ianuarie serie nouã 12010 a - ucmr · ale unei biserici, se reflectă orientări de fond,...

Serie nouãianuarie 2010

1(CIII)

36 pagini

9 lei

Hänsel şi Gretel s-au întors la BucureştiO nouă sală de operă

Meridian 2009Festivalul “I. D. Chirescu”

Portret Paul UrmuzescuStelele MoscoveiProms of Delight

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

ACTUALITATEA

În imagine: Valentina Naforniţa

La multi ani 2010 !

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2010

Editorial

Adecvăricategoriale (IV)

Adrian IORGULESCU

Seria soiurilor categorialeapartenente actualităŃii anexează,printre altele, şi oribilul, anormalul,incoerentul, banalul, neverosimilul,minimalul, haoticul, ambiguul,eterogenul, decadentul, instinctivul,gratuitul, efemerul, limitatul, sterilul,violentul, zadarnicul etc. Lista rămânedeschisă. Per global, ele deconspirăîncercarea de evidenŃiere şi etalare aipostazelor prevalent negative, anulante, potrivnice, agonizanteale mediului ontic. Devoalează perpetuarea într-un spaŃiucalamitat, dezmembrat, vitregit de suport metafizic. De orizontşi speranŃă. Surprind traiul într-o lume bolnavă, strâmbă, undesubiectul se simte traumatizat, stingher, neputincios, deprimat.Incapabil de luptă şi asumare. Vlăguit de resurse sufleteşti şivoinŃă. Exasperat de servituŃi opresante. Unde logica, intuiŃiacorectă, bunul simŃ s-au pulverizat. Unde mecanismulcomunitar pare definitiv ancrasat. Finalmente, de undenormalitatea s-a pulverizat.

Omul recent e copleşit în schimb, până la saturaŃie, cuenorme cantităŃi de informaŃii inutile, rudimentare, adesea falsesau derutante. Împachetate în ambalaje comunicaŃionale,perimate, deteriorate. Reperele, temeiurile, altă dată ladispoziŃie, (filozofice, etice, religioase, spirituale) i-au fost astfelbruiate, distorsionate, ruinate. ÎntreŃine, de aceea, senzaŃia căface permanent o echilibristică periculoasă deasupraprăpastiei. Că pedalează în gol, că e dezorientat, debusolat.Că nu se poate bizui în nicio împrejurare pe sprijinul semenilor.

Individul nostru se mişcă crispat, reticent, pe făgaşulunei lumi înguste, meschine, alienate, fals amăgitoare. Extremde agitate şi de silnice. Înghite necondiŃionat, nemestecatpromisiunile mincinos-manipulatorii ale autorităŃilor, reziduuriletoxice ale presei scrise şi electronice, reclamele publicitarescârbavnice în înşelătorul ofertei. Şi, ca şi cum toate acestean-ar fi îndeajuns, se „hrăneşte” sărmanul cu deşeuri provenitedin groapa de gunoaie a culturii pentru „prostime”. A ajuns,după cum se verifică, invadat de mizeria cotidiană, contaminatiremediabil de produsele şi efectele unui perimetru degradat,infestat. MulŃimea acestor anomalii şi constrângeri nu puteauscăpa analizei şi redării de pe poziŃii critice, blamabile, darimplicative a artiştilor, cugetătorilor, comentatorilor. În calitatealor de observatori şi cronicari. De conştiinŃe ale prezentului. De„paznici ai farului” ce încă luminează omenirea. Prinîntruchipări metaforice sau speculative, fixând şi înfăŃişândnefardat, frust, deseori dramatic, situaŃia de fapt. În delirul eieruptiv, caleidoscopic. Aparent sau nu, iremediabil.

Închei expunerea prin câteva remarci rezumative: Primo. Nu subscriu la indiferenŃa clamată suveran de

anumiŃi gânditori faŃă de sistemul categorial. Nici la înclinaŃia de

DIN SUMAR

Festivalul Archaeus 4Meridian 2009 4-5

Enescu în lume 6Festivalul “I.D. Chirescu” 7Tiberiu Simionescu 8Leontina Văduva 9Hänsel şi Gretel 10

Concerte... sub lupă 12-13

Festivalul Mozart 14

Concursul P. Constantinescu 16

Centenarul P. Constantinescu 19

Albume marca Arşinel 21

Stelele Moscovei 22-23Proms of Delight 26Portret componisticPaul Urmuzescu 32O melodie pentru fiecare“Prima chemare”,muzica Paul Urmuzescu 33

Amintiri din “Epoca de aur” 36

a le accepta numai la niveldescriptiv, linear, neasamblatemutual şi nerevelate armonic şiconjunctiv cu praxisul creator.După cum, nu le privesc static,închis, exclusivist, cu ordonări,subordonări şi antinomii fixe,imuabile. FluctuaŃiile,substituirile, interconexiunileînregistrate pe parcursultimpului semnalează repetatereplieri, reconfirmări, în legăturăcu prezenŃa, ponderea şiînsemnătatea acordatăacestora. Ajustările marcante,explicite petrecute în ultimeledecenii întăresc afirmaŃia.

Secondo. „EsenŃereflexive” – cum le denumea E. Souriau –speŃele discutate reprezintă unelte apte săgenereze, gireze, defrişeze şi îndrumedesfăşurările necesare şi numeroase,referitoare la redactarea, investigarea,calificarea şi clasificarea „exponatelor” estetice.Ele asigură într-o măsură convenabilă,soliditatea deciziilor aplicative. Dar şivalabilitatea plasărilor, opiniilor, ierarhizărilorefectuate la stadiul contemplării.

(Continuare în pag. 2)

2

Eseuri


Adecvăricategoriale

(IV)(Urmare din pag. 1)Am greşi să le judecăm

doar în calitatea lor de tipare saustructuri noŃionale extrinseci.Întrucât, sunt constituentele şiconstantele propriului nostrusistem referenŃial. Partea unuimecanism complex de gândire,simŃire şi sondare a realităŃii.Posedă, deci, o certădimensiune intrinsecă.Constituie verigile unui a priorimental, sufletesc, sensibil. Searată, delimitează şi comportă înnoi, precum elementelecompozite, complementare şiunificatoare ale unui habitus.ConŃin, in extenso, atributeleunor matrice revelatorii şioperatorii aparŃinătoare oricăruiindivid.

Terzo. Deplasările,reamplasările de prioritate şiaccent constatate, ori altelesimilare, înseamnă plieriobligatorii la condiŃiile, exerciŃiileşi exigenŃele momentului.Răspund unor comandamentede concordanŃă. Conecteazăîntr-un relativ sincron concretulcu abstractul şi practicul. Prinprofil şi rază de acoperire, noilecategorii nu le contrazic sauelimină pe cele tradiŃionale.Câteodată le însoŃesc sauinterferează. Unele suntderivatele, prelungirile,extensiile acestora. Alteleexprimă şi reflectă o întreagăgamă de mutaŃii survenite lascara fenomenului cultural înansamblu. Mereu renovat.Permanent diacronic. AccentuezadiŃional împrejurareaexplicabilă a întrepătrunderii,combinării, comasării diferitelorvariante şi variabile categoriale.Conform cu experienŃele şitraseele deliberării şi acŃiuniidemiurgice, cu dominanteleepocii. Adrian IORGULESCU

CLUSTER 2

Mobilitate şi perisabilitateLiviu DĂNCEANU

Noutatea, se ştie, presupune un nivel accentuat de mobilitate, dar şi ungrad sporit de perisabilitate, de efemeritate care Ńine de datele lumescului, deînsăşi raŃiunea lumii contemporane care vizează implementarea de multe oripletorică a primenirii, a schimbării cu orice preŃ. Muzicile tradiŃionale, folclorice, casă nu mai vorbim de producŃiile sonore sacre stau, dimpotrivă, sub semnulperenităŃii, al imuabilităŃii. Zbaterea obsesivă pentru nou şi originalitate este untestimoniu evident al crizei relaŃiei de dragoste dintre noi şi arta sunetelor. Fie-miiertată comparaŃia, dar o apreciez ca fiind sugestivă: când două persoane seiubesc ele militează pentru conservarea stării martoră a iubirii lor, în timp ce atuncicând apare plictiseala, intervine şi dorinŃa de schimbare. Cu siguranŃă însă că nunumai din sastisire ori monotonie compozitorii exersează înnoirea, împrospătarealimbajului muzical, ci şi din exacerbarea dimensiunii raŃionale, din supralicitareaminŃii în raport cu sufletul, ignorându-se faptul că mintea, oricât de dotată ar fi,este totdeauna mai strâmtă şi mai neputincioasă decât simŃirea în a perceperealitatea. Să nu credeŃi că sunt adeptul încremenirii ori adversarul reciclărilorestetice şi stilistice. Dar nici nu mă împrietenesc uşor cu schimbarea de dragulschimbării ori ca sare a plăcerii. De faptschimbarea, singurul lucru constant înmuzica veacului trecut, a devenit înultimele decenii foarte inconstantă şi,mai ales, inconsistentă. Aproape cănimic nou de semnalat la capitolulsubstituirii de paradigmă sau deimplementare al unui Zeitgeist proaspătîn orizontul muzicii savante. Poate doarprospectarea digitală a sunetului săurnească statu-quo-ul ce tronează încomponistica actuală, deschizând astfelporŃile unor mutaŃii cu adevărat legitime,esenŃiale. Or, unde se oficiază mai abitirfiziologia sonoră dacă nu într-un templual cercetării aşa cum este, de pildă, IRCAM-ul parizian ? De altfel, IRCAM-ulseamănă cu o catedrală: 1) odată intrat în Institut de rechesrche et coordinationacoustique/musique muzicianul neofit concede, aidoma bigotului, că trebuie să seprotejeze de atracŃia lumii exterioare, tocmai pentru a se apleca neperturbatasupra obiectului cercetării/slujirii sale; 2) ochiul sau vederea, ca organ sau simŃprin care investigatorul sonor este scos afară din sine, sunt corectate de acuitateaurechii şi auzului graŃie cărora cercetătorul se agaŃă de infinitezimaleletransformări ale anvelopelor sonore; 3) aşa cum Crucea ornamentată estesimbolul bucuriei Învierii în tradiŃia creştină răsăriteană, tot aşa împodobireaordinatoarelor cu softuri din ce în ce mai sofisticate aminteşte de altarul Jertfeicelui ce mântuieşte vocabularul muzical de aspectele lui terne, investindu-l cu oconfiguraŃie tainică; 4) dacă în lucrurile mărunte, cum ar fi detaliile arhitectoniceale unei biserici, se reflectă orientări de fond, perspective fundamentale, înrevelările aparent insignifiante din intimitatea sunetului se pot ascunde iniŃiativemajore ale unor noi forme de relief muzical; 5) indiscutabil, Biserica ia chipul lumiiîn mijlocul căreia fiinŃează, iar programele muzicale ale IRCAM-ului împrumută totmai mult chipul celor ce le concep şi asistă, având predominant profilulinformaticianului şi doar în subsidiar trăsăturile proprii compozitorului. În felulacesta chiriaşii de la Centre Pompidou seamănă din ce în ce mai consistent curivalii de la GRM-ul anilor 50 când un inginer ca Pierre Schaeffer punea bazelemuzicii concrete. Că muzica aşa zisă concretă a eşuat în muzica electronică nu asupărat pe nimeni; din contră a pricinuit numeroase puseuri de orgolii creatoare şienergii prospective. Dar că muzica electronică stă să cadă în genunea informaticiipure este un motiv serios de meditaŃie asupra mobilităŃii şi perisabilităŃii arteisunetelor.

3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2010

Eseuri

Perspective de Armonizare (II)

George BALINT

(Urmare din numărul trecut)

Fiecărui cuget îi este proprie (şi într-o anume clipă)idealitatea unui criteriu de ordine. Prin urmare, între diferitecugete trebuie acomodate diferite criterii, de fapt, limbaje.Aici survine comunicarea, care, la momentul oportun,devine dialog - ca mod de spiritualizare - şi interogaŃieştiinŃifică (cercetare experimentală) - ca mod decunoaştere. Dar între cuget şi corp? Se pare că acesta dinurmă, provenind din materialitate, poate fi relaŃionatoricărui criteriu. Corpul investit cu cuget poate să devinăselectiv, să se perpetueze (prin multiplicare, reproducere,educaŃie) şi, totodată, să se complexifice. Pe acest planrelaŃional cugetul îi conferă corpului criteriul fundamental alinstinctualităŃii, respectiv al modului legic-fenomenal deordonare pe registrul necesităŃii, în raport cu mediul. Estestadiul în care corpul începe să se simtă diferenŃiat, odatăcu perechea senzaŃiilor de confort-disconfort (plăcere-durere, saŃietate-foame etc.). La rândul său, cugetulîncorporat are posibilitatea să-şi şlefuiască limba, tinzândla reconfigurarea calitativă a lumii (ca şi cum ar privi-o dinfaŃă), pe coordonata desprinderii de nevoile corporale.Odată cu aceasta, cugetul poate ieşi din umbra (spatele)corpului, dobândind perspectiva categoriilor estetice(frumosul şi urâtul), dar şi a abstractivităŃii maxime, prinlimbajul numerelor. Aşadar, ordinea estetică, ca şi ceamatematică, este o năzuinŃă (idealism) a(l) cugetuluiîncorporat şi, totodată, derobat de funciaritatea corporală,în raport cu care este obligat la o cugetare (ordonare)exclusiv pragmatică – de conservare a lumii concrete înpropria-i naturalitate (aculturală).

Conform imaterialităŃii sale, deşi orientat asupralumii, cugetul nu se erodează cu timp. Este ca şi cum ar trăiideal, nemurind de acesta. Dar îi poate armoniza unuimuritor (corp) orice nemurire (idee) sau nemurirea însăşi(idealitatea)? Nefiind apt să perceapă lumea ca dintr-odată (în varietatea complex-dinamică a transformărilor eiramificant-extensive), cugetul trebuie s-o surprindă într-oipostază a sa. Adică s-o Ńintuiască aparent uniform(conceptual), într-un moment de timp. Pentru lume însă,timpul este intrinsec. Ea nu se află în timp ci îl conŃine, fiindcu timp. Cugetul, dimpotrivă, este de-timpuit (momentan),prin aceea că îşi reprezintă lumea în sincronie, prin filtrulunui sistem de criterii. Cu alte cuvinte, deşi analitică,percepŃia cugetului nu este şi discursivă (funcŃională). Eaajunge doar să se exprime astfel, graŃie materialităŃiicorpului căruia îi este însuşit. De aceea, exprimareatemporală (discursivă) a cugetului încorporat sesintetizează maxim în formula pulsaŃiei, respectiv a uneidurate minim rememorate (redate simetric). De aici funcŃiaregenerativă a timpului ciclic (înconjurător, mediatic). Sepoate spune că o lume cugetată (ordonată) nu se maipetrece cu timp, ci, asemănător criteriului care o Ńine, într-o clipă suspendată (Eminescu). Aşadar, o lume de-durată(momentalizată), ce poate fi reŃinută (minimată) magic, cât

într-o nucă. Iar o lume surprinsă în continuitateamomentului poate fi reconfigurată de către cuget ori decâte ori, fără a fi stricată, adică fără a-i afecta corporalitatea(constituŃia intimă). O atare reconfigurare se constituieadesea ca exerciŃiu ludic, menit să antreneze însăşi putinŃacugetării, a minŃii, ca ordonator/antrenor al corpului de careŃine.

Cum cugetul este de-timp (în umbră/urmă) iarlumea/corpul este cu-timp (în transformare individual-degenerativă şi global ramificant-orizontal-extensivă), neapare că timpul înfăşoară lumea pe dedesubt şi, totodată,înfăşoară cugetul pe deasupra. Lumea conŃine astfel, subpleroma timpului interior, însăşi cugetul, cu nenumăratelesale criterii. Prin urmare, lumea este în afara cugetului.Poate fi ea însă şi în rezonanŃa acestuia? Probabil da, înmăsura în care cugetul ar reuşi s-o impregneze cu ordine.Adică s-o disciplineze (legiuiască), rostindu-i-se-n faŃă.Dinspre cuget, lumea nici nu poate fi abordată altfel, decâtca un imens set de discipline, o lume multi-disciplinabilă,ca lume multi-disciplinară: o pluriversitate.

Din cele spuse referitor la cuget, reiese că lumea ise poate armoniza cu preŃul imortalizării de timp (ca lumede-durată), respectiv al unei încremeniri de moment. Spredeosebire de timpul lumii/corpului, care este nesfârşitdezinent (coborâtor-extinctiv), cel al momentului(ipostazierii), este continuu acelaşi (orizontal-linear).Asociate teoretic, ele dau perechea arhetipală tare-slab, atimpului simetric, măsurat sau metric. În realitate însă,fiecare alt moment/(im)puls devine locul unei lumi altfelordonate. Iar între ele, momentele, ca şi lumile pe care leipostaziază, sunt şi rămân ireductibile, chiar dacă aparentînlănŃuite, precum acordurile într-o frază muzicală. Practicînsă, şi indiferent de efectul - pozitiv (constructiv) saunegativ (destructiv) al - aplicării ordinii sale lumii reale,cugetul încorporat nu (mai) poate interveni şi recuperator,întrucât nu poate ordona decât pe cele ce tocmai sunt,fiindu-i deja şi conceptibile, respectiv cele de/din acum(ulpulsaŃiei sale). Lucrurile (pe)trecute sau viitoare, ca şi celeinconceptibile (inasimilabile prin limbaj şi nerecuperateîncă din nevăzut sau din condiŃia de rest, în aceea depărŃi), nu pot fi întoarse cu faŃa la cuget decât dinperspectiva unei alte instanŃe, aptă să mă constituie pe unplan subiectiv.

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2010

Festivaluri

Întâlnire cuARCHAEUS

Valentin PETCULESCU

Aflat la a XII –a ediŃie, de notorietate,deci, Festivalul Archaeus şi-a propus treiîntâlniri cu publicul, în trei săptămâni succesive.Curioasă dilatare în timp, poate, dar beneficăpentru iubitorii muzicii noi, oricum puŃini şiacaparaŃi tot mai mult de solicitările cotidiene.

Din păcate, miezul festivalului, parteasa cea mai promiŃătoare, cu lucrări de CostinMiereanu, Liviu Dănceanu şi Octav Nemescu,numită de organizator Joia de Jad, a lipsit,lăsând loc extremităŃilor: un concert – portret al“veteranului” Petru Stoianov şi unul al câtorvadintre cele mai tinere compozitoare, reunite subgenericul Joia de Jeunesse. Joia de Joc,dedicată lui Petru Stoianov, pare a avea un titlupuŃin potrivit profilului autorului. Nimic ludic,nimic “de joc” în creaŃia sa eminamente “seria”,atent elaborată, cu o anume pedanterie, chiar,

deşi nelipsită de sensibilitate şi poezie.Dar poeticitatea sa este una de factură

matematică, numerică,descinzând din severalume modală a lui Wilhelm Berger. Există joc,aşadar, un joc superior, al cifrelor.

Să mai observăm un lucru pozitiv vizavide o astfel de abordare a creaŃiei, înHeteropsalmia, Pentacoralia per Archaeus,Noduri şi semn şi ProporŃii I (pentru clarinetsolo), ca şi la unul dintre distinşii săi maeştri,Anatol Vieru, schemele nu sunt niciodată lavedere, sunt uşor “bruiate” de un fin grundtimbral.

Şi încă o observaŃie; dincolo de unitateamai general a pieselor alese (minimalism,diatonism dominant, simplitate eficientă),întregul concert a fost gândit într-un benefic“crescendo informaŃional”, de la arhaicaheterofonie a primei piese, la mai elaborateleNoduri şi ProporŃii I, Semne şi ce stau sub

semnul auster al paradoxurilor formale /sintactice ale unui Nichita Stănescu din ultimasa perioadă de creaŃie.

Joia de Jeunesse - un concert bineproporŃionat ca dimensiuni (şi ale pieselorindividuale, dar şi a întregului), într-un timp încare abundă (mai ales în festivaluri)supradimensionarea programelor şi expresia totmai laxă, mai necontrolată a formei. Cele patrucompozitoare, Ana Szilaghi, Cristina Uruc,Elena Apostol şi Adina Sibianu evoluează înparametrii compoziŃionali relativ diferiŃi,dar nutoate conving în planul coerenŃei de expresie.

Pe urmele lui Aurel Stroe şi a “claselorsale de compoziŃie”, Ana Szilaghi (înÎntoarcere), promiŃătoare în demersurile salemuzicologice (din revista Muzica), nu reuşeştesă coaguleze ansamblul pe o idee muzicalăclară, “vocile” fiind mereu disjuncte, cu tendinŃecentripete.

Cristina Uruc scrie o muzică vagnarativă, calmă, cu mari suprafeŃe staticconsonante, fără un serios travaliu componistic.Nu mi se pare a fi o “promisiune certă”, aşacum, prea îngăduitor cu juneŃea, ne-a

prezentat-o Liviu Dănceanu.Să spunem, tot aici, că

prea multe muzicicontemporane pariază (şipierd) pe atmosferă, fie pe unpoetic de suprafaŃă în daunaideilor de adâncime. Nouasimplitate îşi are, deja,victimele sale.

Muzica Elenei Apostol(Punct, Contrapunct) areceva din graŃia picturilor luiMiro: un spaŃiu diatomictransparent în care plutescobiecte sonore fragile. UnspaŃiu poetic autentic, multmai bine configurat şi stăpânitdecât cel al colegelor sale.

În sfârşit, AdinaSibianu (în Streich) îmi parea fi, cu adevărat,certitudineaserii. Un burlesc de bunăcalitate (cu umorul nu-i deglumă!), stravinskian, cumomente izoritmice ce

focalizează excelent liniile de forŃă ale piesei.O mică observaŃie, totuşi: finalul,

cadenŃa, deci, e ca şi inexistentă. Cu o minimăintervenŃie (pe idei proprii, care nu lipsesc),autoarea ar pune un punct convingător lucrării.

În ce-i priveşte pe archei, cum îinumeşte Liviu Dănceanu pe camarazii săi dedrum (pe care îl dorim cât mai lung!), nu pot fidecât repetitiv; Anca Vartolomei, RodicaDănceanu, Dorin Gliga, Ion Nedelciu, ŞerbanNovac, Alexandru Matei, Marius Lăcraru, LiviuDănceanu şi mai tânărul colaborator, dirijorulCristian Lupeş, au acelaşi traseu interpretativireproşabil, aceeaşi dăruire şi acelaşi spirit deechipă ce le permite să-şi menŃină valoareaîntr-o lume tot mai tabloidizată, tot maiindiferentă, când nu ostilă faptului culturalautentic.

Meridian2009

De la înfiinŃareasa, în 2005, şi până înprezent, FestivalulinternaŃional „Meridian,Zilele SNR-SIMC” s-asituat, cu fiecare ediŃie,pe o pantă ascendentăa vizibilităŃii. ApariŃia saîn mediul – destul derarefiat, la noi – alevenimentelor destinatemuzicii contemporane afost mai mult decâtbinevenită. Prinplasarea festivalului lasfârşitul anului, s-a creatun anume echilibru încalendarul mani-festărilor de profil,urmărit cu viu interes depublicul fidel acestei„enclave” a muzicii.Actuala ediŃie, a V-a,organizată de SNR-SIMC şi UCMR înperioada 7-10 decem-brie, a fost, ca şi cele dinanii trecuŃi, o reuşită, înpofida unor dificultăŃifinanciare – din câte separe – fără precedent.

Primele douăzile de festival au adusîn lumina reflectoarelortrei dintre formaŃiileromâneşti denotorietate, „specia-lizate” în muzică nouă:Profil, Traiect şidevotioModerna.

A n s a m b l u l u iProfil Sinfonietta i-arevenit susŃinereaconcertului de deschi-dere, găzduit deUniversitatea NaŃionalăde Muzică din Bucureşti– unul dintre co-organizatorii Festi-valului. AceastăformaŃie, pe lângă Ńinutaprofesională irepro-şabilă a muzicienilor săişi a dirijorului TiberiuSoare, a captat atenŃiaprintr-un program inedit,alcătuit exclusiv dinlucrări irlandeze şiromâneşti, în majoritateprezentate în primăaudiŃie (româneascăsau absolută). Aceastăincursiune muzicală afost onorată deambasadorul Irlandei laBucureşti, JohnMorahan.

Cvasi-necunoscută la noi,muzica irlandeză a


Festivalurirevelat o diversitate a gesturilorcreatoare, în care un numitor comuns-a profilat totuşi în predilecŃia pentru„imagini”, pentru „descrieri” sonore,decelabilă în titlurile pieselor audiate:Jane O’Leary – Sunshowers, JohnMc Lachlin – Leaves loose şi EdBenett – Slow Burn. Acestora li s-aadăugat o interesantă arhitecturăsonoră pentru 9 instrumente,semnată de Vlad Maistorovici –Khadina şi Hyperkardia II de DanDediu, lucrare dedicată memorieimaestrului Ştefan Niculescu, pe carepublicul a avut ocazia să o asculteanul acesta şi în FestivalulInternaŃional „George Enescu”.

Cea de-a doua zi aFestivalului Meridian a însemnat unadevărat tur de forŃă pentruansamblurile Traiect şidevotioModerna – alte două numestrâns legate de promovarea muziciicontemporane. Concertul susŃinut deacestea în Aula PalatuluiCantacuzino, în faŃa unei săli pline,s-a aflat sub semnulunei pluralităŃi deconcepŃii stilistice şiestetice, semnate, celemai multe, decompozitori români, darşi din Polonia şi ElveŃia.

Grupul deMuzică Nouă Traiect, acărui conducere artisticăaparŃine, încă de laînfiinŃare, compo-zitorului Sorin Lerescu,şi-a pus amprentaasupra diferitelorformule camerale soli-citate de repertoriulales, avându-i caprotagonişti pe GeaninaSăveanu-Meragiu (vi-oară), Andrei Podlacha(pian), Răzvan Gachi(clarinet), cărora li s-aalăturat, ca invitată,Cornelia Petroiu (violă).Programul pe careinterpreŃii l-au oferit curesponsabilitate şipasiune a debutat cudouă opus-uri în primăaudiŃie absolută: primul,semnat de regretatul compozitor DanVoiculescu, Trilobat per viola sola àCornelia Petroiu (2009), iar cel de-aldoilea – dedicat ansambluluiTraiect –, de Valentin Petculescu,Duplum for Traiect (pentru clarinet şivioară). Acestora le-au urmat Sonatapentru pian de Laura Manolache şiActio (pentru vioară solo) op. 10 deSorin Lerescu, ambele ilustrativepentru faze anterioare de creaŃie alecelor doi, precum şi o primă audiŃieromânească, aparŃinând compo-zitorului polonez Leoncjusz Ciuciura,In Infinitum I per uno e piú (variantapentru vioară, violă şi clarinet).

Cea de-a doua parte aacestui concert a fost susŃinută deAnsamblul devotioModerna, condusde energica sa dirijoare şi

promotoare, compozitoarea CarmenCârneci – care de altfel a şiprezentat, concis şi elocvent, întregulconcert. devotioModerna, formaŃia acărei dată de naştere coincide cu ceaa Festivalului Meridian, s-a distins şide această dată prin componenŃa saproteică, deschisă. Cele şapteipostaze sonore interpretate de acestansamblu au purtat marca uneimultiplicităŃi a „rolurilor”instrumentale, încredinŃate unorpersonalităŃi distincte din generaŃiidiferite: Cătălin OpriŃoiu, Denisa Ifrim,Oana Leonte (flaut), Emil Vişenescu,Claudiu Danciu, Mihai BădiŃă(clarinet), Dan Cavassi (violoncel).

InterpreŃii au reliefat sonordouă prime audiŃii absolute, Estrattopentru flaut solo de Viorel Munteanuşi Triflaut de George Balint, o primăaudiŃie românească, EDES.Hommage à Edison Denisov pentrudouă flaute şi clarinet, aparŃinândcompozitorului elveŃian Jean-LucDarbellay, precum şi alte câteva

piese cunoscute publicului de la noi:Serenade pentru flaut şi clarinet(fragmente) de Jürg Wyttenbach(ElveŃia), Fum pentru clarinet solo deDoina Rotaru, Din sunetele privirii IIIpentru flaut şi bandă de Ulpiu Vlad şiSommeil de morphine pentru clarinetşi violoncel de Carmen Cârneci.

Calitatea programelor şi ainterpretărilor oferite în cele douăconcerte de pe 7 şi 8 decembrie nu aputut fi trecută cu vederea de public.PerformanŃele organizatorice,complementare celor muzicale auarătat că eforturile depuse pentrumenŃinerea Festivalului Meridian nuau fost deloc zadarnice.

Florinela POPA

ImpresiiconsecutiveGrupul InterArt în MERIDIAN - 2009

(miercuri, 9 dec.). Teatrul NaŃional de Operetă„Ion Dacian“ rămâne un fidel susŃinător al unormanifestări muzicale din sfera celor„contemporane”; în MERIDIAN, el a găzduit unnou spectacol de improvizaŃie&fusion al grupuluiInterArt susŃinut de cele două compozitoare-performere Irinel Anghel şi Mihaela Vosganianîmpreună cu chitaristul Sorin Romanescu, cărora lis-a alăturat, în această a treia seară a festivalului,flautistul de excepŃie Cătălin OpriŃoiu.

Irinel Anghel cultivă un spectacol alexersării/ tentării oniricului; vigilenŃei supra-conştientului - postulată prin dialogul celor doiîngeri-copii - în confruntare cu spaimele sub-conştientului (Talking to my Fears) răspunde orezultantă optimistă: găsirea unei ieşiri. Tot dintr-oinocenŃă a începutului pare a se hrăni şi piesa adoua - Gemini (p.a.a.). Ca performer, Irinel Anghela ajuns la o virtuozitate a intrării în rol; contextulsonor ca şi firul de dramaturgie necesară chiar şiunui demers oniric cad în grija (raŃională a) luiSorin Romanescu, co-autor al pieselor.

Tot de Ńinută suprarealistă, cu decupajeabrupte(stilistic) sau lungi pasaje înspre un loc aldestinderii, al reveriei, sunt şi cele două lucrări aleMihaelei Vosganian: Monologue şi Gioco degliInnocenti II, compuse tot spre a sugeradimensiunea irealităŃii. Sunt compoziŃii structurateclar, ce mizează pe calităŃile fascinatorii ale uneicăutate timbralităŃi. În piesa finală cei patruinterpreŃi con-sună într-o formulă instrumentalăîmbogăŃită cu acordeon (I. Anghel) şi percuŃie (M.Vosganian). Scenografia – cu acelaşi aer deimprovizaŃie, dar pusă în culori şi umbre de o regiede lumini cu trimiteri spre miraj – a dat acestormuzici, ce se adresează în primul rândemoŃionalităŃii/subconştientului, o şansă „ridicatăla putere”...

Concertul de muzică electroacustică cea încheiat festivalul MERIDIAN (joi, 10 dec.) atransformat Aula Palatului Cantacuzino într-unspaŃiu acustic unde fluxurile de reverberaŃiiînmulŃite de nişele/golurile din compoziŃiaarhitecturală a Aulei au dat lucrărilor ascultate oconfiguraŃie unică. Programul a fost conceput decompozitorul Octavian Nemescu ca un tronson demuzici ale compozitorilor români – lucrări maivechi (Corneliu Cezar – AUM , Octavian Nemescu– Sonatu(h)r), ce au însemnat istoria de câtevadecenii ale acestui gen în peisajul componisticiiromâneşti, lucrări din ultimul deceniu (NicolaeTeodoreanu – Cuvântul , Călin Ioachimescu –Digital Birds ), noi (Cătălin CreŃu – LüneburgSound Scape/video muzică), sau foarte noi şiprezentate în primă audiŃie (Adrian Enescu – Unminut, 7 haiku, Maia Ciobanu – Manifest elitist 1 ),tronson încadrat de lucrările a doi compozitorifrancezi – Instants d’hiver de Daniel Teruggi – ointroducere „de sezon” (cel puŃin prin titlu) şi Lesmots de Stockhausen de Christian Zanesi (p.a.r.).Ascultarea celor nouă piese (unele de dimensiunimari) a revelat o remarcabilă variaŃie atât înopŃiunea pentru anume sonorităŃi(surse), cât şi înstructurarea demersului componistic, aducând înfinal ascultătorului o reală îmbogăŃire a spectruluisonor şi a celui ideatic printr-o exemplarădesfăşurare de creativitate.

Carmen CÂRNECI-CAVASSI

Sorin Lerescu


BilanŃ

Enescu în lumeCorina BURA

La fine de an, când este timpul potrivit unor bilanŃurişi când instituŃiile culturale îşi adaptează programultradiŃionalelor evenimente, îndreptăm un gând spre ceea ceinstitutele culturale au realizat în promovarea fenomenuluiartistic reprezentativ, fiecare acolo pe unde se vor fi găsit.Semnalăm astfel apariŃia unu interesant CD închinatpersonalităŃii lui George Enescu sub egida ICR New Yorkrealizat de artişti de origine română într-o excelentăcolaborare cu omologii lor americani. Astfel, au fostînregistrate magistrala Simfonie de Cameră pentru 12instrumente op. 33 în interpretarea unui ansamblu americanalcătuit din instrumentişti de elită, condus de dirijorul şipianistul Ian Hobson şi Cvartetul cu pian nr. 2 op.30 întălmăcirea lui Sherban Lupu, Csaba Erdélyi, Mirel Iancovicişi acelaşi Ian Hobson. Alcătuirea acestui CD s-a centrat peun lot extras din seria finală a creaŃiei enesciene, şi, fiindcăalcătuirea unei suite sonore nu ar fi completă fără o lucraresolistică, a fost alăturată o variantă orchestrală/ată a suiteiImpresii din copilărie op.28 în viziunea compozitoruluiTheodor Grigoriu. După modelul enescian această lucrare afost aranjată pentru o mică orchestră de solişti, o primăaudiŃie având deja loc într-un concert al stagiunii Radio dinanul precedent. În timp s-au mai operat modificări, iar „noul”opus a primit alura unui mic concert modern, eventualasimilabil unui poem, de o neobişnuită expresivitate,măiestria orchestraŃiei încercând să suplinească auracoloristică pe care pianul o dă versiunii iniŃiale. Momentul afost consemnat în American Record Guide care afirma că„orchestra adaugă originalului un plus de mister uneiatmosfere deja încărcate cu parfum ameŃitor”. Partiturasolistică a fost interpretată în acelaşi spirit profund cu careSherban Lupu a abordat întreaga creaŃie enesciană scrisăpentru vioară, act care i-a marcat îndelungata sa carierăconcertistică şi muzicologică ( să menŃionăm doar contribuŃiadecisivă la îngrijirea şi editarea celor 6 volume de scrierienesciene apărute tot în colaborare cu ICR şi înregistrareaunui mare număr de lucrări inedite aparŃinând OrfeuluiMoldav).

Tot în acest an ICR a organizat un mare turneu – 15recitaluri în cele mai renumite săli din centrele reprezentativeale culturii europene (Rudolfinum, Salle Cortot,Concertgebouw, Auditorio Nacional etc.) şi americane(Kennedy Center şi Carnegie Hall) – în care a evoluat uncuplu mai tânăr, Remus AzoiŃei şi Eduard Stan, care deja aînregistrat şi el 2 CD -uri la o casă de discuri germană,cuprinzând integrala vioară/pian a corpusului enescian,adăugându-se astfel discografiei produse de Gidon Kremer,Sherban Lupu, Anna Solomon sau Adelina Oprean. Strategiaincluderii Sonatei „Torso” şi celei „în caracter popularromânesc” alături de alte două opusuri majore ale literaturiicamerale violonistice întrupate de Sonatele op.100 (La) şiop. 108 (re) de Johannes Brahms nu a făcut doar aluzie larelaŃia directă pe care cele două genii au avut-o, dar a puscreaŃia enesciană într-un context în care se relevă adevăratasa valoare. Despre natura sensibilă a violonistului RemusAzoiŃei s-a scris în repetate rânduri având în vedere că adevenit o prezenŃă constantă pe podiumul românesc.Violonistica lui s-a desăvârşit la Julliard şi datorită talentuluisău, se încadrează în clasa artiştilor extrem de creativi şirafinaŃi. La Atheneu, AzoiŃei s-a dovedit a fi un atentobservator al stilului enescian pe care îl redă cu un deosebitinstinct. SonorităŃile mătăsoase şi eterate evocă un universpierdut în timp, pe care Enescu încearcă să-l aducă în zonapalpabilului prin inimaginabile culori care se destramă ca

„nori lungi pe şesuri”. Momentele unice, în care publiculpărea că-şi suspendase respiraŃia, s-au regăsit şi în sonatelede Brahms, unde frazele s-au înlănŃuit cu evidente mişcăriinterioare în pofida dramatismului mai pronunŃat şi atensiunilor ritmice care i-au consacrat scriitura. Evident căRemus AzoiŃei a făcut un transfer de stil, plasându-se înzona liricului şi a culorii. Desigur, reuşita deplină a acestuieveniment nu ar fi fost posibilă fără îndelunga colaborare cupianistul Eduard Stan, stăpân deplin al claviaturii, într-operfectă consonanŃă cu estetica interpretativă a parteneruluisău. Bisurile au fost alese în conformitate cu tematicaprogramului: Balada de Enescu şi Dans ungar de Brahms.

În peisajul colorat al toamnei, la minunata sală deconcerte a Castelului Peleş din Sinaia a avut loc un superbrecital susŃinut de către unul dintre renumiŃii violonceliştieuropeni, Miklos Perenyi (n. 1948) care a cuprins trei dintrelucrările pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach,considerate ca fiind „vechiul – dar eternul, spunem noi -

testament” al literaturii violoncelistice : Suitele nr. 2 în reminor BWV 1008, nr. 4 în Mi bemol major BWV 1010 şinr. 6 în Re major BWV 1012.

Pentru orice artist evoluŃia pe scenă timp de o oră şijumătate în tălmăcirea monumentalelor alcătuiri bachienereprezintă un adevărat maraton. Măiestria interpretativă aartistului îşi unea sonorităŃile peste timp, în aceeaşi ambianŃăcare cu decenii în urmă absorbea sunetele magice ale vioriilui Enescu în Sonatele şi Partitele pentru vioară solo alemarelui Cantor de la Thomaskirche. Recitalul s-a desfăşuratîntr-un crescendo continuu, iar o sensibilă interlocutoare dela MKI a remarcat : „era răcoare în castel, dar nu senzaŃiafizică, ci vibraŃia sunetelor grave ale instrumentului ne-acutremurat, ne-a readus periodic pe pământ din lumeacreată prin linia melodică ondulată care cobora şi urca lainfinit, fluent, fără greş sau ezitare. Muzica pur şi simpluizvora din artist, fiecare sunet fiind definitoriu ordonat,interpretarea sa de o spontaneitate perfectă, pătrunsă de obucurie simplă, născând o muzicalitate angelică”.

Şerban Lupu

Premiu de compoziŃie Liana Alexandra a obŃinut în 2009 un premiu de

compoziŃie la Festivalul InternaŃional de Film de arta cibernetică(Visual Music), la cel mai abstract festival din lume, în domeniu,intitulat Punto y Raya (desfăşurat în perioada 24-30 noiembrie2009). Au fost selecŃionate 76 de filme din toată lumea, festivalulfiind o coproducŃie spaniolo-americană, cu preşedinte al juriuluiLarry Cuba din SUA. Compozitoarea a participat la aceastăprestigioasă şi originală manifestare, care poarta sigla atomuluifizicianului Niels Bohr. O excelenta îmbinare de creaŃie ştiinŃificăşi creaŃie artistică. (L. Alexandra)


În Ńară

Festivalul “I.D. Chirescu”la cea de-a XXVIII-a ediŃie

Mariana POPESCU

În zilele de 28-29 noiembrie 2009 s-a desfăşurat laCernavodă cea de-a XXVIII-a ediŃie a Festivalului InternaŃionalde Muzică Corală “I.D. Chirescu”. În preajma sărbătorilor SfântulAndrei şi 1 Decembrie au răsunat vocile a sute de corişti care auîncântat auditoriul cernovodean, aducând totodată un omagiu laîmplinirea a 120 de ani de la naşterea lui I.D. Chirescu.

Juriul Festivalului a fost constituit din personalităŃi alemuzicii româneşti: Irina Odăgescu łuŃuianu – Preşedinte, VoicuEnăchescu, Constantin Arvinte, Preot Constantin Drăguşin,Teodor łuŃuianu, Liliana Pispiris, Boris Cobasnian, AlinaPârvulescu, Mariana Popescu, Petre Ştefănescu, RemusAlexandrescu, Paul Nicolescu.

În cuvântul său, I.P.S. Teodosie, un mare iubitor almuzicii corale, a prezentat muzica corală ca un mijloc alcomuniunii, al dialogului, ca purtătoare a unor mesaje pentrusufletul omului.

În cadrulFestivalului au evoluatcoruri din Serbia,Slovenia, Bucureşti,Focşani, ConstanŃa şiCernavodă.

S e c Ń i u n e adedicată muzicii laices-a desfăşurat în primazi a Festivalului, la Casade Cultură.

Festivalul adebutat cu corul “I.D.Chirescu” din Cernavodă, dirijat de AnghelDincu, care a prezentat lucrările: “Bonsoir”, “Va pensiero” deGiuseppe Verdi, “Sara pe deal” de Vasile Popovici, “Sârba peloc” şi “Sârba în căruŃă” de Gheorghe Danga.

Corala “D.D. Botez” din Bucureşti, dirijată de EugenKreiss, este una dintre participantele fidele ale Festivalului,constituie un exemplu de pasiune pentru muzica corală, vârstamedie a coriştilor fiind de 70 de ani. Au interpretat lucrările:“Trandafir de pe răzoare” de Sabin Drăgoi, “Badea meu” deAugustin Bena, “Dor, doruleŃule” de I.D.Chirescu, “Odos Oniron”,“łigăncuşa mea” – prelucrare Eugen Kreiss, “Seară de vis” deEugen Kreiss.

Corul de femei “Prepelice”, din Dolenja Vas, Slovenia(oraş înfrăŃit cu Cernavodă), dirijat de Mira Hajtnic Dernac, aimpresionat auditoriul cu piesele: “Cej so tiste stazice” – cântecautentic sloven, aranjament D. Bucar, “Mandolina” de V. Stiasnyşi L. Svetek, aranjament M. Rijavec, “Pod cvetocimi Kostanji” deM. Demac Hajtnik, “Plovi, plovi” de S. & V. Avsenik.

Corul academic “Divina Armonie” din Bucureşti – corparticular, dirijat de Cristian Marius Firca, a interpretat lucrările:“DoruleŃ, doruleŃule”, “Lugojana” de Ion Vidu, “În poieniŃă” deGheorghe Danga, “Sârba pe loc” de Gheorghe Danga, “Iac-aşa”de Simeon Nicolescu, “Sârba pe scaun” de Alexandru Paşcanu”,“Poaia” de Miroslav Hronek.

Corala bărbătească “Laudatio” a ArhiepiscopieiTomisului dirijat de George Tistu, a prezentat piesele: “Mama” deI.D.Chirescu, “Sârba în căruŃă” de Gheorghe Danga, “Lele roşela obraz” de I.D.Chirescu, “HaŃegana” de Gheorghe Şoima.

Sub conducerea dirijorului Valeriu Croitoru, Coralabărbătească “Teodoxa” Arhiepiscopiei Tomisului a interpretat:“Ca la Breaza” şi “Sârba pe loc”de Gheorghe Danga, “Hora custrigături” de Nicolae Lungu, solist Adrian Popa, “Sârba” deConstantin Brăiloiu.

Prestigiosul cor bărbătesc “Armonia” al ArhiepiscopieiTomisului, dirijat de Iulian Dumitru a adus în faŃa publiculuipiesele corale: “BănăŃeana” de Sabin Drăgoi, “Cântec de peVolga”, “Resteul” de Gheorghe Danga, “In the still of the night”,“Lele roşe la obraz” de I.D.Chirescu, “Tula song”.

Corul “Madrigal” din Belgrad, dirijat de Alexander Brujica prezentat lucrările: “Two villanelles” de Orlando di Lasso,“Canzone napolitana”, “Buonzorno Madonna”de A. Scandello,“Ce Mois de Mai” de Cl. Jannequin, “Four voices Chansons” de

Pierre Certon, “2nd Songwereath” de St. Mokranjac, „DoruleŃ,doruleŃule” de I.D.Chirescu.

Cea mai tânără formaŃie din oraşul-gazdă a fost grupulcoral “Chanson”, condus de Inga Postolache, care a interpretat“Swing low, Sweet Chariot”, “Funiculli, Funicula” de Luigi Denza,“Să facem florile să cânte” de George Grigoriu, “Brindisi”(“Traviata”) de G. Verdi.

SecŃiunea muzică religioasă s-a desfăşurat în cea de-adoua zi, la Biserica Sf. Constantin şiElena.

Corala “I. D. Chirescu” dinCernavodă, dirijată de preot AnghelDincu, a prezentat lucrările: “LăsaŃipruncii” de Ioana Ghica-Comăneşti,“Stabat Mater” de Zoltan Kodaly, “Seimnumen” de Efthimidias, “Tatălnostru” de C. Porumbescu.

Sub conducerea AnastasieiDincu, elevă la Colegiul de Arte “Sf.Maria” din ConstanŃa, a evoluat un altcor particular - Corul “Ion Pelearcă”din ConstanŃa, cu lucrările: “În faŃa Ta,Iisus iubit” de Marius Cuteanu, “Tebe

poem” de Dimitrie Bortneanschi, “Nădejdea mea” de MariusCuteanu, “DomnuleŃ şi domn din cer” de Gheorghe Cucu,“Rugăciunea mea” de Marius Cuteanu.

Corala “Pastorala” din Focşani, dirijată de DumitruSăndulachi, a adus în faŃa publicului lucrările: “Cuvine-se cuadevărat” de I. D. Chirescu, “Pre Tine Te lăudăm” de GavriilMusicescu, “Tatăl nostru” de C. Porumbescu, “Cu noi esteDumnezeu” de Nicolae Lungu.

Sub conducerea dirijoarei Mira Hajtnic Dernac, Corul defemei “Prepelice”, din Dolenja Vas, a interpretat “Pod oknom” deJ.Fleisman şi S. Vremsnack, “Cvetoce tulpe” de S. & V. Avsenikşi D. Krt, “Gondolirjeva pesem” de origine poloneză de FrancGerbic, “Moj rodni kraj” de S. & V. Avsenik, V.Ovsenik.

Corala bizantină “Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” dirijatăde Marian Bostan, a adus în faŃa publicului frumoasele cântăripsaltice: “Colind bizantin” din tradiŃia grecească, “Slavă...ceasul9 al Crăciunului, şi acum...Laudele Crăciunului, Colind bizantin”din tradiŃia grecească, “Ce seara-i de astă seară” – colindpopular românesc, “Slavă să aibă” – colind din tradiŃiaStavropoleos.

Corul bărbătesc “Laudatio” dirijat de George Tistu aprezentat piesele: “ Cât de mărit” de Dimitrie Bortneanschi -aranjament de I. Cartu, “Mucenicii Tăi, Doamne” de HoraŃiuAlexandrescu, “Adeste Fideles” - colind portughez de Crăciun,armonizare de Gianni Malatesta, “LăudaŃi pe Domnul” deGheorghe Danga.

Corala bărbătească “Cuvânt bun” dirijată de GianinCristian Oprea, a evoluat cu repertoriul: “Taina creştinătăŃii” deHoraŃiu Alexandrescu, solist Constantin Alexandru, “Rugăciune”de I. D. Chirescu, “Colindul Sfântului Andrei” de Stelian Ionaşcu,“SculaŃi boieri de Gheorghe Danga.

Corala „Teodoxa” dirijată de studentul Valeriu – GeorgeCroitoru a interpretat lucrările: „Tatăl nostru” de DragoşAlexandrescu, „O Sacrum Convivium” de Lodovico da Vidana,„Ce vă vom numi?” de I. D. Chirescu (transpunere pentru corbărbătesc - HoraŃiu Alexandrescu), „Scedric”- colind ucrainean,„Noapte de Crăciun” de Pr. I.Runcu.

Sub conducerea lui Iulian Dumitru, corala „Armonia” aprezentat piesele: „Libera me Domine” din „Recviemul” deGabriel Fauré, „Dank Sei dir, Herr” de G.F. Händel – soliştiAlexandru Constantin şi diacon Ion Jean, „Noche Anunciada” deRamirez – solist Pr. Petrică Ciobanu, „Cântec de Crăciun”, „Noël”de Adolphe Adam – solist Alexandru Constantin, „BunădimineaŃa la Moş Ajun” de Gheorghe Danga.

Într-un adevărat crescendo al valorilor, în încheiereaFestivalului, Corul “Madrigal” din Belgrad, dirijat de AlexanderBrujic a interpretat: „Ave Maria” de J. Arcadelt, „Tebe pojem” deSt. Mokranjac, „Molitvu proliju” de A. V. Katorskij, „Vo carstvijitvojem” de D. Hristov, „Svajti bože” de Trbojevië, „Dostojno jest”, solişti Maja Janusic, Boris Babik.

Festivalul InternaŃional de muzică Corală„I. D. Chirescu” a demonstrat încă o dată că muzica coralăromânească dăinuie şi va dăinui atâta timp, cât se va adresasufletului omenesc, pe care îl înnobilează.


Interviuri

TiberiuSimionescu, o istorie vie a Operetei

Este o adevărată emblemă aTeatrului de Operetă: a făcut parte din primadistribuŃie a primului spectacol, estemembru fondator al Teatrului, a jucat înaproape toate titlurile, fiind partener cuîntreaga generaŃie de aur a operetei, caactor şi cântăreŃ, dar şi ca mentor al noilor

generaŃii care s-au perindat pe scenă de-alungul anilor.

Am stat de vorbă cu MaestrulTiberiu Simionescu despre cariera sa şibogata experienŃă teatrală. Figura jovială,prietenoasă inspiră încredere, optimism,mulŃumirea sufletească după o viaŃă plinăde glorie şi satisfacŃie.

L.C.: Stimate Maestre TiberiuSimionescu, vă mulŃumesc că aŃiacceptat invitaŃia de a răspunde lacâteva întrebări referitoare la activitateadvs. teatrală. Care a fost crezul dvs. carev-a condus până aici?

T.S.: Cine spune că are un singurcrez, face o figură de stil… Crezurile suntmulte, primul ar fi: să crezi ceea ce eşti, săcrezi ceea ce spui, că dacă tu nu crezi ceeace faci şi spui, ce pretenŃii poŃi să ai să tecreadă cei din sală… În al doilea rând, luptapentru a-Ńi atinge idealul, munca de Sisifpentru depăşirea obstacolelor esteinteresantă: în clipa când l-ai atins, deja numai e interesant. Jocul cu fiecare rol făcut afost una din provocările mele. Idealul meu afost teatrul.

Să începem cu anii de formare:care au fost profesorii care v-auinfluenŃat decisiv cariera?

Marieta Sadova mi-a fost mentor şiam învăŃat de la ea un lucru care m-a ajutatfoarte mult. Mai ales că dumneaei a studiatîn FranŃa, cu cea mai bună profesoară de

dicŃie a timpului. Paralel cu profesia am fostmentorul tuturor garniturilor care s-auperindat prin teatrul de operetă. Am fostprimul asistent în Conservator la dicŃiune şiversuri; voluntar, bineînŃeles… pe atunci nuexista noŃiunea de asistent în Conservator.Pentru Teatrul de Operetă trebuie să fiipregătit în 3 profesii: să ştii să spui proză,să ştii să cânŃi, să ştii să dansezi. Chiardacă lasă impresia de gen uşor, în realitateeste foarte complex.

Cum aŃi ales teatrul?Tatăl meu, Nae Simionescu, era

actor. În 1907 a început teatrul, a studiatproza cu celebrul C. I. Nottara. Practic, euam continuat o pasiune de familie. După 2luni de studii la Academia regală de muzicăşi artă dramatică – secŃia proză, printr-oîmprejurare oarecare, m-a văzut directorulTeatrului NaŃional de atunci, Ion MarinSadoveanu, şi m-a chemat în TeatrulNaŃional. A fost o ocazie foarte favorabilăpentru vremurile acelea.

Vă mai amintiŃi care a fostprimul spectacol în care aŃi jucat?

Da, cum să uit… Era şi regizorulPaul Gusti în sală: în O scrisoare pierdută, laTeatrul NaŃional.

Dacă aŃi început activitatea înteatru, cum aŃi ajuns la Operetă?

Am jucat teatru până în 1948.Atunci m-am mutat la Teatrul de Operetă,pe atunci era Teatrul de Operetă al Armatei,un teatru de vreo 600 de oameni. În 1950am pus şi eu umărul la trecerea la stat, laînfiinŃarea Teatrului de stat de Operetă.

Primul spectacol la operetă?În Opereta de Stat: în noiembrie

1950, Vânt de libertate (de IsaakDunaevski), alături de nume grele - PetreŞtefănescu-Goangă, Şerban Tassian (eraucolaboratori de la operă), apoi SilliBobescu, Marina Babulic, Nae Roman,Bimbo Mărculescu, Virginica Romanovski…

Care au fost rolurile preferate înactivitatea dvs.?

În proză a fost Zefir în Trandafiriiroşii de Zaharia Bârsan, rol care m-apasionat. În operetă: în Plutaşul de peBistriŃa de Filaret Barbu am avut primul meurol cântat… My Fair Lady a fost o lucraredragă mie. În łara Surâsului de FranzLehar, am avut un rol care mi-a mers lainimă. În rest, am jucat în sute de roluri…

Parteneri favoriŃi?Nu pot să nu vorbesc de Ion

Dacian. Apoi Dorin Teodorescu… a fost untenor de inimă; de când a venit în Bucureşti,l-am luat sub aripa mea. CleopatraMelidoneanu, Mioara Manea, PatriciaSeymour… De fapt, eu am fost în foartebune relaŃii cu toŃi colegii…

MulŃi dintre colegii dvs. vă suntfoarte recunoscători pentru sprijinulacordat, au fost şcoliŃi de dvs. VorbiŃi-nemai mult despre acest aspect alactivităŃii dvs. pedagogice

…da, cam toŃi au trecut prin„ograda” mea de când s-a înfiinŃat Operetade Stat (1950). Cea mai mare pasiune pecare am avut-o a fost aceea de a formatineri. O satisfacŃie imensă, care aredurabilitate. Succesul unui spectacol esteefemer, dar bucuria de a vedea progresulîn cei pregătiŃi de mine era imensă.

Şi colegii vă iubeau şi vărespectau sfaturile. AveaŃi intuiŃia de avedea valoarea în fiecare…

Secretul? Întâi doream să cunoscomul cu care lucram. Nu gândeam cum aşface eu, ci cum ar gândi el. Avea valoare

ceea ce spuneam pentru că intram însufletul lui şi îl ajutam să facă cu propriileforŃe. Începând cu Ludovic Spiess, pe carel-am ajutat puŃin la familiarizarea cu rostireaprozei, şi până la cei din generaŃia deacum… Alfredo Pascu este un exemplu bunde ce am putut realiza cu el. DorinTeodorescu a fost un caz care m-a marcatfoarte mult. După un accident cerebral dificill-am ajutat în refacerea dicŃiei: am lucrat cuel insistent 3 luni, zi de zi, până a dispărutorice sechelă. Interesant, sunetele cântateîi ieşeau la doar o săptămână după ce a fostoperat, dar centrul vorbirii i-a fost afectat.Dar s-a recuperat perfect. În ziua când ar fitrebuit să apară pe scenă – alt Dorin decâtîl cunoscuse lumea, mult, de zece ori maibun, se refăcuse complet – a fostînmormântat… m-a marcat mult treabaaceasta… Şi Ion Dacian a fost un cazasemănător, dar fericit…

Cum l-aŃi cunoscut pe IonDacian?

Ion Dacian a fost adus de la Cluj în1939. Prin tata am rămas prieteni până amurit. Cu toate că avea zece ani mai multca mine, ne-am împrietenit extraordinar demult. Prietenia noastră s-a cimentat înspecial când a avut două accidente gravede sănătate. Şase luni a durat recuperareaşi nu putea să articuleze nimic. Şi de la acelstadiu, după şase luni a reluat rolulprofesorului Higgins din My Fair Lady, careeste un fel de maraton, un imens rol, cuproză fantastic de multă.

AŃi colaborat şi ca regizor…Am vrut să pun în practică… în

toate operetele… ce am învăŃat. Curegizorul George Zaharescu am colaboratîndeaproape. La tot ce a pus el în scenă, înafară de primul spectacol, i-am fost asistentpână a murit. Şi toate le-am preluat eu. Lafel şi My Fair Lady. A dispărut de pe afişpentru că au murit artiştii, rând pe rând…

Până de curând aŃi făcut parteactiv din echipa TNO. Cum vedeŃi viitoruloperetei, Ńinând cont de trecutul pe careîl cunoaşteŃi atât de bine?

Există o doză de subiectivism. Eusunt ancorat mult în trecut şi mereu anulacesta este diferit de anul trecut, este opermanentă schimbare, nepierzândcoloana vertebrală a noŃiunii de teatru.Formele se schimbă, dar marele pericoleste să dispară acea noŃiune simplă carestă la baza teatrului. Ce este practic teatrul?Întrebare-răspuns. Întotdeauna ceea ce facipe scenă răspunde la o întrebare. Cauză-efect. Există riscul mare, şi acest risc esteîn toată lumea în momentul de faŃă, caparadigma să se schimbe. Efect-cauză.Acum totul pleacă de la efect,spectaculozitate, adrenalină. Să nu disparăcauza, orbită fiind de efecte. Aceasta esteun mare pericol. Originalitatea cu orice preŃface să dispară cauzalitatea.

De curând a fost premiat la Galapremiilor VIP pentru Artele SpectacoluluiMuzical (noiembrie 2009). Se împlineauexact 70 de ani de la primul spectacol pe oscenă profesionistă – noiembrie 1939, laTeatrul NaŃional – şi 59 de ani de la primulspectacol la Teatrul de Operetă. Aşadar,este un moment foarte potrivit pentru asărbători cariera sa îndelungată, dar şipentru aniversarea celor 9 decenii de viaŃăbogată (este născut în 1919). La mulŃi ani,Maestre!

L. CIOBANU


Interviuri

De vorbă cuLeontinaVăduva

Sebastian CRĂCIUN

- Doamnă Leontina Văduva,ne aflăm la Paris, eu pentru primadată, dumneavoastră de cât timp?

- De optsprezece ani. Suntemlângă Opera Garnier şi în 1987 cândam susŃinut o audiŃie aici, în momentulcând am păşit pe scenă mă gândeamcă acolo cântase Callas, dar şi mulŃi alŃimari artişti. Eram foarte mândră, dar înacelaşi timp extrem de emoŃionată. Nuştiam dacă voi fi capabilă să bucurpublicul, să conving.

- Cum era Parisul muzicalacum optsprezece ani?

- Parisul muzical pot spune că arămas acelaşi. Toate sălile despectacole, în general, sunt pline, vinartişti buni tot timpul. Este o viaŃăculturală foarte intensă.

- Vorbind cu alŃi artişti,aceştia mi-au povestit despre noileregii şocante care pot fi găsite acumîn diferite teatre europene. Regiiledin FranŃa cum sunt?

- Cel puŃin în ultimii 10-15 ani,din acest punct de vedere au fostprobleme. Din ce în ce mai mult regizoriiaduc forme noi de exprimare, vor săşocheze cu actul regizoral şi se implicămai puŃin în încercarea de a respectatextul şi muzica. Dar sunt şi contribuŃiiregizorale interesante. Nu demult amvăzut „Lucia di Lamermoor”, în viziunearegizorală a lui Andrei Şerban, iar acumcu Nathalie Dessay, a reuşit să îşiexploateze la maximum ideile, este unact artistic foarte convingător. Însă, îngeneral, în regia actuală apar foartemulte efecte gratuite.

- Publicul francez gustăaceste noutăŃi sau critică precum celgerman?

- Cred că este mai maleabil.Acceptă noutatea şi acceptă să încercesă înŃeleagă psihologia regizorului. Înfond, de multe ori un spectacol deoperă, în viziunea începutului demileniu III, este o analiză psihologică.

- Revenind în timp, acum 18ani, cum aŃi ajuns la Paris?

- Eu câştigasem în anul 1985câteva concursuri internaŃionale, amsusŃinut şi câteva audiŃii şi astfel amreuşit să aterizez la Paris. Am fost

angajată pentru a cânta într-unspectacol al Operei NaŃionale,„CoŃofana hoaŃă” la Théâtre desChamps-Élysées. Am profitat de ocaziepentru a rămâne. A fost o ocazie unică.Nu cred că a fost o alegere, a fost un jocal destinului.

- Mi s-a mai spus că estuleste o garanŃie a calităŃii artistice...

- Exact. Nu am întâmpinatdificultăŃi. Drumul a fost uşurat şi defaptul că eram deja angajată într-un rolimportant, într-un teatru important.

- Cât de important este unimpresar pentru un artist liric?

- Foarte important. Un impresareste ca şi un guru. Pentru cei care suntfoarte tineri şi neexperimentaŃi estenevoie ca acest impresar să le îndrumepaşii, să le direcŃioneze cariera. Sunt omie de faŃete necesare împlinirii caartist: alegerea repertoriului, modul deprezentare într-un teatru...

- Se deschid mai uşor porŃilecu un impresar de valoare, cu unimpresar cu influenŃă?

- Nu cred că poŃi să te afirmi peplan internaŃional singur. Ai nevoie de

un agent şi de un profesor.- Punctăm câteva dintre cele

mai emoŃionante seri artisticefranceze pe care le-aŃi avut?

- Aş putea spune că jumătatedintre rolurile importante pe care le amîn repertoriu au fost create şi au fosttrăite pe scena Teatrului Capitol dinToulouse. EmoŃionant a fost şi când amcântat la Paris în „Boema” la OperaBastille, dar în FranŃa sunt nenumăratescene pe care m-am simŃit foarte bine.Îmi aduc aminte de un spectacol cu„Manon” la Montpellier, o regie

extraordinară semnată de regretatulJean Marie Simone. Era un regizor deteatru, dar care respecta vocea şimergea foarte mult pe exprimareainteriorizată a sentimentului.

- Există diferenŃe în ceea cepriveşte opera între capitală şi restulFranŃei - ca montare, ca investiŃie, capublic?

- Nu. Aş spune că teatrele încare am cântat sunt la un nivel artisticînalt. În FranŃa există câteva scenefoarte importante, câteva locuri în carese investeşte mult, iar reuşitele sunt pemăsură - în afară de Paris, aş adăugaoperele din Toulouse, Marseille, Lyon,Strasbourg şi Bordeaux.

- Un rol preferat aveŃi? AŃisimŃit că un rol a fost scris pentrudumneavoastră?

- Da, două. Manon şi Julietta.Poate chiar şi Mimi din “Boema”, dar“Boema” este un spectacol foartespeciat, în care un rol foarte important îlare dirijorul. Datorită scriiturii, îi poate fifoarte uşor să te ridice sau să tedistrugă.

- Cum este critica în FranŃa?- Destul de avizată. Analizează

în detaliu un spectacol. Nu ştiu dacă toŃicriticii au o pregătire muzicală, darpercepŃia spectacolelor este bineradiografiată.

- Ce pregătiŃi acum?- Am două roluri în pregătire:

Tatiana din „Evgheni Oneghin” şiMargareta din „Mefistofele” de Boito.De asemenea voi susŃine multerecitaluri, şi concerte în Argentina, înAfrica de Sud şi, bineînŃeles, în FranŃa.

- Cu artişti români aŃicolaborat în ultimul timp?

- Am întâlnit o voce extrem defrumoasă – baritonul George Petean.M-a impresionat foarte plăcut.Împreună cu el am cântat într-unconcert de binefacere la München.

- România se află pe agendadumneavoastră?

- Nu pentru moment, dar sunt îndiscuŃii cu Opera din Cluj. Poate că voiavea ocazia să se împlinească un visde-al meu, să cânt pentru prima dată înRomânia opera „Dialogul carmelitelor”.

- Când aŃi cântat ultima datăîn Ńară?

- În anul 2004, într-un concertcare a avut loc la Sala Palatului şi încare protagonistă era mama – MariaCiobanu. Atunci am cântat câtevaromanŃe. Ca artistă lirică, am avut unconcert la Cluj cu ani în urmă, cu arii dinopere.


Premieră

FascinaŃia joculuiOpera Hänsel şi Gretel de Engelbert Humperdinck…

una dintre cele mai iubite creaŃii muzicale pentru copii.Compozitorul german reuşeşte să redea feeria, misterul,puritatea, visarea, teama şi fericirea extrem de plastic,printr-o muzică vie, sugestivă, cu melodii uşor de fredonat şireŃinut pentru micii ascultători, unele alese din repertoriulfolcloric al copiilor. Nu este de mirare că opera a atras atenŃiaîncă de la compunere, premiera (Weimar, 1893) fiind dirijatăde tânărul pe atunci Richard Strauss! Libretul este conceputde sora compozitorului, Adelheid Wette, cea care adapteazăbasmul fraŃilor Grimm, reinterpretând unele aspecte, omiŃândaltele şi adăugând elemente proprii faŃă de povesteaoriginală.

Întâlnirea magică de la Opera NaŃionalăbucureşteană a fost o ocazie de regăsire a copilăriei, o

invitaŃie adresată celor mici, părinŃilor şi bunicilor în lumeamirifică în care orice vis poate deveni realitate.

Regizoarea Anda Tăbăcaru-Hogea îşi invităspectatorii şi protagoniştii la joc: propune un cadru dominatde elemente ale copilăriei, o lume vie, fascinantă şipalpitantă. Alături de personajele principale (Hänsel, Gretel,mama, tatăl, Vrăjitoarea, Zâna nopŃii şi Zâna zilei), pe scenăsunt prezenŃi o mulŃime de copii care le sunt alături celor doifraŃi în diferite momente. În acest mod, micii spectatori seidentifică cu lumea din scenă (în Preludii ei creează lumeacopilăriei din cărŃi de colorat şi creioane, aşa cum şi-oimaginează ei). Tot pentru ca cei mici să fie cât mai aproapede protagonişti, coregrafa Simona Şomăncescu propune unefect deosebit de sugestiv, creând o atmosferă feericăprintr-un simplu fapt: la începutul actului II, licuricii aleargăprin sală, printre copii!

Scenografia este interesant construită. Primul tablou– un decor simplu, dar de efect realizat din obiecte simbolice(panouri, creioane) – m-a dus cu gândul la un buget de criză.Pe parcurs, am realizat că simplitatea debutului s-atransformat treptat – păstrându-şi concepŃia unitară – într-oabundenŃă copleşitoare! Tabloul casei vrăjitoarei Rosina(Actul II) este captivant prin bogăŃia de culori şi realitateavăzută prin ochii copilăriei: o lume de vis în care tortul estecât o casă, iar uriaşele bomboane şi prăjituri sunt de-adreptul ademenitoare! Cele două acte relevă, de fapt, douălumi opuse: lumea reală, cu grijile zilei de mâine, văzută prin

ochii părinŃilor (Actul I), şi cea imaginară, a copiilor, o lumemirifică a viselor, în care, deşi apar şi dificultăŃi, acestea suntrezolvate în favoarea lor (Actul II). AcŃiunea este susŃinută detablouri contrastante, care fac ca spectacolul să aibă un ritmsusŃinut, condus cu uşurinŃă către finalul aşteptat cu sufletulla gură: nimicirea Babei CloanŃa.

Ingenios şi jocul de lumini obŃinut prin mijloacesimple: licuricii, luna, cloanŃa cu mătura, culminând cu foculde artificii din final... Obositoare sunt, totuşi, proiecŃiilegalaxiilor „repetitive” (nu infinite!...). La capitolul surprizelorplăcute, merită menŃionate prezenŃa îngeraşilor „acrobaŃi”(care, prin spectaculozitatea zborului diminueazădramatismul şi suspansul poveştii) şi apariŃia zânei nopŃii (dincer) sau a zânei zorilor (care iese din pământ, adică subsolulscenei).

Tema copilăriei, care apare pe parcurs în diverseipostaze prin simbolul creioanelor, creează un tablou al

copilăriei care poate fi transformat în ochii fiecăruimic spectator, după propria imaginaŃie. Creioanelereapar şi în tabloul pădurii, reprezentând copacii,de această dată copaci „vii”, care se mişcă şi îisperie sau îi apără pe cei doi fraŃi rătăciŃi înîntunericul nopŃii.

Spectacolul vizual este mult mai de impactdecât cel muzical. AbundenŃa elementelorscenografice fac ca amintirile decorurilor şi acostumelor să rămână mult timp în minteaspectatorului. Şi asta chiar dacă interpretareaorchestrei (dirijor Vlad Conta) a fost una corectă,iar garnitura soliştilor din a doua seară, la care amasistat, a oferit o interpretare de calitate,proaspătă, strălucitoare de multe ori. Am remarcatspontaneitatea protagonistelor Maria Jinga(Hänsel) şi Ioana Mitu (Gretel), dar şi a baritonuluiValentin Racoveanu (în rolul vrăjitoarei). Şi basul

Ion Dimieru (în rolul tatălui) s-a evidenŃiat printr-o interpretarenaturală, creând un cuplu potrivit alături de soprana AnaMaria Comşa (în rolul mamei).

Un spectacol reuşit, redat în limba română (dinpăcate de multe ori greu de înŃeles, chiar de către noi,părinŃii). Aplauzele spontane ale copiilor pe parcursulreprezentaŃiei au fost un real argument că „beneficiarii”acestui spectacol au trăit cu sufletul la gură povestea şi jocul,alături de eroii lor preferaŃi.

LuminiŃa CIOBANU

Adriana Urmuzescu şi Anda Tăbăcaru


Tinere talente

11

E cel mai bunşi e al nostru

Doina MOGA

Folosesc tot mai des această„spusă” emblematică pe care o aşezînaintea rândurilor ce fac cunoscuterealizările şi succesele repurtate detinerele noastre valori, fie că e vorba demuzicieni, dansatori, pictori, regizori saudin alte domenii în care excelăm. Acum,aici, mă refer la un muzician de numai15 ani, elev în clasa a X-a a ColegiuluiNaŃional „Sf. Sava” decultură generală şiabsolvent din 2008 aŞcolii de Muzică şi ArtePlastice nr.1 „IosifSava”, ambele dinBucureşti. Se numeşteAndrei IonuŃ IoniŃă,este violoncelist şipianist, are deja o cartede vizită mai mult decâtimpresionantă şi unpalmares artistic deinvidiat. L-am ascultatprima dată în februarie,când la UNMB s-aprezentat într-un recitalsurprinzător, în dublăcalitate: de violoncelistşi de pianist – o foarteneobişnuită şi rarăpostură. Am rămas de-a dreptulfermecată, ceea ce nu prea se întâmplăcând mă întâlnesc cu un muzician înpremieră. De atunci, fireşte, i-am urmărittraiectoria cu mare interes şi i-amsavurat apariŃiile, minunându-mă defiecare dată – de parcă ar mai fi fostposibil, şi a fost – de faptul că adăugamereu alte straturi emoŃionale, învăluindsufletul ascultătorilor prin sonoritatea saspecifică. Cu un discurs muzical matur şirafinat, Andrei IoniŃă, copil şi adult înacelaşi timp, are o tălmăcire şi ovirtuozitate rarisimă, un stil special princare atrage din partituri esenŃa, are uncolorit al sunetului tulburător. Este poeticşi temperamental. Mai are un sunet cald,vibrant, acurateŃe, amplitudine, viteză,un arcuş expresiv, cursivitate, melodicătandră şi virtuozitate uimitoare. Pe undemerge, la concursuri ca participant saula concerte şi gale ca invitat, câştigă,fascinează, uimeşte şi bucură,făcându-şi până şi din rândul celor pecare i-a învins în competiŃii, fani. În ciudamodestiei şi introvertirii sale native,premiile şi aplauzele se Ńin scai de el.Astfel, numai în ultimele două luni, aadus acasă premiile I obŃinute laconcursurile internaŃionale recunoscuteca foarte dificile: „Dotzauer _Wettbeverb fur junge Cellisten” dinDresda (11-19 oct.2009) şi „Cello

Competition David Popper VarpalotaHungary” (11-13 noiembrie 2009) –ambele la a IV-a ediŃie, evident lacategoria vârstei sale şi răsunătoareaplauze obŃinute la concertele galelorunde a cântat ca medaliat. Listapremiilor şi concertelor este foartelungă, aşa că din lipsă de spaŃiu voiaminti doar câteva: Concert/ Recital laParis cu World Philarmonic Orchestra(2006 şi 2008) şi la Petit Palais, laAtheneul Român din Bucureşti alături deOrchestra Bucarest Simfony Pops –decembrie 2008, cu Filarmonica dinPiteşti, tot 2008 etc. şi premiile I de laConcursul InternaŃional „Vatelot/Rampal” Paris 2007 şi cele (tot I) ale

tuturor ediŃiilor anuale ale OlimpiadelorNaŃionale de Muzică începând cu 2003,inclusiv cel din acest an etc. Şi cum sănu spui ca român cu mândrie că “e celmai bun şi e al nostru”.Dar, trebuie ştiutcă, tot talentul lui nu ar fi dus singur latoate acestea, dacă nu ar fi avut alăturide el un profesor remarcabil, care i-acizelat calităŃile native, l-a modelat şiformat atât din punct de vedere tehnic,cât şi expresiv, i-a dezvăluit secreteleacestui instrument aproape omenesc,îndrumându-l totodată şi spre laturacompetiŃională. Îi este alături şi acum.Se vede. Pentru că doar când vocaŃiaunui profesor se întâlneşte cu spiritulunui potenŃial talent, atunci, apare, ca încazul de faŃă, acea fulguranŃă în valoareşi reuşită, care impresioneazădeopotrivă melomani şi jurii severe aleconcursurilor naŃionale şi internaŃionalede elită. Vorbesc aici de d-na Ani MariePaladi, profesor la Şcoala de Muzică şiArte Plastice nr. 1 din Bucureşti, careexcelează în arta pedagogieiinstrumentale şi muzicale în general,laun nivel incomparabil faŃă de confraŃii ei.Aşa profesor, aşa elev. Felicitări!

P.S. Personal, de abia aşteptsă-l ascult din nou şi să văd ce „vrăji” aumai făcut! Sunt sigură că va fi ceva demare efect.

Un mare talentCornelia BRONZETTI

În luna octombrie, la invitaŃiaAsociaŃiei Culturale « SempreConcerto », tânăra violonista DaryaVarlomova, multiplă laureată a unorconcursuri internaŃionale (între care şicel de la Câmpina – iulie 2008) s-aprezentat publicului românesc,împreună cu pianista ZhannaVarlomova, într-un program foarteatractiv, cuprinzând piese deBeethoven, Saint-Saens, Wieniawsky,Rahmaninov, Sarasate şi Enescu.

Cele trei concerte aleinterpretelor din Minsk, Belarus, s-audesfăşurat la Centrul CulturalEuropean de la Sinaia (cu ajutorulFundaŃiei « Prietenii Muzicii – SerafimAntropov »), în Sala Praznicală aParohiei « Sfântul Nicolae » dinCâmpina şi la Sala Mică a AteneuluiRomân în cadrul « Concertelor demarŃi seara » dedicat tinerilor deexcepŃie – concert preluat de TVRCultural şi Radio România Muzical.

În diversitatea stilistică aprogramului, violonista ne-a pututdezvălui întreaga paleta de culori asunetului său de o căldură şiexpresivitate ieşite din comun şi ne-aconvins de o excepŃională stăpânireinstrumentală a tuturor momentelorinterpretative.

De la povestirea dramatică aviorii din « RomanŃa » lui Rahmaninovla temperamentul plin de energie şiritm spaniol a pieselor de Sarasate, dela rafinamentul coloristic (prevestitor alperioadei impresioniste) din« Introducere şi Rondo Capriccioso »de Saint-Saëns la rostirea în parlando-rubato a interiorizării sau pasiuniidezlănŃuite din « ImpromptuConcertant » de Enescu, alături desuverana stăpânire a dificultăŃilorinstrumentale din « VariaŃiuni pe otemă proprie » de Wieniawsky, DaryaVarlomova, susŃinută şi secondatămagistral de distinsa şi renumitapianistă Zhanna Varlomova, a oferit încele trei concerte imaginea unuiviolonist matur, de mare talentinterpretativ, cu un perfect autocontrolinstrumental şi o mare forŃă aimaginaŃiei.

Tânăra violonistă este o apariŃiefermecătoare, modestă, concentratăla fiecare amănunt al expresieisunetului, captând şi captivândîntreaga seară (atât la Câmpina, cât şila Bucureşti) publicul foarte numeroscare a ovaŃionat îndelung prin aplauzeritmate (chiar şi după oferirea bis-ului)pe cele două artiste.


Concerte... sub lupă

Halou liric, dar

nu numai… !

TanŃa DIACONESCU

Una din aprecierileprivitoare la calitatea culturiicontemporane, general acceptatăîn prezent, este aceea că mass-media promovează multă muzicădenivelată valoric, un rest de dulceambiguitate mai pâlpâind sporadicprin sălile de concert.

Subiectul, de certădispoziŃie speculativă, a părut aprinde contur sonor în salaAteneului (22 noiembrie ora 11)într-un concert duminical fără omiză publicitară spectaculoasă.Orchestra “Simfonia-Bucureşti”,dirijată de Florin Totan, propuneaun program de fizionomie eclectică– de la J.S. Bach la A. Piazzolla.

Dezvoltat, conform

afirmaŃiilor introductive ale luiVladimir Deveselu, sub nimbulfrumuseŃii melodiei, între numele

repere ale celor doi compozitori aufost inserate pagini muzicalesemnate de J. Strauss, muzică defilm (Naşul, Parfum de femeie,Războiul civil) şlagăre celebre depe Broadway. Aşadar o perspectivăstilistică mozaicată prin care s-aurmărit captarea interesuluiimediat, de suprafaŃă, a unui publicinvitat să se distreze fără a faceeforturi de concentrare. Un concertmatinal, într-o nesperat defrumoasă zi de noiembrie.

Ascultându-l pe FlorinTotan, tot în această toamnă,dirijând magistral concertullaureaŃilor Concursului “GeorgeEnescu”, în programul căruia a fostinserată şi complicata partitură(pentru cor, orchestrăsupradimensionată) premiată laediŃia anterioară, respectiv “Soundsof Meditation” semnată de Hu Xiao-Ou, actuala manifestare lua aerulunei glume fără semnificaŃieprofesională. Cecontaminări, celegături se puteaustabili între universurisonore atât dediferite, cum putea firedimensionată o

muzică în carese privilegiazăefectul desuprafaŃă înd e t r i m e n t u lefectului deadâncime astfelîncât să poatăs u p o r t agreutatea unorcerinŃe simfonice tipiceAteneului ?

Miniaturala orchestrăcamerală “Simfonia-Bucureşti”este asemănătoare cadimensiune cu celebraorchestră moscovită şi tinde,prin nivelul tehnic alinstrumentiştilor, spre Ńinte devirtuozitate ambiŃioase. DirijorulFlorin Totan, a cărui gesticăfermă şi clară, fără ornamentăride conotaŃie spectaculară,fascinează prin concepŃia sa

stilistică, capabilă să comprimesimbolic şi să esenŃializeze

metaforic conŃinutul oricărei partituriinterpretate. Polcă straussiană sauşlagăr american, muzicadobândeşte în viziunea sa, odistincŃie naturală. Frazarea lipsităde emfază, rafinamentul

demonstrat în nuanŃări filigranateale textului, planurile secvenŃialepermanent ierarhizate dinamic suntcoordonate menite să evidenŃieze“nervul simfonic” al opereicodificate prin vibraŃii sonore, aMuzicii ca artă. Iar în Suita a 2 a însi minor de J. S. Bach, flautistulsolist Cătălin OpriŃoiu i-a statalături, cântând, cu inteligenŃaartistului virtuoz ce reclădeşte,atent, luminozitatea desăvârşită amuzicii baroce, o partiturăatemporală prin frumuseŃe,echilibru şi forŃa revelatorie aadevărului estetic general valabil.

Florin Totan

Cătălin OpriŃoiu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 1 � Ianuarie 2010 13

Concerte... sub lupă

Medalion Dan Voiculescu

Corina BURA

S-au scurs câteva luni de când compozitorul DanVoiculescu a plecat în marea călătorie fără întoarcere.Umberto Eco recomanda prin vocea unuia dintrepersonajele sale necesitatea ca trecerea prin această lumesă fie marcată de gesturi precum sădirea unui pom,conceperea unui copil sau elaborarea unei opere artistice.Nu ştim dacă Dan Voiculescu a plantat vreo specie aregnului vegetal, dar cu siguranŃă creaŃia sa artisticădestinată tuturor genurilor, preocupările sale constante îndomeniul muzicologic şi ideile legate de continuaperfecŃionare pe care le-a insuflat învăŃăceilor săi constituietot atâtea motive ca să credem că trăsăturile personalităŃiisale nu se vor şterge odată cu trecerea timpului. UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor din România, fiind instituŃiacare are o atitudine de mare etică faŃă de viaŃa şipromovarea operei membrilor ei, a organizat un frumosconcert omagial la Aula Muzeului NaŃional George Enescu.Momentul a reunit colegi şi colaboratori, care, fiecare adescoperit prin contactele personale un crâmpei din viaŃamai puŃin cunoscută a maestrului. Anii petrecuŃi la studiileinfluenŃate de figura lui Kalheinz Stockhausen, precum şiepisoadele marcate de colaborare profesională au fostevocate pertinent şi sobru de către colegul de generaŃie,compozitorul Octavian Nemescu. Recitalul instrumentaldesfăşurat în continuare a fost alcătuit din lucrări care auavut menirea de a redescoperi stranietatea şi tragismul unui

univers interior căruia abia acum, după încheierea existenŃeiterestre, îi intuim adevărata dimensiune. Preocupările legatede sacru s-au desprins din piesa Flori pentru două toace îninterpretarea lui Alexandru Matei, opus care şi-a extras sevadin studiul repertoriului monahal destinat acestui instrument.Cu toate că Dan Voiculescu a scris pentru varii instrumente,timbrul flautului i-a inspirat nu mai puŃin de 10 sonate (ultimaterminată cu o zi înaintea fatidicului moment), 9 fiind dejaînregistrate pe un CD al UCMR în interpretarea lui IonBogdan Ştefănescu, artist de care l-a legat o fructuoasăcolaborare şi ale cărui sugestii – desprinse dintr-o mareexperienŃă şi cunoaşterea unui imens repertoriu – le-aadoptat în scriitura finală a acestora. I. B. Ştefănescu a alespentru acest recital Piccola Sonata (nr.2), urmată de sonatanr. 8, pe care a interpretat-o la flaut alto – o melopee a căreidesfăşurare permite pe lângă multifonice o mulŃime deefecte specifice – şi sonata nr.4 , cu mişcare scenică, demare amploare şi dificultate, lucrare care înglobeazăelemente de folclor transilvan cu referire la cel din Căpâlna.Seara a continuat cu 3 canoane în p.a.a. selecŃionate dinciclul pentru pian Canonica (24 de canoane în manierăbachiană pe reŃetă intervalică), interpretate de Horia Maxim(canon la octavă care amestecă stileme româneşti cuarmonii gershwiniene, canon heterofonic la unison cuelemente modale şi cromatice şi canon la terŃă în formă deinvenŃiune). Concertul s-a încheiat cu Trileme – Septetinstrumental – dedicat ansamblului „Archaeus” condus deLiviu Dănceanu. Ca şi din celelalte lucrări prezentate, s-adesprins preocuparea pe care a avut-o Dan Voiculescupentru rigoare, echilibrul proporŃiilor, concizia formei, toatepuse în slujba unei gândiri contrapunctice, concept care i-amarcat nu numai muzica pe care a scris-o, ci întreaga saactivitate de compozitor, muzicolog, pedagog, dar mai alesca om de o recunoscută generozitate şi rară nobleŃe.

Orchestra deCameră Radio

Doru POPOVICI

Orchestra de Cameră Radio– care ne-a arătat o neŃărmuritădragoste pentru valorificarea muziciinoastre, reliefând, indiscutabil,măiestrie ! – ne-a prezentat un concertadmirabil sub conducerea dotatuluidirijor Cristian Brâncuşi, pe care-lsocotesc şi un profund muzicolog, cene-a oferit o impresionantă analiză aEsteticii muzicale create de DimitrieCuclin.

Am apreciat interpretarea – deo fină muzicalitate – a Concertului nr.1în Do major pentru cello şi orchestră deHaydn, interpretare oferită de RăzvanSuma, mult dotatul elev al maestruluide talie mondială Marin Cazacu. Atâtsolistul cât şi orchestra ne-au înfăŃişatun opus cu accentul pe un lirismdelicat, amintindu-ne manifestărileappollonice generate de Vladimir Orlovşi Constantin Silvestri. Departe de

tălmăcirile spectaculoase, cei doimuzicieni, prin interpretarea lor, auîntărit sensul aforismului în virtuteacăruia „arta este o plecăciune în faŃafrumosului etern şi nu o linguşire a celuiaflat vremelnic la putere”...

În aceeaşi manifestare dinlumea „frumosului liber” am putut audiapunerea – într-un con de limpezimi – aunei capodopere a romanticului FelixMendelssohn: Concertul în Re minorpentru vioară, pian şi orchestră.Interpretarea respectivă a beneficiat deaportul celor doi solişti de valoareinternaŃională Alexandru Tomescu şiHoria Mihail. Despre sublimeletălmăciri trebuie scris puŃin...

Îmi permit doar să spun că ceitrei slujitori ai Lumii Euterprei –Alexandru Tomescu, Horia Mihail şiCristian Brâncuşi – au avut ca mottocuvintele « Muzica este vocea vieŃii, cevorbeşte eternitatea » !

În final, o capodoperă a„titanului de la Bonn”, Ludwig vanBeethoven. Orchestra dirijată deCristian Brâncuşi, Corul Radio condusde maestrul Dan Mihai Goia, ne-aurecreat Misa în Do major op. 86compusă de sublimul exponent algenului vocal-simfonic; aş fi nedreptdacă nu aş evidenŃia şi pe soliştii ElenaStancu, Antonela Bârnat, Răzvanłuculescu şi Claudiu Şola. ToŃiinterpreŃii Misei au fost la înălŃime !

Punctul culminant al serii a fostatins în secŃiunea « Sanctus », în acestclimat sonor de o grandoare austeră şihieratică.

P.S. Ne întrebăm dacăOrchestra de Cameră Radio şiCristian Brâncuşi nu merită odistincŃie din partea UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor ?


Ardeleana

FestivalulMozart 2009

Elena Maria ŞORBAN

Un minunat exemplu al slujiriimuzicii de către interpreŃi a fost actualaediŃie a Festivalului – organizat deSocietatea Română Mozart, alături deFilarmonica de Stat „Transilvania” şiAcademia de Muzică „Gh. Dima”, cusprijinul consiliilor judeŃean şi local.Idealul a fost reformulat şi de oaspetelecentral al Festivalului, Robert D.Levin, de la Universitatea Harvard, cu

ocazia decernării titlului doctor honoriscausa. Pianist, muzicolog, compozitor,profesor, oaspetele a revenit pentru atreia oară la noi – după ce în 1994 şi2003, a prezentat versiunea întregităde domnia-sa a Recviemului în reminor şi a epatat prin improvizaŃiipianistice în stil mozartian, pe teme dela public. Discursul său festiv aconcluzionat acum despre capacitateaculturii de a ne menŃine umani,optimişti, de a ne spune despre noiînşine: ecce homo – de underesponsabilitatea artistului de atransmite mesajul unei posibile lumimai bune. Generozitatea şi competenŃasa inegalabilă au marcat cursul demăiestrie de interpretare pianisticămozartiană oferit studenŃilor, undecuvintele-cheie au fost stil, expresie,culoare, mesaj. Recitalul-conferinŃăHaydn-Mozart a explicitat mentalităŃisocio-componistice ale epocii şi detaliide scriitură, cu referiri la esteticavremii, despre afectele exprimate detonalităŃi – pe exemple cu conexiuniinclusiv beethoveniene, iar virtuozitateaşi sonoritatea cvasi-orchestrală au fostdoar mijloace pentru scopul final, de atransmite variate trăiri. În concertul cuFilarmonica, sub bagheta dirijorului

Nicolae Moldoveanu (ElveŃia),Levin a interpretat Concertulpentru pian, în La major, KW488, cu o cadenŃă proprie,concentrată, dramatică lapartea I, un Adagio splendidîntrepătruns cu liniilesuflătorilor, un final în careludicul era un vehement joc peviaŃă şi moarte... Gesturiteatrale înfruntau cererilenesăŃioase de bisuri...Aşteptăm revenireaexcepŃionalului om şi artistRobert D. Levin!

Pilonii Festivalului aufost cele două concerte simfonice. Sărămânem la cel dirijat de NicolaeMoldoveanu, artist care are marelemerit de a face ca muzica să fie eaînsăşi, ceea ce presupune efort şitalent – aşa cum au arătat Uvertura“Nunta lui Figaro” şi Simfonia nr. 39, înMi bemol, KW 543. În celălalt concertsimfonic, Orchestra Filarmonicii, dirijatăde Mika Eichenholz (Suedia), a avutînsufleŃire în uverturile mozartiene, iarîn Simfonia “Oxford” de Haydn, a lăsatsă resimŃim tot ce arăta maestrulaustriac, britanicilor care l-au onorat cutitlul academic: uşurinŃă componistică,ştiinŃă contrapunctică, melodicitate,energie. Solistul serii, clarinetistulRăzvan Poptean, în Concertul KW622, reprezintă o certitudine amuzicalităŃii şi autenticităŃii stilistice.

Recitalurile camerale auumplut sala Academiei de Muzică pânăla refuz. Adriana Beraşi Sherban Lupu(SUA) au oferit treisonate pentru pian şivioară – Sib, KW 454,Mib, KW 481, La, KW526 – , sub semnulclarităŃii şi echilibrului.Recitalul MozartJuvenorum a adusconfirmarea laureaŃiloranteriori, cu regretulîmpărtăşit depreşedinta SocietăŃii,doamna Bera, de a nufi realizat un concursîn actuala ediŃie.Dintre aceştia, pedeplin convingătorisunt pianista AureliaVişovan, baritonulCozmin Sime şi acompaniatorulLucian Gheju, precum şi Cvartetul“Arcadia” – care a redat pretenŃioasefugi pentru cvartet de Mozart şi Haydncu efecte dramatice intense. În altă

seară, Cvartetul Transilvan a cuceritprin repertoriul propus, alăturândmozartianul K.499 cu replica sacontemporană semnată decompozitorul Hans Peter Türk,Meditationen über KW 499, potenŃândvalenŃele tragice ale modelului, apoi,prin oboistul-invitat Aurel Marc, înCvartetul KW 370, interpretareaîmbinând elocvent elemente clasice,galante şi ale stilului sensibil.Romanian Piano Trio a fost oprezenŃă ardentă, cu Mozart (în duo),Haydn, Mendelssohn-Bartholdy,prelungită, prin suplimente, până lamodernism. Ansamblul Kostyák(ElveŃia) a adus diferite modulecamerale, înfăŃişând convingător peHaydn şi Mozart, dar şi pe Dittersdorf şiEybler, acesta din urmă, situat întreclasicism şi romantism. O menŃiuneaparte pentru divertismentul-duo alfostului capelmaestru orădean,

Dittersdorf, dintr-unm a n u s c r i sdescoperit dem u z i c o l o g u lFrancisc László laSibiu, a cărui primăaudiŃie a fostîncredinŃată fraŃilorKostyák, care i-audat o interpretareplină de vervă lavioloncel şicontrabas.

În concluzie,ediŃia a XIX-a aFestivalului Mozartreprezintă un reperculminant, prinselectarea unorinterpreŃi de certă

personalitate, din toate generaŃiile, careau adus un repertoriu de intensitateemoŃională şi rafinament intelectualmaxim – reper confirmat şi de public,prin sălile arhipline.

Robert D. Levin

Răzvan Poptean

Cvartetul “Arcadia”


Recenzii

OmagiuUriaşuluiPe 29 ianuarie se împlinesc 4

ani de la moartea tenorului LudovicSpiess. În amintirea Maestruluiprezentăm în acest număr volumulmemorial apărut la Editura CurteaVeche (2009) sub semnătura criticuluimuzical Costin Popa. Alături deinterviurile realizate de Iosif Sava înurmă cu 20 de ani (Cu Ludovic Spiessprin marile teatre ale lumii, EdituraMuzicală, 1989), monografia intitulatăsimplu Ludovic Spiess întregeşte acumportretul omului, artistului, manageruluişi demnitarului român de reputaŃieinternaŃională.

Realizat în condiŃii graficeexcepŃionale, volumul-album a fostlansat la deschiderea Festivalului şiConcursului InternaŃional „GeorgeEnescu” din 2009, chiar lareprezentaŃia operei Oedip – ocaziedeosebită pentru a aminti din noumeritul lui Ludovic Spiess care, caMinistru al Culturii, a avut curajul şiputerea de a revigora Festivalul„George Enescu” în prima ediŃie dedupă căderea comunismului (1991).

Costin Popa, publicist pasionatde operă (redactor-şef al revisteiMelos, autor al volumelor Opera Live(2002), Opera Viva (2004) şi Opera îndirect (2008), a cunoscut în amănuntperformanŃele artistice ale celebruluitenor. Deşi i-a fost aproape, autorulpăstrează o distanŃă obiectivă,folosindu-se de documente scrise,dar şi de aprecierile colegilor descenă şi colaboratorilor, pentru aputea contura un portret cât maicomplet, autentic.

„Am scris această carte cudragoste şi adâncă preŃuire pentruLudovic Spiess (1938-2006), pentruvocea şi cultura sa muzicalămultilaterală, pentru uriaşa luidimensiune artistică, pentruactivitatea prodigioasă pe marilescene ale lumii şi în România, pentruimensa personalitate, pentru omuldeschis, sincer şi prietenos” estemărturia profundă a autorului. Pentrucel care a fost supranumit „EnricoCaruso al României”, prefaŃasemnată de criticul SmarandaOŃeanu-Bunea continuă mărturisirileadmirative în acelaşi ton cu ale luiCostin Popa: „Probabil că se

întâmplă o dată la o sută de ani cageniul, şarmul şi cu harul să se adune.”

Volumul este admirabilconstruit. Încă de pe prima pagină tecaptivează portretul marelui artist, careîŃi trezeşte în suflet toate amintirilelegate de măreŃia personalităŃii sale. NupoŃi trece mai departe fără să nupoposeşti îndelung, uimit, recules,contemplând îndelung portretul de laînceputul cărŃii, purtat de muzica pecare a dăruit-o: „Are talia şi voceasemizeilor. Acest uriaş îşi cunoaştemijloacele şi le stăpâneşte. Esteuimitor, seducător, emoŃionant,monstruos, bulversat, uman. Esteincomparabil. Nu citaŃi alte nume! Dupăel, şi pentru mult timp, nu mai ascultaŃipe nimeni!” (Robert Labadie)

Dincolo de reconstituireacronologică a monumentalei carieredescrisă în spectacole, cronici,înregistrări, cifre şi imagini, tulburătoareeste întâlnirea directă cu cuvinteleMaestrului! Sub titlul „MotivaŃie” seregăsesc amintirile Maestrului, subforma unei „descărcări sufleteşti”, puseîn format electronic din septembrie2005 şi până în preajma zilei morŃii.

BogăŃia şi corectitudineainformaŃională cu care autorulconstruieşte portretul celebrului artisteste admirabilă! Descriereaprestigioasei sale cariere tenorale(desfăşurată între 1962 şi 1987) estebazată pe o imensă arhivă de articole,fotografii, afişe, diplome, păstrate cusfinŃenie de către soŃia Maestrului,distinsa doamnă Gerda Spiess.Portretul concis şi obiectiv realizat de

Costin Popa în cea de-a doua secŃiuneeste urmat de gândurile despreMaestru aşternute pe hârtie de cătrecei care i-au fost aproape; soŃia sa,Ioan Holender, Christa Ludwig, MariaSlătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanusunt doar câteva nume ale celor care

îşi exprimă cu adânc respectrecunoştinŃa şi bucuria de a fi avut unasemenea coleg.

PostfaŃa publicistului MirceaBunea descoperă şi alte faŃete alecomplexei sale personalităŃi legate dedemnităŃile de stat şi managerialeavute în anii de după 1989: Director alFestivalului şi Concursului „GeorgeEnescu”, ediŃia a XII-a, Ministru alCulturii (1991-1992, în cabinetulTh. Stolojan). De asemenea, este redatşi ultimul interviu, rămas nepublicat,realizat în 14 ianuarie 2005, cu puŃintimp înainte de destituirea sa dinfuncŃia de Director al Operei NaŃionaledin Bucureşti (de care, cu stupoare, aaflat… din ziare!).

Iată o carte vie, pe măsuraartistului pe care îl descrie! Sperăm săfie începutul unor alte cercetări pentrua păstra în eternitate numele iluştrilornoştri oameni de cultură.

FaŃă în faŃă cu Maestrul nu poŃidecât să taci, în semn de adâncrespect. În faŃa impunătoareimonografii realizată de Costin Popa nuîŃi rămâne decât să contempli, cuadânc respect, fascinat de măreŃiatabloului constituit de multiplele şivaloroasele sale faŃete, omul, soŃul,tenorul, profesionistul.

LuminiŃa CIOBANU


Universitaria

Concursul naŃionalPaul Constantinescu

În perioada 11-14 decembrie 2009 a avut loc la Ploieşti cea dea XV-a ediŃie a Concursului NaŃional de Interpretare şi CreaŃie muzicală“Paul Constantinescu”.

Spre deosebire de ediŃiile trecute anul acesta a venit cu o nouăsecŃie de interpretare, rezervată pentru tinerii violoncelişti, alături desecŃiile deja existente: pian, vioară, canto şi compoziŃie.

Dificila sarcină de a-i alege pe cei mai buni dintre ceiaproximativ 100 de participanŃi (elevi şi studenŃi) a revenit juriilorcompuse din specialişti, interpreŃi şi cadre didactice universitare, ce auadunat personalităŃi precum prof. univ. dr. Ioan RaŃiu (preşedintelejuriului secŃia vioară), Ilinca Dumitrescu (preşedinte juriului secŃia pian),

prof. univ. dr. Silvia Voinea (preşedinte juriului secŃia canto), MarinCazacu (preşedinte juriului secŃia violoncel), prof. univ. dr. Dan Buciu(preşedintele juriului secŃia compoziŃie).

După două zile de competiŃie au fost aleşi învingătorii. Marelepremiu, oferit pentru fiecare dintre cele secŃii (pentru pian şi compoziŃienu s-a acordat) a fost câştigat de Raluca Mălina Ciobanu, elevă în clasaa V a la vioară, la Colegiul NaŃional de Artă “Octav Băncilă”din Iaşi,Ioana-Andreea Iftimescu, mezzosoprană, studentă la master, anul al II-lea, la Universitatea NaŃională de Muzică din Bucureşti şi Ştefan Cazacu,elev în clasa a X-a la violoncel, Liceul de Muzică “George Enescu” dinBucureşti.Iată şi restul premianŃilor:VIOARĂ: Premiul I: 1. Moşneaga Ion – cl. a V-a, Liceul Internat Republican deMuzică “Ciprian Porumbescu”, Chişinău;2. Cavassi Aron – cl. a VIII-a, Liceul de Muzică “George Enescu”.Premiul al II-lea: 1. Cucoş Cristian – cl. a II-a, Liceul InternatRepublican de Muzică “Ciprian Porumbescu”, Chişinău;2. Ceresău Gabriela – cl. a III-a, Liceul Internat Republican de Muzică“Ciprian Porumbescu”, Chişinău;3. Botgros Cristian-Augustin – cl. a IV-a, Liceul Internat Republican deMuzică “Ciprian Porumbescu”, Chişinău;4. Bolozan IonuŃ Adrian – cl. a VI-a, Liceul de Artă “Ionel Perlea”,Slobozia; 5. Bobeico Maria Alexandra – cl. a VIII-a, Liceul de Muzică “GeorgeEnescu”, Bucureşti;6. Olteanu Ioana Elisabeta – cl. a VIII-a,Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”;7. Mihai Alexandru – cl. a IX-a, Liceul deArtă “Carmen Silva”, Ploieşti;8. Şandru Laura Elena – cl. a X-a, Liceulde Muzică “George Enescu”, Bucureşti;9. Dima Adrian - student anul II,Universitatea NaŃională de Muzică;10. PreduŃ Simona Mihaela – studentăanul II, Universitatea NaŃională de Muzică.Premiul al III-lea: 1. Pîrlea Ioan-Octavian- cl. a II-a, Liceul de Muzică “TudorCiortea”, Braşov;2. Modorcea Iulia Mara – cl. a III-a, Liceulde Muzică “Tudor Ciortea”, Braşov;3. Semeniuc Alexandru – cl. a V-a, Liceulde Muzică “George Enescu”, Bucureşti;4. Simion Gabriel-Nicolae – cl. a V-a,Liceul de Muzică “George Enescu”;

5. Cotarcea Petru – cl. a VII-a, Liceul de Muzică “George Enescu”,Bucureşti;6. Dobrobicescu Sânziana-Cristina – cl. IX-a, Liceul de Muzică “DinuLipatti”;7. łane Georgiana - cl. IX-a, Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, Bucureşti;8. Goiană Iulia – cl. a X-a, Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, Bucureşti;9. Marian Ana-Maria – studentă anul II, Universitatea NaŃională deMuzică.PIAN:Premiul I: Todică George – cl. a X-a, la Colegiul NaŃional de Artă “OctavBăncilă”din Iaşi;Premiul al II-lea: 1. Voronin Igor - cl. a III-a, Liceul Internat Republican de Muzică “CiprianPorumbescu”, Chişinău;2. Mănica Emilian Gabriel - cl. a IV-a, Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”;3. Loscutova Cristina - cl. a IX-a, Liceul Internat Republican de Muzică“Ciprian Porumbescu”, Chişinău;4. IoniŃă Fabiola Ioana - cl. a X-a, Liceul de Artă “Carmen Silva”, Ploieşti.Premiul al III-lea: 1. Ehsan Maream - cl. a II-a, Liceul InternatRepublican de Muzică “Ciprian Porumbescu”, Chişinău;2. łală Alexandru - cl. a VII-a, Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, Bucureşti.Canto:Premiul I: 1. Stancu Antonia Cosmina - cl. a X-a, Liceul de Muzică“George Enescu”;2. Pavăl-Olaru Cătălina - cl. a VII-a, Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”,Bucureşti.3. Soare Ionela Florentina – studentă anul IV, Universitatea NaŃionalăde Muzică din Bucureşti.Premiul al II-lea: 1. Negoescu Maria Cristina - cl. a X-a, Liceul deMuzică “Dinu Lipatti”, Bucureşti;2. Vlad Maria Mirela - cl. a X-a, Liceul de Artă „Marin Sorescu”, Craiova;3. Deaconu Adelina - studentă anul IV, Universitatea NaŃională deMuzică din Bucureşti;4. Mărgean Bianca Elena - studentă anul II, Universitatea NaŃională deMuzică din Bucureşti.Premiul al III-lea: 1. Godja Ioan - cl. a XI-a, Liceul de Muzică “DinuLipatti”;2. Tărniceru Alexandra Mihaela - studentă anul IV, UniversitateaNaŃională de Muzică din Bucureşti;

3. Olteanu Cristina Maria - studentă anul III, Academia de Muzică Gh.Dima, Cluj;4. BaianŃ Irina - studentă anul II, Universitatea NaŃională de Muzică;VIOLONCEL:Premiul I: 1. Curcă Alexandra – cl. a VII-a, Şcoala de Muzică şi ArtePlastice nr. 1 „Iosif Sava”, Bucureşti;2. Marian Mircea Alexandru - student anul IIl, Universitatea NaŃională

de Muzică din Bucureşti.Premiul al II-lea: 1. Bokor Gabriela – master,Universitatea NaŃională de Muzică din Bucureşti.Premiul al III-lea: 1. Milcu Marilena - cl. a X-a,Liceul de Muzică “George Enescu”, Bucureşti; 2. Radu Croitoru - student anul I, UniversitateaNaŃională de Muzică din Bucureşti;3. Olah Matyas - student anul IV, UniversitateaNaŃională de Muzică din Bucureşti.COMPOZIłIE:Premiul I: Sebastian Androne - student anul II,Universitatea NaŃională de Muzică din Bucureşti,pentru lucrarea Sonată Rondo.Premiul al II-lea: Baciu Vlad Răzvan - studentanul III, Universitatea NaŃională de Muzică dinBucureşti, pentru The Catalepsy of sather time.Premiul al III-lea: łurcan Dan - student anul IV,Universitatea NaŃională de Muzică din Bucureşti,pentru lucrarea Baladă rapsodică.

Diana MURĂŞAN

Raluca Mălina Ciobanu

Ştefan Cazacu

Ioana Iftimescu


Universitaria

O nouă sală de operăÎn plin centrul capitalei, lângă Cişmigiu, a fost

inaugurat, pe 17 decembrie, Studioul de operă al UniversităŃiiNaŃionale de Muzică Bucureşti.

Consolidată, refăcută, modernizată, vechea sală defestivităŃi a Liceului de Fete (ulterior a Institutului de Petrol şiGaze), care găzduieşte Conservatorul din anii ’50, a fostredată circuitului concertistic într-o nouă înfăŃişare, după 3 anide şantier. Au fost lucrări complexe, care au eliminat „bulinaroşie” de pe clădire şi care au fost finanŃate prin alocarea defonduri europene, guvernamentale şi ale UniversităŃii. Deşi petoată perioadalucrărilor studenŃiiclasei de operă aufost privaŃi deexerciŃiul scenic(având totuşi ladispoziŃie sala deconcerte „GeorgeEnescu”), se poatespune că efortul ameritat, acumbătrâna şi terna salăde altădată avândstrălucirea uneiimagini moderne,calde, primitoare. Ne putem închipuică odată cu noua sahaină sala a ştersdin memoriazidurilor evenimentede tristă amintirepetrecute aici în aniistalinismului, cândse Ńineau şedinŃeuniversitare cu iz demânie proletară, păstrând poate doar amintirea evenimentelorartistice de răsunet aplaudate de comunitatea academică darşi de publicul plătitor de bilete. Pe această scenă au cântat înanii de ucenicie mulŃi dintre artiştii lirici de prim rang, de laMagda Ianculescu la Florin Georgescu, de la ValentinTeodorian la Angela Gheorghiu, de la Dan Iordăchescu laLeontina Văduva, sub îndrumarea unor maeştri de cantoprecum Constantin Stroescu, Petre Ştefănescu-Goangă, ArtaFlorescu, Dora Massini etc., a maeştrilor regizori JeanRînzescu, Hero Lupescu, Panait V. Cottescu etc., a maeştrilordirijori Constantin Silvestri, Jean Bobescu, Gheorghe Kulibinetc.

În această sală au avut loc concerte, spectacole lirice,recitaluri, premiere, organizate chiar sub forma unei stagiuni

permanente, derăsunet mai ales îndeceniile 6 şi 7 aleveacului trecut, cândexista o orchestră şiun cor al Studiouluide Operă, care aumijlocit interpretareaintegrală a multorcapodopere aleteatrului liric mondialsau chiarreprezentarea înpremieră a unorcreaŃii importante dinmuzica româneascăde gen. Cu atât mai mult,având un asemeneatrecut glorios, salade operă merita săfie „resuscitată”, iarrealitatea de aziparcă întrece

aşteptările. Sala este frumoasă, cu un luminator de mare efectcare înlocuieşte tradiŃionalul candelabru din teatre, cuamenajări speciale pentru culise şi pentru tehnica de scenă,cu o nouă orgă de lumini şi cu reflectoare performante, cu ofosă încăpătoare şi cu o combinaŃie neaşteptată de lămpiclasice şi neoane contemporane. Studioul de operăbeneficiază de toate elementele necesare unui teatru, de lacabine până la garderobă, poate singurul minus fiind„tradiŃionala” penurie de locuri de parcare, caracteristicăBucureştiului.

Au fost luate măsuri pentru refacerea şi îmbunătăŃireaacusticii, aspect vital pentru o scenă care este gândită înprimul rând pentrucânt. Panourispeciale de lemndirecŃionează şipropagă sunetul înmod optim cătrepublic, găzduit pe treinivele – parter şi douăbalcoane, ceînsumează 300 delocuri. Mai mult,există şi posibilităŃi desonorizare electro-acustică, cuechipamente alesedintre cele mai noi.În mod cert noua salăva atrage atenŃiaoperatorilor culturali şiorganizatorilor deevenimente, care arputea închiria spaŃiulpentru a prezenta aicivariate spectacole,beneficiind deraritatea unei fosepentru orchestră darşi de posibilităŃi deosebite de exprimare scenică, compatibilecu teatrul, baletul, opereta, opera, musicalul sau practic cuorice tip de concert sau spectacol.

La inaugurarea din miez de decembrie au cântatcâŃiva dintre cei mai buni studenŃi ai UniversităŃii NaŃionale deMuzică, fie ca solişti fie grupaŃi în ansambluri corale, cameralesau în orchestră. Au apărut în prim plan soprana ValentinaNaforniŃa, studentă a Mariei Slătinaru-Nistor (cu aria „Si, michiamaro Mimi” din Boema de Puccini), baritonul IonuŃ Pop,student al Eleonorei Enăchescu (cu aria contelui Almaviva dinNunta lui Figaro deMozart) şi flautistaIoana Bălaşa,studentă a lui VasileGanŃolea (cu piesaSyrinx de Debussy).La atmosferaspecială, legată şi desărbătorile de iarnăau mai contribuitcolindele corului„Psalmodia” şiinterpretarea CoruluiMasteranzilor dar şi aorchestrei „Concerto”şi a formaŃiei„Romanian YoungBrass” (cu suita decrăciun acompozitorului IoanDobrinescu, piesă lacare mai multerepetiŃii ar fi fostbinevenite), cuaportul decisiv aldirijorilor Mihail Diaconescu, Nicolae GheorghiŃă, MihaiCeaşcai, Ştefan Iliescu şi Leonard Boga. Mihai COSMAIoana Bălaşa

prof.univ.dr. Dan Dediu, Rectorul U.N.M.B.

IonuŃ PopValentina NaforniŃa


Aniversări

Ce am învăŃat dinLiceul de artă

şi nu e scris în cărŃiPetruŃa MĂNIUł

În anul 2009, Liceul de muzică „TudorCiortea” din Braşov (fost LICEU DE ARTĂ) aaniversat 60 de ani de activitate. Timpul nu Ńesedestrămarea, ci împlinirea. Parcă ieri am învăŃat acolopoziŃia notei Do central pe portativ şi nu ştiu când atrecut un deceniu de când am avut onoarea să devinprofesor al liceului meu, care m-a învăŃat dragostea deartă.

Simpozionul din 22 mai a deschis seriamanifestărilor aniversare care au culminat cusimpozionul din 28 noiembrie şi cu concertul desfăşuratîn acea seară. După 22 de ani petrecuŃi alături demaeştrii şcolii de artişti din Braşov, aş putea rosti unomagiu doar amintindu-mi CE AM ÎNVĂłAT DINLICEUL DE ARTĂ ŞI NU E SCRIS ÎN CĂRłI.

Am învăŃat că totul – mai ales talentul - este undar de la Dumnezeu, Singurul Care poate dărui geniulcapodoperelor şi puterea de a transmite – peste secole– prin fiecare dintre noi – mesajul lor. Am învăŃat căşcoala e datoare să formeze mai întâioameni, şi apoi muzicieni. Darul omeniei emai înalt decât darul artei. Am învăŃat căartistul adevărat trebuie să se ridice, şi caom, la nivelul artei pe care o trăieşte.

Am învăŃat că muzica nu este ceea cese aude, ci mai ales ceea ce nu se aude:glasul inimii celui care îşi trăieşteinterpretarea. Am învăŃat că în muzică nuexistă tăcere, ci glas de linişte care vorbeşteşi dincolo şi dincoace de sunet. Am învăŃatsmerenia în faŃa capodoperei, am învăŃat căatitudinea faŃă de adevărul şi valorile artei emai preŃioasă decât o sonoritate frumoasă.

Am învăŃat că „ce faci, te şi face” (Pr.Teofil Părăian): că lumina cu care luminezi pealŃii te luminează şi pe tine, că şi tu aiprimit-o şi eşti dator să înmulŃeşti bucuria. AmînvăŃat că, în marea capodoperă, nucontează cine eşti, ci cum devii altul - cel cea fost şi a scris acea capodoperă pentru bucuria lumii.Am învăŃat că – în artă, ca şi în viaŃă - nu contezi tu, cicelălalt, cel de lângă tine.

Am învăŃat că arta e dăruire: că tu eşti viu doarpentru ca altul să-şi regăsească liniştea prin tine. AmînvăŃat că artistul e doar un mijloc prin care Dumnezeuarată întregii lumi că viaŃa e frumoasă. Am învăŃat că unzâmbet şi o încurajare rostită la timpul potrivită suntmai importante decât nota 10. Am învăŃat că educaŃia –la modul durabil - nu se face prin frică sau autoritate

falsă, ci prin dragoste. Am învăŃat că toŃi oamenii sunt importanŃi, de la

cei care păstrează curăŃenia şi buna întocmire tehnică,până la director şi inspector. Am învăŃat cu tuturor ledatorăm acelaşi respect. Am învăŃat că un profesordăruieşte nu cunoştinŃe şi informaŃii, ci valori, atitudini,trăiri şi dragoste. Am învăŃat că tot ce laşi în urmă maivaloros este... o amintire frumoasă.

Am învăŃat că adevăratele valori promovate deartă nu sunt înşiruirile frumoase de sunete, de culorisau imagini, ci gândurile frumoase, bunătatea şidragostea care se citesc prin artă. Am învăŃat cămodestia e mai preŃioasă decât ambiŃia şi că modestianu se învaŃă din cărŃi – ci de la oameni.

Am învăŃat că de muzică îŃi este dor, că trebuiesă-Ńi fie dor; că trebuie abia să aştepŃi să ajungi în salade concert, în prezenŃa capodoperei, ca să te întâlneşticu valorile ei aşa cum te-ai întâlni cu cel mai bunprieten.

Am învăŃat că arta este mult mai largă decâtmuzica, şi că adevărurile muzicii pot fi descoperite doarîn perspectiva vastă a tuturor artelor. Am învăŃat căatunci când un părinte îŃi dăruieşte copilul spreformare, eşti dator cu tot ce eşti, cu tot ce ar fi trebuitsă fii: mai ales cu dragoste. Ca profesor, eşti dator cudesăvârşirea. Eşti vinovat dacă ai intrat în inima unuicopil fără desăvârşire.

Am învăŃat că un profesor nu vorbeşte cucuvinte, ci cu inima. Am învăŃat că fiecare lucru are

clipa lui, că ceea ce nu faci la timp, nu mai poŃi faceniciodată: că recunoştinŃa nu poate fi tăcută sub tăcereşi că este singura prin care poŃi răsplăti efortul celuicare te-a construit om şi muzician.

Am învăŃat că întotdeauna mulŃumim preapuŃin. Am învăŃat din cuvintele Sfintei Scripturi căîntotdeauna „cunoştinŃa îngâmfă, pe când dragosteazideşte”. De atunci cred în profesorii care semnează nucarnete de note, ci inimi.

Centenarulunui maestru

Mihai COSMA

Paul Constantinescu (alături de Mihail Jora,profesorul său de compoziŃie) se situează în imediatavecinătate a lui George Enescu, din punct de vedere al valoriişi importanŃei creaŃiei muzicale. Academician, maestru emerital artei, profesor universitar, cercetător, interpret şicompozitor, Constantinescu este un nume cu ecourideosebite în istoria devenirii muzicii noastre pe parcursulsecolului XX. Firesc, primii care au marcat apropierea anuluiomagial au fost ploieştenii, care, la finele lui 2008, au datstartul unui lung şir de manifestări dedicate celui care (alăturide I.L. Caragiale) a inclus oraşul prahovean pe harta culturii

mondiale. Filarmonica ploieşteană (care îi poartă numele)oferea atunci un spectacol de gală, dominat de interpretareaunora dintre cele mai semnificative opus-uri concertante alecompozitorului. Ulterior, pe parcursul anului 2009,evenimentele dedicate readucerii în atenŃie a personalităŃiiilustrului compozitor s-au înteŃit şi diversificat, cuprinzândsesiuni ştiinŃifice (inclusiv o sesiune solemnă a AcademieiRomâne), concerte, recitaluri, lansări de carte şi de disc,

tipărirea de partituri, expoziŃii, lansarea unor medaliicomemorative, multiplicarea unor busturi în miniatură,organizarea unor evenimente speciale - inclusiv decernareapost-mortem a titlului de CetăŃean de onoare al oraşuluinatal.

Ecourile „Anului Paul Constantinescu” s-au extins şipeste hotare, cel mai recent eveniment dedicat de diasporaromânească creaŃiei compozitorului şi a impactului

internaŃional al acesteia având loc în urmă cu doar câtevazile, în Germania. Într-un cadru universitar în care muzicaromânească revine în prim-plan în fiecare toamnă, laOldenburg (Saxonia inferioară), a avut loc, sub genericul„Timpuri în schimbare”, Festivalul „Asimilarea tradiŃiilorbizantine, orientale şi balcanice: Paul Constantinescu şimuzica timpului nostru”. Organizat de o pasionatăpromotoare a muzicii noastre, prof. dr. Violeta Dinescu (eaînsăşi compozitor de succes) a reunit numeroasepersonalităŃi din Germania şi din România într-un efortcomun dedicat interpretării muzicii lui Constantinescu şidezbaterii - cu pasiune, dar şi cu rigoare academică - avalenŃelor stilului compozitorului şi a caracteristicilor-unicatale personalităŃii sale creatoare.

De-a lungul a trei zile Universitatea „Karl vonOssietzky” din Oldenburg şi Centrul de studii est-europeneau răsunat de muzică românească, fie cântată pe viu, fieexemplificată audio-video, nelipsind demonstraŃiile,alocuŃiunile, schimburile de idei, întrebările, disputele,valorizările şi îndemnul la o mai bună şi mai completăcunoaştere a operei unui autor care pentru România aînsemnat enorm, dar care încă este prea puŃin luat în seamăde străini. După participarea la suita de evenimente dinGermania am convingerea că acest aspect deficitar se vaîmbunătăŃi, Ńinând cont de recunoaşterea arătată despecialiştii din Ńara gazdă faŃă de originalitatea şi valoareamuzicii lui Paul Constantinescu.

În seara inaugurală subsemnatul a făcut oprezentare a personalităŃii şi a operei lui Paul

Constantinescu, urmată de un recital vocal-instrumentalsusŃinut de mezzosoprana Daniela Piticaş acompaniată deDan RaŃiu şi de pianista Carmen Daniela (toŃi trei românirezidenŃi în Germania), care a cuprins o serie de miniaturibinecunoscute, ca de exemplu Toccata/Joc dobrogean sauDoina, GărgăriŃa şi Jos între care.

A doua şi a treia zi s-au desfăşurat lucrărilesimpozionului, la care au luat cuvântul Oana Andreica,Alexandru Bădulescu, Jan Crummenerl, Gheorghe Firca,Corneliu Dan Georgescu, Adalbert Grote, Sanda Hârlav-Maistorovici, Michael Heinemann, Eva-Maria Houben,Monika Jäger, Martin Kowalski, Laura Manolache, Bei Peng& David Bartosch, Dorothea Redepenning, ConstantinSecară, Valentin Timaru, Bianca łiplea Temeş şi LoryWalfisch.

De la operă la lied, de la balet la simfonie, de laconcertul instrumental la creaŃia vocal-simfonică şi camerală,muzica românului sărbătorit în 2009 are vârfuri deexcepŃională înălŃime. Faptul că originalitatea limbajului săuşi unicitatea unor capodopere au fost identificate, înŃelese şicomentate împreună de specialişti români şi germani, ca şiimplicarea Institutului Cultural Român, a mass medieigermane şi a unui expert cu reputaŃia şi cu forŃaorganizatorică a Violetei Dinescu constituie premize alecreşterii prezenŃei şi recunoaşterii internaŃionale ale unuimare compozitor, compatriotul nostru Paul Constantinescu,la 100 de ani de la naştere.


Românii în lume

Al. I. Bădulescu

Paul Constantinescu Violeta Dinescu


Punctul pe j... azz

Diaspora CDDiscografia de jazz s-a îmbogăŃit în cursul anului

2009 cu două noi albume de jazz pe genericele cărora aflămimplicate nume ale diasporei române. Complexitatea,policromia sonorităŃilor recomandând cele două albume prinprezenŃa atractivei magme timbrale specifică big band-urilor,justifică estimarea lor valorică într-un spaŃiu tipografic comun,cel de faŃă.

„Pentru O Lungă Durată InternaŃională”, abreviatP.O.L.D.I. – iată o ambiŃioasă denominaŃie sub care sedefineşte un ansamblu german cuprinzând de aproape undeceniu şi jumătate (fondat în 1996) adolescenŃi şi tinerimuzicieni formaŃi la Liceul de Muzică din oraşul german

T u t t l i n g e n ,o r c h e s t r ăîntemeiată, dirijatăşi condusă spreculmile succesuluide Poldi (Leopold)R o b e r tR e i s e n a u e r ,compatriot alnostru până în1986 când aemigrat în Ńara luiBach şi a luiMozart. Venit pelume la 18

decembrie 1958 la Sibiu, absolventul Liceului de Muzică„George Enescu” din capitală şi al Conservatorului „CiprianPorumbescu” la SecŃia trompetă, s-a afirmat ca instrumentistimprovizator de jazz mai întâi în ansamblul dirijorului BiŃuMărgărint, apoi în colaborări cu Mircea Tiberian, GarbisDedeian, cu grupurile „Basorelief” şi „Omicron”. Dupăstabilirea sa în noua Ńară de reşedinŃă, Poldi Reisenauer aactivat ca profesor, instrumentist de combo dar mai ales cadirijor în Tuttlingen al orchestrei de jazz înfiinŃată de el laLiceul de Muzică, cu care a şi întreprins două turnee pemeleagurile noastre, în 2003 şi 2007. Big band-ul a susŃinutîntre timp numeroase concerte în mai multe Ńări, a apărut pemicul ecran, a înregistrat discuri şi a dobândit onorante premii(„International Jazzma” – 2004, „Jupiter Wind Cup” – 2005,„Jugend Jazzt” – 2005, „Skoda Jazz Award” – 2005, „SoloistsAward Of The German Jazz Federation” – 2005 etc.),P.O.L.D.I. BIG BAND impunîndu-se drept unul dintre celemai bune (dacă nu cel mai bun!) tinere ansambluri similaredin Germania.

Înregistrările concertului care a avut loc la Viena înoctombrie 2008 s-au constituit drept un preŃios materialpentru cel de al treilea disc live al junilor jazzman-i dinTuttlingen, material din care au fost selectate douăsprezecemomente muzicale – teme standard în reuşite reînveşmântărisonore – atestând nivelul performant atins de tânăraorchestră, prestanŃa atacurilor proprii instrumentelor dinalamă, omogenitatea partidelor de suflători, pregnanŃaritmică şi energia insuflate interpretărilor, diversitatearepertorială (de la swing şi bop la jazz rock şi latino),creativitatea individuală a soliştilor instrumentişti, între caresaxofoniştii Magnus Mehl, Alexander Krapp, JonathanMaag, pianistul Johannes Steidle, ghitariştii LukasReisenauer şi Heiko Duffner, bass-istul Georg Wende,bateristul Martin Rott şi percuŃionistul Konrad Wiemann,

trompetistul Johannes Stange. łinuta generală a recitaluluia sporit substanŃial datorită contribuŃiei de înaltă clasămarcată de o invitată notorie, vocalista şi profesoaraamericană de culoare Sandy Patton. AdăugaŃi acestoratribute condiŃia grafică ingenioasă, inspirată a albumului„P.O.L.D.I. BIG BAND LIVE IN VIENNA” şi veŃi avea unargument în plus al atractivităŃii sale.

Cel de al doilea set discografic de care ne ocupăm,cel intitulat „RESONANCE BIG BAND PLAYS TRIBUTE TOOSCAR PETERSON – Introducing MARIAN PETRESCU”vine să reveleze calităŃile de excepŃie ale (încă) tânăruluipianist finlandez de origine română invitat anul trecut deproducătorul unui reputat ansamblu instrumental din LosAngeles, spre a aduce împreună un omagiu postummemoriei ilustrului pianist canadian de culoare OscarPeterson care trecea în legendă, la 23 decembrie 2007, învârstă de 82 de ani. A însemnat alegerea acestui pianisteuropean ca protagonist al unui ansamblu californian, o maimult decât onorantă recunoaştere a disponibilităŃilor şi valoriiartistului Marian Petrescu, apreciat graŃie tehnicii salebriliante pe claviatură, ca şi nedrămuitei admiraŃii nutrită de elpentru Oscar Peterson încă de la vârsta de şapte ani. S-anăscut astfel un disc care reprezintă o veritabilă încântare aauzului, beneficiind înainte de toate de aportul unor aranjori /dirijori deosebit de înzestraŃi precum Bill Cunliffe, KunoSchmid sau canadianul Claus Ogerman (a cărui orchestrăa conlucrat acum patru decenii cu însuşi Oscar Peterson, îndiscul „Motions And Emotions”) dar şi de un aparatinstrumental de mare forŃă şi incontestabil profesionalism.Cinci saxofonişti / flautişti, patru trompetişti, patru tromboniştişi un tubist, un quartet de coarde şi o secŃie ritmică de primrang alăturându-i pe ghitaristul suedez Andreas Öberg, pebass-istul David Stone, pe cunoscutul baterist Joe LaBarbera, pe percuŃionistul Pierre Paul iar ca guest star pepianistul improvizator Marian Petrescu, laolaltă„Resonance Big band” au oferit memoriei discului,reînveşmântate măiastru, patru creaŃii ale lui OscarPeterson, alte teme standard familiare fanilor jazz-ului,semnate de cuplul Rodgers / Hart, Lalo Schifrin, HenriMancini, Oscar Pettiford, un amplu Medley din melodiilemusicalului „West Side Story” de Leonard Bernstein şi douăteme tradiŃionale.

Ca un prinos al admiraŃiei pianistului finlandez-românfaŃă de ilustrul său idol, în epilogul discului Marian Petrescua tălmăcit singur lapian, cu strălucire şifeeling, compoziŃia luiOscar Peterson „ALittle Jazz Exercise”.De sesizat căpianistul nostru nueste un simpluepigon, un imitator, oclonă a originaluluicanadian, el reînviespiritul artei luiPeterson. În carcasadublă a discului neeste oferit, de asemenea, un Bonus DVD cuprinzând istoriarealizării acestui album. Un mănunchi de înregistrări cuadevărat memorabil!

Florian LUNGU

Albume marca Arşinel

Restaurantul “Allhambra”a fost gazda unui evenimentspecial pentru cariera mareluiactor Alexandru Arşinel.Directorul Teatrului de Revistă„Constantin Tănase” a lansat 2albume intitulate „EVERGREEN”şi „CÂNTECE de CRĂCIUN”

(Casa de Discuri „ELECTRECORD”). Evenimentul a fost marcat de

recitalul extraordinar al îndrăgitului actor,situat din nou alături de Stela Popescu,datorită Marelui public, pe podiumulclasamentului naŃional „Cel mai iubitromân” la Gala „Zece pentru România”.El a interpretat ca nimeni altul cele maifrumoase dintre piesele incluse peambele albume. Au fost prezenŃi mulŃidintre artiştii Teatrului de Revistă(actriŃele Cristina Stamate, ValentinaFătu, Monalisa Basarab, Ana MariaDonosă, Bianca Sârbu şi Diana Radu,actorul Nae Alexandru, scriitorul Aurel

Storin, regizorii BiŃu Fălticineanu şi Cezar Ghioca,interpretele Mirela Boureanu-Vaida şi Daniela Cristea),dar şi alŃi invitaŃi speciali şi colaboratori ai Teatrului –Elena Cârstea, Cătălin Crişan, RAOUL, MarinelaPârvu şi Marius IoniŃă, fostul fotbalist DănuŃ Lupu,Carmen Pleşea (KAO Fashion), Gazi Demirel („Fotoliulroşu”, OTV), Oana şi Viorel Lis, Cornelia Andreescu(director Casa de Discuri „Electrecord”) saucompozitorul Dan Dimitriu. ActriŃă a Teatrului deRevistă şi solistă a Trupei „Exclussiv”, Bianca Sârbu afost o gazdă desăvârşită alături de soŃul său MarianSârbu, liderul trupei, în acest loc special impregnat deparfumul si atmosfera Bucureştilor de altădată.

Oana GEORGESCU(Foto: Gabriel BOHOLł)


Maeştri

Al. Arşinel, C. Andreescu

E. Cârstea cu M. şi B. Sârbu


Stelele Moscovei

Pe gheaŃă cu Michael Jackson

Lorena SAVU

GraŃia, profesionalismul, echilibristicaincredibilă, imaginaŃia, emoŃia, lumina, culorile,costumele, imaginaŃia debordantă au făcut ca anultrecut miile de spectatori români să uite de frigul de pepatinoare şi să privească încântaŃi acrobaŃiileexecutate de patinatorii campioni mondiali, olimpici,europeni şi naŃionali veniŃi în România special de laMoscova. Succesul de anul trecut al turneului naŃional“Stelele Moscovei pe gheaŃă”, care a culminat cureprezentaŃiile de la Bucureşti, când au fostsuplimentate încă două spectacole pe Patinoarul“Mihai Flamaropol” din cadrul complexului sportiv “LiaManoliu”, avea să fie reeditat. Organizat de AsociaŃiaCulturală “Dracula” (preşedinte Anghel Stoian), “SteleleMoscovei pe gheaŃă“ a revenit în România cucerinddefinitiv inimile românilor din Bucureşti, Iaşi, GalaŃi,Sibiu şi Braşov cu reprezentaŃii sold-out. Campioniiolimpici Natalya (Natasha) Bestemyanova şi AndreyBukin fac echipă şi dansează de ani de zile alături decelebrul patinator rus Igor Bobrin, cel care a înfiinŃat în1986 Compania “Stelele Moscovei pe GheaŃă”, celsupranumit şi “Regele” show-urilor de balet, dansatorşi coregraf deopotrivă, quadruplu campion naŃional alURSS în 1978, 1980, 1981 şi 1982 şi campioneuropean în 1981. Spectacolele sunt combinaŃii întreelementele de balet pe gheaŃă, show, acrobaŃii cuartişti de circ şi teatru, iar Igor este considerat şi“Regele patinajului acrobatic”, memorabile fiind solo-urile sale din „Cowboy”, „Paganini” sau „InvisiblePartner”. La un an după ce a înfiinŃat compania, Bobrina reuşit să îi aducă alături de el şi pe campioni olimpici,

mondiali şi europeni Natalya Bestemyanova şi AndreyBukin şi împreună au reuşit să adune în jurul lor marivalori ale patinajului mondial şi să pună în scenă sutede spectacole de succes cu care au colindat lumea înlung şi în lat. Elementele şi figurile acrobaticecomplicate, piruetele, salturile, jongleriile executateimpecabil au stârnit mereu admiraŃia spectatorilor dintoată lumea, care i-au aplaudat de nenumărate ori lascenă deschisă. Deşi au reşedinŃa la Moscova cei treiparteneri călătoresc în întreaga lume şi rareori ajungpe-acasă. Este suficient doar să enumerăm câtevadintre Ńările pe care le-au cucerit prin coregrafiaoriginală, stilurile de patinaj unice, solo-urilecoregrafice si acrobatice – ElveŃia, Austria, FranŃa,Turcia, Grecia, Germania, Olanda, Rusia, Belarus,Letonia, Ucraina, Polonia, Israel, Andora, Italia,Suedia, Danemarca, dar şi SUA, Coreea de Sud,Japonia, Columbia, Bolivia, Ecuador, Bahrein, Taiwan,Venezuela.

Jurnaliştii francezi au fost cei care numit Teatrullui Bobrin “Balshoi on Ice“. Se pare că secretul unuiastfel de succes constă în abordarea unui gen absolutnecunoscut până la Igor Bobrin, o combinaŃie întreteatru, balet, acrobaŃie şi patinajul ridicat la rang de

artă. I-am văzut aşadar din nou plutind pegheaŃă, într-un show de excepŃie, pe NataliaBestemyanova si Andrei Bukin – perecheacampioană olimpică în 1988 şi pe Igor Bobrin,soŃul Nataliei. Cei trei sunt şi producătoriicelebrului show rus de televiziune “Skating onIce” (“Dances on Ice”). În plus ei sunt şiantrenori de top, elevii lor devenind multiplicampioni olimpici, mondiali sau europeni, atâtla juniori cât şi la seniori. NataliaBestemyanova şi Igor Bobrin patineazăîmpreună de peste 25 de ani. PrintreproducŃiile de succes ale companiei senumără „Albă ca Zăpada”, „Mowgli-CarteaJunglei”, „Mary Poppins”, „Alice în Ńaraminunilor”, „Cenuşăreasa”, „Romeo şi Julieta”sau „Faust secolul XX”. Născut în 1953 laLeningrad, Bobrin a reuşit să adune în jurulsău valori ale patinajului mondial şi să pună înscenă zeci de show-uri cu care a colindat


Stelele Moscoveiîntreaga lume. Stagiuni întregi,membrii companiei au jucat cucasa închisă la Seattle Ice Theatreand American Ice Theatre,prestaŃia lor fiind recompensată cuOrdinul Meritul Cultural şi Artisticde fostul primar al oraşului NewYork, celebrul Michael Bloomberg.În anumite turnee li se alătură cainvitaŃi vedete ale patinajuluiartistic mondial precum AlexeyUrmanov, Andrey Vlashchenko,Kira Ivanova şi “perechile” ElenaValova - Aleander Vasilijev, IrinaVorobjeva - Igor Lisovsky, LarisaSelezneva - Oleg Makarov, MarinaYeltsova - Andrey Bushukov,

Marina Pestova - Marat Akbarov,Oksana Kazakova - Artur Dmitriev,Vladimir Kotin. Pe lângă starurilepermanent angajate de companie,în turnee li se alătură mereu alŃipatinatori redutabili, cu rol deGuest Star: Elena Valova,Aleander Vasilijev, Irina Vorobjeva,Igor Lisovsky, Larisa Selezneva,Oleg Makarov, Marina Yeltsova,Andrey Bushukov, MarinaPestova, Marat Akbarov, OksanaKazakova, Artur Dmitriev (tripluCampion Olimpic şi fostcomponent al echipei naŃionale aURSS şi al Echipei Unificatealcătuită din statele fostei URSS,

prezentă la J.O.de Iarnă din1992), apoiVladimir Kotin,Alexey Urmanov,A n d r e yVlashchenko sauKira Ivanova.P e r e c h e aO k s a n aKazakova – ArturDimitriev a fostC a m p i o a n ăEuropeană în

1996 şi Campioană Olimpică în1998.

120 de minute de program,33 de patinatori campioni olimpici,mondiali şi europeni, 5 spectacole“sold out” reprezintă succesulturneului naŃional desfăşurat înperioada 29 ianuarie – 2 februariecu “Stelele Moscovei pe GheaŃă”.O iniŃiativă care anul trecut păreadoar îndrăzneaŃă pentruorganizatorul de spectacoleAnghel Stoian şi AsociaŃiaCulturală «Dracula» şi care acumeste catalogat drept un turneufabulos şi un succes total. Dupăbaletul “Spărgătorul de nuci” care aîncântat milioane de oameni (anultrecut a fost prezentat baletul«Lacul Lebedelor »), partea a douaa rezervat românilor o premierămondială, un program de tangouriargentiniene şi un altul pe muzicalui Michael Jackson, ambele cu ocoregrafie originală şi inedită, înstilul şi compoziŃiile complexe,unice, care au făcut din «SteleleMoscovei» o companie celebră înîntreaga lume.

“Chica Bomb” -conceptul

lui Dan BălanProvocator, fierbinte şi extrem

de sexy, aşa poate fi descris cel mainou videoclip al lui Dan Bălan, “ChicaBomb”. Filmările au durat aproximativ16 ore şi au avut loc la L.A.

În regia lui Hype Williams,unul dintre cei mai apreciaŃi regizoriamericani (acesta punându-şisemnătura pe videoclipurile unorartişti precum 2Pac, NotoriuousB.I.G., Will Smith, Beyonce, NoDoubt, Janet Jackson, Nelly Furtado),clipul atrage atenŃia prin senzualitateşi erotism, întreg conceptulvideoclipului aparŃinându-i lui Dan.

„M-am gândit să fie un clipfoarte sexy, dar în sens clasic, nimic vulgar. Cu douăzile înainte de filmare am vrut să văd fetele, Ńinutele cucare vor fi îmbrăcate la filmare, însă fetele alese de

Hype n-au fost ceea ce mă aşteptam să fie. Amhotărât să facem încă un casting, am sunat toateagenŃiile de casting din Los Angeles, am văzut 200 defete din care am ales patru cu personalitatea şi cuînfăŃişarea pe care mi-am dorit-o. Videoclipul a ieşitexact aşa cum mi-am dorit, conform cu conceptulimaginat de mine: să fie patru fete senzuale, să cânte

sincron pe vocea feminină din piesă, Ńinutele să lesublinieze feminitatea”, povesteşte artistul.

Dan CHIRIAC


Dans

„Rhythm Of TheDance”

Sorin BARBU

Începutul lunii februarie aparŃine tot AsociaŃieiCulturale de Teatru, Muzică şi Film “DRACULA” (PreşedinteStoian Anghel) care, în colaborare (devenită dejatradiŃională) cu CIADO România (Centrul InternaŃionalAntidrog şi pentru Drepturile Omului), OrganizaŃiaInternaŃională EURAD sau ICHAR (International Centre forAnti-Drug and Human Rights) şi AsociaŃia NaŃională aCaselor de Cultură ale Sindicatelor din România, a organizatun alt turneu naŃional cu show-ul “RHYTHM OF THEDANCE”. După succesul extraordinar al spectacolului“STELELE MOSCOVEI PE GHEAłĂ” de la Bucureşti, Iaşi,GalaŃi, Sibiu şi Braşov, a venit rândul spectatorilor din Cluj,Sibiu, Braşov şi Bucureşti să asiste la un alt spectacolincredibil de dans prezentat de Compania NaŃională de

Dansuri a Irlandei. “RHYTHM OF THE DANCE” sedesfăşoară sub Înaltul Patronaj al Ambasadei Irlandei laBucureşti, iar turneul face parte din amplul program cultural„ARTĂ CONTRA DROGURI” iniŃiat de AsociaŃia CulturalăDRACULA în colaborare cu CIADO România, membruEURAD (Europe Against Drugs). Stoian Anghel,Preşedinte al AsociaŃiei Culturale de Muzică,Teatru şi Film “DRACULA” este vicepreşedinteRelaŃii InternaŃionale Culturale al CIADO.

Încă de la înfiinŃare, în 1999, protagoniştii“RHYTHM OF THE DANCE” au strâns în jurul lorpeste 3 milioane de fani şi au susŃinut turnee înpeste 35 de Ńări (Suedia, Belgia, Italia, Germania,Luxemburg, Austria, Turcia, India, Thailanda,Australia, Norvegia, Danemarca, Olanda, FranŃa,ElveŃia, Iugoslavia, Portugalia, Taiwan, Malayesia,SUA, Egipt, Polonia, Rusia, Ucraina, Lituania,Grecia, China, Singapore, Dubai, Argentina),deschizând astfel o eră nouă în spectacolele dedivertisment. “RHYTHM OF THE DANCE” are odurată de două ore, iar împletirea dintre muzică,dans, costume şi ritm reuneşte trăirile, tradiŃia şitalentul unic ale dansatorilor din toate zoneleIrlandei. Spectacolul este un poem epic, ce descriecălătoria celŃilor de-a lungul timpului, o incursiuneîntre dansurile tradiŃionale celtice şi coregrafiile

contemporane care foloseşte cele mai moderne tehnici şitehnologii.

“Povestea” spune că timp de decenii, clanurileceltice de Lenster şi Ulster au fost în război. Aceşti oameni,altă dată paşnici, au fost conduşi în luptă datorităconducătorilor lor avizi de putere, bani şi pământuri. După oultimă bătălie, Insula Esmeralda a devenit o ruină, iar doimari războinici celtici s-au hotărât să refacă insula şi sărepare tot ce a distrus acest război. Având în vedere că laconducerea celor două clanuri o nouă generaŃie vine laputere, există un licăr de speranŃă pentru pace şi oconvieŃuire ca în vremurile de demult. Zeii celŃi trimit printreoameni trei reprezentanŃi care vor urmări ca pacea să fiepăstrată şi ca “Răul” să nu poată destrăma ceea ce oameniivor să construiască. Ei sunt Phil Ball Fluthers, Elieen Og şiTrotting care apar printre oameni la un mare târg organizatpe Insula Esmeralda şi care vor veghea ca Noimh şi Eoin săasculte de vocea raŃiunii şi să facă pace. În scenă aparfemeile din clanul Lenster care, prin dansul lor, vor să aratecât sunt de puternice. Lor li se alătură bărbaŃii din clanulUlster care sunt cuceriŃi de frumuseŃea lor şi când dupăbătălie apare şi Eoin, el se lasă purtat de frumuseŃea

dansului şi împreună cu cei care îl însoŃesc intră înritmul tuturor sărbătorind în acest mod pacea pecare o visează ambele clanuri. “Este o adevăratătornadă pe scenă. Putere, charismă, toate sunt aiciîntreŃinute de cântăreŃi de primă mână, de cei maibuni dansatori şi muzicieni. Ce altceva Ńi-ai puteadori!?! Ca să crezi trebuie să vezi”, spunea celebraziaristă olandeză Linda Brongers la emisiunea“TELEGRAPA“. “De-acum putem spune fărărezerve că există trei show-ri în lume care sunt întop la acelaşi nivel. Riverdance, Michael Flatley’s -Lord of the dance şi Rhythm of the dance” – se scriaîn cotidianul norvegian “Trondheim Times”, iarcelebrul “New York Times” titra: “Rhythm of thedance demonstrează că profesionalismul împletit cutalentul, valoarea şi tehnica desăvârşită genereazăun spectacol pe care dacă nu îl vezi, vei regretaîntotdeauna”. Merită să ne lăsăm purtaŃi de misterulunor lumi demult apuse, să redevenim măcar pentruun moment mai buni şi mai înŃelepŃi, urmărind unspectacol în care povestea celŃilor şi a druizilor nedovedeşte că oamenii îşi pot făuri singuri destinul

când sunt uniŃi şi au Ńeluri comune. Şi mai ales când toateacestea sunt redate şi ilustrate printr-un spectacol în carearta dansului, măiestria, imaginaŃia şi talentul dansatorilor seîmbină perfect cu cele mai performante tehnici de sunet şilumină.


Artificii

Între aniIoan SĂTMĂREANU

Anul acesta, nu mai e unsecret pentru nimeni, spectacolelede Revelion au fost mai puŃine şimai sărace, din cauza bugetelorajustate datorate crizei şi, de ce săn-o spunem deschis, şi buzunarelortot mai goale ale românilor, care nus-au mai înghesuit ca altădată săpetreacă la restaurant. Sigur,vedetele cu cotă înaltă depopularitate au avut, cum se spune,de lucru, colindând Ńara saumulŃumindu-se, după caz, săevolueze într-un anumit oraş sau ozonă geografică anume – ValeaPrahovei, Poiana Braşov, nordulMoldovei, litoral. Astfel, am aflat căIrina Loghin, Fuego, MariaDragomiroiu, Raoul, Alesis,Autentic, Adrian Enache, ExclussiV,Andra, Mirabela Dauer, NicolaeFurdui Iancu, Mihai Trăistariu,Marcel Pavel – ca să dăm doarcâteva exemple – au încântatpublicul cu talentul lor de excepŃie,nemaivorbind de formaŃiile catre i-au delectat pe bucureşteni şi nunumai în noaptea cea mai lungă, în

frunte cu Iris, Voltaj, ProConsul,DirecŃia 5 (doar Holograf a recurs labinemeritata vacanŃă). În multelocuri organizatorii au mizat pe uninvitat „extern”, cum au sta lucrurilela Călăraşi, unde Anne’s şidansatoarele sale au ridicat înpicioare sala atât la restaurantul

„Pod 4”, alături de Mihaela Albu, câtşi la sediul Aldis, la invitaŃiapersonală a marelui iubitor demuzică care este George Naghi. Larestaurantul „Allhambra”, dinBucureşti grupul ExclussiV a avutnumai invitaŃi de marcă.

Cum spuneam, în multelocalităŃi criza a afectat seriosbugetul pentru spectacolelespeciale de Revelion. Probabil aşaa fost şi la Focşani – nr. 1 îndomeniu, cel puŃin pentru provincie,de mulŃi ani de zile – dar nu s-avăzut. Aici a fost evidentăexperienŃa şi inspiraŃia preşedinteluiC.J., Marian Oprişan,care împreună cucolaboratorii tradiŃionali,Andreea şi Radu Fornea(United Media Group), apropus minunaŃilorvrânceni care auînfruntat frigul (circa10.000 la orele 24, înPiaŃa Gării!) o distribuŃieechilibrată, atractivă,pentru toate gusturile.Folclorul a fostreprezentat deAnsamblul profesionist„łara Vrancei”, condusde Maria Murgoci,

ştafeta fiindpreluată, firescam spune, detrio-ul vocalfeminin Hora,într-o nouă şicuceritoare formulă,„selecŃioner” fiind RăzvanŞtefaniu, de la Ro-Mania.Imediat a urcat şi acestape scenă, alături decolegii si, IonuŃ şi Cătălin,pentru un recitalentuziasmant Ro-Mania,în nota obişnuită. Celortineri, amatori de hituri declub, li s-au adresat

Sylvia (Silvia Roxana Sârbu, fostă laASIA) şi Dj Rynno, cuplul neocolindtitlurile care l-au impus în topuri:„Feel”, „Save Me”, „Lies”, „Fantasyof Love”, „Breath Again”, „Vanessa”.InspiraŃia de care vorbeam s-a văditîn redescoperirea unei formaŃiiaproape uitate, Sweet Kiss,

înfiinŃată în urmă cu 11 ani.LaurenŃiu şi noile sale colege ne-aureamintit marile şlagăre: „Alin, Alin”,„Floare albă, floare neagră” sau„Mai părăsit, nu-mi pasă”. La rândullor, Alexandra Ungureanu şi Crushau cucerit ropote de aplauze cu„Plâng nopŃile”, „Heaven Can Wait”,„Inima mea”, „Hello” sau „Cu tine înrai”. N-au lipsit nici tinerii artişti hip-hop locali, Future Underground, daratracŃia principală a constat, fireşte,în aducerea a două formaŃiiimportante din peisajul danceeuropean. Vic Krishna este membrufondator al formaŃiei The Underdog

Project, de care seocupă la oraactuală produ-cătorul TonyCottura, cunoscutla noi dincolaborarea cuCorina. Vic şicolegii ne-aureamintit „SummerJam”, „SaturdayNight” sau „I Can’tHandle It”.EducaŃia muzicalăa publiculuivrâncean s-a văditdin faptul că tineriispectatori aufredonat alături deveteranul TonyDawson-Harrison(Captain Holly-wood) toate

melodiile de top, lansate peparcursul a 18 ani de carierăfructuoasă pe tărâmul euro-dance:„More and More”, „Only with You”,„Love is not sex”, „Impossible”,„Flying High”, „Find Another Way”,„The Way Love Is”, „Over andOver”, „After Party”, „Love andPain”. În mesajul său, preşedinteleOprişan recunoştea că „vrânceniimerită mai mult decât putem facenoi în acest moment”. Dar, dacăadăugăm focurile incredibile deartificii, show-ul de lasere importatdin Anglia, instalaŃia performantăcoordonată de Ovidiu Popică, ne-am bucura dacă am avea în Ńarămai mulŃi oameni importanŃi care săfacă asemenea daruri muzicale!


Proms of Delight

Sărbători Muzicalela Ateneu

Oana GEORGESCU

AsociaŃia “Elite Art Club” UNESCO împreună cuTVR a organizat la Ateneul Român ediŃia de Crăciun aconcertului “Proms of Delight”, un eveniment devenittradiŃional şi oferit de Raiffeisen Bank, care sprijină anualcomunitatea prin proiecte sociale, educaŃionale, cultural-artistice, sportive sau protejarea mediului înconjurător. Celmai cunoscut este „Raiffeisen Art Proiect”, lansat în 2003, oiniŃiativă menită să sprijine dezvoltarea proiectelor artisticedin lumea dansului, teatrului, literaturii, picturii, muzicii.Tema acestei ediŃii a fost “Spirit of Christmas”, iar invitaŃispeciali soprana Elena Moşuc, tenorul Florin Ormenişan şipianistul Nicolae Dumitru, care au încântat publiculinterpretând arii şi partituri din repertoriul clasic al luiGaetano Donizetti (“Elixirul Dragostei”), Giacomo Puccini(“Boema”), Giuseppe Verdi (“Rigoletto”) sau JohannesBrahms (Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră), “Tritsch-Tratsch-Polka”, “Wiener Blut” sau celebrul marş “Radetzky”.Aceştia au fost acompaniaŃi de orchestra BucharestSymphonic Pops, dirijată de maestrul Valentin Doni. Încadrul acestui impresionant eveniment, «Elite Art Club»UNESCO a organizat în Aula Ateneului Român expoziŃia depictură „Bucureşti, mon amour”, cu lucrări reprezentândedificii şi zone emblematice ale Bucureştiului interbelic şicontemporan, realizate de pictorul Vitalie Butescu. De omare vizibilitate se bucură şi proiectul de arte vizuale „Pictoride azi la Balcic” care urmăreşte readucerea spirituluiBalcicului în pictura românească contemporană. Primaparte a evenimentului, prezentat tradiŃional de vedeta TVRIuliana Marciuc şi intitulat simbolic “Spirit of Christmas,” aaparŃinut lui Nicolae Dumitru, care a interpretat “Concertulnr. 1 pentru pian şi orchestră” de Johannes Brahms, unmoment prea lung în economia spectacolului. Cele maiaşteptate şi aplaudate au fost ariile celebre interpretate detenorul Florin Ormenişan şi de binecunoscuta Elena Moşuc,

soprana originară din Iaşi, laureată a numeroase concursuriinternaŃionale de interpretare şi aclamată pe marile scenelirice ale lumii.

Concertele “Proms of Delight” au reunit în ultimii ani

pe scena Ateneului Român, de Paşte şi de Crăciun, artiştide renume internaŃional. Organizat după conceptul originalBBC PROMS - cel mai iubit, amplu şi popular festivalmuzical din lume ce are loc anual la Londra, “Proms ofDelight” este un proiect românesc iniŃiat de Dr. LaurenŃiuDaşcă (Director Artistic «Elite Art» Entertainment). Ajunsdeja la cea de-a V-a ediŃie, acesta îmbină muzica simfonicăşi stilurile pop, jazz, crossover cu muzica de film şi musical,fiind primul concert de tip PROMS din România, organizat ladimensiunile şi după standardele originale din Ńărileeuropene (orchestră, cor şi solişti). În 2007 a deschis oficialFestivalul InternaŃional George Enescu, iar anul trecut a fostdistins cu Oscar-ul revistei «Capital» pentru mecenat în artă.Pentru valorile cultural-artistice pe care le susŃine, proiectul“Proms of Delight” a fost inclus de Consiliul NaŃional alAudiovizualului în categoria “campanie social-naŃională cucaracter cultural”. EdiŃia de Crăciun din 2008 - “Classics forPleasure” - i-aavut caprotagonişti pedirijorii IlarionIonescu-GalaŃi şiIonel Tudor, peMonica Anghel,sopranele CrinaZancu şi IuliaDan, tenorulTeodor Ilincăi şipe flautistul IonB o g d a nŞ t e f ă n e s c u .PROMS ofDelight EasterEdition 2009 s-aînscris în seriaman i fes tă r i l o rc u l t u r a l eorganizate deP r i m ă r i aCapitalei cuocazia celebrării

a 550 deani de la atestarea documentară a oraşuluiBucureşti. EdiŃia intitulată “Voices of Romance” aadus în prim-plan tineri arti ti aflaŃi în plină afirmare- sopranele Iulia Dan şi Ana-Maria Comşa, tenoriiTeodor Ilincăi, Marius Manea şi Lucian Corchiş, pebaritonul Şerban Vasile sau pe Paula Seling şi BradVee Johnson (ex-Boney M) acompaniaŃi de„Bucharest Symphonic Pops Orchestra”, condusăde dirijorii Ilarion Ionescu-GalaŃi şi Ionel Tudor.Solistul american a cântat gospel acompaniat de uncor format din şaisprezece tineri şi a interpretatpiesa „Joy for Joyfull” în duet cu Paula Seling. Diniulie 2009, an în care a avut şi o ediŃie de primăvară– “Easter Proms of Delight”, “Elite Art” ClubUNESCO este membru afiliat “JeunessesMusicales International” - cea mai amplăorganizaŃie neguvernamentală pentru tineriimuzicieni din întreaga lume. Concertele au un scop

caritabil şi de mecenat, o parte din fondurile obŃinute fiinddonate FundaŃiei “Copii Sănătoşi” şi programului dediagnosticare precoce a malformaŃiilor fetale, prin dotareacu aparatură modernă a marilor maternităŃi din Ńară.

Elena Moşuc

Jurnal cu chitareDoru IONESCU

Din octombrie 2009, emisiunea „Timpul Chitarelor”a fost reluată la TVR 2, cu două ediŃii de 75 de minute,restrânse apoi la 50, bine şi aşa la vreme de criză, aproapesăptămânal (pentru că avem un spaŃiu de difuzare foartebun, care concurează transmisiile sportive, sâmbăta de laora 17). Acelaşi prezentator (şi recitator!) Marius Bodochialături de subsemnatul şi de Dan Cojocaru (dirijaŃi derealizatorul Ionela LiŃă şi redactorul Roxana Tarhon), plusband-ul emisiunii „Bandidos” (responsabil cu preluările după„Rainbow”, „Judas Priest”, „Muse”, „EL&P”, „Queen”, „A-Ha”, dar şi câteva piese proprii de pe noul disc „Nu-mi daiscăpare”) au Ńinut piept prezentului (şi arhivei, restrânse prinscurtarea emisiunii) pop-rock-folk pe aceeaşi scenătransformată în fiecare luni în platou de filmare la „The SilverChurch”.

În 3 octombrie invitaŃii celei de-a X-a ediŃii au fost„Iris” în avanpremiera concertului extraordinar al revenirii înBucureşti de peste cinci zile şi a lansării primelor cincialbume pe CD, dar şi două momente cu monştri sacri airockului în România - Steve Vai şi Joe Lynn Turner - plus ocarte de vizită cu „VooDoo”.

În 10.10 Mike Godoroja & „Blue Spirit” plus invitaŃiilor au susŃinut un recital din noul proiect „Balkanik Zeppelin”,iar Andrei Enescu (TVR Media) a prezentat DVD-ul „Timpulchitarelor”, în curs de apariŃie.

24.10 a reprezentat revenirea unui folkist prea puŃin

prezent (în comparaŃie cu alŃii din generaŃia sa), DoruStănculescu, dar şi punctarea istoriei trupei braşovene„Conexiuni”, prin prezenŃa solistului Florian Stoica şi achitaristului Victor Solomon.

Peste o săptămână, în preajma lansării nouluialbumului „Far from Telescopes”, „Kumm” şi Florin Chilian(al cărui aşteptat album „Autistul” a fost promis pentruînceputul acestui an!). În completare, remember Vali Sterianşi semnal discografic „Highlight Kenosis” – „Glowing”.

În 7 noiembrie i-am prins în Bucureşti pe clujenii„Desperado” (care au cântat şi din repertoriul nucleului„Kappa”, amintit şi de ceva arhivă optzecistă), folkul fiindreprezentat inedit de Radu Captari şi de Dorin Andone.

Următoarea ediŃie a aparŃinut unei trupe maicunoscute pentru cover-uri, cu un disc proaspăt (decompoziŃii proprii) la activ, prezent într-un top mondial alindependenŃilor - „Popas” - tot atunci Raul Cârstea şiNeculae Constantin prezentând CD-ul folk „Delta lunară”, caşi chitaristul de blues „Cyfer”. În aceeaşi ediŃie a mai fostreamintit Cornel Chiriac, iar Cristi Gram (chitaristul de la„Phoenix”) a prezentat ineditul disc solo „State of Mind”.

21.11 a fost ziua celor de la „Proconsul”, aflaŃi lafinalul unui an aniversar (un deceniu de la înfiinŃare), înaintecu o săptămână de concertul de lansare „Sens Unic” de laSala Palatului. În aceeaşi ediŃie, folkul a fost prezent prinMarius Matache dar şi prin festivalul naŃional pentru elevi,de unde câştigătorii „Old Black’s” au păşit şi pe scenaemisiunii noastre.

În 5 decembrie un chitarist de top al anilor ’80,Alexandru „Jimi” Zărnescu, din păcate prea puŃin prezent peecrane, cântând cu Mugurel Coman refrene vechi şi piesede pe un disc în pregătire. Despre „Sens” şi „Pro Musica” a


Pe micul ecran

fost invitat să vorbească (şi să cânte, fireşte)solistul Tic Petroşel, care şi-a făcut cunoscutproiectul de actualitate „Brumariada”! Înaceeaşi ediŃie un minirecital metal-rock „Act” şio reamintire a celebrului solist timişorean Ionel„Nae” Tarnoczi, stins în noiembrie.

Săptămâna următoare cap de afiş aufost folkiştii de la „Poesis”, trupă care sereuneşte anual pentru câteva concerte, iar„Butterflies In My Stomach” au asigurat oinedită repriză acid-jazz, şi nu uit aici cartea devizită a folkistei Cătălina BeŃa.

În fine, penultima ediŃie din an aaparŃinut grupului „Pacifica” (varianta deactualitate cu Leo Iorga, cu care este pregătitun disc retrospectiv pentru solist), la care s-aadăugat cartea de vizită pusă în scenă dejacunoscuŃilor „The Marker” (câştigătorii „Cerbuluide Argint” 2009). Remember de sezon:Cântecele RevoluŃiei.

Tot de sezon (Crăciun) a fost gândită şia XX-a ediŃie a emisiunii din ultima sâmbătă aanului cu „Vh 2”, Zoia Alecu, Mircea Vintilă,Victor Socaciu, „Pacifica”, Ducu Bertzi, VasileŞeicaru, „Krypton”, „Poesis”, Alina Manole,Dinu Olăraşu, Paula Seling şi... „Blackmore’sNight”. Iar aici se cuvine să precizez şi mareleajutor primit de la Cristi Mocanu care a maifăcut posibile, prin licenŃele Rocris Disc,prezenŃele unor monştri sacri ai rockuluimondial în diverse ediŃii – John Wetton şi GeoffDownes, „Nightwish”, „Whitesnake”. Atâtdeocamdată, deşi filmările pentru noul sezonau început.


Femina

Loredana –„Like a Rockstar”La scurt timp după lansarea albumului

“Sundance”, Loredana s-a “îmbarcat” spre Paris, oraşunde a filmat un nou videoclip, pentru “Like ARockstar”, cea de-a doua piesă promovată de pealbumul înregistrat în America.

Echipa cu care a lucrat artista pentru acest

videoclip este formată din francezi, iar regizorul JulienRocher a interpretat şi rolul masculin principal din clip.Videoclipul este filmat în stilul filmelor Nouvelle Vague,din anii ’60. Şi pentru că filmele Nouvelle Vague cer unanumit gen de atitudine şi look, Loredana a colaboratcu o întreagă echipă pentru a avea imaginea de blondăautentică a acelor vremuri, precum Grace Kelly sauBrigitte Bardot.

“Am profitat de faptul că era vacanŃă şi Parisulnu era aglomerat. Am filmat în două zile, ceea ce încondiŃii normale era practic imposibil. Am filmat înstudio, într-un apartament şi pe un pod în Montmartre,

în Place Concorde, plus o parcare subterană. Amabordat patru stylinguri pe care le-am conceputîmpreună cu echipa franceză. Ei au venit cu toatepropunerile şi am colaborat foarte bine din toatepunctele de vedere”, povesteşte Lori.

Tot din anii ’60 este şi maşina pe care artistao conduce în videoclip, iar aceasta este cea care i-a dat cele mai mari bătăi de cap în timpul filmărilor,fiind mai greu de condus decât maşinile moderne;este o maşina clasică, fără niciun sistem modernde frânare sau de direcŃie.

Dan CHIRIAC

Adela Popescu – „Aniela”Gabi MATEI

Adela Popescu a lansat un nou single,intitulat “Dragostea Ńine cu mine” (Acasa TV şiMediaPro Music), cântec care reprezintă genericulde final al primului serial românesc de epocă,“Aniela”. Este cea de-a şaptea piesă pe careCornel Ilie, liderul formaŃiei Vunk, o compunepentru tânăra artistă şi reflectă în versuri şi muzicăpovestea specială de iubire dintre protagoniştiiserialului.

”Am început lucrul la cântec citind prin ziaretot felul de informaŃii despre serial. Nu ştiam nimic

despre intrigă sau despre personaje, dacăexista deja o coloana sonora a filmului saunu. Am scris piesa făcând un puzzle dinideile culese din presă şi din informaŃiile dela „Povestirile de noapte”. Am trimis apoipiesa producătorului care a acceptat-oimediat. Apoi Adela Popescu mi-a spus căse potriveşte perfect cu povestea filmului şicu rolul ei. Textul a fost scris într-o oră, iarînregistrările cu Adela au mers foarterepede”, spune Cornel.

Piesa „Dragostea tine cu mine” vaface parte din viitorul album al Adelei.

A. Popescu, Mihai Petre


Femina

Andreea Bălan - Dragoste şiDumnezeu

M e r e us u r p r i n z ă t o a r e ,reuşind să sereinventeze defiece dată, săabordeze noi idei şidirecŃii în muzicasa, cu o inspiraŃiei n c o n t e s t a b i l ă ,Andreea Bălan nuse dezice nici deaceastă dată,dovedind că 12 anide experienŃă potconduce cuadevărat larezultate decalitate.

Schimbareape care artista apregătit-o este unade esenŃă, mesaj,gen muzical, deconcept, dar şi deimagine – maifresh, cool – de laculoarea păruluipână la styling.

Trecerea de la samba, rock’n’roll,jive (pe albumul Superwoman) la un popactual vine din dorinŃa Andreei de a-şimenŃine aproape publicul adolescentin carei-a urmărit traiectoria artistică de pânăacum. “Întotdeauna am încercat să creezun concept în jurul proiectelor mele. Muzicaeste menită să transmită stări, sentimente,ea poate schimba mentalităŃi, poate ghidacătre o stare de meditare asupra aspectelorvieŃii. ”

Noul single al Andreei Bălansubliniază relaŃia între Dumnezeu şidragoste, făcând conexiunea între celedouă, privindu-le ca pe un concept unitar.“God is love, love is God” (Dumnezeuînseamnă dragoste, dragostea esteDumnezeu), spune artista, reliefând ideeacă dragostea se regăseşte în orice şitrebuie privită în toate manifestările ei,inclusiv credinŃa.

Dorin MANEA

Andra: 3 X 1

În cadrul galei „10 pentru România” de la finalul lui2009, Andra a câştigat pentru al treilea anconsecutiv trofeul „InterpreŃi vocali” şi devineastfel cea mai iubită artistă autohtonă înultimii 3 ani.

„Sunt onorată şi extrem de fericită căpublicul a fost şi anul acesta alături de mine,că îmi preŃuieşte muzica şi munca. Faptul căsunt în continuare în topul preferinŃelorascultătorilor mă face să merg mai departe cuinima deschisă, să lansez noi melodii caresper să placă la fel de mult ca precedentele”,a declarat artista.

Deşi mezina competiŃiei, Andra a fostvotată cel mai bun interpret vocal şi a reuşitsă devanseze artişti cu nume sonore înindustria muzicală românească, precumŞtefan Bănică Jr, IonuŃ Dolănescu, MariaDragomiroiu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin,

N i c o l a eFurdui Iancusau Fuego.

Cu omulŃime dep r e m i i ,single-uri şialbume des u c c e s ,A n d r apromovează„ColŃ desuflet”, onouă piesăextrasă de pea l b u m u l„Iubeşte-măa s t ă z i ,iubeş te -mă

mâine”, melodie cântată alături de Adi Cristescu.Gabi MATEI


În Ńară

Daruri muzicaleMarius GHERMAN

Am mai scris-o, este o adevăratăartă să organizezi spectacole desucces. Îndeosebi în aceastăperioadă de criză putem vorbi deinspiraŃia acelora care reuşesc săofere reprezentaŃii populare, alegânddistribuŃii echilibrate şi potrivitemomentului. Iată, de pildă, MarinMândrilă i-a invitat din nou pe cei de

la „Mari Vila”, cufamilii cu tot şi,fireşte, cu copiii laloc de cinste, la unshow strălucitor, încare darurile celemai preŃioase aufost cele artistice.Astfel, pe scenaîmpodobită sărbă-toreşte au apărutmai întâi cele douămembre ale trupeiteatrale pentru ceimici „Tura-Vura”,condusă de soŃia

cantautorului folk Mircea Bodolan. Au preluat ştafetaAlina şi Romeo Negoiasă, liderii formaŃiei „Alesis”alegându-şi judicios repertoriul – colinde, cântece deiarnă, şlagăre proprii, dar şi amuzantul cântec „Carteajunglei”, la care micuŃii au cântat şi jucat cu foc. Imediatau intrat în rol părinŃii fiindcă „Alesis” a încălzit seriosatmosfera cu sârbe şi hore, dansatorul nr. 1 fiindînsuşi Marin Mândrilă. Teleormănean de felul lui,

acesta a gustat din plin recitalul vedetei Gelu Voicu,tânărul artist venind cu propriul său taraf (de altfel,

ultimul album al artistului s-a născut din colaborarea cu« Mari Vila »). În sfârşit, pentru amatorii de muzicăromantică, cadoul s-a chemat Cătălin Crişan, care asmuls oftaturi din pieptul spectatoarelor (mai ales!) cusensibilele sale compoziŃii sau cu ale lui Jolt Kerestely.

Pe cu totul alte coordonate s-a situatspectacolul imaginat de gazdele de la marelerestaurant „Pod 4” din Călăraşi. Nu puteam crede căvom vedea peste 300 de persoane, toate elegante,distinse, chiar în seara de Crăciun! Aici şi-a doveditştiinŃa în arta spectacolului Mihaela Albu – vedetaincontestabilă a Călăraşilor, solistă cu zeci de premiiimportante la activ. Cunoscând perfect gusturilelocalnicilor, ea a optat în această seară magică pentruAnastasia Lazariuc şi iluzionistul Leonard Iozefini cainvitaŃi de onoare – şi nu s-a înşelat deloc, succesulfiind uriaş. Anastasia nu se mai vedea din masadansatorilor, ea promovându-şi, pe lângă pieselecunoscute, noile titluri de pe cel mai recent album alsău – „Dor de mamă”. Dacă audiŃienŃa acestora n-auimit pe nimeni, în schimb pentru noi, bucureştenii,surpriza totală a fost Mihaela Albu, ovaŃionată la scenădeschisă, atenŃie!, nu pentru cântece de petrecere sau,Doamne fereşte, manele, ci pentru muzica uşoarăromânească tradiŃională!! Ea a dat superb viaŃă unorcompoziŃii semnate de Ionel Tudor, Marina Voica,Raoul, Alexandru Wilmanyi, Marcel Dragomir,dovedind cât de falsă este părerea unora cum că laasemenea reuniuni, mai ales în restaurant, nu se facesucces cu muzica uşoară. Pentru tot ce face laCălăraşi, Mihaela Albu merită un portret în revistanoastră!

În sfârşit, tot la Călăraşi, dar la renumita firmă“Aldis”, marele iubitor de muzică George Naghi a primitvizita corului bisericii din Călăraşi (Rep. Moldova).Acesta, împreună cu înalte feŃe bisericeşti, a dat viaŃăemoŃionant unor splendide cântece religioase.

Alesis

A. Lazariuc, M. Albu

G. Naghi şi oaspeŃii din Rep. Moldova

Juniorii


Al 6-lea „Suflet de

stea”Mihai CHIHER

Am mai scris despre pasiuneaşi entuziasmul mamelor de copiitalentaŃi grupate în AsociaŃia „Suflet destea“ de la Aleşd, judeŃul Bihor. Sigur, înaceşti ani rândurile lor s-au mai rărit,greutăŃile şi alte preocupări subŃiindechipa susŃinătorilor – de pe scenă saudin culise – dovada cea mai vie fiindfaptul că ediŃia ultimă a durat doar 2zile. Juriul a fost însă unul serios,profesionist, puternic, prezidat fiind decompozitorul Nicolae Caragia şi avândîn componenŃa sa pe Larisa Avram(TVR), Bogdan Dragomir (RadioRomânia), Jovan Adamov (Serbia),Nikolai Veseliev (Bulgaria), Leon MihuŃ– coregraf. Este un festivalinternaŃional, în titulatura căruia artrebui scris şi „de tineret” sau „pentruadolescenŃi”, pentru că el merge pânăla 18 ani. La categoria 6-8 ani,dominată de localnici, a câştigat MirunaGavriş (Oradea), iar la 9-11 ani FlorenaSandro (Băile Felix-Oradea) a reuşit

să-i devanseze pe mult mai titraŃii MarioGălăŃanu (Iaşi) şi mai ales MariaCrăciun (GalaŃi), care apoi avea săcucerească Trofeul unuiputernic concurs înBelarus! Nimeni nu-iProfet în Ńara lui...

La 12-14 ani,Georgiana Blăgescu(Piatra-NeamŃ) aconfirmat buna clasarede la selecŃia naŃionalăEurovision Junior, întimp ce la 15-18 ani afost consemnatăvictoria PatricieiLadanyi (Ungaria) înfaŃa experimentateiEmanuela Ceauşu(Focşani). Trofeul arevenit solistului cumedia cea mai mare laoricare din secŃiuni şi ela fost adjudecat, cumedia 10 (măi, să fie !)de Nikoleta Darabana.La un pas de notamaximă a fost şi valoroasa AlexandraRuge din Oradea, care a dominat

selecta „Ligă a campionilor” (la care iauparte deŃinătorii de trofee şi premiiimportante), interpretând impecabil

m e l o d i a„ A s c u l t ă - m iinima“ şit o t a l i z â n d9,992857 (ce-omai fi şi asta?) !După cum seştie, de anultrecut la Aleşds-a adoptat, cusprijinul Holcim,un sistem foartemodern denotare pecomputer şijurizare „lavedere”. Înrecitaluri au fostM o n i q u eDinescu, M&Qşi Future M&Q,p r e z e n t a r e afiind realizatăde copii locali.

Să sperăm că şi anul acesta inimoaselemame Liana Păcurar, Doina Hoble şi

colegele lor vor reuşi săorganizeze acest festivalinternaŃional ambiŃios.

Talentata TeddyAna-Maria SZABO

Nu degeaba neastâmpărateiTeodora Murg i se spune Teddy ! CumursuleŃul Teddy este un personajlegendar în rândul copiilor, şi înpalmaresul Teodorei strălucesc nu maipuŃin de 4 distincŃii cucerite lafestivalul „UrsuleŃul de aur” de la Baia-Mare, cel mai sus ajungând pe treaptaa treia. Tot de 4 ori a fost premiată la„Delfinul de aur” de la Năvodari, aiciajungând până la premiul II. Şi, ca săvă convingeŃi că este un „nume” înrândul viitoarelor vedete ale muziciiuşoare româneşti, iată alte concursuriunde starul de 9 ani s-a impus în faŃajuriilor prin nonşalanŃă, şarm,muzicalitate, eleganŃăscenică : „Glasul speranŃelor”(Techirghiol), „Flori de gheaŃă”(Bucureşti), „Star Musik” (Oneşti),„Cireşar ministar” (Bucureşti), „Ti amo”

(Oneşti). Teodora Murgare un repertoriu foartedivers, cunoscând pedinafară zeci de melodiipotrivite vârstei ei, întrecele care i-au adus celemai multe aplauze şipremii fiind „Un look maiîndrăzneŃ” (Dinu Maxer),„Parfum de iubire” (MihaiConstantinescu), „Ce săfac?” şi „Reclame”(Gabriela SauciucCicone), „Casa bunicilor”(rep. int.), „De ce?”(Ioachim Petre). Cu unpalmares atât deimpresionant, nu putemcrede că micuŃa Teddy,care cântă de la 4 ani, areîn muzica uşoară doar unhobby, aşa încât...suntem cu ochii (şiurechile !) pe ea!

AlexandraRuge

32

Portret componistic


Paul Urmuzescu,patriarhul ironic

Octavian URSULESCU

Aşa îl ştiu dintotdeauna pe Paul Urmuzescu – hâtru,simpatic, mereu gata să-Ńi povestească ceva amuzant. L-amvizitat deseori în apartamentul său de bloc din PiaŃa Palatului,unde mi-a istorisit îndeosebi exoticele sale aventurimarocane. După cum se ştie, Paul Urmuzescu a compusmuzica pentru festivităŃile de deschidere a „Jocurilormaghrebiene” , organizate cu marefast de regele Marocului laCasablanca în 1983 şi la Rabat în1985. Paul a fost acolo împreună cuPaul Enigărescu şi cu regizorulHero Lupescu şi mi-a povestit,amuzat, câte şmecherii trebuia săfacă pentru a mai rămâne şi el cuceva bani, pe care-i dosea deSecuritate! De asemenea,prodigioasa sa activitateinternaŃională a mai inclus coloanasonoră pentru festivitatea dedeschidere a Campionatuluimondial de fotbal de la Barcelona,în 1982. El fiind şi un neîntrecutregizor muzical, era foarte căutatpentru montajele sale muzicalemăiestre.

Paul Urmuzescu s-a născut laBucureşti pe 28 iunie 1928, deci aîmplinit 81 de ani !! A absolvitConservatorul « Ciprian Porumbescu » din Capitală şi a fost,rând pe rând, redactor de programe, regizor muzical, maestrude sunet la Radiodifuziunea Română, între 1947-1964,pentru a deveni apoi şef de secŃie, realizator de spectacole şide emisiuni la Televiziune, din 1964 până în 1979. Aşa l-amcunoscut şi eu, colaborând cu el la câteva programe realizateîmpreună cu Titi Acs sau Titus Munteanu. Rolul lui a fostextrem de important la primele patru ediŃii ale „Cerbului deAur“ de la Braşov, cele din intervalul 1968-1971. A scrismuzică simfonică, vocal-simfonică, instrumentală(preocuparea sa predilectă din ultimii ani), foarte multămuzică de scenă, pentru filmele de animaŃie, dar şi pentrulung-metraje artistice, cel mai cunoscut dintre ele fiind„Titanic-Vals”, din 1964, în regia lui Paul Călinescu. Dar acompus şi muzică pentru teatrul de marionete, pentru teatrulradiofonic, musicaluri, ca şi pentru film si show-uri TV. Întreacestea din urmă aş aminti „Cupidon & comp.”, din 1962, înregia lui Valeriu Lazarov, şi show-urile în regie proprie„Revistoteca” - 1975 şi „Ieşirea prin Sărindar” – 1976. IosifSava, cu care am fost coleg la „Scânteia tineretului”,mărturisea că şi-l aminteşte din anii de şcoală: auz perfect,lectură rapidă a prima vista, armonist îndrăzneŃ, memorieexcelentă, putere de seducŃie. La începutul anilor ’50, Radio-ul îşi consolida compartimentele de tehnică, ilustraŃie, regiemuzicală. Alături de Dumitru Capoianu, Paul Urmuzescu apus bazele unei strălucite echipe de maeştri de sunet,învăŃând continuu de la mari personalităŃi regizorale,actoriceşti, muzicale care au slujit radiofonia: Buican, Bârcă,Moruzan, Zirra. Paul Urmuzescu a părăsit str. Nuferilor, cumse numea pe vremuri str. Berthelot, atunci când s-au pusbazele studioului central de televiziune. Din 1964, alături deFlorica Gheorghiescu, Traian Buhlea, Carmen Dobrescu afost unul dintre ctitorii primei redacŃii muzicale a TVR.Emisiunile de varietăŃi la care a colaborat cu Ileana Pop,

Radu Anagnoste, Ioana Bogdan, Florentina Satmari, TitusMunteanu, neuitatele revelioane TVR, zeci de marispectacole de divertisment îi datorează succesul. Activitateasa în planul ilustraŃiei muzicale a fost extrem de apreciată şiîn SUA sau Anglia.

Am Ńinut să fac o introducere mai lungă pentru că mi-eclar că pentru cei mai tineri numele lui poate nu spune foartemult, şi e păcat. Cu siguranŃă însă, atunci când veŃi citi titlurilemelodiilor, veŃi exclama: „Ei, asta nu ştiam că e a luiUrmuzescu!”. Evident, mă refer la muzica de divertisment,primele încercări fiind pe tărâmul pieselor de orchestră din1958 „Trăsurica lui Bucur”, „Fotograful”, „Mică Uvertură”. Dălovitura, cum se spune, în 1966, cu „Prima chemare“. De

altfel, va fi extrem de legatde Margareta Pâslaru,căreia îi va încredinŃa multehit-uri în anii ’60, dar şi deAngela Similea şi de alŃitineri interpreŃi din epocă,aceştia cântându-i melodiilela „Cerbul de Aur”. A fost undeceniu foarte fructuospentru compozitor, cu „Laanii mei” - 1967, „Mareacântă” - în acelaşi an,„Bucureşti” şi „Vise, vise” -1968, „Va veni o clipă” -1969. E drept, minunatulfestival internaŃional „Cerbulde Aur“, întrerupt brutal în1971, producea o emulaŃieprintre compozitori. Îndeceniul 8, Urmuzescu seconcentrează peteleviziune, dar revine în

forŃă în deceniul 9 cu mai multe piesesensibile: „Vremea”, „Târziu, ca nişte păsări argintii”, „Iubireacând va fi”, „Dacă-mi spui Bun rămas”. După 1990 s-a dedicatmuzicii instrumentale, două dintre lucrările sale fiind premiatede Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor: balada pentruharpă „Epos“ şi piesa pentru pian şi calculator „Contraste”.De altfel, este de admirat apropierea redutabilului creator detehnica de ultimă oră, cele mai recente lucrări ale sale fiindelaborate, la 80 de ani, pentru sintetizator şi computer!! Darpână să ajungem la lucrările de ultimă oră, nu putem uita cele5 premii ale UCMR (cel mai recent în 2006, pentru „Oglinda”– muzică de scenă), alte 5 distincŃii importante, între careOrdinul „Meritul cultural” cl. I (în 2004), zecile de lucrări demuzică simfonică, între care 2 simfonii, opera în 3 acte„Eminescu”, muzica de scenă pentru 25 de piese de teatru şi23 pentru marionete, coloana sonoră pentru 14 filme artisticede lung-metraj şi pentru 15 de animaŃie, cele 5 musicaluri,muzica pentru teatrul radiofonic (15 piese), filme TV. ÎnafaraexcepŃionalelor piese instrumentale, asupra cărora s-aconcentrat din 1992 încoace (cele pentru harpă figurează laloc de cinste în „World Harp Congress Review”), PaulUrmuzescu este unul dintre creatorii de marcă din muzicanoastră uşoară, prin titluri cum ar fi „Trenul” (ConstantinDrăghici), „Va veni o clipă”, „Cupidon”, „Dac-aş spune…”, „Cuel” (Margareta Pâslaru), „Om lângă om” (Marina Voica),„Dacă n-ai fi tu…” (Ileana Popovici), „Bună seara,Cosânzeana” (Cornel Constantiniu), „Marea…” (IlincaCerbacev), „Prima chemare”, „La anii mei” (Pompilia Stoian),„Vremea” (Stela Enache), „Dacă-mi spui” (Mirabela Dauer),„Bucureşti”, „Vise, vise” (Aurelian Andreescu), „Părerea mea”(Anda Călugăreanu-Mihai Dumbravă), „Ritm şi dans”, „Fir denalbă”, „Cântă Universul” (Grupul Stereo), „Ai plecat” (PuicaIgiroşanu), „Teii, plopii” (Jean Păunescu). Spunându-i încă odată mai vârstnicului meu prieten „La mulŃi ani !“, vă oferimalături o partitură a acestui mare melodist.

33

Partitura


Ştiri


Mondo pop# Amy Macdonald, al cărei album de debut,

„This Is The Life”, a transformat-o într-una dintre celemai de succes cântăreŃe şi compozitoare de originebritanică, a anunŃat că cel de-al doilea album al său seva lansa pe 8 martie 2010. „This Is The Life” a atins ceamai înaltă poziŃie a clasamentelor în 5 Ńări, inclusivMarea Britanie, a câştigat discul de platină în 12 Ńări şis-a vândut în peste 3 milioane de exemplare înîntreaga lume. Piesa care dă titlul albumului a ajuns peprimul loc în 10 Ńări şi a înregistrat vânzări de peste 2milioane de copii.

# Fanii americani au întâmpinat-o cum secuvine pe Colbie Caillat odată cu lansarea celui de-aldoilea album al artistei. Breakthrough a intrat direct peprima poziŃie în Topul Billboard. Breakthrough vine

după albumul dedebut al artistei,Coco, care s-avândut în peste 2milioane deexemplare de lalansarea sa în2007. Primul singlede pe noul disc,Fallin’For You, aînregistrat dejavânzări de peste300.000 de unităŃiîn format digital.D e v e n i t ăcunoscută graŃief e n o m e n u l u iMySpace, ColbieCaillat s-atransformat într-o

perioadă de timp relativ scurtă într-una dintre cele maibine vândute artiste ale ultimilor ani.

# THE BLACK EYED PEAS intră în istorie cucele mai multe săptămâni consecutive petrecute peprima poziŃie în Billboard Hot 100 Chart. Acesta este unrecord absolut pentru un grup în istoria de 51 de ani atopului Billboard. THE E.N.D., cel de-al cincilea albumal trupei câştigătoare a trei premii Grammy a intrat peprimul loc în Billboard Top 200. A fost cel mai înaltdebut pentru cei de la The Black Eyed Peas.

# Lady GaGa a devenit cea de-a treia artistădin istorie ale cărei prime trei piese de pe albumul dedebut au ocupat pe rând locul 1 în Billboard’sMainstream Top 40 Airplay. Cel de-al treilea single alsau, Love Game s-a clasat pe prima poziŃie a topului,la fel ca şi cele doua hit-uri anterioare, Just Dance şiPoker Face. Lady GaGa şi-a lansat albumul de debutThe Fame, la sfârşitul anului trecut şi a reuşit să seimpună în scurtă vreme în întreaga lume. Single-urilesale au ocupat prima poziŃie în topuri în 15 Ńări, iar

albumul său s-a vândut în peste 3 milioane deexemplare până în prezent.

# Să nu uităm că pe lista premiilor MTV MusicAwards s-au aflat şi fetele de la Pussycat Dolls.Acestea au fost răsplătite cu un premiu pentru calităŃilelor de dansatoare - premiul Best Dance In A Videopentru single-ul When I Grow Up, care este primul

single de pe celde-al doileaalbum PussycatDolls, DollDomination,

#Michael Boltons-a alăturat listeide artiştiUniversal Music,semnând uncontract cul a b e l - u lU n i v e r s a lMotown. Artistula vândut peste53 de milioanede albume înîntreaga carieră,a câştigat multePremii Grammy,

inclusiv cel pentru Best Male Vocalist şi a fost răsplătitcu o stea pe Hollywood’s Walk of Fame. Printrerealizările sale se numără duetele cu LucianoPavarotti, B.B. King şi Ray Charles. A compus piesepentru Barbra Streisand şi KISS şi a colaborat cu BobDylan. (Gabi MATEI)

# Festivitatea decernării Premiilor Django d’Ordin acest an au avut loc pe 14 decembrie însomptuoasa sală Alhambra din Paris. Festivitatea acoincis cu sărbătorirea centenarului celui care a fostlegendarul artist de jazz, chitaristul Django Reihardt.Spectacolul s-a desfăşurat într-o ambianŃă extrem defestivă, plină de emoŃie, plăcere şi armonie între public,muzicieni şi organizatori.

Această magnifică seară, spune „Comunicatulde presă” al organizatorilor, a fost animată cu talent deDiane Tell şi Jean-Michel Proust.

Juriul de specialitate a acordat în acest anurmătoarele premii: Categoria „Talent nou”-AnnePaceo pentru albumul „Triphase”; Categoria „Muziciancare confirmă”-Herve Sellin Tentet pentru albumul„Marciac New York Express”; Categoria „Spectacollive”-Mederic Collignon pentru spectacolul „Jus deBocse”; Categoria „CreaŃie”-Laurent Cugny (pe care îlcunoaştem din 1994 când a dirijat la Sala Palatului dinBucureşti, în cadrul evenimentului Coca Cola SuperJazz Festival, Orchestra NaŃională de jazz a FranŃei) şiPremiul Frank Hagege (cofondator al acestor premiialături de Jacqueline Danno şi Babik Reinhardt) luiPatrick Saussois. (Alexandru ŞIPA)

Colbie Caillat

Lady GaGa


CD-uri

Jolt Kerestely: „O viaŃă pentru

muzică”

Aşa cum am scris lavremea respectivă, cu ocaziaspectacolului aniversar de laSala Palatului, organizat deBebe Mihu cu un succes uriaş,maestrul Jolt Kerestely a lansatşi 2 CD-uri „Best of“. Primuldintre ele include 21 de titluri,neştiind la care dintre ele să neoprim: Copacul, Noapte, fată cucercei de smoală, Un buchet decrizanteme, Ala-bala, portocala,Tăcutele iubiri, Visez oprimăvară, Iubito, Inima nu ştie

carte. ColecŃia de interpreŃi esteşi ea impresionantă, nelipsindAurelian Andreescu, MirabelaDauer, Corina Chiriac, Eva Kiss,Maria Dragomiroiu, CătălinCrişan, Marina Florea, Ancałurcaşiu, Loredana Groza,Angela Similea, Oana Sârbu,Gabriel DorobanŃu, StelaEnache, Monica Anghel,Georgeta Mihalache. Editat deSon Art Records, CD-ul are dinpăcate un booklet plin de greşelijenante. O asemenea realizaremerita un tipar pe măsură! Noroccă ne rămâne muzica – o istoriea şlagărului românesc...

Alexandru Arşinel:„Cântece de

Crăciun”

În ambianŃa elegantă,distinsă a restaurantuluiAllhambra din Bucureşti (gazde

perfecte – muzicienii Bianca şiMarian Sârbu, liderii formaŃiei„Exclussiv”), Alexandru Arşinelşi-a lansat minunatul albumElectrecord destinat Sărbătorilorde iarnă. Cu vocea sa gravă,învăluitoare, marele actor nerestituie refrenele copilărieinoastre: Moş Crăciun cu pletedalbe, Steaua sus răsare, O,brad frumos, Ninge iar (Silentnight, holy night), pe care nu poŃisă nu le asculŃi fără a-Ńi dalacrimile. Avem aici, alături detitluri obligatorii, am spune(Jingle Bells, White Christmas,Feliz navidad, Amazing Graces.a.), două inspirate creaŃiioriginale româneşti: În seara deMoş Ajun (Cornel Fugaru) şi Cebucurie ar fi (Dani Constantin).Aranjamente muzicale (înafaracelor două piese menŃionate, lacare semnatari sunt autorii) şimastering: Dan Dimitriu,imprimările fiind făcute înstudioul acestuia - D&DProduction. Şi vocile pure dinbacking aparŃin tot echipei decopii a lui Dan Dimitriu –Andreea Cernica, AntoniaDimitriu, Anca Munteanu, Alina

Roşca. Un disc „de pus pe rană”,cum se spune, fiindcă Arşineleste un cântăreŃ adevărat.

Irina Loghin şiALESIS: „Flori de

gheaŃă şi floridalbe”

Subintitulat „Colinde şicântece de iarnă”, albumul editatde casa ROTON este unulabsolut remarcabil din toatepunctele de vedere: respectpentru tradiŃiile folcloriceautentice (13 colinde populare,doar Bună seara, dragi români!fiind o inspirată prelucrare-adaptare semnată de RomeoNegoiasă după GeorgeEnescu), aranjamente (R.Negoiasă, Cristi DuŃu),mastering (Romi Rus), fotografii

(Cornel Lazăr) şi mai alesinterpretare vocală.

Vocile Irinei Loghin, aleAlinei şi lui Romeo Negoiasă,alături de un cor de copii, searmonizează perfect, rezultândcântece care literalmente „îŃimerg la inimă”. AdăugaŃiacompaniamentul orchestral demare fineŃe (este vorba deformaŃia ALESIS în formulacompletă) şi aveŃi imaginea unuialbum pe care-l puteŃi asculta nunumai în decembrie, fiind obijuterie!

Amintiri din “Epoca de aur”

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Adrian IORGULESCU

Semnează în acest număr:George BALINT, Cornelia BRONZETTI, Corina BURA,

Carmen CÂRNECI-CAVASSI, LuminiŃa CIOBANU,Sebastian CRĂCIUN, Liviu DĂNCEANU,

TanŃa DIACONESCU, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Anca LEAHU, Florian LUNGU,

PetruŃa MĂNIUł, Doina MOGA, Diana MURĂŞAN,Valentin PETCULESCU, Florinela POPA,

Mariana POPESCU, Doru POPOVICI, Elena Maria ŞORBAN, Florin-Silviu URSULESCU

Adresa redacŃiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Vedete internaŃionale, pe… diurnă!

Octavian URSULESCU

În ciuda restricŃiilor şi opreliştilor de tot felul, auexistat la A.R.I.A. (AgenŃia română de impresariat artistic)oameni pasionaŃi, iubitori de muzică şi spectacol, care s-austrăduit să aducă pe scenele din România (de fapt, era vorbadoar de Capitală) mari valori de peste hotare. Unul dintreaceşti oameni a fost Lucian Spirescu, pe atunci un tânărreferent, foarte bun cunoscător al fenomenului. Deseorimergeam la el acasă şi ascultam pe magnetofonul său Akaiultimele noutăŃi muzicale sau urmăream pe video show-uri degen, sfătuindu-ne în privinŃa numelor pe care am putea să leaducem în România. Eu aveam un rol neoficial de consilier,să zicem, fiind nu o dată consultat de conducerea AgenŃiei, şimă bucur că, în câteva rânduri, cuvântul meu a avut un roldecisiv. Având emisiuni la Radio şi TV, rubrici de specialitatepermanente în presă şi prezentând festivalurile importante,numele meu cântărea destul de greu, chiar dacă eram o“oaie neagră” a SecurităŃii, urmărit permanent şi fără viză deOccident. În schimb, mergeam, pe banii mei, la toatemanifestările de muzică pop şi de jazz din Ńările socialiste, nuo dată cunoscând acolo vedete pe care le recomandam înŃară, sau reîntâlnindu-mă acolo cu artişti pe care-iprezentasem la Bucureşti, aşa cum s-a întâmplat cu formaŃia“Middle of the road” în Polonia. Am avut de altfel şansa rarăde a prezenta mai toate show-urile internaŃionale de laBucureşti, de la José Feliciano, Suzi Quatro, PreciousWilson, Eruption - la Goombay Dance Band, Pussycat, Babe,

Volcano sau Saragossa Band.Unul din numele în care am crezut mult, împreună cu

prietenul Lucian Spirescu, a fost Bob Geldof (“BoomtownRats”), celebru ulterior pentru mega-concertele salecaritabile. Am prezentat concertul său de la Polivalentabucureşteană, dar încasările n-au fost pe măsuraevenimentullui, aşa că a urmat, pentru Lucian Spirescu,angajat al ARIA, tradiŃionala muştruluială (eu eram exonerat,fiind doar colaborator) legată de “risipirea valuteistatului”…Aşa au stat lucrurile şi cu faimosul grup vocalamerican “Stylistics”. De fapt, cum îşi aminteşte L. Spirescu,bugetul ARIA pentru aducerea artiştilor străini era în 1979 de20.000 de dolari, pentru a ajunge, peste un deceniu,la…2.000! Ce să faci cu banii ăştia? Noroc cu bunele relaŃiiavute cu diverşi impresari, care “abăteau” şi pe la Bucureştiturneele aflate în această parte a Europei. Între ei, la loc decinste, se afla Prince Kemal Tursan (aşa figura şi pe carteade vizită, “PrinŃ”, era turc de origine kurdă, stabilit în Polonia).A sprijinit şi o echipă feminină de baschet de la noi, era mareiubitor de baschet, dar mai ales a facilitat aducerea multoradintre artiştii pe care i-am numit mai sus. Kemal era binevăzut de autorităŃi, îmi spune Spirescu, datorită faptului căavea o colaborare excelentă cu Jeanina Matei, pe care a dus-o la numeroase festivaluri şi contracte peste hotare. Lasfârşitul anilor ’80 a început colaborarea cu impresarul ungurLaszlo Hegedus, cu care mă împrietenisem cu ani în urmă lafestivalul de la Sopot, în Polonia, unde venise, ca şi mine, încalitate de tânăr jurnalist şi reporter radio, pentru ca ulteriorsă-şi dezvolte una dintre cele mai mari agenŃii din EstulEuropei, cum este şi astăzi. Cu el am colaborat la concertullui Suzi Quatro de la Sala Palatului. Îmi aduc aminte că toŃiartiştii străini erau uimiŃi când vedeau la Sala Palatului, înculise, exact în spatele scenei, soldaŃi înarmaŃi - trebuia să leexplicăm, discret, că pe acolo era legătura directă cuConsiliul de Stat, pe unde intra Ceauşescu la Congrese…

Amintirile mele şi ale lui Lucian Spireanu suntnumeroase, mergând până în 1989. Cine ştie, de pildă, căfaimosul Eric Clapton era cât pe-aci să concerteze laBucureşti, dar s-a îmbolnăvit în ultima clipă? Sau că în 1989cei din conducere au avut pretenŃia să fie invitaŃi celebriiAlBano şi Romina Power, dar…pe diurnă, adică 13 dolari pezi?! Evident, nu s-a materializat nimic. Iar Spirescu a fostîndepărtat de la ARIA atunci când s-a luptat pentru contractulcu Boney M., în versiunea oficială, nu ce circulă prin Româniaîn vremea din urmă: mai era nevoie de 1.000 de dolari şi afost considerat “element duşmănos” fiindcă nu s-a străduitîndeajuns să-i convingă să vină pe bani mai puŃini!

Octavian Ursulescu şi Suzy Quatro

ianuarie serie nouã 12010 a - ucmr · ale unei biserici, se reflectă orientări de fond,...

Documents