Lansare la Centrul Internaþionalde Culturã ºi Arte„George Apostu“ din Bacãu

O carte spectacolla „Spectacolul cãrþii“

pagina 2

Cronica literarã de Adrian Jicu

Daniela Zeca – istoria

romanþatã a unei cãrþipagina 3

Nr. 3(487)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Prozã de Ioan Radu Vãcãrescu

Bibliotecarul

pagina 10

Escrocherie ministerialã, ipocrizie arogantãºi brigandism pseudointelectual

(observaþii asupra aºa-zisei probe de competenþe lingvisticela românã, bacalaureat 2010)

pagina 13

Violeta SAVU

Viaþa începe

în timpuri

romantice

pagina 5

• Anul 47 (serie nouã) • martie 2010 • 3,50 lei •

• Ilie Boca

Vineri, 5 martie 2010, laCentrul Internaþional deCulturã ºi Arte „GeorgeApostu“ din Bacãu, a avutloc, în cadrul manifestãrii„Spectacolul cãrþii“, lansareavolumului Omar Khayyãm ºi„complexele“ mitului euro-pean, semnatã Gheorghe

Iorga. În prezenþa unui publicnumeros, au vorbit despreaceastã carte criticul literarConstantin Cãlin, profesoruluniversitar Vasile Spiridon, dela Universitatea „VasileAlecsandri“ din Bacãu, ºi pro-fesorul universitar ConstantinDram, directorul Editurii „Uni-versitas XXI“ Iaºi, unde a fosttipãrit volumul.

Primul dintre ei, ConstantinCãlin, a evidenþiat valoareacãrþii, atrãgând atenþia asupraimportanþei momentului atâtpentru lumea intelectualã aBacãului, destul de subþire dealtminteri, cât ºi la nivelnaþional, unde sunt puþini per-sanologi ºi puþini adevãraþicunoscãtori ai operei lui OmarKhayyãm. Remarcând cal-itãþile incontestabile alelucrãrii, istoricul literar (cunos-cut prin intransigenþa jude-cãþilor sale de valoare) a pro-pus recomandarea cãrþii pen-tru un premiu al AcademieiRomâne, ceea ce vorbeºtede la sine pentru felul în careapreciazã aceastã apariþie. Încontinuare, criticul VasileSpiridon a punctat contribuþi-ile importante pe care leaduce cartea în domeniulstudiului vieþii ºi operei scri-

itorului oriental, punctânddificultãþile care au stat încalea autorului. ConstantinDram, postfaþatorul volumu-lui, a sintetizat astfel calitãþilecãrþii: „…o apariþie întru totulremarcabilã, nu doar prin fap-tul cã aduce o contribuþie cutotul singularã în domeniulcunoaºterii culturii orientale,ci ºi prin faptul cã astfel se

realizeazã o primã cercetaremonograficã de amploare degen…“ În final, GheorgheIorga a vorbit despre ava-tarurile acestei cãrþi, mulþu-mind celor care au contribuitla apariþia ei. Ca de obicei,amfitrionul manifestãrii a fostactorul Geo Popa, directorulcentrului.

Adrian JICU

Existã o categorie de cãrþi despre care se crede cã suntuºor de realizat: cele strict informative, rezultate din cola-þionarea de documente, fotografii, eventual scurte comen-tarii. Aºa pare a fi ºi seria „Relaþii bilaterale“, coordonatã deprof. univ. dr. Dumitru Preda, sub egida Comisiei Naþionalepentru Publicarea Documentelor Diplomatice din cadrulMinisterului Afacerilor Externe al României. Din 1999, cânda fost iniþiatã, au fost publicate – în condiþii grafice foartebune – mai multe volume, dedicate relaþiilor diplomaticedintre România ºi Israel (1948-1969), Vatican (1920-1950),Polonia (1918-1939), R.F. Germania (1966-1967), urmândsã aparã volume similare pentru relaþiile cu S.U.A. (1912-1918) ºi Turcia (1923-1938). Ultimul volum, consacratînceputului relaþiilor diplomatice cu R.F.G., a fost desemnatca fiind una dintre cele mai valoroase cãrþi de istorieapãrute în 2009 ºi, în consecinþã, coordonatorului ºi auto-rilor li s-a acordat Premiul „Grigore Gafencu“ al FundaþieiCulturale „Magazin istoric“.

Structura volumelor este în general aceeaºi: dupã uncuvânt-înainte, o introducere ºi o notã asupra ediþiei, „Listadocumentelor“ ne informeazã cu privire la conþinutul pro-priu-zis al cãrþii, urmatã de documente diverse: rapoarte,telegrame, comunicate, note de convorbire, scrisori,decrete, convenþii, jurnale, memorii, circulare etc. Fiecaredintre volumele citate, de referinþã, este o faþã istoricã innuce a României ultimelor douã secole.

Ioan DÃNILÃPeisajul nostru muzical

este cu certitudine foartedivers. ªi e normal sã fie aºa.Mai greu este sã fii în situaþiade a discerne ºi a cerne. Capeste tot, impostorii au apãrutca ciupercile dupã ploaie.Oameni care se imagineazãîn vârful unor piramide denisip, care se tem de iminen-ta prãbuºire a Universului pecare-l confundã cu propriapersoanã…

Trufia nu face bine în artã,tupeul e uºor de detectat,formele fãrã fond sunt la put-ere ºi originalitatea a devenitmod de fiinþare, de parcãcineva ar trebui sã inventemereu cele preabine ºtiute.Þâncii nu mai vor sã fie struniþi de dascãli,puberii se cred genii, cei atinºi de sclerozãnu se mai dau duºi, nesuportând a nu mai fiîn centrul atenþiei, cei care au ceva de spussunt ridiculizaþi sau marginalizaþi, maeºtriisunt ignoraþi.

La începutul lunii, Emanuel Elenescu ar fiîmplinit 99 de ani. Nãscut în 8 martie 1911 laPiatra-Neamþ, a studiat cu GeorgeGeorgescu, Antonin Ciolan ºi Ion Vasilescula Conservatorul din Iaºi. Se perfecþioneazãîn arta dirijoralã cu Theodor Rogalski ºiWilhelm Mengelberg. Cântã la fagot înOrchestra Radio ºi predã la Conservatorulieºean. Dirijor al Orchestrei Simfonice aRadioteleviziunii, Elenescu a condus fãrã

întrerupere aceastã orchestrãtimp de 55 de ani, în diverserepertorii de muzicã univer-salã ºi româneascã, real-izând sute de prime audiþii.

Compoziþiile lui EmanuelElenescu dezvãluie profun-zimea spiritului, expresia sen-sibilitãþii autorului. PrimeºteMenþiunea I în 1937 cuVariaþiunile simfonice pe otemã româneascã ºi PremiulIII de compoziþie „GeorgeEnescu“ un an mai târziu cuRapsodia Românã pentruvioarã ºi orchestrã.

Fost elev la ColegiulFerdinand, cetãþean deonoare al Bacãului , a dirijatîn oraºul nostru peste 40 de

concerte.Un maestru, seniorul baghetei, a fost,

înainte de orice un om normal, conºtient devaloarea sa, cãruia gloria nu i-a înceþoºatgândul. Un model pentru mai multe gene-raþii. Sã fie oare un model uitat?

A convieþuit cu muzica peste 80 de ani,într-o viaþã plinã de farmec ºi deloc lipsitã dereliefuri.

Emanuel este nume biblic ce înseamnã întraducere „Dumnezeu este cu noi“. Graþiadivinã l-a înzestrat cu talent ºi nobleþe. Nuarborele genealogic ni-l recomandã ca aris-tocrat, ci þinuta, demnitatea, verticalitatea, înultimã instanþã, întreaga sa viaþã.

Ozana KALMUSKI ZAREA

martie 20102

ateneu

Un muzician aristocrat

Româniaºi relaþiile ei diplomatice

O carte spectacolla „Spectacolul cãrþii“

• Gheorghe Iorga (dreapta) ºi criticii sãi (de la stânga la dreapta)Constantin Cãlin, Constantin Dram ºi Vasile Spiridon

foto: Anca Mihãilã

cronica literarã

martie 2010 3

La pomul lãudat…Primit cu elogii, recenzat ºi comentat

superlativ, inclus în obiºnuitele topuride sfârºit de an ºi propus spreecranizare ori premiere, recentul romanal Danielei Zeca, Istoria romanþatã aunui safari (Iaºi, POLIROM, 2009), armerita discutat la rece, fãrã înflãcãrãripartinice, care, în realitate, nu-i facbine. Din corul lãudãtorilor se remarcãAlex. ªtefãnescu, care prevede un viitorstrãlucit cãrþii, bazându-se pe închipuiteasemãnãri: „Romanul poate fi conside-rat o replicã femininã ºi postmodernã alui Maitreyi ºi este foarte probabil cã vadeveni, pentru multã vreme, asemenearomanului lui Mircea Eliade, un best-seller.“

Sã revenim la lucruri serioase. S-aapãsat atât de mult asupra exotismuluiîncât Istoria romanþatã a unui safaririscã sã treacã drept o simplã carte desucces, ca multe altele. Ceea ce esteneadevãrat, întrucât substanþa romanu-lui e de gãsit în zonele de profunzimeale textului, cele care depãºescaparentele contururi exotice. Plasareaîntâmplãrilor într-o Tunisie contempo-ranã, numele unor localitãþi ºi onomas-tica sunt, în definitiv, pretexte pentru adezvolta o problematicã de profunzime,aceea a feminitãþii, înfãþiºatã într-undecor atipic. Avantajul este evident:relaþia identitate-alteritate capãtã pros-peþimea unei pete de culoare, povesteaunei europence în lumea arabã faci-litând investigarea multiplã, din per-spectiva unei alte civilizaþii ºi menta-litãþi. Tocmai acesta este ºi rolulinserãrii unor aºa-zise mailuri ale uneicolege din Europa, cu ajutorul cãroraeste potenþatã tocmai prãpastia dintredouã lumi. Aceste mesaje venite parcãdintr-un neant, dintr-o societate super-civilizatã, supertehnologizatã ºi super-rutinatã sporesc, printr-un efect invers,de oglindire, misterul lumii orientale ºifascinaþia experienþei pe care o trãieºteDarriele, protagonista cãrþii. În definitiv,cele douã scriituri (una a naratorului,alta împrumutatã din mesajele online)pot fi percepute ca voci interioare alepersonajului, iar apelurile repetate alecolegei de birou din multinaþionala deunde a plecat eroina, ca o chemare alumii occidentale.

În cãutareafeminitãþii(pierdute?)

Dincolo de întâmplãrile exterioare,romanul este o metaforã a prãbuºirii însine, a cãutãrii feminitãþii ºi a identitãþii.Iar înfruntarea se poartã, de fapt, întreOccidentalia ºi Orientalia, între confor-tul civilizaþiei ºi sãlbãticia pustiului.Perioada magrebianã (incluzând aiciperegrinãrile în diversele zone înveci-nate Magrebului) echivaleazã cu ocãlãtorie interioarã, cu aspiraþia regã-sirii de sine. E o cãutare febrilã, sacrifi-cialã, pe care Darriele o simte cu toatãfiinþa sa. Scena drumului la Douiret,prin pustiul nemilos, înfruntând furtunadeºertului, echivaleazã cu înfruntareapropriilor angoase, cu o încercare deautocunoaºtere. Punctul culminant îlreprezintã fuga din calea furtunii, într-undecor fantast, cu încãrcãturã simbolicã:„Nisipul vibra, îþi lua ochii ca sticlapisatã. Zãri chica lui Ronaldiho încâlcitãsub lunã ºi corpul învelit în burnous albãrbatului ce era al doilea în ºir. Vãzucutele dunelor ºifonându-se ca mãtaseaºi falduri de aur ºi de polen stându-leînainte. El Sultan nu era nimic, aici eravraja ºi capãtul lumii.“ (p.174)Continuarea lãmureºte sensurile rãtã-cirii prin deºert: „Darrielle îºi scoase din

cârpe un bulgãr de jad pe care mereu îlduce cu ea ºi inima i se încãlzi. Auzicuvintele lui Zaouf, în arabã, care oîndemnau: «sã nu pleci!» ºi-ale mameiei, care mai trãia ºi-i spunea fãrã vorbe:«sã vii acasã!». (pp.175-176) Iar finalulscenei echivaleazã cu un nou început,cu o re-naºtere, dupã experienþa alter-itãþii Totul, evident, în chip simbolic:„«Uite plopul alb!», îi spuse Sabircãlãrind lângã ea dromaderul cel mai învârstã. Animalul fornãi cu putere ºiîngenunche pe nisip. Unchiul ei prinadopþie pãrea un cãlugãr care iesedintr-o corabie de misionari pe unpãmânt nou. Îl vãzu cum descalecã, ori-entându-se cãtre plopul chelit de trãs-net, un schelet alb. O troiþã de fildeº depe marginea unui sat sub nisipuri.“ (p.176) Ideea redempþiunii, într-un cadru

aproape neverosimil, se nuanþeazãprintr-o subtilã combinare a recuziteilumii arabe ºi a simbolisticii creºtine,care se contopesc în sufletul frãmântatde neliniºti al Darriellei.

Questa identitãþii este, de altfel, pre-cizatã explicit într-unul din dialogurilecu Sousse Anne, un fel de mistagog,care îi lãmureºte Darriellei mistereleacestei aventuri spirituale: „«Nu mãbramburi, pe asta de unde ai mai scos-o?M-am dus singurã, ca ºi tine…» «Nu,eu am fost cu Abrah!...» «Ei, aº! Abrahe o închipuire ca toþi bãrbaþii…Darrielle, ce vrei tu, nu-þi aduci amintecând m-ai întrebat, mai demult, ce îmiplace aici, ce mã þine legatã ºi eu þi-amrãspuns: vânãtoarea! Numai tu te com-plici. Înþeleg sã fii tulburatã dupãmoartea lui Rhyme, dar eu cred cã…»Darrielle zise brusc: «Noapte bunã!», ºiîi închise.“ (p. 205)

Între visºi realitate

Dimensiunea oniricã a cãrþii esteizbitoare. Pe aeroportul care o vaaduce înapoi, Darrielle are un vis pre-monitoriu care închide semnificaþiileacestei experienþe africane: „Revãzuaievea frunzele albite de secetã ºi peMehria pãºind printre dune ca un eschi-mos prin zãpadã. (…) Dogoarearãmânea vie pânã târziu. Luna smãlþuiapietrele ºi arbuºtii de ficus, somnul oameþea, dar voia sã stea treazã. Aceeafusese Africa ei, sora ei mulatrã ºi vi-tregã, încât nu ºtia pe cine iubise defini-tiv: pe Mehria sau pustiul deºertului, pedoica amantului sau luntrea cu celedouã sirene a lui Sta Ali, înfruntândmarea la Kerkennah. (…) Încãlzea însine otrava acelei îmbrãþiºãri, gustul de

lemn crud al gingiilor, refuzând sãcreadã cã se sfârºise. Dar nu se maitemea ca la început. Mãcar atâtînvãþase de la Sousse Anne: sã sesimtã întãritã pentru tot ceea ce aveasã urmeze, ca o cruciatã a vânturilor, cao femeie care vânase.“ (pp. 240-241).

Un vis viseazã ºi Karima (de care seîndrãgosteºte chiar medicul, care o vacere de soþie), în momentul în caresuferã o operaþie de himenoplastie: „Laclinicã, în rezerva de trei sute de dinari,Karima avu un vis de mireasã. Cât stãtupe spate, o orã, cu picioarele vlãguiteîntinse pe pat ºi cu o pieliþã nouã lagura peºterii, visã un bãrbat careapãruse acasã la maicã-sa.“ (p. 225)Mirajul lumii musulmane se dovedeºteadesea un miraj, un luciu care ia ochii,dar care ascunde mizeriile umanitãþii deoriunde. Dincolo de iluzii, realitatea etristã. Decãderea acestei lumi odeplânge, de altfel, bãtrâna doicãZaouf: „… pe locul prãvãlioarelor cufirma Jadis, pline de nasturi de baga ºide nimicuri, fãceau hoteluri. (…) LuiZaouf începurã sã-i curgã lacrimi. Dupãasta, Mehria a povestit cã doica nu maiplânsese de cincizeci de ani.“ (p. 70)

Poemasingurãtãþii

Istoria romanþatã a unui safari nueste un roman exotic propriu-zis, ci unroman poematic, de atmosferã, despremirajul Africii musulmane. Dincolo detitlul cu rezonanþe comerciale, rãmâneo poemã a cãutãrii, axatã pe metaforavânãtorii, care trimite la epoca matri-arhatului ºi la ritualuri preistorice.Imaginea lui Mehria, care plângemoartea Rhymei, cea pe care o lãsaseînsãrcinatã, provoacã Darriellei oasociere cu lumea animalã, dominatãde instinctualitate: „Se gândi la Mehria,ascuns printre smârcuri ºi lingându-ºirãnile ca un animal. Ea nu-ºi gãsealocul nicãieri între toate astea. Ea fus-ese singurã totdeauna, într-un fel decoridã a vântului, dar acum piesa sejucase. Întâlnise Africa ºi deºertul, mis-terul Islamului, dar fãrã ambiþia cã le ºipricepuse. Altceva era cu SousseAnne, cu Rhyme, cu femei din Magreb,care îºi fãceau cuib ca pãsãrile.“ (p.205) Cartea devine, din aceastã per-spectivã, o frumoasã poemã a sin-gurãtãþii. Rãtãcitoarea Darrielle e oipostazã a feminitãþii trãind posibilitatearegresiunii în timp, prin contactul cu altãcivilizaþie.

Tapiseriaunei lumi

La finalul lecturii, din prezentareaacestei lumi ºi povestea de dragoste aDarriellei rãmâne imaginea tapiserieistranii la care lucreazã Sousse Anne,un adevãrat puzzle, în care fiecarepiesã echivaleazã cu o bucatã identi-tarã. Odatã jocul completat, odatãexperienþa epuizatã, protagonista sepoate întoarce în lumea ei. Iar cititoruluiîi rãmâne parfumul unei poveºti deªeherezadã. Un farmec poetic miste-rios, care învãluie o splendidã cãutare asinelui.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Daniela Zeca – istoria romanþatãa unei cãrþi

• Dumitru Macovei

Vorbind despre creativitate in gândireacriticã, Anthony Weston susþinea cã existã oanumitã suficienþã,cã stã în natura umanã(mai ales când intervine competiþia) sã teopreºti dupã o mare împlinire, ca ºi cum aitrecut un examen ºi ai nevoie de o relaxare,dar – din punctul sãu de vedere – încã mai fa-cem primii paºi, abia învãþãm sã gândimdiferit.

Cu certitudine, observaþia este aplicabilãtuturor registrelor culturale, fãrã sã includem-desigur-unele probleme de fond.

ªi pentru cã proza contemporanã româ-neascã îºi disputã încã graniþele deveniriiprin creativitate, sau poate pentru cã înre-gistreazã urcuºuri ºi coborâºuri greu deanticipat, este nevoie în permanenþã sã-iidentificãm tendinþele, indiferent de poliiestetici sau de contextul genetic ºi genericprin care s-a ivit în spaþiul scris.

Dupã cum preciza Vasile Morar la una din-tre conferinþele de esteticã, este uºor sã iden-tifici valoarea acolo unde drumul e bãtut dealþii, sau unde mai multe „voci se ridicã pen-tru a susþine un autor, o operã de notorietate.Dificultatea ºi marea probã o au de dat aceiacare riscã sã identifice – fie ºi doar prinraportare la categoriile estetice-valoarea, încreaþiile mai puþin aplaudate la rampã.

Fireºte, ca un modest punct de vedere,consider cã marele neajuns al criticii literareactuale îl constituie aceastã îndelungã tato-nare, aceastã intenþionatã evitare a unorautori, pe care destinul, sau chiar scrisul lor,i-a scos din lumina rampei, ca sã mã exprimmai metaforic.

A nu se înþelege cã îl consider pe DumitruIgnat, cel despre a cãrui creaþie epicã voidezbate în aceste rânduri, un defavorizat. Celpuþin nu în totalitate. Îmi rezerv opinia, con-form cãreia timpul (marele timp) va decide ºiva decanta cu adevãrat valorile, mai alescând ºi dacã umanitatea se va întoarce larealele criterii de evaluare... Vremurile suntîncã tulburi, din pãcate...

Dacã prin volumul „Un bãrbat dinNazaret“, Dumitru Ignat ºi-a propus cu ade-vãrat sã transmitã un mesaj contempo-raneitãþii, acesta este – cu siguranþã - unul ceimplica o reevaluare a mitului, o întoarcerespre „Biblie“, o aducere în prim plan a unorfapte mãrunte de viaþã cotidianã, transpusepe pânza semioticã ancestralã... Revelaþiaare rolul unei resemantizãri a universuluicotidian prin sacru: „Iisus s-a ivit la Botoºanila poarta bisericii Adormirea Maicii Domnului,de pe Strada Veche. Era Ziua Înãlþãrii, oranouã ºi jumãtate. Cei din preajma bisericii l-au crezut venind din stradã; trecãtorilor li s-apãrut cã tocmai ieºise din curtea aºezãmân-tului. Dar aceastã ambiguitate n-a avuturmãri. Nici acelea care i-au succedat.Înfãþiºarea lui a atras însã atenþia. O femeieîntre douã vârste s-a apropiat, i-a privitpalmele, cicatricile ºi a ºoptit:

- Eºti Iisus, nu-i aºa?- Adevãr zici, i-a rãspuns, iar vocea lui a

sunat melodios, oarecum exotic, în urechilecelor din apropiere. ªi s-a îndreptat spremiezul oraºului (...)

Nedumeririle s-au fãcut murmur, murmu-rul s-a fãcut larmã. Dar Iisus ajunsese de-acum în Grãdina Publicã, la locul definit debustul de bronz la poetului. A privit versurileincizate în piatra soclului.*Toate-s vechi ºinouã toate...* |*Adevãrat, adevãrat, dar aºase vede numai din Înalt, de la FereastraSusã!*(...) Oamenii se miºcau într-un sens ºi-n celãlalt.“ (cf. Dumitru Ignat, Un bãrbat dinNazaret, Ed.Dionis, Botoºani, p.9 – 11)

Poate cã seriei de istorioare ce frizeazãsuprarealismul li se poate imputa brevitatea,tot aºa cum e posibil ca unii sau alþii sã con-sidere cã e un deficit de consistenþã epicã.

Un aspect este cert, însã: Dumitru Ignatcreeazã o prozã interesantã printr-o tehnicãpostmodernistã a conturãrii absurdului, stra-niului dintr-un material aparent comun. Între-bãrile retorice, personajele-simbol, persona-jele-pretext, contextele smulse din palpabil,dintr-o materialitate „jucatã“, conferã, fãrãputinþã de tãgadã,un plus de enigmatic.Povestioarele, ca sã le numim astfel, au caprim scop problematizarea unei lumi scãpatede sub controlul transcendental, iarîntoarcerea sacrului în profan se realizeazãaproape imperceptibil, ca un soi de normali-tate bolnavã.

Autorul radiografiazã societatea, trãdândspiritul ziaristului de profesie, aducându-ºipersonajele rând pe rând la un soi de inter-viu, ceea ce îl poate deservi în ceea ce þinede stil, deoarece pãgubeºte cumva spon-taneitatea... Mecanismul epic este astfelsesizat ca artificial, plasat în formularitateaunui soi de parabolã, sau chiar la graniþaaforismului pletoric...

ªi Odiseu, ca ºi Iisus, este ipostaziat maicurând ca filosof. Smuls din parametriisacralitãþii, personajul reface sentimentul devid, de dezolare, de deziluzie din poezia„Paradis în destrãmare“ a lui L. Blaga:„Îmbrãcat ca pe lângã casã, Odiseu lucreazãla un cal de lemn, aºezat pe roþi. Îl ocoleºte,privindu-l din unghiuri diferite. Din când încând, se aºazã, dus pe gânduri. Poarta sedeschide ºi în curte intrã negustorul Filipos,zâmbitor ºi gata de taifas.

- Salut, Odiseu!- Sã fii sãnãtos, Filipos!- La ce mai cugeþi? Vreo poznã nouã?- Foarte nouã. Sau foarte veche.Odiseu se ridicã, face paºi, mai dã cu un

soi de rindea. Filipos îl urmãreºte, încercândsã-i înþeleagã planurile. (....)

ªi pãrinþii noºtri, zeii, sunt limitaþi. E ade-vãrat, marginile puterii lor sunt de necuprinspentru noi; dar ei nu sunt, pânã la capãtstãpânii destinului lor. Deasuprã-le sunt alþizei,despre ale cãror existenþã ºi putere se potînjgheba doar palide bãnuieli. (...)Pãrinþii din

Înalt ai divinilor noºtri pãrinþi miºcã exis-tenþele Olimpului pe traiectoriile fatalitãþii.(...)

- Îl ºtiu. Homer crede adevãrul întâm-plãrilor mele.

- O fi crezând. Nenorocirea e alta. Istori-seºte fãrã flacãrã. Uneori te ºi adoarme. Pecând tu, Odiseu, eºti un povestitor fãrãpereche.“ (op.cit., pp. 83-87)

Naraþiunea pare substituitã de indicaþiiregizorale. Cred cã nota de artificial survineca urmare a „împietririi“ lexicale într-un joc dereplici ce trimit prea direct, prea abrupt de lao idee la alta. Viabilitatea personajelor e sa-crificatã de dragul unei alegorii nuanþatefilosofic (ce trãdeazã, desigur, experienþa maimare în domeniul poeziei a autorului).

Între Iisus, Odiseu ºi locotenent –colonelul Vasile Pelac (din Rocada micã, op.cit., p.119) nu existã nicio diferenþã în plansimbolic, la nivelul funcþiilor sau chiar scopu-lui estetic ca atare... Ia naºtere,din neferi-cire,o datã cu parcurgerea fiecãrei „fantazii“un soi de monotonie, o senzaþie irefutabilã de„deja vu“, mai ales prin configurarea trun-chiatã a dialogului, cãruia, credem,autorul artrebui sã îi aducã un plus de vigoare ºi deconsistenþã, pentru a suplini – în parte –absenþa efectivã a naraþiunii propriu-zise.

Mult mai bine conturat este, din punctulmeu de vedere, volumul de prozã fantasticã„Mulþimi vide“, apãrut la Ed. Quadrat,Botoºani, 2008, unde Dumitru Ignat seapropie mai mult de zona expresionismului,lãsând în urmã poetizarea excesivã, aridi-tatea excesivã a frazelor (deºi, nu renunþã laea), sentimentul de frustrare creat parcãdinadins printr-o textualitate lapidarã... Dar,din nefericire, de aceastã datã pare sãlipseascã o angajare tematicã realã... Modulîn care paradoxul se „înfrãþeºte“ cu paranor-malul, aºezarea unor texte ce vizeazã lumiparalele alãturi de cele ce ilustreazã (nu fãrão mãiestrie oarecare) existenþa altor civilizaþiisau cãlãtorii intergalactice – dau impresia delipsã de coeziune semanticã.

Comicul grotesc, comicul absurd, ironia,paradoxul, straniul – categorii estetice ce arputea sã se constituie ca temelie pentru ceeace consider eu cã ºi-a propus autorul, suntminimalizate (din pãcate!) de impresia gene-ralã de haos. Ezitarea este evidentã, mai alescând tendinþa scriitorului oscileazã ba spre„talerul“ genului dramatic, ba spre cel algenului epic, într-o balanþã mereu inegalã, îndezechilibru...

Nu e vorba de lipsã de talent, de absenþaimaginaþiei..., ci de modul în care acesteasunt fructificate... O mai mare aplecareasupra cuvântului, o mai atentã elaborare afrazelor, poate chiar o infratextualitate mailucratã – ar aduce beneficiul spontaneitãþiisau mãcar acea fluenþã ce salveazã oricecreaþie literarã de „beþia de cuvinte“.

Din volumul în discuþie aº considera ca auun plus (þinând seama de observaþiile ante-rioare) textele „Fantoma regelui“(pp.48-66),„Casã,dulce casã“ (pp.85-94), „Îmbãtrâneºte,dacã poþi“ (pp.116-134) ºi „Lumea devis“(pp.146-164). Dacã ar fi sã îmi pot rezu-ma observaþiile la acestea, ar rezulta cãexistã potenþial - lucru vizibil parþial ºi în volu-mul anterior discutat - ceea ce ar putea con-stitui o motivaþie pentru încercãrile viitoare.

ªi pentru a nu lãsa loc de echivoc, voi pre-ciza cã admir creaþia poeticã a lui DumitruIgnat, mai ales volumele „Radiografia îngeru-lui“ (din 2002) ºi „Astfel“ (din 2007), tot aºacum îi apreciez munca de publicist, dar caprozator, personal, îl vãd încã în perioada de„cochetare“, de „tatonare“, pânã la momentulcând, sperãm, va da mãsura realei sale valori.

ªi, dat fiind contextul generat, fac apel înfinalul acestei cronici la o observaþie a luiLaurent Jenny, cel care în lucrarea „Rostireasingularã“ afirma: „Un discurs, mai cu seamãunul epic, trebuie sã conþinã substanþã ºimesaj. De fapt, o propoziþie figuralã nueºueazã niciodatã, ci doar, într-ânsaeºueazã subiecþi. Chiar neînþeleasã, aparentfãrã viitor, ea rãmâne, dar numai ca o rezervãformalã a limbii, ca un loc deschis subiecti-vitãþii. De oricât de departe ar veni,ea estemereu susceptibilã de a-ºi gãsi destinatarul,de a-ºi lovi circumstanþa. Iar noi interogãmdureros, în neînþelegerea figurii, tocmaiaceastã rezervã a rostirii. Ea sau noi,cinevanu soseºte la timp ºi din cauza neînþelegeriise desface lumea“ (op.cit, Ed.Univers,Bucureºti, 1999, p. 103)

O operã literarã autenticã trebuie sã aibãºi un mesaj (explicit, implicit, metaforizat,ezoteric, filosofic etc.), iar scopul este de atransmite, profund, o idee, mai multe, sis-teme de gandire ºi de imaginare... Plãcerealecturii e doar efectul.

martie 20104

comentarii

Carletta - Elena BREBU

Resemantizarea lumiisau despre proza lui Dumitru Ignat

La nicio altã specie nu întâlnim o aºa mare aservire a cor-pului faþã de funcþia reproducãtoare, scrie celebra Simone deBeauvoir în cartea sa Al doilea sex, Editura Univers,Bucureºti, 2004, douã volume, în traducerea DianeiCrupenschi ºi a Deliei Verdeº: „crizã a pubertãþii ºi amenopauzei, «blestem lunar», sarcinã lungã ºi adesea pericu-loasã, boli, accidente – iatã caracteristicile femelei umane“. ªiasta în mãsura în care, prin comparaþie, „masculul apareextrem de privilegiat“, fiindcã realitatea sexului sãu nu-i con-trariazã, în general, existenþa, manifestarea lui ca bãrbat estecontinuã, fãrã crize ºi, de obicei, fãrã accidente care sã-i punãîn pericol viaþa. Pe Simone de Beauvoir o intereseazã de ceeste femeia, în raport cu bãrbatul, Celãlalt. Altfel spus, de ceea se defineºte doar în relaþie cu bãrbatul, ca ºi cum n-ar fi ofiinþã autonomã? Mentalitatea lumii oamenilor, din preistoriepânã astãzi, a îndemnat-o pe autoare sã se întrebe, simplu, ceeste o femeie. Cartea, excepþionalã în fond, inclasificabilã cagen, este o cercetare „neliniºtitã“ ºi „rece“ în acelaºi timp, nulasã loc pentru iluzii. Ea studiazã femela, femeia ºi feminitateaîn raporturile lor cu masculul, bãrbatul ºi masculinitatea.Apãrutã în 1949, Al doilea sex a fost pusã la index de SfântulScaun, iar autoritãþile comuniste au stocat-o în fondul secret albibliotecilor, deºi celebra autoare a folosit cu simpatie ºisupleþe intelectualã materialismul dialectic ºi istoric al lui Marxºi Lenin, pe care-i citeazã cu generozitate. A fost o carte„damnatã“, cum scrie în prefaþã Delia Verdeº. Primul volumschiþeazã în linii ferme o istorie criticã a articulãrii conceptelor,din perspectivã masculinã, a femininului. Pe baza modului(masculin) de a vedea femininul ca sex ºi gen, cultura ºi civi-lizaþia umanã a conturat, pornind de la mituri, dar ºi de la ºtiinþãîn etapele ei, o imagine a femeii ºi feminitãþii ºi a postulat „ade-vãruri“ despre acestea, ajungând, în forme evident peiorative,pânã în zilele noastre. O mare parte a celor care au gânditdespre femeie ºi feminitate, forjând, au fost ºi sunt instituiþi caAutoritate. Al doilea volum ia în seamã „femeiescul“ nu camodel sau esenþã, ci drept „fond comun al oricãrei existenþe

feminine singulare“. Actualizarea, concretizarea situaþiei defapt a femeii în lume, în societate, în familie, însoþite de o infor-maþie copleºitoare din religie, mitologie, sociologie, filozofie,biologie, fiziologie, psihologie, psihanalizã etc. sunt cu atât maitulburãtoare cu cât toate sunt susþinute prin studii de caz ºi sta-tistici, excepþionale pentru luminarea ideilor. Pânã la dataapariþiei acestei cãrþi, Simone de Beauvoir absolvise facultateade filozofie, fusese profesor la Rouen, scrisese trei romane, opiesã de teatru ºi nenumãrate eseuri. Locuia într-o lume încare, în cerc mic, bãrbaþii erau nu toleranþi, ci „democraþi“, con-siderând femeile ca pe niºte egale ale lor. La nivelul culturii ºicivilizaþiei universale, semnele inegalitãþii dintre bãrbat ºifemeie erau ºi sunt deja susþinute de tradiþie. Celebra doamnãdeclara cã nu avusese niciodatã un sentiment de inferioritateîn raport cu bãrbaþii, pânã când, stimulatã de cel mai apropiatbãrbat din viaþa ei, Jean-Paul Satre, a înþeles cã n-a fost edu-catã la fel ca un bãiat, cã întreaga copilãrie îi fusese hrãnitã cumituri construite de bãrbaþi ºi faþã de care nu reacþionase. Areflectat asupra miturilor fãurite de bãrbaþi „prin intermediulcosmologiilor, religiilor, superstiþiilor, ideologiilor, literaturilor“.A înþeles în cele din urmã cã „bãrbatul se postula ca Subiect ºiconsidera femeia ca pe un obiect, ca fiind Celãlalt.“ De aseme-nea, „complexul“ dureros al autoarei a conºtientizat ca ade-vãratã ºi formularea lui Kierkegaard: „ªi totuºi, cea mai marenenorocire pentru o femeie este sã nu înþeleagã cã estefemeie“. La aceastã idee se asocia ºi aceea a apropiatului ei,Sartre, care afirma cã femeile, din pricina lor de cele mai multeori, sunt „Pe jumãtate victime, pe jumãtate complice, ca toatãlumea.“ În mare parte, locul femeii în societate este fixat demituri, de religie, de postulatele unor Autoritãþi pe careautoarea le citezã „rece“ ºi care au creat o istorie a oamenilorîn care femeia este „al doilea sex“, un obiect aºadar, este

Bãrbatul e subiectul, absolutul;

martie 2010 5

comentarii

Construind un roman „semipoliþist“,Ioana Pârvulescu îºi plaseazã recentacarte Viaþa începe vineri (Bucureºti,Editura „Humanitas“, 2009), într-undecor cu parfum retro, desprins din „labelle époque“. Acþiunea se petrece între19 ºi 31 decembrie 1897, fiind descrise,în capitole captivante, fiecare din celedouãsprezece zile dinaintea Anului Nou.

Cartea a fãcut deja vâlvã ºi importanþioameni de litere care au vorbit despre eaau insistat asupra faptului cã intrigapoliþistã este doar un pretext. Protago-nistul este nici mai mult nici mai puþindecât Timpul, care dominã personajeleprin preocuparea lor asupra posibilitãþiide dilatare temporalã. Întregul roman seroteºte în jurul unor filozofii despre rela-tivitatea timpului ºi spaþiului, personajeleaspirând la cunoaºterea viitorului ºiavând încredere în capacitatea omeniriide a putea cândva depãºi limitele fizice:„Înainte de 1900 omul credea cãDumnezeu îl vrea nemuritor, în sensulcel mai concret al cuvântului. Nimic nupãrea imposibil ºi nici nu era. Toate uto-piile erau permise. Iar jocul cu timpul afost întotdeauna cea mai frumoasã dintreele. În rest, oamenii semãnau destul debine ºi în toate privinþele cu cei care i-auprecedat ºi cu cei care i-au urmat. Cucâþiva ani înainte de 1900 zilele erauîncãpãtoare ºi oamenii visau la lumeanoastrã. Visau la noi.“

Intriga poliþistã, concentratã ingeniossub formã de ºaradã, alcãtuitã din cuvin-tele victimei rostite în agonie înainte dea-ºi da duhul, „Popescu, stele, luminã,Maicã Precistã, sar sau dar“ nu-ºigãseºte dezlegarea decât la nivel rebu-sistic, în sensul cã se aflã în ce constãacea comoarã a cãrei dispariþie, dinpãcate, provoacã moartea tânãruluiRareº Ochiu-Zãnoagã. Este vorba deIcoana Maicii Domnului cu diamante de

stele pe umeri, „pierdutã“ odatã cu dãrâ-marea bisericii Sãrindar. Prin inspiraþiacelor doi poliþiºti, conu CostacheBoerescu ºi Generalul Algiu, suntdescoperite legãturile dintre personajelecare au avut tangenþã cu acest subiect,niciunul însã implicat în cunoºtinþã decauzã în afacere ci, fiecare în parte,folosit ca element de verigã de cãtre omânã criminalã. Criminalul însã nu estedezvãluit.

Din punctul meu de vedere, Viaþaîncepe vineri este un frumos roman demoravuri, deghizat în roman poliþist.Autoarea a prins în aceastã carte per-sonaje formidabile, carismatice saubonome, între care se înnoadã prieteniiadevãrate, legãturi sufleteºti indestruc-tibile. Sunt fiinþe pe care este imposibilsã nu þi le apropii ºi sã nu le îndrãgeºti.Delicata Iulia, fiica generosului doctorMargulis, este o tânãrã de 21 de ani,inteligentã ºi talentatã, cântã cu plãcerela pian acompaniatã de frãþiorul ei.Iubitoare de literaturã, ea se transpuneîn viaþa personajelor fictive, dar nunumai; profundã, este atentã la ceea cese întâmplã în jurul ei, la oameni ºifrãmântãrile lor sufleteºti (trãsãturã caredealtfel caracterizeazã întreaga familieMargulis). Nu lipseºte povestea dedragoste: de Iulia se îndrãgosteºteAlexandru Livezeanu, iar ineditul situ-aþiei vine ºi din aceea cã, pânã atunci,tânãrul era cunoscut ca un don Juan,superficial în sentimente ºi atras numaide frumuseþea fizicã, exterioarã. Odatãce o cunoaºte pe Iulia, se schimbã radi-cal, iar ceea ce îl face dominat de tan-dreþe este amãnuntul cã prima oarã avãzut-o pe Iulia dormind, fãrã a-i ºticuloarea ochilor. ªi i-a închipuit albaºtrisau cãprui, dar în realitate erau verzi.Dragostea lor va fi împlinitã ºi Iulia îirãspunde la sentimente. Mai mult decât

atât, i se dãruieºte într-un fel naiv, dar ºicu spirit de aventurã. Câteva zilemediteazã la întâmplarea minunatã, sedesfatã cu amintirea dragostei ºi seîntreabã retoric cum pot minþi unii cãeste un lucru rãu dacã ea s-a simþit atîtde bine?!

Desigur Iulia este ºi ea fascinatã (cume toatã lumea în acele zile) de apariþianeaºteptatã în viaþa Bucureºtilor a enig-maticului Dan Creþu, gãsit fãrã cuno-ºtinþã, în câmp, odatã cu tragicul perso-naj Rareº, de cãtre acelaºi vizitiu. Întrecei doi nu erau decât câþiva paºi, ceeace face sã planeze pe nedrept suspiciu-ni asupra lui Dan Creþu. Îmbrãcat ciudat,aparent lipsit de maniere, el este un ompaºnic, educat, titrat, cãci se afirmã caun bun gazetar. Fascinaþia pe care oexercitã, îºi are explicaþia în faptul cã

provine dintr-un alt timp istoric,aparþinând viitorului. El vine din timpurice se vor desfãºura peste o sutã de ani,în care tehnica avansatã la care visaubucureºtenii înainte de trecerea în seco-lul douãzeci nu confirmã iluziile despreun viitor modern cu vieþi mai bune.

Meritul cãrþii (sau meritul aceleiepoci?) este cã adunã caractere fru-moase. Alãturi de aristocraþi ºi de inte-lectuali de înaltã þinutã, întâlnim ºiadmirabili oameni simpli. Aºa este bãia-tul Nicu, inimosul comisar care, la vârstade opt ani, având în grijã o mamã cuminþile pierdute, se simte mai în largul luicu cei maturi, decât printre copiii de vârs-ta lui. Este unul dintre personajele carem-au cucerit iremediabil, isteþ, plin deviaþã, intuitiv, simpatic, ironic ºi autoiron-ic (este fermecãtor cum îºi spune luiînsuºi „matale“, mai ales în situaþiile ade-seori comice când îºi face de unul singurmoralã). În noaptea de Anul Nou, per-sonajele principale se strâng la petre-cerea oferitã de familia Livezeanu. Aicise va desfãºura un atractiv joc de soci-etate: „sã facã fiecare o previziune pen-tru viitor“. Partea frumoasã a fost cãmulþi dintre ei nu au încercat sã „pre-zicã“, ei ºi-au mãrturisit dorinþele dintrecare cea mai înduioºãtoare a fost a luiNicu; el nu s-a referit la drama personalãavând conºtiinþa marilor suflete cã sufe-rinþa proprie îºi atinge sublimul în dis-creþie, iar mãrturisirea ei publicã ocoboarã în desuet. Ce a prevãzut Nicu înacea searã? „Pe fereastra viitorului edomnu’ Dan ºi ceva mai încolo eJacques (fratele mai mic al Iuliei – n.m.),care merge la plimbare, fãrã cârjã...“

Viaþa începe vineri abia ºi-a începutviaþa. Ritmul alert al romanului, intrigauºor poliþistã te determinã sã nu laºicartea din mânã. Dar farmecul cãrþii e, înprimul rând, cel al aromelor subtile, al„atmosferei“ create, care te cheamã sãte întorci la lecturã, al acordurilor ce iesdin cutia muzicalã a lui Jacques (sur-priza Iuliei când descoperã cã ele suntdin menuetul lui Händel), al magiei careînvãluie personajele, al gândurilor fru-moase pãstrate în intimitate, al forfoteidin redacþia cotidianului „Universul“ sautihna degajatã din vorbele conuluiCostache. Autoarea intrã în mintea per-sonajelor, dezvãluindu-ne gânduri cumar fi acestea ale lui Dan Creþu: „Parcãvedeam cerul, dupã ce ani de zile nici numai ºtiusem cã existã. Parcã trãiam iar,dupã ce murisem de viu. Parcã eram subaripã. Un sentiment bun, de dragostepentru tot ce vedeam m-a strâns de gât.Inima mi-a bãtut dezordonat ºi am simþitdurerea care mã fãcuse sã mã obiºnu-iesc de mult cu gândul sfârºitului. Sepetrecuse ceva fãrã ºtirea mea. N-amînþeles ce, dar mi-au dat lacrimile“.

Apariþia ºi existenþa acestui roman deexcepþie nu poate decât sã ne bucure.Dincolo de faptul cã este foarte binescris, închegat, caracterele construiterãmânând în memoria cititorului, oferindmodele, romanul Ioanei Pârvulescu mi-aadus în inimã un sentiment al plenitu-dinii, tandreþe ºi încredere cã lumeapoate fi mai bunã. Viaþa începe vineri eun roman puternic despre care am toatãconvingerea cã va fi considerat una dinpiesele de rezistenþã ale literaturiiactuale. Iar forþa prozatoarei IoanaPârvulescu constã în talent, erudiþie,perseverenþã (s-a depus pentru acestroman o intensã muncã de docu-mentare) ºi, nu în ultimul rând, fru-museþe sufleteascã. O lecturã care înno-bileazã ºi cucereºte!

Violeta SAVU

Viaþa începeîn timpuri romantice

Celãlalt, pe când bãrbatul este „Subiectul,el e Absolutul“, este verticala absolutã dinvechime în raport cu care se definea liniaoblicã. Pitagora spune: „Existã un princi-piu bun, creator al ordinii, al luminii ºi albãrbatului, ºi un principiu rãu, creator alhaosului, al tenebrelor ºi al femeii“.Aristotel însuºi scrie cã „Femela estefemelã în virtutea unei lipse a unor calitãþi.Trebuie sã considerãm caracterul femeilorca suferind de o imperfecþiune naturalã.“Sfântul Toma considera femeia „un bãrbatratat“, o fiinþã „de ocazie“. SfântulAugustin spunea despre ea cã „este olighioanã care nici tãrie, nici statornicie nuare“. Este, ca în Genezã, ideea cã femeiaia naºtere, cum afirma Bossuet, dintr-un„os suplimentar al lui Adam“. Michelet, pri-etenul lui V. Alecsandri, definea femeiadrept o „fiinþã relativã“... Nu vom ºti niciodatã ce „amãnunte“semnificative au generat astfel de ziceri, dar putem intui cã,mãcar în parte, Simone de Beauvoir ºtie ce spune atunci cândafirmã cã „nimeni nu este mai arogant faþã de femei, mai agre-siv ºi mai dispreþiutor, decât un bãrbat nesigur, neliniºtit devirilitatea sa“. Deºi este vorba de un caz particular, psihologicel cuprinde multe milioane de bãrbaþi. Asta îmi aminteºte de oîntâmplare din evul mediu relatatã de naratorul din DoctorFaustus, capitolul al treisprezecelea. Un bãrbat, foarte îndrã-gostit de o femeie, dintr-o prea mare dorinþã, nu putea s-oposede, aºa cã a considerat-o vrãjitoare, iar Inchiziþia a ars-ope rug. Pentru cã trãim încã într-o lume a bãrbaþilor, pentruînþelegere, nici nu e nevoie sã mergem sã cãutãm prea

departe. În cultura ºi civilizaþiaromâneascã tradiþionalã, se spune cã peuliþã nu merg doi oameni, ci omul ºimuierea lui. În Hanu Ancuþei, aflãm cãaºa a fost lãsatã femeia de la Dumnezeu:„vicleanã ca apa ºi trecãtoare ca florile“.Prin eul sãu liric, Eminescu afirmã cãfemeia are „minte scurtã, poale lungi“,pornind de la mitul biblic al lui Samson ºi alDalilei. Dacã autoarea l-ar fi citit pe Cioran,(care nu exista pe-atunci pentru francezi),din Pe culmile disperãrii, l-ar fi citat cusiguranþã: „Femeia este un animal incapa-bil de culturã ºi de spirit [...] În esenþa safemeia este o fiinþã accesibilã numai la va-lorile vitale ale Erosului.“ Lui Enkidu,viitorului sãu prieten, regele Ghilgameº îitrimite în pustiu, acolo unde acesta trãia cuanimalele, „o fiicã a plãcerii“. Aceasta îislãbeºte puterile lui Enkidu, iar în luptacare urmeazã regele îl învinge. Nimeniînsã n-a observat umanizarea lui Enkiduprin femeie, socializarea lui, fiindcã, iatã,

dupã atingerea cu femeia, animalele cu care trãise pânã atun-ci fug acum de el... Dincolo de mentalitatea care ne vine printradiþiile de orice fel, Simone de Beauvoir, care e Femeie, spir-it ºi culturã, observã cã reprezentanta „sexului slab“ se com-place adesea „în rolul ei de Celãlalt“. Pentru a distruge asime-tria tradiþionalã Subiect (bãrbat) – Obiect (femeie), ºi a realizao lume simetricã (Subiect–Subiect), nu sunt de ajuns congre-sele sterile generate de feministele lumii. E nevoie, înþelegemîn subsidiar, ca femeia sã-ºi asume condiþia de Subiect aºacum, în „Banchetul“ lui Platon, marele Socrate a fost obligat deneºtiinþa lui sã asculte cu luare aminte discursul preaînþelepteiDiotima.

Dan PETRUªCÃ

femeia este celãlalt

Constantin Duºcã

Manechinde veghe

La al cincilea volum de versuri, intitulatmetaforic Manechin de veghe (Editura„Rafet“, 2008), dupã Poezia citeazã poeþii peordin de front (2000), Lacrima labirintului(2001), Poeme (2004), Sãrutul umbrei(2006), cititorul e frapat de concentrareastilisticã pe care o dovedeºte poetulvrâncean Constantin Duºcã, dar mai ales dedisponibilitãþile expresiei metaforice, de vari-abilitatea funcþiilor pe care ºi le asumãmetafora în micropoemele sale. Acestea arputea fi receptate – bunã parte dintre ele – încheia oferitã de studiile moderne privindmetafora (L. Blaga, T. Vianu, H. Wells, R.Wellek º.a.), cãci autorul se strãduieºte con-stant sã aºeze o imagine metaforicã la bazafiecãrui micropoem, iar când – uneori – nureuºeºte în plan expresiv, textul rãmânemãcar o simplã consemnare denotativã; con-templarea lumii din perspectiva eului liric, cuvagi interferenþe ale biografismului, constituieadesea pretexte pentru trãirea unor dilemece rãmân suspendate. Cãci ConstantinDuºcã e un „poet al marilor combustii, alcãutãrilor frenetice, dar ºi al gesturilorstrânse, încordate dureros…“ (MirceaDinutz). În acest registru, terenul metafizic ºidialogul sacru-profan e deja pregãtit, iar scur-timea poemelor, ce oferã adesea finaluri însuspensie, incitã la meditaþie, dar naºte ºiregrete ale insatisfacþiei cititorului maicomod. Prefaþatorul, Ioan Dumitru Denciu, îlsitueazã, inspirat, pe Constantin Duºcã, „alã-turi de strãvechiul nãscocitor de cimiliturã, devraciul descântãtor, de cântãreþul din frunzã,de olar, de… autorii de formule gen haikuetc., de miniaturiºtii medievali…“ (p. 6).

Viziunea poeticã este, adesea, animist-plasticizantã, precum în Deasupra inimii –primul text: „Domneºte luna peste plopii/ strã-jeri de drumuri/ ducând spre planetadragostei,/ deasupra inimii, Luceafãrul“.Curând, funcþia esteticã a metaforei îºi faceefectul de sensibilizare pe motivul „fugitirreparabile tempus“: „În cutia de scrisori/ audcum ronþãie/ Aºteptarea“ (Aºteptarea), iarpropensiunea auctorialã cãtre meditaþie pro-iecteazã eul poetic în perspectivã reflexiv-filozoficã, privind lumea de sus, pentru a pu-tea percepe curgerea vremii: „Am intrat în altveac/ nemaigãsindu-mi umbra,/ îmi voi vinde/dramul de gânduri/ pentru o bucatã de pâine/uitatã pe-o carte“ (Toamnã – 1). Altã datã, eulinterogativ oferã însuºi „spectacolul“ pen-dulãrii dilematice: „Trebuie sã aleg:/ s-adorm,sã dorm, sã mor…/ cum o fi mai bine?!“ (Sãaleg, sã nu…), dupã cum insolitul metaforeise afirmã în Acuarelã: „Haiduc de trup, vinul/ºi aerul jar mocnind./ Flãcãrile lor nasc/ fumºi culoare/ pentru o acuarelã/ cu tineri tolãniþi/în iarba dragostei…“ Ideea unitãþii casnice alumii se întrevede surprinzãtor într-un modestcatren în care metafora îºi îndeplineºtefuncþia radical-cognitivã: „Larvã adulmecândmãrul/ cu numele de… pãmânt./ Viseazã unzbor spre stele,/ printre îngerii pãzitori“(Metamorfozã); o evocare trist-amarã a iubiriitrecute îºi gãseºte expresia metaforicã într-un registru violent-intensiv ca în Romanþã:„Palatele iubirii noastre/ digerate de gropilede gunoi/ ale vremii…“ Cele mai generoaseîn plan semantic-expresiv par a fi contexteleîn care sunt inspirat montate metafore„reflexiv-cathartice“ sau „espresiv-estetice“:„Zilnic/ arunc nãvodul privirii/ pe ceasornic/ca sã prind timpul/ care va veni/ sã mã strã-batã“ (Pescar de timp); „Steaua aceea singu-raticã,/ strãlucitoare, de/ dincolo de conste-laþii,/ pare cã-i steaua mea.“ (Steauaaceea…). Când Þãranul e „Santinelã în inimacâmpiei/ de veghe la sentimentul/ rãscolirii

pãmântului“, cititorul porneºte pe cãrãriargheziene, iar dacã se aude Bocet de gorun„în formã de cruce“, rãzbat ecouri din Blaga;de efect intensiv-catartic e metafora dualitãþiinaturii umane ca în Poveste: „Inima mea maivânturã încã/ sânge fierbinte de iubire/ dinanii de demult./ Vor mai înflori oare/ pãcatele,fructele amare?!“ Eul poetic devine reflexiv-revelatoriu când adie un gând de „ars poeti-ca“: „Sunt stãpân pe un mirabil/ continent degânduri/ încã nedescoperit…/ De-acumînainte aºteaptã sã vinã/ navigatorii, piraþii,conchistadorii,/ întru cucerirea Cuvintelor“(Continent de gânduri); o schiþã metaforicã aeului poetic, situat marginal, dat la o parte,ignorat pare a fi ideea din poemul Manechinde veghe ce dã ºi titlul volumului.

Linia curbã, poemul final, în care imagineametaforicã de reprezentare a destinelor indi-viduale în vârtejul lumii, sugereazã o ideepoeticã de mare complexitate. Mai trebuieînsã lucrat pe text: „Dac-ai pãtruns înãuntru/sãrind peste linie curbã/ poþi deveni oricesau/ centrul cercului -/ dirijorul cailor ce se/rotesc cu cãlãreþii/ în arenã./ ªi nu te poþiîntoarce-n lume/ decât dupã milenii/ saudupã ce vei fi rãpit/ de un descoperitor detaine“.

Constantin Duºcã ne apare drept creatorulunor micropoeme adesea convingãtoare, maiales când metafora funcþioneazã pe unul dinregistrele ei preferate. Sacrul ºi profanul,componenta dramatic-existenþialã ºi antino-miile lumii oferã suporturi imaginarului sãumetaforic conturat pânã acum.

Grigore CODRESCU

Constantin Leonte

Sfânta Euharistieîn viaþa Bisericiiºi mântuirea creºtinilor

Cel dintâi volum al preotului bãcãuanConstantin Leonte are ca punct de pornireteza sa de doctorat, Sfânta Euharistie înconºtiinþa teantricã a Bisericii ºi în viaþamoralã ºi în spiritualitatea credincioºilor.Revizuitã ºi restructuratã în patru pãrþi –„Coordonatele mântuirii ºi ale Bisericii caaºezãmânt teantric al mântuirii“, „Euharistiaîn constituþia teantricã a Bisericii“, „Euharistiaîn viaþa moralã ºi spiritualitatea credin-cioºilor“ ºi „Moralitate ºi spiritualitate înLiturghia ortodoxã“ –, lucrarea s-a transfor-mat, la aproape un deceniu de la primaredactare, într-o „carte binevenitã pentruteologia româneascã ºi pentru dialogul teo-logic bilateral ºi ecumenic, în general, în careBiserica Ortodoxã Românã este angajatã“.

Beneficiind de o „expunere cursivã, logicã,axatã pe o bibliografie foarte bogatã ºi desubstanþã teologicã, ºtiinþific indicatã atât înlista de la sfârºit, cât ºi în aparatul critic“,aceastã îndrãzneaþã aprofundare teologicã aunei teme rar abordatã în literatura de spe-cialitate româneascã devine, dupã cumconchide îndrumãtorul tezei ºi prefaþatorulvolumului, preotul prof. univ. Dumitru Radu, o„carte de referinþã, ce se adreseazã atât celoravizaþi, cât ºi celor mai puþin avizaþi, darinteresaþi de sensurile duhovniceºti ale ade-vãrurilor de credinþã privind Sfânta Euharistieîn structura teantricã a Bisericii ºi în lucrareaei misionar-pastoralã, precum ºi în viaþa bine-credincioºilor creºtini ai Bisericii noastreOrtodoxe“.

Pornind de la adevãrul cã existã o relaþiede interdependenþã între dogmã, cult ºi viaþamoralã, vrednicul pãrinte deplânge crizamoral-spiritualã a lumii de azi ºi, pentru cã nudoreºte sã rãmânã doar un observator pasiv,merge la rãdãcina rãului, încercând apoi sãne cãlãuzeascã pe coordonatele mântuirii.ªi, cum trãirea omului cu Iisus Hristos se

realizeazã numai în Bisericã, cu ajutorulSfintelor Taine, primul pas pe care îl faceeste acela de a le defini ºi de a ne arãta careeste rolul acestora în viaþa Bisericii, cu atâtmai mult cu cât „Creºterea în virtute a credin-cioºilor sau progresul lor duhovnicescdepinde de deschiderea lor spre infinitateaiubirii lui Dumnezeu“.

Cel dornic sã se ridice la o comuniune totmai intensã cu Mântuitorul aflã în ce constãsemnificaþia Botezului, Mirungerii, Euharistiei,Pocãinþei, Preoþiei, Nunþii ºi Maslului, dar ºicum pot intra în lumea vieþii treimice, ºtiutfiind cã Sfânta Treime este, concomitent,Taina supremã a existenþei ºi baza mântuirii.Chiar dacã omul nu se poate desãvârºi prinpropriile puteri, având nevoie de o conlucrarepermanentã cu harul divin, el poate conºtien-tiza mai bine acum cã Taina originarã a mân-tuirii este însuºi Iisus Hristos ºi cã, la rândulei, Biserica devine Taina lucrãtoare, Cel ceS-a jertfit pentru rãscumpãrarea neamuluiomenesc fiind „prezent ºi lucrãtor prin DuhulSfânt în Bisericã unde, prin Sfintele Taine,are loc întâlnirea personalã a lui Hristos cuprimitorul harului Sfântului Duh“.

Definind epicleza, tâlcuitorul învãþãturiiSfinþilor Pãrinþi ne face sã ne pãtrundem deînþelesul eshatologic ºi parusiac alEuharistiei, de efectele sfinþitoare ale Jertfeieuharistice, de pregustarea Împarãþiei luiDumnezeu ºi sã-L înþelegem deplin pe„Hristos euharistic, centrul cosmic al celormântuiþi“. Aflând aceste învãþãturi ºi înþe-lesuri, roadele Rãscumpãrãrii au toateºansele sã aparã mai devreme sau mai târ-ziu, puterea lui Hristos prin Împãrtãºanie fiindcu adevãrat miraculoasã, mai ales pentru ceicare însoþesc aceastã recompensã dum-nezeiascã ºi cu o serie de eforturi ascetice,care au drept þintã eliberarea de pãcat. Or,cum mai menþioneazã autorul, evoluþia omu-lui cãtre Hristos „cere o spiritualitate adâncã(viaþa în comuniune cu Hristos) ºi o morali-tate ireproºabilã“.

Mizând cã ºi prin lectura volumului SfântaEuharistie în viaþa Bisericii ºi mântuireacreºtinilor (Editura „Studion“, Bacãu, 2007)vom învãþa sã devenim mai buni ºi sã punemmai des în valoare virtuþile teologice – cre-dinþa, nãdejdea, dragostea –, pãrinteleConstantin Leonte ne dã la rândul lui ofrandadragostei sale ºi a iubirii de Dumnezeu, nepune pe tavã „medicamentul care vindecãrãnile pãcatelor noastre“, îndemnându-ne sã-Liubim pe Hristos, „pentru cã numai aºa neputem împãrtãºi cu vrednicie de Trupul ºiSângele Sãu, care constituie singura mân-care ºi singura bãuturã care ne dau putereasã parcurgem acest drum al transformãriinoastre. Fãrã ele, oricât am încerca, nu vomajunge prea departe“.

Cornel GALBEN

Constantin Marafet

Rãdãcinãînºelatã

Poet, om de culturã, editorul cel mai har-nic din judeþul Buzãu, Constantin Marafet îºilanseazã, azi, al optulea volum de poezieRãdãcinã înstelatã (Editura „Mesagerul“,Chiºinãu, 2009) prin care îºi consolideazãcaracteristica de Duh, pe care i-o remarcamºi semnalam în precedentul: franciscanismulde tip mioritic, adicã adaptat la vãzduhul ºimitologia tãinuitã, încã nedezgropatã com-plet, a Râmnicului Luminat. Râmnicul Sãrat adevenit, în viziunea poetului, din simplu toposlaic ºi „vatrã“ a Focului Vieþii („desprinsavatrã: Râmnicul Sãrat“ - cf. Alean) - topossacru ºi simbol al Iazul Iluminãrii, IazulAscuns în Cer, al Fiinþei/Fiinþãrii Autentice(„mi-e sorã luna, soarele mi-e frate/ ºi

Râmnicu e basmul înecat“; „oh ºi ahlumânãresc/ Doamne, mã Râmniceresc“ – cf.Ravac). Un fel de „mã grãniceresc“, „mã facvecin, prin hotarul iniþierii, cu Lumina LuiDumnezeu“.

Adept fervent al „muzicii sferelor“ platoni-ciene“ ºi al orfismului, poezia lui C. Marafetîºi alterneazã, firesc, pe ison când de doinã,când de blestem popular, diezii ºi bemolii:

1-jalea lunarã, pricinuitã de degenerareaistorico-mundanã, „vântuitã“ („cazicuvânt/planând în vânt“), numãrând rãvãºirileîncremenite în cearã ale Solului TimpuluiIstoric, Moartea: „câte morþi trec morþii-ncearã?“ – cf. Înserare),

2-precum ºi dragostea solarã faþã deCreaþie – ºi, din Creaþia Lui Dumnezeu, setrag douã veºnicii vrednice, alternativ, decântec de mustrare ºi de adoraþie: GrãdinaParadisiacã ºi Femeia Selenar-Acvaticã,amintind de jocul iniþiatic al ºtimelor, cu muri-torii: „moartea în secundul rol/ (...) cãzândnopþii trist bemol“ – sau: „cheia sol îþi maivisezi/ cu bemoli ºi cu diezi“ – toatã cântareabaladescã fiind una închinatã, la modultrubaduresco-balcanic, depãºind pãgânismulrenascentist („iubito/rafaelito“ – cf.Cumpãna), pentru smerirea de icoanã bizan-tinã, creºtin-ortodoxã, cu reminiscenþegalileene: „pe sub pleoape arse/cadeluna/cât laguna//nu-i femeia?/ speriatã de fur-tuna/prafului din Galileea“; „cine oaprinde/floarea ca ghiocul/spovedindnorocul/mirului fierbinte//grea înmires-marea/la înfluturare“ – cf. Floare de înflutu-rare.

Femeia „speriatã de praful din Galileea“este, de fapt, Femeia Restauratã, FemeiaMarianicã, extrasã din istoria-paf-prãfuiresatanicã, pentru a pregãti lumii, în ceruri,Mântuirea Luminãtoare ºi Des-Prãfuitor-Purificatoare... Din pãcate, istoria nu-i dã voieFemeii sã transcendã definitiv decât prinPoezie... Istoria o þine prizoniera „hingherilor“ºi pãpuºarilor“: „mini Eva/hãituitã de hingheri“(...) „te-mbeþi cu-agheasma milei/la un teatrude pãpuºi“ (cf. Palimpsest).

Sugestia Poetului este cã soarta Lumiieste legatã de soarta Femeii: o lume în careEva nu poate transcende definitiv, mântuitor,în ipostaza marianicã (ba chiar deviazã, înspirit eminescian, spre Dalila... nedepãºind,prin vocala „a“ multiplicatã, durerea spre ilu-minare... – cf. aaa), este o lume ca „pan-tomimã de seisme“ spirituale (cf. Betealã). Olume care-ºi reneagã esenþele ºi-ºi cultivã,cu maximã iresponsabilitate, „betelile“aparenþelor... Adicã, recuzita MareluiIluzionist-SATANA...

Avertismentul acestui volum: cine nu sestrãduieºte pentru a primi, din transcendenþã,Revelaþia Grãdinii (figuratã prin Arborele cuRãdãcni în Stele-Cer: „rãdãcini din Frunzã“ –cf. Corolar), cine nu rãvãceºte Vinul Stelar,întru împãrtãºirea cu „Cereasca Manã“ – cinenu râvneºte sã fixeze, întru Grãdinã,Mireasma... - acela va fi condamnat sãrãmânã, fiinþial, în zona derizoriului, aterorii/obsesiei formelor/poliþienescului anti-stelar, a fluviului formelor-mulaje ºi a zaþului,ca ultimã umbrã a formei, rest fiinþial autodez-integrator, urmãrit, ca de un bocet cosmic, destarea, zãdãrnicitã de rost transcendent, aaleanului: „sclipãt/ radar/înserare/mulaje/mi-reasmã/zaþ//(...)//neguros sporeºte zaþul...(...)... alean/târât cuvânt“ – cf. Corolar.

Acest Poet este obsedat de RâmniculFiinþei. Ne semnaleazã Rãul din noi-fiinþeleIstoricizate întru Zaþ ºi Mulaje, dar ne ºi aver-tizeazã, prin cele 33 de poeme (vârstaRãstignitului...), cã, totuºi, nu am depãºit,încã, Limita de rãbdare a Mântuitorului/Limitaªansei Mântuirii...

În stele mai avem o nãdejde: cu condiþiasã ne cãutãm, acolo, rãdãcina stelarã! Pentrucã numai anistoria Rãdãcinii Stelare ne esteAutenticul Râmnic Al Fiinþei...

Adrian BOTEZ

autori ºi cãrþi

martie 20106

Ioan Pintea

Casa teslaruluiPentru apropiaþii poeziei, Ioan Pintea nu

are nevoie de o prea laborioasã prezentare.Cu siguranþã însã, ultimul sãu volum de ver-suri, Casa teslarului, Editura „CarteaRomâneascã“, 2009, se înscrie în lista obli-gatorie a cãrþilor ce trebuie parcurse.

Dacã uneori recenzentul are misiunea dea citi cãrþi imposibile, în ceea ce-l priveºte peIoan Pintea, nu am tras niciodatã vreo liniecare sã separe. Aºtept în continuare sã fiudezamãgit! Am totuºi intuiþia cã nu se vaîntâmpla prea curând, tocmai datoritã faptuluicã autorul gãseºte mai mereu o motivaþieintrinsecã de a-ºi motiva cititorul cãtre o lec-turã vie, co-participativã. Dinamismul poezieisale nu este dat nici pe departe de prezenþaverbelor – fie acestea aºezate la moduri ce arfi putut asigura predicaþia ori ba – ci maidegrabã de o prea înaintatã ºtiinþã de a alegesubstantivele cele mai potrivite, cu scopul dea crea un loc ale cãrui note comune sã vinãdin zona unei lumi mãrturisitoare a echilibru-lui.

Îmi aduc aminte cã, într-o conferinþãsusþinutã la Universitatea „Vasile Alecsandri“din Bacãu, Costion Nicolescu vorbea extremde inspirat despre menirea omului simplu înlume, angajându-l de-a lungul unui traseuiniþiatic cãtre „neratarea þintei“, prin aceastaneînþelegând altceva decât experimentareaîn imediat a ipostasului divin, o altfel deîntoarcere acasã. Ei bine, într-o lume sfâºiatãde perechi opozante, Ioan Pintea pare a ficãlãtorul care îºi ajunge þinta, care se auto-defineºte doar în proximitatea certitudinii.Ideea de casã impune, în chip simbolic, ºiideea unui model demn de urmat. Fãrã a setrãda în postura de preot paroh, autoruldemonstreazã prin aceastã construcþie lite-rarã o disponibilitate imagistico-lexicalã deinvidiat. Pe nesimþite, cititorul este adusînspre zona contemplaþiei, a meditaþiei. Nicinu ºtii dacã la începutul cãrþii a stat cuvântulori Cuvântul, altfel spus, planul scriitorului orimãrturia ºi crezul preotului. Casa teslaruluiîntruchipeazã la nesfârºit un urcuº ce neaminteºte de „treptele bãtrânilor“ din Pateric.Dupã cum sper cã am lãsat sã se înþeleagã,versurile nu se cantoneazã într-un registruarhaic ºi nici într-un imaginar bãtãtorit.Dimpotrivã, dinspre tradiþie propun omuluimodern un alt tip de existenþã, din pãcateuitat, dar acum, graþie poetului, redescoperitsub forma unui model credibil.

Atât spaþiul cât ºi timpul nu mai sunt defini-bile prin unitãþile minimale de mãsurã ci începa transcede realitatea. Linia orizontului pare anu mai impulsiona curiozitatea, verticalul des-fãcând înþelesurile ca într-un evantai.Interesant este cã întreaga construcþiemizeazã explicit ºi pe ideile despre echilibruori armonie existente în „antichitatea elenis-ticã“. Din dorinþa de a argumenta: „sã-miîmplineascã Domnul Dumnezeu/ rugãciuneaaceasta/ când voi pãtrunde pe poarta cetãþii/într-o clipitã sã-mi scoatã în faþã/ un bãrbatatletic ºi evlavios/ dacã se poate grec/ de lacare sã învãþ/ bunãtatea curãþia smerenia îngeneral toate virtuþile/ ºi mai ales înþelepciu-nea“ (rugãciune). De aici ºi pânã la trezviacea adevãratã, eul poetic ne va conduce mãr-turisindu-ºi fie temerea - prin folosirea unorsintagme precum „stihuri ocazionale“,„romanþuri originale“ -, fie prozaismul vieþii din„cãlugãriþe pe schiuri sau seducþia gravi-taþiei“, fie chiar lupta în faþa gândurilor netre-buincioase pentru iconomia edificiului.

Disponibilitatea lui Ioan Pintea de aremodela însãºi lumea cititorului este totalã!Cel din urmã nu va fi interesat nici de pro-cedeele artistice folosite, nici de alte preþiozi-tãþi literare apãrute cu voia ori (mai puþin) fãrãvoia autorului: se va redescoperi drept omcurat, evlavios (faþã cãtre faþã). Alãturi deprima voce, va fi cel ce va acompania bucu-ria supremã a regãsirii: „despre gloria prun-

cilor uciºi/ vorbeºte plânsul rahelei/ despregloria magilor/ despre gloria pãstorilor/vorbeºte Fecioara Maria/ despre gloriaPruncului nãscut/ ascultaþi Moartea ºiÎnvierea/ despre gloria îngerilor/ vorbesc eucel ce scriu!/ întru lauda lor/ auzi-mãDoamne“ (imn).

Marius MANTA

Georgiana Sârbu

Istoriile periferieiGeorgiana Sârbu îºi dã doctoratul cu o

temã nouã (ºi veche, la nivel fragmentar) în„arhipelagul“ românesc, cea a mahalalei, cutoate cã niciodatã urmatã cu arme bibli-ografice, cu referinþe critice, publicistice, etc.,pe un „cuprins“ aºa de bine susþinut prin terþultematic: 1. Oglinzile romaneºti ale mahalalei,2. Imaginea mahalalei în roman. Mãrcilemahalalei. 3. Ciclul vieþii în mahala. Eveni-mente publice. Viaþa socialã.

Volumul sãu de debut, Istoriile periferiei,cu subtitlul explicativ Mahalaua în romanulromânesc de la G. M. Zamfirescu la RaduAldulescu, (Bucureºti, „Cartea Româneascã“,2009), nu rãstoarnã, dar impune romanulmahalalei ca istorie, deja, de literaturã, dardin unghiuri multiple (cel sociologic dublându-lpe cel literar-istoric). Autoarea dispune eaînsãºi de fibrã narativã, traseul monografic alcelor trei romane (Maidanul cu dragoste,Groapa, Amantul Colivãresei), bine selectateîntru exemplificarea subiectului, are un incipitdemn de un scriitor confesiv, dar cu perspec-tivã distantã, organicã, aº spune (cum sunt ºipaginile descriptive ale mahalalei, pe viu,dinãuntrul studiului): „Locuiesc de opt ani într-un cartier periferic. ªoseaua Giurgiului, inter-secþia cu Toporaºi. La trei staþii de ieºirea dinoraº ºi la doar o aruncãturã de bãþ deFerentari. Când circulaþia se mai domoleºte,noaptea, mã delectez cu manele, cântate live(de maeºtrii ai genului sau de diletanþi) încurtea caselor din vecinãtate…“ º. a. m. d.

Nu în tuºele narative, descrieri ºi portreteaproape live, costumate ºi suculente în limbajau gesticã, chiar ºi când ar trebui sã fielivreºti, stã „noua criticã“, dacã luãm în con-siderare colecþia C. R., ci în alerteþea ºi acce-sibilitatea lucratã cu voite adâncimi/meditaþiisociale, istorice, de moravuri, îndeosebi, atraseului monografic al cãrþilor ce alcãtuiesc oaltã „mitteleuropeanã“, internã ºi balcanromâneascã a urbanismului nostru, pornindde la romanul dintâi (nu în cronologia ceascripturalã, ci vizionarã), al periferieiorãºeneºti de autofiinþare, pânã la industrialamargine înglobatã urbanistic din romaneleAldulescu.

Segmentarea capitolelor, temeinic fili-granate dupã teorii dintre cele mai diverse(de la studii de moravuri, tipologii, ierarhiimultiple la periferiile miºcãtore ale remarca-bilului Adrian Majuru, de exemplu, la multealte bizarerii, fie ºi exotic-erotice, dupãcercetãtorii aflaþi la „scarã“) e dintre reuºiteleacestui volum care dispune, prin urmare, deo bunã fundamentare de teorie ºi istorie lite-rarã, de sociologie, antropologie, fãrã sãaºeze, însã, pe faþa covorului ieroglifa saucheile documentare, ca în savanta orches-trare pe temã datã, „intimitatea“ …corpului, laSimona Sora, nici suculenþa caragialianã pemotiv de „fanþi“ la Horia Gârbea. Empatia oconduce pe autoare la o compunere cu multecapete, distribuite dupã vitalitatea cea nebu-nã a mahalalei, de aflat nu doar în cele treiopere majore, ci ºi în altele, relevant extrasepentru vreo constantã a habitatului ales. Înstudiul mahalalei literare aflãm perspecti-varea amplã, cea de criticã literarã, secon-datã atent de sociologie, etnografie, etologia,antropologia, psiho-patologie, demografie,etc., toate legate la temã cu o trãire împreunãa G. S. la obiectivitatea unui Eugen Barbusau naraþia dublã a lui Aldulescu (cel careaduce mahalaua pânã în pragul mântuirii, cu

o concreteþe distinctã în proza româneascã).Judecãþile de valoare sunt dupã formulatranºantã a diagnosticului din Istoria …manolescianã. Iatã o mostrã: „Meritul luiAldulescu este coexistenþa, pendularea întrecandoarea individului abrutizat de mizerie,capabil de nesfârºite gesturi de tandreþe, ºibrutalitatea, violenþa aceleiaºi persoane“. Defapt, dupã tipologia ºi moravurile situate laextreme, naraþiunea aldulescianã se va dove-di tot dublã, în idiomul ei bine fiºat într-uncapitol de lingvisticã, dacã nu ne-am gândi lace ar scoate o Liliana Ruxãndoiu din dia-logurile ºi naraþiunea mahalalei, care stauaºa de estet pe supra-faþa lumii din AmantulColivãresei, de pildã.

Cãrþile despre mahala sunt puse sub olupã cu vederi multiple, de la alcãtuirea locu-lui la mutaþiile lui urbanistice, de la aspectelebanale ale lumii alcãtuitoare acestui habitat,acestor mentalitãþi, la elemente de arhitec-turã, de tipologie umanã în pluralitatea ºievoluþia ei, chiar în stãrile ei ontice, fãrã a sezãri complexe de tratare. Dimpotrivã, sur-prinde acurateþea fiºãrilor de moravuri ºimãºti, de spectacol ºi rinoceritã a unor figuritipice din aria marginalului ºi undergroundu-lui. Ba studiul are, uneori, un aer de poveste,cu senzaþionalul cel scos din cãrþile omolo-gate (Groapa ºi Amantul…) sau neomologateartistic (Maidanul…) dar ilustrative la temã.Cu aceeaºi instrumentaþie documentarã ºi decritic literar, sociolog, etnolog, psiholog, º. a.,G. S. fiºeazã cu o alerteþe ºi un crescendoepic aproape tipologiile atât de pitoreºti alemahalalei, dar ºi cutumele, ciclurile mari alevieþii, de parcã ar fi „mistere“.

Dupã empatia autoarei, subiectul maha-lalei pare un pretext, dar devine un bun textîntru scenariul care este povestea mahalalei,vizatã prin romanele care sã indice un traseu,o evoluþie, un drum existenþial. Analizele deroman devin ºi analize ale marginalului intrat,ºi dupã reflexia cea romanescã, într-un circuitde identitate ºi de înglobare urbanã, în celedin urmã. Dublul efect al studiului de faþã edemn de semnalat. Prin temã ºi construcþie,volumul Istoriile periferiei vine în întâm-pinarea unui orizont de aºteptare al criticii,sociologiei, ar trebui spus interdisciplinaritãþiicelei tinere, sper.

Viorica RÃDUÞÃ

Stoian G. Bogdan

ChipurileChiar dacã pe coperta a treia scrie altce-

va, Chipurile („Cartea Româneascã“,Bucureºti, 2009) nu este un debut propriu-zis,ci una dintre cele mai puternice cãrþi depoezie din ultimii ani. Au mai fost volumeremarcabile dupã 1989, dar parcã niciunul nuavea atâta relief. El impune un fel aparte de ascrie, un adevãrat brand poetic: SGB-ul. Sau,dacã vreþi, SGB-imul. Care înseamnã pozã,virilitate, frustrare, umor rece ºi, poate sur-prinzãtor, sensibilitate. Multã sensibilitate:„m-ar împãca acum ºi-o bãtaie/ un blestem/ oînjurãturã/ un scuipat/ fiindcã îmi e atât dedor/ atât de dor/ de mama“ (Sanatoriu).

Sunt, de fapt, în aceastã carte, cel puþindoi Stoiani. Complementari. Dincolo deplatoºã, de mãºtile despre care vorbeºteClaudiu Komartin, se ascunde un timid. Într-oaltã epocã el ar fi cântat serenade sub clar delunã sau s-ar fi avântat în turniruri pentru vreodomniþã. Astãzi, însã, el se vede silit sã-ºiascundã adevãratul chip, sã pozeze: îndandy, în golan, în fante, în lichea etc., pen-tru ca sensibilitatea sã nu-i fie luatã în râs, cisã o ia el însuºi la miºto. Din acest motiv,finalul cãrþii curmã orice îndoialã: „intri/ aici te-ai blocat ºi parcã simþi leºinul apropiindu-sedin camerele goale/ cu poze arse cu pãien-jeniºuri ºi mii de ºobolani/ te ghemuieºti într-un colþ al salonului/ ºi-ai vrea sã plângi darparcã fuþi finalul“ (acasã, p. 70). Stoian G.

Bogdan nu se dezminte. Lui „nu-i place s-odea în suspine“, aºa cum mãrturiseºte înScurtã biografie“. Nici n-ar putea. Conºtientcã prin acest volum el îºi construieºte un chipdin mai multe chipuri, el refuzã sentimentalis-mul, îl ascunde pe adevãratul Bogdan, cen-zurând lirismul, ºi îl împinge pe scenã peSGB.

Poezia lui Stoian G. Bogdan nu e constru-itã „pe linia invizibilã dintre realitate ºi ficþi-une“, aºa cum crede Radu Andriescu, ci, peo altã demarcaþie, una arhicunoscutã, aceeaîntre aparenþã ºi esenþã. Ea îmbracã formede domeniul evidenþei în ºtii: „odatã am întâl-nit cea mai frumoasã femeie din lume/ (…)stãtea în apropierea catedralei Notre Damede Paris/ «cum îi stã bine unei fãpturi divine»am gândit/ ºi când am întrebat-o peromâneºte/ (pentru cã aºa o femeie nu puteafi decât româncã)/ «Ce faci?»/ mi-a rãspunssimplu, cu o voce de vatã/ «Depinde câtdai.»// ªi prostul de mine crezuse cã stãacolo/ ºi mã aºteaptã“ (p. 34) Un alt(inter)text, S-a luat lumina, exprimã ºi el, prinintermediul unei istorioare groteºti, de provin-cie, falia dintre aparenþã ºi esenþã careguverneazã întregul volum, într-o concluzieseacã: „ah realitatea are bile sub prepuþ“ (p.23).

Cât despre realitate ºi ficþiune, concepteleopereazã aici în aceeaºi mãsurã în careopereazã la oricare alt poet. Cu precizarea(importantã de altminteri) cã SGB supra-liciteazã ºi aici, acroºând elemente din pro-pria biografie. Asemenea cârlige autorefe-renþiale sunt doar pretexte. Nu intereseazãprea mult cã poemele sunt „ceva mai mult dejumãtate biografem“ (câtã rigoare în amãsura cantitatea de realitate!), ci intenþiaautorului. Iatã spre exemplu Poemele dinRomânia literarã, unde, sub aparenþa epicu-lui, SGB rãzbunã modul în care a fost primit(el ºi mulþi alþii) în prestigioasa revistã: „Eramofticat. Îmi apãruserã niºte poeme/ la rubricapost restant a Constanþei Buzea/ ºi o aseme-nea apariþie/ era exact ce nu vroiam. Cu atâtmai mult cu cât/ poetesa îmi recenza cuprecãdere ce i-am scris în e-mail/ ºi mai delocpoemele.“ (p. 36)

Pe o tramã aparent epicã sunt construiteºi alte poeme. Dacã þinem cont ºi de limbajulcolorat, atunci senzaþia de realism devinepalpabilã. Pe dedesubt însã funcþioneazã altereguli, cele ale lirismului, pe care, oricât l-armasca, SGB nu-l poate anula. Ca dovadã,repetatele versuri în care parodiazã retoris-mul, sentimentalismul sau sobrietatea artelorpoetice interbelice, pledând implicit pentruautenticitate. Vând BMW 318 e o mostrã,care topeºte intertextualitate, biografism ºibatjocurã: „Prima mea maºinã, cumetre!/ M-am luat-o la douãºpatru de la un þigãnoihodorogit,/ cu banii pe care-i strângeabunicã-mea pentru în-/ mormântare./ Doi aniam condus-o pe drumurile vieþii, doi anibuchiþi,/ prin râpi ºi gropi adânci./ (…) Maºinaasta-i, cumetre, o treaptã!“ (p. 53)

Stilistic, douã sunt aspectele majore alepoeziei lui Stoian G. Bogdan. Pe de o parte,este vorba despre cultivarea unei oralitãþimahalageºti, cu sonoritãþi aspre, cãutate. Unmixaj între vorbirea de tip þigãnesc-argotic ºianglicismele caracteristice vorbirii de astãzi.Un limbaj colorat, manelizat, ca realitatea dincare este el inspirat. Cum însã la capitolullimbaj poetic au punctat ºi alþii, mai relevantrãmâne felul în care Stoian G. Bogdan obþinedenudarea realitãþii. Chit cã figurile de stil nulipsesc (baºca: ele creeazã adesea imaginiputernice, originale), plasticitatea versurilorvine din capacitatea de suprapunere apoeziei pe o realitate bine-cunoscutã nouã.SGB are lipici.

Chipurile, poezia lui Stoian G. Bogdanrãmâne una dintre revelaþiile ultimilor ani. Cucondiþia ca el sã poatã continua ºi sã nualunece în autopastiºã sau într-un manierismpãgubos. Tocmai din acest motiv sunt curioscu ce va veni la urmãtorul volum.

Adrian JICU

martie 2010

autori ºi cãrþi

7

E noapte...

E noapte, e frig, e târziu;Un vânt tãios ºi ursuz se abate

dinspre Muntele Mãslinilor(mai mult sugerat, undeva departe, în dreapta)Dinspre culise rãzbat zãdarnice îndemnuri

la priveghere...Spectacol copleºitor, montare grandioasã...Se joacã, convingãtor, þeapãna solemnitate,Comedia trufiei ºi a tãcerii:La cina cea de tainã stau alãturi,

în bunã înþelegere,Tâlharul ºi vameºul, cãrturarul ºi fariseul- nu crapã pãmântul, nu tremurã uºorii casei-Soldaþii, îmbalã mãscãri,Prostimea aruncã cu pietre(un ritual strãvechi, universal ºi sacru)Din când in când se opresc ºi privesc în extazSudoarea ºi lacrimile,gura-ncleºtatã ce refuzã paharul...Ucenicii, cei mai mulþi dorm, cei treji se leapãdã...Publicul, plictisit, îºi mustãceºte revolta

ºi nemulþumireaAm mai vãzut de câteva ori piesa aceasta:Cel bun, rãstignit, iarãºi ºi iarãºi,Pentru cei rãi, dar mulþi – mutatis mutandis -Vorba „cãlugãrului“ Paisie,cel de tristã ºi sângeroasã amintireSã megem, treacã de la noi mascarada aceasta...Stins, stins, din ce în ce mai stins:„Luaþi ºi mâncaþi, acesta este trupul meu“Aveþi de toate: pânzã de in, noaptea,

batutã-n cuieºi spini numai buni de scobit între dinþi...Pierdut în mulþimeTe buluceºti spre ieºire ºi murmuri precipitat:„Întristat este sufletul meu pânã la moarte!“„Doamne, cred, ajutã necredinþei mele!“ªi spune-mi, spune-mi, spune-mi rogu-te,Cine, când, cum ºi pe cât mã va vinde!?

Reconsiderãrinecesare

Motto: „E ciudat cât de mulþi prieteni are un ommort ºi cât de mulþi duºmani are un om viu“

Constantin Cãlin

Mai ieri, pe niºte geruri,S-a înãlþat la ceruriN.N., un convremelnic,De fãrdelegi fãptelnic.

Eu stam, aºa, deoparte,Dar un amic din StateÎmi tot cerca rãbdareaSã-i fac încredinþarea.

Citise el prin presãCã fauna diversãImundã, constrictoare,Ar fi nemuritoare.

Aºa cã volens-nolens,Uitând de modus tollens,De normele binare,M-am dus c-o lumânare...

La tâmplele-mi brumateAm cam vazut de toate,Dar, Domnul cu iertarea,Ca mare-mi fu mirarea.

Slujind, un grup de clericiA proslãvit în predici

Cu voce mãtãsoasãO viaþã aºa pioasã.

„Înlãcrimatã obºte!Defunctul, îndeobºte,S-a strãduit sã fieÎn toate, pildã vie!

Smerenie, credinþã,Model de umilinþã;Izvor de-nþelepciuneªi har, am putea spune!

A fost un soþ, un tatãCum nu mai cred, vreodatã,Sã fi trãit un altul!De aceea ºi Înaltul

În marea-I bunãtateLa copleºit cu toateAvere, bani (Sisoe!)Dar ºi el, la nevoie,

A ajutat orfanii,Calicii ºi sãrmanii;I-a preacinstit pe clericiªi-a ctitorit biserici.

A înzestrat altareCu sfintele odoareªi a adus ofrande,Veºminte, policandre.

A bãtut Athos, Pindul,Cã Dumnezeu, iubindu-lAtât de mult, în fine,L-a convocat la Sine...

«Cu sfinþii odiheºte»Cel adormit, fireºte!“Iar eu, o iau, arare,Cu coada-ntre picioare.

Pe drumul cãtre casã,C-o nostimã grimasã,Am tot bleºtit în sine:„De morþi numai de bine!“

Mai mult – ºi de mirare – E c-am dat prin „ierbare“De flori atât de rareCa „milã“ ºi „iertare“...

Scurt! Virulenþa-mi surdãÎmi pare, azi, absurdã;C-a fost (o spun în ºoaptã)ªi asprã ºi nedreaptã.

ªi – semn de senectute! – Încet, pe neºtiute,Am convenit, fricosul,Cã eu sunt pãcãtosul!

martie 2010

poesis

8

C. D. ZELETIN

IonDinvale

NãucitorulAºa mi-a venit sã-l numesc zilele trecute, într-o discuþie

oarecare, pe un tânãr ce tocmai ce tocmai mã uluise prin exu-beranþa unor însuºiri iradiind deopotrivã din inteligenþã ºi dindeºteptãciune, vreau sã spun din abstracþiile unui intelectvivace ºi din articularea lor cu cerinþele practice ale realitãþii.Zâmbitor, stãpân pe sine ºi într-o continuã vrie a spiritului, toc-mai îmi captase întreaga admiraþie când unul din convorbitoriimei îi ataºã un epitet la care am tresãrit:

-Într-adevãr, e dat dracului !Cum dat dracului ?…ªi iatã-mã împins de aceastã întrebare în lumea reveri-

ilor filozofice, filologice ºi semantice…Luatã à la lettre, expresia ar fi o imprecaþie, dar nici mãcar

indirect nu este. E mai curând o elogiere prin exaltare a tehniciidemersului malefic. Nu o laudã a principiului fundamental,Rãul, cãruia demonul îi este vehicul, pe care îl multiplicã ºi-lpune în aplicare. Diavolul e inteligent, deºtept (adicã treaz: lat.de-excitus = nu doarme), iute, seducãtor, imprevizibil, plin desurprize, savant în asocierea intenþiilor lui cu plãcerea, extremde felurit ºi virtuoz al metamorfozãrilor. El ia ochii (e strãlucitor)sau, invers, e insesizabil ca un zefir. De altfel, de cele maimulte ori, uneltirile lui încep ca o adiere, pentru ca ulterior sãcuprindã, sã captiveze, sã farmece, sã creeze pãrelnice bea-titudini ºi idealitãþi. E maestru al insinuãrii savante. Repre-zentat într-un ipotetic sistem de coordonate, variaþiile pe verti-calã ale lucrãrii lui sunt foarte frecvente ºi polimorfe, de aceeastãpânul lor e ºi foarte expresiv mai ales cã nu nesocoteºteofertele frumuseþii. De altfel, el îºi propune mai întâi sã impre-sioneze ºi mai apoi, eventual, sã convingã, ordine inversã celeimorale. Existând într-o miºcare fãrã preget, el refuzã chie-tudinea ºi pacea, ars de continua sete a neliniºtii ºi a vrajbei.Se ºtie, din învãþãtura patristicã ortodoxã, cã neliniºtea este,alãturi de durere ºi de moarte, una din cele trei forme aleRãului.

Demonul se raporteazã întâi ºi întâi la om, ºi mai niciodatãla Creator: conflictul cu El s-a încheiat de mult, este ireductibil,þine de istoria nerepetabilã ºi nerecuperatoare, în conflict per-manent rãmânând numai cu subiectul lucrãrii proprii, singuracare-i întreþine ºi-i consolideazã identitatea.

Aºa cã tânãrul nostru dat dracului nici vorbã sã fi fost vân-dut celui-de-pe comoarã. Asta nu exclude faptul de a fi fost,tocmai prin însuºirile lui de excepþie, în acord cu vremurilediavoleºti pe care le strãbatem, ba dimpotrivã: vocaþia cap-tivãrii, ademenirii, rãpirii prin impresie etc. introduc lesne încorupere, în stricãciune, în prea-trãirea lumeascã. Nici vorbãsã nu fi fost sensibil la tentaþiile Rãului, ºtiute de el ori neºtiute.

Pe de altã parte, binele este, atât în linia devenirii cât ºi înabsolutul lui, mai inexpresiv, mai lent, mai ºters. Nu-ºi propunesã parã cu orice preþ vas al inteligenþei. În fapta lui, cautã sãconvingã mai întâi ºi abia apoi, eventual, sã impresioneze.Binele se raporteazã întâi de toate la Dumnezeu ºi pe urmã laom, Bunãtatea fiind, ca principiu suprem, unul din sinonimeleLui. Altfel, existã ºi un bine al umanismului, al umanitarismelor,care nu se asociazã negreºit cu Dumnezeu, probã cã existãumaniºti atei, cã existã bunãtate convenþionalã, mansuetudinetemperamentalã, bunãtate prin fire ºi bunãtate izvorâtoare dinsensibilitatea sufleteascã. Bunãtatea nu este interesatã deaparenþe, ci e în permanentã legãturã cu esenþa lucrurilor: deaceea miºcãrile ei sunt mai degrabã lente decât iuþi. Asta nuînseamnã cã nu posedã ºi nu apasã, când este cazul, peresorturile promptitudinii, ceea ce implicã rapiditate mare ºiinerþie micã.

Opusã sintagmei dat dracului este expresia prost de bun,care vine sã valideze cele de mai dinainte. Bunãtatea ade-vãratã, care þine de auxiliarul a fi ºi nu de auxiliarul a avea, elipsitã de ostentaþie. Fã binele ºi aruncã-l pe apã e una dinstrãvechile noastre recomandãri apoftegmatice. Adicã fãbinele în tainã ºi uitã de el… Omul bun pare prost, simplu,nivelat. Centrifuge, bunurile materiale ºi abstracte stau sã sedezlege de fiinþa lui la cea mai slabã adiere. Realitateabunãtãþii este un vis pentru el ºi el trãieºte în vis. „Îi mãnâncãdin traistã câinii“ este o zicere moldavã plinã de tâlc. În sub-conºtientul celui care a creat, în negura vremurilor, aceastãvorbã atât de filozofic potrivitã bunãtãþii, e cu putinþã ca ea sãse fi zãmislit din perceperea intuitivã a înþelesului slav al ter-menului, atâta vreme cât în slavonã rãdãcina prost – înseam-nã simplu -, ori – exact ! – binele e simplu pe cât de complicate rãul.

martie 2010 9

poesis

La sfârºitul lui februarie, anul acesta, prin intermediul unuiblog specializat în Sylvia Plath, am putut sã o ascult peFrieda Hughes, fiica Sylviei Plath ºi a lui Ted Hughes, la uncanal al postului de radio BBC, în cadrul unui program intitu-lat Private Passions, unde sunt invitate personalitãþi din viaþaculturalã care îºi împãrtãºesc, timp de vreo orã, bucãþile demuzicã preferate cu ascultãtorii. Între o piesã muzicalã ºialta, realizatorul îi provoacã sã rãspundã la tot felul de între-bãri despre vieþile ºi realizãrile lor.

În primele momente mã uimeºte asemãnarea, remarcatãºi de alþi ascultãtori, dintre vocea ei ºi vocea Sylviei Plath. Eaproape straniu sã te apropii atât de mult, plus cã Frieda asemãnat fizic destul de bine cu mama ei în tinereþe. Acumare 50 de ani ºi, dupã cum spune ea însãºi, acum seamãnãdin ce în ce mai bine cu bunica ei maternã, Aurelia Plath.Totuºi, odatã trecute primele momente, îmi dau seama cã,deºi Sylvia existã în aceastã voce, totuºi vocea trimite la oaltã psihologie decât te-ai aºtepta. E sigurã pe sine, rezo-nantã, vorbeºte cu uºurinþã despre ce o inspirã, emanã oanumitã putere ºi independenþã. Chiar ºi o anume rãcealã,cred. Vocea Sylviei Plath, pe care poþi s-o gãseºti oricând peYouTube, recitând poemele proprii sau dând interviuri, nuare aceeaþi certitudine, are inflexiuni mult mai complexe, areturnùri repezite, ºfichiuiri la capãtul frazelor poetice, are untumult gâtuit ºi o fluctuaþie, un tremolo ºi umbre derutante.

Pe la mijlocul emisiunii, Frieda este solicitatã sã vor-beascã despre legãtura dintre dramele familiei sale ºi creaþiaei. Cea mai recentã loviturã o constituie pentru ea, evident,sinuciderea fratelui ei, Nicholas Hughes, în casa lui dinAlaska, la 47 de ani, pe 16 martie, anul trecut. Era profesoruniversitar în domeniul biologiei, nu avea familie ºi se parecã avusese probleme cu depresia mai ales în ultima parte avieþii. Se pare cã el dorise sã fugã de o viaþã umbritã de cele-brii sãi pãrinþi, dovadã cã a refuzat constant sã aparã în pu-blic în vreo împrejurare legatã de viaþa literarã a familiei sale.Frieda Hughes (ajunsã, între timp, la al treilea divorþ, pro-nunþat la începutul acestui martie), în schimb, a profitat dinplin de ascendenþa ei ºi a devenit pictoriþã ºi autoare de cãrþide poezii ºi de literaturã pentru copii.

Ceea ce reþine atenþia este poezia scrisã pentru Nick,fratele mort, ºi pe care Frieda o citeºte în direct. Destul deneimpresionantã ca valoare esteticã, poezia (intitulatã ForNick/Pentru Nick) reuºeºte totuºi sã emoþioneze la final, laun nivel uman empatic. Textul face parte din volumul ei depoezii (al ºaptelea) publicat în decembrie 2009, The Book ofMirrors/Cartea oglinzilor. Nick nu este subiect de poezie pen-tru prima datã. El a mai fost subiectul unei poezii tulburãtoarescrise de mama lui pe când el nu împlinise încã un an deviaþã: Nick and the Candlestick/Nick ºi sfeºnicul. Ori de câteori o citesc, îmi vin în minte pozele lui de bebeluº cu ochimari, jucãuºi, stând în braþele iubitoare ale mamei sale, ceeace mã miºcã, mai ales acum, când ºtiu cã din acel bebeluºnu mai existã nimic. Titlul e mult mai reuºit în englezã,datoritã muzicalitãþii, iar poezia încifreazã emoþiile uneimaternitãþi care depãºeºte simpla duioºie, simpla melo-dramã. Persona textului este un fel de fiinþã proscrisã trãindîntr-o peºterã umedã ºi întunecatã, învãluitã de „ºaluri de aernegru de liliac“, metaforic denumite „omucideri reci“, din alecãrei degete o „religie piranha“ îºi bea „prima împãrtãºanie“.Bebeluºul gãsit cu ajutorul unei lumânãri o transfigureazã,fãcând-o sã îºi transforme spaþiul astfel încât el sã se bucurede dragostea ei. El devine pentru ea „cel/Solid pe care sesprijinã spaþiile, invidioase./[...] bebeluºul din iesle.“

Când Frieda Hughes scrie o poezie despre fratele ei, oface în mod covârºitor ca o sorã îndureratã. Simþi sforþareachinuitã de a exploata la maximum emoþional tristul eveni-ment. E cu totul altceva când citeºti poezia Sylviei Plathdespre „bebeluºul albãstrui“ (cum îl numeºte în jurnal): acolosensurile se adunã complicat, iar viaþa rãmâne în urma lite-raturii. Fapt pentru care sunt pe deplin conºtientã cã fiorulmeu de regret la vestea morþii lui Nick se datoreazã nu per-soanei reale, ci imaginii prin care mama lui l-a fãcut sãsupravieþuiascã poetic.

Frieda va rãmâne ºi ea în memoria culturalã în primul rândca fiicã a doi mari poeþi ºi ca subiect al unor texte lirice scrisede ei, iar abia mai apoi ca autoare de poezii ºi picturi. Nu edeloc un destin uºor sã fii descendent al unor mari ºi faimoºiscriitori.

Elena CIOBANU

Pentru Nickgândulde stã cu mama

sã ai culoarea apei

aºa se vede salcia moartã ce sã faci cu asta faci vise

gândul e mama crede cã se uitã la ea

se uitã cum îºi spalã cãmaºa pe trup

dar e fratele meu

îi strânge mâinile sunt apã spune aºa de aproape cã se acoperã dimineaþa

mama stã la fereastrã

aºteptarea se duce cu ea

vânt de piatrã

douã vipere muºcã pãmântul

de dimineaþã vântul e mai întins decât liniºtea

dupã care se izbeºte de cumpãnã o pasãre cu seara pe aripicu naºterea înãuntru

vântul se usucã pe ea

atunci privirea mamei din somn nu mai are visul afarã are doar surorile moarte

tot la 8 ani le aude una câte unaca ºi cum ar fi searã ar fi dimineaþã

se uitã la vântse uitã departe

visul nu vrea

o piele uscatãel vrea sã trãiascã un timp singurãtatea

ºi de atâta aºteptat totuna e cu halta pe partea cealaltã unde nu-i loc este ziuã

cineva mã priveºte

visul tãu nu se uitã nu

mã þine doar gândulde pãmânt

sunt multe ploi odatã cu trupurile

pielea se spalã de gânde locul pustiu

de aproape

timpul e omul meu

nu pot sã-l þin drum de întoarcere

pânã când se trezeºte cu zilele pânã la os

ºi murim

murim mâine!

dimineaþa noaptea

dupã cum sunt eu îngropatã

sfârºitul de sãptãmânã nu-i ºi sfârºitul

care se uitã la cer vine noaptea vine moartea

cade pe om

tu stai într-un veºmânt care se uitã înãuntru

e tare devreme dimineaþa

gândul o urneºte din loc

îmbãlsãmaþi

poartã mamele pe ape

care i-au fost lãsat vii nu în viaþã

vântul are pielea în apã

copiii sunt jumãtãþi de orã

cu seara în seara cealaltãca o piele

de aceea nasc singuri

sunt goi în ape

valul din pasãre

o aripã mai încolo

pãsãrile sunt omorâte în pasãrea care se strigã singurã

cum o ia glontele pe braþ ºi sapã în ape

îngerul pune piatra în gând altã naturã

pe hotar mâna lui stã

sunt case de apã doar piele ºi piele

editorial

femeia cea cu dinþi albi de urme sãlbatice

pe care le þine în sticlã

femeia cea cu dinþi albi îºi mãnâncã din colþiirãmaºi

animalele sunt expuse a doua oarãnu au privire au gheare

femeia cu dinþi albi în vitrinã îºi pune gânduri

mâinile sunt amintiri toatã sãptãmâna

toatã sãptãmâna e pânã la moarte

VioricaRãduþã

prozã

martie 201010

A murit stupid. Când toatãsuflarea satului se aºtepta sãaibã o moarte cât de cât demnãde viaþa pe care o dusese, amurit cât se poate de stupid.Adicã, zisa suflare a satului dinnord aºtepta o moarte cât de câtviolentã, oarecum în spiritullocurilor, cum ar fi o înjunghiereadâncã venitã din partea vre-unui soþ încornorat sau vreunaccident de maºinã în urma uneibeþii zdravene. ªi când acolo,omul murise în somn. Aºa, tam-nesam. Cel mai mare crai dinsat, îndoit cu bãutorul cel maitare din zonã, ºi nu una oare-care, ci, probabil, regiunea cucel mai mare consum de palincãpe cap de locuitor din Europa,bãrbat sau femeie, a murit însomn, ºi încã treaz. Cel puþinaºa susþinea gazda omului,Mãria lui Ilioi – cãreia i sespunea încã aºa, deºi bãrbatulei era mort de mult, strivit de unbrad bãtrân la tãiat de lemneprin Banat -, cum cã în ziuamorþii dom’ profesor fusesetreaz ca lumânarea. Mai rar aºaceva, dar se mai întâmpla cândºi când ca mortul sã nu bea vreodouã zile, uneori chiar o sãp-tãmânã. Nimeni nu ºtia însãcare era cauza acestor neregu-late pauze bahice. Mãria lui Ilioi,despre care ºtia tot poporul cãtrãia cu dom’ profesor – oameniidin sat îi ºi spuneau mereu cã,vezi, dacã i-a murit omul înBanat, tot de-acolo i-a venit maitârziu iubitul - era sigurã de fap-tul cã fusese treaz, ei doi drã-gostindu-se chiar în noapteamorþii. Dupã ce se drãgostirãvreo douã ceasuri, povestea înstânga ºi-n dreapta femeia, îllãsã sã se odihneascã, pentrucã dimineaþa mortul avea treabãdevreme, la bibliotecã, dom’profesor fiind anunþat cã înzilele urmãtoare va veni comisiade inventariere la bibliotecasãteascã. Pentru cã dom’ profe-sor Cornelius Declin, ca dascãlde limba românã, fusese pus ºibibliotecar cu jumãtate denormã peste miile de volume alebibliotecii de la Cãminul Cultural,în urmã cu mai mulþi ani, atuncicând sosise în sat ca sã predeala ºcoalã, prin repartiþie guver-namentalã. La început nu-i preaconvenise treaba asta destul deîncurcatã ºi obositoare, pentrucã îi ocupa mult din timp, deºiprogramul la bibliotecã era denumai douã ore pe zi, seara. Iarcât priveºte cititorii, aceºtia eraude ordinul a maxim zece pe zi,elevi sau intelectualitate sã-teascã dornicã sã-ºi înscrienumele pe fiºele de împrumutfoarte frumos tipãrite. Cu timpulînsã, a început sã-i facã chiarplãcere, ieºea de la orele dedupã-masã, intra ici-colo la unpahar, dupã care deschidea bib-lioteca. Aceasta era la etajulCãminului Cultural, o clãdireveche de lângã Primãrie, undeerau numai douã activitãþi: cãrþide împrumut în fiecare searã, laetaj, ºi nunþi în fiecare duminicã,mai puþin în multele posturi orto-doxe de peste an, în sala marede la parter. Se simþea chiarbine la bibliotecã, îi amintea debiblioteca de la filologia clujeanãunde absolvise sau de cea uni-versitarã, locuri sfinte undepetrecuse clipe de neuitat în stu-denþie. Era aproape tot timpul

singur, clienþii apãrând rar ºi dis-pãrând repede cu o carte-douãsub braþ. Mai mult, putea sãciteascã în liniºte, fãrã sã-l batãla cap Mãria lui Ilioi sau vreunpãrinte aflat în trecere pe lagazda lui. Mai era ºi o oarecaresatisfacþie pentru faptul cã fu-sese numit bibliotecarul satului,pentru cã postul cu pricina fu-sese vizat de multã lume: însãdacã nevasta veterinarului,nepoata popii Lãcustã sau soracrâºmarului Pop primiserã orede te miri ce, la ºcoalã, nu searanjase nicicum ca una saualta dintre acestea sã primeascãslujba la bibliotecã: ordin de sus,adicã nu era voie decât cu omde specialitate, învãþãtor sauprofesor cu studii atestate. Mulþiar fi dorit sã facã un ban în pluspe degeaba, dar nici mãcar pri-marul nu reuºise sã-ºi bage ne-vasta, pe Mãria lui, zisã a luiCotor, la bibliotecã. Deºi nuavea nici o vinã în treaba asta,dom’ profesor Declin îºi fãcusemulte duºmãnii în sat, dar numaipe partea bãrbãteascã, adicãaceia cu funcþii care ºi-ar fi vãzutneamurile bãgate în slujbã de-amoaca. Partea femeiascã era dealtã pãrere. Dom’ profesor eraiubit ºi de copii, iar mamelecunoºteau acest fapt foartebine, dar ºi de mamele elevilor,ºi, prin extindere, cã vorbele ºiexemplele faptelor circulãrepede la acest nivel tainic, detoatã suflarea femeiascã a satu-lui. Cu acest prilej, duºmãniileau apãrut repede ºi în restulpãrþii bãrbãteºti din sat, geloziileºi chiorãlile cãtre neveste fiind laordinea zilei. De aici, sigur, ºiaºteptãrile multora pentrumoartea violentã destinatã pro-fesorului de românã ºi, totodatã,bibliotecarul satului. Poate cãîntr-o altã zonã din þarã, într-unalt sat, lucrurile ar fi stat altfel,dar în satul din nord undeCornelius Declin fusese reparti-zat dupã facultate, era cea maimare libertate de miºcare posi-bilã în privinþa femeilor, majori-tatea bãrbaþilor fiind plecaþimare parte din an la câºtig: pemunte, la fân ºi la oi, sau în altepãrþi din þarã, mai ales în Banatºi pãrþile mai înstãrite din Ardeal,cu þapina sau drujba la pãdure,la coasã sau în construcþii dinlemn, asta mai ales de când ºipe români i-a apucat vremea de-au fãcut bani ºi-au început a-ºiîncropi case de odihnã, imediatdupã revoluþie. Ba chiar ºi maiºi, o bunã parte dintre bãrbaþi auluat, tot dupã revoluþie, dru-murile Europei, la vânzare deziare, în construcþii, la te miri ce,pe mãrci ºi franci, apoi pe euroi.Toatã perioada asta de dupãrevoluþie n-a însemnat vreoschimbare deosebitã pentru

dom’ profesor Declin, decât cãavea treabã mai puþinã la bibli-otecã, din douã motive, adicãpentru cã statul nu mai cumpãracãrþi ca sã îmbogãþeascãzestrea bibliotecilor sãteºti, iaroamenii nici nu mai citeau, pen-tru cã se uitau la televizor, latelenovele, ºi în al doilea plan alziselor schimbãri faptul cã ºi maimulte femei din sat rãmâneausingure la casele lor, de la celemai bãtrâne la cele mai tinere,unele dintre acestea abea mãri-tate, dar repede lãsate în braþelevânjoase ale profesorului delimba românã. Încã de când seaºezase în sat, dom’ profesorcãzuse pe placul elevilor, maiîntâi, pentru cã nu îi bãtea ºiavea mare rãbdare cu învãþatul,pe placul femeilor mai apoi, darnu pentru cã ar fi fost un bãrbatfoarte chipeº: era scurt la stat,extrem de vânjos, om de lamunte ºi el, cu o faþã rotundã ºiroºie, care devenea vânãtãcând era bãut tare, cu un nas câttoate zilele împlântat în mijloculfeþei, dar nu lung, ci borcãnat cao sticlã de lampã. Deloc poso-morât, ba chiar având o fireveselã, mai ales când era dupãvreo câteva pahare de tãrie,cânta dumnezeieºte din gurã totfelul de cântãri de prin Banat ºiArdeal, unele cunoscute detoatã lumea, altele numai de elºtiute, iar la ceas târziu chiar ºicântece cu fel de fel de prostiilumeºti, de se fãceau a roºichiar ºi cele mai regulate dintremuieri. Astfel, la chefuri eranelipsit, ºi chiar dacã câteodatãdepãºea de-a-ntregul mãsurapãlincii, se þinea tare pe celedouã picioare butucãnoase ºicrãcãnate, þipurind în gura mare:nu cânta niciodatã ºezând, îºidesfãcea braþele în lãturi ºi îºibomba pieptul oricum solid,vocea mãiastrã de baritonumplând spaþiul înconjurãtor cuo cãldurã ºi o vibrare de toatãfala.

Mare jale se aºternu astfelpeste sat la aflarea veºtii cãdom’ profesor s-a dus. Dar oare-care uºurare, fiindcã, vezi,murise în somn, dupã drã-gostealã, adicã fericit, zice-se.Jalea era a elevilor, dar mai alesa femeilor, fie ele mame de fa-milie, fie tinerele care abia-ºiscoseserã cosiþa pe uliþã. Nu erafoarte limpede cam câte dintrefemeile satului trecuserã prinbraþele profesorului mult în-drãgit, în cei douãzeci de ani decând acesta îºi fãcuse veacul însatul din nord. Oricum, erainvers decât se pune de obiceiproblema: nu câte au preacurvit,ci câte au scãpat, deocamdatã.ªi iatã cã unele dintre acestescãpãtate, scãpate-or rãmâne,ce sã faci, n-ai ce-i face. Asta-iviaþa, oamenii mor. ªi se jeleaMãria lui Ilioi, ºi Mãria lui Pintea,ºi Mãria lui Boþ, ºi Mãria popiiLãcustã, ºi Mãria crâºmaruluiPop, ºi chiar ºi Mãria lui Cotor, ºidoamnele profesoare ºi învãþã-

toare de la ºcoalã, cã s-a dus, ebun dus, dom’ profesor Cornel.

S-au adunat cu toatele, dar ºicorpul profesoral cu toatã ºcoalade elevi, ºi chiar câte un bãrbatmai rãsãrit, la înmormântare, pelângã babele cu plângerile ºimoºii satului cu praporii înfrunte, ºtergându-ºi frunþile nã-clãite de sudoare în cãlduraprea mare de aprilie. Cei maimulþi bãrbaþi din sat, ºi erau des-tui la acea vreme, cã era tocmaiînainte de Sfintele Paºti ºi seîntorseserã cu duiumul de lamunci, din þarã sau de pe afarã,rãmãseserã acasã, dar nicimulþumiþi, cã totuºi, era vorbade-un om, nu de-un câine, nicinemulþumiþi, cã, vorbea ceea,puteau pleca de acasã, de acumîncolo, mult mai liniºtiþi. Dar vezi,cu muierile lor n-au avut nimicniciodatã, probabil pentru cã leºtiau foarte bine nãravurile, cunimic în afara tradiþiei lornordice: cu bãrbatul nu te pune,cu femeia dute-n lume. Dacã eisinguri au plecat, ce vinã sã aibãfemeile? Cu dom’ profesor eraînsã altceva, gândeau oameniisatului: ce dracu le fãcea muie-rilor lor de acestea zâmbeaumereu când venea vorba dedom’ profesor. Pãi cum sã nuzâmbeascã Mãria lui Ilioi, cândea avea bãrbat de acest soichiar acasã? ªi cum sã nu fieveselã Mãria primarului Cotoramintindu-ºi vremea când,tânãrã fiind ºi cu copil în clasa acincea, cu bãrbatul plecat înSpania de doi ani, cã acolo ºi-afãcut safteaua ºi apoi s-a alesprimar independent, cum dom’profesor, întâlnind-o pe hotar lafân, acesta întorcându-se pejos, vesel nevoie mare, din satulvecin, de la comisia pedagogicã,numai cã o rãsturnã peploscoana de iarbã parfumatã,ca din joacã, ºi o zbengui întrea-ga dupã-masã de-i merserãfulgii ºi penele toate ºi rãmasebunãtate de fân neadunat? IarMãria lui Boþ, nevasta celui maibogãtan om din sat, dar plecatmai mereu cu echipa lui la con-strucþii, prin toatã þara, cum sãnu se lase pe gânduri când îºiaminteºte dragostele iuþi, înpauza mare, ea atârnatã demasã, când pe faþã, când pedos, în faþa ferestrei, ca sã vadãdom profesor când intrã copii laclase, cã ea avea casa chiar înfaþa ºcolii, dar la o oarecaredepãrtare ºi nu se auzeaclopoþelul sunând, iar CorneliusDeclin avea principiul sfânt de anu întârzia niciodatã la ore? Cesã mai zicã Mãria crâºmaruluiPop, mult mai tânãrã decât hoþulde proprietar, care-o þinea însãca pe o prinþesã, ea fiind ceamai frumoasã femeie din sat ºidin tot nordul, când pleca laorice orã de acasã ca sã seiubeascã pe-ndelete cu dom’profesor, iar crâºmarul tãceamâlc, cã altfel nu mai pupa elnimic din minunãþiile femeieºti ºidin mãiestrele jocuri ale

nevestei sale? Astfel se jeluiaunevestele ºi celelalte femei ºifete ale satului, mai pe faþã, maipe ascuns, de moartea profe-sorului de românã, cãinându-lpe acesta ºi pentru faptul cãrãmãsese singur ºi la moarte,aºa cum fusese ºi în zilele vieþiilui. Într-adevãr, nu venise nimenide nicãieri la înmormântare,vreo rudã, vreun prieten sauvreo cunoºtinþã. Adevãrat, ºtiaucu toþii cã pãrinþii îi muriserã maidemult, ocaziile acelor înmor-mântãri fiind ºi singurele plecãridin sat ale lui dom’ profesorvreme de douãzeci de ani. Fraþisau surori nu avea, iar de pri-eteni nu se ºtia vreo vorbã, pen-tru cã în toatã acea vreme peCornelius nu-l vizitase nimeni,mãcar în trecere, dacã nualtcumva. Aºa cã nici nu avu-seserã, oamenii satului sauºcoala, pe cine sã anunþe demoartea lui.

A sosit însã, chiar în timpulslujbei de înmormântare, co-misia de inventariere. Cu toatãnebunia morþii lui CorneliusDeclin, nimeni de la Primãriesau de la ºcoalã nu se maigândise sã anunþe la centru, laoraº care va sã zicã, laInspectoratul care rãspundea debiblioteci, sã nu mai vinã nimeni,cã bibliotecarul satului a datortul popii. Cei trei membri aicomisiei, o femeie tinericã,cocoþatã pe cizme cu toc ºi înfustã scurtã de culoare roºie, ºidoi bãrbaþi mai în vârstã, gravi,cu pãlãriile pe cap, au aflatrepede despre ce înmormântaree vorba ºi s-au integrat rapidmassei adunate în jurul gropiiprofesorului ºi bibliotecaruluimult regretat. Au fost singuriistrãini de sat care au participatla înmormântare. Primirã ºilumânãri, pe care le aprinserãcu evlavie ºi, la sfârºit, servirã înrând cu toatã suflarea din pãlin-ca ºi colacii calzi, pomanãadunatã de Mãria lui Ilioi din totsatul, de sufletul mortului, sim-þindu-se ea datoare sã facãtoate acestea, ca gazdã a profe-sorului Declin, dar, vezi, ºi camuiere de prim rang în viaþaacestuia. Dupã ce se terminasecu îngropãciunea, comisiamerse la Primãrie, unde anunþã,prin vocea domniºoarei MarietaNacu, ºefa zisei comisii, cã nicivorbã sã vinã ei degeaba, cãastfel vor împuºca doi iepuridintr-un foc: adicã, vor faceinventarul normal, dar ºi pe celde lichidare, cã e totuna, cãoricum ar fi venit la dispariþiabibliotecarului, pentru cã aºasunt dispoziþiile, ca sã poatãpreda altcuiva biblioteca. Se ºipuserã pe treabã, toþi trei,împreunã cu secretarulPrimãriei. Au muncit pânãnoaptea târziu ºi au înnoptat însat, la Casa de oaspeþi, cu tot cuºoferul Daciei de la instituþie. Aumuncit ºi a doua zi pânã cãtreamiazã ºi au biruit lucrul extremde dificil de a inventaria bibliote-ca. A urmat apoi ºedinþa de finalla Primãrie, în prezenþaPrimarului ºi a Consiliului local.Domniºoara Nacu a prezentatconcluziile inventarierii, anun-þând totodatã cã între timpvenise ºi o circularã surprizã,prin fax, cum cã nu va mai fiangajat un nou bibliotecar, dinpricina interesului scãzut pentru

Ioan Radu VÃCÃRESCU

Bibliotecarul

ateneu

martie 2010 11

lecturã în satul lor, astfel cã bi-blioteca va fi sigilatã pânã la noiordine. Era tot treaba ei, acomisiei, sã se ocupe de asta.Concluziile au fost scurte ºi laobiect: domnul profesor Declinprimise pe inventar, la prelu-area bibliotecii, opt mii ºaptesute paiºpe cãrþi, iar la numãrã-toarea de acum ieºiserã nouãmii douã sute cincizeci ºi trei decãrþi, astfel cã e o problemã cusurplusul despre care nimeni nuºtie nimic. Totuºi, mai completãdomniºoara Nacu, bine cã nuexistã lipsuri, cã n-ar mai fi avutpe cine trage la rãspundere.Dar aºa, asta este, oricum totulva fi sigilat. ªi totuºi, mai arãtãapoi tânãra ºefã de comisie, armai fi încã o problemã. Des-chiseserã, la un moment dat, ouºã spre o încãpere desprecare secretarul Primãriei lespusese cã e goalã, dar pe careei au trebuit sã o aibã în vedere,pentru cã þinea tot de incintabibliotecii, ei având în vedere nudoar cãrþile, ci ºi încãperile,mobilele ºi toate celelaltelucruri. Într-adevãr, cameraaceea era goalã în aparenþã.Dar aparenþele înºealã, arãtãdomniºoara Nacu: în aceacamerã au gãsit mii de sticlegoale. Au vãzut cã erau sticlede bãuturã, dupã etichetele maimult sau mai puþin acoperite depraf. Toate bãuturile existente însat ºi-n þara româneascã. S-augândit mult ce sã facã, dar auhotãrât cã ºi acele sticle aparþinbibliotecii, din moment ce seaflã în acel spaþiu, aºa cã le-auinventariat. Au ieºit zece miipatru sute douãzeci ºi douã desticle goale. Mai multe decâtcãrþile. Bine cã nu trebuie sã lepredea mai departe unui noubibliotecar, cã altfel ce sã fifãcut cu ele? Pãcat însã cã numai e ca odatã, când sticlelegoale erau valorificate în cadruorganizat, prin ºcoalã sauPrimãrie, ar fi ieºit o sumãfrumuºicã în folosul statului.

ªi zisa comisie a ºi plecat, cãstãtuse destul aproape douãzile ºi era deja dupã-amiazã,imediat ce s-a semnat, de cãtrecei îndreptãþiþi, procesul verbalde inventariere ºi de sigilare abibliotecii, în goana DacieiInspectoratului de Culturã, peuliþa principalã a satului ºi-nvârtejurile de praf gros din aceaprimãvarã secetoasã. În vitezã,trecurã pe lângã gardul de ulucial cimitirului sãtesc ºi printrelãturoaiele vechi ºi strâmbe aleacestuia au putut zãri, pentru oclipã, moviliþa de pãmântproaspãt de pe locul de veci alprofesorului Cornelius Declin,pe care, dacã ar fi fost maiatenþi ºi maºina n-ar fi avutacea vitezã, ar fi putut zãrinenumãrate bucheþele de ghio-cei ºi viorele, flori culese de ele-vii ºcolii în dimineaþa înmor-mântãrii de la pãdure ºi aºezatecu sfialã ºi lacrimi în ochi peacel mormânt acum singuratic,la o margine a cimitirului, strãjuitde o cruce simplã de lemn pecare erau înscrise cu cãnealãnumele mortului ºi anii în careºi-a fãcut veacul în sat ºi pepãmânt.

Pe forumuri se practicã atacul la persoanã.Nu ca, pe vremuri, în Sãptãmâna lui Barbu,pentru cã entuziaºtii de aici nu se cunosc întreei. Nu atacã cu scopul precis de a-ºi distruge„adversarul“, ci pentru cã se indigneazã. Mãamuzã tare mult asta ºi, din când în când,arunc câte-o bombã ºi aºtept reacþiile, ca sãpot rãspunde apoi. Eu nici nu mã indignez, nicinu mã supãr – mã amuz doar. Ce mã intere-seazã aici nu e „adevãrul“, ci expresivitatea.Pe ceilalþi îi preocupã adevãrul lor, pe careconºtiincios cautã sã-l impunã ºi altora. Astase cheamã, în opinia mea, prostie. Chiar aºaaº defini prostia: a cãuta sã impui altorapãrerile, încredinþãrile tale. Probabil de astamai demult, când întâlneam sectanþi ce sãreaucu gura pe mine sã mã convertesc la credinþalor, le-o închideam scurt pe doi. Pe de altãparte, trebuie sã mai spun cã nici la capitolul„adevãr“, forumiºtii aceºtia nu stau prea bine.ªi n-o nimeresc nu pentru cã nu ar fi destul deinteligenþi, însã nu sunt suficient de culþi.Ridicã în slãvi chestii ce ar trebui sã fie ridi-culizate, doar pentru cã sunt pe gustul lor.Pentru cã, nu-i aºa, dacã nu se cred niºtecampioni ai bunului-gust, n-au fãcut nici obrânzã. Anul acesta mi-a dat apã la moarã fil-mul lui Cameron, Avatar. Contrar opiniilorcomune, admirative, mi-am zis cã o provocareva scoate crema din polemiºtii indignaþi. ªi amscris cam aºa despre film, atacând pe cel maisavant dintre entuziaºtii de pe forum:

M-a amuzat acel lazarus ºi comentariul sãu.Ori a vãzut 2300 filme de pomanã, ori a vãzutdoar subproducþii. I-am spus filmului Avatar

„film cu pieile albastre“, pentru cã e un soi deremixare destul de puþin originalã a filmelor cu„indieni“ (pieile roºii). Locurile comune carac-terizeazã acest film. Ca idee SF, lazarus sagãseascã în „Colectia SF“ din anii 70, undesemnau Vladimir Colin, Voicu Bugariu, HoriaArama º.a. povestiri cu mult mai interesante.Filmul este un eºec. Era însã de aºteptat,venind de la Cameron. Toate filmele acestuiregizor sunt fãcute anume pentru box-office,adicã trase de pãr ca sã impresioneze (darimpresioneazã doar pe cei mai slabi cu duhul).3D ºi efecte vizuale? Sunt tipice pentru timpulnostru, ba când am vãzut cum începe filmul,chiar mi-am spus: Cameron a jucat cam multejocuri pe computer. Din cele ale anilor 90!

Un anume rostas s-a agãþat îndatã de mine,luându-mã la întrebãri (nu corectez gramaticaºi logica, doar pun diacritice ºi corijez cuvintelestâlcite):

Mãi @nene sau cum te-o chema pe tine, sãºtii cã m-a „impresionat“ comment-ul tãu plinde rãutate. Primul lucru care am sã þi-l spunsau sã te întreb mai bine zis... trãiºi în vreogrotã presupun? Poate o fi filmele 3D tipicepentru vremurile tale, dar filme ca acestea nus-au grãbit sã aparã de curând. Poate tu ãi fidin vreo galaxie care favorizeazã caracterulsarcastic. Ai o elocvenþã cât se poate de rea,dar pentru mine poate chiar inexistentã. Vreausã mã abþin de la mai multe comentarii asuprata, dar nu puteam rezista sã îþi zic ceva. Stailiniºtit, nu te îngrijora, mai sunt mulþi oameni catine, ºi vã puteþi lua de mânã:)) Cã doar cenaiba, astãzi filmele „3D“ circulã peste tot,

chiar ºi în casa ta cred cã ai un IMAX cu „sub-producþii“ sau „filme de pomanã“. Dacã ar fidupã mine, eu nici filme de pomanã nu þi-asarãta. Sunt sute de motive ºi nu le pot exprimaîn cuvinte la cât de nouã este experienþa„Avatar“, deºi filmul meu preferat e evident„Stãpânul Inelelor“ (toate cele 3 pãrþi de fapt),„Avatar“ a captat un loc sublim în topul meu ºiva rãmâne acolo. Sã nu va aºteptaþi preacurând la filme ca acesta. Încã un film bestialeste „District 9“. Multã sãnãtate tuturor ºi lamai multe filme epocale!

Aºa mi-a dat apã la moarã, ca sã mã potgâlcevi cu el într-un chip expresiv:

Mãi Rostas, dacã ai trecut cumva prinºcoalã, ai fãcut-o ca gâsca prin baltã, fãrã sã seprindã pic de isteþime de capul tãu. Altfel n-aiscrie de parcã foloseºti laba gâºtei ºi nici nute-ai da aºa de ceasul morþii când vezi cã altulare altã pãrere decât tine. Ce þi-ai spus tu, cãmã pui la punct, hai? Întâi cautã-þi în traistã ºicând o vezi cã e goalã, pune-þi mai bine lacãtla gurã. Bãnuiesc cã tot ce ai condus în viaþata n-a fost altceva decât un cãrucior de la Plussau Selgross. Cautã sã fii mai breaz înaintesã-þi vinã sã te pui cu alþii.

Un anume badea a luat si el apãrarea fil-mului, dar cu ceva mai multã emoþie ºi evitând„sã mã comenteze“ (fapt lãudabil la urmaurmei):

Dragã @nene, nu ºtiu de ce te-a supãrataºa de tare Cameron (probabil stilul Tarantinoe mult mai pe gustul tãu - un stil de altfel foartetare) încât sã-l desfiinþezi în halul ãsta. Avatareste o poveste frumoasã ºi simplã - d-aianimeni nu putea sã-mi povesteascã filmul,pentru cã nu ai ce povesti – trebuie doar sã-lvezi. Filmul TREBUIE vãzut mãcar o datã 3Dca sã-l „simþi“ (ºi deºi am mai vãzut ºi alte filme3D, nu fac comparaþie). Mâna regizorului ºivolumul „buzunarului cu bani“ ce au lucrat lascoaterea acestui film se pot vedea ºi apreciacu uºurinþã. Mergeþi sã-l vedeþi, ºi vã garantezcã veþi ieºi cu un sentiment de fericire ºi cu opãrere de rãu cã trãiþi pe pãmânt ºi nu înlumea Avatar. S-ar putea de asemenea ca fil-muleþul ãsta sã ºi educe un pic populaþia sã numai facã atâta mizerie ºi sã fie mai atentã cumediul înconjurãtor.

Înduioºat de relevarea mesajului ecologic alfilmului ce ar putea sã-mi facã parte din con-cetãþeni sã arunce ambalajele de ciocolatã ºinapolitane ºi guma mestecatã, caldã încã ºilipicioasã, la coºurile de gunoi, i-am trecut luibadea cu vederea faptul cã o „poveste fru-moasã ºi simplã“ trebuie sã poatã firepovestitã fãrã efort ºi l-am felicitat cam aºa:

Dragã @badea, dupã ton bãnuiesc cã eºtifatã ºi îþi apreciez sensibilitatea ce te face sãdoreºti a fi parte din lumea Avatar. Eu n-am zisnimãnui sã nu meargã sã vadã acest film. κiare schepsisul lui, dar nu e un film sã-lvizionezi de mai mult de o datã, pentru cã tot odatã te duci ºi la bâlci sã-þi satisfaci o curiozi-tate faþã de Rupe-lanþuri ºi Femeia-cu-barbã.Cum ai putea sã compari filmul ãsta cu niºteproducþii ca „Iluzia cea mare“, „CrucisatorulPotemkin“, „Andrei Rubliov“ etc-etc?... Cândvezi filmele lui Cameron, îþi dai seama de ce egrozav Spielberg. Iau ca exemplu „The LostWorld: Jurassic Park“. La o adicã, de la un capla altul un film prost ºi el, cu nimic mai grozavca Avatar. Doar cã Spielberg gãseºte un finalgenial. Dupã toatã acea ferocitate la careasistãm, imaginea finalã este a unei frumuseþiºi tihne pãmânteºti pe care simþind-o, ar trebuisã ne dãm seama cum ar trebui sã trãim caoameni pe Pãmânt, bucurându-ne de viaþanoastrã pe o planeta unicã.

Dan PERªA

Cum se amuzã alter-egoîn avatar sadic

• Dumitru Macovei

Dorinþa de a afla mai multe cu privirela atmosfera perioadei interbelice m-adeterminat sã iau legatura cu doamnaLena Constante, despre care am gãsitcâteva referiri în jurnalul lui MihailSebastian. Un alt motiv a fost ºi curiozi-tatea de a verifica autenticitatea celorscrise în jurnal, sinceritatea autorului.

Am ajuns la doamna Lena Constanteprin sora sa, Viorica Moisil, care mi-acomunicat într-o scrisoare cã îi faceplãcere sã mi-o prezinte ºi cã a accep-tat sã-mi vorbeascã despre MihailSebastian. Pe 12 martie 2004 am mersprima datã la doamna Viorica Moisil, pecare am gãsit-o impresionatã de ultimaexpoziþie de tapiserii a surorii sale, careavusese loc în urmã cu o sãptãmânã laTeatrul Naþional, ºi fusese vizitatã deînsuºi preºedintele þãrii. DoamnaViorica Moisil îl cunoscuse ºi ea peMihail Sebastian, însã nu aºa de bineca sora sa. Tot ceea ce îºi aminteadespre el era dorinþa de a avea prieteniºi faptul cã era mereu trist. Am primitadresa doamnei Lena Constante ºi amstabilit sã ne vedem la ora 16. Nu ºtiamcum va decurge întâlnirea, nu bãnuiamreceptivitatea doamnei Lena Constantefaþã de subiectul pe care doream sã-labordez ºi îmi era teamã sã nu-itrezesc amintiri neplãcute care sã-iinfluenþeze starea sãnãtãþii. LenaConstante stã la pat de 6 ani, are 95 deani ºi lucreazã zilnic tapiserii. Ajung maidevreme cu o orã ºi sun sã întreb dacãpot urca. Este volubilã ºi îmi spune cãmã primeºte cu încântare. I-am luat unbuchet de trandafiri de la florareasa dincolþ de la Universitate, de undecumpãram de fiecare datã în studenþiepentru cã-mi purta noroc. Se bucurã deflori ºi mã ceartã cã am cheltuit. Apoimã întreabã încã o datã cum mãcheamã, îmi analizeazã þinuta, îmi faceun compliment, voind sã ºtie câþi aniam. I-am rãspuns cu bucurie ºi amsimþit cã teama din suflet îmi dispãruse.Se intereseazã despre familia mea ºimã surprinde cu o întrebare: «E bine sãai copii?» Nu am ºtiut ce sã-i rãspundde teamã sã nu-i trezesc regrete ºi i-amspus doar cã mã înþeleg bine cu fiicamea.

Doamna Lena Constante îmi evocãfiinþe dragi din viaþa sa. Þine aproapede pat un tablou cu soþul ei, HarryBrauner. Este o fotografie din ultimii anide viaþã. Pe spatele tabloului este lipitão fotografie din tinereþe aºa cum eracând l-a cunoscut. Îmi mãrturiseºte cãeste singurul bãrbat pe care l-a iubit. κiaduce aminte de Grigore C. Moisil,cumnatul ei, ºi-mi vorbeºte despre put-erea lui de convingere. Mã invitã sã-ivãd tapiseriile. Îmi spune cã pot sã mãplimb prin toata casa (un apartament cupatru camere din Drumul Taberei) ºi,pe mãsurã ce mã uit, mã întreabã undeeste fiecare tapiserie aºezatã. Cât timpa durat expoziþia la Teatrul Naþional asuferit cã nu a avut niciuna pe perete.Lucreazã o tapiserie cu dimensiuneade 40/60 în trei zile. Dimineaþa, pe laora 9, i se aºeazã un ºevalet lângã fer-eastrã, unde este mutatã pentru alucra. Doamna care o îngrijeºte îi tragela maºinã dosurile tapiseriei. Îi placefoarte mult sã lucreze ºi-mi povesteºtedespre motivele populare originare dinHunedoara, pe care le foloseºte. Încet-încet îi amintesc motivul pentru care amvenit, îmi aratã un scaun pe care sã-ltrag aproape de pat ºi mã întreabãdacã ºtiu pe ce stau. Este scaunul pecare a stat preºedintele þãrii în urmã cuo sãptãmânã. Mã simt onoratã ºiobserv ce bucurie are în ochi pentru cãse ºtie apreciatã. Cer voie sã înre-gistrez convorbirea. Acceptã fãrã nici orezervã. Nu apuc sã pun prima între-

bare pentru cã doamna îºi prezintãprima amintire:

Lena Constante: Era un veºnicîndrãgostit amãrât. A fost foarte îndrã-gostit de Leny Caler. Ea era câteodatãfoarte drãguþã cu el, râdea, era ama-bilã; nu ºtiu dacã s-a culcat cu ea. Astanu mã priveºte. Pe urmã nu îl maivedea nu ºtiu cât timp. Iar el, ca s-ovadã, seara colinda toate barurile dinBucureºti, pentru cã ºtia cã ei îi placefoarte mult sã mãnânce la barurileastea. ªi el apãrea numai s-o vadã. Elera un îndrãgostit foarte nenorocit.

Gabriela Gîrmacea: Vã povesteavreodatã la ce lucra, ce scria ?

LC: Nu eram prieteni de genul asta.Eu îl respectam. El era mai mare decâtmine. Nu ºtiu cu cât. ªi în afarã de fap-tul cã ne întâlneam duminica la FloriaCapsali, când era un grup mai mare deartiºti, noi eram foarte tineri, Harry ºi cumine, ºi ne vedeam cu el mai rar. Darîi dãdusem voie sã vinã oricând voia,dupã-masã la mine, cã eu stãteam înatelier ºi desenam, lucram, nu ºtiu cefãceam, ºi el, în odaia de dincolo, dindormitor, unde aveam un foarte mareradio «Marconi», avea dreptul sã vie ºisã asculte muzicã. ªi venea, se instala,aveam discurile alãturi ºi un ceas-douãstãtea ºi asculta muzicã ºi apoi pleca.Aºa cã de vorbit, vorbeam extrem depuþin, pentru cã noi nu eram dinaceeaºi generaþie.

GG: Înþeleg.LC: Ne respectam.GG: În jurnal, Mihail Sebastian

noteazã destul de des: Searã de muzi-cã la Lena. Cum erau aceste seri ?

LC: Sã-þi spui ceva. Eu aveam unnumãr enorm de discuri. Nici eu nuprea aveam bani, dar puteam sã leplãtesc în rate. ªi-aºa cã eu cumpãrammereu discuri. ªi la mine gãsea muzicãfoarte, foarte bunã. N-avea unde în altã

parte sã asculte muzicã. Asta a fost pri-etenia mea cu el. ªi de aceea þineafoarte mult la mine, pentru cã îi dãdeamposibilitatea un ceas, douã, trei chiar sãse liniºteascã, sã se bucure. El ar fiputut merge la concertele simfonice,chiar ar fi gãsit bani sã-ºi cumpere unbilet, dar i se pãrea cã nu e demn dinpartea lui sã dea bani unui ºef deorchestrã neamþ. Ne vedeam aproapeîn fiecare sãptãmânã. El venea la mine.Aveam un aparat de radio extraordinarde bun, pe care l-am cumpãrat ºi l-amplãtit în rate, iar în dormitor, care era unfel de salon pentru mine, instalam fotoliiºi scaune. Musafirii veneau acolo ºiascultam. Nici nu-mi mai aduc amintedacã serveam cu ceva. Poate cu bom-boane. El fusese nevoit sã predeaaparatul la poliþie, deoarece fuseseînregistrat cã are.

GG: Vã mai aduceþi aminte cum l-aþicunoscut pe Mihail Sebastian ?

LC: Harry ºi cu mine fãceam partedintr-un grup, care, în fiecare duminicã,mergeam în vizitã la Floria Capsali,care stãtea pe Nerva Traian, ºi acolo seadunau tinerii care jucau tot felul dejocuri sportive. Floria Capsali era tot omacedoneancã la fel ca tata, ºi eradansatoare. ªi ea cãuta de dansuripopulare. Eram prietenã cu FloriaCapsali, care avea o casã pe NervaTraian, la Bucureºti. Acolo avea o curtemare unde se întâlneau duminica toþiprietenii ei. Printre ei erau MihailSebastian, Mircea Vulcãnescu, în fine,toatã elita intelectualã a tineretului. ªisora mea, Zizi, o cunoºtea mai demult.ªi m-a dus ºi pe mine acolo. ª-acoloam început sã mã duc ºi eu duminica.Acolo l-am cunoscut eu pe Harry, pesoþul meu. ªi ne-adunam aºa vreo 20de oameni. Unii jucau tenis. Era acoloun fel de curte mare, nu parc, curte, ºitot felul de lucruri. ª-acolo mã duceamºi eu. Dar eu ºi Harry eram cei maitineri din grupul ãsta.

GG: Nu era un salon literar ?LC: Nu. Acolo, în locul ºi în grupul

acela, l-am cunoscu pe Sebastian. .GG: Era un tip sportiv ? LC: Nu. Era timid. Mi-era foarte milã

de el. Mi se pãrea fãrã noroc. Se îndrã-gostea de femei care nu-l iubeau. LenyCaler se purta uneori frumos cu el. Elºtia cã ea iese deseori în oraº ºi ocãuta din bar în bar, din restaurant înrestaurant. ªi de multe ori o gãseaacolo numai s-o vadã. O iubea la ne-bunie. El se îndrãgostea aºa prosteºtede oameni care nu se uitau la el.

GG: În jurnal noteazã cã Leny a avutun proces ºi a apãrat-o. Acest lucru îidãdea posibilitatea sã facã ceva pentruea.

LC: Eu îþi spun cã ãsta avea o inimãgrozav de moale. Când a murit s-a ziscã a fost omorât, dar n-avea niciuninteres Partidul Comunist sã-l omoarepentru cã nu le fãcea niciun rãu, nu vor-bea aiurea. La început, când au venitcomuniºtii, a fost foarte fericit cã o sãfie, în fine, pace ºi ºi-a dat seama foarterepede cã n-avea nimic de câºtigat cuvenirea lor. Nu discuta, nu vorbea con-tra, nu fãcea propagandã. El a fost cãl-cat de maºina aia. O întâmplare stu-pidã.

GG: Azi se împlinesc 59 de ani de laaccidentul lui.

LC: Nu mai spune! Vai de mine! 59de ani?! Eu am 94 de ani.

GG: Mulþi înainte!LC: Umple-þi gura cu oþet! E o vorbã

aromâneascã. Asta spun eu foarte descând mi se spune «La multi ani!». Dupãce cã am stat 12 ani la puºcãrie, dincare 8 ani singurã, acum staunemiºcatã în pat. Dupã 8 ani nu maiºtiam sã vorbesc. Câteodatã, foarte rar,mã chemau la anchetã. Pe mine mãanchetau numai ca sã mã sperie, pen-tru cã ei ºtiau cã eu nu ºtiu nimica. Eun-am fost comunistã, nu m-au ameste-cat în politicã. Pe mine m-au arestatnumai pentru cã lucram cu doamnaPãtrãºcanu. Pe ea nu o cunoscusemînainte, dar ea, când au venit comuniºtiila putere, avea o mare plãcere: sã facãun teatru de pãpuºi. ªi-acuma puteasã-l facã, pentru cã avea sprijin materi-al. Dar îi trebuiau oameni care sã miºtepãpuºile. Atunci a fãcut un concurs ºi ainvitat pe diferiþi artiºti, care lucrau pen-tru copii. ªi aºa m-a chemat ºi pe mineºi mi-a dat o temã ca sã fac niºtepãpuºi pentru nu mai ºtiu ce spectacol.ªi ghinionul sau norocul, niciodatã n-amsã ºtiu, e cã i-a plãcut ce am fãcut eu.Atunci m-a întrebat dacã vreau sã cola-borez la teatrul de pãpuºi. Or mie,plãcându-mi lucrurile mici, deci ºipãpuºile, am fost foarte bucuroasã. Laînceput, nici nu ne plãtea. Apoi, încetulcu încetul, ne-a dat dat bani de la stat.ªi am lucrat cu ea la teatrul de pãpuºi.Când i-a arestat pe ei, Pãtrãºcanu avea

interviu

martie 201012

Lena CONSTANTE:

„Sebastianera un veºnic

îndrãgostit amãrât“

• Dumitru Macovei

ateneu

martie 2010 13

Vãzând cu ce clonã de Bocs-a ales învãþãmântul româ-nesc, prin persoana domnuluiMinistru Daniel Funeriu, euro-parlamentar PD-L, devenit,peste noapte, din inginer-teh-nician, suprem specialist îneducaþie, în problemele tinere-tului ºi ale sportulu nu neaºteptam la niscaiva lucruribune pentru bacalaureatul2010. Dar povestea acestuisimulacru la limita (de jos,fireºte!) a legii are o istorieprea scandaloasã ºi cu rã-dãcini mult prea vechi pentrua ne permite sã tãcem.

Din 1990, tot aºteptãm caapele sã se limpezeascã înministerul care „gospodã-reºte“ minþile ºi sufletele„tinerei generaþii“, iar acesteape se tulburã tot mai mult,pânã la obscurizare deplinã.De fapt, aºteptãm nu „refor-ma“, ajunsã de râsul curcilor(„Ce-a fi aceea, ducã-se pepustii!“), ci normalizarea!!! Înprimul rând, depolitizareaînvãþãmântului... Da' de unde!Reþeaua învãþãmântului esteînþesatã, ba chiar miºunã deyesmani politici ºi de politrucisadea, de sus pânã jos ºi dejos pânã sus!!! Care yesmaniºi politruci, bineînþeles, suntperfect paraleli cu problemelede educaþie ºi învãþãmânt...

Apoi, ne aºteptam la o legecare sã stabilizeze, mãcarpentru o jumãtate de secol,învãþãmântul românesc: astapentru ca dascãlii sã se poatã,în fine, apuca de instruit ºi deeducat copiii României. Înacest sens, aºteptam ca, încadrul unui paragraf de legesau chiar ca punct de legeseparat (hai, nu în 1990 sau în1999… dar nici în 2010?!), sãse stipuleze cã, mãcar încadrul ciclului liceal, nu se vormai înregistra schimbãri in-tempestive (ºi, cele mai multe- aberante, creatoare de con-fuzii, perplexitãþi ºi lehamite!),ci, odatã început ciclul liceal,elevii vor fi supuºi acelor pro-ceduri ºi programe sub „oblã-duirea“ cãrora au intrat înliceu! Da' de unde!? Manualealternative cu... carul (pânã lavenirea doamnei EcaterinaAndronescu, prima care le-amai plivit..., însã nu ºi mega-afacerile editurilor cu minis-terul...!) Asta neînsemnând cãi-ar fi trecut, vreo clipitã, prinminte, sus-numitei doamne,sã se împotriveascã ideii de„alternativitate“ - idee perver-sã, cu efecte extrem denocive, în timp!, dar ºi manu-alelor încãrcate cu... trãdarenaþionalã, prin perturbareagravã sau chiar distrugereafactorilor de identitate româ-neascã.

Acum, prin octombrie 2009(chiar înainte de „ruptura“PSD-ului de PD-L), îi scapãdoamnei Andronescu un„porumbel“ din gurã, cã binear fi ca bacalaureatul din 2010sã se desfãºoare „în douãtranºe“: întâi probele orale, deaptitudini ºi competenþe, ºiabia în varã bacalaureatulpropriu-zis. Ne este greu sãevaluãm motivele naºterii

acestei struþo-cãmile din min-tea doamnei Ministru, dar nune este la fel de greu sã înþe-legem cum un pedelist cadomnul Funeriu a acceptat ºiaplicat o „scrântealã“ pesedis-tã. Motivul/pretext: celebra(de-acum...) crizã! Mai exact,fabricarea unei noi escrocherii(alãturi de atâtea altele, cubugetarii, cu pensionarii, bachiar cu morþii, cãrora li se taiedreptul la ajutorul de înmor-mântare) prin care sã-i ia defraieri pe profesori (pentru acâta oarã?!) ºi sã-i „înþarce“de la plata a jumãtate dinmunca de la bacalaureat! Pãi,sigur, dacã sunt evaluatecompetenþele în timpul anuluiºcolar ºi, mai cu seamã, întimpul „programului de lucru“– cum sã-i plãteºti pe „profi“de douã ori?!

Dar acest bacalaureat „cuanasâna“ n-a rezultat ºi dinconsultarea lui „altera pars“ –cãci, dacã i-ar fi întrebat cine-va pe profesori ce pãrere au,cei demni ºi buni profesioniºtiar fi întrebat/replicat, scurt:„Dar materia pe care noi tre-buie s-o predãm, la clasã?!Cine ne-o predã?! Tot noi. ªi,atunci, de ce stricaþi ritmulînvãþãmântului ºi al educaþiei,numai pentru cã aºa aveþi voichef ºi pentru a ne jefui debani?! Noi, furaþi - ºi tot noi,înjugaþi?!“ Dar nimeni nu s-a„înjosit“ sã întrebe nici deasta, nici dacã nu cumva suntlucruri complet diferite o zi delucru de 3-4 ore (din orar),respectiv una de 10-12 ore, laexaminarea oralã de bacalau-reat, nici dacã perioada deexamen nu se suprapune,cumva, peste zile metodice(ºi, deci, efortul lor suplimen-tar de a veni ºi rãmâne în pro-gram prelungit, la examen, artrebui plãtit, pentru cã sunt oresuplimentare!). De ce sãîntrebe astfel de fleacuri, cânddomnii ministeriabili (cu unel-tele lor, „inspectoriale ºi direc-toriale“!), tot erau puºi pejefuit?! Merge ºi-aºa! Mergeoricum, când e vorba de drep-turile ºi de demnitatea das-cãlilor!!!

Acum, pentru ca sã vedeþicã este vorba de o escro-cherie îndelung premeditatãvã rugãm sã ciuliþi urechilebine: pe „cataloage“ nu exis-tau decât calificative de pro-movare, ba chiar „de la mediuîn sus“!!! Dascãlul a fost ast-fel aruncat în „groapa cu lei“,iar autoritatea lui era diminu-atã drastic, pânã la a fi anulatã(prin faptul cã elevului nu i sepunea în faþã examenul ca„factor de risc“, ci ca „organi-zare“, strict formalã, a unui soide bâlci, ca „obligativitate“ dea-l promova pe „elevul-rege“,chit cã „regele“ putea sã fie ungolãnaº, care sã-i rânjeascã,în faþã, „profului“: „Ei, da, ºi cepoþi sã-mi faci?! Dacã suntprezent în salã, eºti obligat sãzici/constaþi, oficial, cã suntcompetent). Pe de altã parte,Ministrul ºi toþi factorii dedecizie din reþea, s-au pus„sub umbrelã“ din partea unoreventuale proteste „paren-

tale“: „Pãi, ce mai vreþi?! Dacãau promovat toþi copiii voºtri,ce mai aveþi cu noi?!“ ªi, pen-tru cã trãim, din noaptea de 22decembrie 1989, într-oRomânie a lui „Mircea, fã-tecã lucrezi!“, evident cã nu aufost pãrinþi nemulþumiþi.

Tot de domeniul escroche-riei, þine problema biletelor deexamen. Vãzând cã, în bilete,sunt texte absolut necunos-cute (pentru cã, în afarã decâteva rânduri din Noica oriEliade ºi de rândurile Con-stituþiei – atât de sârguinciossiluite, textele erau, de fapt,„rupte“ de prin felurite ziare ºicãrþi de doi bani), profesoriiexaminatori au solicitat, politi-cos, sã li se tragã la xerox, ºilor, un rând de bilete, ca sãpoatã urmãri mai uºor lecturaºi analiza elevilor examinaþi.Rãspunsul „ºefesc“ a fost unulstupefiant: „Imposibil! Suntsecret naþional!“ Deºi eleputeau fi descãrcate de pesite! Fireºte, nu trebuia scã-patã vreo ocazie de a-l umili ºiteroriza, cu „secretomaniaºefeascã“, pe dascãlul atotîn-durãtor...(pânã când?).

Acum, o clipã de zãbavãasupra subiectelor din bilete,pentru a întregi portretul ipo-criziei „de partid ºi de stat“.Peste o treime dintre textelede pe bilete problematizau ºisubliniau „necesitatea mân-driei naþionale“ ºi a „tradiþiei“,când, în realitate, nici istoria ºinici tradiþia nu sunt decât pre-texte politice de campanieelectoralã…

Iar dacã te pricopseºteDumnezeu cu un director deºcoalã precum cel de laColegiul Tehnic „GheorgheBalº“ din Adjud (doamna ing.Bârlã Mariana), care, în dis-preþul total al muncii de 10-12ore pe zi a profesorilor exami-natori, nu catadicseºte sã-iîntrebe pe aceºtia în câte zilesocotesc cã-i „terminã“ (tradusîntr-un limbaj civilizat: exam-ineazã, pânã la ultimul candi-dat) pe elevii de pe listelecomisiilor, ci a trimis, la I.ª.J.Vrancea, termenul de „isprã-vire“ a examenului, atunci…Sau „dacã-i mai fac sau nu-imai fac“ (tradus, într-un limbajcivilizat: examineazã...) pe ul-timii 8 elevi de pe liste ºi îialungã, de la uºa sãlii deexaminare, pe cei 8 „ciraci“,atunci…

Ei bine, dacã domnulMinistru mai face rost de vreocâteva zeci de directori pre-cum doamna, atunci... refor-ma e ca ºi încheiatã! Pro-fesorii din sistem (fireºte, nereferim la cei care-s încã tineriºi cu dor de viaþã – adicã vreo80-85% dintre cadrele didac-tice din þarã) îºi vor lua zboruldin România, în stoluri nes-fârºite, fie ºi spre Patagonia…prof. dr. Adrian BOTEZ

Escrocherie ministerialã, ipocrizie arogantãºi brigandism pseudointelectual

(observaþii asupra aºa-zisei probe de competenþe lingvisticela românã, bacalaureat 2010)

o altã idee despre comunism, cã nu tre-buie sã vinã imediat la putere, cã tre-buie sã stea vreun an-doi în liniºte capopulaþia sã vadã cã ei, comuniºtii suntniºte oameni care au idei foarte largi,frumoase, ºi sã nu vinã imediat la pu-tere. ªi asta a fost. Cel mai greu la acelproces le-a fost sã gãseascã niºteoameni care sã nu fie comuniºti, eu ºiHarry, ºi sã vinã sã întãreascã minciu-nile lor. Noi nu voiam sã minþim. ªi nicinu-i cunoscusem înainte. Deci n-aveamcum sã ºtim ce-au fãcut. ªi spuneam:«Nu ºtim.» ªi ne þineau la puºcãrie ºine înfometau ºi ne bãteau ºi nesupuneau la tot felul de chinuri ca sãspunem minciunile pe care le plãnuiauei. De aia ne-au þinut atâta vremeînchiºi ºi ne-au condamnat, ca în 1961sã ne rejudece ºi sã spunã cã am fostnevinovaþi. Dar cu asta n-am fãcut niciotreabã, cã nu ne-a dat niciun ban înplus. Eu am ajuns acum, dupã atâþiaani, la o pensie mai mare, la nouã mi-lioane.

GG: În jurnalul lui Sebastian aparenotaþia unei excursii pe care aþi fãcut-ola Diham.

LC: ªtii cum s-a întâmplat? Mi-aducaminte foarte bine. Noi atunci nu-icunoºteam pe Pãtrãºcani. O cu-noºteam pe ea, cã lucram la teatrul depãpuºi. ªi într-o zi, ea m-a întrebat:«Noi plecãm duminicã la Predeal. Vreþisã vã conducem ºi pe voi cu maºina?»Eu n-aº fi vrut, pentru cã nu voiam sãam de-a face cu oameni politici, dinaºtia grozavi, dar când i-am spus luiHarry mi-a reproºat: «De ce ai spusnu? Facem ºi noi o plimbare.» ªi-atun-ci am spus cã da. Iar când am ajuns laPredeal au spus: «Pãi nu veniþi cu noisus, cã noi avem niºte odãi reþinute?»ªi aºa am ajuns cã ne-am împrietenitmai mult cu ei. Noi, când am ajuns laPredeal, nu ne-am aºteptat sã aibã oodaie ºi pentru noi ºi sã ne pofteascãsus. Am zis cã numai ne-au adus cumaºina pânã acolo. Am rãmas laPredeal, având camerã, ºi mi-au rãmasîntipãrie în minte: zãpada, soarele, dru-mul foarte frumos prin pãdure, care eralarg, foarte larg. ªi Sebastian mergândcam cu vreo zece metri în faþa noastrãcu braþele întinse, plin de entuziasm,cântând Internaþionala. Nu i-a trebuitînsã mai mult de o lunã ca sã se vin-dece.

GG: Vreþi sã vã citesc ce noteazãSebastian?

LC: Da.GG: «E posibil sã plec duminicã

dimineaþa spre Diham, cu Herta, Andreiºi Herant.» Andrei e numele conspirativa lui Pãtrãºcanu. «În ultimul momentaflu cã echipa a crescut: Lena ºi Harry.Am încercat sã-mi refac din resturiletrecutului garderoba mea de schior.Cam rupt, cam peticit, dar merge. Mi-am regãsit cu bucurie la Alice schiurile

ºi bastoanele ascunse la ea în podacum trei ani, când o ordonanþã neobliga sã ne depunem schiurile lapoliþie.» Editorul noteazã cã excursiade la Diham va fi evocatã de acuzatoriîn procesul Pãtrãºcanu ca pretextfolosit de Pãtrãºcanu de a lua legãturacu politicieni din partidele burgheze.Condamnaþi în procesul Pãtrãºcanu aufost: Bellu Silber, Harry Brauner, LenaConstante ºi Herant Torosian. Ceianchetaþi îl menþioneazã pe Sebastianprintre participanþii la excursie, dar el amurit în 1945 într-un accident.

LC: Eu am spus cã el a avut marenoroc cã a murit pentru cã era foartefragil. Eu eram mult mai durã ºi înfiorã-tor de încãpãþânatã. Am avut multãvoinþã toatã viaþa. Încãpãþânarea evoinþã. Dar eu eram înfiorãtor de încã-pãþânatã. ªi îmi pãrea rãu, cã nu voiams-o amãrãsc pe mama. O singurã datãam fost bãtutã de tata. L-am enervatatât de tare, cã pe masa din sufragerieera o perie de haine cu mânerul delemn. A pus mâna pe ea ºi mi-a dat unala spate.

GG: Dar v-a ajutat încãpãþânareaasta sã rezistaþi.

LC: Foarte bine mi-a priit.GG: Soþul dumneavoastrã era un alt

temperament ?LC: Dragã, eu nu pot sã spun despre

el decât atâta: e cel mai fermecãtor ompe care l-am cunoscut. Era de o bunã-tate, de o drãgãlãºenie… L-am cunos-cut când eram foarte tânãrã. El avea cuun an mai mult ca mine ºi niciodatãpânã a murit nu mi-a fãcut nici cea maimicã criticã. El a vrut sã se cãsãtore-ascã ºi eu am spus: Eu, inainte de 40de ani, nu mã mãrit. Fã ce vrei. Eu numã mãrit înainte de 40 de ani. Nu vreaunici sã þin calcule, nici sã fac bucãtãrie,nici sã spãl rufele bãrbatului. Fã ce vrei.Nu m-aº simþi eu însãmi dacã aº facealtceva decât ce vreau. Într-o searã,eram pe Calea Victoriei, ºi deodatã îlvãd în faþa mea pe Harry þinând de gâto tânãrã, nu ºtiu pe cine. Am mers maiîncet ca sã nu mã vadã. Eu ºtiam unlucru: ce-i al meu e pus deoparte orice-ar fi fost. Dacã-l sunam la orice orã dinzi ºi din noapte ºi-i spuneam: Harry,vino cã mi-e urât, el sosea.

GG: Vãd cã în perioada interbelicãlumea obiºnuia sã scrie jurnale. Aveþiaici jurnalul tatãlui dumneavoastrã,Constantin Constante. Era o plãceredeosebitã? Fãcea parte din educaþiafiecãrui intelectual de a þine un jurnal ?

LC: Nu, dar aºa era obiceiul. Uneles-au publicat, altele nu.

GG: Sebastian noteazã cã din cândîn când îºi citeºte jurnalul ºi esteabsorbit de ceea ce citeºte. Unelelucruri nu i s-au pãrut interesante lamomentul respectiv, dar era un exer-ciþiu foarte bun pentru a se exprima.

LC: Da, aºa e. GG: Dumneavoastrã aþi scris un jur-

nal ? V-a tentat sã notaþi niºteimpresii ?

LC: Cred cã da, la un moment dat.GG: ªi nu l-aþi pãstrat ?LC: Sã-þi spun ceva. Când m-au are-

stat pe mine ºi m-au þinut opt ani lapuºcãrie, când am ieºit la termen, pen-tru cã eu am fost condamnatã la dois-prezece ani ºi doisprezece am fãcut,casa mea era goalã. Furaserã vecinii ºirudele. N-am avut nicio amintire, nici jur-nal, nici cãrþi, nimica. Totul se dusese.

Gabriela GÎRMACEA

• foto: Anca Minculescu

Curajul e bun, dar dacã întrecemãsura se transformã în nechibzuinþã.La rândul ei, timiditatea poate fi defolos, dar dacã întrece mãsura devineneputinþã. E bine chiar sã cheltuieºti,dar dacã o faci în exces se cheamãrisipã. Aºa cum ºi spiritul de economieeste util, dar dacã e dus la extrem cade,nu-i aºa, în zgârcenie. Sã ne ferim,aºadar, de mult ºi de puþin. Adicã, sãfim cumpãtaþi. ªi poate cã cea maianevoie cumpãtare în muzicã esteputinþa de a ascunde cumpãtarea.Dimpotrivã, cel mai la îndemânã este são exhibi. Sã demonstrezi cu orice preþcã þii sub control hamurile componisticii,cã, vezi Doamne, poþi administra ºi croideopotrivã stofa ºi cãptuºeala arteisonores. Iar astãzi, mai mult ca oricând,cãptuºeala conteazã. Cu alte cuvinte,sporul de exhibiþionism al gestului cre-ator este evident. Mai puþin preocupatde mesaj, compozitorul contemporaneste obsedat de etalarea interioruluilaboratorului sãu de creaþie. Cu frivoli-tate ºi, nu de puþine ori impudic, autorulvrea sã arate cã este compozitor. Nuºtiu dacã e neapãrat o lipsã de decenþã,de bun simþ artistic. ªtiu însã cãseamãnã a infatuare ºi insolenþã. Ori adezechilibru. O datã cu pierdereamãsurii muzica s-a pierdut pe sine:

dintr-o fiinþã simplã, unitarã, a devenituna complicatã, ajungând tot maifrecvent sã trãiascã într-o confuzie pro-fundã în legãturã cu sine ºi cu lumea.Descentrãrii creaþiei muzicale nu tre-buie însã sã i se opunã centrarea în val-orile tradiþionale sau în experimentulincontinent, ci muzica fireascã, nor-malã, care nu progreseazã, nu evo-lueazã ºi nu preface în mod catastrofic,ci creºte ºi se înmulþeºte; adicã,sporeºte. Reinventarea abuzivã a pro-priei identitãþi nu e, de cele mai multeori, decât o reconstrucþie semanticã,într-un fel abuzivã. E genul de redefinirecare precede sau justificã fronda dedragul schimbãrii, schimbarea de drag-ul înfruntãrii. Muzica vie creºte, nu se

inventeazã. O declarã unul dintre cei ceau exersat îndelung trucurile urzirii ºizãmislirii unor proiecte sonore inediteºi, pe cât posibil, insolite. Doar obiectelemecanice se inventeazã. Ele nu aupedigree; nici o sorginte misterioasã, cuatât mai puþin misticã. Lucrurile vii, înschimb, au o origine ascunsã, tainicã, onaturã specificã, niºte rãdãcini, un timpºi un spaþiu al lor. Ingineria componis-ticã merge mânã în mânã cu lipsa deidentitate personalã. Nu poþi sã apericeva, dacã nu ºtii cine eºti ºi pentru cineo faci. Compozitorii de astãzi par a fiuitat pentru cine scriu. Din care realitatese înfruptã ºi cãrei realitãþi i seadreseazã. Mã tem din ce în ce mai tarecã muzica lor nu semnificã nici o reali-

tate, ci doar încearcã sã inventeze una:o realitate convenþionalã. În ultimavreme mi-au cãzut în mânã puzderie departituri de ultimã orã, multe din eleneîntrupate încã sonor. Absenþa mãsuriile caracterizeazã aproape în totalitate.Senzaþia cea mai acutã pe care amavut-o în contactul cu ele a fost cã inimalor e copios dereglatã. Unele partituriprezintã semnalmentele unei tahicardiisevere: o ubicuitate cinemascopicãtinde sã instaureze un fel de conºtiinþãglobalã (numai cã perspectiva global-sincronicã, exprimatã prin abuzul deinformaþie sonorã injectatã fãrã criterii ºidiscernãmânt face casã bunã cu zãdãr-nicia global-diacronicã, graþie cãreia„spãlarea“ identitãþii este asiguratã).Altele pulseazã într-un regim brahi-cardic (de restrînsã activitate circulato-rie, altfel spus, cu un travaliu componis-tic arid, insipid), cantonat într-o paupe-ritate vecinã cu mizeria substanþialã ºiformalã. Pe de o parte muzica globalã,iar de cealaltã parte muzica de niºã.Ambele sunt fãcute parcã a plafona ºiuniformiza. Fãrã mãsurã. De multe ori,samavolnic. Identitatea palã a compozi-torului globalizat n-are însã cum sã aca-pareze piaþa liberã globalã. Fie ºi numaipentru cã, fiind cu toþii identici, nu maiau ce schimba între ei.

ateneu

martie 201014

Liviu DÃNCEANU

Despre mãsurã

Existã în partea sudicã aAsiei, deasupra subcontinentu-lui indian, un grup de mici state:Sikkim, Kaºmir, Bhutan, Assam,Nepal, în fine, Tibetul (actual-mente, o provincie autonomã aChinei), care au fascinat imagi-naþia savanþilor europeni încãdin secolul al XVIII-lea, deoa-rece pe teritoriul acestor þãri s-arafla leagãnul civilizaþiei umaneºi al arienilor. Evident, aceastãzonã geograficã a fost vizitatãîn decursul veacurilor de nenu-mãrate expediþii, de cãlãtori sin-guratici, de misionari sau desimpli aventurieri în cãutareaabsolutului. În ceea ce priveºteevoluþia conceptului arian estebine surprins de Léon Poliakovîntr-o carte devenitã best - sellertranspusã ºi în limba românã(v.Mitul arian, Ed. EST, 2003).În fine, în primele decenii alesecolului trecut un demnitarnazist, Heinrich Himmler, pa-sionat de ºtiinþele oculte, de civ-ilizaþiile dispãrute (Atlantida,apoi, teoria formãrii universuluica rezultat al luptei dintre foc ºigheaþã, teorie emisã de ger-manul Hans Hörbiger. A sevedea în acest sens ºi cartea„Dimineaþa magicienilor“ a luiLouis Pauwels ºi J. Bergier), deOrient, de existenþa arienilor,pune la cale expediþia a cincitineri germani – Ernst Schäfer,Bruno Beger, Ernst Krause,Edmund Geer ºi Karl Wienert –în îndepãrtatul Tibet, pentruidentificarea, printre altele, alocului de obârºie a arienilor.Totul se desfãºura sub patrona-jul Germaniei naziste caredorea sã-ºi dovedeascã orig-inile rasiale superioare ºi perfor-manþele ºtiinþifice de excepþie.Mediul intelectual german fãceapropaganda extinderii teritori-ale. Era vizat Estul. Se publicãlucrãri, se construiesc teoriicare sã justifice expansiuneacolonialã, care dupã Bismarckdevenise o obsesie aGermaniei. Aceastã expediþieinsolitã ar fi rãmas, în parte,

necunoscutã, dacã istoriculenglez Christopher Hale nu-ºidedica o parte din timpul sãuacestei cercetãri. Dintr-o suma-rã notiþã aflãm cã ChristopherHale este absolventul unei uni-versitãþi engleze, a lucrat laBBC, iar în momentul de faþã sedocumenteazã pentru o nouãcarte despre Hitler. Cartea închestiune a fost încheiatã laLondra în martie 2003: „Ce ar fiputut lega o expediþie în AsiaCentralã de catastrofa globalãdezlãnþuitã de Hitler în 1939?Puþini istorici ºi-au pus aceastãîntrebare. Dar adevãrata po-veste a acestei mici expediþii,spusã pentru prima datã înaceastã carte, aratã cã a fost unapogeu al Germaniei imperia-liste ºi al imaginaþiei rasiste.“(p.32). Aºadar, Tibetul, în pofidaaltitudinii, a condiþiilor grele deviaþã, a cãilor de comunicaþieaproape inpracticabile, atrãgeaca un magnet, în special, prinmitul Shambalei (al Agartthei), oþarã fabuloasã aflatã undeva încuprinsul munþilor Himalaya ºiunde s-ar fi gãsit Regele Lumii.Printre cei care au încercat sãpãtrundã în Tibet, în cãutareaShambalei, este menþionat ºiNicolai Roerich (1874 - 1947),care fusese oprit de oficialitãþilebritanice: „Savanþi, cãlãtori,diplomaþi ºi o mulþime de lumenebunã ºi-au imaginat de sec-ole Tibetul ca o fixitate spiritu-alã, izolatã, neschimbatã ºipurã. Nu a fost niciodatã cevade felul acesta ºi în mod sigurnu a fost aºa în 1939“ (p. 299).Ceea ce ne surprinde este fap-tul cã Christopher Hale numenþioneazã printre cãlãtorii

vestiþi ai acestei zone peFerdinand Ossendowski ºiAlexandra David – Néel (estetotuºi menþionatã în bibli-ografie), ale cãror cãrþi suntbinecunoscute în România.Astfel Ossendowski în „Animale,oameni ºi zei“ (Ed. InstitutulEuropean, 1994, p. 222) faceurmãtoare menþiune despre unconducãtor tibetan, caredãduse peste o cavernã cuurmãtoarea inscripþie: „Aceastãpoartã conduce la Agharti“. Lapagina 45, Ch. Hale îl aminteºtepe învãþatul maghiar Csoma deKöros (nãscut, de fapt, înTransilvania), care astãzi esteconsiderat drept întemeietor altibetanologiei – realizase unDicþionar tibetano – englez ºi oGramaticã a limbii tibetane. Însfârºit, Liviu Bordaº în „Iter inIndiam“ dã la ivealã numelemultor români care s-au aventu-rat pe meleagurile îndepãrtateiIndii. În schimb, se vorbeºte culux de amãnunte despre HelenaBlavatsky (1831 - 1891), caremoºtenise o bogatã bibliotecãde cãrþi oculte de la unstrãbunic ce aparþinuse RituluiStrictei Observanþe (societategermanã ce pretindea cã avearelaþii cu „superiorii necu-noscuþi“), în perigrinãrile eiajunge în India la graniþa cuTibetul. Dintre cãrþile d-nei.Blavatsky, „Doctrina secretã“ ainfluenþat mult Europa, iarWilliam Jones, prin relevareacalitãþilor limbii sanscrite, a bul-versat lumea savanþilor euro-peni, care subit fac pasiunepentru cultura ºi istoria mile-narei Indii. În acest context,Himmler pune la cale expediþia

lui Schäfer în Tibet (Schäfer eranãscut în 1910, la Köln, ca fiu alunui afacerist bogat), care înacel moment (1938) mai cãlã-torise în Extremul Orient ºi înTibet, în 1931 ºi 1935. Interesulpentru Tibet îi fusese trezit depovestirile unui musafir entuzi-asmat de expediþia tibetanã alui W. Filcher. Modelul luiSchäfer fusese exploratorulsuedez Sven Hedin (1965 -1952), care strãbãtuse Asia înmai multe rânduri ºi care eraadmirator al Germaniei ºi al luiHitler. Expediþia lui Schäfer esteun pretext pentru autorul aces-tui masiv tom de a prezenta îndetalii situaþia politicã a Europeianterioarã Primului Rãzboi,perioada interbelicã, venirea luiHitler la putere, ambiþiile poli-tice, militare ºi teritoriale ale noiioligarhii germane patronate denaziºti, în fine, megalomania luiHitler a împins Europa într-omare conflagraþie cu tot corte-giul de nenorociri, Holocaustulîncununând politica rasialãaberantã. Dupã o scurtã cãlãto-rie la Londra, pentru a obþinevizele de intrare în Tibet,Schäfer ºi colegii sãi au plecatspre Orient la 18 aprilie 1938.Ajung la Calcutta unde au aflatcã viza tibetanã nu fuseseobþinutã. La Darjeeling, Schäferse întâlneºte cu HughRichardson (autor, alãturi deDavid Snellgrove al „Istoriei cul-turale a Tibetului“). Dupã ob-þinerea permisiunii de a sta înTibet 14 zile, Schäfer s-aîndreptat spre Lhasa, notând cuscrupulozitate anumite amã-nunte: „chiar ºi satele aveau unaspect tirolez cu streºinile întâl-

nindu-se deasupra strãzilorînguste“ (p. 268). Sunt trecuteastfel în revistã vechi tradiþii,obiceiuri, relicve ale civilizaþiei,religiei ºi istoriei tibetane, com-portamentul oamenilor, des-crierea localitãþilor (Phari –rãmâne locul „cel mai mizerabilde pe pãmânt“, „capitala mur-dãriei“), întâlniri cu persoaneoficiale, inclusiv regentulTibetului, Reting Rimpoche, cuTsarong Dzasa, cel mai bogattibetan care i-a sprijinit pe ger-mani sã-ºi prelungeascã ºe-derea în Tibet etc. Sunt notate,de asemenea, amãnunte asu-pra stãrii de sãnãtate a oame-nilor, bolile venerice fãceau ra-vagii, relaþiile cu statele vecine,viaþa cãlugãrilor în mânãstiri,descrierea oamenilor: „Tibe-tanul ca individ este inofensiv ºiextrem de binevoitor, dar încomunitate, mai ales când esteimplicat în serviciul religios, seagitã foarte uºor ºi devine peri-culos.“ (p. 271). În fine, Schäfera trãit pânã în anul 1992, BrunoBeger mai trãia în anul 2001, iarîn 2002, în Tibet se mai aflau înviaþã Akeh Bhutia, care pãs-trase documentul prin caredovedea cã lucrase pentruSchäfer, ºi Kelsang Gyatso.Dupã revenirea expediþiei înGermania, rãzboiul a pus capãtunor noi tentative de a cãlãtoriîn Tibet. Lucrarea beneficiazãde un set de fotografii efectuatede Schäfer în timpul expediþiei,de o bibliografie selectivã ºi deun indice de nume.

______________Christopher Hale „Cru-

ciada lui Himmler. Istoriaexpediþiei germane în Tibetdin 1938“, traducere din lim-ba englezã Ana T. Grim, Ed.RAO International PublishingCompany, 2007 (2008).

Ionel SAVITESCU

Pe acoperiºul lumii

criticã literarã

martie 2010 15

Nu am o teorie proprie desprereceptare. Nu am ajuns încã sã alcãtu-iesc reguli ferme ºi definiþii precise.Oscilez între un determinism riguros ºirelativism. Faptul acesta s-ar putea sã nuplacã acelora ce au impresia cã ºtiu totuldespre ea ºi prin urmare trec uºor pestenuanþe ºi detalii. Or, eu cred dimpotrivãcã, în receptare, nu o datã, „lucrurilemici“, difuze sunt importante. Am deurmãrit un autor într-un secol dintre celemai dramatice din istorie, cu clivajeameþitoare între epoci, neliniºtit ºi acci-dentat. Un secol cu mize mari ºi cu erorimari, inclusiv în planul literar-artistic.Relevîndu-le, nu voi sfida, nu voi ricana,nu voi condamna. Nu-mi plac dovezile dedeºteptãciune retrospectivã. În acestlung interval, cursul valorilor s-a schimbatde cîteva ori. Timpul le-a ridicat pe uneleºi le-a coborît pe altele, le-a reconsideratapoi pe cele cãzute ºi iarãºi le-a pus încirculaþie. Încerc sã înþeleg ºi sã arãt dece s-a întîmplat aºa, sã depistez cauzeleoscilaþiilor ºi modificãrilor, sã clarific pro-cese în aparenþã inextricabile. Un con-temporan se poate transforma în avoca-tul unei grupãri, istoricul literar trebuie sãaibã în vedere însã ansamblul situaþiilorºi cazurilor. Îmi place, de pildã, poeziasimbolistã, dar n-o voi apãra ºi elogia cuargumentele partizanilor acesteia. Îmiiubesc „personajul“ fãrã sã simt nevoiade a le minimaliza pe cele ale altora.Încerc sã fiu avocatul tuturor. Obstacolelecare au întîrziat receptarea lui Bacovia aufost mai ales „fenomenele“, „climatele“,nu persoanele. Mã voi concentraîndeosebi asupra celor dintîi. Poetul astat în mîna vremurilor. El a fost respinsde unele ºi agreat de altele, lãsat deop-arte, uitat, redescoperit. Drumul sãu încriticã ilustreazã o serie de teze ºiantiteze, nu doar din lumea literarã, ci dinsocietatea româneascã. Receptarea sa elegatã de evoluþia acesteia în secolul tre-cut, de istorie, care a mers în zigzag, curupturi, cu reveniri; o istorie cu multerãspîntii, frãmîntatã ºi surprinzãtoare,alternînd perioadele: cînd seninã, cîndsumbrã; cînd previzibilã, cînd absurdã. –Urmãresc cum au fost receptate volu-mele Plumb, Scîntei galbene, Cu voi… ºicelelalte ale sale, dar nu uit nici cã soar-ta lor a fost influenþatã ºi de conduitacelui care le-a scris. Bacovia n-a fostataºat integral de nici una din epocile princare a trecut. El n-a fost în nici o situaþieun om de primã linie. A trãit departe decei ce fãceau istoria, la marginea aces-teia, resimþind-o ºi contemplînd-o. Con-temporanii vor sã te angajezi fãrã re-zerve, sã te solidarizezi cu ei, vor caglasul tãu sã fie unit cu al lor ºi inima tasã batã în ritmul inimii colective. Vor sã-þisimtã cotul ºi sã-þi audã paºii. Nu eºti alã-turi, le eºti strãin, ostil; în cel mai bun caz,indiferent. Nu-i aprobi, te suspecteazã, îicontrazici – te sfideazã. Fire rezervatã,solitarã, Bacovia n-a vibrat la mobilizãri ºiîncolonãri. El nu s-a impus în zilele dechemãri furtunoase, nici în zilele deemfazã. S-a ivit ºi a atras atenþia, defiecare datã, cînd marile avînturi ºi emoþiipopulare slãbiserã, cînd promisiunile defericire se uzaserã, cînd se instalaserãnemulþumirile ºi oboseala, cînd lucidi-tatea venise sã ia locul vanitãþii, iar ironiaºi sarcasmul pe cel al vorbelor frumoaseºi înãlþãtoare. Bacovia n-a fost poetulhortativ al momentelor cruciale ºi inaugu-rale, ci al celor de crizã ºi amurg. Cu el,care are doar douã-trei lozinci în operasa, nu s-a mers la rãzboi ºi nu s-a pornitla schimbarea vreunui regim politic.Pentru militanþi ºi exaltaþi, el a fost mereuinactual. Dar s-a impus chiar ºi acestoradupã ce epidemiile de mînie sau de opti-mism au trecut ºi, epuizaþi interior,resemnaþi, fiecare a început sã se gîn-deascã la sine, sã se întristeze ºi sãspunã: „Of!“ Bacovia a fost poetul scepti-cilor ºi deziluzionaþilor, pentru care„condiþia umanã“ e precarã, iar speranþaameliorãrii ei vanã. El e surprinzãtor pemãsurã ce îi adopþi perspectiva asupra

vieþii. De aceea mai întîi l-au înþeles con-templativii ºi nu oamenii de acþiune. Îngeneral, cine e încã plin de energie ºi n-afost cuprins niciodatã de sentimentuldeºertãciunii nu-i poate sesiza folosulsufletesc ºi importanþa. Tîrziu, aproapetoþi gãsim însã în el confirmãri ale stãrilornoastre. Dupã Eminescu ºi Caragiale,Bacovia e scriitorul român de care lumeaîºi aminteºte cel mai des pentru a-l apro-ba, nu pentru a-l contrazice. Deºi epociles-au schimbat, nu o datã una negînd-ocomplet pe cealaltã, la fel ºi discursurilelor, ceva din cuvîntul sãu nu s-a trecut ºinu se va trece, fie cã se referã la ade-vãruri „politice“, fie la adevãruri psiholo-gice, fie la manifestãri ale naturii.

O suitã de aproximaþii, aceastã intro-ducere, conceputã ca o trecere în revistã,încearcã sã rezume o parte din rãspun-surile la întrebãrile pe care mi le-am pusîn timpul redactãrii Dosarului. Timp lung,întrebãri multe.

Una dintre ele mi-a sugerat-o urmã-toare afirmaþie fãcutã de GrigoreTabacaru la mijlocul deceniului al treilea,dar valabilã ºi în deceniile de dupã aces-ta. Profesorul susþinea cã, chiar de laapariþia volumului Plumb, „Bacovia a con-tinuat sã rãmînã apreciat numai în cerculartiºtilor. Pentru marele public nu existã(,) cum nu existã nici pentru profesorii deromânã“. Pe cine avea în vedere elreferindu-se la „cercul artiºtilor“? Desigur,pe cîþiva poeþi ºi critici care scriseserãdespre Bacovia, poate ºi pe alþii a cãroropinie o cunoºtea din convorbiri particu-lare. Tabacaru citeazã patru nume: pe N.Davidescu, pe Adrian Maniu, pe Al.Zamfirescu, „suflet de artist“ (precizaredeloc gratuitã, cãci publica versuri subpseudonimul M. Elian), pe CristeCristoveanu, bancher ºi important ompolitic local, ultimii doi ca sponsori aiediþiei a II-a a Plumbului. Ar mai fi pututcita vreo zece, nu toþi integral favorabili:I.M. Raºcu, I. Ludo, Ion Minulescu, AurelSavela, Eugen Ciuchi, Ovid Densusianu,Ion Vinea, B. Fundoianu, E. Lovinescu,Cezar Petrescu, Vladimir Streinu. (Caion,Spiru C. Hasnaº, Al. Macedonski muri-serã; Odin, care-l „desfiinþase“ în CurierulBacãului“, dispãruse ca semnãturã.)„Cercul artiºtilor“, persoane ce secunoºteau mai mult sau mai puþin întreele, era alcãtuit din cei cunoscuþi de poetînainte de rãzboi în redacþia revistei„Versuri ºi Prozã“ ori la „masasimboliºtilor“ de la Terasa Oteteleºeanu,din unii împreunã cu care colaborase laalmanahul „Luceafãrul“ (1915), sau dinunii cu care scosese în acelaºi an, laBacãu, revista „Orizonturi noi“. Public cîtpentru o „bisericuþã dintr-un lemn“ sau o„capelã“ – restrîns, dar în bunã mãsurãsolidar.

Cînd citeºti lista de mai sus, vrei sã ºtiirelaþiile celor din ea cu autorul „apreciat“.Ele nu-s la toþi evidente. N. Davidescu,de pildã, era cel ce citise în manuscrisvolumul Plumb ºi singurul beneficiar alunei dedicaþii a poetului; CristeCristoveanu ºi Eugen Ciuchi erau foºticolegi de liceu; Ion Minulescu era cel cel-a lansat la a doua „descãlecare“ înBucureºti; Aurel Savela era cumnat cufratele mai mic al lui Bacovia, ConstantinVasiliu-Langa; Adrian Maniu, care-l ºtiadin „Insula“ ºi „Noua revistã românã“, eracolaborator cu aceºtia la „Scena“ lui A. de

Herz ºi probabil amic eu ei; B. Fundoianu– de asemenea un apropiat al lui Savela.I. M. Raºcu: un tovar㺠de gînduri ºi depetreceri din epoca ieºeanã. OvidDensusianu – cunoºtinþã din scurta tre-cere pe la „Viaþa nouã“. Animator austeral acesteia, lingvistul avea altã ideedespre poezia simbolistã, ºi prin urmarel-a citit în divergenþã. Cum a ajuns IonVinea la Bacovia nu pot spune în modsigur. Presupun cã din curiozitate literarã;întors din strãinãtate, dorea sã cunoascãnumele noi. Dar E. Lovinescu ? Desigur,provocat de „critica oralã“ în jurul cuivacare nu fãcea parte din cercul sãu.Student, Vladimir Streinu (atunci încãNicolae Iordache) l-a abordat dinataºament tineresc faþã de cineva contro-versat ºi neiubit de ceilalþi membri aiInstitutului de Literaturã. (Tot spontan ºiîn chip de frondã, pornind doar de la ceeace publicase în reviste, îi devenise admi-rator, înaintea debutului, I. Ludo.) Cîtdespre Cezar Petrescu, el îl susþinea dinconvingerea, accentuatã dupã „zgu-duitoarea întîlnire“ de la Bacãu, cînd l-avizitat acasã, împreunã cu tovarãºii sãi laºezãtorile „Gîndirii“ (mai 1923), cã e unul„dintre cei mai nedreptãþiþi poeþi ai timpu-lui“. În fine, Al. Zamfirescu participasefinanciar la reeditarea Plumbului, atîtdintr-un sentiment de caritate confrater-nã, dar ºi ca bãcãuan prin adopþie, (Încasa din Bacãu a soþiei sale a stat în tim-pul rãzboiului din 1916-1917 ºi DuiliuZamfirescu.) Cum se vede, „cercul“ erachiar mai mic decît sugerau vorbele luiTabacaru: o mînã de oameni, nu foarteinfluenþi atunci. Unii din cei citaþi – lucrultrebuie spus – n-au scris nici un cuvîntdespre poet, alþii, majoritatea, au fãcut-oo singurã datã, ºi numai cîþiva de maimulte ori.

Tabacaru afirmase ºi cã Bacovia nuexistã „nici pentru profesorii de românã“,deºi – credea el – ar fi trebuit sã existe.Constatase desigur acest lucru în cance-lariile prin care trecuse. Bacovia „nuexista“ din mai multe motive. Atunci (ca ºiazi) profesorii nu prea cumpãrau cãrþi.Profesorii citeau foarte puþine reviste.Profesorii nu gustau „literatura nouã“ ºi,mai ales, „poezia nouã“. Profesorii îºi for-mau opiniile literare dupã manuale, careprivilegiau „literatura educativã“, orBacovia nu intrase încã în manuale.Bacovia nu era, apoi, bun ca materialpentru serbãrile ºcolare. Bacovia nu eradiscutat în saloane (sau dacã era, dis-cuþiile nu erau deloc mãgulitoare pentruel), ziarele nu îi pomeneau numele.Neîndoielnic, profesorii (cei care vor fiîncercat sã-l citeascã) se loveau depretinse obscuritãþi. Bacovia îi contraria,dar nu cu violenþa ºi insistenþa lui TudorArghezi, ca sã-i determine la o atitudine.Profesorii erau obiºnuiþi cu poezia patri-oticã, eroicã, sonorã ºi cu cea idilicã,bucolicã, veselã, sau cu cea ro-manþioasã, lacrimogenã, cu care, cînd o„predau“, puteau emoþiona. În Plumb,Bacovia n-avea din acestea. Rezervelefaþã de el erau, totodatã, rezervele faþãde poet în genere. Poetul nu reprezintãun model de succes în societatearomâneascã. Era vãzut ca sãrac, boem,superficial, excentric, nu o datã bolnav.Profesorii (ca ºi azi) erau printre ultimiicare îi iubeau pe poeþi, mai ales pe cei vii.Morþii le conveneau mai mult, cãci le

dãdeau prilejuri pentru alocuþiunivibrante, cu salivã. Cei vii prezentauinteres în mãsura în care deveniserã per-sonaje oficiale ºi anecdotice sau erauanecdotici în poezia lor. Bacovia nu seîncadra în atare categorii. Cu rareexcepþii, profesorii erau, ca statut socialºi percepþie, burghezi, conformiºti înpreferinþele lor. Se împãcau îndeosebi cuvalorile stabilizate, „clasice“. Cînd riscausã se pronunþe asupra celor recente,originale, o fãceau mai degrabã negativ.Profesorii erau foarte siguri (ca de altfel ºiacum) cînd puteau sã divagheze cu ideiconfortabile, cu „locuri comune“. Bacoviai-ar fi obligat la altceva. Profesorii erauînclinaþi sã facã politicã, dar, cei maimulþi, nu aveau curajul lui „politic“. Cîndprofesoara Agatha Grigorescu va recen-za Scîntei galbene, singurul reproº pecare i-l va face autorului va fi legat depoemul „Serenada muncitorului“.

„Mulþi pretinºi intelectuali încã nu-l pri-cep“, adãuga Tabacaru. Lucrul se vededin observaþiile unora din recenzenþiivolumului Plumb. Ce le-ar fi trebuit pentrua-l „pricepe“ pe Bacovia ? În primul rînd,un suflet asemãnãtor cu al lui, sensibil lacontrastele ºi durerile epocii. Le-ar fi tre-buit, apoi, detaºarea faþã de valorilepreþuite de ceilalþi sau o exasperarevecinã cu anarhismul. Le-ar fi trebuit,desigur, ºi un alt fel de a înþelege literatu-ra; în fine, o mentalitate diferitã de ceaexistentã. Mentalitatea e suma ideilor ºidispoziþiilor care ne determinã modulspecific de a reacþiona faþã de oameni,lucruri, evenimente. Legatã intim denivelul de civilizaþie ºi culturã al grupuluicãruia îi aparþinem, ea se reflectã înaproape tot ceea ce facem; în acceptãrileºi respingerile noastre. Mentalitatea eultima explicaþie ºi justificare pentrunumeroase atitudini. Unii o folosesc dreptscuzã, alþii, drept acuzaþie. Cel mai ade-sea, ea (mentalitatea comunã) e conser-vatoare, refractarã; limiteazã, constrînge.Trebuie destul curaj pentru a o înfrunta.Bacovia l-a avut, atît datoritã firii saleoriginale, cît ºi apropierii de grupareasimboliºtilor. E locul pentru o precizare:mentalitatea acestora era una de egotiºti,opusã mentalitãþii generale, care aveaalte repere, alte prioritãþi ºi alte aºteptãri.Or, în actul receptãrii, mentalitatea ge-neralã conteazã. Chiar dacã dupã rãzboiperspectivele se mai deschiseserã, înmomentul în care Tabacaru vorbeadespre Bacovia, ea încã nu era pregãtitãsã primeascã „poezia nouã“. Pentru mulþicititori ºi comentatori, aceasta exista doarpentru a fi combãtutã. Paradoxal, lucrulse întîmplã ºi în revista „Ateneul cultural“,condusã de Tabacaru ºi Bacovia. Înmaterie de literaturã ºi artã, caracteristicãmentalitãþii timpului sînt refuzurile, nuaprobãrile. Proporþiile lor sînt atît de mari,încît, însumate, din ele s-ar putea alcãtuiun ºir de volume, din pãcate de tip „sot-tisier“. S-ar vedea astfel cã, în toatefazele, delegitimarea „poeziei noi“, a„modernismului“ a mers în paralel cucombaterea „desfrînãrii“ din picturã,sculpturã sau din moda vestimentarã ºicã s-a fãcut în numele aceloraºiprejudecãþi ºi cam cu aceleaºi cliºee.Bacovia s-a lovit însã ºi de forma cea maireacþionarã a mentalitãþii: mentalitateaprovincialã, în care refuzul e aprioric.Mefientã, ezitantã, obtuzã, obstinatã,comodã, ea se baza pe „idei primite“ ºi nulãsa loc pentru verificãri ºi aprofundãri. Înprovincie, percepþiile ºi judecãþile semodificã în intervale mult mai lungi decîtla centru. Uneori foarte tîrziu, sub influ-enþa acestuia, sau niciodatã. Cîþi dintrecontemporanii bãcãuani ai poetului nuvor fi murit cu o pãrere total greºitãdespre opera sa!

____________________

*) Capitol din Dosarul Bacovia, III.

Constantin CÃLIN

Trecereîn revistã (1)

ateneu

martie 201016

Utilizând termeni consacraþiîn cadrul altei specii, aº puteaspune cã o carte precum „De-a dragostea ºi drumul – staþiide lecturã“ se constituie într-oimagine reflectatã în „oglindaplimbatã de-a lungul unuidrum“ critic a autorului însuºi.Adrian G. Romila ne oferã înacest al doilea volum al sãu(dupã publicarea Tezei deDoctorat, „Imaginea raiului încultura popularã. Eseuri deantropologie“ – 2009) o privirede sine cu nonºalanþã ºirigoare totodatã. Coerenþa cãr-þii vine atât din consecvenþaînsãºi a radiografiilor critice,cât ºi din unitatea unghiului deabordare: staþiile de lecturã –dupã cum sunt intitulate celecinci pãrþi ale cãrþii – sunt ded-icate în cea mai mare parteprozei româneºti, dar ele de-pãºesc statutul unor cronici li-terare propriu-zise. Acestea îºipierd condiþia de a consemna,comenta ºi interpreta o cartesau alta din perspectivamomentului în care au apãrut.Adesea, trimiterile la opereleanterioare, la etape de dinainteale scrisului unui autor saualtul ne prilejuiesc întâlnirea cuun activ cronicar aservit „cudragoste“ actualitãþii ce-ºi lasãla o parte conceptele ºi uni-tãþile de mãsurã obiºnuite pen-tru a ne vorbi de pe poziþiaexegetului.

Pentru Adrian G. Romila,drumul literaturii a încetat demult timp sã mai fie consideratexclusiv unul al cuvântului. Mairevelator decât efortul descrip-tiv sau al cunoaºterii i se parecriticului necesarã surprin-derea modului de manifestaregreu explicabil logic al unorfiinþe umane ºi universuri fizice(fie ele ºi mecanicizate, cumsunt preluate, spre a fi comen-tate, de la Urmuz ºi GrigoreCugler-Apunake). Din acestmotiv, aproape toatã proza luiIoan Petru Culianu – asupracãreia se zãboveºte preþ de oîntreagã staþie de lecturã –desfãºoarã un imens palimp-sest, prin intermediul cãruia seîncifreazã alegorii, mituri ºisimboluri diverse (religioase,romantice, oculte, science-fic-tion). Dificultatea ar constitui-odescoperirea invarianþilor înaceste parabole cognitive,motive religioase oculte ºi ori-entale, simboluri convocate dincele mai diverse surse, ficþiunivizionare sau utopice: „Celemai multe din prozele lui I. P.Culianu conþin fragmente dinteoriile sale, desigur, integrateîntr-un context ficþional. E unfel de mise en abîme prin careautorul îºi susþine, de dataaceasta literar, epistemologia:pluralitatea lumilor, a sis-temelor, a discursurilor. Existãun firesc prin care teoriiantropologice, fizico-matemat-ice, religioase, discutate înlucrãri ºi articole de strictã spe-cialitate, se aºeazã în interiorullumii narative, îmbogãþind-o,înmulþindu-i, am zice, dimensi-

unile. Literatura e, ca ºi altesemne ale gândirii, un joc alimaginaþiei, iar întrepãtrun-derea dintre semnele gândirii,o veritabilã artã“ (p. 11). Chiardacã nu apare explicitã –insistã autorul –, „metoda“ luiIoan Petru Culianu esteprezentã în toatã literatura sa,proliferând graþie unei oglinzipostate în faþa operei saleºtiinþifice. În acelaºi spirit,romanul „Travesti“, al luiMircea Cãrtãrescu, este con-siderat, într-o altã „staþie“, a fiavând multiple palierehermeneutice, care preiau ºiamplificã în cercuri concentriceteme ºi simboluri prezente dela vârsta formativã pânã laîmplinirea scriitoriceascã.

Figurã complexã a imagi-narului, dispusã atât pe axaorizontalã, cât ºi pe cea verti-calã, pendulând între cataba-zic ºi anabazic, drumul rãmâneexpresia unei medieri a con-trariilor, a unei sinteze întreapropiere ºi depãrtare, a uneinãzuinþe, mereu reînnoite,spre absolutul spaþial, dar ºi deancorare, uneori meschinã, încontingenþã, în fenomenalitate.Pedestrul Dinu Pãturicã îºigãseºte, asemenea oricãruiarivist, tocmai aici, în aceastãultimã categorisire, localizarea:„Setea de putere ºi de banipoate fi un revers al nostalgieiunui univers perfect, lipsit denevoi. Însã Dinu Pãturicãsuportã o abordare exclusivnegativã în lumea maniheistã aromanului lui Nicolae Filimon.Intenþia mimeticã e sufocatã decea moralizatoare. [...] Pornitde jos ca simplã slugã, ºiajuns, prin ambiþie ºi inteligen-þã, ditamai boierul, personajullui Filimon este lipsit de profun-zime“ (pp. 51–52). Rãmânândîn spaþiul balcanic al orizontal-itãþii ºi decadenþei, autorul seîntreabã ce l-a determinat oarepe observatorul cel mai acut almahalalei balcanice bucureº-tene, adicã pe I.L. Caragiale,sã-ºi canalizeze efortul creatorspre aducerea în scenã adimensiunilor irealului, aºacum o face în „La hanul luiMânjoalã“, „La conac“, „KirIanulea“ ºi „Calul dracului“ –unde existã manifestãri ale dia-bolicului. Rãspunsul este degãsit în preocuparea pentruridiculizarea mediocritãþii ºi aprostiei, în acest sector alprozei marele nostru clasicpropunându-ºi sã surprindã,probabil, o altã faþetã a rãului.În schimb, drumul în subte-ranele bolii este urmãrit în

cazul (clinic) al lui MaxBlecher. Punând sub o unicãetichetã imaginarã conglomer-atul de viziuni halucinante aleautorului „Întâmplãrilor în ireal-itatea imediatã“, Adrian G.Romila gãseºte adecvatãimaginea cavernei (cu vari-antele ei claustromorfe ºiintimizate) drept metaforã pre-ponderentã.

Prin însãºi natura luiprospectivã, drumul indicã odirecþie de înaintare, evitândrãtãcirea într-un spaþiunedefinit. Câtã vreme imagi-narul îºi nutreºte proiecþiile pecalea regalã paradiziacã, micadeviaþie nici nu mai conteazã –universul rãmâne deschistuturor posibilitãþilor. Orice lim-itare, orice privilegiu a uneipãrþi în dauna alteia ar fi ino-perantã în timpul proiecþiilorparadiziace, dupã cum aflãmdin prima secþiune a staþiei apatra, dedicatã spaþiuluiparadiziac eminescian: pã-mântesc, selenar ºi subacva-tic. Absenþa rostului unui drumanume incumbã de regulãconotaþii ale negativitãþii ºi undezechilibru la nivelul imagi-narului. Este situaþia rãtãcitoru-lui fãrã scop George Bacovia,în a cãrui operã drumul capãtãun aspect ontologic disforic,întrucât este unul înfundat,alienant ºi de o evidentã nede-terminare, cu conotaþii nega-tive: „Cãci poetul nu scrie pen-tru a se mãrturisi, pentru a-ºiexhiba plictisul de lume saupentru a învesti realitatea cucine ºtie ce semnificaþii, ci pen-tru a-i îngroºa tuºele negative,pentru a-i spori aplatizareasemanticã ºi, astfel, pentru ase citi pe sine în nouaipostazã: personaj al amurgu-lui, prieten al agoniei, admira-tor al gesturilor bizare ºi alrâsului grotesc“ (p. 41). Eulbacovian rãmâne sã se con-temple în oglindã în posturaadoptãrii atitudinii gratuite, adiferenþei ºi a negativitãþii, aºacum face ºi Mateiu I. Caragialeîn „plastografia“ literarã„Ultimele însemnãri ale luiMateiu Caragiale însoþite de uninedit epistolar precum ºiindexul fiinþelor, lucrurilor ºiîntâmplãrilor în prezentarea luiIon Iovan“. Aici, ingeniosul IonIovan reconstituie imaginar, cuo impecabilã mimare a auten-ticitãþii, date ºi întâmplãrimateine din anul de dinainteaconducerii pe ultimul drum aldandy-ului nostru, sub formaunor însemnãri de jurnal. Cãci,vorba lui Adrian G. Romila:

„Apelând chiar la hermeneuti-ca înþeleasã ca disciplinã ge-neralã de interpretare, nuneapãrat la cea literarã, vreausã spun, descoperim cã, pânãla urmã, orice text nu sedefineºte atât prin emiþãtorulsãu, cât prin sine însuºi.“(p.92). (În parantezã fie spus,în cazul operei lui Mateiu I.Caragiale s-ar putea analiza ºiopoziþia dintre cele douã dis-puneri spaþiale, întâlnitã în„Craii de Curtea-Veche“, undedrumul ascendent din sim-bolicul vis final contracareazãnumeroasele cãlãtorii prinmahalaua sordidã, spre „ade-vãraþii Arnoteni“.)

Confruntat cu libertateaexpresiei lirice ºi epice, cen-trifugã în felul ei, GeorgeBacovia evitã confesiuneadigresivã, mimesis-ul, în vir-tutea a ceea ce spuneam maisus referitor la faptul cã drumulliteraturii a încetat de mult timpsã mai fie considerat unulexclusiv al cuvântului. Dar,acolo unde se mizeazã peforþa logosului, pe „efectelescriiturii“, înþelesul conferit estedincolo de orice inocenþã gra-tuitã, aºa cum se întâmplã înanaliza parabolelor din prozapoetului Adrian Alui Gheorghe.O situaþie specialã o degajãlectura antropologicã a pro-zelor lui Vasile Voiculescu,unde povestirea ºi vânãtoarease presupun reciproc, întrucâtactivitatea cinegeticã, cu tot ceimplicã ea ca acþiune umanã(vânãtor, vânat, drum parcursîn urmãrirea animalului, relaþiauman-animal) se esenþializea-zã în mituri cu valenþe multiple.

Ajungând la capãtul de linieal analizei staþiilor de lecturãdin cartea „De-a dragostea ºidrumul“, putem trage concluziacã, în privinþa autorului, drumulcriticii sale se opune oricãreiforme de închidere ori deimpas în mãsura în caretraseul urmat indicã sensulunei cãlãtorii de duratã în liter-atura noastrã. Pentru tânãrulAdrian G. Romila, a fi ºi a seîndeletnici cu dulcea zãbavã acititului ºi puþin mai asprã aactului critic înseamnã a nu secantona pe acest drum în inte-riorul aceluiaºi spaþiu ficþionalstrict circumscris. Este drumulsemnalat întotdeauna cu prio-ritate.

Vasile SPIRIDON

Staþionarea permisã

Leo BUTNARU

Din Dicþionarulde Leologisme (3)

Dacã se întâmplã sã nu-þidai seama de popria-þi eroare,de data aceasta nu înseamnão nouã eroare, ci – o prostiesadea.

Cele mai de nedepãºit suntîncãpãþânãrile inimii, pentrucã, de fapt, încâpãþânareaînseamnã absenþa cugetuluilimpede, iar inima nici nucugetã în vreun fel, ci simte...încãpãþânat.

De unde ºtiþi cã Totul esteAltfel?

Ion Cara-metru antic.Diavolul: „Eu unul nu sunt

adeptul extremelor, însã dum-neata eºti extrem de cum-secade. Cât mai ai de gând sãfii?“

Pentru unii viaþa poate fiscurtã din motivul cã e ºiextrem de îngustã, încât ei,„voluminoºii“, nu pot înainta(nu încap!) prin strâmtoare.

Totdeauna a fost ºi esteatât de uºor (ºi la modã,parcã) sã fii pesimist înRomânia, încât nu mai einteresant sã fii pesimist...

Uneori, unii dintre zei obþinimor(T)alitatea exact ca imo-ralitatea.

Dupã moartea ta (mea),sigur cã Universul va trebui sãfacã, pe ici-colo, ceva repa-raþii, anumite îmbunãtãþiri...

Trebuie sã (ne) recu-noaºtem cã încã nu am reuºitsã depãºim viteza luminii. Darnici pe cea a... întunericului.

Perfectã simetrie: dincolode bine ºi de rãu este exact ca– dincoace de rãu ºi de bine!

Uneori, timpul mi se pare oparodie a spaþiului, iar spaþiul– o odã timpului.

Deºertãciunea... deºteptã-ciunilor, deºteptãciunea... de-ºertãciunilor... – cam aceastae „filosofia“ existenþei biblico-umane.

Când mi se întâmplã sãascult deliberând vreun re-dundant orator, mã gândesciar, ca alte dãþi, cã gradul de„deschidere“, de accesibiltatea discursului depinde descopul pe care ºi-l propunecuvântãtorul/propulsorul sãu:sã transmitã idei, sau (doar)impresii. Ideal e sã fie în stareºi de unele ºi de celelalte îndublã ipostazã: a le naºte ºi ale transmite. Adevãrat fiind cãimpresiile se... gãsesc maiuºor decât ideile.

„El a iubit critica literarã“ –de ce nu ar fi ºi acesta unepitaf?...

Poate cã suportabilã e doarviaþa... suport-abilã...

De la un moment (sau: ovârstã) încolo, aproximativi-tatea (în toate) e chinuitoareca o þiitoare (nãzuroasã).

Nu credeþi lumânãrilor depe tortul dãruit femeii la ziuaei de naºtere.

centenar

martie 2010 17

Acum un secol, pe 18 martie 1910, senãºtea în Poiana Sibiului, judeþul Sibiu,Eugenia Banu, cea care, sub pseudonimulIoana Postelnicu, avea sã devinã una dinscriitoarele importante ale literaturii românecontemporane.

Pe când nu împlinise încã un an, fiica luiConstantin Banu al Lesii de pe Vlaºini ºi aEvei (n. Albu), þãrani, s-a mutat cu pãrinþii laSibiu, oraº unde tatãl sãu, cunoscut ºi ca unbun curelar, a devenit în scurtã vremestarostele acestei bresle, iar apoi ºi comer-ciant. La patru ani a fost datã la grãdiniþagermanã, însuºindu-ºi la perfecþie limba luiGoethe ºi râvnind sã ajungã în oraºeleEuropei ºi, mai ales, la Budapesta, unde toc-mai fusese mama ei. Între 1916 ºi 1919 aurmat primele trei clase primare la ClosterulUrsulinelor, cu predare în limba maghiarã,învãþatã cu aceeaºi uºurinþã. Pânã la nouãani a trecut prin vâltoarea primului rãzboimondial, ascunzându-se în pivniþã de fricaZepelinelor ºi învãþând în tainã Marºul luiIancu, Deºteaptã-te române ºi Hora Unirii,iar pânã la 12, nu s-a putut bucura deprezenþa jucãriilor. Dupã înfãptuirea MariiUniri urmeazã, în anul ºcolar 1919-1920,clasa a patra la ºcoala româneascã, pânã în1928 continuându-ºi studiile la Liceul„Domniþa Ileana“ din Sibiu.

La 14 ani a început sã þinã un jurnal, înclasa I de liceu descoperind Luceafãrul emi-nescian, poeziile lui George Coºbuc, Pãcalã,dar ºi Don Quijote ºi Halima. Visul de adeveni scriitoare începe sã prindã contur pela 16 ani, când trimite în tainã un rãspuns larubrica iniþiatã de ziarul Rampa, pe temaDacã s-a schimbat amorul?. Tot în aceaperioadã a fost la conferinþele lui Iorga,Tzigara-Samurcaº, I.D. ªtefãnescu ºi I.Teodoreanu, ale „cãrui romane zãpãciserãelevele“.

Dupã moda saºilor ºi ungurilor a avut încãdin copilãrie profesor de dans, studiind doiani vioara ºi alþi cinci pianul, clãdindu-se,dupã propria expresie, în cele trei limbi, lacare a adãugat apoi franceza. Crescutã ca o„domniºoarã de familie“, a ajuns studentãfãrã voia ei, intrând la faimosul Institut deCãlugãriþe Marianum din Cluj ºi urmând, din1928, Facultatea de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii clujene. În 1930 devine „doam-na inginer“, cãsãtorindu-se cu Felix Pop, pecare îl urmeazã în Capitalã, transferându-sela facultatea cu acelaºi profil a UniversitãþiiBucureºti, unde mai studiazã un an, fãrã a-ºilua însã licenþa.

Intrã, în schimb, în vârtejul vieþii culturale,participând la conferinþe, expoziþii, sim-pozioane etc. Mereu tot mai singurã, viseazãîn continuare la societatea artiºtilor, mergevara la Balcic, acolo unde vãzduhul zbârniade senzualitate, ºi, inspiratã de aceste incur-siuni balcanice, începe sã aºtearnã pe hârtieromanul Bogdana. În iulie 1937, dupã ce adeschis întâmplãtor ziarul Dimineaþa, înpaginile cãruia a dat peste mãrturiile unorscriitori ce evocau momentele esenþiale aleîntâlnirii lor cu cenaclul condus de EugenLovinescu, s-a decis brusc sã-l sune pemarele critic ºi sã-i solicite opinia în legãturãcu manuscrisul. A fost un act de temeritate,dar cu efecte benefice, întrucât mentorulSburãtorului i-a apreciat de la primele paginitalentul, deschizându-i nu numai uºile caseisale, ci ºi calea spre o carierã literarã ceavea sã fie încununatã de prestigioase pre-mii.

Invitatã sã citeascã în celebrul cenaclu, adebutat editorial cu aceastã carte de o „puri-tate desãvârºitã“ la Editura Socec, în 1939,an în care a fost primitã ºi în SocietateaScriitorilor Români. A trebuit sã treacã încãun an pânã sã reînceapã sã scrie, în 1940Viaþa româneascã publicându-i nuvelaDrame mici, iar Revista FundaþiilorRegale, nuvela Eroarea. Alte douã nuvele –Mona (1941) ºi Fuga (1942) – vãd luminatiparului în paginile aceleiaºi publicaþii, întimp ce Vremea oferã cititorilor sãi Acordsentimental (1941), fragmente din noulroman Beznã ºi Douã vieþi (ambele în1942). Tot din 1940 devine, pânã în 1944,sub directoratul lui Liviu Rebreanu, secretarliterar ºi de presã la Teatrul Naþional, expe-rienþa cãpãtatã aici fiind fructificatã peste ani,

când, împreunã cu Tiberiu Vornic, scrie ºipublicã Împãrãþia lui Machidon (1955),piesã jucatã pe scenele a cinci teatre dinþarã. În 1943 apare Beznã (Editura Socec),distins cu Premiul „Udriºte Nãsturel“ alAcademiei Române, apreciat elogios înAdevãrul literar ºi artistic ºi în alte publi-caþii ale vremii.

Dispariþia celui ce îi dãduse pseudonimulliterar o marcheazã profund, ca ºi eveni-mentele ce aveau sã urmeze. Gãseºte,totuºi, resurse sã se alãture fondatorilorAsociaþiei „Prietenii lui E. Lovinescu“, înfi-inþatã în acelaºi an, ºi sã punã la cale, tot în1943, manifestul „Cercului literar“ din Sibiu.Dupã primul bombardament asupraBucureºtilor, din 4 aprilie 1944, se retrage cusoþul la Poiana Sibiului, în care nu mai fuse-se decât o singurã datã, la 14 ani, când îimurise o veriºoarã. În cele ºase luni cât arãmas în satul natal a aflat o mulþime delucruri despre oamenii ºi obiceiurile locului,având revelaþia cã poate sã scrie o carteconsacratã strãmoºilor.

Gestaþia acesteia avea sã dureze însãdouã decenii, timp în care a mai fost inspec-tor de teatru la Departamentul Artelor (1946-1948), s-a ocupat de pagina culturalã aziarului Naþiunea (1947), a activat la CasaCreaþiei din Bucureºti, a condus cenaclulCasei Corpului Didactic „Mihail Sadoveanu“,ºi-a pus la dispoziþia scriitorilor propria casãpentru a continua, între 1945 ºi 1947,ºedinþele Sburãtorului, la care veneau, întrealþii, Felix Aderca, Dan Petraºincu, EusebiuCamilar, Ticu Arhip, Sanda Movilã, Ieronimªerbu, Eugen Barbu, Laurenþiu Fulga,Vladimir Streinu, ªerban Cioculescu.

Dupã 19 ani de „cãsãtorie virginã“,presãratã cu numeroase cãlãtorii în strãinã-tate ºi cu un trai îndestulãtor, dar în solitu-dine, pus parcã sub un clopot, se despartede primul soþ, fascinatã fiind de TiberiuVornic, fost director general la Malaxa,devenit la rândul sãu „cãlãul meu inteligent,fermecãtor, vrãjitor“.

Deºi scrie în continuare, a strãbãtut undeceniu de incertitudini, revenind abia în1952, când a vãzut lumina tiparuluiPovestea lui Toma Ferigã, o scriere detranziþie spre literatura dedicatã copiilor ºitineretului. Aceasta a fost precedatã denuvela Orizonturi (1945), povestirea 900Stejãriº (1951), ambele publicate de Viaþaromâneascã, ºi urmatã de romanelePãdurea Poenari (Editura de Stat pentruLiteraturã ºi Artã, Bucureºti, 1953), Oraºulminunilor (Editura tineretului, Bucureºti,1957) ºi Adolescenþii (idem, 1962). Întrecele douã din urmã au fost intercalate „ºasepovestiri pentru copii cuminþi ºi mai puþincuminþi“, apãrute în 1958, la aceeaºi editurãbucureºteanã, dupã ce mai întâi ªtefi, carea dat numele cãrþii, îºi gãsise loc în paginilerevistei Iaºul literar.

Încrezãtoare cã va rãsturna lumea cusubiectul cãrþii despre vlaºini, timp de patruani scrie „în cap, în cuget, în somn“, trudindcâte zece ore ºi chiar mai mult în fiecare zi,trezindu-se limpede ºi plinã de vigoare la„trei noaptea fix“ ºi aºternând dintr-o suflaresecvenþele gândite pe parcursul celor douãdecenii de frãmântãri. Munca de sisif – a„lucrat ca în minã“– s-a finalizat în 1964,odatã cu cu apariþia romanului PlecareaVlaºinilor (Editura Tineretului), dar zbaterile

s-au accentuat ºi mai mult, întrucât timp deopt luni cronicarii nu au dat nici mãcar unsemnal, îmbolnãvind-o „de tãcere, de anoni-mat… de neluare în seamã“. A trebuit ca Gh.Achiþei sã publice un studiu serios în Luptade clasã, pentru ca bariera sã fie ridicatã ºirevistele sã înceapã comentarea cãrþii,numai cã, datoritã stresului, glanda hipofizãnu a mai vrut sã lucreze ºi ani de zile a simþitcã ia foc, fiind silitã sã bea zilnic zeci de litride apã.

Consideratã fãrã leac, poliuria ºi polidip-sia insipidã de care suferea îi provoca, înplus, dureri musculare insuportabile, ce ofãcea sã nu poatã dormi mai mult de douãore pe noapte. Prin 1966, i-a povestitnecazul lui Pop Simion, care a sprijinit-o sãobþinã de la Ministerul Sãnãtãþii aprobareapentru a se trata o lunã la Paris. Înainte însãde a pleca în cãlãtorie, la începutul lui 1967,a anchilozat, fiind internatã în spital, iar ladouã zile de la externare a fãcut, în plus, ocongestie pulmonarã. Încinsã într-un corsetcu balene de fier a pornit, totuºi, la drum prinfebruarie, neºtiind nici mãcar adresa profe-sorului Delay, cel ce urma sã o trateze,acuzând „Dureri atroce în muºchi, seteuriaºã, îngurcitare nemãsuratã, eliminareanarhicã, gust ºi simþiri încâlcite…“

În pofida acestei stãri, pânã sã descopereSpitalul Sainte-Anne, unde va avea o primãinternare, a vizitat principalele obiective tu-ristice ale Parisului, în care mai fusese înmartie 1932, însoþitã de soþ ºi de Milena-Demetra, fetiþa ei de numai 5 luni, viitoareaactriþã a Teatrului Bacovia. Aventura haluci-nantã ce a debutat aici a continuat la SpitalulPitié, la Secþia de endocrinologie a SpitaluluiDreyfuss, sfârºind la 24 aprilie 1967, dupã cea ieºit miraculos din moartea clinicã în careintrase ºi a solicitat sã fie repatriatã. Abia la72 de zile de spitalizare a înþeles cã, de fapt,fusese un cobai, medicii francezi posedândîncã de la început medicamentul Diabinese,care i-a curmat brusc setea ºi potomania decare suferea.

Renãscutã, se întoarce la masa de scris,documentându-se riguros în Deltã patru aniºi, dupã alþi trei, finalizând romanul Toate aupornit de la o pãpuºã, încredinþat EdituriiEminescu, publicat de aceasta în 1972 ºidistins cu Premiul Asociaþiei Scriitorilor dinBraºov. În intervalul scurs, PlecareaVlaºinilor a cunoscut o nouã ediþie (EdituraTineretului, 1969), urmatã peste cinci ani dealta, oferitã cititorului de Editura Minerva(1974, cu o prefaþã de Dan Zamfirescu) ºi, lasfârºitul mileniului de încã una (Editura100+1 Gramar, Bucureºti, 1998, cu o prefaþãºi un curriculum vitae de Teodor Vârgolici).

Înainte de a se decide, la sugestia celuide-al treilea soþ, Mircea Ionescu, „pilonul sta-tornic, onest, plin de afecþiune“, sã continueepopeea Vlaºinilor, a mai scris Roatã gân-dului, roatã pãmântului, un „roman“ alaventurii sale pariziene, dar ºi al altor cãlã-torii prin Europa ºi America de Nord (Canadaºi Statele Unite), apãrut în 1977 la EdituraEminescu. Declicul s-a produs la Bãile Felix,unde se afla la tratament, în 15 zile scriind90 de pagini din Întoarcerea Vlaºinilor, iarîn urmãtoarele patru luni încheindu-l, laBucureºti ºi Coman. Hãrþuiala cu aceeaºiediturã, care a publicat în cele din urmãromanul, în 1979, i-a provocat alþi doi ani desuferinþe fizice, dar efortul sãu s-a vãzut de

data aceasta încununat cu Premiul „IonCreangã“, al doilea oferit creaþiei sale deAcademia Românã.

Au urmat apoi, în ordine cronologicã,romanele Frank and Smith Company(Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,1981), Seva din adâncuri (idem, 1985) ºiRemember (Editura Albatros, Bucureºti,1995), volumul de povestiri Milena ºi Crinapovestesc (Editura Ion Creangã, Bucureºti,1982) ºi cel de nuvele, Eternele iubiri(Editura Cartea Româneascã, 1986, cu oprefaþã de I.D. Bãlan). Cele câteva mii depagini ale amplei epopei ardelene a prinscontur definitiv în 1999, când EdituraAlbatros a dat tiparului Urmaºii Vlaºinilor,roman care a zãcut în sertarele redacþieivreo 12 ani ºi de care nonagenara proza-toare aproape uitase. Lucru explicabil dacãþinem seama cã, în urma dispariþiei soþului,scriitoarea a fãcut comoþie cerebralã, urmatãde o afazie ce a durat aproape patru ani.

Stabilitã în 1997 la Bacãu, distinsa doam-nã a literelor române a fost bine primitã deintelectualitatea bãcãuanã, revista Ateneuinvitând-o sã colaboreze ºi acordându-i, în1997, Premiul „Opera omnia“, iar revistaCartea consacrându-i aproape în întregimeprimul numãr din martie 2001. Chiar dacã înacelaºi an consilierii locali i-au acordat Titlulde „Cetãþean de Onoare al MunicipiuluiBacãu“ ºi toþi au înconjurat-o cu cãlduracuvenitã unei mari personalitãþi, traiul sãu afost tot mai grevat de privaþiuni, pensia demizerie neajungându-i nici pentru procurareamedicamentelor ºi plata obligaþiilor legate deîntreþinerea apartamentului.

Criza aceasta existenþialã a început ime-diat dupã 1990, la 85 de ani, îndureratã ºiofensatã, publicând chiar, în Literatorul, oScrisoare deschisã, prin care îºi exprimanemulþumirea cã a primit ca recompensãpentru mai bine de jumãtate de secol demuncã ºi 20 de volume de literaturã, teatru,scenarii pentru filme, publicisticã, doar100.000 lei, adicã „cinci kg. salam“. AcestPremiu pentru întreaga activitate literarã îifusese atribuit, în 1995, de UniuneaScriitorilor, a cãrei revistã, România literarã,în paginile cãreia, de altfel, mai publicase, nuconsemnase evenimentul legat de aniver-sare nici mãcar la rubrica intitulatã Calendar.

N-a mai încãlzit-o cu nimic nici PremiulEditurii Vinea (1995), nici Titlul de „Cetãþeande Onoare al Municipiului Sibiu“ (2000), niciDiplomele de Excelenþã oferite de BibliotecaJudeþeanã „C. Sturdza“ Bacãu (2001) ºiDirecþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºiPatrimoniul Naþional Bacãu (2003), nici chiarOrdinele Naþionale oferite de preºedinþeleþãrii la împlinirea a 90 de ani. Într-un trauma-tizant final de viaþã, bogat doar în privaþiunicontinue, sigura bucurie a constat în aceeacã a lãsat urmaºilor câteva lucrãri funda-mentale pentru literatura românã contempo-ranã, la volumele deja amintite adãugându-se scenariile pentru cele douã serii ale filmu-lui fãcut dupã Plecarea Vlaºinilor (1982) ºiÎntoarcerea Vlaºinilor (1983, în ambele,coscenarist ºi regizor fiind Mircea Drãgan),pentru serialul TV Vlaºinii, traduceriledramei Familia de I. Popov (1950, cu XeniaStroe) ºi a romanelor Frontul din umbrã deAlexandr Lukin ºi D. Poljenovki (1964, cu I.Vaºcenko) ºi Mlaºtina de Jakub Kolas(1967, cu Maria Roth), precum ºi publicisticarisipitã în presa vremii, de la foiletoanele cucare a debutat în 1938, în Adevãrul literarºi artistic (cu pseudonimul SergiuDuºescu), ºi pânã la ultimele evocãri dinRomânia literarã, Transilvania, Vitraliu ºiAteneu.

Din pãcate, interpelarea fãcutã înParlament de senatorul Aron Belaºcu ºidemersurile Direcþiei Judeþene pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniul CulturalNaþional Bacãu au venit prea târziu ºi nu aucontribuit prea mult la ieºirea din aceastãsituaþie umilitoare, prodigioasa prozatoarestingându-se, la Bacãu, în ziua de 28 noiem-brie 2004.

Centenarul naºterii sale e, acum, un bunprilej pentru bãcãuani - ºi nu numai pentru ei- de a-i cinsti cum se cuvine memoria.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

IoanaPostelnicu

În fiecare an în perioada15.03. – 15.04 se organizeazãde cãtre sistemul silvic acþiunicetãþeneºti de plantare a arbo-rilor. Nu trebuie sã insistãmprea mult asupra scopuluiacestor lucrãri, populaþia esteobiºnuitã ca primãvara dupãtopirea zãpezii, mai aleslocuitorii satelor, sã participe la„lucrãrile de la pãdure“, sãajute pãdurarii la acþiunileacestora, care cuprind pelângã plantaþii ºi lucrãri înpepiniere, solarii, lucrãri pentruîngrijirea culturilor tinere etc.

Aceste acþiuni se întind dejape durata unui secol, de cândSpiru Haret în 1902, când eraministru al Cultelor ºi IndustrieiPublice a iniþiat „SãrbãtoareaSãdirii Arborelui“.

De la început aceastã mani-festare a fost gânditã ca o sãr-bãtoare cu participarea soci-etãþii civile, proprietari sau nude pãduri, dar cu înclinaþiespre natura forestierã. Nu tre-buie sã mai insistãm pentru

rolul pãdurii ca factor producã-tor de mediu ci ºi de bunãstarematerialã.

În primãvara anului 2010salariaþii ocoalelor silvice ºi aDirecþiei Silvice sunt preocu-paþi în principal atât de asigu-rarea regenerãrii pãdurii, undes-a recoltat masa lemnoasã înanii anteriori, cât ºi decreºterea suprafeþei ocupatãde pãdure prin plantarea poie-nilor ºi golurilor din fondulforestier. Astfel programele derefacere a pãdurii se des-fãºoarã pe 160 ha prin plantaþiipropriu-zise ºi pe 416 haregenerãri naturale. Pentruasigurarea necesarului depuieþi ocoalele silvice reali-zeazã semãnãturi în solarii peo suprafaþã de 1500 m.p. ºilucrãri în pepiniere pe osuprafaþã de peste 20 de ha.Asortimentul de specii existentasigurã necesarul de puieþi aijudeþului conform cerinþelorecologice precum ºi livrareacãtre alþi beneficiari a peste600.000 puieþi. Suprafeþeleimportante de plantat se gã-sesc la ocoalele silviceComãneºti, Ciobãnuº ºi TârguOcna.

Remarcãm de asemenea pre-ocuparea primãriilor Comãneºtiºi Moineºti care ºi-au propusrealizarea de plantaþii foresti-ere pe terenurile degradate pecare le deþin în administrare.

În aceastã perioadã, pelângã personalul silvic suntantrenaþi cetãþeni din comune,elevii ºcolilor generale, ONG-uri, care vor realiza ºi altelucrãri de extindere a spaþiilorverzi cum ar fi: extindereaspaþiilor verzi din localitãþi saude pe lângã ºcoli, igienizareapãdurilor ºi traseelor turistice,participarea la lucrãrile dinpepiniere etc.

Dar „luna pãdurii“ nu în-seamnã numai acþiuni de plan-tat, astfel împreunã cuInspectoratul ªcolar Judeþeanse vor organiza concursuri ºiexpoziþii tematice în ºcolile dinjudeþ la care se vor acorda pre-mii ºcolarilor merituoºi.

Data de 15 aprilie nu în-seamnã sfârºitul acþiunilor deprotecþie a mediului ºi a pãduriici numai un interval provizoriude bilanþ. Atenþia ºi grija sil-vicultorilor ºi a populaþiei pen-tru pãdure trebuie sã rãmânãpermanent.

ateneu

martie 201018

„Luna plantãrii arborilor“, manifestare iniþiatãîn anul 1902, gãseºte Direcþia Silvicã Bacãuastfel:

- administreazã 175341 ha pãdure de stat ºi20266 ha pãduri private aflate în proprietateaprimãriilor (4693 ha), a unitãþilor de cult (200ha), ºi a persoanelor fizice ºi juridice (15373ha);

- gospodãrirea pãdurilor administrate se faceprin 14 ocoale silvice ºi 356 cantoane de pazã(pãduri);

- valorificã anual o cantitate de cca 700 miim.c. masã lemnoasã, mai puþin decât posibili-tatea normalã a pãdurilor;

- a produs atât pentru nevoi proprii cât ºi pen-

tru valorificare cãtre alþi beneficiari, în primãvaraanului 2010, cantitatea de 1739 mii puieþiforestieri din care: 960 mii puieþi molid, 163 miipuieþi brad, 71 mii larice, 138 mii gorun, 121 miisalcâm ºi alte specii. Toþi puieþii provin din se-minþe selecþionate adaptate la condiþiile denevoi locale;

pentru plantaþiile proprii din acest an se vorutiliza peste 1100 mii puieþi, diferenþa fiind valo-rificatã la alte ocoale silvice sau alþi beneficiari.

- structura plantaþiilor din aceastã primãvarãcuprinde 160 ha plantaþii noi ºi 73 ha în com-pletarea puieþilor care s-au uscat din plantaþiileanilor anteriori. Astfel se vor realiza 97 ha cumolid, 32 ha cu brad, 10 ha cu larice, 35 ha cugorun, ºi 40 ha cu paltin, cireº ºi altele.Rãºinoasele se regãsesc în zona montanã, întimp ce gorunul, paltinul, cireºul în suprafeþelesituate în zona de deal.

- în solarii se va semãna suprafaþa de 1500mp, cu molid, larice, pin silvestru, producându-se peste 1800 mii puieþi.

- se constatã preocuparea permanentã a per-soanelor silvice pentru asigurarea necesaruluide puieþi pentru anii urmãtori, fapt pentru carese vor efectua lucrãri în pepiniere pe osuprafaþã de peste 30 ha.

- Direcþia Silvicã Bacãu pune la dispoziþiasolicitanþilor 20 mii puieþi ornamentali din speci-ile thuia, ienupãr, buxus, molid ºi brad.

- la solicitarea organizaþiilor ºi populaþiei sesponsorizeazã cu 20 mii puieþi de salcâm, plan-taþii ce se vor efectua în terenuri inapte pentrualte culturi sau pentru extinderea spaþiilor verzi.

- în ºcolile din judeþ se vor organiza activitãþipractice ºi teoretice de plantare, simpozioane,colocvii ºi concursuri având ca temã principalã„sãrbãtoarea sãdirii arborelui“.

Luna plantãriiarborilor

O tradiþie sãnãtoasã

Biblioteca Judeþeanã „C. Sturdza“ aþinut sã omagieze ºi în acest an ZiuaInternaþionalã a Femeii ºi, implicit,femeile Bacãului, invitându-le mai întâi lao plimbare prin decorul hibernal alParcului Cancicov ºi, apoi, la manifestãrilecultural-artistice pe care le-a organizat lasediu, atât la Secþia de Artã, cât ºi laSecþia pentru Copii.

În spaþiul expoziþional de la etaj, AnaChiscop, coordonatoarea activitãþii, aavut-o de data aceasta ca oaspete deonoare pe Carmen Voisei, poetã ºi plas-ticianã deopotrivã, care a þinut sã seînfãþiºeze în faþa sãrbãtoritelor în dublãipostazã, etalând pe simezele galerieiinstituþiei tablourile unei noi expoziþii per-sonale, iar pe rafturile de bibliotecã o carteabia ieºitã din teascurile tipografiei.

Intitulat 31 + 19 (TVA)..., vernisajul afost prefaþat de alocuþiunile doamneiGabriela Muraru, amfitrioanã inspiratã, ºidomnului Dumitru Brãneanu, vicepre-ºedinte al Consiliului Judeþean, cel ce, înfinalul intervenþiei sale, a schimbat re-gistrul discursului, citind în faþa asistenþeiunul din poemele proprii dedicate fiinþelordragi de lângã noi.

Universul plastic al artistei a fostprezentat apoi de pictorul Ilie Boca, fostulei profesor, ºi de colega de breaslãCarmen Istrate Murariu, care, în calitateasa de ilustratoare a cãrþii semnate de

poetã, a fãcut trecerea spre cel de-aldoilea moment, lansarea volumului depoezie Templul Iubirii.

Apãrutã la Editura Corgal Press, nouacarte a sensibilei autoare a fost prezentatãauditorilor de editorul Cornel Galben,criticul literar Grigore Codrescu ºi scriitorulVictor Mitocaru, care, la rândul sãu, adelectat participanþii cu câteva epigramescrise anume pentru aceastã zi.

În dialogul generat de cele douãmomente am mai reþinut intervenþiilespontane ale scriitoarei Mara Paraschiv,care a recitat poemul „Sunt cea mai fru-moasã“ de Ana Blandiana, ºi ale criticuluiteatral Carmen Mihalache, redactorul ºefal revistei Ateneu, domnia sa arãtându-ºideschiderea pentru toate creatoarele,indiferent cã sunt literate sau artiste plas-tice, ºi a anunþat, bucuroasã, cã dupã oscurtã agonie datoratã deficienþelor de laRodipet, difuzarea Ateneu-lui a fost relu-atã în 11 judeþe.

Înainte ca poeta sã aducã mulþumirilesale gazdelor ºi asistenþei, fiica acesteia,tânãra violonistã Mãriuca Pâþu, elevã aLiceului de Artã „George Apostu“(îndrumãtoare, prof. Silvia Pîndaru), aîntregit atmosfera creatã, interpretând cutalent Concertul pentru vioarã de JosephHaydn, rãsplãtit, aidoma celorlaltemomente, cu aplauze generoase.

Dupã ce ºi enigma cifrelor de pe afiº afost desluºitã, în cele din urmã, cu com-plicitatea Anei Chiscop, care ne-a dat aînþelege cã e tocmai vârsta rotundã pecare artista o va sãrbãtori nu peste multezile, gazdele au oferit celor prezenþi ºi altesurprize omagiale, între care amintimExpoziþia de albume de artã Portret defemeie (realizatã de Simona Marcu, laSecþia de Artã) ºi Expoziþia de carteMamã, dulce mamã... (organizatã deAtena Mariana Zarã, la Secþia pentruCopii), dar ºi Expoziþia de carte Toatepânzele sus!, dedicatã Centenaruluinaºterii scriitorului Radu Tudoran (pro-pusã de Iulia-ªtefania Leteanu).

Din multiplele manifestãri organizate laBiblioteca Judeþeanã „C. Sturdza“ înaceastã lunã mai amintim doar Mãrþiºorulliterar, activitate în cadrul proiectului inter-judeþean „Parteneri în creaþie ºi informareprin revista ºcolarã“, care i-a avut ca invi-taþi pe scriitorii Eugen ªendrea ºi CornelGalben, primul vorbindu-le elevilor de laªcoala de Arte ºi Meserii Buhoci(îndrumãtor, prof. Irina Leteanu) despreCreangã ºi Bacãul, iar cel de-al doileadespre Cum poþi deveni scriitor.

C. HANGANU

8 Martie – omagiat la Biblioteca Judeþeanã

arte

martie 2010 19

Manieratã persoanã, BogdanUlmu! Cum le ºtie el pe toate,cã nu degeaba scrie la gazetãºi combate despre Codulbunelor manele. Nu-ºi lasã citi-torii sã aºtepte prea mult, cã n-ar fi politicos, ºi apare la inter-val cu noi însemnãri diaristicepline de savoare, cum suntcele din Jurnal teatral – 4(apãrut la Editura OperaMagna, Editura Pim, Iaºi,2009). Ce-mi place mie la jur-nale este cã le pot citi alan-dala. Deschid la întâmplarecartea ºi mã opresc la pasajelecare-mi fac cel mai tare cuochiul, stârnindu-mi curiozi-tatea. Mai ales când mã apucãstenahoria, lectura unor paginiscrise cu sprintenealã, cu simþludic, e una cu efecte salva-toare. O astfel de plãcutãpetrecere a timpului am avutcu recentul volum semnat deBogdan Ulmu, autor care sesimte foarte în largul lui înacest gen de scriere, dinmoment ce a ajuns la alpatrulea tom. Îl încurajeazã sã-ºi publice filele de jurnal ºispusele lui Cioran, potrivitcãrora adevãrul unui creatortrebuie cãutat mai curând înscrisori, decât în operã, care-iun „accident“, evenimentelereale fiind epistolele, mãrtu-risirile. Fire colocvialã prinexcelenþã, Bogdan Ulmu, fingourmet, iubitor de taifasuri cuprietenii, bine împãnate devorbe de duh, afirmã cã s-arsimþi cumva sãrac ºi incompletfãrã aceastã formã de comuni-

care cu semenii, materializatãîn pagini de jurnal. Aºa cã s-apus temeinic pe treabã ºi ascos la ivealã al patrulea op(dedicat prietenilor Mircea M.Ionescu ºi Florin Faifer) denotaþii despre oameni deteatru, spectacole, festivaluri,întâmplãri din lumea scenei,cãrþi, filme, televiziune, cãlã-torii, cazuri diverse, ciudãþenii.În fine, nimic din ceea ceînseamnã les choses de la vienu-i rãmâne strãin unui autor lacare e vizibilã bucuria de agândi, de a formula observaþiifoarte personale, surprinzã-toare, cel mai adesea, despreo sumedenie de teme, subiec-te, aspecte asupra cãrora seapleacã. Bogdan Ulmu esteom de bibliotecã, în primulrând, înconjurat de cãrþi ºicopleºit de fiºe, e profesor uni-versitar de la o vârstã încãtânãrã, dar l-a ferit sfântul depedanterie ºtiinþificã ºi morgãacademicã, dãruindu-l, înschimb, cu umor ºi jovialitate.Elemente care-i condimentea-zã la modul cel mai agreabilstilul direct, spontan, liber.Jurnalul sãu e ca un jam ses-sion, cã nu degeaba unul din-tre filmele favorite, dupã cummãrturiseºte, e chiar All that

jazz. Dar ºi atunci cândimprovizeazã jucãuº, în spu-moase volute, clipind ghiduº,complice spre cititor, fondulrãmâne unul grav. Aºa cum ammai spus-o cândva, BogdanUlmu este un ludic serios, carecautã, dincolo de perisabil, decoaja lucrurilor, miezul, sensulascuns celor prea grãbiþi. Decare e plinã lumea de azi.Astfel cã nu arareori dai pestecâte un pasaj din jurnal încare-i beºteleºte ºi-i trimite lacarte pe noii calibani, amen-dând gogomãniile susþinute dediverºi ipochimeni sau de exal-tate care habar n-au ce-i aiadocumentare profesionalã, dar„palpeazã absolutul“. Analfa-betismul din mass-media, acul-turalizarea generalã, fenome-nul manelizãrii îi provoacã ver-tij diaristului. Umoristul setrezeºte în situaþia de râs înstop-cadru, notând cu amãrã-ciune: „Trãim într-o lume încare statutul de intelectual tecomplexeazã. ªi þi-e jenã sãdeschizi gura, atunci când nueºti printre alþi nefericiþi deteapa ta...“ (just, corect, spunºi eu, împrumutând exclamaþi-ile autorului, presãrate dupãunele hazoase comentarii).

ªtiind, în plus, cã mai ales înlumea teatrului nu prea dai defericire, Bogdan Ulmu scrie,parcã în compensaþie, foartecald despre confraþi, trasândniºte admirabile portrete înmiºcare. Sunt multe nume lacare se referã, de actori, regi-zori, critici, pentru a vorbi, înbun cunoscãtor ºi fin analist,despre creaþiile scenice saucãrþile lor. Unul dintre cele maiataºante portrete este celschiþat Elisabetei Pop, alintatãde toþi Vetuþa, care a devenitprolificã dupã pensionare,scoþând cãrþi în care se vedecunoaºterea teatrului din interi-or, din culise, pasiunea pentru

documente ºi dragostea enor-mã pentru teatru ºi slujitorii sãi.Pasiuni comune, de altminteri,amândurora, Bogdan Ulmurecunoscându-se un împãtimitde documente. „Fiind bãiet,redacþii bucureºtene cutreier-am, ºi poze multe, când gã-seam, furam!“ zice chisnovati-cul diarist.

Noul sãu volum mai cuprin-de pagini interesante despreviaþa universitarã, cu referire lateze de doctorat valoroase prinnoutatea punctelor de vedere,un micro eseu Cehov, foarteincitant, un altul despre tâl-curile pãpuºeriei, artã de carea fost cucerit necondiþionat.Cum genul jurnalului esteatoateîncãpãtor, autorul a prof-itat de asta ºi a pus în paginilecãrþii cât mai multe lucruri,mãrturisiri de creaþie, cu trim-itere la spectacolele sale dinteatrele de pãpuºi, reflecþiiprivind relaþia cu publicul, darºi îndoieli, neliniºti, teama deeºec, mãrturisirea unei stãri deobosealã, etc. Peste tot ºitoate pluteºte însã dragosteade teatru. Rãmasã intactã depe vremea când avea 13-14ani a descoperit, într-o zi denoiembrie a anului 1964,revista Teatrul, „care-i avea pecopertã pe Mela Ursu ºi Gh.Mottoi...“, atunci deschizându-se în el dorinþa de a se dedicateatrului. Sentimental domnulUlmu, nu prea le are cu chesti-ile cool, dar cel puþin ce spuneel sunã sincer, adevãrat.

Cartea de teatru

Adevãrul unui creator

La început de primãvarã, DumitruMacovei ne-a invitat sã-i vedem nouapersonalã de la Galeriile „Alfa“, care s-a dovedit a fi o adevãratã desfãtare. Eo superbã explozie de culoare extremde vie în tablourile expuse acum, vreoºaizeci la numãr, cele mai multe demari dimensiuni. Din toate emanã unsentiment de chietudine, de armonie. Eo expoziþie de maturitate, în care sevede cã artistul îºi stãpâneºte binemeºteºugul ºi cã a ajuns la un ad-mirabil echilibru interior. Îl simþi decon-tractat, într-o stare ludicã, extrem decreativã, vizitat de un umor tandru, debunã calitate. Se joacã la modulsuprarealist ºi dadaist (cã doar vine dela Moineºti, locul de naºtere al luiTristan Tzara) în câteva compoziþii încare stau alãturi, pur întâmplãtor, unmãgar, un cocoº ºi o bicicletã, iar felu-rite pãsãri zboarã peste tot, de parcã seþin de ghiduºii. Într-un tablou, un þanþoºcocoº îºi întinde o ghearã ca sã þinã,chipurile, rama, într-un altul rãsare unpãun, în spatele unei perechi de miri,dintr-o pozã de pe vremuri. Câtevavechi portrete de familie sunt reinter-pretate, puse într-o altã luminã, recon-textualizate. E vizibilã pasiunea pictoru-lui pentru obiectele din vechime, într-otentativã de recuperare a timpului tre-cut, încãrcat de parfumul istoriei.Dumitru Macovei (Mac pentru prieteni)face un fel de arheologie sentimentalã,

resemnificând lucrurile, dându-le o altãdimensiune. Memoria culturalã estemereu prezentã în creaþia sa, alimen-

tând-o într-un mod fertil. Artistulreciteºte ºi reinterpreteazã palimpses-te, iar imaginaþia lui bogatã zburdã în

cea mai mare libertate, oferind privi-torului o mulþime de asocieri insolite.Vizitatorii expoziþiei lui Dumitru Macoveis-au simþit, cu siguranþã, reconfortaþi,privind florile minunate ce parcã þâº-nesc din cadru, vii, fremãtãtoare, într-olargã gamã de roºuri pure, vermillon,bordo. Galbenul solar, movul, violetul,verdele proaspãt ºi albastrul intens par-ticipã la un veritabil festin cromatic.Naturile statice ºi peisajele cu grãdini încare vegetaþia e luxuriantã sunt ca niºteoaze de culoare ºi luminã, mângâindu-þi ochiul. Remarcabilã este grija artistu-lui pentru ansamblul lucrãrilor ºipunerea lor în valoare prin alegereaunor rame cu elemente decorative,care prelungesc de fapt tabloul într-unfel plãcut privirii. Culorile sunt mate,cum sunt cele de frescã, fiindcãDumitru Macovei este un cunoscut pic-tor monumentalist, îndrãgostit de artabisericeascã, având importante premiipentru unele lucrãri de gen. Îmi mãr-turisea odatã cã, din momentul în caredã soarele ºi vine primãvara, îl apucãun mare dor de frescã. Din fericire pen-tru iubitorii de picturã, în timpul iernii,artistul stã la ºevalet ºi îºi scoate apoiîn lume (cum a fãcut la ampla perso-nalã despre care vorbim) lucrãri carene dãruiesc clipe de realã încântare.

Paginã realizatã deCarmen MIHALACHE

Prin expoziþii

Mac ºi grãdinile lui înflorite

comentarii

martie 201020

De fapt, aveþi toatã drep-tatea din lume de a vã arãtaoripilaþi! Corect, cartea nu esteun obiect; e mult mai mult,eventual un orizont de aºtep-tãri. Mai rar, se auto-instituie însubiect preferat. ªi una pestealta, suntem de acord, mãcarpentru o minoritate, cartea þinede evidenþa necesitãþii. E con-stanta lumii ce va fi fost, tindesã rãmânã singura bucurie aunei lumi viitoare. Pentru noi.

Într-o ecuaþie mai complexã,televizorul va fi cel ce vapierde: va deveni din ce în cemai mult o simplã alternativã.Internetul, precum ºi alte mo-dalitãþi de comunicare la maredistanþã vor surprinde omulcontemporan prin noile cuceriritehnologice (cât de cunoscutsunã!). Aºadar, oarecum dinoff, acum televizorul îºi aruncãvitriolul asupra unei societãþicare ºi-a cam pierdut din dem-nitate. Filme de duzinã, emisiu-ni fãrã susþinere cu un re-makefad, meciuri ca vai de ele,desene de o stupizenie înfiorã-toare ºi... chipuri, chipuri ce înmarea lor majoritate nu aunimic a ne transmite. Iar omulse încãpãþâneazã sã aºtepte.Bine crescut cândva, rãmânecu ochii pironiþi în gol, mãrtur-isind reala credinþã într-o întâl-nire ce va fi sã se întâmple.Prea puþini din tinerii de azi maiau postere pe perete. Ce rostar mai avea cât timp au untelevizor performant, cu picturein picture, boost pe imagine,zoom violent etc.? La nivelulunor semnificaþii impertinente,domnul televizor e chiar pock-et-friend-ul disponibil oricând.La orice petrecere se va vorbidespre vedete, despre high-life-ul nenorocit al unuiBucureºti înãmolit.

Aceste consideraþii s-aunãpustit dincolo de voinþa mea,undeva pe la începutul luniimartie, lunã ce îºi cunoaºteobligaþiile: 1 martie, 8 martie...Îmi aduc aminte ºi acum cumtovarãºa învãþãtoare mã învãþaplinã de tact ºi rãbdare cum sãdesenez un ghiocel pe felic-itarea cu pricina. ªi alte frazãrice sunau precum lemnul darcare într-un final aveau sãînlesneascã apariþia unor lacri-mi adevãrate.

ªi cu frustrãrile de rigoare,m-am hotãrât sã fac câtevacadouri imaginar – livreºticâtorva doamne/ domniºoarece îmi plac/ îmi displac. Deaici, de sub acoperiºul literatur-bahnului, mi-am zis cã îmi potpermite sã intru în caselecâtorva prieteni pentru a leadresa o simplã rugãminte,mai precis aceea de a-mi indi-ca câteva figuri feminine pecare le-au urmãrit la tv de-alungul timpului. Aveau, fãrãîndoialã, sã aparã tot felul desurprize: domni gentili intere-saþi doar de ºuviþe blonde, pri-eteni ce ar fi vrut sã intre fãrã ase descãlþa într-un partid doarpentru cã doamna era fix de-acolo, dar ºi tineri simpli carepreþuiau netrucat valoarea. ªicâte ºi mai câte. Le-am reþinutpreferinþele dar, nefiind obiº-nuit neapãrat cu lumea mon-denã, am început sã caut câte

ceva despre fiecare în parte.Nu am fixat criterii de niciun fel.Ce-i drept, la sfârºit, mi-arezultat o listã cu zece nume.ªi m-am gândit cã mi-ar fi fãcutplãcere realã sã înmânezfiecãrei doamne ori domni-ºoare câte o carte de care sãse bucure sau din care sã aibã,dupã umila mea pãrere, câteceva de învãþat.

Reamintesc, ordinea „intrãriiîn scenã“ e aleatorie.

Voi începe cu Maria Rãducanu,interesanta figurã a jazzuluifeminin contemporan, cea careîntr-un interviu destul de recentîmi declara: „Nu existã «fabri-ci» de artiºti, cu atât mai puþinde muzicieni de jazz... Demer-sul muzicianului în a-ºi gãsipropria voce în aceastã muzicãde «import», unde «idolii»,«modelele» pot rãmâne cumvaca blocaje... Mã bucur atuncicând nu mai ascult, pe o scenãromâneascã, un bun imitator allui John Coltrane, spre exem-plu, ci un saxofonist care areuºit sã-ºi gãseascã propriaexpresie...“ Tocmai, pentruadevãrul celor spuse, pentrumodul în care îºi va fi argu-mentat rãspunsul la o întrebarenetranscrisã acum, i-aº oferide 8 martie „John Coltrane Hislife and music“ (The Universityof Michigan Press).

Apoi, evident fãrã nicio legã-turã, mã voi muta cãtre Laviniaªandru, un chip ce iese la

intervale aproape fixe dinanonimat dar care nu rezistãprea mult în aerul tare alsamavolniciilor politicii. Ofemeie într-atât de hotãrâtãîncât, de multe ori, din cauzanereuºitelor „proiectelor“ ce ºile asumã într-un prezent deli-rant, se autorecomandã camaterial didactic pentru mitullui Sisif. Dumneaei i-aº aduce„Femeia nisipurilor“ lui KoboAbe, Editura Polirom.

Urmeazã o apariþie suplã,voit dezinvoltã, care dã bine petv doar dintr-o parte ºi desprecare nu ai cum sã ºtii mai nicio-datã unde se aflã. Sã fie aero-portul Bãneasa, Milano,Frankfurt ? Sau mai degrabãun studio de televiziune ce nuconvinge ? Da, cred cã aþi înþe-les cã e vorba de AndreeaRaicu, cea care ar putea sãprimeascã în dar una dintrecãrþile colecþiei Chic a celor dela Polirom, mai precis „Sepoartã nunþile“ de Katie Fforde.

Mult mai greu mi-a fost sãaleg ceva Mihaelei Rãdulescu(era cât pe ce sã scriu AndreeiMarin!). Dar pânã la urmã m-am decis. Omul e supusgreºelii, drept pentru care mãveþi ierta ºi îmi veþi îngãdui caîn acest singur caz sã stric pro-tocolul ºi sã ofer douã cãrþi.Prima ar veni din parteaEditurii Fundaþiei CulturaleIdeea Europeanã: „Codulbunelor maniere“ de Nadine de

Rothschild. Alegerea se dato-reazã în special dispoziþieiprezentatoarei de a sta cumâna-n ºold (cât ºi altor ges-turi nelalocul lor), visând la fee-ria celor de-o odinioarã, în timpce al doilea volum ar puteaconstitui un ghid „într-alealegerilor fericite“: „Istoria urâ-tului“ de Umberto Eco. Cumascã, fãrã mascã…

Nu sunt nici pe departe unexpert în domeniul muzicii deoperã. Þin minte cã unul dintreprimele cd-uri ce mi-au plãcutla nebunie a fost o realizare astudiourilor EMI (sper sã nugreºesc) cu melodii religioase îninterpretarea Angelei Gheorghiuºi a lui Robert Alagna. ªi pen-tru cã pe Anna Netrebko aºavea infinit ºanse mai mici de ao întâlni vreodatã, aº oferiAngelei Gheorghiu „Foc înpavilionul de ceai“ de EllisAvery, Editura Humanitas. ªiasta deoarece „calea ceaiului“pare sã fie singura posibilitatede a readuce echilibrul într-olume ostenitã de rapiditateainformaþiilor ºi precizia tehno-logiilor ce vin cãtre ºi dinspreAmerica ori Europa de Vest.

Despre Bianca Drãguºanueu nu ºtiam nimic. Imediat, amaflat cã e „blonda lui Bote“.Apoi am aflat cine-i Bote. Lasfârºit, câteva poze de pe unsite de mahala, ºi o declaraþie(sau cam aºa ceva!) de pe YouTube. M-am tot gândit cu ce m-

aº putea prezenta ºi nu amgãsit-o decât pe AnnieAuerbach, autoarea volumului„Shrek al treilea: PovesteaFionei“, editura Nemira.Apropo, v-aþi putut vreodatãuita atent la Fiona ?

Nu avea cum sã nu aparãpe listã Flãcãrica, CarmenTãnase. Deºi dobândeºte „cãl-dura marelui publicul“ abiaodatã cu telenovela cunoscutã,rãmâne o actriþã de valoarecertã, cu disponibilitãþi artisticedintre cele mai surprinzãtoare.Pentru toate astea, am alesVicente Blasco Ibanez „MajaDesnuda“, Editura Univers.

Apoi ar mai fi una dintrepoveºtile copilãriei noastre. Eatât de cunoscutã, a fost atâtde difuzatã încât, fãrã sã maiamintesc autorul ori editura,mã grãbesc s-o ofer cuiva dragmie, de o jovialitate surprinzã-toare, un chef de viaþã ieºit dincomun ºi o candoare ce rezistãluminii reflectoarelor: „Pisicilearistocrate“ pentru MarinaDima. Cu fundiþã!

Într-un cu totul alt registru seînscrie Eugenia Vodã.Mãrturisind „profesioniºtii“ altortimpuri, am aflat de la invitaþiidomniei sale câteva dinaspectele pe care ar trebui sãle preþuim în viaþã cum secuvine. Cu un alt sens al lucru-lui bine fãcut, Eugenia Vodãmi-a explicat cum se face cã ºibãieþii plâng câteodatã. Dreptpentru care aº face tot posibilulsã îi ofer o carte de suflet,Irenee Hausherr „Teologialacrimilor“, Editura Deisis.

Am auzit de multe ori laºcoalã motivele pentru careMihail Sadoveanu ar putea fiintegrat oricând, fãrã prea marieforturi, literaturii universale.Fãrã vreun ton ironic, admit cão lucrare precum „HanuAncuþei“ are o valoare incon-testabilã. Mai rãu e cu hanulpropriu-zis, al zilei de azi, depe lângã Roman – un han încare s-a pierdut acel bine-tocmit simþ al arhaicului, aceaplãcere de a povesti ºi de a nufi servil valorilor materiale. Cuceva luni în urmã, venind dintr-o excursie, am oprit la renumi-tul han pentru apã mineralã ºio cafea. La o masã vecinãsporovãiau niºte femei trecuteºi de-a doua ºi de-a treiatinereþe, fumând ºi plescãindcu nãduf din sticlele de bereaºezate în faþã. Vorbeaudespre tot ºi despre nimic.Despre bãrbaþi, despre copii,despre strãinãtate ºi desprenormalitate. Mã gândesc cã aºavea toate motivele sã îi oferdoamnei Mihaela Tatu una dinediþiile volumului sadovenianamintit.

Sper sã nu fi produs multãsupãrare nimãnui. Mã gândesctotuºi cu regret la faptul cã nuexistã ºi o zi a bãrbaþilor, o ziîn care v-aº fi invitat sã-mireturnaþi mãcar în parte gestul.Dar mã îmbãt cu minciuni: eunici nu apar/ nici nu am degând sã apar pe micul ecran.

Marius MANTA

Obiecte dragi

• Dumitru Macovei

martie 2010 21

revista revistelor

nr.2, februarie 2010

Cassian Maria Spiridon ne-aobiºnuit deja cu un discurs argu-mentativ, situat la graniþa maimultor stiluri, acomodat cu re-gistre dintre cele mai diverse darcare surprind mai mereu prininedita perspectivã din care neeste „expus“ obiectul cercetãrii.În materialul numãrului de faþã neînlesneºte o întâlnire cu universuldeschis al materiei. Citindu-l,Cassian Maria Spiridon mi-aadus aminte de un mai vechi titlual Editurii Humanitas – „De lalumea închisã la universul infinit“de Alexandre Koyre. De fapt,incursiunea domniei sale înaceastã spaþiere voit filosoficã amarelui lanþ al fiinþei se datoreazãcãrþii lui Dumitru ConstantinDulcan, „Inteligenþa materiei“,apãrutã la Editura Eikon, în 2009.Sper sã nu mã înºel, dar îmi for-mulez acum teama unei suprali-citãri a volumului abia amintit. Întot cazul, interesante similitu-dinile pe care Cassian MariaSpiridon le gãseºte între maimulte sisteme de gândire, apropi-ate sau depãrtate de timpurilenoastre. Inedite ºi fericite îneconomia revistei sunt interviurilecu Basarab Nicolescu („Dacãºtiinþa ºi religia vor accepta sãdialogheze, atunci orbul va vedeaºi surdul va auzi“) ºi NicolaeStroescu Stîniºoarã – TeodorBaconski („Ortodoxia este singu-ra tradiþie teologicã ºi spiritualãcare vorbeºte despre o «liturghiecosmic㻓).

Constantin Corduneanu de-plânge pe bunã dreptate absenþaunei publicaþii cu caracter istoric,care sã fie credibilã ºi care sãrefacã traseul Universitãþii dinIaºi. Din pãcate, aceastã situaþiese întâlneºte la multe dintre uni-versitãþile de tradiþie ale þãrii,instituþii ce par a nu-ºi mai gãsi învreme de crizã o politicã coeren-tã de reconsiderare a propriilorvalori. Din pãcate, mi s-au pãrutprea repede trecute în revistã deAlexandru Zub „aspectele spiri-tuale din închisorile regimuluicomunist“. Deºi bibliografia fo-lositã este bogatã, în final rãmâicu senzaþia cã Alexandru Zubaflã abia acum de atrocitãþilecomise în temniþele comuniste.Poate cã s-ar fi impus o analizãmult mai atentã a rândurilor sem-nate de Ioanide ori ValeriuGafencu, acum abia amintiþi.Antonio Patraº semnaleazãinteresul academicianului Gabrielªtrempel faþã de cartea EleneiVulcãnescu „Bucureºti – Paris viaMirceºti“, apãrutã cu ceva timp înurmã la Editura Fundaþiei Poezia,în Iaºi. Poate cã plusul constãtocmai din bogãþia informaþiilorpe care ni le aduce cu privire labiografia lui Vasile Alecsandri.Interesul Elenei Vulcãnescu seîndreaptã spre episoadele denaturã sentimentalã, pe fondulunei iubiri oarecum platonice din-tre Alecsandri ºi PaulinaLucasievici, femeia care a avutgrijã de sãnãtatea ºi de memoriapostumã a „bardului de laMirceºti“. Mircea V. Ciobanuanalizeazã o micã parte dinplusurile ºi minusurile receptãrii

Istoriei lui Manolescu, cu acestprilej gãsind în Dan C. Mihãilescuun „critic al bunei mãsuri“.Olimpia Iacob ne prezintã frag-mente de prozã poematicã alescriitoarei Rebecca Cook, în timpce Tiberiu Brãilean gãseºte iþeleunei lumi postamericane.

nr. 99, martie 2010

Dupã ce am primit revista, amrãmas minute bune cu imagineade pe copertã. Mã gândesc cãaproape niciodatã nu am gãsit decuviinþã sã marchez ºi aspectelepozitive ce vin dinspre parteagraficã. De aceastã datã, colegiide la „Oglinda literarã“ opteazãpentru o imagine simplã, uºor„prea“ romanticã pentru nebunialumii în care trãim. Idilicã, coper-ta lasã loc speranþei cãtre nor-malitate. Mai mult, editorialul luiGabriel Funica renunþã la tonulincisiv de altãdatã ºi alege sãmãrturiseascã subtil câteva dinciudãþeniile postmodernitãþii,odatã cu o analizã sumarã avolumului „Baia“, a lui JeanPhilippe Toussaint.

M-a bucurat reîntâlnirea cuacel Nicolae Breban de odin-ioarã, cu un scriitor în stare de acerne grâul de neghinã, de atrasa o linie între trecut ºiprezent, de a-ºi declara rãspicatneputinþa de a înþelege cum opersonalitate de talia lui GabrielLiiceanu a reuºit mai mult sãdezbine lumea literarã decât sã oaducã la un loc. Ciudatul ºi mof-turosul adevãr ne atrage atenþiaasupra faptului cã Liiceanu numai este semnatarul acelor cãrþide dinainte de revoluþie, cãrþi cear fi anunþat apariþia (în sfârºit!)unui creator de sistem filosofic.Tragicul pare a fi ieºit din matcã...Mergând mai departe, NicolaeBreban nu înþelege cumManolescu, alãturi de GabrielLiiceanu conduc o vendetãîndreptatã împotriva lui EugenSimion, Marin Sorescu, FãnuºNeagu, Valeriu Cristea. Desprealte personaje importante alenefericitei tranziþii (Patapievici,Dinescu, Pleºu), Nicolae Brebanopineazã cu sarcasm.

Un material aparte despreprezenþa românilor în cãrþilesacre ale omenirii ne propuneGeorge Liviu Teleoacã. Premisaaduce motivaþia necesarã unorcãutãri ulterioare: „Spre deose-bire de toate celelalte neamuricare, roind, au pãrãsit vatra arhe-ologicã a bãºtinaºilor Europei,[…] românii au rãmas pe loc slu-jind sanctuarele Vetrei Primor-diale, motiv pentru care au primitdenumirea religioasã de VlahiiNegri, denumire inspiratã destructura stindardului dacic alcã-tuit ca hieroglifã de un corpmoale de pasãre cu cap de lup,care ilustreazã sintagma teonimi-cã Volco-Dlac, iniþial Volco-Blac,atribuitã Dumnezeului Dumnezeilor,Unicul Ziditor al tuturor celorvãzute ºi nevãzute“.

Carmen Muºat Coman reu-ºeºte în doar câteva paragrafe são aducã mai aproape de publicul

larg pe Amita Bhose, celebracercetãtoare indianã, cea care ºi-a dedicat anii de studiu operei luiEminescu. Autoarea articoluluidovedeºte certe calitãþi de por-tretist: are fineþea detaliului,reuºeºte o contextualizare ferici-tã a subiectului, nu se aruncãdecât în detaliile care îi servescpentru a compune cãtre final, întuºe fine, chipul Amitei Bhose.

Deºi manifest o oarecare sufi-cienþã la apariþia cuplului Breban– Aura Christi, nu am cum sã nuconsemnez ºi apariþia cãrþii„Trãdarea criticii“ la Editura IdeeaEuropeanã, de Nicolae Breban.Am reþinut cã trãdarea criticii sedoreºte o „analizã criticã con-cretã, acidulatã uneori, de unpatetism lucid a stãrii de fapt ºi apsihologiei literelor de azi. ªi, maiales, o încercare de a înþelegespiritul ºi reflexele noastre deadaptare sau de apãrare în vre-muri de crizã, indiferent sub ceformã apare ea“. Concluzia aces-tei pseudo-cronici este aceea cã„spre ruºinea literaturii române,spre ruºinea unora dintre iluºtriinoºtri colegi, Nicolae Breban estemenþinut ºi dupã 1989 în margin-alitatea socialã“.

Angela Furtunã ni-l reamin-teºte pe Ionuþ Caragea, o figurãaparte a poeziei contemporane.Cãrþile publicate de acesta par afi fost mai degrabã evenimentede autohipnozã dar ºi de explozieliterarã a unui imaginar cu totuloriginal. La urma urmelor, sã nuuitãm, avem de-a face cu univer-sul fictiv al unui român din exil, ununivers ce echivaleazã cu un noutip de „gimnasticã existenþialã“.Ca într-un continuu ºi neverosim-il joc al mileniului trei, scrisul luiIonuþ Caragea mizeazã pe o pen-dulare între oroarea de a trãi ºioroarea de a muri, o dilemã lagraniþa cu absurdul.

Gavril Cornuþiu gloseazã atâtde mult pe tema prostiei încâtriscã sã… plictiseascã! De altfel,mai tot articolul domniei sale arecaracter de truism lãþit la menghi-nã, spumegând împotriva celorcare ºi-au fãcut un cliºeu de arepeta „Asta-i þara...“ Privind re-trospectiv, voi ajunge sã admit cãoarecum, pe rând, mãcar pentruo clipã, mulþi dintre noi am fostproºti pentru cã am gândit cãacum ºi aici, altfel spus înRomânia, realitatea e subiectulunei comedii bufe. Ce sã fac, mãînclin în faþa domnului Cornuþiu,felicitându-l totodatã pentru înþe-legerea de care dã dovadã.Totuºi, sub forma unei scurteparanteze, îi voi aduce lacunoºtintã cã sunt fericitul po-sesor al unui rezultat onorabil latestele iq, fãcute imediat, dinfricã, dupã lectura materialuluidomniei sale. Ce sã fac, nu mãsupun întru totul logicii domnieisale: eu nu accept nici sã treacãninsoarea, ºi nici sã fac calculecu creionul în mânã. ªtiþi ce fru-mos ºi in time se circulã la Viena,chiar atunci când ninge?

nr.9

Dacã am descoperit editorialullui Gabriel Funica ca fiind maipuþin acid, Valeria Manta Tãicuþuîºi mãrturiseºte dispreþul faþã denoul om de culturã, cel ce aretoate „patalamalele la mânã“,care se bucurã de tot confortul, înciuda unei inculturi crase, înciuda unui comportament ce lasãde dorit: „Veleitarul actual ºtie sãfacã rost de bani pentru spon-sorizarea propriilor cãrþi, oricât arfi ele de indigeste: ºtie sãrãzbeascã, mai dând din coate,mai ºantajând pe cine trebuiepentru vreo (ne)uitatã gafã deanþãrþ, mai intrând pe geam cândîl dai afarã pe uºã, fiind în staresã se laude chiar cu înjurãturileadresate lui de cãtre scriitoriisâcâiþi. Mai minþind, mai fãcândtrafic de influenþã, mai punândde-o micã afacere cu cãrþi, calen-dare sexy ºi tipizate pentru com-erþul ilegal, veleitarul actualajunge, în cele din urmã, sã fiebãgat în seamã. Membru cudrepturi depline în USR, publicatde reviste, premiat, a rãmasacelaºi tupeist dintotdeauna, daracum agresivitatea îi este dublatãde credinþa cã el ºi numai el tre-buie sã cureþe Uniunea de vrejuriºi uscãturi, el ºi numai el trebuieºi ºtie sã stabileascã ierarhiilereale, el ºi numai el poate asigu-ra dezvoltarea, afirmarea ºi pro-movarea literaturii autentice“. Dinpãcate, cam aºa aratã noii scri-itori! Desigur, nu toþi…

Remember… Ion Creangã. Înciuda unei formule nefireºti, încontra rostirii humuleºteanului,Petru Ursache îºi doreºte sãaducã noi dovezi de originalitateale „Poveºtii lui Harap-Alb“. Seºtie, se cunosc numeroase vari-ante ale acestui basm, majori-tatea rãmânând chiar nepublicatede-a lungul timpului. Dacã uneledintre aspectele orginalitãþii aufost deja discutate – homerismulpovestitorului (G. Ibrãileanu), cro-matica textului (T. Vianu), culturasanvantã (G. Cãlinescu), struc-tura lexicului (Iorgu Iordan),formele comicului (ZoeDumitrescu-Buºulenga), individu-alitatea generalã româneascã aartei povestitorului (MihailSadoveanu) -, altele îºi aºteaptãanaliza. Petru Ursache pleacã dela conceptul de deviere, post-saussurian. Tot despre Creangãscrie ºi Petrache Plopeanu –„Creangã, Creanga de Fier ºiUltima poveste“. Natural, extremde simpatic mi s-a pãrut ValeriuSofronie cu „Creangã redivivus.Sau altfel despre libertatea de atrage cu puºca“.

În altã ordine de idei, îmi per-mit sã reproºez celor de la „Spaþiiculturale“ faptul cã au alocat unspaþiu prea mare poeziei, rugân-du-i totodatã sã fie mai atenþi ºi laselecþia pe care o realizeazã. Dinnumãrul de faþã nu m-aº opridecât pentru câteva momente la

Silvia Miler ºi Eugen Evu: „Cândrãmâne singur la/ Cursa deliniºte/ κi adânceºte mâna-ntr-oaortã.// Copilul mag/ Scoatesufletele celor dragi,/ Deschide ocarte nescrisã,/ Mângâie re-grete,/ Dezmiardã bucurii,/Completeazã sufletarul...// Eatâta vrajã încât.../ Auzi flautulfermecat!// Brusc,/ Liniºtea seopreºte./ Calinã, stã pegenunchi,/ Îmblânzitã“ („Cursa deliniºte“ – Silvia Miler); „E viespede fagure bun/ Dosit pe sub þiglesub lunã/ Din florile mov de tutun/Nectarul pe zumzet de strunã/ ªi-l soarbe vibrând cum rãsunã.../Ca lira vrãjitã de zeu/ Ea macilorfurã roºeaþa/ ªi beat de seminþeOrfeu/ Îi furã prin cântec dul-ceaþa...“ („Leliþa“ - Eugen Evu).

nr.2, februarie 2010

Cine pune mâna pe „Cronica“trebuie sã citeascã poemul lui AdiCusin, „Pe o stradã din Suceava“!

Pe de altã parte, dacã româniisunt tot mai interesaþi de „fot-baliºti drogaþi“, „târfe ajunsevedete de televiziune“ ori de„borfaºi care violeazã babe“ - na-turalism marca Valeriu Stancu,autorul editorialului (îmi îngãduiþia-l numi aºa) închide retrospecti-va nefericitã a celor douãzeci deani de tranziþie cu o concluzie cenu i-ar conveni lui GavrilCornuþiu: „...degradarea umanã adesãvârºit prãbuºirea fragileinoastre economii care eraaproape în totalitate tributarãunei planificãri excesive, inefi-ciente ºi aberante“. Acum neaflãm pe drumul fericit al globa-lizãrii… De fapt, din lac în puþ: „laîndemnul“ lui Cãtãlin Turliuc luãmaminte de Liga Naþiunilor, orga-nism competent…

O rubricã binevenitã este ceaa lui Cãtãlin Bordeianu. Cine maie astãzi interesat de patrimoniulnaþional? O întrebare ce altãdatãavea un caracter pur retoric!Acum, Cãtãlin Bordeianu neprezintã cãrþi rare din secolul alXVII-lea.

Puþine sunt numele avizate îndomeniul vast al criticii muzicii.Una dintre apariþiile ce au ºtiinþade a transmite informaþie accesi-bilã ºi pentru publicul nespecia-lizat este Laura Vasiliu. Am „mar-cat“!

De la muzicã cãtre artelevizuale, mai precis cãtre unproiect deosebit, aparþinândsculptorului Neculai Pãduraru, unmonument consacrat simboluluinaþiunii române personificat princreaþia lui Mihai Eminescu,lucrare aflatã în cadrul GalerieiDana. ªi pentru cã nu rareori ceide la „Cronica“ ne-au invitat la undialog al artelor, voi consemna ºi„Tradiþie ºi modernitate în arteletextile româneºti“ – MirunaHaºegan. Literatura universalãeste la rândul ei prezentã prinHughes Labrusse, poet ºi eseistfrancez.

LecTop

Alteori, poetul se plimbã atâtde familiar prin lumea luiDostoievski, încât încearcã sãdecripteze sentimentele pecare acesta le-ar avea pentrudiferite personaje sau pur ºisimplu face analizã de textpentru unele dintre replicileacestora, imaginând varii con-secinþe sau scenarii. Vã maiamintiþi de Nastasia Filippovna,amestec de dezordine ºi fru-museþe, din Idiotul, curtezana„care suportã în chip de victimã(aparent rebelã, în fond resem-natã) loviturile repetate alesorþii implacabile la modulantic“ (Valeriu Cristea, Dicþiona-rul personajelor lui Dostoievski,Editura Polirom, Iaºi, 2007,pag.55). Atras ca un magnetde eroinã, Brumaru nu-i iartãfaptul cã uneori îºi dã „poalelesufletului peste cap“: „De fapt,chiar lui Dostoievski, NastasiaFilippovna îi calcã mãrunt ºiascuþit pe nervi. De asta pune,la un moment dat, pe un per-sonaj secundar sã spunã «Aicinumai cravaºa poate sã ajute,altfel n-ai cum s-o scoþi lacapãt cu creatura asta». Sã nuuitãm cã Rogojin, compliceprincipal al autorului, osnopeºte, literalmente, înbãtaie! Bravo, Rogojin!“ (Emil

Brumaru, op. citatã, pag. 54).Sau: „Minunatã replica Aglaieiîn întâlnirea ei cu NastasiaFilippovna: «Dacã ai fi vrut sãfii cinstitã te-ai fi fãcut spãlã-toreasã!» Numai cã, frecândduºumelele sau rufele, veºniccu curul în sus ºi-n miºcare,Nastasia Filippovna, mã întreb,n-ar fi avut o poziþie ºi maiavantajoasã, ºi mai vulnera-bilã? Aglaia e o naivã!“(Ibidem, pag. 55).

V-aþi gândit vreodatã la fap-tul cã-n fiecare dintre noi existãun mic Raskolnikov? Numeleîºi are obârºia în „raskolnik“,însemnând „divizat, schisma-tic“. Nu existã în fiecare dintrenoi un „dublu“? Sã treci peste,îºi zice Raskolnikov . Sã faciun pas mai mult. Sã-þi depã-ºeºti condiþia de om ordinar.

Sã fii extraordinar; un Napoleonsau un Mahomed. Sau un...Raskolnikov. Sã treci peste ocrimã „mãruntã“, ca sã înfãptu-ieºti lucruri mãreþe. El se credeparte integrantã a unui grup de„super-oameni“ ºi este convinscã în acest mod poate încãlcalegile morale în scopul atingeriiunui scop mãreþ, ca acela al bi-nelui utilitarist. Cu toate aces-tea, vina care îl macinã dupãuciderea Alionei Ivanovna ºi aLisavetei, starea continuã deleºin pe care o are de fiecaredatã când îi sunt menþionatepãcatele servesc drept dova-dã faptului cã el nu este fãcutdin aceeaºi plãmadã ca ade-vãraþii super-oameni, aseme-nea lui Napoleon… Zice EmilBrumaru: „Cã-n fiecare din noiexistã un mic Raskolnikov

care, chiar dacã nu pocneºte-obabã cu toporu-n cap, face el oporcãrioarã, e lucru cert. Ten-dinþa de-a ne socoti din cate-goria celor privilegiaþi, aleºi,neobiºnuiþi, e prea seducã-toare. ªi-apoi mai este ºiplãcerea remuºcãrilor, tãvã-leala-n noroiul propriului suflet,jubilarea de a-þi spune: ...«suntun pãduche estetic...» Vineînsã clipa amarã, lucidã ºi, aºadãuga, plinã de umor, când teîntrebi: «Oare s-ar fi bãgatNapoleon sub patul uneibabe?» Nu, nu s-ar fi bãgat!Dar, stimate domn, vã rog sãmã credeþi, sub patul uneieleve, da, al unei eleve, de cezâmbiþi, s-ar fi bãgat! Fiindcã ºiNapoleon, daþi-mi voie s-ospun ºi s-o accentuez, ar trebuisã recurgã la acest nevinovattertip pentru a f... o fecioarã!Bineînþeles cã nu-i totuna sãucizi o babã sau sã dezvirgi-nezi o crudelã! Numai cã, sti-mate domn, existã un elementcomun: vãrsarea de sânge!“(Ibidem, pag. 91). Emil Brumarulocuieºte în universul dos-toievskian. S-a adaptat greu,dar dupã ce a priceput ce mira-cole fiinþeazã acolo, nu mai arechef de evadare: „Am întot-deauna dificultãþi de lecturã laCrimã ºi pedeapsã. Totul estesã mã decid, împreunã cuRodia, sã-i sparg babei þeastacu toporul. Dacã trec pestecoropiºniþa asta, merge.Obiºnuit însã, mã înghesui încãruþa aceea uriaºã trasã deun cãluþ prãpãdit (pardon,«iepuºoarã»), din visul luiRaskolnikov, mã înghesui decilângã «muieruºca» ce «spargealune ºi râde». V-o maiamintiþi? «Cheflii urcarã alãturide ei o muiere zdravãnã ºirumenã. E îmbrãcatã în stam-bã roºie ca focul, are o kicikape cap cusutã cu mãrgele ºipâslari în picioare: ronþãiealune ºi chicoteºte…» ªi acolorãmân, umblându-i cu mâna lafofoleancã!“ (Ibidem, pag. 75).

Brumaru schimbã perspec-tivele interpretãrii. Priveºte cualþi ochi, judecã folosind silo-gisme de pe o planetã; de pe-oplanetã a inimii, în care nuexistã decât senzaþii ºi per-cepþii… emilbrumãreºti. Totuºi,observându-l pe Emil Brumaruîn apropierea lui Dostoievski

nu pot sã nu mã gândesc ºi laMircea Eliade, cel care scria:„Acum, existã o modã. Acumscrii pe carte Dostoievski sauNietzsche ºi începi sã spui ce-þi trãsneºte þie prin cap despretot ce ar fi putut sau nu gândiDostoievski ºi Nietzsche. Aicrede la prima vedere cã estevorba despre comentarii (…)Nu întâlneºti o interpretare or-ganicã ºi criticã a gândirii luiNietzsche sau a lui Dostoievski.Întâlneºti lucruri originale, in-terpretãri simbolice, arbitrare,fãrã nici un Dumnezeu…“(Mircea Eliade, Oceanografie,Editura Humanitas, Bucureºti,2003, pag. 39). Dintr-o altãperspectivã, aceastã deschi-dere cãtre lecturã a lui EmilBrumaru îmi aduce aminte deKafka, de povestioara aceeaexcepþionalã, Armele oraºului…Kafka brodeazã aici pe temamiticului turn Babel. În vari-anta biblicã, acesta este unturn uriaº proiectat a fi princi-pala realizare a oraºuluiBabilu, numele akkadian pen-tru Babilon. Babel era un oraºunde întreaga omenire eraunitã, toþi oamenii vorbind osingurã limbã; era oraºulregelui Nimrod ºi primul oraºconstruit dupã Potop. Oameniiau hotãrât ca oraºul lor sã aibãun turn atât de mare, încât vâr-ful sãu „sã ajungã la cer“.Construcþia nu era înãlþatãînsã pentru a aduce slavã luiDumnezeu, ci cu scopul de aaduce faima constructorilor lui.Dumnezeu, vãzând cã oameniipãcãtuiau împotriva Lui, le-aîncurcat limbile ºi i-a îm-prãºtiat pe tot Pãmântul, îm-piedicându-i sã ajungã la El.La Kafka, oamenii construiesctot un turn cu ajutorul cãruiavor ajungã la Dumnezeu. Încãde la primul etaj încep însãconflictele între constructori.Toþi vor condiþii mai bune demuncã, solicitã locuinþe. Pefondul acestei concurenþe,conflictele devin acute. Furaþide mirajul acestor þinte, con-structorii uitã sã mai constru-iascã turnul. Dumnezeu sesupãrã, dar nu în… variantaclasicã, pentru cã oamenii arvrea sã ajungã la El, ci pentrucã nu vor sã mai ajungã,certându-se din cauza unorprobleme minore. Pentru ei,ceea ce era principal – sãajungã la Dumnezeu – cade înuitare, secundarul devine ve-detã. Kafka schimbã, astfel,integral discursul, decripteazãaltfel mitul. Cam aºa pro-cedeazã ºi Emil Brumarucugetând asupra universuluidostoievskian. Chiar dacãstrâmbãm din nas, pentru cãatacul la pudoarea clasicã esteprezent mereu, nu putem sãnu apreciem perspectiva nouãa discursului ºi-i lãsãm viciulnepedepsit…

comentarii

martie 201022

Ion FERCU

Brumaruºi Dostoievski (2)

Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), Ioan Chiriac(Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi

Patrimoniu Cultural Naþional), Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), ViorelGrosu (Hidroconstrucþia, Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi

(Agricola Internaþional), Neculai Lupu (Universitatea „George Bacovia“),Gheorghe Popa (Centrul „George Apostu“), ing. Mircea Nicolae Rusu,

dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

Anca ANGHEL

• 14 ani, elevã în clasa a VIII-a Ala Colegiul Naþional

„Ferdinand I“ - Bacãu •

cântec de dragostescãpat din priviri

oameni ce se închinã la clãdiricobor din autobuz ºi vã privesc de susîncep sã zbor atunci când soarele-a apusplutesc într-un oraº mult prea aglomeratcolcãind de inimi sângeroase ce se zbatoameni obositi sã piardã joculfac slalom printre ei ºi când mã lasã drogulîmi inghit foamea cu apã receprivind timpul cum treceîn timp ce trupul meu o ia din loceu nu mã miºc delocrãpusã la pãmânt pentru a mia oarãsecãtuitã de cuvinte sorb lacomã

din filtrul de þigarãrefuz sã vãd prin ochii ce se zbat întredeschiºio lume agitatã ºi murdarã-n care-am fost închiºiîi las lipsitã de putere sã vadã viaþa

aºa cum o vornu îmi doresc, dar trebuie, mã-ndepãrtez uºorpraf, vânt, tãcere, frig ºi chimicalese-amestecã în sentimente de vânzaresecundele ni-s numãrate tragic în paºi goipânã când are sã disparã dinsanþa dintre noi

Quiet evening alone

Cel mai rãu lucru pe care îl poþi facee sã mã închizi între patru pereþisã-mi scuipi cuvinte ambalate frumosce ar trebui sã mã facã sã mã simt mai bine.Acum e rãu pentru mine.Curând va fi invers.Ar trebui sã ºtii asta,doar se presupune cã mã cunoºti, nu?

N-are rost sã spun mai mult.

Las minutele ºi gândurilesã se zdrobeascãprecum un dans de lacrimi reci lovind pãmântul.

Am ucis ziua de azipentru un ieri ºi, sper, un mâine fericit.Aºtept.În timp ce viaþa ta merge-nainte,eu am tot timpul din lume s-aºtept.E tot ce-a mai rãmas de fãcut astãzi.

dacã nu mã ajuþi cu nimic atunci pleacã.nu te-aud.nu-mi pasã.o sã-þi parã rãu.du-te, lasã-mã!n-am nevoie de tine.vreau liniºte...

Da...

decepþie decembrie degerat dezamãgire dordistrugere destul delicvenþã destin dureredragoste doi dimineaþã detergent divorþ discdeplorabil datorie docil detenþie dormitordeviant drog dar discuþie descuiat destindereduios dulce degeþel despãrþire dorinþã drumdizidenþã descoperire daunã dextrometorfandepresie dezOrientat dezolant distanþã degeabadezordine dependenþã delicios dispariþie deºertat

debutdebut

varia

martie 2010 23

Când ºi când corãbierii o fãceaulatã. Nu toþi, mulþi dintre ei îºi vedeaude treburile spre care erau îndreptaþide sudalmele ºi ordinele ºefilor ºi deprestanþa celor ce se impuneau pemoment cu argumente logice, nein-terpretabile. Luaþi prin surprindere detoanele câte unuia care-ºi câºtigasefaima de bun þintaº ori de zdrobitor defãlci, tãceau mâlc, resemnaþi. Nu tejoci cu marea, nici cu furtuna vãz-duhului, nici cu soarele arzãtor, nicicu fãlcile rechinilor. Toate acestebelele ale destinului lovesc diferit ºigradat. Cel fãrã de apãrare, cel deabia cuvântãtor, cel care aprobã cusupuºenie metehnele aleºilor desoartã sã fie deasupra lor, bicisnicii,ei bine, aceºtia rabdã strângând dindinþi ori blazaþi. Aºa o fi dândDumnezeu îºi zic. Dar imediat seîntreabã aproape rãstindu-se ºineºtiind clar împotriva cui, de cehotãrãºte divinitatea o astfel depotrivire a lucrurilor, de ce? Cu ce augreºit ei înaintea Celui de Sus? Cu ceþi-am greºit, Doamne? Unii dintreaceºtia, cãrora le mai înmugurea înminte o propensiune filozoficã, seîntrebau dacã nu cumva tragponoasele vreunui act necugetat alcutãrui strãmoº dispãrut din memorie,pierdut pe urmele mulþimilor pornitede la Adam încoace. Sã-l lãsãm pestrãmoº în pace, uitat, la urmaurmelor, ºi de îngeri, ºi de draci, ºi deîntocmitorii catastifelor cereºti. Multmai aproape ar fi vãrul ori unchiul, oricumnatul care au la activ comisioanegrase de pe urma licitaþiilor ºivânzãrilor frauduloase din avereapublicã. Pânã când îi va ajunge dinurmã mânia lui Dumnezeu, o pãþescprin ricoºeu divin unele dintre rudelelor nevinovate. Ba un accident de

maºinã, ba o spargere a ghiºeului deschimb valutar, ba pierderea casei.Câte nu se pot întâmpla ºi chiar seîntâmplã în zilele noastre ? ªi rãmâiia aºa într-o continuã prostraþie, de teia cu filozofie ca pe Iona, personajullui Marin Sorescu, negãsind niciosoluþie salvatoare pe marea pustie;cã tot vorbeam noi aici de mare, cora-bie în derivã ºi corãbieri. Pãi, soluþiesalvatoare sã fie asta sã-þi înfigi cuþit-ul în burtã, cum procedeazã bietulIona? ªi mai ºi zice cu încredereînainte de a muri: „Rãzbim noi cumvala luminã“. Bravo, domnule. Dar iastai puþin, care „noi“? Doar n-o fivorba de vreun plural al autorului, orial modestiei, ori al personalitãþii, cumîi apucã uneori pe scriitorii ãºtia, dene bagã pe toþi într-o oalã. Deºi, dacãstau bine sã mã gândesc, cum zicechiar Iona, personajul cu care tarebine mai semãnãm ºi noi cei câþivade pe aici, nu, ce spun eu?, cele câte-va sau mai multe milioane de pe aici,dacã mã gândesc mai cu de-amãnuntul, parcã am fi pornit-o bine,dar drumurile au luat-o aiurea. Nu,nu, pentru Dumnezeu, nu! Un nuhotãrât. Aici autorul a greºit profund.La noi e altfel: banii au luat-o „înpartea cealaltã“, banii noºtri, dru-murile au rãmas aici, cele proastepline de gropi împânzesc toatã þara,cele de lux sunt încã pe hârtie. Câte oautostradã pare cã a demarat, altastã sã înceapã, dar banii curg, curgca un ºuvoi luminos care se varsã înmãrile, pardon, în mâinile sau în con-turile altora. ªi cu cât alunecã la valemai repede banii pe apa Sâmbetei, cuatât devenim ºi mai datori, ºi mai cali-ci, ºi mai neajutoraþi, de mã ºi mir euînsumi cum de ne mai rabdã guver-nul, parlamentul ºi preºedintele aºa

de risipitori cum suntem. Acum, ce-idrept e drept, fiecare cu ale lui. Eu cupricãjita mea de corabie, ca un bietrândaº, cârmaciul, marele cârmaci ºiai lui, vezi bine, au treburile lor, cuînaltele lor rãspunderi. Între noi fievorba, cã nu ne aude nimeni, ºi cora-bia are drumurile ei, cãile ei strãbã-tute ºi multe altele necunoscute denoi cei de rând. Nu ºtim cât de cunos-cute or fi de înaltele minþi ale con-silierilor, strategilor aflaþi la unison cuPreacunoscutul ºi Înainte Mergãtorul.Când porneºti pe un drum crezi cã-lcunoºti, dar realitatea e cu totul alta.Acolo era, dacã nu mã înºel, un com-binat de crescut porci, acum în locullui a crescut un hotel de toatã fru-museþea, dincolo au fost mãturatecele uzine ºi fabrici, oamenii au fostdisponibilizaþi, ºi terenul, la rândul lui,e disponibil. Se-aude cã locul a ºiîncãput pe mâna rechinilor. Sã tepãzeascã Dumnezeu de rechiniimãrilor, dar de cei ai uscatului sã fugica dracul de tãmâie. Cei ai mãrilor audoar fãlci, ãºtilalþi au gãºti, conturi, tepândesc din toate direcþiile, te halescîntr-o clipã ºi nu-i vâneazã nimeni.Doar ei între ei îºi mai dau la oase.Cel mai mult le place sã atacepãdurile ºi parcurile. Sunt cei maimari specialiºti în vânarea terenurilor.Nimeni nu li se poate împotrivi. Edrept cã ºi marii diriguitori se maiîncuscresc uneori cu ei ºi chiar îºisporesc conturile, precum le crescrechinilor dinþi nimicitori. Deci, cum sãvã spun eu mai limpede, pe drumurilepe care ai pornit-o poþi sã intri într-undesiº legislativ ºi sã te pierzi cu totul.ªi câte nu se pot întâmpla colo?Doamne, fel de fel de afaceri necu-rate, trafic de droguri, de carne voie,crime etc., etc. ªi din toate astea greu

iese la luminã ceva. Ca ºi cum ai fiÎntr-un bunget de pãdure, o frumoasãnuvelã a lui Ryonosuke Akutagawa,unde se petrece un viol, fapt dovedit,dar constatându-se acest act abomi-nabil, victima, agresorul, eventualiimartori vãd fiecare în felul sãu cum s-au petrecut lucrurile, încât rãmâiîncurcat cu totul ºi nu mai înþeleginimic. Aºa ºi cu diriguitorii noºtri. Otot duc într-un chef, de fapt, într-unchiolhan doctrino-ideologico-justiþiar,vrând sã stabileascã o strategie adirecþiei de urmat a corãbiei noastre,aflate mereu în derivã. ªi fac domniiãºtia ºi doamnele, unele tare decora-tive, un tãrãboi în toatã legea, când evorba de a stabili, bunãoarã, un reperconstituþional credibil, în funcþie decare sã ne putem orienta ca sãurmãm cea mai bunã cale. ªi totcautã steaua polarã în realitatea ei ºiîn paginile constituþiei ºi nu potajunge la un consens sau mãcar la uncompromis, aºa, de ochii lumii. Unii oaratã pe cer mai spre stânga câmpu-lui vizual, alþii o identificã mai îndreapta. Câte un corãbier al grupuluidin stânga fuge pe furiº sau þanþoº,pe faþã, la cei din dreapta, începândsã susþinã punctul lor de vedere,negând argumentele de adineauri.Sunt ºi în dreapta unii predispuºi lamici îngãduinþe, consimþind cã tem-porar, pentru îndreptarea direcþiei,poate fi interpretat ca stea polarã cor-pul ceresc al adversarilor. De pe mar-gini, pe unii îi apucã râsul: asta numai e stea polarã, este o stea dublã,atrãgând asupra lor riposte vehe-mente. Unii dintre ei, care-ºi spunindependenþi zic cã fiecare trebuie sãcreadã în steaua lui. Foarte frumos,numai cã în curând adoptã punctul devedere al celor mai puternici. Încât,steaua polarã se aflã, ca sã spunemaºa, într-o continuã miºcare browni-anã, iar corabia noastrã într-o per-petuã derivã. Când ºi când, se aratãpe punte ºi cârmaciul, care dã drep-tate unora sau altora, dupã dispoziþiamomentului. Urmeazã zile de va-carm. Dezbaterea devine incendiarã.

Vã veþi întreba, domnilor, dacã o fivreo asemãnare între cele relatate denoi ºi fermecãtoarea realitate.Desigur, niciuna.

...Cum aºa – veþi întreba anapoda – ºipe stadion existã reguli de bunã purtare?Pãi noi credeam cã ho-ho-ho! etc.

Credeaþi greºit. Domnu-i domn ºi-n ºanþ(cum ziceau pãrinþii noºtri), iar mîrletele eporc ºi la Palatul Elisabeta (cum zic eu).

Pe stadion lumea se duce sã se descã-tuºeze, asta e ºtiut: zeci de mii de anoni-mi, care acasã stau sub papuculmacioalfei, în tribune devin fiare. Milogicare-n bucãtãrie iau fãcãleþe-n cap, fiindcãbeau banii, la salariu, pe stadion ameninþãarbitrii, înjurã mingicarii, pocnesc inºi dingaleria adversã ºi fac spirite de glumã lamodul „bã, þãrane, aici se joacã fotbalmasculin, nu oinã femininã! Hã-hã!“.

Personal, nu am organ (cum zicearegretatul Piru) pentru meciuri, live: le pre-fer pe micul ecran, cu un ºpriþ mare-n faþã.E ºi mai ferit de riscuri: ultima oarã, la unmeci amical, am luat un pumn în frezã dela un etilopat care susþinea cã þin cu core-ienii. Deoarece nu am de ce sã þin cunaniºtii ãia cu ochiºori mijiþi degeaba, ºimai ales þinînd cont de faptul cã nu jucau

coreeni, în meciul respectiv, i-am ars unscaun în scãfîrlie de l-au dus cu targa(scaunul era de plastic, ce-i drept, darrana pãrea fãcutã de un jilþ domnesc dinsecolul XVI!). Mai norocos, eu am plecatcu duba.

Cãlãtoria a fost instructivã, deoarece lapoliþie, m-au învãþat reguli utile, de com-portare boiereascã pe stadion (metodapedagogicã mi s-a pãrut mai puþinboiereascã). Mi-au spus cã orice ce provo-care aº primi, pe viitor, sã nu rãspund –vine el organul ºi rezolvã cherela. Dacãsunt lovit mortal, e ºi mai bine – huliganulva face pîrnaie, sîc! ªi i se vor imputa ºicheltuielile de înmormîntare...

Apoi, am aflat cã ºi la meci poþi strigaîmpotriva oricui, dar e bine sã-i eviþi – înimprecaþii - pe Becali, Zmãrãndescu,Primarul oraºului, ªeful poliþiei, ElenaUdrea, Bulibaºa, Titi Boeru, SexiBrãileanca, Fane Cãpãþînã, ClanulCãmãtaru, Sponsorul gazdelor, „Moarteadin Carpaþi“ ºi alþi fini intelectuali.

Dacã echipa gazdã pierde, sã urlaþi ani-malic „cer rejucarea meciului, corupþilor!“;sau mãcar „arestaþi secãtura aia de arbi-tru!“. Ca sã vã faceþi curaj, intraþi cu niºtetrãscãu pe stadion, cã altfel partida-i plicti-coasã rãu, tatã! Luaþi cu voi ºi o juma’ dekil de seminþe, ca sã nu fiþi complexaþi deceilalþi microbiºti. Cînd scuipaþi cojile, nuare sens sã menajaþi cheliile din faþã,deoarece ºi capul vostru aratã precum uncuib de rîndunicã diletantã, iar convenþiaeste acceptatã de grobienii casei. Dacãaveþi un loc prost, din care nu se distingenimic – nici mãcar culorile bocancilor, oriaºezarea porþilor, apelaþi la o lunetã tipobservator astronomic. Sau, mai bine,dacã tot nu pricepeþi nimic din întrecereaasta soporificã, citiþi ceva uºor, vorbiþi pemobil cu rudele îndepãrtate, dezlegaþiintegrame...

La goluri însã, fiþi pe fazã ºi urlaþi debucurie, ori necaz, alãturi de vecinii depeluzã: nu invers decît ei, deoarece dindubã scãpaþi în cîteva ore, dar din mînasuporterilor, niciodatã!

O fi greu cu protocolul pe la AcademiaRomânã, fraþi microbiºti, dar zãu dacã pestadion e mai simplu! Pãi ia orice martalogcare zace-n scaun, la cãldurã, opt ore pezi, spor de xerox ºi indemnizaþie de plic-tisealã, iar vitejii fotbalologi de la peluzã,îºi expun vieþile în condiþii vitrege, pe frig,pe caniculã, pe ploaie, pe ploaie de bas-toane jandarmereºti... moca? Ptiu!

Pe stadionul de fotbal

Bogdan ULMU

Victor MITOCARU

Steaua polarã

Cum vorbim, cum scriem

Cuvinteºi lucruri

Nu, nu e vorba de metoda dinlingvisticã ai cãrei pãrinþi, R.Meringer ºi H. Schuchardt, prop-uneau studierea cuvintelor înrelaþie directã cu lucrurile pe care lenumesc. În secolul al XIX-lea,„Wörter und Sachen“ - în germanã- devenise o manierã de cercetarebiograficã a cuvântului: migrãrileacestuia dintr-o zonã în alta, modi-ficãrile fonetice ºi semantice etc.

Tot o migrare s-a petrecut ºiatunci când comerþul postdecem-brist, mai precis cel douãmiist, aredus triunghiul cumpãrãtor-marfã-vânzãtor la relaþia nemijlocitãcumpãrãtor-marfã. Peste tot, numaibeneficii ale inovaþiei, dar a existatºi o pierdere, nu neapãrat dinpartea cumpãrãtorului, ci a ofertan-tului. Acesta a reificat totul, pânã ºipe bietul cumpãrãtor. Nemaiavândobligaþia de a-i ieºi în întâmpinare,de a-i prezenta unul sau altul dintreproduse, adicã de a comunicadirect cu cel ce, finalmente, îigaranteazã locul de muncã, ofer-tantul hiper/ super/ megamarke-turilor noastre este mai puþin vizibilºi, din pãcate, mai puþin uman.

ªi-acum, povestea (ca de obi-cei, realã). Încãlcând normeleînscrise pe instrucþiunile de folosirea încãlþãmintei („Se vor purta, alter-nativ – cum altfel? –, 2-3 perechi“),m-am trezit în seara de 2 ianuariecu ghetele rupte. Cum am putut,am ajuns într-un hipermarket ºi mi-am gãsit repede modelul conven-abil. Pe cutie, era aºezatã ogheatã, iar în interior s-ar fi gãsit –nu-i aºa? – perechea. Nu, nu eraacolo ºi nici în toate cutiile deacelaºi fel pe care le-am deschis.Fireºte, m-am adresat personalului:o domniºoarã în halat alb, pe caream rugat-o cu cel mai civilizat tonsã mã ajute în aventura gãsiriiceleilalte ghete. La rândul ei,domniºoara a anunþat prin staþie sãvinã cineva de la raionul respectiv.Ei, acu-i acu! Apare o tânãrã, vizibilderanjatã de solicitarea cuiva, ºicere sã-i fie indicat vinovatul.„Ãsta!“ zice domniºoara în alb,aflatã la doi metri de mine. Umil(it),mã þin de „raionistã“, care, bom-bãnind ceva la adresa românilor, seapleacã ºi-mi dã o cutie, nedesfã-cutã, cu modelul de ghete ales demine. „Da, dar aici e numãrul 45 ºieu am gãsit o gheatã cu nr.41“, ziccu sfioºenie. „Lasã, dom'le, e bunãsta“, îmi închide gura antinaþional-ista. Greu, cu insistenþe, am reuºitsã-mi gãsesc perechea ºi...beleaua cu tânãra de la începutulaventurii (pedagogul din mine secerea reabilitat). Am minþit: i-amspus cã ºi eu lucrez cu publicul, cãsunt funcþionar la un ghiºeu, dar cãîn cele opt ore nu mi-am permis sãspun „ãsta“ decât pentru un dosar,un plic, un pix, un scaun, în niciuncaz unei persoane. „Din puþinaºcoalã pe care am fãcut-o, amînvãþat cã ãsta, asta, ãºtia, asteasunt numai pentru lucruri, adicãpentru obiecte, în vreme ce pentrupersoane spun domnul ãsta saumãcar omul ãsta. „Da, dar dv. nuaveþi 23 de ani, ca mine...“ „Vai,este nemaipomenit! M-aþi liniºtittotal. Înseamnã cã aveþi toatã viaþaînainte ºi cã azi aþi mai învãþatceva...“ Aºa o fi?

Ioan DÃNILÃ

Folquet de Lunel

Cântare închinatãFecioarei

Aºa cum mijeºte frunza pe ramîn fericitul timp al PaºteluiAºa cum floarea dã rodîn bucuria blândei vremi renãscutetot astfel cântarea mea devine tot alta;cãci se spune cã niciodatãun conte mai nobil ºi mai dreptca al meunu se încinse cu sabiaºi se mai spune cã aparþin al unei Doamnecare în faptã ºi în vorbã fu perfectã.

Vorbele ºi faptele Doamnei melesunt atât de bune

încât pe drept cuvânt se poate lãudacu dragostea sa cel care a fost fãcut

s-o iubeascã,pe cea care niciodatã nu pregetãsã facã ceea ce se potriveºteîn cel mai frumos chipcãci puterea sa este în aºa felîncât pentru regi ºi împãraþi ar fi o onoaresã-i înalþe osanale,Ea care este înafarã de orice beteºug.

Doamna Mea nu vrea s-audãde vreun îndrãgostit

sau de vreun mândru curtezanEa vrea sã fie iubitã sincer, fãrã trufie,

statorniccãci nici Ea însãºi nu este nici trufaºã,

nici nestatornicãniciodatã ea nu se admirã, nici nu se fardãca sã plece urechea la curtoazia îndoielnicãiar cine a iubit-o cu adevãrat

a fost binecuvântat.

Doamna Mea are un chip atât de perfectîncât orice adãugire ar fi inutilã;Nici o doamnã din cele douã religiinu-i fie asemeneaEste atât de preþioasãîncât tot ce face îi este plãcut lui Dumnezeuºi cei care o iubesc ºi care o adorãsunt mult mai numeroºidecât ai oricãrei altape care am vrea s-o numim „Doamnã“

Pentru mine e de un farmec firescsã aduc laude Contelui de Rodez,seniorul meu, cãci el estestãpânul castelului Valeurºi din Castilia pânã la marginea lumiinu existã niciodatã vreun conte sau regeeu asemenea putere care sã-l depãºeascã

în mãreþia saªi nimeni nu crezu astfeldecât contele Hugo.

Reginã, Mamã ºi Fecioarã,fiicã dintr-un tatã neprihãnitpentru mine eºti Doamna fãrã de asemãnareºi neînfricatul conte de Rodezînfãptuieºte o greºealã enormãdacã o numeºte „Doamnã“pe alta decât pe Tine.

ªi nu voi înceta niciodatãsã-i caut pricinã acestuia atâta timpcât nu va pune stavilã clevetiriloraduse împotriva Ta.Dar cum fac parte dintre supuºii sãiam sã-i arãt cântarea mea pentru Tine.

Cãlugãrul Bartolomeu

Iertare(fragment)

O neasemuitã împãrãteasã Care domneºte cu Dumnezeu de veci O isop care curãþã toate pãcatele, O femeie puternicã, fãrã slãbiciune, Care ne-ai redat nouã înºine Din onoarea pierdutã a Evei, Lunã plinã care nu descreºti, Luminatã, luminând, Întotdeauna rotundã ºi întreagã O fântânã, limpede care spalã Înalþã ºi purificã inimile, Înnoroite de dragostea pamînteascã

Apropiatã a lui Dumnezeu,Cea plinã de graþie,

Smarald preþios, O balsam blând înmiresmat O trandafir neasemuit O crin de o albeaþã nemaivãzutã, O palmier veºnic înverzit O mãslin roditor O câmpie înfloritã de flori minunate De rouã cereascã Stropitã ºi stropind, Inimile noastre de piatrã, pustii ºi hulpave Picurã-le cu duioasa ta rouã.

O potir neîntinat O preþuito cea care cinsteºte, O demnã de iubirea asupra a toate cele, Apropiata ºi Aleasa lui Dumnezeu,Înfãºoarã-ne cu dragostea ta, Înãbuºã în noi iubirea pamînteascã Dupã acest rãgaz lumesc Apãrã-ne în aceastã zi mãreaþã Aºteptatã de toþi Apãrã-ne pe lângã fiul tãu,

Adevãratul Judecãtor Ca sã nu-i simþim osânda! Spalã-ne de toate pãcatele!

Jacques de Cambrai

Voi rostio litanie nouã

Voi rosti o nouã litaniebunã ºi frumoasã,întru slava Fecioarei Mariaslujitoarea ºi mamaCelui ce a ispãºitcu trupul lui neasemuitºi care ne îndeamnã pe toþisã-i împãrtãºim lumina.

Astfel propovãdui Isaiaîntr-una din profeþiile lui:„Dintr-un vlãstar avântatcare provenea din Ieseuse va naºte floarea regeascãde o frumuseþe îmbãtãtoare“ªi aceastã profeþiedeveni adevãr.

Aceastã tulpinã zveltã,este Fecioara Maria,ºi floarea e

– nu trebuie sã avem nici o îndoialã –Iisus care îndurã martiriulpe crucea pe care Fu Rãstignit,ca sã dãruiascã viaþã morþilor.

Guillaume le Vinier

Trandafir statornicºi neîntinat

Trandafir statornic ºi neîntinatFie zãpadã, fie ger,izvor de duioºieîn strãfundul mãrii sãrate,luminã în stihii,bucurie în tristeþerouã în flãcãri.

Neprihãnitã floare a frumuseþiide o culoare neasemuitã,palat rãmas peveºnicie ferecatvigoare în lâncezirerepaus în trudãºi tihnã în tumult.

Smarald ales ºi pãtimitorde o tãrie gingaºã,matostat rar, diamantsafir din India cea fãrã margini,rubin de preþ nebãnuit,panterã mai plãcutãdecât orice mireasmã

Acestei adânci fântâni nepreþuiteniciodatã nu i se va aduce

îndeajunsã preacinstirede-ar fi tot cugetulºi toatã truda omeniriiTigru încremenitprintre lacrimi ºi patimãîn surâs ºi blândeþe.

Împãrãteasã încununatãde însãºi mâna Creatoruluiîn înfricoºatã ziîn care înºiºi îngerii se vor cutremura,înduplecã Izbãvitorulsã deschidã uºile Împãrãþieicelui care te slãveºte.

Fecioaraîmpãrãteascã

Fecioarã împãrãteascã,prin care blândul Iisus Cristos,nestematã a slavei veºnicefu zãmislit ºi hrãnit,cum se umplu inima tade bunãtatea ºi dragostea luiîn ziua în care prin Sfântul – SpiritFiul lui Dumnezeu prinse viaþã în tine.

Blândã doamnã atotputernicã,purã floare de erin,livadã mustind de blândenþe,în care fu cules sfântul rod,trandafir regesc fãrã asemãnare,ai purtat floareaºi mireasma suavãcare ne-au deschisºi promis Raiul.

Eºti iubirea neprihãnitãla care jinduiesc inimile pãcãtoºilor,izvorul ºi pârâulcare ostoiesc setea lumiialinarea ºi bucuria,fântâna duioºieiîn carese strâng lacrimilece ispãºesc pãcatele.

O! altar mãreþmai preamãrit decât oricare altulpotir nepreþuit de blândeþe,plin de o gingãºie în care Dumnezeu a ferecatfloarea neântinãriiai ajuns Preaslãvitola o asemenea desãvârºireneatinsã de nici o alta.

Nobilã doamnã de obârºie aleasã,tu care izbãveºti oropsiþiide toate relele ºi pãcateleapãrã-mã, cât voi trãi,ºi în cea din urmã zi,roagã-L pe Atotputernicul Tãupe care îl preamãrescsã-mi primeascã sufletul printre ale sale,pe acel tãrâm la care acesta tânjeºte.

Cântare, dã-i îndurerareneasemuitei ºi uniceiCelei care astãzim-a cãlãuzitspre a o preaslãvi.

Traducere din limba francezã deCarmen GÎTLAN

meridiane

FFrr anþaanþa

TTTTrrrr uuuubbbbaaaadddduuuurrrr iiii ººººiiii tttt rrrruuuuvvvveeeerrrr iiii

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000058 30

Folquet de Lunel (1244 – 1300), trubadur, s-a nãscut la Lunel, în Herault. DedicãContelui Henri de Rodez un poem satiric ºi moral, „Romans de Mondana Vida“.Autor al unei Sirventes în care îl elogiazã pe Regele Alphonse de Castille, De Lunelmai scrie douã Cansos de iubire ºi douã partimens. „Cântare închinatã Fecioarei“face parte din cele trei poezii religioase ale sale, poem în care sunt reluate tiparelepoeziei de iubire, modulând mult mai expresiv sensul dublu al cuvântului Donna.

Cãlugãrul Bartolomeu, sau Abatele de Saint-Fuscien (cãtre prima jumãtate asecolului al XIII-lea), rãmâne în memoria Evului Mediu sub numele de Singuraticulde la Molliens. Schimnicul a trãit într-o chilie de lângã biserica Sainte-Marie laMolliens-Vidame. Opera sa de cãpãtâi, „Roman de Carité“ (1224), surprinde nunumai prin cele 242 de strofe, ci ºi prin temele satirice ºi forma alegoricã care susþineunitatea lucrãrii. Trece prin toate condiþiile sociale ale perioadei, pânã ajunge înIerusalimul Binecuvântat. Poemul „Miserere“, alcãtuit din 273 de strofe, scris câþivaani mai târziu, dincolo de partea satiricã îºi atinge menirea de a trezi în inima citi-torului suflul religios, profund ºi necesar.

Jacques de Cambrai (Jaque de Cambrai n. 1260 – m. 1280) a fost un truver dinCambrai. A compus cântece curteneºti, o pastourelle, ºase cântece religioase ºi orotrouenge închinatã Fecioarei Maria. Lirismul pios se muleazã pe forme deja exis-tente, poetul înãlþând adevãrate litanii în care Maria este glorificatã cu virtouzitate.Rotruenge este expresia personalã a iubirii mistice a poetului ajunsã la cel mai înaltgrad.

Guillaume le Vinier (1190 – 1245) – Truver francez, unul dintre cei mai imagina-tivi poeþi din Arras, Guillaume le Vinier a scris 26 de cântece, 8 piese de teatru, une-ori într-o metricã neobiºnuitã, în care se simte influenþa lui Gace Brulé. Lirica sa reli-gioasã, imitând câteodatã Ave Maria, menþine un ritm plin de înflãcãrare, îmbinândmetaforele pentru a elogia Fecioara ºi a trezi meditaþia asupra misterului mântuiriilumii.