Pastelul este creatia lirica in versuri, in care se prezinta un tablou din natura in stransa legatura cu sentimentele autorului. Poezia ,,Iarna’’ este pastel pentru ca are toate trasaturile speciei. Aceasta poezie este o creatie lirica care exprima un tablou din natura, sentimentele autorului fata de elementele descrise.

Poezia este compusă din patru catrene cu măsura de 15-16 silabe. Ritmul este iambic.

În această operă este descris anotimpul alb. Poezia poate fi structurată pe două părţi, prima cuprinzând primele trei strofe, unde ne este prezentat un peisaj în care gerul este cumplit şi satele sunt îngropate în nămeţi, cerul este acoperit de nori, cu soarele care abia se zareste printre acestia. Abundenta zapezii trezeste in sufletul autorului sentimente de neliniste si melancolie.

In tabloul al doilea (ultima strofa) se prezinta o zi de iarna insotita de cer senin si soare stralucitor, in care isi face simtita prezenta omul intr-o sanie usoara, care trece peste vai raspandind veselia printr-o imagine auditiva "clinchete de zurgalai". insotit de clinchetele vesele de zurgalai. Sentimentele autorului se transforma in veselie.

O alta trasatura specifica pastelului care se regaseste si in poezia ,,Iarna’’ este aceea ca figurile de stil au un rol deosebit in prezentarea tabloului si a sentimentelor. Poetul apeleaza la metafore precum: ,,lungi troiene calatoare’’, ,,zale argintie", ,, oceanul de ninsoare".

Metafora ,,troiene calatoare" se refera la norii aducatori de zapada, si se bazeaza pe asemanarea acestora cu troienele formate prin spulberea zapezii de vant. Metafora ,,zale argintie" se refera la patura de nea care acopera pamantul, protejandul impotriva inghetului, asa cum zalele protejau corpul soldatilor. ,,Cu o zale argintie se imbraca mandra tara". Metafora ,,oceanul de ninsoare" se refera la stratul de zapada care acopera pamantul, bazându-se pe asemanarea acestuia in dimensiune cu intinderea oceanului.

Personificarea este o alta figura de stil la care apeleaza poetul pentru a realiza tabloul din natura: iarna este cumplita si asemenea unui om, cerne norii de zapada. ,,Din vazduh cumplita iarna, cerne norii de zapada". Tara se imbraca in zapada. ,,Cu o zale argintie se imbraca mandra tara", iar soarele, asemenea unui parinte iubitor ,,straluceste si dismearda oceanul de ninsoare".

Comparatia este o alta figura de stil folosita de poet pentru realizarea tabloului si sugerarea starilor sufletesti. Fulgii care cad sunt asemanati cu niste fluturi albi. ,,Fulgii zbor, plutesc in aer, ca un roi de fluturi albi", iar soarele care abia se vede printre nori este comparat cu un vis de tinerete. ,,Soarele rotund si palid, se prevede printre nori,/Ca un vis de tinerete printre anii trecatori."

Pentru realizarea tabloului autorul foloseste o gama larga de epitete simple, antepuse sau postpuse, cromatice sau personificatoare. Epitetele ,,troiene" calatoare, ,,fiori" de gheata, ,,zale" argintie, ,,intinderea" pustie, atribuie insusiri deosebite unor elemente din natura, in timp ce epitetele personificatoare ,, cumplita iarna", ,,voios rasuna", atribuie insusiri omenesti elementelor naturii. Epitetele cromatice ,,fluturi" albi, ,,umeri" dalbi, ,,clabuci" albi, ,,fantasme" albe sugereaza culoarea predominanta a tabloului: alb.

Tabloul se realizeaza si cu ajutorul repetitiilor. ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara, fara urme fara drum" care sugereaza abundenta zapezii si absenta omului. Atot puternicia iernii este sugerata de enumeratia ,,tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare."

Ca in orice pastel, si in poezia ,,Iarna" un rol deosebit il au imaginile vizuale, auditive, motorii. Primul tablou se realizeaza cu ajutorul imaginilor vizuale, care fixeaza dimensiunile spatiale ale tabloului. ,,Din vazduh, fulgii zbor, tot e alb, ...ziua ninge,....". Tabloul al doilea se realizeaza cu ajutorul imaginilor vizuale, audutive si motorii.

Imaginea vizuală este subliniată prin folosirea personificărilor: „iarna cerne norii de zăpadă”(care subliniază mulţimea fulgilor de zăpadă care cad din văzduh) şi comparaţiilor: „ca un roi de fluturi albi” (care subliniază mulţimea fulgilor de zăpadă care cad din văzduh). Acestea au ca fundal culoarea albă conturată prin intermediul epitetelor: „norii de zăpadă”, „fluturi albi”, „umeri dalbi”.

Ca in orice pastel, si in poezia ,,Iarna" modul principal de expunere este descrierea cu ajutorul careia poetul prezinta tabloul din natura si starile sufletesti.

Avand toate aceste trasaturi, poezia ,,Iarna" de Vasile Alecsandri ramane una dintre cele mai cunoscute pasteluri ale ,,Banului de la Mircesti".

În ultima strofă, spre deosebire de celelalte, se simte sentimentul de iubire de frumos şi înviorare, şi chiar sentimentul de bucurie al vieţii.

Verbele sunt folosite la timpul prezent cu scopul de a reda eternitatea timpului şi pentru a apropia descrierea de artele plastice.

Datorită acestor trăsături; corespondenţa sentiment-natură, folosirea figurilor de stil pentru exprimarea sentimentelor, verbele la timpul prezent şi descrierea care domină; putem încadra poezia „Iarna” de V. Alecsandri la specia pastel.

Fiind un pastel, deci, implicit, o descriere literara, si in poeziaIarna sunt prezente imaginile artistice, intre care predomina cele vizuale. Peste tot este prezenta culoarea alba in toate

nuantele ei, de la cenusiul fumului care iese in "clabucii albi" pana la albul stralucitor al soarelui si al "oceanului de ninsoare", unde argintiul pur se imbina cu auriul estompat. Asa se si explica faptul ca figura de stil cel mai des folosita in descrierea peisajului este epitetul

cromatic: 

"fluturi albi", "umeri dalbi", "zale argintie", "clabucii albi"etc, caruia i se adauga comparatiile "ca un roi de fluturi albi", si "ca fantasme albe", sporindu-se astfel senzatia de potop hibernal

halucinant.

In finalul poeziei apare si o imagine auditiva (clinchetul zurgalailor), de o rara delicatete, care vine sa rupa monotonia vizualului, a albului care domina. Aceasta imagine este

realizata prin intermediul epitetului personificator "voios", antepus verbului determinat ("voios rasuna"). Datorita acestor imagini predominant vizuale, poezia apare ca o veritabila pictura,

iar prin dimensiunile peisajului descris si prin alegorizarea iernii, ea devine un adevarat tablou in versuri.

Dupa cum se observa din cele aratate anterior, prin caracterul ei descriptiv, prin exprimarea directa a sentimentelor si prin realizarea unor impresionante imagini artistice,

poezia Iarna are toate notele definitorii ale unui pastel, ilustrand in mod stralucit aceasta specie literara. Lui i se alatura insa si alte pasteluri din creatia lui Vasile Alecsandri, la fel de

realizate artistic, in care poetul isi dezvaluie admirabila bogatie sufleteasca.

semnificatia titlului. Definit prin numele anotimpului stralucitor de alb, "Iarna", titlul sugereaza atat particularitatile ce compun tabloul ei maret si fastuos, precum si sentimentul de admiratie al poetului pentru noianul de ninsoare ce s-a asternut "pe ai tarii umeri dalbi".

Structura, semnificatii, limbaj artistic

Poezia "Iarna" de Vasile Alecsandri este alcatuita din patru catrene cu versuri lungi, o caracteristica tipica a pastelurilor acestui poet. Compozitional, poezia cuprinde doua tablouri inegale ca intindere. in prima parte - corespunzatoare primelor trei strofe - este descris un spatiu vast, nemarginit, peste care ninsoarea cade necontenit, acoperind intreaga tara, iar partea a doua - ultima strofa - contureaza acelasi peisaj, dar stralucitor, inseninat de aparitia soarelui si insufjetit de prezenta omului si de clinchetul de zurgalai al saniei, in prima strofa este "pictat" un tablou de natura, in care iarna, personificata, "cerne" din vazduh "norii de zapada", in cantitati enorme, deoarece acestia se constituie in "Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada". De la planul cosmic, sugerat prin elementele lexicale "din vazduh", "in cer", "in aer", fulgii ajung in plan terestru,

"Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi". Imaginile realizate sunt vizuale si dominate cromatic de culoarea alba, care este fie sugerata, fie exprimata direct: "norii de zapada", "fulgii zbor, plutesc", ca un roi de fluturi albi", "umeri dalbi". Stilistic, acestea sunt alcatuite din epitete - "de zapada", "lungi, calatoare", "dalbi" -, personificari - "fulgii zbor", "umeri dalbi" si comparatia "ca un roi de fluturi albi". Sentimentele de uimire si infiorare pe percepute de eul liric in fata acestui maret spectacol al naturii sunt sugerate si de epitetele "cumplita iarna" si "fiori de gheata". in strofa a doua, perspectiva din care este prezentat.anotimpul se schimba. Este infatisata acum caderea necontenita a zapezii, prin repetitia verbului "ninge" dupa fiecare termen al enumeratiei "ziua noaptea, dimineata", cat si prin adverbul "iara". Zapada a acoperit intreaga tara, cerul este intunecat de nori, iar "Soarele rotund si palid" abia se zareste. Si in aceasta strofa descrierea este situata in planul inaltului, cosmic, definit prin cuvintele "soare" si "nori", iar planul terestru este conturat prin imaginea vizuala - "Cu o zale argintie se imbraca mandra tara" - realizata prin epitete, "zale argintie", "mandra tara" si personificari, "se imbraca", care umanizeaza natura. Emetia provocata de peisajul feeric indeamna poetul la meditatie asupra scurgerii timpului - "printre anii trecatori" -, iar tristetea pe care o incearca este sugerata prin epitetul dublu "soarele rotund si palid" si comparatia "se prevede printre nori ca

un vis de tinerete".

Strofa a treia intregeste tabloul de iarna si schiteaza planul terestru, unde totul pare cufundat intr-un noian de zapada: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare". Sub inspiratia iernii, poetul da libertate totala fanteziei, astfel incat plopii par "fantasme albe", care se pierd in zare, in timp ce intinderea este "pustie, fara urme, fara drum". Imaginea este predominant vizuala, iar pustietatea alba este sugerata prin enumeratiile "pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare", intindere "pustie, fara urme, fara drum". Se constituie o imagine a irealului, fabuloasa, realizata prin comparatia "ca fantasme albe plopii () se pierd in zare" si epitetele "intinderea pustie", "satele pierdute", "clabuci albii". Ca si in celelalte doua strofe, culoarea dominanta a peisajului este albul, reluat prin diferitele forme flexionare, "alb", "albe", "albii". in partea a doua a poeziei - corespunzatoare ultimei strofe -peisajul se insufleteste si iarna nu mai inspaimanta firea, deoarece ninsoarea se opreste si norii personificati "fug". Tabloul de natura este dominat acum de lumina mangaietoare a soarelui, care "straluceste si dizmiarda" imensitatea alba, sugerata prin metafora hiperbolizanta "oceanul de ninsoare". isi face aparitia o sanie "usoara", care "trece peste vai", raspandind veselia prin "clinchete de zurgalai". Luminozitatea peisajului aduce bucuria in sufletul poetului, sentiment pe care acesta il transmite prin epitetele in inversiune "doritul soare", "voios rasuna" si personificarea "soarele () dizmiarda". Poezia se incheie cu o imagine auditiva: "in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai". in intreaga poezie, tabloul naturii este dominat de culoarea alba, sugerata printr-o suita de epitete cromatice: "fluturi albi", "umeri dalbi", "zale argintie", "fantasme altA»e_", "clabuci aM".

Descrierea tabloului natural este concreta, obiectiva, constatativa, in cadrul careia se manifesta pregnant elementele abstracte ale meditatiei si gandirii, procedeu cu totul nou in realizarea pastelurilor. Astfel, comparatiile "Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori" si "Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare" ilustreaza o reflectare asupra scurgerii timpului si o referire la mitologia populara, exprimand ideea armoniei perfecte dintre om si natura.

Prozodia. Poezia are ritm trohaic, rima este imperecheata, iar versi/rile lungi, specifice pastelurilor lui Alecsandri, au masura de 15-16 silabe.

"Vasile Alecsandri se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastelurile sale constituind primul moment de stralucire a poeziei romane inainte de Eminescu. Titu Maiorescu a considerat ca aceste creatii lirice sunt "insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei" si sunt scrise "intr-o limba asa de frumoasa", incat il determina pe marele critic sa-1 declare pe Vasile Alecsandri drept "Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta".

 

Poezia "larna" face parte din ciclul "Pasteluri", reprezentand cea mai durabila si mai valoroasa parte a liricii lui Vasile Alecsandri. Scrise in liniştea conacului de la Mirceşti, aceste poezii contureaza privelişti surprinse de sensibilitatea poetului, in diverse anotimpuri, impresionand prin dragostea fata de natura a "bardului de la Mircesti" si prin realizarea artistica a expresiei poetice.

Poetul, desi avea o fire solara, care prefera primavara si vara, a inchinat si iernii un numar apreciabil de poezii: "larna", "Miezul iernei", "Gerul", "Viscolul", "Sania", "Bradul", "La gura sobei", "Sfarsitul iernei". Acestea infatiseaza iarna sub diferite aspecte: instalarea anotimpului alb cu ninsori abundente ("larna"), cu frigul aspru si patrunzator ("Gerul", "Viscolul", 

"Bradul") sau cu zile insorite, inveselite de imaginea saniilor ("Sania") pana la aparitia primelor semne ale primaverii ("Sfarsitul iernei").

Pastelul "Iarna" contureaza un tablou in alb, de o mare frumusete. Registrul vizual este predominant in conturarea peisajului de iarna.

Universul poeziei

In prima strofa se fixeaza dimensiunile spatiale ample ale acestui tablou care se intinde din vazduh pana pe pamantul tarii, sugerat de "ai tarii umeri dalbi". larna apare personificata intr-un personaj fantastic, inspaimantator ("cumplita iarna"), care cerne norii de zapada. trimitand "Lungi troiene

calatoare adunate-n cer gramada" descrise prin intermediul unui dublu epitet. Imaginea diafana a fulgilor de zapada este realizata cu ajutorul unei sugestive oomparatii: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca

un roi de fluturi albi". 

Poetul surprinde insa, cu strangere de inima, ca aceasta plutire gratioasa se asociaza cu atingerea lor inghetata, care provoaca fiori. Personificarea tarii intr-o frumoasa femeie cu "umeri dalbi" este

subliniata de tresarirea infiorata provocata de raceala fulgilor de nea: "Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi".

Strofa a doua modifica perspectiva din care este descrisa iarna. Poetul insista printr-o repetitie de o mare forta expresiva asupra abundentei zapezii, cazand continuu, gata sa ingroape totui: "Ziua

ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!". 

Conturul exclamativ al versului asociat cu repetitia verbului sugereaza uimirea si spaima resimtite de poet vazand instalarea dominatoare a iernii, cu lungile sale inzapeziri. Atotputernicia iernii inspira

primejdia unei ninsori care o sa inghita totul, ca la sfarsitul lumii. Frumoasa tara, personificata, se imbraca intr-o "zale argintie" gata parca de razboi. Multimea epitetelor ("zale argintie", "mandra

tara", "soarele rotund si palid") surprind detalii ale peisajului abia luminat de soarele indepartat "ca un vis de tinerete printre anii trecatori".

Comparatia accentueaza atmosfera de usoara tristete determinata de perspectiva trecerii iremediabile a timpului.

Strofa a treia contureaza peisajul terestru pustiu si ingropat sub albul zapezii. Linia orizontului se pierde in imensitatea alba: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare". Plopii se pierd in

zare ca umbre ale vietii disparute: "ca fantasme albe".

Pe intinderea pustie lipsita de orice semne ale vietii, de unde s-au sters urmele si drumul, se vad "satele pierdute sub clabuci albii de fum". Totul se pierde si se estompeaza in albul rece al omatului care starneste neliniste si teama. Doar fumul alb ne poarta cu gandul la caldura din vetre, singurul

semn de viata care se pastreaza in pustiul de zapada.

Repetitia cuvantului "alb" subliniaza culoarea dominanta a tabloului. Sugestia albului este realizata si prin cuvinte: "zapada", "troiene", „fulgii", "gheata", "ninge", "ninsoare" sau "zale argintie" sau prin

mijioace fonetice (prin repetitia vocalei "a"): "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare, / Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare".

Ultima strofa aduce o schimbare in peisajul de iarna. Ninsoarea inceteaza, norii se risipesc, soarele apare alungand sentimentul de spaima care pusese stapanire pe sufletul poetului. Lumina puternica

a soarelui, atat de indelung asteptat ("doritul soare"), "straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare". Metafora "oceanul de ninsoare" aduce sugestia imensitatii albe, iar verbul "dismiarda"

completeaza printr-o miscare plina de caldura umana sentimentui de duiosie, ca dupa o lunga despartire. Tabloul de iarna pana atunci neclintit, tacut, lipsit parca de viata, se insufleteste la

aparitia saniei care trece peste vai si a sunetului vesel al zurgalailor. SentimentuI de bucurie, de optimism al viefii triumfa in finalul poeziei, risipind spaima.

Poezia "larna" ramane unul dintre cele mai fine pasteluri ale lui Vasile Alecsandri, realizand un tablou de iarna in tonuri delicate. In plan vizual, tabloul amplu impresioneaza prin tonurile alb-

argintii, prin orizonturile largi, in care formele se pierd, sub zapada abundenta, intr-o lumina palida a unui soare stins, abia zarit dintre nori.

Poetul surprinde cateva detalii specifice ale peisajului: camp, dealuri, plopi, sat, cer innorat, soare, intindere pustie ("troiene calatoare adunate-n cer gramada", "fiori de gheata", soare lipsit de putere

"rotund si palid" abia zarindu-se dintre nori, pamantul intreg ingropat sub noianul de ninsoare s-a transformat intr-o "intindere pustie, fara urme, fara drum"). Satele ascunse si ele de zapada se

ghicesc dupa fumul alb ("clabuci albii de fum").

Poezia se incheie intr-o tonalitate ampla, optimista, alunecarea saniei insotita de clinchetele de clopotei risipind nemiscarea si tacerea iemii.

Realizarea artistica

Imaginea iernii atotstapanitoare este realizata printr-o bogata paleta de mijloace artistice:

Epitetul (simplu sau dublu, antepus sau postpus) are rolul de a da mai multa forta detaliilor tabloului si nuantelor de alb: "fluturi albi", "doritul soare", "anii trecatori", "soarele rotund şi palid", "intinderea pustie", "umeri dalbi”, "fantasme albe", "lungi troiene calatoare". Descoperim si un epitet al verbului

"voios rasuna clinchete" care prin notatia auditiva dinamizeaza intregul tablou. Se observa predilectia pentru inversiunea epitetului, care accentueaza notatiile tabloului.

Personificarea reprezinta un mijioc artistic important mai ales in prima si in ultima strofa, prin insufletirea unor elemente ale naturii care dobandesc trasaturi ale lumii vii sau umane: "iarna cerne

norii", "fulgii zbor", "cu o zale argintie se imbraca mandra tara", "doritul soare dismiarda". Ultima personificare umanizeaza iarna, care daruieste oamenilor si bucurii.

Comparatia bine reprezentata in poezie sugereaza aspectui difuz al luminii indepartate a soarelui, ivit fugitiv dintre nori: "Soarele rotund si palid se prevede pintre nori / Ca un vis de tinerete printre

anii trecatori", dar ne face sa percepem usoara tristete a poetului gandind cu regret la trecerea anilor tineretii. Comparatia "Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare" accentueaza aspectul

de pustietate lipsita de viata, in care au ramas numai umbrele plopilor pierzandu-se in zare ca un sir de suflete ratacitoare. Se subliniaza imaginea de sfarsit de lume datorata caderilor masive de

zapada si sentimentui de spaima pe care il traieste poetul.

Comparatia "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi aibi" sugereaza cu multa gingasie zborul fulgilor de nea asemenea unui "roi de fluturi albi". Personificarea fulgilor se accentueaza prin

aceasta comparatie cu un element al lumii vii, plin de viata si de miscare.

Repetitia are rolul de a relua si sublinia cuvinte. sunete care dobandesc o mare forta de sugestie: albul tabloului, ninsoarea abundenta, lipsa oricaror semne de viata, de miscare ("fara urme, fara

drum"), sentimentui trecerii timpului ("printre nori, printre anii trecatori").

Enumeratia asociata cu alte mijioace artistice, insumand detalii semnificative, accentueaza caracterul atotstapanitor al iernii: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!", "Tot e alb pe

camp, pe dealuri. impregiur, in departare."

Metafora: "Oceanul de ninsoare" sugereaza nemarginirea alba, facand ca tabloul sa se amplifice in adancime.

Prin descrierea artistică, se prezintă impresiile şi trăirile poetului, în ipostaza unui eu contemplator al peisajului hibernal, care îi provoacă o varietate de reacţii, de la teamă la admiraţie şi de la nostalgie la veselie: „şi pe-ntinderea pustie, fără urme”.

Cele patru catrene corespund unor tablouri poetice, care surprind deopotrivă natura cosmică şi cea terestră, într-o deplină comuniune. Primul tablou creează o imagine a unui cer devenit stranie oglindă a spaţiului terestru, prin reflectarea norilor „ca lungi troiene călătoare”. În al doilea tablou, accentul cade asupra componentei temporale, redată prin enumeraţie şi repetiţie: „ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!”. Chiar şi soarele „rotund şi palid” trezeşte nostalgia unei vârste dispărute, a visului de tinereţe.

O caracteristică importantă a pastelului este abundenţa imaginilor artistice şi a figurilor de stil. Astfel, spaţiul contemplat se extinde la dimensiunile întregii ţări, personificată  în două ipostaze: a unei femei frumoase cu „umeri dalbi” şi a unei amazoane apărate de o „zale argintie”. Comparaţiile redau nota de dinamism, „fulgii … ca un roi de fluturi albi”.

Epitetul personificator în inversiune (doritul soare)  are menirea de a exprima în mod direct, nemijlocit, sentimentele eului liric faţă de astrul vieţii. Imaginea auditivă din finalul poeziei (voios răsună clinchete de zurgălăi) lasă cititorului impresia optimistă a victoriei omului în faţa iernii.

În concluzie pot afirma că poezia „Iarna” este un pastel.

imaginilor   auditive care evidentiaza vuietul crivatului, care cutreiera templul solemn al naturii.

Din cele aratate se constata ca

aceasta poezie este un pastel, intrucat autorul descrie aspecte din

natura care compun un peisaj hibernal, evidentiind notele lui caracteristice. Totodata, el isi

exprima propriile sentimente si realizeaza

unele   imagini   artistice   prin intermediul figurilor de stil.

Comentariu Gerul: Termenul pastel a fost folosit mai intai in pictura, de unde a fost preluat si in literatura si

unde culorile au fost inlocuite de cuvinte care prin sensul lor

sugereaza cromatica aspectelor