serie nouã • anul ii • nr. 13 • 16-31 martie 2003 • 10.000 ... · astãzi cã celebrul...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 13 • 16-31 martie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

MONARHIAROMÂNÃ,ISTORIE ªICULTURÃ

2 TRIBUNA • nr. 13 • 16-31 martie 2003

C um a reacþionat intelectualul român laschimbãrile realitãþii de dupã 1989, din-colo de cliºeele sale portretistice sau de

prejudecãþile legate de acest tip de opþiune exis-tenþialã sau profesionalã (atunci când ele nu coincid)?

Care intelectual, care generaþie de intelectu-ali?

Ce ne intereseazã de fapt?Refacerea filiaþiei spirituale prin restituþie ºi

cu câþiva dintre bãtrânii lorzi ai culturii deînceput de secol XX?

Destinul culturii ºi cât de sensibilã a devenitaceastã alegere vocaþionalã pentru rarii tineri carese încumetã totuºi sã o facã?

Interesul mi-a fost solicitat cu precãdere deintelectual «d-’age mur», cel format în perioadacomunistã ºi activ în ’89, cel cu care m-am întâl-nit, de care m-am lovit uneori în toate proiectelemele de dupã ’89. Uimirea ºi surpriza au fosturiaºe, solicitându-mã afectiv ºi profesional. Aurezultat din acest efort mai multe portrete ºi unumor amar-acriºor.

Frãmântaþii...

Cã spiritual a fost primul cenzurat ºi în sufe-rinþã este deja un loc comun, ca ºi faptul cã înschimbul acestei supuneri, o mai mult sau maipuþin subtilã promisiune de protecþie a fostacceptatã. Pânã când pactul a cãzut. Atunci amasistat la un spectru larg de reacþii: oscilaþiadureroasã între supunere ºi revoltã, confruntareacu propriile iluzii cu care aproape se confundau,confruntarea cu o veche ºi atât de ruºinoasã fricã,apariþia unei culpabilitãþi acute sau cronice,mereu oarecum absurdã, vinã pentru valori lacare aderaserã sau descopereau cã aderaserã (sã neamintim cã a fost nevoie – ºi nu din cauzaprostiei – de 11 ani pentru a accepta alegerea sex-ualã liberã ºi a face diferenþa dintre aceasta ºi abuzºi perversiune, cã a fost nevoie de aproape la felde mult timp pentru o minimã elaborare a xeno-fobiei ºi rasismului)... Unele dintre aceste reacþiis-au consumat în acut ºi au fost apoi elaborate.Altele s-au constituit în atitudini rigide ºi au fa-bricat predicatori.

Victimele...

Imposibil de ignorat prin spectaculosul ºinocivitatea ei paralizantã, tentaþia victimizãrii. Edrept, puternic susþinutã de nevoia de reprezen-tãri ca ºi de sãrãcia reprezentãrilor pe care cei dinlumea liberã le aveau despre ceea ce se petrecuseîn aceste închise spaþii vampirice sau draculiene...dar ºi înhãþatã ca soluþie de curãþat oglinzi inco-mode.

Pãguboºii...

Cei care mã preocupã sunt însã cei care-ºideclinã confuzia ºi tristeþea în modurile cele maipãguboase: moralistul deprimat sadic, masochist

sau pervers, nárcisul rãnit în confruntarea culumea cea mare, zãbãucul ezoteric gurã cascã laparanormal ºi alte fioruri para; idealistul neputin-cios zgâriat de orice exigenþã de realitate sau deacþiune; înfrântul orgolios; cercetãtorul scos înarenã, imitatorul de mode culturale, alienatulnostalgic, introvertitul evitant ºi ezitant.

Oportuniºtii...

Cei mai jalnici îmi par cei mãcinaþi de ideeaunui troc de care însã nu se simt capabili: spiritu-al contra material. Aici locurile erau ocupatedinainte de ’89, fie prin vocaþie fie prin opor-tunism, ce mai conteazã nu e mare diferenþã –poate doar cã vocaþia ne solicitã simpatia – dacãdupã o scurtã nãucealã parte din filierele ºi struc-turile de putere din culturã sau refãcut.

Învingãtorii...

Existã din fericire ºi cei pentru care cenzura arãmas exterioarã, nu s-a introiectat ca o a douanaturã, cei care au ºtiut, au reuºit sã-ºi prezerveintimitatea demersului spiritual, cei pentru carevremurile sub care au trãit nu au fost utilizatedoar ca un cache misère a propriei mediocritãþi, ceicare au gãsit calea sã construiascã, calea sã-ºiîmplineascã vocaþia sau sã o descopere ºi sã ourmeze într-o lume unde acest lucru era, cu efor-turi mari ce-i drept, posibil. Aceºtia se constituieca repere stabile ºi solide. Nu am în aceastã pri-vinþã nici o îndoialã.

Dar cu toþii, absolut cu toþii suntem asurziþide manele...

n

n Vera ªandor

opiniiTRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃAUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCUION CRISTOFORCÃLIN FELEZEUMONICA GHEÞION MURESAN

MIRCEA MUTHUIOAN-AUREL POP

ION POPPAVEL PUSCASIOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

bour

Câteva portrete doar

TRIBUNA • nr. 13 • 16-31 martie 2003 3

editorial

R omânia a avut ºansa fericitã ca dinastiainstauratã în þarã la 1866, o datã cu Carol Ide Hohenzollern, sã fie ºi o mare iubitoare

de culturã. Carol I a participat adeseori la ºedinþe-le Academiei Române, ale cãrei lucrãri îl intere-sau în cel mai înalt grad, mai ales cele legate deelaborarea Dicþionarului limbii române. Puþini ºtiuastãzi cã celebrul dicþionar al lui B.P. Hasdeu,Etymologicum magnum Romaniae , poartã pe copertãspecificaþia „lucrat dupã dorinþa ºi cu cheltuiala M.S.Regelui Carol I“, ºi cã opera de redactare a Dicþio-narului limbii române asumatã de Sextil Puºcariu ºidesfãºuratã în cadrul Muzeului Limbii Românedin Cluj s-a fãcut prin importante subvenþii ve-nite direct de la Casa Regalã, printr-o prelungirea interesului arãtat faþã de aceasta de Carol I.Amintim apoi cã soþia sa, regina Elisabeta deWied, a fost o scriitoare recunoscutã pe planmondial mai ales prin romanele scrise în limbagermanã, dar ºi prin Poveºtile Peleºului, atât defamiliare în cele mai diferite medii româneºti.Sub numele de Carmen Sylva, ea a intrat în patri-moniul creator al literaturii române, primind ade-seori la Palat numeroºi artiºti ºi scriitori, între in-vitaþii sãi numãrându-se Eminescu (care i-a ºitradus în româneºte libretul operetei Vârful cuDor), Delavrancea (a cãrui fiicã, Cella, i-a fostdomniºoarã de onoare) sau Goga (cel care a scrisfrumoasele versuri aºezate pe frontispiciul centralal castelului Peleº) ºi a fost o adevãratã ocrotitoarepentru talentul impetuos al micului Enescu, pecare l-a sprijinit materialiceºte, dupã cum a ocro-tit scrisul Marucãi Cantacuzino, viitoarea soþie alui George Enescu. Activitatea sa inimoasã ºi-avãdit din plin capacitãþile în timpul Rãzboiuluipentru Independenþã, când s-a pus în fruntea ser-viciului de caritate, patronând apoi importanteinstituþii de rang naþional, precum Azilul „ElenaDoamna“, Institutul de binefacere Elisabeta, Fun-daþia „Munca“ sau „Furnica“ etc. Acelaºi lucru l-afãcut ºi regina Maria, în timpul Primului RãzboiMondial prin intermediul spitalelor de caritate, ºiapoi ctitorind, împreunã cu Ferdinand, frumoasacatedralã de la Alba-Iulia, renovând Curtea deArgeº sau punând bazele universitãþii clujene,unde a fost ºi aleasã „membrã honoris causa“ în1930, printr-un raport al lui Sextil Puºcariu.

Amintirea acestor generoºi regi a fost perpe-tuatã prin crearea unor fundaþii culturale de pres-tigiu, precum „Fundaþiunea Culturalã Carol I“(pe spesele cãreia s-au tipãrit numeroase colecþiide documente istorice), „Fundaþiunea CulturalãRegele Ferdinand I“ (în cadrul cãreia s-a editatcelebra Bibliografie româno-Ungarã, a lui AndreiVerss ºi mai multe volume din colecþia sa de documente intitulatã Documente privitoare la istoriaArdealului, Moldovei ºi Þãrii Româneºti, Documentemoldoveneºti de la ªtefan cel Mare alcãtuite de MihaiCostãchescu etc.), dublate apoi de fundaþiile cre-ate de Carol II, precum „Fundaþiunea PrincipeleCarol II“ (1921) ºi „Fundaþiunea Regalã CarolII“, care au fost ºi cele mai active. Sub patronajulcelei dintâi s-a dus o muncã susþinutã în sateleromâneºti prin munca desfãºuratã de aºa-zisele„echipe culturale“, prin organizarea de biblioteci,ºcoli, cãmine, expoziþii etc., în timp ce celeilaltefundaþii i-a revenit sarcina de a transpune în prac-ticã aspiraþia suveranului de a deveni ºi „un voie-vod al culturii româneºti“, aºa cum o propusesepublic, prin cuvântarea rostitã la inaugurarea

Universitãþii din Vãlenii de Munte din 12 august1930. Carol al II-lea s-a implicat personal înaceastã misiune civilizatoare, de nobil entuziasm.El a fãcut sã aparã revista popularã Albina, colecþia„Cartea satului“ ºi „Biblioteca Albinei“, prin carese puneau la îndemâna þãranului cãrþile necesare.

„Cultura, mai ales a pãturii celei mari a þãrãnimii –spunea el – este o operã de închegare a tuturor nevoilordin viaþa de toate zilele. Prin culturalizarea satelor, euvãd rãspândirea cãrþii, rãspândirea a tot ceea ce este fru-mos, dar vãd ºi ridicarea pãturii þãrãneºti la un trai maibun, la o mai bunã pricepere a nevoilor ºi datoriilorfiecãruia.“

La îndemnul sãu s-au ridicat pânã în 1938,2.034 de cãmine culturale, s-au trimis 8.367 devolume pentru biblioteci, în timp ce þãranilor li s-au distribuit 20.220 de cãrþi ºi reviste. S-aureparat 96 de biserici, s-au þinut 874 de ºezãtori,1.050 de audiþii muzicale ºi radiofonice, s-aujucat 456 piese de teatru, numeroase echipe stu-denþeºti ºi de specialiºti fiind trimise pe teren înOltenia, Basarabia etc.

Pentru sprijinirea ºi încurajarea culturii majorea fost creatã „Fundaþiunea pentru Literaturã ºiArtã «Regele Carol II»“, care a impulsionat în moddeosebit creaþia literar-ºtiinþificã în multiplele eiforme. Începând din 1934, s-a instituit „MarelePremiu pentru Literaturã «Regele Carol»“, acordatrând pe rând unor scriitori de prim rang, precumTudor Arghezi ºi G. Bacovia în 1934, Gala Galac-tion (1935), Ion Pillat ºi Gib Mihãescu (1936),Elena Farago (1937), Adrian Maniu (1938), V.Voiculescu (1939). A fost creatã Editura Fundaþii-lor Regale, în fruntea cãreia a fost pus Al. Rosetti,ºi au luat naºtere marile ei colecþii, cum ar fi„Scriitori români vechi ºi moderni“, în cadrul cã-reia s-au tipãrit opere de Eminescu, Creangã, Ca-ragiale, Heliade Rãdulescu, Hasdeu, Odobescu,Macedonski, Bãlcescu º.a. S-au inaugurat „integralaEminescu“ de cãtre Perpessicius, ediþiile complete,Caragiale de Paul Zarifopol, Macedonski de TudorVianu, Hasdeu de Mircea Eliade etc. S-a constituitapoi interesanta colecþie „Scriitori uitaþi“, în cadrulcãreia au apãrut scrierile lui ªtefan Peticã ºi AnghelDemetriescu, dar mai ales cea de „ediþii definiti-ve“, care a inclus în lista realizãrilor tipãrirea ope-relor lui Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, ElenaFarago, Adrian Maniu, ªt. O. Iosif, Ion Minules-cu, Mihai Codreanu. În paralel, scriitorii contem-porani au putut sã-ºi publice opera în colecþia„Scriitori români contemporani“, în cadrul cãreiaau vãzut lumina tiparului cãrþi de Octavian Goga,Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu,N. Iorga, G. Cãlinescu, ªerban Cioculescu, Vladi-mir Streinu, Alice Voinescu, Em. Ciomac, IonPetrovici, N.M. Condiescu, Teodor Scorþescu,Mihail Sebastian, Ioachim Botez ºi alþii. O colec-þie de mare cãutare a fost cea a „Scriitorilor strãi-ni“, în cadrul cãreia au apãrut în traducere româ-neascã scriitori ca Dante, Shakespeare, Poe,O’Neill, Rilke, Pirandello etc. Începând cu anul1933, regele inaugureazã aºa-zisa „Sãptãmânã sauLunã a Cãrþii“, spunând printre altele:

„În privinþa cãrþii avem toþi o datorie: fãrã a fi mo-raliºti, excesivi, suntem datori sã încurajãm în primulrând cãrþile care pot sluji la ridicarea moralã a poporuluiºi care pot sã difuzeze în întreaga naþiune cunoºtinþe decare ea are neapãratã nevoie“.

Cu aceastã ocazie, anunþã cã fundaþia va înce-pe publicare a douã colecþii noi, numite „Ener-

gia“ ºi „Biblioteca Enciclopedicã“. Cea dintâi eraconsacratã cunoaºterii marilor descoperitori, navi-gatori, exploratori, aviatori, oameni de ºtiinþã etc.,între care Columb, Stanley, Lindberg, Pasteur,Vlaicu etc., colecþie la care ºi-au dat concursuloameni de culturã de prim rang, precum MirceaEliade, în posturã de traducãtor al coloneluluiLawrence, Ionel Jianu, ca traducãtor al lui W.Herbert Hobbs, Constantin Noica, ca traducãtordin Cecil Lewis ºi Dean Farrow, dar ºi E. Lovi-nescu, Profira Sadoveanu, Radu Cioculescu,Radu Boureanu, Paul Prodan; „Biblioteca enci-clopedicã“ avea menirea sã punã la dispoziþia pu-blicului cititor importante tratate ºi opere de sin-tezã, precum Istoria Românilor de C.C. Giurescu,Istoria limbii române de Al. Rosetti, Studiile greco-romane ale lui Demostene Ruso, Istoria literaturiiromâne de la origini pânã în prezent de G. Cãlinescu,Cãrþile populare ale lui N. Cartojan etc.

Pe parcurs au apãrut ºi alte serii de valoare, ca„Biblioteca informativã“, „Mica enciclopedie“,„Biblioteca documentarã“, „Biblioteca oraºe“,„Biblioteca artisticã“, „Biblioteca teatralã“, „Compozitori români contemporani“, „Bibliotecacriticã“, „Biblioteca de filosofie româneascã“ etc.,prin care s-a validat spiritul creator românesc pemultiple planuri. Aºa, de pildã, în „Biblioteca defilosofie“ au apãrut lucrãri importante de C. Rãdulescu-Motru, P.P. Negulescu, LucianBlaga, D.D. Roºca, Tudor Vianu, M. Ralea,Mircea Eliade. Tot sub imbold regal s-a trecut lapregãtirea unei noi traduceri a Bibliei , act culturalde mare valoare realizat de Gala Galaction ºiVasile Radu.

Dar meritul cel mai de seamã al „Fundaþieipentru Literaturã ºi Artã Regele Carol II“ a fostacela de a fi patronat ºi subvenþionat cea mai im-portantã revistã literar-culturalã a momentului ºiuna dintre cele mai bune ale peisajului interbelic,Revista fundaþiilor regale, care îºi începe apariþia înianuarie 1934, sub conducerea lui Paul Zarifopolºi cu secretariatul lui Camil Petrescu. E o revistãelegantã, de mare þinutã ºi diversitate tematicã, înpaginile cãreia se afirmã sau îºi consolideazã repu-taþia un numãr impresionant de poeþi, prozatori,critici literari, eseiºti, printre colaboratorii defrunte numãrându-se ªerban Cioculescu, V. Strei-nu, T. Vianu, G. Cãlinescu, Pompiliu Constanti-nescu, Perpessicius, D. Caracostea, Ovidiu Papa-dima, Octav ªuluþiu, Basil Munteanu, Al. Dima,Ion ªiugariu, Adrian Marino, Ovidiu Drimba,Mihail Sebastian, Ion Biberi, Mircea Eliade, PetruComarnescu, D.I. Suchianu, Constantin Noica,Ion Petrovici, Emil Gulian etc. Revista a avut ocontribuþie esenþialã la dezvoltarea gândirii criticea epocii, la înflorirea ºi dezvoltarea tuturor genuri-lor literare. Unul dintre numerele revistei care fa-ce bilanþul stãrii României sub Carol al II-lea estenr. 6/1940, intitulat Restauraþia (1930-1940), nu-mãr care aduce mari elogii regelui, prin pana celormai de frunte cãrturari ai neamului. Între cei caresemneazã diferite materiale se numãrã Tudor Ar-ghezi (cu o poezie), Camil Petrescu, C. Rãdules-cu-Motru, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, N.I.Herescu, Cezar Petrescu, G. Cãlinescu, Al. Roset-ti, Ion Marin Sadoveanu, Perpessicius, Ionel ºiAl.O. Teodoreanu, Gr. Nandriº, Emanoil Bucuþa,C. Daicoviciu, A. Oþetea, T. Vianu, F. ªirato,G.M. Cantacuzino, ª. Cioculescu, Vl. Streinu,

Monarhia ºi culturan Mircea Popa

àContinuare în pagina 20


cartea

CIPRIAN CHIRVASIUAteliere în paraginã

Bucureºti, Ed. Cartea de Suflet, 2002

C ã trãim într-o societate debusolatã, cu omult prea slabã licãrire de speranþã, esteun truism. Tinerii ne pãrãsesc, iar noi,

bãtrâni ºi neputincioºi, ne întrebãm de ce. Vinane aparþine pe de-a-ntregul. Ca pãrinþi naturali le-am crescut trupurile. Istoviþi însã de truda ago-nisirii pâinii celei de toate zilele, am uitat sã lefim ºi pãrinþi spirituali , transferându-i societãþiitocmai datoria cea sacrã: creºterea sufletelor, a spiritelorlor.

Orice suflet tânãr e un atelier. Fãrã hranã spiri-tualã, fãrã modele ºi repere în primul rând mora-le, sufletele tinere riscã sã devinã niºte ateliere înparaginã. În acest context al disperãrii colective,Ciprian Chirvasiu, binecunoscutul publicist bu-cureºtean, ne propune o providenþialã carte toc-mai despre relaþia maestru-discipol ºi, în egalã mãsu-rã, despre durarea personalitãþii, care, cum spuneaIon Vlasiu, “nu-þi este datã, ci se construieºte”.

Intervievatul nefiind altul decât Aurelian TituDumitrescu, discipolul lui Nichita Stãnescu, Ate-liere în paraginã îi este, evident, dedicatã memorieiPoetului Necuvintelor, iar iniþierea aleasã este,bineînþeles, Poezia, eternul remediu.

Nãscutã din nevoia de dialog ºi de elucidare aautorului Monologurilor (1991), Aurelian TituDumitrescu pe de o parte, ºi din nevoia de mode-le, de maeºtri ºi de repere intuitã la tânãra ge-neraþie, de cãtre publicistul Ciprian Chirvasiu, pede altã parte, cartea de faþã se deschide, în fapt, cugenerozitate în faþa oricãrei vârste, fie ºi numaiprin incontestabilu-i merit de “a fi surprinssacrul/metafizicul în cuvinte omeneºti” ºi de aoferi clipe de o rarã desfãtare spiritualã.

Atelierele în paraginã sunt roadele unui timpfizic - trei ani de întâlniri cu Aurelian Titu

Dumitrescu, materializaþi în casete înregistrateînsumând 24 de ore ºi un sfert - ºi al unui timpsubiectiv: “pânã când vom învia”, cum se exprimãautorul, ºi, în egalã mãsurã, roadele unui spaþiu“plin de magmã spiritualã, de la înãlþimea cãreianu mai voiai sã cobori”. De la aceste douã dimen-siuni pleacã, de altfel, titlul cãrþii, iar discuþia sepoartã pe fundalul preceptelor ªcolii de la Bucu-reºti , imaginatã de cãtre Nichita Stãnescu ca iniþiereîntru poezie, replicã la ªcoala de la Pãltiniº de iniþiereîntru filozofie a lui Constantin Noica.

Ce oare l-a determinat pe Ciprian Chirvasiusã-l aleagã drept interlocutor anume pe AurelianTitu Dumitrescu?

Desigur cã exponenþialitatea actului durãriipropriei personalitãþi, a iniþierii ºi devenirii caArtist, sub amprenta fascinantei sale relaþii de ladiscipol la maestru cu Nichita Stãnescu, denaturã a-l impune, iatã, astãzi, pe el însuºi camaestru: Antimetafizica (1985) celor doi areprezentat nu mai puþin decât idealul unei atari“întâlniri”; contopirea într-o operã unicã ºimiraculoasã.

În formarea-i spiritualã, Aurelian Titu Dumi-trescu mãrturiseºte sub patrafirul lui CiprianChirvasiu un idol (Alexandru Macedon), unpãrinte spiritual (Nichita Stãnescu), mai mulþimaeºtri toþi deodatã (Ioanid Romanescu, MihaiUrsachi, Cezar Ivãnescu, Ion Gheorghe, AdrianPãunescu, Cezar Baltag, Nora Iuga) ºi câteva cãrþide cãpãtâi, urmând însã neabãtut ºi îndemnul stãnescian: “- Ascultã-þi ºi urmeazã-þi mesajulgenetic!”.

Întregul drum parcurs de cãtre maestru ºi dis-cipol ni se dezvãluie cu o mare artã a provocãrii laidei, a menþinerii discuþiei la cele mai înalte coteale elevaþiei spirituale de cãtre Ciprian Chirvasiu.

Radiografie a relaþiei maestru-discipol în Artã,în general, ºi în Poezie, în special, cartea ne poar-tã prin Tãrâmul Frumosului, într-o fascinantãcãlãtorie iniþiaticã spre sacru, spre metafizic, sprerevelaþie, pe unicul drum accesibil: transa.

Discipolul este banda magneticã înregistrând co-dul sacru, cutia de rezonanþã ori cutia neagrã , graþiecãreia maestrul încearcã sã-ºi asigure salvarea re-velaþiei fatale. În faþa discipolului care bate laporþile Artei stã însã infernul devenirii ca Artist(“Dacã un artist se aratã aºa cum e dupã deveniri-le sale, îi sperie de moarte pe ceilalþi. ªi cei maimulþi îl neagã ºi-l hulesc de fricã. […] ªi de fricãdau în Artist.”), iar maestrului îi incumbã maiales sã-l înzestreze pe discipol cu arme în câmpulde bãtãlie cu sine însuºi.

Existenþã experimentalã, viaþa Artistului îºi însu-ºeºte, dupã elementara lecþie de supravieþuire,multe altele: cum sã se adape din Duhul Sfânt, sã-ºi punã harul, energiile latente încã necunoscutelui, în lucrare, sã-ºi formuleze idealul (“Sã coin-cizi cu starea de bine a lui Dumnezeu, cu liniºteaºi cu bucuria Lui continuã”), ºi sã-ºi afle caleapentru a-l atinge, sã-ºi descifreze, înþeleagã ºiurmeze mesajul genetic, iar, prin acesta, destinul,dupã care sã ºi-l asume, sã fie apt a primi codulsacru, dar ºi sã devinã conºtient de riscurile ºidemonii cu care are a se confrunta, de lecuirilepentru spaime (refugiul în anonimat ºi în nor-malitate). Mai presus de toate însã sã-ºi doreascãrevelaþia ºi sã gãseascã drumul spre ea.

Întâlnirea dintre cei doi (în care maestrul trã-ieºte cu voioºie viaþa de tânãr, iar discipolul trãieº-te moartea maestrului, altfel spus, în care tânãrulse maturizeazã arzând etapele, iar bãtrânul seîntremeazã) este privitã ca un miracol, o raportarepeste fire la eternitate, produs al unui fulger ceuneºte cele douã pãrþi ale cerului.

Maestrul îºi dezvãluie în faþa discipolului nudoar reperele fãpturii sale de luminã ci ºi, dreptavertisment, pe cele ale fãpturii sale de întuneric ,cãci “ajungerea la revelaþie se plãteºte scump.”

Un alt imens câºtig pentru cititori îl reprezin-tã generozitatea cu care Aurelian Titu Dumitres-cu îºi dezvãluie în faþa lor propriile repere, adop-tându-i astfel ca discipoli ºi fãcându-i, fie ºinumai pe parcursul a mai bine de 350 de pagini,sã se bucure de invidiabilul statut.

Din carte nu lipsesc amintiri despre Nichitaca ºi despre multe alte mari personalitãþi ale cul-turii româneºti, adevãrurile fundamentale rostiteatât de memorabil în paginile ei propulsând-oprintre operele de cãpãtâi.

Purtaþi la izvoarele frumosului, la apa-i între-mãtoare, într-o incursiune fascinantã prin spiritu-alitatea româneascã ºi universalã, pe lungul drumal discipolului cãtre maestru, precum al zilei cãtrenoapte, parafrazãm cu încântare: am citit carteapânã când am înviat.

Naturaleþea, sinceritatea ºi dãruirea cuceritoa-re ale cãrþii, în care întrebãrile cum nu se poatemai incitante îºi aflã rãspunsuri de maestru, au tul-burãtoarea forþã de a ne capacita spre sacru.

Carte de Suflet se numeºte editura care ne pri-lejuieºte aceastã întâlnire cu douã nume de refer-inþã ale culturii româneºti, Aurelian Titu Dumit -rescu ºi Ciprian Chirvasiu, între copertele uneinu mai puþin cãrþi de suflet: Ateliere în paraginã.

La capãtul acestei odisei între lumesc ºi sacru,Aurelian Titu Dumitrescu considerã de datorialui sã ne avertizeze: “Bãtrâne, nimic nu e minci-unã în cartea aia. Dar am uitat sã spun adevãrul:poezie, da!, dar nu în loc de viaþã”.

Nu cred în cãrþile care nu au fost trãite decãtre autor înainte de a fi fost scrise. În cartea defaþã, o carte-poem a stãrilor de graþie, cred cutoatã convingerea.

n

n Mircea Goga

Maestru ºi discipol

Biblioteca Universitãþii din Cluj (1920)

LIVIU GEORGESCUSolaris

New York, Universalia Books, 2002

Apocalypse now dezvãluie agonia clipei care sefãrâmiþeazã, clipã însângeratã a omului ºi auniversului deopotrivã, pentru cã „de sânge

se lipesc bucãþi de cosmos“ ºi „animalul încoronat cuvibraþii îºi apleacã auzul/pe ape trandafirii“, „Orbecãindîntr-un galant colaj visceral“, eul liric potenþeazãforþa gândului de a „pipãi“ fragmentele dispersateale lumii naufragiate în marea primordialã.

Într-o poeticã a fragmentarului, tabloul seprezintã ca o Grãdinã a desfãtãrilor cu flori carni-vore ºi fructe veninoase în care îngerulApocalipsei a venit „pe lira pictatã“ a dezintegrãriimateriei. Ritmul cuvintelor bolnave provoacãmuzica deznãdejdii „ca o rugãciune în leprozerii“,dar „floarea leneºã în sfera ei putredã“ pregãteºtesãmânþa unei noi creaþii, pentru cã mereu „unDumnezeu de iubire“ pune „sâmbure rãbdãtor subapele Potopului“.

Flacãra conºtiinþei cautã forma dintâi, iarmuzica monadelor se întretaie cu liniºtea din„sarcofagul luminii“: „plonjez în mine prin crãpãturilefocului / în întuneric / în durerea cuvintelor mele/înîmbrãþiºare“. „Lumina se tîrîie prin sîngele meu“, iarepifania înseamnã „iatã-mã“, „totul din rãdãcinilelui“ fiind smuls în oglinzile gîndului care „crapã cao sãmînþã“ .

ªi pentru cã, aºa cum aminteau fragmenteleorfice, „oamenii sunt zei muritori, iar zeii sunt oameninemuritori“, „treci prin mine cu moarte prin viaþa meaplinã/de lumina morþii ºi vieþii tale“. Dar la capãtulluminii dublul fiinþei îºi atinge chipul unic, iarmoartea simbolicã înseamnã trecerea în oglindã,în spaþiul strãluminat al coincidenþei contrariilorcãtre care converg liniile destinului: „pleacãmoartea în zepeline paralele cu sîngele meu“.

Simbolic, apocalipsa înseamnã arderea timpu-lui într-o clipã. În mitologia hindusã, zeul eternîºi unge trupul cu cenuºa universului distrus rit-mic în mahapralaya; „cenuºa“ poartã memoriaexistenþei purificate în întoarcerea la unic,reprezentând sãmânþa unei noi creaþii înfãptuiteprin vibraþiile focului veºnic. În cãutarea foculuisacru face poetul „pelerinajul în cenuºã“, „amintirilemele sînt amintirile tuturor oamenilor / ºi amintiriletuturor oamenilor sînt ale Domnului“ .

Genezã dezintegratã este Imnul creaþiunii revelateîntr-o „vivisecþie“ vizionarã; „amintirile mele“recreeazã existenþa prin puterea Cuvântului po-etic a cãrui esenþã paradoxalã e nefiinþa: „la începutera sau nu era nefiinþa“. Omul este fiinþa visãrii,oscilând între a fi ºi a nu fi, de aceea poetulrecurge la o tehnicã a discernãmântului, dupãmodelul filosofiei Samkhya, pentru a revela, de laînceput, fiinþa sau nefiinþa din noi ºi din lucruri.De la treptele primordiale ale „nefãcutului“, cer-cul existenþei care tinde sã-ºi atingã centrul tran-scendental devine o spiralã, evoluând de la

„amorful“ mineral, cãtre „osul“ ºi „carnea“,„fagurii vãzului ºi auzului“ºi „aguridele mirosului ºigustului“; treptele simþurilor „erau sau nu erau senti-mentele/treptele sentimentelor erau sau nu erau gîn-durile“ ºi ale acestora, oglinda gândurilor: „trepteleoglinzii gîndului sînt sau nu sînt/ºi nici nu vor figândurile vorbitoare“ .

Realitatea (poeticã), în treptele spiralate aledevenirii (aºa cum William Blake picta scara luiIacov) se dovedeºte a fi „amestecul“ ºi „pîlpîirea“,într-un joc al dragostei între fiinþã ºi nefiinþã acãrui finalitate e fiinþarea; „devenirea þine în eafiinþa/precum focul þine arderea“. Iar „pîlpîirea ºi vidulsînt amestecul/unui gînd rugul etern“; „plutind înspaþiul iubirii“ („cînd adevãrata viaþã va fi o salaman-drã/retrasã din vechi incendii“), „inima bate în spiralãîntr-un vid strãlucitor“.

n

Nota redacþiei: Liviu Georgescu (n. la Bucureºti,în 1958), stabilit în 1990 în SUA. Poet, pictorºi violonist; fost membru al Cenaclului deLuni, condus de Nicolae Manolescu. membrual orchestrei medicilor din New York.


ADRIAN OPREInconºtientul cognitiv. Percepþie subliminalã ºi memorie

implicitã; aplicaþii în psihoterapie ºi publicitateCluj-Napoca, Asociaþia de ªtiinþe Cognitive din

România, 2002

Nu o datã ni s-a întâmplat sã prevedem uneveniment neplãcut, sã fim atât de siguricã ceva rãu se va întâmpla încât nimic sã

nu ne poatã convinge de contrar. Existã o partedin noi care ºtie mai multe despre lumea încon-jurãtoare decât ºtim conºtient? Ce anume din noipoate sã ne convingã de iminenþa unui fapt?Poate aceastã parte a noastrã sã ne conducã viaþa?

Cei mai mulþi psihologi considerã cãinconºtientul este o parte a minþii noastre care nune este accesibilã în mod direct, care este ascunsãde noi, dar care ne poate conduce viaþa. Aceastãpãrticicã ridicã un semn de întrebare pentrufiecare, ne stârneºte curiozitatea ºi interesul. Dece ni se pare aºa de interesantã? Pentru cã este onecunoscutã, o parte puþin exploratã de ºtiinþã,un loc al mitului ºi poveºtilor.

Încã de la lucrãrile lui Freud legate de naturainconºtientului (1912, 1915, 1923), interesuloamenilor de ºtiinþã, dar mai ales cel general, s-aîndreptat spre influenþele pe care le exercitãinconºtientul. O serie de teorii au fost elaboratepentru a explica inexplicabilul fenomen.Psihanaliºtii l-au considerat un punct central învindecarea bolilor psihice ºi în restabilirea

bunãstãrii individului, dar explicaþiile date de einu sunt confirmate. Curentul behaviorist ajungesã nege existenþa inconºtientului, o datã cunegarea conºtiinþei în general. Lipsa metodologieicapabile sã evidenþieze aspectele urmãrite a con-stituit o problemã pentru cercetarea în domeniu.Dar ºi aceastã etapã a fost depãºitã. Cognitiviºtii,curentul dominant în momentul de faþã în psi-hologie, au readus în discuþie problematicainconºtientului, dar nu din perspectiva unorteorii puerile, fanteziste, ci pornind de la bazeconcrete.

Cartea lui Adrian Opre, Inconºtientul cognitiv.Percepþie subliminalã ºi memorie implicitã; aplicaþii înpsihoterapie ºi publicitate, se încadreazã în aceastãnouã serie de cercetãri care încearcã sã resta-bileascã adevãrul asupra a ceea ce înseamnãinconºtientul ºi cum anume ne influenþeazã aces-ta în ceea ce întreprindem. Adrian Opre, prezintãcu claritate ºi pregnanþã evoluþiile conceptualedin paradigmele ºtiinþifice care au ocupat spaþiulPsihologiei de-a lungul timpului. Mai mult, clari-ficãrile pe care le aduce sunt bine argumentateºtiinþific ºi oferã o nouã perspectivã coerentã ºicredibilã asupra inconºtientului.

Cartea descrie evoluþiile teoriilor ºi criticilecare le-au fost aduse, propune o nouã abordare,dar oferã ºi noi date obþinute experimental. Înprezentarea teoriei, autorul reuºeºte sã depãºeascãfrecventa utilizare simplã a limbajului ºtiinþific, aconceptelor specifice domeniului, care seadreseazã doar specialiºtilor oferind o carteinteresantã ºi atractivã atît pentru specialiºtii

domeniilor tangente cît ºi pentru nespecialiºti îndomeniu. Problemele sunt sistematizate, aranjateca piesele unui joc de puzzle care oferã în final operspectivã de ansamblu destul de sinteticã daroferind ºi detaliile necesare.

Aplicaþiile practice pot fi foarte importante.Adrian Opre dezvoltã posibilitãþile unor aplicaþiipractice prin cercetãrile în domeniul psihologieiclinice ºi al publicitãþii. Tratarea fobiei sedovedeºte unul dintre domeniile care poate bene-ficia în urma studiului inconºtientului.Implicarea cunoºtinþelor evidenþiate de aceastãlucrare în domeniul publicitar se poate dovedi omãsurã de efect în crearea unor reclame de succespentru cã aceastã carte rãspunde, atît teoretic cît ºiexperimental, cu succes la întrebarea: cum arputea fi mai bine influenþaþi oamenii prin public-itate fãrã ca mãcar ei sã-ºi dea seama? Sau tot ast-fel: cum s-ar putea feri de atare influenþe? Chiarîn domeniul politicii, consilierii care lucreazã încadrul programelor electorale, ar trebui sã aibã învedere aceste rezultate legate de cercetareainconºtientului din perspectivã cognitivã. În ceeace priveºte întrebarea celor mulþi ºi nespecialiºti:cum ne-am putea feri de astfel de manipulãri?recomandarea noastrã este: citiþi cartea domnuluiAdrian Opre ºi veþi ºtii rãspunsul la aceastã între-bare ºi la multe altele!

n

n Ioana Codoban

Un altfel de inconºtient

n Cristian Mag

Lumina în spiralã


onarhia românã, istorie ºi culturãM

Deºi cazul românesc nu este unul neapãratparadigmatic, dezbaterile ºi preocupãrileinstaurãrii unui prinþ strãin pe tronul

principatelor unite reprezintã un demers cu va-loare ideologicã ºi politicã ce se cuvine recuperat,într-o istorie a ideilor politice româneºti care semai lasã încã aºteptatã. În fond, monarhia consti-tuþionalã ºi-a evidenþiat virtuþile faþã de alteforme de guvernare, mai ales faþã de diverseleipostaze ale republicii. Ea însãºi o formã a“Republicii” lui Aristotel, monarhia consti-tuþionalã are avantajul de a conserva continuitateastatului ºi funcþionarea instituþiilor sale prin per-soana regalã investitã cu autoritatea supremã, câtºi prin dimensiunea simbolicã “charismaticã” aacesteia.

O istorie turmentatã, complicatã de joculmarilor puteri, a fãcut ca în spaþiul nostru, prin-cipiul ereditar sã nu ajungã la împlinire, vãduvindþãrile noastre de o monarhie medievalã puter-nicã, cu toate consecinþele izvorâte de aici, peparcursul evului de mijloc. La începuturile tim-purilor moderne au existat însã tentative de înte-meiere a unor dinastii ereditare “naþionale”, semnal maturizãrii unei conºtiinþe politice moderne.

Se cuvine subliniat cã organizarea uneimonarhii moderne puternice a stat în centruldezbaterilor teoretice, strâns legatã de alte douãaspecte, aducerea unui prinþ strãin ºi unirea celordouã principate româneºti.

Fireºte n-au lipsit proiectele de unire a celordouã principate, nãscute în cãutãrile ºi pertrac-tãrile rezolvãrii “problemei orientale “ ºi de recu-perare a moºtenirii teritoriilor creºtine stãpânitede Imperiul Otoman, dar enumerarea lor ar fi deprisos în circumstanþele de faþã. Ceea ce neintereseazã este dezbaterea cu privire la necesi-tatea aducerii prinþului strãin ca o garanþie a inde-pendenþei, modernizãrii ºi consolidãrii unui statmodern ºi puternic. Prezentã în memoriileboiereºti din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, ideea prinþului strãin se va dezvolta în dezba-terile politice din deceniile trei ºi patru ale se-colului XIX. Ideea unui stat românesc la gurileDunãrii, fie sub forma unui “regat al Daciei”, fiesub cea a unei “Confederaþii danubiene” revinemereu în dezbaterile publice, legatã de ideeaaducerii unui prinþ strãin.

Unul din cele mai interesante proiecte este celal unui grup de boieri din anul 1829, intitulat“Cererile ce ar putea face Valahia ºi Moldova la un con-gres de prinþi strãini pentru siguranþa lor cea dinlãun-tru”, în care regãsim formulate într-un limbajmodern aceste deziderate. Dupã ce la primulpunct se cerea ca “Valahia ºi Moldova sã se împreuneºi sã se facã amândouã un principat”, la punctul 6 sestipula ideea dupã care “cârmuirea acestor douãprovincii sã fie monarhie, dupã moºtenire”, iar câr-muirea acestei noi monarhii “sã se încredinþeze laun prinþ din familiile domnitoare în Germania de sus,fãrã însã a se supune sau a se întrupa monarhia cualta”. Prinþul urma sã fie ales de Austria, Franþa ºiEnglitera, iar dupã alegere, prinþul urma sã fieinstalat ca monarh de Rusia ºi Turcia, care urmausã-i dea “titlul ºi rangul ce ele vor gãsi cu cale între

ceilalþi prinþi domnitori europeni fãrã însã a se amestecade aici încolo în altceva”. La punctul 20 al memoriu-lui se cerea ca prinþul “sã cârmuiascã dupã o consti-tuþie, în toatã viaþa sa”, iar la “moartea prinþului dom-nitor, coroana sã treacã împreunã cu toate drepturile ei,la moºtenitorii sãi din linia dreaptã pogorâtoare, însãnumai parte bãrbãteascã, dupã alegerea ce va face el prindieta sa”. (Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privindistoria Românilor, X, Bucureºti, 1897, p. 647-649.)

În perioada elaborãrii RegulamentelorOrganice, ideea revine mereu, alimentândspiritele clasei politice româneºti, în principal amicii boierimi “carbonare”, dar ºi a marii aris-tocraþii, inclusiv prinþii regulamentari. Rolulprinþului strãin ºi raþiunea sa se contureazã totmai clar. Prin el, prin prestigiul dinastiei din cares-ar trage, el ar materializa suportul marilor pu-teri europene împotriva ingerinþelor ruse. Iatã cedeclara unul dintre membri familiei Ghica cuprivire la necesitatea imperativã a instalãrii unuiprinþ strãin: “Tatãl meu a fost domnitor, acum e un-chiul meu, ºi totuºi nu existã sacrificiu pe care sã nu-lfac pentru a dãrui þãrii mele singurele douã baze de exis-tenþã care sã-i poatã permite sã spere la o oarecare stabi-litate: reunirea celor douã principate ºi urcarea pe tron aunui prinþ strãin”. Marele vornic Filipescu declaradiplomatului francez Bois le Comte: “Am acceptacu lacrimi de recunoºtinþã în ochi orice prinþ strãin, ori-care ar fi el, numai sã nu fie nici rus, nici turc, nici grec,nici evreu”. Dincolo de aceste precizãri, ideea eracã nu persoana prinþului importa, ci soluþiamonarhicã ereditarã ca principiu de organizaremodernã a noului stat. Ultimii ani ai regimurilorregulamentare au cunoscut o efervescenþã politicãdeosebitã, context în care propunerile ºiproiectele de reorganizare sub un prinþ strãin vorreveni cu obstinaþie, se vehiculau nume ºi dinastiidiverse, ducele de Nemours, prinþul Serge deBeauharnais, duce de Leuchtenberg (ginereleþarului Rusiei) etc., etc.

Izbucnirea crizei orientale o datã cu rãzboiulCrimeii a adus pe tapet problema românescã.Clasa politicã, românii din emigraþie au încercatsensibilizarea diplomaþiilor europene faþã de soar-ta principatelor. Modelul regatului Belgiei estemereu avut în vedere. “Dorinþele cele mai fierbinþiale Principatelor sunt ca din ele sã se facã un regat dupãexemplul Belgiei”. Tronul este propus unui prinþdin familia regalã britanicã, în persoana duceluide Cambridge.

Înºiºi diplomaþii europeni constatã cã “Þãrileromâne nu erau în stare sã dea o dinastie naþionalã”,deoarece “ar fi greu a face pe moldoveni sã primeascãun valah sau pe valahi un principe moldovean”, soluþiarezonabilã fiind prinþul strãin care putea întrunisufragiile tuturor ºi putea þine dreaptã balanþaîntre diferitele tendinþe. Prinþul Talleyrand scriaurmãtoarele într-o scrisoare adresatã conteluiWalevski: “ideea unui prinþ strãin deveni atât denedespãrþitã de cea a unirii, cã þara nu voieºte sã maiînþeleagã pe una fãrã cealaltã” (D. A. Sturdza, Acte ºidocumente, III, 1907)

La rându-i, Grigore Alecsandrescu scria înziarul Steaua Dunãrii din iunie 1856: “VremUnire… Împreunã cu unirea vrem un principe strãin

dintr-o familie valo-latinã, cãci numai astfel vor încetaintrigile pentru domnie, izvor al nenorocirii noastre.Prin aceasta Puterile europene se vor interesa mai de-adreptul la soarta noastrã”. Interesant ni se pare unmanifest pro-unionist elaborat de un “român ºipatriot” din Tecuci care scrie: “Unirea Principatelorsub un domnitor ereditar, din Franþa, Anglia sauPiemont, infiinþarea unei capitale din nou, la hotarulambelor Principate…”.

În programului Comitetului central al Uniriichestiunea prinþului strãin era unul din puncteleesenþiale. Opinia internã din ambele principateera convinsã cã numai astfel societatea româ-neascã poate accede politic spre modernitate ºicivilizaþie. Dupã lungi dezbateri, divanurile ad-hoc din cele douã þãri, sunt de acord asupra aces-tui punct. “Principe strãin cu moºtenitorea tronului,ales dintr-o familie domnitoare din ale Europei, ºi aicãrui moºtenitori sã fie crescuþi în religia þãrii”. Cureferire la acest punct trei din rezoluþia divanuluiad-hoc al Moldovei, Mihail Kogãlniceanudeclara: “Pentru ca unirea principatelor sã producã totbinele ce se aºteaptã ºi înlãuntru ºi în afarã, este tre-buinþa de a se institui un guvern tare, stabil, respectatînãuntru de toþi ºi sprijinit în afarã de marea familie acaselor domnitoare. Un asemenea guvern nu îl poate daregimul viþios al domnilor electivi ºi schimbãtori care,istoria este martorã, ne-au produs slãbiciuni, aspiranþi ºicorumþie prin abuzurile ºi nepotismul lor, ºi mai alesnãvãliri ºi razboaie prin desparþirea þãrilor ºi prinsupunerea domnilor la toate înrâuririle strãine.Principatele sunt însetate de legalitate, de stabilitate ºi dedignitate naþionalã, ºi acestea nu se pot dobândi decâtîntorcându-se la vechiul principiu al ereditãþii tronu-lui… ºi punându-se în capul Principatelor Unite unprinþ strãin, ales din dinastiile domnitoare ale Europei,în afarã de cele ale statelor vecine, spre a nu motivastrãine înrâuriri”. (Antologia gândirii româneºti,Bucureºti, 1966, p. 43.)

La rândul sãu, prinþul Gheorghe Bibescu, fostdomnitor regulamentar, explica Adunãrii ad-hoca Þãrii Româneºti, raþiunea pentru care româniiau nevoie de un prinþ strãin: “El ne va aduce pelângã puterea materialã cea trebuincioasã ºi acea puteremoralã ce-i va da o alianþã ºi relaþiile sale cu capeteleîncoronate, apoi el singur ne va scãpa de acele vrãjbi, de

n Toader Nicoarã

Prinþul strãin ºi monarhia constituþionalã la români

Regele Carol al II-lea salutând garda de onoare (1937)


acele rivalitãþi care se vor înmulþi în urma unirii princi-patelor ºi care ameninþând sã câºtige pânã la clasele celemai de jos, vor face din aceastã nenorocitã þarã o arenãunde toate puterile, toatã vitalitatea, se vor atrage înluptele de partide ºi de facþii”. (A. D. Xenopol, Istoriapartidelor politice, p. 314).

Raþiunile aducerii unui prinþ strãin sunt ex-primate în modul cel mai plastic de cãtre GrigoreGhica, fostul domn al Þãrii Româneºti, într-oscrisoare din 18/30 mai 1856, adresatã conteluiWalevski, ministrul de Externe al celui de-al doi-lea Imperiu francez: “Unindu-se principatele, sã sepuie un prinþ sau un rege strãin spre a le guverna, cãcinumai un strãin va fi în stare sã le facã fericite. De li s-ar da un prinþ pãmântean li s-ar face iarãºi cel maimare rãu. Cu ruºinea mea mãrturisesc cã în timp de 7 ani cât am guvernat Moldova am fãcut o mulþime denedreptãþi ºi de nelegiuiri. Însã ce sã fac când eram înînrudire ºi în amiciþie cu boierii? Cum era sã nu punministru pe vãrul meu, logofãt mare pe cuscrul meu, ispravnici pe nepoþii ºi pe amicii mei, privighetori ºipoliþai pe oamenii acestora. Cu prinþul pãmântean iarãºi s-ar deschide drumul spre domnie la toþi aris-tocraþii, de a spera fiecare îndeosebi la domnie, împreju-rare ce a produs totdeauna ºi partizi (partide) de la careiese cea mai mare mizerie pentru þarã”. Concluzia luiGrigore Ghica era deci: “trebuie un Prinþ strãin,Moºtenitor tronului, un cap încoronat care sã stea înrelaþii cu Înaltele Puteri, cu îndatorirea ca fiii sãi,moºtenitorii sãi sã primeascã religiunea ortodoxã.Numai un aºa Prinþ va fi în stare sã þie echilibruldreptãþii”. (D. A. Sturdza, Acte ºi documente, VI, p. 91)

În Actul explicativ al Adunãrii Þãrii Româ-neºti se exprimã aceleaºi considerente de asanareinternã ºi de prestigiu internaþional. Raportorulcomisiei din Þara Româneascã, Ion Brãtianu,remarca cu privire la al treilea punct al rezoluþiei:“Românii vor astãzi cu tãrie ca sã aibã în capul nouluistat un prinþ luat dintr-o familie domnitoare în EuropaApuseanã. Cerând un conducãtor din aceste dinastii dauchezãºie Europei cã sunt hotãrâþi sã meargã, în cel maideplin pe drumul ce însãºi urmeazã, adecã drumul pro-gresului, al civilizaþiunii”.

Actul explicativ al votului Adunãrii ad-hoc,din Valahia reia ideea legãturii dintre unire, statmodern ºi prinþ strãin: “Chestiunea unireiPrincipatelor într-un stat unic prezintã, ca un corolarneapãrat, în mintea fiecãruia, chestiunea ºefului nostrude stat ºi luând mai cu seamã în privire sistemul guver-namental astãzi domnitor în Europa, principiul ered-itãþii tronului în România apare singurul capabil aasigura noului stabiliment politic toate garanþiile ce lefãgãduiesc ai sãi fondatori. Ca prinþul domnitor sã poatãpreveni geloziile ºi rivalitãþile ce ar face neapãrat sã senascã întru români, un simplu cetãþean român chiematla tronul unui stat, ca el sã nu fie prepus cã are legãturiluate mai dinainte, cã are preferinþã pentru cutare saucutare partidã, familie sau persoanã, ca sã inspire odeplinã încredere supuºilor sãi, dându-le toate garanþiilece nu ar putea da un domn pãmântean; ca prin legã-turile sale de sânge sã înlesneascã introducerea Românieiîn marea familie a staturilor europene ºi sã-i asigure maibine al lor sprijin; ca sã se poatã bucura înlãuntru ºiînafarã, de autoritatea, de prestigiul ce se cuvine unuisuveran, unui fondator de dinastie”. (Romulus Seiºanu,Ideea Unirei în Þãrile Române. Când s-a nãscut ºi cum a evoluat ideea înfãptuirii RomânieiMari, Bucureºti, 1933, p. 14)

Compromisul de la Osborne dintre Napoleonal III-lea ºi regina Victoria eliminã soluþia prinþu-lui strãin, datoritã opoziþiei Turciei, Rusiei,Angliei ºi Austriei. Soluþia alegerii lui AlexandruIoan Cuza a fost fãrã îndoialã salvatoare, dar unade scurtã duratã. Convingerea cã doar un prinþdintr-o dinastie ereditarã a Europei poate face dinRomânia un stat modern a rãmas fermã la nivelul

clasei politice româneºti. În declaraþia de mulþu-mire a Adunãrii Elective a Moldovei, din data de5/17 ianuarie 1859 – deci în chiar ziua alegerii luiCuza – redactatã de Hurmuzaki, se declarã:“Adunarea Electivã înaintea lui Dumnezeu ºi a oame-nilor, declarã cã Unirea Principatelor într-un singur statºi sub un principe strãin din familiile domnitoare aleEuropei, cerutã în unanimitate de Adunãrile ad-hoc înmemorabile zile din 7 ºi 9 octombrie 1857 a fost, este ºiva fi dorinþa cea mai aprinsã, cea mai generalã a naþieiromâne. Adunarea Electoralã, în numele Þãrii, rosteºteadânca ei pãrere de rãu, cã aceastã mare dorinþã, singuracare, împlinitã, poate asigura fericirea a cinci milioane deromâni, nu s-a împlinit”. (D. A. Sturdza, Însemnãriledorinþelor rostite de divanurile ad-hoc, Bucureºti, 1895,p. 107)

Însuºi domnul unirii se va considera într-onotã adresatã Puterilor Garante drept “reprezen-tantul unei mari idei”, decis sã-ºi dea “tot concur-sul la realizarea voinþei naþiunii sale”. “Eu constat,odatã în plus – spune el – cã þara a cerut unirea subun prinþ strãin”. Ideea va reveni mereu în concian-bulele din jurul curþii de la Bucureºti ºi în core-spondenþa lui Cuza cu ambasadorii marilorPuteri. Cuza se va arãta foarte preocupat de suc-cesiunea sa, iar “abdicarea ºi instituirea unui prinþstrãin prin alegerea naþiunii române” erau considerate“marea idee menitã sã încoroneze cariera mea politicã”.(A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, p. 392.)

Astfel, actul de la 11 februarie 1866, cu toateavatarurile sale, a fost urmarea oarecum “fireascã”a unei evoluþii istorice de duratã. Diplomaþiaeuropeanã se aºtepta nu numai la aducerea unuiprinþ strãin, ci chiar ºi la proclamarea indepen-denþei. De subliniat cã în þarã toate grupãrilepolitice ºi toate personalitãþile au salutat instau-rarea dinastiei strãine ereditare ºi consacrarea pre-rogativelor sale printr-o constituþie, atât spiriteleliberale cât ºi cele conservatoare erau satifãcute.Asociatã cu principiul unei guvernãri reprezenta-tive, formula monarhicã era garanta ordinei ºi sta-bilitãþii interne, alãturi de prestigiul ºi respectul

extern. Vasile Boerescu ºi gruparea din jurul sãuconsidera monarhia constituþionalã drept “cea maiperfecta creaþiune a geniului uman, cea mai igenioasãformã de guvern prin care nici despotismul, nici anarhianu poate degrada societatea”. Pentru Ion Ghica,monarhia constituþionalã întruchipa “domnia legiiºi a voinþei naþionale”, iar pentru M. Kogãlniceanu,o mãsurã de înþelepciune, impusã de raþiuni de stat.

Liberalii radicali, republicanii prin excelenþãde la 1848, au devenit monarhiºti, dupã spuselelui Ion Brãtianu, deoarece “aici au vãzut salvareanaþiunii”, dinastia strãinã devenind condiþia indis-pensabilã pentru garantarea existenþei statuluiromân.

Departe de a fi o soluþie de conjuncturã saucapriciul unor aventurieri politici, ideeamonarhiei constituþionale ereditare ºi a aduceriiunui prinþ strãin pe tronul principatelor româneunite a reprezentat soluþia salvatoare, care a prezi-dat formarea statului român modern, indepen-dent ºi unitar, a fost modalitatea cea mai adecvatãla condiþiile timpului, de racordare a României lavalorile politice ºi de civilizaþie ale Europei.Reflexia politicã pe marginea acestei forme deorganizare politico-instituþionale, ca ºi aducereaunei familii domnitoare dintr-o dinastie euro-peanã, au reprezentat ºi reprezintã contribuþiiînsemnate la teoria politicã modernã, un capitolînsemnat la istoria ideilor politice româneºti ºieuropene deopotrivã.

n

Regele Mihai (1990)


M onarhia a revenit în atenþia opiniei pu-blice româneºti, din varii motive, dupã1989. Presa a reflectat în moduri diferite

aceastã revenire, rãspunzând, dupã pricepere,cerinþei stringente a conºtiinþei colective. Estedezarmant, totuºi, adesea, astãzi a constata cât deuºor se fac aprecieri legate de monarhie, în totalãnecunoºtinþã de cauzã. Nu de puþine ori, voindse evidenþieze vechimea monarhiei la români,anumiþi “exegeþi” ne învaþã cã primul nostru rege,încoronat la 1881, a fost ºi primul monarh alromânilor. Faptul ar fi exact, numai dacãmonarhul s-ar identifica exclusiv cu regele, ceeace nu este cazul. Monarh este oricare tip deprincipe care are (fie ºi numai de drept) putereasupremã într-un stat suveran, putere pe care otransmite, de regulã, ereditar. De obicei, în evulmediu, predomina concepþia cã aceastã putere asuveranului venea de la Dumnezeu.

Românii au avut, ca toate popoarele europene,monarhi încã din evul mediu. Statele româneºtiau fost monarhii de la începuturile lor. Primelemãrturii - este drept, narative - despre putereasuveranã la români coboarã în timp pânã pe laanii 900. Atunci, conform magistrului P., notarulregelui Bela (faimosul Anonymus), românii ºislavii din Transilvania aveau un principe (dux)numit Gelou. El era “un anumit român” (quidamBlacus), care “avea domnia” sau stãpânirea(dominium habebat) peste un stat de tip medievaltimpuriu, aflat în plinã organizare. Dintre toþi“ducii” pomeniþi în Transilvania, Banat ºi Criºanade cãtre Anonymus, numai despre Gelou sespune clar cã era român ºi cã “avea domnia”,ceilalþi fiind conducãtori subordonaþi (poatevasali) împãratului de la Constantinopol (cazullui Menumorout) sau þarului bulgar (cazul luiGlad). Fireºte, nu se ºtie cum au dobândit aceºti

“duci”/voievozi puterea, dar se poate presupune -apelând la analogii - cã prin alegere de cãtreadunarea cnezilor/juzilor. În acel timp însã, înzona Europei Central-Orientale, majoritateasuveranilor diferitelor state nu întruneau încãtoate caracteristicile monarhiei medievale mature.

Peste aproape trei secole, la 1185-1186, înurma unei revolte antibizantine, s-a format unnou stat în preajma Dunãrii de Jos, numit impro-priu “Al Doilea Þarat Bulgar”. Era, de fapt, unstat al românilor ºi bulgarilor, condus de fraþiiromâni Petru ºi Asan, care vor fonda o dinastie, aAsãneºtilor. Fratele lor mai mic, Ioniþã Caloian,avea sã fie între anii 1197 ºi 1207 “þar alromânilor ºi bulgarilor”, încoronat dupã toateregulile de extracþie romano-bizantinã. El s-amândrit cu originile romane ale sale ºi alepoporului sãu, iar papa Inocenþiu al III-lea l-aflatat în acest sens, urmãrind sã-l atragã la bisericaapuseanã. Trecând la catolicism, Ioniþã spera sã-ºiridice prestigiul, fiind recunoscut drept împãrat ºiridicându-ºi biserica sa la rang de patriarhie. Papa,care se vedea pe sine depozitarul întregii puterispirituale ºi temporale (plenitudo potestatis) dintoatã Creºtinãtatea, nu i-a dat decât titlul de rege,iar capului bisericii sale pe acela de arhiepiscop.Dincolo de orgoliul papal, lumea creºtinã euro-peanã avea atunci doar doi împãraþi (care se con-testau reciproc), unul bizantin (în Rãsãrit) ºi altulromano-german (în Apus). Restul suveranilorveneau în ordine dupã ei, respectându-se o anu-mitã ierarhie. Dar, dincolo aceste variaþiuni,Ioniþã ºi urmaºii sãi (bulgarizaþi treptat) au fostmonarhi în înþelesul deplin al cuvântului.

Unii români din Transilvania, Banat ºi PãrþileVestice au cunoscut monarhia ungarã ºi au trãit încadrul ei imediat dupã anul 1000, când Vajk s-acreºtinat (cu numele de botez ªtefan) ºi a fostîncoronat ca rege. Sub domnia lui creºtinã (1000-1038), ca rege al ungurilor (ºi nu al Ungariei!),ªtefan a încadrat prin cucerire în statul sãu pãrþilede câmpie ale Criºanei, Banatului ºi unele regiunideschise din Transilvania, pânã pe la Bãlgrad(Alba-Iulia). Treptat, în secolele XI-XIII, teritori-ile locuite de români pânã la Carpaþii Orientali ºiMeridionali (privind zona dinspre Apus) au fostcuprinse prin cucerire în Regatul Ungariei. Deºiregii ungari au acceptat conducãtori distincþi aiTransilvaniei (adicã ai regiunii intracarpatice),numiþi dupã tradiþia româno-slavã voievozi,aceºtia din urmã nu erau monarhi, fiindcã nuerau suverani, nu erau încoronaþi, ci deþineaudoar o dregãtorie datã de rege. Dupã 1541, cândUngaria s-a destrãmat, Transilvania a devenitprincipat autonom sub suzeranitate otomanã,pânã la 1688. Principii Transilvaniei au avut celemai multe dintre caracteristicile monarhiloreuropeni (inclusiv încoronarea ºi deþinerea pute-rii “din mila lui Dumnezeu”), deºi plãteau untribut anual turcilor. Dupã 1688 (în planul relaþi-ilor internaþionale, dupã 1699), suverani aiTransilvaniei au ajuns sã fie împãraþii habsburgi,ca “mari principi ai Transilvaniei” ºi ca regi aiUngariei (ocupate treptat dupã 1541). Rar, câteun monarh român sau de origine românã a ajunssã domneascã asupra Transilvaniei, Banatului ºiPãrþilor Vestice, cum au fost Matia Corvinul sauMihai Viteazul. Numai cã primul nu a fost regeîn calitate de român, ci de ungur ºi catolic, iar aldoilea a deþinut puterea meteoric, fãrã sã poatã damãsura unei adevãrate guvernãri. Iancu deHunedoara în secolul al XV-lea ºi NicolausOlahus în secolul al XVI-lea au fost guvernatoriai Ungariei, cel dintâi al întregii þãri, iar cel de-aldoilea al Ungariei nord-vestice, acaparate deHabsburgi. Dar nici ei nu au fost suverani, avânddeasupra lor câte un rege, ºi nici nu au deþinut

n Ioan-Aurel Pop

Tradiþia monarhicã la români

Regele Carol I, Principele Moºtenitor Ferdinand ºi Principele Carol

înaltele lor demnitãþi ca români. Prin urmare,românii ardeleni au trãit, într-o formã sau alta,sub monarhii strãine pânã la 1918.

În Þara Româneascã ºi Moldova însã, undeputerea de stat a fost româneascã, situaþia era alta.Aici, din secolul al XIV-lea, s-au constituit statecentralizate, de sine stãtãtoare româneºti, cu toateinstituþiile adiacente lor, de tradiþie romano-bi-zantinã ºi de influenþã slavã. Puterea supremã eradeþinutã de un “mare voievod ºi domn”, care-ºitransmitea autoritatea urmaºilor în chip ereditar-electiv. Titlul de mare voievod exprima impune-rea conducerii militare asupra celorlalþi voievoziteritoriali ºi asupra altor membri ai familiei dom-nitoare, denominaþi ca voievozi. Titlul de domnexprimã însã puterea suveranã, fiindcã el semni-ficã o calitate specialã, anume pe aceea de stãpânal þãrii ºi al supuºilor. Termenul “domn” vine dinlatinescul dominus, sinonim cu stãpânul, deopotri-vã cel pãmântesc ºi ceresc. Cuvântul dominus afãcut de timpuriu carierã în latinã, dar a dobânditînþeles politic într-o perioadã distinctã, numitã“dominat”, când împãraþii romani se numeau pesine ca atare, exprimându-ºi astfel suveranitatea,puterea supremã în stat (dominus era cvasisinonimcu imperator!). Ei erau deopotrivã “domni” pã-mânteºti ºi cereºti, deoarece erau adoraþi ca zei, încadrul unui cult special. Românii au moºtenit nunumai termenul respectiv (domn - dominus), ci ºisensurile sale profunde, inclusiv pe cel politic.Tulburãtor este faptul cã “dominatul” s-a impusca regim politic în Imperiul Roman dupãretragerea aurelianã de la nordul Dunãrii de Jos(circa 271-275), ceea ce confirmã concluzia cãdaco-romanii din aceste regiuni au fost în maremãsurã în continuare sub dominaþia Romei, s-ausimþit pãrtaºi la Orbis Romanus ºi supuºi vechilorlor “domni” ºi “împãraþi”. Adevãrata autoritatesau stãpânire, adicã “domnia” nu putea veni pen-tru ei din Barbaricum , ci tot dinspre Roma ceaveche ºi apoi din noua Romã (Constantinopol).Astfel, când s-a întemeiat “domnia a toatã ÞaraRomâneascã” pãrea sã reînvie, cum ar zice cuintuiþie genialã Nicolae Iorga, dominatio totiusTerrae Romanae . Prin urmare, titlul de domnexprima în româneºte cea mai înaltã formã deputere terestrã ºi celestã, moºtenitã din epocaromanã târzie. În secolul al XIV-lea, când s-au

constituit definitiv “domniile” Þãrii Româneºti ºiMoldovei, domnii noºtri erau ºi se considerauegalii tuturor celorlalþi suverani. Titlul de împãrat(din latinescul imperator), arhaizat, a rãmas departede realitatea palpabilã, fiind preluat în basmeleromânilor. Pe de altã parte, oricum, împãratul eranumai unul ºi se afla la Constantinopol. Dupãcãderea Bizanþului sub “pãgâni”, tentaþia imperi-alã i-a fascinat vag ºi pe unii dintre suveraniiromâni, fãrã însã ca aceasta sã devinã vreodatã oconstantã în conºtiinþa politicã româneascã. Subinfluenþã slavã, împãratul a devenit uneori laromâni ºi “þar”, iar oraºul împãraþilor din Rãsãrits-a mai numit ºi Þarigrad. Este demn de notat cãîn Cronica moldo-rusã, elaboratã pentrucunoaºterea Moldovei în lumea slavã rãsãriteanã,ªtefan cel Mare este numit ºi “þar”, semn cã seconsidera egalul celor mai înalþi suverani, asimi-lându-ºi titlul cu unul familiar mediului cãruia seadresa scrierea respectivã.

“Craiul” ºi “crãiia” nu au fãcut, de asemenea,carierã în mediile româneºti interne, fiindcã nuaveau sens, câtã vreme tronau “domnul” ºi “dom-nia”. Totuºi, din secolul al XVI-lea, tradiþia vasali-tãþii Þãrilor Române faþã de regatele Ungariei ºiPoloniei - state prestigioase catolice - a condus ºila preluarea titlului de crai, ca o formã mai înaltãde monarhie. De aceea, un cronicar, îl numeºtepe Mihai Viteazul, dupã accederea de cãtre acestala putere în Transilvania, “crai”. Faptul poate sãaibã însã ºi o altã explicaþie: unii principi aiTransilvaniei, urmaºi ai regelui Ioan Zapolya, s-auconsiderat pe sine “regi”, moºtenitori ai tradiþieiungare, dupã destrãmarea acestei þãri. Mai mult,spre finele secolului al XVI-lea, ªtefan Bathory afost deopotrivã principe ºi rege (e adevãrat cãtitlul din urmã se referea numai la Polonia). Aºacã Mihai Viteazul venea în fruntea Transilvanieila 1599 pe urmele unei tradiþii “crãieºti”. În planintern însã, aceastã “crãiie” echivala perfect tot cudomnia, fiindcã principele unificator se considera“domn al Þãrii Româneºti, al Ardealului ºi a toatãÞara Moldovei”.

În mai toate documentele medievale ºi mo-derne de cancelarie ºi în multe alte împrejurãri,domnii români au exprimat, uneori chiar ostenta-tiv, ideea monarhiei suverane, cum se întâmplaatunci peste tot în Europa. Titlul domnesc înce-pea cu semnul crucii (“cruce-ajutã”) ºi cu formu-la bizantino-slavã “Io”, ambele simboluri ale

sacralitãþii puterii. “Io” nu are legãturã cu pronu-mele personal la persoana întâi singular, cidescinde din numele propriu grecesc “Ioannes”,care înseamnã “cel ales de Dumnezeu ca sã dom-neascã”, “cel ales sã guverneze”. Ultimul suveranromân care a purtat acest nume, în vechiul sãuînþeles, a fost Ioan Alexandru I (Cuza-Vodã). Eratrecutã apoi expresia “din mila lui Dumnezeu”(analogã cu Dei gratia, tipicã lumii de expresielatinã), ceea ce subliniazã originea divinã a puteriisau autoritãþii domneºti. Cu alte cuvinte, autori-tatea domnului nu-ºi avea izvorul în voinþa vre-unui principe pãmântean, ci venea direct de laDumnezeu. De altminteri, ceremonialul preluãriiputerii de cãtre domni presupunea neapãrat ºi“mirungerea” (ungerea cu mir), echivalentã cupogorârea milei (graþiei) divine asupra protago -nistului. Urma formula de “samodârjeþ” sau auto-crator, adicã “singur stãpânitor”, ceea ce exprimãdin nou ideea suveranitãþii.

Toate aceste semne ºi simboluri, alãturi de alteelemente, aratã esenþa monarhiei medievale laromâni. Fireºte, în raporturile internaþionale,anumite atribute ale monarhiei româneºti au fostuneori afectate. Deºi vasalitatea în sine nu pre-supunea îngrãdirea în vreun fel a domniei, regiiUngariei ºi Poloniei ºi-au depãºit uneori preroga-tiva de “protectori” ai domnilor Þãrii Româneºtiºi Moldovei, considerând aceste state drept“feude” sau “ducate” ale lor. Pe de altã parte,suzeranitatea otomanã ºi apoi regimul turco-fanariot au ºtirbit nu numai autoritatea domnilorde la Bucureºti ºi Iaºi, ci ºi integritatea teritorialã,independenþa þãrilor ºi chiar autonomia lorinternã. Totuºi, din punctul lor de vedere, chiar ºicând erau numiþi de sultan (ºi abia apoi aleºi deadunarea þãrii ºi unºi dupã datinã), domniiromâni se considerau “autocratori” ºi depozitariai graþiei divine. Prin toate acestea, monarhia afost o realitate puternicã ºi perenã la români, iartradiþia ei a rãmas mereu vie.

n


Alexandru Ioan Cuza

Ferdinand ºi Carol în Piaþa Unirii, Cluj (1920)


Î n istoriografia noastrã s-a discutat ºi în trecutdespre originile autohtone ale organizãrii detip monarhic, ca ºi despre tradiþia prestigioasã

a acesteia. A fãcut-o, Hasdeu, invocându-i peBasarabii vãzuþi ca fiind cea mai veche dinastieromâneascã - la origini, în viziunea expertului,adevãratã castã rãzboinicã -, a fãcut-o ºi N. Iorga,în repetate rânduri, din diverse unghiuri, ºi aabordat chestiunea ºi Andrei Pippidi, invocândtradiþia imperialã de tip bizantin. De fapt însã,deocamdatã nu dispunem de o analizã temeinicã,amplã, în acord cu cele mai recente achiziþii alepolitologiei ºi teoriei sociale, drept care nici nuputem ºti cu adevãrat mare lucru despre începu-turile monarhiei la români. Si Hasdeu, ºi Iorgascriau în vremea regalitãþii moderne româneºtiexersate de Casa Hohenzollern von Sigmaringenprin opþiunea de la 1866 a clasei politiceromâneºti. Tradiþia princiarã moºtenitã de la CuzaVodã ºi înaintaºii lui a fost însã abandonatã dupãun deceniu ºi ceva de exerciþiu al puterii,România devenind pentru prima oarã în istoria ei- regat.

O trecere în revistã a formelor de organizaremedievalã a puterii cunoscute pe acest teritoriu artrebui sã inventarieze tradiþia imperialã romanã ºicea a þaratului bulgar; a diferitelor hanate ºi cha-ganate impuse de migratori; micile regalitãþi bar-bare ale cumanilor ºi autoritatea unor episcopicreºtini cu eparhii mai mult sau mai puþin clardelimitate; „ducatele“ ºi „cãpitãniile“ care auinvoluat sau au evoluat, dupã caz, cãtre formesuperioare de guvernare; în fine, domniile pro-priu-zise, care pãstrau - printre altele ºi datoritãteritoriului avut în subordine, relativ redus faþãde regatele din jur mai curând alura unorautonomii cu tendinþe rebele faþã de ansamblurilestatale (Bulgaria, Ungaria) din care s-au desprins,decât o independenþã politicã realã. Dintr-o altãperspectivã, puterea în viitoarele þãri românemedievale, Þara Româneascã ºi Moldova, a fost,mi se pare, în primul rând militarã, cãci ea tre-buia afirmatã cu sabia în mânã; drept care, ter-menul - slav - de voievod, ori cel latin de duce,pot circumscrie mai corect felul acelei stãpâniri

decât mai târzia (poate) recuperare a lui domn(de la dominus, stãpân), venit din tradiþia imperialã(unde imperator-ul era dorninus et deus) romanã,bizantinã, dar ºi cruciatã, adusã în regiune delatinii de la Constantinopol, la începutul secolu-lui al XIII-lea.

La noi evul mediu nu a însemnat o feudalitate“clasicã”, de tip occidental, aºa cum este ea reper-toriatã de Marc Bloch sau de alþi exegeþi. El s-aconturat printr-o coexistenþã nu numai a romani-cilor cu slavii, iar apoi a romanoslavilor care aufost “vlahii’ cu succesivele valuri de invadatori

dinspre stepe, ci ºi prin dezvoltarea unor comu-nitãþi din aceeaºi plãmadã strãromâneascã înraporturi de relativã autonomie unele faþã dealtele. Strãdania unificatoare, nu din cine ºtie ceaspiraþii ideale, ci din interesul pragmatic almãririi la maximum a puterii proprii, a mai-mar-ilor aristocraþiei aborigene, incipiente sau maidezvoltate, dupã caz, nu s-a configurat pe terenulunor ritualuri univoce de tipul omagiului feudalºi nici nu a depins întotdeauna exclusiv de unfeud, chiar dacã atribuirea de pãmânturi a fost, ºila noi, o sursã esenþialã de înavuþire ºi promovaresocialã. Ceea ce istoriografia mai veche ºi mai

tradiþionalistã numeºte - în lipsa unui termen maipotrivit - „feudalizare“ poate fi privit, în raport cuexperienþa din trecutul nostru, drept o metaforã,nimic mai mult. Riguroasa piramidã feudalã aOccidentului se regãseºte destul de aproximativîn spaþiul românesc care, totuºi, nu a fost unullipsit de ierarhii; doar atât, cã acestea au fostrezultatul unor adaptãri instituþionale nu lipsitede inventivitate, dar care reproduceau modelelestrãine numai între anumiþi parametri.

Iatã de ce, într-un spaþiu al multiplelorautonomii premoderne, cum este fosta Daciegenericã din antichitate, o putere de felul regal-itãþii moderne îºi poate legitima existenþa doartrecând sub tãcere alte tipuri de organizare social-politicã, pe care acelaºi N. Iorga, pomenit maisus, le aºeza sub semnul unei democraþiimedievale de sorginte þãrãneascã.

Adevãrata legitimitate a regalitãþii în Româniaeste conferitã, aº spune, de România însãºi. Nu ise poate refuza sub nici un pretext dinastiei noas-tre moderne meritul de a fi creat þara ca atare,prin dobândirea independenþei politice ºi prinîntregirea de la sfârºitul primului rãzboi mondial.La fel, însã, nu se poate trece sub tãcere nicieºecul pe care aceastã creaþie l-a înregistrat lasfârºitul perioadei interbelice, cu un aport sub-stanþial al unuia dintre reprezentanþii aceleiaºicase domnitoare. A fost o dinastie creatã deBrãtianu ºi Bismarck, ºi înlãturatã de Petru Grozaºi Stalin. Dincolo de circumstanþele istorice, fasteºi nefaste, inalienabilã rãmâne aura inefabilã aregalitãþii înseºi.

Sã mã fi aflat printre sfetnicii Maiestãþii Sale,Regele Mihai, l-aº fi povãþuit altfel decât pare sã fifost sfãtuit. Un rege, o ºtim de la Shakespeare,poate sã-ºi piardã tronul, dar aura îl urmeazã pre-tutindeni. Nu ºtiu cât de folositor a putut fiturneul regal pe la marile curþi ale lumii.Ambasadori România are ºi va mai avea. Dar unrege al cãrui nume se leagã de fapte remarcabile,cum este cazul la noi, nu este prea uºor repetabil.L-aº fi sfãtuit, aºadar, pe Maiestatea Sa sã acordemai mult timp românilor de merit. Într-o inflaþiede diplome, premii ºi cocarde fãrã glorie, acor-darea titlului de cavaler, pentru diversele meritede care mulþi români s-au ºtiut face vrednici, ar fifost o prerogativã fireascã ºi la îndemânã, pentrucã necostisitoare, a regelui. Oare de ce întârzie?Sã fie viaþa noastrã, a tuturor celor care trãim aici,mai puþin vrednicã de interes decât conjuncturileinternaþionale? N-aº crede-o.

n

n Ovidiu Pecican

Regalitatea

Mihai cu ocazia întoarcerii pe tron (1941)

Regina Maria ºi Regele Ferdinand I


La începutul anului 1919 România Mareabia deschisese ochii. Ce an se întrezãrea?Cu siguranþã unul de eforturi, de proiecte

ºi acþiuni interne ºi externe, care sã ducã la con-solidarea statului român, la o mai bunã cunoaºte-re între componentele þãrii ºi la continuarea pro-cesului de unificare legislativ-instituþionalã. Înce-puturile acestuia le-au constituit elaborarea Ac-telor de unire ºi extinderea tacitã a Constituþieiromâne în provinciile unite. Pe plan externe,obiectivele fundamentale au fost apãrarea decizi-ilor din anul 1918 ºi obþinerea consacrãrii lor decãtre Conferinþa de Pace.

Din perspectiva timpului scurs se poate afir-ma cã la sfârºitul anului 1919 þintele primordialeiniþiale propuse de statul român erau îndeplinitesau pe cale de a fi înfãptuite. Aceasta deºi urmãri-le rãzboiului se resimþeau din plin, iar la graniþelede est ºi vest n-a fost doar o atmosferã de pace.Ciocnirile militare cu forþe bolºevice la est ºi celedouã rãzboaie româno-maghiare au perturbat evi-dent procesul de evoluþie normalã a vieþii de statºi a oamenilor.

În Transilvania, regele Ferdinand I, ca simbolal unitãþii statale româneºti, a fost prezent înconºtiinþele ºi inimile românilor, cu mult înaintede a pãºi efectiv pe meleaguri ardelene.

Fulgerarea din vara anului 1916 – scurtul visde fericire al românilor, în opinia noastrã – i-adãltuit aureola de Domn ºi al românilor de aici.

Sobrietatea, tenacitatea, rezistenþa ºi credinþanestrãmutatã într-un final al evenimentelor favo-rabil României i-au permis sã fie perceput ºinumit ca Rege Întregitor al României, singurulsuveran român care a purtat un asemenea titlu.

În luna noiembrie 1918, românii întruniþi înadunãri pentru alegerea delegaþilor la AdunareaNaþionalã de la Alba-Iulia au consemnat fãrã echi-voc, în credenþionale: „Voim sã fim alãturaþi, împ-reunã cu teritoriile româneºti din Ardeal, Bãnat, Ungariaºi Maramurãº, la Regatul România, sub stãpânireaMajestãþii Sale, Regelui Ferdinand“ 1. Aceastã formu-lare apare în multe alte acte de acelaºi gen, ceea cepermite aprecierea cã s-a acþionat dupã un planprestabilit, al cãrui fir putea porni de la Bucureºti.

Dupã 1 Decembrie 1918, Consiliul Dirigent,reprezentant al guvernului în Transilvania, a in-trodus aici viaþa de stat româneascã2. Persoanelepublice care doreau sã-ºi continue activitatea îninstituþiile statului român au trebuit sã depunã unjurãmânt de fidelitate faþã de acesta, care începeaastfel: „Eu, xy, jur cã voi fi credincios lui Ferdinand I,regele României, ºi Consiliului Dirigent...“ Acest gest agenerat controverse atât în epocã, cât ºi mai apoi.Cele decise atunci de autoritãþile româneºti auprimit confirmarea din partea Conferinþei de Pace.

În eforturile de decantare a valorilor autenticeale românilor din Vechiul Regal ºi din Transilva-nia, chintesenþa acestora fiind Casa Regalã, IonAgârbiceanu a formulat (la 1 martie 1919) consi-deraþii profunde îmbrãcate într-o limbã de poetcare-ºi pãstreazã deplina actualitate ºi astãzi3:„Pentru ca solidaritatea naþionalã sã se poatã producepânã la ultimele limite ale posibilitãþii, trebuie sã neiubim ºi pentru ca sã ne putem iubi ºi pentru ca sã numai fie între noi perete despãrþitor ºovinismul regional,este absolutã nevoie sã ne cunoaºtem“ – scria Agârbi-ceanu. ªi continua: „... Aceasta trebuie sã fie întâiapalmã pe care suntem datori toþi, Adevãraþii români, são dãm exclusivismului provincial, ca sã numesc aºa sta-rea sufleteascã aparte pe care o putem întâlni la Româniidin diferite provincii, datoritã în cea mai mare parte lip-

sei unei depline unitãþi culturale ºi mai ales a unitãþiipolitice [de pânã atunci - Gh. I.]... Neamul românescdin Vechiul Regat nu-i un neam putred, ci putrede suntnumai elementele suprapuse, strãine, venite cele maimulte din sudul Dunãrii, putrede gata, din Fanar...

Dacã peste Carpaþi n-ar fi decât putrezire, noi n-amfi azi liberi... Printre þãranii, ofiþerii, învãþãtorii, avo-caþii, magistraþii, profesorii, studenþii, medicii... au fostnervii de luminã, de înviorare, de curaj, de solidaritatepânã la moarte... ªi iarãºi, neamul românesc pe care tre-buie sã-l cunoaºtem ºi cu care trebuie sã ne solidarizãm,nu va fi complet, dacã nu vom pune în fruntea lui peM.S. Regele Ferdinand, pe M.S. Regina ºi întreagaaugusta familie regalã“.

La începutul lunii aprilie 1919, atunci când nutoþi românii din teritoriile unite cu România la 1Decembrie 1918 erau încadraþi faptic în statulromân, prinþul Carol a întreprins o cãlãtorie înTransilvania4. „... Cu nesfârºitã ºi duioasã dragoste îþispunem: Bine-ai venit!“ – scria Patria. „În atenþiaM.S. Regele Ferdinand, gloriosul, bunul ºi dreptul stã-pân al neamului românesc: vedem dovada nouã de gin-gaºã purtare o grijã a mãritei noastre Împãrãtese [Regi-na Maria]“ . Prinþul era salutat ºi de „fraþii noºtriîncã subjugaþi, care simt cã România e aproape ºi cãdezrobirea lor nu va mai putea întârzia“.

Speranþele acestora s-au împlinit în scurt timp.La 16 aprilie 1919 armata românã a declanºat oofensivã victorioasã împotriva trupelor maghiarede la linia de demarcaþie. „Regele Ferdinand poate ficel mai mândru rege pentru armata în fruntea cãreiastã“, scria Em. Panaitescu în Patria, din 28 aprilie1919, în articolul „Ostaºii Regelui Ferdinand“.

Dupã ce armele au tãcut, comandantul su-prem al armatei române, Regele Ferdinand I, numai putea rãmâne departe de bravii lui soldaþi ºide populaþia româneascã din Transilvania, care-lvenera. ªi firescul s-a produs. Împreunã cu regina– care vizitase în martie locurile devastate de rãz-boi din Franþa5 – în 22 mai a plecat în Transilva-nia „unde cãlãtoria lor era sã fie o cãlãtorie triumfalã“6.„Plimbarea Suveranilor pe pãmântul Ardealului e oapoteozã“ – remarca un martor de la faþa locului7.

Acelaºi Ion Agârbiceanu îi întâmpina pe Rege,pe Reginã ºi pe prinþul moºtenitor, cu un articolpatetic intitulat Ave Caesar!, din care redãm câtevapasaje: „Prin poarta de stâncã, larg deschisã, pentru tot-deauna liberã a Carpaþilor intrã azi în Ardealul dezro-

bit de vitezele sale oºtiri, M.S. Regele Ferdinand, dinmila lui Dumnezeu ºi din vrednicia armatei ºi a neamu-lui românesc, întâiul Domn ºi Stãpânitor al tuturor ro-mânilor. Îl însoþeºte M.S. Regina Maria, reginã între fe-mei ºi între regine... îl însoþeºte Al.S. Regalã, principelemoºtenitor Carol.. Din câmpii, din munþi, de lângã iz-voare ascunse, din pãduri seculare, din sate ºi din vechivetre de oraºe se ridicã acelaºi strigãt pe care-l trimitemdin adâncurile inimii noastre, ºi noi cei vii «AveCaesar»“8.

Înaintea încheierii Conferinþei de Pace s-arealizat prin acea cãlãtorie ºi o osmozã sufleteascã,nu doar instituþionalã, între românii din Transil-vania ºi Rege.

Credinþa în durabilitatea celor hotãrâte la Al-ba-Iulia dobândea un nou suport moral de sub-stanþã, care a avut un ecou benefic ºi în rândulMarilor Puteri.

Într-un asemenea context, la Conferinþa dePace delegaþiile româneºti, desemnate de Rege, aususþinut cu demnitate, aplomb ºi tenacitate,interesele României.

Nu peste multe luni, la începutul anului1920, regele va reveni în Transilvania. Va partici-pa, la Cluj, la inaugurarea Universitãþii româneºtiºi a Teatrului Naþional, instituþii înfipte adânc înspiritualitatea româneascã.

n

Note:1. C. CRISTIAN , 1918 la români. Documentele Unirii, vol. VIII.

Coordonatori principali: ªTEFAN PASCU, ION POPESCU-PUÞURI, Bucureºti, 1989, p. 109. Vezi ºi p. 115, 295, 304,327, 426 etc. Vezi ºi MARCEL ªTIRBAN, Din istoria României ,vol. III. 1918. Desãvârºirea unitãþii naþionale, Târgu Mureº,1998, p. 100.

2. GHEORGHE IANCU, The Ruling Council. The Integration ofTransylvania into Romania 1918-1920 , Cluj-Napoca, 1995,253 p.

3. ION AGÂRBICEANU, Fraþii din Vechiul Regat, în Patria (Sibiu),an I, nr. 13 din 1 martie 1919.

4. Bine-ai venit, Alteþã , scris probabil tot de ION AGÂRBICEA -NU, în patria, nr. 45 din 9 aprilie 1919.

5. JEAN CDLAIR-GUYOT, La Reine de Roumanie visite les regionsdevastées de la France, articol preluat de Drapelul (Lugoj), nr.25 din 5/18 martie 1919.

6. General RADU R. ROSETTI, Mãrturisiri (1914-1919), ediþieîngrijitã de MARIA GEORGESCU , Bucureºti, 1997, p. 353.

7. RADU COSMIN , Prin Ardeal, Bucureºti, 1919, p. 445. Veziºi p. 381 ºi urmãtoarele. Vezi ºi DUMITRU SUCIU, monarhiaºi fãurirea României Mari 1866-1918, Bucureºti, 1997, p.238-245.

8. Patria , nr. 77 din 22 mai 1919.

Familia regalã în Transilvania în anul 1919. Succinte consideraþii

n Gheorghe Iancu

Regina Maria ºi Regele Ferdinand I

Regele Ferdinand I al României


Acum câþiva ani când am publicat cartea Via-þa lui Carol al II-lea (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, 364 pagini) o subintitula -

sem: „destinul unui pribeag“ . Nu-mi închipuiamatunci, cã nu peste mult „pribeagul“ se va întoar-ce Acasã. Folosind ocazia cã fiica mea, Gabriela,se deplasa în interes de serviciu la Lisabona, amrugat-o sã ducã un exemplar din carte, cu câtevacuvinte de dedicaþie ºi sã o depunã pe coºciugulRegelui aflat la Panteonul regal al bisericiiMãnãstirii Saó Vicente din capitala Portugaliei,unde se odihnesc regii Portugaliei din dinastia deBragança. Bunica ºi mama tatãlui sãu, RegeleFedinand I al României, fuseserã regina ºi respec-tiv principesã a Portugaliei. Deci bunica paternã alui Carol, Antonia (1845-1913), fusese principesãportughezã. În virtutea acestui fapt, Carol al II-lea al României a fost îngropat la 7 aprilie 1953 laMãnãstirea Saó Vicente din Lisabona.

Am rugat-o pe fiica mea sã fotografieze carteaaºezatã pe sicriele lui Carol al II-lea ºi al soþieiacestuia, spre amintire. Fotografia o am; ce s-aîntâmplat cu cartea, la reîntoarcerea Acasã aRegelui-pribeag, nu ºtiu nimic.

În cele douã runde ale pribegiilor sale Carol alII-lea a trãit în total 18 ani departe de þarã. Primalui pribegie a avut loc între noiembrie 1925-iunie1930. Despre aceastã perioadã ºi despre rolul ser-viciilor secrete româneºti, mai ales în prima ei pe-rioadã, dorim sã ne ocupãm în materialul de faþã.

În septembrie 1918, o datã cu cãsãtoria lui dela Odessa cu Zizi Lambrino, prinþul Carolrenunþase pentru întâia oarã la dreptul de moº-tenitor al tronului României. Din aceastã cãsã-torie, la 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino a nãscutun copil botezat Mircea Grigore, pe care Carol l-a recunoscut drept fiul sãu. Între timp, eforturiletitanice ale casei regale de a nu recunoaºte aceastãcãsãtorie au dat roade: la 8/21 ianuarie 1921, Înal-ta Curte de Casaþie a anulat cãsãtoria lui Carol cuZizi Lambrino. Din partea lui Carol a urmat, la 1august 1919, cea de a doua renunþare „la calitateamea de Principe Moºtenitor al Coroanei

României, atât pentru mine personal, cât ºi pentru descendenþii mei, ºi la toate avantajele ce-mi sunt recunoscute în Constituþie în aceastãînsuºire de moºtenitor al Tronului“, a urma, la 10 martie 1921 a doua cãsãtorie a PrinþuluiCarol, de data aceasta mireasa fiind principesaElena (Sitta) a Greciei. La 23 octombrie 1921,Sitta dã naºtere unui bãiat, Mihai, viitorul Rege al României.

Pentru Casa Regalã, în ceea ce-l priveºte pePrinþul Moºtenitor Carol, lucrurile pãreau sã-ºiintre în fãgaºul lor normal. Acum, la 14 februarie1925, în viaþa Prinþului Carol intervine „femeia-destin“: Duduia (Duþa) Elena (Magda) Grüm-berg-Wolf-Lupescu-Tâmpeanu, care va deveni deHohenzollern.

Aceastã persoanã va rãmâne în conºtiinþa pu-blicã sub numele de Elena Lupescu. În presa vre-mii de la Bucureºti, Paris, Londra, Buenos-Aires,Madrid, Lisabona etc., ea a fost eroina a nume-roase bârfe ºi istorii, legende, azi fiind aproapeimposibil sã mai desparþi adevãrul de ficþiune.Cert este cã ºi-a meritat pe deplin renumele deMadonne de Pompadour a secolului al XX-lea.

Încã de la începutul relaþiei lor, Elena Lupescuse destãinuia în public presei: „Dacã ar putea sãdivorþeze de soþia sa, Principesa Elena a Greciei,Carol m-ar lua în cãsãtorie la cea mai micã indicaþie amea, cã aceasta este datoria lui“.1 (s.n. - Gh. I. B.)

La numai câteva luni de când erau împreunã,Elena Lupescu simþea cã poziþia ei faþã de Carolera extrem de precarã ºi cã el va fi în curând însituaþia de a face o alegere. De mai multe ori i-acerut sã pãrãseascã împreunã România, dar el nuºi-a dat consimþãmântul. ªi totuºi, mulþi s-auîntrebat, în epocã ºi dupã, cum a izbutit Duduiasã-l înrobeascã astfel pe prinþul Carol. Avizaþii,printre ei numãrându-se ºi medicul ºi politician-ul, diplomatul Constantin Argentoianu, ºtiau cã„regele [Carol al II-lea], cu o diformitate sexualã,era, prin priaprism, un caz patologic. Rar femeiecare sã-i reziste priaprismului neînfrânat. Deaceea era îngrozitã principesa mamã Elena de

ideea refacerii cãsãtoriei“. Elena Lupescu „rezistaapetitului insaþiabilului ei amant, chiar dacã aces-ta, pururea nepotolit, agãþa noaptea, îmbrãcat ci-vil, prostituate prin strãzile din jurul Palatului.“Rob al plãcerilor sale patologice, regele Carol alII-lea a fost mult mai mult decât un simplu he-donist, C. Argetoianu subliniind cã „ceea ce im-portã este faptul cã legãtura între Carol ºi Duduiase înfãþiºa ca o legãturã idisolubilã, bazatã unica-mente pe raporturile de ordin sexual, probabilpatologic, ºi nicidecum pe raporturi de ordincerebral sau sentimental“ 2.

Analiza istoricã complexã a cauzelor care audus la criza dinasticã din anii 1926-1930 nu poatefi restrânsã numai la cele de ordin sentimental atribuite prinþului Carol. Au existat ºi serioaseimplicaþii ºi jocuri politice de culise, care au avutun rol preponderent, dintre care se detaºeazã con-tradicþiile apãrute între prinþul moºtenitor ºi uniilideri ai Partidului Liberal, în primul rând IonI.C. Brãtianu ºi Barbu ªtirbey (faþã de care Carolavea ºi o aversiune personalã pricinuitã de relaþiileintime ale acestuia cu mama sa, Regina Maria).

Chemat la putere în 1922, Partidul Liberal, înfrunte cu Ion I. C. Brãtianu trebuia, potrivit uzu-lui, sã predea puterea politicã în 1926. Prinþulmoºtenitor era conºtient de viitorul sãu rol înexistenþa monarhiei ºi-ºi pregãtea cu atenþie viito-rul, cu atât mai mult, cu cât la 25 martie 1925,dupã cum noteazã prinþul Nicolae, „se anunþasecã regele Ferdinand avusese un accident la vânã-toare ºi trebuie sã stea în pat mai multe luni.Adevãrul era altul: avusese o operaþie, primadintr-o serie mai mare, doctorii nu au sesizatgravitatea bolii“3.

În intenþiile sale de viitor, Carol îºi vedea per-iclitate interesele de dominaþia – chiar ºi ca-muflatã – a puternicului Ion. I. C. Brãtianu carese impusese cu inteligenþã ºi abilitate în timpuldomniei lui Carol I ºi a lui Ferdinand, subor-donându-ºi monarhia fie facilitându-i participaþiiconsistente, fie implicând-o în combinaþiilefinanciare cele mai avantajoase.

Prinþul moºtenitor Carol, ajuns la vârsta de 30de ani, nu reuºise sã-ºi mascheze nemulþumireadeschisã faþã de încercãrile liberale de a-ºi subor-dona instituþia monarhicã. Mai mult, el îºi mani-festã deschis intenþia de a juca un rol activ ºihotãrâtor în politica internã ºi externã a Româ-niei, pentru el, „sistemul ideal de guvernare eraabsolutismul regelui“, considerând România –dupã cum noteazã Zaharia Boilã – „ca pe moºialui, pe care singur are drept sã o administreze, são arendeze dacã crede, sã o vândã dacã e nevoie,sã renunþe la ea dacã e silit“4.

n Gh. I. Bodea

Un prinþ în exil: Carol Caraiman

Carol al II-lea, Mihai Mare Voievod de Alba-Iulia ºi Principele Nicolae la sfinþirea Catedralei Ortodoxe din Cluj (1937)

Inaugurarea Pavilionului Nou de laAcademia de Agronomie (1932 oct.)


Pe de altã parte, exprimarea deschisã de cãtreprinþul Carol a planurilor sale privind schimbareaConstituþiei din 1923, a lichidãrii influenþeideþinute de liberali la Palat, conjugatã cu desfi-inþarea partidelor politice, au avut darul de a alar-ma marea finanþã liberalã ºi de a declanºa un con-flict personal (ce mocnea de mai multã vreme)între prinþul moºtenitor Carol ºi primul ministrual României, Ion I.C. Brãtianu.

Martor al evenimentelor, Nicolae Iorga con-semneazã: „Când în primãvara anului 1925, suve-ranul [Ferninand] cãzu aºa de bolnav încât i senumãrau zilele, moºtenitorul [Carol] nu s-a pu-tut opri de a lua tonul de stãpân în palatul careera sã fie al lui ºi în care n-aveau ce sã caute sus-pecte influenþe strãine ºi faþã de miniºtri de carear fi avut a se servi. Rãzboiul era din acest ceashotãrât. Un mare ºi puternic patriot, un om de ovoinþã de fier ºi de o mândrie care întrecea ºiaceastã voinþã [Ion I.C. Brãtianu] se hotãrî sãmeargã pânã la capãt“5.

Acum ºtim cã aventurile sentimentale alePrinþului moºtenitor au fost folosite numai capretext de cãtre gruparea liberalã pentru a mascaîn faþa opiniei publice a þãrii adevãratele cauze aleostilitãþii ei faþã de aducerea lui Carol la tronulRomâniei.

Pentru înlãturarea de la tron a prinþului Carolprimul ministru s-a folosit discret, de aspectelecompromiþãtoare ale vieþii particulare a prinþuluimoºtenitor, cât ºi de precedentele sale hotãrâri derenunþare la tron prezentându-le ca incompatibilecu rolul pe care era chemat sã-l îndeplineascã.

Momentul acþiunii a venit pe neaºteptate.Iatã-l relatat de prinþul Nicolae în memoriile sale:„La 20 noiembrie [1925] regina Alexandra a An-gliei [soþia regelui Eduard VII ºi mãtuºa de a do-ua ºi a prinþului Carol n.n.] a murit la Sandring-ham. Tata [Ferdinand] n-a lãsat sã-i scape ocaziaºi l-a trimis pe Carol sã-l reprezinte la funeralii[care aveau loc la 27 noiembrie 1925 – n.n.],sperând sã-i destrame astfel legãtura cu Lupeasca.Brãtianu a fost de acord, la fel ºi opoziþia, care secam sãturase de acest joc al lui Carol. Dupã 24 deore de la plecarea lui Carol, Lupeasca, având con-simþãmântul lui Brãtianu a jucat aici o carte demare maestru, cãci permiþându-i Lupeascãi sã-lurmeze pe Carol, era convins cã acesta nu se vamai întoarce. Deci zvonul cã Brãtianu a vrut sãscape de Carol era adevãrat“6. [Dupã pãrerea luiN. Iorga, printre cei care „ajutase la plecarea silitãa prinþului Carol în Anglia“ se numãrã ºi NicolaeTitulescu.]

Persoana Elenei Lupescu a stârnit în epocã ºidupã aceea multe discuþii, deosebit de controver-sate. Unul din bãrbaþii acelor vremuri, recunos-cut pentru priceperea ºi succesele sale în rândulsexului frumos, Dr. Petru Groza în foarte recen-tele apãrute memorii ale sale îi consacrã maimulte pagini, din care citãm: „Credincioasã pânãîn ultimul moment i-a rãmas doar concubina sa,doamna Lupescu [...], unicul lui sfetnic intim,care, deºi de sex feminin, pãrea un adevãrat bãr-bat în marasmul politicienilor de pe acea vreme.Nu e mai puþin adevãrat cã aceastã femeie ºi-aluat din belºug rãsplata pentru bunele servicii deprietenã credincioasã, trãind o viaþã de lux pom-padourianã, cu toatã originea ei mic burghezã.

Prin anul 1923, pe Calea Victoriei, într-unadin plimbãrile mele obiºnuite, la orele de amiazã,pe acest corso al Bucureºtiului, am fost izbit lavederea unei femei înalte, de o staturã plinã,asemenea muzelor lui Rubens, cu pãrul roºcat, cupistrui pronunþaþi pe faþã ºi cu ochii verzui, trãsã-turi care, toate laolaltã, graþie mâinii mãiestre acreatorului, întruchipau farmecul feminin careatrage puternic din prima clipã sexul celãlalt.Reþin ºi astãzi aceastã primã impresie a mea, pe

care am completat-o cu celelalte de mai târziu,din întâlnirile aproape zilnice cu frumoasanecunoscutã cu ocazia plimbãrilor de la amiazãde pe Calea Victoriei. [...]

Ea pãºea întotdeauna plinã de demnitate, pri-vind de obicei înainte ºi asta mã îndârjea, iar ho-tãrârile mele de a satisface curiozitatea capricioasãcare mã cuprindea se opinteau la gândul cã totuleste regizat de arta unei cochete din lumea mare,care nu se mulþumeºte numai cu micile vânturi.ªi am apelat atunci la secretarul meu, care mã în-soþea mereu în aceste plimbãri, ca sã-i stabileascãidentitatea; iar acesta i-a pierdut urma, ºi eu, tre-buind sã mã întorc acasã în Ardeal pentru untimp mai îndelungat, am pãstrat doar senzaþiaputernicã a scurtelor schimburi de priviri, jocºãgalnic al ochilor care revãrsau asupra ambelorsuflete acel tainic fluid care le apropie irezistibil.

Am petrecut câteva sãptãmâni la moºia mea dela þarã ºi, în liniºtea aceea a înserãrilor petrecuteîn grãdinã, amintirea ei din când în când mãurmãrea.

Într-o bunã zi, revenind acasã de la un domndintr-un orãºel din apropiere, soþia mea mãîntâmpinã spunându-mi cu un zâmbet prietenesccã mã aºteaptã pe birou o scrisoare care «pare sãfie interesantã» [...]

Începe cu: Mon cher ami ºi [...] cuprinde vreoopt pagini scrise la diferite intervale de timp, cunoi ºi noi începuturi, ca de pildã: «E noapte, e oradouã, somnul mã cuprinde...»,, «Îmi lipsesc privi-rile pe care le prindeam în plimbãrile noastre peCale...», având deci scrisoarea o notã sentimenta-lã, iar semnãtura era un pseudonim: «Elle» - adicãea [Madame Lupescu]. [...]

Nota fundamentalã de frivolitate a caracteru-lui lui [Carol] ºi lipsa totalã de coeziune moralã,colaborând cu farmecul feminin pe care-l degajaaceastã Messalinã modernã, au trebuit sã ducãfatal la acel deznodãmânt cunoscut, de pãrãsire asoþiei, copilului ºi tronului de dragul unei fru-museþi pistruiate.

În sfârºit, reconstituind figura ei interesantã ºitot ceea ce radia din primul moment spre celãlaltsex – vorbesc din propria mea experienþã –, pu-tem constata cu toatã obiectivitatea cã tot aceldeznodãmânt a fost dirijat, dupã cum este încã ºiastãzi [1947], de aceastã femeie fatalã, ºi nicide-cum de cãtre partenerul ei, lipsit, în definitiv, deo veritabilã fermitate bãrbãteascã, cu toate înºelã-toarele lui extravaganþe virile; se poate chiar caaceste extravaganþe sã fi contribuit la completa luidecãdere moralã. [...]

De fapt, în toþi paºii sãi, «Domniþa» s-a dove-dit a fi deºteaptã, vicleanã ºi plinã de iniþiativã,apucând cu ambele mâini cârma acestui concubi-naj regal. [...] Ea avea în atitudinea ei, precum ºiîn felul ei de ºti sã-ºi punã în evidenþã tot ceea ceatrage, calitãþi pe care, hotãrât, le avea. A trece pelângã o astfel de apariþie femininã fãrã s-o remarciar fi însemnat sã-þi dai þie însuþi un certificat delipsã de iniþiativã ºi de fantezie, fantezie care necoloreazã viaþa ºi ne-o face atât de plãcutã“7.

Dar sã urmãrim ºirul evenimentelor dupã ple-carea din þarã a prinþului Carol care a participat lafuneraliile de la Londra din ziua de 27 noiembrie1925. Imediat dupã terminarea ceremonialului dela Londra, Carol s-a grãbit sã ia ferryboat-ul pânãla Calais, apoi trenul ºi în Gara de Nord din Pariss-a grãbit în braþele Elenei Lupescu care îl aºtepta.Nu i-a fost greu acesteia sã îl convingã sã renunþela tron, putând sã îl pãstreze astfel doar pentru ea.Sigur cã în final, doar pasiunea de nestãpânit a luiCarol i-a determinat gestul.

Dupã cum noteazã chiar Elena Lupescu, „auînceput sã circule zvonurile cele mai fantastice. S-au fãcut rapoarte ºi s-au trimis în România, încare se arãta cã eu ºi Carol trãiam o viaþã degrada-

toare. De la Bucureºti soseau mustrãri atât deaspre, de o nedreptate atât de evidentã, încâtCarol s-a înfuriat ºi s-a gândit cã poate ar fi maibine sã renunþe la drepturile pe care le aveamprin naºterea sa.

Sentimentele unuia faþã de altul au devenit ºimai puternice ºi mai dulci, datoritã tocmai acestorîntristãri ºi necazuri. Cu cât Carol avea neajun-suri mai multe, cu atât simþeam mai mult cã arenevoie de mine. Asprimea mustrãrilor, caresoseau din România, era tot mai mare ºi aceastasporea furia lui Carol, care pe neaºteptate apãrãsit Parisul, plecând la Milano. [...]

Urmându-l la Milano, n-am fãcut-o cu altãintenþie decât aceea de a-l îngriji cu toatãdragostea mea. Am tras la un hotel ºi Carol avenit ºi dânsul la acelaºi hotel, arãtându-se veselºi mulþumit cã am venit.

Am rãmas ascunsã, însã prinþul mai ieºea câteo datã. Oriunde se ducea se gãseau emisariromâni, care fãceau fel [de fel] de planuri, spre a-l supãra ºi a-l jigni, ne fãceau viaþa nenorocitã.Spionajul devenise atât de plicticos, încât am cur-mat ºederea la Milano ºi am plecat la Veneþia“8.

La 12 decembrie 1925 de la Veneþia, prinþulCarol a expediat regelui Ferdinand, o scrisoareprin care îºi anunþã a treia renunþare la drepturilesale de prinþ moºtenitor:

„Veneþia, 12 Decembrie 1925SIRE,Vã rog ca prin aceastã declaraþie sã primiþi ca sã

renunþ la toate drepturile mele de Principe Moºtenitor alRomâniei.

Conform Statutului Familiei Regale, rog peMajestatea Voastrã de a-ºi da înalta sa aprobare acesteihotãrâri irevocabile.

Totodatã, spre a nu produce un neajuns în viitor, sãdaþi Înaltul Majestãþii Voastre ordin ca sã fiu ºters dintremembri Familiei Domnitoare a României ºi sã mi seacorde un nume sub care îmi voi alcãtui o nouã starecivilã.

Prin aceasta declar cã nu voiu avea nici o pretenþieasupra drepturilor mele la care am renunþat de bunã voieºi mã angajez pentru liniºtea tuturor, sã nu mã maiîntorc în þarã timp de 10 ani, fãrã a fi chemat de cei îndrept ºi fãrã autorizaþia Suveranului.

CAROL, Principe al României“9

Vestea a produs, dupã cum nota prinþulNicolae, „o nãpastã pentru noi toþi cât ºi pentru

à

Carol al II-lea ºi Regina Maria la GrãdinaBotanicã din Cluj (1930)


þarã“. Perechea Carol Caraiman – Elena Lupescua fost bombardatã cu nenumãrate telegrame ºiscrisori, emisari regali cu misiunea de a-l aduceînapoi în þarã pe Carol. „Totul însã este zadarnic.[...] Nici apelul adresat simþãmintelor lui de tatã,de fiu, de soþ, de Prinþ, de Coroanã, de Militar,de Român, n-a avut nici un rãsunet.

În tovãrãºia D-nei Wolf-Lupescu el rãmâne înItalia“ 10.

Pentru a-ºi întãri hotãrârea, la 28 decembrie1925, la Milano, Carol Caraiman îi înmâneazã luiC. Hiott, Ministrul Casei Regale, emisar al Rege-lui Ferdinand, a patra scrisoare de renunþare latron. Dupã cum noteazã prinþul Nicolae, „pãrinþiiºi-au dat seama cã, de data asta, a întins prea multcoarda ºi au hotãrât sã termine totul, odatã pentrutotdeauna, þinând seama de interesele þãrii“.

Regele Ferdinand a convocat Consiliul deCoroanã care a acceptat decizia lui Carol ºi-a fostde acord cu numirea membrilor unei Regenþe,pânã când Mihai va ajunge la majorat“11.

Renunþarea la tron a principelui Carol aveaneîndoielnic o semnificaþie deosebitã. Ura „ne-împãcatã... de apaº“ nutritã de Carol, dupã mãr-turia lui C. Argetoianu, împotriva lui Ion I.C.Brãtianu, cãpãtase treptat caracter politic, Carolrecurgând tot mai mult, în cãutarea unui suport,la idei ºi anturaje ce anunþau tendinþele sale auto-ritare de mai târziu, dar care, în acea perioadã,erau expresia unei atitudini de frondã împotrivaatoputerniciei Partidului Liberal ºi a ºefului sãu.

La disensiunile cauzate de orientãrile din inte-rior se adaugã cele de politicã externã. Astfel, întimp ce politica oficialã a guvernului liberal eracãlãuzitã, în primul rând, spre Franþa, tendinþeleanglofile ale lui Carol fãceau o notã discordantãîn planurile conducerii P.N. Liberal.

La 4 ianuarie 1926 a fost convocat Parlamen-tul pentru a confirma hotãrârile Consiliului deCoroanã. S-a acceptat renunþarea A.S. PrincipeleCarol la succesiunea Tronului ºi la toate drep-turile, titlurile ºi prerogativele regale.

La 27 martie 1926, liberalii, în frunte cu IonI.C. Brãtinau, împlinind legiuiþii patru ani de gu-vernare, se retrag în opoziþie. Succesiunea revinegeneralului Alexandru Averescu, deci PartiduluiPoporului, conform unei înþelegeri mai vechi cuIon I. C. Brãtianu, care a impus în noul guvern,ca ministru de Interne pe Octavian Goga! Sarcinalui O. Goga a fost una ingratã, deoarece el ºtiafoarte bine cã „întregul aparat al Siguranþei Statu-lui, jandarmeria, poliþia, armata, toate erau înmâna liberalilor din opoziþie!“12

În primãvara anului 1926, organele de infor-maþii ºi de urmãrire româneºti ºi-au intensificatinvestigaþiile ºi pe meleagurile pariziene unde segãseau Carol Caraiman cu Elena Lupescu, dar ºiIoana Maria Valentina (Zizi) Lambrino cu fiul eiºi al lui Carol, Mircea Grigore Lambrino. Dupãcum noteazã Elena Lupescu, rememorând depla-sãrile lor la Nisa, Monte Carlo, Biaritz, Cannes,„întotdeauna ochi iscoditori ne urmãreau ºi lim-bile viclene cleveteau“ 13.

S-au stabilit la Paris, într-o vilã la Neuilly peBulevardul Binneau nr. 146, „în fundul curþii! ºiun zid de piatrã desparte grãdina din faþa vilei cutrotuar, având o poartã de fier care se deschide peun drum pietruit, care conduce la verandã.

Avem un salon, o bibliotecã, o sufragerie, toa-te la parter, cu bucãtãrie, cãmarã ºi celelalte de-pendinþe, în partea dinapoi, pe unde se poate ieºiîn grãdinã ºi la garaj. La etaj avem 6 camere –apartamentul nu se deosebeºte cu nimic decamerele hotelelor obiºnuite, în care locuiesccãlãtorii comuni cu familiile lor [!?!].

Carol primeºte lunar, din România, bani, venituriale imobilelor, castelelor ºi moºiilor sale, moºtenite de latatãl ºi unchiul sãu.“14 (s.n. - Gh. I. B.)

Carol Caraiman era un obiectiv principal alserviciului de informaþii de la Bucureºti, carefolosea agenþi trimiºi direct la Paris, dar ºi infor-matori de pe alte piste adiacente, pe lângã per-soanele oficiale care îl cãutau în mare secret ºiîntreþineau raporturi strânse cu Carol Caraiman.În arhiva personalã a Ministrului de Interne deatunci, Octavian Goga, s-au pãstrat câtevarapoarte secrete privitoare la Carol Caraiman.

Unul din presupusele persoane implicate înactivitatea de la Paris a prinþului Carol Caraimanera avocatul clujean Aurel Leucuþia, stabilit laBucureºti, Calea Victoriei 190, „membru alR.S.S.R., în calitate de preºedinte al comisiuneicentrale de atletism, aflatã sub preºedinþiaA[lteþei] S[ale] R[egale] Principelui Nicolae. Are ca secretar pe avocatul Liviu Iuga.

Locuieºte împreunã cu avocatul Bianu, avândbirou comun de avocaturã pe Calea Victoriei 190,unde este ºi sediul Federaþiei sportive.

Aurel Leucuþia posedã paºaportul nr. 546.793din 12 iulie 1926 eliberat de Prefectura PoliþieiCapitalei.

De la data eliberãrii paºaportului pânã înprezent a fãcut mai multe voiajuri la Paris.

În prezent este plecat din þarã tot la Paris, devreo 2 sãptãmâni“. Pe verso, cu creion roºu,Octavian Goga a notat: „Pr[incipele] Carol“ 15.

În a doua jumãtate a anului 1926, la Paris,Carol Caraiman era nevoit sã înfrunte la tribunalatacurile ºi scandalurile publice declanºate de ZiziLambrino care dorea sã obþinã noi despãgubirimateriale pentru ea ºi fiul ei ºi al lui Carol, caurmare a divorþului ºi a obligaþiei asumate de apãrãsi þara împreunã cu copilul Mircea Grigore.

Prin intermediul Legaþiei României la Paris,Carol Caraiman solicitã ajutorul guvernuluiRomâniei. Ministrul de Interne, Octavian Goga(cu ºtiinþa primului ministru, generalul Al.Averescu), trimite la Paris pe inspectorul generaldin minister, C.D. Costescu, care, la 10 noiem-brie 1926, soseºte la Paris, cazat fiind la AdelphHotel, 4 Rue Taitrout, Boul. Les Italiens.

La 15 noiembrie 1926, C.D. Costescu expedi-azã primul raport secret cãtre ministrul de Inter-ne al României, Octavian Goga: „A doua zi dupãce am sosit la Paris m-am prezentat A[lteþei] Sale[Carol]. M[-]a primit imediat, comunicându-mi

cã m[-]a chemat dupã cum V-am raportat pentruprocesul ce-l are cu Dna Lambrino la 17 nov[em-brie] miercuri. Mi[-]a comunicat cã întrucât euam fost la Paris când a izbucnit acest ºantaj ºi amfost în legãturã cu avocaþii Sãi, este bine sã fiuaici, mai ales cã cunosc afacerea cu Dna Lambri-no încã de la Odessa când i[-]am adus în þarã [peCarol ºi pe Zizi, n.n.- Gh. I. B.], apoi când la eaacasã i s-au înmânat primii bani de cãtre Prinþulªtirbey cu care am fost împreunã la ea acasã înstr. Domniþa Anastasia, ºi cã eventual aºi putea fichemat sã dau relaþiuni.

L-am gãsit [pe Carol], instalat tot în casaînchiriatã în Bd. Binneau 126 Neuilly s. Seine –stã tot împreunã cu Dna Lupescu pe care amvãzut[-]o de asemenea.

Am luat contact cu avocaþii Sãi, Dl Boncour[Joseph Paul (1875-1971), jurist, diplomat ºi ompolitic francez. Fondatorul Uniunii SocialisteRepublicane (1931), ministru de Rãzboi (1932),ministru de Externe (1932-1934); prim-ministru(1932-1933), din nou ministru de Externe (mar-tie-aprilie 1938)] ºi Denisot, ei ne asigurã cã faþãde pretenþiunile nejustificate ale Dnei Lambrino,nu se poate ca justiþia francezã sã nu ne dea câºtig– cred Domnule Ministru cã chestiunea nu se vadezbãtea în fond ºi cã de la început se va declaraincompetenþa.

Imediat ce se va soluþiona chestiunea Vã voitelefona.

Þin sã Vã aduc la cunoºtinþã cã aici am aflat cãDna Lambrino nu se va da bãtutã, dacã a vãzut cãnu i[-]a mers chestia asta, ea intenþioneazã, sezice cã chiar îºi scrie memoriile, pe care le vaîncredinþa unei agenþii de publicitate sau editoramerican spre a le publica acolo. În aceste notepot spune de un alt ºantaj, spunea ea cã vadenunþa publicului anumite intimitãþi de laCurtea Noastrã Regalã, cari spun[e] ea va aveaefectul dorit, dacã cu asta nu i[-]a mers. Mi[-]aconfirmat asta chiar A[lteþa] Sa – o ºtie ºi mi[-]aspus chiar sã Vã scriu. În curând vã voi comunicadetalii în aceastã chestiune, cãci spune ea [Zizi]are chiar un ziarist cu care lucreazã ºi le ºi scrie lamaºinã cu douã dactilografe.

Am constatat cã A[lteþa] Sa este în strânselegãturi cu legaþia [Românã la Paris] prin dniiConsul Ianculescu cãruia i[-]a botezat un copil ºi

à

Vizita regalã (1930)


cu secretarul Geblescu care îi face legãtura cu Dl.Ministru Diamandy [Constantin, diplomat, mi-nistrul României la Roma (1911-1913), la Paris(dupã 1918), n.n. - Gh. I.B.].

Bogdan [George de la Iaºi, vãrul Elenei Lu-pescu], care scrie cã acesta „a cãzut victimã unuicomplot drãcesc, în scopul de a fi discreditat Ca-rol. Bogdan trãia de câtãva vreme la Paris, ºi – bi-neînþeles – era totdeauna bine venit, la noi încasã. ªi atunci, duºmanii, cu dovezi false, cum cãvãrul meu se ocupa cu falsificare de paºapoarte ºivize false, ca sã înlesneascã trecerea românilor înCanada.

A fost arestat, dar în ziua urmãtoare a trebuitsã fie eliberat, cu scuze din partea poliþiei, cãci«dovezile» aduse nu se puteau confirma.

Astfel complotul a fost zãdãrnicit, însã com-plotiºtii au putut sã se foloseascã de publicitateaafacerii cu arestul, spre a susþine cã Prinþul Carolduce o viaþã nevrednicã de un Prinþ ºi cã stã înlegãturã cu escrocii“16, n.n. - Gh. I.B.] Tot vineînsã foarte rar, l[-]a cam îndepãrtat, Mircea [unalt personaj din anturajul parizian al prinþuluiCarol Caraiman, n.n. - Gh.I.B.] este în legãturãdirectã cu Boncour avocatul principal ºi prin careºi l[-]a procurat.

În curând Vã voi raporta Domnule Ministruce voi mai afla în chestiunea noului ºantaj, pre-cum ºi starea de fapt de aici.

Primiþi, Vã rog respectuoasele mele salutãriInspector GeneralCostescu“17

Într-adevãr, la 20 noiembrie, inspectorul Cos-tescu trimite ministrului O. Goga o nouã infor-mare în care aratã, printre altele, cã „cu puþinînainte de data procesului, Dna Zizi Lambrino ºicu ai Sãi au cãutat a-i face Prinþului toate ºicaneleºi ameninþãrile posibile, astfel îi trimitea vorbã cãîi va face scandal în stradã ori ºi unde îl va întâlnicã îi va asvârli cu vitriol în faþã, cã îl va otrãvi ºicâte altele.

El care nici o datã nu a ºtiut ce înseamnã astfelde proceduri, nu le-ar fi dat nici o importanþã, în-sã ea Dna Lupescu mai obiºnuitã cu aºa ceva (n.n. -Gh. I. B.) l[-]a speriat ºi ºi[-]a luat toate mãsuri-le. Nimenea nu mai poate intra la El pânã ce la -cheul nu vine sã deschizã poarta ce este închisãcu cheia, dupã ce se prezintã cartea de vizitã pecare o duce sus ºi apoi se poate intra.

Prefectura Poliþiei de aici i[-]a pus pazã de ziºi de noapte, pazã pe care am gãsit[-]o la sosireamea aici ºi care se mai menþine ºi azi.

Zilnic dna Lambrino fie în compania mameisale, fie cu copilul de mânã ori cu Dl. Ruso trecprin poarta Lui, se opresc ºi aratã cu mâna la gea-muri ºi dacã cumva simte cã iese cu automobilulDna Lambrino opreºte lumea, le spune toatã isto-ria cine este El ºi ea, îl urmãreºte prin magazine ºiori ºi unde-L gãseºte, nu-L slãbeºte de loc. [...]

Prinþul mi[-]a confirmat[-]o singur ºi mi[-]apus în vedere sã aºteptãm mai întâi dare[a] sen-tinþei în procesul recent ºi imediat sã plec la Bucu-reºti sã mã prezint Domniei Voastre special din parteaSa cu rugãmintea Sa ca Domnia Voastrã sã faceþi totposibilul întru cât acu este vorba ºi de Majestãþile Lor, sãne punem în posesia scrisorilor ce le are [Zizi] ºi a pu-blicaþiunilor scrise, ºi mi[-]a precizat cã ar fi cazul sã seintervinã de la Stat la Stat pentru a i se face o perchezi-þie [Zizi-ei Lambrino] ºi a fi declaratã apoi ca indesira-bilã în Franþa. Mi-a spus sã vin repede în þarã spre anu se perde vremea, ca sã nu aibã timpul sã încredinþezescrisorile ori manuscrisele oricui amator american ori al-tul doritor de astfel de ºtiri de senzaþie. (s.n. - Gh. I. B.).

Þine foarte mult la asta ºi mi[-]a ordonat sãVã anunþ urgent.

Din cele de mai sus arãtate Domnule Minis-tru ºi din ce am observat aici la El pot sã vã afirm

cã are intenþia de a se stabili pentru mai multã vremeaici, nimica nu vãd care ar trãda cã are intenþia sau sãplece ori unde, casa Lui încã nu este complet amenajatã,aºteaptã lucruri încã sã i se facã, mobila nu este complec-tã, o are comandatã, vedeþi cã astea sunt semne de stat peloc, nu de plecat. Tot timpul de la plecare a stat aici cu osingurã excepþie, a fost cu auto[-]ul cu Dna Lupescu, laSt. Jean de Luse lângã Biaritz, datã la care cred cã s[-]ascris cã va încerca sã vie în þarã. (s.n. - G.I.B.)

Este exclus domnul Ministru, cred ºi suntsigur cã nu se gândeºte la acest gest, toate suntsvonuri lansate de anumite persoane cari pretindcã ar fi venit în contact cu el, sau de cãtre agenþi-ile Austriace ori Italiene amatoare de ºtiri de sen-zaþie“18.

În afara mesagerilor, a oamenilor de legãturãocazionali ce treceau prin Paris, Carol Caraimanera urmãrit îndeaproape de agenþi speciali ai ser-viciilor române de informaþii pendinte de Minis-terul de Interne, cãutându-se recrutarea a noiagenþi eficienþi. În arhiva Ministrului de Interne,Octavian Goga, s-a gãsit fiºa întocmitã la Preºe-dinþia Consiliului de Miniºtri, la 13 decembrie1926, pentru maiorul Drãghici, „din rezerva arti-leriei“, despre care se noteazã cã este: „Inteligent,însã neproductiv. Multã prezenþã de spirit. Abil,uºor se poate degaja dintr-o situaþiune grea.Oportunist ºi profitor. A dus o viaþã largã, cumijloace necunoscute. Dorinþa de a trãi cât mai înlarg ºi lipsa unei asemenea perspective în armatã,a fost una din cauzele cari l-au hotãrât sã pãrã-seascã oºtirea. Un pãtimaº jucãtor de cãrþi. Duce ointensã viaþã de club. Norocos la joc. Câºtigul dincãrþi constituie un mijloc de existenþã. Fizicdeosebit. A ºtiut sã punã în valoare aceastã calitatepentru a obþine o viaþã mai îmbelºugatã.

A fost însurat cu Dna Elvira Popescu, artistã[Popescu Elvira, nãscutã la 10 mai 1896 la Bucu-reºti. Actriþã francezã. Studiile: Conservatorul deartã dramaticã din Bucureºti. La 16 ani debuteazãpe scenã ºi în film. Din 1923 se stabileºte la Paris,unde îºi continuã cu succes cariera artisticã, încãaproape o jumãtate de veac, devenind „unegrande dame“ a teatrului francez. În anii 1926-1930, în Franþa, se afla în anturajul lui CarolCaraiman ºi Elena Lupescu. n.n. - Gh.I.B.]

Agreabil în relaþiunile moderne.13.XII.1926Rezoluþia Preºedintelui Consiliului de Mi-

niºtri, generalul Al. Averescu: „Ar fi imprudent ase da o misiune de încredere.

Al. Averescu“ 19

Un raport secret, este trimis de la Paris în no-iembrie 1926, cu menþiunea: „Informaþiuni pre-cise fãrã nici o rezervã“.

Agentul transmite cã: „Victor Ianculescu, con-sulul de la Legaþia noastrã este aproape zilnic înrelaþiuni directe cu prinþul [Carol], cãruia îicomunicã ziare româneºti.

Vinerea trecutã a fost acolo Bogdan ca sã-i deaNeamul Românesc ºi Politica în care apãruse decla-raþiunile lui Iorga favorabile prinþului.

Consulul Ianculescu este protejatul ºi omulde încredere a lui Iorga. Deducþiunile rãmân defãcut .

Prinþul are intenþia sã plece în voiaj (ºtirecomunicatã lui Ianculescu de cãtre Bogdan, latelefon, ºi auzitã de mine).

Supravegherea vilei prinþului este extrem degrea. Bulevardul este larg, vizibilitatea întinsã ºiaproape pustiu.

Timpul meu este redus ca ºi mijloacele, carese mãrginesc la tramvai.

Aºtept instrucþiuni în privinþa necesitãþiiimperioase sau nu a unei supravegheri maistrânse.

[semnãturã indescifrabilã]

4 bis rue de RéséservionsParis XVIEmanuel Schachman a fost angajat corespon-

dent la Bucureºti de cãtre Petit Parisieu. Areinstrucþiuni sã telegrafieze ziarului în mod con-venþional despre situaþia politicã în legãturã cuboala regelui“. 20

La 22 noiembrie 1926, C.D. Costescuraporteazã printr-o corespondenþã de la Paris cãºtiu cele ce observ aici, [Carol] nu are aerul a[-]i arde devreo aventurã – atâta timp cât stã împreunã cu D.Lupescu este exclus a se gândi la aºa ceva, îl þine bine depicior, nu vroeºte a[-]l scãpa. (s.n. - G.I.B.)

Automobil nu are cãci i l[-]a ciocnit tram-vaiul, i[-]a deplasat cu totul caroseria ºi îl are înreparaþie la „Hispano-Suiza“, continuã încã a seocupa cu completarea gospodãriei sale, deci cred cãtoate astea sunt semne cã se gândeºte sã se aºeze pentrumoment ºi nici cu aeroplanul nu ar putea face vre[-]osurprizã [de a se întoarce înapoi în þarã n.n. – G.I.B.]cursele fiind suspendate. (s.n. - G.I.B.). [...]

În chestiunea celor publicate azi în ziarele deaici de la Londra s[-]a cerut relaþiuni urgente decãtre agenþiile americane, întrebând textual dacãeste adevãrat cã de la Bucureºti a fost expediatã o brigadãde detectivi pentru a[-]L supraveghea ºi împiedica sãplece din Franþa în þarã. [s.n. – G.I.B.], asta l[-]aamãrât tare, este furios spunând cum de esteposibil sã se dea crezare unor astfel de svonuri“21.

ªi cât de adevãrate se vor dovedi acestesvonuri peste puþinã vreme, în vara anului 1930.Pânã atunci însã multe evenimente se vor succedeîn Franþa ºi în România, legate de acþiunile aces-tui vlãstar Domnesc, prinþul Carol Caraiman.

n

Note1. ELENA LUPESCU , Memorii, Editura „Jurnal de Bucureºti“,

f.a., p. 82. Z. ORNEA, Între hedonism ºi patologie, în Dilema, an VI, nr.

264, 20-26 februarie 1998, p. 10.3. Prinþul NICOLAE DE HOHENZOLLERN , În umbra coroanei

României, Editura Moldova, 1991, p. 53.4. ZAHARIA BOILÃ , Memorii, p. 181 (în manuscris).5. N. IORGA , Supt trei regi, Bucureºti, 1932, p. 396.6. Prinþul NICOLAE, op. cit., p. 50-51.7. PETRU GROZA, Adio lumii vechi! Memorii, Bucureºti,

Compania, 2003, p. 411-414, 435-436.8. ELENA LUPESCU , op. cit., p. 8-11.9. Acte ºi corespondenþa relative la renunþãrile la tron ale fostului

principe moºtenitor . Cu reproduceri fotografice de pe origi-nale, în anexe. (1918-1919-1925), f.a., f.e., p. 15-16. [Încontinuare Acte…]. Pentru amãnunte privind perioadafrãmântatã a Casei Regale a României în perioada primilorani ai autoexilului lui Carol Caraiman, vezi GHEORGHE I.BODEA, Viaþa lui Carol al II-lea – destinul unui pribeag,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.

10. Acte… , p. 16.11. Prinþul NICOLAE, op. cit., p. 52-53.12. PETRU GROZA, op. cit., p. 400.13. ELENA LUPESCU, op. cit., p. 12-13.14. IDEM, p. 14-16.15. Muzeul memorial „Octavian Goga“, Ciucea. Cota D-

2080. [În continuare M.m. O.G., Ciucea, Cota D…]16. ELENA LUPESCU, op. cit., p. 21.17. M.m. O.G., Ciucea, Cota D-757.18. IDEM, Cota D-758.19. IDEM, Cota D-691.20. IDEM, Cota D-4566.21. IDEM, cota D-759.

Î n iunie 1937, în împrejurãri mai jos detaliate,profesorul Iuliu Moldovan rostea un adevãrrelevant pentru mentalitãþile românilor arde-

leni: „În amintirea ardelenilor stãruie din vremuride înainte de rãzboi, o imagine scumpã: chipulunui tânãr ºi mândru dorobanþ, îmbrãcat în strã-moºeascã straie româneascã ºi întruchipând – oºtiam cu toþii – cele mai de seamã însuºiri aleminþii ºi sufletului. Era prinþul Carol cel iubit,asupra cãruia poporul român din Ardeal îºi con-centra înduioºat toatã dragostea, toatã nãdejdea ºitoatã încrederea. În sufletul nostru stãruia tot maiinsistent o dorinþã fierbinte: ca neamul nostru sã-ºi afle odatã ieºirea din tulburãtoarea desordinespiritualã, care îi primejduieºte evoluþia, sã setrezeascã la rosturile sale româneºti, având înain-tea ochilor, ca ideal un mândru luptãtor, tare învoinþã ºi credinþã, cu însuºiri strãlucite de românºi respectuos faþã de tradiþia strãmoºeascã,îndrumãtoare ºi protectoare a firii etniceromâneºti“. Cultul „bunului Împãrat“, o realitateatestatã a mentalului românesc ardelean,cunoscuse o oarecare erodare în a doua parte asecolului XIX, imaginii monarhului de la Vienasubstituindu-se aceea a regilor de la Bucureºti.Nu este deloc surprinzãtoare acea formulã deurare recomandatã românilor în manifestul pre-mergãtor sosirii trupelor române la Cluj, în 24decembrie 1918: „Urra, Împãratul românilorFerdinand !“. În turneul efectuat în mai-iunie1919 de Regele Ferdinand ºi Regina Maria, încare ºi Clujul a fost un punct important petraseul pornit din nordul spre sudul Ardealului,de asemenea nu a lipsit acest mod de manifestareîn care poate fi regãsit ºi acest substrat rema-nent. În februarie 1920, cu ocazia serbãrilor inau-gurale ale Universitãþii din Cluj, proaspãtul lectoruniversitar de limbã francezã venit din VechiulRegat, George Oprescu, remarca: „Toþi câþi nuputuserã lua parte la serbãrile din Aulã ºi labanchet, câþi nu avuserã ocazia a-ºi manifesta sen-timentele faþã de suverani, se agitã dominaþi de

unica dorinþã de a-ºi striga dragostea ºi credinþa.Poporul român din Ardeal, profund dinastic, careîn tot cursul istoriei sale arãtase aºa de duioasã ºifilialã iubire Împãratului – atât de puþin pricepã-tor ºi demn de acest sentiment – , acum cã ºi-agãsit pe adevãratul «Împãrat» este ca îmbãtat debucurie. Grupuri dupã grupuri defileazã cu torþeîn faþa ferestrei regale“.

Trei au fost momentele în care prezenþa laCluj a suveranilor þãrii a avut ca obiectiv centralUniversitatea. Primul dintre acestea, 31 ianuarie-2 februarie 1920, a fost prilejuit de festivitãþileinaugurale ale înaltei ºcoli clujene ce-ºi începusecursurile în 3 noiembrie 1919. În dimineaþa zileide 1 februarie, intrarea în Aula Magna a RegeluiFerdinand ºi a Reginei Maria, însoþiþi de membriai familiei, a fost trãitã vibrant: „În acel momenttoatã istoria noastrã plinã de nenorociri, dar ºi deo îndãrãtnicã vitalitate, ne vine în minte. Pentruca sã trãim noi, umilii urmaºi ai marilor înaintaºi,aceste clipe supreme, a suferit ºi s-a rãstignit deatâtea ori neamul nostru, dar a înviat mai mândruca oricând, ca sã-ºi spunã cuvântul lui în rostulpolitic ºi cultural al lumii“. În aceastã atmosferã,dr. Valeriu Braniºte, ºeful Resortului Cultelor ºiInstrucþiunii Publice din Consiliul Dirigent,prezideazã solemnitatea ºi invitã profesorii ladepunerea jurãmântului în faþa Regelui. Înalþiiierarhi ai celor douã biserici româneºti,mitropoliþii de Bucureºti ºi Blaj, au binecuvântatasistenþa.

Cuvântul Regelui a fost cu adevãrat pe mãsuramarii clipe: „Ca un curat prinos al inimilor noas-tre recunoscãtoare, ridice-se dar, duioasã ºi smeri-tã, închinãciunea noastrã cãtre vestitorii, înainte-mergãtorii ºi fãuritorii acestei zile de glorie; cãtreslãviþii ºi din veac adormiþii mucenici ai neamuluiacestuia, ºtiuþi ºi neºtiuþi, mari ºi mãrunþi, ca ºicãtre acest nemuritor sobor de morþi ai rãzboiuluidin urmã. Cãci dacã bucuria de astãzi e numai anoastrã, a celor rãmaºi, meritul e al lor, al celorduºi, al tuturor; de la Mihai, izbãvitorul dintru-n-

ceput, de la marii ostaºi ai gândului ºi fapteiromâneºti de aici, strãjeri neadormiþi ai limbii ºiai legii, pânã la cel de pe urmã cioban ºi plugarsãrac, cari au pãstrat cu îndãrãtnicie patrimoniulnaþional, toþi, dar absolut toþi, au partea lor înopera de astãzi, în strãlucita minune a RomânieiMari, în hotarele Daciei Traiane, pe cari nu le-afost hãrãzit s-o vadã, dar care, fãrã truda ºi jertfalor de fiecare clipã, n-ar fi fost cu putinþã.

Când viteaza Mea armatã s-a aruncat pestemunte, ea a putut gãsi astfel în energia poporaþieiºi în conºtiinþa ei de neam sprijinul moral necesarbiruinþii; iar când pe urma oºtilor biruitoare audescãlecat dascãlii ºi cãrturarii regatului Meu, eiau aflat nestinsã vatra de foc sacru pe care româ-nimea ardeleanã – vestalã credincioasã – îl pãs-trase prin veacuri.

Cuvine-se dar, cu adevãrat, sã-i unim pe toþiîn aceeaºi binecuvântare astãzi, împreunã cu vite-jii, cari cu sângele lor generos, au scris ºipecetluit, dupã datinã, hrisovul stãpânirii noastreveºnice prin aceste mândre þinuturi. Binecuvântatºi slãvit în veac fie numele lor !

Rod al aceloraºi strãduinþi e ºi Universitatearomânã, pe care o inaugurãm astãzi, aici. …

Ieri încã, datoria cãtre neamul românesc eradesluºitã: înfãptuirea unitãþii naþionale. Astãzi,prin mãrirea teritoriului ºi prin înglobarea înStatul român a unui însemnat numãr de cetãþeni,cari, aparþinând altor neamuri, reclamã dreptul dea trãi pe pãmântul care i-a nãscut, problemelepolitice, sociale ºi economice au crescut mult ºiîn aceeaºi mãsurã s-au înmulþit îndatoririle tutu-ror acelora cari sunt chemaþi a juca un rol în viaþastatului.

Nu numai dupã forþa brutã sau dupã numãrulbaionetelor, nici dupã întinderea teritoriului, semãsoarã puterea unui stat modern, ci mai cuseamã dupã gradul culturii sale intelectuale.

Prin ºtiinþã ºi luminã putem numai întãriprezentul ºi pregãti temeliile unui viitor rodnic…Cuvântul Universitate – Omnium scientiarum uni-versitas – ne spune menirea ei. … Astfel apare înviaþa statului Universitatea în puterea rolului eiatât de înalt, atât de nobil, nu de a scoate unnumãr cât mai mare de titraþi – nu cantitatea, cicalitatea este factorul importatnt – ci de a formageneraþii de oameni de caracter, însufleþiþi de ve-deri largi, pãtrunºi de iubire de patrie ºi dedragoste de învãþãturã ºi de muncã, dornici de apune energia ºi capitalul lor de ºtiinþã în slujbaacestei þãri.

Am ferma convingere cã tânãra Universitateromânã, ai cãrei naºi suntem astãzi, va ºti sãrãspundã tuturor aºteptãrilor mele. …

Vivat, crescat, floreat alma mater Clusiensis ad sci-entiae honorem Patriaeque salutem !“

Discursul rectorului Sextil Puºcariu a reliefatdimensiunile operei de organizare a Universitãþiiromâneºti, guvernatã de alte principii decât celeale vechii instituþii. În acest sens a spus ºi cã: „Amgãsit aici, o mãrturisim, edificii ºi colecþiuni maifrumoase ºi mai bogate decât ne aºteptam dupãrezultatele pe cari Universitatea maghiarã dinCluj le dãduse ºtiinþei în jumãtatea de veac a exis-tenþei sale [înfiinþatã în anul 1872]. Dupã ce ne-am aºezat însã în aceste seminarii cu fotolii depiele ºi în institutele pompoase, am recunoscut încurând cã înaintaºii noºtri au fãcut ca negustoriicari îºi aºeazã toatã marfa lor în vitrinã. Nu tre-buinþele reale ale învãþãmântului erau satisfãcuteaici în primul loc ºi mai ales nu trebuinþelecercetãrii în legãturã cu caracterul specific alArdealului, ci ideea de maghiarizare prinUniversitate era pusã în planul întâi al preocu-paþiilor“. Dupã consideraþii privind concepþia carea tutelat organizarea ºi aceea care trebuia sã steaîn continuare la temelia noii înalte ºcoli clujene,


n Ioan Ciupea

Suveranii României siUniversitatea din Cluj

Cortegiul regal pe podul de la str. Doja (1930)


profesorul Sextil Puºcariu a subliniat: „Universi-tatea trebuie pusã la adãpostul fluctuaþiilor politi-ce, cãrora în mod fatal e supusã cât timp depindeprea mult de minister. Cel ce poate poate judecatrebuinþele reale ale ei este Senatul universitar,compus din oameni de ºtiinþã, reprezentanþi aleºiai tuturor facultãþilor, iar nu de un funcþionar dinminister … Universitatea trebuie dotatã cu oavere pe care sã ºi-o chiverniseascã singurã, dupãtrebuinþele ei reale ºi sã i se dea o autonomiedeplinã în conducerea afacerilor ei interne.Exemplul Academiei Române, care astãzicuprinde în sânul ei pe cei mai învãþaþi fii ai nea-mului ºi are o stare materialã înfloritoare, nedovedeºte cã lucrul acesta nu e numai posibil, cieste ºi practicabil“.

A vorbit ºi ministrul Instrucþiunii Publice,profesorul universitar Ion Borcea, în numele sãuºi al guvernului României, dupã care au fosttransmise mesajele reprezentanþilor diplomatici aiSUA, Olandei, Italiei, Marii Britanii, Franþei,Spaniei, Poloniei, Cehoslovaciei, Greciei, ale uni-versitãþilor din Paris, Lyon, Strasbourg ºi Nancy.Nicolae Iorga transmitea, în numele AcademieiRomâne, cã vede în întemeierea noului aºezã-mânt de înaltã culturã: „… nu numai o îmbo-gãþire a mijloacelor de acþiune culturalã pentruprezent, ci ºi cea mai puternicã garanþie pentruviitor“. Au urmat saluturile Universitãþilor dinIaºi, Bucureºti ºi Cernãuþi ºi al studenþilor clu-jeni. Seara zilei de 1 februarie 1920 a fost rezer-vatã reprezentaþiei de galã de la Teatrul Naþional,unde a fost prezentatã piesa „Poemul Unirii“, deZaharia Bârsan, primul director al instituþiei.Spectacolul a continuat cu un bogat program dedansuri populare din provinciile unite cu Þara-Mamã, pregãtit de Tiberiu Brediceanu cu partici-parea dansatorilor þãrani veniþi ºi ei la Cluj pentrua celebra momentul. Imnurile cântate de stu-denþii pregãtiþi de directorul Conservatorului,Gheorghe Dima, au întregit pe strãzile oraºuluiatmosfera de mare sãrbãtoare. A doua zi, înalþiioaspeþi au vizitat institute, clinici ºi laboratoareale Universitãþii, iar la ora 11 au primit defilareatrupelor din garnizoana oraºului. Dupã amiazã, înAulã s-a desfãºurat o ºedinþã solemnã a Centruluistudenþesc, la care a fost prezent ºi prinþulmoºtenitor Carol, cu participarea reprezentanþilorîntregii studenþimi române, moment cu care ser-bãrile inaugurale ale Universitãþii au luat sfârºit.Se impune a fi reþinut ºi marele numãr – peste 60– de universitãþi din Europa ºi America care au

trimis telegrame ºi scrisori de felicitare pe adresanoii lor surori clujene.

Detaºat de febrilitatea zilelor evocate mai sus,ca unul direct implicat în organizarea ºi desfãºu-rarea lor, Sextil Puºcariu consemna, la puþinã vre-me dupã consumarea evenimentului: „Când se vascrie odatã istoria vremurilor mari, ai cãror con-temporani suntem, se va releva, desigur, ca o fap-tã de mare importanþã, înfiinþarea Universitãþiiromâneºti din Cluj, în chiar primul an al stãpâni-rii noastre în þinuturile strãmoºeºti dintre Carpaþiºi Tisa. … Unificarea spre care tindem cu toþii, în

cel mai nobil ºi înþelepþesc înþeles, de amalgamaresufleteascã ºi de ajutor dat din toatã inima de lafrate la frate, aici, la Universitate, s-a practicat în-tâia oarã. “, iar referindu-se la momentul festivi-tãþilor: „când au venit oaspeþii, a primit fiecare lagarã un plic în care erau toate invitaþiile la ban-chete ºi serbãri, cu indicarea locului în salã, cu in-dicarea locuinþei, a restaurantului unde avea sã iadejunul, cu programul serbãrii etc. Astfel s-a oco-lit ca sã umble, ca la toate festivitãþile noastre, lu-mea forfota, fãrã sã ºtie unde ºade, unde mãnân-cã, unde ºi la ce orã sã aparã, ce hainã are sã îm-brace etc. Nici o frecare, totul a mers strunã.Numai aºa a fost posibil ca programul, pestemãsurã de bogat, sã nu aparã încãrcat, sã fie þinutpunctual ºi sã decurgã fãrã obstacole“. Gazdeleaveau conºtiinþa faptului cã: „Însemnãtatea aces-tui lucru a fost mare. Nu numai cã în faþa ungu-rilor pânditori ne-am prezentat bine ºi în faþastrãinilor distinºi care au venit ca oaspeþi ne-amafirmat ca un element de ordine, ci în faþa noastrãînºine ne-am prezentat ca niºte oameni ce putem,

dacã vrem, sã ne prezentãm cu o organizaþiebunã. Mã gândesc la nãdejdile ce le puneau înnoi, ardelenii, la Unire, cei din Þarã, nãdejdi careacum au început sã piarã. Iatã cã de astãdatã s-aarãtat cã într-adevãr la noi, mai supuºi disciplinei,e posibilã o muncã organizatã. Studenþii din Þarãau venit gãlãgioºi, nemulþumiþi, pretenþioºi, gatasã facã gurã, precum erau deprinºi, ºi s-au întorsîncântaþi, domoliþi, respectuoºi. Seriozitatea ce augãsit-o aici i-a domolit, i-a fãcut modeºti, însu-fleþirea noastrã i-a captivat – nici o notã discor-dantã. … ªi iatã cã am ieºit bine, peste aºteptarede bine“.

Dupã mai bine de zece ani, în octombrie1930, când au avut loc manifestãrile omagiale aleprimului deceniu de activitate a Universitãþiiromâneºti din Cluj, acestea au fost onorate deprezenþa Majestãþilor lor Regele Carol al II-lea ºiRegina-Mamã Maria ºi a Alteþei Sale Regale,Principele Nicolae, a primului ministru G. G.Mironescu, a altor membri ai cabinetului, a fos-tului preºedinte al Consiliului Dirigent, din anii1919-1920 ºi al Consiliului de Miniºtri, din anii1928-1930, Iuliu Maniu, a oficialitãþilor locale ºi anumeroºilor invitaþi din þarã ºi strãinãtate. Dupãsosirea trenului regal, în dimineaþa zilei de 20octombrie, cuvântul de bun venit a fost adresatde primarul Clujului, vechiul luptãtor naþionalTeodor Mihali, care a evocat zilele de 1-2 febru-arie 1920, când Regele Ferdinand I ºi ReginaMaria au onorat festivitãþile inaugurale. A urmat,în triumf, drumul pânã la Universitate, unde unmare cor de studenþi a intonat imnul regal, dupãcare rectorii Emil Racoviþã ºi Iuliu Haþieganu(„cel vechi“ ºi „cel nou“) au condus înalþii oaspeþiîn Aula Magna. Dupã cuvântãrile rectoruluiRacoviþã, a Regelui Carol al II-lea ºi a primuluiministru, a profesorului Onisifor Ghibu, fostulsecretar general al Resortului Cultelor ºi Instruc-þiunii Publice din Consiliul Dirigent, a preºedin-telui Academiei Române, Ion Bianu, au urmatsaluturile universitãþilor din Paris, Bucureºti, Iaºi,Cernãuþi, Academiei de Drept din Oradea, ªcoliiPolitehnice din Bucureºti, Politehnicii din Timi-ºoara, Academiei Comerciale din Cluj, a dele-gaþilor de societãþi ºtiinþifice ºi studenþeºti.Asistentul Ion Breazu aducea salutul celor peste3.000 de absolvenþi care deja sporiserã „elita ceanouã a Ardealului“.

Trebuie notat ºi faptul cã momente ale festivi-tãþilor au fost transmise prin radio, iar celor peste10.000 oameni ce se aflau în Piaþa Unirii le eraufãcute cunoscute cuvântãrile protagoniºtilor dinAulã prin intermediul a douã mari „haut parleur-uri“, ascultate entuziast de mulþime.

Universitatea „Regele Ferdinand I“ din Cluj adecernat primele titluri de Doctor Honoris Cau-sa, facultãþile prezentându-ºi propunerile: Facul-tatea de Litere ºi Filosofie, 1) Majestatea Sa Regi-na Maria; 2) Metodiu Zavoral, Abatele MãnãstiriiStrachow din Praga; 3) Matteo Bartoli, profesorla Universitatea din Torino; 4) Robert WilliamSeton Watson (Scotus Viator), profesor la King’sCollege din Londra; Facultatea de ªtiinþe, 1)Emmanuel de Martonne, profesor la Sorbona,Paris; Facultatea de Medicinã, 1) Henry Roger,decanul onorar al Facultãþii de Medicinã dinParis; Facultatea de Drept, 1) Auguste FelixCharles de Beaupoil, Conte de Saint-Aulaire, fostambasador al Franþei la Bucureºti; 2) HenryWickham Steed, profesor la Universitatea dinLondra.

Prezenþa celor trei membri ai familiei regale afãcut ca, din raþiuni de ordin protocolar, sã fieînlãturat tronul aurit rezervat monarhului, moº-tenit din vremea dinainte de 1918, locul lui fiind

Decernarea titlului Doctor Honoris Causa (1937)

à


luat de un podium pe care au fost instalate treifotolii identice.

Primul rector al Universitãþii din Cluj, profe-sorul Sextil Puºcariu, a prezentat raportul„Regina Maria, scriitor“, în care evocând numelelui Neagoe Basarab, al lui Dimitrie Cantemir ºi alReginei Elisabeta – Carmen Sylva – „DoctorHonoris Causa a acestei Universitãþi clujenedinainte de rãzboi“ [!] a fãcut elogiul celei pe careo aprecia ca fiind „o vrednicã urmaºã a celor treiscriitori unºi cu har domnesc“.

„Mai norocoasã decât surghiunitul Domn Di-mitrie Cantemir, Mãria Ta ai vãzut «þara micã» în-tregindu-se cu acele «largi þinuturi nouã» ce aº-teaptã sã fie ºi ele descrise de Aceea care, în 1918,scria preºedintelui Adunãrii de la Alba Iulia: «Aº-tept ziua cea mare când voi veni la voi, sã vãd fal-nicii voºtri munþi, izvoarele, câmpiile ºi cãminu-rile voastre. Acuma atâþia sunt copiii mei, cã mi-iinima plinã de nerãbdare sã mi-i strâng la piep

Mãria Ta,Aceºti copii au aºteptat secole multe glasul ca-

re-i chema cu atâta dragoste. Nesfârºitã e deci re-cunoºtinþa lor faþã de Aceea care privind pe ostaºiitineri plecaþi sã-ºi dezrobeascã fraþii, «a împãrtãºitcredinþa lor ºi a fost pãrtaºa suferinþelor ºi zilelorgrele». Serbarea de azi este, pentru Ardealul dez-robit, un prilej sã-ºi manifeste, prin înalta sa insti-tuþie culturalã, gratitudinea faþã de cei care i-auajutat sã-ºi ajungã idealul visat de pãrinþi ºi destrãmoºi. Cui putea cu mai mult drept sã-i ofere,în þara aceasta, cea mai înaltã distincþie pe care oUniversitate o poate da, decât Mãriei Tale, careprin vorbã, faptã ºi scris ai contribuit în mãsurãatât de mare ca România sã intre alãturi de apãrã-torii dreptãþii în rãzboiul sfânt de dezrobire ºi sã-lducã la bun sfârºit? Cum putea sã arate Universi-tatea Ferdinand I mai evident legãturile indisolu-bile care o uneºte cu Casa domnitoare ºi recu-noºtinþa vecinicã ce o poartã marelui ei ctitor?

Domnule Rector,Facultatea de Litere ºi Filosofie din Cluj vã

roagã s-o onoraþi proclamând întâiul ei DoctorHonoris Causa pe Majestatea Sa Regina Maria“.

Dupã ce rectorul Emil Racoviþã a rostit for-mula prin care declara acordarea înaltului titlu, apredat decanului Gheorghe Giuglea diploma,operã a pictorului Anastase Demian, ce a fostînmânatã Majestãþii Sale Regina Maria.

Au urmat ceremoniile acordãrii distincþieicelorlalte ºapte personalitãþi amintite deja.Raportori au fost: pentru Abatele MetodiuZavoral – profesorul Gheorghe Bogdan-Duicã,pentru Emmanuel de Martonne – profesorulVasile Meruþiu, pentru Matteo Bartoli – profe-sorul Gheorghe Giuglea, pentru Auguste FelixCharles de Beaupoil, Conte de Saint-Aulaire –profesorul Petre Poruþiu, pentru Henry Roger –profesorul Ioan Drãgoiu, pentru Seton Watson –profesorul Silviu Dragomir ºi pentru HenryWickham Steed – profesorul Romul Boilã.

Regele Carol al II-lea a decorat apoi profesoriai Universitãþii ºi s-a îndreptat însoþit de oaspeþiºi de gazde, printre mulþimile entuziaste, cãtreCercul Militar (fosta Clãdire a Redutei – MuzeulEtnografic de astãzi) pentru masa oferitã de Uni-versitate. Dupã amiaza a fost rezervatã mani-festãrilor sportive: un miniturneu cu participareaa patru echipe studenþeºti de fotbal: „U“, „Româ-nia“ din Cluj, „Politehnica“ Timiºoara ºi „SportulStudenþesc“ Bucureºti, ultima fiind ºi câºtigãtoa-rea. Au fost prezente ºi mult apreciate pe stadionevoluþiile formaþiilor de „ªoimi ai Carpaþilor“,miºcare cultural-sportivã dezvoltatã sub conduce-rea profesorului, viitor rector, Iuliu Haþieganu.

Seara a avut loc, tot la Cercul Militar, un ban-chet în cadrul cãruia o vie emoþie au produscuvintele directorului Ministerial al Ardealului,profesor al Facultãþii de Drept de la Universitateaclujeanã: „Cu 35 de ani în urmã, exact în ziua de3/15 mai 1895, în aceastã salã a fost chemat înjudecatã ºi condamnat un tânãr student român alFacultãþii de Drept din Cluj. Aceastã condamnarenu mai emoþiona pe atunci opinia publicã din Ar-deal pentru cã nu era un caz izolat ºi pentru cã ve-nea dupã actul final al persecuþiei politice, care s-aîntâmplat tot în aceastã salã ºi s-a sfârºit cu con-damnarea la închisoare a Comitetului NaþionalRomân.

Majestate,Acel tânãr student în Drept este identic cu cel

cãruia azi i s-a hãrãzit neaºteptata, ºi pentru elneuitata fericire de-a sta azi în faþa MajestãþiiVoastre ºi a cuvânta în numele Ardealului aziromânesc, liber ºi triumfãtor. Dacã aº grãi cumintea studentului de atunci aº cita versul stu-denþesc: «O ierum, ierum, ierum/O quae mutatiorerum».“

Numele vorbitorului: Valeriu Moldovan. 24de ani mai târziu, murea într-o celulã a închisoriide la Sighet. Au ajuns acolo ºi mulþi alþi profesoriclujeni, participanþi la serbãrile evocate aici. «Oierum, …»

Prima zi a manifestãrilor avea sã se încheie cuo reprezentaþie de galã la Operã. S-a cântat„Nãpasta“, de Sabin Drãgoi, cu soliºtii Aca deBarbu ºi George Folescu în prim plan.

A doua zi a fost rezervatã solemnitãþilor des-chiderii anului universitar cu discursuri ale rec-torului clujean, Regelui ºi ministrului Instrucþiu-nii Publice, Nicolae Costãchescu, dupã care aufost prezentate raportul anului universitar trecutde cãtre rectorul Racoviþã ºi discursul-program alnoului rector, Iuliu Haþieganu. MedicinistulPetre Bruda s-a adresat asistenþei din partea stu-denþilor. Profesorului Sextil Puºcariu i-a revenitonoarea de a susþine lecþia de deschidere, intitu-latã „Lingvistica modernã ºi evoluþia ei“. Patriar-hul României a anunþat o donaþie de 100.000 leipentru Institutul de Istorie Naþionalã, fondat în1920 de cãtre Regele Ferdinand I, fiind apoi vizi-tatã Grãdina Botanicã, unde a fost organizatã ºi omasã câmpeneascã.

Profesorului Emil Panaitescu, directorul Insti-tutului de Studii Clasice, i-a revenit apoi misiu-nea de gazdã la inaugurarea Pinacotecii „Cio -flec“(în spaþiile actualului Muzeu Naþional deIstorie a Transilvaniei), generoasa donaþie a colec-þiei de lucrãri de Grigorescu (25 lucrãri), Luchian(19 lucrãri) º.a., fiind prezentatã oaspeþilor dechiar Virgil Cioflec. Era a doua mare donaþie du-pã aceea fãcutã Bibliotecii Universitãþii de cãtremoldoveanul Gheorghe Sion. A urmat o vizitã laMuzeul Etnografic (atunci în Piaþa Mihai Vitea-zul), amfitrion fiind profesorul Romulus Vuia,apoi participarea la constituirea Asociaþiei „Priete-nii Universitãþii din Cluj“, din partea clujenilorvorbind docentul Valeriu Bologa. Ultima vizitã aprilejuit trecerea în revistã a realizãrilor Universi-tãþii în primul ei deceniu de activitate ºi a avut locla Biblioteca Universitãþii, unde o expoziþie aprezentat principalele rezultate ale muncii vred-nicilor slujitori ai catedrelor ºi institutelor.

Ziua de 13 iunie 1937 a fost, încã în epocã a-preciatã astfel, una dintre cele mai faste din istoriaUniversitãþii clujene. A fost ziua în care au avutloc festivitãþi inaugurale ale mai multor instituþiide mare interes ale vieþii comunitãþii universitare.Dupã primirea fãcutã ºi cuvintele de bun venitrostite la gara oraºului de cãtre profesorul univer-sitar, prorector ºi primar al Clujului, NicolaeDrãganu, la orele 10 ºi jumãtate, Regele Carol alII-lea a fost primit la Colegiul Academic, con-struit, în anii 1934-1936, dupã proiectul arhitec-tului Georges Cristinel. Senatul universitar,membrii cãruia au îmbrãcat atunci pentru primaoarã robele oficiale, prezidat de rectorul Florianªtefãnescu-Goangã, membri ai guvernului înfrunte cu primul ministru Gheorghe Tãtãrescu,întreaga asistenþã au ascultat cu mare emoþiecorul Academiei de Muzicã, condus de rectorulacesteia, maestrul Augustin Bena, intonândImnul Regal, dupã ce suveranul ºi-a fãcut apariþiaîn salã. Episcopul ortodox Nicolae Colan a oficiatserviciul religios ºi sfinþirea lãcaºului inaugurat.

În cuvântul sãu, rectorul Universitãþii a spus:„Dorinþa de veacuri a poporului român din Ar-deal de a-ºi înãlþa un sanctuar al culturii sale na-þionale în aceste colþuri ale vechii Dacii Romane,a fost îndeplinitã sub stãpânirea prea gloriosuluiºi în veci neuitatului Nostru pãrinte, Regele Fer-dinand I, întregitorul României. Ce bucurie

à

Carol al II-lea ºi Regina Maria la Grãdina Botanicã (1937)


imensã, ce entuziasm de nedescis a cuprins popo-rul român din aceste þinuturi, când Regele între-gitor de þarã, înconjurat de Augusta sa familie avenit sã prezideze serbãrile de inaugurare aleacestei Universitãþi. Toatã suflarea româneascã îºida seama atunci cã acea înãlþãtoare ceremonie nuera o simplã sãrbãtoare ºcolarã, ci actul solemn deo covârºitoare importanþã istoricã prin care naþi-unea românã din Transilvania reintra, dupã orobie sufleteascã de veacuri, în drepturile sale la oculturã superioarã naþionalã. Prin acest act sãrbã-toresc întreaga naþiune românã îºi afirma voinþasa naþionalã de a-ºi trãi viaþa ei proprie culturalã ºiintelectualã, potrivit cu firea ºi geniul sãu. Eafãcea cunoscut lumii întregi hotãrârea sa cate-goricã de a fi stãpâna sufleteascã a Ardealului pecare rãzboiul de eliberare ni-l dãduse în virtuteadrepturilor noastre istorice ºi etnice, impre-scriptibile ºi milenare. … Se încheia astfel în modfericit ºi definitiv un strãvechi proces istoric ºi sedesãvârºea consolidarea noastrã culturalã, ca ourmare fireascã a operei de întregire a neamului,pe care avântul militar ºi înþelepciunea conducã-torilor politici ai românilor de pretutindeni oînfãptuiserã militãreºte ºi politiceºte.“ Au urmatapoi o înºirare a principalelor contribuþii ºtiinþi-fice ºi culturale ale ºcolii clujene ºi de consideraþiiale rectorului privitoare la rolul Universitãþii încontextul realitãþilor prezente ºi de perspectivã aleprovinciei ºi þãrii. Dupã mesajul studenþimii clu-jene rostit de reprezentantul acesteia, NicolaeMihãilã, Regele Carol al II-lea a rãspuns prin-tr-un cuvânt inaugural care a precedat momentulde vârf al solemnitãþilor programate, conferireatitlului de Doctor Honoris Causa al Universitãþiidin Cluj suveranului României. Desfãºuratã înaceeaºi salã mare a Colegiului Academic, careprimise numele Regelui þãrii, ceremonia a avut cavorbitori pe profesorul Silviu Dragomir, rapor-tor din partea Facultãþii de Litere ºi Filosofie, pedecanul Facultãþii, profesorul Nicolae Drãganu,care a prezentat Senatului propunerea Facultãþiide Litere ºi pe rectorul Florian ªtefãnescu-Goangã, care a citit aprobarea Senatului ºi textuldiplomei conferite.

În cuvântul primului ministru GheorgheTãtãrescu, solemnitatea acordãrii înaltului titluera apreciatã drept un suprem act de recunoºtinþãal celui mai prestigios aºezãmânt de culturã alArdealului faþã de suveranul României, supranu-mit în epocã „Voevod al culturii române“, spriji-nitor ºi patron a numeroase iniþiative cultural-ºtiinþifice, artistice ºi sportive.

Regele Carol al II-lea a reliefat în discursulsãu coordonatele activitãþii sale pe tãrâmul social-cultural ºi artistic, operã de care era mândru ºihotãrât sã o continue, convins fiind cã „Baza cul-turii româneºti este ceea ce putem culege dinchiar sufletul neamului nostru. Virtuþile cari vea-curi de-a rândul ne-au pãstrat neclintit neamul peaceste plaiuri sunt chiar virtuþile de cãpetenie cese cer pentru înfãptuirea unei opere ºtiinþifice:rãbdarea ºi credinþa în izbândã. La aceasta trebuienoi, generaþia nouã, sã adãugãm încã o virtute:credinþa în muncã, - fiindcã fãrã ea, orice încer-care de a face o operã utilã ºi temeinicã estezadarnicã.“ [Cuvântãrile Regelui Carol al II-lea, aprimului ministru ºi a rectorului au fost înregis-trate pe discuri de cãtre Societatea Naþionalã deRadio ºi oferite Universitãþii. Un set de discurieste expus în Muzeul Universitãþii din Cluj.]

A urmat o manifestare de omagiere a suvera -nului României venitã din partea reprezentanþilor„Ardealului Cultural“: Mitropolitul ortodox Ni-

colae Bãlan, Mitropolitul greco-catolic AlexandruNicolescu, profesorul Iuliu Moldovan, preºedin-tele Astrei. Dupã amiazã, pe arena sportivã a ora -ºului a avut loc manifestarea cultural-sportivã astrãjerilor ºi ªoimilor Carpaþilor, deschisã de ra-portul prezentat de profesorul Iuliu Haþieganu ºicontinuatã de programul de coruri, exerciþiisportive ºi dansuri populare, executate de formaþiide elevi ºi studenþi din Cluj ºi de þãrani din sateardelene.

Au mai fost vizitate: Muzeul Etnografic alArdealului (în clãdirea actualului restaurant din,atunci, Parcul Bãrnuþiu), gazdã fiind profesorulRomulus Vuia, Muzeul Limbei Române(Institutul de Lingvisticã, str. Emil Racoviþã),gazdã – profesorul Sextil Puºcariu, Muzeul deAntichitãþi (Institutul de Studii Clasice – actualulMuzeu Naþional de Istorie, str. ConstantinDaicoviciu), gazdã – profesorul Teodor Naum,Institutul de Istorie Naþionalã, (str. Napoca 11),gazdã – profesorul Ioan Lupaº ºi Muzeul Botanic,(Grãdina Botanicã), gazdã – profesorul AlexandruBorza. Vizita la cãminele studenþeºti, banchetuloferit de ministrul Educaþiei Naþionale,Constantin Angelescu, în saloanele ColegiuluiAcademic ºi caldele manifestaþii studenþeºtidesfãºurate în curtea ºi pe strãzile alãturate auîncheiat ziua.

Reþinem din cuvântul ministrului Angelescu:„Universitatea din Cluj reprezintã pentru noiromânii, ceva mai mult decât o mare instituþie deînaltã învãþãturã. Ea este afirmarea noastrã canaþiune de culturã superioarã, ea este un altar deradiere a celor mai înalte, a celor mai alese pro-ducþiuni ale minþii ºi sufletului românesc. Ea esteun altar aºezat în inima Daciei Superioare, menitsã dovedeascã, atât nouã înºine, cât ºi prietenilorºi adversarilor noºtri, cã suntem în stare sãstãpânim cu puterea minþii, aceea ce am câºtigatcu puterea braþelor; sã dovedeascã, cã reven-dicãrile noastre, izbândite prin sentinþa pro-nunþatã de tribunalul istoriei, dacã se întemeiazãpe prescripþiile ineluctabile ale dreptului ginþilor,se legitimeazã prin aceea ce putem sã aducem încâmpul larg al luptei omenirii spre progres, ca

factor de culturã, ca factor de civilizaþie“. Dinacelaºi discurs nu au lipsit nici precizãri privindsprijinul financiar acordat: „Creditele extraor-dinare puse la dispoziþie de guvern Universitãþiidin Cluj au atins în aceºti patru ani suma de 72milioane, cu care s-au clãdit, reînnoit ori comple-tat: Colegiul Universitar Regele Carol II, PalatulClinicilor, Muzeul de Botanicã, Institutul deStudii Clasice ºi Biblioteca Universitãþii. Uneledin aceste lucrãri sunt încã în curs de execuþie,graþie însã celor 32 milioane, acordate zilele aces-tea, lucrãrile se vor continua ºi termina.“

Aceluiaºi capitol privitor la legãturileUniversitãþii clujene cu Regii României îi suntcircumscrise ºi vizitele din 9 septembrie 1934 ºi29 octombrie 1940 la siturile arheologice de laUlpia Traiana Sarmizegetusa, capitala DacieiRomane ºi de cetatea dacicã de la Costeºti, unde afost primit de conducãtorul acestor ºantiere, pro-fesorul Constantin Daicoviciu. ªi tot astfel seimpun amintite nume ale multor universitari clu-jeni care au conlucrat cu suveranii României camembri ai guvernelor ºi Camerelor Legiuitoareale þãrii, ca trimiºi diplomatici sau delegaþi ai þãriiîn lumea largã: Sextil Puºcariu, AlexandruLapedatu, Iuliu Haþieganu, Emil Haþieganu,Onisifor Ghibu, Valeriu Moldovan, Florian ªtefã-nescu-Goangã, Iuliu Moldovan, Emil Racoviþã,Emil Panaitescu, Gheorghe Bogdan-Duicã, PetreSergescu, Victor Cãdere, Gheorghe N. Leon,Tiberiu Moºoiu, Vasile Meruþiu, NicolaeBãnescu, Coriolan Tãtaru, Silviu Dragomir, IoanLupaº, Traian Pop, Sever Pop, Emil Þeposu,Victor Stanciu ºi mulþi alþii.

Dacã adãugãm vizitelor regale la Cluj, dejaevocate, pe acelea din 23 octombrie 1932, când aavut loc inaugurarea noii clãdiri a Academiei deÎnalte Studii Agronomice, din 23 noiembrie1932, din 5 noiembrie 1933, când s-au desfãºuratsolemnitãþile sfinþirii Catedralei Ortodoxe –Principele Carol ºi primul ministru Ion I. C.Brãtianu fuseserã prezenþi ºi la sfinþirea ºipunerea pietrei fundamentale, în 7 octombrie1923 – , din 2 septembrie 1934 ºi 4 octombrie1936, la desfãºurarea curselor automobilisticeinternaþionale de coastã pe Feleac – prima partici-pare a Principelului Carol, în 1922 – , avem dejao suitã impresionantã de date, cãreia trebuie sã îifie înscrisã ºi aceea, dramaticã, din 6 iunie 1930,petrecutã pe aeroportul Someºeni, la revenirea înþarã a celui care, douã zile mai târziu, a devenitRege al României.

Prezent în mai multe rânduri la Cluj, atunciîn calitate de „Voevod de Alba Iulia“, RegeleMihai I s-a aflat, ca suveran al României, pentruprima ºi ultima datã aici în ziua de 13 martie1945, data reintegrãrii oficiale a Nord-VestuluiTransilvaniei la Regatul României. Universitatea,care din toamna anului 1927 ºi pânã în decembrie1947 a purtat numele Regelui Ferdinand I, sepregãtea sã revinã la Cluj dupã refugiul de laSibiu ºi Timiºoara, unde fusese constrânsã sã seretragã în septembrie 1940. Acum, dupã aproapeºase decenii, în ziua de 12 aprilie 2003,Universitatea clujeanã va adãuga o splendidã pa-ginã de istorie celor multe scrise începând cuanul 1919.

n

Rectorul Florian ªtefãnescu-Goangã dã citire „Hotãrârii Senatului“ ºi

„Diplomei de preemþie a titlului de Doctor Honoris Causa“

regelui Carol al II-lea (1937)


Exilatã la Sibiu, în vremurile grele ale Diktatuluide la Viena, Univesitatea Clujeanã a fost, întreanii 1941 ºi 1944, nu numai o înaltã instituþie

de învãþãmânt, ci ºi un promotor al atitudinii militantepentru reîntregirea neamului. Poate acesta este ºi motivulprincipal al iniþiativei de atunci a rectorului IuliuHaþieganu de a scoate o revistã, “Vieaþa Universitarã” (Organ sãptãmânal al Universitãþii “Regele FerdinandI” din Cluj-Sibiu), în paginile cãreia iscãleau, alãturide tinerii redactori (ªtefan Augustin Doinaº, IoanichieOlteanu, I.D. Sârbu ºi mulþi alþii), profesori universi-tari ºi personalitãþi consacrate ale culturii române dinepocã, aducând în discuþie (deºi uneori sub cenzurã)alãturi de subiectele cu specific universitar ºi problemelenaþionale cele mai mai fierbinþi. Revista a apãrut neîn-cetat pe toatã perioada de ocupaþie a Ardealului de Nordiar articolul de fond a fost semnat, sãptãmânã de sãp-tãmânã, de mentorul ei, prof dr. Iuliu Haþieganu.Ultima ediþie a apãrut în data de 9 Septembrie 1944(la scurtã vreme dupã evenimentele de la 23 August

n.n.), iar articolul de prima paginã al directorului revis-tei se intituleazã, nu întâmplãtor, “Trãiascã Regele”.Este, probabil, ultimul omagiu universitar oficial adusinstituþiei regale din România ºi un salut din cele maisemnificative adresat M.S. Regelui Mihai I din parteaelitei intelectuale ce avea sã fie supusã, în scurtã vreme,ca ºi Casa Regalã, la grele încercãri. Demersul este cuatât mai meritoriu cu cât, pe aceeaºi primã paginã, unalt articol, semnat de Dim Todoran face referire la mani-festul blocului social democrat, avertizând cã “istoria nuface daruri”. Precum s-a vãzut, nici redacþia VieþiiUniversitare nu a fãcut compromisuri sistând, de laaceastã datã, apariþia revistei, iar textul profesoruluiIuliu Haþieganu (pe care îl reproducem mai jos, fãrã nici o modificare) rãmâne astfel cîntecul de lebãdã a ade-vãratei orientãri naþionale ºi morale a reprezentanþilor deînaltã þinutã academicã ai României.

n

Un salut universitar din anul 1944 pentru M.S. Regele Mihai I

Dinastia ºi naþiunea au fãcut regatul, unitateapoliticã. Regele Carol I ºi Regele Ferdinand I în vre-muri de destin au condus ascultând glasul nea-mului ºi al conducãtorilor adevãraþi.

Regele Mihai I în cea mai criticã perioadã avieþii naþionale a ascultat glasul conºtiinþei nea-mului.

Iatã de ce noi românii suntem monarchici.Regele – simbolul unitãþii ºi puterei noastre – stã în

faþa noastrã la o înãlþime strãlucitoare de unde îlvede ºi îl venereazã tot neamul.

Avem convingerea nestrãmutatã, cã monar-chia este marea instituþie care conservã,dinamizeazã ºi dirijeazã sufletul naþiunii. Iatã dece monarchismul nostru este vital ºi organic ºi varãmâne întotdeauna când regele va avea mâna pepulsul ºi urechea pe inima neamului.

Cuvintele lui Ludovic al XIV –lea sã fie pentrurege îndreptar de viaþã: Nu prefera pe acei careTe linguºesc, stimeazã însã pe pe acei care pentrubinele þãrii vor îndrãsni a spune lucruri neplãcute– aceºtia sunt amicii adevãraþi ai coroanei.

Regele Mihai I, purtãtorul marelui nume –desemnat de istoria neamului ca salvator alpatriei – pãºeºte azi în fruntea întregului neam.

Toþi fiii buni ai neamului sunt conºtienþi deimportanþa actului din 23 August. Neamulîntreg este încrezãtor în Regele ºi în conducãtoriicari au reuºit sã arate drumul spre salvare.

Nimeni nu poate pretinde ca, un neam întregsã înainteze la o sigurã pieire. Neamul nu a voitnici o datã acest rãzboiu, neamul nu a semnatniciodatã cedare de teritoriu.

Regele a înþeles glasul naþiunei.În aceste vremuri hotãrâtoare de destin toþi

fiii neamului trebue sã fie alãturi de Rege. A nu ficu El – însemneazã a fi duºman al neamului ºitrãdãtor al patriei.

Porunca zilei de azi este: În unitate ºi solidari-tate în jurul Regelui – numai astfel servindu-l,întãrindu-l pe El, servim, întãrim, înãlþãm nea-mul nostru.

Calm, curaj, disciplinã – sunt virtuþile ce nevor duce la biruinþã, cu comandamentul unic alzilelor ce trãim.

Dumnezeu, Neam, Patrie, Rege.Trãiascã Regele!

Prof. Dr. Iuliu Haþieganu

Trãiascã Regele

n George Þâra

Petru Comarnescu etc. Regele este lãudat pentrupolitica sa culturalã, numit „voievod al culturiiromâneºti“, ºi „regele scriitorilor“, trecându-se înrevistã mai toate sectoarele vieþii sociale ºi cultu-rale în care s-au obþinut mari succese. Un meritimportant i se atribuie regelui în modernizareacapitalei (Bucureºtii înainte ºi dupã Restauraþie),în domeniul înzestrãrii armatei, al politicii reli-gioase, al încurajãrii ºtiinþei ºi vieþii universitare.Se aratã cã, la Cluj, regele a înfiinþat un importantInstitut de Cercetãri ªtiinþifice „Regele Carol II“ºi cã a pus umãrul la modernizarea ºi europeniza-rea întregii þãri. Elogiile curg cu nemiluita, fãrãnici o presimþire cã numai peste câteva luni vaurma Dictatul de la Viena, compromiterea totalã a

politicii externe a lui Carol al II-lea, silit sãpãrãseascã þara ºi sã încredinþeze puterea fiuluisãu, regele Mihai. Ce a înfãptuit Carol al II-lea petãrâm cultural nu poate fi contestat însã. Dintretoþi regii care i-a avut þara, el a dat atenþia cea maimare culturii, ºi, putem spune fãrã sã exagerãm cãRomânia a cunoscut în perioada interbelicã ritmulde creºtere cel mai înalt, nivelul de trai al popu-laþiei fiind cu adevãrat la nivel european. Viaþa zil-nicã era cu adevãrat frumoasã, iar în comparaþiecu ea cea de astãzi ne apare ca un vis urât,coºmaresc. Deºi mulþi s-au îmbogãþit în acesttimp, nu vedem de nicãieri o razã de speranþãpentru redresarea culturii ºi vieþii artistice. Poatecã numai o nouã regalitate.

n

à urmare din pagina 3

onarhia românã, istorie ºi culturãM


Nu încape îndoialã cã dramaturgiaromâneascã din prima jumãtate a veacu-lui trecut se bucurã de un tratament pref-

erenþial din partea instituþiilor de spectacol.Faptul nu e nou ºi e cum nu se poate mai firesc,calitatea construcþiei dramatice, derivatã din car-acteristicile piesei „bine fãcute“ ºi statutul extremde ofertant al rolurilor fiind argumentedeopotrivã primordiale ºi imbatabile în favoareaacestui gen de literaturã dramaticã, care e departede a fi unul revolut. Cine parcurge bulevardeleBucureºtiului poate lesne constata cã la „Nottara“se joacã titanic vals, la Naþional un spectacol nutocmai perfect, dar cu mari vedete în distribuþiedovedeºte apetitul publicului pentru Tache, Iankeºi Cadîr, la Teatrul de Comedie ai ºansa de a tereîntâlni cu ... Escu, iar la Teatrul „Odeon“ aumare succes Gaiþele. Interesant ºi util de observateste cã ultimele douã spectacole poartã incon-fundabila semnãturã regizoralã a unuia dintre ceimai profunzi creatori de teatru pe care-i avem laora actualã, Alexandru Dabija.

Scrisã în 1932, purtând iniþial titlul Cuibul deviespi, piesa Gaiþele rãmâne punctul de maximãrezistenþã din creaþia lui Alexandru Kiriþescu.Chiar dacã într-o cronicã de prin anii ’70, con-sacratã unei versiuni scenice de mare succes de la„Nottara“, criticul Radu Popescu îi gãsea textuluinenumãrate cusururi, eu cred cã piesa se individ-ualizeazã printr-o ºtiinþã teatralã deosebitã. Aºadupã cum observa undeva Valeriu Râpeanu, „lipsaacþiunii e suplinitã magistral de replica mustoasã, vie,care destramã o atmosferã de falsã actualitate ºi transfor-mã în grotesc orice încercare de a realiza un momentgrav ºi mai ales realizeazã o trecere instantanee din reg-istrul tragic în cel comic“. Montarea de la Teatrul„Odeon“ ilustreazã la modul superlativ acesteînsuºiri. Mai întâi, se cuvine remarcat faptul cãAlexandru Dabija a ºtiut sã construiascã un exce-lent spectacol de atmosferã. Cuibul de viespidevine în lectura lui Dabija un sufocant cuib demolii. Replica „lasã, frate, cã suntem în familie“, evaloratã prin nenumãrate ºi mereu surprinzãtoaretrouvaille-uri regizoral-scenografice. Decorul gân-dit de Vittorio Holtier se bazeazã mai cu seamãpe nenumãratele covoare ce atârnã de ºtãngi ºicare dobândesc în spectacol un notabil plurise-mantism. Covoarele semnificã nu doar Româniaeternã, prin etalarea lor opulentã, gustul vulgar alneamului prost ºi înclinaþia lui spre acumularesunt abil subliniate. Via coloristicã a covoarelor,unele de un bun gust desãvârºit, altele de unkitsch strigãtor la cer ori, construind peisaje idil-ice, intrã într-ol relaþie special-contrastantã cunegrul acaparator al fundalului scenei, un negrucare-ºi gãseºte prelungirea în multe dintre cos-tumele concepute de Irina Solomon, instituindastfel, la nivel vizual atmosfera morbidã, filtratãprin derizoriu pe care o degajã spectacolul.Mobilele vechi, uzate aratã cã clanul Dudulenilorînseamnã o lume înstãritã care se laudã cu bogãþiaei dobânditã prin ani. Numai cã aceastã bogãþienu e cea a unor aristocraþi, ci a unor oameni careau adunat la grãmadã, mânaþi de un instinctatavic. „Munceºte ºi sporeºteþi avutul“, îi spuneIanache Duduleanu cumnatului sãu, Mircea

Aldea, iar ideea acestei sporiri ca un scop în sine econcretizatã de îngrãmãdirea de covoare ce-ºiaflã o replicã de esenþã contrapunctricã în hãulnegru al scenei. Tocmai în acest contrast trebuiecãutate farmecul ºi elocvenþa decorului semnat deVittorie Holtier.

Sunt multe indicii în spectacol cã AlexandruDabija a fost permanent preocupat ca în cadreleuneori deloc comode ale piesei bine fãcute, sãaducã o seamã de noutãþi prin care sã-ºi con-cretizeze propria viziune asupra Gaiþelor . ªi astaprintr-o remarcabilã ºtiinþã a acordului fin, cãciDabija nu violenteazã piesa, nu-i schimbã regnul,deºi îi asigurã textului o grilã de lecturã personalã.Aneta Duduleanu, spumos jucatã de DorinaLazãr, e o matroanã decrepitã, se sprijinã în bas-ton, vitalitatea ei se situeazã mai degrabã la nivelverbal decât faptic. Pentru rolurile Zoia ºi Lena,Alexandru Dabija a recurs la travestiuri. Celedouã surori ale Anetei Duduleanu sunt slabe,uscãþive, iar Constantin Cojocaru ºi IonelMihãilescu le infuzeazã un halo balzacian.Tripleta „gaiþelor“ e cea a unei sexualitãþi descen-trate, fapt cu atât mai evident cu cât Lena acceptãavansurile ce vin din partea lui Mircea Aldea. S-aspus ºi s-a scris adesea cã bãrbaþii din piesã, maicu seamã Ianache ºi Georges, ar avea mândriavirilitãþii ºi s-a invocat replica „într-o noapte laºantan, la Gaizer, douã fete s-au tãiat în cuþite pentrumine“. Însã prin jocul actorilor Petre Nicolae ºiPavel Bartoº, aceastã virilitate e pusã sub semnulîndoielii, chiar caricaturizatã. Carmen Tãnaseconstruieºte o Colette în purã descendenþã cara-gialeanã. Personajul sãu e un fel de Ziþã care aînlocuit citirea Dramelor Parisului cu cea aromanelor lui Paul Bourget. Prin felul în care-ºi

gândeºte fiecare apariþie, dar ºi datoritã costumu-lui Virginia Rogin, face din Fräulein o adevãratãfemeie-comisar. Zamfira, jucatã de MirelaDumitru, e contaminatã de vulgaritatea gaiþelor,tot la fel cum Ana-Maria Moldovan (WandaSerafim) e o intrusã fãrã complexe, perfect adapt-abilã mediului, lipsitã de aerul fals serafic pe carese bazau interpretãrile anterioare pe care am avutocazia de a le vedea.

Comentariile asupra spectacolului de la„Odeon“ au zãbovit îndelung asupra curajului luiAlexandru Dabija de a recurge la travestiuri ºi laizbutita lor rezolvare actoriceascã. Eu cred însã cãregizorul îºi mai poate trece în palmares o victo-rie, aceea a felului în care a dat carnaþie celor maiingrate roluri din piesã – Margareta ºi MirceaAldea. Sunt absolut convins cã nimeni înaintealui Alexandru Dabija nu-i vedea pe aceºti doiactori cu totul speciali în respectivele roluri.Elvirei Deatcu i se dã ºansa, pe deplin valorificatã,de a fi altceva decât o actriþã decorativã. Aproapepe contre-emploi, Elvira construieºte o MargaretaAldea ieºitã din tiparele comune, caratele de orig-inalitate în rezolvarea rolului putând fi lesnedetectate în comportamentul adoptat dupãrecluziunea în odaia conjugalã. Imagineatradiþionalã impunea ca Mircea Aldea sã parã,dincolo de cãsãtoria lui din interes cu Margareta,„personajul pozitiv“, cel care finalmente înfruntãgaiþele, pãrãsind casa în chip ibsenian. MariusStãnescu face din Mircea Aldea un spilcuit fantede Bucureºti, conºtient de atracþia pe care oexercitã asupra femeilor. Pãrãsirea cuibului deviespi, înþeleasã ca o izbãvire, nu mai e în specta-colul lui Dabija o certitudine. Dupã o apariþie deefect, de extracþie cehovianã, Mircea Albu,admirabil jucat de Marius Stãnescu, dã semne cãacceptã paharul de tescovinã oferit de Duduleni,lãsându-ne sã înþelegem cã asimilarea s-a produsºi împãcarea e posibilã.

n

Gaiþele, ca un cuib de molii(Gaiþele de Alexandru Kiriþescu la Teatrul „Odeon“ din Bucureºti)

n Mircea Morariu

Gaiþele de Kiriþescu

teatru


Imediat dupã sfârºitul celui de al doilea rãzboimondial, în ambianþa politicã de atunci, seinsinueazã o restructurare a mentalitãþilor ºi a

concepþiilor asupra lumii, pe fondul dezamãgiri, ascepticismului. Primele simptome apar la tânãrageneraþie, luând forma unui protest polemic faþãde modelele consacrate de gândire de la care serevendicau generaþia maturã ºi cea bãtrânã, careerau predispuse spre conservatorism. Aºa seexplicã, într-o bunã mãsurã, apariþia în artã, îngeneral, deci ºi în arta cinematograficã, a unorgrupãri, miºcãri, curente ºi ºcoli, care au devenitexpresia noului discurs despre lume: neorealismulîn Italia, noul cinematograf în Marea Britanie, noulval francez, noul film german etc. Chiar ºi în fosteleþãri socialiste, cu o întârziere explicabilã, de câþivaani, apar “noi valuri”. Direcþia acestor miºcãri afost datã, în general, de o atitudine persiflantã, denegare a valorilor tradiþionale. Instrumentarulutilizat a fost acela al umorului, al ironiei ºi alsatirei, iar rezultatul s-a concretizat într-o imag-ine demitizatã, demistificatã ºi desacralizatã a val-orilor sociale ºi culturale care fãcuserã carierã înmodernism. Se asista, atunci, la configurareastructuralã a unui nou curent, care urma sã fienumit, în mod convenþional postmodernism. Nueste întâmplãtor, prin urmare, cã registrul comic,ca modalitate de exprimare, a cunoscut o ade-vãratã explozie (cu observaþia cã, în cadrul ideaticamintit, acesta era foarte departe de ceea cenumim astãzi “divertisment” sau “amuzament”).Dupã 1990 însã, aceeaºi “neoavangardã” artisticã,dar ceva mai obositã, mai subþiatã ºi mai depreci-atã, contribuie masiv la proliferarea Kitschului.

Harold Ramis (n. 1944, Chicago), scriitor, actorcomic, scenarist ºi regizor de film, este unul din-tre cei mai apreciaþi autori de comedie. A debutatîn 1980, cu comedia Caddyshaaach, fiind autorul,pânã în prezent, a peste 15 filme din aceeaºi cate-gorie. La noi este cunoscut prin Ziua cârtiþei(1994), Un bãrbat multiplicat (1966) ºi Cu naºu’ lapsihiatru (1999), în care accentul este pus pe anxi-etãþile mafiotului newyorkez, Paul Vitti.

Naºul stresat, o producþie Baltimore Spring CreekPictures / Tribeca, 2002, este continuarea filmuluiCu naºu’ la psihiatru, 1999, semnat de acelaºi regi-zor ºi realizat cu aceeaºi echipã. Filmul este con-struit prin suprapunerea ºi intrepãtrunderea adouã planuri: cel al instituþiilor statului ºi alsocietãþii civile, pe de o parte, ºi cel al lumii sub-terane, al mafiei newyorkeze, pe de altã parte.Aceste douã lumi, deºi incompatibile, lumea legiiºi cea din afara legii, formeazã acel univers al con-trariilor, comun, de altfel, tuturor societãþilorumane. Dacã lumea establishment-ului, reprezen-tatã aici de faimoasa închisoare Sing Sing, de F.B.I.ºi de Trezoreria Federalã din Manhattan, esteînfãþiºatã ca atare, fãrã nici o intenþie satiricã,fiind doar un fundal, optica asupra mafieinewyorkeze este cu totul ineditã. Noutatea nuconstã atât în tratarea ei în registru comic, cât înceea ce rezultã din condiþia, caracterul, tempera-mentul, acþiunile ºi reacþiunile unui faimosmafiot, Paul Vitti (Robert de Niro), acum aflat îndetenþie la Sing Sing ºi dat în custodia psihiatruluiBen Sobol (Billy Crystal). Paul Vitti, caresimuleazã convingãtor nebunia, este eliberat cuindicaþii de tratament ºi cu sugestia de a se înregi-

menta într-o muncã cinstitã. Se pune, aici, oproblemã moralã esenþialã: dacã ºi în ce mãsurãeste posibilã schimbarea structuralã a unei per-soane. Dar dacã Paul Vitti, un dedublat caretrãieºte simultan douã existenþe, de mafiotnecruþãtor ºi de om obiºnuit, victimã a unei anu-mite ambianþe, face cu adevãrat eforturi sã seschimbe? Deliberat sau nu, secvenþa finalãpledeazã pentru aceastã ipotezã, de vreme ceasistãm la o pedepsire a “rãului” (familia Rigazzi)ºi la o sprijinire a “binelui” – “interpretat” deFBI. Paul Vitti provine dintr-o familie de mafioþi.Nãscut ºi educat în spiritul tradiþiei Vestului sãlbat-ic (“Voiam sã fiu un cowboy”), vãdeºte, încã de lavârsta pubertãþii, înclinaþii delincvente (“Aveam12 ani. Am intrat într-o bandã”). A fost martor laasasinarea tatãlui sãu, moment hotãrâtor pentruceea ce va urma (“Voiam sã fac facultate. Niciliceul nu l-am terminat”). Devenit capul uneifamilii mafiote, este bântuit de douã obsesii, aputerii ºi a morþii, ambele, de altfel, fiind o con-secinþã fireascã a condiþiei sale (“Sunt Paul Vitti.ªeful!… Vor sã mã omoare… Crede-mã. Nimeninu e fericit cã am ieºit de la zdup”). Complicateleºi riscantele îndeletniciri din afara legii i-auºubrezit psihicul. Apãsat de anxietate, de stres,incapabil sã-ºi stãpâneascã emoþiile, plângãcios ºi

slab la femei, ameninþat de schizofrenie, temutulmafiot, în aceastã ipostazã ineditã pentru person-ajele cinematografiei nordamericane, ajunge,inevitabil, sã solicite asistenþa unui psihiatru. BenSobol, fiul unui cunoscut ºi apreciat terapeutevreu, nu pare a fi nici el prea întreg. Crescut ºieducat de un pãrinte energic, admirator al luiSigmund Freud, este bântuit de un complex deinferioritate, poate chiar ºi de unul oedipian, pefondul unei obsesii sexuale. Copleºit de renumeletatãlui, obligat sã-i recunoascã meritele profesion-ale incontestabile, influenþabilul ºi sensibilul BenSobol formeazã cu Paul Vitti un cuplu al con-trastelor, fiecare dintre ei fiind alter-ego-ulceluilalt. Criza de identitate a lui Paul Vitti esteconsecinþa prãbuºirii sale psihice, iar cea a lui Ben

Sobol a faptului cã a urmat medicina, devenind,ca ºi tatãl sãu (ºi la dorinþa insistentã a acestuia),psihiatru. Dar dupã moartea tatãlui, o datã cu caremoare ºi autoritatea paternã, motivaþia acesteiopþiuni se prãbuºeºte. Criza de identitateprovoacã ambilor o stare comunã de confuzie, deincertitudine, de instabilitate. Paul Vitti ºi BenSobol au, fiecare în parte ºi împreunã, prob-lemele lor. Cei doi pot fi urmãriþi simultan, subdouã aspecte: al personajelor ºi al interpreþilor.Paul Vitti ºi Ben Sobol , Robert de Niro ºi BillyCrystal se stimuleazã reciproc, în limitele celordouã ipostaze. Reacþiile celuilalt sunt deopotrivãprevizibile ºi imprevizibile. Cuplul oferã un rarprilej de spontaneitate, de intuiþie, de inventivi-tate ºi virtuozitate, de plãcere de a juca ºi de a sejuca, sub ambele aspecte. Ei par a forma un duetcare interpreteazã aceeaºi arie, pe douã voci, con-topindu-se, uneori, la unison. De reþinut cãRobert de Niro, aflat la vârsta unei impresionanteîmpliniri artistice (“Pe lumea asta sunt foartepuþini artiºti adevãraþi”), prin acest inedit person-aj, îºi lãrgeºte considerabil registrul dramatic.

Filmul, construit cu pricepere ºi inspiraþie,este ºi o tentativã reuºitã de persiflare a cliºeelordin filmele de consum de tip hollywoodian:închisoarea, tipul mafiotului – de pe stradã saudin puºcãrie –, familia mafiotã, concurenþa ºiconfruntarea sângeroasã dintre familiile demafioþi, urmãrirea cu clasicele ei obstacole (zidul,strãzile înguste, bulevardele largi, cu trafic intens,denivelãrile, rãspântiile, lacul, pasarelele, scãrileinterioare ºi exterioare ale blocurilor etc.), rãniþiiºi cadavrele etc. Se poate vorbi ºi despre demiti-zarea, demistificarea, atitudinea ºi reacþia specificelumii postmoderne, luatã în sensul unei noi stãride spirit, al unui nou gust estetic. De exemplu,apariþia unui cap de familie mafiotã, în persoanavãduvei Patty LoPresti (Cathy Moriarty-Gentile),de altfel o tradiþie în mafia sicilianã, este o nou-tate pentru mafia nordamericanã, controlatã deitalieni. Un alt cliºeu, foarte frecvent în tipul defilm amintit, este ºi mania obsesiilor, a pretenþieide sondare a zonelor obscure, abisale, ale psihis-mului uman, a intenþiilor de analizã psihologicã,de cele mai multe ori eºuate sub raportul tratãriiºi finalizãrii artistice. Se poate aprecia cã freudis-mul a devenit, pentru societatea nordamericanã, oadevãratã obsesie, cã nici o familie, aparþinândcelei mai prospere civilizaþii, nu concepe sã nuaibã, din când în când, o convorbire discretã cuun psihiatru sau psiholog, dacã nu pentru altceva,cel puþin pentru crearea unei imagini cât maifavorabile. Este de reþinut ritmul bine gradat,comicul (de caracter, de situaþii, de gesturi),cuceritor ºi inventiv, exprimat prin gaguri, prinironie ºi autoironie. Se poate spune, despre acestfilm, cã este o parodie, cu rezerva cã aceastãspecie rareori a depãºit modelele generice. Fiecaresecvenþã în parte, inclusiv aceea finalã, o apoteozãa viziunii comice, surprinzãtoare ºi, totodatã,ambiguã, este un prilej de reflecþie asupra arteisau nonartei scenariului, regiei ºi actorului defilm. Naºul stresat este un film inteligent, de bungust, de un amuzament elevat.

n

f ilm

n Mircea Dumitrescu

Naºul stresat

Robert De Niro


– Prezenþa fraþilor Croitoru la Cluj devine din ce înce mai sesizabilã, cel puþin fratele Dvs. face parte din„Cvartetul Transilvan”, prin acest fapt cãpãtând în„buletinul” lui artistic un fel de „flotant” de Cluj. Cevã aduce pe Dvs. la Cluj?

– Mã aduce ceea ce aduce pe orice muzician,pe orice artist: dorinþa de a face muzicã într-omanierã cât mai bunã, cât mai fericitã, la un nivelcât mai înalt posibil, dragostea faþã de publiculclujean ºi nu în ultimul rând faþã de Filarmonica„Transilvania”.

Florin Croitoru este un interpret al cãrui stil l-aºputea defini drept unul nelipsit de pragmatism. Este deapreciat flerul interpretului, deoarece doar o ipostazãpragmaticã asumatã asigurã ceea ce am putea numi„epuizarea” concepþiei artistice pe care ar putea s-odeþinã o compoziþie muzicalã. Iar în versiunea luiFlorin Croitoru pragmatismul mai sus amintit s-a arti-culat ca ºi capacitate de a subsuma, epuizând printr-oimplicaþie lucrativã ºi extrem de eficientã, cât mai multdin consistenþa conþinuturilor cu care Pagannini a popu-lat, condensând la maxim spaþiul sugestiv, lucrarea carese numeºte 24 de Capricii pentru vioarã solo.

– În concertele anterioare în care aþi evoluat pe scenaFilarmonicii clujene aþi prezentat exclusiv lucrãri deamploare, concertante, însoþindu-vã de fiecare datãorchestra Filarmonicii. Cum aþi ajuns la aceastã lucrareºi ce va decis sã procedaþi la interpretarea ei în concert?

– Aceastã integralã a Capriciilor eu unul aºîncadra-o mai puþin în genul cameral, pentru cãprin dificultatea tehnicã, prin volumul efortuluipur fizic ºi nu în ultimul rând prin încãrcãturapsihologicã, ele reprezintã, de fapt, o piatrã deîncercare în repertoriul oricãrui violonist. Iar do-rinþa de a le face în integralitatea lor dateazã de lao vârstã cam micã, ce-i drept, pe vremea aceea eradoar un vis, nu ºtiam dacã se va împlini vreodatã.Aveam în jur de zece ani ºi þin minte cã mã gân-deam cã într-o zi voi reuºi acest lucru. Mã bucurcã am trãit ziua în care sã-mi împlinesc visul dea-i oferi ºcolii româneºti de vioarã, profesorilormei, melomanilor din România, acest program.ªi spun din România, deoarece am fãcut deja unturneu naþional cu aceste Capricii, inclusiv înBucureºti, dupã care în stagiunea urmãtoare levoi duce în strãinãtate.

– Cum vã imaginaþi aceste Capricii, dacã mã gân-desc cã acestea sunt, de fapt, produsul epocii romantice ºiale unei estetici care astãzi reprezintã nu altceva decât oetichetã muzealã.

– Eu personal consider muzica lui Paganninica fiind o muzicã de geniu, care la vremea respec-tivã a transcens timpul ºi ca orice muzicã de marevaloare nu va dispare niciodatã tocmai prin faptulcã place atât de mult ºi lumea întotdeauna vaîncerca s-o abordeze sau o va asculta cu plãcere.Locul ei rãmâne bine definit în istoria muzicii

din momentul scrierii ºi pânã în prezent. Suntaproape sigur cã ºi în viitor… Faptul cã sunt cân-tate atât de rar din nou este un atu pentru caaceastã muzicã sã fie ascultatã, sã atragã atenþiatuturor ºi sper ca acest concert, acest gen de reci-tal pe care o sã-l fac cu ele sã stimuleze confraþiimai tineri sã abordeze cât mai des aceste paginicu mare încredere ºi de preferat în ingralitatea lor.

A trebuit sã-l „înfrunt” pe Florin Croitoru direct,„faþã în faþã”, asistând la concertul din 26 februarie cares-a þinut la Sala Tonitza (Muzeul de Artã, Cluj), ne-maivorbind de impresiile pe care le-am adunat din evo-luþiile anterioare ale interpretului pe scena Filarmonicii„Transilvania”. Concertul a debutat într-o manierã „invazivã”, expansiunea sonorã-sugestivã situându-sechiar în preajma senzaþiei de atac violent chiar prin exu-beranþa concertisticã, sclipitoare ºi provocatoare, a primu-lui Capriciu.

– Aþi avut oare niºte modele de referinþã în aborda-rea acestui ciclu de Capricii? V-aþi raportat la o tradiþieinterpretativã? Care ar fi accentele de specificitate pe carele deþine viziunea Dvs. personalã asupra acestei lucrãri?

– Pentru Capriciile de Pagannini nu am avutnici un idol. Nu am avut de suportat nici un felde influenþã. Poate din pãcate, poate din fericire,am dorit ca viziunea mea asupra acestor Capriciisã fie sutã la sutã personalã ºi publicul va apreciadacã este o concepþie reuºitã sau nu… Cred cã unaspect important al lucrãrii, care decurge chiardin genialitatea ei, este generozitatea conceptualã.Altfel spus, textul ºi concepþia lui Pagannini per-mit o mie ºi una de feluri de interpretare, fiecarela fel de frumos. Mie personal Capriciile îmi aparca un mozaic, ca o imagine de unde nu se poatescoate nici unul din acele Capricii, pentru cãstricã imaginea de arcadã a ciclului. Iar muzicalvorbind, aceste Capricii sunt extrem de bogate, înciuda impactului iniþial, care ia ochii cu aspectultehnic. Iar în ceea ce priveºte raportarea la prede-cesorii care au realizat ºi ei interpretãri memora-bile ale acestor Capricii, eu nu pot decât sã mãbucur sã încerc sã ridic ºtacheta acestora la unnou nivel ºi anume la interpretarea lor fãrã pauzã,ceea ce din câte înþeleg s-ar pãrea cã este o pre-mierã. Nu mã intereseazã deloc gloria personalã,ci dorinþa de a dãrui dupã puterile mele acestcadou muzical ºcolii noastre violonisticeromâneºti.

– Însuºirea, tehnicã sau mnemonicã, a unui asemeneaciclu nu a putut sã nu punã în faþa Dvs. o serie de pro-bleme despre care aº dori sã aflu mai multe amãnunte…

– Este o întrebare grea la care nu cred potrãspunde, pentru cã nu-mi mai aduc aminte.Multe dintre aceste Capricii au fost însuºite la ovârstã relativ fragedã, 13, 14, 15 ani ºi sigur cã maitârziu s-au schimbat, s-au mai cizelat, au maievoluat din diverse puncte de vedere. Însã baza decare întrebaþi am pus-o efectiv atunci demult…

… pe lângã admirabilul stil de cantilenã, „vocalã”în esenþa ei, tehnica de-a dreptul „supersonicã” a pasaje-lor rapide, „boltele”, „volutele” ºi „arcadele”, multe ºi lao primã vedere încâlcite în sincronicitatea lor, lirice, dra-matice, exuberante, implozive sau nostalgice s-au impus,la fel de implacabil ºi nu mai puþin pragmatic, drept unprim plan al gândirii muzicale a violonistului. Drama-turgia ºi nu doar virtuozitatea, expresia ºi nu doar teh-nica, inter-temporalitatea ºi hiper-spaþialitatea muzicalãºi nu doar un orbitor ºi exploziv foc de artificii sonore…

– Sã înþeleg cã procedând la integrarea întreguluiciclu, aþi operat, vorbind pur tehnic, cu un material dejagata pregãtit pentru a fi „turnat” într-o formã ultimã?

– Bineînþeles. Am operat deja cu un materialcare însã a suferit fãrã doar ºi poate îmbunãtãþiriprin prisma vârstei, experienþei ºi a calitãþilortehnice-interpretative care o datã cu vârstaevolueazã.

Cea mai puternicã impresie mi-a provocat-o modulîn care Florin Croitoru a realizat substanþa uneori chiar„lucifericã” a muzicii lui Pagannini, convertind consis-tenþa substanþial-sugestivã a muzicii Capriciilor într-unregistru luminos ºi debordând de vitalitate. Interpretul aplasat totul în registrul unui generativism de substanþã,aº spune, vegetalã, iar senzaþia cea mai pregnantã a fostde eflorescenþã, de neostoitã ºi irezistibilã fermentaþie avieþii ºi a bucuriei de a germina atât înspre adâncurileteluricului, cât ºi înspre astralitatea sideralã…

– Cum aþi putea defini, totuºi, aceastã imagine globa-lã asupra ciclului de Capricii, dacã ar fi s-o faceþi într-unmod, sã-i spunem, metaforic? În ce termeni i-aþi puteadefini specificitatea? Consider cã virtuozitatea explicitã aCapriciilor nu este un atribut reprezentativ al totalitãþiimuzicale a acestora. ªi nici marca romanticã a tipului deexpresie nu este un element exclusiv de prim-plan, operabucurându-se de acelaºi succes ºi în contemporaneitate.

– Pe mine personal mã fascineazã aceste paginiºi am dorit sã le fac cu orice preþ, deoarece mi separ mai mult decât niºte simple opus-uri muzica-le. Consider cã au o valoarea filosoficã, transcen-dentalã ºi am o senzaþie unicã atunci când le cânt.Simt cã temporalitatea nu mai are limite, cã exactcum zicea ºi Einstein – este un flux continuu infi-nit, unde stai, practic, în pragul unei lumi noi, cãieºi dintr-o lume ºi priveºti în urmãtoarea. Astaîmi este senzaþia ºi din aceastã cauzã resimt o fas-cinaþie ºi îmi doresc sã le cânt cât se poate de des.

n

24 de Capricii de N.Paganninicu violonistul Florin Croitoru

interviu

Concertul din 26 februarie a avut darul sãstârneascã suficient de mult spiritele, iar pentru a le maicalma s-a impus nevoia reluãrii, iar în 12 martie celebralucrare a lui N. Pagannini a ºi fost reinterpretatã.

Ce sunt, de fapt, Capriciile lui Pagannini? Cel maisimplu ar fi sã spun cã nu este altceva, decât una dintre

infinitele modalitãþi de a realiza un traiect dramaturgicsonor de la tonalitatea Mi major (Capriciul nr. 1) înspretonalitatea La minor (Capriciul nr. 24, Tema cu vari-aþiuni) sau de a demonstra cât de multe „întâmplãri”muzicale sunt posibile în acea „falie” de spaþiu ºi timpmuzical situat între cele douã tonalitãþi.

n Florin Croitoru

Interviu realizat de OLEG GARAZ


opiniiVera ªandor: Câteva portrete doar • 2

editorialMircea Popa: Monarhia ºi cultura • 3

carteaMircea Goga: Maestru ºi discipol • 4Ioana Codoban: Un altfel de inconºtient • 5Cristian Mag: Lumina în spiralã • 5

M O N A R H I A R O M Â N Ã , I S T O R I E S I C U L T U R Ã

Toader Nicoarã: Prinþul strãin ºi monarhiaconstituþionalã la români • 6Ioan-Aurel Pop: Tradiþia monarhicã la români • 8Ovidiu Pecican: Regalitatea • 10Gheorghe Iancu: Familia regalã în Transilvania în anul 1919 • 11Gh. I. Bodea: Un prinþ în exil: Carol Caraiman • 12Ioan Ciupea: Suveranii României siUniversitatea din Cluj • 16Trãiascã Regele • 20George þâra: Un salut universitar din anul1944 pentru M.S. Regele Mihai I • 20

teatruMircea Morariu: Gaiþele, ca un cuib de molii • 21

filmMircea Dumitrescu: Naºul stresat • 22

interviuFlorin Croitoru • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Emil von Hermannstadt • 24

mediaMihai Dragolea: Starea nocturnelor la Radio ºiTV • 24

teledependenþaSUMAR

M ã refer, desigur, la Emil Hurezeanu,nicidecum la altcineva…Mai exact ladouã interviuri cu adevãrat istorice

(într-o cavalcadã a “istoriei” gumilastic fãcutã ºidesfãcutã pe minut-ºtire) filmate pentru emisi-unea pe care o realizeazã sîmbãta dupã amiaza laAntena 1, România mea. Sunt nevoitã sã precizezcã România vãzutã prin ochelarii lui Hurezeanudevine þara în care am dori sã trãim cu toþii: olume încã populatã de specialiºti competitivi, deoameni devotaþi unor þeluri unde meschinãrianu-ºi are locul, cu oraºe purtînd – slavãDomnului! – patina “vechii Europe”, respectivcetãþile din Ardeal; iar cînd filmeazã alte localitãþi,aidoma echipei fabulosului bucãtar-poet RaduAnton Roman, ele îºi descoperã farmecul magic,unicitatea, meritele, nu decãderea, frumuseþea ºinu hidoºenia – “aliajul extremelor” coexistîndperpetuu…

Emoþia privitorului avizat (daþi-mi voie sã fiuastfel!) se naºte din îmbinarea – la limita “perver-sitãþii” dintre profesionismul cool al reporteruluicare ºi-a fãcut bine temele, ºtiind ce, cum ºi de cesã întrebe, ºi, mai ales, (în cazul de faþã, la Sibiu),sã-ºi eludeze cu discreþie apartenenþa, amintirilece-l leagã de vechea urbe transilvanã pentru a neantrena spre viitorul posibil al unei nostalgii:valorificarea culturii, civilizaþiei, eleganþei acestuiþinut ºi al cetãþii construite de saºi. Spre a fi maiconvingãtoare, voi comite o duioasã indiscreþie: laprima întoarcere în þarã, prin ‘90 (dupã exilul sãuimpus-autoimpus în Germania, unde lucreazãparþial ºi azi), Emil Hurezeanu ºi-a invitat pri-etenii – mulþi – la Römischer Keiser din Sibiu. Cinecunoaºte Sibiul ori a vãzut emisiunile recente ºtiecã este vorba despre unul din cele mai elegantehoteluri-restaurant din Transilvania, doldora deamintirea clipelor petrecute aici de numeroºi cre-atori româno-germani. Festivitatea s-a desfãºuratla înalte cote emoþionale, iar Emil Hurezeanu s-a

dovedit o gazdã desãvîrºitã pentru toþi ceiprezenþi, colegi de breaslã ºi de… patrie.

Iatã-l acum din nou la Sibiu în preajma pas-torului evanghelist-scriitor Eginald Schlattner,autor cu enorm succes editorial, îndeosebi înafara þãrii, cazul lui particularizîndu-se prin expe-rienþa de neinvidiat a detenþiei din anii ‘50, finali-zatã cu depoziþia lui în calitate de martor alacuzãrii în faimosul “proces al scriitorilor ger-mani”. Supravieþuitor singular al deportãrilor,apoi al masivelor valuri succesive ale exoduluicomunitãþii sale, Eginald Schlattner mediteazãfãrã pãrtinire la propria condiþie, înþelegînd sãispãºeascã prin scrierea cãrþilor: Cocoºul decapitat ºiMãnuºile roºii etc., nu în ultimul rînd acordîndasistenþã spiritualã ºi materialã cîtorva deþinuþisaºi aflaþi la Aiud, oameni abandonaþi de familii,condamnaþi la ani grei de temniþã (pentru culpepenale nu politice).

Ultimul (deocamdatã) interviu sibian (difuzatla 1 martie) e realizat de Emil Hurezeanu cu pri-marul oraºului, Klaus Johannis, mult comentatulpersonaj drept model al “speranþei noastre”. Oapariþie splendidã, egal armonios în ordonareafãrã rigiditate a gîndurilor, a vorbelor ca ºi în þi-nutã, Klaus Johannis aspirã sã “alinieze” Sibiul înrîndul importantelor centre europene. În con-secinþã, a propus Sibiul drept capitala culturiieuropene în 2008! Sã nu mire supãrãcios penimeni aceastã cale a integrãrii noastre în civiliza-þia “vechiului continent”. Bizuiþi-vã, aºadar, pe“ochelarii” lui Emil Hurezeanu.

n

Emil von HermannstadtnMonica Gheþ

Cîndva, tot pe una din paginile revisteiTribuna, elogiam un program radio noc-turne, de mare fineþe profesionalã ºi realã

frumuseþe. Am motive suficiente pentru a recidi-va. Urmãrind numeroase emisiuni de radio înregim nocturn, am fost – de mai multe ori – pusîn situaþii cînd am rîs de unul singur în hohotesau aproape cã mi-au dat lacrimi de încîntare (da,cred cã se poate sã-þi þîºneascã lacrimile ºi pentruaºa ceva). N-am sã trec aici titluri, nume de real-izatori; vreau numai sã afirm superioritatea pro-gramelor radio în comparaþie cu cele realizate de

sora televiziune, mai ales cele din regim nocturn.Dau numai un exemplu, totuºi: carevasãzicã, seface noapte, e liniºte în cartier ºi nimeresc sãascult o schiþã dupã Guy de Maupassant, realizatãcu numai doi actori de categorie grea, ConstantinNiþulescu ºi Dem Rãdulescu, de fapt povesteaconfesiunii unui tîmplar cãtre preotul localitãþii.Spovedania tîmplarului a fost o capodoperã deumor involuntar, amestec sublim ºi subtil de ade-vãr ºi minciunã, de curaj ºi fricã. M-am prãpãditde rîs. Dupã emisiune, mã întrebam, bine dispus,cum aº fi fost dacã aº fi fost obligat, þinut cu forþa

sã mai vãd o cavalcadã de surprize marca AndreeaMarin; cred cã, la capãt, aº fi fost cu nervii lapãmînt ºi tare amãrît pentru bunãtatea de timprisipitã pentru a vedea pe sticlã ce mare dis-tribuitoare de fericire e cucoana amintitã. Dacãnu era ea, ar fi fost ceva crime, bãtãi, dezastre.Senzaþia personalã încercatã în ultima vreme, estecã nocturnele radio sunt net superioare celor TV.La mijloc nu e numai profesionismul realizato-rilor ºi civilizata distribuire a emisiunilor, dar ºifaptul cã rãmîne o realitate indiscutabilã impulsulpe care îl dã sunetul închipuirii, fanteziei, laradio; la TV, paradoxal, ceea ce este socotit maibogat, mai complex, se dovedeºte a fi mai sãrac.Asta este situaþia în general, nu zic cã nu sunt ºiexcepþii, dar prea rare ca sã nu confirme regulatrist observatã...

n

mediaStarea nocturnelor la Radio ºi TVn Mihai Dragolea

serie nouã • anul ii • nr. 13 • 16-31 martie 2003 • 10.000 ... · astãzi cã celebrul...

Documents