serie nouã • anul ii • nr. 14 • 1-15 aprilie 2003 • …...apare sub egida consiliului...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 14 • 1-15 aprilie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiAurel Terec

MIRCEAMUTHU ªIBALCANISMULLITERAR ROMÂNESC

2 TRIBUNA • nr. 14 • 1-15 aprilie 2003

Nu am mai apãrut de mult într-o revistã.Nici un material nu mi-a purtat semnã-tura, umbra nicicãrei aºteptãri frugale a

reacþiei cititorilor nu mi-a brãzdat chipul. Chipulacesta, însuºi, n-a mai fost încins de paloarea ideiiºi nici o încrâncenare speculativã nu mi-a între-rupt firul gândurilor cuminþi. ªi poate aºa ar firãmas ºi de-aci încolo, sã fiu prea ocupat sã trã-iesc o viaþã împrumutatã, care nu mi-a aparþinutniciodatã, sã îmi reînnod firele conceptelor doarîn preajma discuþiei cu vreun mãrunt mic-indus-triaº local (ºi, aici, - în locul în care trãiesc - totule industrie), dacã nu aº fi fãcut figura uneiîndrãzneli extrem de preþioase, pãºind, deunãzi,într-o galerie dedicatã artei, de orice fel o a fostea, pentru a asista la lansarea unei cãrþi.

Numele autorului nu are importanþã - de alt-fel el, pentru evoluþia antropologicã a individuluiraþional, pentru spirit ºi pentru CARTE însãºi, afost ºi meritã sã rãmânã anonim; numele oraºuluieste Oraºul-Unde-Nu-S-a-Întâmplat-Nimic,numele personajelor participante la seminarulTerorii Culturale este, pe rând, de la dreapta lastânga, Falsul, Hoþul, Decrepitudinea,Reprobabilul, ipocrizia, Veteranul, Dezavuatul,Parameciul ºi Igrasia. Piesa lor favoritã este„Comedia erorilor“. Autorul lor favorit, atuncicând ei cocheteazã cu literatura, este autorul unorvolume bine vândute, contradictorii ca proporþiidar similare ca ºi conþinut, denumite „Chitanþier“ºi „Facturi fiscale“. Jocul lor nu este bridge-ul ciºeptica, iar miza lor poate fi: clãdiri, instituþii,oameni sau, atunci când ei se simt darnici ºi cul-tivaþi în mecenatul lor, literaturã sau religie.Zâmbetul lor consacrã formula rictusului dindicþionare, iar cuvântul lor dur, conºtient, inflexi-bil trebuie sã producã, mereu, acelaºi efect: apro-barea condescendentã a celui admonestat ºi anga-jamentul de credinþã, mereu repetat. Unii dintreei, în proces perfect paralel cu caligrafierea cursi-vã a propriei semnãturi, scriu cãrþi; alþii dezbat lamese veºnic rotunde destinul þãrii. Tuturor li sezbate telefonul mobil in acvariul de la piept într-operpetuã agitaþie - la celãlalt capãt al firului sunt,mereu, oameni care solicitã ceva, oameni caremeritã ºi trebuie puºi la punct.

I-am vãzut ºi i-am auzit vorbind. Mecanismullor de acþiune-reacþiune, întotdeauna acelaºi, îlcunosc bine. A vorbit prima datã Reprobabilul -strãlucit absolvent de liceu seral, poet local deanvergurã ºantieristã pe care mi-l amintesc dincadrul unei discuþii asupra lui Constantin Noica,purtate de mine cu un terþ, atunci cînd R. a inter-venit, hlizindu-se: „Noica? Pãi numai sãptãmânatrecutã 1-am criticat în gazetã“, a spus, înmãr-murindu-mã la gândul cã imaginea divinuluiNoica ajunsese la îndemâna unei percepþii oarbeºi a unei fiþuici cu un tiraj de 20 de exemplare. Avorbit scurt, pentru a invita (lumbago oficial cupretenþii introductive) la discurs pe cel care urmasã prezinte cartea, ºi anume Falsul. Falsul a hârâitprofund, ºi-a pus ochelarii, ºi-a sumes demnitateaºi a citit. Îndelung, nu are importanþã ce, nimeninu a ascultat dar toþi au aprobat. Am reþinut frân-turi: se pare cã era vorba despre niºte descopeririistorice senzaþionale, mã alarmasem la gândul cãmi-a putut scãpa aºa ceva, pânã la precizarea cãele se ºi fãcuserã deja, cândva prin anii ‘50, ‘60.Legãturile indisolubile ale acestui jurnal scrâºnit

cu evenimentul de faþã încã nu le putusem rea-liza, dar am înþeles altceva: cã indiferent unde aºfi fost ºi care ar fi fost obiectul întâlnirii, aº fiascultat, invariabil, acelaºi discurs. Scris ºi gândit,probabil, pe vremea când acele descoperiri eraude actualitate, citit ºi recitit de pe aceleaºi foiacoperite cu scris de maºinã mic, cu tuºul ºters devreme ºi de atingeri, frunzãrit pânã la îngãl-benirea foilor, aureolã ºi fundal al tuturor nece-sitãþilor discursive ce vor fi existat vreodatã înaceastã hazna oficialã a unei lumi pe care-ocrezusem pierdutã. Iatã cã regãseam aici totul,aceiaºi monºtri creaþi de o epocã mereu actualã.

Au vorbit apoi, pe rând, Hoþul ºi Ipocrizia,Decrepitudinea ºi Igrasia, Dezavuatul ºiParameciul, lãsând ultimul cuvânt Autorului-Neautor ºi Veteranului, oficialitate frivolã decrasã neputinþã intelectualã. Veteranul vorbeºte,de regulã, liber. El bate câmpii autoritar, cu unvocabular redundant, care atinge coarda sensibilãa tuturor prin cuvinte de genul: „inimã“, „suflet“,„Dumnezeu“, „mare“, „pãrinþi“, „emoþie“, „spiri-tual“, „credinþã“, repetate mereu cu siguranþa deorator naiv care îºi închipuie, în sinea lui, cã vor-bele îi sunt sorbite de întreaga masã a oamenilorcare tropãie, iluminaþi. E asemenea unui predica-tor analfabet aflat înaintea unor plugari care,întreaga viaþã, nu ºi-au vorbit decât monosilabicºi acum urmãresc, animaþi, un ºir de cuvinteîntregi, îmbãtãtoare ºi goale. Figura lui este scâr-bitã ºi dispreþuitoare: este convins de autentici-tatea ºi impactul puterii sale ºi, ca orice reprezen-tant tipic al simþului comun, îi desconsiderã înprimul rând pe aceia care îl linguºesc ºi dupãaceea pe ceilalþi. Convins cã toþi ceilalþi se aflã înumbra sa împarte favoruri verbale în dreapta ºistânga. Cei care-i sunt aproape ºtiu cã Ia atâta sereduce totul; zgârcit ºi ticãlos, renegându-ºimeseria de la care, cu greutate, a pornit pe dru-mul presãrat de performanþe politice ºi renegân-du-ºi, în egalã mãsurã, prietenii, omul nostru stãpe un piedestal de bãlegar în mijlocul unui solidºi indestructibil castel de granit. Autorul-Neautornu este mai prejos, nici din punct de vedere aldiscursului, nici din punct de vedere al originii.Sãnãtoasã ºi nãbãdãioasã, aceasta îºi spune,mereu, cuvântul. ªtiu, printre altele, cine a scriscartea respectivã pentru el. Nu ºtiu, desigur, cinei-a lecturat-o lui pentru corectare, dar am o vagãbãnuialã cã se aflã, înaintea propriei opere, înaceeaºi situaþie ca noi, novicii, uluiþi de coloraturaluminoasã a copertei ºi de sãrãcia ideaticã ghicitãdin frânturile rãsfoite. Autorul-Neautorzâmbeºte, fericit, ºi adreseazã ºi el câteva mulþu-miri. Aflãm cã îºi dedicã performanþa fiului, aflatundeva într-un colþ, cu o camerã video în braþe ºio cascã discretã în una din urechi. Ce vreþi, ado-lescenþa rebelã! ªi nu numai fiului, ci ºi nepoþiloractuali ºi nepoþilor viitori, ei înºiºi lipitori discretepe spinarea sãrmanului contribuabil. ªi apãrinþilor, de unde ºi linia derivaþiilor de sensuri.

Nu resimt nici mândrie, dar nici indiferenþãpentru faptul cã unii dintre oamenii aceºtia mãcunosc. Atunci când suntem, de regulã, singuriîntr-o încãpere, sau când îmi pretind, uneori,sfatul. Nu mã las niciodatã înºelat - este un jocriguros, dar mereu acelaºi. Þi se dã puþinã impor-

n Bogdan Toma

opiniiTRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃAUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCUION CRISTOFORCÃLIN FELEZEUMONICA GHEÞION MURESAN

MIRCEA MUTHUIOAN-AUREL POP

ION POPPAVEL PUSCASIOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

bour

Un ciudat joc al culturii

àContinuare în pagina 20

TRIBUNA • nr. 14 • 1-15 aprilie 2003 3

editorial

D e curînd, unul din textele mele a fostpublicat, din raþiuni conjuncturale, pepagina a doua a unei importante reviste

literare, o revistã în care public, de altfel, de vreoopt ani. Am rãmas surprins, de aceea, cînd maimulþi apropiaþi – ºi ei din lumea literarã – mi-aulãudat eseul de parcã ar fi fost un debut îndelungaºteptat.

Atitudinea prietenilor mei, altfel cititori fidelide publicaþii culturale, reitereazã de fapt proble-ma circulaþiei literaturii în România de azi, dar ºi a(in)apetenþei noastre de a trece dincolo de titluri,cînd rãsfoim cîte o revistã. Simptomatic mi s-apãrut, în aceeaºi ordine de idei, faptul cã într-unchestionar adresat cîtorva reputaþi critici literaricu privire la anul editorial 2002, titlurile de volu-me avansate erau fie reeditãri, fie volume de non-ficþiune. Toate, publicate de edituri din Capitalã.

Actul lecturii a devenit, prin forþa împre-jurãrilor, un act de opþiune. Iar cel dintîi obligat sãopteze este tocmai criticul. Însã nefericitul „para-dox român“ ce apare aici este cã opþiunea criticãexclude, uneori, cititorul.

Existã, în critica literarã de azi, un dezechili-bru. Exegezele de tip academic, inaccesibile ne-iniþiaþilor, alterneazã cu foiletoane ditirambicecare fac din cîte un veleitar vedetã localã, întrubuimãcirea totalã a românului care se încãpãþî-neazã sã citeascã. O lipsã de adecvare a discursuluidominã, în bunã mãsurã, foiletonistica literarã.Deºi poate sunã retoric, întrebarea „de ce nu auexistat în România, în ultimii ani, best-seller-uri?“mi se pare totuºi întemeiatã.

O tensiune estompatã, dar acutizatã periodic,alimenteazã relaþia dintre criticii consacraþi ºinoua promoþie de foiletoniºti literari. Mai adap-taþi dinamicii sociale a momentului, tinerii criticiau preferat conceptelor ºi noþiunilor de teorie li-terarã un limbaj colocvial ºi persuasiv, accesibilpublicului. Acuzaþia de superficialitate ºi triviali-tate care s-a adus unora mi se pare nedreaptã.Cîtã vreme scriitorul poate folosi orice comparti-ment al vocabularului, de ce unele cuvinte ar fitabu pentru criticul român? Pe de altã parte, dis-tanþa faþã de cititor trebuie redusã, altfel deficitaralecturã a cãrþilor noastre va deveni sublimã,întrucît absentã cu desãvîrºire (scuzaþi parafraza).În mod bizar, criticii „acuzatori“, unii dintre ei cuo bunã experienþã occidentalã, par sã fi uitat lim-bajul foiletoanelor practicate aiurea ori sintagmelecolocvial-plastice ale recomandãrilor de pe coper-ta a patra a volumelor din Vest. Nimeni nu con-damnã criticii de la TLS, de pildã. Aºa cumnimeni nu i-a acuzat de trivialitate pe marii teo-reticieni care ºi-au pus semnãtura sub rîndurilede pe amintita copertã a patra.

Adecvarea discursului este, cred, marea proble-mã a criticii literare de azi. Cauzele acestei ocul-tãri sînt, fireºte, complexe. Apariþia din nefericiresporadicã a tomurilor academice, destinate studi-ilor critice ºi dezbaterilor profesionale face caample eseuri – de cea mai bunã calitate, de altfel– sã aparã în publicaþii lunare, în detrimentul lite-raturii originale sau a textelor de întîmpinare. Pede altã parte, în ciuda duritãþii afirmaþiei, considercã existã o anumitã suficienþã a exerciþiului literarîn România de azi, un sindrom al turnului de fildeº.

O altã preconcepþie ce alimenteazã conflictuldin interiorul criticii literare este cea a asumãrii.

Eu scriu foileton literar (ºi) cu orgoliul de a des-coperi un roman-eveniment, spre exemplu, oriun poem-revelaþie. Studiul critic sau cercetareaacademicã sînt preocupãri complementare criticiide întîmpinare, nu implicite acesteia. Pe de altãparte, în ce mãsurã poate un critic sã-ºi form(ul)e-ze imaginea globalã asupra literaturii de azi în lipsaunei imagini a felului în care volumele momen-tului îºi gãsesc „priza“ publicã? Nu este arbitrarã ºisuspectã, în cele din urmã, o asemenea atitudine?

Semnele inadecvãrii despre care vorbeam maiînainte le-am descoperit chiar la unii congeneri,care uzeazã cu aplomb în foileton de instrumen-tele cercetãrii filologice. E ca ºi cum ai folosi unexcavator pentru a planta o floare. Un eventualmodel al adecvãrii discursului critic la cerinþespecifice este, dupã opinia mea, critica dramaticã.Din diverse motive, foiletonul dramatic este su-pus mai mult presiunii evenimentului decît cel li-terar, iar viteza de reacþie ºi limpezimea judecãþii devaloare sînt esenþiale. Poate cã acest model ar me-rita aplicat - fie ºi doar ca o excentricitate - încritica literarã. Iar o campanie concertatã de pro-movare - pozitivã/negativã - a unei cãrþi ar duceîn cele din urmã ºi la apariþia unui best-seller alliteraturii române.

În mod aparent paradoxal, sondajele din ultimiiani au arãtat cã în România se citeºte semnificativmai mult decît în alte þãri europene, chiar dacãvînzarea de carte este încã foarte scãzutã. Afluxul

de cititori s-a reorientat cãtre biblioteci, însã aces-tea sînt deocamdatã incapabile sã punã în circuitcu destulã promptitudine noutãþile editoriale. Hia-tul operã-receptor apare ºi în acest caz. Aceleaºisondaje au relevat însã ºi faptul cã, în lipsa unei„ispitiri“ permanente a publicului, numãrul decititori din România riscã sã se reducã dramatic.

Rolul criticii literare - în mãsura în careaceastã sintagmã nu sunã deja cumplit de desuet -este de a întinde mereu capcane celui care citeºte.Capcane pe mãsura „prãzii“, fireºte, punîndecuaþia în termeni cinegetici. Altfel, vom scrieunii pentru alþii ºi ne vom citi cu maximã parci-monie, în funcþie de vecinãtãþi ºi simpatii.

Ca un critic apropiat de sociologia culturalãanglo-saxonã, îmi amintesc mereu de avertismen-tul lui Abraham Moles, din anii ‘60, conform cã-ruia nu doar teatrul sau literatura, ci pînã ºi cine-matograful sau circul erau în pragul unei semnifi-cative transformãri în planul receptãrii. Expansiu-nea de azi a spaþiului virtual informatic pune arteleîn aceeaºi situaþie, mai ales într-o societate dezechi-libratã precum cea româneascã, în care o orã deinternet e de vreo zece ori mai ieftinã decât o carte.Opþiunea ipoteticului cititor devine previzibilã.

În fine, convingerea mea este cã, dacã omulde pe stradã îl citeºte pe Patapievici, nu din sno-bism, ci stîrnit de o cronicã, criticul ºi-a fãcutdatoria. Iar dacã nu?...

n

Cititorul, criticul ºi bunul Dumnezeun Claudiu Groza

Aurel Terec Proiect monument


cartea

ION MILITARUConstantin Noica ºi critica Occidentului (o filosofie a istoriei la Constantin Noica)

Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2001

Aristocrat al limbii române, ConstantinNoica a îmbogãþit cuvintele de fond ori delegãturã cu puteri miraculoase prin forarea

lor matricialã, existentã în cele mai variateexprimãri. De aici, tenta stilisticã a limbajuluicare a fost filtrat – în cele mai multe cazuri – prinprisma filosofului, implicat în spiritualitateapoporului nostru. Cum pentru filosoful românspiritul totalizeazã în forme generale particulari-tatea gândirii, se înþelege de ce, pentru devenireaca atare, treapta de pornire o constituie istoria.Iatã o relaþie fireascã – istorie/filosofie, implicaþiedirectã, rezonanþã, beneficii.

ªi cum Noica a fãcut parte din generaþia dectitorire a universalitãþii spiritului românesc dinperioada interbelicã – Mircea Eliade, EmilCioran, ªtefan Lupaºcu, Eugen Ionescu – eranormal ca referinþele de profil sã vizeze ºi o con-textualizare, pornitã clar din istorie. Naºtereapentru toþi, istoria Europei a despãrþit ºi a stran-gulat spiritul pozitiv care pãrea cã va evolua firescdupã prima conflagraþie mondialã. Setea oarbã deputere a „unora“ a fãcut ca, dupã Al DoileaRãzboi Mondial, harta Europei sã se modifice din

nou, extrem de dur pentru cei învinºi. partea leu-lui a fost astfel respectatã ºi cei mici, printre careºi românii, s-au hotãrât: ori sã dezerteze dintr-unspaþiu viciat de socialism/comunism, ori sãrãmânã „pe loc“ ºi sã creadã cã istoria aºa este. Sãfie retragerea în sine o dimensiune intrinsecãdoar românilor?

Noica n-a plecat asemeni multor colegi degeneraþie, ci a rãmas în þarã. Dacã un timp, pen-tru el, libertatea devenea, spinozist vorbind, onecesitate înþeleasã, recluziunea de aproape undeceniu l-a marcat profund. Cum au influenþatanii de puºcãrie spiritul ºi filosofia lui Noica,rãmâne de demonstrat în detaliu. La aceastã deli-catã, dar fundamentalã întrebare, cautã sãrãspundã ºi lucrarea lui Ion Militaru, care vinedupã alte câteva contribuþii, modeste în tratarealor (Isabela Vasiliu Scraba, Ion Dur, MihailGrãdinaru, Ion Ianoºi), ºi reuºeºte sã impunã otemã. Forma de expunere este dezbaterea de tipacademic: se porneºte de la texte, ca bazã docu-mentarã, de la infuzia de informaþie pe care aces-tea au primit-o la data redactãrii ºi publicãrii lor,pânã a se ajunge la relaþia cu tema propusã decercetãtor. Semnalãm cã anterioara carte a lui IonMilitaru s-a intitulat Meditaþii asupra istorieiromâneºti (1999).

Locul ºi rolul istoriei româneºti în filosofia lui C.Noica, Constantin Noica ºi posibilitatea de întemeiere aadevãrului istoric, Sensul elementului politic în gândirea

sistematicã a lui Constantin Noica , Constantin Noica ºicritica Occidentului, Ontologie ºi istorie , Posteritatea luiConstantin Noica.

Cartea cautã sã rãspundã la câteva întrebãri, pebaza cãrora se pot formula rãspunsuri cu caractergeneralizant, nu numai pentru spaþiul românesc.Aºadar: 1) În ce mãsurã Noica poate fi socotit,dacã nu un creator de filosofie a istoriei, unfilosof care a excerptat istoria din propria-ibiografie, saturatã sau nu de inserturi sociale ºipolitice? 2) Cum se relaþioneazã adevãrul istoriccu adevãrul spiritului, la care se raporteazãfilosofia? 3) În ce context politicul favorizeazã sauîmpiedicã impunerea filosofiei? 4) Cum pot fiexplicate – teoretic ºi practic – raporturile ontolo-giei cu istoria?

Ceea ce îl contrariazã pe Ion Militaru este fap-tul cã Noica ºi-a trasat singur (conºtient, cum alt-fel, când zidul roºu îi era paznic?!) o barierã întreviziunea de dinainte de rãzboi, mai liberã ºi mainotabilã, în profunzimile ei, ºi cea de dupã rãz-boi, dar mai degrabã în urma penitenþei. Adân-cind stângist – ºi nu logic sau raþional – o aseme-nea împãrþire, se cade, ipso facto, în ideologie. (ªiaici, polemica urbanã a lui Militaru cu o autoareca Alexandra Laignel Lavastine înregistreazãtemei în argumentaþie ºi supleþe în limbaj.)

Inexistenþa textelor de referinþã a fãcut capartea de început a cãrþii – capitolul întâi, cuprecãdere, sã batã pasul pe loc, într-un moddidactic, puþin expresiv ºi lax. Concluzia lui IonMilitaru, forþatã, nu încape îndoialã, de textele luiNoica, este cã atunci când politica dejugã în ariaistoriei, schimbarea în rãu devine inevitabilã.Popasul fãcut în bifurcarea ideologiei dupã AlDoilea Rãzboi rãmâne revelatoriu prin Scrisoareacãtre un tânãr intelectual din Occident. De mãrimea adouã pagini (Viaþa Româneascã, iulie, 1987), textula produs, cel puþin pentru postul de radio„Europa Liberã“, prin intermediul lui I.Negoiþescu, multã vâlvã. Din pãcate, interpretativabuziv, prin grila unui politic ºi a unei ideologii,el n-a fost înþeles în litera lui ºi mai ales în cono-taþiile subiacente. Ideea lui Noica fixa un adevãrimpus de istorie (nefastã, din pãcate): cum cãOccidentul, care a dat lumii de mai multe veacuridirecþii fundamentale ale spiritului, se aflã acumpe punctul de a înlocui total valenþele acestuia cuamplificarea forþei financiare, cu angajarea sporitãa apetenþei pentru hranã. Cã expansiuneaOccidentului în alte pãrþi ale lumii se face deli-berat, pentru un scop bine programat: „de a lejefui de comorile lor spirituale. Suntem piraþi,conchistadori ºi corsari în continuare, dar acum,suntem corsari ai spiritului – ºi asta schimbãtotul“.

Într-un ultim interviu, acordat lui PetruCârdu, înainte de moarte, Constantin Noica ros-tea clar: „nu am avut viaþã. Viaþa mea este în cãrþilemele“. Filosoful gândea ca Miron Costin ºi invitala un dialog peste timp, nu cu omul, ci cu Opera.Confirma astfel ceea ce notase în Jurnal de idei :„Tot ce e bun, tot ce e culturã iese din timp [...].Politicul îþi ia rãspunderea (vot, ideologie, tiranie), în locsã þi-o sporeascã. Numai cultura trezeºte rãspunderea.Ca ideea“. În altã parte, spusese: „Trei lucruri ne potlãsa indiferenþi: politica (Pytagora), istoria ºi timpul“.

Ion Militaru a zãbovit, deocamdatã, în grãdinaînfloritoare a istoriei, cu creºteri ºi descreºteri(citeºte: perioade istorice), fiindu-i amfitrionNoica ºi lumina sa nepieritoare din Operã.Timpul rãmâne încã de pazã.

n

n Marian Barbu

Filosofia din preajma istoriei



WERNER LUTZDoar liniºtea ierbii

Biblioteca Revistei Familia, 1999

TADEUS PFEIFERPoetul râde

Biblioteca Revistei Familia, 1999

Într-o discreþie totalã a apãrut în „Bibliotecarevistei «Familia»“ o colecþie poeticã insolitã,ale cãrei elegante volume sunt intruvabile,

poate ºi datoritã unui tiraj pe care îl bãnuim con-fidenþial. E vorba despre „Poeþi elveþieni deexpresie germanã“, unde copyright-ul pentru ver-siunea în limba românã îl deþine prozatorul RaduÞuculescu. Redactorul de carte al volumelorapãrute în noua colecþie este poetul Ioan Moldo-van, în timp ce tehnoredactarea se datoreazã reg-retatului Tiberiu Ciorba. Un amãnunt esenþial eacela cã plachetele colecþiei sunt bilingve. Primeledouã: Werner Lutz, doar liniºtea ierbii ºi TadeusPfeifer, Poetul râde, au imprimat ca an de apariþie1999, iar Rainer Brambach cu Cap sau pajurã? ºiAlois Bischof, Pe drum, sunt apariþii din 2000.Traducãtorul face pe coperta a patra a fiecãruiadintre volume câte o prezentare esenþialã ºi strictnecesarã pentru cititorul român al autorilor deexpresie germanã din Þara Cantoanelor, prinºi încolecþie.

1. În cazul lui Werner Lutz, Doar liniºtea ierbii,coperta, selecþia ºi grafica aparþin autorului, faptce nu se va repeta cu celelalte apariþii ale colecþiei.De altfel, prezentarea fãcutã de Radu Þuculescujustificã întru totul contribuþia autorului la ediþiaromâneascã: „Pictor ºi poet, Werner Lutz s-a nãs-cut în anul 1930 la Wolfhalden (Elveþia). Remar-cându-se, mai întâi, ca grafician, Werner Lutz estela aceastã orã ºi o voce liricã aparte în peisajul li-teraturii elveþiene. Discret, melancolic, meditativ,el foloseºte, atunci când scrie poezii – aºa cumremarca un critic –, o «peniþã chinezeascã». Înultima vreme, încearcã sã îmbine poezia cu grafi-ca, realizând tablouri în care descoperim cuvinte,ba chiar fragmente din textele unor autori celebri.Volumele publicate pânã acum (puþine la numãr)sunt ºi un omagiu adus Rinului, pe ale cãruimaluri Werner Lutz imagineazã «cãsãtoria sacrã» aversului cu desenul graþios-abstract.

În 1996, el a primit Premiul pentru literaturãal cantonului Basel“.

Poemele din Doar liniºtea ierbii au un aer detapiserie stilizatã; micile piese lirice nu poartãtitluri, astfel încât cartea poate pãrea o galerie, sau– cu cuvintele autorului: “un stol de pãsãri eva-date (care) sapã în piatrã“. (p. 71) La temeliaîntregii cãrþi stã o poeticã a deconstrucþiei, anotaþiei frânte, esenþializate, înruditã cu scrisul –la noi – al unor C. Abãluþã sau G. Almosnino. Dealtfel, lipsa titlurilor vãdeºte aceastã tendinþã:„Gânduri de searã/cu coperþile albastre( ºi mar-gini/e aripi negre“ (p. 67), sau: „Cât de blândcade seara/din copacii înalþi/cât de blând liniº-tea/devine puternicã/cât de blând timpul/împingespre infinit/cât de blând rãcoarea/începe sã dis-cute/cu mine“. (p. 69). În prima parte a volumu-lui se profileazã ca motive principale cel al apei ºiacela al cãlãtoriei . Ele se circumscriu temei maivaste a naturii , iar cuvântul reveleazã imaginealatentã, fixând cu predilecþie anotimpurile de tre-cere: primãvara ºi toamna, precum ºi orele depenumbrã, amurgul, aurora: „Au fost sfinþite de

când lumea/acele tainice/cãrãri nãpãdite deiarbã/care primãvara/te cãlãuzesc pe sub pruni“(p. 41) sau, într-un alt loc: „Curios/cât de uºor setopeºte lumina/când îmi suflu în palme/ºi ceva/cecade ca o ploaie la þarã/mã îmbãtrâneºte strop custrop“. (p. 51)

E în Doar liniºtea ierbii ºi o poezie a popasuriloresenþiale – cele în care sufletul are întâlniri reve-latoare cu obiectele: „Hoinãritul/risipirea paºilor/mersul lipsit de intenþii/prin ore ºi gânduri/ce aºptuea face mai bun/ e ca ºi cum singur te-aipierde/în doar liniºtea ierbii“. (p. 63)

O prezenþã tutelarã în poezia lui Werner Lutze, probabil, Ibn Al-Rumi, poetul persan din alnouãlea veac, recunoscut pentru brevilocvenþa,erudiþia ºi manierismul sãu. I-ar putea veni po-etului elveþian de la acesta meºteºugul descrierii,precum ºi un vag frison metafizic. Deloc întâm-plãtor, cartea lui Werner Lutz se deschide: „Îl audpe Rumi/poetul persan spunând/cel care lastrevechiul legãmânt/a fost stropit cu apã/aflã dru-mul spre mare“. (p. 7) ºi se încheie invocându-lpe neoclasicul arab: „Îl aud pe Rumi/poetul per-san spunând/e o mizerie/sã atingi marea/ºi apoi/sãte mulþumeºti/cu un ulcior plin cu apã“. (p. 93)

2. Tadeus Pfeifer aduce, poate, cel mai înaltelogiu poeziei, construind o lume în limbaj, de alcãrei miracol numai cititorul se poate bucura.Mai mult chiar, fragilitatea formelor plastice îlîngrijoreazã, îi dã frisoane, cum altãdatã expre-sioniºtilor, frica de a nu gãsi cãi de acces cãtresemeni: „În noaptea de mai înfloreºte/în luminaferestrei mele/castanul/roºuargintiu –/În timp ceprivesc afarã/amãgeºte/versul simþurilor tale/ºinatura silfidã:/Florile precum niºte popiceroºuargintii/dispar în întuneric/în clipa/în careîmi întrerup limbajul“. (Noapte de mai , p. 11) Într-o viziune a poetului, omul e fiinþa întemni-þatã în lume, captiv în propriul sãu univers, pre-cum mãruntul profet Iona în chit, aceastã repre-zentare derivând – dupã toate probabilitãþile –din existenþialismul deceniilor 4-5 ale secoluluitrecut, înainte de convertirea curentului de gân-dire la marxism: „În temniþã/mi-am gãsit/gratii/din raze de soare/În libertate/mi-a, gãsit gratii/dinraze de soare“. (p. 13)

Poezia lui Tadeus Pfeifer nu e o strãinã deunele tendinþe gnomice. De aici ºi din profesia deziarist a autorului se naºte aspiraþia spre acel „gradzero al scriiturii“ a cãrui idee prinde contur încãdin cartea de debut a lui Roland Barthes din1953. Reducerea la sugestie a rolului poeziei,accentuarea în ultimã instanþã a caracterului deoperã deschisã, sunt mãrturisite de însuºi autorulîn discuþie: „mai demult credeam cã literaturatrebuie sã explice întreaga lume. Astãzi nu maiam aceeaºi pãrere. E de ajuns dacã ea distingeacele puþine lucruri pe care le percepem, înimperfecþiunea lor, astfel încât sã le putem reþineîn memorie“. Fãrã a fi numai prizonier în lume,omul lui Tadeus Pfeifer are ºi puseuri detitanism: „Mii de tone de luminã/Se leagãnã uºorpe mâna ta,/Mii de tone de noapte/ªtergi cu osingurã miºcare a mâinii“. (p. 21)

Poetul râde îºi adunã sumarul din trei cãrþi aleautorului, dupã cum precizeazã o notã de pe pag-ina de gardã: „Poeziile ºi textele în prozã fac partedin volumele: Texte din Basel, Editura Pharos,1974; Ecoul din Bois-Rateau, Editura Loeper, 1992;Arhitectura iubirii , Editura Loeper, 1997“. Scrisul lapersoana a treia este o marcã a epicului. Atuncicând formele liricii devin neîncãpãtoare, în mici

poeme în prozã, autorul transmite ceva neliniºti-tor. Sub o aparenþã ternã, viziunea se încheagãdin montajul a douã motive semiterne: „lumea catext“ ºi „lumea ca teatru“: „Când, dupã ziua delucru, vioi se întoarce acasã, gustã puþinã salatã deþelinã, bea un pahar cu suc de portocale, priveºte o vremeîn zare, se dezbracã, îºi ia pijamaua, se aºeazã pe mar-ginea patului, se scarpinã între degetele de la picioare ºiascultã cum afarã, în univers, se rãsfoiesc paginile uneicãrþi uriaºe“. (Când, dupã ziua de lucru, p. 27)

Deºi de o anumitã ambiguitate, titlul volumu-lui Poetul râde nu e ales la întâmplare. Dacã ne-amafla în faþa unei poezii satirice sau mãcar paro-dice, titlul n-ar fi echivoc, însã cu aceastã plachetãdevenim cititorii unei aspre meditaþii în jurultemei scrisului, a destinului ºi destinaþiei textului,a posibilitãþii nelimitate de a combina imaginileartistice realizate prin cuvânt: „Vorbeºte-midespre/cum ar fi,/dacã de pe cealaltã/paginã acãrþii/un vers ar pleca/ºi ar trece/pe dinainteaacestei pagini“. (Un meridian, p. 63)

Despre moartea poeziei s-a mai scris. Profeþiiacestei teologii mincinoase sunt, în general, poeþimediocri. Ca sã moarã poezia, ar trebui sã seatrofieze un simþ esenþial al omului, acela careface din el o trestie gânditoare ºi o fiinþã melan-colicã, singurã între fãpturi conºtientã de efemer-itatea sa (de unde ºi misterioasa vocaþie reli-gioasã), lucru – fãrã pic de îndoialã – imposibil.„Poezii moarte, le descoperi peste tot,/cãlcate,chinuite, înfometate,/unele s-au sinucis./Ieri osupãrãtoare descoperire, moartã în soare/cu guradeschisã, cu privirea/frântã/furnici pestelimbã,/ultimele versuri/mânjite cu excremente./O gãleatã cu apã, hârtia albã,/curãþim cu precauþiepoezia moartã./Cu ochii închiºi./Corpulspãlat,/falca sus legatã,/zace acum/poezia ceamoartã,/în regulã aici“. (Culegãtor de poezii moarte,p. 71)

Dovadã cã poezia nu moare e aceastã superbãpoezie de Tadeus Pfeifer despre moartea poeziei.

n

n Viorel Mureºan

Poeþi elveþieni de expresie germanã

Aurel Terec Corneliu Coposu


Din generaþia lui Nicolae Labiº, MariaGãitan Mozes s-a impus mai ales în do-meniul literaturii pentru copii. Absolven-

tã a faimoasei ªcoli de literaturã “Mihai Emines-cu”, autoarea a publicat cu predilecþie lucrãri des-tinate vârstei inocenþei, realizând, printre altele, ºicâteva scenarii pentru “Animafilm”. O modestiepuþin obiºnuitã în lumea scriitoriceascã, undeorgoliile se calcã adeseori pe vârful pantofilor, amenþinut-o mereu într-o poziþie retrasã, în ciudatalentului ei, indiscutabil. Poezia Mariei GãitanMozes e ignoratã cu consecvenþã de critica litera-rã de la noi, iar numele ei nu apare în dicþionarelecurente. O explicaþie a acestui fapt ar fi ºi unamãnunt, esenþial, al biografiei sale: din 1977poeta s-a stabilit cu familia în Israel. În ÞaraSfântã continuã sã scrie poezie ºi prozã, cola-borând la publicaþiile de limbã românã editate decâþiva entuziaºti: Ultima orã, Tribuna Magazin,Orient Expres, Izvoare ºi Punct. Va publica acolovolumele de versuri Identitate (Minimum, 1992),Mãrturii (1998), o antologie fiindu-i tradusã înlimba ebraicã de S.Haran ºi A. Fischof (Zehut,1998). Va fi încununatã în 1998 cu PremiulA.C.M.E.O.R. ºi al Fondului de creaþie “N.Palty”. Recent, poeta revine în actualitate cuvolumul Circuit vital (Minimum, 2002), prevãzutcu o succintã, dar consistentã prefaþã a renumitu-lui dramaturg Al. Mirodan.

Lirismul Circuitului vital e de o cuceritoaresimplitate. Aflatã la deplina maturitate, poeta s-aîndepãrtat de tot ce ar fi putut suna a artificiu ºipreþiozitate, optând pentru o expresie simplã ºistrãvezie, prin alveola cãreia se poate zãri adeseoribãtaia unei inimi. Elementul poetic primordial nueste aici nici bogãþia metaforelor – puþine, de alt -fel –, nici cuvântul ca valoare fonicã, ci profundatrãire umanã, expresia directã a palpituluisufletesc. Nu lipsitã de rafinament, poezia MarieiGãitan Mozes îmbracã de obicei o hainã umilã,

refuzând intelectualismul în favoarea unei confe-siuni nemijlocite, ce invadeazã pagina cu fluxulvital al emoþiilor. Poeta continuã, în fond, cumijloace dintre cel mai simple o poezie angajatã,nerobitã vreunei ideologii, ci propriilor crezuri.Cãci Maria Gãitan Mozes are o încredere funcia-rã în valorile omeniei, cele ale unei umanitãþisimple ºi generoase, aceeaºi la Vãrzãreºtii dinBasarabia natalã, la Bucureºti sau la Tel Aviv.Încãrcatã de pasiune, direct angajatã în viaþã ºi înistorie, poezia ei nu are nimic contrafãcut, care sãaducã a modã literarã. Pecetea stilului personal eregãsibilã în abordarea unor teme destul dediverse: dramele rãzboiului, evocarea copilãrieipetrecute într-un sat basarabean, precaritateavieþii (pânditã de o veºnicã obsesie a foamei) dinmediul unui internat ºcolar al epocii staliniste,familia ºi valorile ei, descoperirea unei noi patriietc. Universalitatea acestor teme nu-i inhibãdeloc inspiraþia. Întâlnirea cu topoi ai poeziei dintoate timpurile îi declanºeazã nebãnuite energii.Ochiul ei generos, lipsit de prejudecãþi, ºtie sãcontemple frumuseþea severã a unui amurg, darºi austeritatea spaþiului deºertic al Þãrii Sfinte.Altãdatã evocã strania prietenie a tatãlui cu unlup, se reculege în faþa mormântului pãrintesc,denunþã sentimentul dizolvant al vârstei. Aflatã încontact direct cu lumea realã, poeta se lasã dusãde fluxul unei bogate vieþi interioare, trecutã une-ori prin filtrele nostalgice ale rememorãrii. Cu oconºtiinþã tragicã a vieþii, Maria Gãitan Mozesreaduce în memorie nu doar secvenþe dramatice,ci ºi o vârstã luminatã de candorile copilãriei, cufundalul universului ei interior, cu rãtãcirileprintr-o naturã fabuloasã. În acest sens, sunt deamintit câteva poeme ce impresioneazã prinprospeþimea senzaþiilor, prin bucuriaredescoperirii unei lumi elementare, cea alucrurilor simple, dar fundamentale. Iatã, depildã, bucata intitulatã Dupã ploaie: “De la þânc /lagãligan/ dupã ploaie/pornesc droaie/în pãdure labureþi./Cei mai mari cu gând de joacã,/trãgândfetele de cozi,/ ori de fuste/cu privirileînguste/îndreptate cãtre sâni./Doar cei mici suntserioºi/ºi aleargã ca sfârleaza/ ca sã-ºi burduºeascãbine/coºul, sacul/ori trãistuþa/c-a trecut de multamiaza./ Sub frunziº ºi iarbã udã/scormonesc ºi-izarva mare/ când dau peste mânãtãrci/bureþialbi/ori pâiniºoare./Vântul e cu chef de joacã,/scu-turând/ cracã cu cracã,/speriindu-i cã-i iarploaie…/…Pe-nserate pe la vetre/sfârâie în dracitigaia/ºi-n ceaun bolboroseºte/aburindã mãmãli-ga./Toþi înghit, înghit în sec/pân-dau iama/lamâncare.//Trece luna peste case/ºindrilite /ori cupaie/ºi un nor îi þine calea/parcã mulþumit/ºi dân-sul/cã-i sãtulã-ntreaga/droaie…”

Dar alãturi de aceastã imagine bucolicã,neaºteptatã, revine ºi amintirea tragicã a urgieirãzboiului, cu câteva secvenþe de o violenþãexpresionistã, necãutatã. Iatã doar una din acestepagini negre, ce se ivesc, obsesive, la suprafaþamemoriei: “Nu ºtiu/câþi soldaþi din pluton/auspurcat-o la rând/pe Ileana Dodon./Nu ºtiu/câtãdurere a strâns./A plâns /ori n-a plâns/ori a fost cao piatrã/ de durã./Sângele-i împroºcat/din nas ºidin gurã,/muºte/veneau sã i-l guste/înnegrind curoiul lor/scrobitele-i fuste./Pãrul spic/bogat ca unsnop/I l-au rãsucit funie/legând-o de unplop./Scena umilitoare, barbarã,/petrecutã spre/searã/cu martori/tatã ºi soþ/în neputinþã însã s-o

scape/de sodomie.//Distracþia finalã/la fiecare unglonte./ªi urcã în furgoanele încãrcate/cuprãzi,/urlând cântece ºi saluturi/ca laparãzi./Rãvãºit /rãmâne tot satul./Spaime trec/dincasã în casã/Rãzboiul /peste grumaz sãlbatec,apasã/ ºi mamele ne acoperã faþa/ºi ochii,/nenoro-cirile lui/sã nu le vedem”.( Irina Dodon).

Memoria afectivã reface aici geografia umilã asatului basarabean, cu ritualurile sale tradiþionale,cu bogãþia de eresuri ºi fantasme ale unei colec-tivitãþi. Portretele în cãrbune ale celor apropiaþi,refacerea unui univers pauper, în care ºoricelul eo prezenþã emblematicã, sunt remarcabile prinfina intuiþie a mecanismelor ce prezideazã uni-versul greoi, neschimbat de veacuri al lumiirurale. Peisajul e sugerat prin câteva tuºe deculoare, prin notaþii disparate, de mare sugestivi-tate. Incipitul unui poem (“Un rest de amurg/cao draperie uitatã/a rãmas agãþat/de vãgãuna feres-trei”) sugereazã perfect atmosfera de sãrãcie luciea casei devastate de rãzboi (Acasã) . Coerenþapoemelor e datã de unitatea de ton a senti-mentelor. În centrul poemelor Mariei GãitanMozes stã omul obiºnuit, cu dramele ºi bucuriilesale cotidiene. Universul predilect e cel alobiectelor ºi fiinþelor umile, vãzute într-o luminãfamiliarã, cenuºie, marcatã de tandre melancolii.Dintre temele ce-ºi fac simþitã prezenþa maifrecvent decât altãdatã se numãrã ºi cele legate detraversarea vârstei, a unei înþelepte senectuþi,nelipsitã de umor, ca în poemele Cheflie, Între dru-muri, Spectatoare ºi altele. Meditativã, liricaautoarei traverseazã acum o etapã fertilã aesenþializãrii discursului, încãrcat de gravitate ºi,adeseori, de o realã profunzime. Ignoratã la noi,lirica de maturitate a Mariei Gãitan Mozesaparþine uneia din vocile cele profunde alepoeziei româneºti de azi.

n

n Ion Cristofor

Lirismul umilinþei

Aurel Terec Papa Ioan Paul al II-lea

Aurel Terec Cardinalul Iuliu Hossu

MARIA GÃITAN MOZESCircuit vital

Tel Aviv, Editura Minimum, 2002


VICTOR VOINICESCU-SOÞCHICântecul lãstunului

Chiºinãu, 1998

L-am cunoscut pe Victor Voinicescu-Soþchiîn toamna anului 2002, la Paris, cu ocaziauneia dintre acþiunile Centrului Cultural

Român din capitala Franþei, intitulatã Muzica lim-bilor, din cadrul Zilelor Europene ale Limbilor.Cu acest prilej, directorul centrului, scriitorulVirgil Tãnase, a organizat un colocviu al traducã-torilor din diferite limbi, urmat de un recital depoezie din Eminescu ºi Blaga, dar mai ales dintranspunerile Luceafãrului eminescian în cât maimulte din limbile pãmântului. Împreunã cuadmirabila poetã ºi actriþã Ioana Crãciunescu ºicu Patricia Popa, Victor Voinicescu-Soþchi s-amanifestat ca recitator ºi actor, de purã vibraþieintelectualã. Abia apoi, în pauza dintre secþiuni,am aflat despre el cã e ºi poet, amabilul scriitor

oferindu-mi spre lecturã, dupã ce ne-am cunos-cut, volumul sãu de versuri intitulat Cântecul lãs-tunului. E un volum trilingv, conþinând poezii înlimbile francezã, românã ºi rusã, care îl reco-mandã ca pe unul dintre purtãtorii de limbã ºisimþire româneascã în dialogul spiritualitãþiinoastre cu alte limbi ºi culturi occidentale.Format la celebra ºcoalã a teatrului lui Stanis-lavski de la Moscova, actorul nostru s-a stabilitdin 1984 în capitala Franþei, ducând cu el nostal-gia locurilor de acasã ºi amintirea neºtearsã amamei: „Mã plânge o mamã/ªtergându-mi pãca-tul/Prin lacrima ploii bizarã“.

Evident, Victor Voinicescu-Soþchi este unsentimental. Cu vocaþia simþurilor nealteratã, elplonjeazã în spaþiul poetic al limbii sale spre asusþine o partiturã scenicã în care ne apare în pos-tura de înstrãinat, de rãtãcit pe cãrãrile vieþii: „Erece afarã ca-n viaþã/Ba plouã, ba ninge întruna/Pri-veºte, strãine, în faþã/La plopul ce-ºi plânge cununa“ (Erece). Poezia e dedicatã lui George Bacovia, de lacare se împrumutã ritmica ºi simbolistica amarã a

ploii care nu se mai sfârºeºte. El adreseazãdivinitãþii O orã a rugãciunii, în care sentimentulnesiguranþei este dublat de cel al trãdãrii: „E oracând ruga se-nºalã/În cuvântul de tine rostit“. Imagineasumbrã asupra existenþei se pãstreazã în mai toatepoeziile, afinitãþile cu poezia meditativ-elegiacã alui Bacovia pãstrându-se în continuare: „ªi frigulcel negru/cu ghiare flãmânde ºi reci/Îþi pândeºte amurgu-n tãcere“ (Dincolo). Ca ºi în cazul poetului român,imaginea morþii, a stingerii, îºi gãseºte reverberaþiiprofunde în simbolul pãsãrii ce piere obositã delunga lentoare: „Eterna tãcere/Doar veºnica clipã/Întreviaþã ºi moarte/ Împlineºte minunea/Ratatã ºi arsã/Cesufletul cere!/Pe recile pietre de stradã o pasãrealbã/Zãcea nemiºcatã...“

Ne aflãm în faþa unei poezii muzicale ºi aunor imagini rafinate, în care metafora trãieºteplenar sub semnul unei mari sinceritãþi a comu-nicãrii: „Se scurge sub panã culoare/În paºii tristelorploi/Ce lung a fost dorul ºi calea/Spre harfa cea sfântãdin noi“. (Ce lungã e calea, iubito). Alte poezii atestão tehnicã poeticã îndelung ºlefuitã, bazatã pe su-gestie ºi corespondenþe. Poeziile în limba fran-cezã sunt cele mai numeroase ºi ele, ca ºi cele înlimba rusã, ne vorbesc de un poet cu multipleresurse, pe care îl dorim împlinit cât mai curând.

n

n Mircea Popa

Rafinament poetic

MARIUS JUCANSingurãtatea salvatã. O încercare asupra operei luiHenry David Thoreau din perspectiva modernitãþii

americaneCluj-Napoca, EFES, 2001

U niversitarul ºi scriitorul Marius Jucanpublicã la EFES (Editura Fundaþiei pentruStudii Europene) un eseu, deci o încercare

asupra lui Henry David Thoreau din perspectivamodernitãþii americane. Americanist cu experienþã,Marius Jucan dã mãsura puterii sale de analizã ºisintezã în acest volum bazat pe o documentareserioasã care dovedeºte plãcerea de a cerceta ºi gus-tul pentru analiza temeinicã, pedantã ºi nuanþatã.Cã alegerea lui Marius Jucan s-a îndreptat spreThoreau ni se pare simptomaticã. Scriitorul ºi gân-ditorul american din secolul al XIX-lea este nunumai un predecesor al direcþiei ecocritice, atât deactualã astãzi, dar ºi un campion al democraþiei.Cartea lui Marius Jucan este ºi un îndemn indirectpentru o analizã a tinerei democraþii româneºtipost-decembriste (ar suporta ea, democraþia noas-trã, examenul unuiThoreau?) ºi o indirectã încer-care de responsabilizare a cetãþeanului care ar puteacontribui ºi el la îmbunãtãþirea situaþiilor din con-tingent nu prin tânguieli, ci prin mijloace de acþi-une pe care tot de la Thoreau le avem.

Demersul critic al lui Marius Jucan începe prinvalorizarea singurãtãþii în varianta Thoreau relie-fând atât continuitatea unor elemente iluministe îndiscursul gânditorului american cât ºi o serie detropi romantici care anunþã Valorizarea de tip mo-dern a individului ºi pregãteºte primatul experien-þei, aºa cum apare el la moderniºti: Henry James oriVirginia Woolf (ca sã ne mãrginim la tradiþia anglo-saxonã). Marius Jucan face o binevenitã legãturã cuJean-Jacques Rousseau, un alt hoinar solitar, cân-tãreþ al naturii care trece, în condiþiile iluminismu-lui european de secolul al XVIII-lea, de la poezianaturii la meditaþia politicã. Disocierile dintre celedouã personalitãþi sunt interesante. Rousseau esteun gânditor anarhic ºi revoluþionar, Thoreau rãmâ-

ne un adept al non-violenþei, ceea ce îl face pe Ma-rius Jucan sã conchidã: „Thoreau este mai degrabãun conservator decât un revoluþionar“ (150). Înacelaºi context, se face o fugarã referire la WilliamGodwin (151), deºi ni se pare cã aceastã pistã arputea fi exploatatã mai mult, prin referiri amãnun-þite la eseul lui William Godwin, Enquiry ConcerningPolitical Justice, apãrut în 1793. Paralela poate fi ex-tinsã deoarece William Godwin a fost soþul lui Ma-ry Wollstonecraft (autoarea unui prim tratat femi-nist coerent argumentat), iar Thoreau a fost un apropiat al Lucretiei Mott (una dintre organiza-toarele primei manifestãri de amploare a miºcãriide femei din SUA, la Seneca Falls, în 1848). În cemãsurã cele douã personalitãþi feminine au fostinfluenþate de cei doi gânditori, cum de au ajunsele sã îºi salveze singurãtãþile prin cu totul altemijloace, acestea sunt probleme pe care MariusJucan nu ºi-a propus sã le analizeze, dar ele suntîntrebãri care pot urma lecturii acestei cãrþi bogate.

Autorul analizeazã, însã, cu acribie ºi vãditã plã-cere a analizei, problema pastoralei (naraþiune arhe-tipalã despre nevinovãþie care capãtã valenþe de cri-ticã socialã). În veritabil stil american, se trece laviaþa de frontierã, modalitate de viaþã asceticã în ca-re acþiunea devine primordialã. Marius Jucan neconvinge de semnificaþiile pe care le primeºte, laThoreau, cititul naturii: un exerciþiu hermeneuticactiv, participativ. Se analizeazã, în aceastã circum-stanþã, sensurile pe care le primeºte munca, diver-tismentul. Imaginarului grãdinii i se rezervã o în-treagã secþiune a cãrþii (una dintre cele mai reuºite).Informat, competent, dar ºi personal, Marius Jucandevine, pe alocuri, liric în aceastã parte a volumuluisãu – încântãtoare dovadã cã abstractizarea nu esteun proces rece, ci ea poate implica un afect re-direcþionat. Întocmai naturii lui Thoreau, criticadevine un teritoriu al libertãþii dar ºi al disciplineide a fi tu însuþi. Acest exerciþiu oximoronic nu sepoate efectua decât în singurãtate, marea temã a luiThoreau ºi a cãrþii lui Marius Jucan. Iar singurã-tatea lui Thoreau ne duce spre problema raportuluidintre spaþiul privat ºi cel public, responsabilitateadelimitãrii lor revenind individului. De aici pânã lafundamentarea teoreticã a noþiunii de nesupunere

civicã, strategie politicã panicã, nu este decât unpas. Gânditorul politic Thoreau este autorul unorformule binecunoscute despre a cãror actualitatenu mai e cazul sã vorbim. Marius Jucan le înregis-treazã ºi le comenteazã cu grijã: „legea nu trebuie sãtreacã înaintea dreptului“ (156); „guvernul perfecteste cel care guverneazã cel mai puþin“ (150).

Universitarul Marius Jucan se distinge prinplãcerea abstractizãrii, scriitorul se simte, maiales, în abilitatea derivãrii cuvântului abstract, oadevãratã spiralã a pãtrunderii sensului operei luiThoreau. Dãm mai jos câteva exemple alese strictîntâmplãtor: „[d]escoperirea naturii ca temei pen-tru asertarea unei filozofii a individului...“ (8);„plenaritate spiritualã“ (9); „originaritatea primeicreaþii“ (23); „asertarea unei poziþii auctoriale“(64); „Thoreau ca precursor al ecocriticismului“(72); „[i]nterioritatea naturii...“ (127); „[l]iteratu-ritatea scrierilor lui Thoreau“ (182): Pericolulpreþiozitãþii existã, dar textul este salvat.

Singurãtatea salvatã, este, deci, o carte scrisã nunumai cu competenþã, dar ºi cu o anume sensibi-litate a raþionalizãrii ºi cugetãrii. Cred cã se poatevorbi, la Marius Jucan, de o adevãratã tehnicã ametaforei de o frumuseþe rece, abstractã pusã înslujba înþelegerii tecutului. Iatã câteva exemplecare ni s-au pãrut extrem de bine cãutate ºi gãsite:„[v]ânarea propriului eu în ‘sãlbãticia’ eului“ (109);„pentru a se feri de «captivitatea» legii, insul trebuiesã aleagã libertatea conºtiinþei sale“ (159). Reieselimpede, dupã citirea cãrþii lui Marius Jucan, unportret complet al lui Thoreau ca luptãtor contra acel puþin douã rele: „forþa inerþialã a majoritãþii“(167) ºi „o standardizare opresivã“ (166), dupãexpresia lui Marius Jucan, precum ºi valoarea sin-gurãtãþii ca modalitate de cunoaºtere a diversitãþiilumii prin potenþarea unicitãþii individului.

Nu în ultimul rând, cartea lui Marius Jucaneste ºi un obiect frumos. Grafica de carte realizatãde Octavian Bour este rafinatã ºi de bun gust, înaleasã consonanþã cu demersul cãrþii. O fereastrãcu multiple rame ne oferã o privire spre pãdureaatât de dragã lui Thoreau. Este un discret avertis-ment grafic: demersul lui Marius Jucan este oelegantã „înrãmare“ a discursului lui Thoreau dinpuncte de vedere care tind spre exhaustivitate ºicare sunt menite a pune cât mai bine în valoarespecificitatea discursului lui Thoreau.

n

n Mihaela Mudure

Exegezã Thoreau


– Domnule profesor Mircea Muthu, aþi ajuns, aºspune în modul cel mai firesc, la etapa sintezelor, dovadãfiind recenta lucrare, editatã în 3 volume, sub titlul ge-neral Balcanismul literar românesc (Dacia, 2002), careîncununeazã o muncã de peste trei decenii de cercetaresistematicã. Desigur, despre balcanismul literar în culturanoastrã s-a mai scris ºi înainte, dar Dvs. reluaþi temaîntr-o anume viziune estetico-antropologicã. Care suntarticulaþiile teoretice ale concepþiei pe care o propuneþi înaceastã sintezã?

– Dincolo de aspectul sumativ al tripticului pecare îl propun spre lecturã (deºi, cum atenþionamîn prefaþã, el îºi pãstreazã caracterul de work inprogress), aº preciza, mai întâi, faptul cã apariþiaunei asemenea lucrãri nu este întâmplãtoare as-tãzi, când imaginea Sud-Estului trebuie reevalua-tã ºi curãþatã – într-un proces de duratã – de zgu-ra poncifelor ºi a conotaþiilor negative, atribuitede-a lungul timpului. Cã este aºa, o dovedeºte

urmãtoarea întâmplare: aflându-mã, în primãvaralui 1999, la Universitatea din Kobe pentru sem-narea unui acord, mi s-a cerut sã þin o prelegerecu atingere la spaþiul european sud-estic, undeieºea în relief, atunci, Serbia aflatã sub bombarda-mentele americane. Mi-am intitulat prelegereaBalcanii între invenþie ºi descoperire, fãrã sã ºtiu cãunul dintre capitolele din cartea Mariei Todorova(Balcanii ºi balcanismul, apãrutã în traducere la Hu-manitas, în 2000) se intitula la fel. Alte lucrãridespre Balcanii mai mult sau mai puþin inventaþide cãtre vestul european începând cu veacul alXVIII-lea concurã – din perspective istorice, et-nologice, religioase º.a. – la re-descoperirea, maicorectã ºi mai aplicatã, a unui areal fascinant prinbogãþia confluenþelor oriental-occidentale ºi ca-racterizabil prin unitate în diversitate. ªi cerceta-rea mea – ca sã rãspund acum la întrebarea pe ca-re mi-aþi pus-o – are un caracter de fapt interdis-

ciplinar, deºi este vertebratã de examenul, diacro-nic ºi comparativ, al imaginarului literar. Articula-þiile teoretice rezultã, pe de o parte, din câtevaadevãruri cu valoare axiomaticã: plasarea într-ogeografie deloc simbolicã, între Orient ºi Occi-dent, alogenia etnicã, conjunctura istoricã ºi reli-giosul în cheie preponderent ortodoxã postuleazãalcãtuirea prismaticã a Europei de Sud-Est. Me-dievalitãþii rãsãritene, de pildã, i se descoperã rit-mul unei respiraþii unitare: amintirea Bizanþului,ca model de civilizaþie, dispãrut la 1453, impactulsecular cu Semiluna ºi funcþia coezivã a ortodo-xismului alcãtuiesc doar câteva dintre isogloselegenerale din acest spaþiu pânã spre finele secolu-lui al XVII-lea. În perioadele urmãtoare – sec.XIX ºi XX –, de ecloziune a statelor naþionale,imploziile din interiorul Turcocraþiei sunt înlo-cuite cu exploziile fratricide adesea, avivate de na-þionalismele locului dar ºi de „dictatele“, subia -cente sau manifeste, ale puterilor imperiale ce-ºi

disputau Sud-Estul pe fondul declinului otoman.E vorba de ceea ce am numit balcanitate – un ide-ologem sud-estic, avînd mai multe trepte de ma-nifestare ºi pe linia continuitãþii cu o forma mentis ,mereu mai racordatã la pulsul Europei moderne.Or, circumscrierea conceptului de balcanitate esteîn cele din urmã funcþie de câteva constante mari,ordonate pe cel puþin patru paliere într-o dis-punere circularã ºi, aproximativ, coextensivã. Evorba de constantele antropo-geografice, comuni-tatea de destin istoric (pânã în secolul trecut, in-clusiv), structura mentalitãþilor oriental-occiden-tale ºi palierul eminamente reflexiv al sud-esticu-lui. Ultimul cuprinde o posibilã meditaþie desprestatutul lui între, reflex al echilibrului instabil, con-stitutiv acestui areal, regãsibil în permanenþa mi-tului pe care îl numesc semiantropomorf, în relaþiapulsatorie dintre sacru ºi profan, dintre aulic ºi popular, dintre hieratic ºi dinamic , dintre ureche (cul-

turã oralã) ºi ochi (cultura scrisã) º.a. E locul sãprecizez cã balcanitateacu fazele sale m-a interesatnumai întrucât – ca fundal – a generat serii esteti-ce de motive, teme º.a., atestate de etnologie saude studiul comparat al eºantioanelor extrase dinliteraturile sud-estice moderne. Altfel spus, balca-nitatea este fundalul necesar înþelegerii decoctuluinumit balcanism literar – un concept-imagine, ur-mând sugestiei oferitã de opera lui Lucian Blagaºi cãruia, nu întâmplãtor iarãºi, i-am consacrat unstudiu despre dimensiunile sale rãsãritene. Prinstructura sa bipolarã ºi funcþia relaþionalã concep-tul-imagine contrage, la nivel categorial ºi estetic,formele de manifestare, enunþate mai sus, aleechilibrului instabil. Mai mult, primul concept(balcanitatea) are ºi rolul de orizont de aºteptaresui-generis, pe care formalizarea ulterioarã – bal-canismul ca rãscumpãrare prin artã a unor spaþiiadiabatice – îl legitimeazã dar îl ºi modificã pemãsura decantãrilor (nu numai) estetice à traversles siècles. Or, în acest context, al articulãrilorteoretice, delimitãrile, chiar ºi schematice, ale bal-canismului de bizantinism ºi orientalism sunt absolutnecesare ºi ele au trebuit raportate la alte dis-tincþii, tot de fond, între balcanic ºi sud-est european(cu punctul de plecare în grila, clasicizatã, a luiNicolae Iorga), precum ºi între Europa de Sud-Est ºi Europa Centralã. Pe aceastã bazã conceptualãdeterminãrile propriu-zise ale balcanismului literarsunt deductibile, dupã opinia mea, din studiul peorizontalã, diacronic, menit – aºa cum am procedatîn volumul întâi – sã aproximeze apariþia, evoluþiaºi cristalizarea conceptului , examen intersectat, învolumul secund, de sondajul pe verticalã, de tipcomparativ, pentru a încercui invariante literaresud-est europene din unghi tipologic, tematic saumotivic. De aici, desenul sau, mai corect, chena-rul balcanismului literar ca ºi categorie tipologicã ºirelaþionalã, cu existenþã diseminatã în imaginarulromânesc.

– În fond, cât de balcanicã este literatura românã?

– Dublu pigmentatã (cu „în fond“ ºi „câtde...“), întrebarea nu poate reprima, am impresia,ecoul prelungit din sensul peiorativizat al cuvân-tului „balcanic“. Acuma, cât de balcanicã e litera-tura noastrã în gramatica pe care o propun, asta sepoate vedea, parþial desigur, din studierea – în vo-lumul al doilea – a tipologiei lui Homo balcanicus(unde i-am plasat pe „înþeleptul rãtãcitor“ ºi pe„parvenit“ dar ºi „timpul tragic“ ºi „haiducul“).Dincolo însã de funcþionalitatea particularã aunor motive conotate aproape identic în spaþiulsud-estic (Bizanþul , Lumina, Roata, Drumul), ima-ginarul românesc prelungeºte, ºi el, vocaþia diege-zei pure, a povestirii adicã; menþine, de aseme-nea, spiritul epopeic diseminat în produsul fol-cloric dar ºi în creaþia modernã; salveazã încãscrierea de la o anumitã sclerozã prin apelul,benefic, la prestigiul oralitãþii ºi asta tocmai pen-tru cã, vorba lui Zarifopol (despre care am„comis“ o altã carte), istoria sud-esticã e încãfoarte aproape, ea „nu s-a rãcit lent ºi deplin“.

– Promovaþi, dacã nu mã înºel, o hermeneuticã li-terarã ce urmãreºte sã desprindã din creaþia multor scri-itori anumite tipologii spirituale, cu marcã esteticã desi-gur, dar ºi cu valenþe culturale mai largi. Credeþi cã sepoate vorbi de o sensibilitate culturalã balcanicã?

– Vã referiþi, în acelaºi timp ºi la problema –spinoasã între toate – despre aºa-numita mentali-

alcanismul literar românescB

„Balcanismul, aºa cum îlînþeleg, nu rimeazã nici cuBizantinismul ºi nici cuTradiþionalismul“

n Mircea Muthu

interviu

tate balcanicã – expresie denominativã, prefãcutãîntr-un veritabil mitologem dupã ce a fost intro-dusã în circuitul public de cãtre Jovan Cvijic înlucrarea sa de „geografie umanã“ din 1918, LaPéninsule Balkanique . Recent, pentru PaschalisKitromilides (1996) sintagma trimite doar la o„metafizicã socialã“, în vreme ce pentru amintitaMaria Todorova (1997) ar fi vorba de o „mitolo-gie înºelãtoare“. Fãrã sã reiau comentariile publi-cate de curând (în Apostrof, nr. 7-8, 2002), aºremarca doar cã oralitatea structuralã ºi de esenþãruralã a culturilor sud-estice, funcþionalitateaecumenei creºtine ºi procesul de dublã ºi forþatãmodernizare la care au fost supuse societãþile bal-canice provocând cam aceleaºi reacþii permitdecelarea, pe cale analiticã, a unor mentalitãþiparalele ce, în spaþiul generos al imaginarului,înregistreazã sinonimii de ritmuri, motivaþii, pre-cum ºi de atitudini generale faþã de existenþã.Astfel, filosofia lui „ca ºi cum“, contrabalansatã demoralismul intrinsec tuturor colectivitãþilor ºiperpetuat în veritabile modele care adesea privile-giazã oralitatea în raport cu comunicarea scrisã,de asemenea, intersectarea viziunii antropocentrice,redevabilã matricii hellenice, cu aceea cosmocentri-cã, de sursã orientalã, de unde libertatea interioarãa individului (ºi energetismul sãu în procesul deparvenire în primul rând socialã) ºi scepticismulfunciar faþã de istoria trecutã ºi cea prezentã ºi, deaici, adoptarea/practicarea compromisului investitcu finalitate istoriologicã (cu radicalul în Oikono-mia bizantinã); în sfârºit, obligativitatea Sud-Estu-lui de a-ºi asuma conjuncturalul fie în gramaticaderizoriului (a parodicului), fie în aceea a tragicu-lui – toate acestea alcãtuiesc doar câteva dintrecomponentele de profunzime ale balcanismului ºi,mutatis mutandis, ale sensibilitãþii sud-estuluitransliteratã de imaginar.

– De la Spengler ºi Toynbee pânã la mai recentulHuntington, cu a sa Conflictul civilizaþiilor, s-a dez-voltat o tezã în istoria culturii privind opoziþia Orient-Occident, cãreia Dvs. îi opuneþi o serie de variante inter-culturale româneºti, reconsiderând, de pildã, pe Cante-mir, Iorga, Blaga sau Eliade. Cum vedeþi astãzi aceastãopoziþie Orient-Occident?

– Fãrã sã reiau comentariile, de altfel succinte,din volumul al treilea, aº reaminti doar cã, dinco-lo de circumscrierea eronatã a culturii în raportcu civilizaþia ºi în pofida etanºeitãþii modelelorculturale propuse, Declinul Occidentului este, înrealitate, o pledoarie tocmai pentru de-provin-cializarea culturalã occidentalã, cã Toynbee redu-ce totul la trei paradigme, vãzând Bizanþul doarca „civilizaþie afiliatã“ ºi numind Semiluna un„Imperiu roman turc“. Cât priveºte „falia Hun-tington“, trimit la punerea la punct, magistralãdupã opinia mea, a lui Alexandru Duþu din ulti-ma sa carte antumã (Ideea de Europa ºi evoluþiaconºtiinþei europene , 1999). Dar problema în sinerãmâne ºi, de la Malraux ºi Eliade (care o plasase-rã, de fapt, în orientul asiatic), a fãcut sã curgãmultã cernealã, fie din persprectiva „religiei poli-tice“ (H. Djaît) a islamismului, fie din aceea –mai mult defensivã acum – a constructului euro-pean în formare, aflat el însuºi între modelulamerican ofensiv ºi performanþele din ExtremulOrient. Desigur, interpretãrile manicheice au fostîncurajate, în Europa de Vest cel puþin, de o dublãmutaþie (antropocentrism › europo-centrism ›occidentalocentrism). Desenul, astãzi, este multmai complicat, în sensul cã deplasãrile masive depopulaþie din ultimele decenii nu numai cã nuan-þeazã întrebarea pe care mi-o puneþi (care Occi-dent? ce fel de Orient?) dar amalgameazã valorileîntr-o globalizare nu doar comunicaþionalã. Estulºi Vestul devin termeni adesea substituibili, celpuþin în ceea ce numim efect civilizatoriu: n-am

vãzut oraº mai occidental ca Tokyo; coborând, dela Vancouver, pe coasta Pacificului, pânã în sudulStatelor Unite ai credecã eºti în plinã Asie datori-tã densitãþii populaþiei ce provine de acolo. Laaceasta se adaugã axa Sud-Nord, pe traiectul cãre-ia africanismul ºi, în cadrul sãu, „negritudinea“(Leopold S.Senghor) devin mereu mai pregnante.De aceea, în primele pagini din ultimul volumOrient ºi Occident , propun o grilã metodologicã,formalizabilã în trei cercuri concentrice/cores-pondente ºi având ca obiect opoziþiile dar ºi com-plementaritãþile, respectiv dialogul Orientuluiapropiat cu Occidentul european: global , continen-tal ºi naþional. În practica cercetãrii, localizatã maicu seamã într-o arie de multiple interferenþe(religioase, de mentalitate º.a.) cum este Sud-Estul, aceste nivele comunicã, implicând exa-menul hermeneutic de la general spre particularºi invers. Dincolo de intruziunea politicului ºi ainteresului economic atât constantele cât ºi vari-abilele se aglutineazã în tablouri mendeleevienesui-generis care certificã, în fond, ideea egalitãþiiculturilor în faþa timpului.

– Evitaþi sã vã pronunþaþi mai apãsat asupra orto-doxismului, mai exact, asupra direcþiei literare coordo-nate de Nichifor Crainic, vãzutã ºi ea ca un exponent altradiþionalismului, dar ºi ca prelungire a spiritualitãþiibizantine în cultura noastrã. De ce aceastã suspendare atradiþionalismului ortodoxist?

– Examenul analitic al fenomenului cãruia în-cerc sã-i reconstitui procesualtiatea din interiorulsãu mã dispenseazã de cârjele ideologiilor pe carele-aþi amintit – partizane, normative ºi, evident,parþiale. Diseminat pe un palier temporal mailarg, Balcanismul, aºa cum îl înþeleg, nu rimeazãnici cu Bizantinismul ºi nici cu Tradiþionalismulîn cheie interbelicã. Pe de altã parte, operez cu unideologem (balcanitate), pe care m-am strãduit sã-lcircumscriu. Nu e mai puþin adevãrat cã atuncicând voi schiþa o teorie a culturii româneºti(addenda intitulatã Schiþã despre ontologia lui întrefiind o variantã de prefaþã a acestei lucrãriviitoare), disocierile ºi apropierile de ideologiileenunþate sunt absolut obligatorii. Dar, iarãºi, înrelaþie ºi cu orientãri apropiate sau chiar similaredin Sud-Est. Poporanismul, de pildã, a fost rapor-tat, cu îndreptãþire, la narodnicismul rus, dar maiapropiatã de noi este, ideologic vorbind, miºcareasimilarã din Bulgaria narodcestvo); la fel, tradiþio-nalismul ortodoxist are puncte comune cu aºa-numitul bizantinism neogrecesc, manifestându-se, din raþiuni socio-politice, în devans cuaproape trei decenii faþã de ideologia interbelicãromâneascã.

– Poate de aceea nu aþi inclus în cercetarea Dvs. niciideologia, de esenþã ortodoxistã, a lui Nae Ionescu...

– Exact, cu adãugirea cã nu propun nici o ide-ologie (care sã reclame delimitarea/apropierea dealta) ºi nici un curent literar propriu-zis, ci o categorietipologicã , ceea ce este – cred cã sunteþi de acordcu mine – altceva.

– Nu credeþi cã ar fi trebuit sã vã fi delimitat cevamai ferm de protocronismele mai vechi sau mai noi, careîºi mai fac încã simþitã prezenþa în anumite cercuri lite-rar-culturale?

– Iatã o întrebare care mã mirã cu adevãrat.De-a lungul celor aproape ºapte sute de pagini alelucrãrii nu cred sã fi folosit vreodatã acest ter-men: protocronismul. N-aveam cum s-o fac. ÎnDe la proletcultism la postmodernism , apãrutã recent,Florin Mihãilescu face o radiografie convingã-toare a fenomenului de care, afirmaþi Dvs., ar fitrebuit sã mã delimitez „ceva mai ferm“. Dacã

protocronismul este, în esenþã, expresia senti-mentului de inferioritatea culturii noastre faþã demodelele francez, german º.a., fiind apoi detur-natã ºi, respectiv, sechestratã de naþionalismulcomunist de dupã cunoscutele „teze din iulie“,categoria pe care o analizez ilustreazã modul cumaceastã culturã îºi asumã periferialitatea istoricãnu numai prin pitoresc, sã zicem, sau prindiegezã compensativã, dar ºi prin apelul – reiterat,mai mult sau mai puþin conºtientizat – la ceea ces-a numit metafizica abisalã a Rãsãritului, existen-tã în teologia apofaticã ortodoxã, cu finalitatesoteriologicã ºi pentru care evenimentul nu estedecât o întâmplare iar existenþa însãºi stã subsemnul provizoratului etern. De aici, de la virtual(în limbaj teologic: „lãuntric nemanifestat, dar înputinþã de manifestare“) se contureazã soluþiaconvertirii – ab interioribus! – a negativului în po-zitiv, intuitã prima datã de Blaga ºi susþinutã apoi,cu obstinaþie, de Constantin Noica, însã dupã ceIon Barbu o enunþã, antologic, în Rãsãritul Crailor :„Niciodatã piatra...“ º.a. Deºi balcanismul este,categorial vorbind, produsul, la noi cel puþin, alurbanismului în dezvoltare, el þine mai degrabãde un clasicism sui-generis, re-scriind un spiritmeridional în conjuncturi istorice mereu coerci-tive.

– Dupã 1989 aþi fost unul dintre profesorii care s-au implicat mult ºi în viaþa universitarã. Ce impresievã face Clujul universitar din zilele noastre?

– E adevãrat, dupã 1990 am pus osul, dacã mãpot exprima astfel, la înnoirea Universitãþii noas-tre. Mai întâi ca decan al Facultãþii de Litere(1992-1996), apoi ca prorector (1996-2002) ºi,câteva luni, ca rector interimar. Într-o instituþiede învãþãmânt superior care se respectã, funcþiade conducere nu mai este una simbolicã, ci în celmai înalt grad managerialã. Aºa cum am maispus-o cu altã ocazie, nu este deloc simplu sã ges-tionezi ºi nici sã internaþionalizezi, în termeniicompetitivitãþii reale ºi în condiþiile în care tezbaþi sã menþii autonomia universitarã, o insti-tuþie cu aproape 50.000 de studenþi, alcãtuitãacum din 20 de facultãþi, având în proprietatepeste 100 de clãdiri º.a. Cum vãd viaþa universi-tarã astãzi? Destul de amestecat, cu lucruri buneºi mai puþin bune. Un lucru mi se pare evident:masificarea învãþãmântului superior a dus la oscãdere îngrijorãtoare a calitãþii acestuia pe planulpaideic dar ºi pe acela al performanþelor ºtiinþi-fice.

– Dar despre viaþa literarã clujeanã ce ne puteþispune?

– Sper cã repunerea pe picioare a Editurii„Dacia“ ºi a Tribunei sã facã un front comun cuexcelenta revistã Apostrof dar ºi cu noul Echinox casã scoatã, împreunã, Clujul literar din som-nolenþa cronicizatã.

– Care vã sunt proiectele de viitor, dincolo de ceea ceeste deja anunþat – o Bibliografie despre sud-estul înconºtiinþa culturalã româneascã ºi o nouã serie de treivolume purtând, simptomatic, titlul de Balcanologie , dincare a apãrut, tot în 2002, volumul întâi?

– O carte-interviu ºi, mai ales, tratatul deesteticã ºi teorie literarã la care lucrez, cu inter-mitenþe, de câþiva ani. Este, dacã vreþi, ºi o datoriefaþã de instituþia în care – nu-i aºa– îmi trãiesctraiul.

n


Interviu realizat de I. MAXIM DANCIU


„Ca indivizi, avem responsabilitatea moralãde a modela viitorul ºi nu trebuie sã neconsiderãm niºte resturi de epavã plutitoare

sau aruncate la þãrm de un curent puternic al istoriei.“(Karl Popper1)

1. ArgumentSemnalãm în literatura Europei de Est un

profil puternic individualizat al utopiei – replicãdistinctã ºi concretã a modelului utopic imaginarºi în acelaºi timp produs exponenþial al orientãri-lor utopiei moderne. Tendinþa generalã a utopis-mului est-european a fost aceea de a-ºi imaginasocietãþile fantasmatice sub forma unui macro-cronotop guvernat de principii antagonice cupuncte de plecare în realul imediat: binele imagi-nat, aplicat în structurile reale ale societãþii se do-vedeºte a fi rãu, fericirea devine nefericire, revoluþiapresupune reacþiune, stânga presupune existenþadreptei. Pe de-o parte, perfecþiunea structurii sis-temului social imaginat se opune întotdeauna îm-plinirii dorinþelor individului (avem în vedereaici experimentul totalitar al comunismului), pede altã parte o astfel de ‘perfecþiune’ nu trebuieimaginatã întrucât ea a existat aievea, scriitorulresimþind acut pierderea ei (ne gândim la mitulimperiului, a cãrui imagine este ades invocatã înpaginile literaturii est-europene).

De-a lungul evoluþiei sale, utopia literarã aEuropei de Est parcurge un traseu bine indivi-dualizat, deºi adesea ignorat de exegeza utopicã,în favoarea studierii cu precãdere a scrierilor uto-pice din literatura apuseanã. Conul de umbrã încare au fost þinute utopiile Estului, s-a transformattreptat într-un spaþiu protector în care temeleutopiei s-au dezvoltat cu originalitate, fãrã conta-minãri ºi influenþe, dezvãluind o faþã cu totulnouã, sensibilã ºi imprevizibilã a utopiei. Douãsunt temele instituite de cronotopul utopic est-european: imperiul ca realitate idealizatã ºi înacelaºi timp fantasmã a istoriei ºi statul totalitar, camãrturie concretã a eºecului visului utopic trans-

pus în practicã. Fãrã deosebire de temã, modelulutopic care se dezvoltã în aceastã arie geograficã,reuºeºte dintru început sã punã în evidenþã valoripe care utopia literarã occidentalã le va descoperidoar înspre sfârºitul secolului al XX-lea, odatã cucreºterea interesului pentru anti-utopii. Acestevalori sunt legate de om ºi preocupãrile lui,vizeazã individul ºi nu masele, pun accentul pedezvoltarea ºi desãvârºirea personalitãþii ºi nu pelegitimarea sau instituirea modelului perfect2.

Dezvoltarea unei comparaþii utopie apuseanã– utopie rãsãriteanã, pertinentã ºi profitabilã înrealizarea profilului complet al modului/genuluiutopic, depãºeºte ambiþiile prezentei lucrãri, pu-tând constitui în sine obiectul unui studiu apro-fundat. Nu ne putem abþine însã în a semnalagenerozitatea subiectului, susþinut de varietatea ºiineditul materialelor pe care literatura est-euro-peanã le poate pune la dispoziþia cercetãtorului.

O tipologie sumarã a utopiilor Europei Cen-trale ºi de Sud-Est ar scoate în evidenþã teme ºimotive familiare matricei imaginarului utopic,începând cu tema organizãrii sociale perfecte (îndiversele ei forme - insulele blajinilor, imperiul,statul totalitar) ºi sfârºind cu motivul vieþii ne-sfârºite, întâlnit în basmele populare (Tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte). Fie cã este vorba deliteraturã popularã sau literaturã cultã, articol depresã sau studiu socio-politic, specificul literaturiiutopice est-europene constã în faptul cã didacti-cismul observaþiilor se amestecã cu visarea propicenaºterii lumilor virtuale. Evocarea nostalgicã, re-veria ºi refugiul în trecut constituie un tip inde-pendent al utopiei rãsãritene pe care îl vom anali-za discutând imaginea Imperiului ca fantasmã a rea-litãþii.

Dacã visarea a constituit starea iniþialã a uto-piei rãsãritene ºi i-a accentuat predispoziþia spreeupsihie (nu putem ignora influenþa ortodoxiei înaceastã zonã), secolul al XX-lea îi rezervã contac-tul traumatizant cu realitatea prin intermediulsocietãþilor totalitare instaurate în numele valo-rilor utopice. Modalitãþile de prezentare a utopieicomuniste în literaturã ori în studiul riguros so-ciologic/politologic (care vine sã înlocuiascã în

zilele noastre stilul ’didactic’ frecvent în câmpulutopiei) se transformã într-o adevãratã anti-utopie a utopiei. Scriitorii se vor întrece în a re-considera realul ca sursã de inspiraþie ºi a-ºi folosiimaginaþia pentru a demonta, prin intermediulimaginilor convingãtoare, structuri ce în alte tim-puri ar fi trecut fãrã ºovãire drept creaþii ima-ginare. Cu alte cuvinte, literatura Europei de Estne oferã cadrul de fiinþare a unei stãri de fapt încare valorile au fost rãsturnate: realul este per-ceput ca eºec al punerii în practicã a fantasmelorimaginaþiei, în timp ce imaginarul se vede nevoitsã-ºi refacã prestigiul prin recuperarea dimensiu-nii realiste, capabilã sã pãstreze o minimã legãturãcu istoria ºi sã readucã lucrurile în echilibru.Aceastã condiþie dualã oarecum nesigurã afenomenului utopic este ipostaziatã de utopiacomunistã, atât de frecventã în spaþiul Europei deEst. Aºa cum se dezvoltã aceasta în practicã ºi înliteraturã, poate fi consideratã prototipul ideal alhibridului utopic matricial, experienþã pe careutopia apuseanã n-a cunoscut-o decât parþial ºidoar ca ‘încercare de laborator’, prin intermediulimaginaþiei utopistului. Profilul utopiei comu-niste este creionat cu exactitate de NorbertoBobbio în eseul sãu The Upturned Utopia: “Esteutopia care, timp de cel puþin un secol, i-a fasci-nat pe filosofi, scriitori ºi poeþi..., cea care a pus înmiºcare mase întregi de deposedaþi ºi i-a îndem-nat spre acþiunea violentã, cea care a împinsoameni cu un înalt simþ moral sã-ºi sacrifice pro-priile vieþi, sã înfrunte închisoare, exilul ºilagãrele de exterminare, o utopie a cãrei forþãnezãgãzuitã, material ºi spiritual, a pãrut, în anu-mite momente, irezistibilã, de la Armata Roºie laMarºul cel Lung al lui Mao, de la cucerirea pu-terii în Cuba de cãtre un grup de oameni hotãrâþi,la lupta disperatã a poporului vietnamez împotri-va celei mai mari puteri a lumii. În una dinscrierile de tinereþe – de ce sã nu ne amintim? –Marx definea comunismul drept ‘soluþia la enig-ma istoriei’”3. Afirmãm fãrã reþinere cã utopiacomunistã reprezintã simbioza dintre utopiapracticã ºi utopia didactic-prospectivã, definindu-se în acelaºi timp ca simbol al co-existenþei con-trariilor – sugerat de utopia platonicianã ºi expli-citat de Karl Popper: utopie aplicatã, ea este înaceeaºi mãsurã cea mai severã antiutopie capabilãsã-ºi punã în evidenþã nereuºitele.

Soluþiile cãutate de ideologi se dovedesc a fiaspru sancþionate de scriitorii care, treziþi dinstarea comodã de contemplare a ‘fantasmelor’produse de imaginaþia exacerbatã, revin la per-spectiva realistã care le asigurã dialogul cu reali-tatea pornind de la o premisã empaticã ºi maipuþin una a ‘turnului de fildeº’ în care atot-stãpânitoare e imaginaþia. Soluþiile utopiei suntsoluþii ale prezentului funcþionând în ordineasocialã; ele sunt indicate de Vladimir Tismãneanuîn studiul sãu Fantasmele salvãrii : “acceptareaordinii bazate pe tensiuni, contradicþii ºi risc”,consideratã soluþie anti-utopicã sau “respingereamodernitãþii în numele visurilor colectivist – sal-vaþioniste”, vãzutã ca soluþie neo-utopicã4. Înacelaºi timp însã, ele sunt supuse ºi experimentu-lui literar (discursul anti-utopic, eseul autobi-ografic) sau studiilor avizate privind totalitarismul(Tv. Todorov, Cz. Milosz, B. Ficeac, V. Tismãnea-nu). Eºecul utopiei practice este dublat de eºeculmiºcãrii anti-utopice – incapabilã sã gãseascã re-surse îndejuns de puternice sã revigoreze cu ima-gini ºi teme noi tiparul obosit al utopiei/anti-uto-piei. Fenomenul este surprins cu exactitate de G.M. Tamás: “Astãzi avem din nou parte de îndoc-trinare, de militantismul orb, xenofobia anti-occi-dentalã ºi anti-capitalistã ºi de dispreþul revoluþio-nar faþã de lege – aduse toate de acele miºcãri carese osteneau, doar cu câþiva ani în urmã, cerânddin rãsputeri respectarea drepturilor omului” 5.

n Eugenia Irimiaº

Virtualitate ºi istorie în literatura est-europeanã

Aurel Terec Monumentul Eroilor Revoluþiei din 1989 (piatrã, bronz), Cluj-Napoca


Într-o spiralã fãrã de sfârºit a evoluþiei, experi-mentul ºi imaginaþia, practica ºi închipuirea, dor-inþa ºi visul, se contopesc în spaþiul Europei ori-entale în moduri inedite pe care vom încerca sã lecreionãm succint.

2. Real ºi imaginar în literaturaest-europeanã

Spaþiul Europei de Est, cu exemplele sale con-crete, reprezintã un spaþiu privilegiat de mani-festare a experimentului utopic în întreaga savarietate practicã ºi literarã. Trãsãtura cu totulparticularã a modului utopic est-european de-alungul întregii sale existenþe ca experiment artis-tic ºi modalitate de reprezentare a realitãþii este cãaici visul ºi speranþa par a se fi coborât în istorie,în timp ce “aºteptarea utopicã” nu mai esteapanajul unei societãþi elitiste ci se transformã, aºacum observã J. J. Wunenburger, în “efectirezistibil al jocurilor cauzelor istorice care sedezvoltã în spatele nostru”6. Cu precãdere înultimul secol al mileniului al doilea, în mentali-tatea utopicã ºi în diversele forme de manifestareartisticã ale modului utopic, realul ºi imaginaruldovedesc predispoziþie pentru dialog, împru-mutându-ºi unul altuia uneltele, amestecându-ºiadesea ariile de influenþã. Discutând despre mo-delul utopiilor totalitare ale prezentului, NikolaiBerdiaev întrevede ineditul situaþiei ultimeijumãtãþi de secol, când, spune el, “viaþa mergeîmpreunã cu utopiile”7. Fernando Ainsa, exegetuluruguayan al lumilor utopice observã cumpromisiunea ‘viitorului luminos’ se combinã cuimaginea unei “istorii complice, funcþionând ca ogaranþie pentru a realiza ceea ce fusese pre-anunþat în textele canonice”8. Tandemul raþiune-putere, propriu matricei utopice e regãsibil îndiversele organizãri ale societãþilor reale, însã fãrãacelaºi succes pe care îl repurteazã în ficþiune. Înimaginarul utopic, prin convenþie, se acceptãideea cã totul poate fi planificat, prevãzut – împli-nirea care succede unei planificãri globale repre-zentând una din condiþiile de existenþã ale uni-versului utopic. În realitate, dimpotrivã, organi-zarea totalitarã a dovedit cã nu se poate prevedeatot ºi cã ‘fericirea’ obligatorie a utopiilor realiste aeºuat lamentabil 9; cu alte cuvinte imaginarul esteprevizibil, în timp ce realul e definit de imprevi-zibil. Totalitarismul a revelat aceastã dublã faþã autopiei în care J. J. Wunenburger vede “un lux alvisului” dar ºi “o otravã a vieþii”10. El observã cãceea ce se întâmplã în totalitarism este încercarea“din orgoliu de a plia istoria pe imaginar” 11 –experiment care a gãsit teren fertil în spaþiul pre-dispus la reverie al Europei de Est. Aici suntemmartorii experimentului utopic comunist, insinu-at adânc atât în realitate cât ºi în ficþiune ºi defi-nindu-se ca ‘ideologie globalã’ a societãþii. Încer-când sã defineascã ºi sã explice o astfel de evoluþieistoricã ºi de tendinþã socialã în acest spaþiu,Tzvetan Todorov sesizeazã dubla determinare –realã ºi imaginarã – a societãþilor totalitare: “... amtrecut de la o societate a cãrei legitimitate vine dela tradiþie, deci de la ceva ce îi este exterior, la osocietate dominatã de modelul contractului, lacare fiecare aderã sau nu. Acest contract, se ºtie,nu are nici o realitate istoricã sau antropologicã,dar furnizeazã modelul de organizare a instituþi-ilor noastre”12. Probabil cã aici modelul ‘contrac-tului’ a fost receptat în momente istorice care auaºezat laolaltã realitatea ºi imaginarul, nevoia“istoricã” a unui model de organizare, complinitãde matricea utopicã.

2. 1. DelimitãriDiscuþia imaginarului utopic în spaþiul est-eu-

ropean impune anumite delimitãri ce vizeazãmomente ale dezvoltãrii genului din punct devedere diacronic pe de-o parte, dar ºi ca extinderepe o anume arie geograficã. Prin urmare, pentruo mai mare exactitate, vom folosi în analiza noas-trã sintagma Europa de Est ca termen general ca-re identificã spaþiul de manifestare al regimurilortotalitariste, începând cu a doua jumãtate a seco-lului al XX-lea ºi care cuprinde fãrã deosebirespaþii din centrul Europei (Polonia, Cehia, Unga-ria) sau din zona sud-esticã (România, Bulgaria,Albania, Serbia, Croaþia). Când însã ne vom refe-ri la condiþiile de existenþã ale imaginarului uto-pic plasat în istoria mai veche a acestei arii geo-grafice, vom face distincþia între Europa Centralãºi Europa de sud-est întrucât tendinþele de mani-festare a imaginarului utopic în literatura celordouã zone menþionate se vor resimþi în perioadeistorice diferite (secolele XVII-XVIII- XIX pentrusud-estul Europei ºi cu precãdere sfârºitul desecol al XIX-lea ºi începutul de secol XX, în cazulEuropei Centrale) ºi în modalitãþi de expresie diferi-te (miºcarea revoluþionarã utopicã ºi respectiv, li-teratura memorialisticã cu tentã utopicã). Menþi-nem ºi în acest caz însã observaþia potrivit cãreia,în ciuda oricãrei delimitãri de naturã spaþialã sautemporalã, sinestezia real-imaginar în spaþiulEuropei de Est, conferã individualitate scrierilorutopice din aceastã zonã.

Pentru sud-estul Europei utopia înseamnãimaginea exacerbatã a mãreþiei ImperiuluiBizantin – simbol al idealului utopic realizat. Maiînseamnã întoarcere în sine, eupsihie, cu punctde plecare în ortodoxie. În cazul Europei Centra -le, identificãm aceeaºi temã – a imperiului ca ima-gine a macrosistemului funcþionând fãrã greº; aicivom întâlni uimitoare coincidenþe de idei, temesau discursuri referitoare la evenimentele socialediscutate, care indiferent de perioada la care sereferã, au ca punct de plecare utopia. Acestea fieinvocã nostalgic, fie descriu în termenii realismu-lui o lume asupra cãreia ‘idealul social ipostaziat’ºi-a pus amprenta.

Dincolo de ‘ordinea socialã’ descrisã, intuim oputere ‘pozitivã’, latentã dar difuzã, acþionândspre binele omenirii ºi care a impresionat puter-nic scriitorul. În ceea ce priveºte miºcarea revolu-þionarã utopicã, aceasta cunoaºte scurte perioadede entuziasm care strãbat întregul spaþiu est-eu-ropean, care se propagã în lanþ (la scurte intervaletemporale) ºi care îºi pun necondiþionat amprentaasupra literaturii þãrilor respective. Utopia revo-luþionarã, regãsibilã în acest spaþiu, este imagineadistorsionatã a utopiei, alteratã de visuri de putereºi fantasme ale perfecþiunii cu orice preþ. Peaceasta o vom numi anti-utopie.

2. 2. PerspectiveEuropa Sud-esticã.

Sud- estul Europei îi cuprinde pe neogreci,albanezi, bulgari, sârbi, croaþi ºi români – popoareunite de concentrarea într-un spaþiu geograficcomun – Peninsula Balcanicã – ºi prin destinulistoric asemãnãtor. Ceea ce apropie anumite ele-mente al literaturii sud-estice de specificul mo-dului utopic este, întâi de toate o atitudine cutotul specialã pe care scriitorul o are în faþa reali-tãþii, atitudine pe care Mircea Muthu o descrie camanifestându-se sensibil la factorul exterior(cercetãtorul îl numeºte “sentimentul istorieitragice”), pe care l-a simþit “la modul coercitiv

sau ca pe o provocare” ºi la ai cãrui stimuli areacþionat printr-un soi de “repliere”, “un apel –sugerat de modelul folcloric – la un alt timp” 13,“al primordialitãþii”14. Aºezat întotdeauna “subvremi” scriitorul din aceastã parte a Europei re-simte povara istoriei ºi îºi întoarce privirile înspresine: Ion Barbu în Rãsãritul Crailor mediteazã:“Civilizaþia noastrã e sortitã sã petreacã în virtualºi interior. Neputând clãdi în exterior. Neputândclãdi în afarã (e ºi prea zadarnic pentru aceasta),în inimile noastre se cade sã întemeiem; turnurivibrãtoare speranþei, aurite bolþi, laudei: clopot-niþe, adâncimi soarelui netemporal”. Într-oscrisoare adresatã lui Tudor Vianu, ”exterioritãþiifãrã leac” poetul îi opune “zidirea în noi” care nueste altceva decât chipul ascuns sub vãl al eupsi-hiei, sora bunã a utopiei aplicatã la individualitate.Salvarea prin creaþie, prin asumarea lumilorimaginare ca pe o a doua realitate netezeºte dru-mul înspre visarea ‘cu ochii deschiºi’ familiarãmediului revoluþionar al începutului de secol alXIX-lea. În fapt “sancþiunea moralã” (M. Muthu)a lumii supusã istoriei, “tânjeala dupã perfecþie”(Ion Barbu) ºi amintirea Bizanþului dispãrut –sunt elementele care imprimã tuºa utopicã acesteilumi aflatã la porþile Orientului. Refacereagrandorii pierdute a Bizanþului ori alunecareaînspre utopia interioarã prin intermediul orto-doxiei, reprezintã o cale de evadare în universullumilor posibile ºi perfecte, proprie zonei de sud-est a Europei. Mircea Muthu înregistreazã dez-voltarea fenomenului, accentuând în subsidiarinterconexiunea real – imaginar: “Determinãrilegeopolitice ºi ideologice conferã substanþã echili-brului instabil, provizoratului, abisalului ºi nunumai: ele cauzeazã “cãderile” sud-estului, obli-gat sã-ºi asume conjuncturalul ºi sã cultive virtu-alul fie în gramatica derizoriului, fie în aceea atragicului. Virtualul, tradus în “lumea posibilului”sau, religios vorbind, în “lãuntricul nemanifestat,dar în putinþã de manifestare” orchestreazã pro-cesul, resimþit drept crucial în rãsãrit, anumeconvertirea negativului în pozitiv sau, cu alþi ter-meni, a “cãderii” în salvare prin creaþie” 15.

Decurgând în mod firesc din acest profil almodului utopic, diversele ‘personalizãri’ ale posi-bilului (virtualului) în imageria româneascã auconstituit preocuparea predilectã mai cu seamã aunor filozofi precum Nae Ionescu (Curs deMetafizicã, 1928-1929), Mircea Vulcãnescu (1932),Constantin Noica (Istoricitate ºi eternitate) , LucianBlaga (Elanul insulei. Aforisme ºi însemnãri) . Înstudiul sãu Dinspre Sud-Est, Mircea Muthu atrageatenþia cã “analiza psihiei româneºti încorporatãîn limbaj”16 conduce la concluzia “primatuluiposibilului asupra realului” 17 – un ‘posibil’ aºezatîn opinia cercetãtorului, sub semnul virtualului“înþeles ca ºi capacitate de deschidere/ adaptabili-tate/ supravieþuire în condiþiile conjuncturaluluiºi ale provizoratului istoric”18. Nae Ionescu încursul sãu distinge trei feþe ale posibilului:“lumea incertitudinii”, posibilul ca ‘generic’ ºivirtualul pur sau transcendenþa însãºi19 în timp ceMircea Vulcãnescu semnaleazã “imensitatea celorposibile” ºi rezumând o pledoarie a lui NicolaeBerdiaev, scoate în relief funcþia imaginativã a vir-tualitãþii în spaþiul est-european: “...lãuntriculnemanifestat, dar în putinþã de manifestare, aavut totdeauna în Rãsãrit mai mare preþ decâtforþa aparentã ºi forma exterioarã pe deplin actu-alizatã, care ºi-a istovit posibilitãþile”20. Dinaceastã perspectivã, filozoful fixeazã în cheiemesianicã (prea puþin îndepãrtatã de imagineautopicã a elitei într-o societate virtualã) menireapoporului român: “Va trebui solid ºi sistematicdovedit cum în firea noastrã zac posibilitãþile unei

à


mari ºi noi sinteze de culturã ºi soluþii propriimarilor probleme ale vieþii”21.

În spaþiul sud-est european îmbibat de istorie,spaþiul virtual de la care se revendicã deopotrivãfilosoful ºi istoricul, scriitorul-cronicar sau poetuleste unul al virtualitãþii perfecte, judecatã în ter-meni întemeietori de utopie (Adevãrul, Binele,Frumosul) ºi al cãrui ctitor – în ipostaza simbo-licã a ‘îngerului cãzut’ îºi pregãteºte reintegrareaîn Lumea armonioasã prin asumarea condiþieisale duale, concomitent perfectã ºi imperfectã:“...noi nu reuºim sã prindem ordinea, suntemcãzuþi din ea, dar valorile noastre – în speþã ade-vãrul, binele, frumosul – substitutul ordinii pecare o obþinem sunt, ca ºi rãspunsul nostru, plãs-muirea noastrã ºi felul nostru de a face sã intre înordine, pe cât poate intra, spiritul cãzut”22. Înacest spaþiu agresat de spectrul limitelor – fixatede Mircea Muthu în sfera geopoliticului ºi istori-cului 23, suntem martorii unei metamorfoze artis-tice familiarã imaginarului utopic ºi în acelaºitimp definitorie pentru modul utopic. O menþio-nãm ca atare chiar dacã, dupã ºtiinþa noastrã ea nua fost consemnatã în diversele momente în care aintrat în discuþie - ca moment specific în evoluþialiteraturii române – drept posibilã exponentã amentalitãþii utopice. Este vorba despre “uimi-toarea idee” cum o numea Noica a minus-cu-noaºterii aparþinând lui Lucian Blaga “prin carenegativul e convertit în pozitiv ºi îngrãdirea omu-lui în sursa lui de creaþie” 24. Retragerea în interior,salvarea prin creaþie reprezintã, pentru o bunãbucatã de timp ‘istoric’ utopia în sud-estul Euro-pei pentru cã literatura a însemnat aici mai multdecât virtualizare a lumilor posibile; ea a însem-nat supravieþuire, rezistenþã în faþa istoriei agre-sive ºi în aceeaºi mãsurã, eliberare interioarã 25.Spre exemplu, vicisitudinile vremilor submineazãînsãºi condiþia imaginii istorice (reale) a þãrii,aceasta existând într-o ordine “pe dos” a Lumiiîntâi în virtual ºi doar mai apoi în real; remarca oface Emil Cioran în Schimbarea la faþã a României ;“defectul României”, spune el, este acela cã “afost prea multã vreme o potenþialitate” ºi “a întâr-ziat sistematic sã devinã o actualitate”26. Credemcã acesta este ºi cel mai serios motiv pentru careîn literatura românã utopiile pot sã încapã într-unîngust raft de bibliotecã; proiectul revoluþionar,programul politic, experimentul practic de tipulfalansterului – au surclasat creaþia literarã, rãmasãîndelung în umbrã. Încã un argument ºi o expli-caþie a acestei stãri de fapt, improprie oarecumistoriei dar atât de familiarã mentalitãþii româ-neºti: “...accentul cade în mentalul românesc, –observã Mircea Muthu - nu pe “nu încã” ci pe“ºi...ºi”, acesta din urmã traducându-l pe între”27

ºi definind ingenios posibilul atât ca instanþiere avisului/ idealului în realitate cât ºi ca deschidere arealitãþii înspre imaginar28.

Imaginarul utopic se împlineºte în spaþiulsud-est european ºi mai restrâns, în cel românesc,prin contaminarea profundã cu istoria. Explicaþiaeste probabil de gãsit în teoria adevãrului dublu 29

(dobândit prin cunoaºtere intuitivã/ divinã ºiraþionalã/ umanã) care trimite la existenþa con-comitentã a douã realitãþi – una noumenalã ºi altafenomenalã ºi care constituie în opinia noastrã, oposibilã punte între dicotomia real/ imaginarîntreþinutã tranºant de literatura apuseanã ºi per-misivitatea Europei orientale, tradusã în coexis-tenþa real – imaginar ºi ipostaziatã de acel imaginalinvocat de Henry Corbin. Acelaºi spaþiu sud-esteuropean nu va refuza nici experimentulfalansterului dupã modelul teoretic al utopieifranceze ºi va fi în aceeaºi mãsurã, permeabilcurentului ‘reformator’ al revoluþiilor paºoptise,cu ecou în creaþiile literare ale vremii.

Europa Centralã Dacã în literatura sud-est europeanã ele-

mentele modului utopic sunt oarecum infuzateîn producþii literare ocazionale, în spaþiul central-european temele ºi motivele utopiei sunt absorbi-te de o specie literarã bine conturatã, anume cea atextului confesiv în a cãrui zonã includem me-moriile, fragmentul de jurnal, autobiografia, eseulsau romanul autobiografic. Confesiunea îndepli-neºte un dublu rol: regresia într-un trecut ideali-zat, depozitar al unor valori familiare utopiei, re-gresie având funcþie compensatoare ºi, în al doilearând acuza adusã prezentului în care scriitorul es-te transformat în martor neputincios al confiscãriiimaginarului de cãtre istorie – ºi ne gândim aici laexperimentul revoluþiilor ce vor instaura utopiarealistã ºi legea totalitarismului.

Pentru literatura Europei Centrale statul per-fect e simbolizat de imaginea Imperiului Austro-Ungar evocat cu nostalgie în scrierile lui ªtefanZweig, Milos Crnjanski, Carolus L. Cergoli,Franyo Zoltán, Czeslaw Milosz, Miroslav Krleza,A. E. Baconsky. Tema imperiului aºa cum este eatratatã în literatura central-europeanã a secoluluiXX e dominatã de o mentalitate nostalgic – isto-ristã a scriitorului, în care realitatea ca obiect destudiu estetic se amestecã imperceptibil cu ati-tudinea scriitorului faþã de istorie. Dacã scriitorulface însã referire la prezent, proiectul utopic îºimetamorfozeazã componentele etalând valorinegative precum în romanul lui Bujor Nedelco-vici Al doilea mesager, în Jurnale sau Omul fãrã cali-tãþi de Robert Musil, sau în Oraºul tinereþii mele deCzeslaw Milosz. Trecutul stã sub semnul impe-riului distrus în vâltoarea istoriei; prezentul estemarcat de proiectul utopic denunþând eºecul uto-piei ºi dovedind existenþa unei mentalitãþi utopicebântuitã de conceptele de putere ºi manipulare,regãsibile în profilul statului totalitar.

Utopiile cu trimitere înspre trecut descriu, înîntreaga sa amplitudine barocã, o lume dupã mo-delul ‘Vîrstei de Aur’, cu trãsãturile specifice aces-teia: imobilitate, securitate, pace, calm. Mentali-tatea predominantã a perioadei 1900-1914 seidentificã cu trãsãturi utopice ca armonia, sereni-tatea. Viena ºi Împãratul, provinciile imperiale –dispuse concentric faþã de Centru, simbolizeazãatât din punct de vedere economic cât ºi spiritualo stabilitate îndelung evocatã în operele scriito-rilor amintiþi. Asemeni însã modelului sud-esteuropean care exaltã, pe o altã coordonatãistoricã, lumea pierdutã a Bizanþului, metaforaImperiului din spaþiul central-european semnificã

doar “Un paradis relativ ºi provizoriu”30

ªtefan Zweig 31, de exemplu, descrie începutulde secol ca “Vârsta de Aur a statorniciei”, când“totul pãrea sã se sprijine pe temelii de granit”,când “toate îºi aveau o noimã” ºi “ fiecare ºtia ce ise cuvine, ce este permis ºi ce nu.” Descriereasocietãþii continuã în aceeaºi notã, similarã lumiipe care Platon a imaginat-o cu secole în urmã: “Înacest vast imperiu, toate îºi aveau locul lor binestabilit, nimic nu se clintea, iar sus de tot se afla,încãrcat de ani, împãratul.” Scriitorul pare sãdescrie utopia pe pãmânt: milioane de oamenitrãiau ºi munceau pentru un ideal concret – “si-guranþa zilei de mâine”; el devine astfel unreporter care consemneazã cum obsesiile utopieiprind viaþã: credinþa în cea mai bunã din lumileposibile, convingerea profundã cã progresul bazatpe ºtiinþã reprezintã soluþia tuturor problemelornoastre. Fiecare moment îl pregãtea pe urmãtorul,fiecare succes prevestea un altul ºi toate eraumenite sã construiascã lumea perfectã – fenomenpe care în termenii lui Karl Popper l-am numiinginerie gradualã. Dar aceastã lume edenicã –utopia în devenire, lumea unei “Viene de aur” s-adovedit a fi doar, cum spune Zweig, “un castel dinacelaºi material ca ºi visele”. A dispãrut înghiþitãde istorie, lãsând în urma ei decepþia a douãrãzboaie mondiale ºi o analizã mai pragmaticã atimpului ºi a evenimentelor în operele literare.

Însãºi descrierea modului de organizare aprovinciilor imperiale trimite la structura oraºuluiutopic: acestea sunt dispuse în cercuri concen-trice, cu marile oraºe gravitând în jurul capitalei –reflectându-i ºi completându-i mãreþia. Oraºeprecum Praga ºi Triestul sunt evocate de Urzidil,Svevo sau Cergoly; Vilniusul retrãieºte în memo-ria lui Czeslaw Milosz iar Lvovul prinde viaþa înpaginile lui Joseph Roth; zona de vest a Românieieste invocatã de descrieri ale Banatului/ Timiºoa-rei realizate de Milos Crnjanski (Itaca: Timiºoaraera poreclitã “Mica Vienã”), Camil Petrescu (Treiprimãveri. Spre Timiºoara), Méliusz Jozsef (Statui ºiumbre: “Pe vremea bunicului meu aceste melea-guri mai cunoºteau încã un simulacru de pa-ce...”), Virgil Nemoianu (Familia mea), LiviusCiocârlie (Clopotul scufundat). Câteva teme suntpredilecte ºi nu avem nici o reþinere în a detectaîn reiterarea obsedantã a acestora, nuanþe propriiutopiei, personalizate de condiþiile concret-istori-ce: cosmopolitismul, multietnicitatea, pluri-lingvismul (comunicarea), toleranþa, încredereaîn valorile civilizaþiei ºi culturii.

Secolul al XIX-lea reprezintã pentru centrulEuropei utopia împlinitã în istorie. ªtefan Zweig

à

Aurel Terec Complexul monumental „Fântâna lui Bãrnuþiu“ (piatrã), Sânmihaiul Almaºului


surprinde câteva din cele mai relevante trãsãturiale acestui timp, inscriptibile universului utopic:“Secolul al XIX-lea fusese, în idealismul sãu libe-ralist, sincer convins cã se afla pe drumul drept ºiinfailibil spre ‘cea mai bunã dintre lumi’. (...)aceastã credinþã în “progresul” irezistibil, neîntre-rupt, avea într-adevãr pentru acea epocã forþaunei religii; lumea credea în acest “progres” maimult decât în Biblie, ºi evanghelia lui pãrea a seadeveri, fãrã putinþã de tãgadã, prin aceea cãfiecare zi dãdea la ivealã noi minuni ale ºtiinþei ºitehnicii. În fapt la acest paºnic sfârºit de veac, omiºcare ascendentã generalã devenea tot mai vizi-bilã, tot mai rapidã, tot mai multiformã.” Scriito-rul invocã împliniri care au constituit de veacuriobsesii utopiene: confortul în diverse forme –automobilul, electricitatea, utilitãþle gospodãriei;ameliorarea sãnãtãþii; preocuparea pentru drep-turile individului; funcþia reglatoare a justiþiei;problema sãrãciei cvasi - rezolvatã; dreptul de votacordat; toate acestea culminând cu aducerea înprim – plan a maselor: “... sociologi ºi profesorise întreceau care mai de care sã propunã prole-tariatului un model de viaþã mai sãnãtos ºi chiarmai fericit”. Sã nu uitãm, toate aceste ‘fantasmeutopice’ sunt realitãþi consemnate în memorialis-tica central-europeanã, strãbãtutã de nostalgiatimpului pierdut al pãrinþilor care, ni se spune,erau mai aproape de lumea idealã visatã decât noi,în prezent: “tare mai erau pãrinþii noºtri pãtrunºide încrederea în puterea infailibil unificatoare atoleranþei ºi bunei înþelegeri. Ei credeau cu toatãfiinþa lor cã frontierele ºi divergenþele dintre na-þiuni se vor dizolva treptat în comunitatea umanãºi cã atunci întreaga omenire va avea parte depace ºi securitate, bunurile cele mai de preþ.”

Inventarierea nostalgicã a acestei recuziteutopice reprezintã tendinþa predilectã a autoruluide utopie în Europa Centralã ºi Sud-esticã, aceas-ta indicând dezamãgirea ºi extenuarea scriitoruluiîn dialog cu prezentul; el înceteazã a mai fi bardulvisãtor ºi entuziast al unui viitor optimist ºi întor-cându-se înspre lumea ‘pãrinþilor’, recunoaºtevaloarea fantasmelor acesteia: “Chiar dacã numaio iluzie, a fost cel puþin o iluzie minunatã ºinobilã, pe care pãrinþii noºtri au cultivat-o, maiumanã ºi mai rodnicã decât cuvintele de ordinede azi.”

n

Note

1. Vezi “The Best World We Have Yet Had: A Conversationwith Sir Karl Popper”, în G. R. Urban, End of Empire: TheDemise of the Soviet Union, Washington D. C., AmericanUniversity Press, 1993, p. 208.

2. Evidenþiem pragmatismul utopiei apusene în comparaþiecu ‘starea de visare’ proprie imaginarului utopic rãsãriteandin perspectiva unei ordini a lumii identificatã de Fryeastfel: “Omul trãieºte în douã lumi, numite tradiþionallumea naturii ºi a artei. Noi trãim într-o lume datã, înmediul fizic, în timp ºi spaþiu, ºi aceasta este lumea careface obiectul de studiu al ºtiinþelor naturii ºi al fizicii. Înacelaºi timp, încercãm mereu sã ne creãm o culturã ºi ocivilizaþie proprie. Acestea reprezintã lumea în care amvrea sã trãim ºi, în acelaºi timp, lumea pe care o creãm dinmediul în care trãim. Valorile, dorinþele, speranþele ºi ide-alurile aparþin de aceasta, ºi aceastã lume este mereu geo-centricã, mereu antropocentricã, mereu centratã pe om ºipreocupãrile lui.” în Northrop Frye, Spiritus Mundi: Essayson Literature, Myth and Society, Bloomington, IndianaUniversity Press, 1976, pp. 88-89.

3. NORBERTO BOBBIO, “The Upturned Utopia”, în After theFall:The Failure of Communism and the Future of Socialism, ed.Robin Blackburn, London & New York, 1991, pp. 3-4.

4. V. TISMÃNEANU, Fantasmele salvãrii. Democraþie, naþionalismºi mit în Europa post-comunistã, Traducere de Magda Teodo-rescu, Postfaþã de M. Steven Fish, Polirom, 1999, p. 51.

5. G. M. TAMÁS, “Socialism, Capitalism, Modernity”, înJournal of Democracy, vol. 3, nr. 3, (iulie 1993), p.71.

6. J. J. WUNENBURGER, L’utopie ou la crise de l’imaginaire,encyclopédie universitaire, jean-pierre delarge, éditeur,Paris, 1979, p. 11o.

7. Berdiaev citat de Christian Petitfils în Les socialistesutopiques, Paris, PUF, 1977.

8. FERNANDO AINSA, Reconstrucþia utopiei, Traducere deCorina Mãrgineanu, Clusium, 2000, p. 68.

9. Jean Lacoulture a numit sec. XX “secolul erorilor ideolo-gice” iar Fernando Ainsa apreciazã cã “utopiile care au fe -cundat ideologiile totalizante au servit drept alibi pentruagitatori ºi saltimbanci de tot felul, pentru impostori ceglorificau pastiºa ºi concubinajul, ºi nu au lãsat în urmãdecât vestigiile propriilor decoruri.” în F. Ainsa, op. cit., p. 68.

10. J. J. WUNENBURGER , op. cit., p. 223.11. Idem.12. TZVETAN TODOROV, Abuzurile memoriei, Traducere de

Doina Licã, Editura Amarcord, Timiºoara, 1999, p. 18.13. MIRCEA MUTHU, Dinspre Sud – Est, Editura Libra,

Bucureºti, 1999, p. 20.14. SERGIU AL. GEORGE, Arhaic ºi universal, Editura Eminescu,

Bucureºti, 198, p. 3.15. MIRCEA MUTHU, op. cit., p. 100.16. Idem, p. 103.17. CONSTANTIN NOICA , Istoricitate ºi eternitate, Editura

“Capricorn”, Bucureºti, 1989, p. 57. 18. MIRCEA MUTHU, op. cit., p. 111.19. Din perspectivã utopicã, am sugera cã prima accepþiune

(care trimite, aºa cum observã M. Muthu, la “precaritateade fond a existenþei” în op. cit., p. 101) poate constituipremisa oricãrei utopii; cu alte cuvinte, tãrâmul înºelãtor

ºi imprevizibil al realitãþilor posibile se cere înlocuit cuvalori imuabile, din sfera perfecþiunii. Cea de-a treia –transcendenþa sau virtualul pur – poate fi consideratãtoposul de origine a utopiei în timp ce ‘posibilul ca generic’reprezintã în opinia noastrã locul de manifestare/ actu-alizare a imaginarului utopic. Despre cele trei accepþiuniale posibilului, vezi M. MUTHU, op. cit. , pp. 100-101.

20. Sud-Estul ºi Contextul European. Ce este sud-estul European?,Buletin VI, Editura Academiei, 1996, p. 156.

21. MIRCEA VULCÃNESCU, Despre spiritul românesc, în Jurnalulliterar, VIII, 1997, nr. 43-48.

22. CONSTANTIN N OICA , Simple introduceri la bunãtatea timpuluinostru, Editura Humanitas, Bucureºti, 1992, p. 179; MirceaMuthu observã cum afirmaþiile lui Noica vin “în conti-nuarea celor intuite ºi teoretizate de Blaga” cf. Muthu,Dinspre Sud-Est, p. 104.

23. Noica este din nou invocat pentru a puncta dimensiunilecatastrofale ale acestor limite: “suntem aici, într-o lumecãzutã ºi în periferialitate” sau, cum continuã MirceaMuthu “într-o virtualitate însoþitã de semnul amar alneîmplinirii” în Dinspre Sud – Est, p. 104.

24. CONSTANTIN N OICA , op. cit., p. 162.25. Vezi M. MUTHU, op. cit., p. 88.26. EMIL CIORAN, Schimbarea la faþã a României, Editura

Humanitas, Bucureºti, 1990, p. 87.27. M. MUTHU, op. cit., p. 105. Nu ne vom opri asupra

semanticii cuvântului, în profunzime analizat de autor încapitolul Aproximãri despre ontologia lui între, p. 17 ºi urm.Semnalãm doar câteva trãsãturi care îl apropie de imagi-narul utopic: “condiþia intervalului”, sens al unei “soluþiialternative” ce include “lumea posibilului, a virtualitãþiloreternizate oarecum pe stãrile conjuncturale”.

28. În fine, un argument legat de sensibilitatea arhaicã aestetismului românesc care ar explica interesul relativscãzut pentru utopie în literatura noastrã: în studiul sãudedicat spiritului sud-est european M. Muthu observãcum, în literatura noastrã “funcþia gnoseologicã a pitores -cului primeazã asupra decorativului ºi gratuitului” (op.cit., p. 106) or în structura cunoscutã, utopia literarãreprezintã un produs prin excelenþã ‘gratuit’ ºi ‘decorativ’.

29. Teoria aparþine lui Averroes ºi este preluatã în spaþiul sud-est european de Teofil Corydaleu în sec. al XVII-lea.

30. Cf. ADRIANA BABEÞI, Europa Centralã. Memorie, paradis,apocalipsã, Volum coordonat de Adriana Babeþi ºi CornelUngureanu, Polirom, Iaºi, 1998, p.9.

31. ªTEFAN ZWEIG, Lumea statorniciei, în Europa Centralã.Memorie, paradis, apocalipsã, Volum coordonat de AdrianaBabeþi ºi Cornel Ungureanu, Polirom, Iaºi, 1998, pp. 23 ºiurm.

P entru Robert D. Kaplan, cãlãtoriile înistoria Estului se intersecteazã cu cele dingeografia prezentului în aceastã parte de

lume. Un prezent care îºi deschide prea adeseaferestrele spre trecut. Trecutul absoarbe energiileprezentului într-o încremenire a cãrei semnifi-caþie s-a pierdut, ca într-un gest de despãrþire cenu a fost fãcut, totuºi. Strãbãtând spaþiul balcanicca reporter al simbiozei conflictuale între trecut ºiprezent, Kaplan descoperã mozaicul multicul-tural, surprins de varietatea ºi discrepanþele aces-tuia, într-un fel în care diferenþele sunt lãsate sãmãrturiseascã, dincolo de amprenta pitoreascã,istoria lor cenzuratã, uitatã ori îngropatã înindiferenþã. Balcanii sunt un loc al interferen-þelor rãmãse fãrã glas, un teatru de umbre a cãruireplici se aud direct în stradã. Pariul scriitoruluicu lumea Balcanilor este sã gãseascã în cele dinurmã expresia norocoasã fãrã a-i literaturizadezordinea pasionalã, ocolind deopotrivã ima-ginea sofisticatã ºi preþioasã, ori dimpotrivã, cea

prãfuitã ºi trivialã. Farmecul balcanic nu se aratãnici graþios, nici armonios. Seducþia palimpsestu-lui de forme, a bizarului ºi grotescului, chiar aurâtului insesizabil pentru majoritatea localnicilorcare au fãcut din inerþie o virtute a supravieþuirii,se realizeazã într-un contra-timp al Occidentului.Un farmec frustrant, dezvãluind doar partea vizi-bilã a ceea ce cãlãtorul întâlneºte în aceastã lume,mai cu seamã nemulþumirea refulatã în cinism,stigmatul fatalismului, stagnarea, corupþia paten-tã, alternând cu frumuseþea sãlbaticã a naturii, vi-talitatea oamenilor. Ceva rãmâne însã mereu as-cuns, amânat pentru o altã cãlãtorie, pentru unmai târziu, o promisiune misterioasã, înapoiaimagismului crud, uneori exagerat, ce schiþeazãun destin colectiv contorsionat de credinþe reli-gioase, facþiuni ºi rãzboaie, altul decât cel al Occi-dentului. Mai mult decât veridicitatea instanta-neelor balcanice ce rãspândesc seducþia poateamarã a acestei lumi a marginii, nicidecum mar-ginalã, cãrþile lui Robert D. Kaplan preiau liniile

de forþã ale imaginarului occidental despre Bal-cani. Farmecul balcanic cu tonurile sale sumbre,senzaþionale, melancolice ori violente ar fi maipuþin convingãtor dacã ar fi lipsi patosul sãu go-tic. Acest fior romantic al limitei, oscilând întreplãcerea de a vizita tãrâmuri exotice, (înafara lu-mii occidentale raþionalizate ºi controlate de mo-nopolul civilizaþiei), ºi spaima de barbarie, a culti-vat dualitatea celuilalt (ne-europeanul) fie ca duº-man obstinat ori potenþial supus domesticit. Go-ticul romantic a cartografiat percepþia acestei lumiîmpãrþitã între înãlþare ºi moarte, deriziune coti-dianã ºi eroism, mister al renaºterii naþionale ºieºec politic imprevizibil, zguduind de fiecare datãlumea Vestului în repetate convulsii politice ale„Fantomelor“ din Balcani pe care Robert D. Kap-lan le vâneazã cu asiduitate, încercând sã le atingãmisterul, þintesc la anomia balcanicã, facþionalis-mul distructiv, energia naþionalismului ºi funda-mentalismului religios, ca resurgenþe ale pre-mo-dernului ºi ameninþãri ascunse la contractualis-mul occidental. Mai presus de metafora rãuluicare trebuie exorcizat, dincolo de tradiþia ingredi-entului gotic, Robert D. Kaplan afirmã dreptul lao altã imagine pe care modernitatea Balcanilor l-acucerit.

n

n Marius Jucan

Farmec balcanic

alcanismul literar românescB


Al doilea rege al României, Ferdinand, care adepus jurãmântul constituþional în faþaParlamentului României, imediat dupã

decesul regelui Carol I, la 28 septembrie 1914, sespune cã s-a identificat complet cu idealulnaþional al românilor, cã ºi-a probat calitãþile de„bun român“ în înfãptuiri cu adevãrat revo-luþionare, dacã avem în vedere doar faptul cã arupt relaþiile de neam ºi sânge cu þara pãrinþilorsãi ºi cea în care s-a nãscut. Tãria de caracter a luiFerdinand era sinonimã cu cea a marilor bãrbaþice scruteazã cu dibãcie orizonturile neamului înslujba cãruia s-au pus, dorind a fi cu nimic maiprejos de tic-tacul de adâncime al momentuluiistoric ivit odatã cu prima mare conflagraþie mon-dialã din istoria omenirii. Avându-l ca model pepredecesorul sãu, Carol I, care se afirmase custrãlucire în bãtãlia de neatârnare ºi independenþã,dobândind ºi graþia încoronãrii ca rege, primuldin istoria României, dupã o luminoasã ºi dreaptãdar la fel de înþeleaptã domnie, Ferdinand aînfãptuit cu siguranþã cu românii cel mai marepas din istoria lor, de neatins în alte condiþii, celal reunirii în graniþele statale ale României Mariºi a celor din Transilvania, Banat, Criºana ºiMaramureº, alãturi de bucovineni ºi basarabeni,într-un fel relizându-se astfel visul mareluivoievod al unirii de la 1601, Mihai Viteazul.

Afirmându-se ca un conducãtor de þarã exi-gent ºi de o înþelepciune exemplarã, el va trãi alã-turi de poporul sãu clipe de anxietate, abnegaþie,exuberanþã ºi elan goliardic, conjunctiv cu privi-legiile dinastice ale familiei din care provenea.*Intelectual autentic, ale cãrui instrumente delucru se regãseau fireºte în nivelul de culturãgeneralã ºi de pregãtire de specialitate, la nivel deperformanþã, Ferdinand s-a dãruit cu totul ade-vãratelor cauze politice, sociale ºi morale aleromânilor prinºi ºi turtiþi mereu de vecinãtateamarilor imperii – otoman, austro-ungar ºi þarist.Nicolae Iorga îl caracteriza astfel : „Era un timidpânã la sfiala cuvântului ºi la groaza relaþiilor cusemenii. Avea o serioasã formaþie universitarã laBonn ºi se specializase cu mare pasiune pentruºtiinþele naturale, fiind chiar un autentic erudit“.Tot de la Iorga aflãm ºi cã Ferdinand avea o marepreferinþã pentru poezia lui Horaþiu, pe care îlcitea în original ca un temeinic cunoscãtor al lim-bii latine. 1

Ferdinand a fost prezent pentru prima datã înRomânia în anul 1881, cu ocazia încoronãriiunchiului sãu, Regele Carol I, iar din 1886 a par-curs ierarhiile militare în armata românã pânã lagradul de general de corp de armatã ºi inspectoral armatei. 2 Succesiunea la tronul României pãreaa fi periclitatã în momentul când Ferdinand s-aîndrãgostit de Elena Vãcãrescu, o fiinþã fermecã-toare ºi prietenã intimã a reginei Elisabeta, cãre-ia-i era ºi doamnã de onoare. Fiind româncã,cãsãtoria cu un moºtenitor al coroanei deveniseun obstacol de netrecut.3

Este ºi motivul pentru care Regele Carol I vahotãrî ca Ferdinand sã-ºi caute soþie printreprincipesele strãine. Prin urmare, el 1-a expediatdin þarã într-un lung voiaj, totodatã trimiþând-o ºipe reginã (care încuraja legãtura cu ElenaVãcãrescu) la mama sa, la Wied, unde a stat mai

mult de doi ani. Ferdinand, în schimb s-a întorsmult mai rapid, iar la întoarcere multã lume s-amirat vãzându-1 ºi însoþit de o frumoasã logod-nicã, principesa Maria**, nimeni alta decâtnepoata de fiu a reginei Victoria, tatãl ei fiindprincipele Alfred, duce de Edinburg, iar mama,principesa Maria Alexandrovna, fiica unicã a þaru-lui Rusiei, Alexandru al II-lea. Era clar pentrutoþi, Ferdinand pusese tronul înaintea oricãrui altconsiderent. 4

La fel, spre surprinderea tuturor, în 1916,dupã doar doi ani de neutralitate a României,regele Ferdinand I a decis intrarea României înrãzboi alãturi de forþele Antantei. Consiliul deCoroanã din 14/27 august, la care s-a luathotãrârea menþionatã mai sus, este relatat ºi înlucrarea-evocare Toamna pãtimirii noastre, apãrutãîn 1980, al cãrei autor este Vartan Arachelian,marele moderator de emisiuni culturale dinprimii ani de dupã 1990. Valoarea cãrþii este datã,fireºte, de serioasa documentare a autorului,aspect ce-i ridicã cota de interes în avalanºa decãrþi editate din fel de fel de iniþiative propagan-distice. Un citat din lucrarea amintitã (p.133-134)ne edificã, credem, asupra þinutei pe care o afiºaseregele în acel moment. Erau prezenþi în sufrage-ria cea mare a palatului Cotroceni în ziua de14/27 august 1916, la ora 10 dimineaþa, adicã, alã-turi de regele Ferdinand ºi prinþul moºtenitorCarol al II-lea, membri guvernului liberal (IonI.C. Brãtianu, Emil Costinescu, Emanoil Porum-baru, Alexandru C. Radovici, C. Duca, dr. Cons-tantin Angelescu, Victor Antonescu), foºtii primminiºtrii Theodor Rosetti, Petre P. Carp, TituMaiorescu, preºedintele Camerei, Mihail Phere-kide, vicepreºedintele Senatului, Constantin F.Robescu, ºefii partidelor de opoziþie Nicolae Fili-pescu, Take Ionescu ºi Alexandru Marghiloman,apoi cei doi foºti preºedinþi ai Camerei, Constan-tin Olãnescu ºi Constantin Cantacuzino Pãscanu.Atunci aveau sã fie rostite cuvinte de mare emoþieºi bucurie, am spune cã ºi hotãrâtoare pentru vii-torul României.5 Se pare cã momentul, cu ade-vãrat istoric, deºi suferind, din lipsa unei steno-grame, este radat dupã relatãrile unor participanþi.Primul care a luat cuvântul a fost regele Ferdi-nand, care a declarat cã scopul convocãrii nu estede a le cere sfatul – hotãrârea fusese deja luatã –,ci pentru a le cere sprijinul: „Vãd situaþiunea înaºa fel încât nu mai putem sta în neutralitate.Cred cã de aici înainte victoria Puterilor Centraleeste exclusã. (...) Eu, dupã maturã reflecþiune ºidupã lupte interne pe care le veþi înþelege ºi dincare am ieºit biruitor asupra mea, înclin mai multpentru opinia guvernului meu.“6 Dupã discuþiiaprinse, Brãtianu va puncta decisiv: „Cred în vic-toria Antantei ºi mã conformez ei. Vom declararãzboi Austro-Ungariei, nu altora. În schimb nise recunoaºte dreptul de a lua pânã la Tisa,Banatul, Criºana, Maramureºul, Bucovina pânã laPrut. Ni se mai recunosc drepturi egale laCongresul de Pace.“ 7 Cuvintele regelui Ferdi-nand, potrivit cãrora întrunirea este istoricã ºiplinã de rãspunderi pentru toþi, ºi cã „în hotãrâreape care o iau sunt cãlãuzit numai de sentimentulpoporului român ºi de o întreagã convingere,încât (...) am încredere în iubirea de neam a

întregii þãri“, reprezintã modul suprem al anga-jãrii suveranului în realizarea idealului unitãþiinaþionale a românilor.

Evoluþiile în plan militar, strategic ºi geopoli-tic, dupã intrarea în rãzboi în 1916, în ceea ce-iprivea pe români, aveau sã se concretizeze la 1Decembrie 1918, în hotãrârea de unire a români-lor din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureºcu Regatul României. Acestei hotãrâri, adusã laBucureºti de o comisie împuternicitã de Consi-liul Dirigent, din care fãceau parte episcopiiMiron Cristea ºi Iuliu Hosu, Alexandru VaidaVoievod, Vasile Goldiº ºi Caius Brediceanu,regele Ferdinand îi va rãspunde printr-un decretregal pe care-l amintim aici:

„Ferdinand IPrin graþia lui Dumnezeu ºi voinþa naþionalã

Rege al Românilor. Asupra raportului preºedin-telui consiliului nostru de miniºtrii, sub No.2.171 din 1918, Luând act de hotãrârea unanimã a Adunãrii Naþionale din Alba Iulia, Am decretatºi decretãm:

Art. I – Þinuturile cuprinse în hotãrâreaAdunãrii Naþionale din Alba Iulia, de la 18Noiembrie / 1 Decembrie 1918, sunt ºi rãmândea pururea unite cu Regatul României.

Art. II – Preºedintele consiliului nostru deminiºtrii este însãrcinat cu aducerea la îndeplinirea decretului de faþã.

Dat în Bucureºti, la 11 Decembrie 1918.Ferdinand“8

Decretul regelui Ferdinand I a consfinþit ºisub raport constituþional o realitate istoricã careîn cazul concret al þãrii se cerea neîntârziat obiec-tivatã. Ca „bun român“, regele se dovedise ºi înacest caz un exemplu pilduitor 9 pentru ceea cenoi am numi acum, cu cuvintele lui TituMaiorescu, „un Stat de cetãþeni de caracter“ ºimai puþin „o grãmadã de supuºi“.*** De altfel,încã la 28 septembrie / 11 octombrie 1914, cândîºi prezentase în faþa Parlamentului jurãmântul,Ferdinand promisese a-i urma pilda antecesoruluisãu, Carol I, „spre a-mi jerfi întreaga muncã avieþii pentru dezvoltarea puterii acestui stat“.10

I.G. Duca, îºi aminteºte cã atunci când a vorbitregele ºi a spus cã va fi „un bun român“, sala aintrat pur ºi simplu în delir, pentru cã el spusese(Ferdinand I, n.n.) chiar ceea ce aºteptau de la eltoþi românii. Asta ºi pentru cã atitudinea suvera -

historia

n Ioan Þepelea

Regele Ferdinand I.Întregitorul


nului conta enorm în economia evenimentelorpolitice pe scena politicã româneascã.

ªi ca spectacolul sã-ºi arate deplina strãlucire,tot atunci, cum scrie Ioan Scurtu, unii au începutsã strige: „Trãiascã regina!“, „Regina Maria!“.Aceasta se afla, evident, lângã soþul ei, cum de alt -fel o vom gãsi în nenumãrate alte momente car-dinale ale evoluþiei societãþii româneºti sub scep-trul monarhiei constituþionale. Regina Maria îºiva aminti de acest episod, notând: „Eram reginã!Regina unui popor care învãþase sã mã cunoascãcu timpul. Reginã în momentul în care toatãEuropa era un rug ale cãrui flãcãri ne atingeaudeja frontierele.11

Referindu-se la începuturile domniei regeluiFerdinand I, Nicolae Iorga aprecia cã nu se poateîncepe o domnie în împrejurãri mai grele decâtcele oferite în acel moment de România unde, îninterior, era problema eliberãrii þãrãnimii dintr-orobie economicã, fãrã pereche între popoareleEuropei întregi, apoi problema moralã, nicicândmai acutã, iar la hotare rãzboiul european, pati-mile, trãdãrile ºi cuceririle, violenþa ºi brutalitateaservindu-ºi infernul sabat, acestea toate, în timpce românii erau adunaþi înaintea întrebãrii ce vizaviitorul lor naþional, în fond realizarea statuluinaþional unitar al tuturor românilor. 12

Este, credem, normal sã subliniem cã regeleFerdinand I ºi-a impus o conduitã fermã, justifi-catã ºi de confruntãrile politice. Mai mult, el aajuns sã fie numit Ferdinand cel loial, ºi aceastaîndeosebi pentru cã a pus interesele þãrii înainteaoricãror alte interese, a simpatiilor ºi antipatiilorpersonale, ba chiar înainte de glasul sângelui.Fireºte, statutul de neutralitate trebuise sã fieschimbat ºi, oricum, el nu putea depãºi anumitelimite, încât solicitãrile Antantei sau ale PuterilorCentrale trebuiau luate în considerare. Acum, oriniciodatã – cum suna cererea ºefului Marelui StatMajor al armatei ruse, generalul M.V. Alekseev, ºia comandantului ºef al armatei franceze, gene-ralul Joseph Joffre. 13

Evoluþiile în plan militar n-au putut fi con-tabilizate într-un bilanþ pozitiv, pânã în toamnaanului 1918, când raportul de forþe s-a schimbatradical în favoarea Antantei. Pânã în acest mo-ment cooperarea s-a dovedit a fi una cu multedefecþiuni. Nici solicitãrile lui Ferdinand I, laadresa þarului Nicolae al II-lea n-au fost urmatede rezultatele dorite.14 Victoriile de la Mãrãºti ,Mãrãºeºti ºi Oituz, relevatoare pentru Moldovadar incapabile sã îmbunãtãþeascã situaþia Româ-niei, aflatã cu mai mult de jumãtate din teritoriu,inclusiv capitala, ocupate, cu tezaurul mutat înRusia, n-au putut sã ofere decât o Pace de compro-mis cu Puterile Centrale, dar una ce n-a fost sanc-þionatã ºi de rege pentru a deveni realã. Regeleavea convingerea, în ciuda realitãþii imediate, cãîn curând vom avea ºi Ardealul ºi Bucovina, poateºi Basarabia.15 Numai cã asta a însemnat, dupã adoua mobilizare a armatei române, la 10 noiem-brie 1918, ºi dupã Convenþia militarã de la Bel-grad, din 13 noiembrie, care a permis armateiromâne sã înainteze în Transilvania pânã la liniade demarcaþie fixatã pe râul Mureº, angajareaunui alt mare efort politic, diplomatic ºi, mai ales,militar românesc.16 Un efort încheiat prin ocu-parea de cãtre armata românã, în perioada 3august – 16 noiembrie 1919, a Budapestei ºi aunei mari pãrþi din Ungaria, ca „însemn“ decisiva ceea ce a reprezentat, pânã la urmã, participareaRomâniei de partea Aliaþilor la prima mare con-flagraþie mondialã din istoria omenirii. A fostºansa României de a juca marea carte a Uniriicelei Mari, într-un context internaþional favorabil,când efortul militar de partea Aliaþilor i-a asiguratºi fãurirea statului naþional unitar, de fapt,împlinirea de facto a hotãrârii istorice de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918.

Deciziile regelui Ferdinand I, inclusiv cele cei-au atras blamul familiei Hohenzollern ºi cona-þionalilor sãi, s-au dovedit cele mai potrivite cuinteresele României din acea perioadã. Nici vizitaîn România a împãratului Wilhelm al II-lea, venitsã întãreascã o vãditã ofensã, nici ameninþãrileacestuia, n-au fost în mãsurã sã-i ºtirbeascã rege-lui Ferdinand I hotãrârea de a sluji cu demnitatecauza þãrii pe tronul cãreia se afla. Dimpotrivã,evoluþiile politice ºi militare aveau sã-i confirmejusteþea poziþiei pe care s-a situat. Anul 1918, deºia debutat sub auspicii sumbre pentru România,avea sã devinã cel mai important din istoria aces-tei þãri – scrie istoricul Ioan Scurtu.17 Nimic maiadevãrat. Dupã manifestãrile paºnice de unire aleBasarabiei (26 martie / 8 aprilie 1918) ºi Bucovi-nei (14/27 octombrie 1918), a urmat adunarea dela Alba Iulia (18 nov. – 1 decembrie 1918), undes-a decis unirea necondiþionatã a Transilvaniei,Banatului, Criºanei ºi Maramureºului cu Româ-nia, cum sublinia ºi corespondentul publicaþieiengleze „The Times“, în numãrul din 25 februa-rie 1919, au presupus însã, datoritã situaþiei, unnou efort politic, diplomatic ºi, mai ales, militar.

În acele momente armata românã atinsesedoar în zona Târgu Mureº, linia de demarcaþie fixatã de Convenþia militarã de la Belgrad, fiinddeci la câteva sute de kilometri distanþã de Alba-Iulia. Nici vorbã de a putea lua în calcul opiniipropagandistice, potrivit cãrora Unirea de laAlba-Iulia s-ar fi fãcut sub ameninþarea baionete-lor. Deºi, cum am mai notat, aceastã unire s-arealizat de facto abia în anul 1919, dupã o cam-panie militarã în care s-au confruntat din parteaAliaþilor, România, prin trupele subordonate Co-mandamentului Trupelor din Transilvania (Co-mandament al cãrui punct de comandã era fixat laSibiu, comandant fiind generalul Traian Moºoiu,iar din aprilie 1919, generalul Gheorghe Mãr-dãrescu) ºi Ungaria (care la 21 martie devenisestat bolºevic – Republica Ungarã a Sfaturilor)care fãcea eforturi disperate în încercarea de asalva, sub aspect teritorial, Ungaria de dinainte deînceperea primului rãzboi mondial.

Iatã aºadar, liniile mari, cadrul în care deciziileºefului statului român, ale regelui Ferdinand I, s-au vãdit în consonanþã cu evoluþiile politice,diplomatice ºi militare din Europa acelor ani.Cum perioada de dupã Marea Unire de la 1 De-cembrie 1918 n-a contat în propaganda istoricãcomunistã, fiind efectiv desprinsã, înlãturatã,ascunsã etc., ne facem datoria de a atrage atenþiafactorilor responsabili cã vãduvesc, conºtient sauinconºtient, ºtiinþa istoricã, ºi evident adevãrataistorie a românilor, atentând la normalitatea isto-riograficã. Or, un asemenea drept, din punctulnostru de vedere, nu-l pot avea nici politicienii ºinici cei subjugaþi de comandamente strãineinteresului ºtiinþific.

Sub impulsul principiilor wilsoniene ºi ale si-tuaþiei concrete din Europa acelor ani, o serie depopoare, între care ºi cel român, au profitat deºansa întregirii naþionale. Un moment evocator,de o mare relevanþã pentru istoria românilor ºiistoria dinastiei de Hohenzollern Sigmaringen,este cel în care regele Ferdinand I a participat, înaugust 1920, la ceremoniile de la mãnãstireaDealu, ocazie cu care a fost reaºezat în acest locaºcapul voevodului Mihai Viteazul. Dupã cum neprezintã lucrurile istoricul Ioan Scurtu, a fost unomagiu adus înaintaºilor, dar mai ales primuluifãuritor al unirii þãrilor române, prilej cu care,Regele tuturor românilor a subliniat în discursulsãu cã aduce prinosul de recunoºtinþã ºi preaslãvi-re faþã de osemintele acestei mãreþe figuri a isto-riei românilor. „Cu evlavie ºi plini de admiraþiene descoperim ºi plecãm capetele noastre înainteata, Viteze Mihai, care ne-ai fost o stea lucitoare întimpuri de grea încercare ºi un izvor de îmbãr-bãtare pentru ostaºul nostru în toiul luptei, iar

pentru întregul neam românesc ai fost încã maimult: simbol viu ºi glorios al unitãþii naþionale“.18

Revenind la contextul politic ºi militar dinEuropa de la sfârºitul primului rãzboi mondial,trebuie sã recunoaºtem, în baza datelor indubita-bile aflate la aceastã orã la dispoziþia publiculuiinteresat, cã acesta a fost de o mare complexitateºi cu urmãri spectaculoase în ce priveºte geografiapoliticã ºi statalã a continentului.

Se ºtie cã în martie 1919, cu acordul lui Fer-dinand, regina Maria va fi prezentã la Paris pen-tru a susþine cauza României.19 O astfel de vizitã asuscitat, cum scrie Ioan Scurtu, „multiple contro-verse“. Întrebatã care este obiectivul prezenþeisale, ea va rãspunde: „Pentru a da României unchip, o înfãþiºare. Are nevoie de o înfãþiºare, deciam venit sã i-o ofer pe a mea“. 20 Regina avea sã fieprimitã ºi de preºedintele Raymond Poincare,care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii deOnoare, o decoraþie ce „se conferã ºefilor de stateîn exerciþiul funcþiunii“. 21 Nenumãrate alte con-sultãri ºi discuþii a avut cu diplomaþii francezi ºistrãini. A fãcut ºi o deplasare la Londra, unde afost primitã de regele George la palatul Bucking-ham, revenind la Paris ca sã-l întâlneascã pe pre-ºedintele american Woodrow Wilson, la 10 mar-tie. Ea îºi aminteºte cã i-a vorbit acestuia despreþãrile mici, „al cãror apãrãtor a fost în mod deose-bit“ ºi cã acesta i-ar fi declarat cã Liga Naþiuniloreste un fel de beneficiu în sprijinul þãrilor mici.Este elocventã aprecierea istoricului NicolaeIorga referitoare la rolul jucat de regina Maria înviaþa social-politicã a României, unde „a câºtigatvictorii nepreþuite pentru cauza româneascã“22

tocmai într-o perioadã cardinalã a existenþei aces-teia, când Europa se aºeza în noile tipare prefigu-rate de principiile wilsoniene.

Deºi dupã Marea Unire ºi mai ales dupãrealizarea de facto a acesteia, deci dupã acþiuneapoliticã, diplomaticã ºi, mai ales, militarã aRomâniei din 1919, ºi dupã semnarea tratatului dela Trianon, evenimentele politice interne româneºtiaveau sã fie din nou controversate ºi tensionate,totuºi, crema politicã româneascã s-a manifestattumultos cu ocazia mãreþului act al Încoronãrii,realizat la Alba-Iulia, la 15 octombrie 1922.23

Serbãrile prilejuite de eveniment au începutdimineaþa cu un Te Deum, în noua catedralã, înprezenþa regelui ºi a reginei, a membrilor guver-nului ºi a mai multor invitaþi. Mihail Pherekyde,preºedintele Adunãrii Deputaþilor a adus coroanaregelui iar Mihail Orleanu, preºedintele Senatului,pe cea a reginei. Dupã ce regele ºi-a pus singurcoroana pe cap, tot el i-a aºezat-o ºi reginei. Aurmat pe platoul din faþa Catedralei intonareaImnului Regal, momentul fiind subliniat cuaplauze dar ºi cu 101 salve de tun, dupã care a avutloc defilarea. O defilare pe care regele a primit-ocãlare, alãturi de ofiþeri români ºi ai misiunilorAliate.24 În sala Unirii s-a organizat o masã, cu 300de tacâmuri, pentru oficialitãþile de rang mai înalt,în timp ce pe platoul din faþa cetãþii a avut loc unospãþ cu circa 30.000 de participanþi.25 Dar,grandioasa manifestare a Încoronãrii de la AlbaIulia avea sã consemneze ºi unele aspecte mai puþinplãcute, precum neparticiparea principalelor partidedin opoziþie, îndeosebi absenþa Partidului Naþional,cel ce avusese un rol determinant în organizareaActului istoric de la 1 Decembrie 1918. Regele,regina ºi celelalte oficialitãþi au plecat seara spreBucureºti, unde a doua zi, pe 16 octombrie aveausã desfãºoare festivitãþi la Arcul de Triumf, dar ºi laMitropolie ºi în Piaþa Universitãþii, în faþa statuii luiMihai Viteazul. Seara zilei de 16 octombrie a prile-juit ºi ocazia unei mese festive, la Cercul Militar, cuparticiparea oficialitãþilor române ºi strãine (Franþa,Italia, Spania, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia,

à

Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Danemarca,Belgia, Portugalia, Japonia). Printre oaspeþii demare onoare se aflau Ferdinand I, mareºalulfrancez Foch, comandant al armatei franceze întimpul primului rãzboi mondial ºi comandant alComandamentului Suprem Aliat, generalulBerthelot, ºeful Misiunii militare franceze înRomânia (1916-1918) ºi comandant alComandamentului Armatei de Dunãre.

Dupã episodul Încoronãrii – asumat de Parti-dul Naþional Liberal, de fapt de Ion I.C. Brãtia-nu, ca evenimente majore ale vremii se reþin:Constituþia din 1923, degringolada de comporta-ment a principelui Carol dar ºi disputa dintrepartide, unde în opoziþie, poziþia cea mai impre-sionantã o avea Partidul Naþional (în toamnaanului 1926 acesta a fuzinat cu Partidul Þãrã-nesc). Dar, cãderea la pat, urmare a unui cancerintestinal, a regelui Ferdinand I, a alimentat spe-culaþii ºi ºtiri de tot felul. În pofida acestora, regi-na Maria, va întreprinde în octombrie 1926 o vi-zitã în S.U.A., de fapt, un lung turneu în cadrulcãruia s-a întâlnit cu primarul New York-ului ºi aparticipat la un dineu oferit de preºedintele Co-olidge în onoarea sa la Casa Albã.26 Timp de douãluni, cât a durat vizita în S.U.A., regina a ajuns ºila Hollywood, unde l-a cunoscut pe CharlesChaplin. Se spune cã prin acestã cãlãtorie regina(Maria, n.n.) „ar fi pus România pe hartã“. Che-matã în þarã de oficialii de la Bucureºti, urmare aînrãutãþirii stãrii de sãnãtate a regelui Ferdinand I,regina avea sã revinã la Bucureºti, dupã care l-aînsoþit pe rege, împreunã cu principesa Ileana, întimpul mutãrii acestuia de la Scoroviºtea laSinaia, unde s-a stabilit la castelul Peliºor.

Când în seara zilei de 19 iulie 1927 s-a anunþatcã Parlamentul era legal constituit, ca urmare avalidãrii mandatelor deputaþilor ºi senatorilor, rege-le Ferdinand I mai avea de trãit puþine ore. A murit

la orele 2,15, cum avea sã fie consemnat înMonitorul Oficial, nr.153 bis, din 20 iulie 1927, deºise spune cã, de fapt, ar fi încetat din viaþã cu 34 deore mai înainte, aspect ce avea sã fie tãinuit pentrua se putea constitui noile Corpuri legiuitoare.

Regele Ferdinand I, „delicatul, sfiosul, interiori-zatul“ rege pentru care problema rãzboiului de re-integrare era un prilej de dramaticã verificare a vir-tuþilor monarhice, exprimate de sintagma primatuldatoriei asupra sentimentului, dispãruse.27 „Rãmãseseînsã consoarta sa Maria, Reginã a Rãzboiului“ 28 cusplendori de legendã în albastrul ochilor în carecerul ºi marea se oglindeau, cum minunat scriePamfil ªeicaru în celebra sa carte, apãrutã postum,„Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen“.

n

NOTE

* Ferdinand s-a nãscut la 12 august 1865 la Sigmaringen, înGermania, fiind unul dintre fiii principelui Leopold deHohenzollern (frate cu Carol I al României) ºi al principe-sei Antonia de Braganza. Dupã cursurile liceale la Dussel-dorf, urmeazã ªcoala Militarã la Cassel ºi în 1885 devinesublocotenent în garda prusacã de la Posdam. Din 1887 ur-meazã cursurile universitare din Tubingen ºi Leipzig, deve-nind peste timp un botanist de renume european. (Rega-litatea – o paginã din istoria României, de Iulian Voicu ºiEmanuel Bãdescu, Alcor Edimpex SRL, ed.II., 2001, p. 25)

** Cea care avea sã devinã Regina Maria se nãscuse la 29octombrie 1875, la Eastwell, Anglia, cãsãtoria cu Ferdi -nand realizându-se la nici optsprezece ani, la 29 decem-brie 1892. Un spirit cu adevãrat cutezãtor, frumoasã, înþe -leaptã ºi cu o personalitate debordantã, plinã de energie ºielocutorie în formularea pãrerilor proprii, ea avea sã de-vinã cea „care a pus România pe hartã“ în 1926 când aîntreprins o cãlãtorie în America. Înzestratã cu o maresensibilitate, dovedindu-se o talentatã scriitoare (Povesteavieþii mele, lucrare în trei volume, 1934-1935, fiind dereferinþã). S-a stins din viaþã la 18 iulie 1938, fiind înmor-mântatã alãturi de regele Ferdinand I în biserica dom-neascã de la Curtea de Argeº (Regalitatea..., op. cit., p.32)

*** Exprimarea, aparþinând lui Titu Maiorescu, era expresiagândurilor acestuia cu câteva sãptãmâni înainte de moarte,la 11 iunie 1917, cu puþin timp înaintea legendarelorbãtãlii de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz.

l. PAMFIL ªEICARU , Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen,Biblioteca „Aletheia“, Oradea, 2002 (Prezentarea intro-ductivã de dr. Vasile Iliescu. Ediþie ºi note de Ioan Þepeleaºi Virgil Bulat), p.85.

2. IULIAN VOICU, EMANUEL BÃDESCU , Regalitatea – o paginãdin istoria României , Alcor Edimpex, ed. II-a, Bucureºti,2001, p.25.

3. PAUL AL ROMÂNIEI, Carol al II-lea, Rege al României,Editura Holding Raporter, Bucureºti, 1991(versiunearomâneascã : Ileana Vulpescu), p. XVII.

4. Ibidem, p. XIX.5. PAMFIL ªEICARU, op. cit., p. 85-86. 6. Ibidem.7. Ibidem.8. Ibidem, p. 99.9. TITU MAIORESCU, Istoria Contemporanã a României (1866-

1900) , Editura Librãriei Socec & Co, Societate Anonimã,Bucureºti, 1925.

10. IOAN SCURTU , Ferdinand I, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 2001, p. 7.

11. A. G UY GOUTHIER, Missy. Regina României, EdituraHumanitas, Bucureºti, 2000 (varianta în româneºte:Andreia Popescu), p. 169.

12. NICOLAE IORGA, Regele Ferdinand. Cu prilejul înmormântãrii.Editura „La Porþile Orientului“, Iaºi, 1996, p. 58.

13. IOAN SCURTU , op. cit., p. 23.14. IULIAN VOICU, EMANUEL BÃDESCU, op. cit., p. 18.15. IOAN ÞEPELEA, 1919. 0 campanie pentru liniºtea Europei, col.

„Istorie recuperatã“, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995, p.243-244. Vezi ºi C. KIRIÞESCU , Istoria rãzboiului pentru reîn-tregirea României, vol. 2, Bucureºti, 1989, p. 483.

16. IOAN SCURTU , op. cit., p. 64.17. Ibidem, p. 79.18. PAMFIL ªEICARU, op. cit., p. 22.19. DIONA FOTESCU , Martie–Aprilie 1919. Vizita reginei Maria la

Paris ºi Londra , în „Magazin istoric“, nr. 12/1994.20. IOAN SCURTU , op. cit., p. 87, Apud TERENCE ELSBERRY ,

„Marie of Romanie“, p. 11521. Ibidem.22. NICOLAE IORGA, Regina Maria. Cu prilejul încoronãrii,

Editura „Porþile Orientului“, Iaºi, 1996, p. 132.23. IOAN SCURTU , op. cit., p. 115. 24. Ibidem, p. 118.25. Ibidem, p. 169.26. Ibidem, p. 188.27. PAMFIL ªEICARU, op. cit., p. 117. 28. Ibidem, p. 117-118.


Instaurarea regimului comunist în România aconsacrat nu doar schimbãri de naturã politi-cã, economicã sau socialã, ci ºi o rescriere –

specificã ideologiei totalitare – a istoriei ºi tradiþi-ilor româneºti. Episodul de istorie contemporanãaflat astãzi în atenþia noastrã este legat de un mo-ment mult ºi încã disputat în istoriografia româ-neascã, acela al declarãrii ºi proclamãrii oficiale a„Zilei Independeþei” statului român. Fãrã a nepropune sã participãm la dezbaterea referitoare lafixarea datei exacte a proclamãrii independenþeiromâneºti, vom încerca sã indicãm, chiar dacãdintr-o perspectivã americanã, momentul ºi felulîn care aceastã dezbatere a început. Documentulelaborat de cãtre Rudolf Schoenfeld, ºeful legaþieiStatelor Unite ale Americii în România, adresatSecretarului de Stat, în mai 1948, precizeazã origi-nile ºi actorii care au contribuit la metamorfozareatradiþiilor ºi istoriei româneºti. Relatarea diploma-tului american este concisã ºi expresiva, astfel în-cât, noi ne vom mãrgini a face doar o scurtã intro-ducere menitã a-l familiariza pe cititor cu dezbate-rea istoricã cu privire la declararea independenþei.

O polemicã în acest sens nu a existat pânã lainstaurarea regimului comunist ºi eliminarea ul-timei instituþii politice tradiþionale, monarhia. Înmod firesc, metamorfozarea ideologicã a datãriideclarãrii independenþei româneºti a fost legatãtocmai de existenþa acestei instituþii devenitã in-compatibilã cu valorile promovate de regimul

comunist. Într-un moment în care Mihai Roller,ºi nu numai, rescria – în spirit proletcultist ºi po-trivit dogmelor staliniste – întreaga istorie a po-porului român, era normal ca ºi instituþiile mo-derne ale statului sã primeascã o nouã „reconsti-tuire”, menitã sã argumenteze valorile promovatede noul regim. Bineînþeles, în acest context, insti-tuþia monarhicã a avut rezervat un loc de„onoare”, producþiile istorice ale perioadei abun-dând în relevarea rolului nefast jucat de aceasta înmodernizarea ºi istoria româneascã. Ca urmare,rescrierea trecutului dupã canon stalinist, a avutîn vedere, pe de o parte, demonizarea instituþiei ºipe reprezentanþii acesteia (deveniþi dintr-o datãstrãini de popor ºi valorile sale) ºi, pe de alta, tre-buia sã oculteze contribuþia acesteia/acestora lamarile momente de afirmare a naþiunii române.Or, în atenþia noastrã se aflã tocmai un astfel deeveniment: declararea independenþei de stat.

Dat fiind acest context ideologic, miza schim-bãrii datei devenea perfect explicabilã, mai ales cãsãrbãtorirea de pânã atunci a independenþei sefãcuse la 10 mai, zi intratã în patrimoniul simbo-lic al naþiunii române ca fiind legatã indisolubilde monarhie. De aici ºi necesitatea schimbãriidatei. Iatã însã, în rezumat, care sunt evenimente-le istorice care au fost folosite în favoarea acesteischimbãri.

La 9/21 mai 1877, în Adunarea Deputaþilor,N. Fleva a interpelat guvernul „dacã se notificasetuturor puterilor ruperea relaþiilor cu Turcia ºi caurmare independenþa completã a României”1. În

rãspunsul sãu, Ministrul de Externe, MihailKogãlniceanu, a precizat „Aºadar, domnilor de-putaþi, nu am nici cea mai micã îndoialã de adeclara în faþa reprezentanþei naþionale cã noisuntem o naþiune liberã ºi independentã”2.Declaraþiile fãcute de ministrul de externe au avutca rezultat consemnarea, într-o moþiune adoptatãde Adunare, a atitudinii exprimate neechivoc dereprezentantul guvernului român. În inter-pretarea promovatã de noile autoritãþi române dedupã 1948, rãspunsul la interpelare ºi moþiuneaadoptatã aveau valoarea unei declaraþii unilaterale,prin care s-au produs efecte juridice cu privire ladeclararea stãrii de rãzboi, ºi, pe cale de con-secinþã, a independenþei statului român. Numaicã, deºi istoriografia românã a persistat în aceastãinterpretare mai apoi3, o declaraþie sau procla-maþie a independenþei este nu un rãspuns la ointerpelare, ºi nici o moþiune adoptatã de Par-lament, ci un act oficial, emanat de la autoritãþileîndrituite – în speþã, sub regimul constituþiei din1866, de cãtre guvern ºi monarh, validat de cãtreParlament ºi promulgat în Monitorul Oficial – ºicomunicat, ca atare, opiniei publice. Or, pânã ladata apariþiei articolului din Scânteia, 6 mai 1948,aºa dupã cum semnaleazã ºi documentul repro-dus mai jos, în istoriografia ºi conºtiinþa opinieipublice din România, interpretarea potrivit cãreiaactul oficial al declarãrii independenþei s-a petre-cut la 9 mai nu a existat.

Ceea ce se cuvine a fi semnalat, în finalulacestei introduceri, este faptul cã o atare decla-raþie sau proclamaþie – asta ºi doar prin compara-

n Virgil Þârãu

Metamorfozele ideologice ale istorieiUn raport al Legaþiei Statelor Unite ale Americii referitor la tradiþiile republicane în România, mai 1948

à


þie cu acte similare adoptate de alte state, chiardacã în epoci istorice diferite – este un evenimentplin de încãrcãturã simbolicã pentru naþiuneapoliticã. Or, tocmai aceastã valorizare trebuia a fiînlocuitã prin decretarea oficialã, pe bazã ideolo-gicã, a zilei de 9 mai ca zi a independenþeinaþionale româneºti. Aºa cum observa ºefulLegaþiei S.U.A., Rudolf Scheonfeld, aceastã datã,era sãrbãtoritã ºi ca zi a victoriei împotriva fascis-mului de cãtre U.R.S.S. – a existat ºi în legãturãcu aceastã datã o disputã cu temei ideologic,statele vest-europene sãrbãtorind victoria aliatã la8 mai – ºi ca urmare, în mod firesc asistãm laracordarea tradiþiilor româneºti la valorile hege-monului sovietic.

Serviciul Extern al Statelor Unite ale AmericiiConfidenþialNo. 306 Legaþia Americanã din Bucureºti

28 mai 1948

Subiect: Schimbarea datei de celebrare a indepen-denþei din 10 în 9 mai.

Onorabilului Secretar de StatWashington D.C.

Domnule

Am onoarea de a raporta cã liderii RepubliciiPopulare Române, în ceea ce pare a fi mai degrabã omanevrã evidentã de a aduce istoria României ºi tradiþi-ile acesteia în acord cu propriile lor obiective ideologice ºipolitice, au decretat schimbarea datei sãrbãtorii naþionalepentru celebrarea independenþei de stat a României din10 mai, data la care în mod tradiþional, dintotdeuna sesãrbãtorea aceasta, la 9 mai. „Printr-o fericitã coinci-denþã” aºa cum s-a precizat în Scânteia, aceastã dinurmã datã este celebratã cu multã fanfarã de GuvernulSovietic ca zi a victoriei Aliaþilor împotriva Germanieiîn cel de al doilea rãzboi mondial, ºi ca o recunoaºtere aacestui fapt, autoritãþile române au ordonat ca de acumînainte ziua de 9 mai va fi celebratã în România ca „Zia Independenþei ºi Victoriei”.

În trecut Ziua Independenþei în România a fostcomemoratã în primul rând ca recunoaºtere a acþiuniiParlamentului Român din 1877 – datã în contextulrãzboiului ruso-turc din 1877-1878 – care a proclamatindependenþa României de sub suzeranitatea Turciei.Chiar dacã lucrãrile de istorie româneascã avute la dis-poziþie nu sunt foarte consecvente în fixarea datei exacte,când a avut loc acest eveniment (atât Seton-Watson,unul dintre cei mai eminenþi specialiºti în istoriaRomâniei, cât ºi Enciclopedia Britanicã, precizeazã datade 11 mai4) pot fi identificate indicii suficiente înfavoarea datei tradiþionale de celebrare a independenþei,la 10 mai, însã nimeni, pânã la manipulãrile recente aleistoricilor comuniºti contemporani nu a argumentat înfavoarea datei de 9 mai.

Celebrarea independenþei României în 10 mai a fostîn trecut strâns asociatã cu instituþia monarhicã, pentrucã, în acord cu istoricii români 10 mai (ºi în acest cazlucrãrile avute la dispoziþie avanseazã opþiuni diferite cuprivire la date) este data la care au avut loc alte douãimportante evenimente aflate în legãturã cu instituireadinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen în România –sosirea la Bucureºti a prinþului Carol, în prima sa cãlã-torie, la 1866, ºi încoronarea sa ca rege în 1881.Deoarece 10 mai a devenit în ochii românilor o tradiþieºi un simbol legat de Rege ºi de Familia Regalã, con-ducãtorii comuniºti ai României au avut o dublã moti-vaþie pentru schimbarea datei de celebrare a indepen-denþei – pentru întãrirea ºi continuarea campaniei deeliminare a oricãror tradiþii monarhice, ºi pentru legareaistoriei României ºi a instituþiilor sale cât mai strâns decele ale stãpânilor lor sovietici.

Ambele teme au fost amplu tratate de cãtre presã ºiliderii comuniºti în campania publicã derulatã în spri-jinul schimbãrii acestei date. Decretul oficial asupra aces-

tui subiect a fost precedat de o scurtã lecþie de istorie înScânteia din 6 mai, unde într-un articol nesemnat s-auadus justificãri în favoarea modificãrii datei tradiþionale.Cu prilejul întrunirii din Parlamentul României, din 9mai 1877, în acord cu Scânteia, Ministrul de Externea declarat „Suntem independenþi! Suntem o naþiuneindependentã”.

Articolul continua „Fãrã nici o îndoialã, istoricadatã de 9 mai, adevãrata Zi a Independenþei poporuluiromân, a fost trecutã cu vederea în documentele oficialeale timpului, 10 mai substituindu-se ca sãrbãtoarenaþionalã. Motivul nu este greu de identificat. Regimulburghezo-moºieresc a dorit sã creeze o legãturã între cele-brarea independenþei României ºi cea mai reacþionarãdintre instituþii, monarhia. Prin falsificarea grosolanã aistoriei, fostele clase conducãtoare au dorit sã lege pentrueternitate lupta pentru independenþã a poporului românde monarhie, în încercarea de a crea ideea cã una nupoate exista fãrã cealaltã. De aceea a fost aleasã ziua de10 mai pentru celebrarea simultanã a proclamãrii inde-pendenþei României ºi a dinastiei...”

„Este momentul ca vãlul prin care fostele clase con-ducãtoare au înºelat poporul român sã fie înlãturat ºirealitatea istoricã sã fie restabilitã. Tot ceea ce este dragpoporului nostru – lupta pentru independenþa ºi liber-tatea patriei noastre – trebuie sã fie purificat de falsuri. 9Mai, data la care acum 71 de ani marele luptãtor pro-gresist Mihail Kogãlniceanu a proclamat independenþaRomâniei, trebuie sã fie data marii celebrãri a indepen-denþei naþionale a României, ce a fost subminatã ºi trã-datã de Hohenzollerni, de agenþii burgheziei ºi moºie-rimii. Printr-o fericitã coincidenþã data de 9 Mai este ce-lebratã ºi ca zi a victoriei împotriva imperialismului ger-man, adicã aceeaºi imperialiºti care ne-au trimis nouãopresiva dinastie de Hohenzollern-Sigmaringen.

Alte ziare au preluat repede poziþia exprimatã înScânteia ºi au afirmat editorial cã adevãrata Zi aIndependenþei a fost 9 Mai ºi nu 10 Mai aºa cum„eronat” a fost înregistratã în documentele oficiale pânãîn prezent.

La 7 mai un comunicat provenit de la PreºedinþiaConsiliului de Miniºtrii a precizat: „Cum independenþaRomâniei a fost proclamatã la 9 mai 1877, acest eveni-ment va fi de acum celebrat la aceastã datã ºi nu în 10mai”. Aceastã notificare oficialã a schimbãrii datei a fostcomunicatã Legaþiei în forma unei note de cãtreMinisterul de Externe, traducerea acesteia fiind anexatã.

Prima celebrare a Independenþei ºi Zilei Victoriei la9 mai în acest an a fost marcatã de ceremonii în care aufost pronunþate diatribe împotriva monarhiei ºi a „impe-rialismului vestic”, aducându-se un larg tribut de mul-þumire Armatei Roºii. Principalul vorbitor, cu aceastãocazie, a fost Ministrul Apãrãrii Naþionale, Emil Bod-nãraº, care s-a referit la ziua de 10 mai ca „ziua primeimari trãdãri”, precizând cã „la 9 mai 1945, ziua victo-riei împotriva Germaniei hitleriste, câºtigatã de glorioa-sele armate sovietice sub conducerea Partidului Bolºevic,condus de genialul Stalin, a fost eliberat Poporul Românºi multe alte popoare de sub influenþa ºi opresiunea reac-þiunii naþionale ºi a puterilor imperiale. Victoria asupraGermaniei Hitleriste ºi a Fascismului este victoriapopoarelor din Uniunea Sovieticã, a Armatei Sovietice,a oamenilor iubitori de pace, libertate ºi progres. Nu estevictoria reacþiunii internaþionale ºi a forþelor imperialiste.Aceste forþe nu doresc o victorie care ar aduce libertatepentru popoare. Ei urãsc victoria împotriva fascismuluideoarece ei urãsc libertatea ºi independenþa popoarelor.Aceasta este doveditã de evenimentele zilnice din Grecia,Italia, Franþa, Spania, Palestina ºi China. Lagãruldemocratic, anti-imperialist, în mod calm, dat determi-nat, construieºte edificiul pãcii ºi progresului întrepopoarele libere ºi independente.”

Iustinian, locþiitor al Patriarhului [locum tenens,n.n.], recent ales în funcþia de Patriarh al BisericiiOrtodoxe Române, a fructificat acest prilej, într-oscrisoare pastoralã, în care a evidenþiat aceleaºi teme. Elspunea, printre altele:

„Biserica noastrã, ce serveºte doar adevãrului ºi drep-tãþii, a fost opritã, pentru mulþi ani, sã celebreze data de

9 mai ca zi a Independenþei poporului român. Intereselestrãine ale foºtilor conducãtori ai þãrii au condus laraportarea acestei sacre zile de un nume strãin ºi demonarhie, o instituþie strãinã de sufletul poporuluiromân. Astãzi, când vãlul înºelãciunii a fost îndepãrtat,ºi Biserica Ortodoxã Românã, preþuind pe Dumnezeulnostru, celebreazã Ziua Independenþei þãrii noastre alã-turi de toþi fii ei. În aceastã zi festivã, când celebrãmindependenþa ºi victoria împotriva hoardelor Fasciste,întoarceþi-vã gândurile voastre spre toþi aceia ce ºi-aujertfit sângele pentru a câºtiga victoria: soldaþii ruºi ºiromâni. Priviþi împrejur ºi veþi putea vedea pe aceia careîncã ºi astãzi luptã pentru apãrarea pãcii ºi indepen-denþei, ºi urmaþi-i. Cu toþii îi cunoaºtem: democraþiilepopulare conduse de Uniunea Sovieticã. ªi deschideþi-vãochii în ceea ce îi priveºte pe ceilalþi, a cãror lideri ºi con-ducãtori care încearcã sã ducã omenirea spre un noumãcel, sperând cã în acest fel vor reuºi sã domine celelaltepopoare care s-au eliberat ºi sã îºi întãreascã stãpânireaasupra celor care nu s-au eliberat încã. În privinþa efor-turilor celor care doresc rãzboiul, aduceþi-vã amintecuvintele apostolului: ”Aveþi grijã ca sã nupieriþi”(Galateni, V, 15)”...

Printre evenimentele principale cuprinse în progra-mul oficial al celebrãrii „Zilei Independenþei ºiVictoriei”, în plus faþã de discursul lui Bodnãraº, a fostºi ceremonia de depunere a coroanelor la monumentuleroilor sovietici, ºi pavoazarea cu steaguri naþionale ºisovietice în întreaga þarã. Au fost primite telegrame defelicitare din partea Generalissimului Stalin ºi a altoroficiali sovietici, ºi a liderilor din þãrile vecine ºi satelite.

Poporul român a rãmas, în general, apatic la aceastãingerinþã în istoria ºi tradiþiile sale, asta ºi datoritãobiºnuinþei cu acest tip de manevre din partea liderilorsãi actuali.

Respectuos al DumneavoastrãRudolf Schoenfeld[s.s. indescifrabilã]

Anexa:1. Nota verbalã nr. 24572, datatã mai 7, 1948Fila no. 840.7RCCreel: rgOriginal and Ozalid to Department

[Rudolf Scheonfeld to the Secretary of State, May28, 1948, National Archives Record Administration,Washington D.C., Record Group 59, Rola 8, cadrele1064-1067)

n

NOTE

1. Independenþa României. Documente, vol II, partea a II-a,Corespondenþa diplomaticã strãinã, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, Bucureºti, 1977, pp.3-4.

2. Apud Gheorghe I. Stoean, Ion Gheorghe Panã, EpopeeaIndependenþei României 1877-1878, Editura Dacia, Cluj,1977, p. 160.

3. Vezi ªtefan Pascu et alþii, Independenþa României-Bibliografie, Bucureºti 1979, p. 138-140; Istoria dreptuluiromânesc, vol. 2/2, Editura Academiei RSR, Bucureºti,1987, p. 122; Apogeul producþiilor istorice în legãturã cuacest eveniment a fost atins în anul 1977, când a fost sãr-bãtorit centenarul independenþei. În acel an au apãrutnumeroase volume de documente, editate de instituþiiacademice sau arhivistice, sinteze ºi lucrãri speciale menitea celebra acest important eveniment istoric, dar ºi legãturasa cu instituþionalizarea cultului personalitãþii luiCeauºescu.

4. Aceastã datã avea în vedere, probabil, publicarea înMonitorul Oficial a Declaraþiei de Independenþã.


2. Unitatea conºtiinþeiProblema filosoficã care se pune, în urma

experienþelor de comisurotomie a creierului, estede a interpreta datele experienþelor ºi de a afladacã suntem în mãsurã sã formulãm un rãspunsplauzibil în ceea ce priveºte unitatea conºtiinþei.Cîte spirite pot avea pacienþii cãrora le-a fostsecþionat creierul? Conºtiinþa lor este dublã sauunicã? Sau poate cã au o conºtiinþã mai exoticã, oconºtiinþã divizatã, fracþionatã în mai multe pãrþi?În acest caz ce este conºtiinþa? Dificultatea nueste naivã iar rãspunsurile care i se pot da sunttoate problematice, astfel încît putem chiar imagi-na o «soluþie» radicalã: renunþarea la noþiunea despirit individual, de conºtiinþã de sine sau la noþi-unea de sine-însuºi (fr. soi-même , engl. self , germ.selbst)1. Totuºi credem împreunã cu Paul Ricœur,dar contrar lui Derek Parfit sau lui Eric Olson, cãa renunþa la chestionarea sinelui este echivalentcu a renunþa la demersul filosofic prin excelenþã,demers care consistã în uimirea ºi mirarea desine, în neliniºtea ºi preocuparea de sine, ºibineînþeles în cunoºterea de sine însuºi 2.

Pentru a rãspunde problemei unitãþii conºtiin-þei în cazul pacienþilor care au fost operaþi princomisurotomie, Thomas Nagel propune cinciinterpretãri posibile ale datelor si faptelor prezen-tate în paragrafele precedente: i) spiritul este unic,asociat emisferei stîngi a limbajului, în timp ceemisfera dreapta este asimilatã cu un fel de enti-tate automatizatã în care nu se produc procesementale conºtiente; ii) spiritul este unic, asociatemisferei stîngi, în timp ce emisfera dreaptã poateproduce stãri mentale conºtiente izolate fãrã caacestea sã fie integrate unui spirit, dar aparþinîndorganismului; iii) existã douã spirite, cel asociatemisferei stîngi care poate vorbi, în timp ce celã-lalt nu poate vorbi; iv) pacienþii au un singur spi-rit, dar cu conþinuturi disociate care derivã dinfiecare emisferã; v) pacienþii au un spirit normalîn cea mai mare parte a timpului, în timp ce însituaþii experimentale spiritul individual se sepa-rã, se divide în douã spirite; odatã ce experienþaînceteazã, poate cã spiritul se reconstituie 3. Acestgen de concluzii pare foarte uimitor chiar ºi filo-sofilor obiºnuiþi cu literatura filosofiei spiritului.Se întîmplã astfel nu din pur hazard, ci deoreceanaliza acestor interpretãri conduce la concluzia«disperatã» cã toate cazurile sunt inacceptabile!

Sã presupunem mai întîi prima ipotezã, con-form cãreia spiritul est unic ºi asociat în mod exclu-siv emisferei stîngi. Aceastã interpretare se bazea-zã pe rãspunsurile pacienþilor care refuzã sã atri-buie conºtiinþã emisferei drepte. Or, acest argu-ment ar fi un fel de «pétition de principe» (pre-supunem ceea ce vrem sã demonstrãm) deoarecesingura emisferã care poate rãspunde este cea res-ponsabilã cu limbajul (emisfera stîngã), nefiindconºtientã de activitãþile cerebrale ale emisfereidrepte4. Rãspunsurile emisferei stîngi despre ceeace face emisfera dreaptã nu sunt fiabile. Deci pa-cientul (emisfera stîngã) nu este în mãsurã sã ne-ge sau sã afirme ceva valabil despre emisferadreaptã. Pe de altã parte, reacþiile emisferei drep-te, care nu este foarte inteligentã dar poate rãs-punde stimulilor vizuali, auditivi ºi de limbaj, nu

ne-ar conduce la concluzia cã limbajul ar fi ocondiþie necesarã a conºtiinþei: «Într-adevãr, ceeace poate face emisfera dreaptã în mod autonomeste ceva prea elaborat, prea orientat în modintenþional, prea inteligibil din punct de vederepsihologic pentru a fi considerat pur ºi siplu ca ocolecþie de rãspunsuri automate inconºtiente»5.

Conform acestor remarci, prima ipotezã seavereazã de nesusþinut ºi, þinînd cont de obser-vaþiile precedente, putem refuta în aceeaºi manie-rã a doua ipotezã care susþine cã activitãþile men-tale ale emisferei drepte sunt conºtiente dar cutoate acestea nu ar aparþine spiritului. Pe scurt,ambele ipoteze care susþin unitatea conºtiinþei,altfel spus cã existã un spirit unic, intrã în conflictcu rezultatele experienþelor. Într-adevãr, conformteoriei lui Roger Wolcott Sperry,

În locul unui curent unic, unificat ºi normal al conº-tiinþei, aceºti pacienþi se comportã de maniere multiple,ca ºi cum ei ar fi dispus de douã fluxuri independente deconºtiinþã, cîte unul în fiecare emisferã, fiecare fiind au-tonom ºi în afara oricãrui contact cu experienþele mentaleale celuilalt. Altfel spus, fiecare emisferã pare sã aibã sen-zaþiile sale proprii ºi private, propriile concepte, propriileimpulsuri de a acþiona, acompaniate de experienþele voli-tive, cognitive ºi de învãþare asociate. În urma operaþieichirurgicale, fiecare emisferã dispune prin urmare de pro-pria înlãnþuire de amintiri separate care devin inaccesi-bile procesului de recunoºtere al celeilalte emisfere.6

Pentru acest motiv, trebuie sã considerãm ipo-tezele urmãtoare, conform cãrora, activitãþileconºtiente ale celor douã emisfere sunt atribuiteexistenþei a douã spirite sau a unui spirit divizat. Laaceastã concluzie «dramaticã» a ajuns deasemeniunul din pionierii cercetãrii diviziunii creieruluiîn neuroºtiinþe, Michael S. Gazzaniga. Într-un ar-ticol recent, unde face rezumatul a treizeci de anide lucrãri în acest domeniu, adeseori în colabora-re cu Roger Wolcott Sperry, cercetãtorul americanrecenzeazã rezultatele sale în modul urmãtor: «O concluzie imediatã asupra acestor fenomenesugereazã cã diviziunea emisferelor, în scopul dea controla intratabila epilepsie, dã naºtere a douãjumãtãþi de creier fiind fiecare independentã decealaltã»7.

Dar aceste interpretãri, care pun la îndoialãunitatea conºtiinþei, întîlnesc aceleaºi probleme cacele precedente. O dificultate invocatã de Tho-mas Nagel, contra tezei celor douã spirite, estemãrturia emisferelor stîngi ale pacienþilor con-form cãreia nu ar exista o diminuare a cîmpuluivizual iar absenþa de senzaþii dinspre partea stîngãar fi imperceptibilã. În acest sens, caracterul ui-mitor de coordonat al relaþiilor întreþinute de pa-cienþi cu mediul înconjurãtor, în situaþii ordinare,comune, ne determinã sã considerãm ipotezaunui spirit sau a unei conºtiinþe unificate. Atîtpacienþii înºiºi, cît ºi persoanele care îi cunosc, sepercep sau intrã în relaþie cu ei ca ºi cum ar aveade-a face cu indivizi unici. Se întîmplã astfel înciuda faptului cã experienþele revelã un numãrimportant de funcþii scindate în douã branºe separate, necomunicante:

Nu se întîmplã ca ºi cum ar fi vorba despre doi cen-tri volitivi conflictuali care ar utiliza un aparat comun derecepþie ºi de raþionare. Sciziunea este mult mai pro-fundã decît aceastã posibilitate […]. Deoarece la aceºti

pacienþi se pare cã existã fenomene care se deruleazã înmod simultan, care nu corespund cu ideea unui spiritunic: o atenþie simultanã faþã de douã acþiuni incompati-bile, de exemplu, fãrã vreo interacþiune între intenþiilemîinilor dreaptã respectiv stîngã. 8

Aºa cum susþine Michael S. Gazzaniga, «Dupãce au fost separate emisferele cerebrale umane,fiecare jumãtate de creier pare sã lucreze ºi sãfuncþioneze independent de conºtiinþa celeilalte» 9.Acest fapt ridicã o problemã fundamentalã deoa-rece, atunci cînd încercãm sã ne imaginãm acestecazuri patologice în termeni mentaliºti, ne con-siderãm a priori ca unitate psihologicã, în timp cene gãsim în incapacitatea de a concepe modulmental interior al pacienþilor respectivi. Faptul cãvorbim la persoana întîia singular ne determinã sãconsiderãm unitatea conºtiinþei ca fiind în modnumeric absolutã, dar aceasta n-ar fi decît o purãiluzie: «Iluzia consistã în a proiecta în interiorulcentrului spiritului chiar subiectul al cãrei unitãþiîncercãm sã o explicãm: persoana individualãîmpreunã cu toate complexitãþile ei» 10.

3. Experienþe ºi interpretãri nedeterminante

Pentru a rãspunde dificultãþilor legate de in-terpretarea comisurotomiei, Derek Parfit propuneuna din numeroasele sale experienþe imaginare,idealizînd de data aceasta experienþa realã a «divi-ziunii spiritului»11. În scopul evident de a-ºi fa-cilita demersul, filosoful american alege cazul rar,«corespunzînd unei minoritãþi de persoane», cîndcele douã emisfere cerebrale reuºesc sã dezvolteaproape aceleaºi competenþe lingvistice, matema-tice, cognitive etc. Pe scurt, nu ar exista în acestcaz diferenþe sensibile între capacitãþile ºi funcþio-nalitãþile celor douã emisfere ºi se poate imagina,cu Derek Parfit, situaþia în care acestea ar fi totalidentice. Autorul american sugereazã cã el însuºis-ar putea gãsi în aceastã situaþie. Sã presupunemdeasemeni cã filosoful american este echipat cuun fel de aparat care blocheazã cele douã emisfe-re, conectat la lentilele sale de contact ºi aflat subcontrolul sãu. Ridicînd una din lentile acesta poa-te sã-ºi dividã spiritul; dupã aceea, prin fiecare ju-mãtate a spiritului sãu divizat, îºi poate reunificaspiritul, pur ºi simplu închizînd una din lentile,conform propriei sale voinþe12. Rezumînd, cîndemisferele sunt deconectate, fluxul conºtiinþeisale se divide fãrã totuºi sã-i dea impresia filoso-fului de a face experienþa acestei diviziuni13. Cumse poate explica o concluzie atît de uimitoare?

Sã reþinem mai întîi cã experienþa respectivãeste realã, iar aspectul sãu imaginar se reduce laidealizarea simetriei creierului, deorece în realita-te acesta este asimetric14. Cît despre Derek Parfit,acesta înþelege sã explice funcþionarea proprieiconºtiinþe utilizînd metafora «fluviului» care cur-ge, nu ca un canal cu un singur braþ, ci putînd sãse despartã din cînd în cînd în douã braþe, cîndîntîlneºte o insulã de exemplu, ºi apoi sã se reu-neascã dupã ce a depãºit-o. Astfel i-ar fi posibil sãprofite în timpul unui examen pentru a-ºi ame-liora rezultatele la fizicã:

Mã gãsesc în timpul unui examen, ºi nu-mi mairãmîn decît cinsprezece minute pentru a rãspunde laultima întrebare. Mi se pare cã existã douã moduri pen-tru a rezolva aceastã problemã. Nu sunt sigur de caleacea mai bunã pentru a reuºi. Atunci, decid de a-midiviza spiritul timp de zece minute, pentru a lucra cufiecare jumãtate de spirit unul dintre cele douã calcule ºi,dupã aceea, de a-mi reunifica spiritul pentru a redacta ocopie imparþialã a celui mai bun rezultat. 15

n Ion Vezeanu

Sinele si unitatea conºtiinþeisau raportul corp/spirit (2)

filosofie


Oricît de surprinzãtoare ºi de uimitoare pare,aceastã concepþie este totuºi coerentã dupã pã-rerea filosofului american mai ales pentru cã esteposibilã descrierea a ceea ce a imaginat el. Ideeaeste cã dacã descrierea unui fapt este coerentã,atunci faptul însuºi ar fi coerent, ceea ce nu estedeloc evident. Aceastã explicaþie, care integreazãîn acelaºi timp ideea unei conºtiinþe unice cuposibilitatea diviziunii temporare a spiritului estesusþinutã, în acelaºi sens, de cãtre Terence E.Wilkerson într-un articol care studiazã analogiadiviziunii plantelor cu cea a creierelor 16.

Într-adevãr, inspirîndu-se din experienþeleimaginare ale lui Derek Parfit ºi din cazurile con-crete de diviziune a plantelor (întîlnite în grãdi-nãrit), filosoful englez propune, nuanþînd înacelaºi timp, ºase cazuri de diviziune ºi de trans-plant de creier conform cãrora, a vorbi despreidentitate personalã în sensul strict ar fi o modali-tate improprie de a se exprima. Sã considerãmdeci cazul diviziunii creierului unui pacient cudiferitele posibilitãþi imaginare sau reale care potrezulta de aici: i) acesta (Wilkerson !) scoate unadintre emisfere ºi o distruge lãsînd in situ pecealaltã; ceea ce rãmîne va fi în mod singuraceeaºi persoanã ca cea originalã; ii) acesta scoateo emisferã pentru a o transplanta într-un corpdecerebrat; din inadvertenþã, emisfera rãmasã insitu este distrusã; în acest caz, sigura emisferã carerãmîne, cea transplantatã, este aceeaºi persoanã cuoriginalul, id est donorul; iii) acesta scoate o emis-ferã pentru a o transplanta într-un corp decere-brat ºi ambii pacienþi sunt în viaþã! În acest caz,nu se mai poate vorbi de identitate (aceasta pareindeterminatã); nu se poate spune nici cã cei doisunt identici cu originalul, deoarece aceastã afir-maþie ar contrazice tranzitivitatea relaþiei de iden-titate; prin urmare, trebuie sã tragem concluzia cãpersoana originalã a fost divizatã; iv) acesta scoateo emisferã pentru a o transplanta în cutia cranianãa unui alt pacient cãruia îi lipseºte una din emis-fere; dupã conectarea celor douã emisfere (emis-fera transplantatã, dominatã ºi cea care este deja insitu , dominantã) ar trebui sã tragem concluzia cã,în mod cert, persoana care nu are decît o emisferãeste identicã cu donorul, în timp ce persoana carea suportat transplantul nu este nici identicã cudonorul, nici cu diviziunea sa; v) cazul este iden-tic celui precedent, doar cã emisfera transplantatãeste cea dominantã în timp ce cea care rãmîne peloc este dominatã; atunci, donorul este divizat, întimp ce receptorul, persoana care dispunea dejade emisfera dominatã înceteazã sã existe. În fine,ultimul caz diferã de diviziunea cerebralã, vi) sereferã la duplicarea progresivã a persoanelor prinschimbarea unor mici cantitãþi de celule vii aleunui corp pentru a le dezvolta în laborator ºipentru a obþine noi indivizi. O tehnicã destul deavansatã va permite cercetãtorilor sã programezecreierul fiecãrui individ. În acest caz, ar trebui sãtragem concluzia cã toþi indivizii sunt echivalen-tul zoologic al cazurilor de diviziune a plantelor;tot ca în acest ultim caz, ar trebui sã afirmãm cãidentitatea persoanelor depinde în numeroasecazuri de decizia ºi de interesele umane iar nudoar de genul natural al indivizilor care sunt încauzã17.

Numai cã poziþia lui Terence E. Wilkerson caºi cea a lui Derek Parfit ridicã serioase obiecþii ºinu dintre cele mai puþin importante. Toate inter-pretãrile lor se bazeazã pe presupoziþii filosoficedestul de fragile ca «cel mai bun candidat» sau ca«argumentul sorit». Or, cei doi autori nu ºtiu sãrãspundã obiecþiilor ridicate de cele douã argu-mente. Argumentul «celui mai bun candidat» pre-tinde cã un bun criteriu de stabilire a identitãþiiunui obiect sau a unei persoane este alegerea «ce-lui mai bun candidat», a celui care rãspunde celmai bine condiþiilor de identificare cu originalul.Numai cã nu existã criterii fiabile de identitate

între douã lucruri, iar «cel mai bun candidat»apare ca un fel de compromis în lipsã de altceva.Or, relaþia universalã de identitate nu suportã niciun fel de compromis. În ceea ce priveºte argu-mentul «sorit», acesta dateazã din perioada ªcoliifilosofice din Megara, din Grecia anticã. Repre-zentanþii acestei ºcoli invocau argumentul pentrua arãta limitele limbajului raþional. Argumentulpoate fi folosit împotriva ideii de exactitate, deprecizie, împotriva identitãþii obiectelor ºi apareca o ipotezã în favoarea existenþei predicatelor ºiobiectelor vagi, a schimbãrilor succesive prin micimodificãri. Începînd cu ce moment precis, uncopil devine adult, adicã o fiinþã umanã diferitãdecît era înainte? Începînd cu ce moment exact, oînsumare de obiecte devine o mulþime sau o grã-madã? Eubulid din Megara18 a dat exemplul cele-bru al grãmezii de grîu: începînd cu care bob degrîu precis se poate vorbi, prin adãugãri succesive,despre o grãmadã? Sau începînd cu al cîtelea firde pãr, pe care-l pierde cineva, se poate spune cãdevine chel? Acest tip de argument pune în cauzãidentitatea obiectului care suportã astfel de trans-formãri succesive prin mici modificãri.

În plus, în cazul lui Wilkerson ºi a lui Parfiteste vorba despre o explicaþie ad-hoc cînd se con-siderã cã conºtiinþa se poate divide ºi se poate re-unifica. O altã criticã importantã, pe care o puteminvoca împotriva reducþionismului lui Parfit, esteaceea de a susþine împreunã cu Pascal Engel cãconcepþia filosofului american nu poate sã explicecaracterul subiectiv al persoanelor. Prin urmare,una dintre tezele metodologice ale lui Parfit, con-form cãreia se poate face o descriere impersonalãatuturor faptelor relevînd de continuitatea psiho-logicã sau corporalã a unei persoane, este falsã19.Într-adevãr, atunci cînd se ridicã problema eului,de a ºti cine sunt eu, ce înseamnã faptul cã sunteu însumi, dimensiunea subiectivã a persoaneiumane apare cu toatã forþa sa. În caz contrar, ac-ceptarea concepþiei unui spirit disociat (dublu saudivizat) ne face dificilã sarcina «de a concepe ceînseamnã faptul (what it is like) de a fi una dintreaceste persoane» 20. Aºa cum susþine ºi Frank Jack-son 21, existã în cazul fiinþei umane o experienþãsubiectivã care este ireductibilã. În acest sens esteformulatã experienþa de gîndire care are dreptpersonaj principal o specialistã în neuroºtiinþe,Mary: aceasta nu a vãzut niciodatã lumea realãdecît în alb si negru. Experienþa ei perceptivã sea-mãnã cu felul în care privim filmele de arhivã în-tr-o salã de cinematecã. Dar într-o bunã zi, Marypoate sã vadã realitatea în culori. Ideea lui Jacksoneste cã nici un fel de investigare ºtiinþificã obiec-tivã nu ne poate explica ce impresie are Maryatunci când vede culoarea roºie. Deci ar existaceva ireductibil în experienþa subiectivã, care nupoate fi cunoscut în mod obiectiv.

În tot cazul, oricare ar fi argumentele pro saucontra, putem sã afirmãm cu Michael S. Gazzani-ga, cã faptul cel mai important, de a ºti ce în-seamnã sã fii conºtient, nu este explicat prin ex-perienþa de diviziune a creierului:

Dar ceea ce este cel mai important, nu ne-am pusefectiv întrebarea de a ºti ce este conºtiinþa. La urma ur-mei, a dovedi cã emisferele cerebrale bilateral simetrice[în aparenþã] pot fi divizate, care produc dupã aceeadouã sisteme de conºtiinþã, ne permite doar de a dispunede douã sisteme dintre care nu înþelegem nici cel puþinunul dintre ele! Acest fapt nu ne face sã avansãm cunimic în demersul nostru de a ºti ce semnificã experienþade a fi conºtient.22

Pe scurt, experienþele de diviziune a creirului,reale sau imaginare, nu ne-au arãtat ce este con-ºtiinþa, ce este sinele sau cine sunt eu? În plus, negãsim în faþa unor cazuri problematice, deoarecenedecidabile, indeterminate. Într-adevãr aceastaeste teza lui Derek Parfit, care multiplicã expe-rienþele de gîndire pentru a demonstra cã rãs-pusurile date aporiilor identitãþii personale sunt

în majoritatea cazurilor indeterminate. Aceastãconcluzie deschide calea unei dezbateri ºi maianimate între materialiºti ºi dualiºti. Astfel, depar-te de fi dat rãspunsuri clare problemei unitãþiiconºtiinþei, experienþele de comisurotomie a cre-ierului nu au fãcut decît sã incite disputele filoso-fice între savanþi, cercetãtori ºi filosofi. Faptulacesta lasã suficient loc unor interpretãri bazatepe presupoziþii de ordin ideologic (în cazul celmai rãu) sau morale, filosofice ºi religioase (încazul cel mai fericit). În aceastã din urmã situaþiese aflã John C. Eccles.

n

NOTE

1. Cf. de exemplu, E.T. OLSON, „There is no Problem of theSelf“, Journal of Consciousness Studies, vol.5, nr. 5-6, 1998, p. 645-657; deasemeni D. Parfit, Reasons and Persons, p. 245;afirmând cã „identitatea personalã nu are importanþã“, p.255, autorul american neagã importanþa sinelui; câtevaparagrafe mai jos, acesta vorbeºte efectiv despre eliberareade sine: §95. Liberation from the self, p. 281-282.

2. P. RICŒR, „L’identité narrative“, Esprit, nr. 7-8, 1988, p.296; dupã filosoful francez, putem spera sã rezolvãm anu-mite probleme de identitate personalã prin distincþia întreidem (acelaºi lucru) ºi ipse (identitatea de sine); cf. dease-mni p. 299; stãrile mentale ºi faptele corporale nu se reducla evenimente impersonale, deoarece sinele nu aparþinecategoriei faptelor ºi evenimentelor; cf. deasemeni Soi-même comme un autre, Paris, Seuil, 1990.

3. TH. NAGEL , Questions mortelles, p. 182; alþi autori ca H.R.MATURANA et F.J. VARELA, L’Arbre de la vie, p. 220, consi-derã existenþa a trei spirite; „Dupã operaþie, totul se petre-ce ca ºi cum pacientul ar fi devenit trei persoane diferite,fiecare având propriile caracteristici individuale: o per -soanã pentru emisfera dreaptã, o alta pentru emisferastângã ºi o alta pentru combinaþia externã a celor douãemisfere intervenind în funcþionarea unui corp unic“.

4. S. FERRET, Le Philosophe et son scalpel, p. 94.5. TH. NAGEL , Questions mortelles, p. 183.6. R.W. SPERRY, American Psychologist, XXIII, p. 724.7. M.S. GAZZANIGA, „Consciousness and Cerebral

Hemispheres“, in M.S.Gazzaniga (ed.), The CerebralNeurosciences, p. 1392.

8. TH. NAGEL , Questions mortelles, p. 187.9. M.S. GAZZANIGA, „Consciousness and the Cerebral

Hemispheres“, p. 1392.10. TH. NAGEL, Questions mortelles, p. 191.11. În afarã de stilul agreabil ºi original al lui D. PARFIT,

Reasons and Persons , p. 245-280, care ne permite sã par-curgem destul de uºor dificultãþi filosofice insolubile cuajutorul experienþelor imaginare, trebuie sã precizãm cãacest gen de investigaþie a devenit în cazul lui un fel deobsesie; dealtfel, filosoful american afirmã el însuºi cã ar fiajuns sã facã filosofie în urma lecturii experienþelor dediviziune efectuate pe creier: „I decided to study philoso-phy almost entirely because I was enthralled by Wiggins’simagined case.“, p. 518, nota 40; este vorba despre cazulimaginat de D. WIGGINS, Identity and Spatio-TemporalContinuity, p. 50.

12. D. PARFIT, Reasons and Persons, p. 246.13. Idem, p. 247.14. J. ECCLES, op.cit., cf. infra.; cf. deasemeni H. MATURANA et

F. VARELA, L’Arbre de la connaissance. Racines biologiques decomprehension humaine, p. 226.

15. D. PARFIT, Reasons and Persons, p. 246-247; cf. notre traduc-tion.

16. T.E. WILKERSON, „Natural Kinds and Identity, A Horticul-tural Inquiry“, Philosophical Studies, vol. 49, 1986, p. 63-69.Considerãm aici doar diviziunea creierelor, p. 67-69.

17. T.E. WILKERSON, „Natural Kinds and Identity, A Horticul-tural Inquiry“, Philosophical Studies, vol. 49, 1986, p. 64 ºip. 68; prin aceastã concepþie autorul i se opune, printrealþii, lui D. WIGGINS, Sameness and substance , p. 84.

18. Cf. de exemplu R. MULLER , Les Mégariques. Fragments ettémoignages , p. 79.

19. Cf. P. ENGEL , Introduction à la philosophie de l’esprit, p. 177 ºi p. 181; cf. deasemeni P. RICŒR, „L’identité narrative“, p. 299.

20. TH. NAGEL, Questions mortelles, p. 187.21. F. JACKSON , «What Mary didn’t know», p. 70.22. M.S. GAZZANIGA , „Consciousness and the Cerebral

Hemispheres“, p. 1392.


tanþã, atât cât sã crezi cã prezenþa ta poate însem-na ceva în viaþa unor indivizi de o atare impor-tanþã. Apoi þi se cere ceva: un efort, de regulã int-electual, pentru cã „a, tu eºti cel care. . . “, pentrucã „n-ai putea.. . “, pentru cã „dacã înþeleg bine,tu te pricepi la...“. Tu ingerezi cu succes supozi-torul discursului lor malefic, dupã care te pui petreabã. Cum sã nu merite, în fond te-a recunos-cut. ªtia cã tu...

Unii dintre ei nu mã cunosc. Privirea lor erece, zâmbetul e aiurit. Unii habar n-au la ceeveniment participã, se uitã cu mirare în jur, dupãcare observã masa cu aperitive ºi respirã uºuraþi. Eceva cultural, desigur! Se cunoaºte dupã formapaharelor de þuicã, mici ºi de unicã folosinþã,dupã sandwich-urile infinitesimale ºi dupã multi-tudinea de scobitori. Unii dintre ei privesc pere-þii, acoperiþi de picturile cuiva care a considerat cãe momentul sã expunã. Priveºti ºi tu ºi realizezicã nu, momentul nu a venit, nici mãcar nu paresã fie pe drum. Unii fac haz.

Persoanele de valoare din aceastã salã aufuncþii diferite. Recunoºti reprezentanþi de insti-tuþii guvernamentale, recunoºti reprezentanþi deinstituþii guvernamentale ºi, totodatã, reprezen-tanþi de instituþii guvernamentale. Dupã aceea,aºa: ACR, Telecom, Parc, Muzeu; CamereJudeþene de ºi Camere Regionale de, editurilocale ºi edituri locale. Toþi bântuiþi de acelaºivirus, al parvenirii ºi al minciunii în interiorulcãreia respirã. Fiecare crede, în sinea lui, cã sepricepe cu adevãrat la ceea ce face. De aceea toþite privesc cu suspiciune, ca pe un strãin. Altãdatãte-ai fi bucurat sã fii aºa, sã-þi poþi spune cu frun-

tea sus cã nu faci parte din lumea asta ºi cã nu aice cãuta aici, dar acum te întrebi cu toatã amãrã-ciunea dacã nu cumva aceasta este limita, dacãdincolo de ea mai e ceva sau neantul a pãtruns ºiîn ultima sa victimã.

Festivitatea a început. Cineva de lângã tine, cuo figurã de ºobolan, pe care îl cunoºti de mult,dar nu 1-ai considerat niciodatã susceptibil a fibãgat în seamã, face o glumã. Ideea este sã rãmâimereu calm ºi sã te întrebi, cu umor, undeanume a dispãrut senzaþia de vomã de altãdatã.Potopul de vorbe din jur nu te mai atinge, pentrucã repeþi ºi tu, mecanic, ceva. Ulterior realizezi cãfaci gestul dezinteresat de a corecta greºelile gra-maticale ale celor care vorbesc. Îþi cad ochii pe ocarte, unul dintre volumele care, începând deacum se pun în circulaþie, ºi constaþi cã ultimulcuvânt îl are un ministru la modã. Surâzi. Dacãpoþi.

*Reiau. Poate cã cele de mai sus, reprezentând

o stare subiectivã a fiinþei, concreteþea unui strigãtde ajutor, nu sunt de naturã sã determinedescrierea a fi perceputã la nivelul faptelor petre-cute realmente. Adicã o descriere simplã a unorevenimente care, jur!, au loc independent devoinþa mea, independent de existenþa ºi de viito-rul meu. Îmi amintesc de o nuvelã a Daphnei du Maurier în care, în urma unei operaþii ocu-lare, o pacientã dobândeºte un ciudat viciu derefracþie, mai exact nu reuºeºte sã vadã omul caatare, ci animalul-pereche al acestuia. Jignireaadusã, indiscutabil, animalelor care nu-ºi potdecide înfãþiºarea ºi care nu au trãsãturi concretede caracter, acþionând doar în virtutea unor carac-

teristici specifice rasei ºi corespunzãtoare instinc-tului, acrediteazã totuºi ideea cã dupã o vreme încare ai trãit în mijlocul unei lumi corecte, cu pri-eteni asemãnãtori þie, cu mentori al cãror cuvântpoartã dupã sine greutate ºi suficienþã, cãdereaîntr-un alt univers nu e lipsitã de urmãri.Urmãrile pot produce orice, de la întrebare lanebunie. Cu toate astea, întrebarea, primul pascãtre efortul disperat de a schimba ceva, este ºigarantul supravieþuirii. Este actul care îþi dãconvingerea cã undeva, în mintea ta, cineva teiubeºte. Cã existã un resort care te sprijinã ºi cãmecanismul dispreþului faþã de compromisul per-petuu pe care îl faci, nu pune în miºcare degeabaîntreaga ta resursã emoþionalã. Cã pericoluluicãreia îi faci faþã zilnic, pericolul de a fi înghiþit deimpostura ºi de mizeria cu mãºti nobiliare, i se vaputea pune, cândva, capãt. Dar înþelegi cã, dinpãcate, nu acum ºi nu aici. ªi nãdãjduieºti mereucã cei cãrora li se dedicã acum cartea aceasta con-trafãcutã, scrisã de un fost student amãrât cu osituaþie familialã grea, copiatã cu nonºalanþã dintratate ºi tomuri de specialitate, purtând pe co-pertã un nume parazitar ºi grotesc, nepoþii viitoriai acestui nume îºi vor renega, cu efervescenþatinereþii care mie mi-a curs cândva prin vene,bunicul mincinos ºi lumea sa. ªi cã o vor facepentru a construi altceva, ceva propriu ºi demn,care sã poate semnãtura lor ºi sã aparþinã tuturorºi nu dimpotrivã.

Ei bine, aþi ghicit de unde vin?n

opinii

P rin nu ºtiu ce potrivealã, chiar în seara zileinenorocite cînd a început rãzboiul din Irak,în apartamentul de deasupra celui amãrît în

care sãlãºluiesc fãrã pic de entuziasm casnic, s-aîncins un chef straºnic, sãnãtos, cu tropãieli agile,pe ritm vesel, de manele tulburãtoare. Nu ºtiunici acum de la ce anume s-a iscat paranghelia, ce-i mîna pe participanþi la dans apãsat ºi voioºiesonorã, sãrbãtoreau ziua cuiva sau începereanefericitului conflict, unde – aflãm cu durere – sefoloseºte armament ultrasofisticat, de nu mairãmîne piatrã pe piatrã dupã ce este servit. Uite cãla noi este ºi aºa ceva, dar pentru þinte mai mo-deste: se vînd într-o veselie „aparate ultrasoniceîmpotriva ºoarecilor, ºobolanilor“; dar, atenþiemare!, se apeleazã ºi la armament clasic, deoarecea apãrut, proaspãt ºi eficace, un „unic producãtorintern“ în cãutare de „distribuitori pentru pro-dusul «Lipici prins ºoareci ºi alte vietãþi»“; cum sevede, cu aviaþia ultrasonicã ºi infanteria lipiciului,pisicilor nu le mai rãmîne decît sã toarcã liniºtite,în aºteptarea calmã a rãsfãþului cu o zdravãnãporþie de Whiskas sau Kitty Kat. O enigmã delocuºoarã tot rãmîne; la ce se referã sintagma „ºi alte vietãþi“, pe cine mai poate imobiliza aprigullipici? Cã, dacã ar bate lipiciul cu pricina pînã lacine mi-aº dori personal, le-aº folosi negreºit pen-tru o vietate bipedã, dupã cum urmeazã: aº ungecu lipiciul fermecat, în mare tainã, hainelebipedului în cauzã, chiar înainte de a se îndrepta

el spre careva din cele opt-nouã limuzine pe carenu mai þine minte cã le deþine. Vã daþi seama cumar fi, ce scenã s-ar încropi dacã bipedul în cauzã s-ar lipi de una – la stînga, de alta, – la dreapta,personajul fiind, de fapt, nehotãrât cu care dincele douã sã porneascã la drum; vã închipuiþi cespectacol mãreþ ar fi dacã limuzinele între care stãlipit bipedul ar porni automat, de unele singure,dînd semne neliniºtite cã vor s-o ia la goanã careîncotro, în direcþii total diferite?! Pãi, n-ar þipabipedul în cauzã ca din gurã de ºarpe, smucindu-se de mama focului sã se dezlipeascã mãcar de unadin frumoasele ºi subit nãbãdãioasele-i limuzine,cãrora nici nu mai apucã, bietul de el, sã le þinãcontabilitatea?! Ori rãmîne în costumul lui Adam,ori se rupe în bucãþi.

Dar, mai bine, sã ne întoarcem la alte vietãþipatrupede, la nemeritat de superficial apreciaþiiporci: ce viaþã au bieþii de ei dacã stãpînii lor depe aceste meleaguri, disperaþi cã n-au unde sã-iadãposteascã, au ajuns sã fure de pe drumurilepatriei panouri date cu vopsea euro, sã facã dinele acoperiº la coteþe? Nu putem sã avem euro-porci decît cultivînd infracþiunile, mare mizerie!Dar nici în stare de pulpã, cotlet nu e situaþia maibreazã, pentru cã iatã ce a apãrut mare ºi lat înziare: „Apelul crescãtorilor de porci din România/ Excelenþei Sale D-lui Ion Iliescu, PreºedinteleRomâniei / Excelenþei Sale D-lui Adrian Nãstase,Prim-ministru al României“, un apel cutremurã-

tor, serios în tot cuprinsul lui, înaintat de„Patronatul român al cãrnii de porc“. Dupã cumsusþin semnatarii petiþiunii, dacã nu se iau mãsuriurgente, dacã se continuã în aceeaºi manierãdeplorabilã – delicioºii cîrnãciori, apetisantelegrãtare, gustoasele fleici nu vor mai exista decît înpoze, tablouri sau discrete înregistrãri video. Uiteaºa ajungem noi la vreme de mare conflict: culipici de bunã calitate folosit aiurea, numai pentruºoareci, ºi cu soarta porcilor (adãpostiþi subpanouri euro) în mare dificultate. Aºa e la noi:unul nici nu mai ºtie cîte maºini are ºi patroniicãrnii de porc au ajuns la disperare.

n

salonul defavorizatuluiCoincidenþe, lipici, amneziin Mihai Dragolea

Aurel Terec Sculptorul Romul Ladea

à urmare din pagina 2


Specialiºtii media care se ocupã de monito-rizarea programelor de televiziune dindiferite þãri europene au remarcat o creºtere

a procentului ofertelor de divertisment nonficþio-nal în programele TV în detrimentul ofertei dedivertisment ficþional. În ultimii ani, în prime-time-ul multora dintre televiziunile publice ºi pri-vate din Europa oferta de filme artistice sau piesede teatru (nu ne referim la telenovele sau la versi-unea anglo-saxonã a serialelor cunoscutã subnumele de soap opera) a scãzut în favoarea emisiu-nilor de divertisment producþie proprie. Încã dela începutul anilor ‘90 produse (produs în sensmai larg) TV internaþionale care au înregistrataudienþe mari au fost exportate. Emisiuni concursprecum Roata norocului sau Preþul corect au fostdifuzate în România cu câþiva ani în urmã. Anul2000 a marcat naºterea unor noi formate interac-tive, mai târziu exportate cu mult succes. Unadintre firmele care a înregistrat încasãri semni-ficative prin vinderea drepturilor de licenþã estecompania media olandezã Endemol, pãrinteleformatului Big Brother, unul dintre produsele TV intens promovate în România la începutulanului 2003.

Care este specificul acestor emisiuni interac-tive ºi prin ce se deosebesc ele de predecesoarelelor de succes de la începutul anilor ‘90? De ce auastfel de emisiuni succes în aceastã perioadã adezvoltãrii ofertelor media? – sunt întrebãri pecare analiºtii occidentali le-au formulat cu câþivaani în urmã. Raþiunea economicã ce stã în spatelepreferinþei pentru astfel de emisiuni este simplã:drepturile de transmitere ale unui film de pro-ducþie holywoodianã relativ nou costã destul demult, transmiterea unei emisiuni gen Big Brothernecesitã costuri mai reduse; un film nu prezintãpentru managerii de programe aceleaºi avantajeprecum un serial, nu poate crea o relaþie deduratã cu un public þintã, aºa cum face un serial.Big Brother (fratele mai mare), Popstars, ExpediþiaRobinson, Girlscamp (campusul fetelor) , Germaniacautã superstarul ºi alte emisiuni interactive de acestgen sunt create sub forma unor seriale. Formatelesunt realizate sub forma unor concursuri princare oameni obiºnuiþi care participã în prealabil laun casting (preselecþie) au ºansa de a câºtiga osumã relativ mare de bani, dacã sunt declaraþi înfinal câºtigãtori, ºi pot deveni staruri. Publiculeste acela care decide cine este câºtigãtorul. Careeste motivul pentru care poate fi captivant sãpriveºti mai mulþi oameni închiºi pentru trei luniîntr-o casã ºi cãrora li se dau anumite teme sãp-tãmânale de rezolvat? Interesant este faptul cãaceºtia sunt oameni simpli ºi evident faptul cãfiecare dintre telespectatori poate vota persoanacare trebue sã pãrãseascã sãptãmânal casa. Cepoate atrage audienþa în vizionarea felului în careanumite persoane se strãduiesc sã devinã staruriale muzicii pop, cum este cazul emisiuniiGermania cautã starul? Faptul cã publicul decidecine devine superstar. ªi, sã fim realiºti, este maisimplu sã-þi fabrici tu în calitate de post TV pro-priile staruri de ale cãror prestãri de servicii poþi

beneficia printr-un contract pentru o perioadã detimp bine stabilitã decât sã plãteºti sume conside-rabile pentru apariþia unor staruri consacrate, cuatât mai mult cu cât simpatia momentanã aducã-toare de audienþe ridicate pentru proaspãtul starneaoº poate fi apropiatã de cea adusã de starulconsacrat. Raþiunea economicã este din nou unatu.

Atunci când facem conexiunea dintre Big Brother si romanul lui Orwell 1984 nu greºimcu nimic. La fel ca în roman, protagoniºtii emisi-unii sunt urmãriþi din toate direcþiile de camerede luat vederi. Ochiul public pãtrunde chiar ºi îndormitor ºi la baie. Linia de demarcaþie dintreviaþa publicã ºi cea privatã înceteazã sã mai existe. Aceasta se produce însã cu acordul protagoniºtilor. Faptul cã publicul poate fi intere-sat de viaþa privatã a altor persoane nu este nimicnou. Proliferarea presei de bulevard este un argu-ment în acest sens. Personalizarea ºi privatizarea(a nu se confunda termenul cu cel din economie)vieþii starurilor sau chiar ºi a politicienilor este otendinþã contemporanã clarã. În Germania, dealtfel, starul de mult consacrat, moderatoarea TVVerona Feldbusch ºi politicianul GuidoWesterwelle, preºedintele partidului liberal, auacceptat sã facã parte din emisiune ºi sã pãtrundãîn locuinþa Big Brother, cunoscutã ºi sub numelede containerul Big Brother, pentru o perioadã detimp. Explicaþia unui celebru consilier de relaþiipublice german la acest gest al omului politic estesimplã: astfel a putut fi luat contactul cu o grupãde cinci milioane de potenþiali alegãtori. Scopulscuzã mijloacele de propagare media utilizate, arsuna o posibilã parafrazare a lui Machiavelli întermenii societãþii informaþionale.

Datoritã mediatizãrii intense a produselorindustriilor culturale (aici în sensul de culturãpop) contemporane, noþiunea de star s-a modifi-cat în ultima vreme. În primul rând au apãrutdiferite grade de clasificare, de la steluþe ºi stelepânã la super ºi mega staruri, idolii culturii popsunt clasificaþi în mai multe categorii. În urmã cucâþiva zeci de ani formaþii precum Beatles erauprezente în cîteva talkshowuri ºi puteau fi vãzutedoar la concerte. Posturi TV care sã difuzezevideocplipuri, gen MTV nu au existat pânã laînceputul anilor ‘80. Starurile aveau aura unorzeitãþi închise în cupola lor de cristal. Astãzi apa-riþia unui CD este susþinutã de o adevãratã cam-panie de relaþii publice în care interpretul sau for-maþia oricât de mare ºi celebrã ar fi ea participã lao adevãratã campanie de promovare. Starurile audevenit astfel mult mai accesibile publicului. Pa-sul urmãtor a fost fãcut de cãtre emisiunile inter-active reality-tv. Viaþa privatã a megastarurilor esteadusã zilnic mai aproape de noi. Telespectatoriipostului MTV din Statele Unite ºi din vestul Eu-ropei urmãresc cu mult interes zilnic aspecte dinviaþa privatã a familiei starului muzicii rock OzzyOsbourne. Acest gen de serial reality-tv estetransmis ºi pe MTV România de câtãva vreme.

Un star poate deveni conform noului formatreality-tv omul de lângã noi cu condiþia ca el sã

aibã o anumitã înzestrare aparte, sã ºtie sã cânte,sã aibã charismã. Care este funcþia acestor staruri?Publicul poate dezvolta o relaþie de afinitate,identificare, imitare ºi proiecþie cu aceºti idolimedia. Este mult mai simplu sã te dentifici ºi sãimiþi omul de lângã tine, cu care simþi cã semeni.Prin fenomenul de proiecþie este facil sã ne con-siderãm reprezentaþi prin aceste fiinþe care nesunt apropiate. Starurile nu sunt ºi nu trebuie sãfie perfecte, tocmai aceste mici imperfecþiunisunt semnele distinctive, de marcã ale unui star.Telespectatorii emisiunii Big Brother sunt parteintegrantã a procesului de naºtere a unui star, eisunt aceia care decid într-o mare mãsurã pe cinedoresc sã facã un star.

Dacã în domeniul bunurilor de larg consumtrecerea de la un produs la o marcã se face peparcursul unor decenii uneori, în domeniulmedia timpul se scurge cu o altã vitezã. Numecare în urmã cu zece ani erau publicului completnecunoscute, cum ar fi cel al cântãreþei JenniferLopez, au devenit adevãrate mãrci, care printr-untransfer de imagine au fost aplicate ºi unorbunuri de larg consum. Astãzi numele de Jennifer Lopez sau Naomi Campbell sunt mãrcide parfumuri care concureazã pe piaþã cu cele-brele produse Channel.

Dincolo de faþetele strãlucitoare ale producþi-ilor interactive reality-tv existã ºi anumite neajun-suri. Starurile produse de cãtre astfel de emisiunicunosc foarte bine faptul cã între rãsãritul ºiapusul lor în lumea media poate unori trece untimp destul de scurt. Participanþi la emisiuni pre-cum Big Brother, care promiteau o carierã înlumea muzicii, au sfârºit prin a deveni ºomeri.Forfota media din jurul unor astfel de personajedureazã atâta vreme cât acest lucru este în intere-sul emisiunii. Audienþa emsiunilor nu este con-stantã în timp. Publicul în ziua de astãzi se plic-tiseºte destul de repede. Acest lucru a fost doveditcel puþin în Germania unde dupã trei ºtafete con-secutive ale emisiunii Big Brother, cea de-a patra afost lansatã doar dupã o pauzã de un an.Girlscamp , emisiune în care zece femei trebuiau sãseducã un singur bãrbat închis în aceeaºi locuinþãcu ele, locuinþã filmatã în genul celei din forma-tul Big Brother, nu s-a bucurat de succesul pre-conizat. Emisiunea s-a dovedit a fi ceea ce spe-cialiºtii media numesc un flop, adicã un eºec totaldin punct de vedere al audienþelor ºi a doveditîncã o datã faptul cã nu existã reþete standardpentru audienþe ridicate.

Poate ar putea sã sune a pleonasm dacã amvorbi despre o globalizare a ofertelor de televiziu-ne, atunci când însãºi televiziunea s-a dovedit a fimotorul globalizãrii culturale. Cu toate acesteami se pare legitimã comparaþia emisiunilor inter-active gen Big Brother cu oferta standard de cartofiprãjiþi din restaurantele McDonald’s. Rãmâne devãzut daca telespectatorii ºi protagoniºtii româniîºi vor spune cuvântul ºi vor contribui la o diver-sificare în timp a formatului. În fond avem de-aface cu o emisiune interactivã.

n

Big Brother sau fabrica de starurin Delia Cristina Balaban

media


„Binecuvântatã ar fi acum o ceapã!“Probabil cam aºa gândea cãpitanul întimp ce se chinuia sã molfãie pâinea ºi

slãnina. ªi cred cã toþi degustãtorii de pâine cuslãninã ºtiu ce înseamnã sã nu ai ºi o ceapã laîndemânã – bucatele îºi pierd întreaga savoare,parcã nici nu mai vor sã alunece pe gât ºi dintr-odatã viaþa este cenuºie, tristeþea se adunã ca unghem în cerul gurii, atmosfera devine mai apãsã-toare decât o platoºã de grãsime ºi durerea, ah!durerea se face simþitã cu fiecare înghiþiturã.

Trebuie sã recunoaºtem cã în Lumina cade pefaþa ta (regia: Gulyás Gyula, cu: Tompa Klára,Váta Lóránd, Biró József) durerea musteºte (pebuzele vãduvei, pe obrazul neras al cãpitanului, însufletul învãþãtorului, în piciorul târât al cobzaru-lui etc.); dar cu dureri ne-a obiºnuit aproape întregcinematograful est-european. Mohoreala, crispa-rea, lacrimile, sumbrul existenþei, noroaiele, voci-le repezite care arareori duc o frazã (mai mereupoeticã) pânã la capãt, dar mai ales abundenþa sim-bolurilor sunt de mult locuri comune ale filmu-lui bun, cult, „greu“, produs în perimetrul fostu-lui paradis comunist. Gulyás Gyula nu lasã deo-parte nimic din aceastã reþetã de succes; însã, pro-babil fiind prea ocupat cu încãrcãtura simbolicã, auitat un mic amãnunt: sã punã o ceapã pe masa„înfometaþilor cãlãtori“ (fie ei personaje în filmsau spectatori în salã).

Povestea pe scurt: într-o searã (probabil când-va prin ’48-ul unui secol XIX care se bucura de

cutiile de chibrituri ale celei de-a doua jumãtãþi asecolului urmãtor ºi de fascinante aparate primi-tive de proiecþie ºi de filmare în infraroºu) doifugari (un fost cãpitan revoluþionar – Váta Lóránd– ºi vãduva plânsã – Tompa Klára – a unui fostmaior la fel de revoluþionar) intrã într-un sat ºi,dupã ce trec pe la un prieten (fost notar) pe careîl gãsesc atârnând de o grindã în mijloculcamerei, bat la uºa unui învãþãtor (fost deputat,vãduv trist) – Biró József, toþi trei mãnâncã pâinecu slãninã (fãrã ceapã); vorbesc voalat despreprobleme grave (libertate, moarte, iubire); suntbântuiþi de spectrul trecutului ºi de fantasmeleprezentului; cãlãtorii se spalã ºi fac dragoste (însfârºit!); a doua zi, într-o luminã pe atât de strãlu-citoare pe cât era de cenuºie în seara dinainte, îlîngroapã pe fostul notar ºi toþi trei se îndepãrteazãîn galop pe un câmp albit de flori. Mi se pare cãscena (involuntar) „autoreferenþialã“ a filmuluieste aceea a mesei – sensurile oscileazã întreîncercarea de „stãpânire“ a învãþãtorului (luând opâine mare în braþe, mai întâi îi scrijeleºte pevatrã o cruce cu vârful cuþitului ºi apoi taie o feliegroasã), delicateþea vãduvei (care îºi mãnâncãslãnina ajutându-se de cuþit ºi furculiþã) ºi greu-tatea cu care cãpitanul îºi mestecã îmbucãtura.

Inutil sã mai spunem cã, din motive de„îmbogãþire“ la nivel simbolic, personajele nu auprimit nume, cã imaginile trecutului sunt filmateîn slow motion ºi în tonuri de portocaliu ºi galben,cã prezentul real (oricum încrâncenat, sub zodia

suferinþei) apare în tonuri de gri, cã lãmpile dincasa învãþãtorului au sticla afumatã, cã soarele dedimineaþã ºi faþa destinsã a tinerei femei satisfã-cute peste noapte (brusc hotãrâtã sã-ºi reînceapãviaþa ºi sã facã un plod) strãlucesc la fel de puter-nic, cã aproape orice replicã din film este aluzivãºi, de parcã nu ar fi de ajuns, mai este ºi rostitã înaºa fel încât sã-ºi dea seama tot norodul cã are de-a face cu o (importantã!) aluzie, cã nici boareade lirism meditativ nu lipseºte (câmpul sãlbaticmã liniºteºte“, cãlãreþii sunt „vânãtori de vise“)...La fel de inutil sã mai spunem cã toatã aceastãcãutare forþatã (ºi cel mai adesea fadã) a „profun-zimii“ devine obositoare ºi greu de înghiþit capâinea cu slãninã în absenþa cepei.

Îmi place sã cred cã secvenþele reuºite ale fil-mului nu au apãrut întâmplãtor. Uneori imagi-nile sunt lucrate aproape seducãtor de „jucãuº“(cina sãrãcãcioasã, femeia scãldându-se într-unciubãr, cãpitanul înconjurat de þãranii cerºetori,îngroparea notarului). ªi dacã tot veni vorba deseducþii, nu putem uita nici sânii ºi nici tremura-tul buzelor vãduvei. O notã bunicicã primeºte ºiVáta Lóránd care se vede nevoit sã pompezesânge prin venele unui personaj mai uscat decâtduºumeaua pe care umblã sau decât scena unuiteatru. (Apropo, de ce trebuia sã fie aceastãLuminã... atât de tributarã teatrului?)

Mai am o nelãmurire: de ce oare la acest filmnu am auzit foºnetul pungilor de snacks-uri ºifâsâitul sticlelor de cola? Sã-ºi fi schimbat pu-blicul clujean vechile nãravuri?

n

f ilm

n Iosif Felvinþi

Din meniu lipseºte ceapa

teledependenþa

„De la muzique avant toute chose“ spuneabietul Verlaine, care n-a apucat sãasculte-vadã concerte aºezat în fotoli-

ul casnic, îmbrãcat în halat ºi papuci! Noi, însã,avem acest privilegiu. Prin difuzoare ni se revarsã,datoritã învîrtejelii unui mititel CD, toatesonurile de bun ºi prost renume ale istoriei civi-lizaþiilor terestre. Muzica simfonicã ori jazzul, alpopoarelor melos ºi ritmul zdruncinatelor neli-niºti hardrockrapp ne pot da afarã din casã dacãuitãm mîna pe tele-comandã. ªi o uitãm acolo,bucuroºi! Fiindcã avem, iatã, o cale de vindecare,o terapie pur muzicalã la postul european: Mezzo,fost Muzzyk. Cine nu are bani de foarte costisi-toarele înregistrãri pe CD („conserve muzicale“)ale celor mai performante interpretãri, se va ducela concertele Live ale filarmonicilor locale (unelemutate din sediile predestinate, sperãm temporar,pe scene ale Caselor armatei-militare…!) Aºadar,majoritatea „nevoiaºilor“ melomani îºi pot satis-face acum sublimul viciu apãsînd butonul „tele-vizuinei“ din dotare. Însã apartamentele nemaifi-ind de uz comun (între familii cu totul strãine) –decît pentru studenþi, ori la cãminul denefamiliºti – „pseudocitadinizaþi“, – libertatea

ascultãrii ºi „vizionãrii“ preferinþelor muzicaleeste deplinã. O condiþie a bunei-libere purtãrirãmîne doar volumul audiþiei. Tele-vederea-audiþie muzicalã e completatã/condimentatã cubalet clasic ºi dans modern (80% din emisiunisunt fascinante filmãri din spectacol ºi repetiþii),iar mai recent cu analiza plasticã a marilor maeºtriai picturii ori arhitecturii…

Va sã zicã, dragii mei, cu Mezzo se mai poatetrãi! De n-ar fi decît acest post ºi tot meritãabonamentul în nestãvilitã ascensiune la serviciilede cablu clujene. Deoarece, nu ºtiu dacã v-ammai spus, însã Clujul, chiar dupã sucombareaCaritas-ului, se menþine un oraº extrem costisitor.Cele mai multe maºini pe cap de locuitor din þarã(locul 2 pe Europa), cele mai exagerate preþuri! ªiziserã numeroºi americani, plus alþi occidentali,tentaþi de bunãvoinþã – pînã au vizitat Metro ºialte hale en-gros: „Preþurile voastre, la aparate cas-nice, televizoare y compris, sunt mai scumpe cu15-20% decît cele din «Vestul sãlbatec»!“ Sã temai miri cã lumea se înghesuie la Second hand deorice produs!

Ei, cum rãmîne cu Bill Clinton ºi WoodyAllen? Rãmîne sã mai auziþi de bine! Pînã atunci,

unul se exhibã la saxofon, altul la clarinet, ambiiîn jazz. De preferinþã cu orchestre profesioniste.În ce-l priveºte pe Woody Allen, cînd trãia laNew York (fiindcã s-a mutat la Londra!) eramembru în ansamblul unui select bar de noapte,unde îºi lua în serios, sãptãmînal, adicã în fiecareluni seara, rolul de clarinetist. Bill Clintonexerseazã ºi el solitar (cînd nu în secret) la saxo-fon, în anturajul prietenilor precum Vaclav Havelºi alþi rafinaþi. Întîmplarea democraticã face canici Bill, nici Havel sã nu mai fie nevoiþi a-ºi cen-zura pasiunile… Tele-aud ceva invidii?!!

n

Saxofonul lui Bill Clinton,clarinetul lui Woody Allenn Monica Gheþ

Aurel Terec Sigiliu, Arhivele Statului


pro & contraScriitori români la meet(ing)

C el de-al ºaselea numãr al impozantei revistefranceze meet propune o axã culturalã inte-resantã. New Delhi/Bucarest este tema

acestui numãr, care reuneºte, în 240 de pagini,scriitori din India ºi România, prezentaþi atît în tra-ducere francezã, cît ºi în original.

În secþiunea indianã, ineditã pentru cititoruleuropean din afara spaþiului anglofon, sînt publi-cate proze de Arun Joshi (L’etrange cas de BillyBiswas) – unul dintre clasicii literaturii din Indiapost-colonialã, Mahasveta Devi (Draupadi), GauriDeshpande (Confiture de rose ), Ambai (La boîte enplastique pleine de divinité), Premchand (Les jouersd’echecs) – “pãrintele ficþiunii contemporane delimbã hindi”. Grupajul este prefaþat de EstherDavid, sculptoriþã ºi romancierã de origineevreiascã, nãscutã ºi trãind în India, care semneazãºi textul final, Kaddish. Deºi au fost scrise înenglezã, hindi, bengali sau tamil, prozele din meetdezvãluie aceeaºi Indie jumãtate exoticã, misterioa-

sã, rigidã în veºnicia sa, jumãtate militantã, emanci-patã, dar ºi marcatã de statutul colonial de “perlã aCoroanei britanice”.

Cea de-a doua secþiune din meet, dedicatã litera-turii române, este prefaþatã de Odile Serre, carescrie despre Un continent meconnu: “Dincolo deumbrele imense ale lui Cioran sau Ionesco, care auabandonat româna pentru «a locui» în francezã ºi,însuºindu-ºi noua limbã aleasã, ºi-au pus amprentaoriginalã asupra literaturii franceze, ori dincolo denumele istoricului religiilor Eliade, ce ºtie cititoruldespre literatura românã?”.

Dacã grupajul indian este reprezentat exclusivde prozã, cel românesc – ocupînd cam o sutã de pa-gini, cuprinde ºi poezie, ºi prozã, iar cei nouã autoriantologaþi aparþin mai multor generaþii de creaþie.

Trebuie remarcat cã traducerile publicate în meetau fost realizate de aceiaºi perseverenþi ºi generoºipromotori ai literaturii noastre în Franþa – OdileSerre, Alain Paruit, Ed Pastenague ºi SebastianReichmann – ale cãror eforturi, adesea benevole,suplinesc lipsa de concertare a programelor oficialeîn acest domeniu. Sînt publicaþi cu poeme, în

numãrul ºase din meet, Gellu Naum (cu Copaculanimal), Benjamin Fundoianu, a cãrui splendidãCîntarea lui Samson din Ultima verba îºi gãseºte oinspiratã echivalare francezã, datoratã lui OdileSerre, Virgil Mazilescu, între textele antologateaflîndu-se ºi fascinantul Prima poveste pentru ªtefana,Virgil Mihaiu ºi Paul Daian.

Prozatorii selectaþi pentru grupajul din meet sîntGabriela Adameºteanu – cu un fragment din roma-nul Dimineaþã pierdutã –, ªtefan Agopian, AlexandruVlad, cu o minunatã prozã-confesiune, de un gro-tesc hiperreal, deºi plecînd de la o realitate comunãanilor dinainte de 1990, ºi Ioan Groºan.

Mai trebuie remarcat, în final, empaticul edi-torial al directorului literar de la meet , PatrickDeville, în care se vorbeºte despre concitadinulnostru, profesorul Ion Pop, artizan al grupajuluiromânesc prezentat, dar ºi despre cãlãtoriilebucureºtene, algeriene ori havaneze prin carerevista pe care o gireazã îºi asumã numele.

Cãci meet, ºtim cu toþii, înseamnã întîlnire . (Cl.G.)

n

Mica mare tãcere „filosoficã“

Am observat cã una din cunoscutele ºi apreciatelereviste din Cluj, în care putem citi cu plãcerearticole precum cele ale Sandei Cordoº, Dina

Vîlcu sau Marius Jucan au fãcut loc articolului“Tãcerea mare ºi tãcerea micã” al domnului Alex.Cistelecan. În primul rând ne-a nedumerit numele:nu ºtiam dacã e vorba de cunoscutul critic AlexandruCistelecan sau de Alex. Cistelecan Jr. Am aflat cã evorba totuºi de junior, care în ciuda unei educaþiifilosofice ne uimeºte cu naivitatea sa în ce priveºte“micile” ºi “marile” tãceri ale filosofiei. Ne simþimdatori sã rãspundem pentru cã chiar dacã filosofia e“moartã” nu vedem nici un motiv pentru care trebuiesã-i facem pe întemeietorii ei sã se rãsuceascã în mor-mânt. Menþionãm cã rãspunsul nostru nu se vrea unatac nici la adresa Echinoxului(nr.7-8-9/2002) ºi nici laadresa domnului Cistelecan Jr. Tot ce dorim e sãfacem o micã “corecturã” pe marginea unui text carear putea duce în eroare cititorii (în special pe ceitineri) care sunt interesaþi de operele filosofice.

Dar sã începem cu începutul: suntem foarte ne-dumeriþi cã domnul Cistelecan Jr. nu ºtie cã preso-craticii scriau în versuri (proza intervenind târziu îndiscursul filosofic) ºi cã Platon nu era recitat la Romaci pus în scenã. Ne îndoim de faptul cã aceste infor-maþii au fost omise în cursurile de Istora filosofiei.Cât despre “bâlbâiala” ºi “ã-urile” unui Kant, Hegel,Husserl, Heidegger ce putem spune? Probabil cã elear aparþine unui începãtor în cele ale filosofiei ºi nutextelor propriu-zise. E o stare de lucruri ce poate fidepãºitã prin ceva ce domnului Cistelecan Jr. nu paresã-i convinã: “mai multe lecturi atente”. De asemeneani se pare improprie folosirea cuvântului “caraghios-lâc” aplicat filosofiei germane. Din câte ne aducemaminte turcii n-au trecut de Viena. Cât despre “casafiinþei” pe care filosofia o recomandase, nu vedem niciun motiv pentru care ea trebuie schimbatã cu ocamerã de motel. Nu e vina casei dacã în grandoareaei nu-i poate atrage în spaþiul ei pe micii “navetiºti”sau ca sã folosim formula unui filosof, a celor carecunosc lumea printr-un “vagabondaj mental”.

Însã cea mai mare nemulþumire a domnului Cis-telecan Jr. þine de faptul urmãtor: dacã discursulfilosofic e inteligibil “înseamnã cã nu spune nimicimportant”. Ni se pare cã avem de-a face cu o reacþietârzie la lucrãrile lui Eco cu a sa “semiozã hermeticã”.ªi dacã tot e sã vorbim de “inaccesibilitate” trebuie sãmenþionãm cã nu numai filosofi o practicã. Sã pre-supunem cã pentru majoritatea cititorilor Joyce sauKafka sunt floare la ureche? Marii literaþi, la fel ca ºimarii filosofi au fost înþeleºi la vremea apariþiei lordoar de “Dumnezeu ºi de ei înºiºi”.

Continuând firul urmat de domnul Cistelecan Jr.,aflãm cã avem de-a face mereu cu “ermeticul” ºi “iliz-ibilitatea” filosofiei, care se oferã doar celui “ales”.Aceastã super-femeie care e filosofia nu-ºi oferã mânadoar câtorva. Recunoaºtem, sunt puþini cei aleºi, chiarºi printre “filosofi”, dar nu ne putem închipui o cãsni-cie fericitã a acestei “super-femei” cu întreaga naþiune.E bine ca uneori sã primeze principiul calitãþii asupraaceluia al cantitãþii. Cât despre “preludiul” fãrã “satis-facþie” pe care îl oferã filosofia ne abþinem. Nici nuvrem sã ºtim de preferinþele violente la care tânjesc ceicare sunt osândiþi din lipsã de putere creatoare sã scriela nesfârºit “prefeþe”, “introduceri” ºi “articole” caretot dau târcoale marii filosofii fãrã sã o atingã.Diferenþa dintre “comentator” ºi creator e imensãcând vine vorba de filosofie. Dar ce e mai surprinzãtorîn toate acestea e cã aceastã practicã a “comentãrii” îiface pe unii sã cunoascã îndeaproape spaþiile “cârciu-milor” ºi “gangurilor” unde se lasã seduºi în modruºinos de ideile editorialistului care nu s-ar mai deo-sebi de filosof. O diferenþã devine totuºi evidentã:filosofii preferã pe lângã “preludiu” ºi un bun ambi-ent, dacã e sã þinem seama de Academia lui Platon,Liceul lui Aristotel sau, doamne fereºte, chiar “spaþiulluminos ºi igienic al Universitãþii sau Bibliotecii”. Înceea ce priveºte “editorialiºtii” s-ar putea ca domnulCistelecan Jr. sã aibã dreptate: mulþi “comentatori”lipsiþi de inspiraþie (nu doar filosofi) au luat aceastãcale. Aceºtia sunt cei care “degradeazã” filosofia lastarea de editorial. Dar sunt uniicare din contrã, prineducaþia filosoficã pe care o au îmbunãtãþesc calitatealui. Considerãm cã nu-i nimic ruºinos în asta: maitrebuie sã existe ºi cineva care se îngrijeºte de înþelesulcuvintelor ºi de o logicã a argumentãrii. De “stilaþi” înale formei fãrã fond nu ducem lipsã. România trãieºteîntr-un continuu “stilat” ºi melodramatic “memorial aldurerii” care nu înceteazã sã smulgã lacrimi ºi regretedar nu aduce nici o dovadã concretã, nici o explicaþie.

Existã însã un pasaj în care domnul Cistelecan Jr.însuºi devine “ilizibil”, adicã “filosof” în accepþiunealui. Oricãrui dintre noi i s-ar întâmpla acelaºi lucrudacã ar încurca “tunelul”, “labirintul” ºi “nihilismul”.“Luminiþa de la capãtul tunelului” n-am putut-odetecta în nici un “mare” text filosofic (ni se paretotuºi cã am auzit de ea în discursurile politicienilor).“Labirintul” pe de altã parte nu este doar semnul unei“filosofii pesimiste ºi panicate” ci ºi al inventivitãþiidedalice, al ingeniozitãþii. La fel, interpretarea pe careo dã el “filosofiei postmoderne” ne lasã în ceaþã.Þinem sã specificãm totuºi cã negrii, homosexualii ºifeministele pe care dânsul le aduce în discuþie suntsusþinute tocmai de mai sus numita filosofie (amintimdoar scrierile despre himen ale lui Derrida). Câtdespre observaþia cã “omul nu mai moare doar în

Cuvintele ºi lucrurileci de data asta chiar în registreleoficiale”, îl înºtiinþãm pe domnul Cistelecan Jr. cã nuse moare nici în registrele oficiale, ci se moare cu ade-vãrat. Aºa e de când lumea ºi pãmântul. Cât despreasocierea filosofiei cu “terorismul” ... sã asistãm dinnou la acelaºi gen de confuzie care punea egal întreNietzsche ºi nazism? ªi, dacã filosofia e aºa de ruptãde cele lumeºti cum ar putea instiga la terorism? Ni-lºi închipuim pe Ben Laden cu Voinþa de putereîntr-omânã ºi cu mitraliera în cealaltã. Dacã se mai ºi bâlbâies-ar putea sã rateze þinta. ªi încã ceva: “societatea spec-tacolului” (incluzând “spectacolul radical” al teroris-mului) e produsul mass-mediei, nu al filosofiei.

Ne oprim ºi asupra referirilor la Isus, amintind cãEl a murit tocmai pentru cã nu I-a fost înþeleasã“filosofia”. A renãscut ce-i drept peste trei zile, dupãce a fost sigur cã I-a mântuit ºi pe “cei sãraci cuduhul”... inclusiv pe “filosofi”. Nu vedem care e legã-tura renaºterii Lui cu renaºterea filosofiei. Filosofia aîncetat sã fie “regina ºtiinþelor” de cel puþin trei secoleîncoace ºi nu vedem pe nimeni cramponându-se deurgenþa renaºterii ei. Credem cã termenul de “decon-strucþie” îºi asumã cu succes aceastã pierdere a “mar-ilor valori” pe care câþiva nostalgici (fie ei istorici,filologi sau “filosofi”) incapabili sã trãiascã în prezento deplâng. Pânã ºi Papa a propus ca politicã aVaticanului ceea ce italienii numesc “aggiornamento”,aducere la zi (dacã ºi Scripturile pot fi “îndulcite” nuvedem ce altceva n-ar putea fi). Ar fi cazul poate sã nebucurãm cã filosofiei i-a rãmas luciditatea de nu a semai preocupa de mari valori într-o lume de micisubiectivitãþi. Considerãm cã “faptele ºi realul” la careea “decade” sunt destul de problematice pentru a maihrãni mult timp de-acum încolo discursul ei. Câtdespre dorinþa ca filosofia sã nu fie nici “ermeticã”nici “seducãtoare” ce sã mai spunem. Ne închipuimcã domnul Cistelecan Jr. ar vrea ca ea sã devinã o nes-fârºitã criticã “stilisticã” care oricum nu spune nimicîn plus faþã de marile opere. Decât o existenþã “parazi-tarã” mai bine o “moarte” cu fruntea sus.

Iar despre aerele pe care ºi le dã filosoful care tre-buie sã fie “cel mai frumos, cel mai blond, cel maimustãcios” nu ºtim ce sã spunem. Nu înþelegemunde bate domnul Cistelecan Jr., dar îi aducemaminte cã de dandysm, aceastã filosofie a transformãriivieþii într-o operã de artã sunt legate mari nume aleculturii. Lecþiile de “dans ºi eleganþã” pe care acest“principe al rãului”, filosoful, se oferã sã le dea, con -siderãm cã n-au omorât pe nimeni pânã acum. Înplus, cui are eleganþa de a pãstra o “micã tãcere” atun-ci când nu ºtie foarte bine despre ce este vorba i seoferã privilegiul de a rãmâne filosof.

(O.P.)n


opiniiBogdan Toma: Un ciudat joc al culturii • 2

editorialClaudiu Groza: Cititorul, criticul ºi bunulDumnezeu • 3

carteaMarian Barbu: Filosofia din preajma istoriei • 4Viorel Mureºan: Poeþi elveþieni de expresie germanã • 5Ion Cristofor: Lirismul umilinþei • 6Mihaela Mudure: Exegezã Thoreau • 7Mircea Popa: Rafinament poetic • 7

B A L C A N I S M U LL I T E R A R R O M Â N E S C

Mircea Muthu • 8Eugenia Irimiaº: Virtualitate ºi istorie în literatura est-europeanã • 10Marius Jucan: Farmec balcanic • 13

historiaIoan Þepelea: Regele Ferdinand I. Întregitorul • 14Virgil Þârãu: Metamorfozele ideologice ale istoriei • 16

filosofiaIon Vezeanu: Sinele si unitatea conºtiinþei sau raportulcorp/spirit (2) • 18

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Coincidenþe, lipici, amnezii • 20

mediaDelia Cristina Balaban: Big Brother sau fabrica destaruri • 21

teledependenþaMonica Gheþ: Saxofonul lui Bill Clinton, clarinetullui Woody Allen • 22

filmIosif Felvinþi: Din meniu lipseºte ceapa • 22

pro & contraC.G.: Scriitori români la meet(ing) • 23O.P.: Mica mare tãcere "filosoficã" • 23

arteLivius George Ilea: Despre eroi ºi morminte • 24

arteSUMAR

Amplasat la intrarea de pe Calea Turzii aCimitirului Central, Monumentul eroilorrevoluþiei – 1989 atrage – cu excepþia ma-

nifestãrilor protocolare (electorale) – tot maipuþini vizitatori. ªi mai puþini dintre ei se între-abã cine este autorul acestui impresionant com-plex monumental.

Sculptorul clujean Aurel Terec s-a nãscut laTurda în 8 octombrie1945. Absolvent alInstitutului de Arte Plastice ºi Decorative “IonAndreescu” Cluj/secþia Sculpturã, este în prezentconferenþiar al aceleiaºi instituþii, denumitãUniversitatea de Artã ºi Design, Cluj-Napoca, laCatedra de Sculpturã-Picturã. Numeroase par-ticipãri la diverse manifestãri expoziþionalenaþionale ºi internaþionale, expoziþii personale ºiprezenþe în colecþii de stat ºi particulare din þarãºi strãinãtate i-au adus o binemeritatãrecunoaºtere în rândul iubitorilor de artã.

Format în cadrul mediului artistic de lasfârºitul anilor ’60, sub directã influenþã amaestrului R. Ladea, spirit tutelar pentru sculp-tura clujeanã modernã, tânãrul sculptor si-aasumat de la bun început rigoarea investigaþiilorfundamentale privind “ºtiinþa” sculpturii dar ºilibertatea unor febrile experimente formale.

Etapele care se succed în creaþia lui AurelTerec evocã dramatismul trãirilor ultime.Tendinþe contradictorii între figurativ ºi abstract,între analiza formei ºi sinteza ei, între rigoaretehnicã ºi sensibilitate poeticã sau dimensiuneaeticã marcheazã o cale a limpezirilor, a adânciriiconºtiinþei sale artistice.

Acest parcurs este jalonat în timp de realizareaunor importante lucrãri monumentale. “Fântânalui Bãrnuþiu” din 1978, Sânmihaiul Almaºului,jud. Sãlaj reprezintã un prim effort de imple-mentare organicã în ambient a unui complexmonumental. Plasat în preajma unei vechi fântâni- unde S. Bãrnuþiu, potrivit unei legende locale,pe drumul sau de întoarcere de la Iaºi s-a oprit sãbea apã, murind apoi cu pace pe meleagurilenatale – monumentul este compus din trei ele-mente simbolice dispuse monoaxial: fântâna nea-mului, un pod de trecere peste vale ºi crucea fi-guratã. Orizontala paralelipipedului bloculuimasiv de piatrã al fântânii este intersectatã de axaei simbolicã descendentã. Monoaxialitatea dispu-nerii ansamblului deschide direcþia spre treptelepodului de piatrã – pod de trecere iniþiaticã pestevale, spre simbolul ascensional al monumentuluimonolitic vertical – o cruce disimulatã (în faþacerberilor cenzurii comuniste), a cãrui geometriecu tãieturi ºi decupaje precise poartã un elementsolar preluat din tradiþia sculpturii româneºti înlemn. Acest ritual de trecere având severitatea ºisimplitatea metafizicã a unei demonstraþii alge-brice este gândit în spaþiul deal / vale care confi-gureazã o simbolicã balanþã între fiinþarea de aiciºi cea de dincolo aflate prin graþia divinã într-unsensibil, perpetuu echilibru.

„Monumentul martirilor“ (1983) – plasat pelocul unui odios masacru – prezintã o compoziþiepluriaxialã cu dominantã verticalã, sugerând o cru-ce miºcatã, cu aripi, un vlãstar frânt în faþa grozã-viei sorþii dar pãstrându-ºi capacitatea de regene-rare. Se poate auzi vocea autorului, retinutã, gâtu-itã, probând un refuz de esenþã, încercând sãspargã jurãmântul tãcerii, liniºtea prea densã.

Realizat în 1993, “Monumentul eroilor revo-luþiei – 1989” exprimã din punct de vedere plastic

rezultatul unor îndelungate preocupãri privindsinteza formei, a cunoaºterii capacitãþii ei expre-siv-simbolice dar ºi a integrãrii monumentuluiîntr-un cadru ambiental dat.

Treptele descendente iniþiale exprimã implicitsperanþa învierii prin reiterarea coborârii îninfern. Acest parcurs iniþiatic este punctat desemne simbolice ºi însemne explicite. Un blocimens de piatrã tãiat în unghiuri drepte pare lovitîn centru de fulger, semn cã ordinea ºi armonialumii a fost violentatã. Eliptic, „De ce“-ul dinînscrisul sec „Decembrie“ pare a emite unsfâºietor þipãt.

Eliptic este ºi textul biblic scris pe altarulplasat în faþa unei imense cruci care pare sãîmbrãþiºeze închizându-le în masa monoliticãsufletele neîmpãcate ale martirilor. Cuvintele bi-blice înscrise – „Pânã când Stãpâne Sfinte ºiAdevãrate nu vei judeca ºi nu vei rãzbuna sângelenostru, faþã de cei ce locuiesc pe pãmânt“ (dinApocalipsa, 6.10) au o sumbrã continuare pentrucei rãmaºi, trecutã aici sub tãcere: „ªi fiecãruiadintre ei i s-a dat un ve·mânt alb ºi li s-a spus casã stea în tihnã, încã puþinã vreme, pânã când vorîmplini numãrul ºi cei împreunã-slujitori cu ei ºifraþii lor, cei ce aveau sã fie omorâþi ca ºi ei“.Flacãra vie a veºnicei recunoºtinte este plasatã înfaþa crucii de sub ale cãrei braþe, douã siluete vagconturate par a ne adresa un ultim, pateticmemento.

În constructivismul elaborat al monumentu-lui, cenzurat de elemente parazitare ale formei, sedeschide în lateral un alt altar, de directã trimiterecristicã – torsul Jertfei – ofrandã ºi speranþã alumii, suspendat între cer ºi pãmânt. Aºezat ori-zontal, cu volume tranºante, tratate arhitectonic,intrã într-un dialog complementar cu silueteleamintite. Detaliile sale geometrizat modulate tindsã se dezvolte autonom, doar din purã logicãplasticã, însã efectul de ansamblu le reunificã prinforþa emoþiei, a expresivitãþii simbolice.

Retorica morþii este învinsã, expresionismulde esenþã se îmblânzeºte, dinamica internã aformei tensionate se metamorfozeazã în monu-ment, suferinþa este sfidatã.

Aurel Terec este un sculptor monumentalistprea sever cu sine, imprevizibil, un vizionar aldimensiunii tragice a existenþei noastre istorice,flagelându-ºi cu obstinaþie instinctul ºi vocaþiapoeticã a simbolizãrii sensului existenþei.

n

Despre eroi ºi morminten Livius George Ilea


serie nouã • anul ii • nr. 14 • 1-15 aprilie 2003 • …...apare sub egida consiliului...

Documents