proiectarea fluxurilor financiar monetare ale intreprinderii
TRANSCRIPT
CUPRINS
Partea I. Mediul desfăşurării acivităţii întreprinderii ……………………….........2
Capitolul 1. Mediul activităţii întreprinderii...............................................................2
1.1 Cadrul general de organizare şi desfăşurare a activităţii...................................2
1.2 Piaţa şi competiţia..............................................................................................3
Capitolul 2. Fluxurile financiare ale întreprinderii…………………………………..5
Capitolul 3. Analiza fluxurilor financiar monetare…………………………………..9
3.1 Aanaliza fluxurilor financiare pe baza bilanţului şi anexelor………………….9
3.1.1. Evoluţia elementelor de activ ……………………………………….....15
3.1.2. Evoluţia elementelor de pasiv………………………………………..….16
3.1.3. Detailarea evoluţiei elementelor de activ şi pasiv………………….....…17
3.1.4. Evoluţia contului de profit şi pierdere……………………………..…….22
3.2 Analiza fluxurilor financiar monetare pe bază de rate………………..……….29
3.2.1 Indicatorii dr gestiune…………………………………………..………...29
3.2.2. Indicatorii fondului de rulment………………………………..…………31
3.2.3. Indicatorii de lichiditate……………………………………...………..…34
3.2.4.Indicatorii de rentabilitate…………………………………...……………35
3.2.5. Indicatorii de echilibru financiar…………………………..……….........36
Capitolul 4. Diagnosticul financiar………………………………….……...............38
Partea a-II-a Proiectarea fluxurilor financiar monetare la nivelul
întreprinderi…………………………………………………………………………..45
1.Proiectarea fluxurilor de încasări ………………………………………..…....48
2.Proiectarea fluxurilor de plăţi………………………………………………....51
Bibliografie……………………………………………………………………………..54
1
PARTEA 1. MEDIUL DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERI
ANALIZĂ ŞI DIAGNOSTIC FINANCIAR
Capitolul1.Mediul activităţii întreprinderii
1.1 Cadrul General de organizare şi desfăşurare a activităţii întreprinderii
a) Organizarea activităţii
Denumire: S.C.Piscicola S.R.L.
Forma juridică:Societate comercială cu asociat unic, persoană juridică română, care îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române.
Activitate preponderentă: Piscicultura:
Nr. de înregistrare: J/22/3178/1994
Data înfiinţării: 15.12.1994
Capitalul social: 2300000
De la data înfiinţării şi până în prezent capitalul social nu s-a modificat.
Istoric:
Societatea comercială Piscicola S.R.L. cu toate că a fost înfiinţată în anul 1994 conform
legii nr.31/1990, dar şi-a început propriu-zis activitatea la 01.03.1999 ca formă piscicolă cu
activitate de producţie şi comercializarea angro, ca activitate anexă este pescuitul sportiv-
agrement.
În octombrie 1999 a deschis propriile magazine de desfacere, în număr de două, a
peştelui de consum, ajungând în 2004 la un număr de 6 magazine proprii de desfacere pe piaţa
Iaşului.
Din septembrie 2004 a deschis o fermă semiproducţie de preparate din peşte în incinta
fermei piscicole Vlădeni unde se prepară salate de icre din ştiucă, crap, hering;fileu de peşte;
peşte porţionat, acestea se vând doar în magazinele proprii. Ferma deţine 1200 ha pământ,
dintre care 800 ha luciu de apă compartimentat în mai multe heleştee de creştere, de
reproducere şi pentru parcat peşte de consum.
2
b) analiza structurii organizatorice :
Pentru cazul studiat activitatea financiară este organizată în cadru compartimentului
financiar.
Directorul general are în subordine compartimentul financiar contabil şi un inginer
şef.Personalul este angajat pe bază de contract de muncă cu durată nedeterminată, contractul se
încheie în numele directorului general, de către contabilul şef pe baza împuternicirii primite.
S.C. Piscicola are un număr de 39 angajati cu carte de muncă
1.2 Piaţa şi competiţia
Principala activitate este comercializarea de peşte viu (crap, caras, sânger,
cosaş,novac,somn, ştiucâ).
Producţia anuală este peste 300 tone peşte viu toate speciile. Ciclu de producţie
presupune popularea iazurilor primăvara cu puet cam de 100 grame/bucata, iar timp de 3 ani se
se furajează speciile cu azotat, clorură de var pentru dezinfecţia apei, şi a solului,furaje (grâu,
Director GeneralDirector General
Compartiment ContabilitateCompartiment Contabilitate Inginer şefInginer şef
6 gestionari6 gestionari 3 ingineri piscicultori3 ingineri piscicultori
15 muncitori piscicoli15 muncitori piscicoli Tehnolog secţia conserveTehnolog secţia conserve
Gestinar secţieGestinar secţie 1 şoferi şi 4 tractorişti1 şoferi şi 4 tractorişti
4 agenţi pază4 agenţi pază
3
porumb măcinat, furaje concentrate specifice pentru peşte) apoi se pescuieşte cu năvoade şi se
transportă în stare vie în maşini specializate (hidrobioane) pentru comercializare.
Magazinele proprii unde se comercializează peşte viu sunt dotate cu bazine de inox de
o capacitate de 2 tone fiacare (12 bazine),cu instalaţie de oxigenare a apei, utilaje frigorifice.
Peste 90% din producţie se comercializează în magazinele proprii,iar aproximativ 10%
la diverşi clienţi care se ocupă doar de comercializarea peştelui nu şi de producţia sa, aceştia
sunt: S.C.Bart Trans S.R.L.2000 Bucureşti
S.C.Visofy S.R.L.
S.C.Solitere S.R.L.
S.C. Noralex S.R.L.
S.C. Şarpele S.R.L.
Furnizorii de la care îşi achiziţionează furajele pentru peşte sunt producători individuali,o parte
din furaje sunt din producţie proprie (cultiva porumb circa 100 ha),
Alţi furnizori sunt:
S.C. Unirea Iaşi de unde achiziţionează şrot de floarea soarelui
Agricola Ţigănaşi de unde procură azotat
Pioner S.R.L.
S.C. Rovini S.R.LCluj.-făină proteică pentru crap
Mai sunt şi furnizorii de utilităţi :Regia Autonomă A Apelor Române, Renel,
Rajac,Termoficare,Salubris.
În ceea ce priveşte concurenţa putem spune că există doar 10 ferme pe raza judeţului
Iaşi care se ocupă cu producţia şi comercializarea peştelui,dar magazine de desfacere au
următoarele:
RomPescaris S.R.L.(ferma de la Podu Iloaie)
Pescom Andrex S.R.L.
Acvacom S.R.L.(ferma de la Belceşti)
4
Capitolul 2 Fluxurile financiar monetare ale întreprinderii
Fluxurile financiar monetare ale intreprinderii prezintă deciziile şi operaţiunile care
presupun procurarea şi apoi utilizarea în condiţii de optim a lichidităţiilor, pentru a se asigura
echilibru financiar al întreprinderii. În cazul în care gestionarea fluxurilor este bine realizată,
atunci ea are o contribuţie pozitivă la rentabilitatea întreprinderii, dacă nu se desfăşoară bine
poate conduce la procedarea de redresare judiciară
Urmărirea modului de constituire a fluxurilor de numerar pe parcursul unui exerciţiu
financiar-contabil presupune clasificarea lor:
- fluxuri de trezorerie (numerar) care reprezintă suma fluxurilor de lichidităţi
realizate într-o perioadă şi se calculează ca diferenţă între încasările şi plăţile şi plăţile
perioadei.Ele se obţin pe baza datelor contabilităţii de trezorerie sau de încasări şi plăţi.
- fluxuri de fonduri (utilizări şi resurse), acestea reprezintă ansamblul fluxurilor reale
legate de activitatea inreprinderii, indiferent de momentul încasării sau plăţii. Ele sunt denumite
fluxuri potenţiale de trezorerie în măsura în care conduc pe termen scurt sau lung la un flux de
trezorerie efecitv.
Construcţia fluxurilor de numerar se face prin reconstituirea mişcărilor monetare ale
perioadei pe baza bilanţului, contului de profit şi pierdere, situaţiei modificării capitalurilor
proprii, notelor la situaţiile financiare.
Fluxurile de numerar sunt împărţite în: fluxuri legate de operaţiile de exploatare, fluxuri
legate de operaţiile de finanţare şi fluxuri legate de operaţiile de invesţiţii.
Orice activitate are un ciclu de de exploatare propriu, care se exprimă prin fluxuri
pozitive şi negative ce apar în momente diferite
Ciclu de exploatare se caracterizează printr-un decalaj, între fluxurile pozitive şi cele
negative, datorat ritmului de producţie şi politicii comerciale a firmei.În tabelul de mai jos sunt
evidenţiate fluxurile realizate în cadrul firmei din activitatea de exploatare.
-mii lei-
5
Fluxuri de încasări şi plăţi
determinate de achiziţii şi vânzări
pentru crearea şi vânzarea
produselor
2001 2002 2003
Cheltuieli:
Privind mărfurile 2.508.318 3.910.850 3.946.818
Cu materiile prime şi consumabile 576.376 603.676 1.371.877
Cu energia şi apa 361.033 199.756 367.849
Lucrări şi servicii executate de terţi 437.817 493.124 989.160
Cu impozite, taxe şi vărsaminte 40.725 21.835 18.743
Cu personalul 599.539 564.573 852.437
Privind asigurările si protecţia socială 213.721 204.094 302.967
Alte cheltuieli de exploatare 0 0 0
Cu amortizările şi provizioane 181.948 163.088 188.858
Total 4.919.477 6.160.996 8.038.709
Venituri:
Din vânzarea mărfurilor 3.592.242 4.306.365 5.377.756
Din producţia vândută 794.734 1.144.686 2.421.371
Din producţia stocată 1.394.523 2.173.713 2.623.696
Din subvenţii 0 0 0
Producţia imobilizată 137.335 205.841 120.637
Alte venituri privind exploatarea 0 0 19.281.
Total 5.918.834 7.830.605 10.562.741
Fluxul pe ani 10.838.311 1..991.571 18.601.450
Observăm că de la an la an producţia de peşte a crescut fapt ce a dus şi la creşterea
încasărilor, dar şi la creşterea plăţilor. În ceea ce priveşte achiziţionarea de mărfuri, materiale
prime şi materiale consumabile firma le-a achiziţionat de la aceeiaşi furnizori, iar acestea constau
în furaje, azotat, făină proteică pentru crap, şrot de floarea soarelui.Preţurile materialelor prime
au crescut de la an la an , iar acest lucru a dus bineînţeles şi la creşterea preţurilor produselor
6
finite, adică a peştelui, cu toate că firma produce annual aproximativ 300 t peşte.În cadrul plăţilor
de bunuri şi servicii încadrăm şi plata furnizorilor de utilitaţi, amintesc acest lucru deoarece un
furnizor foarte important este Regia Autonomă A Apelor Române.
În ceea ce priveşte plata salariilor şi a asigurărilor de sănătate plătite observăm că în
2002 remunerarea angajaţilor a scăzut a scăzut cu aproximativ 50 milioane faţă de 2001, dar
începând din 2003 , plata salariilor a crescut datorită faptului că s-au făcut noi angăjări.În ceea ce
priveşte cheltuielile pentru nevoi de exploatare observăm şi la acestea o creştere destul de
semnificativă în 2003, asta s-a datorat şi faptului că au avut loc în cadrul firmei cheltuieli cu
datorate unor donaţii pe care firma le-a făcut.
Datorită faptului că încasările de la clienţi şi plăţile au crescut de la an la an, dar nu în
aceeiaşi masură a dus la creşterea numerarului din exploatare cu aproximativ 600 miloane lei de
la an la an. Ca urmare a acestor creşteri constatăm că firma a adoptat o politică de conducere
avantajoasă care a făcut-o să-şi mărească profitul datorită creşterii activităţii de producţieîn
continuă creştere.
În continuare vom analiza fluxurile privind circulaţia numerarului (casa)
Fluxuri privind
circulaţia numerarului
2001 2002 2003
Intrări 383.032.944 820.370.230 890.287.500
Ieşiri 387.144.090 821.187.407 891.590.699
Fluxurile din activitatea de investiţii
În 2002 au avut loc achiziţii de imobilizări financiare în valoare de -913.726.000,iar în
2003 acestea au crescut la 2.245.304.000.
Observăm că începând cu 2001 sociatatea a achiziţionat imobilizări corporale
(terenuri,clădiri) , în 2001 imobilizările corporale erau de 995.295.000, în 2002 acestea au
crescut la 1.102.216, ca în 2003 să ajungă la 1.140.543.
Fluxurile băneşti în relaţiile cu banca
Societatea are cont deschis la bancă, dar în perioada celor trei ani analizaţi nu a
contractat nici un credit de la bancă, deci împrumuturile contractate sunt 0.
7
Fluxurile băneti în relaţia cu bugetul public
Ieşiri 2001 2002 2003
Impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate exploatării
40.725.000 21.835.000 18.743.000
Asigurări şi protecţia socială 213.721.000 204.094.000 302.967.000
TVA de plată 0 169.678.247 150.000.000
Amenzi 0 0 0
TOTAL 254.446.000 395.607.247 471.710.000
Intrări
TVA de recuperat 0 0 0
Subvenţii 0 0 0
Venituri excepţionale 0 0 0
TOTAL 0 0 0
Fluxuri băneşti cu privire la repartizarea profitului
2001 2002 2003
Rezerve legale 500.000 90.881.000 211.581.000
Alte repartizări prevăzute de lege 0 0 0
Participarea salariaţilor la profit 0 0 0
Dividende de plată 1.262.901.161 1.264.726.957 2.572.723.247
Capitolul 3. Analiza fluxurilor financiar –monetare
8
3.1 Analiza fluxurilor financiare-monetare pe baza bilanţului şi anexelor
Bilanţul financiar-criterii de abordare
Noţiunea de “bilanţ financiar”sau “bilanţ al lichidităţii”stă la baza analizei lichiditate-
solvabilitate. Acest tip de bilanţ este stabilit plecând de la bilanţul patrimonial, prin gruparea
posturilor de activ în ordinea crescătoare a lichidităţii, iar a posturilor de pasiv în ordinea
crescătoare a exigibilităţii.
Plecând de la bilanţul patrimonial, care a reţinut criteriul destinaţiei (investiţii-
exploatare-trezorerie),construcţia bilanţului financiar impune o nouă clasificare, care este
posibilă îndeosebi datorită informaţiilor referitoare la scadenţele creanţelor şi datoriilor.
Analiza clasică este o analiză în termeni de “lichiditate”.Utilizată predilect în sectorul
bancar, ea constă în aprecierea solvabilităţii pe termen scurt a intreprinderii, comparând
activele pe termen scurt cu datoriile pe termen scurt.
Abordare Lichiditate=Solvabilitate pe
clasică termen scurt
Acest tip de analiză se înscrie într-o optică de creditor pe termen scurt, interesat de
structura financiară a intreprinderii, cât şi de rentabilitatea sa, care va condiţiona capacitatea de
rambursare a împrumuturilor pe termen mediu şi lung.
Construcţia bilanţului financiar presupune efectuarea următoarelor corecţii:
a) Activul imobilizat trebuie corectat astfel încât toate elementele, care în termen de cel
puţin un an se transformă în lichidităţi, să figureze în cadrul acestuia. Pentru a efctua această
corecţie se utilizează informaţiile din bilanţ, procedându-se la de ducerea imobilizăriilor
financiare sub un an care sunt înglobate în active pe termen scurt şi, respectiv, prin includerea
în imobilizări a creanţelor mai mari de un an.
Corectarea activului imobilizat presupune, de asemenea, includerea în imobilizările
necorporale a primelor de rambursare a obligaţiunilor, a cheltuielilor de repartizat pe mai multe
exercţii şi a diferenţelor de conversie-activ, dacă sunt definitive (tabelul 1).
9
IMOBILIZǍRI CORECTATE
Imobilizări corporale
+Prime de rambursare a obligaţiunilor
+Cheltulieli de repartizat pe mai multe exerciţii
+Diferenţe de conversie- activ
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
-Imobilizări financiare sub un an
+Creanţe mai mari de un an
O altă variantă constă în a considera primele de rambursare a obligaţiunilor,
cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii şi diferenţele de conversie-activ, ca nonvalori,
ceea ce presupune scăderea lor din activ, precum şi din capitalurile proprii (pasiv).
b) Activul circulant corectat (metoda de calcul substractivă)rezultă ca diferenţă între totalul
bilanţului şi valoarea activului imobilizat corectat.
Utilizând metoda de calcul aditivă, activul circulant corectat se poate determina prin însumarea
elementelor din tabelul 2.
ACTIV CIRCULANT CORECTAT
Stocuri
Creanţe
+Imobilizări financiare sub un an
-Creanţe mai mari de un an
Valori mobiliare
Disponibilităţi
Cheltuieli înregistrate în avans
c) Capitalurile permanente reprezintă suma dintre:capitalurile destinate în principiu să
rămână la întreprinderii până la lichidarea acesteia (capitalurile proprii) şi capitalurile destinate
10
să rămână la dispoziţia întreprinderii pe o perioadă mai mare de un an (datorii pe termen mediu
şi lung), aşa cum rezultă din tabelul 3.
CAPITALURI PERMANENTE
Capitaluri proprii(după repartizarea rezultatului)
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mari de un an
Datorii mai mari de un an
Diferenţe de conversie-activ(eventual)nete după
impozitare
d) Datorii pe termen scurt corectate se determină fie utilizând metoda substractivă, ele
fiind egale cu diferenţe dintre totalul pasivului şi capitalurile permanente anterior determinate,
fie prin metoda aditivă, ca sumă a următoarelor elemente (tabelul 4)
DATORII PE TERMEN SCURT CORECTATE
Datorii mai mici de un an (inclusiv scadenţele
împrumuturilor rambursabile mai mici de un an)
Provizioane pentru riscuri şi cheltulieli mai mici de un an
Venituri înregistrate în avans
Impozit latent asupra diferenţelor de conversie-activ
Tot mai mulţi analişti financiari consideră ca fiind necesar completarea corecţiilor enumerate
mai sus cu încă două noi corecţii considerate obligatorii (incluse, de astfel, în bilanţul
funcţional).
bunurile finanţate prin leasing să fie adăugate imobilizărilor corporale pentru
valoarea anuităţilor rămase de acoperit, iar în pasiv săfie integrate în capitalurile
permanente (pentru anuităţi mai mari de un an), fie în datoriile pe termen scurt
(pentru anuităţile mai mici de un an);
efectele scontate neajunse la scadenţă să majoreze suma creanţelor din activ, iar în
pasiv săse procedeze la includerea lor în suma datoriilor cu scadenţe mai mici de un
an.
11
Datele necesare analizei echilibrului financiar sunt preluate din bilanţul financiar, rezultat
al “tratării” prealabile a posturilor de activ şi pasiv din bilanţul contabil.
Bilanţul financiar separă posturile de activ şi de pasiv în patru structuri distincte,
conform criteriului”durata mai mare sau mai mică de un an”.Aceste structuri sunt activul
imobilizat (activ cu o durată mai mare de un an) Si capitalurile permanente (pasiv cu o durată
mai mare de un an), reprezentând grupele de posturi din partea superioară a bilanţului, în timp
ce posturile de la baza bilanţului sunt regruate în activul circulant (cu o durată mai mică de un
an) şi datoriile pe termen scurt (cu o durată similară).
Bilanţul financiar reprezintă un model semnificativ din punct de vedere al
diagnosticului financiar. El oferă criterii de apreciere a echilibrului financiar al intreprinderii,
prin reflectarea materială (prin active) a modului de utilizare a capitalurilor acesteia.
Activul bilanţului reprezintă utilizare a resurselor financiare în scopul realizării unei
structuri de producţie în consens cu obiectul de activitate a întreprinderii. În activul bilanţului
elementele sunt ordonate după gradul lor de lichiditate, respectiv posibilitatea de a fi
transformate în bani, în scopul recuperării rapide a capitalurilor investite. Mai întâi, se înscriu
activele cele mai puţin lichide respectiv cu perioada cea mai mare de recuperare formate din:
imobilizări necorporale, corporale şi financiare.
În bilanţ sunt evidenţiate, de asemenea, activele circulante care sunt structurate în
stocuri, creanţe şi disponibilităţi. Acestea sunt caracterizate ca fiind mult mai lichide,
recuperarea capitalurilor investite având loc la încheierea ciclului de exploatare.
Pasivul bilanţului reflectă, din punct de vedere financiar, sursele de provenienţă a
capitalurilor proprii şi împrumutate ale întreprinderii. Structurarea pasivelor se face după
gradul de exigibilitate, respectiv însuşirea de a deveni scadente la un anumit termen. Se înscriu,
mai întâi, capitalurile proprii, apoi rezervele, profitul nerepartizat, subvenţiile şi provizioanele.
Aceste surse, practic, nu sunt exigibile, ele neavând un termen limită în ceea ce priveşte
recuperarea. Tot aici se înscriu şi datoriile financiare, a căror scadenţă este mai mare de un an.
Datoriile pe termen lung se numesc resurse permanente şi sunt simbolizate „ RD”
datorită caracterului lor particular, constant, respectiv de a servi în mod durabil şi stabil la
finanţarea unor nevoi permanente.
Datoriile pe termen scurt generate de activitatea curentă, au un grad ridicat de
exigibilitate şi sunt cunoscute sub denumirea de resurse temporare, simbolizate „RC”.
12
Din cele spuse mai sus, rezultă că bilanţul financiar poate fi analizat pe orizontală din
punct de vedere al celor două părţi care-l compun:
- etajul superior, format din resurse permanente şi utilizări sau nevoi permanente, care
reflectă structura financiară durabilă a activelor imobilizate, respectiv echilibrul financiar pe
termen lung;
- etajul inferior, constituit din resurse temporare (ciclice) destinate a asigura finanţarea
utilizărilor (nevoilor ) temporare în vederea realizării ciclului de exploatare, ceea ce reflectă
echilibrul financiar pe termen scurt.
În continuare vom prezenta bilanţul financiar realizat la S.C.Piscicola S.R.L. pentru anii
2001, 2002, 2003. Pentru a evidenţia o evoluţie reală a valorilor acestora vom corecta valorile
din bilanţcu rata inflaţiei corespunzători anilor de calcul.Considerăm ca an de referinţă anul
2001, valorile ratei inflaţie utilizaţi în calcul sunt:
- în 2002 rata inflaţiei a fost 22,5%
- în 2003 rata inflaţiei a fost de 14,5%
În urma calculelor obţinem următoarele rezultate:
13
Analiza bilanţului financiar la societatea comercială Piscicola S.R.L.
-mii lei-
Activul corectat 2001 2002 2003
Imobilizari necorporale corectate 4233 516 0
Imobilizai corporale corectate 995295 899769 813511
Imobilizari financiare corectate (+creante mei mari de un
an) 0 745898 1601501
Total imobilizari corectate 999528 1646183 2415012
Stocuri 1152623 837870 288325
Creanţe corectate (mai mici de un an) 273407 106678 77867
Disponibilităţi 155724 141920 184068
Cheltuieli înregistrate in avans 0 0 0
Alte active circulante 0 0 0
Total activ circulant corectat 1581754 1086468 550260
Total activ corectat 2581282 2732651 2965272
Pasivul corectat
Capitaluri proprii corectate 53800 76066 152510
Provizioane pentru riscuri ş i chelt.>de un an 0 0 0
Datorii mai mari de un an 0 0 2126905
Total capitaluri permanente 53800 76066 2279415
Datorii mai mici de un an 2527482 2656585 685857
Provizioane pentru riscuri si chelt.<de un an 0 0 0
Venituri inregistrate in avans 0 0 0
Total datorii pe termen scurt corectate 2527482 2656585 685857
Total pasiv corectat 2581282 2732651 2965272
14
3.1.1.Evoluţia elementelor de activ
Prin activ se înţelege patrimoniul economic, adică valorile economice sub forma lor
fizică concretă, respectiv totalitatea mijloacelor aflate la dispoziţia unităţii patrimoniale
exprimate în bani. Structura acestor mijloace se modifică continuu în funcţie de particularităţile
procesului de producţie.
În continuare vom prezenta o evoluţie a elementelor de activ pe total şi pe componente
utilizând datele din bilanţul financiar.
Observăm că în anul 2001 activele totale erau în valoare de 2.581.282 mii lei la sfârşitul
anului,valoare care a crescut faţă de începutul anului datorită faptului că activele circulante şi
cele imobilizate au crescut.
În anul 2002 activele totale au crescut până la 2.732.651 mii lei, creşterea fiind datorată
creşterii activelor imobilizate şi celor circulante.
În anul 2003 valoarea activelor totale a crescut la 2.965.272 mii lei, crescând cam cu
acelaşi procent faţă de anul precedent
După cum putem observa activele totale au înregistrat o evoluţie crescătoare în cei trei
ani analizaţi cam cu acelaşi procent de la an la an datorită unei utilizări eficiente a tuturor
mijloacelor de care a dispus societatea, fapt ce a dus la creşterea valorii activelor fixe şi cele
circulante de la un an la altul.
15
EVALUAREA ACTIVELOR
2581282
2732651
2965272
2300000
2400000
2500000
2600000
2700000
2800000
2900000
3000000
2001 2002 2003
EVALUAREAACTIVELOR
-mii lei-
3.1.2.Evoluţia elementelor de pasiv
Pasivul reprezintă totalitatea resurselor exprimate în bani, în ordinea lor de formare şi
după destinaţia procesului de productie. Prin pasiv se înţelege patrimoniul public juridic, adică
relaţiile în care se află obiectul patrimoniului cu valori care fac parte din activ.
De asemenea în pasiv se reflectă structura economico- organizatorica şi regimul de
drept al resurselor întrprinderii. Pasivul se referă la: resurse, în ordinea lor de formare şi după
destinaţia lor în procesul de producţie; provenienţa bunurilor; puterea abstractă de dispunere
asupra acestor bunuri.
În bilanţul financiar este prezentată o evoluţie reală a valorilor acestora şi observăm că
datorită egalitaţii bilanţiere activ = pasiv, egalitate ce stă la baza contabilităţii, elementele de
pasiv au o evoluţie identică cu cele de activ. Elementele de activ au avut o evoluţie crescătoare
însoţită de o creştere în aceiaşi măsură a elementelor de pasiv.Cu alte cuvinte, mijloacele de
care dispune societatea au crescut, dar au crescut în acelaşi timp şi sursele de unde s-au
procurat mijloacele.
16
Evaluarea pasivelor
25812822732651
2965272
2300000
2400000
2500000
2600000
2700000
2800000
2900000
3000000
2001 2002 2003
-mii lei-
3.1.3 Detalierea evoluţiei elementelor de activ şi de pasiv
Elementele de activ sunt reprezentate de active imobilizate şi active circulante.
Activele imobilizate cuprind valorile economice de investiţie ale agenţilor economici, a căror
perioadă de utilitate are un termen mai lung şi nu se consumă la prima utilizare, fiind
exploatabile pe o perioadă mai mare de un an. Aceste se diferenţiază în:
imobilizări necorporale;
imobilizări corporale;
imobilizări financiare.
Imobilizările necorporale sunt variate şi nu sunt reprezentate prin bunuri concrete. Ele
sunt valori intangibile, reprezentate printr-un document juridic sau comercial. Ele cuprind:
cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, cocesiuni, brevete şi alte drepturi şi
valori similare, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale.
Evoluţia imobilizărilor necorporale se prezintă astfel:
17
Evolutia imobilizarilor necorporale
4233
516
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
2001 2002 2003
-mii lei-
Observăm că în anul 2001 societatea a prezentat imobilizări necorporale.În 2002 au
scazut foarte mult ca să ajungă în 2003 să nu mai prezinte imobilizări corporale.
Imobilizările corporale definesc aceea parte a patrimoniului care prezintă capacitatea
tehnica de productie sau potenţialul de a creea venituri, în concordanţă cu obiectul de
activitate.Acestea se împart în terenuri şi mijloace fixe. Mijloacele fixe sunt acele valori
materiale ale căror valoare de inventar depăşeşte suma de 8 milioane de lei şi au o durată de
folosire mai mare de un an.
18
Evolutia imobilizarilor corporale
995295899769
813511
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
2001 2002 2003
-mii lei-
Observăm că evoluţia acestor elemente este descrescătoare în termeni reali pe parcursul
celor trei ani, diferenţa de la un an la altul nefiind foarte mare.Putem spune că societatea a
achiziţionat mijloace fixe în 2002 şi 2003 dar în masură mică, pe lângă acest fapt trebuie să
luăm în calcul şi amortizarea anuală a mijloacelor fixe.
Imobilizările financiare reprezintă o formă de plasare a capitalului social disponibil sau
a unor acţiuni şi drepturi de creanţă ale societăţii în capitalul altei societăţi, cu scopul de a se
realiza venituri sub diferite forme. În această categorie se include:titlurile de participare,
titlurile imobilizate în activităţi de portofoliu, alte titluri imobilizate şi creanţe imobilizate.
19
Evaluarea imobilizarilor financiare
745898
1601501
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
1600000
1800000
2001 2002 2003
-mii lei-
După cum se observă în grafic în anul 2001 societatea nu a dispus de imobilizări
financiare,începând cun anul 2002 firma a dispus de creanţe rezultate din active imobilizate,iar
în 2003 acestea s-au dublat faţă de 2002.
Activele circulante se caracterizează prin consumarea lor, de regulă, într-un singur
ciclu de exploatare şi transmiterea valorii integrale asupra producţiei în care se încorporază.
Acestea sunt alcătuite din stocuri, producţie neterminată, produse finite şi semifabricate, valori
realizabile pe termen scurt şi valori disponibile
Stocurile sunt alcătuite din materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi
baracamente, producţie în curs de execuţie, produse finite, produse reziduale, semifabricate,
mărfuri şi ambalaje.Evoluţia acestora se observă din următorul grafic.
20
Evolutia stocurilor
1152623
837870
288325
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
2001 2002 2003
-mii lei-
Se observă că stocurile au cunoscut o scădere în 2002 faţă de anul precedent, urmând ca
în anul 2003 acestea să scadă la mai bine de jumătate faţă de valoarea lor iniţială.
Creanţe.În general în cadrul activităţilor economice se realizează schimburi de valori,
adică una din părţile contractante oferă bunul sau serviciul spre vânzare iar cealaltă remite
contravaloarea sa. Se deosebesc două fluxuri de valori în sens contrar, adică fluxul de mărfuri
şi contrafluxul valorilor de schimb, în general al banilor.
De cele mai multe ori însă nu se realizează în acelaşi moment ambele fluxuri,
născându-se astfel datorii pentru beneficiar şi creanţe pentru furnizor sau prestator.
Evolutia creantelor
273407
10667877867
0
50000
100000
150000
200000
250000
300000
2001 2002 2003
-mii lei-
21
Din grafic se observă că valoarea creanţelor scade în fiecare an ajungând în anul 2003
la 77.867 mii lei faţă de 273.407 mii lei în 2001.
Elementele de pasiv sunt împărţite în capitaluri proprii, datorii pe termen lung şi scurt.
Capitalul este o categorie economică care exprimă totalitatea resurselor materiale care
prin asociere cu ceilalţi factori de producţie participă la realizarea de noi bunuri economice cu
scopul de a obţine profit.
Capitaluriile proprii se constituie din aporturile proprietarilor, prin autofinanţare şi din
alte resurse financiare nerambursabile. În mod concret, ele se identifică cu capitalul individual
sau social, cu primele legate de capital, rezervele intreprinderii, diferenţele sub formă de
plusvaloare din reevaluarea activelor, rezultatul reportat din exerciţiile precedente, rezultatul
exerciţiului, subvenţiile pentru investiţii, fondurile proprii cu scop determinat şi provizioanele
reglementate.
Evolutia capitalurilor proprii
53800
76066
152510
020000400006000080000
100000120000140000160000180000
2001 2002 2003
-mii lei-
În cursul celor trei ani acestea au avut o evoluţie crescătoare după cum se observă şi în grafic.
Datoriile pe termen scurt şi lung reprezintă împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni, credite bancare, datorii legate de participaţia în cadrul întreprinderii,datorii privind
concesiunile şi locaţiile de gestiune,alte datorii şi împrumuturi, precum şi dobânzile asimilate.
Societatea a avut în anii 2001şi 2002 doar datorii pe termen scurt, în anul 2003 au scăzut
datoriile pe termen scurt şi a avut datorii pe termen lung în valoare de 2.126.905 iar, cele pe
22
termen scurt au scăzut la 685.857, în total datoriile pe 2003 au fost de 2.812.762. Evoluţia lor
este prezentată în graficul de mai jos.
Evolutia datoriilor total
2527482
2656585
2812762
23500002400000245000025000002550000260000026500002700000275000028000002850000
2001 2002 2003
-mii lei-
3.1.4 Evoluţia contului de profit şi pierdere
Contul de profit şi pierdere prezintă detailat veniturile şi chieltuielile realizate de firmă,
precum şi rezultatele obţinute de aceasta, atât în formă netă, cât şi în formă brută.
Pentru a evidenţia o evoluţie reală a valorilor acestora vom corecta valorile din contul
de profit şi pierdere în funcţie de rata inflaţiei corespunzători anilor de calcul, considerând ca
an de referinţă anul 2001.
Contul de profit şi pierdere în anii 2001, 2002,2003
-mii lei-
DENUMIREA INDICATORILOR 2001 2002 2003
.Cifra de afaceri netă 4.386.976 4.449.838 5.562.858
Producţia vândută 794.734 934.437 1.727.083
Venituri din vânzarea mărfurilor 3.592.242 3.515.400 3.835.775
Variaţia stocurilor Sold C
Sold D
1.394.523 1.774.460 1.871.395
23
.Producţia imobilizată 137.335 168.033 86.046
Alte venituri din exploatare 0 0 13.752
I.VENITURI DIN EXPLOATARE -TOTAL 5.918.834 6.392.331 7.534.051
Cheltuieli cu materiile prime şi materiale
consumabile
576.376 492.797 978514
Alte cheltuieli materiale 49.478 54.121 128.175
Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) 361.033 163.066 262.374
Cheltuieli privind mărfurile 2.508.318 3.192.531 2.815.134
Cheltuieli cu personalul din care:
Salarii
813.260
599.539
627.482
460.875
824.111
608.015
Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 213.721 166.607 216.096
Amortizări şi provizioane pentru deprecierea
imobilizărilor corporale şi necorporale
181.948 133.133 134.706
-Cheltuieli 181.948 133.133 134.706
-Venituri 0 0 0
ajustarea valorii activelor circulante 0 3.086 0
-Cheltuieli 0 3.086 0
-Venituri 0 0 0
Alte cheltuieli de exploatare 478.542 420.374 821.328
Cheltuieli privind prestaţiile externe 437.817 402.550 705.535
Cheltuieli cu alte impozite,taxe şi vărsăminte
asimilate
40.725 17.824 13.368
Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active
cedate
0 0 102.424
II.CHELTUIELI DE EXPLOATARE-TOTAL 4.968.955 5.086.590 5.964.342
REZULTATUL DIN EXPLOATARE -profit 949.879 1.599.530 2.200.731
III.VENITURI FINANCIARE –TOTAL 13.618 1.807 546
IV.CHELTUIELI FINANCIARE-TOTAL 1.675 0 0
REZULTATUL FINANCIAR –profit 11.943 1.807 546
REZULTATUL CURENT-profit 961.822 1.307546 1.570.254
V.VENITURI EXTRAORDINARE-TOTAL 0 0 0
24
VI CHELTUIELI EXTRAORDINARE-TOTAL 45.437 10.396 0
REZUTATUL EXTRAORDINAR -45.437 -10.396 0
VII.VENITURI-TOTALE 5.932.452 6.394.138 7.534.596
VII.CHELTUIELI-TOTALE 5.016.067 5.096.986 5.964.342
REZULTATUL BRUT-profit 916.385 1.297.150 1.570.254
IMPOZITUL PE PROFIT 245.405 331.103 402.371
REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI
FINANCIAR-profit
670.980 966.047 1.167.883
Evoluţia rezultatului brut şi a rezultatului net
Rezultatul brut reprezintă rezultatul exerciţiului înainte de impozitare.El se determină
după formula:
Rezultatul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale
Veniturile totale = Venituri din exploatare + Venituri extraordinare + Venituri
financiare;
Cheltuieli totale = Cheltuieli de exploatare + Cheltuieli extraordinare + Cheltuieli
financiare
Evoluţia rezultatului brut este crescătoare în cei tri ani analizaţi, ceea ce înseamă că
firma duce o activitate eficientă.
Grafic această situaţie se prezintă astfel:
Evolutia rezultatului brut
916385
1297150
1570254
0200000400000600000800000
10000001200000140000016000001800000
2001 2002 2003
25
-mii lei-
Rezultatul net reprezintă rezultatul exerciţiului după impozitare, respectiv profitul
impozabil, mai puţin impozitul pe profit. Profitul impozabil se determină după formula:
Profit impozabil = rezultatul brut + cheltuieli nedeductibile – deduceri fiscale:
Rezultatul net = Profit impozabil – impozit pe profit
Rezultatul net a înregistrat o evoluţie crescătoare în ultimii trei ani, iar grafic această
creştere se prezintă astfel.
Evolutia rezultatului net
670980
966047
1167883
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
2001 2002 2003
-mii lei-
Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor din exploatare
Fiecare întreprindere pentru a-şi realiza obiectivul de activitate trebuie să-şi utilizeze
factorii de producţie, respectiv resursele materiale şi cele umane.O parte din aceste resurse se
consumă, o alta se depreciază treptat, iar alte resurse trebuie remunerate.
Expresia bănească a consumului factorilor de producţie determinat de obţinerea şi
desfacerea bunurilor materiale, executarea de lucrări şi prestarea de servicii reprezintă
cheltuieli de exploatare.Recuperarea acestor cheltuieli se face pe baza veniturilor din
exploatare, în sensul includerii cheltuielilor în costurile bunurilor, lucrărilor sau serviciilor şi,
prin acestea, în preţurile de vânzare.
Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor din exploatare se prezintă astfel:
26
5981834 6392231
7534051
4968955 50865905964342
010000002000000300000040000005000000600000070000008000000
2001 2002 2003
venituri pentruexploatare
cheltuieli pentruexploatare
-mii lei
Observăm că de la an la an veniturile au crescut proporţional cu cheltuielile din
exploatare, ceea ce înseamnă că a crescut producţia exerciţiului, cifra de afaceri şi alte venituri
din exploatare, dar în acelaşi timp şi cheltuielile din exploatare, respectiv cele legate de materii
prime, materiale consumabile, adică cele materiale, precum şi cele cu personalul. Creşterea
acestor venituri arată faptul că societatea desfăşoară o activitate de exploatare care îi permite să
efectueze cheltuieli, dar în acelaşi timp să obţină venituri.
Evoluţia rezultatului din exploatare (venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare)
se prezintă astfel:
Evolutia rezultatelor din exploatare
949879
1599530
2200731
0
500000
1000000
1500000
2000000
2500000
2001 2002 2003
-mii lei-
Se observă faptul că profitul înregistrat din activitatea de exploatare are o evoluţie crescătoare
pe parcursul celor trei ani analizaţi. Datorită faptului că se obţine profit din această activitate în
toţi cei trein ani se poate spune că firma desfăşoară o activitate de exploatare rentabilă.
27
Veniturile şi cheltuielile financiare
Apariţia la dispoziţia înterprinderii a unui capital temporar disponibil sau a unui necesar de
capital determină o serie de operaţii de plasare a capitalului disponibil sau de atragere de
capital, operaţii ce dau conţinutul activităţii financiare. Aceste operaţii determină cheltuieli,
precum şi venituri financiare.
Evoluţia acestor venituri şi cheltuieli se prezintă astfel:
13618
1807546
16750 0
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
16000
2001 2002 2003
venituri f inanciare
cheltuieli f inanciare
-mii lei-Se observă că veniturile financiare au cea mai mare valoare în 2001, el scăzând de la an
la an, firma înregistrează cheltuieli financiare doar în 2001.
Evoluţia rezultatului financiar se prezintă astfel:
28
Evoluia rezultatului financiar
11943
1807546
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
2001 2002 2003
-mii lei-
Se observă că rezultatul financiar scade de la un an la altul, datorită faptului că nu s-au
înregistrat cheltuieli financiare în 2002 şi 2003, rezultatul financiar a rămas la fel ca veniturile.
Veniturile şi cheltuielile extraordinare
Veniturile şi cheltuielile de gestiune şi de capital, cu caracter întâmplător, accidental în
raport cu activitatea normală a întreprinderii sunt considerate extraordinare. Evoluţia acestora
se prezintă la societatea noastră în felul următor:
0 0 0
45437
10369
00
10000
20000
30000
40000
50000
2001 2002 2003
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
29
Observă că în 2001 şi 2002 s-au înregistrat cheltuieli, dar nu şi venituri ceea ce
înseamnă că societatea a avut pierderi în acesată perioadă , în 2003 nu s-au înregistrat nici
venituri şi nici pierderi.
Rezultatul extraordinar reprezintă pierderi în 2001 şi 2002, după cum se observă şi în
graficul de mai jos.
Evolutia rezultatului extraordinar
-45437
-10396
0
-50000
-40000
-30000
-20000
-10000
0
2001 2002 2003
-mii lei-
3.2 Analiza fluxurilor financiar monetare pe bază de rate
Analiza fluxurilor se va realiza be baza bilanţului financiar prezentat mai sus cu valorile
actualizate pentru anii 2002 şi 2003.
3.2.1 Indicatori de gestiune
Rotaţia activului total (viteza de rotaţie în zile)
Se determină ca raport între cifra de afaceri şi activele totale.Acest indicator arată eficienţa cu
care se utilizează activele totale, respectiv mijloacele de care dispune societatea, comparând
fluxurile înregistrate în contul de proit şi pierdere cu soldurile din bilanţ.
Viteza de rotaţie a activelor = Cifra de afaceri/Active totale
Viteza de rotatie a
activelor totale
2001 2002 2003
1.69 1.62 1.87
30
Observăm o utilizare eficientă a acestora chiar dacă în 2002 s-a înregistrat o uşoară
scădere a acestui indicator
Durata de rotaţie a activelor totale
Acest indicator se exprimă în număr de zile, se determină ca raport între activele totale
cifra de afaceri, înmulţit cu 365.
Durata de rotaţie = active totale/cifra de afaceri*360
Durata de rotaţie a
activelor totale
2001 2002 2003
211 221 191
Observăm că de la an la an acest indicator a înregistrat o valoare mai mică ceea ce înseamnă
că viteza de rotaţie a activelor totale a crescut.
Rotaţia activelor circulante
Se determină ca raport între cifra de afaceri şi activele circulante, acesta fiind un
indicator de exprimare a modului în care se utilizează activele circulante .
Viteza de rotaţie a activelor circulante = Cifra de afaceri/active circulante
Viteza de rotaţie a
activelor circulante
2001 2002 2003
2.77 4.09 10.1
Cu cât această rată este mai ridicată, cu atât capitalurile se rotesc mai repede, arătând de
căte ori se rotesc capitalurile în cursul anului.
Acest indicator a înregistrat o evoluţie crescătoare de la an la an ceea ce înseamnă că
viteza de rotaţie a activelor circulante şi- a îmbunătăţit valoarea de la an la an.
Durata în zile a unei rotaţii
Se determină raportând perioada de timp pentru care se efectuează calculul la
coeficientul de rotaţie
Durata în zile a unei rotaţii = Active circulante/cifra de afaceri*360
31
Durata în zile a unei
rotaţii
2001 2002 2003
129 87 35
Cu cât durata în zile a unei rotaţii a scăzut, cu atăt viteza de rotaţie a crescut, ceea ce are
efecte pozitive asupra desfăşurării procesului de producţie. Se observă că acest indicator are o
evoluţie descrescătoare în cei trei ani luaţi în calcul, ceea ce înseamnă că viteza de rotaţie a
activelor circulante s-a accelerat.
Durata medie de recuperare a creanţelor
Se determină ca raport între creanţele totale şi cifra de afaceri, înmulţit cu 360
Durata de încasare a creanţelor = Creanţe totale/cifra de afaceri*360
Durata de încasare a
creanţelor
2001 2002 2003
22.4 68.9 108.6
Acest indicator a înregistrat o evoluţie crescătoare de la an la an, ceea ce înseamnă că
durata de încasare a creanţelor se măreşte, ceea ce poate avea efecte negative asupra trezoreriei
societăţii.
Rotaţia creanţelor
Se determină ca raport între cifra de afaceri şi reanţele totale.
Rotaţia creanţelor = Cifra de afaceri/creanţe totale
Rotaţia creanţelor 2001 2002 2003
16.04 5.21 3.31
Acest indicator înregistrează o evoluţie descrescătoare în anul 2002 faţa de anul 2001,
scăzând semnificativ, de la 16,04 în anul 2001, la 5,21 în anul 2002, evoluţie care se menţine şi
în anul 2003, ajungând la 3,31.
3.2.2 Indicatorii fondului de rulment
Fondul de rulment reprezintă excedentul capitalurilor permanente asupra
imobilizărilor nete. Este partea din capitalurile avansate le termen pentru finanţarea ciclului de
32
exploatare. Partea din resursele financiare care asigură finanţarea permanentă a activelor
circulante reprezintă fondul de rulment. Acesta se formează din capitalurile proprii şi
împrumuturi pe termen mediu şi lung.
Fondul de rulment brut sau total (FRB) cuprinde ansamblu elementelor de activ
susceptibile a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an. Fondul de rulment
poate fi definit ca partea din capitalul permanent utilizată pentru finanţarea activelor
circulante.
Fondul de rulment total = Total active – active imobilizate
Cu ajutorul acestei relaţii de calcul se evidenţiază dimensiunea efectivă a fondului de
rulment aflat în circuitul exploatării.
Fondul de rulment total 2001 2002 2003
1.581.754 1.086.468 550.260
-mii lei-
Observăm în tabelul de mai sus că fondul de rulment total scade de la an la an, asta însemânând
faptul că s-a utilizat de la an la an o parte din ce în ce mai mică a capitalului permanent pentru
finanţarea activelor circulante asta se datorează şi faptului că au crescut datoriile mai mari de
un an.
Fondul de rulment permanent este constituit în principiu din resurse permanente.Fondul
de rulment permanent nu este exigibil, deci nu are practic o scadentă. În componenţa s-a intră
imobilizările (corporale, necorporale, financiare), acestea au o rotaţie lentă şi din această cauză
sunt numite alocări permanente, capitaluriile proprii care nu au o scadenţă precum şi datoriile
financiare adică împrumuturile contractate pe termen mijlociu şi lung, deci care au o scadenţă
Fondul de rulment permanent = Capital Propriu + împrumuturi şi datorii Financiare (peste
1an)-total active imobilizate
-mii lei-
Fondul de rulment permanent 2001 2002 2003
-941.495 -1.570.117 -135.597
Observăm că fondul de rulment permanent este negativ pe perioada celor trei ani, asta
se datorează şi faptului că profilul activităţii întreprinderii este de aşa natură încât lichidează şi
reînoiesc foarte repede stocurile. Fondul de rulment permanent este negativ şi datorită faptului
33
că societatea nu şi-a mărit capitalul social, iar capitalul propriu al societăţii nu acoperă datoriile
pe care le are. Observăm că în 2001 şi 2002 societatea nu a avut datorii mai mari de un an.
Fondul de rulment propriu reprezintă excedentul capitalului propriu asupra activelor
imobilizate; exprimă autonomia societătii în materie de finanţare a investiţiilor.
Fondul de rulment propriu = Capital propriu total – total active imobilizate
-mii lei-
Fondul de rulment propriu 2001 2002 2003
-941.495 -1.570.117 -2415012
Observăm că fondul de rulment propriu ca şi cel permanent este negativ ceea ce
înseamnă utilizarea datoriilor pe termen scurt în finanţarea activităţii de exploatare devine
permanentă, de unde şi gradul mai ridicat de exigibilitate a surselor de finanţare.Având în
vedere că societatea noastră se ocupă cu producţia şi comercializarea peştelui viu şi işi
reînoieşte mereu stocurile nu putem spune că echilibru financiar al firmei este periclitat , dar
societatea pentru a nu fi în pericol trebuie să dispună într-o anumită proporţie de active
circulante pentru a le transforma în bani.
Gradul de acoperire a activelor circulante cu capitalul propriu se calculează după
formula : Fondul de rulment propriu/fondul de rulment total
-mii lei-
Gradul de acoperire a activelor circulante
cu capital propriu
2001 2002 2003
-0.59 -1.44 -4.38
După cum se observă capitalul propriu al întreprinderii nu poate acoperii rulajul de
active circulante, asta se datorează faptului că societatea nu a majorat capitalul social.
Fondul de rulment net global cuprinde partea din capital permanent ce poate fi
utilizată pentru finanţarea capitalurilor circulante.
Fondul de rulment net global = Capital permanent – active imobilizate
-mii lei-
Fondul de rulment net global 2001 2002 2003
34
-941.495 -1.570.117 -135.597
Observăm fondul de rulment net este negativ ceea ce înseamnă că o parte mica a capitalului
permanent poate acoperii activele circulane ale societăţii.
Trezoreria netă reprezintă un indicator al echilibrului financiar, rezultat al deducerii
din fondul de rulment net a nevoii de fond de rulment.
Trezoreria netă = Fondul de rulment global – necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment reprezintă suma de bani de care trebuie să dispună
societatea peste cea necesară finanţării imobilizărilor, pentru a funcţiona normal. Aceasta se
determină după formula:
NFR = activ circulant de exploatare (stocuri + creanţe + avansuri + cheltuieli în avans
legate de exploatare) – datorii de exploatare ( avansuri primite + datorii furnizori + datorii fiscale
în afara impozitului pe profit + venituri în avans legate de exploatare).
-mii lei-
NFR 2001 2002 2003
-905.966 -1.734.895 -448.172
Necesarul de fond de rulment
-905966
-1734893
-448172
-2000000
-1500000
-1000000
-500000
0
2001 2002 2003
-mii lei-
Observăm că necesarul de fond de rulment are o mărime negativă în cei trei ani, ceea ce
semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu necesităţile de finanţare ale capitalurilor
permanente,acest surplus a fost folosit pentru achiziţia de imobilizări corporale şi este favorabil
întrucât este o consecinţă a accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante.
35
Trezoreria netă 2001 2002 2003
-941.495 -3.305.012 -583.769
După cum observăm în cei trei ani trezoreria netă este negativă ceea ce însemnă că există
nevoie de lichidităţi pentru finanţare.
3.2.3 Indicatorii de lichiditate
Aceşti indicatori exprimă capacitatea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen
scurt. Solvabilitatea rezultă din echilibru financiar între fluxul încasărilor şi cel al
plăţilor.Gradul de solvabilitate se poate aprecia prin raportarea fonduriilor proprii la datoriile
scadente. Păstrarea solvabilităţii, pe parcursul întregului an, este strict legată de îndeplinirea
riguroasă a bugetului fiecărui agent economic şi a programului de activităţii de producţie care-i
permite sădispună de volumul de mijloace băneşti pentru a-şi onora obligaţiile scadente.
Indicatorii de lichiditate 2001 2002 2003
Lichiditate generală 0.62 0.4 0.8
Lichiditate imediată 0.16 0.09 0.38
Solvabilitate generală 1.02 1.02 4.32
Rata lichidităţii generale indică posibilitatea componentelor patrimoniale curente de
a se transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată
exigibile.
Acest indicator se calculează : Active circulante/Datorii curente
După rezultatele din tabel rezultă că indicatorul este subunitar ceea ce înseamnă că firma
nu dispune de lichidităţii pentru a-şi satisface toate obligaţiile.
Rata lichidităţii imediate, acest indicator ia în considerare doar activele patrimoniale
ce pot fi transformate în monedă imediată. Acest indicator trebuie să fie minim 0,5,
iar valoarea optimă este 1.
36
Rata lichidităţii immediate se determină după formula:
(Active circulante –Stocuri)/Datorii curente
Analizănd rezultatele de mai sus observăm că societatea nu îndeplineşte criteriul optim
ceea ce înseamnă că nu dispune de lichidităţi.
Solvabilitate generală
Se determină ca raport între activele totale şi datoriile curente
Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură creditorii pe termen scurt şi pe
termen lung, precum şi marja de credit comercial a societăţii.
Observăm că în 2001 şi 2002 societatea nu prezintă o situaţie bună, coeficientul fiind
mai mic de 2, ceea ce înseamnă că activele nu au o valoare corespunzătoare, însă în 2003
situaţia se schimbă.
3.2.4 Indicatorii de rentabilitate
Pentru aprecierea gradului de eficienţă economico-financiară a activităţii unei firme se
utilizeaza un set de indicatori care au în vedere rezultatele şi efortul consumat pentru
obţinerea lor.
Indicatorii de rentabilitate 2001 2002 2003
Rata rentabilităţii economice 17.3 17.05 0.68
Rata rentabilităţii financiare 12.47 12.7 7.6
Rata rentabilităţii resurselor
consumate
0.13 0.18 0.19
Marja brută din vânzări 0.2 0.29 0.28
Rentabilitatea economică se calculează conform formulei: Profit brut/capital
permanent
Observăm că în 2001 s-a înregistrat cea mai mare rată a rentabilităţii, dar în schimb în
2003 rentabilitate a scăzut foarte mult datorită creşterii capitalurilor permanete în special
a datoriilor mai mari de un an.
Rentabilitatea financiară reprezintă rentabilitatea capitalurilor proprii şi se determină
după relaţia : Profit net/Capitaluri proprii
37
Acest indicator este semnificativ, deoarece rezultatul net permite remunerarea
capitalurilor investite.
Observăm în tabelul de mai sus că în 2002 se înregistrează cea mai mare rată a
rentabilităţii financiare, iar în 2003 scade datorită mărimii ridicate a capitalurilor din
acest an.
Rata rentabilităţii resurselor consumate
Se determină după formula: Profit net/Cheltuieli totale
Marja brută din vânzări
Se determină după formula :Profit brut din vânzări/Cifra de afaceri
3.2.5 Indicatorii de echilibru financiar
Indicatorii de echilibru financiar 2001 2002 2003
Rata autonomiei financiare 1 1 0.061
Rata de finanţare a stocurilor -0.82 -1.87 -0.47
Rata datoriilor 0.97 0.97 0.94
Rata capitalului propriu faţă de activele
imobilizate
0.05 0.04 0.063
Rata de rotaţie a obligaţiilor 1.73 1.67 1.97
Rata autonomiei de financiare se calculează după formula: Capital propriu/Capital
permanent
Rata de finanţare a stocurilor se calculează după formula:
Fond de rulment/Stocuri.
După datele din tabel observăm că rata de finanţare a stocurilor este negativă ceea ce
înseamnă că firma nu-şi poate finanţa stocurile din capitalurile pe care le deţine.
Rata datoriilor Se calculează după formula Datorii totale/Active(Pasive) totale.
Observăm că în cei trei ani rata daoriilor înregistrează aproximativ aceelaşi procent.
Rata capitalului propriu faţă de activele imobilizate, se determină după formula:
Capital Propriu/Active imobilizate
Rata de rotaţie a obligaţiilor se calculează după formula: Cifra de afaceri/Media
datoriilor totale
38
Capitolul 4. Diagnosticul financiar
Diagnosticul este o apreciere făcută asupra unei întreprinderi sau asupra unei activităţi a
acestia
Activitatea de evaluare cuprinde trei faze:faza iniţială, faza de realizare şi faza
concluziilor. Faza de realizare cuprinde realizarea propriu-zisă a acţiunii, în care stabilirea
diagnosticului este cea mai importantă.
Diagnosticul se bazeaza pe date cantitative în cazul, de exemplu, al evaluării
întreprinderilor.
O metodă de utilizare pentru efectuarea diagnosticului întreprinderii constă în a aprecia
modalităţiile de manifestare a ”funcţiilor”acestia şi a depista:
Concluziile favorabile (oportunităţii oferite de mediul economic îmconjurător,
precum şi atuurile-puncte forte-ale întreprinderii şi, mai ales, potentialul de dezvoltare
a acestia);
Concluzii nefavortabile (riscuri sau pericole datorate mediului economic
înconjurător, deficienţele-puncte slabe-ale întreprinderii).
Funcţiile întreprinderii care formează obiectul diagnosticului sunt:
funcţia juridică patrimonială, funcţie care asigură cadrul legal al activităţii
întreprinderii;
funcţia comercială – cumpără, stochează, vinde;
funcţia tehnică de producţie, prestaţii – fabrică, produce, prestează;
funcţia de organizare, conducere, personal – organizează, conduce şi
gestionează personalul;
funcţia financiar – contabilă – găsirea de resurse financiare şi administrarea lor.
Desfăşurarea diagnosticului financiar într-un context de criză presupune parcurgerea
următoarelor etape:
1. declanşarea diagnosticului-prin observarea simptomelor preocupate, ca de exemplu:
-deteriorarea rezultatelor;
-dificultăţi repetate în materie de lichidităţi;
39
2. investgaţii aprofundate-prin analiza orientată în funcţie de dificultăţile observate, ca
de exemplu:
-studiul solvabilitţii şi rentabilităţii.
3. formularea diagnosticului şi recomandării, ce presupune identificarea cauzelor
dificultăţilor apărute, după cum urmează:
-o gestiune slabă în cursul exploatării;
-suprainvestiţii;
-marje comerciale insuficiente;
-perspective de evoluţie;
-recomandări pentru depreciere.
Diagnosticul financiar are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al activităţii
întreprinderii care să permită evaluatorului fundamentarea unor judecăţi privind mărimea
rezultatelor obţinute, modul în care se realizează echilibrul financiar, precum şi randamentul
capitalului. Acesta va completa imaginea contabilă a întreprinderii cu elemente ale realităţii
financiare ale acesteia. El are în vedere nu doar ciclurile de gestiune trecută, ci şi previziunile
de randament, cu deosebire de cash-flow viitoare. Documentele utilizate vor determina tipul
diagnosticului.
Astfel, diagnosticul financiar ce are ca puncte de plecare bilanţul contabil şi contul de
profit şi pierdere este un diagnostic financiar extern realizat de profesionişti care nu au acces
la contabilitatea de gestiune. Este cazul bancherilor, al investitorilor, analiştilor financiari, etc.
Acest tip de diagnostic este realizat deseori şi vizează cu deosebire creşterea, structura şi
soliditatea financiară, nivelul autofinanţării, rentabilitatea aparentă, situaţia capitalurilor
permanente şi a trezoreriei ca primă estimare a valorii întreprinderii.
Des utilizat datorită accesibilităţii la date, diagnosticul financiar extern presupune din
partea evaluatorului multă atenţie şi prudenţă în interpretarea datelor şi a rezultatelor calculate.
Pentru o bună apreciere, experienţa practică recomandă a se urmări evoluţia în timp a datelor,
compararea indicatorilor întreprinderii cu cei ai celorlalte întreprinderi din acelaşi sector de
activitate şi introducerea corecţiilor necesare în perioada de inflaţie.
Diagnosticul financiar intern al întreprinderii permite o analiză lărgită a realităţii financiare a
întreprinderii, mai concret a nivelului de îndatorare şi a mărimii fluxurilor de resurse
40
financiare, urmare a autofinanţării, creşterii de capital, a operaţiunilor de dezinvestire sau
leasing. Evaluatorul se va poziţiona în ipostaza logică de investitor potenţial şi, prin acest tip
de diagnostic, va examina strategia de dezvoltare a întreprinderii concretizată în structura de
alocare a resurselor: investiţii productive, investiţii financiare, dividende distribuite, modul de
asigurare a sporirii necesarului financiar al exploatării şi politica financiară care îl însoţeşte.
Nivelul de îndatorare reprezintă unul din elementele cheie pentru evaluator, el apreciind
proporţia capitalurilor proprii şi a celor împrumutate şi va judeca dacă îndatorarea este prea
îndrăzneaţă, expunând întreprinderea la un risc financiar mare sau prea prudentă şi
întreprinderea nu a profitat de oportunităţile de a investi, frânând chiar creşterea. În ceea ce
priveşte natura resurselor financiare, important este de văzut gradul de adecvare între viteza de
transformare a activelor în lichidităţi şi orizontul de exigibilitate a resurselor care asigură
finanţarea. Bazându-se pe o bază de date mai largă şi mai apropiată de realitatea financiară a
întreprinderii, diagnosticul intern are meritul de a preciza mai clar pentru evaluator
coordonatele surselor de incertitudine pe care el le va avea de urmărit în momentul estimării
valorii întreprinderii.
Există o relaţie strânsă între orientările (obiectivele) analizei financiare, pe de o parte şi
mijloacele şi instrumentele la care ea recurge pe de altă parte. Totuşi, specializarea
instrumentelor de analiză tinde a se atenua în favoarea evoluţiilor conceptuale sau tehnice
recent introduse şi care conduc la limitarea importanţei acestei relaţii. Figura următoare
sugerează o preafectare a diferitelor instrumente de analiză financiară în funcţie de orientările
studiilor care se efectuează.
Orientări ale diagnosticului Mijloace şi instrumente utilizate de diagnostic
Studiul echilibrului financiar şi al
riscului de faliment
Analiza bilanţului şi a tabloului de fluxuri financiare
- relaţia de trezorerie
- ratele
Studiul performanţelor financiare Analiza contului de rezultate
- mărimea soldurilor de gestiune
- analiza ratelor
- evoluţia efectului volumului de
activitate asupra rezultatului
41
Un aspect al diagnosticului financiar presupune identificarea cauzelor care au
determinat dereglari in derularea fluxurilor financiar –monetare la nivelul intreprinderii.
Uneori, acesta, implica identificarea posibilitatilor de imbunatatire a performantelor
intreprinderii, respectiv a unor fenomene care ar putea influenta negativ activitatea viitoare.In
cazul nostru societatea pentru aputea face faţă unor plăţi imediate ar trebui să-şi mărească
capitalul social, acesta nu a mai fost majorat de la înfiinţarea societăţii.
Oportunitătile şi ameninţările la care este supusă S.C. Piscicola S.R.L. sunt acelea care
rezultă din analiza mediului extern al firmei şi acestea pot fi sintetizate astfel:
- o primă oportunitate de care beneficiază firma noastră constă în faptul că este
printre singurile firme de pe piaţa Iaşului care-şi distribuie producţia de peşte în
propriile magazine ceea ce-i conferă posibilitatea ca să-şi stabilească singură
preţurile.
- o altă oportunitatee este aceea că şi deschis propria fermă de semiproducţie de
preparate din peşte ceea ce-I conferă posibilitatea să se extindă pe piaţa Iaşului.
Ameninţările le care S.C.Piscilcola S.R.L. este supusă sunt următoarele:
- concurenţa este destul de acerbă mai ales cea din partea comercianţilor, aceştia
vănd în magazinele proprii sau închiriate pe lângă peşte viu şi produse
congelate, salate de icre, iar firma noastră nu comercializează decât peşte viu.
- pe piaţa Iaşuluin există foarte mulţi producători de peşte, dar care în schimb
vând doar angro, dacă aceşti şi-ar deschide propriile magazine concurenţa ar fi
destul de mare
Pentru societatea analizată, indicatorii calcculaţi au fost interpretaţi în capitolele
anterioare, urmând ca în această secţiune să se arate principalele puncte tari şi puncte slabe ale
întreprinderii, precum şi propunerile pentru consolidarea situaţiei financiare a acesteia.
Punctele tari ale întreprinderii sunt rezultatul unei politici manageriale ferme şi echilibrate
privind autonomia financiară, nivelul moderat bal obligaţiilor menţinute în limitele normale.
Evidenţa contabilă a firmei este adecvată unei informări permanente privind mişcările
patrimoniale şi tranzacţiile efectuate.Toate operaţiile sunt înregistrate în conturile
sintetice şi analitice cu o detaliere materiale, producţie în curs, produse finite, clienţi,
42
furnizori, debitori şi personal.Lunar sunt elaborate dări de seamă privind veniturile,
cheltuielile, beneficiul/pierderea înregistrată şi situaţia patrimoniului;
Indicatorii de rentabilitate sunt în creştere în cei trei ani,înregistrând în 2002 un nivel
destul de ridicat;
Întreprinderea nu înregistrează datorii restante, ea achitănduşi datoriile la timp, ceea ce
are efecte pozitive asupra activităţii de ansablu a întreprinderii;
Întreprinderea nu a acordat credite în nici unul din ani analizaţi, datoriile sale fiind
cele pe care le are la diveşi furnizori.
Faptul că este una din singurile firme din Iaşi care produce şi comercializează peşte în
magazinile proprii îi conferă un atu în stabilirea preţurilor, şi a faptului că şi permite să
comercializeze doar peşte viu;
În 2003 datoriile totale înregistrează o creştere, dar aceasta va avea efecte similare
asupra rezultatelor întreprinderii, ceea ce poate fi considerat ca un punct tare pentru
întreprindere;
Se observă că de la an la an cifra de afaceri a înregistrat o creştere semnificativă ceea ce
denotă că întreprinderea şi-a lărgit activitatea iar vânzările sunt din ce în ce mai mari,
precum şi veniturile din vânzarea mărfurilor să crească
Consecinţa creşterii cifrei de afaceri este cea a creşterii profitului brut de la an la am;
Magazinile proprii sunt dotate cu utilaje specifice de comercializare a peştelui viu, iar
maşinile proprii de distribuţie sunt dotate conform legii cu aparate de oxigen şi în
condiţii de igienă bine puse la punct.
Puncte slabe ale societăţii, din analiza indicatorilor calculaţi sunt:
Evoluţia în sens defavorabil a rentabilităţii acitivităţii în 2003 comparativ cu 2001 şi
2002;
Capitalul social al întreprinderii nu a fost majorat, iar acest fapt poate favoriza unele
neplăceri dacă societatea va avea nevoie de lichidităţii imediate;
Fondul rulment propriu ca şi cel permanent este negativ, iar societatea pentru a nu fi în
pericol ar trebui să dispună de active care ar putea fi transformate imediat în lichidităţii;
Pentru a-şi cosolida situaţia financiară, în urma analizei punctelor slabe, respectiv a
deficienţelor întreprinderii, necesită o anumită strategie aplicată şi susţinută de factorii deciziei
din cadrul întreprinderii.
43
Principalele propuneri pentru cosolidarea situaţiei financiare a întreprinderii sunt:
- majorarea cxapitalului social care ar face ca firma să aibă mai multe lichidităţi
la dispoziţie;
- elaborarea unui plan de trezorerie care să evidenţiez mijloacele de creştere a
fondului de rulment
Pentru a aprecia modul de funcţionare al întreprinderii ar trebui să analizăm şi
diagnosticul tehnic, comercial şi al resurselor umane.
Durata scurtă de analiză nu a permis realizarea unei serii concludente de date şi
identificarea unor tendinţe semnificative, în aceste condiţii diagnosticarea financiară nu
prezintă un grad ridicat de obiectivitate şi rigoare.
Privită în trecut şi în prezent situaţia financiară este pozitivâ-se poate afirma că este un
agent economic bine organizat.Principala problemă o reprezintă lichiditatea scăzută şi este în
îngrijorător faptul că în 2003 rentabilitatea a scăzut atât de mult faţă de ce doi ani.
44
PARTEA a II-a. PROIECTAREA FLUXURILOR FINANCIAR MONETARE LA
NIVELUL ÎNTREPRINDERII
Motivaţia proiectării financiare
Organizarea si functionarea corecta si operativa a activitatii financiare este o indatorire
a conducerii intreprinderii.
Din aceste considerente, conducerea modernă a întreprinderii procedează la proiectarea
pe termene scurte, medii şi lungi a dimensiunii financiare a unităţii în cauză, în contextul
dinamic al modificărilor interne şi al schimbărilor din universul economic, ecologic, social,
politic şi financiar – monetar extern al întreprinderii.
Scopul proiectării financiare
Punctul de plecare în atingerea acestui scop este definirea cât mai clară a contextului
economic, politic, social şi financiar – monetar în care acţionează în prezent şi în viitor
întreprinderea. Totodată, ne interesează contextul tehnic şi tehnologic, cel educaţional,
ecologic şi ştiinţific, aceste realităţi influenţând direct formarea, refacerea, dezvoltarea şi
funcţionarea întreprinderii.
După corelarea tuturor dimensiunilor întreprinderii cu mediul său extern, proiectarea
financiară procedează la definirea financiară a:stării de consum în care se va afla unitatea
economică în perspectiva imediată sau mai îndepărtată; stării de producţie viitoare;
contactului financiar al întreprinderii cu mediul extern pe perioade scurte, medii sau lungi.
Obiectivele proiectării financiare.
În privinţa procesului de consum în care intră întreprinderea, societatea şi mediul,
proiectarea de natură financiară urmăreşte fundamentarea de decizii financiare în legătură cu
toate tipurile de activităţi care, prin consumul de valoare pe care îl generează, realizează
formarea, refacerea, dezvoltarea şi chiar lichidarea elementelor sistemului întreprindere. Sunt
luate în calcul activităţi ca investiţiile, reparaţiile, formarea stocurilor din mijloace circulante în
toate fazele ciclului de exploatare din întreprindere, pregătirea şi recalificarea personalului,
acţiunile de protecţie socială şi ecologică, cercetarea ştiinţifică şi economică etc.
45
În privinţa procesului de producţie, activitatea de proiectare financiară va fundamenta
decizia financiară privind procesul de transformare a valorii intrate în întreprindere în valoarea
conservată în produse şi recunoscută pe piaţă de consumatori. Această fundamentare va
beneficia din plin de evoluţia etalonului monetar, dar şi de manifestarea tehnico – economică,
managerială, socială şi ecologică ale unităţii economice în cauză.
În privinţa contactului financiar cu mediul extern întreprinderii, proiectarea financiară
sondează şi evaluează fluxul de fonduri posibil de îndreptat spre bugetul unităţii în cauză, cât şi
amploarea fluxului de fonduri ce va pleca din întreprindere pentru onorarea obligaţiilor
financiare şi bancare, către proprietari, către partenerii de afaceri şi alţi beneficiari. Acest al
treilea obiectiv al proiectării vine să completeze pe celelalte două, mediul extern participând la
decizia financiară privind consumul, atât la partea de venituri cât şi la partea de cheltuieli,
precum şi la decizia privind producţia, la partea de încasări şi la partea de plăţi.
Starea financiară iniţială.
Orice proiectare se sprijină pe situaţia iniţială a fenomenului proiectat. Ne interesează:
starea la un moment dat a elementelor structurii economice, sub aspectul valorii rămase în
aceste elemente după participarea la procesele de producţie anterioare;
capacitatea structurii de producţie existente de a transfera valoare prin serviciile cedate de
structura economică a întreprinderii în cadrul procesului de producţie;
Proiectarea fluxurilor financiar-monetare presupune:
proiectarea fluxurilor de încasări;
proiectarea fluxurilor de plăţi;
.
Pentru a realiza proiectarea fluxurilor financiar-monetare se va urmări variaţia în timp a
fenomenelor utilizând seriile cronologice.
Studierea seriilor cronologice vizează măsurarea creşterilor sau descreşterilor de nivel
şi a modificărilor de structură, precum şi determinarea influenţei factorilor sub incidenţa cărora
are loc evoluţia fenomenelor. Pentru a răspunde acestui obiectiv, statistica şi-a creat şi
dezvoltat metode specifice pentru observarea şi analiza seriilor cronologice, cum ar fi:
46
metoda indicatorilor statistici ai dinamicii, pentru a stabili nivelul şi modificarea în timp a unui
fenomen;
metoda indicilor dinamicii fenomenelor, pentru a determina variaţia de la o perioadă la alta,
precum şi influenţa factorilor;
metode de analiză a componentelor, pentru a estima linia de tendinţă (trendul), pentru
măsurarea oscilaţiilor sezoniere, pentru aprecierea variaţiilor aleatoare;
metode de prognoză statistică bazate pe extrapolarea trendului.
Analiza seriilor cronologice presupune studiul dinamicii unei variabile statistice în
scopul descrierii, modelării şi extrapolării variaţiei în timp pe componente definitorii. Această
metodă pleacă de la analiza trecutului şi vizează extrapolarea tendinţelor manifestate în
perioada observată, bazându-se pe următoarele ipoteze:
tendinţele observate în trecut se vor menţine şi în viitor;
fluctuaţiile unei variabile se reproduc la intervale regulate.
Ajustarea seriilor cronologice presupune înlocuirea termenilor seriei date cu termeni
teoretici care exprimă tendinţa de dezvoltare a unui fenomen.
Tendinţa (trendul sau limita medie de dezvoltare) reflectă legitatea specifică de
dezvoltare a unui fenomen pe o perioadă lungă de timp, făcând abstracţie de abaterile faţă de
nivelul mediu, respectiv, de eroarea sau reziduul datorate influenţei factorilor aleatori.
Ajustarea se poate realiza prin:
metoda grafică;
metoda sporului mediu;
metoda ritmului mediu;
metoda analitică;
metoda mediilor mobile;
metoda punctelor sau mediilor selecţionate
Metoda analitaică de ajustare constă în aproximarea tendinţei de variaţie în timp cu
ajutorul funcţiei de trend:
Yt=f(t1), unde “t” reprezintă variabila timp, iar”Y” variabila în timp.
47
Prin folosirea metodei analitice de ajustare se stabileşte cu mai multă siguranţă legea de
dezvoltare, de variaţie a unui fenomen, deoarece se ţine seama de valorile empirice ale
tuturor termenilor unei serii.
Parametrii ecuaţiei de trend se află de regulă , cu7 ajutorul metodei celor mai mici
pătrate.
Trendul liniar. O variaţie în timp de forma unei funcţii liniare este specifică
fenomenelor care se dezvoltă rectiliniu. Ecuaţia de estimare a funcţiei de trend liniare este
definită de relaţia:
Yt = a + bti + e
Determinarea parametrilor funcţiei de trend are la bază principiul celor mai mici
pătrate, conform căruia trebuie să se satisfacă condiţia:
Aflarea parametrilor presupune următoarele operaţii:
1. se află derivatele parţiale ale expresiei S în raport cu parametrii funcţiei ;
2. se anulează derivatele parţiale;
3. se rezolvă sistemul de ecuaţii normale obţinut;
Pentru un trend liniar, principiul celor mai mici pătrate cere să se satisfacă condiţia:
Se stabilesc şi se anulează derivatele parţiale ale expresiei „S” în raport cu a şi b
De aici rezultă următorul sistem de două ecuaţii normale:
În condiţiile funcţiei de trend, variabila timp reprezintă, de regulă, o serie de numere
consecutive, originea luându-se în centrul seriei şi deci
48
Ca urmare, ecuaţiile normale pot fi simplificate, luând următoarea formă:
de unde rezultă relaţiile de calcul pentru parametrii ecuaţiei de trend:
Valorile variabilei timp se măsoară în unităţi întregi (intervale), dacă numărul
termenilor seriei este impar şi anume:
..., -2, -1, 0, 1, 2, ...
sau în jumătăţi de interval, dacă numărul termenilor este par, astfel:
..., -5, -3, -1, 0, 1, 3, 5, ...
1.Proiectarea fluxurilor de încasări
Previziunea încasărilor rezultă în mod direct din prognoza vânzărilor, deoarece
vânzările constituie sursa majoră de încasări. Se au în vedere vânzările prognozate de serviciul
de marketing al firmei şi modul de reglare al creanţelor de la clienţi. Analiza modului de
încasare a vânzărilor revine serviciului financiar al firmei şi se bazează pe un studiu statistic a
contului clienţi.
Previziunea încasărilor trebuie să ţină cont de modificările ce vor avea loc în structura
vânzărilor şi în gradul de solvabilitate al clienţilor întreprinderii şi care vor influenţa decalajul
între datele livrărilor şi datele reale ale încasărilor.
În ceea ce priveşte clienţii rău platnici, unii specialişti consideră că sumele aferente
acestora nici nu ar trebui înscrise în bugetul de lichidităţi. O oarecare doză de incertitudine
persistă asupra estimărilor intrărilor de lichidităţi, pentru că acestea nu depind doar de deciziile
luate în afara firmei, care sunt mai greu de controlat şi prognozat.
Proiectarea cifrei de afaceri
Proiectarea cifrei de afaceri porneşte de la cunoaşterea acesteia pe anii precedenţi.
49
In perioada 2001-2003, cifra de afaceri în preţurile comparabile 2001, ţinând cont de rata
inflaţiei, a înregistrat următoarele valori :
- 2001 : 4.386.978 mii lei
- 2002 : 4.449.838 mii lei
- 2003 : 5.562.858 mii lei
Vom folosi metoda celor mai mici pătrate.
Considerând Y = cifra de afaceri ecuaţia este :
Y = a + b *T + c *T²
Anii Cai Ti Ti*Cai Ti² Ti²*Cai Ti4
2001 4.386.978 -1 -4.386.978 1 4.386.978 1
2002 4.449.838 0 0 0 0 0
2003 5.562.858 1 5.562.858 1 5.562.858 1
Total 14.399.674 0 1.175.880 2 9.949.836 2
Sistemul devine
3a + 2c = 14.399.674
2b = 1.175.880
2a + 2c = 9.949.836
De unde rezultă :
a = 4.449.838
b = 587.940
c = 525.080
Ecuaţia trendului devine :
Y = 4.449.838 + 587.940 Ti + 525.880 + Ti²
Pentru anul 2004 (T = 2), y prognozat este :
Y2004 = 4.449.838 + 587.940*2 + 525.080*4 = 7.726.038
După cum observăm potrivit rezultatului, valoarea cifrei de afaceri va continua să crească şi
în anul 2004, dar aproape de două ori mai mult faţa de 2001.
Totuşi, aceste date pot fi considerate ca puncte de reper având în vedere factorii care exercită
influenţă asupra cifrei de afaceri. Trebuie luat în vedere că pentru efectuarea calculelor s-au
folosit preţurile curente, deci cu influenţa ratei inflaţiei. De asemenea situaţia economică a
50
întreprinderii va fi în continuare influenţată de conjuctura socială şi economică. Valorile cifrei
de afaceri calculate pentru anul 2004 sunt cu caracter orientativ în funcţie de care se va ţine
seama în realizarea deciziilor de strategie tehnică, comercială şi financiară promvată de
S.C.Piscicola S.R.L.
Proiectarea veniturilor totale (Vt)
Veniturile totale ale unităţii reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat, din:
livrări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii şi din avantajele pe care
întreprinderea a consimţit să le primească;
executarea unor obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;
venituri excepţionale.
Conturile de venituri funcţionează conform regulii de funcţionare a conturilor de pasiv.
În cursul perioadei de gestiune, conturile de venituri se creditează prin conturile ce reflectă
forma concretă a acestor venituri, în funcţie de natura lor şi anume: conturi de imobilizări,
conturi de stocuri, conturi de creanţe şi conturi de trezorerii, inclusiv conturi reprezentând
provizioane sau unele elemente asimilate capitalurilor proprii precum investiţiile.
Conturile de venituri se debitează uneori la descărcarea gestiunii cu valoarea bunurilor
vândute cu ocazia regularizărilor, dacă se constată că anumite venituri aparţin perioadelor
viitoare. La sfârşitul perioadei soldurile creditoare ale conturilor de venituri se transferă asupra
contului de profit şi pierderi.
Proiectarea veniturilor totale porneşte de la cunoaşterea acesteia pe anii precedenţi.
In perioada 2001-2003, veniturile totale în preţurile comparabile 2001, ţinând cont de rata
inflaţiei, au înregistrat următoarele valori :
- 2001 : 5.932.452 mii lei
- 2002 : 6.394.138 mii lei
- 2003 : 7.534.596 mii lei
Vom folosi şi aici metoda celor mai mici pătrate.
Considerând Y = venituri totale ecuaţia este :
Y = a + b *T + c *T²
Previziunea veniturilor totale pe anul 2004 la S.C. Piscicola S.R.L. este redată în tabelul
următor :
51
Anii Cai Ti Ti*Cai Ti² Ti²*Cai Ti4
2001 5.932.452 -1 -5.932.452 1 5.932.452 1
2002 6.394.138 0 0 0 0 0
2003 7.534.596. 1 7.534.596 1 7.534.596 1
Total 19.861.186 0 1.602.144 2 13.467.048 2
Sistemul devine
3a + 2c = 19.861.186
2b = 1.602.144
2a + 2c = 13.467.048
De unde rezultă :
a = 6.394.138
b = 801.072
c = 339.386
Ecuaţia trendului devine :
Y = 6.394.138 + 801.072 Ti + 339.386 + Ti²
Pentru anul 2004 (T = 2), V prognozat este :
Y2004 = 6.394.138 + 801.072*2 + 339.386*4 = 9.353.826
Potrivit rezultatului obţinut, rezultă că valoarea veniturilor totale va continua să crească şi în
anul 2004.
2.Proiectarea fluxurilor de plăţi
Previziunea plăţilor se face la fel cu cea a încasărilor, pornind de la previzionarea
cheltuielilor şi de la eşalonarea previzibilă a plăţilor. Natura diferită a plăţilor determină o serie
de particularităţi atât în privinţa previziunii mărimii lor anuale, cât şi a eşalonării scadenţei lor
la plată. Fluxurile băneşti de plăţi vizează ieşirile de mijloace băneşti preconizate, fie că sunt
cheltuieli ce se includ în costuri sau care se suportă direct din venituri. Acestea se compun din
cheltuieli de exploatare, cheltuieli de investiţii, dividende plătite, impozite şi taxe, etc.
Producţia firmei antrenează cheltuieli de exploatare: achiziţii, salarii şi asimilate,
angajamente, impozite şi alte cheltuieli. Previziunea cheltuielilor de personal se face în funcţie
52
de politica întreprinderii privind forţa de muncă, în contextul obiectivelor financiare urmărite.
În cele ce urmează vom previziona fluxurile de plăţi ţinând cont de cheltuielile totale.
Vom utiliza şi în acest caz datele cunoscute dinperioada anterioară.
In perioada 2001-2003, cheltuielile totale în preţurile comparabile 2001, ţinând cont de rata
inflaţiei, au înregistrat următoarele valori :
- 2001 : 5.016.067 mii lei
- 2002 : 5.096.986 mii lei
- 2003 : 5.964.342 mii lei
Vom folosi şi aici metoda celor mai mici pătrate.
Considerând Y = cheltuieli i totale ecuaţia este :
Y = a + b *T + c *T²
Previziunea cheltuielilor totale pe anul 2004 la S.C. Piscicola S.R.L. este redată în tabelul
următor :
Anii Cai Ti Ti*Cai Ti² Ti²*Cai Ti4
2001 5.016.067 -1 -5.016.067 1 5.016.067 1
2002 5.096.986 0 0 0 0 0
2003 5.964.342 1 5.964.342 1 5.964.342 1
Total 16.677.395 0 948.275 2 10.980.409 2
Sistemul devine
3a + 2c = 16.677.395
2b = 948.275
2a + 2c = 10.980.409
De unde rezultă :
a = 5.096.986
b = 474.138
c = 693.219
Ecuaţia trendului devine :
Y = 5.096.986 + 474.138 Ti + 693.219 + Ti²
Pentru anul 2004 (T = 2), V prognozat este :
53
Y2004 = 5.096.986 + 474.138*2 + 693.219*4 = 8.818.138
Potrivit rezultatului obţinut, rezultă că valoarea cheltuielilor totale va continua să crească şi în
anul 2004.
Principalele propuneri pentru consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii sunt:
Majorarea capitalului social penru ca firma să dispună de lichidităţi
Creşterea cifrei de afaceri, creştere ce se poate realiza printr-o analiză mai
atentă a cererii de piaţă;
Creşterea rentabilităţii prin reducerea costurilor de producţie;
Reducerea duratei de încasare a facturilor;
Bibliografie:
54
Hoanta,N„Capitalul firmei”, Bucuresti, 1998;
Neagoe,I- „Finantele intreprinderii”, Iasi, 2001;
Stancu,I- „Gestiunea financiara”, Bucuresti, 1994;
Jaba,E- „Statistica”,Editura Sedcom Libris,Iasi, 1999;
Bucataru,D- „Capitalurile firmei”, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1998
Regulamentul de organizare si conducere al societatii.
Bilantul si balanta intreprinderii.
Contul de profit si pierdere.
55