serie nouã septembrie a m muzical~ actualitatea · 2012-09-17 · unor partituri enesciene celebre...

Serie nouãseptembrie 2012

9(CXXXIV)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Darclée 2012 - un triumf!Magic Summer

Adio, Mirela Zafiri!Mamaia 2012

Fuego - Artist al PoporuluiPortret Dan Iagnov

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine: Ianna Novac

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2012

Editorial

Despre stilulcriticii

muzicaleLiviu DĂNCEANU

Una dintre cele mai plastice definiţii alestilului am întâlnit-o la J.E.Rodó: „stilul este aşti să te exprimi cu îngrijire, a avea în scrisdarul încântător al graţiei, iar în gândire acelizvor de lumină în care se scaldă ideile pentrua deveni frumoase” (J.E.Rodó: El mirador deProspero,p. 52). La rândul ei critica muzicală arputea semnifica pe scurt arta de a învăţa pealţii să asculte. Interesante sunt spusele luiBeethoven despre critic: „cel a cărui vorbăriecu siguranţă că nu va face pe nimeni nemuritorşi nici nu va răpi nemurirea vreunuia din aceia cărora Apolonle-a hărăzit-o” (Scrisoare, 1801). Două primejdii planează pesteîntreprinderile criticul muzical: 1) posibila confuzie dintredimensiunea muzicală şi cea literară; 2) eludarea unor aspecteale literarităţii din discursul critic. Prima tinde să anexezeliteraturii teritorii ce aparţin de drept exegezei muzicale. Cea dea doua riscă să videze actul critic de expresia lui literară, atât deeficace în dezvoltarea gustului pentru muzica de calitate.Întreaga problemă se reduce, după cum vă daţi seama, la stilullimbajului analitic. Nici ipostaza intens poetizată, ornamentală,abuzând de metonimii şi artificii, a textelor despre muzică. Niciversiunea pedantă, ultratehnicizată impusă evaluării creaţieicomponistice şi interpretative. Ambele sunt la fel de„scandaloase” întrucât transgresează o opoziţie consideratăireductibilă. Stilul demersului critic trebuie să fie în primul rândsub semnul conciziei şi acuităţii: „un fel de a pune arma la umăr,a ochi, a trage repede şi just” (J.Cocteau: Le secretprofessionnel, 11). În al doilea rând, să mustească de eficienţă:„stilul este un mod foarte simplu de a spune lucruri foartecomplicate” (ibidem, 15). În al treilea rând stilul trebuie săîncorporeze o mare doză de sugestivitate. Din acest punct devedere caracterul stilului aferent criticii muzicale poate fi: a)ştiinţific; b) literar; c) neutru. Când funcţia metaforei este multdiminuată ori chiar eludată, avem de-a face cu un text critic aşa-zis ştiinţific. Dimpotrivă, când metafora sabotează rigoarea şipromptitudinea judecăţii critice, suntem în prezenţa unui textprecumpănitor literar. În sfârşit, când metafora potenţeazăprecizia şi claritatea rostirii critice, compensându-i inevitabilaariditate, întâlnim un text critic axat pe neutralitate. Dar undeîncepe şi unde se termină literaritatea investigaţiei critice? De labun început trebuie să concedem asupra faptului că literaritateareprezintă, dincolo de misiunea ei coloristică, o modalitaterafinată de temporalizare a raţionamentului critic, detransformare a sa într-o structură narativă ca şi cum demersulevaluator ar trece din necesar în contingent. Iar dacă indicaţiilecriticului îmbracă haina poveţelor, care să le arate melomanilorcum să se apropie de muzica bună şi cum să se ferească decea proastă, avem imaginea ideală a coabitării binefăcătoaredintre literatură şi ştiinţa criticii. Din păcate însă, tocmai proiecţiadiacronică, narativă lipseşte din limbajul muzicologic actual, cuo tendinţă puternică spre atemporalitate şi căi impersonale deexprimare, şi în care o parte însemnată din verbiaj modulează

DIN SUMAROmagiindu-l pe Enescu 2Magic Summer 3-7

Festivalul şi Concursul Hariclea Darclée 2012 8-9

Ţintea Muzicală 2012 11Laura Tătulescu 13

Adio, Mirela Zafiri! 14

Recenzii 16-17

Punctul pe j... azz 19

Mamaia 2012 22-25

Fuego - Artist al Poporului 26

Muzică şi olimpism 27

Muzica pe litoral 30-31Portret - Dan Iagnov 32-33Pe scene 34-35

într-o tonalitate artificială, demulte ori doar simbolică. Seimpune, deci, o schimbarede atitudine şi „un stil”, caresă includă în primul rând uncâştig în expresivitate şi, înal doilea rând, un spor deprolixitate graţie extinderii pecare, astfel, o va căpătacomponenta naturală îndauna celei artificiale. Pe dealtă parte, critica noastrămuzicală (cel puţin cea deîntâmpinare) se află încă înfaza de pionierat. Or, fiecaretext, ce aparţine unui câmpal cunoaşterii, se cade săconţină acea poeticitateinerentă oricărui început,caracterizată de atenţiadeosebită acordată surselorintuitive ale faptului critic,precum şi printr-un coeficient

scăzut de conceptualizare. Se înţelege că primavârstă a unui limbaj specializat, fie el şipreponderent ştiinţific, este cea poetică. Însăprezenţa literaturii în peisajul textelor critice deastăzi trebuie să depăşească starea iniţială, depoeticitate excesivă, aparent salvatoare, şi săevolueze de la natural la cultural, pentru cainvestigarea critică să devină din nedeliberatăuna asumată. Existenţa unor texte de criticămuzicală cu dublă aşezare, ştiinţifică şi literară,ar merita, fără îndoială, să facă obiectul uneicercetări sistematice. Bineînţeles, dacă eleexistă cu adevărat.

2

Eveniment


Omagiindu-l pe Enescu

Anca FLOREA

De-a lungul vremii, ziua denaştere a Maestrului muziciiromâneşti, George Enescu, a fostonorată în varii feluri, cu mai mult saumai puţină discreţie; dar anul acesta,în 19 august au avut loc o serie demanifestări cu puternic impact lapublic, ceea ce, în fond, devine multmai important decât omagierea sadoar în lumea specialiştilor.

Astfel, dacă de 13 ani,Festivalul „Enescu şi muzica lumii” afost gândit, de către reputatulvioloncelist Marin Cazacu, să seîncheie la Sinaia, exact în 19 august,printr-un concert de anvergură (aşacum s-a petrecut şi de această dată,prin superba seară oferită deRomanian Sinfonietta Orchestra, subbagheta lui Horia Andreescu, solistăfiind reputata pianistă ElisabethLeonskaia), acum, după o (prea)lungă întrerupere, festivalul a(re)inclus un moment derulat chiar înVila „Luminiş” – Casa memorialăEnescu, readusă într-un asemeneacontext pentru că directorul Muzeului„Enescu”, Cristina Andrei, a realizatfaptul că toate locaţiile care se leagă

de existenţa şi creaţia enesciană,aflate în administraţia Muzeului,trebuie să reintre în circuitul deschis(şi) evenimentelor muzicale oferitepublicului larg. Şi tocmai de aceea, îndimineaţa zilei sale de naştere,numeroşi spectatori (stând şi îngrădina casei, doar pentru a ascultaacel program) au fost invitaţi săurmărească evoluţia unor foarte tinerimembri ai acelei orchestre,interpretând opusuri abordate adeseade Enescu, precum şi, firesc, lucrăricompuse de acesta. Un bun prilejpentru a aplauda reale talente,precum violonista Anda-Lucia Andrei(remarcabilă în Balada enesciană şiîn dificila Tzigane de Ravel), în

compania experimentatei pianisteVerona Maier, care a colaboratdeopotrivă cu violoncelista AlexandraCurcă (o revelaţie în Cântec vechi dePaul Constantinescu), cu trompetistulIosif Sătmărean (foarte bun însolicitanta Legendă enesciană) saucu violonistul Aron Cavassi (abordândcu aplomb Impromptu de Enescu);iar în lucrări de Bach, l-am regăsit pevioloncelistul Ştefan Cazacu (matur şiperfect în stil într-un Preludiu),descoperind adolescenţi extrem deinteresanţi - violonistul RăzvanAnemţoaiei (vădind un potenţialdeosebit) sau contrabasistul AlmosKardos (optând pentru unopus scris pentruvioloncel) -, matineulîncheindu-se cu surprizaToccatei de Enescu îninterpretarea pianistuluiAlexandru Boţac, untalent de mareperspectivă, care la doar15 ani are toate dateleunei evoluţii performante.Un afiş sugestiv subliniadeopotrivă faptul că, încadrul proiectuluiexpoziţional „Obiectullunii”, în acele zile eraexpus bastonul luiEnescu.

Seara, la Muzeul „Enescu” dela Bucureşti, aula PalatuluiCantacuzino a devenit neîncăpătoare,

pentru că melomani şimuzicieni au dorit săasculte pagini enescieneşi să viziteze expoziţiavernisată în acel 19august, onorat printr-unprogram complex dedicatmuzicianului. Pe de oparte, violonistul GabrielCroitoru şi pianistaVerona Maier au oferitversiuni de referinţă aleunor partituri enescienecelebre – Balada şiSonata III „în caracterpopular românesc” -, iarapreciatul compozitor,

profesor, dirijor Christian AlexandruPetrescu a prezentat, în ipostază detenor, cele Şapte cântece pe versuride Clement Marot, în companiaaceleiaşi distinse pianiste, propunândo abordare interpretativă aparte, darla fel de apreciată de cei prezenţi însală; iar pe de altă parte, în SalaCantacuzină au fost expuse câtevadesene semnate de FortunaMavromati-Brulez (din colecţiaMuzeului), surprinzând „MâinileMaestrului”, elegante, puternice,expresive, şi ampla „istorie în imagini”a operei Oedipe, „povestită” peprinturi ce alătură file de manuscris,scrisori, afişe, fotografii, cronicisugestive, discuri, pornind de la

premiera mondială de la Paris (1936),oprindu-se apoi la versiunile de laBruxelles, Lausanne, Lucerna,Weimar, Berlin şi Viena, Cagliari,Illinois, surprinzând, evident, toatemontările româneşti, fie de laBucureşti (începând cu cea din 1958,prezentată şi în turneu la Paris, Atena,Moscova sau Stockholm, continuândcu versiunile din 1991, 1995, 2003),fie de la Iaşi (2005), dar şi cea de laToulouse oferită nouă în Festivalul„Enescu” 2009, compunând, prin joculcoloristic, prin bogăţia informaţiei şiimportanţa personalităţilor implicate înacele spectacole, un mod extrem de

atractiv de a pune în lumină devenireaunei partituri considerate, încă de lapremieră, o capodoperă a veaculuiXX. Expoziţia rămâne deschisă pânăla sfârşitul lunii octombrie – şi chiarmerită văzută!

Iar la Tescani, evenimenteleorganizate de Muzeu sub genericul„George Enescu în imagini şi muzică”au cuprins, la Secţia „Dumitru şi AliceRosetti-Tescanu-George Enescu”,recitaluri susţinute de „DuoRemember Enescu” (CorinaRăducanu şi Eugen Dumitrescu,alăturând lucrări pentru pian la 4mâini de Enescu şi Ravel) şi decompozitorii Cătălin Creţu şi GabrielMălăncioiu, beneficiarii Burselor„Enescu” acordate de Muzeu în acestan, dar şi vernisajul expoziţiei depictură Tescani 2012, precum şiprezentarea proiectului „TranceCultural” al Asociaţiei „Ephemair”.

După mulţi ani, GeorgeEnescu a fost astfel omagiat, în ziuasa de naştere, în ambianţa celor 3clădiri care păstrează amprenta saspirituală, prin repere diverse şiatractive, semn că Muzeul propune onouă manieră de promovare apersonalităţii Maestrului, nu doar laBucureşti, ci şi la Sinaia sau Tescani,locuri atât de dragi muzicianului, pecare publicul este (re)invitat să ledescopere, ascultându-i muzica,înţelegându-i profunzimea creaţiei şipoate ceva din ceea ce înseamnăOmul Enescu.

Gabriel Croitoru, Verona Maier,Christian Alexandru Petrescu

3

Magic Summer


Valentin Gheorghiu şiinvitaţii săi

Bucureştenii nu au beneficiat la mijlocul lunii luiCuptor doar de caniculă. Cupola Ateneului român agăzduit, pentru iubitorul de frumos, şi momentulinaugural al Festivalului „The magic summer” organizatde către Lanto Communication. Directorul acesteisocietăţi culturale, Dorin Ioniţă, a acumulat în ultimiipatru ani experienţa benefică a concertelor oferite

melomanilor, în care se încadrează primordial acestestagiuni muzicale estivale. Iată că acum, „MagicSummer” devine un festival ce corespunde uneititulaturi reflectând surprizele fiecăruia dintre cele optprograme proiectate, cu variaţii ale formulelor alese decătre organizatori – recitaluri, muzică de cameră,muzică simfonică. Oaspeţii sunt atrăgători prin renume,măiestrie şi repertoriu. Încă de la concertul de debutputem astfel intui gândirea ce a guvernat conţinutulmicro-stagiunii de vară. Pentru prima întâlnire,celebrissimul pianist internaţional Valentin Gheorghiu şi-a ales partenerii, cu care adesea a apărut în faţapublicului pe podiumul de concert. Din aceastăperspectivă, întâlnirea cu o capodoperă cameralăromantică – Trio „Dumky” de Antonin Dvorak,înseamnă realizarea de performanţă în care abilitateastilistică şi virtuozitatea slujesc un acelaşi subiect, prinspectacolul sonor oferit, Valentin Gheorghiu, împreunăcu încă două nume celebre ca măiestrie şi carierăinternaţională – violonistul Gabriel Croitoru şivioloncelistul Marin Cazacu. Neîndoios, este rarăocazia realizării unei distribuţii internaţionale cu treimuzicieni români.

Un „altfel de trio” avea să deschidă acestprogram cu muzică de concert. Pentru cei care i-au maiascultat cântând împreună, în ultimul deceniu, bucuriaeste deosebit de mare, pentru că numele familieiGheorghiu reuneşte, asemenea unui mănunchi de criniimperiali, pe Maestrul Valentin Gheorghiu, concertistaRoxana Gheorghiu, partenera sa de viaţă, şi fiica lor,Valentina, de curând absolventă a Universităţii muzicalebucureştene şi a unui ciclu de master desfăşurat înElveţia. Satisfacţia de a-i asculta într-un acelaşiprogram aparţine publicului, venit cu interes la AteneulRomân, miercuri 18 iulie, dar şi artiştilor părinţi.Valentina Gheorghiu şi-a demonstrat valoarea trecândprin romantismul timpuriu al lui Schubert, spre apogeullisztian, pentru a ajunge în orizonturile impresionismuluidebussyst. Acestei frumoase călătorii prin timp i-a urmatun moment de familie mai greu de întâlnit în derulareastagiunilor. Demn de evenimentul festivalului de vară,

Rachmaninov a deschis orizontul de performanţă alpieselor scrise pentru o execuţie pianistică la...şasemâini – Romanţă şi Vals! Reascultarea Rapsodiei I deGeorge Enescu, în transcripţia compozitorului, afinalizat acest încântător tablou de familie, pe dreptîncadrat în simbolul de „Magic Summer”.

Foto

: Mih

ai C

osm

a

Valentin Gheorghiu

Marin Cazacu

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2012

Magic Summer

Concert pentru melomaniMerită observat cum se poate configura un

program de festival – cu referire la desfăşurareaconcertelor de la Ateneul Român, din cadrul sugestivnumit de Lanto Communication „Magic Summer” –pentru a corespunde calificativului de eveniment carepertoriu şi interpreţi. În acest scop, consider că putemcomenta alegerea muzicii destinate unui publicinteresat de capodopere; mă refer bineînţeles lamelomani. Cum altfel să apreciem selecţia programuluidesfăşurat sub genericul „Andrei Licareţ şi CvartetulArcadia”? Cele trei lucrări oferite acum audiţiei nu facparte din repertoriul de stagiuni şi sunt arareoriprezente pe afişele de concerte camerale sau recitaluri.

Într-un anume punct de vedere, muzica instrumentală şide cameră se bucură de mai puţină popularitate pentrumarele public, nu şi în configuraţia festivalieră, undepoate fi altfel acceptată. Andrei Licareţ aduce prinSonata op. 23 „Pastorala” de Beethoven mesajul uneimuzici poetice menite a impresiona prin expresie,culoare şi peisaj de sentiment, ceea ce nu presupunesolicitarea dramatică a altor capodopere din pianisticamarelui compozitor. Totodată, pentru interpret a fost oocazie de a susţine un discurs echilibrat, fluent şiexpresiv, care convine de minune artistului cu areînsuşirile lui Andrei Licareţ. În replică, Cvartetul clujean „Arcadia” aduce în programo partitură care, doar prin compozitor şi titlu, se puteasitua spre un plan secund. Dar propunerea – Cvartetulop.13 în la minor de Mendelssohn - se deosebeşteprin efect, prin cuprins şi interpretare, căci am ascultato muzică frumoasă care are, în valoroasa evoluţie a

Muzicăromantică

Impresionant, prinsemnificaţie şi realizare, esteproiectul celui de al patrulea concertoferit de festivalul de vară edesfăşoară în fiecare seară demiercuri la Ateneul Român. Revenit înţară la invitaţia asociaţiei LantoCommunication, violonistul LiviuPrunaru, a oferit publicului unprogram realizat sub arcada generică„...şi invitaţii săi”. Ar fi putut săgândească derularea muzicală înformula de recital, ceea ce oricuminteresa auditorii. Preferinţa pentruceva mai puţin obişnuit atrage atenţia

pe două planuri - muzica ascultată şiinterpreţii aleşi. Se justifică astfelaserţiunea cuvântului introductiv rostitde violoncelistul Marin Cazacu, careconsidera că el ar fi, din cei nouăinterpreţi, singurul...localnic. Unansamblu alcătuit din muzicieni

români de „răspândire internaţionalăşi naţională” a susţinut dialogul cupublicul bucureştean. Enumerarea neconvinge: Valentina Prunaru şi LiviuPrunaru, violonişti – Olanda, MaruxaLlorente, pian şi Cristian Ifrim, violă –Spania, Dorin Marc, contrabas –Germania, Cristian Andriş, viola –Elveţia, Rafael Butaru – Cluj, RoxanaOprea – Târgu Mureş, ambii la primulpupitru în Orchestra Română deTineret. Neîndoios, după opinia celorcare doresc să cânte muzică decameră pentru ansambluri mari,calitatea de performanţăcondiţionează execuţia, reunireatuturor într-un program fiind garantatăde experienţa individuală a fiecăruia.Ceea ce am ascultat nu avea cum săreprezinte rezultatul unei perioade derepetiţii de asamblare, ci rodul

consensului virtuozapropiat de sus-ţinerea concertului,privind unitateaîntregului discurs,sunetul, frazarea,structurarea rep-licilor, ritmica,arhitectonica formeişi soliditateatempourilor.

Ce s-a alespentru acestconcert? LiviuPrunaru a propus,partenerii săi de

pretutindeni au acceptat, să seprezinte muzică romantică. În primăaudiţie românească, Octetul în sibemol major de Max Bruch şi-acucerit ascultătorii prin generozitateatematicii, fantezia atrăgătoare a

discursului accesibil, cu o facturăcamerală abil orchestrată, capabilăsă valorifice componentele unuiansamblu de coarde concertant. Subdominanta violonisticii lui LiviuPrunaru, de un lirism uneori eroic înexpresie, fiecare componentă seremarcă, fie cea a violelor, cu nuanţăcoloristică vocală, fie contrabasul, caresoneur, fie impulsiv romantică lavioloncel. De-a lungul muzicii acestuioctet, recunoaştem latura expresiv-stilistică meridională a muzicii austro-germane, în care, fără a fi un epigon,Max Bruch se învecinează cu Brahmssau Schumann, în pagini poeticeemoţionante, valorificate prinalternanţele de grup cu solourile.

Mai cunoscut prin factura ceapropie muzica de cameră cu ceasimfonică, Cvintetul cu pian nr. 2op. 31 în la major de Antonin Dvořaka continuat interesul capodoperei degen audiate anterior, semnate deSchumann. Diversitateacomplementară a secţiunilor cealcătuiesc această operă cameralăcorespunde facturii mozaicate la carecolaborează comentariul pianistic ceincită în replici viorile, viola şivioloncelul, obţinând astfel rezultatuldorit al unei conversaţii sonore.

Binomul cameral romantic aavut succesul scontat exact datorităvalorii proiectului iniţial. Cel cecâştigă este desigur amatorul deeveniment muzical, cel care poaterecunoaşte momentul „magic”, în artamuzicienilor veniţi, sub cupolaAteneului Român, să ne dăruiascăprinosul măiestriei lor.

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2012

Magic Summer

OrchestraRomână de

TineretPublicul s-a întâlnit pentru a treia

oară cu programele propuse, pentrufestivalul Magic summer, de cătreorganizatorul principal al manifestăriiestivale, Lanto Communication. Vorbimde data aceasta, de un moment special,deoarece asistam la concertul OrchestreiRomâne de Tineret care, sub baghetamaestrului Cristian Mandeal, era lansatăîntr-un program de anvergurăinternaţională. Marţi 31 iulie, ansamblulconcertase în sala Cazinoului din Sinaia,în cadrul festivalului “Enescu şi muzicieniilumii”; a doua zi se afla în faţa publiculuide la Ateneul Român, urmând ca

sâmbătă să evolueze la Konzerthaus dinBerlin, cu acelaşi program, ca urmare ainvitaţiei de a participa la ediţia a XII-a afestivalului internaţional Young EuroClassic. Este a doua oară când unansamblu simfonic de tineret dinRomânia răspunde la invitaţia acestuiprestigios festival, după ce Orchestra“Concerto” a UNMB, dirijată de prof. univ.Dorel Paşcu Rădulescu, fusese prezentăîn august 2003.

Putem aprecia că programulOrchestrei Române de Tineret vădeapreocupări certe pentru realizarea unuirepertoriu profesional, divers stilistic,spectaculos ca performanţă sonoră.

După lucrarea în primă audiţie, Eldoradode Dan Dediu, impresionantă princombinaţii timbrale şi ritmice originale, dincare nu lipseau motive etnice variate, aurmat poate cea mai dramatică lucrare aprogramului, uvertura verdiană la operaForţa destinului. Neîndoios, demostraţiade forţă, la propriu, a argumentatdescărcarea emoţional-sonoră, ca şireacţia melomanilor. Poemul Don Juanînlocuia, în ultimul moment, absenţa cufinal tragic a pianistei Mihaela Ursuleasa,solista propusă pentru Concertul deChopin. Muzica straussiană este o probăde dificultate şi efect pentru orchestră ;probabil, va beneficia de o şi mai bunăexecuţie la Berlin, după încă câtevarepetiţii. Pentru Dansurile simfonice deRachmaninov numai impresii bune, de-alungul demostraţiei orchestrale solicitatede compozitor. Iar cele trei finauri aleconcertului au beneficiat de aplauze

entuziaste, începând cu RapsodiaRomână nr.I de Enescu, continuând curomantica muzică din Spărgătorul denuci de Ceaikovski (cântată în memoriaMihaelei Ursuleasa) şi încheindu-se cuvoioasa Horă staccato de GrigoraşDinicu, orchestrată cu mare brio decompozitorul bulgar Pancio Vladigherov.Este Orchestra Română de Tineret orealitate pozitivă a muzicii româneşti deazi? Concertul ascultat la Magic summera demonstrat-o cu evidenţă acasă dar,sunt convins, în sâmbăta ce ia urmat,conform Comunicatului de presă semnatde Oltea Şerban Pârâu, a avut succes şipeste hotare.

acestor muzicieni (AnaTörök vioara I, RăsvanDumitru vioara II, SzoltTörök violoncel, TraianBoală violă)argumentele generoaseale romantismului îndramaturgie, culoare şimelos. Cine-i va reţineindicativul repertorial, vadori să reasculte aceastămuzică şi în alteconcerte, poate şi pedisc.

Putem să numimconcluzie cea de o douaparte a programului, încare Andrei Licareţ, capianist, a devenitpartenerul Cvatetului„Arcadia”, pentru aconstrui interpretareasuperbei capodoperecare este Cvintetul cupian în Mi bemol Majorde Schumann, reper deincontestabilă valoare aliteraturii cameraleromantice. Merităsubliniată, în aceastăacoladă interpretativă,modalitatea realizăriiunei colaborări artisticeargumentate ca stil,calitate sonoră şi obiectival arhitectoniciiderulărilor cântului. Da,aceşti muzicieni tineri,aflaţi pe drumul uneiconvingătoare ascen-siuni internaţionale, suntnume care justificăopţiunile organizatorilor.În lumina pe care orăspândeşte Festivalul„Magic Summer”,arealului cetăţiibucureştene, pentruacest anotimp, amdescoperit interpreţi şicapodopere capabilea-şi face loc în memoriaiubitorilor de frumossonor numiţi, pe dreptcuvânt, melomani.


Magic Summer

Concertcameral în

casa muziciiTrebuie să recunoaştem,

prospectarea derulării programelorde concerte de către asociaţia LantoCommunication, pentru răstimpulestival intitulat „Magic Summer”, adepăşit din nou aşteptările noastreprin conţinut şi participări. Formulelealese şi atractivitatea de calitate odemonstrează cu prisosinţă.Remarcam impresia deosebitălăsată de grupul de interpreţi invitaţide violonistul Liviu Prunaru, într-unconcert anterior, de ansambluricamerale. Se continuă aceastăvariantă şi prin prezenţa pe podiumulAteneului Român a celor doi oaspeţidin Germania, miercuri 15 august,violonista Mihaela Martin şi

partenerul ei, deviaţă şi profesiune,v i o l o n - c e l i s t u lFrans Helmerson.Cei doi artişti suntapreciaţi depublicul românescde-a lungulrealizărilor solisticedin stagiunile or-chestrelor noastre.Din aceastăperspectivă, am fiputut gândi doar lao reîntâlnire cuvalenţe pozitive.Dorinţa lor a fostînsă de a nesurprinde şi prin ceea ce cântă. Estevorba de lucrări de „duo”, în carevioara dialoghează cu violoncelul,sub semnul armonios al familieiartistice, îmbinând abilităţi şipreferinţe comune. Delicată caimagine sonorp, piesa de Duoaparţinând clasicului Josef Haydn

este tipică pentru eleganţa cu care sedesfăşurau, în lumea vieneză asecolului XVIII, întâlnirile numite„Hus Musik”, cu replici, snoave, clipede tandreţe schimbate întreparticipanţi. Cuplul Martin-Helmersona ales din Haydn o muzicăamprentată de spiritul epocii, pe care

Debuturi pescena

AteneuluiRomân

Atractiv prin noutate,penultimul program al Festivalului„Magic Summer” a proiectat pe afişinvitaţia melomanilor de a asista ladouă debuturi de tineri artişti. După unan de la fondare, proiectulorganizatorului manifestărilor muzicaleestivale de la Sinaia, maestrul MarinCazacu, şi-a dovedit valoareaautentică. Este vorba de un al doineaansamblu de muzicieni tineri,„Romanian Sinfonieta Orchestra”,menit a reuni interpreţi din toată ţara,aflaţi în zona fericită a adolescenţei.Desigur, şi ei beneficiază de unmaestru, dirijorul Horia Andreescu,care îi educă şi îndrumă, cu abilitateademonstrată de-a lungul carierei sale.Prima dată pe podiumul de consacrareal Ateneului Român, această formaţies-a confruntat cu ecoul succesuluiOrchestrei Române de Tineret, oferindpublicului creaţii de la începutulsecolului al XIX-lea - UverturaHebridele de Felix MendelssohnBartholdy şi Simfonia a II-a, op. 36 deLudwig van Beethoven. Ce putem

remarca, drept consecinţă a seriozităţiistudiului de repetiţii, este preocuparealui Horia Andreescu de a obţine osonoritate unitară, cu elemente deluminozitate în relaţia coarde –suflători şi o constituţie ritmică binesusţinută. Poate putem deja vorbi de ofactură deosebită a discursului

simfonic, alta decât cea a ansambluluialcătuit din interpreţii mai mari cavârstă, reflectând de altfel diferenţierilede personalitate artistică ale celor doidirijori care conduc concertele, CristianMandeal şi Horia Andreescu. Oricum,şi într-un caz şi în celălalt, succesuleste prezent, opţiunile repertoriale fiindcompletate şi de suplimente apropiatede vârsta interpreţilor, acum cu muzicăjovială de Rossini şi sentimentalafectivă de Piazzola.

Cel de al doilea debut neprilejuieşte descoperirea unui artistales de Marin Cazacu şi directorulasociaţiei Lanto Communication, DorinIoniţă. Pianistul Alexandru CadmielBoţac, în vârstă de numai 15 ani,format la tradiţia şcolii muzicale dinSighetul Marmaţiei, uimeşte

melomanii prindisponibilitatea talentuluisău. Linia expresivă acântului, unitară prinintenţiile de stil,reconstituie convingătorvelocitatea spirituală aConcertului nr. 1 deFelix MendelssohnBartholdy, redândpartiturii aceastrălucitoare lumină atinereţii compozitoruluiromantic. L-am apreciatîn cântul său clar şi binesusţinut, promisiune,fireşte, a unei evoluţiicare conduce către o

carieră de anvergură, odată cuacumulările ce adaugă talentului şimăiestria cucerită ca rezultat al unorstudii bine conduse.

Pentru cei care au asistat laacest „concert de primăvară” a muzicii,în mijlocul caniculei estivalebucureştene, satisfacţia este deplină şireconfortantă, argumentând astfelrosturile artei pe scara vârstelor, de ladebuturi la împlinirea maturităţii.

Alexandru Cadmiel Boţac


Magic Summernu am impresia că o ştia cineva din public. Pentru ZoltanKodaly, atitudinea interpreţilor a fost alta, deoarece ne-audăruit un Duo op.7 total necunoscut nouă, semnat de uncompozitor aproape uitat, al secolului trecut. Prospeţimearitmicii şi motivicii, originalitatea scriiturii instrumentale şi adialogului ne arată că, adesea, descoperirile pot fi desubstanţă, ceea ce a fost şi cazul acestei muzici.Reveneam, în partea doua, la muzica de cameră vieneză,sub lumina romantismului schubertian reflectat de Trio nr.2 op. 99 în Si bemol major. Invitata cuplului dinGermania a fost o maestră - pianista Steluţa Radu - care,împreună cu partenerii, a slujit dezinvolt o capodoperă ce-şi aşteaptă uneori şansa de a fi reascultată. Jocul

replicilor, trecând pe rând la un violoncel liric, la vioarăstrălucitoare, primea nuanţarea perlată a sunetelorpianului, determinând răspunsul entuziast al melomanilor.În acest final, măiestria celor trei interpreţi s-a conjugat curememorarea melodiilor, în aşa fel încât mulţumireaintelectualului răsplătea nivelul de excepţie al interpretării.Ateneul Român a găzduit, de-a lungul istoriei sale,concerte fără număr în care nobleţea purta semnuldistinctiv al artei muzicale. Seara petrecută în casa muziciia reconfirmat această vocaţie culturală, căci viaţaMihaelei Martin şi a Steluţei Radu a avut aici multe victoriide care ne-am amintit şi acum, în compania lui FransHelmerson.

Happy endcu Duo Croitoru

Grigore CONSTANTINESCU

Concertul cu care s-a încheiat această primăediţie a festivalului Magic Summer a părăsit oarecumprotocolul concluziei menite a propune publiculuisemnalele unei despărţiri. Programul ne invita la unrecital ce şi-ar fi găsit oriunde locul, între celelaltemomente ale repertoriului definit de preocupărileorganizatorilor, ideea principală urmărită de Lantocommunication fiind consecvent respectată prininteresul repertorial, valoarea interpretativă şiperformanţa realizării. Suficient acum să reţinemnumele „violonistului senior” Gabriel Croitoru, precum şi

asocierea sa cu valoarea unei reprezentate a generaţieitinere, violonista Simina Croitoru, penru a înţelege căerau şanse ca publicul să-şi dorească recitalul lor dinsala Ateneului Român. În stagiunea precedentă, aSocietăţii române de Radio, un prim recital, intitulat„Duelul viorilor”, convinsese melomanii că există oliteratură atrăgătoare pentru muzica de solo sau de duoaparţinătoare acestui instrument. Gabriel Croitorufusese unul dintre interpreţii invitaţi la această inedităcompetiţie pe care, iată, a continuat-o, în nume propriu,

împreună cu fiica sa, lafinalul festivaluluibucureştean de vară.Strategia alcătuiriiprogramului s-a dezvăluittreptat. În prima parte aufost împărţite daruri, altfelspus „bijuterii muzicalecelebre”, purtândsemnăturile lui FritzKreisler, violonist şicompozitor foarte apreciat de Enescu, Jules Massenet,Edward Elgar şi pitorescul Grigoraş Dinicu. Prezentatecu virtuozitate, eleganţă şi sentiment, piese sunt meniteîntotdeauna a place ascultătorilor, ceea ce Gabriel şiSimina Croitoru au reuşit per ansamblu, adăugândbeneficiile însoţitoare, în aproape toate momentele, aleClementinei Ciucu într-un design pianistic

eficient. A doua parte a recitalului s-a îndreptat

către muzica de duo violonistic în discursuriconcertante ce solicită abilitate, stil,preocupare de expresie şi conţinut.Passacaglia de Händel, op.67 nr.2 de Spohr,Capriciul nr. 1 de Wieniawski, Jota-Navarrade Sarasate erau subiecte de performanţăpentru cuplul instrumental. Succesul meritatde cei doi artişti - „seniorul şi juniorul” - ajustificat, fireşte, acordarea de bisuri, pregătitecu precugetare. Altfel cum să apreciem un aldoilea Capriciu de Wieniawski şi, mai cuseamă, gluma sonoră impecabil executată, încare Gabriel Croitoru a cântat Zapateado deSarasate secondat de acompaniamentulprompt şi nuanţat al...Siminei Croitoru? Poate,după ce am parcurs, împreună cu aceşti

minunaţi artişti, cele peste două ore de recital, eramsuficient de mulţumiţi pentru a acorda totuşi concertuluivaloarea de concluzie pentru întregul festival. Nu seîncheia astfel doar sezonul torid suportat debucureşteni, ci şi seria de miercuri muzicale la AteneulRomân, dăruite de Lanto Communication, în scopul dea ne face viaţa mai frumoasă.

Pagini Festivalul “Magic Summer” de Grigore CONSTANTINESCU


EvenimentMariana Nicolesco:

Festivalul şi ConcursulInternaţional de Canto

Hariclea Darclée:

Un nou triumf- Marele Premiu Darclée oferit de Banca Naţională aRomâniei a revenit sopranei Adela Zaharia şi tenorului

Medet Chotabaev- Spectacol excepţional cu opera Il Trovatore- Concert Extraordinar Verdi - Wagner pe EsplanadaDunării- Celebrare Nicolae Herlea la85 de ani ai marelui bariton- Moment de supremă emoţiela Gala Laureaţilor: diademapurtată de Regina HaricleaDarclée în 1900 la premieraoperei Tosca de Puccini, şiapoi de Regina Maria Callas în1954, oferită Reginei MarianaNicolesco

Ceremonia decernăriipremiilor ConcursuluiInternaţional de CantoHariclea Darclée şi GalaLaureaţilor (1-12 august 2012)au depăşit în splendoare şiintensitate orişice aşteptare.Soprana Adela Zaharia dinRomânia şi tenorul Medet

Chotabaev din Kazakhstan au obţinut Marele PremiuDarclée. Premiul I a revenit basului Bogdan Taloş,sopranei Bianca Mărgean şi tenorului Won-Jong Leedin Coreea de Sud. Premiul II, basului AlexeiBotnarciuc şi sopranei Nadejda Cerchez, ambii dinRepublica Moldova, şi tenorului Hyeong-Seok Lee dinCoreea de Sud. Premiul III, tenorului Ionuţ Hotea,sopranei Judit Kutasi, ambii din România, şi tenoruluiAndrei Dudin din Rusia.

Apoteoza acestei seri extraordinare a fostmomentul de o imensă emoţie în care renumitul regizorde operă italian Flavio Trevisan i-a oferit MarianeiNicolesco un dar nepreţuit: diadema purtată de Hariclea

Darclée la premiera mondială aoperei Tosca, la Teatrul Costanzide la Roma, în ianuarie 1900, şiapoi, în martie 1954, la TeatrulCarlo Felice din Genova de MariaCallas. Aceasta i-a dăruit-otânărului său prieten, maestrulFlavio Trevisan, spunându-i: « -Ştiu că astfel e în mâini bune».«Nimic mai legitim ca aceastăminunată coroană ce a aparţinutReginei Hariclea Darclée, apoiReginei Maria Callas, să-i revinăazi Reginei Mariana Nicolesco»,a spus acesta în ovaţiile şilacrimile publicului.

Cu numai o zi înainteaacestui eveniment, tot pe scenateatrului în care Hariclea Darcléedebuta la 1881, a avut locspectacolul cu opera Il Trovatorede Verdi, în care au fost aclamate

«tinere voci extraordinare, ce ar fi cucerit publiculoricărui teatru de operă din lume», după cum apreciaMariana Nicolesco: soprana Selma Pasternak,


Eveniment

mezzosoprana Silvia Pasini, tenorul AntoninoInterisano, din Italia, baritonulMatteo Suk din Coreea de Sudşi bas-baritonul Bogdan Taloşdin România.

Seria acestor serate defoc a fost deschisă peEsplanada Dunării, înprezenţa a mii şi mii despectatori, cu ConcertulExtraordinar Verdi - Wagner,celebrând apropiatulbicentenar al naşterii celor doititani ai muzicii. Concert încare au strălucit artiştii dejamenţionaţi, precum şi alţilaureaţi ai ConcursuluiInternaţional de CantoHariclea Darclée.

Manifestările prin careFestivalul şi ConcursulInternaţional de CantoHariclea Darclée, creat deMariana Nicolesco în 1995, autransformat din nou Brăila într-o adevărată capitalămondială a artei cântului au început la 1 august cu 166de concurenţi înscrişi din 24 de ţări, din rândul căroraun prestigios juriu internaţional avea să-i desemneze penoii laureaţi. Ceremonia inaugurală a fost urmată deRecitalul sopranei Edith Borsos, laureată în 2010împreună cu baritonul spaniol Alvaro Lozano a MareluiPremiu Darclée.

Acompaniată la pian de Ioana Maxim, ea acântat pagini din creaţia lui Verdi, Ceaikovski, Boito,Wagner, Gershwin, un moment deosebit fiindinterpretarea ariei Ebben ne andrò lantana din opera LaWally de Catalani, la premiera mondială a căreiaHariclea Darclée strălucea la Teatrul alla Scala dinMilano cu 120 de ani în urmă.

Sărbătorit la aniversarea a 85 de ani de viaţă,

Nicolae Herlea a trăit momente deinegalabilă emoţie, ascultând cuvinteleadresate de Mariana Nicolesco, care i-aremis de altfel Diploma de Onoare şiMedalia Darclée “pentru voceaincomparabilă ce a încântat atâteageneraţii pe meridianele lumii”. În timpulconferinţei susţinută de Dr. Stephan Poen,Nicolae Herlea: o celebrare la 85 de ani,marele artist a urmărit, mână în mână cuMariana Nicolesco, videoproiecţii cu ariidin opere de Verdi, Giordano şi Pucciniinterpretate de el, subliniate de aplauzeleentuziaste ale tinerei generaţii de artişti şiale publicului prezent la manifestare.

Tinerii artişti, Corul FilarmoniciiGeorge Enescu şi Orchestra FestivaluluiDarclée sub bagheta maestrului MarcoBalderi au creat seară de seară atmosfera

fermecată a marilor sărbători ale muzicii.

Legende foto

Laureaţii Marelui Premiu Darclée 2012: soprana AdelaZaharia din România şi tenorul Medet Chotabaev dinKazakhstan, împreună cu Mariana Nicolesco

Imagine de final de la concertul de pe EsplanadaDunării

“Regina” Mariana Nicolesco primeşte din partearegizorului Flavio Trevisan diadema purtată în 1900 de“Regina” Hariclea Darclée şi în 1954 de “Regina” MariaCallas în rolul Floriei Tosca

Alături de Mariana Nicolesco şi de Dr. Stephan Poen,marele bariton Nicolae Herlea onorat cu Diploma şiMedalia Darclée.


La ziArta corală românească la nivel olimpic

Măiestria vocală a ucenicilor Sfântului Duh

Marian STROE

Pentru actualele generaţii de tineri sunt tot maifrecvente eforturile duse până la sacrificiu pentru a-şidemonstra capacităţile lor şi împlinirea viselor. De o asemeneastrădanie (şi investiţie totodată) au dat dovadă patru formaţiicorale de tineri, selectate de fundaţia Interkultur,organizatoarea Olimpiadei Corale Mondiale – ce a avut loc înoraşul Cincinnati, statul Ohio, SUA, competiţie internaţională, cucaracter complex, organizată pe numeroase specializări. Înacest an 2012, la cea de a şaptea ediţie, au participat 15000 decorişti, 362 de coruri din 64 de state.

După etapa selecţiei riguroase, formaţiile româneşti aualcătuit liste de repertorii din galeria de compozitori de la clasicila contemporani, angajându-se într-o furibundă goană dupăsponsori pentru a-şi asigura înscrierea la concurs, transportul,

costumaţia şi alte cheltuieli. Biruitoare au fost doar două: dinBucureşti – corul „Cantate Domino” a Seminarului TeologicOrtodox „Nifon Mitropolitul” dirijat de Pr. Ştefan ConstantinRăzvan şi din Constanţa, Corala „Armonia” a ArhiepiscopieiTomisului dirijată de Pr. Ion Iulian Dumitru. Cele două formaţiiau concurat la câte două categorii de premii din cele 23 ofertatede gazde.

Evoluţia corurilor româneşti a fost atât deimpresionantă şi de copleşitoare pentru participanţi şi pentru

gazde – total surprinse de existenţa unui pământ românesc –încât palmaresul fiecărei formaţii s-a îmbogăţit cu câte douăpremii la fiecare secţiune: două Medalii de Aur pentru Corala„Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului dirijată de Pr. Ion IulianDumitru şi două Medalii de Argint pentru corala „CantateDomino” a Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” –condusă de Pr. Ştefan Constantin Răzvan, doi mesageri aiartei corale româneşti, speranţe ale împlinirilor în planinterpretativ şi în muzica cu tematică ecleziastică dar şi cealaică.

Ca martor ocular la actuala ediţie a Olimpiadei CoraleMondiale din Cincinnati, am trăit momente revelatoare createde evoluţia corurilor româneşti, generatoare de surprizăabsolută în peisajul atât de divers al confruntării mondiale. La felca la orice Olimpiadă, ce presupune prezenţa concurenţilor cucele mai notabile performanţe, românii au produs uimire şirespect, iar din punct de vedere al aprecierii profesionale şi alovaţiilor, evoluţia corurilor noastre nu a fost sub interesul şiprestigiul Olimpiadei Sportive de la Londra, 2012.

Amploarea şi nivelul artistic al participanţilor laOlimpiada Corală Mondială din Cincinnati ne-au convins căpeste ocean, în America - tehnologiei, există nu numai uninteres real pentru cântarea corală – a gospelului şi a grupurilorvocale de divertisment – ci şi o demonstraţie a nivelului excelental şcolii şi gândirii interpretative americane care se proiecteazăpe direcţia stimulării talentelor – care trebuie să dovedească, încontinuare, consecvenţă şi creştere valorică.

În acest context ne exprimăm speranţa că premiile dejaobţinute vor stimula interesul oficialităţilor artistice româneşti şia potenţialilor sponsori, prin care arta corală se poate menţineca simbol al culturii, al civilizaţiei si al energiilor creatoare aacestor meleaguri milenare.

“Soarta muziciiromâneşti în şcoală

se hotărăşte!”Adina ŞUŞNEA

La finalul unui an şcolar,activitatea unui liceu vocaţional cumeste Liceul de Artă “D. Cuclin” ni sedezvăluie precum o carte deschisă, cuatracţii variate, în care muzeleveghează constant la măiestriaartistică. În paginile patronate deEuterpe rămân după un an de zilemomente care nu se uită uşor,spectacole, emoţii, aspiraţii, împliniri,clipe fără întoarcere…

Pe una din filele acestei cărţicu multe rezultate deosebite se înscriula loc de cinste câteva vârfuri, nume deelevi a căror prestaţie – individuală saualături de orchestra Teatrului “N.Leonard” – adevereşte convingereaunui gând enescian: “Cred cu toatăputerea în viitorul muzicii româneşti.”Aceştia sunt: tenorul George Vârban,fagotistul Alexandru Duda,

trombonistul Robert Radu şi violonistaAndra Andrei, tineri nativ hărăziţi şi cuvocaţie certă. O menţiune în pluspentru Andra Andrei, această “raraavis” a generaţiei sale, a cărei scânteiedivină este pe scenă în consonanţă cuAbsolutul. Ne bucură gândul că,oriunde se vor afla aceşti tineritalentaţi, în CV-ul lor va figuraimportanta etapă a instrucţieidesfăşurată la Liceul de Artă “D.Cuclin”, alături de minunaţii lorprofesori Rodica Koler, Ilie Ranghilov,Andrei Roland şi Marian Sava.

Pe o altă filă a memorieiafective, selectăm încă două momentesemnificative ale activităţii acestui liceuîn colaborare cu artişti din alte centreale ţării. În spectacolul “Ambasadoriimuzicii”, distinsa profesoară dinBucureşti Mihaela Tomescu, ne-a oferitcu multă dăruire o demonstraţie afelului în care fundaţia pe care oconduce “Remember Enescu”ocroteşte şi promovează marea familiea valorilor tinere.

Un exemplu de generozitate l-am avut din partea altor artişti invitaţi,pianista Camelia Pavlenco şi tineriiactori Ana Rusu şi Cristian Mardare

care, într-un tulburător recital demuzică şi de poezie, ne-au transmis opagină din memorialul durerii, intitulatăsugestiv “Poeţi după gratii, Golgota dinCarpaţi”.

Pe aceeaşi linie a colaborărilorLiceului de Artă cu alte instituţii de profilse înscrie “Atelierul de interpretaremuzicală” organizat împreună cuUniversitatea de Arte “G. Enescu” dinIaşi, un proiect necesar, gândit ca unimperativ al optimizării în instrucţiamuzicală a elevilor.

O manifestare constantă laLiceul de Artă se dovedeşte a fi demulţi ani “Miniatura romantică”,coordonată cu tenacitate şi dăruire deprof. Gabriela Gogoncea. Concursul,aflat la a 16-a ediţie, a reunit şi anulacesta numeroşi participanţi şipersonalităţi artistice marcante ale ţării.

Iată retrospectiv câteva filedintr-o variată activitate a Liceului deArtă “D. Cuclin”, aflată sub semnulEuterpei, sau, cum bine grăieşteaforismul marelui nostru clasic,Dumitru Georgescu Kiriac, după care“Soarta muzicii româneşti în şcoală sehotărăşte”.

Cantate Domino

Armonia


În ţară

11

Ţintea Muzicală– iulie 2012

George BALINT

Într-o atmosferă deosebit deprimitoare şi în plină vară (20-23 iulie), CasaTeodorescu din Ţintea – Băicoi a găzduit onouă ediţie de festival muzical cameral, aIV-a. Ciclul concertelor şi atelierelor de lucrus-a derulat pe o perioadă de patru zile (unadintre acestea fiind asumată de Muzeulmemorial „Paul Constantinescu”, din Ploieşticu sprijinul animator al prof. dr. AlexandruBădulescu). De această dată, tema propusăde codirectoarele festivalului - surorilecompozitoare Dana Cristina Probst şi AdinaDumitrescu - a fost “Peisaj francez cu douăacordeoane”. Astfel, organizatoarele auprogramat chiar în prima zi unconcert pentru două acordeoanecu lucrări aparţinând unorcompozitori contemporani, îngeneral români, şi care au scrisrespectivele piese special pentruacest eveniment. În acest fel,graţie festivalului de la Ţintea (carenu a uitat că acordeonul a fost şiunul dintre pertinentele idiomuritimbrale ale muzicii franceze dinultimul pătrar al sec. XIX,consacrat prin stilul bal-musette),putem spune că repertoriul duo-ului de acordeoane s-a îmbogăţitcu 7 lucrări. Ne vom referi, pescurt, la fiecare dintre ele.

Sebastian Dumitrescu(România/Finlanda) – Musiqued’été. Pornind dintr-o melodieagale, sugestivă în raport cu o după amiazăde vară petrecută leneş în balansoarul depe prispă, materia sonoră tinde să sedensifice armonic şi polifonic, respectivamelodie ascunzându-se discret, într-unregistru ceva mai grav, odată cu preluareade către acordeonul secund. Cam dupădouă treimi din întreaga desfăşurare alucrării, se produce o binevenită rupturăformală, mai degrabă la nivelul stilului, dar şial pulsaţiei, când, pe fond, intervine untremolo, după care lentoarea imanentăconductului melodic este recuperatădefinitiv, în atmosfera unei sintaxe dominatede această dată de tipul monodieacompaniată. Poate că, uneori, o mai atentădelimitare a registrelor sonore ar fi permispăstrarea fără întrerupere a contactuluiauditiv cu planul melodic, care constituieaxa de plăcută expresie, a întregii lucrări.

Stefano Bonliauri (Italia) – DoppioDuo. Lucrarea stârneşte interesul datorită,în primul rând, teatralităţii timbrale, care teface curios să cauţi şi vizual, la modul încare se produce. Instrumentiştii sedescoperă nu atât ca interpreţi cât cavirtuozi în executarea articulaţiilor de totfelul, pentru care compozitorul pare să fidispus de o nesecată imaginaţie. Mişcarearegizorală (ridicările şi aşezările pe scaun),o serie de sunete-zgomot scoase prinarticulaţii instrumentale neconvenţionale,dar şi cu vocea, fac parte din recuzita de

limbaj a acestei lucrări, care te ţine mereu intouch, nepermiţându-ţi vreo clipă să iei uncât de mic interval, necesar survolării formei(pentru care compozitorul şi-a elaborat cuminuţiozitate o schemă complexă), dar nicisă pătrunzi inspirant, în adâncimea etosului(ceea ce nici interpretelor nu le-a fost tocmailejer). Aspectul spectacular a câştigat însăpublicul, care a aplaudat intens, deopotrivăpentru performanţa execuţiei celor douăacordeoniste (pe care le vom numi ceva maiîncolo) şi inovativitatea regizoral-muzicală acompozitorului.

Sorin Lerescu (România) –Phonologos VI. Parcursul sonor searticulează în două părţi, inegale ca mărimeşi diferite ca expresie, ambele însă în tonulliric, propriu compozitorului. Alcătuireaprimei părţi este lesne reperabilă datorităunor semnale de început, în registrul grav,precum şi de pauzele generale de lasfârşitul fiecărui segment. Muzica sedevelopează pe axa secundei mari, într-unmod oarecum didactic, ingenios ca studiu

de compoziţie - în sensul a câte unui mereualtceva, pornind dinspre incipituri sonoreasemănătoare. Mai scurtă, partea a douacomportă un ton oarecum zglobiu,generându-se amuzant dintr-un motiv dedouă secvenţe, ca dintr-o gamă tonală,urmate de un „ciripit” cadenţial, înconstrucţia unui arc tripartit (undesegmentul mediu aminteşte de celulasecundei mari armonice şi/sau melodice, aprimei părţi). Pe ansamblu, mi s-a părut căsentimentul de naturaleţe în cinetica formeia fost oarecum umbrit de interseul pentrucombinatorica/jocul construcţiei, în raport cucare compozitorul a vădit mai mult interes.Cătălin Creţu (România) - Monolog.Compozitorul a optat pentru o muzicăvivantă şi tonifiantă, de tip cântec sau dans,derulat giusto, simplă dar incitantă, mai alessub aspectul asimetriilor ritmice şi a supleţiimelodice, geometrizate ludic prin liniile unorscări suitoare şi coborâtoare. Raportatăîntregului program al concertului, aceastălucrare consider că a avut şi funcţia unuirevigorant intermezzo.

Adina Dumitrescu(România/Finlanda) – La femme auxcheveux de flammes. Cred căorganicitatea acestei compoziţii vine dindouă aspecte de stare: o constantă modalăîn scară infraoctaviantă (re diez, mi, sol, labemol – reprezentând de fapt modulul unuimod cu transpoziţie limitată); o aproapeneîntreruptă pedală de pulsaţie, în formulă

de tremolo. Peste astea survin, cu statut demici evenimente, diferite fulguraţii melodicesau armonice, figurate prin arpegii, acordurirepetate, polifonii complementare în pulsaţiicontrastant mai lente. În expresia ei, a căreiformă de tip clasic este deosebit de frumosşi bine construită, muzica se dovedeşte într-un deplin acord cu titlul literar, percepţiadinamicii şi intensităţii flăcărilor, dar şi afeminităţii pure, mustind de elan juvenil, fiindpe deplin sugerate. Prin această lucrare,compozitoarea a dorit şi să omagiezepersonalitatea creatoare a lui ClaudeDebussy, la aniversarea a 150 de ani.

George Balint (România) – Diada.Mi-am propus situarea timbrului deacordeon în zona unei expresii mai austereşi grave, de format clasic şi nuanţă poetică.Sunt trei segmente-stări, puterniccontrastante (luminos, întunecat, luminos),bazate pe flexionarea aceleiaşi tememelodice – de rit baroc, în primul segment;aproape expresionist şi abstract, în aldoilea; sublimat în acut, prin figuraţiile unor

sonorităţi ca de bucium şi/sau fluier,pe sub a căror retragere dinamică(de intensitate) se articuleazăsolemn câteva acorduri de nuanţămajoră, în ultimul segment al lucrării.

Drew Wilson (Anglia) –Nacht und Nebel. Aproape rapsodic,se înlănţuie o serie de segmente,fiecare fiind construit pe douăplanuri: al unei pulsaţii lente, uşorasimetrice, sugerând un fel depăşire, cu diferite grade de densitate(prin constituţia armonică) şi tempo(prin mărimea duratei lor - egale, maimici sau mai mari decât o măsură detrei, patru sau cinci timpi, şi în raportcu diferite valori metronomice); alunor motive care apar în intervalulpaşilor, ca sugestie a unor fantasmeînchipuite prin ceaţă, ea însăşi cu

variabilă transparenţă, sub difuza lumină aunei nopţi cu lună plină. „Păşitorul” (a căruiperspectivă ni se propune) trece astfel prindiferite situaţii scenice (valuri de ceaţă),trăind o largă gamă de stări, de la tensiuneamisterului tenebros la elanul rotitor-ameţitoral valsului. Ca sub o pală de vânt, în ultimeletrei măsuri ale lucrării ceaţa se risipeştesubit, lăsând razei de lună o fulgerătoarestrălucire (preţ de numai o clipă, căci apoi,la fel de spontan, piesa se termină). Eroinele protagoniste ale acestui veritabilrecital-concert de matineu au fostacordeonistele Terhi Sjöblom (Finlanda) şiMarija Kandić (Serbia), care au susţinut cuvigoare, convingere dar şi măiestrieinterpretativă întregul program. În dupămasa aceleiaşi zile a avut loc şi unworkshop de compoziţie, moderat demuzicolog Irina Vasilescu. Practic,compozitorii (aproape toţi fiind prezenţi),cele două interprete, precum şi toţi ceilalţimuzicieni invitaţi, au comentat într-un modcolocvial diferitele impresii, idei şi tehnici deexecuţie, în referinţa lucrărilor audiate înconcert. Subliniem şi cu privire ladimensiunea internaţională a întreguluifestival, la care au participat efectiv, cainterpreţi, moderatori şi compozitori,muzicieni şi muzicologi din diferite ţărieuropene.


Pe glob

Simfonia „Ceasurilor”de la Zürich:

o permanentă premierăDoina MOGA

De mulţi ani încoace, petrec o parte substanţialădin vacanţa de vară, într-o ţară mică, oarecum dincentrul Europei, fără ieşire la mare, dar cu multă apă înrâuri şi lacuri – adânci şi curate –, cu verdeaţăabundentă, împrăştiată generos în parcuri, grădini,păduri, pajişti, munţi, parte cu zăpadă pe ei, o ţară încare se împleteşte fericit civilizaţia sub toate aspecteleei cu bogăţia neostentativă şi ospitalitatea firească,neagresivă a oamenilor, o ţară a simfoniei clopotelor şitotuşi o ţară a liniştii, în fine, o ţară parcă ruptă dinpoveşti, Elveţia.

Şi de fiecare dată când ajung la Zürich,reşedinţa vacanţelor în cauză, trăiescpregnant sentimentul că suntcufundată într-o mare a muzicii. Şi totde fiecare dată, cu o precizie de ceaselveţian, mă minunez şi mă îmbăt deomofonia aproape ancestrală,cauzată de împletirea cânteculuipăsărilor, cu dăngănitul clopotelor, cuclipocitul apei, şi cu muzica operelorpe care până în această vară leurmăream în serile de încheiere astagiunii. Ani de ani de ani. Acumînsă, ajungând după eveniment (deoperă e vorba), am descoperit cumare uimire şi cu tot atâta bucurie cămuzicalitatea oraşului e mult maifermecătoare şi inedită fără ajutorulvreunui compozitor, oricât de renumitar fi el. Hoinărind prin liniştea,confortul, naturaleţea, eleganţa şimuzicalitatea lui, am primit în plinacum, impactul sonorităţilor specialeale oraşului, o sonoritate unică pecare n-am mai întâlnit-o niciunde, deşi am petrecutdestul de mult timp în citatele de renumită rezonanţăoccidentală sau de mare mister oriental.

Este uluitor să auzi ceasurile ce străjuiesc înmajoritate zeci de biserici şi catedrale, excelentacordate, cu o melodicitate caldă şi învăluitoare ca unvibrato baritonal de violoncel sau ca un tremoloînviorător de corn care bat din sfert în sfert de oră,nemaivorbind de momentele aproape apoteotice cândse aud 10-11 sau 12 bătăi deodată de la diferite bisericiaşezate în diferite zone, la diferite înălţimi şi cu diferiteporţi de emisie. Iar din jocul aleatoric al acestorsonorităţi continue apar armonii surprinzătoare, punctede orgă de mare profunzime şi fragmente de ariinescrise şi necompuse niciodată de nimeni. Aş spune

că este un spectacol total, punctat când şi când de unstrigăt de pasăre, de o adiere prin frunzele copacilor, deun clipocit de apă, de variaţia ritmurilor picăturilor deploaie şi totodată un spectacol mereu nou, pentru cădeşi marchează ora exactă, aceste ceasuri nu sunăniciodată la fel, datorită intervenţiei întâmplătoare anaturii. Mai au şi alte calităţi. Dacă e noapte, eleleagănă şi liniştesc; dacă e zi, alintă; dacă e soare,mângâie; dacă plouă, consolează, iar dacă se întâmplăsă fii într-o biserică, să zicem Fraumünster, aproape căauzi cântând vitraliile lui Mark Chagall.

Ce mai, în Zürich, totul cântă, încântă şisurprinde cu profunzimea sonorităţilor ceasurilor cecompun din sfert în sfert de oră o altă simfonieirepetabilă. Majoritatea oamenilor sunt înnebuniţi dupăceasurile elveţiene. E şi normal. Sunt cele mai bune,sunt cele mai elegante şi cele mai scumpe. Cine îţipermite, le cumpără şi le poartă la mână ca un trofeu altimpului şi bunăstării. Mie, şi din fericire nu sunt singura,îmi place doar să le ascult. De aceea, deja deabia

aştept vara viitoare ca să îmi purific auzul şi sufletul cunoi simfonii create de străvechi ceasuri şi cu armoniispeciale cărora natura le oferă mereu o altă acustică. Enemaipomenit, aproape miraculos, mai ales pentru unmuzician în vacanţă, să fie martorul auditiv a scrierii adhoc a fermecătoarei simfonii a ceasurilor aflată într-opermanentă premieră. E un adevărat regal. Şi nuîncetez să mă minunez de fiecare dată când merg acolode combinaţiile simple, dar de mare efect pe care lepoate da sunetul compus de geniul uman cu muzicanaturii, inimitabilă şi imprevizibilă. Asta da concert! El nutrebuie ratat, mai ales că pentru a-l asculta nu estenevoie să fii legat de o data calendaristică anume saude o oră exactă. Şi este unică. Ascultaţi Simfoniaceasurilor de la Zürich şi vă veţi minuna şi bucuranelimitat.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2012 13

Români în lume

Tinereţe şi gIorieÎncepându-şi cariera direct pe o mare scenă lirică a

lumii, Staatsoper Viena, unde s-a format alături de cei mai iluştriartişti ai momentului, susţinând roluri tot mai importante,câştigând premii, fiind invitată să debuteze şi la Los Angeles,soprana Laura Tătulescu a optat apoi să devină prim-solistă laStaatsoper München, unde continuă să cucerească publicul, săfie elogiată de presă, să primească distincţii, având contracte şiîn alte colţuri ale lumii.

Anca Florea: Există diferenţe între cele 2 mari teatre?Laura Tătulescu: În Germania, Bayerische Staatsoper

este teatrul nr. 1. Şi cânt aici în compania aceloraşi colegi deanvergură pe care i-am avut parteneri la Viena. Sincer vorbind,la München am repetiţii cu orchestra pentru fiecare titlu pe careîl abordez, ceea ce la Viena se petrecea extrem de rar, îngeneral în cazul unor premiere.Am reluat parte dintre rolurile pecare le-am interpretat la Viena –Suzanna, Despina, Tebaldo,Musetta, Marzeline (din Fidelio)-, dar am şi adăugat multe,printre care Karolka (Jenufa),Zerlina, Adina, Gretel, PrimaDoamnă (Flautul fermecat). M-am reîntâlnit cu dirijorul MarcoArmiliato, cel cu care, la Viena,am colaborat în Werther sauDon Carlo, apoi cu Daniele Gatticare s-a aflat acolo la pupitrulpremierei cu Boris Godunov,iar aici a condus noua producţiecu Fidelio, lucrând excelentîmpreună. Imediat după venireamea la München, am începutrepetiţiile pentru premiera cuDon Giovanni, avândposibilitatea să colaborez cu oaltă celebritate – Kent Nagano,director artistic al teatrului; iniţialam avut diferenţe de opinie, dardiscutând am ajuns la unconsens şi chiar mi-a spus lafinal că modul în care a crescutrolul aşa cum l-am interpretat eua fost impresionant, apreciindtotodată şi calitatea vocii mele,ceea ce m-a bucurat mult. De curând „am sărit” în Nunta luiFigaro, în Contesa fiind Anja Harteros (cu care am cântat şi înDon Carlo sau Don Giovanni), în Figaro - John Relyea, iar înConte - Simon Keenlyside, cel care mi-a fost partener şi laViena.

A. F.: Anul trecut a marcat debutul la Londra şi primaexperienţă într-o operă de Rameau.

L. T.: Au fost 3 luni cu totul speciale pentru mine, fiindsingura aleasă din afara trupei specializate în muzica baroc şisingura care nu eram din Anglia, iar Castor şi Pollux constituiao noutate absolută în Marea Britanie; pe de altă parte, mi-aprilejuit apariţia în primul meu rol negativ, ceea ce a fost oprovocare deosebit de interesantă şi… mi-a plăcut mult, mai alescă montarea era splendidă. Începuseră deja spectacolelelondoneze, când am fost rugată să preiau, la München, rolulDespina, aşa încât “am făcut naveta”, trecând totodată, de pe ozi pe alta, de la Rameau la Mozart şi iar la Rameau, dar… nu mi-a fost greu. Tot în acea perioadă eram anunţată că mi s-aacordat o foarte importantă distincţie - Premiul Festivalului deoperă din München pe 2011 - pentru premiera mondială a opereimoderne Make No Noise de Miroslav Srnka (în care am susţinutrolul principal) şi interpretarea personajelor Zerlina şi Marzelineîn Festival. Aşa încât iarăşi am fugit de la Londra, cântând înGală aria din Faust (partitură cu care am absolvit Conservatorul,acum într-o altă abordare stilistică) şi duetul Marcellina-Suzanna, alături de o colegă care a primit un alt premiu.Adevărul este că oricum în stagiune făceam concomitent 5-6roluri diferite – un test pentru tehnica vocală, pentru rezistenţa şi

capacitatea mea de a trece fără probleme de la o ţesătură la alta.A. F.: De-a lungul ultimilor ani s-au derulat şi alte turnee

deosebite.L. T.: Am fost cu ansamblul de la München în Hong

Kong, cu Cosi fan tutte şi mi-a făcut o deosebită plăcere cadupă Boema din festivalul münchenez să vină la mine cinevacare mă văzuse şi în Coreea, ceea ce, sincer, a fost surprinzătorşi extrem de plăcut, iar el era încântat să mă reasculte. Anterior,am cântat şi în Japonia (fie în compania Filarmonicii vieneze, fieîn aceeaşi operă mozartiană, dar cu colegii de la Viena, subbagheta lui Riccardo Muti), la Concertgebouw – Amsterdam sauîn SUA.

A. F.: Trecuta stagiune a adus şi noutatea unor recitaluride anvergură.

L. T.: În cadrul unei gale foarte selecte, singurii oaspeţispeciali au fost tenorul Jonas Kaufmann... şi cu mine! Am alesaria Marzelinei (ca preambul la premiera cu Fidelio, care a avutloc în zilele următoare) şi o arie a lui Liu din Turandot – o

noutate în repertoriul meu. Iar în primăvară am fostinvitată să susţin primul meu recital de operă cuorchestra, în renumita sală Rudolfinum din Praga, încompania Filarmonicii, dirijor Jakub Hrusa; am ales 8arii - în prima parte Mozart şi Beethoven, apoi iarăşiceva nou pentru mine – Ninetta (din Coţofana hoaţă)şi Leila -, dar şi Adina, Margareta sau Lauretta; oseară frumoasă, cu mare succes şi cronici grozave.Imediat am plecat la Timişoara, unde am cântatpentru prima oară şi m-am bucurat enorm cămaestrul Corneliu Murgu m-a invitat să evoluez înNunta lui Figaro, cu David Crescenzi la pupitru(excelent dirijor cu care colaborasem şi la Bucureşti),întâlnind şi solişti de primă mână, într-un teatru ca obijuterie, în faţa unui public avizat şi cald.”

A. F.: Se pare că fiecare ediţie a Festivaluluide la München aduce o noutate.

L. T.: De această dată am debutat în Medeeain Corinto de Mayr, partenerul meu fiind RamonVargas, alături de Nadia Michael, iar în fosă IvorBolton; regia era modernă, ca şi cea de la Londra. LaViena, majoritatea producţiilor erau clasice, dar laMünchen multe sunt moderne, aşa încât am întrupatdiverse personaje în montări extrem de diferite, ceeace pentru mine a constituit o şcoală extraordinară.Acolo Fidelio era montat de Otto Schenk (cu logică,simplitate, de mare efect), iar aici viziunea lui CalixtoBieito a fost, în ce mă priveşte, mai ales o provocarede ordin fizic, pentru că purtam pantofi cu tocuri de12cm, trebuia să alerg în sus şi în jos într-un labirint,în timp ce cântam (în prima parte a ariei stând întinsă

pe spate, cu capul atârnând), Marzeline agitându-se permanent,căutându-l pe Fidelio, dragostea ei devenind o adevăratăobsesie; mai neplăcut (dar logic) a fost faptul că, în acestecondiţii, dorind cu orice preţ ca el să o placă, nu se mai poatecontrola şi ajunge să îşi întindă rujul şi pe faţă… Dacă noi,interpreţii, nu suntem convinşi de ceea ce facem, nu putem aveapretenţia ca publicul să înţeleagă. Şi atunci, încerc să îmi cautmotivaţie pentru fiecare gest. Un regizor de operă ar trebui săcunoască necesităţile unui cântăreţ, aşa încât, spre exemplu, luiWoody Allen, care era la prima sa montare de operă, a trebuit săi se spună toate acestea, iar acel Gianni Schicchi de la LosAngeles a fost foarte reuşit, s-a prezentat apoi şi în Festivalul dela Spoletto – Italia, primind de altfel Premiul Puccini.

A. F.: Curând va începe o nouă stagiune “plină”, cumulte noutăţi de real interes.

L. T.: În septembrie plec la Edinbourgh – Scoţia, undevoi cânta, în concert, Cosi fan tutte, dirijor fiind tânărul RobinTicciati, care va fi noul director muzical la Glyndebourne. Mi-aşdori să cânt şi la Bucureşti ceva nou, mai ales că repertoriul meuva lua o altă turnură – spre exemplu, în stagiunea viitoare, dupăce voi relua rolul Suzanna în 14 spectacole la Glyndebourne, voidebuta în Norina, dar în America, la Festivalul de la Santa Fe, în9 spectacole (regia Lorant Pelly). Foarte interesant va fi şidebutul meu în Richard Strauss, în 2014, la Dresda, mai ales cărenumitul Christian Thieleman m-a auzit la München şi m-a alespentru rolul Zdenka din Arabella. Multe debuturi, noi teatreimportante, colaborări cu alţi dirijori şi solişti din marea lume ascenei lirice. Cred că… e bine.


Despărţiri

Mirela Zafiri,călătorie în

lumea fără dorGrigore CONSTANTINESCU

În lumea muzicii vocale a ultimelor douădecenii, personalitatea sopranei Mirela Zafiri s-a impusasemenea unui subiect predilect pentru cei interesaţi sădescopere firescul şi tenacitatea mijloacelor prin carese construieşte o ascensiune în lumea arteispectacolului. Nu sunt singurul care i-a urmărit cuinteres, poate surpriză şi curiozitate, pasiunea fărălinişte cu care a slujit, pentru ea şi ceilalţi, iubirea demuzică şi talentul dăruit de destin. Am avut bucuriasă-i cunosc succesele, pe scena de operă şi de concert,în ambianţa universitară, competiţională, dar şi în cea alansărilor editoriale sau discografice. Cine parcurge,măcar în treacăt, lista realizărilor sale află că tânăramuziciană din Lugoj a studiat pianul şi viola, că şi-aintuit şi descoperit vocea, cultivând pătimaş studiulcapabil să o ducă spre afirmare. Mirela Zafiri, o imaginece merita aplauzele publicului, a dorit îndrumareamaeştrilor, mulţi ca număr şi faimă, căutând

perfecţiunea în primul rând la clasa sopranei GeorgetaStoleriu, profesoara creatoare de vedete internaţionale.Interesul pentru miniatura vocală, unde ne lasămoştenire o suită semnificativă de discuri, se uneşte cuarta belcantistă, de la opere de Bellini sau Verdi la celede Donizetti, ultimul spectacol pe scenă fiind rolul titulardin Lucia di Lammermoor, la Opera din Braşov, cunumai şase luni în urmă (31 martie). Prezenţele salescenice nu au ocolit strălucirea vocală a

divertismentelor şi jazzului, invitată fiind, adesea, şipeste hotare, în Franţa, Germania, Spania, Italia,Elveţia, Austria, urcând cu scânteierile de diamant alecoloraturilor sale scara stelară a partiturilor lui Strauss.Nu a ostenit să scrie o carte despre Mozart, numeroasearticole şi interviuri? Ce o interesase, ca interpret,privind poezia şi muzica, îmbinate în cântec, pentru adeveni Teză de Doctorat? A fost un prilej de mai bunăcunoaştere a gândurilor sale, în dialogurile şi studiileintreprinse sub îndrumarea mea pentru realizarea şisusţinerea proiectului, după ce parcursese cursuri demăiestrie interpretativă şi master. Sunt numeroasedistincţiile româneşti şi internaţionale ce i-au subliniatmeritele, precum şi cronicile care au comentat liniaascendentă a carierei sale, recunoaşterile unei valori înaşteptarea luminilor maturităţii, ocolind pragurile şiduşmăniile, uitând ce este răul şi pe cei care îl potmânui cu abilitate. La orizontul primilor ani din alpatrulea deceniu de existenţă, s-au ridicatameninţătoare şi nebănuite, negurile, teama. Cinepoate şti cum a resimţit în sufletul său, acest om atât devesel, generos şi puternic, bănuielile spaimei? Vestearea a dispariţiei Mirelei Zafiri aparţine finalurilor tragice,pentru care niciodată nu suntem pregătiţi. Ne-a lăsat, casă nu o uităm, amintirile, scrierile cu cuvinte potrivite pevers sau emoţie, iubirea necondiţionată faţă de cei dragişi, mai ales, vocea, aşa cum s-a aşezat în înregistrăriradiofonice, pe discurile cu cântece. Dar, oare ce poateînlocui farmecul unei fiinţe care iubea viaţa ca MirelaZafiri?


Despărţiri

Petre Crăciun29 martie 1924 - 25 iulie 2012

Ioan GOLCEA

Născut în localitatea Târguşorul Nou din judeţulPrahova, a absolvit Seminarul Central din Bucureşti şiŞcoala Normală de Băieţi. Licenţiat al Facultăţii deTeologie şi al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” dinBucureşti, la specializările Profesor de muzică şi Dirijatcor academic.

Prin pregătirea şi dăruirea sa a înnobilat activitateaa trei instituţii artistice şi de învăţământ superior:Filarmonica „George Enescu” (1950-1964) în calitate decorist, şef al Secretariatului Muzical, Manager artistic alinstituţiei. Cei patrusprezece ani dăruiţi Filarmonicii s-auconcretizat într-o coordonare ireproşabilă a programelorde concert şi turnee de răsunet în Ungaria, Polonia,Bulgaria, Grecia, Austria, Germania, Franţa, Anglia,Belgia. În perioada 1957-1959, Maestrul Petre Crăciuna dirijat Corul de cameră al Filarmonicii, adeverindu-şitalentul interpretativ şi orizontul stilistic în alcătuireaprogramelor corale.

În 1962 devine cadru didactic la Conservator (adoua instituţie onorată de competenţele multiple aleMaestrului), susţinând cursuri de înaltă măiestriedidactică, concerte memorabile cu formaţiile corale aleanilor de studii, programe de anvergură (ex. Missa de G.de Machault - cor şi orchestră).

În perioada 1981-1986 este Decan al Facultăţii deCompoziţie, Muzicologie şi Pedagogie muzicală iar între1986-2000 conduce - cu înaltă competenţă şi autoritateartistică - Catedra de Teorie - Dirijat - Pedagogie,ulterior Dirijat şi Muzică religioasă.

A treia instituţie în care Maestrul Petre Crăciun acontribuit la impunerea prestigiului artistic a fostAnsamblul tineretului din Bucureşti (1964-1973), încalitate de Dirijor al corului. Repertoriul şi acurateţeainterpretativă a acestui ansamblu au fost apreciate înconcertele din Bucureşti, din ţară, în turneele de la Sofiaşi Berlin, la ediţiile Festivalul Internaţional al Tineretului,înregistrările de la Radio, emisiunile postului deTeleviziune.

Profesorul universitar Petre Crăciun s-a remarcatprin trăsături alese manifestate în plan profesional -ţinuta intelectuală a cursurilor de Dirijat şi ansamblucoral, implicarea în viaţa catedrei şi a Facultăţii,activitate ştiinţifică permanentă, îndrumarea formaţiilorcorale din ţară, membru în jurii şi în comisii, conducereaspecializării Dirijat cor academic, iniţierea studiilor deMaster şi a disciplinei „Stilistică dirijorală” (1991-2000),organizarea primelor patru ediţii ale Concursului de

creaţie corală pentrutineri compozitori şia Concursului pentrutinerii dirijori de laFilarmonica dinCraiova - şi moral -caracter ferm,vibrant la problemelesemenilor, mode-rator de conştiinţe,creator de modele înviaţă, susţinător alvalorilor inter-pretative, luptătorpermanent pentruanihilarea porniriloregoiste şi înlocuirea

lor cu generozitate şi altruism.În 1990 a iniţiat şi condus Asociaţia Naţională

Corală din România, pe care a afiliat-o la AsociaţiaCorală „Europa Cantat”.

Cei 88 de ani ai Maestrului Petre Crăciun au fostun izvor de energie pozitivă pentru cei din jurul său, unmodel de viaţă trăită în studiu, cercetare, vis şi împlinire,dăruire şi dragoste pentru oameni, afinitate nemărginităpentru studenţi, modestie şi viaţă morală impecabilă.Profesorul Petre Crăciun este o personalitateinconfundabilă a didacticii dirijorale, etalon degenerozitate profesională şi capacitate organizatorică,Maestru al gândirii şi simţirii muzicale, modelator deindividualităţi dirijorale prezente la catedrele dingimnazii, licee, facultăţi de specialitate, dar şi a dirijorilorprofesionişti din ţară şi dincolo de hotare.

FIE-I AMINTIREA VEŞNICĂ !

AnunţCentrul de Excelenţă al UNMB invită colegii muzicologi (şi nu numai)

din întreaga ţară să facă sugestii pentru îmbunătăţirea prezenţeimuzicienilor români în The New Grove Dictionary of Music an

Musicians, acum când se pregăteşte o nouă ediţie.Dacă aveţi propuneri concrete de lărgire a unui articol,

de adăugare de date, de aducere la zi cu creaţii sau alte realizări, de noi intrări, sau orice alte idei, vă rugăm să ne contactaţi

prin email [email protected], prin telefon 0213112545, sau peFacebook.com/centruldeexcelenta.

Cu mulţumiri, Mihai Cosma


RecenziiUn valoros lexiconmuzical regional

Muzicieni dinBanat

Viorel COSMA

De peste o jumătate de mileniu,Banatul a dispus de o efervescentă viaţămuzicală. Timişoara a fost un centruartistic multicultural european (românesc,maghiar, sârbesc, german şi ceh), custrânse legături culturale cu Viena,Budapesta, Belgrad, Praga şi Bratislava,numeroşi compozitori, interpreţi şiprofesori străini stabilindu-se definitiv pemeleagurile noastre. Muzica bisericeascăortodoxă a românilor şi sârbilor din Banats-a împletit armonios cu muzicabisericească catolică , luterană şi calvinăa saşilor şi şvabilor, dar mai ales aungurilor şi cehilor, au convieţuit sute deani, adeseori – aşa cum au arătat uniicercetători contemporani (Fr. Metz) –creaţia religioasă bănăţeană preluândintonaţii locale, autohtone, originale. Dinpăcate, sute decompozitori, dirijori decoruri, organişti,interpreţi de muzicăpopulară, au rămas înafara integrării lor încomunitatea ţării deadopţie, fiind socotiţi„străini”. Recentullexicon Muzicieni dinBanat de Ioan Tomi,dedicat Banatuluimontan şi Banatuluisârbesc Vol. 1(Editura Eurostampadin Timişoara) a făcutprimul pas important,decisiv în valorificareamoştenirii spirituale acelor peste 350 demuzicieni care auactivat în sec. XIX şisec. XX în partea devest a României. Acelaşi autor a publicatanterior, în anul 2009, un alt Dicţionar,cuprinzând 123 de compozitori, dirijori,muzicologi personalităţi ale culturiimuzicale din Banatul istoric, spre aîncerca să sensibilizeze opinia publicăromânească asupra bogăţiei de talenteartistice care au înflorit pe aceleaşimeleaguri timişene.

Muzicologul Ioan Tomi a depus omuncă uriaşă de depistare în arhive,colecţii particulare, presa română şi

străină, a peste 350 de dirijori,compozitori, instrumentişti, interpreţi demuzică cultă, laică, religioasă şi populară,profesori, atât profesionişti, cât şi amatori,care au contribuit la susţinerea vieţiiartistice în Banat. Faptul că „mărunţii” şi„autodidacţii” (ţărani, mineri, plugari,apicultori, tinichigiiş.a.) domină masamuzicienilor profe-sionişti de staturănaţională, împrumutăLexiconului nu doarun farmec distinct, cişi un interesdocumentar parti-cular. În Banat,autodidacţii au făcutmuzică serioasă,fiindcă culturaartistică familialăavea un locpreponderent în viaţasocială (tatăl, mamaşi copii, bunicii şinepoţii, cântau înaceleaşi formaţiicorale şiinstrumentale). Numele necunoscute dinlucrarea lui Ioan Tomi sunt preponderent,

fapt esenţial al unuilexicon regional careîşi justifică nece-sitatea, utilitateaştiinţifică şi valoareacontribuţiei autoruluila îmbogăţirea patri-moniului naţional.Alături de câtevapersonalităţi dereferinţă ca TiberiuAlexandru, PetreCiorogariu, Gh.Firca, NicolaeFloreis, IosifG e r s t e n e n g s t ,Cornelia Hölossy,Vasile Jjac, FrankRudolf Kárrász, Şt.Lakatoş, AtanasieMarienescu, MartinNovaček, SabinPantuza, Doru

Popovici, Timotei Popovici, AntoniuSequens, Miron Şoarec, Marius Ţeicu,Zeno Vancea şi Anton Zeman, seîntâlnesc nume de mari lăutari, cântăreţipopulari, maeştri de coruri, precumNicolae Bica, Ion Cucu-Bănăţeanu,Aurelia Fătu-Răduţu, Luţă Ioviţă, IonLuca-Bănăţeanu, Luca Novac, AnaPacatiuş, Nicolae Perescu, Ion Românu,Nicoleta Voica, Iosif Velceanu ş.a. Nulipsesc nume de virtuozi instrumentişti de

talie mondială ca violonista Corina Belceaşi pianistul Daniel Goiţi, tineri muzicologiprecum Constantin Tufan Stan şiregretatul Doru Murgu, dar şi personalităţidin păcate – mai puţin cunoscute caorganologul Caius Lepa, dirijorii OttoSykora şi Franz Zech, compozitorul Aurel

Popovici-Racovitză,laureat al premiuluide compoziţieGeorge Enescu.

B o g ă ţ i adocumentară afiecărei fişebiografice, adeseoricu amănuntepitoreşti, ieşite dincadrul lexicograficclasic, citareacorectă a surselor,sobrietatea stilului deredactare şi mai alesrubrica de „beton” aoricărui instrumentde informare(Bibliografia), con-feră încrederedeplină în volumul

Muzicieni din Banat. Nu puţine nume„bănăţene” a căror activitate şi moştenirespirituală depăşeşte cadrul local (precumcompozitorii Milan Vlajin – autor de suitesimfonice, concertigrossi, 3 cvartete decoarde sau oraviţeanul Franz Zech –creatorul operetei Nostrina, dirijorulvodevilului Naşa Trina şi operetei Crai-Nou de C. Porumbescu, ambele premierede răsunet în epocă (1888), merită săfigureze în lucrări de sinteză naţională.

O singură sugestie pentru viitorullexicon: formulări bizare de tipul „primaş”,„notar substituit”, „militant unionist”,„dansator de brâuri bănăţene”, „inspectorşcolar”, „lector universitar”, „doctor îneconomie”, „animator cultural”, „militant îneconomia financiară”, nu sunt profesiuniartistice, ci grade didactice, funcţiiadministrative, aprecieri subiective decaracterizare. Chiar şi autodidacţii înmuzică, dispun de o profesiune de bazăca medic, inginer, scriitor, pictor, sculptor,actor, arhitect etc.

Lexiconul Muzicieni din Banat deIoan Tomi, confirmă impunerea unuimuzicolog/lexicograf autentic în peisajulştiinţei noastre muzicale atât de sărac,într-un moment în care societatea şicultura contemporană aşteaptă acesteinstrumente de informare rapidă, concisăşi de mare probitate documentară, dar totdeodată marchează un exemplu pe carel-am dori multiplicat şi în alte colţuri detradiţie muzicală din ţară.

Ioan Tomi


Recenzii

Liviu Dănceanu:Figuraţii şi fulguraţii

Corneliu Dan GEORGESCU

Am în mână ultima carte (dacă între timp nu a mai apărutceva nou...) a lui Liviu Dănceanu „Figuraţii şi fulguraţii“ (EdituraUNMB, 2011). Am început prin a o răsfoi pe drumul de întoarcere dela Bucureşti către Germania, după terminarea SIMN-ului 2012, apoi,captivat de una sau alta dintre multiplele teme, m-am adâncit din ceîn ce în lectură - nici nu ştiu când am aterizat la Frankfurt am Main.Nu îmi pun problema de a încerca să descriu aici în întregime acestfenomen care este autorul cărţii, compozitorul şi gânditorul LiviuDănceanu - un fenomen pe care de mulţi ani îl percep, admir şi măstrăduiesc încă să-l înţeleg pe deplin - ci doar de a comunica uneleimpresii provocate de cartea domniei sale.

Ca şi stilul său dirijoral, expunerea multiplelor teme dincarte este calmă, sigură, precisă, ideile vin firesc, fără teatralitatecăutata, dar consistente, ţintind undeva mult mai departe decât pare.Temele abordate sunt atât de diverse, încât devine destul de repedeclar că autorul nu scrie doar cronici sau enunţă comentarii tiplaudatio, nici chiar doar consideraţii estetice sau filozofice, ci căobservă de undeva de sus scena muzicală, cu toate aspectele şiimplicaţiile ei, ca pe un fel de pretext pentru a privi pur şi simplu viaţaşi de a medita asupra ei... Este un fel de înţelepciune sfătoasă înspatele multor consideraţii ale sale, înţelepciune pe care el nu oetalează agresiv, dar nici nu se sfiieşte să o arate sau încearcă să oascundă. Astfel se poate explica faptul că el reuşeşte să găseascăîntotdeauna câte un ecou deosebit al oricărei teme alese, ca odeschidere spre o altă lume, spre un alt nivel de înţelegere allucrurilor. Alături de cantitatea enormă de muzică rulată aici, tocmaiacest fel specific de înţelegere al lucrurilor mi se pare una dintrecaracteristicile cele mai neobişnuite - şi valoroase - ale acestei cărţi,şi asupra lui îmi voi permite să zăbovesc ceva mai mult.

Dar, mai întâi, a propos teme alese: este vorba de diferitemanifestări ocazionale (concerte, aniversări, alte festivităţi, turnee,festivaluri) sau gânduridespre teme „eterne” cumar fi acelea de public - deci,recepţie şi ţel al comunicăriimuzicale, calculator - deci,instrumente ajutătoare încompoziţie, criza muziciimoderne, tradiţia corală,muzica românească înlume, hegemonia civilizaţieiochiului, postmodernism,limbaje muzicale supuseformalizării, efemer etc. etc.Astfel trec aproapeneobservate poate cele mainobile gânduri pe care le-am citit vreodată referitoarela Octavian Nemescu,George Draga, CostinMiereanu, RichardOschanitzki (prin biografulsau, Alexandru Vasiliu). Amregăsit de asemeni în volumatât impresiile lui Dănceanureferitoare la turneulansamblului Archaeus întreprins în Germania în 2010 (Berlin,Mannheim, Dortmund, Düsseldorf, Köln), turneu în timpul căruia -împreuna cu prietenul nostru comun, Eugen Wendel - am fost alăturimai mult timp (acest turneu a avut un caracter, aş spune, eroic,reprezentând un efort cu totul excepţional pentru un conducător aflatîntre două operaţii pe inimă), cât şi cele referitoare la FestivalulGeorge Enescu din septembrie 2011.

Este, cred, normal să nu subscriu chiar întotdeauna la celecitite, dar o fac de foarte multe ori, şi cu mare entuziasm. Mă refer înspecial la acel ecou al unei anumite poziţii morale, chiar uşormoraliste, prezente în substrat în aproape fiecare intervenţie. Nueste nici comod, nici plăcut să ne situăm pe această poziţie moralistă- doar aparent pesimistă, deoarece încrederea care se acordă astfelspeciei umane valorează mult mai mult decât o poziţie superficialoptimistă. Ar fi însă mai practic şi mai diplomatic să descriemlucrurile aşa cum le vede fiecare, indiferent, amabil, uşor laudativ...Dacă ne permitem să le privim uneori critic, ne luăm o marerăspundere şi riscăm să fim greşit înţeleşi. Dănceanu face acestlucru cu dezinvoltura celui care este obişnuit să fie greşit înţeles... şiîşi vede de drumul lui, aşa cum îl concepe el. Dar Dănceanu nu este

doar un moralist... caracterul ludic nu lipseşte nici din creaţia samuzicală, nici din opera literară, după cum, dorinţa de a experimenta(dar nu la modul facil!) nu l-a părăsit niciodată.

Spuneam că Dănceanu nu ezită să prezinte lucrurile aşacum le vede el, riscând să producă nedumerire. Una din ideile lacare el revine ca la un fel de refren (nu numai în această carte) esteaceea că „astăzi se compune prea multă muzică”. Mărturisesc că -deşi sper că înţeleg bine ce vrea să spună - nu astfel văd euproblema principală a crizei muzicii - şi a culturii „serioase”contemporane... În definitiv, ce nu este prea mult astăzi? Se şivorbeşte prea mult, se scrie prea mult, există prea multe maşini,prea multă politică, poate prea mulţi oameni, în orice caz, prea mulţiignoranţi, nepăsători, egoişti... De aceea aş formula altfel problema(şi cred că nu mă situez prea departe de felul lui de a gândi): ceipuţini care ar avea într-adevăr ceva de spus, cei puţini care pot ofericeva de valoare, aproape că s-au pierdut în massa celor ce se fac

numai ca au ceva de spus, aurenunţat să mai lupte pentrudrepturile lor, pentru punctullor de vedere, acceptându-l(nu cu resemnare sauindiferenţă, dar numai cu unfel de bombăneală inutila,inofensivă, uneori chiarridicolă) pe cel al „celor mulţi”.S-ar părea că ei au acceptatdeja în principiu şi doaraşteaptă dispariţia lor efectivăca o categorie specială,asumat elitară... Deci, nu preamulta muzică deranjează, ciprea multa muzică ieftină,făcută în grabă, fără un crezpropriu, din interesecomerciale, eşafodată pestructuri care nu au nimic de-a face cu cultura... Spuneamodată că astăzi nu mai existăniciun criteriu de selecţie aloperelor de artă - orice grupinfluent din punct de vedere

social poate impune orice, sau neglija orice. „Prea mult“ este deciarbitrarul, lipsa unei perspective... Nu democraţia este de vină, ciegalizarea la un nivel foarte de jos, mai ales în măsura în care eaeste acceptată de cei ce au - şi ar putea, ar trebui - să impună o altăperspectivă, mai înaltă - sau, cel puţin, să nu renunţe la a oproclama. Dar apartine Weltanschauung-ului post-modern să nu mailupţi prea convins pentru drepturile tale, atâta timp cât ele oricumîncă mai funcţionează - avem încă festivaluri de muzicăcontemporană (chiar dacă ele alunecă uneori in direcţii ne-dorite),există încă unele edituri interesate să reflecte acest crepuscul... câtăvreme însă? Ne permitem sa râdem, să fim uşor ironici, să facemconcesii unor confraţi care nu vor pricepe niciodată de ce unul saualtul se încăpăţânează să se străduiască să creeze o artăcomplicată, serioasă, originală, „grea”, inaccesibilă marelui public,eventual (post) avangardistă, experimentală, când se pot produce înserie atât de simplu improvizaţii facile, la modă, de mare succes...Nu aş vrea să dau de înţeles în niciun caz că aş propovădui astfelexcluderea unei arte distractive sau „uşoare” din concertulmanifestărilor umane - cel puţin în calitate de etnolog am pledatîntotdeauna pentru păstrarea şi diferenţierea celor mai diferite funcţiipe care genurile muzicale le îndeplinesc în mod necesar pentrupăstrarea unui echilibru psihic al personalităţii; este vorba numai defaptul că trebuie acceptat că unele dimensiuni ale acesteipersonalităţi umane pretind un efort ceva mai mare decât altelepentru susţinerea lor, că nu pot fi lăsate „la discreţia pieţei”, pe scurt:că nu putem trăi fără „moralişti”...

Dar să revin la noua carte a lui Dănceanu... Nu în ultimulrând este de apreciat şi frumoasa limbă românească a autorului,foarte flexibilă, uneori uşor preţioasă, alteori căutând grotescul, cusurprinzătoare nuanţe sau înţelesuri, care conduc spre noi asociaţii- este un permanent joc nu numai cu cuvintele, ci şi cu sensurile, joc- deşi evident practicat cu plăcerea jocului şi cu mare virtuozitate -nu este deloc gratuit (cum suntem cam obişnuiţi în ultimul timp), cicare generează un „câştig în dimensiuni” caracteristic. Există deasemeni o deosebită abilitate în căutarea unor simetrii de sens caresă asigure echilibrul unor afirmaţii ce ar putea părea prea tranşante,sau în găsirea, pentru orice context mai abstract, a unei comparaţiidin viaţa banală, de zi cu zi, eventual chiar a vreunei comparaţii cutotul neaşteptate, care clarifică şi proiectează o lumină neaşteptatăasupra subiectului - şi nu odată o undă de humor foarte, foarte fin,abia perceptibil. Iată deci - ca şi muzica, textele scrise pot fi/ar trebuisă fie mai mult decât sunete sau semne...


Ultima oră

Ziua în care amaniversat…

Corina BURA

Data de 1 septembrie a anului curent a fost pentruUNMB una mai puţin obişnuită, localul acestei venerabileinstituţii devenind spaţiul de desfăşurare al unei întâlniri,istorică în felul ei, ai cărei participanţi au aniversat 40 de anide la absolvirea studiilor universitare. Anul 1972 s-aparticularizat prin faptul că a fost acela al unei duble promoţiide absolvenţi : ultima iniţiată în tainele artei muzicale peparcursul celor 5 ani “clasici“ şi prima a cărei durată de studiia fost comprimată la 4 ani fără ca noua schemă să afecteze

calitatea. Se poate însă susţine că ideea a generat în timp,hélas, lanţul unor reforme, unele nefaste, care de atunci para nu se mai sfârşi în sfera educaţiei…La extraordinarainiţiativă a unor colegi, care se aflau de mult pe celălalt ţărmal Oceanului şi la disponibilitatea lor de a declanşa căutareaunui foarte mare număr de persoane, au răspuns „ prezent”nu numai cei care s-au mai aflat înţară dar şi cei stabiliţi în statele celor2 Americi, în Europa de Vest sauOrientul Mijlociu. La numărătoare s-aconstatat că cei mai mulţi erau încă înactivitate, iar grupul profesorilor careau contribuit la conturareafrumoaselor cariere împlinite eradestul de numeros. La masa invitaţilordin Sala Enescu unde s-a desfăşuratşedinţa festivă condusă de actualulRector al UNMB, compozitorul DanDediu, au luat loc Prof. univ. Ion Beldi(Catedra de instrumente de alamă) -purtând cu o demnitate admirabilă cei93 ani - şi Profesorii univ. Dr. DinuCiocan (Contrapunct şi Semioticămuzicală), Viorel Cosma (Istoriamuzicii şi Critică muzicală), OctavianLazăr Cosma (Istoria muzicii şiMuzicologie), Suzanna Sörenyi (Pianşi Acompaniament), GrigoreConstantinescu (Istoria muzicii şiMuzicologie), Alexandru Leahu(Estetică şi Muzicologie), Nicolae Brânduş (Muzică deCameră), Ion Cudalbu (Clarinet), Sandu Sandrin (Pian),

Gheorghe Oprea(Folclor) şi fostulrector Prof. univ. Dr.Dan Buciu(Armonie). În sală s-au mai aflat Prof.univ. VictoriaDumitrescu - Baştade la Catedra devioară, Prof. univ.Florina Cozighian(Pian - corepetiţie)împreună cudistinsul violonistconcertist VarujanCozighian (profe-sorul unorabsolvenţi care aufăcut o importantăcariera interna-ţională). După intonarea tradiţionaluluiGaudeamus igitur s-a trecut la citirea cataloagelor, pentruFIM în Sala Enescu, unde pentru atât de mulţi dintre ceiprezenţi a însemnat podiumul pe care şi-au începutafirmarea, în timp ce în Amfiteatrul Kiriac, la FCMDP, aînceput depănarea amintirilor celor care au devenitrealizatori Radio/TV, conducători de bine cunoscute canalemuzicale Radio, muzicologi, cercetători sau preţuiţi profesori.S-a spus despre absolvenţii anului 1972 că ar reprezenta o„generaţie de aur” – nu ştim exact ce şi cât acoperă acestatribut dar privind ansamblul se poate afirma cu certitudinecă există nume care vor fi reţinute pentru posteritatea acesteiînsemnate instituţii de învăţământ superior. Televiziunea aînregistrat şi ea pe peliculă momentul aniversar şi a luat şi oserie de interviuri celor deja de mult prezenţi pe undelecanalelor TVR Cultural sau Radio România Muzical…Pentruo şi mai corectă imagine organizatorii Carmen Marino,Mihaela Doboş, Ghizela Tulvan, Doina Dacian, CarmenManea ş.a. au propus şi au editat în condiţii grafice excelente

un album cu fotografii în care ceidoritori au publicat biografii, poze,afişe, gânduri, experienţe de viaţăsau pur şi simplu au transmismesaje colegilor – un gest fărăprecedent în istoriaConservatorului. Masa festivă aavut loc în frumoasele saloane aleCasei Universitarilor, unde, la unmoment dat a avut loc unmicrorecital susţinut de Dr.Camelia Pavlenco şi AndraDemidov cu romanţe de DanMizrahi şi D. Botez , continuat cuchansonnettes : voce şi pian, d-naLiana Gheorghiu Lungu.Petrecerea nu s-a sfârşit odată cucăderea serii ci a continuat a douazi cu plimbări în Cişmigiu şiHerăstrău, în localuri elegante sauîn micile bistrouri din zonaAtheneului Român, un alt edificiuextrem de iubit în lumea arteisonore. Soarele blând de

septembrie şi zilele senine au desăvârşit acest evenimentaparte, poate neaşteptat dar binecuvântat de Eutherpe.

Viorel Cosma

Octavian Lazăr Cosma

Dan BuciuFo

to: M

ihai

Cos

ma

Foto

: Mih

ai C

osm

aFo

to: M

ihai

Cos

ma


Punctul pe j...azz

FREEDOMJAZZ

FESTIVALFlorian LUNGU

La început de august secuvine a evalua retrospectivreuşitele manifestări festivaliere alelunilor iunie şi iulie în arealautohton, precum „GreenHours International JazzFest” din Bucureşti (1 – 4iunie, ediţia a IV-a, singurulFestival de gen din ţarăorganizat de către un club),„SamFest Jazz International2012” din Satu Mare (21 – 23iunie, ediţia a VIII-a), „GărânaInternational Jazz Festival”de pe Muntele Semenic (12 –15 iulie, ediţia a XVI-a) şi, mainou, cea dintâi ediţie aFestivalului Internaţional„Freedom Jazz” de la VamaVeche (19-21 iulie). Înrândurile ce urmează ne vomreferi la acest „nou venit” pefirmamentul nostru festivalier, în vârfde caniculă, la malul mării.

Iniţiat şi organizat deFundaţia „Bravo” (Marius Iliev) înparteneriat cu TVR 2 (realizatorCătălin Heson, prezentatori MihaiGodoroja, Florian Lungu, CătălinŞtefănescu) şi TV Neptun (directorSorin Lucian Ionescu) cu beneficulsuport al unor sponsori (Silva,Toyota), sprijinitori (Primărialocalităţii Limanu, PrefecturaConstanţa) şi parteneri media(Radio România, Şapte seri etc.),Festivalul „FREEDOM JAZZ” carea inclus, nota bene, şi producţiunide blues!, a beneficiat de osusţinută promovare media, ca şi deo judicioasă punere în paginăorganizatorică, avînd în vedereamploarea dimensiunilor sale. Într-adevăr, în cele trei seri / nopţiprelungite pînă la orele mici aledimineţilor, s-au perindat pe scenaridicată în Marina Parc din VamaVeche nu mai puţin de şaisprezeceformaţii reunind optzecişidoi deartişti (patruzecişişase români,treizecişişase străini) din şase ţări.Publicul numeros şi – ne bucură să

o subliniem – deosebit de receptivdacă ţinem seama de extensia întimp a celor trei gale consecutive, aaplaudat evoluţii de o relevabilădiversitate, mergând de la ethno-jazz, Mississippi Delta blues, jazzmanouche, alternative bluesrock, latino jazz & pop, fusionjazz/funk, chili & lounge electrojazz / ethno, modern blues etc.

Dintre artiştii români s-audetaşat percuţionistul constănţeanCorneliu Stroe, lider al formulei„Balcanamera”, vocalistul de bluesşi specialistul în harmonica MarcianPetrescu cu al său grup „Trenul de

noapte”, interesantul quartetavându-i ca protagonişti pe pianistulRaul Kusak şi pe vocalistulvioloncelist Adrian Naidinspecializaţi în redimensionareacreativă a folclorului românesc,incisivul baterist clujean AdiTetrade în fruntea noii sale formaţii„Fusion Dinasty” din care s-adistins claviaturistul concitadinSergiu Moldovan, apoi cele douăcomponenţe diferite „păstorite” devirtuozul interpret la ţambal MariusMihalache, una numită „RomanianPower Trio” – cu „uraganulritmurilor” Ovidiu Lipan Ţăndăricăşi cu apreciabilul bass-ist LaurenţiuHorja, cealaltă – „I LoveRomania”, reprezentând uncomplex nonet ce i-a inclus peterificul acordeonist Emy Drăgoi,pe bateristul Albert Gheorghe, peacelaşi bass-ist Laurenţiu Horja,pe flautistul Marius GagiuMandella, pe vocalista Irina Sârbu,pe balerinii Răzvan Mazilu şiMonica Petrică; să subliniem deasemenea contribuţiile notabilemarcate de renăscutul „Basorelief”al lui Mugurel Vrabete, Edi Bălaşa,Dan „Polymoog” Ştesko şi Relu

Biţulescu, de notoriul grup „TheBlue Spirit” al vocalistului liderMike Godoroja, de atît de sensibilultandem Berti Barbera (vocal,percuţie) – Toma Dimitriu (unfoarte tînăr şi talentat pianist), ca şide craiovenii şi bucureşteniiformulei „Red Cat Bone”.

Cît îi priveşte pe invitaţii depeste hotare, putem vorbi desprenume de primă mărime ale sceneiinternaţionale precum bateristulnepereche Billy Cobham cu band-ul propriu, promotor al unui fusionjazz de o rară vitalitate; trio-ulinstrumental vocal cu fraţii ghitarişti

Moses şi JohnnyRosenberg cultivatori aistilului jazz manouche;pianistul, dirijorul,compozitorul septuagenarSergio Mendes şi al său grup„Brazil 2012” oferindasistenţei un policrom latinoshow de o extraordinarăatractivitate; noua darrelevabila componenţă a unuigrup american de excepţie cene-a fost oaspete şi laînceputul anilor ’70,– estevorba, desigur, despreunicatul „Blood Sweat AndTears”; un nemaivăzut/

nemaiauzit quintet de ghitarişti de oadmirabilă măiestrie interpretativă,în frunte cu celebrii septuagenariLarry Coryell, Philip Catherine şi,alături de ei, mult mai tinerii darînzestraţii mânuitori ai ghitarelorAndreas Dombert, Paulo Morello,Helmuth Kagerer, toţi trei dinBavaria.

În speranţa că noul festivalnu a fost doar un capriciu... estival cică reuşita lui legitimeazăcontinuarea sa şi în verile viitoare,să încheiem cu meritate felicitări şicu numirea cîtorva dăruiţi oamenide bine fără de care un asemeneaprilej de bucurie unind preferinţelenu s-ar fi concretizat la coteleprofesionalismului: MariusMihalache (director artistic alFestivalului „Freedom Jazz”), SorinLucian Ionescu (TV Neptun), LorinVasilovici, Mike Godoroja, MinelStoica, Elena Bâscă (din echipa deorganizare), Gabriel Andrieş„Pipaiu” (sunet).

Şi o utilă informaţie:înregistrările audio-video aleFestivalului „Freedom Jazz” au fostprevăzute a face obiectul unoremisiuni ale Televiziunii Române.

Florian Lungu & Larry Coryell


Recenzii

„Ne vedem la Paris”George BACIU

Fie-mi permis să vă relatez două evenimentecultural-artistice importante care au avut loc în oraşulgorjean Târgu Jiu, ocazionate de întâlnirea fiilorGorjului (membri ai Ligii „FIII GORJULUI” –Preşedinte prof. Alexandru Păsărin) şi de Congresulde Dacologie, a XIII-a ediţie – Preşedinte dr.Napoleon Săvescu din New-York, cu temaCONSTANTIN BRÂNCUŞI „Pietrele dacilor vorbesc”– la care a fost invitat scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu să-şi lanseze cartea„NE VEDEM LA PARIS” -închinată demiurgului sculpturiimoderne, alături de albumulmuzical „SUS , ÎN DEAL, LAPEŞTIŞANI”. C.D.-ul are 10melodii – pe care Măiastracântecului popular românesc,Maria Tănase, i le cântă luineicuţa Costache chiar înatelierul din Impas Ronsin nr.11

Cartea „NE VEDEMLA PARIS” a fost tipărită laEditura MUZICALĂ, fiindprefaţată de personalităţi deprimă mărime ale culturiinoastre: maestrul prof. univ. dr.Gheorghe Zamfir, OctavianUrsulescu – redactor Revista„Actualitatea muzicală” , prof.univ. dr. Dumitru Miron –Prorector ASE Bucureşti,general. br. Gheorghe Dragomir – PreşedinteleAsociaţiei culturale ” ROMÂNIA ÎN LUME” , scriitorulIon C. Hiru – redactor şef adj. al Revistei „PietreleDoamnei” şi s-a bucurat de-o deosebită apreciere dinpartea participanţilor la eveniment. De asemenea, încompact-disc găsim un omagiu fierbinte pe care-l faceautorul „Părintelui drag, oltean vestit!...” în poemul„DESTINUL” interpretat de celebra artistă prof. ElenaNegreanu, un adevărat film ce panoramează viaţa luiConstantin Brâncuşi. Prezentarea cărţii şi a C.D.-uluia fost făcută în sala Teatrului „Elvira Godeanu” şi lacăsuţa sculptorului, în satul Hobiţa, comuna Peştişani,unde un grup de elevi de la Colegiul Naţional,,Emanuil Gojdu” – Oradea, sub îndrumarea doamneiprof. Dana Puşcaşiu, au pus în scenă piesa de teatru„NE VEDEM LA PARIS”, cu sprijinul neprecupeţit alprof. Violetta Blaga, sufletul acestei manifestări, înprezenţa d-lui Ion Călinoiu, Preşedintele ConsiliuluiJudeţean Gorj, rectorului Universităţii CONSTANTINBRÂNCUŞI – prof. univ. dr. Moise Bojincă, primarului

oraşului Târgu Jiu - Florin Cârciumaru, a unorpersonalităţi din lumea culturală şi artistică din ţară şistrăinătate: prof. Mariana Terra editor-in-chief„ROMANIAN JURNAL” din New-York, d-na MarilenaPop Câmpeanu (Historienne-sigillografe guid-conferencier) muzeul Luvru din Paris, prof. univ. dr.Gheorghe Iscru (istoric) de la Universitatea Bucureşti.

Au fost ascultate melodiile: Sus, în deal, laPeştişani, Timpule, nu-mi fi duşman, Maria Tănasespune şi În gara stelelor aprinse, unde voceamelodioasă a distinsei artiste Rodica Anghelescu aadus momente de adevărată mândrie pentru gorjeniientuziaşti care-l sărbătoreau pe Constantin Brâncuşi,

Autorul, Marin Voican-Ghioroiu,fiind preocupat în permanenţă defolclorul românesc, de lumeasatului, de dorul mamei prelins înfiorul gândului, de vestiţii înaintaşiai neamului pe care-i venereazăcu pioşenie, reconstituie spaţiulveşniciei româneşti, îl traduce însunetele inimii şi-l exprimă prinnote muzicale, un merit deosebitcare-l recomandă în a-i fi apreciatăopera, ca într-un viitor apropiat săfie oferită publicului larg prinecranizarea acestei idile dintre ceidoi geniali, operă pe care ascris-o cu lumina ochilor şi vibraţiasufletului, fiind încrezător cădragul lui gorjean, ConstantinBrâncuşi, se va odihni la Hobiţa,acolo unde-l aşteaptă românii lui.

Cum l-am putea privi peomul de cultură Marin Voican-Ghioroiu? O personalitateîmplinită pe portativul destinuluisău, ce justifică pe deplin zicerea

„omul sfinţeşte locul”. Făptuirile sale par o biserică asufletului românesc ce ne invită să poposim, ori de câteori ne simţim români, în altarul cu rosturi ontologice aleneamului aşezat la răsăritul creştetului Europei. Esteun boem. Artisticul fiecărei lucrări create pare o lecţiede nonconformism pe care-l înţelegi abia după ce aidesluşit filosofia sa.

Recomand celor care citesc Revista„Actualitatea Muzicală” să-şi facă timp şi să treacă pela magazinul Muzica, să răsfoiască o carte de excepţiea spiritului românesc, „NE VEDEM LA PARIS”, şi văasigur că intrând în posesia ei veţi avea sentimentulunui act de iubire şi dreptate pentru ConstantinBrâncuşi, genialul nostru uitat de indiferenţă, pe careMarin Voican-Ghioroiu ni-l readuce în actualitateateribil de zgomotoasă, unde valorile spiritualităţiiromâneşti nu sunt puse în evidenţă şi nu li se acordălocul meritat, pe când nonvalorile umplu spaţiul mass-media sufocându-ne ca nişte buruieni intrate înGrădina Raiului Folcloric.


Recenzii

Dumitru Ungureanu –„Rockin by Myself”

Florin-Silviu URSULESCU

L-am cunoscut pe când conduceam revista“Pop Rock and Show”, unde trimitea excelente cronicisub pseudonimul MV Pop, identitatea sa fiindu-mi multtimp ... neclară. Am aflat apoi că s-a născut în 1956 şitrăieşte la Moreni, Dâmboviţa; debutează publicistic în1976, după 1990 este prezent în diverse reviste literareşi ziare - proză şi publicistică - iar după 1996 scoate numai puţin de 7 cărţi, fiind membru al Uniunii Scriitorilordin România.

Volumul a fost lansat la Târgul de Carte„Bookfest”, lansare organizată de editura la care aapărut – iar „patronii” editurii, muzicienii timişoreni EmilKindlein şi Daniel-Silvian Petre au susţinut un excelentconcert. D.U. nu se socoteşte un critic muzical, dar înSuplimentul de cultură, co-editat de Ziarul de Iaşi şieditura Polirom, susţine o rubrică muzicală din 2005încoace fără întrerupere. Volumul impresionant (428 depagini) cuprinde peste 200 de articole apărute larubrica cu pricina, rezultatul unei selecţii crunte.

Scriitorul Liviu Antonesei observă că “DumitruUngureanu a beneficiat de o bună „ucenicie

rockerească”,dar şi literară,în Bucureştiianilor ‘70,tematica domi-nantă aarticolelor adu-nate întrepaginile cărţiieste „rock-ulade-vărat”, decicel al anilorşaizeci-şapte-zeci, blues-ul,jazz-ul, doveditşi de faptul căunii muzicieni şitrupe bene-ficiază de maimulte articole –John Mayall,Eric Clapton,Led Zeppelin,unele dedicatetrupelor româ-

neşti. Să nu uit să felicit editura Blumenthal, care, dupăedi-tarea poeziilor lui Nicu Vladimir, lao-laltă cu puţinelecântece păstrate în înregistrări originale, faptă produsăîn 2010, recidivează acum în zona cărţilor dedicatemuzicii şi muzicienilor.

Marcel Frandeş - PaulPolidor, creator al

stilului “Poetic-Sequential music”

Din ampla prefaţă, semnată de prof. univ. dr.Maria-Ana Tupan, cităm: “La Paul Polidor trupul desunete rămâne unul organic, în ciuda diferenţierilorsale interioare. Efectul emoţional al muzicii face cadiscuţiile formale să pară superficiale sau chiar oimpietate. El a simţit că genul proxim nu esteSprechgesang, ciamestecul generictranstemporal, sin-cretismul, adicăneoclas ic ismul .Vigoarea talentuluisău este admirabilpusă în valoare decătre distinsulconferenţiar uni-versitar MarcelFrandeş”.

A u t o r u l ,clujean, provinedintr-o familie demuzicieni, aabsolvit cursurileConservatoruluide muzică “CiprianP o r u m b e s c u ” -Facultatea de instrumente - canto, clasa de vioară şi afost profesor şi artist instrumentist la filarmonicasibiană. Actualmente predă la Catedra de instrumentecu coarde a Facultăţii de interpretare muzicală aUniversităţii Naţionale de muzică din Bucureşti.

În volumul apărut la Editura Fundaţiei “PaulPolidor” autorul face o radiografie pertinentă a stilului(în primul capitol), analizând apoi, la obiect, cumijloacele muzicologiei, câteva creaţii reprezentativecum ar fi “Sânge şi lacrimi” (versuri - BahtiarVahabzade) sau “Luna” (versuri Zlatko PopovskiIgnatiev).

Volumul, elegant tipărit şi atent alcătuit, maiconţine nu mai puţin de 5 suplimente (Addenda) culistele creaţiilor muzicale, literare, recitalurilorprotagonistului, iar pe coperta a 3-a este fixat un CD cucele 5 piese analizate de Marcel Frandeş - iniţiativăremarcabilă.

Nu putem să încheiem decât cu un alt fragmental prefeţei: “Cert este că nu există fisuri în atmosferahipnotizantă creată de discursul sonor, poezie şiinspiratul comentariu care, împreună, fac din aceastăapariţie editorială un eveniment”. (F.S.U.)


Mamaia 2012

Unde e Mamaiade altădată?

Ana-Maria SZABOMarius GHERMAN

Nu e un titlu nostalgic, ci unul realist. Într-odiscuţie recentă, cunoscuta interpretă Doina Spătarune întreba dacă festivalul de la Mamaia a avut loc înacest an, fiindcă nu văzuse nimic pe micul ecran! I-amspus că era şi greu, fiindcă faimosul (altădată) festivalfusese transmis doar de un post local din Constanţa,Neptun TV, care se “prinde” puţin în ţară. Tot ea îşipunea îndreptăţit întrebarea dacă nu cumva “cineva”(cine, oare?) are interes să distrugă tot ce era buncândva în cultură şi în speţă în muzica uşoară,referindu-se la deteriorarea, controlată parcă, amanifestării de pe litoral, desfăşurate în ultimii aniîntr-un anonimat total. Decăderea a început în clipacând festivalul n-a mai fost organizat sub “umbrela”

Uniunii Compo-zitorilor şi aMuzicologilor, cucolaborarea Minis-terului culturii, forurice confereaugreutate profe-sională, prestigiu şicompetenţă. Dis-tinsele personalităţide la ediţiileanterioare au fostînlocuite cu... unsingur om - un fostoperator la TVR (aşaam înţeles), CristianZgabercea, “uns” denu ştim cine (vorbavine, ştim, preşe-

dintele Consiliului judeţean!) şef peste toată culturaconstănţeană! În această postură a făcut vraişteinstituţiile teatrale locale (Teatrul de revistă “Fantasio”nici nu mai există, deşi era unul dintre cele maiputernice din ţară – regretatul compozitor AurelManolache degeaba a făcut memorii peste memorii),după care şi-o fi spus că mai e de distrus un singurlucru, festivalul de la Mamaia, aşa încât s-a pus şef şipeste acesta, auto-încredinţându-şi funcţia de director,din care face şi desface, dă premii, apare cu joben pecap, stabileşte discreţionar listele cu interpreţii şicompozitorii ce se cuvin omagiaţi, introduce arbitrar oseară (şi un concurs!) rock, prin prisma prietenieipersonale cu neuitatul Teo Peter, care însă nu a fost

deloc legat de festivalul de la Mamaia, ş. a. m. d. Să-imai amintim domnului Zgabercea că nici unul dinpremiile festivalului nu poartă, măcar pentru echilibru,numele unui mare compozitor sau al unui interpret derenume, dar din MUZICA UŞOARĂ? Într-un cuvânt,ceea ce au reuşit C. Zgabercea şi echipa lui de amiciîn toţi aceşti ani în care, practic, au acaparat omanifestare care nu le aparţinea a fost să ucidă stilulfestivalului, alterându-i substanţa, gonindu-i pe soliştiireputaţi şi pe compozitorii de valoare. În acest sens ni

se pare exemplară părerea cunoscutului om deteleviziune Dan Negru, care a comparat ediţia 2012 cuo bătrânică mânuind telefonul cu disc în epoca iPhone:“Oare de ce nu fac puşcărie şi cei care distrug brandurinaţionale – Mamaia sau Cerbul de aur? Mamaia euitată de nepoţi, părea un telefon cu disc într-un AppleStore. Cândva festivalul Mamaia închidea sezonulestival, audienţele TV erau zdrobitoare şi câştigătorulconcursului devenea un star. Am avut şansa să prezintfestivalul atât la TVR, cât şi la Antena 1, pe vremeacând el încă mai însemna ceva. Astăzi Mamaia e obătrânică de care fug toate televiziunile şi toateagenţiile de publicitate...”. Dar de ce să ne mirăm când“producător” al festivalului este un anume NickyConstantinescu (o fi rudă cu preşedintele C. J.Constanţa?), ale cărui legături cu muzica uşoară suntvagi? După ce ani de zile i-au persiflat pe creatoriiprofesionişti, vorbind despre necesitatea “înnoirilor,suflului nou, tânăr” (cum spunea la un moment datpreşedintele pe viaţă al juriului, Mădălin Voicu – carenu ezita acum 2 ani să-l jignească pe MarcelDragomir), organizatorii au primit replica (şi “palmelemorale” de rigoare) la ultimele două ediţii: anul trecutTrofeul a fost adjudecat de Marcel Dragomir (ni sepărea firesc ca acesta să fie invitat în juriu, iar piesareamintită publicului...), iar anul acesta se cuveneaacordat, fără putinţă de tăgadă, lui Horia Moculescu(premiul I la “Creaţie”, cu splendida piesă pe versurilelui George Ţărnea, “Tăcerile de fier”, pe care a şicântat-o în stilu-i personal), acestuia însă organizatoriipreferându-i, aşa cum au mai făcut-o în trecut, ocântăreaţă fără sare şi piper, care nu va ajungeniciodată vedetă...

Horia Moculescu

Rodica Elena Tudor


Mamaia 2012Şi mai bune, şi mai rele...

Această revenire a compozitorilor valoroşi, cupalmares, şi a câtorva dintre vedetele genului esteunul din marile câştiguri ale competiţiei, chiar dacăjuriul a luat şi de data aceasta decizii bizare, ocolindla premiere piesele semnate de Nicolae Caragia,Cristian Faur sau Robert Anghelescu. Deie Domnul camelodiile preferate de juraţi să devină şlagăre, dar necam îndoim. Cum spuneam mai sus, a triumfat dejusteţe Horia Moculescu, pe locurile următoare fiindclasate cântecele “Te aştept, sărută-mă” de Dan PetruDimitriu (solistă Irina Ionescu), respectiv “Cântec dedragoste” de Valentin Constantin Rotari (solistAurelian Temişan). Premiul Neptun TV a fost acordatNicoletei Neagu pentru piesa “De capul meu”. Juriul aavut următoarea componenţă: Mădălin Voicu(preşedinte), Andrei Tudor, Corina Chiriac, MirceaDrăgan, Mihai Pocorschi, Adrian Romcescu, TitusAndrei, Ovidiu Miculescu, Andrei Partoş, BertiBarbera, Sorin Lucian Ionescu. La “Interpretare” (nivelslab) premiul I a fost acordat talentatei AlexandraCristina Şipoş, 17 ani, Bucureşti (a primit şi “premiulpresei” - care presă?), urmată de Mihaela Chisnencu(Bucureşti, solistă originară din Rep. Moldova) şiAdnana Bianca Olariu (Hunedoara). Ca o meritatăcompensaţie, lui Horia Moculescu i s-a conferitdistincţia “10 oameni de valoare pentru Constanţa”,din partea unei asociaţii private. Seara rock, cuparticipare de asemenea neconcludentă (rockerii nuvin la Mamaia, normal), a consfinţit victoria trupeiAddiction (Brăila), cunoscutei formaţii Edict de la

Chişinău revenindu-i Premiul “Fundaţiei Fantasio”. Aumai concurat Zephir (Bucureşti), Sunete-n pod(Brăila), Prometeu (Vîlcea). Premiul Societăţii românede radiodifuziune (care poate de-acum încolo vatransmite mai multă muzică românească!) a fostînmînat Irinei Ionescu de noul preşedinte-directorgeneral al SRR, Ovidiu Miculescu. Marele Premiu, învaloare de 5000 de euro (unde e automobilul dealtădată? Veniţi să-l vedeţi la festivalul “GeorgeGrigoriu” de la Brăila, unde doar celelate premiidepăşesc această sumă!), a revenit Rodicăi ElenaTudor, elevă a Viorelei Filip, originară dintr-o comunădin judeţul Prahova, despre ale cărei capacităţi de adepăşi faza de “laureată la concursuri inter-judeţene”ne cam îndoim... Presa n-a ocolit episodul în care tatălinterpretei l-a ameninţat cu bătaia pe Moculescu, la unconcurs unde fiica sa n-a luat premiul I (a mai făcut

asta şi la Brăila), iar compozitorul a taxat-o pe dreptcuvânt că la o ediţie anterioară a mulţumit în...romanes. La secţiunea “Interpretare” au luat parte 16concurenţi (acompaniaţi de orchestra Fundaţiei“Fantasio”, dirijor compozitorul Viorel Gavrilă), totatâtea piese figurând în finala de la Creaţie, unde ne-am bucurat să-i aplaudăm în postură de solişti peHoria Moculescu, Silvia Dumitrescu, AurelianTemişan, Cristian Faur, Carmen Rădulescu (aînlocuit-o pe Elena Cârstea), Mihai Onilă, Ilie MarcusSucilea (revelat de “X Factor” şi de festivalul de laBrăila). Prezentatori ai festivalului au fost DanielIordăchioae (la 25 de ani de la premiul cucerit la

Mamaia, care l-a propulsat) şi de Gabriela Bădilă dela Neptun TV, din nefericire obligaţi să debiteze nişte“texte” inepte, deşi Iodăchioae este regizor şi actor, cuexperienţă de comper în televiziune. În recitaluri auevoluat artişti valoroşi, dar destul de puţin legaţi deMamaia: Paula Seling şi Ovi, respectiv Mircea Baniciuşi formaţia Pacifica.

Neuitatul “Aurică”Nu ezităm în a evidenţia şi aspectele pozitive,

din păcate cam puţine. După ce anul trecut a fostomagiat compozitorul Cornel Fugaru, la două luni dela trecerea sa în nefiinţă, de această dată prima searăa festivalului ne-a propus un emoţionant “Inmemoriam Aurelian Andreescu”, la 70 de ani de lanaşterea artistului decedat în 1986, la numai 44 deani. În acompaniamentul aceleiaşi orchestre condusede Viorel Gavrilă ne-au reamintit marile şlagărelansate de “Ale”, cum i se mai spunea, unele din elechiar pe scena festivalului, Horia Moculescu, CorinaChiriac, Adrian Daminescu, Adrian Romcescu,George Nicolescu, Ionuţ Ungureanu, DanielIordăchioae (“Dorul” de V. V. Vasilache şi “Vei veni”,versiunea lui Andreescu a celebrului “Let it be”). Dinmoment însă ce au fost convocaţi şi cîţiva solişti tineri(Alin Ignat, Dragoş Chircu, Alexandru Adrian), eracazul să nu se uite că la Teatrul de revistă “ConstantinTănase” are loc anual un festival naţional “AurelianAndreescu”, invitând la Mamaia câţiva dintre laureaţiiconcursului. Uitat iniţial de organizatori, aceştia şi-aureparat greşeala în ultima clipă, la intervenţia ziarului“Libertatea”, invitându-l pe Cornel Constantiniu, celmai bun prieten al lui “Aurică”; deşi în cârje, minunatulartist a ţinut să fie pe scenă, aplaudat de un public

Corina Chiriac

Adrian Daminescu


Mamaia 2012care îi cinsteşte pe eroii festivalului, tot mai ignoraţi...Cu doar o zi înainte, Constantiniu declara ziarului:“N-am murit! De ce nu m-au invitat? Aurică avea o

vorbă: “În Ţara Românească trebuie ori să mori, ori săfugi de aici, pentru a fi respectat!”“. Culmea este căartistul a ajuns la festival datorită unei chete iniţiate deHoria Moculescu şi Adrian Romcescu!

Ca de obicei, scandaluriCel legat de Constantiniu a fost doar unul din

multele episoade care transformă Mamaia mai degrabăîntr-un eveniment monden, sursă pentru tabloidele careprobabil au acordat şi acel premiu al... presei (laSanremo e vorba, de pildă, de Premiul criticii muzicale,dar a văzut cineva aşa ceva la festival la noi?). Cea maibună dovadă este atacarea “la baionetă” a apreciateiinterprete Silvia Dumitrescu, mitraliată din toatepoziţiile: ba că a ţipat la hotel şi a pretins decontareatransportului, ba că a şocat audienţa cu noul look,“uitând că nu mai e la vremea tinereţii” (când doar seştie că ea a fost mereu o nonconformistă), ba că aveatălpile murdare după ce evoluase în picioarele goale (oinvităm pe ziarista respectivă să păşească doar câtevaminute pe o scenă în aer liber din România!). Altăpublicaţie făcea mare caz cum că Moculescu ar fi fostsurprins (în străinătate fotografii nu pătrund în culise!)descheiat la câţiva nasturi de la cămaşă şi, chipurile, lacurea. Asta este “presă”? Adevărul este că mariiorganizatori de la Consiliul judeţean nu sunt în stare sărenoveze, să acopere şi să modernizeze adevăratacasă a festivalului, Teatrul de vară din Mamaia, aşaîncît, cum şi ediţia a 42-a s-a ţinut tot în grădina Sovejadin Constanţa, titulatura manifestării ar trebuischimbată. Ce se întâmplase? Pur şi simplu, datorităfaptului că în culise nu era aer condiţionat şi nici măcarun sistem de ventilaţie, reputatului compozitor, caredupă cum se ştie este şi cardiac, i s-a făcut rău de lacăldură. S-a adăugat şi necazul cu sunetistul, care i-adeclanşat negativul de la jumătate, dar aşa-zisa presăeste preocupată de discuţiile mai aprinse dintrecompozitor şi sunetist sau Mădălin Voicu (nu ştim dacăa fost aşa, dar chiar ne-am bucura dacă i-ar fi atrasatenţia preşedintelui juriului de gafa cu acordarea

Trofeului!). Într-o scrisoare deschisă, la rubrica sa din“Click”, poetul George Stanca i se adresează lui HoriaMoculescu: “Ce a ajuns presa de azi! Câtă disperare,câtă lipsă de profesionalism! “Iată-l pe H. M. descheiatla curea şi desfăcut la cămaşă!” - asta e bomba unuitabloid de azi, cu care se cumpără un ziar. Nu pot săcred! Ce descoperire epocală! Un artist care pe scenăarată impecabil, în culise s-a descheiat la doi nasturi dela cămaşă... Atât au văzut/ apreciat specialiştii şispecializdele epocii: te-ai descheiat la şliţ! De fapt,aşa-ţi trebuie dacă te bagi în tărâţele unei lumi azi delocdemnă de tine... şi de generaţia ta”. Dar la un festivalorganizat prost şi în pripă gafele şi scandalurile suntinevitabile: trupa Lucky Girls trebuia să dea viaţă uneipiese la secţiunea “Creaţie”, dar a fost descalificatădupă ce a folosit pozitivul piesei; dar dacă a fost din nouo eroare a sunetistului? Şi mai năucitor este cazultinerei de 17 ani Alexandra Larisa Zaharia, care trebuiala rândul ei să dea viaţă unei piese finaliste la “Creaţie”,dar i s-a interzis datorită... ţinutei (ne amintim că au maifost asemenea situaţii, are dreptate Dan Negru cu“bătrânica Mamaia”...)! Săndel Bălan, autor al piesei şimentor al artistei (reamintim că el este tatăl AndreeiBălan şi creator al trupei André), a fost pe drept cuvântscandalizat: “Piesa era disco, cum să urce Alexandra

pe scenă în rochie lungă până în pământ? De când amajuns ca la un festival să punctăm şi ţinutele?”. E clar,Lady Gaga n-ar avea nici o şansă să cânte la Mamaia!

Sanremo vrea să ne transfere!Precaritatea organizării reiese şi din faptul că

numai cu o lună înainte nu se ştia dacă festivalul vaavea loc, când la manifestările serioase, inclusiv dinţară, programul este bătut în cuie şi cu un an înainte.Când să mai scrie compozitorii, când să se maipregătească interpreţii? Aşa încât nu ne miră că TVR n-a transmis festivalul: este de neiertat că n-o face de anide zile, e drept, dar există nişte programări, preluareaunei asemenea eveniment presupune deplasarea unuiimportant efectiv uman, nemaivorbind de echipament.După ce Mădălin Voicu declara că “Sanremo este unexemplu pentru noi. Chiar dacă muzica de la Mamaiapare învechită pentru unii, eu nu cred deloc că e aşa.

Aurelian Andreescu

Aurelian Temişan


Mamaia 2012De vină sunt noile curente muzicale la modă, dar suntfacile şi fără fior muzical. În muzica numită comercialăse caută tot felul de lucruri sintetice care prind repede şise duc la fel de repede, dar la Mamaia vrem să păstrămtradiţia şi să redescoperim muzica bine făcută”, acelaşicotidian bucureştean “ring” aruncă bomba: de anulviitor, Mamaia se înfrăţeşte cu Sanremo! Întâi am râs,pe urmă ne-am făcut cruce şi nici acum nu ne revenimdin emoţie. Vasăzică, dornic de sânge proaspăt,festivalul de la Sanremo apelează la redutabilamanifestare de la Mamaia, care o să-i dea gata peitalieni şi mai multe nu. Fereşte-ne, Doamne, deprostie... “Surse din partea organizatorilor”, cum scrieziarul, anunţă că înfrăţirea va consta în transmitereaevenimentului de la Mamaia pe unul din posturile RAI,televiziunea publică italiană (asta să i-o spuneţi luiMutu, fost la Cesena, actualmente la Ajaccio, fiindcănici TVR, televiziunea noastră publică, nu mai transmitede ani buni Sanremo!). Mai mult, suntem asiguraţi,câştigătorii români vor fi prezenţi în cadrulevenimentului de la Sanremo (poate ca la “SanremoLibertà”, în 1990 – în altă zi şi pe altă scenă!), iarrecitalurile de la Marea Neagră se vor auzi şi înPeninsulă (aici nu ni se mai spune cum). Am trăit s-o

citim şi pe asta! În 1990, reputatul critic muzical de la“Corriere de la sera”, Mario Luzzato Fegiz, a fost laMamaia, a urmărit ediţia de excepţie realizată de TitusMunteanu (care nici nu se poate compara cu încropelilede azi) şi a publicat un articol amabil şi laudativ pealocuri. Articolul, în care prezentatorului OctavianUrsulescu i se spunea “un Pippo Baudo român”, erailustrat cu fotografiile Laurei Stoica (învingătoare la“Interpretare”) şi a lui Gabriel Cotabiţă (care dăduseviaţă melodiei lui Cornel Fugaru, “Ave Maria”,triumfătoare la “Creaţie”). Cu câteva luni înainte, cumspuneam, Angela Similea, Gabriel Cotabiţă, DidaDrăgan şi formaţia “Roata” evoluaseră în faţa unei săligoale, la Teatrul Ariston, alături de alte mari vedete din

Est, înainte ca festivalul propriu-zis să înceapă în mareasală “Palafiori”, aşa încât sperăm ca nici unul din cei demai sus să nu se laude că a cântat la festivalul de laSanremo, aşa cum Damian Drăghici îşi atribuie un

premiu Grammy pe care l-a văzut doar în poze! AcelaşiDan Negru îşi aminteşte: “Mereu când eram în preajmafestivalului de la Mamaia auzeam comparaţia cuSanremo, festival care a debutat în 1951. Într-operioadă confuză italienii au avut puterea să inventezeun festival de muzică uşoară, care are loc neîntreruptdin 1951 până acum. Rai Uno a transmis mereu îndirect show-ul, deşi au fost destui ani în care audienţafestivalului a fost cu mult sub aşteptări. Ce s-o fiîntâmplat cu bătrânică Mamaie de n-a descoperitiPhone-ul? De ce încă foloseşte vechiul telefon cu disc?Mamaie, ţi-au venit nepoţii!”. Dincolo de faptul că nutrebuie să uităm faptul că Sanremo şi-a păstratconceptul şi n-a abandonat niciodată tradiţia(observaţia cu audienţa vine de la un teleast de la unpost comercial, RAI nu porneşte neapărat de laasemenea considerente), nu putem să nu salutămluciditatea lui Dan Negru: “Mi se pare o aberaţie uriaşăsă spună cei de la Mamaia că vor fi transmişi pe RAI.Vorbesc din punctul de vedere al unui om cu mulţi anide televiziune în spate. Nimeni nu poate intra în grila deprograme a RAI atât de uşor, vorbim de un trust uriaşde televiziune. Mi se pare o minciună. Mai mult, dacă negândim la detaliile tehnice care nu se văd, cum vorface? Vor trimite carele TV HD în România? Nu cred căfestivalul Mamaia ar trezi interesul unei televiziuni dinaltă ţară. Îmi doresc ca Mamaia să-şi recapeterenumele, însă mai credibil mi s-ar părea ca postulCartoon Network să-l preia, decât RAI. E posibil să seînfrăţească, dar mai mult de 3 piţipoance sau 2-3amărâţi de la ei să vină să cânte la noi, nu văd cealtceva ar putea să se întâmple”.

Mai degrabă pot stârni interesul străinilorfestivalurile de la Brăila (“George Grigoriu”) sauMedgidia (“Dan Spătaru”), care în plus suntinternaţionale şi impecabil organizate. Cum am maispus, cei de la Mamaia credem că ar fi primiţi oricândcu braţele deschise acolo, mai ales că nu sunt departede Constanţa, pentru a li se împărtăşi tainele organizăriiunui festival adevărat. Dar să se grăbească, Mamaiarespiră tot mai greu!

Addiction

Silvia Dumitrescu


Recunoaştere

FUEGO,Artist al

Poporului înRep. Moldova

Oana GEORGESCU

Cu siguranţă că unul dintre cele mai frumoaseşi mai importante daruri pe care Fuego le-a primit pânăacum cu ocazia zilei sale de naştere este şi va rămânetitlul onorific de Artist al Poporului în Rep. Moldova,conferit pe 23 august 2012 prin Decret prezidenţial deînsuşi Preşedintele Nicolae Timofti „în semn de înaltăapreciere a meritelor deosebite în dezvoltarea arteimuzicale, pentru activitatea de creaţie şi contribuţie lapromovarea valorilor culturale naţionale”. Cu aceastădistincţie îndrăgitul interpret se alătură marilor artiştidin Republica Moldova distinşi cu titlul de Artist alPoporului, printre care se numără: Ion Suruceanu,

Zinaida Julea, Olga Ciolacu, Nicolae Sulac, SofiaRotaru sau Nicolae Botgros.

La cei 36 de ani ai săi, artistul şi-a conturat opersonalitate ce l-a impus definitiv în lumea muzicii,are o activitate asiduă şi o carieră rodnică, originală,spectaculoasă şi foarte apreciată. Această înaltădistincţie este un motiv de mândrie, dar şi de împlinirepentru Paul Surugiu (Fuego), o răsplată binemeritatăpentru momentele de neuitat pe care le oferă publiculuisău drag, care nu l-a dezamăgit niciodată. „Sunt onoratde distincţia acordată de Preşedintele RepubliciiMoldova, un mare iubitor de cultură, de artă şi deartişti, căruia îi mulţumesc pentru bucuria unei clipe pe

care nu-mi închipuiam s-o trăiesc vreodată” - a spus.„Dedic distincţia memoriei marelui poet Grigore Vieru,cel care mi-a influenţat destinul de artist. Îi mulţumesclui Dumnezeu pentru iubirea copleşitoare cu care mărăsplăteşte clipă de clipă, pentru visele pe care mi le-aîmplinit, pentru fiecare bucurie trăită pe acest pământ.Mulţumesc publicului din România şi din Republica

Moldova pentru preţuire şi îl asigur că îmi voi dedicaviaţa muzicii!”

Fuego a lansat până acum 23 de albume, areun repertoriu de peste 600 de cântece, a fostrecompensat pentru vânzări record cu 5 Discuri de Aur,

un Disc de Platină şi a fostnominalizat de 5 ori la titlul de “Celmai iubit artist al anului”, în sondajulnaţional de televiziune „Zece pentruRomânia”. Este deopotrivăinterpret, actor şi regizor alpropriilor spectacole. În prezent,pregăteşte trei proiecte importante.Primul este spectacolul jubiliar“Destin”, care va avea loc pe scenaPalatului Naţional “Nicolae Sulac”din Chişinău cu ocazia împlinirii a10 ani de când Fuego pornea săcucerească scenele din Basarabia.Atunci, Preşedintele Nicolae Timoftiîi va înmâna personal titlul onorificde Artist al Poporului. Cel de-aldoilea proiect se intitulează„Scrisoare din Basarabia”,spectacol ce va avea loc la Sala

Palatului din Bucureşti, pe 16 noiembrie. În ambeleConcerte de Gală artistul va interpreta cele maifrumoase cântece pe versurile marelui poet GrigoreVieru. Cel de-al treilea proiect este tot o importantăapreciere, sosită de data aceasta din parteabinecunoscutului compozitor Jolt Kerestely: un albumde autor la care cei doi, interpret şi compozitor,lucrează de zor. Vor fi 15 piese de dragoste, toate înprimă audiţie, pe texte semnate de Carmen Aldea Vladşi Marian Stere. Compozitorul Jolt Kerestely a fostinvitatul primei ediţii din acest sezon a emisiunii „Fuegoşi prietenii” de la Favorit TV.

alături de G. Vieru


Confluenţe

Muzică şiolimpism

Cu doar câteva ore înaintea festivităţii dedeschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra s-ainaugurat primul magazin ale cărui “vedete” au fost

ţinutele vestimen-tare pe care le-aupurtat membriidelegaţiei olimpice.C o l e c ţ i a“PATZAIKIN-Româ-nia Olimpică”, unbrand integralromânesc, îmbinăstilul sportiv şicasual cu motivegeometrice, tăieturiurbane, avan-gardiste, dovedindimaginaţie şi oferindvarietate pieselordin materialenaturale, eco-friendly în ocru, alb,albastru închis şigri, o sugestie amediului de inspi-raţie – Delta Dunăriişi pădurea Letea.Accesoriile dinpapură sunt lucratemanual la atelierul

din Chilia Veche. „Am petrecut multe zile împreună cuechipa de designeri, pe barcă, în Deltă, uneori vâslind,

alteori stând de vorbă, pentru că Delta poate fi intensăşi dramatică, dacă vrei să-ţi consumi energia, sau

calmă şi fără griji, dacă vrei doar să leneveşti la soare.Aşa sunt şi hainele, se potrivesc unor sportivi care aumuşchii încălziţi pentru competiţie, dar îşi iau răgazulsă se bucure de momentele de sărbătoare. Nu-ţi poatelua nimeni, niciodată, sentimentul de încurajare pecare ţi-l dau cei ce sunt alături de tine şi mândria de adefila sub culorile tricolorului în faţa unui întreg stadion,având conştiinţa de a fi printre cei mai buni din lume” –spunea cel mai titrat sportiv al tuturor timpurilor.Prieteni din lumea muzicii şi din show-biz au ţinut să fieprezenţi la inaugurarea Pop-Up Shop-ului său: MihaiPocorschi, Nicola, Voicu şi Vlad Enăchescu, AndraNegulescu şi Claudiu Bleonţ, Dumitru Graur, VirgilIanţu, Dana Săvuică. De remarcat este şi faptul că IvanPatzaichin a fost invitat de onoare la lansareaprogramului evenimentelor româneşti din cadrulOlimpiadei Culturale de la Londra, derulate cu ocaziadesfăşurării Jocurilor Olimpice de Vară. Septuplulmedaliat olimpic a adus în capitala Marii Britaniiversiunea celebrei canoe cu care a dominatcompetiţiile internaţionale zeci de ani. Tot atunci a avutloc vernisajul expoziţiei “ROlimpienii”, care a reamintit,prin cele peste 60 de poveşti de succes, cele maiimportante realizări sportive, culturale şi artistice dintoate timpurile ale românilor: Evanghelie Zappa,George A. Plagino, George Gh. Bibescu, GeorgeEnescu, Constantin Brâncuşi, Henri Rang, TristanTzara, Dinu Lipatti, Jean Negulescu, Iolanda Balaş, LiaManoliu, Sergiu Celibidache, Victor Brauner, MihailSebastian, Nadia Comăneci, Angela Gheorghiu,Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Ecaterina Szabo, CristiPuiu, Alina Dumitru, Constantina Diţă Tomescu, HertaMüller ş.a.. La Centrul Cultural “Kings Place” actorii IonCaramitru şi Michael Pennington au recitat sonete deShakespeare, iar campioana olimpică Laura Badea,alături de vedetele sportului britanic şi american TanniGrey Thompson, Edwin Moses şi Chris Holmes, aurecitat din Nichita Stănescu, Gellu Naum şi Ştefan

Augustin Doinaş, acompaniaţi de Denys Baptiste JazzQuartet.

Texi şi foto: Oana GEORGESCU

Nicola

I. Patzaichin şi M. Pocorschi


Speranţe

Vedete îndevenire

Octavian URSULESCU

Viorela Stoian a fost uncopil aşteptat şi dorit: s-a născut pe5 martie 2000, prenumele săuevocând prima floare aprimăverii…Încă de la grădiniţă,educatoarea, în acelaşi timpprofesoară de muzică, MiluţaCristal îi descoperă talentele legatede muzică şi dans, aşa încât la 5ani şi jumătate Viorela obţine primuldintr-o serie fantastică de trofee,câştigând concursul judeţean „Tiptop, mini top”. Peste numai un an iaparte la „Mamaia copiilor” şi începecolaborarea cu compozitorulCristian Alivej. Nu întâmplătorevoluţia scenică a acestei marisperanţe a muzicii uşoareromâneşti este atât de complexă,fiindcă ani buni a practicat şi dansulsportiv. Părinţii au încurajat-omereu şi au înţeles importanţa uneipregătiri muzicale serioase, aşaîncât au înscris-o la cursurile depian ale prof. Cosma la Liceul deartă „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ (din păcate nu poate repeta

prea mult la pianina de acasă, dincauza vecinilor!) şi tot aici a făcutparte, până în 2009, din grupul„Camena”, condus de prof. LucianSitaru. Din acel an, Viorela Stoianfrecventează cursurile de dansmodern şi actorie din cadrulclubului „Pinocchio”, dar în acelaşitimp este membră a Şcolii micilor

vedete şi a Clubului victorioşilor dinTârgovişte, a grupului „ChildrenForever” din Piatra-Neamţ şiabsolventă a cursurilor de modelingorganizate de compania „Piccolestele de la moda”. În plan vocal sepregăteşte cu Viorela Filip şi cuprof. Narcisa Pavel de la Liceul deartă “V. Brauner” din Piatra-Neamţ.Viorela Filip i-a încredinţat „tizei”sale mai mici câteva compoziţii, darmai ales imnul festivaluluiinternaţional „Volare” de la Târgu-Neamţ, cele două cântându-l înduet la prima ediţie a festivalului.Melodia care i-a adus cele maimulte premii a fost „Week-end laţară” de Cristian Alivej (aşa amcunoscut-o şi eu acum 6 ani, lafestivalul „Glasul speranţelor” de laTechirghiol, unde la ediţia 2012 aobţinut nu mai puţin de 3 premii,între care cel al revistei„Actualitatea muzicală”), la care dinrecuzita scenică nu lipsea o pălăriede cowboy. Însă repertoriul care i-aadus fetiţei-minune salba de trofeedin acest an include în prezent altemelodii: „Iertare” (Ion AldeaTeodorovici, versuri Grigore Vieru),„Camino” (piesa lansată de mareacântăreaţa bulgară Lili Ivanova) şi„Funky Stuff” (muzică şi text RaduMihalache). Viorela Stoian, ca oricestar care se respectă, deşi are doar12 ani, are la activ deja două CD-uri. Primul se intitulează „7 ani de-acasă”, piesa titulară fiind scrisăspecial pentru ea de GigiRădulescu, iar cel de-al doilea –„Poveste”, după melodia compusăpentru ea de prof. Ioan Amironoaie,actualul ei dascăl de muzică de laŞcoala „Nicu Albu” din Piatra-Neamţ, unde Viorela este elevă înclasa a VI-a, terminând clasa a V-acu media 10 şi coroniţă. Este uncopil obişnuit, deşi cu dotări deexcepţie, găsind timp şi pentru altepasiuni ale sale: aqua fitness-ul,pictura, desenul. Îşi aminteşte cuemoţie că a primit cel mai frumoscadou de ziua ei, în 2008, atuncicând a fost anunţată că a fostselecţionată pentru emisiunea-concurs „Ploaia steluţelor”, care aavut loc chiar pe 5 martie!

Intenţionam, aşa cum facemde obicei pentru a ilustra realizările

interpreţilor recomandaţi de noi, sătrecem în revistă palmaresulViorelei Stoian, dar ne-am datseama că este imposibil: din 2007până acum a cucerit peste 70 depremii! Aşa că ne vom mulţumi a lenota pe cele internaţionale, pe celemai importante şi pe cele mairecente. În prima categorie ar intrapremiile cucerite la: „Vise printrestele” (Cernăuţi, Ucraina), „EuroStars” (Malta), „Steluţele Adigheei”(Rusia), „Cântă inima” (RepublicaMoldova), „Eurokids” (Napoli, Italia)- toate în 2012!; „Le mile una notte”(Bari, Italia), „Magic Music Day”(Paris, Franţa) - 2011; „Auroraboreală” (Ruse, Bulgaria),„Microfono d’oro” (Modena, Italia) -2010; „Lake Pearls” (Struga,Macedonia), 3 premii la „Microfonod’oro” de la Mirandola (Modena,Italia) - 2009; „Micul prinţ”(Chişinău, Republica Moldova),„Asterisks” (Macedonia) - 2008. În adoua categorie se înscriu trofeele şipremiile I înmânate ei la Piatra-Neamţ („Camena”, „Fiero”,„Mărţisor”, „Cântec de stea”),Roman („Lucky Kids”), Oneşti („Tiamo”), Constanţa („Steluţelemării”), Bacău („Aşchiuţă”), la„Mamaia copiilor”, „Fulg de nea”,„Delfinul de aur”, „Ursuleţul de aur”şi alte manifestări importante pentrucopii. Să mai adăugăm că ViorelaStoian este laureată a „Olimpiadeide muzică” şi că impresionează ande an ca prezentatoare afestivalului internaţional „Volare” dela Târgu-Neamţ, completând astfelportretul unei fetiţe frumoase,serioase şi extrem de talentate, încare muzica uşoară românească vaavea peste câţiva ani o autenticăvedetă matură!


Confirmări

Albumul cuamintiri

Nu poate decât să ne bucure revenirea pescenele noastre a marilor vedete ale deceniilor 7 şi 8ale secolului trecut. Între ele, la loc de cinste sesituează prima câştigătoare din ţara noastră, în 1969, a

Trofeului „Cerbul deaur” de la Braşov,Luminiţa Dobrescu.Stabilită iniţial înGermania, ealocuieşte actualmenteîn Italia, dar în ultimavreme revine des înţară, pentru diverseproiecte artistice (amscris desprespectacolul de la salaRadio şi despre CD-ullansat cu acea ocazieşi sperăm s-o vedemanul viitor pe scenafestivalului interna-

ţional „George Grigoriu” de la Brăila, în recital). Cât denedrepţi şi incorecţi au fost organizatorii festivalului dela Braşov când au refuzat gestul artistei, profund firesc,de a acorda un premiu purtându-i numele! Deocamdatăînsă să ne întoarcem în timp: la un an de la cucerirea

„Cerbului de aur”, deci în 1970, Luminiţa Dobrescu asusţinut un remarcabil recital pe scena festivalului, larespectiva ediţie având ocazia de a întâlni pe celebraJoséphine Baker. Un alt „remember” emoţionant dinacest grupaj îl constituie evocarea colaborării cu CornelFugaru, spectacolele în care Luminiţa Dobrescu apăreaalături de Fugaru şi formaţia acestuia, Sincron, fiind cuadevărat electrizante. (O. URSULESCU)

IeşeneMihai CHIHER

Fără a-şi neglija în vreun felpropria carieră, cantautorul CristianSimionică îşi promovează intensfiica, Maria Sabina călcând hotărâtpe urmele tatălui său, interpretând,evident, compoziţiile acestuia.Difuzată frecvent la Radio Trinitassau la Radio Lory, micuţa vedetă îndevenire este invitată să cânte înnumeroase spectacole de mareaudienţă. Iată doar câteva dintreele, la multe dintre acesteapublicaţia noastră fiind partenermedia. Într-un concert de mareanvergură găzduit de Parcul Copou,în faţa a peste o mie de spectatori,Maria Sabina a cântat 6 melodii, îndouă reprize. A urmat festivalul demuzică, teatru şi dans „Înşir-temărgărite”, organizat în ParculExpoziţiei de Primăria Iaşi, SensoModels şi Inspectoratul şcolarjudeţean, în care Cristian Simionicăşi noua vedetă a familiei au susţinutrecitaluri în fiecare din cele 3 seri. Şi

cum star-urile n-au timp de răgaz,Maria Sabina şi-a reprezentatşcoala, „Ionel Teodoreanu”, într-unputernic concursjudeţean de muzicăuşoară, în careadversarii cei maiputernici au fostconcitadinii de laColegiul naţional dearta „Octav Băncilă”. Însfârşit, la Bârnova, jud.Iaşi, Sabina a cântatîmpreună cu corul şcoliisale, delegaţia fiindcondusă de profesoarade religie MihaelaCroitoru, implicatădirect în organizareaacestei acţiuni.

Veşti la fel debune ne parvin şi de laCercul de muzică uşoară „Melos” dela Palatul copiilor din Iaşi, coordonatde prof. Gabriela Nechita. Lafestivalul internaţional „Steaua decristal” (60 de concurenţi din 8 ţări)de la Gura Humorului elevii de la„Melos” au cucerit atât Trofeul(Raluca Ursu), cât şi câte trei premiiI, II şi III, cei mai merituoşi fiindDaria Bârzu, Georgiana Dăriescu,

Ruxandra Tomulesei, EcaterinaPetruca. Evident, s-a cântat înconcurs doar muzică uşoară

tradiţională, de aceeaopinăm că micuţiiaspiranţi la glorieaveau de învăţat dacăîn recitaluri ar fi evoluatvedete autentice aleacestui gen muzical. Înschimb, organizatorii(cercul „Melos”, Eventsmanagement şiprimăria oraşului) auoptat pentru Holograf,Mandinga şi DanHelciug (sperăm că n-acântat copiilor şi…„Trăiască berea!”!).Georgiana Dăriescu,de care am amintit maisus, a cucerit premiul II

la festivalul internaţional„Universong” din Tenerife, Spania,la care au luat parte solişti din 12ţări. Mezină a competiţiei, la cei 17ani ai săi, Georgiana a interpretatcompoziţia lui Nicolae Caragia „Tequiero amore mio”, un melanj reuşitde spaniolă şi italiană într-un text deCorina Chiriac şi Ionuţ Caragia.

alături de J. Baker

alături de C. Fugaru

Maria Sabina


Estivale

„Litoralulpentru toţi”

Oana GEORGESCU

Seria concertelor, a „cântărilor” şi a altormanifestări muzicale a început pe Litoral, ca de obicei,pe 1-2 mai, atunci când tinerii dau năvală pentru primadată-n an la mare. Sezonul a început cu trei festivaluride muzică electronică şi house: “Sunwaves” (cuRicardo Villalobos, Marco Carola, Lee, DJ LeeBurridge, DJ Rhadoo, DJ Raresh, Valentino Kanzyani,DJ Gescu, DJ NoiDoi), “The Mission” (pe ritmuri electrocu Jamie Jones, Art Departament, Lee Foss şi Richy

Ahmed şi DJ români) şi “For the Love of House” (cuDelano Smith, Maya Jane Coles, Livio&Roby, Sasha,Derek, Shaun Reeves, Danny Howells), toate înstaţiunea Mamaia. Pentru alt… gen de public, PortulTuristic Magalia a găzduit tot atunci recitaluri cu IrinaLoghin, Fuego, Alesis, Connect-R, DJ Project, Antoniaşi Vunk (cu hit-ul “Pleacă”), dar şi Vali Vijelie, Adi de laVâlcea, Nicu Paleru sau Nelu Ploieşteanu (care acântat toată vara la un restaurant cu specific românescdin Mamaia). O surpriză extrem de plăcută a fostTeatrul de Vară „Jupiter”, recent renovat, care a găzduittoată vara spectacole de teatru, filme, festivaluri,concerte de muzică uşoară şi populară. Marele artistGheorghe Zamfir, Trupele „Compact” şi „Direcţia 5”,spectacolele pentru copii ale Trupei de Teatru “MagiiPovestitori”, unul dintre cele mai de succes spectacoleale Teatrului ODEON, “Un Tango mas”, cu RăzvanMazilu şi Monica Petrică, spectacolele cu actoriprecum Maia Morgenstern, George Motoi, Ion Haiduc,Valentin Teodosiu, George Alexandru, Irina Mazanitis,Jeanine Stavarache, Ştefan Velniciuc, CameliaZorlescu, Dan Tudor au făcut din Jupiter, pe merit, unadintre atracţiile cultural-aristice ale Litoralului.

La începtul lunii iulie a avut loc Festivalul

Naţional de Creaţie şi Interpretare „Mamaia Copiilor”.Trofeul “Aurel Manolache” la Secţiunea de “Creaţie” afost cucerit de piesa “Aritmetica” compusă de JoltKerestely. Versurile melodiei, interpretată de BriannaAlexandra Stan, Rebecca Antonia Nicolae, Maria Bojiţăşi Ilinca Dinu, pregătite de prof. Cristina Manoliu-Săvulescu, aparţin lui George Popovici. Acelaşitandem, Manoliu (compozitor) – Popovici (textier)cucerea anul trecut, la cea de-a XI-a ediţie, Trofeul“Aurel Manolache” cu piesa “Hello, iubire”.Remarcabilă este prestaţia din festival a artiştilor şicompozitorilor consacraţi, răsplătiţi cu premii la“Creaţie”: Corina Chiriac, în calitate de textier şicompozitor (Premiul I, acordat de Ministerul Culturii şiPatrimoniului Naţional pentru piesa “Un stilou”), VirgilPopescu (Premiul II pentru piesa “Nu mai trage,Cupidon!” şi Premiul III pentru piesa “Zurli, Zurli”),Viorela Filip (Premiul I pentru piesa “Scrisoare cătreDumnezeu”), Mihai Alexandru (Premiul III pentru piesa“Ştiu ce vreau”).

Festivalul Internaţional de Folclor, al Cânteculuişi Dansului Naţional şi Internaţional pentru Copii şiTineret „Dobroge, mândră grădină” (Mamaia,Mangalia, Neptun-Olimp, Costineşti, Jupiter, Venus,Năvodari, Eforie), Festivalurile “Stufstock” şi „FreedomJazz” de la Vama Veche, concertul faimoasei Jessie Jde la Mamaia, alături de obişnuitele spectacole cu afişepline cu artişti de tot felul, pentru toate gusturile, aucompletat cel mai fierbinte sezon estival din ultimii ani.Liberty Parade 2012 a ocupat din nou plaja dintrestaţiunile Venus şi Saturn la sfârşit de iulie. Au mixat,printre alţii, DJ Optick, DJ Andi, Liviu Hodor, ValiBărbulescu şi Adrian Eftimie, iar invitat special a fostRoger Sanchez.

Concertul lui Michel Teló a fost fără doar şipoate capul de afiş al evenimentelor lunii august, peLitoral. Brazilianul care a dat lovitura cu „Ai Se Eu TePego” i-a eclipsat pe Lou Bega şi Sander Van Doorn,

prezenţi în acelaşi week-end pe Litoral. Mai ales că îndeschidere au cântat Antonia şi Connect-R,responsabilul cu isteria produsă de hitul incontestabil alverii, ”Vara nu dorm”. Mare succes au avutspectacolele intitulate “Minim doi”, după titlul hitului lui

Vunk şi Antonia

Andreea Bănică

Graţii


FeminaLelia COMAN

IOANA SANDU. Este una din acele interprete care armerita să fie mai cunoscute, prin prisma înzestrărilor salevocale. Ioana Sandu are un repertoriu de invidiat – şlagăre dinrepertoriul internaţional cântate în 7 limbi (de la engleză şifranceză la turcă, greacă sau rusă), dar şi un mare număr depiese originale, aparţinând compozitorului Francisc Reiter.Acestea din urmă sunt incluse pe cele trei albume de pânăacum ale interpretei: „Despărţirile” (Electrecord, 2010), „Cât maie vreme” şi „Nu ştii cât mă iubeşti” (ambele apărute la casa

Eurostar în2011). Cântecul„Iubire, tu”,compus deFrancisc Reiterpe versurilepoetei RodicaElena Lupu, aavut un deosebitsucces la RadioRomânia Actua-lităţi, în cadrulTop-ului româ-nesc. De altfel,r e a l i z a t o r u lacestuia, TitusAndrei, scria pecoperta unuiadin albumelesolistei: „IoanaSandu şi

Francisc Reiter păstrează tradiţia, melodia cantabilă, modulsimplu şi direct de comunicare, prin căldura glasului, prin feelingşi teme obişnuite”. Despre Francisc Reiter, interpretamărturiseşte: „A fost şansa vieţii mele de artist. Violonist virtuozîn muzica clasică, trăieşte prin sunete şi armonie. Sunt creaţialui în mare parte, m-a şlefuit ca personalitate artistică, de lafrazare până la gestică şi mentalitate”. Originară din Câmpina(poate pune la cale o colaborare cu concitadinii de la Alesis!),Ioana Sandu este profesoară de limba română (scrie textefrumoase); de mică a cântat nu numai muzică uşoară sau folk,dar a făcut parte din coruri sau grupuri camerale. A cântat îngrupul „Song”, a studiat 2 ani canto clasic şi apoi canto muzicăuşoară cu prof. Cornel Irimia, la Ploieşti, apoi a luat lecţii cu IonelTudor, la Şcoala populară de artă din Capitală. După ce a cuceritpremii la diverse competiţii cu melodia „Salcia” a lui HoriaMoculescu, a fost remarcată de compozitor, acestaîncredinţându-i piesa „Scrisoare”, inclusă pe primul album alsolistei. Dar prima mare bucurie de care-şi aduce aminte a fostla un spectacol pe când avea doar 11 ani, unde a dat viaţă uneimelodii lansate de unul din idolii săi, Angela Similea, „Dacă n-aifi existat...”, când „colegul” de scenă Nicu Alifantis a felicitat-opentru interpretare...

Alex Velea, piesă lansată la Romanian MusicAwards 2012. Lui i s-au alăturat AndreeaBanică şi Laurenţiu Duţă, şi ei protagoniştiiunui alt mare succes al anului, “Shininig Heart”,laureat cu titlul de “Best Song” la RMA 2012.Aflată pe Litoral, Andreea Banică a lansat“Could U”, un single fresh produs de acelaşiLaurenţiu Duţă, în colaborare cu Alex Mica şiDony. “Incă de la prima auditie a piesei amsimtit că este exact ceea ce vreau. Îmi placefoarte mult piesa, este perfectă pentru vară,are un mesaj pozitiv, de dragoste, care sepotriveste cu ceea ce transmit prin muzică” -declara Andreea Banică. La doar 48 ore de lalansarea oficială, single-ul “Could U” a reuşit săadune peste 100.000 de mii de vizualizări peYouTube şi o multime de comentarii pozitive.

Loredana, Ştefan Bănică, HoriaBrenciu şi Holograf, Ellie White, Paula Seling,Ovi şi Alexander Rybak, câştigătorulEurovision 2009, Anna Lesko, Andreea Bălan,LaLa Band (cu un supershow, “LaLa SummerLove” susţinut pe 11 august pe stadionul“Farul” din Constanţa), DJ Project, B.U.G.Mafia, CRBL, Deep Central, Guess Who aususţinut recitaluri în acest sezon estival.Încheiat… “apoteotic” cu scandalurile de laFestivalul Mamaia 2012, care a avut loc între23-26 august la Teatrul de Vară “Soveja” dinConstanţa. În condiţiile în care nici în acest anFestivalul nu a fost preluat de nici o Televizune“mare”, deci imposibil de urmărit detelespectatorii dornici să asculte şi muzicăuşoară adevărată, presa tabloidă şi nu numai ascris mai mult despre “un scandal care ar fi fostprovocat la hotel de Silvia Dumitrescu”, desprefaptul că tot ea “s-a îmbrăcat la fel în ambeleseri de festival”, că “Elena Cârstea n-a maivenit” (trebuia să concureze la Creaţie cu“Toată iubirea ta“, piesa lui Cristian Faur,încredinţată apoi lui Carmen Rădulescu) saucă “Horia Moculescu a fost sabotat desunetist”. Noroc cu prima seară a Festivalului -“In memoriam Aurelian Andreescu“, în care, caşi anul trecut când a fost dedicatăcompozitorului Cornel Fugaru, artişti precumCorina Chiriac, Horia Moculescu (a cuceritLocul I la secţiunea Creaţie cu piesa „Tăcerilede fier” interpreată şi compusă de el,peversurile lui George Ţărnea), AdrianRomcescu, George Nicolescu sau AdrianDaminescu i-au adus un omagiu colegului lor.Pe scenă a urcat şi Cornel Constantiniu, care adorit foarte mult să fie prezent la searadedicată bunului său prieten, AurelianAndreescu. Şi, apropo, ştie cineva cine acâştigat „Mamaia” anul acesta? Dar anultrecut?... Sau ce şlagăre s-au lansat în ultimiizece ani?...

32

Portret componistic


Dan IagnovOctavian URSULESCU

Născut la 6 februarie 1935, Dan Iagnov (pe numele realDan-Ion Marcu) ne-a părăsit în acest an, pe 19 februarie, cu aceeaşidiscreţie cu care ne-a obişnuit, nedorind să se ştie de suferinţa careîl măcina… A absolvit Facultatea de Construcţii în 1959, fiind oautoritate în materie, dar muzica l-a pasionat dintotdeauna: a luatlecţii de pian cu Lidia Cristian şi Magda Nicolau, precum şi decompoziţie şi armonie cu Alexandru Paşcanu. A debutat ca pianist în1980, iar începând cu 1982 s-a dedicat total muzicii uşoare,compunând peste 300 de melodii, lansate de Sanda Ladoşi (mai binede 50 de titluri, din 1992 până azi), Angela Similea, Elena Cârstea,Aura Urziceanu, Monica Anghel, Luiza Cioca (remarcabilul album„Luisamour”), Adrian Daminescu, Gabriel Cotabiţă, Marcel Pavel,Ioan Ghiuri Pascu, Daniel Iordăchioae, Cătălin Crişan, ManuelaFedorca, Roxana Vulpescu, LoredanaMartinov, Daniela Cristea, dar şi deactorii Ştefan Iordache şi Florin Piersic(sensibilul album „Hoinărind printreamintiri”). În colaborare cu textierul DanV. Dumitriu a scris musicalul „Adio,femei!”, în regia lui Mihai Berechet, jucatcu mare succes între 1990-1994,protagonişti fiind Angela Similea şiŞtefan Iordache, iar în 1994 a creatduetul inegalabil Sanda Ladoşi-ŞtefanIordache, cu zeci de hit-uri la activ, întrecare „Eu vreau să-ţi spun că te ador” şi„Între noi mai e un pas”. Aproape fiecareşlagăr al lui Iagnov are povestea sa. Depildă „Când vine seara” (text AndreeaAndrei) avea o popularitate atât de mare,încât la festivalul de la Mamaia din 1992nu mai puţin de 67 dintre cei 100 de candidaţi înscrişi la secţiuneaInterpretare au ales acest titlu! „Mâine” (text Dan V. Dumitriu), piesalansată de Elena Cârstea, se cânta între 1987-1992 în toatelocalurile din ţară, iar „Cât aş fi vrut”, pe versurile aceluiaşi Dumitriu,a staţionat, in interpretarea Angelei Similea, peste 30 de săptămâniîn fruntea topurilor. Alte cântece de mare notorietate compuse de elau fost „Te chem”, „N-a fost iubire”, „Mai trece o zi”, „O noapte cutine”, „Totul e perfect”, „E iarnă şi e seară iar”, „Fiesta” (SandaLadoşi), „Continent pierdut” (Monica Anghel-Gabriel Cotabiţă), „Suntdoar un poet” (Ştefan Iordache), „Te voi găsi” (Sanda Ladoşi-MarcelPavel), textierii săi preferaţi fiind Andreea Andrei, în primul rând, apoiDan V. Dumitriu, Eugen Rotaru, Roxana Popescu, Zoia Alecu.Orchestratorii cu care a lucrat în mod constant au fost George Natsisşi Ionel Tudor. Alte titluri de referinţă dintr-o creaţie remarcabilă:„Baladă pentru Sanda”, „Priviţi lumina ce a nins în zori”, „Dormi,iubite, dormi”, „Te-ncearcă viaţa uneori”, „O primavară”, „Dacă veipleca”, „Să-mi spui mereu că mă iubeşti”, „In noi visează un copil”,„Când noaptea-ţi bate-n geam”, „Nu mă iubi”, „Am fost actor”, „N-afost iubire”, „Un pas pe zăpadă”, „Când ninge”, „Colindul”, „Nu ştiamcă te iubesc atât de mult”, „Valul de mireasă”, „Mai mult decâtoricând”, „Am aşteptat un semn”, „Şi lacrimile dor şi gândurile plâng”.

Deşi nu a agreat publicitatea şi luminile reflectoarelor (rarelesale apariţii TV fiind legate de interpretarea, în duet cu Luiza Cioca,a delicatei piese „Luisamour”, care ulterior a devenit reclamă pentruun parfum), a acceptat, rar ce-i drept, să ia parte la unele festivaluri,fiind de fiece dată laureat: „Concursul cântecului pentru tineret” de laCostineşti în 1989 (cu „De ziua ta, iubirea mea” - Elena Cârstea),Mamaia 1994 („Şi între noi mai e un pas”) şi 1995 („Eu vreau să-ţispun că te ador”), ambele piese cu duetul Sanda Ladoşi-ŞtefanIordache, la secţiunea „Şlagăre”. În 1996 câştigă Premiul TVR înurma câştigării concursului „Trei din zece pentru un show” cuemisiunea „Dan Iagnov şi invitaţii săi - Sanda Ladoşi, ŞtefanIordache şi Luiza Cioca”. Premiată la Mamaia 1999 la secţiunea„Creaţie”, melodia „Te chem”, versuri Andreea Andrei, cântată de

Sanda Ladoşi, este decretată de Radio România Actualităţi drept„Melodia anului”. Melodiile compuse de Dan Iagnov au apărut încuprinsul a peste 20 de albume şi au prilejuit realizarea a circa 60 devideoclipuri la diverse posturi TV. Invitat frecvent la toate canaleleRadio România, Dan Iagnov a fost din 2001 realizatorul emisiunii „Pemalurile Senei” la Radio România Muzical (era un perfect cunoscătoral muzicii uşoare franceze, din 1990 susţinând programe muzicale,voce şi pian, la Paris); una dintre emisiuni a fost gravată pe un CD,lansat în 2005 la Bucureşti şi în 2006 la Cluj-Napoca. Una din pieselecântate cu mult succes la Paris, „Avec le temps”, a lui Leo Ferré,figurează la loc de cinste pe albumul editat de casa Ovo Music,condusă de Ovidiu Komornyik (care i-a fost alături muzicianului înultima parte a vieţii, ca un prieten devotat, editându-i trei albume),intitulat „Cântece de alcov (Nostalgii pariziene)”. De altfel la Paris unnumăr de 6 compoziţii i-au fost achiziţionate de artişti de vază, întrecare îi amintim pe Nana Mouskouri şi Herbert Léonard.

Primul album de autor al lui Iagnov a fost „…între noi mai eun pas” (1995, Roton). Parcă presimţindu-şi sfârşitul, în ultimii anicompozitorul ne-a propus câteva albume excepţionale: „Magazinul

meu de vise”, cu Ştefan Iordache (2007), „Best of DanIagnov” (2008), „Hoinărind printre amintiri”, cu FlorinPiersic (2009), „Cântece de alcov-Nostalgii pariziene”(2010), ultimele trei editate de casa Ovo Music. Dincolode caracterul nostalgic şi sensibilitatea aparte acreaţiilor sale, lui Iagnov trebuie să-i recunoaştemştiinţa de a compune şi de a lucra cu marii actori, ca şiaceea de a alătura în duete de mare succes voci pecare nu le-ai fi văzut îngemănate. Compozitorulpovestea într-un interviu cum s-a născut duetul SandaLadoşi-Ştefan Iordache: „În 1994 m-am gândit să scriumuzică pentru un film de televiziune, avându-i caprotagonişti pe Ştefan Iordache şi Sanda Ladoşi. Filmulnu s-a mai făcut, din lipsă de fonduri, în schimb s-aurealizat alte două lucruri. Mai întâi, 5 melodii de marepopularitate, două dintre ele, „Şi între noi mai e un pas”şi „Eu vreau să-ţi spun că te ador”, fiind premiate. Apoi,s-a născut un duet plin de farmec şi mister, care s-a

bucurat de un imens succes”. În 2006 apare albumul „Best of DanIagnov”, cu 20 de creaţii, iar în anul următor – „Magazinul meu devise”, toate cele 8 piese fiind cântate de Ştefan Iordache, trei dintreele în duet cu Monica Anghel. Primul cântec, „Nu ştiam că te iubescatât de mult”, este dedicat soţiei actorului, Micaela, pe care acesta oadora. Versurile piesei „Magazinul meu de vise” sunau prevestitor:„Închid uşa, sting lumina/ Trag oblonul şi încui/ Magazinul meu devise/ Nu mai vinde nimănui/ Plec cu gândul/ Nu ştiu încă/ În Apus sauOrient/ Tu, iubito, află azi/ C-ai fost ultimul client…”. În 14 septembrie2008 Ştefan Iordache părăsea această lume, cele 10 melodii scrisede Iagnov pentru un nou album rămânând necântate… Marele actorîi dedică prietenului său rânduri emoţionante la o aniversare: „DanIagnov este pentru mine compozitorul care mi-a citit sufletul, gândulşi visele. Cu ajutorul lui am văzut numai partea frumoasă a vieţii,scrisă de partiturile lui, în nopţile de insomnie care îl bântuie. Estepentru mine cel mai sensibil muzician pe tărâmul atât de zgomotos,în ultimul timp, al muzicii deloc uşoare. Mulţi ani, Dane, şi mai picurădin pianul tău, când vei simţi, ceva din sufletul tău generos pentru altău prieten Ştefan Iordache”.

Dan Iagnov este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic,unde-şi doarme somnul de veci şi Florin Bogardo, un alt mareromantic al muzicii uşoare româneşti. Încheiem acest portret cutulburătoarele sale profesiuni de credinţă: „Dacă aş fi întrebat ce amfăcut de când exist pe lume aş răspunde simplu: am trăitbucurându-mă de această minune care este viaţa. Am trecut pesteîntâmplările mai mult sau mai puţin fericite ale vieţii, îmbrăcat în iluziişi speranţe, rămânându-mi foarte multe amintiri, pe care vi le voiîmpărtăşi şi Dumneavoastră prin cântecele mele. Trec prin aceastaviaţă îmbrăcat în visurile şi speranţele mele. Iubesc primăvara,anemonele, iubesc ochii ei verzi ca de smarald, dar şi zilele detoamnă, atunci când plouă peste viaţa mea. Scriu muzică în oreletârzii ale nopţii, ascultându-mi sufletul în zgomotul bătăilor de inimă,care parcă înregistrează numărul zilelor care fug…”.

33

O melodie pentru fiecare


D/A

me2 te Doam ne

E/A

ru

A4-3-4

ga

rall.

2i ne iar t1

A A

i

A/E

nimi su fe rind

E7

me reu de

A

dor

D'al ale poi Coda

Coda

Pri

A

Ti

A

ne A

A/C

tâ

3

3ia ochi se ca3i de la crimi au

D

r1 mas în ur ma lor 5i

mult

A

prea ti neri Doam ne, mult prea ti

D

neri cei Pe ca

E

re u ne ori îi

3

chemi la

D

totsim

ceplu

3

mi-a2i

r1fi

masresc

5i5i cre

nu

H7

maidem

amve2

denic în

3

cât s1tr-o

lupta

cumâ

timna

E

pulre

Sunt

artre

E/A

acem

junzi

gede

s1zi

maicu ne

uit trep1

A4

cusa

tulre

3

ODe

4

floatot

A

ce-are pe

vemmormai

mântbun

EMai

A/C

Text: Elena Cârstea

LaM1

A

ier3icri m1

da

Balad1 pentru Sanda

de-a2c-am

figre 2it

S1E-a

ardtât

D/A

pede o me

o brajinesc

Muzic1: Dan Iagnov

NuDar

La zi


ConcerteGabi MATEI

Lady Gaga. Cea mai marescenă din lume amplasată în PiaţaConstituţiei din Bucureşti a găzduit unshow susţinut de cea mai în vogăartistă a momentului, Lady Gaga, ospectaculoasă producţie organizată deEmagic, un spectacol de aproape douăore şi jumătate, deschis de LadyStarlight şi The Darkness .

Începând cu decorurile,

continuând cu zecile de costumeschimbate şi coregrafiile adaptatefiecărei piese din setlist, show-ul areprezentat o suită de surprize. LadyGaga a îmbrăcat aproximativ 20 deţinute şi diferite elemente de recuzită:calul negru metalic, canapeaua subforma unor bucăţi de carne sau pianul-motocicletă. Nu au lipsit hit-urile “BornThis Way”, “Bad Romance”, “Judas”,“Just Dance”, “Love Game”,“Telephone”, “You and I”, “Poker Face”,“Alejandro”, “Paparazzi”, precum şi ceamai nouă piesă - “Princess Die”. Bis-ula inclus piesele “The Edge of Glory” şi“Mary the Night”. Concertul face partedin turneul The Born This Way Ball şi

reprezintă cea de-a doua oprire aartistei în sud-estul Europei.

Scena are 150 metrideschidere şi 26 metri înălţime, a fostadusă în 20 de tiruri şi la construcţia saau lucrat 45 de oameni, timp de 4 zile.Echipamentul de sunet şi lumini a fosttransportat în alte 22 de tiruri. O ziîntreagă a durat finalizarea decorurilor,concepute sub forma unui castel gotic,precum şi montarea ecranelor. Efectelespeciale pentru show necesită o tonăde dioxid de carbon, iar echipa artistei avenit cu propriile generatoare.

Rămâne de văzut câte dintrecântecele artistei vor rezista timpului....

Ianna NovacDan CHIRIAC

Născută la Chişinău, în Republica Moldova, pe 25octombrie 1983, Ianna Novac a dovedit precocitate artistică:încă de la 5 ani urmează cursuri de pian şi începe să seacompanieze singură, simţind că doreşte un singur lucru, sădevina cântăreaţă. A absolvit Liceul de muzică din Chişinău,unde timp de 11 ani a studiat pianul în principal, după careobţine o bursă din partea Preşedinţiei României şi sestabileşte în 2000 în Bucureşti. Aici absolvă un an mai târziuLiceul de muzică „Dinu Lipatti”, secţia Canto clasic, la clasaprof. Octavian Dobrotă (care mai târziu avea să-i devinăsoţ!), iar în 2005 Universitatea Naţională de Muzică, secţiaCanto clasic, la clasa prof. univ. Olimpia Urs. Este indiscutabiluna din puţinele vedete ale muzicii uşoare de la noi

posedând o asemenea pregătire academică! În paralel custudiul muzicii clasice, nu şi-a uitat vechea pasiune,participând la concerte, emisiuni TV, concursuri naţionale şiinternaţionale, fiind de fiecare dată laureată. Spicuim dintr-unpalmares de invidiat: Trofeul „Steaua de aur” - Chişinău(1999), Premiul special „Constelaţia trofeelor” - Bârlad,Premiul I - Năvodari, Premiul III la „O melodie în premieră” -Chişinău, Trofeul „Maluri de Prut” - Chişinău, Premiul III laFestivalul „Aurelian Andreescu” - Bucureşti (toate în anul2000), Trofeul „Flori de mai” - Călăraşi, Premiul III„Constelaţia trofeelor” - Bârlad, „Trofeul tinereţii” - Amara,Premiul special „Vladimir Ivasiuk” - Cernăuţi, Ucraina,finalistă la concursul de… frumuseţe „Miss Italia nel mondo”- Salsomaggiore, Italia, „Miss Moldova” (toate în 2001),Premiul III la „Jocurile Delfice” de la Breansk, Rusia, Premiulspecial „Hariclea Darclée” - Brăila (ambele în 2002),„Diplomă pentru merite deosebite în promovarea culturii” şi„Diplomă pentru succese remarcabile în domeniul artelor” -oferite de Ministrul culturii din Republica Moldova (2004),Premiul special la “Jocurile delfice” - Chişinău, Premiul III lafestivalul „Slavianski Bazar” de la Vitebsk, Belarus, „Premiulpentru cea mai bună evoluţie muzicală din Moldova în anul2004” - oferit de postul EuroTV (toate în 2005). După operioadă de acumulări, o regăsim în 2010 alături de trupaDistinto la un pas de a reprezenta România (aşa cum ar fifost normal, dar juriul a decis altfel…) la finala Eurovision,clasându-se pe locul II, dar cu satisfacţia de a fi primit cel maimare număr de voturi din partea publicului. În anul 2011 esteconsacrată drept „Vocea de aur de peste Prut” la „Gala femeiide succes”. Nu putem uita faptul că între 2004-2006 IannaNovac a făcut parte din cunoscuta formaţie ASIA, cu care alansat în 2005 albumul “Sha-na-na” la casa MediaPro şi acântat alături de artişti de renume: tenorul Alessandro Safinasau cântăreţul italian Francesco Napoli (împreună cu carelansează la casa Universal din Germania un maxi single cupiesa „Come h’o fatto”).

După cum se poate constata, aceste distincţii, cupuţine excepţii (premiul de la Brăila), sunt legate de muzicauşoară. Cu studiile din domeniul muzicii clasice, a venit ziuaîn care a trebuit să aleagă: fără a renunţa la muzica pop, apus bazele actualului proiect de mare succes „pop-opera”.Pe acest plan se întâlneşte cu cunoscutul grup masculinDistinto, cu care realizează spectacole de referinţă,înregistrări (cum ar fi „I Believe In You” sau piesa de laEurovision 2010, „Open Your Eyes”), emisiuni TV,completându-se de minune în pasiunea pentru muzica decalitate, de mare rafinament şi eleganţă, aşa cum odovedeşte din plin cel mai recent album al Iannei, recenzat larubrica noastră de specialitate.


La ziFestivalul Naţional Vlahia.

Cea de-a treia ediţie, organizată înlocalitatea Moeciu de Sus, de AsociaţiaGlobală pentru Recuperare Umană,Vlahia Inn, Primăria Moeciu şi AsociaţiaRespect. Într-un cadru natural,literatura, teatrul şi artele plastice,

alături de muzică, au completatdemersul artistic al participanţilor laproiectul cultural VLAHIA.

Primele zile au fost dedicateunor evenimente culturale - lansări decarte, lansări de albume muzicale şivideoclipuri, expoziţii de pictură,sculptură, meşteşuguri populare,ateliere de creaţie, reunind poeţi şicompozitori. Literatura a fostreprezentată de Cristi Iordache,Sebastian Drăgan, Anca Oprescu şialţii, însoţind lansările de albumemuzicale ale artiştilor: Walter Dionisie,Anamaria Nicoară, Nicu Nicuşor,Alexandra Uşurelu, DanConstantinescu, Dany Blue, DanielaCojocaru, Lily Istrate. Spaţiul artelorvizuale a fost îmbogăţit de lucrărileartiştilor plastici, al sculptorilor şi cufotografiile tânărului Matei Vlad Stanciu.

Următoarele zile au fostdedicate concursului la cele douăsecţiuni, interpretare şi creaţie. TrofeulVlahia în valoare de 1000 RON sedecernează la secţiunea deinterpretare. Dintre recitaluri amintim:Latin Express, Walter Dionisie,Daniela Cojocaru - câştigătoareaTrofeului Mamaia 2010, TitusConstantin şi Iulia Mitrea, Play DanConstantinescu, Formaţia HAZARD –

Johnny Mitrache şi Eduard Cotoara,Grupul ZIUREL.

Red Hot Chili Peppers. Primuleveniment muzical organizat pe cel maimare stadion din Romania, de Emagic.Seara a fost deschisă de AAAK,

formaţia care însoţeşte RHCP înturneu, într-o serie de ţări europene,urmaţi de Grimus.

A p r o a p ede ora 21:00, pescenă au urcatAnthony Kiedis,Flea, Chad Smithşi Josh Klinghoffer,în ropotele deaplauze ale celor47.000 despectatori. Con-certul a fostdeschis cu piesa“Monarchy ofRoses”, fiindurmată de hit-urile“Dani California” şi“Can’t Stop”. Apoipiese cunoscute precum ,“Californication, “Under The Bridge”sau “Scar Tissue”. Din setlist au maifăcut parte şi melodiile “Look Around”,“Goodby Hooray” sau “Etiophia”,acestea fiind incluse pe cel mai recentalbum al trupei, “I’m With You”. Întregulshow de la Bucureşti a fost înregistrat şimixat de echipa tehnică a grupului, ceicare doresc să revadă concertulputând achiziţiona înregistrarea de pesite-ul http://livechilipeppers.com/.

Întreaga producţie a turneuluiI’m With You este formată dintr-omulţime de elemente vizuale, luminiverticale şi sunete incisive, mixateperfect cu acordurile celor maicunoscute piese. Turneul a început înluna septembrie 2011 şi se va încheiaîn 2013 cu show-uri în Australia, NouaZeelandă şi Africa de Sud.

ARTmania. Cea de-a şapteaediţie a festivalului ARTmania a înscrisîn portofoliul său o nouă reuşită.Festivalul ARTmania, brand consacratca promoter al muzicii rock,demonstrează, prin succesul de anulacesta, o deschidere către un public şio zonă artistică diversificate. În 2012,ARTmania a reunit pe scenele dincentrul medieval al Sibiului numeimpresionante dintr-o zonă muzicalămult mai variată, de la gothic metal laheavy metal, până la punk şi alternativerock. Concertele din weekend au atrasîn inima Transilvaniei peste 12.000 despectatori veniţi din toate colţurile ţării şide peste hotare să îşi vadă artiştiipreferaţi, dar şi pentru a vizita unuldintre cele mai frumoase oraşe dinRomânia .

În paralel cu desfăşurarea deforţe muzicale din cele două pieţeprincipale ale cetăţii medievale, spaţiileculturale ale Sibiului şi-au deschisporţile pentru a oferi publiculuiARTmania expoziţii temporare şipermanente. Peste 2.000 de posesoride brăţări ARTmania au trecut pragulmuzeelor Brukenthal şi mai mult de 500s-au aflat în spaţiile ComplexuluiNaţional Muzeal ASTRA, continuând unparteneriat care a împlinit în aceastăvară trei ani de la iniţiere.

Lady GaGa

Walter Dionisie

Ştiri

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:George BALINT, Grigore CONSTANTINESCU,

Viorel COSMA, Anca FLOREA, Corneliu Dan GEORGESCU,

Oana GEORGESCU, Ioan GOLCEA, Florian LUNGU,Doina MOGA, Marian STROE, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Adina ŞUŞNEA, Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE U.C.M.R. CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL

CULTURAL

FlashMihai ANTON

HOLOGRAF. În cadrul emisiunii “Dănuţ SRL”,moderată de Dan Bittman, colegii de formaţie aiacestuia au venit pentru a cânta cel mai nou singlesemnat Holograf, “Cât de departe”. Imediat după ce auterminat de cântat, membrilor trupei li s-a făcut osurpriză de zile mari. Un reprezentant al casei de discuriMediaPro Music a intrat în platoul emisiunii şi le-aînmânat Discul de Aur,acordat pentru 10.000 deunităţi vândute ale albumului“Love Affair”, lansat laînceputul anului, pe 24februarie, în cadrul unuiconcert susţinut la SalaPolivalentă.

Viky Red. După ce şi-alansat noul single, “Love you”,Viky Red vine şi cu videoclipulpiesei, regizat de Iulian Moga.Povestea acestuia reprezintă ocontinuare a celui dintâivideoclip “If you ever feel” şi ne prezintă viaţa unui omsimplu, care cântă pe străzi, însă în momentul în careeste descoperit de un manager are parte de otransformare majoră, de la sărăcie la o viaţă plină deopulenţă. Pentru clip, echipa a filmat în 8 locaţii şi instudiourile ProFM.

Valentin Dinu. Tânărul, în vârstă de 23 de ani,

locul III în primul sezon al show-ului “Românii au talent”,vine acum cu primul single din carieră. “Sunt ok”,compus de Marius Moga, este o colaborare cu tânărulhip-hoper What’s Up şi reprezintă piesa de debut a luiValentin Dinu.

Byron. Road Trip este titlul celei mai noi piesebyron, care va fi inclusă pe următorul album alformaţiei. Videoclipul acesteia, filmat în cadrul turneuluinaţional de promovare a DVD-ului Live Underground, aavut premiera exclusiv online pe aproape 100 de bloguriromâneşti. Clipul a fost produs şi editat de LaszloDemeter, basistul byron, care este de asemenea şiartist vizual. Este un veritabil “film de călătorie” pentru

formaţie, fiindinfăţişate atât imaginidin concerte cât şisecvenţe de pe drumşi “behind thescenes”. Piesa RoadTrip a fost compusăde către solistul DanByron în lunafebruarie, în cadrulunui challenge inter-naţional pentrucompozitori.

M a t t e o .Recent intrat în portofoliul MediaPro Music, Matteo vinecu un nou single, “Push It” , pentru care artistul a alessă facă un featuring cu Stella, vocea care s-a remarcatîn hiturile lui Dj Andi. “Am simţtit că trebuie să schimbceva şi să mă îndepărtez de “house-ul” ce-şi puneamprenta pe majoritatea pieselor româneşti. Sunt foarteîncântat că am reuşit să mă întorc pe drumul meu,dance hall, stil care mă reprezintă în totalitate”, a spusMatteo.

AKCENT. Unul dintre cele mai longevive grupurivocale autohtone se apropie vertiginos de un milion şijumătate de fani pe Facebook. Astfel, devine cel de-aldoilea brand Social Media de succes după INNA. Înacelaşi timp, trupa a adunat peste un miliard devizualizări pe Youtube pentru piese ca That’s my Name,My Passion, Stay with me, Love Stoned sau Kylie. Ceitrei au un succes răsunător în ţări ca India sau Pakistan:la fiecare concert zeci de mii de fani asiatici fredoneazăfiecare cuvânt şi aşteaptă ore în şir un autograf.

PHELIPE şi... MIKAELA. Cântăreţ, dansator şiproducător, Phelipe este mai mult decât pregătit săimpună pe scena dance ritmurile noului său single,Mikaela. Melodia este o colaborare cu DJ Bonne şicombină sonorităţi orientale cu beat-uri dance într-ocreaţie eclectică. Videoclipul a fost filmat la Gin Factoryîn Bucureşti, iar frumoasa Roxana Ionescu a jucat roluliubitei lui Phelipe cu o naturaleţe surprinzătoare.Prezent în showbiz încă din anul 2001, Phelipe adevenit artist solo în 2008, cu primul single, “Wanna beI”. In anul 2007 a pus bazele primului său studio deproducţie alături de prietenul Connect-R, lansând“One” şi “Addicted (in Paris)” .

Holograf

serie nouã septembrie a m muzical~ actualitatea · 2012-09-17 · unor partituri enesciene celebre...

Documents