Politica Monetara-Instrumente si Obiective

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai insemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, politica valutara si politica comerciala .

Obiectivele politicii monetare

Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele specifice care constau in urmatoarele:

Gradul de ocupare a forţei de muncă Stabilitatea preţurilor Creşterea economică Echilibrarea balanţei de plăţi externe Controlul deficitului bugetar

a) Gradul de ocupare a forţei de muncă este un obiectiv cu cel mai mare impact social şi urmăreşte ocuparea deplină a forţei de muncă. Totuşi se consideră că la nivelul oricărei economii există şomaj fricţional care poate fi cauzat de mai mulţi factori: factori sezonieri factori geografici factori structurali factori discriminatorii

b) Stabilitatea preţurilor Stabilitatea nivelului preţurilor este un obiectiv important al politicii de

stabilizare economică deoarece instabilitatea nivelului preţurilor, manifestată în principal sub forma inflaţiei, poate avea efecte întinse şi adverse în economie. Latura nefavorabilă a efectelor pornind de la creşterea inflaţiei, include o reducere a eficienţei economice, o distorsiune inechitabilă şi capricioasă în ceea ce priveşte repartiţia veniturilor şi o înrăutăţire a poziţiei balanţei internaţionale de plaţi.

Argumentele aduse în favoarea asigurării stabilităţii preţurilor:- o PM orientată în direcţia asigurării creşterii economice şi a reducerii

şomajului generează efecte al căror lag este variabil.- “curba lui Philips” s-a dovedit a fi eficientă doar pe termen scurt- Măsurile de PM adoptate, pot să nu aibă efectul scontat tocmai ca efect al

“inconştienţei” acestora în timp.c) Creşeterea economică

Asigurarea unui anumit nivel al crşterii economice presupune 2 aspecte:o Fie asigurarea unei creşteri economice externe (bazată pe

creşterea numărului angajaţilor, de exemplu)o Fie îmbunătăţirea condiţiilor existente de lucru care să permită

creşterea productivităţii (presupune astfel o creştere economică intensivă)

d)Echilibrarea balantei de plati externaEste cunoscut impasul prin care trec nenumarate tari,impas generat de inrautatirea balantei de plati externe proprii(cazul cel mai concludent fiind cel al Statelor Unite ale Americii care in ultimii ani a inregistrat substantiale deficite ale balantei de plati externe,fiind necesare mai multe interventii pe piata internationala,din partea partenerilor de aface externi,tocmai in vederea sustinerii dolarului american).Alegrea unui astfel de obiectiv este determinata tocmai de necesitatea sustinerii monedei nationale,aceasta putand sa conduca la inrautatirea situatiei economice a tarii analizate la toate nivelurile,ne mai luand in considerare faptul ca un deficit al balantei de plati implica un efort financiar suplimentar,tocmai pentru acoperirea acestuia.

e)Controlul deficitului bugetarDeprecierea monetara reprezinta un alt factor care presupune adoptarea unei politici ferme de stabilizare macroeconomica.Finantarea deficitelor bugetare pe baza emisiunii monetare poate,treptat,sa accentueze presiunile inflationiste din economie,acestea repercutandu-se,in primul rand,asupra valorii monedei nationale,valoare care conduce,mai departe,la scaderea puterii de cumparare si ,implicit,a nivelului de trai.

Cheltuielile destul de ridicate ale statului,la care se adauga amplul fenomen al arieratelor au condus,in ultima perioada,;a existenta a semnificative deficite bugetare care au impus eforturi financiare semnificative din partea statului pentru a le acoperi,ca sa nu mai vorbim de faptul ca ,de cele mai multe ori,pentru obtinerea de finantare externa una dintre conditii era aceea a respectarii unei anumite ponderi a deficitului bugetar in cadrul PIB.Atingerea simultana a acestor obiective ar reprezenta un ideal pentru orice tara,insa exista situatii cand chiar si atingerea unui singur obiectiv este destul de anevoioasa si ,de cele mai multe ori,presupune adoptarea de poilitici economice restrictive,dure.

Alegerea obiectivelor de politică economică este de foarte multe ori contradictorie, deoarece atingerea unuia dintre obiective poate conduce la nerealizarea celorlalte ţinte, motiv pentru care, se pune un deosebit accent pe stabilirea unui obiectiv unic de politică macroeconomică care să permită, într-adevăr, realizarea stabilizării macroeconomice

Instrumentele PM- 1 Politica monetară- 2 Politica fiscală- 3 Politica veniturilor- 4 Politica valutară- 5 Politica comercială

Politica fiscalăDeşi ar trebui să joace rolul principal în limitarea vulnerabilităţilor,

programarea unei intrări a politicii fiscale a fost dificilă, avînd în vedere: Necesitatea dezvoltării infrastructurii Datoria publică scăzută Situaţia politică

Pentru anul 2008 este programată o relaxare fiscalăConsecinţe:- Un deficit fiscal semnificativ în 2008 sau 2009 ca accentua presiunile

inflaţioniste- Anticipaţiile privind majorarea deficitului fiscal ar putea declanşa

deteriorarea percepţiei investitorilor străini, ceea ce ar conduce la materializarea vulnerabilităţilor.

Politica veniturilor Creşteri semnificative ale salariilor în sectorul bugetar

o Măririle repetate de salarii în cursul unui an nu sprijină ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste

o Se anticipează că salariile din sectorul bugetar vor creşte semnificativ în anul electoral 2009

Efect de contagiune în sectorul privato Creşterea productivităţii muncii a rămas în urma creşterilor

salariale în 2008.

Principalele instrumente ale politicii monetare '1.Operatiunile pe piata deschisa . Banca centrala poate executa urmatoarele operatiuni pe piata deschisa :

Sa cumpere valori in schimbul banilor si astfel va spori stocul de bani

Sa vinda valori si astfel sa limiteze stocul de bani.

Prin acest instrument autoritatea monetara cumpara si vinde obligatiuni si bonuri de tezaur afectind astfel oferta de bani. )

2. Rata scontului de refinantare. Rata scontului de refinantare reprezinta rata dobinzii cu care banca centrala acorda imprumuturi bancilor comerciale. Aceasta rata este stabilita de banca centrala si este un instrument de politica monetara. Cresterea nivelului ratei scontului de refinantare determina scumpirea creditelor, adica cresterea ratei dobinzii, si se micsoreaza cererea de bani de la bancile centrale.

3. Rata rezervelor obligatorii – reprezinta necesarul de rezerve pe care bancile comerciale trebuie sa-l detina la banca centrala. ,De regula necesarul de fonduri de rezerva se stabileste la un anumit procent din capitalul social al bancilor comerciale. Aceasta actiune se efectueaza cu scopul ca bancile comerciale sa-si poata onora obligatiunile fata de clienti in caz in care apare o situatie de criza. Daca rata rezervelor obligatorii scade bancile comerciale au la dispozitie o suma mai mare de bani, fapt ce constribuie la cresterea ofertei monetare.