TEOLOGIEDOGMATIC

CURS 0225.02.2013CELE APTE TREPTE ALE PREOIEI

Desi in Noul Testament termenii de preot si episcop sunt uneori sinonimi, nu s-a facut niciodata confuzie intre episcopat si preotie. Timotei si Tit erau episcopi in sensul propriu al cuvantului pentru ca hirotoneau preoti si le supravegheau activitatea. Tot atunci este atestata si functia diaconatului (n Faptele Apostolilor 6).

Cei 7 apostoli: tefan, Filip, Timon, Prohor, Parmena

Parintii Bisericii preiau aceste informatii si le dezvolta stabilind inceputul invataturii despre aceste trepte ierarhice.

Clement Romanul: Apostolii ne-au vestit evanghelia primita de la MIH, iar MIH de la Dumnezeu-Tatal.

Daca MIH reprezinta voia Tatalui, episcopii reprezinta voia mantuitorului Iisus Hristos si trebuie sa mergem impreuna cu ei pentru ca preotimea si episcopatul sunt uniti asa cum este unita chitara cu corzile ei (Sfantul Ignatie Teoforul).

Diaconii erau vazui i respectati ca pe MIH nsusi, iar preotii ca sobor al lui Dumnezeu i sobor al adunarii episcopilor, iar episcopii ca pe un chip al Tatalui? Fara acestia nu se poate vorbi de Biserica. Specific perioadelor postmoderniste este contestare (negarea). Prin ierarhie MIH este prezent si lucrator in Biserica. Distrugand ierarhia, il scoti pe Hristos. Preotul este organul prin care MIH lucreaza. MIH ca om S-a inaltat cu trupul la Cer i de aceea este nevoie de preoi. El nu mai poate pune mana Sa si nu poate rosti cuvinte cu gura Sa caci trupul Sau S-a inaltat la cer. De aceea, Parintii Bisericii au spus ca fara ierarhie nu se poate vorbi de Biserica. Fara ierarhie nu poti vorbi de Biserica.

Duhul Sfant este prezent si lucrator in Biserica pentru ca MIH Il transmite organelor ce au fost alese n acest sens.

Ierarhia a fost asociata cu prezenta si lucrarea lui Mantuitorul Iisus Hristos in lume.

SUCCESIUNEA APOSTOLICA SI SOBORNICITATEA BISERICII

Cand se vorbeste de succesiune apostolica se crede ca harul vine din trecut, Apostolii sunt izvorul din care curge in istorie harul. Harul este prezent permanent pentru ca este acelasi Duh, MIH este prezent perpetuu in Biserica, de aceea se vorbeste de centralitatea Sa in Biserica. Harul nu vine numai din trecut ci si din prezent, datorita unei prezente evocate.

In virtutea acestei succesiuni apostolice, prin episcopii care hirotonesc lucreaza MIH Insusi, harul vine de sus de fiecare data (Pr. D. Staniloae), de aceea apostolicitatea uneste trecutul cu prezentul

Preotia slujitoare are un rol hotarator in mentinerea unitatii Bisericii. Preotul tine unita comunitatea liturgica mica. Episcopul mentine unitatea intre preotii unei Biserici locale. Toti episcopii prin comuniunea intre ei, inceputa prin hirotonia unui episcop de cel putin doi episcopi tin Biserica Una in unitatea si integritatea ei. Preotul si Episcopul nu se roaga doar pentru credinciosi ci se roaga si pentru ei, deci nu se considera factori de suprastructura, nu au constiinta unui elitism reclamat de unii. Preotul se inchina de trei ori, face metanii mari si spune Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul de fiecare data cand slujeste Sfanta Liturghie. El se roaga ca Dumnezeu sa nu impiedica coborarea Duhului Sfant pentru pacatele sale. Mijlocirea preotului si a episcopului nu este o inlocuire a lui MIH pentru ca puterea nu este a lor ci a lui MIH, iar savarsitorul este MIH Insusi, Slujitorii traiesc sentimentul responsabilitatii faa de credinciosi cu intensitate, acestea fiind ilustrat de Sfantul Grigorie de Nazianz: preotul trebuie sa se curateasca el mai intai, sa se intelepteasca el insusi, sa se apropie el de Dumnezeu, sa se sfinteasca el, sa conduca cu mainile, sa sfatuiasca cu priceperea. Lumea este extrem de critica cu preotii, se considera ca grija lor este de ordin pecuniar caci preotii, de la amvon, invata lucruri care intra in conflict violent cu obisnuintele pacatoase ale oamenilor Sa nu furi. Sa nu mini. Sa nu desfranezi. Constiinta credinciosilor se simte agresata pentru ca aceste pacate: hotia, minciuna si destrabalarea nu sunt inscrie in ontologia umana. Omul simte ca ai dreptate dar simte si ca nu se poate debarasa de naravurile pe care le are in fire si se transforma intr-un acuzator al preotului. Mai exista si o motivatie culturala: oamenii au nevoie de modele, ori modelul palpabil pentru el este preotul. Din aceasta cauza, chiar atunci cand preotul nu se manifesta negativ public, omul nu vede in preot modelul pe care in mod reflex il cauta. Omul vrea sa il vada in preot pe Dumnezeu i nu-L vede si pentru ca nu-L vede, se revolta si are o atitudine excesiv de critica.SINODALITATEA EPISCOPATULUI SI SOBORNICITATEA BISERICIIDupa Sf Ciprian, a fi in comuniune cu episcopul inseamna a fi in comuniune cu Bisericii. De aceea, unitatea Bisericii se manifesta in sinodalitatea episcopatului care invata si conduce in mod unitar.

Episcopul este hirotonit de cel putin doi episcopi. Ei emit hotarari in materie de credinta impreuna.

Ierarhia bisericeasca este unitara la nivelul doctrinei, la nivelul cultului, la nivelul conducerii. Aceasta unitate justifica sobornicitatea Bisericii ca trup al Mantuitorului Iisus Hristos, fiind infailibila in integralitatea ei. Episcopatul ia hotarari infailibile in numele Bisericii si aceste hotarari exprima credinta Bisericii in care este prezent si lucrator Mantuitorul Iisus Hristos. Hotararile dogmatice emise de un sinod nu sunt altceva decat expresia credintei practicate (traite) in Biserica. Ele sunt ex consensu ecclesiae, modalitatea de a trai si a simti in Biserica ca trup unitar al Mantuitorului Iisus Hristos. Astfel, ierarhia nu e separata de credinciosi dar nici nu confunda ierarhia cu credinciosii. Nu se separa ierarhia de credinciosi pentru ca nu poti separa pe Mantuitorul Iisus Hristos de cel care crede in Mantuitorul Iisus Hristos. Nu se face confuzie intre ierarhie si credinciosi pentru ca in Biserica cel care se jertfeste perpetuu, cel care invata perpetuu, cel care conduce perpetuu este MIH.PREOTIA SLUJITOARE SI ASPECTUL VAZUT AL BISERICII

Negarea preotiei slujitoare are doua consecinte negative: exclude sau minimalizeaza intruparea Mantuitorului Iisus Hristos si accentueaza aspectul nevazut al Bisericii in defavoarea celui vazut. Parintele Dumitru Staniloae daca Mantuitorul Iisus Hristos S-a facut om vazut de ce nu s-ar folosi de organe vizibile dintre noi care sa mijloceasca puterea MIH.

Intruparea MIH arata faptul ca mantuirea nu se refera doar la suflet ci in egala masura inclusiv la trup. Trupul nu este rau, omul deturneaza logica pe care Dumnezeu a pus-o in structura noastra. Pacatul este expresia deturnarii sensurilor pe care Dumnezeu le pune in ontologia umana. Evidentierea cvasi-exclusiva al aspectului nevazut al Bisericii este foarte periculoasa pentru ca neaga Bisericii calitatea de ambianta obiectiva (materiala) in care ne incadram noi cu trairea noastra subiectiva. La fel de pagubitoare este accentuarea aspectului vazut fara dimensiunea ei nevazuta pentru ca in Biserica sunt prezente persoanele Sfintei Treimi. Nevazutul in Biserica tine de ontologia Bisericii, comuniunea Bisericii nu se refera doar la cei vii ci in egala masura si la cei adormiti. Ingerii fac si ei parte din sobornicitatea Bisericii. Sobornicitatea Bisericii are o dimensiune cosmica, incluzand vazutul si nevazutul cu toate aspectele lor.

In Biserica, ca realitate teandrica, vazutul si nevazutul coexista si se interconditioneaza. Ingorarea unei dimensiuni este sinonima de fapt, cu negarea Bisericii.

Neg dimensiunea nevazuta, neg persoanele Sfintei Treimi.

Neg dimensiunea vazuta, neg Biserica ca mediu obiectiv in care ma manifest subiectiv, practic Biserica nu mai exista, este doar o creatie intelectuala care nu mai are legatura cu ceea ce se pretinde Biserica.

INSUSIRILE BISERICII

a) Unitatea. Biserica este una pentru ca este unitara in structura ei: este un singur trup, un Domn, o credinta i un Botez. Ea este una si datorita unitatii neamului omenesc. Dumnezeu a facut dintr-un sange tot neamul omenesc. Ea este ceruta si de unitatea Duhului Sfant: siliti-va sa pastrati unitatea Duhului. MIH se roaga pentru unitatea credinciosilor ca toti sa fie una in noi. Pornind de la aceste date scripturistice, Parintii au descris unitatea bisericii pornind de la unitatea fiintiala a Treimii si de la unitatea lucrarii ei in lume. Unitatea Bisericii este legata si de constitutia ei teandrica sau de calitatea de trup extins al Mantuitorului Iisus Hristos. Sfantul Apostol Pavel spune ca suntem impreuna cetateni cu sfintii si casnicii lui Dumnezeu fiind ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor, MIH fiind piatra cea din capul unghiului. In El toata zidirea creste ca sa ajunga locas sfant in Dumnezeu. Unitatea ontologica a Bisericii se manifesta prin

- afirmarea aceleiasi credinte

- practicarea aceluiasi cult

- conducere

In aceste trei segmente, unitatea face Biserica unitara si unica, adica Una. Segmentele religioase in care nu se regasesc conditiile care definesc Biserica Una. Sunt Biserici Adevarate ? Au credinciosii posibilitatea sa se mantuiasca in ele ? Parintele Dumitru Staniloae le numete nedepline, la unele aceasta este mai mare, la altele aceasta este mai mica, ele sunt mai indepartate sau mai apropiate de Biserica Una. Credinciosii care apartin acestor Biserici au posibilitatea sa se mantuiasca, caci mantuirea nu este liniara, fara ca acest lucru sa presupuna deplinatatea. Ei intra in contextul faptului ca in casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri. Paganii care n-au lege din fire fac ale legii aratand fapta legii inscrisa in inimile lor, deci vor fi judecati dupa legea morala naturala.

Toi oamenii au posibilitatea sa se mantuiasca, de ce este mai necesara atunci Ortodoxia ? Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunoasterea Adevarului. Calea sigura si controlabila care duce la mantuire este Biserica. Nu limitam atotputernicia lui Dumnezeu. Revelatia ofera mai multe exemple de necrestini carora li s-a zis ca s-au mantuit: astazi vei fi cu mine in rai, sutasul Corneliu.

b) Sfinenia. Dumnezeu este sfntul prin excelenta. Creatia si omul pot participa i ele la sfinenia lui Dumnezeu. Consecinta naturala a comuniunii este impartasirea unora de ceilalti. De aceea, a comunica inseamna a te cumineca (a te impartasi) cu cel cu care comunici.

MIH fiind prezent in Biseric,a facand efortul de a intra in comuniune cu El reusim sa realizam o comuniune cu el, impartasindu-ne de toate atributele MIH.

Ideea participarii la sfintenia lui Dumnezeu este teribil de frecventa in Revelatie.

Parintii sustin ca izvorul sfinteniei in Biserica se afla in intruparea si jertfa MIH prin care firea Lui umana participa in mod nemijlocit la sfintenia lui Dumnezeu. Intruparea presupune unirea ipostatica care implica comunicarea insusirilor. De aceea in intrupare si in jertfa parintii au vazut prezente izvorul sfinteniei in Biserica. Aceasta inseamna predare din dragoste totala fata de Dumnezeu. Cel care se jertfeste renunta la orice fapt care il poate separa de Dumnezeu. Sfintenia noastra nu este egala cu sfintenia lui Dumnezeu. El este sfant prin natura, noi ajungem sfinti prin participare. MIH spune Eu ma sfintesc pe Mine nsumi ca i ei sa fie sfiniti n adevar. Parintele Dumitru Staniloae afirma ca Biserica este laboratorul Sfintei Treimi in care se reconfigureaza chipul meu uman dupa chipul dupa care a fost facut. Daca prin Intrupare i Jertfa sfinenia Bisericii este un dar, prin coborarea Sfantului Duh, sfinenia Bisericii devine i o misiune. Pana la intrupare nu am avut posibilitatea unirii cu MIH, iar prin jertfa ne ofera n dar antidotul morii. Este misiune in sensul ca ceea ce a realizat MIH cu umanitatea Sa asumata trebuie sa realizez si eu cu propria mea umanitate. Finalitatea umanitate a existentei umane este sfinenia care este implinirea umanului (Nichifor Crainic).Calitatea de dar si de misiune a Bisericii este ilustrata prin intermediul Tainei Botezului si implinirea poruncilor.

Botezul ofera darul posibilitatii comuniunii cu Dumnezeu, iar misiunea este datoria de a realiza comuniunea cu Dumnezeu.

Implinirea poruncilor sunt expresia iubirii lui Dumnezeu, oferite de Mantuitorul Iisus Hristos in dar iar eu am obligatia de a le implini.

Cand vorbim de sfintenie in Biserica ne referim la dinamismul ei. Sfintenia nu se manifesta liniar si niciodata o treapta a sfinteniei nu este ultima ci presupune intotdeauna treapta superioara. Aceasta este epectaz (Sfantul Grigorie de Nyssa).

Sfinenia are caracter profetic i eshatologic. Dumnezeu a spus Fiti sfinti caci eu sunt sfant, aceasta este vocatia mea naturala. La sfintenia mea suprem ajung la a doua venire a MIH, pentru ca nu mai sunt posibile dintr-un anumit grad de sfintenie in alte grade de sfinenie.

Daca Biserica este sfanta, cum se explica prezenta pacatosilor in Biserica ? Prin faptul ca sfintenia in Biserica este dinamica, nu cei sanatosi au nevoie de doctor mila voiesc, iar nu jertfa Biserica a fost asemanata cu arca lui Noe. Mantuitorul recomanda ca graul si neghina sa creasca impreuna.c) Sobornicitatea definete natura unitatii Bisericii. Ea se realizeaza prin convergena, comuniunea i complementaritatea membrilor ei, nu printr-o simpla alipire sau alaturare sau printr-o contopire a tuturor intr-un tot uniform. Acestea tin de calitatea Bisericii de trup extins al Mantuitorului Iisus Hristos. Sfantul Ignatie a spus ca acolo unde este Hristos acolo este Biserica universala. MIH este prezent nu doar in Biserica Una ci si in fiecare Biserica locala si in fiecare credincios.Asa cum in trupul nostru uman exista organe diverse cu lucrari proprii, asa si in orice madular sau parte a Bisericii este intreaga Biserica Una. Madularele nu sunt uniformizate ci sunt intotdeauna complementare. Daca prezenta MIH asigura sfintenia Bisericii, aceeasi prezenta asigura si sobornicitatea Bisericii.

Teologul rus Homiakov este teologul sobornicitatii: in Biserica Duhul se roaga cu mine, in mine prin mine, pentru toti. La rugaciunea Bisericii participa toti sfintii, ingerii, cei vii si cei adormiti, asadar este o participare cosmica.

La inceputul Bisericii, termenul catolic nu avea o dimensiune spatiala ci se referea la integritatea credintei. Biserica era catolica pentru ca pastra in integralitatea ei mesajul transmis ei de Mantuitorul Iisus Hristos., Catolicitatea evea o dimensiune spirituala interioara. Pornind de aici si de la sensurile noi pe care termenul catolic a fost incarcat in teologia apuseana, s-a preferat inlocuirea termenului catolic cu termenul sobornicesc pentru ca el defineste un intreg care nu schimba fiinta prin impartire asa cum sensul originar al termenului catolic era la inceput.

Potrivit Sfantului Vasile, sobornicitatea Bisericii se realizeaza prin Duhul Sfant conceput ca totalitate care insumeaza partile in momentul impartirii harismelor: Oare toti sunt apostoli oare toti sunt prooroci Asa cum in trup exista mai multe madulare cu lucrari proprii si noi cei multi suntem madulare ale lui MIH si unii altora, dar avcem felurite daruri. Partile nu se pot anula pentru ca astfel s-ar desfiinta intregul. Toate membrele alcatuiesc trupul si se intercondiioneaza. Membrele se ingrijesc de binele comun pentru ca intre ele exista simpatie in virtutea unitatii lor spirituale (duhovnicesti). Daca un madular sufera, sufera tot trupul si daca un madular se bucura, se bucura tot trupul.

Sfantul Ioan Gura de Aur il completeaza pe Sfantul Vasile spunand ca partile trupului nu au doar o lucrare comuna, ci si una proprie, iar frumusetea unei parti nu poate fi separata de frumusetea intregului. Pierderea sau slujirea unui madular inseamna slutirea sau uratirea corpului intreg.Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca atributul sobornicitatii porneste de la faptul ca Biserica este destinata lumii intregi sau cuprinde in structura ei logica lumea intreaga, cosmosul intreg. Daca imparatiile lumesti sunt marginite de hotare, Biserica singura este nemarginita si cuprinde in structura ei lumea intreaga (Psalm 147): Hotarul Bisericii este pacea.

d) Apostolicitatea. Sfantul Apostol Pavel spune ca prin Iisus Hristos avem si unii si altii apropierea catre Dumnezeu-Tatal intr-un duh, ceea ce ne face impreuna-cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor, piatra din capul unghiului fiind Hristos.

Piatra din capul unghiului ii uneste pe apostoli pe temelia persoanei Lui, de aceea nimeni nu poate pune alta temelie decat cea pusa, apostolii fiind nu temelia Bisericii ci stalpii de sustinere ai Bisericii.Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca MIH in calitate de piatra din capul unghiului sustine tot (si stalpii si acoperisul si peretii).

Parintele Dumitru Staniloae stabileste trei componente ale apostolicitatii:

1. apostolii formeaza primul grup de oameni care au crezut in dumnezeirea Mantuitorului Iisus Hristos; pe credinta si marturia despre invierea a apostolilor se cladeste Biserica;

2. fiind suprema revelatie implinita, Mantuitorul Iisus Hristos, primii care au beneficiat de ea au fost apostolii care spun ceea ce ochii nostri au vazut, ceea ce urechile noastre au auzit, ceea ce mainile noastre au pipait, aceea va vestim voua; ei il marturisesc pe MIH ca persoana asa cum S-a prezentat El insusi;

3. la Cincizecime, apostolii au primit Duhul Sfant fara nici o mijlocire omeneasca; de aceea, datorita puterii primite, apostolii devin primii mijlocitori vizibili ai harului Duhului Sfant. Primind Duhul Sfant fara mijlocire omeneasca, ei sunt confirmati in calitatea apostolatului netransmisibil; apostolatul ca functie in Biserica nu se transmite, el inseamna calitatea de a fi primii propovaduitori si transmitatori ai harului integral al Duhului Sfant; pentru ca sunt primii care il primesc pe Hristos in ei, apostolii sunt si primii cretini. Apostolii in calitatea lor de primi sustinatori ai revelatiei primesc si puterea de a transmite misiunea speciala de propovaduitori ai lui Hristos unui grup de succesori sau episcopilor si acestia urmasilor lor pana in ziua de astazi

Apostolicitatea Bisericii se manifesta prin succesiune apostolica, a credintei si a harului. Credinta si harul nu pot fi niciodata separate.

Biserica este apostolica pentru ca mosteneste credinta, invatatura si harul de la apostoli. Astfel, apostolicitatea Bisericii uneste istoria cu prezentul. Apostolicitatea leaga generatiile succesive de credinciosi cu traditia intreaga care vine de la apostoli pentru ca este revelatie intreaga care vine de la Duhul Sfant prezent in Biserica. Harul Duhului Sfant in Biserica nu vine doar din trecut ci din prezent de sus.10