1

1. Noiunea i obiectul criminalisticii. Criminalistica este tiina investigrii infraciunilor n scopul descoperirii i preveniri lor. Sarcina ei primordial const n aceea ca prin analiza realizrilor de ultim or a progresului tehnico-tiinific i generalizrii experienei pozitive a activitii organelor de anchet, a practicii judiciare i de expertiz s elaboreze metode, mijloace i procedee eficiente de descoperire i cercetare a faptelor penale. Ca tiin, criminalistica are un dublu obiect de studiu: legitile realitii obiective ce se manifest cu ocazia comiterii infraciunilor, precum i cele ce determin descoperirea, cercetarea si prevenirea lor. Apariia urmelor i altor surse de informaie cu semnificaie criminalistic poart un caracter universal, constant, repetabil i indispensabil, supunndu-se legitilor obiective comune oricrui proces de reflectare a diverselor activiti, inclusiv i celor ilicite. Pentru ca aceste urme, depistate n cursul cercetrilor s devin probe judiciare, ele trebuie strnse, examinate, evaluate i administrate conform cerinelor legii procesual penale. Aceste operaiuni se supun la fel unor legiti studiate de criminalistic. Deci, criminalistica poate fi definit ca o tiin ce studiaz legitile activitii infracionale, a mecanismului de reflectare a faptelor penale n sursele de informaie precum i cele ce determin activitatea de investigaie a acestor fapte, cunoaterea crora servete drept baz de elaborare a metodelor i mijloacelor de descoperire, cercetare i prevenire a infraciunilor. Aceasta i constituie funcia principal a criminalisticii, utilitatea ei practic.

2. Sistemul, sarcinile i structura criminalisticii. Criminalistica ca tiin este alctuit tradiional din patru compartimente: teoria general a criminalisticii, tehnica criminalistic, tactica criminalistic, metodica criminalistic, toate, n unitatea lor, constituind suportul tiinific n lupta contra criminalitii. Criminalistica cuprinde 4 compartimente:

Teoria general este baza metodologic a tiinei n totalitate. Ea cuprinde cunotine privind obiectul criminalisticii, scopurile i sarcinile concrete, stabilete locul i legtura ei cu alte tiine. Deci, teoria general a criminalisticii constituie un sistem de principii conceptuale, noiuni i categorii, definiii i conexiuni ce privesc tiina n ansamblu. Prile constituente ale tiinei n cauz se fondeaz la rndul lor, pe principii i metode concrete de cercetare a fenomenului delicvent.

Tehnica criminalistic cuprinde un ansamblu de teze tiinifice i tehnici (n cea mai larg accepie a cuvntului), procedee i metode destinate colectrii, examinrii i utilizrii probelor. Fundamentul acestui compartiment l formeaz datele unui rnd de tiine att tehnice, ct i naturale, de aceea termenul folosit pentru ntitularea acestui compartiment tehnica criminalistic are un caracter oarecum convenional, ns este unanim acceptat de savanii i practicienii de profil. Tactica criminalistic constituie, de asemenea, un sistem de teze tiinifice n baza crora se elaboreaz diferite reguli de organizare i planificare a urmririi penale, precum i procedee de realizare cu maximum de eficien a diferitelor aciuni de anchet (cercetarea la faa locului, interogarea, percheziia etc.). Metodica criminalistic (metodica cercetrii anumitor categorii i grupuri de infraciuni) include un ansamblu de recomandri i indicaii metodice, validate tiinific i aprobate n practic, ce privesc cercetarea crimelor de omor, a violurilor, furturilor, tlhriilor, accidentelor de circulaie .a.m.d. Deci, sistemul de metodici particulare scoate n eviden trsturile specifice de cercetare ale anumitor categorii i grupuri de infraciuni determinate de natura faptelor, modul concret n care acestea se svresc i alte mprejurri de fapt. Sarcina general este, fr ndoial, asistena tiinific i sprijinul organelor de drept n activitatea profesional de combatere a criminalitii. Coninutul ei poate fi precizat prin formularea sarcinilor speciale: analiza legitilor obiective ce fac temelia obiectului criminalisticii, dezvoltarea de mai departe a teoriei generale i a celor particulare ca condiie necesar pentru lrgirea bazelor teoretice i sporirea eficacitii practice a recomandaiilor ei; elaborarea noilor metode i mijloace de colectare, examinare, evaluare i utilizare a probelor i perfecionarea celor existente; elaborarea i desvrirea bazelor organizatorice, tactice i metodice ale anchetei preliminare i a dezbaterilor judiciare;

2

studierea criminalisticii rilor dezvoltate, implementarea experienei pozitive a acestora n practica de descoperire i prevenire a infraciunilor comise n ara noastr

3. Activitatea infracional : noiunea i structura. In larga acceptie a cuvantului, activitatea poate fi interpretata ca un mod de existenta al omului, o capacitate a

acestuia de a modifica realitatea. Deci, este un act de influenta exercitat asupra mediului material, un sistem

de interferente dinamice consecutive dintre om si lucrurile ce-l inconjoara, in care unul dintre obiecte

influenteaza, iar celalalt receptioneaza aceasta influenta.

Structura activitatii infractionale este similara oricarei preocupari sociale si contine cateva elemente

principale: subiectul infractiunii; mijloacele activitatii infractionale; obiectul atentarii (victima); urmele

activitatii infractionale.

1. Subiectii activitatii infractionale sunt personajii principali ai infractiunii (organizatorii, executorii,

instigatorii etc.) capabili de a exercita activitati ce se pot reflecta in mediul inconjurator. Acestia poseda

anumite calitati: biologice, sociale, psihice, psihologice, care la fel se pot oglindi in amprentele materiale

ramase la fata locului, dar si in memoria oamenilor.

2. Mijloacele activitatii infractionale. Aceasta notiune include cele mai diverse lucruri si obiectele ce se

utilizeaza pentru a se atinge scopul ilicit. Deci, ele trebuie intelese cat mai larg: o arma de foc, un mijloc de

transport, o substanta otravitoare sau exploziva, curent electric de inalta tensiune etc. In cursul comiterii

actului criminal aceste obiecte creaza urme materiale operante pentru a reconstitui fapta, imprejurarile cauzei

si a identifica autorul. unui canal, surparea rocii in mina, tratarea pe ascuns cu radiatii de inalta frecventa etc.)

3. Obiectul atentatului (victima) sub aspect criminalistic este omul si lucrurile materiale ce-i apartin sau i-l

inconjoara: de la simpla incuietoare a usii pana la sistemele complexe bancare. Deci, obiectul activitatii

infractionale este orice corp material aflat in stare solida, lichida sau gazoasa supus unei actiuni nemijlocite si

susceptibil sa o reflecte .

4. Urmele activitatii infractionale in larga acceptie sunt diversele modificari a starilor de fapt si a obiectelor

din lumea materiala, dar si din sfera relatiilor sociale aparute ca urmare a comiterii unei infractiuni. In sens

restrans, urma este orice manifestare remanenta ivita in faza finala a procesului de reflectare a unui obiect pe

suprafata sau in masa altuia.

4. Caracteristica criminalistic a infraciunii. Noiunea i structura ei. Metodica descoperirii si cercetarii infractiunilor savirsite depinde in mare masura de faptul cum cunosc

anchetatorii lucratorii operativi modelul criminalistic alinfractiuilor comise daca apreciaza just situatiile de

ancheta ce apar la etapa initiala, ulterioara precum si diferitele particularitati ale delictului concret si al

persoanei infractorului, solutioneaza in ansamblu reusit aceste situatii.

Caracteristica criminalistica este o notiune dinamica care reflecta insusirile infractiunilor concrete, acele

elemente care contureaza fenomenul, sau unlele elemente ale lui luate aparte la o anumita etapa.

Aceasta actegorie insumeaza diverse stari calitative si cantitative ale infractiunii reflectate sub aspect de urma si

proba si fixate oral sau inscris de anchetator, lucrator operativ in legatura cu indentificarea ctului ilicit concret.

Deci prin caracteristica infractiunii seintelege o categorie stiintifica ce consta in descrierea amanuntita si

aprecierea urmelor descoperite, insusirilor si intermedierilor infractiunilor concrete la o anuita etapa de

cercetare

Structura criminalistica ainfractiunilor cuprinde: datele despre fregventa savirsirii crimelor si despre situatiile

depristarii lor; datele despre metodele si procedeile de realizare a rezultatului criminal; datele despre

specificul obiectului uneltele si mijloacele crimei; datele despre urmele caracteristice si consecintele actiunilor

ilicite; datele despre particularitatile tipologice ale infractorului subicteior si despre rolurile lor concrete, in

pregatirea savirsirea si tainuirea infractiunii; datele despre cauzele ce au generat si despre circumstantele ce

au contribuit la comiterea infractiunii.

5. Situaia de urmrire penal ca baz de elaborare a programului de investigaie.

Una din particularitile cercetrii infraciunilor, dup cum se tie, este faptul c avem de-a face, n fond, cu

cunoaterea unor fenomene ce au avut loc n trecut i consecinele crora sunt fixate de organele de urmrire

penal. Din acest motiv, principalele fapte i mprejurri, ce trebuiesc stabilite n procesul urmririi penale, nu

pot fi sesizate de ctre ofierul de urmrire penal n mod nemijlocit. Stabilirea adevrului constituie n acest

3

caz rezultatul unei munci ndelungate i migloase, legate de culegerea, verificarea i estimarea probelor

judiciare. Acest fapt influeneaz i asupra sistemului activitii de cunoatere a ofierului de urmrire penal,

care decurge ca un proces de trecere de la probabilitate la veridicitate. Pe baza unui anumit ansamblu de prime

date factologice despre evenimentul sau fapta care conin indiciile unei infraciuni se isc o cunoatere, la

nceput probabil, despre examinarea situaiei concrete, cunoatere ce se formuleaz sub forma unor versiuni

de urmrire penal. Pe parcursul cercetrilor unele dintre aceste versiuni emise iniial decad, iar altele se

precizeaz i se completeaz; uneori apar noi versiuni, pn cnd toate circumstanele procesului penal nu vor

fi elucidate cu o suficient plenitudine i exactitate.

6. Noiunea de identificare i diagnostic criminalistic. Specificul i bazele tiinifice ale identificrii criminalistice.

Identificarea n criminalistic : - activitatea prin care se constat att nsuirile comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinelor ct i nsuirile ce le deosebesc, ordonarea lor n tipuri, grupe i subgrupe, apoi n vederea deosebirii fiecruia n parte de toate celelalte cu anumite asemnri. Tipuri de identificare: dup memorie;dup descrierea trsturilor eseniale;dup urmele lsate este mai frecvent n procesul de identificare

Procesul identificrii urmeaz mai multe trepte, de la general la particular, tipuri, grupe, subgrupe, individualizare.

Ex. urmele roilor de autovehicule. Obiectele procesului de identificare:obiecte scop care trebuie identificate;obiecte mijloc servesc la identificare

ex. Impresiuni experimentale; condiii identice - ex.nregistrri telefonice Fazele procesului de identificare:

- delimitarea n tipuri, grupe i subgrupe: utilitate nlturarea obiectelor care nu au trsturile de grup respective i orientarea ateniei asupra unei sfere restrnse de exemplare - identificarea obiectului scop prin delimitarea de toate celelalte cu nsuiri comune Trsturile coincidente necesare identificrii pot fi definite ca urm:urmele de nclminte : 4-5 detalii; urmele de mrimi : 10-17 caracteristici

7. Stabilirea ntregului dup prile componente i a sursei unice de provenien ca varietate a identificrii.

O varietate a cercetrilor mecanoscopice a urmelor obiecte prezint stabilirea ntregului dup prile componente ale acestuia (apartenena prilor unui tot ntreg).

n calitate de obiecte de studiu pot figura unele lucruri aparte, spre exemplu, cioburi de sticl de la fara automobilului. Ca obiect de studiu, la fel poate fi i un complex de lucruri, pe care exist urme de folosire a lor concomitent, spre exemplu, oglinda-retrovizor al mainii i prghia de care aceasta se prinde .a.

Examinarea i cercetrile de expertiz ale acestor obiecte permit a determina faptul apartenenei reciproce unor pri a unui ntreg, cauza fragmentrii acestor pri sau apartenena generic a obiectului.

Depistarea i ridicarea la locul faptei a prilor obiectului n cauz cere de la anchetator o atenie deosebit, elaborarea unor versiuni privind crui obiect pot aparine prile gsite la faa locului. La soluionarea acestor ntrebri anchetatorul recurge la o analiz i cutare minuioas a obiectelor i mecanismului evenimentului infracional.

Sarcina principal a cercetrii este studierea caracteristicilor generale ale prilor descoperite n baza cruia se stabilete apartenena generic a obiectului n cauz. Spre exemplu, partea crui gen de stof este fragmentul descoperit pe muchiile gurii prin care a ptruns fptuitorul.

Elementele componente ale obiectelor descoperite la faa locului se fixeaz minuios n procesul-verbal al cercetrii la faa locului i se fotografiaz dup regulile de fotografie la scar. Este important la fel ca obiectele s fie fotografiate n cauzele cnd se descoper o multitudine de fragmente mici de obiecte.

La expertiz se trimit prile obiectului descoperite n diferite locuri sau obiectul i partea de la care ea s-a desprins. n faa expertului mai frecvent se formuleaz urmtoarele ntrebri:

- dac dou i mai multe obiecte au constituit anterior un tot ntreg;

4

- dac obiectul prezentat la expertiz (detaliu, fragment de detaliu) prezint sau nu element component al unui mecanism concret;

- dac obiectele prezentate au constituit anterior un anumit complet; - dac obiectele prezentate la expertiz s-au pstrat sau nu mpreun (ntr-un singur pachet).

8. Formele i obiectele identificrii, etapele procesului de identificare. Identificrea poate fi infaptuita in doua forme: neprocesuala si procesuala.

Teoria si practica identificarii criminalistice distinge doua forme de reflectare a obiectelor lumii

inconjuratoare: fixate-material si psihofiziologice (fixate in memorie). Prima vizeaza diferitele feluri de urme

(digitale, de picioare, de arme, de transport etc.), fotografii, descrieri (inclusiv in cartotecile de evidenta) s.a.

Identificarea dupa imaginile fixate material poarta un caracter obiectiv, bazindu-se pe studierea

caracteristicilor obiectului de catre specialisti in cursul analizelor de expertiza.

Identificarea se poate infaptui in doua forme: procesuala (in cadrul expertizelor si altor actiuni de ancheta),

rezultatele carora prezinta probe judiciare si neprocesuala (in cursul activitatilor operative de investigatie),

efectele carora nu poseda forta probanta. De exemplu, din insarcinarea lucratorului operativ specialistul-

criminalist efectueaza o cercetare identificatoare a unor obiecte dobindite pe cale operativa, rezultatele carora

se consemneaza intr-o simpla constatare tehnico-stiintifica. In asa cazuri concluziile specialistului nu

figureaza in materialele dosarului si nu sint folosite in calitate de dovada, ci doar in scopuri tactice, operative.

In cercetarile identificatoare sint antrenate diferite obiecte, rolul lor in aceste procese este diferit. Astfel, teoria

identificarii distinge:

- obiecte de identificat, denumite si obiecte scop. Acestea pot fi diferite lucruri (pistol, unealta de spargere,

imprimanta ordinatorului etc.), persoana infractorului, animale, portiuni de teren etc.

- obiecte identificatoare, denumite si obiecte mijloc de identificare, ce servesc la stabilirea obiectelor cautate.

Deosebirea intre aceste doua grupe de obiecte rezida in faptul ca la obiectele de identificat se studiaza

calitatile proprii lui insasi pe cind in obiectele identificatoare- proprietatile altui obiect, reflectat in el.

9. Examinarea preliminar a urmelor infraciunii la faa locului ca sarcin a diagnosticii criminalistice.

In procesul de descoperire si cercetare a infractiunilor un mare sprijin in stabilirea adevarului il prezinta asa

numitele examinari diagnosticatoare. Acestea se realizeaza pentru a obtine date necesare desfasurarii unor

activitati operative de investigatie, expertize si altor actiuni procesuale. Insa, spre deosebire de cercetarile de

identificare, scopul carora este stabilirea identitatii, examinarile diagnosticatoare ajuta la determinarea unor

insusiri si stari ale obiectelor, aflarea cauzelor unor fenomene, interpretarea dinamicii evenimentelor.

Examinarile diagnosticatoare pot fi divizate in trei grupe,in cadrul carora pot fi solutionate urmatoarele

sarcini:

Prima determinarea calitatilor si starii obiectelor prin cercetarea lor nemijlocita (de ex.daca arma de foc este sau nu in stare buna de functionare, daca plomba este sau nu violata s.a.).

A doua stabilirea insusirilor si starii obiectelor dupa urmele lasate de acestea (de ex.particularitatile mersului unei persoane dupa cararea de pasi).

A treia grupa constatarea legaturilor cauzale intre unele actiuni si consecintele acestora prin analiza integrala a urmelor si starilor de fapt din scena infractiunii (spre ex. dupa forma, dimensiunile si numarul petelor de

singe se determina locul unde victimei i s-au cauzat leziuni mortale, unde si cum a fost mutat cadavrul, daca a

fost schimbata pozitia lui etc.).

Examinarile diagnosticatore pot fi corelate cu cele identificatoare. Spre ex. inainte de a stabili o persoana dupa

amprenta digitala ridicata de la locul faptei, trebuie sa se clarifice daca aceasta este utila pentru identificare,

adica daca desenul papilar imprimat in urma contine suficiente detalii de constructie.

In concluzie, mentionam ca identificarea si diagnosticarea criminalistica se aplica foarte larg in descoperirea si

cercetarea infractiunilor, ca metode efective de stabilire a adevarului in cauzele instrumentate.

10. Apariia i dezvoltarea tiinei criminalisticii. Sub aspect evolutiv criminalistica a aparut ca o stiinta despre metodele si mijloacele practice de investigare a

faptelor antisociale intemeiate pe realizarile stiintelor tehnice si naturale. De la forme empirice de lupta contra

criminalitatii concepute in prima jumatate a sec.XIX de intiiul sef al politiei pariziene E.F.Vidoq, treptat aveau

sa-si faca aparitia unele generalizari si sistematizari ale acestor experiente menite sa slujeasca aflarii

adevarului in justitia penala.

5

Procesul de consolidare a cunostintelor criminalistice a fost infaptuit mai cu seama de catre functionarii

politienesti in ultimul sfert al secolului trecut.

Generalizind continutul acestor activitati si a publicatiilor din acea perioada, socotite ca pietre de hotar a

acestui domeniu de cunoastere putem trage citeva concluzii:

- Majoritatea lucrarilor exprima o idee comuna privind formarea unei disciplini de sinestatatoare criminalistica, denumita si politie tehnica, politie stiintifica uneori tehnica penala. - Dupa cuprins aceasta disciplina poarta caracter eclectic si include doua mari dispartituri:

expunerea modurilor de comitere a crimelor, a jargoanelor criminale, obisnuintelor si altor particularitati ale activitatilor infractionale;

formularea recomandatiilor privind organizarea descoperirii si cercetarii cauzelor penale. Deci, se expun doua genuri de activitate opuse si reciproc subordonate activitatea criminala si activitatea criminalistica de combatere a faptelor criminale;

in practica de cercetare a infractiunilor se aplica cunostinte nu numai din domeniul tehnicii si a stiintelor naturale, dar, ceea ce este important si din psihologie idee, la care criminalistica sovietica avea sa revina mult mai tirziu.

In concluzie, subliniem ca Criminalistica ca oricare alta stiinta in aparitia si dezvoltarea sa a parcurs anumite

etape: 1) de cristalizare a elementelor embriogeneze in adincurile procedurii penale si primele incercari de

aplicare ale acestora in practica de urmarire penala; 2) de acumulare si generalizare a materialelor empirice si

formularea anumitor teorii particulare; 3) de creare a conceptiei generale a criminalisticii si desavirsire a celor

particulare.

11. Instituiile de expertiz judiciar n RM. Expertiza judiciar se efectueaz de ctre experii instituiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiiei, Ministerului Sntii, din subdiviziunile tehnico-criminalistice operative ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice i Corupiei, ale Ministerului Aprrii i ale Serviciului de Informaii i Securitate, precum i de ctre alte persoane competente, desemnate de ofierul de urmrire penal, de procuror sau de instana judectoreasc. Expertiza judiciar poate fi efectuat i de ctre experii particulari inclui n Registrul de stat al experilor judiciari atestai, cu excepia expertizelor n cauzele penale privind infraciunile comise mpotriva vieii, sntii, libertii i demnitii persoanei. Centrul Naional de Expertize Judiciare de pe lng Ministerul Justiiei reprezint o instituie coordonatoare n domeniul teoriei i practicii expertizei judiciare i criminalisticii i efectueaz expertizele judiciare n baza regulamentului aprobat de Guvern.

Expertiza medico-legal se efectueaz de ctre Centrul de Medicin Legal de pe lng Ministerul Sntii, n baza regulamentului aprobat de Guvern, iar expertiza psihiatrico-legal se efectueaz n unitile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sntii. Subdiviziunile tehnico-criminalistice operative ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice i Corupiei, ale Ministerului Aprrii i ale Serviciului de Informaii i Securitate efectueaz expertiza judiciar n conformitate cu propriile regulamente. Centrul efectueaza urmatoarele expertize si constatari tehnico- stiintifice:1) grafoscopica; 2) de stabilire a

autorului; 3) tehnica a actelor;4) traseologica;5) balistica; 6) fibrelor, materialelor fibroase si articolelor

fabricate din ele;7) materialelor fibroase supuse distrugerii prin ardere; 8) lacurilor si vopselelor; 9)

produselor petroliere si substantelor lubrifiante;

12. Tehnica criminalistic: structura i sarcinile ei. Tehnica criminalistic - reunete totalitatea metodelor de descoperire, evideniere, fixare, ridicare i examinare a macro i microurmelor ce privesc fapta , respectiv - autorul sau autorii. 1.Procesul de constituire si dezvoltare al stiintei criminalistice a fost determinat de aplicarea n urmrirea penal a realizrilor chimiei, fizicii, biologiei, antropologiei si altor stiinte, care au format temelia unei ramuri a criminalisticii tehnica criminalistic. Astzi aceast notiune trebuie privit n dublu, sens ca compartiment al stiintei, ca totalitate de mijloace tehnice propriu zise. Ca compartiment al stiintei tehnica crim.reprezint un sistem de teze teoretice. Sarcinile TC deriv din sarcina general si cele speciale ale crim.: Principalele sunt: elaborare noilor si perfectionarea actelor celor procedee, metode si mijloace de descoperire

fiecare, ridicare si examinare a meterialelor de prob. Elaborarea si perfectionarea bazelor teoretice, tactice si metodica ale expertizei criminalistice

Elaborarea mijloacelor de prevenire a infractiunilor

6

Mijloacele TC pot fi clasificate dup diferite temeiuri, mai nsemnat fiind ns divizarea: dup origine si destinatia acestora.

Dup prainient se mpart n mari grupe:

elaborate si aplicate doar n practica criminalistic (pensula magnetic, capturatorul de gloante, fotorobotul etc.)

preluate si adaptate constructiv la necesittile criminalisticii (detectarea de metale, microscopul, lupe, etc)

preluate din tehnica general si folosite fr nici o modificare (calculatoare, fotoaparat, camere video, etc.)

13. Asistena tehnico-criminalistic a descoperirii infraciunilor. Criminalistica tinde s utilizeze mijloace tot mai variate de lucru, pe msura complexitii problemelor pe care trebuie s le rezolve. Acestea trebuie sa ofere precizie, profunzime, asigurnd n acelai timp capacitate de deplasare n spaiu. Au fost create i se utilizeaza truse criminalistice-care pot fi de utilitate generala pentru cercetarea la locul faptei, dar i truse specializate: pentru investigarea unor accidente, pentru examinri balistico-judiciare, pentru examinarea actelor, pentru capacane chimice, s. a. m. d. O parte insemnat a examinrilor criminalistice se face prin tehnica vizual. Aceasta presupune mijloace optice cu putere de mrire, permind observarea unor detalii caracteristice, a unor elemente deosebite, etc. . Aa cum arat cercetrile tiinifice, acuitatea vizual omeneasc se situeaz la limita zecimilor de milimetru, sub aceasta limit devenind foarte redus. Vederea binocular nu mai permite perceperea spaial pentru obiectele de dimensiuni microscopice sau pentru detaliile individuale aflate sub aceast limit dimensional. La fel ca la orikare persoana participanta la procesul penal, ascultarea banuitului sau inculpatului parcurge

niste faze obligatorii, care sint: identificarea si discutiile prealabile, relatarea libera si intrebarile de control.

Intrebarile de control privesc aspectele pe care organul judiciar lea notat in timpul relatarii libere, privind omisiuni sau detalii ocolite intentionat din expunere, precum si aspectele noi, rezultate din relatarea libera

14. Metodele i mijloacele tehnico-tiinifice de baz, utilizate n criminalistic Printre mijloacele si metodele tehnico-criminalistice o important deosebita au cele de colectare a urmelor infractiunii in conditii de teren, si cele de expertizare a urmelor infractiunii.

Mijloace teh-cr de colectare a materialelor de probe in conditii de teren :

Mijloace de cautare si depistare a urmelor: mijloace de iluminare ( lanterna,felinare,surse de lumina

concentrata pina la surse speciale de lumina); aparataj de detectie a obiectelor metalice a cadavrelor,

analizatoare de gaze, magneti puternici, detectoare laser-portative; utilaj optic (lupe, microscoape portabile si

stationare);Substante si reactivi de detectie pt a releva urmele latente invizibile, solutii de ninhidrina, aloxan.

Resturile de singe se depizteaza cu luminol, apa oxigenata,reactivul voscoboinicov.

Metode si mijloace tehnico-criminalistice de expertizare sunt bazate pe metode fizice, chimice, biologice

etc.Mai frecvent se folosesc urmtoarele metode: microscopia optic, n lumina incident ct si-n lumina penetrant ; microscopia electronic cu baleiaj (scanare).Analiza spectrala bazata pe examinarea spectrelor de lumina a substantelor plasate in flacara arcului Voltaire 3000 grade, prin aceasta metoda se determina ce fel

de substanta,compozitia chimica. Analiza luminiscentei intemeiata pe capacitatea unor substante de a lumina sub influenta radiatiilor ultraviolete, fixarea luminiscentei se efectueaza vizual sau cu ajutorul

transformatoarelor optico- electronice, se aplica pt a detecta o eventuala inlaturare de text, pt a observa pete

invizibile de singe, uleiurile urmelor de impuscatura.Metoda cromatografica s-a impus datorita avantajelor pe

care le prezinta in efectuarea analizelor de mare sensibilitate si specificitate, cum este cazul urmelor aflate in

cantitati foarte mici sau avand o complexitate chimica ridicata, frecvent fiind utilizate in investigatiile bio-

criminalistice ale produselor alimentare, toxicelor sau stupefiantelor, materialelor de scriere, dar si in cazul

unor urme de sol.Aici distingem :cromatografia pe hrtie, cromatografia n strat subtire, cromatografia n stare

gazoas 15. Trusele criminalistice, laboratoarele criminalistice mobile.

A. Trusa criminalistica universal -dispune de un ansamblu de materiale i instrumentar necesare principalelor operatiuni de cercetare a locului faptei.

Trusa universal cuprinde mai multe compartimente orientate spre: 1. Probleme de traseologie - destinat descoperirii, fixrii i ridicrii urmelor de mini, picioare, dini, urmelor de instrumente, etc. -prin folosirea de substane pulverulente pentru evidenierea urmelor latente,

7

pulverizatoare, pensule, folii adezive pentru fixare / transfer de urme evidentiate, surse de lumina -UV, IR -

+spectrul vizibil

- vase de amestec pentru mulaje;

- benzi metalice pentru izolarea mulajelor, etc.

2. Msurtori i marcaje plcue cu numere, band metric (dm, cm) -, creta special. 3. Desene i schie - busola, hrtie mm, calc, coli albe, abloane pt. hart, s. a. m. d. 4. Alte instrumente auxiliare - cleti i magnet pentru extragere de corpi metalici, urubelnie, , dli utilizate dupde cerinele locului - plicuri, pungi -> pt. Ambalare i transport. - cutii, eprubete pentru recoltare de obiecte mici i microurme ( schije, resturi, ) B. Trusa foto-video-audio

- cuprinde aparatur foto cu obiective suplimentare, superangular, teleobiective, exponometru. C. Trusele specializate

1. Truse pentru testarea stupefiantelor (la dispozitia poliiei i a organelor vamale) permit identificare substanelor opiacee, halucinogene, etc. , se bazeaz pe reacii de tip colorimetric. 2. Truse pentru cercetarea accidentelor - de circulaie, explozii, incendii. 3. Truse pentru examinarea i ridicarea actelor suspecte. 4. Truse pentru examinri balistice - permit stabilirea direciei, unghiului, distanei de tragere, extragerea i ridicarea gloanelor, descoperirea i ridicarea particulelor metalice. D. Laboratoarele complexe mobile - cuprind mai multe mijloace auxiliare i principale utile n cercetarea locului faptei.

Aceste laboratoare mobile ofer posibilitatea de deplasare i examinrilor de un anumit grad chiar la locul faptei pentru cauze complexe - accidente aeriene, explozii de proporii, omoruri n serie cu ingropara victimelor, etc

16. Reglementarea juridic a aplicrii metodelor i mijloacelor tehnico-criminalistice. Printre mijloacele si metodele tehnico-criminalistice o important deosebita au cele de colectare a urmelor infractiunii in conditii de teren, si cele de expertizare a urmelor infractiunii.

Metode si mijloace tehnico-criminalistice de expertizare sunt bazate pe metode fizice, chimice, biologice

etc.Mai frecvent se folosesc urmtoarele metode: microscopia optic, n lumina incident ct si-n lumina penetrant ; microcoape biologice steroscopice ; microscoape de comparatie ; microscopia electronic.Metoda cromatografica s-a impus datorita avantajelor pe care le prezinta in efectuarea analizelor de mare sensibilitate si specificitate, cum este cazul urmelor aflate in cantitati foarte mici sau avand o

complexitate chimica ridicata, frecvent fiind utilizate in investigatiile bio-criminalistice ale produselor

alimentare, toxicelor sau stupefiantelor, materialelor de scriere, dar si in cazul unor urme de sol.Aici distingem

:cromatografia pe hrtie, cromatografia n strat subtire, cromatografia n stare gazoas. 17. Fotografia digitala in activitatea profesionala a organelor de urmarire

Fotografia digitala cu o dezvoltare fr precedent n ultimii ani nlocuiete ntr-o msur din ce n ce mai mare fotografia clasic, inclusiv n activitatea organelor de urmrire penal , beneficiind de o serie de avantaje de necontestat:

- nu necesit laborator pentru developare, obinerea imaginilor n format digital fiind condiionat doar de existena unui computer i a unei imprimante color - posibilitatea de stocare este extrem de facil, ocupnd un loc de depozitare foarte mic (nregistrarea pe CD-uri, pe DVD-uri)

- calitatea imaginii nu se degradeaz n timp - imaginile pot fi cu uurin prelucrate Cu toate acestea, fotografia clasic rmne, deocamdat, n uor avantaj n privina rezoluiei imaginii, dar evoluia rapid a tehnologiei ne ndreptete a crede c n foarte scurt timp aceste diferene vor disprea. Din punct de vedere al scopului urmrit, fotografia judiciar se mparte n: - fotografia judiciar operativ - fotografia judiciar de examinare

18. Fotografia criminalistic: noiunea, nsemntatea i sistemul ei. Fotografia a aparut mai mult de un secol si jumatate in urma, gratie descoperirilor francezilor J.Nieps si

L.Dagher (a.1839). In scurt timp dupa descoperirea fotografiei in Franta, mai pe urma in Belgia si Suedia s-au

facut incercari de a utiliza fotografia in scopul inregistrarii infractorilor si in descoperirea infractiunilor. La

ora actuala tehnicile de realizare a imaginilor fotografice au evoluat extrem de mult in directia cresterii

calitatii si operativitatii obtinerii lor. Dintre acestea se pot enumara:

8

1. fotografia clasica, in care aparatul fotografic foloseste film negativ cu emulsia sensibila, copiat ulterior pe

hirtie fotografica;

2. fotografia obtinuta prin tehnica Polaroid, in care aparatul fotografic foloseste un material fotosensibil special pe care apare direct imaginea pozitiva;

3. fotografia obtinuta prin tehnica video, in care aparatul pentru obtinerea imaginii foloseste banda magnetica speciala;

4. fotografia digitala, in care imaginea este obtinuta pe disc lazer, - reprodusa ulterior la imprimanta ordinatorului.

Organele judiciare ale Republicii Moldova mai frecvent folosesc fotografia clasica, avind in dotare aparatura

si materiale respective.

Obiectele fotografiei judiciare sunt orice corpuri materiale aflate in campul infractional: urme infractionale,

probe materiale, stari de fapt si elemente componente ale ambiantei inconjuratoare din scena infractiunii etc.

Mijloacele fotografice sunt complete de aparate si instalatii folosite in procesul de fotografiere, realizarii de

fotografii, fotoaccesorii, precum si fotomaterialele folosite in aceste procese.

Metoda fotografica criminalistica prezinta un ansamblu de reguli si recomandari orientate spre alegerea

mijloacelor fotografice, a conditiilor de fotografiere si prelucrare a materialelor imaginate in scopul obtinerii

fotografiilor ce raspund nevoilor muncii de fixare si cercetare a probelor judiciare.

Fotografia de examinare se aplica pe larg la efectuarea expertizelor si examinarilor speciale a probelor

judiciare, in cazurile cand este necesar a releva si a fixa caracteristicile slabvizibile sau invizibile ale

obiectelor, spre exemplu, fotografierea in radiatii ultraviolete si infrarosii etc.

19. Tehnica fotografic i accesoriile ei folosit de ctre ofierul de urmrire penal, specialist i expert n cadrul urmririi penale.

n procesul de cercetare a locului faptei este necesar a fixa vederea general a strilor de fapt a locului infraciunii, a obiectelor i urmelor descoperite legate cauzal cu fapta cercetat. n astfel de cazuri o complexitate sporit prezint fotografia de detaliu a unor obiecte i urme, care trebuie s fie destul de clare i s fie recunoscute dup fotografie. Acest lucru poate fi soluionat prin sensibilizarea contrastului caracteristicilor obiectelor fotografiate. Spre exemplu, urmele de mini invizibile sau slabvizibile se trateaz cu prafuri dactiloscopice sau reactive chimice. n astfel de scopuri se aplic metode i procedee speciale de fotografiere. Spre exemplu, urmele lsate de desenul antiderapant al roilor automobilului, crarea de pai a infractorului se fotografiaz prin metoda panoramei liniare. Cadavrul se fotografiaz la locul descoperirii acestuia din trei puncte: din prile laterale i de sus. Este important s fixm nti de toate poza i aspectul general al cadavrului. n cazul detectrii unui cadavru dezmembrat fiecare din prile lui se fotografiaz la locul descoperirii acestuia. n cazul exhumrii cadavrului se fotografiaz succesiv imaginea general a mormntului, sicriul n mormnt i sicriul extras din mormnt, precum i cadavrul dup deschiderea capacului sicriului. n cazul examinrii medicale a persoanelor fotografia urmrete scopul de a fixa pe corpul victimei urmele infraciunii, semnalmente particulare etc. n acest caz este important a respecta normele eticii. Este inadmisibil fotografierea corpului absolut dezgolit, se fixeaz doar unele pri ale acestuia. Fotografierea n cadrul percheziiei se realizeaz n scopul fixrii strilor de fapt, a procesului i rezultatelor acestei aciuni de anchet. Este obligatoriu s se fixeze obiectele care nu pot fi pstrate n dosarul penal, precum muniiile, valuta, armele, etc. La prezentarea spre recunoatere fotografia urmrete scopul de a fixa n mod ilustrativ obiectele ce urmeaz a fi recunoscute (persoanelor, animalelor, obiectelor etc.), a procesului i rezultatelor acestei aciuni de anchet. Obiectele recunoaterii se fotografiaz mai nti de toate mpreun, iar apoi obiectul recunoscut se fixeaz aparte dup regulile de fotografiere n detaliu sau cu respectarea regulilor fotografiei signalitice. Fotografierea n cadrul experimentului de anchet are la fel scopul de a imagina unel etape mai importante a acestui proces i rezultatele experimentelor efectuate n cursul lui. Fotografiile obinute se sistematizeaz conform etapelor desfurrii aciunii de anchet i a experimentelor efectuate. Fotografia la verificarea declaraiilor la faa locului se realizeaz n scopul fixrii marrutului micrii participanilor la aceast aciune de anchet indicat de ctre persoana depoziiile cruia se verific. Pe parcursul micrii, de regul, se aplic fotografia schi. Executarea i perfectarea fototabelelor. Fotografiile ce reflect procesul i rezultatele aciunilor de anchet se perfecteaz n form de fototabele ce sunt anexate la procesele-verbale. Acestea sunt pregtite de ctre persoana ce a efectuat fotografierea cu respectarea unor reguli generale: - fotografiile n fototabele se plaseaz

9

n ordinea ce corespunde succesiunii descrierii obiectelor i faptelor n procesul-verbal. Fotografiile trebuie enumerate uniform i consecutiv; - inscripiile de rigoare sub fotografii trebuie s exprime coninutul lor concretiznd obiectul i locul fotografierii; - ntre fotografiile fototabelului trebuie s existe o legtur logic reciproc; - fotografiile se recomand a le executa cu dimensiunile de 13x18 cm, excluznd cele de orientare i de detaliu care por fi i de format mai mic. Acestea se ncleie pe formulare standard sau pe hrtie cartonat folosind orice clei n afar de cel de silicat. Fiecare fotografie se certific cu impresiunea de tampil n aa mod ca o parte a imaginii impresiunii de tampil s fie pe formularul tabelului, iar alta pe fotografie. Fototabela trebuie s poarte o denumire unic. Fototabela se semneaz de ctre persoana ce a redactat-o i de ctre anchetator. Pe ultima fil a fototabelei se ncleie un plic n care se plaseaz negativele, acesta certificndu-se cu tampila anchetatorului.

20. Fotografia judiciar operativ : noiunea i metodele ei. Tot din categoria fotografiei operative face parte fotografia de urmarire sau detectiva, aplicata de catre

organele de Urmarire operativa In vederea identificarii persoanelor supuse supravegherii active sau declarate

in cautare, precum si a contactelor dintre diferite persoane implicate In activitati ilicite (de mituire, jafuri,

navaliri talharesti, santaj etc).

Fotografiile detective se folosesc de catre organele mentionate in activitatea de prevenire a actelor criminale,

la demascarea autorilor faptelor savarsite, la paza diverselor obiecte de valoare sociala si a frontierelor.

Fotografia de urmarire se realizeaza in conditii spatiale si de timp complicate, conditionate de necesitatea

pastrarii unui nivel Inalt de confidentialitate. Aceasta impune aplicarea unor procedee si mijloace tehnice

speciale. La fotografia de urmarire se folosesc aparate minuscule, ponderea fiind detinuta de cele camuflate in

diferite obiecte, cu sisteme automate de expunere si diafragmare. Atare aparate sunt prevazute cu obiective ce

permit expunerea de la distante mari.

Fotografia se realizeaza dupa regulile generale si conform sarcinilor, pe care si le asuma organul respectiv, tn

cazul fotografierii unei persoane, spre exemplu, se va tine cont de conditiile privind fotografia de

recunoastere, pe cand fixarea unor actiuni se va realiza conform regulilor fotografierii Ia locul faptei.

In prezent, cu prilejul efectuarii actelor de urmarire penala la care ne-am referit anterior, precum si a

interogarilor, se recurge la Inregistrarea videomagnetica. Avand un grad sporit ilustrativ, dar si datorita

posibilitatii de a reda In forma sincronizata fenomenele sonore si dinamice, inerente actelor de cunoastere

efectuate pe parcursul procesului penai, inregistrarea videomagnetica este pretutindeni acceptata, ea fiind

aplicata pe scara din ce In ce mai larga.

Fotografia se utilizeaza prectic la efectuarea tuturor actiunilor de ancheta. Regimul procesual si tactica

criminalistica, scopul actiunilor determina si particularitatile metodelor si procedeelor de fotografiere.

21. Fotografierea locului infraciunii, n ncperi i n afara lor. Procedee de fotografiere la fata locului

Procedeele de fotografiere aplicate la fata locului includ: fotografia de orientare, fotografia-schita, fotografia

obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor si masuratorile fotografice .

Fotografia de orientare. Fotografia de orientare serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei, intr-un

ansamblu de puncte de reper sau de orientare, de natura sa permita identificarea zonei in care s-a savarsit

infractiunea, ori a avut loc un eveniment cu implicatii juridice. Totodata, prin fotografia de orientare se

urmareste surprinderea acelor aspecte capabile sa ofere o anumita imagine asupra raportului dintre locul

propriu-zis al faptei si zona inconjuratoare, cum sunt, de pilda, distantcle pana la constructive sau alte puncte

de reper din apropiere, drumu-rile de acces, posibilitatile de vizibilitate etc.

Fotografia-schita. Fotografia-schita este destinata redarii, in exclusivitate, a tntregului loc al faptei, cu tot ce

are el mai caracteristic. De regula, fotografia se executa cu aparatul situat la inaltimea medie a ochilor (cca.

1,60m). Fotografiile schita cuprind mai multe variante, potrivit procedeelor de executie1.

Fotografia-schita unitara, in care este redata totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. Aceasta

presupune, printre altele, alegerea punctului de statie si a obiectivului cu distanta focala convenabila

surprinderii totalitatii sau marii majoritati a elementelor caracteristice si, indeosebi, a obiectelor principale.

Fotografia-schita panoramica, apreciata de unii autori ca o varianta a fotografiei de orientare2, este, in fond,

o alternativa la redarea unitara a locului faptei, in ipoteza in care acesta ocupa o suprafata mare, imposibil de

redat intr-o singura fotografie, chiar folosindu-se un obiectiv superangular, mtrucat nu vor aparea in imagine

toate detaliile, ce pot prezenta interes in clarificarea cauzei. Fireste ca nu trebuie exclusa posibilitatea

executarii unor fotografii de orientare prin procedeul panoramarii.

10

La randul ei, fotografia panoramica se clasifica in3:

- fotografia panoramica liniara, in care aparatul sc deplaseaza paralel cu locul faptei, distanta dintre doua

puncte de static stabilindu-se in functie de unghiul de poza al obiectivului;

- fotografia panoramica circulara!, realizata prin luarea de imagini, prin rotirea aparatului situat intr-un punct

de statie central. Unghiul de rotire se raporteaza la unghiul de poza.

Fotografia schita pe sectoare presupune redarea pe portiuni a locului faptei, in conditii similare de iluminare,

cu acelasi obiectiv si la aceeasi scara. Procedeul se aplica in locurile compartimentate (de exemplu

apartamente), unde nu se poate executa o fotografie unitara.

Fotografia schita incrucisata se executa cu aparatul situat succesiv in puncte diferite sau diametral opuse, in

scopul Inlaturarii dintr-o imagine a asa-numitelor zone oarbe ". . Fotografia obiectelor principale. Modalitatea de fotografiere a obiectelor principale consta in fixarea

imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflects urmele si consecintele faptei infrac{ionale. Din

categoria mentionata pot face parte corpul victimei unei omucideri, armele si instrumentele folosite la

savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme, inclusiv urmele ca atare. Fotografia obiectelor principale se

executa, de regula, in faza statica a cercetarii la fata locului.

Fotografia de detaliu. Fotografiile de detaliu sunt specifice fazei dinamice a cercetarii la fata locului, in care

este permisa deplasarea sau modificarea pozitici obiectelor in vederea punerii In evidenta a detaliilor

caracteristice, a urmelor, precum si a localizarii lor pe suprafata obiectului. Pentru executarea unei fotografii de

detaliu se vor alege:un obiectiv cu caracteristici optice adecvate marimii detaliului; filme cu sensibilitate

cromatica, putere de contrast si de rezolutie mare; filtre pentru punerea in evidenta a detaliilor cu o culoare

apropiata de nuanta de culoare a fondului; surse dc lumina artificia! sau ecrane pentru dirijarea luminii

naturale. .

Procedee speciale de fotografiere la fata locului. Procedeele speciale de fotografiere includ mai multe categorii

de fotografii, al caror scop si mod de efectuare au impus conturarea lor distincta in ansamblul fotografiilor executate

la fata locului1.Intr-o prima categorie se afla procedeele de fotografiere a urmelor, cum sunt cele de maini, de

picioare. O alta categorie priveste procedeele de fotografiere a armelor, instrumentelor de spargere si a

urmelor lor.

Referiri la acest gen de fotografii se vor face si in capitolele consacrate cercetarii fiecareia dintre categoriile

de urme mentionate. Categorii importante de procedee:

Fotografia digitala. Aceasta metoda moderna de fixare a imaginilor

fotografice, in care locul peliculci fotosensibile il ia tehnica de calcul, largeste efectiv posibilitatile de

investigare a scenei infractiunii. Astfel, revelarea si fixarea fotografica a urmelor sc realizeaza in conditii mai

bune si mai sigure, prin vizuaiizarea directa a urmei, sclectandu-se cea mai buna imagine care poate fi usor

prelucrata prin tehnicile informatice (marite, selectatc, contrastate etc.).

22. Fotografia de examinare i metodele ei. Fotografia judiciara de examinare in radiatii vizibile Fotografia judiciara de examinare reprezinta un

ansamblu de procedee destinate cercetarii, in conditii de laborator, a mijloacelor materiale de proba, precum si

fixa-rii rezultatelor investigarii tehnico-stiintifice a corpurilor delicte sau a urmelor ridi-cate de la fata locului.

In functie de natura procedeelor tehnice folosite, potrivit scopurilor urmarite, fotografia judiciara de

examinare se poate clasifica astfel:

a Fotografia de examinare in radiatii vizibile: fotografia de ilustrare, de comparare, de umbre, de reflexe, de

contrast, de separare a culorilor, microfotografia;

b. Fotografia de examinare in radiatii invizibile. ultraviolete, infrarosii, roentgen, gamma si beta, radiatii

neutronice si, mai nou, holografia.

Fotografia de ilustrare. Prima din categoria metodelor fotografice aplicate in examinarile de laborator este

fotografia de ilustrare. Scopul sau consta in fixarea imaginii initiale a obiectului ce urmeaza a fi examinar, a

caracteristicilor si dimensiunilor sale. Acest procedeu se aplica in mod obligatoriu mijloacelor materiale de

proba care vor suferi modificari prin examinare. Domeniile in care se aplica frecvent procedeul fotografiei de

ilustrare sunt: cercetarea tehnica a inscrisurilor presupuse a fi falsificate sau contrafacute (situatie in care

procedeul mai poarta denumirea de fotografie de reproducere), cercetarea imor mijloace materiale de proba

cu suprafata plana, expertiza unor corpuri delicte, de genul armelor sau instrumentelor de spargere etc.

Fotografia judiciara de examinare in radiatii invizibile Radiatiile electromagnetice invizibile, de tipul

ultravioletelor, infrarosiilor, radi-atiilor X si gamma, au devenit indispensabile examinarii stiintifice a probelor

11

materiale, a urmelor in general, in momentul de fata neexistand practic nici un domeniu important al

criminalisticii care sa nu beneficieze de posibilitatile de investigare oferite de aceste radiatii".

Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete. Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete (U.V.) face

parte dintre metodele stiintifice de investigare folosite curent in laboratoarele criminalistice, dar i in

cercetarile intreprinse la fafa locului, cum ar fi, de exemplu, descoperirea urmelor de maini, a urmelor

biologice, inclusiv in scop tactic-operativ. Prin urmare, radiatiile ultraviolete au o intrebuinta-re larga in

criminalistica, fotografia fiind numai mijlocul de fixare a rezultatelor cercetarilor.

Executarea fotografiei in radiatii U.V. Pentru exccutarea unei fotografii in radiatii ultraviolcte, asa cum este

ea intalnita in laboratoarele de criminalistic;!, este nevoie, in linii mari, dc urmatoarele:

a. Surse de radiatii, a caror diversitate este relativ marc: de la becurile aparent

simple, la arcurile electrice. Frecvent insa sunt utilate lampile cu cuart, cu

mercur, la fotografierile in conditii de laborator si tuburilc humnescente, de genul

celor folosite la lampile portabile de radiatii U.V. din trusele criminalistice.

b. Filtre de selectare a radiatiilor, acestea fiind, Tn general, de doua tipuri: flltre

care permit sa treaca numai radiatia ultravioleta (vezi, de exemplu, filtrele Wood), retinand celelalte radiatii si

filtre care opresc radiatiile U.V., permitand, insa, trecerea radiatiilor vizibile si infrarosii1.

c. Materiale fotosensibile, incepand cu filmele obisnuite (nesensibilizatc

cromatic) si terminand cu materialele destinate special acestui gen de fotografie.

d. Aparatele de fotografiat pot fi din categoria celor obisnuite, dar bine corec-

tate pentru aberatiile cromatice.

Domeniile de folosire a radiatiilor ultraviolete in Criminalistica. Principalele domenii din cercetarea

criminalistics in care se recurge la acest tip de radiatii sunt, in esenta, urmatoarele:

a. Traseologia, respectiv revelarea i cercetarea urmelor, printre care mai

importante sunt urmele de maini, urmele biologice, alte urme organice, respectiv

cele care contin proteine, hidrocarburi .

b. Balistica judiciara, indeosebi pentru descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de foc, cum ar fi, de

exemplu, depunerile specifice inelului de frecare.

c. Cercetarea tehnica a inscrisurilor, radiatia ultravioleta avand un rol particu

lar in descoperirea falsului prin inlaturare de text, in descoperirea unor falsuri in

documente cu caracter financiar .

d. Efectuarea de fotografii in cadrul unor activitdti de urmarire penala printre care se pot numara

descoperirea sau prevenirea furturilor din avutul public sau particular, preluarea in flagrant delict a

persoanelor care savarsesc infractiuni de

genul luarii sau darii de mita s.a.

Fotografia de examinare in radiatii infrarosii. Utilizarea radiatiilor electromagnetice infrarosii in

criminalistica, datorita proprietatilor lor, a largit considerabil posibilitatile de investigare stiintifica, in prezent

de neconceput fara apelarea la acest tip de radiatie. Astfel, ca si in cazul radiatiilor ultraviolete, radiatiile

infrarosii isi gasesc numeroase aplicatii in cadrul cercetarii infractiunilor, incepand cu fotografierea la locul

faptei, sau cu aceea de urmarire, si terminand cu efectuarea unor investigatii de laborator in cercetarea falsurilor ori

in balistica judiciara.

Executarea fotografiilor in radiatii infrarosii (I.R.). Executarea unci

fotografii in radiatii infrarosii necesita intrunirea unor conditii tehnice particulare,atat in situatia examinarilor

de laborator cat si in ipoteza efectuarii de inregistraii

cu caracter judiciar operativ. Astfel:

a. Sursele de radiatii I.R., pot fi de tipurile cele mai diverse, dat fiind faptul ca orice corp incalzit la peste 0C

este socotit ca emite asemenea radiatii. Desigur, in conditiile executarii de fotografii se folosesc surse cu

temperaturi apropiatc de 300C, cum sunt lampile de rezonanta cu cesiu, care emit in zona de I.R. apropiat.

b. Filtrele de selectare a radiatiilor, de tip solid, lichid sau gazos, au un rol

important in obtinerea imaginii.

c. Materialele fotosensibile, spre deosebire de cele de la fotografiile in

ultraviolet, trebuie sa fie de tip special, intrucat emulsia fotografica sensibilizata

cromatic, in mod obisnuit, nu este influentata decat pana la lungimile de unda ale rosului vizibil (maximum

760nm).

12

d.Aparatele de fotografiat pot fi de tip obisnuit, dar cu posibilitati tehnice de

corectie a imaginii, aparate moderne si de calitate, avand pe montura obiectivului

un reper destinat indicarii punerii la punct a imaginii in I.R., dar aceasta numai

pana in zona a cca. 850nm.

e. Transformatoarele electronooptice permit vizualizarea directs a imaginii

infrarosii, fiind din ce in ce mai folosite in cercetarile criminalistice, atat in conditii de laborator, inclusiv in

microscopie, cat si in cele operative.

Domeniile de folosire a radiatiilor infrarosii in Criminalistica.Radiatiile

infrarosii isi gasesc o utilizare frecventa in multe directii ale investigatiilor criminalistice, cum sunt, de exemplu:

a.Cercelarea tehnica a inscrisurilor, indeosebi a celor falsificate prin inlatura-

rea sau acoperirea textului, prccum si in cercetarea cernelurilor ori trasaturilor de

creion folosite la falsul prin adaugare de text sau prin copiere.

b.Cercetarea unor valori sau opere de artii se constituie in prezent ca o

categoric dc expertiza de sine statatoare, dintre acestea distingandu-se expertiza

destinata stabilirii autenticitatii unor picturi ori a timbrelor de valoare, datorita

capacitatii de penetrare, reflectare diferita, ori de formare a unei imagini color de tip infrarosu.

c.Descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu armele de foe, cum ar

fi inelele de frecare, de metalizare, tatuajul, inelul de afumare, ultimele doua

deosebit de pretioase pentru stabilirea distantei de tragere.

d.Efectuarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ, cum sunt foto

grafiile de urmarire in conditii de intuneric, fotografii la fata locului in conditii de ceata sau funi.

23. Aplicarea filmrii i a nregistrrii video n cursul efecturii actelor de urmrire penal. Procedeele ce pot fi utilizate.

Procedeele ce pot fi utilizate

Evolutia mijloacelor si metodelor de videoinregistrare au determinat aplicarea lor larga in criminalistica in

scopul descoperirii si cercetarii infractiunilor.

La fel ca si fotografia, videoinregistrarea se foloseste ca un mijloc suplimentar de fixare a procesului si

rezultatellor actelor de urmarire.

Videofonogramele pot fi probe materiale (spre exemplu, o imprimare intamplatoare a comiterii unei crime sau

a circumstantelor acesteia executata de catre cineva, videoinregistrarea activitatilor infractionale fixata de

sistemele de paza electronice etc.). Pentru ca aceste materiale sa devina probe in dosarele concrete ele trebuie

anexate printr-o ordonanta speciala a anchetatorului. Videoinregistrarea ca un mijloc suplimentar de fixare a

mersului si a rezultatelor actiunilor de ancheta poate fi utilizata la decizia anchetatorului, procurorului,

instantei de judecata, precum si la cererea invinuitului, banuitului, martorului sau a partii vatamate daca

aplicarea ei in cazurile concrete nu contravine intereselor anchetei.

Videofonograma obtinuta in cadrul actiunii de ancheta, la fel ca si procesul-verbal trebuie sa contina trei parti:

introductiva, partea esentiala si de incheiere. In partea introductiva si cea de incheiere se fixeaza informatii

care certifica si precizeaza videofonograma, iar partea ei de baza oglindeste mersul si rezultatele actiunii de

ancheta.

Dupa vizionarea filmului, videoinregistrarea se reia, fixandu-se participantii in momentul in care anchetatorul

ii chestioneaza despre corespunderea mersului si rezultatelor actiunii de ancheta, continutului videofilmului

vizionat, precum si a procesului verbal redactat la fata locului. Videofilmul se incheie cu fixarea raspunsurilor

la intrebarea pusa de anchetator si declaratia anchetatorului despre sfarsitul actiunii de ancheta.

24. Regulile de prezentare procesual a rezultatelor fotografierii, video, - audio nregistrrii aciunilor procesuale.

a). Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei. Modul de executare a acestui gen de fotografie urmeaza sa

se raporteze la natura perchezitiei : corporala sau domiciliara. Acest gen de fotografie se efectueaza astfel incit

sa surprinda o imgaine de ansamblu in care au fost dosite obiectele. O atentie deosebita se acorda ascunzatorii

sau modului de camuflare a obiectelor cautate. Fotografierea obiectelor descoperite va retine caracteristicile

esentiale, precum si detaliile ce pot servi la stabilirea identitatii sau particularitatilor obiectelor care au fost

folosite la savirsirea infractiunii sau care reprezinta produsul ei.

b). Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii. Aici se procedeaza la fotografierea sau videoinregistrarea

celor mai semnificative aspecte din cadrul verificarii experimentale a modului in care s-a desfasurat actul

13

infractional sau o parte din acesta, precum si a declaratiilor matorilor, invinuitilor ori inculpatilor.

Fotogramele vor surprinde acele secvente din care sa rezulte ca actul a fost posibil sa se comita in conditiile de

timp si spatiu date, ori ca a fost perceput in imprejurarile mentionate.

c). Fotografia de fixare a rezultatelor prezentarii pentru recunoastere. Fotografia sau fixarea tehnica a

rezultatelor unei activitati procedurale de genul prezentarii pentru recunoastere e deosebit de utile pentru

evidenta sa probatorie. E necesar sa se execute astfel de fotografii din care sa rezulte ca din intregul grup de

persoane sau obiecte, alcatuit in vederea recunoasterii, a fost identificata o anumita persoana sau un anumit

obiect. Ne aflam in prezenta unei fotografii schita unitara, combinata cu o fotografie de detaliu, executate cu

aparatura normala.

d). Inregistrarea video a activitatilor de urmarire penala. Redarea in intregime a unei activitai de ancheta de

urmarire penala sau a partilor sale mai importante, in mod obiectiv, pledeaza pt intrebuintarea consecventa a

acestor mijloace tehnice in activitatea organelor de cercetare si de urmarire penala.

Folosirea acestor mijloace impune respectarea cu strictete a prevederilor legale, ca si a regulilor criminalistice

de efectuare a lor. Mijloacele de inregistrare pot servi pe deplin stabilirea adevarului numai in conditii de

folosire si interpretare a rezultatelor cu maxima competenta si obiectivitate.

25. Sarcinile i structura traseologiei judiciare. Noiunea i clasificarea urmelor infracionale. Activitea infractional presupune prezenta fptuitorului la locul faptei si svrsirea de ctre acesta a unor modificri n ambianta existent. Aceste modificri rezultate din activitatea ilicit a autorului sunt cunoscute ca urme ale infractiunii. Cu studiul lor se ocup traseologia ramur a tehnicii criminalisticii care studiaz mecanismul si legittile aparitiei diferitor modificri materiale ca urmare a svrsirii unor infractiuni n scopul descoperii acestora.

Sarcinile traseologiei constituie cutare, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor precum si examinarea

preliminar a acestora. n literatura autorii apreciaz ca termenul urm are 2 acceptiuni, n sens larg ti restrns. Obiectul investigatiilor traseologice l constituie urmele-reflectare(form), aceela care reprezint structura exterioar a unui obiect pe suprafata sau n masa altui obiect. Urmele reflectare si fac aparitia n urma contactului a 2 obiecte, cel creator si primitor.

n functie de obiectul creator distingem: urme create de om(homeoscopice); urme ale

instrumentelor,uneltelor,mecanismelor(mecanoscopice);urme ale transportului(traseologia transportului);

Dup mecanismul de firmare distingem:urme statice si dinamice;urme de adncime si suprafat(urme de statificare(depunere) si destratificare);urme locale si periferice

Toate urmele de la fata locului pot fi vizibile,slab vizibile si latente. Cele latente pentru a le scoate n evident se aplic n diferite metode(prafuirea cu prafuri magnetice si simple, afumarea cu vapori de iod, folosirea razelor ultraviolete, a detectoarelor lazer etc.) Urmele vor fi consemnate n procesul-verbal. Urmele se fotografiaz, se video-nregistreaz dup ce se ridic fie mpreun cu obiectul purttor fie cu o parte a cestuia. Toate urmele se ambaleaz separat, se sigileaza, se eticheteaz..

26. Desenele papilare: tipurile, varietile i nsuirile lor. Metode de descoperire, fixare i ridicare a urmelor de mini.

Desenele papilare ca obiecte ale cercetarilor traseologice se caracterizeaza prin 3 calitati: individualitate,

stabilitate relativa si refacere.

Crestele papilare se formeaza in procesul dezvoltarii intrauterine al fatului si dispar dupa moartea individului.

Stabilitatea desenului papilar este extrem de importanta sub aspect criminalistic.

Refacerea desenului papilar este capacitatea pielii de a se restabili dupa distrugerea ei. Desenul se restabileste

in cazul cand nu este distrus stratul de papile a dermei.

Individualitatea desenului papilar consta in irepetabilitatea totalitatii de detalii care il caracterizeaza.

Caracteristicile desenului papialr se impart in generale, la care se refera tipul desenului (arc, lat, vertijil).

Identificarea persoanei poate fi realizata chiar si dupa un fragment mic de urma lasata de palma, insa mai

frecvent in aceste scopuri se folosesc urmele lasate de falangeta.

Desenele papilare ale falangetelor sunt destul de suficient studiate si clasificate. Clasificarea acestora se

foloseste pentru inregistrarea persoanelor cu antecedente penale si in cazurile de efectuare a expertizelor

dactiloscopice.

Desenele papilare de tip arc se intilnesc in 5-7 % de cazuri, cele vertigile - in 30 %, iar laturile in 63-65 %.

Din varietatile desenelor de tip lat mai raspindite sunt desenele in forma de lat simplu (95 %), mai rar -

14

desenele de tip lat-racheta, lat-semnul intrebarii (2,6-3,8 %), foarte rar se intilnesc laturile curbe. Prezenta unei

creste papilare in latul central al desenului papilar se observa in 50 % cazuri (in 21 % de cazuri se numara cite

doua, in 7 % - cite trei, in 1.5 % - cite patru).

Deci, in procesul de examinare preliminara ale urmelor papilare la inceput se constata utilitatea lor pentru

identificare, apoi se stabileste mecanismul de formare a acestora, localizarea lor, amprentele se confrunta intre

ele si, in sfirsit, se compara cu impresiunile dactiloscopice ale persoanelor de verificat.

27. Metodica examinrii preliminare a urmelor de mini la faa locului. Examinarea urmelor de miini la locul faptei permite stabilirea utilitatii urmei, adica aprecierea elementelor de

identificare. Uneori apare posibilitatea identificarii nemijlocite a obiectului generator de urma, admite

determinarea miinii si degetului de la care provine urma, obtinerea unor date caracteristice privind inaltimea,

virsta (categoria virstnica), sexul si alte particularitati utile pentru modelarea persoanei faptasului.

Utilitatea urmelor de miini pentru identificarea persoanei faptasului la fata locului se poate constata in ipoteza

depistarii unor urme clare, ce reprezinta nu mai putin de 7-8 detalii ale desenului papilar. In caz contrar

aceasta problema se rezolva in conditii de laborator. Daca urmele prezinta minjituri, pete sau fragmente de

creste papilare in care nu se observa particularitati ale desenului papilar, ele sunt socotite inutile, nepotrivite

pentru identificarea criminalului. Insa nu trebuie ignorate posibilitatile cercetarilor poroscopice (forma, pozitia

reciproca a porilor) si crestoscopice (forma, relieful marginilor crestelor papilare).

Daca urmele formate de creste papilare sunt nedeslusite, usor sterse, tipul si varietatea desenului se

diferentiaza, iar detaliile se observa cu greu, amprentele se ridica pentru o examinare mai profunda in conditii

de laborator.

Daca urma contine un numar limitat de caracteristici constructive, dar suficient de clare (3-4), insa tipul

desenului papilar se determina cu aproximatie, problema valorificarii acestei amprente poate fi rezolvata

numai in prezenta impresiunilor digitale ale persoanei suspecte. De regula, asemenea urme se descopera pe

suprafete porozitare, structura carora nu permite a receptiona uniform detaliile si a stabili daca ele sunt

caracteristici ale desenului papilar sau dificiente conditionate de mecanismul de formare a urmei.

In situatia in care amprenta studiata prezinta un numar marginit de detalii distincte, insa categoric se apreciaza

tipul si varietatea desenului, se poate vorbi de utilitatea urmei pentru diferentierea (excluderea identitatii) unei

persoane concrete.

Urmele utile pentru identificarea faptasului se compara intre ele pentru a decide daca ele sunt formate de una

si aceeasi persoana sau de persoane diferite.

Amprentele neconcludente pentru identificare, inclusiv stersaturile si petele sudorale la necesitate pot fi

ridicate si trimise la expertiza biologica pentru a se constata dupa substanta de transpiratie grupa sanguina a

faptasului, indiferent daca aceste urme au fost prelucrate sau nu cu prafuri dactiloscopice.

Examinarile identificatoare ale urmelor de miini in scopul stabilirii persoanei ce le-a lasat se realizeaza pe

calea confruntarii nemijlocite a detaliilor cuprinse in urma si in impresiunile digitale ale persoanelor

verificate. In aceste cazuri trebuie sa se tina cont ca urmele de miini ridicate cu ajutorul peliculei transparente

prezinta imaginea pozitiva a urmelor in forma de creste papilare de culoare inchisa pe un fundal transparent si

nu reclama contratipare, spre deosebire de situatiile folosirii peliculei dactiloscopice de culoare neagra.

Examenul comparativ debuteaza cu compararea caracteristicilor generale. Daca se constata deosebire intre

elementele generale ale urmei si ale impresiunilor de control, procesul de examinare preliminara se incheie in

aceasta etapa cu concluzia despre lipsa identitatii obiectelor analizate. In cazul in care se stabileste coincidenta

indicilor generali, specialistul-criminalist trece la compararea particularitatilor omonime privind localizarea si

pozitia lor reciproca.

Evaluarea coincidentelor si divergentelor stabilite nu se face decit cu luarea in consideratie a valorii

identificatoare a fiecarei din ele si a ansamblului de caracteristici, punindu-se la baza criteriul frecventei

acestor particularitati. Desenele papilare de tip arc se intilnesc in 5-7 % de cazuri, cele vertigile - in 30 %, iar

laturile in 63-65 %. Din varietatile desenelor de tip lat mai raspindite sunt desenele in forma de lat simplu (95

%), mai rar - desenele de tip lat-racheta, lat-semnul intrebarii (2,6-3,8 %), foarte rar se intilnesc laturile curbe.

Prezenta unei creste papilare in latul central al desenului papilar se observa in 50 % cazuri (in 21 % de cazuri

se numara cite doua, in 7 % - cite trei, in 1.5 % - cite patru).

La determinarea valorii identificatoare a elementelor constructive ale desenului papilar trebuie sa se porneasca

de la faptul ca mai frecvent se intilnesc inceputuri si sfirsituri de creasta papilara, mai rar - bifurcari si

contopiri, inca mai rar - puncte, foarte rar - cirlig, butoniera si extrem de rar - anastamoza (punte papilara).

15

Concluzia vizind prezenta sau lipsa identitatii se formuleaza dupa analiza cantitativa si calitativa a totalitatii

caracteristicilor evidentiate in baza convingerii intime a specialistului, cristalizate in cursul studiului realizat.

Deci, in procesul de examinare preliminara ale urmelor papilare la inceput se constata utilitatea lor pentru

identificare, apoi se stabileste mecanismul de formare a acestora, localizarea lor, amprentele se confrunta intre

ele si, in sfirsit, se compara cu impresiunile dactiloscopice ale persoanelor de verificat.

28. Urmele de nclminte. Particularitile fixrii crrii de pai, a unei urme izolate n procesul-verbal. Ridicarea lor de pe sol, zpad, praf.

Urmele latente pot fi descoperite pe podeaua vopsit sau lcuit, pe linoleum, hrtie, sticl i alte obiecte, talpa nclmintei fiind confecionat din cauciuc sau material sintetic asemntor cu cauciucul. Acestea se relev prin aplicrea prafurilor magnetice de tip Rubin, Malahit, i altor prafuri de fier, mai apoi se copie pe pelicul lipicioas sau dactiloscopic adeziv. n ipoteza depistrii unor urme lsate de nclminte pentru a stabili talia autorului este necesar nti de toate a se scdea din lungimea urmei 1-1,5 cm Calculul se realizeaz conform formulei: T=(L-b)*100/15.5; T e talia subiectului,L lungimea urmei,b depirea lungimii tlpii comparativ cu mrimea branului nclmintei. n scopul mulrii urmelor de nclminte se folosete ghipsul, pasta K, CKTH. Dac urma este lsat n material pulverulent aceasta trebuie ntrit cu ajutorul unei soluii speciale, ca de exemplu, ap dulce, cherosin, soluie de celuloid n aceton sau perhlorvinil n aceton. Uneori n aceste scopuri se folosete i spraiuri de lac de pr. Dac se cere a se ridica o urm de nclminte de pe zpad este necesar a cobor temperatura apei pn la temperatura de 0, adic pn cnd n ea nu se mai topete zpada aruncat. Ghipsul se dizolv n ap n raport de 1:1 sau 1,25:1, n dependen de umeditatea solului n care este descoperit urma. n jurul urmei, la necesitate se face un grducean din sol, nisip, hrtie cartonat sau lent special. Praful de ghips se toarn n cantiti mici n ap , mestecnd soluia pentru a obine o consisten asemntoare cu chefirul. O parte din soluie se toarn peste urm n aa fel ca s fie acoperit suprafaa ei, dup ce se instaleaz cteva beioare de o lungime respectiv pentru a arma urma. De unul din aceste beioare se prinde cu o sfoar o etichet. Resturile de soluie se toarn deasupra carcasei i peste 20-25 min. mulajul se ridic i se spal n ap curgtoare. Pe eticheta prins de mulaj se fac inscripiile de rigoare: cnd, unde, n ce cauz a fost efectuat mularea i ridicat urma. Ca obiect al cercetarii traseologice urmele de picioare pot fi de adincime si suprafata, unitare sau multiple.

In cazul in care o multitudine de urme rezulta dintr-un mecanism unic de formare in procesul de miscare a

individului ele se numesc carare de urme.

Examinarea cararii de pasi ne poate oferi date despre faptuitor si particularitatile mersului acestuia. In

procesul verbal se fixeaza elementele cararii de pasi:- directia de miscare-lungimea pasului sting si drept

-latimea pasului

Expertiza traseologica a urmelor de incaltaminte rezolva problemele:- care e tipul de incaltaminte

- daca aceasta urma e valabila pentru a identifica exemplarul concret de incaltaminte - daca urmele e sau nu

formata de incaltamintea banuitului concret.

29. Metodica examinrii preliminare a urmelor de nclminte. 30. Urmele instrumentelor de spargere: examinarea preliminar, fixarea i ridicare lor.

Instrumentul de spargere sunt la origine simple unelte de lucruri( surubelnita,chei,topoare) sau sunt obiecte ori

intrumente adoptate la operatia la care au fost folosite.

Clasificarea urmelor de intrumente de spargere se poate face dupa modul lor de formare in:

- statice si dinamice- de adincime si suprafata- de taiere- de apasare-de frecare- de lovire

Urmele intrumentelor se cauta pe usi , ferestre, case de bani , sertare etc. Ele se observa cu ochiul liber uneori

folosinduse mijloace optice, surse de lumina.

Fixarea prin proces-verbal se face prin consemnarea pozitiei fata de obiect, se indica caracteristicile urmei,

fotografiaza si ridica urmele cu ajutorul pastei (k+k-18(la temperatura ridicata,) ckth(temperatura joasa)

u4(temperatura +30).

Expertiza traseologica rezolva 3 probleme:

- care e felul instrumentelor

- daca urma contine elemente suficiente de identificare a intrumentului

- daca a fost sau nu lasat de acest intrtument.

16

Obiectele de spargere pot fi delimitate n dou mari grupe: a) ncuietori; b) depozite i obstacole construcii. Modurile de depire a acestor obstacole sunt diferite semnificativ unul de altul.

Lcata ca obstacol infractoric o supun tierii sau efraciei. Lcile se deschid cu ajutorul cheilor titulare sau cheilor potrivite, a peraclelor sau cu clete special confecionat (uistiti), cu rngi, evi, dalte sau prin forarea barei de zvorre.

n ncuietori de multe ori se depisteaz defecte ale detaliilor acestora, alteori n ele se gsesc fragmente de chei. Dac la infractor a fost gsit o a doua parte la cheie atunci se deschid posibiliti de a stabili i identifica obiectul dup prile componente ale acestora.

n cazul depirii unor obstacole elemente constructive mai frecvent obiectele de spargere prezint ferestrele, oberlihtul, uile, tavanurile, pereii, podeaua, iar n depozite dulapuri i lzi de lemn i metalice .a.

n scopul spargerii acestor obiecte, de regul, se folosesc dou modaliti: distrugerea i forarea acestora.

O alt modalitate de spargere este tierea cu almazul sau spargerea sticlei ferestrei. n aceste scopuri, pentru a micora zgomotul de la cioburile czute infractorii folosesc plasturile medicinal sau un alt material adeziv care se ncleie pe sticl nepermind cioburilor s cad.

Examinarea preliminar a urmelor de spargere la faa locului ne poate oferi informaii utile pentru descoperirea urmelor pe urme proaspete.

Despre puterea, rezistena i particularitile fizice ale infractorului se poate judeca inndu-se cont de o seam de factori: gradul de deteriorare a obstacolului, instrumentul folosit, sursa energetic de aciune a instrumentului, punctul de exercitare a eforturilor n momentul spargerii. ntr-un ir de cazuri, dup urmele de despicare se determin dac sprgtorul a fost stngaci. n atare cazuri pe obiectul aflat n poziie vertical, urmele de tiere sunt plasate din partea stng. Dac obiectul se despic n poziie orizontal, loviturile principale de topor se aplic din stnga spre dreapta, iar din dreapta spre stnga se reteaz doar surcelele destratificate. Partea mult mai nclinat a despicturii n aceste cazuri se afl din stnga.

Referitor la vrsta autorului se poate judeca nti de toate dup modul de ptrundere n ncpere. Adolescenii, minorii folosesc n aceste scopuri ferestruicele, alte guri nu prea mari, fac ncercri de a descuia ncuietorile cu chei potrivite sau gsite n ascunziuri. Uneori despre aceasta pot mrturisi prezena unor distrugeri exagerate sau locuri de aplicare a eforturilor neadecvate strilor de fapt, ce denot o lips de spirit practic, calcul de timp i puteri.

La expertiza traseologic n scopul stabilirii modului de efracie, apartenena generic i identificarea uneltei de spargere trebuie de trimis:

- la expertiza traseologic a lcii lcata n starea n care a fost depistat la faa locului, unelata prezumtiv cu care s-a deschis sau s-a spars lcata (cheia, peraclul, dalta etc.);

- la expertiza obstacolelor sparse prile acestor obstacole cu urmele uneltelor de spargere sau mulajul urmelor i unealta prezumtiv cu care s-a spars obstacolul.

Pe lng aceasta este oportun ca la expertiz s fie trimise i fotografiile, schia locului faptei, uneori i procesul-verbal al cercetrii locului faptei.

31. Cum se poate stabili direcia de circulaie, viteza automobilului, diametrul anvelopei, ecartamentul i ampatamentul acestuia dup urmele formate la faa locului.

Cercetarea urmelor lsate de mijloacele de transport permite a soluiona sarcini identificatoare, dar i diagnostice ale traseologiei transporturilor. Dup urmele prilor rulante, proeminente sau desprinse de la transport, aceasta poate fi identificat. n acelai timp se rezolv i sarcini diagnostice legate de mecanismul evenimentului ce s-a produs: direcia i viteza de micare, locul tamponrii, unghiul sub care s-au ciocnit transporturile i alte mprejurri. Urmele prilor rulante sunt create de automobile, motociclete, biciclete, tractoare, snii, crue. Dup starea roilor n momentul formrii urmelor exist urme de rotire i urme alunecare. Primele apar n rezultatul de rotire-avansare a roii, de frnare i de alunecare a acesteia pe loc, a doua grup n cazul cnd roile sunt complet blocate n procesul de frnare.

n dependen de calitile suprafeei de primire urmele prilor rulante pot fi de suprafa i de adncime. Primele se mpart n urme de stratificare (transportul a mers peste o bltoac, mai apoi continund micarea pe o suprafa uscat) i de destratificare (urma lsat pe o suprafa murdar). Urmele de stratificare pot fi

17

pozitive, adic lsate de prile proeminente i mbxite cu murdrie i negative, formate de ctre murdria impregnat n nervii cauciucului roilor. Ecartamentul transportului este distana dintre axele mediane ale urmelor paralele lsate de cele dou roi (din stnga i din dreapta). De regul, se msoar ecartamentul roilor din spate ca unitate mai stabil pentru un anumit tip de main. Urmele roilor din fa a transportului se studiaz n locurile de cotitur sau de ntorstur a transporturilor. Ampatamentul (baza) constituie depratarea dintre osia dinainte i cea din spate a vehiculului. n scopul asigurrii exactitii toate msurrile, n limita posibilitilor se efectueaz de mai multe ori. n cazul depistrii unor urme de roi duble, punctele de msurare se iau din mijlocul spaiului dintre amprentele roilor mperechiate. n scopul msurrii ampatamentului mainii se iau punctele extreme ale urmelor roilor din fa i respectiv a celor din spate, descoperite pe sol moale sau pe zpad la staionarea ei. Limea prii rulante a protectorului se msoar pe o poriune de teren unde s-a imprimat destul de clar desenul antiderapant al roii. Acesta se fotografiaz, elementele lui se msoar i se descriu n procesul-verbal al cercetrii locului faptei. La stabilirea direciei de circulaie a automobilului se ine seama de un rnd de caracteristici publicate n literatura de specialitate.

1

Despre faptul frnrii transportului se poate judeca dup micorarea claritii reflectrii desenului antiderapant, modificarea acestui desen i prezena unor linii transversale n urm. n cazul frnrii depline apar urme de lunecare, folosite pentru a stabili viteza de circulaie a transportului nainte de oprirea lui, efectuate n cadrul expertizei autotehnice. n aceste scopuri se msoar lungimea urmelor lsate de roile din spate i lungimea general a urmei de frnare, din care se scoate mrimea ecartamentului transportului.

32. Fixarea i ridicarea armelor de foc. msurile de securitate n cadrul manipulrii armelor de foc. pachetarea n vederea trimiterii la expertiz.

Arma de foc adeseori ramane la fata locului, alteori infractorii dupa savarsirea infractiunii arunca arma in zona

campului infractional (rapa, groapa si alte locuri). Iata de ce anchetatorul trebuie sa examineze minutios aceste

locuri utilizand la necesitate si diverse dispozitive cu magneti, precum si detectoare de metale.

Locul descoperirii armei se studiaza atent pentru a detecta urme de incaltaminte, de picioare, de transport,

mucuri de tigara s.a. Pe arma, in special pe cocos, pe partile metalice ale monsonului si altor mecanisme, pot

fi depistate urme digitale.

In procesul-verbal al cercetarii locului faptei se fixeaza minutios locul descoperirii armei, pozitia ei raportata

la obiectele masive din imediata apropiere, se descrie detaliat aspectul exterior si pozitia mecanismului de

dare a focului (daca este inchis, daca cocosul este lasat in jos).

Dupa aceasta urmeaza ca arma sa fie descarcata. In aceste scopuri se scoate incarcatorul, mai apoi se trage

monsonul, verificandu-se daca in camera de detonare n-a ramas vreun cartus.

Cercetarea exterioara a armei cuprinde fixarea tuturor particularitatilor de constructie, deteriorarile, precum si

impuritatile ce sunt descoperite. La fel trebuie de stabilit tipul si marca armei, calibrul, numarul de serie si alte

insemne de fabricatie. Se stabileste starea peretilor canalului tevii: daca acestea sunt fumezate si intensitatea

afumarii, prezenta ruginei si a altor murdarii. In mod obligatoriu trebuie sa se fixeze prezenta sau lipsa

mirosului de praf ars, ceea ce este important pentru a determina vechimea impuscaturii.

Expertiza balistico-judiciara constituie una din cele mai raspandite expertize criminalistice, obiectele careia

sunt: arme de foc, munitii, obiecte-tinta cu urme de impuscatura.

Intrebarile care se pot pune expertului criminalist-balistician se pot referi la: modelul, seria si calibrul armei;

starea sa tehnica; posibilitatea de autodeclansare a focului; tipul de munitie folosita; existenta urmelor

suplimentare ale tragerii; distanta si directia de tragere; daca tuburile si proiectilele gasite la locul faptei sau in

corpul victimei au fost trase cu arma suspectata etc.

33. Balistica judiciar: sarcinile i structura ei. Armele de foc: noiunea i clasificarea.

18

Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice, care elaboreaza metodele i mijloacele tehnico stiintifice de studiere a armelor de foc portative, a munitiilor acestora i a urmelor impuscaturii, n vederea identificarii armei cu care s-a tras i ulterior a autorului infractiunii. Balistica generala are doua ramuri:balistica interioara i balistica exterioara. Balistica interioara studiaza toate fenomenele i procesele care au loc pe timpul tragerii. In prezent balistica interioara i balistica exterioara sunt doua stiinte tehnice de sine statatoare i bine definite. Ele studiaza fenomene de naturii diferite i dispun de legi i mijloace propriide investigare teoretica i experimentala. S-au realizat i studii de balistica a tintei, care abordeaza din punct de vedere militar fenomenele care se produc n momentul atingerii acesteia de ctre proiectil. Armele de foc sunt dispozitive formate dintr-un ansamblu de mecanisme, piese i accesorii. Clasificarea armelor de foc:

Dup destinatie Conform legii armele de foc sunt:

a) Armele militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite n actiuni de neutralizare sau

nimicire a personalului si tehnicii de lupt ale inamicului. Precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rni, a ucide ori a distruge, dac prezint caracteristicile unei arme militare. b) Armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea tirului sportiv,

omologate sau recunoscute ca atare de Federatia Romn de Tir. c) Armele de vntoare, cu glont, cu alice sau mixte destinate practicrii vntorii. d) Armele confectionate special pentru a mprtia gaze nocive, iritante sau de neutralizare. e) Arme ascunse astfel fabricate sau confectionate nct existenta lor s nu fie vizibil sau bsnuit. f) Armele de panoplie

g) Armele de recuzits

Dupa constructia canalului tevii

Raportat la acest criteriu de clasificare armele sunt:

-arme cu teavs liss, care au peretii interiori ai tevii netezi, cum sunt: arme de vnstoare cu alice, arme de tir

redus, pitoalele lansatoare de rachete, arme militare de asalt cu teavs liss;

-arme cu teavs ghintuits sunt att armele destinate vnstorii care au teavs ghintuits, dar in special arme

militare:pustile, pustile mitraliers, pistoalele mitraliers, pistoalele, revolverele, etc.;

-arme cu tevi combinate, avnd una sau dous tevi lise si una ghintuits.

Dupa lungimea tevii

Conform acestui criteriu armele se clasifics in:

- arme cu teavs lungs 50-80 cm (pustile, carabinele, pustile mitraliers, armele de vnstoare, armele de tir cu

glont);

- arme cu teavs mijlocie 20-50 cm (pistoalele mitraliers);

- arme cu teavs scurts 3-20 cm (pistoale, revolvere).

Dupa modul de functionare al armelor Regimul de functionare al armelor de foc difers de la un model de arms la altul. Unele tipuri de arms

functioneazs n regim automat, altele semiautomat, nss exists si arme care functioneazs n regim foc, loviturs

cu loviturs.

- arme simple -arme de vnstoare cu tevi lise sau combinate, arme de tir cu un singur cartus, anumite tipuri de

revolvere;

34. Muniiile: clasificarea i structura lor. Spre deosebire de domeniul militar, unde categoria munitie vizeaza armamentul necesar unei operatii militare,

in balistica judiciara acest termen are un continut restrans, referindu-se la cartuse si la elementele constitutive

ale acestora.

Cartusele difera dupa tipul armei pentru care sunt destinate, dupa calibru, dupa materialul din care sunt

confectionate, dupa forma, structura, modul de fabricare.

In fond un cartus este format din patru parti: tubul, proiectilul, capsa, si pulberea.

Tubul cartuselor au forma cilindrica, cu un capat deschis pentru fixarea glontelui si altul inchis numis rozeta

in care este montata capsa. Aceasta din urma consta din materiale explozibile la lovire asigurand aprinderea

pulberii in momentul declansarii percutorului.

19

Proiectilul cartusului se prezinta sub forma de gloante alice sau mitralii. Pentru ca ele sa creeze efectul scontat

al impuscarii, proiectile sunt prevazute cu forma aerodinamica si cu greutate majorata in functie de volum.

Gloantele sunt formate din plumb sau otel acoperit cu plumb. Pentru ale majora rezistenta si penetrabilitatea,

gloantele, cu exceptia celor de calibru mic si destinate tragerii din arme de vanatoare, sunt acoperite in

intregime sau partial cu o camasa din aliaje metalice de inalta rezistenta.

Alicele si mitraliile de fabricatie industriala au forma strict sferica, suprafata neteda, acestea fiind

caracteristicile prin care se deosebesc de proiectilele de fabricatie proprie.

Bura sau dopul prafului s confectioneaza din pasla, uneori de hartie sau carpe si are menirea de a presa si

desparti pulberea de proiectil. Gasita la fasa locului, ea poate furniza informatii privind modul si materialul

din care este confectionata, tipul proiectilului si calibrul armei din care s-a tras.

Muniia folosit la armele portabile este constituit n general de cartue cu sau far glon. Glonul se constituie ca fiind partea component a cartuului care produce urme asupra obiectului cu care intr n contact n urma tragerii cu o arm de foc. Gloanele se clasific n: - gloane obinuite (normale)-se compun din cmaa de oel i un miez din oel sau din metal masiv, de regul plumb. n funcie de geometria lor (difer n funcie de distana de zbor i vitez), gloanele se clasific n: - gloane cu vrf alungit i rotunjit - gloane cu vrful rotunjit - gloane cu vrful retezat - gloane speciale trasor, perforant-incendiare, explozive Glonul trasor este compus din cma, miez de plumb, paharul n care este presat substana trasoare. n momentul tragerii flacra