rezumat sociologie anthony giddens
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Rezumat pe capitole pentru cartea de Sociologie Anthony GiddensTRANSCRIPT

Universitatea din BucureştiFacultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
TEZĂ DE DOCTORAT
Coordonator ştiinţific,
Prof. univ. dr. Pavel Abraham Doctorand,
Adela Lucia Roncov
Bucureşti
2010

Universitatea din BucureştiFacultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Consumatorul de droguri – victimă sau infractor
Perspective juridice şi ale asistenţei sociale
- rezumat -
Coordonator ştiinţific,
Prof. univ. dr. Pavel Abraham Doctorand,
Adela Lucia Roncov
Bucureşti

2010
Societatea românească contemporană se confruntă cu transformări majore în toate
sferele vieţii sociale, care au un impact negativ asupra membrilor societăţii. Aceste
schimbări sociale au generat o insecuritate socială, suspiciune şi frustrare, un sentiment
de descurajare şi chiar de inadaptare, în special în rândul tinerilor. Comportamental,
aceste percepţii şi atitudini se materializează în comportamente deviante. În multitudinea
formelor pe care le îmbracă devianţa socială, un loc aparte îl ocupă consumul de droguri.
Efectele negative ale stupefiantelor asupra stării individului şi asupra relaţiilor lui sociale
sunt incontestabile.
Consumul de droguri reprezintă o provocare majoră cu care se confruntă
societatea contemporană românească, un fenomen demn de luat în calcul în cadrul
politicilor sociale din România.
Adolescenţii şi tinerii constituie categoria cea mai vulnerabilă, întrucât aceştia
sunt mai deschişi la nou, mai predispuşi la diferite experienţe, mai permeabili în
adoptarea unor comportamente de risc. Este o vârstă caracterizată prin dorinţa de a face
descoperiri, de a explora mediul înconjurător, o etapă în care se deschide un orizont de
posibilităţi aparent nelimitate. Fiind o perioadă confuză, de schimbări şi de căutare a
propriei identităţi, tinerii recurg la consumul de substanţe.
Este unanim acceptat faptul că abuzul de substanţe este rezultatul influenţei
mediilor de socializare asupra individului: familia, şcoala, grupul de prieteni, cartierul,
societatea. Analiza factorilor sociali determinanţi în preluarea şi extinderea
comportamentului adictiv printre tineri presupune analiza detaliată a tuturor aspectelor
care caracterizează perioada adolescenţei, cu accent pe procesele de educaţie şi
socializare. De cele mai multe ori, comportamentul deviant al tinerilor este un produs
principal al orientărilor comportamentale şi motivaţionale dobândite în cursul procesului
de socializare din cadrul familiei, şcolii şi grupului de prieteni. Orientările
comportamentale şi motivaţionale ale copilului devin din ce în ce mai definite pe măsură

ce acesta creşte, ele având implicaţii serioase pentru conduitele şi acţiunile sale în viaţa
socială.
Pe de altă parte, are loc şi un proces invers, abuzul de stupefiante afectând
procesele economice şi sociale. Astfel, se intră într-un cerc vicios. Drogurile exercită un
efect distructiv asupra stabilităţii familiale, a rezultatelor şcolare, a păstrării locului de
muncă, a coeziunii şi siguranţei comunitare. Acestea pun în pericol întâi consumatorul,
apoi apropiaţii acestuia, şi în final, ceilalţi membrii ai societăţii. În ultimii ani, a crescut
numărul consumatorilor, respectiv al dependenţilor de droguri şi a celor care sunt
victimele bolilor infecţioase datorate abuzului de substanţe, precum şi rata
infracţionalităţii legate de acest comportament.
Într-un asemenea context, în rândul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în
domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri a fost formulată întrebarea referitoare la
statutul consumatorului de droguri: victimă sau infractor?
Pornind de la aspectele menţionate, a fost elaborată această teză, ea fiind
structurată astfel încât în primele capitole sunt evidenţiate argumente în favoarea faptului
că persoana consumatoare este o victimă, iar în următoarele capitole sunt reliefate
argumentele în favoarea ideii potrivit căreia consumatorul poate fi un infractor. În baza
acestor idei, în ultimul capitol sunt evidenţiate politicile sociale promovate în domeniul
reducerii cererii de droguri, insistându-se pe prevenire, serviciile de asistenţă destinate
consumaturilor şi reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.
Astfel, în primul capitol al părţii teoretice, intitulat „Noţiuni introductive”, sunt
prezentate aspecte generale cu privire la flagelul drogurilor, insistându-se asupra
terminologiei specifice (drog, toleranţă, dependenţă, sevraj, abstinenţă).
Totodată, sunt evidenţiate referinţe istorice privind consumul de droguri şi lupta
împotriva acestuia. Fenomenul consumului de droguri nu este un fenomen care a apărut
brusc şi a cunoscut o evoluţie explozivă. Tentaţia de a ajunge la stări euforice îşi are
originea în vremuri străvechi. Astfel, anumite plante au fost folosite în cursul practicilor
magice, cu ocazia ceremoniilor religioase sau în scopuri medicale.
Înainte de 1989, intensificarea traficului ilicit de stupefiante în lume nu a afectat în
mod deosebit ţara noastră, din cauza controlului strict exercitat de regimul comunist.
Fenomenul a luat amploare după 1989, când România a devenit un mediu vulnerabil la

invazia drogurilor. Traficul de stupefiante a devenit cea mai profitabilă “afacere“ din ţara
noastră, câştigându-se sume fabuloase.
Capcana drogurilor se dovedeşte a fi mai periculoasă pentru o anumită categorie
socială, cea a tinerei generaţii. Vârsta adolescentină se caracterizează prin dorinţa de a
cunoaşte cât mai multe, de a trăi experienţe cât mai variate şi mai inedite. Din aceaste
considerente, au fost subliniate caracteristici ale personalităţii consumatorului de
droguri, acstea având un rol esenţial în iniţierea comportamentului de consum.
Încercările de portretizare a consumatorului prezintă importanţă atât din punct de
vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Teoretic, deoarece ajută la elaborarea
unor modele explicative privind modul de structurare a personalităţii acestora şi totodată,
la evidenţierea unor aspecte privind formarea şi evoluţia unor asemenea structuri în timp.
Practic, deoarece ajută la organizarea unor acţiuni sociale preventive şi la elaborarea unor
programe de recuperare şi reinserţie socială.
Cunoaşterea cât mai exactă a profilului personalităţii persoanelor consumatoare
permite, în primul rând, organizarea unui program diferenţiat şi individualizat de
reeducare, recuperare şi reinserţie socială. În al doilea rând, cunoşterea acestui profil este
profitabilă organelor judiciare în finalizarea intenţiei lor de stabilire a adevărului şi de
soluţionare legală a cauzelor referitoare la infracţiuni la regimul drogurilor.
Consumatorul se prezintă ca o personalitate deformată, ceea ce îi permite
comiterea unor acţiuni atipice cu caracter antisocial.
În ceea ce priveşte cauzele care generează iniţierea consumului, au fost date multe
explicaţii, în funcţie de perspectiva ştiinţifică a autorilor: biologică, medicală, psihologică
sau socială, modele centrate pe individ sau pe societate. Identificarea unor mijloace
eficiente de control a abuzului de substanţe presupune o cunoaştere clară a cauzelor
acestuia. Se impune cunoaşterea, evaluarea, explicarea şi determinarea cauzelor şi
condiţiilor care generează sau favorizează uzul şi abuzul de droguri şi apoi elaborarea
unor modele etiologice şi predictive care să cuprindă complexitatea factorilor delictogeni.
Acestea sunt reliefate în cel de-al doilea capitol, intitulat „Teorii şi modele
explicative ale consumului de droguri.”
Elaborarea unor explicaţii convingătoare pentru amploarea şi structura
fenomenului consumului de droguri din România de astăzi este o chestiune esenţială, care

nu poate fi rezolvată din perspectiva unei singure discipline ştiinţifice, fiind necesară, în
mod imperios, o abordare multidisciplinară. Astfel, fenomenul consumului de droguri, fie
ele legale sau ilegale, are dimensiuni medicale, psihologice, antropologice şi sociologice.
Într-un asemenea context, modelele explicative ale consumului de droguri pot fi
clasificate în două mari categorii:
- modele explicative centrate pe individ, potrivit cărora consumul de
droguri are la bază caracteristici intrinseci ale individului;
- modele explicative centrate pe societate, abordând consumul de droguri
din perspectiva influenţelor externe individului, accentul căzând pe
mediu.
Cea mai mare parte dintre teoriile explicative ale consumului de droguri, elaborate
până în prezent, se pot clasifica în trei mari categorii:
- teorii care susţin că abuzul de droguri este o conduită moştenită, din
cauza unor factori cu caracter genetic-ereditar. Asemenea teorii conţin
genul de explicaţie biologică;
- teorii care consideră că abuzul de substanţe constituie o conduită
dobândită, datorită unor factori sau structuri cu caracter familial, social
ori cultural. Aceste teorii aparţin atât genului de explicaţie psihologică,
cât şi genului de explicaţie psihosocială şi sociologică;
- teorii mixte, care îmbină aceste două explicaţii. Acestea aparţin genului
de explicaţie eclectică, care combină mai multe elemente etiologice.
Teoriile menţionate sunt detaliate în cuprinsul acestui capitol.
Abuzul de stupefiante este cauzator de prejudicii în plan valoric, psihosocial,
individual, dar şi la nivelul colectivităţii, generând săvârşirea unor infracţiuni.
Autorităţi din lumea întreagă au conştientizat gravitata efector generate de traficul
şi consumul ilicit de droguri. Din aceste considerente, comunitatea internaţională a optat
pentru elaborarea unui sistem legislativ adaptat nevoilor actuale cu care se confruntă
societatea în ceea ce priveşte consumul de stupefiante. Legislaţia europeană şi cea
română în materie de droguri este prezentată în capitolul III, intitulat „Noţiuni
socio-juridice.”

În cuprinsul acestui capitol sunt prezentate şi aspecte referitoare la
infracţionalitatea asociată consumului de droguri.
Consumul de substanţe modifică gândirea, comportamentul şi simţul indivizilor,
fiind capabil să provoace alterări ale stării de conştiinţă şi să afecteze grav dispoziţia
psihică. Odată instaurată dependenţa, intervin distorsiuni în plan afectiv, cognitiv,
comportamental, în plan medical şi psihologic.
Persoana dependentă devine atât de preocupată de obţinerea dozelor zilnice, încât
îşi ruinează viaţa de familie, îşi periclitează viaţa profesională, săvârşeşte fapte
antisociale.
Drogul o scoate dintr-o stare de normalitate, introducând-o într-un mediu social
aflat sub incidenţa legii.
Infracţiunile pot fi săvârşite şi pentru procurarea banilor necesari cumpărării
drogurilor. Întrucât traficanţii vor să-şi formeze o clientelă cât mai bogată, ei ademenesc
tinerii, la început, cu oferte tentante. Pe măsură ce dependenţa a fost creată, preţurile
cresc, începe hărţuiala. Pentru că nevoia de drog este mai puternică decât orice,
consumatorii săvârşesc fapte stigmatizate de societate: furturi, tâlhării, prostituţie, trafic
de persoane, uneori chiar omoruri. De multe ori, traficanţii le oferă acestora dozele
zilnice în schimbul unor servicii, precum transportul unor anumite cantităţi de droguri,
vânzarea unor asemenea substanţe, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea,
trimiterea, procurarea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, fără drept. Astfel,
conform Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri, ei săvârşesc infracţiunea de trafic de droguri. Consumatorii de droguri devin
traficanţi de asemenea substanţe ilicite, persoane care sfidează legile şi autorităţile.
Având în vedere cauzele generatoare ale consumului de stupefiante, dar şi
comportamentul generat de un asemenea consum, se pune problema identificării celor
mai eficiente modalităţi sancţionatorii. În ceea ce priveşte consumatorii de droguri,
recurgerea la alte sancţiuni în locul pedepsei cu închisoarea reprezintă o metodă
importantă de reducere a recidivei. Prin aplicarea unor pedepse alternative celei privative
de libertate, consumatorii pot beneficia de servicii comunitare, care încurajează şi permit
menţinerea unor legături pozitive cu familia, şcoala, locul de muncă, cu societatea în
general. Aceste legături benefice măresc şansele de socializare ale consumatorilor.

Aplicarea sancţiunilor alternative urmăresc găsirea unui echilibru între
componentele esenţiale ale răspunsului penal, adică protecţia ordinii legale în societate, şi
reabilitarea şi reintegrarea consumatorului.
În concluzie, aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii este mai
eficientă, întrucât, prin intermediul acestora, se pot obţine rezultate pozitive în ceea ce
priveşte reabilitarea şi reintegrarea socială a dependenţilor. Aceste concluzii se desprind
din cel de-al III-lea capitol, în cuprinsul căruia sunt prezentate aspecte referitoare la
dezvoltarea sistemului de sancţionare neprivativ de libertate, probaţiune, justiţie
terapeutică.
Se poate observa faptul că un accent deosebit se pune pe deplasarea atenţiei pe
tratarea bolii consumatorului prin asistenţă, tratament, consiliere şi reintegrare socială şi
abia apoi pe aplicarea pedepselor şi izolarea de comunitate a celor care, din cauza
abuzului de droguri, încalcă legea.
Astfel, în cadrul celui de-al IV-lea capitol, Consumul de droguri ca obiect al
politicilor sociale, sunt evidenţiate aspecte cu privire la prevenire, asistenţă şi reducerea
riscurilor asociate, precum şi specte referitoare la rolul asistenţei sociale în reducerea
cererii de drooguri.
Prevenirea cuprinde totalitatea măsurilor profilactice, îndreptate asupra
individului sau comunităţii sociale, în vederea prevenirii conduitelor deviante, a cauzelor,
condiţiilor şi circumstanţelor care le pot genera.
Pentru a diminua abuzul de substanţe în rândul tinerei generaţii, un rol deosebit
de important revine activităţilor de prevenire, activităţi care presupun un răspuns anticipat
faţă de un eveniment care se consideră a fi nociv.
În ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de asistenţă, aceasta se realizează
printr-un continuum complex de servicii integrate, într-o manieră care să determine
angajament şi motivaţie şi care să permită tranziţia uşoară între servicii sau de la un nivel
de asistenţă la altul.
Dobândirea, de către pacient, a capacităţii de reintegrare în comunitate reprezintă
una dintre principalele aspecte pe care se centrează asistenţa consumatorului de droguri.
Reabilitarea şi reinserţia socială a consumatorilor de droguri face parte dintr-un
plan global care abordează aspectele biologice, psihologice şi sociale ale problemei

individului, dar şi intervenţia asupra mediului acestuia şi comunităţii. Acestea trebuie să
se sprijine pe resursele personale şi sociale ale persoanei, achiziţionate în prealabil,
recuperate sau potenţiale.
În domeniul reabilitării şi reinserţiei sociale, comunitatea reprezintă o reţea de
suport care să susţină demersurile de schimbare comportamentală pozitivă şi care să se
implice în rezolvarea problemelor cu care se confruntă persoana, pentru ca în final, să fie
redată comunităţii într-o formă care să nu prezinte noi riscuri pentru siguranţa acelei
comunităţi.
Referitor la reducerea riscurilor asociate consumului de droguri (harm reduction), în
cadrul acestui capitol este evidenţiat un set de politici sau activităţi care au drept scop
limitarea şi/sau reducerea naturii şi proporţiilor consecinţelor negative de ordin medical,
social, economic, legal etc., care apar ca rezultat al unui comportament de consum.
Prin activităţile de harm reduction sunt urmărite scopuri pragmatice, pe termen scurt.
Astfel, prevenirea şi reducerea riscurilor pentru sănătate sunt prioritare faţă de abstinenţă
şi reabilitare, care pot urma mai târziu.
În partea practică a tezei de doctorat este realizată o cercetare al cărei scop este
obţinerea unor date referitoare la factorii de risc, infracţionalitatea asociată consumului de
droguri şi pedepsele aplicate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, urmând a se stabili,
în funcţie de rezultatele obţinute, statutul consumatorului de droguri: victimă sau
infractor.
1. Obiectivele cercetării sunt:
- Analiza prevalenţei consumului de droguri în funcţie de caracteristicile
psiho-sociale ale consumatorilor;
- Identificarea comportamentelor generate de consumul de droguri;
- Analiza pedepselor aplicabile în cazul săvârşirii unor infracţiuni la
regimul drogurilor.
2. Ipotezele cercetării sunt:
- Consumul de droguri este mai frecvent la persoanele cu probleme
psiho-sociale (probleme familiale, stimă de sine scăzută, influenţa
anturajului în luarea deciziilor, neimplicarea în activităţi sănătoase de

petrecere a timpului liber, disponibilitatea drogurilor, lipsa de informaţii
referitoare la efectele negative ale drogurilor);
- Consumul de droguri favorizează comiterea unor infracţiuni săvârşite de
consumator;
- Sancţiunile alternative sunt mai eficiente decât pedeapsa închisorii, în
cazul consumatorilor de droguri.
3. Instrumentele de cercetare:
3.1 Chestionarul, realizându-se analiza frecvenţei, verificarea ipotezelor, analiza
corelaţiilor
Eşantionarea – Prin stabilirea eşantionului s-au selectat persoanele aflate în stare
privativă de libertate în Penitenciarul în Regim de Maximă Siguranţă Timişoara, care
s-au declarat a fi persoane care au consumat droguri înainte de a se afla în stare de
detenţie. Întrucât numărul unor astfel de persoane nu este foarte mare (73 persoane) în
Penitenciarul Timişoara, am considerat că nu se impune relizarea unei eşantionări şi, prin
urmare, am supus analizei întreaga populaţie aflată într-o asemenea situaţie în
Penitenciarul Timişoara.
3.2 Focus – grup, la care au participat 9 specialişti care îşi desfăşoară activitatea
în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri (judecător, procuror, ofiţer de poliţie,
ofiţer de penitenciar, consilier de probaţiune, psiholog, medic, asistent social, inspector
şcolar).
Ghidul de interviu. În cadrul focus-grup-ului, au fost formulate o serie de
întrebări cu privire la următoarele teme:
- caracteristicile fenomenului consumului de droguri d.p.d.v. al factorilor
de risc;
- modalităţile de reducere a dimensiunilor fenomenului consumului de
droguri, prin întărirea factorilor de protecţie;
- caracteristicile psiho-sociale ale consumatorului de droguri;
- săvârşirea unor infracţiuni ca urmare a consumului de droguri;
- evaluarea sistemului sancţionator aplicabil în cazul săvârşirii
infracţiunilor la regimul drogurilor;

- aprecierea avantajelor şi dezavantajelor sistemului de sancţiuni
alternative în raport cu pedeapsa prin privarea de libertate.
Fiecare dintre participanţii la focus-grup şi-au exprimat punctul de vedere cu
privire la aspectele menţionate.
3.3 Studii de caz - au fost realizate două studii de caz referitoare la consumatorii
de droguri aflaţi în stare de libertate, care s-au adresat Centrului de Prevenire, Evaluare şi
Consiliere Antidrog Timiş, pentru obţinerea unor concluzii şi sub aspect calitativ (alături
de concluziile formulate în cadrul focu-grup-ului).
Concluzii
Consumul de droguri constituie una dintre cele mai grave probleme cu care se
confruntă tânăra generaţie.
Vârsta fragedă la care are loc iniţierea consumului rezultă atât din cadrul
cercetării cantitative, cât şi a celei calitative. Astfel, din chestionarul aplicat rezultă că
76,7% dintre respondenţi au început a consuma substanţe în perioada minorităţii. Această
idee a fost reliefată şi din răspunsurile formulate în focus-grup şi din cele formulate în
studiile de caz.
Debutul consumului de droguri în perioada adolescenţei este determinat de
fragilitatea afectivă specifică acestei vârste. Adolescenţii se transformă din punct de
vedere fizic şi psihic. Şi societatea îşi schimbă optica faţă de ei: nu-i mai consideră copii,
dar nici adulţi. În asemenea împrejurări, adolescentul are nevoie de o perioadă pentru a se
obişnui cu noul statut. Există, însă, situaţii frecvente în care adolescentul are o imagine
devalorizată faţă de propria persoană, având o stimă de sine scăzută. Asemenea idee este
desprinsă din cercetarea realizată. De aceea, este recomandabil a se pune un accent
deosebit pe implementarea unor proiecte în cadrul cărora să fie dezvoltată o imagine
pozitivă a propriei persoane, astfel încât adolescentul să fie mai puţin vulnerabil în faţa
influenţelor externe.
Iniţial, adolescenţii consumă droguri pentru a-i impresiona pe cei din propriul
anturaj. De cele mai multe ori încep prin consumul de droguri uşoare, cu privire la care
există ideea preconcepută că nu crează dependenţă. Asemenea experienţe iniţiale
generează o desfăşurare incertă a procesului, adăugându-se mereu alte tipuri de substanţă.

Prezenta cercetare demonstrează faptul că, în majoritatea cazurilor, drogul cel mai
frecvent consumat este marijuana sau haşişul, urmat de ecstasy. În rândul tinerei generaţii
există mitul că marijuana este un drog uşor, care nu crează dependenţă, motiv pentru care
adolescenţii se consideră invulnerabili în faţa unei asemenea substanţe. Treptat, însă,
dependenţa se instalează, iar consumul de stupefiante devine un element stabil în viaţa
adolescentului, trecând la abuzul unor droguri din ce în ce mai puternice.
Factori de influenţă negativă asupra personalităţii adolescenţilor sunt condiţiile
social-economice necorespunzătoare. Accesibilitatea drogurilor din mediile sociale
frecventate de tineri reprezintă un factor de risc în ceea ce priveşte uzul şi abuzul de
substanţe. Astfel, peste jumătate dintre subiecţii cercetării cantitative au precizat că
obţinerea drogurilor a fost uşoară sau foarte uşoară, iar locul primului consum a fost
reprezentat de bar/club/discotecă. Dacă ne referim la modalităţile de petrecere a timpului
liber, se poate observa că peste jumătate dintre respondenţi preferă întâlnirile cu prietenii
în baruri/cluburi/discoteci. Trăind într-un asemenea mediu, ei consideră că drogurile
reprezintă ceva normal, iar când conştientizează multitudinea efectelor negative ale
acestora este, uneori, prea târziu. Petrecerea timpului liber în locuri în care adolescenţii
nu sunt supravegheaţi reprezintă un factor de risc în debutul consumului de stupefiante.
Ideea reiese şi din cadrul studiilor de caz şi este susţinută de speciaşliştii care au
participat la focus-grup. Într-un asemenea context, se impune promovarea unor
alternative sănătoase de petrecere a timpului liber astfel încât adolescenţii să-şi poată
satisface necesităţile conform dezvoltării lor şi să construiască modele pozitive de
întrebuinţare a timpului liber, plecând de la posibilităţile mediului în care trăiesc.
Populaţia tânără deţine informaţii insuficiente cu privire la consecinţele
substanţelor psihoactive, informaţii fragmentate, periculoase prin potenţialul manipulativ
pe care îl au. Astfel, 65,7% dintre respondenţi au menţionat că, în momentul primului
consum deţineau în mică sau foarte mică măsură informaţii despre droguri. Aceeaşi idee
este susţinută în cadrul focus-grup-ului şi studiilor de caz. Adolescenţii şi tinerii au
dreptul la cunoaştere, pentru a se putea valorifica optând pentru o viaţă sănătoasă, fără
droguri.
În ceea ce priveşte sursele de informaţii, atât în cadrul cercetării cantitative, cât şi
în cadrul celei calitative, cea mai frecvent menţionată este cea referitoare la anturaj.

Prietenii sunt menţionaţi în proporţie de 39,7% şi în momentul nominalizării persoanelor
care au cea mai mare influenţă în ceea ce priveşte luarea deciziilor. Din focus-grup şi
studiile de caz realizate reiese, de asemenea, că adolescenţii se apropie de cei de aceeaşi
vârstă, cărora le acordă mai multă credibilitate. Grupul de prieteni devine un reper şi un
punct de sprijin pentru adolescenţi. În schimb, se detaşează de părinţi şi profesori, de la
aceştia obţinând cele mai puţine informaţii referitoare la problematica asociată abuzului
de droguri şi având cea mai mică influenţă în luarea deciziilor. Această situaţie se explică
prin faptul că se creează un sentiment de generaţie, bazat pe ideea că sunt înţeleşi mai
bine de cei care trăiesc aceleaşi experienţe. În asemenea împrejurări, un rol deosebit
revine educaţiei între egali. Aceasta este eficientă deoarece este participativă şi implică
tinerii în discuţii şi activităţi. Într-un astfel de mod, tinerii asimilează informaţii mai uşor
decât într-o manieră formală, autoritară, moralizatoare sau neadaptată principiilor sau
stilului de viaţă al tinerilor.
Consumul stupefiantelor poate fi expresia unei atitudini de opoziţie sau de
revoltă faţă de mediul familial. Copiii pot fi victime ale unor familii care eşuează în
exercitarea rolurilor parentale.
Existenţa unor familii destrămate, a unor familii în care a decedat unul dintre
părinţi duc la creşterea dezadaptării sociale a copilului. Astfel, se poate observa că doar
32,9% dintre subiecţii cercetării cantitative au declarat că provin din familii legal
constituite (părinţi căsătoriţi). Subiecţii studiilor de caz provin, de asemenea, dintr-o
familie destrămată, respectiv dintr-un mediu familial conflictual.
De asemenea, în majoritatea familiilor consumatorilor există o relaţie tensionată
între părinţi, respectiv între aceştia şi proprii lor copii. Aceste familii se caracterizează
prin lipsa de supraveghere a copiilor de către părinţi, comunicare neadecvată, o
insuficientă stabilire a normelor şi aşteptărilor cu privire la comportamentul copilului,
stilul educativ inconsecvent, neadaptat nevoilor acestuia. De aceea, peste jumătate dintre
subiecţii cercetării cantitative au afirmat că se înţeleg rău sau foarte rău cu părinţii.
Aceeaşi idee se desprinde şi din studiile de caz. Nefiind satisfăcute nevoile fundamentale
ale copilului (de siguranţă, de dragoste, de acceptare) în propria sa familie, el va deveni
mai puţin selectiv în alegerea prietenilor şi va cădea mai uşor în plasa consumatorilor de
droguri.

Atitudinile şi comportamentele familiale favorabile consumului de droguri
constituie factori de risc în debutul consumului de substanţe. S-a constatat că, în cadrul
familiilor în care cel puţin unul dintre membri consumă droguri legale sau ilegale, riscul
ca şi propriul copil să consume este mult mai mare. Asfel, în peste jumătate din cazuri,
consumatorii care au constituit subiecţii cercetării cantitative provin din familii în care
una dintre persoane consumă excesiv băuturi alcoolice sau este dependentă de tutun. Şi în
familia care a făcut obiectul unui studiu de caz, tatăl este dependent de alcool. Părinţii
consumatori de droguri (legale sau ilegale) creează modele parentale de consum,
dezvoltând astfel modele comportamentale de abuz de substanţe la proprii lor copii.
Factorii de risc familiali au fost evidenţiaţi în cadrul focus-grup-ului, atât de
specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri, cât şi
de cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii ofertei de astfel de substanţe.
Consumatorii de droguri pot proveni din toate tipurile de familie, indiferent de
situaţia materială. Asfel, conform cercetării cantitative, procentul celor cu o situaţie
materială bună sau foarte bună este puţin mai mare decât procentul celor cu o situaţie
materială rea sau foarte rea (57,5% faţă de 42,5%).
Sumele mari de bani puse la dispoziţia copiilor de către părinţi, fără a cunoaşte
exact cum vor fi cheltuite, pot constitui o tentaţie în a-şi face rost de droguri. Satisfacerea
tuturor necesităţilor şi dorinţelor copilului nu are un efect pozitiv asupra acestuia, putând
conduce la formarea unor trăsături nedorite: apatie, indiferenţă, lene, răsfăţ. Adolescentul
va avea impresia că totul i se cuvine fără a depune eforturi, că tot ceea ce îşi doreşte îi va
fi benefic, inclusiv drogurile.
Situaţia materială foarte scăzută poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc
pentru consumul de droguri. Privaţiunile materiale conduc la stări de nemulţumire şi
deprimare care îl fac pe individ să caute o modalitate de a evada din realitate.
Un factor de risc îl reprezintă şi disponibilitatea drogurilor. Dacă substanţele pot
fi uşor procurate, este foarte probabil ca o asemenea persoană să fie vulnerabilă în faţa
riscului consumului de stupefiante. Pe parcursul cercetării cantitative, 69,9% dintre
respondenţi au precizat că procurarea drogurilor a fost uşoară sau foarte uşoară.

Factorii de risc pentru consumul de droguri menţionaţi mai sus acţionează
multiplicativ, în sensul că, pe măsură ce numărul lor creşte, riscul de a deveni dependent
este mai mare.
Din cele prezentate mai sus rezultă că problema consumului de droguri nu apare
ca un fenomen izolat, ci este în strânsă legătură cu problemele sociale sesizabile la nivel
comunitar. Consumatorul poate fi considerată o victimă a anturajului, a propriei familii, a
traficanţilor de droguri, a societăţii în care trăieşte. Este, de asemenea, o victimă a
substanţei pe care o consumă, devenind un om dependent, bolnav, care nu mai poate
depăşi problema fără ajutorul unor specialişti. Chiar dacă, la început consumă droguri
pentru obţinerea unei stări de bine, a unei senzaţii de fericire, ulterior consumă pentru a
înlătura senzaţie de rău, de deznădejde generată de întreruperea sau diminuarea
consumului. Efectele sevrajului fiind foarte puternice, consumatorii sunt gata sa facă
orice pentru procurarea dozelor zilnice.
Pe de altă parte, însă, fenomenul de toxicomanie are grave consecinţe nu doar în
plan individual, ci şi în plan social. Odată cu sporirea consumului de stupefiante, se
constată creşterea criminalităţii, a actelor de vandalism şi a violenţelor. Astfel,
aproximativ ¾ dintre subiecţii cercetării cantitative au menţionat că au devenit agresivi
verbal ca urmare a consumului de droguri, iar aproximativ jumătate au precizat că au
devenit agresivi din punct de vedere fizic ca urmare a acestui consum. Şi subiecţii
studiilor de caz au săvârşit infracţiuni asociate abuzului de droguri. De asemenea, această
idee este menţionată în cadrul focus-grup-ului, în special de către specialiştii care au
atribuţii în reducerea ofertei de droguri.
Iniţial sunt săvârşite fapte cu un grad redus de pericol social, iar ulterior sunt
comise fapte din ce în ce mai grave, îngroşând rândurile infractorilor şi alimentând cu
criminalitate societatea în care trăiesc. Astfel, sunt săvârşite infracţiuni la regimul
drogurilor, infracţiuni de furt, tâlhărie, omor, trafic de persoane.
Cei care comit infracţiuni la regimul drogurilor se deosebesc de tipologia
obişnuită a infractorilor. Argumentele de natură psiho-socială care vin în sprijinul acestei
idei au fost menţionate mai sus. De asemenea, trebuie avut în vedere preţul ridicat al
drogurilor, corelat cu efectele puternice ale consumului de substanţe. Într-un asemenea

context, consumatorii sunt gata să săvârşească orice faptă pentru a obţine stupefiantul şi a
înlătura, asfel, durerile de natură fizică şi psihică generate de sevraj.
Pentru a-şi procura drogul, toxicomanul cheltuie importante sume de bani, în
acest fel lipsindu-se de cele necesare traiului, atât pentru el cât şi pentru familie. Urmează
vânzarea bunurilor din casă, împrumuturi ce nu mai pot fi restituite şi alunecarea treptată
pe partea infracţională.
Peste jumătate dintre subiecţii cercetării cantitative au menţionat că au săvârşit
furturi sau alte fapte interzise prin lege, pentru a procura banii necesari pentru obţinerea
dozelor necesare propriului consum. Un asemenea comportament a fost evidenţiat şi de
specialiştii care au participat la focus-grup.
Sub influenţa substanţelor, consumatorii percep realitatea în mod deformat. Într-o
asemenea conjunctură, ei săvârşesc fapte antisociale, acţionând conform propriilor
halucinaţii vizuale, auditive, olfactive. De asemenea, le sunt înlăturate inhibiţiile
comportamentale, care îi împiedică să săvârşească infracţiuni încondiţii de non-consum.
De aceea, 79,2% dintre subiecţii cercetării cantitative, care au fost condamnaţi pentru o
altă infracţiune decât cea la regimul drogurilor, au precizat că aceasta a fost consecinţa
consumului.
Motivaţi de dorinţa de a obţine venituri cât mai mari, traficanţii de stupefiante nu
se sfiesc să atragă consumatorii în săvârşirea unor asemenea fapte ilicite. Asfel, ei le
oferă gratuit dozele necesare propriului consum, în schimbul vânzării unui anumit număr
de doze. În acest mod, numărul consumatorilor şi, implicit al clienţilor lor creşte. Această
idee este susţinută, pe lângă informaţiile rezultate din focus-grup şi studiile de caz, de
procentul de aproximativ 70% al subiecţilor cercetării cantitative care au precizat că li s-a
aplicat pedeapsa închisorii pentru comiterea unei infracţiuni la regimul drogurilor. De
asemenea, se poate observa faptul că topul substanţelor consumate coincide cu topul
substanţelor care au constituit obiectul infracţiunii (marijuana sau haşiş, ecstasy, cocaina,
LSD). În concluzie, consumatorii traficau acelaşi tip de drog ca şi cel consumat.
Având în vedere infracţionalitatea asociată consumului de droguri, legiuitorul a
prevăzut pedeapsa privativă de libertate pentru faptele comise ca urmare a consumului,
precum şi pentru deţinerea, vânzarea, cultivarea drogurilor în vederea propriului consum.
Perioadele de detenţie generează, însă, consecinţe negative în inserţia socio-profesională,

familială, şcolară, profesională ulterioară executării pedepsei privative de libertate.
Aceste efecte duc la marginalizare şi dezadaptare socială, iar, în final, la reluarea
comportamentului de consum şi a lanţului infracţional cauzat de abuzul de droguri.
Această idee este susţinută prin faptul că peste jumătate dintre subiecţii cercetării
cantitative au afirmat că, anterior executării sancţiunii actuale, au mai fost condamnaţi la
o pedeapsă privativă de libertate. Din aceste considerente, se poate afirma că, în cazul
consumatorilor de droguri şi a infracţiunilor săvârşite ca urmare a abuzului de asemenea
substanţe, pedeapsa închisorii nu este eficientă. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii
de noi infracţiuni de către cel căruia i s-a aplicat. De asemenea, se urmăreşte înlăturarea
deprinderilor antisociale ale condamnatului. Acest scop nu a fost însă atins, deci
sancţiunea privativă de libertate nu a fost eficientă.
Şanse mai mari de integrare a consumatorului în societate ar exista în cazul
includerii acestuia într-un circuit de asistenţă medicală sau psihologică. Această idee se
desprinde din studiul de caz, unde s-a precizat că persoana consumatoare de droguri a
apelat la serviciile CPECA, de teama de a nu relua comportamentul de consum. De
asemenea, 83,6% dintre cei cărora li s-a aplicat chestionarul pe parcursul cercetării
cantitative au recunoscut că, pentru a nu se reapuca de consum după ieşirea din
penitenciar, au nevoie de sprijin. Cu toate acestea, este aproximativ egal procentul celor
care afirmă că în penitenciar nu există servicii de asistenţă pentru consumatori cu
procentul celor care afirmă că astfel de servicii există. Concluzionăm că cifrele
menţionate indică nu atât absenţa totală a serviciilor, cât mai ales faptul că acestea nu
sunt adaptate nevoilor consumatorilor dependenţi. Ideea menţionată este susţinută şi prin
faptul că existenţa serviciilor psihologice a fost precizată de 97,1% dintre intervievaţi, a
serviciilor sociale-de 47,1% dintre intervievaţi, iar a serviciilor medicale-de doar 11,8%
dintre subiecţi. Este necesar, însă, ca toate aceste servicii să fie acordate în proporţie
egală, doar unele dintre ele fiind necesare, dar nu şi suficiente. Asemenea idee este
susţinută şi de specialiştii care au participat la focus grup. Din aceste considerente, putem
afirma că pedeapsa închisorii nu este eficientă în cazul consumatorilor de droguri.

Propuneri
1. Pornind de la concluziile desprinse din cercetare, propun înfiinţarea unor
instanţe specializate pe droguri, eventual secţii sau complete.
Abuzul de droguri trebuie privit ca o tulburare cronică progresivă şi recidivantă,
care poate fi tratată. Dependenţii de droguri sunt, în primul rând, oameni bolnavi şi apoi
infractori. Din aceste motive, ar trebui să se recurgă întâi la asistenţa medicală,
psihologică şi socială şi apoi la aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Penitenciarul, oricât de modern ar fi structurat, oricât de mulţi specialişti s-ar
implica în programele de reabilitare socială, este mai degrabă un spaţiu al diversificării
tehnicilor infracţionale decât al penitenţei sau al premiselor pentru renunţarea la cariera
infracţională.
O metodă importantă de reducere a recidivei o constituie recurgerea la sancţiunile
alternative, respectiv integrarea consumatorului într-un program adecvat de asistenţă
medicală, psihologică şi socială. Prin diversiunea consumatorilor de la pedeapsa cu
închisoarea şi permiţându-le să beneficieze de servicii comunitare, aceştia vor putea
menţine legături pozitive cu familia, şcoala, locul de muncă şi comunitatea. Aceste
legături benefice măresc şansele de resocializare ale consumatorilor.
Un accent deosebit se pune pe obiectivul de a-l determina pe consumator să
accepte responsabilitatea pentru comportamentul său şi să încerce să se schimbe şi nu pe
severitatea sau pe durata pedepsei.
2. De asemenea, propun modificarea programei şcolare „Educaţie pentru
sănătate”, pe componenta referitoare la consumul de droguri.
Propun ca prevenirea consumului de droguri să se realizeze în cadrul sistemului
educaţional, punându-se accent nu pe aspectele teoretice, ci pe activităţi practice care au
ca scop eliminarea cauzelor favorizante.
Activităţile propuse urmăresc dezvoltarea capacităţii de a lua hotărâri
responsabile faţă de propria persoană şi faţă de cei din jur. Pentru atingerea acestui
deziderat, se impune aplicarea de către cadrele didactice, a metodelor interactive,
urmărindu-se conştientizarea prin jocuri a efectelor negative ale consumului de droguri
legale şi ilegale.

Elementul de noutate pe care îl propune acest proiect este reprezentat de
abordarea multidisciplinară a activităţilor de prevenire în şcoală, prin implicarea cadrelor
didactice, a părinţilor şi, nu în ultimul rând, a elevilor. Activităţile de prevenire în şcoli au
fost abordate, până în prezent, fragmentar, din diverse perspective, fără a exista o
coordonare şi o evidenţă foarte clară a nevoilor existente şi a metodelor de lucru.
Constituirea unei reţele de elevi, părinţi şi cadre didactice, care să se implice în
activităţile de prevenire oferă cadrul necesar pentru standardizarea şi îmbunătăţirea
metodelor de lucru şi pentru o abordare multidisciplinară a fenomenului.
Fenomenul drogurilor este unul complex, cu implcaţii în plan medical, psihologic,
social, juridic. Doar prin implicarea tuturor actorilor sociali care au atribuţii în aceste
domenii pot fi obţinute rezultate în reducerea cererii şi ofertei de droguri.

BIBLIOGRAFIE
1. Abraham Pavel, Introducere în probaţiune. Supraveghere, asistenţă şi
consiliere a infractorilor condamnaţi la sancţiuni neprivative de libertate,
Editura Naţional, Bucureşti, 2001;
2. Abraham Pavel (coord.), Ghid de prevenire a consumului de droguri în
rândul adolescenţilor şi tinerilor, Editura Detectiv, Bucureşti, 2007;
3. Abraham Pavel, Nicolăescu Daniela, Justiţia Terapeutică. O nouă
abordare în tratamentul consumatorului de droguri, Editura Concordia,
Arad, 2006;
4. Abraham Pavel, Nicolăescu Victor, Iasnic Bogdan, Introducere în
Probaţiune, Editura Naţional, Bucureşti;
5. Abraham Pavel, Rus Vasile Toma, Crăciun Adriana, Drogurile,
reglementări internaţionale şi interne, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
6. Abraham Pavel, Introducere în probaţiune. Supraveghere, asistenţă şi
consiliere a infractorilor condamnaţi la sancţiuni neprivative de libertate,
Editura Naţional, Bucureşti, 2001 ;
7. Abraham Pavel (coord.), Prevenirea consumului de droguri. Ghid pentru
profesori, Editura Detectiv, Bucureşti, 2005;
8. Abraham Pavel, Prevenire şi consiliere antidrog, Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004;
9. Abraham Pavel (coord.), De ce cad îngerii?, Editura Napoca Star, Cluj-
Napoca, 2007;
10.Adler F., Mueller G.O.W. şi Laufer S.W., Criminology. New York:
McGraw-Hill, Inc., 1995;

11.Bercheşan V., Pletea C-tin., Drogurile şi traficanţii de droguri, Editura
Curtea Veche, Bucureşti, 2003;
12.Baciu Dan, Crimă şi criminalitate. Tendinţe, evoluţii prevenire,
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Bucureşti, 2005;
13.Banciu Dan, Control social şi sancţiuni sociale, Editura Hyperion XXI,
Bucureşti, 1992;
14.Banciu Dan, Voicu M., Rădulescu S., Adolescenţii şi familia, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
15.Banciu Dan, Sociologia victimei, Bucureşti, 2004/2005;
16.Bădescu I., Istoria sociologiei: perioada marilor sisteme, Editura Porto-
Franco, Galaţi, 1994;
17.Boudon R., Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997;
18.Buzărnescu Ş., Sociologia opiniei publice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995;
19.Ceccaria Cesare, Despre infracţiuni şi pedepse, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2001;
20.Boroi Al., Drept penal-partea generală, Editura All Back, Bucureşti,
2000;
21.Buzducea Doru, Riscuri la tineri, Editura Universităţii Bucureşti, 2007;
22.Campbell Ross, Copiii noştri şi drogurile, Editura Curtea Veche,
Bucureşti, 2001;
23.Chelcia Septimiu, Chestionarul în investigaţia sociologică, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975;
24.Chelcia Septimiu, Cunoaşterea vieţii sociale. Fundamente metodologice,
Editura Institutului Naţional de Informaţii, Bucureşti, 1995;
25.Chelcia Septimiu, Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Editura
Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1992;

26.Chelcia Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Editura
Economică, Bucureşti, 2001;
27.Chesnais J.C., Histoire de la violence, Laffont, Paris, 1981;
28.Chombart de Lauwe M. J., L’interaction de l’enfant et de
l’environnement: object de recherche et relevateur social, în Bulletin de
Psychologie, Paris, Tome XXIX, numero 325, 1975/1976;
29.Chopra Deepak, Comportamente dependente, Editura Curtea Veche,
Bucureşti, 2003;
30.Cohen Robert, Hart Jerome, Student psychiatry today - a comprehensive
textbook, Butterworth Heinemann, Oxford, 1991;
31.Cohen Albert, James Short Jr., Research in Delinquent Subcultures, in
vol. Juvenile Delinquency. A Reader (edited by Teele E. James), third
Printing, Illinois, Itasca, F.E. Peacock Publishers, Inc., 1974;
32.Cornuţiu Gavril, Psihiatrie – note de curs – Fasciola: Patologia fixărilor
comportamentale adictive (Toxicomaniile), Editura Universităţii, Oradea;
33.Crişu Anastasiu, Tratamentul infractorului minor în materie penală.
Aspecte de drept comparat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
34.Daly K., Restorative Justice in Diverse and Unequal Societies, in
Goldsmith, A., Israel, M. Criminal Justice in Diverse Communities.
Annandale: the Federation Press, 2000;
35.Dignan James, Restorative Justice and the Law: the Case for an
Integrated, System Approach, The Fifth International Conference and the
International Network for Research Justice for Juveniles, Leuven on 16-
19 september 2001;
36.Dragomirescu Virgil, Psihologia comportamentului deviant, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;
37.Drăgan Jenică, Dicţionar de droguri, Editura Naţional, Bucureşti, 2000;

38.Dumitraşcu Hanibal, Teoria şi practica consilierii antidrog – suport de
curs, Bucureşti, 2005;
39.Dumitru Gh., Schachter A., Mogoş G., Intoxicaţiile acute, fiziopatologie,
clinică, tratament, Editura Medicală, Bucureşti, 1970;
40.Dunkel F., La justice reparatrice en Allemagne, în Criminologie, vol. 32,
nr. 1, 1999;
41.Elkin F., Handel G., The Child and Society. The Process of Socialization,
New York, Random House, 1984;
42.Empey L.T., Stafford M.C., American Delinquency: its Meaning and
Construction, 3 ed, Belmont, Wadsworrth publishing, 1991;
43.Ferreol Gilles, Adolescenţii şi toxicomania, Editura Polirom, Bucureşti,
2000;
44.Festinger L., Katz D., Methodes de recherche dans les sciences sociales,
PUF, Paris, 1963;
45.Findlay Mark, Problems for the Criminal Law, Oxgford:University Press,
1996;
46.Fluellen R., Trone J., Issues in Brief: Do Drugs Courts Save Jail and
Prison Beds? New York, NY: Vera Institute of Justice, 2000;
47.Florian Gheorghe, Aspecte psihologice ale privării de libertate, Buletin
penitenciar nr. 1/1981;
48.Fomby and Rangaprasad, Divert Court of Dallas County: Cost Benefit
Analysis. Report to the Dallas Divert Court, 2002;
49.Frechette Marcel, Le Blanc Marc, Delinquance et delinquants,
Chicoutimi, Gaetan Marin, 1987;
50.Gerstein D. R. şi Green L.W., Preventing drug abuse, what do we know?,
Washington, 1993;
51.Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2000;

52.Gilling Jean-Marie, Le conte en pedagogie et en reeducation, Editura
Dunod, Paris, 1997;
53.Goode Erich, Drugs in American Society. New York: McGraw-Hill
Publishing Company, 1989;
54.Gordon Milton, The Concept of the Subculture and Its Application, in
„Social Forces” , nr. 26 (October), 1947;
55.Gorege Stefani, Gorege Levasseur, Droit penal general, Paris Dalloz,
1984;
56.Grecu Florentina, Rădulescu Sorin, Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite şi România, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2003;
57.Harvey C., Terry P., Practicing Social Work, Thomson Press, 1994;
58.Henslin J. M., Social Problems, Prentice Hall, New Jersey, 1990;
59.Hirschi Travis, Causes of Delinquency, Editura Paperback, 2002;
60.Hopkins David, Ainscow M., West M., Perfecţionarea şcolii într-o eră a
schimbării, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 1998;
61.Hubbard R.L. şi colab., Drug Abuse Treatement: A National Study of
Effectivennes. Chapel Hill, N.C.: University of North Carolina Press,
1989;
62.Ionescu, G., Psihiatrie clinică standardizată şi codificată, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
63.Iovu Mircea, Droguri legale-ce nu spun politicienii şi ziariştii, Monitorul
Oficial, Bucureşti, 2003;
64.Jaap van der Stel, Deborah Voorrdewind, Handbook prevention –
alcohol, drugs and tobacco, 1998;
65.Larousse, Dicţionar de psihiatrie, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1998;

66.Loghin Octavian, Toader Tudorel, Drept penal român-partea specială,
Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1999;
67.Mays Daniel, Doyle Jim, Drug and Alcohol Abuse Tratament, in Social
Work Perspectives on Quasi-Coercive Treatment of Offenders. Specto
2009, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2009;
68.Marshall Tony, The Evolution of Restorative Justice in Britain, în
European Journal of Criminal Policy and Research, vol. 4, nr. 4, 1997;
69.Merle Roger, Vitu Andre, Traite de droit criminel, Edition Cujas, Paris,
1967;
70.Merton K. Robert, Social Theory end Social Structure, New York, 1968;
71.Mihai Sanda Luminiţa, 14 paşi în lumea drogurilor, Bucureşti, 2005;
72.Mitrache C-tin, Drept penal român-partea generală, Casa de Editură şi
Presă Şansa, Bucureşti, 1998;
73.Nanette j. Davis, Sociological Constructions of Deviance. Perspectives
and Issue in the Field, Wm.C.Brown Company Publishers Dubuque,
Michigan, 1980;
74.Neagu Olimpia, Tarba Camelia (coordonatori), Administrarea justiţiei
penale în Romania din perspectiva alternativelor la pedeapsa închisorii în
cazul consumtorilor de droguri. Ghid de bune practici, Satu Mare, 2008;
75.Nettler Gwynn, Explaining Crime, Third Edition, New York, McGraw-
Hill Book Company, 1984;
76.Nolan, J. L., Reinventing Justice: the American Drug Court Movement.
New Jersey: Princeton University Press, 2001;
77.Papalia Diane, Wendkos Olds Sally, A Child World: Infancy Trough
Adolescence, Editura Von Hoffman, Press inc., 1990;
78.Parsons T., Essays in Sociological Theory, London, 1964;

79.Păşcuţă Ioan, metodologie sociologică, Editura Eurostampa, Timişoara,
2001;
80.Petcu Marioara, Delicvenţa-repere psihosociale, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1999;
81.Pitulescu Ion, Criminalitatea Juvenilă, Editura Naţional, Bucureşti, 2000;
82.Pop Octavian, Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Editura
Mirton, Timişoara, 2002;
83.Pop Octavian, Teorii şi modele explicative în domeniul delincvenţei
juvenile, Editura Mirton, Timişoara, 2002;
84.Popescu A., Filipescu Z, Aspecte clinice şi de laborator în intoxicaţiile
acute, Lucrările primului simpozion naţional de toxicologie, Bucureşti,
1978;
85.Popovici, I., Lupuliasa, D., Hrişcu, A., Dicţionar farmaceutic, Ediţia
a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
86.Porot Antoine, Porot Maurice, Toxicomaniile, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1999;
87.Preda Marian, Jderu Gabriel, Mihai Ioana Alexandra (Coord.), Consumul
de droguri în rândul tinerilor din România. Raport de cercetare,
Bucureşti, 2005;
88.Preda Vasile, Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981;
89.Rădulescu M. Sorin, Devianţă, criminalitate şi patologie socială,
Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1999;
90.Rădulescu Sorin, Banciu Dan, Sociologia Crimei şi Criminalităţii,
Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1996;

91.Rădulescu Sorin, Teorii sociologice în domeniul devianţei şi al
problemelor sociale, în Revista română de sociologie, nr. 3-4, Bucureşti,
1996;
92.Rempel M. Şi colab., The New York State Adult Drug Court Evaluation:
Policies, Participants, and Impact. New York, NY: Center for Court
Innovation, 2003;
93.Roibu Ioan, Mircea Alexandru, Flagelul drogurilor la nivel mondial şi
naţional, Editura Mirton, Timişoara, 1997;
94.Roumajon Yves, Enfants perdus, enfants punis, Editura Robert Laffont,
Paris, 1989;
95.Schmallegger Frank, Criminal Justice Today, New Jersey, Prentice Hall,
Englewood Cliffs, 1991;
96.Siegel Larry J., Juvenile Delinquency Theory, Practice and Law, st. Paul,
Minn. West Publishing, New York – Los Angeles, 1981;
97.Simcox Reiner Beatrice, Character Disorders in Parents of
Delinquents,ditura Family Service Association of America, New York,
1963;
98.Slobogin, C., Therapeutic Jurisprudence: Five Dilemmas to Ponder, 1
Pszchol., Pub. Pol. And Law, 1995;
99.Stanley Stephen, Alternative to Prison an Examination of Non-custodial
Sentencing of Offenders, Editura Peter Owen, Washington, 1984;
100. Stark Rodney, Doing Sociology, An ntroduction trough Microcase,
Wadsworth publ. Co, 1992;
101. Stettler Martin, L’Evolution de la condition penale des jeunes
delinquants examinee au travers du droit suisse et de quelques
legislations etrangeres, Editura Georg, Geneve, 1980;

102. Stroescu, V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ediţia
a VI-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1999;
103. Tomiţă Mihaela, Metode de lucru cu delincvenţii. Note de curs,
Timişoara, 2001;
104. Viano C. Emilio (coord.), Victimology, Editura Visage Press,
Washigton, 1976;
105. White R., Haines, F., Crime and Criminology: An Introduction,
Second Edition. Melbourne: Oxford UniversityPress, 2000;
106. Ziegler Jan, Seniorii crimei, Editura Antet, Bucureşti, 1988;
Reviste, rapoarte şi standarde elaborate de Agenţia Naţională Antidrog
1. Info-Drog. Buletin de informare şi documentare nr. 1/2005, Editura
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2005;
2. Info-Drog. Buletin de informare şi documentare nr. 2(6)/2007, Editura
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2007;
3. Info-Drog. Buletin de informare şi documentare nr. 1 (7)/2008, Editura
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, 2008;
4. Raportul Naţional al Agenţiei Naţionale Antidrog privind situaţia
drogurilor, 2008;
5. Raportul Naţional al Agenţiei Naţionale Antidrog privind situaţia
drogurilor, 2009;
6. Agenţia Naţională Antidrog.. Raport de evaluare privind stadiul realizării
activităţilor prevăzute pentru anul 2007 în Planul de acţiune în vederea
implementării Strategiei Naţionale Antidrog, în perioada 2005-2008.
Bucureşti;

7. Agenţia Naţională Antidrog. Anchetă referitoare la prevalenţa infecţiilor
HIV şi/sau VHC în rândul consumatorilor de droguri injectabile din
Bucureşti aflaţi în tratament şi programele de schimb de seringi. Raport
studiu. 2008;
8. ANA (Agenţia Naţională Antidrog). (2008). Prevalenţa consumului de
droguri în România – Studiu în populaţia generală 2007. Raport studiu.
9. Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi
socială a consumatorilor de droguri, Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti, 2005;
Site-uri
1. http://www.ana.gov.ro , site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog
2. http:// www.aliatong.ro , site-ul ONG ALIAT
3. http:// www.afladec.ro , site dedicat Hepatitei Virale C
4. http:// www.ccmromania-gfatm.com , site-ul Consiliului de Coordonare al
Fondului Global
5. http:// www.cnlas.ro , site-ul Comisiei Naţionale de Lupta Anti-SIDA
6. http:// www.educatiepentrusanatate.ro
7. http://www.emcdda.europa.eu , site-ul Centrului European de
Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri
8. http://europa.eu.int/servlet/ , EurLex: site cu noutăţi legislative europene
9. http://www.incb.org / - site-ul Biroului Internaţional pentru Controlul
Stupefiantelor
10.http://www.indaco.ro/resurse_pr7.html - site cu noutăţi legislative
11.www.just.ro , site-ul Ministerului Justiţiei

12.http://www.legmed.ro , site-ul Reţelei Naţionale de Medicină Legală din
România
13. http:// www.mtc.ro mec, site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării
14.http://www.ms.ro ,site-ul Ministerului Sănătăţii şi Familiei
15.http:// www. pmu - wb - gf .ro , site-ul Programului Fondului Global pentru
România
16.http://www.presspro-medic.ro/ Revista online Medic.ro
17.http://www.raa.ro , site-ul organizaţiei nonguvernamentale Romanian
Angel Appeal
18.http://www.reitox.emcdda.eu.int , extranetul Reţelei de informare a
Punctelor Naţionale Focale cu privire la droguri
19.www.rhrn.ro , site-ul Reţelei Române de Reducere a Riscurilor
20.http:// www.salvaticopiii.ro , site al organizaţiei nonguvernamentale
Salvaţi Copiii România
21.http:// www.un.ro/unaids.html , site-ul Biroului Naţiunilor Unite în
România
22.http:// www.unaids.org , site-ul Programului Comun al Naţiunilor Unite cu
privire la HIV/SIDA
23.http:www. en .wikipedia .org - enciclopedia on-line
Reglementări juridice referitoare la droguri
Reglementări juridice interne
1. Ordinul nr. 1.389/ 2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei
de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii

de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi
funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de
droguri;
2. Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri;
3. Legea nr. 522/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
4. Hotărârea nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificarile şi
completările ulterioare;
5. Hotarârea nr. 1915/ 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr.339/2005;
6. Legea nr. 186/ 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de
droguri;
7. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi
preparatelor stupefiante şi psihotrope;
8. Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului
Justiţiei nr. 898/725/2002 privind măsurile medicale şi educative
aplicate toxicomanilor în penitenciare;
9. Ordinul comun pentru aprobarea Listei cuprinzând produsele
farmaceutice de uz uman şi veterinar care conţin substanţe ce intră sub

incidenţa Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri;
10.Ordinul nr. 1.204 /2004 privind aprobarea certificatului pentru
deţinerea de medicamente şi substanţe stupefiante şi psihotrope;
11.Ordonanţa de urgenţă nr. 121/2006 privind regimul juridic al
precursorilor de droguri;
12.Decizia nr. 1.862.064/2006 pentru aprobarea Standardelor minime de
calitate ale programelor de prevenire a consumului de droguri în
şcoală;
13.Decizia nr. 1.862.065/2006 pentru aprobarea standardelor de elaborare
a programelor şcolare de petrecere a timpului liber, de informare,
educare şi comunicare înscopul creşterii influenţei factorilor de
protecţie pentru consumul de droguri şi alte substanţe în concordanţă
cu evaluările/cercetările efectuate la nivel naţional şi/sau local;
14.Decizia nr. 17/2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare,
modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a
consumatorului de droguri;
15.Ordinul nr. 1.216/C/2006 privind modalitatea de derulare a
programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială
pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare
de droguri;
Reglementări juridice internaţionale

1. Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, modificată prin
Protocolul din 1972;
2. Convenţia Naţiunilor Unite din 1961 asupra substanţelor psihotrope;
3. Convenţia din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe
psihotrope;
4. Regulamentul (CEE) nr.3677/90 al Consiliului Uniunii Europene, din
1990, referitoare la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării
anumitor substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau
substanţelor psihotrope;
5. Regulamentul (CEE) nr. 3769 al Comisiei din 1992 referitor la aplicarea
şi modificarea Regulamentului (CEE) nr. 3677/90 al Consiliului referitor
la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării anumitor
substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau substanţelor
psihotrope.