serie nouã iulie 72010 a - ucmr · puŃin pauzele lungi, mai ales după nişte acorduri...

Serie nouãiulie 2010

7(CIX)36 pagini

9 lei

Săptămâna Internaţională a

Muzicii Noi, ediţia 2010

Portret Livia Teodorescu-Ciocănea

Divina armonie...

“Bravissimo” la Nürnberg

Teatrul “C. Tănase” în Herăstrău

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

ACTUALITATEAAm

În imagine: Paula Seling

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2010

Editorial

De zorderizoriul

Liviu DĂNCEANU

Când disponibilitatea devineexcesivă, există toate şansele caselecŃia să fie îmbrobodită. Ori să fiepuse la fiert, în aceeaşi oală, fleacul şicatastrofa, eşecul şi reuşita.Retragerea e în acest caz strategică:nu pentru a nutri un abandon, ci pentrua potenŃa alegerea. Deschidereajuvenilă poate fi astfel substituită deconcentrarea matură, iar strategiadistributivă complinită de logisticafocalizării.

Să temperezi şi să triezi – iată gesturile necesarecompozitorului contemporan. Mai ales acum, când traversăm oepocă în care se administrează tot mai neglijent surpriza şiaşteptarea, virtualitatea şi actualitatea. Exaltarea exteriorităŃii,angajarea copioasă a derizoriului, pe de o parte, şidisponibilizarea sublimităŃilor ori ignorarea adâncimilor, pe dealtă parte, duc, inevitabil, la glorificarea unor aventuri juvenile,indiferente la calitate ori la reflecŃiile profunde, dar deosebit deatente la cantitate şi, mai ales, la accesorii. Or, când strass-ul şidiamantul sunt pe acelaşi plan, iar adjuvantul înlocuieştetitularul asistăm, cu siguranŃă la un spectacol în care entropiavalorilor generează, printre altele, suprimarea emotivităŃii şi, pecale de consecinŃă, a sensibilităŃii.

Când toate lucrurile sunt la fel de importante, nu merităsă iei nimic în serios. Aceasta este miza derizoriului: injectareacât mai multor doze de pseudo-magnitudine în sângele oricăreiîntâmplări anodine, astfel încât ea să strălucească aidomaevenimentelor ce luminează autentic. În componistica actuală,fuga pe orizontală este expresia tipică a unei voinŃe deexpansiune, graŃie căreia creatorul culege răzleŃ şi insignifiantde pe suprafeŃe întinse. De aici globalizarea şi uniformizarea cenu permit răgazul de a detalia şi nu iau în seamă nevoia de anuanŃa. Şi tot de aici acea voioasă pauperitate a mesajuluiartistic, vehiculat histrionic, aidoma unei acrobaŃii sub cupolaunui circ enorm.

În general, derizoriul se exprimă fundamental prin douătonalităŃi: 1) majoră - când indigenŃa e exploatată la maximum,iar materia primă a inspiraŃiei stă sub semnul incalificabilului şia indezirabilului (situaŃie în care deviza este să faci din rahatbici, cu orice preŃ şi în orice împrejurare); 2) minoră - cândlucrurile cu adevărat importante sunt golite de miezul lorsuculent şi reduse la o coajă insalubră, putridă, iar băşcălia serevarsă torenŃial în relaŃia cu substanŃa sonoră (ipostază în carecompozitorul reduce totul la deriziune şi insolenŃă; altfel spus,cioburile creaŃiei râd de oalele sparte ale istoriei muzicii).

DIN SUMAR

Săptămâna InternaŃională aMuzicii Noi 2-12

Academica 13

Universitaria 14-15

Concerte sub... lupă 16-17

Portret componistic:Livia Teodorescu-Ciocănea 18

Punctul pe j... azz 19

Divina armonie... 20

Festival românesc în Germania 21

“Glasul speranŃelor” 22-23Teatrul “C. Tănase” 24Marina Voica la Chişinău 25Eric Clapton şi S. Winwood 26

Flash 28-29

Gheorghe Zamfir 30-31

Discuri 34-35

În particular, un experiment sonorde tipul happening-ului,environment-ului, Freies-Zusammen-Spiel-ului, fusion-uluis.a., dincolo de faptul că amorseazăpredilect semnificaŃia unor gesturilimită, a căror reiterare devinegratuită, superfluă, afişează omodalitate (aproape cinică) de aconverti tragicul, comicul, sublimulori graŃiosul în platitudini curente,ceea ce, mai în glumă, mai în seriose ca şi cum te-ai juca cu focul. De lainocenŃa jocului pur, esenŃial, lainsolenŃa experienŃelor ridicole,factice. De la candoare la fatuitate.Iată o metamorfoză pe care AndreiPleşu o descrie cu plasticitatea-ibinecunoscută: „Derizoriul este cevacare putea foarte bine să nu fie. Prin

faptul că el este (s.a.) totuşi, în ciuda faptului căpare a fi putut să nu fie, derizoriul devinemonumental (s.a.): un joc la limita între neant şifiinŃă, un salt în fiinŃă mult mai spectaculos decâtsaltul de la un grad (s.a.) de existenŃă la altul.Neant întrupat şi, în fond, neant eficient, activ,spunându-şi cuvântul şi jucându-şi rolul pescena fiinŃei. Expresia tipică a derizoriuluimonumental este civilizaŃia omenească”.

2

SIMN 2010


SăptămânaInternaŃională a

Muzicii Noi (Jurnal în zig-zag)

Prima zi Mogoşoaia – splendoare în cvasi-ruină. “Prima

zi a festivalului are o poveste, are un traseu, o hartă (...)Povestea este dată de tema expoziŃiei de sculptură(s.n.) a artistei Raluca Ghideanu: Prison of Life”, nespune programul Săptămânii...

Nu, spunem şi noi, aceea nu e sculptură şi, dinpăcate, nu e nimic viabil artisticeşte. Mai mult, placajeledesenate de pe gazon, (ca nişte Ńinte pe un poligon),personaje infantile reprezentând prizonierii, îşi punamprenta asupra întregului “metatext” ce însoŃeştemuzica. Sărăcie de idei, butaforie ieftină. Un tur rapid al“locaŃiei”. Într-unul din beciuri veghează tăcute,anistorice, sculpturi(adevărate) dintr-oexcelentă retrospectivăVasile Gorduz.

Ieşim în spaŃiuldeschis, în istorie. Şi nuregretăm. Este soare şipeluza cu stânjenei e maivie ca oricând.

Ora 20:30 -MultiLudicMedia

Concertul tinerilorcompozitori MihaiMurariu, SabinaUlubeanu, Elena Apostolşi Darie Nemeş Bote –muzici corecte, scrisesensibil, fără străluciresau vârfuri. Cu nimic maiprejos sau mai sus decâtpiesele unora dintre maivârstnicii compozitori dinfestival. Mi-a plăcut lipsaretoricii apăsate şi aviolenŃelor care popu-lează tot mai mult spaŃiul nevrotic contemporan.Adaosul de imagine (film, joc, performance) mi s-apărut a fi un lest inutil, fără logică şi expresivitate (maiales în ultimele două piese - Joacă un joc! şi ProfilePer4mance). De altfel, deficitul de sens se va perpetuaîn aproape toate momentele de acest fel (vezi doarprima şi ultima zi).

Ludicul (invocat în titlu) presupune inteligenŃă şi

umor. Nu le-am sesizat. I-aş menŃiona pozitiv, însă, petinerii interpreŃi în special pe flautista Ana Chifu,prezentă şi în alte concerte, şi pe clarinetistulConstantin Urziceanu.

- Muzici prea lungi... De-am sta aşa şi laautostrăzi... Parafrazând vorba cuiva: compozitorultrebuie să taie de trei ori şi să scrie odată. Sau, unii,niciodată.

(DespărŃirea de public) Pauză şi tăcere. Pauza-sterilă, tăcerea-gravidă.

Concert (puŃin) extraordinar de orgă - Eva MariaHouben. Când Eva (M.H.) a fost alungată din Paradis,motivul a fost, cu siguranŃă, ciclul ei de piese (aus demZyklus Orgelbuch), în care se vede că niciodatăridicolul preŃioaselor (netalentate) nu şi-a spus ultimulcuvânt. Câteva sunete cu intercalari de mari şiinsuportabile pauze. Trebuie să fii total lipsit de fler(muzical), să nu realizezi, că orga este, poate,instrumentul care acceptă (psihologic vorbind) cel maipuŃin pauzele lungi, mai ales după nişte acorduri“grase”. Dacă ne gândim la mulŃimea muzicilor statice,non-evenimenŃiale (să va traduc - plicticoase), undetăcerea sau anemia informaŃiei sunt totuna, şi maiadăugăm şi ultimele “opus”-uri cinematografice aletinerilor (titraŃi, premiaŃi, lăudaŃi de cronicari cu solid

handicap cultural), cred că putemvorbi despre un adevărat sindrom alpauzei (atenŃie, nu al expresivelortăceri din marile filme ruseşti saupoloneze).

IntermezzoMuzicologii noştri se împart în

două categorii: unu - cei care nu vinla festival şi, în genere, la muzicanoua şi - doi - Despina Petecel.Rezerva faŃă de multe creaŃiicontemporane este, cred eu,justificată. A fi, însă, neinformat, nucred că intră în “fişa postului” unuicritic muzical.

Ziua a douaOra 18:00. Mişcătoare muzica luiMyriam Marbe - Vocabular I, ostranie incantaŃie pentru mezzo sausoprană (Elmira Sebat), violă(Thomas Beimel) şi percuŃie(Christian Roderburg). Apropiatăexpresiv şi timbral, parcă unpandant al vocabularului, este

Hasret de Beimel. Violeta Dinescu face o frumoasă şieleganta reverenŃă spaŃiului în care s-a născut şiformat, prin Din cimpoi, pentru violă. Un parfum aparte,o prospeŃime ieşită din şabloanele culturale europene,conceptualiste, expresioniste, minimaliste,darmstadtiene etc., ne aduc cele Trei cântece alecompozitoarei mexicane Marcela Rodriguez. Imaginezun festival în care Europa să fie, pusă pentru un timp,între paranteze. “Bătrânei Doamne” încep să i se

Contrapunct înMagicland

3

SIMN 2010


accentueze ridurile. Dincolo de vise IX de Vlad Ulpiu, se nutreşte, ca

mai toate piesele sale, din Mozaicul începuturilor salede “oniric” (botezat aşa, cu excesivă îngăduinŃă, de

Anatol Vieru). Deficit cronic de idei (formale, estetice,culturale). Scrie Vise 1,2,3..., Dincolo de vise IX,Împletirea viselor (nefericit titlu) etc. Astfel spus,visează non-stop. Aşteptăm, sincer, ca autorul să setrezească (într-o bună zi) şi să încerce să schimbereŃeta. Spre binele lui şi-al publicului.

Pe acelaşi tipar evoluează (un fel de a zice) şiFred Popovici, care-şi vede conştiincios de studiulanatomiei sunetului, ignorând anatomia (rabdurie doarpână la un punct) a ascultătorilor.

Să ne înseninăm puŃin, amintind deexcepŃionala voce a Elmirei Sebat. Stranie, extrem depersonală, inteligentă, o adevărată bucurie.

Ziua a treia. Cvartet pentru o lavalieră (I) poate fi un titlu

simpatic, cu conotaŃii harmsiene, necum kafkiene, cumse arată a fi terifianta realitate a ideii de recluziune.Terifiantă doar în teorie, pentru că, pe scenă, viermuialanefericiŃilor dansatori închişi într-un fel deacvariu/cabină telefonică şi amintind de gasteropodelebarbiene, îşi consumă drama (câtă e) în câteva minute.Restul, până la o oră, e, din non, pauză. La 20:00 - sereia coşmarul - lavaliera se întoarce (!).

Nu sunt masochist şi plec. Un nou concept cool- artist sonor (Julien Trambouze), deficit de simŃ allimbii, nu orice poate fi transpus oriunde (artist plastic).“La umbra kitsch-ului în floare” au stat: omul cuconceptu’ - Vava Ştefănescu, Julien (Neospitalierul) -artist sonor (!) şi dansatorii. CoŃofană, Dancs şi Fairuz(Liban).

Din Liban, sigur, prefer cedrii. Ziua a patra. Am scris cândva cu simpatie despre Mihaela

Vosganian. Îmi plăcea curajul ei de-a folosi o materiesimplă, din diferite zone folclorice ale lumii distilând-ointeligent.

În Calea Îngerului Uman pentru artist tradiŃional,grup experimental etc. etc. etc., lucrările par a fiscăpate, însă, total de sub control. Nu poŃi să-l pui pe

poetul Varujan, lângă cel vrâncean sau cel ungurean,nu poŃi să aduci un didgeridoo, că-i exotic, dă bine şisă-l abandonezi după câteva secvenŃe, nu poŃi să pui otoacă, tot efemeră (ce vine din spaŃiul sacru-ritualic)lângă o chitară electrică ce vine dinspre discotecă, nupoŃi să pui cântările şi recitările folclorice (totalneprelucrate - ca exponate de muzeu), lângămodernismele saxofoanelor lui Emil Sein. Să maiadăugăm vocea autoarei din off (de altfel, foartefrumoasă), toba, fluierul şi ce-o mai fi fost pe acolo (măintrigă absenŃa solzului de peste).

Nu poŃi pune orice lângă orice decât într-oAcademie de Patafizică. ........................................................................................

Andrei Tănăsescu este un muzician desăvârşit.Îmi plac omul, compozitorul, pianistul, îmi place curajullui exprimat cumva juvenil, pentru care, nu o dată, a fostironizat de şefii Uniunii. În Toccata pentru pian şiorchestră are un discurs perfect articulat formal (şitemporal), orchestrează excelent (mulŃi dintre cei carel-am “amendat” în timp ar avea ce învăŃa de la el) areforŃă şi, spre deosebire de mulŃi alŃi confraŃi, nu e o clipăplicticos. Cunoaşte perfect lecŃia clasicilor.

Nu pot să nu observ, însă, un anume retardstilistic. PoŃi să-i resuscitezi pe Şostakovici sau peRachmaninov doar în exerciŃiile de şcoală. Andrei

trebuia să “picure” măcar, în Toccata sa, ceva dincompozitorul Tănăsescu. Ştiu sigur că există.

Masques et miroirs pentru saxofon şi orchestră- frumos titlu, şi nu doar el. Autoarea, Doina Rotaru, iese(şi bine face!) din stilul doinit al cantilenei şi ne propuneo piesă cu contururi mai ferme, cu binevenite contraste,cu un bun simŃ şi control al percuŃiei.

Excelent, ca de obicei, Kientzy. O searăincitantă.

17:30 - Din nou Elmira Sebat. Sper să amnorocul să o întâlnesc într-o zi şi în calitate decompozitor. Bianca Manoleanu, Elmira Sebat şiSteliana Calos - cele trei doamne ale muzicii noi.

Ziua a cincea. Ora 18:00 - Recital de chitară - Sergio Altamura

(Italia).

Ph

oto

: M

ihai

Co

sma

© 2

010

Andrei Tănăsescu

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2010

SIMN 2010 Muzică intimista, de bar discret, în luminile

căruia poŃi să-Ńi rememorezi, dramatic, viaŃa. Muzicăsinceră, expresivă. SpaŃiu interzis ”elitiştilor”. Îmi place.

Ora 19:30 - Lui Altamira i se adaugă IrinelAnghel şi Sorin Romanescu. Experiment. Cu suflete.Primejdios, deci. Primul cuvânt care îmi vine minte -voodoo. SpaŃiu deschis “etiliştilor”. Şi tristeŃea de-avedea un talent de excepŃie (vocal, actoricesc - Irinel),făcând balet pe marginea prăpastiei. Uverderode.Când lumea se mai Ńine doar într-o mică brăŃară deargint, n-o mai împingi şi tu.

Ziua a şasea. 19:00 - Concertul orchestrei Radio (admirabil).

Dirijat de Horia Andreescu, poate cel mai apropiatmuzician, din breasla sa, de muzica nouă.

Dan Dediu (în Hibernator pentru trombon şiorchestră) scrie, ca de obicei, cu faŃă spre publicrămânând, în acelaşi timp, el însuşi. Inteligent, ironic,vivace, bun orchestrator... cred că-ienervează pe mulŃi dintre plicticoşii muzicii.Să ai ca semn distinctiv de originalitatetocmai lipsa apetenŃei programatice pentruea. Dacă Dan Dediu poate fi circumscriszonei ludice a post-modernismului, SorinLerescu (în Side by side - dublu concertpentru saxofon, violă şi orchestră) aparŃine,prin lirism şi sensibilitate, unui modernismgeneric, uşor nostalgic, fără contururiabrupte, dar extrem de divers şi colorat îndetalii.

Excelent, ca de obicei, redutabilulduo Kientzy (saxofon) - Cornelia Petroiu(violă); la fel, virtuozul trombonist BarrieWebb, din primul concert.

Vârful serii, şi al întregului festival, aşzice, a fost Simfonia a 8-a de PascalBentoiu, impresionant monument al uneivieŃi exemplare din toate punctele devedere. PuŃini sunt artiştii liberi-profesionişti care să nudatoreze aproape nimic instituŃiilor statului, dar care săse ofere cu atâta generozitate nevoilor cetăŃii, de larestituirea unor capodopere enesciene (orchestrarea

ultimelor simfonii), până la atât de necesarareconstrucŃie a UCMR.

De la Dante la Eminescu, trecând prin marilerepere culturale europene, Bentoiu dovedeşte în ultimasa simfonie că este un autor total. Desăvârşitorchestrator, fapt dovedit şi în “colaborarea” sa cuEnescu, el stăpâneşte la fel de bine zone expresive dincele mai diverse, lirice, dramatice sau ludice,dovedindu-se totodată şi un foarte fin cunoscător alliteraturii universale.

Ziua a opta. Excelente concertele ultimei zile de festival.

Atât ca interpretare, cât şi ca programe; ansamblulProfil Simfonietta dirijat de Tiberiu Soare şi Traiect-ulcondus de Sorin Lerescu sunt două dintre formaŃiilecare, alături de Archaeus-ul lui Liviu Dănceanu întreŃin,cât este posibil un climat favorabil muzicii noi, pusăcam de mult între paranteze de instituŃiile noastremuzicale.

Îi remarc pe mai tinerii şi foarte promiŃătoriiMihai Murariu şi Mihai Măniceanu, iar din programulTraiect-ului pe Filip Pavlov (excelent servit de violonistaGeanina Săveanu - Meragin, secondată la pian deAndrei Podlache) şi foarte buna prestaŃie a lui BarrieWebb în BONTROM de George Balint, aproapesingura piesă dedicată trombonului în care suntcăutate şi efectele mai lirice, mai puŃin contondente,ale instrumentului.

Ora 20:30 - Love Bubbles Story Din nou, la râpa Uvedenrode... Plec cu un gust amar.Păcat.

Valentin PETCULESCU

P.S. Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile. Unfestival se face mai greu, în opt zile. În ultima,

Dumnezeu a trebuit să inventeze sau să reinventezemuzica. Rămâne să decideŃi dumneavoastră dacă areuşit sau nu.

Horia Andreescu

Ph

oto

: M

ihai

Co

sma

© 2

010

Ph

oto

: M

ihai

Co

sma

© 2

010

Dan Dediu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2010

SIMN 2010

Impresii fugitiveGeorge BALINT

Tocmai a fost, tocmai s-a petrecut, tocmai s-asfârşit. Un festival controversat, cel puŃin la nivelulreacŃiilor simple, la cald şi, desigur, oral-verbale, alecelor faŃă de care festivalul a fost aspectat sau, princare festival, s-au pus ei înşişi în aspect. A fost o nouăîntâlnire, a douăzecea consecutiv-anuală. Ne putemîntreba firesc, privind retrospectiv, cam la cât o viaŃă deom în formare (de mărimea unui set complet al ciclurilorde învăŃământ - de la primar la universitar şi doctoral):de unde am pornit, ivindu-ne şi unde ne aflăm,supravieŃuind? E greu de spus, în numai două vorbe.Începutul, în 1991, a fost festiv, plin de speranŃe, însiajul idealismului revoluŃionar al ultimului deceniu dinsecolul şi mileniul trecute. Atunci, la cadenŃa unui veacatât de plin pentru ceea ce am putea numi fiinŃa gândirii

muzicale, ne-am oferit şinoi, românii,prilejul de ane arăta unchip lumii dinal căreic o n t i n g e n tne întrupăm.IniŃiatorul şiorganizatorulacelei primeediŃii, compo-zitorul ŞtefanNiculescu, l-ac o n c e p u tdupă chipul

şi asemănarea lui, conturate prin erudiŃie, obiectivăseninătate, competenŃă axiologică şi mai ales, poate,onestitate. InstituŃiile statului, prin demnitarii vremii lor,de la preşedintele Ńării, până la cel al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor, împreună cu mediascrisă, audio şi video, au salutat omofon, de la nivelulunor tribune ample, dorind să marcheze importanŃaevenimentului. A fost de bine, s-a început cu dreptul. Andupă an, SIMN a reuşit să fie. Doar că, din ceea ce eraatunci, pare să fi rămas la fel doar stindardul, şi acestapurtat oarecum în diminuendo, de tot mai puŃini dintrenoi. Căci în aspectul său funciar, festivalul a prins săgâfâie şi să se bălăngăne de inaniŃie financiară. Astfel,a „învăŃat” să se dreagă spontan, din oportunităŃiocazionale, legându-se ca înecatul de câmpulrelaŃional cu anvergură strict personală, al unuia şialtuia dintre colegii compozitori, care mai degrabăputem spune că se jertfeau (în a-şi pierde energia,timpul şi chiar banii proprii) spre reuşita de fiece dată aîncă unei ediŃii. Este adevărat că România ultimilordouă decenii a parcurs ea însăşi un traseu deosebit defluctuant, dinamic în transformare, adesea imprevizibil,de până la incoerent. Societatea noastră pare să se fidepliat de sinele său ideatic, de vocaŃia tradiŃiei, dejusta proporŃie în orice construcŃie, de constituŃiabinelui public. SIMN nu avea cum să nu sufere în

context. Dacă, să zicem, pe plan documentar, datoritămai ales radioului public, repertoriul festivalului s-aputut stoca, în actualitatea conştiinŃei participative,respectiv pentru marele şi chiar micul public (de elită),SIMN a derapat/eşuat în ascundere, ajungând la taliaunui eveniment de club.

Ca peste tot, momentele majore ale unuifestival de tipul SIMN sunt în referinŃa concertelorsimfonice. Paradoxal, numărul celor care şi-au dorit săfie martori nemijlociŃi la acestea nu era de invidiat nicipentru producătorii concertelor camerale (de salon).Personal, am fost şocat să văd cât de puŃini au fost ceicare au rămas şi la partea a doua a programului devineri, 28 mai, al concertului Orchestrei NaŃionaleRadio, în care s-a interpretat măiestrit Simfonia a VIII-a de Pascal Bentoiu, sub bagheta lui Horia Andreescu.De la Enescu încoace, şcoala muzicală românească amai „livrat” câŃiva titani, dintr-o pleiadă de foarte bunicompozitori. Să-i numim pentru a doua jumătate asecolului XX măcar pe Anatol Vieru, Tiberiu Olah,Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Pascal Bentoiu, listaputând însă continua pe acelaşi palier valoric. Operalor ar trebui menŃinută în conştiinŃa publică nu doar prinfestivaluri de tipul SIMN, care, prin natura lor, punaccentul pe promoŃionalitate, ci prin repertoriile destagiune ale instituŃiilor de spectacole şi concerte pecare statul le finanŃează din bugetul public. Pretutindeniîn lumea civilizată de tip european, stagiunea este unindicator de standard cultural iar nu de economie depiaŃă. Ar trebui să pricepem odată că ceea ce estecultură nu poate fi comensurat prin reperele pieŃii deconsum. A te legăna pe o manea este un fapt divers detip consumist (în perimetrul divertismentului), însă aasculta o simfonie este un act de cultură,incomensurabil în fond. Deosebirea este echivalentădiferenŃei dintre om şi animal, dintre spirit şi materie,dintre individ şi masă, dintre libertate şi inerŃie. Căci celce numai consumă, se supune exclusiv necesităŃii(cantitativ), pe când cel care şi actează, seautodetermină în planul propriei conştiinŃe, ca valoarespirituală. Strigăm atâta pentru drepturile naturale - aleomului ca animal, ale animalelor ca fiinŃe - , uitând săpretindem omului individual efortul de a-şi dobândiliberatatea prin cultură. Putem vorbi despre un drept alacestui efort, pentru care, da, el trebuie să beneficiezede mijloacele informaŃiei şi instrumentării, dar subcondiŃia propriei acŃiuni în a-şi exercita devenirea. Abiaun astfel de om merită calificativul de cetăŃean, abiaunui atare om îmi pot încredinŃa administrareanevoinŃelor personale în raport cu spaŃiul comunitar.

În lanŃul secvenŃelor sale, festivalul SIMN aalternat atitudinea conservatoare cu cea inovatoare.Această ultimă ediŃie cred că s-a aflat sub semnuldiversităŃii. O diversitate de mai multe insule plutindmoderat, nu neapărat în derivă, într-un acelaşi areal.Quasi-aleatoare, întâlnirile dintre ele au fost însădiscrete, fără voită spectaculozitate, dar şi fără notabileincidenŃe. Un festival care s-a derulat paradoxal, într-unfel de diatonism cromatic. Evident mi-a fost intervaluldintre imaginea promovată pe site şi caietul-program(redactate şi aspectate profesionist) şi conŃinutulrealităŃii de fapt, nu totdeauna extraordinar. Nu multe caatare, disonanŃele le-am resimŃit însă pe diferiteplanuri. (Continuare în pag. 6)

George Balint

Ph

oto

: M

ihai

Co

sma

© 2

010


SIMN 2010(Urmare din pag. 5)

Sunt de acord că într-un festival punem mai cuseamă lucrurile de acum şi din apropiatul ieri să seîntâlnească. Dar nu orice cu oricine şi nu pe oricinepentru te miri ce. PuŃină axiologie nu strică, mai alescând organizatorul principal este UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor. Iar la acest nivel dereprezentare, axiologia nu se poate calchia perfect peopŃiunile personale, chiar şi când este vorba de şefiiunor formaŃii/ansambluri. Însă, în general, lucrurilebune au fost sensibil mai multe decât cele îndoielnice.S-au deschis o serie de ferestre către tipurileneacademice, mai ales în spaŃiul din cortul numit

„Magicland” (dincurtea UCMR).Mereu prezente,cele douăamfitrioane, IrinelAnghel şi MihaelaVosganian, au fostconstant ravisanteprin atitudine şicostumaŃie. A lipsitînsă ceea ce Ńinede confortul utilitarsau, dacă vreŃi,ambiental: nici unchioşc, cât de mic,de unde măcar săpoŃi accesa unpahar cu apă, ca sănu mai zic de câteo băncuŃă, măsuŃăşi scăunele, undesă te grupezi întrumici-delicioase darutile dialogurimăcar în pauzeledintre douăconcerte succe-sive, derulate înacelaşi stabiliment/

areal. Noroc (pentru unii) cu restaurantul „Taifas”, situatîn vecinătate (gard în gard cu Palatul Cantacuzino).Apoi, căile de acces. Pentru persoanele cu dizabilităŃilocomotorii (cum deocamdată se află şi subsemnatul),a ajunge până la palierul unde are loc concertul este ochestiune de şansă, de performanŃă atletică şi, maiales, de smerenia renunŃării la propria demnitate, prinfelul în care eşti nevoit să traversezi culoarele şi, înspecial, scările bravelor noastre instituŃii patrimoniale.Din fericire, am fost singurul în această situaŃie, ceilalŃiposibili beneficiari renunŃând din start să-şi mai punămăcar problema frecventării locaŃiilor în care s-aderulat festivalul.

Pe plan interpretativ, un marcaj al acestei ediŃiil-a constituit prezenŃa, în diferite cadre de concert şiansamblu, a unor solişti instrumentişti de notorietate înperformarea muzicii contemporane internaŃionale, în alcăror repertoriu numărul opusurilor româneşti a devenitsemnificativ: virtuozul saxofonist francez DanielKientzy, teatralul trombonist englez Barrie Webb,inventivul clarinetist şi saxofonist român (stabilit acumîn Spania) Emil Sein. Protagonişti ai unor momente

aparte, îi amintesc aici pe organista Eva MariaHouben(Germania), pianistul Andrei Tănăsescu, violistaCornelia Petroiu, chitariştii Sergio Altamura (Italia) şiSorin Romanescu, mezzosoprana Elmira Sebat,compozitorul Thomas Beimel - coordonatorul atelieruluipentru copii „ExpediŃie în lumea sunetelor” şi pecompozitoarea Irinel Anghel, în calitatea de conceptorşi coordonator al programului Magicland. Pe fond,repertoriul festivalului s-a susŃinut în special prinparticiparea unor ansambluri româneşti, majoritatea dincapitală, devenite clasice sub aspectul orientării lor înpromovarea muzicii contemporane, pe care le numescdupă ordinea apariŃiei de-a lungul întregului program,menŃionându-i şi pe managerii lor: devotioModerna,condus de Carmen Cârneci; Trio Aperto condus deLadislau Csendes; Archaeus, condus de LiviuDănceanu; Trio Contraste (Timişoara), condus de SorinPetrescu; Profil Sinfonietta, condus de Dan Dediu;Traiect, condus de Sorin Lerescu. Pe lângă acestea,am remarcat şi o proaspătă formulă, Trio Ioachimescu(violoncel, flaut, live electronics), dedicată unui genmuzical ce prinde tot mai mult contur în spaŃiulromânesc. La fel, a fost oportună şi deosebit de bineprimită de către public organizarea unui concert coral,al cărui protagonist a fost Corul Accoustic, dirijat deDaniel Jinga. Notabile au fost şi evenimenteleneconvenŃionale, de muzică electronică, ambientală,live electronics, coregrafic-sonoră, găzduite înMagicland – un spaŃiu al nonconformismului şicreativităŃii, locat în curtea din spatele clădirii PalatuluiCantacuzino, ca şi proiectul MultiLudicMedia, alCentrului de Muzică electroacustică şi Multimedia alUniversităŃii NaŃionale de Muzică din Bucureşti, realizatîn colaborare cu Facultatea de Teatru a UNATF, subcoordonarea lui Cătălin CreŃu şi Nicolae Mandea.Merită să subliniem şi debutul în cadrul festivalului aunei opere pentru recitatori şi ansamblu instrumental -AVE op. 126 – 132 - (cu participarea actorilor IrinaUngureanu, IonuŃ Kivu şi Alex Alexandrescu, încompania ans. Archaeus, dirijat de Vlad Conta),purtând semnătura lui Liviu Dănceanu, în dubla calitatede compozitor şi libretist. Ca de obicei, preŃioase prinforŃă şi beneficiu repertorial s-au dovedit a fi concertelegirate de cele două ansambluri simfonice – Camera şiNaŃionala - ale SocietăŃii Române de Radiodifuziune,care au avut la pupitrul dirijoral pe Tiberiu Soare,respectiv, Horia Andreescu şi în compania cărora s-auprezentat în majoritate programe de gen concertant:Mihaela Vosganian – Calea îngerului Uman pentruartist tradiŃional (Grigore Leşe), grup experimental,orchestră de coarde şi sunete procesate; Jessus VillaRojo (Spania) – Concierto Plateresco pentru saxofon şiorchestră de coarde; Andrei Tănăsescu – Toccatapentru pian şi orchestră; Doina Rotaru – Masques etmiroirs pentru saxofon şi orchestră; Dan Dediu –Hibernator pentru trombon şi orchestră; Sorin Lerescu– Side by Side, Dublu Concert pentru saxofon, violă şiorchestră.

Memorabilă, prin ineditul conceptului, ambianŃăşi meniu repertorial, mi-a apărut prima zi (duminică, 23mai) a festivalului SIMN XX. În arealul PalatuluiMogoşoaia, publicului i s-a propus, ca în orice locaŃiede tip muzeal, un itinerar deopotrivă spaŃial şirepertorial, prin câteva sub-locaŃii ale prestigiosului

Irinel Anghel


SIMN 2010ansamblu arhitectonic. Astfel, pe durata a aproape8 ore, fiecare a putut fi în acelaşi timp turist,ascultător, liber sau călăuzit vizitator şi, totdată,contemplator al naturii, în toată splendoarea uneizile însorite de mai, până în seară. Având denumirisimbolice, cele 7 staŃii-porŃi propuse pentru acestexcelent traseu ritualico-artistic au prefaŃat, ca într-o uvertură de operă, tematica întreŃesută peparcursul celor şapte zile ce au urmat celei de

deschidere a festivalului. Un foarte reuşit salut deBun venit şi Bun început!

Cu ce ne-am ales noi, breaslacompozitorimii, după efortul acestei ultime ediŃii?Părerile, cum e şi firesc, sunt diferite, uneori radical.Numeric, compozitorii români au fost considerabili,iar între ei, tinerii au fost cât se poate de bineproporŃionaŃi. De asemenea, lucrările în primăaudiŃie au fost majoritare. N-ar fi însă lipsit deinteres ca UCMR, în calitatea de principalresponsabil-organizator, să efectueze un sondaj deopinie sau un colocviu-dezbatere, din care s-arputea desprinde concluzii utile şi soluŃii interesante.La fel, poate că integrarea festivalului SIMN într-unproiect mai amplu, în care să fie implicată şi EdituraMuzicală, precum şi alte simfonice şi facultăŃi deprofil din Ńară (prin extensie itinerant naŃională înalte câteva centre, precum Cluj, Timişoara, Iaşi) arspori interesul din partea mai multor forŃe culturaleşi mediatice, contribuind la notorietatea acestuifestival. Scopul unei analize de acest fel nu este săanatemizăm şi să desfiinŃăm figurativ persoane şicompetenŃe printr-un soi de excesivă ostilitatecritică, ci să ne reperformăm în raport cu situaŃiamomentului dar şi cu o tradiŃie de ordin ideatic,pentru şi din care fiinŃa micro-societăŃii ce suntemşi-a generat această formă de expresie, numităSăptămâna InternaŃională a Muzicii Noi. Merită,întru acest sens, să mai veghem şi să maireflectăm. Repet însă: degeaba o tribună delansare a atâtor prime audiŃii, dacă ele încremenescîn înregistrările radioului, fără ca filarmonicele şiteatrele lirice să-şi asume instituirea lor în conştiinŃapublică, prin repertoriul propriilor stagiuni.

DAN CLAUDIUVORNICELU

nu mai cântă în lumea aceasta

Marcel FRANDEŞ

Violonistul Dan Claudiu Vornicelu a fost un om prea sensibilpentru o lume copleşită de împietrire sufletească şi de goanătrupească. Sunetul viorii lui avea o dimensiune magică, eraancorat într-o lume ireal de frumoasă. Nu pot să uit interpretareaConcertului de Piotr Ceaikovski cântat la Concursul InternaŃionalGeorge Enescu din anul 1991, când obŃinea Premiul I. Puritateaşi căldura expresiei sale muzicale îl îndreptăŃeau să aspire laculmile ale artei interpretative.

S-a născut la 11 octombrie 1973 şi a început studiul viorii lapatru ani şi jumătate, iar la şase ani debuta ca solist al OrchestreiSimfonice din Bacău. A fost apoi ales, la doar şapte ani săinterpreteze rolul copilului George Enescu din filmul muzical deteleviziune Săteasca, premiat la Festivalul Filmului Muzical de laPraga cu Marele Premiu-Creanga de aur. A studiat la Liceul deMuzică George Enescu din Bucureşti, în paralel beneficiind deîndrumările lui Mihai Constantinescu. A urmat UniversitateaNaŃională de Muzică din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor peŞtefan Gheorghiu. S-a perfecŃionat apoi cu Ruggiero Ricci, laBerlin, în 1990. Ulterior a participat la cursuri de măiestrie cuFederico Agostini, Werner Scholtz, Ion Voicu şi Petru Munteanu.

A obŃinut numeroase premii I la concursuri internaŃionaleprecum Wieniawski (Polonia, 1982), Kocian (Cehoslovacia,1984), Citta di Stresa (Italia 1987), Kloster Schöntal (Germania,1989), Tibor Varga (Premiul II, 1989), George Enescu (Premiul Işi Premiul Special pentru cea mai bună interpretare a Sonatei aIII-a pentru pian şi vioară în caracter popular românesc, în laminor, op. 25 de George Enescu, Bucureşti, 1991) şi Pacem inTerris (Bayreuth, 1991).

Dan Claudiu Vornicelu a concertat cu orchestre simfoniceprecum: Filarmonica George Enescu, Orchestra NaŃională Radio,Suisse Romande, Orchestra Conservatorului din Metz,

Filarmonica dinBorna (Germania),Filarmonicile dinCluj-Napoca, Iaşi,Timişoara, Craiova,Bacău, Braşov,Ploieşti. Artistul afost invitat lafestivalul muzical dela Usedom(Germania), patronatde Kurt Masur şi aefectuat un turneu înItalia, ca solist alFilarmonicii dinCraiova, în Anul

InternaŃional Mozart. Dan Claudiu Vornicelu a efectuat, deasemenea, un turneu în SUA, în calitate de membru al orchestreiBamberg Symphoniker (Germania). A fost totodată membru alOrchestrei de Cameră a AsociaŃiei Europene a Conservatoarelor.

În anul 2008 Dan Claudiu Vornicelu a obŃinut titlul de doctorîn muzică, cu distincŃia magna cum laude, la UniversitateaNaŃională de Muzică din Bucureşti, unde era asistent universitarla Catedra de Instrumente cu coarde, vioară. În 2009 a publicatcartea Repere stilistice ale muzicii de cameră franceze.

Îşi sporea mereu viteza mentală şi arderea trăirilor artistice.Nu a mai putut lupta însă cu sine. După 14 iunie 2010 s-a aşternuttăcerea. Vioara sa nu va mai încânta auditoriul. StudenŃii lui nu vormai primi darul lui pedagogic. Colegii nu se vor mai bucura deprezenŃa sa plină de nobleŃe. Avea doar 37 de ani. Rămâne unimens regret, o traumă nevindecabilă în relaŃia interumană, unnecuprins de ce…

Dumnezeu să îl ierte!


SIMN 2010

Manifest elitist 3* pentru că primul şi cel mai importantmanifest al unui artist este opera sa, acestManifest poartă numărul 3.* pentru că trăim într-o lume în caresemenii noştri sunt mai atenŃi la vorbe decât laevidenŃa faptelor acest Manifest există; şi, deasemenea* pentru că giuvaierurile ajunse în troacaporcilor nu se transformă în jir; e alegereaomului să pună diamantul pe deget, să-larunce sau să-l ignore.

Avangardiştii anilor ’60 au anticipat vremurile şi aureuşit, unul câte unul “să se mute pe o altă planetă”. Ceicare au rămas, cei care s-au adăugat se simt, deasemenea, pe o altă planetă, cea autentică.

Avangarda Ńine de modul natural de dezvoltare

a spiritului uman, cel în care Dumnezeu ne-a datposibilitatea să experimentăm, să descoperim, săinterpretăm.

După ce integrăm, vin tradiŃionaliştii.TradiŃionalismul are farmecul incontestabil al

pluguşorului.TradiŃionalismul reprezintă acele forme de

exprimare care permit celor care au evoluat săconştientizeze de unde au plecat.

TradiŃionalismul este strict necesar pentrujustificarea tradiŃionaliştilor şi revenirea modernilor careau terminat de zburat (visat, creat).

TradiŃionaliştii sacrifică lucruri numai de eiştiute; recunoaşterea şi remuneraŃiile vin rapid şi încantităŃi apreciabile.

TradiŃionalismul începe şi sfârşeşte ca şidemocraŃia: în statistică.

TradiŃionaliştii asigură descrierea şi împlinirearitualurilor existente; ei nu visează noi ritualuri, ci leexploatează pe cele deja create.

Avangardiştii îşi utilizează mintea pentru arezolva problemele muzicale; tradiŃionaliştii, având

aceste probleme deja rezolvate, îşi utilizează minteapentru rezolvarea, pe cale tradiŃională, a problemelormateriale.

Împlinirea e drumul de la avangardă la tradiŃie.EvoluŃia e drumul de la avangardă la

avangardă.

Sensul experimentului

Experimentul a existat dintotdeauna. El a apărutînaintea fiinŃei umane care nici măcar nu poaterevendica brevetul asupra sa. A exista este unexperiment. Apa experimentează gheaŃa şi ploaia, ziuaexperimentează noaptea, luna experimenteazămareele. A ieşi din găoace este primul experiment alpuiului de pasăre.

Putem privi experimentul în sine, ca aventură,ca proces declanşat de o ipoteză a imaginaŃiei, de oŃintă a intuiŃiei. Putem rămâne interesaŃi, fascinaŃi deimpredictibilul incorporat în experiment şi desigurputem clama că acesta este cel mai de preŃ câştig aldemersului nostru.

Cu atât mai uşor o putem face în lumeasunetului, unde creatorului şi interpretului lise deschid traseele infinit nuanŃate ale Eu-lui emoŃional, arcul înaltei spiritualităŃi,subconştientul.

“A gusta clipa” experimentului poatedeveni însă o capcană, căci trăirismul esteun joc steril.

E bine să ne amintim că oriceexperiment are loc cu un anume scop.Confirmarea unei intuiŃii, justeŃea ipotezei –sunt bucuriile de netăgăduit ale unuiexperiment care omologhează o teoriecorectă, încununând cu argumentegândirea unui artist sau a unui om deştiinŃă.

Caracteristic experimentului estefaptul că, pe lângă rezultatul imediatprevizibil, de confirmare sau infirmare a

proiectului propus, el poate furniza datele şiargumentele necesare unor concluzii neaşteptate, caşi îndoielile care pot trasa drumul către materializareaunor viitoare încercări.

Ceea ce este tipic experimentului este deci unrezultat multiplu diferenŃiat de variatele sale nivele.

Experimentul ca termen, ca atitudine şi ca faptîn sine a avut şi continuă să aibă o semnificaŃie cuevoluŃie aventuroasă şi de multe ori amuzantă. Istoriacuvântului aduce mult cu cea a unui alt termen excesivvehiculat – provocare.

Prin anii ’50 era lăudabil să “nu răspundem laprovocări”, cei care “provocau” fiind întotdeaunapersoane duşmănoase, dacă nu chiar duşmani de-abinelea. Un om de bine nici nu provoca şi nici nurăspundea la provocări.

În zilele noastre, dimpotrivă, oricine e “gata sărăspundă la provocări”, un proiect provocator este unproiect bun şi fiecare, întrebat sau neîntrebat susŃine cupatimă că îi plac provocările.

În România (şi nu numai) “experimentul” a avuto traiectorie comparabilă cu cea a “provocării”; în anii

Mihaela Vosganian, Irinel Anghel


SIMN 2010 50 – 70 atitudinea oficială academizant -conservatoare din spaŃiul socialist îlîmpingea în zona derizoriului,considerându-l în cel mai bun caz un felde acnee juvenilă. A stărui pe aceastăcale dincolo de limitele adolescenŃeiartistice friza infantilismul, dacă nuindecenŃa.

Această poziŃionare nu a făcutdecât să stimuleze (cât pe ce să zic “săprovoace”) şi mai mult apetitul inovator alcelor mai buni din cei ce formau pe atuncitânăra generaŃie.

Faptul că atitudinea academizantăse cupla (în majoritatea cazurilor) cuobedienŃa faŃă de cerinŃele ideologice aleunui statu-quo politic profund antipatizatinfuza adrenalină iniŃiativei tinereşti.

Putem constata acum că –paradoxal – datorăm naşterea unorlucrări absolut unice ca originalitateopoziŃiei socialism / capitalism, acumdispărută.

Încă o dată Goethe are dreptate:doar îngrădirile pot stimulapersonalitatea. Îngrădirea este fertilăpentru imaginaŃie deoarece creeazănemulŃumiri, impune soluŃii, devine unmotor al creativităŃii.

În mod evident, ideală esteîngrădirea estetică sudată cu cea social –politică.

Faptul că acum nu mai avemcenzură plictiseşte pe toată lumea şiveştejeşte din start orice iniŃiativăînnoitoare. Dacă e permis, dacă nicimăcar nu e imoral, ce haz mai are ?

În concluzie, cea mai bunămetodă de a distruge experimentul estesă-i dai toată libertatea şi de ce nu, să-lcomentezi excesiv.

Vremurile de acum sunt din ce înce mai mult vremuri ale cuvintelor.

Persoane care nu au nimic încomun cu domeniul experimentului, carenu au nici-o înclinaŃie spre aşa ceva, pecare nu-i mână nici-o curiozitate, sedeclară doritoare de “experimenteîndrăzneŃe”; sunt aceleaşi persoane careau “proiecte provocatoare” şi care“răspund la provocări”.

Snobismul e up-datat şi nimic nousub soare nu apare din mimareaconformistă a nonconformismului.

E însă păcat să se confunde fumulcu focul şi gălăgia şmecheră cu artaautentică.

Putem folosi vorbele pentru alimpezi comunicarea, pentru a face şi maivizibil adevărul; după cum putem deasemenea să fabricăm cuvinte care săadâncească confuziile şi nonvalorile dejainstalate.

Maia CIOBANU

OPINII DE MELOMANLelia ŞERBĂNESCU-RĂDULESCU

Festivalul InternaŃional al Muzicii Noi s-a bucurat de un sufluproaspăt, aş spune feminin făcând referire la cele două cunoscutecompozitoare Irinel Anghel şi Mihaela Vosganian, care au asiguratdirectoratul artistic al festivalului.

Din introducerea programului semnat de Irinel Anghel aflu căSăptămâna InternaŃională a Muzicii Noi a reprezentat munca uneiîntregi echipe entuziaste, grupată în jurul motto-ului „I’m Alive!”(„Trăiesc!”), arătând astfel că Muzica Nouă, aflată la răspântii dedrumuri între secole greu încercate, a supravieŃuit şi este mai dornicăde a trăi ca niciodată. Este „o atitudine” în faŃa atâtor probleme aduseartei de rutina cotidianului, probleme cu care artiştii luptă şi pe care letransformă în materie primă pentru creaŃiile lor cu o debordantă poftăde viaŃă. Spun „artiştii” pentru că, aşa cum va preciza MihaelaVosganian, s-au adunat viziuni ale mai multor creatori de artă proveniŃidin domenii diferite, ca muzica, dansul sau arta vizuală, care „îşiexprimă manifestul… într-un art market al momentului prezent”. S-agândit un festival accesibil publicului cuprinzând toate generaŃiile,dorindu-se o adevărată sărbătoare a artei, privită din perspectivacălătoriei spirituale. Astfel s-a născut şi ideea implicării mai multorlocaŃii într-un proiect de anvergură, fiecare purtând un titlu semnificativpentru evenimentul găzduit: „Călătorie muzicală la Palatul Mogoşoaia”,„Magicland la Palatul Cantacuzino”, „I’m Alive!” cu muzică de Jazz laAFI Palace Cotroceni sau Muzeul NaŃional de Geologie ca „new enter”în clubul societăŃilor culturale deschise publicului, alături detradiŃionalele săli de concerte ale Radiodifuziunii Române ori nouaSală de Operă a UNMB.

Din bogatele oferte ale pliantului mi-am oprit paşii miercuridupă-amiază la Palatul Cantacuzino, atrasă fiind de conceptul deMagic Land în care, cum specifica Alina Manole în paginile deprezentare, „totul este posibil”, iar „elementul predominant poate ficonsiderat efectul de levitaŃie”. Aveam să descopăr AnsambluldevotioModerna condus de Carmen Cârneci într-o desfăşuraresonoră cu titlu polisemantic: ECOURI, adaptat perfect conceptului de„levitaŃie sonoră”. Deschizând poarta łării Minunilor am întâlnitcopilăria prin lucrările semnate Felicia Donceanu şi intitulate „SecvenŃepentru voce şi pian” cu texte preluate din folclorul copiilor, având dreptidee directoare celebrul vers eminescian: „Unde eşti, copilărie?” Astăzichiar mă întorc şi o pot încă înŃelege în interpretarea atractivă amezzosopranei Elmira Sebat şi pianistului Mihai Vârtosu.

„Melc, melc” într-o împletitură de muzică şi recitare creeazăpremizele unui adevărat joc de copii, fiind un teatru instrumental naiv,uşor de urmărit, ce aduce în prim-plan un interesant efect acusticobŃinut prin schimbări de unghi scenic sau de timbru vocal.

„Lună nouă”, alt cântec preluat din folclorul copiilor inseratdiscursului muzical, ridică un frumos edificiu sonor închegat tocmaiprin derularea tablourilor diverse, al căror liant rămâne conceptul unitaral copilăriei, căreia compozitoarea îi aduce un nostalgic omagiu.

Din prezentarea pe care Carmen Cârneci a făcut-o lui LiviuMarinescu am aflat că trăieşte la Los Angeles şi că lucrarea propusă şiintitulată „Echoes” pentru flaut solo şi sunete pre-înregistrate (pebandă) este chiar o primă audiŃie românească. „Ecouri” intenŃioneazăsă surprindă „acel Univers închis ce se împlineşte prin unduiri de flaut,a cărui existenŃă se găseşte undeva departe, înainte chiar de a senaşte”. Ascult o muzică învăluitoare, izvorâta parcă din pereŃii Aulei caîntr-o catedrală gotică, efectele acustice fiind obŃinute printr-un jocingenios al flautului ajutat de sunete tot de flaut pre-înregistrate în acrea acea atmosferă stelară din muzica sferelor. Sunt sunete ciupite,linii pulverizate ce lovesc un zid imaginar şi apoi se întorc, apelândtehnica augmentării şi diminuării, obŃinând adevărate „pliuri” sonoreîntr-un joc flaut/bandă ce urmăreşte obŃinerea efectelor prelungi, ce sesting şi reapar într-o existenŃă nesfârşită, polifonizată. Melanj de nai,aspiraŃii-expiraŃii, sunete onomatopeice şi un dialog continuu şisurprinzător într-un val permanent ce urmăreşte jocul sunetelor aerate,interpretate cu virtuozitate şi imaginaŃie de talentata flautistă Ana Chifu.(Continuare în pag. 10)


SIMN 2010(Urmare din pag. 9)

A treia piesă a recitalului - „Trias” areprezentativei compozitoare românce Cornelia Tăutu,propune o triadă în stil hegelian, urmând principiul„Teză-Antiteză-Sinteză” într-o uluitoare şi mătăsoasăîmpletitură sonoră bazată pe trei dintre cele maicunoscute poeme eminesciene, respectiv: „Pestevârfuri”, „Strigoii” şi „Stelele-n cer”. Duo-ul vocal-instrumental avea să fie asigurat de către aceiaşiprotagonişti din debutul concertului şi anumemezzosoprana Elmira Sebat şi pianistul Mihai Vârtosu.Se poate uşor observa fascinaŃia Corneliei Tăutupentru peliculă şi lumea celei de a 7-a arte! Muzica aicieste abordată într-un limbaj Neo-Romantic,conectându-se uşor prin cea de a treia piesă a lucrăriila curentul minimalist, punând accent pe imagineaartistică pictată sonor, muzica nefiind altceva decât unefect al acesteia. Cuvântul „pustiităŃi” marcat desferturile de ton într-o tehnică vocală voit mixtă, arată operfectă stăpânire a elementelor specifice scriituriivocale contemporane de către mezzosoprana ElmiraSebat, recomandându-se totodată drept o desăvârşităactriŃă în obŃinerea acelor imagini mişcate, extrem degreu de redat prin „falsuri controlate” ale vocii, ce mătrimit direct la partitura oedipiană a lui George Enescu!

Un moment surpriză a fost prezenŃacompozitoarei din Serbia, Ivana Stefanovic şi a lucrăriisale intitulate „Ona”, în traducere românească: „EA”!Este portretul sonor al unui personajfeminin, care se mişcă într-ununivers limitat şi controlat deCronos, ca zeu-ceas. Cuvinteaparent fără sens reprezintă firuldirector în curgerea implacabilă atimpului, care rutinează şidevorează femeia.

Ansamblul format dinpianistul M. Vârtosu, mezzosopranaElmira Sebat, flautista Ana Chifu şivioloncelistul Dan Cavassi avea săfie condus cu rigoare şi măiestrie deamfitrioana acestei după-amiezemuzicale, compozitoarea CarmenCârneci. În dialogul melodic stabilitîntre flaut şi violoncel, combinaŃiapian-cello are rolul de adâncire atrăirilor psihologice ale personajului.Am apreciat juxtapunerile simetriceevocând curgerea impasibilă atimpului. Printre acestea, vocearecită într-o perfectă simbioză cuticăitul ceasului, ce măsoară,măsoară, măsoară… Cuvântul semulează perfect discursuluimelodico-ritmic, picurând vorbe cusensuri multiple în sacade, menite aevidenŃia rutina căreia femeia îicade victimă.

Despre compozitoarea Ivana Stefanovic amtoată aprecierea faŃă de subtilitatea şi ingeniozitateaarătate în genul teatrului instrumental, recomandând-oca pe o creatoare imaginativă ce se înscrie linieicompozitorilor-psihologi, cum este şi Cornelia Tăutu.

Ultima lucrare a concertului a fost „Thesaurós”,creată, prezentată şi interpretată cu ajutorulansamblului pe care îl conduce chiar de gazda seriimuzicale, compozitoarea Carmen Cârneci. Piesa faceparte din ciclul „Omens” şi este scrisă pentru formaŃiede sextet, alcătuit din Ana Chifu (flaut), Elmira Sebat(voce), Cristian Mancaş (clarinet), Natalia Colotelo-

Pancec (vioara), Dan Cavassi (violoncel) şi AlexandruSturzu (percuŃie), deşi la efectele percutistice auparticipat conform dorinŃei creatoarei toŃi instrumentiştii,agitând din când în când mici instrumente zornăitoare,dorindu-se sublinierea strălucirii tezaurului. PercuŃiabogat tratată (prin sunete combinate de talangă,chimes-uri, cinele, tobă mare sau vibrafon) seîmpleteşte permanent cu glissandouri sticloase emisede instrumentele formaŃiei prin alunecări pe corzi(incluzându-le pe cele ale pianului) sau pizzicato-uripicurate în curgeri întrerupte, totul într-o dispunereclasică a instrumentelor soliste, creând atmosferamisterioasă a unei peşteri sclipinde, luminată deobiectele vechi şi rare sub al căror praf se ascund desecole valori împovărate de ani şi glorie. Ritmul intensformat din tronsoane asimetrice, aluzii ale aksakuluifolcloric, constat că devine ideea centrală în jurul căreiagravitează sunetele instrumentelor participante,închegate în efecte sonore ce construiesc o adevăratăpiramidă muzicală, ale cărei vârfuri ascuŃite vibreazăprin străluciri tainice. Este o construcŃie unitară prinsunet şi culoare, aproape total lipsită de respiro, amplăşi divers abordată din punct de vedere timbral şi ritmic.

Nu-mi rămâne decât să o felicit pe muzicianapolivalentă, care a reuşit să mă surprindă, să măconvingă şi să mă cucerească în totalitate prin aceastătriplă ipostază de creatoare-dirijoare-organizatoare deevenimente culturale într-o viziune de înaltă Ńinută

artistică.

Fac abstracŃie de faptulcă sunt muziciană şi alerg caorice consumator de artă la Sala„Mihail Jora” a RadiodifuziuniiRomâne în cea mai pură starede spontaneitate, neinvitată şifără a avea certitudinea unuibilet, dar fiind sigură că voi găsioportunităŃi pentru a avea accesla concertul Festivalului deMuzică Nouă, simŃindu-măpentru prima oară în existenŃamea părtaşă fără voie acurentului oportunist alvremurilor bizare şi pline deilogic pe care le trăiesc.

Aceeaşi zi de 26 mai, cucastani înfloriŃi şi mult soarechiar la orele 19:30 cândîncepea concertul Orchestrei deCameră Radio condusă debagheta tânărului şi energiculuidirijor Tiberiu Soare.

Programul va fi deschiscu piesa Mihaelei Vosganian,„Calea Îngerului Uman” scrisăpentru artist tradiŃional(reprezentat magistral de către

interpretul popular Grigore Leşe), grup experimental(intitulat Grupul InterArt format din chiar compozitoareaMihaela Vosganian - voce şi percuŃie midi, Emil Sein –saxofoane, Barrie Webb – trombon şi didgeridoo - unsoi de tulnic mai scurt ce emite sunete similareinstrumentelor de suflat tibetane, Irinel Anghel –sintetizator, Cătălin OpriŃoiu – flaut, Costin Petrescu–percuŃie midi şi Călin Grigoriu – chitară electrică),orchestră de coarde (evident Orchestra de CamerăRadio) şi sunete procesate (adică efecte obŃinute prinprocedee electronice de către inginerul de sunet, de lapupitrul special amenajat în sala de concert). O lucrare

Sergio Altamura


SIMN 2010

11

monumentală aflată în primă audiŃie absolută,adevărată alegorie ce conduce ascultătorul deopotrivăprin muzica sferelor, muzica tradiŃional românească(interpretată în cel mai autentic stil şi cu o forŃă amesajului impresionantă de către menŃionatul GrigoreLeşe, care face astfel demonstraŃia calităŃii sale artisticeimpecabil şlefuite, reuşind un rol dificil, transpozabil aşspune, cu o limpezime de invidiat chiar şi de cei maicelebri actori) şi muzica avangardistă axată pe efect şiexperiment acustic, totul într-o curgere continuă deaproximativ 30 de minute.

„Copilul nostru va fi fiul Lunii…”şoptit amplificat în ecouri cosmice seva dezvolta ulterior într-un fragmentpolifonizat tip canon în oglindă, preluatdin MioriŃa (purtându-mă cu gândulspre modurile „Mio” ale lui ŞtefanNiculescu), utilizând tehnicile deinversare sau recurenŃă chiar şi încitatele textului: „Şi de-i vedea maicuŃăbătrână cu brâul de lână/ Să-i spuicurat că m-am însurat/ Soarele şi Lunami-au Ńinut cununa…”, dorindu-sesublinierea mesajului dramatic şicomplex, intenŃionând evidenŃiereauniunii permanente cu Universul dincare venim pentru a ne întoarce,unificând astfel Destinul Omenirii,condus şi influenŃat de Înaltele Spirite –aici FIUL! Am apreciat Ńextura dialogalădintre fluierele tradiŃionale şisaxofoane, ca şi efectele obŃinute cuajutorul percuŃiei midi (un soi de laptop-uri mai mari cu butoane cauciucate în loc de taste)împletite cu declamaŃiile şi strigăturile vocii bărbăteşti.

A doua lucrare a serii aparŃinea compozitoruluispaniol Jesus Villa Rojo şi aducea ceva din spirituliberic în muzica ce purta titlul de „Concierto Plateresco”pentru saxofon şi orchestră de coarde, prezentat într-oprimă audiŃie românescă. Forma concertului se înscriestilului lisztian, însumând cele trei mişcări specifice într-una singură ca într-un Poem simfonic, aducându-l înatenŃia publicului pe saxofonistul Emil Sein, binecunoscut, deşi este de multă vreme rezident în Spania.Într-o interpretare sigură, Poemul părea o descriereistorică reactualizată, un adevărat „El Cid” modern, uşorconfuz dar având un scop clar conturat: cucerirea unornoi şi vaste teritorii „pentru gloria muzicii”. O partiturăfără contraste violente, plăcută şi caldă ca o zi de varăpetrecută într-o grădină maură.

Pauza concertului simfonic anunŃa alte primeaudiŃii, semnate de doi dintre cei mai profunzi şiremarcabili muzicieni români ai creaŃiei contemporane:Andrei Tănăsescu şi Doina Rotaru.

„Toccata” pentru pian şi orchestră îninterpretarea compozitorului însuşi, avea să surprindătotal prin limbajul romantic şi orchestraŃia amplă,minunat realizată, deşi depăşea evident forŃele uneiorchestre de cameră, chiar prin suplimentareapartidelor. O pianistică virtuoză, rahmaninoviană saubrahmsiană, într-o interpretare de-o amploare sonorăde nebănuit din partea unui pianist de talie medie şi cuaspect potrivit mai degrabă stilurilor voalate chopinienesau debussiene. De altfel, episoadele „dolce” au scos lasuprafaŃă un tuşeu rafinat şi o sonoritate caldă, care măface să regret că nu am avut ocazia mai des să-l ascultpe pianistul Andrei Tănăsescu în marile concerte saurecitaluri de muzică a secolelor XVIII-XIX!

Accept tumultul sonor sincronizat cu acordurilepianistice desfăşurate pe întreaga claviatură „á la

Grieg” şi sunt uimită de ştiinŃa în arta orchestraŃiei decare dă dovadă compozitorul, în special în mânuireapartidei suflătorilor de alamă. Cu o Coda mai bineechilibrată, „Toccata” va deveni cu siguranŃă o lucraredezirabilă pentru repertoriul oricărui mare interpret.

„Masque et miroirs” – Măştile şi oglinzile DoineiRotaru sunt cuceritor redate prin nenumărate efectepercuŃionistice, reproduse cu adevărată artă demagician de către percuŃionistul Alexandru Matei, vechicolaborator şi cunoscător al caracteristicilor de stil alecreatoarei. Oglinzile în interpretarea Orchestrei de

Cameră Radio, a ansamblului percutistic condus cumspuneam de Alexandru Matei, a saxofonistului de talieinternaŃională Daniel Kientzy şi mai ales a dirijoruluiTiberiu Soare (care se anunŃă un viitor vrăjitor albaghetei şi un conducător redutabil al orchestrelor,având viziune, inspiraŃie şi putere de sinteză), areprezentat o interpretare fascinantă şi hipnotică apartiturii, reuşindu-se implicarea tuturor interpreŃilor şiorchestranŃilor deopotrivă. Sclipiri răsfrânte şimulticolore, spărturi şi multiplicări de imaginisurprinzând măştile în diferite ipostaze, descompunândşi recompunând imaginea. Culoare, efect, timbru – totulîntr-o curgere fluentă şi lucitoare, arătând-o pe DoinaRotaru ca pe-o Mare Maestră a formei şi efectelorsonore, reuşind captarea ascultătorului într-o lumemagică, transpunându-l într-o adevărată „łară aminunilor”, în care fiecare interpret – membru alorchestrei sau solist, participă necondiŃionat, devenindfie o mică Alice, fie un „Vrăjitor din Oz”.

Admir, admir, admir şi rămân câteva zile subimpresia unui concert de foarte bună calitate inclus printradiŃie Săptămânii InternaŃionale a Muzicii Noi, dar şistagiunii de concerte a Radiodifuziunii. Felicit aşadarorganizatorii şi deopotrivă pe cei ce au dat viaŃă acestorproiecte îndrăzneŃe – artiştii participanŃi în variatele loripostaze: creatori, interpreŃi, dirijori. Şi sper! Sper cămuzica nu este o lume moartă şi neinteresantă, ci că vadăinui veşnic prin valorile ei, ce trebuie însă protejate şiajutate să iasă la iveală. Poate totuşi viitorul va aducesălilor de concert şi de spectacole ale Ńării un public ceva include şi membri ai unei clase politice binereprezentate de persoane mature, purtând respectulcuvenit artei, educaŃiei şi culturii în general, înŃelegândimplicarea în activităŃile comunităŃii intelectuale ca pe-ostrategie de stat care asigură tocmai progresulacestuia…


SIMN 2010

Experimentede magie

albă/neagră Nicolae TEODOREANU

Ultima manifestare din cadrulSIMN 2010 a constituit un elementemblematic, cheie, pentru curgereaîntregului festival şi mai ales pentrudesfăşurarea acelui segment aparte,denumit Magicland, creat de IrinelAnghel, directoarea artistică, alăturide Mihaela Vosganian, a festivaluluidin anul acesta.

Dar, mai întâi: ce esteMagicland? Este un perimetrudelimitat în spaŃiu şi timp, situat încurtea Palatului Cantacuzino, un cort,în care totul este „altfel” decât înlumea noastră, în primul rând fiindcăaici totul este de plastic. Magiclandeste ca o incintă „sacră”, un fel deCentru imaginar al lumii sonore, unspaŃiu care se doreşte„neconvenŃional”, „ne-mărginit”, untărâm în care „totul este posibil”, ozonă de maximă libertate, în careeşti chemat să îŃi descoperi puterilecreatoare (conform caietuluiprogram). Oricum, un câmpexperimental. Astfel definit, tărâmulmagic se delimitează net de lumea„convenŃională”, „clasică”, rămasă înafara incintei „sacre”, reprezentată încadrul festivalului de concertele demuzică tradiŃional-moderne,concertele cu piese, compozitori,partituri, interpreŃi şi public,desfăşurate obişnuit în sălile deconcert. Dar în cadrul SIMN 2010totul a fost dublu, căci au fost nu doardouă spaŃii: înăuntrul şi în afaraMagicland-ului (centru şi periferie),dar şi două serii de manifestări, cadouă festivaluri separate, care aurulat în paralel şi, ca o confirmare,două caiete program: pentru SIMN şipentru Magicland.

Aşadar, în seara zilei de 30mai a avut loc o manifestare intitulată:LoveBubbleStory, având caprotagonişti doi dansatori, ale cărornume figurau în program drept FaridFairuz (Liban) şi Angelika Adalbert(Israel), acompaniaŃi acustic denelipsitul, la astfel de manifestări,Sorin Romanescu. În incinta cea mai„sacră” a cortului de plastic, îninteriorul interiorului, într-un mediuceŃos, fumegând, într-o ambianŃămuzicală de tip death metal, colorată

cu noise-ul produs de plasticul frecat,dansatorul libanez, mascat în bărbos(în arab, taliban?!), dotat cu un fel dearipi de plastic, a „oficiat” un ritsuprem „eliberator”, conectându-se laPuterea interioară (sintagma aparŃinelui Irinel pentru prima seară afestivalului), creând o atmosferă cade transă. Părea că asistăm la unreal dans de posedare.

Dar, instrumentul acestuidans orgiastic era nici mai mult nicimai puŃin decât o Biblie, având pecopertă Sfânta Cruce, pe care artistulprincipal a purtat-o şi legănat-osenzual în dreptul pantalonilor, subochii vrăjiŃi ai publicului, Biblie care afost apoi azvârlită într-un colŃ, pentruca magul să poată binecuvânta cusemnul Crucii publicul, dar care săajungă – ca din întâmplare – subpicioarele sale frenetice, în timp cespărgea nişte baloane („bubble”) totdin plastic (Semnalăm în treacăt oparonimie posibilă: Bible-bubble,care ar da un tâlc mai aparteîntregului spectacol: în loc deLoveBubbleStory am aveaLoveBibleStory – povestea „iubirii”Bibliei). Probabil că au fost şi altemomente de asemenea „trăire”magică, dar pe care eu nu le-am maiputut viziona, fiind la rându-mi unuldin baloanele care a... plesnit.Asistasem aşadar, mut, prostit, la unadevărat ritual demonic: călcarea înpicioare a Sfintei Scripturi şi a SfinteiCruci.

În felulacesta, cuvinte calibertate şi putereinterioară şi-auatins supremulînŃeles. Într-o lumedeplin liberă, într-oartă care deasemenea a lăsatdemult să cadăorice tabu, de laformă la cadru demanifestare, de lafuncŃie sacră pânăla conştiinŃă, celimită mai putea fiînlăturată pentru aatinge un grad încă mai mare de„libertate”? Ultimul bastion, batjocoritoricum destul de-a lungul secolelorde revoluŃii politice şi artistice, a fostşi rămâne, pentru nihiliştii şi anarhiştiide toate felurile: Hristos Cel Răstignit,Cel urât de „ai Săi”, atunci ca şiastăzi.

Ieşind de la spectacol, m-amîntrebat dacă nu cumva m-amînşelat. Poate fusesem victima doar aunei „iluzii”. Eram doar într-un spaŃiumagic. Dar, nu, acestea nu erau iluzii,ci faptele aşa cum s-au petrecut. Am

fost martor, în stare de deplinăconştienŃă la derularea lor. Fumul,plasticul, muzica frenetică nu m-aucuprins într-atât încât să uit unde măaflu, cine sunt şi ce este ceea ce esteterfelit pe pardoseala de plastic.

Totuşi, o altă întrebare măchinuia: poate totul nu e decât un jocmai mult sau mai puŃin nevinovat şinu ascunde defel o intenŃie malefică.Întors acasă, încercând să aflu maimult despre cei doi dansatori şidespre underground-ul lor spiritual,aveam să descopăr în presainternautică lucruri absolutsurprinzătoare. În primul rând, FaridFairuz nici nu există! Acest personajnu este decât rezultatul unui proiectde biografie ficŃională iniŃiat decoregraful român Mihai Mihalcea, celcare, ca artist, şi-a creat o identitatevirtuală. Este ceea îi permite lui M.Mihalcea să se exprime într-un moddezinhibat, necenzurat, ca în „delir”,asupra unor lucruri ce Ńin de politica şietica conaŃionalilor săi români, faptedespre care altfel nu se cade a vorbi.Tipul este un pretins „libanez” (de aiciprobabil masca de taliban!), venit denicăieri, care, chipurile, esteentuziasmat, pe deoparte, de darurilespirituale ale poporului gazdă, darcare constată, pe de alta, tareleacestei lumi rămase în urmă,„medievale” şi ipocrite. Acestpersonaj, creat la începutul lui 2010sau puŃin înainte, este de două ori

magic: odată fiindcă este o ficŃiune,apoi deoarece este – pe cât lasă săse înŃeleagă – dotat cu „puteriparanormale”, cu înclinaŃii „oculte”. Înfelul acesta jocul între realitate –ficŃiune – supranatural devinefascinant şi captivant pentru el,partenerii săi, public. Nimeni nu maiştie când vorbim serios şi cândglumim (De altfel, personajul mizeazăîn spectacolele sale în bună măsurăpe factorul comic).

(Continuare în pag. 18)

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2010 13

Academica

Proiecte,colaborări,

împliniri Elena CHIRCEV

Primăvara anului 2010 a fost bogată în realizăriartistice la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Stagiunea de recitaluri şi concerte, ajunsă la ediŃiacu numărul 45, a prilejuit afirmarea unor tineri interpreŃi şi aadus bucuria reîntâlnirii cu personalităŃi consacrate şiopusuri de mare valoare din literatura muzicală universală şiromânească. Artişti de marcă, din prestigioase instituŃiieuropene (Universitatea „Mozarteum” din Salzburg şiAcademia de Muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta,Orchestra simfonică a Filarmonicii din Berlin) au atras unnumăr însemnat de studenŃi şi profesori la cursurilesusŃinute în cadrul Programului Erasmus, iar Simpozioanelede muzicologie au stârnit interesul prin valoroase contribuŃiiexegetice. Contacte şi parteneriate recente ale Academieiau condus la apariŃia unor manifestări noi în agenda anuală.De aceea, alegem pentru detaliere, doar trei dintrenumeroasele succese ale lunilor anterioare, care reprezintătot atâtea proiecte şi colaborări al Academiei cu diferiteinstituŃii, având drept rezultat organizarea unor manifestăride anvergură: Festivalul „Viva vox”, „Zilele OpereiConstantin Pavel” şi „Zilele artei bizantine”.

Aflat la cea de a doua ediŃie, Festivalul studenŃescde operă „Viva vox” (05 – 15 mai 2010) a început subsemnul recentului triumf al şcolii clujene de canto: premiilecâştigate de tenorul Ştefan Pop la Seul şi Milano. Festivalula fost şi în acest an o desfăşurare remarcabilă de forŃe,reunite pentru punerea în scenă a douăsprezece spectacolede operă (zece dintre acestea aparŃinând formaŃiilor invitate)şi a altor câteva mini-spectacole în locaŃii alternative, pentrudesfăşurarea a patru clase de măiestrie, pentru reuşitalansării volumului “Ludovic Spiess” (autor Costin Popa) şi aunei licitaŃiei inedite. Efortul considerabil pretins de unproiect de o asemenea consistenŃă (au fost prezenŃi în jurde 400 de participanŃi), a necesitat şi parteneri pe măsură aiAcademiei de Muzică, adică AsociaŃia Patronilor şiMeseriaşilor, Opera Maghiară şi Opera NaŃională RomânăCluj-Napoca, trei ministere (EducaŃie, Cultură, Muncă) şialte câteva organisme locale - Consiliului NaŃional deFormare Profesională a AdulŃilor, Consiliul judeŃean şi local,Primăria Municipiului Cluj-Napoca. PrezenŃa la Cluj amezzosopranei Viorica Cortez, în calitate de Preşedinte deonoare al Festivalului, a permis şi organizarea uneiimpresionante ceremonii de decernare a titlului de DoctorHonoris Causa al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, în semnde preŃuire pentru întreaga sa carieră. CalităŃile şi pregătireastudenŃilor prezenŃi în cadrul festivalului ne îndreptăŃesc săcredem că mulŃi dintre aceştia vor urma un traseu artistic cusuccese similare celor însumate de distinsa solistăomagiată în mai, la Cluj. Pe de altă parte, rezultatele buneale colaborării Academiei cu instituŃiile partenere sunt ogaranŃie a reuşitelor viitoare.

Doar la câteva zile după „Viva vox”, un proiect nouşi un alt parteneriat al Academiei de Muzică: „Zilele OpereiConstantin Pavel”, manifestare care a debutat în acest an laBistriŃa, având ca obiectiv readucerea personalităŃii celuicare a fost, în 1919, primul director al Operei Române dinCluj, în atenŃia melomanilor şi a muzicienilor. Desfăşurate în19 şi 20 mai, sub patronajul Ministerului Culturii şi Cultelor şia Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şiClujului, „Zilele Operei...” au beneficiat de sprijinul mai

multor instituŃii: Centrul JudeŃean pentru Cultură şi ConsiliulJudeŃean BistriŃa-Năsăud, Primăria BistriŃa Bârgăului şi,desigur, Academia de Muzică „Gh. Dima”, care a răspunssolicitărilor printr-o prezenŃă numerică însemnată, în celedouă zile dedicate muzicii de operă pe meleaguri bistriŃene.

Programul a început în localitatea natală a solistului,BistriŃa Bârgăului, a inclus o slujbă de pomenire a luiConstantin Pavel (1881-1945), un simpozion şi un recitalsusŃinut de studenŃi şi absolvenŃi bistriŃeni ai FacultăŃii deArtă scenică, continuând la Centrul Multicultural – SinagogaBistriŃa, cu un recital vocal-instrumental la care şi-au datconcursul studenŃi şi cadre didactice ale Academiei clujene.ViaŃa şi activitatea marelui solist, rolul său în edificareaOperei române au fost evocate în cadrul simpozionului, deoaspeŃi de onoare, între care muzicologul Octavian LazărCosma de la Bucureşti, prof. univ. dr. Bujor Dânşorean şiasist. univ. dr. Tatiana Oltean, de la Cluj, precum şi deprincipalul organizator, prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, dinBistriŃa. Cu această ocazie a fost prezentată şi valoroasalucrare „Opera Română din Cluj” (vol. I), monografierealizată de prof. univ. dr. Octavian Lazăr Cosma şi tipărităprin străduinŃa bistriŃenilor, în acest an. Centrul CulturalMunicipal „George Coşbuc” BistriŃa a găzduit, în cea de adoua zi, spectacolul de operă: „Cafe – belcanto”, în cadrulcăruia au evoluat mai mulŃi studenŃi ai Academiei, îndrumaŃide prof. univ. dr. Ionel Pantea, prof. univ. dr. Victor Gh.Dumănescu şi prof. univ. dr. Francisc Fuchs. Colaborareafructuoasă dintre Academia de Muzică şi Centrul JudeŃeanpentru cultură BistriŃa-Năsăud a deschis noi perspectiveunui parteneriat care va fi dezvoltat, cu siguranŃă, în aniiurmători.

Cea e a treia colaborare a Academiei de Muzică,asupra căreia dorim să atragem atenŃia, s-a concretizat între10-15 iunie, când au avut loc la Cluj-Napoca „Zilele arteibizantine”, manifestare aflată la cea de a VI-a ediŃie.Organizatorul principal este Grupul „Sf. Ioan Damaschin”,iar Academia a devenit co-organizator de la ediŃiaprecedentă. Deosebit de apreciate de tinerii teologi, artiştiplastici şi muzicieni încă de la prima ediŃie, „Zilele arteibizantine” se află sub înaltul patronaj al Mitropoliei Clujului,Albei, Crişanei şi Maramureşului şi au inclus în fiecare anconferinŃe pe teme de iconografie sau de muzică bizantină,lansări de carte, vernisaje ale unor expoziŃii de icoane,concerte de muzică psaltică şi slujbe religioase, toateacestea realizate cu aportul unor personalităŃi din lumeateologică şi artistică; putem aminti, în acest sens, prezenŃaîn anii trecuŃi a pr. prof. dr. Nicolai Ozolin de la InstitutulTeologic „Saint Serge” din Paris şi a prof. univ. dr. GiorgiosKordis de la Institutul Teologic din Atena, a ProtopsaŃilorgreci Theodor Vassilikos şi Vasilios Nonis. Programul a fostgeneros şi în acest an, incluzând printre altele, un Workshopde frescă bizantină susŃinut de maestrul Grigore Popescu şigrupul „Sf. Ioan Damaschin”, finalizat cu expoziŃia de frescăbizantină din subsolul Bisericii StudenŃilor (ComplexulHaşdeu), o expoziŃie de icoane, arhitectură şi artăfotografică, al cărei vernisaj a continuat cu un micro-recitalde muzică psaltică, Masa rotundă cu tema „Artele în biserică– muzică, pictură, arhitectură” şi conferinŃa „Aisthesis şiTheoria. Repere filocalice ale cântării bizantine”, susŃinutăde cercetător ştiinŃific dr. Constantin Secară de la Bucureşti.Deşi concertele de muzică psaltică, nelipsite de la alte ediŃii,s-au lăsat aşteptate în acest an (din motive obiective),continuarea colaborării cu Academia de Muzică oferăperspectiva unei amplificări a acestui domeniu, la ediŃiileurmătoare.

Realizări remarcabile şi finalizări ale unor proiecte,rezultat al colaborărilor şi parteneriatelor Academiei deMuzică „Gheorghe Dima”, s-au alăturat în acest ansucceselor obişnuite în plan didactic, artistic şi de cercetare;cele amintite de noi sunt doar o parte a împlinirilor de cares-au bucurat deopotrivă cadrele didactice şi studenŃii clujeni,în ultima parte a anul universitar 2009-2010.


Universitaria

O importantăcercetare

istoriografică Costin POPA

A apărut în acest an la editurabistriŃeană Charmides, în colaborare cuUniunea de CreaŃie Interpretativă aMuzicienilor din România, în condiŃiigrafice cu totul deosebite, primul volumal unei monografii monumentale,Opera Română din Cluj, 1919-1999.Autor, distinsul muzicolog, cercetătorştiinŃific şi profesor universitar OctavianLazăr Cosma, binecunoscutăpersonalitate a exegezelor în sfera arteisunetelor, teoretician erudit, deprofundă cultură, constructor deşcoală. În cele aproape 900 de paginicât însumează cartea, s-a oprit acum laperioada 1919-1959. Aşadar undemers care pune în lumină primelepatru decenii din bogatul istoric al unuiadintre teatrele lirice reprezentative aleRomâniei, instituŃie fondată chiar cu doiani înainte de înfiinŃarea Opereibucureştene.

Solida tradiŃie a OpereiRomâne din Cluj, marii cântăreŃi careau evoluat pe scenă în cei peste 90 deani de existenŃă, spectacolele deremarcabilă Ńinută artistică,numeroasele premiere, repertoriul şi,adiacent, şcoala locală de canto, facparte din patrimoniul naŃional intangibil,cu puternic răsunet peste hotare.Numai între 1919 şi 1959, cu toateperioadele grele străbătute – refugiuldin timpul războiului, presiunileideologice comuniste -, instituŃia aadunat pe afiş nu mai puŃin de 126 detitluri (101 opere, 13 operete, 8 balete şi4 lucrări vocal-simfonice).

Strădaniile compozitoruluiTiberiu Brediceanu s-au văzutîncununate prin actul de înfiinŃare, datat18 septembrie 1919, care l-a şi numitpe tenorul şi regizorul Constantin Pavelca întâiul director al Operei şi Opereteidin cadrul Teatrului de Stat din Cluj.Spectacolul de lansare din 25 mai1920, Aida de Verdi, a fost startul uneievoluŃii ulterioare prodigioase, încondiŃiile în care, după reconcilieri deculise, Tiberiu Brediceanu preluasedeja conducerea instituŃiei, aflată încăde la data inaugurării sub numeleOpera NaŃională Cluj şi avându-l cadirector artistic pe legendarul baritonDimitrie Popovici-Bayreuth.

Monografia scrisă de OctavianLazăr Cosma tratează istoria Opereiclujene cu o rară minuŃiozitate (repet,

900 de pagini!), pe baza uneiextraordinare documentări, a uneiselecŃii profesioniste şi a unuicomentariu de aleasă clasă. Slova luiOctavian Lazăr Cosma reŃine din primulmoment atenŃia. În ansamblulabundenŃei faptice, pe lângă inerenta

povestire, indispensabilă unui astfel degen de carte, se remarcă fluenŃadiscursului, bogăŃia lexicului,conexiunile ideatice, analiza temeinică,adresarea precisă, totul conferindvolumului calitatea de operă literară.

Era firesc ca structura să fiefundamentată pe cele 40 de stagiuni.Dar în cadrul fiecăreia sunt evidenŃiateteme definitorii pentru respectivaperioadă, bine sesizate, cu titluriincitante. Aş nota: „Expulzarea luiEgisto Tango”, „Pericolul comasării”,„Împotriva hipertrofierii criticii”,„PăstraŃi-ne Opera!”, „Conflict la niveluldirecŃiunii”, „Florile de mucegai aleformalismului”, „Afrontul soliştilor”,„Desconsiderarea publicului?”,„Pericolul actualizărilor vulgare”, „Ocădere aplaudată”, „Laurii sepreschimbă în autoliniştire” etc. Suntsubiecte în care autorul foreazăextrăgând esenŃialul şi relevândfrământările pentru menŃinereaştachetei teatrului la nivelul cel mai înaltal calităŃii.

Alături de toate acestea, marilenume ale Operei din Cluj sunt prezentela tot pasul, consfinŃind pentruposteritate panoplia de valori care astatuat reputaŃia teatrului. Rostindu-le,se parcurge un traiect de glorie:„Tripletă ideală – Aca de Barbu, TraianGrozăvescu, Nicu Apostolescu”, „LyaPop – o neegalată mezzosoprană”,„Mimi Nestorescu – voce wagneriană”,„Jean Athanasiu încântă”, „Ana Rozsa– voce ca o bijuterie”, „GheorgheFolescu în Năpasta”, „Debutul lui Dinu

Bădescu”, „Ionel Tudoran confirmă”,„Stella Simonetti – o profundăinterpretă”, „Maria Moreanu, ŞerbanTassian şi Emil Marinescu pe scenaclujeană”, „Lucia Stănescu – osensibilitate artistică vie”. Dar nu numaipe acestea. Sunt remarcaŃi PetreŞtefănescu-Goangă, David Ohanesian,Octav Enigărescu, Ion Piso şi mulŃi alŃii.Alături de cântăreŃii cu numerezonante, marii dirijori GeorgeGeorgescu, Jean Bobescu, EgizioMassini, Ionel Perlea, George Enescu,Constantin Bugeanu etc. şi sarabandadirectorilor instituŃiei, completeazătabloul. Grăitor este faptul că „Indexulde nume proprii” de la sfârşitulvolumului însumează nu mai puŃin de20 de pagini!

PrezenŃele unor iluştri oaspeŃistrăini sunt consemnate cu acribie.Citim despre „Iovita Fuentes la Cluj” şi„Tenorul John Sullivan” sau că „PietroMascagni dirijează Cavalleriarusticana” iar „Celebrul tenor Piccavernu impresionează”,

Importante secŃiuni suntdedicate prezentării pe larg apremierelor. DistribuŃiile, numelerealizatorilor, descrierea contextului, aatmosferei şi, desigur, extrasele dinpresa vremii dau o imagine completăevenimentelor. De fapt, citatele dinpublicaŃiile timpului sunt prezente pestetot, atent şi elocvent alese. Nu maivorbesc de bogata iconografie,excelent prelucrată de LuminiŃaCiobanu şi prezentată într-o tentă sepiacare reproduce parfumul epocii şiaduce un plus de atractivitate lecturii.Culoarea de literă se armonizează cucea a fotografiilor, paginaŃia esteaerisită, caldă, plăcută şi faptul esteclar datorat lui Mihai Cosma, autoruleditării computerizate.

Remarcabile prin utilitate suntşi sintezele. La fiecare stagiune seprezintă tabelar frecvenŃa opereloraflate pe afiş iar la final, în capitolul„Evaluări statistice”, găsim sugestivediagrame privind configuraŃia raportuluidintre spectacolele de operă, operetă,balet şi oratorii, sinteza titlurilor pestagiuni şi spectrul autorilor, cuonoranta precizare privitoare laprezenŃa aproape egală a componisticiiromâneşti cu cea din patria operei,Italia.

Volumul I 1919-1959 dinmonografia lui Octavian Lazăr CosmaOpera Română din Cluj 1919-1999este o carte fundamentală. Clujul şiRomânia au cu ce se mândri. Rămânedoar ca volumul al doilea, 1959-1999,să vadă cât mai curând lumina tiparului.Şi, indispensabil, deşi neanunŃată,trebuie să urmeze o a treia carte,pentru perioada de la 1999 până înprezent. Le aşteptăm.


Universitaria

Remus Manoleanu la Ateneu

Marcel FRANDEŞ

Audierea unui recital cu muzică de Ludwig vanBeethoven stimulează fără îndoială purificarea sufletească.Însuşi titanul spunea: Cine ajunge să cunoască şi săînŃeleagă muzica mea, va fi eliberat de toată mizeria care îitrage în jos pe alŃii.

Pianistul Remus Manoleanu a susŃinut un recital pe 24aprilie, la Ateneu, cuprinzând trei sonate din creaŃia luiLudwig van Beethoven. La fiecare apariŃie scenică, artistulne dezvăluie adâncimile estetice şi filozofice ale muziciipentru pian, într-un mod atât de firesc încât, ascultându-lpercepi un îndemn: să-Ńi reevaluezi modul de comunicare,până la contopirea cu limbajul muzical. De la ludic ladramatic, de la dansant la sobru, ‘glasul’ său pianistic,îmbrăcat cu o timbralitate focalizată în funcŃie de repertoriulcântat, surprinde spiritul şi afectul publicului meloman de peorice meridian.

Remus Manoleanu a studiat pianul la Liceul de MuzicăSigismund ToduŃă din Cluj-Napoca, apoi la ConservatorulCiprian Porumbescu, cu Ovidiu Drîmba, Gabriel Amiraş şi

Gheorghe Halmoş. S-a perfecŃionat la ConservatorulCeaikovski din Moscova, la clasa profesorului StanislasNeuhaus. A absolvit şi Facultatea de Filozofie a UniversităŃiidin Bucureşti, iar în anul 2001 a obŃinut doctoratul în muzicăla Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. A susŃinutconcerte şi recitaluri în Anglia, Irlanda, ElveŃia, Germania,Olanda, FranŃa, Brazilia, Coreea de Nord, Rusia, Siria şiSUA. O serie de compozitori români i-au dedicat lucrări pecare le-a cântat în primă audiŃie.

În recitalul de la sala Ateneului Român, l-am ascultat peRemus Manoleanu interpretând câteva opusuri pianisticebeethoveniene cu o deosebită acurateŃe stilistică şi o mareinspiraŃie : Sonata în Re major, op. 10 nr. 3, Sonata în miminor, op. 90 şi Sonata în fa minor op. 57, Appassionata.

Pornind muzica primei părŃi din Sonata nr. 7 op. 10 nr.3, în Presto, printr-un lung şir de unisonuri, pianistul îiamplifică convingător expresia gravă. Realizarea fluenŃeiacestei muzici, aparent improvizatorice, ascundea de fapt oelaborare îndelungată, cât şi o admirabilă maturitate agândirii. Devenită substanŃă primordială, ideea muzicală,infiltra structura arhitectonică, dându-i viaŃă. Acele octave

din debut, oprite brusc, aminteau de faliile beethoveniene.În interpretarea lui Remus Manoleanu, melancolia

copleşitoare, caracteristică melodicii părŃii secunde asonatei (Largo e Mesto) căpăta impulsuri dramatice. Artistulconcentra în tema iniŃială sentimentul de durere, printr-omare forŃă de transmisie. Câtă artă a gradării tensionale înstingerea din secŃiunea Codei! După această nobilăexteriorizare a sentimentului tragic, relaxarea a fost adusănatural, prin apariŃia vechiului dans – Menuet, ce a încheiatSonata nr. 7, în Re major.

Cu o deosebită abilitate a contrastelor a fost interpretatăSonata nr. 27 în mi minor op. 90. Dacă prima mişcare, MitLebhaftigkeit und durchaus mit Empfindung und Ausdruck arputea fi simbolizată prin cap, cea de-a doua, Nicht zugeschwind und sehr singbar vorgetragen, ar fi reprezentatămetaforic de inimă.

În finalul recitalului său, pianistul Remus Manoleanu aoferit publicului aflat în sala Ateneului, Sonata nr. 23 în faminor op. 57, Appassionata - acest suprem documentartistic beethovenian şi mărturie a unor forŃe moralepilduitoare (Ioana Ştefănescu). Însuşi compozitorul sugerasimilitudini cu tragicomedia lui William Shakespeare,Furtuna. Cu o virtuozitate şi o trăire artistică demne deaceastă creaŃie a pasiunii, Remus Manoleanu ne-a relevatprogramatismul filozofic al acestei Sonate op. 57 într-unchip unic.

Ascultam fascinat concentrarea elementelor de conflictdintre motivul construit pe arpegiul ascendent al tonicii şitrilul de încheiere (prevestind neliniştea), din prima parte asonatei, Allegro assai. Cu câtă adâncime era pus în vibraŃieapoi motivul laconic, format din patru sunete, amintind deînceputul Simfoniei a cincea a Destinului! El se afla situatîntre cele două idei muzicale din ExpoziŃia formei de sonată.Se putea percepe în expresia muzicală a lui RemusManoleanu semnificaŃia ameninŃării sumbre, cu rol dememento. Aspectul simfonic al scriiturii răsărea peste tot.Aşa se face că, uneori, era uşor de imaginat un tremolo alcorzilor unui ansamblu, alteori, se iveau parcă sonorităŃi deharpă.

Minunat a sunat Andantele, un răgaz vremelnic oferit devariaŃiunile cântate cu o sonoritate de argint. Se distingeafiligranul treizecidoimilor de la mâna dreaptă, iar fireledantelate pluteau peste tema densă, cântată marcat lamâna stângă.

Interpretarea finalului sonatei, Allegro ma non troppo, areadus atmosfera de încleştare a primei mişcări. Aceleveritabile strigăte din debutul părŃii a treia, cu acordurile deseptimă micşorată (repetate obsedant în fortissimo), aucreat o tensiune suficientă pentru ca ultima secŃiune, Coda,să pară extrem de luminoasă. Era astfel întruchipat idealuletic beethovenian: încrederea în forŃa VieŃii. Ne bucurămmereu în muzica acestui geniu al muzicii de monumentalelesuprafeŃe proiectate sonor prin etalarea principalelorfuncŃiuni tonale. Redescoperim acolo arpegii desfăşurate pemai multe octave ori maree de game.

La cererea publicului, pianistul Remus Manoleanu aoferit un Preludiu de Dmitri Şostakovici. Un vals în caremelodia dansantă, structurată ternar, evolua firesc, pentruca apoi, la un moment dat, ea să treacă pe o altă orbitădilatată (măsura de 3 timpi era urmată de una de 4 timpi).Impresionantă interpretarea dintr-un foc a unui program atâtde dens, la un nivel artistic de excepŃie!

Ph

oto

: M

Ihai

Co

sma

© 2

010


Concerte sub... lupă

O searăunică, cu

AlinaCojocaru

Deşi de-a lungul anilor amfost martora multor seri memorabile,în care nume mari din arta mondială amuzicii şi baletului au tălmăcit partituricelebre, rar mi-a fost dat ca, revăzândacelaşi rol în aceeaşi interpretare, sămă înfioare, atât de diferit şiirepetabil, ca în seara zilei de 30 mai,când am văzut-o pe Alina Cojocaru în,,Giselle”. A fost ca o sculptură în fum,care te fascinează, te uimeşte şi teluminează, cât timp o urmăreşti, iardupă lăsarea cortinei, parcă te lasăgolit, singur, cumva părăsit, dar năucde bucurie că ai fost martorul creăriiei. O mai admirasem pe AlinaCojocaru în repetate rânduri, atât laCoven Garden, unde este prim-

balerină, cât şi aici. Mi-a plăcut şi m-aimpresionat de fiecare dată, indiferentde rolul interpretat. Pentru că, intuitivsau nu, ea combină într-un modoriginal tehnica rusă, unică şi atât deperformantă, cu naturaleŃeaconvingătoare a actoriei englezeşti,unică la rândul ei. Iar gingăşia,sensibilitatea şi fineŃea-i înnăscută ocompletează perfect. Acum, când adansat la distanŃă de câŃiva ani, adoua oară acest rol pe scena ONB, afost ca un vis, fiindcă ea nu ainterpretat-o pe Giselle, ea a fostGiselle însăşi, om şi spirit, ingenioslegat şi despărŃit în acelaşi timp, despectaculoasa săritură frântă a morŃii(din finalul actului I) pe care a trăit-o lafel ca viaŃa, la fel ca visul. Tehnicaimpecabilă, echilibrul desăvârşit,acurateŃea mişcărilor, uşurinŃasăriturilor şi muzicalitatea, îmbrăcateîn eleganŃa gestică, expresivitateaartistică şi dăruirea-i totală, au făcutdin personajul Giselle o partiturămagică. Baletul de Adolphe Adameste poate cel mai frumos, bine scrisşi dificil din istoria celor clasice şi,

totodată, piatra de încercare pentrumarii balerini, fie ei bărbaŃi sau femei.Iar faptul că Alina Cojocaru s-aconsacrat cu el, spune totul. Cred cădacă nu ar fi fost scris până acum, cusiguranŃă s-ar fi inventat pentru ea.Nu degeaba este considerată pe planmondial cea mai buna Giselle atuturor timpurilor. Seara a marcat unrăsunător succes. La care a contribuitîn mare parte şi partenerul ei, JohanKobborg – un talentat şi dotat primbalerin al aceluiaşi teatru londonez(linie impecabilă, săritură înaltă,uşoară, precizie, mişcare elegantă),cu care Alina formează un admirabilcuplu, dezvăluind spectatorilor în pasde deux-uri, pe lângă emoŃie dusăpână la lacrimi şi efecte scenicerafinate, dar pline de forŃă expresivă.Cât despre acompaniamentuldepartamentului de balet al OpereiNaŃionale din Bucureşti: corpul debalet, soliştii, orchestra şi dirijorul, potspune că au făcut ce au putut,rămânând totuşi părtaşi la o paginăce va rămâne de referinŃă în istoriaprimei noastre scene lirice.

Doina MOGA

Fantastica baghetă a lui Christian Badea

Marcel FRANDEŞ

Dirijorul Christian Badea este aclamat în cele maiprestigioase săli de concert şi de operă din Europa, Americade Nord şi Asia. În concertul din 20 mai 2010, Orchestrasimfonică a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti,avându-l la pupitrul dirijoral, a prezentat Frenesia pentruorchestră, op. 84 de Dan Dediu, Concertul pentru pian şiorchestră în la minor op. 16 de Edvard Grieg, solist EduardStan şi Simfonia fantastică, op. 14 de Hector Berlioz. Unconcert de mare Ńinută, unul dintre cele mai bune din aceastăstagiune, cu succes deosebit la public. Ansamblul simfonic asunat cu totul altfel decât cu alŃi dirijori, mult mai viu, maifluent, iar interpreŃii răspundeau la mână, într-un efort beneficde concentrare şi emoŃie.

Christian Badea a studiat vioara la Conservatorul dinBucureşti, apoi dirijatul la Bruxelles. S-a perfecŃionat cuHerbert von Karajan, la Mozarteum din Salzburg şi apoi cuLeonard Bernstein, la Juilliard School din New York. A conduscele mai importante orchestre ale lumii: Royal Philharmonic,BBC Symphony, orchestrele Radio şi lIle de France din Paris,Santa Cecilia, Maggio Musicale, Orchestra NaŃională dinLyon, Orchestra Beethovenhalle din Bonn, Orchestra RAI dinTorino, Amsterdam Philharmonic, Residentie Orchestra,Orchestra Radio din Olanda, Filarmonica din Budapesta,Orchestra NaŃională a Spaniei, orchestrele din Valencia,Sevilla, Bilbao, Filarmonica din Hong-Kong şi din Tokyo,multe orchestre simfonice americane, apoi cele din Moscovaşi Sankt Petersburg. A dirijat spectacole de operă la CoventGarden, Viena, München, Hamburg, Geneva, Bruxelles,Amsterdam, Torino, Bologna, Lyon, Copenhaga, Stockholm,Toronto, Montreal, Houston, Dallas, Baltimore şi Detroit. Înultimul deceniu el a dirijat peste 170 de opere la MetropolitanOpera din New York.

În concertul de la Ateneul Român, Christian Badea a

reuşit să schimbe amprenta sonoră a orchestrei simfonice,obŃinând intensităŃi şi densităŃi muzicale incredibile. ExigenŃasa faŃă de interpreŃi are ca motivaŃie aspiraŃia spreperfecŃiune în creaŃia interpretativă.

Prima lucrare oferită publicului a fost Frenesia pentruorchestră, op. 84 de Dan Dediu, din care se percepeaustrălucirea, vigoarea, inspiraŃia de sorginte folclorică, precumşi verva ideilor muzicale, toate într-un mod asociativ inedit.Diversitatea melodiilor tradiŃionale româneşti din folclor (ohoră moldovenească din satul Zece Prăjini, două colinde

transilvane, un joc muntenesc şi altul dobrogean) şi dintradiŃia bisericească bizantină. Acestea erau aduse la zi prinutilizarea tehnicilor componistice şi a unei orchestraŃiicontemporane. Folosirea unui amplu compartiment depercuŃie a indus într-adevăr o puternică stare de frenezieascultătorilor. Un anumit motiv grav te ducea cu gândul la ohoră lungă. Am ascultat o muzică densă, ce degaja energieşi pregnanŃă melodico-armonică.

În continuarea concertului simfonic a evoluatpianistul Eduard Stan. L-am ascultat pe Eduard Stan de maimulte ori în recitaluri de duo la Bucureşti, împreună cu

Christian Badea


Concerte sub... lupă

Repere de stagiuneRuxandra ARZOIU

Muzica românească în impas! O stare şi oconstatare cu care ne confruntăm de mai mult timp. Suntani buni de când remarcăm cu tristeŃe refuzul, dezinteresulunor instituŃii, ansambluri şi interpreŃi de a lua în seamătraseul actual al muzicii româneşti, în special creaŃia carene reprezintă în fond, înainte de toate, în spaŃiul artistic altuturor timpurilor. Din fericire nu este însă o atitudinegeneralizată! Am avut şi avem personalităŃi artistice care auslujit întotdeauna componistica românească cu prinosultalentului şi responsabilitatea profesionistului şi au reuşitastfel a da mereu un impuls binemeritat vieŃii muzicaleautohtone. Sunt momente încurajatoare care lumineazăînnorările temporare ale unor vremuri neprielnice. Şi amremarcat astfel configuraŃia unui afiş recent din stagiuneaOrchestrei de cameră Radio, reprezentativ pentru viaŃamuzicală contemporană, pentru aspiraŃiile unei culturiautentice: Dirijor HORIA ANDREESCU, Solista MIHAELAURSULEASA – pian, în program G. Balint – Telos – înmemoriam Ştefan Niculescu, L. van Beethoven –Concertul nr. 3 în do minor pentru pian şi orchestră, op.37,J. Haydn – Simfonia nr. 103 în mi bemol major Tremolo

A fost o primă audiŃie românească, la cerinŃa unuişef de orchestră a cărui carieră are drept pietre de temeliemulte asemenea realizări. Cum menŃiona şi compozitorulGeorge Balint în programul de sală: „faptul însuşi de a ficompus TELOS îl datorez reputatului dirijor HoriaAndreescu, care o va glăsui acum pentru întâia oară, lapupitrul Orchestrei de cameră Radio.” CreaŃia lui GeorgeBalint cuprinde opusuri camerale, simfonice, corale şimuzică pentru spectacol coregrafic relevând o aplecarespecială către poetica muzicii şi profunzimile fenomenuluisonor, fie că se referă la tradiŃie sau la implicaŃiile socio-filozofice ale gândirii artistice.

George Balint a dezvăluit şi în această pagină noidisponibilităŃi ale creatorului, de obicei regăsit înintrospecŃie, în straturile profunde ale gândirii şi meditaŃiei.Iată-l acum însă într-un registru lirico-dramatic cu oaplecare specială către melodicitate, cu o privire întoarsăcătre expresia neoclasică şi o apetenŃă pentru culoare.Toate par a veni din filonul folcloric apelat în această

partitură, fie prin strigătura maramureşeană, prinmotricitatea dansului arhaic, fie prin nostalgia şiinteriorizarea unui cântec de departe. Telos are forma unuipoem configurat în 4 tablouri, succedate fără întrerupere,cu o continuitate ideatică şi o individualizare a structurilorîntre care dedicaŃia din titlu îşi află şi întruchiparea sonoră,în pagini de eterofonie cu trimitere directă către orizontul derezonanŃă al muzicii lui Ştefan Niculescu, maestrul căruia

i-a fost un fidel discipol. Un ethos profund românesc, ovarietate de planuri sonore şi ideatice, pe care ointerpretare ferm condusă de la baghetă şi supravegheatăaproape de auzul creatorului, le poate pune în statutulridicând momentul la valoare de eveniment. Evident, pentrucei interesaŃi de fenomenul contemporan românesc şipentru melomanii preocupaŃi în aflarea bucuriilor muzicii.Bucurii pe care le-au aşteptat, fără îndoială, auditorii dinsala “Mihail Jora”, odată revenirea pe scenele noastre, aîndrăgitei pianiste Mihaela Ursuleasa. Concertul nr.3 în dominor pentru pian şi orchestră, op.37 de L.van Beethovena apărut acum, în viziunea sa ,într-o imagine evidenttinerească, plină de elan şi impetuozitate, cu mai puŃinobişnuite oscilaŃii dinamice şi temporale, cu imprevizibileschimbări de ton şi atitudine. Cantilene inspirate şi perlajecuceritoare nu au reuşit a stăvili însă o revărsaresurprinzătoare de accente şi gesturi sonore abrupte,departe de spiritul clasic, deci echilibrat al partiturii. Spiritulclasic în accepŃiunea originală, se afla însă plenar însonorităŃile simfoniei de Haydn din final.

violonistul Remus AzoiŃei din Londra.De fiecare dată am rămas cu oimpresie deosebit de bună, în specialîn faŃa echilibrului sonorităŃii şi a ştiinŃeidozărilor planurilor dinamice.

Eduard Stan este un pianist ceconcertează în majoritatea Ńăriloreuropene şi în SUA. Aici la Bucureştiartistul a interpretat cu o mare inspiraŃiepoetică Concertul pentru pian şiorchestră în la minor, op. 16 de EdvardGrieg. Puternica influenŃă a stilului luiRobert Schumann asupracompozitorului norvegian putea firesimŃită în aerul romantic al muzicii şiîn atmosfera de visare pe careinterpretul a creat-o încă de la primelesunete emise. El a relevat cu un marerafinament frumuseŃea armonică desorginte nordică. În Adagio acelebroderii pe arpegiul tonicii lui Rebmajor, au sporit starea de reverie pecare interpretarea acestui atât deîndrăgit concert o generează. Finalul aadus prin contrast, avântul tineresc şisentimentul dragostei împlinite. La bisEduard Stan a interpretat o Nocturnăde Chopin.

Simfonia fantastică op. 14 deHector Berlioz a încheiat într-un chipgrandios concertul simfonic. Am fostiniŃial uimit de concepŃia interpretativă alui Christian Badea, însă în timp ceascultam totul devenea fascinant. Pede-o parte aparatul orchestral erafoarte bine întărit, pe de altă parteintensitatea la care cânta orchestrapornea de la alt minim decât cel realizatcu prilejul concertelor din stagiune; însăcalitatea emisiei era deosebit de bună.În modul în care fraza discursul muzicalse observa eliminarea ideii de opriredefinitivă după enunŃareamicrostructurilor formale. El înlocuiapauza cu o cezură infimă, ‘din mers’,inoculând astfel senzaŃia de fluenŃă, demare cursivitate în comunicareaartistică. InterpreŃii cântau con slancio,urmând gesturile clare şi solicitante alebaghetei lui Christian Badea. Şi dacăne amintim că Hector Berlioz este celcare a orchestrat La Marseillaise,actualul imn al FranŃei, înŃelegemopŃiunea avântată. Ideea fixă, temaiubitei străbate toate cele cinci mişcăriale simfoniei. Am remarcat o sonoritate

neobişnuit de profundă pe carecompartimentul başilor o realiza. Păreacă însuşi dirijorul contribuia lasusŃinerea energetică a unorcrescendo-uri. Totul avea substanŃă. Oanumită trepidaŃie sonoră părea căvine de nu se ştie unde : tremollo-ulcorzilor avea o calitate aparte şi eraexecutat la mijlocul arcuşului şi nu înmanieră tradiŃională, doar la vârful lui.Hiperbolizarea fluxului sonor derivaastfel din viziunea ameŃitoare a unuiopioman. Sunetul de clopote din DiesIrae te ducea cu gândul la clopotele dela bazilica Sacre Coeur din Paris.Impresionante erau şi efectele collegno ale corzilor. Totul suna foarte clar,fără teamă, întârziere ori şovăire înatacul sunetului.

Efortul interpretativ alansamblului simfonic aflat sub baghetalui Christian Badea a generat unspectacol muzical deosebit de elevat.Publicul a răsplătit cu aplauzeputernice artiştii serii, invitându-i astfelsă revină cât de curând pe scenaAteneului Român din Bucureşti.

Horia Andreescu

Ph

oto

: Eu

gen

Op

rina ©

2009


Portrete

Portret LiviaTeodorescu

Valentin PETCULESCU

PuŃin riscant, la primavedere, să dedici un recital, aproapeexclusiv, tonurilor minore ale toamnei.Şi asta în miezul primăverii. Existăînsă în cele 7 lieduri ale LivieiTeodorescu o anumită robusteŃe, înspecial a armoniei, dar şi o diversitateremarcabilă a scărilor muzicale, adinamicii, a stărilor emoŃionalemergând de la inefabilul şi purul lirismeminescian (din Melancolie şi Odă înmetru antic) la accentele expresioniste(din Toamna, pe versurile lui Rilke), ceau făcut din recitalul BiancăiManoleanu, secondată discret dareficient de pianistul RemusManoleanu, un regal de muzică şipoezie de cea mai bună calitate.

Impresionează la sopranaserii, mereu aproape decontemporanii săi, nu doar o “perfectădicŃie” a ideilor muzicale, ci şi osensibilitate aparte, inteligentă, nobilă,de la o piesă la alta, în ce priveştenuanŃele extrem de fine ale textelor,pe care doar un iubitor de poezie lepoate sesiza.

Chanson d’automne(Verlaine) şi S’amor non e...(Petrarca), momente de vârf alerecitalului, aduc noi faŃete aleorizontului stilistic; în primul găsimpicături de fină ironie, foartefranŃuzească, în cel de al doilealirismul e subliniat în expresiemonumentală, solemnă, într-oexcelentă oglindire a textului înmuzică.

A doua parte a concertului-portret, aduce încă un plus de contrastprin Sonatina buffa - omagii lui CharlieChaplin (la pian Livia Teodorescu şiRemus Manoleanu), o piesă dedicatăcopiilor, dar care şi-a păstrat vii umorulşi expresivitatea; la fel ca Alice în Ńaraminunilor, “întâmplările” sale muzicaleîi pot amuza pe cei mici şi seduce pecei mari.

Gândite în interstiŃiile muzicii,ca nişte antracte, prezentărilecompozitorilor Doina Rotaru, OctavianNemescu şi Nicolae Coman, auîntregit, în cuvinte calde, simple,uneori cu umor, portretul uneicreatoare complexe, la fel deconvingătoare în toate ipostazele,dublate de o exemplară modestie.

La fel de împlinit şi deexemplar, cuplul îndelung şlefuit înrecitaluri de muzică clasică saumodernă – Bianca şi RemusManoleanu. PregnanŃă şi fineŃe,profesionalism şi imaginaŃie vie,dăruire.

Parafrazându-l pe Arghezi, celdin Niciodată toamna, “Niciodatămuzica nu fu mai frumoasă ... “

(Urmare din pag. 12)Cercetând mai departe

universul „magic”, nu puteam să nuconstatăm că partenera sa, „unadintre partenerele sale de scenăpreferate” (conform programului), ceacu nume de înger: Angelika A., nu estedecât tot o ficŃiune (fiind o dansatoarelipsită de biografie artistică), că nici eanu există cu adevărat. În spateleacestei măşti se ascunde tot un„înger”: Anghel I., autoarea de drept aîntregii feerii magice şi a întregii„compoziŃii” muzical-scenice denumiteMagicland.

Desigur, dincolo desimilitudinea alterităŃii identitare acelor doi, deosebirile motivaŃionale pardestul de mari: pentru Fairuz aliasMihalcea, jocul camuflează un mesajsocial-politic-religios, este un fel desatiră a moravurilor româneşti actualeşi a sloganurilor populiste de orice fel,în timp ce pentru Angelika Adalbertalias Irinel Anghel jocul ia naştere dinplăcerea în sine, din gratuitate, mobilulei nefiind altul decât ludic-artistic.

Compozitoarea Irinel Angheleste exponenta unei linii aproapesingulare în peisajul componisticromânesc, care s-ar puteadefini prin sintagma:senzual-experimentală.Aceasta ca o completarela lista celor trei „tendinŃecomponistice contem-porane” identificate deCorneliu D. Georgescupentru muzicaromânească: liric-contemplativă, structural-constructivistă, arhetipal-reflexivă. Iar meritulincontestabil alcompozitoarei estesinceritatea ei şiraportarea nemijlocită lamateria şi ideatica sonoră,ocolind şi sfidând oriceformă de convenŃionalitateşi de închistare artisticăsau conceptuală. Arta ei este unprotest soft faŃă de rutina şi ipocriziadin artă, care aminteşte cumva stilulhippie de altă dată. De aici şi ooarecare orientare „subculturală” aultimelor ei demersuri. Pentru ea, artaeste joc, iar ceea ce îngrădeşte joculliber, raŃiunea, trebuie abolit. În act,jocul devine incantanŃie, raŃiunea esteanesteziată, muzicianul-dansator(„soundancer”) devine un receptaculal unor energii de dincolo, a unorinspiraŃii supranaturale şi de aici pânăla un fel de şamanism modern (deci„posedare”) nu e decât un pas, pecare creatoarea nu pare să ezite a-lface. Jocul practicat de eacorespunde întru totul categorieidefinite de Roger Caillois drept ilinx

(vertigo), în versiunea paidia. Dar,dincolo de astfel de jocuri camriscante cu necuratul, repet, în cazulei, jocul nu pare să ascundă vreunmesaj politico-religios.

Odată misterul dezlegat şiînŃelegând că totul nu e decât joc, m-am întrebat din nou, dacă nugreşisem, pripindu-mă, în a descifrasensuri luciferice într-o formă de artăce pretindea nu mai mult decât olibertate deplină de expresie, cel multun pic „faustică”. Oare Biblia şi Cruceaau fost profanate în realitate sau doarîn joc?! Dar, este vreo deosebire? Măsupăra oare prea marea libertate deexpresie pe care şi-o asumă artistul?!Şi nu este libertatea scopul principal aloricărei arte, a avangardei de care euînsumi sunt interesat? Dar, răspunsulla această întrebare este dez-amăgitor: libertatea cuiva înceteazăcând se încalcă libertatea altuia. Nusunt liber să sfidez libertatea deconştiinŃă a aproapelui şi să-i profanezidealurile. Libertatea de expresieîncetează când este atinsă o valoaresacră, milenară, a omului precumcredinŃa în Dumnezeu, valoareintangibilă, chiar dacă adesea

compromisă deregimuri şi oameninedemni. Faptul cănu există libertatedeplină, reiese şidin faptul că însuşiDumnezeu nu esteabsolut liber, ospun PărinŃiiBisericii: libertateaSa încetează înfaŃă libertăŃii omuluicare spune „Nu!” luiDumnezeu.

De aici,gustul amar. Nu,Irinel! Nu „totul esteposibil”! Cel puŃin înlumea de aici. Iar încealaltă, cred că cuatât mai puŃin.

„Puterea interioară” a eului meu nupoate călca în picioare „putereainterioară” a unui alt eu.

Închei fără „cadenŃăpicardiană”, remarcând o coincidenŃăciudată: în seara aceleaşi zile (cândCreştinii sărbătoreau DuminicaTuturor SfinŃilor) la nici un kilometru deMagicland, la studio Martin, exact laaceeaşi oră, concerta o formaŃieintitulată Deicide, executând piesegen: „Kill the Christian”, „Blame it onGod”?! Iată aici „libertate”, iată oamenicare ştiu ce vor, iată artă în versiuneahardcore! În faŃa acestor fapte, nu poŃidecât să te înfiori şi să zici: „Părinte,iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”

Irinel Anghel, Sorin Romanescu


Punctul pe j...azz

North Sea Jazz-35

Octavian URSULESCU

Cine a fost odată la marelefestival din Olanda nu-l poate uitaniciodată. Personal am “prins”manifestarea în spaŃiul ei de baştină, laHaga, în impresionantul Palat alCongreselor, dar iată că acum este deja a5-a ediŃie găzduită de Rotterdam, oraşcare are, după cum se ştie, un primar...musulman, Ahmed Aboutaleb! Dat fiindspecificul festivalului, cu o multitudine deteme şi secŃiuni, este foarte greu să teopreşti la doar câteva nume, căci tentaŃiade a comenta tot programul, cu adevăratmagnific, este foarte mare. Vom începecu uriaşa personalitate căreia îi esteconsacrată secŃiunea tradiŃională “Artistin Residence”, Ornette Coleman, mareleinovator al jazz-ului free din anii ’50 şi ’60.După 30 de ani el s-a reîntâlnit înquartetul său cu vechiul prieten CharlieHaden. Alte segmente de mare atracŃie:Legends of the New Era, Hyperrhythm,Global Brooklyn. Miile de iubitori aijazzului veniŃi din întreaga lume s-auînghesuit s-o asculte pe Norah Jones,pentru prima dată aici, dar şi pe RobertaGambarini, Kurt Elling, Pat Metheny,

Marcus Miller, Wende Snijders, Rudder,Jason Moran, Caro Emerald, Macy Gray,nemaivorbind de Herbie Hancock, TheRoots, Waylon, Al Green, Dee DeeBridgewater, Christian Scott, ChickCorea. În cele 15 săli din complexul“Ahoy” evoluau, de multe ori în paralel,sumedenie de monştri sacri, aşa încât curegret trebuia să optezi şi să tai de pelistă artişti pe care altminteri nu i-ai fi ratatpentru nimic în lume-legendarul SonnyR o l l i n s( t u r n e umondial la 80de ani!),Buddy Guy,Joss Stone,Ben Harper,Dave Holland,R a n d yC r a w f o r d ,Elvis Costello,Lee Konitz,T o m a s zStanko (îmiaduc amintecând l-am“descoperit”la JazzJamboree, laVarşovia...), Earth, Wind & Fire, DavidSanborn, Gilberto Gil, Stevie Wonder,McCoy Tyner, Stanley Clarke, DianaKrall, Carmen Souza... Mai că-Ńi vine săte întrebi: lipseşte cineva? Când aveŃidrum prin Rotterdam în iulie şi dacă iubiŃimuzica de calitate, nu neapărat jazz-ul,nu rataŃi acest uriaş festival!

GalelestudenŃeşti

Marele premiuSORIN ZLAT TRIO –Bucureşti (Sorin Zlat estestudent la UNMB, la clasalui Mircea Tiberian)

Premii: pentrusolist vocal – SuzanaLaşcu; pentru solistinstrumentist – IonuŃBica-pian; pentru cel maibun aranjament orchestral- Grupul The JazzBasement Trio; pentru celmai bun band - Hot VocalQuartet; de popularitateLaura Bagrii; deexcelenŃă al juriului -Toma Dimitriu – pian.

În urma uneicontestaŃii, Premiul specialal juriului (premiuindividual) a fost acordatviolonistului ConstantuinMirea.

SatisfacŃii: căaceste Gale încă maiexistă în aceste condiŃiivitrege pentru artă şicultură; că au reuşit săajungă la ediŃia a X-a, daratenŃie, dacă nu vor fiorganizate mai bine, riscăsă fie întrecute de

Concursul internaŃionalstudenŃesc de la Tg.Mureş, care deşi se află laa II-a ediŃie, au reuşit să-şiîmpartă bugetul în aşa felîncît să rămână ceva şipentru premii/ premiaŃi, nuca la Sibiu, doar cuDiplome; că încă sînt mulŃitineri care vin spre jazz cumulte speranŃe, trecîndprin învăŃămîntul mediu şiuniversitar de jazz şi/saude muzică clasică; căMarele premiu a fost datpe merit şi cu unanimitatede voturi.

Nedumeriri: căjuriul a fost alcătuit DOARdin patru membri - DariusBrubeck, Mike Rossi, PittyVintilă şi Constantin Iridon.AlŃi doi anunŃaŃi - MariusPopp şi Horia Moculescu -din păcate au absentat.Premiul de popularitate afost atribuit unei solistecare din păcate nu aveanici voce cultivată şi nicitehnică vocală şiimprovizatorică perfec-Ńionată, ci doar o prezenŃă/mişcare scenică...sexoasă... Mai degrabă arfi meritat un premiuformaŃia de acompa-niament-Academic JazzGrup - pentru aranja-

mentele muzicaleinspirate şi calitateainterpretărilor, care aufavorizat-o pe solistă.

D e z a m ă g i r i :Regulamentul, după ce căe discutabil ca alcătuire,nici nu e respectatintegral; nu s-a respectatcu stricteŃe minutajulfiecărui participant, şidesfăşurătorul final a fostfinalizat chiar în ziua deconcurs; în acestregulament nu suntspecificate criteriile deînscriere/admitere înconcurs; nu există juriu depreselecŃie; firesc ar fi săse anunŃe din timp înregulament fondul depremii alocat pentruconcurs şi/sau în ceconstau premiile; deşiorganizator al acestuieveniment este Casa decultură a studenŃilor Sibiu,încă nu se ştie clar cine şicum ia unele decizii,directorul aceste instiuŃiisau directorul Festivaluluide jazz...

Sugestiile rezultădin text...

Alexandru ŞIPA

Mariana NICOLESCO

Darclée înconştiinŃa

noilorgeneraŃii

S-au împlinit, pe 10 iunie,150 de ani de la naşterea legendareisoprane Hariclea Darclée, artistăcare a dominat scena lirică mondialătimp de 3 decenii.

«Cu o voce somptuoasă,rară, de soprană drammaticod’agilità – declară MarianaNicolesco – stăpânind secreteleimuabile ale stilului, cu o linie decanto desăvârşită, dispunând de untemperament scenic ieşit dincomun, ea a cucerit imediat la ParisadmiraŃia lui Gounod şi la Milano peaceea a lui Verdi, odată cu ovaŃiilenesfârşite ale publicului.

În istoria muzicii ea rămâneîn primul rând prin impactulextraordinar pe care l-a avut asupracompozitorilor contemporani, veriştiidin generaŃia postverdiană. Nu maipuŃin de 13 opere au fost scrisepentru vocea ei şi interpretate de eacu un enorm succes. Unele au intratîn patrimoniul mondial al culturii,Tosca de Puccini, La Wally deCatalani, Iris de Mascagni.

Concursul InternaŃional deCanto şi Festivalul de la Brăila, ce-ipoartă numele, împlinesc la rândullor, în această vară, 15 ani deexistenŃă. Nu mai puŃin de 1700 detinere talente din 47 de Ńări s-auîntrecut pe sine în contextulmanifestărilor de la Brăila, înaintede-a se afirma pe scenele naŃionaleşi internaŃionale.

«PrezenŃa la manifestăriledin acest an, ce vor avea loc între 27iulie şi 8 august, a unui numărrecord de peste 180 de concurenŃiveniŃi din 27 de Ńări, şi din toatecontinentele, – continuă Mariana

Nicolesco– ne aratăcă misi-unea pecare ne-ampropus-o,de a readu-ce înconşti inŃapublică nu-mele mariia r t i s t ecunoaş t e

un succes deplin. Cu atât mai multcu cât evenimentele create de noi şiCursurile Master Classes au orientatspre înalta performanŃă nenumăratevocaŃii, afirmate azi în teatre deprestigiu de pretutindeni».


Concerte

Divinaarmonie...

Mihai CHIHER

Am preluat în titlu numele uneiadintre cele două formaŃii care au reuşito performanŃă rară în aceste vremuri decriză:o sală Radio arhiplină,mai mult,într-o seară ploioasă! Am amintit decriză tocmai pentru că formaŃiilefiinŃează datorită unei admirabileiniŃiative private, acum, când toŃi îşiîntorc faŃa de la cultură! Este vorba dedl. Ionel Ilie Ciuclea (manager generalSupercom), cel care susŃine, dinpostura de Mecena al muzicii, moral şimai ales financiar, atât orchestra, cât şicorul. Corul academic „Divina Armonie -Club UNESCO” a luat fiinŃă în 1997, încadrul FundaŃiei „Cavalerii Daciei” ,condusă de prof. Paula Ciuclea, mentorspiritual şi mai ales o mare iubitoare amuzicii corale. Este singurul corparticular din Ńară, cu 8 albume la activ,costumaŃii superbe de scenă şinumeroase turnee peste hotare, înItalia, Grecia, Turcia, Rep. Moldova,Slovenia, Bulgaria, între altele având laactiv un premiu I obŃinut la un mareconcurs internaŃional desfăşurat laAnkara. Avându-l ca dirijor peprofesorul şi compozitorulCristian Marius Firca, corul estemembru din 2006 al AsociaŃieiNaŃionale Corale din România.Celălalt ansamblu este mult maitânăr, bazele sale fiind puseabia la 1 iunie 2009, el făcândparte de asemenea din fundaŃiaamintită, având o vechime de l4ani. Părinte spiritual alorchestrei de estradă „Angely’s”este acelaşi Ionel Ilie Ciuclea,care vorbeşte despre orchestrăca despre „o investiŃie desuflet”. Alcătuit din studenŃi sauabsolvenŃi ai UniversităŃiinaŃionale de muzică,ansamblulabordează absolut orice gen demuzică, de la operă, operetă,jazz, rock, folclor la muzicăsimfonică,fiind prima orchestrăparticulară de acest gen dinRomânia. Ea a luat fiinŃă cu scopuldeclarat de a promova muzicainstrumentală, românească şiinternaŃională, dar şi de a afirma forŃaşcolii autohtone de suflători. Sunt 40 deinstrumentişti de mare valoare, fiecareputând fi solist, bagheta dirijoralăaparŃinând profesorilor Cristian MariusFirca şi Petrică Ilinescu. La concertulamintit, orchestra „Angely’s” a avut doiinvitaŃi de onoare. Tenorul AlfredoPascu, prim solist al Teatrului naŃionalde operetă „Ion Dacian”, a confirmat dinplin, printr-o evoluŃie superlativă,

numeroasele distincŃii cucerite până înprezent:premiul „In memoriam DorinTeodorescu”, premiul special alFundaŃiei „Hariclea Darclée”, pr. I laconcursul internaŃional „TraianGrozăvescu”, premiul revistei „VIP”pentru cel mai bun solist al anului,Ordinul Meritul cultural în grad deOfiŃer, nemaivorbind de triumfurile dinturneele întreprinse în Italia, SUA,Spania, Germania, Olanda, Belgia,

Israel, Egipt, ş.a. După cum se ştie,Alfredo Pascu a colaborat cu faimosulregizor Franco Zeffirelli la filmul „Callas

Forever”. El a cântat magistral „O solemio” de Di Capua, „Granada” de Lara,precum şi „Nessun dorma” de Puccini,iar alături de cealaltă invitată, sopranaDaniela Vlădescu, duetul „Brindisi” din„La Traviata” de Verdi şi duetul„Luceafărul” din opereta „VoievodulŃiganilor” de Johann Strauss-fiul. Larândul ei, Daniela Vlădescu, primsolistă a teatrului naŃional de operetă„Ion Dacian” şi director general alTeatrului naŃional de operă şi balet„Oleg Danovski” din ConstanŃa, a datviaŃă cuceritor ariei Viljei din opereta„Văduva veselă” de Lehar.

De o mare diversitate a fostprogramul orchestrei „Angely’s”,sprijinind cele afirmate de noi mai sus:„African Symphony” de Van McCoy, unadevărat geniu al muzicii americane,stins din viaŃă la numai 39 de ani, dupăce fusese cel dintâi care introduceacorzile şi instrumentele de tip simfonicîn muzica pop; celebrul vals „ValurileDunării” de Ivanovici; „Leichtes Blut” deJohann Strauss fiul. Prima parte a

concertului a mai inclus celebra temădin banda sonoră a filmului „1492:Conquest of Paradise”, aparŃinândgrecului Vangelis, precum şi „Corulsclavilor evrei” din „Nabucco” de Verdi,unde ”Divina Armonie” şi-a dovedit dinplin forŃa.

Partea a doua a aparŃinut înexclusivitate orchestrei ”Angely s”, cuşapte secvenŃe de mare varietate,alese ideal pentru a evidenŃiaversatilitatea excepŃională aansamblului: „Moment for Morricone”-dedicat fireşte lui Ennio Morricone, unmoment Rossini, două dansuri spaniolede Texidor, „Les Humphries in concert”,legendarul „In the Mood” de Garland(cine poate uita versiunea din 1939 aorchestrei lui Glenn Miller din filmul„Serenada din Valea Soarelui”?),binecunoscutul cântec evreiesc ”HavaNaghila” (câŃi ştiu că el s-a născut înmicuŃul orăşel Sadigora din Bucovina,acum aflat în Ucraina?). Finalul a fostapoteotic, cu o „Suită folcloricătradiŃională românească” (un taraf s-aadăugat orchestrei), cu câteva bis-uri şitoată sala în picioare. Alegând judicios,cu pagini de mare popularitate,repertoriul celor două ansambluri alelor, dar şi invitaŃii, soŃii Ciuclea au reuşitnu numai să umple Studioul deconcerte Radio într-o seară mohorâtă,dar mai ales au înseninat inimilespectatorilor într-o perioadă în careaceştia au mare nevoie de bucuriasufletului, potopiŃi de griji şi nesiguranŃazilei de mâine...


Musical

Bravissimola NürnbergSamdra LIBUłIU

Imediat după ce OperaComică pentru Copii a inauguratGrădina de Vară “Giuleşti” cu douăspectacole extraordinare -“Primăvara Magnoliilor” (mozaicmuzical-coregrafic pe arii celebredin operă şi operetă) şi musicalul“Coana ChiriŃa” (muzica Al.Flechtenmacher), cu Stela Popescuîn rolul principal, colectivul condusde Smaranda OŃeanu-Bunea aplecat spre Germania. Artiştii erauinvitaŃi de onoare ai organizatorilorDoina şi Vasile Dolbea, iniŃiatorii şi

organizatorii FESTIVALULUIROMÂNESC de la Nürnberg, prinFundaŃia Culturală Româno-Germană „ROMANImA”.

Programul celei de-a VI-aediŃii a deja celebrului Festival alromânilor, din Nürnberg şi nunumai, a fost unul de excepŃie.Timp de două zile PiaŃa Jacobs(Jacobs Plaz) din centrul oraşului afost neîncăpătoare pentru sutele deromâni dornici să se întâlnească,să se distreze, să danseze, săasculte muzică românească şi maiales să-şi întâlnească artiştiipreferaŃi. MareaactriŃă StelaPopescu, MihaiConstantinescu,Simona Secriersau Ricky Dandelau susŃinutrecitaluri înambele zile aleFestivalului, careau alternat cuprogramele decântece şi dansuripopulare sus-Ńinute de Ansam-blul Folcloric„Făgăraşul”. Douăau fost momentele artistice celemai aşteptate ale ediŃiei din acestan – spectacolele susŃinute deartiştii Operei Comice, în frunte cuStela Popescu – „PrimăvaraMagnoliilor” şi „Coana ChiriŃa”.Măsura succesului şi a aprecierii de

care s-au bucurat a fost dată maiîntâi de sutele de spectatori (l-amremarcat şi pe Emil Conta,directorul muzical al Teatrului deStat din Nürnberg) care au preferatsă se uite la spectacol, decât săprivească meciul dintre Germaniaşi Anglia aflat în plină desfăşurareîn cadrul C.N.din Africa de Sud.PiaŃa era practic înconjurată deecrane pe care se putea urmărimeciul.

Recunoaşterea talentului şiprofesionalismului artiştilor şi maiales a calităŃii spectacolelor avea

să vină la final, când inimoşiiorganizatori Doina şi Vasile Dolbeaau acordat Operei Comice Premiul„BRAVISSIMO”, odată cu invitaŃiaoficială pentru a participa şi la ediŃiade anul viitor. ActriŃei Stela Popescui s-a conferit titlul de cetăŃean deonoare al oraşului Nürnberg.

Recordurile luiMarian Nistor

Ana-Maria SZABO

După 45 deani de carierăartistică prodigioasă,compozitorul MarianNistor, lider alformaŃiei Savoy, semândreşte pe dreptcuvânt cu recordurigreu de egalat. Laloc de frunte se

situează cele nu mai puŃin de 46(!) de albume de autor,la care se adaugă prezenŃe pe alte l7 albume colective!Câteva din compoziŃiile sale, între care “MulŃumesc,iubită mamă”, “VeniŃi, privighetoarea cântă!”,“Domnişoară”, “Frunza mea albastră” figurează pepoziŃii fruntaşe în clasamentele de popularitate “alltime” alcătuite de diverse publicaŃii (“JurnalulnaŃional”), posturi de televiziune (TVR) sau de radio.Cum el duce mai departe legenda Savoy prin concerteîn Ńară şi peste hotare, de curând a fost invitat, alăturide soŃia sa Dorina Paraschiv Nistor (care a abordat cumult succes cele două genuri muzicale promovate deMarian Nistor pe cele mai recente discuri Savoy, pop-popular şi pop-lăutăresc), să susŃină concerte laChişinău, în Republica Moldova, precum şi în Ungaria.De fiecare dată, şlagărele Savoy au fost aclamate lascenă deschisă de mii de spectatori, semn că muzicaromânească de calitate se bucură de preŃuirepretutindeni şi oricând!

MihaiConstantinescu

Stela Popescu înconjurată de colegi


Juniorii

Triumfulcompozitorilor

Mihai CHIHER

Da, putem vorbi de un triumf al compozitorilorde valoare, la această a IX-a ediŃie a Festivalului“Glasul speranŃelor” de la Techirghiol! Ce altceva estefaptul că 70 de copii şi adolescenŃi au cântat creaŃii deNicolae Kirculescu, Aurel Giroveanu, Ion Cristinoiu sauTemistocle Popa, de pildă? Sau că din juriul despecialitate au făcut partemembri marcanŃi aiUCMR, cum ar fi NicolaeCaragia (preşedinte),Virgil Popescu, DanDimitriu sau cunoscutatextieră Carmen AldeaVlad? O listă acompozitorilor ale cărormelodii au fost cântate deconcurenŃi ne dă şi o ideedespre preferinŃeleaspiranŃilor la glorie, ca şiale profesorilor lor (nu odată neinspiraŃi, însă, înceea ce priveşte opŃiunearepertorială, în raport cuvârsta competitorilor). Aşadar, s-au cântat piese deMarcel Dragomir, George Natsis, Gabriela SauciucCicone, Viorela Filip, Jolt Kerestely, Adrian Doxan,Mihai Alexandru, Bujor MişcuŃia, Cristian Alivej, ViorelGavrilă, Nicolae Caragia, Dan Dimitriu, MihaiConstantinescu, Claudiu Bulete, Corina Chiriac,Ioachim Petre, Dumitru Lupu, LaurenŃiu Cazan, Mariusłeicu, Horia Moculescu, Marcel Iorga, Virgil Popescu,Laura Stoica, Cornel Fugaru, Ionel Tudor, Holograf,Cristian Faur, Andrei Tudor, Gabriel BăruŃă, MihaiTrăistariu, Phoenix. ObservaŃi varietatea repertorialăextraordinară, care a avut drept corespondent pescenă o mare diversitate ritmică şi melodică. Ca deobicei, revista noastră a fost la loc de frunte întrepartenerii media, aşa încât suntem în măsură să văoferim detalii de la acest festival remarcabil.

Am amintit de patru dintre membrii juriului.CeilalŃi au fost vedeta din Republica Moldova, OlgaCiolacu (care a susŃinut un recital aplaudat în searaGalei), Bogdan Dragomir (Radio România), prof. IonPetrache – deci o comisie competentă, un juriu mic şicompact, nu cum se întâmplă în alte părŃi, inclusiv laMamaia, când “juraŃii” sunt mai numeroşi decâtconcurenŃii, între ei găsindu-şi loc neaveniŃi proveniŃidin rândul politicienilor sau sponsorilor! Unii dintremembrii juriului au acordat premii speciale, cum ar fi B.Dragomir, dar mai ales Dan Dimitriu. Apreciatulcompozitor, care după cum se ştie este organizatorulputernicului festival “Cerbul de aur Junior”, arecompensat cu premii speciale cinci valori autentice,

care vor urma săsusŃină recitaluri pescena ediŃiei 2010 amanifestării. Estevorba de foartepromiŃătoarele solis-te Teodora Murg(care, iată, a cuceritdouă distincŃiiimportante la actualaediŃie!), AbduramanSuher, AndreeaPotlogea, ElenaPetcu şi AndaGeorgescu. Şi soŃulOlgăi Ciolacu,producătorul Valen-tin Bătrânac (preşe-dinte al AsociaŃiei muzicanŃilor, interpreŃilor,compozitorilor, actorilor din Rep. Moldova), a Ńinut săpremieze o micuŃă talentată.

Gala a fost una care a Ńinut cu sufletul la gurănumeroşii spectatori, pe măsura eforturilor încununatede succes ale primarului Adrian Stan (omagiat lamicrofon, pe drept cuvânt, pentru performanŃa de amenŃine festivalul pe linia de plutire în aceastăperioadă de criză), compozitorului Gigi Rădulescu(director artistic) şi directorului festivalului, Florin Zisu.Organizatorii (Primăria şi Consiliul local, Casa decultură “C. Tănase”) au “presărat” spectacolul final cuatractive momente coregrafice: surorile gemene de 17ani Emanuela şi Gabriela Dragomir (balet clasic),ansamblul Ńigănesc “Rada”, condus de scriitoareaConstanŃa Vlăgea, şi cel tătăresc “Cansu”-coordonatorBorali Birsen. EmoŃionant a fost micro-recitalultânărului tenor Alexandru-Marius Adrian (un dar pentrufestival din partea marii iubitoare de muzică MariaPaladi), cu piesele “IubiŃi-l pe Vieru” (TimofeiTrecubenco/ Carmen Aldea Vlad, orchestraŃie DanDimitriu) şi “Basarabie” (N. Caragia-Gr. Vieru).RevelaŃiile festivalului au fost cele două interprete careau reuşit să câştige câte două distincŃii importante.Teodora Murg, mică vedetă a Operei Comice pentruCopii, 9 ani, din Bucureşti (a cântat superb“Pescăruşul” de L. Cazan), a fost recompensată şi cuprestigiosul Premiu Special al Festivalului. La rândul ei,Vanessa Caroline Culeafă, 11 ani, ConstanŃa, adobândit şi Premiul pentru Show acordat de revista“Actualitatea Muzicală”, datorită evoluŃiei elegante (afăcut dans modern şi este campioană de aerobic) şimodului în care a ştiut asocieze celor două cânteceremarcabile imagini coregrafice (dans sportiv şiaerobic). Chiar dacă n-a intrat în palmares (au fostmulŃi în această situaŃie, în ciuda evoluŃiei bune) aimpresionat prin graŃie şi şarm micuŃa de 8 ani IolandaRăileanu, din Bucureşti, fiică a componentului formaŃieiTodomondo, Valer Răileanu (aşchia...). Ea a făcutparte din “delegaŃia” de nu mai puŃin de 8 concurenŃidin Capitală deplasată aici de soprana Lavinia Bujor,conducătoarea cercului muzical “Copii talentaŃi”. Nuştim câŃi dintre ei au rămas în ierarhia finală (au fostdestule omisiuni), important este că s-au prezentatbine. Trofeul a fost acordat Iulianei Puşchilă, 14 ani,

Vanessa Carolina Culeafăşi dansatoarele sale

Teodora Murg


Juniorii şi... idoliiMangalia (cel mai mare punctaj lacele 3 grupe de vârstă), dar elputea fi cucerit la fel de bine deoricare dintre talentaŃii laureaŃi:CodruŃa Barariu, Cristian Goaie,Bianca NiŃă, Lavinia IoniŃă, AlinaDragomir, Elena Păunescu, DianaMihalaşcu (şi ea cu câteva premiispeciale la activ), Eduard Pintilei,Adriana Gavrilă, AndreeaPlotogea, Ştefania Chesar (cetemperament pentru fetiŃa de 9 anide la agenŃia “Kao Fashion”!),

Andrei Stoichin, Mihai Cristea,Claudiu BăluŃă, Nicoleta Ciobanu,duetul Andreea Boboc-CristianGheorghiŃă (un sincer bravocopiilor din com. IndependenŃa!),Iolanda UlmeŃeanu, AncaMunteanu, Abduraman Suher,nemaivorbind de cele douăamintite mai sus, Murg şi Culeafă.La urma urmei premiile trec,talentul rămâne, toŃi aceştiatrebuie să muncească mult pentrua ajunge la performanŃele idolilor

pe care nu o dată i-au imitat pescenă. Au fost nu mai puŃin de 13laureaŃi din jud. ConstanŃa(felicitări profesorilor lor, între careGigi Rădulescu şi cunoscutainterpretă Marina Scupra!) şi doar8 din alte zone ale Ńării-poate cătotuşi procentul acordat localnicilortrebuie să mai scadă, altminterifestivalul îşi va pierde dincredibilitate.

Locul 3 la SanRemo junior

Maria Crăciun – o fetiŃă talentată, unnume de reŃinut, o voce de aur, care a fostîncununată cu aur la numeroase festivalurinaŃionale şi internaŃionale şi care i-a atrascomparaŃii cu Céline Dion.

Palmaresul impresionant al micuŃeiShirley Temple a României s-a îmbogăŃit cu onouă distincŃie, Maria întorcându-se acasă cubronzul primei ediŃii a festivalului San RemoJunior, pe care l-a obŃinut în urma unei competiŃiicu 24 de copii din întreaga Europă. Marele

premiu a rămas în Italia, dar solista noastră a cuceritdefinitiv inimile celor aflaŃi în sală, prin prestaŃia eivocală impecabilă şi sinceritatea dezarmantă pe carea manifestat-o pe scenă. Maria a fost singurapremiantă de numai 10 ani, ocupanŃii primelor două

locuri având 14-15 ani. Orealizare absolut remarcabilădupă ce aflăm că acum 3 animicuŃa interpretă abia îşi făceadebutul la Estrada Copiilor de laCasa de Cultură a Sindicatelordin GalaŃi. După trei ani şi 22 departicipări la festivaluri, ea seîntoarce de la San Remo cubronzul.

Maria Crăciun este fărăîndoială una dintre viitoarele marivoci ale României…

Daniel LUNGU

Anca Badiu“More&More”

După oscurtă pauză, AncaBadiu revine în primplanul industrieimuzicale cu un nousingle: “More &More”, lansatîmpreună cuMediaPro Music.Cântecul compusde IonuŃ Radu (akaJohn Puzzle) este o piesă dance cu unsound extrem de actual şi un beat perfectpentru club.

“Am căutat un an o piesă care sămă convingă şi iată că am găsit-o. Piesaîmi caracterizează stilul şi este înconcordanŃă cu tendinŃele actuale şi nivelulmuzical la care am ajuns. Am lucrat la maimulte melodii şi din peste 25 de piese de ladiferiŃi compozitori am ales-o pe aceasta.Mi-a plăcut din prima, are un sound nou,fresh şi foarte optimist”, povesteşte Anca.

Dan CHIRIAC

Holograf Holograf întâmpină vara cu un nou videoclip: după ce a

ajuns una dintre cele mai difuzate piese ale primăverii, „Fericireîn dar” are acum şi varianta video.

Noul single Holograf a fost lansat pe 1 martie drept cadoude mărŃişor pentru toate doamnele şi domnişoarele, iar pe 8martie a ajuns în topul preferinŃelor ascultătorilor. Clipulcântecului este o producŃie care a presupus filmări pe parcursulcelor două concerte de anul acesta de Dragobete de la Sala

Palatului şi unmontaj ce adurat mai binede douăsăptămâni.

„ A mvrut să fie opiesă vie,tonică şicredem că amreuşit săreaducem cevadintr-un anumeoptimism care a

caracterizat muzica Holograf, indiferent de perioadă”. MomentanformaŃia lucrează la un nou album pe care va fi inclus şi „Fericireîn dar”.

Gabi MATEI


Music-hallTeatrul de Revistă„Constantin Tănase”

Premierăestivală laGrădina

„HERĂSTRĂU”

Oana GEORGESCU

Spectacolul intitulat sugestiv„VARA NU-I CA IARNA” a avut laînceput de iulie una dintre cele maiaşteptate premiere oficiale la

Grădina de Vară „HERĂSTRĂU” aTeatrului de Revistă „ConstantinTănase”. Un spectacol estivalconceput special de maestrul BiŃuFălticineanu pentru o vară fierbinte,pentru spectatorii de toate vârstele,pentru bucureşteni şi nu numai.

Că „VARA NU-I CA IARNA”,aceasta este şi părerea reputatuluişi neobositului regizor care, până afi „meteorologul de serviciu” a primitşi transmite mai departe informaŃiacă, cităm „în această stagiune vor fiploi torenŃiale cu vedete, tunete şi

fulgere cu momentesenzaŃionale de baletşi o grindină demelodii interpretate defloarea-cea-vestită asoliştilor Teatrului deRevistă”.

Aşa că, fieploaie, fie soare, timpde mai bine de douăore, publicul trebuiedoar să râdă, să cânteşi să danseze toatăluna iulie! CuAlexandru Arşinel,Nae Lăzărescu şiVasile Muraru,Alexandru Lulescu,Cristina Stamate,Valentina Fătu sau

A d r i a nEnache şi cuBaletul Tea-trului deRevistă con-dus decoregraful Cornel Popovici.

„VARA NU-I CAIARNA” este un pretextmuzical-umoristic de NaeLăzărescu, Vasile Muraru,Florin Petrescu şi AurelStorin şi Nae Cosmescu.M o m e n t e l ede umor,reprizele dedans şi recita-lurile soliştilorAdrian Ena-che, MirelaB o u r e a n u ,Alin Gheor-ghişan şiDaniela Cris-tea se succed

într-un ritm alert, iarsuccesul este total.Directorul Teatrului,marele actor Alexan-dru Arşinel, are şi unmoment muzicalspecial în acestspectacol – inter-pretarea piesei „Hai -Hui”, pe muzica şitextul lui Ilie Gilbert(Brazilia).

Teatrul de

Revistă „Constantin Tănase” arevenit pe Calea Victoriei, la SalaSAVOY (cu Premiera „REVISTAREVISTELOR” care a avut loc înluna mai) şi unde se joacă toatespectacolele Stagiunii 2010.

Alexandru Arşinel

Adrian Enache


Vedete

Marina Voica, idol la Chişinău

Marius GHERMAN

Popularitatea uriaşă de care se bucură MarinaVoica în Republica Moldova a fost reconfirmată strălucitde curând. Astfel, vedeta noastră, de două ori laureată

a premiilor “A. M. “, a fost invitată la postul deteleviziune Moldova 1, la populara emisiune “BunădimineaŃa, Mol-dova!”, care înurma succesuluiextraordinar a fostreluată de 3 ori! Încadrul emisiuniiartista a interpretatcompoziŃiile proprii“Bucureştiul emicul Paris”, “Şiafară plouă, plouă”(adevărat imn laChişinău, trecătoriio opreau pe stradăpentru a-i fredonarefrenul!), “Apar-tament 23”.ApariŃiei lateleviziune i s-auadăugat treiinterviuri la celemai importanteposturi de radio,precum şi un amplu interviu, cu copertă, la una dinrevistele de mare tiraj. N-au ocolit-o, fireşte, niciimpresarii, în luna septembrie urmând să susŃină unconcert extraordinar pe scena celei mai mari săli despectacole din Chişinău.

Sistem şiDepeche Mode

După 5 ani de la concertulsusŃinut în deschiderea celor de laDepeche Mode, SISTEM lanseazăcel mai nou single al trupei – unremake după piesa People ArePeople a grupului Depeche Mode.Deşi nu este primul cover dinrepertoriul SISTEM, People ArePeople este primul pe care trupa ahotărât să-l lanseze ca single.Această variantă a piesei a fostrealizată de Bogdan Popoiag încolaborare cu SISTEM, iar voceafeminină aparŃine soŃiei lui Bogdan,Ema, care se află la primacolaborare cu trupa.

În cei zece ani de carierăSISTEM şi-a consolidat poziŃia decea mai bună trupă de show dinRomânia. Set-up-ul unic, efectelespeciale şi energia degajată de cei 5

percuŃionişti au făcut ca trupa să fiesolicitată în cele mai importanteconcerte şi festivaluri, atât pe plannaŃional, cât şi internaŃional.

Să nu uităm că SISTEM ainiŃiat un turneu de 8 oraşe intitulat

sCOOL ECO TOUR, care s-adesfăşurat în licee şi facultăŃi, încare, pe lângă muzică şi show, s-apus accent pe reciclarea produselorelectrice şi electronice.

Dan CHIRIAC

În studio la TV Moldova 1


OaspeŃi

Eric Clapton şiSteve Winwood

Together liveRoxana BĂDESCU

Se întâmplă tot mai des ca Bucureştiul săgăzduiască evenimente muzicale de mare calibru.După extraordinarul concert al celor de la AC/DC, din16 mai, atmosfera s-a mai liniştit pe ritmuri de blues-rock, alături de Eric Clapton şi Steve Winwood, pentruca apoi capitala să fie „zguduită”, pe 18 iunie, dechitarele „băieŃilor răi din Boston”, cum sunt numiŃi cei

de la Aerosmith. Pentru iubitorii genului se anunŃă ovară incendiară. În cadrul „Tuborg Green Festpresented by Sonisphere Festival”, desfăşurat înperioada 25-27 iunie, la Romexpo, au concertat:Metallica, Rammstein, Slayer, Megadeth & Antrax,Alice in Chains, Stone Sour, Manowar şi Volbeat.

Între aceşti giganŃi ai muzicii rock, o prezenŃădeosebită a fost cea a giganŃilor blues-ului. În ziua de11 iunie, pe Stadionul Tineretului “Iolanda Balş-Soter”,peste 10.000 de oameni s-au adunat cu mic cu marepentru a-i asculta, preŃ de două ore, pe Eric Clapton şiSteve Winwood. Distins cu 11 premii Grammy, unpremiu Emmy, singurul artist inclus de trei ori în „Rockand Roll Hall of Fame”, pe locul patru în topul „Celormai buni 100 de chitarişti ai tuturor timpurilor” realizatde revista Rolling Stone, Eric Clapton a încântatpublicul alături de Steve Winwood, fostul coleg dintrupa „Blind Faith”, unul dintre primele supergrupuri dinistroria rock-ului.

Deşi au fost puŃin comunicativi, adresând doarun simplu „Hello”, în deschidere, şi uneori „Thank you”,

spectatorii au răsplătit fiecare melodie cu ropote deaplauze. Cei doi au împărŃit în mod egal luminareflectoarelor, dar vedeta incontestabilă a serii a fostEric Clapton.

Câteva din momentele de virtuozitate ale celordoi artişti au fost „Voodoo Chile” (a lui Jimi Hendrix)care l-a avut ca protagonist pe Steve Winwood, laorgă, şi „Driftin’ Blues”, chitara semi-acustică a luiClapton aducând publicul în extaz. Primele acorduriale piesei „Layla” au ridicat întreg stadionul în picioare,refrenul fiind fredonat de mii de oameni. Cover-ulmelodiei lui JJ Cale, „Cocaine”, a fost, cu siguranŃă,„vârful” concertului, publicul aplaudând frenetic minuteîn şir.

Din păcate, în program nu au fost incluse hit-urile „Tears in Heaven” şi „Wonderful tonight”, pe carele aşteptam după fiecare melodie.

Alături de Eric Clapton şi Steve Winwood auurcat pe scenă: Michelle John şi SharonWhite-backing vocals, Chris Stainton-clape,Willie Weeks-bas şi Steve Gadd-percuŃie.

A fost un concert de zile mari, iarvorbele sunt insuficiente pentru a descrieatmosfera şi bucuria miilor de fani. Poate căartiştii noştri ar trebui să privească mai despeste graniŃe la adevărata muzică şi să iaaminte ce înseamnă arta şi respectul faŃă depublic. Deşi cei doi interpreŃi nu se mai află laprima tinereŃe, prestaŃia lor artistică a fostexemplară, reuşind să emoŃioneze cu fiecarevers, cei prezenŃi trăind la maxim fiecarecântec. „Clapton is God” spuneau englezii,exagerat, dar adevărat, raportându-ne doarla dimensiunea muzicală. Un zeu al chitarei,al blues-ului, al rock-ului, un artist desăvârşitcare ne-a cucerit pe toŃi.

Bucurie colectivăMarius GHERMAN

În vremurile tot mai grele pe care le trăim,îndeosebi pentru cultură, este un adevărat miracol săconstaŃi că mai există oameni şi reuniuni publice undeaceastă criză(care este maimult una ainiŃiativelor, aproiectelor via-bile!) nu ne maieste aruncatăostentativ în faŃă,cu oftaturile derigoare! Sute deprimari dinîntreaga Ńară s-aureunit ca de obiceisub stindardulA s o c i a Ń i e icomunelor dinRomânia (ACOR),la Adunarea

generală anuală, într-o demonstraŃie de forŃă colectivă.Meritul revine preşedintelui asociaŃiei, Emil Drăghici, şivicepreşedintelui Mariana Gâju, care au apelat din noula experimentatul impresar Ionel Petre, care a reuşit săne propună o distribuŃie artistică de excepŃie, alăturândansambluri ale comunelor participante şi artiştiprofesionişti de primă mână. Din prima categorie facparte „BrâuleŃul Dunării” din com. Grădiştea, jud.

Călăraşi – 40 de anivechime, 80 de membri din 3generaŃii! - şi „VestitoriiAninoasei” din com.Aninoasa, jud. DâmboviŃa -15 ani vechime, cu o suită dedansuri, „Căluşul” şi solistavocală Ionela Plavie. Au fostde fapt, la hotel Rin, douăseri festive, în primaprogramul muzical fiindsusŃinut în totalitate deapreciata formaŃie Alesis, cuAlina şi Romeo Negoiasă înmare formă. În cea de-adoua, pe lângă Alesis auocupat ringul, ca la un marefestival, IonuŃ Dolănescu, IlieŞtefan (talentatul primar de


Sărbătoare

la LuncaviŃa, jud. Tulcea), Andreea Bălan şiPetrişor Ruge, plus dansatoarele lor,veteranul Nicolae Sabău (fost primar înMaramureş), Emilia Ghinescu, MirelaBoureanu, Marius Ciprian Pop, MirelaPetrean şi formaŃia sa bănăŃeană, condusăde „generalul” Florin Ionaş, Elena Pădure,Andrada. Toată lumea a cântat şi a dansat,semn că primarii destoinici ştiu să facăuitată criza în comunele pe care lepăstoresc!

Alesis

IonuŃ Dolănescu


Ştiri

Flash# Paula Seling declara în preajma sărbătorilor

pascale: “Mi-am dorit foarte mult ca, de Paşte, să văpot oferi unalbum de suflet,un album deCântece Sfinteşi de Pricesne.L-am înregistrat,o parte, de-alungul timpului,cu ajutorul luiCălin Ionce,şi am reuşit să îldefinitivez cuajutorul luiSergiu Tuhutiu,care a muncit cutot sufletulpentru a-ltermina şipentru a fidisponibil în

Săptămâna Sfântă.” Albumul este disponibil acumgratuit în format digital şi îl puteŃi descărca de pewww.paulaseling.ro. Foto credits: Radu Bucura

# Annamari Dancs, timp de două săptămâni, asusŃinut 5 spectacole în Toronto şi Calgary. “Repertoriulmeu conŃine un amalgam de genuri (de la operetă lapop) şi a reuşit să pună în mişcare toata sala. Am simŃitbucuria din suflete lor, iar pentru un artist acest lucruînseamnă totul ! Cei aproape 300 de spectatori dinprimul popas alturneului cana-dian (Brandfort)s-au bucurat şi deprezenŃa formaŃieiHungarya (alăturide care Annamarişi-a reamintit dedebuturile “folclo-ristice” ale cariereiei). La cel de aldoilea spectacol(Windsor), înpublic se aflau şilocuitori dinînvecinata metro-polă americanăDetroit.

# Sarmalele Reci, adică Zoltan Andraş, EmilViciu, Gabriel Drăgan, Mircea Laszlo Horvath şi DanGeorgescu aniversează, 16 ani de muzică bună.Sarmalele Reci au demonstrat că au rămas în listabucatelor tradiŃionale specialitatea cea mai îndrăgită a

românilor. Artiştii au susŃinut un concert extraordinar,în care se prezintă (în premieră) în ambele faŃete:acustic şi electric.

# Aşa cum a promis încă din momentul în carea acceptat funcŃia de consilier de finanŃe, Dan Bittmanşi-a donat toate salariile pe care le-a primit unor familiicare aveau mare nevoie de ajutor. Artistul MediaProMusic a donat toŃi banii câştigaŃi în primele trei luni decând lucrează la Ministerul de FinanŃe. Astfel, primul afost pentru operaŃia unui copil, în Germania, copil care

provine dintr-o familie defavorizată, al doilea unei fetecare a intrat cu nota maximă la Conservator, la pian, înItalia, iar mama ei suferea de un handicap şi nu o puteaîntreŃine, iar al treilea unor fraŃi care învaŃă bine, orfanide părinŃi, crescuŃi de o mătuşă şi ea bolnavă decancer.

# Dj Rynno & Sylvia, cei doi care au introdusritmul de club la radio odată cu lansarea piesei Feel, auun noul single. Piesa se numeşte STEREO şi deşipoartă amprenta inconfundabilă DJ RYNNO & SYLVIA,este altceva: ritmul este mai alert, iar vocea Sylvieisună mai provocatoare ca oricând.

# După ce anul trecut single-ul “Burning Love“a “incendiat” topurile muzicale fiind cea mai difuzatăpiesă românească, Connect-R revine cu o nouă piesăde club, o colaborare cu Chris Mayer - “Still”. S-afilmat videoclipul piesei cu aceeaşi echipă cu care s-arealizat şi videoclipul piesei Burning Love: CiprianFlorea & Lulu Hillerin. Videoclipul este unul de imagine.

# În cea frumoasă sală de LIVE din Buzău,T’ESSENCE, afişul BALKANIC ZEPPELIN a reunit oparte dintre artiştii care au făcut să se scrie atât de multşi de “multe” după apariŃia de la STUFSTOCK 2009:MIKE GODOROJA & BLUE SPIRIT, alături deMARIUS MIHALACHE, împreună cu ansamblul demuzică veche românească TREI PARALE. Iar la Tg.Jiu, la Casa de Cultură a Sindicatelor – poezie şi blues.Spectacolul BLUES POEMS a umplut sala până larefuz, în sală şi pe scenă erau -2 grade, dar MIKEGODOROJA şi DAN MIRCEA CIPARIU au incendiatsală până la urma !...

# După ce a impresionat piaŃa muzicală cuvideoclipul piesei “Take the lead”, Xonia a lansat noul


Femina

BaladeleDunării -

XIVCantatorii studenŃi se

întâlnesc în fiecare an la Casa decultură a studenŃilor GalaŃi, unde sedesfăşoară, timp de două zile,Festivalul naŃional studenŃesc demuzică folk, ajuns la cea de-a 14-aediŃie. Pot participa atât solişti cât şigrupuri, cu câte două cântece,dintre care unul obligatoriu creaŃieproprie. EvoluŃia live estecompletată prin prezentarea unuislide show (fotografii sau videoclip)care este proiectat pe un ecranalăturat scenei.

Ca de obicei organizareafost impecabilă, noul directorcoordonator, Cristian Mortu,continuând cu pricepere iniŃiativapredecesorului său – Dinu Gându.

Amintim: afişele atractive, emblemareuşită, tricouri cu sigla festivalului,cazarea concurenŃilor la nivel devedete, juriu competent, un ineditprogram auxiliar cu specific…local

(croazieră pe Dunăre), premiiconsistente în bani, recitaluride marcă: nu este de mirare căprestigiul festivalului semenŃine la cote ridicate, iarsala este plină în fiecare seară.

În palmaresul 2010 îigăsim pe Atanasiu AlexandruAdrian (GalaŃi) - premiul 3,Mihaela Pătran (Craiova) - 2,Alina Amon (Craiova) - 1, laSolişti, iar la Grupuri –Catharsis (Braşov) - 3,Legende (Bucureşti) - 2,Descântec (Iaşi) - 1. MarelePremiu, în valoare de 2000 delei, a revenit unui duet, ProieculTivodar din Bucureşti.

Recitaluri consistente şimult aplaudate au oferit grupullocal Strada Mare (trei“veterani” de incontestabilăvaloare), Marius BaŃu (solo,fără Poesis) şi Mircea Vintilă.

Un final strălucitor pentru un festivalde nota 10…

Florin-Silviu URSULESCU

ei single” My BeautifulOne”. Piesa a fostcompusă şi orchestratăde George Calin,jumătatea Deepcentral.

# LilianaŞtefan, producătoareaseriei CutiuŃa Muzicală,lansează un nouconcept, în premierăabsolută în România -Muzica Personalizatăpentru Copii - “Copilultău este vedetă!”.Personalizarea estefăcută atât la nivelgrafic, cât şi sonor:numele fiecărui copil seaflă pe copertă, iar întimpul melodiilorinterpreta se adreseazăpersonal fiecărui copilîn parte. Alina Chinie,alias “VeveriŃa roşcată“de la Happy Hour, afăcut un tur de forŃă şia interpretat fiecaremelodie în parte, pentru peste 550 de nume proprii.PoŃi descărca un CD personalizat cu orice nume doreşti

de pe site-ul www.mysong.ro # O nouă formaŃie: Mono Jacks

adică Doru Trăscău, Dorian Cazacu,Florentin Vasile, Hasan Nabulsi. Trupaa fost formată de Doru la sfârşitul anului2008. Au devenit în scurt timp o vocedistinctă pe scena muzicii alternative.Primelor lor înregistrări de studio suntprezente prin single-ul de debut altrupei, Maria

# Loredana a fost invitatăla CNN într-un material extins despreRevoluŃie, un raport amănunŃit din toatedomeniile despre evenimentele dindecembrie ’89. Artista MediaPro Musica fost aleasă ca exponent al muziciiuşoare româneşti şi vorbeşte despre ceînsemnă să fii artist înainte de cădereacomunismului, cum a fost să fieinterzisă de mass-media aceleiperioade, despre ce a însemnat pentruea un atât de mare succes cu milioanede discuri vândute încă dinadolescenŃă, cum a evoluat industriamuzicală după evenimentele dindecembrie ’89, dar şi despre cepresupune să fii artist în România în

ziua de astăzi. Mihai ANTON

Xonia

Marius BaŃu


Maeştri

Gheorghe ZamfirEugen BLAGA

…Zamfir este un magnific. L-am văzut şi eu înconcert, l-am auzit într-un lung interviu, i-am cititinterviurile, puŃine ce-i drept, în presă.

Omul Zamfir, poate chiar mai mult decât artistul,este fascinant. Este de-o complexitate rar întâlnită,poate fi, sau chiar este un gânditor, un filosof alvremurilor noastre.

Este, în schimb, trist,foarte trist, atât de trist încâtîŃi trezeşte compasiunea,culmea, tocmai el, care afost în perioada de glorie,lunga perioadă de glorie,“prinŃul Parisului”, cel maibine îmbrăcat bărbat alacestui oraş, cel mai adulatde femei, cel prezent cudiscurile lui în toată lumea.Primul meu contact custrăinătatea după RevoluŃiea fost marcat de prezenŃaCD-urilor sale în magazinespecializate, staŃii debenzină, metrouri, peste tot.

Din păcate, viaŃa, înultimii ani, a fost rea cu el.Este sărac, sărăcit de totfelul de escroci, neavând priceperea să se ferească deei. A rămas, în schimb, acelaşi artist cu vocaŃie degeniu, poate mai matur, nu din cauza vârstei, cât dincauza trăirilor excepŃionale pe care le transmite cu obunătate şi fericire, rar întâlnite, tuturor celor caredoresc să-l asculte.

Nu demult, la căpătâiul lui Dobrin, a cântatcâteva bocete, unul scris chiar de el. A fost fascinant,cânta şi plângea în ploaie, apa se amesteca pe faŃa luicu lacrimile, plângeau şi el şi Dumnezeu. Clipele aufost unice, îşi scotea rând pe rând de sub pardesiu câteun nai şi cânta, şi cânta. Gestul de a ascunde sub hainănaiul lui drag şi de a-l scoate pentru a cânta cu el păreagestul unui om simplu, dar care îşi protejează bogăŃiasau sărăcia în locul cel mai sigur, lângă sufletul lui, casă nu-i fure cineva comoara, de altfel, nişte tuburi dinlemn care nu pot folosi decât unui ARTIST.

A cântat în toate marile catedrale, domuri,biserici ale lumii, pentru că este un mare, sincer şinepreŃuit creştin.

A fost primul mare artist care a adus muzicalaică în spaŃiul religios, şi nu orice muzică, a adus acelefantastice şi uluitoare armonii, fie ele ale geniului clasic,romantic, fie generate de folclorul pe care nimeni altulnu a ştiut să-l prelucreze şi interpreteze, fie propriile lui

compoziŃii – adevărate OPUS-uri – aşa cum miraculosde frumos şi musical sună în limba latină “opus, poeris”.Lumea a fost fascinată, a alergat după el să-l asculte,să se convingă că este aievea, că muzica lui nu e vis.

Catedralele catolice, protestante, greco-catoliceale vestului european îşi deschideau largmaiestuoasele şi masivele porŃi şi se umpleau ori decâte ori Zamfir îşi anunŃa prezenŃa. Notre-Dame deParis i-a aparŃinut de nenumărate ori.

Liniştea de dinaintea concertelor era cea dedinaintea liturghiei, meditativă şi somptuoasă, caldă şi

afectuoasă, întreruptă doarde murmurul celor care seaflau la al nu ştiu câteleaspectacol şi care leşopteau vecinilor ce-iaşteaptă cu aceanerăbdare a celui care aascultat, a fost fascinat şidevine, oarecum, părtaş,alături de artist, la actulcreaŃiei. Pentru că Zamfireste unic de fiecare dată,de fiecare dată aceleaşinote, aceleaşi portativesună altfel. El nu-şi poatereproduce, multiplicatrăirile. De fiecare datăsufletul lui vibrează într-unalt fel. Legătura care secreează între el şidivinitate, cu fiecareprezenŃă în faŃa oamenilor,

îi dă acea unicitate pe care nimeni nu o mai realizeazăîn afară de el. Când cânta pentru oameni, Zamfir cântapentru Dumnezeu. Sobrietatea lui, maiestuozitateaprezenŃei sale, frumuseŃea Ńinutei, mângâierea naiului,pe care-l atinge de fiecare dată doar cu vârful degetelor(niciodată nu-l apucă altfel), fascinaŃia poziŃiei corpului– dreaptă, unduitoare, vibrând odată cu ritmurile muziciisale -, dansul, pe care îl exprimă uneori mişcareacorpului, ochii ce nu se deschid decât în final, şi atuncidoar pentru a căuta în ochii privitorilor şi ascultătorilorconfirmarea receptării mesajelor trimise, sau poate în acăuta bucuria de a-l fi ascultat, toate acestea compunarta şi frumuseŃea rostirii sale muzicale.

Am remarcat, nu o dată, şi regretul că timpulalocat cântului, tânguirii lui s-a sfârşit, iar prezenŃa lui înfaŃa noastră se sfârşeşte mai repede decât şi-ar fi dorit-o. Şi atunci, o lacrimă îşi face drum pe obrajii săi.

Plânge pentru că suferinŃa creatorului setransformă în fericire, plânge pentru că ne-a dat totul,pentru că s-a golit de fericire dându-ne-o nouă.

Finalul fiecărui cânt al său este la fel defascinant ca şi începutul. Deşi plângi regretând că s-aterminat, te şi bucuri că “suferinŃa” lui a luat sfârşit.Minunile pe care le-ai primit sunt deja prea multe şi nule poŃi primi la nesfârşit, trebuie să te opreşti, trebuie să

Eveniment


savurezi bucuriile, trăirile, sunetelepe care Ńi le-a oferit Zamfir pentru aputea căpăta apoi şi altele. Dupăfiecare bucurie pe care Ńi-o dăZamfir, simŃi uluitoarea nevoie săcomunici cu cei dragi, să meditezi,să înŃelegi în liniştea sufletului tăuce Ńi-a dat Artistul. Şi abia atunci seîmplineşte actul artistic, abia acumînŃelegi totul, şi apoi se aşeazăliniştea, sufletul se odihneşteîmpăcat. Este ceea ce doar geniulîŃi poate oferi.

Acum, când anii s-auînmulŃit, când marile case de discuriale lumii l-au uitat pe cel care le-aadus fabuloase averi şi prestigiu,când sărăcia îşi arată faŃa hidoasă,când părul s-a împuŃinat şi aîncărunŃit, dar Ńinuta a rămas la felde dreaptă şi frumoasă, s-ar fi pututcrede că Zamfir va muri.

Nu a murit. Zamfir estenemuritor pentru că este geniu, iargeniile nu pot să dispară, nici chiaratunci când Dumnezeu le vrealângă El.

Zamfir uluieşte încontinuare. În primul rând, prinmuzică, dar cel mai mult prin linişteacare s-a aşternut în toată fiinŃa lui.Este împăcat cu soarta şi cuoamenii, ştie că este geniu, ştie că a

cutremurat lumea, ştie că esteprezent peste tot, chiar şi acolounde nu a fost niciodată. Inventeazăansambluri naŃionale din dorinŃa dea readuce folclorul adevărat acolounde îi este locul, de a-l transforma

în armă împotriva poluării, amanelismului trivial şi jegos, dar,vai, dorinŃele lui nu se împlinesc.

Într-o lume în care toŃialeargă după bani, după “cântări” lanunŃi, botezuri, la “evenimente”politice, la cumetriile potentaŃilorzilei, la magnaŃii de carton ai anilorde început de mileniu, este aproapeimposibil să poŃi menŃine unansamblu uriaş, să-l poŃi finanŃa şi

promova. Dar Zamfir crede încontinuare, nu dezarmează, seîncăpăŃânează să spere, să sebată.

Din nefericire, mulŃi dintreputernicii zilei nu-i cunosc Gloria,

nu-i cunosc geniul,preferând refrenul“supărat sunt Doamneiară, supărat” sau textelereferitoare la bani,dragoste, femei, maşini.PuŃini sunt cei care-l maiştiu şi-l respectă pe Zamfir.

Ce altceva poate“exporta” România maibun decât cultura, decâtmuzica, decât numele devaloare? Produselemateriale, atât cât maiproducem, nu înseamnănimic pentru prestigiul,nobleŃea, verticalitatea

unei Ńări. Zamfir este geniu şi poateaduce Ńării ceea ce nimeni altcinevanu poate: nobleŃe, culturalitate,valoare, respectabilitate. Şi toateacestea printr-un singur om, prinGheorghe Zamfir.

Asta poate face Zamfirpentru Ńară, pentru culturaeuropeană şi nu numai, dar maiales pentru muzică.

Experimentul Moshi Moshi

Maria Cârstea şi George Horapropun un proiect electro-pop de radio cuinfluenŃe japoneze, alternative-rock, iarprimul single pe care îl promovează seintitulează “Call From Japan”.

În 2007 producătorul GeorgeHora, pe atunci cunoscut doar pentrupiesele “Never”, “Soare” (Sistem) şi “Doarcu tine” (Activ), a remarcat un timbruspecial în timpul unui concert studenŃescla Costineşti. Era exact ce căuta pentru opiesă inedită în japoneză şi engleză.CoincidenŃa a fost ca Maria, solistaproiectului, studia japoneza la facultate înBucureşti. Abia spre sfârşitul lui 2008piesa ,,Call From Japan“ a fostînregistrată în Timişoara.

“ N u m e l eproiectului a venitdupă ce am aflatcă în Japoniaoamenii răspundla telefon cu“Moshi Moshi”.Este un proiectde studio născutdin dorinŃa de acombina feelingulde rock, voce,chitară, atitu-dinea oarecumagresivă darsinceră cusoundul electro-club”, povesteşteGeorge.

Daniel LUNGU

32

Pe scene


Români pestehotare

Menestrelii hunedoreni laStrasbourg

După un drum de 1 600 dekilometri, menestrelii hunedoreni auajuns în… inima Uniunii Europei.Evenimentul a fost pregătit în celemai mici amănunte, de la pliantele şiprogramele de sală până laamplasarea în spaŃiul de concert,Parlamentul European neavând unspaŃiu special amenajat pentruasemenea momente, care au loc deobicei la sediul din Bruxelles.

După cum relatează MirceaGoian, corespondent al cotidianuluiServus Hunedoara, echipacoordonată de domnuleuroparlamentar Iuliu Winkler areuşit să invite la concert un numărimpresionant de politicieni, demn deremarcat fiind numărul mare alromânilor.

Cei peste 250 de participanŃiau urmărit cu real interes prestaŃiagrupurilor Huniadi Cantores şiCimpoierii din Transilvania şi alansamblului “Românaşul” de laLiceul de Muzică şi Arte Plastice“Sigismund ToduŃă“ din Deva. Întimpul concertului pe un ecran mares-au derulat imagini cu CastelulCorvinilor şi cu Magna Curia.Programul a acoperit o zonă vastădin cultura românească, muzicamedievală şi renascentistăîmpletindu-se fericit cu folclorulromânesc.

Akcent - câştigători la “BalkanMusic Awards”

Piesa băieŃilor de laAKCENT - “That’s My Name” a fost

desemnată prin voturile publiculuicâştigătoare la categoria “Cea maibună piesă românească din Balkani”la “Balkan Music Awards”,ceremonie desfăşurată la Sofia. Dariată că AKCENT se întorc acasă nudoar cu unul ci cu două trofee, aldoilea fiind cel de “Best group/band”, titlu pentru care au concuratcu alte 4 formaŃii balcanice, printrecare şi Morandi. ReacŃia publicului laprestaŃia live a fost pe măsură.

Aşadar, cel mai bun grup,cea mai bună piesă, iar Adi, Mihai şiSorin au impus numele AKCENT lanivel nu doar european ci şi mondial,băieŃii susŃinând un concert tocmaiîn Canada. BăieŃii pleacă din nou ladrum şi vor urca pe scenă pentru asusŃine un show în Atena şi apoi înAmman. Deşi de abia au timp să îşitragă sufletul între un concert şialtul, momentele petrecute în piaŃacentrală din Sofia, umplută până larefuz de fani careau scandat alăturide băieŃi refrenulpiesei “That’s MyName”, vor rămânecu adevăratdeosebite.

PhenomenOn laLondra

F o r m a Ń i aPhenomenOn s-aîntors de la FinalaMondială THEGLOBAL BATTLEOF THE BANDS2009 care a avut loc la Scala înLondra. Ei au reprezentat Româniacu succes, la fel ca şi predecesoriilor, Grimus în 2007 şi The Marker în2008.

Finala era cât pe ce să fieamânată din cauza vulcanului

islandez. Cazarea la luxosul hotelSt. Gilles din centrul Londrei, undeau locuit toate delegaŃiile, un sunetimpecabil, un profesionalismdesăvârşit în organizarea show-lui şia finalei mondiale GBOB dar şialăturarea celor mai bune formaŃiiactuale din peste 20 de Ńări de peîntreg mapamondul au conturatintrarea formaŃiei româneştiPhenomenOn din rândul uneiformaŃii de copii în galeria trupelorprofesioniste. Trecând pesteemoŃiile inerente asocierii cu unasemenea eveniment,PhenomenOn s-a prezentat laînălŃime şi a primit aprecieri pozitivedin tot spectrul music-bizz-uluiinternaŃional. Ar mai fi de menŃionatcă băieŃii au cântat piesa “BagaRiffu’” jumătate în limba română şijumătate în engleză.

Cei 4 “Phenomeni” aurevenit la Bucureşti cu Trofeul

GBOB “THE BEST BAND FROMROMANIA 2009” şi cu un tricouspecial acordat chiarde preşedintele GBOB, Tore Lande(A-ha, Roxette, Europe) care l-aremarcat în mod special pe tânărulvirtuoz chitarist Andrei Bălaşa,

John Puzzle… în culoriDacă până în prezent publicul a putut doar să “audă culorile” lui John

Puzzle (DJ autohton şi producător de muzică electronică cu “All About you”şi apoi cu “I Miss You” în colaborare cu LLP), acum fanii au posibilitatea săle şi vadă, deoarece artistul lansează videoclipul piesei “Hear The Colours”,cel de-al treilea single al său. Regia clipului poartă semnătura lui MariusLeftarache, iar montajul, editarea şi post-producŃia au avut loc sub atentasupraveghere a regizorului şi a lui Mihai Codleanu.

Pe lângă întreg conceptul videoclipului şi multe idei de scenariu, JohnPuzzle a folosit pentru aceste filmări o “Vinylitara”, sau o chitară modificatăpe care artistul a lipit un vinyl, transformând-o astfel într-o “vinylitara”.

Gabi MATEI

Akcent

33

Vedete


despre care nu a putut crede ca are doar 15 ani...Actualul Director InternaŃional al

GBOB Worldwide, belgianul de origine română CristinTomeci: “Fără o promovare reală şi efectivă a muziciipop şi rock româneşti contemporane de către mass-media naŃională, toŃi aceşti artişti minunaŃi pe care

GBOB îi descoperă şi promovează se vor pierde înpeisajul prăfuit autohton”.

Inna i-a cucerit şi pe franceziRecent desemnată “Artistul Anului” la Premiile

Muzicale Eska din Polonia, frumoasă, sexy, talentată,foarte HOT şi cât se poate de AMAZING: INNA. Iată căuna dintre cele mai elitiste pieŃe muzicale europene,Marea Britanie, a fost recent cucerită irevocabil de

carisma solistei. Drept dovadă stă faptul că după numaio săptămână de la lansare, HOT a ajuns direct peprima poziŃie în UK TOP 40 DANCE SINGLES,devansând nume internaŃionale de succes.

Se pare că indiferent de tradiŃii, naŃionalitatesau preferinŃe, absolut nimeni nu poate să îi rezisteINNEI, ultima “victimă“ pe lista de Ńări cucerite de solistăfiind FranŃa. Piesa HOT este în topul Nielsen MusicChart franŃuzesc, unde s-a instalat pe poziŃia fruntaşă.Topul Nielsen din FranŃa contorizează difuzările peposturile de radio şi de televiziune, unde la ora actualăHOT este cea mai ascultată piesă. Nici la niveleuropean nu se lasă mai prejos, piesa tronând pe

poziŃia a 7-a a Topului European Nielsen. Aşadar,fenomenul Inna este în plină expansiune europeană.

Gabi MATEI

La mulŃi ani,Angela!

Când mi-a fost prea dorde „Un albastru infinit”m-am retras cu„Nostalgie” în „Casamea” şi m-am gândit„Ce-ar fi să fiu”,„Flacăra nestinseiiubiri” – imaginându-mi că „Iubesc lanebunie” şi că„Fericirea trăieşte înnoi”, că pot să „Credîn minuni”, chiar dacăe doar un „Vis defemeie” care ştie ce-i„Singurătatea” şi care-şi spune mereu „Nu voi plângeniciodată” – cu toate că ştie ce-nseamnă „Să mori de dragosterănită”.

Când simt că „Trăies”c şică „Am viaŃa mea”, ca oricefemeie care „Cheamă iubirea”,mă gândesc la „Un roman deiubire”. Atunci „Voi râde iar”, „Voicânta”, voi dansa – „Tangoul” –

care mi-a adus atâta „Iubire”,dar… „Lasă-mă să visez” doarştii că am „Lumea mea” şi că„Iubesc această zi” amelancoliei.

„Dacă n-ai fi existat”, „Tuiubirea mea” n-aş fi cunoscut„Cuvântul tău”, n-aş fi avutputerea să-i spun iubitului: „Dece m-ai minŃit” când îŃi spuneam„Iubeşte-mă” – chiar dacă „Nu

meritai” un „Suflet pierdut”.„Mi-ai spus adio” când te

rugam „Nu-mi lua iubirea”,dar… „ViaŃa merge înainte”şi cu timpul care trece,vreau tot mai mult… „Vreauziua ce-o să vină”, iar dacăaş începe o nouă viaŃă „Te-aş alege din nou” –IUBIRE.

DedicaŃie pentru cea carea făcut să nască în noiastfel de sentimente şi trăiri– vibraŃii ce ne însoŃesc

întreaga viaŃă, pe numele ei:Angela Similea.

Cătălina Margareta MICLOŞ

PhenomenOn

CD-uri


Corul „Madrigal”:Centenar Paul

Constantinescu

Cu o oarecare întârzieresemnalăm un CD de excepŃieeditat de casa Electrecordpentru a marca centenarul PaulConstantinescu, CD pe caresunt gravate 8 lucrări alecompozitorului, în interpretareamagistrală a Corului naŃional decameră „Madrigal”, dirijor MarinConstantin. Este vorba de„MioriŃa”, „Doină oltenească”,„Freamăt de codru”, „La mijlocde codru des”, „Peste vîrfuri”,

„Stelele-n cer”, precum şi„Condacul naşterii” şi „Podobia”,din „Oratoriu bizantin deCrăciun”. Personalitateacompozitorului şi lucrările suntprezentate în booklet demuzicologul Vasile Tomescu.

Corina Chiriac: „Orochie de mireasă”

Cum artista este destul deparcimonioasă cu apariŃiilediscografice, albumul de faŃă,editat de Cat Music-MediaServices, a fost aşteptat cu mareinteres. Şi nu dezamăgeştenicidecum! Sunt aici 16 pieseremarcabile-muzica şiorchestraŃia Nicolae Caragia,versurile-Corina Chiriac. Nici nu

ştii la care să te opreşti mai întâi,avem şi mult umor, şi ironie, şiritmuri orientale. Poate opreferinŃă specială pentru„Rossignol de Moscou” (duet cucompozitorul) sau pentru solo-ulde chitară bas al lui Caragia din„Virtuoso”, ca şi pentru „E viaŃamea”, „Soare mov”, „O rochie demireasă”. Backing vocal: NicolaeCaragia şi fiul său Ivan, Liviu şiLiana Elekeş, mama sa-decitotul în familie! Un disc de nota10, care ne face să aşteptăm cusufletul la gură volumul 4 „Bestof” de la Electrecord!

Adrian Enache:„Best of”

Ovidiu Komornyik, princasa sa de discuri, Ovo Music,este producătorul care acordăatenŃie maximă vedetelor muziciiuşoare. Aşa s-a născut şiaceastă impresionantă colecŃiede 19 titluri, între care, ca bonus,imnul echipei de fotbal OŃelulGalaŃi, din oraşul natal alprotagonistului, el însuşi fotbalistremarcabil. Nu lipsesc creaŃiilecare au marcat cariera de 20 deani a solistului, semnate de IonelTudor, Viorel Gavrilă, AndreiKerestely, Călin Geambaşu,Adrian Ordean, DanTeodorescu, Daniel Iordăchioae,Cristian Nistor, plus nu mai puŃinde 6 cântece semnate Papa Jr.,tânăr compozitor cu care

interpretul colaborează perfect.Între textierii mai speciali, ca săzicem aşa, se numără celebrulavocat Catalin Dancu (la piesalui A.Kerestely ”Într-o zi”) şiEnache însuşi, la ”Imnul OŃelulGalaŃi” (s-o cânta oare pe

stadion? Va mai trece timp pânăcând suporterii vor face şialtceva decât să huiduie şi săînjure...). Nu lipsesc melodii demare succes cum ar fi „Doar osingură noapte” (premiul I laMamaia), „Aşa că ne distrăm”,„Eşti o simplă amintire”, „Nebundupă femei”, „ViaŃa de artist”,„Zile şi nopŃi”, „Vodca de laMoscova”. Albumul include şidouă piese din folclor, un remix,precum şi un duet cu AdrianaVlad la piesa „Sunt ani între noi”.

Ramona Bădescu:„Jumi Juma”

După o lungă pauză (şiaşteptare, pentru noi), frumoasacraioveancă revine la primaiubire, muzica. După cum seştie, ea este dublu laureată afestivalului de la Mamaia şicâştigătoare a trofeului „Steauafără nume” al TVR, dar în Italia,unde este stabilită de 20 de ani,a pus accentul pe cariera deactriŃă şi vedetă TV, cântânddoar ocazional. În acest primalbum al său, editat de CatMusic, ea ne dovedeşte că arămas aceeaşi cântăreaŃă


CD-uriredutabilă, propunându-şi în plussă apropie, să armonizeze douăculturi de care se simte legată înmod egal. Astfel, albumul alătură5 celebre cântece populareromâneşti (Ramona a fostdintotdeauna o mareadmiratoare a Mariei Tănase) –pe care le-a cântat nu o dată laposturile TV din Italia celebracompoziŃie a lui Richard Stein„Sanie cu zurgălăi”, precum şi 6dintre cele mai cunoscute (maipuŃin la noi, dar vor fi acum!)cântece napolitane, în frunte cu„Reginella”, „Resta cu mme”, „Osurdato nnammurato”. O ideeoriginală, dusă la bun sfârşitdatorită acompaniamentuluiremarcabil asigurat de trupaMillenium din Chişinău şi

aranjamentelor muzicalesemnate de Alexandru Gorgos.Invitat special, la două piese,Gigi Finizio. Un booklet de clasă,cu toate textele, dar mai ales cusuperbele fotografii semnateAlessandro Dobici, sunet decalitate şi o Ramona maiseducătoare ca oricând – iată dece vă recomandăm căldurosacest album!

Oana Sîrbu: „Best of”

Recent, la un festivalpentru copii şi adolescenŃi de laTechirghiol, „Glasul speranŃelor”,

am constatat cât de îndrăgite şi,implicit, de cântate suntcompoziŃiile lui Virgil Popescu.Multe dintre acestea sunt întrecele 20 incluse pe CD-ul de faŃă,editat de Ovo Music, îninterpretarea artistei salepreferate, Oana Sîrbu – cea careştie să dea viaŃă ca nimeni altamuzicii atât de speciale acompozitorului. Astfel, regăsimcu încântare titluri de maresucces cum ar fi „Cântă şidansează”, „Lumea basmelor”(ambele pe versurile solistei),„Dacă te-am minŃit cândva”, „Teiubeam”, „Preafrumoasa lunămai”, „Fără noroc”, „Cabaret”,ş.a. După 25 de ani de carierăexemplară, în care şi-a ilustrattalentul şi în film sau teatru,Oana Sârbu este mai frumoasăca oricând, aşa cum oînfăŃişează booklet-ul, în care eaînsăşi îşi retrasează viaŃa şisuccesele. Cu o supervizare maiatentă, însă, o serie de greşeli,inclusiv gramaticale, puteau fievitate, dar cum probabil va fi unal doilea tiraj, ele pot fi corijate.Virgil Popescu-Oana Sîrbu - cucertitudine cel mai longevivcuplu de succes din muzicanoastră uşoară!

Marinela Pârvu: „Cutaraful după mine”

Casa de producŃie BigMan ne propune un album

absolut încântător, care repuneîn drepturile sale legitime muzicalăutărească autentică, atât deagresată în ultima vreme dekitsch-uri jenante. Avândcolaboratori de marcă – tarafulcondus de Nicu łane (dirijorulsemnează şi orchestraŃiile) şimaestrul de sunet AndreiKerestely (discul a fostînregistrat la Midi Sound Studio)– frumoasa interpretă MarinelaPârvu, cu glasul ei senzaŃional,redă frumuseŃea originară unorrefrene celebre. Astfel,reascultăm cu încântare cântecefaimoase, cum ar fi „La Bolintinuldin Vale”, „O bătrână într-ogară”, „Căpitane de judeŃ”,„Inimioară, inimioară”, „Dac-ar fisă mor ca mâine”. Este meritulincontestabil al acelora care ausprijinit acest proiect, înŃelegândnecesitatea promovării acestei

voci de excepŃie-este vorba deStelian Gheorghe, CosminOlăroiu şi Gino Iorgulescu(fotbalul alături de muzică, desalutat!). Un booklet frumos, pusîn valoare de fotografiilecolaboratorului nostru GabiBoholŃ (din păcate din noulipsesc diacriticile...), un CD careo situează pe Marinela Pârvu îngaleria artistelor de mare valoareşi un parteneriat media care neonorează.

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Ruxandra ARZOIU, George BALINT, Elena CHIRCEV,

Maia CIOBANU, Marcel FRANDEŞ, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Doina MOGA, Valentin PETCULESCU,

Costin POPA, Lelia ŞERBĂNESCU-RĂDULESCU,Alexandru ŞIPA, Nicolae TEODOREANU,

Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediŃia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacŃiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Din toamnă, poveşti...cu cântec! (I)

Doru IONESCU

Aşa cum anunŃam în nr. 5 al revistei, am începuto serie de filmări pentru TVR InternaŃional (emisiunea„Lumea şi noi”) pentru portretele unor muzicieniromâni stabiliŃi înstrăinătate. După Germaniaşi Austria (la Bad Ischlactivează cu acŃiune întoată Austria cel maiimportant organizator românde jazz, Emilian Tantana!),urmează ElveŃia şi FranŃa,apoi Olanda şi Suedia. Unmaking of al emisiunilorcare vor fi difuzate întoamnă începe chiar aici,fără a divulga toatesurprizele video...

Deşi nu l-am filmat,trebuie să ştiŃi despre Dan Andrei Aldea, „Sfinx”-ulrockului românesc, că o duce bine şi e sănătos. Alăturide soŃia Dana, l-am simŃit eliberat de angoase vechi, aslăbit binişor şi trăieşte o nouă provocare muzicală.Dacă studioul său din München merge... la comandă, înparalel Dan a revenit cu forŃe proaspete în activitateascenică, de peste un an. A renunŃat pe moment lacluburi şi country pentru a se alătura unei trupe de

nemŃi care cântă (preluări) în deschiderea recitalurilordiverselor nume cu firmă care tranzitează Germania:„Sweet”, „Slade”, „T-Rex”, „The Equals”, „BrotherhoodOf Men”, „Middle Of The Road”. Mi se pare corect, laurma urmei e generaŃia sa în joc. Deja, din mai este maimult pe drumuri, până în octombrie. Cu entuziasm, bis-uri şi autografe, ce mai, ca-n zilele bune. Altfel păr albam şi eu, iar în rest daŃi o căutare pe site-ul agonia.rosă vă minunaŃi de ultimele sale producŃii!

Vă mai amintiŃi de Nicky DorobanŃu, celebrulchitarist „Roşu şi Negru” din perioada cu Nancy

Brandes şi „łăndărică”, dar şi LiviuTudan? Rămas în străinătate ca şiAldea, de prin 1981, a traversatcontinentele cântând... şi schimbândpână la urmă chitara cu pianul (careoferă mai multă independenŃă, ce-idrept). De vreo şase ani cântă într-unadintre cele mai vechi cafenele dinGermania (un local somptuos, unde l-am şi filmat), în vechiul oraş Koblenz,pe Rin. Are un băiat mare din ultimacăsătorie, foarte interesat de... rap,asta-i generaŃia!

De Erlend Krauser, celebrulultim chitarist de la „Phoenix”, care a evadat în grup încutiile de difuzoare în 1977, v-am mai povestit. Are şi elo odraslă captivată de rap, dar... În noiembrie 2008 s-aîntors la Timişoara pentru un concert extraordinar încadrul festivalului de jazz organizat pe Bega de acelaşiinimos Marius Giura. Nu oricum, ci în compania frateluisău, Dixie, la bas şi a claviaturistului Doru Apreotesei.Întors la Hamburg, şi-a reluat colaborarea deja celebră

– chitarist invitat al Orchestrei „James Last” – cu opiesă inedită (daŃi de ea pe YouTube, live la Moscova!).Dar mai important, în ceea ce ne priveşte, e că are gataun DVD „Journey to Here and Now” cu filmul întreg alvizitei la Timişoara, absolut emoŃionant (produs cu unprieten de la studio) dar şi un nou album discografic (alşaptelea), pe care le vede musai editate în România -un pachet pe care îşi doreşte foarte mult să-lpromoveze aici printr-un turneu!

Că veni vorba de „Phoenix”, n-am putut ajungeîn nord-vestul Germaniei şi la Osnabruck, pentru a-lfilma acasă pe Ioji Kappl, legendarul basist dinperioada etno, dar am vorbit la telefon, mai cu seamăcă are aproape gata libretul unui musical intitulat„Meşterul Manole”, în colaborare cu Victor Cârcu(textier notoriu al timişorenilor), pe care am putut să-lfilmez acasă la Karlsruhe. „Meşterul” va fi fireşteMircea Baniciu, însă distribuŃia mai are de descoperitdestule personaje. Mai mult, echipa caută unproducător care să pună în scenă, în primul rând laBucureşti, noua (veche) operă – în sensul că libretuliniŃial a dispărut la Comitetul Culturii Timiş în primii ani’70, reapărând miraculos după peste 20 de ani. Vaurma...

serie nouã iulie 72010 a - ucmr · puŃin pauzele lungi, mai ales după nişte acorduri...

Documents