dip c12

1 Dip, Cursurile 11 si 12

ii) Analiza catorva reglementari uniformizate in materia procedurii in litigiile de drept international privat

Aspecte legate de NOTIFICAREA si COMUNICAREA actelor juridice intre tarile membre ale UE:1. reglementarile din cadrul UE

- intre tarile membre ale UE => Regulamentul 1393/2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (sintagma „in materie civila sau comerciala” acopera notiunea „in materie de drept privat”. Per acontrario nu se aplica in materia actelor de drept public – materie fiscala, vamala, administrativa, sau in ceea ce priveste raspunderea statului)

- pentru comunicarea actelor in si din strainatate, intotdeauna este necesara desemnarea de catre fiecare stat membru a unui agent de transmitere = care, in cazul Romaniei, este Ministerul Justitiei.

Transmiterea actelor in strainatate intre tarile membre ale UE- trasmiterea actelor se poate face, in principal, printr-o relatie directa intre agentiile de transmitere din statele membre- actul este insotit de un formular tip de transmitere, care este redactat potrivit unui formular anexat Regulamentului 1393- se modeleaza, de regula, in limba statului de destinatie sau intr-o limba de circulatie- in afara acestui mijloc direct de transmistere, mai exista si alte mijloace de transmitere:

- pe cale diplomatica sau consulara- prin intermediul serviciilor de curierat - sau chiar printr-o transmitere directa intre autoritatile de la care emana actul respectiv, dar aceasta sub

rezerva admiterii modalitatii de transmitere prin legislatia statului membruPrimirea actelor- se comunica din strainatate catre agentia de primire, care printr-o confirmare de primire, daca se considera ca trimiterea este

eronata si nu este de competenta autoritatilor romane de primire, se returneaza, iar agentia de primire ia toate masurile necesare pentru ca actul solicitat sa fie inmanat destinatarului

2. Conventia Internationala privind notificarea si comunicarea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala

- aplicabila international, adica in afara UE, si cu statele terte- conventia este adoptata la Haga la 15 noiembrie 1965- in Conventia de la Haga se prevede, de asemenea, obligatia fiecarui stat parte la conventie de a implica o autoritate centrala

pentru primirea si comunicarea actelor – Ministerul JustitieiCa modalitati de comunicare sunt:

a. Prin autoritatea centrala trebuie sa se completeze un formular model, care este anexat la conventie. Autoritatea centrala transmite mai departe actul catre institutia competenta pentru a-l primi (poate fi o instanta de judecata, o alta autoritate publica). Totodata autoritatea centrala emite dovada de primire. Documentele se elaboreaza fie in limba franceza, fie in limba engleza

b. Prin agentii diplomatici sau consulari ai statului emitent in strainatate. In aceasta situatie, documentul se inainteaza consulatului sau ambasadei (Olandei) din Bucuresti care o va inainta persoanei careia ii este destinata. Romania a facut o rezerva aici: aceasta modalitate de transmitere, prin agentul diplomatic, se poate face numai pentru cetatenii statului emitent (cetatenii olandezi din Romania).

c. Prin agentii diplomatici sau consulari ai statului solicitant din strainatate care trimit documentul catre autoritatea centrala a statului solicitat.

d. Prin corespondenta postala => prezenta conventie nu se opune, nu impiedica libertatea ca actele judiciare sa se transmita direct prin posta persoanelor aflate in strainatate, cu conditia ca statul de destinatie sa nu declare ca se opune la aceasta. Romania nu a facut aici opozitie, alte state au facut, motiv pentru care atunci cand operam cu o astfel de modalitate, trebuie sa indentificam pe site daca admit sau nu aceasta modalitate de comunicare.- Refuzul indeplinirii cererii de notificare sau de comunicare nu poate sa se produca, caci procedura nu poate fi refuzata decat daca

se considera ca se aduce atingere suveranitatii sau securitatii statului solicitat.- Sunt anumite prevederi speciale in Conventia de la Haga pentru ipoteza in care actele judiciare comunicate sunt citatii pentru

prezentarea in fata unei instante de judecata. In cazul in care, in urma unei comunicari a unei citatii, paratul nu se prezinta in fata instantei, judecatorul este obligat sa verifice indeplinirea procedurii de citare si eventual sa foloseasca si o modalitate alternativa de comunicare.

OBTINEREA DE PROBE DIN STRAINATATE => COMISII ROGATORII INTERNATIONALE- este o alta forma de cooperare juridica internationala1. reglementare la nivelul UE => Regulamentul 1206/2001 privind cooperarea intre statele membre in domeniul obtinerii de probe

in materie civila sau comerciala- in acest regulament, se prevede posibilitatea comunicarii directe de catre instanta in fata careia procedura este angajata, adica

instanta solicitanta catre instanta dintr-un alt stat unde trebuie sa se efectueze Comisia Rogatorie, adica instanta solicitata- exista obligatia statelor de a numi o autoritate centrala care sa asiste => „sa furnizeze informatii instantelor”. Autoritatea centrala

este Min. Justitiei.Transmiterea actelor de procedura se face pe baza unei cereri, a unui formular tip care este anexat la regulament. In

regulament, se prevad si datele, elementele care trebuie mentionate in cuprinsul cererii, in esenta: - denumirea instantei solicitante si a instantei solicitate- numele si adresa partilor si reprezentantii lor


- natura si obiectul cauzei si expunerea sumara a faptelor- actul de procedura ce urmeaza a fi indeplinit (adica ce se cere), daca este vorba despre audierea unei persoane: un

martor, un expert: trebuie detaliate intrebarile care urmeaza a fi puse acelei persoane, precizarea daca marturia se face sub prestare de juramant sau nu, orice alte informatii care ar putea fi necesare instantei solicitate

Cererea se adreseaza, de principiu, in limba oficiala a statului solicitat. Regulamentul spune „comunicarea cererii se poate face prin cele mai rapide mijloace” => prin posta, de obicei.

Autoritatea solicitata, cand primeste cererea, este obligata sa emita o confirmare de primire. „Instanta solicitata este obligata sa execute cererea fara intarziere si in termen maxim de 90 de zile de la primirea ei”. Instanta solicitata executa cererea in conformitate cu legea ei nationala (lex fori).

Partile si reprezentantii lor au dreptul sa fie prezenti cand instanta solicitata indeplineste actul de procedura daca aceasta situatie este permisa de catre legile celor 2 state. Textul spune ca „instanta solicitata poate aplica si masuri de constrangere pentru a-si aduce la indeplinire cererea potrivit legii ei nationala” (de ex. poate amenda un martor care nu se prezinta, il poate aduce cu mandat; isi poate folosi mijloacele de coercitie asa cum ar face-o daca ar fi vorba despre o chestiune interna).

Refuzul de indeplinire a cererii este posibil numai daca cererea nu intra in competenta instantei solicitate sau nu intra in competenta puterii judiciare din acel stat. In ceea ce priveste audierea unei persoane, aceasta nu se va executa atunci cand persoana care se solicita a fi audiata invoca dreptul de a refuza sa depuna marturie in temeiul legii instantei solicitate. (solutia de drept comun)

Situatie speciala de indeplinire directa a actului de cercetare de catre instanta solicitanta in statul solicitat.Textul spune: „atunci cand o instanta doreste sa procedeze direct la un act de cercetare intr-un alt stat membru, ea trebuie sa

prezinte o cerere autoritatii centrale (Min. Justitiei din statul solicitat) si trebuie sa adreseze un formular tip, anexat regulamentului. Indeplinirea directa a actului de procedura, de cercetare, NU este posibila decat daca acest lucru poate avea loc pe cale

voluntara fara sa se recurga la masuri de constrangere.” Actul de cercetare este indeplinit de catre un magistrat sau de catre orice alta persoana, cum ar fi un expert, desemnata potrivit legii statului solicitat.

2. Conventia Internationala => Conventia de la Haga din 1970 privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala

- Romania a aderat la aceasta conventie in 2003Se prevede obligatia statelor de a desemna o autoritate centrala care sa-si asume sarcina de a primi comisiile rogatorii

emanand de la o autoritate straina si de a le transmite autoritatii competente in vederea executarii (Min. Justitiei in cazul Romaniei)Autoritatea solicitanta trebuie sa emita o cerere pentru efectuarea comisiei rogatorii, cerere care trebuie sa contina anumite

date mentionate in conventie (aceleasi cu cele mentionate pentru regulament). Cererea trebuie formulata in limba oficiala a statului solicitat, iar autoritatea centrala care primeste cererea o va transmite autoritatii judiciare competente sa o execute potrivit legii statului solicitat.

Autoritatea solicitanta trebuie sa fie informata cu privire la data si locul unde se va efectua comisia rogatorie pentru ca partile si reprezentantii lor sa poata participa. De asemenea, este posibil ca magistratii, judecatorii autoritatii solicitante sa asiste la efectuarea comisiei rogatorii, dar aceasta masura trebuie autorizata in prealabil de autoritatea centrala din statul solicitat. Informarea cu privire la parti si reprezentantii lor e fara indoiala.

Autoritatea judiciara romana care indeplineste efectiv comisia rogatorie (judecatorie de la domiciliul martorului, expertului, de la locul unde se face cercetarea) procedeaza potrivit legii sale nationale. Ca regula, comisia rogatorie se intocmeste potrivit legii nationale a autoritatii solicitate. Cu toate acestea, la cererea autoritatii solicitante, se accepta sa se procedeze potrivit unei forme spciale, numai daca aceasta nu este incompatibila cu legislatia statului solicitat.

Aceasta comisie rogatorie trebuie sa se efectueze de urgenta. Ea poate fi refuzata daca nu intra in atributiile puterii judiciare sau daca se considera ca se aduce atingere suveranitatii sau securitatii statului solicitat.

Comisia rogatorie (adica documentele care dovedesc efectuarea comisiei rogatorii: depozitiile martorului, punctul de vedere al expertului) se comunica autoritatii solicitante pe aceeasi filiera.

Inca 2 modalitati speciale de efectuare a comisiilor rogatorii in strainatate:a. prin intermediul agentilor diplomatici sau consulari ai statului solicitant care functioneaza in statul solicitat. Textul spune „un

agent diplomatic sau consular al unui stat poate proceda fara constrangere la obtinerea de probe in statul solicitat”, dar sunt 2 subsituatii:

a 1 : daca o face cu privire la cetatenii proprii (deci cetatenii statului solicitant), operatiunea nu este conditionata, este libera, doar sa nu existe constrangeri

a 2 : daca este cu privire la cetatenii statului solicitat, atunci conditia fara constrangere, dar trebuie o autorizatie din partea autoritatii centrale a statului solicitat.

b. „Comisia rogatorie sau obtinerea de probe in strainatate se poate face si printr-un imputernicit care poate actiona direct in statul solicitat, dar fara constrangere si daca autoritatea centrala din statul solicitat ii acorda o autorizatie”

INFORMAREA ASUPRA DREPTULUI STRAIN


Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain – Conventia de la Londra din 1968, ratificata de Romania in 1991.

PROBLEMA SUPRALEGALIZARII1. reglementari la nivelul UELa nivelul UE, Conventia Europeana privind suprimarea cerintei legalizarii pentru documentele intocmite de agentii diplomatici

si functionarii consulari – conventie adoptata la Londra in 1968 si semnata de Romania in 2010.Conventia s-a incheiat intre statele membre ale Consiliului Europei si prevede ca partile contractante excepteaza de la cerinta

legalizarii documentele care fac obiectul conventiei, iar prin notiunea de „legalizare” se intelege acea formalitate care atesta autenticitatea semnaturii pe un anumit document.

Documentele la care conventia se refera sunt cele intocmite de catre agentii diplomatici si functionarii consulari ai unui stat contractant care actioneaza in calitatea lor oficiala pe teritoriul altui stat contractant.

2. Conventia Internationala cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine Conventia de la Haga din 1961, ratificata de Romania in 1999.

- domeniu de aplicare: suprimarea supralegalizarii actelor oficiale straine- „acte oficiale straine”: conventia le defineste:

a. se refera la actele judiciare (cele emise de catre o instanta de judecata dintr-un stat) => tribunaleb. documentele administrative (actele care emana de la o autoritate a puterii executive a statului) => prefecturic. actele notariale => camerele notarilor publici

Potrivit textului, intre statele parti – membre la conventie, opereaza scutirea de supralegalizare, singura formalitate ceruta pentru a atesta veridictatea semnaturii, calitatea semnatarului actului si eventual, identitatea sigiliului si a stampilei aplicate pe act, este aplicarea apostilei.

Apostila este o incheiere, al carei model este prevazut in anexa conventiei- cuprinde cateva mentiuni: referirea la Conventia de la Haga din 1961 (temeiul juridic al institutiei apostilei), tara de la care emana

actul, cu indicarea naturii actului, calitatii partii care semneaza si apoi se atesta veridicitatea acelor elemente (semnatura, calitate, stampila) si se indica cine anume atesta

- apostila se redacteaza in limba oficiala a statului care o emite- este eliberata la cererea detinatorului actului

Autoritatile competente sa emita sau sa aplice apostila sunt: tribunalele (pentru actele oficiale de la lit. a) prefecturile (pentru actele de la lit. b) camerele notarilor publici (pentru actele notariale de la lit. c).

III. CONDITIA JURIDICA A STRAINULUI CA PARTE IN PROCES

In legatura cu conditia juridica a strainului ca parte in proces, au ramas in vigoare cateva prevederi din Legea 105: art. 163, 164.

In esenta, se prevad ca „strainii, persoane fizice sau juridice, beneficiaza in fata instantelor romane de aceleasi drepturi si obligatii procedurale ca si romanii” => adica strainilor li se aplica regimul national.

In cazul in care este vorba de scutiri sau de reduceri de taxe, ele se aplica in aceleasi conditii ca si romanilor, dar sub conditia reciprocitatii.

Functioneaza Principiul Scutirii de „cautio judicatum solvi” = garantia pentru solutionarea litigiului, strainului nu i se poate cere sa depuna o cautiune, o garantie pentru simplul fapt ca este strain in fata unei autoritati romane. Cautiunile cerute de C.Roman de Proc. Civ. pentru romani, se cer si strainilor, sub conditia reciprocitatii = art. 163 din Legea 105.

In legatura cu conditia juridica a strainului, exista 2 reglementari internationale:1. Conventia Internationala de la Haga din 1980 privind facilitarea accesului international la justitie, ratificata de Romania in

2003Aceasta conventie internationala contine 3 pachete de prevederi esentiale:

A. in legatura cu asistenta judiciaraTextul spune: „cetatenii unui stat contractant beneficiaza de asistenta judiciara intr-un alt stat contractant in aceleasi conditii

ca si nationalii celui de-al II-lea stat contractant (solicitat)” => se aplica regimul national.


B. Cautio limitatum solvi => „Nicio cautiune si nicio depunere indiferent de denumirea ei nu poate fi solicitata unui strain pentru simplul fapt al calitatii de

strain sau a absentei domiciliului ori resedintei pe teritoriul statului respectiv”.

C. Obtinerea de copii dupa actele si deciziile judiciare => „Cetatenii unui stat contractant pot obtine intr-un alt stat contractant copii dupa actele si deciziile justitiei in aceleasi conditii

ca si nationalii”.

2. reglementare la nivel european: Acordul European asupra transmiterii cererii de asistenta judiciara, conventie adoptata la Strasbourg in 1977, ratificata de Romania in 2005

Acest acord european prevede ca „orice persoana care are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat contractant are dreptul de a formula cerere de asistenta judiciara pe teritoriul unui alt stat contractant”. Aceasta cerere se adreseaza autoritatii centrale (Min. Justitiei) din statul de resedinta al petitionarului (al celui care cere asistenta judiciara). Ministerul Justitiei este obligat sa transmita aceasta cerere de asistenta autoritatii centrale din statul solicitat.

Autoritatea centrala din statul solicitat (autoritatea centrala primitoare a cererii) este obligata sa transmita acea cerere autoritatii competente pentru a decide asupra ei (de ex. Ministerului Finantelor daca este vorba despre o scutire de taxe) si totodata sa informeze cu privire la modul de solutionare a acelei cereri.

IV. EFECTELE HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE IN ROMANIA

1. la nivelul dreptului internReglementarile din Legea 105, care este aplicabila ori de cate ori prevederile regulamentului european nu sunt aplicabile.Legea 105 reglementeaza in art. 165 pana la art. 179 efectele hotararilor straine pe teritoriul tarii, iar in art. 180 si art. 181 se

refera la efectele hotararilor arbitrale straine in Romania.

Se face o distinctie intre 3 efecte:- efectul de AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT => se exprima prin ideea de „recunoastere a unei hotarari judecatoresti straine”

In legatura cu recunoasterea hotararilor judecatoresti straine in Romania, exista 2 subsituatii:A. recunoastere de drept – Legea 105 prevede ca „sunt recunoscute de drept pe teritoriul tarii hotararile straine

care se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde hotararea a fost pronuntata” => asadar, daca vine in Romania, o hotarare pronuntata cu privire la un cetatean francez privind divortul acelui cetatean francez, nulitatea casatoriei, acea hotarare va fi recunoscuta.

B. Toate celelalte hotarari care nu sunt recunoscute de drept => hotararile judecatoresti straine, pentru a fi recunoscute pe teritoriul tarii, trebuie sa indeplineasca anumite conditii, iar aceste conditii, la randul lor, se grupeaza in 2 categorii:

i. conditii pozitive - art. 167 => „hotararile straine pot fi recunoscute pe teritoriul Romaniei daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii”:

hotararea sa fie definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata (potrivit lui lex fori)instanta care a pronuntat hotararea sa fie, potrivit legii sale, competenta sa solutioneze litigiulsa existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea

ipoteza speciala : daca hotararea straina a fost pronuntata in lipsa partii (de obicei, a paratului – in default) care a pierdut procesul. Daca se intampla acest lucru, conditia consta in aceea ca, pentru a se cunoaste executarea acelei hotarari in Romania, trebuie sa fie indeplinite 3 conditii pe care judecatorul roman trebuie sa le verifice:

- citatia sa fi fost inmanata in timp util partii care a pierdut procesul (deci sa-i fi fost comunicata in timp util)

- sa i se fi comunicat in timp util actul de sesizare- sa i se fi dat posibilitatea de a se apara- sa i se fi dat posibilitatea de a exercita calea de atac impotriva respectivei

hotarariii. conditii negative

- sunt impedimente la recunoastere => art. 168 „Recunoasterea unei hotarari straine poate fi refuzata daca urmatoarele imprejurari sunt intrunite:

- hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura din strainatate- hotararea straina incalca ordinea publica de drept international privat roman


- daca procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare chiar nedefinitiva a instantelor romane sau daca litigiul se afla in curs de judecata in fata instantelor romane atunci cand instanta straina a fost sesizata”

C. interdictia de revizuire pe fond a hotararii straineArt. 169 => „Instanta romana care verifica recunoasterea, conditiile de recunoastere, nu poate reexamina pe fond hotararea

straina si nici nu o poate modifica” => nu este posibil ca, daca instanta straina a pronuntat divortul din culpa unuia dintre soti, instanta romana sa pronunte divortul din culpa celuilalt sot.Procedura

Cererea de recunoastere poate fi formulata in 2 moduri:1) pe cale principala => cererea de recunoastere se adreseaza tribunalului in a carui circumscriptie se afla domiciliul

sau sediul persoanei din Romania impotriva careia hotararea se cere a fi recunoscuta (paratul) => tribunalul e competent.

2) pe cale de exceptie , incidentala => poate fi invocata in fata oricarei instante care este sesizata cu solutionarea unui litigiu avand alt obiect, dar in fata caruia hotararea straina poate produce efecte.

Cererea de recunoastere trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de C.Proc.Civ. pentru o cerere de chemare in judecata si, in plus, trebuie insotita de urmatoarele acte:- copia hotararii straine- dovada caracterului definitiv al hotararii straine- dovezi privind indeplinirea acelor conditii speciale care se cer in cazul in care partea care a pierdut procesul a lipsit- orice alte acte necesare pentru dovedirea indeplinirii conditiilor mentionate mai sus

Hotararile straine care sunt depuse spre recunoastere in fata instantelor romane trebuie supralegalizate daca nu exista scutire de supralegalizare printr-o conventie internationala.

Textul mai spune si ca este posibila depunerea hotararii straine fara supralegalizare daca partile sunt de acord (daca partea adversa este de acord sa se depuna o copie).

Cererea de recunoastere se solutioneaza pe cale principala prin sentinta a tribunalului, iar pe cale incidentala prin incheiere interlocutorie. In toate cazurile, procedura se desfasoara cu citarea partilor.

Procedura se poate desfasura fara citarea partilor numai daca din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii (paratul a spus in strainatate, unde a fost judecat, ca se poate).

- EFECTUL EXECUTORIU => se exprima prin ideea de „incuviintare a hotararii straine pe teritoriul tarii”De regula, cererile de executare si recunoastere se fac impreuna.Pentru obtinerea efectului executor, trebuie indeplinite toate conditiile de la recunoastere, plus inca 2 conditii:

i. hotararea straina sa fie executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o (lex fori)ii. dreptul de a cere executarea silita sa nu fie prescris potrivit legii romane

Cererea se adreseaza tribunalului in circumscriptia caruia urmeaza a se efectua executarea.Hotararile luate cu privire la masuri asiguratorii si hotararile date cu executare vremelnica in strainatate nu sunt supuse

executarii in tara => trebuie sa fie vorba despre hotarari definitive.Cererea de incuviintare a executarii trebuie sa contina toate actele cerute pentru recunoastere si in plus, dovada ca hotararea

straina este executorie in tara ei de emisiune.Executarea se da intotdeauna cu citarea partilor. Dupa ce instanta romana a incuviintat, deci pe baza hotararii definitive de

incuviintare a executarii, se poate proceda la investirea cu formula executorie a hotararii straine potrivit legii romane, mentionandu-se cu privire la sentinta prin care executare a fost incuviintata.

- FORTA PROBANTA, EFECTUL PROBATORArt. 178 „Hotararea straina data de catre o instanta competenta are forta probanta in fata autoritatilor romane cu privire la

situatiile de fapt pe care le constata” => pentru ceea ce judecatorul strain a constatat ca situatie de fapt, acea situatie de fapt ce tine de premisa minora a silogismului juridic, aceea are forta probanta in fata judecatorului roman fara niciun fel de alta neclaritate.

2. la nivelul reglementarilor internationale (Regulamentul 44/2001 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala intre statele membre ale UE = Bruxelles 1)

Regulamentul face o distinctie intre o recunoastere si executare: in legatura cu recunoasterea, art. 33 prevede ca o hotarare pronuntata intr-un stat membru este recunoscuta in celelalte

state membre fara sa fie necesara recurgerea la o procedura speciala => opereaza o recunoastere de drept intre statele membre a hotararilor judecatoresti (recunoasterea inseamna autoritate de lucru judecat).

Textul prevede ca, in cazul in care exista o contestatie cu privire la recunoasterea unei hotarari dintr-un alt stat membru se face o distinctie dupa cum contestatia se invoca pe cale principala sau pe cale incidentala:

* daca se invoca pe cale principala, ea urmeaza procedura pe care regulamentul o prevede pentru executare* pe cale incidentala, se confera competenta instantei care judeca cererea principala de a solutiona si cererea

incidentala privind recunoastereaCele mai importante prevederi din regulament in ceea ce priveste recunoasterea sunt cele din art. 34 si 35 – cele care se refera

la impedimente (adica la acele cauze care impiedica recunoasterea):


- in art. 34 sunt reglementate impedimente de procedura propriu-zisa => Art. 34 „O hotarare nu este recunoscuta in 4 cazuri, fiecare caz ocroteste un principiu (o valoare de drept):1. daca recunosterea este vadit contrara ordinii publice din statul membru solicitat => P. Respectarii Ordinii publice de drept

international privat2. daca actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu a fost comunicat paratului intr-un mod care sa-i permita sa-si

pregateasca apararea, motiv pentru care paratul nu s-a infatisat la dezbateri si daca paratul nu a introdus o actiune impotriva acelei hotarari cand avea posibilitatea s-o faca => ocroteste Dreptul la Aparare al paratului – P. Contradictorialitatii

3. daca hotararea a carei recunoastere se cere este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata intr-un litigiu intre aceleasi parti in statul membru solicitat => se ocroteste P. Autoritatii de Lucru Judecat

4. daca hotararea a carei recunoastere se cere este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt stat membru decat statul solicitat sau intr-un stat tert intre aceleasi parti intr-un litigiu care are acelasi obiect si aceeasi cauza juridica, cu conditia ca hotararea pronuntata anterior sa intruneasca ea insasi conditiile pentru a fi recunoscuta in statul membru solicitat”

Distinctia intre 3 si 4 rezida in faptul ca la 3 ireconciliabilitatea apare cu o hotarare din statul membru solicitat, cu conditia sa fie intre aceleasi parti, iar la 4 – daca este o ireconciliabilitate cu o hotarare pronuntata intr-un alt stat membru sau intr-un stat membru, insa cu indeplinirea mai multor conditii.

- in art. 35 sunt impedimente de competenta – „O hotarare pronuntata intr-un alt stat membru nu va fi recunoscuta daca ea incalca dispozitiunile din Regulamentul 44 cu privire la competenta imperativa in materie de asigurari, de protectia consumatorului sau prevederile de competenta exclusiva.”

Interdictia revizuirii pe fond a hotararii – art. 36 „Hotararea straina nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond in nicio situatie” – interdictie regasita si in legea 105

conditiile pentru executare a unei hotarari judecatorestiExecutare inseamna forta executorie – nu ne mai aflam in fata unei executari de drept, ci pentru efectul executor, o procedura

speciala este prevazuta (nu din oficiu):Executarea unei hotarari intr-un alt stat membru trebuie sa fie declarata ca fiind executorie in statul solicitat. Pentru ca o

hotarare dintr-un alt stat membru sa fie executata, o conditie prealabila trebuie indeplinita: hotararea trebuie sa fie executorie in statul instantei care a emis-o. Pentru ca efectul executor sa se poata obtine, o cerere trebuie facuta din partea persoanei interesate.

Cererea de incuviintare a executarii se depune la instanta competenta din fiecare stat membru indicata in anexa 2 => prevazuta competenta tribunalului. Daca se cere recunoasterea in Romania a unei hotarari pronuntate in strainatate, la tribunal trebuie sa mearga partea interesata (competenta materiala).

Competenta teritoriala apartine instantei de la domiciliul partii impotriva careia hotararea se executa sau de la locul de executare. Modalitatea propriu-zisa de depunere a cererii de executare (exequatur) se face potrivit legislatiei statului membru solicitat. Reclamantul este obligat sa-si aleaga un domiciliu (sa faca o alegere de domiciliu) in raza teritoriala a instantei sesizate si totodata trebuie sa desemneze un mandatar special, care sa il reprezinte in fata instantei din statul sesizat – se numeste mandatar ad litem = mandatar pentru proces – art. 40. Textul se coroboreaza cu art. 56 „Nicio formalitate speciala nu se cere pentru numirea acestui mandatar ad litem” (un inscris sub semnatura privata in care un avocat este numit este suficient).

Procedura urmeaza 3 grade de jurisdictie si lucrurile care se petrec in fiecare grad de jurisdictie sunt specifice si derogatorii fata de procedura de drept comun:

La tribunal (prima instanta) o singura formalitate trebuie indeplinita: trebuie depusa copia hotararii a carei executare se cere si trebuie depus un certificat emis de catre autoritatea care a pronuntat hotararea care se cere a fi executata. Modelul certificatului este prevazut in anexa 5 la Regulamentul 44; acest certificat trebuie sa contina cateva elemente esentiale:- denumirea statului membru in care hotararea a carei executare se cere a fost pronuntata- instanta care a pronuntat-o, denumirea, adresa, coordonate de contact- mentionarea hotararii despre care este vorba, date, numar de referinta, partile implicate in litigiu- numele reprezentantilor partilor- data comunicarii actului de sesizare a instantei catre parat in cazul in care hotararea este in default (paratul nu a fost prezent la

judecata)- mentiunea ca hotararea este executorie potrivit legii statului care a emis-o- numele persoanei care semneaza certificatul, calitatea in care semneaza (de obicei este un grefier al instantei), stampila

respectivei instantePe baza copiei dupa hotarare si a certificatului, instanta romana imediat, fara nicio alta formalitate si fara nicio examinare a

altor aspecte va pronunta executarea sentintei straine. Nicio aparare, exceptie din partea paratului nu va fi luata in considerare in aceasta faza.

Hotararea pronuntata de Tribunal se poate da fara citarea partilor. Hotararea care s-a pronuntat in cererea de exequatur va fi comunicata atat reclamantului, fiind fara citarea partilor, cat si paratului. Impotriva acestei hotarari, partea interesata poate formula o cale de atac.

Calea de atac: este, de asemenea, diferita de la stat la stat, iar instanta competenta sa judece calea de atac este mentionata pentru fiecare stat membru in anexa 3. Pentru Romania, este Curtea de Apel catre care se exercita recursul. Hotararea este fara apel, cu recurs, de competenta Curtii de Apel.


Aici, procedura este contencioasa, in recurs => citarea partilor este obligatorie, debitorul-parat poate invoca orice exceptie/aparare, care va fi analizata de catre instanta de recurs.

Termenul de exercitare a recursului este de 1 luna daca partile isi au domiciliul pe teritoriul aceluiasi stat membru sau de 2 luni daca paratul (cel impotriva caruia se cere executarea) are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru.

Hotararea pronuntata in recurs de catre Curtea de Apel poate fi atacata – art. 44 – pe caile de atac pe care fiecare stat membru le declara ca fiind aplicabile in anexa 4. Romania a declarat, in anexa 4 – modificata in 2009 dupa aderarea la U.E., ca singurele cai de atac sunt: contestatia in anulare si revizuirea, care se exercita potrivit regulilor de competenta din Codul Roman de Proc. Civila.

Impedimentele la executare:Regulamentul 44 prevede ca exequatur nu poate fi refuzat decat in caz de incalcare a ordinii publice de drept international

privat sau de incalcare a competentei obligatorii a unei instante, potrivit prevederilor regulamentului.Nici in procedura de executare hotararea straina nu poate fi revizuita pe fond.In cazul in care se cere executarea unei hotarari executorii, dar nedefinitive, instanta solicitata poate pronunta suspendarea

cererii de incuviintare a executarii (poate suspenda actiunea) la cererea paratului interesat cu plata de catre acesta a unei cautiuni – garantie, al carei cuantum este stabilit de instanta de executare.

Creditorul (in procedura de executare) - Se poate lua orice masura asiguratorie cu ajutorul instantei (masura se ia de catre instanta la solicitarea partii interesate - creditorul), se poate pronunta orice masura provizorie si o executare partiala.

Daca sunt mai multe capete de cerere, se poate incuviinta executarea pentru o parte din ele.Interdictia „cautio judicatum solvi” (garantia pentru solutionarea cererii) – nu se cere nicio cautiune sau garantie strainului in

momentul in care cere recunoasterea sau executarea pentru simplul fapt ca este strain.

dip c12

Documents