Cuprins

Introducere.............................................................................................................................................2

Capitolul 1 Scandalurile financiare-impactul asupra profesiei de audit..........................................3

1.1 Scandalul Enron și Arthur Andersen.............................................................................................3

1.2 Scandalul WorldCom.....................................................................................................................6

1.3 Falimentul Parmalat.......................................................................................................................7

1.4 Madoff-cel mai mare furt din istorie..............................................................................................9

1.5 Colapsul Lehman Brothers........................................................................................................11

Capitolul 2 Scandalurile financiare- legătura cu criza financiară..................................................14

Concluzii...............................................................................................................................................16

Bibliografie...........................................................................................................................................18

1

Introducere

Schimbările considerabile în mediul economic și politic afectează profesia de audit și

influențează atitudinea utilizatorilor situațiilor financiare. Numeroasele cazuri de fraudă

financiară au scos în evidență efectele raportărilor financiare frauduloase și au determinat ca

majoritatea organizațiilor sa fie precaute în prevenirea și detectarea fraudelor. În ciuda

măsurilor luate de organismele abilitate, privind aceste scandaluri, profesia de audit se află

încă sub presiunea de a răspunde criticilor generate de scandalurile corporative.

Fraudarea situațiilor financiare poate distruge valoarea de piață a companiei, reputația

precum și capacitatea de a-și îndeplini obiectivele. Managementul unei firmei precum și

auditorii sunt cei care au responsabilitatea și mijloacele de a implementa măsuri pentru

prevenirea și combaterea fraudei.

Prin prezentarea scandalurilor financiare se urmărește să se scoată în evidență efectul

asupra profesiei de audit și motivele pentru care auditorii nu au fost capabili să-și

îndeplinească atribuțiilor corect și să respecte principiile etice și reglementările în vigoare.

Răsunătoarele falimente ale concernelor Enron, WorldCom, Parmalat, precum și cele

actuale cum ar fi Lehman Brothers, Merill Linch sau Madoff au avut un impact deosebit

asupra economiei mondiale și au contribuit la criza globală actuală.

Istoria marilor scandaluri financiare ale lumii nu este una scurtă, ea începe din anul

1700 și se întinde până în perioada contemporană cu falimentele răsunătoare.

Istoricii economiei mondiale susţin că prima mare escrocherie financiară datează din

secolul al XVIII-lea. Într-un singur deceniu, între 1711 şi 1720, o afacere pusă la cale de

Guvernul Marii Britanii a sărăcit sute de mii de oameni din întreaga lume. Acest scandal a

intrat în istorie cu numele de Great South Sea Bubble.1

În secolul următor suedezul Ivar Kreuger, supranumit şi “regele chibriturilor” a fost

coniderat unul dintre cele mai mari genii din domeniul financiar. Investițiile sale în fabricile

de chibrituri l-au făcut să dețină monopolul a 75% din producția de chibrituri.

Acțiunile frauduloase întreprinse de acesta se referă la împrumuturile date sau luate

care în realitate nu erau acoperite, la tranzacțiile cu acțiuni efectuate cu alte firme, precum și

la falsificarea bilanțurilor contabile.

În perioada contemporană caracterizată de o concurență acerbă, marile companii

pornesc de la ideea că pentru a supraviețui trebuie să obțină cu orice preț profituri și o

1 http://www.badpolitics.ro/tunuri-fara-frontiere-%E2%80%93-radiografia-unora-dintre-cele-mai-mari-fraude-financiare-din-istorie

2

imagine care să reflecte o situație favorabilă, indiferent dacă aceasta este obținută apelând la

manevre frauduloase și inginerii financiare.

Capitolul 1 Scandalurile financiare-impactul asupra profesiei de audit

Auditul situațiilor financiare și în mod special al marilor companii este o procedură

complexă și costisitoare. Riscul ca stituațiile financiare să conțină denatuări generate de erori

sau fraude există, iar dacă auditorul nu detectează și nu raportează acest risc atunci acesta

poate fi tras la răspundere de utilizatorii situațiilor financiare, în special de investitori, care îi

pot acuza pe auditori responsabili de pierderile lor și de faptul că nu-și îndeplinesc eficient și

cu obiectivitate sarcinile.

După scandalurile financiare internaţionale din perioda anilor 1990- 2000, datorate în

principal raportării financiare frauduloase, soldate cu falimentul unuia dintre liderii mondiali

în serviciile de audit şi consultanţă – Arthur Andersen, principalele preocupări ale

organismelor de normalizare a profesiei și ale organismelor publice au fost de a evidenția și

consolida importanța auditului de a certifica credibilitatea informațiilor prezentate în situațiile

financiare. Problema principală era că însăși profesia de audit se confrunta cu problema

credibilității.

1.1 Scandalul Enron și Arthur Andersen

În anii 1990 compania Enron era considerată în lumea afacerilor una dintre cele mai

admirate companii americane. Într-un articol din 1998 intitulat Enron-din nou la putere

jurnaliștii lăudau eforturile depuse de firmă pentru a da cât mai multă transparență acțiunilor

sale, precum și eforturile depuse de organele de conducere în a recunoaște problemele cu care

se confruntau. În realitate nimic din ceea ce se spunea nu era adevărat, fapt demonstrat în

2001 de editorul Bethany care a făcut cercetări asupa situației gigantului energetic arătând că

situațiile financiare ale acestuia erau imposibil de descifrat, urmărind să demonstreze dacă

firma era supraevaluată.

Aroganța caracteriza cel mai bine atitudinea companiei Enron care se considera cea

mai mare companie din lume. Compania a fost creată la inițiativa lui Ken Lay în 1985 prin

fuziunea a doua companii de gaze naturale, distribuind gaze și electricitate. A fost un

deschizător de drumuri în domenii precum piața tranzacțiilor futures. Timp de șase ani a fost

votată cea mai inovativă firmă în domeniul gazelor naturale și a electricității, în clasamentul

Fortune al celor mai admirate companii. 2

2 traducere Carmen Ion, Fortune /Scandal!escrocherii care au zguduit lumea, editura Litera, Săptămâna financiară, București , 2010, pg. 208

3

Între anii 1998 și 2000 veniturile firmei au cunoscut o creștere exobitantă de la 31

miliarde de dolari la peste 100 miliarde, ocupând locul al șaptelea în topul 500 al celor mai

mari companii din lume realizat de revista Fortune.

Colapsul companiei Enron a fost determinat de o serie de motive destul de complexe.

În primul rând investițiile neprofitabile în diferite domenii: energetic, telecomunicații, apă,

piața instrumentelor financiare complexe, de genul derivatelor de credit, au generat costuri

exorbitante. Pentru a-și menține imaginea unei firme profitabile, și pentru a acoperi aceste

costuri imense, Enron a încălcat legile americane și standardele contabile, întocmind situații

financiare imposibil de descifrat petru a induce în eroare utilizatorii situațiilor financiare:

investitorii, băncile, jucătorii pieței de capital.

Pe de altă parte auditorii interni și externi au descoperit și informații referitoare la

tranzacțiile pe care Enron și o altă entitate le făcuse cu o altă firmă asociată, operațiuni

efectuate de către directorul financiar Fastow, care după cum s-a dovedit ulterior era de fapt

adiministratorul respectivei “firme asociate”.

Nimeni nu-și putea explica din ce făcea Enron bani. Deși afacerile Enron erau

similare cu cele ale unui fond de investiții speculativ, s-a constat că nu câștiga prea mulți

bani, fluxul de lichidități nu corepundea cu câștigurile reportate. Majoritatea înregistrărilor

contabile erau efectuate pe baza sistemului mark to market, în care firma estimează valoarea

contractului și operează trimestrial ajustări în contul de profit și pierdere. Această situație nu

este alarmantă în condițiile în care lichiditățile apar la un moment dat, dar în cazul Enron,

operațiunile consumau din ce în ce mai multe lichidități iar creanțele bilanțiere au crescut de

la 3,5 miliarde de dolari în 1996 la 13 miliarde în 2001.3

SEC a inițiat o investigație formală în urma căreia Enron a fost acuzată de

nerespectarea normelor americane. În acest moment compania a anunțat că va întocmi din

nou situațiile financiare din ultimii patru ani și jumătate, înregistrând o reducere a profitului

auditat de 591 milioane de dolari.

Prăbușirea companiei a ridicat numeroase semne de întrebare referitoare la opinia

auditorilor cu privire la calitatea situațiilor financiare și la respectarea standardelor de audit.4

Un rol important în falimentul companiei Enron l-a avut societatea de audit financiar

Arthur Andersen, care a auditat compania mai bine de 20 de ani. În urma anchetei s-a

evidențiat că aceasta a ascuns în mod deliberat situația devastatoare a firmei, și chiar a

3 ibidem4 Bahram Soltani, Auditing An International Approach, Pearson Education, England, 2007, pg 556-557

4

consiliat Enron cu privire la modul de manipulare contabilă a tranzacțiilor cu scopul de a

oferi acționarilor o imagine falsă asupra situației reflectată în situațiile financiare.

În urma acestei situații s-a pus în discuție independența firmelor de audit financiar și

consultanță și s-a scos în evidență faptul că acestea au tendința de a satisface interesele

conducerii decât pe cele ale investitorilor. Onorariile exorbitante pe care Arthur Andersen le

primea de la Enron pentru serviciile prestate au determinat-o să ascundă ilegalitățile comise

de conducerea companiei.

Arthur Andersen a fost implicat și în manipularea situațiilor financiare ale altor mari

companii americane cu ar fi Waste Management, Sunbeam, World Com.5

Falimentul Enron a atras după sine prăbușirea societății de audit Arthur Andersen care

în anul 2002 a fost condamnată pentru distrugerea a zeci de mii de documente și fișiere

electronice referitoare la activitățile desfășurate de Enron și de asemenea pentru

obstrucționarea justiței. În 2005 Curtea Supremă a invalidat verdictul invocând un viciu de

procedură, însă în ciuda acestui verdict favorabil firmei, acesta a dispărut în timp de pe piață.6

Scandalurile legate de falimentul unor corporatii gigant precum Enron, World Com

sau Tyco au avut un impact devastator asupra piețelor financiare americane și asupra

societății în general.

În urma anchetelor intreprinse s-au descoperit incredibile fraude financiare, care au

scos în evidență slăbiciunile mecanismelor de control independent asupra situațiilor

financiare și necesitatea reproiectării imediate a acestuia. În aceste condiții au luat nastere o

serie de reforme in sistemul de audit financiar. Ca urmare a colapsului companiei Enron

Congresul American a votat în anul 2002 legea Sarbanes-Oxley, care reprezintă un sistem

cuprinzător de reglementări privind securitatea informațiilor corporatiste și care prevede de

asemenea că fiecare angajat este răspunzător pentru corectitudinea înregistrărilor contabile.

Pentru îmbunătățirea calității serviciilor de audit s-a înființat un Comitet de

Supraveghere a Managementului Datelor Companiilor Publice, care avea sarcina da a

formula și perfecționa continuu standardele de audit.

Congresul American a luat o serie de măsuri care impuneau auditorilor să nu ofere

unei firme simultan servicii de audit și consultanță, precum și rotirea auditorilor pentru o mai

bună responsabilizare a firmelor de a audit.

1.2 Scandalul WorldCom

5 http://www.cariereonline.ro/articol/intre-enron-si-sarbanes-oxley6 traducere Carmen Ion, Fortune /Scandal!escrocherii care au zguduit lumea, editura Litera, Săptămâna financiară, București ,2010, pg. 215

5

WorldCom s-a transformat dintr-un gigant al lumii IT&C, o adevărată vedetă a bursei

de valori din anii 1990 în cel mai răsunător caz de fraudă contabilă din istoria corporatistă a

SUA. Frauda a fost estimată la peste 9 miliarde de dolari.7

Principalul vinovat al acestui scandal este Scott Sullivan, directoul financiar al

companiei care a făcut o serie de operațiuni financiare frauduloase pentru a oferi o imagine

asupra situației firmei care nu reflecta realitatea.

Deși WorldCom era una dintre cele mai importante companii din sectorul

telecomunicațiilor, cu o situație profitabilă și prosperă, în realitatea era înglodată în datorii.

În fiecare trimestru din 2001 și în primul trimestru din 2002, o parte din cheltuielile

operaționale adică cele legate de desfășurarea activității de bază nu erau contabilizate în

momentul producerii lor ci erau trecute la cheltuieli legate de investiții, practic cheltuielile

erau ascunse și plasate în perioade viitoare, lăsând impresia că firma cheltuiește mai puțin și

câștigă mai mult. Astfel, în situațiile financiare WorldCom consemna pentru perioada curentă

pierderi mai mari și câștiguri mai mici, iar în perioada următoare inversa strategia. Prin

folosirea unor practici contabile incorecte urmărea obținerea avantajelor fiscale și

promovarea unei situații financiare “sănătoase”.

Alte nereguli descoperite în urma investigațiilor se referă la aşa-numitele operaţiuni

"swap", în cadrul cărora două companii de telecomunicaţii îşi închiriază reciproc o parte din

capacitaţile de transfer şi înregistrează veniturile pe documentele contabile ale ambelor firme

rezultând astfel înregistrarea aceloraşi sume de două ori.8

Achiziționarea unor companii, în vederea dezvoltării și creșterii afacerii a făcut

subiectul unor analize mai atente a aspectelor legate de acestea. S-a constatat astfel o lipsă de

cooperare între divizii, ca urmare a distribuției neunitare a serviciilor oferite clienților.

Arthur Andersen era auditorul extern al firmei, în perioada în care aceasta a comis

frauda, începând din 1999 și până în mai 2002.

În această perioadă compania a folosit metode contabile frauduloase pentru a

cosmetiza declinul financiar, prin oferirea unei imagini false de creștere financiară și

profitabilitate cu scopul de a crește prețul acțiunilor.

WorldCom a înlocuit pe Arthur Andersen cu KPMG, ca urmare a scandalului Enron,

dar documentele contabile pentru anul 2001 şi primul trimestru din 2002 au rămas auditate

de Andersen. 9

7 Horomnea E, Audit financiar-Concepte.Standarde.Norme, Ediția a-II-a, revăzută și actualizată, Editura Tipo Moldova, Iași 2010, pg. 3008 http://www.apropo.ro/cash/it-c/scandalul-worldcom-frauda-e-reala-urmeaza-falimentul-22372699 Bahram Soltani, Auditing An International Approach, Pearson Education, England, 2007, pg. 561

6

Departamentul de audit intern al companiei a descoperit în 2002 o fraudă de 3,8

miliarde de dolari, în timpul unui examen de rutină asupra cheltuielior de capital alertând

astfel noua comapanie de audit KPMG. La scurt timp, comitetul firmei de audit și consiliul

director au fot înștiințați cu privire la fraudă și au luat măsurile necesare: directorul financiar

al companiei a fost concediat și SEC a inițiat o investigație pe 26 iunie 2002.

Andersen s-a declarat nevinovată de acțiunile întreprinse de companie și a susținut că

WorldCom nu a informat-o și nici nu a solicitat consultanță în legătură cu tratamentul

cheltuielilor.

În acest caz se pune următorul semn de întrebare: de ce Arthur Andersen nu a fost

capabilă să descopere în timpul misiunii de audit, frauda și neregulile contabile?

Scandalul WorldCom ridică semne de întrebare referitoare la independența

auditorilor, la obiectivitatea și integritatea acestora, la modul de evaluare a declarațiilor

conducerii și la capacitatea acestora de a formula o opinie de audit corectă.

Falimentul companiei a avut un impact nefavorabil atât asupra profesiei de audit cât și

asupra clienților reprezentați de cele mai importante 500 corporații din lume, care practic au

pierdut un furnizor important fiind nevoite să se orienteze spre alte soluții la serviciile oferite

de WorldCom.

1.3 Falimentul Parmalat.

Scandalul Parmalat, alături de Enron, Tyco și WorldCom a zguduit mediul de afaceri

internațional și a ridicat numeroase semne de întrebare referitoare la guvernanța corporatistă,

la reglementare și supervizare. SEC a caracterizat scandalul Parmalt ca fiind cel mai

răsunător faliment din istoria Europei, deoarece frauda în acest caz este mai mare decât

fraudele financiare cumulate din cazurile WorldCom și Enron.

Parmalat a fost una dintre cele mai mari companii din Italia (ocupa locul opt în topul

celor mai mari grupuri industriale din Italia) și un gigant pe piața piața produselor lactate.

Parmalat deținea o cotă importantă pe piața produselor lactate din New York și pe cea din

sud–estul Statelor Unite.

Scandalul a pornit de la o scrisoare emisă de Bank of America prin care se confirma

că o filială a companiei a închis un cont în valoare de 4 miliarde de dolari.

Deși compania a început să falsifice conturile încă din anii 1980, problema a fost

făcută publică în decembrie 2003 când a ieșit la iveală că un cont în valoare de 3,9 miliarde

7

de dolari nu există. Prespușii banii erau depuși într-un cont la Bank of America dar banca a

anunțat că nu exista un astfel de cont.10

La dezvăluirea situației reale de la Parmalat a contribuit și o sedință la care au

participat fondatorul Calisto Tanzi și fiul său Stefano cu Blacksone Group, în cadrul căreia s-

a discutat vânzarea a 51% din acțiuni. În urma acestei ședințe Tanzi a recunoscut că

lichiditățile de care dispunea efectiv firma nu erau nici pe departe 3 miliarde euro și că, de

fapt, firma avea datorii de zeci de miliarde euro.11

Ulterior, o firmă independentă de audit a descoperit ca Parmalat obișnuia să-și

falsifice conturile în bancă de mai bine de un deceniu, corporația acumulând datorii de 14,3

milioane de euro, de opt ori mai mult decât declaraseră oficialii Parmalat, fiind identificate și

tranzacțiile și transferurile de sume exorbitante către filiale ale grupului.

Pe 27 decembrie 2003 Parmalat a fost declarată în stare de insolvență de către Curtea

de justiție din Parma și ulterior fondatorul companiei și alți angajați au fost arestați.

Deoarce Parmalat se afla sub jurisdicție italiană, SEC și Departamentul de Justiție al

SUA au urmărit cazul după legile italine și nu după cele americane. În urma cercetărilor

instanța de judecată americană a susținut că cei care conduceau compania știau că situațiile

financiare consolidate din 2002 și primele trei trimestre din 2004 conțineau omisiuni și erori.

În ceea ce privește comitetul de audit intern este dificil de stabilit independența și

corectitudinea opiniilor și recomandărilor emise de acesta având în vedere că unul dintre

membrii acestuia era chiar directorul financiar al companiei. Este de la sine înțeles că

principiul independenței nu a fost respectat în acest caz, ceea ce a pus la îndoială rolul de

monitorizare și supervizare a comitetului.

Deși compania a susținut că procedurile de audit intern sunt în concordanță cu

obiectivele grupului și garantează un management sănătos și capabil să prevină și să înlăture

riscurile și fraudele care pot prejudicia compania, evenimentele din 2002 și 2003 au

demonstrat că firma nu a respectat cerințele de etică și guvernanță corporativă.

În centrul scandalului Parmalat au fost de asemenea și greșeli comise de auditorii

externi. În perioada 1980-2000 înainte de colapsul companiei au fost implicate în auditul

extern trei firme de audit din Italia iar din 1999 și până în 2002 principalul auditor a fost

Deloitte & Touch, iar auditor secundar Grand Thoronton. Cel din urmă precum și câteva

bănci au fost interogate și li s-au solicitat informații însă acestea nu au oferit răspunsuri

mulțumitoare.10 Bahram Soltani, Auditing An International Approach, Pearson Education, England, 2007, pg. 56311 Horomnea E, Audit financiar-Concepte.Standarde.Norme, Ediția a-II-a, revăzută și actualizată, Editura Tipo Moldova, Iași 2010, pg. 294

8

Având în vedere amploarea manevrelor contabile frauduloase și raportările financiare

cosmetizate, este surpinzător faptul că renumite firme de audit nu au fost capabile să

detecteze și să dezvăluie operațiile frauduloase.

În august 2004 cel însărcinat cu administrarea Parmalat Finanziaria a dat în judecată

directorii societății de audit Grand Thoronton din SUA și Italia și pe cei de la Deloitte &

Touch pe motiv că ambele firme nu au auditat corespunzător situațiile financiare ale grupului

și tranzacțiile cu părțile afiliate.12

Frauda s-a dovedit atât de mare și de durată, încât nu se știe dacă aceasta se datorează unei

slabe guvernanțe corporative sau absenței unei legislații mai ferme.

1.4 Madoff-cel mai mare furt din istorie

Cel mai mare scandal financiar al ultimilor ani l-a avut în prim plan pe Bernard Madoff,

președintele comitetului director al NASDAQ, unul dintre cei mai respectaţi agenţi de bursă

din New York.

Scandalul Bernard Madoff a fost făcut cunoscut la sfârșitul anului 2008, pe fondul unei

puternice crize financiare și a unei deprecieri importante a cotațiilor acțiunilor la bursă.

După o carieră îndelungată pe Wall Street, Madoff s-a predat autorităților recunoscând că

fondurile sale speculative au fost o schemă piramidală complexă care avea scopul de a-i

înșela pe investitori.

Madoff a folosit așa numita “strategie a afinităților”, adresându-se în primul rând

conaționalilor săi semiți. Clienții săi făceau parte din cercurile elitelor din New York City,

Palm Beach Florida, Hollyood, Europa și America Latină. Un alt grup țintă a fost reprezentat

de organizațiilor non-profit, fundațiile filantropice implicate suferind pierderi substanțiale

care au condus la închiderea acestora.

Au fost vizate nu doar centrele cunoscute ale puterii și bogăției ci și zone mai puțin

dezvoltate și opulente precum Minneapolis și ST. Paul, investiorii și fundațiile cartabile din

aceste zone pierzând sute de milioane de dolari.13

Strategia folosită, similiară cu cea din cazul Caritas, presupunea promiterea unor

câștiguri mari și rapide în urma unor investiții inițiale, prin preluarea banilor de la noi

investitori pentru a-i plăti pe cei existenți și nu pe baza veniturilor generate de derularea

normală a afacerii. Intervine în acest caz lăcomia umană a sutelor de mii de investitori care

așteaptă ca peste un timp să încaseze dublu sau triplu însă investitorul inițial iese din schemă.

12 Bahram Soltani, Auditing An International Approach, Pearson Education, England, 2007, pg564-56513 traducere Carmen Ion, Fortune /Scandal!escrocherii care au zguduit lumea, editura Litera, Săptămâna financiară, București ,2010, pg. 257

9

Așadar Bernard Madoff a realizat o schemă Ponzi de proporții, care presupunea câștiguri

sigure de 10-12% pe an. Poziția respectabilă deținută în lumea afacerilor i-a asigurat

încrederea de care avea nevoie pentru a comite frauda.

Madoff a fost un deținător de recorduri prin faptul că a furat mai mulți bani, pe o

perioadă îndelungată de la mii de oameni, decât orice alt hoț din istorie, fiind vinovat de o

fraudă de 65 de miliarde de dolari. “Infracțiunile lui Madoff au fost un rău extraordinar și o

manipulare iresponsabilă a sistemului care a făcut un număr șocant de victime.”14

În urma procesului s-a ajuns la concluzia că infracțiunea comisă nu a fost determinată

de condițiile de pe piață ci a fost plănuită cu meticulozitate. Timp de 20 de ani Madoff a furat

fără milă și s-a îmbogățit folosind banii victimelor.

Lipsa de credibilitate a societății de audit a grupului Bernard Madoff condus la

apariția suspiciunilor legate de afacerile desfășurate de acesta. Era vorba despre societatea de

audit Friehling & Horowitz din New York, o societate mică și necunoscută cu un număr

redus de personal. De asemenea, inexistența unui administator independent și implicarea mai

multor membri ai familiei Madoff nu au convins profesioniștii din domeniul financiar că

afacerea se desfășoară corect.15

Lipsa de transparență în ceea ce priveștia industria fondurilor speculative a condus la

nedetectarea schemei Ponzi, pentru o perioadă îndelungată.

Acest scandal financiar nu poate fi legat cu adevarat de criza financiară din 2008, care

a fost declanșată de efectul de domino al pieței imobiliare aflată în colaps, de problemele de

solvabilitate ale marilor instituții financiare, de lipsa de lichidități și de problemele de pe

piața de credit. Atât scandalul financiar cât și criza sunt influențate de neglijența și abuzurile

din industria financiară precum și de refuzul sau incapacitatea guvernului de a lua măsuri.

Având în vedere amploarea crizei financiare scandalul poate fi considerat în opinia

unor specialiști “o furtună într-un ceainic”, deoarece frauda comisă de Madoff pălește în

comparație cu greșelile comise de firmele de pe Wall Street. Scandalul scoate în evidență în

primul rând greșelile care au fost comise în sistemele de reglementare. Astfel, SEC principala

agenție de reglementare a pieței financiare nu a reușit să înțeleagă piața pe care o

reglementează și ilegalitățile comise.16Așadar prin acest scandal s-a demonstrat eșecul SEC

precum și al firmelor de audit implicate.

1.5 Colapsul Lehman Brothers 14 Erin Arvedlund, Cel mai mare furt din istorie, editura Litera, Săptămâna financiară, București ,2010, pg. 33815 http://www.associatedcontent.com/article/1323033/learn_about_madoff_the_biggest_financial16 http://findarticles.com/p/articles/ The Madoff scandal, market regulatory failure and the business education of lawyers

10

Prăbușirea Lehman Brothers este cosiderată cel mai răsunător faliment din istoria

corporatistă a Statelor Unite care a generat cea mai mare criză financiară din ultimele decenii.

Renumita societate de audit Ernst&Young a fost acuzată de fraudă pentru că a ajutat

Lehman Brothers să ascundă timp de peste şapte ani situaţia financiară reală în care se afla,

aceasta fiind cea mai gravă acuzaţie adusă unei companii de consultanţă în ultimii zece ani.

Ernst&Young a oferit servicii de audit și consultanță în valoare de peste 180 de

milioane de dolari companiei Lehman Brothers din 2001 și până în 2008 când a avut loc

falimentul acesteia. Potrivit datelor AuditAnalytics.com în această perioadă, Lehman a fost în

rândul primilor 15 mari clienți ai companiei de consultanță și unul dintre cei mai importanți

clienți în ceea ce privește suma încasărilor. 17

Cele două companii au fost implicate în operațiuni contabile frauduloase care

presupuneau excluderea unor active riscante de 50 de miliarde de dolari din balanţa contabilă

a băncii, operaţiuni care aveau loc aproape de sfârşitul trimestrelor, astfel încât banca să pară

mai solidă decât era în realitate, pentru a duce publicul în eroare.

Aceste manevre aprobate în mod explicit de Ernst&Young erau concretizate în

tranzacții referitoare la acorduri de răscumpărare, numite Repo 105, care reprezintă o formă

de împrumuturi pe termen scurt care permit băncilor să îşi asume riscuri mai mari în

tranzacţii. 18

Ernst&Young susțin că tranzacțiile au fost înregistrate conform normelor americane

(GAAP) și opinia de audit formulată a fost justificată.

Foarte mulți oameni au fost prost sfătuiți să-și investească banii în produsele

financiare oferite de Lehman Brothers, produse pe care aceștia nu prea le-au înțeles cum ar fi

investiții financiare derivate și produse structurate.

Scandalul Madoff și falimentul Lehman Brothers oferă o lecție importantă celor care

doresc să investească. De regulă, fondurile speculative și produsele structurate sunt complexe

și dificil de înțeles putând să absoarbă averile investitorilor, indiferent daca sunt profesioniști

sau nu, așa cum s-a întamplat în cazul Madoff.19

Falimentul Lehman Brothers a avut un efect în cascadă asupa Statelor Unite și asupra

piețelor internaționale, lăsând o multitudine de bănci și companii cu fonduri insuficiente.

Aceasta a condus la apariția unor efecte secundare asupra pieței imobiliare, pieței locurilor de

muncă și asupra economiei în general. Când s-au deschis piețele bursiere s-a declanșat criza

17http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/ernst-young-acuzata-oficial-de-frauda-in-scandalulfalimentului -lehman-brothers18 http://www.reuters.com/article, Ernst&Young accused of hiding Lehman Troubles19 www.fortunewatch.com/lessons-to-learn-from-madoff-and-lehman-brothers- scandals

11

rata la creditare overnight în Londra aproape s-a dublat, costurile de asigurare a creditelor au

crescut.

Nimeni nu-și imagina că Lehamn Brothers se va prăbuși, toată lumea credea totuși că

guvernul SUA îi va acorda sprijinul financiar pentru a împiedica falimentul acesteia. Însă

acest lucru nu s-a întamplat iar băncile au pierdut împrumuturile pe care le-au acordat băncii

Lehamn. Pentru a menține o stare de încredere, băncile centrale din toată lumea au injectat

peste 100 de miliarde de dolari în bănci.

Spre deosebire de Lehman Brothers, care nu a primit niciun sprijin financiar pentru a

fi salvată, au existat alte companii care au scăpat de faliment. Printre acestea se numără

Merrill Lynch, unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii de management al

afacerilor și consultanță care a fost preluată de Bank of America în schimbul a 50 miliarde de

dolari.

Bank of America, una dintre cele mai mari instituții financiare la nivel mondial, a

devenit prin preluarea Merrill Lynch cea mai mare societate de brokeraj din lume20.

În acest caz a izbucnit un scandal deoarece Rezerva federală americană şi Trezoreria

au disimulat pierderile băncii Merrill Lynch și pentru a forța preluarea, au amenințat că

schimbă conducerea Bank of America. În acest scandal un rol important îl au bonusurile

primite de conducerea Merrill Lynch înainte ca aceasta să fie preluată.

Directorul Bank of America nu a analizat starea financiară în care se afla Merrill

Lynch înainte de a efectua operațiunea. În momentul în care a fost informat de pierderile pe

care le înregistrează a dorit anularea preluării, însă în acest moment a primit mesaje de

amenințare cu schimbarea conducerii. Pentru aceste aspecte cele două instituții răspund în

fața instanței de judecată.21

AIG si grupul bancar britanic HBOS sunt alte două instituții care au primit sprijin

financiar. Astfel, după câteva zile de la prăbușirea Lehamn Brothers AIG a primit un

imprumut de 85 de miliarde de dolari din partea RezerveI Federale a SUA iar premierul

britanic Gordon Brown a intervenit pentru HBOS.

În urma falimentului Lehamn Brothers micile companii care reprezentau de fapt

mediul de afaceri, s-au confruntat cu incapacitatea de a obține credite pentru a-și desfășura

activitatea. De asemanea în sfera investițiilor, fondurile americane de investiții erau la un pas

20Horomnea E, Audit financiar-Concepte.Standarde.Norme, Ediția a-II-a, revăzută și actualizată, Editura Tipo Moldova, Iași 2010, pg. 30321http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cum-s-au-vandut-bancile-americane-scandalul-merrill-lynch-.html

12

de un fenomen numit de analiștii fiinanciari" breaking the buck", adică de un preț de sub un

dolar pentru o acțiune.22

Prăbușirea Lehman însemnat sfârșitul investițiilor bancare de pe Wall Street prin

transformarea ultimelor două bănci de investiții independente, Goldman Sachs și Morgan

Stanley în bănci comerciale.

Conform New York Times toti cei care au analizat această situație au afirmat că

falimentul Lehman a provocat colapsul economiei mondiale.

Capitolul 2 Scandalurile financiare- legătura cu criza financiară

În ultima perioadă asistăm la mari scandaluri financiare, la cutremure care zdruncină

bursele de valori, la o criză care afectează întreaga lume. Se poate spune că această criză

globală nu este nouă și surprinzătoare deoarece semnalele ei pot fi identificate de acum câțiva

ani când marile companii Enron, WorldCom și Parmalat se prăbușeau ca urmare a fraudelor

și operațiunilor financiare riscante pe care le-au efectuat.

22 http://www.ziare.com/lehman-brothers/faliment/ziua-in-care-inimaginabilul-s-a-petrecut-colapsul-financiar-implineste-un-an-883929

13

Seria scandalurior a început cu falimentul gigantului Enron, și a contiunat cu

WorldCom, Tico, Xerox, Royal Ahold din SUA și Parmalat în Europa. Scandalurile scot în

evidență disfuncționalitățile noului capitalism.23

Aceste falimente răsunătoare au avut un impact negativ asupra tuturor marilor

companii, asupra investitorilor care au pierdut miliarde de dolari atunci când acțiunile și-au

piedut valoarea și implicit au zdruncinat întreaga economie. Cu toate acestea economia a

rezistat și după ce au fost luate măsuri pentru eliminarea efectelor negative firmele au început

să se redreseze.

În urma scandalurilor majore în domeniul corporațiilor, a contabilității și a

auditului,organismele statale care au rolul de a supraveghea piețele au elaborat legea The

Sarbanes-Oxley Act of 2002, care a intrat în vigoare la 30 iulie 2002. Acestă lege federală a

SUA numită și Public Company Accounting Reform and Investor Protection Act of 2002

(Legea pentru reforma companiilor listate și protecția investitorilor) reprezintă de fapt un

ghid, o adevărată „Biblie”a managerilor financiari, a auditorilor și a contabililor din toate

marile companii din lume. La scurt timp țările din Europa au adopatat și aplicat legi

asemănătoare iar marile companii de audit s-au conformat legii Sarbanes-Oxley Act.24

Cu toate acestea măsurile luate nu au avut efectele scontate, reprezentativ în acest

sens fiind falimentul Lehman Brothers din 2008, moment în care criza financiară globală a s-

a acutizat. La aceasta au contribuit și falimentele unor instituții financiare americane și

europene cum ar fi Merill Lynch, AIG, Fortis.

Ca răspuns la această situație critică autoritățile americane și europene au depus

eforturi pentru a menține pe linia de plutire sistemul financiar prin adoptarea unor măsuri de

urgență: Emergency Economic Stabilization Act în Statele Unite sau The Bank Rescue, legi

prin care s-au injectat în total peste 1.200 miliarde dolari în sistemul financiar american și

britanic.

După anii 1990 au apărut crizele și turbulențele grave: începând din martie 2000 s-a

produs crahul bursier iar din 2001 au început scandalurile financiare.

Scandalurile menționate anterior: Enron, WorldCom, Parmalat iar mai recent Merill

Lynch, Lehman Brother, Fortis au scos în evidență fragilitatea ansamblului de reglementări,

proceduri,metodologii și ineficiența organismelor de supraveghere.

23Feleagã N, Criza financiarã la cumpãna dintre secolele XX și XXI și guvernanța întreprinderii, Economie teoretică și aplicată24 Mihai Svasta, “Existence crises of actual financial management systems”, The Ninth International Conference Investments and Economic Recovery”, May 22 – 23, 2009, Economia seria Management Vol.12, Nr. 1 special/2009

14

Important este faptul că s-au prăbușit companii renumite, dar trebuie luate în

considerare că există o multitudine de firme care apelează la inginerii financiare pentru a

oferi o imagine favorabilă și pentru a induce în eroare utilizatorii situațiilor financiare prin

oferirea unor informații care nu reflectă realitatea.25 Scandalurile au condus la o criză de

încredere profundă din partea investitorilor care au început să se teamă că și alte companii

puteau să comită manevre frauduloase.

Atâta timp cât reglementările oferă diferite opțiuni contabile, firmele apelează la

acestea pentru a obține beneficii fiscale. Astfel, cheltuielile cu impozitele și taxele și

îmbunătățirea situației financiare pentru a atrage capital de la acționari, investitori, bănci pot

fi manipulate prin simple manevre contabile care de fapt ascund dificultățile cu care se

confruntă firma.

Efectele nefavorabile și problemele care apar în acest caz nu sunt doar a

managementului firmelor. Sunt implicate și organismelor financiare ale statului și investitorii

care nu se mai pot baza pe situațiile financiare ale firmelor în luarea deciziilor economice

chiar dacă acestea sunt audiatate de firme de audit renumite.

Analizând scandalurile financiare se constată că toate cele 5 companii de audit (The

Big Five) au fot implicate în aceste scandaluri și au avut partea lor de vină, Arthur Andersen

fiind cea care a falimentat în urma cazurilor în care a for implicată.

Așadar, una dintre cauzele crizei economice este reprezentată de fraudele și erorile26

comise din dorința de îmbogățire cu orice preț a oamenilor de afaceri. Marile scandaluri

financiare confirmă foarte clar acest aspect. Ele au zdruncinat lumea afacerilor generând o

serie de efecte negative asupra creditorilor, investitorilor, salariaților (litigii, pierderea

investițiilor, șomaj) precum și asupra profesiei contabile și de audit.

Concluzii

Scandalurile financiare trezesc suspiciuni legate de practicile de audit, de

independența auditorilor, de responsablitatea lor socială și de îndatoririle față de terțe părți

(inclusiv față de stakeholderi) care se bazează pe opiniile furnizate în raportul de audit.

Obligația auditorilor de a raporta autorităților fraudele descoperite în urma misiunilor

de audit a fost și va rămâne o problemă importantă în multe țări dezvoltate, în special atunci

când sunt făcute publice informații legate de manevrele frauduloase efectuate de companii.

25 ibidem26 Horomnea E, Audit financiar-Concepte.Standarde.Norme, Ediția a-II-a, revăzută și actualizată, Editura Tipo Moldova, Iași 2010, pg. 331

15

Implicarea auditorilor externi într-o anumită măsură în scandalurile financiare ridică

importante semne de întrebare de natură socială sau politică referitoare la rolul profesiei de

auditor în economia de piață. Pentru a găsi răspunsuri corecte la aceste întrebări este necesar

să se analizeze cu atenție rolul, obiectivele și responsabilitățile auditorilor externi. Profesia de

audit s-a confruntat de-a lungul timpului cu provocări fără precedent, care au condus la

reevaluarea rolului și locului auditorilor în economie. Auditorii sunt des asemănați cu niște

„câini de pază ” la nivel public, însă potrivit reglementărilor și a standardelor de audit

obligațiilor lor față de public rămân limitate. În fond auditorii externi sunt ei înșiși agenți

economici care încearcă să-și maximizeze profiturile iar acest aspect nu este întotdeauna în

conformitate cu responsabilitățile lor față de public.

Compromisul auditorilor financiari este foarte bine evidențiat în afacerea Enron-

Andersen deoarece acest renumit cabinet de audit a fost implicat în procesul care a condus la

falimentul gigantului energetic. Manevrele contabile fie legale, fie ilegale erau realizate cu

ajutorul angajaților cabinetului care erau și consilieri ai companiei și auditori ai conturilor

anuale. Conflictul de interese și complicitatea mergeau până la distrugerea documentelor

contabile compromițătoare.

Analizând marile scandaluri financiare se pot observa câteva elemente care pot

contura un “portet robot”al acestora. Astfel, potrivit profesorului Paul Ștefănescu aceste

elemente sunt:27

toate au la bază dorința de îmbogățire;

practicarea corupției la toate nivelurile;

elaborarea și utilizarea documentelor contabile și a unor documente de valoare false;

membrii consiliilor de administraţie sunt persoane influente;

credite bancare nerestituite;

șantajul și corupția la nivel politic;

promovarea unei imagini false asupra situației financiare și asupra performanțelor;

existența unor relații influente în cercurile de putere.

Scandalurile financiare au implicații și asupra crizei financiare importante în care ne

aflăm în acest moment. Este o certitudine că ne confruntăm cu o criză la nivel global care

după cum am văzut este legată direct de mediul business-ului.

Primele semnale ale crizei au apărut acum câțiva ani când companii de renume au dat

faliment și au fost implicate în scandaluri financiare de anvergură, care au avut un impact

27www.badpolitics.ro/tunuri-fara-frontiere-–-radiografia-unora-dintre-cele-mai-mari-fraude-financiare-din-istorie

16

negativ asupra economiei și a profesiei contabile și de audit. Însă punctul culminant al crizei

a avut loc odată cu prăbușirea băncii de investiții Lehamn Brothers care a provocat colpsul

economiei mondiale.

Bibliografie

1. Alvin Arens, Elder R., Auditing and Assurance Services, An integral approach, Eleventh Edition, Pearson Prentice Hall, New Jersy, 2005

2. Bahram Soltani, Auditing An International Approach, Pearson Education, England, 2007

3. Carmen Ion- traducere, Fortune /Scandal!escrocherii care au zguduit lumea, editura Litera, Săptămâna financiară, București ,2010

4. Feleagã N., Criza financiarã la cumpãna dintre secolele XX și XXI și guvernanța întreprinderii, Economie teoretică și aplicată

5. Erin Arvedlund, Cel mai mare furt din istorie, editura Litera, Săptămâna financiară, București ,2010

17

6. Horomnea E, Audit financiar-Concepte.Standarde.Norme, Ediția a-II-a, revăzută și actualizată, Editura Tipo Moldova, Iași 2010

7. Mihai Svasta, “Existence crises of actual financial management systems”, The Ninth International Conference Investments and Economic Recovery”, May 22 – 23, 2009, Economia seria Management Vol.12, Nr. 1 special/2009

8. Marga A., Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj Napoca, 20099. Tabără, N., Horomnea, E., Mircea M-C., Contabilitate Internaţională, Editura Tipo

Moldova, Iaşi, 2009.10. http://www.apropo.ro/cash/it-c/scandalul-worldcom-frauda-e-reala-urmeaza-

falimentul -223726911. www.badpolitics.ro/tunuri-fara-frontiere-–-radiografia-unora-dintre-cele-mai-mari

fraude -financiare-din-istorie12. http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cum-s-au-vandut-bancile-americane-

scandalul-merrill-lynch-118902.html13. http://www.ziare.com/lehman-brothers/faliment/ziua-in-care-inimaginabilul-s-a

petrecut -colapsul-financiar-implineste-un-an-88392914. www.fortunewatch.com/lessons-to-learn-from-madoff-and-lehman-brothers- scandals15. http://findarticles.com/p/articles/ The Madoff scandal, market regulatory failure and

the business education of lawyers16. http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/ernst-young-acuzata-oficial-de-frauda-

in-scandalul-falimentului-lehman-brothers17. http://www.reuters.com/article, Ernst&Young accused of hiding Lehman Troubles18. http://www.associatedcontent.com/article/1323033/

learn_about_madoff_the_biggest_financial scandal

18

tgdf

Trimite form-af2aa415af sendtofriend_form