PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE

DREPTULUI COMUNITAR

1. PRINCIPIUL ÎMPUTERNICIRII SPECIALE LIMITATE

Competenţele comunitare au la bază restrângerea competenţelor statelor membre, prin transferarea

exercitării unor drepturi ce ţin de suveranitatea naţionala a acestora.

Principiul funcţionează la două nivele: i) la nivelul organelor comunitare şi ii) la nivelul CE.

Organele comunitare si CE beneficiează doar de acele competenţe care i-au fost expres conferite prin

prevederile tratatelor1.

Efectele principiului :

regula competeţei statale . Acolo unde nu se indică competenţa Comunităţii, competenţa este la

statul membru.

CE se limitează la competenţele primite. Comunităţile europene nu pot crea competenţe pentru

ele;

necesitatea indicării temeiurilor legale2 la adoptarea actelor normative comunitare. Neindicarea

temeiului legal duce la posibilitatea anulării actului nortmativ comunitar în cauză;

delimitarea competenţelor statale de cele comunitare; În prezent nu există un catalog al

competenţelor comunitare, prevederile privind competenţele CE găsindu-se dispersat în

prevederile Tratatului. După adoptarea Tratatului de la Lisabona vor fi enumerate expres

domeniile unde Comunităţile Europene au competenţe exclusive (de ex. uniunea vamală,

politica din domeniul concurenţei între întreprinderi etc.), unde au competenţe partajate 3 (de ex.

1 Totuşi, aceste competenţe mai pot fi extinse, în baza principiului împuternicirii implicite, dar nu in mod nelimitat. A

se vedea punctul 2.2 În prembulul fiecărui act normativ comunitar se indică articolul din Tratat în baza căruia a fost adoptat actul în

cauză.3 Existenţa competenţelor partajate implică posibilitatea adoptării unor reglementări atât de câtre statele membre, căt

şi de către CE.

1

piaţa internă, protecţia consumatorilor, politica socială etc.) şi domeniile unde competenţa

aparţine prioritar statelor membre, CE contribuind doar cu acţiuni de sprijinire a statelor

membre (de ex. cultură, turism, industria, politica educaţională etc.).

2. PRINCIPIUL ÎMPUTERNICIRII IMPLICITE

Denumirea principiului provine din faptul, că competenţele existente şi obiectivul care trebuie

realizat, implică puterile sau competenţele necesare realizării acelui obiectiv.

Condiţii:

competenţele Comunităţii pentru realizarea obiectivului să fie inexistente sau insuficiente;

să existe un obiectiv al Comunităţii ce trebuie atins;

să fie luate măsuri adecvate şi proporţionale pentru realizarea obiectivului comunitar în cauză.

Rolul principiului:

Extinde posibilităţile de acţionare ale Comunităţilor, în situaţia în care acţiunea CE este necesară pentru

realizarea obiectivelor tratatelor şi nu există competenţe suficiente prevăzute pentru acestea.

Limitele aplicării principiului:

Competenţele nu pot fi extinse în mod nelimitat, adică dincolo de dispoziţiile tratatelor care definesc

scopurile şi misiunile CE.

Aplicarea principiului nu poate duce la modificarea prevederilor tratatului, cu eludarea procedurii

prevăzute în tratate pentru modificarea prevederilor dreptului primar.

De asemenea, principiul nu poate fi folosit pentru atingerea obiectivelor din cadrul pilonului II

(Politica Externă şi de Securitate Comună -PESC), pentru că nu vorbim de un pilon supranaţional,

cooperarea în acest domeniu desfăşurându-se în baza regulii unanimităţii.

Aplicarea acestui principiu va suferi unele modificări după intrarea în vigoare a Tratatului de la

Lisabona:

2

ÎN PREZENT

DUPĂ TRATATUL DE LA

LISABONA

- principiul poate fi folosit doar

pentru atingerea obiectivelor

comunitare care au legătură cu

funcţionarea pieţei interne;

- măsurile în baza acestui

principiu se iau de către Consiliul UE

(cu unanimitate), la propunerea

Comisiei şi cu consultarea

Parlamentului European (PE);

- extinderea aplicabilităţii acestui

principiu, principiul putând fi folosit

pentru atingerea oricărui obiectiv

comunitar prevăzut în tratate;

- măsurile se vor lua tot de către Consiliul

UE (cu unanimitate), la propunerea

Comisiei, dar cu aprobarea PE;

3. PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂŢII

Principiul a fost introdus prin Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht), iar Tratatul de

la Amsterdam a consacrat un protocol aplicării principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii (Protocolul

privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii).

Condiţii:

să existe competenţe partajate;

Principiul subsidiarităţii se aplică numai în domeniile unde Comunităţile nu au competenţă exclusivă în

ceea ce priveşte adoptarea unor reglementări. În domeniile unde statele membre şi Comunităţile au

competenţe partajate, ambele putând adopta reglementări, principiul subsidiarităţii are meritul să ajute la

determinarea situaţiilor în care reglementările trebuie adoptate la nivel comunitar.

3

obiectivul ce trebuie realizat nu poate fi atins într-o manieră satisfăcătoare prin acţiunile statelor

membre, datorită în special dimensiunilor sau efectelor acţiunii proiectate;

posibilitatea realizării obiectivului în mod satisfăcător la nivel comunitar;

Limitele aplicării principiului:

În situaţia în care statul membru poate rezolva satisfăcător problema, dar CE ar putea să rezolve şi mai bine

problema, competenţa va rămâne la statul membru.

Dacă nici CE nici statele membre nu pot rezolva satisfăcător problema, competenţa rămâne la statul

membru.

Obligaţiile pe care le implică principiul subsidiarităţii:

pentru statele membre: acestea în virtutea obligaţiei lor de loialitate faţă de Comunitate, trebuie să

ia toate măsurile generale sau speciale pentru atingerea obiectivelor prevăzute în tratate şi să se

abţină de la orice comportament ce ar duce la periclitarea atingerii acestor obiective;

pentru organele comnitare: atunci când acestea acţionează în baza principiului subsidiarităţii,

trebuie să adopte măsuri cât mai simple şi să intervină doar atât, cât este necesar pentru atingerea

obiectivului comunitar (principiul proporţionalităţii).

Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii (Tratatul de la Amsterdam),

vine cu precizări în vederea asigurării unei mai mari certitudini în privinţa situaţiilor în care este necesară o

intervenţie a Comunităţii, anume:

atunci când chestiunea implică aspecte transnaţionale;

nu există o rezolvare satisfăcătoare a problemei de către statele membre;

lipsa acţiunii CE dăunează intereselor statelor membre sau în lipsa acţiunii CE exigenţele tratatului

nu ar fi respectate;

acţiunea din partea Comunităţii are avantaje manifeste;

Scopul aplicării principiului:

asigurarea trăiniciei cooperării supranaţionale;

asigurarea unei libertăţii de acţiune a statelor membre;

Controlul respectării principiului subsidiarităţii:

În prezent există doar posibilitatea controlului ulterior (după ce actul normativ comunitar a fost adoptat),

control care se efectuează de către Curtea de Justiţie Europeană (CJE), aceasta avînd posibilitatea să anuleze

un act normativ comunitar adoptat fără respectarea principiului subsidiarităţii.

4

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona respectarea prinicipiului subsidiarităţii va putea fi

controlat chiar şi anterior adoptării actului normativ comunitar, mai precis în etapa propunerii legislative şi

în etapa adoptării propunerii legislative de către legislatorul comunitar.

I. În etapa propunerii legislative:

Sunt două ipoteze:

A. În situaţia în care suntem în prezenţa procedurii legislative ordinare:

Comisia are competenţa să iniţieze propunerea legislativă, pe care o transmite mai departe

parlamentelor naţionale şi legislatorilor comunitari (Parlamentul European şi Consiliul UE).

Parlamentele naţionale au la dispoziţie 8 săptămâni să analizeze propunerea legislativă sub aspectul

conformităţii ei cu principiul subsidiarităţii. Fiecare parlament naţional dispune de două voturi (un vot

pentru fiecare cameră a parlamentului, dacă vorbim de un parlament naţional bicameral). În situaţia în

care 50%+1 din numărul voturilor atribuite parlamerntelor naţionale sunt în sensul că propunerea nu

respectă principiul subsidiarităţii, atunci propunerea trebuie reanalizată de către Comisie (ea având rolul

de iniţiator legislativ). În urma reanaliyării propunerii există 3 posibilităţi: i) menţinerea propunerii în

forma iniţială; ii) modificarea propunerii; şi iii) retragerea ei4. În urma reanalizării propunerii Comisia

emite un aviz motivat prin care îşi exprimă părerea cu privire la conformitatea propunerii cu principiul

subsidiarităţii. La rândul lor, parlamentele naţionale, atunci cînd analizează propunerea sub aspectul

conformităţii ei cu principiul subsidiarităţii emit un astfel de aviz motivat.

B. În situaţia în care suntem în prezenţa procedurii legislative speciale5:

Propunerea legislativă poate să aparţină Comisiei (C.), unui grup de state membre (grup de SM),

Parlamentului European (PE), Curţii de Justiţie Europene (CJE), Băncii Centrale Europene (BCE),

Băncii Europene de Investiţii (BEI)6 şi este transmisă mai departe către parlamentele naţionale,

4 Într-o asemenea situaţie procedura legislativă se opreşte aici.

5 Procedura legislativă specială este numită aşa, pentru că pe lângă Comisie mai pot veni cu propuneri

legislative şi alţi subiecţi de drept, a se vedea în acest sens enumerarea din carte. Aceasta procedura

legislativa nu exista in prezent, ci va exista numai dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona. In

prezent Comisia europeana are monopolul de a face propuneri legislative. Pentru mai multe detalii privind

procedura legislativa ordinara si speciala a se vedea Gy. Fabian, Drept institutional comunitar, Ed. Sfera

Juridica, Cluj-Napoca, 2008, p. 217.

6 BEI şi BCE pot veni cu propuneri legislative doar în proble me ce interesează funcţionarea lor.

5

Parlamentul European şi Consiliul UE. În situaţia în care 1/37 din numărul total al voturilor atribuite

parlamerntelor naţionale se pronunţă în sensul că propunerea nu respectă principiul subsidiarităţii, atunci

propunerea trebuie reanalizată de către iniţiatorul ei, existând 3 posibilităţi: i) menţinerea propunerii în

forma ei iniţială; ii) modificarea propunerii; şi iii) retragerea ei8.

II. Controlul efectuat în faza adoptării propunerii legislative:

După ce propunerea legislativă a fost analizată de către parlamentele naţionale sub aspectul

conformităţii ei cu principiul subsidiarităţii, Comisia transmite propunerea legislativă împreună cu

avizul său motivat şi cu avizele motivate ale statelor membre Parlamentului European şi Consiliului UE.

Înainte de prima lectură, cele două organe comunitare, după analizarea avizelor motivate, analizează

propunerea legislativă, procedură care este urmată de vot. În situaţia în care 55% din numărul voturior

din Consiliul UE SAU 50%+1 din numărul voturilor Parlamentului European se pronunţă în sensul că

propunerea nu respectă principiul subsidiarităţii, atunci propunerea nu va mai fi analizată, procedura

legislativă oprindu-se aici.

III. Controlul efectuat ulterior adoptării actului normativ9

În situaţia în care, ulterior adoptării unui act normativ comunitar, un parlament naţional sau o cameră

dintr-un parlament naţional, consideră că actul normativ comunitar în cauză nu respectă principiul

subsidiarităţii, atunci are posibilitatea să se adreseze Curţii de Justiţie Europene, solicitând anularea

actului normativ. CJE analizînd respectarea principiului subsidiarităţii are posibilitatea să anuleze actul,

în situaţia în care consideră că susţinerile reclamantului sunt întemeiate. Întrr-o asemenea ipoteză, CJE

acţionează asemănător unei instanţe de contencios administrativ.

4. PRINCIPIUL ECHILIBRULUI INSTITUTIONAL

7 Dacă propunerea legislativă intervine în domeniul Spaţiului de Libertate, Securitate şi Justiţie acest preg

este de ¼.

8 Într-o asemenea situaţie procedura legislativă se opreşte aici.

9 Această formă de control există şi în prezent.

6

Se mai numeste si principul checks (control reciproc) and balances (echilibru de putere). Esenta

principiului consta in aceeea, ca fiecare institutie comunitara actioneaza cu respectarea propriilor

competente si ale celorlalte institutii, avand in acelasi timp parghii de control asupra celorlalte institutii.

Parlamentul European

1.B. 1.A. 2.B. 2.A.

Comisia Europeana 3.B -------------> Consiliul UE

3.A.<------------

1.A. Aspecte privind conrtolul efectuat de Parlamentul European asupra Comisiei :

la numirea membrilor Comisiei, fiecare candidat este inervievat, Parlamentul European aproband

ansamblul Colegiului Comisarilor;

Paralamentul european are posibilitatea sa adopte o motiune de cenzura impotriva Comisiei, intr-o

asemenea situatie comisarii trebuind sa-si dea demisia;

Parlamentul examineaza rapoartele anuale ale Comisiei;

parlamentarii europeni au posibilitatea sa adreseze intrebari membrilor Comisiei;

1.B Aspecte privind controlul efectuat de Comisia Europeana asupra Parlamentului European:

Comisia ere posibilitatea sa introduca actiuni in anulare si actiuni in carenta impotriva

Parlamentului European;

2.A. Aspecte privind relatia dintre Parlamentul European si Consiliul UE:

parlamentarii au posibilitatea sa adreseze intrebari Consiliului UE;

2.B. Aspecte privind relatia dintre Consiliul UE si Parlamentul European:

Presedintele Consiliului UE participa la sedintele plenare ale Parlamentului European;

3. A. Aspecte privind relatia dintre Consiliul UE si Comisie:

Comisia in calitatea ei de organ executiv pune in executare deciziile adoptate de Consiliul UE;

3.B. aspecte privind relatia intre Comisie si Consiliul UE:

Comisia poate introduce actiuni in carenta si actiuni in anulare impotriva Consiliului UE;

7

4. Relatia dintre Comisia Europeana, pe de o parte si Consiliul UE si Parlamentul European, pe de alta

parte:

Comisia face propuneri legislative, avand drept de initiativa legislativa

5. PRINCIPIUL PROPORTIONALITATII

Esenta principiului:

actiunile Comunitatii Europene nu pot depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor

prevazute in Tratate;

actiunile CE trebuie sa fie potrivite si necesare pentru atingerea obiectivelor comunitare;

necesitatea adaptarii mijloacelor autoritatilornationale la obiectivele urmarite;

Scopul principiului:

Principul are ca scop sa reglementeze modul si intensitatea actiunii comunitare. Principiul se doesebeste

astfel, in ceea ce priveste scopul său, de principiul subsidiaritatii care are menirea sa determine situatiile in

care este necesara o actiune a Comunitatii, completand in acelasi timp principiul mentionat, avand in vedere

ca determina intensitatea actiunii comunitare.

6. PRINCIPIUL RANGULUI PRIORITAR AL DREPTULUI COMUNITAR FATA DE CEL

NATIONAL

Scopul principiului:

Rezolvarea conflictelor de legi intre normele comunitare si cele nationale, asigurarea interpretarii si aplicarii

unitare a dreptului comunitar.

Evitarea anularii efectelor actelor normative comuinitare prin masuri interne.

Temeiul juridic al principiului:

Exista doua teorii:

I. Teoria autonomista. Dreptul comunitar are prioritate fata de cel national, pentru ca ordinea

juridica infiintata prin tratate, reprezinta un sistem juridic autonom, independent fata de sistemele

juridice nationale si supranational.

8

II. Teoria imputernicirii constitutionale. Prioritatea dreptului comunitar isi are izvorul in

prevederile constitutiilor nationale care permit aderarea la organizatiile internationale, existand

obligatia implicita a statelor care adera la acestea sa-si adapteze legislatia lor intertna la legislatia

acelor organizatii internationale.

Jurisprudenta aferenta aplicarii principiului:

1964- COSTA / E.N.E.L

Starea de fapt: nationalizarea unitatilor de poductie si de distributie a energiei electrice; atacarea actului de

nationalizare de catre un avocat (F. Costa) care a fost actionar la una dintre societatile nationalizate; instanta

nationala solicita interpretarea unor prevederi ale Tratatului.

Noutatea adusa prin hotarare:

dreptul comunitar primar prevaleaza fata de orice lege nationala ulterioara. Prevederile dreptului

primar (tratatele de infiintare si cele de modificare ale acestora, precum si tratatele de aderare) reprezinta

un izvor de drept independent, originar si special, prevederile ei neputand fi anulate printr-o lege

nationala ulterioara. In conflictul dintre dreptul comunitar si dreptul national, nu se aplica norma

conflictuala interna lex posteriori derogat priori (legea ulterioara deroga de la cea anterioara), dreptul

comunitar beneficiind de prioritate chiar si fata de o lege nationala ulterioara.

1970- Internationale Handelsgesellschaft

Starea de fapt: obtinerea unei licente de export pentru exportul unei anumite cantitati de malai, contra platii

unei cautiuni. Expirarea termenului pentru care a fost acordata licenta, fara ca toata cantitatea vizata sa fi

fost exportata si pierderea cautiunii platite, in conformitate cu prevederile unui regulament comunitar. Fapta

a dus la incalcarea principiilor fundamantale ale Constitutiei germane – conflict intre prevederile dreptului

comunitar secundar si normele consitutionale nationale.

Noutatea adusa prin hotarare:

Dreptul comunitar are prioritate atat fata de legile ordinare, cat si fata de legea suprema din stat. La

aprecierea legalitatii actiunilor organelor comunitare nu se iau in considerare normele si principiile

dreptului national, chiar daca aceste norme si principii isi au izvorul in legea fundamentala. Normele

9

constitutionale nu beneficieaza de prioritate fata de normele nationale. Totusi, trebuie verificat daca sunt

respectate drepturile fundamentale prevazute in constitutiile nationale.

beneficieaza de prioritate si normele dreptului secundar nu numai normele dreptului primar.

Ce se intampla cu normele nationale care vin in conflict cu reglementarea comunitara?

Norma nationala in cauza nu va fi luata in considerare la solutionarea litigiului. Normele in cauza vor fi in

continuare aplicabile in relatia cu state terte si redevin aplicabile, daca norma comunitara ulterior isi pierde

validitatea (de ex. prin anulare).

1978- Simmenthal II

Starea de fapt: O societatea comerciala a fost obligata sa plateasca taxe de politie sanitara la importul de

carne de vita. Potrivit art. 25 si 26 din Tratatul CE, sunt interzise in comertul dintre statele membre aplicarea

unor taxe vamale sau taxe cu efect echivalent (de ex. taxa la plata careia a fost obligata societatea in cauza),

pentru ca pot impiedica libera circulatie a bunurilor. In Italia normele dreptului national care contraveneau

prevederilor normelor comunitare erau considerate neconstitutionale, dar era necesara pronuntarea

prealabila a Curtii Constitutionale in acest sens.

Concluziile Curtii:

Instantele nationale sunt obligatesa aplice dispozitiile comunitare in plenitudinea lor si trebuie sa

refuze, din oficiu, aplicarea normelor nationale contrare. In acest sens, instanele ationale nu

trebuie sa astepte interventia prealabila a unor instrumente legislative, procedurale sau

constitutionale nationale.

1990 – Factortame

Starea de fapt: Impiedicarea inregistrarii in registrul naval britanic al unor vase de pescuit care nu

prezentau 75% interes britanic. Introducerea unei actiuni impotriva statului membru in cauza de catre

Comisia Europeana si castigarea procesului in fata CJE. Ca o masura de despagubire provizorie instantele

nationale trebuiau sa suspende Legea navigatiei, acest lucru insa nu era posibil in virtutea prevederilor unei

norme nationale procedurale.

Concluziile instantei:

10

In situatia in care o norma procedurala interna reprezinta singurul obstacol in aplicarea

prioritara a dreptului comunitar (in situatia din speta executarea unei hotarari judecatoresti

pronuntate in baza dreptului comunitar), aceea norma interna trebuie ignorata.

1999 – Ciola

Starea de fapt: Existenta unui act administrativ individual contrar liberei circulatii a serviciilor (interzicea

inchirierea nelimitata a locurilor de ancorare pentru proprietarii de barci care erau cetatenii altui stat

membru).

Comcluzia instantei:

Dreptul comunitar beneficieaza de prioritate fata de actele administrative individuale.

2000 – Kuhne si Heitz

Starea de fapt: Existenta unei decizii admnistrative definitive. Ulterior interpretarea dispozitiilor

comunitare pertinente de catre CJE printr-o hotarare preliminara10.

10

? In situatia in care o instanta nationala este pusa uin situatia sa aplice dreptul comunitar si are duibii privind modul in care acele prevederi trebuie interpretate, aceasta are posibilitatea sa se adreseze instantei comunitare si sa-i solicite un ajutor in ceea ce priveste interpretarea prevederii comunitare in cauza. In situatia in care aceste instante judeca in ultima instanta (curti de apel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie) ele au obligatia sa sesizeze Curtea de la Luxemburg privind modul de interpretare a respectivelor prevederi comunitare. O asemena actiune nu este admisibila in situatia in care nu exista dubii rezonabile privind modul in care acele prevederi trebuie interpretate, norma fiind clara sau jurisprudenta instantelor comunitare fiind elocventa pentru modul corect de interpretare a prevedrii in cauza. De asemenea, in situatia in care instantele comunitare s-au pronuntat anterior cu privire la modul de interpretare a prevedrii in cauza, instanta comunitara nu va pronunta o hotarare preliminara.

11

Concluzia instantei:

Organele administrative au obligatia sa reanalizeze o decizie administrativa anterioara , in

vederea luarii in considerare a interpretarii oferite de catre CJE. Aceste organe au obligatia sa

rtevina supra deciziei daca o considera neconforma cu interpretarea oferita de catre instanta

comunitara.

2007 – Lucchini

Concluzia instantei:

Instantele nationlae au obligatia sa asigure efectul deplin al normelor comunitare.

O hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila nu face imposibila aplicarea dreptului comunitar.

In situatia din speta, ajutorul de stat ilegal, trebuia restituit.

CONCLUZII GENERALE:

Instantele nationale au obligatia sa inlature de la solutionarea litigiului normele nationale contrare. Normele

nationale contrare devin inaplicabile de plin drept, nefiind necesare masuri anterioare de abrogare din partea

statului mermbru in cauza.

Statele membre au obligatia sa nu creeze un drept national contar dreptului comunitar si sa nu adopte norme

in domenii strict rezervate dreptului comunitar.

Statele membre au obligatia sa inceteze cazul de coliziune, daca exista o obligatie de „armonizare” a

legislatiei nationale cu ceea comunitara, de ex. prevazuta intr-o directiva.

LIMITELE APLICARII PRINCIPIULUI:

Masurile luate pe plan national pot fi aplicate cu prioritate in situatia in care indeplinirea obligatiilor

comunitare pericliteaza interesele vitale ale securitatii nationale a unui stat membru.

12

7. PRINCIPIUL APLICARII DIRECTE A DREPTULUI COMUNITAR

Semnificatia unor notiuni:

Efect direct particularii dobandesc in mod direct drepturi si obligatii din prevederile normelor

comunitare. Particularii pot invoca drepturile astfel dobandite in fata instantelor nationale, iar acestea au

obligatia sa asigure respectarea lor. Efectul direct ofera posibilitatea pentru cetatenii unionali sa invoce

prevederile normelor comunitare in fata instantelor nationale, chiar daca nu sunt destinatarii acestora (de ex.

in cazul directivelor, destinarii sunt intotdeauna statele membre, prevederile ei neputandu-se adresa

particularilor) si chiar daca acele norme nu au fost preluate in legislatia nationala.

Putem distinge intre: efect direct vertical posibilitatea invocarii normei comunitare intr-un proces

desfasurat in fata instantei nationale intre un particular si un stat membru; efect direct orizontal

posibilitatea invocarii normei comunitare intr-un proces din fata instantelor nationale desfasurat intre doi

particulari. Trebuie retinut, ca in cazul directivelor comunitare vorbim doar de existenta efectului direct

vertical, neexistand posibilitatea invocarii prevederilor unei directive netranspuse intr-un proces ce are loc in

fata unei instante bnationale intre doi particulari.

Aplicabilitate directa normele comunitare direct aplicabile sunt valabile pe plan national fara sa fie

necesara transpunerea lor in legislatia nationala.

Notiunile aplicabilitate directa si efect direct sunt notiuni care au legatura una cu alta, dar nu sunt

sinonime. Astfel, regulamentele sunt direct aplicabile (nu trebuie transpuse in legislatia nationala) si au efect

direct (pot fi invocate direct in fata instantelor nationale), directivele insa, desi nu sunt direct aplicabile

(trebuie transpuse in legislatia nationala), unele prevederi ale lor pot avea efect direct daca sunt indeplinite

anumite conditii11.

Aplicabilitate imediata norma comunitara creeaza obligatii imediat dupa adoptarea ei pentru statele

membre, dar nu si pentru particulari. Astfel, prin adoptarea unei directive comunitare se naste imediat dupa

adoptare, obligatia pentru statul membru sa adopte normele nationale de transpunere in termenul de

implementare, dar respectiva directiva nu creeaza obligatii pentru particulari, daca nu a fost transpusa in

legislatia nationala.

11 1) a expirat perioada de transpunere, perioada in care statul nu a transpus sau a transpus gresit prevederile directivei in legislatia

nationala; 2) prevederile directivei confera drepturi particularilor; 3) prevedrile directivei sunt neechivoce;

13

Jurisprudenta aferenta aplicarii principiului:

In aplicarea principiului putem consacra trei etape principale:

I. Efectul direct vertical al normelor dreptului primar

1960 – Van Gend en Loos

Starea de fapt: importul unor substante chimice in Olanda si aplicarea potrivit prevederilor Codului vamal

olandez a unei taxe vamale de 8%. Potrivit prevederilor art. 25 din Tratatul CE este interzisa aplicarea

taxelor vamale in comertul dintre statele membre. Pot fi invocate in fata instantei nationale prevederile

dreptului primar, avand in vedere ca acele prevederi nu se adreseaza particularilor, ci statelor membre?

Concluzia instantei:

Prevederile art. 25 au efect direct. Privatii pot avea drepturi si obligatii care sa decurga direct din prevederile

dreptului primar. Prevederile art. 25 din Tratatul CE sunt neechivoce, neconditionate si prescriu o obligatie

negativa.

Importanta hotararii consta in aceea, ca precizeaza conditiile care trebuie indeplinite pentru ca prevederile

dreptului primar sa aiba efect direct:

1) norma trebuie saa fie clara si neechivoca; 2) norma trebuie sa fie neconditionata (nu trebiie sa existe

rezerve formaulate din partea statelor membre, privind conditionarea aplicarii prevederii de adoptarea unor

prevederi natioanle); 3) norma sa fie autonoma; 4) norma sa aiba un continut negativ (de ex. in situatia din

speta, norma continea o interdictie privind aplicarea taxelor vamale in comertul dintre statele membre)

1965 – Lutticke

Concluzia instantei:

Prevederile dreptului primar pot fi invocate direct in fata instantelor nationale in proces cu un stat membru

chiar daca normele comunitare prevad o obligatie pozitiva (obligatie de a face), daca termenul in care

obligatia trebuia indeplinita a trecut fara niciun rezultat. Astfel, instanta comunitara a completat ultima

conditie dintre cele mentionate in cazul hotararii Van Gend en Loos.

14

II. Efectul direct orizontal al normelor dreptului primar

1974 – Walrave

Starea de fapt: neangajarea unui strain la concursurile de ciclism pentru motivul ca era cetatean strain. Pot

fi invocate prevederile tratatului intr-un proces dintre doi particulari (strainul, respectiv societatea care

organiza cursurile de ciclism)?

Concluzia instantei: Obligatiile prevazute in Tratat se adreseaza nu numai autoritatilor de stat, ci si tuturor

organizatiilor ale caror scop este sa reglementeze ocaziile de obtinere a unor castiguri si furnizarea

serviciilor. Exista efect direct orizontal in cazul prevederilor dreptului primar.

III. Efectul direct al normelor dreptului secundar

In cazul regulamentelor art. 239 din Tratatul CE prevede expres, ca prevederile regulamentelor au efect

direct.

In cazul directivelor, efectul direct este un vertical ascendent (de la particular la stat), statele mebre

neputand invoca propria neglijenta sau omisiune de a prelua directiva fata de particulari. Prevederile

directivei care sunt favorabile particularilor pot fi invocate dupa expirarea termenului de transpunere a

directivei, daca prevederile acesteia nu au fost transpuse sa au fost gresit transpuse in legislatia nationala si

daca acele prevederi sunt neconditionate si suficient de precise.

Jurisprudenta care priveste efectul direct vertical al directivelor:

1974 – Van Duyn

Starea de fapt: invocarea prevederilor unei directive care prevedea masuri speciale privind circulatia si

sederea cetatenilor straini intr-un proces dintre un particular si un stat membru.

Concluzia instantei: prevederile directivei care confera drepturi particularilor pot fi invocate in fata

instantelor nationale, iar acestea au obligatia sa asigure respectarea lor. Prevederile directivelor care creeaza

drepturi particularilor pot avea efect direct, chiar daca sunt formulate intr-un act normativ care nu este direct

aplicabil in intregul lui.

15

1986 – Marshall

Starea de fapt: verificarea existentei efectului direct vertical in cazul prevederilor unei directive referitoare

la egalitatea de tratament (nediscriminare la locul de munca).

Concluzia instantei: O prevedere dintr-o directiva care este precisa, neconditionata, autunoma neechivoca

poate fi invocata intr-un proces cu un stat membru.

1989 – Foster/ British Gas

Efectul direct vertical ascendent al directivelor a fost extins si la organizatii sau asociatii care sub controlul

statului au primit misiuni ce presupun exercitarea autoritatii publice. Astfel, prevederile directivelor care

indeplinesc conditiile mentionate pot fi invocate nu numai intr-un proces din fata instantei nationale,

desfasurat intre un particular si un stat membru, ci si intr-un proces dintre un particular si o organizatie sau

asociatie care a primit misiuni ce presupun exercitarea autoritatii publice.

1989 – Marleasing

Starea de fapt: Solicitarea anularii unui contract de societate. Prevederile dreptului national nu emera

cauzele pentru care se poate solicita anularea unui contract de societate. Prevederile unei directive

comunitare din anul 1968 (nepreluata in legislatia nationala) enumera expres cauzele de nulitate, cauze

printre care nu figureaza motivul invocat de catre societatea reclamanta care a solicitat anularea

respectivului contract de societate. Poate fi desfiintat contractul de societate in aceste conditii, avand in

vedere ca prevederile directivei nu mentioneze printre motivele enumerate motivul invocat de catre

reclamant?

Concluzia instantei: Instantele nationale au obligatia sa interpreteze dreptul national astfel incat prevederile

acestuia sa fie in armonie cu normele dreptului comunitar. Statele membre trebuie sa ia toate masurile

necesare (generale/particulare) in vederea asigurarii atingerii obiectivelor directivei. Obligatiile prevazute in

directive se impun tuturor autoritatilor statelor membre. Dreptul national trebuie interpretat in litera si

spiritul prevederilor directivei nepreluate, in vederea atingerii rezultatului urmarit. In situatia din speta,

contractul de societate nu a fost desfiintat. Hotararea a instituit efectul mijlocit al directivelor (a se vedea

mai jos).

16

1984 – Von Colson & Kamann

Starea de fapt: neangajarea reclamantelor in calitatea de gardieni de penitenciar din cauza ca erau femei.

Invocarea prevederilor unei directive comunitare (netranspusa in legislatia nationala) care prevad obligatia

statelor membre sa adopte prevederi adecvate pentru prevenirea acestui fenomen.

Concluzia instantei: trebuie asigurata posibilitatea de angajare pentru reclamante. Dreptul national trebuie

interpretat in lumina textului si scopului directivei. Hotararea a reafirmat existenta efectului mijlocit al

directivelor (interpretarea legislatiei nationale in conformitate cu prevederile legislatiei comunitare).

1994 – Faccini Dori

Starea de fapt: Achizitionarea unui curs de limba engleza de la un vanzator ambulant. Razgandirea

cumparatorului la 2 zile dupa achizitionarea produsului si neacceptarea ei de catre vanzator. Urmarirea

cumparatorului in vederea recuperarii contravalorii cursurilor cumparate. Invocarea prevederilor unei

directive comunitare (nepreluata in legislatia nationala, dar care conferea dreptul de dezicere

cumparatorului, in termen de 5 zile de la achizitionarea produsului) intr-un proces intre particulari.

Concluzia instantei: Respingerea efectului direct orizontal al directivelor. Prevederile unei directive,

nepreluate in legislatia nationala nu pot fi invocate in fata instantei nationale intr-un proces intre doi

particulari. Totusi, particularii au dreptul sa obtina despagubiri de la stat pentru prejudiciile cauzate prin

nepreluarea directivei, daca se dovedeste ca: 1) directiva conferea drepturi pentru particulari; 2) continutul

acelor drepturi poate fi definit in baza prevederilor directivei si daca 3) se dovedeste existenta raportului de

cauzalitate intre nepreluarea directivei si cauzarea prejudiciilor.

1996 – Luciano Arcaro

Starea de fapt: preluarea gresita in legislatia nationala a unei directive care interzicea deversarea de cadmiu

in apele curgatoare. Directiva prevedea obligatia autorizarii prealabile, indiferent de data infiintarii

intreprinderii.

Concluzia instantei: Prevederile unei directive nu pot fi invocate impotriva particularilor, ci doar impotriva

statelor membre. Hotararea a temperat principiul interpretarii conforme a dreptului comunitar (efectul

mijlocit al directivelor). Interpretarea conforma nu trebuie sa conduca la sanctionarea particularilor pentru

nerespactarea unor obligatii prevazute intr-o directiva netranspusa sau gresit transpusa in dreptul national.

17

18