serie nouã actualitatea 11noiembrie 2015 … · de a găsi subiecte de anvergură, de mare interes...

Serie nouãnoiembrie 2015

11(CLXXII)

48 paginiISSN

1220-742X

D i n s u m a r:

�Interviu cu Grigore Constantinescu�Teatrul de Operetă “Ion Dacian” - 65�CIMRO DAYS 2015�Festival internaţional la Focşani�Decibeli în “curtea” Ateneului�Adio, Aurel Storin!

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

În imagine: muzicologul Grigore CONSTANTINESCU

ACTUALITATEA

MUZICAL~MUZICAL~

centist, conform căruia omulnu poate fi pentru nici un omdoar un mijloc, ci trebuie săînsemne totodată şi un scop.Dimensiunea umanistă a fost,fireşte, mai puţin la vedere înceea ce priveşte creaţia sonorăa părintelui muzicii turceşticulte. Permeabil la muzicaeuropeană, Cantemir a fost,într-un fel, prizonierul muziciiorientale. În definitiv, muzicaorientală era anevoie

permeabilă la inovaţii, în timp ce muzica savantăoccidentală miza pe creativitate şi primenirenecontenită a limbajului (ca să nu mai spunem că ceice edificau valorile unei asemenea muzici erauveritabili homo-musicus, ce se exprimau prin patrudimensiuni obligatorii, totodată comparabile capondere şi sens: talent, inteligenţă, instinct şi vocaţie,aceasta din urmă comportând şi propensiunea întrucultura generală şi de specialitate. Astăzi ştim căabsenţa sau atrofierea talentului actualizeazăimpostura, a inteligenţei – facilul, a instinctului –epigonismul, iar a vocaţiei – snobismul). Aflat încrasă opoziţie cu cel occidental, fenomenul muzicaloriental se caracteriza prin căderea în mecanica oarbă,în conservatorism şi status quo.

Urmare în pag. 4

DIN SUMAR

1ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2015

EditorialEfectul Cantemir

Liviu DĂNCEANU

Întregul mariaj al lui Cantemir cumuzica s-a bazat pe opoziţiaireconciliabilă dintre filosofia tezauruluide păstrat şi filosofia bagajului la caretrebuia să renunţe. Tezaurul de păstratţine de comportamentul euritmic, în timpce bagajul detaşabil de cel chinovial.Indiscutabil, creaţia muzicală a luiDimitrie Cantemir a avut o faţăiannusiană, adică dublă, una orientată spre apus, altaspre răsărit. Două feţe, cumva incompatibile,incomparabile şi incomensurabile, aferente celor douăzone (muzica europeană şi turcească) atât dediametral opuse, încât, îndrăznesc să spun că nusuportă termeni comuni pentru stabilirea analogiilorşi diferenţierilor. Dincolo de aceste aspecte, creaţia luiCantemir exprimă trei dimensiuni imanente, graţiecărora putem identifica tipul enciclopedistului dedescendenţă renascentistă: erudiţia, umanismul şireligiozitatea. 1. Erudiţia este demonstrată în sferamuzicii orientale în mod practic, în lucrări cu profilteoretic şi în compoziţii. Nu este nici locul, nicimomentul să intrăm în detaliile scrierilor despremuzica turcească, dar se cuvine a semnala titlurilecelor trei lucrări muzicologice, adevărate tratate deteorie muzicală, două dintre ele – Edvar-i musiki sauKantemiroglu şi Kitab-ul musiki ebjed (Carte de notaţiemuzicală) aflate şi azi la loc de cinste în sistemuleducaţional turcesc, iar o alta – Introducere în muzicaturcească (scrisă în limba română) - al cărui manuscriseste considerat de către specialişti ca fiind definitivpierdut. Şi tot în opinia specialiştilor, cel maiimportant aport muzicologic adus de Cantemir estelegat de sistemul semiografic bazat pe literele izolateşi compuse ale alfabetului turcesc, fiecărei literecorespunzându-i un sunet. Este, poate, redundant,dar în nici un caz inutil să spunem că acest sistem denotaţie sonoră a rămas în vigoare până astăzi, muzicaturcească prezervând din semiografia cantemirianăsemnele diastematice referitoare nu numai lafrecvenţe, ci şi la durate, dinamică sau agogică.Rezumând contribuţia teoretică a lui DimitrieCantemir, se cuvine să remarcăm corespondenţeledintre structurile extra-temporale şi unităţilecalendarului: şapte glasuri (după zilele săptămânii),12 makamuri (după numărul lunilor), 365 unităţisubdivizionare (după zilele anului) şi 4 sobe, adicăgenuri (după numărul anotimpurilor), toate acestediviziuni fiind consecinţa organizărilor infracromaticedin muzica orientală. 2. Vecin bun cu erudiţia,umanismul a lucrat copios în contul artei europene,raportându-se la persoana umană în întregime,încercând să realizeze un echilibru între diversele eifacultăţi. Cantemir ştia cu siguranţă dictonul renas-

Interviu cu Grigore Constantinescu...........2

Dialog cu Voicu Popescu.........................3-4

CIMRO DAYS 2015..................................6-9

“Calea îngerului uman”.......................10-11

devotioModerna - 10 ani.....................12-13

“Manifest elitist”.....................................14

În ţară................................................18-22

Teatrul “Ion Dacian” - 65....................24-25

Despărţiri............................................27-29

Corala “Cantus Domini”......................30-31

Concerte.............................................40-41

Formaţiile nostre................................44-45

Bucuria automnală..............................32-37

“Tărâmul poveştilor”................................39

Interviu cu Grigore Constantinescu

Stimate domnule profesor, un eveniment recenta pus personalitatea dumneavoastră în luminaacademică cea mai potrivită. S-a petrecut laUniversitatea de arte „George Enescu” din Iaşi şi amfost impresionaţi de simplitatea elegantă cu care aţisosit în mijlocul nostru. Aţi primit titlul de DoctorHonoris Causa într-un oraş cu care aveţicorespondenţe ale memoriei. Doriţi să dezvăluiţi câtevaimagini?

Desigur. În anii începutului existenţei mele,tatăl meu, prof. univ. dr. Mihail Gh.Constantinescu a susţinut la Universitatea din

Iaşi concursul pentru titlul universitar la Catedrade Procedură Civilă. De atunci pornesc relaţiilemele cu capitala Moldovei. De la începutulcarierei mele profesionale, timp de mai mult detrei decenii am participat la cele mai importanteevenimente cultural-muzicale din Iaşi –festivaluri, premiere lirice, etc. Însă, după 1990,este prima dată că revin, cu bucurie însă.

Titlul de Doctor Honoris Causa reprezintă unsemn de sinceră preţuire, este o încununare a ştiinţeişi dăruirii într-o profesiune ce necesită cunoştinţepluri-cuprinzătoare. Ce domenii v-au interesat maimult în devenirea culturală? De ce?

Muzicologia este un domeniu extrem debogat, ceea ce explică intersectările cu creaţiamuzicală, regizorală, sociologia, estetica ş.a. Mi-am acordat preferinţele cu zonele de interes:critica şi analiza muzicală, istoria muziciiliteratura universală, publicistica, emisiunileradiofonice şi televiziunea, conferinţele etc.

Dumneavoastră faceţi parte dintr-o generaţiefoarte puternică în multe discipline. M-aş referi înacest moment la critica muzicală, un capitol în caresemnătura dumneavoastră este, de foarte mulţi ani,reper. Este nevoie de acest gen de analiză? Este atrasătânăra generaţie de muzicologi de acest domeniu?

Critica muzicală este o prezenţă cumanifestări variate, de-a lungul ultimelor secole,dependentă de dialogul vieţii muzicale şimijlocele de difuzare, de actualitatea pasionantă acreaţiilor interpretative şi componistice. Poate cătânăra generaţie nu-i mai simte necesitatea camanifestare, aşa cum am simţit-o eu.

Sunteţi „părintele muzical”, gânditorul înprogres al Concursului naţional de interpretare aliedului „Ionel Perlea” de la Slobozia, ajuns lafrumoasa vârstă de 25 de ani (2016). Cu imagineacompletă pe care o aveţi asupra fiecărei ediţii, cumevaluaţi interesul tinerilor cântăreţi şi pianişti pentrugenul cameral liric?

Pentru interpreţii de orice vârstă, implicitcei tineri, muzica de cameră este un teritoriu alrelaţiei cu melomanii, dar şi al propriilor afirmări,ceea ce este de la sine un motiv major de interesîn studiu şi promovare publică.

Este de notorietate capacitatea dumneavoastrăde a găsi subiecte de anvergură, de mare interesmuzical - istoric, pe care le transformaţi în cărţi dereferinţă. Puteţi să dezvăluiţi un proiect de viitor?

Proiectul “de viitor” se apropie deînfăptuire. După lucrarea Patru secole de Operăurmează un al doilea volum, Patru secole deLied, care este şi mai dificil de realizat. În seriaPrelegerilor doctorale, pregătesc două noisubiecte: Muzică şi poezie.

Personalităţile puse în discuţie sunt Goetheşi Metastasio. Mai există şi alte proiecte, Cum arfi volumele III-IV Nocturn şi Diurn în muzică, şiAl treilea gong (premiere de Operă de-a lungulistoriei). Este nevoie de timp, sănătate şi forţă,fireşte.

Vasilica Stoiciu-FRUNZĂ

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2015

Convorbiri

Am

3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2015

ConvorbiriCorul de Copii Radio -

70 de ani- dialog cu dirijorul Voicu Popescu -

Chiar dacă îşi schimbă în mod firesc mereucomponenţa, Corul de Copii Radio reprezintă operenitate valorică pentru viaţa muzicală românească,bucurându-se de recunoaşteri internaţionaleremarcabile în ultimele luni, ca promotor al şcoliinoastre muzicale. Cel care modelează şi conduce acestdestin artistic de ani buni este dirijorul VoicuPopescu:

Perioada în care Corul de Copii Radioaniversează 70 de ani de existenţă a fost unafoarte bogată şi plină de evenimente. Ne-ambucurat că am avut prilejul să ne manifestăm îndiverse formule, repertorii, ocazii, ceea ceînseamnă că formaţia este destul de flexibilă şi cuun repertoriu destul de bogat pentru a puteaacoperi toate aceste cerinţe: de la turneul dinGrecia din primăvară, la recenta participare cafinalişti la Concursul “Let the People Sing”,alături de formaţii de înaltă clasă, aşa cum amavut ocazia să urmărim în cadrul acestuieveniment organizat o dată la 2 ani de UniuneaEuropeană de Radio şi RadiodifuziuneaBavareză. La München a fost o experienţăputernică pentru că a fost (metaforic vorbind) o“întâlnire de gradul 3”, organizatorii având ouriaşă bază de selecţie pentru a alege prezenţelela ultima etapă iar în finală ne-am întâlnit acolo 9formaţii de structuri foarte diferite, corul nostrufiind cea mai tânără participantă. A fost chiar omândrie pentru noi să fim “cei mai mici” întrecoruri foarte mari, ansambluri cu o calitate vocalăşi interpretativă deosebită pe care am avut ocaziasă le auzim, ceea ce în istoria noastră de pânăacum nu s-a întâmplat. (Am mai avut prilejul dea cânta în 2006 alături de formaţii camerale dinDresda şi Maribor/Slovenia în cadrul unuifestival numit “Voci per Europa” dar acum a fostşi aspectul competiţional şi chiar dacă nu am luattrofeul, tot ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru –şi înainte şi mai ales după ce am intrat în scenă –a însemnat o încurajare extraordinară, pentru căau fost voci din public şi din rândulorganizatorilor cu reacţii extraordinar defrumoase referitoare la prestaţia noastră.

În întreg concursul şi nu numai în finală aţiadus în atenţia acestui for muzical european şi creaţia

corală românească; în plus, la München aţi participatcu un program diferit, ceva mai lung şi într-un festivalcoral de amploare...

Am încercat să lucrăm cu valenţe diferite.Intuiţia mea a funcţionat atunci când am decis să

prezint în finală numai pagini contemporane căciaşa au făcut şi celelalte formaţii. In timpul multprea scurt alocat trebuia să demonstrezi cât maimulte lucruri şi din această perspectivă creaţiacontemporană poate ajuta mult mai mult.Lucrările noastre liturgice au nevoie de timp, deaşezare, de un rafinament aparte - ceea ce noi nuaveam la dispoziţie în concurs. In repertoriulprezentat în festival am reuşit să fac un micmelanj , chiar dacă numărul de minute nu apermis o reală construcţie repertorială ci doar“flash”-uri: am ales 3 lucrări româneşti şi una dinliteratura internaţională dar am căutat să ilustrămşi alte zone care să demonstreze şi sensibilitatea şiprofunzimea prin care un cor de copii poateprezenta un anumit repertoriu – mă refer la celliturgic. In concurs am apelat şi la un artificiu pecare am considerat că trebuie să-l adoptăm şi afost bine, căci am constatat că şi formaţiile detineret alături de care ne-am calificat au recurs lao regie scenică, folosind şi mişcare şi gestică,având alături şi specialişti în coregrafie; astfel amputut vedea şi noi cele mai noi curente în materiede coregrafie corală ! Noi am ataşat, am suprapusîn “Ofranda copiilor lumii” de Sabin Păutza oregie de mişcare în concepţia copiilor din cor (căciei, copii sunt cei mai îndreptăţiţi să aducă aceste


Convorbiri

sugestii de joc, de folclor al copiilor aşa cumrelevă lucrarea). Copii au atât de multe de făcutpe scenă, imaginile, secvenţele se succed atât derapid încât nici nu au timp să se asculte practic pescenă, totul se derulează foarte alert.

Aţi adaptat această partitură...Această capodoperă de Sabin Păutza a fost

scrisă iniţial pentru cor mixt şi a fost transformată(pe alocuri şi cu ajutorul meu) pentru Corul deCopii Radio; cred că în această versiunedinamizată şi vizual lucrarea a căştigat foartemult şi va rămâne în repertoriul formaţiei noastrepentru că ne reprezintă şi exprimă în primul rândideea de copilărie, de tinereţe, cu un mesajlimpede, direct către orice public, indiferent de

vârstă sau pregătire. Noi am cântat doar primaparte căci această creaţie este mult mai amplă şioricum nu ar fi încăput în numărul de minuteimpus de finala competiţiei.

In Festival aţi promovat şi alt gen de paginicorale contemporane...

Da, am avut ecouri foarte frumoase dinpartea unor dirijori şi organizatori prezenţi laMünchen, care au venit să ne felicite pentru piesa“Tatăl Nostru” de Dragoş Alexandrescu, care aemoţionat foarte mult. Mi s-a relatat că au fostoameni din “tagma” noastră de muzicieni care auascultat cu ochii închişi căci atmosfera creată afost deosebită.

Interviu de Anca ANDRIESCU

Continuare din pag. 1

Cu toate acestea, muzicaorientală tradiţională a suferit sesi-zabil mai lent un proces de vătă-mare din perspectiva uneipatologii temporale, în raport cumarile valori umaniste europenecare s-au erodat mult mai rapid,degradându-se şi pierzându-şiaura, mai apoi prospeţimea, credi-bilitatea şi, în cele din urmă, sub-stanţa. Aşa s-au descompus toateesteticile, stilurile şi curentele dinîntreaga muzică savantă. Ceea cenu s-a întâmplat cu muzica tur-cească, a cărei organizare, am maispus-o, respiră încă cu plămâniioxigenaţi de Dimitrie Cantemir. Şimai e ceva: focarul tuturor capodo-perelor muzicii culte europene a

gravitat în jurul conceptelor debine, adevăr şi frumos, care au in-stituit un fel de tiranie a ceea ceeste mai înalt în om. Cu alte cu-vinte, o tiranie a umanismului. Or,civilizaţia noastră contemporană,cea mai puternică pe care istoria acunoscut-o, este şi prima care şi-apierdut centrul. Michael Jackson i-a luat locul lui Beethoven, fraterni-zarea prin artă şi frumuseţesimbolizată de Don Giovanni deMozart a fost înlocuită de fraterni-zarea prin distracţie şi consum,care e simbolizată prin mall, clu-buri şi facebook, meterhanelele luiCantemir au fost substituite de ma-nelele lui Guţă. 3. Să ne imaginămcă Dimitrie Cantemir trăieşte prin-tre noi în epoca noastră „postcreş-tină”. Scormonind mai temeinic

această etichetare, vom desco-peri un tâlc pe cât de îngrijorător,pe atât de întristător, acela deno-minat de termenul „anticultură”.Roger Scruton o denumeşte, într-un fel particular, „cultura repudie-rii”, care, dacă o aplicăm la artasunetelor, vom constata că s-a dez-voltat chiar în sânul culturii muzi-cale înalte, savante. Nu ştim preabine cât a fost musulman şi cât afost creştin Cantemir. Şi mai alescât de democrat. Ştim însă că aavut privirea orientată către Divi-nitate, în respect deplin cu valorilereligioase. Şi, mai ales în respect cutradiţiile sonore pe care le-a preluatşi le-a sporit, fără a le stâlci, ori po-măda.

Liviu DĂNCEANU

Am


MeridianeOrchestra Barocă a Uniunii

Europene la BucureştiPublicul bucureştean are, din păcate, puţine ocazii

de a avea un contact direct cu formaţiile europene deelită specializate în muzică barocă. Crescuţi, educaţi laumbra muzicii clasice şi romantice, destul de rar a celeimoderne (şi contemporane – aproape deloc!), melomaniidin Capitală au prilejul de a audia, doar sporadic,opusuri de Bach, Händel, Albinoni, Vivaldi, Corelli etc.iar versiunile oferite aparţin de regulă formaţiilororchestrale dedicate repertoriilor generale, nu celor cuspecific baroc.

În acest context evenimentul desfăşurat în SalaRadio marţi 20 octombrie a.c. s-a constituit, într-oadevărată oază stilistică care ne-a permis să admirăm, odată în plus, opusurile unor giganţi ai epocii respective(Corelli, Händel, Albinoni sau Vivaldi) beneficiind de orestituire interpretativă corespunzătoare a paginilormuzicale semnate de aceşti maeştrii. Ansamblu formatîn 1985, Orchestra Barocă a U.E. este o entitate unică detip modus operandi care activează prin proiecteeuropene având o existenţă efemeră, legată de acestesurse de finanţare. Tinerii muzicieni, adevărate vârfuriale generaţiei lor, sunt coordonaţi de un mare specialistîn muzică barocă, dirijorul şi clavecinistul Lars UlrikMortensen.

Abordarea tuturor lucrărilor prezentate publiculuis-a făcut în condiţiile păstrării unei griji speciale pentruînscrierea pe traiectoria specifică stilistică a fiecăruicompozitor dar şi a întregului program sub pălăriageneroasă plenară a sensibilităţii muzicale a fiecăruimembru al ansamblului, coordonat cu o superlativămuzicalitate de mentorul formaţiei.

Prima parte a fost monopolizată de creaţiile luiG.F.Händel, prezent cu o excelentă uvertură (la opera„Alessandro” HWV 21), o Sonată în sol major, HWV 399(în versiune orchestrală) şi Concerto Grosso în fa majorop.3 nr.4.

Am putut admira aspectul compact, consistent alansamblului în integralitate lui, din care însă se puteaudesprinde, cu mare acurateţe, planurile polifonice, fie alecorzilor (vioara I şi II, viola, violoncelul şi contrabasul)fie ale suflătorilor (două oboaie şi un fagot – evident,instrumente de epocă) la care se adăugau cele 2clavecine.

Personal am apreciat cel mai mult Sonata în solmajor, o muzică „desenată” cu rafinament de anglo-saxono-italianul compozitor Händel, un adevărateuropean al secolului XXI, un „globalist” avant la lettre,trăitor cu peste 300 de ani înainte de anul 2015!

Partea a doua a propus muzică italiană. Din păcatealegerea celor două Simfonii pentru orchestră de coarde

(în re major RV 124 şi în sol minor RV 157) de AntonioVivaldi nu a fost prea inspirată, opusurile respectiveîncadrându-se în muzica „de serviciu” pe care „preotulroşu” a produs-o (în cantităţi nu tocmai reduse !) alăturide capodoperele sale.

Concertul în fa major pentru două oboaie şiorchestră op.9 nr.3 a permis celor două soliste să facă odemonstraţie de coordonare şi asamblare (între ele şi cuorchestra) dar şi de temeinică înţelegere a unui textmuzical de calitate.

În fine, climaxul serii a fost atins în ultima piesă aprogramului, o muzică absolut superbă a lui ArcangeloCorelli, o muzică vie, dinamică, reflexivă (când eranevoie), sclipitoare dar lipsită de superficialitate(dimpotrivă !!), o muzică mustind de spiritul italian, încă

păstrător al idealurilor culturale înalte ale Renaşterii. Oscriitură polifonică încântătoare, o melodică cu frecventenote de virtuozitate instrumentală şi o interpretaredesăvârşită. Admirăm claritatea planurilor orizontalesuprapuse cu naturaleţe şi firesc într-o textură polifonicăcomplexă în care totul era limpede, curat, frumos.Orchestra condusă de Lars Ulrik Mortensen a făcut, lasuperlativ, demonstraţia stăpânirii tehnice şi muzicale aunei partituri de mare dificultate care a sunat cu un firescaproape neverosimil. Fără îndoială că era vorba aici şi deacel elan, acea energie specifică pe care o degajăansamblurile de tineri, calitate care se pierde în timp înfavoarea maturizării artistice. Oare ce o fi de preferat ?!În seara zilei de 20 octombrie am optat pentru primavariantă ! Şi cred că şi în zilele următoare!!

Ca un post scriptum la această cronică de concertaş adăuga faptul că a doua zi (21 octombrie 2015)formaţia OBUE şi conducătorul ei Lars Ulrik Mortensenau susţinut excelente activităţi de master-class laUniversitatea Naţională de Muzică din Bucureşti,urmărite cu mare interes mai ales de studenţii şiprofesorii de la departamentul de muzică barocă(Orchestra Barockerilor).

Dan BUCIU

Lars Ulrik Mortensen.

ERATA Dintr-o regretabilă eroare, pentru care ne cerem scuze, în numărul 9 al revistei Actualitatea Muzicala, la pag. 21,

fotografia-portret a compozitorului Wilhelm Georg Berger prezinta chipul altei personalităţi culturale. Greşeala a fost dejaremediată pe versiunea on-line (http://www.ucmr.org.ro/Texte/AM-2015-09.pdf) a publicatiei noastre.

Redacţia AM


Muzica nouăCIMRO DAYS 2015

Centrul de Informare Muzicală din România(CIMRO) este o structură constituită în cadrulUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti lainiţiativa rectorului acesteia, compozitorul Dan Dediu,din necesitatea susţinerii şi promovării unei nişemuzicale prea bogate şi incitante pentru a rămâne înconul de umbră în care se află în acest moment, maiales pe plan internaţional: aşa-zisa “muzică nouă”,fie ea pe filieră academică, fie pe cea electronică-experimentală. Website-ului cimro.ro i s-au adăugatpe rând lansarea unei colecţii de partituri cameraleşi, din 2014, iniţierea unei mini-sesiuni de concertecare să recontextualizeze muzica contemporanăcamerală românească, integrând-o într-un mediufresh şi ofertant. Dacă în 2014, CIMRO DAYS s-abucurat de sprijinul AFCN, în 2015 cele două zile deconcerte au fost posibile graţie partenerilor: MuzeulNaţional “George Enescu” şi Clubul Ţăranului.

DAY 1

Marţi 20 octombrie, MNGE a găzduit douărecitaluri susţinute de două tinere artiste foarte apreciateşi versatile. Violonista Raluca Stratulat se simte la fel debine pe marile scene cu o orchestră în spate, înansamblurile camerale (SonoMania, Icon Arts, TrioEnklave, Duo Atris) sau în cluburi, cu proiecte electro-fusion (Souptrip, Tomma Alistar). CRESCENDO s-afocalizat pe lucrările de vioară solo din colecţia CIMROSCORES (2013-2014). În continuare, soprana VeronicaAnuşca a oferit în CANTOS o viziune proaspătă asupraliedului contemporan românesc. Flexibilitatea vocală aVeronicăi îi permite abordarea unui repertoriu extremde variat, care se întinde de la muzica barocă până la ceacontemporană şi la operă. Parteneri muzicali i-au fost

Mihai Pintenaru (clarinet), Mihai Măniceanu, MihaiMurariu, Diana Rotaru (pian) şi Raluca Stratulat (vioară).

CIMRO: Cum te simţi pe scenă cântând muzică nouă?E vreo diferenţă de abordare faţă de repertoriul “clasic”?

Raluca Stratulat: Îmi plac ghilimelele de laclasic… Bineînţeles ca e o diferenţă, de fiecare dată cândabordezi o nouă piesă, indiferent de genul de careaparţine, e o diferenţă, dat fiindcă este ceva nou, în primul

rând. Apoi eşti influenţat de informaţiile pe care lecunoşti despre stilistica epocii respective, desprecompozitor, de componenţa instrumentală a piesei şichiar de titlul acesteia. Formarea iniţiala este în aşa-numita muzică clasică, mentalitatea este formată într-oanumită manieră. Muzica contemporană te scoate deobicei din zona de confort – ceea ce de fapt nu e rău,pentru că doar aşa putem deveni mai mult, însă acestproces este unul de durată - pentru a te putea transformatrebuie mai întâi să te rupi de ce-ai fost, ori chiar să tedescompui pentru a te putea forma altfel. De multe oriajungi să cânţi ceva cu care n-ai nici în clin nici înmânecă, din punct de vedere al construcţiei tale. Nurezonezi şi cu asta basta. Asta se aplică oricărui tip demuzică, doar că, în cazul “repertoriului clasic”,decodificarea se face mai simplu, datorită abundenţei de

Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”Ediţia a 11-a, Bucureşti, România, 16-22 noiembrie 2015Ediţie dedicată aniversării a 95 de ani de la înfiinţarea UCMR

CONCERTE ÎN CAPITALĂ

LUNI, 16: Aula Palatului Cantacuzino, ora 17.00 – LIEDURI – Bianca şi Remus Manoleanu;Universitatea Naţională de Muzică (UNMB), Sala „George Enescu”, ora 19.30 – Ans. de percuţie GAME

MARŢI, 17: Aula Palatului Cantacuzino, ora 17.00 - Cvartetul GAUDEAMUS; UNMB, Sala „GeorgeEnescu”, ora 19.00 – Ans. TRAIECT

MIERCURI, 18: Aula Palatului Cantacuzino, ora 16.30 - Trio MOZAIC, recital de vioară:Diana Moş; Aula Palatului Cantacuzino, ora 18.00 – Ans. SONOMANIA; UNMB, Sala „George Enescu”,ora 20.00 – Ans. devotioModerna

JOI, 19: UNMB, Sala „George Enescu”, ora 17.00 – Recital cameral: Claudia Codreanu, DianaVodă-Nuţeanu, Monica Scurtu; UNMB, Sala „George Enescu”, ora 19.30 – Ans. ARCHAEUS

Am


Muzica nouăinformaţii pe care le ai anterior începerii studiuluipartiturii. Dacă se întâmplă să nu rezonez, atunci începerezolvarea puzzle-ului: eu, în calitatea mea de violonist,ştiu că e doar o chestiune de timp, disciplină, tenacitate,voinţă, răbdare, efort acumulat constant, până când voireuşi să îmblânzesc lucrarea şi să o fac a mea, pentru camai apoi să o pot povesti în aşa manieră încât să îi dauviaţă la valoarea cea mai potrivită.

Veronica Anuşca: Nu m-am gândit niciodată laacest aspect. Abordez mereu fiecare nouă lucrare cuseriozitate. Este drept că muzica nouă îmi solicită maipuţin aparatul vocal, şi atunci acord o mai mareimportanţă semanticii, care este foarte ofertantă. Intru

“în stare” mult mai uşor pentru că, de cele mai multe ori,trăirile pe care trebuie să le exprim sunt mult mai deactualitate decât cele din repertoriul clasic. În acelaşitimp însă, textul muzical este mult mai dificil de asimilat,e o reală provocare să îţi asumi un text contemporan încomparaţie cu unul clasic. Îmi place să cred că sunt unartist complet şi pot să afirm că mă simt la fel de bineinterpretând orice muzică, din orice perioadă.

CIMRO: Interpreţii nu sunt des puşi în poziţia –incomodă! - de “critic”. Spune-mi două cuvinte desprelucrările cântate.

Raluca Stratulat: Repertoriul abordat a fostcompus din lucrări cât se poate de diferite, unele mi-aufost mai apropiate iniţial, altele au fost mai greu dedecodificat şi de redat. În prima dintre acestea, “Cadenţalirică” a Sabinei Ulubeanu, văd o piesă ofertantă ceaduce o abundenţă de elemente tehnico-expresivesuprapuse peste un conţinut melodic de o simplitateaparentă. Violonistul se regăseşte uşor în acest tip demuzică, cu momente familiare pentru naturainstrumentului său, nelipsind din acest punct de vedere

senzaţia de confort, nimic nu pare peste mână,nu e nevoie de descoperit noi tehnici de redarea textului muzical. A doua piesă, SebastianAndrone – “For Sabina”, este una devirtuozitate, extrem de accesibilă atât pentruviolinist, cât şi pentru public. Violoniştii îngeneral sunt entuziasmaţi de posibilitateademonstrării virtuozităţii, ce constituie unadintre caracteristicile instrumentului.Conţinutul lucrării necesită însă acelaşi tip deabordare şi dedicare pe care o cere rezolvareatuturor problemelor de ordin tehnic. Nu esteo piesă uşoară din acest punct de vedere, însădacă reuşeşti să duci lucrurile la bun sfârşit,recompensa şi satisfacţia trăită vor fi pemăsura. A treia piesa, “Lamento” de ViorelMunteanu, mi-a pus multe probleme de

înţelegere, atât a conţinutului muzical, cât şi a tehnicilorde redare. Deşi nu este o piesă dificilă, ci extrem deliberă, într-un stil mai degrabă improvizat decât strict,exprimarea sa este anevoioasă şi necesită mult timppentru a găsi soluţii, de multe ori improprii violonisticii.Piesa este o lamentare în faţa unei tragedii – dispariţiaunui violinist drag compozitorului. Asemănător doliuluiresimţit psihic, lucrarea are mai multe stadii, de la furie

VINERI, 20: UNMB, Sala „George Enescu”, ora 16.30 – Medalion Pierre Boulez – 90; UNMB, Sala„George Enescu”, ora 18.30 – Recital cameral: Mădălina Dănilă - pian

SÂMBĂTĂ, 21: Aula Palatului Cantacuzino, ora 11.00 - recital de vioară: Marianna Oczkowska(Polonia); Opera Comică Pentru Copii, ora 17.00 - Opera MÜNCHHAUSEN - STĂPÂNULMINCIUNILOR de Dan Dediu; UNMB, Sala „George Enescu”, ora 17.00 – Ans. AD-HOC; Aula PalatuluiCantacuzino, ora 19.00 – Ans. PLATYPUS (Austria)

DUMINICĂ, 22: UNMB, Studioul de Operă şi Multimedia, ora 11.00 - TRIO CONTRASTE;LANSARE DE PARTITURĂ/ CARTE/ CD Partituri semnate de Maia Ciobanu şi George Balint, Cărţisemnate de George Balint şi Theodor Grigoriu, CD – Omagiu lui Enescu de Theodor Grigoriu; UNMB,Sala „George Enescu”, ora 17.00 – Ans. MUD CAVALIERS (Polonia); UNMB, Sala „George Enescu”, ora19.00 – Ans. PROFIL

CONCERTE ÎN ŢARĂ

JOI, 19: Filarmonica de Stat din Arad, Ora 19.00 - Concert simfonic

VINERI, 20: Filarmonica de Stat din Sibiu, Sala Thalia, ora 19.00 - Concert simfonic

foto

. Sab

ina

Ulu

bean

u


Muzica nouăla acceptare, elementul principal rămânând constantdurerea. Cea de-a patra piesa, “Quasi un altra ciaccona”de Mihaela Vosganian, a fost o altă provocare. Este opiesă de mari dimensiuni (ca. 20 min) ce trece violonistulprin extrem de multe ipostaze. Variaţiunile sale nu sunttoate stricte, des întâlnim momente improvizatorice, cepun interpretul într-o postură mai puţin familiară, dar,în acelaşi timp incitantă prin libertatea de exprimare.Piesa are şi bandă, care joacă rolul unei completări amuzicii “vii”. Cântatul cu bandă, faţă de colaborarea cuun partener uman, reprezintă de multe ori un stres înplus, dat fiindcă este ceva strict, ce nu reacţionează lastimulii pe care îi trimite interpretul, ba mai mult, acestatrebuie să reacţioneze şi să interacţioneze cu ea.Dimensiunile şi ipostazele temei sunt multipleşi extrem de variate, ideea percepută de mine afost transformarea continuă pana la disiparea înaltceva. Ultima piesă, “Cantabile e Presto” deMihai Măniceanu, este dedicată cuplului vioară-pian. Mi-a fost o piesa apropiată atât din pricinaformei, cât şi a conţinutului său. Cu elemente devirtuozitate şi arome enesciene, bine scrisă dinpunct de vedere violonistic, este o piesăcamerală în adevăratul sens al cuvântului. Opiesă de mare efect şi pentru public, dar şipentru interpreţi.

Veronica Anuşca: Mi-a făcut o deosebităplăcere să interpretez programul din concertpentru că au fost doar lucrări bine alese, defactură cu totul diferită de la un compozitor laaltul. Daca în ciclul “Trei” al lui Mihai Murariu,discursul muzical vocal este foarte migălos “croşetat”,fiecare notă fiind aşezată cu mare exactitate pe portativ,necesitând astfel o mare delicateţe vocală, transparenţăsonoră şi sunete diafane, în oarecare opoziţie, liedurilelui Dan Dediu – “Jocul Morţii şi al Vieţii” - necesită oputernică prezenţă vocală. Desi foarte diferite între ele,cele trei lieduri sunt foarte bine închegate şi poartă voceaîntr-o largă paletă de culori timbrale şi intensităţi sonore.Dan Dediu, mai mult decât precizie, cere imaginaţievocală, cere şi forţă, şi delicateţe, si sunet tehnic, şidezimpostat, acoperă tot ambitusul timbral şi oferăsatisfacţia de a reuşi lucruri vocale extraordinare. Credcă, din tot concertul, liedurile domnului Dediu mi-auoferit cea mai mare satisfacţie din punct de vedereinterpretativ. Pentru “Bocet IV” de Doina Rotaru, atrebuit să îmi aduc aminte de copilărie, de începutulstudiului vocal. Am cântat de când mă ştiu. Tatăl meu aiubit mult muzica, a fost autodidact şi a studiat îndeosebifolclorul românesc. Cânta de plăcere la fluier, muzicuţăşi acordeon, iar când am crescut şi a realizat că putemcânta împreună, a început serios de două ori pesăptămână să lucreze cu mine muzica populară. Laînceput a fost uşor, ca o joacă de copil, dar repertoriul selărgea, iar pretenţiile vocale creşteau. Nu rezolvasem pedeplin misterul pragului dintre vocea de piept şi cea decap, nu ştiam cum sa le combin în cel mai fericit mod şitreptat am renunţat. Dar “Bocetul” doamnei Rotaru m-apus din nou în faţă cu dilema mea cea veche. Doar căacum ştiu exact ce pot să fac cu vocea. Am studiat

această lucrare cu foarte mare plăcere, ca atunci când daipeste jucăriile din copilărie. Piesa era în mine, a venit dinmine. A scos la suprafaţă bucuria de a fi reuşit complettot ceea ce mi-am propus vocal. Am mai abordat lucrariinspirate din folclor, dar nici una atât de ofertantă, atâtde profundă şi atât de bine înscrisă în mine. Lucrarea“sing2mi” de Darie Nemeş-Bota e o piesă care seconstruieşte pe o stare de linişte, cu o voce uşor aeratăpentru a putea intra în rezonanţă cu pianul. E unfenomen plăcut să te acordezi cu pianul pe o muzicăspectrală şi o senzaţie interesantă când, deşi muzicaaduce linişte, cuvintele se agită şi se învârt în mintecăpătând mereu alte sensuri (sing mi to me too, sing me to

sing....). “Madrigalele” lui Şerban Marcu cer o voce caldă,curată, cu rezonanţă superioară, o voce fără prea multearmonice pentru a se împleti cât mai curat cu pianul şiclarinetul (cel care deţine de fapt “titlul de solist”). Dinpunct de vedere interpretativ, aceste lucrări suntconstruite pe imagini clare, care cer fidelitate şisinceritate în exprimare.

DAY 2

Seara experimentală din CIMRO DAYS a avut locla Clubul Ţăranului, miercuri 4 noiembrie. Proiectul deimprovizaţie colectivă pentru dublu-cvartet de maşinide scris şi laptop-uri, MAŞINISME PENTRU 8MECANICI, a debutat cu succes în Muzexpo (20septembrie, Muzeul “Enescu”), fiind iniţiat de 8muzicieni cu experienţe foarte diferite (de la compoziţieclasică la DJ la muzicologie şi la performance), dar la felde pasionaţi de joaca non-convenţională cu sunetele:Diana Rotaru, Ştefan Firca, Irinel Anghel, Darie NemeşBota (maşini de scris), George D. Stănciulescu, AlinZăbrăuţeanu, Rufi (Marian Cîtu) şi Alexandru Sima (liveelectronics). A urmat un concert de drone-noise alformaţiei NO APOLOGIZE (voce, electronics, chitarăelectrică şi percuţie): NEFELIBATA “se referă la cei ‘cucapul în nori’, care trăiesc în norii propriei imaginaţii saucare nu se supun convenţiilor cerute de societate,literatură, artă”. Cu capul în nori au fost - şi sunt încontinuare - Irinel Anghel (voce), Rufi (electronics), AlexO.T. (chitară) şi David Szederjessi (percuţie).

Am

foto

: Tud

or P

etre

scu


Muzica nouăCIMRO: Seara din 4 noiembrie a fost botezată, dintr-o

soluţie de “marketing”, “seara experimentală din CIMRODAYS”. Se mai poate vorbi astăzi despre experiment înmuzică? Care sunt plusurile şi minusurile muziciiexperimentale?

Irinel Anghel: Eu cred că în acest caz, nu a fostvorba numai de o soluţie de marketing. Chiar a fost oseară experimentală. Artiştii care experimentează suntcei care testează ceva. Ei nu sunt siguri de rezultat,pentru ca de asta experimentează. În experiment vii cuidei, ipoteze, mijloace, îndoieli, deschideri, observaţii.Nu vii cu certitudini. Unii artişti sunt căutători, alţii suntşlefuitori. Unii pornesc în căutarea diamantului, uneorinu îl găsesc, alteori da, îl găsesc chiar cu o mare uşurinţădată de indiciile intuiţiei. Alţii folosesc “piatra” găsită şio transformă în bijuterie. Eu nu cred că experimentul vamuri vreodată. Omul este o fiinţă curioasă şi va existamereu în el nevoia de noutate aşa cum există nevoia destabilitate. Desigur, anvergura experimentului ţine multde contextul în care se produce. Există experimentepentru o comunitate, pentru un spaţiu, pentru un timp,personale sau colective. Există experimente pur artistice

sau cu detente transartistice. Importantă e hotărârea dea porni pe drumuri necunoscute şi de a descoperi undeduc acele drumuri şi ce au ele de oferit. În experiment,bucuria este a căutării, şi de aceea cred că searaexperimentală din CIMRO DAYS s-a validat ca atarepentru că a pornit de la această bucurie de a testacombinaţii posibile între aparate şi sunete vechi şi noi,artişti cu personalităţi, temperamente şi experienţediferite. Ne-am deschis câteva noi posibilităţi în raportcu experienţele personale şi cu cele din viaţa muzicalăromânească şi am devenit şi mai curioşi să aflăm ce e maideparte.

Darie Nemeş-Bota: Da, cred că încă se poate vorbide experiment în muzică şi astăzi, cu atât mai mult înspaţiul românesc care în ultimii ani a început să“înflorească” pe această zonă. Mă bucur că există din ceîn ce mai multă diversitate artistică. De asemenea secreează o comunitate artistică versatilă şi extrem debogată în idei, de ce să nu te bucuri? Îmi doresc să vădşi mai multe, şi mai diverse evenimente experimentalepe viitor. Plusuri si minusuri: experimentul ne ajută sălărgim orizontul cunoaşterii noastre, să depăşim bariere

personale şi, uneori, să ne “reinventăm” ca persoană.Este acel ceva “fresh” care ne face viaţa mai interesantă,mai picantă. Poate fi orice, poate face orice, limita e doara celui ce o trăieşte. Primul contact cu experimentalulpoate fi “brutal”, prea dificil de pătruns. Cred că eimportant ca oricine participă - fie ca public sau interpret- să vină cu o doză bună de curiozitate şi deschidere faţăde nou.

CIMRO: Irinel şi Darie, aveţi experienţă şi înimprovizaţie, şi în compoziţie “propriu-zisă”. Sunt diferenţemajore sau nu în structurarea şi reacţia gândului, aspontaneităţii?

Irinel Anghel: Din experienţa mea, diferenţamajoră e dată de factorul timp. Eu consider că, fie căvorbim despre muzica improvizată, fie că vorbim demuzica scrisă, vorbim tot despre creaţie muzicală. Dar, înimprovizaţie, lucrezi doar cu timpul prezent, lucrezi cufenomenalitatea materiei vii. Spontaneitatea estenecesară ca simţire a fluxului, acordare cu acesta şi seconverteşte în decizie sau reacţie imediată, trăire activăa muzicii. Muzica scrisă are un alt timp de creaţie,

expandat, care permite întoarceri, verificări, şlefuiri,restructurări, priviri de ansamblu. Experienţa estediferită din acest punct de vedere. În improvizaţie nuai cale de întoarcere şi asta te face foarte atent, prezentşi conectat la creaţia ce se întâmplă aici şi acum. Osingură dată. Desigur că experienţa de compozitor demuzică scrisă îşi spune cuvântul în felul în care îţi faci“decupajele” acţionând prin modele practicate şiagreate, care ies la suprafaţă atunci când suntsolicitate rapid. Nu văd un conflict între aceste douătipuri de creaţii. Există o prejudecată în România cumcă muzica improvizată nu ar fi una “serioasă”, că esteun act amatoricesc dar aş vrea să dizolv aceastăopinie, spunând că este un act de mare profesionalismşi curaj să îţi expui creaţia în chiar timpul în care ea seface. Şi acest lucru vine în urma experienţei câştigate,

a practicii de ascultare şi relaţionare şi a talentuluimuzicienilor care pot să se încreadă în intuiţia lor şicapacitatea de construcţie spontană.

Darie Nemeş-Bota: Mă consider un muziciancurios, care a cochetat cu compoziţia. În prima meaperioadă de creaţie eram interesat mai mult decombinaţia dintre efecte muzicale interesante şisonorităţi melodice stranii (sau nu). Treptat aminteracţionat din ce în ce mai mult cu muzici electronice,de teatru, performance şi experiemental, şi amdescoperit mult mai multă diversitate şi un limbaj deexpresie mult mai larg. Faţă de actul componistic“tradiţional”, unde există delimitări prestabilite, regulişi tabuuri, experimentalul poate căpăta orice formă, oricestructură, iar mesajul se transformă în “instinct”,spontan, uneori brutal dar mereu ONEST - şi onestitateamiroase bine. Pe de altă parte, onestitatea poate exista şiîn filele unei opere muzicale care e capabilă sădepăşească limitele caligrafice. Este un efort mai mare,dar merită. De aceea am început o nouă perioadăcomponistică.

Pagini de Diana ROTARU

foto

: Şt

efan

Firc

a


SincretismCăile îngerului sunt

necunoscuteÎn 28 octombrie a avut loc în sala Teatrului de

Opereta şi Muzical “Ion Dacian” spectacolul Calea în-gerului uman, de Mihaela Vosganian, “cross mediaperformance pentru artist tradiţional, ansamblu, su-nete procesate, dans & video”.

Nu mai văzusem spectacolul, deşi în ultimii anise jucase de mai multe ori, în diverse variante. Dorinţade a vedea şi auzi doi interpreţi atât de cunoscuţi şidiferiţi ca Grigore Leşe şi Barrie Webb şi interesul pen-tru evoluţia Mihaelei Vosganian se împleteau cu o oa-recare reticienţă faţă de titlul spectacolului. “Calea”avea conotaţii ezoterice, su-gera orizonturi îndepărtateşi speranţă; în schimb “înge-rul uman” mă neliniştea peplan estetic, cum mă neliniş-teşte şi “omul angelic”. (Măsimt mai bine cu “angel ra-dios”). Textul pompos şipretenţios al programului desala mi-a sporit neliniştea.Hotărâtă să nu cedez ideilorpreconcepute, m-am legatde catarg ca Ulise şi am lăsat“sirenele” să cânte. Zumze-tul acestor idei s-a estompatdestul de repede în confrun-tarea cu ceea ce se întâmplape scenă; implicarea prota-goniştilor avea propria saputere de seducţie, iar “su-biectul” spectacolului, conţinutul ideatic a contat maipuţin decât spectacolul în sine. Muzica mi-a rămas înmemorie ca o magma cu intarsii fluide - momente deinspiraţii etnice diferite; autenticitatea lui GrigoreLeşe, vocea sa frustă cu accente rurale se potrivea cuprobitatea artistică a virtuozului Barrie Webb (trom-bon şi didgeridoo); o surpriză a fost vocea MarieiChifu, pe care o ştiam excelentă fagotistă. În fosă, mu-zicienii grupului Inter-art, conduşi cu precizie de Cri-stian Lupeş au asigurat coerenţa sonoră, dar şimomentele de ruptură a discursului. (Da, şi pentru tă-cere bruscă e nevoie de precizie).

Partea vizuală a avut calităţi certe: sobrietatea şisimetria amplasamentului celor două grupuri de mu-zicieni (în stânga, Barrie Webb cu instrumentele sale şicompozitoarea însăşi, mânuind instrumente de per-cuţie şi participând vocal; în dreapta, Grigore Leşe şiMaria Chifu - femeile în spatele bărbaţilor, în aranja-ment arhetipal!) lăsau loc evoluţiei dansatorilor şi ac-torului; în spate, pe ecran, curgeau imaginile create deMihai Cucu, un artist vizual pe cât de talentat, pe atâtde cultivat.

Coregrafia Lilianei Iorgulescu are fior expresio-nist; începutul, “ieşirea din cocon” a trezit amintireacelebrului “dans în sac verde” al lui Miriam Răducanude la începutul anilor ‘70: o entitate ale cărei forme de-abia se ghicesc se zbate să iasă din strânsoarea amorfăa ţesăturii. Plasticitatea mişcărilor, inventivitatea şi ri-goarea trimit uneori cu gândul şi la Alvin Ailey, Li-liana Iorgulescu rămânând mereu autentică. Unmoment memorabil, despre nostalgia trecerii, este celde la sfârşit, în care cei doi dansatori desfăşoară în sec-venţe, între lin şi sacadat, pânza de la începutul spec-tacolului.

Scenografia Mariei Constantinescu, sobră şi ra-finată, cu jilţul ca element central, a introdus publiculde la început, din foaier, în tematica drumului, caii,

parcursului evolutiv. Materialul dur - lemnul, exaltădelicateţea pânzelor instalaţiei de la intrare. ActorulGeorge Hodor a recitat poemele lui Varujan Vosga-nian; în economia spectacolului, prezenţa sa de pele-rin straniu, bruegelian autohton (dar fără ascuţimeaunuia pictat de Sorin Ilfoveanu sau Ion Iancuţ) adu-cea un element intr-adevăr uman.

Eclectismul celor văzute şi auzite corespunde şifinalmente se subordonează viziunii compozitoarei;sinceră în demersul său, total implicată în căutareaunor răspunsuri, ea abordează teme profunde şi ge-neral umane, chiar dacă fără ironie, fără autoironie,fără clins d’oeil către alte producţii, aparent şi fără ezi-tări. Există forţă într-o asemenea angajare; am conti-nuat să mă gândesc la spectacol şi după ce s-a sfârşit.Unele spectacole se uită aproape instantaneu; altelelasă întrebări fără răspuns imediat - tocmai aceste eve-nimente, adesea contradictorii, incită la comentariu.

P.S. Necunoscute sunt căile îngerilor: îmi amin-tesc de o schiţă de Mircea Horia Simionescu, din Inge-niosul bine temperat (mi-e greu să stabilesc acum dacă

Am


Sincretismdin volumul Dicţionar onomastic sau Bibliografie gene-rală); schiţa se numeşte Despre prietenia italienilor cu în-gerii şi menţionează vizitele nocturne ale unorpersonaje în casele italiencelor din secolele XV-XVI.După ce musafirii dispăreau a doua zi, lăsând mirosde nectar în urmă, femeile italiene îşi dădeau seamacă fuseseră vizitate de îngeri; nouă luni mai târziu senăştea un Leonardo sau un Rafael...

Lena VIERU-CONTA

„Calea îngerului uman”……este titlul unui spectacol-ritual, un spectacol

pe parcursul căruia îşi dau mâna mijloace de comuni-care dintre cele mai diferite ce însoţesc un artist tradi-ţional – în acest caz Grigore Leşe în calitate de invitatspecial, de asemenea un ansamblu instrumental;…conturând un complex de sunete procesate, cărorali se adaugă mişcarea scenică, dansul, imaginile video.

Spectacolul a avut loc - şi sunt şanse să conti-nue - la Teatrul de Operetă. Conceptul artistic, inclu-siv evoluţia sonoră, muzica, aparţin compozitoareiMihaela Vosganian, un muzician care găseşte măsuraraportului eficient dintre idee, mişcarea scenică şi am-bientul sonor. Este un spectacol ce preia şi aduce îm-preună sugestii ce pornesc din zone spirituale diferite,din Orientul Îndepărtat şi cel Mijlociu, până spre zonabizantină a creştinătăţii. Indiscutabil, demersul este te-merar.

Este un experiment captivant ce se adreseazăpublicului zilelor noastre, spectatorului inteligent şisensibil, avid de cunoaştere; …de întremare.

Povestea devine purtătoare de învăţăminte pecare eşti invitat a le desluşi; „drept un basm iniţiatic aldevenirii omului”, aşa cum ne provoacă autoarea sce-nariului şi a muzicii. „Am conceput această lucrare gân-

dindu-mă la interpretarea lui Grigore Leşe”, menţioneazăautoarea spectacolului. Acesta „reflectă conştientiza-rea propriei misiuni divine pe care ar putea să o aibăorice om deschis spre înţelesurile spirituale”.

Unitar, cursiv, spectacolul se desfăşoară de omanieră imaginativă pe parcursul mai multor sec-ţiuni; se marchează devenirea fiinţei pământene de lavârstele omului spre momentele trecerii unor vămispirituale de semnificaţie, marcate de trepte sonore ex-plicit considerate.

Indubitabil, imaginaţia, sensibilitatea, capacită-ţile asociative, cultura publicului spectator sunt soli-citate intens pe întreaga desfăşurare a acestuispectacol gândit drept un ritual al identităţilor umanece unesc naşterea cu moartea; …de-a-lungul unui par-curs făr-de-sfârşit, greu de cuprins, firesc de simţit.Dacă ai, dacă dobândeşti forţa spirituală necesară.

Captivantă îmi apare relaţia ecourilor ances-trale, inclusiv sonore, cu mediul acustic electronic cutotul propriu zilelor noastre; este meritul autoarei de

a fi realizat această compatibi-litate şi nu fuziune. Este me-diul în care se înserează firescrecitarea versurilor „Mioriţei”drept o rugăciune pe care Gri-gore Leşe o rosteşte spre sine,cu grăbită înfrigurare. Este me-diul în care evoluează dansa-toarea Liliana Iorgulescuinclusiv în calitate de coregrafal întregului spectacol; …tra-sând liniile ce unesc conceptulspiritual-sonor de imaginea vi-zuală pe care acesta o deter-mină.

Artiştii plasticieni MariaConstantinescu, Mihai Cucu,Dan Andrei şi-au luat dificilamisiune de a fi definit comple-xul imagistic al întregului spec-tacol; pe parcursul acestuia,

sugestia unor artefaxe tradiţionale româneşti este în-tărită prin accente vizuale, prin tonuri evocatoare delumini, de umbre. O bună coordonare a întreguluicomplex sonor a fost asigurată de Cristian Lupeş, con-ducătorul ansamblului instrumental. Şi-au dat con-cursul grupul vocal-instrumental-coregrafic Inter-Artşi Cvartetul de coarde Passione…; un program susţi-nut de ARCUB în parteneriat cu Opera Naţională Bu-cureşti, cu Teatrul de Operetă.

Greu de spus dacă acest spectacol îşi va găsidrum spre un numeros public. Personal nu am pă-truns toate conexiunile evoluţiei scenic-sonore. Dar înmod cert, cei care vin să asiste la acest spectacol tre-buie să-şi abandoneze o parte importantă dintre ideilepreconcepute.

Dumitru AVAKIAN


AniversareAprès “Carillon nocturne”Ansamblul devotioModerna –

un deceniu de activitateAnsamblul devotioModerna, condus de

compozitoarea şi dirijoarea Carmen Maria Cârneci, adebutat în urmă cu 10 ani sub auspiciile Festivalului “ZileleSNR – SIMC” transformat, doi ani mai târziu, în FestivalulInternaţional “Meridian - “Zilele SNR – SIMC”. , Princoncertul Après “Carillon nocturne” din 8.09.2015, susţinutîn Aula Palatului Cantacuzino – Bucureşti, au sărbătorit undeceniu de activitate artistică.

Ansamblul devotioModerna a luat fiinţă lainiţiativa compozitorilor Sorin Lerescu, Doina Rotaru, DanDediu, George Balint şi Carmen Cârneci. Numeleansamblului exprimă crezul său artistic, cei doi termeniasociaţi se pot interpreta astfel: devoţiunea – ca lege fermă,stabilă, eternă pentru ceva, în cazul de faţă pentru modern,iar modernul implicătransformare şi schimbareacontinuă, modern, de pildă,este şi Monteverdi şi ŞtefanNiculescu.

Am apreciatîntotdeauna modulinteligent în care dirijoareaCarmen Maria Cârneci îşialcătuieste programulconcertelor sale. Concertulaniversar al formaţieidevotioModerna a avutdrept moto piesa Carillonnocturne de George Enescu,compusă la Sinaia în varaanului 1916 ”una din dincele mai extraordinare bucăţivreodată scrise pentru pian”,spre a-l cita pe PascalBentoiu. Carillon nocturne are un aer de familie cu Lacathédrale engloutie cu care este contemporană şi seaseamănă prin înlănţuirile armonice surprinzătoare, prin“melodia acordurilor” şi misterul care le învăluie , dar decare mult se distanţează prin limbajul său complex, inedit,aflat într-un punct foarte avansat în privinţa modernităţii.Motivul iniţial, reluat pe parcursul lucrării, precum şiacordurile paralele preponderent disonante, cu inegalităţiîn distribuirea intensităţii notelor alcătuitoare spre a luminao anume melodie, sugerează sunetul prelung al clopotelorserii (vecernia) şi nopţii. Intonaţiile româneşti şi poezianopţii trimit gândul spre finalul Sonatei în fa# minor pentrupian, compusă opt ani mai târziu.

Concertul s-a deschis cu piesa pentru percuţie soloFlori pentru două toace de Dan Voiculescu (1985). După cumse ştie, sonorităţile toacei, instrument străvechi preluat deBiserica noastră ortodoxă şi glasul clopotelor, cheamăcredincioşii la rugăciune şi la sfintele slujbe. Iată că suneteleşi “cântecul” toacei a pătruns în sala de concert, piesa luiDan Voiculescu este un exemplu în acest sens. Dacă ar fifost cu putinţă ca cele două toace să fie fixate pe suporturilaterale, atunci vibraţiile, armonicele , sonorităţile, ar fi fostmai ample, mai complexe, mai frumoase.

Piesa Sonorităţi şi nu mă uita pentru flaut şi pian deUlpiu Vlad (2015) face parte din ciclul Sonorităti şi flori, ciclucompus pe parcursul mai multor ani. Melodia este notadominantă a creaţiei lui Ulpiu Vlad, o melodie cu nobileobârşii, în muzica enesciană şi în folclorul arhaic românesc.Spre exemplu , cantilena iniţială a flautului solist dinSonorităţi şi nu mă uita, alcătuită din sunete lungi,îmbogăţite şi înfrumuseţate cu ornamente, cu volute, cerevin la sunetul din care au pornit, evoluează pe un ritmparlando rubato. Este o muzică visătoare, mai mult lentădecât rapidă, cu teme ce decurg unele din altele, cuepisoade narative şi dezvoltatoare, cu segmentele formeiperfect conturate.

Doina Rotaru, plecând de la vocabula indiană„mithya”, de la eufonia, vibraţiile şi sensurile ei, a compusciclul Mithya pentru flaut solo, flautul fiind instrumentulsău preferat căruia i-a dedicat, până în prezent, 27 delucrări. Mithya, în traducere literală, înseamnă „ca o”, astfelcele trei piese care alcătuiesc ciclul Mithya sunt imaginate,I ca o rugăciune, II ca o colindă, III ca o doină. În această

lucrare, ca şi în multe alte compoziţii, Doina Rotarureuneşte două lumi, două culturi şi muzicii diferite,respectiv, cea europeană-românească şi cea orientală şiextrem-orientală, creind ceea ce s-ar putea numi „armoniacontrariilor”.

Cele Patru inscripţii pentru pian de AdrianIorgulescu, compuse în anii 70, ţin pasul cu evoluţiauniversală a limbajului muzical. Pe fundalul unui atonalismliber dezvoltat se aud ritmuri complexe, motive concise,sonorităţi intense , contraste dinamice, dar mai alesdisonanţele, „bătaia lungă a disonanţei” despre careodinioară vorbea Adorno.

Piesa Triplum pentru clarinet, violoncel şi pian deŞtefan Nicolescu (1973) se poate interpreta ca o trimitereînapoi la triplum străvechi al Şcolii de la Notre Dame, sau,mai de grabă, ca o replică modernă a acestuia. ŞtefanNiculescu dezvoltă aici trei sintaxe sonore fundamentale,omofonia, polifonia şi eterofonia precum şi trei scriituridiferite, una tradiţională şi o alte două, care permitinterpreţilor libertăţi ritmice ori melodice; în intervenţiilepianistului „solist” de pildă, am sesizat şi alte sonorităţidecât cele clasice...

Am

APROAPE ŞI DEPARTE – Nähe und FerneAşa s-a intitulat concertul orchestrei de cameră Sinfonietta Dresden care a avut loc în 22 octombrie a.c. la Dresda,

în Germania. Directorul artistic al acestui ansamblu, flautistul Olaf Georgi, a conceput acest concert ca un dublu portretVioleta Dinescu (stabilită în Germania din 1982) şi Doina Rotaru (subsemnata). Au fost prezentate publicului germandouă lucrări ale Violetei Dinescu, “Akrostichon” (1983) şi Suita a 2-a din muzica filmului “Tabu”(primă audiţie), iar din

creaţia mea au fost interpretate “Centrifuga” (2011) şi o lucrare scrisă special pentru acesteveniment, “Fragile II” pentru clarinet şi orchestră (2015), avându-l ca solist peexcepţionalul Emil Vişenescu. Concertul a mai cuprins “Preludiu la unison” de GeorgeEnescu (care a deschis şi a închis manifestarea) şi “Prélude à l’après-midi d’un faune” deClaude Debussy. Orchestra a fost impecabil condusă de mâna elegantă dar fermă aminunatei muziciene Judith Kubitz, dirijoarea Filarmonicii din Baden-Baden.

Concertul a fost reluat in 24 octombrie la Görlitz (Zgorzelec), în sala de concertea Centrului “Meeting Point Olivier Messiaen”- construit chiar pe locul unde a fostcândva lagărul în care Messiaen a scris celebrul său “Quatuor pour la fin du temps” în1940.

Ambele concerte s-au încadrat într-o serie de manifestări muzicale intitulată“An die Freunde…Die Konzertreihe zum Thema Freundschaft “. Din aceeaşi serie, cu osăptămană înainte a fost prezentat publicului din Dresda un concert dedicat muzicii luiHelmut Lachenmann şi Wolfgang Rihm, numele cele mai importante ale muziciicontemporane germane din acest moment.

Cele două concerte de muzică românească şi prezenţa celor 3 muzicieni româniîn Dresda şi Görlitz s-a bucurat de sprijinul Institutului Cultural Român din Berlin.

Doina ROTARU


AniversareConcertul s-a încheiat cu Jocul de-a ziua pentru flaut,

violoncel şi pian de Carmen Cârneci (2000 / 2013), piesă pecare aş compara-o cu un tablou pointilist şi apfelStrudelpentru ansamblu (2014) de Mihai Murariu, talentat pianistşi compozitor. ApfelStrudel esteun fel de joc vesel, exuberant, entuziast, cu sonorităţi de

jazz şi de folclor românesc.Ansamblul devotioModerna este

alcătuit din muzicieni de excepţie: ŞtefanDiaconu (flaut), Cristian Mancaş(clarinet), Dan Cavassi (violoncel), MihaiMurariu (pian), Alexandru Stroe(percuţie). O menţiune aparte pentruCarmen Maria Cârneci, personalitatemarcantă a muzicii româneşti, ea a reunitşi condus interpreţi excelenţi, împreunăau studiat, au pregătit şi susţinutnumeroase concerte vreme de un deceniu.În acest ceas aniversar îi felicit şi le urezactivitate îndelungată şi multe succese.

Veturia DIMOFTACHE

devotioModernala Belgrad

Pe 26 septembrie, în sala Băncii Naţionale a Serbiei,sub auspiciile ediţiei a 24-a a festivalului internaţionalReview of Composers in Belgrad, ansamblul bucureşteandevotioModerna a susţinut un concert deosebit de apreciat,atât pentru program, cât şi pentru calitatea interpretării.Programul selectat cu grijă a oferit o diagramă istorică aevoluţiei muzicii româneşti în ultimii 50 de ani, de la 1963la 2014, relevând orientări stilistice şi poeticicompoziţionale variate, de la neoclasicism (UlpiuVlad, Sonorităţi şi Nu-mă-uita pentru flaut şi pian), via unmodernism moderat (Adrian Iorgulescu, Patru Inscripţii

pentru pian; Doina Rotaru, Mithia I pentru flaut-solo), laneo-modernism (Carmen Maria Cârneci, denn der Tag warnoch ganz pentru flaut, violoncel şi pian) şi postmodernism(Mihai Murariu, apfelStrudel pentru flaut, clarinet, violoncelşi pian). Întregul program a fost interpretat remarcabil.Ascultându-şi lucrarea Manchester Trio pentru clarinet,

violoncel şi pian, compozitorul sârb Dejan Despić, membrual Academiei de Arte şi Ştiinţe din Serbia, a declarat căaceasta a fost cea mai bună interpretare a compoziţiei sale(din toate cele cîteva zeci - n.tr.). Publicul a răspuns, larândul lui, cu îndelungi aplauze - cel mai bun indicator alrecunoaşterii gradului înalt de profesionalism al fiecăruiadin cei cinci muzicieni: Ştefan Diaconu - flaut, CristianMancaş - clarinet, Dan Cavassi - violoncel, Mihai Murariu- pian, Carmen Cârneci - dirijoarea şi coordonatoareaansamblului. La concert au fost prezenţi ambasadorulRomâniei, însoţit de câţiva membri ai ambasadei române laBelgrad, precum şi fostul ambador al Serbei în România.

Ivana TRIŠIĆ

Violeta Dinescu

Incandescenţa unuispectacol de muzică

electronică şi multimediaSala mică a Ateneului a fost de curând (17 oct.)

gazda unui incitant spectacol de autor – tip Atelier,spectacol în cadrul căruia au fost aduse în prim plan (cuîncredere şi speranţă – dacă e să mă refer la publiculnumeros, în marea lui majoritate tânăr), genurimuzicale ancorate în stricta actualitate artistică,arhitecturi exploratorii ale mix-ului mereu ofertantacustic-electroacustic precum şi a celui înscris însincretismul multimedia – pe cât de flexibil pe atât decombinativ şi expresiv – toate purtând semnăturaMaiei Ciobanu.

Programul a cuprins trei lucrări reprezentativedin creaţia autoarei: Manifest elitist 1 (multimedia),Concert pentru pian şi mediu electroacustic (solist SorinDogariu) şi „Das ist nicht ein Streichquartett”(multimedia).

Lucrările au fost prefaţate de autoare prinexpuneri esenţializate, sensibile, docte, extrem desubtile, clarificatoare chiar şi pentru publicul neavizat -prin deschiderile interdisciplinare generoase dar şi prinapelul la experienţele personale ale celor prezenţi, cuscopul de a împărtăşi emoţii, de a decripta idei şisensuri, de a ajunge la miezul lucrurilor, de a descoperinoi orizonturi, toate acestea împletite într-un demersgnoseologic tulburător, captivant, agreabil,surprinzător. Compozitoarea a mizat permanent pefeed-back-ul contemplatorului.

De altfel, spectacolul în sine s-a bucurat decâteva cuvinte introductive cu privire la elitism –perceput şi asumat ca „stare a spiritului”. Aceastădefiniţie constituie o redimensionare inovatoare ainterpretării conceptului. Indispensabilitatea, rolul vitalal elitelor în evoluţia societăţii sunt de netăgăduit.

Manifest elitist 1 e o mostră ideală desincretism multimedia în care se împletesc cei treifactori ai imaginii artistice de acest gen: cuvântul scris(textul) – sunetul (muzica) – imaginea. Primordială emuzica. Asocierea sonorului cu celelalte două elementeartistice distincte constituie doar una din posibilităţi,fiind varianta pe care autoarea o propune la un momentdat. Unul din aspectele revelatorii ale muzicii MaieiCiobanu constă în cultivarea/îmbogăţirea în modoriginal a valorilor preţuite şi asimilate de distinsacompozitoare (se impune reiterarea, în acest sens, aconceptului Bibliotecii, aparţinând lui Borges) prinreintroducerea lor în circuitul său creativ,reconfigurate/reformulate cu mijloace specificepropriului său limbaj, într-o nouă operă. Este şi cazulManifestului elitist 1 în cadrul căruia, în şapte trepte(secţiuni formale) se metamorfozează/sublimează/împletesc, în concepţie Gaudi, elementele minerale,vegetale, animale, umane, de la materie la spirit, cuatingerea acelei stări a spiritului denumită elitism, textulcompletând manifestul Elitismului, prin intermediulcăruia muzicianul, omul de cultură Maia Ciobanu îşi

rosteşte ferm crezul în rolul şi menirea elitelor,considerate a fi condiţia sine qua non a evoluţiei societăţii.

Momentul declarat romantic al serii l-a consti-tuit Concertul pentru pian şi mediu electroacustic. Lu-crarea datează din 1990, este structurată (precummodelele clasice-ro-mantice) în treipărţi, în cadrul că-rora se întrepă-trund în modingenios forma desonată şi cea de va-riaţiuni. Momen-tele de tensiune,construite în tan-dem, alterneazăspectaculos cu celede reală, încântă-toare cantilenă – încare pianul e ro-manticul, seducăto-rul protagonist.Partitura electroa-custică, învălui-toare, e realizată cumăiestrie. Lucrareae amplă, echili-brată, dificilă; eacere nu numai vir-tuozitate solistică cişi viziunea unui muzician autentic. Datorăm excelen-tului pianist Sorin Dogariu (versat atât in abordarea re-pertoriului clasic-romantic, cât şi a celui contemporan)o versiune interpretativă de graţie, remarcabilă printehnica şi expresivitatea exprimării, intensitatea trăirilorşi forţa de a susţine arcul voltaic al formei.

„Das ist nicht ein Streichquartett” ironizează fin,prin chiar titlul acesteia, rezistenţa quasi-generală,disimulată, în faţa noului, anulând, de facto, dreptul lacunoaşterea şi evaluarea noilor fenomene/ forme/valori estetice, artistice sincretice. Întreţesereaingenioasă, armonioasă a calităţilor caracteristice homofaber-ludens-sapiens este relevată cu sensibilitate şisubtilitate prin prezentarea mâinilor care făuresc, sejoacă, mîngîie, studiază, cântă, ajută, vindecă, creează(din nou se face apel la sublimul operei lui Gaudi).Imaginile care însoţesc coloana sonoră demonstrează căvedem ce auzim. Auditivul transcende vizualul. Suntînmănuncheate verbul, imaginea, muzica, mişcarea,dominate de energia muzicii Maiei Ciobanu.

Energia incandescentă a spectacolului înansamblul său, a dominat Sala mică a Ateneului, cunumerosul public aflat în ea, până la finalulspectacolului. Toţi au fost conectaţi la noile genuriartistice, care i-au captat, care i-au cucerit prin coerenţaindusă de fluiditatea materiei şi a expresiei, prinevidenţierea pluralităţii modurilor de comunicare, prinsuportul sensibil, subtil, persuasiv care i-a susţinut şiinvitat spre (re)descoperirea Eu-lui spiritual şiemoţional.

Carmen POPA


Manifest elitist

Am

Pictură, muzică şi eseu la Muzeul “George Enescu”

Bucuria comuniunii dintre imagine, sunet şi cuvântsau, altfel spus, coeziunea unui triumvirat artistic inedit:Dorina Novac (pictură), Şerban Novac (fagot), MihaiNovac (eseu) – arhitecturi bazate pe lumină şi culoare, por-trete sonore şi jerbe lexicale, ne-au fost propuse, sub forma

unui concept specta-cular, de către Mu-zeul “GeorgeEnescu” la finalullunii octombrie.

Ideea asocie-rii dintre pânzeleDorinei, argumenta-ţia lui Mihai şi volu-tele fonice alefagotului lui ŞerbanNovac în formulaunui eveniment ar-tistic „de familie” nu

este o premieră, ci doar o transpunere a sa într-un alt spa-ţiu public, după precedentele expoziţii-concert intitulate“Apercepţii 2” (2013) şi “Interferenţe” (2014).

Deopotrivă vernisaj al expoziţiei intitulate “Balcic,grădina Reginei”, dar şi recital de muzică nouă ce-a adus înprim plan creaţii şi autori contemporani de valoare, searacu rezonanţă sincretică ne-a dezvăluit, cu generozitate,multiplele faţete ale celor trei personalităţi care au construitminuţios acest creuzet cultural. Intenţiile Dorinei Novac,

exponenta unei poetici peisagistice rafinate, sensibile, cu opronunţată nuanţă nostalgică, au fost traduse în limbajfilosofic de către Mihai Novac prin intermediul eseului“Athanor sau creuzetul lum(in)ii”, în timp ce Şerban Novac,după o emoţionantă evocare a Reginei Maria (căreia, dealtfel, îi era dedicată expoziţia) a adăugat acestui parcursde suflet un program muzical inspirat, alcătuit din partiturisemnate de Dieter Acker, Luchino Belmonti, LiviuDănceanu, Viorel Munteanu şi Nicolae Brânduş.

Inflexiunile de esenţă arhetipală ale Monodiei luiAcker, semnificaţiile imaginilor caracterologice conţinutein textura tabloului sonor al lui Belmonti – Ritratto di Gio ePip, metamorfoza unei forme clasice în termeni contempo-rani ca în cazul Sonatei pentru fagot a lui Liviu Dănceanu,meandrele melodice de sorginte popular–lăutărească aleBallatei lui Viorel Munteanu şi filonul dinamic cu certe tri-miteri ritualice al Melopediei lui Nicolae Brânduş şi-au în-deplinit rolul de a ghida subtil auditoriul într-un labirint depercepţii senzoriale ce s-a suprapus inerentei incitări cătrevizualitate, generând o dublă perspectivă artistică, absolutbenefică. Mai mult, discreţia interferenţei imaginii cu mu-zica, inteligent pusă în valoare de amplasamentul picturilorîn eleganta sală Cantacuzină a muzeului, a prilejuit şi acelemomente de relaxare interioară atât de dorite, înlesnind,chiar şi pentru câteva clipe, evadarea din cotidian spre a sebucura de Frumosul şi Armonia formelor, de puritatea me-sajului culorilor, de echilibrul spiritual al dimensionăriispaţiului, de o trăire calmă, regeneratoare.

Şi iată că încărcătura magică a Athanorului şi-afăcut din nou efectul! Graţie tot unei alchimii: cea a familieiNovac.

Loredana BALTAZAR

Pianista MădălinaClaudia Dănilă

Marţi 27 octombrie seara, la Salamică a Ateneului Român, pianistaMădălina Claudia Dănilă a susţinut unrecital pe care l-am aşteptat cu interes,de vreme ce această interpretă se aflăîntr-o creştere de valoare, confirmată îndiferite şi varii manifestări muzicale,inclusiv în cele cu programe de muzicăcontemporană.

Mădălina Claudia Dănilă arecapacitatea de a întruni alături de uninstinct muzical puternic şi revelator, otehnică virtuozică de marespectaculozitate, o forţă redutabilă însonorităţi şi intensităţi, un dar, şi acestaeste nu atât atingerea şi potenţareapunctelor culminante ale uneicompoziţii sau a alteia, ci ivirea unorculmi de expresie şi emotivitate. Acestlucru îi este propriu şi apare în evidenţăîn momentele de graţie şi de vibraţiecuceritoare.

Am ascultat mai întâi Trei piesepentru pian de Marţian Negrea, omuzică despre care mi-am spus căfrumuseţile muzicale, frumuseţile realenu sunt şi nu pot fi zadarnice, şi atunci

când le reîntâlnim este bucuria de avedea că n-au pierit. Sigur, aceste piesesunt miniaturale, dar un adagiu anticne spune că non multa sed multum. Şi,uneori, este şi aşa.

Cele Şase piese pentrupian op. 118 de Johannes Brahmsau fost redate de MădălinaClaudia Dănilă ca o autenticăpagină de învolburare, depulsaţie şi ritm, de substanţăpoetică şi de îmbinare a acestoraîntr-un climat sonor deimpresionantă intensitate. Amfost plăcut şi confortabil surprinsde profunzimea unora dintre celemai nobile sentimente, de gestica,de evocarea , de clamarea acesteicapodopere.

Parafraza de Franz Liszt dupăMiserere din opera Trubadurul deGiuseppe Verdi, a fost deschiderea caMădălina Claudia Dănilă să fie în largulei cu întreaga sa măsură a degajării şipreciziei pe claviatură, prin statuarea şiînălţarea sensului dramatic al acesteicreaţii de spiritualitate şi elansareromantică.

Sonata în fa diez minor, op. 24nr. 1 de George Enescu este ocompoziţie genială. Trebuie spus căEnescu, în cele mai multe dintre

lucrările sale, nu se exprimă numai pesine ci învedează un mare şi bogat fondde cultură muzicală, în care sens nu estevorba de înfluenţe, ci de confluenţe.Numai la Mozart, dacă nu greşesc, mai

apar aceste cristalizări, ca în mecanicacosmică, anume că nu îi auzim doarmuzica sa, ci şi muzicile. Muzicile carese aud şi la George Enescu.

Mădălina Claudia Dănilă aexcelat în aducerea în sunet a acestorvirtuţi tangibile, a adevărului gândiriimuzicale enesciene şi totul cu abilitateşi agilitate. Mădălina Claudia Dănilă aconferit acestor pagini enesciene suflulsimfonic, gestul sacerdotal al bunuluisenior, puritatea unor luminozităţi deesenţă.

Mircea ŞTEFĂNESCU


Recitalurifo

to: M

ariu

s Vaj

oaic

a


Concerte aniversare

Am

„Dialoguri lirice“ cusoprana Liliana Dumitrache

Filarmonica „George Enescu“ a organizat,miercuri 28 octombrie, la Ateneul Român, un concertaniversar dedicat celor 35 de ani de activitate artisticăa sopranei Liliana Dumitrache. Numele mareisoprane s-a impus în viaţa muzicală a ultimelor treidecenii ca o valoare importantă a artei liriceromâneşti. Formată la Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti, sub îndrumarea maestrelorEugenia Moldoveanu, Maria Hurduc şi regizoruluiAnghel Ionescu Arbore, Liliana Dumitrache a debutatîn carieră încă din timpul studenţiei, în spectacoleleInstitutului. Timp de peste trei decenii, realizareaspectacolelor lirice, pe mari scene naţionale şiinternaţionale, a reprezentat idealul dominant al vieţiisale, ca muzician şi solist vocal. Cu prilejul concertuluianiversar, s-au reunit în jurul celebrei soprane colegi,artişti lirici, parteneri, colegi profesori care au evoluatpe scena muzicală de-a lungul acestui răstimp,majoritatea invitaţi de la Opera din Braşov - teatruldebutului oficial cu rolul titular din La traviata deVerdi, Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „IonDacian“ din Bucureşti şi, mai ales, Opera NaţionalăBucureşti, unde Liliana Dumitrache a fost prim solistăpână în 2004, adesea participând împreună cu colegiide scenă la importante turnee internaţionale. Dupăaceastă perioadă, a urmat momentul în caremuziciana a optat pentru cercetarea muzicală,obţinând titlul de Doctor al UNMB cu o teză amplădespre Vocaliză. Totodată, după părăsirea scenei,întăreşte valorificarea vocaţiei didactice, în calitate deprofesoară de canto. Liliana Dumitrache a devenit înacest domeniu renumită pretutindeni, realizândacţiuni de educaţie vocală, participând la jurii şicompetiţii interpretative. De asemenea, susţinecursuri, la UNMB, Colegiul de muzică „GeorgeEnescu“, Facultatea de muzică din Galaţi. În calitatede maestră de canto, a obţinut remarcabile succese înlansarea a numeroase tinere talente lirice. Programulde la Ateneul Român, desfăşurat în ultima săptămânăa lunii octombrie, a fost marcat, pe merit, de aplauzeentuziaste. Întâlnirea cu publicul a debutat cu câţivadintre tinerii discipoli ai profesoarei de canto, aflaţi înperioada de formare a vocilor solistice. Apoi, au urcatpe scenă artişti lirici ai teatrelor muzicale în care şi-adesfăşurat activitatea Liliana Dumitrache, veniţi sămărturisească un semn de admiraţie pentru artistasărbătorită: Felicia Filip, Mihaela Stanciu, SimonaNeagu, Simonida Luţescu, Lăcrămioara Săndulache-Schuller, Vincenţiu Ţăranu, Ştefan Schuller, pianistaLiana Mareş, iar din corurile academice ale Capitalei,Cleopatra David, Nicolae Simonov, precum şi TrioMozaic (Oana Spânu Vişenescu – vioară, EmilVişenescu – clarinet, Diana Spânu-Dănilă – pian).

Stăpânind o solidă cultură muzicală şi resurseremarcabile de informaţie şi studiu al stilurilor,Liliana Dumitrache este o prezenţă aplaudată şi înstagiunile de recitaluri şi concerte vocal-simfonice, înemisiuni de televiziune, radio şi înregistrări de discurisau în studiouri radiofonice româneşti. Dintr-un bogatpalmares de cronici care i-au consemnat succesele,

cităm câteva cuvinte ce-mi aparţin, semnate într-ocronică din cotidianul Independent, după susţinereaspectacolului „Faust“ pe scena lirică bucureşteană:„Opera Naţională acordă sopranei Liliana Dumitracheîncrederea obţinerii unor roluri de prim-rang, pornind de laargumentul calităţii realizărilor sale, pe o linie constantascendentă“.

Cornelia BronzettiPentru eminenta muziciană Cornelia Bronzetti,

primele întâlniri cu publicul aparţin perioadei deîncheiere a studiilor universitare bucureştene şi dedesăvârşire a formaţiei sale artistice în perioada deperfecţionare la Conservatorire National de Paris cuJoseph Calvet şi, la Bruxelles, cu Arthur Grumiaux.De-a lungul celor cinzeci şi cinci decenii de carierămuzicală, împlinite în 2015, a dovedit deosebităpasiune pentru arta muzicii, utilizând resurselepersonalităţii sale în direcţia interpretării – solistică,muzică de cameră, dar şi în cea a pedagogiei caprofesor de vioară (cu prestigiul unei clase demăiestrie interpretativă mult apreciată laUniversitatea de Muzică din Bucureşti), şi ca membru


Concerte aniversareîn jurii ale competiţiilor naţionale şi internaţionale.Totodată, fondator al Concursului internaţionalviolonistic de la Câmpina. Cornelia Bronzetti este unnume binecunoscut melomanilor din România, înacelaşi timp prezenţele sale peste hotare fiind opreocupare susţinută continuu, mai cu seamă în planeuropean. Iată argumentul refacerii itinerariilorartistei, chiar dacă dispunem doar de repere nuîntotdeauna complete şi sistematizate. ca

documentare informativă sau înregistrări muzicale.Enumerăm totuşi drumurile europene, aşa cum leconsemnează muzicologul Viorel Cosma în lexiconulInterpreţi din România: Austria,fosta Cehoslovacie, Rusia, Bulgaria,Macedonia, Franţa, Grecia, Spania,Polonia, Italia, Elveţia, Germania,Olanda, Finlanda....

În aula Palaului Cantacuzino,Muzeul naţional „George Enescu”a programat în luna noiembrie unrecital aniversar – 55 de ani decarieră concertistică – susţinut încompania pianistei Olga Babadjan.Ca de fiecare dată când invitămelomanii, artista consacrăprogramele sale promovării creaţieicontemporane româneşti.Actualmente, afişul menţiona patrucompozitori: Carmen Petra-Basacopol, Liviu Glodeanu, PascalBentoiu, Wilhelm G. Berger.

În urmărirea derulăriioperelor camerale ale acestorcompozitori, este desigur interesantsă remarcăm diferenţierile stilistice şitemperamentale, ca şi etapele unor cronologiidistincte ale ivirii şi rezistenţei în timp în ce priveştecreaţiile alese de interpretă. Pentru Carmen Petra-Basacopol, desigur că se remarcă într-un fel muzicaSonatei opus 5, partitură ce aparţine debutului decarieră, în care primează muzicalitatea discursului,lucrare continuată de două lucrări pentru violă solo,

„Confesiuni” op.132, „Poeme nocturne” op.141, încare Cornelia Bronzetti a demonstrat abilitateainstrumentală a tehnicii unui „alt” instrument decoarde viola - iar compozitoarea intuiţia expresiei unei„alte” registraţii coloristic expresive. Tot din aniiînceputul creaţiei vine Sonatina de Liviu Glodeanu,menită acum să ne reamintească talentul unuicompozitor important, dezavantajat de lipsa dememorie a vieţii noastre muzicale. Impresionant prin

complexitatea asamblării formelor şi tulburătoareexpresii ale dramaturgiei, conţinutul Sonatei op.14 de Pascal Bentoiu a impus în relaţia violină-pian o profunzime aparte a versiunii interpretativepropuse de Cornelia Bronzetti şi partenera sa.Factura concertantă a ultimei sonate ascultate, deo amploare aparte în arhitectonică, a readusmărturia personalităţii lui Wilhelm G. Berger, cuacele ecouri în care contemporanul se intersecteazăfiresc şi profesional cu clasicul, romanticul şinaţionalul.

Calitatea redării muzicale este desigur unargument în favoarea forţei interpretative de careeste capabilă Cornelia Bronzetti, urmărită cumaleabilitate convingătoare de Olga Babadjan. Mai

ales în condiţiile în care, fără îndoială, vorbim defoarte puţinii muzicieni care luptă pentru punerea învaloare a operelor şcolii noastre componistice ce, în

mod obligatoriu, ar trebui să sebucure de mai multă solicitudinedin partea generaţiilor deinterpreţi care îşi construiesccariera din întâlniri şi preferinţealeatoare.

Revenim pentru finalasupra unor consemnări decronică ce sintetizeazăpersonalitatea artistei:„Temperament artistic înflăcărat,tehnică aproape supranaturală, onatură romantică, o personalitatefascinantă, o sensibilitateprofundă. O violonistăstrălucitoare...” (Het Vrje Volk ,Olanda); „Cornelia Bronzetti – oviolonistă strălucitoare, uneveniment muzical de excepţie...”(Hannoversche Presse – Germania);„Ascultătorii au ascultat oviolonistă pur sânge, care cunoaşte

toate rafinamentele instrumentului său...” (BadischesTagblat, Germania); „Tehnică perfectă, o maremăiestrie a interpretării.” (Vecernie Novosti, Rusia).Sunt ecouri ale diverselor apariţii pe podiumuleuropean, cum ar fi şi cele solistice, din caredesprindem Concertul nr. 1 de Prokofiev, înregistratîn 1969 cu dirijorul italian Pietro Argento.

Pagini de Grigore CONSTANTINESCU


În ţară

Am

Clepsidre muzicaleautumnale- Timişoara -

Festivaluri care se încheie şi festivaluri caredebutează, aşa ar putea fi caracterizată viaţa muzicalătimişoreană la acest început de octombrie. Se încheie la6 octombrie cea de a X-a ediţie a Festivalului de MuzicaVeche care a durat trei săptămâni, pe parcursul cărora,organizatorii manifestării au oferit publicului în salaBisericii Luterane din Timişoara o seamă de concerte şirecitaluri dedicate muzicii baroce europene… Directorul

festivalului, domnul Codrin Emandi a propusmelomanilor concerte realizate cu participarea unorinterpreţi şi formaţii muzicale de renume internaţional(Marco Beasley, Steffano Rocco, Fabio Accurso, VeronikaSkuplik, Andreas Arend, Concertino Palatino, La FolliaBaroque Ensemble Timişoara, Dorel Iuga, Gli Incogniti,Holland Baroque Society). Ciclul de 6concerte duminicale poartă titluri extrem desugestive,corelate cu profilul repertorial alfiecăruia: „La Clessidra”, „Pastime withgood company”, „Ëchoes of San Marco”,„Pasar calles. Pasar cortes”, „Die Kunst derFuge” şi „Affektenlehre”.

Concomitent cu Festivalul de MuzicăVeche, Filarmonica „Banatul” împreună cuFacultatea de Muzică şi Teatru din Timişoaraau deschis la 1 octombrie FestivalulInternaţional TIMORGELFEST, festival aflatla a XV-a ediţie (ediţie jubiliară). El estededicat în integralitate muzicii de orgă dinBanat. Directorul festivalului, domnulprof.univ.dr. Felician Roşca ne-a mărturisitinteresul său pentru promovarea lucrărilorcompozitorilor români care s-au dovedit a fiataşaţi repertoriului organistic. De aceea, în calendarulconcertistic întâlnim numele unor compozitori româniconsacraţi ca Dan Dediu, Eduard Terenyi, ŞerbanNichifor, Liana Alexandra, Mihai Şerban Ungureanu-Pamfil. Organizatorii festivalului dedicat muzicii de orgaau inclus în program şi o Seară de Muzică BarocăTransilvăneană care include piese de Valentin Greff

Bakfark, Ioan Caianu, Martin Schneider. FestivalulTIMORGELFEST prezintă un festin muzical ce include16 concerte de orga simultane antrenând toate orgileexistente în Timişoara.

Ultimul eveniment muzical ce a avut loc în 19octombrie în Aula Universitatii de Vest din Timişoara şicare a încheiat Festivalul internaţional TIMORGELFESTa fost dedicat unui duo componistic. În deschidere, aufost prezentate două lucrări ale compozitorului ŞerbanNichifor Kaddish şi Moments pentru tenor, flaut şi orgă,pe versurile lui Vlad Solomon şi Benedict Solomon. Eles-au constituit ca o veritabilă ofrandă muzicală dedicatăHolocaustului. Pe fundalul proiecţiei filmice cumomente din existenţa tragică a evreilor în lagărele de

la Buchenwald şi Auchswitz s-au suprapusintervenţiile recitate şi cantate ale tenoruluiDaniel Zah acompaniat de discursultânguitor al orgii, realizat extrem de sugestivde organistul Felician Roşca. Din când încând, dialogul voce-orgă era colorat timbralde intervenţiile suave, eterice ale tinereiflautiste Georgiana Groza.

Partea a doua a prilejuit publiculuiîntâlnirea cu renumita organista Ilse MariaReich care a interpretat Concertul pentru orgăşi orchestră de Liana Alexandra acompaniatăde orchestra de cameră a Filarmonicii„Banatul”din Timişoara având la pupitruldirijoral pe maestra Mihaela Silvia Roşca de

la Opera Naţională Română din Timişoara. Organistagermană a reluat aceasta lucrare după 13 ani de la primaaudiţie absolută care a avut loc în 2002 la Sala Radio dinBucureşti, eveniment care s-a bucurat de un succesnotabil. Şi de aceasta dată, publicul meloman a răsplătitcu căldură sensibilitatea, rigoarea şi bogăţia registraţiei

interpretei precum şi a acompaniamentului orchestralextrem de suplu, cu accente arhaizante, modale, în caretemele cu accente folclorice au fost susţinute în specialde instrumentele de percuţie (vibrafon, marimbă).Tempourile alese de dirijoare au reuşit să evidenţiezebogăţia de simboluri întâlnite în cele trei părţi aleconcertului.

Ilse Maria Reich (orgă)

Dirijoarea Mihaela Silvia Roşca în mijlocul ansamblului


În ţarăConcertul inaugural al stagiunii 2015-2016

programat în sala Capitol al Filarmonicii „Banatul” dinTimişoara a fost dedicat personalităţii enesciene, anulacesta împlinindu-se 60 de ani de la dispariţia mareluicompozitor. Maestrul Gheorghe Costin a propus ovariantă charismatică a Simfoniei I in Mi bemolmajor,op.13, supranumita de muzicologia secolului XX„Eroica enesciană”.

Concertul din 10 octombrie susţinut de colectivulFilarmonicii Banatul din Timişoara este dedicat înexclusivitate muzicii româneşti contemporane. Astfel,programul va conţine lucrări de Eduard Terenyi(Concert pentru orgă şi orchestră „Purcell Epitaph”),Mihai Şerban Ungureanu-Pamfil (Cantata„Angst” pentru soprano, bas, patru recitatorişi orchestră, p.a.a.), Dan Dediu („Die Seele”,simfonie pentru soprano,orga şi orchestră,p.a.a.).

Şirul manifestărilor dedicate muziciiromâneşti de către colectivul filarmoniciitimişorene se încheie în 16 octombrie cu unconcert IN MEMORIAM MIRCEA POPAoferit memoriei dirijorului şi distinsuluicompozitor bănăţean. Aşadar, în deschidereaprogramului serii de concert, maestrul RaduPopa a inclus fragmente din “Rapsodiabănăţeană” ce poartă autograful lui MirceaPopa. (MSR)

„Toamna Muzicală” - Cluj Napoca -

De aproape jumătate de veac, sărbătorim muzicaclasică şi cultă la Cluj-Napoca, întâmpinând toamna,studenţii, melomanii, iubitorii de muzică şi invitaţii depeste mări şi ţări cu un program ce anual împacă şiîncântă toate gusturile.

Festivalul internaţional „Toamna MuzicalăClujeană”, cel mai longeviv festival de muzică clasică şicultă din ţara noastră şi al doilea ca importanţă dupărenumitul festival bianual „George Enescu”, şi-a

desfăşurat cea de-a 49-a ediţie la Cluj-Napoca, înperioada 30 septembrie – 23 octombrie 2015.

Programul Festivalului „Toamna MuzicalăClujeană”, ediţia a 49-a s-a orientat atât spre promovareavalorilor muzicale (lucrări şi artişti) deja consacrate încontext internaţional, cât şi spre promovarea culturiicontemporane. Ca plus valoare adăugată acestuieveniment menţionăm abordarea muzicii clasicecontemporane şi crearea de noi perspective artistice prindiversificarea activităţii concertistice.

Anul acesta, festivalul a fost dedicatcompozitorilor George Enescu şi Béla Bártok,împlinindu-se în 2015 60 de ani de la moartea lui Enescu,

respectiv 70 de ani de la moartea compozitoruluimaghiar. Mare parte din lucrările prezentate în cadrulacestei ediţii le aparţin celor doi apreciaţi muzicieni,accentul punându-se şi pe prieteniile muzicale dintre ceidoi.

Festivalul a început în 30 septembrie, cu dirijorulDaniel Cohen la pupitru şi violonistul MichaelBarenboim, fiul celebrului dirijor Daniel Barenboim,concert în cadrul căruia melomanii au putut asculta

Rapsodia I în La major de Enescu, Concertul nr.2pentru vioară şi orchestră de Bartok şi Simfoniaa VII-a de Beethoven. Cei doi tineri muzicieniinvitaţi să deschidă Toamna MuzicalăClujeană din acest an au fost colegi de camerăîncă de la vârsta de 17 ani, când se aflau înturneul West Eastern Divan Orchestra.

Un concert special al acestei ediţii a fostconcertul vocal-simfonic din 9 octombrie, încadrul căruia a fost interpretată lucrareaCantata profana, dirijată de Cristian Mandeal,în varianta originală, cu textul românesc, aşacum a fost cules el de Bartok în peregrinărilesale prin Transilvania. În aceeaşi seară, pescena Colegiului Academic, l-am pututasculta pe tânărul şi îndrăgitul violoncelistRăzvan Suma, interpretând Concertul pentruvioloncel, în mi minor, de Edward Elgar. Din

programul aceleaişi seri a făcut parte şi Rapsodia a-2-a înRe major, de George Enescu.

Imagine de la Concertul de deschidere

Concert vocal-simfonic, dirijor C. Mandeal


În ţară

Am

Timp de patru săptămâni, melomanii clujeni şi nunumai s-au putut bucura de programul festivalului, carea fost vast, dedicat tuturor gusturilor, şi a inclus concertesimfonice, vocal-simfonice, serate camerale susţinute deartişti români şi străini de renume.

„Festivalul durează o lună întreagă, pe un bugetfoarte mic, dar asta este situaţia cu care ne confruntăm ande an şi, totuşi, încercăm să şi reuşim cât de cât să facemfaţă, organizând cel mai longeviv festival de muzicăclasică, de muzică cultă din ţară şi cred că şi din Europa”,a declarat la început de festival Marius Tabacu,directorul Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Printre invitaţii străini ai ediţiei de anul acesta s-aunumărat Corul Canticum Novum din Debrecen, dirijorulolandez Jan Stulen, Tel Aviv Baroque Ensemble, TrioEnescu şi maestrul Oliver Diaz, care a dirijat concertulsimfonic de închidere a festivalului.

Nicolas Simion a revenit la Cluj, de data aceastaalături de Sorin Romanescu şi Gyorgy-Jeszensky, pentruconcertul Cassic needs Jazz. De asemenea, Cvartetul

Arcadia a susţinut un recital cameral, cu participareasopranei Mihaela Maxim. Pe scena festivalului a revenitşi Cvartetul Transilvan, care a interpretat alături depianistul Mihai Ungureanu, Cvintetul pentru pian şiinstrumente de coarde, lucrare de şcoală semnată deGeorge Enescu la numai 15 ani.

Din seria concertelor secţiunii PanoramicComponistic Contemporan, s-au remarcat în programrecitalul aniversar dedicat maeştrilor Şcolii decompoziţie clujene: Ede Terényi, Hans Peter Türk şiValentin Timaru şi proiectul Musica Borealis, susţinutde Duo Interplay din Norvegia, în colaborare cuAnsamblul AdHoc. În cadrul aceleiaşi secţiuni au fostinvitaţi la Cluj artiştii Alexandra Paulmichl, GonzaloSimonetti şi Mihaela Tomi.

Compozitorul norvegian Lasse Thoresen a fostprezent la Cluj, şi a susţinut în cadrul festivalului un cursde măiestrie pentru tinerii compozitori şi o conferinţă petema “George Enescu, Béla Bartók şi spaţiul culturalscandinav: receptare, conexiuni şi interferenţe”.

Pianistul Viniciu Moroianu s-a aflat şi el printreinvitaţii de marcă ai acestei ediţii, interpretând în cadrulconcertului simfonic, ce a avut loc în 16 octombrie,Concertino pentru pian de Dinu Lipatti şi Concertul nr. 11

pentru pian, în Re major, de Joseph Haydn. Dinprogramul concertului aflat sub bagheta dirijoruluiolandez Jan Stulen a făcut parte Simfonia nr. 1 în Si bemolmajor, de Robert Schuman.

Concertul de închidere a festivalului, realizat cusprijinul Ambasadei Spaniei la Bucureşti, l-a readus pescena filarmonicii clujene pe dirijorul spaniol OliverDíaz, care recent a fost numit Director Artistic alcelebrului Teatro de la Zarzuela din Madrid. ViolonistulRemus Azoiţei a interpretat, în cadrul acestui concert,Balada pentru vioară şi orchestră de Ciprian Porumbescuşi Introducere şi Rondo Capriccioso de Camille Saint-Saënsşi a fost rechemat de public pentru câteva bis-uri.

În cifre, ediţia de anul acesta a festivalului anumărat peste 65 de artişti invitaţi în cadrul festivalului,pe lângă Corul, Orchestra Filarmonicii şi studenţi aiAcademiei de Muzică “Gheorghe Dima”. Peste 40 deartişti au venit din străinătate. Concertele s-au desfăşuratavea loc la Colegiul Academic, Academia de Muzică“Gheorghe Dima”, Biserica Reformată de pe strada M.

Kogălniceanu, Biserica Romano-Catolică “SfântulMihail” şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei.Publicul festivalului a depăşit 3.500 de spectatori lacele 16 concerte din program şi la conferinţa şicursul de măiestrie amintite anterior. Ne-ambucurat, de asemenea, de sprijinul a 10 voluntari.

Festivalul „Toamna Muzicală Clujeană”,ediţia cu numărul 49, a fost organizat de Filarmonicade Stat „Transilvania”, co-finanţat de AFCN,Consulatul Maghiar, şi realizat în parteneriat cuAcademia de Muzică „Gheorghe Dima”.

Prima ediţie a festivalului „Toamna MuzicalăClujeană” a avut loc în 1965. Cu o mică excepţie (doiani de întrerupere), festivalul şi-a păstrat ritmicitateaanuală de-a lungul întregii sale istorii, în 2015ajungând la cea de 49-a ediţie, Toamna Muzicală

Clujeană este cel mai longeviv festival de muzică clasicădin România.

Ediţia cu numărul 50 a festivalului, va fi unaspecială, dedicată dirijorilor permanenţi ai OrchestreiFilarmonicii de Stat „Transilvania”: Antonin Ciolan(fondatorul filarmonicii clujene), Erich Bergel, EmilSimon şi Cristian Mandeal. (Foto: Robert Puteanu)

Diana CÂMPEAN

Zilele muzicii contemporane- Bacău -

Cele douăzeci şi opt de ediţii precedente au făcutposibilă desfăşurarea actualei serii de concerte ale ZilelorMuzicii Contemporane, necesare pentru a ne racordaspiritual la muzica timpurilor noastre. Pe hartaevenimentelor culturale europene, Bacăul figurează laloc de cinste prin acest act de avangardă culturală – locpe care l-a câştigat prin perseverenţă şi ţinută de-alungul anilor. Ziua Internaţională a Muzicii, 1 octombrie,coincide cu startul primului festival de muzică nouă dinRomânia, Zilele Muzicii Contemporane, Festival ce s-adesfăşurat în perioada 1-4 octombrie. Emblematic pentru

Soprana Mihaela Maxim şi Cvartetul ARCADIA


În ţarăBacău, Festivalul aflat la a 29-a ediţie, a debutat la Sala„Ateneu” cu lansarea cărţii „Polifonii shakespeariene” asubsemnatei – prezentat de cel ce conduce Ansamblul„Archaeus” şi lansarea volumului apărut la EdituraMuzicală, „Şpanuri”, aparţinând lui Liviu Dănceanu, pecare l-am comentat în prefaţa concertului simfonic dirijatde maestrul Ovidiu Bălan. Aşezat sub titulatura„Postmodernismul. Addenda”, la Festivalul de muzicăcontemporană din această toamnă am primit invitaţia săaudiem lucrări de muzică nouă aparţinând creatorilorromâni şi din lume, opus-uri interpretate în primăaudiţie sau în festivaluri de gen din străinătate. O săapelăm la afirmaţiile lui Will Gompertz, citate înprogramul de sală: „cel mai grozav lucru lapostmodernism este că poate fi aproape orice vrei tu săfie. Ceea ce este paradoxul implicit aflat în centrul acesteimişcări, care are capacitatea unică, până şi din punctulde vedere al artei moderne, de a uimi şi de a scoate dinsărite. Ceea ce e tipic postmodern”.

„Despre onirism numai de bine”. În program,următoarele lucrări: Liviu Dănceanu – Orient fugaexpress, op.159, Costin Miereanu – Miroirs de L’Ange -Concert pentru vioară şi orchestră, solist: Ioan MariusLăcraru – vioară,Ulpiu Vlad – Drumuriîn lumină II şi tabloulcoregrafic Păsările şiapa de GhenadieCiobanu.

Încărcat desemnificaţii, Festivalulde muzică nouă adebutat cu unprogram generosdedicat orchestrei.Acesta a girat calitateaediţiei atât prinprofilul opus-urilorselectate cât şi princapacitatea ansamblului orchestral de a răspundeintenţiilor compozitorilor moderni, sub baghetadirijorului Ovidiu Bălan, căruia i s-a decernat de curând,Marele Premiu George Apostu. Remarcabil promotor alcreaţiei contemporane, cu o disponibilitate şi apetenţăproverbiale în ce priveşte restituirea opus-urilor demuzică nouă, Ovidiu Bălan este solicitat să realizezeprime audiţii şi înregistrări, motiv pentru care şiorchestra Filarmonicii din Bacău a devenit, în timp,specialistă în interpretarea muzicilor contemporane.

În a doua seară, în acelaşi cadru, la Sala „Ateneu”au evoluat SIMC Ensemble din Milano, dirijat de MarcelloParolini, cu Antonella Bini la flaut, Marco Sorge –clarinet, Yoko Morimyo – vioară, Emanuele Rigamonti– violoncel, Gabriele Rota – pian, care au interpretat, subgenericul Noutăţi absolute ale compozitorilor italieni: Missaest (I.Sanctus; II.Agnus Dei; III.In Paradisum) de P.Cattaneo, Revisitazione a lui B. Zanolini, Strade della cittatumultuosa de S. Fontanelli, Dream nr.5 de S. Bo, Alm’alade D. Anzaghi, Symphony in a bottle (1.Rough Waters;2.Elegy and Dance) de P. Coggiola.

Serile de sâmbătă şi duminică au fost programatela Centrul de Cultură „George Apostu”.

Violoncelista Anca Vartolomei a susţinut unprogram sub sigla „Non multa sed multum” cu lucrările:Sursum corda aparţinând lui Nicolae Brânduş, Celli-phonia lui Călin Ioachimescu, Amos-Soma de Jean PaulDessy şi Paralell Musics nr.1 a lui Liviu Dănceanu.

Festivalul s-a încheiat duminică 4 octombrie culansarea lucrării „Ochiul” (L. Dănceanu - Iosif Haidu) şiconcertul Ansamblului Archaeus cu Liviu Dănceanu:Ochiul fugii – fuga ochiului, op.167-173, avându-i caprotagonişti pe: Simona Jidveanu – soprană, AncaVartolomei – violoncel, Rodica Dănceanu – keyboards,Dorin Gliga – oboi, Ion Nedelciu – clarinet, SerbanNovac – fagot, Sorin Rotaru – percuţie, Mariu Lăcraru –vioară, Liviu Dănceanu – conducerea muzicală).Remarcam la ediţia precedentă, când am audiat operade cameră în şapte tablouri „Unu Plus Minus Unu”pentru soprană, tenor şi septet instrumental (Ansamblul„Archaeus”) inspiratele modalităţi de exprimare dinopus-urile 148-154. Atât muzica cât şi textul aparţin luiLiviu Dănceanu, ce asigură, ca de fiecare dată,conducerea muzicală a Ansamblului „Archaeus”,

formaţie cu oimpresionantă cartede vizită în muzicanouă, care nu maiare nevoie deprezentare. Autorulgăseşte originaledenumiri ceînmănuncheazărondoul în simfonie,ciaccona în sonată,habanera în toccată,cantata şi sonata,finalul în nocturnă.Aceste „jocuri” ce seregăsesc şi la nivelul

conţinutului, trezesc curiozitatea, atenţia şi deopotrivăinteresul ascultătorului, aşa cum le regăsim acum înMonofuga, op.167, Bifuga, op.168, Trifuga, op.169, Tetrafuga,op.170, Pentafuga, op.171, Hexafuga, op.172, Heptafuga,op.173.

Seara s-a încheiat cu lucrările Mareva a AngelineiAbad şi Antonymes sono de Horia Şurianu.

O lume în mişcare şi în schimbare tot maiaccelerată impune artei muzicale un mod specific deasimilare şi evocare a valorilor contemporaneităţii. Audcâteodată ponciful: „Nici Mozart nu a fost apreciat lavremea lui”, referitor la faptul că anume lucraremuzicală sau anume interpret au un trend – cum sespune azi – cu mult inferior cotei lor valorice adevărate.Mă tem că situaţia stă exact invers. Şi anume că punemîn ceea ce facem, acel exces de subiectivism, aceatendinţă de exagerare specifică epocii noastre a căreicarte de căpătâi pare să fie mai curând facebook-ul decâtcartea toleranţei, a modestiei şi a iubirii: Biblia. Dar, fie căgreşim, fie că doar încercăm să nu greşim, suntem, noi,contemporanii, atât jucătorii cât şi arbitrii fenomenului

dirijorul Ovidiu Bălan


În ţară

Am

artistic ce se naşte sub ochii noştri. Iar muzica e o partea acestui fenomen. Şi aş mai adăuga, o parte esenţială.Poate că aşa şi trebuie să o ascultăm, încercând să neregăsim în ea pe noi înşine.

Ozana KALMUSKI ZAREA

„Stagiunea Europa” - Craiova -

Vineri, 23 octombrie, a avut loc primul concertdin stagiunea 2015-2016 la Filarmonica „Oltenia” dinCraiova. O stagiune ambiţioasă, intitulată „StagiuneaEuropa”, care a rezultat în urma unui proiect îndrăzneţşi original în viaţa de concert craioveană şi românească.Un proiect frumos, un proiect de suflet, un proiectprovocator şi, nu în ultimul rând, un proiect original. Înperioada 23 octombrie 2015 şi 20 mai 2016, laFilarmonica „Oltenia” se va releva importanţa redefiniriiunui spirit european comun, aflat sub semnul muzicii.

Vor fi 28 de concerte dedicate statelor membre aleUniunii Europene; astfel, la Craiova vor poposinumeroşi artişti invitaţi din toate aceste state, respectiv28 de dirijori şi 31 de solişti. Vor fi prezentate lucrări dereferinţă ale repertoriului clasic, romantic, dar şicontemporan, multe dintre ele în primă audiţie. Nu vorlipsi nici lucrări ale compozitorilor români: GeorgeEnescu (Preludiu la unison din Suita întâi pentru orchestrăşi Poema română op. 1); Doina Rotaru (cu piesa Ceasuri III,pentru orchestră) şi Dan Dediu, cu o lucrare amplăvocal-simfonică în primă audiţie absolută: Cantata „111”pentru cor şi orchestră, dedicată aniversării filarmonicii.Prin urmare, nu doar orchestra simfonică, ci şi coralaacademică ale Filarmonicii „Oltenia” vor fi pe scenă, îndorinţa de a oferi publicului lucrări de referinţă, îninterpretări pe care ni le dorim, de asemenea, dereferinţă.

Alături de evenimentele muzicale, desfăşuratepe scena de concert a Filarmonicii „Oltenia”, programul„Stagiunii Europa” va mai cuprinde şi expoziţii de artă,

lansări de carte, întâlniri ale publicului cu artiştiiconcertişti şi cu dirijorii invitaţi, cu studenţi de topprovenind din cele 28 de state invitate; cu toţii vor fi,deopotrivă, oaspeţi ai publicului craiovean de toatevârstele, dar şi veritabili ambasadori ai culturii muzicaledin ţările pe care le reprezintă. Publicul craiovean vaavea, aşadar, bucuria să asculte multă muzică de înaltăcalitate, cu lucrări aparţinând clasicilor (Joseph Haydn,Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven),romanticilor (Franz Schubert, Robert Schumann,Johannes Brahms, Frederic Chopin, Franz Liszt, CamilleSaint-Saëns, Piotr Ilici Ceaikovski, Antonin Dvořak, FelixMendelssohn), autorilor de la finele veacului al XIX-leaşi începutul secolului al XX-lea, reprezentanţi ai unororientări stilistice diverse, precum Jean Sibelius, Manuelde Falla, Joaquin Turina, Dmitri Şostakovici, OttorinoRespighi, Gustav Mahler, Astor Piazzolla, IgorStravinski, Béla Bartók, Edward Elgar, Zoltán Kodály,George Gerhwin, César Frank. Tuturor acestora li se voradăuga, aşa cum am menţionat anterior, autori din cea

de a doua jumătate a secolului trecutprecum şi compozitori contemporani,exponenţi ai şcolilor naţionale decompoziţie din fiecare ţară invitată. Vomfi, prin urmare, „provocaţi” să urmărim olargă paletă de stiluri muzicale, de cea maielevată calitate, prezente în sala deconcerte a Filarmonicii „Oltenia”!

În premieră pentru spaţiulmuzical românesc, concertele vor fitransmise în direct de TVR Craiova şi vorfi redifuzate în programele posturilorteleviziunii naţionale (TVR 1, TVR 2, TVR3, TVR Internaţional). De asemenea, acesteconcerte vor fi înregistrate de RadioRomânia Craiova, cu posibilitatea preluăriilor de Radio România Muzical şi RadioRomânia Cultural.

Concertul din 23 octombrie 2015a fost dedicat Austriei, stat membru al

Uniunii Europene din anul 1995. În acea seară, orchestrasimfonică a Filarmonicii „Oltenia” s-a aflat subconducerea dirijorului austriac Michael Zlabinger şi l-aavut ca solist pe conaţionalul acestuia, violoncelistulStefan Jess-Kropfitsch. Programul a cuprins o piesă înprimă audiţie, Fraktale, concerto philharmonico für grossesOrchester, semnată de Gottfried von Einem, Concertul nr.2 în re major pentru violoncel şi orchestră de Joseph Haydnşi Simfonia a IV-a, în mi minor, op. 98, de Johannes Brahms.Publicul, numeros şi entuziast, prezent în sala deconcerte a Filarmonicii „Oltenia”, a avut bucuria săasculte aceste lucrări, redate de către cei doi protagoniştiaustrieci într-o manieră sobră, uşor reţinută dar, îngeneral, corectă, alături de orchestra simfonică afilarmonicii, aflată într-o formulă instrumentalăîntinerită şi consolidată, fapt care-i conferă posibilitateaabordării unor lucrări variate şi dificile din repertoriulclasic, romantic şi contemporan, într-o manierăinterpretativă matură şi echilibrată.

Constantin SECARĂ

Orchestra Filarmonicii „Oltenia”, cu violoncelistul Stefan Jess-Kropfitsch şidirijorul Michael Zlabinger

O fuziune magică

Când Compozitorul îşi întâlneşte Interpretul şi Inter-pretul îşi întâlneşte Compozitorul, zeii se recunosc între ei. Oasemenea fuziune nu se produce foarte des, dar când se în-tâmplă, magia cuprinde tot ceea ce rezultă din această colabo-rare.

Este cazul relaţiei profesionale excepţionale dintre com-pozitoarea Doina Rotaru şi flautistulMario Caroli, pornită în 2006, când,după spusele binecunoscutului inter-pret, s-a întâlnit cu muzica Doinei Ro-taru pe care parcă o aşteptadintotdeauna. De fapt, Mario Caroli nicinu are nevoie să declare acest lucru,pentru că el cântă această muzică ca şicum o ştie cu toată fiinţa ce o preia şi otransmite cu o cunoaştere şi o simţire cecertifică excelenţa acestei întâlniri.

CD-ul Crystals, proaspăt apărutla importanta casă de discuri italianăStradivarius, face un dar iubitorilor mu-zicii contemporane prin înregistrările a 7piese scrise de Doina Rotaru în interpretarea fantasticului flau-tist a cărui carieră internaţională impresionantă este pe măsuracalităţilor sale muzicale – tehnice şi expresive.

Majoritatea lucrărilor alese pentru acest CD sunt createpentru diverse tipuri de flaute (Cantus austerus, Dragon fly, Dor,Japanese Garden, Epistrophe), dar apar şi 2 lucrări în care flautuleste însoţit de parteneri ce contribuie la redarea reuşită a par-titurilor – Horia Maxim la pian (Crystals) şi Ansamblul de per-cuţionişti Game (Salcia).

În toate aceste piese, este răvăşitoare sensibilitatea com-pozitoarei pentru care flautul este instrumentul prin care emo-ţiile se transmit cu cea mai mare putere. Bogăţia culorilor

imaginate şi cuprinse în această muzicăîmbracă un substrat arhaic cu profundăîncărcătură simbolică ce atinge corzilecele mai fine ale simţirii ascultătorului.Stilul autoarei devine astfel de necon-fundat iar acest lucru este apanajul per-sonalităţilor creatoare puternice ce îşilasă cu usurinţă amprenta în aceastălume.

Am convingerea că prin MarioCaroli şi Doina Rotaru, istoria muziciipentru flaut din toată lumea îşi câştigăun reper pentru multă vreme. Şi acestCD mă face să înţeleg de ce e încă im-portantă inscripţionarea muzicii pe su-

porturi “tari”, pentru că, cel care îl ascultă, dacă iubeştemuzica, îşi va dori cu siguranţă să îl aibă şi să-l păstreze.

Irinel ANGHEL


Apariţii editoriale

Tezaur muzicalromânesc din Muntele

AthosDe-a lungul timpului, cercetarea

tezaurului muzical românesc de la Mun-tele Athos s-a dovedit a fi un proces ane-voios, nu numai datorită volumului dematerial documentar, ci şi „din cauzafaptului că o asemenea in-vestigare necesită o com-plexă specializare teologică,liturgică, imnografică, mu-zicală, lingvistică, tipico-nală” – aşa cum precizeazăînsuşi autorul celor trei vo-lume dedicate tezauruluiromânesc din MunteleAthos.

După câţiva cerce-tări fragmentare şi diletanteale documentelor muzicaleathonite, bizantinologuluiVasile Vasile îi revine meri-tul de a realiza o documen-tare amplă la faţa locului -într-un timp ce ajungeaproape de două decenii -al cărei rezultat este prezentarea între-gului material manuscriptic românesc dela mănăstirile greceşti: Sfântul Pavel, Sta-vronikita, Panocrator, Iviron, Dohiariu,Grigoriu, Caracalu, Cutlumuş, Xenofont,Dionisiu, Grigoriu, Vatoped şi altele.

Scriu aceste rânduri având pemasa de lucru un Tezaur muzical româ-nesc din Muntele Athos, lucrare în trei vo-lume ce aparţine profesoruluiuniversitar şi reputatului bizantinologVasile Vasile, apreciate de Academia Ro-

mână cu premiul Ciprian Porumbescu.Consider că cele peste 1200 de pagini,scrise cu rigurozitate ştiinţifică, cu des-crieri amănunţite despre manuscrisemuzicale mai puţin sau deloc cunoscute,altele considerate ca fiind definitiv pier-dute, reprezintă un demers impresio-nant, care merită a fi apreciat la justavaloare

Lucrarea nu se limitează, la aşe-zămintele româneşti atho-nite, schiturile Prodromu şiLacu chiliilor de la Colciuşi Sfântul Ipatie precum şichiliei Adormirea MaiciiDomnului, extinzându-seasupra fondurilor din mă-năstirile, schiturile şi chi-liile greceşti, în care adescoperit adevărate valorimuzicale în limba greacă şiromână scrise şi consem-nând cântări ale unor au-tori români: IovaşcuVlahul, Mihalache Mol-dovlahul, Kalist, Filotheisin Agăi Jipei, Anton Pannşi unor psalţi români necu-noscuţi, în fruntea lor si-

tuându-se Nectarie - numit de toţicontemporanii săi „protopsaltul Sfântu-lui Munte”.

Prezentarea tezaurului muzicalromânesc din Muntele Athos se încheiecu cel de-al treilea volum editat cu spri-jinul Autorităţii Naţionale pentru Cerce-tare Ştiinţifică. Ca şi volumele anterioare,această ultimă apariţie editorială cu-prinde „documente inedite, prezentateîn premieră absolută, cum ar fi cele dela mânăstirile Simonpetra, Hilandar,

Panteleimon, din colecţii particulare ro-mâneşti şi unele din fondul schitului ro-mânesc Prodromu, acestea din urmăprezentate în alte lucrări, sumar şi cumulte aproximaţii şi fără respectareanormelor codicologice actuale, care s-auimpus şi în bizantinologia muzicală ro-mânească.

În paginile celor trei volume, pelângă efortul de a cerceta şi a supuneatenţiei tuturor celor interesaţi docu-mente muzicale şi cultice de inestimabilăvaloare, pot fi semnalate şi puternicelelegături ale domnitorilor români cuMuntele Sfânt, numele şi figurile aces-tora fiind pictate pe pereţii lăcaşurilor decult, cu recunoştinţă pentru sprijinul şictitorirea unora dintre ele: Ştefan Voie-vod, Petru Rareş, Alexandru Lăpuş-neanu, Neagoe Basarab, Matei Basarab,Şerban Cantacuzino, Dimitrie Cantemirşi alţii.

O bună parte dintre manuscriseleprezentate sunt „premiere pentru bi-zantinologia românească şi chiar pentrubizantinologia universală” – cum preci-zează chiar autorul.

Considerăm că demersul bizanti-nologului Vasile Vasile, concretizat încele trei volume intitulate sugestiv Te-zaur muzical românesc din Muntele Athostrebuie să intre nu numai în atenţia mu-zicologilor preocupaţi de bizantinologieci şi a folcloriştilor, istoricilor, a specia-liştilor în domeniul picturii bizantine şinu în ultimul rând a lingviştilor care potcerceta evoluţia limbii române şi prin in-termediul textelor cultice care au însoţitmuzica bizantină în procesul de româ-nire a acesteia.

Gheorghiţă STROE-VLAD

Doina Rotaru, Mario Caroli


AniversareTeatrul de Operetă„Ion Dacian” - 65

Mari artişti de ieri şi de astăzi s-au întâlnit sâmbătă,7 noiembrie, la Teatrul de Operetă şi Musical ,,Ion Dacian”în cadrul unui eveniment emoţionant: aniversarea a 65 deani de la înfiinţarea Teatrului de Stat de Operetă.Evenimentul aniversar a fost deschis cu vernisajulexpoziţiei ,,Ion Dacian” în prezenţa doamnei Elena Dacian,fiica marelui tenor Ion Dacian, moment urmat în foaierulteatrului de festivitatea decernării diplomelor de onoare,,Opereta 65” stelelor Operetei de altădată, solişti, membriai Orchestrei, Corului şi Ansamblului de balet,care şi-au adus de-a lungul anilor o contribuţieimportantă la realizarea unor spectacolememorabile şi la promovarea operetei ca genmuzical, pe plan naţional şi internaţional.

Gala aniversară „Opereta 65”Teatrul de Operetă şi Musical „Ion

Dacian” a prezentat melomanilor o galăaniversară la împlinirea a 65 de ani de laînfiinţarea Teatrului care şi-a deschis porţile pe7 noiembrie 1950 cu premiera „Vânt delibertate” de Isaak Dunaievski.

Pentru cei care au avut şansa de aparticipa la spectacolele Operetei, în epoca ei deaur, nu-i vor uita pe marii artişti care au onoratscena cu prezenţa lor, printre care-i putemenumera pe: Ion Dacian, Sili Popescu, Lili Duşescu, MigriAvram Nicolau, Valli Niculescu, Cleopatra Melidoneanu,Adriana Codreanu, Cella Tănăsescu, Maria Wauvrina,Virginica Romanovski, Tamara Buciuceanu, PuicaAlexandrescu, Marica Munteanu, Nae Roman, BimboMărculescu, George Groner, Nicolae Ţăranu, ConstantinDrăghici, Ludovic Spiess, Octavian Naghiu, N. IonescuDodo, cărora li s-a adăugat o altă generaţie de neuitat:Eugen Savopol, Eugen Fânăţeanu, Dorin Teodorescu, C.Rusu, Ştefi Pârvulescu, Daniela Diaconescu, EugenSimulescu şi alţii. Toţi aceştia au scris cu litere de aur istoriaoperetei româneşti, fiind însufleţiţi de părintele ei IonDacian, un tenor de excepţie, dar şi un muzician şi regizorde înaltă clasă. El a condus 15 ani Opereta, ducând-o peculmile ei cele mai înalte în ţară şi peste hotare.

La baghetă au fost câţiva dirijori renumiţi: LiviuCavassi, Constantin Rădulescu, Mircea Luculescu.

Au făcut numeroase producţii regizori precum: I.Dacian, Nicuşor Constantinescu, George Zaharescu, care afost şi directorul instituţiei, după retragerea lui I. Dacian.Elena Penescu-Liciu a asigurat numeroase coregrafii alespectacolelor, urmându-i o tânără şi talentată artistă,Mihaela Atanasiu, care a constituit „baletul contemporan”,apreciat mult în lume. Acestor mari artişti le suntemprofund îndatoraţi şi le mulţumim pentru strădania şiefortul lor în slujba artei româneşti.

Spectacolul aniversar s-a desfăşurat după un ritualspecial. Mihai Cosma, consilier artistic la Opera NaţionalăBucureşti a acordat diplome lui Leni Dacian, fiica mareluiartist, în onoarea tatălui ei, apoi câtorva invitaţi ceaparţineau epocii de aur: Valli Niculescu, CleopatraMelidoneanu, maestrul de balet Titi Florian, dirijorul

Mircea Luculescu, muzicologul nonagenar Viorel Cosma,Valeria Rădulescu, Ştefi Pârvulescu şi ConstanţaCâmpeanu.

Programul desfăşurat de-a lungul a trei ore a fostorientat pentru a cuprinde arii, duete şi scene din cele maicunoscute operete care au fost incluse în repertoriulinstituţiei de-a lungul anilor, fiind interpretate de artiştiiactuali. De la început, ne exprimăm regretul că în noulsediu al Operetei sistemul acustic impune folosireaamplificării. Aşa cum mai observam şi într-o cronicăanterioară, dacă la spectacolele de musical acest procedeueste standard, el practicându-se şi pe mari scene, înperformarea operetelor clasice este distonant şi totalnefericit.

Au cântat arii din operete: din „Leonard” de FlorinComişel, tenorul Florin Budnaru, baritonul Şefan Popov din„Văduva Veselă” de Franz Lehár, soprana Mioara Manea-Arvunescu din „My Fair Lady” de Frederick Loewe, ViorelCiurdea din acelaşi musical, duete din „Leonard” de FlorinComişel cu Bianca Ionescu şi Anton Zidaru, AmeliaAntoniu şi Orest Pîslariu-Ranghilof, din „Paganini” deFranz Lehár şi duet din „Silvia” de Emmerich Kálmán cuAmelia Antoniu şi Cătălin Petrescu, Gabriela Daha şiDaniel Madia din „Monsieur Choufleuri” de JacquesOffenbach, Alexandra Savu şi Valentino Tiron în„Lysistrata” de Gherase Dendrino, Mediana Vlad şi CătălinPetrescu din „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán,Mioara Manea-Arvunescu şi Florin Budnaru din „Victoriaşi-al ei Husar” de Paul Abraham, Gabriela Daha şiValentino Tiron din „Lăsaţi-mă să cânt” de GheraseDendrino, Ligia Dună şi Viorel Ciurdea din „La calulbălan” de Ralph Benatzky.

Au fost interpretate, de asemeni, câteva scenecunoscute din spectacolele teatrului, ca finalul actului I din„Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán cu: DoinaScripcaru, Gladiola Niţulescu-Lamatic, Cătălin Petrescu,Mediana Vlad, Orest Pîslariu-Ranghilof, finalul actului Idin „Voievodul Ţiganilor” de Johann Strauss-fiul cu ceimai cunoscuţi interpreţi actuali ai operetei: Alfredo Pascu,Daniela Vlădescu, Bianca Ionescu, Valentino Tiron, EugeniaIlinca, Mihnea Lamatic, Alexandra Savu, Cristian Caraman,dar şi celebrul moment cu artişti bărbaţi din „VăduvaVeselă” de Franz Lehár, cu Ştefan Popov, Orest Pîslariu-Ranghilof, Valentino Tiron, Cătălin Petrescu, ViorelCiurdea, Ernest Fazekas, Anton Zidaru, Mihnea Lamatic.

Ansamblul de balet al Teatrului de Operetă şi

Am


AniversareMusical „Ion Dacian” a prezentat câteva momente desucces din operete, precum: „Nimfe” din „Sânge Vienez”de Johann Strauss-fiul, „Balet ţigănesc” din „ContesaMaritza” de Emmerich Kálmán, dar mai ales numărul finalal spectacolului serii: „Can – Can” din „Văduva Veselă” deFranz Lehár, care a electrizat sala, dovedind calităţileartistice şi tehnice ale companiei de balet a teatrului.Recunosc că a fost o pată de culoare sugestivă şi binecondusă regizoral. Din păcate, nu am aflat până la finelereprezentaţiei cine a construit spectacolul, ceea ce mi separe inadmisibil, precum şi numele coregrafului, dar maiales cel al dirijorului aflat la pupitru. După opinia noastră,deşi ni s-a oferit un program frumos şi riguros elaboratdespre istoricul instituţiei, al producţiilor din repertoriulcurent şi al artiştilor care au colaborat, de-a lungul anilor laperformarea pe scenă ale acestora, a lipsit impardonabil ofoaie program care să menţioneze aceste nume, existânddoar una modestă în care erau indicate numerele dinprogram şi interpreţii, ea fiind elaborată în cadrul revistei„Şapte seri”. Păcat! Este o dovadă de lipsă de respect pentruun asemenea moment omagial al operetei româneşti.Prezentatorul serii Ernest Fazekas a comis câteva gafenefericite, care au trădat o pregătire a sa insuficientă,stârnind hilaritatea publicului.

Putem face câteva remarci privind prestaţia artisticăa interpreţilor. S-au detaşat câteva nume ce se află în stafful

actual al acestora: soprana Mioara Manea-Arvunescu,Daniela Vlădescu, Gabriela Daha, Doina Scripcaru,Gladiola Niţulescu-Lamatic, Amelia Antoniu, aceasta dinurmă într-o formă excelentă, mai ales în duetul „O viaţăcruntă” din „Silvia” de Emmerich Kálmán, alături deCătălin Petrescu. Se mişcă frumos, are farmec şi o evoluţieartistică demnă de relevat. De asemeni, cântăreţii ŞtefanPopov, Alfredo Pascu, Anton Zidaru, Viorel Ciurdea,Valentino Tiron dar şi ceilalţi artişti s-au străduit să fie laînălţime.

Au existat momente frumoase, bine interpretate, careau trezit interesul şi admiraţia spectatorilor. Există, fărăîndoială, un public al acestui gen, receptiv la creaţiileoperetistice, dar mai ales la prestaţia artiştilor actuali, pecare-i iubesc şi-i aplaudă. Mi se pare îmbucurător acest fapt,dar care obligă şi mai mult pe conducătorii instituţiei de areintroduce în repertoriul teatrului, pe lângă spectacolelede musical şi remarcabile operete de succes, cuamendamentul de a îmbunătăţi substanţial acustica sălii.

Cu rezerva unor deficienţe pe care le-am semnalat,putem aprecia că seara inaugurală aniversară „Opereta 65”a fost un moment semnificativ mult aşteptat de melomani,primit cu entuziasm de public. Dorim Teatrului de Operetăşi Musical „Ion Dacian” succese pe viitor, realizarea unorproducţii atractive, într-o formă tehnică, dar mai alesartistică de prestigiu pentru un prim teatru al ţării care serespectă şi are nobila datorie de a răspunde exigenţelor şidorinţelor publicului iubitor al operetei.

N.red. Şi totuşi, Program de sală oficial a existat. Esteadevărat, nu menţiona dirijorul.

Mihai-Alexandru CANCIOVICI

Seria evenimentelor aniversare,,Opereta 65”

Gala ,,Alfredo Pascu şi invitaţii săi”. Duminică, 8noiembrie, ora 19.00, tenorul Alfredo Pascu, unul dintre ceimai apreciaţi artişti ai Operetei propune o incursiune înuniversul operetei, alături de invitatele sale, sopranele NarcisaBrumar, Diana Ţugui şi Liliya Sholomey - cuacompaniamentul Orchestrei Teatrului de Operetă şi Musical,,Ion Dacian”. În aceeaşi seară, în foaierul teatrului va avea locprezentarea cărţii ,,În dialog cu Alfredo Pascu” scrisă dejurnalista Gabriela Lupu, urmată de o sesiune de autografe.

Concert vocal-instrumental de muzică românească.Joi, 12 noiembrie, ora 19.00, soprana BiancaIonescu şi pianistul Ştefan Doniga vor susţine unconcert de lieduri şi arii din operete româneşti,semnate de compozitori precum TiberiuBrediceanu, Eduard Caudella, AlfredAlessandrescu, Florin Comişel sau GeorgeGrigoriu, partituri pe care publicul are rareoriocazia să le asculte pe scenă. Alături de acesteselecţiuni, din program fac parte şi fragmentedin Op. 10 - Suita pentru pian nr. 2 în Re major deGeorge Enescu.

Secunda Doi. Marţi, 17 noiembrie, de la ora19.00, Foaierul Teatrului de Operetă şi Musical vagăzdui un eveniment inedit: ,,Secunda Doi”.Musicalul compus Ernest Fazekas, va fi prezentatîn premieră într-un spectacol-lectură, prinintermediul căruia publicul va putea să descopereimportanţa libretului.

Musical Avenue. Miercuri, 18 noiembrie, de la ora19.00, Foaierul Teatrului se va transforma într-un bulevard alspectacolului de musical – Musical Avenue –, un spaţiuimaginar „pavat” cu unele dintre cele mai cunoscute arii şiduete ale repertoriului internaţional al acestui gen, interpretatede tenorul Florin Budnaru şi de invitaţii săi : George Cobuz,Lucas Molina, Adina Sima şi Adriana Vlad.

Paris, mon amour. Sâmbătă, 21 noiembrie şiduminică, 22 noiembrie, ora 19.00, spectacolul-colaj ,,Paris,mon amour” regizat de Răzvan Ioan Dincă, una dintre cele maiapreciate producţii ale Teatrului de Operetă şi Musical ,,IonDacian”, propune spectatorilor o incursiune muzicală prinParisul boem de astăzi şi de altădată, etern şi fermecător prinşansonetele sale...

Anais – recital de muzică şi poezie. Marţi, 24noiembrie, de la ora 19.00, povestea şi muzica, poezia şi dansulîşi dau întâlnire în Foaierul Teatrului de Operetă şi Musical,în cadrul unui spectacol conceput de Ştefan Doniga şi IoanaMacarie şi intitulat ,,Anais”.


Tinere condeeUn nume de reţinut:

Josu de SolaunAdmirator al muzicii lui George Enescu, ce va

înregistra chiar o integrală a opusurilor pentru pian (atreia, după cele realizate de Sorin Petrescu şi LuizaBorac) la prestigioasa casă de discuri Naxos, Josu de So-laun – câştigătorul premiului I la secţiunia pian a ulti-mei ediţii a Concursului Internaţional „George Enescu”– a susţinut duminică, 18 octombrie a.c., un recital ex-traordinar în Sala Mare a Ateneului Român.

Artist de origine spaniolă, născut pe 27 octom-brie 1981, a studiat la Manhattan School of Music cu NinaSvetlanova şi Horacio Gutiérrez. Palmaresul său înscrie

deja numeroase distincţii, precum Premiul I la Concur-sul de Pian al Uniunii Europene (2009) sau Marele Pre-miu la Concursul Internaţional ,,José Iturbi” (Spania,2006). ,,Mi-am dorit întotdeauna să cânt la AteneulRomân”, declara el acum un an. Iată că dorinţa i s-a în-deplinit, spre bucuria şi a melomanilor.

Ne-a încântat bogăţia sonorităţilor, dinamismulplin de pasiune şi firesc al interpretării lucrărilor de Ro-bert Schumann, Johannes Brahms, Enrique Granados,Manuel de Falla şi Claude Debussy. Ales cu grijă, cu pri-cepere, programul a întrunit exigenţele unui recital-con-cert. Cu tehnică impecabilă, muzicianul a trecut fărădificultate de la tandreţe (ca în Arabesca schumanniană)la furtunos (ca în Fantasia Baetica lui De Falla). Comple-xitatea discursului sonor, viziunea interpretativă plinăde temperament şi culoare au creat atmosfera memora-bilă a unui eveniment.

Aplauzele zgomotoase l-au determinat în finalsă dăruiască cu generozitate bisuri: piesa Quejas, o LaMaja y el Ruisenõr din ciclul „Goyescas” de Enrique Gra-nado şi Preludiul „Menestrel” de Claude Debussy.

Ca promotor al creaţiei enesciene, Josu de Solaunse pregăteşte să prezinte integrala lucrărilor pentru pianîn recitaluri gratuite, organizate la Recital Hall of theJames and Nancy Gaertner Performing Arts Center dinSUA, pe 14 şi pe 30 octombrie a.c., dar şi pe 14 ianuarie2016. (Antonia LITA – anul III muzicologie, UNMB)

Cea mai mare orgă dinTransilvania la Centenar

În perioada estivală, plină de turişti din toatecolţurile lumii, Catedrala Evanghelică din Sibiu şi-a re-deschis stagiunea muzicală, după trei ani de renovări.Astfel, între 20 mai – 23 septembrie, în fiecare miercuri,începând cu ora 18, au fost susţinute concerte de orgă,având ca protagonişti atât interpreţi români, cât şistrăini.

Am participat la cel din 8 iulie, în care reputata Ur-sula Philippi –cantor al catedralei din 1985 până în 2014– a interpretat Concertul în do major BWV 594 scris de J. S.Bach după Concerto Grosso „Mogul” de A. Vivaldi, Piesa„Couleurs” aparţinând tânărului compozitor clujean Ale-xandru Murariu şi Sonata-Fantezie în re minor de JohannLeopold Bella (cantor la Sibiu între 1881-1921).

Utilizând varietatea de registre oferită de aceastăcea mai mare orgă din Transilvania, muziciana a pus învaloare opusul bachian cu virtuozitate şi sensibilitate,nuanţând inspirat ambele roluri prevăzute în partituraoriginală – cel al grupului tutti şi cel solistic. Preocupatăde promovareanu doar a reperto-riului tradiţional,ci şi a celui con-temporan, maes-tra a prezentatapoi lucrarea dis-tinsă cu premiul Ila Concursul In-ternaţional decompoziţie „Si-gismund Toduţă”(Cluj-Napoca) ,ediţia 2015. Auto-rul, AlexandruMurariu, explo-rează aici regis-trul suav alsonorităţilor con-temporane, utili-zând o scriitură elegantă şi vaporoasă.

Marcarea centenarului atins de valorosul instru-ment s-a reflectat în program prin includerea Sonatei-fan-tezie de Johann Leopold Bella, în vremea cantoratuluicăruia a fost instalată, în 1915, orga Sauer, de tip roman-tic. Atenţia deosebită acordată detaliilor, expresivitatea,dar şi agilitatea prezentă în mişcarea finală au caracteri-zat versiunea interpretativă.

Monumentalul edificiu părea neîncăpător pentrupublicul meloman. Participarea la recital a inclus apoi,ca bonus, vizitarea turnului catedralei, ce oferea, dinvârf, o spectaculoasă panoramă a oraşului. Am plecat cugândul că asemenea cicluri muzicale estivale pe orgileistorice din ţară s-ar putea extinde, contribuind la bran-dul cultural naţional. (Text şi foto: Benedicta PAVEL –anul III muzicologie, UNMB)

Am


DespărţiriCornel Stavru

A mai căzut o stea, poate ultima, din constelaţiamarilor artişti ai epocii de glorie a Operei bucureştene.Tenorul Cornel Stavru a fost pentru mine, ca iubitor aloperei, un model de artist dedicat total şi profundacestei profesiuni sacre. Spun aceasta pentru că el a„oficiat” fiecare spectacol al său la o incandescenţă şiardere sufletească fără margini. L-am urmărit peCornel Stavru, încă de pe băncile şcolii, eram elevcând l-am ascultat prima oară în sala AteneuluiRomân, în „Cavalleria rusticana” de Mascagni, înrolul Turiddu şi apoi în „Paiaţe” de Leoncavallo, înCanio, după aceea în „Trubadurul” de Verdi cuansamblul Sfatului Popular al Capitalei.

Din stagiunea 1957-1958, ela intrat la Operă împreună cualţi viitori mari artişti: TeodoraLucaciu, Elena Dima-Toroiman,Mihaela Botez, Ion Hvorov şiConstantin Gabor.

A debutat în „Trubadurul”sub bagheta maestrului EgizioMassini. A cântat premiera de„Cavalleria rusticana” şi ulterior„Paiaţe”, după marele artistGarbis Zobian. S-a impus, întimp, ca un prim tenor al Operei,indispensabil instituţiei, pentrucă el era prezent mereu îndistribuţii, se făcea util. A cântataproape toate marile roluri dinrepertoriul verdian, în „Balmascat”, „Trubadurul”, „DonCarlo” (premiera a avut loc la 30ianuarie 1966 într-o echipăprestigioasă, de referinţă, ce-icuprindea pe Elena Dima-Toroiman, Elena Cernei,Nicolae Herlea, Nicolae Florei), „Otello”. Pentru voceasa de tenor spinto-dramatic şi-a putut permite săabordeze şi roluri grele, precum Otello, dar şi peacelea wagneriene: Siegmund din „Walkyria”, Waltervon Stolzing din „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg ”,Tannhäuser, Tristan (în concert). A cântat, de asemeni,Florestan din „Fidelio” de Beethoven, rol deosebit dedificil ca ţesătură melodică. A interpretat pe Don Josédin „Carmen” alături de mari artiste ca Zenaida Pallyşi Elena Cernei. A fost Andrea Chénier în opera cuacelaşi nume de Giordano.

A cântat cu mari soprane: Elena Dima-Toroiman, cu care a avut cele mai multe spectacole,dar şi o înregistrare Electrecord din 1964, de referinţă,a operei „Trubadurul” de Verdi, cu Zenaida Pally şiOctav Enigărescu. A fost partenerul Mariei Slătinaru-Nistor în nenumărate spectacole, apoi al MarianeiStoica, al Teodorei Lucaciu, cu care a cântat în„Paiaţe” şi „Otello”.

A fost alături de marile mezzosoprane alevremii: Zenaida Pally, Elena Cernei, Viorica Cortez,Iulia Buciuceanu, Mihaela Botez, de cei mai reputaţibaritoni: Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, DavidOhanesian, Octav Enigărescu, Vasile Martinoiu, debaşii: Nicolae Florei, Valentin Loghin, Viorel Ban şialţii.

Are trei mari înregistrări Electrecord dereferinţă: „Cavalleria rusticana” cu Marina Krilovici,„Paiaţe” cu Arta Florescu, „Trubadurul”.

A fost un om de o aleasă cultură, în domeniuloperei ştia enorm, evalua interpretările corect, avea şio anumită exigenţă a meseriei sale. A fost un artist cuo implicare totală în actul creator, ştia să punctezefiecare frază muzicală, era un stilist remarcabil, trăia

rolul la o înaltă dimensiune,devenind credibil. Era de o maremodestie şi discreţie, avea unsimţ al măsurii şi niciodată n-acântat ceva care să nu-i fie pestructura sa muzicală şitipologică.

Şi-a iubit aceastăprofesiune cu ardoare, pentru căs-a devotat ei cu întreaga fiinţă.

A cântat şi peste hotare înturneele Operei, dar şi în celeindividuale, reprezenţând cucinste şcoala românească decanto, dar s-a întors de fiecaredată acasă, la publicul său pecare-l iubea.

Nu m-a dezamăgitniciodată pe scenă şi s-a retrasdiscret, atunci când a simţit că numai este la cota pe care şi-oimpunea prin exigenţa sa.

Asemenea artişti n-artrebui să dispară niciodată, dar de fapt ei nici nupleacă, pentru că rămân cu noi, îi simţim aproapecând îi ascultăm pe disc sau la radio, avemsentimentul că ei trăiesc şi ne bucură sufletul. CornelStavru a fost un asemenea artist, pe care l-am iubitimens pentru dăruirea sa excepţională, pentru modulîn care a înţeles arta de a cânta cu sufletul, bineînţelesşi cu o tehnică foarte serioasă.

Pentru meritele sale a fost distins cu titlul deartist emerit şi a fost decorat cu Steaua României.

Suntem trişti pentru că am pierdut un mareinterpret şi om, dar el va rămâne mereu cu noi, nevom gândi cu pioşenie şi multă dragoste, cu imensăpreţuire la el, pentru că ne-a oferit mereu ceva dinfiinţa sa nobilă şi generoasă.

Să ne rugăm ca sufletul său să meargă acolo sus,să întregească corul de mari artişti care ne-au părăsitîn timp, aducându-i slavă Creatorului Divin.

Mihai-Alexandru CANCIOVICI


DespărţiriAurel Storin

„Vorbele trebuie să fie frumoase. Cu ele rămâne lumea când pleacă acasă…”

(Constantin Tănase)

Aceasta este cred esenţa creaţiei celui care a fostmarele textier, scriitor, poet şi fost Secretar LiterarArtistic al Teatrului de Revistă “Constantin Tănase“. Acelui căruia am avut privilegiul să îi urmez în aceastafunctie în anul 2007, atunci când a ieşit la pensie după40 de ani! Atunci a fost distins şi cu Premiul UNITERpentru întreaga activitate.

Aurel Storin ne-a părăsit într-o noapte de vinerispre sâmbătă din noiembrie, lăsând mai săracă Revistaromânească, gen unic in lume, muzica uşoară

românească şi pe noi toţi. Pentru că el a semnat peste 400de texte pentru piese de muzică uşoară compusede cei mai importanţi compozitori şi încredinţatecelor mai valoroşi interpreţi. Majoritateacântecelor nu doar că au devenit peste noapteşlagăre, dar au fost, sunt şi vor fi fredonatemereu, indiferent de generaţii, fără a uita pe ceicărora le-au fost încredinţate: Luigi Ionescu(”Lalele, lalele” de Temistocle Popa), AngelaSimilea (”Să mori de dragoste rănită” de MarcelDragomir – piesa a fost declarată “melodiasecolului XX”, ”Lumea de dragoste” de JoltKerestely, “Mă gândesc la dumneata” de EdmondDeda), Aura Urziceanu (”Mai rămâi şi nu pleca”de Marcel Dragomir), Margareta Pâslaru (”Cutine” de Vasile Veselovski – PremiulRadioteleviziunii 1965, “‘Cu tine râd, cu tineplâng” şi “Câmpia sub lună”, apoi “Mă mai gândescla dumneata” de Edmond Deda, ‘Şi m-am trezit caiubescc”, “Dorule” de Temistocle Popa, ‘Linişteamea’ de Gelu Solomonescu, “Unde ţi-e gândul” deVasile V. Vasilache), Margareta Pâslaru şi Marina Voica(”Balada” de Radu Şerban), Dan Spătaru (”Prietene” deTemistocle Popa), Corina Chiriac (”Vino, iubire înapoi” deIon Cristinoiu, ”Parfumul străzilor” de Radu Şerban,”Serenadă” de Mircea Chiriac, ”Şi ieri, şi azi, şi mâine” deHoria Moculescu, în duet), Aurelian Andreescu (”Te-aischimbat” de Petre Mihăescu), Mirabela Dauer (“Cine

iubeşte” de Jolt Kerestely, ”Să ştii că nu e adevărat” deHoria Moculescu, ”Dacă nu erai tu” de Jolt Kerestely),Mădălina Manole (”Fără dragostea ta”, ”Vino, dragoste”,”Marea, cât dragostea noastră” de Şerban Georgescu), StelaEnache (“Dacă m-ai iubi” de Jolt Kerestely), CarmenRădulescu (”Nu mai ştiu ce să cred” de George Grigoriu,”Acasă” de Dan Ardelean) ş.a.

Aurel Storin a scris versuri, proză, piese de teatru,eseuri. A fost membru al Uniunii Scritorilor din Româniaşi al UNITER, dar şi redactor-şef al revistei “Realitateaevreiască”, publicatie a Federaţiei Comunităţilor Evreieştidin România. Şi-a susţinut Doctoratul în 2008, laFacultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, teza dedoctorat, unică în domeniu, având numele “Teatrulromânesc. Dimensiunea literară”. Este autorul a peste 400de texte muzicale. A fost distins cu Premiul Naţional“Vasile Alecsandri” la categoria “piese într-un act”;împreună cu compozitorul Radu Şerban a scris primulmusical românesc, “Cafeaua cu lapte de adio”. A publicat“Ora inexactă” (volum de versuri, 1989), “Rondele deamor”, pe replici de Caragiale (volum de versuri, 1998),“Poeme cu scară interioară” (volum de versuri, 2000),“Trecute vieţi de mari artişti români”, “Morminte călătoare”(volum de versuri, 2007)

Aurel Storin a publicat monografia Teatrului„Constantin Tănase”, din 1919 până în 2000 – “De laCărăbuş la Savoy” (2001), “Farmecul discret al teatrului deRevistă” (1998), “Teatrul Românesc de Revistă. Istorie.Dimensiuni. Pericole. Destine” (2011) sau anul acesta,lansată la Bookfest 2015, cartea “Stela şi Arşinel. O perechefără pereche” (editura ALLFA).

Este emoţionantă confesiunea de la începutulacestui an a lui Aurel Storin în cotidianul “JurnalulNaţional” care, la fiecare 12 ianuarie îi dedica rubrica“Astăzi e ziua ta”: “Iată-mă, Doamne, am împlinit astăzi, cuvoia Ta, 78 de ani. Dacă citeam cei 78 de ani ai mei în limbaarameică, adică de la dreapta la stânga, eram cu aproape zece

ani mai bătrân (87!...), ceea ce ar putea însemna că aceastaeste, într-un fel, prima victorie a vieţii mele asupra limbiiarameice... N-am vrut, aşa s-a întâmplat... Şi ce-am făcut cuanii mei, Doamne? Am făcut ce-am putut. Am mai scriscâteva cărţi, am contribuit la creşterea populaţiei RepubliciiPanama cu două fiinţe absolut încântătoare – fiica mea DianaStorin şi nepoţica mea Vanessa −, am condus teatrul românesc

Am

În mijlocul colegilor de la Teatrul “C. Tănase”


Despărţiride revistă prin faţa profesorilor atât de exigenţi ai Universităţiidin Bucureşti şi aceştia mi-au acordat diploma de doctor cudistincţia Magna cum laudae. O distincţie, mi s-a spus, pentruacest gen de teatru, unică în lume... Dar pe atunci eu eramfoarte tânăr, abia împlinisem 70 de ani... În rest? În rest, amtrăit, Doamne. Cu erori peste care s-a putut trece şi cu unelegreşeli de neiertat. Poate că aşa i-a fost scris vieţii mele... Cândne vom întâlni, vă voi povesti mai pe larg.(…)”.

Oana GEORGESCU

Alexandru Radu Simu Alexandru Radu Simu s-a născut la 20 iunie 1955

în Bucureşti şi a absolvit în 1980 Conservatorul de mu-zică ”Ciprian Porumbescu” din Bucureşti cu media 10 laexamenul de licenţă, Facultatea de Pedagogie, Compo-ziţie muzicală, Muzicolo-gie, cu specializarea“Muzică vocală şi instru-mentală”. Încă din facul-tate activează în zonamuzicii uşoare, fiind pia-nist, compozitor si solistîn cadrul formaţiilorvocal-instrumentale Dina-mic Grup, Grup 120, Sola-ris. Este angajat din 1987la Şcoala populară de artăla catedra canto muzicăuşoară ca profesor, core-petitor, apoi expert, pre-gătind numeroşi elevi deviitor. Este solicitat în ju-riile festivalurilor de mu-zică uşoară, continuându-şi activitatea creativă: a lansatdiscul “Baladă pentru Adelina” la Electrecord (pentrucare a primit doar 1000 de lei !) şi a compus peste o sutăde cântece, dintre acestea aflându-se în Cardexul Radiodoar nouă, interpretate de Trio Express (Vorbe mari),Sanda Ladoşi (Castel de nisip,Te iubesc) sau Puiu Năs-tase.

Dar o nemiloasă maladie a plămânilor a curmatprea de timpuriu viaţa, anul acesta, unui profesor şicompozitor talentat, delicat, modest, dedicat muzicii,regretat profund de elevi şi colegi. Dumnezeu să-lodihnească!

Cilla BlackPriscilla Maria Veronica White s-a născut la 27 Mai

1943 şi deşi o chema ALBU (White) impresarii i-au alespseudonimul… NEGRU (Black).

Sprijinită de prietenii săi The Beatles, lansează în1963 “Anyone Who Had A Heart” – locul 1 în top!. Vorurma alte 11 hituri on Top 10 până în 1971.

Are o scurtă carieră de actriţă în filme, apoi îşidescoperă o altă vocaţie: aceea de prezentatoare deemisiuni TV. Are propriul său show de varietăţi Cilla, laBBC între 1968 şi 1976, după care obţine o popularitateimensă prezentând în paralel două emisiuni care au fostadaptate şi de televiziunile noastre: “Blind Date” (1985–2003) şi mai ales “Surprise, Surprise” (1984–2001) adică...“Surprize, surprize”. In 2013, Black sărbătoreşte 50 deani în lumea divertismentului printr-un show lateleviziunea ITV cu titlul “The One and Only CillaBlack”.

Moare la 1 August 2015 după un accident în vila sadin Estepona - Spania. După deces, albumul-compilaţie“The Very Best of Cilla Black” urcă pe locul 1 în topulenglez… primul său album pe poziţia primă. A primitdin mâinile reginei prestigioasa distincţie OBE.

James LastNumele său real era Hans Last (n. 1929, Bremen –

decedat la 9 iunie 2015, Florida), fiind un celebrucompozitor german, dirijor, orchestrator, care a urmatşcoala militară de muzică a Wehrmacht-ului şi a fostiniţial basist de jazz (locul 1 în ţara sa, 1950-1952). Fratelesău Werner Last este alt celebru dirijor, sub pseudonimulKyi Warner.

Are peste 200 de milioane de albume vândute,distinse cu sute de discuri de “aur” şi de “platină”. Aprimit premiul MIDEM în 1969 şi a fost distins cu ceamai înaltă decoraţie germană, Bundesverdientkreutz, în1978. Compoziţiile sale “Happy Heart”, “Games ThatLovers Play”, “The Lonely Shepherd” (la nai - GheorgheZamfir) au cunoscut sute de interpretări. A concertat laRoyal Albert Hall de 90 de ori!

Maniera sa numită “happy music”, aceea de aprelua piese cunoscute (pop. latino, operetă, musical) şia le “lega” în potpuriu-uri orchestrate cu o ritmicăinsistent dansantă (Non-Stop Dancing), criticată depurişti ca fiind “muzică de ascultat în ascensoare”, l-atransformat în dirijorul de big band cu cel mai maresucces comercial al secolului 20.

În orchestra sa au evoluat de-a lungul timpului şidoi chitarişti din România: Dimitrie Piki Inglesis (ex-Olympic 64) şi Erlend Krauser (ex-Phoenix).

B.B. KingNume real: Riley B. King (n. 1925 – d. 14 mai, 2015,

Las Vegas), a fost un faimos muzician american de blues– chitarist, cântăreţ, compozitor.

Este plasat pe locul 6 pe lista marilor chitarişti ailumii, fiind modelul multor instrumentişti. A intrat îngaleria Rock and Roll Hall of Fame în 1987 şi a fostdenumit “The King of the Blues”, susţinând 300 deconcerte în fiecare an ! În 1970 a primit premiul Grammypentru cântecul “The Thrill Is Gone”, iar în 2004 a primitdistincţia internaţională Polar Music Prize decernată înSuedia pentru excepţionale realizări creative.

In 1997 a cântat la Vatican şi i-a dăruit papeicelebra sa chitară denumită “Lucille”.

Florin-Siviu URSULESCU


LauriCorala “Cantus Domini”,

triumf la Sankt PetersburgCu ocazia diverselor manifestări muzicale la

care ne întâlnim, abordez de fiecare dată cu dirijorulVoicu Enăchescu, preşedintele Asociaţiei corale dinRomânia, probleme legate de activitatea corală, pecare o urmăresc cu pasiune. Şi iată cum se leagă totul:pentru participarea la un prestigios concursdesfăşurat în Rusia, dânsul i-a ajutat pe reprezentanţiiţării noastre cu costume folclorice din dotarea corului“Preludiu”! Competiţia internaţională de la SanktPetersburg la care mă refer a ajuns la ediţia a 13-a (cunoroc pentru noi!) şi se numeşte “The Singing World”,cele nu mai puţin de 40 de coruri fiind înscrise ladiverse secţiuni. Corul bărbătesc “Cantus Domini”este afiliat Asociaţiei studenţilor teologi ortodocşi(ASTO), participarea la aceastătradiţională confruntare artistică fiindposibilă datorită sprijinului financiar alInstitutului Cultural Român (prinimplicarea directă a secretaruluigeneral, părintele Dragoş Niţă), alUniversităţii Bucureşti (doamnaprorector Maria Voinea) şi a pasiuniidoamnei Valentina Spânu, manager alFacultăţii de Teologie “JustinianPatriarhul” din Capitală. Dirijor alcorului a fost arhid. prof. Răzvan-Constantin Ştefan, din delegaţie făcîndparte pr. lect. dr. Aurel Mihai, vicaradministrativ al ArhiepiscopieiBucureştilor, şi Alin Stoica,preşedintele Asociaţiei studenţilor teologi ortodocşi.

Înregistrarea corurilor s-a făcut la sediulComitetului de organizare, aflat în incinta BisericiiSuedeze, după care a avut loc ceremonia inaugurală,găzduită de Catedrala Sfinţii Petru şi Pavel, înprezenţa oficialităţilor locale şi a reprezentanţilordiplomatici, între care consulul general al României laSankt Petersburg, dl. Gheorghe Nicolae Pahonea, alcărui sprijin pentru toate delegaţiile artistice dinRomânia este binecunoscut. A doua zi, după nelipsitaplimbare pe Neva, au avut loc repetiţiile şi susţinerea,de către “Cantus Domini”, alături de alte 5 coruri, aunui recital în sala de festivităţi a Lavrei “AlexanderNevski”. Repertoriul artiştilor români a constat înlucrări corale religioase româneşti şi universale: “Tatălnostru” de Ioan D. Chirescu, “Axion” de DragoşAlexandrescu, “Cerurile spun” de Davîdov, “Priiditepoklonimsia” de Rahmaninov, “There is a quietplace” de Carlmichael, alături de creaţii corale defactură populară: “Sârba” de Constantin Brăiloiu,“Doina şi hora cu strigături” de Nicolae Lungu, “Suitacorală din Ţara Oaşului” de Dariu Pop. A fost doar“încălzirea” pentru prima rundă de concurs,

purtându-ne probabil noroc şi adresa la care se aflăSala de concerte a Colegiului de muzică, la nr. 35 pestrada... Buharetskaia! În pofida unei concurenţeacerbe (între formaţiile corale cu palmares bogat fiindcele din Rusia - Corul de cameră mixt alConservatorului din Moscova şi Corul mixt alConservatorului din Sankt Petersburg, iar dinSlovacia Corul academic mixt din Bratislava), evoluţiacoralei “Cantus Domini” a impresionat juriul laaceastă primă etapă, la care am fost înscrişi la 2secţiuni. La secţiunea a 5-a, Coruri de cameră, artiştiiromâni au prezentat “Te slăvesc pe Tine” de PascalBentoiu – aranjament de Victor Stoica, “De coeloveniet” de Jacobus Gallus (din sec. XV) şi lucrareacontemporană “O fortuna” de Ivo Antognini,totalizând 171 de puncte din maximul de 200 şiprimind Medalia de argint. În schimb, la secţiunea a 2-a, “Coruri pe voci egale”, triumf: 181 de puncte şiMedalia de aur! Conform regulamentului, şi aici au

fost prezentate tot 3 lucrări: “Sârba pe scaun” deAlexandru Paşcanu – aranjament de pr. ConstantinDrăguşin, “There is a quiet place” de RalphCarlmichael – arr. Victor Stoica, “Suita corală din ŢaraOaşului” de Dariu Pop – arr. Dragoş Alexandrescu.

După emoţiile acestor două prime confruntări,în a patra zi de festival participanţii au fost invitaţi laBiserica Suedeză la un Masterclass de muzică coralărusă, susţinut de un profesor de dirijat cor academicde la Conservatorul din Sankt Petersburg, ocazie de aacumula noi experienţe profesionale, împărtăşindviziunea dirijorală rusă asupra interpretării uneipartituri corale, dar şi tehnici caracteristice ale şcoliiruse de dirijat. Nelegat strict de competiţie, dar în faţaunui public avizat, a fost concertul pe care “CantusDomini” l-a susţinut la Catedrala catolică “AdormireaMaicii Domnului”, succesul fiind uriaş. Programul ainclus cîntări religioase din repertoriul românesc şiinternaţional, precum şi din folclorul românesc şirusesc. Înafara lucrărilor de Ioan D. Chirescu,Rahmaninov şi Carlmichael amintite deja au fostprezentate “Aliluia” de Paul Constantinescu, “Amin”

Am

FeminaScufiţa Roşie, Albă ca Ză-

pada, Cenuşăreasa, Jasmine, Arielşi… ELENA GHEORGHE suntprotagonistele videoclipului “Au-tograf”. Pentru videoclip, Elena s-a jucat cu o imagine care evocastilul, gesturile şi şarmul prinţese-lor din cele mai cunoscute poveştiale lumii, iar totul este inspiratchiar de către fanii artistei. Douăzile de filmare, 60 de dansatori, 4rutine coregrafice - este, pe scurt,brief-ul unui foarte scurt metraj,“Autograf”, care aminteşte de mu-sical-urile de pe Broadway. O pro-ducţie Cat Music, piesa “Autograf”este o nouă colaborare a Elenei cucompozitorul şi producătorul mu-zical Laurenţiu Duţă.

LIDIA BUBLE şi-a unit for-ţele cu AMIRA, o nouă artistă des-coperită de Adi Sînă, şi lanseazăsingle-ul “Le-am spus şi fetelor”.Cum a fost şi cazul primelor piese

lansate de Lidia, printre carehitul “Noi simţim la fel”, primacolaborare a tinerei artiste, şinoul single este compus de Adi,de această dată alături de SilviuDumitraşcu şi Amira, şi impri-mată în studioul Premium Ar-tist. Piesa a fost lansată pe scenaMedia Music Awards din Sibiu,unde Lidia, Amira şi cele 4 dan-satoare au avut o coregrafie girlpower pe ritmuri cu influenţereggaeton. Lidia a colaborat cuDirecţia 5 pentru piesa “Foreverlove”, iar în 2015 a lansat alt sin-gle - “Inima nu ştie”.

ALINA EREMIA a lan-sat noul ei single, „A fost o ne-bunie”, o piesă cu soundmodern. După ce şi-a provocatfanii la „Vanătoarea de versuri” pereţelele de socializare, Alina dez-văluie câteva secunde din noul eivideoclip, o poveste vizuală cecompletează perfect mesajul piesei,cu versuri scrise integral de Alina.

Tânăra este acum o apreciată so-listă, piesele ei având milioane devizualizări pe internet - hituri pre-cum „Cum se face”, „Când lumi-nile se sting”, „Played You”.

Gabi MATEI


Lauride Doru Popovici, “Răspunsurile mari-nr. 2” şi “Bunădimineaţa la Moş Ajun”, ambele de Gheorghe Danga,precum şi creaţii de factură folclorică, între care “Earlyin the morning” de A. Mihailova sau “Suita din ŢaraOaşului” de D. Pop.

A cincea zi a debutat cu o întâlnire de suflet şicredinţă, delegaţia noastrăşi membrii coruluiîntâlnindu-se cuconducerea Academieiduhovniceşti din SanktPetersburg, reprezentatăprin părintele prorector,ieromonahul MarkSviatogorov. Cu acestprilej, părintele vicarAurel Mihai a transmisbinecuvântareaPreafericitului PărintePatriarh Daniel şi mesajulpr. prof. dr. Ştefan Buchiu,decanul Facultăţii deTeologie din Bucureşti,între cele două instituţiiteologice existând unprotocol de colaborare, fiind vizat în primul rândschimbul de studenţi. S-a semnat în Cartea de onoare,s-au oferit daruri (“Cantus Domini” oferind şi unulmuzical), au fost vizitate paraclisul, biblioteca, sala delectură. Întîlnirea aceasta a fost de bun augur, fiindcă

după amiaza, în sala de concerte a Filarmonicii de Statdin Sankt Petersburg, membrii coralei au fostaplaudaţi la scenă deschisă în cadrul Galei laureaţilor.Înafara celor două distincţii amintite, “CantusDomini” s-a înscris, alături de alte 11 coruri medaliatecu aur, în cursa pentru “Grand Prix”, reuşind

performanţa de a fidepăşit doar de corulConservatorului dinMoscova! Aşadar, un“aur”, două “arginturi” şio... “platină”, am puteaspune, pentru că nimic nueste mai important decâtpopularitatea. Cu oobiectivitate demnă detoată stima şi denotândpregătire muzicală,spectatorii din sală auacordat, prin vot secret,“Premiul special alpublicului” (Premiulafectivităţii) corului dinBucureşti! A fost încă oconfirmare a nivelului

înalt atins de mişcarea corală din România, tineriicomponenţi ai corului “Cantus Domini”, sub baghetadirijorului pr. prof. Răzvan Ştefan, având cu siguranţăo carieră strălucită în faţă!

Delia CORBEA


EvenimentBucuria autumnală

În literatura umoristică, britanicul P. G.Wodehouse a bătut toate recordurile cu cărţile saledespre neajutoratul aristocrat Bertram Wooster şivaletul său genial, Jeeves. Una din acestea poartă titlul“Bucuria matinală”, de aici inspirându-mă pentrualegerea genericului pentru paginile de faţă. Într-adevăr au fost patru zile de adevărată desfătareartistică la Focşani, cu ocazia festivalului internaţional

“Bachus 2015”, bucuria de pe chipurile miilor despectatori care au umplut seară de seară Piaţa Uniriiconstituind, practic, răspunsul la eforturileorganizatorilor. Adăugaţiparticiparea afectivă, aplauzele,ovaţiile, reluarea în cor a refrenelorşlagărelor artiştilor preferaţi şi maiales modul cum publicul aînfruntat frigul şi ploaia de laultimul concert şi veţi aveaimaginea unei adevărate sărbătoria muzicii. În plus, logistica scenicăa fost una demnă de oriceeveniment artistic european (defapt ne-am obişnuit de multăvreme cu asta, la Focşani), cu douăecrane mari de proiecţie laterale,grafică pe panoul central, numelevedetelor anunţate luminosdeasupra scenei, lasere, sunet şilumini de clasă, Ovidiu Popică şiechipa lui efectiv autodepăşindu-se. De asemenea, rigoarea şipunctualitatea (artiştii fiind “struniţi” în culise deAlexandra şi Mihai, ambii cu mare experienţă îndomeniu) au fost la rândul lor chezăşie a succesului,

nelipsind nici unul din numele de pe afiş (toate cuprezenţe statornice în topuri), fiecare zăbovind dupăieşirea din scenă pentru autografe şi fotografii cuadmiratorii, Dorian Popa fiind campion la acestcapitol. Festivalul vrâncean, unul chemat să celebrezeroadele toamnei, nu se rezumă doar la concertelepropriu-zise, fiind o manifestare complexă,bucurându-i pe mici şi mari deopotrivă. După paradacare a inclus car alegoric, artişti pe picioroange, păpuşiuriaşe manevrate de actori, pantomimă, fluturi pecatalige, fachiri, artişti înveşmântaţi în butoaie şi sticle

butaforice, majorete, spectacolcinetic (Spandex), a venitmomentul mult-aşteptat, când,după urări şi tradiţionaluldiscurs, preşedintele Consiliuluijudeţean (căruia i se datoreazăde fapt grandoareamanifestării), Marian Oprişan, adat cep butoiaşului cu vin, darşi cu surprize artistice, alături deBachus şi de doi somelieri, astaînsemnând practic semnalulînceperii distracţiei. “Balul” afost deschis de trupa Hara,înfiinţată în 2000 la Cluj-Napocade chitaristul şi solistul vocalFlavius Buzilă, profesor deengleză originar din Bistriţa.Formaţia are un sound original,un rock european cu elementeetno şi alternative, concretizat în

piesele apărute pe albumele “Aiurea”, “Maifrumoasă”, “O zi”, “Paişpe colinde şi o strigătură”,

“Interetnik”. N-au lipsit hit-ul 2015, “Ce ţi-aş face”,nici cele trei melodii cu care Hara a reuşit performanţa

Am

Andra


Evenimentunică a unui triplu triumf la concursul “Cânteculanului” din SUA, ceea ce i-a adus invitarea la concertela Chicago: “Plouă stele” (2009), “Calling Out ForYou” (2013), “Tota ya ye” (2014). Ca o prelungire

firească a acestui recital dinamic şi colorat a fostapariţia grupului Etno, cu inspiratele prelucrărinăscute în “laboratoarele” K1, puse “în pagină”antrenant de Florin Grigore şi de dansatoare. Cumaproape că nu mai există piesă de succes în topuri fărăsecvenţe rap, interpreţii hip-hop au căpătat tot maimultă identitate, fiind nelipsiţi din spectacolele majorenu numai în postură de “secondanţi”. PloieşteanulAlexandru Minculescu, alias Cabron, s-a lansat în1999 cu trupa Codu’ Penal, cu care a editat 3 albume,numele lui începînd să fie cunoscut în urma audienţeimajore a piesei imprimate alături de Nico în 2003, “Nupot să mai suport”. Din 2007 se consacră cariereiindependente, colaborând cu toate numele grele dinhip-hop, dar nu numai (vezi hit-urile “Apa”, alăturide Loredana Groza, şi “Vocea ta”, cu Voltaj), şiobţinînd numeroase premii; din 2009 a fost cooptat înprolifica firmă HaHaHa Production, condusă deSmiley. Recitalul lui Cabron a inclus o parte dinmelodiile care l-au făcut îndrăgit de publicul tînăr:“Iarna pe val”, “Arată-le la toţi”, “Pradă de război”,“PaRap”, “Frunzele şi iarba”, “Dă-o tare”, “ShowTV”, “Letz be friends”, “Femei”, “Ţara arde”,“Adevăr sau minciună”, “Taci un pic”, “Lupu de pemaidan”, “Adu-mi o bere” (acum a fost vorba de un...vin!), “Gust amar”. Şi de această dată consultanţiiartistici Andreea şi Radu Fornea au fost inspiraţi în aalătura în desfăşurătorul spectacolelor artiştii cucolaborări notabile, aşa încât Andra n-a ratat şansa dea delecta publicul cu recentul său succes împreună cuCabron, “Niciodată să nu spui niciodată”. La fel austat lucrurile cu două nume tinere în mare ascensiunepe firmament, Ruby şi Dorian Popa, cu duetele de

mare efect “Lasă cucu-n pace” şi “Bună, ce mai zici?”.Revenind la Andra, cântăreaţa originară din Câmpia-Turzii a fost un copil minune, editând primul single ladoar 14 ani, după care a cucerit zeci de premii la

competiţii de muzică uşoară, dar şipopulară (de altfel, albumul de folclorlansat alături de fratele său Săndel aobţinut “Discul de diamant”!), între care ladefunctele Mamaia şi “Cerbul de aur”, acolaborat cu formaţia Vunk (“Numai ladoi”) sau What’s Up (“K la meteo”).Alături de orchestră şi dansatoare, Andraşi-a pus în valoare vocea excepţională cupiese de pe cele 12 albume ale sale, unelemai vechi (“Dragostea rămâne”, “Vreausărutarea ta”, “În noapte mă trezesc”),altele mai noi: “Falava”, “Nebuni înnoapte”, “Aici cu mine”, “Avioane dehârtie”, “Aşa e dragostea”, “Atâta timp câtmă iubeşti”, “Inevitabil va fi bine”. Dupăce îmbelşugata toamnă a fost sărbătorităcum se cuvine pe o altă scenă din oraş,localnicii bucurându-se acolo de vedetecum ar fi Laura Lavric, Constantin

Enceanu, Daniela Condurache sau Emy Drăgoi Band,a doua seară de festival a adus la rampă un alt nume

respectat din folclor, cel al localnicei Geta Postolache,aceasta predându-i ştafeta actorului (din serialeleProTV “Pariu cu viaţa” şi “O nouă viaţă”),cântăreţului (impus de trupa de tineri de la acelaşipost TV, LaLa Band) şi... sex-simbolului Dorian Popa,

Andreea Bălan

Dorian Popa


Evenimentconstănţean la origine. Cunoscut pentru colaborărilecu Jo (“Dragoste nebună”), Corina (“Nimenialtcineva”) sau cele două de care am amintit deja, cuRuby, prin piesele proprii (“Cât trei”, “Pe placul tău”),Dorian pur şi simplu a isterizat adolescentele din PiaţaUnirii prin apariţia sa “macho” şi evoluţia sa

dinamică, duetele cu Ruby fiind “bomboanele petort”. Aceasta din urmă, pe numele din buletin AnaClaudia Grigore, este originară din Medgidia (dreptcare se impune invitarea sa la festivalul“Dan Spătaru”!), după absolvireaLiceului “Dinu Lipatti” din Bucureştidevenind studentă la Jurnalism. Larîndu-i a venit cu formaţia proprie (laFocşani eficienta echipă tehnică de laVisual Emotion face posibilă instalarearapidă a echipamentelor), trecând înrevistă toate titlurile care au făcut-oîndrăgită: “Touch me” (în topuri şi înTurcia), “Get high” (duet cu spaniolulJuan Magan), “Party hard”, “Miracle oflove” şi mai ales super-hitul produs deAlex Velea, “Stinge lumina”, cuversiunea în engleză “Turn off thelights”. Pe când se numea încă doarIonuţ Nicolae Pascu, Pepe s-a pregătitcu reputata compozitoare CameliaDăscălescu, ceea ce i-a permis sădobândească premiul I la festivalul dela Amara şi II la Mamaia, unde arecreat în tipare latino (este fascinat deGipsy Kings şi flamenco) melodii de Florin Bogardo.După perioada Latin Expres, concretizată prinalbumul “Pasiune”, a devenit un autentic star TV:actor, dansator, membru în jurii, prezentator (la OTV

alături de Ramona Bădescu). În festivalul de la Focşania inclus piese de pe albumele recente “Inimă nebună”şi “Fericire şi tristeţe”, dar n-a ocolit nici atât deaşteptatele “Numai iubirea” sau “Cred că m-amîndrăgostit”. Întâmpinaţi pretutindeni în România cusimpatie, membrii formaţiei basarabene Zdob şi

Zdub, în frunte cu vocalistul-fondator Roman Iagupov, cucelebra sa căciulă, auaniversat la Focşani 21 de anide la înfiinţare, răstimp în careau susţinut concerte în peste20 de ţări, alături de nume deprimă mărime, şi au fost dedouă ori finalişti laEurovision, în 2005 (locul 6 cu“Bunica bate doba”) şi 2011.Celebrul rock alternativ cuelemente etno al grupului afost extrem de gustat despectatori, cărora li s-au oferitextrase de pe “Basta mafia!”,“Beloe vino, krasnoe vino” (şichiar că vinul alb sau roşu acurs în valuri în acele zile!),“Ethnomecanica”, “450 de oi”,“Hardcore moldovenesc”,“Trece vremea omului”.

La orice spectacol în aer liber secvenţele etnotrebuie neapărat să facă parte din program, spectatoriibucurându-se de ritmurile antrenante şi dansante, aşa

stând lucrurile nu numai cu grupul Etno, dar şi cuîncântătoarele componente ale formaţiei Hora. Tot dinzona etno (este lider al grupului Ro-Mania) vine şiRăzvan Ştefaniu, cu multe premii şi turnee la activ.

Am

Etno

Zdob şi Zdub


EvenimentDin 1997 face parte din prolifica familie K1, semnândmuzica şi versurile pentru diverse imnuri, spoturi, darşi pentru piese de top, cum ar fi “Vreau sărutarea ta”(Andra), “Mi-e frică să dorm singurică” (Lavinia),“Vreau un pupic” (Exotic), “Oare?” (Marcel Pavel). Înurma unei călătorii în Grecia, în 2013, se apropie deritmurile elene, cunoaşte muzicieni valoroşi, punândbazele proiectului Fidas-”Meet the greeks”, prin care aadus soarele Mediteranei pescena vrânceană. După ce încăde la vârsta de 3 ani cucereatoate premiile la concursurilede muzică uşoară din ţară, cunelipsita sa vioară,băimăreanca AndreeaMoldovan Ioana şi-atransformat iniţialele înrenume, AMI fiind azi, lanumai 26 de ani, o solistă dereal succes. Solida pregătiremuzicală (a absolvit secţiaCompoziţie jazz-muzicăuşoară de la Universitateanaţională de muzică dinBucureşti) îi permite săabordeze cu lejeritate unrepertoriu divers, de la pop lalatino sau reggae. A fost voceîn diverse proiecte hip-hop (numeroase distincţiipentru piesa “Déjà vu”, cu Grasu XXL), a colaborat cuMossano, dar adevărate turnură în carieră are loc în

2011, când David Deejay (Adi Colceru) o ia în echipalui: întreprind un turneu în Bulgaria, dar mai ales daulovitura în topuri cu piese cum ar fi “Playa en CostaRica”, “Otra vez”, “Camina” şi îndeosebi “Trumpet

Lights”, toată Piaţa Unirii intonând împreună cu ea“Que esta pasando?”... Aşteptată cu nerăbdare şicuriozitate a fost revenire braşovenilor (vorba vine,câţi or mai fi de acolo înafară de liderul RaduAlmăşan?) de la Bosquito, dar impactul a fost total,“au sărit scântei”, cum spune un cântec al lor, cuacelaşi rock melodios, cu elemente etno, balcanice şi

latino. Recitalul a avut două părţi distincte, legate deistoria grupului. Pe de o parte piese de pe cele 4albume înregistrate în vechea formulă, în frunte cu

autenticele şlagăre (unelereluate şi de... Irina Loghin!)“Pas cu pas”, “Pepita”,“Hopa-hopa”, “Douămâini”, “Bosquito”,“Marcela”, “Tu eşti iubitamea”, “După furtună”, “Aşacă beau”, “Dă-i înainte cutupeu”. Pe de alta, cele mainoi, din timpul şi de după“perioada americană”(Almăşan a cântat 3 ani înCalifornia, cu formaţiaMadame Hooligan), inclusepe albumul “Babylon” -“Prieteni”, “Când îngeriipleacă”, “Tobogan”,succesul fiind absolutexploziv, ca un...”CocktailMolotov”.

Am scris nu o dată căla Focşani au loc cele mai atractive reuniuni muzicaleîn aer liber, cu audienţe uriaşe, de multe mii despectatori, ceea ce nu e cazul nici măcar în Bucureşti.Numai în ultimul an au concertat aici Al Bano,

Hora


EvenimentSaragossa Band, Alphaville, Kaoma, Goombay DanceBand, pentru ca afişul demn de un autentic “Cerb deaur” să fie completat la “Bachus 2015” de alte două“firne” celebre din spaţiul muzical peninsular. Penumele complet Ingrid Alberini, In-Grid a fostbotezată astfel după marea actriţă Ingrid Bergman. S-a făcut remarcată prin victoria din 1994 de laconcursul “O voce pentru Sanremo”, după care a datlovitura pe plan internaţional cu “Tu es foutu”, în2003. De atunci s-au înlănţuit o sumedenie de titluri,

paradoxul fiind că ea cîntă mai mult în limba franceză,de aceea puţini ştiu că e italiancă: “In-tango”, “Shock”,“I m folle de toi”, “Milord” (aeditat un album cu cântece lansatede Edith Piaf), “Mamma mia”,“Ah, l’amour, l’amour!”, “Oui”,“Tu es là?”, “Passion”, “Les fous”,“J’adore”. In-Grid iubeşte ţaranoastră, fiind deseori invitată lamarile reuniuni muzicale,aducîndu-şi regizorul muzicaltocmai de la Moscova! Seara degală a fost oarecum perturbată deo ploaie insistentă şi rece (ăsta daghinion, tocmai la Cutugno!), darpublicul fidel şi cunoscător nu alipsit de la datorie. Creaţie aproducătorilor de la K1 (ca şiFidas, Hora, Etno), tânăra formaţieSupertrooper este un unicat înmaterie, la noi, un fenomen pepiaţa muzicală românească,propunând un concept de showcomplet, aducând aromainconfundabilă a celei mai frumoase perioade amuzicii dance, anii ‘70. Cu vestimentaţii specifice,dans, imagine, voci de excepţie (a fost cooptată şifrumoasa basarabeancă Alexandra Shine), tinerii dingrup ne-au reamintit, ca la o super-petrecere

dansantă, refrene de neuitat care ne-au încîntatcândva, lansate de ABBA, Eruption, Kool and theGang, Boney M, Ottawan, Saragossa Band şi alţii.Băcăuanul Claudiu Husaru, alias Maximilian, s-adedicat din 1996 genului hip-hop, albumele sale depână acum fiind “Laboratoru’“ (cu formaţia Mahsat),“Volumu la Maxim... ilian” şi “Maxim, am spus!”. Acolaborat cu multe din numele sonore ale genului(Grasu XXL, Mef X – care-l însoţeşte adesea în turnee,Doc, Cheloo, Tataee, Spike), piesele legate de numele

său fiind şi acum aduse lamicrofon: “Aseară” (Haş-haş),“Sophie” (cu peste 11 milioane devizualizări pe you tube), “O vorbăde pe stradă”, “Micii spărgători derime”, “Jucător cu două feţe”.Asemeni Andrei, şi ploieşteancaAndreea Bălan a fost vedetă de la ovârstă fragedă: la 10 ani apărea pemicul ecran, la 12 îşi lansa primulalbum! Cu duetul André, adevăratfenomen în epocă, a editat 7albume (4 au fost distinse cu“Discul de platină”, unul cu “Aur”)în intervalul 1998-2001, cu un tirajtotal de peste 1,5 milioane deexemplare. În plan solistic acontinuat să bată recorduri, cu 6

albume, peste 30 de videoclipuri, succese peste hotare(locul II în 2007 la “Dansez pentru tine” în finala

mondială din Mexic, după câştigarea concursului lanoi), spectacole de concepţie: musicalul“Superwoman”, show-urile “Lecţia de dans”,“Carnaval”, “Beach Party”. L-a avut şi la Focşanialături pe dansatorul Petrişor Ruge, nemaivorbind de

Am

Ruby

Pepe


Evenimenttrupa proprie de dans, cu costume demne de uncarnaval la Rio. Meritul Andreei Bălan este acela căsemnează regia, coregrafia, costumele, ca şi faptul căare capacitatea de a aborda cântece de facturi foartediferite, de la “Liberă la mare”, “Moşule, ce tânăr

eşti!”, “Nopţi de vară”, “Trippin “, “Like a Bunny”,“Baby, Get Up and Dance” la “God”, “Evadez”, “Tejoci cu mine”, “Prinde-mă,aprinde-mă!” saufrumoasa baladă “Decor”.

După cele patruantrenante reprize oferitede dansatori din RepublicaMoldova, “Black & White”şi “Teodor Balet” (desprecare am mai scris), a venitmomentul întâlnirii cuunul din monştrii sacri aimuzicii uşoare mondiale,la rându-i nu o datăprezent pe scenele dinRomânia, dar aflat pentruprima oară la Focşani.Salvatore “Toto” Cutugnoeste înainte de toate uncompozitor extraordinar,cu peste 400 de compoziţiila activ, discurile saledepăşind un tiraj de 100 demilioane de exemplare! Mult timp a fost pianist laParis, din acea perioadă datînd tulburătoarelecompoziţii încredinţate unor Joe Dassin (“Et si tun’ existais pas”, “Salut!”, “L’été indien”, “Le jardin duLuxembourg” - câţi ştiu oare că-i aparţin?), MireilleMathieu (“Ciao, bambino, sorry”), Dalida, Michel

Sardou, ş.a. Alţi artişti notorii care au creaţii de-alesale în repertoriu sunt Adriano Celentano (“Il tempose ne va”), Ricchi e Poveri (“Canzone d’amore”), LuisMiguel, Peppino di Capri, Fausto Leali. Cutugnocântă la 9 instrumente, a fost singurul cantautor italian

care a triumfat la Eurovision (cu“Insieme”, în 1990), între recordurilesale numărându-se cele 80 de versiunicunoscute de piesa “Africa” (ceafranceză fiind “L’été indien”), precumşi faptul că “L’italiano” a fost cel maivândut disc al anilor ’80. A participatde 30 de ori la festivalul de la Sanremo(unde l-am admirat eu însumi în 1990),dar n-a triumfat, paradoxal, decât odată, în 1980, în rest fiind eternul loc 2.În 2013 a avut o apariţie de senzaţiealături de Corul Armatei Roşii. LaFocşani, în ciuda vremii potrivnice,Toto Cutugno şi-a respectat întrutotulblazonul: a venit cu formaţia sa şi acântat mai bine de o oră, spre deliciulunui public care a uitat şi de ploaie, şide frig, aşa cum el însuşi n-a ţinutseama de ele. Iar cadoul care aemoţionat pînă la lacrimi a fostinterpretarea cântecului “Ciobănaş cu

300 de oi”... Îmbrăţişat afectuos la final de MarianOprişan, marele artist Toto Cutugno a dovedit (lecţie

din care ar avea de învăţat şi vedetuţele noastre,apărute peste noapte şi... dispărute peste zi) ceînseamnă respectul pentru public şi pentru propriulrenume, încheind apoteotic acest veritabil “Cerb deaur” focşănean. (foto: Like FX by Infinity Sounds)

Pagini de Octavian URSULESCU


AtitudiniDecibeli în “curtea”

AteneuluiDe peste un deceniu, la Vama Veche se

desfăşoară, în luna august, festivalul Folk You!Florian Pittiş, deseori recenzat şi în revista noastră.De câţiva ani, festivalul are şi un “pui” înCapitală, o gală cu artişti reprezentativi aifestivalului, gală care se desfăşoară de obicei înseptembrie, timp de trei zile, în Centrul Vechi,pe strada Franceză, cu intrarea liberă(concertele au fost şi ele notificate în paginileAM).

În 2015, însă, locul galei a fost schimbat:impunătoarea scenă a fost amplasată în piaţaGeorge Enescu (în faţă la “Cina”), timp dedouă zile, tot în septembrie. Nimic rău pânăaici. Vestea proastă este că în acele zile şi serise desfăşura la Bucureşti Festivalul “GeorgeEnescu”, cu concerte la Ateneul Român, la doipaşi de piaţă. Nici asta nu părea supărător,dacă era vorba numai de folk, cu sonorităţiliniştite, calme, acustice. Dar Gala şi-amodificat, treptat, profilul, de la an la ancăpătând culoarea rockului: mai antrenant şiatractiv pentru sutele de spectatori care stau înpicioare. Pe lângă trubaduri mai puţin electrici -Teodora Buciu, Folk Frate!, Dinu Olăraşu, AlinaManole - au evoluat câţiva folkişti cu formaţiile lor,

ceea ce a ridicat nivelul sonor - Nicu Alifantis & Zan,Cosmin Vaman - Alexandra Andrei & Trupa Spam,Andrei Păunescu, Totuşi şi Maria Maria, dar baza aconstituit-o un important eşalon rockerisitic, compusdin formaţiile Hara, Taxi, Pasărea Rock, Antract, Iris,Kempes.

Ca de obicei, Gala Folk You! Florian Pittiş (2015)a fost organizată de Asociaţia Mişcarea de Rezistenţăîn colaborare cu ArCuB, instituţia Primăriei Generalecare se ocupă cu manifestări artistice în Bucureşti.Probabil că intenţia a fost aceea de a adăugaFestivalului Enescu o latură mai “cool”, mai pe placultinerilor care nu gustă muzica clasică. Dar efectul a

fost unul neplăcut, decibelii rockeristici au reverberatîn incinta Ateneului, deranjând concertele de acolo.Nu este de mirare că instituţia a publicat o scrisoaredeschisă: “Ne cerem scuze faţă de cei prezenţi larecitalul de astăzi de la Ateneul Român, pentruzgomotul inacceptabil care s-a auzit din Piaţa Enescu.Organizatorii Festivalului Enescu au solicitat

rezervarea spaţiului din Piaţa Enescu pentru toatădurata Festivalului, pentru a preveni astfel de situaţii,însă nu au primit aprobare. În timpul recitalului,organizatorii Festivalului Enescu au încercat să îiconvingă pe cei care făceau probe de sunet pentru

evenimentul din Piaţa Enescu să se oprească şi să lereia după încheierea concertului de la Ateneu, darsolicitarea lor nu a fost acceptată, pe motiv că “existăautorizaţie” - au transmis organizatorii FestivaluluiEnescu

Iată cum o intenţie lăudabilă s-a transformatîntr-o gafă artistică: fie cei de la Gală n-au specificatclar că nu aduc numai folk, ci rock puternic, fie cei dela Arcub (nu ştie stânga ce face dreapta) nu au studiatlista artiştilor. O aprobare nefericită, o greşeală dublă,care a adus un oprobiu nemeritat muzicienilor folk-rock.

Sorin MECEA

Am

Dinu Olăraşu

Antract


Premieră“Tărâmul poveştilor”,

poveste muzicalăTeatrul Excelsior a găzduit premiera

spectacolului ”Tărâmul poveştilor” de Stelian Milu

(actor şi regizor), o poveste muzicalădedicată copiilor cu vârsta cuprinsă între 3şi 12 ani. Muzica îi aparţine lui JoltKerestely, iar versurile - regretatuluiGeorge Popovici, care a trecut în nefiinţă cudoar două săptămâni înainte de premieră.

Spectacolul ilustrează lupta dintrebine şi rău prin aducerea în prim plan aînvăţăturilor primite de la părinţi şi buniciprin intermediul poveştilor copilăriei,”rostite” muzical de actorii teatrului.

Personaje de basm pline de farmecîi poartă pe cei mici cu entuziasm şi bucurienedisimulată, într-o fascinantă călătoriemuzicală prin minunata lumea a poveştilor.

Odată ajunşi pe ”Tărâmul poveştilor,” copiiipătrund în lumea micuţei Roua (Cosmina Dobrotă),cea care le rămâne alături până la finalul călătoriei salemuzicale. Alături de ea, cei mai mici spectatori sebucură de fiecare întâlnire cu personajele îndrăgitealături de care fredonează cântecele compuse de Jolt

Kerestely - Cenuşăreasa, Motanul Încălţat,Scufiţa Roşie şi Lupul, Rapunzel, FrumoasaAdormită, Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici,Aladin, Jasmine, Hänsel şi Gretel, CrăiasaZăpeziii. Îndrăgitul compozitor s-a dedicatîn ultimii ani muzicii pentru copii şi, dupăo carieră prodigioasă, dar lipsită depremii şi trofee binemeritate, a cuceritprimul său mare trofeu abia în 2012 laFestivalul ”Mamaia Copiilor” (secţiunea”Creaţie”) cu melodia “Aritmetica”, peversurile aceluiaşi George Popovici. JoltKerestely a semnat muzica la alte douăproducţii ale Teatrului Excelsior:

musicalurile ”Fetiţa cu chibrituri” şi”Degeţica”, ambele adaptări după HansChristian Andersen.

Trebuie remarcat faptul că lui JoltKerestely i-au fost alături la premierăfamilia, prietenii (i-am remarcat pe Liviaşi Vali Gauzin, pe Elena Stoica), dar şiPaul Surugiu – Fuego, cel pe care îl leagănu doar o frumoasă şi trainică prietenie,ci şi Premiul Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România pentrupiesele ”Lacrimi”, ”Anii mei, flori de tei”,”De câte ori iubesc” şi ”Prinţesa mea”(2012), de pe albumul de autor (”Steauamea”, 2014). (Foto: Luca Achim)

Oana GEORGESCU


Pe sceneConcerte

Nikos Vertis – „Dacă tu eşti steaua” Concert susţinut de unul dintre cei mai iubiţi

artişti ai Greciei, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti,în faţa a peste 4.000 de spectatori, predominant femei.

Îmbrăcat la patru ace, cu jocuri excelente de lumini (avenit cu şase camioane de echipamente şi 30 detehnicieni pentru efectele speciale) şi o orchestrăamplă, a început cu celebrelepiese “Pes to mou xana” şi “De m’agapas”. Au urmat “San trelos seagapao” şi “Den exeis fygei”,dovedind nu numai calităţi vocale, cişi de show-man. Ca de obicei, a fostîmbinată muzica tradiţionalăgrecească cu pop şi dance, cum ar fi“S ‘eroteftika”, o baladă sau “Asteriamou”, pe ritmuri de sirtaki. Ainterpretat “Thelon a me nioseis”acompaniindu-se la chitară, iar la “Aneisai ena asteri” a cântat toată sala(aşa de mulţi greci sunt în Bucureşti ?)şi a încheiat cu “Thelo na me nioseis”,dar nu a mai venit la bis.

Loredana - “Imaginarium”Show-ul a început cu membrii

trupei de balet, acoperiţi cu mantii şiavând pe braţe dispozitive de luminialbastre. După “Val după val” şi “Zig Zagga” (peritmurile cunoscutei piese “Proud Mary” a TineiTurner), “Apa” cu What’s Up, Loredana şi trei dintrefetele din backing vocals, care s-au remarcat la show-ul “Vocea României”, au interpretat “Busuioc în păr”(Oana Brutaru, Ilinca Băcilă şi Maria Hojda).Continuând în registrul folcloric, Loredana l-a avut cainvitat pe actorul Mihai Rait Dragomir, alături de care

a cântat piesa “Se mărită Mona”, “Bun îi vinulghiurghiuliu” şi “Cine iubeşte şi lasă”. Moment dejazz - “Everybody Is A Star” iar solista vine cu altăţinută pentru cabaret - “Ionel, Ionelule” şi tango -“Zaraza” şi “Vânzătoare de plăceri”. Emoţionantmoment al serii, dedicat victimelor din clubulColectiv: Loredana cu Gabriel Cotabiţă interpretează

piesa “Mi-e dor de tine” de AdrianRomcescu, lansată de regretata MălinaOlinescu, şi cântă “Back To Life” atrupei Goodbye To Gravity, alături detoţi chitariştii implicaţi în spectacol,apoi moment de tăcere. Show-ul acontinuat cu celebra “Lume, lume” aMariei Tănase, un duet cu MihaiMărgineanu şi dans flamenco pentrupiesele “Regina” şi “Şatra-n asfinţit” –interpretată alături de Matteo.Inimitabilul Radu Gheorghe a animatatmosfera, urmată de “Suflet drag”şi“Te iubesc” cu Nadir, gospel – “Joy”,potpuriu “Another Brick In The Wall(part III)”-“We Will Rock You” - “WhoWants To Live Forever” - “O fatăsingură în noapte”. Şase percuţionişti

din trupa Sensor asigură un intro pentru “Lele”. Iar înfinalul avem “Trandafir de la Moldova”,“Casablanca”, de pe noul album “Imaginarium”, şi

“Bună seara, iubito!” de Adrian Enescu, alături deGabriel Cotabiţă.

KornArenele Române au găzduit concertul Korn de

la Bucureşti, ce marchează 20 de ani de la apariţiaprimului album al formaţiei. Evenimentul a fostdeschis de DJ Hefe şi Planet H şi a continuat cu un

Am

L. Groza, G. Cotabiţă


Pe sceneshow energic al timişorenilor de la Implant PentruRefuz, a căror muzică a fost vizibil influenţată de-alungul anilor de sound-ul Korn. Concertul poate fiastfel considerat un final fericit pentru turneulnaţional “Cartography” al IPR de anul acesta, ce aînsemnat şi pentru ei încununarea a 20 de ani de

carieră muzicală. Cei de la Implant Pentru Refuz aufost urmaţi de Point Blank (Macedonia), care aconcertat la noi în ţară cu mai multe ocazii şi de Coma,care a lansat videoclipurile “Chip” şi “Document”.

Albumul „Korn”, lansat pe 11 octombrie 1994,a avut vânzări totale de peste 10 milioane de copii şi i-a consacrat pe cei de la Korn drept premergători ainu-metalului. Korn a cântat toate piesele de pe disculcu acelaşi nume, începând cu “Blind“ şi terminând cu“Daddy“. Din show nu au lipsit “Here to Stay“,“Coming Undone“ şi, desigur, “Freak on a Leash“, ceamai populară piesă a trupei, care a şi încheiatconcertul de la Arenele Romane. Korn a concertat înformula obişnuită de la plecarea toboşarului Silveria:Jonathan Davis (voce, cimpoi), James ‘Munky’Shaffer (chitară), Brian ‘Head’ Welch (chitară,backing vocals), Reginald ‘Fieldy’ Arvizu (chitară-bas) şi Ray Luzier (percuţie).

MorrisseyPremieră la Sala Palatului, cu “Moz”, cel care s-

a impus în Anglia cu formaţia de rock alternativ TheSmiths, începând cu anii ’80, confirmând apoi princariera solo. Profil absolut aparte, nu numai datoritămuzicii, ci şi datorită concepţiilor, care l-autransformat în personaj antipatizat de mulţi lideripolitici din SUA sau Marea Britanie. Declaraţiile ostilela adresa politicii conduse de aceştia au stârnit uluireîn opinia publică. Creaţiile sale profunde, cucomentarii privind dragostea, ura, lupta, societatea auconstituit un show de două ore foarte special.

Concertul a conţinut piese din repertoriul The Smiths- “How Soon Is Now?”, “Meat Is Murder” şi “TheQueen Is Dead”. Apoi “Staircase at the University”,care este o critică dură la adresa poliţiei şi a forţelorde ordine lipsite de compasiune, “Meat Is Murder” -precedată de un minidiscurs al lui Morrisey în care le-

a spus fanilor: “Cea maimare ameninţare nu oreprezintă ISIS şi nicimăcar Coreea de Nord, ciindustria cărnii ”,momentul fiindprezentat sub sloganul“Tu ce scuză ai? Carneae crimă!”. Aversiuneape care artistul oresimte faţă de familiaregală a Marii Britaniieste prezentă, fiindcriticaţi prinţul Williamşi soţia acestuia, Kate, în“The World Is Ruled ByCrashing Bores”, iar“The Queen Is Dead”prezintă ura saîndreptată împotriva

Reginei Elisabeta. Ca de obicei Morrissey pedaleazăpe conştiinţă, pe tramele societaţii contemporane,

astfel că piesele cu substrat social şi politic dominăîntregul concert. Iată de ce concertele sale nu suntunele de divertisment, de amuzament, ci de stăripozitive,

Dan CHIRIAC


VedeteFuego, între muzică şi

pictură„Art by Fuego” este un proiect nou al

îndrăgitului Paul Surugiu, acum şi artist plastic, şi s-abucurat încă de la debut de mare succes. Mai mult, ela hotărât ca încasările rezultate din vânzarea picturilor

sale să le doneze artiştilor aflaţi în nevoie, dar şicopiilor instituţionalizaţi şipersoanelor vârstnice, dând astfelo altă dimensiune, una spirituală,proiectului său – ”Artă pentrusuflet”.

„Eu pictez aşezând pe pânză unfragment din sufletul meu” – spuneael. ”Sunt fericit că părţi ale sufletuluimeu ajung în casele oamenilor într-unscop nobil pentru că eu, un simpluartist vreau să-i ajut pe cei ce au nevoiede mine! N-o cer, nu strigă, daraşteaptă ca cineva să se uite către ei.Au strălucit cândva pe scenă, iaracum, cu zi ce trece, lumina devine dince în ce mai plăpândă! şi credeţi-mă,voi lupta ca acest proiect, să poatămerge mai departe şi să ajute, pentru

că o parte din fonduri vor merge către artiştii mari ai ţăriicare se află în imposibilitatea de a duce un trai decent”.

Paul Surugiu se află deja în obişnuitul săuturneu naţional de iarnă ”Acasă de Crăciun”(organizator Asociaţia „Alternative Culturale”), opoveste muzicală şi-un îndemn al reîntoarcerii acasăde Sărbători, alături de cei dragi. A devenit o tradiţie,de mai bine de zece ani, ca artistul să organizezeturneul naţional de colinde, prezentând, în stilu-icaracteristic, Crăciunul şi toate minunile din jurulacestuia.

Începând cu 8 decembrie, Fuego va fi prezent înAdjud, Focşani, Galaţi, Tulcea, Constanţa, înlocalităţile Crucea şi Cumpăna (jud. Constanţa), laSlobozia, Ploieşti, Braşov, Bacău, Roman, Iaşi, PiatraNeamţ, Bârlad, Huşi, dar şi la Bucureşti, pe 14decembrie, la Sala Savoy a Teatrului de Revistă”Constantin Tănase”.

„Concertul introduce spectatorii în atmosferasărbătorilor de iarnă petrecute în mijlocul familiei, la carerevenim, an de an, pentru a ne reîmprospăta sufletul şiamintirile, va fi un show al bucuriei şi-al sunetelor pentrusuflet” – mărturisea artistul care este acompaniat pescenă de band-ul său. ”Spectacolul acesta este un îndemnal reîntoarcerii la origine. În fond, de ani şi ani, spiritulCrăciunului este simţit pe deplin, în familie, în spaţiul încare toţi cei prezenţi se bucură să fie acolo. Cred că, dincolode tot ambalajul Crăciunului, de sărbătoarea religioasă, detradiţii şi obiceiuri, unele mai vechi şi altele mai moderne,rămâne muzica sărbătorii, atât de lină şi sensibilă şi emoţiarevederii şi-a împlinirii de-a fi <<Acasă de Crăciun>>”.

În foaierul fiecărei săli de spectacol va fiorganizată o expoziţie cu picturile artistului. Tot încadrul turneului, artistul va lansa şi un dublu DVD deexcepţie (best-of-uri din emisiunea ”Familia Favorit”,pe care Paul Surugiu – Fuego o moderează cu succesde aproape opt ani), dar şi un calendar pentru anul2016, care va cuprinde peste 60 de fotografii cupicturile sale.

Oana GEORGESCU

Am


VedeteFamilia „Muzica”

Pe vremuri, toate lansările importante de dis-curi se făceau pe Calea Victoriei, la magazinul “Mu-zica”, cele mai multe la subsol (am înţeles că acum înacel spaţiu e depozit). Când îşi stabilise un sediu pe

str. Luterană, Liliana Menadi găzduia şi acolo cu os-pitalitate orice asemenea eveniment, pentru ca acumsă se bucure împreună cu noi, toţi iubitorii muziciiuşoare la revenirea atât de nor-mală şi aşteptată în această am-bianţă dragă şi familiară, cuocazia unei duble lansări de al-bume editate de casa Eurostar.Corina Chiriac, pentru care auvenit toate televiziunile, nume-roşi jurnalişti (n-a mai prididitcu interviurile!) şi o sumedeniede admiratori, este cea care re-pune magazinul “Muzica” pelocul ce i se cuvine. Spunem astagândindu-ne nu numai la faptulcă e absolut firesc ca un produsmuzical să fie propus publiculuilarg într-o casă a muzicii (iar“Muzica” e singurul magazin deprofil din Capitală având un as-pect european), dar şi la acela căaici am văzut, uimiţi, un pereteîntreg cu toate albumele de muzică uşoară româ-nească apărute în ultimii ani. Repetăm, de muzicăuşoară, gen foarte vitregit şi inexistent în alte părţi,pentru că am văzut că există secţiuni distincte şi pen-tru rock, folk şi altele. Aşa încât oricine vrea cu ade-vărat un disc românesc să treacă cu încredere pragulmagazinului! Revenind la eveniment în sine, el a fost

foarte bine conceput, cu un podium, microfoane, so-norizare, afişe, deci gazdele şi casa Eurostar meritătoate laudele. Este un album dublu, intitulat “Hai, hai,lângă mine stai”, conţinând 20 de compoziţii semnateNicolae Caragia (la 3 piese cântă în duet cu protago-nista), Corina semnând şi majoritatea textelor, o parteîn colaborare cu Marian Stere. Albumul conţine şi unfrumos booklet, cu inspirate proze aparţinând Cori-nei Chiriac şi fotografii senzaţionale, ca de obicei, aleunei maestre a genului, Ioana Chiriţă. Cum spuneam,au ţinut să fie prezenţi la eveniment numeroşi fani,dar şi oameni legaţi de fenomen: Stela Enache (care aşi urcat pe micuţa scenă alături de Corina), Silvia Du-mitrescu şi Virgil Popescu (ei au prezentat în cadrulfestivităţii albumul în premieră “Fiorul iubirii”), foştiicorifei de la Radio România (cu ce uşurinţă se des-parte postul public de adevăratele valori!) Lucia Po-pescu Moraru şi Florin Silviu Ursulescu, coleganoastră de breaslă Oana Georgescu, realizatoarea TVValentina Spânu, scriitorul Aurel V. Zgheran, inter-preţii Marian Spânoche, Natalia Guberna, Aurel Mogaşi Florin Apostol (sinceri să fim, ne aşteptam să fie maimulţi colegi de generaţie, dar încă o dată se dovedeştecă solidaritatea lipseşte breslei...), promotorii artisticiLivia şi Ioan Gauzin. Reţinut la repetiţii, Petre Geam-başu a “delegat-o” pe soţia sa Cristina cu un imens bu-chet de flori, iar fiul compozitorului, Ivan Caragia(cîntă pe album o piesă împreună cu Pasha Parfeni şiCătălin Josan, într-un trio basarabean), a venit cu soţiaşi copilul lor de câteva luni. Un eveniment cu adevă-rat remarcabil al unei mari vedete a muzicii uşoare şi

a micului ecran (mai că îmi vine să nu mai folosesc ter-menul “vedetă”, într-atît a fost de demonetizat prinasocierea cu tot felul de piţipoance, fie-mi iertat cu-vântul), Corina Chiriac anunţându-ne la final reedita-rea unei cărţi ce-i aparţine, dar şi... o surpriză.

Lelia PRUNDU

C. Chiriac, N. Caragia, St. Enache

Album de amintiriDespărţirea de Marcel Dragomir şi, apoi, de

Constantin Drăghici nu numai că ne-a cernit sufletele,dar ne-a făcut încă o dată să ne dăm seama că, încet-încet, ne părăsesc corifeii muzicii uşoare şi că încurând vom fi singuri, foarte singuri... Tocmai de

aceea paginile revistei “Actualitatea muzicală”, înciuda numelui, vor fi deschise mereu şi către trecut,pentru legendele genului, acei înainte-mergători fărăde care n-am fi avut o istorie atât de bogată în succeseşi recunoaşteri internaţionale. Astăzi este nespus desimplu, tinerii care asaltează topurile, inclusiv cele dinţări străine (e drept, de mai mică importanţă la nivelde industrie muzicală, dar bine că se aude de noi, deşidin păcate nu şi în limba română!), intră într-un studiocomputerizat, unii fără a avea minime cunoştinţemuzicale, ies pe uşa studioului cu un hit dansant(pre)fabricat şi cred că toată lumea e a lor. Dar mulţidintre ei nu dansează decât, cel mult, o vară, cum sespune. Cercetaţi clasamentele din urmă cu 2-3-4 ani şiveţi descoperi câţi dintre interpreţii cu pseudonimecât mai cosmopolite (la mare modă sunt cele curezonanţe latino) mai sunt azi, cât de cât, înactualitate... Aşa-zisa industrie muzicală românească(ce eufemism!) nu face decât să impună false valori,casele de producţie câştigând bani mulţi fără a-şi puneprea multe probleme de conştiinţă, strivind fărăremuşcări visele şi speranţele unor tineri, uneori,talentaţi. Seria de interviuri din revista noastră stămărturie faptului că toţi compozitorii importanţi demuzică uşoară, să-i zicem, tradiţională (adicăROMÂNEASCĂ) sunt conştienţi de această situaţie cuadevărat tragică, din care, din păcate, nimeni nu vedevreo ieşire, pentru că nici guvernul, nici CNA-ul nusunt deranjate de un aspect alarmant: în România nuse mai transmite muzică uşoară românească nicimăcar la posturile publice de radio şi TV! În urmă cu

nişte ani, ţin minte că Victor Socaciu a avut o iniţiativălăudabilă, reuşind să pună faţă în faţă, la hotelul Rin,oameni ai muzicii (trăiau Cornel Fugaru, AntonŞuteu...) şi reprezentanţi decizionali din politică. Aufost Adrian Păunescu (conducea o comisie de culturăîn Parlament), nu-mi amintesc dacă şi Adrian Năstase,dar cu siguranţă tânărul în ascensiune Victor Ponta.La interpelarea mea legată de posturile de radio FM,

care nu transmit mai delocmuzică românească, acestadin urmă mi-a răspunsferm: “Păi cum sătransmită? Cine conduceaceste posturi? E vorbanumai de firme străine,deci nu e vorba de posturiromâneşti!”. Victor Ponta afost prim-ministru şi îmipermit să-i amintesc acelrăspuns curajos şi adevărat,întrebându-l, totuşi: peteritoriul ţării noastre oricefirmă străină face ce vrea,nu există legi, reglementăricare să protejeze specificulnaţional, cultura, valorile

României? Evident, este o întrebare retorică,răspunsul îl avem butonând aparatul de radio...


Remember

Am

Star 2000, Doina Spătaru

P. Geambaşu cu M. Dauer, S. Enache, O Panciu


RememberAceastă lungă introducere are rolul de a pune

în antiteză situaţia de azi (şi ce ne-am mai bucurat îndecembrie 1989!), catastrofală din multe puncte devedere, cu vremurile de “tristă amintire”, cum s-augrăbit să scrie unii. Au fost şi suficiente amintiri triste(dar cele legate de actualitate cum vor fi peste douădecenii?), dar, fără a ne referi la teatru, film, literatură(unde sunt “operele de sertar” cu care eramameninţaţi?), cu reuşite neegalate, ne oprim la ce nedoare, muzica uşoară. Sigur, cenzura exista, eu însumiam simţit-o în repetate rânduri, de pildă când mi s-a

refuzat tipărirea cărţii “Mondo Pop”, scrisă împreunăcu fratele meu Florin-Silviu Ursulescu, respinsă fermde tartorul-cerber de la Casa Scânteii în domeniulcărţilor, Dulea. Dar, aşa cum erau vremurile(am prins şi perioada cumplită, din fericirescurtă, când, la radio, nu mai aveam voie săanunţăm numele formaţiilor în original: vădaţi seama cum era când “traduceam”Beatles, Rolling Stones, Pink Floyd, Byrds!),era un echilibru benefic pentru creatorii şiinterpreţii români: aveam rubrica “Şlagărulemisiunii”, unde reluam de câteva ori opiesă nouă, atractivă, difuzam la radio totce se înregistrase de curând, inclusiv la TVR(atunci în studioul muzical de acolo chiar selucra!) - prin relaţii amicale luam noileimprimări de la Titus Munteanu sau AuroraAndronache – nemaivorbind că era loc şipentru muzica străină. Echilibrul era dat defaptul că transmiteam şi piese în limba italiană,franceză, germană, din ţările estice (ştiţi ce muzicămodernă extraordinară se face, de pildă, în Rusia? Aţiauzit cumva vreo piesă la radio?), dar şi din zone cumar fi Scandinavia. Nu ni se impunea (ca azi, denecrezut!) un “play-list”, deci o listă OBLIGATORIEde melodii, transmiteam ce vroiam, potrivit gustuluifiecăruia, aşa că nu o dată întâlnesc oameni care-şiaduc aminte cum am difuzat, în serial, albumul

conceptual “Tommy”, al formaţiei The Who, cutraducerea versurilor, sau discuri cu Spooky Tooth,Fairport Convention... De această politică aubeneficiat toţi interpreţii români importanţi, inclusivdin folk sau rock, fiindcă aşa i-am difuzat şi peMarcela Saftiuc, Mircea Florian, Phoenix, ProgresivTM şi pe mulţi alţii. Erau vremuri în care se ieşea greuîn Occident (o scrie un om căruia până în decembrie1989 i-a fost refuzată cu obstinaţie viza!), reuşind doarartiştii valoroşi, dintr-un motiv cât se poate deprozaic: statul câştiga valută, multă valută de pe urma

lor! Sigur, exista riscul să mai şirămână pe “afară” din muzicieni, cums-a şi întâmplat, dar câştigul era maiimportant. În aceste pagini acordămspaţiu unei adevărate ambasadoarepeste hotare, formaţia Star 2000,condusă de Petre Geambaşu,absolvent al Conservatoruluibucureştean (avem o imagine cu trupaîn anul 1980, la TVR). În special înGermania formaţia îşi construise oreputaţie solidă, era căutată pentruconcerte şi nu o dată (cum s-aîntâmplat cu celebrii Saragossa Band)vedete internaţionale au recunoscutsupremaţia alor noştri. Meritul luiPetre Geambaşu a stat mereu înalcătuirea unui repertoriu extrem de

variat şi adus “la zi” permanent, cât şi în colaborareacu interprete de valoare. În ordine cronologică, avemo fotografie cu Mirabela Dauer şi Olimpia Panciu de

la Köln, din 1980. La filmarea Revelionului TVR lagraniţa dintre 1981 şi 1982 (ce revelioane TV se făceaupe atunci!), Petre Geambaşu apare alături de MirabelaDauer, Stela Enache şi Olimpia Panciu. Dar solistapermanentă a formaţiei a rămas până în ziua de azi(când a adoptat titulatura de Petre Geambaşu Band)Doina Spătaru, surprinsă la München în 1986. Cevremuri, ce amintiri, ce şlagăre, ce artişti!

Octavian URSULESCU

Star 2000

Star 2000, M. Dauer, O. Panciu


Pop-rockFormaţiile noastre

VUNK a lansat clipul care îşi caută jumătatea,“Un nou univers“, care poartă şi numele concertuluipe care formaţia l-a susţinut la Sala Polivalentă,primul show din România sub forma unui evenimentmultimedia. Prima jumătate a clipului spune povesteaa două personaje venite într-o lume străină lor.Videoclipul poate fi ajutat să se întregească de toţi ceicare îl vor răspândi. Aşa cum concertul are motto-ul“E timpul să te întorci. La Tine”, aşa şi videoclipulreia ideea de întoarcere la sine. Ulterior, Vunk a lansat

şi cea de-a doua jumătate a videoclipului “Un nouunivers”. Tot în cadrul concertului au lansat şialbumul “Hituri şi Mituri”.

VOLTAJ donează toate încasările concertului“Din toata inima - Simfonic” de la Cluj-Napoca celoraflaţi în suferinţă în urma tragediei din ClubulColectiv. Voltaj susţine la Sala Polivalentă, din Cluj-Napoca, pe 3 decembrie 2015, concertulcaritabil “Din toată inima - Simfonic”. Înurma succesului înregistrat la concertulcaritabil de la Sala Palatului din Bucureşti,Voltaj s-a hotărât să reia la Cluj-Napoca ceamai mai mare producţie a unei formaţiiromâneşti - un eveniment muzical în carehiturile formaţiei vor fi cântate alături de oorchestră simfonică formată din 45 demuzicieni. Încasările concertului de laBucureşti au fost donate către copiii aflaţi îndificultate prin intermediul asociaţiilor:World Vision Romania, Salvaţi Copiii, SOSSatele Copiilor, Fundaţia Casa Hospice.Ulterior concertului, donaţiile s-au dublat datorităpartenerului concertului, Kaufland România. Toateîncasările concertului “Din toată inima - Simfonic” dela Sala Polivalentă Cluj-Napoca vor fi donate celoraflaţi în suferinţă în urma tragediei din Colectiv.

PROCONSUL a lansat single-ul şi videoclipulpiesei “Un om mai bun”. Single-ul a fost susţinut decampania #UnOmMaiBun, campanie în care au fost

implicate mai multe vedete care au folosit îndemnul“Fii şi tu un om mai bun !”. Producţia, compoziţia şiversurile piesei aparţin băieţilor de la Proconsul, iarvideoclipul a fost regizat de Dan Petcan. Personajulprincipal al videoclipului este actorul Dragoş Bucur,care joacă rolul unui invalid care, prin voinţă şiîncredere, reuşeşte să stea singur în picioare.

BERE GRATIS a lansat, alături de Mellina,single-ul “Până sus la cer”, la un an de la colaborareacu Sore pentru hitul “Noapte caldă”. Mihai şi Mellinasunt personajele principale ale proiectului video,Formaţia Bere Gratis a început anul 2015 cu un concert

“Noapte caldă“ pe 8 martie la Cinema Patria.Tot atunci a luat naştere şi prima piesă lansatăanul acesta, “Tot aşa e şi a mea”.

PIXELS. Cunoscută pentru piese precum„Silk and Silicone”, „Woods”, „Take OverControl” sau „December”, formaţia lanseazădupă aproape un an un nou single, „Night”.Piesa va fi inclusă pe noul album PIXELS,„BANG”, care va fi lansat spre sfârşitul anului.Cunoscută drept adepta genului electro-alternative-pop, o manieră „sofisticată”,PIXELS are, după aproape 10 ani, două albume:Fire Exit (2008 - Lastrada Music) şi TKOVCTRL(2012) - producţie independentă realizată încolaborare cu Control Club. iar din 2011 cântăîn formula Andreas Aron (vocal, bass), CătălinRulea (vocal, chitară, synth), Tudor Popescu

(baterie), Liviu Iancu (synth), Irina Creangă (backingvocal).

Un single intitulat “TE IUBESC”, lansat deDIRECŢIA 5 feat Alinka şi compus de MarianIonescu pe versurile lui Florin Dumitrescu.Videoclipul piesei “Te iubesc” este regizat de Alex

Ceauşu şi a fost filmat pe parcursul unei singure zile.Single-ul “Te iubesc” este şi titlul concertului susţinutde formaţia Direcţia 5 la Sala Palatului în toamnaacestui an.

OVIDIU IONCU – KEMPES a lansat, prinintermediul Universal Music România, „Regăsire”,primul său album sub numele Kempes, printr-un

Am


Pop-rockconcert în faţa a aproape 2000 de oameni prezenţi înBerăria H din Bucureşti. Albumul conţine, pe lângăpiese clasice de heavy metal, şi o melodie acusticăînregistrată împreună cu cvartetul Blade Strings.Muzica a fost compusă de Ovidiu Ioncu împreună cuchitariştii formaţiei, Alin Moise şi Alin Petruţ, în timpce versurile sunt semnate de Ştefan Dandu, DinuOlăraşu şi Florin Chilian.

Albumul “Reinforced” al formaţieiSCREAMING HEADS a fost lansat în format digital.Este al patrulea album din cariera formaţiei şi a fostînregistrat în studiourile Magnetotrans (România) şiDadiuStudio (Spania), producător fiind chitaristulFlavius Suciu. Screaming Heads s-a înfiinţat în 1994 laReşiţa şi a fost prima formaţie din România care a

îmbinat genul muzical Metal cu elemente de Hip-Hopşi Punk. Stilul lor a fost catalogat de către presa despecialitate drept Rap Metal, Hardcore, Crossover sauNu Metal. Componenţa: Alecu Lörincz (voce), FlaviusSuciu (chitară, voce), Toni Dijmărescu (chitară),Lucian Adam (bass), Cătălin Gavrilă (baterie).

AEON BLANK lansează albumul „DarkWaters” în format CD, careconţine 12 piese şi a fost mixatde Adam Whittaker, cel carede-a lungul timpului a lucrat cunume ca Amy Winehouse,Mark Ronson, Lilly Allen,Starsailor, precum şi cu formaţiiromâneşti ca Grimus sau OCS.

După o pauză de aproapeun an de zile, GRIMUS revinecu o piesă şi un videoclipnou, Ultima oară, a doua piesăîn limba română, după “Priveşte-mă”. Melodia este şiprima încercare a bateristului formaţiei, TamasAdorjani, în domeniul producţiei muzicala. Trupa adorit să experimenteze un sound mai electro pentrunoile creaţii. Videoclipul pentru “Ultima oară” a fostrealizat de colaboratorul clujenilor, SebastianCâmpean, cel care a semnat regia şi pentru The Hell

I’m in. Ultima oara este o primă incursiune înurmătoarea călătorie artistică semnată Grimus, noulEP ce se va lansa în primăvara lui 2016, fiind, totodată,şi primul material 100% în limba română al formaţieioriginare din Cluj.

La Londra, cei de la BYRON au prezentat înavanpremieră al şaselea disc de studio „EternalReturn”, cu ocazia concertului susţinut în cadrulfEAST Fest 2015. Discul a fost înregistrat în HighResolution Sound la Windmill Lane RecordingStudios. Masterul a fost realizat la studioul AbbeyRoad din Londra de către Frank Arkwright. Este unalbum-concept cu 12 piese compuse pe parcursul unuian, fiecare dintre ele corespunzând câte unei luni dincalendar (începând cu martie şi terminând cufebruarie). Din punct de vedere muzical, byron revinla un sound art rock, păşind pe graniţa dintre rock-ulalternativ şi cel progresiv – precum în primul single„Marea” (varianta în română a piesei „The Sea” de pealbum). byron: Dan Byron – voce, chitară, flaut.6fingers – clape, chitară, voce, Laszlo Demeter – bassDan Georgescu – baterie.

The AMSTERDAMS lansează un nou single,“The Great Fire”, al cărui producător este Bazooka,primul single de pe noul album al formaţiei, careurmează să fie lansat la începutul anului viitor. TheAmsterdams s-a înfiinţat în 2005, cântă un mix eclecticde indie, rock şi pop şi au susţinut concerte în MareaBritanie, Franţa, Spania, Italia şi Ungaria, cântând îndeschidere pentru Th Cranberries, Wolf Parade şiHandsome Furs. The Amsterdams: Andrei Haţegan(voce, chitară), Andrei Ungureanu (chitară), AugustinNicolae (bass, backing vocals), Ovidiu Bejan (chitară,synth, backing vocals), Chris Olsman (baterie).

Veteranii punk de la Z.O.B. au lansat albumul„Deviant” printr-un concert în Clubul Fabrica dinBucureşti. Noul disc, ce conţine 12 melodii, marcheazăînceputul colaborării cu Universal Music România.

De asemenea, a fost lansat al doilea videoclip de peacest album, pentru melodia „Piesa de radio”.‘Deviant’ a fost înregistrat şi mixat la Sysound Studiode Mihai Pop, masterizat la Mastervargas NY deCristian Varga, în timp ce cover artwork-ul a fostrealizat de Călin Răduţă.

Gabi MATEI

RecenzieFSU

(Florin-Silviu Ursulescuintervievat de Doru Ionescu)

Mica dar dinamica editurăbucureşteană cu titulaturăedificatoare, „Casa de pariuriliterare”, a inaugurat o serie devolume de mic format (A5)dedicată interviurilor cupersonalităţi din domeniul pop-rock-jazz, reunite sub titulatura„Colecţia Muzicală”. Cărţileautohtone despre această zonămuzicală erau rare acum câţiva ani,acum avem un raft întreg, dintrecare nu lipsesc volume deinterviuri. Sub atenta supravegherea editorului Un Cristian, ziaristulmedia (radio, tv) şi autorul decompendii Doru Ionescu l-aintervievat pe binecunoscutulanimator al vieţii noastre muzicaledin ultimele decenii, botezat delumea artistică drept FSU: 50 de anide presă scrisă, 45 de ani deemisiuni radio.

Este o carte deamintiri, nu literară.Realizată printr-uninterviu, aşa căexprimarea nu esteşlefuită, ci colocvială.tonul a rămas cel al uneidiscuţii. Aşa că oameniide condei nu trebuie săse „impacienteze”,

Trebuie spus cănu este povestea vieţiisale, nu e oautobiografie, deşi seamintesc câteva lucruride familie şi liceu, estedoar povesteatraiectoriei ziaristice.Cea pentru care îl ştielumea, o poveste dinpăcate scurtată şicomprimată, volumulnu este mare, dar de aici,am înţeles, va urmaediţia a doua şi apoi altevolume - un volum maiamplu de amintiri cudetalii interesante şi cu

fragmente din diverse lucrări ale sale despre discoteci,disc jockey, muzicieni necunoscuţi, despre emisiuniradio, despre adolescenţii anilor ’60 – ’70.

De pildă, n-a avut timp, probabil, să dezvoltedescrierea concertelor prezentate sau a festivalurilorfolk-rock, nu s-a oprit asupra unei epoci speciale dinviaţa sa şi a bucureştenilor maturi – perioada hippy.Din acea perioadă datează fotografia de pe copertă,realizată de un mare fotograf al perioadei – FlorinAlexandrescu, plecat dintre noi,

Oricum, amintirile şi amănuntele ineditedespre cluburile de acum 50 de ani, viaţa înRadiodifuziune şi realizarea emisiunilor, procurareade reviste străine şi discuri (nu lipsită de pericole înperioada ceauşistă) şi multe altele ilustrează o epocăpe care tinerii nu o cunosc deloc, fiind rânduri care separcurg cu mare interes.

Ce face protagonistul volumului la oraactuală? Iată ce scrie: „Uite că eu nu mă potolesc şicând mă mai duc la concertele noilor formaţii de rockalternativ, prin cluburi sau alte săli, mă bucur şi măluminez sufleteşte, crezând o clipă că sunt unspectator ca toţi ceilalţi. Dar când mă uit în jur, văd căsunt cel mai în vârstă de pe teren..... Oricum, aceastăcarte îmi dă un imbold: poate mă pun pe scris...”

Noi sperăm să aibă forţa să-şi urmezeimboldul...

Cartea se găseşte în librăriile bucureştene, înreţeaua Humanitas sau pe www.cdpl.ro

M. ANTON

A C T U A L I T A T E AMU Z I C A L Ă

Redactor şef:George BALINT

Redactori:Mihai COSMA, Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANUSecretar de redacţie: Costin ASLAM

Colegiu redacţional: Mariana POPESCU, Mihaela Silvia ROŞCA,

Vasilica STOICIU�FRUNZĂ, Petre Marcel VÂRLAN

Semnează în acest număr:Anca Ioana ANDRIESCU, Irinel ANGHEL, Dumitru AVAKIAN,

Loredana BALTAZAR, Dan BUCIU, Mihai-Alexandru CANCIOVICI,Diana CÂMPEAN, Grigore CONSTANTINESCU, Venturia

DIMOFTACHE, Oana GEORGESCU, Ozana KALMUSKI-ZAREA, Antonia LITA, Carmen MANEA,Benedicta PAVEL, Mihaela Silvia ROŞCA, Diana ROTARU,

Doina ROTARU, Constantin SECARĂ, Vasilica STOICIU-FRUNZĂ,Gheorghiţă STROE-VLAD, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU, Lena VIERU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1, 010071,România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - INTERSIGMA-ERICOM SRL

TEL: 021-242.30.32 ISSN: 1220-742x

Revistă lunară de informare, opinie şi dezbatere editată de UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

şi finanţată cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

serie nouã actualitatea 11noiembrie 2015 … · de a găsi subiecte de anvergură, de mare interes...

Documents