PARLAMENTUL RELIGIILOR LUMII

Declaraţia pentru o etică globală

1

Textul intitulat „Introducere” a fost elaborat de Comitetul Consiliului Parlamentului Religiilor

Mondiale, la Chicago, pe baza Declaraţiei de la Tübingen (denumită în continuare

„Principii”). Acest text a fost conceput ca un scurt rezumat al Declaraţiei, în scopul publicării.

În acelaşi timp, textul este destinat prezentării în public. Aşadar, textul a fost citit în public cu

ocazia solemnei închideri a reuniunii plenare, din 4 septembrie 1993, din Grand Park,

Chicago: câteva pasaje au fost primite cu aplauze de către miile de ascultători.

INTRODUCERE

Lumea este în agonie. Agonia este într-atât de cuprinzătoare şi de penetrantă, încât suntem

obligaţi să îi dezvăluim toate manifestărilor, subliniind astfel profunzimea crizei în care se

află lumea.

Pacea şi-a întors faţa de la noi… planeta este distrusă…vecinii se tem de vecini…. bărbaţii şi

femeile se îndepărtează unii de ceilalţi…copiii ne mor!

Această situaţie este îngrozitoare!

Condamnăm abuzurile faţă de planetă.

Condamnăm sărăcia care îngrădeşte potenţialul vieţii; foametea care slăbeşte trupul;

nedreptăţile de ordin economic care conduc la ruinarea atâtor familii.

Condamnăm anarhia socială a naţiunilor; lipsa de deferenţă faţă de justiţie care

marginalizează cetăţenii; condamnăm anarhia care domină în comunităţile noastre, precum

şi moartea absurdă a copiilor din pricina violenţei. Condamnăm, în special, agresiunea şi

vrajba în numele religiei.

Însă această agonie nu trebuie să se perpetueze.

Această agonie nu trebuie să se perpetueze, deoarece există deja bazele unei etici. Această

etică oferă posibilitatea creării unei mai bune ordini individuale şi globale, care să alunge

disperarea şi haosul.

Suntem bărbaţii şi femeile care au îmbrăţişat preceptele şi practicile religiilor lumii.

2

Credem cu tărie că un set comun de valori de bază se regăseşte în învăţăturile religiilor şi că

acestea formează bazele unei etici globale.

Credem cu tărie că acest adevăr este deja cunoscut, însă nu este interiorizat ca trăire

spirituală şi ca mod de acţiune.

Credem cu tărie că există o normă irevocabilă şi necondiţionată care se manifestă în toate

aspectele vieţii, pentru familii şi comunităţi, pentru rase, naţiuni şi religii. Există deja vechi

principii călăuzitoare pentru comportamentul uman, care se regăsesc în învăţăturile religiilor

lumii şi care constituie condiţiile pentru stabilirea unei ordini mondiale durabile.

Declarăm următoarele:

Suntem interdependenţi. Fiecare dintre noi depinde de buna funcţionare a întregului; astfel,

trebuie să respectăm comunitatea şi fiinţele care trăiesc în cadrul acesteia, trebuie să

manifestăm respect pentru oameni, animale, plante, pentru ocrotirea Pământului, a aerului, a

apei şi a solului.

Ne asumăm răspunderea individuală pentru toate acţiunile noastre. Recunoaştem că toate

deciziile, toate acţiunile şi eşecurile noastre atrag anumite consecinţe.

Trebuie să îi tratăm pe ceilalţi aşa cum dorim ca ceilalţi să ne trateze pe noi. Ne angajăm să

respectăm viaţa şi demnitatea, să respectăm individualitatea şi diversitatea, astfel încât

fiecare persoană să fie tratată uman, fără excepţie. Trebuie să manifestăm răbdare şi

toleranţă. Trebuie să fim capabili să iertăm, să învăţăm din experienţele trecutului, fără a ne

lăsa vreodată dominaţi de amintirile care trezesc ura. Deschizându-ne sufletele unul către

celălalt, trebuie să eliminăm diferenţele înguste şi să susţinem comunitatea globală, cultivând

solidaritatea şi înfrăţirea.

Considerăm că întreaga omenire este familia noastră. Trebuie să facem tot posibilul pentru a

fi buni şi generoşi. Nu trebuie să trăim doar pentru noi înşine, ci trebuie să îi ajutăm şi pe

ceilalţi, să nu uităm de copii, de bătrâni, de săraci, de cei aflaţi în suferinţă, de cei bolnavi,

de refugiaţi şi de cei singuri. Nici o persoană nu trebuie considerată sau tratată ca fiind un

cetăţean de clasa a doua şi nici exploatată în vreun anume fel. Ar trebui să existe un

3

parteneriat de pe poziţii de egalitate între femei şi bărbaţi. Nu trebuie să comitem nici un fel

de acte de ordin sexual imorale. Trebuie să renunţăm la orice formă de dominare sau de

abuz.

Ne luăm angajamentul de a promova o cultură a non-violenţei, a respectului, a dreptăţii şi a

păcii. Nu vom oprima, răni, tortura sau ucide alte fiinţe umane şi nu vom recurge la

utilizarea violenţei pentru a ne rezolva conflictele.

Trebuie să luptăm pentru instaurarea unei ordini sociale şi economice juste, în cadrul căreia

oricine are şanse egale de remarcare. Trebuie să spume adevărul şi să acţionăm cu onestitate

şi compasiune, confruntându-ne în mod corect cu toate problemele, evitând prejudiciile şi

vrajba. Nu trebuie să furăm. Trebuie să ne învingem setea de putere, de prestigiu, de bani şi

de acaparare, contribuind, astfel, la crearea unei lumi drepte şi paşnice. Lumea poate fi mai

bună doar dacă se schimbă, în primul rând, conştiinţa indivizilor. Noi pledăm pentru

dezvoltarea conştiinţei prin educarea minţii, prin meditaţie, prin rugăciune sau prin gândirea

pozitivă. Nu putem realiza o schimbare semnificativă a acestei situaţii fără a ne asuma un

risc şi fără a realiza unele sacrificii. Prin urmare, ne alăturăm acestei etici globale,

manifestând înţelegere unul pentru celălalt şi adoptând moduri de viaţă benefice din punct de

vedere social, care să menţină pacea şi să ocrotească natura.

Îi chemăm lângă noi pe toţi aceia, religioşi sau mai puţin religioşi, care vor să ni se alăture.

Principiile unei etici globale

Lumea zilelor noastre trece printr-o criză fundamentală ce se manifestă în sfera economiei

mondiale, a ecologiei şi a politicii globale. Lipsa unei viziuni de ansamblu, confuzia creată de

problemele rămase nerezolvate, paralizia de ordin politic, conducerea politică mediocră,

lipsită de perspicacitate sau de previziune şi interesul general scăzut pentru binele comun,

toate acestea sunt evidente pretutindeni. Prea multe răspunsuri vechi la provocările noi.

Sute de milioane de oameni suferă tot mai mult din pricina şomajului, a sărăciei, a foamei

şi a dezmembrării familiilor. Realizarea unei păci durabile este tot mai puţin probabilă. Există

tensiuni între sexe şi între generaţii diferite. Copiii mor, ucid sau sunt ucişi. Tot mai multe ţări

sunt dominate de corupţie la nivel politic şi în afaceri. În marile oraşe, convieţuirea în pace

devine din ce în ce mai dificilă din pricina conflictelor sociale, rasiale şi etnice, din pricina

4

abuzului de droguri, a crimei organizate şi chiar a anarhiei. Chiar şi vecinii trăiesc cu teamă în

suflet, unii faţă de ceilalţi. Planeta noastră este în mod continuu exploatată cu cruzime.

Observăm din ce în ce mai des cum aşa-numiţii lideri religioşi instigă masele la agresiune,

fanatism, ură şi xenofobie – unii chiar îndeamnă şi aprobă conflictele violente şi sângeroase.

De multe ori, religia este folosită cu scopul de a obţine puterea politica, ajungându-se chiar la

declanşarea unui război. Suntem îngroziţi de asemenea consecinţe.

Condamnăm aceste atrocităţi care nu ar trebui să existe. Există deja o etică ce se regăseşte

în învăţăturile religiilor mondiale, care pot limita dezastrul global. Bineînţeles, această etică

nu oferă nici o soluţie directă pentru toate marile probleme ale omenirii, însă constituie baza

morală pentru o mai bună ordine individuală şi globală: o viziune care poate să alunge

disperarea şi să îndepărteze haosul de la nivelul societăţii.

Noi suntem cei care ne-am dedicat respectării principiilor şi a practicilor religioase. Va

asigurăm că există deja un acord realizat între religii, care poate constitui baza unei etici

globale – un minim acord fundamental care priveşte valori cu putere obligatorie, standarde

irevocabile şi atitudini morale fundamentale.

1. Nu va exista o nouă ordine globală fără o etică globală

Noi, bărbaţi şi femei de diferite confesiuni, din diferite regiuni ale Pământului, ne

adresăm, aşadar, tuturor oamenilor, religioşi sau non-religioşi. Dorim să ne exprimăm

următoarele convingeri pe care le împărtăşim cu toţii.

Noi toţi suntem responsabili de instaurarea unei mai bune ordini globale.

Este absolut necesar să ne implicăm în tot ceea ce ţine de respectarea drepturilor

omului, de libertate, dreptate, pace şi ocrotirea planetei.

Diferitele religii şi tradiţii culturale nu trebuie să ne oprească atunci când trebuie

combătută orice formă de tratament inuman sau când contribuim la binele umanităţii.

Principiile exprimate în cadrul eticii globale pot fi susţinute de toate persoanele cu

convingeri etice, indiferent dacă împărtăşesc o anumită religie ori nu.

Ca persoane religioase şi spirituale, viaţa noastră se bazează pe o Realitate Supremă şi îşi

obţine puterea spirituală şi speranţa din această realitate, prin intermediul încrederii, al

rugăciunii sau al meditaţiei în tăcere. Noi avem responsabilitatea specială de a asigura

bunăstarea umanităţii şi protecţia planetei. Nu ne considerăm mai buni decât generaţiile

precedente, însă credem că vechea înţelepciune cuprinsă în învăţăturile religioase poate să ne

călăuzească în viitor.

5

După cele două războaie mondiale şi sfârşitul Războiului Rece, prăbuşirea fascismului şi a

nazismului, slăbirea autorităţii comunismului şi a colonialismului, omenirea a cunoscut o

nouă fază a istoriei sale. În zilele noastre, posedăm suficiente resurse economice, culturale şi

spirituale pentru a instaura mai bună ordine globală, însă vechile tensiuni etnice, naţionale,

sociale, economice şi religioase ameninţă încercarea de a construi o lume mai bună. Mai mult

ca niciodată, am cunoscut un mare progres tehnologic; cu toate acestea, observăm ca sărăcia

de pretutindeni, foametea, moartea copiilor, şomajul şi distrugerea naturii nu s-au diminuat, ci

mai degrabă au crescut. Mulţi oameni sunt ameninţaţi de ruinare economică, dezordine

socială, marginalizare politică, catastrofe ecologice şi prăbuşire morală.

Într-o situaţie globală atât de dramatică, omenirea are nevoie de o perspectivă în care

oamenii să convieţuiască în pace, în grupuri etnice şi etice şi în grupuri religioase, împărtăşind

cu toţii responsabilitatea ocrotirii Pământului. O perspectivă bazată pe speranţe, idealuri,

ţeluri şi standarde. Însă pretutindeni aceste coordonate au scăpat de sub control. Cu toate

acestea, suntem convinşi că, în ciuda numeroaselor abuzuri şi eşecuri, comunităţile religioase

trebuie să arate că asemenea speranţe, idealuri şi standarde pot fi ocrotite, păstrate şi

împărtăşite de către toţi oamenii. Aceasta se aplică mai ales în cazul statului modern. Este

necesară stabilirea unor garanţii ale libertăţii conştiinţei şi ale libertăţii religioase, însă acestea

nu pot înlocui valorile esenţiale, convingerile şi normele valabile pentru toţi oamenii, cu

privire la originea lor socială, sex, culoarea pielii, limbă sau religie.

Suntem convinşi că va exista pe Pământ o unitate fundamentală a marii familii umane. Ne

amintim de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, din 1948.

Susţinem şi aprofundăm aici câteva dintre prevederile acestei declaraţii, din perspectiva unei

etici: întregul proces de conturare a demnităţii umane, libertatea inalienabilă şi principiul

egalităţii tuturor oamenilor, precum şi indispensabila solidaritate şi interdependenţă a tuturor

oamenilor.

Din experienţele de ordin personal şi din întreaga istorie a planetei, am învăţat că:

O mai bună ordine globală nu poate fi creată sau instaurată numai cu ajutorul legilor,

al codurilor morale sau al convingerilor;

Instaurarea păcii, a dreptăţii şi a ocrotirea planetei depind de perspicacitatea şi de

bunăvoinţa bărbaţilor şi a femeilor de a acţiona în mod just.

Susţinerea anumitor drepturi şi libertăţi presupune conştientizarea unei responsabilităţi

şi a unei sarcini care se adresează atât minţii, cât şi sufletului tuturor oamenilor.

Stabilirea unor drepturi în absenţa unei morale nu poate avea un caracter durabil la fel

cum nu poate exista o mai bună ordine globală în absenţa unei etici globale.

6

Prin sintagma „etică globală” nu înţelegem o ideologie globală sau o singură religie

unită, deasupra oricărei religii deja existente, şi cu siguranţă nu înţelegem dominaţia unei

singure religii asupra celorlalte. Prin etică globală înţelegem un consens fundamental, bazat

pe valori esenţiale, pe standarde irevocabile şi pe atitudini personale. În absenţa unui

astfel de consens fundamental în ceea ce priveşte etica, mai devreme sau mai târziu, orice

comunitate va fi ameninţată de haos sau de instaurarea unui regim dictatorial, iar indivizii se

vor prăbuşi spiritual.

II. O cerinţă fundamentală: orice fiinţă umană trebuie să fie tratată uman

Noi toţi suntem supuşi greşelilor, suntem bărbaţi şi femei departe de a fi perfecţi, cu

anumite limite şi defecte. Conştientizăm existenţa răului. Tocmai din această pricină, în

vederea bunăstării globale, suntem datori să determinăm elementele fundamentale ale unei

etici globale – atât la nivel individual, cât şi pentru comunităţi şi organizaţii, pentru state şi

pentru religii. Suntem încrezători în faptul că religiile noastre, care datează de milenii, cât şi

tradiţiile etice vor furniza o etică convingătoare, cu caracter practic, pentru toţi bărbaţii şi

femeile de bună–credinţă, religioşi sau mai puţin religioşi

În acelaşi timp, suntem conştienţi de faptul că religiile noastre diferite şi tradiţiile etice oferă

adesea indicii cu privire la ceea ce este de folos sau ceea ce nu este folositor bărbaţilor şi

femeilor, la ceea ce este corect sau mai puţin corect, la ceea ce este bine sau rău. Nu dorim să

comentăm sau să ignorăm diferenţele majore dintre diferite religii. Totuşi, acestea nu trebuie

să ne împiedice să proclamăm în mod public acele elemente comune, care îşi regăsesc

originile în fundalul religios şi etic.

Suntem conştienţi de faptul că religiile nu pot rezolva problemele legate de mediul

înconjurător sau problemele economice şi sociale ale Pământului. Cu toate acestea, ele pot

oferi ceea ce nu se regăseşte în planurile economice, în programele politice ori în

regulamentele legale: o schimbare în ceea ce priveşte orientarea interioară, o schimbare a

întregii mentalităţi, o schimbare la nivel spiritual şi o întoarcere dintr-o direcţie greşită spre o

nouă orientare în viaţă. Omenirea are nevoie stringentă de reforme sociale şi ecologice, însă

tot atât de urgentă este şi o renaştere din punct de vedere spiritual. Ca persoane religioase sau

spirituale, ne dedicăm acestei sarcini. Puterile spirituale ale religiilor pot insufla un simţ

fundamental al adevărului, pot constitui bazele unei mai bune înţelegeri, pot impune standarde

ultime şi pot crea o casă spirituală. Desigur, religiile devin credibile numai atunci când sunt

eliminate acele conflicte pe care ele le generează, când este abolită aroganţa reciprocă,

neîncrederea, producerea de daune, precum şi anumite imagini ostile, demonstrând, în

7

schimb, respect pentru tradiţii, pentru locurile sfinte, pentru sărbători şi pentru ritualurile

oamenilor care gândesc diferit.

Acum, la fel ca şi în trecut, femeile şi bărbaţii sunt trataţi cu lipsă de umanitate pretutindeni

în lume. Sunt privaţi de oportunităţi şi de libertatea şanselor; drepturile lor sunt călcate în

picioare; demnitatea lor este dispreţuită. Însă toate acestea nu reprezintă atitudini pozitive! În

faţa întregii omeniri, convingerile noastre religioase şi etice cer ca fiecare fiinţă umană să fie

tratată uman!

Acest lucru înseamnă că orice fiinţă umană, fără a face distincţie în funcţie de vârstă, sex,

rasă, culoare a pielii, capacitate fizică sau mintală, limbă, religie, opinie politică sau origine

socială sau naţională, posedă o demnitate inalienabilă şi de neatins. Şi oricine, indiferent dacă

este vorba despre indivizi sau despre stat, este obligat să onoreze această demnitate şi să o

protejeze. Trebuie să li se acorde oamenilor anumite drepturi, să fie consideraţi scopuri în sine

şi niciodată obiecte ale comercializării sau ale industrializării din domeniul economic, politic

sau al mijloacelor de informare, în institutele de cercetare şi corporaţiile industriale. Nimeni

nu este mai presus de bine şi rău – nici o fiinţă umană, nici o clasă socială, nici un grup de

interese influent nici un cartel, nici o organizaţie a poliţiei, nici o armată şi nici un stat.

Dimpotrivă, posedând o raţiune şi o conştiinţă, orice fiinţă umană este obligată să se comporte

în conformitate cu normele ce se impun, să facă binele şi să evite răul!

Etica globală este cea în măsura să explice acest fapt. În cadrul acestei etici, dorim să

reamintim normele etice irevocabile şi necondiţionate. Acestea nu ar trebui percepute ca nişte

limite sau reguli prestabilite, ci ar trebui să ajute oamenii să găsească direcţia vieţii lor,

orientarea şi sensul acesteia.

Există un principiu care a rezistat de mii de ani şi care se regăseşte în multe religii şi tradiţii

etice ale umanităţii: Nu face celorlalţi ceea ce nu ai dori să ti se facă ţie! Sau în termeni

pozitivi: Ceea ce doreşti să ţi se facă, fă şi tu celorlalţi! Acest principiu ar trebui să constituie

norma irevocabilă şi necondiţionată pentru toate aspectele vieţii, pentru familii şi comunităţi,

pentru rase, naţiuni şi religii.

Ar trebui respinsă orice formă de egoism: orice manifestare egoistă trebuie combătută,

indiferent dacă este individuală sau colectivă, dacă apare în gândirea unei clase sociale sau

dacă este vorba despre rasism, naţionalism sau discriminarea dintre sexe. Condamnăm

toate acestea pentru ca împiedică fiinţa umană să îşi dezvolte întregul potenţial.

Autoimpulsionarea şi realizările proprii sunt acceptate atâta timp cât nu sunt separate de

propria responsabilitate umană şi de responsabilitatea globală, adică responsabilitatea faţă

de semenii noştri şi faţă de planetă.

8

Acest principiu implică standarde foarte concrete, cărora noi, oamenii, trebuie să le

rămânem fideli. Din acest principiu se conturează alte patru vechi principii călăuzitoare pentru

comportamentul uman şi care se regăsesc în majoritatea religiilor lumii.

III. Patru directive irevocabile

I. Ataşamentul faţă de o cultură a non-violenţei şi a respectului pentru viaţă

Nenumăraţi oameni din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să îşi modeleze

vieţile nu prin egoism, ci prin ataşamentul faţă de semenii lor şi faţă de lumea înconjurătoare.

Cu toate acestea, pretutindeni întâlnim nesfârşita vrajbă, invidia, gelozia şi violenţa, nu numai

între indivizi, ci şi la nivelul grupurilor sociale şi etnice, între clase, rase, naţiuni şi religii.

Utilizarea violentei, traficul de droguri şi crima organizată, însoţite adesea de noi soluţii

tehnice, au atins proporţii globale. Multe zone sunt dominate de teroarea atotstăpânitoare;

dictatorii îşi asupresc propriul popor, iar violenţa la nivelul instituţiilor este răspândită

pretutindeni. Chiar şi în unele ţări în care există legi pentru a proteja libertăţile individului,

prizonierii sunt torturaţi, bărbaţi şi femei sunt mutilaţi, ostaticii sunt ucişi.

a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale omenirii, se regăseşte porunca: „Să nu

ucizi!” Sau, în termeni pozitivi: „Respectă viaţa!” Să reflectăm din nou asupra urmărilor

acestei porunci: toţi oamenii au dreptul la viaţă, securitate şi la libera dezvoltare a

personalităţii, atâta timp cât nu încalcă drepturile celorlalţi. Nimeni nu are dreptul să tortureze

fizic sau psihic, să rănească, cu atât mai puţin să ucidă o altă fiinţă umană. Şi nici un popor,

nici un stat, rasă umană sau religie nu are dreptul de a urî, de a discrimina, de a purifica din

punct de vedere etnic, de a exila şi cu atât mai puţin de a lichida o minoritate „străină”, care se

diferenţiază din punctul de vedere al comportamentului sau al părerilor diferite.

b) Desigur, oriunde trăiesc oameni vor exista şi conflicte. Însă aceste conflicte ar

trebuie rezolvate fără a apela la violenţă, în cadrul sistemelor judiciare. Acest fapt este valabil

atât pentru state, cât şi pentru indivizi. Persoanele care deţin puterea politică trebuie să

stabilească o ordine justă şi să încerce să găsească soluţii non-violente, care să menţină pacea.

De asemenea, acestea trebuie să colaboreze pentru a instaura pacea mondială, care, la rândul

său, trebuie protejată şi apărată de cei care instigă la violenţă. Utilizarea armelor este o soluţie

greşită: dezarmarea reprezintă o problema majoră a zilelor noastre. Nu trebuie să ne lăsăm

păcăliţi: omenirea nu poate supravieţui fără instaurarea unei păci globale!

c) Tinerii trebuie să înveţe în familie şi la şcoală că violenţa nu este o modalitate de a

soluţiona problemele legate de diferenţele dinte indivizi. Acest fapt este posibil numai prin

crearea unei culturi a non-violenţei.

9

d) O viaţă umană este foarte preţioasă şi trebuie să fie protejată necondiţionat. Însă şi

vieţile animalelor şi ale plantelor care se găsesc pe această planetă trebuie să fie protejate şi

ocrotite. Exploatarea fără limite a resurselor vitale naturale, distrugerea fără milă a biosferei şi

militarizarea cosmosului sunt considerate a fi nişte nelegiuiri. Ca fiinţe umane, avem o

responsabilitate aparte – în special faţă de generaţiile viitoare – şi anume, de a ocroti planeta,

aerul, apa şi solul. Cu toţii suntem parte integrantă a acestui cosmos şi toţi suntem dependenţi

unii de ceilalţi. Bunăstarea fiecăruia depinde de bunăstarea celuilalt. Prin urmare, nu trebuie

încurajată dominaţia omenirii asupra naturii şi a cosmosului. În schimb, trebuie să încercăm

să trăim în armonie cu natura şi cosmosul.

e) Pentru a fi consideraţi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii

religioase şi etice, trebuie ca, atât în public, cât şi în viaţa privată, să manifestăm o preocupare

continuă faţă de ceilalţi şi să fim întotdeauna dispuşi să acordăm ajutor. Nu trebuie să fim

niciodată nemiloşi sau brutali. Orice popor, orice rasă, orice religie trebuie să manifeste

toleranţă şi respect – şi apreciere - pentru ceilalţi. Minorităţile au nevoie de protecţie şi de

ajutor, indiferent dacă este vorba despre minorităţi rasiale, etnice sau religioase.

2. Ataşamentul faţă de o cultură a solidarităţii şi de o ordine economică justă

Nenumăraţi oameni din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să fie

solidari unii cu ceilalţi şi să muncească pentru a-şi împlini propriile vocaţii. Cu toate acestea,

pretutindeni întâlnim nesfârşita foamete şi lipsă. Nu doar indivizii, ci mai ales instituţiile şi

structurile sunt responsabile de aceste tragedii. Milioane de oameni nu au un loc de muncă;

milioane de oameni sunt exploataţi prin acordarea unor salarii mici, sunt forţaţi să trăiască la

limitele societăţii, orice perspectivă de viitor fiind distrusă. În multe zone, prăpastia dintre

bogaţi şi săraci, dintre cei care deţin puterea şi cei lipsiţi de putere este imensă. Trăim într-o

lume în care statul totalitar, socialismul şi capitalismul scăpat de sub control au desfiinţat

practic multe valori etice şi spirituale. O mentalitate materialistă dă naştere lăcomiei de a

obţine un profit nelimitat şi de a produce daune la nesfârşit. Aceste nevoi solicită tot mai mult

resursele comunităţii, fără a obliga individul să contribuie mai mult. Acest aspect social

negativ al corupţiei se dezvoltă în ţările aflate în curs de dezvoltare şi, de asemenea, în ţările

dezvoltate.

a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale omenirii se regăseşte porunca: „Să

nu furi!” Sau, în termeni pozitivi: „Negociază în mod cinstit şi onest!” Să reflectăm din nou

asupra consecinţelor acestei vechi porunci: nimeni nu are dreptul de a fura sau de a deposeda

în nici un fel o altă persoană sau comunitatea. Prin urmare, nimeni nu are dreptul să

folosească ceea ce posedă fără a avea în vedere nevoile societăţii şi ale planetei

10

b) Acolo unde domneşte sărăcia extremă, pretutindeni se regăsesc neajutorarea şi

disperarea, iar hoţia este frecventă, ca formă de supravieţuire. Acolo unde puterea şi

bunăstarea sunt obţinute în mod nemilos, în rândurile celor dezavantajaţi şi marginalizaţi se

manifestă sentimente de invidie, resentimente, vrajba mortala şi rebeliuni. Acest fapt conduce

la crearea unui cerc vicios al violenţei şi al contra-violenţei. Să nu ne lăsăm amăgiţi: nu poate

exista o pace globală în absenţa unei dreptăţi globale!

c) Tinerii trebuie să înveţe în cadrul familiei şi la şcoală că dreptul de proprietate,

oricât de limitat ar fi, este însoţit de obligaţia ca foloasele acestui drept să servească binelui

comun. Doar aşa se poate construi o ordine economică justă.

d) Dacă se urmăreşte ameliorarea situaţiei critice în care se găsesc miliarde de oameni

foarte săraci de pe această planetă, în special femei şi copii, atunci economia mondială trebuie

structurată cu mai multă justeţe. Drepturile individului şi proiectele de într-ajutorare, deşi

indispensabile, sunt insuficiente. Participarea tuturor statelor şi a autorităţii organizaţiilor

internaţionale sunt necesare pentru a pune bazele instituţiilor economice juste.

Trebuie să se găsească o soluţie, susţinută de toate părţile implicate, pentru criza

datoriilor şi pentru sărăcia ivită după cel de-al Doilea Război Mondial, chiar şi pentru Lumea

A Treia. Desigur, nu pot fi evitate conflictele de interese. În ţările dezvoltate, trebuie să se

realizeze o distincţie între consumul necesar şi cel fără limite, între utilizările dreptului de

proprietate în mod benefic pentru societate şi aspectele mai puţin benefice ale acestuia, între

folosirea justificată şi nejustificată a resurselor naturale şi între economia de piaţă orientată

numai spre obţinerea de profit şi cea benefică din punct de vedere social şi ecologic. Chiar şi

naţiunile dezvoltate trebuie să-şi examineze conştiinţa.

Ori de câte ori aceste reguli ameninţă cu represiunea pe cei supuşi, ori de câte ori

instituţiile ameninţă indivizii şi ori de câte ori ne este ameninţat vreun drept, avem datoria de

a ne opune, pe cât posibil, fără a face apel la violenţă.

e) Pentru a fi consideraţi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii religioase

şi etice, trebuie să respectăm următoarele:

Trebuie să utilizăm puterea economică şi politică în serviciul omenirii, nu în scopul

declanşării de lupte acerbe pentru stăpânire. Trebuie să arătăm compasiune pentru cei care

suferă, manifestând o puternică preocupare faţă de copii, de bătrâni, de cei săraci, de invalizi,

refugiaţi şi faţă de cei singuri.

Trebuie să cultivăm respectul reciproc şi stima, pentru a atinge un echilibru normal al

intereselor, evitând să urmărim doar acumularea nelimitată de putere şi inevitabile confruntări

competitive.

11

Trebuie să preţuim simţul moderaţiei şi al modestiei în locul lăcomiei de nestăvilit pentru

bani, în locul prestigiului şi al consumului! Prin lăcomie, oamenii îşi pierd „sufletele”,

libertatea, raţiunea, pacea interioară şi toate atributele definitorii ale fiinţei umane.

3.Ataşamentul faţă de o cultură a toleranţei şi de o viaţă trăită în spiritul adevărului

Nenumăraţi oameni din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să

trăiască în onestitate şi bună-credinţă. Cu toate acestea, pretutindeni în lume întâlnim

minciună şi înşelătorie, escrocherie şi ipocrizie, ideologie şi demagogie:

Politicienii şi oamenii de afaceri care se folosesc de minciună, ca o modalitate de a avea

succes.

Mijloacele de informare în masă realizează o propagandă ideologică, când ar trebui, de

fapt, să raporteze faptele în mod obiectiv; obişnuiesc să dezinformeze, în loc să informeze,

manifestând un cinic interes comercial în locul loialităţii faţă de adevăr.

Oamenii de ştiinţă şi cercetătorii care se dedică unor programe ideologice sau politice

mai puţin morale sau unor grupuri de interes economic, sau care folosesc cercetarea ca un

pretext pentru încălcarea valorilor etice fundamentale.

Reprezentanţii religioşi care reneagă existenţa altor religii şi care răspândesc fanatismul

şi intoleranţa, în loc să manifeste respect şi înţelegere.

a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale umanităţii, întâlnim porunca: „Să

nu minţi!” Sau, în termeni pozitivi: „Vorbeşte şi acţionează în spiritul adevărului!” Să

reflectăm din nou asupra consecinţelor acestei vechi porunci: nici o femeie sau bărbat, nici o

instituţie, nici un stat, biserică sau comunitate religioasă nu are dreptul să rostească minciuni.

b) Acest fapt este valabil în special pentru:

Cei care lucrează în cadrul mass-media, cei cărora le încredinţăm libertatea de a informa

în spiritul adevărului şi cei care ar trebui să-l apere. Aceştia nu se găsesc în afara oricărei

morale, ci au obligaţia de a respecta demnitatea umană, drepturile omului şi valorile

fundamentale. Ei sunt datori să informeze obiectiv, corect şi să ocrotească demnitatea

umană. Nu au nici un drept să invadeze domeniile considerate de ordin personal ale

indivizilor, să manipuleze opinia publică sau să distorsioneze realitatea.

Artişti, scriitori şi oameni de ştiinţă, cei cărora le încredinţăm libertatea artistică şi

academică. Ei trebuie să respecte standardele etice generale şi trebuie să servească adevărul.

Conducătorii ţărilor, politicienii şi partidele politice cărora le încredinţăm propriile

libertăţi. Atunci când aceştia mint în faţa propriului popor, când manipulează adevărul sau

atunci când se fac vinovaţi de cruzime în problemele de ordin intern sau extern, îşi pierd

credibilitatea şi merită, de asemenea, să îşi piardă funcţia şi susţinătorii. În schimb, opinia

12

publică ar trebui să îi susţină pe acei politicieni care îndrăznesc să afirme adevărul în orice

situaţie.

În sfârşit, reprezentanţii religioşi. Atunci când aceştia provoacă prejudicii, când stârnesc

vrajbă şi duşmănie în rândul celor de diferite confesiuni, sau chiar aprobă sau instigă la

războaie de natură religioasă, ei merită oprobiul omenirii şi pierderea adepţilor.

Să nu ne lăsăm înşelaţi. Nu va exista dreptate globală fără existenţa adevărului şi a omeniei!

c) Tinerii trebuie să înveţe în cadrul familiilor şi la şcoală să gândească, să vorbească

şi să acţioneze în spiritul adevărului. Aceştia au dreptul să fie informaţi şi să fie educaţi astfel

încât să fie capabili să ia deciziile hotărâtoare în viaţă. Fără o formaţie etică, aceştia nu vor fi

capabili să distingă ceea ce este important de ceea ce este mai puţin important. Fluxul zilnic

de informaţii, standardele etice îi vor ajuta să îşi dea seama atunci când opiniile sunt înfăţişate

ca fapte reale, să observe interesele ascunse, tendinţele exagerate şi faptele incorecte.

d) Pentru a fi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii religioase şi etice,

trebuie să respectăm următoarele:

Nu trebuie să confundăm libertatea cu libera alegere sau pluralismul cu indiferenţa faţă

de adevăr.

Trebuie să cultivăm buna-credinţă în toate relaţiile noastre şi să condamnăm

incorectitudinea, prefăcătoria şi oportunismul.

Trebuie să căutăm, în mod constant, adevărul şi sinceritatea incoruptibilă şi să evităm

răspândirea unor neadevăruri partizane sau ideologice.

Trebuie să slujim adevărul cu curaj şi trebuie să rămânem fideli şi demni de încredere în

loc să cedăm confortului oportunist.

3. Ataşamentul faţă de o cultură a egalităţii în drepturi şi a parteneriatului între

bărbaţi şi femei

Nenumăraţi bărbaţi şi femei din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să

trăiască în spiritul parteneriatului şi al acţiunilor responsabile în ceea ce priveşte dragostea,

sexualitatea şi familia. Cu toate acestea, pretutindeni în lume există forme condamnabile de

patriarhat, de dominare a unui sex asupra celuilalt, de exploatare a femeilor, de abuz sexual

asupra copiilor şi de prostituare forţată. De cele mai multe ori, nedreptăţile de ordin social

forţează femeile şi chiar şi copii să se prostitueze pentru a supravieţui – în special în ţările mai

puţin dezvoltate.

a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale umanităţii, întâlnim porunca: „Să

nu comiţi imoralitate de ordin sexual!” Sau, în termeni pozitivi: „Respectaţi-vă şi iubiţi-vă

13

unii pe alţii!” Să reflectăm din nou asupra consecinţelor acestei porunci: nimeni nu are dreptul

să-i înjosească pe ceilalţi, transformându-i în obiecte sexuale, ajungându-se şi statornicind

ceea ce numim dependenţa sexuală.

b) Condamnăm exploatarea şi discriminarea sexuală ca fiind unele dintre cele mai

puternice forme de degradare umană. Avem datoria să ne opunem ori de câte ori observăm

dominaţia unui sex asupra celuilalt – chiar şi dacă acest lucru se realizează în numele

convingerii religioase; indiferent unde este tolerată exploatarea sexuală sau indiferent unde se

practică prostituţia sau abuzul asupra copiilor. Să nu ne lăsăm înşelaţi : în absenţa unui

parteneriat, nu vom fi cu adevărat oameni!

c) Tinerii trebuie să înveţe în cadrul familiei şi la şcoală că sexualitatea nu este un

aspect negativ, distructiv sau o forţă exploatatoare, ci un fapt creativ şi pozitiv. Sexualitatea,

ca modalitate de susţinere a vieţii în cadrul comunităţii poate fi eficientă numai atunci când

partenerii sunt preocupaţi de fericirea celuilalt.

d) Relaţia dintre femei şi bărbaţi ar trebui să se caracterizeze nu printr-o atitudine de

dominare sau de exploatare, ci prin iubire, parteneriat şi încredere. Sentimentul uman de

împlinire nu este identic cu plăcerea sexuală. Sexualitatea ar trebui să exprime şi să susţină o

relaţie bazată pe iubire, între doi parteneri egali.

O parte dintre tradiţiile religioase susţin idealul unei renunţări voluntare la viaţa

sexuală. Renunţarea voluntară poate fi, de asemenea, o expresie a identităţii şi o formă de

împlinire.

e) Instituţia socială a căsătoriei, în ciuda diversităţii culturale şi religioase a acesteia,

este caracterizată prin iubire, loialitate şi statornicie. Aceasta urmăreşte şi ar trebui să

garanteze siguranţa şi ajutorul reciproc pentru soţ, soţie şi copil. Ar trebui să asigure

respectarea drepturilor tuturor membrilor familiei. Toate statele şi toate culturile ar trebui să

dezvolte relaţii economice şi sociale care să susţină căsătoria şi viaţa de familie, în special

pentru oamenii mai în vârstă. Copii au dreptul de a avea acces la educaţie. Părinţii nu trebuie

să exploateze copiii şi nici viceversa. Relaţiile dintre aceştia trebuie să reflecte respectul

reciproc, aprecierea şi grija.

f) Pentru a fi consideraţi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii religioase

şi etice, va trebui să conştientizăm că:

Avem nevoie de respect reciproc, de parteneriat şi de înţelegere şi nu de dominaţie

patriarhală şi de degradare, care reprezintă forme de violenţă şi care stârnesc contra-violenţa.

Trebuie să manifestăm grijă faţă de ceilalţi, toleranţă, disponibilitate de reconciliere şi

dragoste, combătând orice formă de pasiune posesivă sau de abuz sexual.

14

Numai ceea ce a fost experimentat în cadrul relaţiilor personale şi familiale poate fi

pus în practică la nivel de naţiuni şi religii.

IV. O transformare a conştiinţei

Trecutul istoric demonstrează următoarele: planeta nu poate fi schimbată în mai bine

în absenţa unei transformări la nivelul conştiinţei indivizilor şi în viaţa publică. Posibilităţile

favorabile transformării şi-au făcut deja apariţia în domenii ca războiul şi pacea, în domeniul

economic şi în domeniul ecologiei, unde, în ultimele decenii, au fost întreprinse schimbări

fundamentale. Această transformare trebuie să survină şi în domeniul eticii şi al valorilor!

Fiecare individ are propria demnitate şi drepturi inalienabile şi, inevitabil, fiecare este

răspunzător de ceea ce întreprinde sau ceea ce nu face şi ar trebui să facă. Toate deciziile

noastre, chiar şi omisiunile şi eşecurile, au urmări.

Păstrarea acestui simţ al responsabilităţii, aprofundarea şi transmiterea acestuia

generaţiilor viitoare reprezintă o sarcină aparte a religiilor. Suntem conştienţi de ceea ce am

reuşit să întreprindem în acest sens şi îndemnăm să fie reţinute următoarele aspecte.

1. Va fi dificil de atins un consens universal în ceea ce priveşte numeroase întrebări

etice dezbătute (începând cu bio-etica şi etica sexuală prin intermediul mass-media, etica

ştiinţifică, precum şi cea economică şi politică). Cu toate acestea, ar trebui găsite soluţii chiar

şi pentru întrebările cele mai controversate, în spiritul principiilor fundamentale pe care le-am

dezbătut cu această ocazie.

2. Se manifestă deja în toate sferele de activitate un nou simţ al conştiinţei în ceea ce

priveşte responsabilitatea etică. Prin urmare, am fi mulţumiţi dacă un număr cât mai mare de

profesionişti, cum ar fi fizicienii, oamenii de ştiinţă, oamenii de afaceri, jurnaliştii şi

politicienii, ar dezvolta noi coduri etice, care vor oferi răspunsuri adecvate pentru

controversele din aceste domenii de activitate.

3. Mai mult, solicităm ca diferitele comunităţi religioase să-şi întocmească un cod etic

specific: de exemplu, acesta poate cuprinde învăţăturile fiecărei tradiţii religioase cu privire la

semnificaţia vieţii şi a morţii, la îndurarea suferinţei şi la iertarea vreunei vine, la sacrificiul

de sine şi la necesitatea renunţării, la compasiune şi bucurie. Acest lucru va aprofunda şi va

conferi un caracter aparte eticii globale deja existente.

În concluzie, facem un apel către toţi locuitorii acestei planete. Pământul nu poate

deveni mai bun, dacă nu se produce o schimbare la nivelul conştiinţei indivizilor. Noi

considerăm că trebuie să facem tot posibilul pentru înfăptuirea unei transformări în planul

conştiinţei individuale şi al celei colective, pentru a stimula puterile noastre spirituale cu

ajutorul reflecţiei, al meditaţiei, al rugăciunii sau al gândirii pozitive, în vederea unei

15

transformări a sufletului. Împreună putem muta munţii! Fără dorinţa de a ne asuma unele

riscuri şi fără a fi dispuşi să facem sacrificii, nu va exista o schimbare a situaţiei noastre! Prin

urmare, ne dedicăm unei etici globale comune, unei mai bune înţelegeri reciproce, precum şi

unor moduri de a viaţă benefice din punct de vedere social, care să menţină pacea şi să

ocrotească planeta.

Invităm toţi bărbaţii şi toate femeile, indiferent dacă sunt religioşi sau nu, să facă la fel.

Traducere de Gugula Silvia Anca

16