finante publice integral

8/6/2019 Finante Publice Integral

1/85

Cornel Lazr Finane publice

CUPRINS

CAPITOLUL 1CAPITOLUL 1 ..................................................................................................2

FINANELE PUBLICE CONCEPT, CONINUT, FUNCII .............. ....2

1.1. CONCEPTUL DE FINANE; EVOLUIA FINANELORPUBLICE ....................................................................................................... 2

1.2. CONTINUTUL ECONOMIC AL FINANTELOR PUBLICE .........4

1.3. FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE ............................................ 6

1.4. NECESITATEA FINANELOR PUBLICE N ECONOMIA DEPIA .............................................................................................................9

CAPITOLUL 2 ................................................................................................ 10

MECANISMUL FINANCIAR I POLITICA FINANCIARA ..................... 10

2.1. MECANISMUL FINANCIAR PARTE INTEGRANT AMECANISMULUI DE FUNCTIONARE A ECONOMIEINATIONALE ...............................................................................................10

2.2. SISTEMUL FINANCIAR; SISTEMUL FONDURILOR DERESURSE FINANCIARE ..........................................................................12

2.4. PRGHIILE ECONOMICO-FINANCIARE I METODELEADMINISTRATIVE ...................................................................................16

2.5. PLANIFICAREA FINANCIARA ......................................................18

2.5. POLITICA FINANCIARA ................................................................ 19

CAPITOLUL 3 ................................................................................................ 24

SISTEMUL BUGETAR .................................................................................. 24

3.1. CONINUTUL I ROLUL BUGETULUI PUBLIC .......................24

3.2. BUGETUL DE STAT: CONINUT I CARACTERISTICI .........25

3.3. PRINCIPIILE BUGETARE .............................................................. 27

3.4. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR ........................................... 35

CAPITOLUL 4 ................................................................................................ 44

SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE .............................. 44

4.1. CONINUTUL I STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE.......................................................................................................................44

4.2. STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE .............47

CAPITOLUL 5 ................................................................................................ 53 IMPOZITELE ................................................................................................. 53

1


2/85


5.1. CONINUTUL, ROLUL I ELEMENTELE TEHNICE ALEIMPOZITELOR .......................................................................................... 53

CAPITOLUL 6 ................................................................................................ 74

IMPRUMUTURILE PUBLICE. DATORIA PUBLICA...............................74

6.1 MPRUMUTURILE PUBLICE:CONINUT I TRSTURICARACTERISTICE ................................................................................... 74

6.2 DESTINATIA SI ROLUL IMPRUMUTURILOR PUBLICE ... ... ..77

6.3 CLASIFICAREA MPRUMUTURILOR PUBLICE ....................... 81

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................ 85

CAPITOLUL 1FINANELE PUBLICE CONCEPT,

CONINUT, FUNCII

1.1. CONCEPTUL DE FINANE; EVOLUIAFINANELOR PUBLICE

Aprute pe o anumit treapt de dezvoltare a asocietii i anume

n perioada de trecere de la ornduirea gentilic la ornduirea sclavagist,

finanele strns legate de istoria statului i dreptului, nsoesc pe scena istoriei

att institiia statului ct i instituia dreptului, utiliznd banii i formele

valorice n procesul repartiiei produsului social.

Finantele reprezinta relatiile aparute in procesul de asigurare si

repartizare a fondurilor necesare statului exprimate in forma baneasca

(valorica). Aceste relatii se concretizeaza in transferuri banesti de la agenti

economici, institutii si persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul de stat

catre agentii economici, intre institutii si chiar in interiorul unor structuri

economice, cu prilejul formarii sau utilizarii diferitelor fonduri. De aceea,

exista o deosebire clara intre finantele publice si cele private, astfel:

2


3/85


finantele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, imprumuturile,

datoria statului, unitatile administrativ-teritoriale si altor institutii de drept

public;

finantele private cuprind resursele, cheltuielile, imprumuturile, creantelede incasat si obligatiile de plata ale agentilor economici, bancilor,

societatilor de asigurare private.

In vorbirea curenta, ca si in literatura de specialitate, se utilizeaza

diverse expresii care fac parte din familia cuvntului finante, in sensuri

apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante publice, finante private s.a.

Cuvntulfinanteprovine de la latinesculfinare, care inseamna, in

sens general, a termina, a incheia si in sens restrns, a aranja o afacere, a

termina un diferend prin mijlocirea banului, o actiune judecatoreasca sau o

hotarre a justitiei in legatura cu o plata de bani.

In secolele XIII-XIV s-au folosit expresiile finantio, financias si

financia pecuniria, cu sensul deplata in bani. In secolul al XV-lea, in Franta,

se foloseau expresiile hommes de finances si financiers (pentru denumirea

arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui),

finance (suma de bani, venit al statului),financies (pentru denumirea intregului

patrimoniu al statului).

In Germania, in secolele XV-XVII, se utilizau termenii finanz

(care insemna plata in bani),finanzer(care desemna pe camatar).

In tara noastra, inca din secolul al XIX-lea s-a folosit notiunea de

fisc, care denumea organul financiar ce incasa impozitele, taxele, amenzile etc.

Cu timpul, termenul finante a capatat un sens foarte larg, incluznd bugetul

statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale s.a.

Conceptiile specialistilor privind finantele sunt diferite. Astfel, finantele1 sunt

considerate ca fiind, dupa caz:

fonduri banesti la dispozitia statului;

bani si bunuri utilizate pentru functionarea institutiilor publice;

mijloace de interventie a statului in economie (impozite,

imprumuturi, alocatii bugetare, subventii si alte prghii sau

instrumente cu ajutorul carora statul intervine in viata economica);

1 Vcrel I. i colectiv, Finane publice, Editura Didactic i Pedegogic, Bucureti, 2000, p. 353


4/85


ansamblul activitatii desfasurate de sectorul public al economiei;

relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul

constituirii si repartizarii fondurilor publice etc.

1.2. CONTINUTUL ECONOMIC AL FINANTELORPUBLICE

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii este necesara

constituirea unor importante fonduri banesti aflate la dispozitia autoritatilor

publice. Mobilizarea resurselor banesti la dispozitia statului are loc pe seama

P.I.B. sau a venitului national (V.N.) prin transfer de resurse si implicit de

putere de cumparare,de la persoane fizice si juridice la dispozitia organelor

administratiei de stat, centrale si locale. De la aceste fonduri se efectueaza

transferuri de putere de cumparare catre diversi beneficiari persoane fizice si

juridice.

Prin urmare, au loc fluxuri de resurse banesti in dublu sens catre

si de la fondurile publice ceea ce genereaza anumite relatii sociale intre

participantii la acest proces.

Relatiile sociale aparute in procesul mobilizarii si repartizarii

fondurilor de resurse banesti din economie sunt relatiile economice,exprimate

in forma baneasca (valorica), adica relatii financiare. Trebuieprecizat ca nu

toate relatiile banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei P.I.B.

sunt, concomitent si relatii financiare. Sfera finanteloreste mai ingusta dect

cea a relatiilor banesti si cuprinde numai relatiile banesti care exprima un

transfer de valoare, nu si pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.

In legatura cu transferul de valoare care genereaza relatiifinanciare, se impun cteva precizari:

transferul de valoare are caracterul de transfer de putere de

cumparare (aparitia relatiilor este determinata de transferul de

valoare, in forma baneasca, de la persoane juridice si/sau fizice la

fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri la

persoanele juridice sau fizice beneficiare);

de regula, transferul de valoare se efectueaz fara contraprestatiedirecta (de pilda, nici un agent economic care a varsat la bugetul

4


5/85


de stat o suma de bani cu titlul de impozit pe profit nu are dreptul

sa solicite statului nici rambursarea acestuia si nici o alta prestatie

de valoare egala; totodata, finantarea de la buget a anumitor

cheltuieli publice nu are nici o legatura directa cu varsamintele

efectuate de beneficiarii alocatiilor bugetare);

transferul de valoare la si de la fondurile constituite in economie

se realizeaza, doar partial, in conditii de rambursabilitate

(caracter rambursabil au, de pilda, garantiile depuse de

administratorii si cenzorii societatilor comerciale, de persoanele

care gestioneaza bani sau alte valori publice, sumele de bani

varsate in contul imprumuturilor contractuale de stat etc.).

Transferurile la si de la fondurile financiare publice se pot efectua,

dupa caz, cu ajutorul mecanismului bugetarsau al celui de credit.

Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, in

cadrul relatiilor financiare se particularizeaza:

- relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara

echivalent si cu titlu nerambursabil (sunt relatii financiare clasice

care sunt reflectate in bugetul de stat, bugetele locale, bugetul

asigurarilor sociale de stat sau in anumite fonduri publice

extrabugetare);

relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o

perioada de timp determinata, pentru care se percepe dobnda

(acestea sunt relatii de credit, mijlocite de banci sau de alte institutii

specializate);

relatiile care exprima, dupa caz, un

transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in schimbul

unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen

aleatoriu (aceste relatii apar in procesul constituirii si repartitii

fondurilor de asigurari de bunuri, de persoane si de raspundere

civila, a fondului pentru pensia suplimentara, pentru ajutor de somaj

etc.);

relatiile care apar in procesul mobilizarii si repartizarii

resurselor banesti la dispozitia unitatilor economice in vederea

5


6/85


desfasurarii activitatii economice si a dezvoltarii acestora, pe seama

veniturilor realizate, a creditelor bancare, a vnzarii de actiuni, a

emiterii de obligatiuni sau pe alte cai (acestea sunt denumite finante

ale intreprinderilor).

Prin urmare, finantele intreprinderilor, creditul, asigurarile ca si

finantele publice deservesc procesul reproductiei largite, contribuind, decisiv,

la satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

1.3. FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE

Finanele publice contribuie la realizarea unor obiectiveeconomico-sociale precis determinate i care nu pot fi nfptuite pe alt cale

sau cu alte mijloace dect cele puse la dispoziie de ctre stat.

Misiunea social i economic a finanelor publice se realizeaz

prin funciile pe care le exercit i anume:funcia de repartiie i funcia de

control.

Functia de repartitie a finantelor publice cuprinde doua faze,

distincte, dar organic legate intre ele, si anume:

-constituirea fondurilor puble

-distribuirea fondurilor publice

1. Constituirea fondurilor publice se realizeaza in procesul

distribuirii si redistribuirii P.I.B., intre diverse persoane fizice si juridice, pe de

o parte, si stat, pe de alta. La constituirea acestor fonduri participa, in proportii

diferite, in raport cu capacitatea lor financiara:

unitatile economice, indiferent de forma juridica de organizare a

acestora si de forma de proprietate asupra capitalului social;

institutiile publice;

populatia;

persoanele fizice si juridice rezidente in strainatate.

Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse

financiare imbraca forme diferite, si anume:

impozite, taxe, contributii la asigurarile sociale, amenzi,

penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice;

6


7/85


redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte

bunuri proprietate de stat;

venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a

bunurilor fara stapn; imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice;

rambursari ale imprumuturilor de stat acordate;

donatii, ajutoare si alte transferuri primite;

alte venituri.

2. Distribuirea fondurilor publice de resurse financiare constain

repartizarea acestora pe beneficiari (persoane fizice si juridice), dupa ce s-au

inventariat nevoile sociale (cererea de resurse financiare de la fondurilepublice) existente in perioada (anul) de referinta.

Datorita faptului ca cererea de resurse financiare este mai mare

dect oferta lor, este necesar ca autoritatile publice competente sa trieze si

ierarhizeze cererile organelor centrale si locale in functie de importanta pe care

o reprezinta unele in raport cu celelalte.

Distribuirea acestor fonduri reprezinta, de fapt, dimensiunea

volumului cheltuielilor publice pe destinatii, si anume pentru: invatamnt, cultura, sanatate;

asigurari sociale si protectie sociala;

gospodarie comunala si locuinte;

aparare nationala;

ordine publica;

actiuni economice;

alte actiuni;

datorie publica.

Proveniena fondurilor de resurse finanaciare publice ca i

destinaia lor se modific n funcie de gradul de dezvoltare al sectoarelor

economiei naionale, de politica promovat de stat, de raportul dintre resursele

interne i cele atrase din exterior, de numeroi factori interni i externi.

Functia de control

Functia de control a finantelor publice decurge din faptul c

fondurile de resurse publice constituite la dispoziia statului aparin ntregii

7


8/85


societi. Exercitarea funciei de control a finanelor publice contribuie la

mpiedicarea irosirii avutului public i efectuarea de cheltuieli ilegale,

inoportune, ineficiente precum i la repararea prejudiciului adus i nlturarea

indisciplinei n gestionarea fondurilor publice.

Controlul statului are o sfera larga de manifestare, cuprinznd toate

domeniile vietii sociale care tin de sectorul public si anume: activitatea

economica, cultural-educativa, de ocrotire medicala, de asigurari sociale de

stat, de aparare nationala, de mentinere a ordinii publice, de protectie sociala

s.a.

Controlul financiar se exercita in toate fazele reproductiei sociale,

astfel:

a) in faza repartitiei, urmareste:

provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice si

destinatia acestora;

nivelul la care se constituie aceste fonduri;

titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza catre

diversi beneficiari;

gradul si modul de redistribuire a fondurilor financiare publice

intre sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii societatii

si intre diverse regiuni si zone geografice;

modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resurse

financiare si posibilitatile de procurare etc.

b) in faza productiei, controlul financiar urmareste productia

realizata in sectorul public;

c) in faza schimbului, in sectorul public, controlul urmareste daca

produsele obtinute in unitatile economice cu capital de stat se realizeaza ca

marfuri, daca oferta corespunde cererii si daca preturile marfurilor, stabilite

prin mecanismul pietii, acopera cheltuielile de productie si circulatie si un

anumit profit;

d) in faza consumului, controlul financiar vizeaza att consumul

productiv al unitatilor economice cu capital de stat (gradul de valorificare a

materiilor prime si a materialelor, rentabilitatea diferitelor produse, cursul de

8


9/85


revenire la export etc.), ct si consumul final al institutiilor publice (de

invatamnt, sanatate, cultura, aparare nationala etc.).

In tara noastra, controlul financiar se exercita de organe

specializate (ale Curtii de Conturi, Ministerului Finantelor Publice, ministerelor

etc.).

1.4. NECESITATEA FINANELOR PUBLICE NECONOMIA DE PIA

Necesitile populaiei sunt reprezentate de dou mari categorii de

nevoi: individuale (hran, mbrcminte, locuin etc.) i cu caracter colectiv

sau sociale (aprare naional, ordine public, educaie, cultur etc.).

Finanele publice ndeplinesc n acest context un rol important att

n satisfacerea nevoilor populaiei (cu caracter individual sau social) ct i n

realizarea unor obiective economice propuse prin programe guvernamentale.

Repartizarea unei parti importante din P.I.B., prin intermediul

finantelor publice, genereaza anumite efecte utile pentru intreaga societate,

pentru unele grupuri sociale sau pentru anumite persoane luate in mod

individual. Astfel, prin intermediul finantelor se deruleaza actiuni publice careurmaresc, printre altele:

sporirea potentialului economic al tarii;

dezvoltarea economica a unor regiuni ramase in urma;

asigurarea fortei de munca intr-o structura socio-profesionala

corespunzatoare nevoilor economiei nationale;

mentinerea starii de sanatate a populatiei ct mai aproape de

standardele europene;

ridicarea gradului de cultura al tuturor membrilor societatii;

asigurarea conditiilor pentru instaurarea si consolidarea unei

democratii pluripartidiste;

respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor nationale;

indeplinirea riguroasa a angajamentelor asumate prin tratate,

acorduri si conventii bi si multilaterale;

participarea tarii la diviziunea internationala a muncii.

9


10/85


De asemenea, impactul finantelor publice asupra economiei se

manifesta su sub forma redistribuirii veniturilor si averii in rndurile

populatiei, ca si al intreprinzatorilor. Prelevarile de impozite si taxe de la

persoanele fizice si juridice la fondurile publice de resurse financiare, se fac cu

titlu definitiv si nerambursabil si diferit de la un contribuabil la altul. Prin

urmare, impozitele si taxele sunt nu numai mijloace de procurare a resurselor

necesare statului, dar si instrumente de redistribuire a veniturilor si averii

contribuabililor.

Redistribuirea realizata cu ajutorul impozitelor si taxelor este

urmata de o a doua redistribuire, infaptuita pe calea alocatiilor bugetare,

subventiilor si a transferurilor de resurse de la fondurile publice la diversi

beneficiari, in scopul sprijinirii, cu prioritate, a celor lipsiti de posibilitati

materiale sau cu un potential economic redus.

Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare si pentru a

influenta procesele economice in scopul inlaturarii dezechilibrelor

economice.

CAPITOLUL 2MECANISMUL FINANCIAR I POLITICA

FINANCIARA

2.1. MECANISMUL FINANCIAR PARTEINTEGRANT A MECANISMULUI DE

FUNCTIONARE A ECONOMIEI NATIONALE

Potentialul economic al unei tari, posibilitatile acesteia de a

satisface nevoile sociale, locul pe care il ocupa in economia mondiala simasura participarii la diviziunea internationala a muncii, ca si independenta

tarii, depind de modul in care resursele materiale, umane si financiare sunt

atrase si folosite in circuitul economic, de modul de organizare si conducere a

proceselor economice, de mecanismul de functionare a economiei nationale.

Fiecare economie nationala are propriul sau mecanism de

functionare, care poate sa prezinte att similitudini, ct si deosebiri fata de

mecanismele altor economii, generate de condiiile concrete care au stat la baza

elaborrii lui.

10


11/85


Trebuie precizat faptul c obiectivul major2 al mecanismului de

funcionare a economiei moderne de pia const n asigurarea unie eficiene

economice ridicate n domeniul utilizrii resurselor de care dispune economia

unei ri ntr-o anumit perioad de timp n scopul satisfacerii ct mai depline a

nevoilor socio-umane.

Mecanismul economic reprezinta ansamblul metodelor si

instrumentelor de conducere si/sau reglare, de catre factorii de conducere

societali a functionarii economiei nationale, impreuna cu obiectivele ce

guverneaza aceasta conducere si/sau reglare si intregul sistem organizational

prin intermediul caruia o efectueaza.

In tarile cu economie de piata, si cu att mai mult in cele aflate in

perioada de tranzitie catre economia de piata, statul,prin institutiile si organele

sale, are un rol foarte important, actionnd, pe de o parte, ca autoritate

publica, iar pe de alta parte, ca producator si consumator de bunuri si

servicii.

Nu toate modalitatile de influentare a activitatii economice de catre stat au

caracter financiar sau produc efecte financiare, ci numai:

constituirea si repartizarea fondurilor de resurse financiare

publice;

participarea statului la activitati economico-financiare in

calitate de agent economic, de asigurator, bancher etc.;

folosirea prghiilor financiare, a normelor si normativelor

financiare.

Prin urmare, mecanismul de functionare a economiei nationale

cuprinde o serie de componente de natura financiara, care impreuna formeaza

mecanismul financiar.

Mecanismul financiar cuprinde ansamblul structurilor, formelor,

metodelor, principiilor si prghiilor economico-financiare prin intermediul

carora se constituie, repartizeaza si utilizeaza fondurile financiare publice

necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului.

In structura sa, mecanismul financiar cuprinde urmatoarele

componente:

2 Lazrescu Al., Finane publice, Editura Naional, Bucureti, 2000, p. 3511


12/85


sistemul financiar;

prghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea

activitatii economice;

metodele administrative, de conducere folosite in domeniulfinantelor;

cadrul institutional, alcatuit din institutii si organe cu atributii

in domeniul finantelor;

cadrul juridic, format din legi, ordonante, hotarri de guvern si

alte reglementari cu caracter normativ in domeniul finantelor.

2.2. SISTEMUL FINANCIAR; SISTEMULFONDURILOR DE RESURSE FINANCIARE

ntr-o accepiune modern sistemul financiar reprezoint

totalitatea instrumentelor, instituiilor care realizeaz gestionarea patrimoniilor.

Deci sistemul financiar cuprinde ansamblul autoritilor i instituiilor care

gestioneaz banii publici i privai.

Finanele considerate ca sistem pot fi privite dintr-un mptrit

punct de vedere3:

1. ca un sistem de relatii economice in expresie valorica si care

exprima un transfer de resurse financiare fiind formatdin:

- relatiile care se evidentiaza in bugetul de stat si in bugetele

sociale;

- relatiile care se evidentiaza in bugetul asigurarilor de sanatate si in

bugetele altor actiuni care tin de asigurarile sociale;

- relatiile generate de constituirea si repartizarea fondurilor

speciale extrabugetare;

- relatiile de credit bancar;

- relatiile de asigurari si reasigurari de bunuri, persoane si

raspundere civila;

- relatiile generate de constituirea fondurilor la dispozitia unitatilor

economice.

3 Vcrel I. i colectiv, Opere citate, p. 85-8612


13/85


Primele trei componente formeaz mpreun sistemul financiar

public,iar celelalte trei constituiesistemul financiar privat.

2. ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie

in economie la anumite niveluri si se utilizeaza in scopuri precis determinate.

3. ca un sistem de planuri financiare, care evidentiaza anumite

procese prevazute a se produce in economie, in decursul unei anumite perioade

de timp.

4. ca un sistem de institutii si organe, care participa la organizarea

relatiilor, la constituirea si distribuirea fondurilor, precum si la elaborarea,

executarea si controlul planurilor financiare.

Prin urmare, componentele sistemului financiarsunt:

1. bugetul de stat si bugetele locale;

2. asigurarile sociale de stat;

3. fondurile speciale extrabugetare;

4. creditul public si bancar;

5. asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila;

6. finantele unitatilor economice.

Sistemul fondurilor de resurse financiare

Fiecare component a sistemului financiar cuprinde de regul mai

multe fonduri de resurse financiare, fiecare avnd propriile sale reguli de

constituire, de repartizare, legturi specifice cu celelalte fonduri.

Fondurile financiare care intr n componene sistemului financiar

sunt structurate dup mai multe criterii (vezi schema nr.1).

13


14/85


14


15/85


Schema.1 Sistemul fondurilor de resurse financiare

1. dupa nivelul (esalonul) la care se constituie,distingem:

fonduri constituite la nivel central (macroeconomic):

fondul bugetar de stat;

fondurile asigurarilor sociale;

15


16/85


fondurile asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere

civila;

fondurile de creditare etc.

fonduri constituite la nivel mediu care include fondurilebugetare ale judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor;

fonduri constituite la nivel microeconomic care cuprind

fondurile proprii ale unitatilor economice, institutiilor publice

si populatiei.

2. dupa destinatia primita, se disting:

fonduri de inlocuire si de dezvoltare

fonduri de consum; fonduri de rezerva;

fonduri de asigurare

3. dupa forma de proprietate, se disting:

fonduri financiare aflate inproprietate publica;

fonduri financiare aflate inproprietate privata;

4. dupa titlul cu care se constituie fondurile financiare publice,

distingem: prelevari cu titlu definitiv si caracter obligatoriu;

prelevari cu titlu rambursabil si caracter facultativ;

transferuri externe rambursabile sau nerambursabile.

2.4. PRGHIILE ECONOMICO-FINANCIARE IMETODELE ADMINISTRATIVE

Funcionarea normal, eficient a mecanismului de conducere a

economiei naionale necesit printre altele utilizarea unui ansamblu de

instrumenze sau prghii cu ajutorul crora pot fi nfptuite anumite obiective

economico-sociale. Mecanismul de conducere a economiei nationale

incorporeaza, alaturi de alte componente, o multitudine de instrumente

financiare, fiecare dintre ele contribuind la atingerea anumitor scopuri.

Aceste instrumente se concretizeaza, in special, in:

16


17/85


o previziuni, programe si planuri financiare (sub forma de

balante financiare, bugete de stat, bugete locale, bugete de venituri si cheltuieli

ale intreprinderilor si institutiilor etc.);

o metode si tehnici de lucru necesare determinarii eficientei

economice sau a eficacitatii unor cheltuieli, stabilirii optiunilor unor solutii

alternative;

o metode de prelevare a unor resurse la fondurile publice

(impozite, taxe, venituri nefiscale, imprumuturi etc.);

o metode de dirijare a resurselor financiare de la fondurile

publice catre diversi beneficiari(alocatii, subventii bugetare, credite etc.);

o instrumente cu dubla functiune (de prelevare-dirijare si de

influentare a proceselor economice, sociale si de alta natura).

Metodele de prelevare si de plata capata caracter de prghie, in

masura in care, asigurnd infaptuirea functiei de repartitie a finantelor

influenteaza pozitiv anumite laturi ale activitatii economice in diverse faze

ale procesului reproductiei sociale.

Prghiile economico-financiare, utilizate in procesul reproductiei

sociale, constituie instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru

stimularea interesului economic al unei anumite colectivitati (ramura sau

subramura economica, grup social, profesional, zona geografica, etc.) sau al

membrilor acesteia luati in mod individual pentru realizarea unui anumit

obiectiv.

Aceste prghii sunt utilizate nu numai pentru stimularea interesului

economic al participantilor la procesele economice in realizarea anumitor

obiective, ci si pentrusanctionarea materiala a acestora, in cazul nerespectarii

unor obligatii legale sau contractuale.

Folosirea prghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea

utilizarii, in completare, a unormetode administrative, cum sunt, de pilda:

o intocmirea de prognoze, programe economice si planuri

financiare pentru a stii in ce directii, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate

se dezvolta economia, ramurile economice, sectoarele si unitatile economice;

17


18/85


19/85


bugetele de venituri si cheltuieli ale instituiilor publice.

In actualele conditii, cnd fiecare unitate economica isi desfasoara

activitatea pe baza propriului sau program, indicatorii economici cuprinsi in

programul de dezvoltare a economiei nationale nu se mai defalca pe agentieconomici si nu mai au caracter imperativ. Caracter imperativ au doar

indicatorii de venituri si cheltuieli aprobati prin bugetul national public.

2.5. POLITICA FINANCIARA

n vederea procurrii resurselor financiare de care are nevoie pentru

nfptuirea obiectivelor politicii sale economice, autoritatea public dispune deanumite tnstrumente sau opiuni politice precum: politica de investiii, politica

industrial, politica valutar, politica comercial, politica monetar, politica

financiar. Politica financiara este o component principal a politicii oiricrui

stat.

Prin politica financiara se intelege totalitatea principiilor, metodelor

si normelor financiare folosite pentru constituirea, repartizarea si utilizarea

fondurilor banesti ale statului in scopul infaptuirii obiectivelor sociale,

economice etc.

Principalele componente ale politicii financiare sunt:

-metodele si mijloacele concrete privind procurarea si dirijarea

resurselor financiare;

-institutiile, instrumentele si reglementarile financiare utilizate de

stat pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale intr-o

anumita perioada.

Fiind parte integranta a politicii generale a statului, politica

financiara are un rol important in realizarea programelor de:

dezvoltare economica;

promovare a progresului tehnic si stiintific;

formare profesionala;

recalificare si reincadrare in munca a somerilor;

ocrotire a sanatatii populatiei; protectie sociala;

19


20/85


dezvoltare a culturii;

aparare nationala etc.

Politica financiara stabileste raporturile financiaredintre stat, pe

de o parte si regii autonome, societati comerciale, institutii publice,cooperative, societati mixte, intreprinderi private si populatie, pe de alta parte.

Desi, in principal, politica financiara este determinata de sistemul

politico-economic, de legile economice care actioneaza in societate si de

interesele categoriilor sociale, totusi ea difera de la o tara la alta in functie de:

potentialul economic al tarii;

nivelul de dezvoltare economica;

interesele pe care le exprima partidul (coalitia) de la putere; metodele de conducere a economiei nationale;

conditiile interne si internationale.

Politica financiara actioneaza nemijlocit in sfera repartitiei,

respectiv asupra relatiilor ce iau nastere in procesul de constituire si dirijare a

fondurilor publice de resurse financiare in scopul satisfacerii nevoilor sociale.

In functie de modul in care se realizeaza repartitia, prin dimensiunile si

destinatia fondurilor constituite, ca si prin obiectivele pe care le urmareste, politica financiara influenteaza si celelalte faze ale reproductiei sociale:

productie, schimbul si consumul.

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a

statuluisunt:

domeniul cheltuielilor publice;

domeniul resurselor financiare publice, care vizeaza:

veniturile ordinare, cu caracter fiscal si nefiscal; resursele financiare extraordinare procurate prin imprumuturi

contractate de stat, emisiuni monetare, privatizarea unor unitati

economice;

domeniul creditului bancar;

domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.

In domeniul resurselor financiare publice, politica financiara

promovata trebuie sa stabileasca:

20


21/85


1. volumul resurselor financiare publice;

2. provenienta resurselor financiare publice;

3. numarul si tipul canalelor (modalitatilor) de prelevare a

contributiei la fondurile publice;

4. instrumentele (prghiile financiare) de influentare a proceselor

economice;

5. veniturile care provin de la sectorul public;

6. modalitatile de realizare a echilibrului financiar.

1. Volumul resurselor financiare publice este indicat de cuantumul

cheltuielilor publice aferente fiecarei perioade. Teoretic, organele de decizie

competente aprobnd aceste cheltuieli determina insasi volumul necesar de

resurse financiare publice. Insa, practic, intre cererea de resurse financiare

publice si oferta de resurse financiare publice nu exista intotdeauna o

concordanta deplina (fie cererea de resurse este mai mare dect oferta, fie

invers).

Volumul resurselor financiare prelevate la fondurile publice

depinde de:

gradul de dezvoltare economica a tarii (de regula acesta este cu

att mai mare, cu ct economia unei tari este mai puternica, iar

activitatea desfasurata de agentii economici mai eficienta);

solutiile adoptate de autoritatile publice cu privire la modul de

satisfacere a nevoilor sociale si de finantare a cheltuielilor pe

care le antreneaza.

2. In ceea ce priveste provenienta resurselor financiare publice,

teoretic, organele de decizie au doua alternative, respectiv:

fie sa opteze pentru folosirea de resurse interne, ce pot fi

procurate pe plan national;

fie sa apeleze la resurse externe, ce pot fi atrase din afara.

Practic, nu exista tara, dezvoltata sau mai putin dezvoltata

economic, care sa se bazeze, exclusiv pe resurse financiare straine.

De aceea, in orice tara, indiferent de dimensiuni si grad economic

de dezvoltare, satisfacerea nevoilor sociale se bazeaza, in primul rnd, pe

fortele sale proprii si numai in subsidiar pe mijloace straine.

21


22/85


Resursele financiare publice interne pot proveni, in proportii diferite, de la

sectoarele public, privat sau de la populatie, in functie de structura din

economie.

Organele de decizie pot promova:

fie o politica financiara care sa trateze identic pe toti agentii

economici, indiferent de forma de proprietate (adica la venituri

egale, contributia financiara este identica);

fie o politica financiara preferentiala care sa favorizeze o

anumita forma de proprietate (diferentierea contributiei se face

in functie de forma de proprietate, dimensiunea agentului

economic, ramura careia ii apartine, zona geografica unde este

amplasata etc.).

In privinta persoanelor fizice, diferentiereacontributiei, larg

aplicata in prezent, se face in functie de:

puterea contributiva a platitorului (exprimata prin marimea

averii si volumul veniturilor);

situatia personala a platitorului (necasatorit/casatorit, vaduv,

divortat, cu sau fara copii sau alte persoane in intretinere etc.);

capacitatea de munca a platitorului (integrala, partiala,

incapacitate totala);

grupa socio-profesionala careia ii apartine.

3. O alta problema de politica financiara se refera la numarul si

tipul canalelor (modalitatilor) de prelevare a contributiei la fondurile publice.

In ceea ce priveste numarul canalelorde prelevare, in practica se utilizeaza

mai multe canale (de ordinul unitatilor sau chiar al zecilor), deoarece aceasta

solutie asigura o solutionare mai buna a problemelor financiare.

In privinta tipului canalelor (a instrumentelor de prelevare

utilizate), contributia poate imbraca forma:

impozitelor si taxelor stabilite in mod individual pe persoane

fizice si juridice, in functie de venit (profit), avere (activ net)

sau de alte criterii, si percepute la termene stabilite dinainte;

impozitelor si taxelor percepute la vnzarea de bunuri, la

prestarile de servicii, la importul sau exportul de produse etc.,

22


23/85


fara ca acestea sa fie repartizate, dinainte, pe platitori.

4. Impozitele si taxele constituie nu numai canale de prelevare a

unor resurse financiare la fondurile publice, ci si instrumente (prghii

financiare) de influentare a proceselor economice.

De aceea, ele trebuie concepute astfel inct:

sa incite agentii economici la efectuarea de investitii productive

in anumite ramuri (subramuri) economice, la crearea de noi

locuri de munca, la ridicarea nivelului calitativ si al

competitivitatii produselor;

sa stimuleze producatorii agricoli sa creasca productia agricola

pentru acoperirea nevoilor pietei interne si pentru export;

sa frneze scoaterea terenurilor din circuitul agricol si silvic

s.a.

In domeniul cheltuielilor publicepolitica financiara trebuie:

sa stabileasca marimea, destinatia si structura optima ale

acestor cheltuieli;

sa defineasca obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea

diferitelor categorii de cheltuieli;

sa precizeze caile, metodele si instrumentele ce trebuie folosite

pentru ca obiectivele respective sa fie realizate cu minim de

efort financiar (cu resurse financiare ct mai putine).

23


24/85


CAPITOLUL 3SISTEMUL BUGETAR

3.1. CONINUTUL I ROLUL BUGETULUI PUBLIC

n realizarea echilibrului ntre nevoile colective i mijloacele cu

care acestea se acoper un rol nsemnat revine bugetului public. n acet scop sestabilete un raport ntre resursele financiare publice provenite n principal din

impozite i taxe i nevoile societii; n cadrul acestui raport, trebuie s se

urmreasc respectarea echitii n repartiia sarcinii fiscale asupra membrilor

societii.

Din punctul de vedere al coninutului su, bugetul poate fi analizat4

ca:

Document bugetul fiind actul n care sunt prevzute i aprobate

n fiecare an veniturile i cheltuielile publice sau dup caz numai

cheltuielile n funcie de sistemul de finanare a instituiilor

publice;

Lege bugetul este actul juridic n care se prevd i se aprob

prin lege veniturile i cheltuielile anuale ale statului sau ale

instituiilor publice (act de previziune i de autorizare);

Sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor

financiare publice pe de o parte i de repartizare a acestora pe de

alt parte;

Instrument de politic economic a statului n domeniul

fiscalitii i a cheltuielilor publice, deoarece prin acest ocument

sunt stabilite veniturile bugetare ce reflect politica fiscal i pe

de alt parte cheltuielile bugetare care au un rol important n plan

economic i social.4 Moteanu T. i colectiv, Buget i tezorerie public, Editura Universitar, Bucureti, 2003, p.35-36

24


25/85


n afar de cee menionate anterior, trebuie precizat faptul c

bugetul public este instrumentul de programare, executare i control asupra

rezultatelor execuiei resurselor bneti ale societii i a modului de repartizare

i utilizare a acestora prin cheltuielile publice.

n sens larg, bugetul public reprezint ansamblul documentelor din

sectorul public, care mpreun formeaz sistemul unitar de bugete.

Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate n dou categorii,

respectiv:

Bugetul public naional, care este format din: bugetul de stat,

bugetul asigurrilor sociale i bugetele locale;

Bugetul general consolidat, care este reprezentat de ansamblul

bugetelor componenete ale sistemului bugetar, agregate i

consolidate pentru a forma un ntreg. Elementele componente ale

bugetului general consolidat sunt:

-bugetul public naional;

-bugetele fondurilor speciale;

-bugetul trezoreriei statului;

-bugetele instituiilor publice autonome;

-bugetele instituiilor publice finanate integral/parial de

la buget;

- bugetele instituiilor publice finanate integral din

venituri proprii;

- bugetele creditelor externe rambursabile, contractate

direct sau garantate de stat;

-bugetele fondurilor externe nerambursabile:

3.2. BUGETUL DE STAT: CONINUT I

CARACTERISTICI

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a finantelor la

definirea careia concura o abordare juridica si alta economica.

Sub aspect juridicbugetul de stat:

25


26/85


reprezinta un act prin care se prevad si se aproba, prin lege,

veniturile si cheltuielile anuale ale statului;

este un act de autorizare prin care puterea executiva este

imputernicita de puterea legislativa sa cheltuiasca si sa perceapavenituri in acorduri cu prevederile legale;

este un act de previziune a resurselor publice si a modului de

utilizare a acestor resurse;

este un act anual, anul bugetar ca perioada de exercitiu financiar

este cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua

programarea si se poate urmari executia veniturilor si

cheltuielilor.

Sub aspect economic,bugetul de stat:

exprima relatiile economice, in forma baneasca, care apar in

procesul repartitiei produsului intern brut (P.I.B.), in

concordanta cu obiectivele de politica economica, sociala si

financiara ale fiecarei perioade; aceste relatii se manifesta in

dublu sens:

- pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se

mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului;

- pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste

resurse

este un plan financiar la nivel macroeconomic;

este conceput ca un ansamblu de conturi ale natiunii, care

reflecta pentru anul in curs si pentru anul urmator previziunile

asupra tuturor unitatilor economice din tara noastra.

Dinpunct de vedere al organizarii bugetare publice, se remarca

anumiteparticularitati si deosebiri, in special in statele federale fata de cele cu

structura unitara, astfel:

1. in statele nationale unitare,cum sunt Franta, Italia, Suedia,

Romnia etc. organizarea bugetara de interes public cuprindea, initial, numai

bugetul de stat si bugetele locale. Ulterior, acestora li s-au adaugat:

bugetele anexe celui de stat;

bugetele extraordinare sau fondurile banesti speciale;

26


27/85


alte fonduri banesti alaturate bugetului de stat.

2. in statele federative, cum sunt S.U.A., Brazilia, Germania,

Elvetia s.a., organizarea bugetara este influentata de structura federativa (care

cuprinde, dupa caz, statele, landurile, cantoanele etc.); organizarea bugetara

federativa este mai complexa si cuprinde:

bugetul federal;

bugetele statelor, landurilor etc. componente;

bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale din fiecare

dintre statele, landurile, cantoanele etc. componente.

De asemenea, in statele federative, desi au o organizare federativa

asemanatoare, cuprinsul de cheltuieli si venituri, relatiile dintre bugetul federalsi celelalte bugete componente, procedura elaborarii si aprobarii bugetelor

anuale sunt reglementate diferit.

In Romnia, Legea finantelor publice a instituit o varianta originala

de organizare bugetara, care este aplicata prin bugetul public national"

statuat si de Constitutia tarii din 1991.

3.3. PRINCIPIILE BUGETARE

n scopul asigurrii unei gestionri corecte a reseurselor financiare

publice se recomand respectarea unor reguli tehnice, cunoscute sub denumirea

de principii bugetare. Acestea sunt reprezentate potrivit Legii finanelor

publice nr. 500/2002 de: principiul universalitii, principiul unitii, principiul

neafectrii veniturilor, principiul anualitii, principiul specializrii, principiul

echilibrului bugetar i principiul publicitii.1. Universalitatea bugetului este principiul potrivit caruia

veniturile si cheltuielile publice trebuie sa fie inscrise in bugetul national public

in sume globale sau totale. Astfel, Parlamentul are posibilitatea sa cunoasca

veniturile totale ce se vor incasa in perioada considerata, precum si a destinatiei

acestora.

In practica bugetara, cerintele universalitatii bugetului se respecta doar

partial, deoarece in locul bugetelor brute (care include pe total veniturile si

cheltuielile) s-a trecut la elaborarea unor bugete mixte, in care veniturile si

27


28/85


cheltuielile unor institutii publice figureaza cu sumele lor totale in buget, iar

altele numai cu soldurile.

In bugetul statuluise inscriu numai cu soldul:

veniturile de la intreprinderile publice sau subventiile catre

acestea;

varsamintele catre bugetul de stat sau subventiile primite de la

acesta, in relatiile dintre bugetele locale si bugetul statului;

subventiile primite in completarea resurselor financiare proprii a

unor institutii publice (universitati, unitati de cercetare

stiintifica, scoli, spitale etc.).

In legislatia romneasca in vigoare, principiul universalitatii

bugetului a fost inscris in Legea privind finantele publice, permitnd

Parlamentului sa exercite controlul sau asupra cuantumului total al veniturilor

bugetului public si asupra destinatiilor acestora.

Astfel, potrivit Legeii nr. 500/2002 privind finantele publice, in

stabilirea realizarilor veniturilor bugetare se vor respecta urmatoarele norme:

impozitele, taxele si orice alte venituri se inscriu in bugetul de

stat numai daca au fost stabilite prin lege;

legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor,

taxelor precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza

sa se perceapa;

este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire,

de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin

lege.

2. Principiul unitatii presupune ca veniturile si cheltuielile

publice, exprimate in sume totale, sa fie inscrise intr-un singur document.

Reunirea intr-un singur document, a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice

prezinta urmatoarele avantaje principale:

permite prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiilor

acestora;

permite cunoasterea exacta a surselor de provenienta a

veniturilor si a directiilor de utilizare a acestora;

28


29/85


ofera posibilitatea determinarii raportului dintre veniturile si

cheltuielile bugetare respectiv a masurii in care acesta a fost

intocmit echilibrat, excedentar sau deficitar;

permite membrilor Parlamentului sa emita judecati de valoareprivind structura si volumul cheltuielilor propuse de Guvern, pe

baza carora pot adopta decizii de amnare sau respingere a

anumitor cheltuieli considerate inoportune;

asigura cadrul favorabil exercitarii unui control, mai riguros,

asupra executiei veniturilor si cheltuielilor publice.

In practica, principiul unitatii bugetare nu este respectat riguros,

deoarece, pe lnga bugetul ordinar al statului, se intocmesc si alte bugete cum

sunt:

a. bugetele autonome;

b. bugetele extraordinare;

c. bugetele anexe;

d. conturile speciale de trezorerie;

e. taxele parafiscale.

a) Bugetele autonome se elaboreaza, in general, de trei categorii

de persoane sau organisme politice, si anume de:

colectivitatile locale cu personalitate juridica distincta de aceea

a statului;

institutiile publice din sfera administratiei;

unitatile economice publice cu caracter industrial, comercial

etc.

b) Bugetele extraordinare sunt bugete distincte de cele ordinare,

in care se inscriu cheltuielile considerate exceptionale, datorate unor situatii

deosebite, cum sunt:

calamitatile naturale;

crizele economice;

masurile de intensificare a inarmarilor;

desfasurarea unor conflicte armate etc.

Veniturile inscrise in aceste bugete pot sa provina din:

impozite;

29


30/85


imprumuturi publice;

emisiune monetara.

c) Bugetele anexe sunt bugetele proprii intocmite de unele

servicii sau institutii publice si care nu au personalitate juridica. Aceste bugetese anexeaza la bugetul ordinar al statului si se voteaza separat de Parlament.

d) Conturile speciale de trezorerie evidentiaza incasarile ce nu

reprezinta un venit propriu-zis pentru bugetul de stat si plati care nu au un

caracter definitiv. De aceea aceste incasari si plati nu pot fi inscrise in conturile

definitive ale bugetului de stat.

Se pot deschide conturi speciale de trezorerie pentru:

evidentierea sumelor de bani depuse drept garantie de

functionarii publici care gestioneaza bani si alte valori publice;

reflectarea in contabilitate a avansurilor acordate de stat unor

firme particulare si care se vor deconta pe masura livrarii

bunurilor comandate de stat, in special pentru armata;

achizitionarea la preturi avantajoase a unor bunuri necesare

statului, in cantitati ce depasesc nevoile anuale de consum si

care urmeaza a fi decontate, ulterior, din resursele bugetare ale

anilor urmatori etc.

Elaborarea bugetelor anexe si a conturilor speciale de trezorerie nu

reprezinta o incalcare a principiului unitatii bugetare, daca aceste documente

insotesc bugetul ordinar al statului si sunt supuse procedurii bugetare si

controlului parlamentar.

3. Principiul neafectarii veniturilor bugetarese refera la faptul

ca veniturile prelevate la buget se depersonalizeaza, servind la acoperirea

cheltuielilor publice privite in ansamblul lor. Prin urmare, veniturile, privite in

totalitatea lor, se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite

ca un venit bugetar sa fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli

bugetare, deoarece nu se poate realiza o concordanta deplina intre marimea

unui venit si nivelul cheltuielilor ce urmeaza a fi efectuate pe seama venitului

special afectat.

Totusi, ca si in cazul altor principii bugetare, in practica financiara

actuala sunt admise o serie de abateri, cu referire la:

30


31/85


scoaterea in afara bugetului ordinar a unor venituri, provenite

din anumite surse, in vederea finantarii anumitor servicii

publice;

lasarea la dispozitia ministerelor a unor cote-parti din unelevenituri proprii, sau a sumei totale aferente unor incasari

directe, pentru acoperirea cheltuielilor aferente unor actiuni

specifice;

intocmirea bugetelor extraordinare, autonome, anexe si a

conturilor speciale de trezorerie;

garantarea unor imprumuturi publice cu anumite venituri

bugetare sigure, precum si folosirea anumitor surse de venit

pentru amortizarea unei parti din datoria publica (cum sunt, de

pilda, monopolurile fiscale);

stabilirea prin lege a unor impozite, taxe sau altor venituri care

capata o destinatie precisa si nu pot fi folosite dect in acest

scop;

posibilitatea utilizarii sumelor varsate benevol la buget, de

catre persoane fizice sau juridice, pentru acoperirea unor

cheltuieli de interes public, precizate expres.

4. Principiul anualitatii bugetului,reprezinta, din punct de vedere

istoric, primul principiu aplicat in practica bugetara.

La baza acestui principiu au stat considerente att de natura

politica, ct si de natura tehnica.

Initial, regula anualitatii s-a impus din ratiuni politice, deoareces-a

considerat ca eficienta controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a

Guvernului este reala doar in conditiile autorizarii efectuarii de cheltuieli

publice pentru perioade de timp scurte.

Principiul anualitatii se practica si din ratiuni de ordin tehnic, in

vederea asigurarii conditiilor necesare pentru evaluarea veniturilor si alocatiilor

bugetare ct mai aproape de realitate, concomitent cu evitarea fraudelor si

delapidarilor.

Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte:

31


32/85


prima se refera la perioada de timp pentru care se intocmeste si

aproba bugetul;

cea de-a doua se refera la perioada de timp in care se executa

bugetul public.Bugetul este elaborat si aprobat pentru o perioada de 12 luni. La

expirarea acestei perioade este necesara o noua autorizare a Parlamentului

pentru o alta perioada de timp, pentru un nou an bugetar.

Anul bugetar poate sau nu sa coincida cu anul calendaristic .

De exemplu, anul bugetar coincide cu anul calendaristic in tari cum sunt:

Austria, Belgia, Brazilia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda,

Portugalia, Romnia s.a.

In alte tari momentul inceperii anului bugetar nu corespunde cu

anul calendaristic; astfel, exercitiul bugetar este cuprins in intervalul:

1 aprilie 31 martie in: India, Indonezia, Israel, Japonia, Marea

Britanie, Noua Zeelanda si alte tari;

1 iulie 30 iunie in: Australia, Camerun, Egipt, Pakistan,

Suedia, Sudan, Uganda, s.a.;

1 octombrie 30 septembrie in: S.U.A., Thailanda.

Data inceperii anului bugetar este influentata de o serie de factori

cum sunt: caracterul economiei, nivelul de dezvoltare a acestuia, programul de

lucru al Parlamentului, traditia s.a.

In practica bugetara internationala in unele state exista venituri care

se incaseaza sau cheltuieli care se efectueaza dupa expirarea anului bugetar sau

cheltuieli care se efectueaza sub forma avansurilor.

In functie de solutia adoptata pentru rezolvarea problemei

veniturilor neincasate si a cheltuielilor neefectuate la sfrsitul anului bugetar,

unele state practica sistemul de gestiune bugetara, iar altele sistemul de

exercitiu bugetar.

Potrivit sistemul de gestiune bugetara la finele anului bugetar

bugetul se inchide automat, iar in contul de incheiere a exercitiului bugetar

respectiv sunt inscrise numai veniturile incasate si cheltuielile efectuate.

32


33/85


34/85


bugetarepe categorii de cheltuieli. Gruparea veniturilor si cheltuielilor, intr-o

anumita ordine si pe baza unor criterii precis determinate, poarta denumirea de

clasificatie bugetara. Aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa grupeze veniturile dupa provenienta si cheltuielile pe

destinatia lor efectiva si in functie de continutul economic;

sa fie simpla, concisa si clara, pentru a fi inteleasa cu usurinta

de catre persoanele fara o pregatire specifica.

In Romnia, prin legea bugetara anuala, se stabilesc impozitele,

taxele si cotele acestora, precum si celelalte venituri ale statului, care urmeaza

sa se perceapa. Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire

de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

In ceea ce priveste creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu

financiar, acestea se aproba prin legea bugetara anuala, in structura stabilita

prin aceasta lege.

Clasificatia bugetara tip este elaborata de Ministerul Finantelor

Publicesi cuprinde ca subdiviziuni: parti, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe

si articole (daca este necesar si alineate).

6. Principiul echilibrului bugetar se refera la faptul ca bugetul

public trebuie sa fie echilibrat (balansat), adica veniturile publice sa acopere

integral cheltuielile publice.

In teoria clasica a finantelor, echilibrul anual al bugetului era

considerat drept principiul de aur al gestiunii bugetare" si se referea nu

numai la intocmirea unor bugete balansate, ci si la pastrarea echilibrului in

perioada de executie bugetara.

Desi, initial, au existat tari (de exemplu Germania) in care legislatia

financiara nu permitea intocmirea unor bugete dezechilibrate, ulterior,

principiul echilibrului bugetar strict a fost,progresiv, abandonat, att sub

impulsul teoreticienilor finantelor functionale (care promova teoria bugetelor

ciclice si cu caracter regulator), ct, mai ales, sub impactul economiei reale

care nu asigura cu randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor

publice anuale. In prezent, multe state au renuntat la aplicarea acestui principiu,

elabornd si prezentnd Parlamentului spre aprobare bugete deficitare.

34


35/85


Conform legii, este interzisa acoperirea cheltuielilor bugetului

public prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finantarea directa de catre

banci.

Cnd apar goluri de casa, temporare, acestea pot fi acoperite, pna

la incasarea veniturilor, pe baza resurselor aflate in conturile de trezorerie ale

statului stabilite de Ministerul Finantelor Publice.

De asemenea, prin Legea bugetului, Ministerul Finantelor Publice

poate fi autorizat ca, pe parcursul executiei bugetare, sa emita bonuri de tezaur,

purtatoare de dobnda, cu scadenta de rambursare pna la sfrsitul anului

financiar, pentru a face fata cheltuielilor statului pna la incasarea veniturilor.

7. Publicitatea bugetului este principiul potrivit caruia dupa ce

este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la

cunostinta opiniei publice prin mass-media. De fapt, bugetul este cunoscut,

prin mass-media, inca din faza de proiect si din timpul dezbaterilor

parlamentare.

Dupa adoptarea de catre Parlament a legii bugetului si promulgarea

ei, aceasta lege se publica in Monitorul Oficial sau in alte publicatii cu caracter

oficial, specifice fiecarei tari.

3.4. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR

In Romnia,procesul bugetar este reglementat prin Constitutia tarii

si Legea finantelor publice, care reglementeaza modul de intocmire, aprobare,

executare si incheiere a bugetului national public.

Procesul bugetar cuprinde activitatile privind:

elaborarea proiectului de buget;

aprobarea proiectului de buget;

executia bugetului;

incheierea si aprobarea contului de executie bugetara;

controlul bugetar.

Aceste activitati se desfasoara intr-un cadru constitutional (legal)

si administrativ institutional, care prezinta particularitatile de la tara la tara,

determinate de evolutia istorica a fiecareia dintre ele.

35


36/85


Indiferent de aceste particularitati, procesul bugetar prezinta

urmatoarele trasaturi comune, si anume:

este un proces de decizie, intruct esenta sa consta in alocarea

resurselor bugetare limitate pentru bunuri publice (cum sunt

invatamntul, sanatatea, apararea tarii etc.);

este un proces predominant politic, deoarece deciziile de

alocare a resurselor bugetare sunt determinate de grupuri

politice prin mecanismul reprezentarii si al votului;

este un proces complex, cu multi participanti (Scoli, spitale,

ministere etc.);

este un proces ciclic, deoarece se desfasoara dupa un calendar

bine precizat, consecinta a cerintelor principiilor anualitatii si

publicitatii bugetare.

Elaborarea proiectului de buget

Proiectul de buget este elaborat de puterea executiva In cadrulguvernului, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are

ministrul finantelor sau ministrul bugetului.

Elaborarea proiectului de buget se fundamenteaza:

pe obiectivele programului de guvernamnt al partidului (sau

coalitiei de partide) care detin majoritatea parlamentara;

pe analizele efectuate de Ministerul Finantelor Publice cu

privire, in special, la:- evolutia economiei;

- modul de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetare in

perioada trecuta;

factorii care au determinat sau pot genera schimbari in

marimea veniturilor si a cheltuielilor.

Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il

constituie documentele pe care guvernul la prezinta Parlamentului spre

examinare si aprobare, care, de regula, contin:

36


37/85


1. expunerea de motive si proiectul de lege pentru aprobarea

bugetului, care cuprind:

prevederi privind marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare;

propuneri de modificare a legislatiei referitoare la venituri sicheltuieli necesare pentru realizarea bugetului care se aproba

(de pilda, schimbarea gradului de fiscalitate, prin majorarea sau

diminuarea unor cote de impozite etc.).

2. anexele la proiectul de lege in care este redata structura

veniturilor si cheltuielilor bugetare;

3. materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza

proiectului de buget.

Aprobarea bugetului

Proiectul de buget se prezinta Parlamentului, iar fiecare membru

al guvernului are obligatia de a-l sustine in dezbaterile parlamentare, in masura

in care este solicitat sa participe la acestea.

Proiectul de buget se aproba de catre Parlament, deoarece:

deciziile de alocare a resurselor bugetare au un caracter

predominant politic; numai Parlamentul are dreptul de a institui sau modifica

impozitele care constituie sursa de baza a veniturilor bugetare;

prevederile de buget au un impact direct asupra redistribuirii

veniturilor si a dezvoltarii economice a tarii.

Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in Parlament

presupun, de regula, parcurgerea urmatoarelor etape:

1. prezentarea de catre seful executivului, sau de catre ministrulfinantelor, a proiectului de buget in Parlament;

2. analiza proiectului de buget in comisiile parlamentare de

specialitate;

3. concilierea amendamentelor (modificarilor) propuse la proiectul

de buget;

4. aprobarea proiectului de buget in Parlament;

5. ratificarea bugetului aprobat de catre presedintele republicii.

37


38/85


Executia bugetului

Dupa aprobarea bugetului de catre Parlament, procesul bugetar

intra in cea de a treia faza a sa executia bugetului care se intinde pe durata

anului bugetar.Executia bugetului inseamna realizarea veniturilor prevazute si

efectuarea cheltuielilor aprobate.

Responsabilitatea pentru executia bugetului, in conditiile aprobate

de catre Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele in acest domeniu depind

de procedurile financiare folosite.

Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime

(cu exceptia acelora privind veniturile din imprumuturi care sunt maxime), iarcheltuielile aprobate sunt limite maxime. De asemenea, cheltuielile se pot

efectua numai pe destinatiile aprobate.

Incasarea veniturilor si efectuarea de plati de la buget se realizeaza

prin organe specializate ale Ministerului Finantelor si/sau prin banci.

Avnd in vedere rigorile executiei cheltuieliloraprobate prin buget,

in tarile cu economie de piata exista, in general, reguli precise pentru fiecare

din etapele pe care le parcurge o cheltuiala publica si anume:

1. angajarea;

2. lichidarea;

3. ordonantarea;

4. plata.

1. Angajarea:

reprezinta actul care genereaza obligatia unei institutii publice

de a plati o suma de bani unui tert (contract, decizie

ministeriala, hotarre judecatoreasca etc.);

este, prin urmare, consecinta deciziei luate in mod deliberat de

un organ al administratiei de stat; exist insa si cazuri in care

angajarea cheltuielilor se produce datorita unor decizii ale

Parlamentului (majorarea salariilor functionarilor publici, a

pensiilor etc.) sau unor cauze fortuite;

competenta in angajarea cheltuielilor revine, de regula,

conducatorilor institutiilor publice;

38


39/85


este etapa cea mai importanta in efectuarea unei cheltuieli, de

care depinde incadrarea in limitele aprobate prin buget.

2. Lichidarea:

reprezinta operatia prin care se constata serviciul facut infavoarea institutiei publice si se determina suma de plata;

se bazeaza pe acte justificative si efectuarea reala a livrarilor de

marfuri si a serviciilor pentru institutiile publice.

3. Ordonantarea:

inseamna emiterea unei dispozitii (ordin) de plata a unei sume

de bani de la buget in favoarea unei terte persoane.

4. Plata:

reprezinta operatia de achitare propriu-zisa a sumei de bani

datorata de institutia publica.

Executia veniturilor presupune parcurgerea mai multoretape. In

cazul impozitelor directe acestea sunt:

1. asezarea impozitului:

reprezinta identificarea materiei impozabile de care dispune o

persoana fizica sau juridica si determinarea marimii acesteia.

2. lichidarea impozitului:

reprezinta stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei

impozabile, pe baza cotelor de impozit si a celorlalte elemente

prevazute de lege;

pe aceasta baza, se deschide rolul pentru persoana fizica sau

juridica, respectiv se inscrie suma datorata ca impozit in debitul

persoanei in cauza.

3. emiterea titlului de percepere a impozitului:

consta in inscrierea cuantumului impozitului intr-un act, in

baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit in

contul bugetului;

un asemenea act poate fi:

un titlu de incasare cnd contribuabilul se achita spontan de

datoria sa;

39


40/85


un ordin de incasare se foloseste pentru executarea silita a

debitorilor ce nu-si achita obligatiile ce le revin fata de stat.

4. perceperea impozitului:

consta in incasarea efectiva a sumei datorate; in cadrul acestei etape se include si urmarirea contribuabililor

care nu-si achita datoriile fata de stat la termenele stabilite.

Incheierea si aprobarea contului de executie bugetara

Contul de executie bugetara evidentiaza totalitatea operatiilor de

executare a veniturilor si a cheltuielilor si permite stabilirea rezultatului

executiei bugetului la finele anului bugetar (deficitul sau excedentul bugetar).Intocmirea acestui cont prezinta particularitati in functie de

optiunea statului pentru durata executiei bugetului, respectiv sistem de

exercitiu sau sistem de gestiune.

Insistemul de exercitiu:

contul de executie bugetara pe un anumit an cuprinde toate

operatiunile aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea

operatiunilor este ulterioara datei care marcheaza incheiereaanului bugetar;

prin urmare, pentru o perioada de timp, functioneaza conturi

duble:

- unul referitor la anul bugetar precedent;

- altul privind anul in curs.

Insistemul de gestiune:

operatiunile prevazute in bugetul unui anumit an, care au ramasneefectuate pna la sfrsitul anului bugetar, se reflecta in contul

de incheiere a bugetului pe anul urmator;

prin urmare, contul de incheiere a executiei bugetare pentru un

an anume cuprinde operatiunile efectuate in anul bugetar

respectiv, aferente att anului considerat ct si celui anterior.

Contul de executie bugetara, intocmit cu respectarea clasificatiei

bugetare, este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere si aprobare.

40


41/85


Parlamentul dezbate acest cont, de regula, la sfrsitul anului

urmator (respectiv celui pentru care se prezinta contul), odata cu examinarea

proiectului de buget prezentat de Guvern pentru anul viitor (celui aflat in curs

de executie).

Controlul bugetar

Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe

imputernicite.

In functie de natura acestor organe, controlul poate fi:

1. politic exercitat de catre Parlament;

2. jurisdictional exercitat de Curtea de Conturi sau o alta institutie

publica insarcinata cu un astfel de control;

3. administrativ exercitat de organe specializate ale Ministerului

Finantelor Publice, ale celorlalte ministere.

1. Controlul politic:

se exercita de catre Parlament:

- cu ocazia examinarii si aprobarii proiectului de buget si a

contului de executie bugetara;

- pe parcursul executiei bugetului aprobat, de catre comisiile

sale permanente (de specialitate) sau prin comisii de

ancheta, special constituite.

2. Controlul jurisdictional:

consta in verificarea, piesa cu piesa, a actelor justificative

prezentate de catre contabilii unui organ de control anume

imputernicit;

acesta se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si da

anual descarcarea de gestiune pentru conturile care sunt gasite

in ordine; neajunsurile constatate se prezinta, prin rapoarte,

Parlamentului.

3. Controlul administrativ:

se exercita de organe din interiorul institutiei publice sub forma

controlului intern, ierarhic, asupra folosirii creditelor bugetare,

41


42/85


precum si de organe din afara institutiei publice, respectiv ale

Ministerului Finantelor.

Controlul bugetar se poate exercita:

a) inainte (preventiv)

b) in timpul (concomitent)

c) dupa (posterior)

a) Controlul preventiv

este cea mai eficienta forma a controlului bugetar, deoarece

poate opri derularea operatiilor nelegale, neoportune sau

neeficiente.

b) Controlul concomitent

se efectueaza in momentul platii unei marfi sau al unui serviciu

prestat si are o valoare limitata, deoarece se concentreaza, in

special, asupra legalitatii platii.

c) Controlul posterior (postoperativ)

are ca obiectiv principal identificarea incalcarilor legii, a

neregulilor in executia bugetului, stabilirea persoanelor

vinovate si sanctionarea acestora, urmarirea recuperarii

prejudiciilor aduse statului.

Referitor la procesul bugetar la nivelul bugetului de stat n

Romnia, se impun urmtoarele precizri:

elaborarea proiectului bugetului de stat const n formularea

propunerilor privind veniturile i cheltuielile bugetare de ctre

ordonatorii de credite bugetare, comunicarea acestora Ministerului

Finanelor Publice, la nivelul cruia are loc centralizarea ntr-un

document numit Proiect al Legii Bugetului de Stat. Dintre

momentele5 calendarului elaborrii bugetului de stat remarcm:

- Ministerul Finanelor Publice transmite ordonatorilor

principali de credite pn la 1 iunie a fiecrui an o

scrisoare cadru care cuprinde metodologia de elaborare a

proiectului de buget i limitele de cheltuieli aprobate de

Guvern;

5 Pentru detalii a se vedea Moteanu T. i colectiv, Buget i Trezorerie Public, EdituraUniversitar, Bucureti, 2003, p. 54-56

42


43/85


- ordonatorii principali de credite au obligaia ca pn la 15

iulie s depun la Ministerul Finanelor Publice

propunerile pentru proiectul de buget i anexele la acesta

pentru anul urmtor, cu ncadrarea n limitele de cheltuieli,

nsoite de documentaii i fundamentri detaliate;

- Ministerul Finanelor Publice pe baza proiectelor de buget

ale ordonatorilor principali de credite bugetare i a

bugetului propriu, ntocmete proiectele legilor bugetare i

proiectele bugetare, pe care le depune la Guvern pn la

30 septembrie ale fiecrui an;

- dup nsuirea de ctre Guvern a proiectelor legilor

bugetare i de buget, acesta le supune spre aprobare

Parlamentului , cel trziu pn la 15 octombrie ale fiecrui

an.

examinarea i aprobarea proiectului bugetului de stat

presupune parcurgerea urmtoarelor faze:

- dezbaterea proiectului la nivelul comisiilor de

specialitate i Compartimentului tehnic legislativ al

fiecrei Camere, care comunic avizul adoptat i

amendamentele propuse ntr-un raport comun;

- dezbaterea general n edina comun a celor dou

Camere ale Parlamentului; la dezbatere particip i

Primul Ministru, care expune motivele ce au condus la

elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului

legii bugetare anuale i a Raportului privind proiectul

legii bugetului de stat;- adoptarea Legii bugetului de stat pe baza votului de

ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret;

- Legea bugetului de stat este supus promulgrii de ctre

Preedintele rii, dup care este publicat n Monitorul

Oficial; legea intr n vigoare la data publicrii, dar nu

nainte de 1 ianuarie;

43


44/85


execuia bugetului de stat nseamn activitatea de ncasare a

veniturilor bugetare i de efectuare a cheltuielilor aprobate prin

acest buget; n Romnia execuia de cas a bugetului se realizeaz

prin trezoreria statului, implicnd i operaiuni prin sistemul

bancar;

ncheierea execuiei bugetare se realizaez la 31 decembrie ale

fiecrui an; conform sistemului de gestiune bugetar, efectele

ncheierii exerciiului bugetar sunt:

- orice venit nencasat pn la 31 decembrie se va

ncasa n contul bugetului pe anul urmtor;

- orice cheltuial neefectuat se va putea plti

numai n contul bugetului pe noul an.

n legtur cu ncheierea execuiei bugetare, Guvernul este obligat

s prezinte n faa Parlamentului, modul cum a fost efectuat execuia; astfel

Guvernul analizeaz i finalizeaz Contul general annual de execuie a

bugetului de stat pn la data de 1 iulie a anului urmtor celui de execuie i l

prezint spre aprobare Parlamentului

CAPITOLUL 4SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE

PUBLICE

4.1. CONINUTUL I STRUCTURA RESURSELOR

FINANCIARE

Intr-o economie moderna, de regula, necesarul de resurse depaseste

posibilitatile de procurare a acestora. De asemenea, in timp ce resursele au un

caracter limitat, cererea de resurse inregistreaza o tendinta de crestere continua.

Resursele, ca elemente ale bogatiei unei natiuni, include in structura

lor, alaturi de resursele materiale, umane, informationale, valutare, si resursele

financiare

44


45/85


Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti

necesare realizarii obiectivelor economico-sociale intr-o anumit perioada de

timp.

La nivel national, resursele financiare includ:

resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice;

resursele financiare ale unitatilor publice si private;

resursele financiare ale organizatiilor fara scop lucrativ;

resursele financiare ale populatiei.

Intre resursele financiare ale societtii si resursele financiare publice

exista un raport ca de la intreg la parte, deoarece resursele financiare ale

societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga.Alaturi de resursele financiare publice, resursele financiare ale

societatii include si resursele financiare private.

45


46/85


Schema 2 Structura resurselor financiare ale societatii

Datorita caracterului limitat al resurselor financiare, o problema

foarte importanta a societatii o constituie alocarea resurselor necesare

producerii tuturor categoriilor de bunuri (publice, mixte si private).

Deciziile privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel

privat influenteaza decisiv, att productia de bunuri publice ct si raportul

dintre acestea si bunurile private.

In teoria finantelor publice, se apreciaza ca alocarea resurselor este

optima atunci cnd cerintele consumatorilor sunt satisfacute la un nivel maxim,

prin intermediul sectorului privat si a celui public.In toate tarile se manifesta o cerere sporita de resurse financiare

generata de cresterea nevoilor sociale intr-un ritm mai rapid dect cel al

evolutiei produsului intern brut.

Insa satisfacerea cererii de resurse financiare publice este

influentata de un ansamblu de factori, cum sunt:

factori economici, care imprima o anumita evolutie

produsului intern brut, ceea ce poate determina crestereaveniturilor impozabile;

46


47/85


factori sociali, care presupun redistribuirea resurselor in

scopul asigurarii nevoilor de educatie, sanatate, protectie si

asigurari sociale etc.;

factori demografici, care pot influenta, in anumite conditii,att numarul populatiei active, ct si cresterea numarului

contribuabililor;

factori monetari (masa monetara, creditul, dobnda), care

isi transmit influenta prin pret, respectiv cresterea preturilor

accentueaza fenomenele inflationiste, care la rndul lor

genereaza sporirea resurselor din impozite si taxe;

factori politici si militari, care prin masurile de politica

economica, sociala si financiara pe care le implica, pot avea

ca efect cresterea productiei si a veniturilor, a contributiilor

pentru asigurarile sociale, a fiscalitatii, presiuni asupra

bugetului general consolidat, influentnd, in acelasi timp,

nivelul resurselor financiare publice;

factori de natura financiara, care sintetizeaza influenta

factorilor prezentati anterior, prin dimensiunea cheltuielilor

publice.

4.2. STRUCTURA RESURSELOR FINANCIAREPUBLICE

Structura resurselor financiare publice difera de la o tara la alta, iar

in evolutia istorica a acestora s-au inregistrat numeroase modificari.

In continuare vom prezenta aceasta structura pe baza urmatoarelor criterii:1. din punct de vedere al continutului economic;

2. din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;

3. prin prisma bugetului general consolidat;

4. in functie de ritmicitatea incasarilor la buget;

5. in functie de provenienta.

Resursele financiare publice, din punct de vedere al continutului

loreconomic, se concretizeaza in:

47


48/85


1. prelevarile cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contributii);

2. resursele de trezorerie;

3. resursele provenind din imprumuturi publice;

4. resursele provenind din emisiune monetara fara acoperire.

1) Prelevarile cu caracter obligatoriu se prezinta sub forma

veniturilor fiscale si nefiscale. Veniturile fiscale se instituie de catre stat, in

virtutea suveranitatii sale financiare, in calitatea sa de subiect de drept public.

Veniturilecu caracter fiscalreprezinta prelevari legale din veniturile create de

unitatile economice si populatie, inclusiv in legatura cu detinerea de catre

acestia a unor averi sau proprietati impozabile si se concretizeaza in:

impozite, taxe si contributii directe, in cazul carora suportatorul

real este considerat a fi insusi subiectul lor;

impozite si taxe indirecte, in cazul carora suportatorul real nu

coincide cu subiectul platitor, datorita fenomenului financiar de

repercursiune.

Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului:

in calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate in procesul

reproductiei economice (de pilda, dividendele);

de la regiile publice sau societatile nationale autonome (apar sub

forma intregului profit net al acestora sau a varsamintelor unei

fractiuni din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor

proprii);

de la institutiile publice (apar sub forma taxelorde metrologie,

pentru eliberarea autorizatiilor de transport cu autovehicule in

traficul international de marfuri, pentru analizele efectuate de

laboratoarele organizate in sistemul protectiei consumatorilor si

de altele asemanatoare, taxele consulare, taxe si alte venituri din

protectia mediului s.a., a veniturilor incasate de diverse unitati

sau pentru diverse activitati, care se varsa la buget, cum sunt

veniturile unitatilor publice veterinare, ale unitatilor de

reproductie si selectie a animalelor, din chiriile aferente

imobilelor proprietate de stat si administrate de institutii

publice, sumele incasate de Comisia Nationala a Valorilor

48


49/85


Mobiliare s.a., din varsamintele efectuate din veniturile unor

institutii publice si ale unor activitati autofinantate);

din diverse alte surse (sunt denumite venituri nefiscale diverse)

cum sunt de pilda cele provenite din:

amenzile si penalitatile aplicate;

valorificarea bunurilor confiscate;

concesiunile realizate de institutiile publice;

expertizele in domeniul navigatiei etc.

2. Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporara a

deficientelor curente ale bugetului national public. Ele prezinta urmatoarele

caracteristici principale: sunt imprumuturi pe termen scurt, contractate pe piata de

capital, prin emisiunea si plasarea unor titluri de stat sub forma

bunurilor de tezaur, a certificatelor de depozit;

au caracter temporar si rambursabil;

presupun un cost determinat de dobnda aferenta titlurilor de

stat, precum si de cheltuielile ocazionate de punerea si

retragerea din circulatie a titlurilor respective.3. Resursele financiare provenind din imprumuturi publice se

gestioneaza, de asemenea, prin sistemul trezoreriei publice, si constituie un

mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare si de acoperire a deficitului

bugetar.

4.Emisiunea monetara fara acoperire, desi constituie o modalitate

de finantare a deficitului bugetar, produce si efecte negative, pe plan economic

si social, generate de inflatii.

Un alt criteriu de grupare a resurselor publice il constituie structura

organizatorica a statelor si distingem:

1. in statele de tip unitar:

resurse publice ale bugetului central;

resurse publice ale bugetelor locale;

resurse mobilizate pe linia asigurarilor sociale, reprezentate in

bugetul central consolidat.2. in statele de tip federal:

49


50/85


resurse publice ale bugetului federal;

resurse publice ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor

membre ale federatiei;

resurse publice ale bugetelor locale.In statele de tip federal, resursele asigurarilor sociale se regasesc

ca venit att in bugetul central consolidat, ct si in bugetele statelor, regiunilor

sau provinciilor membre ale federatiei.

Structura resurselor financiare privita prin prisma bugetului

general (central) consolidat,inclu

finante publice integral

Documents