2. CULTURA, SOCIETATEA SI INDIVIDUL

Conceptele de CULTURA si SOCIETATE, pe care le vom studia n acest capitol, se numara printre notiunile cu cea mai larga ntrebuintare din sociologie. Atunci cnd folosim cuvntul "cultura" ntr-o conversatie zilnica obisnuita, ni-l imaginam adesea ca fiind echivalent pentru "lucrurile" superioare de minte" - arta, literatura, muzica si pictura. n acceptia data termenului de catre sociologi, el include atari activitati, dar totodata si foarte multe altele. Cultura se refera la modurile de viata ale membrilor unei societati sau ale grupurilor apartinnd unei societati. Ea include modul n care acestia se mbraca, traditiile de nunta si viata de familie, stilul lor de munca, ceremoniile religioase si maniera n care si petrec timpul liber. "Cultura" poate fi deosebita n mod conceptul de "societate", dar ntre aceste, notiuni exista strnse legaturi. O societate reprezinta un sistem de interrelationari care pun n legatura un individ cu altul. Astfel de societati sunt ntlnite n Anglia, Franta si Statele Unite. Acestea includ milioane de oameni; alte societati sunt cu mult mai mici asa dupa cum vom vedea n urmatorul capitol.

Nici o cultura nu poate exista fara societate, asa cum, nici o societate nu poate exista fara cultura. Fara cultura, n-am mai fi deloc "umani", n sensul n general al termenului. N-am avea un limbaj n care sa ne exprimam, n-am poseda simtul constiintei de sine, iar capacitatea noastra de gndire sau de judecata ar fi extrem de limitata. n ce masura atari caracteristici deosebesc fiintele umane de animale? De unde provin caracteristicile noastre n mod distinct "umane"? Care este natura firii umane? Aceste ntrebari sunt esentiale pentru sociologie, deoarece ele reprezinta baza ntregului domeniu de studiu. Pentru a da raspunsuri, vom analiza att ceea ce avem n comun, ct si ceea ce ne doesebeste n calitate de fiinte umane fata de celelalte specii existente.SPECIA UMANA

Charles Darwin, pastor hirotonisit al Bisericii Anglicane, si-a publicat cartea Despre originea speciilor n 1859, dupa doua calatorii ntreprinse n jurul lumii pe vasul Beagle. Strngnd cu truda observatii despre diferite specii de animale, Darwin a emis o idee cu privire la dezvoltarea fiintelor umane si a animalelor, complet diferita de cele existente pna atunci. n epocile trecute era un fapt obisnuit ca lumea sa creada n fiinte jumatate fiare, jumatate oameni dar o data cu aparitia descoperirilor lui Darwin acestea au fost nlaturate. Darwin sustinea ca a descoperit traiectoria continua de dezvoltare de la animale la fiinte umane. n opinia sa, caracteristicile noastre umane au aparut n urma unui proces de transformari biologice, ce si aveau originile o data cu aparitia vietii pe pamnt, n urma cu mai mult de trei miliarde de ani. Teoria lui Darwin referitoare la oameni si animale a fost privita cu reticenta chiar si dect cea despre creaturile jumatate fiara, jumatate om. El a ncercat sa puna n aplicare una dintre cele mai disputate, dar n acelasi timp convingatoare teorii ale stiintei moderne teoria evolutiei.

Evolutia

Conform opiniei lui Darwin, dezvoltarea speciilor umane s-a produs ca urmare a unui proces ntmplator. n multe religii, inclusiv n crestinism, animalele si fiintele umane sunt considerate ca fiind create prin interventia divinitatii. n schimb, teoria evolutiei socoteste ca dezvoltarea speciilor animale si umane este lipsita de finalitate. Evolutia reprezinta un rezultat a ceea ce Darwin denumea selectie naturala. Ideea selectiei naturale este una simpla: Toate fiintele organice au nevoie, pentru a supravietui, de hrana si de alte resurse, cum ar fi protectia fata de fenomenele naturale; nereprezentnd nsa suficiente resurse pentru asigurarea existentei tuturor tipurilor de animale care traiesc concomitent, din pricina faptului ca ele produc mai multe progenituri dect are mediul nconjurator posibilitatea de a hrani. Supravietuiesc cele care se adapteaza la mediu, n vreme ce, celelalte, mai putin capabile sa faca fata acestor cerinte, dispar. Unele animale sunt mai inteligente, se misca mai rapid sau poseda un simt al vazului mai ascutit dect altele. n lupta pentru supravietuire, ele sunt avantajate n comparatie cu cele mai putin nzestrate. Traiesc mai mult si au capacitatea de a procreea, transmitndu-si caracteristicile generatiilor urmatoare. Acestea sunt "selectate" pentru a supravietui si a se reproduce. Un proces continuu de selectie naturala are loc datorita mecanismului biologic al mutatiei. Mutatia reprezinta o transfonuare genetica ntmplatoare care schimba caracteristicile biologice ale anumitor componenti ai unei specii. Majoritatea mutatiilor sunt fie daunatoare, fie inutile din punctul de vedere al supravietuirii, dar unele dintre ele confera animalului un avantaj competitiv asupra altora: cei purtatori de gene mutante vor avea n acest caz tendinta de a supravietui n detrimentul celor lipsiti de ele. Acest proces explica att modificarile minore din interiorul speciilor, ct si schimbarile majore care conduc la disparitia completa a lor. De exemplu, n urma cu multe milioane de ani, reptilele gigante duceau o existenta prospera n. diferite regiuni ale pamntului. Marimea lor a devenit un handicap pe masura ce mutatii le suferite de alte specii, de dimensiuni mai mici, le confereau acestora alte optiuni de adaptare. Stramosii timpurii ai oamenilor se numarau printre aceste specii care se puteau adapta la mediu.

Cu toate ca teoria evolutiei a fost perfectionata dupa epoca lui Darwin, structura esentiala a conceptiei lui Darwin continua sa se bucure de o larga raspndire. Teoria evolutionista ne ofera posibilitatea de a reconstitui o ntelegere clara a aparitiei diferitelor specii si a relatiilor dintre ele.

Fiintele umane si maimutele

Exista acum un consens general ca evolutia vietii a nceput n oceane. Cu aproximativ patm sute de milioane de ani n unna, si-au facut aparitia primele creaturi de uscat. Unele dintre acestea au evoluat devenind reptile de talie mare, care ulterior au fost nlocuite de catre mamifere. Acestea simt creaturi cu snge cald care se reproduc prin relatii sexuale. Cu toate ca mamiferele erau cu mult mai mici ca marime dect reptilele gigante, ele erau mai inteligente si mai mobile. Mamifere1e poseda o capacitate sporita de a nvata din experiente, n comparatie cu alte animale, iar aceasta nsusire si-a atins apogeul de dezvoltare prin evolutia speciei umane. Fiintele umane fac parte dintr-un gmp de mamifere superioare, primatele, care au apamt n unna cu 70 de milioane de ani. Din rndul speciilor animale, mdele noastre cele mai apropiate sunt cimpanzeul, gorila si urangutanuI. Se spune ca la aflarea teoriei lui Darwin despre evolutie, sotia episcopului deWorcester ar fi remarcat: "Ca ne tragem din maimuta? Dragul meu, sa speram ca nu-i adevarat. Dar daca e adevarat, sa speram ca nu se mprastie vestea." Asa cum s-a ntmplat ulterior cu multe alte persoane "ea" nu ntelegea ce anume implica evolutia. Fiintele umane nu se trag din maimute; oamenii si maimutele descind din grupuri mult mai primitive de stramosi care au trait n urma cu multe milioane de ani.

Sociobiologia

Cu toate ca a fost recunoscuta continuitatea evolutiei dintre animale si fiintele umane, pna de curnd majoritatea biologiIorCtu ncercat sa sublinieze calitatile distincte ale speciei umane. Aceasta pozitie a fost pusa la ndoiala de catre sociobiologi, c.are disting paralele strnse dintre comportamentul uman si cel al animalelor. Termenul de sociobiologie i apartine americanului Edward Wilson (Wilson, 1975, ] 978). Acest tennen se refera la aplicarea principiilor biologice n explicarea activitatilor sociale ale tuturor animalelor, inclusiv fiintele umane. Dupa Wilson, multe aspecte ale vietii sociale umane se bazeaza pe alcatuirea noastra genetica. De exemplu, anumite specii de animale poseda complicate ritualuri prenuptiale, prin care sunt realizate uniunea sexuala si reproducerea. Dupa spusele sociologilor, curtatul si comportamentul sexual uman implica n general ritualuri similare cu cele ale animalelor, ntemeiate de asemeni pe caracteristici nnascute. Un al doilea exemplu, ar fi ca Ia majoritatea speciilor animale masculii au dimensiuni mai mari, sunt mai agresivi dect femelele si manifesta tendinta de a domina "sexul slab". Deci, e posibil ca factorii genetici sa explice motivul pentru care, n toate societatile umane cunoscute, barbatii au tendinta de a ocupa pozitii de autoritate superioara fata de cea a femeilor . O modalitate prin care sociobiologii au incercat sa elucideze relatii existente ntre sexe este cea care intrebuinteaza ideea de "strategie reproductiva". Acest concept reprezinta un model de comportament la care s-a ajuns prin intermediul selectiei evolutioniste, care favorizeaza sansele de supravietuire ale progeniturilor.

Trupul femeii detine un mare procent de celule reproductive n comparatie cu masculul. n acest fel femeile vor beneficia de acest procentaj, nesimtind nevoia de a 'avea relatii sexuale cu multi parteneri; scopul lor precumpanitor este acela de a avea grija si de a proteja progenitura. Pe de alta parte, barbatii sunt nclinati catre promi.scuitate. Dorinta lor de a face sex cu mai multe partenere reprezinta o strategie judicioasa din punctul de vedere al speciei; ei si ndeplinesc rolul, care este acela de a mari la maxim posibilitatea de fecundare dar neoprindu-se aici. S-a sugerat ca, prin aceasta modalitate, putem justifica diferentele de atitudine si comportament sexual dintre barbati si femei avnd asadar, posibilitatea de a explica fenomene precum violul.

Problemele majore generate de atari explicatii au fost amplu dezvoltate n epoca noastra continund nsa sa fie extrem de controversate. Exista tendinta de a mparti savantii n doua tabere, ntr-o oarecare masura n functie de formatia lor intelectuala. Autorii care sustin punctul de vedere sociologic poseda, majoritatea dintre ei o formatie bazata pe biologie, nu pe stiintele sociale, n timp ce, cei mai multi sociologi si antropologi manifesta tendinta de a privi critic pretentiile sociobiologiei. Probabil cunostintele lor sunt reduse n ceea ce priveste bazele genetice ale vietii omenesti, si, n mod similar, biologii poseda cunostinte extrem de limitate n domeliiul cercetarii sociologice sauantropologice. Fiecarei tabere fiindu-i dificil sa nteleaga pe deplin forta argumentelor avansate de cealalta.

Unele dintre pasiunile timpurii generate de opera lui Wilson par sa nu mai existe, si pare posibila efectuarea unei evaluari suficient de clare a acestor probleme. Sociologia este importanta - dar mai mult pentru ceea ce ea arata despre viata animalelor, dect pentru ceea ce a demonstrat referitor la comportamentul uman. Inspirndu-se din studiile etologilor (biologi care practica "munca de teren" n mijlocul grupurilor de animale, n loc sa studieze animale n circumstantele artificiaJe din gradini zoologice sau laboratoare), sociobiologii au aratat ca multe specii animale sunt mai "sociale" dect se crezuse pna acum. Grupurile de animale exercita o influenta considerabila asupra comportamentului individual al membrilor speciei. Pe de alta parte, s-au descoperit putine dovezi care sa demonstreze ca mostenirea genetica detilie controlul asupra unor forme complexe de activitate umana. Ideile sociologi lor despre viata sociala umana nu sunt astfel, dect cel mult speculative. Multi critici resping complet interpretarea comportamentului sexual uman mentionata mai sus. Ei afirma ca nu exista posibilitatea ca ea sa fie dovedita. n plus, nu toti barbatii sunt promiscui, iar daca avem n vedere comportamentul sexual din societatile moderne, n care fen1eile sunt cu mult mai libere sa-si aleaga implicarile n relatii sexuale dect o faceau nainte, n medie ele au la fel de multe relatii ca si barbatii. Chiar daca generalizarea ar fi corecta, exista numerosi factori psihologiei, sociali si culturali care ar putea-o explica. De exemplu, barbatii detin o putere mai mare n societate; n cautarea mai multor partenere ei ar putea fi propulsati de dorinta de a-si exercita aceasta putere si de a le tine sub controlul lor total.

Instinctele si necesitatile biologice

Majoritatea biologilor si sociologilor sunt de acord ca fiintele umane nu poseda

"instincte". Un astfel de enunt intra n contradictie nu numai cu ipotezele

sociobiologiei, ci si cu parerea majoritatii oamenilor de stiinta. Nu exista oare o

multime de lucruri pe care le facem "din instinct"? Daca cineva ne loveste cu pumnul,

oare nu clipim sau ne ferim n mod instinctiv? De fapt, acesta nu este un exemplu de

instinct n care termenul de instinct este folosit n mod corect. Conform accepti ei

sale din biologie si sociologie, instinctul reprezinta un model complex de comportament

determinat n mod genetic. Ritualurile prenuptiale ale multor animale inferioare sunt

instinctive n acest sens. Plevusca-ghimpoasa (un mic peste de apa dulce), de

exe!TIplu,are un set de ritualuri extrem de complicate care trebuie respectate att de

mascul ct si de femela atunci cnd are loc mperecherea (Tinbergen, 1974). Fiecare

peste produce o etalare complicata de miscari, la care raspund ceilalti, crend un

complicat "dans de mperechere". Acest lucru este nscris genetic pentru ntreaga

specie. O clipire spontana din ochi, o ferire a capului n fata unei lovituri anticipate

reprezinta un act rejle:t, nu un instinct. Este un raspuns singular, simplu, nu un

model complicat de comportament. Asa ceva nu poate fi considerqt "instinctiv" n

sensul tehnic al cuvntului.

30

Fiintele umane se nasc cu mai multe reflexe de baza similare de exemplu, reactia

de a clipi din ochi, n care majoritatea lor par a avea o anumita valoare de supravietuire

evolutionista. De exemplu, bebelus ii umani vor suge atunci cnd li se ofera un

sfrc sau un obiect n fonna de sfrc. Un copil si ridica rapid minile n sus pentru

a se echilibra atunci cnd si pierde echilibrul si si retrage iute mna daca atinge o

suprafata fierbinte. Fiecare dintre aceste reactii reprezinta o modalitate de a

supravietui.

De asemeni, fiintele umane poseda mai multe necesitati stabilite biologic. Exista

un temei organic al nevoii noastre de hrana, bautura, sex si mentinere a unor anumite

nivele climaterice. Dar modalitatile n care sunt satisfacute sau rezolvate aceste

necesitati variaza mult ntre - si n interiorul diferitelor culturi.

De exemplu, toate culturile tind sa aibe un anumit tip de comportament prenuptial

standardizat. Cu toate ca acesta este legat de natura universala a necesitatilor sexuale,

expresia lor n cadruUeluritelor culturi - chiar incluznd actul sexual n sine - difera

enorm. O pozitie comuna pentru actul sexual n cultura occidentala este cea n care

femeia sta ntinsa pe spate, iar barbatul este deasupra ei. Aceasta pozitie este

considerata ca fiind absurda de catre membrii altor societati, care n cadrul actului

sexual prefera pozitia n care cei doi parteneri stau ntinsi alaturi, sau femeia deasupra

barbatului, sau barbatul ndaratul femeii, sau n alte pozitii. Modalitatile prin care

oamenii cauta sa-si satisfaca necesitatile sexuale par astfel a fi nvatate pe cale

culturala, si nu implantate genetic.

Mai mult, fiintele umane pot trece peste necesitatile lor biologice n maniere

care nu-si gasesc echivalentul printre animale. Misticii religiosi au posibilitatea de a

posti perioade extrem de ndelungate. Indivizii pot decide sa ramna celibatari pentru

o parte sau pentru toata viata lor. Toate animalele, dar si fiintele umane, au un

impuls catre autoconservare nsa oamenii, spre deosebire de alte animale, au

capacitatea de a se opune acestui impuls, riscndu-si viata cum ar fi de exemplu, n

excaladari sau alte ntreprinderi riscante sau chiar sinucigndu-se.

DIVERSITATE A CULTURALA

Diversitatea culturii omenesti este remarcabila. Formele de comportament

variaza mult de la o cultura la alta, deseori contrastnd ntr-o maniera radicala cu

ceea ce oamenii din societatile occidentale considera "normal". De exemplu, n

Occidentul modem noi socotim uciderea deliberata a nou-nascutilor sau a bebelusilor

drept una dintre cele mai ngrozitoare crime. Cu toate acestea, n cultura chineza

traditionala, nou-nascutii de sex feminin erau sugrumati n mod frecvent dupa nastere,

pentru ca erau considerati o piedica, nu un avantaj pentru familie.

n Occident, consumam stridii, dar nu mncam pui de pisica sau catel usi, care

sunt considerati delicatese n anumite parti ale lumii. Evreii nu consuma carne de

porc, n timp ce hindusii mannca acest tip de came, nu nsa si pe cea de vita.

Occidentalii socotesc sarutul drept o parte nonnala a comportamentului sexual, dar

n multe culturi aceasta practica fie nu este cunoscuta, fie este socotita ca fiind

dezgustatoare. Toate aceste trasaturi dife.rite de comportament reprezinta aspecte

ale diferentelor culturale evidente care disting o societate de alta.

Societatile mici (precum societatile de "vnatori si pescari" discutate n capitolul

ar doilea) manifesta tendinta de a fi unifonne elin punct de vedere cultural, dar

societatile industrializate sunt ele nsele diverse din acelasi punct de vedere, implicnd

numeroase subculturi diferite. n orasele modeme,de.exemplu, multe comunitati

subculturale traiesc una lnga alta - antilezi, pakistanezi, indieni, italieni, greci si

chinezi n anumite zone ale centrului Londrei, n prezent. Totusi acestia au posibilitatea

de a avea propriile lor teritorii si moduri de viata .IDENTITATE CULTURALA SI ETNOCENTRISM

Fiecare cultura poseda propriile sale modele w1ice de comportament, care par

straine oamenilor din alte medii culturale. Ca exemplu, i putem lua pe Nacirema, un

grup descris n cadrul unei renumite investigatii stiintifice, de catre Horace Miner

(1956). Miner si-a concentrat atentia asupra ansamblului complicat de ritualuri n

care se angreneaza membrii grupului Nacirema, ritualuri care au caracteristici stranii

si exotice. Investigatia sa merita sa fie citata detaliat:

Credinta fundamentala care sta la baza ntregului sistem pare sa fie cea confonn

careia corpul omenesc este urt,. iar nclinatia sa naturala este catre neputinta si

boala. Prizonier al unui astfel de corp, singura speranta a omului consta n a

nlatura aceste caracteristici prin folosirea puternicelor influente exercitate de

ritual si ceremonie. Fiecare gospodarie are unul sau mili multe altare dedicate

acestui scop . Punctul central al altarului este o cutie. sau un dulap construit n

zid. n acest dulap sunt pastrate numeroasele vraji si potiuni magice fara de care

nici. un bastinas nu crede ca ar putea trai. Aceste pregatiri suntefectuate de o

multime de doctori specializati. Cei mai puternici dintre acestia sunt vrajitorii,

al caror sprijin trebuie rasplatit cu daruri substantiale. Totusi, vrajitorii nu le

ofera clientilor lor Tetete tamaduitoare, ci decid lista de ingrediente, pe care apoi

le scriu ntr-un limbaj stravechi si secret. Aceasta scriere este nteleasa doar de

catre vrajitori si de specialistii n ierburi care, n schimbul altui dar, ofera vraja

dorita .Nacirema manifesta o groaza si o fascinatie aproape patologica fata de gura, a

carei stare se crede ca executa o influenta supranaturala asupra tuturor relatiilor

sociale. Daca n-ar exista ritualurile gurii, ei cred ca le-ar cadea dintii, le-ar sngera

gingiile, li s-ar scoflci maxilarele, i-ar parasi prietenii sau iubitii lor i-ar respinge.

Ei mai cred de iisemeni, ca ntre caracteristicile orale si cele morale este o relatie

strnsa. De exemplu, exista o ablutiune rituala a gurii pentru copii despre care se

spune ca le mbunatateste fibra morala.

Ritualul corporal zilnic efectuat de fiecare include si un rit al gurii. n ciuda

faptului ca acesti oameni sunt att de meticulosi n privinta ngrijirii gurii, acest

rit implica o practica ce l uimeste pe strainul neinitiat considernd-o ca fiind

revoltatoare. Mi s-a relatat ca ritualul consta n introducerea in gura unui mic

mainunchi de fire de par de porc, mpreuna cu anumite prafuri magice, apoi se

remarca prin miscarea manunchiului intr-o serie de gesturi extrem de formalizate.

(Miner, 1956, pp. 503-504).

Cine sunt Nacirema, si n ce parte a lumii traiesc ei? Puteti raspunde singuri la

aceste ntrebari si puteti identifica natura ritualuri lor corporale descrise, prin simpla

citire a cuvntului "Nacirema" invers. Aproape orice activitate familiara va parea

stranie daca este descrisa fiind scoasa din context, n loc sa fie luata n considerare

ca parte a unui ntreg mod de viata al unui popor. Ritualurile de purificare occidentale

nu sunt mai mult sau mai putin ciudate dect obiceiurile unor grupuri din Pacific

care si scot dintii din fata pentru nfrumusetare sau dect cele ale anumitor grupuri

tribale din America de Sud care si introduc discuri n interiorul buzelor, facndu-le

apoi sa iasa n afara, considernd ca acest lucru le sporeste atractivitatea.

~ Nu putem ntelege aceste practici si credinte separndu-le de culturile diverse

din care fac parte. O cultura trebuie studiata n termenii propriilor sale ntelesuri si

VALORI - o supozitie-cheie a sociologiei. Sociologii se straduiesc pe ct pot sa

evite etnocentrismul, care reprezinta judecarea altor culturi prin comparatia cu cea

careia i aparitii. Avnd n vedere ca, culturile umane difera att de mult, nu este

surprinzator ca in mod frecvent oamenilor care provin dintr-o anumita cultura le este

greu sa nteleaga ideile sau comportamentul alteia.

SOCIALIZAREA

Animalele aflate la baza inferioara a scarii evolutioniste, cum ar fi majoritatea

speciilor de insecte, sunt capabile ,sa se apere singure la foarte scurta vreme dupa

nastere, cu ajutor foarte putin sau deloc din partea adultilor. n rndul animalelor

inferioare nu exista generatii, pentru ca modul de comportament al ,;tinerilor"

este mai mult sau mai putin identic. cu cel al "adultilor". nsa, pe masura ce urca

pe scara evolutionista, aceste observatii se aplica din ce n ce mai putin; animalele

superioare trebuie sa nvete modalitati le cuvenite de comportament. n rndul

mamiferelor, puii sunt complet neajutorati la nastere, si trebuie ngrijiti de catre

parinti, iar bebelusul uman este cel mai neajutorat dintre toti. Un copil apartinnd

speciei umane nu poate supravietuineajutat cel putin pe parcursul primilor patru

sau cinci ani de viata.

SOCIALIZAREA reprezinta procesul prin care copilul neajutorat devine treptat

o persoana constienta de sine, inteligenta, integrata, in tipul de cultura n care s-a

nascut. Socializarea nu este un fel de "programare culturala," in care copilul absoarbe

in mod pasiv influentele cu care intra n contact. Chiar si nou-nascutul are necesitati

si exigente care afecteaza comportamentul celor responsabili cu grija sa: de la

nastere,copilul este o fiinta activa.

Socializarea leaga ntre ele diferitele generatii. Nasterea unui copil modifica

vietile celor care sunt raspunzatori pentru educatia sa - iar prin urmare ei nsisi trec

prin noi experiente de nvatare. Faptul de a deveni parinte de obicei leaga activitatile

adultilor de cele ale copiilor pentru tot restul vietii. Oamenii n vrsta ramn parinti

atunci cnd devin bunici, desigur, genernd astfel un alt set de relatii care pun n

legatura generatii diferite. Cu toate ca procesul de nvatare culturala este cu mult

mai intens n pruncie si n faza timpurie a copilariei dect ulterior, nvatarea si

adaptarea continua pe parcursul ntregului ciclu de viata.

n sectiunile care urmeaza, vom continua tema "natura" n opozitie cu

"educatie". La nceput analizam dezvoltarea individului uman din pnmcie pna la

faza timpurie a copilariei, identificnd principalele stadii ale schimbarii pe care o

implica.

Copiii nesocializati

Cum ar arata copiii daca ar fi crescuti rara influenta adultilor umani? Este limpede

ca nici o persoana umana nu ar putea educa cu titlu experimental un copil n afara

sferei de influenta umana. n toate acestea, au existat mai multe eazuri mult-discutate

de copii care si"au petrecut primii ani departe de un contact uman nonnal.

"Copilul salbatic din Aveyron "

pe data de 9 ianuarie 1800 din padurile de lnga satul Saint-Setin din sudul

Frantei a aparut o creatura stranie. n ciuda faptului ca mergea n doua picioare,

parea mai degraba animal dect om, desi la scurta vreme s-a descoperit ca era un

baiat n vrsta de unsprezece sau doisprezece ani. Vorbea doar prin urlete stridente,

care sunau ciudat. Se parea ca baiatul nu avea simtul igienei personale si se usura

cnd si acolo unde i venea la ndemna. A fost infonnata politia din localitate si a

fost dus la un orfelinat. La nceput a ncercat n mod constant sa evadeze, fiind

prins cu oarecare dificultate. Refuza sa poarte haine, sfsiindu-Ie imediat ce erau

puse pe el. Nimeni nu a venit sa-I revendice.

Copilul a fost supus unui examen medical amanuntit, care n-a scos n evidenta

vreo anomalie majora. Atunci cnd i s-a aratat o oglinda, se pare ca a vazut imaginea,

dar nu s-a recunoscut pe sine. ntr-o anumita ocazie a ncercat sa treaca prin oglinda

spre a nsfaca un cartof pe care l-a vazut n ea. (De fapt cartoful era tinut ndaratul

capului sau). Dupa mai multe ncercari, fara a ntoarce capul, a luat cartoful ntinznd

mna peste umar. Un preot care l-a tinut sub observatie zilnica pe baiat, a descris n

acest n acest mod incidentul cu cartoful:

Toate aceste mici detalii, si multe altele pe care le-am mai putea adauga, dovedesc

ca acest copil nu este total lipsit de i,nteligenta, gndire si putere de judecata.

Totusi, suntem obligati sa spunem ca, n toate ipostazele fara legatura cu

necesitatile sale naturale sau cu satisfacerea apetitului sau, n el se poate vedea

doar comportamentul animal. Daca poseda senzatii, acestea nu dau nastere nici

unei idei. El nici macar nu le poate compara ntre ele. S-ar putea crede ca nu exista

legatura ntre sufletul sau mintea si trupul sau. (Shattuck, 1980, p. 69, vezi de

asemeni, Lane, 1976).

Ulterior baiatul a fost mutat la Paris si s-a ncercat sistematic schimbarea lui

"din fiara n om." Efortul a fost doar partial ncununat de succes. A fost nvatat sa

mearga la toaleta, a acceptat sa poarte haine si a nvatat sa se mbrace singur. Totusi

nu-l interesau jucariile sau jocurile, si n-a reusit niciodata sa stapneasca mai mult

de cteva cuvinte. Din cte ne putem da seama, pe baza descrierilor detaliate ale

comportamentului si reactiilor sale, acest lucru nu are ca explicatie faptul ca ar fi

fost ntrziat mental. 'El parea fie refractar, fie incapabil sa deprinda graiul uman. A facut mici progrese si a murit n 1828, la vrsta de aproximativ 40 de ani.

Desigur, trebuie sa fim precauti n interpretarea cazurilor de acest tip. E posibil

ca o anomalie mentala sa fi ramas nediagnosticata. n mod altemativ, experientele la

care a fost supus copilul s-ar fi putut sa-i produca niste daune psihologice care sa-I

fi mpiedicat sa nvete deprinderi le pe care majoritatea copiilor le dobndesc la o

vrsta mult mai timpurie. Totusi ntre aceasta istorie de caz si altele care au fost

consemnate exista suficiente similitudini care sa sugereze ct de limitate ar fi facuItatile

noastre n absenta unei perioade extinse de socializare timpurie.

Daca vom trece peste fazele timpurii ale dezvoltarii copilului, vom avea

posibilitatea de a ntelege n profunzime procesele prin care pnmcul devine n mod

recognoscibil "uman".

DEZVOLTAREA TIMPURIE A COPILULUI

Dezvoltarea perceptuala

Toti copiii umani se nasc cu capacitatea de a realiza anumite distinctii

perceptuale si de a raspunde la ele (Richard si Light 1986). Exista credinta conform

careia nou-nascutul era coplesit de o multitudine de senzatii fara a avea posibilitatea

sa faca distinctie ntre ele. n cadrul unei faimoase observatii, psihologul si filosoful

William James scria: "Bebelusul, asaltat de ochi, urechi, nas, piele si maruntaie n

acelasi timp, are senzatia unei confuzii zumzaitoare, fara pereche" (James, 1890).

Acest lucru nu mai este considerat a fi o descriere corecta, de catre majoritatea

cercetatorilor comportamentului infantil- chiar si nou-nascutii reactioneaza selectiv

fata de mediul lor.

De la vrsta de o saptamna, o suprafata cu modele (dungi, cercuri concentrice

sau o pictura sub fonna unui chip) este privita mai des dect o suprafata obisnuita

viu colorata. Pna la vrsta de o luna, aceste capacitati perceptuale sunt nca slabe,

iar imaginile aflate mai departe de treizeci de centimetri sunt ncetosate. Dupa aceea,

aptitudinile vizuale si auditive sporesc n ritm rapid. La vrsta de aproximativ patru

luni, bebelusul va putea sa fixeze persoana care se misca prin Gamera. Sensibilitatea

tactila si senzatia caldurii sunt prezente de la nastere.

Plnsul si zmbitul

Dupa felul n care copiii mici raspund n mod selectiv la mediu, adultii disting

modelele de comportament ale bebelusului, presupUIlnd ca acestea ofera indicii n

privinta dorintelor sau nevoilor sale. Se considera ca plnsul indica starea de fonne

saujena, zmbetul sau alte anumite expresii sociale denota o multumiry. nsasi aceasta

recunoastere trateaza respectivele reactii ca pe niste actiuni sociale din partea

bebelusului. Totusi, presupunerile cultura le sunt adnc implicate n acest proces.

Plnsul este un bun exemplu. n multe culturi, bebelusul este separat la modul fizic

de mama, n cea mai mare parte a zilei, ntr.,un leagan, carucior sau tarc. Aici plnsul

tinde sa fie un selm1al ca bebelusul necesita atentie. n multe alte culturi, riou-nascutul

petrece o mare parte a zilei, vreme de mai multe luni, n contact direct cu trupul

mamei, fiind purtat ntr-o esarfa. n acest caz, mama poate da atentie doar crizelor

de plns, care sunt tratate ca urgente. Miscarile agitate ale bebelusului sunt socotite

a fi principalul semn ca acesta are nevoie de hrana sau de un anumit tratament

special.

Diferente culturale au fost demonstrate de asemeni, n interpretarea zmbetului.

Toti bebelusii normali zmbesc, n anumite mprejurari, dupa aproximativ o luna

sau sase saptamni. Un bebelus va zmbi daca i este aratata o forma ca un chip

avnd doua gauri n loc de ochi. De asemeni, va zmbi unui chip uman si atunci cnd

gura este ascunsa sau nu. Zmbetul pare a fi un raspuns nnascut, nu deprins sau

nici 'macar declansat de vederea unei alte fete zmbitoare. Un motiv pentru care

putem fi siguri de acest lucru este acela ca acei copii c,are s-aunascut orbi ncep sa

zmbeasca la aceeasi vrsta ca si copiii cu veder~ nonnala, cu toate ca nu au sansa

de a-i imita pe altii care fac acest lucru. Totusi situatiile n care zmbetul este considerat

ca fiind potrivit variaza de la o cultura la alta, iar acest lucru este legat de reactiile

timpurii pe care le au adultii la reactia zmbitoare a copiilor. Bebelusii nu trebuie sa

deprinda sa zmbeasca, ci trebuie sa nvete cnd si unde se cuvine sa faca acest

lucru. Astfel chinezii, de exemplu, zmbesc mai rar n locuri "publice" dect

occidentalii - cum ar fi de pilda la ntmpinarea unui strain.

Bebelusi si ngrijitori

Bebelusul este capabil sa-si distinga mama - sau alt ngrijitor important - de

alte persoane ncepnd cu vrsta de trei saptamni. El nca nu recunoaste individui

celalalt ca fiind o persoana; mai degraba, el raspunde la anumite. caracteristici,

probabil ochii, glasul si maniera n care este tinut. O mama stie ca este recunoscuta

atunci cnd copilul nceteaza plnsul doar n momentul n care l ia n brate, i

zmbeste mai mult dect altor persoane, si ridica bratele sau bate din palme pentru

a marca aparitia ei n ncapere, sau, n momentul n care copilul face miscari, se

traste ca sa se apropie de ea. Deosebirile culturale au influenta asupra reactiilor

care tind sa apara n mod regulat. ntr-un studiu despre cultura din Uganda, Ainsworth

a descoperit ca mbratisarea si sarutul ntre mame si copii erau rare, n timp ce

batutul din palme pentru a exprima placere, att din partea mamei ct si a copilului,

era mult mai comun dect se obisnuieste n familiile europene (Ainsworth, 1977).

,Atasamentul copilului fata de cel eare are grija de el devine puternic doar dupa

aproximativ luna a saptea de viata. nainte de acest termen, separarea de mama nu

va genera nici un protest specific, iar alte persoane care au grija de copil vor fi

acceptate fara vreo schimbare a niveluriior obisnuite de reactie. Aproximativ la aceeasi

vrsta copiii vor ncepe sa zmbeasca doar anumitor persoane, nu fara discemamnt.

De asemeni, la acest stadiu copilul ncepe sa dobndeasca perceperea mamei ca

persoana distincta. Copilul si da seama ca mama exista chiar si atunci cnd ea nu se

afla n imediata apropiere a lui, si poate pastra un fel de imagine a ei n minte. Acest

lucru implica nceputul experientei tirnpului, pentru ca bebelusul are memoria mamei si

n acelasi timp anticipeaza ntoarcerea ei. Copiii de opt sau noua luni au capacitatea de a

cauta obiecte ascunse, ncepnd sa nteleaga ca obiectele poseda o existenta independenta,

indiferent daca slmt sau nu vizibile la un moment dat.

Selma Fraiberg a ilustrat aceasta faza a comportamentului copilului pe parcursul

unei lucrari menite sa-i informeze pe parinti despre cresterea copiilor.

Aveti un copil de sase sau sapte luni care va nsfaca ochelarii de pe nas. Daca da,

nu aveti nevoie de acest sfat. ndepartati ochelarii atunci cnd copilul se ntinde

dupa ei, bagati-i ntr-un buzunar sau sub o perna de pe canapea (si nu uitati locul

unde i-ati ascuns!) Nu va chinuiti sa faceti pe furis aceasta manevra, lasati-1 pe

copil sa va vada cum ii ascundeti. El nu va porni n cautarea lor. Se va uita lung

la locul unde i-a vazut ultima oara - pe nasul dumneavoastra - apoi si va pierde

interesul pentru aceasta problema. El nu cauta ochelarii pentru ca nu si poate

nchipui ca exista atunci cnd nu-i vede.

Cnd copilul are vreo noua luni, nu va bazati pe vechile trucuri. Daca va vede ca

va scoateti ochelarii si i vrti sub perna de pe canapea, el va misca perna si se

va arunca asupra ochelari lor. El a nvatat ca un obiect poate fi ascuns vederii, si

totusi poate exista! El poate ul111arimiscarile minii dumneavoastra catre locul

unde va fi ascuns si l va cauta negresit acolo. Acesta reprezinta un pas colosal n

nvatare si care nu poate fi trecut cu vederea de catre parintii ai caror ochelari,

pipe, stilouri si port-chei le sunt acum nu numai luate, ci sunt n pericol de a nu

fi pastrate n siguranta. Parintii care au cqpii n acest stadiu de dezvoltare nu

manifesta interes prea rpare pentru aspectele teoretice ale problemei asa cum

sunt ele expuse aici, dar' o teorie poate ntotdeauna sa aduca rezultate practice.

nca mai avem cteva trucuri n manseta. Hai sa-I ncercam pe acesta: lasati-1 pe

copil sa vada cum strecurati ochelarii ndaratul pernei. Lasati-1 sa-i gaseasca,

convingeti-l sa vi-i dea, apoi ascundeti ochelarii sub o a doua perna. Acum el este

prada confuziei. Va cauta ochelarii sub prima perna, n primul ascunzis, dar

nu-i va cauta n cel de-al doilea. Aceasta nseamna ca bebelusul poate concepe ca

ochelarii au. o existenta atunci cnd sunt ascunsi, dar numai ntr-un singur loc,

primul ascunzis unde cautarea lui fusese anterior ncununata de succes. Atunci

cnd copilul nu gaseste ochelarii sub prima perna, el continua sa-i caute acolo,

dar nu-i trece prin cap sa-i caute n cel de-al doilea ascunzis sau n alta parte.

Obiectele nca pot disparea. n cteva saptamni, el si va extinde cautarea de la

primul ascunzis la cel de-al doilea si e pe cale sa descopere ca un obiect poate fi

mutat din loc n loc, pastrndu-si n acelasitimp o existentapem1anenta.(Fraiberg,

1959, pp. 49-50).

Primele luni din viata unui copil sunt totodata o perioada de nvatare pentL

mama. Mamele sau alte persoane care au grija de copil, precum tatii sau alti copi:

nvata sa priceapa comunicarea pe care o implica comportamentul copilului si Se

raspunda n mod adecvat. Unele mame sunt mai sensibile la aceste indicii de:

altele, iar indicii diferite tind sa fie subliniate si sa capete o reactie la ele, n divers~

cadre cultura le. "Criticile" pe care la fac mamele dupa comportamentul copiilo~

influenteaza modelul de interactiune care se dezvolta ntre ei. De exemplu, o mamE.

poate considera ca neastmparul copilului e semn de oboseala si l va duce la culcare

O alta poate interpreta acelasi comportament ca semnificnd ca dorinta copilulu:

este sa se joace. Mamele deseori si proiecteaza asupra copiilor lor propriile

caracteristici, drept pentru care una care are dificultati n pastrarea unei relatii stabile

de afectiune cu copilul ei poate percepe bebelusul ca fiind agresiv si avnd o reactie

de respingere fata de ea.

Fonnarea legaturilor afective cu anumite persoane marcheaza un prag fundamental

n socalizare. Relatia primara, de obicei ntre mama si copil, ajunge sa fie

una n care sunt investite sentimente putemice, iar pe baza sa ncep sa se petreaca

procese complexe de educatie sociala.

Dezvoltarea receptivitatii sociale

Relatia dintre copil, mama si alte persoane care au grija de copil se modifica la

sfrsitul primului an de viata al bebelusului. Nu numai ca acesta ncepe sa vorbeasca,

dar el devine totodata capabil sa stea n picioare - majoritatea copiilor sunt n stare

sa mearga singuri pe la paisprezece luni. n cel de-al doilea si cel de-al treilea an,

copii dezvolta o capacitate sporita de ntelegere a interactiunilor si emotiilor altor

membri ai familiei. Copilul nvata cum sa-i consoleze si sa-i supere pe ceilalti.

Copiii n vrsta de doi ani pot ntelege daca unul dintre parinti se supara pe celalalt;

si poate sa-I mbratiseze pe unul sau pe celalalt daca respectiva persoana este vizibil

afectata. Un copil de aceeasi vrsta este capabil sa necajeasca un frate sau o sora,

sau un parinte.

ncepnd cu vrsta de un an, joaca ncepe sa ocupe o mare parte din viata

copilului. La nceput, copilul se va juca mai mult singur, dar va solicita din ce n ce

mai mult o persoana care sa-i fie partenera de joaca. Prin joaca, copiii si mbunatatesc

coordonarea fizica si ncep sa-si extinda cunoasterea despre lumea adultilor. Ei

ncearca noi deprinderi si de asemeni, ncearca sa imite comportamentul adultilor.

n cadrul unui studiu mai vechi, Mildred Parten a definit cteva categorii ale

dezvoltarii jocului care, n linii generale, continua sa fie acceptate si n prezent (Parten,

1932). La nceput, bebelusii se implica n joaca independenta solitara. Chiar si

atunci cnd se afla n tovarasia altor copii, ei se joaca singuri, fara a fi atenti la ce

fac ceilalti. Aceasta faza este unnata de activitatea paralela, n care copilul imita

ceea ce fac ceilalti, dar nu ncearca sa intervina n activitatile lor. Mai trziu (n

.;urul vrstei de trei ani), copiii se implica din ce n ce mai mult njoaca asociativa,

in cadrul careia ei si pun n evidenta propriul comportament. Fiecare copil continua

sa se comporte asa dupa cum doreste, dar observa si raspunde la ceea ce fac ceilalti.

ulterior, la vrsta de patru ani, copiii ncep joaca cooperativa - activitati care cer ca

fiecare copil sa colaboreze cu celalalt (ca n jocul "de-a mama si de-a tata").

De-a lungul perioadei care se ntinde de la vrsta de un an pna la vrsta de

patru sau cinci, copilul nvata de asemeni, disciplina si auto-controlul. Acest lucru

:nseamna ca el nvata sa-si controleze necesitatile trupesti si le trateaza n mod adecvat.

Copiii depind de mersul la toaleta (un proces dificil si ndelungat) si nvata sa mannce

in mod civilizat. Totodata, ei nvata sa se "poarte frumos" n diferitele contexte ale

activitatii lor, mai ales atunci cnd interactioneaza cu adulti.

Pe la cinci ani, copilul a ajuns o fiinta oarecum autonoma, nu mai e un bebelus,

ci este aproape independent n rutinele elementare ale vietii n casa. El este pregatit

sa se aventureze si mai mult n lumea exterioara, fiind capabil sa petreaca ore ntregi

departe de parinti, fara a se ngrijora prea mult. Copilul devine mai mult ca niciodata

un individ. Una dintre cele mai distinctive trasaturi ale fiintelor umane, n comparatie

cu alte animale, este aceea ca oamenii au constiinta de sine. Cum am putea ntelege

aparitia sentimentului sinelui - constiinta ca individul poseda o identitate distincta,

separata de a celorlalti? Pe parcursul primelor luni de viata, bebelusul nu ntelege

(aproape) deloc deosebirile dintre fiintele umane si obiectele materiale din jurul

sau si nu are constiinta de sine. De-abia la vrsta de doi ani sau si mai mult copiii

incep sa foloseasca concepte precum "eu", "pe mine", "tu" si "pe tine". Apoi doar

treptat ajung sa nteleaga ca, ceilalti au identitati distincte, constiinta si necesitati

separate de ale lor.

TEORII DESPRE DEZVOLTAREA COPILULUI

Problema aparitiei sinelui este extrem de dezbatuta si este perceputa diferit din

perspective teoretice aflate n contrast. ntr-o anumita masura, acest lucru se ntmpla

din cauza ca, cele mai importante teorii despre dezvoltarea copilului pun accentul

pe aspecte diferite ale socializarii. Opera marelui psiholog si ntemeietor al

psihanalizei Sigmund Freud se concentreaza n principal asupra modului n care

bebelusul controleaza anxietatile si asupra aspectelor emotionale ale dezvoltarii

copilului. Filosoful si sociologul american Herbert Mead acorda atentie n principal

felului n care copiii nvata sa foloseasca conceptele de "eu", "unde" si "pe

mine". Cercetatorul elvetian Jean Piaget a studiat comportamentul copilului si a

lucrat asupra mai multor aspecte ale dezvoltarii lui, multe din scrierile sale ale sale

avnd ca obiect de studiu cunoasterea - modalitatile n care copiii nvata sa

gndeasca despre ei nsisi si despre mediul n cate traiesc.

Freud si psihanaliza

Sigmund Freud, psihanalist vienez care a trait ntre 1856-1939, nu numai ca ainfluentat putemic dezvoltarea psihologiei modeme, ci a fost totodata una dintre figurile

intelectuale majore ale secolului XX. Impactul pe care l-au avut ideile sale s-a resimtit

n arta, literatura si filosofie, precum si n stiintele sociale umane. Freud n-a fost doar

un profesor care a cercetat comportamentul uman, preocupndu-se si de tratamentul

pacientilor nevrotici. Psihanaliza, tehnica terapiei inventate de el, consta n a-j

face pe pacienti sa vorbeasca n mod deschis despre vietile lor, ndeosebi despre

amintirea experientelor trai te anterior. Freud a ajuns la concluzia ca o mare parte

din ceea ce ghideaza comportamentul nostru se afla n INCONSTIENT si implica

persistenta la maturitate a metodelor de a face fata realitatii dezvoltate anterior.

Majoritate acestor experiente din faza timpilrie a copilariei sunt pierdute pentru

memoria noastra constienta, cu toate ca ele alcatuiesc temelia pe care se sprijina

CONSTIINT A noastra.

Dezvoltarea personalitatii

Conform teoriei lui Freud, bebelusul este o fiinta pretentioasa, posednd o

energie pe care nu o poate controla datorita faptului ca este n mod esential

neajutorata. Bebelusul trebuie sa nvete ca necesitatile sau dorintele lui nu pot fi

satisfacute imediat ntotdeauna - un proces dureros. n opinia lui Freud, copiii mici

nu au doar necesitati vizI).d hrana si bautul, ci si satisfactia erotica. Freud nu voia

sa spuna ca bebelusii manifesta dorinte sexuale n acelasi fel ca adolescentii sau ca

adultii. Termenul de "erotic" se refera la o nevoie generala de contact apropiat si

placut cu altii.

Dupa opinia lui Freud, dezvoltarea psihologica umana reprezinta un proces

care implica tensiuni majore. Bebelusul nvata n mod progresiv sa-si controleze

pomirile, dar acestea ramn sub forma unor motivatii puternice n inconstient.

Freud distinge mai multe stadii tipice ale dezvoltarii aptitudinilor bebelusului

si copilului de vrsta mica. El acorda o deosebita atentie fazei - de la patru pna la

cinci ani ~ n care majoritatea copiilor sunt capabili sa paraseasca compania constanta

a parintilor lor si sa patrunda n lumea sociala. Freud denumeste aceasta faza stadiul

oedipian. Legaturile timpurii pe care bebelusii si copiii de vrsta mica le fonneaza

cu parintii lor au un element erotic lamurit, n sensul mentionat mai sus. Daca unor

atari legaturi li s-ar permite sa continue si sa se dezvolte n continuare, pe masura

ce copilul s-ar maturiza din punct de vedere fizic, el ar ncepe sa aiba o relatie

sexuala cu parintele de sex opus. Acest lucru nu se ntmpla deoarece, copiii nvata

sa-si reprime dorintele emtice fata de parinti.

Baietii nvata ca nu mai pot continua sa fie "legati de fusta mamei". Dupa

Freud, baietii mici simt un puternic antagonsim fata de tata, pentru ca acesta are

posesia sexuala asupra mamei. Aceasta este baza complexului lui Oedip. Complexul

lui Oedip este depasit atunci cnd copilul si reprima att atasamentul erotic fata de

mama lui, ct si antagonismul fata de tatal lui (acest lucru se petrece, n cea mai

mare pmtc, la nivel inconstient). Acest lucru marcheaza nceputul unui stadiu important n dezvoltarea sinelui autonom, pentru ca, copilul s-a desprins de dependenta

anterioara fata de parintii sai, mai ales fata de mama sa.

Descrierea facuta de Freud dezvoltarii feminine este mult mai putin prelucrata.

El considera ca are loc un proces oarecum invers fata de cel descoperit la baieti.

Fetita si reprima dorintele erotice fata de tata si si depaseste respingerea inconstienta

a mamei straduindu-se sa ajunga ca ea - sa devina "feminina", n opinia lui Freud,

felul n care copiii fac fata complexului lui Oedip influenteaza puternic relatiile

ulterioare, mai ales relatiile sexuale, la care ia parte individul.

Critici

Teoriile lui Freud au fost amplu criticate si deseori au avut parte de reactii

ostile. Unii au respins ideea ca bebelusii au dorinte erotice, precum si teza conform

careia ce se petrece n pruncie si la nceputul copilariei stabileste metodele inconstiente

de a face fata anxietatii care dureaza de-a lungul vietii, Criticii feministi au considerat

teoria lui Freud ca fiind directionata ntr-o prea mare masura catre experienta

masculina, dnd o prea mica atentie psihologiei feminine. Cu toate acestea, ideile lui

Freud continua sa exercite o puternica influenta. Chiar daca nu le acceptam n

totalitate, unele dintre ele si-au dovedit validitatea. Exista a,specte inconstiente legate

de comportamentul uman, bazate pe metode de a face fataanxietatii care si au

originea n copilarie,

Teoria lui G.M. Mead

Fonnatia intelectuala si cariera lui G.H. Mead (1863-1931) au fost n majoritatea

privintelor complet diferite de cele ale lui Freud. Mead a fost la origine filosof,

petrecndu-si cea mai mare parte a vietii de profesor la Universitatea din Chicago.

Lucrarile sale sunt putine, iar cartea n virtutea careia este cel mai bine-cunoscut,

Mind Self and Society (1934) a fost alcatuita de catre studentii sai pe baza notitelor

luate la cursurile lui dar si din alte surse. Avnd n vedere ca dezvolta principala

baza a unei traditii generale de gndire teoretica, interactionismul simbolic, ideile

lui Mead au avut un impact putemic n sociologie. (Pentru detalii suplimentare despre

interactionismul simbolic, vezi capitolul 21, "Teoria sociologica".) Dar opera lui

Mead ofera n plus o interpretare a principalelor faze ale dezvoltarii copilului, dnd

o atentie deosebita aparitiei sentimentului sinelui.

Exista cteva similitudini interesantc ntre parerile lui Mead si cele ale lui

Freud, cu toate ca Mead considera personalitatea umana ca fiind mai putin tensionata.

Conform teoriei lui Mead, bebelllsii si copiii mici se dezvolta ca fiinte sociale n

primul rnd prin imitarea actiunilor celor din jurul lor. Una dintre modalitatile n

care se petrece acest lucru este joaca. Asa dupa cum s-a remarcat mai sus, In joaca

lor, copiii mici deseori imita ceea. ce fac adultii. Un copil mic va face placinte din

noroi, dupa ce a vazut un adult facnd de mncare, sau va sapa cu o'lingura, dupa Ce'

a vazut pe cineva lucrnd n gradina. Joaca copiilor evolueaza de la simpla imitatie

la jocuri mai complicate n cadrul carora un copil de patru sau cinci ani va interpreta

rolul unui adult. Mead denumeste aceasta preluarea rolului celuilalt - nvatarea a

ceea ce nseamna sa fii n pielea altei persoane. De-abia n aceasta faza copiii

dobndesc un sentiment dezvoltat al sinelui. Copiii capata o ntelegere a lornsi si n

calitate de agenti separati - n calitate de "eu" - vazndu-se pe sine prin ochii

celorlalti.

Dupa Mead, noi dobndim constiinta de sine atunci cnd nvatam sa distingem

ntre "pe mine" si "eu".*"Eu" este bebelusul nesocializat, o adunatura de nevoi si

dorinte spontane. "Pe mine", asa dupa cum foloseste Mead tennenul, reprezinta

sinele social. Mead sustine ca indivizii dezvolta constiinta ajungnd sa se vada asa

cum i vad altii pe ei. Att Fre].ld ct si Mead considera ca la vrsta de aproximativ

cinci ani copilul devine un agent autonom, capabil de ntelegere de sine si n stare sa

opereze n afara contextului familiei. Pentru Freud, acesta este rezultatul fazei

oedipiene, n timp ce pentru Mead el este consecinta unei capacitati dezvoltate de

constientizare a sinelui.

Un stadiu mai avansat n dezvoltarea copilului se evidentiaza, n opinia lui Mead,

atunci cnd copilul are opt sau noua ani. Aceasta este vrsta la care copiii tind sa ia

parte mai mult la jocuri organizatesi mai putin la "joaca" nesistematica. De-abia n

aceasta perioada ncep copiii sa nteleaga valorile si moralitatea globale n functie

de care se desfasoara viata sociala. Pentru a nvata j ocuri organizate, trebuie ntelese

regulile jocului si notiunile de onestitate si participare egala. n acest stadiu, copilul

nvata sa priceapa ceea ce Mead numeste celalalt generalizat - valorile generale si

regulile morale prezente n cultura n care se dezvolta el. Acest lucru este plasat de

catre Mead la o vrsta oarecum mai mare dect de Freud, dar nca o data se poate

observa ca n acest.punct exista similitudini dare ntre ideile lor.

Opiniile lui Mead sunt mai putin controversate dect cele ale lui Freud. Ele nu

contin att de multe idei inconstiente surprinzatoare si nu depind de teoria bazei

inconstiente a personalitatii. Teoria lui Mead despre dezvoltarea constiintei de sine a

exercitat n mod deosebit o puternica influenta. Pe de alta parte, parerile lui Mead nu

au fost niciodata publicate ntr-o forma completa si mai degraba sunt folosite n

calitate de sugestii, oferind ntr-o mai mica masura o interpretare generala a dezvoltarii

copilului.

Piaget: fazele dezvoltarii cognitive

Influenta operei lui Jean Piaget nu este cu mult mai prejos dect cea a lui

Freud. Nascut n Elvetia n 1896, Piaget si-a petrecut cea mai mare parte a vietii

conducnd un institut de cercetare-dezvoltare a copilului, din Geneva. A publicat

un numar de mare de carti si lucrari stiintifice, nu numai despre dezvoltarea copilului,

ci si despre educatie, istorie a gndirii, filosofie si logica. El si-a continuat prodigioasa

activitate pna la sfrsitul vietii, n 1980.

Cu toate ca Freud a acordat o att de mare importanta nceputurilor copilariei,

elnu a studiat niciodata copilul n mod nemijlocit. Teoria sa s-a dezvoltat pe baza

observatiilor efectuate n cursul tratamentelor psihoterapeutice administrate pacientilor

sai. Nici Meadnu a studiat comportamentul copiilor, conturndu-si ideile n contextul

discutiei filosofice. n schimb, Piaget si-a petrecut cea mai mare parte a vietii

observnd comportamentul bebelusilor, la copii mici si la adolescenti. El si-a ntemeiat

o mare parte a operei pe observarea n detaliu a unui numar limitat de indivizi, nu pe

studierea unor esantioane ample. Cu toate acestea, el a pretins ca descoperirile sale

majore sunt valabile pentru dezvoltarea copilului n toate culturile.

Fazele dezvoltarii cognitive

Piaget a pus un accent deosebit pe capacitatea copilului de a ntelege practic

lumea. Copiii nu colecteaza infonnatia n mod pasiv, ci selecteaza si interpreteaza

ceea ce vad, aud si simt ll1umea din jurul lor. Din observatiile facute pe copii si din

numeroase experiente efectuafe n privinta modurilor lor de gndire, el a conchis ca

fiintele umane parcurg mai multe stadii distincte de dezvoltare cognitiva - adica

nvata sa gndeasca despre ei nsisi si despre mediul n. care traiesc. Fiecare stadiu

implica dobndirea unor noi deprinderi si depinde de ncheierea cu succes a celui

precedent.

Primul stadiu este cel sensorimotor, care dureaza de la nastere pna aproximativ

la vrsta de doi ani. Pna la vrsta de aproximativ patru luni, un bebelus nu se poate

deosebi pe sine de mediu. De exemplu, copilul nu realizeaza ca propriile sale miscari

fac ca laturile( leaganului sau sa zomaic. Obiectele nu sunt diferentiate de persoane,

iar bebelusul nu e constient ca exista altceva si n afara cmpuluisau vizual. Asa

dupa cum arata cercetarile mentionate, bebelusii nvata treptat sa deosebeasca oamenii

de obiecte, ajungnd sa-si dea seama ca, att unii, ct si celelalte au o existenta

independenta de perceptiile lor imediate. Piaget denumeste acest stadiu timpuriu

sensorimotor, pentru ca bebelusii nvata din simturile lor, ndeosebi prin atingerea

obiectelor, prin manipularea lor si prin explorarea fizica a mediului. Principala

realizare a acestui stadiu este aceea ca la sfrsitul lui copilul ntelege ca mediul sau

poseda proprietati distincte si stabile.

Unnatoarea faza, denumita stadiul pre-operational, este cea careia Piaget i-a

dedicat cea mai mare parte a cercetarilor sale. Acest stadiu dureaza de la vrsta de

doi ani la vrsta de sapte ani, cnd copiii dobndesc stapnirea limbii si sunt capabili

sa foloseasca cuvinte ce desemneaza obiecte si imagini ntr-o maniera simbolica.

De exemplu, un copil de patru ani poate folosi miscarea palmei n aer pentru a

reprezenta conceptul de "avion". Piaget denumeste acest stadiu pre-operational,

deoarece, copiii nca nu sunt capabili sa-si foloseasca n mod sistematic capacitatile

mentale aflate n dezvoltare. Viziunea caracteristica a copiilor n acest stadiu este

egocentrismul. n opinia lui Piaget, acest concept nu se refera la egoism, ci la

tendinta copilului de a interpreta lumea n mod exclusiv in termenii propriei salepozitii. De exemplu, baietelul sau fetita nu ntelege ca altii vad obiectele dintr-:

perspectiva diferita de a sa. Tinnd o carte.n fata sa, copilul poate ntreba despre ~

imagine din ea, fara a-si da seama ca persoana care sta n fata lui im poate vede~

dect coperti le cartii.

Copiii aflati n stadiul pre-operational nu sunt in stare sa sustina conversatiicoerente cu altcineva. n vorbirea egocentrica, ceea ce spune fiecare copil este m2.

mult sau mai putin lipsit de legatura cu ceea ce au spus vorbitorii anteriori. Copiiivorbesc mpreuna, dar nu unul cu celalalt, n acelasi sens ca adultii. Pe parcurse

acestei faze de dezvoltare, copiii nu au o ntelegere generala a categoriilor de gndir;:

pe care adultii tind sa le considere subntelese: concepte precum cauzalitate, vltez2.

greutatesilU numar. Chiar daca copilul vede tumndu-se apa dintr-un recipient na}:

si subtire ntr-unul mai larg si mai plat, nu va ntelege ca volumul de apa ramn;:

acelasi tragnd concluzia ca n noul recipient e mai putin lichid, pentm ca nivelu

apei este mai. scazut.

Cea de-a treia faza, stadiul operational concret, dureaza de la vrsta de sapte

ani pna la zece ani. Pe parcursul acestei faze, copi'ii stapnesc notiuni abstracte.

logice. Ei sunt capabili sa manipuleze idei precum cauzalitatea fara mare dificultate.

n acest stadiu de dezvoltare copilul va recunoaste rationamentul fals prezent lE

ideea ca recipientul mai larg contine mai putina apa dect cel nalt si subtire, chiar

daca nivelurile apei sunt diferite. El devine capabil sa realizeze operati matematice

de nmllltire, mpartire si scadere. n acest stadiu copiii sunt mai putin egocentrici.

n stadiul preoperational, daca o fetita este ntrcbata "Cte surori ai?", ea poate

raspunde n mod corect "una". Dar daca e ntrebata: "Cte surori are sora ta?" ea va

raspunde probabil "nici una", din cauza ca nu se poate percepe din punctul de

vedere al surorii ei. n stadiul operational concret copilul este capabil sa raspunda

la o astfel de ntrebare, n mod corect, cu usurinta.

Vrsta cuprinsa ntre 11-15 ani acopera ceea ce Piaget numeste perioada

operationala-formala. n timpul adolescentei, copilul aflat n faza de dezvoltare

devine capabil sa nteleaga idei extrem de abstracte si ipotetice. Atunci cnd se

confrunta cu o problema, copiii aflati la aceasta vrsta sunt capabili sa analizeze

toate modalitatile posibile de a o rezolva si le parcurg n mod teoretic spre a gasi o

solutie. Tnara persoana aflata n stadiul operational-fonnal este capabila sa nteleaga

de ce anumite tipuri de ntrebari contin siretlicuri. La ntrebarea "Ce creaturi sunt

n acelasi timp pudeli si cini?" Copilul poate sau nu poate fi capabil sa dea raspunsul

corect (raspunsul este "pudelii"), dar el va ntelege motivul pentm care acest raspuns

este corect si va aprecia umoml continut.

Dupa Piaget, primele trei stadii de dezvoltare sunt universale; dar nu toti adultii

ajung la stadiul operational formal. Dezvoltarea gndirii operationaleformale

depinde ntr-o mare masura de procesele de nvatamnt. Adultii cu performante

educative limitate tind sa continue sa gndeasca n termeni mai concreti si sa pastreze

ramasitele de egoism.

Critici

Margaret Donaldson a pus sub semnul ntrebarii opinia lui Piaget conform

careia copiii sunt extrem de cgoisti n comparatie cu adultii (Donaldson, 1979).

Sarcinile date de Piaget copiilor pe care i-a studiat, sustine ea, au fost prezentate

mai degraba din punctul de vedere al unui adult, nu n termeni care sa fie pteIesi de

catre acestia. Egocentrismul este caracteristic n egala masura comportamentului

uman- n anumite situatii. Pentru argumentare, ea citeaza un pasaj din autobiografia

poetului englez Laurie Lee, n care descrie prima sa zi de scoala pe vremea cnd era

copil.

Prima zi mi-am petrecut-o gaurind hrtie, apoi am plecat acasa cu o furie nabusita.

Ce s-a ntmplat, iubitule? Nu ti-a placut la scoala?

Nu mi-au dat nici un cadou.

Cadou? Ce cadou?

Au zis ca or sa-mi'dea un cadou.

Ei haide, sunt sigura ca n-au zis asa ceva.

Ba au zis! Au zis: Tu esti Laurie Lee, nu-i asa?

Bine; stai aici deocamdata* .Am stat acolo toata ziua, dar nu mi-am primit cadoul.

Nu ma mai duc acolo.

Ca adulti, suntem nclinati sa credem ca, ntr-o maniera comica, copilul a nteles

gresit instructiunile nvatatorului. Cu toate acestea Donaldson arata ca, la un nivel

mai profund, adultul nu a reusit sa nteleaga copilul, nedndu-si seama de

ambiguitatea exprimarii "stai aici deocamdata". n acest caz, adultul, nu copilul

este vinovat de egocentrism.

Opera lui Piaget a fost de asemeni, mult criticata pentru metodele sale folosite.

Cum putem generaliza pe baza unor descoperiri ntemeiate pe observatii asupra

unui numar restrns de copii, traind cu totii ntr-un singur oras? Cu toate acestea,

cea mai mare parte a ideilor lui Piaget au rezistat testului enonnei cantitati de cercetari

ulterioare la a caror geneza au contribuit Stadiile de dezvoltare pe care le identifica

sunt probabil mai putil1limpezi dect pretindea el, dar multe dintre ideile sale sunt

acum acceptate peste tot.

Legaturile existente intre teorii

Exista deosebiri majore ntre perspetivele de abordare ale lui Freud, Mead si

Piaget; cu toate acestea se poate sugera o imagine a dezvoltarii copilului care se

bazeaza pe toate trei.

Autorii accepta ca, n primele luni de viata, bebelusul nu poseda o ntelegere

distincta a naturii obiectelor sau persoanelor din mediul sau sau a propriei sale

identitati luata separat. Pe parcursul primilor doi ani de existenta, nainte destapnirea aptitudinilor lingvistice dezvoltate, cea mai mare parte a nvatarii decatre copil este inconstienta pentru ca el nca nu poseda constiinta de sine. Probabilca Freud avea dreptate sustinnd ca modalitatile de a face fata anxietatii stabilite peparcursul acestei perioade timpurii -legate, ndeosebi, de interactiunea cu mama,

cu tata - ramn importante pentru dezvoltarea ulterioara a personalitatii.

Prin intermediul procesului sugerat de Mead nvata copiii sa devina fiinteconstiente de sine - diferentierea dintre "eu"si "pe mine". Copiii care au dobnditsentimentul sinelui pastreaza, totusi, metode egocentrice de gndire, asa dupa cuma indicat Piaget. Dezvoltarea autonomiei copilului probabil ca implica dificultatiemotionale mai mari dect par a-si da seama Mead sau Piaget -iar aici ideile luiFreud devin deosebit de relevante. Ideea confonn careia este capabil sa faca fati.

anxietatilor timpurii poate influenta disponibilitatea ulterioara de a se misca c

succes prin stadiile de cunoastere distinse de Piaget.

Pna aici, mai ales n discutia despre Freud si Mead, ne-am concentrat n principal asupra prunciei si copilariei timpurii - pe buna dreptate, pentru ca primii anide viata sunt esentiali. Ce se poate spune despre fazele ulterioare ale cursului vietii

Viata fiecaruia trece prin mai multe astfel de faze, de la copilarie, adolescent~

nceputul vietii adulte pna la vrsta medie si batrnete. n contrast cu sectiunileanterioare ale capitolului, pe acestea le vom avea n vedere nu att din punctul ce

vedere al individului, ci mai mult din prisma gradului n care fazele dezvoltarii suntorganizate social. Trebuie sa ntelegem dezvoltarea individuala n contextul sausocial mai larg.

CURSUL VIETII

Diferitele perioade de tranzitie pe care indivizii le parcurg n timpul vietii lo~

par la prima vedere a fi stabilte din punct de vedere biologic - de la copilarie le.

maturitate si n cele din unna la moarte. nsa lucrurile sunt mult mai complicate

Stadiile cursului vietii umane sunt de natura biologica si sociala. Ele sunt influentate

de diferentele culturale si totodata de circumstantele materiale ale vietii oamenilor intipuri date de societate. De exemplu, n Occidentul modem, moartea este de obice:

asociata cu batrnetea, pentru ca majoritatea oamenilor se bucura de o durata de viatade saptezeci de ani sau chiar mai mare. nsa n societatile traditionale, mai mulr

oameni au murit n grupe de vrsta mai tinere dect cei care au supravietuit pna 1abatrnete.

Copilaria

Cei mai multi dintre noi suntem nclinati sa consideram copilaria drept un

stadiuclar si distinct al vietii. Copiii, presupunem noi, sunt altceva dect "bebelusii"

si copiii mici care abia ncep sa mearga. Copilaria se intercaleaza ntre pruncie si

instalarea adolescentei. Totusi conceptul de copilalie, asemenea multor altor aspecte

ale vietii noastre sociale de azi, a luat fiinta doar n ultimele doua sau trei secole. n

culturile traditionale, cei tineri treceau direct de la o pruncie ndelungata la roluri

active n cadrul comunitatii. Istoricul francez Philippe Ari6s a sustinut ca, n calitate

de faza separata de dezvoltare, "copilaria" nu a existat n epoca medievala (Aries

1973). n picturile Europei medievale, copiii erau nfatisati ca niste "mici adulti,"

avnd chipuri mature si acelasi stil de vestimentatie ca si parintii lor. Copiii luau

parte la aceleasi munci si distractii ca si adultii, nu aveau juCariile sau jocurile

specifice pc care noi le consideram implicite.

Chiar de la nceputul secolului XX, n Anglia si n majoritatea celorlalte tari

occidentale, CQpiide sapte-opt ani au fost pusi la munca, de la ceea ce acum pare a

fi o vrsta foarte frageda. De fapt, n prezent exista n lume multe tari n care copii

muncesc cu nonna ntreaga, deseori n mprejurari solicitante din punct de vedere

fizic (mine de carbuni, de exemplu) (UNICEF, 1987). Ideea conform careia, copiii

au drepturi distincte si notiunea ca folosirea muncii copiilor este incompatibila din

punct de vedere moral sunt evolutii relativ recente.

Unii istorici, dezvoltnd opinia sugerata de catre Aties, au afirmat ca n Europa

medievala majoritatea oamenilor erau indiferenti sau chiar ostili fata de copiii lor.

nsa, aceasta parere a fost respinsa de altii si nu este sprijinita de ceea ce stim

despre culturile traditionale care nca exista astazi. Multi parinti, n special mamele,

au format cu siguranta aceleasi tipuri de legaturi fata de copiii lor ca si cele care

sunt obisnuite n prezent. Totusi, din pricina ndelungatei perioade de "copilarie"

pe care o acceptam astazi, societatile modeme sunt n anumite privinte mai "centrate

pe copil" dect cele traditionale. Att capacitatea de a creste copii ct si copilaria

au devenit distincte fata de alte stadii dect se obisnuia n comunitatile traditionale.

Trebuie subliniat ca o societate n centrul careia se afla copilul nu este una n

care toti copiii au parte de dragoste si grija din partea parintilor sau a altor adulti.

Abuzul fizic si sexual la care copiii sunt supusi reprezinta o trasatura comuna a

vietii de familie n societatea noastra - cu toate ca adevarata dimensiune a unor

atari abuzuri a fost scoasa la lumina doar n ultima vreme. Abuzul la care sunt

supusi copiii are legaturi cIare cu ceea ce, n conformitate cu standardele de azi.

apare drept frecventul compOliament urt fata de copii n Europa moderna.

Pare posibil ca, drept urmare a schimbarilor care au loc la ora actuala n

societatile modeme, "copilaria" devine din nou erodata n calitate de statut distinct.

Unii observatori au sugerat ca acum copiii "cresc att de repede" nct caracterul

separat al copilariei se diminueaza nca o data (Suransky, 1982; Winn, 1983). De

exetnplu, chiar si copiii destul de mici pot umlari aceleasi programe de televiziune

ca si adultii, devenind cu mult mai familiarizati de timpuriu cu "lumea adulta"

dect generatiile precedente .

Adolescenta

Termenul de "teenager'" este relativ recent. Schimbarile biologice implicate

n pubertate (momentul n care o persoana devine capabila de activitate sexuala.

adulta si reproducere) sunt esentiale. Cu toate acestea, n multe culturi ele nu produc

gradul de confuzie si nesiguranta deseori ntlnit printre tinerii din societatile

modeme. Atunci cnd exista un sistem de scolarizare pe vrste, de exemplu, cuplat

cu rituri distincte care semnaleaza tranzitia unei persoane la viata de adult, procesul

de dezvoltare psihosexuala n general, pare mai usor de parcurs. n societatile

traditionale adolescentii au mai putin de "dezvatat" dect omologii lor din societatile

modeme, pentru ca ritmul schimbarii la ei e mai lent. Exista un moment n care

copiilor li se cere sa nu mai fie copii: sa-si lase deoparte jucariile si sa termine cu

distractiile copilaresti. n culturile traditinale, unde copiii deja lucreaza alaturi de

adulti, acest proces de "dezvoltare" este n mod nonnal mai putin strict.

Caracterul distinct al faptului de a fi "teenager" n ziua de azi este legat att de

extinderea generala a drepturilor copilului ct si de procesul de educatie formala.

Adolescentii deseori ncearca sa unneze caile adulte, dar n justitie ei sunt considerati

copii. Adolescentii se afla "ntre" copilarie si maturitate crescnd ntr-o societate

supusa unei continue schimbari.

Tnarul adult

Vrsta de tnar adult pare din ce n ce mai mult a deveni un stagiu specific n

cadrul dezvoltarii personale si sexuale n lumea moderna. Mai ales printre grupurile

mai bogate, dar fara a se limita la ele, persoanele cu putin peste douazeci de ani si

iau "pauze" spre a calatori si a explora asocieri sexuale, politice si religioase.

Importanta acestui "moratoriu" are sanse de a spori, avnd n vedere perioada extinsa

de educatie pe care o parcurg acum foarte multi indivizi.

Vrsta adulta matura

Majoritatea tinerilor adulti din Occident din ziua de azi se pot astepta la o viata

care sa ajunga pna la batrnete. n timpurile premoderne, putini erau cei care aveau

posibilitatea de a anticipa cu multa ncredere un atare viitor. Moartea datorata bolilor,

ciumei, de exemplu, era mult mai"frecventa n rndul tuturor grupelor de vrsta

dect n ziua de azi, iar ndeosebi femeile nfnmtau riscuri foarte mari din cauza

ratei Grescute a moralitatii la nastere.

Pe de alta parte, multe dintre tensiunile la care suntem supusi acum erau mai

putin pronuntate n epocile trecute. De obicei oamenii pastrau o strnsa legatura cu

parintii lor si cu alte rude, dect n cadrul populatiilor migratoare din prezent, iar

rutinele de munca pe care le parcurgeau erau identice cu cele ale stramosilor lor. n

societatea noastra, incertitudinile majore trebuiesc rezolvate n casnicie, viata de

familie si alte contexte sociale. Trebuie sa ne "facem" propria viata mai mult dect

aurocut-o predecesorii nostri. Crearea legaturilor sexuale si maritale,de exemplu.

depinde acum de initiativa si selectia individuala, nu mai sunt stabilite de parinti.

Acest lucru reprezinta o libertate mai luare pentru individ, dar responsabilitatea

poate impune de asemeni tensiuni si dificultati.

n prezent a pastra o "viziune lldreptatacatre viitor" la o vrsta medie are o

deosebita importanta. Cei mai multi oamen nu se asteapta sa "faca acelasi lucru

toata viata lor" - asa cum se ntmpla cu majoritatea populatiei n culturile

traditionale. Barbatii sau femeile care si-au petrecut viata n vederea realizarii unei

cariere pot descoperi ca nivelul la care au ajuns la vrsta medie este nesatisfacator

si ca le sunt blocate alte oportunitati. Femei care si-au petrecut prima parte a vrstei

adulte avnd grija de familie si ale caror copii au ple~at de acasa, pot avea sentimentul

ca sunt lipsite de valoare sociala. Fenomenul "crizei vrstei de mijloc" este extrem

de real pentru multe persoane de vrsta mijlocie. O persoana poate avea sentimentul

ca si-a irositoportunitatilepe care le-a avut sau ca nu va atinge niciodata teluri la

care a nutrit din copilarie. Totusi, tranzitiile implicatenu trebuie sa conduca la

resemnare sau la disperare; o emancipare a visurilor din copilarie poate fi

eliberatoare.

Batrnetea

n societatile traditionale, implicit oamenilor n vrsta li se acorda foarte mult

respect. "Batrnii" ~ grupele de vrsta naintata - de obicei aveau un cuvnt important,

deseori final n probleme de importanta pentru comunitate, n ansamblu. n

cadrul familiilor, autoritatea att a barbatilor ~t si a femeilor deseori creste o data

cu vrsta. n schimb, n societatile industrializate, exista tendinta ca oamenii n

vrsta sa fie lipsiti de autoritate att n cadrul familit;i, ct si n cel al comunitatii

sociale. Dupa ce s-au pensionat, exista posibilitatea ca venitul lor sa fie mai mic. n

acelasi timp, a existat o mare crestere a proportie~ din rndul populatiei n vrsta de

peste 65 de ani. n 1900, n Anglia doar una din 30 de persoane avea peste 65 de

ani; astazi proportia este de unu la cinci.

Trecerea la categoria de vrsta a batrnilor ntr-o societate traditionala deseori

a marcat apogeul statutului pe care l putea dobndi cineva. n societatea noastra,

exista tendinta ca pensionarea sa produca exact urmari inverse. Nemailucrnd cu

copiii lor si fiind nlaturati din arena economica, nu este usor pentru oamenii mai n

vrsta sa faca n asa fel nct perioada finala a existentei lor sa fie recompcnsatorie.

S-a obisnuit sa se creada ca cei care fac fata cu succes batrnetii reusesc acest lucru

recurgnd la resursele lor interioare, devenind mai putin interesati de avantajele

oferite de viata sociala. Desi nu exista nici o ndoiala ca acest lucru poate fi adevarat,

se pare ca, ntr-o societate n care multi sunt sanato~i din punct de vedere fizic la

batrnete, si face din ce n ce mai mult simtita prezenta o viziune "ndreptata catre

exterior". Cei aflati la vrsta pensionarii pot descoperi o renastere n cadrul a ceea

ce s-a numit "vrsta a treia" (care unneaza dupa copilarie si maturitate), n care

incepe o noua faza de educatie.

SUCCESIUNEA GENERATIILOR

n Europa medievala, moartea ocupa un loc aparte dect n prezent. n lumea

moderna majoritate a oamenilor mor n incintele nchise ale spitalelor, departe de

contactul cu rudele si prietenii lor. Moartea este considerata azi de catre multi

occidentali ca fiind sfrsitul unei vieti individuale, nu ca parte a procesului de relllioire

a generatiilor; ntr-att diminuarea credintelor religioase a schimbat atitudinea noastra

fata de moarte. Pentru noi, moartea tinde sa fie un subiect care trece nediscutat. Este

de la sine nteles ca oamenilor le este frica de moarte, si de aceea doctorii sau rudele

de obicei ascund unei persoane suferinde de o boala incurabila faptul ca, poate muri

m scurta vreme.

Dupa Elisabeth Kiibler-Ross, precesul de adaptare la iminenta mortii este un

proces comprimat de socializare care implica mai multe stadii, Primul l reprezinta

'iegarea - individul refuza sa accepte ceea ce se ntmpla. Cel de-al doilea stadiu

este mnia, mai ales n rndul celor care mor relativ tineri si sunt constienti de acest

lucru, fiind revoltati de faptul ca sunt privati de durata completa a existentei. Acesta

este unnat de stadiul tocmelii. Individul face un trg cu destinul, sau cu divinitatea,

de a muri mpacat daca i se permite sa traiasca spre a vedea un anumit eveniment

insemnat, cum ar fi o casatorie n familie sau o zi de nastere. Pe urma, individul

deseori cade n depresie. n sfrsit, daca are puterea de a iesi din aceasta stare, el se

poate ndrepta catre faza de acceptare, n care este obtinuta o atitudine de calm n

fata mortii care se apropie.

Kiibler-Ross observa ca atunci cnd i ntreaba pe cei care asculta conferintele

ei ce anume i nspaimnta cel mai mult n privinta mortii, majoritatea raspund ca

le este frica de necunoscut, de durere, de separarea de cei iubiti sau de parasirea

unor proiecte dragi neterminate. Dupa opinia sa, aceste lucruri sunt doar partea

yizibila a aisbergului. Cea mai mare parte din ceea ce asociem cu moartea este

inconstient, iar acest lucru trebuie sa fie adus la lumina daca vrem sa' avem

posibilitatea de a muri ntr-un mod acceptabil. n mod inconstient, oamenii nu-si

pot imagina propria moarte dect sub forma unei entitati negative care vine sa-i

pedepseasca. Daca ei si pot da seama ca aceasta asociatie este irationala - ca

faptul de a suferi de o maladie incurabila nu reprezinta o pedeapsa pentru pacatele

savrsite - procesul este usurat (Kiibler-Ross, 1987).

n societatile traditionale, n care copii, parinti si bunici deseori traiesc n aceeasi

gospodarie, de obicei exista constiinta limpede a legaturii dintre moarte si succesiunea

generatiilor. Indivizii se considera ca tacnd parte dintr-o familie si o comunitate

care dureaza indefinit, indiferent de efemeritatea existentei personale. n atari

circumstante, moartea poate fi privita cu mai putina anxietate dect n circumstantele

sociale individualiste mult mai rapid schimbatoare, ale lumii moderrie.

SOCIALIZAREA SI LIBERTATEA INDIVIDUALA

Pentru ca mediile culturale in care ne nastem si ajungem la maturitate influenteaza

n acest fel comportamentul nostru, ar putea parea ca suntem lipsiti de orice

individualitate sau vointa libera. Ar putea parea ca suntem doar tumati n tiparele

preexistente pe care le-a pregatit pentru noi societatea. Unii sociologi manifesta

ntr-adevar tendinta de a scrie despre socializare - si chiar despre sociologie la

modul mai general - ca si cum acesta ar fi obiectul discutiei, dara atare opinie este

complet eronata. Faptul ca de la nastere si pna la moarte suntem implicati n procesul

de interactiune cu ceilalti ne conditioneaza cu certitudine formarea personalitatilor,

valorile pe care le sustinem si comportamentul pe care ni-l asumam. Totusi

socializarea se afla de asemeni la originea insasi individualitatii si libertatii noastre.

n cursul socializarii fiecare dintre noi dezvolta un sentiment de IDENTITATE si

capacitatea de gndire si actiune independenta.

Aceasta chestiune este ilustrata de exemplul nvatarii limbajului. Nici unul

dintre noi nu inventeaza limbajul pe care l nvatam copii fiind si cu totii suntem

constrnsi de regulile fixe ale folosirii metodei lingvistice. nsa, n acelasi timp,

ntelegerea unui limbaj reprezinta unul dintre factorii mentali care fac posibila

creativitatea si constiinta noastra de sine. Fara limbaj noi nu am fi niste fiinte

constiente de sine, si am trai mai mult sau mai putin n "aici si acum". Stapnirea

limbajului este necesara pentru constientizarea caracteristicilor noastre individuale

distinctive si pentru a stapni practic mediul.