manag perform fin bancare master_curs5

Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARMASTER

Cursuri online

MANAGEMENTUL PERFORMANŢELOR

FINANCIAR BANCARE ANUL II MASTER

Lector univ. dr.

Carmen NICOLAE

TEMA5

Indicatorii de performanţă ai activelor şi

pasivelor bancare

Obiective

Explicarea noţiunilor de operaţiuni active şi operaţiuni pasive ale băncilor;

Definirea soldurilor intermediare de gestiune bancara; Înţelegerea conţinutului indicatorului rentabilitatea financiară; Definirea indicatorului rentabilitatea financiară; Explicarea efectului de pârghie; Înţelegerea modului de calcul a ratei profitului; Explicarea indicatorului gradul de utilizare a activelor.

Conţinut

5.1 Activul şi pasivul băncilor comerciale

5.2 Determinarea soldurilor intermediare de gestiune bancara

5.3 Indicatorii de performanţă bancară

Activul şi pasivul băncilor comerciale

ACTIVE (utilizări ale resurselor) PASIVE (resurse)

■ Active lichide (numerar, depozite la banca centrală) ■ Împrumuturi de la banca centrală şi de la alte instituţii financiare

■ Împrumuturi acordate altor bănci ■ Depozite de la clienţi

■ Credite acordate clienţilor ■ Operaţiuni cu titluri (certificate de depozit, obligaţiuni)

■ Portofolii de titluri ■ Fonduri proprii

■ Active imobilizate

Structura simplificată a bilanţului unei bănci comerciale este:Operaţiunile active generează venituri iar operaţiunile pasive generează cheltuieli.

Determinarea soldurilor intermediare degestiune bancara

Profitul reprezintă scopul final al băncilor comerciale (ca intermediari financiari), acestea ţinând cont în activitatea lor de:

modalităţile de procurare a resurselor; utilizarea acestor resurse prin acordarea de

credite; riscurile implicite.

Determinarea soldurilor intermediare de gestiune bancara

Profitul reprezintă o sumă în expresie absolută şi îmbracă forma: Profitului brut Profitului net (determinat după plata impozitelor) şi se calculează astfel :

Indicatorii de performanţă bancară

Rentabilitatea financiară (ROE - return on equity) se determină ca raport între profitul net şi capitalul propriu. Reprezintă deci, procentual, profitul net adus de o unitate monetară de capital:


Rata rentabilităţii financiare este cea mai semnificativă expresie a profitului bancar din perspectiva acţionarilor deoarece evidenţiază efectul angajării lor în activitatea bancară.

În practica internaţională, nivelul standard al rentabilităţii financiare este un procent de 15-20%.


Rentabilitatea economică (ROA - return on assets) se calculează ca raport între profitul net şi activul total al băncilor. Exprimă deci, procentual, profitul net adus de o unitate monetară de activ:


Rata rentabilităţii economice arată efectul capacităţii manageriale de a utiliza resursele băncii (proprii si atrase) în scopul obţinerii de profit. Se apreciază că ROA este cel mai relevant indicator al eficienţei bancare deoarece exprimă rezultatul net (în primul rând) ca performanţă a managementului activelor, în condiţiile unui volum dat al resurselor.

Un trend în scădere al acestei rate arată că banca întâmpină dificultăţi. Un trend în creştere este expresia unor rezultate pozitive dar poate fi şi expresia asumării unui risc excesiv de către bancă. Mărimea tipică a acestei rate în ţările dezvoltate este de aproximativ 1-2%.


Efectul de pârghie (EM - equity multiplier) este un indicator sintetic care evidenţiazăgradul în care utilizarea unor resurse atrase suplimentare duce la creşterea rentabilităţii capitalului propriu. Efectul de pârghie se calculează ca:


Este un indicator de structură care se exprimă în unităţi de măsură absolute şi are în general valori mai mari decât 10. Acest indicator variază invers proporţional cu ponderea capitalului în totalul pasivelor bancare. Cu cât ponderea capitalului este mai mare, cu atât banca se bazează mai puţin pe resurse atrase şi, astfel, riscul băncii este mai mic. O pondere mai mică a capitalului semnifică un risc bancar şi un efect de pârghie mai mare.


Observaţie: cunoaşterea oricăror doi indicatori de performanţă bancară dintre cei prezentaţi anterior (ROE, ROA, EM) ne permite determinarea celui de-al treilea. Cunoscând nivelurile ROA şi EM, conform formulei următoare valoarea ROE va fi:


Rata profitului (PM- profit margin) se calculează ca raport procentual între profitul net şi veniturile totale, deci:


Acest indicator sintetic al performanţelor bancare este denumit şi marja netă. Venitul total al băncii este format din veniturile din dobânzi şi alte venituri precum cele din comisioane, consultanţă sau alte servicii financiare netradiţionale aducătoare de venituri. Evident, banca este cu atât mai profitabilă cu cât marja netă este mai mare. Mărimea acestui indicator depinde de presiunea fiscală, de gradul de concurenţă din sistemul financiar-bancar şi de eficienţa activităţii băncii. În general, valoarea acestui indicator ar trebui sa se încadreze în intervalul 10-12%.


Gradul de utilizare a activelor (AU- asset utilisation) se calculează ca raport între totalul veniturilor şi totalul activelor:


AU exprimă capacitatea băncilor de a genera venit. Nivelul acestui indicator depinde de structura activelor bancare şi de remunerarea plasamentelor. În general băncile din ţările dezvoltate urmăresc majorarea celui de al doilea termen, orientându-se spre creşterea veniturilor din comisioane şi taxe, încercând să menţină la un nivel cât mai stabil primul termen. În practica internaţională, nivelul standard al gradului de utilizare a activelor este de 10-12%.


Observaţie: cunoaşterea oricăror doi indicatori de performanţă bancară dintre ROA, PM şi AU ne permite determinarea celui de-al treilea. Cunoscând nivelurile PM şi AU, conform formulei următoare valoarea ROA va fi:


Marja netă de dobândă (NIM - net interest margin) se determină ca raport între veniturile nete din dobânzi şi activele valorificabile totale:


Activul valorificat al bancilor, denumit şi activul purtător de dobandă, este format din portofoliul de titluri de stat, plasamentele interbancare şi creditele acordate. În general, o valoare mare a acestui indicator, deci un venit net din dobânzi cât mai mare la acelaşi nivel al activelor purtătoare de dobândă exprimă o activitate profitabilă (colectare şi redistribuire de capital). Un nivel redus al marjei poate reflecta cheltuieli mari cu dobânzile (dependenţă de pasive volatile, pe termen scurt), dar şi o atitudine mai prudentă a băncii, care conduce la venituri din dobânzi mai mici.

Pentru acest indicator un nivel de 5-7 puncte procentuale este considerat standard.

Bibliografie

Matis, Eugenia-Ana, Managementul performanţei şi riscului în băncile comerciale din România, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă , Bucureşti, 2009

Dumitraşcu, V., Dumitraşcu, R., A., Managementul performantelor financiare. Concepte. Modele. Instrumente, Editura Universitară, Bucureşti, 2013

Badea, L., Socol, A.,Drăgoi, V., Drigă I., Managementul riscului bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2010

Căpraru, B., , Internaţional banking. Teorie şi practici, Ed. C.H Beck, Bucureşti, 2011

Rotaru, C.,, Managementul performanţei bancare, Ed. Expert, Bucureşti, 2001

manag perform fin bancare master_curs5

Documents