

a) eliminarea, pedepsirea şi obligarea la despăgubiri a comercianŃilor şi a managerilor necinstiŃi;

b) plata creditelor pe o bază colectivă şi echitabilă; c) redresarea comerciantului în dificultate.

3. lichidarea este obligatorie, odată ce societatea s-a dizolvat. Deosebirile dintre lichidarea voluntară şi cea judiciară influenŃează procedura de efectuare a fiecăreia dintre ele. 3. Procedura lichidării voluntare a societăŃilor comerciale.

Mandatul administratorilor nu încetează decât în momentul preluării funcŃiei lor de către lichidatori. De aceea procedura lichidării societăŃilor comerciale cuprinde mai multe etape (fig.1.). a) – numirea lichidatorilor. În societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni numirea lichidatorilor se face de către adunarea generală care hotărăşte lichidarea, cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului constitutiv, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Dacă nu s-a obŃinut majoritatea, numirea se face de către tribunal la cererea oricăruia dintre administratori sau asociaŃi. Numirea lichidatorilor în societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă sau SRL va fi făcută de către asociaŃi, dacă în contractul de societate nu se prevede altfel. Dacă nu se poate întruni acest cvorum, numirea se face de către instanŃă la cererea oricărui asociat sau administrator. Împotriva sentinŃei se poate face recurs în 15 zile de la pronunŃare. Lichidatorii sunt persoane însărcinate cu executarea operaŃiilor de lichidare. Pot avea calitatea de lichidator persoane fizice sau juridice autorizate în condiŃiile legi. b) publicarea numirii lichidatorilor, prin înregistrarea lor în registrul comerŃului şi publicarea actului de numire în Monitorul Oficial. c) preluarea funcŃiei şi administrarea lichidării.

Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii,respectiv membrii directoratului.

Împreună cu administratorii,directorii respectiv membrii directoratului societăŃii, sunt obligaŃi să facă inventarierea valorilor de activ şi de pasiv, să întocmească bilanŃul de începere a lichidării, care servesc ca punct de separare a operaŃiilor de lichidare de cele anterioare şi să le semneze.

Primirea şi păstrarea registrelor societăŃii şi a patrimoniului. Pentru evidenŃierea operaŃiunilor de lichidare şi a facilitării exercitării controlului, lichidatorii vor Ńine un registru al operaŃiunilor de lichidare. Alături de puterile conferite de asociaŃi, lichidatorii mai au şi alte competenŃe stipulate expres de lege:


472

- să dea în judecată şi să fie acŃionaŃi, în interesul lichidării; - să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare.

Pentru operaŃiunile comerciale noi, întreprinse de lichidatori şi care nu servesc lichidării, aceştia răspund personal şi solidar de executarea lor.

- să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăŃii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc; - să facă tranzacŃii ce servesc lichidări; - să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii, chiar în caz de lichidare judiciară a debitorului, dând chitanŃă; - să contracteze obligaŃii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. Lichidatorii nu pot, în lipsă de dispoziŃii speciale în actul constitutiv sau în

actul de numire să constituie ipoteci asupra bunurilor societăŃii, dacă nu sunt autorizaŃi de instanŃă, cu avizul cenzorilor.

Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor sau a consiliului de supraveghere. În materie de fiscalitate, lichidatorii au obligaŃia de a calcula şi vărsa la buget impozitele, taxele şi contribuŃiile ce se cuvin acestuia. Dacă în urma lichidării rezultă profit se plăteşte impozitul pe profit, iar dividendele obŃinute de acŃionari / asociaŃi ca urmare a lichidării sunt supuse impozitului pe dividende. Nu pot plăti asociaŃilor nici o sumă în contul părŃilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăŃii. Dacă lichidatorii constată, pe baza bilanŃului de lichidare, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, trebuie să ceară sumele de la asociaŃii care răspund nelimitat sau de la cei care nu şi-au efectuat vărsămintele integral sau sunt debitori faŃă de societate.

d) Întocmirea bilanŃului final de lichidare şi a proiectului de repartizare a activului net între asociaŃii, care se aduce la cunoştinŃa asociaŃilor. După efectuarea operaŃiilor de lichidare (realizarea activelor adică vânzarea şi încasarea lor şi plata datoriilor) lichidatorii elaborează bilanŃul final de lichidare, ce oglindeşte mărimea activelor şi a pasivelor societăŃii, activul net rezultă din lichidare precum şi partea ce se cuvine fiecărei acŃiuni din activul net. Dacă lichidarea nu se termină într-un an, lichidatorii întocmesc situaŃii financiare anuale. e) Depunerea şi publicarea bilanŃului de lichidare şi a proiectului de repartizare. BilanŃul final de lichidare şi proiectul de repartizare a activului net între asociaŃi, semnat de lichidatori şi însoŃit de raportul cenzorilor se depune la Registrul comerŃului şi se publică în Monitorul Oficial. Orice acŃionar poate face opoziŃie. În urma acestor proceduri, mandatul lichidatorilor încetează. f) Repartizarea activului net între asociaŃi pe baza proiectului de repartizare.


473

g) Radierea societăŃii din Registrul comerŃului. Lichidarea societăŃii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Tribunalul pentru motive întemeiate poate prelungi acest termen cu cel mult doi ani. Întrucât după terminarea lichidării, societatea ca persoană juridică încetează să mai existe, lichidatorii trebuie să ceară radierea acesteia din Registrul comerŃului. Radierea se poate face şi din oficiu. În situaŃia în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenŃă , lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenŃei, la solicitarea creditorilor. Judecătorul sindic , constatănd îndeplinirea condiŃiilor privind insolvenŃa dispune deschiderea procedurii simplificate a insovenŃei. h) Depunerea registrelor şi a actelor societăŃii lichidate. La societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă sau S.R.L. se depun registrele şi activele la asociatul desemnat de majoritatea asociaŃiilor iar la societăŃile pe acŃiune şi în comandită pe acŃiuni la Registrul comerŃului, fiind păstrate timp de 5 ani. În urma acestor proceduri mandatul lichidatorilor încetează. 4. Procedura lichidării judiciare. Lichidarea judiciară se face în interesul creditorilor, fiind reglementată de legea privind procedura insolvenŃei nr 85 / 2006. Persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activităŃi economice ( debitori ) aflaŃi în stare de insolvenŃă adică „ acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienŃa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, sunt supuse unei proceduri colective în care creditorii recunoscuŃi de instanŃele judecătoreşti participă la urmărirea şi recuperarea creanŃelor lor, fie utilizând o procedură generală sau o procedură simplificată. Procedura generală reprezintă procedura prin care un debitor intră după perioada de observaŃie ( cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului de reorganizare ,sau a intrării în faliment) succesiv, în perioada de reorganizare judiciară, ori doar în procedura falimentului. Procedura simplificată , este procedura prin care debitorul intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea insolvenŃei, fie după o perioadă de 60 de zile. Reorganizarea judiciară se aplică debitorului persoană juridică , în vedrea achitării datoriilor în baza unui plan de reorganizare care prevede separat sau împreună:

a) restructurarea operaŃională şi / sau financiară a debitorului, b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social, c) restructurarea activităŃii prin lichidarea unor bunuri. Procedura falimentului se aplică debitorului în vederea lichidării averii (

totalitatea bunurilor şi drepturilor ce pot face obiectul executării silite ) în vederea acoperirii pasivului , fiind urmată de radierea debitorului de la Registrul ComerŃului.


474

ParticipanŃii la procedura insolvenŃei sunt:instanŃele judecătoreşti, judecătorul sindic, administratorul special, administratorul judiciar şi lichidatorul.

a) InstanŃele judecătoreşti. În cazul procedurii generale şi simplificate a insolvenŃei unei societăŃi

comerciale procedura de desfăşurare cu excepŃia recursului este de competenŃa exclusivă a tribunalului în jurisdicŃia căreia se află sediul comercial principal al debitorului, aşa cum figurează în Registrul ComerŃului , registrul societăŃilor agricole sau al asociaŃilor şi fundaŃiilor şi sunt executate de un judecător sindic. b) Judecătorul – sindic Judecătorul – sindic reprezintă figura centrală a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, el acŃionează în calitate de magistrat şi nu de reprezentant al creditorilor sau debitorului.

Judecătorul – sindic este nominalizat de preşedintele tribunalului dintre judecătorii acelui tribunal desemnaŃi ca judecători – sindici în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Acesta este investit pe o perioadă nedeterminată, deoarece procedura de reorganizare judiciară şi faliment are o durată imprevizibilă.

În tot cursul procedurii, judecătorul – sindic poate fi înlocuit cu un altul, de către tribunal, prin încheiere motivată dată în Camera de Consiliu. Încetarea funcŃiei judecătorului – sindic se poate realiza fie prin înlocuirea acestuia de către tribunal, fie prin descărcarea de orice îndatoriri sau responsabilităŃi la închiderea procedurii.

Principalele atribuŃii ale judecătorului – sindic sunt următoarele: a) darea hotărârii de deschidere a procedurii; b) judecarea contestaŃiei debitorului împotriva cererii introductive a

creditorilor pentru începerea procedurii; c) desemnarea, prin hotărâre, a administratorului judiciar sau lichidatorului, stabilirea atribuŃiilor acestora, controlul asupra activităŃii lor şi dacă este cazul, înlocuirea lor; d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea; e) judecarea acŃiunilor introduse de administratorul judiciar sau lichidator pentru anularea unor acte frauduloase sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive; f) judecarea contestaŃiilor debitorului ori ale creditorilor, împotriva măsurilor luate de administrator judiciar sau lichidator, g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare după votarea de către creditori, h) hotărârea de a continua activitatea debitorului în caz de reorganizare; i) soluŃionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment.,

j) darea hotărârii de închidere a procedurii. Hotărârile judecătorului – sindic sunt definitive şi executate în condiŃiile

legii, ele putând fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.


475

În îndeplinirea îndatoririlor sale judecătorul – sindic poate fi ajutat de anumite persoane de specialitate: avocaŃi, experŃi; care sunt desemnaŃi prin încheiere iar retribuŃiile acestora se stabilesc de judecătorul – sindic şi sunt plătite din patrimoniul debitorului. AtribuŃiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităŃii administratorului judiciar şi/sau lichidatorului şi la pocesele şi cererile de natură financiară aferente procedurii insolvenŃei.AtribuŃiile manageriale revin administrarorului judiciar ori lichidatorului sau în mod excepŃional debitorului dacă nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea,decizii manageriale controlate sub aspectul oportunităŃii de către creditori. c) Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor , fără personalitate juridică este formată din totalitatea creditorilor cunoscuŃi,fiind convocată şi prezentată de către administartorul judiciar sau lichidator.Acesta alege un comitet al creditorilor dintre cei cu creanŃe garantate şi cei chirografari. Principalele atribuŃii ale comitetului creditorilor: - analizează activele debitorului şi face recomandări adunării creditorilor privind continuarea activităŃii şi planurile de reorganizare propuse, - analizează şi face contestaŃii privind rapoartele întocmite de către administratorul judiciar/ lichidator, - solicită ridicarea dreptului de administrare al debitorului. d)Administratorul special. Este reprezentantul desemnat de către adunarea generală a acŃionariolor/ asociaŃilor debitorului, persoană juridică să efectueze actele de administrare a averii, în perioada de procedură cănd debitorului i se permite să-şi administreze activitatea. Reducerea dreptului debitorului de administrare a averii, atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administraŃie a debitorului,debitorul fiind reprezentat de către administratorul judiciar / lichidator care îi conduce şi activitatea comercială. e) Administratorul judiciar. Este persoană fizică sau juridică , practician în insolvenŃă, autorizat conform legii care îşi execută atribuŃiile în perioada de observaŃii şi de reorganizare judiciară a debitorului. f) Lichidatorul. Este persoană fizică sau juridică,practician autorizat în insolvenŃă îşi execută aceleaşi atribuŃii ca şi la lichidarea voluntară ,în cadrul procedurii falimentului,atăt în procedura generală căt şi în cea simplificată a insolvenŃei.AtribuŃiile administratorului judiciar încetează în momentul stabilirii atribuŃiilor lichidatorului de către judecătorul sindic. Cererile introductive de declanşare a procedurii Solicitarea deschiderii procedurii insolvenŃei comercianŃilor potrivit legislaŃiei din România, se poate face de către debitor, creditori.


476

Debitorul comerciant persoană fizică sau societate comercială, care nu-şi poate plăti datoriile comerciale exigibile cu sumele de bani disponibile sau în cazul în care starea de insolvenŃă este iminentă se poate adresa tribunalului cu o cerere pentru a declanşa procedura insolvenŃei.

Pentru a cere deschiderea procedurii de către debitor trebuie îndeplinite două condiŃii:

a) formularea cererii când apreciază că apariŃia stării de insolvabilitate este iminentă.

b) să înregistreze cererea în termen de maxim 30 de zile de la data la care a cunoscut apariŃia stării de insolvenŃă.

Cererea va fi semnată de reprezentantul statutar şi va fi însoŃită în mod obligatoriu de următoarele acte:

a) bilanŃul certificat de către administrator şi cenzor/ auditor, balanŃa de verificare pe luna precedentă cererii debitorului;

b) o listă a tuturor bunurilor debitorului incluzând toate conturile şi băncile prin care îşi rulează fondurile, iar pentru bunurile grevate se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară;

c) o listă a numerelor şi adreselor creditorilor, oricum ar fi creanŃele acestora: certe sau sub condiŃie, lichide sau nelichide; scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinŃă;

d) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii; e) o declaraŃie privind intenŃia de a intra în procedura simplificată sau de

reorganizare conform unui plan de reorganizare. Judecătorul sindic prin sentinŃa de deschidere a procedurii generale,va desemna un administrator judiciar,iar în cazul procedurii simplificate un lichidator. După rămănerea irevocabilă a hotărării de deschidere a procedurii pe toate actele şi corespondenŃa emisă de debitor, administratorul judiciar sau de lichidator se va menŃiona cu caractere vizibile, în limba romănă , engleză şi franceză menşiunile „ în insolvenŃă”, „în reorganizare judiciară” sau „ în faliment” după caz. 5. InfluenŃa lichidării asupra principiilor contabile. Regimul juridic al lichidării are consecinŃe şi asupra modului de organizare şi conducere a contabilităŃii, influenŃând principiile contabile, evaluarea elementelor de activ şi a pasivelor, precum şi asupra prezentării informaŃiei contabile în situaŃiile financiare. Trecerea societăŃii comerciale în faza lichidării are consecinŃe deosebite, deoarece se înregistrează un abandon al principiului continuităŃii exploatării, activitatea societăŃii fiind subordonată exigenŃelor lichidării. Dizolvarea societăŃilor comerciale, deşi menŃine personalitatea juridică, are drept consecinŃă întreruperea activităŃii economice normale a societăŃii comerciale. Scopul activităŃii ei nu îl mai constituie obŃinerea de beneficii, ci finalizarea lichidării acesteia. Obiectivele activităŃii se limitează la derularea operaŃiilor


477

comerciale în curs în momentul dizolvării, vânzarea activelor şi plata datoriilor, iar documentele emise poartă menŃiunea că societatea este în insolvenŃă sau faliment. Activele societăŃii sunt deŃinute pentru vânzare, potrivit IFRS 5 „Active imobilizate deŃinute pentru vânzare şi activităŃi în curs de întrerupere”, deoarece sunt disponibile imediat pentru vânzare în starea actuală, vânzarea prezintă un grad înalt de probabilitate, întrucât trebuie identificat cumpărătorul activului sau grupului de active, vânzarea trebuie să se facă în cadrul unei pieŃe active, la un preŃ rezonabil, cât mai aproape de valoarea justă actuală. Sub aspect contabil, aceasta semnifică abandonul principiului continuităŃii şi elaborarea situaŃiilor financiare în valori lichidative (respectiv valoarea care se obŃine din vânzarea forŃată a activelor întreprinderii, într-un termen limitat, valoare, de regulă, mai scăzută decât valoarea actuală). În situaŃia lichidării bunurilor, valoarea lor se reduce sensibil deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cumpărător, vânzarea antrenează anumite cheltuieli, manifestarea unor elemente ale psihologiei vânzării forŃate etc. Numai prezentarea bilanŃului contabil la valori lichidative poate să asigure o imagine fidelă asupra situaŃiei financiare a patrimoniului şi a rezultatelor lichidării. Abandonul principiului continuităŃii exploatării are şi alte consecinŃe asupra celorlalte principii contabile, asupra evaluării activelor şi pasivelor şi a prezentării informaŃiei contabile, şi anume:

A) Asupra altor principii contabile: a) Principiul permanenŃei metodelor presupune continuitatea aplicării

aceloraşi reguli şi norme pentru a se asigura comparabilitatea în timp a informaŃiilor contabile, acesta nu se mai foloseşte, deoarece, de regulă, valorile lichidative sunt diferite de costurile istorice, şi din necesitatea luării în considerare a activelor şi pasivelor latente, generate de încetarea activităŃii.

b) Principiul independenŃei exerciŃiilor presupune delimitarea în timp, în cadrul unui exerciŃiu a cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei de gestiune pe măsură ce acestea sunt angajate şi trecerea lor la rezultatul exerciŃiului la care se referă , fără a Ńine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăŃilor. Acesta nu se mai aplică, întrucât trebuie să se Ńină seama de evenimente viitoare: concedieri, abandonarea unor contracte, cheltuieli generate de lichidare etc.

c) Principiul prudenŃei necesită aprecierea corectă a faptelor pentru a evita riscul în viitor, a incertitudinilor prezente ce ar putea afecta patrimoniul şi situaŃia financiară în viitor. Acesta se respectă parŃial dacă este necesar pentru aprecierea cheltuielilor, a datoriilor, determinarea eventualelor plusuri de valoare care trebuie contabilizate.

d) Principiul prevalenŃei economicului asupra juridicului presupune contabilizarea şi prezentarea evenimentelor şi tranzacŃiilor în situaŃiile financiare, în concordanŃă cu fondul lor şi cu realitatea economică şi nu numai cu forma juridică. Acesta nu mai poate fi recunoscut în gestiunea societăŃii, în special la lichidarea judiciară. Dacă într-o societate normală există prevalenŃa economicului


478

asupra juridicului, în cazul lichidării judiciare, activitatea se desfăşoară sub controlul judecătorului sindic, care urmăreşte în primul rând interesele creditorilor.

B) Asupra evaluării activelor şi pasivelor Principiul costurilor istorice este abandonat, elementele de activ sunt

evaluate la valoarea lor de realizare, iar pasivele la valoarea actuală. Activele imobilizate sau grupurile cedate se evaluează la cea mai mică

valoare, dintre valoarea contabilă şi valoarea justă, mai puŃin costurile cedării. Dacă activul imobilizat face parte dintr-un grup, evaluarea se aplică grupului de active (activele şi dotările direct asociate acestor active într-o tranzacŃie unică), ca un tot unitar, astfel ca grupul respectiv să fie evaluat la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puŃin costurile de vânzare.

În situaŃia în care nu există posibilitatea de a determina o valoare de piaŃă deoarece acel grup de active este rar vândut, acestea sunt evaluate conform IAS 16 „Imobilizări corporale” la costul de înlocuire mai puŃin amortizarea.

În legătură cu amortizarea activelor imobilizate în perioada lichidării, se pune problema dacă aceasta să se calculeze sau nu. LegislaŃia din România prevede ca amortizare să se calculeze şi să se includă pe cheltuielile exerciŃiului până la scoaterea lor din gestiune. Apreciem că, dacă activele imobilizate nu mai aduc beneficii economice viitoare, întrucât nu mai funcŃionează, conducerea entităŃii trebuie să dea o decizie de trecere în conservare, şi prin urmare acestea nu se mai amortizează. În acest mod se respectă şi IFRS 5, care prevede că activele şi grupurile de active destinate vânzării nu se amortizează.

Principiul prudenŃei va conduce la evaluarea unui plus de valoare numai dacă acesta este sigur.

C) Asupra prezentării informaŃiei contabile În notele de la conturile anuale trebuie să se precizeze principiile şi metodele

folosite pentru evaluarea în condiŃii de lichidare, să se explice motivele abandonării anumitor principii generale şi influenŃa lor asupra prezentării şi evaluării situaŃiilor financiare anuale. 6. Bibliografie

Cărpenarul D., 2002, „Drept comercial romăn” ed. IV, Editura ALL BACK, Bucureşti, p. 264;

Feleagă N., 1996, „Îmblânzirea junglei contabilităŃii”. Editura Economică, Bucureşti, p. 56;

Feleagă N. şi colab., 1996, „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, p.123;

Feleagă N., Ionaşcu I., 1998, „Tratat de contabilitate financiară”, Editura Economică, Bucureşti, p. 568;

Merle Ph., 1990, „Droit commercial societes comerciales”, 2-eme edition, Presses Dalloz, Paris, p. 107;


479

Turcu I., 1998, „Teoria şi practica dreptului comercial român”, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p. 401;

Turcu I., 2003, „Falimentul-noua procedură”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p. 205.


480

CORPORATE RISK MANAGEMENT - INFLUENCE FACTORS AND TRENDS

Laura Giurcă Vasilescu University of Craiova, Faculty of Economy and Business Administration

B-dul A.I. Cuza, 200585, Craiova, Romania e-mail: [email protected]

Abstract

Corporate risk management is a part of the firm risk management with which deal with the financial risks, such as market risk, liquidity risk and credit risk.

In the context of globalization and increasing competition, a variety of factors are influencing the development of corporate risk management: the increased volatility and deregulation of financial markets; developments in information and communications technology; increased use of derivatives; the complexity of financial products and so on.

The number and complexity of risks have increased while, at the same time, the risk tolerance among board members has decreased, which has resulted in a growing focus on managing risks.

This article describes the developments in corporate risk management, presents the influence factors and underlines the recent trends in this field.

Key words: Corporate risk, Management, Factors, Trends 1. Introduction

Risk Management is defined as the identification, analysis, and control of those internal and external risks that prevent the company from achieving its business goals and financial objectives.

The term ‘risk’ is often confused with ‘hazard’, which means the potential to cause negative outcomes. Risk, however, is the probability that this hazard will lead to a negative outcome, which is also referred to as a quantified exposure. The hazard can, therefore, be seen as the uncertainty in the future realization of formulated business objectives, such as net profit or expected cash flow. On the other hand, risk is the chance of a negative outcome of such a variable.

Regarding to financial risk management the banks are often seen as trail blazers. Therefore it is not surprising that banks have developed the most advanced techniques for measuring and managing financial risks. Financial risk management is the core competence of a bank and a factor that they can use to differentiate themselves from competition. Their financial risk management models are at the forefront of the industry because they use an integrated approach to manage risks proactively. Due to the importance of the banking system within our societies, banks are under severe supervisory pressure. As a result, legislation from external regulators, such as the Bank of International Settlements (with its Basel Committee),


481

is an important driver of financial risk management development in the banking industry.

The risk horizon for corporates, however, is not the same as for banks because they focus on stability of earnings and cash flows instead of market values. In addition, they are not affected as much by external regulation on financial risk management. Corporates typically do not have an active trading portfolio that needs daily attention; instead of managing the market value of a trading portfolio they are more concerned about reported earnings and cash flows. These financial variables are monitored carefully using a monthly, quarterly or annual risk horizon. Furthermore, corporates are governed less by external regulation on financial risk management. Although regulation is increasing, scandals have been the most important driver for corporate risk management development. Finally, as in banking, risk modeling does not necessarily result in lower capital requirements - but does it lead to increased shareholder value? 2. Classification of Corporate Risks

Corporate risk management is only one part of enterprise risk management with a focus on measurable (and manageable) financial risks, such as market risk, liquidity risk and credit risk. Figure 1 below presents a classification of corporate risks

Figure 1: Corporate Risk Classification

Business risks are typically the type of risks that result from the core competencies of the corporate. The board decides which risks can be avoided or explicitly taken by making strategic business decisions. The role of the corporate

Business Risk:

- Volume risk - Margin risk

Market Risk: - Foreign Exchange risk

- Interest rate risk

- Commodity risk

- Equity risk

Liquidity Risk:

- Funding risk - Price risk

Credit Risk: -Counterparty - Sovereign - Pre-settlement

Operational Risk:

- Criminal activities

- Litigation - External events

Corporate Risk Classification

Financial Risk


482

treasurer is to support this process, for example, by analyzing the investment proposal or the execution of financial transactions. Business risks are important to manage as investors need to estimate the unlevered beta to determine their required rate of return on equity and to estimate the credit rating to determine their required rate of return on debt.

Taking financial risks is generally not the core competence of a corporate but managing it is of vital importance, and this is the responsibility of the Chief Financial Officer (CFO) and corporate treasurer.

Financial risks can be seen as a collateral effect due to the fact that the company is taking on business risks. They can be subdivided into market risk, liquidity risk and credit risk: - Market risk is created by the values of financial variables, such as earnings and cash flow. Ultimately the value of the firm changes, due to changes in market variables including foreign exchange rates, interest rates, commodity and equity prices. - Liquidity risk is an important financial risk for a corporate, which is split into funding and price risk. Funding risk is the risk that a company is unable to fund itself due to its financial position or market sentiment. Price risk is the risk that interest rates increase or that the companies credit spread increases. - Credit risk occurs when counterparty is unable to honors its (full) contractual obligations. It is managed by using proper limit control for external counterparties and via negotiation of contracts and documentation, such as the ISDA agreements.

Operational risks, such as criminal activities, litigation, external events, processing and system failures, can be mitigated. These risks are often procedure and internal control related issues. The corporate treasurer can act as an internal consultant for the business related to insurance or sharing of operational risks. On the other hand, the corporate treasurer has a responsibility to minimize operational risks for its own organization and processes. 3. Corporate Risk Management Framework

Corporate need a more advanced risk management approach in order to benefit from a competitive advantage from strategic risk management. They should manage risks proactively via an integrated approach with a focus on measurable (and manageable) financial risks. Quantitative techniques, such as cash flow-at-risk and earnings-at-risk, are necessary to look at the combined effect of risks on the formulated business objectives. To achieve this, the corporates need to embed risk management across the organization because this will allow them to optimize their risk and reward balance by reducing earnings and cash flow volatility, which ultimately increases shareholder value.

Managing risks is a recurring process and needs to be reviewed by executive management periodically. The corporate risk management framework could have a five-step approach (figure 2):


483

a) Identification The first step of the framework is the identification of exposures. Key

exposures are identified by using impact analysis and estimating the impact of each exposure on the variability in earnings or cash flow. b) Measurement

The second step uses cash flow-at-risk and earnings-at-risk techniques to quantify the key exposures. Simply adding up exposures or using scenario analysis or sensitivity analysis will not meet the requirements of a truly integrated corporate risk management approach. c) Policy

The third step is the definition of a risk policy and strategy. Executive management needs to define the objective and risk appetite of the company in line with corporate strategy and operations. The document should clarify the optimal balance of risk and rewards. d) Process

The fourth step is about implementing risk management within the organization using the risk policy as a guideline. The right enablers need to be used to guarantee that risks are owned at different levels within the organization by the people who are able to influence it. e) Execution

The last step in the framework is execution and tactics, which relates to the tactical decisions that need to be made within the boundaries set by the risk policy, such as the optimal combination of hedging instruments. It also deals with the execution of operational procedures and control.

Figure 2: Corporate Risk Management Framework

The framework is a systematic, integrated approach with a focus on

managing financial risks to enhance shareholder value.

4. New influence factors for Corporate Risk Management A variety of factors are driving corporate risk management developments,

such as: - the increased volatility and deregulation of financial markets; - developments in information and communications technology (ICT);


484

- increased use of derivatives (including recognition of embedded derivatives); - the complexity of financial products.

These factors have increased the number of risks, as well as the complexity of the risks, a company has to face.

At the same time, risk awareness has intensified among board members as their responsibility and accountability increased as a result of growing pressure from external regulators. The result is an increased focus on risk management forcing companies to pay more attention and disclose more details of their risk and reward ratio. Risk management is becoming an area in which a company can differentiate itself from competition and it is therefore a topic of strategic importance. There are a few trends in corporate risk management that will help address these challenges: - first, the scope of risk management is becoming broader and extending from market risks to enterprise wide risks (including operational risks); - secondly, risks are increasingly managed through an integrated approach. This approach differs from the traditional approach where financial risks are managed in separate silos resulting in separate exposure blocks. A truly integrated approach looks at the risk contribution of each risk type present in the business portfolio with respect to the overall objective of risk management; - thridly, in order to effectively implement a corporate risk management framework requires that risk management to be embedded across the whole organization and that starts with the commitment of executive management. They need to define the objective and risk appetite of the company, in line with corporate strategy and operations, and document it in a risk policy. The policy is used internally as a guideline to roll out the risk management approach to all levels within the organization making sure that risks are owned by the people who are able to manage it best. It can also be used as a guideline for disclosure and communication of the company’s risk profile to external stakeholders. 5. Recent Trends of Corporate Risks Management

At present, risk management has the attention of most company’s boards, but they are still trying to determine the best way to address the array of exposures they face to risk.

More and more the companies recognize that corporate risk is broadening, spanning all aspects of their business-including reputation, property and liability risks, intellectual property, supply-chain management, environmental and social risks-and that it increasingly cannot be financed or transferred. As a result, getting a handle on all of an organization's risks involves greater cooperation among its various departments, including finance, legal, human resources, health and safety, production and distribution and information technology.

Also, since corporate governance has become an issue, boards have taken a serious interest in risk and insurance. Corporate governance, in particular, is driving the broader risk agenda.


485

In general, there is a policy of the companies that global corporate risks should be assessed on an annual basis and that the Board of Directors is responsible for overseeing the risk management strategic activities of the company.

Some companies are installing a chief risk officer to oversee the management of all the company's risks, while others are setting up risk committees, with senior representatives from most departments reporting on risk to the board.

The companies' approach to address risk can vary from country to country. For example, risk managers in Sweden and France tend to take a broader approach, looking at both traditional, insurable risks and risks such as brand and reputation exposures. Risk managers in the United Kingdom and United States, however, have adopted a largely risk financing-based approach, with closer links to treasury departments. The risk managers in southern Europe still tend to focus on traditional risk transfer approaches.

While traditional insurance and risk managers have a role in the enterprisewide process, typically sitting on company risk committees, risk managers in Europe increasingly are being drawn from a wider background than insurance and safety. And in many cases, the traditional risk managers do not drive the agenda and ask to be involved in corporate governance, reputational risk, intellectual property and environmental issues. They are reacting to what is outside their traditional field of risk transfer but not necessarily embracing the broader concept of risk.

At present, the risk managers could have a variety of backgrounds, such as: law, auditing or engineering as much as insurance. Therefore, the risk management no longer is confined to safety and insurance, but requires a knowledge that also embraces business continuity, project management, corporate governance and many other disciplines. Risk management is a field that has come together through a number of different professions coming at risk from different aspects.

As board-level interest in risk management grows and some companies are working to develop risk awareness across their entire organization.

In this context it is important to embed risk management throughout a company. Thus, the companies realize that the risk is something they need to handle properly, but there is no consensus as how to do that.

While some companies have appointed chief risk officers (CRO) to oversee the entire risk management process, others are establishing special risk committees or are using their existing audit committees to co-ordinate risk management and to spread the principles of risk management throughout the organization.

The chief risk officer model has a downside, because in general, everyone assumes that the CRO is responsible for risk, instead of idea that everybody should be responsible for risk management. At present, more European companies adopt a structured and enterprisewide approach to risk management, setting up risk committees. That group seeks to identify, monitor and manage the company's risks. Members of the council include business unit executives from throughout the company.


486

There is a raised awareness of corporate and operational risk, and if insurance managers choose to step up, they will have an access and visibility they wouldn't have had few years ago.

Recently was introduced a new technique for identifying risks that are hinder progress to corporate goals: Business Confidence Management. Instead of asking managers directly about risk, they are asked about confidence in achieving results (a positive approach). Thus, lack of confidence is translated into risk. This technique could be a solution to some high profile events which exposed errors of judgment of both executive and non-executive directors, senior management and external professional advisors.

Directors are responsible to many stakeholders in a company: staff, shareholders, bankers, suppliers, customers and government. They should be aware of any major threats to a company’s viability of information given to stakeholders. They depend on information collated by layers of management, who naturally prefer to report good news. Problems with operations, projects and finances may not be reported objectively. “Bottom-up” information flow is filtered to give a better impression to higher levels of management.

Business Confidence Management rapidly analyses the confidence of staff in meeting agreed targets, key performance indicators and management objectives. This works well when there are cross-functional responsibilities for delivering a particular target. The answers may expose unidentified high impact risks. Results are anonymous, without attribution to individuals. This generally generates frank responses from interviewees, creating an opportunity to raise unspoken concerns. Confidence bar charts highlight areas of low confidence, which are then translated into risk and a brief report comments on where further action is needed and therefore, the managers can work together better in order to reduce risk. The process is repeated quarterly to track confidence over time.

Business Confidence Management has been successfully implemented in a number of large organizations. It has highlighted areas of low confidence and promoted more balanced corporate reporting. 6. Conclusions

In the context of globalization, the companies have to face more and more the challenges and risks which could occur. Therefore the risk management is a key tool that all general managers should have to take into consideration as a priority. The Corporate Risk Management is a part of risk management with a focus on financial risks (market risk, liquidity risk and credit risk).

At present, a variety of factors are driving corporate risk management developments, such as: the increased volatility and deregulation of financial markets; developments in information and communications technology; increased use of derivatives; the complexity of financial products, etc.

At the same time, risk awareness has intensified among board members as their responsibility and accountability increased as a result of growing pressure from


487

external regulators. The result is an increased focus on risk management which forces companies to pay more attention of their risk and reward ratio.

All these challenging factors have increased the number of risks, as well as the complexity of the risks, a company has to face. As result, the companies recognize that the effective management of business risk is critical to the success of the company. Therefore a company’s approach to risk management should follow the principles: • Risk management will be embedded in all management systems and business processes and will be an integral part of the company’s internal control processes; • The identification of and management of risk is not limited to just the Board of Directors, but includes all managers and staff of the company; • A key objective of risk management is the development of a comprehensive risk management framework to ensure that risks are being managed in an efficient, effective, and economic manner. The framework will include risk management standards and risk assessment criteria. • the Board of Directors will review the effectiveness of risk management systems and internal controls regularly.

In conclusion, the executives in all fields need to acquire a greater understanding of risk management. Risk management is becoming an area in which a company can differentiate itself from competition and it is therefore a topic of strategic importance. References

Bartram, S. M., 2000, "Corporate risk management as a lever for shareholder value creation, Financial markets, institutions and instruments" 9(5), pp. 279-324;

Fatemi, A., Luft, C., 2002, "Corporate Risk Management: Costs and Benefits", Global-Finance-Journal” 13(1), pp. 29-38;

Froot, K.A., Scharfstein D.S., Stein, J.C., 1993, "Risk Management: Coordinating Corporate Investment and Financing Policies", Journal of Finance 48(5), pp. 1629-1658;

Lessard, D.R., 1991, "Global Competition and Corporate Finance in the 1990s, Journal of Applied Corporate Finance" 3(4), pp. 59-72;

May, O.D., 1995, "Do Managerial Motives Influence Firm Risk Reduction Strategies?", The Journal of Finance 50(4), pp. 1291-1308;

Santomero, A.M., 1995, "Financial Risk Management: The Whys and Hows", Financial Markets, Institutions and Instruments 4(5), pp. 1-14;

Shapiro, A.C., Titman, S., 1998, An Integrated Approach to Corporate Risk Management, Oxford: Blackwell Business;

Stulz, R., 1996, "Rethinking Risk Management", Journal of Applied Corporate Finance 9(3), pp. 8-24.


488

METODE ALE MANAGEMENTULUI ADMINISTRAłIEI PUBLICE ŞI CARACTERISTICILE UTILIZĂRII

ACESTORA

Marin Burtică*, Gheorghe Vârlan**, Simona Sabou***

*Universitatea Vasile Goldiş Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice **Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

***Universitatea de Nord Baia Mare [email protected]

Abstract To present the specific methods of public administration management and the

features of their use a perception of contents and principles of public administration is necessary. It is so because that management has a theoretical and a pragmatic object; it generates relations between different components of administration as part of general management. Methods and techniques of public management have to be in accordance with proceedings, objectives, principles of public administration and they are important for territorial management. The paper deals with many of the general managing methods used in public administration, team management, audiences, and scenario techniques among them. There are different arguments concerning the role of management in option for one or other of the methods. After a method is implemented the periodical analyze and evaluation of results is important.

Keywords: management in public administration, methods, theoretical object, administration.

Pentru a putea arăta care sunt metodele specifice managementului administraŃiei publice şi caracteristicile utilizării acestora se impune a sublinia câteva premize în abordarea acestora. Astfel, premizele se referă în principal la următoarele aspecte:

• modul de percepere a conŃinutului şi principiilor aferente managementului public, management asociat cu managementul administraŃiei publice;

• existenŃa ca o categorie (formă) de management, considerat ca fiind un proces concretizat în activităŃi legate de obŃinerea, orânduirea şi combinarea resurselor materiale, umane, financiare şi informaŃionale şi înfăptuite la nivelul diferitelor structuri organizaŃionale în vederea îndeplinirii unor scopuri sau obiective bine determinate în timp;

• managementul în cadrul administraŃiei publice presupune pe lângă o latură teoretică şi o latură pragmatică care atestă într-o formă sau alta capacitatea şi măestria managerilor de a aplica perceptele teoretice la realităŃile diferitelor condiŃii şi situaŃii de exercitare a sa;


489

• faptul că managementul şi în cazul administraŃiei publice, mai ales cea locală, reprezintă o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea, dori, căuta şi accepta o evoluŃie spre progres;

• rolul managementului abordat este dependent de formularea de legităŃi, principii şi modalităŃi de conducere în administraŃia publică la diferite niveluri ale existenŃei acesteia;

• managementul în cadrul administraŃiei publice constituie ansamblul proceselor şi relaŃiilor de management în cadrul şi între componentele sistemului administraŃiei publice, care prin regim de putere publică duce la aplicarea legilor în vigoare şi planifică, organizează, coordonează, gestionează şi controlează activităŃile desfăşurate în scopul realizării administraŃiei publice;

• existenŃa unei descendente a laturilor managementului general care poate fi evidenŃiată cu figura următoare ce arată nivelurile existenŃei managementului public:

Pornind de la premizele avute în vedere, metodele şi tehnicile managementului public trebuie privite Ńinând seama de faptul că, în general, ele constituie procedee şi modalităŃi folosite pentru îndeplinirea unor obiective şi sugerează calea urmată şi/sau drumul parcurs pentru obŃinerea rezultatelor, respectiv atingerea scopurilor Ńel stabilite. Mai trebuie subliniate şi următoarele aspecte importante:

• în managementul public metodele folosite constituie mijloace prin care se înfăptuiesc în condiŃii optime funcŃiile managementului cu scopul de a avea o administraŃie cât mai bună, bazată pe utilizarea raŃională şi eficientă a diverselor categorii de resurse de care dispun instituŃiile publice;

• datorită diversităŃii cu care se confruntă o administraŃie publică, metodele de management din cadrul său nu se pot rezuma la aplicarea unui singur principiu sau regulă de conducere, ci ele trebuie să Ńină seama de sarcinile ce

MANAGEMENT GENERAL

MANAGEMENT PUBLIC GENERAL

Management public central

Management public local

Management public la nivel

sectorial (structural)


490

îi revin administraŃiei publice reieşite din ConstituŃie, legislaŃie şi normativele în vigoare;

• întrucât managementul public poate fi considerat şi este o componentă a managementului evoluŃiei în profil teritorial, adică a managementului teritorial, perceptele care stau la baza lui au în vedere că exercitarea sa impune cunoaşterea şi aplicarea atât a metodelor şi tehnicilor generale de management, cât şi a celor caracteristice managementului teritorial, precum şi a celor specifice activităŃii administraŃiei publice, aşa cum rezultă din tabelul nr.1. Fără a prezenta şi a face referiri privitoare la metodele generale de

management, a căror conŃinut şi posibilităŃi de utilizare în diferite ipostaze sunt cunoscute din literatura de specialitate, în cele ce urmează se va evidenŃia esenŃa şi manifestarea unora dintre metodele, considerate de noi specifice managementului public.

Metoda convingerii, caracteristică Ńărilor democratice, urmăreşte ca deciziile politico-administrative şi actele autorităŃilor administraŃiei publice să fie respectate şi executate, atât de cetăŃeni, cât şi de funcŃionarii publici.

În acest scop se desfăşoară o activitate de convingere directă sau indirectă prin informarea pe diverse căi despre conŃinutul strategiilor de dezvoltare, actelor normative, deciziilor administrative locale, etc.

Tabelul nr.1.

Metode şi tehnici ale managementului public. Generale Specifice

1. Metoda managementului previzional; 2. Metoda de management prin obiective; 3. Metoda de management prin bugete; 4. Metoda de management prin proiecte; 5. Metoda managementului participativ; 6. Metoda scenariilor; 7. Brainstorming.

1. Metode executive: metoda convingerii, metoda cointeresării, metoda conducerii în echipă ş.a. 2. Metode de organizare şi funcŃionare: metoda organizării raŃionale a activităŃii administrative, metoda audienŃei, metoda conducerii eficiente, metoda valorificării experienŃei în muncă ş.a. 3. Metode de cercetare: metoda analizei – diagnostic, metoda analizei valorii, metoda arborelui de posibilităŃi, tehnica scenariilor ş.a.

Metoda cointeresării are în vedere faptul ca instituŃiile statului să acorde

recompense materiale şi/sau morale cetăŃenilor şi funcŃionarilor publici pentru îndeplinirea unor obligaŃii importante sau rezolvarea unor probleme deosebite.

De menŃionat că această metodă are două componente: stimularea materială/morală şi răspunderea materială.


491

Metoda conducerii în echipă, având la bază principiul „conducerii colegiale” Ńine seama de posibilitatea delegării de autoritate care permite transformarea funcŃionarilor publici în adevăraŃi colaboratori, ceea ce impune ca pe lângă repartizarea de sarcini, acestora să li se ofere posibilitatea ca prin împuternicire de a lua decizii.

În legătură cu delegarea în cadrul acestei metode de conducere s eimpun precizări privind sarcinile managerilor şi sarcinile colaboratorilor.

Metoda organizării raŃionale a activităŃii administrative, presupune elaborarea şi implementarea unor planuri de activitate, atât pe ansamblul sistemului administrativ, cât şi pentru fiecare instituŃie publică.

Rolul planurilor constă în asigurarea unei mai bune coordonări a activităŃilor desfăşurate în cadrul sistemului administrativ.

Metoda audienŃei este un instrument de conducere administrativă prin care managerii publici iau legătura directă cu cetăŃenii care le exprimă cerinŃele şi doleanŃele lor. Pe temeiul acestora se pot formula obiective strategice de acŃiune în domeniile infrastructurii, înzestrării tehnico-gospodăreşti ale localităŃilor, bazei tehnico-materiale din sistemul de învăŃământ educaŃie şi sănătate, ş.a.

Metoda conducerii eficiente arată ansamblul modalităŃilor de conducere orientate spre desfăşurarea unor activităŃi eficiente de către managerii publici în procesele de conducere şi execuŃie în instituŃiile publice.

Conducerea eficientă presupune existenŃa funcŃionarilor publici competenŃi cu pregătire profesională şi managerială ridicată. De asemenea comunicarea deschisă între funcŃionarii publici de la diferite niveluri ierarhice pentru elaborarea unor decizii corecte. coerente şi clare conforme cu realităŃile perioadei (momentului) de referinŃă.

Metoda valorificării experienŃei în muncă constă în asigurarea valorificării potenŃialului profesional, etic şi moral dobândit în timp, deoarece experienŃa căpătată are impact asupra activităŃii desfăşurate şi calităŃii proceselor de management şi execuŃie.

ExperienŃa acumulată ajută la identificarea rapidă a aspectelor esenŃiale şi imprimă activităŃii administrative o desfăşurare operativă şi eficientă.

Metoda analizei-diagnostic, cea mai des utilizată în cercetarea şi cunoaşterea situaŃiilor existente, permite analiza cauzală detaliată a datelor privind evoluŃiile trecute şi existente cu ajutorul căreia se identifică punctele tari şi slabe, oportunităŃi viitoare ale activităŃii administrative de la diferite niveluri. Pe temeiul ei se formulează propuneri de restructurare şi perfecŃionare.

Întrucât caracteristic sistemului administraŃiei publice este faptul că se bazează pe o structură bine conturată a domeniilor aferente exercitării acesteia în diverse planuri ale existenŃei comunităŃilor teritoriale, utilizarea analizei-diagnostic asupra modului în care se manifestă administraŃia în planurile respective, oferă posibilitatea cunoaşterii şi aprecierii măsurii în care obiectivele Ńel au fost atinse, respectiv cauzele generatoare de nerealizări. Astfel se obŃine materialul documentar şi informaŃiile necesare elaborării unor programe sectoriale de acŃiune în viitor.


492

Metoda analizei valorii este o metodă de cercetare-proiectare care în cadrul administraŃiei publice printr-o abordare funcŃională, urmăreşte ca funcŃiile obiectivelor studiate să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime în condiŃii de concordanŃă cu cerinŃele social-economice ale perioadei de referinŃă.

Adaptată la managementul public analiza valorii materializează noŃiunea de funcŃie prin desemnarea unei utilităŃi elementare, derivată din necesitatea socială care trebuie satisfăcută prin acŃiunile intreprinse şi înscrise în programele şi planurile ce se vor elabora. Pornind de la ceea ce arată teoria generală a managementului, utilizarea metodei analizei valorii în managementul din cadrul administraŃiei publice, presupune parcurgerea următoarelor etape (faze):

• pregătirea cercetării; • informarea asupra obiectului studiului; • analiza obiectului studiului; • stabilirea disfuncŃionalităŃilor care afectează diferite laturi valorice

ale obiectului analizat. Metoda arborelui de posibilităŃi (pertinenŃă) se bazează pe construirea

ununi graf arborescent cu ajutorul căruia se prefigurează căile (drumurile) care trebuie parcurse pentru a se ajunge la un obiectiv (scop) considerat final sau delimitarea etapelor necesar a fi parcurse pentru a atinge obiectivul final de viitor.

Datorită esenŃei sale această metodă poate fi utilizată în cadrul managementului strategic teritorial, adică a acelui management care conduce la obŃinerea unei imagini globale asupra elementelor definitorii ale unei evoluŃii favorabile a teritoriului administrativ şi comportamentului decizional în diferite etape ale evoluŃiilor viitoare.

Tehnica scenariilor este un procedeu legat de metoda arborelui de posibilităŃi, prin care se scot în evienŃă momentele „critice” când trebuie intervenit printr-o decizie opŃională între mai multe variante posibile.

Decizia de opŃiune permite continuarea acŃiunilor pe o direcŃie sau alta, creindu-se o nouă succesiune logică de secvenŃe, ce conduc din nou spre alte momente „critice” în care este necesară o nouă opŃiune, ş.a.m.d.

Oportunitatea folosirii acestei metode în managementul din administraŃia publică este generată de faptul că evoluŃia comunităŃilor teritoriale este influenŃată de o serie de factori endogeni şi exogeni permanenŃi sau accidentali care pot determina momentele „critice”.

De asemenea prezumŃia unor posibile momente „critice” poate fi realizată apelând la tehnica scenariilor.

Deşi pare o metodă cu nuanŃă teoretică şi mai puŃin aplicată în practică „sinetica” poate fi o metodă adaptabilă în managementul administraŃiei locale.

Motivul îl constituie faptul că aceasta este o metodă de stimulare a creativităŃii în cadrul unui grup sau echipe de decizie, bazată pe asociaŃii libere de idei şi folosirea mecanismelor creativităŃii indivizilor, deci şi a colectivului de manageri locali.


493

Se recomandă ca la diferitele niveluri ale structurilor administraŃiei publice să se folosească pentru obŃinerea de idei noi în toate problemele majore cu care managerii din instituŃiile publice sunt confruntaŃi şi care impun o analiză în cadrul grupului de conducere a acestora.

Pentru selecŃia şi aplicarea metodelor de management în cadrul administraŃiei publice, este important a Ńine seama de faptul că aceasta îndeplineşte două mari categorii de sarcini: unele de elaborare şi altele de execuŃie. De asemenea ca ea este ierarhizată, ierarhia administrativă fiind un procedeu pentru asigurarea coeziunii şi disciplinei administraŃiei, facilitând transmiterea ordinelor, repartizarea responsabilităŃilor şi supravegherea executării. Ca urmare, se impune o atentă cunoaştere a esenŃei fiecărei metode şi specificului aplicării ei.

În altă ordine de idei, alegerea metodelor de management public trebuie subordonată necesităŃii îndeplinirii funcŃiilor pe care administraŃia publică le exercită, adică de informare, prevedere, elaborare şi execuŃie.

Înfăptuirea fiecărei funcŃii impune utilizarea unor metode specifice de management pentru domeniul aferent funcŃiei în cauză.

Legat de metodele de management, posibilităŃile şi eficienŃa utilizării lor în administraŃia publică sunt managerii sau echipele manageriale.

Managerii reprezintă factorii principali ai oricărui proces de conducere, influenŃând direct, prin arta lor managerială, realizarea obiectivelor propuse şi înscrise în programe şi planuri de acŃiune.

Ei sunt aceia care, pe temeiuri bine conturate, selectează metodele de management ce pot fi folosite în administraŃia publică.

Întrucât există un număr însemnat de manageri în sistemul administraŃiei publice, tipurile de mangeri delimitează modalitatea şi gradul de antrenare şi intervenŃie în procesul de conducere conform componentelor pe care le au.

De aceea selecŃia şi aplicarea metodelor de management se manifestă diferit de la o categorie la alta de manager.

În această situaŃie stabilirea unei tipologii a managerilor din sistemul administraŃiei publice capătă o importanŃă deosebită, Ńinând seama de unele criterii legate de locul şi rolul managerilor conform celor din tabelul nr.2.

Tabelul nr.2. Tipologia managerilor din sistemul administraŃiei publice.

Criteriul Tipul de manager 1. Nivelul ierarhic 1. Manager de nivel superior

2. Manager de nivel mediu 3. Manager de nivel inferior

2. Sfera activităŃilor coordonate

1. Manageri funcŃionali 2. Manageri generali

3. Grad de flexibilitate al stilului de conducere

1. Manageri flexibili 2. Manageri impulsivi 3. Manageri ponderaŃi în comportament


494

4. Randamentul activităŃii de management

1. Manageri eficienŃi 2. Manageri ineficienŃi 3. Manageri organizatori 4. Manageri participativi 5. Manageri intreprinzători 6. Manageri realişti 7. Manageri oportunişti

Această tipologie a managerilor poate ajuta la stabilirea acelor categorii de manageri care sunt posibili de a fi antrenaŃi şi folosiŃi în alegerea şi implementarea diferitelor metode de management din cadrul celor prezentate. Facilitatea şi oportunitatea alegerii metodelor de management în administraŃia publică este dependentă şi de stilul de conducere adoptat. În situaŃia managementului public, stabilirea şi aplicarea unui anumit stil de conducere depinde de o serie de factori de influenŃă, dintre care mai importanŃi sunt:

• calităŃile manageriale • calităŃile personale ale subordonaŃilor • specificul activităŃii • mediul ambiant • situaŃii specifice.

În calitatea de conducător al dezvoltării şi progresului comunităŃilor teritoriale administraŃiei publice trebuie să-i fie caracteristic practicarea unui mangement performant generat de o monitorizare, implementare şi evaluare corespunzătoare a metodelor de conducere, organizare şi control a activităŃilor desfăşurate în spaŃiul comunităŃii respective.

Astfel, şi pe această cale, cele mai importante sarcini privind sprijinirea dezvoltării de către administraŃia publică se pot realiza. Bibliografie

Androniceanu, A., 1999, Managementul public, Editura Economică, Bucureşti,

Alexandru, I., 2000, Curente de gândire privind administraŃia publică, Editura Economică, Bucureşti,

Bibu, N.A., Foltean, Fl., 2000, Managementul organizaŃiilor publice, Editura Cecma Partner, Timişoara,

Bondar, F., 2007, Politici publice şi administraŃie publică, Editura Polirom, Iaşi,

DănăiaŃă, I., 2004, Bibu, N.A., Predişcan, Mariana, Management, Bazele teoretice, Editura Mirton, Timişoara,

Filip, P., 2007, Managementul administraŃiei publice locale – o abordare proactivă, Editura Economică, Bucureşti,


495

Munteanu, V.A., 2003, Managementul public, Editura Tipografia Moldova, Iaşi,

Profiroiu, A., 1998, Management strategic al colectivităŃilor locale, Editura Economică, Bucureşti,

Petrovici, V., 2001, Stiluri de conducere şi eficienŃa managementului, Editura Economică, Bucureşti,.


496

CALITATE-PRODUCTIVITATE-COMPETITIVITATE FACTORI ESENTIALI DE CRESTERE A

PERFORMANTEI ECONOMICE

Marin Burtică, Viorel Pop Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, România

Abstract The Quality – Productivity – Competitiveness system so in companies as in

the society as a whole is object of awareness after Romanian access to the EU. Actions in this field are strengthened in condition of higher rate of globalization, which puts higher demands in respect of quality/price and quality/productivity ratios.

Keywords: quality, productivity, „prod-out” and „market-in”, the „4M”, Total quality management, total production and productivity management.

Crearea triadei „Calitate-Productivitate-Competitivitate” relativ la firme, ca şi la nivelul întregii societăŃi, a devenit acum odată cu integrarea României în Uniunea Euro-peană, o problemă care preocupă în cel mai înalt grad lumea economică. Demersurile în acest sens, au devenit de importanŃă majoră, presantă în condiŃiile globalizării, condiŃii ce impun nu numai progresul tehnologic, ci şi schimbări de men-talitate privind întregul lanŃ economic, de la proiectarea produselor, la producerea lor, comercializarea şi utilizarea acestora - având în vedere piaŃa tot mai globalizată, deci exigentă, privitor la raportul „calitate / preŃ” - respectiv „calitate / productivitate”. Competitivitatea, cerinŃă existenŃială în economia de piaŃă Economia de piaŃă (liberă, concurenŃială) este guvernată de cele două legi economice de bază: legea concurenŃei şi legea cererii şi a ofertei.

În aceste condiŃii, competitivitatea, ca măsură a capacităŃii de vânzare (cu profit) a produselor sau a serviciilor oferite, trebuie definită conceptual ca fiind rezultatul calităŃii şi a productivităŃii, iar indicatorii care o caracterizează cel mai bine, sunt: valoarea adăugată raportată la costuri, respectiv valoarea vânzărilor raportată la costuri, în condiŃiile valorificării integrale a producŃiei. Aceşti indicatori se referă la un ciclu de producŃie / vânzare, fiind în bună măsură similari cu indicatorii profit / total active, conform formulei:

P / A = P / CA . CA / A

unde: P - reprezintă profitul


497

A - totalul activelor CA - cifra de afaceri Atât productivitatea cât şi calitatea, sunt condiŃionate de:

- resursele implicate în realizarea produselor / serviciilor - calitatea, cantitatea şi costul acestora - precum şi de modul lor de folosire. Acestea sunt resursele materiale, energetice, umane şi informaŃionale,

precum şi de know-how, toate putând fi transpuse în final în expresie financiară. Economiile Ńărilor dezvoltate, au demonstrat că motorul succesului economic este motivaŃia, cea care pune în mişcare mecanismele economiei de piaŃă relativ la cerere şi ofertă, generând premizele şi condiŃiile pentru inovare. Cererea şi oferta, stabilesc şi valoarea adăugată, mărimea acesteia depinzând direct de costurile de producŃie, în care un rol important îl are productivitatea. Iată de ce, conŃinutul real al noŃiunii de productivitate, dincolo de conotaŃiile po-puliste, politice sau voluntariste, se cere clarificat pentru o utilizare cu adevărat benefică în practica managerială în condiŃiile economiei de piaŃă. Dacă, în ceea ce priveşte calitatea, definiŃia acesteia surprinde aspectele esenŃiale ale conceptului, în privinŃa productivităŃii pot să apară mai multe înŃelesuri, în funcŃie de punctul de vedere analizat putându-se vorbi despre productivitatea muncii (a resurselor umane) precum şi productivitatea diferitelor tipuri de capital: financiar, tehnologic etc. (E. Rădăceanu, 2001; T. Tsutsumi, 2001). La firmele de tip IMM, avantajul competiŃional poate să provină tocmai din volu-mul redus al producŃiei, dar cu valoare mare, prin exploatarea strategiei de diferenŃiere prin calitate, ori prin efectul strategiilor inovative şi crearea potenŃialului concurenŃial. Se detaşează prin eficienŃă, mai ales firmele din sectorul serviciilor, care cu inves-tiŃii reduse reuşesc obŃinerea unei valori adăugate mari, prin exploatarea resurselor esenŃiale, formate din know-how şi imaginea firmei, imagine construită în primul rând prin calitatea serviciilor oferite. Pentru acest tip de firme, crearea reŃelei relaŃionale cu „firmele client”, ca şi even-tuale alianŃe, sunt mai uşor de realizat datorită flexibilităŃii determinate de tipul activi-tăŃilor principale precum şi a structurilor de organizare ce cultivă lean-managementul. Rezultă astfel că productivitatea poate însemna să produci cu grad maximal de utilitate, cantitatea rămânând în acest fel un indicator de importanŃă secundară, strict dependent de nivelul cererii. Acest mod de abordare a productivităŃii, poate pune în discuŃie diferenŃierea între productivitatea la nivelul firmei şi cel la nivel agregat, social. Pe de altă parte, posibilitatea satisfacerii cerinŃelor clienŃilor şi materializarea de paradigmă de la „prod-out” la „market-in”, datorată flexibilităŃii producŃiei şi a noilor abordări de


498

marketing, posibile acum datorită sistemelor IT&C, serveşte ideii de îmbinare a elementelor de calitate şi a celor de productivitate, pentru atingerea competitivităŃii. În consecinŃă, se impun redefiniri de termeni, care trebuie să includă şi indicatorii legaŃi de protecŃia mediului şi calitatea vieŃii, îmbinând aspectele cantitative cu cele calitative atât la nivel de individ cât şi la nivel social. În aceste condiŃii, apare ca sursă importantă de creştere a productivităŃii, reducerea şi chiar eliminarea risipei, în condiŃiile conştientizării şi cultivării necesităŃii de consum raŃional, pornind de la nivel individual spre cel agregat naŃional. Abordarea de această manieră, face apel la promovarea unui alt sistem de valori decât cel actual - care încurajează consumul în exces, crearea noului sistem bazându-se pe educaŃia şi învăŃământul de toate gradele, misiunea în această zonă fiind crearea conştiinŃei comunitare şi ulterior a celei globale, care să permită înŃelegerea satisfacŃiei nu prin ceea ce este mult, ci prin cât, ne este util! Promovarea noilor tehnologii şi a inovării în condiŃiile exigenŃelor ecologice, a devenit o constantă a politicilor statelor dezvoltate. Germania spre exemplu, înregistrează o cifră de afaceri de peste 250 miliarde euro în domeniul ingineriei, rspectând standardele înalte de mediu, cu deosebire în industria automobilelor, a roboŃilor, proiectarea de ansamblu a firmelor industriale etc. exportând în unele dintre aceste domenii peste 70% din producŃia realizată. Firma Siemens, înregistrează în medie 36 de inovaŃii pe zi, 60% din cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare fiind alocate dezvoltării de software în cadrul unor echipe ce lucrează în reŃea cu colegi din SUA, Suedia şi India. Germania promovează tehnologii avansate şi în domeniul energiilor alternative şi al produselor pentru protecŃia mediului, deŃinând 20% din totalul mondial, estimând în continuare o creştere de 40% până în 2010 (Rădăceanu E., 2007). Pe de altă parte, acŃiunea legilor economice specifice economiei de piaŃă, trebuie înŃeleasă şi folosită în condiŃiile societăŃii contemporane în curs de globalizare, puternic influenŃată de principalii actori economici care sunt firmele multinaŃionale, marile corpo-raŃii care practic direcŃionează şi condiŃionează desfăşurarea activităŃilor de producŃie şi de vânzare - prin marea lor putere economică şi influenŃă politică. Dacă în domeniul producŃiei, marile corporaŃii precum: Toyota, Ford, IBM, Intel, Microsoft, Siemens etc. dictează standardele în domeniile lor de producŃie, în ceea ce priveşte vânzările, acestea sunt tot mai mult acaparate, în domeniul produselor de larg consum, de către marile reŃele de super-marketuri, care reduc tot mai mult rolul firmelor mici şi mijlocii în domeniu (Korten C.D., 1995). Şi totuşi, performanŃele marilor firme se diferenŃiază, ordinea lor în clasamente fiind dată de diferite criterii, mai mult sau mai puŃin corelate, precum: cifra de afaceri, valoarea de piaŃă a activelor etc. băncile dominând prin fondurile financiare deŃinute şi atât de necesare investiŃiilor pentru dezvoltare. Societatea post-industrială, tot mai mult influenŃată de progresul tehnico-ştiinŃific mai ales de informatizarea şi automatizarea din domeniul producŃiei şi nu


499

numai, impun noi practici educaŃionale şi manageriale capabile să producă schimbările de mentalitate reclamate de noile condiŃii. Toate acestea se manifestă nu numai pe piaŃa bunurilor materiale şi de capital, ci şi pe piaŃa muncii, unde învăŃământul de toate gradele este chemat să joace un rol priori-tar prin generarea unei oferte competitive, alături de ceilalŃi factori de influenŃă strategică, precum domeniul legislativ, tehnologic, cultural şi socio-politic. . Dezvoltarea exponenŃială înregistrată în domeniul tehnico-ştiinŃific pe parcursul secolului XX, a acreditat noul concept de „Societate a Cunoaşterii” subliniind rolul creativităŃii ca factor generator dar şi rezultant, al cunoaşterii - în prezent principalul factor de progres în toate domeniile de activitate. Procesul cunoaşterii şi instruirea, sunt caracterizate ca fiind esenŃial de natură constructivistă, acest proces desfăşurându-se la două nivele: „inteligenŃa organizează lumea, organizându-se şi pe sine” (Brookes J.). Acest concept, acordă cercetării şi învăŃământului rolul de amplificator al cunoaş-terii teoretice şi practice, concretizând aici răspunsul la marile întrebări: ce - cum - pentru ce - cu ce beneficiu individual şi social se cercetează, se crează, se produce şi se vinde? Referindu-se la învăŃământul superior tehnic şi economic, inginerii şi economiştii sunt tot mai solicitaŃi în 3 mari direcŃii, şi anume: - cercetarea tehnico-economică şi proiectarea - managementul operaŃional al proceselor de producŃie - vânzarea produselor, inclusiv cele ale cercetării ştiinŃifice. De aici, rezultă şi nevoia de transformare pragmatică a învăŃământului superior, în direcŃia eficientizării şi a progresului calitativ necesar. AbsolvenŃii, ingineri şi economişti trebuie să cunoască şi să stăpânească tot mai bine domeniile IT&C, noile tehnologii de proiectare şi producŃie (CAD, CAM, CAE, CIM etc.) precum şi „educarea cererii” de consum în spiritul calităŃii şi a productivităŃii, dar şi a protecŃiei mediului şi a protecŃiei consumatorilor pentru creşterea reală a calităŃii vieŃii. Alte abordări metodologice privind calitatea şi productivitatea, sunt: cei „4M” (men, materials, machines, method), analiza factorilor de influenŃă, precum şi metodele moderne de conducere a producŃiei.

Integrarea diferitelor abordări, îşi găseşte expresia cel mai bine structurată în conceptele de (Imai M., 1994):

- Management total al calităŃii - TQM - Managementul total al producŃiei şi productivităŃii - TPM, şi - IPQI, Ingineria Proiectării calităŃii integrate.

Pe de altă parte, cei „7S” (strategy, structure, systems, style of management, skills, system of values, staff) ca factori de succes strategic ai firmei, constituie o specificare din alt punct de vedere a factorilor care determină competitivitatea firmei şi a produselor sale. Este în fond, aplicarea unui alt principiu de partiŃie în mulŃimea factorilor de influenŃă ai competitivităŃii.


500

Din punctul de vedere al managerilor, este important ca această mulŃime de factori să fie cât mai bine cunoasctă, atenŃia asupra celor cu influenŃă determinantă fiind acordată în mod analog cu tratarea activităŃilor în graful asociat unui proiect, unde atenŃia maximă este acordată activităŃilor critice. Rezolvarea problemelor care apar, depinde de sistemul de comunicare pe verticală şi pe orizontală din cadrul organizaŃiei, ca şi de sistemul de valori şi cel de cultură de firmă, precum şi de capacitatea şi flexibilitatea structurii de management în înŃelegerea şi negocierea situaŃiilor care apar în firmă, respectiv în relaŃiile sale cu mediul economic, tehnologic şi chiar cu mediul social şi politic. Managementul competitivităŃii, apare astfel drept conceptul managerial de cone-xiune între managementul strategic şi cel operativ, înglobând în acelaşi timp managemen-tul calităŃii şi cel al productivităŃii, pe termen scurt, mediu şi lung. Competitivitatea şi resursele umane Factorul uman îşi păstrează rolul preponderent în atingerea performanŃei între-prinderilor, chiar şi în condiŃiile dezvoltării accelerate a formelor de automatizare a tot mai multor activităŃi, în special cele productive, omul fiind în continuare cel care sta-bileşte obiectivele dezvoltării, strategiile de realizare ale acestora şi a formelor de control, precum şi de adaptare la condiŃiile mereu schimbătoare ale mediului intern şi extern. Adecvarea competenŃei la specificul sarcinilor de serviciu, constituie un element de succes şi de motivare a resursei umane, fiind un factor favorizant al participării indivi-zilor la stabilirea strategiei şi realizarea obiectivelor firmei, ca o componentă a practicării managementului democratic, participativ şi implementarea TQM şi TPM. CompetenŃa şi motivaŃia, sunt două caracteristici ale resursei umane care se inter-condiŃionează şi care trebuie să acŃioneze sinergic prin potenŃare reciproc pozitivă. MotivaŃia şi competenŃa, sunt concepte relativ la nivel individual, în timp ce loialitatea faŃă de firmă, este conceptul care priveşte ataşarea individului de organizaŃia din care face parte. MotivaŃia, împreună cu competenŃa şi loialitatea faŃă de firmă, generează performanŃa. Competitivitatea resursei umane, este rezultatul evaluării performanŃei proprii în raport cu cea a competitorilor şi se manifestă atât la nivelul individului cât şi ca rezul-tantă, la nivelul firmei. Dezechilibre pozitive de performanŃă ale unor firme, pot fi determinate de crearea sau asimilarea unor salturi tehnologice, ajutate de trecerea la o nouă generaŃie de echi-pamente IT&C, urmată în cazul sistemelor de calcul, de creşterea vitezei de procesare şi noi facilităŃi funcŃionale. Accesul la echipamente şi metode de lucru superioare, crează avantaje şi la nivel individual. MotivaŃia materială în cadrul mixului motivaŃional, continuă să fie principalul element de impulsionare, ceea ce face ca cei mai bine pregătiŃi şi flexibili


501

absolvenŃi ai universităŃilor noastre să opteze pentru angajamente în statele occidentale, unde ofertele salariale sunt mult mai atractive. Fenomenul migraŃiei forŃei de muncă şi a capitalului, în forme tot mai variate, mergând până la firmele virtuale, poate contribui la crearea organizaŃiilor de mare com-petitivitate, şi ilustrează o dată în plus punctul de vedere constructivist în teoria şi practica managerială contemporană, pregătind-o pentru viitor când diferitele orientări adesea cu caracter contradictoriu (centralizare-descentralizare, autoritate-autonomie, specializare-diversificare etc.) se conturează tot mai pregnant într-o complementaritate profitabilă, în funcŃie de mediul în care acŃionează, condiŃionate de calitatea şi nivelul cunoaşterii, precum şi de calitatea comunicării şi a sistemelor IT&C. (Fukuda Y, 1994) Aplicarea principiului kaizen, potenŃat şi de practica celor „7S” - un sistem com-portamental cu caracter general, relativ la ordonarea şi execuŃia raŃională a activităŃilor şi a folosirii instrumentarului de lucru - a condus la crearea în cadrul JPCSED (Japan Productivity Center for Social Economic Development) a Sistemului IPQI. Abordarea metodologică a celor „7S” are loc atât la nivel conceptual cât şi la nivel operativ. Fractalitatea sistemelor de conducere, a fost introdusă pe la mijlocul anilor ’60 de către grupul lui Mesarovici, la Case Reserve University, fiind aplicată şi la noi cu bune rezultate (E. Rădăceanu, 1985). Sistemele fractale utilizate, sunt cu două bucle de reglare: la nivel strategic-tactic şi la nivel operaŃional, bazate însă pe acelaşi tip de mecanism de reglare al modului de exercitare a funcŃiilor de conducere, cu ponderi şi pe orizonturi de timp diferite, ceea ce confirmă şi caracterul de fractalitate a exercitării managementului la diferite nivele şi componente structurale, ale sistemului condus în spiritul „lean-management”. În România, după 1990 a început să se acorde o importanŃă sporită sistemelor de calitate, din anul 2001 acordându-se Premiul român pentru calitate -„J.M.Juran”.

Peste 30 de firme au putut fi declarate că deŃin un management excelent, în urma evaluărilor multicriteriale ce definesc „modelul european de excelenŃă managerială” al European Foundation for Quality Management - EFQM, reunind toate ideile valoroase care au produs rezultate de-a dreptul spectaculoase în cadrul unui mare număr de firme considerate de elită în spaŃiul economic european.

Acest model de excelenŃă managerială, este aplicat acum în peste 30.000 de organizaŃii din Europa, care urmăresc să obŃină prin excelenŃa managerială, nu numai un profit cât mai ridicat, ci şi un grad ridicat de satisfacŃie în rândul clienŃilor, al propriilor salariaŃi, al partenerilor de activitate, altfel spus, al tuturor factorilor interesaŃi în mersul profitabil al activităŃii.

FundaŃia pentru Premiul român al calităŃii „J.M.Juran” trebuie apreciată pentru misiunea de maximă importanŃă publică, racordând corpul managerial din România la paradigmele europene privind managementul de înaltă performanŃă,


502

acŃionând totodată pentru ca modelele şi instrumentele specifice acestor concepŃii să devină un know-how accesibil pentru toŃi cei care îşi doresc să-l implementeze.

Societatea noastră este tot mai dinamică şi, prin elitele care le avem în toate domeniile, trebuie încurajată cultura valorilor ferme - care să mobilizeze societatea românească spre un destin firesc în condiŃiile integrării în Uniunea Europeană.

Nu mai putem continua să producem bunuri lipsite de calitate, impunându-se practicarea şi pe „meleagurile mioritice” a cultului „lucrului bine făcut” ca valoare fundamentală pentru economia noastră în căutarea performanŃei. Bibliografie

Brookes J., The case of constructivist class-room, www.univie.ac.at/constructivism key

Fukuda Y, Sase T., 1994, IPQI for Productivity Facilitators, JPCSED, Tokyo;

Imai M., Kaizen, 1994, The Key to Japan’s Competitive Success, McGrow Hill;

Korten C.D., 1995, CorporaŃiile conduc lumea, Ed.Phorum; Pop V. şi colab., 2006, Management, Economie, Dezvoltare, Ed.Risoprint, Pop V., 2007, RelaŃii politice şi economice, Ed.Univ.Nord, Baia Mare; Rădăceanu E., 2001, Managementul, generatorul succesului, Ed.Bren,

Bucureşti; Rădăceanu E., 2007, Calitate-Productivitate-Competitivitate, o abordare

managerială constructivistă, revista Univers Ingineresc, martie 2007, Bucureşti; Tsutsumi T., 2001, Management book, Ed.HPC, Budapesta.


503

DIE BESCHWERDE - DIE REKLAMATION INNERHALB EINES GESCHÄFTSABLAUFS

Rodica Teodora Biriş*, Vera Kozakova** *Western University „Vasile Goldiş“ Arad, Romania,

[email protected] **University “Tomase Bati”, Zlin, Czech Republic,

[email protected]

Abstract The present paper treats two situations: first the situation of the dissatisfied

customer, who did not receive all the products he ordered or he received another product and the second situation is when the supplier tries to correct his mistake. In these cases we have two business letters: the letter of complaint and the reply letter. Both of them will be explained by means of examples.

Keywords: Beschwerde, Kunde, Lieferant, Geschäftsbrief, Regel, Formulare, Wünsche, Firma, Unzufriedenheit 1. Einleitung

In der vorliegenden Arbeit behandeln wir zwei Situationen: erstens die Situation des unzufriedenen Kundens, der nicht oder nur teilweise die bestellte Ware bekommen hat und zweitens, die Situation des beschuldigten Lieferers, der sich bemühen muss, das ganze wieder gut zu machen. In diesen Fällen handelt es sich um eine Beschwerde oder Reklamation und um eine Antwort auf diese Beschwerde.

Manchmal geschieht es, dass der Käufer bei der Prüfung der gelieferten Ware einen Mangel oder Defekt feststellt, dass eine falsche Ware oder Menge geliefert worden ist oder, dass die gelieferte Ware beschädigt ist. In solchen Fällen versuchen die Geschäftspartner die aufgetauchten Probleme mittels der Korrespondenz zu regeln. So sendet der Käufer dem Lieferer eine Beschwerde, Reklamation, Beanstandung, oder Mängelrüge. Hier erklärt er genau, welche Mängel er festgestellt hat und macht einige Vorschläge um diese Probleme zu lösen. Manchmal bittet er auch den Verkäufer, Vorschläge zur Regelung der Angelegenheit zu machen.

Reklamationen werden im Geshäftsleben und im Gesetz als Mängelrügen bezeichnet. Sie werden dann nötig, wenn einer der Geschäftspartner mit der Lieferung oder Leistung des anderen nicht einverstanden ist.(DUDEN, 2006) Der Mangel kann schriftlich oder mündlich bekannt gemacht werden; empfehlenswert ist aber die schriftliche Form, wegen der Beweiskraft. Wenn man später zum Rechtsstreit kommt ist es gut, wenn man aussagefähiges schriftliches Beweismaterial als Unterlagen hat.


504

Es hängt von den jeweiligen Umständen ab, welche Regelung der Käufer verlangt. Der Käufer stellt die unbrauchbare Ware dem Verkäufer wieder zur Verfügung. Wenn die Mängel klein sind, erklärt er sich bereit, die Ware zu behalten, wenn ihm der Verkäufer einen Preisnachlaß gewährt. Bei Minderlieferung verlangt der Kunde die Nachlieferung der Ware oder kürzt die Rechnung um den entsprechenden Betrag. Wenn Mängel an technischen Geräten festgestellt worden sind, kann man sie durch Reparatur oder durch den Austausch der Ersatzteile beseitigen.

Es gibt viele Branchen in denen der Hersteller eine Garantie für seine Produkte übernimmt. Auf Grund dieser Garantie verpflichtet er sich, alle innerhalb der Garantiezeit auftretenden Mängel kostenlos zu beseitigen, wenn diese auf Verarbeitungsfehler zurückzuführen sind. 1.1. Struktur der Beschwerde/der Reklamation

Da die Beschwerde ein Handelsbrief ist, muss sie alle obligatorischen Bestandteile eines Geschäftsbriefes enthalten: Briefkopf, Adresse des Empfängers, Bezugszeichenzeile, Ort und Datum, Betreff, Anrede, Brieftext, Gruß, Unterschrift, Brieffuß. Man soll sowohl der äußeren, als auch der inneren Form des Briefblattes große Aufmerksamkeit schenken und diese obligatorischen Elemente an der richtigen Stelle eintragen.

Briefkopf Anschrift des Empfängers Datum Datum der Bestellung Datum und Nummer der Lieferung Genaue Benennung der Ware oder Dienstleistung Anrede Genaue Benennung der Art des Mangels

- Menge: zu viel oder zu wenig geliefert - Güte: Abweichung von der Qualität - Art: andere Ware oder Dienstleistung als bestellt - Beschaffenheit: Ware oder Dienstleistung anders als bestellt

Genaue Beschreibung des Mangels Ansprüche nennen oder den Verkäufer um Vorschläge bitten

- Minderung: Preisnachlaß fordern - Umtausch: beschädigte Ware gegen einwandfreie umtauschen


505

- Schadenersatz: nur im Falle, dass keine andere Möglichkeit besteht, den Schaden zu erheben

- Wandlung: Rücktritt vom Kaufvertrag Bitte um die Lösung der unerwünscht aufgetauchten Probleme oder Hoffnung auf eine gute Lösung diser Probleme Gruß Unterschrift Brieffuß ===================================================================== Beschwerde wegen teilweiser Falschlieferung Sehr geehrte Frau Verkaufsleiterin, Wir bestätigen hiermit den Empfang Ihrer Sendung vom 3.05., Bestellung Nr. 1324 vom 16.04, müssen aber mit Bedauern feststellen, dass Sie uns zu den 1oo schwarzen Blusen auch zehn rote mitgeliefert haben. Außerdem weisen fünf Jacken bei den Ärmeln Deffekte auf. Wir sehen uns verpflichtet, Ihnen die roten Blusen zurückzuliefern und hoffen, dass Sie uns so bald wie möglich statt diesen, schwarze Blusen schicken werden. Die Jacken versuchen wir abzusetzen, aber nur bei einem reduzierten Preis. Wir sind bereit, die Jacken nur bei einer Preisreduzierung von 35% abzusetzen, sonst müssen wir die Annahme ablehnen. Wir wären Ihnen für eine umgehende Stellungnahme dankbar. Mit freundlichen Grüßen Großtextilien GmbH Hannelore Keller

Hannelore Keller Verkaufsleiterin ============================================================

Beschwerde wegen Fehlmenge


506

Sehr geehrter Herr Schneider, Auf unsere Bestellung Nr. 5463 von 150 Flaschen Rotwein und 100 Flaschen Weißwein erhielten wir durch Ihren Spediteur nur 5 Kartons mit je 20 Flaschen Rotwein und 4 Kartons mit je 20 Flaschen Weißwein. Wie wir in Ihrer Rechnung sehen konnten, haben Sie uns, so wie es auch in der Bestellung steht, 150 Flaschen Rotwein und 100 Flaschen Weißwein gerechnet. Wahrscheinlich ist Ihnen irgendwo ein Versehen unterlaufen. Wir ließen uns die Minderlieferung von 50 Flaschen Weißwein und 20 Flaschen Rotwein von Ihrem Spediteur bestätigen. Eine Kopie dieser Bestätigung legen wir bei. Wir haben Ihre Rechnung um den Wert der fehlenden Flaschen, 1978 Euro gekürzt und senden Ihnen über den Restbetrag von …Euro einen Scheck. Mit freundlichem Gruß Weinbetrieb Müller

Müller Gerda Müller Betriebsassistentin Anlagen: Kopie der Bestätigung des Spediteurs Scheck 2. Antwort auf Beschwerde

Jede Beschwerde wird von dem Lieferer sorgfältig geprüft. Danach handelt er wie folgt:

- Wenn sie berechtigt ist, entschuldigt sich der Lieferer bei seinem Kunden und bringt die Angelegenheit so schnell wie möglich in Ordnung in dem er die Forderung des Kunden erfüllt: Minderung, Umtausch oder Schadenersatz.

- Die Beschwerden die als nicht berechtigt angesehen werden, werden zurückgewiesen.

- Die Beschwerden werden nur teilweise berechtigt angesehen. In diesem Fall macht der Lieferer einen Gegenvorschlag um den Kunden zufrieden zu stellen.

- Die Schäden oder Verluste, die während des Transports vorkommen, müssen der Versicherungsgesellschaft gemeldet werden, bei der die Ware versichert wurde. Nach der Prüfung der Schadensmeldung vergütet die Versicherung den Schaden.

Bei der Beantwortung einer Beschwerde muss man auf folgendes achten: - Wie wird der Kunde darauf reagieren?


507

- Wird er mit dem Vorschlag des Lieferanten einverstanden sein? - Falls er widersprechen wird, warum wird er das tun? - Was kann man machen, wenn der Kunde mit dem Vorschlag nicht

einverstanden ist? - Man soll sich die Reaktion des Kundens im vorhinein ausdenken, um

späteren Schriftärger auszusparen. Manchmal kommt es wegen der Qualität der gelieferten Ware zu

Meinungsverschiedenheiten zwischen Käufer und Verkäufer. Wenn die beiden Geschäftspartner diese Angelegenheit nicht alleine lösen können, müssen sie sich an ein ordentliches Gericht oder an ein Schiedsgericht wenden. Dazu müssen sie sich durch eine entsprechende Klausel im Vertrag verpflichten, bei eventuellen Streitigkeiten ein Schiedsgericht anzurufen und die schiedsrichterliche Entscheidung anzuerkennen. 2.1. Struktur der Antwortbriefe auf Reklamation

Der beschuldigte Lieferer muss sehr darauf achten, wie er die Beschwerde beantwortet. Er muss zuerst überprüfen, ob die Reklamation des Käufers begründet ist und er muss sich dann an diesem entschuldigen. Dann muss er auf die Wünsche des Kunden aufmerksam eingehen, so dass er nicht zu viele Verluste hat. Man muss dem Kunden zeigen, dass man seine Reklamation ernst nimmt und dass es sich um einen Einzelfall handelt. Man soll zeigen, dass man Verständnis für seine Situation hat. Es ist gut, wenn der Lieferant die Beschwerde des Kundens mit seinen eigenen Wörtern wiedergibt. Man sollte versuchen, ein falsches Behandeln des Kunden – zum Beispiel fehlerhafte Behandlung der Ware – alllgemein zu erklären, denn man kann Vorwürfe auch indirekt erklären.

Der Lieferer muss auf die Sprache sehr achten und muss seine Worte mit sehr großer Sorgfalt auswählen. Man soll die Sprache des Kundens sprechen. Man kann mit Fachwissen argumentieren ohne den Kunden mit Fachtermini zu überfordern. Er darf nicht das Gefühl bekommen, dass man ihn fachlich unterschätzt. Spott und Ironie müssen weggelassen werden. Vermeiden muss man auch die Belehrungen dieser Art wie: „Sogar Ihnen dürfte bekannt sein, dass ....“ oder „Ist Ihnen als langjährigem Bezieher der ... tatsächlich unbekannt, dass ...“ oder „Sie sollten wissen, dass ....“. Man muss dem Kunden die Möglichkeit eröffnen, ohne Gesichtsverlust seine Meinung zu der Reklamation zu ändern. Es wird nicht verfolgt, dass er dann zugibt, dass er im Unrecht sei, sondern man könnte ihn dazu bringen, dass er folgendes sagt: „Im Grunde stimmt es was ich gesagt habe, aber unter diesem Aspekt habe ich die Sache noch nicht gesehen“. Briefkopf Anschrift des Empfängers Bezugszeichen Datum


508

Betreff: Angabe auf welche Lieferung sich die Beschwerde bezieht Datum der Beschwerde Anrede Am Anfang soll man die Punkte nennen in denen man mit dem Kunden übereinstimmt Wiederholen, um welche Mängel es sich nach Ansicht des Kunden handelt Objektiv zur Reklamation Stellung nehmen:

- Den Wunsch des Kunden erfüllen - Andere Lösung vorschlagen

Eventuell um Entschuldigung bitten Gruß Unterzeichnung Brieffuß ===============================================

Positive Antwort auf Beschwerde =============================================== Ihre Zeichen/Ihr Schreiben vom Würzburg, den 21.März 2001 VK/se 17.03. Antwort auf fehlerhafte Lieferung Sehr geehrte Frau Hannelore Keller, Ihrem Schreiben entnehmen wir, dass wir teilweise falsche Ware geliefert haben u. zw. zehn rote statt zehn schwarze Blusen und fünf Jacken mit Deffekte geliefert haben. Wir haben den Fall untersucht und uns entschieden, Ihnen die Blusen zu tauschen. Was die Jacken anbetrifft, sind wir bereit, Ihnen die verlangte Preisreduzierung von 35% zu gewähren und stellen Ihnen eine neue Rechnung auf. Wir hoffen, die Angelegenheit zu Ihrer vollen Zufriedenheit erledigt zu haben und bitten Sie uns auch in Zukunft Vertrauen zu schenken.


509

Mit besten Grüßen

Vera Kölnisch Vera Kölnisch Betriebsleiterin Anlagen: Rechnung ===============================================

Lieferer verweist den Kunden an die Versicherungsgesellschaft =============================================== Sehr geehrte Herren, Durch Ihr Schreiben vom 1. November haben wir erfahren, dass unsere letzte Sendung beschädigt ankam und dass ein großer Teil der Ware unbrauchbar ist. Wir bedauern sehr, dass so etwas passiert ist. Wir haben den Fall untersucht und haben dabei kein Verschulden unsererseits festgestellt, denn wir achten immer auf sorgfältige Verpackung. Unserer Meinung nach, kann der Schaden nur durch ein außergewöhnliches Ereignis entstanden sein. Deshalb schlagen wir vor, dass Sie den Schaden unter Vorlage der Versicherungspolice oder des Versicherungszertifikats bedecken sollen. Falls wir Sie dabei helfen können, stehen wir Ihnen gern zur Verfügung. Wir hoffen auf eine baldige Regulierung des Schadens und auf weitere Zusammenarbeit. Mit freundlichen Grüßen Hauptmann AG Rhauptmann Roland Hauptmann Wenn man eine Brücke zum Kunden baut und von den gemeinsamen Gesichtspunkten ausgeht, wenn man Verständnis und Mitgefühl - auf die Probleme des Käufers eingehend - zeigt, wenn man seinen Fehler erkennt und ihn mit Geduld löst, dann wird man die Probleme, die in einer Reklamation auftauchen gut lösen und den unzufriedenen Kunden, als ein zufriedener Kunde weiterhin behalten.


510

Bibliographie Biriş, R. (2002): CorespondenŃă comercială în limba germană (Deutsche

Handelskorrespondenz), Ed. Servosat, Arad, ISBN 973-9442-31-5 Duden, (2006): Briefe gut und richtig schreiben, Bibliographisches Institut

Mannheim-Leipzig-Wien-Zürich Duden, (2007): Richtiges und gutes Deutsch, Bibliographisches Institut

Mannheim-Leipzig-Wien-Zürich Fritsch, U., Knappe, K.(2000): Wirtschaft auf einen Blick, Bank-Verlag,

Köln Koch, M. (1999): So schreibt man heute Briefe-Faxe-E-Mails, Medienfabrik

Graz, Verlags-und Vertriebs-GmbH ***, „Langenscheidts Musterbriefe-100 Briefe Deutsch“, Langenscheidt

Verlag, Berlin und München, 1992.


511

DIE SPRACHE IN EINEM DEUTSCHEN GESCHÄFTSBRIEF

Iveta Kontrikova PhD, Mária PomffyováPhD „Matej Bel“ University Poprad, Slovakia

[email protected], [email protected]

Abstract The language used in business letters has fixed rules that are to be known and used

in business correspondence. These rules are established by DIN – Norms. When writing such letters not only the external form is very important but also the interior form and letter content play an important role. Some of these rules which are to be taken into account when composing a business letter are explained by means of examples.

Keywords: Geschäftsbrief, Text, Fehler, vermeiden, Seite, Höflichkeit, Wiederholung

Die Sprache eines Geschäftsbriefes beruht auf einige bestimmte Regeln. Man muss diese Regeln kennenlernen und sie beim Schreiben der Handelsbriefe anwenden. Diese Regeln werden durch die DIN-Normen von dem „Deutschen Institut für Normung“ bestimmt. Bei solchen Briefen ist nicht nur die äußere Form sehr wichtig, sondern auch die innere Form und der Inhalt spielen eine große Rolle. In dieser Studie werden einige dieser Regeln, die man beim Verfassen eines Geschäftsbriefes beachten muss anhand von Beispielen erklärt.

Der Text eines Geschäftsbriefes soll klar und einfach sein, Unklarheiten soll man vermeiden, denn diese können schlimme Folgen haben. Alle Texte sollen in einer natürlichen Weise und sehr leichtverständlich verfasst sein. Deshalb soll man wenn möglich kurze Sätze verwenden. Man soll die Briefe positiv einleiten und positiv beenden. Der Text des Briefes soll den Leser positiv ansprechen.

In einem Geschäftsbrief sollen alle obligatorischen Bestandteile (Briefkopf, Adresse des Empfängers, Bezugszeichenzeile, Ort und Datum, Betreff, Anrede, Brieftext, Gruß, Unterschrift, Brieffuß) enthalten sein. Man soll der äußeren Form des Briefblattes große Aufmerksamkeit schenken und diese obligatorischen Elemente an der richtigen Stelle eintragen.

Die Wiederholung von Partnerinformation muss vermieden werden, außer in einigen Situationen wie zum Beispiel:

- Man bezieht sich auf ein Telegramm oder auf ein Telefongespräch - Man korrespondiert mit einem Kunden, der selbst mit der Hand geschrieben

hat. Man nimmt an, dass er keine Kopie des Briefes hat und so ist die Wiederholung einer Aussage nützlich

- Der Partner hat sich unklar ausgedrückt. Durch die Wiederholung einer Information kann man eine Klärung erreichen.


512

Man soll höflich sein, aber man darf mit der Höflichkeit nicht übertreiben. Deshalb muss man auf die Höflichkeitsformeln sehr gut achten. Die Wörter „bitte“ und „danke“ dürfen nicht vergessen werden. Man soll sehr aufmerksam vom „Wir“ („Wir-Stil“) zum „Sie“ („Sie-Stil“) übergehen. Die Personalpronomen werden mit großen Anfangsbuchstaben geschrieben: Du, Dir, Dich, Dein, Ihr, Euer, Euch, Sie, Ihr, Ihnen Beispiele: Bitte teilen Sie uns mit, ob………. Wir schicken Ihnen die vollständige Preisliste… Wir danken Euch für Eure Muster… (Kontrikova, Biris 2004)

In einem Brief soll man, wenn möglich ein einziges Problem auf einer einzigen Seite behandeln. Wenn der Brief mehr als eine Seite hat, müssen die Seiten nummeriert werden. Bei den Handelsbriefen schreibt man die neue Seitenzahl gleich links unter dem Briefkopf. Bei den Briefen die mehr als eine Seite haben, wird die nächste Seitenanzahl rechts unten angegeben: -/2; 2/3; …/…; Es wird nie auf die Rückseite geschrieben. Man darf keine neue Seite nur für den Abschlusssatz oder nur für die Grußformel und die Unterschrift nehmen. Auf der neuen Seite muss wenigstens ein Textabschnitt geschrieben werden

In der letzten Zeit werden viele Geschäftsbriefe am Computer geschrieben. Das macht das Schreiben leichter und schneller, aber auch in diesem Fall können oft Fehler vorkommen. Er kann eine Fehlerquelle sein, denn bei nachträglich geänderten Sätzen kommt es häufig vor, dass:

- die Zeichensetzung nicht mehr stimmt - einige Wörter oft ausbleiben, besonders bei den

zusammengesetzten Verben - das Subjekt im Singular steht und das Verb im Plural oder

umgekehrt - Wortendungen nicht angepasst werden

Wie kann man das vermeiden? Man soll diese Unterlagen nicht nur auf dem Bildschirm lesen, sondern in

ausgedruckter Form und sogar mehrmals bevor man diese wegschickt. Man soll eine andere Person bitten, ihre Unterlagen zu lesen und zu korrigieren. Eine andere gute Variante um diese Fehler zu vermeiden, ist, dass man nicht nur nach Rechtschreibe- und Grammatikfehlern, sondern auch nach Tipp- und inhaltlichen Fehlern. Man soll deshalb beim Korrigieren den roten Stift verwenden.

Es gibt manchmal in den Handelsbriefen veraltete Ausdrucksformeln, die früher verwendet wurden, aber heute als veraltet erscheinen. Diese soll man, wennmöglich vermeiden. Hier bringe ich einige Beispiele an: Anstatt: `Wir danken Ihnen im Voraus herzlichst für Ihre Mühewaltung und zeichnen mit vorzüglicher Hochachtung` soll man heute „Herzlichen Dank für Ihre Mitarbeit, Mit freundlichen Grüßen“ schreiben. Oder Anstatt: `Zu meinem größten Bedauern muss ich Ihnen leider mitteilen, dass die Präsentation in Anbetracht meiner Erkrankung nicht stattfinden kann` soll man heute „Leider kann die Präsentation nicht stattfinden, weil ich krank bin.“ schreiben.


513

Anstatt: `Bezug nehmend auf Ihr Schreiben vom ... wird mitgeteilt, dass wir mit der Bezahlung des Kredites in vierundzwanzig Monatsraten in der Höhe von 12 000 Euro einverstanden sind` soll man heute „Gerne können Sie Ihren Kredit in zwölf Monatsraten bezahlen.“ schreiben.

Oft werden die wichtigsten Mitteilungen im Nebensatz verdrängt. Man muss die „Vorreiter“ vermeiden: Anstatt: `Wir teilen Ihnen mit, dass Ihr Konto auf Ihren Wunsch aufgelöst wurde` soll man heute „Ihr Konto wurde auf Ihren Wunsch aufgelöst. Oder: Zur Information: Ihr Konto wurde auf Ihren Wunsch aufgelöst.“ schreiben. Anstatt: `Wir freuen uns Ihnen mitteilen zu können, dass wir den Betrag von ... Euro auf Ihr Konto bei der Volksbank überwiesen haben` soll man heute „Wir haben die Summe von .... Euro auf Ihr Konto bei der Volksbank überwiesen.“ schreiben. Anstatt: `Wir wären Ihnen sehr dankbar, wenn Sie die Freundlichkeit hätten, uns gelegentlich mitzuteilen, ob Sie mit unserem Vorschlag einverstanden sind` soll man heute „Sind Sie mit unserem Vorschlag einverstanden?“ schreiben. Das altmodische „Kanzleideutsch“ enthält viele „Papierwörter“ (starre schwierige Formulierungen, die in der gesprochenen Sprache kaum verwendet werden), die vermieden werden müssen. Hier bringe ich dazu einige Beispiele: Anstatt: `Ich bitte Sie höflich(st) ... Ich möchte Sie bitten ...` soll man heute „Bitte ...“ schreiben. Anstatt: `Wir sind nicht in der Lage die Ersatzteile umgehend zu liefern` soll man heute „Wir können die Ersatzteile nicht sofort liefern.“ schreiben. Anstatt: `Die Preise verstehen sich ohne Mehrwertssteuer` soll man heute „Die Preise enthalten keine Mehrwertssteuer.“ schreiben.

Man darf nicht zu viel Konjunktiv, Passiv und Superlativ verwenden! Der Konjunktiv (Möglichkeitform des Verbs) verrät die Unsicherheit in der Schreibweise. Er wird häufig durch Wörter wie würde, dürfte, könnte und wäre ausgedrückt. Anstatt „Würden Sie uns bitte darüber informieren?“ soll man heute „Informieren Sie uns bitte darüber?“ schreiben. Anstatt „Dürften wir Sie etwas fragen?“ soll man heute „Darf ich Sie etwas fragen?“ schreiben. Anstatt „Könnten wir das am Telefon besprechen?“ soll man heute „Besprechen wir das am ... ?“ schreiben. Anstatt „Wären Sie mit unserem Vorschlag einverstanden?“ soll man heute „Sind Sie mit unserem Vorschlag einverstanden?“ schreiben.

Das Passiv (Leideform des Verbs) macht den Ton unpersönlich. Es verschweigt, wer etwas tut. Man verwendet besser das Aktiv (die Tatform): Anstatt: `Ihre Mahnung wurde zur Kenntnis genommen` soll man heute „Ihre Mahnung wurde von uns zur Kenntnis genommen.“ schreiben. Anstatt: `Die gewünschten Anlagen wurden am 3.Mai an Sie geschickt` soll man heute „Wir schickten Ihnen am 3.Mai die gewünschten Anlagen.“ schreiben.


514

Superlative (Meiststufen bei den Eigenschaftswörtern) klingen unglaubwürdig. Man sollte sie vermeiden oder sehr sparsam einsetzen. Anstatt: `Das von Ihnen erwähnte Problem wurde zu unserer vollsten Zufriedenheit gelöst` soll man heute „Das von Ihnen erwähnte Problem wurde zu unserer Zufriedenheit gelöst.“ schreiben. Anstatt: `Ich bin davon in keinster Weise informiert worden` soll man heute Ich wurde darüber nicht informiert.“ schreiben. Anstatt: `Grüßen Sie Ihre Familie herzlichst von mir` soll man heute „Grüßen Sie Ihre Familie von mir!“ schreiben. In der Geschäftskorrespondenz sollten Tätigkeiten durch Zeitwörter ausgedrückt werden, denn sie machen die Sprache lebendig. Wenn ein Satz zu viele Substantive enthält, wirkt er steif und mit einer bestimmten Absicht konstruiert. Man soll die „Substantivitis“ (Hauptwörterkrankheit) vermeiden. Man soll auch die so genannten „Streckformen“ selten verwenden: eine Erklärung abgeben statt „erklären“, eine Feststellung treffen statt „feststellen“, einen Wunsch äußern statt „wünschen“, in Abzug bringen statt „abziehen“. Anstatt: `Sollte eine Überweisung nicht möglich sein, wird um Mitteilung des Hinderungsgrundes gebeten` soll man heute „Bitte teilen Sie uns den Grund mit, wenn eine Überweisung nicht möglich ist. Danke.“ schreiben. Anstatt: `Die Bank nahm die Überweisung der Raten vor` soll man heute „Die Bank überwies die Raten.“ schreiben. Anstatt: `Sie werden hiermit ins Kenntnis gesetzt, dass das Gesetz mit ... in Kraft getreten ist` soll man heute „Das Gesetz gilt (bereits) ab ...“ schreiben.

Es gibt Wörter, die überflüssige Zusätze enthalten. Diese heißen „Doppelungen“ und sollten vermieden werden: der weiße Schnee, der alte Greis, der rote Blut, das grüne Gras, die gelbe Sonne, ... Sie entstehen auch dann, wenn Fremdwörter verwendet werden, deren Bedeutung nicht genau bekannt ist. Auch die Abkürzungen sollen vermieden werden, denn es kann passieren, dass der Adressat diese Abkürzungen nicht versteht und, dass man so zu Missverständnisse kommt. Wenn schwierige Begriffe im Brief vorkommen und wenn man sie nicht vermeiden kann müssen sie unbedingt erklärt werden.

Eine wichtige Regel, ist auch diejenige, dass man die Absätze des Brieftextes laut den DIN-Regeln durch jeweils eine Leerzeile trennen soll. Der Verfasser des Briefe soll abwechslungsreich schreiben. Er darf und muss die Gedankenstriche, die Doppelpunkte, die Frage- und die Ausrufezeichen verwenden dort wo man sie setzen muss. Man soll darauf achten, dass der Text normgerecht ist. Der Schreiber des Handelsbriefes oder eine andere Person soll überprüfen, ob die Zeichensetzung und die Rechtschreibung richtig sind und ob der Text grammatisch in Ordnung ist. Wenn man einen Text übersetzt soll man aufpassen, dass man nicht wort-wörtlich in einer anderen Sprache (z.B. ins Rumänische oder ins Englische) übersetzt, denn so kann es zu großen Missverständnissen kommen

Man muss die Sprache und die Regeln eines Geschäftsbriefes lernen und beachten, denn sowohl die äußere, als auch die innere Form eines Handelsbriefes


515

spielen eine große Rolle in der Abwicklung eines Geschäftes. Beim Schreiben eines Geschäftsbriefes soll man auf alle sprachlichen Elemente achten, denn die richtige Verfassung eines Handelsbriefes bringt uns einen, Schritt näher zum geschäftlichen Erfolg. Literature

Biriş, R. (2002): CorespondenŃă comercială în limba germană (Deutsche Handelskorrespondenz), Ed. Servosat, Arad, ISBN 973-9442-31-5

Duden, (2006): Briefe gut und richtig schreiben, Bibliographisches Institut Mannheim

Duden, (2006): Die deutsche Rechtschreibung, Bibliographisches Institut Mannheim-Leipzig-Wien-Zürich Hartley, P. Robins, (1997), Germana pentru oamenii de afaceri, Editura Teora, Bucureşti

Koch, M. (1999): So schreibt man heute Briefe-Faxe-E-Mails, Medienfabrik Graz, Verlags-und Vertriebs-GmbH Kontrikova, I., Biriş, R., (2004) : Der Handelsbrief in der deutschen Umgangssprache, Studia Universitatis „Vasile Goldis” Arad, Seria ŞtiinŃe Economice, 2004

Kontrikova, I., Biriş, R. (2004): Die Moeglichkeiten der Wortbildung im Bereich der Fachwortschatzarbeit, „Zbornik“, Universitatea P. J. Safarika v Kosiciach & Universitaet Karl-Franzens Graz, ISBN 80-7097-571-7

Nicolas, G., Sprenger, M., Weermann, W. (1993): Wirtschaft auf Deutsch, Klett Verlag, München

Pomffyova, M., Kontrikova, I., , Bis, R., Biris, T., Multikulturne prostredie ako rozvojovy stimul edukacnych aktivit v oblasti IKT, „Acta oeconomica No 18“, Slovacia, 2005

*** „Langenscheidts Musterbriefe-100 Briefe Deutsch“, Langenscheidt Verlag, Berlin und München, 1992.


516

THE MANAGEMENT AND FOOD SAFETY ON WORLD LEVEL

Petru Aurel Darau “Vasile Goldis” Western University Arad

Faculty of Science of Nature 91-93 Liviu Rebreanu str., 310414 Arad, Romania, tel/fax: +40-(257)22 86 22,

[email protected]

Abstract Food safety is bounded to the presence of different kind of food danger on the

moment that we consume it (the ingestion of food). Because the dangers of food nature may appear in any stage of the food chain, it is necessary an adequate check all along.

The concept of quality of any product reunites the totality of features, because of which that sort of product is preferred by the consumer and the use of it satisfies the physiological and aesthetical needs without harming his integrity.

Key words: food, food safety, consumer, quality The XXI century brings new challenges in the food domain, it is consumed more and more processed food and the technology is used more to obtain sure, nourishing, tasteful food and with an attractive “commercial aspect”. The concept of food safety was formulated after the Second World War in the debates of the Food and Agriculture Organization. FAO defines the safety of food through the immediate access of people to the food they need. The food safety at the global level is assured when all nations including the poor ones have access to food. The access to food and also the request of food depends on the prices and incomes level. The safety of food has as basic components:

• to assure the food need per inhabitant (expressed in calories and proteins);

• the level of economical development and stability of resources; • the purchasing power of the population and the permanent access to

food at low prices; • the food safety which permits a healthy diet.

The food safety of each country may be assured first of all from intern resources. The accomplishment of this interest was possible only in the developed countries through the adopted agricultural politics. To assure the food adequacy, concept connected to food safety, was and remains a basic objective of food politics on the countries where this level is not accomplished. The countries with insufficient agricultural resources (the countries which produce oil from the Middle East) struggle to increase the food self - sufficiency. The reasons which are at the base of


517

agricultural politics in these countries determinate food insecurity created by the large import of food and dependence on global market, the exigencies of consumers toward food, the preferences for fresh products, the religious restrictions which concerns the meat. Food safety is a dynamic concept, which has evolved different in time and space. In developed countries food safety is the result of a modern economy and an agricultural system. In developed countries food safety has different connotations toward the pot-war period. Nowadays the quality and food safety are very important and also the social protection of disadvantaged categories. Every developed country is preoccupied to protect the public health, for this the European Union has elaborated a very severe food legislation which is permanent adjusted to new created situations. At the European level it is considered important that the opulence and food diversity to be kept and developed, but is necessary to elaborate and to adopt safety rules of food to assure the same protection for all consumers in Europe. Analyzing carefully the three components which define “a good product” - safety, quality, nourishing value - it is noticed how these become the key of production and consuming (figure 1).

Figure 1. The Management System of Food Safety/Security

Source: Decun M., Stoita M., 1999, Legislation for the Quality Management of Animal Product, Mirton, Timisoara,


518

It is considered that the products made in EU are the surest of the world and although the food safety is a permanent major preoccupation of the European Committee. In this context, the management of food safety in Romania must be a priority, if it is wanted that our products to have access and to be competitive on European market. After rigorously investigations the European Committee has elaborated a legislation concerning the protection health and politics of consumers, approaching the problems of biotechnologies in the food section, biological agricultural and food protection. The European Union agricultural politics has as basic orientation in present the exigencies of consumers and products safety. The food safety in countries in progress is limited and in different conditions, and in poor countries the starvation is extended. The dramatic situation of these countries is the consequence of poverty which doesn’t allow a minimal quantity of products, moreover the low quality of these products established by low weight of animal protein. The inadequate diet includes a large part of global population (figure 2).

Figure 2. Food Products Characteristics/Features of Quality

Rotaru O., Mihaiu M., Dan D.S., 2006, The Health Control of Animal Products, Risoprint, Cluj-Napoca

The World Health Organization estimates that inadequate nutrition occurs both in the case of poor countries’ population who take in an insufficient amount of calories, and in the case of less poor and rich countries where the phenomenon of the “masked famished” is encountered. Malnutrition is expressed through deficiency or excess in the nutritional elements intake. Over the lat few years, a new type of malnutrition has emerged, determined by over-alimentation in the process of passing from a cereal- and vegetable-based alimentation to one rich in fat and sugar. This


519

passage is called nutritional transition, which was determined by the following factors: population’s increase in income, migration to cities, women’s emancipation, lack of education, absence of food industry regulations. USA lies at the head of this over-consumption wave. The share of American obese inhabitants of the total population has increased from 15% (1980) to 23% (at present). The same tendency has also appeared in Europe, but it is less intense. Over-alimentation and obesity are encountered not only in rich countries, but also in other countries within high-income population categories. WHO asserted, with respect to over-alimentation, that it is one of the severest health problems in our time. There is also another category of malnutrition, determined by certain deficiencies in nutritive elements, which can cause serious diseases. The implementation of the HACCP system in food industry units is of great importance, leading to a decrease in incidents regarding consumers’ health determined by food, thus attaining the major desiderate of nutritional safety. Conclusions

Operators with activity in the food domain must prove that they have a functional management system for food safety based on HACCP.

The European legislation in food domain covers all the production stages, processing and distribution of products, such as animal food. According to European legislation, the products cannot be commercialized if they are not safe. Bibliography

Darau P.A, 2006, The Hygiene of Units and the Safety of Animal Food Products, “Vasile Goldis” University Press;

Decun M., Stoita M., 1999, Legislation for the Quality Management of Animal Product, Mirton, Timisoara;

Popa G., Stanescu V., 1981, The Medical-Veterinary Control of Animal Products, Bucuresti;

Rotaru O., Mihaiu M., Dan D.S., 2006, The Health Control of Animal Products, Risoprint, Cluj-Napoca;

Rotaru Gabriela, Moraru Carmen 1997, The Risks Analyses, Critical Points of Control, Ed. Academical, Galati;

*** The European Parliament Rule and European Council (CE) 852/2004; *** The Decision 924/11.08.2005 concerning the approval of General Rules

for animal products hygiene, published in Monitorul Oficial 804/05.09.2005; *** The Decision 925/11.08.2005 concerning the approval of Rules

regarding official performed checks to assure the verification in keeping with the legislation of food for animals and products and the rules of health and animal production, published in Monitorul Oficial Nr. 804/05.09.2005.


520

POLITICA ECONOMICĂ – COMPONENTĂ DE BAZĂ A STRATEGIEI GENERALE A ÎNTREPRINDERII

Sabin Ilieşi, Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad

Abstract. In this study, the author presents the interfece way between the economic policy in

general and the economic entity in particular with the general strategy of the company Keywords: stategie, politică, dimensiune procedurală, tactică

1. Introducere Modul de definire a politicii economice, precizarea sferei sale de cuprindere, nominalizarea elementelor sale, a obiectivelor, scopului şi trăsăturilor sale, a instrumentelor, principiilor şi metodelor folosite, a instituŃiilor şi organelor specializate antrenate în înfăptuirea ei, toate acestea poartă pecetea felului în care ştiinŃa în general şi aceea a conducerii, în special au reuşit să definească şi să delimiteze o serie de concepte fundamentale ca acela de politică, în general, şi de politică economică în special, de organizare şi de conducere a activităŃii economico-sociale, de strategie, tactică şi decizie, toate acestea în abordare sistemică şi într-o viziune integratoare. 2. Metodă şi rezultate În sensul său cel mai larg politica trebuie înŃeleasă ca ştiinŃa şi practica de guvernare a unui stat, având ca sferă de activitate social-istorică care cuprinde relaŃiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale, între popoare etc., în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere (Cotreanu I., Seche L. Seche M., 1998). Politica poate fi privită ca o orientare, o activitate, o acŃiune a unui partid, a unor grupuri sociale sa a puterii de stat în domeniul conducerii treburilor interne şi externe a unei Ńări (Cotreanu I., Seche L. Seche M., 1998). După părerea profesorului universitar Constantin Tulai politica, în sens general este înŃeleasă fie ca o activitate în domeniul conducerii sau sub formă de organizare şi conducere (Tulai C., 1972), fie ca o concepŃie ce stă la baza acestor activităŃi. Cum activitatea politică se desfăşoară pe baza unor programe politice, politica este uneori înfăŃişată ca reprezentând tactica, strategia, metodele şi mijlocele folosite în vederea realizării obiectivelor fixate în astfel de programe. Deşi nu sunt explicit delimitate, apar totuşi deosebiri de nouanŃă între noŃiuni circumscrise aceluiaşi domeniu, convergente ca sens, dar complementare ca sferă. Este vorba despre concepŃia şi despre activitatea politică, despre programele


521

politice şi obiectivele înscrise în ele, despre strategia, tactica, metodele şi mijloacele practice folosite.

Activitatea politică constă dintr-un ansamblu de acŃiuni fizice, intelectuale şi morale desfăşurate de către membrii unui partid în scopul câştigării alegerilor şi implementării programului de guvernare.

Programul politic cuprind totalitatea acŃiunilor pe plan intern şi extern pe care un partid îl propune electoratului, în vederea câştigării alegerilor.

Obiectivul politic înscris în program reprezintă o Ńintă inclusă în programul politic, şi pe care partidul trebuie să-l realizeze în cazul în care ajunge la guvernare.

Strategia politică vizează, în opinia noastră, Ńintele majore pe care un partid trebuie să le aibă în vedere, într-un orizont de aşteptare de 3-5 ani, pornind de la doctrina partidului.

În activitatea politică, tactica reprezintă totalitatea mijloacelor folosite pentru a determina pentru o perioadă scurtă de timp, linia de conduită a unui partid, în funcŃie de situaŃia economico-socială dintr-o Ńară, pentru a câştiga alegerile şi respectiv de a pune în aplicare programul politic de guvernare a uni partid.

Metoda în activitatea politică reprezintă un mod de a proceda a membrilor de partid, înainte şi după câştigarea alegerilor.

Mijloacele practice folosite în activitatea politică sunt diverse în funcŃie de scopul pe care un partid şi-l propune să îl atingă, respectiv atunci când se află în opoziŃie sau când se află la guvernare. Aşa cum rezultă din cele de mai sus, în ştiinŃele politice nu există o concepŃie general acceptată, unitară asupra politicii. Acest lucru nu este un inconvenient, deoarece stă în natura ştiinŃelor sociale şi umaniste să nu ofere niciodată o singură definiŃie, şi cu atât mai puŃin una "corectă". Din această cauză, s-a renunŃat - şi pe bună dreptate - la căutarea în zadar a unei definiŃii precise a politicii. Nucleul politicii poate consta în elemente precum puterea, conflictul, dominaŃia, pacea sau altceva - totul depinde însă de felul în care este pusă o problemă, de interesele implicate şi de mulŃi alŃi factori. După părerea noastră, în abordarea conceptului de politică trebuie să se pornească de la etimologia cuvântului. Astfel, potrivit autorilor DEX –ului (Cotreanu I., Seche L. Seche M., 1998) politica este ştiinŃa şi practica de guvernare a unui stat. Politica are ca sferă de activitate social-istorică, relaŃiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii sociale, între popoare, etc., în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere. Politica poate fi privită, în acelaşi timp, pe de-o parte, ca orientare, activitate şi acŃiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc., în domeniul conducerii treburilor intere şi externe, iar pe de altă parte ca o ideologie care reflectă această orientare, activitate şi acŃiune (Cotreanu I., Seche L. Seche M., 1998). Pe de altă parte, abordarea conceptului de politică trebuie să se bazeze pe teoria sistemelor, cu diferitele ei dimensiuni de percepere a politicii. Este vorba aici de o concepŃie larg răspândită, care nu este însă în nici un caz şi cea mai importantă sau mai bună. Ea are totuşi avantajul că integrează multitudinea de aspecte şi


522

elemente ale sferei politicului, facilitând structurarea şi sistematizarea complexei realităŃi politice şi gândind politica dintr-o perspectivă multidimensională. În acest sens deosebim trei dimensiuni (subsisteme) ale politicii: dimensiunea instituŃională (polity), dimensiunea normativă şi de conŃinut (politics) şi dimensiunea procedurală (policy).

Dimensiunea instituŃională sau formală a politicii (polity), cuprinde ansamblul de norme, reglementări procedurale şi instituŃiile, în care se desfăşoară politica. Dimensiunea instituŃională a politicii este stabilită în primul rând prin ConstituŃie, prin sistemul juridic şi prin tradiŃie. De asemenea, şi principiile formării voinŃei politice sunt canalizate tot prin intermediul instituŃiilor: alegerile, drepturile fundamentale - precum dreptul la libertatea de opinie, dreptul de asociere în partide şi asociaŃii, iar cadrul de activitate este acoperit de instituŃii. În limba engleză, această dimensiune instituŃională a politicii se numeşte polity.

Dimensiunea normativă şi de conŃinut (politics) se referă la procesele decizionale, la conflicte, la urmărirea obiectivelor şi intereselor. Această dimensiune a ridicat şi unele din problemele clasice ale ştiinŃelor politice (cine are dreptul să îşi impună interesele?; Ce mecanisme există pentru reglementarea situaŃiilor conflictuale?; etc.). Felul în care este constituită politica, precum şi modul în care sunt îndeplinite sarcinile depind de diverse interese. De aceea, conŃinuturile politicii sunt deseori presărate cu materiale potenŃial conflictuale. Dimensiunea de conŃinut a politicii poartă denumirea engleză de politics.

În fine, dimensiunea procedurală sau policy-ul vizează conŃinutul politicii, prelucrarea problemelor şi executarea sarcinilor prin intermediul sistemului politic şi administrativ, care ia toate deciziile obligatorii şi care are ca scop medierea intereselor prin situaŃii conflictuale şi de consens. Acest proces permanent de formare a voinŃei politice şi de mediere a intereselor nu poate fi înŃeles doar prin simplul studiu al instituŃiilor sau al conŃinuturilor, ci presupune discutarea şi rezolvarea treburilor statului (Cotreanu I., Seche L. Seche M., 1998). Pentru această dimensiune a conceptului de politică, limba engleză ne propune termenul policy.

Privite în unitatea lor aceste trei dimensiuni dau substanŃă conceptului de politică. În teoria sistemelor, sistemul politic este, alături de alte sisteme, precum cel economic, un subsistem. Particularitatea sistemului politic se manifestă prin faptul că în acest caz sunt alocate valori în mod autoritar (decizii obligatorii pentru toŃi).

Când ne gândim la teoria sistemului în politică nu putem să nu îl amintim pe David Easton (R.Muler, W.Schumann, 1994), care şi-a prezentat modele proprii privitoare la o teorie a sistemelor în trei volume - "The Political System" (1964), "A Framework for Political Analysis" (1965) şi mai ales în "A Systems Analysis of Political Life" (1979). În centrul cercetărilor sale se află întrebarea, cum oare reuşesc sistemele politice să se afirme într-o lume caracterizată în acelaşi timp de stabilitate şi de transformare. Pentru a putea răspunde la această întrebare, el este de părere că este necesar să privim sistemul politic în contextul mediului său intra- şi extrasocial (fig.2).


523

Fig.2 Sistemul politic Easton

Conform acestei accepŃiuni, mediul este caracterizat de elemente precum cererea (demands), aşteptarea şi susŃinerea (support), care se adresează sistemului politic şi care sunt prelucrate în aşa-numitul "proces de conversie" ("Conversion Process") din cadrul acestui sistem politic şi care sunt transmise ulterior tuturor membrilor unei societăŃi sub forma unor legi şi regulamente. ReacŃiile din cadrul societăŃii rezultă astfel sub forma unui feedback, transformându-se astfel din nou în demand-uri şi/sau support-uri.

În cazul ciclului dimensiunii procedurale (policy-ului) se pot adopta decizii pe diferite faze ale acestui ciclu, aşa cum se observă din figura 3.

Mediu

Mediu

Intrări

Ieşiri

Solicităr

SusŃinerDecizii

Sistemul politic

Feedback


524

Definirea

problemei

Reformularea politicii

Organizarea agendei

Implementare Formularea

politicii

Termenii politici

Fig.3. Fazele ciclului dimensiunii procedurale

Astfel, în mediul economico-social poate să apară o problemă şi care este definită pe baza cerinŃelor anumitor grupări şi a valorilor sociale dominante ca problemă relevantă pentru un anumit tip anume de activitate (definirea problemei). Problema ajunge pe agenda politică a unui partid, care va decide cine se va ocupa de soluŃionarea problemei, care va fi termenul de soluŃionare şi cum se va rezolva problema formulată anterior (configurarea agendei). ÎnsoŃită de încercări de influenŃare, precum şi de anumite confruntări în cadrul regulilor din sistemul respectiv şi a actorilor desemnaŃi de acestea, urmează formularea politicii, încheiată de o repartizare autoritară a valorilor sub forma unei legi, al unui regulament sau al unui program (formularea politicii). În procesul de aplicare, ea îşi află structura finală prin procesul de implementare implicând actori subordonaŃi politic şi administrativ (implementare). Rezultatele şi efectele concrete ale dimensiunii procedurale vor aduce, în fine, reacŃii politice de aprobare sau respingere, care vor fi şi ele, la rândul lor, transpuse în sfera politicii şi vor conduce la continuarea, modificarea sau încheierea Policy-ului (reformularea politicii, încheierea politicii). Analiza dimensiunii procedurale (a policy-ului) reprezintă un subdomeniu recunoscut şi important al ştiinŃelor politice, al cărui interes se îndreaptă mai ales asupra dimensiunii de conŃinut a politicii în toate formele sale de apariŃie, ca de exemplu proiecte, legi sau regulamente. Încercările de clasificare a tipurilor de politici au în vedere trei dimensiuni diferite: dimensiunea efectelor, principiile de manevrare şi dimensiunea structurii dimensiunilor procedurale.

Preocuparea actuală privind conŃinutul politicii nu reprezintă astfel, în cadrul analizei dimensiunii procedurale, un scop în sine, ea aflându-se în strânsă legătură cu eforturile de a identifica factorii importanŃi de influenŃă care determină formarea dimensiunilor procedurale. Pornind de la premisa că politica, în sensul de rezolvare a problemelor prin intermediul dimensiunilor procedurale statale - având în vedere


525

faptul că diferenŃierea funcŃională este legată, printre altele, şi de complexitatea extraordinară a materialelor legislative - este determinată mai ales de condiŃiile-cadru din fiecare domeniu în parte, analiza dimensiunii procedurale alege în mod conştient, ca punct de plecare în identificarea factorilor cu influenŃă asupra dimensiunilor procedurale, domenii singulare ale politicii. Ea încearcă prin aceasta să cuprindă întreaga dimensiune şi diversitate a determinanŃilor, ca de exemplu pre-condiŃiile structurale, elementele specifice din decursul proceselor, elementele de cultură politică, interesele şi convingerile actorilor politici, factorii economici ş.a.m.d. Pentru a evalua greutatea acestora şi locul pe care îl ocupă, ea face apel la o serie întreagă de concepte teoretice diferite.

Un alt element esenŃial în analiza dimensiunii procedurale îl constituie faptul că dimensiunile procedurale sunt analizate dintr-o perspectivă dinamică, care se orientează nu numai după apariŃia, ci şi după realizarea şi, după caz, reformularea politicii de stat. Cu alte cuvinte, este vorba de o perspectivă orientată după cicluri, în cadrul căreia pot fi distinse faze distincte, care în practică se suprapun sau merg deseori în paralel (Ciclul Policy-ului). Această perspectivă orientată după cicluri se întrepătrunde astfel cu celelalte elemente deja amintite din analiza dimensiunii procedurale, atunci când în cadrul acesteia se analizează dacă şi în ce măsură se modifică o dimensiune procedurală şi care sunt factorii responsabili pentru acest lucru. 3. Politica economică a entităŃii economice

La fel ca în cazul termenului de politică, şi în cazul conceptului de politică economică nu există o unanimitate de păreri.

Astfel profesorul universitar Gheorghe Manolescu, defineşte politica economică prin ansamblul deciziilor adoptate de autorităŃile publice, în vederea orientării activităŃilor economice într-un sens considerat rezonabil pe teritoriul naŃional. Se poate vorbi deci de politică economică când se decide creşterea deficitului bugetar pentru a se asigura utilizarea muncii, sau când se stabilesc norme ale creşterii preŃurilor şi veniturilor pentru a limita inflaŃia (Gh.Manolescu, 1997). ÎnŃelegerea conceptului de politică economică, presupune în viziunea aceloraşi autori realizarea a două delimitări definitorii şi anume: pe de-o parte politica economică nu se substituie deciziilor private, încercând numai să le orienteze ex-ante, astfel încât rezultatul să apară favorabil ex-post iar pe de altă parte politica economică nu se confundă cu economia publică, aceasta din urmă abordând activităŃile economice pe care statul le întreprinde în calitate de agent economic.

Abordând politica economică ca un sistem aceiaşi autori sunt de părere că politica economică utilizează patru categorii de variabile şi anume:

- instrumente ale politicii economice (variabile de comandă) între care se au în vedere patru categorii, astfel: instrumente care operează în mod automat şi continuu (de exemplu baza de impozitare, în cazul impozitelor directe, variază continuu cu variaŃia volumului activităŃii economice); instrumente care operează printr-o intervenŃie discreŃionară a decidentului public, însă în mod continuu (de


526

exemplu intervenŃia Băncii Centrale, ca ofertant sau solicitant de capital, pe piaŃa deschisă); instrumente care operează discreŃionar şi discontinuu (de exemplu variaŃiile ratei de scont sau contingentarea creditelor) şi instrumente cu caracter discontinuu, însă nediscreŃionare ( de exemplu creşterea cheltuielilor publice);

- obiectivele politicii economice(variabile endogene) care se pot ierarhiza în funcŃie de familiile „ideologice” care promovează politicile economice şi anume: obiective social-democrate, obiective de centru şi obiective conservatoare şi care vizează în fapt creşterea economică, ocuparea forŃei de muncă, stabilitatea preŃurilor şi echilibrul exterior);

- condiŃiile politicii economice (variabile exogene), controlate parŃial sau necontrolate de către autoritatea publică ca de pildă restricŃii legale, politice, etc.); şi

- rezidualele politicii economice ( variabile endogene, indiferente). Politica economică este înfăŃişată, în opinia profesorului universitar

Constantin Tulai, în general, ca domeniu al politicii statului, dar este deseori circumscrisă conceptului de mecanism economic (C.Tulai – Op.cit). Într-o astfel de interpretare politica economică este prezentată ca element al funcŃionării mecanismului economic În teoria sistemelor mecanismul economic apare ca subsistem al sistemului de organizare şi conducere a economiei, iar conducerea ca fiind latura cea mai importantă a mecanismului economic (C.Tulai – Op.cit).

Cum conducerea reprezintă un ansamblu de decizii sau de decizii şi acŃiuni, iar decizia ca produs şi instrument al acestora presupune precizarea unui scop sau obiectiv, a anumitor direcŃii de acŃiune şi modalităŃi de realizare, toate acestea se fundamentează pe baza unei anumite strategii şi se înfăptuiesc prin măsuri tactice şi operaŃionale îndreptate spre atingerea scopului propus.

Conducerea strategică implică precizarea de obiective fundamentale pe termen lung, adoptarea unor decizii şi acŃiuni cu implicaŃii ample, vizând probleme de complexitate mărită, a căror rezolvare reclamă un volum însemnat de resurse şi elaborarea de prognoze şi programe speciale şi de lungă durată. Ele se regăsesc şi se detaliază în programele anuale prin adoptarea de decizii tactice care reprezintă tot atâtea modalităŃi de transformare a deciziilor strategice în acŃiuni concrete. Cum conducerea economică are un caracter normativ, ea se bazează pe legi, regulamente, norme şi normative la a căror respectare şi aplicare veghează instituŃiile şi organele specializate chemate să înfăptuiască politica economică. Reducând conceptul de politică economică la nivelul întreprinderii, unii autori sunt de părere că prin politică economică se înŃelege acea componentă a strategiei prin care se precizează acŃiunile care trebuie întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mici şi limitele în cadrul cărora trebuie realizate obiectivele (C.Bărbulescu, T.Gavrilă, Op.cit). Prin elaborarea politicilor economice se stabileşte un ghid larg, general, de a acŃiona pentru punerea în practică a unei anumite strategii, canalizând acŃiunile care trebuie efectuate. Aşa cum rezultă din aceste accepŃiuni, politica economică este privită numai din punct de vedere macroeconomic, fără a se analiza politica economică la alte niveluri precum mezo sau microeconomic. De aceea considerăm că din punct de


527

vedere al nivelului la care se face analiza, politica economică se poate structura în politică mondoeconomică, politică economică regională, politică macroeconomică, politică mezoeconomică şi politică microeconomică. Astfel politica mondoeconomică vizează coordonarea politicilor macroeconomice a statelor lumii îndreptate spre eradicarea sărăciei, ridicarea standardului de viaŃă a oamenilor, protecŃia mediului ambiant, şi găsirea de resurse alternative pentru supravieŃuirea omenirii. Politica economică regională, are în vederea deciziile şi acŃiunile guvernamentale concertate ale unor Ńări situate într-o anumită zonă geografică menite să realizeze ridicarea standardului de viaŃă a locuitorilor şi dezvoltarea economică a regiunii. Politica macroeconomică se referă la ansamblul deciziilor şi acŃiunilor de natură economică dintr-o Ńară, concretizate în legi, hotărâri, norme şi normative adoptate de puterea legislativă în conformitate cu strategia partidelor politice aflate la guvernare şi care este concretizată în programul de guvernare al acestora. Politica mezoeconomică sau politica sectorială presupune detalierea pe sectoare de activitate a politicii guvernamentale, şi care se concretizează pe de-o parte în decizii menite să impulsioneze dezvoltarea anumitor sectoare de activitate competitive pe plan naŃional şi internaŃional, iar pe de altă parte, în decizii menite să restrângă activitatea anumitor sectoare economice mai puŃin viabile. Politica microeconomică se concretizează în decizii şi activităŃi de natură economică, care are în vedere asigurarea şi utilizarea eficientă a resurselor întreprinderii, pe de-o parte, în activitatea investiŃională iar pe de altă parte în activitatea curentă în scopul asigurării în permanenŃă a echilibrului „resurse-utilizări”.

Toate tipurile de politici nu reprezintă simple concretizări ale strategiilor de dezvoltare. În procesul elaborării lor, ca urmare a analizelor efectuate, se introduc şi elemente suplimentare, neavute în vedere la stabilirea strategiei. Politicile se modifică astfel încât să fie realiste şi, concomitent, mobilizatoare.

În dezvoltarea întreprinderii, managerul apelează nu numai la strategie ci şi la politica economică. Majoritatea întreprinderilor prospere şi-au conturat liniile directoare pe baza unei politici concepute şi dezvoltate de către manageri cu discernământ.

Pe măsură ce organizarea economică ia amploare, sporeşte necesitatea definirii clare şi înŃelegerii corecte a politicii economice.


528

Fig.4. Sistemul politicii generale a întreprinderii Din reprezentarea grafică de mai sus, rezultă că politica generală a

întreprinderii este subordonată strategiei generale elaborată în prealabil la nivelul întreprinderii, politică care se descompune în cinci componente:

- politica comercială; - politica investiŃională; - politica de personal; - politica de producŃie; - politica financiară. Desigur că aceste elemente sunt strâns corelate între ele, întrucât în oricare

din aceste componente nu se poate face abstracŃie de elementele definitorii ale celorlalte componente. Aşa de exemplu, politica comercială care vizează conexiunea întreprinderii cu mediul extern, nu se poate înfăptui fără a Ńine cont de restricŃiile financiare impuse de lichidităŃile întreprinderii, iar planul financiar, suport al politicii financiare, integrează încasările previzionate în planul desfacerilor şi cheltuielilor previzionate din planul aprovizionărilor.

STRATEGIA

GENERAL

POLITICA GENERAL

Ă

POLITICA COMERCI

ALĂ

POLITICA

INVEST

POLITICA DE

POLITICA FINANCIA

RĂ

DEZVOLTAREA

AFACERILO

ASIGURAREA UNEI COTE DE

POLITICA DE


529

Bibliografie Coteanu I., Seche L., Seche M., 1998, DicŃionarul explicativ al limbii

române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, p.820; Manolescu Gh. (coordonator), 1997, Politici economice, Editura Economică,

Bucureşti, p.27; Muler R., Schumann W., 1994, Politikdidaktik kurzgefasst. Planungsfragen

fur den Politikunterricht, Editur Bundeszentrale fur politishe Bildung, vol.326, Bonn, p.20-21;

Tulai C., 2003, FinanŃele publice şi fiscalitatea, Editura Cartea CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, p.84;

*** DicŃionarul limbii române, 1958, Editura Academiei, Bucureşti, p.638; *** Mic dicŃionar enciclopedic, 1972, Editura Enciclopedică Română,

Bucureşti, p.731, reprodus după C.Tulai- Op.cit., p 84.


530

CONSIDERENTE PRIVIND FORMAREA LIBERĂ A PREłURILOR CU RIDICATA ŞI AMĂNUNTUL

Conf. univ. dr. Mircea Teodoru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş”, Filiala Satu Mare, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

str. Mihai Viteazul 26, 440030 Satu Mare, e-mail: [email protected]

Abstract The free pricing involves autonomous decisions of the economic agents representing

the supply and the demand. Thus, producers, as sellers, suggest a supply price based upon the real production conditions (the cost), the profit margin that they should expect as well as the place that the product takes within the market competition. In return, buyers suggest demand prices based upon the qualities, the technical and economic advantages and the comfort offered by the supplied products and services, also considering the consumption emergency and their reliability.

Keywords: (producers, buyers, price, absolute price, relative price, negotiation, demand, supply, whole seller, retail seller) CompetenŃele în materie de preŃuri se pot delimita la nivelul urmă-toarelor verigi: agenŃi economici (regii autonome, societăŃi comerciale), burse de mărfuri, burse de valori, licitaŃii, mici producători şi comercianŃi particulari, departamente centrale sau locale ale Ministerului Economiei şi FinanŃelor şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Guvernul şi Parlamentul. Formarea liberă a preŃurilor implică deciziile autonome ale agenŃilor economici ce reprezintă oferta, respectiv cererea. Astfel, producătorii, ca vânzători, propun un preŃ de ofertă ce are la bază condiŃiile concrete în care s-a realizat producŃia (costul), marja profitului pe care urmează să o obŃină precum şi locul pe care-l ocupă produsul în competiŃia pieŃei. La rândul lor, cumpărătorii propun preŃuri de cerere în funcŃie de calităŃile, de avantajele tehnico-economice şi de confortul oferit de produsele şi serviciile oferite, Ńinând cont, de asemenea, de urgenŃa consumului şi de solvabilitatea lor. Asupra preŃurilor propuse de cele două categorii de agenŃi economici influenŃează, la piaŃă, raportul dintre cerere şi ofertă, concurenŃa şi incidenŃa impozitului indirect (TVA, accize). În urma negocierii, cele două faŃete ale preŃului (de vânzare şi de cumpărare) se transformă într-o dimensiune unică, reflectând astfel convergenŃa tendinŃelor contrarii precum şi armonizarea intereselor reciproce ale agenŃilor economici. Se pune problema care din cele două categorii de agenŃi economici (producători sau cumpărători) are, în momentul negocierii, al stabilirii preŃului efectiv de pe piaŃă, cuvântul hotărâtor. În acest context, se face diferenŃierea între preŃuri administrate şi preŃuri determinate sau libere. În cazul în care deciziile producătorilor sunt, totuşi, esenŃiale, preŃul ce urmează a fi practicat pe piaŃă va fi un preŃ administrat, rezultat din însumarea costurilor medii şi procentajul adăugat


531

pentru acoperirea cheltuielilor generale şi a profitului producătorului, cu alte cuvinte va fi vorba de un preŃ care nu este sensibil la jocul dintre cerere şi ofertă. Atunci când preŃul de pe piaŃă se formează exclusiv ca o consecinŃă a mecanismului cererii şi ofertei, nesupus nici unui fel de reglementări, acesta poate fi considerat un preŃ determinat (de forŃele pieŃei). Putem aprecia că, în stadiul actual al tranziŃiei la economia de piaŃă, întreprinderile producătoare sunt puternic implicate în mecanismul formării şi practicării preŃurilor, majori-tatea preŃurilor formate pe piaŃă fiind preŃuri administrate. Din păcate, omniprezenŃa preŃurilor administrate nu este una din consecinŃele benefice ale tranziŃiei. Marginalizarea intermediarului care stabileşte legătura dintre producător sau vânzător şi distribuitor sau consumatorul final reprezintă ignorarea unui element cheie al economiei de piaŃă – însuşi “creatorul pieŃei”; pentru că o economie de piaŃă este de neconceput fără “creatorul de piaŃă”, iar acest lucru l-am resimŃit timp de 10 ani. Rolul “creatorului pieŃei” este jucat de distribuitori şi angrosişti în asociere cu băncile. Rolul său benefic se manifestă atunci când plasează o comandă fermă unui producător creând, în acelaşi timp, acea siguranŃă care permite bancherului să acorde producătorului un credit. FuncŃia de creator de piaŃă este indispensabilă şi, de aceea, are nevoie de un cadru legal care să-i permită încheierea diferitelor contracte şi, totodată, să supravegheze şi să impună îndeplinirea lor. Legiuitorul este şi el necesar pentru crearea pieŃei, la fel cum este necesar şi sistemul de legi pentru respectarea contractelor. Or, la noi toată lumea se teme să mai încheie astăzi contracte. În mod normal preŃul devine mărime fixă ca rezultat al deciziei celor doi parteneri, reprezentând una din clauzele contractuale. În acest punct al negocierilor, se poate avea în vedere o elasticitate a preŃului prin bonificaŃii sau majorări, sau se poate stipula o anumită rată a inflaŃiei, dacă e vorba de o durată mai mare a înŃelegerii (contractului). Practic, negocierea şi stabilirea preŃurilor la bunurile de consum ale populaŃiei cunoaşte două momente: primul, negocierea între agenŃii economici producători şi cei beneficiari (comercianŃi angrosişti şi detailişti), ce are drept rezultat formarea preŃurilor cu ridicata, iar al doilea, formarea preŃurilor de vânzare cu amănuntul către populaŃie. 1. La negocierea preŃurilor cu ridicata se Ńine cont de noile preŃuri şi tarife la materiile prime şi energie şi al celorlalŃi factori de producŃie. În unele cazuri, pentru limitarea creşterii exagerate a preŃurilor, se prevăd indici maximi de modificare a preŃurilor. Rezultatul negocierii preŃurilor cu ridicata se consemnează într-o notă de negociere care se semnează de către părŃile negociatoare şi, pentru unele produse, şi de către organele supraveghetoare. 2. PreŃurile cu amănuntul se formează pe baza preŃurilor cu ridicata negociate şi a cotelor de adaos comercial sau comision. Pentru ca bunul de consum să poată fi vândut, se mai adaugă taxa pe valoarea adăugată şi, după caz, accizele. Nivelul şi mişcarea preŃurilor sunt influenŃate de o serie de factori, un loc central ocupându-l cererea şi oferta. PreŃul constituie, în ultimă instanŃă, rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii şi ofertei.


532

InterdependenŃele dintre forŃele pieŃei şi nivelului preŃului, care exprimă de fapt, conŃinutul legii cererii şi ofertei sunt următoarele: 1. InfluenŃa modificării cererii asupra preŃului. Creşterea cererii va determina, când celelalte condiŃii rămân constante, creşterea preŃului, iar scăderea acesteia va determina diminuarea preŃului:

∆qc = qc1 – qc0 › 0 ⇒∆p = p1 - p0 › 0; ∆qc = qc1 – qc0 ‹ 0 ⇒∆p = p1 - p0 ‹ 0 Figura nr. 1 - InfluenŃa creşterii Figura nr. 2 – InfluenŃa scăderii cererii asupra preŃului cererii asupra preŃului Se poate trata aici un caz concret în care scăderea cererii poate să determine o scădere nedorită a preŃului pe piaŃă: neachitarea la termen a salariilor şi altor drepturi băneşti cuvenite, situaŃie înregistrată la noi la sfârşitul anului, în pragul sărbătorilor de iarnă. Întârzierea plăŃii drepturilor băneşti constituie, de fapt, o formă netradiŃională de finanŃare a statului de către populaŃie, dezvoltată fără consimŃământul salariaŃilor. Cu întârzierea salarizării din partea statului se dereglează procesul de producŃie şi consum al mărfurilor. Dacă salariile sunt achitate la timp, pe piaŃă avem echilibru, adică cererea este egală cu oferta. În caz contrar, scăzând veniturile populaŃiei, are loc diminuarea cererii. Din această cauză, producătorul trebuie să reducă preŃul de pe piaŃă şi să producă, apoi, marfa într-o cantitate mai mică. În aceste condiŃii, când preŃurile la resursele energetice şi de materie primă sporesc, producătorului nu-i mai este convenabil să fabrice produsele tradiŃionale la un preŃ scăzut. În acest fel, poate avea loc o orientare nejustificată spre produsele din import mai ieftine decât cele indigene. Paralel pot să apară şi diferenŃe majore de calitate, prin producerea unor mărfuri inferioare sau chiar falsificate. Rezultă, aşadar, că amânarea salarizării este un factor negativ şi duce la scăderea accentuată a nivelului de trai şi a calităŃii vieŃii.


533

2. InfluenŃa modificării ofertei asupra preŃului. Când celelalte condiŃii rămân constante, creşterea ofertei va determina reducerea preŃului, iar scăderea ei va determina creşterea preŃului.

∆q0 = q01 – q00 › 0 ⇒ ∆p = p1 - p0 ‹ 0; ∆q0 = q01 – q00 ‹ 0 ⇒ ∆p = p1 - p0 › 0 Figura nr. 3 – InfluenŃa creşterii Figura nr. 4 – InfluenŃa scăderii ofertei asupra preŃului ofertei asupra preŃului

3. InfluenŃa modificării egale a cererii şi ofertei asupra preŃului. Atât în cazul creşterii concomitente şi egale a cererii şi ofertei, cât şi în cazul diminuării lor egale şi concomitente, preŃul rămâne constant întrucât influenŃele separate ale cererii şi ofertei se neutralizează reciproc.


534

Figura nr. 5 – InfluenŃa creşterii Figura nr. 6 – InfluenŃa scăderii egale şi concomitente a cererii şi egale şi concomitente a cererii şi ofertei asupra preŃului ofertei asupra preŃului

4. InfluenŃa creşterii inegale a cererii şi ofertei asupra preŃului. În cazul creşterii mai accentuate a cererii decât a cererii, are loc majorarea preŃului, iar în cazul creşterii mai accentuate a ofertei decât a cererii are loc scăderea preŃului. 5. InfluenŃa diminuării inegale a cererii şi ofertei asupra preŃului. În cazul

∆qc = ∆q0 = q1 – q0 › 0 ⇒ ∆p = 0; ∆qc = ∆q0 = q1 – q0 ‹ 0 ⇒ ∆p = 0

∆qc = qc1 – qc0 › 0; ∆q0 = q01 – q00 › 0 ∆qc = qc1 – qc0 › 0; ∆q0 = q01 – q00 › 0 ∆qc › ∆q0 ⇒ ∆p = p1 - p0 › 0; ∆q0 › ∆qc ⇒ ∆p = p1 - p0 ‹ 0 Figura nr. 7 – InfluenŃa creşterii mai Figura nr. 8 – InfluenŃa creşterii mai accentuate a cererii decât a ofertei accentuate a ofertei decât a cererii asupra preŃului asupra preŃului


535

diminuării mai accentuate a cererii decât a ofertei, are loc scăderea preŃului, iar atunci când scăderea ofertei e mai accentuată decât cea a cererii are loc creşterea preŃului.

∆qc = qc1 – qc0 ‹ 0; ∆q0 = q01 – q00 ‹ 0 ∆qc = qc1 – qc0 ‹ 0 ∆q0 = q01 – q00 ‹ 0 ∆qc › ∆q0 =› ∆p = p1 - p0 ‹ 0 ∆q0 › ∆qc =› ∆p = p1 - p0 › 0 Figura nr. 9 - InfluenŃa măririi mai Figura nr. 10 – InfluenŃa scăderii mai accentuate a cererii decât a ofertei accentuate a ofertei decât a cererii asupra preŃului asupra preŃului Am făcut până aici o trecere în revistă a tuturor cazurilor în care modificările separate sau concomitente ale cererii şi ofertei au influenŃat formarea preŃului, pornind însă de la premiza că este vorba de preŃuri individuale, toate celelalte preŃuri rămânând constante. În acest caz, ar exista temerea că legea cererii şi ofertei nu mai este valabilă atunci când trebuie să Ńii cont şi de preŃurile celorlalte produse, mai ales în timpul perioadelor inflaŃioniste când toate preŃurile cresc. Un răspuns poate fi găsit recurgând la termeni de preŃ absolut şi preŃ relativ. În mod firesc, raportul dintre cererea şi oferta pentru un anumit produs este influenŃat de raportul dintre preŃul produsului în cauză şi preŃurile altor produse. În acest context trebuie făcută deosebirea între preŃul absolut sau preŃul bănesc al produsului şi preŃul relativ al produsului exprimat, apreciat, în funcŃie de preŃurile altor bunuri. PreŃul relativ al produsului poate fi măsurat prin modificările preŃului absolut al bunului, comparativ cu modificările survenite în media tuturor celorlalte preŃuri, numită nivelul general al preŃurilor. Dacă în timpul unei perioade preŃul absolut al produsului analizat a crescut mai mult decât nivelul general al preŃurilor, atunci produsul a devenit relativ scump. Invers, dacă preŃul absolut al produsului


536

analizat a crescut mai puŃin decât nivelul general al preŃurilor, produsul a devenit relativ ieftin. Bibliografie

Kregel J., E, Matzner, G. Grabher – Şocul pieŃei, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, p. 64

Lipsey R.G. , K.A. Chrystal – Economia pozitivă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 109

Teodoru Mircea - InfluenŃa raportului dintre cerere şi ofertă asupra preŃului, Economistul, Supliment nr. 390/ 19 aprilie 2004


537

AKTUALITÄT WISSENSORIENTIERTEN MANAGEMENTS IN ORGANIZATIONEN

Ştibli Florin [email protected]

Abstract Knowledge management refers to the critical issues of organizational adaptation,

survival and competence against discontinuous environmental change. Essentially it embodies organizational processes that seek synergistic combination of data and information processing capacity of information technologies, and the creative and innovative capacity of human beings. Knowledge management is more about the pragmatic and thoughtful application of any concept or definition, as it is not in the definition but in real world execution where opportunities and challenges lie. Knowledge Management is a new branch of management for achieving breakthrough business performance through the synergy of people, processes, and technology. Its focus is on the management of change, uncertainty, and complexity.

Keywords: knowledge, knowledge management, information, organization. 1. Einleitung

Wissen wird in der Informationsgesellschaft zunehmend als wichtiger Faktor für den Unternehmenserfolg angesehen. Das Management von Wissen greift dieses auf und versucht, durch Organisationsgestaltung, Technikeinsatz und Personalentwicklung Wissensprozesse zu unterstützen.

Im Wissensmanagement herrscht ein pragmatischer Begriff von Wissen vor. Wissen wird beschrieben in dem aufgezählt wird, in welchen Formen es im Unternehmen auftritt.

Davenport und Prusak (1998) beispielsweise beschreiben Wissen als Mixtur von Erfahrungen, Werten, kontextualisierter Information, und dem Verständnis von Experten. 2.Aktualität wissensorientierten Managements

Unternehmen mit einem Anteil von mehr als 40% "Wissensarbeitern" an ihren Gesamtbeschäftigten machen in den USA bereits 28% aller Unternehmen aus – bei einer Zuwachsrate von 43% in den letzten fünf Jahren. Schätzungen zufolge werden zur Jahrhundertwende in den USA nur noch 41% der Beschäftigten konventionelle ("wissensarme") Tätigkeiten in der Industrie sowie im (einfachen) Servicessektor ausüben, wohingegen 59% informationsbezogene (und damit zumeist wissensintensive) Arbeiten verrichten werden (Stewart 1997). Diese Zahlen sind


538

Beleg für eine grundlegende Umorientierung der Leistungserstellung in hochentwickelten Ländern, aus der Konsequenzen für das effektivitäts- und effizienzorientierte Management von Organisationen zu ziehen sind. So ist zu vermuten, dass bisherige Managementpraktiken, -prinzipien und -systeme sowie Organisationsstrukturen und Führungsphilosophien auf diese neue Orientierung nicht optimal abgestimmt sind.

Die praktische Relevanz des Themas wird dadurch verdeutlicht, dass sich zahlreiche wissensintensive Unternehmen – u.a. Anderson Consulting, Booz Allen & Hamilton, Canon, CIBC, Dow Chemical, Ernst & Young, KPMG, Polaroid, Price Waterhouse, Hewlett-Packard und Skandia (Steward 1997) – neuerdings verstärkt auf ein Wissensmanagement – wie dies auch immer ausgestaltet sein mag – konzentrieren. Aus theoretischer Sicht ist die Vielzahl der Beiträge in wissenschaftlichen Fachzeitschriften in den letzten ca. zwei Jahren anzuführen (u.a. in Organization Science, International Journal of Technology Management, Harvard Business Review, Long Range Planning und European Management Journal). Zu dem wurden etliche Konferenzen abgehalten und einige Monographien erstellt.

Wie Wikstrom und Normann(Wikstrom; Normann 1994) ausführen, finden zur Zeit grundlegende Umbrüche im Geschäftsleben statt. Basierend auf der Darstellung S-förmiger Technologiekurven wird in Anlehnung an Foster (1968) argumentiert, dass der momentane Übergang von einer – die wirtschaftliche Entwicklung skizzierenden – S-Kurve auf die nächste nur diskontinuierlich möglich ist, woraus erhebliche Turbulenzen in der Unternehmenspraxis resultieren. Zu beobachten seien insbesondere: • veränderte Rollen im kommerziellen System (Fertigungstiefenreduzierung/Outsourcing),

• intensivere Interaktionen zwischen den Akteuren (Partnerschaften, Netzwerke), • flexiblere, wissensintensivere und vielseitigere Angebote an Kunden (die vielseitiger interessiert sind, Problemlösungen und nicht Standardprodukte suchen und oft mehrere Produkte simultan konsumieren),

• Orientierung an den Prozessen des Kunden (nicht an Produkten und eigener Fertigung),

• Unterstützung des Kunden bei seinen Aufgabenstellungen bzw. seiner Wertschöpfung.

Des weiteren weisen Wikstrom und Normann (Wikstrom; Normann 1994) darauf hin, dass neben technologischen Impulsen – die insbesondere von der Informationstechnologie ausgehen – soziale Impulse für die veränderten Rahmenbedingungen verantwortlich sind. Bezüglich des letzten Aspekts werden genannt: höherer Bildungsstand der Bevölkerung; "Welterfahrung" des einzelnen; offene Artikulation von Kritik, Fragen und eigenen Vorstellungen; Selbstverwirklichungswunsch (anstelle rein materieller Bestrebungen) des einzelnen. Hier mit verbunden sind veränderte Konsumgewohnheiten (siehe auch "Patchwork-Kunde": der Turnschuhe tragende Porschefahrer; der radelnde Manager; der


539

Rockmusik liebende Mozartfan). Aus den Ausführungen lässt sich schliessen, dass die veränderten Umgebungsbedingungen die Art und Weise wirtschaftlichen Denkens und Handelns beeinflussen – und zwar in Richtung einer höheren Wissensintensität.

Drucker (1999a) sieht Wissen als die einzige bedeutsame Ressource an, die sogar das Kapital als treibende Kraft ablösen soll. Eine der wesentlichen Ursachen hierfür sieht Drucker (2004) in der demographischen Entwicklung, die eine Abnahme der Bevölkerung in den hochentwickelten Ländern und eine gleichzeitige Überalterung aufzeigt. Produktivitätssteigerungen und Wirtschaftswachstum seien in diesen Ländern primär durch wissensbezogene Aktivitäten zu erwarten. Der Wettbewerbsvorteil gegenüber anderen Ländern, die ebenfalls die Wissensarbeit intensivieren, liegt in erster Linie darin, dass hochentwickelte Länder zahlenmässig mehr Wissensarbeiter aufweisen.

Bereits seit geraumer Zeit wird über die postindustrielle und die postkapitalistische Gesellschaft (Drucker,1999b) gesprochen. Die Wissensgesellschaft (Drucker 1968, 1999a, 1999b;Toffler 1993) wird als die grösste Gruppe innerhalb der zukünftigen gesamten sozialen Gruppenstruktur gesehen, die zudem stark prägend wirken wird. Grundlage dieser Gesellschaft ist Bildung, wobei hiermit primär die Fähigkeit zu lernen im Zuge eines "lebenslangen" Lernprozesses gemeint ist. Diese Gesellschaft ist zudem hochkompetitiv, da alle Individuen nahezu unbeschränkten Zugriff zu Informationen haben werden. Die Arbeit werde primär in Teams vollzogen, und die Individuen gehören einer oder mehreren Organisationen fest oder im Rahmen eines temporären Mitarbeiter- bzw. Dienstleistungsverhältnisses an. Winslow und Bramer(1994) sprechen von der "Jäger- und Sammler-Ökonomie", womit sie ausdrücken wollen, dass im globalen Informationsnetz bzw. "-kosmos" wertvollen Informationen nachgejagt wird und diese gesammelt werden. Kleine Organisationen oder Einzelpersonen werden Wissen entwickeln und kombinieren und auf immer neue Weise versuchen, dieses zu vermarkten, wobei permanent neue begleitende Serviceleistungen angeboten werden.

Drucker (1999a) konstatiert, dass Unternehmen zu stark an vergangenheitsbezogenen finanziellen Grössen orientiert gesteuert werden, und fordert die Berücksichtigung weiterer Aspekte, insbesondere von Ressourcen und Kompetenzen. Wissen produktiv werden zu lassen, sieht Drucker (1999a) als Essenz des Managements an. Wesentlichste Herausforderung sei (Drucker,1999b), die Selbsttransformation systematisch zu "managen", was gezieltes "Verlernen" nicht mehr benötigten Wissens und das Lernen, kreativ zu sein, beinhaltet. Letzteres bedeutet: permanentes Verbessern jeder Aktivität, Entwicklung neuer Anwendungen aus bisherigen Erfolgen heraus und permanente Innovationen als organisierter Prozess. Hierfür muss die Produktivität der Wissensarbeiter ständig erhöht werden (Drucker,2006).

Handy (1995) sieht die 3-I-Ökonomie – Informationen, Ideen, Intelligenz – als Ausweg aus dem Dilemma von materiellem Wachstum und Umweltproblemen.


540

Diese drei Begriffe könnten durch den Wissensbegriff ersetzt werden, ohne die inhaltliche Aussage einzuschränken. Die Bedeutung des Informationssektors kann in konkreten Zahlen ausgedrückt werden: Beispielsweise investierten 1991 US-amerikanische Unternehmen USD 112 Mrd. in die Informationstechnologie. Dem stehen lediglich USD 107 Mrd. an Investitionen in Fertigungstechnologien gegenüber (Stewart, 1993), deren Wert letztlich wiederum zum grössten Teil auf intellektuellen Leistungen basiert und die heute oft mit informationstechnologischen Einrichtungen ausgestattet sind.

Nonaka (Nonaka ,1991) führt die starke und schnelle Veränderung der Märkte, der Technologien, der Konkurrenzsituation und angebotener Produkte als Ursachen für die zunehmende Unsicherheit an, der sich Unternehmen heute ausgesetzt sehen. Hieraus leitet er die Aussage ab, dass die einzige sichere Quelle für anhaltende Wettbewerbsvorteile die laufende Entwicklung neuen Wissens, seiner Verteilung in der Organisation und seiner anschliessenden Übertragung auf neue Technologien und angebotene Produkte sei. Nonaka (Nonaka ,1994) fordert Veränderungen im Denken hinsichtlich – technischer, produktorientierter, strategischer und organisationaler – Innovationen in grossen Organisationen in Richtung auf eine grössere Beachtung der Wissenskreation und -nutzung.

Ford und Thomas (Ford; Thomas,1997) betonen das Problem, dass Unternehmen die von ihnen genutzten und/oder entwickelten Technologien nicht ausreichend konzeptualisieren und kodifizieren können, zumal deskriptive und analytische Ansätze nicht ausreichend seien, um die vorhandene Komplexität auszudrücken. Als wesentliche unternehmerische Aufgaben sehen die Autoren die Akquisition und das Management von Wissen an, das wiederum die wesentliche Grundlage für die Entwicklung wettbewerbsfähiger Produkte bilde.

Thurow ( Thurow,1997) behauptet, dass einzigartige – von Konkurrenten nicht realisierbare – Betriebsmittelausstattungen nicht (mehr) existent sind, so dass Wissen – das bisher nach Rohmaterialien und Kapital als tertiär in seiner Bedeutung angesehen wurde – zur einzigen Quelle langfristig aufrechtzuerhaltender Wettbewerbsvorteile geworden ist.

Demarest (Demarest,1997)konstatiert, dass Wissen der Schlüssel zu effektivem Wettbewerb, zu hervorgehobener Marktstellung und zur Rentabilität in der globalen postindustriellen Wirtschaft sei. Er kritisiert gleichzeitig, dass Unternehmen über kein einheitliches Modell der Wissenskreation und -verbreitung verfügen, dass keine diesbezüglich unterstützenden Prozesse und Systeme existieren, keine Bewertungsmassstäbe vorhanden sind und keine effiziente Autoritätsstruktur implementiert ist.

Das Wissensmanagement stellt jedoch auch Thesen auf bzw. verleitet zu Aussagen, die den Entwicklungstrends in der Praxis teilweise diametral entgegenstehen. So weisen Chesbrough und Teece (Chesbrough; Teece,1996) darauf hin, dass Unternehmen, die einseitig auf Allianzen setzen, anstatt ihre eigenen Fähigkeiten zu entwickeln, ihre eigene Zukunft aufs Spiel setzen. Ebenso kann argumentiert werden, dass die Offenlegung der eigenen Stärken bzw. der


541

Fähigkeiten und des Wissens im Rahmen eines Benchmarking aus wettbewerbsstrategischer Sicht höchst gefährlich sein kann.

Schliesslich ist festzustellen ( Winslow; Bramer, 1994), dass der Servicesektor, der in seinen bedeutenderen Bereichen (z.B. Softwareerstellung, Beratung, Kredit- und Versicherungswesen, Gesundheit u.a.) sehr wissensintensiv ist, eine immer grössere Bedeutung in den Volkswirtschaften hochentwickelter Länder einnimmt. Beispielsweise sind im US-amerikanischen Servicesektor 79% aller Beschäftigten tätig, und dieser Bereich trägt 74% der Wertschöpfung zum Bruttoinlandsprodukt bei. Für den Produktionssektor ist anzumerken, dass die dort stattfindenden wesentlichen wertschöpfenden Prozesse ebenfalls wissensdominiert sind.

3. Schlussfolgerung

Trotz der grossen Relevanz, die dem Wissen in Unternehmen heute beigemessen wird, kann keinesfalls davon ausgegangen werden, dass die Generierung umfangreichen Wissens bereits ausreicht, um als Unternehmung erfolgreich zu sein. Vielmehr ist das vorhandene Wissen permanent effektiv und effizient umzusetzen, um Aufgaben zu lösen und letztlich Kundenwünsche zu befriedigen. Welcher Art das Wissen sein sollte, das in Zukunft strategische Wettbewerbsvorteile erlaubt, ist eine Frage, die eng mit der Unternehmensstrategie zusammenhängt und deren Beantwortung mit Unsicherheit behaftet ist, da die definierte Strategie scheitern kann. Ebenso darf die wissensorientierte Sicht des Unternehmens nicht die einzige Perspektive sein, unter der wirtschaftliches Handeln betrachtet wird. Vielmehr ist diese mit anderen Sichtweisen zu kombinieren bzw. diesen kritisch gegenüberzustellen. Literatur

Bell D., 1973, The Coming of Post-industrial Society: A Venture in Social Forecasting, Basic Books, New York;

Chesbrough H.W., Teece, D.J., 1996, When Is Virtual Virtuous, in: Harvard Business Review, Jan.-Feb., pp. 65-73;

Davenport, Thomas H.; Prusak, Laurence, 1998, Working Knowledge, McGraw-Hill;

Demarest M., 1997, Understanding Knowledge Management, in: Long Range Planning, Vol. 30, No. 3, pp. 374-384;

Drucker P.F., 2006, Despre profesia de manager,Editura Meteor Press, Bucureşti;

Drucker P.F., 1999a, RealităŃile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti; Drucker P.F., 2004, Managementul viitorului, Editura Asab, Bucureşti; Drucker P.F., 1999b, Societatea postcapitalistă, Editura Image, Bucureşti; Drucker P.F., 1968, The Age of Discontinuity: Guidelines to Our Changing

Society, Harper & Row, New York;


542

Ford D., Thomas R., 1997, Technology Strategy in Networks, in: International Journal of Technology Management, Vol. 14, Nos. 6/7/8, pp. 596-612;

Foster R.N., 1968, Innovation, McKinsey Summit Books, New York; Handy C., 1995, Trust and the Virtual Organization, in: Harvard Business

Review, May-June, pp. 40-50; Nonaka I., 1991, The Knowledge-creating Company, in: Harvard Business

Review, Nov.-Dec., pp. 96-104; Nonaka I., 1994, A Dynamic Theory of Organizational Knowledge Creation,

in: Organization Science, Vol. 5, pp. 14-37; Nonaka I. et al., 1992, Hypertext Organization for Accelerating

Organizational Knowledge Creation, in: Diamond Harvard Business, Aug.-Sept. (in japanisch).

Nonaka, I., Takeuchi, H., 1995, The Knowledge Creating Company, Oxford University Press, Oxford;

Porat M.U., 1977, The Information Economy: Definition and Management, U.S. Department of Commerce, Office of Telecommunications, OT Special Publications 77-12;

Stewart T.A., 1997, Intellectual Capital: The New Wealth of Organizations, Nicholas Brealey Publishing, London;

Thurow L.C., 1997, Needed: A New System of Intellectual Property Rights, in: Harvard Business Review, Sept.-Oct., pp. 95-103;

Toffler A., 1990, Powershift: Knowledge, Wealth, and Violence at the Edge of the 21st Century, Bantam Books, New York;

Wikström S., Normann R., 1994, Knowledge and Value: a New Perspective on Corporate Transformation, Routledge, London;

Winslow C.D., Bramer W.L., 1994, Future Work: Putting Knowledge to Work in the Knowledge Economy, The Free Press, New York.


543

METODE DE STABILIRE A PREłURILOR ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII

Felicia Sabou Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad

email:[email protected]

Abstract

Price is one of the key elements in a winning marketing mix. This paper presents the most important price methods used by small and medium enterprises. The purpose of the study was to identify the most important price strategies used in small and medium enterprises from Maramures County. The research was based on a questionnaire and was conducted on a sample of 295 small and medium enterprises, from Maramures County. The recommendation are: in order to become competitive is not enough to determine the price using price competitors strategies or customer demand strategies; the small and medium enterprises did not use enough cost management while determining the price for their products and services; in price determination of small and medium enterprises, there are some important price factors, such us: costs, price competitors and customer demand.

Keywords: objectives, price methods, price strategies 1. Obiective ale politicii de marketing Obiectivele politicii de preŃ sunt deosebit de complexe, au în vedere, în primul rând, raportul dintre firmă şi piaŃă şi constituie elemente de fundamentare a strategiei de marketing. Principalele obiective ale politicii de marketing sunt: • Obiective privid supravieŃuirea firmei. Acest tip de obiective se impun atunci când pe piaŃă se intensifică concurenŃa şi au loc schimbări în nevoile şi preferinŃele consumatorilor. O posibilă soluŃie, în acest caz ar fi reducerea preŃurilor (volumul vânzărilor realizate trebuie să permită recuperarea cheltuielilor directe) sau îmbunătăŃirea produselor, reorientarea spre alte produse mai profitabile sau spre alte pieŃe, care au capacitatea de a absorbi produsele firmei (soluŃie pe termen lung).

• Obiective privind maximizarea profitului. Pornindu-se de la nivelul cererii şi costurile estimate se pot stabili mai multe preŃuri, care vor fi apoi comparate şi se va selecta acel preŃ care asigură maximizarea profitului. În acest caz, este bine ca profitul suplimentar obŃinut să fie repartizat ca sursă de investiŃii.

• Obiective privind maximizarea venitului actual. În situaŃia maximizării cifrei de afaceri este necesară o analiză atentă a cererii. Acest obiectiv presupune maximizarea pe termen lung a profitului şi creşterea cotei de piaŃă.


544

• Obiective privind consolidarea poziŃiei pe piaŃă. Prin reuşita menŃinerii pe piaŃă a unui preŃ acceptat de consumator şi profitabil pentru firmă, se poate realiza, în timp, o consolidare a poziŃiei acesteia pe piaŃă.

• Obiective privind poziŃionarea produsului pe piaŃă. Cu ajutorul preŃului se poate realiza o anumită poziŃionare a produsului pe piaŃă. În general, un preŃ redus creează pentru consumator o imagine de produs economic, iar un preŃ ridicat este asociat de către consumatori cu un nivel ridicat de calitate.

• Obiective privind optimizarea vânzărilor unei game de produse. Nivelul preŃului unui produs are efect asupra celorlalte produse din gamă, astfel creşterea vânzărilor unui produs se poate realiza pe seama celorlalte produse, volumul şi vânzările la nivelul întregii game rămânând acelaşi. De asemenea, reducerea preŃului unui produs poate duce la creşterea vânzărilor celorlalte produse şi ale gamei de produse în ansamblu.

2. Metode de stabilire a preŃurilor

La stabilirea preŃurilor, în cele mai multe cazuri, firmele se orientează în funcŃie de cerere, de costuri sau după concurenŃă. Stabilirea preŃurilor de vânzare pornind de la analiza cererii Determinarea preŃului în funcŃie de cerere se poate face folosind următoarele metode:

• Metoda elasticităŃii; • Metoda valorii percepute; • Metoda intervalului preŃului de referinŃă;

Metoda elasticităŃii Această metodă presupune calcularea coeficientului de elasticitate a cererii în raport cu preŃul, stabilindu-se astfel sensibilitatea cumpărătorilor la preŃ şi determinându-se preŃul de vânzare optim, care duce la maximizarea profitului. C1-C0 P1-P0 E = _______ : ________ C0 P0 E = coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ; C0, 1 = cererea; P0,1 = preŃul; Metoda valorii percepute

Metoda valorii percepute porneşte de la ideea că sensibilitatea la preŃ a consumatorului se manifestă în funcŃie de valoarea pe care o atribuie mărcii.


545

Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

-identificarea mărcilor de produse, care fac obiectul studiului; -stabilirea caracteristicilor acestor mărci, în vederea evaluării şi comparării lor; -stabilirea importanŃei acordate, fiecărei caracteristici, de către consumatori şi acordarea unei valori pentru fiecare caracteristică; -însumarea valorilor fiecărei mărci şi ierarhizarea mărcilor în funcŃie de aceasta; -determinarea preŃului mediu de vânzare practicat pe piaŃa produsului respectiv; -stabilirea preŃului de vânzare al mărcii considerate, în funcŃie de preŃul mediu al pieŃei şi ierarhizarea mărcilor; Metoda intervalului preŃului de referinŃă În conformitate cu această metodă, stabilirea preŃului de vânzare a unui produs se face în mai multe etape, astfel: -se constituie un eşantion reprezentativ, format din clienŃii potenŃiali ai produsului; -se efectuează un chestionar prin care se solicită răspunsul la două întrebări, şi anume: peste ce preŃ consideraŃi că produsul este exagerat de scump? şi sub ce preŃ consideraŃi că produsul este de o calitate nesatisfăcătoare? -se analizează datele în vederea identificării intervalului preŃului de referinŃă; Stabilirea preŃurilor de vânzare pornind de la costuri În acest caz se porneşte de la premisa că preŃul trebuie să acopere integral costurile şi să permită obŃinerea unui profit. Literatura de specialitate precizează faptul că strategia orientării după costuri este practicată de aproximativ 25-30% din totalul firmelor . Principalele metode de stabilire a preŃului de vânzare, pornind de la costuri sunt:

• Metoda costului total; • Metoda costurilor parŃiale; • Metoda costului global şi a rentabilităŃii capitalului investit; • Metoda costurilor variabile şi a profitului prevăzut; • Metoda pragului de rentabilitate;

Metoda costului total Conform acestei metode preŃul de vânzare al produsului se determină cu ajutorul costului total, la care se adaugă o marjă de profit, calculată ca procent din costul total (varianta a), fie se înmulŃeşte preŃul de cumpărare cu un coeficient multiplicator (varianta b). a) P=Ct+M M=Ct x m% P=Ct x (1+m%) P=preŃul de vânzare; Ct=costul total; M=marja de profit;


546

m=rata marjei sau adaosul comercial; b) P=Pc x k k=1/(1-m%) P=Pc/(1-m%) P=preŃul de vânzare; Pc=preŃul de cumpărare(de achiziŃie); K=coeficient multiplicator;

Aceasta metodă se foloseşte de către firmele de comerŃ, care pentru stabilirea preŃului de vânzare, pornesc de la preŃul de achiziŃie.

Metoda costurilor parŃiale Pentru stabilirea preŃului de vânzare a produsului, în acest caz, se iau în considerare costurile unitare variabile şi adaosul comercial. Adaosul comercial trebuie să fie mai mare decât în cazul metodei costurilor totale, pentru a acoperii costurile fixe ale produsului. P=Cvu x (1+m%) P=preŃ de vânzare; Cvu=costuri variabile unitare; m%=rata marjei sau adaosul comercial; Metoda costului global şi a rentabilităŃii capitalului folosit P=Cu+M M=m% x Cu m%=Kp/Cg x r%=Pf /Cg r%=Pf/Kp P=preŃ de vânzare; Cu=cost unitar(lei/UM); M=marja de profit unitară(lei/UM); m-rata de profit; Pf=profit total; Cg=cost global; Kp=capital utilizat; r= rata de rentabilitate a capitalului investit;

Metoda costurilor variabile şi a profitului prevăzut P=cvu + Cf/Q + (Kp x r)/Q P=preŃul de vânzare;

cvu=cost variabil pe unitatea de produs; Cf=cheltuieli fixe totale;

Q=cantitatea produsă şi vândută; Kp=capital utilizat; r=rata de rentabilitate a capitalului investit;


547

Metoda pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate este nivelul la care veniturile sunt egale cu cheltuielile, profitul fiind zero. Prin introducerea în formula de calcul a pragului de rentabilitate, a variabilei profit anticipat, se poate calcula cantitatea necesară a fi vândută pentru obŃinerea unui profit anticipat. P=Cf / (pv-cvu) Q=(Pfa+Cf) / (pv-cvu) P=prag de rentabilitate ; Q=cantitatea ce trebuie vândută pentru a se obŃine profitul anticipat; Pfa=profit anticipat; Cf=cheltuieli fixe; pv=preŃ de vânzare unitar; cvu=cost variabil pe unitatea de produs; Metodele de stabilire a preŃului pornind de la costuri prezintă o serie de avantaje, cum ar fi: cunoaşterea nivelului până la care trebuie să crească vânzările, pentru a nu afecta profitul firmei, în cazul unor reduceri de preŃuri; cunoaşterea nivelului până la care pot scădea vânzările, în cazul majorării preŃului, fără a se diminua profitul; care este nivelul preŃului stabilit în raport cu preŃurile concurenŃilor etc; Principalul dezavantaj al acestor metode constă în faptul că ele ignoră reacŃiile consumatorilor faŃă de modificările de preŃ.

Stabilirea preŃurilor de vânzare pornind de la concurenŃă Într-o economie de piaŃă riscul neluării în seama a concurenŃei este un risc imens, care este greu de presupus că poate să şi-l asume o firmă. Modul concret de raportare la concurenŃă a unei firme este dat de poziŃia firmei pe piaŃă, obiectivele şi perspectivele ei. În funcŃie de acestea, apar mai multe variante de strategii referitoare la orientarea preŃului după concurenŃă.

Astfel, în pieŃele dominate de un lider, preŃul practicat de acesta este de referinŃă în stabilirea preŃului de către ceilalŃi concurenŃi. Alinierea sau nu la preŃul liderului depinde de gradul de autonomie al firmei. Principalii factori care influenŃează gradul de autonomie a firmei în stabilirea preŃului sunt: numărul de firme concurente, intensitatea concurenŃială şi nivelul de diferenŃiere a produsului.

În cazul unei firme mai slabe, strategia de preŃuri practicate va fi una imitativă sau diferenŃiată şi va avea ca scop principal acela de a rămâne în competiŃie şi de a rezista presiunii concurenŃei. Strategia imitativă a concurenŃei este o strategie defensivă, constând în imitarea mişcărilor principalilor concurenŃi. Strategia diferenŃiată presupune multă abilitate, o supraveghere atentă şi o evaluare corectă a acŃiunilor concurenŃei. Astfel, orientarea concurenŃei spre creşterea sau scăderea


548

preŃurilor va fi urmată şi de firma în cauză, însă aceste modificări de preŃ pot fi diferite şi cu un anumit decalaj în timp. 3. Strategii de preŃ

Realizarea obiectivelor de marketing ale firmei impune existenŃa unei strategii în domeniul preŃurilor. Această strategie este influenŃată de o serie de factori externi, în special factori caracteristici pieŃei, dar şi de condiŃiile interne ale firmei. Strategia adoptată de firmă în domeniul preŃurilor va evidenŃia reacŃia firmei la cerinŃele pieŃei, condiŃionată fiind însă de resursele de care aceasta dispune. Principalele strategii adoptate de firmă în domeniul preŃurilor, sunt:

• Strategii de preŃ pentru lansarea noilor produse; • Strategii de preŃ privind gama sortimentală; • Strategii de preŃ legate de reacŃiile concurenŃilor;

Strategii de preŃ pentru lansarea noilor produse În vederea lansării noilor produse firma poate adopta următoarele tipuri de strategii de preŃ:

• Strategia de “smântânire” a pieŃei; • Strategia de pătrundere pe piaŃă;

Strategia de “smântânire” a pieŃei constă în lansarea unui produs nou la un preŃ ridicat şi cu o promovare semnificativă. Firma fixează preŃul la un nivel ridicat pentru a obŃine un profit mare, în acelaşi timp ea cheltuieşte mult pentru promovarea produsului, pentru a convinge piaŃa de avantajele produsului său. Această strategie se justifică dacă următoarele condiŃii sunt îndeplinite: majoritatea pieŃei nu cunoaşte încă produsul; cei care cunosc produsul sunt foarte dornici să-l cumpere, chiar dacă preŃul este ridicat; firma se confruntă cu o concurenŃă potenŃială şi trebuie să dezvolte rapid preferinŃa pentru marca sa. În cazul în care lansarea produsului, la un preŃ ridicat, se face cu o promovare redusă, avem de-a face cu strategia de smântânire progresivă. Acest tip de strategie se justifică atunci când cei care doresc să cumpere produsul sunt pregătiŃi să plătească un preŃ mare, nu există nici o ameninŃare din partea concurenŃei (expl. produs protejat prin brevet), mărimea pieŃei este relativ limitată.

Strategia de pătrundere pe piaŃă poate fi de două tipuri: masivă şi progresivă. Strategia de pătrundere masivă a pieŃei constă în a lansa produsul la un preŃ mic, cu o promovare puternică. Această strategie permite obŃinerea unei pătrunderi deosebit de rapide a pieŃei şi deci a unei părŃi de piaŃă mare, pentru firmă. Această strategie se recomandă dacă: produsul nu este cunoscut, piaŃa este vastă, cumpărătorii sunt sensibili la preŃ, există o concurenŃă potenŃială puternică, etc.


549

Strategia de pătrundere progresivă a pieŃei constă în a lansa produsul la un preŃ mic, cu o promovare redusă. Firma îşi menŃine cheltuielile promoŃionale în limite reduse, ceea ce îi permite obŃinerea de profit.

Strategii de preŃ privind gama sortimentală Din aceasta categorie fac parte : • Strategia preŃurilor “captive”, se adoptă atunci când produsele din gamă sunt complementare, alegându-se un produs care prin preŃul său accesibil poate să stimuleze consumatorii în adoptarea întregii game;

• Strategia preŃului de prestigiu are ca scop principal ridicarea prestigiului firmei. Ea presupune introducerea în cadrul gamei a unui produs de calitate superioară sau care înglobează o tehnologie avansata, la un preŃ ridicat, cu scopul de a crea o imagine pozitivă pentru toate celelalte articole ale gamei.

• Strategia de diferenŃiere a preŃului are ca obiectiv principal creşterea cifrei de afaceri şi a profitului, la nivelul întregii game de produse. În conformitate cu această strategie se diferenŃiază preŃul produselor în funcŃie de particularităŃile segmentelor de piaŃă cărora se adresează. DiferenŃierea preŃului se face având în vedere calitatea produselor şi percepŃiile consumatorilor privind valoarea produselor;

Strategii de preŃ legate de reacŃiile concurenŃilor La o schimbare a preŃului de către concurenŃi, firma va trebui să reacŃioneze, luând decizia optimă în privinŃa acestei acŃiuni. Astfel, dacă avem de-a face cu o cerere elastică este necesară alinierea la reducerea de preŃ impusă de concurenŃi. De asemenea, dacă majorarea preŃului de către concurenŃi este determinată de creşterea preŃului materiilor prime, combustibil, energie,etc, pentru a evita reducerea profitului, firma trebuie să crească şi ea preŃul.Totodată trebuie avută în vedere şi posibilitatea păstrării unei anumite distanŃe faŃă de mişcările concurenŃei, atât pentru a putea previziona intenŃiile concurenŃei, cât şi pentru a găsi alte posibilităŃi de egalare a efectului modificării de preŃ. Astfel, la o eventuală reducere a preŃului de către concurenŃă, s-ar putea răspunde prin: acordarea unor facilităŃi la cumpărare (în rate, perioadă de garanŃie mare, etc), îmbunătăŃirea service-ului, etc [Sabou F., 2007]. 4. Rezultate şi concluzii

La finele anului 2007 am realizat un studiu referitor la principalele metode utilizate in stabilire a preturilor, pe un eşantion format din 295 întreprinderi mici şi mijlocii din judeŃul Maramureş. Metoda de cercetare folosită a fost ancheta de piaŃă, realizată cu ajutorul instrumentului de cercetare specific – chestionarul.

După prelucrarea şi analiza informaŃiilor au rezultat urmatoarele: • 30,51% din întreprinderi mici şi mijlocii stabilesc preŃurile în funcŃie de concurenŃă şi cererea de pe piaŃă;

• 23,39% din întreprinderi mici şi mijlocii stabilesc preŃurile în funcŃie de costuri;


550

• 4,74% din întreprinderi mici şi mijlocii stabilesc preŃurile în funcŃie de costuri si concurenta;

• 6,10% din întreprinderi mici şi mijlocii nu utilizeaza nici o metoda de stabilire a pretului;

• 1,69% din întreprinderi mici şi mijlocii stabilesc preŃurile în funcŃie de costuri si cerere;

• 0,68% din întreprinderi mici şi mijlocii stabilesc preŃurile în funcŃie de costuri, cerere si concurenta;

• 32,89% din întreprinderi mici şi mijlocii stabilesc preŃurile în funcŃie de alti factori, cum ar fi: calitatea produsului, complexitatea lui, profitul, etc;

Din analiza informatiilor prezentate mai sus, rezulta faptul ca întreprinderi mici şi mijlocii din judeŃul Maramureş nu acorda o importanta prea mare metodelor de stabilire a preturilor in functie de costuri si de asemenea nu stabilesc preturile utilizand mai multe categorii de metode de stabilire a preturilor, cum ar fi cele legate de cerere, costuri sau concurenta. Bibliografie

Armstrong G., Kotler Ph., 2006, Marketing: An Introduction, Prentice Hall Publisher;

Dumitras C., Ursu D., 2005, Cercetarea nivelului de implementare a marketingului strategic in cadrul IMM-urilor, Buletin ŞtiinŃific seria ŞtiinŃe economice 15/2005, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad;

Niculescu E., 2000, Marketing modern, Polirom Publisher, Bucuresti; Sabou F., 2007, Marketing, Risoprint Publisher, Cluj-Napoca; Someşan C., 2001, Cosma S., Bazele marketingului, Editura EFES, Cluj-

Napoca.


551

CONSIDERAłII PRIVIND IMPORTANłA COSTULUI SUBACTIVITĂłII ÎN CALCULAłIA COSTURILOR

Felicia Sabou Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, [email protected]

Abstact This article presents the costs and the calculation of the production cost, with the

influence of the fixed expenses anallocated to the production cost.The studies have revealed that only some companies calculate in a corect manner the costs, given the importance of fixed expenses anallocated to the production cost. IAS 2 „Inventories” prescribe, the cost of inventories comprises: purchase costs, costs of conversion - direct labor and production overheads, including variable overheads and fixed overheads allocated at normal production capacity – and other costs, such as design and borrowing costs.

Keywords: fixed expenses, variable overheads, rational cost, production cost

1. Costurile În contabilitatea managerială, în vederea calculării costului produselor,

lucrărilor realizate şi serviciilor prestate, se utilizează cheltuielile de exploatare, nu se i-au în considerare cheltuielile financiare (excepŃie cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, la firmele cu ciclu lung de fabricaŃie) şi nici cheltuielile extraordinare. Aceste cheltuieli (financiare şi extraordinare) sunt denumite cheltuieli neîncorporabile.

În scopul determinării costurilor unitare, astfel încât bunurile, lucrările, serviciile să poată fi evaluate şi recunoscute în contabilitatea financiară iar preŃurile de vânzare să poată fi stabilite şi verificate, precum şi pentru analiza costurilor şi a eficienŃei activităŃii, în contabilitatea managerială costurile se clasifică în:

1. costuri de achiziŃie; 2. costuri de producŃie; 3. costuri de prelucrare; 4. cheltuieli ale perioadei;

Costul de achiziŃie al bunurilor cuprinde preŃul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepŃia acelora pe care firma le poate recupera de la autorităŃile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziŃiei bunurilor respective. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare nu se includ în costul de achiziŃie. Costul de producŃie cuprinde cheltuielile aferente producŃiei, şi anume: • materiale directe; • manoperă directă; • energie consumată în scopuri tehnologice; • alte cheltuieli directe de producŃie;


552

• cota cheltuielilor indirecte de producŃie, alocată în mod raŃional ca fiind legată de fabricaŃia acestora;

Costul de prelucrare cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor (inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea), precum şi cheltuielile indirecte corespunzătoare (regiile) .

Alte cheltuieli care pot fi incluse în anumite condiŃii specifice în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor sunt: • costurile îndatorării, care pot fi incluse în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor numai în măsura în care sunt direct atribuibile achiziŃiei, construcŃiei sau producerii unui activ cu ciclu lung de fabricaŃie, în conformitate cu reglementările contabile. Costurile îndatorării cuprind dobânzile şi alte cheltuieli suportate de persoana juridică, în legătură cu împrumutul de fonduri. Un activ cu ciclu lung de fabricaŃie este un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanŃială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare. • Cheltuielile generale de administraŃie pot fi incluse în costul bunurilor în măsura în care reprezintă cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent şi se justifică luarea lor în considerare, în anumite condiŃii specifice de exploatare.

Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri şi servicii aferente perioadei curente, care nu se pot identifica pe obiectele de calculaŃie stabilite, deoarece nu participă efectiv la obŃinerea stocurilor, fiind necesare la realizarea activităŃii în ansamblul ei. În costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor nu trebuie incluse următoarele elemente care se recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit: • Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producŃie înregistrate peste limitele normal admise; • Cheltuielile de depozitare, cu excepŃia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producŃie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaŃie; • Cheltuielile generale de administraŃie (regiile) care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi în locul în care se găsesc în prezent; • Cheltuielile de marketing; • Cheltuielile fixe (regia fixă) nealocate costului, adică costul subactivităŃii (Ordinul ministrului, 2003);

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi al costurilor perioadei, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară, după natura lor, se grupează în contabilitatea managerială astfel:

a)cheltuieli directe; b)cheltuieli indirecte; c)cheltuieli de marketing; d)cheltuieli generale de administraŃie;


553

Costul de producŃie are în componenŃa sa cheltuielile directe şi o cotă parte din cheltuielile indirecte de producŃie (fixe şi variabile), efectuate cu ocazia realizării producŃiei.

Calculul costului unitar se realizează cu ajutorul structurii cheltuielilor pe articole de calculaŃie, astfel :

a) cheltuieli directe : -materii prime şi materiale directe ;

-salarii directe şi contribuŃiile aferente salariilor directe (asigurarea şi protecŃia socială, fonduri speciale) ;

-energia consumată în scopuri tehnologice; -alte cheltuieli directe; b) cheltuieli indirecte de producŃie (cheltuieli comune ale secŃiei) : -cheltuieli cu întreŃinerea şi funcŃionarea utilajelor (CIFU) ; -cheltuieli generale ale secŃiei (CGS) ;

________________________________________________ c)costul de producŃie (a+b) d)cheltuieli de marketing e)cheltuieli generale de administraŃie

___________________________________________________ Costul complet (c+d+e)

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit

obiect de calculaŃie (produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcŃie, centru de profit, centru de cheltuieli etc) încă din momentul efectuării lor şi ca atare se includ direct în costul obiectelor de calculaŃie respective.

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica şi atribui direct pe un anumit obiect de calculaŃie, ci privesc întreaga producŃie a unei secŃii sau a firmei în ansamblul ei.

Cheltuielile indirecte cuprind: • Cheltuieli fixe de producŃie (regia fixă), formate din cheltuieli indirecte de producŃie, care rămân relativ constante indiferent de volumul producŃiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor şi echipamentelor, întreŃinerea secŃiilor şi utilajelor, precum şi cheltuielile cu conducerea şi administrarea secŃiilor; • Cheltuieli variabile de producŃie (regia variabilă), care constau în cheltuielile indirecte de producŃie, care se modifică în raport cu volumul producŃiei, cum ar fi cheltuielile indirecte cu consumul de materiale şi forŃă de muncă;

Alocarea sau repartizarea cheltuielilor fixe (regia fixă) asupra costurilor se face având în vedere capacitatea normală de producŃie a firmei.

Capacitatea normală de producŃie reprezintă producŃia estimată a fi obŃinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiŃii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreŃinerea planificată a echipamentului.


554

2. Costul subactivităŃii Regia fixă de producŃie nealocată costului (aşa cum este denumită în Ordinul nr.1826/2003) sau cheltuielile fixe care nu se includ în cost şi care se recunosc ca o cheltuială a perioadei (cheltuială în contul de profit şi pierdere), poartă denumirea de cost al subactivităŃii (Cs). Formula de calcul a costului subactivităŃii), este:

Cs = Cheltuielile fixe x [ 1- Nr/Nn] Unde: Cs = cost al subactivităŃii; Nr = nivel real al activităŃii firmei; Nn = nivel normal al activităŃii firmei;

Nivelul real al activităŃii este reprezentat de producŃia obŃinută, iar nivelul normal al activităŃii este reprezentat de capacitatea normală de producŃie.

Conform IAS 2 Stocuri, in costul stocurilor se includ:

• Costurile aferente achiziŃiei, cum ar fi preŃul de achiziŃie şi taxele de import;

• Costurile aferente prelucrării;

- Manopera directă; - Costurile aferente regiei de producŃie, inclusiv regia variabilă de

producŃie şi regia fixă de producŃie, alocate la capacitatea normală de producŃie;

• Alte costuri, cum ar fi cele de proiectare şi îndatorare (Hennie van Greuning, 2007);

3.REZULTATE ŞI CONCLUZII In anul 2007 am realizat un studiu referitor la aplicarea în practică a costului

subactivităŃii, pe un eşantion format din 156 întreprinderi mici şi mijlocii din judeŃul Maramureş. Prin acest studiu am dorit să răspund la întrebarea: utilizează întreprinderile mici şi mijlocii din Maramureş costul subactivităŃii, atunci când calculează costul de producŃie?

Metoda de cercetare folosită a fost ancheta de piaŃă, realizată cu ajutorul instrumentului de cercetare specific – chestionarul.

După prelucrarea şi analiza informaŃiilor a rezultat faptul că din 156 de întreprinderi mici şi mijlocii chestionate din Maramureş, doar 10,26% calculau costul subactivităŃii şi influenŃau costul de producŃie în mod corespunzător. Deşi noŃiunea de cost al subactivităŃii nu este nouă, ea apare şi în Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităŃii nr.82/1991 (capitolul II Organizarea contabilităŃii patrimoniului), totuşi puŃine societăŃi comerciale calculează costul subactivităŃii şi influenŃează costul unitar cu ajutorul acestuia. Având în vedere faptul că modul de calcul al costului subactivităŃii nu este foarte complex, este bine ca societăŃile comerciale să Ńină cont de acesta în calculul


555

costurilor produselor pe care le realizează, cu atât mai mult cu cât prin utilizarea costului subactivităŃii se obŃine un cost real. BIBLIOGRAFIE

Feleagă (Malciu) L. Feleagă N., 2005, Contabilitate financiară aprofundată, Editura InfoMega, Bucureşti; Sabou F., 2007, Contabilitate managerială, Editura Risoprint Cluj Napoca; Hennie van Greuning., 2007, Standarde internaŃionale de Raportare Financiară, Ghid practic, EdiŃie revizuită 2007, Institutul Irecson;

*** Ordinul ministrului finanŃelor publice nr.1826/2003 Precizări privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităŃii de gestiune.


556

AMBIłII ŞI AŞTEPTĂRI PE PIAłA FORłEI DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA– PACHETELE SALARIALE

Dorel Ursu Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad

Filiala Alba Iulia, str. Avram Iancu 7A, tel: 0258 816045 [email protected]

Abstract The Romanian workforce is in a continuous movement. On the one hand, the

attraction of working abroad is growing day by day, and, on the other hand, changing employment is what more than 70% of the Romanian workforce plan. This study shows that employers increase salaries as the main mechanisms of attracting the best qualified workforce. However, this, on its own, is not sufficient. It does not prevent personnel fluctuation, nor does it increase the employees’ loyalty. Employees do want bigger salaries and stability, but they are also interested in other factors, such as good management and an amicable work environment.

Keywords: employer, employee, salary, personnel fluctuation, management, quality, loyalty Introducere

Într-o competiŃie pentru atragerea celor mai buni angajaŃi se plusează la capitolul beneficii, din partea organizaŃiilor.

Un studiu întreprins de către Corporate Leadership Council, la sfârşitul anului 2007, în companii din Ńările dezvoltate din punct de vedere economic ale Europei, scoate în evidenŃă faptul că oamenii sunt atraşi de diversele organizaŃii prin salarii mari şi stabilitatea stabilitatea acestora, dar pot rămâne fideli şi devotaŃi acestora şi datorită unui management performant şi de calitate, cât şi unui mediu de lucru colegial.

Personalul angajat, participant la acest studiu, precizează următoarele: Tabelul 1

Atractivitate şi stabilitate în companie Atractivitatea faŃă de companie se datorează

% Stabilitatea în cadrul companiei se datorează

%

Salariului fix 44 OportunităŃii de dezvoltare 45 OportunităŃii de dezvoltare în carieră

35 Respectului 45

StabilităŃii organizaŃionale 33 Calitatea managementului 43 Echilibrul viaŃă personală-viaŃă 33 Imputernicirilor 41


557

profesională Respect 28 Salariului fix 29

Conform acestui studiu aşteptările angajaŃilor sunt legate de salariu şi dezvoltarea carierei, în schimb, rămânerea în organizaŃie este condiŃionată doar de oportunitatea de dezvoltare a carierei, salariul fiind poziŃionat pe ultimul loc. Este o dovadă în plus a inteligenŃei umane, deorece dezvoltarea carierei impune o altă poziŃie socială în organizaŃie, ceea ce conduce implicit la pachete salariale superioare. În aceeaşi ordine de idei, atractivitatea faŃă de companie prin stabilitate organizaŃională este echivalentul rămânerii în organizaŃie datorită calităŃii managementului.

Criza de specialişti pe piaŃa forŃei de muncă din România este o preocupare consistentă a responsabililor de resurse umane din Ńara noastră. Stephen Moroz, director general al Hudson România spune că : “ Există mai multe posturi dar mai puŃine persoane cu potenŃial, care să le ocupe. Există personal pentru a ocupa locurile libere dar este mai greu să-i găseşti pe cei cu potenŃial maxim. ”

FluctuaŃia de personal a atins în România cote alarmante, ajungându-se până la un procent de 70%. Cel mai mult suferă angajatorii din construcŃii pentru că aceştia nu mai pot acoperi nevoile, cu generaŃiile ce vor veni. Dezvoltarea sectorului este atât de consistentă încât se apelează deja la lucrători din alte Ńări (Moldova, Ucraina, China). Mai mult decât atât, se pare că aproximativ 68% dintre români şi-au propus schimbarea locului de muncă pentru anul 2008.

Variante salariale şi loialitate

Părerea unanimă este că, pe piaŃa muncii din România, problema cea mai importantă o reprezintă salariile, Bestjobs anunŃând că peste 55% dintre români consideră că sunt prost plătiŃi pentru efortul pe care îl depun. Este posibilă o escaladare a ofertelor salariale din partea multor angajatori, atât pentru a atrage personal, cât şi pentru a-l reŃine pe angajat în organizaŃie. Această competiŃie între cei ce oferă mai multe beneficii salariale poate deveni păguboasă. O seamă de studii internaŃionale scot ca element hotărâtor asupra indicatorilor ce reflectă performanŃa, factorul demografic, în special vârsta. Managementul organizaŃional trebuie să definească anumite componente ale pachetului salarial pentru a atrage talente în companie, altele decât stimulentele pe care le aşteptă vechii angajaŃi, atât pentru fidelizare cât şi pentru creşterea performanŃei la locul de muncă.

O metodă salvatoare ar putea fi implementarea “ managementului talentelor ”. Trebuie pornit încă de la intrarea angajaŃilor în organizaŃie, aşa încât să se evite pierderea valorilor, înainte ca acestea să se dezvolte şi manifeste la adevăratul lor potenŃial. La noi în Ńară, ne aflăm încă în fată de pionierat în ceea ce priveşte managementul talentelor. Top managementul poartă întreaga responsabilitate. Nu s-a investit în cultura organizaŃională, nu s-a acordat importanŃă climatului social din interiorul companiei, atâta timp cât mai există soluŃii ieftine de înlocuire şi la nivel ridicat de competenŃă. Abia când se intră în criză de personal, managerii români (în marea lor majoritate) încep să încropescă măsuri pompieristice de stopare a migraŃiei


558

forŃei de muncă. Creşterile salariale nu sunt măsuri pe termen lung, angajetorii trebuind mai întâi să-şi definească strict poziŃia pe piaŃă prin atribute viabile inconfundabile, să îmbogăŃescă cultura organozaŃională şi să îmbunătăŃescă procesele interne de resurse umane.

Există şi exemple pozitive la noi, precum OMV România. Această companie şi-a creeat profilul angajatului, ca fiind un tânăr puternic, dinamic, inteligent, cald, prietenos şi dornic de dezvoltare într-un mediu profesionist. OMV România pune accent deosebit pe programme de dezvoltare şi pe cultura organizaŃiei, fiind orientată către angajaŃi şi având o viziune clară asupra afacerii.

Din păcate există multe alte mari companii la care oferta de compensaŃii, beneficii şi stimulente pe termen lung, pentru angajaŃii din Ńara de origine, cuprind până la 40 de itemi, iar pentru angajaŃii lor, dar din România, oferta nu depăşeşte 6 itemi. Multe companii mari şi profitabile din România, autohtone şi internaŃionale, au constatat că gradul de satisfacŃie nu s-a ameliorat, dar pun aceasta pe seama climatului socio-economic, a caracteristicilor culturale din spaŃiul Carpato-Dunărean. Acesta se bazează pe principiul « merge şi aşa » foarte rapid adoptat şi de multe dintre companiile internaŃionale prezente în România.

Un studiu recent realizat de către ISRA Center a urmărit evaluarea de către angajaŃi a propriilor condiŃii de muncă. Rezultatele arată că peste jumătate dintre respondenŃi, 57%, sunt interesaŃi de ceea ce realizaează la locul de muncă şi aproape 40% au satisfacŃia că fac ceea ce ştiu mai bine. Aceasta înseamnă că o pondere importantă dintre angajaŃi nu duc lipsa motivaŃiei faŃă de natura activităŃilor lor. Un punct sensibil al studiului arată faptul că aproximativv 1/3 dintre angajaŃi sunt nemulŃumiŃi de faptul că nu le sunt plătite orele suplimentare, iar 25% consideră că nu mai au timp pentru viaŃa personală datorită orelor petrecute la locul de muncă. Atunci când este evaluat locul de muncă, este interesant faptul că mai bine de 60% dintre respondenŃi, au siguranŃa acestuia în viitor. Se simt însă mai mulŃumiŃi de relaŃiile cu colegii decât de cele cu superiorii, ambele răspunsuri depăşind 70% în favoarea celor afirmate anterior. Atunci câd se vorbeşte despre salarii, 41% dintre angajaŃi se declară nemulŃumiŃi, dar aproximativ 50% dintre aceştia, cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, ar renunŃa la actualul loc de muncă.

Există şi frustrări ale angajaŃilor români. 37% dintre aceştia consideră că lucrează mult şi bine, dar nu sunt plătiŃi pe măsură, iar 30% consideră că lucrează mult dar prost. Interesant este faptul că 25% dintre respondenŃi cred că în România se lucrează mai mult decât în Occident, iar 24% spun că se lucrează la fel de mult ca şi în Occident. Din păcate avem un procent de 10% respondanŃi care cred ca la noi se lucrează puŃin şi prost. Varietatea mare a răspunsurilor, pe această temă, este cu siguranŃă rezultatul unor minime investiŃii în cultura organizaŃională.

În urma sondajelor efectuate şi după prelucrarea datelor şi informaŃiilor obŃinute, ISRA Center ne propune 11 criterii de loializare a angajaŃilor, criterii ce ar trebui să fie permanent în atenŃia managerilor de resurse umane şi a top-managementului la nivel organizaŃional.


559

Tabelul 2

Criterii de loializare a angajaŃilor

Nr. Crt.

CRITERII DE LOIALIZARE

1 SiguranŃa locului de muncă

2 RelaŃia bună cu colegii

3 Pachete salariale atractive

4 Programul de lucru

5 Posibilitatea de avansare

6 PoziŃia în cadrul organizaŃiei

7 Aprecierea muncii depuse

8 Volumul de muncă

9 Dezvoltarea profesională

10 Localizarea sediului

11 SpaŃiul de lucru

Tineretul şi fluctuaŃia la locul de muncă FluctuaŃia la locul de muncă în rândul tinerilor este determinată de ascensiunea acestora şi nu de rezolvarea unor frustrări sau insatisfacŃii. Daedalus Consultyng împreună cu Catalyst Recruitment Services a efectuat un studiu pe un eşantion de persoane cu vârste cuprinse între 19 şi 28 de ani, studenŃi şi absolvenŃi de învăŃământ universitar, referitor la modul în care este afectată piaŃa muncii pe acest segment de populaŃie. Tinerii de astăzi pot identifica cu mult mai multă uşurinŃă oportunităŃile de pe piaŃă şi reuşesc să le capitalizeze eficient. În anul 2007, 39% dintre cei ce au absolvit recent o facultate, sau studenŃi ce aveau deja un loc de muncă, lucrau în domenii fără legătură cu specializările pentru care se pregătesc. Pragmatismul tinerilor este extrem de benefic în a corecta răspunsurile prea lente ale învăŃământului la schimbările rapide intervenite pe piaŃa muncii. Pe de altă parte se creează comportamente speculative ale tinerilor, ce conduc la schimbări frecvente de joburi şi la creşteri salariale mult peste cele de compeetenŃă sau productivitate. Implicarea redusă a tinerilor, pe plan profesional, se manifestă printr-un ataşament scăzut faŃă de firma în care lucrează, urmare a acestei atitudini fiind


560

fluctuaŃia mare în rândul acestei categorii sociale, aproximativ 45%, cu mult mai mare decât procentul de pe pieeŃele occidentale. Tinerii români suportă mai greu modelul ierarhic tradiŃional românesc, care aduce a atmosferă de vasalitate, a climat nedemocratic, în care strategia supunerii rămâne importantă. Tinerii din România sunt tot mai puŃin dispuşi să facă ore suplimentare pentru a câştiga bani în plus şi mai puŃin interesaŃi de provocări la locul de muncă, dacă acestea sunt generatoare de stress. Dintre domeniile cele mai căutate de tineri sunt tehnologia informaŃiei (21 %), project management (14,5 %), finanŃe-contabilitate (11,7 %), cercetare-dezvoltare (11,2 %). În general, tinerii ridică ştacheta salariilor pe piaŃa muncii. PretenŃiile salariale ale studenŃilor şi proaspeŃilor absolvenŃi de facultate au crescut în 2007 cu 37% pentru cei care încă nu lucrează şi cu 35% pentru cei caare sunt deja angajaŃi. Un începător speră să câştige, la intrarea în organizaŃie, un salariu de 380 Euro, în timp ce la o vechime de trei ani aşteptările se situează la aproximativ 680 Euro. Aşteptările sunt în medie cu 50% mai mari decât salariul curent alocat angajaŃilor. La un an de experienŃă salariul mediu real este de 344 Euro, iar cel aşteptat este de 530 Euro. Specialiştii din IT&C au cele mai mari pretenŃii salariale, aşteptându-se la 660 Euro pe lună, faŃă de cel real care se situează în jurul a 455 Euro. Interesant este faptul că Bucureştenii câştigă cu peste 35 % mai mult decât cei din provincie, diferenŃa fiind de la 440 Euro la 320 Euro pe lună. În aria beneficiilor nonsalariale, au crescut aşteptările angajaŃilor pentru asigurări medicale şi pensii private în detrimentul telefoniei mobile, a primelor de concediu şi a meselor de prânz.

Responsabilizarea socială a organizaŃiei În viziunea Comisiei Europene «a fi responsabil din punct de vedere social înseamnă nu doar a respecta normele legiferate, ci a merge dincolo de aceste aşteptări, investind mai mult în capitalul uman, în mediu şi în grupurile de interes. Aface mai mult în domeniul social decât ceea ce impun reglementările în vigoare, de exemplu formarea profesională, condiŃiile de muncă, relaŃiile dintre manageri şi angajaŃi, poate avea un impact pozitiv asupra productivităŃii şi imaginii«. Dimensiunea internă a responsabilizării sociale a unei organizaŃii vizează proprii angajaŃi şi condiŃiile din interiorul acesteia. Aceasta presupune un anumit tip de relaŃii între conducere şi angajaŃi, relaŃii ce să inducă efecte benefice, ce pot da anştere la soluŃii novatoare, la asumarea unor responsabilităŃi lărgite de către organizaŃie şi angajaŃii săi. Întrucât angajaŃii reprezintă principalul grup de interes pentru firmă, responsabilitatea socială a acesteia îi va avea în vedere cu prioritate. Ştiut fiind faptul că, angajaŃii sunt primii interesaŃi ca firma să obŃină performanŃe superioare, organizaŃiile responsabile apelează la diverse metode de implicare activă a angajaŃilor prin lărgirea canalelor de comunicare, diversificarea mecanismelor de informare şi consultare, motivare. Orice organizaŃie trebuie să apere şi să protejeze drepturile salariaŃilor, astfel încât acestora să li se permită accesul la formarea profesională, recalificare,


561

reinserŃie pe piaŃa muncii, dezvoltarea unor activităŃi pe cont propriu, prin mobilizarea iniŃiativei private, parteneriate şi acces la finanŃare. Răspunderea socială este stimulată de o varietate de motivaŃii pozitive, cum ar fi : - atragerea şi menŃinerea de personal competent, instruit şi capabil de performanŃe înalte, deoarece astfel de indivizi preferă să lucreze pentru organizaŃii responsabile din punct de vedere social.

- Reducerea posturilor de tranzacŃionare, ca urmare a reactivizării unui important stoc de capital social prin crearea unor reŃele de parteneriat.

- Dezvoltarea culturii organizaŃiei şi a competenŃelor angajaŃilor, stimularea creativităŃii şi inovării.

Răspâdirea practicilor ce vizează responsabilizarea socială a organizaŃiilor reprezintă o reacŃie la transformările şi provocările lumii contemporane, în care capitalul uman şi resursele informaŃionale devin motorul principal al progresului, fără de care nu se poate face faŃă concurenŃei din ce în ce mai acerbe.

O practică din ce în ce mai întâlnită pe plan internaŃional este publicarea voluntară, de către organizaŃii, a unor coduri de etică privind propriile activităŃi, ce cuprind informaŃii referitoare la condiŃiile de muncă oferite, respectarea drepturilor omului şi a convenŃiilor internaŃionale. Un rol deosebit în asigurarea unor practici responsabile şi coerente, revine standardelor de management, a căror implementare permite organizaŃiilor să sesizeze mai bine care sunt implicaŃiile acŃiunilor lor, asupra factorilor sociali, ajutându-le să se focalizeze asupra celor esenŃiali şi să-i gestioneze în mod adecvat.

Deficitul de forŃă de muncă bin e calificată obligă companiile din lumea în treagă să acorde o atenŃie sporită pachetelor de beneficii. Ierarhizarea celor mai buni angajatori, sau a celor mai bune locuri de muncă, au la bază standarde înalte la acre aspiră atât angajaŃii cât şi angajatorii. Revista Fortune a publicat la începutul anului 2007 clasamentul celor mai buni angajatori pe 2006. În SUA, cel mai bun angajator s-a dovedit a fi GOOGLE care, pe lângă pachetele salariale deosebite, oferă 100 ore de training gratuit pe an fiecărui angajat, 20% din timp pentru proiecte independente, mese gratuite zilnic, etc. În Europa, printre cei mai buni angajatori se situează Colgate Palmoliv din Grecia, Bain & Company din Marea Britanie, Ferrari din Italia. Sunt de reŃinut programele flexibile pentru angajaŃi (Colgate), construirea de apartamente pentru angajaŃi (Ferrari), oferirea de acŃiuni pentru angajaŃi cu disconturi de până la 15%, mese cu top managerii, etc. Un exemplu de urmat ar fi firma americană de avocatură, Arnold&Porter, care oferă un bonus oricărui angajat care recomandă un prieten ce dovedeşte că merită să fie recrutat. Aşa cum se vede nu doar banii sunt importanŃi. Angajatorii privesc şi spre asigurări de sănătate, flexibilitatea programului, bonusuri, programme de instruire, perioade de odihnă, etc.

Există şi exemple bune în România, cum ar fi firmele Energi-Co Holding, TotalSoft, Romcar, Transavia. Printre beneficiile oferite de acestea se numără daruri


562

la ocazii speciale, bonusuri la sfârşit de an, programe de pregătire profesională în Ńară şi străinătate. Concluzii In urma analizei efectuate se pot desprinde următoarele concluzii: 1. Companiile cu strategii pe termen lung experimentează modele noi de atragere şi reŃinere a angajaŃilor cu potenŃial mare.

2. Multe dintre companii reacŃionează târziu, în loc să prevină crizele. 3. România este pe primul loc în Uniunea Europeană la creşterea producŃiei în construcŃii, dar avem cele mai mici salarii.

4. Muncitorii se califică pe banii noştrii şi se angajează în străinătate pe salarii de trei ori mai mari.

5. Pragmatismul şi implicarea redusă la locul de muncă sunt caracteristicile tinerilor angajaŃi din zilele noastre.

6. PretenŃiile salariale ale tinerilor specialişti sunt în continuă creştere şi afectează piaŃa forŃei de muncă în România.

7. salariul bun, programul de lucru şi trainingurile profesionale nu aduc mulŃumirea pe care o presupune siguranŃa loculuui de muncă.

8. Oamenii sunt interesaŃi de un management de caliate şi de un mediu de lucru colegial.

9. Oamenii au nevoie de planuri de carieră, bazate pe evaluări, care să le pună în valoare potenŃialul cu obiectivitate.

Bibliografie

Ceaşu C., 2003, „DicŃionar enciclopedic managerial”, Ed. Academică de Management Bucureşti, Vol. I – III;

Ursu D., 2005, „Managementul resurselor umane”, Ed. Dacia Cluj Napoca, pp. 189-195;

***, 2001, „Consilier managementul resurselor umane”, Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti;

***, 2008, ColecŃia Revistei Capital; www.insse.ro


563

MANAGEMENTUL CALITĂłII ÎN TRATAMENTE TERMICE

Ivănuş Radu Cristian Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, str. Calea Bucureşti nr. 107,

e-mail: [email protected]

Abstract An appropriate quality of the heat treatments is directly connected to the safety of

the process that takes place in various plants and depends on several factors. The first factor is represented by the way the ovens used for the production process work, the second one by the correctness of the processes undergone by the parts and the third one by the quality of the human factor involved in the process. The type of the process, as well as its contribution to the obtaining of the required quality, depends on the factors involved in the treatment of different parts: the quality of the steel, the type of the splintering procedure and the type of the surface. A complete automatization and the utilization of the process computers ensure the necessary quality by removing the human error: however the other conditions related to the process and the materials that are utilized must also be fulfilled.

Keywords: heat treatment, quality management, factors

1. Introducere Asigurarea calităŃii în tratamente termice decurge direct din siguranŃa

procesului realizat în instalaŃiile utilizate şi depinde de diverşi factori grupaŃi în tabelul 1.

Tab. 1. Factorii asigurării calităŃii în tratamente termice

Asigurarea calităŃii în tratamente termice Calitatea cuptorului Procesul de carburare Piesele de

tratat Factorul uman

Apt pentru utilizare

Stare Atmosfera

ConcepŃie-alegere

MentenanŃă +

reparaŃii

Tehnica de

măsurare reglare

Temperatura

OŃel, masa,

densitatea şarjei,

suprafaŃa, calitatea suprafeŃei, mod de şarjare

Calitate-

pregătire

Automatizare

Control SPC

Sursa : Aubry R., 1997, L’etalonage du processus et sa verification periodique in Traitement Thermique, 301.

Primul factor este gradul de încredere acordat cuptoarelor utilizate în


564

producŃie, apoi cel acordat corectitudinii proceselor aplicate pieselor şi nu în ultimul rând calităŃii factorului uman folosit la realizarea procesului.

Fiabilitatea unui cuptor este evident un factor preliminar care garantează calitatea produsului final. În acest domeniu cuptoarele cu atmosferă controlată cu bazine incorporate sunt superioare prin concepŃie şi robusteŃe cuptoarelor clasice de tratament termic.

Tipul procesului utilizat şi rolul jucat în obŃinerea calităŃii şi a reproductibilităŃii ei depind de piesele tratate prin calitatea oŃelului, felul prelucrării prin aşchiere şi starea suprafeŃei.

Desigur, eliminarea riscurilor erorilor umane printr-o automatizare completă şi utilizarea calculatoarelor de proces face posibilă asigurarea calităŃii, dar numai în măsura în care celelalte condiŃii legate de proces şi material sunt asigurate.

2. Factorii principali care asigură calitatea

Diversele tehnici utilizate în tratamente termice sunt caracterizate prin profilul temperaturii realizate în cuptor, mediul de încălzire (de protecŃie sau reacŃie) utilizat, respectiv mijloacele de măsurare şi înregistrare a temperaturii şi a caracteristicilor mediului (EDENHOFER 1993).

În continuare este prezentat efectul datorat atmosferei utilizate, a modului de măsurare şi control asupra calităŃii produselor.

• Tipul atmosferei utilizate şi mijloacele de control Ca gaz suport, în cuptoarele de tratament termic şi termochimic se folosesc

de regulă gazul endoterm, gazul exoterm, atmosferele azot-metanol sau atmosfere realizate direct în cuptor.

Alegerea între aceste medii gazoase nu este o simplă operaŃie ce vizează preŃul, ci ea influenŃează în mod direct calitatea tratamentului termic realizat.

Fără captori (traductori de semnal) şi mijloace de măsurare şi control al parametrilor tehnologici principali nu se poate vorbi de asigurarea calităŃii pieselor tratate termic.

Cele mai utilizate metode de captare şi analiză a atmosferelor active sau de reacŃie folosite la tratamentul termic şi termochimic al oŃelurilor sunt sondele de oxigen şi analizoarele CO2 cu infraroşii.

• Controlul ca proces adaptativ Toate calculele realizate de ordinatorul de control-proces (integral

automatizat) al unei instalaŃii de tratament termic depind de precizia de măsurare a traductorilor-captori.

Totuşi, o încredere chiar totală în traductorii ce echipează cuptorul nu este suficientă în cazul tratamentelor termice, dacă se utilizează programe de reglare clasice formate din segmente fixe ca durată, la o temperatură dată. În acest caz, comportamentul real al traductorului - captor (în raport cu cel propus care poate fi influenŃat de şarjă) nu este luat în considerare, ceea ce poate conduce la diferenŃe


565

notabile în omogenitatea proprietăŃilor şarjei. O etapă importantă în asigurarea calităŃii la tratamente termice a fost

depăşită prin introducerea sistemelor de control-proces (sistem de reglare auto-adaptiv).

În cazul unei celule flexibile total automatizate, calculatorul de proces va decide momentul când se va introduce şarja următoare la operaŃiile auxiliare de spălare şi preîncălzire, ceea ce devine dificil dacă nu se cunoaşte ora exactă a sfiîrşitului de ciclu în curs de desfăşurare. Iată de ce, în recentele programe de control-proces de tip auto-adaptativ, calculatorul reactualizează în permanenŃă timpul de sfârşit de ciclu printr-o extrapolare a sfârşitului de ciclu de tratament termic sau termochimic.

• Automatizarea şi informatizarea Eliminarea riscului erorilor umane a fost prezentat ca fiind ultima etapa a

demersului privind îmbunătăŃirea calităŃii pieselor tratate şi anume obŃinerea aşa- numitei "CalităŃi Totale". Aceasta presupune o automatizare totală a instalaŃiei (cuprinzând şi mijloacele de manevrare şi stocare a pieselor înainte şi după tratamentul termic) prin intermediul unor concepte informative particulare sigure, atât pentru aparatura folosită cât şi pentru programe.

Gradul de siguranŃă pe care îl putem acorda aparaturii informatice şi de automatizare depinde de fiabilitatea fiecăruia dintre ele şi de structura generală de automatizare aleasă.

Cele mai bune soluŃii vor prezenta mai multe niveluri ierarhice legate între ele, regulatoarele formând nivelul cel mai de jos. Practic, datorită lor, instalaŃia poate fi repusă pe funcŃionare manuală în orice moment în cazul apariŃiei unor defecte sau a unei funcŃionări incorecte ale nivelelor informatice superioare. Nivelul următor este format de automatele programabile (A.P.I.), fiecare entitate a instalaŃiei fiind echipată cu astfel de automate chiar şi sistemele de încărare /descărcare a şarjei. Tratamentele termochimice de carburare vor fi urmărite de către calculatoare de control-proces: de ex. de tip CARB-O-PROF (IVĂNUŞ 2006) care vor comunica în permanenŃă cu automatul programabil al cuptorului. De exemplu, în sistemele AUTOMAG (IVĂNUŞ 2006), figura 1, un automat central leagă într-o reŃea toate celelalte automate şi calculatoare de proces, realizând funcŃionarea total automată a celulei. Celula este, de fapt, o grupare de instalaŃii capabile să efectueze toate operaŃiile aferente unui tratament termic sau termochimic în mod automat, fără intervenŃia factorului uman.

O astfel de structură informatică este desigur prea scumpă faŃă de soluŃia centralizată unde toate sarcinile sunt asigurate de către un singur şi acelaşi calculator care asigură o securitate de funcŃionare superioară.

O celulă flexibilă automatizată necesită o structură clar şi perfect organizată pentru ca programele să fie compatibile cu aparatura informatică descrisă anterior.

Diferitele fişiere strâng toate datele despre piesele tratate, ciclurile de tratament şi diferitele căi posibile de deplasare în interiorul instalaŃiei, inclusiv


566

spălarea, preîncălzirea, călirea, spălarea după călire, revenirea, etc. Ordinea de introducere a şarjelor poate fi în orice moment modificată, pentru a favoriza şarja, devenită dintr-o dată preferată, din punct de vedere al parametrilor tehnologici ai cuptorului, în secvenŃa de producŃie a celulei.

3. Programe de asigurare a calităŃii

FuncŃionarea calculatoarelor de proces şi legătura acestora cu celelalte calculatoare şi automate în cadrul unui sistem de control total automatizat, presuneconceperea şi existenŃa unor grupe de programe informatice cu destinaŃie specială.

Programe destinate documentaŃiei Modulul program cel mai important pentru asigurarea calităŃii este cel al

documentaŃiei şarjei. Numeroase sunt cazurile când ulterior se cer informaŃii despre funcŃionarea cuptoarelor pe durata realizării unei anumite şarje.


567

Fig. 1. Structura programelor AUTOMAG

În documentaŃia furnizată sunt notate orele de intrare şi ieşire ale şarjelor,

din fiecare unitate a celulei, traductorii-captori utilizaŃi, consumul de energie. Graficul ce însoŃeşte şarja regrupează evoluŃia în timp a parametrilor tehnologici


568

susceptibili a influenŃa calitatea, respectiv temperatura pe durata spălării, a preîncălzirii, a călirii şi revenirii şi în plus semnalele de la traductori.

În acest tip de instalaŃie, calculatorul-proces de tip CARBO-PROF editează şi un raport mai detaliat care cuprinde în plus evoluŃiile în timp a proporŃiei de CO, profilul de carbon, precum şi date privind numărul de cicli, durata tratamentului.

Fiecare protocol de şarjă este stocat pe discul dur al calculatorului central şi poate fi în orice moment apelat. Capacitatea de stocare a discului acoperă informaŃii pe durata unui an de funcŃionare a celulei. O salvare pe un suport magnetic mobil permite arhivarea în toată siguranŃa a protocoalelor de şarjă, fără limită de timp.

Programe destinate evidenŃierii anomaliilor în funcŃionare Natural, toate anomaliile ce pot apare în cursul tratamentului termic al unei

şarje fac de asemenea parte din documentaŃia accesibilă în orice moment. Este de precizat că aceste anomalii sunt în mod egal regrupate şi analizate într-un program fişier numit <Erori speciale>. Programul permite, în particular, să ghideze operatorul, oferindu-i localizarea precisă a anomaliei, cauzele probabile, consecinŃele posibile şi remediile. Timpii de reparare sunt astfel considerabil diminuaŃi şi deci gradul de disponibilitate a instalaŃiei creşte.

Programe destinate mentenanŃei preventive Este de preferat să se evite toate acŃiunile de mentenanŃă (întreŃinere pentru o

bună menŃinere în funcŃiune) pe durata efectuării unor cicluri, prin punerea la punct a unui plan de mentenanŃă preventivă. Diferitele programe de mentenanŃă oferă acces la calendare de mentenanŃă, fişiere de operaŃii de mentenanŃă, fişiere individuale de control al fiecărui component.

De îndată ce, conform calendarului, devine necesară o operaŃie de mentenanŃă, se afişează mesajul "MentenanŃă de realizat" indiferent de pagina ecranului vizualizat.

Apelând listele de operaŃii de mentenanŃă, operatorul va afla tipul operaŃiei de mentenanŃă ce urmează a fi efectuată. Detaliile sunt conŃinute în fişa individuală de mentenanŃă care este furnizată de calculatorul de proces. Personalul de întreŃinere trebuie să confirme pe calculator buna execuŃie a lucrării. În felul acesta, numele persoanei responsabile a operaŃiei reclamate, data, ora, ca şi toate remanierile judecate utile de către operator, sunt stocate pentru a fi apelate în orice moment, atunci când este necesar.

Programe destinate controlului statistic al procesului Un rol important în sistemul de asigurare a calităŃii este de asemenea jucat

de către controlul statistic (SPC) al mărimilor care influenŃează în mod direct procesul.

El procură, sub formă statistică, informaŃiile referitoare la temperatură şi, de asemenea, permite să pună în evidenŃă orice deviaŃii anormale faŃă de limitele superioare şi inferioare de control (LS şi LI pentru medie, amplitudine sau abatere medie patratică), anticipându-se măsurile necesare contracarării lor.

Pe baza acestor fişe de control se pot trage anumite concluzii privind tendinŃele sau deviaŃiile procesului de tratament termic. În afara analizei statistice a


569

funcŃionării celulei flexibile, controlul caracteristicilor măsurabile ale pieselor tratate (duritate strat şi miez, deformaŃie, etc.) pot face obiectul unor fişe de control separate, care să reflecte buna funcŃionare a celulei. 4. Celula flexibilă utilizată în tratamente termice şi termochimice

Celula flexibilă destinată tratamentului termic, echipată informatic aşa cum s-a descris, este deci un mijloc sigur şi modern de a răspunde exigenŃelor de asigurare a calităŃii.

Primele instalaŃii capabile, în mod real, de a asigura integral automatizat o producŃie industrială au fost realizate în SUA, Germania şi Japonia, începând cu anul 1988. Ele corespund unei necesităŃi care a fost deja menŃionată, exprimată de utilitatea unor ateliere de tratament termic integrate în fabricarea transmisiilor şi angrenajelor, a rulmenŃilor şi, în general, a pieselor de serie mare şi de masă.

O astfel de celulă este formată din mai multe cuptoare de carburare-călire, cuptoare de revenire, o maşină de spălare, un cărucior de şarjare şi deşarjare şi o unitate de stocare a şarjelor. Cuptoarele de carburare-călire sunt, cel mai adesea, de tip cu bazin integrat. Ciclurile de tratament sunt asigurate de calculatoare de control-proces de tip CARB-O-PROF şi automatizarea totală de un calculator de tip AUTOMAG.

În cursul anilor, mulŃi furnizori de piese tratate termic, din Ńările puternic dezvoltate economic, au înŃeles avantajul unei automatizări globale, în special în privinŃa asigurării calităŃii, investind în aceste unităŃi.

Dintre avantajele celulelor flexibile automatizate destinate asigurării calităŃii, se pot aminti: productivitate maximă; costul redus al manoperei; consumul de energie optimizat; dispersie limitată a rezultatelor (toleranŃa naturală mică); reproductibilitate ameliorată; număr de rebuturi şi de retuşuri redus; documentaŃie de şarje complete, sigure, satisfăcătoare şi oricând la dispoziŃie; respectarea criteriilor existente în normele ISO 9000 şi ISO 9001.

În final, o concluzie importantă este necesar a fi facută: numai sistemele de producŃie informatizate nu sunt suficiente pentru asigurarea unui tratament termic de calitate. De o foarte mare importanŃă sunt factorii legaŃi de celelalte operaŃii executate înaintea tratamentului termic: calitatea oŃelului, modul de executare al prelucrărilor anterioare: laminare, deformare plastică, sudare, tratamentul termic preliminar, prelucrări prin aşchiere, etc.

Bibliografie

Aubry R., 1997, L’etalonage du processus et sa verification periodique in Traitement Thermique, 301;

Edenhofer B., 1993, L’assurance da la qualite dans les ateliers de traitement thermique ATTT, PYC Edition;

Ivănuş R. C., 2006, Tratamente termice şi termochimice, Ed. Universitaria, Craiova;


570

PARTICULARITĂłILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE ORGANIZAłIONALĂ

ÎN CADRUL IMM-URILOR

Ivănuş Radu Cristian Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, str. Calea Bucureşti nr. 107,

e-mail: [email protected]

Abstract Small and medium enterprises (SMEs) are considered the instrument of

economic growth, incubators of the innovation and the solution for diminishing long period persistent unemployment. Therefore the SMEs competitively affect the competitive position of an entire country economy. Thus, using the high potential of this economy .segment was a continuous debate from the beginning of the industrial revolution, planned or reactive organizations development being inevitable indifferently how small or big may be the company.

Keywords: Organizational development, strategic development, Small and medium enterprises (SMEs), European management, organizational culture, strategic flexibility

1. Introducere Într-un mediu considerat a fi caracterizat printr-o permanentă evoluŃie în

toate domeniile, dezvoltarea întreprnderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor) este imperativă şi presupune conducerea adecvată a proceselor de dezvoltare organizaŃională (OD) care au loc în cadrul lor. Prin urmare, pentru a fi eficace, IMM-urile, în dezvoltarea strategiilor, trebuie să Ńină cont de multiplele şi dinamicele consecinŃe ale internaŃionalizării activităŃilor economice.

Thomas G. Cummings defineşte OD ca fiind ansamblul de acŃiuni de dezvoltare planificată şi îmbunătăŃire a strategiei organizaŃiei, structurii şi proceselor, în vederea creşterii eficacităŃii organizaŃionale, prin utilizarea ştiinŃei comportamentale. Mai mult, vizează echiparea managementului organizaŃiei cu OD şi are o abordare distinctă comparativ cu celelalte schimbări organizaŃionale (Cummings & Worley, 1997).

O importanŃă strategică o are capacitatea organizaŃiilor de a anticipa necesitatea schimbării şi adoptarea măsurilor necesare implementării acestora, situaŃie în care vorbim de o schimbare controlată, planificată, înainte ca mediul să impună acest lucru, caz în care este vorba de o schimbare reactivă. OrganizaŃiile cărora le este impusă schimbarea ajung în situaŃie de criză şi în orice moment se pot afla în situaŃia în care nu se pot acomoda cu viteza cu care este necesar a fi implementat procesul sau nu deŃin resursele necesare pentru a face faŃă schimbării.


571

Cu alte cuvinte, organizaŃia fiind nepregătită să facă faŃă procesului, va fi ineficace. Mai mult, orice dezvoltare organizaŃională fiind un proces care se desfăşoară pe termen lung, organizaŃia nefiind eficace în timp util, nu va putea face faŃă competiŃiei existente pe piaŃă.

Pentru determinarea modelului de dezvoltare strategică potrivit, este esential ca proprietarul manager al IMM-ului trebuie să sesizeze importanŃa concordanŃei depline care trebuie să existe între evoluŃia firmei şi tipul de management practicat în cadrul organizaŃiei. Totodată este imperativ să sesizeze momentul în care evoluŃiile mediului impun modificări în cadrul organizaŃiei şi să ia în considerare cu precădere următoarele aspecte: selectarea modelului de dezvoltare strategică este determinată atât de factorii de mediu extern, cât şi intern;

planificarea pe termen lung este recomandată atunci când evoluŃiile din mediu devansează cu mult reacŃia întreprinderii;

atunci când evoluŃia mediului este rapidă şi discontinuă, gestiunea întreprinderii se poate asigura numai prin planificare strategică;

în cazul în care schimbările strategice necesită aplicarea de noi competenŃe, organizaŃia are nevoie de management strategic.

Fenomenul de globalizare, cu implicaŃiile sale, a determinat şi detennină necesitatea aplicării din ce în ce mai mult a procesului OD în cadrul întreprinderilor şi crearea unei viziuni care să Ńină cont de tendinŃele de internaŃionalizare a afacerilor. Un alt factor ce impune necesitatea aplicării OD, în anumite economii, îl constituie restructurarea economiilor socialiste şi rapida dezvoltare economică a Ńărilor în curs de dezvoltare, organizaŃiile ce activează pe aceste pieŃe apelând din ce în ce mai mult la practica OD pentru soluŃionarea problemelor şi îmbunătăŃirea eficacităŃii organizaŃionale.

Indiferent însă de dimensiunea organizaŃiei şi de provenienŃa acesteia, procesul OD trebuie să corespundă valorilor culturale ale Ńării în care îşi desfăşoară activitatea organizaŃia şi nivelului de dezvoltare economică al acesteia, dar şi stadiului de dezvoltare în care se află organizaŃia. În cadrul organizaŃiilor mondiale, OD este aplicat cu scopul de a ajuta firmele să opereze în diferite tări. Aceasta înseamnă că respectivele organizaŃii trebuie să îşi armonizeze procedurile şi metodele organizaŃionale la cultura Ńărilor respective, acest lucru având ca rezultat îmbunătăŃirea întreprindenlor mici şi mij1ocii (IMM-unlor) pentru o mai bună aliniere a angajaŃilor şi sistemului la strategia internaŃională. IntervenŃiile OD trebuie să corespundă valorilor culturale şi obiceiurilor organizaŃiei pentru a genera rezultate pozitive. • Cultura. Clifford Geertz definea cultura ca fiind un sistem de concepŃii

moştenite istoric, exprimate simbolic, prin care oamenii comunică, perpetuează şi-şi dezvoltă cunoştintele şi atitudinile faŃă de viaŃă. Cercetările realizate de către G. Hofstede au dus la concluzia că toate culturile pot fi caracterizate prin patru dimensiuni:


572

o distanŃa ierarhică mare/mică: societăŃile se diferenŃiază între ele prin importanŃa pe care o acordă inegalităŃilor în funcŃionarea lor economică şi socială; societăŃile care încearcă să reducă inegalităŃile în putere şi bogăŃie, să asigure o egalitate a şanselor sunt caracterizate prin distanŃa ierarhică mică faŃă de putere, comparativ cu cele care instituŃionalizează inegalităŃile printr-o distanŃă ierarhică mare faŃă de putere;

o controlul incertitudinii intens/redus: măsoară gradul de toleranŃă faŃă de neliniştea provocată de evenimentele viitoare; cu cât acest grad de toleranŃă este mai mare la un individ, cu atât controlul incertitudinii este mai redus şi invers;

o individualism/colectivism: prin prisma acestei dimensiuni, societăŃile pot fi comunitare, valorificând timpul pentru grup sau individualisme, valorificând timpul în favoarea vieŃii personale;

o masculinitate/feminitate: repartizarea rolurilor în funcŃie de sex nu se face în toate culturile; cu cât rolurile sunt mai diferenŃiate, cu atât cultura respectivă se caracterizează mai mult prin masculinitate şi cu cât rolurile îndeplinite de către bărbaŃi şi femei sunt mai puŃin diferenŃiate cu atât cultura respectivă se caracterizează mai mult prin feminitate; Abordarea lui F. Trompenaars completează concluziile lui G. Hofstede. El

consideră diferenŃele culturale ca fiind determinate de trei elemente: relaŃiile dintre oameni, concepŃia asupra timpului şi relaŃiile omului cu natura, identificând şapte dimensiuni culturale: universalism/particularism, individualism/colectivism, afectiv/neutru, specific/difuz, statut câştigat/atribuit, timpul curge secvenŃial/sincron, individul ca fiinŃă superioară trebuie să controleze natura/individul este neputincios în faŃa naturii, ele fiind privite de cercetătorii în domeniu ca reprezentând orientarea contextului. Toate aceste caracteristici influenŃează relaŃiile dintre indivizi atât la nivel macrosocial, cât şi la nivelul organizaŃiilor, prin prisma ideologiilor, obiceiurilor, preferinŃelor, inclusiv a managementului practicat în cadrul acestora. • Nivelul de dezvoltare economică al Ńării. Acesta poate fi analizat din perspective

socio-economice şi politice, reflectându-se în capacităŃile manageriale, măsurate prin abilităŃi, cunoştinte, sistem informaŃional, modalităŃi de luare a deciziilor şi capacitate de implementare a acŃiunilor, abilităŃi de planificare, organizare, evaluare, control, leadership, sistem motivaŃional, selecŃie personal, nivel de dezvoltare al organizaŃiei şi se clasifică în: economii de subzistenŃă: în acest context economic intervenŃiile de

dezvoltare organizaŃională pun accentul pe schimbarea socială globală, urmărind crearea condiŃiilor pentru progres economic;

economii în curs de industrializare: organizaŃiile ce îşi desfăşoară activitatea în aceste economii pun accentul pe eficacitatea operaŃiunilor şi creşterea veniturilor, intervenŃiile de dezvoltare organizaŃională vizând aspecte legate de strategie, structura şi proiectarea posturilor, ajutând organizaŃiile să identifice pieŃele locale şi internaŃionale, să îşi dezvolte obiective clare,


573

adecvate şi structuri eficace astfel încât să devină performante şi să contribuie pozitiv la creşterea economică;

economii industriale: organizaŃiile deŃin putere financiară şi dispun de personal pregătit, de multe ori tehnologia suplinind forŃa de muncă, iar intervenŃiile vizează toate aspectele dezvoltării organizaŃionale.

• Stadiul de dezvoltare în care se află organizaŃia. Fiecare stadiu de dezvoltare al organizaŃiei, de creare, supravieŃuire, succes, decolare, maturitate a resurselor, este caracterizat printr-un anumit indicator de mărime, diversitate şi complexitate şi descris de anumiŃi factori de management: stil managerial, structură organizatorică, extensia sistemelor formale şi implicarea proprietarului în afacere.

În cadrul IMM-urilor însă, alături de caracteristicile menŃionate anterior, procesul de dezvoltere reflectă în cea mai mare parte o abordare oportunistă, instinctivă, un proces de planificare aflat în dezvoltare, personalitatea proprietarului manager fiind determinantă. Cercetările au pus în evidenŃă faptul că gradul de apelare al proprietarului manager la serviciile profesionale de consultanŃă este extrem de scăzut, deoarece informaŃiile pe care le furnizează şi sfaturile privind procesul de planificare sunt considerate a fi irelevante contextului industrial specific al IMM-urilor.

Argumentul este sprijinit de faptul că sursele informale de sfaturi şi informaŃii dirijează implicit către un proces de planificare, având cea mai puternică influenŃă pozitivă. PerformanŃele IMM-urilor şi însăşi supravieŃuirea acestora pot fi sinonime cu succesul stilului de leadership al antreprenorului, întrucât stilul, personalitatea şi cunoştinŃele deŃinute de proprietarul manager sunt definitorii în dezvoltarea strategiei organizaŃiei, fapt evidenŃiat şi de recenta cercetare realizată de către Comisia Europeană, aşa cum îşi exprimă opinia persoanele intervievate, cetăŃeni ai Uniunii Europene şi SUA, factorii de mediu externi fiind consideraŃi de primă importanŃă în supravieŃuirea şi reuşita întreprinderii, de către persoanele intervievate, cetăŃeni ai Ńarilor europene ce sunt noi membre UE. O influenŃă majoră asupra strategiei o poate avea familia, estimările evidenŃiind faptul că aproximativ 80% din IMM-uri sunt controlate de familie, definirea strategiei în IMM-uri reflectând sistemul de credinŃe al familiei întreprinzătorului care îşi pune amprenta asupra valorilor, atitudinilor şi normelor în cadrul organizaŃiei.

În ultimii ani s-a făcut din ce în ce mai remarcată utilizarea termenului de management european. K. Thurley si H. Wirdenius considerau că prin management european trebuie să se înŃeleagă modelele comportamentului managerial, un concept privind rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor la toate nivelele organizaŃiilor, prin care să se distingă identitatea europeană a strategiilor, precum şi a planificării, implementării şi evaluării schimbărilor (Burduş E., et al. 2001).

Managementul european se distinge de celelalte sisteme de management prin anumite caracteristici:


574

are la bază diversitatea şi complexitatea culturală, socială, economică şi politică a contextului în care acŃionează, managerii trebuind să acŃioneze într-un mediu cultural eterogen;

presupune conceperea, dezvoltarea şi aplicarea de stretegii care să vizeze obiective, opŃiuni strategice, resurse şi efecte internaŃionale;

structura organizatorică descentralizată, în unităŃi de afaceri, coordonare pe orizontală;

pune accent pe elementele de natură informală în organizarea structurală, informaŃională şi decizională;

promovează comunicarea, schimburile şi învăŃarea transculturală, urmărind crearea unei identităŃi a organizaŃiilor bazată pe valori economice şi sociale specifice;

promovează mobilitatea europeană a resurselor umane, punând accent pe o pregătire flexibilă interculturală.

Având in vedere diversitatea culturală a contextului european, evidenŃiat în tabelul 1, managementul european este un management al diversităŃii (Burduş E. Et al., 2001).

Tab. 1.

ParticularităŃile culturale ale unoi Ńări dezvoltate din cadrul UE, analizate prin prisma dimensiunilor lui G. Hofstede si ale lui F. Trompenaars

Dimensiunile culturale

ale lui G. Hofstede Germania Anglia FranŃa Italia

1. DistanŃa faŃă de putere

Mică Relativ mică Relativ mare Medie

2. Controlul incertitudinii

Mediu ridicat Relativ mic Relativ mare Relativ mare

3. Masculinitate/ Feminitate

Grad relativ mare de

masculinitate

Grad relativ mare de

masculinitate

Grad relativ mic de

masculinitate

Grad relativ mare

de masculinitate

4. Individualism/ Colectivism

Grad de colectivism mediu scăzut

Grad de colectivism relativ ridicat

Grad de colectivism mediu

Grad de colectivism mediu ridicat

Dimensiunile culturale ale lui F. Trompenaars

Germania Anglia FranŃa Italia

1. Universalism/ Particularism

Grad de universalism

mare


mare


mare

Grad de particularism

mare

2. Afectivitate/ Neutralitate

Neutralitate Uşor afectivă Afectivă Afectivă


575

3. Specificitate/ Difuzivitate

Grad de specificitate

mare


mare


mediu

Grad de difuzivitate

mare

4. Statut câştigat/ Statut atribuit

ImportanŃă mediu ridicată a statutului câştigat

ImportanŃă mare a

statutului câştigat

ImportanŃă mediu ridicată a statutului atribuit

ImportanŃă mare a

statutului atribuit

5. PercepŃie a timpului secvenŃială/ sincronă

PercepŃie sincronă a timpului


PercepŃie secvenŃială a timpului


6. Controlul asupra naturii

Grad mare de control al naturii



Grad relativ mic de

control al naturii Caracteristicile culturale ale Ńărilor din cadrul Uniunii Europene determină

anumite particularităŃi ale managementului din aceste Ńări aşa cum evidenŃiază analiza comparativă prezentată în tabelul 2.

Tab.2.

ParticularităŃile managementului unor tări dezvoltate din cadrul Uniunii Europene

Germania Anglia FranŃa Italia

1. Organizare structurală

Structuri organizatorice

- pe funcŃiuni - divizionale

Structuri tip holding

- simple - cu diviziuni

Structuri de comandă funcŃionale

- simple - compuse

Structuri tip familial

2. Tip de management

Participativ Participativ Paternalist autocratic

Autocratic

3. Centralizarea deciziilor

Descentralizare Descentralizare Centralizare Centralizare

4. Grad de formalism

Mare Mic Mare Mare

5. DistanŃă ierarhică faŃă de putere

Mică Mică Mare Mare

6. Comunicarea între nivele organizaŃionale

Mare Mare Foarte mică Mică

7. Motivarea personalului

Mare Medie Mică Mică


576

Un sondaj efectuat în FranŃa a permis evidenŃierea opiniilor întreprinzătorilor despre procesul de dezvoltare al IMM-urilor şi dificultăŃile lor: proiectarea dezvoltării pentru întreprinzători se bazează mai frecvent pe tehnică şi/sau pe produs;

dezvoltarea este adesea considerată ca fiind puternic dependentă de fcnomenele externe şi relativ aleatorii;

dezvoltarea IMM-urilor este foarte personalizată de caracteristicile şi personalitatea proprietarului manager: ea se confundă cu eşecul sau reuşita acestuia;

modul de dezvoltare este bazat cel mai adesea pe intuiŃie, hazard sau "reŃeta personală", întreprinzătorii preferând să nu îl facă cunoscut.

O cercetare recentă realizată de către D. Deakins şi M. Freel, din cadrul Paisley Enterprise Research Centre din Marca Britanie, relevă faptul că dezvoltarea strategică şi procesul de schimbare în cadrul IMM-urilor este mai mult rezultatul combinării cunoştintelor şi reacŃiei la factori de presiune ce impun schimbarea, decât un proces de dezvoltare organizaŃională planificat (DEAKINS & FREEL 1997). Relevant este faptul că procesul de învăŃare în cadrul IMM-urilor este crucial în evoluŃia acestora, acest lucru indicând importanŃa acumulării de cunoştinŃe, a învăŃării din experienŃa în vederea dezvoltării organizaŃiei. Întreprinzătorul învaŃă din experienŃă, dobândeşte abilitatea de a învăŃa, rezultatul fiind un anumit mod de a reacŃiona la evenimente critice, context în care deprinde abilitatea de a procesa informaŃii, de a ajusta strategia şi a lua decizii, el deŃinând o imagine foarte clară în ceea ce priveşte rolul şi obiectivele sale viitoare. Prin urmare, ceea ce este vital este ca intervenŃiile OD în cadrul IMM-urilor să urmărească dezvoltarea capacităŃii de învăŃare ale întreprinzătorului.

Aceste aspecte evidenŃiază faptul că nu există şi nu poate exista un model predefinit al procesului OD în IMM-urile din cadrul Uniunii Europene, abordarea fiind variată, de la o Ńară la alta, în funcŃie de particularităŃile managementului Ńării respective, determinate de caracteristicile culturale şi constrângerile mediului şi de dimensiunile organizaŃiei. Ceea ce distinge managementul practicat în cadrul Uniunii Europene, indiferent de Ńară, de managementul practicat în Ńările cu economie de piaŃă dezvoltată este diversitatea şi complexitatea culturală şi accentul deosebit pus pe o dezvoltare în vederea unei pregătiri flexibile interculturale, ce vizează atât spaŃiul european cat şi internaŃional.

Majoritatea Ńărilor est-europene, printre care şi România, au iniŃiat reforme care au creat o deschidere pentru economiile lor către o reală competiŃie internaŃională. IMM-urile acestor economii aflate în tranziŃie se confruntă cu un mediu aflat într-un proces de continuă schimbare care impune dezvoltarea unei flexibilităŃi accentuate a organizaŃiilor, astfel încât să poată răspunde rapid la modificările mediului care impune din ce în ce mai mult o abordare internaŃională. Aşa cum am evidenŃiat, cadrul cultural alături de mediul economic îşi pun amprenta asupra dezvoltării organizaŃiilor, afectând într-o măsură mai mare IMM-urile decât marile întreprinderi ce absorb mult mai uşor costurile tranziŃiei. Mediul cultural


577

românesc, analizat prin prisma dimensiunilor lui G. Hofstede şi ale lui F. Trompenaars (BURDUŞ E. et al. 2001), prezintă următoarele caracteristici, menŃionate în tabelul 3:

Tab. 3.

Mediul cultural românesc analizat prin prisma dimensiunilor lui G. Hofstede şi ale lui F. Trompenaars

Dimensiunile culturale ale lui G. Hofstede România 1. DistanŃa faŃă de putere Mare

2. Controlul incertitudinii Relativ mare

3. Masculinitate/ Feminitate Grad de masculinitate mediu ridicat

4. Individualism/Colectivism Grad de individualism mare

Dimensiunile culturale ale lui F. Trompenaars România 4. Universalism/Particularism Grad de universalism mare

5. Afectivitate/Neutralitate Afectivitate

6. Specificitate/Difuzivitate Grad de difuzivitate mare

4. Statut câştigat/ atribuit Statut câştigat

5. Perceptie a timpului secvenŃială/ sincronă PercepŃie secvenŃială a timpului

6. Controlul asupra naturii TendinŃă uşoară de a stăpâni natura

ParticularităŃile managementului în România, determinate de cadrul socio-cultural şi economic sunt evidenŃiate în tabelul 4.

Tab. 4.

ParticularităŃile managementului in România

1. Organizare structurală Structuri funcŃionale

2. Tip de management Autocratic

3. Centralizarea deciziilor Mare

4. Grad de formalism Mare

5. DistanŃa ierarhică faŃă de putere Mare

6. Comunicarea între nivele organizaŃionale Mică

7. Motivarea personalului Mică

Studiile au evidenŃiat faptul că dezvoltarea IMM-urilor în România depinde

foarte mult de permisivitatea mediului instituŃional - legislativ, de resursele financiare, de obicei deficitare şi de capacitatea organizaŃiilor de a se adapta la mediul în continuă schimbare. Pregătirea economică şi managerială a întreprinzătorilor din România este însă necorespunzătoare, datorită lipsei unei educaŃii specifice şi a unei tradiŃii în domeniul antreprenorial, determinate de istoricul Ńării. Necunoaşterea sau cunoaşterea doar parŃială a mecanismelor şi


578

instrumentarului managerial utilizabil în condiŃiile unei tranziŃii la economia de piaŃă este un handicap major pentru numeroşi întreprinzători şi manageri ce fac parte din personalul întreprinderilor mici şi mijlocii din Ńara noastră. Prin urmare, în dezvoltarea şi operaŃionalizarea proceselor manageriale sunt insuficient folosite metodele, tehnicile, procedurile şi cerinŃele manageriale sau nu se face deloc apel la acestea, afectând dezvoltarea IMM-urilor.

Deşi foarte dezvoltată în rândul întreprinzătorilor din Ńara noastră, capacitatea de adaptare a organizaŃiei la mediu este strâns legată de această constrângere majoră ce afectează dezvoltarea IMM-urilor în România, şi anume de aspectele de management precum: lipsa pregătirii şi a abilităŃilor manageriale sau mentalitatea învechită a managerilor, dar şi de modul în care se cristalizează cultura organizaŃiilor.

Cultura unei organizaŃii îşi are originea nu numai în proiectul strategic ci şi în istoria întreprinderii, permiŃându-i să îşi precizeze identitatea şi reprezentând un factor de eficacitate şi de stabilitate, în calitate de sistem de valori împărtăşite de membrii organizaŃiei, dar şi în cultura Ńării din care face parte (GEERTS 1973). România, din punct de vedere al culturii economico-sociale, prezintă anumite concepŃii, mentalităŃi şi comportamente aflate în totală contradicŃie cu cerinŃele funcŃionalităŃii economiei de piaŃă, precum: atitudine necorespunzătoare faŃă de muncă, reflectată în lipsa obişnuinŃei de a munci intens, pe parcursul întregului program;

atitudini de nepăsare, sfidare sau ostilitate faŃă de bunurile organizaŃiei; roluri, aspiraŃii şi aşteptări bazate pe idea egalităŃii şi echităŃii, contrazise de atitudini şi comportamente caracterizate prin invidie şi adversitate faŃă de persoanele performante şi ostilitate faŃă de cei care obŃin profit;

şi care afectează şi dezvoltarea sectorului IMM-urilor. În plus, faŃă de aceste aspecte de ordin cultural, IMM-urile din Ńara noastră

nu deŃin decât în foarte mică măsură resursele necesare pentru a se adapta la evoluŃiile mediului şi pentru a fructifica oportunităŃile ce apar pe piaŃă, trebuind să depună un efort considerabil în achiziŃionarea sau dezvoltarea de noi resurse, mult mai mare comparativ cu IMM-urile din cadrul Uniunii Europene. Majoritatea întreprinzătorilor nu folosesc strategii în cadrul firmelor pe care le creează şi le dezvoltă, iar mediul în rapidă evoluŃie din economiile în tranziŃie, precum economia României, impune dezvoltarea unei flexibilităŃi şi abordări strategice.

Necesitatea şi gradul de apelare al întreprinzătorului la cunoştinŃele de management şi abilităŃile manageriale sunt strâns corelate cu gradul de dezvoltare al firmei înfiinŃate, crescând odată cu amplificarea dimensiunii firmei şi dezvoltarea activităŃilor sale şi fiind una din condiŃiile supravieŃuirii afacerii, IMM-urile putând să dispară nu doar ca urmare a incapacităŃii manageriale a proprietarului-manager, ci şi datorită unor factori externi organizaŃiei.

Acest aspect subliniază încă odată faptul că procesul de identificare a problemelor, în cadrul majorităŃii IMM-urilor, în care nu se face apel la managementul ştiintsfic, este foarte dificil deoarece eventualele abateri de la


579

standarde sau obiective, pot fi mai greu de sesizat din cauza metodelor de management insuficient de performant practicat în cadrul organizaŃiei. Datorită însă dimensiunilor şi complexităŃii sensibil reduse a IMM-urilor, comparativ cu firmele mari, problemele de ordin managerial cu care se confruntă sunt la rândul lor mai reduse.

Sursele flexibilităŃii strategice includ flexibilitatea resurselor, identificarea şi achiziŃia acestora prin învăŃare organizaŃională, ceea ce măreşte numărul opŃiunilor strategice şi versatilitatea coordonării resurselor (SANCHEZ 1995).

Aceste aspecte, în contextul în care din totalul întreprinderilor existente în România, şi care au depus bilanŃul în anul 2007, 91% sunt microîntreprinderi, subliniază faptul că, în procesul OD, în IMM-urile din Romania se impune, mai mult decât în cadrul IMM-urilor din Ńările capitaliste unde există o tradiŃie, ca intervenŃiile de dezvoltare organizaŃională să urmărească în primul rând conştientizarea necesităŃii studierii ştiinŃei managementului. Aceasta este necesară în vederea dobândirii cunoştinŃelor şi abilităŃilor necesare conducerii în mod strategic a afacerilor şi dezvoltarea capacităŃii de învăŃare ale întreprinzătorului care deŃine un rol central în organizaŃie, fiind vitală pentru supravieŃuirea organizaŃiei şi pentru diminuarea rapidă a decalajelor existente între IMM-urile din România şi IMM-urile existente pe piaŃa internaŃională.

Indiferent de Ńară însă, relevant este faptul că rolul întreprinzătorului în cadrul IMM-ului rămâne central şi determinant atât din punct de vedere cultural cât şi managerial în crearea şi dezvoltarea organizaŃiei, în cea mai mare parte a cazurilor întreprinzătorul neutilizând strategii, apelul la acestea fiind determinat în general de faza din ciclul de viaŃă la care se află IMM-ul.

Bibliografie

Burduş E., Miles M., Căprărescu G., Androniceanu A., 2001, Management Comparat International, Editura Economică, Bucureşti;

Burke I. G., Jarrat D. G., 2001, The Influence of Information and Advice on Strategy Definition in Small and Medium Enterprises (SME's);

Crăciun L. M., 2001, Managementul Strategic al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Colectia Natională, Bucureşti, 2001;

Cummings T. G., Worley C. G., 1997, Organisational Development and Change, South Western College Publishing, Sixth Edition, USA;

Deankins D., Freel M., 1997, 1997, Entrepreneurial Learning and the Growth Process in SMEs, The ECLO 4th International Conference, CERAM Sophia Antipolis, May;

Geerts C., 1973, Interpretarea culturilor, Editura Basic Books INC., NY; Kets de Vries M.F.R., 1993, The Dynamics of Family Controlled Firms: The Good and the Bad News', Organizational Dynamics, vol 21, no. 3, Winter;

Sanchez R., 1995, Strategic Flexibility in Product Competition, Strategic Management Journal 16;

***, 2004, Entrepreneurship, European Commission Eurobarometer, June.


580

EVALUAREA RISCURILOR ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT EFECTUATĂ

DE CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

Ioan Szabo Alexandru Universitatea de Vest „ Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, România, [email protected]

Abstract This paper approaches the issues of audit evaluation risks, within the context of the

audit exerted by the Romanian Court of Accounts. Having presented the types of risks, their evaluation modalities are being treated, according to the audit standards adopted by the Supreme Institutions of the Financial Control and Audit in our country. Unrolling the evaluation activity of audit risks according to these standards, as well as all the audit steps constitutes the guarantee of the development and implementation of the best practices in the extern public audit in Romania, with an impact upon improving the performance in achieving the objectives of the institution, within the conditions of observing ethic and professional requirements.

Keywords: audit, risk, financial, model

1. Aspecte introductive InstituŃiile supreme de audit, inclusiv Curtea de Conturi a României, exercită un audit extern independent, efectuat de persoane care nu fac parte din entitatea auditată şi nu au relaŃii de subordonare reciprocă cu aceasta, independenŃa organizatorică, funcŃională şi financiară, fiind, de regulă, garantată de constituŃie şi/sau legea de organizare şi funcŃionare. În concordanŃă cu prevederile art. 25 şi art. 27 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Conturi a României exercită următoarele tipuri de audit: - auditul conformităŃii sau legalităŃii; - auditul de atestare financiară; - auditul de performanŃă. Auditul conformităŃii sau legalităŃii, se referă la atestarea responsabilităŃilor financiare ale entităŃilor publice, sub aspectul reglementărilor legale, în urma examinării şi înregistrărilor financiar – fiscale, evaluării acestora şi exprimării opiniilor, asupra situaŃiilor anuale. Auditul de atestare financiară, vizează exprimarea unei opinii, asupra declaraŃiilor financiar-fiscale, sub aspectul sincerităŃii şi fidelităŃii lor faŃă de realitatea datelor înscrise în situaŃiile financiare.


581

În practica de audit exercitată de Curtea de Conturi, auditul conformităŃii şi auditul de atestare financiară se efectuează simultan şi poartă denumirea de audit financiar. Auditul financiar se circumscrie auditului de regularitate. Auditul performanŃei, presupune evaluarea entităŃilor publice auditate din punct de vedere al respectării criteriilor de performanŃă, respectiv economicitatea, eficacitatea şi eficienŃa. Auditul performanŃei este un tip de audit modern, pe cale să fie adoptat în majoritatea statelor din lume, fiind cunoscut şi sub denumirea de auditul rezultatelor, auditul managementelor sau mai elocvent auditul valorii pentru bani. 2. Necesitatea evaluării riscului de audit

Indiferent de natura auditului efectuat, audit financiar sau audit de performanŃă, obiectivul principal al auditorilor constă în identificarea zonelor cu riscuri, evaluarea nivelului riscului şi în funcŃie de acesta aplicarea procedurilor de audit care să asigure realizarea unui audit într-o manieră economică, eficientă şi eficace. Dacă ne referim la auditul financiar, evaluarea riscului în procesul de audit a CurŃii de Conturi, constituie o activitate sistematică menită să aprecieze posibilitatea de neconformitate cu legile şi celelalte acte normative ale Ńării. În ceea ce priveşte auditul performanŃei, necesitatea evaluării riscului de audit, derivă din existenŃa unor riscuri legate de îndeplinirea indicatorilor stabiliŃi, referitoare la derularea, în condiŃii de economicitatea şi eficienŃă a unor programe şi activităŃi. Concomitent, evaluarea riscului de audit, constituie un element deosebit de important în planificarea misiunilor de audit, respectiv pentru construirea unei strategii generale în legătură cu durata, gradul de aplicare a metodelor şi tehnicilor utilizate pe parcursul auditului. În acest context, evaluarea riscului de audit va fi efectuată în primele faze ale procesului de planificare a auditului, după colectarea tuturor informaŃiilor relevante care vizează activitatea şi sistemul de control intern ale acesteia. De menŃionat că, pe parcursul desfăşurării acŃiunilor de audit, în vederea atingerii obiectivelor de audit, este posibil să fie necesară adaptarea planurilor de audit iniŃiale, ori de câte ori apar informaŃii semnificative, care nu au fost cunoscute în momentul elaborării planurilor de audit. Nu în ultimul rând, în special în cazul auditului de performanŃă, evaluarea riscului de audit, constituie un element important în elaborarea programelor anuale de audit. Aşadar, evaluarea riscului de audit derivă din necesitatea efectuării unui audit cu grad ridicat de asigurare, respectiv cu un risc de audit cât mai redus, care presupune ca erorile materiale şi deficienŃele financiare să nu depăşească nivelul de asigurare stabilit prin politica de audit a CurŃii de Conturi.


582

Multe instituŃii supreme de audit, în cadrul politicilor proprii de audit, aplică o asigurare de audit în procent de 95 %, la un nivel foarte scăzut, astfel că nivelul cel mai ridicat al riscului de audit este mai mic de 5 %. Un nivel al riscului de audit scăzut, înseamnă că auditul urmăreşte să se asigure că situaŃiile financiare nu conŃin erori materiale. Altfel spus, dacă riscul este 0, nu există riscuri, înseamnă că asigurarea auditului este de 100%. 3. Conceptul de risc de audit şi modelul riscului de audit Orice sistem de control, inclusiv auditul, are limite inerente care generează unele riscuri, în sensul că unele erori şi inexactităŃi semnificative ar putea să nu fie descoperite. Factorii de risc precum şi nivelul acestora, diferă de la o entitate la alta. Standardele de audit ale CurŃii de Conturi a României, definesc riscul de audit ca fiind „ posibilitatea existenŃei unor informaŃii, a unor erori materiale sau deficienŃe în situaŃiile financiare elaborate de entităŃile auditate şi pe care auditorii nu le pot identifica”. Riscul de audit (R.A.) are trei componente: riscul inerent /R.I.), riscul de control (R.C.) şi riscul de nedetectare (R.N.) RelaŃiile dintre aceste tipuri de riscuri pot fi ilustrate cu ajutorul „Modelului riscului de audit” prezentat mai jos:

RA = Ri x RC x RN

Auditorii trebuie să stabilească riscul de audit pe baza cunoaşterii modelului pentru risc, pornind de la premisa că factorii de risc ( componentele riscului) influenŃează şansele menŃinerii erorilor materiale în conturi după ce auditul a fost finalizat. 4. Tipologia riscurilor în activitatea de audit exercitat de Curtea de Conturi În raport cu posibilitatea sau imposibilitatea de acŃiune a auditorului asupra componentelor riscului de audit, standardele de audit ale CurŃii de Conturi delimitează două mari categorii: - Riscuri care nu pot fi controlate şi/sau influenŃate de auditori şi anume: riscul inerent şi riscul de control. Această categorie presupune existenŃa unor riscuri ca situaŃiile financiare să conŃină erori pe care auditorii nu le pot controla, dar ei pot evalua riscurile asociate entităŃii. - Riscuri care pot fi controlate şi/sau influenŃate de auditori, respectiv riscul de nedetectare. Riscul de nedetectare presupune ca auditorii, în activitatea lor de audit, să nu detecteze în totalitate erorile existente în situaŃiile financiare de audit. Cu toate acestea, printr-o selecŃie adecvată a testelor de fond şi prin aprecierea lor riguroasă, auditorii au posibilitatea să controleze şi să influenŃeze aceste riscuri.


583

4.1 Riscul inerent – mod de evaluare Riscul inerent reprezintă necesitatea ca o categorie de operaŃiuni să conŃină informaŃii eronate care ar putea fi materiale individual sau atunci când sunt cumulate cu alte informaŃii eronate din alte categorii de operaŃiuni, în ipoteza că nu au existat controale interne adecvate. Altfel spus, riscul inerent este măsura în care auditorii, în contextul elaborării planului de audit, evaluează posibilitatea ca unele situaŃii financiare să conŃină erori materiale care nu au putut fi depistate din cauza slăbiciunilor controalelor interne. De relevat este că riscuri de această natură sunt şi cele legate de aserŃiunile managementului entităŃii, în sensul că acesta poate să facă declaraŃii eronate, în mod intenŃionat sau neintenŃionat, care în individual sau cumulat pot genera situaŃii financiare false. InformaŃiile deŃinute de auditor cu privire la existenŃa unor elemente din situaŃiile financiare, a căror posibilitate este ridicată de a fi eronate, afectează diminuarea probelor necesare ce urmează a fi colectate de către auditor şi amplifică eforturile acestora în procesul de colectare a probelor pe parcursul auditului. În vederea evaluării riscului inerent, auditorii trebuie să efectueze o analiză asupra contextului în care funcŃionează entitatea auditată şi în legătură cu operaŃiunile auditate, concomitent cu cunoaşterea entităŃii, pe baza informaŃiilor colectate de la managementul acesteia, Ńinând seama de mai mulŃi factori: - natura activităŃii entităŃii; - calitatea managementului; - modul de organizare şi conducere a contabilităŃii; - tranzacŃiile neobişnuite şi complexe; - raŃionamentul profesional utilizat în stabilirea unor valori şi la înregistrarea tranzacŃiilor; - existenŃa unor active care sunt susceptibile la fraude sau sustrageri; - numărul şi valoarea tranzacŃiilor; - complexitatea structurii organizatorice; - complexitatea legilor şi a principiilor contabile; - complexitatea tranzacŃiilor sau depistarea unor evenimente care implică o expertiză de specialitate. Examinarea şi analiza factorilor de mai sus, presupune întocmirea şi completarea unei liste de întrebări şi în funcŃie de răspunsurile primite şi pe baza raŃionamentului profesional,auditorul evaluează riscul inerent, specific fiecărei tranzacŃii, cont şi obiectiv al auditului. Riscul inerent poate fi exprimat fie în termeni cuantificabili (în procente), fie în termeni necuantificabili (ex: ridicat, mediu, scăzut). 4.2 Riscul de control – modul de evaluare Riscul de control, reprezintă riscul ca o eroare materială, care ar putea să apară într-o categorie de tranzacŃii şi care ar putea fi materială individual sau atunci


584

când este cumulată cu erori din alte categorii de operaŃiuni, să nu poată fi prevenită, detectată şi corectată în timp util de către sistemul contabil şi sistemul de control intern. Sistemul de control intern a unei entităŃi cuprinde două componente: - modul de control; - procedurile de control intern. Este evident că, dacă controalele interne funcŃionează în mod corespunzător, auditorii se pot baza pe ele. Dimpotrivă, în cazul în care controalele sunt reduse şi prezintă slăbiciuni, auditorii nu se pot baza pe ele. Această din urmă situaŃie îi determină pe auditori să nu aibă încredere în sistemul de control intern, riscul de control fiind ridicat. Evaluarea riscului de control se realizează în două etape: - evaluarea iniŃială se efectuează în faza de planificare a auditului. Cu această ocazie, auditorul stabileşte riscul de control prin evaluarea eficacităŃii sistemelor contabile şi de control intern, din punct de vedere al contribuŃiei acestora la depistarea, prevenirea şi corectarea erorilor semnificative. Evaluarea riscului de control se face atât pe baza informaŃiilor colectate de auditor, cât şi pe baza testelor de control; - evaluarea finală a riscului de control se efectuează înaintea întocmirii raportului de audit, datorită faptului că auditorii trebuie să confirme sau să infirme evaluarea iniŃială. În evaluarea riscului de control, în mod similar evaluării riscurilor inerente, trebuie să fie avute în vedere mai mulŃi factori şi anume: - posibilitatea efectuării controalelor interne de către alte persoane decât cei responsabili, investiŃi în acest sens; - efectuarea acestor controale în mod necorespunzător datorită unor erori umane sau din culpa persoanelor responsabile; - incapacitatea sistemelor de control standardizate de a aborda tranzacŃiile neobişnuite; - lipsa de eficacitate a controlului datorită unor schimbări apărute în cadrul sistemului implementat iniŃial. Evaluarea riscului de control implică utilizarea raŃionamentului profesional al auditorului, motiv pentru care are un caracter profund subiectiv. Sub aspectul cuantificării riscului de control, acesta poate fi exprimat, de asemenea , fie în termeni cuantificabili (procente), fie în termen necuantificabil (ex: scăzut, mediu, ridicat). 4.3 Riscul de nedetectare – mod de calcul Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor, să nu detecteze o informaŃie eronată în cadrul unei categorii de tranzacŃii, care poate fi materială, în mod individual sau când este cumulată cu alte informaŃii eronate, existente în cadrul altor categorii de operaŃiuni.


585

Cu alte cuvinte, riscul de nedetectare mai poate fi definit ca fiind acel risc al auditorului , să nu descopere acele erori materiale care nu au fost depistate de sistemul de control intern. Nivelul riscului de nedetectare poate fi redus printr-o planificare riguroasă, o supervizare atentă şi prin respectarea standardelor de control a calităŃii auditului. Ori de câte ori este necesar, nivelul planificat al riscului de nedetectare poate fi revizuit pe baza probelor de audit colectate, care produce modificări ale nivelului riscului inerent şi de control, în timpul derulării misiunii de audit. În practica auditului, pentru calculul riscului de nedetectare, se utilizează modelul riscului de audit, după parcurgerea următoarelor etape: - stabilirea nivelului planificat al riscului de audit; - evaluarea riscului inerent şi a riscului de control; - rezolvarea ecuaŃiei riscului de audit pentru stabilirea unui nivel corespunzător al riscului de nedetectare. Pornind de la modelul riscului de audit, exprimat prin ecuaŃia: RA = Ri x RC x RN Unde: RA = riscul de audit Ri = riscul inerent RC = riscul de control RN = riscul de nedetectare rezultă formula de calcul a nivelului riscului de nedetectare şi anume:

RA RN = _________

Ri x RC Presupunând că, pentru operaŃiunile de încasări prin casieria unei entităŃi a fost proiectat un risc de audit la un nivel de 0,04 , iar riscul inerent la un nivel de 0,70 şi riscul de control la un nivel de 0,50, putem calcula riscul de nedetectare astfel:

RN = 0,04 / 0,7 x 0,5 = 0,04 / 0,35 = 0,114 sau 11,4 %

La acest nivel al riscului de nedetectare, procedurile de fond utilizate, în cadrul acestor categorii de operaŃiuni vor reprezenta un procent de 88,6 % din totalul populaŃiei stabilite. ( 100% - 11,4 % = 88,6 %) 4.4 ConsideraŃii finale Evaluarea riscurilor de audit constituie o componentă esenŃială a etapei de planificare a misiunilor de audit desfăşurate de către Curtea de Conturi.


586

Derularea activităŃii de evaluare a riscurilor de audit, cum de altfel, a tuturor etapelor de audit, în concordanŃă cu prevederile standardelor de audit, publicate în anul 2005, constituie garanŃia implementării şi dezvoltării „celor mai bune practici”, vizând domeniul auditului public extern în România. Aceste „ cele mai bune practici”, care se regăsesc în activitatea prezentă a CurŃii de Conturi a României, sub forma procedurilor şi metodelor utilizate în toate etapele de audit, în condiŃiile adoptării în viitor a unei noi legislaŃii moderne, de organizare şi funcŃionare a acestei instituŃii, vor contribui în mod pregnant la îmbunătăŃirea performanŃei în atingerea obiectivelor instituŃiei, în condiŃiile respectării standardelor de audit şi a cerinŃelor etice şi profesionale. Bibliografie

Arens A. A., Loebbecke J. K., 2006, Audit - o abordare integrală, EdiŃia a 8-a, Editura Arc, Chişinău;

*** 2005, Standardele de Audit, Curtea de Conturi a României, Bucureşti; *** Legea nr. 94/1992, privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi

a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002.


587

ASPECTE PRIVIND PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Ioan Szabo Alexandru Universitatea de Vest „ Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, România, [email protected]

Abstract

This paper is a short review of European budget process. It emphasizes the evolution of the sources of funds gathered in the E.U. budget, the present situation, the stages of budget process and roles of the E.U. institutions. Approaching the main aspects of the European Union budget process certain features are underlined, such as:

- it is a finance – budget decisional process; - it is a political and democratic process which assures the attributions

manifestation of the three fundamental Institutions of the European Union: the Parliament, the Council and the Committee, as well as adopting a financial political option of the major political forces in Parliament;

- it is a process with a cyclic character, because the steps of the budget process are mentioned in the European Union Treaties;

- it has a public impact upon social and economical life of the European Union country member.

Keywords: budget, European Union, income, structural expenses, European Institutions

1. ConsideraŃii introductive Termenul de Uniune Europeană (UE) a apărut oficial, pentru prima dată, în Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. În concordanŃă cu prevederile acestui tratat, Uniunea Europeană constituia o organizaŃie internaŃională supranaŃională şi interguvernamentală.

Începând cu data de 1 Mai 2004, după aderarea unui număr de zece state din Europa centrală şi de est, Uniunea Europeană cuprinde un număr de 25 de state care se întind pe o suprafaŃă de 3.798.340 Km2 . cu o populaŃie de 454 milioane de locuitori.

Acest proces de cooperare între statele europene a început cu mai mult de 50 de ani în urmă. În anul 1951, a luat naştere Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, formată din FranŃa, Republica Federală Germană, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda. Ulterior, în anul 1957 aceleaşi state au format Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (C.E.E).


588

Scopurile principale avute în vedere la construcŃia acestor organizaŃii au constat în menŃinerea şi întărirea păcii în lume, promovarea unei dezvoltări economice armonioase , precum şi realizarea unei strânse uniuni între popoarele Europei. La început cele trei comunităŃi aveau consilii şi comitete separate, dar în anul 1965 statele membre au căzut de acord să le unească , astfel încât cele trei comunităŃi s-au regăsit sub denumirea comună de Comunitate Economică Europeană.

Spre sfârşitul anilor ’60, statele membre au renunŃat la tarifele vamale interne, înlocuindu-le cu tarife vamale externe comune şi au stabilit o politică agricolă comună în vederea protejării şi dezvoltării agriculturii europene.

În anul 1971, Comunitatea şi-a dobândit “propriile resurse” în locul celor obŃinute prin contribuŃiile statelor membre, iar în anul următor guvernele statelor membre au hotărât transformarea ComunităŃii Europene într-o Uniune Europeană, până în anul 1980. Acest obiectiv comun nu s-a putut realiza în termenul propus datorită multiplelor probleme economice şi politice din acea perioadă, ceea ce a generat o dezvoltare mai înceată a ComunităŃii , decât s-a sperat. În acest context, unele state (Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda) s-au integrat înainte de termenul de realizare a noii construcŃii comunitare, pe când alte state au fost admise după acest termen (Grecia în anul 1981 iar Portugalia şi Spania în anul 1986).

La începutul anilor ’80 Comunitatea Economică Europeană s-a confruntat cu probleme grave vizând finanŃarea unor programe , cum a fost politica agricolă comună, precum şi rezolvarea rivalităŃilor crescânde între state, ceea ce a îngreunat procesul decizional. În paralel cu eforturile depuse pentru a se trece peste acest impas, statele membre au făcut eforturi considerabile pentru dezvoltarea comerŃului intern în perimetrul ComunităŃii, pe calea circulaŃiei libere a bunurilor , serviciilor şi capitalului. Aceste schimbări au fost ratificate de fiecare stat membru în anul 1987 prin Actul European Unic.

Viziunea integrării europene a cărei bază au fost puse prin tratatele anterioare, s-a putut materializa, de abia după 13 ani, după termenul fixat în anul 1980, prin semnarea Tratatului de la Maastricht. Noul tratat semnat şi ratificat de un număr de 15 state membre consfinŃeşte crearea unei noi construcŃii comunitare bazată pe menŃinerea ComunităŃii Europene , denumită anterior Comunitatea Economică Europeană sau PiaŃa Comună, la care se adaugă alte două segmente, din care unul se referă la instituirea unei politici externe şi de securitate comună, iar celălalt la cooperarea în domeniul justiŃiei şi afacerilor externe.

Prin realizarea noii construcŃii comunitare statele membre ale Uniunii Europene au urmărit şi urmăresc, în prezent, îndeplinirea următoarelor obiective: - promovarea progresului economic şi social, concomitent cu realizarea unui nivel de ocupare a forŃei de muncă ridicat, precum şi rezolvarea unei dezvoltări echilibrate şi durabile, mai ales prin crearea unui spaŃiu fără frontiere interne, prin amplificarea coeziunii economice şi sociale, precum şi realizarea unei comuniuni economice şi monetare bazate pe o monedă unică, în concordanŃă cu prevederile Tratatului de la Maastricht;


589

- afirmarea identităŃii Uniunii Europene pe plan internaŃional prin desfăşurarea unei politici externe şi de securitate comună, inclusiv prin elaborarea treptată a unei politici de apărare comună; - întărirea protecŃiei şi intereselor cetăŃenilor statelor membre prin instituirea unei cetăŃenii a Uniunii; - păstrarea şi dezvoltarea Uniunii Europene ca fiind un spaŃiu de libertate, de securitate şi de justiŃie în perimetrul căruia să fie asigurată libera circulaŃie a persoanelor, în corelaŃie directă cu măsurile corecte întreprinse în materie de control al frontierelor externe de emigrare, de azil, precum şi de prevenire a criminalităŃii şi de luptă contra acestor fenomene; - menŃinerea şi dezvoltarea acquisului comunitar, în sensul de a se asigura perfecŃionarea neîntreruptă a politicilor şi reformelor de cooperare instituite prin Tratatul Uniunii, astfel încât să fie asigurată funcŃionarea mecanismelor şi instituŃiilor comunitare cu respectarea criteriilor de eficacitate.

Conceptul de Uniune Europeană include pe de o parte uniunea economică şi monetară şi pe de altă parte uniunea politică.

Dacă uniunea economică şi monetară a fost desăvârşită, nu acelaşi lucru s-a întâmplat din punct de vedere al uniunii politice reflectată prin Tratatul ConstituŃional, semnat la Roma la 23 octombrie 2004. Votul negativ dat în acest sens de francezi şi olandezi în anul 2005 denotă dificultatea integrării politice şi implicit construirea unui model federalist pentru Uniunea Europeană.

În această ordine de idei, cele două componente ale conceptului de Uniune Europeană au canalizat angajarea statelor membre în următoarele direcŃii:

- adoptarea monedei unice (EURO); - extinderea competenŃelor Uniunii Europene în noi domenii cum sunt protecŃia consumatorilor, sănătate publică, reŃele de transport, cooperare pentru dezvoltare, educaŃie, cultură, protecŃia mediului, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, politică industrială şi socială.

- adoptarea cetăŃeniei europene; - lărgirea competenŃelor Parlamentului European; - amplificarea acŃiunilor de cooperare în domeniul justiŃiei şi a afacerilor interne; - elaborarea şi aplicarea unei politici comune în domeniul afacerilor externe şi al securităŃii statelor membre.

Realizarea acestor angajamente va contribui la creşterea continuă a competenŃelor Uniunii Europene , în detrimentul unor prerogative ale suveranităŃii naŃionale, precum şi la întărirea relaŃiilor create între statele membre, astfel încât această organizaŃie internaŃională să fie atipică faŃă de alte asemenea entităŃi, atât prin unele particularităŃi specifice confederaŃiilor, cât şi prin alte caracteristici întâlnite în cazul statelor de tip federal.

În anul 2007, Uniunea Europeană, de la actualul număr de 25 state membre a crescut în cele din urmă până la 27 Ńări membre, prin aderarea României şi Bulgariei. Admiterea celui de al doilea val estic, prin aderarea celor două state a


590

contribuit la realizarea unui nou profil al Uniunii Europene, prin aportul la geografie, demografie şi economie. 2. Caracterizarea generală a bugetului Uniunii Europene

Uniunea Europeană finanŃează acŃiunile şi intervenŃiile comunitare prin elaborarea, aprobarea şi execuŃia unui buget al comunităŃii europene. Prin acest buget sunt autorizate veniturile şi cheltuielile Uniunii Europene în funcŃie de priorităŃile şi orientările politice adoptate de către reprezentanŃii statelor membre în cadrul instituŃiilor comunitare cu atribuŃii privind procesul bugetar.

Ansamblul veniturilor bugetului Uniunii Europene este stabilit printr-o Decizie a Consiliului de Miniştri al Uniunii care apoi este ratificat de către Parlamentele NaŃionale ale fiecăruia din statele membre.

Nivelul resurselor financiare prevăzute a se mobiliza prin buget , în perioada 2000 – 2006, nu depăşeşte 1,27 % din Produsul Intern Brut al tuturor statelor membre. Aceste resurse trebuie să asigure anual acoperirea cheltuielilor bugetare, prin echilibrare.

La rândul lor, cheltuielile bugetului Uniunii Europene se aprobă de către Parlament şi Consiliu pe baza propunerilor făcute de Comisie, după mai multe etape de examinare şi de dezbatere a mai multor variante de proiecte de buget anual.

Veniturile şi cheltuielile aprobate în condiŃiile menŃionate mai sus, constituie indicatorii bugetului Uniunii aferent unui exerciŃiu bugetar corespunzător unui an calendaristic. Indicatorii bugetului Uniunii Europene se exprimă în EURO, iar contribuŃiile către buget ale fiecărui stat membru sunt puse la dispoziŃia Uniunii în moneda lui naŃională.

Între bugetul Uniunii Europene şi bugetul statelor membre există relaŃii de interdependenŃă şi intercondiŃionare în sensul că veniturile pe care le primesc statele membre alimentează partea de venituri a bugetelor naŃionale , pe când plăŃile sub formă de contribuŃii ale acestor state către Uniune afectează partea de cheltuieli a bugetelor naŃionale (Acordul European de Asociere între România şi ComunităŃile Europene şi Statele membre).

3. Structura bugetului Uniunii Europene

Bugetul Uniunii Europene, ca orice buget a unui stat membru sau nemembru este structurat pe două părŃi: partea de venituri şi partea de cheltuieli.

În ceea ce priveşte structura veniturilor bugetare ale Uniunii Europene distingem resursele proprii tradiŃionale, resursele proprii complementare şi alte resurse. Una dintre resursele proprii tradiŃionale o constituie prelevările obligatorii percepute asupra importurilor de produse agricole din Ńările care nu fac parte din Uniunea Europeană. O altă componentă a resurselor proprii tradiŃionale este reprezentată de taxele vamale provenite din aplicarea tarifului vamal comun asupra schimburilor comerciale cu alte Ńări nemembre ale Uniunii Europene.

Resursele proprii tradiŃionale în anul 2000, au deŃinut o pondere de 14 % din totalul veniturilor bugetare. În vederea fundamentării nivelului veniturilor proprii


591

tradiŃionale, cu ocazia elaborării proiectului de buget, se utilizează cifrele de venituri din anii anteriori, cu aplicarea corecŃiilor determinate de evoluŃia activităŃii de comerŃ exterior sau de modificările legislative asupra prelevărilor agricole care produc efecte în exerciŃiul financiar pentru care se proiectează noul buget.

Resursele din taxa pe valoarea adăugată constituie o altă sursă importantă a veniturilor bugetului Uniunii Europene, reprezentând în perioada analizată 35 % din totalul acestora. Veniturile de această natură provin din aplicarea unei cote uniforme de T.V.A de către fiecare stat membru, în concordanŃă cu normele comunitare .

Veniturile bugetului comunităŃii provin şi din resurse proprii complementare care se determină în funcŃie de Produsul NaŃional Brut (P.N.B), a fiecărui stat membru, fiind destinate echilibrării bugetului. În anul de referinŃă (2000), ponderea resurselor complementare a reprezentat 50 % din veniturile bugetare, ceea ce a asigurat finanŃarea de către Uniunea Europeană în mod corespunzător a tuturor politicilor propuse.

În vederea fundamentării veniturilor din taxa pe valoarea adăugată şi din Produsul NaŃional Brut, operaŃiunile de calcul şi previziune se efectuează pe baza datelor din anul (n-1) care sunt corectate cu evoluŃiile înregistrate în anul (n) ale nivelurilor T.V.A şi P.N.B pentru exerciŃiul (n+1) la care se referă proiecŃia bugetară.

Categoria de alte resurse ale veniturilor bugetului Uniunii Europene , reprezintă 1% din totalul resurselor financiare realizate în anul 2000 şi provin din impozitele datorate de către funcŃionarii instituŃiilor comunitare, din amenzile aplicate de Comisia împotriva întreprinderilor vinovate de practici anticoncurenŃiale etc.

Examinând partea de cheltuieli a bugetului Uniunii Europene , sub aspectul structurii acesteia distingem şase categorii de cheltuieli, care din punct de vedere al statelor membre, constituie, în fapt, încasările lor la propriul buget de stat. Gruparea cheltuielilor bugetare are în vedere faptul că acestea se repartizează unui număr de şase instituŃii ale Uniunii Europene, astfel că se pot delimita următoarele secŃiuni pe care se structurează indicatorul de cheltuieli al bugetului comunitar:

Din cheltuielile bugetare ale Uniunii Europene fac parte: - secŃiunea I – Parlamentul European - secŃiunea II – Consiliul Europei - secŃiunea III – Comisia Europeană - secŃiunea IV – Curtea de JustiŃie - secŃiunea V – Curtea de Conturi - secŃiunea VI – Comitetul Economic şi Social şi Comitetul

Regiunilor. În afară de secŃiunea III, cheltuielile prevăzute la celelalte cinci secŃiuni sunt

exclusiv de funcŃionare. Cheltuielile Comisiei Europene (secŃiunea III) alături de cheltuielile de funcŃionare includ şi cheltuieli operaŃionale.

Cheltuielile de funcŃionare ale structurilor instituŃionale prevăzute în bugetul Uniunii se referă la salariile şi indemnizaŃiile funcŃionarilor instituŃiilor, la


592

cheltuielile privind cheltuielile cu materialele consumabile şi prestările de servicii, la cheltuielile de capital privind construcŃia şi achiziŃia de imobilizări corporale sau necorporale, precum şi acŃiuni specifice ca acelea de subvenŃionare a unor cheltuieli cu caracter interinstituŃional.

Cheltuielile operaŃionale derulate la nivelul Comisiei Europene cuprind cheltuielile agricole , cheltuielile structurale, cheltuieli în legătură cu aplicarea unor politici interne comunitare, cheltuieli privind acŃiuni exterioare Uniunii, precum şi cheltuieli cu pregătirea extinderii Uniunii Europene (UE).

Cheltuielile agricole sunt menite să asigure dezvoltarea agriculturii, un nivel de viaŃă corespunzător al populaŃiei ocupate în agricultură, realizarea securităŃii agricole şi alimentare, precum şi aplicarea unor preŃuri rezonabile faŃă de cumpărători. Aceste destinaŃii ale cheltuielilor privind aplicarea politicilor U.E în domeniul agriculturii se realizează prin intermediul preferinŃei comunitare şi solidarităŃii financiare comunitare.

PreferinŃa comunitară presupune protejarea pieŃei agricole ale Uniunii Europene prin taxarea importurilor şi subvenŃionarea exporturilor. Cu alte cuvinte, în cazul în care preŃul produselor agricole importate se situează sub preŃurile practicate în interiorul U.E , se aplică o taxă asupra acestora în aşa fel încât aceste preŃuri să fie situate deasupra preŃului comunitar. În cazul exporturilor de produse agricole, preŃurile de export sunt subvenŃionate în vederea creşterii competitivităŃii pe piaŃa externă din afara comunităŃii, precum şi pentru stimularea exportului produselor agricole pe celelalte pieŃe necomunitare.

În ceea ce priveşte solidaritatea financiară comunitară, în domeniul agriculturii, acest obiectiv comunitar se realizează prin instituirea unui fond financiar denumit “Fond de Orientare şi Garantare Agricolă”.

Acest fond include două componente: • componenta de garantare, care are rolul de a susŃine necesităŃile de finanŃare a politicii agricole, constituirea de rezerve şi restituirea la export a valorii bunurilor asigurate de diferite instituŃii naŃionale; • componenta de orientare, care are menirea de a finanŃa cheltuielile de modernizare a exploatărilor agricole şi a turismului rural.

Cheltuielile agricole deŃin ponderea principală în partea de cheltuieli a bugetului U.E, acoperind aproximativ 50 % din cheltuielile bugetare.

Cheltuielile structurale asigură implementarea politicii de coeziune economică şi socială care constituie un obiectiv major al construcŃiei europene deoarece facilitează reducerea inegalităŃilor între regiuni şi contribuie la dezvoltarea armonioasă a diferitelor regiuni europene, asigură protejarea şi ameliorarea mediului înconjurător, astfel încât fiecare cetăŃean comunitar să beneficieze de avantajele unei mari şi unice pieŃe economico-sociale şi monetare. Dintre obiectivele structurale, de o mare actualitate exemplificăm obiectivul privind dezvoltarea regiunilor cele mai sărace şi modernizarea structurii lor economice, cel privind susŃinerea reconversiei economice şi sociale a unor zone în dificultate, în criză sau incluse în procesul de


593

restructurare, susŃinerea politicilor şi a sistemelor de educaŃie, de formare profesională şi de utilizare a forŃei de muncă.

În scopul finanŃării obiectivelor structurale mai sus menŃionate au fost constituite fonduri financiare cu această destinaŃie , aşa cum sunt Fondul European de Dezvoltare Regională (F.E.D.E.R), Fondul European de Îndrumare în Agricultură (F.E.I.A), Fondul de Coeziune şi Fondul Social European (F.S.E).

Deosebit de aceste categorii de cheltuieli prevăzute în bugetul Uniunii Europene, acesta cuprinde cheltuieli destinate aplicării unor politici interne şi externe, care se caracterizează printr-o mare diversitate.

Din categoria cheltuielilor privind politicile interne comunitare sunt de evidenŃiat cele referitoare la cercetare şi dezvoltare tehnologică, cheltuielile cu reŃelele transeuropene de transporturi, de energie şi telecomunicaŃii, cheltuieli în domeniul educaŃiei şi formării profesionale, precum şi alte cheltuieli comunitare, cum ar fi mediul.

Referitor la cheltuielile vizând acŃiunile exterioare Uniunii sunt de remarcat cele care sunt destinate acoperirii unor acŃiuni în plan umanitar şi alimentar de solidaritate cu Ńările afectate de catastrofe, cutremure, susŃinerii Ńărilor care au aparŃinut blocului comunist pentru refacere şi dezvoltare precum şi favorizarea instaurării unui climat de pace în unele Ńări, cum ar fi cele din Orientul Apropiat.

Pe lângă aceste acŃiuni, menŃionăm cheltuielile alocate procesului de cooperare economică şi socială a U.E cu Ńările în curs de dezvoltare din America Latină şi Asia (sănătate şi educaŃie) şi cele destinate finanŃării unor acŃiuni externe în favoarea democraŃiei, drepturilor omului, mediului, participări la activitatea organismelor internaŃionale în domeniul economic, social, umanitar etc.

Nu în ultimul rând, datorită acŃiunilor de extindere a U.E, care constituie una din problemele majore cu care se confruntă construcŃia europeană, cheltuielile cu pregătirea extinderii ocupă un loc primordial în contextul celorlalte cheltuieli bugetare.

În vederea pregătirii Ńărilor în curs de aderare este nevoie de dirijarea unor resurse financiare comunitare către statele candidate, care împreună cu resursele proprii să conducă la tranziŃia acestora spre obŃinerea calităŃii de membru al U.E. Principalele cheltuieli ce vizează pregătirea extinderii Uniunii sunt cele legate de următoarele acŃiuni: - dezvoltarea unor structuri armonizate cu cele ale U.E, cum sunt cele din sectorul transporturilor, protecŃiei mediului etc; - modernizarea şi implementarea standardelor comunitare în domeniul economic şi administrativ al Ńărilor candidate la aderare; - amplificarea şi diversificarea activităŃilor economice din zonele rurale; - asistenŃă financiară temporară, prin donaŃii sau împrumuturi, în scopul realizării convertibilităŃii monedei naŃionale şi asigurării stabilităŃii balanŃei de plăŃi.

De astfel de resurse financiare ale U.E, în vederea pregătirii integrării, a beneficiat şi România, care pe baza acordului de asociere între Ńara noastră , pe de o parte şi ComunităŃile Europene şi Statele membre ale acestora, pe de altă parte, a


594

beneficiat de asistenŃă financiară temporară sub formă de donaŃii şi împrumuturi destinate convertibilităŃii leului, restructurarea economiei, precum şi alte domenii stabilite conform unui program acceptat de către cele două părŃi semnatare ale acestui acord (Acordul European de Asociere între România şi ComunităŃile Europene). 4. Procesul bugetar la nivelul Uniunii Europene Elaborarea, aprobarea , execuŃia şi încheierea execuŃiei bugetului Uniunii Europene presupune parcurgerea unui proces bugetar ce se caracterizează printr-un grad de complexitate sporit faŃă de cel al statelor membre . Desfăşurarea procesului bugetar, la rândul său, implică deŃinerea unor informaŃii specifice, efectuarea unor analize şi evaluări , adoptarea unor decizii complexe precum şi desfăşurarea unor activităŃi şi acŃiuni cu implicarea instituŃiilor comunitare competente, în concordanŃă cu principiile (regulile) bugetare statuate prin Tratatele şi Regulamentele Uniunii Europene. Multe dintre aceste principii bugetare adoptate şi în practica bugetară a uniunii Europene, sunt prin conŃinutul lor asemănătoare principiilor bugetare aplicate de către statele membre ale comunităŃii. 5. Principiile care stau la baza procesului bugetar În vederea construcŃiei şi execuŃiei bugetului Uniunii Europene sunt respectate principiile următoare:

• Principiul unităŃii porneşte de la premisa că, atât veniturile cât şi cheltuielile bugetare sunt grupate într-un singur document. Aplicarea acestui principiu permite respectarea regulii transparenŃei şi asigură posibilitatea legiuitorului de a monitoriza într-o viziune globală şi exhaustivă modul de mobilizare şi utilizare a resurselor bugetare.

La această regulă există şi unele excepŃii în cazul organismelor comunitare descentralizate (agenŃiile europene), care au propriile lor bugete în care sunt prevăzute la partea de venituri, resursele lor provenind din subvenŃii de la bugetul general.

• Principiul universalităŃii semnifică faptul că bugetul este un instrument care se utilizează pentru finanŃarea nepreferenŃială a tuturor cheltuielilor, ceea ce presupune respectarea regulii de neafectare a veniturilor şi a regulilor bugetului brut. Regula neafectării veniturilor impune ca veniturile bugetare să nu fie afectate pentru anumite cheltuieli, pe când regula bugetului brut are în vedere că toate veniturile şi cheltuielile trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor globale, integrale, fără ajustare prealabilă a acestora una faŃă de cealaltă. (compensarea între unele cheltuieli cu anumite venituri)

• Principiul specializării bugetare presupune înscrierea veniturilor şi cheltuielilor în buget în funcŃie de subdiviziunile clasificaŃiei bugetare. În acest sens bugetul este împărŃit pe secŃiuni, titluri, capitole şi articole;

• Principiul depersonalizării veniturilor porneşte de la regula că orice contribuŃie prelevată de fiecare stat membru la bugetul comunitar se depersonalizează în raport de alocarea şi cheltuirea unor sume în orice alt stat membru şi pentru oricare din destinaŃiile prevăzute în bugete;


595

• Principiul echilibrului bugetar stabileşte regula conform căreia cheltuielile bugetare prevăzute prin buget trebuie să fie cel mult egale cu veniturile bugetare, fiind interzisă înregistrarea de deficit care să fie acoperită prin recurgerea la împrumuturi. În cazul unui sold excedentar, acesta se raportează în cursul anului bugetar

următor, iar toate cheltuielile suplimentare, care se pot ivi pe parcursul execuŃiei bugetare, fac obiectul unui buget rectificativ.

• Principiul subsidiarităŃii potrivit căruia deciziile şi acŃiunile finanŃate trebuie să se efectueze cât mai aproape posibil de nivelul naŃional , regional sau local. Altfel spus, acŃiunile comunitare sunt justificate numai în măsura în care nu există posibilităŃi de realizare la nivelul statelor membre, la nivel regional sau local;

• Principiul adiŃionalităŃii porneşte de la necesitatea recunoaşterii faptului că fondurile comunitare nu trebuie să substituie fondurile naŃionale, ci să le completeze, fiind adiŃionale acestora.

• Principiul unităŃii monetare potrivit căruia EURO este moneda naŃională în care sunt exprimaŃi indicatori de venituri şi cheltuieli ai bugetului Uniunii Europene;

• Principiul anualităŃii impune ca operaŃiunile de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor să privească anul bugetar, care în cazul U.E coincide cu anul calendaristic de la 1 ianuarie la 31 decembrie. ExcepŃie de la acest principiu o constituie operaŃiunile multianuale care se derulează pe perioade de timp mai mari de un an.

• Principiul publicităŃii garantează îndeplinirea obligaŃiei publicării bugetelor anuale aprobate, precum şi a contului anual de execuŃie al acestora în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene şi în alte publicaŃii periodice ale organismelor şi instituŃiilor Uniunii Europene.

Respectarea tuturor acestor principii bugetare asigură un management performant al procesului bugetar, în contextul căruia să fie realizată abordarea sistemică a previziunii , execuŃiei şi controlului mobilizării, repartizării şi utilizării resurselor financiare ale Uniunii Europene. 6. Etapele procesului bugetar Ca orice proces bugetar, şi cel al Uniunii Europene implică parcurgerea mai multor etape, cuprinzând proceduri , termene şi formalităŃi specifice, determinate de deciziile şi acŃiunile îndreptate îndeplinirii obiectivelor pe etape ale Uniunii.

Potrivit Tratatului ComunităŃii Europene procesul bugetar se întinde între 1 septembrie şi 31 decembrie a anului precedent, pentru anul bugetar la care se referă etapele procedurii bugetare.

În practica bugetară a U.E, calendarul bugetar cuprinde următoarele etape: a.) Elaborarea proiectului de buget

CompetenŃa elaborării proiectului de buget revine Comisiei U.E. Procedurile bugetare în acest sens sunt declanşate înainte de 1 iulie a anului în curs prin


596

elaborarea de către instituŃiile comunitare a unor previziuni privind cheltuielile pe care le vor efectua în exerciŃiul bugetar pentru care se elaborează proiectul. După centralizarea acestor previziuni, Comisia elaborează un proiect ce include cheltuielile şi veniturile estimate la care , după caz, anexează şi un punct de vedere propriu legat de nivelul propus a celor doi indicatori bugetari. În continuare, până la data de 1 septembrie al anului precedent, celui în care urmează a fi executat bugetul, comisia prezintă varianta de buget consiliului care, după caz, va definitiva proiectul de buget, pe care îl înaintează Parlamentului. b.) Aprobarea proiectului bugetului. După primirea proiectului de buget, în termen de 45 de zile , Parlamentul se pronunŃă asupra acestuia, fie prin aprobarea proiectului, fie prin iniŃierea unor modificări sau amendamente. În cazul inacŃiunii Parlamentului în termenul mai sus menŃionat, bugetul este considerat ca şi adoptat, fapt constatat de preşedintele Parlamentului printr-un act juridic elaborat în acest sens. Dacă amendamentele propuse sunt aprobate de majoritatea membrilor Parlamentului , proiectul de buget se restituie Consiliului, care va purta discuŃii asupra acestuia cu Comisia şi instituŃiile interesate. Consiliul, după primirea proiectului de buget în termen de 15 zile, poate să accepte, să modifice sau să respingă amendamentele propuse de parlament.

În final, asupra proiectului de buget, indiferent de respingerea sau modificarea de către Consiliu a amendamentelor formulate de Parlament, se pronunŃă tot Legislativul care adoptă bugetul în forma stabilită , pe baza a trei cincimi din voturile exprimate.

c.) ExecuŃia bugetară. ExecuŃia bugetară intră în competenŃa Comisiei Europene, care are

responsabilitatea de a efectua cheltuielile bugetare în limita creditelor bugetare aprobate , cu respectarea reglementărilor adoptate în materie de către Consiliu, precum şi potrivit principiului bunei gestiuni financiare.

Comisia deŃine responsabilităŃi şi în ce priveşte organizarea şi conducerea contabilităŃii privind execuŃia bugetară, pe baza standardelor europene de contabilitate, pe baza căruia se întocmesc situaŃiile financiare , bilanŃul şi contul de execuŃie, supuse auditării CurŃii de Conturi Europene.

Atât contabilitatea cât şi situaŃiile financiare trebuie să ofere o imagine exactă, clară şi completă privind modul în care se execută bugetul, asigurând auditarea de regularitate şi de performanŃă a modului de formare, de administrarea şi de utilizare a resurselor financiare ale Uniunii Europene .

d.) Încheierea execuŃiei bugetare. Încheierea execuŃiei bugetare la nivelul Uniunii Europene presupune

acordarea descărcării Comisiei de executarea bugetului, de către Parlament, pe baza recomandării Consiliului de Miniştri. În vederea acordării descărcării de gestiune sunt îndeplinite mai multe proceduri.

După expirarea anului bugetar (31 decembrie), Comisia înaintează Consiliului documentele referitoare la închiderea execuŃiei bugetare. Documentele


597

obligatorii vizând încheierea exerciŃiului bugetar sunt conturile de execuŃie privind execuŃia veniturilor şi execuŃia cheltuielilor , precum şi bilanŃul financiar.

În urma examinării conturilor de execuŃie şi a bilanŃului financiar, Consiliul face recomandări Parlamentului pentru acordarea descărcării de executare a bugetului de către Comisie. După primirea recomandărilor, însoŃite de conturile de execuŃie şi bilanŃul financiar, a Raportului Anual al CurŃii de Conturi şi a Rapoartelor speciale ale acestuia pe domenii , descarcă Comisia de executare a bugetului.

Este în practica obişnuită a Parlamentului şi a Consiliului să invite Comisia pentru audiere, în legătură cu execuŃia cheltuielilor bugetare, modul de funcŃionare a sistemelor de audit financiar intern, sau alte probleme vizând execuŃia bugetară. Concluzii

Abordarea problematicii etapelor de elaborare şi aprobare a proiectului de buget, execuŃia şi încheierea execuŃiei bugetare, ne oferă posibilitatea relevării mai multor trăsături ale procesului bugetar la nivelul Uniunii Europene şi anume: - este un proces decizional de natură financiară – bugetară; - este un proces democratic şi politic care asigură manifestarea atribuŃiilor celor trei instituŃii fundamentale ale Uniunii Europene : Parlamentul, Consiliul şi Comisia, concomitent cu adoptarea unei opŃiuni de politică financiară a forŃelor politice majoritare din Parlament; - este un proces cu caracter ciclic, deoarece etapele procesului bugetar sunt stipulate prin tratatele Uniunii Europene; - are un impact public deosebit asupra vieŃii economico-sociale a Ńărilor membre ale Uniunii Europene. Bibliografie

Moşteanu T. şi colectiv, 2004, Buget şi trezorerie, Editura Universitară, Bucureşti;

Silasi Gr. şi colectiv, 2005, Economia Uniunii Europene: O poveste de succes?, Editura de Vest, Timişoara;

Tulai C., 2003, FinanŃe Publice şi Fiscalitatea, Editura CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj- Napoca ;

*** Acordul European de Asociere între România şi ComunităŃile Europene şi Statele membre ale acestora, ratificată de România prin Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993, Publicată în Monitorul Oficial , Partea I, nr. 73 din 12 aprilie 1993.

studia universitatis - seria Științe economice vol i

Documents