serie nouã iulie a m muzical~ actualitatea

Serie nouãiulie 2012

7(CXXXIII)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Scena liricăAdio, Dumitru Capoianu

Flautul de aurFestivalul “George Grigoriu” de la Brăila

Iris 35Remember Valenţiu Grigorescu

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine: Elena Gheorghe

Am

https://biblioteca-digitala.ro

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2012

Editorial

Competenţăşi

performanţăLiviu DĂNCEANU

Există oare un decalaj întrecompetenţă şi performanţă ? Mai întâi,competenţa este definită de ansamblulregulilor care controlează mecanismelegenerative ale actului componistic, în timp ceperformanţa este precizată de restricţiilecontingente (de spaţiu, timp, mod), ori alecapacităţii intrinsec inovatoare. E simplu deconstatat că, atunci când limbajul sonor estefrecventat de un creator ”înnăscut”, performanţa va dominacompetenţa, iar atunci când limbajul respectiv cade pe mânaunui creator ”făcut”, decalajul va surclasa, lesne, performanţa.Interesant este că, din ce în ce mai frecvent, performanţa estela cheremul competenţei. Consecinţa imediată esteînstrăinarea şi reducerea audienţei. S-a crezut mult timp călimbajele naturale îl domină pe om, iar omul domină limbajeleartificiale. Un sâmbure de adevăr există aici. Ceea ceînseamnă că, tot mai abitir, compozitorii au şansa săsupravegheze şi să manipuleze (deci, să supună)componenta artificială a limbajului muzical. Apariţiaserialismului, cu întreaga lui escortă de semantici avagardiste(de sorginte expresionistă sau suprarealistă) a dus, inevitabil,la denaturalizarea limbajului sonor, implicit la artificializarea şi,pe cale de consecinţă, la dezumanizarea lui. Muzica estescoasă astfel, tot mai agresiv, de sub tutela naturalităţii şiplantată în solul arid al artificialităţii. Parafrazându-l peG.Steiner, putem afirma că, treptat, a început să seaccentueze utilizarea unor mijloace lingvistice matematice,simbolice, electronice, cunoaşterea artistică înstrăinându-sede public, deoarece şi-a distrus punţile de comunicare cuacesta. E-adevărat că ceea ce astăzi aparţine unei minorităţielitiste, mâine, prin educaţie, poate fi în beneficiul uneimajorităţi domestice. Dar ceea ce se întâmplă de vreun secolîncoace în componistica savantă semnifică îndepărtareamuzicii de necesităţile eterne ale fiinţei umane. Totul esteredevabil tipului de informaţie pe care limbajul muzical îlcomunică publicului. Sunt limbaje (să le spunem,cuantificabile) care transmit informaţii mensurabile: de pildă,limbajul computaţional, al cărui cantitate de informaţie semăsoară, bunăoară, în biţi. Dar există şi limbaje (să le numim,necuantificabile) a căror cantitate de informaţie nu se poatemăsura (bunăoară, limbajul religios sau cel filosofic). Sunt,deci, incomensurabile. Limbajele comensurabile sunttranzitive, dacă se bazează eminamente pe informaţiecuantificabilă, iar limbajele incomensurabile sunt, deasemeni,tranzitive, dacă mizează predominant pe informaţie

DIN SUMARSăptamâna Internaţională a

Muzicii Noi 2012 2-5

Eveniment la Ateneu 6“Flautul de Aur” 7Adio, Dumitru Capoianu! 11

Opera din Timişoara - 65 12

Opera pentru copii 13

Don Quijote 14

Festivalul Viva Vox 15

Punctul pe j... azz 19

Festivalul “George Grigoriu” 20-22

Iris 35 24

Gabriela Daha 27Recenzii 28-29Ştiri 30-31Juniorii 32

Valenţiu Grigorescu 34

necuantificabilă. Ei bine,atunci când un asemenealimbaj necuantificabil esteguvernat excesiv deinformaţii aparţinândlimbajelor cuantificabile, elva suporta o perturbarecalitativă fundamentală,deoarece informaţia pe careo comunică devine dintranzitivă, intranzitivă, fiindopacă la orizontul deaşteptare al receptorilor.Prin urmare, cu câtbombardăm mai intens unlimbaj necuantificabil (cumeste arta sunetelor) cuinformaţie mensurabilă, cuatât favorizăm procesul dealterare al mesajului

imanent muzical. Reciproca fenomenului este,deasemeni, posibilă: un limbaj cuantificabil,poate fi subminat dacă este tratat cu informaţieincomensurabilă. Cum ar arăta, de exemplu, oformulă matematică exprimată printr-osecvenţă sonoră ? Nu ne propunem aicicăutarea şi, cu atât mai puţin, găsirea unorsoluţii. Credem însă că un punct de pornire arputea fi tâlcul cuvintelor din zicala ”ce-i al meue pus de-o parte”.


2

SIMN 2012


George Balint– o nouă operăOlga GRIGORESCU

„Prin intermediul artei,suprarealismul este un excelentexerciţiu de acceptare a nelimităriiimaginaţiei umane, de exercitareentuziastă a creativităţii în afaratiparelor, în deplina conştienţă aexistenţei acestora” - ne spune IrinelAnghel în prefaţa catalogului realizatpentru Festivalul „SăptămânaInternaţională a Muzicii Noi”, indicândtema propusă anul acesta celor invitaţisă participe cu lucrări.

Compozitorul George Balint arăspuns provocării printr-o Operăexecutată în concert, în care ideea,scenariul şi muzica îi aparţin.

Un titlu criptic la prima vedere,„Maiism”, ne indică de fapt conţinutul,căci urmează imediat explicaţia:Moduri de aşteptare, Imnuri,Istorioare şi Sunete Muzicale. Oilustrare prin diferenţiate procedee astării de ...„aşteptare”, aflată în maimulte ipostaze: acomodare, pregătire,întâmpinare, ascultare, mulţumire şireflecţie.

Dat fiind că estetica suprarealistăpermite explorarea unor zone ideaticeşi imagistice foarte disparate, el aalternat pe parcursul a 19 numereprezentul imediat (dialogurile din prologşi epilog care fixează cadrul în care areloc spectacolul), învăţăturilemoralizatoare luate din Imnurile sacre –„expresia celei mai înalte filozofiipitagoreice”- transmise de unreprezentant de seamă al celebrei şcoliantice, învăţatul Hierocles, şi câtevamici scenete comice aflate în scrierileunui alt savant iluminat, indianul Osho,cel care a sintetizat căile spiritualemajore oferite de Yoga, Zen, Taoism,Tantra şi Sufism. Această vastăpanoramare ideatică, în care găseştigeneroase îndemnuri la gândire, lareflecţie asupra vieţii şi coexistenţeinoastre în lume, a fost realizată cuajutorul unui grup vocal format din treiactori şi patru cântăreţi, a unui grupinstrumental destul de bogat, conţinând16 partide soliste, şi a unui fond sonorpreînregistrat pe CD.

George Balint este un creatorextrem de inventiv şi totodată foarteminuţios în felul în care gândeşteconstrucţia fiecărui moment în parte,dar şi arcul mare al întregului

„spectacol”, căci, în cele din urmă,rezultatul este un „spectacol” cuadevărat.

Chiar dacă indicaţiile lui preciseşi numeroase nu au putut fi integralrespectate (timpul prea scurt depregătire, numărul redus de repetiţii),am remarcat dinamismul scenariului,al discursului în general, totul fiind înmişcare. Interpreţii, în specialinstrumentiştii, au fost trimişi în treilocuri diferite ale sălii, pe scenă, labalcon şi peculoarele de pe celedouă laturi, în afarascaunelor (specta-colul a fost gânditpentru „AulaPalatului Canta-cuzino „), în aşa felîncât auditorii să fiesurprinşi, să fieînconjuraţi perma-nent de „magia”sonoră multicolorăcreată de autor.

Deşi cele douălumi care alterneazăsunt contrastante,cea comică şi ceagravă, ceva le uneştedincolo de primaimpresie; esteconcluzia la careajunge fiecare dinscenetele şugubeţe inspirate de Osho,tot o reflecţie asupra vieţii, tot un sfatînţelept de urmat, rimând în cele dinurmă cu îndemnurile Imnurilor sacre,stabilind astfel un fel de armonieinterioară a întregului.

Există şi în desfăşurarea strictmuzicală o anume unitate, motive dinProlog sau de pe parcurs putând firegăsite în alte secvenţe spre final.Desigur, sonorităţile care susţin enunţulImnurilor este cu totul alta decât cea ascenetelor comice. Timbruri grave,ritmică solemnă cu valori mari, melopeivocale cu sens incantatoriu. Spredeosebire de acestea, scenele comicesunt pline de şfichiuiri sonore, motivecapricioase, jocuri de silabe uneori cusens imitativ, efecte onomatopeice.Fondul sonor înregistrat pe CD acontribuit de asemenea la conturareaunor momente, fie de amploare, fie demai mare sugestie.

Complexitatea acestui„spectacol” a solicitat interpreţiloreforturi deosebite. Am remarcatfrumuseţea vocilor alese şi străduinţade a reda cât mai fidel partitura; nereferim în primul rând la mezzosoprana

Antonela Bârnat, foarte expresivă în totce a cântat, la soprana Ligia Dună cusclipirile când metalice, când cristaline,dar şi la basul Marius Boloş, posesor alunui glas cu ample reverberaţii.Participarea compozitorului CristianAlexandru Petrescu în ipostazăinterpretativă vocală a fost, caîntotdeauna, variată, creativă, plină devioiciune şi umor. Cei trei tineri actori,Armine Vosganian, Lucian Rus şiMarian Olteanu au adus prospeţime

replicilor vorbite, deşi prestaţia lor ne-apărut puţin rigidă, declamatorie, în timpce am fi dorit-o mai nuanţată, maiexpresivă. Ansamblul instrumental„Profil” şi-a dovedit maleabilitatea şiposibilităţile coloristice multiple.

„Maiism” a fost o primă audiţiecomplicată, pretenţioasă, pe carenumai autorul ei, George Balint, oputea conduce, coordona, dirija. Afăcut-o cu aplomb, cu o mare puteredistributivă şi o mare concentrare,impresia finală pentru noi cei din salăfiind aceea a unui act artisticimpresionant şi a unei lucrări cusemnificaţie spirituală înaltă. „O muzicăgenerează un etos, nu o idee – nespune compozitorul în programul desală - Ea te cuprinde holistic,determinându-te din interior, fără săbagi de seamă. Nu are rost s-oanalizezi, căci spune mult mai puţindecât revelează. Precum o poveste,trebuie ascultată doar cu inima. Abiaatunci este posibil să-i atingi înţelesul”.Şi, adăugăm noi, o adevărată punere înscenă ar fi realmente un câştig.

George Balint (foto: Mihai Cosma)


3

Concerte... sub lupă


Muzica lui Ulpiu VladMircea ŞTEFĂNESCU

În seara zilei de 27 mai, la Aula PalatuluiCantacuzino, compozitorul Ulpiu Vlad a prezentatpublicului patru dintre creaţiile sale camerale, pentrucare şi-a asigurat colaborarea de excelenţă ainterpreţilor Ion Ivan Roncea, harpă, IonBogdan Ştefănescu, flaut şi RomanVlad, pian.

Atracţia faţă de acest momentmuzical a făcut ca publicul să fienumeros şi format din compozitori,critici muzicali şi muzicologi, cât şi dinmelomani interesaţi de apariţia înrecital a unora dintre creaţiile şi lumilesonore ivite în real de Ulpiu Vlad.

Sub sigla evocatoare Lumini şirezonanţe, am audiat Din suneteleprivirii III pentru flaut si bandă, Gri şirezonanţe II pentru harpă şi bandă,Rezonanţe-n viitor XI-B pentru pian şibandă şi Lumină pentru viitor, pentruflaut şi harpă. S-au recitat versuri, înlectura autorului, de către Ion BogdanŞtefănescu, şi versuri de MarinSorescu, în lectura lui Roman Vlad, în sens de respiroîn această suită a unor desfăşurări sonore şi deimplicaţii ideatice intense şi tulburătoare caproblematică, motivaţie, portanţă şi densitate.

Muzica lui Ulpiu Vlad este modelată prindeterminarea naraţiunii, fiecare linie sonoră şi fiecaregrup de sunete sincrone, inclusiv figurările cu filiaţiamuzicii de film puse în sonor de înregistrările prealabilepe bandă, sunt personalizate.

Ulpiu Vlad are un stil propriu, şi creează lumimuzicale în care transfigurează realitatea. Şi nu odesfigurează.

În trăsăturile de caracter şi în temperamentulsău nu se învederează nimic din ceea ce s-ar puteadefini ca un contrast reliefant pentru forţa şi vitalitateamuzicii sale. Muzica lui Ulpiu Vlad emoţioneazăprofund, dar pe alte deschideri, faţă de muzicile din alteorizonturi, şi nu ne intimidează. Şi ascultând, fie şiaceste 4 titluri din programul de recital pe care l-amevocat, o analogie şi o înlănţuire asemeni ADN-ului seface, muzical vorbind, cu Enescu şi cu Bartok. Aici sepot spune mai multe, rămân însă la o imagine, şi nu lao similitudine, care alătură melopeele din muzica luiUlpiu Vlad şi cutremurătorul şi celebrul solo de cornenglez din Suita a II-a, Săteasca de Enescu, solosingular şi singuratic şi însingurat şi clamat în haos.

Ulpiu Vlad poate întrucâtva să aibă mulţumirea

că nu trăieşte sub un cer cu stele nesigure şi una multmai importantă, aceea că, artistic privind lucrurile, elpoate dărui.

Am citat la începutul acestei cronici numelesoliştilor care au apărut la un moment sau altul pepodium.

Este de subliniat astfel impresionantul contur şirelevanta expresie pe care flautistul Ion BogdanŞtefănescu a conferit-o, cu superb talent şi largă

înţelegere, acestei muzici, în felul ei, ca nici o alta.Acestei prezenţe muzicale, Ion Bogdan Ştefănescu i-aadăugat o altă faţetă a condiţiei sale artistice şicreatoare, şi anume ne-a recitat câteva dintre poemelesale în versuri, dovadă a admirabilei sale condiţiiintelectuale.

Harpistul Ion Ivan Roncea, a cărui măiestrie,experienţă şi conştiinţă artistică îl confirmă drept unuldintre cei mai importanţi muzicieni ai scenei noastre derecital şi de concert, şi asta încă de multă vreme, s-aprofilat realmente spectacular cu instrumentul său îninterpretarea paginilor scrise de Ulpiu Vlad, până acoloîncât în momentele de tensiuni intense şi deconglomerate de energii năvălitoare, practic nu se maiauzea o harpă, ci un pian...

Pianistul şi compozitorul Roman Vlad, inspirat şicu o uimitoare intuiţie muzicală pe claviatură, a făcutcorp comun cu multitudinea de evenimenţialităţi sonorecristalizate de partitura componistică. Roman Vladpoartă acel splendid blazon al tinereţii, şi natura saartistică distinctă e împodobită de orizonturiimprevizibile.

L-am văzut şi l-am auzit pe Roman Vlad şi înpostura de recitator al unor poezii de Marin Sorescu. Afost o lectură cu dicţie, cu accente şi cadenţe fireşti, cuşarm şi cu un prea-plin al bucuriei. A fost o întâlnire cuun alt Roman Vlad. În lumea cuvântului...

Ion Bogdan Ştefănescu, Roman Vlad, Ulpiu Vlad, Ion Ivan Roncea


4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2012

SIMN 2012

Un concertextraordinar

Mircea ŞTEFĂNESCU

În programul SăptămâniiMuzicii Noi, ediţia 2012, concertulsimfonic din seara zilei de 23 martie,la Sala Mihail Jora a RadiodifuziuniiRomâne au fost prezente treicompoziţii semnate de SorinLerescu, Cornel Ţăranu şi AdrianIorgulescu.

Arăt că muzicile auzite –fiecare cu orizonturile respective –mi-au creat o stare de real şibinevenit confort, întrucât amreîntâlnit, asemeni unei multaşteptate regăsiri, ceea ce este cuadevărat contemporan în sensartistic şi imaginativ, şi ca destin şica vocaţie.

Simfonia a V-a „a viselor” deSorin Lerescu are configuraţiapulsatorie şi întrucâtva imprevizibilăa ceea ce este visul, care nu aretrecut, ci numai viitor, visul carepoate dispărea pe neaşteptate dinmemorie, sau care poate fi întreruptsau dominat de zguduiri şi coşmareşi uneori vis mai mult decât visul. Oorchestraţie de o multitudine defelurimi timbrale şi cu deschideri înluminozităţi auditive şi de umbre neconduce printr-o imagistică şiconfesivă şi continuă şi convulsivă,chiar şi delicată, ca în picturaolandeză, când se lucra cu nuanţede alb pe alb şi de negru pe negru.

Diferencias de CornelŢăranu, încă din titlu anunţă odisjuncţie, şi strict organologic,semnalul porneşte de la însăşialegerea saxofonului bas cainstrument solo. Saxofonul bascare, cum se spune nu se mariazăde nici o culoare cu o orchestră decorzi, şi cu o formaţie de suflătorioarecum în stil preclasic. Scenasonoră este astfel şi terifiantă şi de opermanent lovitoare tensiunedramatică. Saxofonul este unpersonaj, el are un rol. Şi semnificămonstrul, acestea fiind Diferencias -diferenţele – între valoare,strălucire, frumuseţe şi demnitate, şiceea ce este şi rămâne în sub-uman, monstrul pe care acestevalenţe superioare ale spiritului îlîmping la expiere. Avem aicispectacol, avem aici ceva, dar şialtceva decât în teatru.

Saxofonistul Daniel Kientzy

din Franţa este un muziciancunoscut şi întâlnit de ani de zile pescenele de concert de la noi, el fiindspecializat pe interpretări de partituricare au reprezentat şi reprezintănoutatea, avangarda, dincolo de totce este şi ar fi deja vu... Aici însă, inDiferencias deCornel Ţăranu, ela dat o probă deexcelenţă, şi credcă a înţeles cădincolo denotaţiile din ştimăexistă aceapersonalizare curol dramatic,adică exact ceeace face actorul,dar nu cuspusele articu-late. CornelŢăranu agenerat şi arealizat împreunăcu solistulcreaţiei sale, oreuşită pentruliteratura muzi-cală universală.

Simfoniaa 3-a, cu cor şiorgă, de AdrianIorgulescu seimpune prinexpresia sa strictmuzicală şi deînalt suflu.Ascultând-o, mi-a venit în minte,din antece-dentele melelivreşti, un gândspus cândva deAndre Malraux... „Secolul XXI va fireligios, sau nu va fi”...Avem aiciorchestra simfonică mare, avemorga, avem corul de voci feminine şitotul relevat cu luminiscenţe şireflexe situate în strălucirea devitralii. La Adrian Iorgulescuperformanţa componistică şi forţacreatoare se îmbină frumos şi firesccu universul axiomatic puternic careemoţionează şi ne face distinşi.

În arta lui Adrian Iorgulescuse înmlădiază virtuozitateacomponistică cu ilustrarea deexpresii şi efigii într-o mare de spaţiifin româneşti, spaţii înalt siderale şide conştiinţă lucidă şi ardentă,fresce cu umbre şi încânturi,metope de conglomerate şi rarefierisonore, ca la metopele de la AdamKlisi şi totul cu elansarea maitotdeauna dincolo de intonaţiile

posibile, şi mai mult, la iminenţacuvântului.

Aceste partituri, în specialDiferencias pentru saxofon bas şiorchestră, în primă audiţieabsolută, de Cornel Ţăranu şiSimfonia a 3-a de Adrian

Iorgulescu, sunt antologice, şi cu undrept cert să-şi aibă locul pe afişeleFilarmonicii din Bucureşti, ca şi alaltor orchestre simfonice din ţară, şinu numai. Şi aici nu este vorba nicide vreo euforie, nici de o facilăpledoarie pro domo.

Orchestra Naţională Radio şiCorul Naţional Radio merită toatemulţumirile pentru condiţia lorinterpretativă de certărecunoaştere.

Dirijorul Tiberiu Soare şimaestrul de cor Dan Mihai Goia –primesc admiraţia şi felicitărilenoastre pentru modul impresionantîn care au navigat prin lumilesonore ale acestor creaţii,conferindu-le atât relieful, cât şiînţelesurile specifice.


5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2012


Surprize, surprize...Despina PETECEL-THEODORU

Un concert simfonic susţinut de către OrchestraFilarmonicii „George Enescu”, sub bagheta dirijorului HoriaAndreescu, având-o ca solistă pe pianista Mihaela Ursuleasa, cu unprogram alcătuit din două opus-uri romantice de referinţă –Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în fa minor, op. 21 deFrédéric Chopin şi Simfonia a III-a, în Mi bemol major, op. 97,„Renana”, de Robert Schumann -, precedate de o primă audiţieromânească – Lumina drumurilor, de Ulpiu Vlad – va reprezentaîntotdeauna garanţia unei seri muzicale de autentică valoareartistică.

Prima surpriză – plăcută de altfel – a constituit-o includereaîn program a unei prime audiţii româneşti: Lumina drumurilor deUlpiu Vlad, autor ale cărui partituri simfonice – adevărate „vehicole”,călătorind prin „Lumina viselor” şi „Dincolo de vise”, în speranţa dea le descoperi „taina” – nu se mai făcuseră auzite sub cupolaAteneului, de mai bine de două decenii!

În ultimii ani, compozitorul şi-a decantat expresia muzicii,estompând contrastele, adesea conflictuale, eruptive, dintre stareade visare contemplativă şi cea bulversată de coşmaruri, acordândun spaţiu mai generos luminozităţii şi limpezimii „privirii” interioare,cu „rezonanţe-n viitor”. Lumina drumurilor (2011) – lectură în oglindăa Simfoniei I, „Drumuri în lumină”, din 1979? – face parte dinaceastă categorie estetică. Şi totuşi, mai mult decât în lucrărileanterioare, lumina/luminozitatea se aliază aici cumelodia/consonanţa, „iradiind” din unisonul distinct al corzilor, chiardin primele măsuri. Dualitatea „transparenţă şi iradiere a unor stăride linişte meditativă” – „tensiune şi dramatism” e marcată, pe de oparte, de zborul în registrul acut, al viorilor, pe de altă parte, degravitatea şi aerul quasi funebru al violoncelelor, ce-şi deapănăunisonul cu lentoarea unei dilatări spaţio-temporale... Independentde fluctuaţiile ritmico-timbrale ale suflătorilor, care îmbogăţescorchestraţia cu sonorităţi complementare, sau de stridenţeleexplozive ale alămurilor, unisonul continuă să existe. El re-apare,leit-motivic, la aceleaşi compartimente ale corzilor, ca un elementcatalizator, dătător de echilibru sufletesc, pe care autorul doreştesă-l conserve. Solourile de clarinet şi oboi sparg paroxismulansamblului orchestral, instaurând o atmosferă purificatoare denobilă expresie. Este momentul în care „drumurile” sonore încep săse bifurce, trecând din lumină spre întuneric, într-un joc ireal deumbre şi lumini. Revenirea unisonului – de data aceasta iniţiat decompartimentul violoncelelor şi secondat de cel al viorilor –pregăteşte, prin accentuarea tensiunii lăuntrice, vecină însă cufervoarea, apariţia unui traseu melodic în care reverberează, parcă,motivul spiritualizat, al Preludiului la Parsifalul wagnerian...Fenomenul acesta de drumuri alternative, se repetă până la sfârşitullucrării, subliniind starea de spirit a compozitorului, „captivat desufletul muzicii” şi de „energiile superioare” pe care le emană şi pecare e nevoie doar „să le descoperim şi activăm.” Fermecaţiprobabil de frumuseţea muzicii, instrumentiştii OrchestreiFilarmonicii bucureştene, în frunte cu excepţionala violonistă MioaraMoroianu, în calitate de concert maestru, şi, deopotrivă, cu dirijorulHoria Andreescu, s-au lăsat purtaţi pe „drumurile” mai line sau maiaccidentate ale piesei lui Ulpiu Vlad, identificându-se cu fiecaredintre ele - căci, fiecare dintre ele conţine ceva din trăirile tipiceoricărei vieţi psihice umane. Drumurile – ca tot atâtea cărări spresine însuşi – ne apar ca o confirmare a faptului că Ulpiu Vlad efoarte aproape de stadiul luminii cathartice a stării sale existenţiale,pe care o şlefuieşte necontenit şi prin intermediul propriilor creaţii.Reacţia publicului a fost şi ea neaşteptat de spontană şi entuziastăfaţă de o lucrare contemporană – o dovadă concludentă că atâtcreaţiile lui Ulpiu Vlad, cât şi ale altor confraţi – fie de generaţie, fiedin generaţiile maeştrilor lor – ar merita să fie ascultate nu doar odată pe an, în cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi, sau înPortretele de compozitor, organizate sporadic de către UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor, pentru un cerc restrâns deprofesionişti!

Cea de-a doua surpriză – generatoare de oarecaretensiune în rândul publicului! - a fost anunţul transferării, în primaparte a programului, a Simfoniei a III-a de Robert Schumann. Dar,făcând abstracţie de această inversare am constatat – mutatismutandis – cum, suflul adesea romantic al piesei lui Ulpiu Vlad,datorat contrastelor dintre cantabilitate şi dezlănţuirile pasionale,patetice, ale demersului sonor, se prelungeau parcă în elanurileromantice ale partiturii schumanniene – desigur, cu deosebirea cădinamica lor tindea spre exuberanţă, spre exultare, determinatecontactului sufletesc al autorului cu natura spaţiului german,traversată de apele Rhinului... Cu o gestică simplificată, elegantă,mai degrabă sugerând intrările instrumentelor, ca şi devenireafrazelor muzicale – printr-o tehnică „fenomenologică”, deprinsă din

contactul cuMaestrul SergiuCelibidache, încadrul cursurilor demăiestrie de la Trierşi München şiperfecţionată peparcursul înde-lungatei saleexperienţe dirijorale,la pupitrele unor an-sambluri simfoniceeuropene renumite -,Horia Andreescu astăpânit admirabilorchestra şi partituraschumanniană, con-struind Simfonia cuaplomb, creativitate,trecând cu supleţe şiprecizie, de la impe-tuozitatea „vioaie” aprimei mişcări(Lebhaft), la aerulgraţios, pastoral, cuinserturi contra-punctice, dinScherzo; de la ritmulde vals, „nu prea rapid”, din mişcarea a treia, intitulată chiar Nichtschnell, la dramatismul „solemn”, cu tentă morbidă, de sorginteceaikovskiană, al părţii a IV-a (Feierlich), ca un lamento extins pesuprafeţe polifonice de proporţii, şi, de aici, la revenirea, ciclică, a”vioiciunii” din prima secţiune (Lebhaft), cu un accent pe caracteruldansant, în ritmuri alerte, perpetue, pentru a culmina cu osomptuoasă coda sau stretta. Iubitor al contrastelor, al construcţiilormonumentale – vezi predilecţia pentru simfoniile lui Gustav Mahler,Dmitri Şostakovici, George Enescu -, dar conştient şi de importanţadetaliilor, ca în orice arhitectură complexă, Horia Andreescu şi-acanalizat, în ultima vreme, energiile creatoare spre sintetizareaacestor elemente într-un arc unitar – temperat la suprafaţă, darclocotind de pasiune şi efervescenţă în interior.

Cea de-a treia şi cea mai spectaculoasă surpriză a serii de9 Iunie a constat într-un alt anunţ, care ne informa că, din cauzaunei indispoziţii imposibil de remediat până în acel moment, în loculMihaelei Ursuleasa, care urma să interpreteze cel de-al doileaConcert pentru pian şi orchestră de Chopin, îl vom asculta pepianistul Andrei Licareţ, în Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră,în Do major, op. 15 de Ludwig van Beethoven!

Tânărul de 30 de ani, Andrei Licareţ, şi-a făcut apariţia pepodium, într-o ţinută neconvenţională, acceptând să se transforme,ad hoc, din „auditor”, în solist!

Cu un touché de o mare fineţe, o tehnică suplă, cu omuzicalitate înnăscută, cu un acut simţ al frazei şi mai ales alaccentelor şi respiraţiilor dintre o secvenţă şi alta, dintre o perioadăsintactică şi alta, menite să pună în valoare sensul muzicii, ca într-orecitare poetică, sau aidoma umbrei ce evidenţiază formele –naturale sau umane – dintr-o operă picturală -, Andrei Licareţ aimpus şi a impresionat publicul din primul moment, atacând – fărăpartitură! - cu aplomb şi naturaleţe, Do major-ul beethovenian.Arpegierile din partea I, Allegro con brio, care păstrează încă spiritulmozartian, anticipând totodată tumultul romantic al opus-urilorbeethoveniene de mai târziu, se succedau în perlaje cursive,transparente sau consistente, pline de expresivitate şi plasticitate. Înpartea mediană, Largo, fluidităţii pasajelor cantabile, cu uşoarenuanţe funebre, i s-a alăturat sunetul inconfundabil al clarinetului luiAurelian Octav Popa, conferind un plus de rafinament discursuluimuzical. În final – Rondo. Allegro – Andrei Licareţ şi-a etalat din nouvirtuozitatea, lejeritatea, spontaneitatea, siguranţa cu care ştie săconstruiască şi să redea esenţa intrinsecă a unei muzici.

Cred că întâmplarea a însemnat totodată un test deoarecenu e deloc simplu – oricât de versat ai fi în conclucrarea cuansamblurile instrumentale - să acompaniezi un solist apărut caDeus ex machina, fără nici o repetiţie prealabilă şi, totuşi, rezultatulsă fie unul la fel de performant şi de precis, ca şi când ar fi avut ladispoziţie o săptămână întreagă de studiu!!

Absenţa Mihaelei Ursuleasa a fost astfel compensată dinplin, spre încântarea publicului - iniţial dezamăgit de schimbare!Aplauzele sale interminabile, l-au readus pe podium pe AndreiLicareţ, care a oferit drept supliment, partea a III-a, Scherzo. Allegroassai, din Sonata în Re major, op. 28, „Pastorala”, de acelaşiLudwig van Beethoven.

În ciuda derutantelor inadvertenţe iniţiale, Concertul din 9Iunie a fost o reuşită demnă de...”Cartea recordurilor”!

Ulpiu Vlad




Recital eveniment la Ateneu

Carmen MANEA

Ca şi în anii precedenţi, am aşteptat cu emoţie şi interesrecitalul cameral susţinut de pianistul Valentin Gheorghiu şiviolonistul Gabriel Croitoru, un duo consacrat pe scenele deconcert româneşti. Ca şi în alte ocazii, cei doi artişti au inclus înprogramul de sonate din 24 aprilie, capodopere ale genuluimuzical: Sonatele opus 12 nr.1 şi opus 24 nr. 5 de Beethoven şiSonata în la major de César Franck. Ca trăsături generale aleinterpretării de excepţie a celor doi artişti menţionăm: echilibrulperfect între conţinut şi expresie, între respectul faţă de trăsăturilestilistice ale lucrărilor abordate şi propria viziune, între sensibilitateşi gândirea muzicală. Ceea ce impresionează în prestaţia duo-uluieste nu doar sincronizarea propriu-zisă (la nivelul preciziei ritmice,al planului dinamic şi agogic), concepţia unitară asuprarepertoriului, sau realizarea artistică la cel mai înalt nivel, ci şicapacitatea comunicării directe cu publicul, care devine co-participant în procesul interpretativ.

Pe tot parcursul recitalului am simţit pasiunea şi dăruireacelor doi artişti pentru muzică, emoţia lor sinceră în faţă

capodoperelor;chiar dacă eravorba desprelucrări prezen-tate de multeori în carieralor, interpreţiiau transmisentuziasmul şip rospe ţ imeacaracteristiceprestaţiei dintinereţe. Ne-ai m p r e s i o n a tarmonia crea-toare stabilităîntre cei doiparteneri, carea condus la oi n t e r p r e t a r edeosebit desensibilă şielevată, remar-cabilă prins i m p l i t a t e a ,sinceritatea şifirescul expri-mării.

Calitatea deexcepţie a recitalului s-a datorat nu numai colaborării fericitedintre cei doi muzicieni, ci şi aportului fiecăruia dintre ei; maestrulValentin Gheorghiu a făcut dovada harului incontestabil, ainegalabilei arte pianistice şi a experienţei îndelungate, iar GabrielCroitoru a contribuit cu violonistica sa de excepţie, cu tonulvibrant, inconfundabil, menit să evidenţieze plenar expresivitateamuzicii.

În debutul programului a fost prezentată Sonata opus 12nr. 1 în re major de Beethoven, lucrare aparţinând aşa-numiteiperioade clasice din creaţia compozitorului. Dacă în primamişcare Allegro con brio interpreţii au evidenţiat cu fantezievarietatea tematică, verva şi strălucirea discursului muzical -remarcabil prin inspiraţia melodică şi originalitatea mijloacelorcomponistice -, în cea de-a doua mişcare Andante con moto.Tema con variazioni, aceştia au creat tablouri muzicalecontrastante, de o rară frumuseţe. Finalul Rondo-Allegro, aprilejuit interpreţilor ocazia de a reliefa cu rafinament şi nobleţecantabilitatea cuceritoare şi caracterul dansant şi al muzicii;publicul a fost fascinat de frumuseţea, originalitatea şi dinamism

fără egal al imaginilor muzicale, care evocau un caleidoscop destări sufleteşti diverse, situate între optimism, serenitate şiexuberanţă.

A urmat celebra Sonată opus 24 nr. 5 în fa major,supranumită a primăverii. Prezentarea acestei capodopere aprilejuit celor doi mari artişti ocazia de a-şi dezvălui plenar fanteziacreatoare; pentru ei, lucrarea lui Beethoven constituie un simbol şio stare sufletească ce îngemănează original o multitudine deconotaţii afective şi intelectuale. Ascultând Sonata primăverii,publicul a avut senzaţia că aude ceva nou. Artiştii au redatpuritatea şi sinceritatea sentimentelor compozitorului şi au evocatcu măiestrie combinaţia inedită a virtualităţilor muzicale cu celepicturale şi poetice. Inspiraţi de magia muzicii, interpreţii au creato lume a imaginarului, infinit mai bogată şi mai frumoasă decâtlumea reală şi au transmis publicului emoţia artistică şi starea deelevaţie spirituală.

Prima mişcare Allegro a dezvăluit o bogăţie fără egal denuanţe şi stări sufleteşti. Artiştii au evocat lirismul interiorizat defactură poetică şi delicateţea temei întâi, în contrast cu energia şiaccentele pasionate ale temei a doua (care amintesc violenţa uneifurtuni). Publicul a fost fascinat de expresivitatea şi subtilitatea cucare au fost conturate ideile melodice şi schimbările armonice, demodul în care s-a desfăşurat dialogul celor două instrumente, defelul în care au fost realizate contrastele de nuanţe şi de stăriafective. Mişcarea a doua, Adagio molto espressivo, a prilejuitartiştilor ocazia de a-şi valorifica plenar sensibilitatea şi fantezia.Aceştia au pus în valoare lirismul şi caracterul contemplativ aldiscursului muzical şi au realizat prin contrast momente deintensificare a expresiei (în secţiunile în tonalităţi minore). În ceade-a treia mişcare, Scherzo-Allegro molto, am admiratvirtuozitatea şi dezinvoltura instrumentală, dialogul plin de vervă alcelor două instrumente. Atmosfera de serenitate şi exuberanţă afost reinstaurată în ultima mişcare a sonatei, Rondo–Allegro manon troppo. Cei doi maeştri au evocat cu multă subtilitatecaracterul dansant şi atmosfera plină de seninătate a muzicii; einu s-au preocupat doar de reliefarea expresivităţii muzicii şi ainovaţiilor stilistice aduse de Titanul de la Bonn, ci au reuşit sătraducă semnificaţia şi transcendenţa mesajului muzical.

În încheierea recitalului am ascultat Sonata în la major deCésar Franck, lucrare reprezentativă pentru compozitor, dar şipentru repertoriul cameral universal. Elaborată în patru mişcăricontrastante din punct de vedere al conţinutului, al formei şi altempo-ului, sonata aminteşte grandoarea arhitecturii sonore acreaţiilor lui Bach. Prin prestaţia lor expresivă şi elevată în acelaşitimp, interpreţii au oferit publicului bucuria supremă pe care ocaută în muzică: abolirea contingenţelor materiale în favoareaexaltării vieţii spirituale. Prima mişcare, Allegretto ben moderato asugerat muzical, cu multă nobleţe şi expresivitate anumiteprobleme şi întrebări existenţiale. În mişcarea a doua, Allegro aavut loc o adevărată confruntare între forţe potrivnice (întreruptăde anumite fraze lente, interiorizate); a urmat o nouă mişcare cucarcater meditativ, intitulată sugestiv Recitativo-Fantasia. Benmoderato. Bogăţia imaginilor muzicale a fost redată cu o expresieoriginală, marcată de emoţie artistică şi de elan sentimental. Înfinalul sonatei, Allegretto poco mosso, am admirat capacitateainterpreţilor de a comunica publicului tezaurul de frumuseţe şinobilele idealuri evocate în această creaţie sublimă şi profundă.

Artiştii au prezentat la bis Burlesca pentru vioară şi pian,o lucrare plină de vervă şi strălucire, scrisă de maestrul ValentinGheorghiu în anul 1946 - publicată recent la editura UniversităţiiNaţionale de Muzică din Bucureşti -, pe care compozitorul i-adedicat-o violonistului Gabriel Croitoru. Magia acestei seri deneuitat ne-a făcut să reflectăm asupra „secretului” celor doi mariartişti, pentru care interpretarea constituie în acelaşi timp oîncheiere şi un punct de plecare. După ce au fost cântate pescenă, lucrările oferă interpreţilor ocazia de a descoperi şiexperimenta noi modalităţi de exprimare (la nivel expresiv şisemantic); publicului i se deschid multiple posibilităţi de receptarea frumuseţilor acestora şi a mesajului muzical. Prestaţia muzicalăcelor doi artişti este atât de expresivă şi originală prin ea însăşi,dăruind ascultătorilor momente unice de înălţare sufletească şidorinţa de reveni la un nou concert.

Foto: Mihai Cosma


Finalul celui deal doilea drum

pentru Pianul Călător

Cu recitalul de la SânnicolaulMare, în Sala festivă a castelului Nako,Pianistul Horia Mihail a atins ultimadestinaţie pentru cea de-a doua ediţie a

turneului „Pianul Călător”. Este de fapt şilocul în care pianul oferit comunităţiilocale de către Radio România, va

rămâne timp de trei ani, pentru concerteleorganizate în oraşul natal al mareluicompozitor Bela Bartok. „Ideea pianuluicălător poartă două semnături – declaramuzicologul Oltea Şerban Pârâu - a meaşi a lui Horia Mihail... Ceea ce esteimportant este că Pianul călător nu arămas o simplă idee ca multe altele şi căa existat susţinerea reală a radiouluipublic şi a conducerii acestuia...” Acestproiect de anvergură naţională a fostgândit pe trei ani, cel de al doilea turneufiind realizat de Radio România Cultural şi

Asociaţia Culturală Accendo,autentic eveniment cultural şimediatic. Ideea unor asemeneamanifestări, asemenea celorlaltelansate în perioada recentă -„Duelul Viorilor”, „Flautul de aur,„Cele trei dive” – contribuie lasituarea pe un nivel de largărăspândire a muzicii aşa-numitclasice. Pianistul Horia Mihail aînceput a doua ediţie a turneului”Pianul Călător” în 21 mai, laMediaş, locul unde a fost lăsatpianul ce l-a însoţit în prima ediţie aturneului, anul trecut. Performanţaartistică a interpretului, niciodatăîntâmplată până acum şi greu de

egalat, are şi indicative neobişnuite deefort. Timp de 52 de zile, pianistul a avut

de străbătut peste 7000 de kilometri,încântând mai mult de 7000 de spectatoricu un program de recitaluri şi concerte cuorchestra. Itinerarul turneului s-a finalizatpractic cu un post scriptum la Chişinău,miercuri 11 iulie – Rapsodia deRachmaninov pe o temă de Paganini.„Sunt surprins că mă simt foarte bine lasfârşitul acestui maraton, uitând, practic,oboseala miilor de kilometri parcurşi şi azecilor de recitaluri şi concerte susţinute.Contactul cu publicuri atât de diferite, cuoameni dornici de cultură, poate oferi unuimuzician susţinerea pentru a-şi duce maideparte misiunea. Atmosfera şi istoriafiecărui loc are, cu siguranţă, momenteaparte, care te influenţează într-un fel saualtul.” a declarat Horia Mihail la finalulturneului. Nu încheiem acest comentariufără a sublinia originalitatea performanţeisusţinute de Horia Mihail şi prinarhitectura unui program care a prezentatpublicului ineditul formulelor componisticeaparţinând principiului variaţional -parafrază, prelucrare, rapsodie, adică adialogului cvasi-improvizatoric cucapodopere inspiratoare, subiectrepertorial deschis descoperirilor şi,fireşte, performanţelor interpretativesemnate Horia Mihail.

Articole de Grigore CONSTANTINESCU



Un instrument de vis:„Flautul de Aur”

Vorbind despre instrumentul la care cântă, Ion BogdanŞtefănescu, cel mai renumit flautist român al prezentului,mărturiseşte: „Flautul de aur - Muramatsu - este un vis atins.Cred că orice flautist pe lumea asta îşi doreşte un astfel deinstrument. Între legendele muzicii, un instrument „cu totul si cutotul de aur”, reprezintă ceva de nepreţuit, aşa cum era sunetulcelebrissimului interpret francez Jean-Pierre Rampal, care cântacu un astfel de flaut şi în concertele susţinute la Bucureşti.Asemenea este instrumentul care a fost înfăţişat publicului înperioada 25 aprilie-7 mai, în cadrul turneului „Flautul de Aur”susţinut de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi pianistul HoriaMihail, doi maeştri ce ating maturitate în acest deceniu.

Flautul ce aparţine lui Ion Bogdan Ştefănescu esteunicul de acest fel din ţara noastră, şi a fost creat special pentruartistul român la celebra fabrică Muramatsu din Japonia,renumită în toată lumea pentru calitatea flautelor pe care leproduce dar şi pentru faptul că fiecare angajat este obligat săstudieze flaut în cele mai importante şcoli ale lumii. Flautul lui IonBogdan Ştefănescu a fost ales de o echipă de specialişti ai firmeicare l-au ascultat şi imprimat pe muzicianul român cântând pemai multe flaute de aur de diferite categorii, alegând în cele dinurmă pentru el flautul de 18 karate masiv. Revenim la spusele luiIon Bogdan Ştefănescu: “Îmi doresc, în primul rând, ca sunetulde flaut să ajungă la sufletul oamenilor, să-i mângâie pentru oclipă şi astfel să devină mai îngăduitori unul cu altul, maizâmbitori şi, de ce nu, mai optimişti.”

În cele cinci oraşe alese pentru această expediţieneobişnuită, Ion Bogdan Ştefănescu şi Horia Mihail au parcursun repertoriu ce porneşte de la limpezimea sonoră a lui Bach şiMozart, traversează romantismul unei partituri de Dvořak, apoisonorităţile şi armoniile neoclasice ale lui Poulenc şi neconfruntă cu contemporanii Taktakishvili şi Mower.

Duoul flaut-pian a fost astfel fi ascultat la: Braşov, SalaReduta – 25 aprilie, Piteşti, Casa de Cultură – 26 aprilie, Reşita,Palatul Culturii – 27 aprilie, Bucureşti, Sala Radio – 2 mai,

Caracal, Teatrul Dramatic – 7 mai. Complex si atractiv,programul turneului oferea publicului, la Braşov, Piteşti şiBucureşti, o expoziţie de flaute organizată de WienerFlötenwerkstatt. În cursul celor 25 de ani de existenţă, WienerFlötenwerkstatt a devenit unul dintre cele mai importante atelierespecializate în producerea şi comercializarea de flaute dinAustria, câştigând aprecierea instrumentiştilor de pretutindeni.Aceste expoziţii, coordonate de Mihaela Anica, reprezentantulWiener Flötenwerkstatt în România, vor însoţi turneul „Flautul deaur”, cu. prezentarea susţinută de interpretul Ion BogdanŞtefănescu. Întâlnirea cu melomanii bucureşteni în Studioul“Mihail Jora” al Rediodifuziunii române confirmă interesul şiamprenta de personalitate a artistului care şi-a asumat misiuneaunor viziuni convingătoare şi de evidentă originalitate. Deoarecese ştie că în viaţa flautistului poezia se îmbină perfect cu muzica,Ion Bogdan Ştefănescu şi-a invitat ascultătorii să-i devină şicititori, prin lansarea volumului “Cuvântul de trecere“, ce îipoartă semnătura, apărută la Editura Tracus Arte, cu viziuneagrafică a lui Mircia Dumitrescu. Multe noi motive, deci, pentru ane considera părtaşi la destinul de excepţie, în compania unuipianist ca Horia Mihail, ce are temeritatea pornirii într-o a douaaventură a turneului prin ţară cu „pianul călător”.

Ion Bogdan Ştefănescu

Foto: Virgil Oprina

Horia Mihail



Turnee

Tradiţionala „Lucia din

Lammermoor”Anca FLOREA

Am revenit în sala Operei din Viena pentru aurmări Lucia din Lammermoor de Donizetti, care a„beneficiat” de o serie de reprezentaţii cu mari emoţii,pentru că în opera donizettiană sopranele s-auîmbolnăvit succesiv, iar în seara la care mă refer, rolultitular a fost interpretat de tânăra Brenda Rea, „intrând”însă în locul Dianei Damrau. Mi s-a părut deosebit deinteresantă abordarea sa, creionând un personaj timid,timorat, poatechiar fragil,destul deintrovertit, aşaîncât, pelângă apariţiascenică şimişcarea per-fect adaptatăacelor date, ac â n t a tprioritar înpiano (ade-sea pianissi-mo), cu scurtemomente înforte, glasulsău calitativ,luminos, con-dus cueleganţă şi rigoare, pretându-se la o asemenea tratare,dovadă fiind şi ovaţiile nesfârşite de care s-a bucurat.Partener i-a fost tenorul Piotr Beczala, aflat în ultimavreme în top-ul internaţional, realizând un Edgardoeroic şi sensibil, etalând un glas metalic şi o tehnicăsigură, dezinvolt şi charismatic, cu un adevărat bel-canto, dar fără excese sau sublinieri manieriste. Larândul său, baritonul Eijiro Kai a cucerit prin timbrul săuîntunecat, robust, ideal pentru un Enrico incisiv şifuribund, iar Ho-yoon Chung a fost foarte convingătorîn Arturo, deloc rezervat aşa cum ne-am obişnuit, bachiar vindicativ şi cu prestanţă. În rolul Raimondo aapărut basul Sorin Coliban, credibil ca personaj, dar înplan vocal, deşi partitura s-a prezentat fără „tăieturile”tradiţionale, având astfel de susţinut şi scena cu Luciapremergătoare nunţii, am avut sentimentul că emisia numai este aceeaşi din vremurile sale bune, că nu mai aresiguranţa şi strălucirea care, la început de carieră, îl

recomandau ca o mare speranţă, parcurgând acumscriitura cu o anume lentoare, chiar şi în secvenţeledramatice.

La pupitru, Guillermo Garcia Calvo s-aconfruntat cu destule probleme, de la impreciziilesurprinzătoare ale instrumentelor de suflat şi până ladecalaje serioase, fie în raport cu corul, fie cuansamblurile solistice, ba chiar şi în intervenţiilebaritonului care „cerea” un tempo mult mai alert,orchestra rămânând astfel în urmă.

Montarea, datând din 1978 (iată că şi laStaatsoper multe producţii rezistă de mai bine de 3decenii…), în regia lui Bleslav Barlog, decorurilesemnate de Pantelis Dessyllas şi costumele create deSilvia Strahammer, oferă o concepţie clasică, fără nimicdeosebit, dar are farmec şi acea atmosferă specificăepocii, cu costume foarte frumoase, dar destul deîntunecată atât în scenele de exterior, cât şi în cele dela castel, surprinzătoare fiind însă dispunerea corului,în scena nebuniei”, pe scaunele din stânga şi îndreapta salonului, asistând impasibil la disperarea şimoartea Luciei. De altfel şi plasarea tabloului finalcumva în interiorul castelului lui Edgardo, cu pereţi şiarcade ce adăpostesc mormintele strămoşilor, ornatecu sculpturi masive, ar avea logică, dar se transformăîntr-o eroare în momentul în care, în acel spaţiu, intră şicortegiul funerar ce poartă trupul Luciei, deci curtenii luiEnrico, duşmanii de moarte ai acelei familii, care au şi

determinat dealtfel întreagatragedie, ne-fiind vorba aici,ca în Romeo şiJulieta, de oe v e n t u a l ăreconciliere.

U nspectacol tradi-ţional, cuglasuri fru-moase şi foartebine susţinute,cu aplauze şiovaţii entu-ziaste deo-potrivă „lascenă deschi-să” şi la final,chiar dacă mă

aşteptam ca dirijorul să fie contestat mult mai puternic,măcar de către împătimiţii operei… Probabil că, deaceastă dată, după cele câteva „buu”-uri răzleţe, aupreferat să asculte superba muzică interpretată (înadevăratul sens al cuvântului) de solişti tineri de realăvaloare.



Scena lirică

Un „Don Carlo” cu voci mari

Anca FLOREA

Dacă în urmă cu câţiva ani, la Staatsoper Viena s-amontat versiunea franceză (în 5 acte) a operei Don Carlosde Verdi, prezentată atunci, într-un foarte interesant„experiment” alternativ cu vechea producţie a variantei înlimba italiană, recent aceasta a fost înlocuită cu o punere înscenă realizată de Danielle Abbado, fiul celebrului dirijor, înconcepţia scenografică modernă imaginată de GrazianoGregori. De altfel, regia nu aduce noutăţi (exceptând poatetratarea celor doi buni prieteni – Don Carlo şi Posa – maiaproape de gestica şi reacţiile adolescentine, uneori chiar cutentă jucăuşă), iar imaginea scenică se construieşte printr-uncomplicat joc de panouri care deschid sau închid fundalul,coboară foarte jos pentru a sugera închisoarea, creeazăatmosfera grădinii (poate cea mai frumoasă) prin luminaalbastră strecurată prin fantele tăiate în panou şi proiectatăpe podea, totul în tonuri cenuşii, senzaţia de spaţiu limitat (nudoar fizic, ci şi spiritual) devenind pregnantă prindesfăşurarea acţiunii într-un fel de cub. Totul este apăsător,amintind perioada întunecată a Inchiziţiei din Spania EvuluiMediu, semi-întunericul aproape permanent fiind colorat doarprin luminile bine gândite, uneori surprinzătoare pentru că,

spre exemplu, în scena autodafe-ului era de aşteptat ca totulsă fie înroşit de flăcări sau (simbolic) de sânge, dar culmea,lumina era parcă însorită. Printre foarte puţinele elemente dedecor, remarcabile sunt lumânările din camera lui Filip,conturând o atmosferă aparte. Mai puţin reuşite suntcostumele, regele Spaniei fiind îmbrăcat mai curând ca…Napoleon, Don Carlo într-un fel de redingotă, Rodrigo poartăo haină fără mâneci mai aproape de… Wilhelm Tell, iarrochiile sunt simple şi nefericit croite, fără personalitate,banale, în timp ce în scena „autodafe-ului” apar, ca într-o lojă,figuranţi desprinşi parcă din diverse epoci şi zone europene,înalţii prelaţi au veşminte lipsite de grandoare, doarcondamnaţii fiind mai aproape de „adevăr”.

Distribuţia a fost însă fastuoasă, cel puţin ca alăturare

a unor „nume” mari, dar în spectacolul pe care l-am urmărit,Ramon Vargas (Don Carlo) s-a confruntat cu serioaseprobleme de cânt, emiţând acutele cu mare dificultate,personajul său rămânând, ca de obicei, la nivelulcorectitudinii sub toate aspectele; mult mai expresiv, SimonKeenlyside (Rodrigo) a creat un Marchiz credibil, camarad deîncredere al lui Carlo, cu prestanţă în secvenţele cu Filip,

sensibil şi cu frazare inteligentă în ariile finale, care au stârnitropote de aplauze. Dacă în Filip II, basul Rene Pape a avutanvergură, a fost impozant dar foarte uman în celebra arie,înfruntarea sa cu Marele Inchizitor a devenit un moment dereferinţă, pentru că Eric Halfvarson a impresionat din nou prin

glasul său incredibil, incisiv şi amplu, cu acuteterifiante, cu o atitudine pe măsură. Debutând înElisabtea cu prilejul premierei, soprana KrassimiraStoyanova a propus o interpretare mult maivoluntară, poate chiar răzvrătită sau măcarrevoltată în faţa nedreptăţii şi a suferinţei sufleteşti,cântul său fiind deosebit de frumos, ceea ce nu aşspune în privinţa mezzosopranei Luciana D’Intino(Eboli) care, deşi apreciată de presă, nu m-aconvins nici ca personaj, cu atât mai puţin subaspect vocal, pentru că diferenţele de registre suntsupărătoare, gravele chiar neplăcute, în „canzona”cântată în compania sopranei Ileana Tonca (unTebaldo cuceritor) nu a atras prin nimic, în terţetul„din grădină” a fost anostă, rezolvând însă aria maiaproape de aşteptări. Deosebit de bine a cântatDan Paul Dumitrescu în Călugăr/ Carlo V, voceasa amplă, rotundă şi generoasă, perfect egală întoate registrele, aducând şi calmul şi autoritateacerute în cele două roluri, reuşind să se impună

pregnant. În scurta sa intervenţie, soprana ValentinaNaforniţă a rezolvat cu acurateţe scriitura, fără a avea însăpuritatea şi limpezimea unei Voci din Cer.

Corul a sunat bine, asemeni orchestrei, dar dirijorulFranz Welser-Most a îngrădit cumva derularea generoasă afrazelor, tacând cu precizie de metronom, cu fermitatea unuiadevărat conducător care nu face concesii şi nu se lasăînduioşat de romantismul muzicii, ceea ce nu înseamnă că nuau existat şi uşoare decalaje. Privit în ansamblu, a fost unspectacol cu voci mari (şi la propriu şi la figurat), bineechilibrate, dar fără anvergura şi monumentalitatea pe careînsuşi Verdi le-a gândit pentru personajele dure sau eroice,plasate într-o epocă în care, la Escorial, sobrietatea şigrandoarea erau suverane, cel puţin în aparenţă.



Universitaria

In memoriamIoana

ŞtefănescuUn muzician care şi-a îndeplinit

misiunea, muzicologul dr. IoanaŞtefănescu, şi-a încheiat periplul vieţiila vârsta de 93 de ani. Iniţial un jurist declasă, doamna Ioana Ştefănescupărăseşte timpuriu cariera descoperindatracţia spre valorile muzicii şi urmândastfel studiile de specializare îndomeniul artei, ca discipolul maestruluiGeorge Breazul, al cărei asistentă afost după absolvirea Conservatorului

bucureştean. Mai mult de două decenii,doamna Ioana Ştefănescu a fostmembru al Catedrei de istoria muzicii,formând numeroase generaţii destudenţi în spiritul iubirii şi pasiuniiprofesionale pentru arta sunetelor.Coleg de o remarcabilă eleganţă şidistincţie, s-a aplecat ca cercetătorasupra istoriei muzicii universale,devenind o autoare de valoare aliteraturii româneşti de specialitate prinvolumele semnate, în paralel cu studii,articole, cronici conferinţe ce i-au adussatisfacţia de a deveni membră aUniunii compozitorilor şi muzicologilordin România. Cei care i-am fost un timpaproape, în perioada de profesorat laUniversitatea Naţională de Muzică,până în 1975, ne amintim

personalitatea sa aparte, de om curemarcabilă cultură, exigentă înelaborarea lucrărilor destinate arămâne documente ale literaturiimuzicale româneşti – monografiaJohannes Brahms, cele patru volumeintitulate O istorie a muziciiuniversale. Acestea reprezintă oimportantă moştenire dedicatăurmaşilor, înscriindu-i numele printremaeştrii a căror memorie o respectămcu preţuirea şi afecţiunea meritatăpentru tot ce ne-au dăruit prin muncalor de o viaţă dăruită muzicii. Discipolii,colegii, dar şi cadrele didactice aleactualului corp profesoral nu vor uitaaceastă pildă nobilă pentru artă, cepoartă numele profesoarei universitaredr. Ioana Ştefănescu.

Grigore CONSTANTINESCU

De la Roma la Bizanţ Ioan GOLCEA

Compozitorul Marcel Octav Costea (n. 1957) este,totodată, organist, profesor şi dirijor de cor.

Volumul de Coruri religioase, editat la UniversitateaNaţională de Muzică din Bucureşti (editura Glissando), 2012, petexte sacre în limba latină şi română, cuprinde lucrări destinateansamblurilor corale mixte şi bărbăteşti, a cappella şi cuacompaniament de orgă.

Creaţia din colecţie este un exerciţiu de stil şi deaplicare a modalităţilor versatile de compoziţie orientate atât deethosul gregorian cât şi către sorgintea bizantină a cântăriicorale cu text religios.

În cuprinsul volumului se găsesc lucrări de sine stătoare(Ave Maria, Kyrie eleison, Rugăciune, Tatăl nostru), dar şi creaţiiînscrise în ciclu (precum Trei miniaturi corale pe texte religioasesau Triptic religios). Totodată întâlnim lucrări cu caracterminiatural (O, bone Jesu, O salutaris Hostia) şi de o întinderesubstanţială (Tatăl nostru, Kyrie eleison, Aliluia).

Încă de la prima „citire” descifrăm afinitateacompozitorului faţă de muzica gregoriană, care îl fascinează şi îiinspiră melosul. În acelaşi timp, contactul compozitorului curepertoriul cultic şi de concert destinat orgii se imprimă îndiversitatea de mijloace de expresie armonico-polifonice aleopusurilor sale corale, dar şi în limbajul de factură cromatică,promovat cu precauţia căutătorului de echilibru tensional. Înacelaşi consens, al simetriei, compozitorul Marcel Octav Costeaeste preocupat şi de armonia evoluată, aflată mereu laintersecţia dintre modal - tonal - atonal.

Coleţia de Coruri religioase marchează o nouă etapă încraţia religioasă a compozitorului MarcelOctav Costea -probabil, cea de maturitate artistică - în care scriitura de tiptradiţional evoluează spre expresia liberă, metrica diversă,polimetrie, politonalism, polimodalism, sintaxe omofone şipolifone îngemănate, monodie cu ethos modern (atonal).

Limbajul muzical melodic este circumscris uneisensibilităţi contemporane, cu evidente rezonanţe atonale(Kyrie eleison). Structura melodică se calchiază pe o gândiremodală sui generis. Construcţia sonoră se realizează prindezvoltare motivică, susţinută de un veritabil simţ al evoluţieiindividualizate a fiecărei voci corale. Mersul orizontal este tratatcu dezinvoltură, stimulat de numeroase imitaţii, intersectat decadenţe interioare şi de captivante confluenţe finale în registrulmediu şi nuanţe stinse. Pauzele reprezintă o importantămodalitate de expresie, tăcerile muzicale fiind explorate cufantezie de către compozitor, atât în articularea discursului înîntregul lucrărilor cât şi în evoluţia vocilor sau a grupurilor devoci.

Formele muzicale sunt diferite, de la coral la motet(incluzând Ecteniile şi Heruvicul), alternând procedee

consacrate de evoluţie sonoră orizontal-verticală a scriituriineoclasice cu elemente de notaţie neconvenţională (Ave Maria1, 2).

Rugăciunea Tatăl nostru exprimă capacitatea creatoareşi totodată elaborată a compozitorului de a împleti elemente delimbaj muzical bizantin (monodie însoţită de ison) cu tehnicaelaborată a polifoniei renascentiste şi cu recitarea armonicăizoritmică.

Aceeaşi pătrundere în esenţa cântului bizantin osesizăm (din partea autorului) şi în lucrările Doamne, îndură-Tede noi, Domnul e păstorul meu, Ectenie, Aliluia, Heruvic.

În lucrarea O, bone Jesu (2) sonoritatea corală tinde săatingă rezonanţele orgii, cumulând un sumum de durate uimitorde eterogene şi inspirate.

Privită în ansamblu colecţia de Coruri religioasecompusă de Marcel Octav Costea promovează un limbaj coralmodern, atent structurat de o conştiinţă muzicală înzestrată cuun bogat orizont stilistic şi interpretativ. Darul oferit de autordirijorilor şi corurilor este unul nepreţuit, pe care aşteptăm să-lfructifice cât mai mulţi interpreţi.

Marcel Costea (Foto: Diana Murăşan)



Despărţiri

11

Adio, Dumitru

CapoianuA plecat dintre noi, discret,

cum a fost în ultimii ani,compozitorul Dumitru Capoianu,unul dintre ultimii reprezentanţi aigeneraţiei de creatori care a formatosatura modernă a şcolii româneştide compoziţie.

Dumitru Capoianu lasă înurmă o creaţie bogată, variată şivaloroasă, ce pendulează întregenurile tradiţionale şi muzica defilm, orientată cu precădere îndirecţia animaţiei (Omuleţul lui IonPopescu-Gopo, premiat cu Palmed’Or la Cannes, este ilustrat cumuzica lui Dumitru Capoianu).

A avut şi responsabilităţipublice, fie în cadrul ComisieiSimfonice a UCMR, în Consiliul deConducere al aceleiaşi instituţii, orila Radiodifuziune, la Filarmonică(unde a fost director), la UniuneaCineaştilor (a înfiinţat şi a condusAsociaţia Autorilor de ColoanăSonoră) sau în structurile alese alestatului, înainte de 1989.

Un om vesel, mare amatorde calambururi, prieten devotat,mereu gata să relateze istoriipalpitante sau amuzante din viaţaartistică, ferm în convingeri, luptândneobosit pentru ideile la care ţinea înmod deosebit - aşa ni-l amintim peMaestru, a cărei plecare reprezintă ogrea pierdere pentru muzicaromânească. Dumnezeu să-lodihnească! (M. C.)

Redăm mai joscaracterizarea stilistică făcută deViorel Cosma (Muzicieni dinRomânia, vol. I).

“Compozitor înzestrat cu ofantezie creatoare surprinzătoare şi înacelaşi timp debordantă (nu se repetăde la o lucrare la alta, chiar în ciclulfilmelor atât de unitare ca idee şiconţiut ale lui Ion Popescu-Gopo),epuizând aproape toate genurile şiformele muzicii contemporane, D.C.se înscrie printre creatorii români ceimai îndrăzneţi, spontani şi originali.

De la miniaturile vocale pentru copii laoperete şi musical-uri pentru cei mici,de la lied până la cantată şi oratoriu,de la jazz şi muzică uşoară până lamuzică electronică şi ambientală, fărăa ocoli – bineînţeles – formele clasice(trio, cvartet, uvertură, poem simfonic,suită, concert instrumental etc.),sesizăm plăcerea lui D.C de adescoperi în fiecare lucrare unelement inedit, constituindu-se parcăîntr-un ţel de majoră răspundere

profesională. Virtutea esenţială aîntregii sale creaţii rezidă în‘’spectacolul de sunete’’ pe care îloferă auditorilor, în plasticitateasonorităţilor ce direcţionează până şiideile, discursul muzical, armonia şipolifonia, formele şi structurilearhitectonice ce surprind prin non-conformism, cutezanţă, paletă,coloristică. După cum singurrecunoaşte în interviurile sale,colaborarea timpurie cucinematografia, radioul şi teatrul i-auoferit ‘’materia primă’’ a acestor sursede inspiraţie. Ceea ce caracterizeazămajoritatea lucrărilor lui D.C., cuprecădere cele de inspiraţie folclorică,este puternica densitatea emoţionalăconţinută în materialul tematic.Caracterul lapidar, sintetic, aforisticuneori, a pieselor instrumentale inspecial, îşi are izvorul în plasticitateaşi forţa temelor, motivelor, ideilor,sonore. Chiar o înclinare vădită spreformele arhetipale, ritmurile primare,genurile arhaice din folclor (colindă,decsântec, bocet), reflectă dorinţacompozitorului de a porni de laesenţă, de la speranţă. Lucrările luiD.C. atrag prin miezul lor conştient.Muzica sa place de la prima audiţie,

fiindcă aduce şi o strălucire tehnică,concertantă, nu lipsită de virtuozitate.Din această cauză partiturile sale(Variaţiuni cinematografice, Mottoperpetuo, Cvartetul de coarde nr. 2,Sonata pentru harpă) pretind un nivelsuperior de pregătire al interpreţilor. Înstrânsă legătură cu aceste vitruţi,creaţia lui D.C. reflectă şi ceva dinomul şi artisul dezinvolt, hâtru,şugubăţ. Umorul deliberat dinFabulele vocale, filmele lui Ion

Popescu-Gopo,Valsurile… nuprea sentimen-tale sau paginacamerală Cincimoduri deîntrebuinţare aleunui arcuş,ajunge lamomente sati-rice de puternicăforţă expresivă.Adeseori, mu-zica atinge oforţă superioarăc u v â n t u l u i ,

coloanele sonore din filme (Paşi sprelună, Scurtă istorie, Homo sapiens,S-a furat o bombă) transformându-seîn personaje ce comentează acţiunea.Poate că aici se află ‘’secretul‘’priorităţii lui D.C. în muzicaromânească de film care l-a deterinatpe regizorul Ion Popescu-Gopo săafirme: ‘’Este fără îndoială cel mai buncompozitor pentru filme, variat, nou -modern şi clasic – cunoscător altehnicii cinematografice, stăpâneşteinteligent coloana sonoră contopind-ocu imaginea, întotdeauna având caprincipal obiectiv conţinutul şi nuforma.’’

Astăzi după îndelungataexpreienţă şi colaborare cu cea de aşaptea artă, D.C. s-a detaşat derigorile peliculei şi a turnat în oratorii şipoeme simfonice, în pieseleinstrumentale şi vocale, dar mai alesîn musical-uri, acel farmec alsonorităţilor inconfundabile stilului săuinventiv, exploziv, rafinat. Paginilesemnate de D.C. se remarcă prindensitatea ideilor şi meşteşugulexprimării lor directe, conturând opersonalitate artistică distinctă înmuzica românească contemporană”.

Foto: Mihai Cosma



Aniversări

Opera din Timişoara a împlinit 65 de ani

Anca FLOREA

În urmă cu 65 de ani, la Opera din Timişoara s-a ridicat pentru prima oară cortina pentru ca noul teatruliric să ofere publicului prima producţie, realizată înregia reputatei soprane Aca de Barbu, directorul şisufletul aceleiînfăptuiri care, în 27aprilie 1947,devenea realitateprin montareacreaţiei verdieneAida. Păstrândtradiţia, mai ales laceas aniversar, ediţiaXXXVII a Festivalului„Timişoara muzicală”a debutat exact în 27aprilie, propunând,evident, aceeaşicelebră partitură, deaceastă dată înversiunea scenicăsemnată, în urmă cucâteva stagiuni, deregizorul OgnianDraganoff, echipa sadin Bulgaria (scenografii Bois şi TzvetankaStoinov) şi coregraful sârb Konstantin Kostiukov.Onorând deopotrivă momentul încărcat cusemnificaţii aparte (pentru cei care, de şasedecenii şi jumătate, scriu istoria superbă ateatrului, dar şi pentru cei care, de-a lungulvremii, au aplaudat entuziast performanţe deneuitat), spectacolul a beneficiat de o distribuţieechilibrată, cu glasuri frumoase şi ample, cuoaspeţi îndrăgiţi din ţară şi de peste hotare;astfel, soprana Anda-Louise Bogza, stabilită demulţi ani la Praga, apreciată constant la Arenadin Verona, la Paris, la Florenţa şi München, laViena sau în Japonia, a revenit pe scenatimişoreană pentru a susţine rolul titular, în careşi-a pus în valoare calitatea timbrală cuceritoare,dublată de anvergura specifică „vocilor mari”,evoluând în compania tenorului bulgar KamenChanev, de asemenea binecunoscutmelomanilor noştri (imbatabil în acut, poate mai„fanat” în registrul mediu comparativ cuprecedentele sale apariţii), ca şi mezzosopranaLiliana Mattei-Ciucă de la Cluj, frumoasăAmneris, cu un cânt pe măsură, deşi, surprinzător, deaceastă dată uşor stridentă în acut; baritonul ŞtefanIgnat (de la Bucureşti) a fost, ca de obicei, un Amonasro

orgolios şi dur, basul craiovean Sorin Drăniceanu aadus, în Ramfis, bogăţia profundă a sonorităţilor grave,un alt clujean – basul Simonfi Sandor – a susţinut rolulRegelui, în roluri episodice apărând Marius Zaharia şiNicoleta Colceiar, în timp ce balerinii (solişti CristinaRomândaşu, Manuela Ardelean, Alina Mihai, Alin Radu)au conferit un plus de strălucire în special în „TabloulTriumfal”.

Chiar dacă fiecare interpret şi-a construitpersonajul aşa cum a crezut de cuviinţă, rezumându-se, în general, la atitudini statice şi gesturi minimale,fără a reuşi o relaţie adevărată cu partenerii, aşa încât

o trăire ardentă şi o „poveste” adevărată nuaveau cum să se regăsească în planscenic, ne-am bucurat să ascultăm voci decalitate, într-o alăturare cum rar seîntâmplă pe la noi, remarcând, încă o dată,şi nivelul excelent al corului (pregătit, ca deobicei, de Laura Mare), şi supleţeacoloristic-expresivă a orchestrei, care areliefat elemente de fineţe adesea trecutecu vederea, alternând paginile de lirism cucele de mare încărcătură dramatică,apreciatul dirijor italian David Crescenzicoordonând cu mână sigură întregansamblul, chiar dacă uneori a optatpentru un tempo fluctuant.

O seară pe măsura dubluluieveniment aplaudat, la cea de sărbătoare,de o sală arhiplină, spectatorii pregătindu-se pentru avalanşa reprezentaţiilor pe care

Opera le oferăpână în ultima zide mai, într-oderulare mozai-cată, incluzând şioperă (Balmascat, Tosca,Bărbierul dinSevilla) şi operetă(Ţara surâsului,V o i e v o d u lţiganilor) şi balet(Giselle, precum şiproducţia Cinecântă acolo?propusă deeTeatrul Naţional deOperă şi Balet dinBelgrad – Serbia),în interpretări la felde atractive, cuoaspeţi de realăvaloare, aşa cumse cuvine într-unteatru liric de top,

mai ales atunci când este vorba despre un festival (cuadevărat) internaţional.

Anda Louise Bogza

Kamen Chanev


ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2012 13

Opera pentru copii

Flautul mozartianfarmecă

copii spectatoriGrigore CONSTANTINESCU

Opera-basm este, pe scara istorieicapodoperelor lirice, o invenţie care, prin toatecomponentele sale, aparţine „soarelui Vienei”, altfelspus, Wolfgang Amadeus Mozart. De peste douăsecole, basmul muzical Flautul fermecat îşi atragespectatorii prin minunile felurite pe care le cuprinde. Nusunt puţine versiunile scenice, nici interpretările artisticecare fac din această capodoperă o permanenţărepertorială a teatrului muzical, pretutindeni. Şi, totuşi,iată că Flautul fermecat şi-a creat acum un alt drumspre spectatori, la Studioulexperimental de operă şi balet„Ludovic Spies”, al Operei NaţionaleBucureşti. Un alt fel de drum spre... unalt fel de public. Regizoarea AndaTăbăcaru Hogea şi-a propus săadapteze basmul lui EmanuelSchikaneder (adaptat la rându-i dupăo poveste orientală) la un spectacoldedicat copiilor, păstrând însă şi toatemomentele însoţitoare ale partituriimozartiene. Greu de ales, greu derepovestit, dacă cel care te urmăreştenu a mai avut întâlniri prealabile cuFlautul fermecat, în sala mare deoperă. Studioul experimental lepropune aceasta, cu îngăduinţa de acombina toate componentele care făceau din ultima

creaţie de teatru a luiMozart ceva careatrage, interesează,impresionează şi nuse uită.

Fireşte, nu potpretinde că, lapremiera dindimineaţa lui 7 aprilie,făceam parte dingrupul micilorspectatori. Curiozi-tatea era totuşiimportantă urmărindminimalizarea între-gului, noutatea înfluxul teatral şi,evident, concepţia

realizatoarei. Adevărat, a fost însoţită de fanteziaimagistică a pictoriţei scenograf Adriana Urmuzescu, desunetul pur al flautului Teodorei Ducariu şi de integrareaîn jocul scenic ainterpreţilor, acompaniaţide orchestra celor douăpiane (Lidia Butnariu,Mădălina Florescu), delichting design semnatAngelo Linzalata, luminileşi proiecţiile lui EmilianNicolae Stancu şi CristianVintilă. Primul semn deadaptare aparţineopţiunilor narative carepărăsesc simbolurilefilozofice în favoareaîntâmplării minunate aunor personaje pitoreşti, amuzante, dar şi cu capacitate

de comunicare sentimentală. Deci,exprimarea simplă, dar aflată sub rigoareacompozitorului, s-a păstrat unită cufirescul experienţei – Lucian Corchiş-Tamino, Cristina Marta Sandu-Pamina,Daniel Filipescu-Papagheno, ValentinRacoveanu-Monostatos, Cristina Eremia-Papaghena, (ordinea enumerării fiind şiierarhică valoric). Mozart şi-a dorit calumina soarelui să inunde finalul acestuibasm, Anda Tăbăcaru Hogea l-a invitatpentru aceasta pe basul PompeiuHărăştenu-Sarastro, să conducă astfelspectacolul. Alteori, mai aşteptăm de lainterpreţi familiarizarea cu dificultăţilepartiturii pentru Regina nopţii-Rodica Vică,cele trei Doamne.

Privirea spectatorilor mai vârstnici, din categoriapărinţi şi bunici, a urmărit derularea filmului scenicpropus dar şi reacţiile celor mici. Probabil că, de-alungul seriei de reprezentaţii programate, întregul vacâştiga în calitate şi coerenţă, aşa cum am observat şila alte titluri ale Studioului, gândite pentru câtevamomente, reluate pentru câteva stagiuni. Ideea estecaptivantă şi, poate, ar fi fost interesant să se fi păstrattitlul şi pe scena mare, unde ultima montare nedezamăgise pe de-antregul. Anda Tăbăcaru Hogea şi-aîmplinit proiectul pentru că, în paralel cu propriile saleidei, a ştiut să-şi construiască echipa. Nu pare imposibilca, întorcând filele istoriei, spectacolul acesta să-şi figăsit replica la premiera vieneză iniţială, unde un basmcu muzică şi texte vorbite amuza spectatorii de la teatrulpopular Freihaustheater din Viena. „Toate-s vechi şinouă toate” ar fi spus Eminescu.

Daniel Filipescu

Cristina Marta Sandu



Eveniment

Primăvara lui Don Quijote

Doina MOGA

Se ştie că spaniolii au fost navigatori de elită. Şi,oarecum firesc, tot ei l-au dat şi pe Don Quijote. El de 500 deani, nealterat şi fermecător, navighează neobosit planeta, nupe mare, ci în spirit, atingându-i cele mai îndepărtate colţuri,îmbogăţind imaginaţia locuitorilor ei, cu egală încântarepentru copii, adulţi şi maturi.

În primăvara asta l-am întâlnit mai peste tot la noi.Probabil că în vremuri ciudate, cu nori nu tocmai luminoşi laorizont, Don Quijote îşi alege un perimetru geografic potrivitunde poposeşte - eu cred că nu întâmplător - pentru a-şispune, oare a câta oară? povestea. Şi aici a făcut-o în stil.Doar sub forma unor premiere: de balet, la Cluj, Bucureşti,Sibiu, Constanţa, înnobilând cu aura sa scenele teatrelorrespective şi, de muzică, cum a fost Poemul simfonic al luiRichard Strauss la Ateneul Român, pe care foarte mulţi dinpublic l-au ascultat acum pentru prima dată.

A fost ceva, venit parcă de la sine şi foarte potrivitpentru primăvara lui în România.

Acest Poem nu se cântase de mult la Filarmonica, şipoate de aceea impactul asupra ascultătorilor a fost pemăsură şi atmosfera sonoră, cea care trebuia să fie: uşorneliniştită, străbătută de îndoieli şi mirări, dar şi de bucurie şiceva certitudine.

Muzica lui Richard Strauss ilustrează din primulmoment Spania: cea cu inchiziţia, cea cu morile de vânt, ceacu amorurile lui Don Quijote, cu inocenţa lui, într-un amestecîncântător de naturalism şi vise nemărginite. Iar faptul căfiecare dintre noi, cândva, undeva, în imaginaţie sau realitateam fost un Don Quijote, a făcut ca participarea afectivă apublicului, trezit din letargia obişnuită, să se împleteascămagic cu povestea muzicală.

Dirijorul Gerd Schaller, cu o mână sigură, lucid, şi cuun anumit haz, a construit un Don Quijote exploziv, de oanumită portanţă, specifică poate doar „cavalerului tristei

figuri”, reuşind să ţină în priză atenţia publicului în celeaproximativ 50 de minute.

Felul cum compozitorul a colorat şi desenat muzicalcele câteva tablouri din care este format poemul, ca şitălmăcirea lui, m-au dus cu gândul la Goya, la atmosferacald-auriu-albăstrie a Mediteranei şi la mirosul de iasomie.Orchestra a cântat cu degajare şi plăcere, ba chiar cu un

spirit dansant,insuflat - miraculos -de însuşi DonQuijote care din lojalui celestă, visa şi seamuza ascultându-se. Concertul a avutşi o primă parte încare pianistul AndreiLicareţ a interpretatConcertul nr. 2pentru pian şiorchestra deBrahms. Ampli-ficarea deranjantă,mult prea tarepentru o astfel desală, nu i-a făcut unserviciu. Nu aveanevoie, dar ce-idrept, cu ajutorul ei,am constatatprecizia pe

claviatură, momente reuşite în cantilene şi în fragmentele deimpetuozitate. Mi-a lăsat impresia unei versiuni autentice aacestei capodopere brahmsiene a pianului.

Revenind la popasul legendarului călător printre visela noi, mărturisesc că mi-a plăcut nespus această primăvarăa lui. Şi probabil pentru că îl îndrăgesc în mod deosebit, şicred în legende, inocenţă şi mituri, m-a răsfăţat, lăsându-măsă îl întâlnesc la Cluj şi să îl intuiesc la Bucureşti. De altfel dintot ce am putut urmări până acum, lipite de suflet, mi-au

rămas superba montare abaletului Don Quijote dela Opera Româna dinCluj, în regia coregrafuluiValentin Barteş şitălmăcirea Orchestreisimfonice a FilarmoniciiGeorge Enescu subatenta baghetă adirijorului Gerd Schaller,dată poemului simfonicDon Quijote de RichardStrauss de la AteneulRomân.

Pentru asta, îi spunlui Don Quijote „Gracias yvaya con Dios”.

N. red. De remarcatevoluţia excepţională acuplului solistic, formatdin Marin Cazacu (cello)şi Theodor Coman (violă),acesta din urmă, în mare

formă, venit special de la Paris, unde este şef de partidă laOrchestre Nationale de France.

Theodor Coman (Foto: Mihai Cosma)



Academica

Festivalul Studenţescde Operă Viva Vox

la a III-a ediţieSabin Mircea RUS

Anul 2012 a adus Academiei de Muzică „GheorgheDima” din Cluj-Napoca o reuşită remarcabilă, rezultat alefortului organizatoric coordonat de prof. univ. dr. FranciscFuchs şi semnatarul acestor rânduri, ce a condus la cea de-a treia manifestare a Festivalul Studenţesc de Operă VivaVox, într-o ediţie înnobilată de personalitatea remarcabilă adoamnei Lucia Stănescu, sub preşedinţia căreia s-au derulattimp de 10 zile 11 spectacole şi concerte, şase cursuri demăiestrie, două decernări de titlu Doctor Honoris Causa, unsimpozion ştiinţific internaţional, un wokshop de introspecţiea universului operei şi lansarea a două volume, dejaconsiderate referinţe ale scenei lirice româneşti.

Aşa cum era firesc, spectacolul de inaugurare dindata de 7 mai 2012 a coincis cu omagiul adus sopranei LuciaStănescu, cea care a adunat în bagajul carierei personalestatutul de excepţională artistă, renumită fostă directoare aOperei Române clujene, reputată profesoară de canto laConservatoarele din Cluj şi Livorno, dar şi susţinătoareneobosită a tinerelor talente, produse ale şcolii româneşti decanto, cărora le-a dedicat grija şi ocrotirea, de multe oriaproape maternă, şi care, datorită acestui sprijin, au reuşit săse afirme pe marile scene europene sau mondiale. Simbolica”Galei Lucia Stănescu” a încercat şi spunem noi, a reuşit săoglindească cariera artistică a maestrei, reunind pe scenaOperei Naţionale Române din Cluj-Napoca patru dintre tineriice au beneficiat de generozitatea ei, tineri care azi sunt numesonore ale unor importante scene lirice din lume: CeliaCostea, Tatiana Lisnic, Ştefan Pop şi Alin Anca. Alături de ei,orchestra Operei,aflată sub baghetav e n e r a b i l u l u icolaborator şistatornic coleg deteatru al LucieiStănescu, maestrulPetre Sbârcea, aadus lumina şiculoarea necesareunei efervescenteambianţe festive, aonorat atât prezenţaadulatei artisteaflată la vârstasenectuţii, cât şidebutul ediţiei 2012a Festivalului VivaVox. Prezenţa unorilustre personalităţii n t e r n a ţ i o n a l eprecum Peter MarioKatona, directorulde casting al Operei Regale din Londra, renumitul impresarLuisa Petrov, artiştii Leontina Văduva şi Ionel Pantea, prof.Hermann Keckeis de la Universitatea Mozarteum dinSalzburg, domnul decan Kerek Ferenc şi profesorii TemesiMaria şi Mohos Nagy Eva de la Conservatoarele din Szegedşi Debreţin, Ungaria, dar şi criticii muzicali LuminiţaConstantinescu şi Costin Popa, regizorul Anda TăbăcaruHogea, dirijorul Gheorghe Victor Dumănescu, nu în ultimulrând, ÎPS Andrei, Mitropolit al Clujului şi Maramureşului - ceamai de seamă personalitate locală ce a fost prezentă -precum şi mulţi alţii, au conturat adevărata dimensiune pecare această ediţie a festivalului a reuşit să o atingă.

Dacă şcolile de canto din Bucureşti, Iaşi, Timişoara,

Szeged şi Debreţin se pot numi participanţi tradiţionali aiacestui festivalul, fiind prezenţi în 2012 pentru a treia oară,participarea Universităţii de Muzică şi Arte DramaticeMozarteum din Salzburg, reprezintă o premieră cedevelopează intenţia organizatorilor de a asigura în viitor omai largă participare europeană.

Din ce în ce mai căutate, cursurile de măiestrie dincadrul festivalului îşi confirmă şi în 2012 utilitatea. Prezenţaunor redutabile personalităţi ale lumii muzicale, precumMaestrul Petre Sbârcea (dirijat), Maestra Leontina Văduva(canto), Maestra Anda Tăbăcaru Hogea (regie-clasă deoperă), au arătat grija manifestată pentru asigurarea unuistandard valoric ridicat. Pe de altă parte, prezenţa în festivala cursurilor de jurnalism muzical şi management cultural,susţinute în această ediţie de Costin Popa, respectiv SabinMircea Rus, fac dovada unui spirit managerial extrem deinovator.

Sub semnul noutăţii pe care anul 2012 o aduce înFestivalul Viva Vox s-a aflat şi debutul Simpozionului ŞtiinţificInternaţional “Music, Management and Media – a timelesscompetition”. Aflat în organizarea Societăţii CulturaleFilarmonia şi Societăţii Internaţionale de Studii Muzicale,partenere ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” dinCluj-Napoca la organizarea festivalului, simpozionul s-aremarcat prin larga audienţă, înregistrată în special în rândultinerilor studenţi şi masteranzi, care au avut ocazia, deasemenea în premieră, să-şi prezinte lucrările în cadrulacestui forum.

Extrem de interesantă s-a dovedit a fi la momentulînchiderii agendei festivalului, dezbaterea prilejuită deworkshopul „Opera şi societatea contemporană globalizată”moderat de Ionel Pantea şi Costin Popa, care a oferit prilejulmanifestării unor opinii extrem de consistente din partea unorvorbitori precum prof. univ. dr. Adrian Pop, prof. univ. dr.Elena Moldovan, prof. univ. dr. Francisc Fuchs, sopranaAngela Nemeş, tenorul Constantin Nica, Sabin Mircea Rus,dr. Răzvan Rimbaşiu şi Miron Mărie, atât în privinţa cadrului

pe care expansiunea globalizării şi dezvoltarea tehnicii îlconturează în societatea contemporană, cât şi a direcţiei încare regia de operă tinde să gliseze.

O prezentare a ediţiei a III-a a FestivaluluiStudenţesc de Operă Viva Vox, nu se poate încheia fără aremarca faptul că acest festival unic în Europa şi în lume,devine unul dintre stâlpii de susţinere ai proiectului Cluj-Napoca – Capitală Culturală Europeană 2020, o dovadăextrem de elocventă în acest sens, fiind cuvintele dedespărţire a Luisei Petrov care nota în ”Cartea de Aur” aAMGD următoarele: “Clujul este acum una din metropolelemuzicii în Europa”.




Recital cameralMarcel FRANDEŞ

Miercuri 9 mai 2012, în sala micăa Ateneului Român, a avut loc un recitalcameral susţinut de Diana Moş - vioară,Eugen Bogdan Popa - violoncel şiAdriana Maier – pian. În deschidereaprogramului, am ascultat monumentalaSonată opus 94 bis a lui Prokofiev, iniţialscrisă pentru flaut şi pian, iar ulterior, în1943, aranjată pentru vioară şi pian.Lucrarea a fost dedicată prietenului săuapropiat, violonistului David Oistrach,fiind interpretată în primă audiţieîmpreună cu pianistul Lev Oborin, la 17iunie 1944. Sonata cvadripartită,compusă în stil neoclasic este o lucrarece presupune o construcţie interpretativăsolidă, bine echilibrată, în careelementele de virtuozitate instrumentalăalternează cu ideile muzicale lirice.Violonista Diana Moş şi pianista AdrianaMaier au reuşit să redea diversitateastărilor sufleteşti conţinute în mişcările

sonatei. Accentele expresive pline defermitate din prima parte, Moderato,emisia plină de umor a Scherzo-ului,Presto, poco più mosso del Tempo I,finalul sclipitor – toate au fost realizate cuo mare grijă pentru evidenţereaaspectului simplificator al muzicii scrisede compozitorul rus, aflat pe atunci într-operioadă de esenţializare şi purificare astilului său. Cele două muziciene auexcelat în expunerea melodicăgeneroasă, în reliefarea varietăţiiarmonice şi în sublinierea caracteruluifluent al discursului liric. Îndelungatacolaborare a interpretelor în ansamblulProfil şi-a spus cuvântul, sincronizareaintenţiilor interpretative având un firescbenefic. Interpretarea Note traffic, pentruvioară şi violoncel a lui Yehuda Yannay,conţinând de asemenea patru părţi, aadus în faţa publicului un plus deomogenitate a emisiei, datorită celor douăinstrumente de coarde. Imitaţiile,unisonurile şi motivele obsedante seoglindeau cu profunzimi specificeregistrului şi timbrului lor. ExperienţaDianei Moş şi preferinţa ei pentrurepertoriul muzicii contemporane au făcutca amplul opus să fie perceput departe de

aparenţa angoasantă. O serie de mijloaceexpresive tipice instrumentelor cu arcuşerau etalate cu măiestrie: dialoguri înpizzicato, tremolo la unison, glissando şiflageolete. Debutul părţii a doua, cu acelspiccato marcato la talonul arcuşului,iniţiat de vioară într-un stil motorist, a fostfoarte convingător. Bariolajele aduceau oanumită transparenţă, alături de puritateasunetelor armonice în duble coarde.Finalul, a fost interpretat cu mult nerv,elementele repetitive, sublinierile şiaspectul predominant ritmic, cu accenteputernice au întărit impresia de dinamism.Violoncelistul Eugen Bogdan Popa şi-ademonstrat calităţile de partener al duo-ului, printr-o atentă, rafinată şi calitativăîmbogăţire timbrală a discursului muzical.Un text dificil a beneficiat de o redareplină de acurateţe intonaţională şiprecizie a atacurilor, precum şi o dozareadecvată a planurilor dinamice. Înîncheierea serii muzicale, am ascultatlucrarea Don Giovanni/Juan -SonatOpera in due atti op. 53, per violinae piano de Dan Dediu. Lucrarea a fostscrisă în anul 1995 şi cuprinde Ouverture,Atto I şi Atto II. Prin intermediul

parametrilor sunetului amperceput mesajul ‘asprimii’. Eraacolo o violenţă extremă.Tensiuni incredibile degajate dindoar două instrumente, de altfeldestul de paşnice. Remarcabilefortul artistic comunicaţional almuzicienelor. Debutul pianuluiaducea un enervant monolog, obolboroseală stridentă, fără urmăde consonanţă, poate olăudăroşenie de sine, ceva defante de mahala, povestindgrotesc aventura sa nocturnă,abia încheiată. Imaginea de ocomplexitate orchestrală erasugerată printr-o concentraremaximă, cu ajutorul registrelorextreme ale pianului –contraoctava şi octava a cincea.Apoi, într-o manieră contrastantă,

o idee baladescă, se înfiripa la vioară. Iar‘picăturile’ pianului aminteau de sunetulde toacă, o aluzie la incipitul păţii a douaa Sonatei a III-a enesciene în caracterpopular românesc, op. 25. Clipocitulpianului, peste care se auzea un tremolode mână stângă, nu avea însă, nimic cunostalgia plaiului. Să fi fost relicveledescriptive ale unui crochiu feminin?Acest cadru însă dispare rapid şi revineaspectul motorist al discursului, pentrupuţin timp. Cluster-ul de la pianşochează. O estetică a urâtului invadeazătotul. Se aude parafraza unui motiv dejazz, prelucrat à la Gershwin cu pizzicato-ul viorii drept bonus. Apoi elemente devirtuozitate paganiniană la vioară,executate cu mult aplomb, ordoneazăritmic desfăşurarea – jeté-ul din zonavârfului de arcuş era alternat cu pizzicato-ul de mână stângă, totul pe suprafeţeîntinse temporal şi herzian. Diana Moşutiliza aceste elemente tehnice cu mareuşurinţă. Vioara se ‘certa’ cu pianul. Strigaparcă, un instrument la altul, cu oconvingere molipsitoare. (Îţi venea să tescoli din public şi să trânteşti virtual uncapac de metal pe cimentul din subsolul

Ateneului, ca să îi faci să tacă din harţă).Şi, tocmai atunci, se ‘întreauzeau’ nişteglissando-uri pe o singură coardă a viorii,cu flageolete naturale suave. Apoi, o mini-toccată, cu sunete pisate mărunt laambele instrumente. (Un şarpe cu fălcidilatate ingerând o pradă gigantică pe unritm halucinant). Vioara executa salturiintervalice imense. Actul II începe printr-un tremolo în pianissimo al viorii ce vinedin neant. Ideea de evanescenţă nu tesurprinde, mai ales că totul trece brusc.Dan Dediu scrie partituri pentru violonişticu o foarte bună tehnică. Pasaje dificile,alcătuite cu multe întorsături, încolăcite

uneori ameţitor, provoacă instrumentistulla o concentrare maximă. Pizzicato-ulviorii în progresii destoinice se topea într-o cadenţă solistică, urmată de reîntâlnireacelor două instrumente: pian şi vioară.Întreg ambitusul pianului răsunadramatic. Interpretarea pianistei AdrianaMaier impresionează prin tehnicitate,forţă de transmisie şi diversitatea‘îmbrăcării’ sunetului. Revenirilezvârcolite ale unor idei din debutullucrării, diversificate timbral, se perindauprin preajma urechilor, degetele pianisteialergau fără ostoire, pe când vioara ţineaisonul în duble coarde prelungi.Sonatopera pulsa continuu; ea nu sereducea, ci evolua către abstractulsonatei instrumentale. Înghiţea limba

tuturor personajelor; nevorbind şi grăiaastfel, prin sunetele, combinareaefectelor coloristice ale celor douăinstrumente clasice, până la paroxism,aducea imagini complexe, audiovizuale.

Bogdan Popa (Foto: Mihai Cosma)

Adriana Maier (Foto: facebook.com)

Diana Moş (Foto: Mihai Cosma)



Recenzii

Două manifestărimuzicale-eveniment

Al. I. BĂDULESCU

Din bogata agendă a manifestărilor muzicalerealizate în ultima parte a stagiunii trecute (2010-2011) decătre Muzeul Memorial “Paul Constantinescu” din Ploieşti,două s-au remarcat în mod deosebit, cea din seara zilei de 14mai a..c., dedicată Nopţii Muzeelor (la care auparticipat peste 500 de vizitatori) şi din 18 maia.c., prilejuită de sărbătorirea Zilei Internaţionalea Muzeelor.

După cum se ştie, începând din anul1999, pentru a întări relaţia “Muzeu-Public”,Ministerul Culturii din Franţa – împreună cumarile muzee pariziene, în cadrul Programului“Educaţie pentru toţi”, au decis ca noaptea dincea de-a treia sâmbătă a lunii mai “să fierezervată vizitării gratuite a muzeelor de cătretoate categoriile de public”.

Cu fiecare an, tot mai multe instituţiimuzeale din toate ţările Europei, (inclusiv dinRomânia) au aderat la această lăudabilăiniţiativă, astfel încât, la ediţia din acest an,numărul muzeelor – de toate profilurilor deschisepentru public până după miezul nopţii, a depăşitcifra de 3.000.

Ca şi în anii precedenţi, Muzeul Memorial “PaulConstantinescu” din Ploieşti – pe lângă vizitarea expoziţieipermanente, care oricând poate vorbi prin documenteleexpuse despre viaţa şi opera acestui muzician de geniu, apregătit un program cât mai complex şi divers de activităţipentru publicul din toate mediile sociale.

Debutul a avut loc sâmbătă, 14 mai a.c., la ora 19,00,cu un Recital vocal extraordinar susţinut de prestigioasaformaţie camerală din elita muzicală bucureşteană, “TRIOPRO MUZICA”.Cei trei remarcabili protagonişti: Dan Cavassi– violoncel, Viniciu Moroianu – pian şi Cristian Mancaş –clarinet, au oferit publicului trei dintre bijuteriile muzicale dinrepertoriul cameral universal:Trio KV 498 de W.A.Mozart, Trioîn Si Bemol Major nr.4, op.11 de L.van Beethoven şi Trio în laminor nr.3, op.114 de J.Brahms.

Numeroasa asistenţă a răsplătit, cu îndreptăţiteaplauze – “la scenă deschisă”, realul talent, măiestria şiperformanţele artistice pe care cei trei virtuoşi ai artei noastreinterpretative, le-au afirmat, şi cu acest prilej, în neuitataseară muzicală.

În aceiaşi superbă atmosferă artistică, a evoluat, cubrio, tânărul violonist ploieştean Radu Barabancea, studentan I la UNMB, clasa prof.univ. Gabriel Croitoru, cu partea I-adin Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op.35 deP.I.Ceaikovski.La pian s-a aflat bunul său coleg de studii,Daniel Dascălu.

O surpriză excepţională a constituit-o prezenţa unuiadintre cei mai tineri pianişti ruşi, Denis Ivanov din SanktPetersburg, care în prezent urmează cursuri de măiestrieinterpretativă în capitala Franţei, cu reputata profesoarăuniversitară, compozitoare, concertistă, dirijoare şi muzicologLea-Yoanna Adam. Interpretarea lucrării “Basso Ostinato” deR.Shchedrin a captivat, de la primele acorduri, întreagaasistenţă. La cererea publicului, împreună cu profesoara Lea-Yoanna Adam a interpretat, la patru mâini, cunoscuta creaţie“Galopp” pentru “Scetches” de Valery Gavrilin.

La interesante cote artistice, s-au dovedit a fi şi cei

doi talentaţi cornişti ploieşteni Grecu Alin şi Stanciu Ştefan,studenţi ai Facultăţii de Muzică din Braşov, clasa lectoruluiuniv.dr.Liviu Săvuţă.Programul a cuprins duete din repertoriuluniversal dedicat acestor instrumente , indispensabileansamblurilor simfonice.

După vernisajul unei interesante expoziţii dedocumente inedite “Paul Constantinescu” în universul arteiteatrale şi cinematografice” şi a unui superb foc de artificii,până după miezul nopţii, au fost audiate arii, duete şi coruricelebre din cele mai cunoscute opere din repertoriul universal– aflate în arhiva sonoră a Societăţii Române deRadiodifuziune şi a Muzeului Memorial “Paul Constantinescu”precum şi vizionarea a două valoroase filme de lung

metraj:Centenarul Paul Constantinescu(2009), produs de Televiziunea Română(realizator Emanuela Profirescu Geamănu)şi Concursul Naţional “Paul Constan-tinescu”, ediţiile 2009, 2010.

“A fost o noapte de vis” – a ţinut săprecizeze spectatorii care au urmărit întregulnostru program.

Cea de-a doua manifestare realizatăde către Muzeul Memorial “PaulConstantinescu” a marcat, în mod deosebit“Ziua Internaţională a Muzeelor”, evenimentmajor înscris în Agenda muzeelor lumiipentru ziua de 18 mai, începând din 1977,pe baza Hotărârii celei de-a doisprezeceaAdunări Generale a Consiliului Internaţionalal Muzeelor (ICOM).

Pentru a şasea ori consecutiv,Muzeul Memorial “Paul Constantinescu” a

beneficiat de imensul concurs al clasei de canto de la UNMB,condusă de celebra soprană şi prof.univ.dr.Silvia Voinea.

În cuvântul introductiv rostit de prof.dr.Al.I. Bădulescuau fost aduse în prim plan importante date despreînsemnătatea evenimentului aniversar şi a principalelormuzee din lume, din ţară şi judeţul Prahova, după care aurmat un extraordinar recital vocal-instrumental sugestivintitulat “Voci de primăvară”.În aplauzele repetate unuinumeros public au evoluat, cu brio, studenţii: AlexandraCristian, Cristina Vasilache, Iulia Tache, Plamena Anghelova,Denise Călinescu, Virginica Stamate Simulescu, AdelinaDiaconu, şi absolvenţii Vladimir Catană şi NataliaBuciuman.Programul a cuprins importante arii din operanemuritorilor muzicieni: G. Meyerbeer, L. van Beethoven, A.Dvorak, C.W. Gluck, O. Nikolai, J. Massenet, W.A. Mozart, G.Rossini, Ch.F. Gounod, Paul Constantinescu, T. Brediceanu,L. Pipkov, etc., şi o interesantă Baladă irlandeză (solist voceşi pian, contratenorul Vladimir Catană).

De data aceasta, tinerii concertişti au fostacompaniaţi la pian de către asistent.univ.dr.VioletaŞtefănescu, care, graţie profesionalismului, a asigurat la unnivel artistic performant întreaga partitură generală arecitalului.

Îndreptăţite aplauze au fost dăruite, în repetaterânduri, absolventei clasei de regie – operă, Cristina Lascu,pentru modul deosebit în care a recitat superbe pagini dinopera unor maeştri ai literaturii universale şi româneşti şipentru inspiratul comentariu la fiecare din opusurileinterpretate de viitorii solişti ai artei noastre lirice.

Prezentă la acest eveniment, strălucita soprană şiprofesoară dr. Silvia Voinea, în alocuţiunea rostită, a ţinut săremarce nivelul artistic ridicat al evoluţiei fiecărui protagonist,calităţile tehnice, vocale şi interpretative cu care, invitaţii săi,au onorat acest eveniment artistic. Aplauzele publicului nu auîntârziat să apară, întreaga asistenţă în picioare exprimândcuvinte elogioase pentru realizatorii acestei manifestări ceatestă realul potenţial de creativitate al şcolii româneşti decanto.

Dan Cavassi


SergiuCelibidachecompozitor

Celebrarea a 100 de ani de lanaşterea marelui dirijor, marcată înRomânia prin desfăşurarea primei ediţii aFestivalului internaţional SergiuCelibidache (mai – iulie 2012) a continuatîn ultima parte a evenimentului cu unserial de concerte, precedat de momentuldezvelirii bustului Sergiu Celibidache înpiaţa ce îi poartă numele, din oraşul natalal artistului, Roman, judeţul Neamţ.

În 29 iunie s-a desfăşurat la Iaşiconcertul simfonic, susţinut deFilarmonica de stat “Moldova”, dirijorRony Rogoff – în program ArnoldSchonberg – Noapte transfigurată op.4,Anton Bruckner – Adagio, Nicolai Rimsky-Korsakov – Scheherazada op.35.

Sâmbătă 30 iunie, la AteneulRomân, seria de concerte bucureştene afost inaugurată cu programul susţinut deOrchestra română de tineret, dirijorCristian Mandeal, ocazie cu care publicula putut asculta, pentru prima dată,lucrarea lui Sergiu Celibidache Grădinade buzunar. Compusă în anul 1978,

Suita pentru orchestră în 13 părti, DerTaschengarten (“Grădina de buzunar”)este o creaţie inspirată de lumeacopilăriei, fiind de altfel dedicată de artistcopiilor. Conform celor spuse decomentatori, partitura nu este străină derelaţii stilistice cu maniera unorcompozitori al secolului XX, precumMaurice Ravel sau Igor Stravinsli, SergiuCelibidache acordând, în calitate deinterpret-dirijor, o importantă particularăefectelor sonore. Astfel compozitorulexprimă, în partea a doua “Vântul stă,florile cântă”, un dialog liric întreinstrumentele de suflat din lemn

(simbolizând lalelele) si instrumentele decoarde în surdină, harpa (vântul). Printrealte imagini ale Suitei reţinem, în partea aşaptea “Cântec noaptea crapu-şi cântă”,este compusă polifonic; Celibidachefoloseşte acest procedeu de scriiturămuzicală, deoarece ascultătorul poatepercepe concomitent doar puţine voci,asemănător unui lac plin de peşti, dincare puţini pot fi văzuţi în acelaşi timp.

O îmbinare de sunete de templutibetan cu melodii lirice întruchipează azecea parte, “Rugăciune verde”. În parteaa douăsprezecea, “Plouă soare’nstropitoare”, muzica imită murmurulpicăturilor de ploaie. Grădina debuzunar a apărut în 1979, într-oînregistrare cu Orchestra SimfonicăRadio din Stuttgart, la casa de discuriDeutsche Grammophon, o producţie-beneficiu UNICEF. Odată cu înregistrarealucrării din 1979, au fost publicate pecoperta discului câteva fotografii dinperioada timpurie a activităţii sale dedirijor si un text pe care Celibidache l-ascris odată cu lucrarea. Orchestraromână de tineret si-a încheiat programulcu o celebră partitură a romantismuluirus, Simfonia nr. 5 , op. 64 de Piotr IliciCeaikovski, capodoperă confecţionată demarele artist Sergiu Celibidache, laaniversarea centenarului naşterii sale.

Grigore CONSTANTINESCU


ActualitateBRĂILA: 1-12 AUGUST

Mariana Nicolescovă invită la

MAREA SĂRBĂTOARE A ARTEI CÂNTULUI

Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto

Hariclea Darclée«Este cu adevărat fantastică vitalitatea

acestor manifestări»

Nu mai puţin de 166 de concurenţi din 24 de ţări s-auînscris şi în acest an la marea Competiţie a celor maifrumoase tinere voci ale lumii: 75 de soprane, 26 demezzosoprane, 23 de tenori, 2 contratenori, 21 de baritoni, 8bas-baritoni şi 11 başi. Ei reprezintă România şi RepublicaMoldova, Armenia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sud,Croaţia, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Israel, Italia,Japonia, Kazakhstanul, Luxemburgul, Norvegia, Polonia,Rusia, Spania, Statele Unite, Turcia şi Ucraina. Din rândul lor,Juriul Internaţional, compus din personalităţi de prestigiu dinRomânia, Italia, Polonia, Israel şi Grecia, îi va desemna pecâştigătorii ediţiei 2012 a Concursului Internaţional de CantoHariclea Darclée, pe care-i vom aplauda la Gala Laureaţilor.

Toţi aceştia, împreună cu publicul, vor trăi momenteemoţionante la conferinţa susţinută de Dr. Stephan Poenintitulată Nicolae Herlea - O celebrare la 85 de ani, însoţităde videoproiecţii cu arii interpretate de marele baritonprezent, ca întotdeauna, la Festivalul şi Concursul Darclée .

Deschiderea Festivă din 1 august va fi urmată deConcertul Inaugural al sopranei Edith Borsos din România,

laureata MareluiPremiu Darclée 2010,pe care l-a obţinutalături de baritonulspaniol Alvaro Lozano.Împreună cu acesta şicu alţi laureaţi aiediţiilor anterioare, eava putea fi admirată laCelebrarea Verdi -Wagner şi încapodopera verdi-ană IlTrovatore, sub baghetamaestrului MarcoBalderi, manifestări ceonorează geniul luiVerdi şi, respectiv,Wagner, de la naştereacărora se vor împlini încurând 200 de ani. Iarcreaţiile prezentate au

fost alese cu precădere din operele cântate cândva deHariclea Darclée. Tot Marco Balderi, care contribuie de ani şiani de zile la triumful prestigioaselor manifestări, va dirijaCorul Filarmonicii George Enescu şi Orchestra FestivaluluiDarclée în Etapa Finală, cu public, a Competiţiei, la ConcertulExtraordinar Verdi-Wagner de pe Esplanada Dunării, la carevor asista mii şi mii de persoane, şi la Concertul de Gală alLaureaţilor din 12 august.

“- Aştept cu o mare bucurie întâlnirea cu tineriiconcurenţi, afirmă Mariana Nicolesco, şi mărturisesc că ammai multe emoţii pentru fiecare dintre ei decât am avutvreodată în propria mea carieră”.



Punctul pe j...azz

Samfest jazzinternational

2012Cel mai nordic festival de jazz

din România a ajuns în vara anului degraţie 2012 la cea de a VIII-a ediţie,derulată timp de trei seri (21-23 iunie) însala Filarmonicii „Dinu Lipatti” din SatuMare. Cum era şi firesc, după luni dezăpezi, geruri şi ploi, această sală i-aîntâmpinat înanotimp estival pemelomani cumultă... căldură,întrucât fie eipereţii cât de groşiai locaţiei, nu auconstituit o frânăsuficientă pentrucanicula alimen-tată generos desăgeţile de focdinspre astrul zilei.Organizatori aufost şi de astă datăCentrul Cultural„George Mihail Zamfirescu”,Primăria municipiului şi Consiliullocal. Uninominal vorbind, cei maiimplicaţi s-au dovedit Gigi Molnar,Maria Magdalena Matei, MariaMuslea de la amintitul Centru Cultural,ca şi primarul Iuliu Ilieş care împreunăcu asistenta sa Natalia Covaci, timp deopt ani, au sprijinit cu entuziasmmanifestarea.

Judicios concepută şiconcretizată „în pagină scenică”,aducând la rampă exclusiv numeinedite în areal autohton, cea mairecentă ediţie festivalieră a debutat cu oseară românească, menită în chipexpres a promova tinere talente. Astfel,în deschidere Duo-ul clujean „JuneTrip” alcătuit din compozitorul CristianCiceu, ghitarist, mânuitor demeşteşugite efecte electronice şi dinvocalista Cristina Moraru – glasinteresant pus în slujba unui langajpoetic improvizat, numai de ea ştiut şiînţeles, iar în încheiere Quartetulbraşovean „FusionCore” (încomponenţă Septimiu Hîrşan -baterie, Alexandru Bucur - ghitară,Adrian Nagy - ghitară bass, AncaBrădean - solistă vocală), cultivând omixtură de jazz, funk, bossanova,rock, aşadar aceste două grupuri auîncadrat recitalul-surpriză al unui sextet

vocal bucureştean lipsit deacompaniament instrumental şi deaceea numit „Jazzapella” (de la Jazz àcapella). Deþi activează în formula decomponenţă aliniată la Festivalulsătmărean de numai câteva luni, ceişase cântăreţi profesionişti, cu toţistudenţi, absolvenţi de studii superioareşi masteranzi, se relevă prin calităţidistinctive, cum sunt omogenitatea degrup, acurateţea intonaţională,rafinamentul dozajului dinamic,diversitatea repertorială, ţinuta scenicăşi simţul show-ului, atributerecomandând grupul pentru oricare

podium festivalier de gen. Iată şinumele interpreţilor din „Jazzapella”:Raluca Stoica, Zoltán András (liderul,compozitorul, aranjorul grupului,totodată membru al formaţiei„Sarmalele reci”), Elena Moroşanu,Mircea Mutulescu, Ana-CristinaLeonte, Bogdan Tudor.

De la o sărbătoare festivalierădin nordul României nu puteau lipsiartişti din... nordul Europei, precum îndeschiderea serii a doua saxofonistulTore Brunborg şi bateristul ThomasStronen, ambii norvegieni, alcătuindîmpreună cu notoriul pianist britanicJohn Taylor (care ne-a mai fostoaspete cu ani în urmă la Bucureştiîmpreună cu saxofonistul conaţionalJohn Surman) Trio-ul „Meadow”,purtător de mesaj al unei muzici ceimpresionează prin subtilitate, claritatea exprimării, îndelungă şlefuire a texturiisonore. Nu mai puţin atractivă a fostformaţia engleză „Portico Quartet” alcărei specific timbral inconfundabil seraportează la un instrument special depercuţie numit „hang”, un corp metalicde câţiva zeci de centimetri diametru,semănând cu un... OZN; cei patruoaspeţi londonezi au fost saxofonistulJack Wyllie, contrabass-istul MiloFitzpatrick, percuţionistul Keir Vine,interpret la „hang”, bateristul Duncan

Bellamy, laolaltă „Portico Quartet”invitat a concerta şi la FestivalulInternaţional de Jazz de la Gărâna,din 12-15 iulie.

Mergând într-un crescendovaloric, seara a treia i-a revelatpublicului pe Barabás Tamás - ghitarăbass, Kovács Ferenc - trompetă,vioară, vocal, Kovács Zoltán -claviaturi, Banai Szilárd - baterie,Égerházi Attila - ghitară, lider,promotor, membri ai puternicului grupungar „Djabe” (cuvânt care în dialectafrican înseamnă „libertate”) ceactivează de 17 ani, răstimp în care a

susţinut sute deconcerte în zecide ţări de pe maimulte continente,identitatea lorstilistică vizând ofuziune întrefolclorul ungar şielemente ritmiceafro. Toţi cei cincimuzicieni s-auvădit drepta d m i r a b i l itehnicieni aiins t rumente lo rlor, dar bass-istul

şi bateristul s-au remarcat printr-ovirtuozitate puţin comună. Punctulculminant al Festivalului sătmărean afost marcat de prezenţa scenică înepilog a Quintetului avându-l dreptprotagonist pe tânărul (26 de ani) dardeja celebrul violonist polonez AdamBałdych, interpret pe drept cuvântevaluat drept unul dintre cei mai bunimânuitori ai instrumentului cu coarde şiarcuş din Europa, colaborator cu mariartişti polonezi şi americani, distins cucâteva premii în domeniul muziciiclasice şi cu peste zece premii pentrujazz, prezent la peste douăzeci deFestivaluri de jazz, având la activdouăsprezece albume discografice. Înrecitalul de pe podiumul prezentuluifestival, violonistul Adam Bałdych afost însoţit în demersul său artisticrevelând o certă inspiraţie şi o intensăexpresivitate, de pianistul PawełTomaszewski, de percuţionistul PawełDobrowolski, de bass-istul PiotrŻaczek şi de saxofonistul MaciejKociński.

Spectatorii reuşitului „SamFestJazz International” (reflectat ca atareîn presa locală) au putut admira, înfoaierul sălii Filarmonicii, expoziţia deartă fotografică semnată de RobertCostea.

Florian LUNGU

Jazzapella



Festival

Din nou la BrăilaAna-Maria SZABOMarius GHERMAN

Pe “ruinele” festivalului de la Mamaia s-a ridicatstrălucit Festivalul internaţional “George Grigoriu” de laBrăila, ajuns la ediţia a VIII-a. Şi de această datămanifestarea a avut loc la cote superlative, fiindorganizată impecabil de Consiliul judeţean Brăila(preşedintele Gheorghe Bunea Stancu este nu numai

un mare iubitorde cultură, dar şiun adevăratproducător deteleviziune!) şi deCentrul de creaţieBrăila (directorMaria Puşcaciu).Co-producător iau fost TVR 3 şiRadio România,colaboratori –F u n d a ţ i aculturală Phoenixşi Radio TVUnirea Viena, iarîntre parteneriimedia, la loc decinste, “Actua-

litatea muzicală” şi “Ultima oră”. Într-unprogram de sală elegant (ar trebui însăadăugat şi un alt brăilean de marcă,Johnny Răducanu...) am descoperitmulte mărturii emoţionante, fotografiiale compozitorului, precum şi informaţiiutile legate de concurs. După ştiinţanoastră, este unicul festival din ţară cuo asemenea tipăritură, dar şi din altepuncte de vedere Brăila depăşeştemanifestările similare din ţară (îi calcăpe urme doar festivalul internaţional“Dan Spătaru” de la Medgidia, găzduitînsă de un oraş mai mic, cu posibilităţifinanciare inferioare): juriu de elită,sonorizare, lumini, decor, premii (unautoturism BMW ca trofeu, plus premiide peste 9000 de euro!), ecran deproiecţie în faţa Casei tineretului, pecare publicul de afară putea urmăriconcursul, plus excepţionalul grup deacompaniament condus decompozitorul Ionel Tudor. Instrumentiştiidin orchestra Radio aflaţi alături de el au fost admirabiliiMarian Georgescu, Alexandru Cotoi (chitare), DanIoniţă (saxofon, percuţie), Dan Pirici (percuţie),

Laurenţiu Zmău (baterie), Eugen Tegu (chitară-bas),Andrei Tudor (claviaturi). Juriul, cum spuneam, a reunitpersonalităţi diverse, inclusiv de peste hotare (chiar înabsenţa elveţiencei Eliane Dambre, reţinută în ultimaclipă de probleme familiale), dar am opina că diferenţade competenţe dintre valoroşii reprezentanţi aiRomâniei şi cei de peste hotare (nemaivorbind că nu ebine să fie doi“juraţi” dinB u l g a r i a . . . ) ,evident înfavoarea româ-nilor, s-a reflectatîn palmares,îndeosebi încâştigarea neme-ritată a Trofeuluide o solistă dinItalia, evidentsurclasată muzi-cal de albaneză.Dar iată compo-nenţa juriului:Marius Ţeicu( p r e ş e d i n t e ) ,Horia Moculescu,Titus Andrei, Andreea Andrei, Oleg Volontir (Rep.Moldova), Franco Ianizzi (Italia), Rumiana Nacheva şiMartin Karnolski (Bulgaria), prof. de muzică din Brăila,Mariana Iordache.

În finală s-au calificat 14 concurenţi de pestehotare, evident mai buni, şi 11 din România. Este clar

că sistemul de învăţământmuzical de la noi se cuvineperfecţionat, pentru că preaeste tot mai mare prăpastiadintre tinerii de la noi şi cei depeste hotare. Cu toate acestea,au fost câţiva solişti din ţaranoastră care, deşi nu au intrat înpalmares, au dovedit realecalităţi: Alexandra Anghelache(Moineşti) - sprijinită intens deprimarul Viorel Ilie, RuxandraTomulesei (Hîrlău) sauAlexandra Penciu (Galaţi), aşacum dintre străini meritau şi eiun premiu Iulia Şmidt (Rusia)sau Biliana Biba Ivanovici(Slovenia). Seara de gală a fostdeschisă de cele 2 premiispeciale acordate de RumianaNacheva, constând înparticiparea la festivalulinternaţional “Silver Yantra” de

la Veliko Tărnovo, Bulgaria; fericiţii au fost MelaniaReale (Italia) şi Marcus Elisei Sucilea din SînmihaiuGerman (jud. Timiş). Acesta din urmă, 18 ani, a fost

H. Masiuk

A. Anghelache

H. Anaç



Festivaldistins şi cu premiul II, după ce se remarcase la unconcurs muzical televizat, “X Factor”. Premiul special al

revistei “Actua-litatea Muzicală” aUniunii compo-zitorilor şimuzicologilor arevenit talentateisoliste din Belarus,Halina Masiuk, întimp ce Premiulspecial al Centruluide creaţie Brăilatalentatei eleve alui AdrianDaminescu, DianaMaria Antonică dinConstanţa. Un altpremiu special, celal Consiliuluijudeţean Brăila, afost acordatsurprinzător luiMarcel Roşca,român născut la

Chişinău, solist “curat” (este student la UNMB), darfără strălucire. Revelat publicului din ţara noastră depremiul obţinut anul trecut la festivalul “Dan Spătaru”de la Medgidia, exuberantul solist din Turcia, HakanAnaç, a fost preferatul publicului, fiinddistins de justeţe cu Premiul depopularitate. Cele 3 menţiuni au fostcâştigate de Iolanda Ulmeţeanu(Constanţa), Steliana Hristova şiHristiana Dînkova, confirmând, iată,ce spuneam despre anomalia dinjuriu, ambele soliste din Bulgariaintrând în palmares. Pe poziţia a treias-a situat ucraineanca Galina Konah.Premiul II a fost acordat aceleia carede fapt trebuia să câştige,excepţionala tânără de 19 ani dinAlbania, Elhaida Dani, cuinterpretarea fără cusur a pieselor“Amurgul” de George Grigoriu şi“Suus” de Florent Boshnjaku.Superioritatea ei valorică, faţă decântăreaţa de 29 de ani din Italia,Sabrina Masella, a fost evidenţiată deinterpretarea aceleiaşi piese, “Amurgul”. Spresurprinderea generală, italiencei i-a fost acordat însăimportantul Trofeu, aşa cum se întâmplase anul trecutcu un conaţional al său...Cheile i-au fost înmânatecâştigătoarei de preşedintele Gheorghe Bunea Stancuşi de Cristi Stăncic, directorul general al sponsoruluiprincipal, Tancrad.

Dincolo de aceste aspecte de “italienizare” şi“bulgarizare”, concursul a revelat versiunile

remarcabile ale pieselor compuse de George Grigoriu(jos pălăria în faţa orchestraţiilor, semnate de IonelTudor, Andrei Tudor, Marian Georgescu şi colegii lor!):„Nu suntem îngeri”, „Cui îi pasă de mine?”, „Speranţevis, speranţe flori”, „Marea mea iubire, marea!”,„Eternitate”, „Niciodată, niciodată”, „O fată şi-o chitară”,„Doar băieţii sunt de vină”, „Cred că m-am îndrăgostit”,„Cred înfericirea noas-tră”, „Nu sepoate trăi fărădragoste”, „Săfacem florile săcânte”, „Amur-gul”. Cumcreaţia luiGeorge Grigo-riu numără sutede piese, iarcâteva titluri s-au repetatobositor, e dedorit ca peviitor aseme-nea situaţii săfie evitate.

Pen t rurecitaluri amrecomandat de fiecare dată, în general fără a fi

ascultaţi, invitarea acelor monştri sacri şi artişti care aucolaborat cu George Grigoriu, care l-au cunoscut bine,pot vorbi despre el şi mai ales să-i cânte creaţiile:Marina Voica, Alexandru Jula, Luminiţa Dobrescu,Stela Enache, Cristian Popescu, Pompilia Stoian...Anul acesta ne-au luminat cu talentul lor de excepţiepatru vedete îndrăgite, unele din ele revenind pe scenafestivalului. Pe când se numea încă Paul Surugiu,Fuego a primit de la George Grigoriu şansa de a cântape scena festivalului de la Mamaia, în 1993, lansând

D. Antonică

C. Stăncic, S. Masella, Gh. Bunea Stancu

E. Dani



Festivalacolo trei piese în primă audiţie: “Ne vom vedea învacanţa mare, din nou la mare”, “Paşi pe parchet” şi“Mica mea păpuşă cu ochi verzi”. Alintat de Maestru“Cârlanul”, Paul Surugiu a devenit Fuego, artist cu

succes uriaş, lansând nu mai puţin de 25 de albume în11 ani, dintre care 6 au obţinut “Discul de aur”, iar celde Colinde – Platina. La a 3-a prezenţă pe scenafestivalului, Fuego, elev preferat al lui George Grigoriu,a susţinut alături de orchestra festivalului un minunatrecital de muzică şi poezie, ca un actor desăvârşit.Deşi trecut în program, ne-merituosul câştigător italiande anul trecut (când “victima” a fost o malteză

câştigătoare a “Cerbului de aur”!), Antonio Marino, nus-a mai deranjat să susţină microrecitalul contractat, înschimb ne-am reîntâlnit cu sensibila câştigătoare de laprima ediţie, din 2005, clujeanca Elena Mândru,

orientată ulterior cu succescătre jazz.

Şi Angela Similea acolaborat mult în tinereţe cuGeorge Grigoriu. În prezent areun show superb alături deOvidiu Komornyik şi de O. K.Band, cei doi artişti coagulândun spectacol perfect, cu şlagăreromâneşti şi compoziţii ale luiKomornyik, cu emoţie şisensibilitate, în care AngelaSimilea l-a făcut fericit şi peMarius Ţeicu, căruia i-a cântatun şlagăr. Angela Similea şiOvidiu Komornyik sunt deja,împreună, un brand de maresucces. În final, LoredanaGroza, alături de formaţia sa,“Agurida”, a electrizat atmosferacu ritmuri antrenante, de maredinamism. Preşedintele CJ,

Gheorghe Bunea Stancu, şi echipa sa au dat încă olecţie de organizare a unei manifestări profesioniste,de clasă. (Foto: Teodor Bîtica)

A. Similea, O. Komornyik, O.K. Band

Fuego

M. E. Sucilea



Music-hall

NAE LĂZĂRESCU şiVASILE MURARU în

„COMEDIE peTITANIC”

Teatrul de Vară „HERĂSTRĂU” al Teatrului deRevistă „Constantin Tănase” a găzduit Premiera

spectacolulu i“COMEDIE peT I T A N I C ” .Îndrăgiţii actoriNae Lăzărescuşi VasileMuraru suntcapetele de afişale RevisteiEstivale, cutexte savu-roase semnatede Nae Lăză-rescu, MihaiM a x i m i l i a n ,Aurel Storin şi

Dan Mihăescu. Momentele comice alternează cu celemuzicale, iar Baletul (solişti Edy Chiriţescu şi Ligia

Judeanu) este, ca de obicei, la înălţime.Regia este semnată de Cezar Ghioca,

coregrafia Ansamblului de Balet al Teatrului deRevistă “Constantin Tănase” de Cornel Popovici , iarscenografia (costumele şi decorurile te poartă într-ocroazieră de vis) de Ana Iulia Popov.

Din distribuţie fac parte Cristina Stamate,Adriana Trandafir, Ortansa Stănescu, George Enache,Monalisa Basarab, Raluca Guslicov, Miruna Birău,Cristian Simion, Nae Alexandru şi Paul Talaşman.Partiturile muzicale sunt interpretate soliştii DanielaTănase (fostă Cristea) şi de Radu Ghencea.Acompaniază Orchestra Teatrului de Revistă“Constantin Tănase”, dirijor Dan Dimitriu, iar invitaţi înspectacol sunt percuţioniştii de la DRUM CAFÉ, cu un

recital de excepţie. Trebuie remarcată revenirea înforţă, în formă maximă şi cu o prezenţă scenică de

invidiat a solistei Daniela Tănase, la numai 6 luni dupăce l-a născut pe... Constantin Tănase. Aşa îl cheamăpe băieţelul ei! Dacă ar fi fost fetiţă ar fi botezat-oMaria. Maria Tănase... Dar nu e timpul pierdut! Astada, dragoste de Teatru! De Teatrul “Tănase”...

Text şi foto: Oana GEORGESCU

N. Lăzărescu, G. Enache, V. Muraru

Daniela Tănase



Rock

IRIS 35Mii de fani au fost prezenţi la concertul desfăşurat, pe

o căldură infernală, în Piaţa Constituţiei şi nu pe ArenaNaţională, cum fusese programat. Organizare impecabilă,datorată lui Dorian Ciubuc (prin Fun Time Production şiConvel Mat, cu sprijinul Primăriei Generale), artizanul tuturorconcertelor aniversare Iris.

După celebrul „Bună seara, prieteni!” al lui CristiMinculescu, a urmat primul Medley, care cuprinde „Lumina

zilei” şi alte piese care nu au mai fost cântate din anii ′90, cumar fi „Iris”, „La popas”, „Valuri”. Al doilea Medley a fost alcătuitdin 7 piese (după cum ne spune Andreea Codolean, membrăa fanclubului Iris) cum ar fi „Frumuseţea ta” şi „Doaramintirea”, urmate de vechile „Demagogi”, „Cine mă strigă înnoapte”, dar şi mai noile „Inocenţa ta”, „Vis cu stele”, „Mătasealbă”, „O lumea doar a lor”. Partea I a concertului s-a încheiatcu un medley acustic, interpretat doar de Valter, Relu şi Cristi,format din cântece precum „Noaptea”, „Vis pierdut” ….ocortină albă se coboară, pe care se conturează umbrele lor.A urmat o proiecţie video pe ecranul imens, de-a lungulscenei.

Partea a II-a oferăpiesa cu care Iris deschideaconcertele de la lansareaalbumului „12 Porţi”: „Nimeninu mai plânge”, iar cânteculde pe primul album Iris – „Ceice vor fi” - o aduce iar pescenă pe Felicia Filip. Dupăun solo baterie NeluDumitrescu (fondatorulgrupului) au urmat şlagăre alerockului autohton – „Trenulfără naş”, „Jocul nu e greu”(Pe ape), „Floarea de Iris”,„Strada ta”, şi un bis cu „IWant To Break Free” - Queen.

Focuri de artificii şiexplozie de confetti , apoiluminile s-au stins, dar fanii şimuzicienii zic într-un glas: NEVEDEM LA IRIS 40! LAMULŢI ANI, IRIS!

Noul valGrimus

Grimus împlineşte „cei7 ani de acasă”. În cei 7 anide activitate Grimus: - asusţinut peste 300 deconcerte în 7 ţări, atât încluburi cât şi pe scenele celormai importante festivaluriautohtone (Bestfest,Peninsula, Coke Live,Stufstock), dar şi de pe altemeleaguri (Anglia, Ungaria,Serbia, Polonia), alături denume majore ale muziciimondiale precum Moby,Motorhead, Kasabian,Prodigy, Rasmus, Eros Ramazzotti- a lansat două albume: „Panikon”(considerat albumul autohton alanului 2008) şi „Egretta” („doar”second-best in 2011, care la 5 lunide la lansare continuă să fie cel maibine vândut produs autohton în

reţeaua Cărtureşti) - a propulsatzece piese pe cea mai înaltă treaptăa clasamentelor alcătuite deradiourile ce suportă muzica rock(„Solitude”, „In A Glimpse”,„Backseat Driver”, „Confused”,„Insanity”, „Umbre”, „Started”, „Face

The Light”, „Vanity”, „In Your Eyes”).Prima participare Grimus la unfestival în 2012 va fi în cadrulRocker’s Festival de la Garnic.

Pagină de Florin-Silviu URSULESCU



Vedete

JAMA(L) se întoarceOana GEORGESCU

Apreciatul cântăreţ de origine libaneză, penumele lui complet Jamal Boulad, s-a născut în 1973, laBeirut. Provine dintr-o familie numeroasă, compusă din9 fraţi, cu 5 fraţi şi 4 surori. A studiat la Academia deMuzică din Beirut.

A câştigat numeroase premii la festivalurile demuzică pop din Liban, dar şi-a dorit mereu ca succesulşi notorietatea să depăşească graniţele ţării sale, săaibă fani în întreaga lume. Şi tot destinul a avut, la unmoment dat, ultimul cuvânt… La 26 de ani, Jamal vineîmpreună cu fratele său mai mare la Bucureşti. Erainvitat să cânte la petrecerea organizată deAmbasadorul Libanului în România cu ocazia ZileiNationale aLibanului. Su-ccesul decare s-abucurat atun-ci, mai ales înrândul comu-nităţii liba-neze dinBucureşti şidin România,a făcut caJamal să fienevoit să-şiprelungeascăşederea pen-tru a onorainvitaţiile şicererile de asusţine reci-taluri şispectaco le .De ani buni s-

a stabilitdefinitiv înRomânia, undese simte caacasă.

R e p e r -toriul variat,prezenţa sce-nică a lui Jamalşi mai alesvocea sa puter-nică, sonoră,cu influenţeorientale aui m p r e s i o n a t

publicul, dar şi pe câţiva dintre artiştii autohtoni,libanezul colaborând cu nume sonore din industriamuzicală românească. Practic,el s-a lansat în show-bizz cu piesa “Khalini“, interpretată în duet cu SandaLadoşi, şi a colaborat cu Costi Ioniţă, piesa lor, “Femeiefrumoasă ca luna”, având un succes răsunător.

De curând, interpretul s-a… reinventat. Noul săunume de scenă este Jama, a cărui etimologie provinedintr-un cuvânt de sorginte orientală care înseamnă –cum altfel? - “frumos, arătos”... În prezent, Jama sepregăteşte pentru lansarea oficială a single-ului dedebut, o piesă cu influenţe dance, intitulată “Agamo”.Aceasta a fost înregistrată şi produsă în colaborare cuDJ Frissco, la studioul său din Constanţa. Melodia esteînsoţită de un videoclip regizat de Florin Botea,regizorul care a semnat şi ultimul videoclip, “Zaleilah”, alformaţiei Mandinga.

Cu siguranţă că Jama are succesul asigurat,mai ales că a ales să lucreze şi cu unul dintre cei maitalentaţi, vizionari şi prolifici regizori ai momentului, cupeste 200 de clipuri la activ realizate în cei peste zeceani de experienţă. Botea a lucrat cu Iris, Voltaj, Direcţia5, An dreea Bălan sau Delia şi recent a colaborat şi cuunul dintre coregrafii lui Usher pentru filmul “Get readyto dance with Mandinga”.

Anul EleneiÎn 2012, Elena Gheorghe a

avut o sumedenie de satisfacţiimajore. Pe plan profesional, la locde cinste se înscrie Premiul deexcelenţă primit din partea revisteinoastre. Apoi, la nivel internaţionalpopularitatea sa a atins cotemaxime, prin câteva piese de maresucces. Este vorba de „MidnightSun”, licenţiată în nu mai puţin de50 de ţări, cu locuri I în Top-urile dinOlanda şi Spania şi staţionare timpde 3 luni în „Top 10 România”. ”Hot

Girls”, licenţiată de asemenea înzeci de ţări, i-a permis cucerireaunui nou teritoriu, Mexic. În fine,„Your Captain Tonight” se bucurăde mare audienţă în Franţa, Israel,Columbia. În turneele sale înOlanda, Spania, Germania sauSerbia, Elena Gheorghe a cântatnu o dată şi în faţa a 40.000 despectatori. Pe plan personal, 2012i-a adus nunta cu muzicianulCornel Ene şi botezul băieţeluluilor, aşa încât artista poate declaracă 2012 este cel mai frumos an dinviaţa ei!



Aniversări

40 de ani de muzicăOctavian URSULESCU

Puţine sunt casele de cultură din ţară cu oasemenea activitate intensă şi complexă! Casa decultură a sindicatelor din Ploieşti a ajuns la

performanţeîn primulrând datorităstabilităţii (sea u d e ? ) ,avându-l denu mai puţinde 38 de aniîn frunte pep a s i o n a t u ldirector IoanBălcinoiu. Laceas aniver-sar, zeci depersonalităţidin Ploieşti şidin ţară aufăcut sala de750 de locuriarhiplină, laun spectacoli n t i t u l a tfrumos “Undar la ceasan ive rsa r ” .Înainte însă

au avut loc vernisajul unei expoziţii foto-documentare,primirea unor dovezi de recunoaştere din întreagalume, dar şi acordarea unor diplome de excelenţătuturor colaboratorilor din aceşti ani; acestora din urmăli s-a oferit şi câte un exemplar din impresionantamonografie “O casă ca o familie” de NicolaeDumitrescu, lansată cu acest prilej şi prefaţată deEugen Luha, director general al Asociaţiei naţionale a

caselor de cultură ale sindicatelor din România.C. S. din Ploieşti a fost inaugurată pe 17 iulie

1972, printr-un spectacol festiv susţinut tocmai de celedouă formaţii reprezentative care au fost şi acum pescenă, rezistenţa lor în timp datorându-se valoriiincontestabile. Corala camerală mixtă “Ioan CristuDanielescu” are numeroase succese internaţionale laactiv, fiind dirijată de conf. univ. dr. la UNMB, ValentinGruescu. Corala a oferit un program variat şi îndelungaplaudat: “Ce-ai de gând” de Mihai Măniceanu(pianistul coralei), pe versuri de Nichita Stănescu:“Flăcăruia” şi “Dar de nuntă” de Radu Paladi; “Ain’ aThat Good News” de William Dawson; “Kyrie eleison”din “Messa di gloria” de Puccini; “The Battle of Jericho”de Moses Hogan (solistă: soprana de mare valoareAdina Stănescu); “Ploaia” de Miroslav Hronek-ValentinGruescu; “Sări mîndra” de Sabin Păutza. La final,emoţionantă urcare pe scenă a mai vechilor membri aicoralei, pentru interpretarea unei piese “în familie”.

După un intermezzo poetic (Nichita Stănescu –firesc, am spune – cu Nelu Stan, fostul director alPalatului culturii din Ploieşti), a intrat în scenă cealaltăformaţie reprezentativă de care vorbeam, Ansamblulfolcloric “Chindia”, în fruntea căruia s-a aflat multăvreme regretatul Puiu Drăgan. Sub “bagheta” unoradevăraţi maeştri ai genului (conducerea muzicală –Costel Anton, coregrafia – Theodor Vasiliu, maeştricoregrafi – Constantin Dogaru, Marin Barbu), membriiansamblului au încântat cu suitele de dansuri dinMuntenia, Oaş şi Oltenia, cu reprizele vocale oferite deRozalia Toader şi Tanţi Roth, precum şi cu mănunchiulde refrene de altădată aduse la microfon de cunoscutaDomnica Sorescu. Cum pe perioada când propria salăera în renovare toate spectacolele se jucau la CCS, ceide la Teatrul “Toma Caragiu” au dăruit la rândul lordouă momente mult-gustate, unul de umor, cu MihaelaDuţu şi Mirel Mîneru (“Apocalipsa”, text de CornelUdrea), şi altul, incendiar (de parcă nu ajungeacanicula de afară!), cu îndrăgita vedetă Nico, alături deîncântătoarele ei dansatoare. La plecare, toţi şi-audorit ca asemenea evenimente artistice memorabile săaibă loc an de an...

Noul valLuna Amară

Luna Amară este cea maicomplexă şi mai controversatăapariţie muzicală a scenei rockromâneşti din anii 2000 încoace.Cenzurată din cauza opiniilorpolitice tranşante, cu un clip pe TVatunci când încă nu exista unalbum, prezentă la toatefestivalurile importante, o noutateabsolută prin integrarea sunetuluide trompetă într-un soundalternative, Luna Amară şi-a format

un public al său, un public carevrea să înţeleagă mai mult, carevrea să se implice mai mult. În2009, formaţia a lansat albumulDon’t let your dreams fall asleep,susţinut de un turneu de promovareîn 18 oraşe Componenţă: NickFăgădar – voce, chitară, MihneaBlidariu – voce, trompetă, chitară,Mihnea-Andrei Ferezan – chitară,Sorin Moraru – bass, RazvanRistea - tobe. După 11 ani, sute deconcerte în ţară şi străinătate,participarea la mari festivaluriautohtone şi 3 albume, LUNA

AMARĂ a ajuns la o maturitatemuzicală care se reflectă perfectprin compoziţiile şi textelealbumului lansat prin A&A Records- PIETRE ÎN ALB. Formaţia seîntoarce la sonorităţi mai dure, însăpăstrează şi melodicitatea de care,de fapt, nu s-a debarasat niciodată.împreună cu texte în principal înlimba română, extrem de lucide,piesele constituind fundalul uneiexistenţei culturale aflate laperiferia unei societăţi dominate deincultură, ignoranţa şi prostie.

M. ANTON

Nico



Musical

Gabriela Daha, de la Bucureşti pe Broadway

Oana GEORGESCU

A absolvit Liceul de Artă din Craiova şi are laactiv trei specializări de-a lungul a 10 ani de studiu:vioară principal (10 ani), canto principal (2 ani) şi pian

secundar (7ani). În 1995 aabsolvit Aca-demia deMuzică „GeorgeEnescu”, cantoprincipal şi piansecundar. Pri-mele înregistrăride CD le-afăcut, studentăfiind, la RadioSuisse Roman-de, în Elveţia,unde a susţinutşi un concert.Chiar în anulabsolvirii a fost

angajată la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.Soprana Gabriela Daha este şi colaborator de bază aOperei Comice pentru Copii. Asusţinut concerte şi spectacole înnumeroase ţări ale lumii - Germania,Israel, Elveţia, Croaţia, Italia, Franţa,Belgia, Austria, Polonia, Spania,Cehia, India, SUA sau Kuweit. ÎnSUA, pe Broadway, la Tawn Hall, ajucat în musicalul „O noaptefurtunoasă”, rolul Ziţei, alături deartiştii Operei Comice Bucureşti.

În anul 2004 a fost distinsă cuPremiul pentru promovarea muziciiromâneşti de către Forumul MuzicalRomân, iar în 2011, de către acelaşifor, cu Premiul Aniversar al Revistei“Melos”. În 2006, în Italia, la Palermo,Gabriela Daha a fost membru în juriulcelei de-a VIII-a ediţii a ConcursuluiEuropean de Interpretare „Antonino Miserendino”. Unan mai târziu, în Sala Unirii a Palatul Parlamentului ainterpretat aria Adelei din „Liliacul” de Johann Strauss,fiind acompaniată de Orchestra Palatului Schönbrunn(Schonbrunner Schlossorchester) din Viena, dirijată deGuido Mancusi.

Repertoriul său de operetă este foarte vast şivariat, Gabrielei Daha venindu-i mănuşă roluri diferite

precum Casilda(„Gondolierii” deArthur Sullivan), Liza(„Contesa Maritza” deEmmerich Kalman),Jaqueline („Suzana”de Jean Gilbert),Cristinel („Vânzătorulde păsări” de KarkZeller), Sikima („ŢaraSurâsului” de FranzLehar), Bessy(„Floarea din Hawaii”de Paul Abraham),Ţic-Ţic („MicuţaDorothy” de MariusTeicu), Miryna(”Lysistrata” deGherase Dendrino),

Suzănica („Lăsaţi-mă să cânt” de Gherase Dendrino),Minnie („Hello, Dolly!” de Michael Stewart), Arsena(„Voievodul Ţiganilor” de Johann Strauss), Riquette(„Victoria şi-al ei Husar” de Paul Abraham), Klarken(„La Calul Bălan” de Ralph Benatzky), Ernestina(„Domnul Choufleuri” de Jacques Offenbach) sauNitouche („Mam’zelle Nitouche” de Florimond Herve).

A jucat în „Vaporul Dragostei” alături de HoraţiuMălăele şi Emilia Popescu şi în spectacolul„Broadway-Bucureşti” (regia: Răzvan Ioan Dincă,Beatrice Rancea, Ion Caramitru, Alexandru Tocilescu)şi a fost extraordinară în rolul Prinţesei Violeta dinspectacolul „Dragostea celor trei portocale” de Cristian

Pepino, după scenariul lui Carlo Gozzi. Înanul 2007 a jucat, în filmul de scurt metraj„Fly”. A jucat teatru, fiind distribuită înrolul studentei Sophie de Palma înspectacolul „Maria Callas” (după piesa„Masterclass” de Terence McNally) şi în„Marginea Eternităţii” la Teatrul Bulandra,alături de actori precum Florian Pittiş,Florin Zamfirescu, George Ivaşcu,Alexandru Georgescu, ConstantinDinulescu, Eusebiu Ştefănescu.

Succesul şi notorietatea Gabrielei Dahase datorează şi colaborărilor cu OperaComică pentru Copii, directorulSmaranda Oţeanu Bunea acordându-iîncrederea şi posibilitatea de a juca pescena de la Giuleşti. „Magia muzicii”,„Regal de Aprilie”, „PrimăvaraMagnoliilor”, „Directorul de Teatru” de

W.A. Mozart, „Telefonul” de Gian Carlo Menotti,musicalurile „O noapte furtunoasă” de Roman Vlad,adaptare după I. L. Caragiale, sau „Coana Chiriţa”(după “Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri,muzica Al. Flechtenmacher), în regia lui CristianMihăilescu, sunt doar câteva dintre titlurile în careGabriela Daha a jucat.

alături de Stela Popescu



Cărţi

Anton Şuteu:„Deschideţi poarta

soarelui”

UCMR a organizat, prinstrădania văduvei compozitorului,Ioana Şuteu, şi a fostului student almuzicianului, George Natsis, oemoţionantă manifestare în AulaPalatului Cantacuzino, la 2 ani de ladispariţia lui Anton Şuteu,personalitate de mare complexitatea muzicii româneşti. Manifestarea afost prefaţată de preşedinteleUCMR, Adrian Iorgulescu, care arostit cuvinte de mare preţuire laadresa unui om devotat breslei şiînvăţământului muzical. A urmat unconcert omagial care a inclusbinecunoscute lucrări semnate deAnton Şuteu: “Fructul vieţii”, peversuri de Dan V. Dumitriu (solistă

Livia Tudor, acompaniată la pian deGeorge Natsis), “Rugăciune” (solopian George Natsis), “Portretulmamei” (solo pian Andrei Tudor),“Un rêve d’amour” şi “Toamna înCişmigiu” (Petrică Andrei Trio). IrinaOdăgescu a prezentat pe largsuperba carte intitulată “Deschideţipoarta soarelui”, lansată cu acestprilej. Este de fapt o minunatăconfesiune muzicală, o profesiunede credinţă a compozitorului,vorbind despre lucrările sale,gravate pe cele 9 CD-uri înglobateîn volum. Cu aceeaşi ocazie a fostlansat CD-ul “In memoriam AntonŞuteu-De vorbă cu mine. Vol. I”,

despre care a vorbitcompozitorul CătălinTârcolea. Anton Şuteu a fostun admirabil conducător alsecţiei de muzică uşoară aUCMR, pledând pentrudemnitatea breslei, pe care aapărat-o în toate apariţiile salepublice, inclusiv din aceea depreşedinte al juriului laFestivalul internaţional“George Grigoriu” de la Brăila,unde acorda de fiecare datăun important premiu dinpartea UCMR. De aceea erade dorit să se acorde unspaţiu şi creaţiei sale demuzică uşoară (evocată deHoria Moculescu), domeniu încare ne-a dăruit câtevaautentice bijuterii pe care leregăsiţi în cuprinsul CD-urilordin cadrul Antologiei muziciiuşoare româneşti, editate de

UCMR, în frunte cu“Deschideţi poarta soarelui”.Editat în condiţii graficeremarcabile de EdituraArpeggione, acest “Jurnalcomponistic subiectiv”, cumîl numeşte regretatul autor,permite cititorilor sădescopere şi talentul degrafician al lui Anton Şuteu.Între numeroasele partituridin carte am regăsit-o şi pecea a altui mare şlagăr demuzică uşoară, “Nu-ţi spunadio”, pe versurile lui Dan V.Dumitriu, textierul preferat alnedespărţiţilor prieteni AntonŞuteu şi Cornel Fugaru.

Unor asemenea compozitoriexcepţionali nu le vom spuneniciodată “adio”, ei au rămas veşnicîn inima noastră...

Margareta Pâslaru:„Eu şi timpul”

Subintitulat “Viaţă, vocaţie,viziune”, acest volum este primaparte a memoriilor, să le spunemaşa, ale reputatei artiste MargaretaPâslaru, care după ce a devenit ovedetă a muzicii uşoare aîmbrăţişat cu succes cariera de

compozitoare şi textieră. Suntamintiri şi mărturii emoţionantedintr-o activitate prodigioasă, dar nuvă povestim cartea, ci vă sfătuim săo cumpăraţi, pentru că, aşa cumprocedează mereu, Margaretacedează toate drepturile de autor învederea susţinerii tinerilor talentaţi,prin premiul anual “Pentruoriginalitate interpretativă”. Carteainclude numeroase citate din presă,fotografii, partituri. Mai importanteste să consemnăm succesulacestei cărţi, care la târgul despecialitate Bookfest s-a clasat pelocul 2 la vânzări, la standul Editurii“Curtea Veche”. La acelaşi târg,Editura “Litera”, partener oficial alpremiilor revistei noastre, anunţa totpe locul 2 seria de cărţi “Citim înengleză” - ediţii bilingve, în românăşi engleză, ale unor poveştibinecunoscute (“Degeţica”,“Motanul încălţat”, “Crăiasazăpezii”), conţinând câte un CD cupoveştile respective în lecturaMargaretei Pâslaru. Pe coperta aIV-a a acestui fascinant mini-documentar al vieţii şi cariereiartistei descoperim o imagine încare aceasta se află lângă bustulfăcut ei la 19 ani de celebrulsculptor Corneliu Medrea, bustredescoperit de curând.



ConfirmăriIon Moldovan: „Bianca

Ionescu - Flacăra din mine”

La Editura “Buna Vestire” din Blaj aapărut acest nou volum din colecţia“Memorii” a Teatrului naţional de operetă “IonDacian”. Este mai mult decât lăudabil faptulcă o instituţie de cultură se îngrijeşte deimaginea artiştilor săi, opinăm de altfel căacest demers este singular, după ştiinţanoastră. Cartea include multe fotografii color(de altfel tiparul este de calitate), aprecieriale unor colegi de scenă, dar mai alespărerile îndrăgitei artiste despre tot ce ne

înconjoară, enunţate cu sinceritate şi curaj(vezi, între altele, opiniile sale despre ruşineadin domeniul divertismentului TV din ziua deazi). Muzicologul Ana Buga notează pecoperta a IV-a: “Continuând seria interviurilorîn “Colecţia Memorii” a Teatrului Naţional deOperetă, autorul ne propune un nou volum,dedicat de această dată personalităţiiartistice a sopranei Bianca Ionescu. Olectură deosebit de plăcută îl “conduce” pecititor prin lumea fascinantă a artiştilor lirici,lume căreia îi aparţine protagonista cărţii.Întrebările incitante ale lui Ion Moldovan şirăspunsurile Biancăi Ionescu ne deschid operspectivă interesantă asupra unor detalii şiîntâmplări care particularizează persona-litatea complexă a artistei”.

Recenzii de Octavian URSULESCU

Luminiţa, come backspectaculos!

Olivia DUŢĂ

Cu ocazia lansării unui album la care ne vom referiseparat, îndrăgita interpretă Luminiţa Dobrescu a revenit pe oscenă importantă din România, la...43 de ani de la superba savictorie la festivalul internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov.Reamintim că, în primăvara anului 1969, foarte tânărareprezentantă a ţării noastre era primul artist de la noi care păstratrofeul acasă. Aşa încât spectacolul de la sala Radio a fostdeschis, inspirat, cu reamintirea, de către excepţionala orchestră aRadiodifuziunii, condusă de Ionel Tudor, a temei şlagărului luiEdmond Deda, “Of,inimioară”. Prininterpretarea superlativăa acestei piese, LuminiţaDobrescu surclasa pe toţiconcurenţii de pestehotare. Spectacolul lacare ne referim a fostprezentat de HoriaMoculescu şi AlexandraVelniciuc, care oavuseseră invitată peartistă la prânz, lapopulara lor emisiune“Atenţie, se cântă!”, de pe TVR2, iar aranjamentele muzicale,foarte inspirate, au aparţinut lui Ionel Tudor şi lui Andrei Tudor. Afost evocat George Grigoriu, cel care o lansa pe Luminiţa în 1965cu hit-ul “Doar băieţii sunt de vină” (de ani de zile milităm pentruinvitarea vedetei la festivalul de la Brăila închinat compozitorului,poate că măcar acum vom fi ascultaţi!), după care solista a datviaţă unor binecunoscute melodii româneşti şi internaţionale:“Close To You”, “When I Fall In Love”, “A Song For You” (piesăcare dă titlul albumului), “I’m A Fool To Want You”, “Je t’aime”,celebrul “The Man I Love” al lui Gershwin, “Je ne regrette rien”,“Mama” de Bixio, Luminiţa Dobrescu trecând cu lejeritate printoate genurile muzicale. După cum se ştie, în plină glorie, inclusivinternaţională, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în Germania, unde,după propria mărturisire, l-a descoperit, în 1970 la Berlin, pe BurtBucharach. Tot în Germania, în anii ‘70, a figurat în Top-uri cu omelodie având un titlu sugestiv: “I’ve Found My Freedom”. Dinrepertoriul de concert n-au lipsit piese cum ar fi “De ce?” de CornelFugaru (care a figurat şi în recitalul Luminiţei de la “Cerbul de aur”1970), “Dragostea e val de mare” (de George Grigoriu, mentorulsău), “Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte” de Edmond Deda,precum şi cântecul în primă audiţie “Gelozia”, de Marcel Dragomir.Invitaţi în spectacol (din păcate “popularizat” catastrofal de RadioRomânia, unde a fost editat şi albumul) au fost colega degeneraţie a Luminiţei, Pompilia Stoian, stabilită în Germania şivenită special pentru acest eveniment, precum şi actorii de marepopularitate Stela Popescu şi Alexandru Arşinel.

A fost o revenire spectaculoasă a Luminiţei Dobrescu pescenele de acasă, acolo unde este aşteptată să fie cât mai des, înviitor.



Ştiri

FlashMarius GHERMAN

HI-Q lansează primul videoclip 3D anaglyph, unexperiment digital realizat de către cei mai inovatori artişti dinonline: Regie şi imagine: George Leca, Montaj 3D: LucianAlexe. Stinge lumina, aşează-te cât mai comod, pune-ţiochelarii 3D şi călătoreşte pe ritmuri de charleston alături deHI-Q şi Gică Petrescu. Realizat cu susţinerea ConsiliuluiJudeţean şi a Primăriei Braşov, Mihai, Dana şi Florin îţiprezintă oraşul natal printr-un videoclip “special”, realizat cuprima cameră 3D din România. Cu o îndelungată tradiţieinovatoare, mai ales în domeniul internetului, HI-Q este prima

trupă autohtonă care a avut site (1999), primul fanclub onlinedin România (2006), prima televiziune online a unei trupe(2008), prima pagină oficială de Facebook (2006), primul blogal unui artist român (2006), primul single digital cu vânzarestradală (2010).

Sore şi-a lansat noua piesă “Different” într-un modneobişnuit… din propriul living. Pentru că nu îi place să seconformeze regulilor, Sore a realizat un scurt filmuleţ cu unmesaj pentru toţi fanii ei şi a pus singură piesa pe internet. Eumi-am dorit ca fanii mei să se regăsească în această piesă şisă capete curajul de a se privi pe ei înşişi, fără să le pese destereotipuri. De altfel, piesa are un stil care în România nu afost exploatat. Este vorba de pop cu influenţe dance hall. Inplus, noul meu single se bucură şi de participareaextraordinară a lui Alex Velea, a declarat Sore. Sore a realizatşi o sedinţă foto pentru promovarea noii sale piese, Different.Singurul outfit pentru această şedinţă foto a constat într-unbanner pe care apare scris Different, artista neavând, în rest,nici un alt articol vestimentar.

OVI s-a stabilit în România. Determinat de lanţul desuccese început cu performanţa obţinerii locului 3 (împreunăcu Paula Seling) la Eurovision, Ovi a luat o decizie capitală : ahotărât să revină în România, după 15 ani de rezidenţă înNorvegia, una dintre ţările cu cel mai ridicat standard de viaţă.Cu atât mai importantă este această decizie cu cât ea a fostluată de comun acord cu soţia, Kitty, care este norvegiancăget-beget. Soţii Jacobsen au hotărât să se stabilească înRomânia împreună cu cei doi copii - Martin (6 ani) şi Philip (4ani). Au luat, deocamdată, cu chirie, o casă la Corbeanca. Kittya renunţat la job-ul pe care îl avea la o bancă, preferând,deocamdată, să se ocupe direct de educaţia celor doi copii. IarOvi continuă să se împartă între concertele din România şicele din Scandinavia, compune (singur sau în colaborare),produce piese (în asociere cu alţi confraţi). Nu e exclus ca totEurovision să reprezinte un nou prilej de succes pentru Ovi,nefiind un secret că Ovi Jacobsen şi Thomas Geson au decis

să lucreze împreună la un cântec pentru concursul Eurovision2012, în selecţia norvegiană în loc de cea din România:populara cântăreaţă norvegiană Reidun Saether fiindnorocoasa interpretă aleasă.

Deepside Deejays lansează şi videoclipul piesei“Never Be Alone”. Single-ul “Never Be Alone” este în continuăurcare în topurile air play din România, Rusia, Turcia şi Greciaşi videoclipul piesei poate fi vizionat pe toate canalele tv despecialitate.După succesul de care s-au bucurat cu piesa“Never be alone”, băieţii au ales să realizeze un videoclippentru single-ul STAY WITH ME TONIGHT. Clipul, regizat deIulian Moga, îi are ca protagonişti pe actorii Ada Condeescu şiAndrei Roşu, care ne prezintă o frumoasă poveste de iubire,atât cu momentele ei bune, cât şi cu acele mici certurispecifice oricărei relaţii.

Videoclipul 3D al LOREDANEI – “Rain, Rain”, regizatde Julien Rocher, a fost premiat ca fiind cel mai bun videoclip3D în cadrul Festivalului de Muzică şi Film 3D de la LosAngeles. “Rain, Rain” a fost selectat în competiţiile a 3festivaluri de film internaţional, iar aceasta este primadistincţie. Cel mai mare “Festival de Muzică şi Film 3D” a avutloc la Hollywood, California, iar preşedintele juriului,Christopher Crescitelli, a anunţat câştigătorii în faţa unui publiclarg, prezent la Gala de închidere a festivalului. “Încercăm săne menţinem fresh, relevanţi şi demni de a reprezentacomunitatea 3D. Am demonstrat şi în acest an prin selecţiarealizată prezenţa unor adevărate spectacole de modăinovatoare, comedie, precum şi prezenţa unor uimitoarelespectacole vizual-muzicale “, a declarat Crescitelli. Videoclipul3D “Rain, Rain” a fost regizat de francezul Julien Rocher, cucare Loredana a colaborat şi la videoclipul “Like A Rock Star”,iar animaţia 3D este semnată de Pitof (Jean ChristopheComar), regizorul faimosului Catwoman, un maestru înindustria efectelor vizuale, printre operele sale numărându-se

filme precum Alien, Astérix et Obélix contre César,Delicatessen, etc.

Cutiuţa Muzicală vine cu o ofertă nouă. Odată culansarea albumului “Cutiuţa Muzicală vol. 9” a avut loc şilansarea site-ului oficial al brandului, ce a intrat în viaţa copiilordar şi a părinţilor acum mai bine de zece ani. Pe noul site,www.cutiutamuzicala.ro, poţi găsi toate informaţiile despreapariţia colecţiei, povestea colaborării cu fiecare vedetă,versurile pieselor, dar şi multe alte surprize, cu o ofertăspecială. “După această ofertă, promitem să venim şi cu altecadouri, surprize, promoţii şi să o ţinem aşa tot anul. În plus,ca noutate absolută, de acum Cutiuţa Muzicală a fost realizatăşi în varianta animată”, a spus Liliana Ştefan.

HI-Q

Loredana


Ştiri


Mondo popMihai ANTON

BRUNO MARS. Artistul caseide discuri Elecktra a mai adăugat oreuşită în cariera sa de interpret. Astfel,el deţine „cel mai bine vândut single înformat digital” în topul IFPI. Cântăreţul aocupat primele două poziţii din top cu hit-urile „Just The Way You Are” şi„Grenade”. În plus, cel de-al treileasingle semnat Bruno Mars, „The Lazy

Song”, a intrat şi el în top 10, făcând dinMars primul artist cu trei single-uri înprimele 10 cele mai bine vândute pieseale anului. Cel mai recent single alartistului, „It Will Rain” ocupă primapoziţie în „Billboard/ Top 40 Chart”. Deasemenea, Bruno Mars a primit şasenominalizări la cea de-a 54-a ediţie apremiilor Grammy .

“W.E. MUSIC FROM THEMOTION PICTURE”. Nominalizată laGloburile de Aur, coloana sonoră afilmului “W.E.”, regizat şi produs deMadonna, se lansează, în format digital,la Interscope Records. Filmul “W.E.”,pentru care Madonna a fost regizor, co-autor şi producător, urmează să selanseze în februarie. Înregistrat lacelebrele studiouri Abbey Road dinLondra, cu o orchestră de 60 demuzicieni, dirijată de Terry Davies,materialul este compus şi orchestrat deAbel Korzeniowski. Pe lângă magnificelecompoziţii ale lui Korzeniowski,soundtrack-ul include şi piesa“Masterpiece”, care a câştigat Globul deAur, interpretată de Madonna şicompusă de artistă împreună cu JulieFrost şi Jimmy Harry. “Masterpiece” va fi

inclusă şi pe următorul album solo alMadonnei - MDNA.

DEATH CAB FOR CUTIE aanunţat datele turneului nord - american,dar şi noi show-uri care vor fi susţinute înAustralia şi Asia de Est. Turneul va fiunul inovator pentru trupă, cureprezentaţii în cadre restrânse, dar şi însăli încărcate de istorie împreună cuorchestra “Magic*Magik”. Cunoscuţipentru colaborările lor inedite, membriiorchestrei din San Francisco au mailucrat în trecut cu formaţia pentru “VH1Storytellers”, dar şi pentru ultimul album- “Codes And Keys”. Albumul lansat înluna mai a anului trecut a urcat în topul“Billboard 200” până pe locul 3.

FERRY CORSTEN activează de20 de ani ca DJ/producător şi cu aceastăocazie va lansa cel de-al patrulea albumde studio, “WKND” . Cunoscut pentrumeticulozitatea creaţiilor sale, DJ-ul esteunul dintre cei mai căutaţi şi apreciaţiproducători muzicali din lume. Printrecele mai cunoscute compilaţii ale luiCorsten sunt “Trance Nation”, “WorldTour and Passport” sau “Once Upon ANight”. Primul volum “One Upon A Night”a ajuns pe prima poziţie în topul iTunesDance Chart din Statele Unite. InsăCorsten s-a remarcat şi prin single-uri,nu numai prin compilaţii şi albumedance. Printre cele mai cunoscute hit-uriale sale se numără “Punk”, “Gouryella”(feat. Tiesto), “Walhalla”, “Cry”, “RockYour Body, Rock”, “Fire” si multe altele.

ESTELLE. BET Networks aanunţat că Estelle va fi capul de afiş încadrul BET Music Matters “The All Of meTour”. Cântăreaţa va fi acompaniată deElie Varner, Stacy Barthe şi Luke James,

ca invitaţi speciali. Printre surprizeleturneului este şi show-ul din New Yorkunde Estelle îşi va lansa cel mai recentalbum, “All Of Me”. CD-ul vine dupămult-apreciatul album de debut alsenzaţiei soul britanice, “Shine”. Cel mai

nou single, “Thank You”, se bucură de unvideoclip spectaculos. .Albumul “Shine”a fost unul dintre cele mai bine vândutealbume ale anului 2008, asigurându-icântăreţei britanice notorietatea, un hitde primă mână - “American Boy (feat.Kanye West)” şi un Grammy.

VIVENDI şi subsidiara sa,UNIVERSAL MUSIC GROUP (UMG), auanunţat semnarea unui contract definitivcu Citigroup (“Citi”) pentru achiziţionareadiviziei de la casa de discuri a EMIGroup, pentru suma totală de 1.2miliarde de lire sterline. EMI Group esteunul dintre cei mai proeminenţi jucătoridin industria muzicală, deţinând unportofoliu foarte bogat. Divizia de casăde discuri, EMI Music, operează înîntreaga lume şi reprezintă artişti dintr-olargă varietate de genuri muzicale.

FLO RIDA. Hit-ul “GoodFeeling” semnat Flo Rida, a fostrecompensat cu discul de platină pentruvânzări digitale de aproape 2 milioane decopii. Videoclipul piesei a atins mai multde 35 de milioane de vizualizări peYouTube, fiind în continuă creştere.Artistul originar din Miami a lansat unsingle nou, “Wild Ones”, împreună cu Sia(o cunoscută cântăreaţă şi compozitoaredin Australia). Succesul i-a surâs odatăcu lansarea single-ului “Low” (feat. T-Pain) din 2007, care a avut vânzăridigitale de 11 milioane de copii.

LAMB OF GOD. După douăteasere care au cuprins piesele “GhostWalking” şi “Desolation”, formaţia “LambOf God” a lansat ultimul teaser din seriade promovare a albumului “Resolution”.Acest videoclip conţine şi piesa care

închide CD-ul şi anume: “King Me”,care beneficiază de contribuţia uneiîntregi orchestre.

VAN HALEN. Una dintrecele mai importante şi influenteformaţii ale tuturor timpurilor anunţărevenirea pe scena concertelor live,cu ocazia turneului nord-american,având în deschidere pe Kool & TheGang. Turneul este prilejuit delansarea noului material, A DifferentKind Of Truth, primul album destudio cu David Lee Roth, de lapremiatul cu multiple discuri deplatină, 1984. Primul single de penoul album, “Tattoo”, şi videoclipulcorespunzător au fost lansate deja.

Înfiinţată în 1974, distinsă cu douădiscuri de diamant pentru albumele “VanHalen” şi “1984”, trupa a creat unrepertoriu de hituri care vor rămâne celeprintre cele mai durabile şi influentepiese scrise vreodată în aria rockului.

Estelle

Bruno Mars


32

Juniorii


Premii în Italia

Copiii din România nu încetează a uimi Italia!Localitatea Rodi Garganico, din sudul Peninsulei, agăzduit cea de-a X-a ediţie a Festivalului Internaţional alŞcolilor, o competiţie cu tradiţie, cu nu mai puţin de 12secţiuni de concurs. România a participat pentru a 7-aoară şi s-a înscris din nou între performerele festivalului,devansând echipele venite din Spania, Turcia, Maroc,Grecia, Slovacia sau Italia. La loc de cinste s-a situatprestaţia elevilor de la Şcoala generală nr. 1 SfinţiiVoievozi din sectorul 1 al Capitalei, care s-au întorsacasă cu două premii I. La Dans modern cele 7 fetiţe dinansamblul “Clopoţeii”, coordonat de Elena Lazari, aucules aplauze furtunoase. Un triumf previzibil, amspune, judecând prin palmaresul ei impresionant, arepurtat la secţiunea Canto valoroasa interpretă demuzică uşoară Ştefania Chesar, 11 ani şi jumătate,elevă în clasa a V-a a şcolii. Ştefania a avut alături 4

colege-dansatoare şi a interpretat melodia “Legendasânzienelor” de Claudiu Bulete, antrenând la dans şicântec tot juriul, pe ceilalţi concurenţi şi pe DJ! ŞtefaniaChesar, despre care am mai scris în paginile noastre,are peste 20 de premii la activ şi este în anul II de studiula Şcoala de artă din Capitală, la clasa de canto muzicăuşoară a prof. Viorela Filip. În paralel se pregăteşte şi cucompozitorul Dan Dimitriu şi face parte, alături de IrinaIonescu şi Bianca Oprişan, din trupa “Vis”. Pe cât estede serioasă, talentată şi frumoasă, micuţei Ştefania i sevor îndeplini cu siguranţă toate visele!

Ieşeni la înălţime

Elevii de la cercul “Melos”, coordonat de prof.Gabriela Nechita, continuă neabătut succesele dealtădată ale compozitorului Titel Popovici, cel mai maredescoperitor de talente din Iaşi. Vom trece succint înrevistă câteva din distincţiile obţinute de micii soliştimoldoveni. Astfel, Ruxandra Tomulesei, care a avut o

evoluţie notabilă şi la festivalul internaţional “GeorgeGrigoriu” de la Brăila, a cucerit premiul I la festivalulinternaţional “Vise printre stele” de la Cernăuţi, Ucraina.După salba de premii de la festivalul “Lucky Kids” de laRoman, unde preşedinte de juriu a fost Corina Chiriac,au urmat recunoaşterile de la ediţia a VI-a aInternational Art Festival “Young Europe” de la Kiev,Ucraina, unde din nou Ruxandra Tomulesei a făcutdovada înze-strărilor sale,intrând în posesiaTrofeului, fiindpremiate şicolegele saleDaria Grigoraş şiAndreea Lepâr-da. La festivalul“Flori-le copilăriei”de la Bârlad, ceide la “Melos” auobţinut un numărrecord de premii,peste 20, înfruntea palma-resului situându-se Georgiana Dăriescu, care a plecat acasă cu Trofeulcompetiţiei, la care se adaugă circa 20 de premiispeciale. Ruxandra Tomulesei, 16 ani, după succeseledin Italia, şi-a mai adăugat un Trofeu în palmares, laMoineşti, la festivalul “Vis de stea”, precum şi un premiuI la Brăila, la “Armoniile Dunării”.

Sandra PROESCU

G. Dăriescu

R. Tomulesei

Şt. Chesar


33

Graţii


FeminaCarmen SLAVE

EMILIA DIŢU. Mulţi cititori neîntreabă ce mai fac numele foartecunoscute altădată, curiozitatea lor fiindlegitimă. În aceste rânduri răspundemacelora care doresc să ştie ce mai faceEmilia Diţu. Ei bine, n-o să credeţi, daraceasta este avocat în Baroul Bucureşti,în urma absolvirii cursurilor Facultăţii deDrept (Drept comunitar) şi susţineriimasteratului în „Dreptul financiar, bancarşi al asigurărilor”! Dar continuă să cântecu succes, aşa cum a făcut-o la Gala

”Ovo Music”, şi să editeze albumeapreciate.

Dar să derulăm rapid firulcarierei artistice a Emiliei Diţu. A debutatcu lauri la festivalul de la Mamaia din1985, când a obţinut premiul I lasecţiunea „Interpretare” şi a condus cătrepremiul III la „Creaţie” o melodie deMarcel Dragomir. Are în palmaresnumeroase distincţii ce i-au revenit lacompetiţii organizate de Radio-Televiziune („Şlagăre în devenire”, „Omelodie dintr-o sută”) sau la festivalurile„Melodii” de la Polivalenta bucureşteană(ediţiile 1984, 1985, 1986). În 1985reprezintă ţara noastră la festivalulinternaţional „Orfeul de aur” din Bulgariaşi este distinsă cu Premiul presei pentrucea mai bună interpretare a unei melodiibulgăreşti. A colaborat ani buni cu teatrulde revistă „Constantin Tănase”, apărândîn spectacole alături de Stela Popescu,Alexandru Arşinel, Nae Lăzărescu, VasileMuraru, Cristina Stamate, PaulaRădulescu, Sanda Ladoşi, ManuelaFedorca. În paralel a participat la turneeîn ţară şi peste hotare, a cântat la SalaPalatului şi la Sala Polivalentă alături detoate numele mari ale show-business-uluiromânesc. Explicaţia dispariţiei ei dinprim-planul genului s-a datorat faptului cămai mulţi ani a locuit în Italia (posedă de

altfel cetăţenia italiană), participând acolola spectacole, festivaluri şi emisiuni TV.Înainte şi după „perioada italiană” aapărut în toate emisiunile TV importantede la noi, dând viaţă şlagărelorîncredinţate de compozitorii noştri defrunte. Iată o listă selectivă a melodiilorcelor mai cunoscute legate de numeleEmiliei Diţu: „Eşti învingător”, „Dindragoste să poţi ierta”, „Primăvară,primăvară”, „Bună seara, iubire!”,„Luceafăr nemuritor” (toate de MarcelDragomir), „Dragoste de corturar”, „Cefrumos mint uneori băieţii” (JoltKerestely), „Însingurare târzie” (DaniConstantin), „Fructul oprit” (GeorgeNatsis), „Adio!” (George Grigoriu), „E totce am” (Dan Stoian), „Nu regret nimic”(Ionel Tudor), „Lasă-mi iubirea” (OvidiuKomornyik) – hit-ul său de dată recentă,cântat în duet cu Mihai Dinescu.

ROZALINA BULDUMEA. Amfăcut cunoştinţă cu această valoroasăsolistă şi autoare din Republica Moldovagraţie lui Ovidiu Komornyik: acesta i-aeditat un album la casa sa, Ovo Music(recenzat în paginile noastre), apoi ainvitat-o la Sala Palatului la Gala OvoMusic, în faţa a 4000 de spectatori.Rozalina are serioase competenţemuzicale: compune, cântă la violoncel şipian. De altfel, după absolvirea Şcolii demuzică „Valeriu Poleacov” a devenit

studentă la Academia de muzică, teatru şiarte plastice din Republica Moldova, laFacultatea Arte instrumentale, compoziţieşi muzicologie, specialitatea Cantoestradă şi jazz. În paralel a absolvitFacultatea de relaţii internaţionale şiştiinţe politice administrative. Vorbeştecurent cinci limbi, fiind des plecată înturnee peste hotare. Rozalina Buldumeacântă cu mult succes, dar se ocupă şi deorganizarea de concerte şi altemanifestări.

IOANA SÂIA. Frumoasa IoanaAndreea Sâia s-a născut în 26septembrie 1987 la Vaslui, fiind sortităiniţial unei cariere diplomatice: în liceu astudiat intensiv limba franceză, după care

a absolvit Facultatea de relaţiiinternaţionale şi studii europene dincadrul Universităţii „Spiru Haret”. Dar încăde la 7 ani a intrat în corala „Fantasia” dinVaslui, simţindu-se atrasă de muzică. Din2002 începe să ia parte la diverseconcursuri de muzică uşoară, fiindlaureată la „Micul prinţ”, „Steaua decristal”, „Festivalul de francofonie” (Sibiu).Din 2005, timp de 2 ani, trece la „etno”, înpostură de componentă a formaţiei„Romanitza”. În 2006 participă lapreselecţia „Mandinga alege o solistă”(era momentul când Elena Gheorghe sededicase unei cariere individuale), intrândîn „Top 10” - de altfel ulterior a colaboratcu cunoscuta formaţie. Anul următor ogăseşte, la solicitarea lui Gabriel Huiban,în postura de „backing vocal” la selecţiaEurovision, dar şi alături de Victor Lavric

în piesa în manieră house „Tell me why”.Versatilitatea sa este extraordinară,pentru că în 2008 devine solistă vocală atrupei de rumba-flamenco „Latino Kings”,dar şi membră a grupului de soul condusde Brad Vee Jhonson. După ce timp de 2ani cântă funk-soul cu trupa The FunkSociety, în 2011 se stabileşte la actualaformaţie, Breeze, alături de soţul său,Florin Sâia, semnatarul acestui proiectnecomercial, în care se cântă, cuevidentă plăcere, bossanova, de care neera atâta dor de pe vremea IleneiPopovici şi a Puicăi Igiroşanu... IoanaSâia este nu numai solista, ci şi emblema,imaginea quintet-ului Breeze (alcătuitexclusiv din instrumentişti cu studiiacademice de muzică). La nici 25 de ani,Ioana se poate considera o femeieîmplinită pe toate planurile: are un soţperfect, un copil minunat, o vocedeosebită şi un proiect muzical de familie,care-i exploatează ideal înzestrărilevocale. Cîntă în mod curent în engleză,portugheză sau spaniolă, declarând că seregăseşte 100% în bossanova. Ioana şiFlorin au pus bazele grupului Breeze(patru români şi un cubanez cântândmuzică braziliană!) de ziua fiului lor, Filip,în februarie 2011.


Remember


Un numeaproape uitat:

ValenţiuGrigorescu

Octavian URSULESCU

În portretul consacrat lui IonCristinoiu aminteam că prin 1968 el a avuto primă tentativă de a înjgheba o formaţie,“Jolly Jokkers”, din componenţa căreiafăcea parte şi Valenţiu Grigorescu, un numedin păcate aproape uitat astăzi. Tocmai deaceea ne-am gândit să readucem înactualitate personalitatea din multe punctede vedere unică a acestui compozitor,

instrumentist, dirijor plecat dintre noi în2002, în plină efervescenţă creatoare.

S-a născut în 1937, dovedindaptitudini muzicale precoce: la numai 4 ania devenit instrumentist “profesionist”, laacordeon şi percuţie, pentru că din 1950,an în care devine artist de circ, să se dedicetrompetei. Sub cupola circului “Franzini”,unde a activat din 1941 până în 1959, înultimii cinci şi ca dirijor al orchestrei,execută o serie de numere incredibile prinvarietate şi dificultate: acrobaţii pe sârmă,călărie acrobatică, jonglerie, acrobaţii labară fixă, comic muzical, plus momentelede ansamblu. Tot mai cunoscut în posturade muzician, în intervalul 1960-1962 îlgăsim ca solist instrumentist la Teatrul derevistă “Constantin Tănase”. Simte totuşinevoia unor studii muzicale aprofundate,aşa încât între 1962-1967 este student alFacultăţii de compoziţie, dirijat, pedagogiela Conservatorul “Ciprian Porumbescu”,între profesorii cu care s-a pregătitnumărându-se Zeno Vancea, VictorGiuleanu, Aurel Stroe, Florin Eftimescu.Anterior însă, din 1954 ia lecţii particularede teorie, armonie, contrapunct şi fugă.Susţine examenul de stat în 1969, pentrucă după terminarea facultăţii a fost plecatpeste hotare cu propria formaţie.

A început să compună în 1954,scriind timp de 5 ani pentru numerelespecifice circului muzică de tip distractiv(erau vremurile în care circul aveaorchestră proprie): vals, samba, fox, cadril,marş, galop. În 1959 părăseşte cupolacircului pentru a începe o colaborarefructuoasă cu teatrele de revistă din ţară, laPiteşti, Constanţa, Galaţi, Ploieşti, fiindnelipsit şi de pe afişul Teatrului de revistă“

C. Tănase” şi al Teatrului de revistă şi decomedie “Ion Vasilescu”, în spectacole desucces cum ar fi “Cunoştinţe… cu cântec”,“Cu concertul în buzunar”, “Un cântecpentru dumneata”, “7 note potcovite”,“Muzica, bat-o vina!”, “Revista revistei”,“Fără noi nu e spectacol”, “Reflectorulrevistei”, “Vine, vine Olimpiada!”,“Crizanteme muzicale”, “Se caută untoboşar”, “Alb şi negru”, “Fantomas larevistă”, “Pepsi-Variété” (în 1966 probabilse mai găsea Pepsi!), “Ca-n filme”, “FotbalMexico ‘70”, “Revista la volan”, “Mezel-Tov”(la Teatrul evreiesc de stat). Orchestrându-şi de fiecare dată propriile compoziţii,Valenţiu Grigorescu a figurat în acestespectacole cu diverse numere muzicale(“Cearta instrumentelor”), piese deorchestră (“Dixie”, “Feerie”, “Studiu pentruorchestră”), tablouri muzical-coregrafice(“În faţa porţilor închise” - curajos titlupentru anul 1961!, “Dans cubanez”,“Undeva în ţara libertăţii”, “Chitariştii”, “Albşi negru”, “Ritm în culori”, “Circul”, “Ploieşti1920”, “Magnetic”, “1900 şi… ceva”,“Culoare, ritm şi voioşie”, “Repaus activ”,

“Muşchetarii”, “Lumea de aur acomediei”, “Fotbaliştii”, “Tablousud-american”, “Sala degimnastică”, “Raliu coregrafic”,“Hoţii de maşini” - ia uite, erauîncă din 1971!, “Povesteamaşinii”, “Începerea programului”,coregrafii cu care a lucrat cel maimult fiind Sandu Feyer, SultanaTismănaru, Nutzi Dona, T. Oroş,piese de jazz (“S-a înserat”).După cum se poate constata, fiindinstrumentist şi dirijor încă detânăr, compozitorul s-a specializatpe elaborarea unor valoroaselucrări instrumentale. Piesa“Studiu pentru orchestră”, din

1963, lansată la Teatrul de revistă“Fantasio” din Constanţa, a fost preluată şide orchestra Ansamblului artistic al UTC,dirijată de George Grigoriu, şi a fost apoiînregistrată la Radio cu orchestra condusăde Sile Dinicu, cu compozitorul însuşi latrompetă, ca şi “Feerie”, în 1965, “Întâlnire”(o bossanova înregistrată în 1968 cupropria orchestră), “Balt-Orient Express”,“Pe stradă” (orchestra Radio,dirijor Sile Dinicu).

Prima piesă demuzică uşoară “oficială” poatefi considerată cea din 1960,“Să nu spui că-i şi mâine o zi”,cântată de Gigi Marga (carecântă şi acum cu succes înSUA, unde este stabilită!),urmată de “Bate aripă,dorule!” (1961). Din acestmoment la posturile de radiose aud tot mai des cântecelesemnate de el: “Dansămamândoi” (Lucky Marinescu) -1965, “Ca doi străini”(imprimată în 1967 de LuckyMarinescu, cu orchestraRadio dirijată de Sile Dinicu,dar reluată un an mai târziu şiîn versiune orchestrală, cuformaţia Valenţiu Grigorescu),“Nici azi nu ţi-am putut vorbi”(1967, solist Florin Anca), “Voipăstra” (1968, Doina Badea).Dirijor la Teatrul de revistă şide comedie “Ion Vasilescu”(avea sală în fostulcinematograf “1 Mai”, vis-à-visde stadionul “Dinamo”, acumacolo este un bloc), devenit apoi “Teatrul

judeţului Ilfov” şi mutat ulterior la Giurgiu,unde a şi sucombat, Valenţiu Grigorescu aîncredinţat, firesc, multe din compoziţiilesale soliştilor acestui teatru, lansându-le înspectacolele de succes ale acestuia. Cucâţiva ani în urmă, când a fost lansată ocarte retrasând biografia interpretei LuckyMarinescu, aceasta s-a întâlnit acolo cumulţi dintre foştii ei colegi: CornelConstantiniu, Doina Spătaru, DorinAnastasiu, Petre Geambaşu… Din aceastăcategorie fac parte piesele “Nu regret nimic”(Ion Ulmeanu), “Nu te-am mai văzut demult” (Dorina Drăghici), “Lasă că ştiu eu!”(Nicolae Niţescu), toate din 1970, “Cântecrupt din soare” (Rodica Paliu), “Să-mi spuiun cuvânt” (Ion Ulmeanu), “Să nu mă minţi”(Lucky Marinescu), toate din 1971. O istorieinteresantă a avut piesa “Când se-aude otrompetă”, pe versuri de Mihai Dumbravă,din 1966. Devenită rapid şlagăr, îninterpretarea Ancăi Agemolu, cu orchestraValenţiu Grigorescu, a fost preluată deAnsamblul Armatei pentru spectacolulomonim, pentru care compozitorul a scris şiun tablou coregrafic, având ca motivsemnalul militar “Începerea programului”. Aparticipat la finala concursului internaţionalde la Split (Iugoslavia), dar şi la cea afestivalului de la Mamaia, cu cântecele “Haila drum” (1966), “Sus în munţi” (1971,George Enache), “Scrisoarea marinarului”(1973).

Fără discuţie, textierul săupreferat a fost Ciupi Rădulescu, cu care asemnat zeci de succese, dar a colaboratfructuos şi cu Mihai Dumbravă, GeorgeMihalache, Saşa Georgescu, Aurel Felea,Petre Bărbulescu, Constantin Cârjan. Altetitluri intrate în fonoteca radio-ului, dar careazi nu mai sunt, regretabil, difuzate, sunt“Cântă, cântă inimioară!” (MargaretaPâslaru), “Mi-e teama că iubesc cu-adevărat”, cu Lucky Marinescu (editată peun disc Electrecord alături de compoziţii alelui Temistocle Popa), “Probabil că te iubesc”(Petre Geambaşu), “1 plus 1 fac 1” (RodicaPaliu), “Un om de zăpadă” (Doina Spătaru),“Un cântec pentru tine” (Norina Alexiu), “Pebulevard” (Dorin Anastasiu), “Aur, aur”(Doina Spătaru), “Scrisoare de dragoste”,“Omul” (ambele cu Cornel Constantiniu).

Paradoxal, deşi a locuitmult timp în acelaşi bloc,pe aceeaşi scară, undevaîn Colentina, cu MarinaVoica, nu am găsit îndocumentaţia noastră niciun cântec scris pentru ea.Titlurile de referinţă dincreaţia lui ValenţiuGrigorescu sunt,indiscutabil, “Noapte decatifea”, “Aminteşte-ţimereu” (ambele apărute peun disc Electrecord al luiCornel Constantiniu),“Când se aude o trompetă”(Anca Agemolu), de caream amintit deja. A fost, seînţelege, membru alUniunii Compozitorilor şiMuzicologilor şi a murit,dureros, în anonimat…

În articolul de faţă apar,după cum se vede,numeroase nume fietrecute în veşnicie, fieuitate sau totalnecunoscute generaţieimai tinere, dar care trebuiesă figureze într-o eventuală

istorie a muzicii uşoare româneşti.



CD-uri„Şlagărele noastre

toate”Am scris, la timpul cuvenit, de

excepţionala manifestare care a fost GalaOvo Music, ediţia I, organizată la SalaPalatului de Asociaţia culturală Ovo şiCasa de producţie Ovo Music, în regiasemnată de Florentina Satmari şi LucianNuţă. Iată că Ovidiu Komornyik ne facesurpriza de a lansa pe piaţă un DVD caresurprinde, în 198 de minute, o parte dinincendiarul show cu 31 de artişti devaloare, între care mai toate marilevedete ale muzicii noastre uşoarecolaborînd cu Ovo Music: Angela Similea,Florin Piersic, Corina Chiriac, OvidiuKomornyik, Luminiţa Anghel, AnastasiaLazariuc, Marcel Pavel, Gabriel Cotabiţă,Anastasia Lazariuc, Gabriel Dorobanţu,Carmen Trandafir, Adrian Daminescu,Sanda Ladoşi, Adrian Enache, SilviaDumitrescu, Mihai Constantinescu, OanaSîrbu, Zoia Alecu, Cornel Verban, DanielIordăchioae, Lucia Bubulac, IleanaŞipoteanu, Alina Mavrodin, Emilia Diţu,

Gina Pop, Flavia Stoica, CarmenRădulescu, Irina Soroiu, Mihai Dinescu,Marian Spînoche, Rozalina. FormaţiaO.K.Band este alcătuită din EmanuelGheorghe “Fisă” (chitară), VladimirSergheev “Vova” (tobe), Mihai Pană(vioară), Marius Căpitanu (chitară bas),Nicolae Suciu (clape), având alăturigrupul de backing vocal: Aida Borovină,Andreea Petricean, Georgiana Mircea. Ocolecţie impresionantă, în variantă video,a “şlagărelor noastre toate” din ultimeledecenii!

Natalia Guberna:„Best of”

După o carieră prodigioasă,Natalia Guberna îşi vede editat, decasa Ovo Music, un (prim!) CD, reunindtoate piesele de succes din aceastăperioadă. Firesc, albumul este deschiscu hit-ul său nr. 1, “Valuri albe”, singurulcântec străin de pe disc, restul de 13

titluri fiind creaţii originale, scrisespecial pentru solistă de MihaiConstantinescu (3 piese), Dinu Giurgiu(5), Emanuel Gheorghe “Fisă” (2), ReluMarin, Silviu Hera şi... Natalia Gubernacâte una. Dar protagonista semneazăşi 4 texte, mai ales la melodii recente,albumul acoperind astfel o plajă detimp de circa 30 de ani. Alte titluri pecare le veţi re-fredona ascultând CD-ul:“Mi-ar plăcea să fiu o floare”, “Cum eşti

tu?”, “O iubire mi-a bătut la geam”, “Techem, te-aştept”, “Noaptea dragostei”,“Aşa sunt eu”. Acest CD ne dovedeşteconvingător că generaţia medie nu şi-aspus încă ultimul cuvânt în muzicauşoară românească!

Ianna Novac: „Open Your Eyes”

O solistă şi foarte frumoasă, şidotată cu o voce excepţională (studiileacademice o recomandă de altfel dinplin) – aceasta este Ianna Novac,originară din Republica Moldova. Fostacomponentă a grupului ASIA nepropune 13 versiuni inspirate ale unorpagini muzicale celebre, singuraoriginală fiind piesa titulară, aparţinândlui Cristian Faur (cu care ar fi meritat săne reprezinte la Eurovision, clasându-se atunci pe locul 2!) şi cântatăîmpreună cu grupul Distinto şi Anthony

Icuagu. Nu lipsesc lucrări faimoasecum ar fi „Mamma”, „Harem”, „Un bel divedremo”, „Besame mucho”, „Historiade un amor”, „Parla più piano”,„Caruso”, „Con te partiro”, „I believe inyou” (aceasta din urmă alături deDistinto), cântate toate absolutimpecabil. Laude se cuvin şiorchestratorilor: Daniel Alexandrescu,Mihai Braşoveanu, Vitalie Curilchin,Cristian Faur, George Nemeznic,Sandu Gorgoz. N-am înţeles însă de ceîn booklet autorii apar cu numele defamilie înaintea prenumelui, genPuccini Giacomo, Rota Nino, DallaLucio...

Eva Kiss: „Amintiri”Stabilită de ani buni în

Danemarca, Eva Kiss a decis săediteze, la Electrecord, un album care,în principiu, ar fi trebuit s-o readucă înprim-planul atenţiei marelui public. N-afost aşa pentru că, de neînţeles, solistaa achiziţionat tot tirajul, nici un CDneajungând în magazine! Păcat, pentrucă este o realizare de mare calitate,mai toate orchestraţiile aparţinândsoţului artistei, Radu Constantin,acesta fiind şi autor al piesei “Voi iubiiubirea”. Între cele 18 titluri – mari hit-uriinternaţionale interpretate impecabil, înfrunte cu faimosul “Puterea dragostei”,dar şi parte din cele mai cunoscutepiese încredinţate ei de compozitoriiromâni: Camelia Dăscălescu, JoltKerestely, Ionel Tudor, N. Kirculescu,

Ştefan Kardoş, Dan Dimitriu, DinuMaxer. Am fi scris că este vorba de un“Best of”, dar lipsesc mari şlagărescrise de George Grigoriu şi CornelFugaru, piese pe care solista le-acântat la spectacolul de lansare! Dar,dincolo de toate este un albumîncântător, dovedindu-ne că Eva Kissare aceeaşi voce de excepţie.

Pagina de Ruxandra TOMŞA


Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Al. I. BĂDULESCU, Grigore CONSTANTINESCU,

Anca FLOREA, MArcel FRANDEŞ, Oana GEORGESCU,Ioan GOLCEA, Olga GRIGORESCU, Doru IONESCU,

Florian LUNGU, Carmen MANEA, Doina MOGA, Despina PETECEL-THEODORU, Sabin Mircea RUS,

Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE U.C.M.R. CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL

CULTURAL

…ca exponat demuzeu!

Din 20 iunie, Club A (care numai are nevoie de nici o prezentare)a mi făcut un pas (mare pentrumuzica românească) în siajuloficializării rock-ului, folk-ului şi jazz-ului românesc, în sensul deschideriiunei instituţii numite generic „RockMuseum”. Un proiect despre care s-a făcut vorbire încă din 2006, totacolo, la lansarea cărţii „Timpulchitarelor electrice”. Ieşirea din...underground la parter a demersului,în noua incintă „Music Café”, s-aprodus cu două zile înainte demarele concert „Iris – 35 de ani”, oavanpremieră când s-a putut astfellansa şi noul disc al grupuluianiversat. Mai mult, pe lângăexpoziţia de fotografii vernisată, aputut fi vizionată şi Integrala Remix(produsă de TVR Cultural), doar unînceput pentru difuzareasăptămânală, gratuit (în limitalocurilor disponibile), a zeci de filmedocumentare dedicate numelormajore – „CinematecaTVRockFolkJazz”!

Cu aceasta, îmi pun maresperanţe în adiţionarea în timp a unui târg alcolecţionarilor de discuri, nemaivorbind de un magazin

specializat în care să se lanseze şi să se vândă tot ceţine de restituiri muzicale. De altfel, expoziţia dedicatăacum Irişilor va fi urmată în toamnă, dacă nu mai repede,de o alta având în vizor sărbătoarea „Phoenix – 50 deani”! Pe de altă parte, pe măsură ce vom strânge

diversele exponate într-undepozit, orice mare concertsau festival de la SalaPalatului (dar nu numai deacolo) va putea fi însoţit înfoaier de câte un vernisaj latemă. Nu excludem niciexportul diverselor expoziţii(la modul itinerant) prindiverse cluburi ori instituţiiculturale din ţară, aşa cum dealtfel Club A a mai avut în plancu ani în urmă. O temă arputea fi, prin urmare, şi mareaaniversare a Casei de CulturăStudenţeşti din Bucureşti,care în toamnă împlineşte numai puţin de 75 de ani!

Cu siguranţă, genulacesta de muzeu şi decinematecă nu se adreseazădoar tinerilor carefrecventează cluburile, înparticular Centrul vechi alcapitalei. Ce e de făcut? Păisă mergem cu propunerilemai departe... Bunăoară,editarea unor DVD-uri cu

muzică românească grupată pe diverse teme. Acumdezvolt doar una – aceea a Muzicii Bucureştiului

(variantă: Bucureştiul tinereţii noastre). Care ce-ar puteacuprinde sub aşa un generos titlu? Păi clipuri (muzicădedicată metropolei) din diverse epoci, din interbelicpână în prezent. Iată o propunere de sumar din goanacalului, nicidecum exhaustivă, folosind doar arhiva TVR,reluând atmosfera bulevardelor, a cartierelor, adiverselor instituţii: Jean Moscopol, Zavaidoc, CristianVasile, Maria Tănase, Gică Petrescu, Margareta Pâslaru,Ştefan Bănică, Dan Spătaru, Colea Răutu, AuraUrziceanu & cvintetul Bucureşti, Cornel Fugaru &Sincron, Mircea Vintilă, Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis,Angela Similea, Mirabela Dauer, Mircea Baniciu şi, nu înultimul rând, Doru Căplescu şi Vali Sterian cu cele douăsenzaţionale clipuri („22” respectiv „Nopţi”) cu imaginidin Revoluţia Română!

Să oferi un astfel de material dedicatBucureştiului, în plin sezon turistic, nu mi se pare cevaieşit din comun ci un fapt de normalitate, acum, după cetoate platformele electorale ale candidaţilor la Primăriese duc uşor în uitare. Că e A.F.C.N. (dacă e să discutămde patrimoniu) sau A.R.C.U.B., o eventuală finanţare arînnobila „părţile” angajate în într-o astfel de producţie nudoar trei zile, nici o singură vară. Se sesizează cinevadin oficiu. Care oficiu?

Doru IONESCUhttps://biblioteca-digitala.ro

serie nouã iulie a m muzical~ actualitatea

Documents