UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINTE ECONOMICE

MASTERAT - CONTABILITATEA, AUDITUL ŞI GESTIUNEA AFACERILOR

RELAŢIA AUDIT PUBLIC INTERN - SISTEM DE CONTROL INTERN.

PROF. UNIV. DR. IOAN ŢARĂ

STUDENT: NEMEŞ (CIUCIU) NICOLETA

AN II, MASTER

- ORADEA 2011 -

CUPRINS

Capitolul 1. Conceptul de audit public intern.............................................. Pag. 3

Capitolul 2. Sistemul de control intern: concept, elemente componente,

importanţă în cadrul procesului de management.......................................... Pag. 5

Capitolul 3. Controlul intern versus auditul public intern……………...…..Pag. 9

3.1. Controlul intern..................................................................... Pag. 9

3.2. Auditul public intern............................................................. Pag. 10

3.3. Controlul intern versus auditul public intern.........................Pag. 11

Capitolul 4. Concluzii.................................................................................. Pag. 14

Bibliografie.................................................................................................. Pag. 15

2

Capitolul 1. Conceptul de audit public intern.

Auditul public intern, conform Legii 672/2002 privind auditul public intern, este

definit ca “activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere

conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând

activităţile entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o

abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea

sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de

administrare”.

Tipurile de audit public sunt următoarele:

• auditul de sistem - reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi

control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi

eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru

corectarea acestora;

• auditul performanţei - examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea

obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi

apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

• auditul de regularitate - reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe

seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării

ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.

Rolul auditului public intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor

publice.

În conformitate cu art. 4 din Legea privind auditul public intern, auditul public intern

este organizat astfel:

a) UCAAPI - structură distinctă în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, constituită

din compartimente de specialitate, in directa subordonare a ministrului finantelor

publice, având atribuţii de coordonare, evaluare, sinteză în domeniul activităţii de

audit public intern la nivel naţional, care efectuează şi misiuni de audit public intern

de interes naţional cu implicaţii multisectoriale. UCAAPI este condusa de un

director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul CAPI;

3

b) CAPI - organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialisti din

afara Ministerului Finantelor Publice, condus de un presedinte. CAPI sprijina

UCAAPI in definirea strategiei şi îmbunătăţirii activitatii de audit public intern în

sectorul public;

c) Compartimentele de audit public intern din entităţile publice – structuri funcţionale

de bază în domeniul auditului public intern, care exercita efectiv functia de audit

public intern.

Auditul public intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern

căruia, printr-o abordare metodică şi sistematică, încearcă să-i afle punctele slabe şi să ajute

managementul în găsirea celor mai adecvate căi de îmbunătăţire a acestuia, fapt ce-i va

permite să obţină un grad de asigurare sporit cu privire la realizarea obiectivelor

organizaţiei.

4

Capitolul 2. Sistemul de control intern: concept, elemente componente,

importanţă în cadrul procesului de management.

Sistemul de control intern reprezintă ansamblul de proceduri şi politici (controalele

interne) puse in aplicare de conducerea unei întreprinderi in vederea asigurării, unei gestiuni

eficiente şi riguroase a companiei. Aceste proceduri implică respectarea politicilor de gestiune,

protejarea activelor, prevenirea şi detectarea erorilor si fraudelor, exactitatea si exhaustivitatea

înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiei contabile şi financiare.

“Sistemul de control intern al unei entităţi cuprinde mediul de control şi sistemul de

proceduri şi politici elaborate şi puse în practică pentru a asigură:

- Respectarea reglementărilor sub incidenţa cărora intră activitatea entităţii auditate

(legislaţie internă, proceduri interne);

- Integritatea, exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile;

- Întocmirea corectă şi la timp a situaţiilor financiare;

- Prevenirea şi detectarea fraudelor şi a erorilor;

- Realizarea obiectivelor manageriale în mod sitematic, economic şi eficient;

- Realizarea atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirea cu

regularitate a politicilor adoptate;

- Respectarea legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;

- Protejarea activelor;

- Protejarea informaţiilor;

- Furnizarea la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor

conducerii.”1

Mediul de control constă în ansamblul preocupărilor conducerii entităţii auditate în

ceea ce priveşte organizarea sistemului de control intern şi importanţa ce se acordă acestuia. El

influenţează eficienţa procedurilor de control specifice.

1 Ioan Gheorghe Ţară, Auditul financiar, Editura Universităţii din Oradea, Pag. 84

5

Factorii care se reflectă în mediul de control sunt:

- Modul de organizare a sistemului de conducere;

- Stilul de conducere;

- Structura entităţii, organigrama şi modul de stabilire a delegărilor de competenţe şi

a responsabilităţilor;

- Sistemul de control al conducerii, inclusiv funcţia de audit intern.

Procedurile de control ale entităţii constau în acele politici şi proceduri ce

completează mediul de control stabilit de conducere, pentru realizarea obiectivelor entităţii.

Precedurile specifice de control cuprind următoarele:

- Verificarea exactităţii aritmetice a înregistrărilor;

- Efectuarea de controale privind modificările programelor pe calculator, accesul la

date, etc;

- Controale asupra conturilor şi balanţelor de verificare;

- Controlul şi aprobarea documentelor;

- Compararea datelor interne cu informaţii din surse externe;

- Limitarea accesului direct la înregistrări;

- Compararea şi analizarea rezultatelor cu prevederile bugetare aprobate.

Importanta sistemului de control intern in cadrul procesului de management.

Sistemele de control intern au fost recunoscute în ultimii ani ca instrumente importante in

asigurarea performanţei companiilor.

Cele cinci componente esenţiale ale unui sistem de control intern integrat şi eficient

care ajută la obţinerea performanţei companiilor sunt:

1. Mediul de control care stabileşte bazele sistemului de control intern.

2. Definirea şi evaluarea riscurilor, lucru care implică din partea conducerii unei societăţi

identificarea şi analizarea riscurilor ce pot impiedica atingerea unor obiective

prestabilite.

6

3. Activităţile de control efective, care nu sunt altceva decât politicile, procedurile şi

instrucţiunile de lucru interne prin care se asigură atât atingerea obiectivelor stabilite

precum şi aplicarea strategiilor de reducere a riscurilor.

4. Informarea şi comunicarea activităţilor de control şi a rezultatelor acestora, care

reprezintă factori suport pentru instruirea angajaţilor cu privire la responsabilităţile de

control, într-o manieră şi perioadă de timp care să le permită acestora să le aplice în

activităţile curente.

5. Monitorizarea, care reprezintă o verificare externă a controalelor interne, efectuată atât

de părti neimplicate in acest proces, cum ar fi departamentul de audit intern cât şi de

către angajaţii parte a unui proces, prin aplicarea unor metodologii de lucru cum ar fi

liste de verificare standard sau proceduri individualizate.

Obiectivele primare ale sistemului de control intern sunt să asigure: derularea eficientă

a proceselor , corectitudinea raportărilor financiare şi respectarea cadrului legal.

Nerealizarea oricarui obiectiv dintre cele trei, va compromite fără echivoc performanţa unei

companii.

În lipsa unui cadru intern bine definit prin care sa fie promovate obiectivele primare ale

sistemului de control intern mentionate mai sus, companiile nu vor putea deţine controlul

efectiv asupra rezultatelor deoarece nu au evaluat riscurile şi nu au definit un plan de

corectare a potenţialelor disfuncţionalităţi.

Pentru realizarea unui sistem de control adecvat este necesar ca în cadrul organizaţiei să

fie stabilite modalităţi concrete de verificare, inspecţie, supervizare, care să devină

funcţionale la toate nivelele.

De asemenea, este necesar ca pentru activităţile ce se desfăşoară în fiecare

compartiment, din cadrul organizaţiei, să fie elaborate proceduri scrise, astfel încât,

ocupantul fiecărui post să cunoască paşii pe care trebuie să îi parcurgă pentru realizarea

activităţilor ce i-au fost repartizate prin fişa postului.

La nivelul instituţiilor publice, managementul răspunde de cheltuirea fondurilor

publice, precum şi de implementarea unor sisteme de control cu ajutorul cărora să se

urmărească eficacitatea, eficienţa şi economicitatea utilizării resurselor financiare, umane şi

materiale.

7

În acest sens, conducerea unei instituţii publice este responsabilă de:

- organizarea activităţii financiar-contabile;

- asigurarea personalului calificat corespunzător;

- separarea sarcinilor şi a limitelor de autorizare;

- stabilirea unor mijloace de control bugetar;

- asigurarea elaborării de proceduri scrise pentru activităţile financiar-contabile sau care au

asemenea implicaţii;

- constituirea unui circuit de monitorizare a controlului financiar;

- elaborarea unor procese formalizate de gestionare a riscurilor

Responsabilitatea managementului unei entităţi este de a stabili mediul de control şi de a

aplica şi menţine politici şi proceduri adecvate pentru realizarea obiectivelor şi conducerii

eficiente a activităţii entităţii. Această responsabilitate include implementarea şi asigurarea

operării continue a sistemelor contabile şi de control intern care sunt realizate în vederea

prevenirii şi detectării fraudei şi erorii. Aceste sisteme reduc, dar nu elimină în mod absolut

posibilitatea apariţiei fraudei şi erorii.

8

Capitolul 3. Controlul intern versus auditul public intern.

3.1. Controlul intern

Controlul intern, conform Legii 672/2002 privind auditul public intern, art.2, lit.b,

reprezintă “ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv

auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi

reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic,

eficient şi eficace”.

În conformitate cu prevederile Ordinului 946/2005 pentru aprobarea Codului

controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile

publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, modificat şi actualizat,

controlul intern reprezintă ansamblul politicilor şi procedurilor concepute şi implementate

de către managementul şi personalul entităţii publice, în vederea furnizării unei asigurări

rezonabile pentru: atingerea obiectivelor entităţii publice într-un mod economic, eficient şi

eficace; respectarea regulilor externe şi a politicilor şi regulilor managementului; protejarea

bunurilor şi a informaţiilor; prevenirea şi depistarea fraudelor şi greşelilor; calitatea

documentelor de contabilitate şi producerea în timp util de informaţii de încredere,

referitoare la segmentul financiar şi de management.

Obiectivele generale ale controlului intern sunt:

– realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,

stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate,

economicitate şi eficienţă;

– protejarea fondurilor publice, împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului

sau fraudei;

– respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;

– dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare

şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi

proceduri de informare public adecvată prin rapoarte publice.

9

Controlul intern trebuie să fie eficient, să nu determine costuri suplimentare şi să

permită economisirea mijloacelor materiale, financiare şi umane. De altfel, poate exista şi

situaţia de a proiecta un sistem bun de control intern dar acesta să fie greşit înţeles şi pus în

practică de către cei implicaţi în acea entitate (personal greşit instruit în ceea ce priveşte

implementarea controlului intern) sau tratat în mod formal.

Trebuie avută în vedere şi situaţia în care controalele interne pot fi eludate prin

asocierea a două sau mai multe persoane în acest scop sau chiar de către conducere.

3.2. Auditul public intern

Auditul public intern este definit conform Legii 672/2002 privind auditul public

intern ca “activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere

conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând

activităţile entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o

abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea

sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de

administrare”.

Rolul auditului public intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a

fondurilor publice.

Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi

privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul entităţii publice.

Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control

din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor

funcţionale în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii

continue a acestora.

Obiectivele compartimentului de audit public intern sunt:

- de a ajuta la entitatea publică atât în ansamblul cât şi structurile sale prin intermediul

opiniilor şi recomandărilor;

- să gestioneze mai bine riscurile;

- să asigure o mai bună administrare şi păstrare a patrimoniului;

10

- să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii cu regulile şi procedurile

existente;

- să asigure o evidenţă contabilă şi un management informatic fiabile şi corecte;

- să îmbunătăţească calitatea managementului, a controlului şi auditului intern;

- să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiilor.

În principal, unei misiuni de audit i se pot atribui umătoarele obiective principale:

- asigurarea conformitatii procedurilor şi a operaţiunilor cu normele juridice;

- evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite şi examinarea impactului efectiv;

- evaluarea sistemelor de management şi control intern;

- aport de plus valoare şi îmbunătăţirea adminstrării entităţii publice, gestiunea riscului

şi controlul intern.

3.3. Controlul intern versus auditul public intern

Legătura dintre sistemul de control intern şi auditului public intern.

Auditul public intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern

căruia, printr-o abordare metodică şi sistematică, încearcă să-i afle punctele slabe şi să ajute

managementul în găsirea celor mai adecvate căi de îmbunătăţire a acestuia.

Rolul auditului intern a sporit spectaculos în ultimele două decenii datorită creșterii

complexității activităților desfășurate de entități. Existența acestuia este justificată de

surplusul de valoare care se obține prin diminuarea sau eliminarea riscurilor în cadrul

entităților.

Auditul intern este o structură care susține eforturile conducerii entității de a-și

îndeplini obiectivele și este un instrument foarte important pentru îmbunătățirea sistemului

de control intern. El contribuie la descoperirea activităților, operațiunilor, elementelor care

au importanță deosebită în cadrul entității. Acesta analizează punctele forte și slăbiciunile

unei entități, luând în considerare modul de conducere a acesteia, cultura organizațională,

oportunitățile și amenințările care pot avea un efect în realizarea obiectivelor propuse.

11

Deși auditorii interni pot constitui o resursă valoroasă de instruire și consiliere, fiind,

în același timp și un factor al schimbării în cadrul entității, aceștia nu trebuie să se

substituie unui sistem puternic de control intern, nu trebuie să aibă obligații operaționale

sau manageriale.

Pentru ca funcția de audit intern să fie eficientă, este vital ca structurile de audit

intern să funcționeze și să fie organizate în mod independent. Acest lucru presupune că

personalul de audit este independent atât față de departamentele operative, cât și față de

departamentul contabil, precum și faptul că auditorii interni sunt direct subordonați unui

nivel de autoritate cât mai înalt din entitate, adică fie conducerii de vârf, fie comitetului de

audit al consiliului de administrație.

Limitele controlului intern

Controlul intern, indiferent de modul în care este conceput şi funcţionează poate oferi

doar o asigurare rezonabilă şi nu una absolută că obiectivele entităţii sunt îndeplinite.

Probabilitatea de realizare a acestora este afectată de limitele inerente ale controlului intern.

Acest fapt se datorează unor factori interni şi externi care nu au fost şi nu au putut fi luaţi în

considerare la proiectarea (conceperea) controlului intern, cum ar fi:

- erori umane: neglijenţă, neatenţie, interpretări eronate, erori de raţionament etc;

- abuzul de autoritate manifestat de unele persoane cu atribuţii de conducere,

coordonare sau supervizare;

- limitarea independenţei în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

- schimbări frecvente intervenite în mediul intern şi cel extern al entităţii;

- proceduri de control neadecvate;

- proceduri de control neadaptate sau adaptate şi neaplicate;

- costurile controlului intern.

12

Importanţa auditului public intern - evaluarea şi eliminarea riscurilor in

management.

Standardul de management/control intern care defineşte activitatea de audit intern în

cadrul entităţilor publice este Standardul 25 – Auditul intern, conform căruia entitatea

publică înfiinţează sau are acces la o capacitate de audit, care are în structura sa auditori

competenţi, a căror activitate se desfăşoară, de regulă, conform unor programe bazate pe

evaluarea riscului.

Cerinţele generale prevăzute de acest standard sunt:

- auditul public intern asigură evaluarea independentă şi obiectivă a sistemului de control

intern al entităţii publice;

- auditorul intern finalizează acţiunile sale prin rapoarte de audit, în care enunţă punctele

slabe identificate în sistem şi formulează recomandări pentru eliminarea acestora;

- managerul dispune măsurile necesare, având în vedere recomandările din rapoartele de

audit intern, în scopul eliminării punctelor slabe constatate de misiunile de auditare.

13

Capitolul 4. Concluzii.

Auditul public intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern

căruia, printr-o abordare metodică şi sistematică, încearcă să-i afle punctele slabe şi să ajute

managementul în găsirea celor mai adecvate căi de îmbunătăţire a acestuia, fapt ce-i va

permite să obţină un grad de asigurare sporit cu privire la realizarea obiectivelor

organizaţiei.

Responsabilitatea managementului unei entităţi este de a stabili mediul de control şi

de a aplica şi menţine politici şi proceduri adecvate pentru realizarea obiectivelor şi

conducerii eficiente a activităţii entităţii. Această responsabilitate include implementarea şi

asigurarea operării continue a sistemelor contabile şi de control intern care sunt realizate în

vederea prevenirii şi detectării fraudei şi erorii. Aceste sisteme reduc, dar nu elimină în

mod absolut posibilitatea apariţiei fraudei şi erorii.

Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi

privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul entităţii publice.

Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control

din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor

funcţionale în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii

continue a acestora.

La nivelul instituţiilor publice, managementul răspunde de cheltuirea fondurilor

publice, precum şi de implementarea unor sisteme de control cu ajutorul cărora să se

urmărească eficacitatea, eficienţa şi economicitatea utilizării resurselor financiare, umane şi

materiale.

14

Bibliografie

1. Ioan Gheorghe Ţară, Auditul financiar, Editura Universităţii din Oradea.

2. Legea 672 /19.12.2002 privind auditul public intern.

3. Ordonanţa guvernului 119/1999 actualizată prin Legea 84/2003 privind auditul public

intern şi controlul financiar preventiv.

4. http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Control%20si%20Audit/Documente/

GHIDCONTROLINTERN.pdf

5. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/norme_generale.pdf

6. http://www.cultura.tubefun4.com/biblioteca%20virtuala/editura%20mai/auditul%20de

%20sistem%20in%20institutiile%20publice/auditul%20de%20sistem%20in

%20institutiile%20publice.pdf

7. http://www.cultura.tubefun4.com/biblioteca%20virtuala/pdf/audit.pdf

15