BAZELE POLITICII MONETARE

CUPRINS

1. Conceptul politică monetară.

2. Obiectivele politicii monetare.

3. Instrumentele politicii monetare.

3.1. Esența și acțiunea instrumentelor directe ale politicii monetare.

3.2. Esența și acțiunea instrumentele indirecte ale politicii monetare.

4. Politica monetară în Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.56-57/624

Legea institutiilor financiare: nr. 550-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.1/2.

Regulamentul cu privire la regimul rezervelor obligatorii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.67-72.

BERDILĂ-CÎRLAN, Ana; OBOROC, Iurie. Monedă şi credit: (scheme, st. de caz, teste). Ch.: Evrica, 2006, p. 112-119.

KIRIŢESCU, C.; DOBRESCU, E. Moneda: mică enciclopedie. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1998, p. 216.

DARDAC, Nicolae; BARBU, Teodora. Monedă, bănci şi politici monetare. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2005, p.378-438.

MANOLESCU, Gh.   Monedă şi credit. Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2003, p. 164-179.

STOICA, Victor; DIACONU, P. Bani şi credit: banii, teoriile monetare, administrarea banilor şi politica monetară. Bucureşti : Editura Economică, 2003, p. 519 – 530.

1. CONCEPTUL POLITICĂ MONETARĂ

Noțiunea de politică, privită în ansamblu, își are origini în limba greacă - „politike” și, direct, înseamnă „arta conducerii statului”.

Politica este percepută ca o activitate, cel mai frecvent, pe tărâm social. Însă, de rând cu aceasta, politica a obținut și multe alte semnificații, care, pot fi înglobate în câteva grupe:activitatea statului în domeniul vieții interne a țării şi a relațiilor internaționale, precum şi activitatea grupurilor sociale, partidelor, determinată de interesele şi scopurile lor.problemele şi evenimentele vieții sociale şi statale.modul de acționare a cuiva, îndreptată spre atingerea unor anumite scopuri.

Așa dar, noțiunea de politică poate fi interpretată concomitent şi ca activitate, şi ca ideologie, și ca programă de acțiuni, și ca concepție etc.

SITUAREA POLITICII MONETARE

Influenţarea evoluţiilor economice la macro nivel se efectuează de către autorităţile administraţiei publice centrale prin politica economică, care înglobează acţiuni şi activităţi de diversă natură, dintre care se evidenţiază cele cu caracter financiar.

În aşa mod, din politica economică imaginar poate fi desprinsă o branşă numită politică financiară. 

În acţiunile de politică financiară se regăsesc, de rând cu cele de natură fiscală, bugetară etc. şi cele de semnificaţie monetară, care sunt identificate ca politică monetară.

ACCEPŢII PRIVIND POLITICA MONETARĂ

„Politica monetară. Ansamblu al măsurilor monetare luate de stat şi de banca centrală pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei, sau pentru influenţarea într-un anumit sens a conjuncturii economice” (KIRIŢESCU Costin).

„…politica monetară reprezintă... ansamblul măsurilor luate, prin Banca centrală sau autorităţile monetare, pentru a exercita o anumită influenţă asupra dezvoltării economiei sau pentru a asigura stabilitatea preţurilor şi a cursurilor valutare.” (MANOLESCU Gheorghe)

DEFINIREA POLITICII MONETARE

POLITICA MONETARĂ

reprezintă ansamblul acţiunilor de influenţare a ofertei și cererii de bani întreprinse de autoritatea monetară utilizând instrumentele monetare în vederea realizării unui set de obiective complexe cu finalități de creștere economică și stabilitate financiară, urmărite într-o perioadă concretă a evoluției social-economice.

2. OBIECTIVELE POLITICII MONETARE

Obiectivele politicii monetare reprezintă o asamblare și pot fi prezentate în următoarea secvență:

 obiective operaționale → obiective intermediare → obiective finale

În vederea înlesnirii sesizării corelației obiectivelor menționate vom deplasa cadrul explicativ în sens invers.

OBIECTIVELE FINALE ALE POLITICII MONETARE

Obiectivele finale ale politicii monetară sunt:

Aceste obiective au fost sintetizate în așa numitul

„careu magic”.

 

 

 

 

 

 

 

„CAREUL MAGIC”

ESENȚA „CAREULUI MAGIC”

„Magic” înseamnă ideal, care nu poate fi obținut.

Valorile optime ale indicatorilor de măsurare a fiecărui obiectiv macroeconomic pot fi atinse numai într-un anumit punct.

În așa mod, cele patru obiective finale ating optimul în diferite puncte, ceea ce înseamnă că politica monetară, apropiind optimul unui obiectiv îndepărtează simultan optimele celorlalte obiective.

Acest fapt motivează ierarhizarea celor patru obiective în funcție de prioritățile guvernării, evoluțiile economice, particularitățile economiilor naționale, tendințele internaționale, nivelul dezvoltării etc.

STABILITATEA PREŢURILOR(„ŢINTIREA INFLAŢIEI”)

Stabilitatea preţurilor, numit şi „ţintirea inflaţiei”, reprezintă obiectivul fundamental al politicii monetare.

Ţintirea inflaţiei (inflation targeting) este un obiectiv cu mai multe avantaje comparativ cu alte scopuri ale politicii monetare, deoarece: a) oferă o ancoră nominală a politicii monetare – nivelul preţurilor; b) reprezintă un obiectiv transparent, înţeles, urmărit şi evaluat; c) etalează acţiunile autorităţii monetare şi d) verifică modul în care acestea sunt realizate.

Stabilitatea preţurilor este un obiectiv de lungă durată, ceea ce înseamnă că efectele acţiunilor întreprinse se manifestă după un interval destul de extins de timp.

CREŞTEREA ECONOMICĂ

Obiectivul de creștere economică sau relansare economică este cel mai frecvent întâlnit în preocupările guvernelor. În unele țări în anumite perioade stimularea relansării economice, fără a pune în pericol progresele realizate în lupta contra inflației, este o necesitate stringentă.

În cadrul realizării scopurilor de dezvoltare economică autorității monetare revine rolul de promovare a politicii monetare orientate la crearea unui mediu financiar propice creşterii economice.

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

Nu trebuie confundată responsabilitatea statului în legătură cu asigurarea condiţiilor generale pentru ca fiecare individ să poată munci (cu excepţiile corespunzătoare) cu datoria statului de a oferi un loc de muncă pentru cei care doresc să lucreze.

Reformularea acestui obiectiv sub forma diminuării şomajului este mult mai productivă.

În cadrul politicilor macroeconomice ca criteru optim al nivelului șomajului se adoptă rata naturală a șomajului, numită și rata care nu accelerează inflația (Non-Accelerating Inflation Rate of Unemployment – NAIRU).

Ca obiectiv al politicii monetare optimizarea ratei șomajului se găsește în strânsă legătură cu cel de relansare economică, implicând aceleași acțiuni de creare a mediului financiar favorabil impulsionării activităților economice.

ECHILIBRUL BALANȚEI DE PLĂȚI ȘI CREȘTEREA REZERVELOR MIJLOACELOR DE

PLATĂ INTERNAȚIONALE

Echilibrul extern presupune o economie deschisă aflată în echilibru cu economia mondială. La rândul său, o economie puternică reprezintă o garanţie a asigurării unei balanţe de plăţi echilibrate sau excedentare.

Astfel, politicile de relansare economică pot contribui la restabilirea echilibrului extern al economiei naţionale. Totuși, politica monetară poate ținti soldul balanței de plăți direct.

În acest sens, politica monetară presupune abordare în contextul cursului valutar.

Aprecierea sau deprecierea monedei naționale în mod direct afectează balanța de plăți și rezervele valutare.

CARACTERISTICILE ȘI TIPURILE OBIECTIVELOR INTERMEDIARE

În funcție de obiectiv intermediar servesc cantitatea de monedă și prețurile specifice acesteia.

Obiectivele intermediare trebuie să fie: influențabile și controlabile de către autoritatea monetară; influente asupra obiectivelor finale; măsurabile, inclusiv în dinamică.

Obiectivele intermediare sunt de trei tipuri: masa monetară și volumul creditului, rata dobânzii și cursul valutar.

OBIECTIVELE INTERMEDIARE

obiectivele intermediare ale politicii monetare :

MENŢINEREA CREŞTERII MASEI MONETARE ÎN PARAMETRI OPTIMI

Indicatorii de măsurare a obiectivului sunt: baza monetară (agregat al depozitelor și rezervelor ….), agregatele monetare în sens restrâns (M1, M2), agregatele monetare în sens larg (M3, L), agregate ale finanțării (creditul net, creditul global etc.), agregate ale îndatorării (datoria interioară totală etc.).

Respectarea corelaţiei dintre nivelul masei monetare şi volumul produsului intern brut va elimina disproporţiile eventuale dintre cantitatea de bani şi cantitatea de bunuri, evitându-se în aşa mod, inflaţia sau deflaţia.

MENŢINEREA NIVELULUI STIMULATIV AL RATEI DOBÂNZII

Indicatorul obiectivului nivel stimulativ al ratei dobânzii este rata dobânzii (la creditele bancare, la depozitele bancare etc.).

Anumit nivel al ratei dobânzii, cu alte cuvinte – prețul monedei, este, în esență, obiectivul intermediar.

Nivelul de echilibru al ratei dobânzii trebuie să contribuie, pe de-o parte, la constituirea economiilor, iar pe de altă parte, să stimuleze investiţiile în economia reală, acestea fiind factorul locomotor al ocupării forţei de muncă, în particular, şi al creşterii economice, în general.

MENŢINEREA NIVELULUI FAVORABIL AL RATEI DE SCHIMB

Indicatorul de măsurare a obiectivului este cursul valutar. O mărime anume a nivelului cursului valutar și este obiectivul interimar, adică prețului favorabil al monedei naționale în valută.

Supraaprecierea sau subaprecierea monedei naţionale dezechilibrează balanţa de plăţi.

În așa mod, obiectivul nivel favorabil al cursului valutar antrenează echilibre ale balanței de plăți.

OBIECTIVELE OPERAȚIONALE

Obiectivele operaționale reprezintă ținte pe termen scurt, cu caracter tranzitoriu, realizarea cărora condiționează obținerea obiectivelor intermediare.

O țintă operațională poate fi orice variabilă de natură financiară pentru care autoritatea monetară stabilește anumite valori, nivele, limite, plafoane, structură etc..

Printre obiectivele operaționale ale politicii monetare evidenţiem: - mărimea bazei monetare (M0),

- nivelul ratei dobânzii pe termen scurt,

- mărimea rezervelor suplimentare etc.

MĂRIMEA BAZEI MONETARE

Obiectivul operațional mărimea bazei monetare este redat de indicatorul de creștere a bazei monetare într-o perioadă de timp concretă.

De alt fel, baza monetară nu este agregat monetar. Ea include agregatul monetar M0 (moneda națională deținută în numerar de populației și aflată în casele agenților economici nebancari și casele băncilor) și mijloacele bănești în conturile băncilor din banca centrală (rezervele minime obligatorii și mijloacele în derularea decontărilor). În baza monetară pot fi incluse și mijloacele bănești, care reprezintă obligațiile în numerar a băncii centrale față de bănci, instituțiile financiare nebancare, gospodăriile familiale, societățile comerciale și non-comerciale, organele administrației publice. În practică definirea bazei monetare diferă de la o țară la alta.

REZERVELE BANCARE

Rezervele bancare reprezintă rezervele suplimentare ale băncilor care pot fi utilizate liber de acestea pentru a majorarea activelor în diferite forme: credite, investiții în titluri etc. Mărimea acestora se determină prin scăderea din mărimea pasivelor respective (depozite etc.) a rezervelor minime obligatorii.

RATA DOBÂNZII LA CREDITELE INTERBANCARE

Rata dobânzii la creditele interbancare este dobânda care se negociază pe piața monetară la creditele acordate între bănci pe termen scurt, de regulă, în scopul menținerii lichidității. Nivelul acestei dobânzi determină, în mare măsură, rata dobânzii pe termen scurt, alt fel spus - costul banilor pe termen scurt.

TIPURI DE POLITICĂ MONETARĂ

Banca centrală, în stip de politică monetară. opul atingerii obiectivelor desemnate ca țintă pentru o anumită perioadă, promovează un anumit tip de politică monetară. Politică monetară, care are ca obiective operaționale și intermediare extinderea masei monetare este numită politică expansionistă. La rândul său, politica care urmărește restrângerea masei monetare este numită politică restricționară.

TIPURI DE POLITICĂ MONETARĂ

Politică monetară, care are ca obiective operaționale și intermediare extinderea masei monetare este numită politică expansionistă.

Politica care urmărește restrângerea masei monetare este numită politică restricționară.

3. INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE

Acţiunile de politică monetară se realizează cu instrumente proprii domeniului monetar-bancar, delimitate potrivit modului de influenţare asupra proceselor monetare în ansamblu, cât şi asupra participanţilor la acestea în particular, constituie două grupe distincte: - instrumentele directe şi

- instrumentele indirecte ale politicii monetare.

3.1. ESENȚA ȘI ACȚIUNEA INSTRUMENTELOR DIRECTE ALE POLITICII MONETARE

Instrumentele directe ale politicii monetare înglobează măsurile întreprinse de Banca Centrală care afectează în mod direct utilizatorii şi deţinătorii de monedă, în primul rând instituţiile financiare şi de credit.

Privite prin prisma efectelor produse, instrumentele directe ale politicii monetare pot fi:

- de furnizare sau retragere a monedei din circulaţie; - de afectare a activelor şi pasivelor instituţiilor

financiare; - de control al operațiunilor cu valută.

INSTRUMENTELE DIRECTE DE FURNIZARE SAU RETRAGERE A MONEDEI DIN CIRCULAŢIE

- Operaţiunile de reescontare - Acordarea de credite guvernului şi

băncilor comerciale.

OPERAŢIUNILE DE REESCONTARE

Operaţiunile de reescontare reprezintă operaţiunile prin care banca centrală acordă credit băncilor care prezintă spre reescontare portofoliile de titluri comerciale înainte de scadenţă, scontate de acestea la taxa privată a scontului.

Banca centrală, limitând operațiunile de reescontare, de fapt diminuează volumului creditelor acordate băncilor prin intermediul operațiunilor de reescontare.

CREDITELE GUVERNULUI ŞI BĂNCILOR

Limitarea creditelor guvernului şi băncilor va micșora volumul de resurse guvernamentale și mărimea pasivelor bancare (obiective operaționale). Aceste efecte vor inhiba extinderea masei monetare. În rezultat, valorile indicatorilor obiectivelor finale se vor deplasa în concordanță cu legitățile influenței micșorării masei monetare

SCHEMA IMPACTULUI LIMITĂRII „CREDITELOR DE REESCONTARE” ȘI „CREDITELOR GUVERNULUI ȘI

BĂNCILOR” ASUPRA OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE

INSTRUMENTELE DIRECTE DE AFECTARE A ACTIVELOR ŞI PASIVELOR INSTITUŢIILOR

FINANCIARE - plafonarea volumului creditelor bancare; - plafonarea volumului depozitelor bancare;- cerinţele de lichiditate a activelor; - controlul emisiunilor de titluri pe piaţa

monetară; - stabilirea administrativă a ratelor dobânzilor

la depozitele efectuate şi creditele atrase de bănci de la banca centrală etc.

PLAFONAREA VOLUMULUI CREDITELOR BANCARE

Plafonarea volumului creditelor bancare este instrumentul directe de control al activelor bancare şi se manifestă sub forma unor instrucţiuni prin care băncile sunt informate cu privire la volumul maxim al creditelor pe care le pot acorda şi ponderea acestora în portofoliul de active.

PLAFONAREA VOLUMULUI DEPOZITELOR BANCARE

Plafonarea volumului depozitelor bancare este un instrument directe de control al activelor bancare şi se manifestă sub forma unor instrucţiuni prin care băncile sunt informate cu privire la nivelul maxim al depozitelor pe care le pot accepta şi ponderea acestora în totalul pasivelor. Mecanismul plafonării depozitelor este în corelaţie cu cel al plafonării creditelor.

SCHEMA IMPACTULUI PLAFONĂRII VOLUMULUI CREDITELOR BANCARE ȘI PLAFONĂRII DEPOZITELOR BANCARE ASUPRA

OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE

INSTRUMENTELE DIRECTE DE CONTROL A OPERAŢIUNILOR CU VALUTĂ

Instrumentele directe de control a operaţiunilor cu valută includ:

- gestiunea operaţiunilor de schimb valutar,

- administrarea ratei dobânzii pentru depozitele nerezidenţilor, -- stabilirea restricţiilor referitor la dobânda pentru depozitele nerezidenţilor etc.

GESTIUNEA OPERAŢIUNILOR DE SCHIMB VALUTAR

Gestiunea operaţiunilor de schimb valutar se manifestă prin stabilirea de către banca centrală a cursul valutar oficial al monedei naţionale, autorizarea, reglementarea şi supravegherea activităţii caselor de schimb valutar, controlarea derulării operaţiunilor valutare etc.

ADMINISTRAREA RATEI DOBÂNZII PENTRU DEPOZITELE NEREZIDENŢILOR

Administrarea ratei dobânzii pentru depozitele nerezidenţilor este o practică de extindere sau comprimare a depozitelor, în primul rând în valută, intrate în ţară nu în urma exporturilor sau ca remiteri , ci în formă de economii. Nivelul ratei este criteriul care avantajează sau dezavantajează posesorii de depozite, determinându-i la majorarea sau diminuarea acestora. Efectul variaţiei ratei dobânzii pentru depozitele nerezidenţilor se manifestă în modificarea rezervelor bancare și, respectiv a masei monetare.

STABILIREA RESTRICŢIILOR REFERITOR LA DOBÂNDA PENTRU DEPOZITELE

NEREZIDENŢILOR

Stabilirea restricţiilor referitor la dobânda pentru depozitele nerezidenţilor este un exerciţiu de indicare a monedei în care se achită dobânda, modalitate de achitare etc. Efectele acestor restricţii se răsfrâng, în modul respectiv, asupra masei monetare.

APRECIERI PRIVIND INSTRUMENTELE DIRECTE ALE POLITICII MONETARE

Instrumentele directe ale politicii monetare produc efecte imediate, însă natura lor administrativă, mai ales în

perioade lungi, provoacă desechilibre şi denaturări în procesele monetare

3.2. ESENȚA ȘI ACȚIUNEA INSTRUMENTELOR INDIRECTE ALE POLITICII MONETARE

Instrumentele indirecte ale politicii monetare

înglobează măsurile întreprinse de Banca Centrală care afectează în mod indirect piaţa monetară

Privite prin prisma impactul produs, instrumentele indirecte ale politicii monetare pot fi

- de furnizare-retragere a monedei din circulaţie,

- de afectare a activelor și pasivelor bancare și

- de control a operaţiunilor cu valută.

INSTRUMENTELE INDIRECTE DE FURNIZARE SAU

RETRAGERE A MONEDEI DIN CIRCULAŢIE

Principalul instrument indirect de furnizare-retragere a monedei din circulaţie sunt

operaţiunile open-market.

OPERAŢIUNI PE PIAŢA DESCHISĂ (OPEN-MARKET)

Operaţiunile open-market (operaţiunile de piaţa deschisă), în funcţie de instrument al politicii monetare, reprezintă cumpărarea-vânzarea titlurilor emise de guvern pe piața secundară și a propriilor instrumente de datorie, urmărindu-se mărirea sau reducerea cantităţii de bani în circulaţie.

SCHEMA IMPACTULUI „CUMPĂRĂRII TITLURILOR GUVERNAMENTALE” ȘI „RĂSCUMPĂRĂRII PROPRIILOR TITLURI DE DATORIE” ASUPRA

OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE

INSTRUMENT INDIRECT DE AFECTARE A ACTIVELOR ŞI PASIVELOR BANCARE

Instrumentele indirecte de afectare a activelor şi pasivelor bancare sunt:

RATA DOBÂNZII LA CREDITELE BĂNCII CENTRALE

Rata dobânzii la creditele băncii centrale este rata la care autoritatea monetară acordă credite băncilor.

Acestea sunt: taxa oficială a scontului (în cazul reescontării portofoliilor de titluri prezentate de bănci), rata de refinanțare, rata de bază, rata la credite „overnight” etc.

În funcție de nivelul ratei de refinanțare evoluează cererea de monedă.

SCHEMA IMPACTULUI MAJORĂRII RATEI DOBÂNZII LA CREDITELE BĂNCII CENTRALE ASUPRA OBIECTIVELOR

COMPLEXE ALE POLITICII MONETARE

RATA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Rata rezervelor minime obligatorii reprezintă cota procentuală din pasivele bancare care, în concordanță cu ordinea (ulterior confirmată prin lege) stabilită pe parcursul dezvoltării activității bancare, trebuie păstrate la banca centrală. Prin mecanismul rezervelor obligatorii se urmăreşte atât un scop monetar, care constă în limitarea potenţialului de multiplicare monetară în cadrul sistemului bancar, cât şi unul prudenţial, care are în vedere siguranţa pe care o conferă publicului că băncile dispun oricând de lichidităţi suficiente pentru a face faţă solicitărilor de retragere a depunerilor.

SCHEMA IMPACTULUI MAJORĂRII RATEI REZERVELOR MINIME OBLIGATORII ASUPRA OBIECTIVELOR COMPLEXE

ALE POLITICII MONETARE

INSTRUMENTE INDIRECTE DE CONTROL A OPERAŢIUNILOR CU VALUTĂ

Cel mai important instrument indirecte de control al operațiunilor cu valută sunt intervenţiile băncii centrale pe piaţa valutară.

INTERVENŢIILE BĂNCII CENTRALE PE PIAŢA VALUTARĂ

Intervenţiile băncii centrale pe piaţa valutară reprezintă operațiunile autorității monetare de vânzare-cumpărare a propriei monede în vederea menținerii nivelului favorabil al cursului valutar prin blocarea forţelor pieţii, care îl ridică sau coboară.

Acesta este instrumentul de promovare a politicii monetare în context internaţional, activ utilizat de băncile centrale.

Mecanismul şi efectele intervenţiei valutare este analogic cu cel al operațiunilor pe piaţa deschisă.

SCHEMA IMPACTULUI „CUMPĂRĂRII MONEDEI NAȚIONALE DE PE PIAȚĂ” ASUPRA OBIECTIVELOR COMPLEXE ALE

POLITICII MONETARE

APRECIERI PRIVIND INSTRUMENTELE DIRECTE ALE POLITICII MONETARE

Cu toate că instrumentele indirecte ale politicii monetare produc efecte mai puțin sensibile şi acestea se manifestă într-o perioadă medie sau lungă, practica elaborării şi promovării politicii monetare denotă că autorităţile monetare în prezent cel mai frecvent apelează la instrumentele cu grad sporit de „inteligenţă”, după cum sunt cele indirecte.

8. POLITICA MONETARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Elaborarea și promovarea politicii monetare în Republica Moldova a devenit posibilă după constituire Băncii Naționale a Moldovei în a. 1991 și introducerea monedei naționale în a. 1993.

CADRUL NORMATIV AL POLITICII MONETARE

Cadrul normativ al politicii monetare cuprinde:

CADRUL INSTITUȚIONAL AL POLITICII MONETARE

Instituția abilitată pentru elaborarea și promovarea politicii monetare este BNM.

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, art. 5 aliniat a), atribuie competențele de stabilire și implementare a politicii monetare BNM.

Consiliul de administrație a BNM are în atribuțiile sale „realizarea și reglementarea politicii monetare” (art. 25 alinia b).

Consiliul de administrație „ a) stabileşte politica monetară în stat, inclusiv limitele ratelor dobânzii la instrumentele politicii monetare, condiţiile de acordare a creditelor, tipul şi nivelul rezervelor pe care instituţiile financiare sunt obligate să le ţină la Banca Naţională; b) stabileşte politica valutară în stat, inclusiv modalităţile de determinare a cursului de schimb al monedei naţionale”

OBIECTIVELE POLITICII MONETARE

Obiectivele politicii monetare reiese din scopurile BNM. Așa, Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, art. 4 consacră: „(1) Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. (2) Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului.” Menționăm că acest obiectiv al politicii monetare a intrat în vigoare din 28 iulie 2006, anterior acesta fiind „realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale”

ELABORAREA POLITICII MONETARE

BNM anual elaborează politica monetară. În corespundere cu Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, art. 13 , nu mai târziu de 1 februarie transmite Parlamentului și Guvernului și publică un raport privind evaluarea politicii monetare și valutare promovate pe parcursul anului precedent, evaluarea situației economice și financiare curente a țării și descrierea politicii monetare și valutare pentru anul următor și pentru o perioadă mai îndelungată cu argumentările de rigoare.

ACȚIUNILE BNM, AUTORIZATE PENTRU EXERCITAREA ATRIBUŢIILOR PRIVIND

POLITICA MONETARĂ ŞI VALUTARĂ

operațiuni de piață deschisă. operațiuni valutare, stabilirea instituţiilor financiare cerinţe de

menţinere a rezervelor obligatorii acorda credite băncilor

INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE

În cadrul acțiunilor evidențiate BNM utilizează instrumentele politicii monetare disponibile. Acestea sunt preponderent din categoria celor indirecte și înglobează: operațiunile de piața deschisă, operațiunile valutare, facilitățile permanente și rezervele obligatorii minime.

OPERAŢIUNILE BNM DE PIAŢĂ MONETARĂ

Obiectivul primordial al Băncii Naţionale a Moldovei în aplicarea operaţiunilor sale de piaţă deschisă este de a implementa o transmisiune eficientă a ratelor dobânzilor de reglementare monetară a BNM, de a acorda suport instituţiilor financiare la managementul lichidităţii şi de a contribui la stabilitatea sectorului bancar.

Operaţiunile de piaţă deschisă:

Vânzări de Certificate ale BNM (CBN), care constituie instrumente negociabile de datorie ale BNM, tranzacţionate în scopul absorbţiei lichidităţii din piaţa monetară. CBN pot fi emise cu scadenţa pâna la un an, la moment Certificatele BNM se emit de regulă pe termene de 7, 14 si 28 zile. În condiţiile supralichidităţii sistemului bancar din ultimul timp, Certificatele BNM constituie principalul instrument aplicat de către BNM în această perioadă.

Repo de vânzare şi Repo de cumpărare a valorilor mobiliare de stat – reprezintă operaţiuni de vânzare a  valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a aceloraşi valori mobiliare la o dată anumită sau la vedere şi la un preţ anumit, stabilit la data vânzării. BNM poate fi atât vânzătorul (repo de vânzare) cât şi cumpărătorul (Repo de cumpărare) VMS, în dependenţă de situaţia impusă de piaţa monetară.    

Depozite acceptate de BNM de la bănci prin licitaţii sau negocieri directe se utilizează pentru absorbţia excesului structural de lichiditate.

Vânzări şi cumpărări de valori mobiliare de stat – aceste instrumente se aplică rar.

OPERAŢIUNILE BNM PE PIAŢA VALUTARĂ

Activitatea Băncii Naţionale a Moldovei, sau, altfel spus, intervenţiile valutare, se derulează în strictă conformitate cu obiectivele politicii valutare.

Banca Naţională utilizează în calitate de instrumente ale intervenţiilor valutare utilizează:

operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la vedere de valută contra lei moldoveneşti), care influenţează masa monetară,

operaţiunile de ajustare (swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile şi nu influenţează masa monetară pe termen lung.

FACILITĂŢILE PERMANENTE

Facilităţile permanente reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor autorizate la iniţiativa acestora. BNM oferă două facilităţi permanente:

- facilitatea de depozit overnight.-facilitatea de credit overnight.

Depozitul overnight este o facilitate permanentă acordată de BNM, care oferă băncilor autorizate posibilitatea de a plasa depozite peste noapte la BNM din proprie iniţiativă, remunerate la o rată a dobînzii prestabilită

Creditul overnight este un credit acordat de BNM peste noapte băncilor, pentru acoperirea descoperitului de cont neachitat la sfîrşitul zilei operaţionale, precum şi în scopul menţinerii rezervelor obligatorii, garantat cu valori mobiliare amanetate la BNM, la o rată a dobînzii prestabilită.

REZERVELE OBLIGATORII A BNM

În baza art.17 din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei stabileşte băncilor cerinţe  de menţinere a rezervelor obligatorii. Rezervele obligatorii (RO) reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care o bancă autorizată trebuie să le deţină la BNM. RO se utilizează în scopul schimbării cererii banilor de rezervă pe scurtă durată şi respectiv a ratei de dobîndă pe termen scurt.

Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută străină (dolari SUA şi Euro) în conturi deschise la Banca Naţională a Moldovei. Băncile constituie RO din mijloacele atrase în valutele respective, reflectate în bilanţurile băncilor în conturile din clasa II  „Obligaţiuni”, la o normă stabilită de Consiliul de administraţie al BNM.

 Banca Naţională a Moldovei plateşte dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce depăşeşte 5 la sută din pasivele în baza cărora se calculează aceste rezerve. Plata pentru  rezervele obligatorii se efectuează lunar, după data de 15 a lunii în curs, pentru luna calendaristică precedentă. Rezervele obligatorii în lei moldoveneşti şi în valută straină se remunerează la rate distincte, aplicînd pentru rezervele în lei rata la depozitele overnight din coridorul ratelor BNM, iar pentru rezervele obligatorii în valută straină - rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrase de sistemul bancar în VLC, calculată lunar de Banca Naţională a Moldovei în baza rapoartelor lunare privind rata medie la depozitele atrase de bănci.

 Ratele aplicate de către BNM la efectuarea plăţii pentru menţinerea rezervelor obligatorii se stabilesc şi se modifică de catre Consiliul de administraţie al BNM.

În practica Băncii Naţionale a Moldovei rata rezervele obligatorii a început să fie folosit începând cu ziua de 29 iunie 1993.