serie nouã • anul ii • nr. 26 • 1-15 octombrie 2003 • 10 ... · pãtruns în rutina mea...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 26 • 1-15 octombrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

interviu

ANDREI MARGA

FAMILIA ÎN TRANZIÞIE:TRADIÞIONALISM SI

MODERNITATE TÂRZIE

Valentina ºi AurelBumbaº-VoroboiPetru IluþCiprian LupºeOvidian PecicanMaria Roth

Ruggero Maggi Chaotic Eye 2000

2 TRIBUNA • nr. 26 • 1-15 octombrie 2003

Nu mai citesc de multã vreme lucruriinteresante în ziare. Citesc, desigur,despre lucruri neobiºnuite, despre cazuri

aberante, despre incidente care depãºesc imagi-naþia, dar nu despre lucruri care sã-mi spunã cevadincolo de surpriza din titlu sau din primele rân-duri, cele scrise cu litere ceva mai îngroºate. ªitotuºi s-a întâmplat, mai zilele trecute, sã daupeste un material pe care l-am citit de douã ori,deºi nu era un text foarte scurt. E adevãrat cã nue vorba de orice ziar, oricum nu din cele care aupãtruns în rutina mea zilnicã, ci era vorba de unThe Observer din 3 august 2003. Dupã ce am aflatcare sunt necazurile guvernului britanic ºi aleprimului ministru Blair dupã intervenþia din Irak,despre scandalurile provocate de sinuciderea unuiînalt funcþionar ºi vechea obsesie a spionajului laenglezi, despre faptul cã aviatorul Lindbergh amai avut la bãtrâneþe o familie secretã înGermania, dupã ce am aflat cã automobilele voravea în curând un fel de cutie neagrã prin care l-ise va monitoriza viteza prin satelit, cã imigranþiivor fi deparazitaþi, dupã toate acestea ºi multealtele ajung la pagina de “Arte” ºi citesc despre unscriitor pierdut ºi regãsit. Nici pe departe nu eravorba de rubrica de dispariþii de persoane.Dispãruse un autor din atenþia criticii ºi citito-rilor, a dispãrut chiar ºi din ochii lumii, ca apoi laun moment dat sã se declanºeze o cãutare formi-dabilã, sã aparã un film despre aceastã cãutare ºifilmul sã declanºeze revenirea în atenþia publicu-lui ºi editorilor a singurei cãrþi scrise de acestautor, cândva demult. În 1972, mai precis.

Autorul se numeºte Dow Mossman, iar titlulcãrþii este The Stones of Summer (Pietrele verii) ºipun pariu cã n-aþi auzit niciodatã despre ea. Nicieu n-am auzit în 1972 ºi n-aº fi auzit nici astãzidacã nu citeam într-un ziar care mi-a cãzut înmânã din întâmplare mai degrabã.

Existã romane pe care le-ai cumpãrat cu ani înurmã ºi încã mai zac pe raftul bibliotecii fãrã sãle-ajungã rândul sã fie citite? Sigur cã existã. Aiîncercat în primele zile, dar niciodatã n-ai reuºitsã treci de primele pagini. Îi mai zãreºti uneoricoperta ºi ai un sentiment de vinovãþie. Îl maideschizi într-o noapte de insomnie ºi apoi îlabandonezi iar, de data aceasta pentru multãvreme. Alegi alte romane, alte cãrþi, dar momen-tul acesteia pare a nu veni niciodatã. Viaþa e preascurtã ºi cartea aceea pare a fi prea lungã. Earãmâne lângã alte cãrþi pe care nu le-ai terminat,sau probabil nu le-ai început. ªi aº mai puteaspune multe despre condiþia cãrþii pe care n-amdeschis-o, dar continuã sã-mi stea sub ochi ºi sã-ºi câºtige în viaþa mea locul ei de carte necititã darfamiliarã. Pânã într-o zi, când pleci undeva cutrenul, mergi la þarã în sezon ploios sau teinternezi în spital, ºi nici o altã carte nu e laîndemânã. O iei pe asta.

Exact aºa s-a întâmplat cu Pietrele verii. Latreizeci de ani dupã ce o achiziþionase, d-l MarkMoskowitz – producãtor de film, ia cartea cu elîntr-o cãlãtorie. ªi, în lipsã de altceva, o citeºte. Afost atât de rãsplãtit. Proza aceasta bogatã ºi liricãîi stârneºte entuziasmul, iar faptul cã nu maiauzise nimic despre autor nu putea fi altcevadecât propria neglijenþã. Verificã pe internet ºi

constatã cã autorul n-a mai scris niciodatã o adoua carte, iar Pietrele verii nu se mai tipãrea, fiindoferite doar câteva exemplare din vechea ediþie,de cãtre anticari. Moskowitz le cumpãrã pe toate.

Singurul material despre carte rãmãsese aceacronicã din New York Times, la apariþie, în carecriticul spunea cã o asemenea realizare pentru undebutant era un lucru înspãimântãtor, pentru cãautorul s-ar putea sã rãmânã pentru totdeaunahandicapat de forþa ºi inteligenþa acestei primecãrþi.

Intrigat pânã la obsesie, Moskowitz sehotãrãºte sã facã un film despre cãutarea autoru-lui. ªi i-a luat mai mult de doi ani ºi o mulþimede bani ca sã realizeze filmul Cititorul în pietre carea devenit aproape imediat un clasic în America ºicare se pregãteºte ºi de o carierã europeanã. Peurmã, mai trebuie adãugat cã din cauza filmuluicartea a ajuns din nou în atenþia editorilor,autorul revine în actualitate dupã trei decenii încare fãcuse de toate ºi numai la o astfel deîntorsãturã probabil cã nu se aºtepta. Scriitoriiamericani i-au prezentat omagii, exemplarele dinprima ediþie au început sã se vândã cu nu maipuþin de 12.000 de dolari bucata la licitaþiile de peinternet, autorul este invitatul lui BernardTavernier care insistã ca romanul sã fie neapãrattradus ºi în franþuzeºte. Aproape ca în basme.

Imediat dupã apariþia cãrþii Dow Mossman atrecut printr-o crizã nervoasã care l-a plimbatprin câteva instituþii psihiatrice, cartea lui a fostcurând uitatã ºi asta la lãsat “pe jantã” cum seexprimã el, apoi a fost uitat însuºi autorul care aajuns sã lucre cu ziua, muncã fizicã, ca apoi sã secalifice sudor. Mulþi scriitori americani au avut oastfel de biografie pânã sã ajungã sã scrie o cartecare sã-i facã celebrii. Dar de data aceastalucrurile au fost mai degrabã pe dos.

Filmul, se pare, nu se mãrgineºte la a relevacãutarea unui personaj. Atrage atenþia asupraforþei magice ºi recuperatoare a prozei. Ne aratãºi cum aceastã putere, atât de antrenantã ºi inspi-raþionalã pentru cititor, poate distruge scriitorul.La început urmele duc aiurea ºi spectatorul esteprins în aceastã cãutare, nu neapãrat dupã unscriitor dispãrut sau dupã cãrþi pierdute, cidescoperã în sine cititorul eluziv care-ºi cautãautorul menit. Se transformã astfel într-ometaforã vitalã. Mai ales cã autorul filmului, elînsuºi fãcuse pânã atunci filmuleþe publicitarepentru politicieni, ºi cu aceastã ocazie ºi-a gãsit ºiel libertatea. Acum îl protejeazã pe autor, moni-torizând în acelaºi timp revenirea acestuia în popularitate. Despre care, însã, nu-ºi fac foartemulte iluzii. “Trebuie sã te hotãrãºti ce anumespui oamenilor în aceste cincisprezece minute decelebritate” – i-a spus el eroului sãu. ªi astfel unscriitor care a încercat sã fie perfect a fost readusîn actualitate de cãtre cititorul sãu perfect. Unadevãrsat mister cum funcþioneazã uneorilucrurile, cum ajung ele din trecut în prezent,cum ajung ele pânã la noi.

Pentru cã altfel de ce am pus eu mâna ºi amcitit un ziar vechi?

n

n Alexandru Vlad

consemnãri

bour

Pietrele veriiO poveste nemaiauzitã, în care e regãsit un scriitor considerat pierdut,e cititã o carte care zãcuse treizeci de ani pe raft ºi un producãtor de publicitate devine cineast cu adevãrat.

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

TRIBUNA • nr. 26 • 1-15 octombrie 2003 3

editorial

De la Dante (ºi de la provensali) încolo,‘erezia’ de a poetiza mântuirea prin intro-ducerea figurii feminine a fãcut, cu tim-

pul, ca fiecare bãrbat sã dispunã la domiciliu depropria lui “mântuitoare”, transcendentã prinînãlþimea la care Doamna era ridicatã, dar ºi ‘ima-nentã’ la nevoie. Trebuie sã recunoaºtem cã e o‘erezie’ de care toate ‘doamnele Bovary’ s-au lãsatfermecate constant. E drept cã mult timp nici nuputeau face altceva, dar de curând Beatricele ºiIsoldele s-au sãturat sã fie pãstrãtoarele foculuisacru de la cuptor ºi s-au organizat în ONG-uri,grupãri, sindicate etc. Invidia de falus sau oriceimpuls revoluþionar le-o fi mânat ºi-a descoperitbrusc puterea subversivã, o subversivitate carecere în mod paradoxal “egalitate”. ªi în toatã luptaasta pentru recunoaºtere (pentru cã nici nu maipoate fi vorba de cunoaºtere) ‘iubirea’ ºi ‘familia’se zbat pe patul de moarte primind mereumedicamentul dulceag al manualelor de comuni-care ‘de gen’ sau al emisiunilor cu un rating inex-plicabil de mare... la fel ca ºi titlul: “De 3 orifemeie” (o fi vorba de calitate sau de cantitate? ªioricare ar fi... ar trebui sã ne speriem?). Ca înorice fenomen modern ºi postmodern întrebãrileontologice de tipul “ce (existã)?” sunt înlocuitede întrebãri ‘gnoseologice’ de tipul “cum?”:“Cum sã te cerþi ca sã nu-þi strici relaþia”, “Cumsã prelungeºti un orgasm”, “Cum sã te comporþicu personalitãþile dificile” etc. Estetica e asaltatãde tehnicã iar intimitatea se vede mereu obligatãsã negocieze drepturile la plãcere. Peste toateastea planeazã sloganuri de genul “prezervativulfie cu tine”.

Chiar ‘optimistul’ de Jung desparte cele douãarhetipuri pe care pare sã nu le poatã uni nimicdecât temporarul joc iluzoriu al dragostei.Arhetipuri care se destramã vãzând cu ochii: bãr-baþi care nu mai vor sã fie eroi, femei care sedezic în mod ruºinos de marele lor atribut,maternitatea, devenitã un mit printre altele, unmit “demascat” în fiecare zi la ºtirile de la oracinci. Personal, nu pot sã uit povestea copilului,mort “accidental” dar îngropat “premeditat” substratul de roºii. Poetul se înºelase: “Pãmântul everde ca o ... roºie” nu ca o portocalã.

Dar sã revenim la familie. Nici nu mai ºtiidacã problemele familiei pot fi ‘sexuale’.Infidelitatea e semnul incompatibilitãþii ºi al plic-tiselii, nu al relei voinþe. Secolul vitezei nu e spe-cializat în proiecte pe termen lung. Soþii ºi soþiileexpirã aproape la fel de repede ca generaþiile decalculatoare. Sunt deja mulþi tineri care se potmândri cu o relaþie de duratã doar cu - pe cât deapetisanta, pe atât de virtuala - Lara Croft. Înplus, femeile au descoperit cã au ºi ele ‘fantezii’.Poate în asta constã “furia” cu care unele discur-suri feministe explodeazã: nu faptul cã bãrbatul aacaparat lumea lui “a face”, ci ºi pe cea a lui“dori”, “a imagina”. Bãrbatul ca “dumnezeu” alfamiliei fãcea ca nu de mult ºi gândul la adulter sãparã o încãlcare gravã a bunului simþ. Freud ospune clar: tabuurile înscrise în comportamentsunt cauza nevrozelor feminine.

Sã spunem însã cã libertatea sexualã aduceschimbãri radicale. Totuºi femeile mai au dedepãºit o capcanã. Chiar dacã sunt libere sãschimbe partenerii, ceea ce cautã ele e tot “jumã-tatea”. Trebuie sã o recunoaºtem. Marea majori-tate a femeilor sunt fermecate în continuare de

acelaºi discurs telenovelistic, numit pe bunã drep-tate “aburealã”. Emanciparea (când vine vorba demase) e din nou un cuvânt gol. Aceeaºi dul-cegãrie se insinuã în discursurile îndrãgostiþilor,chiar dacã sunt îndrumaþi de “sfaturi” în genulserialelor “Sex in the city”. Apar în plus pantofiiPrada, rochiile Gucci ºi nelipsitele lumânãri de lacinele romantice, bonusul pentru telespectatorfiind relativele lecþii de ‘anatomie ºi fiziologie’. Obunã comunicare de gen s-ar lãsa pãgubaºã dinstart, recunoscând cã bãrbaþii (câþi au mai rãmas)iubesc regulile, iar femeile (câte au mai rãmas)iubesc fantasmele. Sau, mai bine spus, bãrbaþiiiubesc sentimentul de a crea reguli, fie ele arbi-trare. Poezia pe care femeile o gustã ‘pierzându-ºicapul’ e cea mai bunã mãrturie. Toþi marii poeþiaveau un “program” ºi se chinuiau într-un “labo-rator”, chiar ºi atunci când cântau inefabilul femi-nin. Femeile s-au lãsat într-adevãr fermecate deaceastã ‘muzicã’ dar au descoperit întotdeauna,mai devreme sau mai târziu, cã nici un bãrbat nuse comportã conform iluziilor lor despredragoste. Flaubert descoperea în strãdania lui de ascrie o carte “fãcutã din nimic”, tocmai acestmecanism al dorinþei: indestructibil ºi coroziv înacelaºi timp. Dar fantasmelor feminine li seadaugã obsesiile masculine care ataºeazã la orice ofinalitate. Frumuseþea unei flori de câmp nupoate fi admiratã decât în vaza de acasã. Simþulproprietãþii înainte de toate! Proprietãþi peste tot,chiar ºi peste fantasme. Dacã Werther ºi-ar fi datseama de asata... E o limitã finã între a facedeclaraþii de dragoste ºi a te intoxica (sau a intoxi-ca pe alþii) cu ele.

Aceeaºi dragoste pentru reguli ºi proprietãþifãcea din cãsãtorie o “instituþie stabilã”, care acumsperã sã devinã o “negociere”. Bãrbatul ºi femeiaînconjuraþi din toate pãrþile de imagini apetisante(Mary Bloom a ‘pozat’ deja în toate revisteledeºuchiate) stau asemeni unor copii în faþa vi-trinei cu dulciuri. “Dacã-mi dai un sãrut îþi

cumpãr prãjitura cea mai mare”. Nu se maiprivesc unul pe altul, ci stau cu ochii aþintiþi la“prãjitura” pe care ar putea-o obþine, cu puþinnoroc... “în acelaºi timp”. Un Septimius Smithcare se logodeºte din panica de a nu mai simþi nimic ,pare în zilele noastre un ‘romantic’. Ne ºi închi-puim noile drame conjugale, în care soþia nu-ºimai dojeneºte soþul pentru cã e neglijent cu copiii(care copii?) ci pentru cã nu se ridicã la înãlþimeaaºteptãrilor. ªi la urma urmelor poþi sã-i con-damni? Sã nu uitãm cã aceastã mare ‘iubire’ aaºteptat 12 secole sã fie inventatã. Nici pânã acumnu se ºtie dacã este o artificialitate gãunoasã sau eo fericitã justificare esteticã a trieb-ului (drive-ului)cãruia bãrbatul ºi femeia îi cad pradã. TumultosulGoethe care provocase ‘din greºealã’ în tinereþeun val de sinucideri remarca la o vârstã mai coap-tã în Poezie ºi adevãr cã “nimic nu pricinuieºte înmai mare mãsurã plictisul de viaþã decât repetareaiubirii. Prima dragoste e socotitã pe drept cuvântca singura adevãratã; cãci a doua, prin însuºi fap-tul cã e a doua, ºi-a pierdut sensul ei suprem. [...]Detaºarea trãirii senzoriale de cea moralã, o se-gregaþie care în lumea cultivatã, extrem de com-plexã, despicã simþirea în iubire ºi dorinþã, duce ºiaici la un exces care nu poate avea urmãri bune”.Dacã ‘clasicul’ Goethe, admirator declarat al“acþiunii” nu ºtia ce vorbeºte, nimeni nu ºtie.

Oricum, soluþii existã: pentru suspicioºi,timizi sau simpli indivizi lipsiþi de experienþã sausucces. Cele româneºti, unele mai originale decâtaltele. “Vãcuþele” ºi “mioriþele” gonfalbile cãrora“gura nu le mai tace”, anunþã de data asta nu unomor, ci o “micã moarte” acompaniatã de behãi-turile pasionale... atâta timp cât þine bateria. Onouã variantã femininã care nu ocupã mult loc,nu ‘o doare’ niciodatã capul, se ‘desumflã’ doar lacomandã, nu vorbeºte neîntrebatã ºi e întotdeau-na devreme acasã.

Cine ºtie, poate nu sunt departe vremurile încare suferinþele din dragoste vor fi la fel dedemodate ca Balzac pentru avangardiºti.

n

Amorotica! Amarotica!(Cãsãtoria, un rãu necesar... dar pentru cine?)

n Oana Pughineanu

Ruggero Maggi Timbru de artist


Deºi apãrut în 1920, fascinaþia pentru primulroman românesc modern – „Ion“ de LiviuRebreanu – nu s-a estompat încã, acesta

interesând ºi astãzi atât pe cititori cât ºi critica lite-rarã. Chiar dacã „Ion“ aparþine modelului de ro-man „narativ obiectivat“, aºa cum îl clasificã scriito-rul Gh. Glodeanu în „Poetica romanului românesc“,model considerat astãzi vetust ºi substituit cu cel„narativ experimental“, pentru cã scriitorul – „aseme-nea unui demiurg“ – creeazã iluzia vieþii obiective ºitoate personajele romanului asemãnãtoare cu celedin contingent, dirijându-le gândurile ºi fapteleprecum un prestidigitator marionetele, acest tip deroman încã place unei mari categorii de cititori.Faptul este explicabil ºi fiindcã, în ciuda treceriitimpului, „Ion“ rãmâne o paradigmã a romanuluiromânesc modern, a cãrui acþiune ºi ale cãrui per-sonaje au fãcut, ca ºi romanele lui Balzac, adevãratã„concurenþã stãrii civile“, cum se obiºnuia sã se spunã.Poate tocmai de aceea, în cartea sa „Liviu Rebreanu– ION – universul uman“, apãrutã recent (aprilie2003), la Editura „Dacia“, domnul Sãluc Horvat îºi propune – deºi n-o spune – sã facã o nouãexegezã a acestui roman. Existând deja foartemulte studii pe tema datã, autorul nu facedescoperiri spectaculoase, dar reuºeºte sã sinte-tizeze ºi sã ordoneze cele spuse pânã în prezent,insinuându-ºi printre ele propriile-i puncte devedere, interesante, care completeazã tabloulreceptãrii acestui „canon“ al romanului tradiþionalromânesc. Cartea în discuþie, cu un „cuvânt înainte“scris de Gh. Glodeanu, este structuratã pe douãcapitole importante: I – Preliminarii la o posibilãpoeticã a romanului „Ion“ ºi II – „Universul uman“,cu trei subtitluri: a) „Glasul pãmântului, Glasuliubirii“, b) „Intelectualitatea satului“, c) „Lumeasatului“. Desigur cã primul capitol este cel mai sub-stanþial, acolo decriptându-se creuzetul ºi tehnicaîn care s-a nãscut romanul cu toatã referenþialitateaºi autoreferenþialitatea acestuia. Pentru a înþelegebine atât epica romanului cât ºi atmosfera în carese desfãºoarã acþiunea trebuie, neapãrat, sã tetranspui în atmosfera timpului de atunci, sãcunoºti psihologia satului românesc dintrerãzboaie, relaþiile dintre oameni, dintre ei ºiAdministraþie, legile ºi morala vremii. A judeca va-loarea cãrþii pornind de la realitãþile de astãzi cândviaþa ruralã ºi a indivizilor de la þarã au fost perver-tite de o ideologie politicã ce a distrus simþul deproprietate, dragostea de pãmânt, sãnãtoasa moralãþãrãneascã de respect ºi dreptate, înlocuindu-le maipeste tot cu fãþãrnicia, lenea, înºelãtoria, specula,parvenitismul etc., s-ar pierde complet sensul ºiconotaþiile acesteia. Conºtient de capcana în care arcãdea, autorul refuzã sã facã astfel de aprecieri, elpreferând sã citeze caracterizãrile criticilor avizaþifãcute anterior. Dupã ce se fac referiri pertinente lageneza acestuia, în carte este redat ecoul pe care l-aavut apariþia romanului în critica vremii cât ºi înopinia publicã, subliniindu-se prevalenþa aprecie-rilor pozitive fãcute în special de marii critici aitimpului – Eugen Lovinescu ºi MihailDragomirescu – faþã de cele negative care au fostpuþine, conjuncturale ºi nerelevante. Fixarea defi-nitivã în mentalul cititorilor a „romanului setei de

pãmânt“ a fost determinatã, fãrã rezerve, de criticiidin a treia generaþie postmaiorescianã – PompiliuConstantinescu, Tudor Vianu, ªerban Cioculescu(ªerban cel rãu?) Perpessicius, George Cãlinescu.Principalii critici contemporani nouã: – NicolaeManolescu, Lucian Raicu, Mircea Zaciu, Al. Sasu,Gh. Glodeanu ºi în mod special Nicolae Gheran –au reluat analiza acestui roman ºi i-au descoperitnoi valenþe, plasându-l ºi ei în topul listei romanu-lui românesc modern. Sintetizând aprecierile cares-au fãcut despre acest roman, Sãluc Horvatajunge la concluzia cã el ar reprezenta dramaneîmplinirilor (p. 44), considerând ca neîmplinitenici setea de pãmânt a lui „Ion“, nici dragostea luiºi nici datoria faþã de el însuºi. Dar neîmplinitã este– constatã autorul – nu numai aspiraþia lui „Ion“, ciºi a altor personaje ca Ana – soþia lui, George – soþuladevãratei lui iubiri (Florica), Zaharia Herdelea –învãþãtorul din sat, Titus Herdelea etc. Toate afir-maþiile pe care autorul studiului le face sunt fun-damentate cu citate, multe citate, alese cu grijã, înspatele cãrora se ascunde o muncã enormã deinformare ºi de studiu aºa ca ele sã motiveze câtmai complet ºi mai exact aserþiunile fãcute.

Dupã Sãluc Horvat, lupta care se dã între„Glasul pãmântului“ ºi „Glasul iubirii“, asemãnã-toare, spunem noi, cu cea dintre datorie ºi onoaredin tragedia clasicã francezã, ar fi, în fond, mizaacþiunii romanului, deºi la bazã ºi predominantãeste cea dintâi, a doua fiind numai o consecinþã, ocale, un mijloc de a-ºi realiza dezideratul ardent,acela de a avea cât mai mult pãmânt. De altfel ºiîncadrarea acestui roman pe care autorul o face laun moment dat, în rândul scrierilor cu temãeroticã (p. 58), pare totuºi forþatã pentru cãmobilul de fond al tuturor tribulaþiilor sufleteºtiale lui Ion este obsesia sãrãciei, a pãmântului caredã în plus ºi o anumitã poziþie socialã în sat.Aspecte erotice sunt comune tuturor romanelortradiþionale, fie ele sociale, istorice, psihologiceetc., necesare pentru a dinamiza acþiunea ºi a faceintriga mai palpitantã, dar nu acestea le determinãºi sensul. Acþiunea romanului, constatã SãlucHorvat, anvizajeazã viaþa întregului sat, a tuturorcategoriilor sociale cãci, cel puþin în trecut, satulromânesc se putea privi ca un tot unitar, cu tradiþiiºi obiceiuri comune, cu relaþii strânse între oameniºi în principal, viaþa exterioarã a tuturor sãtenilor sedesfãºura pe coordonate unice, toþi cunoscându-ºireciproc problemele cu care se confruntau. Eradiferitã, desigur, viaþa intimã care, normal, eraspecificã fiecãrei familii ºi fiecãrui individ.„Þãranul“ spunea Rebreanu în „Laudã þãranuluiromân“, cunoscutul sãu discurs de recepþie laAcademia Românã – „este componenta de bazã, nucleul, celula iniþialã a poporului român, izvorulromânismului pur ºi etern. Singura realitate permanentã,inalterabilã a fost ºi rãmâne þãranul“. Autorul lucrãriianalizate observã cã toþi eroii romanului luiRebreanu sunt oameni reprezentativi ai satului deatunci, a cãror viaþã era de obicei liniarã, lipsitã deelemente trepidante. Dintre ei, nu lipseºte preotul,învãþãtorul ºi notarul, cunoscuta triadã a unui satromânesc care reprezintã, determinã ºi dirijeazãviaþa întregii comunitãþi. Aceasta, mai ales, încondiþiile stãpânirii austro-ungare a satelor dinArdeal din timpul desfãºurãrii acþiunii romanului,o continuare a relaþiilor din Evul Mediu. Se atrageatenþia asupra celor douã componente ale acþiuniiromanului, mãrturisite chiar de Rebreanu: ade-

vãratã, luatã direct din viaþa satului Prislop în careacesta îºi plaseazã acþiunea, iar a doua, purã ficþiune construitã de autor pentru a-ºi putearotunji opera, care sã parã cât mai complexã, darmereu credibilã. Se poate spune cã în roman suntcuprinse tot eposul ºi erosul caracteristice zoneidin nordul Ardealului din vremea respectivã: obi-ceiuri, moravuri ºi nãravuri, credinþe ºi comporta-mente, relaþii interumane între diverse categoriisociale în ipostaze diferite, încât se creeazã impre-sia de verosimilitate ºi de identitate cu situaþiilereale, din care o parte sunt ºi astãzi valabile. Fãcândo radiografie a acestei adevãrate „epopei a þãranuluiromân“, Sãluc Horvat analizeazã ºi grupeazã dupãvarii criterii sociale, economice, psihice, de instru-ire, de gen etc. toate personajele romanului care,citând surse sigure, ar însemna nu mai puþin decât236. Citind cartea scrisã de Sãluc Horvat ai impre-sia cã citeºti chiar romanul, în direct. Se desprindde aici detalii în componente, relaþiile sociale alevremii, dar ºi cele familiale ºi interfamiliale, con-duita moralã a oamenilor cum ºi aspiraþiile, obse-siile, dorinþele ºi credinþele lor, toate proiectate înjurul fenomenelor esenþiale ale vieþii – naºterea,nunta, moartea – de atunci ºi dintotdeauna, de lanoi ºi de pretutindeni. În capitolul al doilea allucrãrii se face un fel de disociere a romanului în„Romanul setei de pãmânt“ care îi are drept protago-niºti pe Ion al Glanetaºului ºi pe Vasile Baciu –tatãl Anei – ºi „Romanul de dragoste“ în care apar maimulte personaje, printre care cele principale: Ion,Ana ºi Florica precum ºi familiile acestora ºi celeale reprezentanþilor instituþiilor locale, iar ca per-sonaj comun apare lumea satului în întregime.Toþi sunt prezentaþi ca într-un fel de dicþionar cucaracterizãri sumare dar precise, care dau parcã maimultã coerenþã acþiunii romanului, îl expliciteazã,lãmurind situaþiile dubioase ori confuze din epiculacestuia. În final, cartea are un consistent aparatcritic – referinþe critice, indice alfabetic al person-ajelor ºi un indice de nume care îl întregesc. Eremarcabil caracterul pragmatic pe care autorul îldã lucrãrii, acesta interesând pe toþi iubitorii de literaturã, dar putând în acelaºi timp sã fie utilãpopulaþiei ºcolãreºti care va gãsi în ea nepreþuitinstrument de lucru.

n

cartea

n Ion M. Mihai

O exegezã Rebreanu

Ruggero Maggi Aveam doar cinci ani, 2001

SÃLUC HORVATLiviu Rebreanu – Ion – universul uman

Editura Dacia


Profesorul George Emilian Marica s-a nãscutla 1 noiembrie 1904, la Horezu. Tatãl sãu,Emil, originar din Transilvania, era farma-

cist în localitate, iar mama, Elena Marinescu,provenea din familia unui negustor localnic.Cursurile primare le începe la Bucureºti, la ºcoalagermanã lutheranã, încheindu-le la pensionulfrancez „Jean“ din Craiova. Studiile liceale le-aefectuat trecând prin mai multe unitãþi ºcolare:Liceul „Lahovari“ din Râmnicu-Vâlcea, LiceulMilitar „Mãnãstirea Dealu“ din Târgoviºte ºi Liceul„Bariþiu“ din Cluj, unde-ºi susþine bacalaureatulîn 1923. Începând cu anul 1923, urmeazã cur-surile Facultãþii de Litere ºi Filosofie din Cluj,pânã în anul 1927, când îºi ea licenþa în filosofie,specialitatea sociologie. În aceastã perioadã estenumit de profesorul Virgil Bãrbat bibliotecaronorific al seminarului de sociologie, semn alpreþuirii de care s-a bucurat din partea celui carei-a fost mentor spiritual în etapa de formare.Dupã un an, timp în care îºi va satisface stagiulmilitar, George Emilian Marica, beneficiind de obursã a ministerului de finanþe, pleacã în 1928 lastudii în Germania. Petrece douã semestre înBerlin, unde-i audiazã pe Vierkandt, Dessoir,Liebert, Sombart. În toamna lui 1929, trece laUniversitatea din Köln, unde va rãmâne pânã în1932, exceptând un semestru, când, în paralel,frecventeazã cursurile profesorilor Rohocker,Curtis ºi Schumpeter la Universitatea din Bonn.La Köln studiazã cu Honigsheim, Hartmann ºiZiekursch, dar se apropie mai mult de L. VonWiese, sub îndrumarea cãruia îºi va pegãti ºisusþine doctoratul. În perioada studenþiei, între-pinde cãlãtorii de documentare ºi cercetare înAnglia, Franþa, Austria, Olanda, Elveþia ºi Belgia.Se întoarce definitiv în þarã în 1932. În 1937 estenumit asistent la catedra de sociologie aUniversitãþii din Cluj, unde nu va gãsi un postcorespunzãtor pregãtirii sale. În 1936, alãturi deT. Herseni, Al. Sudeþeanu ºi Ion Lupu, ia parte laconcursul pentru ocuparea catedrei rãmasevacante în urma decesului profesorului VirgilBãrbat, câºtigãtor al concursului fiind desemnatSudeþeanu. Dupã restructurarea învãþãmântuluidin anul 1948 este încadrat ca asistent la catedrade istorie a filosofiei antice ºi medievale. În 1950este avansat ca ºef de lucrãri la Facultatea de pe-dagogie, încredinþându-i-se un curs de pedagogie.Este comprimat cu „persana ºi catedra“ dinînvãþãmântul superior în 1954, fiind angajat laBiblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române.La 1 decembrie 1955, va ocupa un post decercetãtor ºtiinþific la biblioteca aceleiaºi instituþii,post care, în 1959 va fi transformat în bibliografºef de serviciu. La 1 mai 1966, ocupã, prin con-curs, postul de cercetãtor ºtiinþific principal, ºi,apoi, în 1969, pe cel de ºef de sector la secþia defilosofie ºi psihologie a Filialei Academiei dinCluj de unde se va pensiona în 1974. Se stingedin viaþã la 1 martie 1982.1

A fost cãsãtorit cu doamna Alice Marinescu,absolventã a Facultãþii de Limbi Strãine, secþiafrancezã ºi a Facultãþii de Farmacie a UniversitãþiiBucureºti, facultate urmatã în vederea preluãriifarmaciei din Horezu a pãrinþilor sãi. A fost finalui Constantin Brâncuºi, fiind botezatã de acesta.Nu pot uita cã dupã venirea familiei Marica laCluj, doamna a fost încadratã ca farmacistã ºi apoi

ºefã la farmacia de copii a Policlinicii I din Cluj.Atât eu cât ºi alþi colegi, care aveam copii mici,am fost beneficiarii generozitãþii sale.

Aºadar profesorul George Em. Marica îºi des-fãºoarã activitatea ºtiinþificã în cadrul BiblioteciiFilialei Academiei din Cluj de la 1 decembrie1955 pânã la 1 mai 1966, în calitate de ºef serviciula secþia Arhivã istoricã. La terminarea Facultãþiide Istorie-Filosofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai“din Cluj în anul 1964, subsemnatul am fost re-partizat, împreunã cu soþia mea, la aceastã secþie.De fapt am avut cinstea ºi onoarea deosebitã de afi condus de un om impecabil sub toate rapor-turile. Ne-a învãþat cultul muncii bine fãcute,seriozitatea în ceea ce trebuie sã facem. L-amadmirat întotdeauna pentru modul conºtient încare s-a angajat sã abordeze teme majore de so-ciologie româneascã ºi de istoria culturii transil-vãnene. Era de o punctualitate de invidiat. Soseala birou la orele 7 ºi pleca la orele 16. Fãcea o mi-cã pauzã de la 10, când mergea la piaþã ºã-ºi facãcumpãrãturile zilnice. Noi fiind mai tineri, întâr-ziam de obicei, sosind pe la orele 8. Îi întâlneamprivirea mustrãtoare. Însã îi admiram ritmul delucru. Am fost martorii elaborãrii unor lucrãrifundamentale: Foaia pentru minte, inimã ºi literaturã,indice bibliografic ºi Bibliografia Bariþ, lucrare pre-datã prin anul 1980 Editurii ªtiinþifice ºi Enciclo -pedice spre a fi publicatã, de a cãrei soartã nu semai ºtie nimic. Înºiºi autorii ediþiei, GheorgheCordoº ºi Traian Rotaru, mãrturisesc la p. 37 cãlucrarea a fost predatã spre publicare Edituriiªtiinþifice ºi Enciclopedice din Bucureºti ºidespre a cãrei soartã nu am putut afla nimic. Noicredem cã direcþiunea acestei edituri are obligaþiamoralã sã transmitã moºtenitorului testamentarprof. univ. dr. Gheorghe Cordoº un rãspuns câtde cât acceptabil. Oare este posibil ca o muncã de8 ani sã fie pierdutã?

Profesorul a dat dovada unui stoicism demnde invidiat. Conducerea bibliotecii i-a încredinþatprelucrarea corespondenþei lui Ioan Micu Mol-dovan, corespondenþã reprezentatã de câteva miide scrisori. Pe acestea le-a ordonat pe emitenþi,le-a ºtampilat, inventariat ºi registrat. Oala cusmântânã fiind gata pregãtitã i-a fost uºor apoiunei subalterne de-ale mele sã purceadã la elabo-rarea Catalogului de acte personale ale lui Ioan MicuMoldovan, pare-mi-se în patru volume, fãrã sã facãvreo menþiune cã registrele scrisorilor aparþineauProfesorului. De fapt ea nu era în premierã. La fela procedat ºi cu Catalogul corespondenþei lui TimoteiCipariu editat împreunã cu marele istoric Alexan-dru Matei, cel nãscut în Chiheriu de Sus de peValea Gurghiului ºi ajuns director al Arhivelor Sta-tului din Cluj. Registrele corespondenþei cipariene,în marea lor majoritate, au fost elaborate de mine ºisoþia mea în cadrul Arhivei istorice a bibliotecii aca-demice clujene. Asta da eticã profesionalã sau cumeste denumitã mai nou deontologia profesionalã!Asupra acestor raporturi, ca sã nu le spunem altfel,Profesorul nu s-a pronunþat niciodatã. Probabil cãîn sinea sa a detestat metoda fiinþelor omeneºti.Nu putem sã ne pronunþãm asupra consistenteisale opere sociologice. Menþionãm cã literaturade specialitate a fost înnobilatã de Profesor înintervalul 1931-1980, cu 43 de studii ºi cãrþi.Reviste ca „Transilvania“, „Saecolum “, „AnuarulInstitutului de Istorie din Cluj“, „Revista de filosofie“,„Revista de psihologie“, „Studia universitatis Babeº-Bolyai“, „Korunk“ ºi editurile „Dacia“, „Editurapentru Literaturã“, „Editura ªtiinþificã ºi Enciclope-dicã“, „Editura Academiei“ au beneficiat de semnã-tura sa. Dintre studiile de sociologie vom men-þiona câteva: „Despre patrie. Studiu sociologic“,„Ernest Robert Curtius“, „Miºcarea tinerimii“, „Încer-care de definiþie a satului“, „Conceptul de social“,„Notele de cãlãtorie ale lui George Bariþ“, „Migraþiapopulaþiei din mediul rural. Istoricul problemei la noi ºipremisele sale“, „Sociologia naþiunii la AlexandruMocioni ºi A.C. Popovici“, „Max Weber eletmuve“,„Conciene civique et concience littéraire en Transilvaniea l’epoque de 1848“, „Personalitatea ºi opera lui VirgilBãrbat“. Dintre cãrþile sale amintim „EmileDurkheim, Soziologia und Sozialogismus“, Jena,1932, „Satul ca structurã psihicã ºi socialã“, vol. I-II,Cluj, 1948, „Gheorghe Bariþ, Scrieri social-politice“,Bucureºti, 1962. Studiu ºi antologie de VictorCheresteºiu, Camil Mureºanu, Gh. Em. Marica,„Ideologia generaþiei de la 1848 în Transilvania“,Bucureºti, 1968, „Studii de istoria ºi sociologia culturiiromâne din secolul al XIX-lea“, I, Cluj-Napoca,1977, II, 1978, III, 1980 la care adãugãm: „Foaiepentru minte, inimã ºi literaturã“, bibliografie analiticãcu un studiu monografic, Bucureºti, 1965, precumºi lucrãri rãmase în manuscris: „Filosofia bunului-simþ“ 2, „Max Weber ºi opera sa“ ºi lucrarea dispãrutã„George Bariþ - bibliografia operei“. La puþin timpdupã plecarea Profesorului, doamna Alice m-achemat acasã, unde împreunã cu distinsa meacolegã Adriana Filipaºcu am preluat pentru bib-lioteca academicã clujeanã, biblioteca personalã asãlilor Marica, dominatã de lucrãri de sociologie,filosofie dar ºi de literaturã francezã. În concluzie,ca sã parafrazãm „o viaþã de om aºa cum a fost ea“.

n

NOTE :1. Dupã George Em. Marica, Studii sociologice. Studiu intro-

ductiv, notã asupra ediþiei, lista principalelor lucrãri ºiselecþia textelor de Gheorghe Cordoº ºi Traian Rotaru.Centrul de Studii Transilvane. Fundaþia Culturalã Românã.Cluj-Napoca, 1997, p. 5-6.

2. G. Em. Marica, Filosofia bunului simþ… Ediþie îngrijitã de I.Maxim Danciu ºi Virgil Leon, prefaþã de I. Maxim Danciu.Centrul de Studii Transilvane. Fundaþia Culturalã Românã.Cluj-Napoca, 1998.Ruggero Maggi Timbru de artist

profilL-am cunoscut pe profesorulGeorge Emilian Marican Liviu Ursuþu


„E xistã o asemãnare izbitoare între textulpoetic ºi textul publicitar”, observãAdrian Urmanov în articolul progra-

matic Eu sunt poemul utilitar (în revista Paradigma,nr. 1-2/2003): nu numai cã ambele privilegiazãreceptorul, dar utilitarismul preia din tehnicilereclamei ºi toatã acea încãrcãturã metaforicã a sti-lurilor contemporane, care nu foloseºte comu-nicãrii (i)mediate ºi nu îmbrãþiºeazã acelaºi codcu al cititorului comun, este abandonatã, aºa încât“poemul utilitar nu mai trezeºte cititorului senti-mentul de înstrãinare, textul poetic curge ca ori-care alt text, atrage precum textul promoþional,gratuitatea, jocul, tehnica, structura, imaginea –toate sunt simple mijloace de punere în funcþiunea unui mecanism: transmiterea mesajului.” Esteadmirabilã claritatea incursiunii teoretice atânãrului poet, mai puþin unele ingrediente:mesianismul (uºor) cabotin, fronda, principiul(salvator) al negaþiei, ce apar aici deghizate, la felca în multe dintre manifestele ori articolelepolemice ale ultimilor ani. ªi “utilitarismul” îºiplânge cu lacrimi de crocodil luciditatea ºi soli-tarismul în arena poeziei, bagatelizând alte orien-tãri (sau ºcoli) care au reinstaurat – ori încearcã são facã – punctul de vedere al receptorului; careîncearcã sã reducã la zero, cu o metaforã urmano-vianã, “imunizarea gradatã, în timp, la stimuliipoetici”. Ar merita, bunãoarã, nuanþate observaþi-ile asupra postmodernismului ºi fracturismului,cãrora Urmanov le descrie, cu luciditate, limitele:postmodernismul, deºi tentat de umanizarea dis-cusului, de interacþiune, îi va apãrea ca inautentic(“prin facila recuperare a produselor anterioareale mecanismului, iar nu a mecanismului poeticîn sine”), la fel cum inautentic îi va apãrea ºi frac-turismul narcisiac (“introduce în ecuaþia comu-nicãrii ºi contextul scrierii însã cu aceeaºi obsesiede absolutizare, de amplificare a importanþei (…)tot ce se realizeazã este o schimbare a formei dedezechilibru, un alt handicap posibil al textului”).Ar merita, poate, contabilizate ºi realizãrile po-etice ale “ªcolii de la Braºov” (textele SimoneiPopescu, ale lui Andrei Bodiu ºi CaiusDobrescu), poemele lui Gheorghe Crãciun (dinStudii dupã naturã), ca ºi conceptul acestuia depoezie tranzitivã. În acelaºi numãr al Paradigmei ,Urmanov reia, reformuleazã, clarificã ºi antici-peazã – într-un text intitulat – Generaþia tu: o altãinimã / o altã literaturã. Ceea ce ar aduce nou utili-tarismul, curentul literar cu unic posesor, ar fiînlocuirea “viziunii estetice asupra obiectuluicreaþiei” cu “o viziune de tip funcþional”, antieli-tistã, democraticã, în fond o altã (aceeaºi) poezie“coborâtã în stradã”.

Nu-mi dau seama cum vor evolua, în conti-nuare, poezia ºi poetica lui Adrian Urmanov,volumul Poeme utilitare (Ed. Pontica, 2003)diferind numai ca timbru, nu ºi ca realizare tehnicã– prin dispunerea savantã a textului, prin strategi-ile de scriere – de cãrþile unora dintre optzeciºti.

Geometria atentã (ºi elitistã) a poemuluiascunde tonul : poetul adoptã o þinutã ceremonioasã ºivorbirea îngrijitã a predicatorilor americani, ori abãtrânelelor care îþi bat la uºã urându-þi zilefericite ºi încercând sã-þi ofere Turnul de veghe.

Strategiile “publicitare”, psihologiste ºi sociologi-ce, fac poemele greu de digerat, le învãluie într-opoleialã neverosimilã, ipocritã: “bunã dimineaþa/soarele e cu tine þine minte asta/ toatã ziua asta sãþii între pereþii capului” (poem de dragoste) sau “eºticum erai ºi acum cinci ani/ dar ai cinci ani lipsã:mâine dimineaþã poate fi un/ moment/ cât sepoate de bun: mâine dimineaþã/ poate fi excelent”(improvizaþie). Experienþa receptorului/cititoruluie, mai degrabã, traumatizantã – ca atunci cândasculþi ce vrea ºoferul într-un autobuz – decâtcatharticã. Revelaþia predicatã de Urmanov este,în mare mãsurã, corpor(e)alitatea, aceeaºi în carepoezia românã înoatã de la începutul anilor ’90:sunt sigur cã exist dacã permanent îmi “suprave-ghez” corpul, îi conºtientizez necesitãþile ºimiºcãrile, dacã îmi cunosc/recunosc organele cudexteritatea unui medic generalist – “nu mai vãdnici un sens dacã nu-mi repet iar ºi iar/ cã respir”apare într-un alt text din seria poemelor de dragoste .

Urmanov este un umanist, iar poemele suntoperele alese pentru a-i rãspândi învãþãturile. Elpare a nu fi îndrãgostit de propria-i poezie, ci deseducþia pe care aceasta va izbuti sã o exerciteasupra unei mase de cititori. Vor fi, de aceea,amorsate în text remarci subliminale (caredeclanºeazã frica de boalã ºi de moarte, de unaccident), o inflaþie a verbelor de adresare, a con-junctivelor ºi imperativelor, mai ales în ciclurileimprovizaþii poetice (club a) ºi improvizaþii poetice (cluble nnoir) . Dialogul cu virtualul cititor continuã la

subsolul paginii, ca ºi cum aceeaºi voce auctorialã,mai agresivã ºi mai insistentã, þi-ar repeta: citeºtemai departe sau fãrã tine pagina asta e degeaba – dãpagina. Improvizaþiile lui Urmanov nu au însãspiritualismul, vibraþia ºamanicã a unei, sã zicem,Action Dead Mouse, pe care plasticianul germanJoseph Beuys o performa acum câteva decenii:ele nu reuºesc, deocamdatã, sã cutremureconºtiinþele, ci doar sã placã, ingenue ºi digresivecum sunt.

“eu chiar nu trebuie sã-þi spun nimic/ eu tre-buie doar sã te activez” rãmâne etalonul spre caretinde poezia (poetica) lui Adrian Urmanov. ªi numã îndoiesc cã, atâta timp cât “eu voi fi aici eurãmân aici eu te aºtept aici/ în inima mearumeguº de luminã”, existã datele unei apropiateºi veritabile performanþe (performance?) poetice.

Deocamdatã deschiderea autorilor douãmiiºticãtre un “alt câmp de tensiuni semiotice” (MarinMincu) rãmâne un deziderat care: 1. nu ºtiu în cemãsurã poate fi azi atins; 2. nu ºtiu în ce mãsurãmai poate fi azi de actualitate. Nemaiexistândrealitatea opresivã, castratoare care sã-i alieze (ºisã-i disciplineze) ca pe optzeciºti, onirici sau “târ-goviºteni”, autorii douãmiiºti par tentaþi fiecare deo ficþiune personalã. Optzeciºtii au preferat multãvreme sã alerge în pluton, fiindcã era mai con-venabil aºa. Douãmiiºtii preferã sprintul (deºi astanu le garanteazã trecerea liniei de sosire) ºi existãîn arta lor (atleticã) o libertate mai mare ºi maivizibilã decât în a predecesorilor optzeciºti,inevitabil supuºi cenzurii, inevitabil respirândaerul epocii defuncte. Prefer, cum afirmam îndebutul acestei prezentãri, o solidaritate a opereloruneia de tip generaþional: numai cea dintâi conservãbucuria, mult discutata plãcere a lecturii.

n

n ªtefan Manasia

Solidaritatea alergãtorilor de cursã lungã (2)

agenda pignastyl

Adrian Tarþa Din ciclul „Materie ºi configurãri“


poezien Vasile Leac

grãdina cu gutuiea a venit tocmai pe aceste portative darnoi le vom spune nervipe la periferiile oraºului afundaþi în viaþã pânã lagenunchi

un singur zid iar în rest prezenþa oniricãa inspectorului Borgesaproape am ajuns chiar dacã aceastã stranieaºteptare sub umbrele nu-i decât un déja-vusã nu fim bântuiþi de acea inutilitate desprecare se vorbeºte în nopþile textu(a)liste

doamnele Cliºee ne vor croºeta vestuþe de mohairun vânt întâmplãtor a bãtut prinmânecile largi ale celor adormiþicâteva rãmãºiþe din tot acest blestemat muºuroinu pot sã spun precis dacã era ºi eadoar aceste stele de cernealã care ne-au întunecat mâinile

sfârºind tocmai când trebuia realizatacest portret al vântuluiºi noi mai departe cãutãm perfecþiunearãtãcind într-o veºnicã noapte.

flori de hârtie.când trece ºatena ºi peste câteva clipe vine noapteaîn faþa blocului pe bancã ºi deodatã paºii încep sã facãzgomot

despre dragostea noastrãdin adâncul vanei privind viaþaºi toþi pe margine oglindindu-ºi ridurilefirmele ºi reclamele sunt îngerii noºtri pãzitorifiecare am strâns o pãpuºã de gât i-am ridicat fustaºi i-am îndoit picioarele ºi capul ºi eram fericiþi

acum copacii sunt personaje straniiºi gloria se îmbracã în prima ei vomãplinã de sunete ºi nedumerire

tristele noastre litere

ºi totuºi saltul în prãpastie e mai plãcut în doiacum când o vrabie se aºazã pe marginea tomberonuluipe masa de plastic privirile fac dragoste

în curând chipurile noastre vor fi acoperite de muºteverzi.

o plimbare spre capul podului.ºi era aproape searã peste iarba uscatã – frângându-mimâinile –cu paºi nesiguri spre mal. numai ce apãruseumplând apa cu tremurãtoare sclipiri. o voi numiLuana-Lunapaºii se îndreptau spre podul din apropiere

– pod de fier –noaptea peste râu. îmi zise: nu m-am gândit, cu toate cãde nenumãrate ori am trecut pe aici(ºi nenumãrate gânduri)privind apa ºi umbrele tufiºurilor pânã la mijlocul

râuluiîntâlnind celelalte umbre de pe malul celãlalt)ºi peste aceste umbre luminile farurilor ºi zgomotul

maºinilor rulând peste pod.mirosul aerului sub pod – ruginã ºi noroi înþepãtorzgomotul care-mi cãdea în creºtet mi-a adus amintede primul muzeu (asta, pe când eram copil)atunci am vãzut pentru prima oarã o barcã de lemnputredãmai târziu am aflat cã era arsã.aici la capul podului cu o lumânare aprinsã stândîn ceaþa somnului cu fruntea pe genunchil-am auzit din nou vorbind nedesluºit…(într-un târziu, sau poate nici nu dormisemîmpresurat de gânduri ca în momentele acelea depierzaniecând neputinþa devine fizicã ºi eºti pierdut)acum tremurãtoarele sclipiri erau ºerpi luminoºiîn umbrele lungi ale plopilor – þipenieºi atunci am crezut cã am trãit o tinereþe frumoasãcum numai dupã moarte un craniu alb mai poate fi fru-mos – clipa de liniºte ºi împãcare când nu mai poþi urî nimic.acum la întoarcere aceastã plimbare realãîmbrãcatã în aer ºi vietãþi minusculeºi de care nu-mi mai aduc aminte numai sunetul paºiloracel sunet din holul unei clãdiri pustii.

n

n Vladimir Trãistaru

ruletistulvârãþeavapistoluluiînurechilecudopuridecearãpacabumpacabumliniºteaeolãcustãdevoratãdecãlugãriþatânãrã !! surioarãpacab !! umpac!pacab umpac!!

Made in USSRzile în ºir aº fi stat în genunchicu tâmpla lipitã de cimentlângã tâmpla lui bobby careºi el privea cu aceeaºi catifelatã

oroare, de sub puful blondal sprâncenelor, maºinuþa ruseascãalbã, de plastic, cu tapiþeria portocaliecu farurile lungi ºi viclene ºi mate:

ne hipnotizase încã de demultdar acuma eram pe-a patralungiþi pe ciment, deschideamºi trânteam portiera

(eram agenþii secreþi sovieticispaima capitaliºtilor în haine de piele)încercând cu unghia cauciucurilestrãlucitoare, pentru cã

maºinuþa era o insectã letalã perfectãîn clarobscurul scãriisub neonul pâlpâitorfarurile ne paralizau ceasuri întregi

rugãciunea eiadresatã creierului înþelept electronicne fãcea mai buni mai adevãraþi

cana galbenãsingura dramã autenticã de pe lumea astao trãieºte cana mea galbenãpentru ceai & cafeacâºtigatã în tinereþe la un promo

imagineazã-þi:mai întâi s-a ciobitapoi petele de cafea au început sã nu se mai ducãsã se întindã/striaþii zaharoase au înnegrit-o pe fundparcã-i o negresã îmbrãcatã cu o rochiþã de culoarea bananei

sau glasurile ãlora micinoaptea e o tundrã mãtãhãloasãºi mãtãsoasãcoboarã pe dig peste bãlþi unde clipocesc mormolocii

noaptea blocurile par cuiburi uriaºede vrãbiiatrãgãtoare exotice inaccesibileglasurile ãlora mici se-mpletesc cu

vocile zgrunþuroase ale babacilor dând tablebând bere ursus scheunând saupocnindu-senoaptea blocurile sunt niºte conserve din tablãîn care hibernãm noi tomatele

creierul meu friguros e nebraskacreierul meu friguros e nebraskacreierul meu din gumã de mestecat

prin el trec marfarele accelerândpline cu crime pe care aº fi putut sã le fac

mecanicii au chipuri albastre ºi straniisub prelate rugoase bãieþii negri fac

orice ca sã scape de melasã ºi biciviseazã Nordul cu fulgi de zãpadã pe înserat

marfarele lungi ca viermii de mirodeniese clatinã în preerie când greierii tac

când sclavii-adorm între trestii cu Doamna Tenieîn creierul meu din gumã de mestecat

n

A. Tarþa Din ciclul „Context de întemeiere“

C onceptul de economie a avut iniþial unsens ce se limita la normarea activitãþilorgospodãreºti, dar în momentul în care

activitãþile economice nu au mai coincis cu eleacesta s-a schimbat radical. Expulzarea economieidin gospodãrie a fost fãcutã posibilã de primii paºiai industrializãrii, ce a dobândit ca emblememaºina ºi masele.

Aceastã familie extinsã în sensul în care AlvinToffler o vede, o familie a “primului val”,“cuprinzând mai multe generaþii [...]locuind subacelaºi acoperiº, muncind toþi laolaltã ca o unitatede producþie economicã”1 era una a spaþiului agri-col concentratã pe supravieþuire ºi prea puþin orientatã spre schimb, fiind imobilã ºi înrãdãcina-tã în sol. Se pare cã sensurile lui famulus, care înlatinã îl desemneazã atât pe cel care locuieºte încasã cât ºi faptul de a fi robit, supus, ascultãtor, semai pãstreazã încã. Este vorba de o supunere faþãde un pater familias, sub înþelesul de ascultare ºilocuire a aceleiaºi case. Un spaþiu îngust de locuitfãcea posibilã o supraveghere permanentã ºi tacitãa tuturor asupra fiecãruia. În asemenea condiþiispaþiul privat era redus la minim putându-se ma-nifesta doar ca ºi ascundere în spaþiul public, re-prezentarea în public fãcându-se prin intermediulfamiliei. Nu erai întrebat aproape niciodatã „Tucine eºti?”, ci mai degrabã „Tu al cui eºti?”.

Modul în care industrializarea modificã chi-pul familiei este extrem de complex. Muncareuºeºte sã depãºeascã treptat ideea de simplãsupravieþuire, orientându-se cãtre ideea debunãstare, foarte vagã la început. Timpul liberîncepe sã ia proporþii însemnate, uneori sãdepãºeascã necesitatea. Topografia casei descrie ocompartimentare a spaþiului locuibil, iar copiiisunt degajaþi de treburile gospodãreºti majore.„Sentimentul matern este pus pe seama ame-liorãrii condiþiilor de viaþã pe care producþia capi-talistã o permite […] din momentul în carecreºterea economicã degreveazã mamele de oserie de constrângeri materiale”2. Familia moder-nã nuclearã va plasa în centrul ei copilul ºi va facedin grija pentru sãnãtatea ºi educaþia lui un obiec-

tiv central al procesului de „sentimentalizare pro-gresivã a raporturilor intrafamiliale”.

Dar aceste achiziþii s-au realizat progresiv, iaranaliza noastrã se va opri la o criticã adusã deEngels familiei din perspectiva fundamenteloreconomice. Familia pe care el o are în vizor esteuna nuclearã sau puþin extinsã: locuieºte într-unspaþiu cu o singurã încãpere cu destinaþie casnicãde zi ºi noapte; bãrbatul adult ºi copiii cu vârstepeste 11 ani lucreazã un numãr mare de ore pe zidin necesitate, pentru a asigura încãsupravieþuirea familiei; femeia îngrijeºte casa ºicopiii mici; nevoile sexuale sunt greu satisfãcute,iar riscul sarcinilor nedorite ameninþã încã viaþafemeilor ºi echilibrul financiar al familiei.

Viziunea profetului Engels despreprostituþie ºi monogamie

Ar trebui probabil sã ne întrebãm, dacã anali-zele „Înþeleptului Profet Engels” mai prezintãastãzi interes, înainte de a avea intenþia sã privimcritic textul sãu intitulat Originea familiei, a proprie-tãþii private ºi a statului (1884). A renunþa la aceastãdorinþã iraþionalã, echivaleazã cu nebunia de arefuza spectacolul textelor aberante ale utopismu-lui filosofic, în favoarea recunoaºterii unei raþi-uni, la fel de utopice, care ar merita fãrã împotri-vire acordul nostru, numai pentru cã astãzi e lamodã logica eficienþei maxime, care organizeazãmentalul omului pragmatic contemporan.

Texte ca cele ale lui Engels sunt poate inac-tuale, dar faptul cã ele exprimã dependenþa întreo organizare economicã ºi familie sunt pentru noisemnificative, mai ales cã aceastã organizare nu s-a constituit niciodatã în mod real, deºi a rãmasfactorul care a fãcut din comunism un milena-rism secularizat ºi o practicã de menþinere a ma-selor. Firul textului este oferit de aceeaºi obsesie aegalitãþii în numele cãruia se fac cele mai aberantepreviziuni. Premisa de la care porneºte textul esteo afirmaþie a „poetului-profet hegelian Marx”,dupã care: „Familia modernã cuprinde în generenu numai sclavia ( servitus), ci ºi iobãgia, întrucâteste chiar de la început legatã de obligaþia unormunci agricole. Ea cuprinde în miniaturã toatecontradicþiile care se vor dezvolta pe scarã largã,mai târziu, în societate ºi în statul ei.”3. Aceastãpremisã pãcãtuieºte esenþial, anume este o defini-þie a unei familii ce aparþine perioadei pre-indus-triale, nu perioadei industrializãrii, perioadã pecare comunismul urma sã o rãstoarne în mod re-voluþionar. În aceeaºi dialecticã a obsesiei pentruegalitate, ea constituie un amorsaj suficient pen-tru ca Engels sã vadã aici cu necesitate o coruperea relaþiilor familiei monogame prin legãturile salecu proprietatea privatã ºi cauza care genereazãinegalitatea între bãrbat ºi femeie, mai mult chiaro ameninþare a sexualitãþii femeii ºi imposibili-tatea de a constitui o familie pe baze sentimentalereciproce. „Monogamia a apãrut ca urmare a con-centrãrii unei avuþii mari într-o singurã mânã, ºianume în mâna bãrbaþilor… Pentru aceasta eranecesarã monogamia bãrbaþilor nu a femeii.”4

Atâta vreme cât existã proprietate privatãmonogamia este o faþadã a menþinerii capitalis-mului, iar subminarea monogamiei se datoreazãatât necesitaþii menþinerii ºi transmiterii averii,dar ºi a prostituþiei, care are pentru Engels unsens deosebit: „Cu cât heterismul tradiþionalsuferã… modificãri sub influenþa producþiei capi-taliste de mãrfuri… se transformã mai mult înprostituþie fãþiºã […] efectul lui este mai demo-ralizant […]El demoralizeazã pe bãrbaþi cu multmai mult decât pe femei”5. În concluzie desfiin-þarea proprietãþii private este încã o datã o necesi-tate. Dacã urmãm logica clasicã, în care desfi-inþarea bazei cere cu necesitate renunþarea la con-strucþia adiacentã, monogamia va dispãrea odatãcu proprietatea privatã. Logica dialecticãhegeliano-marxistã duce în altã parte, astfel, întextul lui Engels monogamia „nu va dispãrea, ci,dimpotrivã, abia atunci se va realiza pe deplin”6.În cheia logicii cotiturilor indiscernabile „prosti-tuþia va dispãrea, iar monogamia va deveni însfârºit o realitate pentru bãrbaþi”.

Probabil cã pentru logicienii marxiºti,coerenþa acestei gândiri este datã de identitatea,pur întâmplãtoare, a prostituþiei cu o activitateeconomicã privatã, în care singurul factor deter-minant este dorinþa de a câºtiga a femeii, neferi-citã în capitalism, dar totuºi în slujba lui, ºi nudorinþa intensã, animalicã, organicã, romanticã, abãrbatului prins între practicile sociale, propriulorgoliu ºi efluviile de feromoni. Dacã este aºacum spune Engels se realizeazã o oarecare identi-tate, în sens economic, între producerea unei oalede noapte ºi a unui orgasm, sau între orice serviciuadresat publicului ºi potolirea poftelor sexuale. Darprostituþia trebuie sã cadã odatã cu sistemul capita-list ºi sã lase în urmã ceva mai nobil ºi ignorat pânãacum, „iubirea individualã între sexe”.

Pe acest nou element va miza Engels, pentru aatenua impactul ideii conform cãreia monogamiaar putea dispãrea. Tensioneazã acest nou elementcu afirmaþii categorice ºi idealiste ce aparþin maidegrabã unui tânãr romantic „virgin ºi îndrãgostitde o femeie inaccesibilã”, ignorând cu totulcuriozitatea umanã, atracþia sexualã, consideraþiilegrupului mascul sau femel… Îºi blindeazã pro-priul demers cu afirmaþii care trec sub tãcere fap-tul cã naturalitatea organismului uman nu sub-scrie în mod clar prescripþiilor însuºite prin edu-caþie ºi cã suntem ceea ce suntem pentru cã neabþinem, fapt reliefat încã de Platon în dialogulsãu asupra înclinaþiilor noastre cleptomane înmomentul în care nu suntem vãzuþi. Afirmaþiilecare susþin acest nou element, ignorat pânã acum,aduc în prezenþã condiþiile pe care distrugereaproprietãþii private le va crea, în comparaþie cutrecutul: „Iubirea de azi între sexe se deosebeºteîn mod esenþial de simpla atracþie sexualã… eapresupune existenþa unui sentiment reciproc”7; serealizeazã fãrã opreliºti externe; raportul dintrebãrbat ºi femeie este unul de egalitate; moralaveche este înlocuitã, „apare un nou criteriu moralpentru aprecierea relaþiilor sexuale: nu se punenumai întrebarea dacã ele sunt conjugale sauextraconjugale, ci ºi dacã au izvorât din iubirereciprocã sau nu”; „îngrijirea ºi creºterea copiilorva deveni o chestiune socialã, societatea va sprijiniîn mod egal pe toþi copiii, fie ei legitimi sau ilegi-timi”; „oamenii vor fi scutiþi de murdãria inutilã aunui proces de divorþ”. Urmând o asemenea liniese pare cã viaþa în lumea comunistã este favora-bilã unei libertãþi sexuale nemaiîntîlnite. În plus,chiar necesitatea unei familii nu îºi gãseºte loculdeoarece urmaºii nu sunt ‘personali’, ci ai comu-nitãþii ce îi îngrijeºte, dând fiecãruia dupã nevoi ºiluând de la fiecare dupã puteri.


n Valentina ºi Aurel Daniel Bumbaº-Vorobiov

Familia în economia de dincolo de casã

amilia în tranziþie: tradiþionalism ºi modernitate târzieF

Ruggero Maggi MailArt Call


Totuºi punctul la care ajunge demersul luiEngels pare a nu-i fi plãcut nici lui, de aceea lasãhotãrârea formelor de asociere sexualã în seamacelor ce vor veni. „Ei vor ºti singuri cum sã pro-cedeze ºi singuri îºi vor forma o opinie publicãcorespunzãtoare în ceea ce priveºte purtareafiecãruia în parte, ºi cu asta basta”. 8

Revine probabil întrebarea: ce mai înseamnãîn acest caz familia ºi ce sens are conceptul demonogamie? Pentru cã autorul textului urmãriteste mort ºi aproape uitat pe alocuri, dar extremde supus injuriilor, mai ales în estul Europei.Vom încerca sã tragem câteva concluzii. Prima arfi aceea cã prin uºurarea divorþului, a lipsei pro-prietãþii private ºi prin educarea copiilor de cãtresocietate, familia îºi pierde orice statul social,prezentându-se ca un simplu consens interper-sonal în care independenþa partenerilor între ei ºifaþã de copii este necesar cerutã de sistem. Înacest mod se realizeazã un deziderat al sistemuluitotalitar care a urmãrit distrugerea privatului ºiconstituirea unei singure moºteniri reprezentatãde ideologia sistemului. A doua concluzie ar fi cãnu monogamia va fi cea care va urma într-o orga-nizare comunistã, ci mai degrabã o poligamiemixtã, într-un paradis al plãcerilor în care pro-hibirea muncii ar trebui sã fie primul principiude convieþuire. Totuºi aceastã minunatã lumenouã a libertãþii sexuale nu s-a realizat, nici chiardacã distrugerea proprietãþii private a avut loc,deoarece ea nu þinea numai de economic, ci ºi deopinia publicã, sublimã, dar absentã cudesãvârºire în spaþiul totalitar.

Pentru cã întotdeauna a existat o mare dife-renþã între teoria ºi practica miºcãrii comunisteintervenþia „metodologicã” a sistemului totalitarºi-a rezervat ultimul cuvânt. Ceea ce a reuºitPartidul-Stat în societãþile comuniste a fost untransfer al educaþiei de la familie cãtre ºcoalã înprivinþa uceniciei vieþii în societate, similar cu celdin toate societãþile supuse industrializãrii.„ªcoala se însãrcineazã sã-i înveþe pe copii sãrespecte restricþiile de timp ºi spaþiu, regulile carepermit viaþa în comun ºi sã gãseascã modalitateacea mai potrivitã de convieþuire cu ceilalþi. Iaraceastã socializare nu avea în vedere numai aniiadolescenþei: întreaga ºcolarizare contribuia larealizarea acesteia.”9 Eficienþa sa se datoreazãobligativitãþii instrucþiei copiilor între anumitevârste. Aceastã obligativitate de instrucþie se rea-lizeazã prin eliberarea copiilor familiilor nuclearede activitãþile economice ce nu se mai desfãºoarãîn gospodãrie odatã cu industrializarea. Cu toateacestea regimurile totalitare care au fãcut din„copil un bun de interes naþional ºi din familie celulade bazã a societãþii” ºi-au orientat acþiunea de trans-fer al „funcþiei educative dinspre familie cãtreºcoalã sau cãtre alte instituþii sociale prin inter-mediul cãrora acþiunile pãrinþilor au fost siste-matic supuse unui control” 10.

Familia comunistã vs. familia occidentalã

Industrializarea puternicã din Occident ºi dinlumea comunistã a înghesuit oamenii în spaþiicare au devenit din ce în ce mai confortabile,compartimentate corespunzãtor. Evoluþia tehno-logicã a fãcut ca productivitatea muncii sã creascã,lupta sindicalã a fãcut ca salariul unui individ sã-iasigure acestuia o supravieþuire decentã. Acesteelemente au realizat slãbirea echipei matrimoni-ale, specificã perioadei pre-industriale ca singurulmod de supravieþuire ºi recunoaºtere socialã. S-acreat o breºã în care sentimentele ºi dorinþele

personale au putut sã evolueze obligând familia sãse redefineascã, însã în douã linii diferite: una încâmp occidental ºi cealaltã în câmpul comunist.Linia occidentalã a realizat odatã cu comparti-mentarea spaþiului de locuit o dezvoltare a priva -tului individual în sânul familiei, iar libertateamariajelor în raport cu morala ºi contracepþia afãcut ca a te cãsãtori sã nu mai însemne „în pri-mul rând a forma o echipã”. În unul dintre stu-diile care chestiona “femeile asupra invenþiei se-colului al XX-lea care le-a schimbat cel mai multviaþa, majoritatea a indicat pilula contraceptivã.Votul s-a situat pe locul doi, iar maºina de spãlatpe trei” 11. Linia comunistã a fost supusã unei altenecesitãþi. Deºi tendinþa de a spaþia locuinþa ºi dea o compartimenta se face simþitã ºi aici, privatulindividual e mai degrabã violat nu de membrii fa-miliei, ca ºi în casele cu o singurã încãpere aleproletarilor, ci de instituþiile terorii. Libertatea se-xualã ºi contracepþia au fost prohibite prin politiciale natalitãþii, izolare ºi criticã oficialã. „Tovarãºade viaþã exemplarã a lui (Maurice), Jannette, sepronunþã cu entuziasm pentru naºterea fãrã du-reri, ideea care vine din URSS, dar condamnã cuvigoare contracepþia care va incita la libertinaj,deprindere tipic mic-burghezã ºi nedemnã de uncomunist… cuplurile comuniste trebuie sã aducãpe lume viitorii mici comuniºti.”12 Pe lângã toateacestea exista o practicã în instituþiile cu caractermilitar ce ordona sã fie sancþionate cadrele care nu-ºi respectã familia. Puritatea Partidului-Stat ºi imac-ulata concepþie despre acesta nu puteau fi atinse decomportamentul impropriu al membrilor sãi, însãdivorþul oficial îl scutea pe cel incriminat deneplãceri, mai ales dacã se dovedea vina parteneru-lui. Din sfera PCF „mãrturii nenumãrate ale unorvechi membri de partid converg cãtre aceastã con-statare fundamentalã: militantul trebuie sã fie unprofesionist de primã mânã, un soþ bun, pe scurt,un om normal conform tipului ideal provenit diniudeo-creºtinism conformist” 13.

Rãmâne deci de ordinul evidenþei cã industri-alizarea ºi-a spus cuvântul înaintea oricãrei politici,

numai cã glasul prin care a fost rostit de fiecare datãera a unui sistem politic, de aceea evoluþia familieiîn spaþii publice diferite nu a fost niciodatã identicã,indiferent de forma economicã. Chiar retragerealui Engels în faþa „opiniei publice”, în ceea cepriveºte moralitatea sexualitãþii, confirmã acestea.Deºi aºa cum am putut observa la A. Toffler ºiEngels familia este condiþionatã economic, struc-tura spaþiului public a reuºit sã reglementeze relaþi-ile între membrii ei. Familia în statele comuniste atrebuit sã respecte politica natalitãþii, morala comu-nistã ºi teroarea totalã, iar în statele necomuniste atrebuit sã aºtepte generaþiile ºi schimbarea opinieipublice, pentru ca ceea ce era ieri condamnabil sãdevinã azi banal, chiar împotriva menþinerii unorinstituþii religioase ºi a unei opinii în jurul acestora.Norocul comunismului a fost cã nu s-au împlinitprofeþiile lui Engels, deoarece risca sã fie obligat sãdeschidã o industrie turisticã pentru vizitarea par-adisului sexului, care ar fi pãtat imaginea imaculatãa minunatei lumi noi.

n

Note:1. Alvin Toffler, Al treilea val, Editura Politicã, Bucureºti,

1983, p. 65.2. E. Stãnciulescu, Sociologia educaþiei familiale, Polirom, 1997,

Iaºi, p. 51.3. K. Marx, „Conspect asupra cãrþii lui Lewis H. Morgan

«Ancient Society»”, Arhiva Marx-Engels, Vol. IX, p. 31.4. F. Engels, Originea familiei, proprietãþii private ºi a statului ,

Editura Politicã, Bucureºti, 1987, p. 78.5. ibidem , p. 77.6. ibidem , p. 78.7. ibidem , p. 79.8. ibidem , p. 85.9. P. Aries, G. Duby, Istoria vieþii private, vol. 9, Editura

Meridiane, Bucureºti, 1997, p. 63.10. E. Stãnciulescu, Sociologia educaþiei familiale , Polirom, 1997,

Iaºi, p. 55.11. Christina Hardyment, Viitorul familiei, Editura ªtiinþificã,

Bucureºti, 2000, p. 23.12. P. Aries, G. Duby, Istoria vieþii private, vol. 10, p. 125.13. ibidem, p. 126.


Admiþând cã familia este o realitate univer-salã, deopotrivã biologicã ºi socialã, diverseabordãri ideologice – între care teoriile

funcþionaliste îndeplinesc un rol metodologic, cafiinþând în proximitatea conceptului –, interesateîn mod deosebit de problematica relaþiilor interu-mane, s-au strãduit sã ne educe (unele încã o maifac) în spiritul unui reducþionism ontologic cuimplicaþii axiologice ºi morale pe care corifeii orientãrilor în cauzã ºi le doresc de la sine evi-dente, universal ºi unanim acceptate. Ideea defuncþie a permis teoreticienilor, marcaþi de însem-nãtatea actului civilizator pe care se considerauchemaþi sã-l înfãptuiascã, limitarea varietãþii po-tenþialului intersubiectiv al omului, dacã nu la unnumitor comun, cel puþin la un numãr restrânsde acþiuni reflexe considerate necesare ºi sufi-ciente pentru a da seama de necesitãþile cotidieneale acestuia. Reproducerea speciei, satisfacereaimpulsului sexual, creºterea copiilor, transmitereaideilor, credinþelor ºi valorilor unei anumitesocietãþi (1, p. 306) sunt tot atâtea raisons d’être aleunei discipline ºi igiene sociale menite sã asigureperpetuarea „homeostaticã” a societãþii în cadrelerestrânse ale unui modus vivendi impus.

Sociologia funcþionalistã defineºte familia caun model exemplar de grup restrâns. Fãrã sã nepropunem caracterizarea nici mãcar superficialã aacestui palier de agregare socialã putem totuºi sãcircumscriem grupul primar, ºi prin aceastafamilia „funcþionalistã”, pe baza unor proprietãþicompensatorii precum interdependenþa strânsã ºidiferenþierea acutã a rolurilor între membri (1, pp. 36-37). Societatea modernã ne face atenþila precaritatea epistemicã a unor atari susþinerireducþioniste cu pretenþii euristice, ale cãror con-cluzii marcate de un fatalism specific convergspre întemeierea, dealtfel ideologicã, a tezei dupãcare societatea este marcatã de o profundã crizã afamiliei. Definirea familiei exclusiv din punctulde vedere „clasic” al idealului familiei nucleare erainevitabil sã nu se confrunte cu problema crizei.Supraordonatã „crizei familiei”, criza eului evi-denþiazã la o analizã atentã „strategiile” la carerecurge omul modern în vederea regãsirii echili-brului interior. Studii precum cele efectuate deRobert Cole asupra copiilor provenind din familiicu o stare materialã peste medie ilustreazã modulîn care contemporaneitatea înþelege sã-ºi consti-tuie eul. Subiecþii lui Cole învaþã de timpuriu sãaibã „din afarã” experienþa eului propriu, învaþã sãstãpâneascã mediul extern ºi simultan sã seautodefineascã ºi sã se structureze pe sine. Aceºticopii îºi internalizeazã strategiile de succes alevârstei adulte, urmând sã le foloseascã ulterior încarierã. Ceea ce conteazã aici mai mult decâtînsuºirea unor abilitãþi anume este capacitateaconºtientã de orientare a propriei dezvoltãri ºi aimaginii de sine. Potrivit lui Michel Foucault, oatare modalitate de constituire a eului ca produssimbolic eludeazã discursurile cunoaºterii ºi puterii.Sub imperativul proceselor istoriei eul suferã însocietatea occidentalã o mutaþie care transferãaccentul din registrul afilierilor sociale ale euluiîn cel al limbajului exprimãrii de sine, la persoanaîntâia, prin care individul se legitimeazã în faþacelorlalþi (2, pp. 20-21). Nu lipsesc aici preceden-tele istorice: secolul 18 înregistreazã argumentulunei Christine de Pizan privitor la capacitateafemeii de a-ºi asuma o serie de roluri sociale înafara celor pe care ideologia familiei tradiþionale aconces sã i le acorde. Cu toate cã femeile înce-

puserã sã joace un rol tot mai important ca forþãde muncã plãtitã, nici rolurile publice, nici celefamiliale nu asigurã, la acea vreme, suficientã bazãidentitãþii personale a femeii; ceea ce revine la aspune cã „individualitatea” este în mod clar onoþiune relativã la culturã (2, pp. 31, 34). Crizaeului, a cãrei depãºire constituie dezideratul actu-al ºi garanþia coeziunii sociale armonioase, vinetocmai pe aceastã linie. Fiecare epocã, afirmãChristopher Lasch, genereazã o formã specificãde patologie, ca expresie hipertrofiatã a structuriipredominante, caracteristicã perioadei. Atenþieideosebite acordate nevrozei epocii freudiene îieste substituitã importanþa crescândã a „tul-burãrilor de caracter”. Personalitatea omuluimodern – inclusiv cel al zilelor noastre – se re-orienteazã spre interioritatea eului grevatã de unnarcisism exacerbat. Anxietatea sau obsesia eului,se pare cã este un fenomen relativ frecvent înistorie, nici pe departe apanajul exclusiv al zilelornoastre. Oamenii se îndreaptã spre interior ºi

devin preocupaþi de sine când nu mai recunoscdrept încãrcate cu sens relaþiile sociale (2, pp. 34-35). În pofida ideologiilor patronale , ale cãror instru-mente preferate sunt „opiul” ºi „bãþul”, criza,confiscatã ºi utilizatã de acestea pentru obþinereaunei coeziuni sociale orientate, ar trebui recupe-ratã, redefinitã ºi resemnifictã ca mecanism pro-priu devenirii civilizaþiei.

În cadrul extins a ceea ce s-a numit crizaeului, criza familiei le apare unora ca fiind ocaziaoptimã de a se lansa în discursuri salvatoare, pecare, dacã nu ar fi totuºi prea mult, am puteaconcede, alãturi de proferatorii lor, sã le numimeschatologice. Premisele pe care se sprijinã acestediscursuri, trebuie sã admitem, sunt reale.Tehnologiile dezvoltate în epoca industrializãriiOccidentului respectau imaginea tradiþionalã atatãlui ca individ autonom ºi autoritar. Epocatehnologiei informatice pãstreazã scopuriletradiþionale de control ºi putere, dar este o epocãa „societãþii lipsite de tatã”. Actualmente interesulpentru autoritatea ºi bunãstarea eului tind sã fievalorificate la nivelul unor instituþii raþionale ºiprin dezvoltarea de noi tehnologii care – în modneaºteptat – oglindesc ºi, simultan, oculteazã

subiectul uman. Tehnologia depersonalizeazã.Familia nuclearã tradiþionalã se întemeia perolurile bine stabilite ale membrilor sãi: tatã,mamã, copii, bunici. Familia epocii informaticeare alte expectanþe: nu mai este necesarãrespectarea rolurilor; sistemele informatice admitreconfigurãri infinite, interne ºi în context social.Individul devine conºtient de relativitatea limi-telor sociale, pânã acum considerate ca neches-tionabile, ceea ce la nivelul familiei se traduceprintr-o continuã schimbare a identitãþilor ºi prinamestecarea rolurilor. Acum el realizeazã faptulcã limitarea posibilitãþilor sale de acþiune are uncaracter artificial ºi coercitiv. Cu atât mai mult cucât autolimitãrile, pe care – sub imperiul diver-selor sisteme ideologice (i.e. politic, social, reli-gios, economic) – umanitatea le-a suportat de-a lungul istoriei într-o acceptare tãcutã, îi aparomului modern ca absurde, inutile ºi de neînþe-les. Astfel, unor noþiuni precum limitare , respectivautolimitare, acesta nu le mai acordã nici un credit.Aºa cum zidul nu se îngrãdeºte pe sine ºi cutia nuse închide pe sine, omul prezentului doreºtelibertatea de a-ºi afirma nestingherit capacitãþilenative (2, pp. 42, 78-79).

În secolul 20 ideologiile îºi pierd credibili-tatea; verigile „marelui lanþ al fiinþei” (v. ArthurLovejoy) se desprind succesiv, tocmai datoritãindividualismului laissez-faire, vãzut de empiris-mul filosofic ºi de teoriile economice ale seco-lelor 18-19 ca soluþii viabile pentru întãrirea ele-mentelor individuale ale sistemului (cel puþin lanivel social ºi în mãsura în care este omul capabilsã o facã). Pentru a înþelege cum stau lucrurileacum, este suficient sã observãm cã una dintrecele mai virulente poziþii ideologizante, funda-mentalismul creºtin, este o reacþie la frag-mentarea ºi depersonalizarea cotidianã, maicurând decât un antidot. Dacã este sã procedãm laanalogii sugestive cu plastica vremurilor pentru atrasa schimbãrile care au marcat în timp familiasuntem siliþi sã admitem o serie de noþiuni degenul pre-industrial, industrial, post-industrial .Plastica epocii pre-industriale insistã asupraaspectelor cotidiene ale vieþii unite prin credinþacreºtinã, care face vizibile unul celuilalt ºi mem-brilor comunitãþii cele douã personaje ale lucrãriilui Jan Van Eyck, Cãsãtoria lui Giovanni Arnolfini cuGiovanna Cenami (1434). Reluarea parodicã înepoca industrialã a temei mariajului – în Just WhatIs it that Makes Today’s Homes so Different, soAppealing ? (Richard Hammilton, 1956) – reflectãeliminarea raporturilor interumane; fanteziaautorului se opreºte la imagine ºi nu urmãreºtestabilirea vreunei relaþii dincolo de aceasta. „Crizafamiliei!”, se vor grãbi unii sã afirme. Într-adevãr,crizã, dar „înspre” ce ? Familia „post-industrialã”,admirabil înfãþiºatã în The Family that Information-Processes Together (Jos Sances ºi Raymond Barglow,1992) – preluare a dictonului creºtin: “The familythat prays together, stays together” – recupereazãformal referinþa exterioarã articulând-o unui sim-bolism cultural larg. Imanenþa geneticã a culturiinoastre substituie Biblia cu manualul de utilizarea computerului, ca ghid cotidian pentru ceea ceconsiderãm ca necesar; logo-ul IBM ºi arcadaMcDonald þin locul icoanelor creºtine medievale.Familia este acum o prezenþã în absenþa per-soanei: legãturile interumane au loc prin inter-mediul reþelei de calculatoare (2, pp. 110-114). Artrebui sã ne oripilãm, sã ne înspãimântãm, în faþanoilor realitãþi sociale? Poate. Totul este sã nufacem din aceastã reacþie o profesiune de cre-dinþã. Riscul unei cramponãri de trecut al uneicivilizaþii orientatã structural spre viitorul pretinsdeschis ascunde pericole mai grave decât celeidentificate (ideologic) de diversele discursuripompieristic-nostalgice, al cãror cuprins ideatic se


n Ciprian Lupºe

Anacronismele prezentului

Ruggero Maggi Old – Historic (!)

rezumã cel mai des la evidenþierea condiþiilor deposibilitate ale unor mereu proaspete scandaluri.Ratarea consecventã a (re)împlinirii a ceea ce înmod repetat ºi sistematic ne este înfãþiºat ca ooriginarã, dezirabilã ºi plãcutã existenþã asceticã(în sensul cel mai larg al termenului) se poatefinaliza cu declanºarea unei angoasante nevrozede masã.

Multiplele ºi variatele moduri de organizare afamiliei lasã loc unei tipologii deschise a acesteia.Socio-antropologic vorbind, nu existã familie , cinumai familii. Stã în esenþa familiei sã fie în per-manentã schimbare (4, pp. 7-8). Segmentulsocietãþii care în civilizaþia euro-americanã poartãdenumirea de familie, reprezintã, în virtuteamodului în care este alcãtuitã, spaþiul relaþiilor deinegalitate între bãrbaþi ºi femei, adulþi ºi copii. Înmod eronat familia e consideratã o instituþieancoratã în realitate, mai mult decât simbolulunui sistem sau o ideologie. De aici o seamã dediscursuri oratorice care ignorã familia realã (ºicare o transformã dintr-o „celulã” a societãþii într-o celulã a individului). Teoriile funcþionalisteale familiei o privesc sub unghiul unei instituþiiuniversale menitã sã îndeplineascã funcþii speci-fice esenþiale supravieþuirii societãþii. În fapt,dimpotrivã, activitãþile care se presupune cãdefinesc relaþiile caracteristice „cãsniciei” nu potfi cuprinse într-o formulã completã (4, pp. 59-62). Existã multiple forme ale interacþiunilorsociale, între care ºi cele familiale . Relaþiilor pe ter-men îndelungat între bãrbaþi ºi femei, întrepãrinþi ºi copii societatea occidentalã le-a acordatideologic un credit aproape nelimitat. Tot ideo-logic aceste relaþii sunt prezentate drept naturale,cu toate cã ele nu sunt astfel. Iubirea ºi respectulreciproc între parteneri sunt presupuse ca de lasine înþelese; realitatea ne învaþã altceva. Acest

ideal al relaþiilor de familie structureazã sistemelelegale, sociale, religioase ºi economice ale culturiiºi civilizaþiei noastre. În replicã, asemeni unuimecanism cibernetic ce implicã raporturi de feed-back, aceste sisteme ostracizeazã pe cei care letransgreseazã. Camuflatã în instituþii politice ºisocio-economice ideologia paternalã încurajeazãindivizii care urmeazã anumite cãi, majoritateaprezentate în termenii „familiei”. În plus, familiaeste înfãþiºatã ca bastionul culturii noastre. Estede reþinut cã relaþiile interumane sunt, de fapt,universale; formele lor pot varia infinit ºi pot fiasumate sau respinse (4, pp. 71-72). Contestareamijlocului de elecþie a constituirii ºi legitimãriisistemelor politic, social, economic ºi de gen exis-tente, care este ideologia familiei, conduce la con-testarea sistemului social în totalitate. Aceasta nuvrea sã însemne nici pe departe cã oamenii ar tre-bui sã renunþe sã trãiascã interacþionând înabsenþa relaþiilor conjugale. În consecinþã, putemadmite cã indiferent de formã, relaþiile conjugalesunt necesare societãþii, pe când ideologia„familistã”, nu. Dealtfel, temerile politicienilor deo crizã a familiei nu vizeazã divorþul, violul,incestul ca atare – toate, probleme reale în con-textul concepþiei ºi imaginii actuale a familiei, decare ar trebui sã se þinã cont în primul rând – cicontestarea ideologiilor ºi chestionarea legitimi-tãþii sistemelor socio-economic ºi politic de inspi-raþie patriarhalã (4, p.168).

Revenind la optica funcþionalistã asupra prob-lematicii familiei – dupã acceptarea multiplicitãþiiformelor de agregare socialã cu un grad înalt deintimitate –, ºi odatã eliminate aspectele ideologi-ce care fãrã îndoialã cã au furnizat teoriilor încauzã o largã audienþã, putem recunoaºte meritulacestora de a fi conturat un model dinamic ºi plu-ral al familiei, în cadrul cãruia ideea adaptãrii

continue ºi flexibile la provocãrile mediuluireprezintã achiziþia epistemicã fundamentalã. Lanivelul întregului grup al primatelor familiaîndeplineºte rolul protejãrii indivizilor ºi esteresponsabilã de crearea condiþiilor de învãþare acomportamentelor necesare la maturitate (3, pp.61-63).

Antropocentrismul nu a dispãrut. El a fost„alungat” din unele ideologii ºi din teoriile ºtiinþi-fice afiliate acestora numai pentru ca în final sã secamufleze, refugiindu-se în altele. Depinde doarde noi, ca într-un veritabil act de modestie, sãacceptãm inconsistenþa tezei privitoare la opretinsã crizã a familiei contemporane. O con-cepþie mai nuanþatã, care sã facã apel la ideea deadaptare a relaþiilor interumane la mereu noilecondiþii ale mediului (intern sau extern individu-lui), inclusiv cele modificate sau generate de om,credem noi cã este bine venitã.

n

1. Anzieu, Didier; Martin, Jacques-Yves, La dynamique desgroupes restreints , Presses Universitaires de France, 1968.

2. Barglow, Raymond, The Crisis of the Self in the Age ofInformation. Computers, dolphins and dreams , Routlege,London and New York, 1994.

3. Bowlby, John, Attachment and Loss, vol.1, Penguin Books,Harmondsworth, Middlesex, 1991.

4. Gittins, Diana, The Family in Question. Changing householdsand familiar ideologies , The Macmillian Press, Houndmills,Basingstoke, Hampshire and London, 1994.


Î n încercarea de a reconstitui universul de va-lori ºi de reprezentãri al clasei dominante avremurilor de odinioarã atrage atenþia cultul

familiei; aceasta înþeleasã ca neam, sau spiþã, ºi nuredusã la cuplu ºi copiii acestuia, ca în modernitateamai apropiatã. Pornind de la constatarea cã denu-mirea acestei unitãþi sociale coezive diferea în tim-purile mai vechi de cea utilizatã astãzi – „familie”însemnând... femeie! -, tentativele de reconstituirea vieþii familiale vor trebui sã aibã în vedere ºiconvingerile, principiile conform cãreia aceasta erastructuratã ºi funcþiona în societatea tradiþionalã.

Un pas în direcþia aceasta ar putea fi investi-garea surselor scrise. Parcimonios în general cuacestea, evul mediu deschide fante relativ îngustecãtre reflectarea fenomenului vieþii familiale,îndemnând mai cu seamã la abordãri oblice. Înschimb, modernitatea timpurie îºi etaleazã maigeneros izvoarele narative. Printre ele, cronicilemoldoveneºti ale secolului al XVII-lea rãmân undepozit de informaþii extrem de preþios. În rân-durile care urmeazã, mã voi ocupa de câteva frag-mente din cronica lui Miron Costin privitoare la„casã” în înþelesul ei de spiþã genealogicã, familieobservatã atât pe orizontala cât ºi pe verticalacronologiei. Scrisã în a doua jumãtate a secoluluial XVII-lea, cronica lui Miron Costin consem-neazã în mai multe locuri elemente care pot ajutala înþelegerea viziunii lui – ºi, probabil, ºi a me-diului sãu aristocratic – cu privire la spiþã.

Vorbind despre domnia lui Moise Movilã, elremarcã: „Multe case de gios, lipsite, au scos[Moise Movilã] în fruntea lãcuitorilor þãrâi,[mai] ales pre Ciogoleºti”1. Aceasta indicã în modcât se poate de limpede atenþia cu care boierimeaereditarã privea întemeierea noilor case boiereºti,prin conferirea unei condiþii aristocratice anumi-tor oameni de rând. Conceptul de „casã” privea,deci, ºi familiile sãrace, nefiind condiþionat deavere în mod direct. Dar este probabil cã el li seaplica acestora abia în lumina importanþei retros-pective pe care le-o conferea ascensiunea unoradintre urmaºii spiþei.

În altã parte, într-un moment de cumpãnã,domnitorul ameninþat nu are decât o singurãgrijã: punerea la adãpost a familiei sale. „ªivãdzându [Alexandru Vodã Iliaº] atâta mulþime[de rãsculaþi], nu s-au apucatu de nemicã, numaide grijea sã hãlãduiascã cu casa sa de gloate”2. Aici„casã” înseamnã membrii familiei, dar într-unplan secund se întrezãreºte ºi semnificaþia dinas-ticã. Familia, în cazul domnitorului, este, de fapt,dinastia.

Cuvinte ce dezvãluie o analizã atentã apoliticii dinastice, dar ºi a caracterului oamenilor,consemneazã cronicarul atunci când vorbeºtedespre alierea – prin înrudire matrimonialã – adomnitorului Moldovei Vasile Lupu cu hatmanulcazacilor, Bogdan Hmielnicki. „Mare netocmalãîn de[o]potriva caselor ºi a hirelor! Aceasta parte

[, a lui Vasile Lupu,] era o domnie de 18 a[n]i ºiîmpãrãþiei [otomane] cu bivºug ºi cu cinste sã-mãnãtoare, iarã ceelaltã parte [a lui Hmielnicki],de doi ani ieºitã den þãrãnie. Ruºcile cu lado, lado,pen toate unghiurile, ginirile [Timuº] singur faþanumai de om, iarã toatã hirea de hiarã”3. Prinurmare, Costin remarcã nepotrivirea dintre celedouã „case”, una veche ºi prestigioasã, însumândoptsprezece ani de domnie, prosperã ºi cinstitãfaþã de Poarta Otomanã, cealaltã – recentã,însumând doi ani, ºi de extracþie joasã, þãrãneascã.El consemneazã ºi moravurile care caracterizeazãanturajul lui Hmielnicki: þãrãnci ucrainene carecântã refrene populare, lipsite de prestigiu aulic,iar fiul hatmanului un sãlbatec, atât ca tempera -ment, cât ºi ca educaþie. O asemenea multiplãnepotrivire este dezaprobatã.

O impresionantã metaforã alpinã ºi silvestrã,evocând universul pãdurenilor, al tãietorilor delemne, îi evocã lui Miron Costin prãbuºireadinastiei lui Vasile Lupu. „Precum munþii ceiînalþi ºi malurile cele înalte, cându sã nãruiescude vreo parte, pre cât sintu mai înalþi, prea atâta ºidur[ui]ât facu mai mare, cîndu sã pornescu ºicopacii cei înalþi mai mare sunetu fac, cîndu sã[d]oboarã, aºea ºi casele cele înalte ºi întemeiatecu îndelungate vremi, cu mare rãzsipã purcegu lacãdere, cându cad. Într-acela chip ºi casa luiVasilie-vodã, de atâþia a[n]i întemeiatã, cu marecãdere ºi rãzsipã ºi apoi ºi la deplinã stângere aupurces de atuncea”4. Cum se vede, autorul afolosit prilejul pentru a formula o judecatã maigeneralã asupra spiþelor familiale. Cu cât acesteasunt mai vechi ºi mai însemnate, cu atât mainãpraznicã îi apare prãbuºirea lor, când aceasta areloc. El observã, cu privire la destinul familiei

n Ovidiu Pecican

„Casa“ în viziunea lui Miron Costin

à

Lupu, cã atunci când a cãzut, cãderea s-a produscu multã risipã (deci nu numai cu pierderea unorimportante cantitãþi de bani ºi de bunuri, ci ºi cureverberaþii adânci în societatea moldoveneascã atimpului), ajungându-se în cele din urmã pânã lastingerea totalã a spiþei.

O regulã nescrisã care indicã faptul cã aris-tocraþia Moldovei secolului al XVII-lea se moder-niza în mentalitate este cea respectatã de MoiseMovilã: abþinerea de la orice rãzbunare împotrivafamiliei celui care uneltise împotriva lui. „Dacãau luat [Vasile Lupu] domniia, nevrându sã hienemulþemitoriu lui Moysei-vodã, pentru binelelui, ce fãcuse casei lui, neamestecându-se nice cuun rãu asupra casãi lui, au scris carte la Moyseiu-vodã...”5. Recunoºtinþa lui Vasile Lupu, altminterioponent al voievodului de odinioarã în joculpolitic, este o rarã dovadã de fair play, pe careMiron Costin o ºi consemneazã ca atare. Ea nuindicã doar circumstanþa cã asemenea lucruri sur-veneau ºi la porþile orientului, ci, mai cu seamã,cã în acel moment, se înfãþiºau privirii ca niºtedovezi de nobleþe cu totul mirabile ºi izolate.

Acelaºi Vasile Lupu însã, se conducea dupãþelul de a-ºi aduce propria familie la cea mai bunãsituaþie cu putinþã, ceea ce Miron Costin for-muleazã astfel: „... cã siliia sã vadzã pre fecioru-sãu, Ionu-vodã, la domnie, care hire au pãrinþiispre feciorii sãi, sã-i vadzã în viaþa lor ieºiþi la cin-ste. Domnii la domnii pre feciorii sãi poftescu sã-i vadzã ieºiþi, boierii la boierii, slujitoriul sãbucurã sã-ºi vadzã de slujitorie pre feciorul sãudestoinicu pofteºte sã-l vadzã” 6. Aici textulistoricului consemneazã cu precizie un gând ca-racteristic întregii clase suprapuse din Moldovatimpului, la care aderã ºi Costin însuºi. Dincolode banalitatea sa aparentã – anume cã fiecarepãrinte doreºte sã-i transmitã fiului sãu statutulsocial de care beneficiazã el însuºi – este impor-tant de ºtiut cã autorul nu a gãsit de cuviinþã sãpomeneascã ºi gândurile de mãrire care îi strãbatpe pãrinþi în legãturã cu fiii lor, când nu chiar cuei înºiºi. Astfel, grija faþã de conservarea ranguluinu apare, în textul de faþã, completatã ºi de gân-dul promovãrii pe o treaptã superioarã, deºi acestaera, de multe ori, cazul. Lucrul devine evident nudoar gândindu-ne la mulþimea de pretendenþi,întemeiaþi pe antecedente genetice reale sauinventate, care brãzdeazã istoria noastrã, ci ºiatunci când, urmând litera fragmentului citat, negândim la slujitori. Desigur, þelul lor era sã trans-mitã fiilor lor mãcar ceea ce erau, dar aspiraþiile lapromovare socialã mergeau, în mod necesar, maisus de atât. Pe acest fel de speranþe se întemeiaîntregul sistem de promovãri sociale care puneauîn centrul lor meritul (militar, diplomatic sauadministrativ).

Este important ºi faptul cã întreaga preocuparese lega exclusiv de poziþia fiilor. Fiicele rãmâneau,ºi în acest început de modernitate timpurie, mar-ginale ca prezenþe publice.

Atrage, de asemenea, atenþia ºi vocabularulspecializat. Pãrinþii vor ca pe urmaºii lor de partebãrbãteascã „sã-i vadzã în viaþa lor ieºiþi la cinste”.A fi ieºit la cinste înseamnã, deci, a ocupa o po-ziþie privilegiatã în viaþa publicã, a se bucura decinstirea stãpânului ºi de respectul celorlalþimembri ai societãþii. La fel, formularea „slujito-riul sã bucurã sã-ºi vadzã de slujitorie pre feciorulsãu destoinicu pofteºte sã-l vadzã” aduce înatenþie faptul cã a fi „destoinic de slujitorie”înseamnã a fi capabil de a servi statul sau peînalþii oameni ai momentului ºi ai locului,reuºind sã se impunã în cele din urmã sub acestraport. Destoinicia nu s-ar referi, deci, lapregãtirea „profesionalã”, la educarea în sensulviitoarei slujbe ºi exersarea abilitãþilor necesare

acesteia, ci ar viza tocmai capacitatea de inserareîn mecanismul social-politic ºi administrativ alþãrii. O asemenea chestiune, pare sã spunã MironCostin, þine de orizontul de aºteptare ºi de edu-care al „caselor” timpului, familia pregãtindu-ºicopiii pentru a-i face capabili de strategiile nece-sare accederii la poziþia la care aspirau.

Despre limitele alianþelor matrimonialeadmisibile, marele boier cãrturar se pronunþãîntr-un surprinzãtor de critic fragment referitor –din nou – la familia lui Vasile Lupu. El trimite lacãsãtoria fiicei mai mari a acestuia, Maria, cucneazul Radziwil: respectivul era „om de casãmare, den cnedzii Litfei [= Lituaniei]. Numai,cu ce inimã ºi sfatu au fãcut aceia casã dupã omude lege calvineascã... [...] De mirat au rãmas va-curilor aceastã casã, cum au putut suferi inima luiVasilie-vodã sã sã facã”7. O altã nuanþã din gândi-rea curentã a aristocraþiei aborigene cu privire lafamilie se dezvãluie aici. Deºi Miron Costin nuignorã raþiunile politice care l-au împins pe dom-nitorul Moldovei cãtre o asemenea înrudire,totuºi, el dezaprobã fãþiº abaterea de la normanescrisã a puritãþii credinþei ortodoxe, mirându-secã Vodã Lupu ºi-a mãritat fiica cu un calvin. Deºilogofãtul avea relaþii dintre cele mai cordiale înmediile polone ºi neortodoxe, judecata luirãmâne una dezaprobatoare, în numele uneipuritãþi a credinþei ce se cerea apãratã. Nu s-aanalizat încã, pentru secolele XIV-XVIII, sãzicem, adeziunea boierimii ortodoxe la ideea decreºtinãtate, cu toate nuanþele pe care ea le pre-supunea. Totuºi, este limpede de pe acum cãbunele relaþii de prietenie, colaborare, ori defront comun creºtin împotriva inamicului pãgânpe care ei le-au stabilit cu catolicii ºi, mai apoi, cu

principi ºi regi din lumea Reformei nu au însem-nat întotdeauna mai mult decât un pragmatismmomentan, impus de dificilele împrejurãriistorice parcurse. Se prea poate ca, excepþiefãcând cazurile – rare – de convertiþi, oameniiacelor vremuri sã fi fost mai curând conservatori,tradiþionaliºti, neîncrezãtori în sinceritatea cre-dinþei celorlalþi. În orice caz, prin paragraful dis-cutat, Miron Costin se dovedeºte a fi unul dintreaceºtia.

Pentru marele boier care scrie una dintre celemai izbutite cronici, „casa” rãmâne, dupã toateaparenþele, o zonã de maximã securitate, unreazem de care se leagã toate aspiraþiile de dincolode împlinirea personalã. Prin ea ºi cu ea se faceraportarea la social ºi de ea se leagã anumite valorisubiective, precum mândria apartenenþei. Atuncicând se va face o analizã serioasã a raportului din-tre familie, clan, trib ºi popor la români, pentru ase vedea cum s-a ajuns, în cele din urmã, la naþi-une, s-ar putea ajunge la revelaþii neaºteptate cuprivire la raportul dintre „casã” ºi neam.

n

NOTE :1. Cronicari Moldoveni, Bucureºti, Editura Militarã, 1987, p. 91. 2. Ibidem, p. 94. 3. Ibidem, p. 149. 4. Ibidem, p. 150. 5. Ibidem, p. 109. 6. Ibidem, p. 116-117. 7. Ibidem, p. 127-128.


à

Ruggero Maggi Nord, 2001

P rintre intelectuali, dar chiar ºi printrefemeile intelectuale din România, feminis-mul este privit ca un punct de vedere teo-

retic care exagereazã discriminarea femeilor însocietate. Din punctul meu de vedere, teoriafeministã, concepþie socio-culturalã complexã,variatã ºi nuanþatã, are un rol deosebit de prolificîn abordarea a numeroase aspecte ale vieþii socialeºi familiale, în special în problemele violenþei. Eaporneºte de la conceptualizarea bãrbaþilor ca ungrup investit cu putere, a cãror dominare asuprafemeilor este o construcþie istoricã ºi socialã, carese reproduce ºi se menþine într-o mare varietatede feluri, cum este manipularea, convingerea,influenþarea, forþarea, asocierea, condiþionarea.Violenþa bãrbaþilor faþã de femei, inclusiv faþã defemeile apropiate de ei, este înþeleasã ca parte aunui sistem structurat de putere ºi de exploatareîn cadrul relaþiilor patriarhale.

Mihela Miroiu a menþionat cu repetate ocaziiconsecinþele ºi formele de manifestare ale patriar-hatului: îndoctrinarea de gen prin socializarea înfuncþie de sex, privarea fetelor de anumite niveleºi forme de educaþie, judecarea femeilor înfuncþie de comportamentul lor sexual (cerinþavirginitãþii ºi a fidelitãþii), accesul scãzut la resurseeconomice, lipsa respectului faþã de rolulfemeilor în societate – de-a lungul istoriei ºi înprezent –, lipsa tradiþiei de autonomie ºi de inde-pendenþã, lipsirea femeilor de timp liber,deprecierea performanþelor lor ºi altele. Încondiþiile dominãrii masculine, în care bãrbatulreprezintã valorile, intelectul ºi normele, agre-siunea comisã de bãrbaþi împotriva femeilor sau,în general, asupra persoanelor vulnerabile este unfenomen social comun, care nu iese în evidenþãde la sine, dacã nu i se acordã importanþa socialãcuvenitã. Societãþile îºi construiesc o mentalitatecolectivã care face ca violenþa domesticã,abuzurile împotriva copiilor ºi celelalte forme deviolenþã împotriva unor categorii vulnerabile alesocietãþii sã fie greu de sesizat ºi incriminat.

Patriarhatul reprezintã mai mult decât un sis-tem de autoritate în anumite familii. În societãþileîn care modernizarea nu a reuºit sã imprimedemocratizarea concepþiilor privind relaþiileinterumane de gen, el reprezintã un ansamblu dementalitãþi privind prerogativele bãrbaþilor.Cunoscute în literatura feministã sub numele demituri, stereotipurile referitoare la rolurile de gendefinesc construcþia socialã a masculinitãþii ºi afeminitãþii. Dacã favorizarea bãrbatului înmiturile legate de gen este mai rãspânditã într-ocomunitate, atunci violenþa va avea ºi ea oamploare mai mare. În schimb, în cuplurile ega-litare în care puterea de a decide aparþine ambilorparteneri, ceea ce contribuie la succesul relaþiei ºimenþine sentimentele de respect reciproc, nivelulde violenþã este mult redus comparativ cupartenerii cu o mentalitate patriarhalã.

Miturile privind rolurile de gen sunt cele caredecreteazã cum trebuie sã ne gândim la locul ºirolul bãrbaþilor ºi al femeilor în familie, precumºi la relaþia dintre ei. De exemplu, afirmaþiile degenul “locul unei femei este acasã”, “datoria bãr-batului este sã câºtige existenþa familiei”, “bãrba-tul este capul familiei”, “într-o cãsnicie, responsa-bilitatea majorã a soþiei este sã-i facã fericiþi pe soþºi pe copii”, “bãrbatul trebuie sa aibã cuvântul

final în deciziile familiei”, “victima ar trebui sãînveþe sã preîntâmpine violenþa”, “femeia poatepune oricând capãt violenþelor”, “femeile victimeale agresiunilor partenerilor nu au mândrie per-sonalã, sunt supuse, pasive”, “bãtaia maritalã esteun fapt izolat”, “chiar dacã el este agresiv, copiiiau nevoie de tatã”, “când o femeie nu-ºiîndeplineºte îndatoririle casnice, ea meritã sã fiebãtutã de soþ”, “femeile tind sã exagereze violenþala care sunt supuse”, “cele mai multe dintre actelede violenþã casnicã au loc deoarece femeile îiprovoacã pe bãrbaþi sã le loveascã” sunt pro-totipuri de judecãþi normative care guverneazãdomeniul familial. Ele ºi multe altele asemãnã-toare reprezintã o premisã a inegalitãþii, care defa-vorizeazã femeile ºi încurajeazã comiterea unorabuzuri împotriva lor. Prin intervenþiile sale înplan social ºi teoretic, concepþia feministã seopune unor astfel de mituri ºi, la nivel de comu-nitate internaþionalã, a reuºit sã demonteze saumãcar sã facã vizibile diferitele forme de violenþãcomise atât în spaþiul public, cât ºi în cel familial.Pentru feminism familia a încetat sã mai fie unspaþiu de viaþã protejat, unde femeile ºi copiiisunt feriþi de greutãþile vieþii, ci a devenit un locexpus unor violenþe, în mãsurã chiar mai maredecât pe stradã. Inegalitatea de putere dintre celcare comite abuzul ºi victimã face inutilã între-barea privind vina victimei-femeie sau copil înfaþa agresorului bãrbat. Dacã agresorul este o per-soanã apropiatã, aceasta amplificã dramatismultrãirii victimei de a fi agresat de cãtre o persoanãde încredere, a cãrei sarcinã era ocrotirea sau spri-jinirea ei.

„...femeile comit mai multeabuzuri psihice, emoþionale, iarbãrbaþii comit mai multe abuzurigrave ºi mai ales abuzuri de ordinsexual.”

Din rapoartele întocmite pe plan internaþionalprivind situaþia femeilor care au suferit o anumitãformã de abuz sexual din copilãria micã ºi pânã lapubertate, cei care au comis abuzurile au fost întoate cazurile bãrbaþi. Raportul dintre genul fe-minin ºi masculin în cazul victimelor copii varia-zã în diferitele studii între 3/2 ºi 5/1. Aceastã dis-proporþie între cele douã sexe în privinþa victimi-zãrii copiilor este prelucratã în concepþia feminis-tã pentru a se releva expunerea mai mare a sexu-lui feminin la diverse forme de abuz. S-ar puteaînsã ca numãrul mai mic al bãieþilor victime aleabuzurilor sã fie doar rezultatul unui fenomenmascat, secretul ºi ruºinea în cazul relaþiilor ho-mosexuale fiind, în cazul sexului masculin, chiarmai mare decât în cazul relaþiilor heterosexuale.Ceea ce pare însã incontestabil este raportul maimare al genului masculin printre adulþii carecomit diferite tipuri de abuzuri. Existã, de aseme-nea, diferenþe între femei ºi bãrbaþi în privinþaformelor de abuz comise: femeile comit maimulte abuzuri psihice, emoþionale, iar bãrbaþiicomit mai multe abuzuri grave ºi mai alesabuzuri de ordin sexual.

Primele date în privinþa violenþei domesticecare afecteazã femeile în raport cu soþii ºi

partenerii lor au apãrut în occident în anii ’60,odatã cu învigorarea miºcãrii feministe.Cercetãrile din aceastã perioadã s-au centrat înprimul rând asupra femeilor, victime ale violenþeidomestice, care au ajuns în cadrul unor serviciispecializate de sãnãtate mentalã. Aceasta a deter-minat vicierea parþialã a unora din cercetãri, prinorientarea lor în primul rând asupra anumitorcaracteristici patologice ale femeii victime, caindivid, care prin caracteristicile ei neadecvate decomportament ar fi cauzat actele de violenþã alebãrbatului ei, provocându-l. Acest discursexplicativ, deºi tot mai slab exprimat de la sfârºitulsecolului XX, continuã sã se manifeste în specialîn literatura psihologicã ºi medicalã, care suprae-valueazã cauzalitatea legatã de caracteristicile per-sonalitãþii feminine în fenomenul violenþeidomestice, ignorând contextul ei social ºi carac-teristicile relaþiilor intime ale femeilor cu bãrbaþii.Paradoxal, acest tip de abordare s-a accentuat toc-mai în urma unuia dintre cele mai rãsunãtoaresuccese ale miºcãrii pentru combaterea violenþeidomestice, care a fost introducerea, în 1979, înClasificarea internaþionalã a bolilor (DSM III) a cate-goriei denumite “sindromul femeii bãtute”.Aceasta a fost o recunoaºtere a eforturilor depusede terapeuþi ºi de activiºtii pentru drepturilefemeilor ºi a însemnat un real progres pe caleaasistãrii femeilor expuse violenþei. Ca efect per-vers, stabilirea acestei categorii de diagnostic aînsemnat recunoaºterea patologiei psihologice afemeilor agresate, care sunt pasive, inhibate,retrase, cu stima de sine scãzutã, lipsite de iniþia-tivã, cu o capacitate redusã de exprimare, dar maiales dependente din toate punctele de vedere –material ºi psihologic – de bãrbatul care le agre-seazã. Tabloul tulburãrilor de caracter alefemeilor cu acest sindrom a fost completat înunele studii cu aspecte biografice, descriindcazuri în care femeile trãiau îndelung, adeseaîncepând din perioada copilãriei, deci practictoatã viaþa, subordonate unor bãrbaþi violenþi, înurma cãreia aveau o stare mentalã alteratã, fiindincapabile sã preia controlul asupra propriei lorvieþi ºi sã se îndepãrteze de bãrbaþii violenþi.Soluþia oferitã de aceastã concepþie este acea aintervenþiei terapeutice, care prin serviciile desãnãtate mentalã poate îmbunãtãþi capacitateafemeilor de a se apãra ºi de a prelua controlulasupra relaþiilor lor.


à

n Maria Roth

Teoria feministã ºi contribuþiaei la studiul violenþei


„atitudinea femeilor bãtute [...] sepoate circumscrie prin fenomenulde învãþare a neajutorãrii”

Unii reprezentanþi ai feminismului se opunaºa numitei concepþii “terapeutice”, care prezintãviolenþa domesticã ca fiind rezultatul problemelorindividuale ale unor femei cu deficienþe de per-sonalitate, incapabile de a se proteja de bãrbaþiviolenþi – având nevoie de o intervenþie terapeu-ticã –, considerând cã ea dã naºtere unor atitudinisocietale de blamare a victimei. Criticând con-cepþia terapeuticã, autorii feminiºti se bazeazã pecercetãri care susþin cã testele aplicate femeilorbãtute, comparate cu rezultatele celorlalte femei,nu pun în evidenþã abateri semnificative ale trãsã-turilor de personalitate care ar putea constitui fac-tori cauzali ai violenþei, ci deficite ºi caracteristicicare sunt consecinþele ei, cum ar fi inhibiþiile înexprimarea sentimentelor, dificultãþile deadaptare la situaþie, nemulþumirea cu propriaviaþã, incapacitatea de a exprima agresivitate pecale verbalã, dorinþa de a fi pe plac, stãrile dereverie, tendinþa de a fi rezervat în relaþiile cuceilalþi etc. Acestea se pot circumscrie prinfenomenul de învãþare a neajutorãrii, aºa cum a fostel descris în anii ’70 de Seligman în urma experi-mentelor sale pe animale electrocutate, care auînvãþat în scurt timp sã nu se împotriveascã fãrãrost, fiindcã oricum nu reuºeau sã scape dedurere. Animalele din experimentul învãþãrii nea-jutorate care dãdeau semne clare ale suferinþeilor, nu au încercat sã evite durerea nici atuncicând acest lucru ar fi fost posibil, ele nemaifiindimobilizate. Conceptul învãþãrii comportamentu-lui de neajutorare explicã nu numai dependenþafemeii (de ce nu pãrãseºte ea relaþia violentã), darºi calea prin care agresorul obþine ca victima sãajungã la un comportament pasiv, cvasi paralizat.Dacã germenii unei astfel de atitudini de neaju-torare au fost cultivaþi din perioada copilãriei,atunci ei vor prinde rãdãcini în relaþia adesea sim-bioticã dintre femei ºi bãrbaþii care le supun larele tratamente. Aceastã paralelã dintre victimeleviolenþei domestice ºi cele ale experimentelor deneajutorare învãþatã oferã o bunã explicaþieprivind comportamentul dependent al femeilorsupuse abuzurilor ºi incapacitatea lor de a ieºi dinrelaþia violentã.

Astãzi, violenþa împotriva femeilor esteîndeobºte un fapt recunoscut, dar totuºi impre-sioneazã prin proporþiile ei. Autori americaniindicã aproximativ 1,5 milioane de cazuri defemei supuse anual diferitelor forme de abuzuriîn SUA care necesitã îngrijiri medicale. Tot înSUA o femeie este abuzatã fizic la fiecare 9secunde. Cu ocazia cuvântului de închidere laConferinþa Europeanã a Femeilor din Lisabona(2000), comisionarul european AnaDiamantopoulou declara cã între vârsta de 15 ºi44 de ani mai multe femei sunt schilodite sauomorâte prin acte de violenþã de gen, decât înrãzboaie; în Africa de Sud la fiecare 20 desecunde o femeie este violatã, dar numai 1 din 35de femei depun plângere; în Ruanda peste 15 000de femei sunt violate într-un an; în Austria, 50%dintre divorþuri sunt motivate prin acte de vio-lenþã domesticã; în Finlanda, 22% dintre femei auavut de suferit diferite forme de violenþã dinpartea partenerilor lor; în Olanda 1 din 5 femeiau suferit la un moment dat violenþã fizicã dinpartea soþului sau a unui partener, iar înPortugalia o femeie din douã; în Irlanda jumãtatedin femeile care au decedat prin crimã au fostomorâte de soþi sau parteneri; în Rusia, 14 500 de

femei mor anual ca urmare a violenþei domestice.În Uniunea Europeanã datele privind raportulmediu de femei care au trãit pe parcursul vieþiiexperienþe de violenþã este de 1 la 4. Violenþaîmpotriva femeilor existã, deci, în toate þãrile, atâtîn cele cu o economie dezvoltatã, cât ºi în celesãrace. Mai mult, ea existã în toate clasele socialeºi la toate nivelele de educaþie. La forul europeanamintit, Diamantopoulou a arãtat cã deºi dateleoficiale ale poliþiei indicã mai multe acte de vio-lenþã în rândul celor cu nivel socio-economic ºide educaþie scãzut, datele unor cercetãri recentedin Olanda, Italia ºi Finlanda aratã cã aproapejumãtate din cei care comit acte de violenþãîmpotriva partenerilor au diplome de studii supe-rioare ºi cã unii oameni respectaþi în comunitatepot fi violenþi în viaþa privatã. Se pare cã emanci-parea femeilor nu a însemnat totodatã evitareaviolenþei ci, dimpotrivã, au expus femeile la noiforme, mai diversificate de violenþã.

„Pe plan social, progresul ultimilor25 de ani a constat în definireaviolenþei împotriva femeilor ca unsubiect al drepturilor omului.”

Definiþia cea mai general folositã în literaturade specialitate pentru violenþa împotriva femeilor

este cea utilizatã în cadrul Declaraþiei NaþiunilorUnite (1993): “orice act de violenþã bazat pediferenþa de gen ºi care cauzeazã, sau ar puteacauza femeii suferinþã sau vãtãmare fizicã, sexualãsau psihologicã, incluzând ameninþãrile cu astfelde acte, coerciþia ºi privarea arbitrarã de libertate,fie în viaþa publicã, fie în cea privatã”. Actele deviolenþã împotriva femeilor ºi fetelor contribuiela apariþia unui procent însemnat din îmbolnãvi-rile la femeile în vârstã de 15-44 de ani din þãriledezvoltate. Pe plan social, progresul ultimilor 25de ani a constat în definirea violenþei împotrivafemeilor ca un subiect al drepturilor omului.

Abordarea violenþei domestice a întâmpinatserioase rezistenþe sociale în toate statele lumii,sub diverse forme: din raþiunea liberalã de a apãraintimitatea spaþiului privat al familiei, prinnegarea vehementã a abuzurilor fizice sau sexualecare au loc în lipsa martorilor ºi sunt extrem degreu de dovedit, prin apelul la prestigiul social alunor bãrbaþi acuzaþi de violenþã domesticã, prinrefuzul sau incapacitatea reprezentanþilorautoritãþilor de a se implica în situaþiile de vio-lenþã domesticã.

Totuºi, miºcarea feministã ºi-a adjudecat câte-va victorii remarcabile în eforturile de a extindeglobal drepturile femeilor. În ultimii 10 ani s-aprogresat pe plan legislativ în transpunerea prin-

cipiilor internaþionale ale Convenþiei pentrudrepturile femeilor în legi naþionale, cu procedeeconcrete de aplicare, pe baza cãrora sã se poatãface dreptate femeilor victime ale abuzurilor sexuale ºi ale violenþei domestice. Pentru aschimba miturile privind violenþa, numeroaseorganizaþii de femei s-au raliat ºi au dezbãtutstrategia de implementare a Convenþiei prin“acþiuni globale (global campaign) pentru drep-turile femeilor ºi de stopare a violenþei”. La ceade-a patra Conferinþã mondialã de la Beijing privindcondiþia femeii (1995), s-a lansat o Platformã deacþiune, care a fost un semnal puternic pentruimpunerea egalitãþii de ºanse a femeii cu bãrbatulîn toate statele lumii. În textul acestei platformese aratã cã violenþa împotriva femeilor este oproblemã globalã, constând în manifestarea pu-terii bãrbaþilor prin privilegii ºi modalitãþi de a-icontrola pe cei mai slabi. Aceastã diferenþã deputere este accentuatã de ignorarea sau de lipsalegilor potrivite ºi a eforturilor adecvate dinpartea autoritãþilor publice pentru îngrãdireamanifestãrii puterii în forme violente. PrinDeclaraþia de la Viena ºi cea de la Bejing, s-aconsacrat pe plan internaþional statusul egal ºidrepturile femeilor ca o prioritate pentru guverneºi pentru ONU. Ca urmare a luat fiinþã Tribunalulpentru violarea drepturilor femeilor. Obiectivul aces-tuia este de a se crea un for internaþional în caresã se poatã demonstra lipsurile legislaþiilornaþionale ºi necesitatea elaborãrii unor platformecomune de acþiune pentru protejarea victimelorviolenþei. Documentarea situaþiilor de abuz ºidefinirea lor clarã sunt componente critice pentrua da credibilitate activitãþilor de schimbare a legis-laþiilor ºi de susþinere instituþionalã a femeilor.

Cum am arãtat, feminismul a oferit un sistemconsistent privitor la relaþia dintre putere ºi genîn contextul violenþei în general, al abuzului se-xual, a violenþei domestice ºi al protecþiei vic-timelor. Reducerea semnificativa a violenþei nudepinde de punerea în aplicare ºi de succesul laun moment dat al uneia sau alteia din reco-mandãrile obþinute de aceastã miºcare la forurileinternaþionale, ci de amploarea unor acþiuni con-certate, susþinute de specialiºti ºi fundamentatelegal, de informare a comunitãþii privind modali-tãþile de protecþie ºi mai ales demistificarea con-cepþiilor privind violenþa în relaþiile de gen. Peplan global, succesele de pânã acum în combate-rea violenþei de gen sunt semnificative, constânddin legislaþii internaþionale ºi naþionale din ce înce mai eficiente, servicii ºi profesioniºti din ce înce mai buni, studii, cãrþi, reviste, metodologii decercetare, baze de date ºi programe de intervenþieaplicabile, schimburi fructuoase de idei între spe-cialiºti ºi altele. Totuºi datele recente, dupã maimulte decenii de campanii împotriva violenþei degen, continuã sã arate cã ea este încã un fapt deviaþã cotidian. Tocmai de aceea tematica violenþeide gen continuã sã fie actualã, iar combaterea eitrebuie sã fie un obiectiv al societãþii civile dintoate þãrile. Ea va trebui sã se pãstreze încã multãvreme pe agenda forurilor politice, educaþionale,de protecþie socialã ºi a sãnãtãþii populaþiei, acþiu-ni care sã tindã la schimbarea atitudinilor cultur-ale faþã de problematica violenþei ºi a relaþiei salecu inegalitãþile de gen.

n

Ruggero Maggi Estrada dos chaos

à


Oana Pughineanu: Stimate domnule profesorPetru Iluþ, de-a lungul istoriei putem privi familiaurmãrind mai multe moduri de abordare: a fost vãzutãfie ca un rãu necesar, fie ca un mod de a transmite oanumitã învãþãturã sau de a realiza alianþe. Odatã cuindustrializarea ne-am obiºnuit sã folosim termenul de“familie nuclearã”. Mai nou se vorbeºte însã de o erãinformaþionalã. Cum vedeþi reconfiguratã familia acum?

Petru Iluþ: În primul rând în legãturã cu defi-niþia, sau mai bine spus definiþiile, toate au un izmetaforic pentru cã în realitate existã o mareproblemã ºtiinþificã privind originile familiei,modul în care a apãrut. A fost o necesitate? Deexemplu, se aduce ca argument faptul cã fiinþeleumane nou nãscute au nevoie de îngrijire o mareperioadã de timp. Neputîndu-se descurca singu-re, familia a fost cea mai bunã formulã: existenþaunui cuplu în care cineva sã se îngrijeascã de noiinãscuþi. Sunt însã ºi argumente cã indivizii s-ar fiputut organiza în comunitãþi ºi altfel. În tot cazul,o datã apãrutã, familia, devine o realitate inevita-bilã la scarã umanã. În legãturã cu statutul actualal familiei în postmodernitate sau în modernitateaaceasta târzie care înseamnã mult mai mult decâtepoca informaþiei, au existat ºi existã devieri de lafamilia, hai sã-i spunem, normalã. Spre exemplu,la un moment dat societatea, în speþã cea ameri-canã era îngrijoratã de fenomenul cãsãtoriilor îngrup. Erau grupuri în care trãiau cupluri conju-gale, ducând o viaþã comunã, inclusiv sexualã,uneori fãrã a se ºti ai cui sunt copii. Dar, iatã cã, afost o modã. Modelul a rãmas cel al familieinucleare cu o viaþã foarte solidarã. O tendinþãfoarte puternicã, chiar în societãþile tradiþionaleeste democratizarea vieþii de familie. Dacã la nivelpolitic, la nivel macro s-a produs aceastã demo-cratizare, cel puþin în spaþiul euro-american, eaîncepe sã cuprindã din ce în ce mai mult ºi structurile micro-sociale, printre care ºi familia.Este un fenomen cu totul pregnant, care înseamnã printre altele cã din ce în ce mai mult ºi de la vârste din ce în ce mai fragede ºicopii iau parte la decizii, în special la deciziilecare-i privesc pe ei, ceea ce nu se întâmpla însocietãþile tradiþionale decât în cazuriexcepþionale.

– Hubert Lafort vorbind despre grupurile de tineriale anilor ’60 observã o subminare a valorilor familieiprin opþiunea de a face parte dintr-o “gaºcã” al cãrei locprivilegiat de acþiune e strada ºi în care bãiatul îºi poatedemonstra virilitatea ºi bãrbãþia. Fetele în schimb suntsupuse unui control mai strict ºi preocuparea lor princi-palã a aceea de a-ºi menþine reputaþia. Tocmai datoritãacestor diferenþe în procesul de cucerire intrã în joc unanumit comportament, o anumitã atitudine ºi un limbajaparte. Cum se schimbã acest comportament în epocachatului (în absenþa unui contact faþã-în-faþã) ºi aanunþurilor matrimoniale (anunþuri foarte “concrete” încare de mute ori se cere ºi se oferã ceva “exact”: starematerialã, aspect fizic etc. )?

– Hubert Lafort se referã la situaþia anilor ’60,dar de atunci s-au schimbat lucrurile. De exem-plu în ce priveºte dominaþia sau faptul cã existã oasimetrie foarte puternicã între bãieþi ºi fetelucrurile nu mai stau la fel. Astãzi, la ceea ce senumeºte “gãºcã de cartier” participã din ce în cemai mult ºi fetele. În legãturã cu valorile familia-le, asta este o temã atât de importantã încât ea afost invocatã ºi pusã cu mare acuitate inclusiv înretoricile electorale ale preºedinþilor americani. Sesusþine de cãtre mulþi cã abaterile de la valorilefamiliale se constituie într-un complex de factorisimptomatici, deoarece se pierde învãþãtura acelornorme care însemnau o anumitã eticã, o anumitãfidelitate, însemnau socializarea în termenimorali în familie. Însã nu trebuie ocolit faptul cãîn numele pãstrãrii valorilor familiale se pot facesau se pot pãstra anumite stereotipii ºi discri-minãri, cum ar fi cele la adresa femeii. Dacãadmitem pãstrarea valorilor familiale asta pre-supune o anumitã ierarhizare, o anumitã separarepe roluri în familie. Multe feministe ne spun sãnu folosim pancarta aceasta cu valorile familialeca un scut împotriva pãstrãrii discriminãrii înrelaþiile de gen. Dar, revenind la tineret, este greude prevãzut pe termen mai lung ce se va întâm-pla. Pe termen scurt ºi mijlociu, “gãºtile”, strada,peer-group-urile cum li se mai spune, adicãgrupuri de aceeaºi condiþie, de aceeaºi vârstã etc.,fac din ce în ce mai mult o concurenþã familiei înceea ce priveºte socializarea ºi educaþia, iar ele vorpersista. Chat-ul ºi internetul poate schimba saupoate accentua aceastã tendinþã pentru cã într-unfel, a comunica mult mai uºor înseamnã totodatãºi a te putea organiza mai bine. Informaþia deacest tip, nu înlocuieºte comunicarea faþã-în-faþã,ci de multe ori o suplimenteazã ºi o întãreºte. Latineri multe prietenii ºi deja chiar cãsãtorii seînfiripã pe aceastã cale. Nu avem statistici foarteclare, dar acest gen de comunicare este stratul desuprafaþã. Totul depinde de aici încolo de cumevolueazã relaþia. Internetul poate fi primul pas,la fel cum alteori primul pas era o întâlnire la unbar sau la o cofetãrie. Ce urmeazã depinde dejade alþi factori precum personalitatea, aspiraþiile,depinde de valorile importante pentru individpânã la urmã, de valorile pe care oamenii le-auprimit de la familia tradiþionalã. Dar sã nu uitãmcã schimbãrile acestea - o spun încã o datã -, nuînseamnã neapãrat numai disfuncþionalitãþisociale, ci înseamnã ºi o mai mare libertate degândire. Nu este ceva rãu. Dimpotrivã, mai alesîn societãþile tradiþionale ºi mai ales în societãþileunde este o foarte mare distanþã în ce priveºteºcolarizarea între tineri, adulþi ºi bãtrâni, tineretulare ºi o funcþie de a educa adulþii. Tineretul care emult mai deschis la nou, care înregistreazã mairepede, care e mult mai dinamic poate influenþafelul de gândire al celor mai înaintaþi în vârstã.

– Multe voci susþin cã tinerii de azi nu se mairevendicã de la o origine sau de la un mediu. Abolesc

orice referire la un trecut sau viitor. Nu sunt legaþi deconstrângeri ºi fidelitãþi ci þin seama doar de bucuria lorindividualã. Multe produse precum articolele vesti-mentare, parfumurile, tunsorile, tatuajele renunþã la ascoate în evidenþã diferenþele sexuale tinzând spre o“neutralitate” de gen. Chiar felul de a dansa nu mainecesitã un partener. Credeþi cã acest stil de a trãi altinerilor e doar o modã sau va afecta serios familia?

– În teza de doctorat, în care am urmãrit temaaceasta a valorilor tineretului, am fãcut diferenþãîntre “valori superficiale” ºi “valori autentice”.Poate e chiar impropriu spus, dacã prin valori nereferim la ceva stabil, ceva care orienteazã pe ter-men mai lung comportamentele noastre. Dar haisã le spunem nu valori, ci manifestãri, care nu auo aºa mare importanþã în istoria vieþii, care sunttrecãtoare ºi faþã de care trebuie sã afiºãm o multmai mare toleranþã ºi un fel de moratoriu. Eucred cã aici s-a greºit foarte mult, pãrinþii augreºit foarte mult deoarece mentalitãþile s-auschimbat radical. Dacã adopþi tot timpul o atitu-dine foarte tranºantã faþã de aceste manifestãriaducând mereu aminte de faptul cã “pe vremeamea nu era aºa”, “pe vremea mea nu se fãcea aºa”,“pe vremea mea altfel se dansa” etc., se ivesc con-flicte puternice care ar putea fi evitate. Cineva,indiferent de felul în care se îmbracã poate ajungeun mare cercetãtor sau un mare medic, un om devaloare. ªi-atunci soluþia ar fi sã avem grijã înceea ce priveºte educaþia în familie faþã deaspectele importante ale vieþii cum ar fi: sãnã-tatea, formarea profesionalã, însuºirea unor regulimorale fundamentale ºi a unei conduite civilizateîn relaþiile interpersonale. E foarte importantãcultura relaþiilor interpersonale: sã ºtii sã-lrespecþi pe celãlalt, sã accepþi alteritatea. Nu credînsã cã în sine aceste manifestãri vor afecta puter-nic viaþa de familie în viitor, însã trebuie sã avemîn vedere cã din ce în ce mai mult relaþiile întreoameni ºi în particular, relaþiile de dragoste seîntemeiazã pe ceea ce se numeºte în literatura despecialitate “nevoi expresive”, adicã pe faptul cãpartenerii se simt bine împreunã, se potrivesc, îºicreeazã un confort psihologic. Pe asta se înte-meiazã ºi cãsãtoria, din ce în ce mai mult.Desigur, aceste potriviri, compatibilitãþi sunt unpic fragile, schimbãtoare. De aceea ºi ratadivorþurilor este foarte mare. S-a schimbat con-cepþia despre ceea ce înseamnã o cãsãtorie:înainte dragostea intra în joc dar era foarte multcomplementarizatã de nevoile instrumentale.Cãsãtoria presupunea sã-þi faci o casã, sã ai copii,sã fii “om aºezat”, sã respecþi religia ºi sã te com-porþi astfel încât sã atragi respectul comunitãþii încare trãiai. Cu toate aceste comandamente cugreu ajungeai la concluzia cã eºti incompatibil înce priveºte gusturile, cã nu mai poþi comunica nuºtiu cât de pozitiv cu partenerul etc.

– Ce rol are în familie femeia “emancipatã”, femeiacare, de exemplu, pentru a-ºi construi o carierã sau purºi simplu pentru a-ºi menþine o libertate sexualã neºtir-bitã renunþã la ceea ce secole de-a rândul a fost consideratatributul feminin prin excelenþã: maternitatea.

– Vreau sã vã spun cã aici existã o diferenþãteribilã, ºi nu e acelaºi lucru dacã spunem liber-tate profesionalã, libertate de alt gen sau libertatesexualã. Tot în þara cu cele mau multe inovaþii,America, la un moment dat a circulat - a fost ºi ocarte celebrã a unor soþi – sintagma de open ma-rriage, în care nu numai cã “facem fiecare cevrem”, dar ºi spunem asta ºi recunoaºtem. Mareadiscuþie care a înglobat diferitele reacþii ale oame-

„O tendinþã puternicã este democratizarea vieþii de familie”

n Petru Iluþ

Petru Iluþ este Profesor la Catedra de Sociologie aUniversitãþii “Babeº-Bolyai”. Licenþiat în filosofie ºidoctor în psihologie socialã, a urmat mai multe stagii despecializare în SUA, Franþa, Germania, Suedia. Înprezent susþine cursurile de Psihologie socialã , Sociologiafamiliei ºi Sociologia opiniei publice ºi metodologie.

Dintre apariþiile editoriale amintim: Familia.Cunoaºtere ºi asistenþã (1995), Structurile axilologicedin perspectivã psihologicã (1995), Abordarea calitativãa socioumanului (1997), Iluzia localismului ºi localis-mul iluziei (2000), Sinele ºi cunoaºterea lui. Temeactuale de psihosociologie (2001).

à


nilor de ºtiinþã, sociologilor, psihologilor, antro-pologilor ºi a publicului în general, era legatã delibertatea sexualã. Dacã acest tip de cãsãtorieinclude ºi asta, atunci lucrurile se complicã, deºinu întotdeauna. Existã cupluri care acceptã asta ºiîºi împãrtãºesc experienþele, dar sunt foarte rare.În ceea ce priveºte libertatea de a-þi petrece tim-pul liber, libertatea de a-þi alege o carierã, liber-tatea de opþiune politicã chiar, eu cred cã se vaaccentua din ce în ce mai mult aceastã democrati-zare, pluralism ºi emancipare a femeii pe acesteplanuri. Marea problemã este faptul cã dacã sepãstreazã cât de cât funcþia familiei – care trebuiesã recunoaºtem cã se pãstreazã - de unitate în carese cresc copii, de unitate, dacã nu de producþie,cel puþin de consum, atunci problema împãrþiriirolurilor rãmâne deschisã. În literatura de specia-litate gãsim tratatã problema aºa-numitei “familiicu dublã carierã”. Aici trebuie adoptate diferitestrategii în care se împacã sarcinile domestice cutendinþa ºi efortul de a face carierã. Existã diferitestrategii. De exemplu, tot în SUA, o vreme sesacrificã soþia pânã ajung copii la o anumitã vârstãºi dupã aceea soþul intrã mai masiv în aceste sar-cini domestice. Este clar însã cã societatea mo-dernã dovedeºte cã emanciparea profesionalã afemeii nu este numai un moft, ci este o realitate.

– Minoritãþile sexuale sunt o categorie care încearcãsã susþinã un nou model cultural. Dificultãþile sunttotuºi mari ºi de multe ori mediile homosexuale suntprivite ca având puternice tendinþe de “ghetoizare”.Credeþi cã acceptarea familiei gay ar duce mai repede la o“legitimare” a acestor comportamente sexuale sau dincontrã, conceptul de familie cu rigorile ei, chiar reduse laminim, nu este compatibil cu acest stil de viaþã care dupãunii comentatori (Michel Pollak) se caracterizeazã prin“separarea sexualitãþii de tendinþele afective” (separarecare nu este valabilã doar în mediile gay).

– Aici este greu sã ne pronunþãm. Atâtealucruri care pãreau imposibile în societate s-aurealizat. Pe de altã parte nu trebuie sã uitãm cãdin categoria lucrurilor imposibile unele au con-tinuat sã rãmânã imposibil de pus în practicã. Aºacum existã o selecþie naturalã în lumea anima-lelor, existã o selecþie socialã, în sensul cã se ivescfoarte multe posibilitãþi, alternative la stilurile deviaþã dintre care unele rezistã, altele nu. În prin-

cipiu însã e normal ca aceastã minoritate homo-sexualã în momentul în care este discriminatã,mai mult sau mai puþin, sã se organizeaze. Nucred cã este însã mai periculoasã decât altele. ªiiarãºi, vedeþi, foarte multã lume aducea argumen-tul cã se atenteazã la natalitate. Asta nu este ade-vãrat. Dacã facem niºte simple calcule vedem cãargumentul acesta cade. Emanciparea, atâta vremecât nu produce un rãu social, poate accepta oricestil de viaþã în numele alteritãþii ºi al libertãþii dedecizie individualã privind viaþa proprie.

– În ultimele decenii s-a impus un nou model deconvieþuire a partenerilor: coabitarea juvenilã. Este unnou mod de exprimare a sentimentelor ºi mai ales unnou mod de a aborda o sexualitate neasrvitã procreãrii.Termenul de datorie conjugalã ºi-a pierdut sensul. Cre-deþi cã acest stil de viaþã poate duce mai departe idealulde “armonie durabilã” a familiei?

– Sexualitate neproductivã existã nu numaipentru coabitare. În primul rând existã ºi pentrufamilie. S-a ajuns la asta prin concursul mai mul-tor factori sociali. Nu atât descoperireamijloacelor contracepþionale, cât masificarea lor,intrarea în comerþ, accesul la ele ºi educaþia sexu-alã a dus la acest fel de trai. Coabitarea nu estenumai juvenilã, deºi ea are o pondere din ce în cemai mare. Dar, ca sã comentãm, o sã dau unexemplu în care este greu sã te pronunþi. Maidemult am discutat termenul de “uniune consen-sualã” lansatã de colegii noºtri de la Bucureºti.Mie mi s-a pãrut un pleonasm sau în tot cazulceva care nu dã bine. Dar pentru cã a fost pus înrecensãmânt foarte mulþi folosesc acum, nunumai oficial, ci ºi cu tentã de termen ºtiinþificacest termen care provine din francezã, limbã încare circulã douã expresii: coabitation ºi l’unionlibre . Eu prefer termenul de coabitare, înromâneºte termenul echivalent fiind cel de con-cubinaj... care nu sunã bine. Nu sunã bine pentrucã realitatea era alta. La noi, când discutam despreconcubinaj dicutam de... hai sã spunem, oamenitineri ºi maturi care stãteau împreunã. Fiindcã,tineri, foarte tineri sã stea împreunã se întâmplafoarte rar, era aproape de neînchipuit. Acum ºi lanoi acest fenomen aproape cã se masificã ºi atuncinu ºtiu dacã ar merge bine sã folosim termenulde concubinaj, spre exemplu, pentru doi tineristudenþi din anul întâi care stau împreunã. Dar

repet, dincolo de denumire, dincolo deetichetarea semanticã, problema este cã nu s-astabilit o relaþie, o asociere de nici un fel întresoliditatea ºi trãinicia cãsãtoriei ºi aceastãcoabitare premaritalã. Fiindcã trebuie sã facemdistincþie între coabitarea premaritalã ºi coabitareîn general între adulþi, care ar aduce mai mult cuceea ce spuneam înainte despre concubinaj.Coabitarea sfida cumva concepþia bunului simþcare spunea aºa : “oamenii aceºtia sunt neserioºidacã stau împreunã, de ce nu puteau sã aºtepte?”,asta implicând faptul cã în viitor nici cãsniciile lornu pot fi “serioase”. Acest fel de a judeca maiexistã, dar existã ºi pãrerea dupã care acest timppetrecut împreunã este benefic deoarece ajutãpartenerii sã se cunoascã, fiind un fel de “cãsãto-rie de probã”. Ceea ce aratã statisticile pânã acumeste faptul cã mulþi dintre cei care coabiteazã nuse cãsãtoresc ºi mulþi dintre cei ce se cãsãtorescajung la divorþ. Deci, nici cãsãtoriile nu sunt maistabile. Faptul cã se cunosc mai bine înainte decãsãtorie e important, dar nu atât de important.Eu am ºi teoretizat chestiunea aceasta în termenide situaþii. Sunt douã situaþii diferite: una în caretinerii stau împreunã ºi tocmai datoritã tinereþiilor aceste cupluri nu pot avea mari probleme...problemele lor sunt aproape “plãcute”. Situaþia defamilie este radical diferitã mai ales când intervineun copil. Dar, una peste alta, cred cã în generaleste un fenomen firesc ºi nu poate afecta negativstabilitatea familiei.

– Care este rolul economiei, al posibilitãþilor finan-ciare în constituirea unei familii în ziua de azi?

– Tinerii sunt din ce în ce mai mult conºtienþide importanþa unui trai bun. Din ce în ce maimulþi tineri urmeazã nu numai liceul, ci ºi facul-tatea. Dacã înainte 20% dintre cei care terminauliceul fãceau facultate, astãzi putem vorbi de unprocent de 70%-80%. În aceste condiþii se mãreº-te vârsta la care se cãsãtoresc ºi vârsta la care auprimul copil. Asta demonstreazã cã factorul fi-nanciar are consecinþe multiple, unele în avanta-jul societãþii, a familiei ºi individului, altele fiindcumva disfunþionale. Dar e greu de stabilit balan-þa acestor interacþiuni. Mulþi aduc ca argumentfaptul cã starea materialã conteazã ºi în înþele-gerea dintre parteneri. Se cunosc foarte bine cer-turile provocate de lipsuri, dar pe de altã parte ºio stare financiarã bunã a celor doi poate facilitadivorþul pentru cã fiecare se poate descurca foartebine pe cont propriu. E interesant de observatcum familia este un grup social care reflectã ime-diat multe din transformãrile macro: ºomajul,sãrãcia etc. Ea rãspunde imediat la aceste transfor-mãri ºi miºcãri. Dar familia este în acelaºi timpun fel de tampon între indivizi ºi societate. S-aobservat cã în situaþii de crizã rãspunsurile fami-liei sunt diferite: pe unele le destramã, altele seconsolideazã în faþa rãului social. Oricum, peansamblu, în familiile sãrace fenomenul delicven-þional, abandonul, violenþa în familie au o ratãmai mare. Oricât ne-ar place nouã sã credem cãoamenii simplii ºi umili nu cad pradã acestor fe-nomene, statistic lucrurile aratã altfel. Cunoaºtemfoarte bine problema rromilor, care nu este atât oproblemã etnicã, ci una socialã. Dacã facem dife-rite cercetãri socio-statistice vedem cã indiferentde etnie sãrãcia în sine este o cauzã a acestor fe-nomene antisociale. În plus, sãrãcia este foartestrâns legatã de nivelul slab de educaþie. Deocam-datã singura politicã care se întrevede esteºcolarizarea, care înseamnã ºi creºterea niveluluide educaþie sanitarã, posibilitatea de a fi maimobil pe piaþa de muncã, creºterea nivelului decivilizaþie în general.

n

Interviu realizat de OANA PUGHINEANUAdrian Tarþa Din ciclul „Context de întemeiere“

à


Ofiþer de aviaþie (din 1932) ºi navigatorpasionat (cam din aceiaºi ani), RaduTudoran pãrea sã trimitã încã de la

început, prin alura sa de sporting gentleman, lalumea ºi spiritul anglo-saxon cãrora literaturauniversalã le datoreazã în primul rând “romanulmãrii”. Prin romanul sãu de debut din 1941, Unport la rãsãrit (“acea neuitatã odisee erotico-ma-ritimã de pe litoralul basarabean al Mãrii Negre”,“poem unic în literatura noastrã descriptivã”, Vl.Streinu), el reuºea nu doar sã concretizeze literar(pentru prima datã la noi) aceastã experienþãaparte a spaþiului marin într-o operã de valoare,dar ºi sã dobândeascã un uriaº succes de public(ºase ediþii pânã în 1944, când, odatã cuchestiunea Basarabiei înseºi, cartea a fost interzisãde noul regim pentru o jumãtate de secol, re-editându-se abia în 1991). Critica epocii (P. Constantinescu, Vl. Streinu, Perpessicius, O. ªuluþiu etc.) îi va fi ºi ea favorabilã, apreciin-du-l acum drept un “tânãr maestru al romanuluinostru contemporan” (Perpessicius). Aflat pe cul-mea valului, Radu Tudoran hotãrãºte (în 1942) sãse consacre exclusiv scrisului, opþiune pe care ova onora pînã în ultima clipã: decenii mai târziuva accentua cu îndreptãþitã mândrie într-o fiºãautobiograficã: “Singura profesiune: scriitor”. Tot acum petrece trei ani de zile pe un ºantiernaval de la Dunãre (experienþã fructificatã ulteri-or în romanul Dunãrea revãrsatã din 1961). Aici,alãturi de un prieten mort de tânãr în condiþiidramatice (prototip al viitorului Anton Lupan, aºacum prietenia cu scriitorul o va inspira pe ceadintre cãpitanul “Speranþei” ºi Pierre Vaillant),munceºte pentru a-ºi construi o corabie, plãnuindîn tot acest rãstimp cãlãtorii mirabile prin care sã-ºi integreze în destin orizonturile exterioare (ºiinterioare) ale lumii. Noul context istoric însã vacurma brutal ºi pentru totdeauna aceste planuri,iar scriitorul însuºi se vede trecut pe “lista neagrã”în urma unui articol demascator apãrut în 1944,la scurt timp dupã eliberare, care îl numãra prin-tre “cei morþi la 23 august” (moralmente, desigur– nt. ns.). Treptat atacurile politrucilor epocii (N. Moraru, M. Novicov etc.) se înteþesc ºi scri-itorul e exclus din Uniunea Scriitorilor. Sentinþaarbitrarã va fi însã “casatã” la intervenþia personalãa lui Mihai Beniuc. Urmeazã o lungã perioadã detãcere literarã pe jumãtate impusã, pe jumãtateasumatã, cãci, deºi frate cu Geo Bogza (a cãruistea se înãlþa în acei ani odatã cu cea a regimului),Nicolae Bogza (numele real al celui ce rãmâne înliteratura românã ca Radu Tudoran) decide sãignore presiunile ºi sã refuze ofertele (numeroaseºi stãruitoare) de înregimentare în rândurile cân-tãreþilor noii epoci, adoptând o atitudine exis-tenþialã de o aristocraticã demnitate, decenþã ºidiscreþie pe care nu o va trãda pânã la sfârºitulvieþii, respingând orice funcþii ºi demnitãþi ºi con-centrându-se în totalitate asupra operei sale.Dupã ce mai bine de ºapte ani trãieºte doar dintraduceri ºi din stilizarea unor traduceri, RaduTudoran revine în actualitate cu Toate pânzele sus!,carte comandatã de “un editor inimos ºi înþelept”ºi forjatã din materia vechilor vise de cãlãtorie, laînalta temperaturã a aspiraþiilor de odinioarã.Prima ediþie în volum (Toate pânzele sus!, roman,coperta D. ªtiubei, Bucureºti, Editura

Tineretului) apare în 1954; odatã cu a doua ediþie(din 1957), substanþial adãugitã ºi revãzutã,romanul capãtã forma cunoscutã pânã azi (modi-ficãrile ulterioare constând în aproape nesemni-ficative – ºi dupã ediþia din 1980, nici foartefericite – revizii stilistice). Ignoratã mai întâi decritica puternic ideologizatã a momentului, negli-jatã mai apoi de o criticã parcã uneori preasnoabã, Toate pânzele sus! a fost în schimb primitãcu un extraordinar entuziasm de publicul adoles-centin (ºi nu numai) al epocii, având de laînceput un succes fãrã egal, comparabil în epocãdoar cu cel al Cireºarilor lui Constantin Chiriþã.Astfel, romanul e totodatã ºi una dintre puþinelecãrþi de valoare de dupã rãzboi care a izbutit sãsupravieþuiascã în condiþii de deplinã libertateideologicã, exclusiv datoritã cererii pieþei. Fãrã sãfi fost sprijinitã de vreo instituþie culturalã (bafiind uneori chiar discret “sabotatã” prin artifi-ciala amânare a reeditãrilor, în ciuda cererii con-stante a publicului), cartea a atins pânã azi un tirajprobabil record pentru România: peste un milionde exemplare! Retipãrit în numeroase (insufi-ciente totuºi!) rânduri, romanul a fost de aseme-nea tradus (în polonezã/1958, maghiarã/1958,bulgarã/1959 etc.), adaptat radiofonic, transpusscenic ºi chiar ecranizat. Astfel, în 1976, în regialui Mircea Mureºan (pe un scenariu realizat deacesta în colaborare cu Alexandru Struþeanu) ºiîntr-o distribuþie devenitã legendarã (IonBesoiu/Anton Lupan, Ilarion Ciobanu/Gherasim,Jean Constantin/Ismail, SebastianPapaiani/Ieremia, George Paul Avram/Haralamb,Cristian ªofron/Mihu, Ion Dichiseanu/PierreVaillant, Julieta Szöny/Adnana, ColeaRãutu/Spânu, Jean Lorin Florescu/MartinStricland, Aurel Giurumia/Agop, GheorgheVisu/Black Pedro etc.) se realizeazã mai întâi unserial TV în 12 episoade de câte o orã, reprezen-tând “una dintre cele mai ambiþioase realizãriartistice ale micului ecran, respectiv aleStudioului de Film din Televiziunea Românã”(Cãlin Cãliman, Istoria filmului românesc. 1897-2000, Bucureºti, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, 2000); difuzat mai apoi de nenumãrateori în cursul anilor, înainte ºi dupã 1989, el a con-tribuit din plin la celebritatea romanului. Înprimãvara anului 1987 din materialul acestui seri-al s-a adaptat pentru marele ecran o versiuneprescurtatã (cu destulã stângãcie), sub forma atrei segmente de o orã ºi jumãtate subintitulateSecretul epavei , Misterele mãrii ºi Întâlnire în Atlantic.De altfel, dupã cum ºi reacþia publicului contem-poran o dovedeºte, destinul literar al cãrþii edeparte de a se fi încheiat: “Aventura nu s-asfârºit”, avertiza în Prefaþa cãrþii autorul, câtãvreme “ºi astãzi existã undeva echipajul“Speranþei”, aºteptând sã ridice ancora”. “Amrãmas totdeauna romancier, aceasta fiindu-mivocaþia ºi dovedindu-se singura mea aspiraþieconstantã. Nu concep alt fel de a exprima exis-tenþa omului decât prin fabulaþie – ºi anume fa-bulaþia aceasta construitã monumental, pe care oimplicã romanul”, mãrturisea cândva RaduTudoran. Dar deºi a scris cãrþi mai “grele” (pre-cum romanele reunite în ciclul Sfârºit de mileniu),de care s-a simþit poate mai legat (Un port larãsãrit) sau care au fost mai apreciate de critica

“serioasã” (Flãcãrile), numele lui Radu Tudoranrãmâne totuºi în chip fundamental asociat celui alromanului de faþã. Faptul n-ar trebui sã sur-prindã, cãci, dacã orice literaturã trãieºte înprimul rând prin Poveste, iar povestea exemplarã alumii continuã sã fie dintru-nceputuri Odiseea, cusiguranþã cã Toate pânzele sus! reprezintã Odiseeaexemplarã a literaturii noastre, o odisee în care,“independent faþã de tehnica epicã, de tipologia ºichiar de locurile comune tradiþionale ale genu-lui/…/ sute de personaje, de biografii senza-þionale, orientul ºi occidentul, geografia interlopãºi lumea afacerilor, fenomenele meteorologice alemãrilor ºi oceanelor ºi existenþa navalã” convergspre a realiza “unul dintre cele mai importanteromane de aventuri ale literaturii române”(Marian Popa). Povestea (binecunoscutã azi)începe cândva, prin anii `70 ai secolului al XIX-lea, când tânãrul inginer român Anton Lupan(aflat la studii în Franþa) descoperã în jurnalulbunicului prietenului sãu francez Pierre Vaillant,odinioarã cârmaci pe nava Beagle a celebruluiCharles Darwin, mãrturii despre existenþa unuiþinut neexplorat din Þara de Foc în care nimeni,nici Darwin, nici tatãl lui Pierre (dispãrut totacolo ani mai târziu într-o altã expediþie) nuizbutise încã sã pãtrundã. Cei doi prieteni jurã sãfie ei primii care vor ajunge acolo unde alþii audat greº ºi cu toate economiile lor cumpãrã omicã, dar desãvârºitã corabie pe care o vor boteza“L`Espérance”. Însã la prima ei ieºire în larg într-o cãlãtorie de probã cu Pierre Vaillant lacomandã, corabia dispare fãrã urmã cu întregechipajul. Întors în þarã ani mai târziu, cu unbrevet de cãpitan de navã ºi cu o bogatã expe-rienþã de navigator dobânditã între Singapore ºiMarsilia, Anton Lupan rãmâne la fel de hotãrât sãducã la capãt visul sãu ºi al prietenului absent. Peo plajã lângã Sulina el descoperã chiar epava corã-biei dispãrute (victimã se pare a piraþilor) ºi cuajutorul unui echipaj pitoresc, dar ales pesprânceanã, va restaura nava, (re)dându-i numelesimbolic de “Speranþa”. Pânã sã traverseze însãAtlanticul echipajul “Speranþei” va strãbate maiîntâi mãrile Levantului în cãutarea lui PierreVaillant, înfruntând piraþii ºi escrocii Rãsãritului,rechinii ºi furtuna, ispita averii ºi pe cea a eternu-lui feminin etc. Egal disputaþi de noroc ºineºansã, ei reuºesc sã o salveze din mâinilepiraþilor pe tânãra siriancã Adnana (care îi vaurma în aventurã mai întâi ca simplu matelot, iarla sfârºit ca soþie a cãpitanului), dar odatã ajunºi laMarsilia aflã cã Pierre Vaillant (care scãpase sin-gur de piraþi), crezându-i la rândul lui dispãruþi,

r emember

n Lionel D. Roºca

Radu Tudoran Toate pânzele sus! (1)

à


plecase deja spre Þara de Foc. Decis sã-ºi reîntâl-neascã prietenul ºi sã-ºi îndeplineascã jurãmântuldin tinereþe, Anton Lupan va pleca aºadar cu“Speranþa” peste Atlantic în vara anului 1882având la bord un nou pasager, pe excentriculaventurier Martin Stricland care, atras în Þara deFoc de bogatele zãcãminte de aur abiadescoperite, se aratã dispus sã finanþeze expediþia.Dupã luni de navigaþie în care are parte de întâl-niri cu piraþii marocani ºi cu vânturile uscate din-spre Africa, cu uragane dezlãnþuite ºi cu calmulplat al oceanului, cu revãrsãri torenþiale de apã ºicu setea necruþãtoare de la Tropice, cu rechiniidin lumea apelor, dar ºi cu cei din lumea oame-nilor (rivali ai lui Stricland gata oricând sã con-damne la moarte oameni nevinovaþi pentru unipotetic grãunte de aur), cu dezastrele (financiare)provocate cu sublimã inocenþã de bucãtarulIsmail prin mai toate marile porturi ale Americiide Sud, goeleta româneascã ajunge în sfârºit înÞara de Foc, la un pas de þinta râvnitã. Siliþi devenirea iernii sã-ºi amâne expediþia în þinutulnecunoscut, oamenii de pe “Speranþa” îºi petrectimpul explorând împrejurimile, cercetând faunaºi flora locale, cãutând la rândul lor aur sau încer-când sã-i înveþe pe bãºtinaºi (ademeniþi deStricland cu alcool prost sã caute aur pentru el)nu doar limba ºi obiceiurile de acasã, ci mai alesun trai mai omenesc, ceea ce-i va aduce în con-flict cu Stricland ºi cu sluga devotatã a acestuia,metisul Black Pedro. Odatã cu venirea primãverii,deºi prietenul sãu e în continuare de negãsit,Anton Lupan porneºte în sfârºit împreunã cucâþiva membri din echipaj spre misterioasa ºiobsedanta “patã albã” pe care, dupã alte peripeþii,reuºesc în cele din urmã sã o ºteargã de pe hartã(gãsind totodatã ºi dovada morþii tatãlui lui Pierreîn acele tãrâmuri îngheþate). Însã orice izbândã seplãteºte ºi o primã scadenþã vine atunci când, înlipsa lui Anton Lupan, izbucneºte conflictuldeschis cu Martin Stricland. Abia construitul satbãºtinaº e incendiat (indigenii reîntorcându-se –deºi doar pentru un timp – la precaritatea vechiilor existenþe nomade), Stricland ºi rivalul sãu pierunul de mâna celuilalt, mistuiþi de focul care-i ºipoleieºte cu aurul atât de dorit, iar Ismail, gravrãnit de Black Pedro (de acum un fugar vânat depoliþie), e salvat de la moarte de Anton Lupan cupreþul amputãrii unui picior. Datoria faþã de zeiigeloºi nu va fi însã lichidatã decât atunci când,pentru a-ºi salva corabia aruncatã de o furtunã pestânci (ºi astfel ºi pe ei înºiºi), echipajul“Speranþei” va trebui sã arunce în mare tonele denisip de aur (“the stuff the dreams are made of”),strânse cu atâta trudã. Ieºiþi învingãtori din toateîncercãrile ºi ajunºi (împreunã) la capãtulAventurii cu buzunarele (aproape) goale, dar cuinimile vesele ºi împãcate, bravii marinari suntgata sã ia Aventura de la (celãlalt) capãt, cãci laieºirea din strâmtoarea Magellan îi întâmpinã unmesaj neaºteptat: naufragiaþi pe o insuliþã dinAtlantic, câþiva marinari francezi comandaþi decãpitanul Pierre Vaillant aºteaptã ajutor…Dincolo de libertatea creaþiei nu trebuie însãneglijatã bogata informaþie documentarã pe carese sprijinã spontaneitatea aventurii. Într-adevãr,multitudinea de date de toate genurile (care pro-duc un puternic efect de real) face din Toate pânzelesus! “ºi o veritabilã enciclopedie ce popularizeazãobiceiuri, moravuri, procedee ale navigaþiei cupânze etc.” (M. Popa), “paginile ei parcurgându-se pe nerãsuflate, poate chiar cu felurite dicþiona-re în faþã, cu atlase geografice etc. – spre a se ur-mãri concret ºi exact odiseea personajelor ce, nicivorbã, trebuie sã fi existat în carne ºi oase, cumbunãoarã un Robinson Crusoe…” (Hristu Cân-droveanu). Douã sunt însã sursele mai impor-tante din care ia naºtere aventura. Un prim repernotabil îl constituie studiul Þara de Foc publicat în

1887 la Bucureºti de cãtre Iulius Popper (1857-1893) ºi, într-un sens mai larg, întreaga biografiea acestui fascinant aventurier ºi explorator al unorþinuturi îndepãrtate între care ºi Þara de Foc, alcãrei “guvernator” va ajunge la un moment dat ºiunde va introduce o nomenclaturã geograficãromâneascã ºi va coloniza chiar moºneni dinMuntenia (de Þara de Foc se leagã însã ºi numelealtor români, precum Emil Racoviþã, cãlãtor peBelgica; pentru detalii despre Popper, Racoviþã etc.vezi de exemplu Silviu Neguþ, Cãutãtori de noitãrâmuri , Bucureºti, Editura Eminescu, 1987). Aldoilea reper major îl reprezintã însãºi con-semnarea participãrii lui Charles Darwin la expe-diþia de cartografiere a Strâmtorii Magellan, acoastelor pacifice ale Americii de Sud ºi aInsulelor Galapagos desfãºuratã între 1831 ºi 1836pe bricul “Beagle” comandat de navigatorul ºimeteorologul englez Robert Fitz Roy. Aceastãconsemnare, publicatã în trei volume în 1839 cutitlul Journal of Researches into the Geology andNatural History of the Various Countries Visited byH.M.S. Beagle (ºi care marcheazã e etapã esenþialãîn geneza teoriei evoluþiei) va fi de altfel tradusãîn românã chiar de Radu Tudoran (Ch. Darwin,Cãlãtoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasu-lui Beagle, traducere din englezã de Radu Tudoranºi Dinu Bondi, Bucureºti, Editura Tineretului,1958; ediþia a 2-a 1959). În substanþa sa profundãînsã cartea începuse sã ia fiinþã încã demult, în ceitrei ani petrecuþi pe ºantierul dunãrean unde,mãrturiseºte scriitorul, “m-am strãduit sã-miconstruiesc o corabie, instrumentul strãvechi decãlãtorie care a dovedit cã pãmântul este rotund ºia dus, prin toate peripeþiile, la descoperirea lumii.Vroiam sã redescopãr lumea, într-o viziune per-sonalã, ºi speram sã mã descopãr pe mine” (într-adevãr, confirmã psihocritica, “visul despre navi-garea pe un iaht simbolizeazã atât dorinþa deaventurã, cât ºi recunoaºterea necesitãþii de a seîmbarca într-o cãlãtorie a dezvoltãrii personale”,Claire Gibson, Semne & Simboluri, 1998). Deaceea, când editorul îi va propune proiectul,“cartea era trãitã în visele de pe malul Dunãrii”(când ocolul Pãmântului fusese deja fãcut “demulte ori, întins pe spate, cu ochii închiºi, pepuntea încã neterminatã a corãbiei mele, seara, înceasurile de singurãtate ºi de visare”), iar “autorula convenit sã punã visul în carte”, “sã-l transpunãîn vorbirea curentã, pe înþelesul tuturor oame-nilor”, dãruindu-i totodatã “scrierii întreaga expe-rienþã, fantezia, imaginaþia ºi puterea de muncã…disponibile dupã atâþia ani de tãcere”, sublimândastfel un destin advers ºi convertindu-ºi cele maiprofunde aspiraþii (sub regimul libertãþii ºidisponibilitãþii absolute) în ficþiune . Narativ, mate-rialul epic se structureazã potrivit principiuluiordonator al cãlãtoriei, veritabilã supratemã acreaþiei lui Radu Tudoran, care recunoºtea: “Apleca e un verb sonor ºi viu, ºi dintre toate credcã mi-a plãcut cel mai mult”. Cãlãtoria e, aºadar,(ºi) aici tema principalã, toate celelalte teme ºimotive – ale solidaritãþii, aventurii, cãutãrii,cunoaºterii etc., dar în primul rând ale Prieteniei ºiale Tainei (taine ale epavelor, ale oamenilor, alelocurilor etc.) – subsumându-i-se într-o strânsãinterdependenþã, ca tot atâtea leit-motive. Caorice voiaj exemplar, ea se desfãºoarã simultan întrei dimensiuni: în geografie, în cunoaºtere ºi înordine iniþiaticã. “Chemarea spre depãrtãri”, mãr-turisea Radu Tudoran, “element dominant încãrþile mele… porneºte de la aspiraþia personalã,atribuitã eroilor, de a trãi într-o lume mai întinsã.Nu accept noþiunea de exotic; geografia neaparþine în întregime”. ªi într-adevãr, proiectândaventura pe întinse suprafeþe geografice, de laMarea Neagrã sau Marea Roºie la Strâmtoarea luiMagellan, scriitorul reuºeºte sã surprindã cu doarcâteva linii, în contururi fine, “cu o remarcabilãplasticitate ºi pregnanþã a locurilor, a mediilor

sociale, a oamenilor în individualitatea lor incon-fundabilã” (H. Cândroveanu) ºi prin doar câtevadetalii pitoreºti ºi/sau semnificative, întreg speci-ficul unor lumi ºi al unor epoci, complexa poli-fonie a glasurilor locurilor (culori, arome, sunete,senzaþii, dar ºi ecourile sufletului profund al civi-lizaþiilor). El picteazã în consecinþã (cu minu-þioasã atenþie pentru autenticitatea patinei vremii)adevãrate tablouri de epocã (realiste ºi perfectverosimile, deºi însufleþite de un elan romantic ºio tuºã impresionistã) ale unor medii exotice fieprin depãrtarea în spaþiu, fie prin depãrtarea întimp. Cãlãtoria e însã, nu mai puþin, ºi una întrucunoaºtere deoarece, spre deosebire de alteîntrupãri ale aventurii, cea de faþã nu e justificatãnici printr-o fixaþie obsesivã (ca în Les Aventuresdu capitaine Hatterasal lui Jules Verne), nici prinhazardul orb (ca în The Narrative of Arthur GordonPym al lui E.A. Poe), nici (numai) printr-uninteres umanitar pur personal (ca în Les Enfantsdu capitaine Grant al aceluiaºi Verne), nici prin recompensa materialã ce aºteaptã “la capãtul curcubeului” (ca în Treasure Island al lui R.L.Stevenson), nici prin gustul personal pentru riscºi aventurã (al lui Sindbad, bãtrânul corãbier alcelor 1001 de nopþi), nici prin nebuloase resorturimetafizice (ca la Melville sau Conrad) ori mistice(ca la eroul medievalei Navigatio Brendani), niciprin dorul de reîntoarcere la Natura ancestralã (cala Jack London), nici prin setea de anexare a unornoi teritorii (bogat ilustratã literar de la OsLusiadas lui Camões la satira lui Giraudoux dinSupplément au voyage de Cook) etc. Deºi ecouri deacest fel nu lipsesc, dintre ele se detaºeazã ca“motor” al aventurii, în ordine umanã particularã,personalã , cãutarea unei pierdute fiinþe dragi, sim-bolizatã de figura lui Pierre Vaillant (cãci cãlãtorialui Anton Lupan se face pentru a-l cãuta pePierre Vaillant, aºa cum acesta la rândul sãuviseazã sã plece pentru a-ºi cãuta tatãl dispãrut);în acest sens romanul e ºi o “mare carte aPrieteniei”. Totuºi motivaþia primordialã este altaºi ea origineazã, în ordine umanã universalã, imper-sonalã , în acea “dorinþã ce a cunoaºte” pe care“toþi oamenii o au sãditã în firea lor” ºi care îianimã “pentru a dobândi o pricepere a lucrurilor,ºi nu în vederea unui folos oarecare” (Aristotel,Metafizica, I, A, 1). Pusã în roman sub sugestivulsemn al personalitãþii lui Darwin – alãturi de prietenie – aceastã dorinþã este fundamentala raþi-une de a fi a unui tip uman aparte (întruchipatsuperior de Anton Lupan) ºi iubirea însãºi (o ten-siune de semn contrar) se va putea împlini, vaputea ieºi învingãtoare din acest clasic (ºiinevitabil) conflict dintre sentiment ºi o (dublã)datorie asumatã, dintre “farmecul, blândeþea ºicãldura vieþii” (al cãror exponent e elementulfeminin) ºi aspiraþiile înalte (puse sub semnulmasculinului), nu în opoziþie cu acest ideal, cinumai în alianþã cu el, subordonându-i-se ºi inte-grându-i-se (ºi dovedind cu aceastã ocazie aptitu-dinile feminitãþii – cu nimic inferioare celor alemasculinului – capabilã oricând sã preia cu succestradiþionalele roluri ale acestuia). Aflându-ºi justi-ficarea ºi recompensa în ea însãºi, aceastã purãsete de cunoaºtere se traduce (la european) într-un “sentiment anabasic al destinului” (L. Blaga), într-o permanentã înaintare spre ori-zont, spre acþiune, într-o continuã expansiunespre nelimitata zariºte cosmicã, spre mister (n-arputea fi oare aceasta chiar definiþia Aventurii?),într-o eternã nãzuinþã de a lua în posesie spaþiulºi de a ajunge “acolo unde nimeni nu a ajunsîncã”.

n(continuare în nr. urmãtor)

à


Teodor Vidam: Apropierea de filosofie a tânãruluielev Andrei Marga s-a fãcut din curiozitate sau dintr-ochemare irepresibilã?

Andrei Marga: Eram bun la matematicã, ci-team de la ºase ani ziare ºi înþelegeam unele frã-mântãri ale vieþii publice. Eram fascinat de istorieºi, datoritã lecturilor, din anii de liceu, din MihaiRalea, Tudor Vianu, Hegel (fragmente, desigur),am descoperit filosofia. Am simþit repede cã înfilosofie se abordeazã probleme mai profunde, dea cãror dezlegare atârnã multe în viaþa oamenilor.Am perceput filosofia ca o chestiune de viaþã maicurând decât ca una de curiozitate. Desigur, tãrâ-mul filosofiei mi-a stârnit mereu curiozitatea. ªiastãzi consider formaþia de filosof, serios fãcutã,drept una care te familiarizeazã cu cele mai spec-taculoase lucruri. Nu existã o formaþie maiinteresantã, poate doar teologia o egaleazã. Amavut sentimentul cã pot sã mã mãsor cu difi-cultãþile ºi înãlþimile filosofiei. De asemenea,când am venit la facultate – având nota maximã labacalaureat puteam sã mã înscriu la orice facul-tate, de la medicinã ºi inginerie la matematicã ºiistorie – m-am înscris la filosofie.

– Existã filosofia ca gen sau numai paradigmefilosofice distincte, adicã mari tradiþii filosofice?

– Nu cred cã avem aici o disjuncþie. Desigurcã paradigmele filosofiei sunt ”inculcate” în mo-nografii istorice, teorii ale fizicii, descrieri geogra-fice, programe de acþiune, reguli de conduitã,romane ºi poezii sau compoziþii muzicale ºi alteexpresii ale vieþii. Nici nu eºti filosof citind ºiînþelegând doar scrieri de filosofie. În fapt,filosofia trebuie “cititã” ºi examinatã mereu peterenul altor discipline ºi activitãþi. Ea este, însã,totuºi, un gen distinct. Acest gen este, fireºte,accesibil oamenilor ce vin fãrã o formaþiefilosoficã convenþionalã. Wittgenstein – care aelaborat o filosofie de referinþã fãrã a fi trecut înprealabil examene de filosofie – este exemplul celmai proeminent. Dar, trebuie adãugat, atuncicând faci cu adevãrat filosofie, faci filosofie ºi nualtceva. ªi filosofia resimte, în mod, benefic,autonomizarea activitãþilor ºi specificarea criteri-ilor de performanþã.

– Consideraþi cã filosofia þine seama deopotrivã decunoaºtere, decizii ºi acþiuni umane?

– Unul din profesorii cei mai notorii ai anilornoºtri de studenþie, D.D. Roºca, dezvolta la Cluj, laînceputul anilor ºaptezeci, ideea – frumoasã ºi salu-tarã, opusã mentalitãþii fals pozitiviste de dupã rãz-boi – dupã care filosofia este încercare de cunoaº-tere ºi, totodatã, luare de atitudine faþã de lume caîntreg. Aceastã idee m-a marcat. Pe mãsurã ce amînaintat în lecturi din filosofia contemporanã mi-am dat însã seama cã formula lui D.D. Roºcatrebuia depãºitã spre o înþelegere mai precisã adiversitãþii ºtiinþelor ºi a acþiunilor oamenilor. Mi-afost clar, în acest context, cã D.D. Roºca opera cuun concept prea clasic, încã prea apropiat de Aristo-tel, al cunoaºterii ca theoria. M-am distanþat deacest concept cu ajutorul lui Nicolae Mãrgineanu

(prin studiile sale de psihologie, mai ales), al luiHabermas ºi John Dewey. Astãzi aº reformula ideeade filosofie, în manierã generalã, astfel: filosofiaeste încercare de cunoaºtere a realitãþii (om, socie-tate, cosmos, lume) ca întreg ºi de valorizare a aces-teia în funcþie de atitudini, acþiuni ºi interese fun-damentale, în aºa fel cã se justificã din punct devedere intelectual decizii cruciale ºi se legitimeazãacþiuni. Cunoaºterea, valorizarea, decizia, acþiunease combinã, într-un mod complicat, în filosofie, înfuncþie de filosofii. De pildã, la Husserl efortul decunoaºtere precedã decizia ºi acþiunea, la Heideggeruneori filosofarea cautã sã justifice decizii ºi acþiuni.Iar exemplele pot fi mai multe.

– În numeroase studii vã ocupaþi de metodologia ºiargumentarea filosoficã. Pentru ce stil de filosofie optaþi –reflecþia liberã sau analiza conceptualã?

– Mai ales în volumul Metodologie ºi argu-mentare filosoficã (1992) am apãrat – pe fondulevocãrii alternativelor principale de practicare afilosofãrii – ideea filosofiei ce urcã la forma de ma-ximã ºi deplin maturã de dezvoltare – cea a siste-mului (acesta poate fi nedescriptiv, poate fi „des-chis”, dar rãmâne sistem!). Punctul de plecare alfilosofãrii rãmâne – mai mult decât în cazul altoractivitãþi intelectuale – întrebarea. Cel care filoso-feazã sesizeazã probleme acolo unde cei mai mulþioameni vãd numai lucruri normale, de la sine înþe-lese ºi acceptate, „în regulã”. S-a spus, pe drept, dealtfel, cã „cine aflã în ceea ce îl înconjoarã ºi în acti-vitatea sa numai lucruri suficiente, acela nu filoso-feazã”. Filosofarea înseamnã apoi o mulþime de paºispecifici, pentru care universitãþile serioase îi antre-neazã pe tineri. Dar, mai ales în condiþiile confor-mismului evident al multor pretinºi filosofi de as-tãzi, trebuie spus apãsat cã numai unde sunt între-bãri radicale puse realitãþii poate începe filosofarea.

– Ce înþelegeþi prin excelenþã filosoficã: o perfor-manþã culturalã, elaborarea unei opere paradigmatice saudeschiderea unor noi perspective într-o problemã saudomeniu de activitate?

– Ca întotdeauna, excelenþa filosoficã esteacolo unde s-au perceput alternativele cele maiprofunde ale vieþii oamenilor ºi s-au gãsit intuiþiiºi concepte ce deschid perspective noi. Excelenþafilosoficã se poate produce astãzi, de pildã,plecând de la experienþa multor domenii (medi-cinã, psihologie, tehnologia comunicaþiilor ºialtele), cu condiþia sã se producã acea percepere ºidezlegare. Excelenþa filosoficã este acolo unde ooperã intelectualã aduce perceperea ºi dezlegareaamintitã. Excelenþa filosoficã poate avea ca terende emergenþã experienþa unui domeniu, dar eanu este ca atare atâta vreme cât nu proiecteazã oluminã asupra celorlalte domenii. În acest sens,filosofia rãmâne legatã de universalizare ºi, astfel,de performanþe culturale.

– Despre ce particularitãþi ale spiritului creatorputem vorbi în filosofie?

– Coparticiparea la frãmântãrile celor din jur;disponibilitatea de a ieºi din conformism ºi de a

formula ºi asuma un punct de vedere chiar ºicând toþi ceilalþi te dezaprobã; forþa – inclusivmoralã – de a formula, mãcar cu titlu ipotetic, oevaluare, o idee ºi o perspectivã proprie; recu-noaºterea continuã a nevoii de universalitate ima-nentã filosofiei sunt astfel de particularitãþi. Ele seadaugã particularitãþilor proceselor intelectuale ceduc la creaþie în filosofie. Oricum, însã, nu estefilosofie acolo unde filosoful este absorbit doar detreburile lui. Trebuie distins între „lucrãtorifilosofici”, poate „funcþionari filosofici”, ºi„filosofi propriu-ziºi”, fãrã sã presupunem, prinaceasta, cum se face frecvent, cã filosofii au fostdoar în trecut.

– Cum vedeþi integrarea filosofiei româneºti în spaþiul culturii europene?

– Este o întrebare ce solicitã un rãspuns foartecomplex. Va trebui – spre a rãspunde cât se poatede precis la aceastã întrebare – sã ne dumirim ceînseamnã culturã europeanã. Pentru a scurtarãspunsul meu, aº trimite la ceea ce am argumen-tat pe larg în Filosofia unificãrii europene (2003).Este vorba mai întâi de ideea cã poþi aparþinegeografiei ºi istoriei, cu un cuvânt spaþiuluiEuropei, fãrã sã fi culturã europeanã în mãsurãsuficientã. Sau poþi aparþine acestei culturi fãrã sãtrãieºti pe continentul european. Noua Zeelandã,Australia, Israel sunt câteva exemple concludente.Este vorba apoi de a specifica cultura europeanãnu atât prin caractere statice (simboluri culturale,concepte sau sentimente ale universului etc.),înregistrate de istorie, cât prin caracterele care audus la generarea culturii europene. Altfel spus,sunt pentru un concept generativ al culturiieuropene, în locul arbitrarelor concepte empiricece abundã în eseistica de la noi ºi de aiurea.Cultura europeanã – spus aici cât mai direct –înseamnã, în fond competenþã de producerebazatã pe o mereu ascendentã competenþãtehnicã, la rândul ei susþinutã de ºtiinþã modernã;comportament în economie ºi administraþie ca-racterizat de randament; culturã a dreptului cepromoveazã individul ca subiect ºi scop, suvera-nitatea ºi generalitatea legii; înþelegerea libertãþiica autonomie; construcþia persoanei umane casferã privatã sprijinitã pe proprietate ºi garantatã

„Cel care filosofeazã sesizeazãprobleme acolo unde cei maimulþi vãd lucruri normale“

n Andrei Margarectorul Universitãþii „Babeº-Bolyai“

interviu

à


de legile ce conþin drepturi fundamentale ºiinalienabile; derivarea voinþei politice din dez-baterea publicã, în care prevaleazã argumentelemai bune; comunicare continuã a reflexivitãþiiintelectuale ºi a problemelor trãite ale vieþii.

Ne putem da mai bine seama acum cât deintegratã este filosofia româneascã în cea euro-peanã ºi ce este de fãcut. Putem evalua fiecare,ºtiind scrierile filosofice – din nefericire puþine,ce se produc la noi – în ce mãsurã filosofarea dela noi preia, cultivã, presupune sau mãcar nucontrazice în opþiunile ei pe diferite planuri deprobleme aceste valori. Vãd – ca sã dau rãspunsuldirect – integratã filosofia noastrã în coordonatelevalorilor europene în mãsura în care ea exploatea-zã implicaþiile valorilor amintite. Ca sã nu rãmânãprea abstract ceea ce spun, aº menþiona, de pildã,cã nu poþi fi european atunci când competenþaprofesionalã, spijinitã pe cunoaºtere ºtiinþificãavansatã este relativizatã sau atunci când adminis-trarea este depreciatã sau atunci când autonomiapersoanei este confundatã cu un libertinism lipsitde scopuri. Iar precizãrile pot continua.

– Ce probleme ale globalizãrii se aflã în faþa filo-sofiei odatã cu descinderea în secolul 21 ºi mileniul III?

– Globalizarea este o nouã epocã a istorieimoderne, ce a devenit realitate graþie tehnologieielectronice de comunicaþie ºi noii miºcãri a capi-talului financiar. Ea constã înainte de toate în dis-poziþia frontierelor pentru valorificarea produse-lor fizice ºi intelectuale. Pozitiv exprimat, globali-zarea înseamnã extinderea pieþelor de valorificaredincolo de cadrul naþional, regional, continental,la maximum, adicã pânã la nivelul mondial. Oastfel de schimbare aduce multe probleme.

Înainte de toate, aceastã schimbare ar trebui –din raþiuni de luciditate – sã fie recunoscutã. Sepoate discuta, de pildã, în ce mãsurã s-a intrat în„postmodernitate”, în „postindustrialism”, în „post-istorie”, dar indicatorii factuali aratã fãrã echivoc cãumanitatea a intrat în era globalizãrii, în care pro-dusele (de la maºini ºi unelte, trecând prin insti-tuþii, la operele ºtiinþifice ºi culturale) înfruntã con-curenþa ºi criteriile de valorificare ale pieþei globale.

Apoi, aceastã schimbare ar trebui – din ace-leaºi raþiuni – sã fie bineînþeleasã. Nu dã rezultate– fiind falsificatoare – echivalarea globalizãrii cu

un capitalism generalizat, cu amplificarea relaþi-ilor internaþionale, ce a avut loc de atâtea ori înistorie, cu contacte culturale, pe o scarã mai mareetc., chiar dacã globalizarea include schimbãri. Înfapt, globalizarea este mai mult decât internaþio-nalizarea, cu care este în mod curent confundatã.În vreme ce internaþionalizarea înseamnã prelu-area în propria experienþã a ceva din experienþaaltora sau preluarea propriei experienþe de cãtrealþii, globalizarea este extinderea la maximum apieþei de valorificare a produselor.

A treia problemã în acest moment este cea a ati-tudinii faþã de globalizare. Astãzi este rãspânditãcritica potrivit cãreia globalizarea uniformizeazãviaþa. Aceastã criticã – o spun direct – se bazeazã peo confuzie: confuzia dintre globalizare ºi inter-naþionalizare. În fapt, globalizarea creeazã obligaþiila originalitate, la încorporarea în produse a ino-vaþiei, a originalitãþii. Pe o piaþã mai extinsã ºansa dea vinde vechituri consumate este, evident, maimicã. Deja pânã în acest moment globalizarea a fosto forþã de magnitudine neobiºnuitã în a descãtuºaputerile creatoare. Inerþiile paseismului, autoizolãriisunt acum provocate.

A patra problemã este cea a evitãrii aceleiinterpretãri ce face din globalizarea economicãnoua substanþã a istoriei. Substanþialismul estedefinitiv o piesã de muzeu. Ca urmare, va trebuifãcutã mai apãsat distincþia dintre ideologiile„globalismului” ºi globalizare (aºa cum UlrichBeck a propus), precum ºi între globalizarea efec-tivã ºi „ideologiile antiglobaliste” ce abundã astãzi.

În sfârºit, marea problemã este cea a perfor-mãrii pozitive, adicã competitive, în condiþiile,pieþelor pe cale de extindere la maximum. Cumsã ajungem sã dãm produse competitive pe astfelde pieþe? Este aici întrebarea crucialã, ce se punetot mai mult ºi inevitabil pentru fermierul, ma-nagerul, profesorul, universitarul, cercetãtorulºtiinþific ce se ia în serios. Recent, în Religia înera globalizãrii (2003), am arãtat cât de acutã esteaceastã întrebare pentru teologi.

Dupã astfel de probleme, ce sunt oarecum„prealabilul” celorlalte, globalizarea punenumeroase alte probleme, ce au început deja sãcolonizeze reflecþiile ºi viaþa noastrã.

– Sunteþi o personalitate publicã incontestabilã, cumerite reale în tentativa de a reînnoi sistemul deînvãþãmânt. Cum vedeþi viitorul filosofiei clujene?

– Filosofia de la Cluj din ultimul deceniu re-simte, ca ºi cea din celelalte centre ale României,efectele a trei transformãri: sporirea interesuluitinerilor pentru ºtiinþele sociale ºi politice ºineglijarea formaþiei filosofice; folosirea inadecvatãa excelentei ocazii a burselor în strãinãtate pentruaºezarea noilor generaþii de filosofi în scaunulconfortabil al administrãrii de seminarii, exame-ne, lucrãri ºi al transformãrii lor în funcþionarifilosofici; pluralizarea perspectivelor intelectuale,ca efect al democratizãrii, pluralizare ce,neputând sã fie înþeleasã de filosofi, sau fiindprost înþeleasã de aceºtia este preluatã ca justifi-care a unui „apolitism” superficial ºi ºters, pe carenumeni nu-l mai cultivã în Europa.

– Consideraþi spiritul critic ºi filosofia limbajului catrãsãturi distincte ale reflecþiei ºi meditaþiei filosoficeactuale?

– Spiritul critic – în accepþia consacratã a ter-menului – este mai vechi decât filosofia contem-poranã. În fond, spiritul critic de care vorbim afost sinteza logicii deductive a lui Aristotel,metodologiei inductive a lui Bacon ºi principiilorlui Leibniz. Desigur cã, de la Descartes laWittgenstein, de la Peirce la Carnap, de laWittgenstein la Habermas ºi Rorty, acest spiritcritic a încorporat noi cunoºtinþe ºi, ca urmare,noi precauþii. Ceea ce particularizeazã filosofiaactualã nu este spiritul critic, care este vechi câtneputinþa – explicabilã prin experienþele istoricedramatice ºi amplificarea cunoºtinþelor ºtiinþificeîn secolul XX cât ºi prin atitudinea resemnatã afilosofilor – de a da din nou viziunile cuprinzã-toare de care umanitatea are nevoie. Nu suferimastãzi de prea mult spirit critic, iar proba laîndemânã sunt vastele manipulãri din jurul nos-tru. Se suferã datoritã absenþei efectivului angaja-ment intelectual ºi moral.

În ceea ce priveºte particularitãþile filosofieicontemporane celor care trãim acum, înIntroducerea în filosofia contemporanã (2002)am încercat sã le prind sub câteva sintagme:„cotitura lingvisticã”; explorarea finitudinii exis-tenþei umane; recunoaºterea intenþionalitãþii sis-temelor de cunoºtinþe; transformarea tehnicii deproducþie, a teoriei ºi a logicii ºtiinþei în domeniimajore ale reflecþiei filosofice; unificarea euro-peanã; deplasarea filosofiei spre metafilosofie.Cred cã mai curând aceste sintagme surprindspecificul filosofiei contemporane. Desigur, cã,sub un anumit aspect – aspect pe care scrierilemele îl exploreazã – suntem moºtenitorii criticiikantiene a cunoaºterii, dar moºtenitorii care au ladispoziþie ºi „recolta” criticã datoratã, între timp,lui Pei, Wittgenstein, Apel, Habermas.

Dar, încã o datã, avem o problemã dificilã înfilosofia de astãzi. Daþi-mi voie sã o rezum pebaza unei scrieri din ultimii ani: cartea luiVittorio Hösle, Die Krise der Gegenwart und dieVerantwortung der Philosophie (1997). Autorulacuzã aici, pe drept, faptul cã filosofia de astãziface mereu mai puþin pentru înþelegerea de cãtreoameni a lumii din jur, în care trãiesc. Sunt acumincomparabil mai multe cursuri ºi catedre defilosofie, mai multe publicaþii ºi incomparabil maimulte posibilitãþi de a publica, filosofii sunt mainecesari ca oricând în organizaþii ºi instituþii, dareforturi de a interoga pânã la capãt ºi a înþelegelumea sunt reduse. „Funcþionarul filosofic” saupur ºi simplu individul ce peroreazã filosofic auînlocuit filosoful, dar nu dispenseazã de filosof.Aceastã situaþie, sesizatã în alte þãri, este încã ºimai gravã la noi ºi ar trebui interogatã.

Cauza rezidã, aºa cum bine observã autorulmenþionat, în absenþa, chiar pe fondul prezenþei

Ruggero Maggi Nord, 2001

à


multor talente ºi competenþe filosofice, a unuiefort de sintezã. Or, a filosofa presupune, în oricecondiþii ºi oricare vor fi dificultãþile ce se potinvoca, a face sinteza. În fapt, se evitã efortul desintezã, preferându-se „specializãri” ce fac sã seºtie „mereu mai mult asupra a tot mai puþin ºi, încele din urmã, totul despre nimic”. Se face, cualte cuvinte, prea puþin pentru depãºirea „gândiriisectoriale”. Ca sã-l citez exact pe autor, „existã totmai puþini filosofi care examineazã principiilefundamentale ale diferitelor ºtiinþe, care au înminte, în aceeaºi mãsurã, o demonstraþie mate-maticã, un experiment fizic, o argumentare juri-dicã ºi o interpretare poeticã; ceea ce s-ar cereatunci când cineva vrea sã vorbeascã despre cu-noaºtere în general”. Chiar mai grav: filosofii tacîn ceea ce priveºte cele mai arzãtoare problemeale prezentului. Iar dacã toate acestea sunt vala-bile în þãri dezvoltate, vã daþi seama cât de vala-bile sunt la noi!

– Vi s-a acordat premiul „I.C. Brãtianu”, un pre-miu ce se acordã anual pentru contribuþia adusã libera-lismului în România, când d-voastrã eraþi membruPNL de o zi?

– Premiul „Brãtianu” nu s-a dat ºi nu se dãdoar membrilor PNL. Poate cã nici nu se dãmembrilor PNL. Premiul s-a dat, din câte ºtiu,mai mult nemembrilor (Doinaº, Isãrescu). Iar laora primirii premiului nu eram în PNL. Raþiuni-le pentru care mi s-a acordat premiul – aºa cumau fost mãrturisite de cei care au luat decizia – aufost, în esenþã, douã: luãrile de poziþie ºi analizelefavorabile liberalizãrii din lucrãrile pe care le-ampublicat, cuprinse în volume precum Raþionali-tate, comunicare, argumentare, 1991; Philosophyin the Eastern Transition, 1995; Explorãri înactualitate, 1995; Filosofia unificãrii europene,1997; Reconstrucþia pragmaticã a filosofiei, 1998;Relativismul ºi consecinþele sale, 1999; Introdu-cere în filosofia contemporanã, 2002, ºi mãsurilede reformã a învãþãmântului pe care le-am pro-movat ca ministru în 1997, 1998, 1999 ºi 2000.Premiul „Brãtianu” poartã numele unei perso-nalitãþi politice, dar, ca ºi în alte þãri, astfel de pre-miu rãsplãteºte contribuþii complexe, efectiv intelectuale, mai curând decât cele politice, însens strict.

– Aþi afirmat, ºi citez din Ev.Z. (din 24 mai):„dupã 14 ani – în care orice þara comparabilã cuRomânia a ajuns mai bogatã, þara noastrã se aflã tot întranziþie ºi sãrãcie”. Vã întreb, domnule Andrei Marga,ca unul care aþi fost în interiorul puterii, cine a greºit:alegãtorul, care vã aduceþi aminte cã în 2000 a scosPNL-ul în afara vieþii politice, sau cei care au avutmandat sã gãseascã soluþii REALE, ºi nu realizãri princuvinte?

– Pentru a da un rãspuns nesimplificat laîntrebarea cine a greºit, ar trebui sã fac aici o ana-lizã amplã, ce ar exceda cadrul unui interviu. Mãlimitez acum sã situez problema. Înainte de oricetrebuie spus cã România ºi-a structurat cel maigreu ºi cel mai încet viaþa politicã, printre þãrileEuropei Centrale ºi Rãsãritene, dupã 1989. Ne-având opoziþie organizatã câtuºi de puþin înaintede 1989, având cea mai organizatã continuitate avechiului regim dupã 1989, alternativa la socialis-mul oriental ce dominã ºi astãzi viaþa þãrii aîntâmpinat ºi întâmpinã dificultãþi enorme. ÎnRomânia este foarte uºor sã te adaptezi, sã faci cefac ºi ceilalþi, sã fii cu majoritatea ieºitã din urne.Din pãcate, la noi ceea ce a ieºit din urne nu afost decât rar soluþia la problemele României. Deaceea, în vreme ce în alte þãri comparabiledemocraþia a adus schimbãri adânci ºi benefice, la

noi democraþia a fost folositã pentru a împiedicasau mãcar a încetini schimbãrile.

– Este cumva un joc „4 ani noi, 4 ani voi”, ºi ceicare suportã aceºti ani îºi zic: „asta e, alþii mai buni nuavem”?

– Nu se pot prevedea cu precizia doritã alter-nativele la guvernare. Orice þarã ce s-a moder-nizat ºi-a asigurat alternative la guvernare maidese decât România sau a favorizat mãcar coaliþiice au menþinut dinamica societãþii. România estedintre puþinele þãri europene în care partidul–stata avut ºi are trecere. ªi perioada Ceauºescu ºiperioada Iliescu–Nãstase sunt dovezi în acestsens. Iar rezultatele se vãd. România face în aceºtiani mai puþine progrese decât þãrile comparabile.De aceea, cetãþenii ar fi favorizaþi dacã la guverna-re ar fi alternative mai dese. În cele mai multeþãri, de dragul reformelor, al necesarelor schim-bãri cetãþenii schimbã guverne. La noi mai cu-rând se sacrificã reformele! O stabilitate sterilã ºiplinã de corupþie câºtigã prea mult în faþa inspira -telor schimbãri aducãtoare de progres. Iar intelec-tualii ar face mai bine dacã ar sprijini schimbãrile.

– Este diferenþã între Andrei Marga creºtin-democratºi Andrei Marga liberalul?

– În fapt nu existã o opoziþie între concepþiapoliticã a creºtin-democraþiei ºi concepþia politicãa liberalismului. În majoritatea þãrilor europene,în covârºitoarea majoritate a situaþiilor, partidelerespective coopereazã. Nici nu este de mirare.Cele trei mari curente politice democratice alecontemporaneitãþii noastre – liberalismul,creºtin-democraþia, social-democraþia – au apãrut,toate, pe terenul statului modern, a cãrui con-strucþie a fost inspiratã de liberalism. Diferenþadintre liberalismul politic ºi creºtin-democraþiepoate fi mai relevantã în societãþi avansate, în carese pun efectiv – nu doar ca pioase deziderate decenaclu – probleme ale grijii pentru aproapelefiecãruia. La noi însã, problema a rãmas cea din1989, chiar dacã la alte dimensiuni ºi cu alte datecontextuale: despãrþirea de socialismul oriental.Doar un liberalism reflexiv mai poate face aceastãdespãrþire. În ceea ce mã priveºte am preferatopþiunea – nu totdeauna însoþitã de aplauze –reformelor neîntârziate ºi m-am ataºat ºi rãmânataºat forþelor efective ale reformãrii democraticea þãrii.

– 2007 este un an important pentru România.Credeþi cã ar putea exista o strategie comunã între PNLºi PSD, dupã 2004, indiferent de cine va fi la putere,pentru atingerea acestui obiectiv, aderarea la UE în2007?

– Ceea ce numiþi strategie de atingere a obiec-tivului aderãrii la Uniunea Europeanã în 2007 arecâteva componente precise: privatizarea avansatã aeconomiei, descentralizarea efectivã a adminis-traþiei, reforma profundã a educaþiei, stopareacorupþiei instituþionale, modernizarea infrastruc-turii, reorientarea economiei în funcþie de criteriide competitivitate, normalizarea mediului încon-jurãtor. Liberalii vor coopera cu cei ce iau înserios o astfel de agendã.

Douã aspecte trebuie însã bine clarificate.Primul þine de împrejurarea cã integrarea înUniunea Europeanã este mimatã acum de forþevariate, inclusiv de acele forþe politice care dupã1989 au cultivat o democraþie populistã, ce aîncetinit integrarea. România plãteºte deja scumpaceastã mimare. Al doilea þine de împrejurarea cã,în mod evident, decizia strategicã de integrare aþãrilor din Europa de Sud-Est (Bulgaria ºi

România în primul rând) este deja luatã.Problema s-a schimbat ºi este: cum intri? Împinsde la spate, graþie noii conjuncturi globale sau pebaza propriilor reforme ºi a propriilor perfor-manþe? Soluþia este, fireºte, a doua. Altfel, poþiintra în Uniunea Europeanã, dar sã nu contribuila ea decât cu forþa de muncã ieftinã ºi cu piaþa dedesfacere, iar beneficiile majore sã te ocoleascã.

– Liberalismul este soluþie sau o ºansã pentruRomânia?

– Liberalismul a fost soluþia în orice þarã ce aieºit din dictaturã ºi s-a modernizat. PentruRomânia, în plus, este soluþia încã neîncercatã,nefolositã. Este ºi o ºansã. Acum liberalii suntpregãtiþi sã punã soluþia în aplicare.

n

Interviu realizat de TEODOR VIDAM

Ruggero Maggi se defineºte ca un outsider ºipoate cã asta descrie cel mai bine felul încare opereazã pe marginea formelor accep-

tate. Încã de la începutul anilor ’70, Ruggero Maggia explorat ºi dezvoltat într-o manierã aparent eclec-ticã, dar þinând, de fapt, de o logicã internã ºi deviziunea unei continuitãþi perfecte ºi totale.

Opera lui Ruggero Maggi este strâns legatã delimbaj. Creaþiile sale individuale provin dintr-oexplorare a limbajului, bazatã pe o dialecticã simplãºi elementarã. Limbajul sãu combinã elemente“high-tech” cu materiale primare ºi uzuale: primi-tivismul ºi tehnica de vârf interrelaþioneazã.

Ciment, lemn, fotografii, holograme, lãmpi cuneon, picturi, sculpturi, instalaþii, performance-uri. Lucrãrile lui Ruggero Maggi aduc oînþelegere eticã a limbajului. Universul sãu estelumea moralei. Baza activitãþii sale lingvistice estelumea filozofiei acþiunii, cu toate cã a vorbidespre artist ca fiinþã moralã nu îl echivaleazã cuun moralist. Moralitatea lui Ruggero este aceea aacþiunii omeneºti.

Apropierea sa lingvisticã de lumea artisticã amoralei implicã o viziune generoasã asupra

Omului – se poate vorbi, probabil, chiar de oapropiere umanistã.

Sã vorbeºti, astãzi, despre artist ca umanistîntr-o societate hiperindustrializatã – prin prismaparadigmei analitice a condiþiei postmoderne –înseamnã a sugera o accepþie total diferitã deaceea a tradiþiei scolastice. Umanismul luiRuggero Maggi izvorãºte din imagine ºi dinmãsura propriei umanitãþi. Nu-i deloc întâmplã-tor cã, de la Hiroshima pânã pe Amazon, artistuls-a aflat faþã în faþã cu cel mai adânc destin alOmului, cu rolul ºi funcþia lui pe planetã. Operalui Maggi înseamnã o luptã permanentã împotri-va nedreptãþii. Dimensiunea lui structuralã estereprezentatã de adevãr.

La începutul angajamentului sãu, artistulacceptã o provocare fundamentalã: revoluþiaAdevãrului! Adevãrul este criteriul fundamentalal esteticii lui Maggi. Adevãrul substituie fru-museþea, conceptul de frumuseþe din canoaneletradiþionale ale artei. Aceastã substituire implicã oidee de adevãr revoluþionarã, iar adevãrul artistu-lui cu siguranþã cã nu este produsul observaþiilorinevitabile asupra evidenþei. Adevãrul lui Maggi

este un sistem de aparenþe. Dacã adevãrul se con-stituie din aparenþe, aceastã realitate adevãratã nupoate fi reprezentatã. De fapt, în întregime operalui Maggi e o dezvãluire a adevãrului ºi nu areprezentãrii.

Trecerea de la reprezentare la dezvãluirea ade-vãrului dã ritmul ºi structura esenþialã a limbaju-lui. Aceastã dezvãluire nu poate fi perceputã deOm, dacã adevãrul se limiteazã la cel al proprieifiinþe. Pentru a ajunge la adevãrul estetic, la cri-teriul fundamental al limbajului artistic, acestatrebuie prezentat ca mai adevãrat decât Natura.

ªi exact în aceastã completare expresivã se aflãcheia de lecturã a operei lui Maggi.

A înfãþiºa adevãrul mai adevãrat decât Naturaînseamnã ca artistul sã se angajeze în a da acþiuniiumane dinamica intrinsecã a motivaþiei morale.Cu cât mai mult adevãr este perceput în acestmod, cu atât mai mult ne plasãm în universulunei estetici active, o esteticã operaþionalã, capa-bilã sã creeze elementele unei sensibilitãþi armo-nioase. Într-adevãr, acest simþ al adevãrului îºi aflãtemeiul în marea problemã a momentului, înmarea provocare a gustului ºi sensibilitãþii. Negãsim într-o societate postindustrialã, prinurmare într-o societate care nu a pãºit dincolo depragul industrial, dar este saturatã în întregime cumaºini. În aceastã societate devine necesar sã re-creãm relaþia dintre Om ºi maºinã, iar astãziaceastã maºinã este computerul. A re-crea relaþiaaceasta implicã îndeplinirea condiþiilor necesare ºijuste ale dialogului dintre douã tipuri de inteli-genþã: artificialã ºi umanã. ªi este în spiritul aces-tui dialog ceea ce a adus nou cercetarea lingvisticãa lui Maggi. Acesta este motivul pentru care crea-þia lui este adevãratã, mai adevãratã decât Natura.

Fãrã o creºtere a sufletului, adevãrul însuºi nuar mai fi credibil.

n


corespondenþã din ItaliaRuggero Maggi (n. 16 octombrie 1950, Torino) este unul dintre cei mai apreciaþi artiºti italieni contem-porani. Desfãºoarã o activitate susþinutã în special caexperimentalist, fiind un fin teoretician al artei moderne,elaborând o serie de teorii în ceea ce priveºte fractalul,teoria chaosului în artã ºi arta globalã. A fost printreprimii care au fãcut ºi au expus poezie vizualã. Este unfoarte bun organizator, fiind un ferment pentru miºcareaactualã de mail art. Expoziþia mamut Chaos-Villagioglobale, cu o participare impresionantã, atât ca numãrde contributori, cât ºi ca nume de prestigiu, a fost poateuna dintre cele mai “tari” expoziþii tematice din ultimul deceniu. Expoziþia a fost mult timp itineratã.

Maggi este binecunoscut în România, onorând, nu odatã, expoziþiile de graficã ºi mail art clujene. Gireazãcu numele sãu unele publicaþii de mail art italiene,deoarece pentru el acþiunea, participarea, colaborareasunt esenþiale. Prieten ºi colaborator, la rugãmintea mea,Ruggero mi-a trimis, spre publicare, acest text semnat deun nume de prestigiu al criticii de artã: Pierre Restany.Textul oferit Tribunei reprezintã o recunoaºtere pentrupromovarea unor manifestãri alternative în arta contem-poranã, în special de mail art.

Ovidiu Petca

Ruggero Maggi:Mai adevãrat ca naturan Pierre Restany

Ruggero Maggi Meta Networker In Spirit 1998Traducere de

ªTEFAN MANASIA


teledependenþa

Suedia cea cuminte monarhicã s-a vãzut bru-tal aliniatã la doliul global dupã asasinareaministrului de externe, Anna Lindh. În

doliu ºi furie se zbate Orientul Mijlociu ca ºiIrakul; preºedintele Allende e comemorat în toatãlumea… Jessica Lange, da, însãºi actriþa lanseazãprin UNICEF apeluri disperate pentru salvareapopoarelor africane. La Geneva, membriiConsiliului de securitate ONU fac declaraþii“lemnoase”, ezitante în funcþie de interes, toateplutind în deriva ºuvoaielor violenþei, frustrãrii,sãrãciei ºi ale climei pradã demenþei efectului deserã. Majoritatea interviurilor au loc pe un fundalde cadavre, ruine fumegînde, tancuri, pompierisau armate de toate culorile.

În România e – slavã Domnului! – doar sãrãcieºi corupþie... Tabloul se aseamãnã noului regim cli-materic, unde lipsesc de la apel cam douã anotim-puri: toamna ºi primãvara. Avem, deci, bogaþi ºisãraci –– calea clasei de mijloc, cea cu aur poleitã(cum susþinea un proverb orfan de ideologie) îºi dãduhul în braþele economiei de piaþã haiduceascã. ªi

tocmai de aceea, ºi tocmai acum, purtãtorii fla-murei cuvîntului simt nevoia sã iasã la rampã (înfaþa camerelor TV) cu biblioteca în spinare, par-don! - în fundalul cadrului atent scenografiat - sprea ne convinge de greutatea ºi autenticitatea intelec-tualã a cugetãrilor pe care avem privilegiul sã ni leîmpãrtãºeascã. Desigur, am vãzut ºi oameni “nor-mali” dînd interviuri aºezaþi liniºtiþi într-un fotoliu,la o masã, pe o bancã… dar ce stimã ºi mîndrie sãte arãþi cu biblioteca iradiind în jurul craniului deautor! Am vãzut recent, ºi bineînþeles în goanã,cîteva imagini ale posturilor teritoriale, unde “neîn-trecuþi condeieri” se vedeau surprinºi îndreptîndu-ºi spinarea, grãind apãsat ºi þepeni vorbe de neînþe-les – probabil traduceri în direct ale înþelepciuniiprãvãlindu-se din rafturile bibliotecii peste chipullor pãtruns de gravitate.

Brusc mi-am adus aminte asocierea mai vechece-o fãcusem între tomurile care se revarsã din raf-turi pînã pe podele, dîndu-te afarã din casã ºi… sã-rãcie… Fiindcã nicãieri în lumea civilizatã (cîtã amai rãmas…) nu eºti nevoit sã cumperi toate cãrþile

de care ai nevoie (pentru un studiu obligatoriu),cînd existã biblioteci ce achiziþioneazã toate fileleieºite la tipar. Însã cînd o bibliotecã nu are fonduride achiziþie, sau cînd un volum, totuºi intrat în pa-trimoniul instituþiei necesitã, din pricina aceloraºilipsuri, vreo doi ani de prelucrare-clasificare, iaromul trebuie sã prezinte “bibliografia la zi”, n-ai ceface, scoþi banii ºi amîni plata regiei ori reduci raþiaalimentarã. Exclud aici bibliotecile moºtenite, pasi-unea bibliofilã pentru exemplarele rare, înlãtur curegret donjuanismul livresc (oare e chiar aºa cumse spune? Þine la cutezanþa gîndului meu?), pundeoparte cu smerenie amorul fidel pentru cartea“aprivoazatã”, cititã, rãscititã, tot mai îndrãgitã ºirãmîn cu supãrãtoarea presiune a necesitãþii asuma-te drept “bibliografie la zi”. Un fel de carte-“bor-del”, vasãzicã. Pe care o plãtesc cu propriul confort,fiindcã e trebuinþa mare, iar la Biblioteca-instituþien-o voi gãsi, în vreme ce toatã lumea ºtie cã ea s-aeditat. Aºa ajunge spaþiul privat (unde-ºi au locul dedrept categoriile de cãrþi amintite ºi excluse obser-vaþiei critice) sã fie sufocat de utilitãþile momentu-lui destinate în final spaþiului public.

Întrebarea este dacã onorabila ºi onoranta bi-bliotecã din fundal cu care se lasã (se cer) filmaþidiverºi intelectuali reprezintã “cîmpul” unei bãtãliipe care au cucerit-o ori în care ei au fost rãpuºi…

n

Biblioteca din fundaln Monica Gheþ

salonul defavorizatului

R ãmâne un adevãr faptul cã iarna nu-i cavara, dar nici vara aceasta nu seamãnã cusuratele care au precedat-o, nu se observã

nici cea mai timidã încercare de copiere; cãlduramare, excesivã, are efecte, putem spune, cu totulneobiºnuite. De-o pildã, scornirea ºi difuzarealozului veºnic câºtigãtor; la un magazin sãtesc,omul blând gata sã-þi vândã de toate, într-o searãcãlduroasã, mi-a spus cã meritã sã servesc un lozde la el, ba chiar mai multe, îmi garanteazã cã voiintra astfel ºi eu în categoria privilegiatã a câºtigã-torului sigur ºi permanent, mi-a ºi prezentat otavã cu o grãmadã de lozuri, la ºase mii de leibucata, insistã sã servesc, precizând repetat cã nuse poate sã nu câºtig. M-am supus: am cumpãratzece bucãþi ºi, culmea!, toate cele zece pliculeþeau fost câºtigãtoare: majoritatea ofereau ameþi-toarea sumã de una mie lei, am tras ºi douã decinci mii, unul de trei ºi altul de ºase mii. Unapeste alta: toate cele zece lozuri pe care le-amasimilat au fost câºtigãtoare; râzând, vânzãtorulmi-a mãrturisit cã el a câºtigat pãgubind ºi maimult, s-a convins cã nu existã loz necâºtigãtor, elle pune într-un borcan, vede când va ridica suma,crede cã va fi mai puþin de jumãtate din cea datã,dar e totdeauna câºtigãtor? Este!

În aceeaºi localitate, existã un pod numit „Podullui Hilã“; m-am interesat cine este personajul ºi amaflat cã nu Hilã ar fi fost autorul construcþiei, nicivorbã de aºa ceva; Hilã doar locuia foarte aproapede susnumitul pod; fiind el un om singuratic ºi învârstã, se îndeletnicea voluntar cu paza podului;Hilã nu prea avea avere sã se ocupe de aºa ceva,participase la cel de-al doilea rãzboi mondial, deunde se întorsese teafãr ºi cu obiceiul de a purta

numai cizme, pe care le lãcuia ºi lustruia impecabil.ªi mai avea renume ºi pentru faptul cã, locuindchiar lângã podul purtându-i numele, trata orãtãni-ile foind pe lângã apa râului într-un mod cu totul ºicu totul original, mai ales gâºtele ºi raþele: dacã leprindea ciugulind iarbã prin imediata apropiere afiefului sãu, Hilã le prindea cu nebãnuitã dexteri-tate la vârsta lui ºi le spânzura nemilos de crengilenucilor ºi prunilor din marginea grãdinii care-iaparþinea, nu conta a cui proprietate sunt zburã-toarele în cauzã, dacã-i încãlcau teritoriul ºi-i pãº-

teau iarba, ajungeau negreºit la capãtul unei sforigroase. Nu departe de podul lui Hilã se aflã o bi-sericã, slujitã, o vreme de pãrintele Sandu Isac. Pro-babil tot din pricina cãldurii mari, popa în cauzã,supãrat nu se ºtie din ce cauze, a încetat sã maionoreze cu prezenþa lui sfântul lãcaº. S-a mutat,destul de repede, în amvonul altuia, dar nici aici n-a zãbocit mult, a ajuns sã predice ºi într-o casã derugãciuni. Acum s-a liniºtit, nu mai predicã niciun-de, îl þine nevasta ºi un cumnat generos, ºi-aschimbat meseria, e pe cale de a deveni, din preotmigrator, popã protestatar pe la curþile Europei. ªitotul în aceastã lungã varã fierbinte.

n

Lozul etern câºtigãtor, gâºtele spânzurateºi vara preotului migratorn Mihai Dragolea

Ruggero Maggi Meta Networker In Spirit 1998


consemnãriAlexandru Vlad: Pietrele verii • 2

editorialOana Pughineanu: Amorotica! Amarotica! • 3

carteIon M. Mihai: O exegezã Rebreanu • 4

profilLiviu Ursuþiu: L-am cunoscut pe profesorul GeorgeEmilian Marica • 5

agenda pignastylªtefan Manasia: Solidaritatea alergãtorilor de cursãlungã (2) • 6

poezieVasile Leac • 7Vladimir Trãistaru• 7

F A M I L I A Î N T R A N Z I Þ I E :T R A D I Þ I O N A L I S M

S I M O D E R N I T A T E T Â R Z I E

Valentina ºi Aurel Daniel Bumbaº-Vorobiov: Familia îneconomia de dincolo de casã • 8Ciprian Lupºe: Anacronismele prezentului • 10Ovidiu Pecican: „Casa“ în viziunea lui Miron Costin • 11Maria Roth: Teoria feministã ºi contribuþia ei la studiulviolenþei • 13Petru Iluþ • 15

rememberLionel D. Roºca: Radu Tudoran. Toate pânzele sus! (1) • 17

interviuAndrei Marga • 19

corespondenþã din ItaliaPierre Restany: Ruggero Maggi: Mai adevãrat ca natura • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Lozul etern câºtigãtor, gâºtelespânzurate ºi vara preotului migrator • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Biblioteca din fundal • 23

arteLivius George Ilea: Orizontul de aºteptare al pictorului • 24

arteSUMAR

Marcatã de abundenþa unei voluptoaseconsistenþe materiale sau împinsã pealocuri pânã înspre limita demateriali-

zãrii, pictura lui Adrian Tarþa reitereazã cu o dis-cretã, disimulatã solemnitate, naºterea lumii întruluminã. Materia/Timp se structureazã convulsivîn mase picturale tensionate, accidentul fiind in-tegrat cursului irepresibil al facerii conform uneiindelebile ‘energeia’, voinþei de a fi. Structuri/re-liefuri se instaureazã în concreteþea pastei sedi-mentându-se asemeni straturilor geologice, acu-zând o implacabilã, ermeticã logicã interioarã, încompoziþii de un neverosimil echilibru dinamic.Aluviuni ale materiei/timp, nisipuri rare spalã stra-turile profunde ale memoriei noastre colective,reþinînd urmele Trecerii în zonele de rezonanþãafectivã din ochiurile pânzei, rãvãºitã de incertitu-dinile autorului, de cataclismul devenirii. Secvenþedramatice modulate în tonalitãþi grave, capteazãlumina reþinând-o, temperând prematurele evadãricare prefigureazã ritmurile polifonice ale unorinsolite trasee cromatice virtuale. Magme tari, laveincandescente erup sub spectrul ideatic al unor ori-zonturi crepusculare, cenzurând libertatea ‘fugilor’de culoare. Pseudo-abstracte, urmând spiritulcreaþiei originare, imaginile se reconfigureazã per-suasiv în ipotetice reliefuri planetare iscând fisuri înpalimpsestul memoriei, vagi aluzii antropomorficesau atemporale repere de civilizaþie.

“Context de întemeiere” invocã ecouri ale dia-logului dintre originile creaþiei ºi zona metafizicã afiinþei, a creaturii. Între universul cromatic, derestrângere tonalã a pãmânturilor rugoase, brunuri,ocruri sau nuanþe de negru colorat ºi orizontul ra-

refiat în lumina depãrtãrilor se înalþã în falia timpu-lui pomul primordial - axis mundi - transgresândistoria, sublimând din vârtejul materiei proiectulideal, schiþat în alb al unui templu al ordinii ºiechilibrului. Planeta revendicatã îºi domoleºtenatura, istoria unui univers locuibil putându-serescrie, sub impetuozitatea colonadelor incandes-cente ale soarelui ºi de sus în jos.

Sincretismului iniþial al unei pânze din ciclul“Materie ºi configurãri” i se substituie pe nesimþitesigla unor universuri puternic personalizate, de ocertã coerenþã compoziþionalã. Structurat în jurulunei diagonale ascendente, un filon subpãmânteanalimenteazã zãrile scãldate în lumina caldã, gãlbuiea începuturilor/sfârºiturilor de lume. În rezonanþãcu lumea interioarã, simbolizatã de creuzetul cen-tral al punctului de maximã ardere/iradiere croma-ticã, echilibrat prin fuga perspectivicã spre o spãr-turã în orizontul închis, acest “peisaj” sinteticdeconspirã un atent studiu de dozare a efectelorluministice. Straturi succesive de culoare, rãzuiripânã la limita texturii pânzei, acoperiri – ascun-deri/dezvãluiri sau aglutinãri ale materiei picturalesemnaleazã, în ciuda zonelor colorate, acoperite cutuºe largi, ritmice în instantaneitatea trãirii o atentãde-compunere de esenþã pointilistã a culorii înbeneficiul impactului vizual scontat, al luminiispecifice atmosferei mirabile a tabloului.

Purtând presimþirea aerului tare al înãlþimilor,dense, asumate existenþial, pânzele lui AdrianTarþa evocã un univers aspru dar lipsit de ostili-tate armonizând în substanþa timpului ireconcili-abile, dramatice contradicþii.

n

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575597 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

n Livius George Ilea

Orizontul de aºteptare al pictorului


serie nouã • anul ii • nr. 26 • 1-15 octombrie 2003 • 10 ... · pãtruns în rutina mea...

Documents