Programul Operational Structuralde Mediu contribuie la imple-mentarea Planului Naţional deDezvoltare, «Protejarea şiîmbunătăţirea calităţii mediului»,luând în considerare necesităţilesociale, economice şi de mediu din

România, astfel încât să se obţinăun impact pozitiv asupra mediului şi

să se stimuleze dezvoltarea economică. Dinperspectivă internaţională, POS Mediu are la bază StrategiaEuropeană de Dezvoltare Durabilă şi al 6-lea Program deAcţiune pentru Mediu. POS Mediu este astfel conceput, încâtsă contribuie substanţial la realizarea priorităţii tematice dinCadrul Strategic Naţional de Referinţă, şi anume Dezvoltareainfrastructurii la standarde europene.

„Pentru a câștigabani trebuie să-iiei de la cineva”

„Topaze” de

marcel Pagnol

4. Alexandreobține, prin in-termediul unuiconsilier munic-

ipal din Paris, un contract pentruconstrucția de imobile între „PorteDauphine” și „Muette”, pe amplasa-mentul unor vechi fortificații. Va lansaastfel, pe piață, un împrumut de 100milioane de franci, titlurile de valoarerespective atingând, apoi, înălțimi ver-tiginoase. Inițiativele se desfășoară

parcă după același scenariu: „En-rique, tres cher, nous etions tout àlʹheure chez maître Robineau et la pe-tite idée dont je vous ai parlé lʹautrejour nʹest plus une vue de lʹespirit. LePresident De Cazenave a signé pourma „Foncière”... Non, vous nʹen etespas... Pour le moment...Le conseil sera remanié et vous yserez. Rien à craindre... Cʹest un an-cient préfet de police qui preside...”(„Enrique, mult iubit, –susura Alexan-dre la urechea unui personaj intere-sant–, venim de la „maître” Robineauși ideea de care am vorbit ieri nu maireprezintă doar o idee. Deputatul –Președinte Cazenave – a semnatpentru „ma Foncière”.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

Economistul este acel expert care va şti mâine de

ce lucrurile prezise de elieri nu s-au întâmplat azi.

Laurence J. Peter

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 425 anul XI vineri, 10 aprilie 2015 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Stavisky „o afacere care a cutremurat Franța”

și semnificațiile ei actuale(III)

Considerămutilă cunoaștereaexistenței - sau nu - a unorpreocupări în Românialegate de producerea dearme nucleare, înainte de

anul 1989.Primele aplicații

ale energiei nucleare aufost de natură militară, con-text în care trebuie sămenționăm bombardareacelor două orașe japoneze:Hiroshima (la 6 august,1945) și Nagasaki (la 10august, 1945). A fost astfelgrăbită încheierea celui deal doilea război mondial,bombardamente care aureprezentat în acelaș timpși o mare tragedie pentruomenire, aceasta prinnumărul mare de morți șide îmbolnăviri, mai ales decancer, care nu au ocolitnici populația civilă.

Preocupări privind producerea de

armament nuclear în România,

înainte de 1989

Prof. Dan POPEScu

U l t i m adestinaţie atraseului turis-tic din Asia deSud-Est a fostS I N G A -PORE, închineză, XIN-JIAPO, oraş-stat insularsituat lac a p ă t u l

Peninsulei Malacca. Teritoriulstatului este constituit din InsulaSingapore şi alte 60 de insule maimici, cele mai multe sunt ne-locuite. Are o suprafaţă de 683km2, cel puţin 150 km2 suntrecuperaţi din mare, aceastămodalitate de extindere teritorialăeste practicată şi de Olanda,Hong Kong, Japonia.

13. lOS anGElES –Oraşul Îngerilor

mOttO Omne tulit punctum quimiscuit utile dulci-

„ Lăudat fie cel carea ştiut să îmbine utilulcu plăcutul”H o r a ţ i u

Continuând peripeţiileamericane voi prezentacâteva momente, dintrecele mai interesante, caremi-au rămas în memorie,pentru totdeauna, din„Oraşul Îngerilor”. Mai binezis din mega-metropolaLos Angeles Area, pres-curtat L.A. AREA. Pentrucă ajungând seara cuavionul de la New York,din momentul în care amzărit primele lumini şi pânăla aterizare, am zburat maibine de o oră.

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ULBS

continuare in pag. 7

Realităţi “in glissando”

Prof. Univ. Dr. Gheorghe PrEDa

Prof. Univ. Dr. ElenamacavEI, ULBS

ProgramulOperaţional Sectorial

– Mediu (POS-M)

Conf. Univ. Dr. Paul lucIan , ULBS

continuare in pag. 8

continuare in pag. 3

continuare in pag. 6

Strasbourg

Conform unei analize realizate despecialişti de la Banca Naţională aRomâniei, creditele în francielveţieni (CHF) nu prezintă risc sis-temic pentru sectorul bancar din

România (BNR, 2015). Acestecredite au o pondere de doar1,4% din PIB comparativ cu val-

ori de 5 şi respectiv 7 ori mai mari în ţări precum Polonia şiUngaria. De asemenea, ponderea lor în bilanţurile băncilorfiind de 4,7% în România şi de 3, respectiv, 5 ori mai mare înbilanţurile băncilor din Polonia şi Ungaria.

Cultura financiară camodalitate de evitare afalimentului personal şiasigurare a bunăstării

Lect. Dr.Renate Bratu , ULBS

continuare in pag. 2

THAILANDA –MALAYEZIA –

SINGAPORE(III)O destinaţie turistică

atrăgătoare şi instructivă

Kuala lumPur

continuare ^n pag. 4-5

Jean Paul Belmondo în rolul lui Stavisky

De Sfintele Sărbători ale Paştelui, “Euroeconomia XXI” urează tuturor cititorilor şi colaboratorilor ei Paşte fericit, multă sănătate

şi multe împliniri !

finanţe2 VINERI 10 APRILIE 2015

urmare din pagina 1

În România, împrumuturile înfranci elveţieni au o particulari-tate, şi anume că, au fostaproape exclusiv acordatepopulaţiei (75 412 persoane,reprezentând 2,1% din numărultotal al debitorilor – persoanefizice), iar din volumul total alcreditelor destinate acestei cat-egorii, creditele în devizaelveţiană reprezintă 10%.Datorită unei conjuncturi nefa-vorabile, în care cursul monedeielveţiene pe piaţa valutară s-amodificat în defavoareaclienţilor bancari, s-a ajuns lasituaţii în care aceştia au ajunsîn incapacitatea de a-şi maiplăti ratele la bănci. Clienţii încauză fiind afectaţi de o majo-rare a ratelor, exprimate înmoneda naţională, de aproape2 ori faţă de momentulcontractării efective a produsu-lui bancar de creditare. Capac-itatea de plată diferă în funcţiede caracteristicile debitorilor.Analiza distribuţiei acestor cred-ite arată o variatate mare înfunţie de destinaţia şi volumulîmprumutului contractat, nivelulvenitului şi a gradului de înda-torare al debitorilor şi scadenţacreditului. În această situaţie,implicarea autorităţii centrale îna intervenii cu o soluţiegenerală este ineficientă dinperspectiva rezolvării problemeidebitorilor, fiind de dorit o re-zolvare individuală şiindependentă din parteafiecărei instituţii de credit. Lanivel general s-a propus:• adoptarea legii falimen-tului personal, • intervenţia autorităţiimonetare pe piaţa valutară şistabilirea unui curs de schimbRON/CHF favorabil debitorilor, • stabilirea din parteabăncilor a unui curs de referinţăRON/CHF pentru recalculareaserviciului datoriei în funcţie deputerea de rambursare ac l i e n ţ i l o r ,• conversia în monedănaţională a creditelor denomi-nate în CHF,• reducerea ratelordobânzii la creditele în CHF,• îmbunătăţirea cadrului

legal în scopul facilităriirescadenţării creditelor (inclusiva celor în CHF) cu sprijin dinpartea statului (abordare de tipîmpărţire a poverii – burden-sharing – între creditor, debitorişi stat),• e t c .După cum se observă din celede mai sus, problema serezumă la adoptarea acelormăsuri de evitare a falimentuluipersonal a debitorilor, persoanefizice, prin soluţii gândite, pro-puse şi aplicate de cătreautorităţile abilitate, în favoareadebitorilor, în cea mai mareparte. Dacă analizăm datele lanivel naţional, observăm, aşacum am punctat mai sus, căriscul sistemic este redus,având în vedere pondereascăzută a pierderilor potenţialela nivel de sector bancar. Cre-dem că problema este una maiprofundă şi că soluţiile trebuiescgândite pe termen lung şi detoate părţile implicate (direct şiindirect) în procesul de cred-itare (bănci centrale, instituţii decredit, debitori, angajatori,unităţi educaţionale, etc). Conceptul cheie care trebuieadus în atenţie se referă la cul-tura financiară (financial liter-acy) şi educaţia financiară(financial education) a tuturorparticipanţilor la viaţaeconomică. Conform Cam-bridge Economic Dictionary,cultura financiară reprezintă ca-pacitatea de a înţelege principi-ile de bază de business şifinanţe. Iar această abiliate seînsuşeşte prin programeeducaţionale, special create înacest sens. La nivel internaţional, cele maimulte programe educaţionaleprivind cultura financiară au fostdemarate în Statele Unite, cuabordări diferite din punct devedere conceptual. „La douăclick-uri” distanţă putem par-curge numeroare articole despecialitate despre: financialeducation, financial literacy,personal finance, financial well-ness program, money-manage-ment program, financialplanner, employee assintanceprograms, etc. De asemeneaau fost create diferite structuricare oferă servicii de educaţie

financiară. De exemplu: Coun-cil for Economic Education, theNational Endowment for Finan-cial Education, FINRA InvestorEducation Foundation, the Na-tional Foundation for CreditCounceling, Wallet Hub, şi al-tele. Aceste entităţi sunt createşi sprijinite de specialişti dindomeniul financiar careactivează la bănci centrale, alteinstituţii financiare şi chiar înmediul academic. Programeleeducaţionale de culturăfinanciară standard sunt con-cretizate în diverse activităţidestinate elevilor (începând dinclasele primare până la liceu),desfăşurate pe o durată scurtăde timp (câteva luni) la nivelafter-school. Obiectivul principalal programelor este crearea şidezvoltarea abilităţilor de ges-tionare a banilor proprii pentruevitarea falimentului şi asigu-rarea bunăstării. La momentul actual se adoptăo abordare mai extinsă, cu re-comandarea ca educaţiafinanciară individuală să fiecontinuă, pe tot parcursul vieţii,datorită mediului economic ac-tual – complex şi mereu înschimbare – la fel ca nevoile şi

produsele financiare. De la pro-grame de educaţie financiarădestinate elevilor la programeeducaţionale destinate tuturor.Specialiştii în domeniul finan-ciar şi experţi în resurse umanerecomandă introducerea de dis-cipline de cultură financiară înplanurile de învățământ la nivelprimar, gimnazial, liceal şi uni-versitar. De asemenea serecomandă ca angajatorii săimplementeze acele programede consultanţă pentru angajaţi,privind diferite aspecte ale traiu-lui uman zilnic (din punct devedere fizic, mental, financiar şialtele). Studiile arată că pro-gramele de educaţie financiarăintermediate de angajatori in-clud cunoştinţe generale de-spre pensii, investiţii, planurifinanciare pentru educaţie, taxplanning, asigurări, planificarefinanciară de bază (realizareade bugete, constituire deeconomii, gestiunea datoriilor fi-nanciare, etc) (Four SeasonsFinancial Education, 2015). Cutoate acestea, la nivelul StaelorUnite, dintr-un total de 500companii analizate doar 48%dintre acestea oferă programede consultanţă pentru angajaţi,

în cadrul cărora doar 27% in-clud activităţi de educaţief i n a n c i a r ă .Din ce s-a prezentat se reflectăideea că sunt puţini cei care auabilităţi în a-şi getiona finanţelepersonale, iar responsabilitateaîmbunătăţirii acestei situaţiiaparţine tuturor. Un pas înainte,in acest sens, a fost făcut prinstabilirea lunii aprilie a fiecăruian, Luna Culturii Financiare,perioadă în care autorităţilemonetare, autorităţile desupraveghere financiară,instituţii de credit, companii,entităţi de consultanţăfinanciară, universităţi, licee şiscoli implementează şidefăşoară programe deeducaţie financiară.La nivel naţional acestă abor-dare este într-o formăi n c i p i e n t ă . Şi dacă tot suntem în perioadaprogramului naţional„Săptămâna Altfel” (6-10 aprilie2015) poate că ar fi oportunăimplementarea unor activităţi deeducaţie financiară tututor celorcare participă la programuleducaţional menţionat (elevi,studenţi, cadre didactice,părinţi, firme, etc).

Lect. Dr. Renate Bratu, ULBS

În 7 aprilie, marele actor român, amza Pellea, cu excepţionaleinterpretări, atât de frumos şi inconfundabil personalizate, ar fiîmplinit 84 de ani.

3VINERI 10 APRILIE 2015 energie nucleară

urmare din pagina 1

O anumită secretomanie în infor-marea publicului, moștenită dindomeniul militar, a constituit o frânăîn dezvoltarea domeniuluiaplicațiilor pașnice ale energiei nu-cleare. Mass-media a începutpână la urmă să transmită pub-licului larg informații corecte despretehnologiile nucleare actuale și de-spre impactul lor.

Uraniul natural reprezintăîn principal un amestec de doi izo-topi: uraniu-238 (cca. 99.3%) șiuraniu-235 (cca. 0.7%). Izotopuluraniului care suferă reacția de fi-siune în reactoarele nucleare esteuraniu-235 (U-235). Atât U-235 câtși Pu-239 diferă mult din punctulde vedere al îmbogățirii, laCNE/NPP, față de bomba atomică.Astfel, în cazul uraniului îmbogățit(>90% U-235, la bombe, față decca. 0.7%-3.5% U-235, laCNE/NPP). Plutoniul (Pu-238)pentru bombe este de o puritateînaltă (>90% Pu-239).

Istoria energiei nucleare aînceput cu marile descoperiri dinfizică, care au marcat începuturilesecolului trecut, a urmat apoinașterea bombei atomice și maitârziu sunt recunoscute aplicațiilepașnice ale energiei nucleare, au-torul acestui articol publicândprintre primele lucrări privindaplicațiile pașnice ale energiei nu-cleare în industrie .

Dintre savanții fizicienicare au descoperit radioactivitateași structura atomului, sunt demenționat: Max Klaproth,WilhelmRöntgen, Henry Becquerel,Thompson, Marie și Pierre Curie,Ernest Rutherford, Albert Einstein,Frederick Sodaly, James Chad-wick, Irene Curie și Frederic Joliat,Enrico Fermi, Otto Hahn și FritzStrassman, Lise Meitner și OttoFrisch, Niels Bohr, Szilard, Wheelr,Francis Perrin, R.E. Peierls ș.a.

Într-un document de treipagini, cunoscut sub numele deMemorandumul Frisch-Peierls,elaborat de un grup de oameni deștiință britanici, se arată: cum, pen-tru a fi detonată o astfel de bombăatomică, ce efecte distructive areși recomanda difuzia gazoasă cametodă de obținere a U-235. Gu-vernul britanic a răspuns pozitiv laacest Memorandum, în timp ceguvernul S.U.A. a manifestat la în-ceput mai puțin interes. Re-zolvarea problemelor tehniceprivind aplicarea acestei idei a fostpreluată de un grup de oameni deștiință, cunoscut sub numele deComitetul MAUD. În iulie 1941,Comitetul MAUD a prezentat douărapoarte: primul se referea la uti-lizarea uraniului pentru bombă și aldoilea privind utilizarea uraniului casursă de energie.

Comitetul Academiei deȘtiințe al S.U.A. s-a concentratinițial pe propunerea privind ener-getica nucleară. În 1942, E. Fermia pus în funcțiune la Universitateadin Chicago un reactor nuclear încare s-a realizat prima reacțiecontrolată de fisiune în lanț. Reac-torul a devenit cunoscut sub nu-mele de Chicago-Pile-1.Evenimentul a reprezentat de faptintrarea omenirii în era nucleară.de la Pearl Harbour și intrareaS.U.A. în război, la 7 decembrie1941, a marcat un moment decotitură. Numele de cod ”ProiectulManhattan” se referea la ansam-blul acțiunilor legate de dez-voltarea bombei atomice, care să

fie utilizată în cel de al doilea războimondial. În 1942, efortul ameri-canilor s-a concentrat la început pedezvoltarea proceselor deîmbogățire a uraniului, la care și-au adus contribuția: prof.Lawrence, E.V. Murphree, prof.Beams și prof. Urey.

Construirea reactoruluiproducător de plutoniu (Pu-239) arevenit lui Arthur Compton.

În iunie 1942, U.S. Armya preluat activitățiile de dezvoltare,inginerie, procurarea materialelorși operarea instalațiilor deîmbogățire a uraniului și a apeigrele. Programul a fost condus degeneralul Grove, fiind estimat la uncost de 1 mld. de dolari, fiind ori-entat exclusiv pentru construireabombei atomice. reactor de pro-ducere a plutoniului (Pu-239) afost construit la Argonne, iarurmătorii la Oak Ridge și Hanford,unde s-a construit și uzina de sep-arare a plutoniului (Pu-239). Treiuzine de producere a apei grele aufost construite în S.U.A. și una înCanada. Echipa condusă deRobert Oppenheimer la LosAlamos în New Mexico a proiectatși construit atât bomba cu U-235cât și pe cea cu Pu-239. Materiaprimă, respectiv uraniul, a provenitdin Congo Belgian. După bombar-darea Japoniei cu cele douăbombe arătate, la 10 august 1945,Japonia a capitulat.

I.V. Stalin nu a susținut laînceput cercetările în domeniul fi-siunii nucleare, aceasta până cândspionajul sovietic nu i-a adusdovezi că țări ca Germania, MareaBritanie și S.U.A. urmăresc intensconstruirea bombei atomice. Aca-demicienii Ioffe, Koepița , H-lopinși Vernaudski l-au convins pe I.V.Stalin că bomba poate fi obținutărelativ ușor, Igor Kurceatov a fostnumit să conducă institutul decercetări înființat în 1943, lângăMoscova. Responsabilitatea pen-tru construirea bombei i-a revenitlui L. Beria, șeful securității soviet-ice, cunoscut prin duritatea șicrimele lui. Cercetările s-au orien-tat către reacția de fisiune în lanț,îmbogățirea izotopică și proiectulbombei.

…După terminarea celuide al doilea război mondial, în mai1945, programul nuclear sovietic abeneficiat și de contribuțiasavanțiilor germani ”recrutați” înacest scop, beneficiind și deresursele de uraniu din țările ocu-pate, printre care și România –care a fost o țară bogată înzăcăminte de uraniu, ale cărei rez-erve au fost săcătuite de către so-vietici. În august 1949, la poligonulde testare din Semipalatinsk înKazakhstan, a fost detonată primabombă atomică sovietică.

În România, începând cu1949 funcționează la București șiCluj filiale ale Institutului de Fizicăal Academiei Române, primul di-rector al Institutului fiind Horia Hu-lubei. În 1956, Institutul estereorganizat sub denumirea de In-stitutul de Fizică Atomică, cu sediulla Măgurele, lângă București. În1968, director al institutului estenumit Ioan Ursu. În prezent, direc-tor general I.F.A. este prof. dr. T. D.Buzatu.

În anul 2007, la Bucureștis-a publicat lucrarea intitulată ”Dela atom la kW în România”,aceasta cu ocazia împlinirii a 50 deani de activități nucleare (1957-2007), lucrare elaborată de uncolectiv de autori constituit din: V.Andrei, I.C. Bilegan, F. Glodeanuși C. Racoveanu.

Organizatorii sărbătoririila care ne-am referit la I.F.A. au

fost: Agenția Nucleară, InstitutulNațional de Fizică și InginerieNucleară ”Horia Hulubei” și Facul-tatea de Fizică a UniversitățiiBucurești. Manifestareaorganizată de sărbătorirearespectivă s-a desfășurat între 23mai 2007-25 mai 2007. Locul dedesfășurare al manifestării respec-tive a fost Aula Facultății de Fizică,Măgurele-București.

Prin Decretul nr.870/1969, care a devenit Legea nr.7/1970, s-a organizat Comitetul deStat pentru Energie Nucleară(CSEN), comitet care s-a desființatprin Decretul nr. 6/1990.

Ctitoria de la București-Măgurele a fost ridicată de HoriaHulubei cu ajutorul colaboratorilorsăi apropiați: Șerban Țițeica (1908-1985) și Florin Ciorăscu (1914-1977), la care se mai pot adăuga:Aurel Ionescu (1902-1954), TudorTănăsescu (1901-1961), Alexan-dru Sanielevici (1899-1969), IonAgârbiceanu (1907-1971), EugenBădărău (1887-1975), Iosif Aus-lander (1911-1978), Victor Mercea(1924-1987), Valer Novacu (1909-1992) ș.a. În anul 1989 N.Ceaușescu a declarat că Româniapoate construi bomba atomică.Prin această declarație N.Ceaușescu dorea să se laude cucapacitatea României de a pro-duce lucruri deosebite, în fața în-tregii omeniri. Aceste declarații ausperiat pe unii vecini, mai ales pepoliticienii din Ungaria.

Dintre invitații speciali lamanifestarea științifică organizatăîntre 23 mai 2007 și 25 mai 2007sunt de menționat: acad. MariusPeculea, acad. Eugen Ivanov,acad. Aurel Săndulescu, CornelMihulecea, dr. Mihai Bălănescu,prof. dr. Sebastian N. Râpeanu, dr.Camil Wlezek, Iosif Constantin Bi-legan, prof. dr. Călin Beșliu, prof.dr. Marius Petrașcu, NeluVasilescu, Constantin Mingine ș.a.La manifestarea științificărespectivă a participat și autorulacestui articol, care a asistat la odiscuție furtunoasă provocată dedr. Mihai Bălănescu, care afirmasecă în România, înainte de 1989,au existat preocupări intenselegate de producerea bombeiatomice. Participanții s-au împărțitîn cadrul discuțiilor în două tabere,marea majoritate negând existențaunor astfel de preocupări în Româ-nia. Vexat de faptul că marea ma-joritate a participanților nu i-aîmpărtășit punctul de vedere, M.Bălănescu a părăsit ostentativmanifestarea. În cadrulargumentației, M. Bălănescu arătacă despre aceste preocupări aleRomâniei fusese informat chiar șiHans Blix, directorul genral A.I.E.A.de la Viena.

Prof. I. Ursu arăta că afost chemat de N. Ceaușescu,care l-a întrebat ce crede, poateRomânia să producă bombaatomică. Prof. Ursu i-a răspuns”da” din punct de vedere teoretic șică el predă studenților astfel de lu-cruri. Practic arăta însă căobținerea materialelor nuclearenecesare și a tehnologiei de fabri-care a bombei este o problemăinsurmontabilă pentru Româniadeoarece elaborarea și finalizareaunui astfel de proiect presupunealocarea unor imense resurse fi-nanciare, alocare căreia Românianu îi poate face față și apoi Româ-nia trebuie să respecte Tratatul deNeproliferare a armelor nuclearepe care l-a semnat în anul 1957,ca membru fondator al AgențieiInternaționale prentru EnergieAtomică (A.I.E.A.) de la Viena. LuiN. Ceaușescu îi plăcea să se

laude că România poate producebomba atomică și că dispune și derachetele necesare, fapt care a în-grijorat mai ales țările vecine co-muniste, în special Ungaria.

N. Ceaușescu manifestaîn general o mare slăbiciune de afi lăudat pentru bravurile tehnolog-ice ale României. Astfel, în aprilie1989, Ceaușescu arăta oficial căRomânia are ”capacitateatehnologică” de a produce armenucleare. A fost astfel alarmată,așa cum s-a arătat, Budapesta.Observatorii vestici remarcau însăcă pentru producerea bombeiatomice este nevoie de ceva maimult decât oameni de știință binepuși la punct. România nu seputea deci alătura clubului statelorce dispuneau de arme nucleare .Într-un articol din 8 mai 1989 al re-vistei germane Der Spiegel, searăta că România, potrivit pla-nurilor furnizate de o companievest-germană, ar fi pe cale săproducă rachete cu rază medie deacțiune. Dar și producerea de ra-chete a fost o alarmă falsă.

România a fost o țarăbogată în zăcăminte de uraniu.Primele cercetări de evidențiere aunor astfel de zăcăminte au fostefectuate în nordul CarpațilorApuseni de geologii germani, spresfârșitul celui de al doilea războimondial. Sfârșitul războiului a găsitRomânia în tabăra aliaților, grațiePactului din 29 august 1944 șicontribuției M.S. Regelui Mihai I,dar cu tact acesta a trebuit săplătească Uniunii Sovietice maridespăgubiri de război. În contuldespăgubirilor, sovieticii au luat dinRomânia, printre alte bunuri, șiuraniu, care a fost folosit în cadrulprogramului nuclear sovietic. Ex-ploatare uraniului nu era prevăzutăîn documentele armistițiuluiromâno-sovietic. Sovromurile seocupau de aceasta. S-a legendatatunci acțiunea că ”se extragecuarț” pentru a se deturna infor-mativ marile puteri nucleare.Totuși, serviciile de spionaj străineau sesizat că sovieticii cară uraniuldin România.

Între anii 1947-1950 aufost descoperite mai multezăcăminte de uraniu, cel de laBăița-Bihor fiind considerat cel maibogat zăcământ de uraniu dinlume la acea dată. Pus în ex-ploatare de societatea Sovrom-Cuartit în 1952, zăcământul a fostexploatat până la epuizare. Soci-etatea respectivă a exploatat toatezăcămintele de uraniu identificateîn România, până în 1965, în-treaga cantitate de uraniu extrasăfiind expediată în UniuneaSovietică . După 1965, ex-ploatarea zăcământului de uraniua fost preluată de Trustul de Met-ale Rare din București, iarminereul uranifer extras a fost sto-

cat în holde depozit până în anul1978, când s-a trecut la prelu-crarea lui hidrometalurgică în ved-erea obținerii concentratului deuraniu. În prezent, zăcăminte deuraniu în exploatare sunt doar laexploatarea Crucea din CarpațiiOrientali.

În 1991, România a fostde acord să-și pună toateinstalațiile nucleare sub controlulde garanții A.I.E.A. Astfel, la 17iunie 1992, Consiliul Guvernato-rilor al A.I.E.A. a cerut României sădeclare că renunță definitiv lacercetările din domeniul aplicațiilormilitare.

Politica ”porților deschise”este mijlocul cel mai util pentruîmbunătățirea încrederii și sporireaaccesibilității sociale a energiei nu-cleare. Oricine poate vizita de ex-emplu CNE Cernavodă și poateconstata că energia nucleară estecurată, sigură și eficientă. Frecven-tele grupuri de vizitatori, de toatevârstele, dovedesc că publicul adepășit etapa obsesiilor și neîn-crederii. Practica implicării publicu-lui în deciziile care au impactasupra mediului sau a sănătățiipublice tinde să se generalizeze,la nivel european devenind ocerință obligatorie și în țaranoastră. Ratificarea convențiilorinternaționale (Aarhus și Espoo)de către România, obligația intro-ducerii aquis-ului comunitar încadrul negocierilor de aderare laUniunea Europeană, au creatcadrul legal privind implicareapopulației în procesul de decizieprivind realizarea obiectivelor nu-cleare.

Autorul acestui articol aefectuat, în anul 1979, o docu-mentare în S.U.A. între altele și laThe Institute for Energy Analysis(I.E.A.) unde, în cadrul uneiconferințe a făcut o expunereasupra avantajelor cogenerării nu-cleare, folosind exemplul concretÅgesta, Stockholm, Suedia.Cercetătorii din cadrul Institutuluifuseseră convocați pentru a avizaamplasarea unei CNE/NPP înS.U.A., referatul de bază fiindsusținut de o tânără cercetătoaredin domeniu. A participat la aceaîntâlnire și directorul I.E.A. Alvin M.Weinberg, pe care-l cunoscusemla Geneva în anul 1971. A partici-pat atunci, în afară de Weinberg, șicunoscutul cercetător americandin domeniu Dean L. Phung. I.E.A.Era situat în apropiere de OakRidge National Laboratory (ORNL)unde se produceau arme nu-cleare. Gen. Victor AtanasieStănculescu în calitatea sa de re-sponsabil înainte de 1989 cudotarea armatei române, probabilcă era la curent cu problema con-struirii de armament nuclear înRomânia și cunoșteaamănuntele.

PrOIEctul PlatfOrmEI DE la măGurElE

Prof. Univ. Dr. Gheorghe PrEDa

provocări VINERI 10 APRILIE 20154

urmare din pagina 1

Nu, nu sunteți încă în consiliu...Firește, pentru moment... Con-siliul va fi remaniat și veți fi... Nueste nimic de temut, nimic debănuit... Este un fost prefect depoliție care prezidează...”). Dealtfel, domiciliul „domnului șidoamnei Alexandre” este itiner-ant: la Vaucresson, unde aucumpărat o splendidă vilăașezată între arbori, mai rar în„Rue Renaissance” unde le eraadresat curierul oficial, adeseala superluxosul Claridge, undeAlexandre era considerat ca unmare om dar foarte afabil,schimbând deseori amabilități și

glume cu băieții din hotel,bagagiștii, oameni de valize,„groomii”, liftierii, chelnării,băieții-picolo, cameristele,lenjeresele, cărora le lăsa șibacșișuri grase... În 1930, tren-dul de viață al „familiei Alexan-dre” se ridica la 5 milioane defranci, ceea ce era imens.Doamna Alexandre și cei doicopii ai „respectabilului, unituluiși simpaticului cuplu” călătoreauși ei mult chiar fără „MonsieurAlexandre”, „reținut” de afaceri:Cannes, Deauville, Biarritz,Sant-Jean de Luz... În tot acesttimp, Arlette stabilea – cel maiadesea prin intermediul soțiilor– noi relații cu familii importante,relații ce puteau servi soțuluisău. „Monsieur Alexandre etMadame Arlette” mergeau în

viață – foarte mulți prieteni lespuneau aceasta, admirându-i– „ochi în ochi”. Comisarul Pa-chot care, aproape neoficial, filatotuși „onorabila familie Alexan-dre” își completa însă în barbă„Ochi în ochi, dar și mână înmână, firește în cătușe”. „Dieudonne”. „Dă Doamne”.... De fapt, de mai bine de 3 ani,cea mai bună afacere a „dom-nului Alexandre” era cea cuCreditul Municipal din Orlèans,unde avea complici foarteînțelegători. Era, practic, oafacere care își propuneadiminuarea mizeriei pentru ceinevoiași, diminuarea sărăciei.Nici că se putea o temă maiatrăgătoare pentru „MonsieurAlexandre” care se gândeadoar la „sărăcia” lui. Despre ceera vorba în fond? În principiu,scopul „Creditelor Municipale”numite și „Munte de Pietate” erasă vină în ajutorul – prin mi-jlocirea împrumuturilor gajate –persoanelor aflate, momentan,în jenă. Dacă împrumuturileamintite nu erau rambursate latermenele prevăzute, gajurileerau vândute la licitație urmândca prețul obținut să acopererambursarea efectivă a baniloracordați de municipalitate pen-tru împrumuturi la cei nevoiași.Pentru a-și procura banii nece-sari pentru astfel de împrumu-turi, înseși „CrediteleMunicipale” apelau la împrumu-turi pe piață, emițând așa-nu-mitele „bonuri de casă”aducătoare de dobândă. Ce și-a spus, dar, Stavisky? „Ar fi ne-maipomenit și, deopotrivă,foarte ingenios ca produsele fu-rate să gireze împrumuturile încasele de fier ale „CredituluiMunicipal”. Şi se putea chiarmai bine: o firmă care să fabricesmaralde artificiale, princomplicități utile asemenea bi-juterii, expertizate ca veritabilela „Muntele de Pietate”, fiindposibil să asigure împrumuturiaproape de valoarea „pietrelor”apreciată astfel. În trei ani, lu-crurile în acest mod au mersfoarte departe, „Creditul Munci-pal” din Orlèans consimțind 43de milioane de franci împrumu-turi pentru „Domnul Alexandre”și girate astfel. Era o cifră care i-a atras atenția comisarului Pa-

chot – de unde, oare, să aibăStavisky atâtea smaralde veri-tabile? –, acesta alertând și peconsilierul Prince. Ceea ce-lface pe Sașa Stavisky săîntrerupă imediat operațiunilecu „Creditul Municipal din Or-lèans și să descurajeze Polițiarambursând împrumuturilefăcute la Orlèans dinsubscripțiile primite pentru„Foncière des TravauxPublique” – o firmă a sa desuprafață care părea că mergebine. A reușit, deopotrivă, sămute afacerea atât degeneroasă cu „Muntele dePietate” de la Orlèans la Bay-onne. Încrederea în el trebuiasă joace un astfel de rol esențialși, tocmai de aceea, încercândsă convingă Consiliul Municipaldin Bayonne, care luase îndiscuție problema, îi scria lui Ar-lette: „Montre-toi, beaucoup,chèrie... Tu sais comme jevoudrais vous voire, les petits ettoi? Habillé dʹhermine, dansune voiture dʹorchidéesblanches...” („Arată-te cât poțide mult, scumpa mea... știi cumvreau eu să vă văd, pe micuți șipe tine? Îmbrăcați în hermină,într-un automobil plin cuorhidee albe...”). Deputatul pri-mar de Bayonne, Garat – unom relativ inteligent și insistent,dar cu ifose pe măsură – l-a„ajutat” pe Stavisky să înfrângăultimele rezistențe ale Consiliu-lui Municipal bayonez. Tissier,un complice de tradiție al luiStavisky, va fi numit DirectorulNoului Credit Municipal din Bay-onne. Iar Garat va obține astfelpentru instituție, de fapt pentruStavisky, tot ceea ce acestadorea: 50 de milioane de francibonuri de împrumut, demersuriconvingătoare pe lângă BancaFranței și pe lângă „Magasinsdu Bon-Marché” (o rețea demagazine ieftine), precum și pelângă Julien Durand, ministrulComerțului. De la Dalimier, min-istrul Muncii, Stavisky va obținepentru firma de la Bayonne, defapt tot pentru el, un buget careva crește, incredibil, de la 40milioane, în 1931, la 100 de mil-ioane în 1932. Ce crizăeconomică mondială? Ce rece-siune? Totul mergea parcă per-fect, în numele nobil al„ajutorării săracilor”...De la Garat, cel fidel, Staviskyobținuse mai mult decâtsperase el în cele mai bune mo-mente ale sale. L-a și recom-pensat, însă. Garat aveadificultăți cu „Banca Soula”, maiales: 200 de mii de franci vortrece imediat în buzunarul politi-cianului. Câteva săptămâni maitârziu îi va fi vărsată aceeașisumă, ș.a.m.d. Merita... De alt-fel, proiectele păreau cât sepoate de roz. Era timpul în care– cum spunea Stavisky –„Revoluția amenința Spania”.„Vezi tu”, îi mărturisea el luiGarat, „cât de bine suntem ast-fel plasați? Toți nobilii hidalgosvor avea nevoie de noi. Și cecrezi că vor avea ei să nego-cieze? Bijuterii, orfevrerie, nunumerar”... Garat era și elîncântat: „Pricepea totul”. L-a șicazat pe Tissier în rue Thiers, ladoi pași de domiciliul său. Dacălucrurile merg rău, ei nu voravea decât doi pași să facăpentru a se întâlni. Dar vormerge lucrurile rău, vreodată?Cu siguranță că nu.5. ... „Afacerile” par să meargăcât se poate de bine. La

Cannes, la Casino, după opartidă nebună de baccara,„Monsieur Alexandre” îlcunoaște pe Albert Dubarry, di-rectorul ziarului „La Volonté”: unbărbat gras, cu barbișon și„prince-nez”, surâsul ușor șipărul argintat. Câteva zile maitârziu, cei doi vor lua dejunulîmpreună la „Café de Paris”.Aci, Dubarry va rămâne emina-mente surprins de „câți oamenide lume” îl cunoșteau peAlexandre și îi făceau semne deamiciție. Are deci curaj și îlabordează franc pe Sașa: „ammari dificultăți financiare cuziarul”. Stavisky nu stă pe gân-duri și promite bani pentru a re-vigora publicația. „Dar eu ce potface pentru Dvs?”, a întrebatziaristul. „Nu acum, o să maivorbim” i-a răspuns „MonsieurAlexandre”. Peste câtevasăptămâni Stavisky va de-schide discuția: „Cât câștigi cuziarul?” Dubarry va răspunde:„Un milion și jumătate de franciîn 1932, din care trei sferturipentru nevoile mele personale”.„Aproape nimic”,concluzionează elegantulAlexandre. „Să facem împreunăjurnalul, dragul meu Dubarry,să-l facem mai mare, săcreștem numărul paginilor, săamplificăm cifra tirajului, este unvis pe care întotdeauna amurmărit să-l împlinesc, fără însăsă reușesc. Poate, acum. Natu-ral, veți păstra direcțiunea ziaru-lui, eu mă voi ocupa de rest”.Așadar: un ziar al DomnuluiAlexandre, cu el în umbră.Punct ochit, punct lovit... Vroiași putea încă și mai sus...Iată-l, dar, căutând să valorifice,„în felul lui” istoria... „Nu ignora,iubite Alexandre, faptul căTratatul de la Trianon a parcelatvechea Ungarie distibuind frag-mente din această țarăRomâniei, Cehoslovaciei și Iu-goslaviei – îi dăduse un amic in-terpretarea idioată acunoscutului document depace. În contrapartidă – con-tinua amicul, anume deputatulde Paris, al III-lea arondisment,cartier du Temple, avocatulBonnaure – pentru a despăgubipe proprietari, SocietateaNațiunilor a constituit un „Fondagrar” cu obiectivul unor plățicompensatorii în valoare de200 milioane coroane. Plățilesunt eșalonate până în 1936 învreme ce obligațiunile devinamortizabile începând cu 1944.Înțelegi?” „Înțeleg perfect – i-arăspuns Domnul Alexandre –trebui ca ungurii în problemăsă-și cedeze cu rabat titlurile lorși emise imediat noi obligațiuni”.„Dar unde se găsește acest«Fond agrar»?” a întrebatAlexandre. „În Elveția, la Bale”i-a răspuns Bonnaure.„Este o excelentă idee, plecimediat acolo, dragă Bonnaure,să știi că nu faci parte din aceitipi mediocrii cu aripile tăiate”.Stavisky jubila: „ va fi lovitura ceîl va îmbogății definitiv; va con-strui o „Casă Autonomă” careva emite obligațiuni având dreptgajuri creanțele ungurești. Ne-maipomenit. Va călători astfelrapid la Budapesta, în Iu-goslavia și în Cehoslovacia,pozând drept misteriosul finan-ciar de la Paris, proprietarulunui hotel particular, al unuigrajd de curse, al unui jurnal șial unui teatru... Destinul, însă,pare să-i refuze această„șansă”.

Prof. Dan POPEScu

vila le vieux logis, unde Stavisky a fost găsit împuşcat

VINERI 10 APRILIE 2015 5provocăriurmare din pagina 4

În Franța, nici Ministerul deFinanțe și nici cel al AfacerilorStrăine nu au acceptat să deacauțiunea lor unui personaj atâtde îngrijorător. Fără rezultat arămas și intervenția sa directăla Conferința Internațională dela Stressa, din toamna lui 1932,atunci când Bonnaure,folosindu-și toate relațiile, a in-tervenit în favoarea lui Alexan-dre la Georges Bonnet, celebruldiplomat francez care prezida,la Stressa, ComisiaInternațională... Stavisky însănu dezarmează. În 7 februarie1933, abia Daladier formândnoul guvern, Bonnaure obținepentru Guiboud-Ribaud, omullui Alexandre, numirea pe unpost important în Ministerul deAfaceri Străine condus deGeorge Bonnet. Poate de-acumî n a i n t e . . .6. ... Norocul lui și ingnoranțaaltora nu îi mai surâd însă luiStavisky. Agitațiile CredituluiMunicipal din Bayonne – unoraș de subprefectuă unde nuau loc în mod uzual marimișcări bănești – crează o ru-moare ce nu mai poate fistăpânită. Ministerul de Finanțedin rue Rivoli, de la Paris,devine atent la fiecare gest. 239de milioane de franci în bonurifalse, o cifră astronomică,fuseseră puse în circulația șiplasate sub auspiciile domnuluiAlexandre. Iar totalitatea – sauaproape totalitatea – valoriiacestor bonuri trebuierambursată într-o cadență dince în ce mai rapidă... Pe de altăparte, și clienții de la „Muntelede Pietate” reclamă valorile lorlăsate în gaj, dar valorificate deStavisky în folosul lui exclusiv.Tissier, directorul numit deStavisky, este „aproape termi-nat”... La Paris, Alexandreinsuflă încrederea partenerilorsăi de escrocherii sperând încăîn reușita afacerii cudespăgubirile pentru proprietariiunguri – chestiunea optanțilorde fapt – care i-ar aduce 500 demilioane de franci, sumăsuficientă pentru a „acoperig ă u r i l e ” . . .

... Nu doar că speranța estedeșartă, nu doar că vineri, 22decembrie 1933, comisarulSandron, de la Finanțe, com-parând numărul de pe bonurilevalse și valoarea lor declarată,cu sumele reale de acoperire,își dă seama limpede de es-crocherie – de exemplu, unnumăr de bonuri înregistratereal, cu un total de 100 de miide franci – și debuteazădiligențele necesare, dar intrăîntr-o veritabilă panică și Tissierși Guiboud-Ribaud și Garat șiaproape toți ceilalți. Tissier îitelefonează lui Stavisky:„Alexandre, suntem prăjiți!Poliția va veni dintr-o clipă înalta!” Pe urmă va facemărturisiri în fața ProcuroruluiRepublicii. Un mandat dearestare este lansat pe numelelui Stavisky, dar această știre nuapare decât în 3 rânduri, înjosul paginilor ziarelor. Doar omână de oameni știe, însă, căîn mai puțin de 24 de ore,informația va trece în primapagină, cu titluri mari șicompromițătoare: „DomnulAlexandre nu este nimeni altuldecât escrocul Stavisky”. Ceeace se și întâmplă. În fapt, scan-dalul se amplifică, „acoperind”toate celelalte știri. Alexandrefuge și se ascunde cu 50 de miide franci în buzunar. Tăvălugul,însă nu mai poate fi oprit. Serelevă cu lux de amănuntepovestea celor 19 puneri în lib-ertate ale escrocului, relațiile luiînalte, până la cel mai înaltn i v e l . . .7. În primele zile din ianuarie1934 cad mulți din acoliții săi. În7 ianuarie, Garat este arestat.Iar în 8 ianuarie, dimineața,deputatul Bonnaure îidescoperă ascunzătoarea de laChamonix. Câteva ore maitârziu va fi „focul de revolver” dela „Vieux logis”. Stavisky ca omdispărea, născându-se, însă, înadevărata lui amploare, „Scan-dalul Stavisky”. În aceeași zi,Ministrul Dalimier, cel care sem-nase în 1932 scrisori de reco-mandare folosite de escroc,demisionează. Intră în anchetădeputatul Bonnaure, pe urmă

deputatul Proust, senatorul Re-noult, pe urmă Julien Durand,Hesse, Dubarry, ș.a.,personalități de aproape toateculorile politice din aproapetoate partidele, cu excepțiacelor de extremă. Poliția își dăseama că, practic, „tout Paris”(aproape tot Parisul important)a fost în legătură culpabilă cuS t a v i s k y . . .Încep mari manifestații șimișcări de stradă. „Guvern dehoți!” „Asasinilor!” „Hoților!” Unfuncționar din Ministerul Agri-culturii – bine mânjit – își taiegâtul în Pădurea de laFontainebleu. Un avocat derenume se aruncă în Sena, unaltul va încerca să seotrăvească în CabinetulProcurorului General. În cursulprocesului celor din „grup”,nerezistând presiunii, însușiProcurorul Republicii va murisubit... Apar și îndoielile. La în-ceput în ziare: „s-a încercat as-cunderea faptelor pentru a albipe oamenii importanți”. „Nu s-afăcut nimic pentru a asigura oarestare normală, pentru a con-serva anchetei un inculpat de oasemenea importanță”. Din 27ianuarie 1934, romancierulGeorges Simenon va începe,într-un mare cotidian de seară,un serial „Culisele Poliției”, înfapt, o interesantă anchetălegată de evenimente și de sin-uciderea lui Stavisky,neîncrezător în așa-zisaevidență a faptelor. „Le CanardEnchaîné” va scrie, la rândulsău, în numărul din 10 ianuarie1934: „Stavisky s-a sinucis cuun glonte de revolver care i-afost tras de foarte aproape”...Este tipărită chiar scrisoarea pecare Stavisky i-a lăsat-o lui Ar-lette și care a fost găsită pebiroul lui, unde se relevă, maimult, ideea fugii, a unei disparițiitemporare și nu a sinuciderii.Dar iată epistola: „Soția meaiubită: pentru ultima oară veigăsi câteva rânduri în care euîmi pun întregul meu suflet, în-treaga mea inimă și toatăafecțiunea pe care o am pentrutine. Tu mi-ai ghidat întot-deauna viața și tocmai din acestmotiv consider că am datoria sădispar. Tu știi bine cu ceafecțiune noi i-am înconjurat pedragii noștri micuți. Am ținut sălas un cuvânt la fiecare dincopii, cuvânt care să nu leparvină, însă, decât atunci cândei vor avea vârsta potrivită pen-tru a judeca. Le-am cerut să teînconjoare cu întreaga lorafecțiune și, dacă hazardul vieții– aceasta fiind, totuși, naturanoastră umană, nu avem ceface – îți va permite să-țiconstruiești o altă existență, săte înțeleagă. Pentru tine, pentruei, eu dispar. Situația care m-arfi așteptat acum m-ar fiîndepărtat de tine și de ei vremede mulți ani, dacă nu pentru tot-deauna. Este, deci, mult maibine ca tu să devi liberă iar eusă nu reprezint un obstacolpentru educația și situația copi-ilor noștri. Ceea ce îți cer, maiales, este ca să-i crești în senti-mentul onoarei și al probității, șiatunci când vor atinge ingratavârstă de 15 ani, să lesupraveghezi atent relațiile pen-tru ca ei să fie bine ghidați înviață și să devină oamenic i n s t i ț i .Aș fi vrut să te las într-o situațiematerială mult mai bună, însă tuești curajoasă, îți vei putea in-stala un mic comerț grație

căruia vei putea trăi și veiputea, în mod demn, să-ți creșticopiii. Când mă gândesc că amavut atât de mulți bani și că telas într-o atât de penibilăsituație, îmi constitui un argu-ment în plus pentru adispărea...” Aproape toatălumea a căzut de acord că nuera vorba de scrisoarea unuisinucigaș, ci de cuvintele unuiom hotărât să se ascundă, să„se dea la fund” pentru tot-deauna. De altfel, „Stavisky nua avut niciodată – o afirmăanaliștii săi – nici evocată ideeamorții și nici curajul necesarpentru a o înfrunta, indiferentsub ce formă ea s-ar fi prezen-tat”. Și, pe urmă, când a scrisSașa Stavisky aceastăscrisoare? În debutul dupăamiezii, atunci când comisarulCharpentier începuse să ob-serve vila, o înconjurase de maimulte ori și pe urmă pătrunseseînauntru? Este puțin probabildeoarece nu graba ci meditațialiniștită se desprinde din lecturascrisorii. Sau poate ceva maiînainte, la Servoz? Sau între 1și 7 ianuarie? Tissier, aflat înpușcărie, atunci când i-a fostanunțată sinuciderea luiStavisky, a spus instantaneu:„Suicide? Allons donc? Unhomme comme lui, c′est n′estpas possible!” (Sinucidere?Oare credeți asta? Un om ca el,nu este posibl). Avocatul luiTissier, maître Jean-CharlesLegrand, era cel care a făcutaceastă declarație...8. Oricum, pe măsură ce zileletreceau, avându-se în vederescrisoarea lăsată de Stavisky –de fapt, un regret imens pentrudestinul său precum și speranțacă urmașii săi vor deveni oa-meni cinstiți – imaginea luiStavisky se mai „albea”, mareledramaturg francez Marcel Pag-nol inspirându-se de fapt dinviața „Domnului Alexandre”atunci când a scris celebra sapiesă „Topaze”, spectacol demare succes nu doar pescenele pariziene și ale Franței,ci pe cele mai multe din scenelelumii. De mai multe ori a fostjucat și în România... Îndemonstrațiile de stradă sestriga chiar cu oarece admirațiefață de calitățile uneori de es-croc simpatic ale lui Sașa:„Stavisky au Panthéon”. Se în-negrea în schimb – și tot maipronunțat – imaginea cohorteide politicieni – și nu doar –deputați, senatori, miniștrii, con-silieri, magistrați, directori degazete, prefecți, subprefecți,ș.a., care, bine „comisionați deSașa Stavisky pentru acunoaște mai îndeaproapedeliciile vieții opulente,căzuseră, în general conștient,culpabil, în plasa lui Alexandre.Atunci când ziarul „L′Actionfrançaise” a publicat scrisoareaministrului Dalimier reco-mandând bonurile Bayonne,acesta scriind despre „avanta-jele de securitate pe care leprezentau astfel de plasa-mente”, a fost chiar o veritabilăoroare. Incendiul contracompromișilor, contra politicie-nilor corupți cuprindea din ce înce mai mult mulțimea, și în moddeosebit în centrele deinfluență: „Les Camelots du roi”,„Jeunesses patriotes”,organizație condusă de de Tait-tinger, „La Solidarité française”,condusă de François Coty, peurmă „Les Croix de Feu” sau„Les Volontaires Nationaux”,

organizația celebrului colonelLa Rocque, „L′Union Nationaledes Combatantes”, etc. Cum nupuțini vinovați astfel erau, totuși,anchetați și unii chiarîncarcerați, dar rămâneau des-tui în afara pușcăriei, nefiindculpabilizată nici mentalitateapoliticienilor dispuși să-și vândăla mezat responsabilitățile so-ciale și să primească șperț șicomisioane pentru afaceri tene-broase, celebrul avocat al tim-pului, Paul Reynaud a lansatformula care, practic, „turna gazpe foc”, anume „Capeteprezente tăiate pentru voturi vi-itoare”. Apelurile de tipul „À lanation!”, „À tous les Français etFrançaises!”, „À nos camaradesdu Feu!”, „Pour en finir avectous les politiciens pourris”,„Pour clammer qu′il en à assezdu regime abject” dobândesc oși mai mare forță. Se spunechiar că niciodată ca în acelezile de veritabile lupte destradă, de „foc”, cu morți șirăniți, de început de februarie1934, armurierii din Paris nu aufăcut afaceri mai bune... La„Elysée”, președintele AlbertLebrun are ochii înlăcrimați,Daladier prezintă demisia Gu-vernului. Simțind o oarecare in-decizie la șeful Statului, PierreLaval aproape că urlă: „Prenezune décision. Faites, enfin,votre métier de chef de l′Ètat”(Luați o decizie. Faceți-vă însfârșit datoria de șef al Statului).Cu o majoritate satisfăcătoareDoumerque va forma noul gu-vern, iar Petain este ministru deRăzboi. Nu este, însă, destul. În20 februarie o „sinucidere celpuțin suspectă” – cea a con-silierului Prince, care a doua ziera chemat la Paris, la Curteade Casație, pentru anchetă în„cazul Stavisky – reaprindefocul. Demonstrațiile continuă.Mulțimea cântă „La Marseil-laise”, iar atunci când acestlucru îl fac noaptea, 30 de miide oameni, coborând peChamps-Elysée, mulți cu făcliiaprinse, efectul este imens...Timpul trece astfel... În 14 iulie1935, pregătind alegerile dinanul următor, Daladier va defilacu pumnul ridicat alături deMaurice Thorez și Lèon Blum:„Frontul popular este pedrum”... A treia Republicătrăiește ani dificili...9. ... „Scandalul? El nu existădacă îl poți ignora” se explicăîntr-o caricatură la modă a luide Chancel. Ceea ce văduvaArlette Stavisky a și făcut, ur-mând, parcă, îndeaproape,instrucțiunile defunctului ei soț.Achitată de tribunal, va trăi rela-tiv „acoperită” până la Eliber-area Parisului, în 23 august1944... După care se varecăsători cu un ofițer ameri-can, simpatic și naiv. Acestui aldoilea soț i-a adus nu doarfrumusețea, inteligența și rafi-namentul ei, ci și o dotă delocneglijabilă, întemeindu-și onouă familie și decedând înStatele Unite tocmai în 1979...Era punctul „formal” pus „Afac-erii Stavisky”...Punctul „formal”? Evident. Înfapt, „Afacerea Stavisky” nu areîncă un „punct”. Spiritul lui„Alexandre” și al lui „Topaze” celimaginat de Marcel Pagnol,trăiește, încă, bine mersi, eleste, prezent, mult mai rafinat,în statele dezvoltate. Iar în Bal-cani, în România se exprimă înforme mult mai brutale, maip r i m i t i v e . . .

Scandalul Stavisky: Paris, mişcări de stradă şi reprimarea lor

urmare din pagina 3

În aceeaşi măsură POS Mediueste în deplină concordanţă cupriorităţile stabilite în LiniileStrategice privind Coeziuneapentru Politică de Coeziune, şimai ales acelea care vizeazăcreşterea atractivităţii StatelorMembre, a regiunilor şi aoraşelor şi întărirea sinergiilordintre protecţia mediului şicreşterea economică. În acestsens, POS Mediu seconcentrează pe îmbunătăţireaaccesului la serviciile publiceprin asigurarea nivelului şicalităţii adecvate a acestora,precum şi prin conservareapotenţialului de mediu. Asigu-rarea infrastructurii de bazăpentru apă şi mediu şi serviciipublice adecvate reprezintă ocondiţie esenţială pentruatragerea investitorilor şi con-tribuie la dezvoltareaeconomică a ţării. Crearea denoi locuri de muncă mai buneeste, de asemenea, avută învedere, ţinând cont de faptul căprotecţia mediului este un sec-tor aflat în curs de dezvoltare înRomânia.Strategia globală a POS Mediu,în acord cu Politica de Coezi-une şi cu Cadrul NaţionalStrategic de Referinţă vizeazăreducerea disparităţilor exis-tente între România şi UE înceea ce priveşte standardele şiserviciile de mediu.

Pe baza analizei acestordisparităţi, a punctelor slabe şia potenţialului, precum şi prinidentificarea atât aoportunităţilor, cât şi anecesităţilor, strategia sebazează pe câteva priorităţimenite să maximizeze impactulFondurilor Structurale şi de Co-eziune. În acest scop, esteavută în vedere coordonareafondurilor UE şi a celornaţionale, astfel încât să seasigure într-o manierăcomplementară că ambeletipuri de fonduri vor contribui laatingerea scopului global.

Strategia POS Mediu sebazează pe următoarele ele-mente: analiza situaţiei actualepentru sectorul de mediu;strategiile naţionale de mediu şiplanurile de implementare pen-tru conformarea cu acquis-ul demediu; problemele majore şidirecţiile strategice stabilite înCadrul Strategic Naţional deReferinţă, urmărindu-se com-plementaritatea Fondurilor şidelimitarea ariilor de intervenţiea acestora şi contribuţiapartenerilor socio-economicicare au fost consultaţi la elabo-rarea POS Mediu şi a rezul-tatelor evaluării ex-ante.

Obiectivul global al POSMediu constă în îmbunătăţireastandardelor de viaţă alepopulaţiei şi a standardelor demediu, vizând, în principal, re-spectarea acquis-ului comunitarde mediu.

Acest obiectiv trebuie privitîn lumina creşterii fără prece-dent a disparităţilor din cadrulUniunii Europene extinse şi aeforturilor pe termen lung pecare România va trebui să lefacă pentru a reduce acestedisparităţi. Având în vedere cănevoile de investiţii de mediu di-recte pentru conformarea cuaquis-ul UE sunt deosebit demari, autorităţile române au

optat pentru crearea unui Pro-gram Operaţional axat pe infra-structura de mediu, dar şi petratarea altor aspecte de mediu.În vederea îndeplinirii obiectivu-lui global, strategia generală aPOS Mediu este elaborată ast-fel încât să răspundăurmătoarelor trei direcţii strate-gice principale:- Îmbunătăţirea accesului lautilităţile publice în România şisprijinirea condiţiilor de dez-voltare economică în regiuni: înacest sens, cea mai importantăparte din POS Mediu prevedesprijin pentru îmbunătăţirea sis-temelor integrate de apă şimanagement al deşeurilor,printr-o abordare regională careva genera rezultate importantela sfârşitul perioadei de progra-mare (este estimată o populaţiede peste 10 mil.). Acestepriorităţi vor avea, de aseme-nea, o contribuţie importantă înconformarea cu aquis-ul UE rel-evant în sectorul de mediu,căruia îi revin cele mai costisi-toare investiţii (estimate laaproximativ 29 miliarde Europână în 2018).- Îmbunătăţirea protecţiei medi-ului ca o condiţie obligatorie învederea dezvoltării durabile. Înacest sens, POS se va concen-tra, pe de o parte, pe prevenireapoluării şi a deteriorăriibiodiversităţii. Pe de altă parte,POS va aborda reducereapoluării mediului/a daunelor dincele mai sensibile zone,încălzirea urbană, prevenireariscurilor naturale ca parte astrategiilor de investiţii pe ter-men-lung.- Întărirea capacităţiiinstituţionale şi de guvernare caşi prioritate cheie, având cascop dezvoltarea unei structuride management eficiente pen-tru serviciile de mediu.

POS Mediu se adreseazăcerinţelor pentru o mai bunăcalitate şi eficienţă în sectorulpublic, aspect esenţial pentruîmbrăţişarea reformelor şi pen-tru o bună guvernanţă în sec-torul de mediu. Guvernanţaeste un element-cheie careintegrează toate acţiunile în in-teresul unui management maibun şi mai eficient al POSMediu şi pentru îmbunătăţireacalităţii procesului de elaborarea politicilor publice în domeniulmediului. Aceasta va contribuinu numai la îmbunătăţireaimplementării politicii de coezi-une a UE, ci, de asemenea, vaspori performanţa economică înansamblu.

În acest context, strategiaPOS Mediu pentru 2007-2013s-a concentrat pe investiţii şiservicii colective, care suntnecesare pentru creştereacompetitivităţii pe termen lung,crearea de noi locuri de muncăşi pentru o dezvoltare durabilă.Infrastructurile şi serviciile debază create, îmbunătăţite şi ex-tinse au drept scop dezvoltareaeconomiei regionale şi locale,înfiinţarea unui cadru de spri-jinire a afacerilor eficient şi ex-ploatarea oportunităţiloracordate de piaţa europeană.Înfiinţarea unei infrastructuri efi-ciente de apă şi mediu va creaun potenţial pentru noi locuri demuncă (construcţii, servicii,IMM-uri, etc.) şi va reduce mi-grarea forţei de muncă, oferindastfel populaţiei posibilităţi de a-şi dezvolta afaceri sau de aatrage alţi investitori şi prin

folosirea avantajelor localecompetitive (resurse mai ieftine,zone naturale valoroase, etc.).

Obiectivele specifice alePOS Mediu sunt:1. Îmbunătăţirea calităţii şi a ac-cesului la infrastructura de apăşi apă uzată, prin asigurareaserviciilor de alimentare cu apăşi canalizare în majoritateazonelor urbane până în 2015 şistabilirea structurilor regionaleeficiente pentru managementulserviciilor de apă/apă uzată.2. Dezvoltarea sistemelor dura-bile de management aldeşeurilor prin îmbunătăţireamanagementului deşeurilor şireducerea numărului de zonepoluate istoric în minimum 30de judeţe până în 20153. Reducerea impactului nega-tiv asupra mediului şi dimin-uarea schimbărilor climaticecauzate de sistemele deîncălzire urbană în cele maipoluate localităţi până în 2015.4. Protecţia şi îmbunătăţireabiodiversităţii şi a patrimoniuluinatural prin sprijinirea manage-mentului ariilor protejate, inclu-siv prin implementarea reţeleiNatura 2000.5. Reducerea riscului de pro-ducere a dezastrelor naturalecu efect asupra populaţiei, prinimplementarea măsurilor pre-ventive în cele mai vulnerabilezone până în 2015.

Din cauza complexităţii sale,întregul impact al POS Mediunu va putea fi cuantificat doarcu ajutorul unui singur indicator.Cu toate acestea, populaţiacare va beneficia de servicii demediu îmbunătăţite şi ceaprotejată de efectele riscurilornaturale ca urmare aimplementării POS Mediu poatefi selectată ca indicator la nivelde program deoarece acoperăcea mai mare parte aactivităţilor incluse în POSMediu. Populaţia beneficiară aPOS Mediu este estimată la 10milioane de cetăţeni.

Pentru perioada 2007-2013au fost alocate de la UniuneaEuropeană 4,5 miliarde euro,cam cât şi pentru POS-Trans-porturi. POS-M stă cel mai prostla atragerea fondurilor ca pro-cent din alocarea totală lanivelul anului 2012 doar 3,3%din totalul celor 4500 milioaneeuro care au fost alocate . Pânăla 31 decembrie 2010 au fostdepuse 285 de proiecte dinacare s-au aprobat 165. Plăţiefectuate până la aceea datăau fost de 328 milioane euro,ceea ce în procente reprezintă7,06% din totalul fondurilor alo-cate. Se impune să se accel-ereze procesul de atragere afondurilor europene pentruacest Program Sectorial careare o importanţă deosebităodată prin creşterea număruluilocurilor de muncă şi creştereacalităţii vieţii populaţiei.

În privinţa POS Mediu, aldoilea cel mai bine finanţat pro-gram după POS Transport,acesta a primit de la UE, înprimele 11 luni ale lui 2013, carambursări 536 de milioane deeuro.

Rata totală de absorbţieajunsese astfel la 1 miliarde deeuro, reprezentând 22,2% dincele aproape 4,5 miliarde deeuro pe care le are POS Mediula dispoziţie.

La sfârşitul anului 2014,POS Mediu a absorbit de la UE1.755 mil euro din totalul de

4.413 mil. euro alocaţi, ceea cereprezintă 39,7%.

POS Mediu este un programesenţial pentru că se adreseazălucrărilor de infrastructură mari- de apă-canal sau manage-mentul integrat al deşeurilor.

Pentru perioada 2014-2020au dispărut cele mai binefinanţate programeoperaţionale sectoriale, trans-porturi şi mediu, care a benefi-ciat de cea mai mare finanţareîn exerciţiul financiar 2007-2014, dar vor fi incluse în pro-gramul Marea Infrastructură,care mai cuprinde şi sectorulenergie. De asemenea în pe-rioada 2014-2020 MinisterulFondurilor Europene va ges-tiona cea mai mare parte a ban-ilor alocaţi pentru programelestructurale.Actuala programare financiară2014-2020 a fondurilor struc-turale şi de coeziune prevededoar 7 programe operaţionale.Cele 7 PO-uri sunt: PO MareaInfrastructură, care va coordonaOrganismul Intermediar (OI)Transport (la Ministerul Trans-porturilor), OI Autostrăzi la De-partamentul Proiectelor deInfrastructură, OI Mediu (la Min-isterul Mediului) şi OI Energie(la Ministerul Economiei), Au-toritatea de Management va fiMinisterul Fondurilor Europene;PO Competitivitate care va co-ordona OI Cercetare/Dez-voltare/Industrie (la MinisterulEducaţiei), OI Agenda digitală(la Ministerul SocietăţiiInformaţionale), Autoritatea deManagement va fi MinisterulFondurilor Europene; PO Re-gional care va coordona OI Re-gional/Competitivitate/IMM,Autoritatea de Management vafi Ministerul Dezoltării Re-gionale; PO Asistenţă Tehnicăcu Autoritatea de ManagementMinisterul Fondurilor Europene;PO Dezvoltarea capitaluluiuman care va coordona OIEducaţie şi Ocupare şi intruzi-une socială, Autoritatea deManagement va fi MinisterulFondurilor Europene; PO Dez-voltarea capacităţii administra-tive cu Autoritatea deManagement Ministerul Fon-durilor Europene.

Programul OperaţionalMarea Infrastructură, cu o alo-care de 9,4 mld. Euro şi Pro-gramul Operaţional Regional,cu o alocare de 6,7 mld.eurovor fi adoptate oficial la mijloculanului 2015. Până la dataadoptării acestor programe,România poate pregăti o listăde proiecte mature, gata de im-plementat. Dacă această listăeste pregătită, derularea pro-gramelor de la momentul

adoptării lor va fi mult mairapidă. Lipsa unor proiecte ma-ture a fost una dintre carenţeleimportante ale României în pe-rioada 2007-2013. ProgramulMarea Infrastructură, carebeneficiază de cea mai marealocare financiară în perioada2014-2020 se află încă înatenţia Comisiei Europene. Înaceiaşi situaţie se află şi Pro-gramul Operaţional Regional,program deosebit de complexneaprobat încă. Aceste douăprograme vor fi adoptate oficialodată cu schimbarea cadrului fi-nanciar multianual. Pe acesteteme există un dialog continuu,cu întâlniri lunare între serviciileComisiei Europene şi Comitetulinterministerial al guvernului. Îndecembrie 2014, ComisiaEuropeană a adoptat primeledouă Programe Operaţionale2014-2020 pentru România,Programul OperaţionalAsistenţă Tehnică, în valoare de251 mil. Euro şi ProgramulOperaţional Competitivitate, de1,58 mld. Euro.

În perioada de programare2014-2020, Româniabeneficiază de fonduri eu-ropene în valoare de aprox. 43mld. euro, din care peste 22mld. euro sunt alocate pentrupolitica de coeziune.

Programul cu cea mai marealocare este ProgramulOperaţional Infrastructura Mare-9,41 mld. Euro. ProgramulNaţional pentru DezvoltareRurală are alocate 8 mld. euro,iar Programul Operaţional Re-gional 6,7 mld. euro.

Bibliografie:1. Dan Popescu, BiancaTrăuşan, „Economia DezvoltăriiDurabile”, Ed. Continent, Sibiu,20042. Dumitru Miron, „EconomiaUniunii Europene”, Ed.Luceafărul, Bucureşti, 20063. Petre Prisecaru, „Politici Co-mune ale Uniunii Europene”,Ed. Economică, Bucureşti,20044. Coralia Angelescu,” Econo-mia României şi UniuneaEuropeană”, Editura ASE,Bucureşti, 20065. Marius Profiroiu, IrinaPopescu,”Politici europene”,Editura Economică, Bucureşti,2008 6. Bogdan Murgescu, „Româ-nia şi Europa ”, Editura Polirom,Iaşi, 20107.www.mmediu.ro/...POS_mediu/8. http://www.adr5vest.ro/at-tach_files/InstitEuropean_Ca-pacitatea_de_Absorbtie_1138349634.pdf9. Ziarul Financiar

pos - mediu VINERI 10 APRILIE 20156

Conf. Univ. Dr. Paul lucIan , ULBS

americaVINERI 10 APRILIE 2015 7

urmare din pagina 1

Deci am parcurs o distanţă maimare decât cea de la Sibiu laBucureşti! Mai târziu am aflatcă aceasta este de fapt distanţaparcursă, dintr-o extremitate încealaltă a zonei metropolitane,în linie dreaptă, pe linia di-ametrului mic...L.A., cu formele sale neregu-late, este chiar oraşul cu ceamai mare întindere al StatelorUnite. El ocupă locul al doileaca mărime, din punctul devedere al populaţiei, dinS.U.A., fiind întrecut doar deNew York. Este, totuşi, primuloraş din statul California, con-siderat ocupantul incontestabilal locului şapte din punct devedere economic în cadrul ier-arhiei mondiale a statelor, şicare se bazează, mai ales, pe ofoarte mare diversificare a in-d u s t r i e i .Câteva cifre referitoare la L.A.Area sunt edificatoare şi vin săconfirme cele de mai sus, re-s p e c t i v :- Suprafaţa oraşului = peste1.290 kilometri pătraţi- Zona metropolitan = 4.320kilometri pătraţi

Total: peste 5.610kilometri pătraţi - Populaţia oraşului = peste3.700.000 locuitori- Zona metropolitană =cca.15.250.000 locuitori

Total: peste18.950. 000 locuitoriAici a fost descoperit petrolul înanul 1882, iar, până în 1923,California a devenit cel maimare producător al S.U.A.,cantităţile de ţiţei exploatate aicireprezentând chiar o pătrimedin producţia întregii lumi... „Goana după aur”, apariţiacăilor ferate şi stabilirea dupăanul 1913 a marilor studiouricinematografice, au fost promo-torii „exploziei afacerilor” carevor statua denumirea acestuioraş de „Ţara Făgăduinţei”.În anul 1969, L.A. a constituitunul dintre locurile de apariţieale Internet-ului, prima trans-misie ARPANET realizându-sede la Universitatea din Califor-nia, Los Angeles (UCLA) la SRIMenlo Park. În acest context, secuvine a face precizarea căUCLA a constituit motivaţiaprincipală a vizitării L.A.-ului, iaracestei prestigioase universitățiîi vom rezerva un întreg articol,în numerele viitoare... California a fost întotdeaunarecunoscută ca fiind un „incu-bator" de idei noi, de noi pro-duse și de spirit antreprenorial,iar sudul Californiei, cu acestminunat oraș, a reprezentatmotorul acestui spirit. Oamenii,instituțiile din domeniulcunoașterii, climatul extraordi-nar, precum și infrastructura aufăcut ca L.A. Area să devină uncentru de business, comerț șicultură, o capitală creativă aacestui secol. Astăzi, economia Los Angeles-ului are în frunte producţiaindustrială, cea mai mare dinVestul S.U.A., cuprinzând aero-nautica, tehnologiile de top,petrolul, etc, precum șicomerţul internaţional,producţiile media, finanţele,telecomunicaţii, avocatură,medicină şi, nu chiar pe ultimulloc, transporturi. Cred că cele

peste 13 milioane de autove-hicule care se găsesc înevidenţele oficiale vin însusţinerea acestei afirmaţii. Deasemenea, este cea mai marepiață de retail din SUA. În topul celor mai mari companiise înscriu „Occidental Petro-leum”-energetică, „Health Net”-furnizor de servicii medicale,„Reliance Steel & Aluminium”-distribuitor de metale, firma deinginerie „AECOM”, afacerileimobiliare aparţinând companiei„ CBRE Group” şi „Tutor Perini”-construcţii. De asemenea, por-turile din vecinătatea oraşului şicel din Long Beach formeazăîmpreună „cel mai semnificativport din emisfera vestică, de oimportanţă vitală pentrucomerţul din Pacific”. El sesituează pe locul al cincilea dinlume, din punct de vedere alaglomeraţiei, dar pe locul întâiîn ceea ce priveşte curăţenia şinepoluarea apei. (Câteva dintreaceste centre au constituitobiective vizitate de grupul nos-tru şi despre care voi vorbi înnumerele viitoare).Zona metropolitană L.A.-LongBeach- Santa Monica avea înanul 2008 un produs metropoli-tan brut de 792 miliarde dedolari USA, potrivit unui studiuefectuat de Pricewaterhouse-Coopers. Potrivit GaWC (Glob-alisation and World CitiesResearch Network; este o rețeacreată în cadrul universitățiiLoughborough, având ca scopcercetarea relațiilor externe alemarilor orașe ale lumii), L.A. afost clasificat drept „ Oraş mon-dial ALPHA”, adică un importantnod în sistemul economicglobal, respectiv:- servicii financiareinternaționale de top în finanțe,asigurări, bănci, burse, imobil-iare, etc- sediile unor corporațiim u l t i n a ț i o n a l e- centre manufacturiere cu por-turi și facilități pentru containere- putere de decizie economico-financiară globală- centre de inovare în afaceri,economie, cultură și politică- un mare procent al rezidențilorangajași în activități de serviciiinformaționale și det e l e c o m u n i c a ț i i- instituții educaționale de top șifacilități de cercetare, inclusivuniversități recunoscuteinternațional, cu studenți din în-treaga lume- o infrastructură multi-funcțională care oferă cele maibune condiții din punct devedere al legislației, sănătății,tehnologiei medicale și divertis-ment/petrecerea timpului liberEste considerat al treilea mare

centru economic din lume, dupăTokio şi New-York-Newark. Şinu pot să închei fără a încerca oprimă deducție:- Dacă această zonă ar ficonsiderată drept ţară, ea arputea primi titlul de „Mareeconomie a lumii”, ocupândunul din primele locuri din punctde vedere al produsului internb r u t .

B i b l i o g r a f i eSursa: Reuters, 2014,http://www.ibtimes.com/feds-spend-2-billion-los-angeles-s u b w a y - s e a - 1 5 8 8 7 3 4

• Facts About Los Angeles,Updated on November 18,2014, http://www.discoverlosan-

g e l e s . c o m / p r e s s -releases/facts-about-los-ange-l e s• GaWC, 2010, The World Ac-cording to GaWC 2010,http://www.lboro.ac.uk/gawc/wo

r l d 2 0 1 0 t . h t m l• Los Angeles: Economy.Major Industries and Commer-cial Activity, http://www.city-data.com/us-cities/The-West/Los -Ange les -Economy.h tm l

• PricewaterhouseCoopersUK Economic Outlook, Novem-ber 2009,http://pwc.blogs.com/files/global -c i ty -gdp-rank ings-2008-2 0 2 5 . p d f

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ULBS Zona industriala a los angeles-ului

trafic intens pe una dintre autostrazi

mapamond VINERI 10 APRILIE 20158

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Populaţia este de 5.460.303locuitori, dintre care 75 %sunt chinezi, 13% suntmalaezieni, 9% sunt indieni.Şi aici coexistă şi searmonizează culturile şicivilizaţiile importantelorgrupuri etnice, spiritualitateareligioasă este reprezentatăde budhism, islamism,creştinism, taoism, hin-duism. Limbile oficiale suntchineza, malaeza şi en-gleza. Politic, este republicăparlamentară. De la distanţă, înaintând peautostradă, am fost uluiţi dearhitectura ultramodernă, deurbanismul futurist al„oraşului leilor”, cum estesupranumit Singapore. Lavamă am fost controlaţi, amfost insistent întrebaţi dacăavem gumă de mestecat(este strict-interzisă folosireaei) şi ţigări şi, evident,droguri, traficul acestoraeste pedepsit cu moartea, caşi în Malayezia.Documentându-ne, am aflatcă actualul stat a fost fondatde malaezieni în secolul XIIşi distrus de un regat in-donezian. A devenit ulterior oaşezare neînsemnată depescari şi a fost preferată depiraţi, datorită poziţiei strate-gice favorabile. Prin SirStamford Raffles, în 1819, afost reîntemeiat oraşul, de-clarat, în 1867, colonie aCoroanei britanice şi devenitimportant port al Asiei deSud-Est. Din 1963 face partedin Federaţia Malayezia dincare se retrage în 1965,proclamându-se republicăindependentă în cadrulCommonwealth-ului. A urmat o perioadă de stabil-itate politică şi de dezvoltareeconomică accelerată, lid-erul LEE KUA YEW, prim-ministru fondator, a condus,cu mână forte, cu inteligenţăcreatoare, guvernul timp de

31 de ani, în perioada 1959-1990. A decedat de curândşi s-a declarat doliu naţionalo săptămână. Absolvent caavocat al unei universităţi dinCambridge, modelat moralde învăţăturile lui Confucius,viitorul prim-ministru şi-a in-digenizat (adaptat) gândireasocial-economică şi politicăoccidentală, în temeiulcăreia a conceput şi a pus înpractică o strategie dereformă social-economică ces-a dovedit de mare succes.Acestuia i-au urmat alţi lid-eri performanţi: GOH CHOKTONG (1990-2004), LEEHSIEN LOONG (nepotulprimului lider), figuri em-blematice de prim-miniştri.Un aparat de stat paternalist,autoritar a asigurat o dez-voltare economică rapidă înanii ’80 şi unul dintre celemai înalte standarde de viaţă(nu există categoria„săraci”). În următorii ani, Singapore adevenit o voce respectată înlume şi în ASEAN (AsociaţiaNaţiunilor din Asia de Sud-Est). Este membru ONU, din1965, membru ASEAN,SEATO. Actualul conducătoral Singaporelui este TONYTAN KENG YAM. Relaţiilediplomatice la nivel deambasadă cu România suntdin 1967. Cert este că inteligenţastrategiei de politicăeconomică a dus la rezul-tatele aşteptate şi a transfor-mat Singapore, o insulăaridă, într-un „tigru asiatic”,retutabil în economiamondială, cu ritmuri de dez-voltare de 8-10 %. Pe fondulrecesiunii globale, ritmul dedezvoltare economică ascăzut ulterior. PIB-uloraşului-stat este (în 2013)de 339 miliarde $ (locul 38 înlume), 62.400 $ / locuitor(locul 5 în lume, după: Qatar,Liechteinstein, Luxemburg,Monaco). Privind încasăriledin turism, se află pe locul

12.Singapore are al doilea portca însemnătate din lume, acincea bursă cu afaceri con-curente, mari rezerve în aurşi valută, este cel mai impor-tant centru de afaceri ban-care, financiare şicomerciale din Asia de Sud-Est, al treilea centrupetrochimic ca mărime dinlume (pe o insulă se aflăcele mai performanterafinării de petrol, deşi ţaranu deţine niciun strop depetrol), concurent centru altehnologiei de vârf. Lipsităde resurse de materii prime(pe toate le importă), Singa-pore are una dintre economi-ile cele mai dinamice şicompetitive în lume, bazatepe industriile prelucrătoare acauciucului natural, lemnu-lui, rafinarea petrolului, pro-duse chimice, metalurgiacositorului, construcţii şireparaţii navale, maşini elec-trice, aparate radio şi tv,tehnologii de vârf etc. Uluiţi de primele impresii laintrarea în Singapore, ne-am

derulat programul turistic,vizitând, iniţial, zonacolonială (reşedinţa fostuluiguvernator britanic) şi Casa-muzeu a sultanului, dovadăfiind respectul pentru istorie,o moschee impunătoare înapropiere. În timpul plimbărilor am ad-

mirat uluitoarea arhitecturăîn stil futurist, străzile şi po-durile suspendate, mall-urileultramoderne. Am urcat înRoata Norocului, în spectac-uloasa ARCĂ de unde amimortalizat imaginile oraşuluivăzut de sus. La fel desurprinşi şi de încântaţi amfost vizitând Parcul Naţionalcu numeroase varietăţi veg-etale, Grădina Botanică cu osplendidă rezervaţie deorhidee, Grădina cu pomi ar-tificiali.În Insula SENTOZA, amurcat într-o construcţienumită Farfuria Zburătoareîn care, rotindu-ne, am fixatfotografic imagini la fel despectaculoase oferite dearhitectura ultramodernă,futuristă, apoi am participat

la un spectacol cu dresuri dedelfini şi de foci iar înaintede plecare am asistat la unimpresionant spectacol delumini. Cei care n-am optatpentru o vizită în InsulaBatam din Indonezia, ne-ambucurat de o plimbareprelungită prin Singapore,prin Parcul cu pomi artificiali,feeric luminaţi noaptea, prinspaţii de agrement. Întregul parcurs turistic ne-auimit şi ne-a fermecat prininedit şi spectaculozitate şi,în avion, la întoarcere, timpde 13 ore, ne-am prelungittrăirile de respect şiadmiraţie pentru felul în carese pot pune în valoareinteligenţa creatoare,asumarea performanţelor încompetiţia şi concurenţagenerate de epocaglobalizării. Anul acesta mi-am programat ca destinaţieturistică, Japonia – Coreeade Sud, cea de a doua ţarăfiind unul dintre „tigrii asiatici”din prima generaţie, alăturide Hong Kong, Taiwan, Sin-gapore.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Prof. Univ. Dr. Elena macavEI, ULBS

Singapore

10 aPrIlIE 1912, tItanIc-ul a PlEcat În PrImul şI SInGurul Său vOIaJ