Serie nouă · Anul XXIII · nr. 5-6 (255-256) · Suceava · mai-iunie 2012 Re

vis

tă a

So

cie

tăți

i S

cri

ito

rilo

r B

uc

ov

ine

ni

BUCOVINALITERARĂ

BUCOVINALITERARĂ

Revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni

REDACŢIA:

Sabina FÎNARUCarmen Veronica STEICIUCAlexandru Ovidiu VINTILĂ

COLEGIUL DIRECTOR:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Mircea A. DIACONU (Suceava)Constantin DRAM (Iaşi)Horia GÂRBEA (Bucureşti)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaTel./fax.: 0230 530 798; 0740 006260E-mail: bucovina.literara@yahoo.com

Număr ilustrat, inclusiv coperta I, cu lucrăriale artistului plastic Vespasian Lungu

Revista este membră a Asociaţiei Revistelor şiImprimeriilor Literare din România

(A.R.I.E.L.)

Răspunderea pentru opiniile exprimate revineîn exclusivitate autorilor.

Tipar: SC TIPOLIDANA SRLE-mail: office@tipolidana.ro

Apare cu sprijinulConsiliului Județean SuceavaPreşedinte - Cătălin Nechifor

Sub egida Bibliotecii Bucovinei„I. G. Sbiera“ Suceava

Director - Gheorghe Gabriel Cărăbuş

autograf ioan es. pop

când te fereºti, fereºte-te de tine. nu bea bãutura care-þi face bine. nu mânca nimic din ce îþi place. iubeºte numai ce dispreþuieºti. când e varã îmbracã paltonul. nu visa. du-te la bal ca la spital. stinge þigarea.

n-avea grijã de ziua de mâine, e tot cea de ieri. bate capul sã-nþeleagã fundul. deprinde-te cu nefiinþa, se naºte odatã cu tine, e tot a ta. nu dormi. nu te trezi. când nu dormi, stinge-n tine setea de-a fi om. stinge þigarea când pleci. deplânge doar uºorul, nu ºi greul. stinge þigarea.

adu-þi aminte cã ai dispãrut deja ieri. stinge þigarea mai iute. iartã rãul celui care-þi face bine. pune-þi-l paznic pe cel ce te furã. râde când îþi sare sângele pe gurã. umple cu absenþã locul în care eºti aºteptat. papã lapte. stinge þigarea. fã-te singur ºi strãin pentru cel care-þi cere tovãrãºia. dezi-te ºi de adevãr, ºi de minciunã.

ca sã nu fii ucis, aratã-te gata sã mori. stinge þigarea. disperã speranþa. spune-i lui vãr-tu cã-mi datoreazã cinci sute. nu uita cã toate s-au fãcut în lipsa ta. deci spune-i sã-mi aducã banii cel târziu poimâine. deci poþi oricând dispãrea.

teme-te de noroc. descoperã-te când eºti gol. acoperã-te când eºti plin. stinge þigarea. nu te simþi întreg câtã vreme te afli în trup. când dispari, dã eratã. bea mult. sau nu bea mult. fumeazã. sau stinge þigarea. obiºnuieºte-te cu neadevãrul adevãrat.

dacã-þi vine sã urli, þine-þi þipãtul sub glotã pânã se face dulce ca mierea. leapãdã-te de tot ce îþi pare cã ºtii. învaþã sã nu ºtii. luptã pentru contra ta. fã-te cã eºti mereu altcineva ºi într-o zi vei chiar fi. stinge þigarea.

ca sã nu biruieºti vreodatã, aliazã-te cu cei slabi. la amiazã spune-þi cã s-a-ntunecat deja. pe cei ce-þi sunt datori plãteºte-i sã-þi amâne plata. îndulceºte ceaiul cu fiere. trage perdelele. stinge þigarea.

acum, cã am rãmas doar între noi, sã recunoaºtem cã de fapt nu suntem doi. eu sunt nimeni, tu eºti nimeni, suntem de o singurã fiinþã. hai, iute, sã ne rugãm cu credinþã.

deci îngenuncheazã, aprinde-þi þigarea, dã drumul la radio ºi începe rugãciunea: �este frig, nimeni vegheazã deasuprã-ne, aici înceteazã emisiunea.�

glossã

1

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Liviu IoanSTOICIU

jurnal comentat

Încerc să onorez o obligație sufletească, să stau, scriind aici, alături de prieteni scriitori din Bucovina, cu totul dezinteresat. Sunt moldovean născut în Piatra Neamț, cu casa părintească în Adjud – tatăl meu era născut în nordul Moldovei, la Săveni. Mă simt compatibil spiritual cu bucovinenii, duhovnicul meu de la Mănăstirea Putna, Melchisedec Velnic (stareț) a reușit să mă readucă pe această lume, după ce ani la rând murisem încetul cu încetul în mine însumi, obsedat de sinucidere, zi și noapte (simțind că nu mai pot să continui; la Putna am avut și revelația existenței Celui Viclean, cum i se spune în rugăciunea domnească, fiind vătămat de el și fizic). Nu știu de ce am ajuns să mă justific pentru faptul că semnez în „Bucovina literară“. Îmi tot stăruie în minte reproșul localnicilor, că e revista lor și nu a scriitorilor din București sau Iași, Târgu Mureș sau Paris. Personal, o tot repet, în orice moment sunt pregătit să las altuia mai bun locul. De altfel, pusesem cruce oricărei implicări după ce prozatorul Constantin Arcu a plecat, dezamăgit, din fruntea seriei noi a „Bucovinei literare“, profesionalismul lui rămâne impresionant (stau mărturie numerele de calitate ale revistei pe care le-a definitivat; îi rămân recunoscător). Chiar mă bucuram că scăpam de o grijă, aceea de a onora rubrica. În condițiile în care descoperisem că până și visul la noi ascunde ideologii ostile. Îi mulțumesc poetei Carmen Steiciuc pentru invitația de a continua colaborarea – sper să fie susținută moral de colegi.

Mă pun în pielea scriitorului de atitudine de actualitate. Câți scriitori ies din carapacea lor literară și-și dau public pe față o opțiune, sau au o opinie politică? Azi, când baricadele sunt ridicate pro sau contra Băsescu, în a fi sau nu profitor al regimului politic. Să mă gândesc, la centru, la București: în afară de eseistul Mircea Mihăieș (un publicist furibund), la un ziar de tiraj, „Evenimentul zilei“ (pro-Băsescu). Semnează aici și scriitorii Ion Cristoiu și Vladimir Tismăneanu – zero. Marele Mircea Cărtărescu a fost avertizat că-și pierde rubrica de la „Evenimentul zilei“ (plătită regește) dacă îl mai atacă pe președintele țării – și s-a cumințit, nu mai scrie decât despre fluturi,

despre femei și iubire, nimic despre politica românească, anunțând că s-a scârbit. La ziarul „Adevărul“ sunt credibili în ce scriu criticul Radu Călin Cristea, radical și, mai moderați, scriitorii Liviu Antonesei și Florin Iaru. Mai semnează la „Adevărul“ și Petre Barbu, C. Iftime, Mircea Vasilescu – pasivi. Alți scriitori implicați în comentarii incomode? La Cotidianul.ro: Cornel Nistorescu, Adrian Majuru, Stelian Tănase (preluat după blogul lui), Valentin Nicolau, Ioan Vieru (mai nou), Andrei Marga (până să devină ministru). La Gândul.info – Cristian Tudor Popescu și Lelia Munteanu. La „Jurnalul Național“ – Matei Vișniec, Lucian Avramescu. La „România liberă“ (de necitit; tocmai aflu că e ziar falimentar) – Alina Mungiu-Pippidi, Ovidiu Pecican. Tot de necitit pentru mine este revista „22-GDS“ (previzibilă în tot ce scrie), în care semnează „elita” de genul (mă refer numai la scriitori): Rodica Palade, Andrei Cornea, Brândușa Armanca, Ion Vianu, Andrei Oișteanu, Magda Cârneci. Dinspre revista „Dilema veche“ – nimic de reținut, se bate în prostie apa în piuă (intelectuali, nu glumă). Pe piață la București mai sunt ziare de apartament, insignifiante, tip „Cronica Română“, „Azi“, „Curentul“ (la care semnează de-alde de Tia Șerbănescu). Sau „Ring“, „Puterea“, „Ziua News“… Dacă sărim gardul și intrăm în curtea revistelor de cultură, descoperim editoriale ale redactorilor-șefi, de regulă, care mai de care mai sofisticate. O revistă de atitudine vie e „Observator cultural“, care-și impune punctele de vedere, cu editoriale de mare impact, semnate de șefii ei Carmen Mușat și Ovidiu Șimonca (dar și de Bedros Horasangian). Săptămânalul „Cultura“ dă lecții de morală publică prin directorul ei, Augustin Buzura. Jurnalul literar (prin Nicolae Florescu) e vitriolant. Revistele „Acolada“ (Radu Ulmeanu) și „Timpul“ își păstrează tonul polemic. În rest, revistele de cultură (începând cu săptămânalul „România literară“) „nu fac politică, se pun bine cu cei de la putere” – scriitorii sunt preocupați de aspectele „estetice” ale vieții, sunt ocupați cu îngerii și caii verzi pe pereți, literatura română fiind un lucru foarte mare, știți, ruptă de realitatea cotidiană… Interesant, există și un gen de carte de atitudine de care nu se ține seama, pe nedrept, la premierile USR, acela de publicistică de actualitate – și nu pot decât să fiu nemulțumit în cel mai înalt grad. De aceea îmi propun să scriu despre ele aici. Sunt, printre scriitori, publiciști remarcabili, cu un spirit critic neprevertit, cu cărți serioase de atitudine de actualitate publicate (pe care nimeni nu le comentează în revistele literare, în modul cel mai descalificant cu putință): Gh. Grigurcu, Nicolae Prelipceanu, Magda Ursache, N. Coande, Sergiu Pavel Dan. Dar și Ion Beldeanu sau Gabriel Pleșea.

Destinul ingratal scriitorului care e șipublicist de actualitate

2

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

invitatul revistei

NicolaeTZONE

„Poezia este formasupremă de libertate...”

Alexandru - Ovidiu VINTILĂ: - În 2010, la editura pe care o conduceţi, Vinea, aţi publicat un volum monumental, o veritabilă carte-obiect, impresionantă din punct de vedere grafic. Este vorba despre viaţa cealaltă şi moartea cealaltă, o carte „desenată“ de Nicolae Makovei, cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu şi o postfaţă semnată de Emanuela Ilie. Face parte această carte din categoria, delimitată chiar de dvs., opera maxima? Nicolae TZONE: - Îmi puneţi, dragă Alexandru Ovidiu Vintilă, din prima clipă, o întrebare cât o carte. Cât o posibilă carte de dialoguri, vreau să spun. Şi mă obligaţi deja să vă mulţumesc pentru generozitate. Oricum trebuie să fac o plecăciune tandră în faţa domniei voastre, pentru că interviul acesta va însemna şi o primă apariţie a mea la „Bucovina literară“. Este o onoare pentru mine ori de câte ori sunt invitat să intru într-o casă nouă şi bucuroasă de oaspeţi. Este, de data aceasta, şi o încântare, fiind însoţit de un poet remarcabil ca dv. Nordul românesc este o lume în sine. De la Eminescu la Celan, de la Victor Brauner la Isidore Isou, de la primul număr al revistei Unu - o capodoperă a avangardei româneşti, până la ecourile pariziene de azi ale teatrului lui Vişniec, se poate vorbi, se poate striga, despre amprenta inconfundabilă a locurilor. Mi-ar plăcea cândva să zăbovesc, să rătăcesc îndelung şi să mă pierd prin Bucovina, să scriu la fiece popas poezie şi poezia mea să se împrietenească „pe viaţă şi pe moarte” cu tot, cu toţi şi cu toate cele de aici. Sunt sigur că aş fi foarte fericit în Bucovina, că aş găsi zi de zi mult pământ bun de scris poezie pe el. Şi mult cer bun, de asemenea, pentru scris poezie pe el. Am visat totdeauna să scriu poezie nemijlocit pe pământul cel mai bun şi pe cerul cel mai curat al României. Poezia scrisă direct pe pământ ar fi ceva ce poate că ar prinde rădăcini atât de adânci încât acestea vor fi vizibile chiar şi de pe cealaltă parte a Pământului. Un poem scris pe pământ ar fi ca o mânăstire care ar avea nu obişnuiţii pereţi şi obişnuitul acoperiş de lut, piatră sau lemn, ci pereţi şi acoperiş de sunete. Un poem scris pe cer ar umbla peste oameni şi peste aşezări cu silabele de sunete şi cu rădăcinile de sunete la vedere. Magia nu ar avea limite. Poezia nu ar avea limite. Ce ar fi mai frumos decât să trăieşti laolaltă cu poemele tale, unele cu rădăcinile în pământ şi celelalte cu rădăcinile în cer? Şi Unul sau Altul, şi Celălalt sau Cealaltă, să se oprească din când în când din ceea ce fac ei şi din ceea ce trăiesc ei şi să citească poemele tale cu rădăcini în pământ ori poemele, de asemenea ale tale, plutitoare pe deasupra lor. Şi acum, în sfârşit, despre Viaţa cealaltă şi moartea

cealaltă (chiar în aceste zile s-a tipărit ediţia a doua a cărţii mele, prima, cea din 2010, epuizându-se), dincolo de bucuria de a fi scris despre carte şi despre mine, cu infinită bunăvoinţă, şi Gheorghe Grigurcu şi Emanuela Ilie. Că o fi ea o „opera maxima” sau că n-o fi, nu cred că eu pot fi îndeajuns de obiectiv pentru a avea o opinie inatacabilă. Zic doar că am voit ca prin ea să duc la sfârşit un proiect nu chiar oarecare al liricii româneşti. Şi poate că va şi veni o clipă în care acest merit, că am început (prin 2000) şi am sfârşit (prin 2010), în ani de febră (rea) şi halucinaţie (ne)bună, de ardere mai degrabă neomenească decât omenească, o trilogie poetică, îmi va fi recunoscut. Nici nu vreau mai mult. Într-un cadru în care o recunoaştere cinstită şi neîmbrobodită în vorbe inutile este cel mai greu lucru din lume de obţinut, mă ajung cu atât. Deocamdată. O recunoaştere. Simplă. Sinceră, măcar în parte.

A.O.V.: - Ce înseamnă în viziunea dvs. opera maxima?N.TZ.: - Chiar aşa, ce poate fi în fond „opera maximă”? O enormitate? Ceva îmbălsămat cu clei de aur şi tăvălit prin puf, fulgi şi pene de bronz? Nicidecum. Uite, ca să nu fiu deloc clar şi previzibil, îţi mărturisesc cu toată seriozitatea că, pentru mine, un fir de păpădie, reuşind să-şi ţină întreagă coroana, mai fragilă decât orice pe lumea aceasta, în adierea firească a vântului, este un exemplu extraordinar de „operă maximă”. Dar ce vor fi vrând să însemne „viaţa cealaltă”? Dar „moartea cealaltă”? Unde sunt graniţele între real şi imaginar, între viaţă, moarte şi poezie? Recunosc că nu e chiar atât de uşor de răspuns. Revenid la sintagma: „opera maxima”, e necesar să aduc în prim plan, clar, chiar conceptul prim cu care am lucrat: „capodopera maxima”. Formularea este cât se poate de bolnavă de tautologie, şi poate şi de alte boli cronice ale felului meu incomod de a fi, dar în „zona tzone” unde „joc” eu cu tot focul dimprejur de mine şi poate şi cu tot norocul dimprejur de mine, ciuleandra vieţii / morţii / poeziei mele, ea sună normal, sună plin şi, mai cu seamă, firesc. Tipărisem, în sfârşit, în 2000, volumul meu prim ca probabilă, ca posibilă existenţă în poezie (nu şi ca apariţie editorială), nicolae magnificul, şi scriam de zor la ceea ce trebuia să fie o continuare a acestuia. Aveam de-acum, „la purtător”, o viziune a unui întreg, despletit în trei „cărţi”, şi scriam în draci la partea lui de mijloc. Dar eram nemulţumit, chiar cumplit de nemulţumit, că nu aveam încă întrevăzut, descoperit, asumat titlul care să lumineze / să încifreze materia textuală care se năştea, practic, odată cu respiraţia. Scrisul în transă mi-e extrem de familiar, mi-este mai mult decât foarte drag şi foarte scump. Sunt conştient că în afara lui nu exist, că fără el „zona tzone” în poezia română nu este nicidecum posibilă. Mă nasc, mă ivesc, ca poet, din iluminări torenţiale, din plonjări în abisal prelungite până la limita suportabilităţii. Când intru într-o asemenea aventură sunt prinţ neînfricat (nu în zadar mereu mă laud că sunt născut pe 10 mai, de „Ziua Regelui”, cândva ziua naţională a României), arţăgos cu întreg universul, şi, desigur, şi cu, oricine ar fi şi orice formă ar avea, Puterniciul Puternicilor şi Învingătorul Învingătorilor. Uneori sunt nepermis de lejer şi de liber, poate şi libertin, chiar şi cu Iisus, care este, pentru mine, în tot ceea ce se poate închipui, chintesenţă a chintesenţei. Când tăvălugul se opreşte, când poemul va fi având deja consistenţă, deci carne de vers şi os de vers şi sânge

3

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

invitatul revistei

de vers, eu mă simt ca o lehuză, aproape că sunt în moarte clinică. Pe lângă bucuria ilimitată de a te putea „scrie”, există, de asemenea ilimitată, şi o tiranie a versului, care se vrea deplin curgător, care se vrea totalmente muzical şi totalmente semnificativ, adică Perfect. Fără să simţi, ca şi când ar fi minute ori secunde, orele se aşază una peste alta, patru, cinci, şase, şapte, poate şi opt, şi-n timpul ăsta poemul face ce vrea cu tine. Te tăvăleşte prin mlaştini, te otrăveşte cu licori de nevindecat, te umileşte ca şi când ai fi ultimul muritor în faţa ştie cine cărei regine de vază, te călăreşte, în fine, ca pe un asin ordinar. Eşti, ştiu că nu sună grozav, târfa propriei inspiraţii, cârpa de şters podelele pe care păşeşte poemul nou născut, desigur încornorat şi deja dat dracului. Vai, cât de dulce şi cât de sfânt devine somnul vindecător de după o asemenea „orgie”! Pe lângă că poemul meu făcea ceea ce vroia cu mine - nici nu mai ştiam când este zi ori noapte, noapte ori zi -, absenţa titlului părţii a doua a trilogiei mele mă enerva, mă exaspera. Dar înainte de a continua cu această mărturisire, trebuie, cu onestitate, să conced că, la concurenţă cu stările descrise mai înainte, de neîndoielnică umilinţă, de transformare pur şi simplu în unealtă a Poeziei, existau şi nenumărate clipe când simţeai că-ţi ţâşneşte pur şi simplu din tâmple o senzaţie nemaipomenită de măreţie şi de unicitate a propriei fiinţe. Simţeai la un moment dat că eşti posesorul unei Puteri supraomeneşti incredibile, că eşti, da, că eşti Vocea şi Legea Lumii şi a Lumilor. Dar a venit şi momentul multaşteptat, în care am aflat şi numele viitoarei „cărţi”, a doua, r e p e t , d i n T r i l o g i a atotcuprinzătoare. Eram împreună cu prozatorul Ion Lazu, bunul meu prieten şi, totodată, redactorul şef al Editurii Vinea. Eram acasă - acasă însemnând şi sediul editurii, adică ne aflam în locuinţa mea din Antim, nr. 45, apartamentul 5. Ca o paranteză, ca să vedeţi că miraculosul nu-i deloc o neobişnuinţă în viaţa mea, aflaţi că aici, unde eu am ajuns în 1987, fusese odinioară apartamentul lui Mihail Sebastian. Citiţi paginile Jurnalului său şi vedeţi notaţiile făcute în casa sa din Antim, 45. Săracul, de aici, din această clădire, a ieşit în 1945, a făcut la dreapta pe strada Justiţiei şi a ajuns în intersecţia din 11 Iunie, unde acel nenorocit de camion sovietic şi l-a găsit drept ţintă. În toamna anului trecut, aflându-mă la Biblioteca Academiei - cercetam fonduri întregi de corespondenţă, pentru teza de doctorat - , am înlemnit, citind pe plicul unei scrisori trimise de Bogza, din Spania anului 1936: „Lui Mihail Sebastian, Str. Antim, nr. 45”. Tremurând de surpriză şi de emoţie, nu m-am putut abţine să nu vorbesc singur: „Doamne, ce mică e, totuşi, Lumea”. I-am citit lui Ion mai multe poeme, cu scopul

declarat de a găsi titlul atât de mult dorit. Citeam, altfel cum, ca şi când aş fi fost participant fervent la un podium poetic şi în faţa noastră s-ar fi aflat sute de iubitori de poezie. Şi am ajuns, la un moment dat, la textul tinereţea frumuseţea şi moartea poemului: „din femeie în femeie călătoreşte tinereţea frumuseţea şi moartea poemului rafinat şi viril / din femeie-n femeie călătoreşte fiul meu nenăscut [...] / am fost un mare norocos al acestei lumi prăbuşită iremediabil în moarte abia mângâiată de viaţă / am fost poate chiar leul şi nu umbra leului am fost poate chiar tigrul şi nu umbra tigrului / am mâncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot până la ultima celulă de carne linguriţă după linguriţă şi ceşcuţă după ceşcuţă de speranţă şi disperare / femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea

lumii şi cea aievea şi cea din haos din necuprins / femeia e sfoara singura pe care nu poţi s-o rupi cu dinţii şi nici cu cine ştie ce ferăstraie meschine / femeia e fluierul e muzicuţa este armonica este orchestra maxima” (2 iunie 2002). Când am ajuns la versul: „femeia e fluierul e muzicuţa este armonica este orchestra maxima”, am urlat fericit: „Gata! Ăsta e! Am găsit: „Orchestra maxima”. „Da, a spus şi Ion, ăsta e!” Era bine, eram mulţumit. În fond, ceea ce fac eu este în bună parte un discurs preponderent amoros. Şerban Foarţă a surprins, cu suficientă claritate, această meteahnă a textelor mele: „erotica lui nicolae tzone e o cîntare a cîntărilor profană, dar plină de solemnităţi, de o senzualitate de rodie sau smochină; curgerea îi e „untdelemnie”, în tempo de adagio religioso [...]. Nu versul, ci versetul este calupul poeziei lui nicolae tzone, tot astfel cum sonoritatea ei ţine de melopee şi litanie.” Poezia mea este, chiar este, una a cuplului cuprins curajos într-un amor total şi definitiv. Protagonista din nicolae magnificul, impresionanta dona huana, posesoarea de senzaţie a unui sân roşu şi a unui sân negru, nu mai era o apariţie

propriu -zisă în noua carte, dar nostalgia după trupul ei neperec he şi după felul ei de a iubi ilimitat şi memorabil era încă de resimţit în filele care se tot adăugau unele lângă altele. Am notat titlul găsit „orchestra maxima” şi am început să mă joc cu el pe hârtie, încercând să prefigurez o posibilă copertă. Încă două-trei zile am continuat să fiu încântat. Şi mă tot jucam pe foi diverse, când, deodată, am „citit” în loc de „Orchestra maxima”, „Capodopera maxima”. Era exact-exact ceea ce trebuia să fie de găsit, în sfârşit. Era titlul cel teribil şi neprevizibil. Cel obraznic şi poate şi insuportabil. Pentru că, în mai multe feluri, poezia mea era (şi continuă să fie) şi poezie a poeziei. Poemul devenise, la mine, cu de la sine putere, personaj. Asemenea, versul. Eram, pe atunci, şi nu mă sfiesc nicidecum să recunosc, preocupat, înnebunit de-a dreptul, de tot ceea ce putea să însemne Poezia. Fireşte, eram interesat, în ultimul grad - şi acum continuu să fiu , cum a l t fe l? - de ideea de capodoperă . De

Cristian Bădiliță și Nicolae Tzone la Paris

4

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

invitatul revistei

„poemulcapodoperă”. Citeam şi reciteam texte considerate capodopere, ale atâtor şi atâtor poeţi, şi încercam să le descifrez mecanismul invizibil şi să aflu, dacă asta se poate cumva afla vreodată, cum de pot fi posibile. După găsirea titlului, am adăugat în volum mai multe secvenţe (un fel de prozopoeme) chiar cu această denumire, acesta căpătând aproape o cu totul altă structură şi poate şi un plus de semnificaţie. Iată cum arată, în carte, poemul capodopera maxima I: „capodopera maxima obsesie capcană rană culoar pentru alergarea iadului prin sine însuşi // * capodopera maxima vârtej în haos eternitate pentru sinucigaşii sublimi posedaţi sfârtecaţi de idei şi de viziuni rug infernal pentru imbecilitatea omenirii parfum de iasomie peste conştiinţele şi inteligenţele în putrefacţie avansată // * capodopera maxima miel alb zbenguindu-se pe zăpadă roşie poem-pui ieşind din miezul foii albe ca un mugur-pui din arborele de santal chintesenţă de ambrozie în nara lui dumnezeu umbrar din stufăriş pentru nea grigore paznicul din grădina de pepeni // * capodopera maxima elefant cît un şoricel maimuţă cât o pisică gândac de colorado cît vaporul titanic înainte de scufundare zimbru cu opt picioare pe cale de dispariţie batista în care şi-a suflat mucii lautréamont la douăzeci de ani scaunul de ceară al lupului rău topindu-se la foc ascuns din capra cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă // * capodopera maxima ploaia şi ninsoarea primordiale singurele plutind dinspre pământ spre deasupra înspre ochii lui dumnezeu adormit sau poate numai obosit şi îngândurat wilhelm tell aruncând mărul cu măiestrie în vârful săgeţii înfiptă decent în capul prinţesei neînfricate lacul înaripat din văzduh cu crapi ştiuci şi păstrăvi de văzduh // * capodopera maxima cârtiţa albă din infern şi cârtiţa neagră din paradis scriind împreună cu mine poemul secret veşnicul inaccesibil şi muritorilor şi zeilor nenăscuţii doar îl citesc învăţând să surâdă şi să se nască.” Practic, pentru fiecare „propoziţie” din acest şir de „aproximări” aş putea să povestesc fără să obosesc prea uşor.

A.O.V.: - Vă rog să ne vorbiţi despre geneza volumului Viaţa cealaltă şi moartea cealaltă.N.TZ.: - Este ultimul volum al trilogiei mele, prefigurată în 2000. Fie Operă, fie eşec răsunător al Operei, aceasta este, din 2010, o realitate, odată cu apariţia cărţii Viaţa cealaltă şi moartea cealaltă. Plecasem, aşadar, la drum cu nicolae magnificul. Acesta nu era, nu e o preamărire de sine, cum s-a insinuat şi încă se insinuează. Este o poveste verosimil / neverosimilă despre tragedia sinelui pus să împlinească imposibilul: o fascinantă iubire întâmplată în moarte. Ăsta e, simplificat la maximum, subiectul cărţii: poetul, adică vechiul sau noul orfeu, adică nicolae magnificul, porneşte pe urmele vechii sau noii euridice, numită de data aceasta dona huana, cea cu un sân roşu (iluzie a vieţii fără de moarte şi a iubirii paradisiace) şi cu un sân negru (realitate a morţii, practic, infinite). Mircea A. Diaconu, în plină tinereţe glorioasă, mi-a dedicat, în „Convorbiri literare“, din februarie 2002, o cronică net favorabilă, intitulată un tratat despre ştiinţa morţii şi-a reînvierii. A folosit pentru a mă caracteriza, şocant chiar şi pentru mine, formularea: „poet de primă mărime”. Analiza făcută de el este un dar pe care doar rareori un critic îl face unui poet încă în viaţă fiind acesta: „Să rezumi cumva universul vizionar al acestei poezii? Lucru nu tocmai inutil (din moment ce nicolae magnificul păşeşte paşnic pe Strada Antim şi vede ce nu se vede), dar aproape imposibil de realizat, din cauza continuităţii de tensiune, şi nu de imagine, chiar dacă fiecare poem reia elemente ale unui univers poetic construit obsesiv. De fapt, n-avem de-a face cu poezii distincte, ci, de la prima la ultima pagină, cu un mare poem despre contemporani şi cotidian, despre moarte şi vis, despre un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic. [...] Mai multe poeme se numesc simplu: amănunte din viaţa de zi şi din vis a magnificului nicolae. Iată însă ce titlu: citeam cu voce joasă poemele morţii moartea vă jur nu scrie decât capodopere, suficient pentru a confirma forţa unui poet de primă mărime. / […] Oarecum neputincioşi în faţa şuvoiului i m a g i n a r c o p l e ş i t o r , consta tăm că n i c o l a e m a g n i fi c u l dictează poeme d i n m i e z u l morţii. Şi o face prin dublul său m a i p u ţ i n concret, nicolae tzone, figură de poet din vârsta c u v â n t u l u i v i z i o n a r , n e s c e p t i c ş i neblazat. Poet d e p r i m ă mărime mânat d e e n e r g i i or ig inare , de o b s e s i a

Nicolae Tzone la Washington

Nicolae Tzone acasă la Miron Kiropol, la Paris

5

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

invitatul revistei

totalităţii recuperate prin propria-i sfîşiere, de exultanţa feminităţii universului.“ Ştiu că săracul / bogatul de el a tras ponoase din cauza largheţii gestului său. Poetul Drăghici şi criticul Mincu, când l-au prins pe undeva pe Calea Victoriei, înspre partea cu Teatrul Odeon, l-au tras de urechi şi i-au bătut obrazul. Păi cum să scrii aşa ceva despre Tzone! Drăghici ştiu că devenise deodată, tocmai din pricina acestei cronici, extrem de supărat pe mine, deşi eram editorul lui şi, încă, îl angajasem pentru o vreme la editura mea. De neînţeles, totuşi, reacţia lui, pentru că de-abia trecuse o lună sau două, sau trei, de când Mircea scrisese despre poezia lui, în aceleaşi „Convorbiri literare“, un text splendid. Profesorul Marin Mincu tocmai se războia cu mine pe motivul generaţiei douămiiste pe care eu o publicasem la greu, cu cel puţin doi-trei ani înainte de înfiinţarea Cenaclului Euridice. Fireşte, ar fi voit să fie domnia sa cel care a descoperit generaţia ultimă de poeţi români, numai că eu deja publicasem, în 2000, prima carte a lui Marius Ianuş, Manifest fracturist, tipărind pe copertă cu litere de-o şchioapă, după modelul colecţiei „ E D I Ţ I I D E F I N I T I V E ” : „ G E N E R A Ţ I A 2000”. Au trecut, iată, de atunci, zece ani plini, şi fireşte că mă bucur că Mircea, sucevean cu casă, masă şi slujbă în Suceava, a ajuns între timp un nume „de primă mărime” al criticii r o m â n e ş t i . C u profesorul Mincu între timp m-am î m p ă c a t , m - a invitat să devin şi am devenit doctorandul lui la Facultea de Litere din Bucureşti. Cu câteva luni înainte de neaşteptata lui plecare la cele veşnice, mi-a încredinţat, în semn de preţuire pentru poezia mea, o notă critică pe cât de concisă, pe atât de edificatoare, pe care am publicat-o (încă trăia) pe una din clapetele volumului Oase de înger. Pe Mircea A. Diaconu l-am întâlnit deunăzi la Botoşani, fiind preşedintele juriului care l-a răsplătit pe Geo Vasile cu Premiul Eminescu pentru traducerile lui în italiană. Acesta din urmă, fără să mă cunoască încă, a scris şi el o cronică de zile mare la nicolae magnificul: «[...] Poet al unei gramatici contrastive plastice şi cromatice de amintire barocă, Nicolae Tzone nu ezită să cultive o retorică aparent scandaloasă, provocările sale semantice fiind mai curând un joc al aluziilor multiple, joc deprins în biblioteca unei ilustre erotopaegnia, adică erototeca poeziei virile „de carne, sânge şi metafizică”. Nevrotic şi mediumnic, stilul, ţesut din delectări morbide şi palinodii, ajunge la soluţia finală a poeziei: autoimolarea poetului. Saltul mortal, ireverenţa şi sediţiunea agrementează sunetul profund al elegiei, modul ludic şi totodată credo testamentar: „ce-i în definitiv un mare

poet dacă nu muritorul care trezeşte-n versul său moartea la viaţă / eu nicolae cel sincer şi masochist cel mai mult neiubit decât iubit ştiu prea bine că scriu aceste cuvinte fiind mort de-adevăratelea pentru contemporanul şi pentru crispatul popor românesc / eu scriu aceste poeme pentru morţii de azi care mă vor citi abia mâine”. Imaginific pe calea viziunii fantastice şi a fiorului cosmic, Nicolae Tzone excelează prin eficienţă stilistică mai ales în nominalizarea de avatari şi metamorfoze filo- şi ontogenetice, din apexul cărora îşi oficiază sacerdoţiul truculent, histrionic şi extremist ţesut din violente fugi asociative, din cascade polemice vs. inautenticitatea vieţii, „o flegmă de azbociment / în gura unui dumnezeu cu dinţii de smoală”. Uneori excesivă şi chiar teribilistă, în ciuda accentelor monahale, bufonescă dar mereu creatoare de metafore surrealiste în violenta lor frumuseţe, dicţiunea lui Nicolae Tzone (acest Ahile sinucigaş, acest Merlin născut din coasta amorurilor lui Ovidiu şi meşterului Manole) este o neostoită tentativă de descifrare a misterului

poeziei. Din această fundamentală enigmă se hrăneşte poezia lui N i c o l a e T z o n e , dezlegată poate doar de G e l l u N a u m , m a g i c i a n u l [ . . . ] . » Cronica lui se intitula d o n a h u a n a ş i i m a g i n i fi c u l s ă u cavaler, şi se tipărea în „Contemporanul“ lui Nicolae Breban, ş i anume în numărul 41 [541], din 25 oct. 2001. Este un text publicat, iată, înainte ca Mircea să scrie despre mine. Dar să lăsăm acum deoparte nicolae magnificul, din 2000. Nu putem însă trece,

deşi am vorbit deja îndelung despre el, de volumul capodopera maxima, cea de-a doua apariţiei a trilogiei. În cuprinsul ei se află, nu numai formal, dar şi ideatic, un poem pesemne emblematic, dacă el este, explicit, punctul de pornire al noii cărţi, viaţa cealalta şi moartea cealaltă. Se intitulează şi va veni ziua a opta în care viaţa cealaltă şi moartea cealaltă: «operaţie la ochi pleoapa tăiată şi curăţată de fibrele îngheţate durerea ca o minge de plumb în timpane / ochiul apoi acoperit cu zăpada bandajului sângele umplând alveola ciudata percepţie a lumii fără jumătatea vederii / pe urmă o broscuţă portocalie îmi intră în creier lacomă ca un târnăcop în bulgărele de calcar praf îmi face imaginaţia / un cîine începe să latre la oameni şi stelele încep să latre la câinii care latră la oameni / e un calvar sunetul care se naşte şi se târăşte pe pământ printre arbori şi în cosmos printre păsările care se văd şi nu se văd / cuvintele se sperie şi îşi schimbă pielea de pe consoane vocalele îşi ţin cu demnitate respiraţia / în creier broscuţa înghite una după alta celulele nervoase inflamate de cine ştie când / face în sfârşit curăţenie generală în încăperile în flăcări unde bolboroseşte memoria ancestrală / ochiul vai pe dinlăuntru nu se deschide semn că bisturiul a

Cu mai mulți ani în urmă, Șerban Cioculescu și Nicolae Tzone

6

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

tăiat bine că operaţia a fost reuşită că de mâine poimâine voi vedea fără umbre fără irizările de zi şi de noapte / voi locui în lumină neutră ca într-un imens sicriu vopsit pe scânduri cu vopsea albă / voi vedea scheletele oamenilor fără oprelişte prin carne şi haine prin întuneric şi ceaţă / trenul de dimineaţă se va ciocni cu trenul de seară pe un câmp care va înghiţi pentru totdeauna şi viii şi morţii / şi va veni ziua a opta în care viaţa cealaltă şi moartea cealaltă vor convieţui în securitate maximă». Am marcat cu bold acest ultim vers, unde este deja inclus numele cărţii ce avea să urmeze. Din clipa în care am scris poemul acesta, deja volumul viaţa cealaltă şi moartea cealaltă, cel de ziua a opta, pe care Dumnezeu a uitat să o facă (dar, iată, că nu şi Poetul şi Poezia), era ca şi încheiat. De altminteri, dacă între nicolae magnificul şi capodopera maxima este, ca apariţie, o distanţă de opt ani, până la publicarea acestei noi cărţi vor trece numai doi ani. Menţionez că în volumul capodopera maxima partea sa secundă se numeşte: viaţa aceasta şi moartea aceasta. De aici se trece cu aplomb la titlul viaţa cealaltă şi moartea cealaltă. Dacă nicolae magnificul cuprindea o poveste de iubire întâmplată în moarte (un vers de aici pe care mi-l reamintesc este acesta: „am uitat că sunt mort şi-am început să râd”), dacă în capodopera maxima Poemul şi Poezia îşi conturează filologia şi gramatica specifice (oare cât de singulare?), Poetul ţinându-şi, cât de cât, vitalitatea în frâu, în volumul de final al trilogiei, viaţa cealaltă şi moartea cealaltă, se realizează un echilibru al tuturor contrariilor (evidente, sau ascunse), mizându-se deopotrivă pe vitalitatea şi pe virilitatea şi a vieţii şi a morţii, din trecut, din prezent şi din viitor. În paginile sale Iubirea este descătuşată la maximum, Libertatea este pururi dezlănţuită şi, poate, ca notă particulară a acestui nou tip de, totuşi, suprarealism, Viaţa Socială, reală şi concomitentă Poeziei, este deseori împinsă în prim-plan, tuşele pamfletare fiind la mare preţ. Cine mă acuză de gratuitate şi calofilie eu cred că se află în eroare. Vor fi destule ce mi se pot imputa, slavă domnului, dar nu aşa ceva. Pe cei rău intenţionaţi, care confundă poezia cu facilul şi comoditatea, cu claritatea apei de ploaie, e bine să-i ignori oriunde şi oricând. Ei sunt adepţii privirii prin ocheane astupate cu câlţi. Mă rog, din când în când, câlţii sunt înlocuiţi cu vată. Penuria de geam limpede şi luminos, de oglindă transparentă, se pare că este veşnică. Cei făţarnici, cei laşi, cei cu coloana vertebrală în zig-zag, cei cu sinceritatea în zeghe sunt, în fond, atât de lesne de recunoscut.

A.O.V.: - Şerban Axinte, pe una din clapetele volumului viaţa cealaltă şi moartea cealaltă, precizează: „doar prin asimilarea biologică a poeziei se poate ajunge la trăirea intensă [...]”. Sunteţi de acord cu această aserţiune? N.TZ.: - El este prietenul meu şi al poeziei mele. Mă bucur că e tânăr, încă, şi că este una din vocile critice distincte de azi. Başca faptul că e şi un poet talentat. Prin el, prin Ema Ilie, în viitor poezia mea are o şansă în plus de a fi preţuită în ţinuturile Iaşiului. La un moment dat, m-am pomenit cu un telefon de la Mariana Codruţ. „Nicolae, să cumperi revista Timpul. Este în ea un articol la nicolae magnificul, scris de Şerban Axinte.” Marianei îi publicasem un volum de versuri extraordinar, Blanc, şi mă păstram cu ea într-un dialog literar cordial.

Articolul scris de Şerban a constituit o frumoasă surpriză pentru mine. Apoi ne-am cunoscut şi din prima clipă ne-am împrietenit şi am rămas foarte buni prieteni de atunci. Mi-a scris la capodopera maxima o postfaţă în care prinde, cu aplomb, adevărul cărţii. Mi-a plăcut ceea ce a scris tocmai că recunoştea între primii această „asimilare biologică a poeziei”, care este o particularitate marcată a lirismului meu. Este unul din punctele mele tari. Dar înainte încă de Şerban Axinte, în cronica la nicolae magnificul, Mircea A. Diaconu vorbise, în alţi termeni, fireşte, despre, practic, acelaşi lucru: „Oricum, poezia aceasta, «descriere cu lux de amănunte a labirintului dintre cutele frunţii», cernere a sângelui diavolului prin pânza aspră a pleoapelor, scriere negru pe negru a unor propoziţii dense, orgasm cerebral şi «amestec rarisim de viaţă moarte iarbă piatră şi cenuşă de gheare de vultur», nu înseamnă cultură, ci natură. Este aici o soluţie pentru impasul modernităţii (sublinierea mea - n.tz.), care descoperea că totul există pentru a deveni sau a fi o carte, că limbajul trădează existenţa primară. Cu un entuziasm feroce, autoflagelator, «acest frate tardiv al lui iisus» […] îşi exhibă şi îşi creează astfel fiinţa. / […] În poezia aceasta, grea de materie, nimic nu se reduce la o identitate textuală […]. Trupul sfâşiat nu e nicicând unul de hârtie, iar revelaţia că suferinţa este a cuvintelor, silabelor, literelor se bazează pe constatarea că, în acest univers rabelaisian, al organicului şi elementarului, cuvântul este materie şi, deci, el însuşi moarte. Tot spiritul

metamor fozator a l visului e m o t i v a t d e a c e s t e suprapuneri dintre eros, moarte, viaţă, trup, cosmos, sexualitate, dumnezeu. E aceasta o întoarcere în natură, la fericirea trupului şi a cărnii. [...] Fireşte că această întoarcere în natură înseamnă şi o resemantizare a morţii, ca tărâm al purificării prin extaz“. Mircea şi Şerban au înţeles că tentaţia totalităţii şi organicitatea totalităţii ţine la mine de o vitalitate debordantă, netrucată. De o biologie ciudată poate, dar nu imposibilă, dacă avem în vedere orizonturile deschise de un gigant precum

invitatul revistei

Trei poeți: Claudiu Komartin, Nicolae Tzone și Lucian Vasiliu

7

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Nichita Stănescu. Cuvântul este şi carne şi sânge şi văzduh cosmic, carnea şi sângele îşi pot pierde materialitatea, transformându-se cu naturaleţe în idee, în spirit. Există o unică biologie a fiinţei, a poeziei şi a întregului univers. Pentru poet, ca şi pentru poezie, cuvântul, versul, poemul sunt organe vitale precum ochiul, plămânul ori inima. Orice rănire a ochiului, plămânului ori inimii provoacă durere a fiinţei, dar şi durere a cuvântului, a versului ori a poemului, Poeziei adică. Corporalul şi ideaticul nu se mai pot separa. Calofilia este, de acea, imposibilă. Cuvântul, versul, poemul pot muri şi pot învia ca şi omul. Omul poate să-şi zidească mâna ori rotula genunchiului în poem, ca şi când ar fi litere ori silabe. Este abolită diferenţa dintre materialitate şi diafan. Corporalitatea se poate răsuci şi deveni metafizică.

A.O.V.: -Gheorghe Grigurcu scrie despre Nicolae Tzone că este un poet atipic. N.TZ.: - O, da, acest mare critic, care a mizat atât de apăsat din 2000 încoace pe mine, are dreptate. Sunt atipic cât cuprinde. Cred că aşa m-am născut şi că aşa o să mor. Rămâne norocul vieţii mele de-a fi răsfăţat de el. Nu a fost carte a mea de după nicolae magnificul la care să nu scrie cu o înţelegere care, în singurătatea şi în singularitatea mea, mărturisesc că mă încurcă. Cronica lui la nicolae magnificul a publicat-o în două numere consecutive ale României literare. Cine eram eu, în definitiv, atunci, ca să scrie el atât de eclatant despre mine? Era clar că eram atipic. Ce şansă pentru tine, dacă fiind astfel, total atipic şi profund atipic, i-am putut stârni interesul, înţelegerea, bunăvoinţa, inteligenţa şi sensiblitatea critică: „Nu încape discuţie că lirismul lui Nicolae Tzone, cel care, turmentat de sine, îşi zice, ca un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ţine de prima categorie, a „plăcerilor” şi „ornamentelor”, a „puterilor” ilimitate ale imaginarului care s fi d e a z ă r e a l u l . Suprarealismului la care aderă în chip lejer i se adaugă o propensiune, am zice, orientală, a v isului opulent , îngroşat precum o d r o j d i e a f a n t a s m e l o r l ă u n t r i c e . [ . . . ] A p a r e n t î n c ă anahoret al dreptei c r e d i n ţ e a l u i B r e t o n , p o e t u l nostru e un sibarit al m e t a f o r e i , u n e p i c u r e u a l comparaţiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilităţii sale particulare, în care nu şovăie a-şi inculca poftele prea lumeşti, doar vag codificate.”

A.O.V.: - Liviu Antonesei, într-un interviu de dată recentă, din 2012, a afirmat că: „Am intrat cumva într-o altă vârstă a

poeziei mele”. Simţiţi şi dv. acelaşi lucru? N.TZ.: - Poezia mea, îmi place să cred, continuă şi acum, în 2012, să aibă aceeaşi vârstă pe care o împlinea în anul 2000, când tipăream volumul nicolae magnificul. Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că versurile mele, la o adică, pot avea grijă de mine. Atunci mi-am descoperit, trufaş peste măsură, zona în care posibilitatea de a da nas în nas, aşa, ca din întâmplare, cu „tinereţea fără bătrâneţe”, nu putea nicidecum fi o iluzie. I-am zis, eretic şi puternic, „zona tzone” şi pentru că sunt născut, de adevăratelea, de Ziua Regelui, am declarat-o, cu de la mine putere, regat. E drept că este un regat cu un singur locuitor, care este şi care-şi este monarh absolut, dar, la nevoie, se poate da de trei ori sau de trei mii de ori peste cap, devenind şi sclav iscusit, bun la toate. Îndeosebi la viaţă, la moarte (la moartea de dincolo de viaţă, dar şi la moartea de dincolo de moarte) şi la poezie. Faptul că spăl cu patimă, cu dragoste, podelele „zonei tzone”, chiar şi de nenumărate ori pe zi, nu este o umilinţă. Iar când îmi pun coroana de poeme tzone pe frunte nu simt trufie, ci bucurie fără margini. O bucurie interioară explozivă, marca tzone, şi ea... În fine, în zona tzone, şi sclavul tzone şi regele tzone merg cu uşurinţă deopotrivă pe pământ şi pe iarbă, pe ape, pe aer şi pe cer. Nu ştiu de ce, deseori mi se pare că se ţine scai de mine centrul lumii. O fi el, centrul lumii, nebun? Oi fi eu, tzone, şi eu, poemul tzone, cel mai bun prieten al lui? Cert este că mi-e tot mai dor de singurătate şi mă rog să nu mă înstrăinez, şi mai mult încă decât azi, de semenii mei. Am observat, cu stupoare, că deşi nu respir decât aerul zonei tzone, că deşi nu-mi port coroana decât prin grădinile regatului tzone, unii confraţi sunt departe de a mă iubi. Păcat, mare păcat, pentru că sunt un om profund bun, un spirit cu adevărat generos. Nu ştiu şi n-am ştiut niciodată ce-i invidia. Jur pe poemele mele cele mai frumoase că ştiu să mă bucur

până la lacrimi şi de un vers strălucitor al unui confrate. Eu cred că şi în burta mamei mele, Floarea, poate că chiar şi în phalusul tatălui meu Marin, îndrăgostit lulea de chipul şi de trupul mamei mele, chiar dacă încurcam mai întotdeauna secundele şi orele cu timpurile şi netimpurile, nu încurcam între ele invidia şi generozitatea. Este drept că poezia este poate erezie supremă, dar de ce atâta răutate ici şi colo? Când scrii, dacă scrii bine, nu mai e, în mod firesc, loc de nimic altceva lângă versul bun şi inspirat. Iată de ce cred eu că acela care mai are energie în el să fie şi rău, nu ajunge nicidecum la versul bun şi inspirat. Ştia foarte tânărul Tzara prea bine ce voia să spună când aşternea pe hârtie versuri

precum acestea: «sufletele pe aici / sînt mici / ochii d-voastră / sînt foarte diabolici...». Când scrii, dacă scrii bine, Dumnezeu nu numai că trage cu coada ochiului să vadă imediat ceea ce ai scris, dar şi arde de nerăbdare să te citească. Asta, da, invidie!

(Continuare la pagina 70)

invitatul revistei

Nicolae Tzone într-o companie selectă alături de Constantin Abăluță,Nora Iuga, Constanța Buzea, Micaela și Alexandru Lungu

8

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

invitatul revistei

[nu întrebarea nu se pune aşa dacă sînt gata să mor…]

nu întrebarea nu se pune aşa dacă sînt gata să mor de gît odată cu poemul meu da aşa se pune întrebarea dacă poemul meu este gata să trăiască pentru mine dacă mor eue ghinionul meu recunosc că trăiesc într-o ţară în care poezia aproape că dintotdeauna tot este vîrîtă la apă tot i se leagă de picioarele de silabe şi de degetele de silabe şi de capul ei frumos de silabe clocotitoare pietre de moară mereu şi mereuspaţiul acesta diurn în care mi-e dat să trăiesc are un urît bot de porc în loc de sol şi copacinu nu sînt chiar atît de lucid încît să am puterea în gura mare să strig că patria este acest bălegar de nulităţi care suge pînă la fund pînă şi măduva sfîntă din oasele îngerilorpatria am furat-o eu ca s-o salvez de la moarte de la decapitare şi deopotrivă de la arderea pe rugpatria sînt eu măi voi nenăscuţilor patria sînt eu şi am furat-o pentru voi ca să vă naşteţi cu patrie în voi şi lîngă voi şi dedesubt şi deasupra de voidacă nu mă năşteam eu la timp ăştia care tund şi tund şi iarăşi tund carpaţii şi dunărea de tot ce e profund şi vital ar mai fi lăsat în urma lor doar morminte deschise de români muriţi prematur doar rînjitoare mormane de grîu putrezit şi de brazi putreziţidacă nu mă năşteam eu ca să vă apăr patria ca să îmi apăr patria ăştia de-acum care aruncă pe transilvania pe dobrogea pe banat şi pe moldova şi peste tot prin băragan cu var încins ne-ar fi lăsat orfani de patrie pe vecipatria de ieri de azi şi mai ales patria voastră de mâine măi voi nenăscuţilor sînt eueu sînt hoţul de patrie perfect eu sînt ascunzătorul de patrie perfect eu sînt genialul şi umilul vostru tată şi frate măi voi nenăscuţilor cărora cu limbă de viaţă şi moarte vă ordon citiţi-mă ca să ştiţi cine sînteţi citiţi-mă că nu cumva să vă înfricoşaţi ori speriaţi de ceva vreodată ca să nu mai muriţi niciodată

nu întrebarea nu se pune aşa dacă sînt gata să mor de gît odată cu poemul meu

*fiul meu nenăscut şi voi fii mei deja născuţi să vă aveţi mereu ca fraţii între voifiul meu nenăscut şi voi fii mei deja născuţi să stiţi că tatăl vostru a fost de departe bărbatul cel mai curajos din veacul lui iar faptul că scria de dimineaţa şi pînă seara poezii nu a fost o infirmitate ci a fost un mare norocfiul meu nenăscut şi voi fii mei deja născuţi să nu iubiţi decît femeile care luminează femeile care poartă fulgerul pe palme ca şi cînd pe palme ar avea două mere roşiifiul meu nenăscut şi voi fii mei deja născuţi dacă-mi veţi citi poeziile instantaneu veţi învăţa să mergeţi pe ape şi pe aer ca şi pe pămînt fiul meu nenăscut şi voi fii mei deja născuţi să vă aveţi mereu ca fraţii între voi

august 2010, 18h39

[ştiu că mi se colorase în roşu pielea obrazului…]

ştiu că mi se colorase în roşu pielea obrazului şi că de asemenea toate silabele poemului pe care-l scriam chiar atunci deveniseră parcă de sînge strălucitorştiu că şi murisem dar şi că înviasem aşa cum eram cu pielea roşie în obraji şi înconjurat de toate silabele parcă de sînge strălucitor ale poemuluiiisus îmi vorbea cu vorbe roşii de tot şi eu îi vorbeam lui iisus cu vorbe roşii de toteram fireşte pe ţărmul mării roşii şi păşeam amîndoi cu tălpile desculţe pe nisipul roşu al mării roşii chiar la vremea cînd luna roşie se ridica foarte sus pe cerul foarte roşu şi elviaţa mea este un cerc roşu care se sprijină pe dedesubt de un cerc negru care este moartea zic eu şi iisus nu zice nici da nici nu surîde doar cu surîsul lui de nemuritorpoezia mea este de asemenea un cerc roşu care se sprinină pe dedesubt de exact acelaşi cerc negru care este moartea mea vorbesc eu mai departe şi iisus mă aude dar încă nu zice nimic şi luna foarte roşie de pe cerul foarte foarte roşu

9

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

invitatul revistei

nici ea nu spune nimicştii ceva şopteşte iisus către mine te rog să atingi degetele mîinilor mele cu degetele mîinilor taleştii ceva mai şopteşte iisus luna asta foarte roşie de pe cerul foarte roşu este chiar capul meu de după ce am reînviat în zori de zi pe urmă iisus a început să se înalţe încet către cer păşind pe aer cu tălpile încă pline de nisip roşu hai fă şi tu exact aceleaşi mişcări pe care le fac şi eu păşeşte alături de mine pe aer cu tălpile pline încă de nisip roşuam păşit pe aer şi eu şi nu m-am scufundat am păşit pe aer şi m-am înălţat împreună cu iisus pe cerul foarte roşu pe care capul lui îl încorona pe toată întinderea lui

ştiu că mi se colorase în roşu pielea obrazului şi că de asemenea toate silabele poemului pe care-l scriam chiar atunci deveniseră parcă de sînge strălucitor

*din timp în timp mă uit cu coada ochiului la timp şi el la fel se uită cu coada ochiului la minedar domnul baudelaire întîrzie prea mult îi spun timpului care mă priveşte cu coada ochiuluiai răbdare va veni zice el acum tocmai îşi vopseşte părul în albastru abia apoi va venidomnul baudelaire mi-a dat întîlnire şi iată că întîrzie nepermis de mult ştiu că e un poet faimos dar faima lui nu ţine loc de timptimpul meu e numărat bob cu bob timpul meu nu mai face pui timpul meu nu mai are încredere în mineai îmbătrînit frate ai îmbătrînit şi nu mai poţi face prea multe ca să întinereşti şi să te frăgezeşti ca altă dată îmi azvîrle timpul cîteva vorbe peste umărdoamnul baudelaire iese în sfîrşit din casă are părul albastru de tot parcă ar purta un ocean pe creştetul capului parcă ar duce cerul întreg pe creştetul capuluidragul meu îmi zice domnul baudelaire voiam neapărat să te cunosc şi nu te mai plînge de timpul care trece îţi împrumut ori cît de mult vrei din timpul meu care nu trece mi s-a spus că eşti ceea ce se cheamă un caracter că eşti un domn de onoare aşa că am încredere că-mi vei înapoia la timp timpul care nu trece pe care ţi-l dau eu acumdar cine dragă domnule baudelaire dar cine ţi-a vorbit atît de frumos despre mine dar cineei cine mi-a vorbit despre tine poemul care nu trece mi-a vorbit despre tine şi timpul care nu trece mi-a vorbit despre tine poemul care nu trece poate că într-adevăr ţi-a vorbit despre mine pentru că şi mie mi-a vorbit despre tine de asemenea poemul care nu trece dar timpul care nu trece nu prea mai sînt sigur că şi-a făcut cuibul chiar sub piele la mineba şi-a făcut nevăzătorule şi-a făcut eu chiar acum în timp ce vorbesc cu tine îl privesc adînc în ochi şi ochii lui strălucesc cu putere sub piele la tinehai întreabă repede ceva mai zice domnul baudelaire întreabă-mă foarte repede ceva uimitoruite te întreb dar nu ceva uimitor crezi că dacă-mi vopsesc ca şi tine părul în albastru îmi va sta la fel de bine mă va mai iubi la fel de mult poemul care nu trecedar de ce nu te vopseşti tu în roşu dragul meu cu siguranţă că-ţi va sta foarte bine cu părul roşu poemul care nu trece te va iubi şi mai mult cînd îţi va privi părul roşu mîngîat de timpul care nu trecedomnule baudelaire dragă domnule baudelaire uite că te ascult şi-mi vopsesc părul în roşu imediat îmi vopsesc părul în roşu chiar cu sîngle inimii mele mi-l vopsescaşa să faci aşa e cel mai bine părul tău roşu ca sîngele şi părul meu albastru ca marea se vor plimba alături îndelung vor avea atîtea lucruri noi să îşi spună

din timp în timp mă uit cu coada ochiului la timp şi el la fel se uită cu coada ochiului la mineaugust 2010, 12h14

10

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

[pe dealul de sunete de mult n-am mai fost…]

pe dealul de sunete de mult n-am mai fost şi nici pe muntele de sunete nu am mai fostiubita mea face pe coapsele ei focuri înalte să le văd de pe unde voi fi niciodată drumul de întoarcere să nu mi se îndepărteze de sub pleoapeeu în clipa aceasta sînt pe dealul de sunete dar nu merg eu ci poemele mele mă poartă mîndre de mine şi mîndre de ele pe braţele loracum trec pe muntele de sunete şi poemele mele şi mai strîns mă ţin în braţele lorîn lumea prin care poemele mele mă duc şi copacii şi stîncile sînt tot de suneteşi zăpezile sînt de sunete şi vulturii şi foarte răcoroşii şi foarte gălăgioşii lor pui sînt tot de suneteaici pînă şi dumnezeu nu mai este cel pe care atît de îndeaproape îl ştim e un monument de sunetedacă m-ar urma aici în lumea şi în universal de sunete şi iubita vieţii mele s-ar transforma în mireasmă de suneteca şi mine de altfel ca şi mine căci acum eu sînt mireasmă de sunete doar şi poemele mele mă ţin în braţele lor foarte atente să nu se risipească nici un singur strop din mireasma de sunete care sîntfocurile înalte de pe coapsele iubitei mele se văd foarte bine de pe crestele muntelui de sunetecînd va fi să mă-ntorc la iubita vieţii mele cu siguranţă că n-o să rătăcesc drumulpoemele mele îmi construiesc casă de sunete îmi fac de fapt un palat de sunete aici pe vîrful cel mai înalt al muntelui de sunetepoemele mele îmi fac şi cămaşă roşie de sunete îmi fac şi haine roşii de sunete îmi fac şi ghete roşii de sunete şi cremă roşie de ghete roşii de sunete ca să arăt ca orice prinţ ca orişice împărat care se respectăpoemele mele îmi aduc de fiecare dată seara la cină cîte un căprior de sunete împuşcat în coarnele lui foarte rămuroase şi foarte lungi de sunete cu milă infinită şi dragoste infinită de versul meu cu sunetul cel mai frumos

pe dealul de sunete de mult n-am mai fost şi nici pe muntele de sunete nu am mai fost [...]23 octombrie 2010, 23h43

invitatul revistei

(Din volumul în pregătire poeme zburătoare)

Nicolae Tzone în Egipt (2008)

11

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

dicționarul vișniec

„Cabaretul cuvintelor” (cuvintele dacă mi-ar

fi povestite)

Matei VIŞNIEC

(fragment)

Eu

Sunt zile cînd cuvîntul eu devine insuportabil. Problema cu el este că nu vorbeşte nicio limbă. De fapt nu ştie să spună decît atît: eu, eu, eu.

Şi l-am avertizat doar: în viaţă trebuie să fii atent la ceilalţi. Trebuie să înveţi limbi străine. Puţin efort, zău aşa, că doar nu eşti singur pe pămînt. Încearcă să înveţi măcar o limbă străină pe zi, că doar nu e aşa de greu. Uite, cuvîntul tu este mult mai deschis, de altfel are şi urechile mai mari, este şi mai politicos, ştie să spună pardon? de ce? ei şi?

Nu e puţin lucru, cînd un cuvînt devine capabil să pună trei întrebări inteligente…

Uite la cuvîntul noi, ce generos e, ce deschis, un

adevărat acoperiş comun pentru toate îndoielile noastre. Nimic mai învăluitor, mai securizant, mai reconfortant decît cuvîntul noi. E un cuvînt pe care îl putem întinde cu uşurinţă pe o zgîrietură, pe o rană. E un cuvînt balsam, un cuvînt pomadă, un cuvînt consolare. De fiecare dată cînd simţim că ne prinde o angoasă puternică, putem spune noi şi imediat sufletul nostru se mai calmează puţin, inima noastră începe să bată ceva mai normal. Cuvîntul noi este dotat cu o imensă capacitate de securizare, este uluitor cît de primitor poate fi el, deschis fără să fie expansiv, comunicativ fără să fie exuberant, abundent fără să fie invadator.

Da, între eu şi noi există o diferenţă de morfologie, de comportament, de stil. Deja că acest cuvînt, noi, se îmbracă mult mai decent. Niciodată, dar niciodată cuvîntul noi nu ar îndrăzi să iasă gol-goluţ pe stradă, cum o face uneori cuvîntul eu. Nu, cuvîntul noi nu iubeşte podoabele excentrice, frufruşeniile provocatoare, etalajul de sine însuşi.

Ca să-mi educ eul nu încetez să-i spun: ascultă puţin această melodie plină de demnitate care emană din cuvîntul noi. Vezi cît de corect este, din punct de

vedere politic, Domnul noi? Ticurile sale nu sunt atît de vizibile ca ale dumneavoastră, dragă Domnule eu. Zău, dragă Domnule eu, fiţi mai puţin plîngăcios şi topiţi-vă din cînd în cînd în marmita generoasă şi umanistă a Domnului noi. Staţi mai mult pe lîngă Domnul noi, experienţa vă va fi folositoare pentru a vă rotunji puţin excrescenţele demoniace şi ireverenţele iraţionale…

Deschideţi-vă mai mult, Domnule eu, către Domnul noi, sau chiar către cuvîntul voi. Dacă vă este prea greu să vă apropiaţi dintr-o dată de Domnul noi, treceţi pe la voi, este o etapă interesantă care vă finisează manierele.

Cuvîntul voi este întotdeauna bine educat şi serviabil. Şi tresare imediat ce-i atinge cineva umărul, imediat ce-l întrebi dacă este pe drumul cel bun… Cuvîntul voi are aproape forma unei punţi între eu şi noi. Altfel spus pentru a ajunge de la eu la noi trebuie trecut pe la voi.

Of, am obosit. Credeţi-mă, cînd îţi petreci aşa toată ziua cu cuvîntul eu încercînd să-l aduci puţin la raţiune, simţi că înnebuneşti, că te înmoi, că te îndoi…

Nu, cuvîntul eu nu este capabil să se concentreze pe altceva decît pe propria sa persoană. Este cuvîntul care vorbeşte cu un singur cuvînt, este cuvîntul care nu vorbeşte decît cu sine însuşi. Iar eu, vă jur, sunt exasperat. Cînd aud ce discurs prolix şi sofisticat poate pronunţa cuvîntul eu cu un vocabular limitat la un singur cuvînt, care mai este şi surd şi mut şi orb şi bîlbîit, încrederea mea în şansele umanităţii de a ieşi din transă scade vertiginos (umanitatea fiind jumătatea eului meu).

Da, tot mai mult se scufundă în vid cuvîntul eu de

fiecare dată cînd spune eu.

Întotdeauna

Între mine şi cuvîntul întotdeauna totul s-a terminat. De vorbit nu-i mai vorbesc, de iubit nu-l mai iubesc. Iar în zilele cînd ne încrucişăm din întîmplare, îmi vine să-l strivesc sub talpa piciorului. Fără milă îmi vine să fiu, să-i demonstrez că nu poate mistifica la nesfîrşit noţiunea de timp şi că eu, în orice caz, nu mai cred în acest joc al prelungirilor…

- Pentru mine, îi spun, tu nu mai eşti demn de încredere, pentru mine tu nu eşti decît un gîndac care

12

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

dicționarul vișniec

rătăceşte prin sala de mese a cuvintelor. Un gîndac negru pe care îl surprinzi alunecînd pe faianţă cînd intri în bucătărie, un gîndac care se panică şi începe să se învîrtă înnebunit în cerc. Iar eu resimt această dorinţă sănătoasă şi justificată, atît fizică, cît şi metafizică, de a te strivi sub talpa papucului meu, ca să terminăm o dată cu promisiunile tale!

Crrrraaaak.

- Poftim, aşa îţi trebuie, fals profet ce eşti! Acum ai să taci. Acum că nu mai eşti decît o pată întunecată pe carelaj, am să respir şi eu mai uşor. Felul tău ipocrit de a fi mă deranjează mai puţin, impertinenţa ta împănată cu minciuni a primit o lovitură.

Nu, pe bune, cuvîntul întotdeauna nu mai există pentru mine, îl urăsc şi l-am gonit din memoria mea. Şi nu mi-e frică să-i spun în faţă: killer al speranţei ce eşti, monstru!

De altfel nimeni nu te mai iubeşte, te-au părăsit şi cuvîntul dragoste şi cuvîntul tandreţe… Ai devenit o sperietoare pentru toate cuvintele lucide din dicţionar. Nimeni nu te mai primeşte în patul său şi nici la masa sa. Cuvîntul voluptate te scuipă în faţă, cuvîntul sinceritate începe să rîdă în hohote cînd te aude cum baţi în seiful în care locuieşte.

Nu, acesta e adevărul, nici un cuvînt cinstit, rezonabil, util societăţii nu vrea să se mai asocieze cu tine în aceeaşi reflecţie, în aceeaşi frază, în aceeaşi ipoteză de lucru. Nimeni nu mai vrea să călătorească cu tine, mai ales pe distanţe mari.

Gata, te-am uitat, trecem la altceva.

Gură & limbă

Cuvîntul gură are un dinte otrăvit împotriva cuvîntului limbă. Ceea ce se vede cu ochiul liber.

Gurile rele spun că e din cauza unei poveşti de lipsă de spaţiu, de prea mare proximitate. Că sunt obligate să-şi împartă una şi aceeaşi încăpere fără lumină naturală. Şi că nu se mai supportă. Şi cum în lumea asta veştile circulă uşor din gură în gură iar pereţii au urechi, iată că s-a aflat totul.

- Încetează să te mai lipeşti aşa de mine, pufăie cuvîntul gură.

- Hai nu mai fă pe mironosiţa, spune cuvîntul limbă.

- Ce monument al lipsei de sens poţi să fii, îmi

vine să te vomit, te simt ca şi cum aş avea un păr pe limbă, urlă cuvîntul gură.

Cuvîntul limbă rămîne cu gura căscată în faţa acestui acces de violenţă. Dar nici nu înţelege să-şi pună frîu la limbă:

- Tacă-ţi fleanca, destrăbălato! Chiar şi o gură de canal, chiar şi o gură de metrou sau de aerisire ar fi mai simpatică în calitate de colocatar decît tine.

De fapt, aceasta este marea lor problemă, lipsa de intimitate, lipsa de marjă de manevră personală.

Cuvîntul gură este destul de casnic, îi place să tîndălească în interior şi se amuză etalîndu-şi peste tot colecţia de papile gustative. În faţa acestei forme de narcisism cuvîntul limbă îi reproşează cuvîntului gură lipsa de gust. Ceea ce îl face pe cuvîntul gură să vadă roşu de furie şi să-l trateze pe cuvîntul limbă de „limbă de lemn“.

Vecinătatea lor a devenit un tămbălău care-ţi ia piuitul.

- Să nu te mai prind că te atingi de cerul meu, strigă cuvîntul gură mai, mai să-şi verse plămînii.

- Vezi că-ţi miroase gura, chicoteşte cuvîntul limbă.

- Ah, ce mult mi-aş dori să fii mort, suspină cuvîntul gură. Mort ca limbile moarte.

- Ah, dacă aş putea să fiu surd. Să nu-ţi mai aud turuitul măcar timp de o secundă… Dacă aş putea să fiu singur măcar un minut, ştii ce-aş face? întreabă cuvîntul limbă.

- Nu, da' îmi stă pe limbă, răspunde cuvîntul gură.

Întoarcere

Cînd plec în călătorie iau cu mine în valiză un singur cuvînt: cuvîntul întoarcere.

Cînd te văd plecînd, îţi strecor pe ascuns în buzunarul mantoului un singur cuvînt: cuvîntul întoarcere.

Cînd cineva, pe stradă, îmi cere să-i arăt vreo direcţie, deschid palma şi-i ofer un singur cuvînt: cuvîntul întoarcere.

Cînd cuvîntul viaţă începe să-şi rîdă de mine, îi smulg din carcasa plină de ţepi un singur cuvînt: cuvîntul întoarcere.

Cînd revenim împreună acasă după o lungă călătorie, las să alerge nebuneşte înaintea mea un singur cuvînt: cuvîntul întoarcere.

- De ce nu poţi să trăieşti fără mine? mă întreabă

13

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

cîteodată cuvîntul întoarcere.- Nu ştiu, îi răspund. Pur şi simplu nu pot trăi fără

întoarcere.

Cînd te întorci tu şi îmi spui „m-am întors“ nu pe tine te sărut imediat, sărut înaintea ta cuvîntul întoarcere.

Cînd sunt întrebat „dar te întorci din cînd în cînd să-ţi vezi părinţii?“ spun „da, este singurul loc unde creşte cuvîntul întoarcere“.

Mi se întîmplă să fiu uneori, pe zi de ploaie,

singur într-o cafenea. Sunt la a treia cafea lungă, cu privirile aspirate de vid. Chelnerul, puţin neliniştit, se apropie de masa mea:

- Totul este în regulă, domnule? Îmi permit să vă întreb acest lucru pentru că sunteţi ultimul meu client şi trebuie să închid…

- Da, da, îi şoptesc, aştept doar să revină cuvîntul întoarcere, asta-i tot.

Cînd va fi să mor, îmi voi da

sufletul în schimbul unui singur cuvînt: cuvîntul întoarcere.

Rău

Ce milă îmi e de cuvîntul rău! Tot ce face el este rău văzut. Imediat ce iese din casă şi începe să se plimbe pe străzile oraşului lumea îl priveşte cu un ochi răuvoitor de parcă ar fi rău famat. Cum deschide gura ca să salute un alt cuvînt şi să lege şi el o conversaţie cu cineva, i se reproşează că are intenţii rele.

Şi totuşi el nu vorbeşte de rău pe nimeni… Nici nu se ţine de rele. Doar că se simte din cînd în cînd rău în propria sa piele, ceea ce de bine de rău o recunoaşte. Şi le spune celorlalte cuvinte: din cauză de rău de mine însumi sunt şi răutăcios cu voi.

Este adevărat că ori de cîte ori cuvîntul rău se leagă de un alt cuvînt, se produce o răutate. Niciodată nu reuşeşte să comunice efectiv cu cineva. Şi cu toate acestea el nu doreşte răul nimănui. Iar uneori îşi face sînge rău cînd altora le merge rău. Imediat ce se apropie de cineva, un fel de energie malefică emană totuşi din cuvîntul rău. Tuturor celor care stau prea mult de vorbă cu cuvîntul rău li se face rău la un moment dat.

Şi mai e ceva, cuvîntul rău este şi puţin complexat. În ciuda omniprezenţei sale, el se consideră puţin prea scurt, prea sec la nivelul sonorităţii, văduvit de muzicalitate… Ah, spune el, uite la cuvîntul redundanţă, ce muzicalitate interioară, cîtă bogăţie de silabe, ai spune o minge de ping-pong nou nouţă care tot sare pe o masă.

Fără îndoială, cuvîntul rău este considerat un soi rău sau o poamă rea. Mai ales din cauza caracterului său lipicios. Cînd te încrucişezi cu el pe stradă e capabil să sară pe tine, să se multiplice şi să se ţină scai de celelalte cuvinte cu care te plimbi, de cuvîntul sînge, de cuvîntul părere, de cuvîntul inimă, de cuvîntul moarte. De aici şi expresiile „a-ţi face sînge rău“, sau „cu părere de rău“, sau „a murit de inimă rea“, sau „mi-e rău de mor“. Culmea este că uneori cuvîntul rău se lipeşte şi de cuvîntul bun, şi atunci spunem „rău cu rău, dar mai rău fără rău“.

Da, cuvîntul rău este foarte mobil, neobosit, foarte curios, un cuvînt care scotoceşte peste tot, deschide toate porţile… Şi-i place foarte mult şi să călătorească… Îi place să traverseze mările şi oceanele, ceea ce a dat expresia „rău de mare“. Îi plac însă şi munţii, unde nu are niciodată „rău de înălţime“.

Cuvîntul rău este un celibatar

înrăit, deşi e rău de muscă. Cel mai mult îşi doreşte să-şi găsească un partener metafizic durabil, eventual să trăiască în armonie cu contrarul

său, de exemplu cu cuvîntul bine.

- Am putea trăi în simbioză, ca ziua cu noaptea, ca marea cu cerul, ca viaţa cu moartea, spune cuvîntul rău cînd dă de bine.

Lumea cea rea spune că împerecherea lor este imposibilă, chiar de rău augur. Pînă şi între cuvîntul destul şi cuvîntul încă relaţiile par mai naturale decît între rău şi bine. Şi totuşi, între rău şi bine atracţia este mult prea puternică.

- Lasă că o scoatem noi la capăt, spune cuvîntul rău ori de cîte ori pleacă la drum cu cuvîntul bine. Măcar, de bine de rău, nu vom fi singuri.

- Asta e, tot e bine că încercăm, spune şi cuvîntul bine. În viaţă trebuie încercat imposibilul, nu e nimic rău în asta, dimpotrivă. Tot răul spre bine.

dicționarul vișniec

14

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

IoanHOLBAN

cronica literară

Gellu Dorian este printre ultimii mohicani ai programului estetic, ai poeticii şi paradigmei de sensibilitate care au personalizat generaţia '80 în structurile literaturii noastre de azi; el e convins de valoarea şi deplina funcţionalitate a intertextualitaţii în texte care (de)construiesc pentru că vor fi fost, înainte, construite de alţii, celebri sau iluştri anonimi. Astfel, pe coperta celui mai recent volum de versuri, Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic (Editura Tracus Arte, 2011), se întîlnesc Cervantes şi Sadoveanu, cu „povestirile exemplare“ şi „locul unde nu se întîmplă nimic“; dar cît pot fi Cervantes şi Sadoveanu într-o carte de poeme de un lirism acroşant? Uite că se poate, surîde ghiduş poetul, cum, la fel, alţi cîţiva colegi de gene-raţie, rămaşi pe aceeaşi baricadă estetică; cu două importante amendamente, însă, care scot textele din ficţiunea bibliotecii pentru a le permite elaborarea în imaginarul poetic. Mai întîi, cele zece poeme exemplare ale lui Gellu Dorian sînt din Tîrgul unde nu se întîmplă nimic şi nu despre acesta: sînt comunicate de acolo, ca nişte scrisori în înţelesul vechi al cuvîntului, acela de carte. Apoi, între cei doi - Cervantes şi Sadoveanu - e cică: de aici încep povestea, basmul, într-un alt registru literar, iar în poezia postmodernă, tot de aici creşte o reţea de texte şi imagini (ilustraţiile foarte inspirate ale lui Corneliu Dumitriu), pe care vor circula liberi autorul şi cititorul său. Într-o altă ordine, cartea lui Gellu Dorian se înscrie într-o serie care spune ceva despre o schimbare de viziune şi de spaţiu liric în poezia de azi: Piaţa Sfatului de Daniel Pişcu, Imagini de pe strada Kanta de Nichita Danilov, E toamnă nebun de frumoasă la Cluj de Horia Bădescu şi, iată, Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, pentru a semnala doar apariţiile cele mai recente, sînt cărţi, s-ar zice, din Braşov, Iaşi, Cluj şi Botoşani. Oraşul sau ţinutul real ori imaginar, care părea să rămînă în seama prozatorilor (cum Brăila lui Fănuş Neagu şi Panait Istrati, Metopolis al lui Ştefan Bănulescu, Delta lui Tudor Dumitru Savu, Sulina lui Jean Bart, Tulcea lui Carol Feldman şi Ivan Evseev,

Ficţiunea bibliotecii

Vladia lui Eugen Uricaru, Bucureştii lui Florin Iaru etc). trec în imaginarul poeţilor, se dispun în constelaţii simbolice, devin ceea ce se cheamă un topos literar.

Fixarea noului spaţiu liric, distilînd esenţele unui teritoriu cu o geografie precisă, trecut prin filtrul conştiinţei artistice, aduce în poezie ceea ce aş numi forţa referentului: iată Tîrgul lui Gellu Dorian: „N-o să fie la fel, zic cei doi care privesc de la Grădina cu Flori/ forfota buldozerelor de pe Strada Mare, şi deodată/ ochii lor se fac roată,/ prind cerul,/ prind pămîntul pe care stau,/ fac socoteli şi nu le iese nimic bine -/ cerul este acolo de-o veşnicie,/ pământul a venit pe aici ceva mai tîrziu,/ străzile, cu mult mai tîrziu,/ dar înainte de ele a fost aici o cetate,/ chiar acolo, mai jos, sunt adăpostite nişte cuptoare de ars lutul,/ de prin secolul XIV,/ ba de prelucrat fierul,/ dar cîte nu s-or mai fi făcînd cu ele,/ peste care a stat oraşul prin care mai întîi oamenii au făcut biserici şi comerţ,/ grecii au făcut măcelării şi străzi,/ evreii dugheni şi sinagogi, cel mai întins stetl,/ lipovenii, grădini de zarzavat şi canale spre Cîcaina,/ boierii au plecat la Paris,/ ciuma a făcut ravagii,/ ţiganii n-au făcut nimic, au ciordit, adică stau acum cocoţaţi/ pe schelele centrului vechi al tîrgului/ cîntînd a pagubă, că atunci cînd n-ai ce pierde, de ce să nu stai/ în casele prin care urlă memoria ca un copil părăsit,/ nu, n-o să fie la fel,/ uite cum sapă de se răsucesc milioane de paşi prin ochii noştri/ şi nu vedem nimic,/ acolo, peste cuptoare, vor face o parcare şi o fîntînă arteziană,/ Strada Mare va fi plină de bănci şi copaci decorativi/ printre care vor juca barbut ţiganii/ al căror domiciliu fiind peste tot, de ce n-ar fi şi aici, lîngă Uspenia, unde, din casa de alături, la botez l-au dus pe micul.../ alături de casa fraţilor Segal, a cărei istorie ţine o mie de case/ cu un obicei, mii de milioane de halbe de bere băute/ în cîrciumile lor, mii de milioane de guri însetate la buzele paharelor,/ mii şi mii de înfometaţi la brutăriile lor, prin dughenile lor,/ sau mai jos, lîngă ruinurile Doamnei Birimbaum/ de la care toţi fumătorii şi-au bucurat moartea, iar protexurile ei au/ ţinut fericirea multor fete sub prohabul bărbaţilor,/ sau lîngă statuia maiorului Ignat al cărui pistol stă îndreptat spre răsărit/ aşa cum stau peste acoperişuri mii de ciori/ în a căror ochi sunt adunate sute de ani“ (Centrul Vechi). Din proză sau din cartea de istorie se pot afla toate acestea; aşezate în vers, locurile, faptele, oamenii capătă alte înţelesuri, se aşază în metafora fiinţei interioare prin care urlă memoria.

Din Tîrgul unde, cică, nu se întîmplă nimic, Gellu Dorian comunică, mai întîi, o stare a locului şi profilul unui protagonist liric deloc surprinzător circumscrise spaţiului şi omului balcanic. Cei care

15

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

s-au ocupat de această problematică (Victor Papacostea, George Călinescu, Mircea Muthu, între alţii) au plasat pe homo balcanicus undeva în Sud, în Cîmpia Dunării dintre Brăila şi Rîmnic; Gellu Dorian îi transferă, iată, prin poezie, în Nord: locul este, scrie poetul, al lenei, tihnei, zăbavei, tolănelii, al visării care „aduce îndepărtarea aici/ încît nu mai trebuie ca noi să mergem pînă acolo“. Dar omul? Panait Istrati, în Trecut şi viitor, îl desena astfel: „Inepuizabil în tandreţe, neobosit în flecăreala de una, de alta, băutor pătimaş care nu «trişează» o clipă, visător cu mintea înţesată de optimism, şi tînăr, în ciuda vîrstei pe care şi-o ascunde ca o femeie“. Nu altfel este, de pildă, protagonistul liric din cel de-al nouălea poem al volumului Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic: tandru cu vînzătoarea de la buticul din colţ, flecar, băutor pătimaş al vinului „Babanul“, visător sperînd la o partidă de amor cu femeia al cărei bărbat e plecat în Spania: „în această zăbavă se aruncă şi alţii,/ dar ce-ţi pasă ţie de alţii,/ găseşti buticul la colţul străzii, vînzătoarea abia de şi-a tras chiloţii/ după ce motorul maşinii din spate trece într-a doua/ şi tu poţi citi fericirea înspăimîntată de pe faţa femeii/ care ştie ce vrei, îţi dă Babanul la 2 litri, te trece-n caiet/ şi pentru că şi de data asta i-ai înţeles marea ei taină/ şi nu-i ceri nimic, din ochi, de la ea, te mai creditează o săptămînă,/ şi cîte nu poţi face tu într-o săptămînă,/ în timp ce şi alţii cad în zăbava lor/ care poate seamănă cu a ta, poate că a ta seamănă cu a lor,/ oricum ziua îţi va fi plină,/ în timp ce sticla se va goli,/ dar mîine, mîine ce faci,/ mîine pîndeşti pe fereastră cînd vine maşina să aprovizioneze buticul/ şi ţuşti, la uşa chioşcului, cu buzele crăpate, tremurînd (...) om fără noroc,/ ţi-e de-ajuns doar o iluzie/ ca să fii fericit“ (Zăbava).

Acesta este omul balcanic din Nordul lui Gellu Dorian: omul fără noroc, bîntuit de iluzii, omul utopic, în fond. Cu el, poezia glisează spre zona unui raport tensional pus în evidenţă atît sub aspect formal (frecvenţa mare a conjuncţiei dar ilustrează adversitatea lăuntrului cu preajma fiinţei, ciocnirea lumilor, distanţa de atîtea ori tragică dintre iluzie şi realitate), cît, mai ales, în formatul unei teme care personalizează Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic între celelalte cărţi ale lui Gellu Dorian şi, deopotrivă, în poezia noastră de azi: fiecare poem din cele zece exemplare se construieşte pe dimensiunea raportului tensional dintre utopie şi distopie. Al doilea poem, Nu e nimic de făcut, de exemplu, pune în adversitate „zilele de aur“ şi „epoca (lor) de căcat“, iluzia fericirii şi trezirea în batjocura din jur: omul asemeni albinei peste cîmpul de flori „de unde să ne întoarcem cu

salariul acasă,/ femeia să ne pună masa,/ masa să fie plină cu de toate,/ copiii să fie cuminţi , / babele frumoase,/ toate la locul lor,/ porcul afumat, în pod,/ sacii cu făină plini, curtea plină de păsări,/ rîuri de lapte să fie, să-i putem da şi vecinului,/ să jucăm de bucurie, să fim fericiţi“ şi omul distopic, de după ghilotina lui dar: „dar nu, nu se poate să trăim atît de bine,/ cînd deschidem ochii şi vedem batjocura din jurul nostru“.

Poezia lui Gellu Dorian din această carte deconstruieşte utopia pentru a construi o continuă distopie: biblioteca, locul liniştit unde se întîmplă tot felul de lucruri şi tîrgul de alături, surpat în lene, tihnă, zăbavă şi tolăneală, Afrodita din Olimp şi Leonora din „folclorul de stradă“, utopia frumoasei ivite din spuma mării şi distopia femeii care „a uitat cum arată o bucătărie în care aburii cu iz de peşte nasc în pielea ei“, departele cu ficţiunile sale şi realul unui viitor schilod cu „jucării stricate prin toate casele, aruncate din cer“, utopia cuplului erotic într-o vreme cînd „ea putea alerga prin sângele meu“ şi distopia altui timp, cînd „privirea altei femei aruncă în sufletul meu/ scoruşe pe care nici ciorile cînd crapă de ger nu le ciugulesc“, imperfectul vîrstei de aur (“De cîte ori mergeam la Sighet, de la Borşa în sus, aerul/ trecea printr-o pîlnie cu miros de prune,/ nările noastre însetate rămâneau mereu în urmă, pe dealuri/ ca nişte armăsari pe spinările iepelor,/ ochii se pironeau în ţoiuri de stică/ pînă nu-şi trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate/ acolo/ nu adormeau, aşa cum vedeam prin bodegi“ - Tihna) şi viitorul vîrstei de fier cînd „cel singur, singur va rămîne,/ pe cel fără casă doar cerul îl va acoperi“, într-o distribuţie a timpurilor verbului, care aminteşte de structura internă a liricii lui Al. Muşina, taifasul cu spiţerul sas Johann Gorgias, personajul romanului Casa Gorgias, tipărit o dată cu volumul de versuri şi urgenţele crispate din „ora cînd se plimbă Leonora“. Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic e o carte admirabilă dintr-o rezervă de texte ce pare inepuizabilă, strînse în biblioteca borgesiană a lui Gellu Dorian, unde e deschis non-stop, nimănui nu-i este interzis să intre şi unde lectura este obligatorie: „fără ea nu pot lua ziua de la capăt,/ nu pot privi spre noapte cu ochii deschişi“.

cronica literară

16

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

cronica literară

Adrian DinuRACHIERU

Adrian Alui Gheorghesau „des(pătimirile)”

poetului

Comentând cele două volume ale Carnetelor maro (Jurnal, 1982-1990), aparţinând delicatului poet şi harnicului epistolier Aurel Dumitraşcu (ediţie, se ştie, îngrijită, prefaţată şi adnotată acribios de Adrian Alui Gheorghe), Răzvan Voncu sesiza că marele prieten nemţean ar fi „singurul scriitor contemporan care ne-a dăruit nu o operă (a sa) ci două”. Într-adevăr, o atare devoţiune (rarissimă!) se cuvine elogiată fără economie în „becisnica” noastră literatură. Iar poetul, rămas să vegheze posteritatea celui prematur dispărut, se dovedeşte şi un poet adevărat. Iată, combinând voluptuos litere şi cuvinte, îmblânzindu-le, sfârşind prin a le asculta („ca un câine bătut merg în urma lor”), Adrian Alui Gheorghe ştie că doar astfel de „mlădieri poetice”, îndelung exersate, duc la împrospătarea temelor şi mijloacelor. Altminteri, limba – zice el memorabil – ar fi „un buzunar de bolovani”. Bineînţeles, despătimirea de literatură (anunţată) e imposibilă; din realitatea fecundă, copleşitoare şi sub teroarea limitei, din utopica împotrivire faţă de o finitudine (vai, fatală, acceptată!) se naşte „iluzia vieţii” (care este, desigur, literatura), încărcându-ne (vremelnic) de eternitate. Astfel de gânduri, rostite cu aplomb, încredinţate hârtiei de vitalul poet nemţean, prolific, tumultuos, rebel pe alocuri, dorind „să ia în răspăr lumea”, asaltat de himere, împăcând gravitatea cu ludismul etc., ne-au însoţit în lectura celui mai proaspăt opus al său, ivit la TipoMoldova (2011) şi prefaţat de Mircea A. Diaconu. E vorba de volumul Cucuta, deja comentat de Gheorghe Grigurcu în „România literară“, criticul văzând (observaţie esenţială!) în „propunerea” nemţeanului un posibil manifest, revitalizant pentru o lirică obosită, sleită, sufocată de hiperintelectualism şi tributară unor rafinamente vestejite. Altfel spus, trezind „energii primordiale” şi anunţând o nouă direcţie, recuperând antropologic ceea ce s-a pierdut sub presiunea postmodernităţii şi a turboconsumerismului, cum zic sociologii. Inclusiv ecoul iubirii, adaugă poetul, perceput ca „un rest de la facerea lumii”. Spirit polivalent, spuneam, propunând –

abundent, relaxat, colocvial – o ofertă textuală de o mare diversitate, străină, totuşi, de reţetele şi traseele bătătorite ale optzecismului zgomotos, Adrian Alui Gheorghe tipărise, relativ recent Paznicul ploii (Limes, 2010), iscând comentarii bogate. E cazul să ne amintim, însă, şi de o mai veche antologie (Poezii alese, 2006) şi, desigur, de O dramă la vânătoare (2008). Fie şi „emoţională”, selecţia dădea seama de vârstele lirice ale poetului, invitându-ne la o călătorie „spre izvoare”. Fiindcă textele „alese”, acolo adunate, erau aşezate în ordine inversă, sfârşind cu un grupaj de Inedite. Prilejuindu-ne, aşadar, ocazia unei calme retrospecţii, reamintindu-ne de acel debut din „Cronica“ (1974) ori de primul volum (Ceremonii insidioase, Ed. Junimea, 1985), autorul trecând discret – fără a ameninţa coerenţa antologiei – de la o poezie de notaţie, viguroasă, cu titluri pregnante, la cea bântuită de întrebări, cu impuls eretic, descoperindu-şi aura reflexivităţii. Acest îndemn meditativ, purtând moartea „ca un trofeu” este irigat de insidiosul vanitas vanitatum. El poartă, neghilotinând afectul, sigiliul melancoliei, încât am putea citi textele fie ca posibile notaţii de jurnal, invocând nostalgii paradisiace şi o lume edenică, fie – mânate de o retorică deceptivă – ca mâniose ieşiri la rampă, fără zarvă mediatică însă. Privind gospodăreşte, poetul poate afirma: „E timpul să duc toate lucrurile la locul lor”. Iar „reţeta” folosită, textualizând – în poeme ample, de o mare varietate a registrelor – atât realul cât şi sinele problematizant, dovedeşte voluptate combinatorie. „Înscenările”, cu apetit epicizant, plonjează în banalitate, prozaism, derizoriu ori dezvoltă un fantezism fabulos, de o copleşitoare stranietate, pendulând între fascinant şi halucinant. Această frenezie imagistică, urcând spre insolitare nu poate fi însă suspectată de „miez teatral”. Iar „evadările” nu se vor „cochetării sezoniere”. În fond, înotând în „noroiul memoriei” ori atacând, sub acoperişul parabolei, supratema creaţiei / creatorului, Adrian Alui Gheorghe se vrea un mitolog (cf. H. Gârbea). Pulsiunile duale, densitatea de simboluri cultivă, cu o trufie demiurgică ironic cenzurată, tocmai zona de intersecţie a celor două direcţii amintite. Fiindcă obsesia thanaticului, chiar mângâiată de „linguşirile clipei” nu poate evita sensul expiator; deşi autorul, un tip vital, de un energetism debordant vede moartea „ca mamă bună” şi pare ferit de pusee anxioase, până la urmă naşterea ca impuls thanatic (cum bine zicea V. Spiridon) ne aşează într-o inevitabilă complicitate. Da, viaţa „rodeşte morţi”, pustiul – afirmă undeva poetul – „te ia de mână”, în pofida ademenirilor „începi să mori”. Un Erich, aflat în aşteptarea „momentului copleşitor” primeşte

17

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

„sărutul lipicios al morţii”. Însuşi autorul, târându-se după „mirosul de poezie al literelor” (v. Cârtiţa) e învăluit de un „parfum / discret / de / moarte”. Tirania lucidităţii controlează orice iniţiativă scripturală. Un Anti-psalm poate fi o dovadă a modului în care poetul încearcă a îmblânzi şi a împăca nemiloasele contrarii, credincios unei viziuni lirice pe care o cultivă cu relativă detaşare: „S-au dus dracului copilăriile noastre. şi / adolescenţele. mânuţele astea vineţii şi inofensive / care pe dinlăuntru încearcă să ne strângă / de gât le-am purtat cândva noi. le-am / zdrelit de gardurile de cuiele de scaieţii / prin care ni se arăta că totul este interzis. / fericiţi suntem doar pentru că toţi ceilalţi / îşi închipuie că suntem fericiţi. / trişti la fel. carnea aceasta pe care încearcă / cineva s-o ademenească cu vorbe nu se poate / mişca dincolo de banalul surâs al gurii încleştate.” În fond, nucleul obsesiv al creaţiei lui Adrian Alui Gheorghe ţinteşte, credem, relaţia cu timpul. Ea, pe latură mitologică, poate fi fastuos-ceremonioasă, „îngheţându-l” (precum în solida teză de doctorat pe care poetul a susţinut-o), în pofida sentimentului tragic, ruinător. Sau alimentând exploziile civice ale gazetarului care, în diverse împrejurări, punea degetul pe rană blamând amorţeala naţiei (vezi, de pildă, România pe înţelesul tuturor, 2003) şi relaţia noastră „defectuoasă” cu timpul (cum zic filosofii), manevrând păgubos alibiul amânării. Fireşte, în alte contexte, acelaşi va condamna şi „odihna” cititorilor sălbăticiţi, căzuţi în neoanalfabetism, enclavizarea, miza „miturilor mărunte” ori lipsa agenţilor literari, goana după pomeni şi ajutoare (ca să rămânem în spaţiul scriitoricesc). Însă, dincolo de ambalajul metaforic al textelor, dincolo de vituperanţe, poetul îşi alină crisparea şi anxietăţile prin pelerinaje de credinţă. A fost la părintele Justin, cel care, în 1991, a întemeiat Mănăstirea de la Petru-Vodă (Neamţ), acolo unde „îţi vezi sufletul”. Osteneala lui Adrian Alui Gheorghe a rodit în splendide cărţi despre „morala unei vieţi câştigate”. În preajma părintelui-stareţ, cel care are rangul Duhului, poetul, cutreierat de o irepresibilă bucurie sufletească se vrea, şi el, mărturisitor de adevăr, dorindu-şi împliniri mai înalte, străine de momelile achizitive. Şi probabil, deloc întâmplător, şi părintele Calciu şi-a dorit, în „îndrumările” testamentare, să odihnească sub umbra Ceahlăului. Spuneam, însă, că poetul nemţean se încearcă în varii domenii. Poate că acest impuls ascunde – pentru refacerea energiilor – „fuga de poezie”. Autorul se vrea pamfletar (v. Titanic şvaiţer, 1997), cochetează cu proza scurtă (Goliath, 1999 şi povestirile-anexă la Bătrânul şi Marta, 2002, un

„romanţ” întâmpinat cu salve de entuziasm), dirijându-ne spre o lectură simbolică; dar rămânând, înainte de toate, poet. El ştie că scrisul are o potenţialitate letală; dar, compensativ, afirmă: „trăind, sărăcim visul; scriind, îl îmbogăţim”. Încât, în „cârdăşie” cu personajele sale, îşi exersează mâna oferindu-ne un stil elaborat, mustind de fantezie şi bizarerie, într-o atmosferă de stranietate, tangentă – uneori – absurdului. Iată, într-o superbă utopie negativă, biblioteca – răsturnând ideea borgesiană – devine un spaţiu carceral. Iar eroul-piroman traversează drama alienării, suportând prizonieratul în monstruoasa bibliotecă. În fine, scenariile sale imagistice dezvăluie o lume aparent serafică, protejând visătoria şi cunoscând, între polii dramatismului şi ludismului, infiltraţii sarcastice. Poetul, desfăşurând un monolog vizionar, torturat de luciditate, pendulează, la rându-i, între divinitate şi demonie. Îngerul lui Adrian e „însetat de păcate”; încât, îngerul-poet, vindecat de trufie, dezvoltă o ironie cu substrat tragic, subliniind – voalat – trecerea, stingerea, zădărnicia. Altfel spus, tema biblică a deşertăciunii. Dar şi revolta, acea răzvrătire faustică a noului demiurg, gata de a corecta eboşele divinităţii, cuprins – deopotrivă – de egolatrie şi evlavie. Să observăm, pe urmele altora, că angelocraţia lui Adrian Alui Gheorghe, apăsată de conştiinţa damnării acuză o „inconstanţă sacrală” (cf. V. Spiridon). După cum omul culpabil, alarmist, exasperat, acuzând „răul de realitate” se refugiază în vis. Animal „dresat de poezie”, el salvează „visele nevisate”, versurile strivite „sub şenila nourului”, îngăduie comunicarea şi comuniunea. Şi împiedică, astfel, căderea în grotesc: „când nu visezi, un întuneric groaznic se întinde / jur împrejur” (v. Erich). Poezia lui Adrian Alui Gheorghe se revarsă nemilos, este, mereu, o provocare. Hieratic ori luciferic, lansând imprecaţii ori meditaţii cu iz neoromantic, poetul, înţelepţit acum („pe noi ne iubeşte deşertăciunea”) rămâne o voce singulară în contextul generaţiei sale, de acută originalitate, dureros-problematizantă, îmbibată de scepticism: „în miezul lacrimii s-au copt / otrăvuri”. Tiranică, luciditatea prezidează, spuneam, dincolo de ambalajul metaforic ori intarsiile fantezist-livreşti, orice demers al poetului nemţean. Dar ea, deşi devoratoare, îşi alină ţipătul prin credinţă. Vital, expansiv, disponibil, fin observator dar şi cititor insaţiabil, „vicios”, făcând figură de revoltat, amic de cursă lungă (vezi devoţiunea, rodnică editorial, pentru amintirea lui Aurel Dumitraşcu), Adrian Alui Gheorghe şochează prin cuprindere. Poemele sale „povesti te”, devoalează „un

cronica literară

18

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

splenglerian moldav”, constata N. Coande. Dar pentru poetul nemţean libertatea e chiar „sângele artei”. Şi n-am putea ignora retro-erupţiile sale mânioase, când „negociindu-şi” debutul, în vremea cooperativizării literaturii, în vremea visătoriei „cu pleoapele făcute scrum”, el se lupta cu „asasinii de la Junimea” (vezi ancheta din „Cronica veche“, nr. 3/aprilie 2011, p. 12). E drept, acum, deculturalizarea a devenit o realitate, la „bursa zilei” scade „preţul metaforei”, încât poetul va concluziona candid: „numai poet să nu fii” (v. Poetul bătrân îşi declamă faima, 3). Iar Poezia „miroase a carne de om!” Fiindcă: „Prin rana sufletului se scurge, / vai, / fără întoarcere / trupul” (v. Vânătoarea). Trăitor la Piatra Neamţ, în acea „mică localitate de frontieră / a c iv i l i za ţ i i l o r” , Adr i an Alu i Gheorghe se îndeletniceşte de-o viaţă cu îmblânzirea cuvintelor. Dar cuvântul, suntem avertizaţi, e ca o „cheie pierdută”, poezia fiind „luxul săracilor”, traficând

„imagini furate din grădinile raiului”. Încât temerile faţă de aceşti „prunci de cuvinte”, lansaţi în lume de harnicul şi inspiratul poet, păstorind şi revista Conta, dezinvolt şi generos, sună ca un avertisment de neocolit: unele cuvinte (vai, prea multe) mor pe limba poeziei! Îmbarcat în „maşina timpului”, vitezist, înrobit (intratabil) scrisului, „paznicul ploii” va recunoaşte: „mă târăsc după mirosul de poezie”. Sub cupola unei geneze „însângerate”, înfloreşte, purtând amprenta inconfundabilă a lui Adrian Alui Gheorghe, o poezie care reabilitează optzecismul, suspectat lungă vreme că nu ar fi produs nume mari; categoric, el, poetul, nu intră pe lista celor bănuiţi că şi-ar fi pus „hoţeşte” semnătura pe astfel de producţiuni fermecătoare.

IonROŞIORU

Discurs poeticși fervoare mistică

Poetă de mare sensibilitate și cu un timbru liric deja inconfundabil, Iuliana Paloda-Popescu a ajuns la cea de a patra carte a sa: Lumină pentru Manuel (Editura Rawex Coms, București, 2012), cărțile anterioare fiind: Urme pe zăpadă (1992), Dincolo de măceșii roșii (2006) și Cu privighetoarea pe umăr (2010), toate acestea, ca și grupajele consistente cu care, în vremea din urmă, autoarea este prezentă prin numeroase reviste literare din întreaga țară, fiind salutate cu entuziasm superlativ de poeți și eseiști de prima mână precum Cezar Ivănescu, Radu Cârneci, Victoria Milescu, Mariana Ionescu, Mihai Antonescu, Florea Burtan, Florentin Popescu, Liviu Comșia, Niculae Ionel, Monica Mureșan, Nicolae Havriliuc, Gheorghe Istrate și încă destui alții. Prefațatorul cărții este, ca și al celei precedente, tot poetul și antologatorul de excepție Radu Cârneci căruia cele 100 de piese ale volumului îi apar ca un roman (de dragoste, am adăuga noi) sau ca o baladă cu un singur erou și acela învins „dar rămânând învingător prin fermitatea-i christică” (p.7). Eroul este cunoscut din partea secundă a volumului precedent în care consistentul ciclu se chema chiar Manuel. Mucenicul care a fost martirizat, cu secole în urmă, exact în ziua în care a venit pe lume autoarea, motivează această alegere de nume decodat în chipuri dintre cele mai neașteptate de exegeții de până acum, el fiind, rând pe rând, Zburătorul din vechile balade românești, Luceafărul care o urmează în vis pe fata de împărat din cunoscuta capodoperă eminesciană, iubitul de elecțiune, sau fratele, în accepția din Cântarea Cântărilor unde îndrăgostiții folosesc tocmai aceste apelative de frate și soră în ceremonialul adresativ erotic, dublul ei astral, alter-egoul creator, idealitatea sa supraumană, proiecția divină a pământencei ce vrea să-și depășească condiția umană spre a se dizolva în Iubirea Eternă, adică în mariajul, prin rugăciune și iluminare, a sufletului cu Dumnezeu, după cum sublinia în scrierile sale San Juan de la Cruz. Nu-i exclusă nici aspirația poetei de contopire cu Manuel într-o unitate androginică, urmând să se înfrunte, ca

cronica literară

19

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

altădată Iacob, devenit Izrael, cu Îngerul. Omul, afirma undeva Paul Valery, poate câștiga doar prin creație și trăire poetică în această înfruntare cu îngerul. În Legendele duineze ale lui Rainer Maria Rilke, îngerul este conceput ca o creatură în care se desăvârșește transformarea vizibiluilui în invizibil, după cum observa poetul și eseistul George Popa într-un eseu din „Vatra Veche“, nr. 6/2012, p.24. Îngerul, continuă să observe același eseist de mare anvergură și profunzime, este spaimă și el este pus în competiție cu creația artistică omenească, iar la hotarul dintre viață și moarte omul devine el însuși înger. Rodul acestei lupte în care îngerul se lasă învins, în zori, și se deconspiră este Cuvântul, ca la Pierre Emmanuel. Iar fructul nu este altceva decât poemul. „Nimic nu durează decât prin Cuvânt, nimic nu este creat decât prin Cuvânt”, conclude eseistul (op.cit.) și-și întărește aserțiunea invocând afirmația categorică a lui Hölderlin: „Ceea ce durează poeții întemeiază”. Balada Iulianei Paloda-Popescu este plină de asemenea îngeri care se fac mesagerii între tărâmul poetei (câmpul sau marea cu țărmul ei aurit) și cel al lui Manuel (cerul, învăluit când în ceață când în lumină). Calea de a accede la el este pentru ea una a sacrificiului prin actul scriitural și nici vrerea-canon a eroului slăvit nu este alta: <<A venit Îngerul/ și mi-a spus - „scrie!...”>>. Balada, ca să rămânem la diagnosticul pe bună dreptate seducător al prefațatorului, se deschide cu aceste versuri. Din chiar cel dintâi poem al cărții se insinuează în discurs frecventul motiv al urmei (“urmele pașilor erau de zăpadă”; „urmele se fac umbră târzie”), dovadă că poetei nu-i este indiferentă perindarea ei prin această lume atât de efemeră. Îngerii, ca și păsările de tot felul (hulubi albaștri, porumbelul alb, privighetoarea, Pasărea-Suflet, Pasărea cerului, Pasărea vieții, Pasărea morții, Pasărea de lumină, pasărea înfrigurată, pasărea însetată, pasărea cu aripi de mătase, pasărea cântătoare din inima lui Dumnezeu, pasărea nopții etc. ) se fac luntre și punte spre a apropia tărâmul expeditoarei scrisorilor, a declarațiilor de dragoste și a rugilor de cel al destinatarului lor ce nu apare niciodată în carte. Doar din spusele poetei deducem că enigmaticul Manuel are trăsături christice și că posedă enorm de multe similitudini de destin cu Mântuitorul, poeta regretând că n-a fost de față să-i aline suferința finală sau, mai apoi, să-l zmulgă din vălurile morții: „Târziu,/ am aflat că te-au prins/ și te-au înfășat în pânzele morții -/ bănuiam cum te durea sângele/ și-ai fi vrut să înlătur/ văl după văl,/ însă teama de moarte/ m-a oprit să încerc ceva!...” (pp.14-15). Punctul de întâlnire, după apriga penitență și de

bunăvoie asumată, adică scrisul, este Cartea din care citește Îngerul sau în care se adăpostesc cei doi spre a fi, atunci când se vor regăsi, ocrotiți de Dumnezeu: „Cartea mea se împlinește/ precum câmpul visat/ lan de aur dospește/ îndelung legănat!...” (p.60). Sau: „Cartea se-nchide în zori/ Cerul ne leagănă-agale// Suntem doar doi călători/ singuri pe țărmul de mare!...” (p.50). În mitul biblic care i-a inspirat de-a lungul veacurilor atât pe pictori (Gustave Moreau, Paul Gauguin, Marc Chagall, Rembrandt, Delacroix etc.) cât și pe poeți (Goethe, Lamartine, Paul Valéry, Arthur Rimbaud, Emily Dickinson, Mihai Eminescu, Rainer Maria Rilke, Pierre Emmanuel și alții), lupta dintre Iacob și Înger ia sfârșit în zori când se produc revelațiile luptătorului pus la încercare ca și Iov. Nu altfel i se întâmplă poetei: „Manuel,/ în albastrul de ziuă/ inimile noastre au rămas la fel - / câmpuri deschise legănând macii!.../ Scriu pe aer și încă mai sper/ ochii tăi să-mi citească din Cer/ cuvintele-aprinse!...// Îngerul meu/ îmi deschide palma/ și îmi așează-n ea/ o pasăre cu aripi de mătase/ apoi, îmi poruncește s-o învăț să fie,/ în timp ce palma se închide încet/ și se preface-n poezie!...” (p.17). Scrisul devine pentru poetă forma de rugăciune și rațiunea ei de a fi, flacără ce întreține vie iubirea cu divinitatea, în ciuda timpului care se încăpâțânează să nu stea pe loc și poate a încercărilor celui viclean de a-l scoate pe cel ce se roagă din fervoarea sa mistică: „Cuvântul scris e focul viu/ pe care umbra-l însoțește,/ prin noapte un copac târziu/ mai ninge și ne-ncărunțește” (p.23). Scrisul Iulianei Paloda-Popescu se zămislește dintr-o nevoie acută de comuniune cu celălalt, cu cel căruia încearcă să ostoiască dorul, în chip altruist și necondiționat, pe această cale spulberatoare de singurătate și de pustiu existențial. Pentru ea dragostea înseamnă în primul rând dăruire de sine și nici ea nu se concepe în lipsa acestui sentiment aflat la baza întregului univers pe care-l și pune, de altfel, în mișcare: „Știu că ești singur/ și îți este dor,/ de aceea îți scriu poeme/ cu inima de mătase,/ în timp ce marea/ ne leagănă visul,// iar tu stai acolo,/ pe aburul norilor,/ până se face ziuă,/ până se face noapte,/ până vom trece pragul/ de dragoste și de moarte” (p.25). Sau: „Manuel,// Scriu poemul iubirii/ lângă inima ta,/ în lumina-mplinirii/ rânduită de-o stea!...// Trandafiri grăitori/ se arată în vis,/ Îngeri Buni vestitori/ porți înalte-au deschis!...” (p.55). Intrată în tainică legătură spirituală cu Manuel, poeta simte cum propriile ei cuvinte refuză ca prin farmec să devină vorbe, ci, dimpotrivă, se contaminează de forța Cuvântului dintâi din care au purces toate cele văzute și nevăzute: „aș vrea să-ți scriu,/ iar în mine cuvintele cresc/ și se fac focuri

cronica literară

20

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

dansând peste zare/ și se fac ierburi visând foșnitoare,/ ori zile, ori nopți călătoare,/ ori păsări pe valuri se fac/ și adorm/ într-un cântec de mare” (p.27). Frumoasă poveste de dragoste nelumească, călătoria de pe urmă a poetei înveșmântate în giulgiul morții se prefigurează ca una de tip inițiatic, într-un areal al purității veșnice: „Manuel,/ am văzut iar veșminte/ de un alb nelumesc, lucitor,/ pregătite în taină, cuminte,/ pentru sufletul meu călător!...// Am văzut,/ dar nu știu prea bine/ este vis, ori poate un gând - / trandafirul iubirii din mine/ înflorește și-l simt lăcrimând!...” (p.19). Aspirația spre această lume ataraxică se face pe calea scrisului, cu lacrimi ce devin poezie, scop în care poeta adună și păstrează în suflet rezerve mari de rouă și de miresme florale lamuriale: „Manuel,/ dă-mi un semn din vecie,/ tot mai singură trec și mi-e greu,/ scriu cu lacrimi și-i doar poezie/ roua strânsă în sufletul meu!...” (idem). Până ce-și va î n c h e i a a p o t e o t i c periplul în cartea pe care o va închide îngerul, poeta nu obosește să aștepte, arghezian, un semn pe care îngerul mesager să i-l aducă din partea eroului proiectat într-o lumină christică tămăduitoare. Primirea s e m n u l u i e u n a c o n f e r i t o a r e d e certitudini că textele scrise de ea au girul focului sacru, sau poartă în ele scânteie divină: „Semn de la tine aș vrea,/frate al meu îngeresc,// Inima-mi duce cu ea/chip de lumină ceresc!...// Semn de-mpăcare-am putea/ scrie pe aer, pe vis,// Cartea e-n inima mea,/ tu ești acela ce-a scris!...” (p.50). Spre a se considera cu adevărat demnă de a ajunge în preajma martirică a lui Manuel, poeta își pregătește sufletul printr-un martiraj special care este tocmai actul textualizator neprecupețit, trăirea asumată în canonul poeziei: „Scriu pe aer și din fiece literă/ se arată o pasăre/ ce ne-nchide în ea temătoare -/ Pasărea vieții, Pasărea morții,/ Pasărea inimii cântătoare!...” (p.23). Poeta rămâne perseverentă în aspirația ei și doar anotimpul este cel care se schimbă. Iată, în acest sens, câteva incipituri de poeme: „Manuel,/ este primăvară!...” (p.24); „Manuel,/ vara e-aproape -/ câmpia își înalță florile,/ greierii mușcă din noapte,/ Îngerii își întind brațele/ și ne poartă pe ape” (p.25);

„Manuel,/ este toamnă!...” (p.27); „Manuel,/ către iarnă/ marea spre țărmuri se-avântă,/ inima-nchide o rană/ numai de Domnul știută” (p.28). Alteori, evocarea unui anotimp e purtătoare de tulburătoare nostalgii, dar nu lipsește, precum în erotica eminesciană, nici regretul că iubirea a fost și nu mai este: „Manuel,/ ți-amintești, era vară/ și-ndelung așteptam zorile,/ să ne crească iar aripi/ prin crângul/ cu privighetorile!...// Apoi, colindam mările, zările/ și-ncercam să ajungem în vis,/ lângă Pasărea vieții,/ mai aproape/ de țărmul promis!...” (p.29). Asemenea pasteluri lirice în care anotimpurile amprentează, cu o forță cum doar la Bacovia mai poate fi întâlnită, stările sufletești ale poetei ce nutrește acut datoria de a-și scrie veacul (ce vers formidabil!): “Să gust aș vrea din rodii,/ dar veacul e târziu,/ leoaica mea din zodii/ Mă cheamă să îl scriu!...” (p.30).

Parabolele cu subiect biblic amintesc d e B l a g a s a u d e Voiculescu, precum acest poem inscriptibil în paradigma lirică atât d e p r o d u c t i v ă a paradisului pierdut: „Un loc în Rai aveam cândva,/ dar, Doamne, răul ne-a-nșelat/ și încălcând noi Voia Ta/ durerea singuri am aflat!...// Am plâns văzând ce goi eram,/ iar Îngerul ne-a alungat/ și d i n b o g a t u l p o m vedeam/ cum șarpele

s-a strecurat,// Nu pe Pământ, ci-n gândul rău/ mai stă și-acum înveninat/ și roade, Doamne, și e greu/ în sufletul înstrăinat!...” (p.36). Manuel este deopotrivă duhovnicul căruia poeta i se plânge de cei ce devalizează planeta cândva paradisiacă și o pregătesc galopant pentru o îngrozitoare, nemiloasă și inevitabilă deșertificare, precum în acest tablou apocaliptic provocat de lăcomia omului modern și de nesațiul hulpavei civilizații tehnologice: „Manuel,/ cei răi au tăiat pădurile/ și le-au înstrăinat,/ au ucis păsările/ și le-au îngropat!...// Apoi, au închis drumul,/ au ars câmpurile,/ vietățile adulmecă scrumul,/ marea-și închide adâncurile!...” (p.39). Trimișii întunericului sau agenții răului nestăvilit adună averi peste averi, ca și când ar fi nemuritori și ar împărăți lumea pe care, paradoxal, o maculează și o spoliază în chip barbar: „Ucigașii de prunci au venit,/ pretutindeni miroase a

cronica literară

21

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

moarte,/ Dumnezeu în zadar ne-a vestit/ ce e bine, în singura Carte!...// Vânzătorii de trupuri se-ngrașă,/ îndelung din păcat s-au hrănit,/ au ucis puritatea în fașă,/ iar acum o îngroapă tacit!...// Cei aleși de-ntuneric prosperă,/ să ne fure-au făcut legământ,/ își adună averi și mai speră/ să domnească în veci pe pământ!...” (p.40). Singura nădejde în fața proliferării răului, uman sau natural (cutremure, tornade, inundaț i i , a lunecăr i de terenur i , incendi i devastatoare, rarefiera stratului de ozon, prăbușiri de asteroizi etc.), rămâne credința în Dumnezeu și implorarea Voinței sale de a ne ierta păcatele și de a ne călăuzi pașii pe calea cea dreaptă: „Doamne, e multă durere,/ drumul e lung și e greu,/ inima bate-n tăcere/ clopotul visului meu!...// Ruga-nălțată-n lumină/ tainic ascunde în ea/ leacuri ce sufletu-alină,/ leacuri ce pot vindeca!...// Ruga rostită-n tăcere/ crește în inima Ta,/ Doamne, mai dă-ne putere,/ să ne întoarcem în ea!...” (p.43). Scrisul are pentru Iuliana Paloda-Popescu virtuți de ordinul miracolului. Poeta își simultaneizează propriul prezent cu timpul revolut al martirului Manuel care-i devine călăuză întru atingerea fericirii prin escaladarea până la capăt a suferinței de a fi într-o lume torturantă prin definiție, topește spații interstelare, visează cum marea se rotește învolburată în cer, se lasă purtată în zborul gândului, face să se reverse visul terapeutic peste realitatea crudă și dureroasă, suprapune tărâmul basmului veșnic peste derizoriul perindării ei prin viață și regizează gesturi magice prin care să-și întâlnească fratele de elecțiune în cartea prin scrierea căreia se ridică deasupra tuturor vicisitudinilor cotidiene. Zidul misterului dintre ei este mereu asaltat și escaladat întru întronarea de certitudini. De notat că inițiativa e de fiecare dată a îndrăgostitei ce nu pare să-și epuizeze nicicând rezervele de speranță și de optimism: „Vor fi iarăși, cândva,/ împreună în zori/ viața mea și a ta -/ două sfinte comori!...” (p.60). Și poeta nu uită că misiunea ei sacră pe acest pământ este de a-și scrie Cartea. Este în fiece clipă conștientă că timpul nu are niciodată răbdare. De altfel, ca oricărei alese, Atoateziditorul i-o amintește imperativ: „Domnul aievea îmi cere/ cartea în zori s-o sfârșesc!...” (p.49). Această carte, scrisă „pe-un țărm călător// fratelui meu să-i fie/ flacără albă și zbor!...” (p.49), ar fi fost suficientă spre a-i asigura Iulianei Paloda-Popescu un loc de frunte printre poeții de factură religioasă de oricând și de pretudindeni. Dar în sufletul ei e prea multă fervoare mistico-estetică spre a nu ne îmbia pe mai departe la festinurile sale poetice inegalabile prin firescul, prin frumusețea și prin acuratețea lor.

LigiaCSIKI

Silvestru Morariu Andrievici un portret pentrucontemporaneitate

Întâlnirile cu Constantin Hrehor au fost, până acum, prilejuri de a recunoaşte lumea prin lentila sensibilă a metaforei poetice. Volumul Silvestru Morariu Andrievici, apărut la editura Timpul, Iaşi, 2009, ne oferă şansa de a-l descoperi pe poet într-o nouă ipostază: monograf aplicat, Constantin Hrehor vădeşte calităţi de istoric, cercetător al fenomenului religios sau sociologic, creator abil în reconstrucţia de epocă sau portretistică într-o manieră monografic-literară. Cartea dedicată mitropolitului Bucovinei Silvestru atrage atenţia cititorului interesat de cultura românească prin două mărci: pe de o parte, numele autorului care se bucură de un binemeritat prestigiu; pe de altă parte, numele personalităţii care a fost Samuil Morariu Andrievici, întronizat cu numele de Silvestru. Volumul îi dă lectorului satisfacţia de a descoperi o nouă latură a unui poet care iese din imaginarul său pentru a se cantona sensibil în realitatea istorică a secolelor al XVIII-lea, al XIX-lea, aşa cum s-a creionat aceasta în jurul personalităţii puternice a unui deschizător de drumuri pentru neam. De asemenea împlinirea lecturii vine şi din bucuria de a afla detalii care dau culoare şi relief unei figuri care, altfel, risca să rămână doar un reper în cărţile de istorie a Bisericii Ortodoxe Române – imagine plată a respectului cuminte. Cititorul acestui început de secol al XXI-lea are privilegiul de a participa la o reconstrucţie portretistică făcută cu metodă şi cu aplicaţie în felul în care lucrează un restaurator. Constantin Hrehor îşi plasează personajul pe un fundal istoric pe care îl reconstruieşte cu grija istoricului. O documentaţie impresionantă la lumina literei cărţilor, actelor oficiale, scrisori oficiale, reviste şi calendare îl ajută pe autor să dea viaţă lumii în care se va ridica personalitatea mitropolitului Silvestru al Bucovinei. Pentru a crea întregul universului bucovinean în care s-a definit rolul „ierarhului vizionar”, autorul monografiei se mişcă cu o mare uşurinţă de la nume cu rezonanţă cum este cel al lui Nicolae Iorga (Românismul în trecutul Bucovinei, 1938, de

cronica literară

22

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

exemplu), la nume mai puţin cunoscute precum e cel al dr. Ştefan Saghin (Cuvântare ţ inută la înmormântarea repausatului Archiepiscop Silvestru în biserica seminarială într-a 6/18 aprilie 1895, în „Candela”, anul XIV, 1895, nr.5, mai, p.272), de la informaţia de sorginte istorică („Autonomia Bucovinei recunoscută, în principiu, de către împărat prin Constituţia din 4 martie 1849, s-a înfăptuit în practică abia la 26 august 1861…” – p.26) la cea de esenţă religioasă („Epistola are o construcţie omiletică interesantă, de factură patristică.” – p.81) şi la aceea de tip sociologic sau cultural („la 1774, înainte de anexare, românii reprezentau 75% din populaţie;” – p.16 ). Este impresionantă maniera de a topi toate aceste fire într-o expunere demnă de subiectul monografiei, căci este vorba despre cel care s-a exprimat cu atâta intuiţie despre veacul său, prefigurându-l pe cel ce urma „parola veacului nostru este cultura”. Compusă din două părţi, cartea lui Constantin Hrehor echilibrează bine subiectul: prima parte, Morărenii în Bucovina, trasează cadrul istoric în care familia viitorului mitropolit se aşează lângă Dragomirna, originile familiei şi câteva aspecte biografice privind şcolile urmate, căsătoria şi viaţa de preot care şi-a înţeles menirea şi prin implicarea socială, culturală a comunităţii. Partea a doua, Silvestru Morariu Andrievici Mitropolit al Bucovinei, urmăreşte evoluţia personalităţii celui care avea să devină înalt ierarh şi, în această calitate, avea să obţină, prin multă strădanie şi inteligentă diplomaţie, autonomia Bisericii Ortodoxe din Bucovina, rânduiala în organizarea Sinodului şi a Congresului, în utilizarea fondului bisericesc; portretul este completat cu contribuţiile Mitropolitului la apariţia revistei „Candela”, la înfiinţarea tipografiei arhidiecezane, la constituirea Societăţii „Academia Ortodoxă”. Volumul conţine şi o bibliografie a operelor lui Silvestru Morariu Andrievici, anexe deosebit de interesante: fotografii, copii după acte oficiale, pagini de manuscrise sau reviste, adică elemente care, pe lângă bibliografie, arată un foarte serios şi aplicat aparat critic, istoric-documentar onorant pentru cercetătorul Constantin Hrehor. Să nu uităm că volumul este o monografie a unei personalităţi, ca atare se cuvine să privim şi spre metoda de creionare a portretului. Abordarea cronologică – tipică istoricului care este prin formaţie Constantin Hrehor – este avantajoasă în acest caz. Mitropolitul Silvestru devine în timp acea figură luminoasă a ortodoxiei şi a culturii româneşti: preot de ţară, condeier înzestrat cu mult spirit moralizator, preocupat de didactică şi pedagogie din convingere şi

prin vocaţia preoţească, acesta creşte spiritual pe fundalul convulsiilor istorice ale secolului al XIX-lea, generate de anexarea Bucovinei Imperiului Austro-Ungar, de modul de a administra o provincie a Imperiului Austro-Ungar, de tensiunile etnice (urmare a unei politici agresive de deznaţionalizare), de tensiunile religioase (în contextul presiunilor Bisericii Greco-catolice Unite cu Roma, în special). Autorul monografiei urmăreşte cum se adaugă, de-a lungul timpului, noi straturi de spiritualitate, astfel că ieşirea din scena istoriei a lui Silvestru, Mitropolit al

Bucovinei între 1880 – 1895, este şi momentul de cea mai înaltă manifestare, dar şi receptare de către contemporani. Portretul Mitropolitului este împlinit şi prin abordarea pluriperspectivică. Autorul îmbină cu abilitate felul în care este receptat „personajul” de către contemporani: episcopul Melchisedec, de pildă, vorbeşte despre: „eminentele calităţi personale ale P.S. Voastre şi ale personalului ce vă înconjoară sunt atâtea titluri la stima şi iubirea Românilor ” – p.57; Eminescu a notat: „Mitropolitul Andrievici a fost totdeauna un adevărat binefăcător pentru cei nefericiţi, fără a căuta sau aştepta altă mulţumire decât cea resimţită sufletului său după orice faptă bună.” – pp. 135-136. La toate acestea (din care nu am dat decât spicuiri) se adaugă imaginea conservată de către posteritate: Constantin Ungureanu este reţinut pentru consideraţii ca: „Silvestru îşi apăra biserica din răsputeri” – p.107. Astfel, autorul Constantin Hrehor îşi asigură pactul de obiectivitate pe care îl implică acest gen de lucrare, iar când, în final, are propriile sale consideraţii, acestea sunt justificate, autentificate de însăşi metoda utilizată până aici: „Personalitate de prim rang în Istoria şi Cultura română, deşteptând conştiinţe, luptând pentru poporul său şi drepturile

cronica literară

23

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

sale naturale, cu crucea – însemn al religiei şi cu pana – însemn al culturii, Silvestru Morariu Andievici se înscrie în galeria oamenilor providenţiali, între numele celor care au ars luminând...” – p. 136. Nuanţarea personalităţii complexe a Mitropolitului este realizată şi prin adecvarea comentariului la natura informaţiei. Este de remarcat felul natural în care Constantin Hrehor îşi modelează vocea: evenimentul istoric este redat sec, cu un timbru impersonal: „Conştient de necesitatea Congresului, la 1880, Silvestru Morariu Andrievici l-a desemnat pe istoricul Eusebie Popovici să alcătuiască un studiu pe această temă. – p. 101”. Tonul devine cald, exprimând emoţia unei persoane sau a unei colectivităţi, atunci când evenimentele reconstituite cu condeiul unui adevărat prozator, sunt încărcate de o multitudine de trăiri: „După amiază, miercuri, racla venerabilului arhiereu a fost purtată pe umeri de către discipolii Seminarului arhidiecezan... Piesa muzicală Adusu-mi-am aminte, atât de încărcată de filosofie şi teologie, în versiunea semnată de Ciprian Porumbescu, susţinută de numeroase voci, a încheiat solemnitatea.” – pp.132-133. În aceeaşi idee este de remarcat şi comentariul analitic aplicat pe textele omiletice ale Mitropolitului. Observaţii fine de stilistică, retorică şi ideatică teologică sau filosofică punctează receptarea textului: „Epistola are o construcţie omiletică interesantă, de factură patristică. Auditoriul e introdus mai întâi, în Lumina evenimentului , e chemat să se bucure de Înviere...Apoi, e sensibilizat prin rememorarea tipurilor de jertfă...” – p. 81. Cartea dedicată Mitropolitului Bucovinei Silvestru este astfel scrisă încât se lasă citită: ea îl îmbie la lectură atât pe omul de litere, de cultură, dar şi pe cititorul simplu, interesat să afle detalii despre o mare viaţa şi provocările pe care le-a întâmpinat această mare personalitate a românilor de pretutindeni, a ortodoxiei româneşti. Este meritul autorului de a fi ştiut cum să dea încărcătură morală fiecărei tuşe a portretului, astfel că figura Mitropolitului apare cititorului de azi, exemplară imagine a conştiinţei de neam, de patrie, de limbă românească, de tradiţie şi cultură. De aceea considerăm cartea lui Constantin Hrehor, Silvestru Morariu Andrievici, o reuşită în planul acestui tip de abordare monografică şi în planul unui efort de a aduce în atenţia publicului contemporan figuri eroice care să determine, prin exemplul lor, o reevaluare a trecutului nostru istoric şi cultural şi prin aceasta o reevaluare a valorilor prezentului, o reconsiderare a proiectelor viitoare.

Mircea A. Diaconu, I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică, Bucureşti, Cartea românească, 2012

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării, Timişoara, David Press Print, 2012

Constantin Călin, În jurul lui Bacovia. Glose şi jurnal, Bacău, Babel, 2011

Alexandru Ovidiu Vintilă, Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii, Bucureşti, Paideia, 2012

Delirai, imperfetta, su scale / Am delirat, imperfectă, pe scări. De la Arturo Onofri la Donatella Bisutti, Trad. şi postf. Geo Vasile, Iaşi, Contact Internaţional, 2011

Theodor Codreanu, Cezar Ivănescu. Transmodernul, Iaşi, Princeps Edit, 2012

Nicolae Cârlan, Ciprian şi Iraclie Porumbescu, Suceava, Lidana, 2012

24

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Gheorghe GRIGURCU

aforisme

În oricare din pozele orgoliului se disimulează suferinţa umilinţei.

* Dacă proza este, după cum arată Valéry, utilă asemenea mersului, iar poezia e inutilă asemenea dansului, n-am putea vorbi despre frigiditatea celei dintîi şi senzualitatea celei de-a doua? Despre senzualitatea gratuităţii în genere?

* Patul procustian al valorii estetice. Aproape reflex, sîntem dispuşi a mări sau a micşora statura morală a celor pe care-i culcăm într-însul.

* Îi cinstim pe morţi, deoarece „odihna veşnică” pare un eroism suprem.

* N-aţi observat? Zeii ne mărturisesc numai ceea ce noi sperăm a afla.

* Intenţia ca o magie: „Uneori lovitura nu ne nimereşte, scrie J. J. Rousseau, intenţia şi-atinge ţinta totdeauna”.

* Atît păcatul cît şi virtutea contează în gradul în care angajează întrega fiinţă, în care-i „umplu scena”. Prezenţa lor marginală, discontinuă, episodică e mai puţin semnificativă. Le putem urmări în ultimul caz cu o curiozitate uşor cinică, aşa cum am urmări un spectacol.

* „Bătrîneţea vine brusc, ca zăpada, într-o dimineaţă; cînd te trezeşti, bagi de seamă că totul e alb” (Jules Renard).

* Indiferent precum un cerc faţă de altul.

* Îşi varsă necontenit conţinutul sufletesc dintr-un recipient în altul, aidoma unui barman.

* Cel mai periculos dintre duşmanii tăi nu e cel mai înverşunat, ci cel mai mărginit.

* Tăcerea forţînd mîna altei tăceri.

* Numai iubirea e capabilă a risipi, în sufletul tău, pentru un timp, gustul dispariţiei. Literatura, socotită un factor capital al dăinuirii, are, de fapt, un aer de testament.

* Tocmai în aceasta constă puterea credinţei, că nu poate fi suprapusă evidenţei. Întru slava ei, credinţa operează cu nonevidenţe: e modul cel mai drastic de-a înfrînge imperfecţiunile atît de evidente ale acestei lumi.

* A integra totul, pînă şi cele mai umile resturi, cele mai mici fărîme inutile, spre a nu pierde nicio şansă în faţa Existenţei.

* Depărtările mari dintre oameni, ca şi cele dintre om şi Providenţă, exclud întîmplarea, înlocuind-o cu nemiloasa solemnitate a fatalităţii. Fortuitul e favorizat de spaţiile mici, intime, necesitatea e protejată de climatul aspru al spaţiilor ample.

* Bunul gust e nu o dată sado-masochist.

* Cauze diferite, acelaşi efect. Trecutul ne înspăimîntă prin ceea ce pare existenţa sa, viitorul prin ceea ce pare inexistenţa sa.

* „În general, amabilitatea noastră faţă de ceilalţi ne retrage orice drept la respectul lor” (Marcel Proust).

* Prin adiţionare, neplăcerile mici, discrete cum picăturile, pot da naştere neplăcerii majore, tunătoare ca o cascadă.

* Cultura prefixului post, de la o vreme atît de rodnică: postmodernism, postistorie, posttotalitarism etc. Avem sentimentul unui amurg care ne mobilizează, ne alarmează şi ne biciuie spiritul precum un element constructiv, obligîndu-ne a ne manifesta convenabil în scurtul răstimp ce ne-a mai rămas pînă la căderea cortinei (apocaliptice?).

* Obiectivitatea implică nota de tristeţe a oricărei îndepărtări de tine însuţi.

* Obiectivitatea implică chiar o notă de cruzime faţă de tine însuţi.

* Orice obiectivitate e, în fondul său, impenetrabilă.

* „Nemulţumiţii pe totdeauna sînt oamenii care îmi plac cel mai mult” (Gellu Naum).

Patul procustian alvalorii estetice

25

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Poet fantast, în descendenţa suprarealiştilor, Aurel Dumitraşcu îşi asumă o existenţă devotată exclusiv scrisului. Dar, în viziunea lui, scrisul e armă. O armă cu care se cucereşte realia. Atît de fascinat de ea, poetul o construieşte prin text; trecută prin spaimă, nelinişte, simbol, revoltă sau disperare, realia e o construcţie care respectă regulile visului şi adesea tensiunea coşmarului. Nu întîmplător, aşa „încifrate” cum par, poeziile lui Aurel Dumitraşcu sînt fundamental ocazionale şi de cele mai multe ori poeme de dragoste. Un nou prilej de a situa poezia nu în bibliotecă, ci în existenţă. În fapt, privind realul ca metaforă, poetul lasă loc revoltei şi angajării sale. E la mijloc un nou paradox: părînd să fie suficientă sieşi, eventual poezie de cuvinte, lirica lui Aurel Dumitraşcu nu numai că are rădăcinile înfipte în imediat, dar ţinteşte să instituie lume, să genereze acţiune, e o poezie angajată, a revoltei, profund politică. E, de fapt, semnul supremei libertăţi.

Satul în care se vede mama

- Un oraş împarte inima omului peste tot. Nu vorbeşti

te prefaci că vorbeşti nu ţipi te prefaci că ţipinu eşti singur te prefaci că eşti singur.Şi numai roua precum miresele bete umblăprin cartiere şi nu o ia aproape nimeni în seamă.

Zici totuşi: sînt lucruri care ne leagă - un măr o pădure un

rîuamintirea unei alte vieţi.Vrei să pleci. De atîtea zile toamna orbeşte de

atîtea zileun cuib se clatină-n stele. Ai o icoană şi n-o

arăţinimănui te închini acelei icoane stai cu ea.Pînă la urmă îmi spui: - E o fotografie cu satul

din munţi.Vezi? Pe cărarea de colo se vede mama umblînd.

Ars doloris

- Eu nu vreau să trăiesc eu vreau să citesc.

Tatăl nostru

- Tatăl nostru carele umbli tehui prin bibliotecişi te faci că asculţi şi te faci că-nţelegişarpele din mine se hrăneşte cu cărţinimeni acum nu-l mai poate ucide.Ştiu că emoţiile sînt mai reale decît aceste

paginice ziua şi noaptea muşcă din mineşi ştiu că sînt singur pierdut că femeile moraşteptîndu-mă prin spitaleştiu pe de rost aurorele ţărmul merii-nfloriţiştiu ştiu. Dar nu mai pot să aleg.

Mircea A.DIACONU

o antologie a poeziei româneşti

Aurel Dumitraşcu

26

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Orestia

- Am o pisică verde cu mustăţi roşiişi ţîţe negre. – Vai, ce bestii poţi să ţii în livadă!îmi spui tu femeie cînd intri la mine zgîriată furioasă hotărîtă să mă laşipentru totdeauna singur şi singur.Încep să-ţi citesc Orestia pe-ndelete acum taciare şi moartea parfum o adulmeci.Eşti pioasă ca o fereastră din literatura

franceză.Tocmai acum cînd pisica verde cu ţîţele negre intră pe uşă cu harta europei în gură.

Cine va vorbi

Voi muri într-o duminică dimineaţă. Cînd vei intra în

bibliotecă n-ai să mai vezi privighetorile moţăind

şoricelul cel roşu n-o să-ţi mai treacă prin faţă.Un firicel de sînge (atît) va ieşi dintr-o carte. El

va vorbi.

Merişorii sălbatici

- Mi-ar fi fost atît de uşor să spun lucrurilor pe nume să mă întîlnesc pe malul apei cu merişorii

sălbatici săvorbim despre vieţile noastre (aici şi acum) -

atît de uşorar fi fost.Nu puteam iubi primăvara şi iarna stelele – sînt

sătul îmi spuneamsînt sătul de stelele de prin cărţi eu vreau altă

povestechiar una mai veche ziceamdar să fie fără stele. Poate am surîs numaiscriind altceva. Eşti incapabil să plîngi - mi-a

scriso fată care poartă numele mamei - cînd vii în

oraş toţi locuitoriisînt fericiţi.Nu o cred. Vin în oraş ziua şi noaptea vara şi

toamna- bucuria lor nu mă sperie.

Marin Mincu, Dulce vorbi în somn (postume), București, Vinea, 2011

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Șerban Foarță, abc d’air, București, Vinea, 2012

Dinu Flămând, Zona, București, Vinea, 2012

Sebastian Reichmann, Le livre-varappe, București, Vinea, 2012

George Bacovia, Plomb, București, Vinea, 2012

Sașa Pană, Călătorie cu funicularul, București, Vinea, 2012

Gheorghe Iova, Călare pe mușcătură, București, Vinea, 2012

27

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

eminesciana

GeorgePOPA

In principio fuitEminescu

Astă nemărginire de gând ce-i pusă-n tineO lume e în lume şi în vecie ţine.

Pentru ca un poet, un artist în general, să intre în memoria universală, esenţială este crearea unor viziuni care apar pentru întâia oară în gândirea poetică. Sublimul din poemele lui Hölderlin, clar-obscurul rembrandtian, lumina absolută din arta lui Vermeer, „proporţiile divine” din sculptura vechilor greci sunt unicităţi, sunt primordialităţi. În cele ce urmează, prezentăm un rezumat succint al deschiderilor originale - gnoseologice şi onto-axiologice - efectuate de Eminescu în lirica sa, deschideri pe care le-am dezvoltat în scrieri anterioare, (reunite în volumele Luceafărul – Treptele spiritului hyperionic (2010) şi Eminescu sau dincolo de absolut (2011).

Natura geniului

Una dintre cele mai importante priorităţi eminesciene este definirea geniului. Ea se găseşte în parte în Luceafărul, unde natura geniului este văzută ca o entitate străină lumii pământeşti, dar aparţinând sferei existenţiale a Demiurgului. Rolul încredinţat aici eonului de sus, geniului, este ca, unindu-se cu o făptură pământească, iubirea să restabilească pe Unul primordial dinainte ca acesta să se manifeste, deoarece lumea creată a fost o neizbutire, o lume pieritoare. Dar această tentativă reparatorie cu ajutorul iubirii nu reuşeşte; pe de o parte, pentru că pământeana îi cere luceafărului să coboare la starea de muritor; pe de altă parte, Demiurgul refuză lui Hyperion dezlegarea de nemurire fiindu-i teamă că prin această încălcare a legilor eterne ale primordialităţii, ar urma prăbuşirea întregii lumi a increatului, aşa cum stă scris într-o variantă a Luceafărului: „Tu adevăr eşti datorind/ Lumină din lumină./ Şi adevărul nimicind,/ M-aş nimici pe mine”. Prin urmare, în concepţia lui Eminescu, „adevărul” este Dintâiul, Unul. Ieşirea din pregeneză, este neadevăr, creează neadevărul.

Eminescu nu a fost însă mulţumit de această viziune despre geniu aşa încât, precum am mai discutat , intenţ iona „să modif ice legenda Luceafărului şi să înalţe cu mult sfârşitul à la Giordano Bruno”. Relevarea adevăratei identităţi a geniului este făcută în postuma denumită de G. Călinescu Povestea magului călător în stele, de D. Murăraşu Feciorul de împărat fără stea. Dar denumirea mai adecvată ar fi Lume şi Geniu, pentru că tema acestui poem este neta delimitare dintre cele două sfere existenţiale. Aici geniul nu mai este privit drept o entitate astrală, diametral opusă unei făpturi pământeşti, adică nu mai aparţine lumii noastre, ordinei ontologice a lui Dumnezeu, ci este un străin într-un spaţiu existenţial străin, unde nu are „nici înger şi nici stea”, aceasta dăruind omului „norocul” iubirii. Geniul este „o lume în lume”, nu se află în planul Creaţiei şi, din acest motiv, Dumnezeu nu îl recunoaşte, „se împiedică de cifrul său”. El este gândire pură şi după ce se va elibera din „corpul cel urât”, geniul va crea o lume a sa proprie, paralelă celei a lui Dumnezeu. De notat că iubirea intervine şi în poemul la care ne referim, şi anume, spre sfârşit, unde făptura iubită apare însă drept o creaţie a cântului poetului, şi nu se întrupează aici, ci într-o lume dincolo de a omului. Ţinem să subliniem faptul că în acest vast poem, unde sunt puse faţă în faţă geniul şi lumea umană, componentele antitezei nu mai sunt simple alegorii, aşa cum are loc în Luceafărul, ci sunt realităţi - ireductibile una la cealaltă. Rezultă din acest poem că în Eminescu şi-au dat întâlnire două entităţi: eul intramundan şi sinele transmundan, adică geniul redat sie-însuşi - „Simţindu-mă deasupra omenimii, neatingând, neatins, solitar”(Sunetul păcii). Această diadă constituie „diferenţa ontologică”, „diferenţă de identitate” la Eminescu. Ea nu se află între „micul eu” al lumii materiale şi eul poetic transfigurator al lumii căreia îi aparţine, ca în concepţia lui Heidegger, ci între eul entitate a lumii noastre - şi geniul „coborât” intramaterial dintr-o sferă existenţială străină, diferită de cea a Creatorului.Şi nu se află nici între eul empiric şi eul transcendental eliberat de empiric din gândirea fenomenologică, geniul constituind o a treia realitate. Conceperea geniului ca aparţinând unei alte ordini ontologice, constituie cea mai radicală viziune asupra geniului, depăşind definiţia formulată de Arthur Schopenhauer în „Lumea ca voinţă şi reprezentare”: unicitate, solitudine, inadaptabilitate, inteligenţă pură, gândire sub perspectivă universală şi sub specie aeternitatis.

28

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Precum se ştie, Eminescu a fost conştient de propria-i genialitate încă din prima tinereţe, scriind în Replici: „Eu sunt un geniu,/ Tu o problemă”, iar în Geniu Pustiu : „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor aşa cum soarele soarbe un nor de aur din marea lui de amar”, pentru ca mai apoi, în poemul Lume şi Geniu, să se considere aparţinând altei lumi, paralelă celei a lui Dumnezeu, de care se izolează prin unicitate („Fost-am în lume unic”) şi redarea sie-însuşi în finalul Odei (în metru antic), după ce a vieţuit şi depăşit experimentările mistuitoare din lumea umană: viaţa ca atare, suferinţa, dragostea. visul, moartea.

Arheul – identitatea eternă a fiecărui om

În scrierea în proză, Archaeus, Eminescu fo rmulează un concep t pe r sona l p r iv ind individualitatea spirituală umană, şi anume, arheul. Nu este vorba de arhetipul platonician, model absolut aflat în transcendent, a cărui răsfrângere pieritoare sunt entităţile lumii sensibile ale imanentului. Arheul constituie esenţa, ADN-ul onto-axiologic al omului. Este principiul etern din fiecare existenţial, afirmă Constantin Noica, „entitatea eterică din corpul spiritual dotată cu cea mai înaltă clar viziune”, scrie Rudolf Steiner, o „minte cosmică deschisă spre înţelegerea ortosensurilor primordiale ale lumii”, consideră Mihai Drăgănescu. Şi Eminescu adaugă faptul că suntem pedepsiţi ori de câte ori ne „jignim” arheul, propria noastră identitate spirituală. În raport cu „micul eu” empiric, de serviciu în experimentarea cotidianului din lumea străină unde a fost „aruncat”, geniul eminescian îşi recunoaşte drept arheu luceafărul - „Ca un luceafăr am trecut prin lume”, o entitate ce pare intermediară între planul mundan şi tărâmul străin, transmundan, al geniului.

Sensul cosmic al iubirii

Iubirea în sens de confundare cosmică apare în diverse mituri, mai ales în gândirea hindusă. Eminescu suie însă gradual la extrema posibilă a sensului contopirii. După ce eternul feminin este văzut ca un prototipar ideal hiperboreean, în următorul catren de model persan :”Femeia goală răsturnată-n perne/ Frumseţea ei privirilor aşterne./ Nu crede tu că moare ea vreodată,/ Căci e ca umbra unei vieţi eterne „-

are loc mai întâi contopirea cu natura, dizolvarea în inefabilul cosmic: „Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să

cadă rânduri, rânduri. - apoi singurătatea în doi infuzează suflet naturii : „Voinţa ei ş'a ta de se'mpreună,/ Atunci e suflet în întreaga fire” -urmează sacralizarea iubirii : „Amorul meu este atât de sfânt/ Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ”, suişul continuă spre confundarea cu divinitatea – unio mystica :

Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu E lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu. Iar, în final, se transcende în preludiul genezei, substituind pe creator : „Îngere! Suntem în mijlocul universului asemenea spiritului divin înainte de creaţie… acel spirit divin eram noi…Misterul divin suntem noi – noi în momentul acesta vom purta toată lumea în inimi... O jertfă infinită marelui spirit”. (ms. 2276 II). Ca atare, pentru Eminescu confundarea în iubire însemna reinstituirea Ajunului, substituirea Unului premergător creaţiei, pentru a se transcende impasul făuririi unei lumi pradă suferinţei şi morţii. În felul acesta, are loc extrema radicalizare a viziunii iubirii, a finalităţii ei ultime, inedită în lirica universală. „Farmecul sfânt” eminescian constituie energia magică a inimii şi a spiritului care înaripează diada devenită monadă pentru saltul radical în Neînceputul creaţiei. De observat că în parcursul metafizic al iubirii, Eminescu urmăreşte un timp drumul platonician, adică suişul de la iubirea pentru frumosul fizic absolut din lumea sensibilă spre esenţa sa arhetipală cerească, realizându-se „Erosul divin” de care vorbeşte Diotima. Dar autorul Luceafărului depăşeşte acest parcurs: de la Dumnezeul creaţiei

eminesciana

29

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

transcende la Primordialitatea dinaintea genezei, unde are loc împlinirea absolută a confundării în iubire. Prin iubire a fost făurită lumea, Unul voind să-şi creeze astfel un alter ego pentru a ieşi din singurătate, şi tot prin iubire se face drumul înapoi, în Preludiu, scurtcircuitându-se Creaţia, care a fost imperfectă. Dar nu mai este un act ontologic, ci axiologic.

Armonia – contopirea cosmică

Precum am discutat în studiul Spaţiul poetic eminescian, (1982), armonia liricii lui Eminescu este foarte complexă şi de mare rafinament. Ea se desfăşoară în următoarele planuri care se intrică şi se armonizează între ele. Pe de o parte, prozodia savantă şi subtilă („Şi eu, eu sunt copilul nefericitei secte/ Pătruns de-adânca sete a formelor perfecte”), unită indistinct cu desăvârşita logică internă a ideaţiei, armonizată de la vers la vers, de la strofă la strofă. O altă componentă decisivă este constituită de melosul unic, inimitabil al versurilor, prin măiastra fructificare a potenţialul de cântare a graiului românesc. Adăugăm aici că, aşa cum a recunoscut încă Titu Maiorescu, o altă prioritate euristică eminesciană este crearea limbii noastre literare, şi anume, nu numai în forma ei cea mai melodioasă, dar şi cea mai expresivă. Pe de altă parte, în universul eminescian are loc armonizarea şi dincolo de interioritatea poemului, şi anume, cu exterioritatea, printr-o fenomenologie deosebit de ingenioasă: convertirea lăuntrică a lumii din afară, transformarea naturii materiale în substanţă sufletească pură. Acest lucru are loc cu ajutorul unor mişcări - fie ale elementelor naturii, fie mişcări muzicale, fie ale luminii. De exemplu, în poezia Peste vârfuri, intervin mai întâi mişcări ale firii – „Peste vârfuri trece lună/ Codru-şi bate frunza lin”- continuate de sunetul cornului: „Dintre ramuri de arini/ Melancolic cornul sună”; un exemplu de intervenţie a unor mişcări luminoase este poezia Şi dacă : „Şi dacă norii deşi se duc,/ De iese-n luciu luna,/ E ca aminte să-mi aduc/ De tine-ntotdeauna”. Într-un cuvânt, conjugarea acestor complexe procesualităţi armonizatoare asigură liricii eminesciene acea fascinaţie particulară, acel farmec continuu. Dar această magie nu se datoreşte numai melodicităţii şi concertului de armonizări multiple prozodice şi cosmice, ci şi unui fapt cu finalitate ontologică : armonia este condiţia esenţială, sine qua non, a fiinţării lumii formelor în ordine umană. Ca atare, sentimentul armoniei ne infuzează certitudinea

existenţială.

Muntele - matricea formatoare a culturii româneşti

Contrar ideii conform căreia albia stilistică a culturii noastre ar fi spaţiul ondulat deal-vale, prin urmare un spaţiu şovăitor (Lucian Blaga, Spaţiul mioritic), Eminescu postulează că sânul aprioric modelator al spiritualităţii româneşti este muntele, aflat prin destin în miezul ţării, şi către care suie vertical balada Mioriţei : „Este muntele tată al râurilor şi al poporului nostru. Aceasta este cumpăna lui, cântarul cu care îşi cântăreşte patimile şi faptele”… „Căci nu-s culori destule în lume să-nvesmânte/ A munţilor Carpatici sublime idealuri”. Aşa cum se spune într-o doină, „acasă în suflet” românul înţelege în munţii lui,: „Sus în vârful muntelui,/ Unde-i drag sufletului”. Destinul eroului moldovan este cosmic : el pleacă de la orizontala planului terestru - şi apoi suie spre „munţii mari”, de unde continuă spre „stelele făclii” - o noapte a reînceputurilor feerice. Poezia Lume şi Geniu se petrece pe munţi, de unde magul nu vrea să coboare, de teama ca legea înălţării să nu fie uitată de oameni. Prin urmare, autorul Luceafărului ţine să reliefeze faptul fundamental că nu ezitarea, resemnarea, ci înălţarea, constituie gena noastră spirituală, matricea creativităţii româneşti. Acest lucru are loc mai ales în poezia lui Eminescu. Câteva exemple. Somnoroase păsărele pleacă de la polul pământesc, păsările, trece spre flori ale căror miresme se pierd în văzduh, apare apoi lebăda, simbol al cântului, al aripilor şi al misterului morţii şi urmează ridicarea spre polul ceresc - „mândra lună”. Poezia Şi dacă se deschide cu apropierea iubitei anunţată de bătaia ramurilor în geam. şi se înalţă spre doamna luminii nocturne, eliberată de sub nori. Pe lângă plopii fără soţ pleacă de la contemplarea ferestrelor luminate, trece prin trei ordalii ale înveşnicirii unei iubirii venind samsaric din începuturi („O stea s –ar fi aprins”, Ai fi trăit în veci de veci”, „Acele zâne ce străbat/ Din timpurile vechi”) şi sfârşeşte cu aprinderea candelei farmecului sfânt al iubirii. Dintre sute de catarge porneşte de asemenea de la polul terestru - alunecarea corăbiilor pe mare - suie spre zborul păsărilor migratoare, apoi către sfera idealurilor şi mai departe la altitudinea de neatins a gândurilor din cânturile poetului. În Povestea magului călător în stele se porneşte de la sfatul împărătesc, de pe pământ, suim spre munţii ameţitori, apoi într-o stea, iar, în final, dincolo de lumea noastră, unde se află geniul, acesta

eminesciana

30

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

neaparţinând lumii lui Dumnezeu. În Luceafărul, de la palatul împărătesc se suie spre astrul invocat şi, după încercările eşuate de a se uni cei doi poli – teluric-uranic, urmează zborul dincolo - atât de lumea empirică precum şi de cea cerească, spre increat, spre primordialitate. Amintim, dintre alte creaţii semnificative ca zbor ultim, istoria trecerii omului prin lume, întruchipată în piatră de Constantin Brâncuşi la Tg. Jiu, care se încheie în spirit astral - prin Coloana Nemărginirii - treaptă visată de Pasărea măiastră.

Tragicul: sacrificarea umană a Fiinţei

În afară de tragicul suferinţei – rănile materiei, sfâşierile inimi şi ale gândirii; al răului – distrugător al valorilor -,ale vieţii, ale spiritului; şi tragicul morţii –resimţit încă din prima tinereţe, o dată cu Mortua est ! şi marcând profund viziunea sa ontologică ulterioară - Eminescu adaugă două idei originale privind tragismul vieţii omeneşti. Pe de o parte, în două poezii postume, Mureşanu şi O, stingă-se a vieţii…, după ce se întreabă dacă viaţa noastră, „oricât de neagră ar fi ea, are vreo solie, vreun scop al mântuirii”, autorul Luceafărului, îşi pune o altă întrebare profund tulburătoare: „Nu-njunghiem fiinţa pe-altarul omenirii ?” Ce vrea să spună aici Eminescu? Dacă Martin Heidegger credea că omul este trimis de marea, necunoscuta Fiinţă să perfecteze viaţa - să fie „păstorul Fiinţei” - autorul Luceafărului ridică ipoteza cu totul insolită, potrivit căreia Fiinţa este sacrificată de către modelul ontologic uman, care pare a fi unicul - idee pe care nu o regăsim în sisteme de gândire anterioare. O a doua perspectivă a tragicului ontologic deschisă de Eminescu se află în postuma Bolnav în al meu suflet. Aici apare ideea condamnării poetului la a reveni ciclic pe toată istoria eternităţii în aceeaşi formulă nefastă de viaţă şi în acelaşi moment spaţio-temporal. Dacă pentru Friedrich Nietzsche eterna întoarcere era dorită, benefică, sortită, afirma el, celor care cred în viaţă, Eminescu împinge tragicul până la spaima unei fenomenologii sisifice funeste fără ieşire. Aşa fiind, în viziunea lui Eminescu omul nu este fiinţa unei singure morţi, ca pentru Heidegger (Sein zum Tode), ci a unei morţi repetate la indefinit. Odată intrat în ordinea ontologică, Fiinţa heideggeriană de dincolo ne joacă viaţa de-a moartea pe toată desfăşurarea eternităţii. Ca atare, viziunea poeziei lui Eminescu trece mai departe de Heidegger, afirmă Svetlana Paleologu-Matta.

Sacralizarea

Alături de Pindar şi Friedrich Hölderlin, dar mai mult încă decât aceştia, Eminescu aplică atributul „sfânt” aproape exhaustiv elementelor naturii şi vieţii : pământul, luna, marea, izvoarele, munţii, soarele, stelele, raza zilei, tainele lumii, scrierile poeţilor evocaţi în Epigonii, geniile, cântul, teiul, ceasul primei întâlniri, iubirea, mormântul mamei, ora morţii etc. Sacralizând lumea, geniul eminescian – străinul - îşi plătea la modul sublim faptul că a fost oaspete al lumii umane. Iată cum se reflectă, în conştiinţa unor mari creatori, sacralitatea a însuşi poetului : Ion Luca Caragiali scria: „Eminescu avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană”. La rândul său, Octavian Goga : „Dacă ar fi trăit în vremi zbuciumate de paroxism religios, Eminescu ar fi fost beatificat”.

Libertatea metafizică - depăşire a absolutului

Cele două preocupări fundamentale de întotdeauna ale minţii umane sunt autocunoaşterea şi eliberarea din sistemul limitelor. Este vorba de libertatea metafizică. În gândirea universală, extreme ale eliberării sunt Nirvana şi Dao, adică, precum se afirmă în străvechea scriere indiană Samkyha-Karika, dincolo de „Existenţa care există” şi dincolo de „Existenţa care nu există”. Dar Eminescu adaugă încă o desch ide re : nu numai d inco lo de apor i a fiinţă/nefiinţă, dar şi dincolo de orice ordine existenţială care ar institui o lume, şi anume, în nelume, idee care apare în Archaeus. Şi este revelator faptul că fizica actuală cuantică admite existenţa unei antilumi, opusă protolumii noastre, astfel că viziunea lui Eminescu apare drept o anticipaţie ştiinţifică. Ca atare, pentru autorul Odei (în metru antic), eliberarea metafizică are loc prin extrema depăşire cu putinţă, dincolo de viaţă, murire şi nemurire - în anterioritatea absolută, abia întrezărită de mintea umană :

Ah! Cum nu suntem pe când Nici fiinţă nu era nici nefiinţă, Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Şi fără suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. (s.n.)

Prin urmare, dincolo de orice determinare, de orice datum, dincolo de posibil şi imposibil „intelectul eroic” al poetului, despre care vorbea

eminesciana

31

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Giordano Bruno, se aruncă în Marele Deschis printr-o cursă a eliberării care nu sfârşeşte niciodată, nici chiar în absolut, pentru că, scrie Eminescu, fiind oprire, l imi ta re , „or ice idee despre absolu t es te negativă”…„absolutul este frate cu moartea”. Nu încremenirea însemnează libertate, ci mişcarea eternă, depăşirea continuă, zborul neîncetat al intelectului. Uluitoare idee, când ştim că ţelul suprem al minţii umane este absolutul. Este cea mai radicală deschidere, cea mai înaltă viziune a libertăţii metafizice. * Care a fost drumul suitor urmat de Eminescu în această depăşire în mers continuu ? Acest drum a început prin cânt, prin melodicitatea versului, muzica fiind continuă depăşire a morţii, datorită fenomenologiei în cele trei momente ce se condiţionează între ele: sunet, stingerea sunetului, naşterea noului sunet din energia sunetului care tocmai s-a stins. Treapta următoare a depăşirii a constat în transmutarea finitudinii materiale exterioare în spaţii de suflet, sufletul fiind unduire muzicală pură. Or, mişcarea muzicală este infinită, indefinită şi incaptabilă. În continuare, are loc instituirea de prezenturi eterne poetice, care însemnează salvarea momentelor sacre de vieţii de perisabilitate. Un alt moment eminescian al eliberării spirituale este ridicarea la sublim a existenţei, a lumii, a lucrurilor, sublimul fiind „depăşire în mers făcută de intelectul uman”, aşa cum a recunoscut Kant. Finalmente, spiritul hyperionic constituie elanul, tensiunea infinită a depăşirii nelimitate, zborul lui Hyperion către Demiurg fiind un preludiu al unei asemenea eliberări în suiş fără răgaz, dincolo de spaţii şi timpi, dincolo de începuturi.

Instinctul metafizic. Esenţa frumuseţii.

Mai adăugăm două concepte originale de sorginte eminesciană: instinctul metafizic şi o definiţie personală a frumuseţii. Spre deosebire de predispoziţia metafizică, de care dispune orice om, instinctul metafizic din viziunea poetului este un act intuitiv al minţii, o „fulguraţie intelectuală”, concept de asemenea eminescian, prin care cei aleşi au revelaţia privilegiată a unor adevăruri ultime, dincolo de văzul comun, aşa cum au fost cele relevate de Eminescu. Cât priveşte esenţa frumuseţii, Eminescu are o viziune cu totul aparte: el se întreabă „cum de nu s-a gândit nimeni” că nu proporţia de forme, „secţiunea

de aur” din arta statuară a vechilor greci, prin urmare, nu imobilitatea, ci „proporţia de mişcări”, armonia în desfăşurare constituie adevărata frumuseţe, aşa cum, adaugă poetul, are loc în ritualul dragostei - şi de sigur, în arta dansului. Prin urmare, armonia este concepută de Eminescu drept o stare muzicală, care, repetăm, este o continuă depăşire – alternativ a clipei şi a stingerii clipei. Trebuie amintit de asemenea că Eminescu a formulat profeţii despre modernitate, similare celor ale lui Friedrich Nietzsche şi Charles Baudelaire. Astfel, despre „moartea” lui Dumnezeu şi a marilor sisteme filozofice scrie: „E apus de zeitate ş'asfinţire de idei… Nimeni soarele n-opreşte să apuie-n murgul serii/ Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetării”. Şi mai ales, ideea din Memento mori - a universalei prăbuşiri în abis :

Ştim de nu trăim pe-o lume, ce pe nesimţite cade? Poate că în văi de caos ne-am pierdut de mult… de mult. Am reunit aceste diverse revelaţii originare eminesciene sub termenul de spirit hyperionic, definind altitudinea cugetării eminesciene. Amint indu-ne că Orfeu este zeu al ancestralităţii noastre, trebuie de spus că, prin magica sa armonie şi prin ideaţia cu aripi suind din abisal până în indefinitul dincolo, lirica lui Eminescu este prin excelenţă orfică, adică incantatorie şi iniţiatică. Iniţierea are loc în misterul naturii geniului care transcende lumea umană, în misterul unicităţii noastre arheice în univers, în sensul suprem al iubirii care poartă în pregeneză, în neînţelesul mister al tragicului, în misterul libertăţii metafizice ultime - aflată dincolo de absolut. La toate aceste probleme esenţiale Eminescu dă răspunsuri cu totul noi - in apex intellectu - la extrema unde poate ajunge tensiunea gândirii, culminaţie rezervară doar geniului. Cunoscutul filozof Ion Petrovici afirma: „Zborul filozofiei lui Eminescu capătă îndeobşte forma supremă a viziunii metafizice”. „Departele” lui Eminescu este cel mai departe, : în viziunea Fiinţei, a geniului, a iubirii, a tragicului, a zborului către eliberarea metafizică.

eminesciana

32

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

LuciaOLARU NENATI

În existenţa unei personalităţi ca Eminescu, nimic nu este neimportant sau nesemnificativ. S-ar putea considera că fenomenul Eminescu, în totalitatea lui, e o rezultantă a trecerii unui om de excepţie prin câteva împrejurări sociale, culturale, spirituale, geopolitice etc., specifice, cu rol intens formativ. Aici are, credem, aplicabilitate aserţiunea lui Ortega Y Gasset „eu sunt eu şi împrejurările mele”. Adică ideea că în sfera identitară a unei personalităţi intră şi toate acele determinante înconjurătoare care-i marchează existenţa, puncte nodale de care nu se poate face abstracţie şi care trebuie luate în atenţia analitică împreună cu individualitatea acestuia spre o bună cunoaştere şi evaluare a sa. Astfel, un studiu cât de sumar al biografiei sale sub spotul acestei aserţiuni evidenţiază că, după matricea decorului natal botoşănean şi ipoteştean cu mare pondere în personalitatea şi imaginarul său, rolul formativ de căpetenie revine Bucovinei. La Cernăuţi viitorul poet avea să intre din plin într-o atmosferă culturală puternică, specifică, hotărâtoare pentru formarea caracterului, gustului, deprinderilor şi orientării sale care tocmai se aflau în momentul decisiv, adică a personalităţii sale. Astfel, în 1862 se înfiinţează în acel oraş Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina ce a avut scopuri culturale înalte şi a produs efecte şi rezultate de mare anvergură şi întindere în timp, definind, aş spune, o întreagă epocă de efervescenţă culturală care ar merita să-i poarte numele în istoria culturii române şi fără de care nu se ştie ce ar mai fi rămas din identitatea culturală a acestei provincii. Întemeind şcoli româneşti şi internate pentru elevi, trimiţând şi întreţinând la studii cadre didactice pentru aceste şcoli, îngrijindu-se de manuale, iniţiind şi dotând biblioteci cu cărţi româneşti şi străine, stimulând preocupările teatrale şi muzicale, prin numeroase spectacole de acest gen - creind şi o societate teatrală! -, deschizând linia cercetărilor arheologice, a organizării şi conservării muzeale patrimoniului, exprimându-se printr-un organ jurnalistic propriu, promovând culegerea şi

Eminescu şi„Academia Nordului”

conservarea folclorului şi, mai cu seamă, publicând şi impulsionând creaţia literară, punând accent pe unificarea şi dezvoltarea limbii, pe valorile naţionale, deci pe creativitate şi conştiinţă naţională, implicată fiind mai târziu şi în apariţia Societăţii scriitorilor bucovineni şi, implicit, a revistei Bucovina literară, S.C.L.R.B. a funcţionat ca un minister al culturii bucovinene, mai mult, ca o adevărată „Academie a Nordului" ţării, având conştiinţa misiunii şi datoriei sale iluminatoare. De aceea, nu e de mirare că, patru ani mai târziu, când s-a înfiinţat Academia Română, S.C.L.R.B. a fost unul dintre stâlpii de fundaţie ai acesteia, nu numai prin cei doi membri fondatori, delegaţi să participe la marea întemeiere, Alecu Hurmuzache şi Ambroziu Dimitroviţă, dar îndrăznim să credem, şi printr-o masivă infuzie de spirit luminat ce-a devenit apoi spiritul academic. Editorialul Către cititorii noştri, apărut în 1866 în Foaia Societăţii pentru Cultura şi Literatura română în Bucovina relevă în chip elocvent liniile de program ale acestei publicaţii ce a funcţionat ca organ al Societăţii: „Facem invitarea tuturor bărbaţilor naţiunii, care duc arma cea puternică de astăzi, peana (nota bene!) în mâna lor cea dibace spre apărarea a tot ce e bun şi drept, nobil şi frumos, a ne ajutora întru atingerea scopurilor ce şi-a propus această foaie: ale culturii poporului şi a dezvoltării literaturii române". Elevul Mihail Eminovici, bibliotecarul voluntar al Bibliotecii gimnaziştilor aflată în casa profesorului Aron Pumnul – acesta fiind un membru marcant al Societăţii - este cel care înscrie şi această publicaţie a Societăţii în registrul inventar al bibliotecii, numit pe atunci în idiomul pumnulean, Cunsemnăciunarul bibliotecii. Asta denotă că nesăţiosul cititor, însărcinat şi cu misiunea administrării cărţilor, a citit desigur cu mare atenţie tot ce ce se publica în paginile acelei reviste, şi a fost deci la curent cu toate faptele, ideile, informaţiile, opiniile exprimate acolo. De acolo se va fi pus la curent cu stadiul literaturii române şi cu evenimentele vieţii literare din ţară care figurau la loc de cinste în paginile ei. Mai mult, acolo va fi citit pentru prima dată notaţia poeziilor populare pe care apoi le-a copiat şi care i-au inspirat şi jalonat întrucâtva modelul primelor sale creaţii proprii. Dar nu numai atât, ştim că una dintre marile lui pasiuni ale vieţii a fost aceea a dobândirii culegerilor de producte folclorice, că a avut asemenea culegeri, că a urmărit cu tenacitate pe toţi cei bănuiţi măcar ori pârâţi a poseda asemenea comori şi, spun contemporanii, (mărturii venind dinspre Ştefan Cacovean, Vasile Conta ş.a.), nu se da bătut până nu le obţinea dorind să fie ale lui, cu pasiunea unui

eminesciana

33

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

colecţionar împătimit care e fericit doar atunci când obiectul râvnit devine proprietatea sa. Pentru un om fără avere materială cum a fost el, aceasta pare a fi fost singura lui „manie” de colecţionar. A nu se uita că profesorul său de la Cernăuţi, membru marcant al S.C.L.R.B. şi redactor al Foii acesteia, I.G. Sbiera, era el însuşi culegător de folclor şi, mai ales, că îi îndemna asiduu pe elevi să culeagă şi ei, stimulându-le astfel apetenţa descoperirii şi preţuirii unor asemenea comori. Ca atare, roadele acestei pasiuni sunt vizibile şi în preţioasa lui moştenire documentară păstrată la Academia Română în care se găsesc şi asemenea creaţii populare numărând circa 8000 de versuri, poezii despre care nu se ştie de cine au fost culese, fiind adunate, de aceea, într-un document numit Caietul anonim. Intre manuscrisele sale de la Academie se păstrează tăieturi din paginile revistei Foaia Societăţii.... şi anume versuri populare din perioada noviciatului cernăuţean care, se vede, l-au interesat de pe atunci: Câte flori pe iaz în sus, Frunză verde, baraboi, Câte flori îs pe pământ, Mămuţa m-a măritat şi Câte paseri sînt pe lume. Aşadar nu cred că greşesc afirmând că tot de acolo, din mediul cernăuţean, a pornit şi germenele acestei pasiuni, din lectura poeziilor populare publicate în acea Foaie... pe care el o înseamnă şi din care copiază sau decupează asemenea texte, şi, mai ales, se iniţiază ca nimeni altul în aria folclorului naţional. Am găsit şi am avut posibilitatea de a valorifica un asemenea exemplu şi anume, poezia populară Câte flori îs pe pământ, de fapt „libretul” unui cântec popular, cules mai târziu şi de către specialistul în muzică Alexandru Voevidca în monumentala lui colecţie folclorică bucovineană şi

1publicat în cartea editată de Mathias Friedwagner . Acel text de cântec, unul dintre cele publicate în Foaia Societăţii, care a fost citit şi copiat de către poet, mi-a dat posibilitatea de a-l însera printre cele câteva cântece populare pe care le-am reconstituit prin suprapunere cu Colecţia Voevidca, ca făcând parte din categoria pieselor muzicale ce au fost interpetate de

2poet . De aici avea să perceapă tânărul poet şi aura princiară cu care era încoronat Alecsandri, căci persoane de greutate culturală, precum I.G.Sbiera şi alţii, îl numeau „poetul-rege”, drept care se poate presupune că de acolo provine sursa de inspiraţie a sintagmei folosită de el în Epigonii: „şi-acel rege-al poeziei, veselul Alecsandri” ca şi atitudinea faţă de acesta, mai ales că acea poezie cu iz polemic are mari legături cu mediul cernăuţean. Tot la Cernăuţi, se produc primele contacte ale lui Eminescu cu teatrul, altă dominantă a existenţei sale. Aşa cum ştim, aici asistă la reprezentaţiile teatrale

organizate sub egida S.C.L.R.B., aici încearcă primele tentative de-a scrie teatru, aici joacă teatru pentru prima dată, în casa lui Zirzec: „teatrul 1-am jucat prima dată în odaia din fund în care şedeam cu Armanul"; de-aici pleacă, adorând arta Thaliei, cu trupa Faniei Tardini în ţară, ca sufleur, apoi copist în cea a lui Iorgu Caragiale. Până şi sora sa, Aglaia, a jucat teatru cu mult talent în asemenea spectacole pe scenele din Cernăuţi şi Suceava. Cât despre Aron Pumnul, acesta a fost pentru Eminescu un adevărat părinte spiritual, un „guru", primul său maestru iniţiator în lumea spiritului ori, ceea ce în registrul tradiţional religios ortodox s-ar numi un AVVA, drept care moartea lui şi toate evenimentele aferente l-au impresionat profund. Atunci, în ianuarie 1866, are loc o adunare a Societăţii culturale bucovinene, sub preşedinţia lui George, cavaler de Hurmuzachi, la care participă, între alţii, şi Ioan Drogli, ce avea să-i devină viitorului poet cumnat, căsătorindu-se cu sora sa, Aglae. Pumnul, fiind membru de frunte al Societăţii, la moartea lui aceasta îşi întruneşte comitetul sub preşedinţia lui Gheorghe Hurmuzachi, spre a da ştire telegrafică despre „pierderea aceasta naţională, în toată ţara" şi pentru a propune, prin Alecu Hurmuzachi, să se ridice un „modest monument" lui Aron Pumnul şi să se înfiinţeze „o fundaţie de stipendii pentru studenţi" cu numele şi în spiritul lui Pumnul. Pe 25 ianuarie, Comitetul Societăţii a mers acasă la Pumnul, unde preşedintele a exprimat văduvei nemângâiate, în numele Societăţii, cea mai profundã compătimire pentru „pierderea scumpului bărbat al naţiunii”. La mormântul lui Pumnul a vorbit tot Alecu Hurmuzachi, oratorul de frunte al acesteia, elogiind meritele dascălului pentru unitatea spirituală şi pentru conştiinţa naţională. După înmormântare, învăţăceii, dar şi bărbaţii marcanţi ai Societăţii participă la parastas în casa lui Pumnul, purtându-se aici discuţii în spiritul elevat şi luminat al Societăţii. Ca unul „de-al casei”, Eminescu va fi fost, desigur, acolo în toate aceste împrejurări, iar spiritul lui traumatizat de această precoce dramă puternică a vieţii sale inhalează avid tot ce se spune despre mentorul său, dar reţine şi cum se spune şi ideile care se vehiculează. Credem că acesta este momentul de salt constitutiv al conştiinţei lui Eminescu, şocul psihologic care-1 maturizează brusc, dar îi şi declanşează, cum se ştie, sub fertilizarea şuvoiului suferinţei „dureros de dulce", eterna sa muză, creativitatea poetică prin prima sa poezie La mormânul lui Aron Pumnul publicată tot atunci, în cunoscuta broşură care este, fără drept de apel, adevăratul debut poetic al lui Eminescu. De altfel,

eminesciana

34

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

cuvântul şi imaginea Luceafărului, care-i va deveni cognomen, apare premonitoriu în chiar această primă poezie, în prima sa strofă, în versul final culminant, aşezat sub accentul logic dar şi tonic cel mai înalt: „Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, se stinse-o dalbă stea", fapt simbolic şi prevestitor prea puţin remarcat. Şi plecarea poetului la Blaj se face tot sub influenţa postumă a lui Pumnul, care cât a trăit a cultivat mitul acelui centru al românismului, de unde venise el la Cernăuţi. Dar şi declanşarea creativităţii (şi combativităţii!) sale publicistice, atât de prodigioase de-a lungul existenţei sale, s-a produs graţie aceluiaşi resort. Primul său articol apărut într-o publicaţie şi intitulat O scriere critică apare în 7/19 ianuarie 1870 în Albina de la Pesta şi este, în esenţă, o pledoarie polemică în apărarea instituţiilor bucovinene, în speţă, a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, a organului publicistic al acesteia: Foaia S.C.L.R.B. şi, nu în ultimul rând, a regretatului său mentor Aron Pumnul. Acest articol este revelator pentru înţelegerea reală a locului pe care-l ocupa acesta în conştiinţa tânărului Eminescu, mult mai mare decât cel al unui profesor binemeritându-i recunoştinţa, ci o efigie, întruparea unui principiu, un model de conştiinţă existenţială, civică şi naţională. În acest articol se întrevede deja vehemenţa şi ironia sarcastică a gazetarului temut de mai târziu: "Persoana asupra căreia aveţi bunătatea a face aluzii atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult a mai fi o persoană simplă. Nu mai e muritorul slab, muritorul plin de defecte pământeşti (...) nu! el e personificarea unui principiu, sufletul - nemuritor neapărat - care a dat constanţă şi conştiinţă naţională maselor şi a făcut din ele o naţiune. (...) Geniul în zdrenţe sau în haine aurite, tot geniu rămâne." Pledoaria pentru personalitatea lui Pumnul îi stârneşte accente patetice şi vindicative pe care le vom reîntâlni în Epigonii: "Nu râdeţi domnilor, de Lepturariu pentru că secăţiunea sa de pe alocurea e oglinda domniilor voastre proprie (...). Dacă apoi Lepturariul a esagerat în laude asupra unor oameni ce nu mai sunt cel puţin aceia, mulţi din ei au fost pioniri perseverenţi ai naţionalităţii şi ai românismului - pioniri, soldaţi gregari a căror inimă mare plătea poate mai mult decât mintea lor - e adevărat care însă de nu erau genii, erau cel puţin oameni de o erudiţiune vastă, aşa precum nu esistă în capetele junilor noştri dandy."

Aceste cuvinte prefigurează şi o altă constantă eminesciană, acordarea unei preţuiri majore componentei morale şi a celei sufleteşti. Mai târziu va nota în caietele sale păstrate la Academie că "orice

cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apelează la inimă (...) ea este singura care se mişcă în această lume eternă... este orologiul ei."Mai mult de atât, consideraţii mai noi relevă că prin această entitate - inima-, el operează, pornind de la existenţa noţiunii în concepţia kantiană, o depăşire a impasului filozofiei moderne care nu putea trece graniţa dintre noumen şi fenomen; investind noţiunea de inimă cu greutate filozofică. Se cuvine, de asemeni, subliniată adevărata empatie spirituală pe care o dobândeşte de tânăr Eminescu faţă de modelul uman reprezentat de fraţii Hurmuzachi, căci ne amintim de marea lucrare ziditoare pe care o iniţiază şi o întreprinde în cea mai mare măsură Eudoxiu Hurmuzachi prin acţiunea lui de culegere şi „scanare” avant la lettre a miilor de documente referitoare la istoria ţărilor române găsite în arhivele vieneze, care aveau să facă obiectul unei comisii naţionale însărcinată a conserva, valorifica şi a tipări aceste preţioase documente. Nu cred că este nesemnificativ ori întâmplător faptul că în vara anului 1878, Eminescu îşi amână, de fapt, lucrul la cercetarea doctorală care poate că, încheiată, i-ar fi adus un alt statut social, pentru a folosi ocazia ce i se dăduse de a se odihni la moşia din Floreşti, Dolj, a junimistului Nicolae Mandrea unde, în loc să urmeze sfatul doctorului Kremnitz de-a nu lucra o vreme, el traduce unul dintre volumele colecţiei Hurmuzachi tipărite prin osârdia lui Ioan Slavici. Cine se apleacă asupra acestei transpuneri a volumului I din Fragmente zur Geschichte der Rumänen, cunoscând ambele limbi, o găseşte ca fiind încă una dintre marile performanţe creative ale lui Eminescu, aceea de a excela în atât de dificila acţiune de transpunere a unor sensuri dintr-o limbă în alta. Demers în care, şi aici ca şi în alte încercări, Eminescu a dovedit din nou calităţi excepţionale, (filologice, stilistice, literare etc.), animat fiind, fără îndoială, de acea căldură sufletească şi ataşament de conştiinţă pe care-l resimţea din copilărie faţă de modelul exemplar de personalitate al Hurmuzăcheştilor, faţă de curajul, vrednicia şi temeritatea lor pusă în slujba neamului (cum obişnuia el să numească fiinţa noastră naţională). Aceloraşi puternice motivaţii de conştiinţă li

3se datorează şi o altă acţiune a sa extrem de temerară . Este vorba despre faptul că, în anul 1875, anul sărbătoririi centenarului anexării Bucovinei, Eminescu, riscând enorm, trece în mod clandestin peste graniţa dinspre Cernăuţi, într-un "ladoi de lemn" cu cărţi bisericeşti, cum ne informează T. V. Stefanelli, câteva sute de exemplare ale broşurii lui Kogălniceanu şi Slavici Răpirea Bucovinei după documente autentice, în care se condamnă anexarea din 1775,

eminesciana

35

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

cărţi pe care Eminescu le trimite apoi prin poştă personalităţilor marcante prezente la aniversare. Este de prespus că această adevărată insurgenţă i-a fost justificată înainte de orice, prin lectura directă a acelor fapte aflate în documentele culese de Hurmuzchi la Viena şi din care se înţelege limpede cum acea parte a Moldovei, numită apoi Bucovina, a fost răpită prin nişte acte de corupţie şi mituire a unor înalţi funcţionari imperiali, pe care el le-a condamnat cu indignare în articolele sale în care a deplâns jertfirea domnitorului Grigore Ghica, cel ce s-a opus prin toate mijloacele acelei răpiri. Prin această riscantă expunere a însăşi libertăţii sale, el optează a se integra, de fapt, într-o aceeaşi “echipă” cu Hurmuzăcheştii, preluând – simbolic - de la aceştia facla aceleiaşi ştafete de conştiinţă, şi cu ceilalţi căuzaşi animaţi de responsabilitatea faţă de interesul general naţional, aspect căruia nu cred că i se acordă atenţia meritată şi care constituie, credem, o determinantă majoră în portretul lui Eminescu, nefiind cu nimic mai prejos decât meritele lui creative pe plan literar ce au fost îndelung subliniate de-a lungul timpului. Acestea sunt numai câteva dintre multele argumente ce pot servi la demonstrarea aserţiunii că spiritul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, atitudinea sa de conştiinţă, tipul de gândire şi comportament al acelor oameni, chiar şi acel idealism şi altruism ireal, sau pe scurt, forma mentis, aveau să înrâurească în mod covârşitor formarea personalităţii, caracterului, atitudinii civice a lui Eminescu, acela care s-a aflat exact atunci la Cernăuţi, la vârsta maximei inhalări de informaţii şi direcţionări psihologice. Poate că ar merita ca în manuale şi studii numele acestei societăţi să-şi afle locul meritat în eminescologie.

*

În acest an se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea la Cernăuţi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura română în Bucovina, eveniment a cărui sărbătorire a început deja la Rădăuţi printr-o reuşită adunare aniversară a Societăţii de azi şi îşi va continua derularea. În ce mă priveşte, destinul a vrut să am revelaţia acestei importante structuri foarte devreme, la vârsta când abia absolvisem facultatea de filologie şi nu în timpul studiului universitar când am învăţat despre, credeam eu, toate curentele, fenomenele şi înfăptuirile importante din câmpul literar şi cultural naţional. Dar n-a fost aşa, căci nimeni nu ne-a spus în toţi acei ani de studiu despre existenţa unei asemenea structuri impresionante, ci am aflat singură, mai târziu, în 1973, pe când, fiind muzeografă la Ipoteşti şi cercetând în patru zări întru restaurarea aşezământului

eminescian, am redactat şi prezentat în aula Academiei o comunicare despre această societate la o sesiune dedicată înfiinţării Academiei Române. De menţionat că la vremea respectivă, despre astfel de lucruri nu se pomenea, mai ales fiind vorba de Bucovina. Reacţia entuziastă a publicului academic faţă de cele prezentate mi-a confirmat prima impresie pe care mi-am format-o cercetându-i urmele în arhivă şi a exprimat aprecierea faţă de înalta valoare şi importanţă pe care a avut-o acea societate ce funcţiona doar pe baza generozităţii absolut dezinteresate a membrilor săi, aşadar a unui idealism impresionant şi admirabil. Efectul acelei comunicări a fost primirea, ca un fel de premiu, a publicaţiilor Academiei de la începuturi şi până în 1946, vreo 700 de volume cuprinzând Anale, ediţii priceps editate de Academie, inclusiv Documentele Hurmuzachi. Le-am dus, bineînţeles, la Ipoteşti de unde nu credeam că voi pleca vreodată, fără să păstrez măcar una ca amintire. Aşadar un anume tulburător spirit al simetriei care conferă istoricitate acestor fapte a făcut ca la Ipoteştii lui Eminescu să ajungă acele documente atât de preţuite şi apropriate de el, datorită unei comunicări pe care muzeografa de atunci a aşezământului său a susţinut-o în Academia Română despre acea Societate bucovineană care i-a marcat devenirea de conştiinţă. În concluzie, acea Societate nu a fost una oarecare, înfiinţată pentru loisir şi petrecerea timpului, ci o reprezentanţă de excelenţă a spiritului şi dăinuirii identităţi naţionale în Bucovina, un factor major în istoria culturală românească ce trebuie să-şi afle măcar acum locul meritat în manualul acestei discipline şi care, prin reluarea de după '89, îşi continuă misiunea, chiar dacă diferită azi. Prin cele de mai sus am intenţionat să conturez ideea că aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea acelei „Academii a Nordului” este un eveniment de majoră importanţă şi semnificaţie, nu numai pentru noi, bucovinenii, ci pentru toată viaţa culturală naţională, aşişderea pentru istoria literară româneacă şi, nu în ultimul rând, chiar pentru instituţia fundamentală a naţiunii, Academia Română, a cărei membră fondatoare a fost Societatea bucovineană.

1Mathias Friedwagner, Rumänische volkslieder aus der Bukowina I.Band Liebeslieder mit 380 von Alex Voievidca aufgezeichnetenmelodien, herausgegeben von dr. Matthias Friedwagner, 1940, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg.2Lucia Olaru Nenati, Eminescu.De la muzica poezei la poezia muzicii.Prefaţată de acad. D. Vatamaniuc şi Viorel Cosma, Editura Geea 2000 şi2002 şi anexa cărţii, albumul muzical Cântecele lui Eminescu. 3Pe care am expus-o într-un articol ce s-a numit ContrabandistulEminescu şi care a fost preluat în lanţ de vreo 20 de publicaţii on-line.

eminesciana

36

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

file de istorie literară

Trista comemorarea lui M. Eminescu

La Vereşti am părăsit rapidul şi mă suii în trenul aşa cum l-am lăsat în copilărie. Mă despărţea 30 de ani şi ceva de când plecasem în lume. Copilul de odinioară se întâlni cu omul cu părul încărunţit. Acesta din urmă era emoţionat; în o lacrimă era toată amintirea anilor ce nu se mai întorc. Şi în apusul de vară am zărit oraşul alb. Ca o mână dragă ce mă chiamă am văzut turnul bisericii istorice din Poponţi, în apropierea căruia m-a legănat mama. Pribeag, sau poate dezrădăcinat, am străbătut pe jos uliţele. Case tihnite, bătrâneşti, cu grădiniţe cu flori în faţă şi cu livezi. O viaţă de demult ironizată parcă de spiritul vremii de acum. Botoşanii au rămas ca nişte moldoveni de odinioară. Am zărit merii cu fructele de aur din poveştile spuse de bunica, am zărit ochii albaştri de dudue purtată în caretă, am înţeles farmecul ferestrelor visătoare şi al cerdacului sfătos alintat de liliecii înfloriţi şi nucii din trei bătrâni. Mă mângâia gândul că dacă Botoşanii au rămas aşa cum sunt, uitaţi pe nedrept, au rămas cu tradiţia culturală ce nu o poate lua nimeni. Ce mă adusese oare de departe aici? Ceea ce nu-mi puteau da alte oraşe cu palate, cu bogăţii imense în ele: locul natal al lui Eminescu. Comemorarea a patru decenii de la moartea lui. Şi mi se înălţau gândurile. În ajunul sărbătoarei Sf. Petru, era hărăzită pietatea tuturora pentru Luceafărul poeziei româneşti şi geniul universal născut de naţiunea noastră. În dimineaţa aceea minunată mi-am împărtăşit sufletul din nemurirea lui. Îngenuncheam la un altar tot aşa de covârşitor ca şi divinitatea. Chipul de bronz din faţa şcoalei Marchian aştepta întâlnirea botoşănenilor după cum era fixată în programul comemorării, ca de aici, cu toţii să plecăm la Ipoteşti. Nimeni. Nu ştiam ce să cred. Să gândesc de rău de botoşăneni? Şi totuşi, în oraşul florilor, nici una presurată la statuie. Nici una! Şi mă durea impietatea aceasta. Pe fruntea nemuritoare şi rece a bronzului am înţeles adevărul fără noroc în viaţă şi uitat după moarte. Negrii ar fi fost mai înţelegători faţă de mormântul unui şef de trib al lor. În sfârşit, s-au

adunat câţiva admiratori. Tăceau buzele noastre şi privirile căutau să se ferească. Am plecat, la parastas, la Ipoteşti – departe de vreo 6 kilometri de oraş. Poate acolo… În zadar… Nici un pelerinaj. Şoseaua pustie, doar câteva automobile se îndreptau înspre locul scump. Îmi tremurau şi inima, şi sufletul, şi gândurile. Din şosea, un drum de ţară primitiv. Ne dojeniau parcă ogoarele că nu suntem în stare să preţuim calea acesta scurtă. Şi pe creasta dealului puţine gospodării răzleţe. Expresivitatea celui mai sărac sat românesc. Satul cel mai uitat şi lăsat în părăsire. Aici a copilărit Eminescu. Numai pădurea rămăsese aceeaşi şi soarele şi frumuseţea naturii. Încolo, o biserică mică, ctitoria mamei lui Eminescu, cu păreţii crăpaţi, gata să se năruie şi ea. O clopotniţă aparte de lemn, strâmbă şi şubredă. Pe aici, prin iarba din jurul bisericii s-a jucat copilul genial. Pe aici a prins fluturi şi l-a chemat pădurea. Dar unde e casa părintească a poetului? Câte secole au trecut de nu se mai vede nici urmă din ce-a fost. Nici un părete, nici un stâlp de la cerdac, nimic. Să fie numai patruzeci de ani de la moartea lui Eminescu! Şi la câţiva paşi de biserică, moloz. Pe locul acesta cu câţiva ani în urmă încă dăinuia casa în care a trăit căminarul Eminovici şi coana Raluca, şi fraţii şi sora lui Eminescu. Barbaria grecoteiului Papadopol a dărâmat-o şi impietatea unei naţiuni care a putut îngădui aşa ceva. Tăiaţi şi teii din jurul casei; mai rămăseseră doar câţiva pomi. Numai pădurea nu au răpus-o încă. E prea mare, se întinde până la Hârlăul scaunului domnesc de odinioară. Şi un sobor de preoţi au oficiat parastasul. Arama clopotului trist plângea în lumina de vară. Dar unde erau botoşănenii, atâţia intelectuali pe cari-i are acest oraş? Unde era tradiţia culturală? Veniseră doar câţiva. Armata n-a lipsit. Puţini ţărani şi ţărance holbau ochii nedumeriţi: ce-o mai fi şi asta? Şi s-a pus piatra fundamentală a bisericii nouă ce se va ridica lângă cea veche. Când va fi şi minunea asta? Apoi un muzeu Eminescu. Vorbe late ţinute la discursuri. În viaţa mea nu am văzut o sărbătorire mai fadă. Vinovată era şi oficialitatea şi indolenţa botoşănenilor. Casa părintească a lui Eminescu nu ar fi fost dărâmată, dacă botoşănenii cei mai în drept ar fi apelat la suflarea românească pentru strângerea fondurilor cu care să răscumpere relicva sfântă din mâna grecoteiului Papadopol. Afurisit să-i fie numele pe vecie! În ţara în care aproape în

37

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

fiecare duminică se strâng bani pentru orice înjghebări neserioase, s-ar fi găsit pentru satul copilăriei lui Eminescu. Încă nici până astăzi locul unde e biserica şi casa părintească a genialului poet nu a fost expropriat pe sama statului. Se poate crede? În satul Ipoteşti nu există şcoală! Dar câte pelerinaje fuseseră până acum aici? Câți cărturari de seamă cunosc locul acesta? Venit-au vreodată Societatea Scriitorilor Români sau ale societăţi culturale?

… Şi un bătrân îmi ieşi în cale. Cu faţa arămie, slab, pe haina veche avea mărturiile vitejiei. Îmi zâmbi cu oarecare tristeţe şi neîncredere. – Cum te cheamă, moşule? – Ion Nică Rotariu. – Ai luptat în '77? – Da. – Să te ţie Dumnezeu sănătos. Câţi ani ai? – Ia 78 împlinesc mâine-poimâne. Şi după ce se uită la mine mai mult, după ce mă cercetă cu privirea, îşi dezleagă limba: – Eu l-am cunoscut pe conu' Mihai. Era copil. Am fost slugă la boierul cel bătrân, la conu' Gheorghe. Am fost la atac, la Vidin, împreună cu d-l căpitan Matei Eminescu. El era în regimentul 4 linie, iar eu în regimentul 5 linie, compania 7. Conu' Mihai nu sta acasă. Odată a venit de la Cernăuţi şi conu' Gheorghe l-a închis într-o odaie, că prea hoinărea prin lume. Şi într-o zi s-a dus şi bun dus a fost, căci nu l-am mai văzut… Moşul tăcu, nu-mi mai spuse nimic, ci numai se uită în ochii mei. Mi-a părut rău că nu l-am putut fotografia pe moş Ion. Singură numai presa din Botoşani îşi făcuse datoria. Doi oameni dezinteresaţi, d-nii Ciuta şi Ţupa, trecuseră la fapte şi au tipărit o broşură frumoasă, Cuvântul nostru, închinat memoriei lui Eminescu. E tot ce-a fost mai de seamă. Şi în aceeaşi zi, în amurg, intelectualii Botoşanilor, cu automobilele, se repeziră la Bucecea şi la marginea târgului, la mese rustice, cucoane şi domni râdeau cu vin dinainte. Mă dusese şi pe mine un prieten. Aş fi putut scrie mai mult, dar fiecare cuvânt mă doare.

Const. Cehan-Racoviţă„Suceava”, nr. 132, 16 iunie 1939, p. 3.

(Text pus la dispoziție de scriitorul Ion Filipciuc)

Lucia Olaru Nenati, Academia Nordului 150, Rădăuți, Agata, 2012

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Tucu Moroșanu, Viața de noapte în cimitirul eroilor, Iași, Princeps Edit, 2012

Cătălin Luca, Iorga și Iașii, Iași, Zona Publishers, 2012

Doina Postolachi, Poeme cu molii, București, Prometeu, 2011

Vasile Iftime, O frontieră cât toate iernile noastre, Iași, Zona Publishers, 2012

Vasile Diacon, George Popa - Homo universalis -, Iași, Panfilius, 2012

Nicolae Panaite, Purpură și iarnă, Cluj Napoca, Dacia XXI, 2012

38

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

epica magna

Cînd Moșul m-a întrebat ce am făcut în vacanță, i-am răspuns că am fost la bunici. Un răspuns care ar fi sunat previzibil, dacă nu l-aș fi rostit grăbit și opac, ca și cum l-aș fi însoțit de un ghiont - iar el a înțeles. Sau, în orice caz, nu a mai insistat. Se limită doar să mormăie ca pentru sine că, din păcate, el nu are bunici. M-a cuprins o mare rușine, nu atît pentru mica mea minciună, pînă la urmă ușor pasabilă, cît pentru modul inabil în care încercasem să disimulez un anumit complex legat de rudele mamei mele. Moșul mă invidia pentru bunicii mei, în timp ce mie îmi era jenă cu ei, fiindcă erau săraci și trăiau într-un cătun de la marginea județului, unde nici electricitatea nu ajunsese, și al cărui nume mă făcea să roșesc, atunci cînd îl pronunțam: Fundătura Mică. Fusesem acolo o singură dată, în urmă cu aproape doi ani, însoțind-o pe mama, care la rîndul ei nu făcea decît să-și țină promisiunea scăpată cîndva din neatenție: să boteze copilul unui vecin al acestora. Era important pentru ei, fiindcă vecinul acela îi mai ajuta uneori la ogor și la treburile din gospodărie. Faptul că „doamna Elvira” se deranja pînă acolo, înfruntînd hîrtoapele și noroaiele unor drumuri nici măcar pietruite, promitea pesemne un viitor mai bun acelui nou născut. Tata nu a mers cu noi, motivînd că tocmai fusese convocat la o ședință de partid care se putea dovedi decisivă pentru cariera lui; într-adevăr, după ședința aceea, a fost avansat într-o funcție la județ, și peste cîteva luni ne-am și mutat în oraș. Mă întreb însă dacă nu avea și alte motive, fiindcă, pe atunci, a intra într-o biserică era dovada lipsei de loialitate față de Partid, care după aceea avea grijă să nu rămînă dator. Oricum, ne-a dat mașina lui de serviciu, un Aro aproape nou, al cărei șofer ne asigură că, dacă e nevoie, poate escalada cu ea și Bucegii. Însă mirosul acru de bălegar, impregnat în husele scaunelor, m-a indispus de cum m-am așezat pe bancheta din spate, și tot drumul am rămas țeapăn și îmbufnat pe locul meu, în ciuda eforturilor șoferului de a ne înveseli, atît pe mine,

PetruCIMPOEȘU

Bunici

cît și pe mama. Spera, bietul om, că-i vom spune tatei ce de lucruri amuzante ne-a povestit pe drum și cît de bine ne-am simțit în compania lui. S-a nimerit să fie într-o zi ursuză de noiembrie, care parcă abia aștepta ocazia să ne pedepsească pentru nesăbuința de a pleca la drum pe o asemenea vreme, iar ocazia aceea nu se lăsă prea mult așteptată. De cum trecurăm de Ivănești, în timp ce traversam șesul îngust al Racovei, o ploaie rece, însoțită de vînt, se repezi dușmănos peste noi zornăind enervant pe capotă și lovind în rafale parbrizul, care se aburi de îndată, făcînd și mai dificilă înaintarea. Se vădi abia acum că instalația de încălzire a mașinii nu funcționa, dar șoferul ne asigură că știa ce hibă are și unde trebuie să intervină pentru a o face să meargă. Numai că, deocamdată, din cauza ploii, nu putea coborî. De fiecare dată cînd ștergea aburul de pe parbriz cu o cîrpă murdară, repeta că, dacă vrem, poate să o repare oricînd, în orice moment, nu aștepta decît ca noi să-i spunem, mai precis să-i permitem să o facă, după care întreba: chiar vreți? La care mama răspundea: nu, nu e nevoie, încă se vede destul de bine. Cînd am ajuns de cealaltă parte a șesului și am început să urcăm, praful de pe drum se transformase în noroi, o clisă cafenie și lipicioasă care se prindea de roți și le îngroșa pînă ajungeau să se frece de carenaj. Mașina reuși totuși să urce cu destulă ușurință pe coasta aceea, pînă pe la jumătatea ei, unde începea un crîng de salcîmi chirciți de vînt și deja dezgoliți de frunze. Se făcuse frig. Pe măsură ce înaintam, lumina cenușie a zilei devenea tot mai

n e p u t i n c i o a s ă , încî t șoferul se v ă z u n e v o i t s ă aprindă farurile, iar roțile mașinii se afundau tot mai adînc în făgașele săpate de căruțele și tractoarele care trecuseră vreodată pe acolo. Am simțit că mama începuse să se teamă și, ca să o încurajez, am întrebat-o dacă mai avem mult pînă în sa t . Fă ră să se întoarcă, ghemuită pe scaunul ei, îmi răspunse că „după dealul acela”, dar fără să arate vreaun

deal anume. - Ei, înseamnă că nu mai avem mult, interveni șoferul, pe un ton mai degrabă împăciuitor. Și totuși, locurile pe care le vedeam, pentru

39

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

epica magna

mine atît de stranii, alcătuiseră cîndva decorul copilăriei ei, ar fi trebuit să-i fie familiare. Detalii inaccesibile unei priviri străine mai persistau în ele, rămășițe ale unei existențe neștiute, trăită nu doar în alt timp, ci și într-o altă realitate, în care eu nu eram decît ceva minuscul, o moleculă sau doar un suspin, fiorul unei emoții întîmplătoare străbătînd făptura fetiței plăpînde și nesigure care-și purta în spate ghiozdanul de carton, pe ulițele prăfuite sau noroioase ale acelui cătun pierdut de lume. Nu mi-o puteam imagina altfel decît cu obrajii supți și privirea încruntată, îmbrăcată într-o rochie ieftină de bumbac și cu niște cizmulițe de cauciuc în

picioare, înfruntînd viscolul sau biciuită de o ploaie rece ca asta, jinduind la o altfel de viață, promisiunea căreia se înfiripa în micul ei trup într-un fel încă tulbure, imprecis și cîteodată chiar amenințător. Plecase cîndva din locurile acelea, în urmă cu nu foarte mulți ani, iar acum, regăsindu-le, poate că auzea inima trecutului bătînd în ele și retrăia crîmpeie din copilăria ale cărei fantome o trăgeau înapoi, în vremuri de lipsuri și umilințe. În cele din urmă reușise, ajunsese o doamnă, tocmai absolvise de curînd facultatea, dar îngropat undeva în adîncul ei trebuie că simțea uneori, ca pe o tresărire, cadavrul încă fraged al acelei copile. Nici nu e sigur că reușise într-adevăr. Se întorcea învingătoare, dar istovită și cu rănile sîngerînd, iar răsplata amară a victoriei, dacă nu cumva lipsea cu totul, era doar o altfel de nefericire. Simțeam imboldul de a-i fi solidar, măcar în momentele acelea, un sentiment nelămurit și ușor jenant mă atașa de trecutul ei umil, ceva asemănător compasiunii. Dar, încercînd să dau glas acelei stări, să o clarific în cuvinte sau mai degrabă să o bandajez într-o aparență consolatoare, am spus cu totul altceva, ieșind pentru cîteva clipe din tăcerea ranchiunoasă de pînă atunci, ceva cu totul nepotrivit.

- Bine că n-a venit și tata cu noi, am spus, și în clipa imediat următoare mi-a părut rău că nu tăcusem; cînd am văzut fețele descumpănite ale mamei și șoferului întoarse spre mine. Nu mai contează cum am ajuns, cu hainele ude și ghetele murdare de noroi, fiindcă în cele din urmă a trebuit să coborîm din mașină ca să trecem, pe un podeț de scînduri aproape putrede, peste rîpa cu malurile acoperite de tufe de cătină zbârlite pe care șoferul nu se încumetase să o traverseze cu mașina. Casa bunicilor se afla la o distanță destul de mare de drum, înconjurată de o grădină largă cultivată cu viță de vie și mărginită de un șir de copaci. Bine măcar că între timp ploaia încetase; pe pajiștea pe care urcam, cu iarba necosită, acum veștedă, apa se scursese repede către rîpa din vale. Cînd am întrebat-o pe mama de ce își construiseră bunicii casa la marginea satului și așa departe de drum, mi-a răspuns pe un ton înțepat că acolo era pămîntul lor. Un pic iritată de întrebarea mea, pesemne ghicindu-mi dezamăgirea, și desigur stingherită de situația tot mai complicată căreia trebuia să-i facă față. Ne așteptau înșirați pe prispă. Ne văzuseră, probabil, de la distanță și ieșiseră să ne întîmpine, bunicii împreună cu vecinul și soția lui. Copilul orăcăia într-o albie aflată în casă. Știam ce urmează, eram pregătit și totodată resemnat. M-a pupat mai întîi bunicul, în timp ce bunica îi șoptea ceva mamei, s-a dat apoi un pas înapoi și, uitîndu-se lung la mine cu singurul lui ochi valid, celălalt era de sticlă, a exclamat: - Băi, dar ce ai mai crescut, acuși o să vrei să te însori!... Gura fără dinți îi mirosea a vin roșu, mă așteptasem și la asta. Și știam că băuse vin roșu, deși abia după ce vom intra în casă și el va turna în pahare, ca să onorăm momentul, voi vedea că era într-adevăr roșu. Între timp, șoferul pupă și el mîna bunicii, n-am înțeles ce treabă avea el cu bunica. Eu nu i-am mai pupat-o, n-am mai apucat, fiindcă m-a luat în brațe și, înainte de a mă strînge aproape violent la piept, a clătinat din cap a dojană. - Măi, băiete, măăăi!..., lipindu-și de fața mea unul din obraji, cu pielea bătrînă, pe care numeroasele riduri se intersectau desenînd un fel de solzi. Ca și bunicul, se îmbrăcase cu hainele ei cele bune, cu un ușor miros de naftalină și de mucegai. Mama, cu gesturi foarte reținute și parcă un pic crispate, se purta ca o șefă, dar una îngăduitoare. Sau poate că, dimpotrivă, ei se purtau față de ea ca față de o șefă venită în inspecție. Într-un fel, asta făcea să mă simt și eu un șef mai mic, adjunctul ei. Dar mai departe, din toate cele ce au urmat, n-am înțeles aproape nimic și poate că de aceea m-am și purtat prostește, respingând cu un soi de îndărătnicie fudulă mai tot ce mi se propunea. În general, mi se părea că îmi acordau o atenție exagerată, ba chiar aveam impresia că prezența mea mai mult îi

40

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

epica magna

încurca, fiindcă, pe lîngă problemele cu botezul, trebuia să aibă grijă de mine și să facă în așa fel încît să mă simt bine, de fapt un efort inutil: cum aș fi putut, în ce condiții, să mă simt bine aici? Se așteptau să recunosc locul sau unele obiecte vechi din casă și se mirau cum de nu-mi amintesc că am mai fost cîndva la ei, cînd eram foarte mic. Apoi am intrat într-o încăpere podită cu lut, ca să ne vedem finul. - Așa ai fost și tu, îmi șopti mama ca și cum mi-ar fi dezvăluit un mare secret. - Dar mai înainte de asta? Nu-mi mai răspunse, prefăcîndu-se că nu a auzit, se întoarse către cumătra, care tocmai atunci găsise să o întrebe dacă la noi se obișnuiește nu știu ce chestie legată de botez. N-am vrut să beau vin și abia am gustat din feliile de cozonac cu miez de nucă puse într-o farfurie pe masă. Mă amuzam să le urmăresc flecăreala privindu-i în oglinda cu o ramă ieftină de pal furniruit, aflată în colțul opus, oarecum mascată de un dulap de haine, și în care se reflecta aproape toată încăperea. Mă așezasem pe un taburet, lîngă ușița sobei în care aprinseseră focul și îi urmăream cu un zîmbet nătîng pe buze, ce s-ar fi vrut de fapt ironic; senzația de căldură și mirosul de fum și de lemne arse alcătuiesc în memoria mea unul și același obiect, de fapt singura amintire plăcută din acea zi, deși mi-e imposibil să mi-l amintesc propriu-zis. În schimb îmi amintesc cu precizie grimasa de neplăcere care îi apărea mamei în colțul gurii și felul în care tresărea, smucindu-și capul într-o parte, de fiecare dată cînd vecina bunicilor i se adresa cu apelativul de cumătră. Tocmai stabiliseră, după oarecari șovăieli, că pe copil îl va chema Minuș, ca pe taică-său - un nume pe care după aceea nu l-am mai întîlnit niciodată - cînd acesta din urmă, pînă atunci retras într-o muțenie docilă care îl făcea întrucîtva și invizibil, se ridică brusc și își privi încruntîndu-se ceasul de la mînă. Trebuie să mergem la biserică, anunță pe un ton ușor emfatic, ne așteaptă preotul! Ceilalți se ridicară de asemenea în picioare, foindu-se f ă r ă ro s t p r in t r e s caune ș i împrejurul mesei. Eu însă am rămas nemișcat, aproape încremenit, pe taburetul meu. Mama se interesă în treacăt dacă vor să meargă cu mașina. Dar bineînțeles, cum altfel? Nu puteau rata, nu-i așa, plăcuta ocazie de a se plimba un pic cu mașina tatei pe ulițele satului,

provocînd uimire și invidie printre consăteni... La fel de adevărat era că, în acest fel, evitau expunerea bebelușului la aerul rece și umed de afară, dar pe moment, dintr-un motiv pe care nu-l înțelegeam, un asemenea raționament îmi scăpa; dimpotrivă, îmi savuram mișelește judecățile severe și uneori nedrepte, cu o satisfacție mohorîtă și sarcastică, asemănătoare în multe privințe satisfacției autoerotice. Altminteri, îi studiam rece și tăcut din colțul meu, ca pe niște exponate dintr-o colecție de chibrituri, să zicem, cărora îmi imaginam în secret că le-aș da foc. Poate fiindcă i-aș fi vrut perfecți, ceea ce însemna nu numai că știam cum ar trebui să fie ca să fie perfecți ci și că mă consideram pe mine însumi astfel. Am rămas pe taburetul meu chiar și după ce toți se îmbrăcaseră și erau gata de plecare. În cele din urmă, mama, observînd că e ceva în neregulă, a venit lîngă mine, s-a aplecat un pic, pentru a-mi vorbi în șoaptă. - Ce ai, ți-e rău, ești supărat? m-a întrebat. - Nu, dar nu vreau să merg cu voi la biserică. Părea și ea destul de obosită de toate întîmplările acelea și mai ales de cele care abia urmau. Încuviință dînd din

cap cu înțelegere. - Bine, dacă nu vrei... Dar ce o să faci singur aici? Negăsind ce să-i răspund, am privit-o cîteva clipe, întrebîndu-mă dacă era între-adevăr fiica țăranului aceluia bătrîn cu un ochi de sticlă, care tocmai își punea pe umeri haina de suman, pregătindu-se de plecare, iar la urmă am ridicat nepăsător din umeri. După c î t e v a m o m e n t e d e confuzie, în care am simțit instalîndu-se printre ei un f e l d e n e l i n i ș t e superstițioasă, căci nu înțelegeau de ce stăteam bosumflat, iar eu nu eram în stare să le explic că nu doream decît să mă întorc cît mai repede acasă, primul își reveni fu bunicul, a cărui soluție practică și de o remarcabilă simplitate găsi i m e d i a t a p r o b a r e a celorlalți, iar pe mine mă

surprinse incapabil de ripostă și mă invinse. - În cazul ăsta, o să stai cu iepurii, zise. Hai cu mine în șură, să ți-i arăt. Mama se grăbi să mă asigure că se vor întoarce repede; doar erau cu mașina. Între timp, bunicul deja

41

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

42

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ pornise spre ușă, așa că l-am urmat. Șura se afla undeva

în spatele casei, împrejmuită cu un gard de nuiele, dar împrejmuirea asta nu mai avea poartă; nici nu mai era nevoie de ea, fiindcă, îmi explică evaziv bunicul, vînduseră vaca. Cu un gest resemnat, ca unul pe care îl așteptau treburi mai importante, îmi arătă din prag cele două perechi de iepuri închiși în două cuști de sîrmă împletită puse una peste alta. - Iaca, ăștia-s iepurii mei, joacă-te cu ei pînă ne întoarcem. Abia atunci mi-am dat seama că nici eu nu-i plăceam lui; plictisit de moțocurile și fandoselile mele, mă trata cu acea lehamite îngăduitoare rezervată de obicei copiilor problemă, sîcîitori și eventual ușor retardați. Mă dusese la iepuri numai ca să scape de mine. Dealtfel, în cîteva clipe a și dispărut, alergînd să ajungă din urmă grupul celorlalți, care între timp ieșiseră din casă și coborau către locul unde se afla mașina. Vorbeau cu însuflețire, se contraziceau și uneori rîdeau, fără mine mea viața le părea mai simplă și mai plăcută, ceea ce mă conduse la bănuiala că mai mult îi încurcam, prezența mea le era inutilă și incomodă, iar ei nu îndrăzniseră să recunoască asta, din jenă față de mama. Am așteptat pînă cînd am văzut mașina pornind la deal, pe uliță, iar după aceea m-am întors în casă. Focul se stinsese, dar soba de teracotă, abia acum încinsă, răspîndea o dogoare plăcută care îmi mîngîia în tăcere hainele, consolîndu-mă pentru nefericirea lașă care mă făcea antipatic chiar și mie însumi. Într-adevăr, acum mă simțeam și eu mai bine, viața mea devenise mai simplă și mai plăcută în lipsa lor, deși încăperea încă le mai păstra mirosurile iar ecourile unor silabe persistau ca niște lame invizibile întretăindu-se în aer. Am mîncat două felii din cozonacul rămas în farfuria de pe masă și am băut tot vinul din paharul pe care, ceva mai devreme, îl refuzasem, apoi m-am întins pe lavița de lîngă sobă, cu mîinile sub cap. Mă vedeam, pe diagonală, în apele oglinzii de lîngă dulap, de fapt îmi vedeam mai ales tălpile pantofilor atîrnînd la marginea patului și, undeva mai în adîncime, capul mic răsărind peste grămăjoara abdomenului care se ridica și cobora în ritmul respirației. Urmînd căi numai de ele știute, firele de alcool ajunseseră acolo unde trebuia și țeseau irizări ca un halou prietenos în jurul fiecărei celule, însoțite de o amorțeală plăcută, mai întîi în măruntaie, apoi în oasele mîinilor și ale picioarelor, pentru ca în cele din urmă să-mi inunde ochii cu o substanță apoasă, în care obiectele exterioare deveneau rotunde și moi. Nu știu cît timp am rămas în starea aceea asemănătoare unei anestezii, poate că am și ațipit cîteva clipe, dar în momentul cînd mi-am revenit, m-am ridicat brusc în șezut, ca și cum aș fi primit prin vis un mesaj imperativ, la al cărui înțeles însă nu ajungeam. Și totuși, trebuia să răspund, trebuia să spun ceva, simțeam că trebuie, deși nu aveam nimic important de spus și nici măcar ceva

banal. M-am ridicat din pat și, văzîndu-mă în oglindă, am tresărit neplăcut surprins, fiindcă pînă atunci mă crezusem cu desăvîrșire singur. M-am apropiat și mi-am studiat pe îndelete chipul, cu o privire analitică, cîtuși de puțin amabilă. Era de fapt un alt chip suspendat sau înecat acolo, față de care nu aveam nici un fel de sentimente. Preț de cîteva clipe, l-am putut privi drept în ochi, cu o insistență sfidătoare, un pic cabotină, dar poate și un pic tristă. Fiindcă ar fi trebuit să-mi fie milă de el și nu-mi era. - Sunt bunicii tăi. De ce nu-i iubești? l-am întrebat, cu o afectare ea însăși falsă, dacă există așa ceva, după care i-am întors imediat spatele, căci întrebarea mă tulburase îndeajuns; iar răspunsul nu mă mai interesa.

Mi-ar fi luat prea mult timp să-i explic Moșului toate acestea. Ar fi trebuit să-i spun mai întîi că pe bunicii dinspre tată nu-i cunoșteam, trăiau pe undeva prin nordul Olteniei și se lepădaseră de fiul lor, nu mai voiau să știe de el, după ce, în urmă cu mai mulți ani, se înscrisese în Partid. Iar la ceilalți fusesem o singură dată, cînd mama botezase un copil, și îmi jurasem să fi fost ultima oară. Atunci cînd m-am văzut, în sfîrșit, din nou în mașină, printre sacoșele cu cartofi, varză murată, castraveți în oțet, fasole, nuci și o canistră cu vin - atîta ne putuseră da, deși mama protestase spunîndu-le că nu era nevoie. Am plecat de îndată după ce s-au întors de la biserică, tăcuți și îngîndurați, de parcă între timp s-ar fi certat; n-au mai făcut petrecere, „ca să nu aibă Gogu probleme”, să nu se afle în sat, să nu apară reclamații. De fapt, așa se înțeleseseră de la bun început, lucru pe care eu nu-l știam. Aș fi putut desigur să-i răspund că îmi petrecusem vacanța la țară la Anișoara, sora mamei, și în acest caz n-ar mai fi fost nevoie să mint. Dar adevărul e că, în primul moment, întrebarea lui mi s-a părut insidioasă, iar subtextul ei unul abuziv, fiindcă făcea apel la o infirmitate intimă, legată de originea mea rurală și rudele mele de condiție umilă. Era ca și cum ar fi știut ceva și, întrebîndu-mă, obligîndu-mă să mă justific, ar fi încercat să mă atragă într-o complicitate dubioasă, cu un scop ascuns, desigur ostil, sau cel puțin așa interpretasem eu, suspicios, în primă instanță, fără să bănuiesc că însăși întrebarea lui venea dintr-o infirmitate asemănătoare. Mi-am dat seama de asta abia cînd mi-a spus că, din păcate, el nu avea bunici, iar schelăria sub care crezusem că-mi pot construi un alibi imposturii mele sufletești se vădi ridicolă și inutilă; abia atunci cînd am înțeles că Moșul mă invidia pentru ceva ce eu, avînd, disprețuiam.

(fragment din romanul în lucru Cîntecul de dragoste al celui care nu mai iubește)

epica magna

portret în cărbune

Critica literară începe să devină o treabă tot mai clandestină. Nici măcar criticii cu patentă în regulă nu mai îndrăznesc s-o practice la vedere de cînd comisiile care dau puncte, granturi și subvenții au stabilit, într-un consens eroic și admirabil absolut, că toată cercetarea literară românească trebuie să fie în căutarea și inventarierea „instalațiilor sanitare din romanul românesc” (sau/și din „sonetul românesc” etc.). Chiar dacă temele încurajate și premiate la cercetare nu sună literal întocmai așa, modelul e, totuși, chiar ăsta. Într-atît de excitate de emancipare sunt onoratele comisii încît argumentul cercetării poate fi orice, de fapt, doar să nu mai fie vorba de literatură ca artă și domeniu specific. O asemenea abordare ar fi descalificant anacronică iar comisiile noastre nu vor să se compromiță abdicînd, fie și din greșeală, de la snobismul grotesc al grilelor lor de evaluare. Ca și Ibrăileanu pe vremuri (dar probabil din temeiuri mult mai up-datate), și ele par să creadă că, mai cu seamă azi, „critica estetică e scurtă și nu rentează”. Rentează însă, la maxim, o grilă proletcultistă adaptată vremurilor, un fel proletcultism cercetător resuscitat și botezat în toate chipurile. Nu știu dacă Sanda Cordoș s-a dat pe brazdă de bunăvoie ori de nevoie, dar în Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică (Editura Cartea Românească, București, 2012) ea nu mai face decît incidental și pe ascuns critică literară. Ce-i drept, unele piese (toate asamblate – trebuie spus – destul de unitar pentru a realiza o coeziune de atitudine și de idee) par comunicări ținute unui public străin, căci altfel nu văd rostul unor precizări de tipul „Tudor Vianu, prestigios profesor al Universității din București” (p. 87); sau: „Livius Ciocârlie, scriitor și profesor universitar la Timișoara” (p. 92) ș.a. Firește că unor străini, oricît de intelectuali și literați de felul lor, trebuie să le vorbești de literatura română ca despre

Al.CISTELECAN

Cum se poate facecritică literară

pe ascuns

o necunoscută abia identificată. E însă întotdeauna un mic risc să aduci studiile comunicate unor străini publicului românesc; ele par, măcar în bună parte, simplă popularizare (și încă una de nivel stînjenitor). Dar se poate trece peste acest exercițiu de bunăvoință față de niște oameni nepreveniți. De fapt, Sanda Cordoș își face studiile (de ideologie, de imagologie, de „identități” transversale) cu o conștiință vinovată, ale cărei mustrări transpar tot mereu. Un sentiment de culpă, un sentiment al trădării îi însoțește comentariile și iese din loc în loc la suprafață. Vorbind despre Imaginarul românesc la scriitorii germani originari din România, bunăoară, ea precizează că „propunîndu-mi aici doar identificarea acestor imagini, ignorînd tot ceea ce înseamnă unicitatea, originalitatea și forța /…/ acestor cărți, fac o lectură /…/ de contrasens literar, voit și asumat” (p. 123). Firește că altădată, cînd nu se sfia să facă critică literară propriu-zisă, s-ar fi oprit tocmai la cele eliminate acum și n-ar fi trecut așa de ușor de partea lui D.H.Pageaux și a comparatiștilor (de teme). Acum însă se ține și ea de „tendința dominantă” „din ultimele decenii” și subscrie la tratarea literaturii „ca document antropologic” (p. 11). Calificant aici nu e în primul rînd „antropologic” sau altcumva, ci „document”: asta e viziunea nouă – și a Sandei – despre literatură: ea nu mai e o artă, ci un „document” bun la orice altceva decît la investigația critică. Odată această axiomă asumată (deodată cu afuriseniile lui Harold Bloom), literatura, vorba lui Zarifopol, poate primi orice întrebuințare. Și-i dă și Sanda cîteva, chiar dacă nu foarte eretice și nici foarte îndepărtate de critica literară. Ce face ea aici ar putea chiar ține de genul proxim al acesteia. Ba unele piese chiar și de diferența specifică a criticii. Nu multe, dar totuși! Cea mai calificată dintre toate în acest sens e „aplicația” pe Orbitorul lui Cărtărescu, nici ea fără un cîrlig care s-o lege de peripețiile ideologiilor literare (dar, totuși, literare!). Pretextul e investigația „relației lui Mircea Cărtărescu cu postmodernismul”, relație accidentată cît de cît și urmărită „atît în planul ideilor și al convingerilor, cît și în cel al practicii literare” (p. 160). Sanda urmărește copilăria conceptuală (postmodernistă) a lui Cărtărescu, ma tu r i t a t ea , apogeu l ș i dez i ce rea ( sau desprinderea), într-un parcurs atent documentat. Concluzia ei e că „aspirant, într-o primă fază, adept, mai apoi, al postmodernismului, Mircea Cărtărescu

43

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

nu este un propagandist al acestuia” (p. 162). Nu

mai este ar fi poate mai drept spus, căci pînă la „transcenderea” postmodernismului Cărtărescu a vorbit de el doar în termeni imperativi, de ucaz: „trebuie” era predicatul fundamental al predicilor sale din și despre evanghelia postmodernistă. Or, cine operează cu „trebuie”, cu decrete, somații și urgențe, e greu să nu fie apostol. „Aplicația” e însă mult mai relevantă, întrucît ea devine o interpretare incitantă, mutîndu-l pe Cărtărescu dintre postmoderniști între „catilinari”, între scriitorii care scriu din „disperare, nefericire, singurătate, sfîșiere, criză”, nu din „combinatorica superioară a minții ori a unor abilități scripturale” (p. 165). Lucrurile astea nu se exclud însă; ele pot fi doar într-o relație inegală (după cum pot fi la fel de bine și într-una de egalitate), cu o eventuală prevalență a unuia sau altuia (și poate mai degrabă în opțiunile interpretative decît în cele creative). E sigur însă că fără multele autocompasiuni și autocompătimiri din jurnale cheia interpretativă potrivită pentru Cărtărescu ar mai putea fi „disperarea, nefericirea” și restul cortegiului de anxioase? N-aș crede că opera (fără paratextele care o protejează) emană chiar un asemenea „mesaj” suferitor. Iar un critic literar (de modă veche, să zicem) n-ar pune așa bază pe autointerpretări (toate bovarice absolut), ci ar lăsa opera să vorbească singură – iar cea a lui Cărtărescu, de la sine, vorbește mai degrabă ca euforie, ca efuziune și extatică decît ca agonie și supliciu. Dacă Mircea Cărtărescu se închipuie ca erou al suferinței e treaba lui; opera nu-l arată deloc așa (și nici nu pierde ceva nearătîndu-l cum s-ar vrea). E însă în totul adevărat că Orbitor (dar nu numai) „își asumă o dimensiune metafizică și o natură evanghelică” (p. 169); e un roman cu

teologie, fără îndoială, un roman cu escatologie și presupun că opera cea mai de succes a lui Cărtărescu va fi un volum de „povestiri biblice” (ia doar să-și închipuie cineva cum ar fi o „Susana la baie” în viziunea și scriitura lui Cărtărescu!). Mai sunt cîteva bucăți aproape de critica literară, deși mult mai contaminate de noile moravuri „culturale” și comparatiste in se e per se. Cum e, de pildă, Doamna Bovary în România socialistă, cu paralelă între Gabriela Adameșteanu și Gheorghe Crăciun. Dar aici interpretarea e acaparată de evidențierea „reprezentării feminine în lumea comunistă” (p. 174) (deși romanele amîndurora-s postcomuniste, ceea ce va fi contat poate la viziunea „reprezentării”; e drept că Adameșteanu avea o schiță dinainte, dar abandonată) și despre arta romanelor încap puține de zis; atît doar că Gabriela e mai pricepută decît Crăciun la emotivitatea personajului. Celelalte studii sunt la modă. „Tema migrației”, „imaginea Italiei”, „imaginarul românesc” al nemților plecați din România etc. sunt teme eminente de colocvii „de actualitate”. N-au însă nici o relevanță literar-critică. Iar cărțile alese spre ilustrare puteau fi tot atît de bine altele. Mai

relevante-mi par temele „comuniste” propriu-zise, cu cercetări punctuale ale relației dintre ideologia oficială și tentativele - „clandestine” sau nu – de deconstruire a ei. Aici Sanda e scrupuloasă, cu atenția focalizată pe detalii și nuanțe, pe micile incidente „subversive”. E o recompunere onestă a atmosferei și tensiunii, fără mandat de procuror anticomunist tardiv; o restituire de context cît se poate de migăloasă și nuanțată. Cercetări, așadar, de bravură a onestității. Nu li s-ar putea cere mai mult. Decît că…

portret în cărbune

44

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

chipuri și priveliști

Intrarea în scenă

Cînd ne-am cunoscut, în toamna anului 1972, colegi de an şi de grupă la noua înfiinţata – şi grabnic desfiinţata ! – secţie de sociologie-psihologie a Universităţii ieşene, Vali nu era încă supranumit „Sir Blues”, ci era doar Valerian Răcilă, un băiat simpatic din Vatra Dornei, unde avem să-mi petrec, la invitaţia părinţilor săi, care mi-l dăduseră în grijă, multe vacanţe de student. Viitorul „Sir Blues”, glumea mereu, fugea de la ore, dar spre Bucureşti, să vadă spectacolele de „Bulandra”, prilej cu care avea să se împrietenească cu Moţu Pittiş, ne cînta la chitară, mai ales pop-rock. Nu mai ştiu cînd şi cum a ajuns la blues, dar ştiu că în momentul acela ne-a cucerit pe toţi, un grup destul de numeros de studenţi şi studente, din toate cele trei grupe, care ne petreceam timpul liber împreună. Şi ştiam să ne facem timp liber, dacă acesta nu venea de la sine, după cum apreciam cum se cuvine nu doar cafeaua în picioare de la „Varice”, ci şi vodca venită de la mama ei, adică din URSS şi Polonia, ţări frăţeşti, care ştiau să dea o mînă de ajutor bahic. Apreciam vodca şi în sesiune! După zilele petrecute cu ness, în apartamentul mătuşii sale, unde locuia şi unde ne adunam în şedinţe de învăţare în grup, seara tîrziu ne ajutam cu o votcă, ca să mai şi dormim cît de cît. La terminarea facultăţii, Vali, care nu se omorîse, totuşi, excesiv cu şcoala, a primit repartiţie la o şcoala ajutătoare din judeţul Botoşani. L-a salvat de acolo, spre sfîrşitul stagiului obligatoriu cine nici nu te aştepţi: „Cântarea României”! Un regizor de la teatrul din Botoşani l-a remarcat într-un spectacol de amatori şi l-a preluat ca actor, Vali autocalificîndu-se cumva în această meserie - ca şi în muzică de altfel! – , aş spune că „la locul de muncă”. L-am văzut de cîteva ori, cînd teatrul venea în turneu la Iaşi, şi nu mi s-a părut un actor rău, nu sub nivelul absolvenţilor facultăţii de profil de atunci. A stat în teatru pînă la

LiviuANTONESEI

Un bluesmanteleportat

din Vatra Dornei

mijlocul anilor nouăzeci, cînd l-a părăsit la fel de intempestiv precum îl găsise, sau fusese găsit. A început o carieră de muzician independent, susţinînd concerte şi recitaluri în mai toată ţara, dar şi în Belgia, Anglia, Austria etc. Concerte de blues, desigur. La început, solo, doar cu chitara lui, de o bucată de timp în diverse combinaţii instrumentale. L-am ascultat de multe ori în privat, de cîteva ori în public şi o dată în semi-public/ semi-privat! Ne-a cîntat nouă, colegilor de facultate, la aniversarea unui sfert de secol de la încheierea facultăţii, la „Clubul R. S.” din Iaşi. Dar cum am cîteva bune zeci de piese cîntate de Vali fie în computer, fie pe CD-uri, îl pot asculta de cîte ori am chef – şi am destul de des, bluesul fiind muzica prin excelenţă care mă însoţeşte cînd scriu şi citesc, cînd navighez pe internet de asemenea. În ultimii ani, a revenit cumva şi la meseria noastră de bază, practicînd psihoterapia prin teatru cu bolnavii psihici cronici dinte-un aşezămînt de lîngă Bacău.

Blues în „Groapa cu bere”

În jur de 15 mai a. c., Vali a susţinut un excepţional concert de blues, la „Groapa cu bere”, un local foarte muzical din Iaşi. A fost cel de-al doilea

45

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

recital susţinut de „Sir Blues” la Iaşi în acest an, după cel de la Sala „Phoenix”, din mijlocul iernii, pe care, din păcate, din motive ţinînd de imperfecţiunile de comunicare, l-am ratat. Dar aşteptarea a fost răsplătită din plin! Adevărul este că Vali cel din înregistrări este bun, dar cel live e şi mai bun, de fapt, e cu totul altceva! A cîntat 23 de piese din repertoriul tradiţional de blues, cărora a mai adăugat două la bisuri, pentru că publicul – numeros pentru un gen de elită la noi şi, mai ales, foarte tînăr, atît de tînăr că făceam figură de „veteran”! – nu voia practic să-l lase să mai plece. După ce l-a aplaudat frenetic după fiecare piesă. N-o să dau toată lista de bluesuri cîntate, desigur, dar măcar cîteva titluri de piese tot trebuie să ofer, măcar pentru a ne putea face cu toţii o idee. Mai precizez că două treimi dintre piese au fost cîntate în versiunile lor consacrate, o treime fiind, cu un termen tehnic, „aranjate” de Vali „Sir Blues” Răcilă. Pînă la urmă, voi cita toate tradiţionalele aranjate de muzicianul român: Two White Horses, Ain't Nobody's Business, Twenty One Below, Good Morning little Schoolgirl, dar de un frumos aranjament s-a bucurat şi piesa Long Tall Mama Blues de Jimmy Rogers. Probabil cele mai multe piese, în afara celor tradiţionale, au fost cele preluate de la Robert Johnson, unul din preferaţii lui Vali, care se întîmplă să fie şi unul din preferaţii mei. Repertoriul executat, ca să spun aşa, a mai cuprins şi piese foarte cunoscute de Big Bill Broonzy, Reginald Hall (cumnatul lui Fats Domino, dacă îmi amintesc bine), Henry Thomas sau John Fogerty. L-am întrebat de ce nu „mi-a cîntat” şi B. B. King şi mi-a promis că va face asta „data viitoare”. Sper sa fie repede, că de cuvînt se va ţine! Înaintea concertului a semnat autografe pe cel mai recent CD, difuzat de lanţul Cărtureşti, iar de la Iaşi nu s-a întors acasă, ci a plecat la Bucureşti, pentru o înregistrarea la TVR şi un concert. Păi, nu doar călătorului, ci şi bluesmanului îi cam şade bine cu drumul! Şi, cum şi eu călătoresc, de la recentul Bookfest, m-am întors cu un DVD ce conţine filmul unui recital susţinut, acum cîţiva ani, de Vali în Belgia, înregistrare nu ştiu prin ce miracol procurată de administratorul celui mai bun site muzical de la noi, care poate fi accesat la adresa artasunetelor.ro, Radu Lupaşcu, Dumnezeu să-l ţină sănătos!

Nichita Danilov, Imagini de pe strada Kanta, Bucureşti, Tracus Arte, 2012

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Arcadie Suceveanu, Fiinţe, umbre, epifanii, Chişinău, Arc, 2011

Nicolae Coande, Vorbaiago, Târgu-Jiu, Măiastră, 2012

Nicolae Leahu, Alungarea muzelor din cetate, Chişinău, Cartier, 2011

Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Bistriţa, Charmides, 2011

Livia Ştefan, Re.volver, Bucureşti, Casa de Pariuri Literare, 2012

Alexandru Maria, Omul metodă, Iaşi, Convorbiri literare, 2012

46

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

liber pe contrasens

AdrianALUI GHEORGHE

Recent statisticile internaţionale au realizat un top al traficanţilor de organe umane, numai bune de transplantat şi au situat, firesc, România pe un loc fruntaş. De fapt nu mă mai miră nimic în ceea ce priveşte vivacitatea şi disponibilitatea conaţionalilor noştri. Dacă s-ar anunţa acum, de exemplu, că a fost prins un grup de infractori care făcea trafic cu sateliţii planetei Saturn, sîntem siguri că jumătate ar fi români. N-au aflat românii, încă, care e mecanismul care provoacă gravitaţia universală, că ar căuta să-l demonteze imediat să-l vîndă la, eventual, kilogram. Cumpărători s-ar găsi! Mă întreb, totuşi, ce organe de român sînt căutate în acţiunea de traficare, de care am pomenit. Se caută, s-ar părea, mîini de român. Pentru că sînt iuţi, palmează bine orice. Se caută creiere de ambasador, fiindcă sînt odihnite. La nivel de maţe se merge pe cele de bugetar sau de pensionar, sînt mai puţin folosite, chiar dacă mai ghiorăie din cînd în cînd… Dintre limbi se preferă cele oportuniste, care se dau după cuvintele linguşitoare şi după părţile moi ale celor de la putere. Donatori de limbi sînt din belşug, aici se înregistrează chiar un exces pentru export. Ca şi la coate! Pentru că pe lîngă faptul că sînt mulţi care dau din coate, sînt şi mulţi care spun că-i doare-n cot de ce se întîmplă în jur! Nu se caută, pentru transplant, ficaţi de la opoziţie, sînt ofticaţi! Concluzia ar fi că România a ajuns o valabilă „bancă de organe“ pentru Europa, neînţelegîndu-se aici, Doamne fereşte!, că ar fi vorba de organe de conducere sau organe de poliţie…! Astea sînt numai şi numai ale noastre.

„Chef de chef…” ?

Aproape 20 la sută dintre elevii ciclului gimnazial spun (se laudă?) că s-au îmbătat cel puţin o dată în viaţă, iar un licean din trei şi o adolescentă din zece au recunoscut că s-au îmbătat cel puţin o dată în ultima lună, potrivit unui studiu realizat de

Banca de organe

Direcţia de Sănătate Publică a Capitalei noastre! Situaţia este similară, conform concluziilor „sondatorilor”, la nivelul întregii ţări. Măi, dar ce chef de carte au şcolarii noştri! Chef de chef, nu glumă. La aşa pondere a alcoolismului în rîndul minorilor situaţia este una îngrijorătoare (spre dramatic). Dacă mai adăugăm la asta şi tutunul, „practicat” pe scară largă, cîte o priză de drog şi maneaua, putem avea imaginea societăţii româneşti viitoare, cea care trebuie să preia frîiele economiei, politicii, cea care trebuie să asigure pensii, asistenţa socială, să impună în Europa o Românie buimăcită. Trăim într-o societate extrem de violentă, morţile care au ca suport alcoolul şi „virtuţile” sale se contabilizează zilnic la „telejurnale” cu un firesc care ar trebui să ne oripileze. În numele unei democraţii înţeleasă ca anarhie, fiecare român „face ce vrea”. Or, democraţia înseamnă tocmai „să faci ce trebuie”...! În America nici în glumă un tînăr sub 21 de ani nu intră în cîrciumă, pentru că legea îi interzice! Iar crîşmarul care dă de băut unui tînăr sub 21 de ani ştie că i se va închide definitiv şandramaua. La noi? Alcoolistul e considerat un cetăţean cu „darul beţiei” şi tot ce e „de dar”, tot vorba poporului deştept, nu se caută… la consecinţe (şi la dinţi). Hai, noroc!

47

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

atitudini

MagdaURSACHE

Dictat ideologicşi samizdat

Citesc în revista lui Virgil Diaconu, „Cafeneaua literară” (de oct. 2011): „A existat în vremurile totalitare o literatură samizdat, deci o literatură tipărită în secret, fie cu mijloace proprii şi rudimentare, la maşina de scris, fie pe ascuns cu tiparniţele statului? Atunci cînd în presa literară s-a pus această întrebare, răspunsul a fost prompt şi descurajant: nu a existat”. Cum părerile nu sunt balansate (cuvîntul e inventat de un expert politic, cu acceptul de echilibrate), o să încerc să răspund de ce n-am avut „o literatură tipărită în secret”. Simplu: pentru că organele cenzurii (din '49, DGPT), secondate de Securitate au fost deosebit de vigilente, ca nicăieri în altă parte. Să nu uităm că directivele pentru ţările lagărului, de sub influenţa URSS, au fost formulate de temutul Lavrentii Beria; că au funcţionat şi după ce tartorul NKVD a fost condamnat şi împuşcat de Hruşciov. N-aveam dreptul de a citi ce voiam să citim. Să mai amintim de percheziţiile din bibliotecile particulare, care se lăsau cu cărţi arestate? Erai chemat la sediul Securităţii dacă solicitai cărţi de la librăriile free din Vest, pentru anchetă, cum ni s-a întîmplat multora. Nu, nu era garantat dreptul de a citi, ci celălalt, de a nu citi sau de a citi ce indicau discreţionar forurile. În DUI Luca Piţu (nume de cod: „Popa”) se află şi lista cărţilor ridicate de „operativi” din biblioteca sa, de la Soljeniţîn la Sade. Cioran, Barthes, San-A, Orwell, Milan Kundera, Peur en Occident de Jacques Delumeau, numere din „Ethos”, Oana Orlea, Asimov..., toţi şi toate erau lecturi necorespunzătoare în 1983. Dar ce satisfacţie să citeşti în 1984 romanul 1984! Erai surprins de Securitate înainte de a întreprinde ceva; ştiau ce ai de gînd să faci pînă să faci. Reţeaua informa că erai nemulţumit, indignat, că-ţi schimbaseşi atitudinea faţă de PCR, că erai gata să-ţi iei lumea-n cap. Uriaşa plasă de informatori vedea un gest subversiv unde nu era: o

canistră de benzină din balcon l-a făcut pe un vecin-turnător să creadă că eu şi Petru Ursache făceam parte din gruparea transcendentalilor şi să ne reclame la Rectorat, numai pentru că era... roşie. DGPT (Glavlit-ul românesc) era complinită de cenzura din redacţii şi din edituri, de cabinetele de Partid, ca să nu mai pomenesc de auto-cenzură. Ca şi la sovietici, după desfiinţarea Direcţiei, funcţionarii au fost „vărsaţi” la edituri ca să controleze nivelul ideologic scăzut ori nu al autorilor. De ce o fi fost numit cenzor şef Vasile Nicolescu la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, egal Ministerul Culturii? De rebel ce era sau de supus ce era? Scriitorii erau inhibaţi de variile tehnici de control: cenzorii vînau şopîrle. Exista, pînă-n decembrie '89, un precontrol al manuscriselor, un control al celor tipărite, un postcontrol al cărţii aflate deja în librării, ameninţată cu aviz de topire oricînd. CLDC (Centrul de Librării şi Difuzare a Cărţii) avea în frunte pecerişti activi, urmînd neabătut „înaltele îndemnuri” ceauşeşti: să asigure numărul necesar de lucrări politico-ideologice (se vindeau la pachet, ca vîsc: voiai să cumperi un Noica, obligatoriu plăteai şi pentru Adrian Neculau), dar şi să „epureze” librăriile în urma avizelor de confiscare venite de la foruri. Numai în 9 iulie 1988 s-au retras din circuit cărţile celor exilaţi sau autoexilaţi: 152 de autori. Bibliotecarii luau la cunoştinţă ce cărţi să scoată din rafturi, dar respectînd „secretul de serviciu”. În '76, au fost eliminaţi „fugiţii” Ben Corlaciu, Petru Popescu, D. Ţepeneag; momentul '80-'82 – al transcendentalilor – a dus la eliminarea lucrărilor de parapsihologie; în '88 a apărut lista cu cei 152 de membri, de la Arghezi (Baruţu) la Z: N. Balotă, Ion Caraion, Matei Călinescu, Paul Goma, Marian Popa... Indicaţie: „întreaga operă” Ce-au fost aceste scoateri decît mistificarea/ falsificarea istoriei literare, a culturii? Aceşti autori au încetat să existe pentru cititori. Faptul că ni-i împrumutam unii altora nu intră la capitolul samizdat? Doar circulau, fără voia puterii. Era riscant. Nu ca în stalinismul acut, cînd s-a făcut puşcărie pentru libri prohibiti; să citeşti o carte interzisă a fost considerată crimă politică. Nu mai făceai închisoare, dar nici bine nu-ţi era. Şi dacă riscai să deţii libri prohibiti, cum era să le fi scris? Samizdat, cînd demascarea în procese publice era curentă? Cîţi n-au fost ridicaţi de la masa de scris sau din

48

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

bibliotecă şi condamnaţi definitiv? În fond, ce faptă reprobabilă comisese Dinu Pillat? Scrisese un roman, Aşteptînd ceasul de apoi. Iar Cornelia Ştefănescu n-a făcut altceva decît să-i păstreze, ascunse, manuscrisele. A fost arestată. S-a intervenit, ca s-o scape (soţul său era ofiţer, profesor la Academia Militară) „sus” la Bodnăraş (vezi interviul lui Stelian Tănase luat lui Pavel Ţugui, unul dintre subalternii lui Leonte Răutu, care putea interzice sau ridica interdicţia). Cazul de delaţiune din institutul lui G. Călinescu n-a fost singular. Un mijloc de a proba acuzarea era denunţul. Denunţul a fost probă în procesul Pătrăşcanu, apoi în procesele celor pe care îi băgase la închisoare chiar ministrul Justiţiei. În procesul lotului Noica n-a fost altfel. Cîţi dintre scriitorii noştri deţin a c e s t b i o g r a f e m , c a Steinhardt, care, chemat ca mar to r a l acuzăr i i , n -a acceptat postura de delator? Şi cu ce preţ! Scriitorul (nume de urmărit SECU) a fost supravegheat necontenit. Jurnalul fericirii (eu îi spun Infernul fericirii), scris între 69-71, i-a fost confiscat în '72 şi cu greu restituit în '75. Cine l - o f i t u r n a t , d a c ă n u in te rv ieva toru l Zahar ia Sângeorzan? S-au ars – de frică – jurnale, corespondenţă, s-au îngropat manuscrise... Pan Vizirescu s-a îngropat la propriu, într-o ascunzătoare sub pămînt, cu cărţi cu tot. Paul Caravia, în Gîndirea interzisă. Scrieri cenzurate, România 1945-89, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, dă Lista manuscriselor şi cărţilor confiscate de la domiciliul autorilor (şi a cunoscuţilor) pentru a fi folosite şi drept corp delict: Gyr, Ţuţea, Petre Pandrea, Paul Goma, Virgil Carianopol, Nicu Steinhardt, Marcel Petrişor, Herbert Belu Zilbert, Ion Negoiţescu, Gh. Calciu-Dumitreasa, Dumitru Stăniloae, Sandu Tudor, Al. Mironescu, Ov. Papadima... „Zărică” Stancu l-a ars pe Gyr în Rădăcinile sunt amare, înfăţişîndu-l ca pe un criminal (răul pe care i l-a făcut şi Beniuc lui Blaga,

în romanul Pe muchie de cuţit). Acelaşi Stancu îl implorase, sub guvernarea antonesciană, să intervină pentru a fi eliberat din lagăr, jurîndu-se că n-a avut „idei de stînga” (v. Memoriile lui V. Anania), ceea ce Gyr făcuse pentru cobreslaşul său. Aşezat confortabil în biroul fratelui magnatului industriei, Edgar Auschnitt, ca redactor şef al „Gazetei literare” (tiraj: 23.000 de exemplare) şi director la Teatrul Naţional, Stancu nu i-a întors serviciul lui Gyr. Să nu uiţi, Darie? Darie a uitat binele făcut, odată ajuns la putere. Pentru că n-a vrut să intre în Partid cînd i s-a propus, Ion Vinea (lucra „ca ghipsar, hamal,

m a g a z i o n e r ş i « n e g r u literar»”) a fost agăţat pentru spăimoasa acuză în '51-'52: trafic de aur. Vîndut lui Petru Dumitr iu (210 monede, aparţinînd mamei Elenei Oghină). L-au bătut la tălpi pînă a recunoscut. A fost e l i b e r a t a n e v o i e , d u p ă intervenţia doctorului Lupu la Dej, nicidecum a lui Petru Dumitriu, care a declarat, nonşalant, că aruncase aurul burghez în lac. Ion Vinea a t r adus Hamle t ş i Pe t ru Dumitriu a semnat. Cică „l-a acoperit”. Cîte prietenii au rezistat cînd şi-a băgat coada Secu? Poate cea dintre Steinhardt şi Iordan Chimet sau dintre membrii grupului etichetat „mistico-legionar”, Noica-Pillat-Steinhardt. Constant Tonegaru e arestat

în '49 ca membru al Asociaţiei „Mihai Eminescu” pentru ajutorarea intelectualilor persecutaţi politic. Se îmbolnăveşte de plămîni după 8 luni de reţinere ilegală şi doi ani de temniţă. Moare la 33 de ani, în 10 februarie 1952. Nerespectarea „ordinii comuniste” s-a plătit cu moarte violentă în cazul Labiş. Îmi place să cred că seceta şi foamea din Moartea căprioarei sunt metafore pentru infecţia cerebrală numită comunism. Victor Roşca în Experimentul Tîrgşor – începutul represiunii comuniste, Curtea Veche, Bucureşti, 2011, se adresează cititorului, pe coperta a patra: „Am scris această carte ca pe un omagiu

atitudini

49

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

adus generaţiei de adolescenţi, elevi de liceu, care au avut curajul să se opună dictaturii comuniste şi să refuze colaborarea cu diavolul, atunci cînd cea mai mare parte a populaţiei se supunea cuminte, cedînd în faţa forţei brutale. Am surprins aici aventurile lor carcerale, în momente de viaţă şi de moarte. [...] Fără să simţiţi, sunteţi purtat prin multele hăuri ale urii umane, unde riscul de a vă cutremura este real”. Erau anchetaţi dur elevi de 8-9 ani, ca să li se „corecteze” gîndirea. Tineretului i s-a vîrît pe gît carte nouă, modelatoare de conştiinţă nouă. Cărţi „pozitive” ca Desculţ, Negura, Mitrea Cocor, Desfăşurarea, Setea, Lazăr de la Rusca. Cicerone Theodorescu nara Cum a semnat sondorul Popa: ciung, dar erou al muncii socialiste, Popa a semnat cu ciotul Apelul sovietic pentru Pace. Ripostele la cenzură nu rămîneau fără repercusiuni în acele „vremuri satanice” (v. şi Marin Radu Mocanu, Cenzura a murit, trăiască cenzori i , EuroPress , 2008) . Ins t ructor i i împuterniciţi ce păzeau? Ei „stăpîneau activitatea” în „unităţi de cultură” şi au tot stăpînit-o pînă în dec. '89; unii şi după, ca la noi, la Ieş'. Literatura trebuia să fie armă în lupta de clasă şi încă ascuţită; viziunea partinică avînd un singur sens, nu era loc de întors. Obscurantiştii, misticii, decadenţii, individualiştii, apoliticii erau refuzaţi, nu primeau bun de tipar în editurile noi: Editura PMR, Editura Cartea Rusă, Editura de Stat, Editura pentru Literatură şi Artă. Măsura leninistă (v. scrisoarea lui Lenin din 1 decembrie 1920 către Gosizdat – Editura de Stat) a naţionalizării editurilor (Socec, Forum, Cultura Naţională) a fost începutul sfîrşitului pentru scrisul liber. „Fosile”, ca Agârbiceanu, de pildă, trebuiau excluse din cîmpul muncii literare. (Unde am mai auzit, recent, cuvinte ca godzile, dinozauri, bătrîni expiraţi, buni de ars?) Nici „rămăşiţele burgheze” n-aveau ce căuta în presă şi-n edituri. Romanul lui Dinu Pillat a avut noroc. A fost recuperat şi tipărit. Gyr n-a avut. Năpăstuitul poet, condamnat pentru un poem, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, a fost urmărit îndeaproape de Secu, pînă s-a sfîrşit, versurile fiindu-i publicate postum. Şi Crainic a rămas nepublicat, pentru că refuzase colaborarea cu Secu. Cît încă trăia, Securitatea i-a restituit conului Petrache Ţuţea Tratatul de antropologie creştină, după '89.

În 29 octombrie 1964, Petre Pandrea şi-a solicitat manuscrisele de la MAI: Universitatea din Aiud, Urmaşii lui Radu Şapcă, Memorii universitare. Generalul maior T. Evghenie i-a răspuns prompt, în 9 noiembrie '64: „am stabilit că acestea conţin afirmaţii duşmănoase şi care nu pot fi publicate şi nici încredinţate autorului (cf. CNSAS, Pseudomemoriile unui general de Securitate, Humanitas, 2008). Iar astfel de asasinate culturale s-au produs în serie neagră. Orice mişcare în front ideologic a fost pedepsită. De o cenzură soft se bucurau doar revistele studenţeşti: „Echinox”, „Dialog”, „SLAST” şi alte cîteva. Dar exprimarea aşa-zis liberă era şi acolo condiţionată de cenzori, probă că, în decembrie '68, Eugen Uricaru a fost debarcat de la „Echinox” şi înlocuit de Ion Pop pentru că publicase Heidegger: Ce este filosofia? Şi asta într-un context relativ favorabil, al „micii liberalizări” din '64-'71. După tezele din iulie '71, au reînceput campaniile de „primenire” prin redacţii, libertatea stilurilor s-a restrîns. Cine zădărnicea construcţia socialismului, dacă nu oniricii? După ce Secu a dat startul, lui D. Ţepeneag nu i-a mai rămas decît exilul. A demisionat din „funcţii” după Teze careva, cu excepţia lui N. Breban? Intrase în toamna lui '68, la propunerea lui Geo Dumitrescu, în echipa de conducere a „României literare”. Schimbarea s-a văzut imediat. Breban i-a oferit o rubrică lui Noica, unde a publicat cartea pentru care fusese arestat. Ş. Cioculescu se adresa cu domnule unui psihiatru cu care intrase în dialog despre autismul lui Eminescu. Cum În absenţa stăpînilor şi Animale bolnave erau, din titlu, ca nişte lovituri de „BALTAG”, şi PCR-ul şi USR-ul s-au grăbit să scape de Breban. Lui G. Ivaşcu nu i-a fost de ajuns directoratul de la „Contemporanul” şi de la „Lumea”. I-a luat locul la „România literară”, după episodul scrisorii din „Le Monde”. Breasla l-a atacat prin Crohmălniceanu, Râpeanu, Micu, Iorgulescu, Ungheanu... Breban a continuat să aştearnă pe hîrtie mărturia edificatoare despre epoca (de aur) care ne-a marcat. Nu era de joacă defel cu „îndrumarea literară de către Partid” (titlul lui Paul Georgescu, din '56). La Congresul Educaţiei Politice şi Culturii Socialiste (1975) s-a reconfirmat Statutul ziaristului-activist PCR. Şi ce editoriale

atitudini

50

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

mobilizatoare se întreceau să scrie şefii de reviste, ca să-şi păstreze fotoliile! Ştiţi de ce a fost dat afară din presă (de la ziarul „Tinerimea Moldovei”) şi a rămas fără drept de semnătură Leo Butnaru? Din cauza lui... Mihail Kogălniceanu. Nu putea fi citat în presa Basarabiei ocupate. Or, Butnaru, propusese pentru tipar un eseu (al altui) reacţionar. Şi asta în toamna lui '76. După aşa-zisa desfiinţare a Cenzurii de Stat, sarcină preluată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, articolele şi cărţile au fost şi mai chinuite de cenzori. Şi ce-au făcut scriitorii cu funcţii publice? Politica struţului, în cel mai bun caz. Citesc în Oameni şi javre ce-şi aminteşte N. Gheran despre o discuţie între Gh. Pienescu şi Paul Cornea, privind editarea operelor complete. „Deocamdată, piano-pia-nissimo!”, a decretat Paul Cornea, care conducea Direcţia Generală a Editurilor. Şi a continuat, mai decis: „...să le publici dumneata cînd vei fi director. Aşa a rămas Cornea mereu general: întîi la Direcţia Generală a Teatrelor şi Spectacolelor. Dacă Al.I. Ştefănescu şef la ESPLA spunea „reciteşte textul”, gata, trebuia să scoţi (după Pienescu). Mai lucrau acolo, în '58, Radu Albala, Dan Grigorescu, Alex. Săndulescu. Cînd şeful de cadre Petre Croicu şi tov. Riezel au făcut lista neagră, cei mai deschişi la minte erau şi cei de epurat: Dan Grigorescu, pentru că în studenţie, la ora de marxism, scrisese o scrisoare de dragoste (demascat de un coleg şi exclus din UTM); Săndulescu cu tată închis – în fals – pentru crime de război; Albala, care frecventa tineretul liberal... În toate cazurile, cei care au „conlucrat” cu Partidul au fost răsplătiţi, fiind gata mereu să-şi asume toate rolurile de directori cu patos socialist. Pentru ceilalţi, Pumnul şi palma, mai exact multe palme, mulţi pumni, cum scrie Remus V. Giorgioni. Alt pseudodezgheţ n-a mai venit pînă în decembrie '89. Postsocialist, după o scurtă pauză, cenzorii oficiali şi semioficiali se arată la fel de agresivi şi de ne-ruşinaţi în interviuri şi-n memorii. Culmea, se cred imaculaţi şi-s gata să judece şi să condamne. Iar maeştrii Secu în diversiuni şi în manipulare au trecut la maculări. Se cer eliminări morale pentru cei cenzuraţi, nu pentru cei care au fost la comandă, pentru pompierii ideologici mereu de serviciu pe tură. Ca şi cum marii intelectuali Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran, Bernea n-ar fi fost îndestul

atitudini

demonizaţi de suzăneii Gîdei, au devenit – puţin zis – controversabili. Ion Vinea şi Nichifor Crainic ar fi scris la „Glasul patriei”, Blaga – grozăvie! – ar fi trimis un memoriu la PCR, Carandino (ieşit din Zuchaus fără dinţi, după 9 ani; 7 – de singurătate totală), ocupat că ar fi colaborat cu Secu... Şi asta în timp ce adevăraţii denunţători pot sta liniştiţi, ca şi îndrumătorii culturalizatori. Croh. cerea azil de persecutat politic în Germania. Persecutat de cine? Citez din articolul Pledez pentru o intelectualizare energică a romanelor cu eroi comunişti („Amfiteatru”, aprilie '81, p. 4): „Urmărirea autenticităţii ar sălta dintr-odată pe o treaptă superioară romanele noastre închinate luptei şi muncii comuniştilor”. În vremea aceea, Securitatea i-a întocmit Ilenei Mălăncioiu un DUI pentru volumul Urcarea muntelui. Venea şi după ce nr. din „Tribuna” fusese topit pentru grupajul său de poeme. Întrebarea corectă, în opinia mea, nu este: am avut sau n-am avut literatură samizdat, ci: din cauza cui a fost atîta cîtă a fost – puţină – literatură secretă?

51

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

52

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

poesis

În avanpost

Trăiesc pe banchiza albăa mării netopite încăsunt ursul albînchis în paranteza ce se cascăîntre Luna de pe cerşi luna din ochiulgheţarului veşnic ...Începutul lumii se vede de-aicimai bine decât de oriunde!

Nimic nu se încheagă

Toată ziua şi toată noapteastau gol lângă tine şi tremur, zice mesteacănulploii, necredincioasei sale iubite.Toată ziua şi toată noapteacu trupul meu răcoros te acopăriar tu uiţi şi-mi găseşti vină că plec,pe când nedezlipită-s de rădăcinile tale,murmură ploaia.Toată ziua şi toată noapteanemişcat stau aicişi numai ochii mi-i fulguiescdupă tine!Asta e soarta iubiţilor mei!tace ploaia.

Ucigaşul şi copilul

Atâta-s de murdar, domnule,încât parcă nu mai am suflet!zice copilul către mine.Cine te-a murdărit, copilule? întreb.Împăratul! Tocmai trecea pe-aici pe catalige.Ce-avea împăratul cu tine?Nimic, domnule, a fost o întâmplareca foarte multe altele, sunt bălţi pe-aicişi nu-i de mirare că te mai stropesc unii!

Cu cine mai era împăratul, copilule?Erau mai mulţi, o haită întreagă,se duceau la război, se vede treaba!Şi-acum ce vei face, copilule?Mă gândesc să m-ajutaţi, domnule ...Nici vorbă, copile, nici vorbă,eu însumi sunt nespus de sărac!Atunci cu bine, domnule! surâde copilul.Cu bine! răspund eu şi trec mai departecu capul plecat pe umărul stâng,cum merg de obiceicând îmi urmăresc victimele!

Moară de vânt

Pe Calle Alcala, Fântâna Cibeleloroglindă se face sub cerul Madriduluiîn apa ei limpede cad pietrele stelelorşi iute se-ntunecă de sângele Cidului!Frumoasele zile şi-acum le visez,pe Puerta del Hierro intrat-am odată,ah, cine aleargă spre Aranjuezîn palmă cu inima mea sfâşiată!?

Corbul şi norul

lui Cassian Maria Spiridon

Corbul şi norul, două firi călătoare,de abia se mai ţin pe picioare!Când sfinte soarele, norul cel orbse reazemă-n peana de corb,când soare răsare din sus de răzorcorbul se-aşază pe nor.De scapă norul o peană pe calecorbul după ea se prăvale,iar de-l apasă pe corbul o setenoru-i dă apă să se îmbete ...Nu mai zic de se leagănă Calea Păstoruluicum sare corbul pe spatele noruluisau norul cum spală răul din ochicorbului lovit de deochi!Aşa merg ei mână-n mână pe cer,până se-ascund unu-n altul şi pier!

Toate se sfarmă

Cei ce vor să ştie ce se întâmplăcu trupul lor după moartesă se uite la părintele Bizău, omul cel frumos,acum după ce s-a rupt dealul

În avanpost

MarcelMUREȘEANU

53

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

poesis

chiar prin dreptul mormântului săuşi-a aruncat copârşeul afarăpână-n vale, încât scândurile s-au despletit,iar el s-a rostogolit pe-o prelucă moale, cu muşchi!Unde-i bărbatul înalt şi smeritdin gura căruia îşi luau zborul cântărileiar pe umerii lui se lăsau norii celorlalţi?Unde-i?! Orbitele goale, oasele lungi-albei-au plăcut soarelui dimineaţaşi nu i-a fost în vreun fel teamăsă se aşeze pe ele!Apoi l-au dus iar de l-au sfinţitşi l-au îngropat în altă parte, sub nuci,iar lui aşa i-a rămas numele de atunciDimitrie, cel îngropat a doua oară.

Dimineaţa, pe răcoare

Să coborâm pe pământ!Cu picioarele! Cu mâinile!Cu genunchii!Iată, cucul ne cântă veşnica pomenire,iată, lupul urlă cu sânge!Vedeţi ce-a ajuns biata ţărână?!Ce?! veţi zice voi, toate-s la locul lorîn dimineaţa asta,atât doar că nu se mai topeşte cearaîn faţa focului,atât doar că s-au deschis morminteleşi drumul dinspre Pătărlageles-a rupt la mijloc!Să coborâm pe pământ, costelivilor,şi să ne apucăm de adunat spumade la coapsele iepelor!

Acuarelă

Când văzu că lumea s-a sfârşit,lui Dumnezeu îi păru rău, dar nu plânse,nici nu ocărî pe cineva.Se duse în podul raiuluiunde ţinea cărţi, tablouri şi muzică,şi felurite sculpturi,le întoarse pe o parte şi pe alta,le ascultă, le citi, le pipăicu degetele Sale aspre de muncăşi Îi plăcură.Apoi, fără să ştie nimeni,făcu o altă lume, după acestea,

dar fiindcă nimeni nu-L putea vedea mai aruncă vreo câtevaîn focul iadului.Prinţe, îi zise El ameninţător Dracului,să nu te pună necazul tăusă le scoţi din spuză,că unde-ţi stă coadaîţi vor sta coarnele!Cel Rău făcu o plecăciune,dar mătăniile Domnuluiîl loviră în creştetşi-i făcură cucuie!

Tustrei

Când a apărut viaţa pe pământeu şi iubita mea eram acolo,a fost o zi ca toate celelalte.Perdeaua cerului s-a mişcat puţintelşi la fereastră a apărut El!A făcut cu mâna un semnşi a răsărit soareleşi-a încruntat frunteaşi-au venit noriica două coloane de mercenari albi.Poftiţi, treceţi printre ei! ne-a zis Elşi repede ne-am îmbrăcat în mireasă şi-n mireşi-am trecut printre norii aceia.El şi-a mişcat geana, iar peste nois-a strecurat o ploaie caldă şi miţoasăapoi L-am chemat la nunta noastrăşi a sosit încărcat de daruriîntr-o haină curată şi moale.Puneţi-le lângă pereţi! L-a sfătuit mireasaşi le-a pus.Stăteau aşa înşirate,nici nu mi le aduc aminte pe toate!După aceea ne-am aşezat tustrei la masăşi am băut şi-am mâncatşi-am vorbit tot felul de vorbedespre ce va fi de-acum înainteiar El s-a sculat într-un târziude pe scaun, Şi-a dezmorţit oaseleşi ne-a spus că putem mânca din toţi pomii,dar din niciunul pe săturate,că ne facem urâţi.Cum a venit aşa S-a dus,fără car de foc, fără vreo strălucire prea mare.Uite, a zis mireasa, că proşti suntem,nici nu L-am întrebat cum să-I zicem!

54

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

eseu

Întâlnirea dintre Eminescu şi „Junimea” este o ecuaţie culturală cu mai multe necunoscute. Istoria literară a rezolvat-o unilateral, la un singur nivel de Realitate, fie dând prioritate influenţei pozitive a junimiştilor asupra poetului (imagine predominantă) , f ie , la ant ipod, ca f i ind deformatoare pentru Eminescu (dinspre critica unui Octav Minar, dar şi dinspre critica socialistă şi marxist-leninistă). Gândind într-un dublu referenţial, A.C. Cuza ne propune o cu totul altă imagine şi aceasta este cu atât mai semnificativă, cu cât a fost elaborată în al doilea deceniu al secolului al XX-lea. În primul rând, Cuza nu exprimă nici o aversiune faţă de vestita societate. El o consideră

1mediul cultural cel mai înalt care s-a produs în epocă. În judecarea lucrurilor, Cuza ia, într-o măsură, ceva din metoda de cercetare a lui Hyppolyte Taine. Consideră că trei factori marchează viaţa artiştilor: personalitatea, evenimentele vieţii şi mediul socio-cultural. Acestea „modelează” sau sunt modelate, în cazul geniului, în funcţie de arhetipologia celor două mar i dominan te d in i s to r ia umani tă ţ i i : raţionalismul şi romantismul. Sub atare grilă, el urmăreşte evoluţia culturii şi civilizaţiei româneşti din secolul al XIX-lea. Generaţia de la 1840 – 1866, se întreabă Cuza, a fost sau n-a fost romantică? În sânul acesteia, demonstrează el, au fost romantici şi raţionalişti. Ultimii nu s-au putut ridica din superficialitatea raţionalismului şi din pricina unei slabe şi grăbite educaţii. Exemplul emblematic a fost C.A. Rosetti, „clientul” binecunoscut din articolele lui Eminescu. De altfel, Eminescu subliniază constant slaba pregătire a multor corifei din „pătura superpusă” („patru clase primare şi un curs de violoncel” etc.). Dovezile precarei educaţii a lui C.A. Rosetti sunt luate de A.C. Cuza chiar din jurnalul acestuia. Viitorul lider liberal avea, bunăoară, serioase dificultăţi în însuşirea

TheodorCODREANU

A. C. Cuza: revelația unei exegeze

eminesciene inedite(V)

2gramaticii . Nu doar Rosetti, ci şi alţi raţionalişti paşoptişti au avut o pregătire superficială: „Lipsa educaţiei săvârşite la vârsta de 20 de ani – aceasta este fatalitatea, nu numai a lui C.A. Rosetti, dar şi a celor mai mulţi din generaţia lui, care au fost apoi chemaţi să prezideze la transformarea regimului nostru social şi politic. Aşadar, fatalitatea

3României.” Asemenea „fatalitate” a dus, în cazul Rosetti şi al altora, la o „ştiinţă de fraze, de generalităţi şi abstracţii universale, cosmopolite, aşa precum stăteau la îndemână oricui, fără multă bătaie de cap, prin ziarele timpului şi a cărei întreagă înţelepciune şi leac al tuturor neajunsurilor societăţii se rezuma la un singur cuvânt: libertatea!” Şi urmarea, inevitabilă, pentru aceşti tineri nepregătiţi, care au trecut la un raţionalism imitativ, uimiţi de civilizaţia Occidentului: „Fiind smulşi de copii din mijlocul tradiţiilor noastre româneşti şi rămânând lipsiţi, prin urmare de orice sentiment al trecutului – şi prin ignorarea istoriei, orice spirit istoric – era fatal ca tinerii aceştia să

4alcătuiască o adevărată generaţie de raţionalişti.” Din fericire, generaţia a avut şi excepţii capabile să atingă profunzimile romantismului, ca Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu. A.C. Cuza îl înglobează în această tradiţie şi pe Hasdeu. Ei au făcut ca paşoptismul să aibă partea dezinteresată de idealism în contra raţionalismului materialist. Acest filon romantic îl va recupera Eminescu începând cu poema Epigonii. O făcea, de astă dată, împotriva raţionalismului junimist, din studiile maioresciene. În fundamentul ei, generaţia paşoptistă a fost una naţionalistă, cu sentimentul trecutului şi al tradiţiei, surse ale unei evoluţii organice, nu imitative. Dar, în spiritul veacului pozitivist, direcţia raţionalistă a vechii generaţii a renăscut în noua generaţie raţionalistă, a epigonilor junimişti. Este contextul istoric în care apare geniul eminescian. Atacul lui Eminescu împotriva epigonilor este semnalul viguros al rolului de educator naţional pe care şi l-a asumat poetul, aşa cum Goethe şi-l asumase pentru poporul german. Spre deosebire de entuziasmul idealist paşoptist, noua generaţie este „rece, calculată, sceptică, materialistă, de imitatori, de gramatici şi de critici sterili, care fac ca primăverii literare, dintre 1820-1840, să-i urmeze o toamnă târzie, cu flori care nu pot rodi, ale unor producţii literare

55

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ artificiale, voite, lipsite de inspiraţie proprie,

sinceră, într-o limbă stricată şi care caută să-şi ascundă lipsa de valoare reală în dosul unor

5sentimente simulate, mai ales patriotice.” Acestei degradări raţionaliste i se va opune creativitatea marilor clasici, în frunte cu Eminescu. Pentru a explica romantismul eminescian, într-o epocă ne-romantică, unii critici şi istorici literari au imaginat o Junime ea însăşi oscilând între romantism şi clasicism, tendinţe care l-ar fi influenţat şi pe Eminescu: „De către acei care nu au ştiut niciodată nici ce a fost «Junimea», nici ce este romantismul… s-a zis că «Junimea» romantică l-ar fi influenţat pe Eminescu şi până la atât că n-ar mai fi fost «acelaşi om», după ce a venit în contact cu

6dânsa.” În consecinţă, au fost născociţi mai mulţi Eminescu, vreo trei, numără Cuza, ultimii doi modelaţi de Junimea, începând de pe la 1874. Teza este contrazisă de A.C. Cuza, în urma unei strânse argumentaţii: „«Junimea», de la Iaşi, nu a fost «romantică», ci tipic raţionalistă; Eminescu nu a

7fost raţionalist, ci tipic romantic.” Cuza consideră că un romantism al Junimii ar fi fost „o

8imposibilitate psihologică”. Raţionalismul junimist s-a manifestat încă de la întemeierea societăţii, la 1863. Într-un singur punct se întâlneau Maiorescu şi romanticul Alecu Russo: în privinţa limbii literare. Se cuvine însă adăugată şi preţuirea pentru folclor, colecţia de poezii populare a lui Vasile Alecsandri fiind preţuită în chip deosebit de Maiorescu. Dar atmosfera de cenaclu nu avea nimic romantic în ea. Domina zeflemeaua. George Panu îşi amintea: „Poeţii sentimentali, mai cu seamă, au fost obiectul a marii ironii”. Fireşte, nimic din profunda ironie romantică, ci zeflemea. Junimiştii urmau logica a r i s to te l ică a bunulu i s imţ , resp ingând extravaganţele. Critica lor era culturalism abstract, formal, aspirând către un estetism absolut. Omul era judecat cartezian ca om-maşină şi animal darwinist. Prelegerile Junimii n-au vorbit niciodată de naţiune, ci doar de om, în genere. Unul dintre marii antimoderni francezi, Joseph de Maistre, un „romantic”, desigur, replica ironic raţionaliştilor iluminişti (Consideraţii asupra Franţei): „Constituţia din 1795, ca şi cele care au precedat-o, este făcută pentru om. Or, în lume nu există om. Am văzut în viaţa mea francezi, italieni, ruşi etc.; ştiu chiar, de la Montesquieu, că poţi fi persan; dar până acum n-am întâlnit nici un om; poate că există şi nu

ş t i u e u ” . To t u ş i , d e ş i a u u r m a t m o d a raţionalismului, junimiştii, la întrunirile lor, nu şi-au bătut niciodată joc de naţiune şi de popor, spune Panu. Maiorescu impusese norma naţionalităţii în marginile adevărului. Cu toate acestea, junimiştii judecau civilizaţia românească exclusiv prin oglindă occidentală. Ei n-au avut nici o aderenţă la tradiţiile româneşti şi dispreţuiau istoria naţională, negându-i şi existenţa (Vasile

9Pogor ), ceea ce a trezit, adeseori, reacţia lui 10Eminescu. Erau lipsiţi de simţ istoric .

Raţionalismul junimist a fost, desigur, scientist, urmând tradiţia rupturii dintre ştiinţă şi religie care s-a instalat în Europa Occidentală începând de la experienţa dramatică a lui Galileo Galilei. Până la „retractarea” lui Galilei, marii teologi ai Bisericii erau şi oameni de ştiinţă. Apoi, s-a produs schisma, care a culminat cu Iluminismul, prelungindu-se în secolele următoare. Pozitivismul din vremea lui Eminescu pătrunsese adânc şi-n mentalitatea junimistă. Ceea ce nu era „raţional” nu putea fi adevărat. Cu logica terţului exclus, junimiştii n-aveau cum să priceapă nimic din „extravaganţele” lui Eminescu din Sărmanul Dionis. Reacţia lor la lectura poetului a fost consemnată de George Panu. Maiorescu opunea radical ştiinţa şi religia, în numele unui raţionalism absolut. Ba chiar şi poezia şi ştiinţa. Era un modernist radical, nu cum au crezut criticii şi istoricii literari. Mentorul se războia cu preoţimea

eseu

56

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ ca fiind cu totul anacronică într-o eră a ştiinţei:

„Preoţimea, a cărui object de studiu sunt dogmele neschimbătoare, stagnante de zeci de secole, este inimica specială a ştiinţelor naturale, care progresează din an în an şi, prin urmare, inimica şcoalei elementare în înţelesul culturii moderne. Acest adevăr este un incontestabil: toată experienţa istorică fără excepţie îl confirmă şi îl confirmă nu numai pentru preoţii unei singure religiuni, nu numai pentru catolici sau între aceştia pentru iezuiţi, ci şi pentru protestanţi şi pentru bonţii budişti şi pentru ulemale turceşti. A da şcoala primară în mâinile preoţimii va să zică pretutindeni

11a ucide spiritul culturii populare.” Ateismul junimiştilor era binecunoscut. De aceea, Nici Creangă, nici Caragiale, nici Slavici, nici Eminescu, mai ales, nu s-au simţit niciodată cu adevărat junimişti, cu tot respectul lor pentru Maiorescu şi alţi membri ai Societăţii. Cuza observă că Junimea a impus un steril raţionalism şcolar, înlăturând din educaţie orice contribuţie a preoţilor. Şcoala pretindea acum să înlocuiască Biserica. Maiorescu a elaborat faimoasa teorie a formelor fără fond, fără să-şi dea seama că raţionalismul excesiv este chiar cel care le creează. Lucrurile stăteau invers, observă A.C. Cuza: „Meteahna reală a civilizaţiei noastre, din epoca aceea, era, în adevăr, nu a formelor fără fond, ci a fondului fără forme. Şi s-ar părea că e numai o întorsătură de vorbe, dar totuşi mai ales în practică e o deosebire esenţială./ Căci în cazul întâi se presupunea încă, pentru îndeplinirea formelor goale, fondul strein – al popoarelor de la care fuseseră împrumutate, aşadar, înstrăinarea de noi – în cazul al doilea ar fi fost vorba de dezvoltarea fondului naţional românesc, ca să-şi creeze formele lui, aşadar, de întoarcere către noi înşine./ Schimbarea punctului de vedere însemna, cum se vede, nimic mai puţin decât schimbarea direcţiei./ Critica ar fi trebuit, prin urmare, să pornească numaidecât de la fond – de unde am arătat că plecase mai înainte romantismul tranziţiei al lui Alecu Russo, Simeon Bărnuţ şi Dionisie P. Marţian

12– şi nu de la forme.” Este ceea ce face Eminescu încă din celebra conferinţă-studiu Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. Poetul răstoarnă teoria maioresciană, pornind de la conservatorismul englez, care a păstrat întotdeauna formele vechi împrospătându-le cu trăiri noi („forme vechi, spirit

pururea nou”), ceea ce pentru el înseamnă adevărata modernitate. Poetul avea conştiinţa că antimodernismul romantic constituie spiritul modern cel mai înalt. Nu e vorba de a refuza influenţele străine. Eminescu vorbeşte, înaintea lui Lucian Blaga, despre influenţe benefice şi oprimatoare, echivalentul influenţelor catalitice şi modelatoare. El însuşi găsise în cultura germană influenţe benefice asupră-şi. La întrebarea cum de s-a apropiat Eminescu de Junimea, deşi gândirea lui nu consona cu superficialitatea raţionalismului clasic, A.C. Cuza răspunde că mediul literar superior a favorizat faptul. De conservatori şi de ziarul Timpul, s-a ataşat nu prin interese personale şi de partid, ci graţie structurii sale romantic conservatoare, nu împotriva liberalilor, nu din ură pentru ei, cum au spus unii şi mai spun, ci a urmat „tendinţele şi ideile propriei personalităţi”, fără a se lăsa „influenţat de

13Junimea” : „În ultimă analiză: conflict între romantism şi raţionalism şi nicidecum după lupta vulgară politică a «partidului» conservator, pe care l-ar fi susţinut Eminescu, ca redactor plătit, cum s-a

14zis, împotriva «partidului» liberal, ca atare.” Poetul a înţeles şi a văzut că raţionalismul liberal nu diferea de cel conservator, dovadă că junimiştii, în frunte cu Maiorescu şi Petre P. Carp au sfârşit în ceea ce s-a numit „opoziţie miluită”, biciuită chiar de Eminescu în coloanele Timpului. Scoaterea poetului din presă, în nefastul an 1883, are legătură directă cu atitudinea de principii a ziaristului. Conservatismul lui Eminescu nu era conjunctural, ci romantic. Nimic nu a putut face ca mediul junimist să schimbe personalitatea genială a poetului. S-a spus că, la Timpul, ziaristul ar fi fost înregimentat „pentru o bucată de pâine”, că nu a fost liber în opinii şi ar fi făcut „compromisuri de conştiinţă”. Nimic mai neadevărat. Dovadă sacrificarea lui ca ziarist. În acest punct, A.C. Cuza aduce ultima schimbare de perspectivă şi cea mai importantă: nu Eminescu s-a lăsat influenţat de Junimea, ci aceasta s-a lăsat influenţată de Eminescu. Nu Maiorescu a „descoperit” şi a impus geniul lui Eminescu, ci geniul lui Eminescu l-a impus pe „mentor” ca primul mare critic literar al nostru. Iar meritul lui Maiorescu stă în aceea că, în rigiditatea logicii sale de cadru carteziano-pozitivist, s-a lăsat „modelat” de romantismul eminescian, odată cu spiritul Junimii: „Aşadar nu Eminescu a fost

eseu

57

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ influenţat de «Junimea», ci, cum am zis, mai

degrabă «Junimea» de Eminescu. şi această influenţă se vede că e directă, în modificarea părerii lui T. Maiorescu, cu privire la Lepturariu – după Epigonii – şi în atitudinea sa faţă de evrei după campania memorabilă, conformă cu sentimentele unanime ale ţării, a lui Eminescu, începută de pe la 1876, chiar în sânul «Junimii» prin conferinţa sa Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, şi urmată apoi la Curierul de Iaşi şi mai cu deosebire la ziarul Timpul, în momentul modificării art. 7 din Constituţie.” Dar nu numai aceste două exemple sunt direct semnificative, ci şi altele. Voi mai remarca unul, care se bucură de o arguţie bogată din partea lui A.C. Cuza. Este vorba de atenuarea raţionalismului şcolar şi antireligios al mentorului Junimii. La 14 februarie 1870, generalul Florescu, ministru al Partidului Conservator, ţinuse un discurs în care arăta necesitatea colaborării dintre învăţători şi preoţi în educarea copiilor. Însă colegul său de partid, Titu Maiorescu, avea cu totul alte opinii faţă de preoţi şi religie, părere expusă, între altele, în articolul Învăţământul primar ameninţat. În 1871, dispreţul său faţă de religie şi de preoţi devenea şi mai radical. Eminescu va exprima un cu totul alt punct de vedere şi „îmblânzirea” atitudinii lui Maiorescu se produce, ajungând să considere religia „partea cea mai serioasă, mai adâncă a activităţilor sufleteşti” şi doreşte ca aceasta să devină „un mijloc de educaţiune”. A.C. Cuza, exprimând un punct de vedere antimaterialist, consideră că, în cazul geniului, acesta modelează mediul socio-cultural, nu invers. Aici se vede genialitatea lui Eminescu: „El însă, ca orice geniu – şi altfel nici nu poate fi înţeles – a fost un factor de transformare a mediului şi nu un product al acestuia./ Şi ca dovadă a neatârnării lui Eminescu, îndeosebi, de «Junimea», raţionalistă, stă înaintea noastră întreaga lui operă, cu unitatea admirabilă, organică, a romantismului ei.” Însă nu numai Junimea şi Maiorescu au cunoscut modelarea, catalitică, eminesciană, ci şi liberalismul guvernamental, care s-a maturizat la flacăra culturii critice eminesciene. Cercetători precum Dimitrie Vatamaniuc, Nicolae Georgescu, Ilie Bădescu au observat că, după 1880, spiritul eminescian a pătruns vizibi l în poli t ica românească. Din nefericire, faptul s-a produs pe ruinele obscure ale sacrificării omului şi ziaristului.

1Această altitudine spirituală a mediului junimist s-a datorat, spuneA.C. Cuza, întâlnirii atâtor mari personalităţi din epocă. Peste decenii,Edgar Papu va vorbi, referitor la epoca marilor clasici, de un context algenialităţii creat nu numai de marii clasici ai literaturii, ci şi de alte domenii în care au strălucit Hasdeu, A.D. Xenopol, Vasile Conta, Nicolae Grigorescu, Al. Philippide, Al. Lambrior, Ciprian Porumbescu ş.a. Junimismul, ca mediu cultural, spune Cuza, a fost „cu totul superior, faţă de mişcarea literară a timpului şi în care numai Eminescu putea să găsească o înţelegere formală, cel puţin a operei sale”, în comparaţie cu ceea ce oferea, de pildă, Revista contimporană din Bucureşti (p. 237).2O însemnare, la întâmplare, dintre multele consemnate de Cuza. Marţi, 21 noiembrie 1844, Rosetti notează: „Stau cu condeiul în mână şi nu mai am ce zice. Când cineva petrece toată ziua cu gramatica în mână, zic în mână, pentru că, din nenorocire, în capul meu nu este loc pentru dumnealor si toute fois va fi loc într-însul pentru ceva bun, lucru de care am început a mă deznădăjdui…” (Apud, p. 135).3Ibidem, p. 137.4Ibidem, p. 140.5Ibidem, p. 151.6Ibidem, p. 227.7Ibidem, p. 228.8Ibidem, p. 193.9Iată o replică a lui Pogor dată grupului „celor trei români” (Lambrior, Tasu şi Panu): „- Ce umblaţi cu istoria românilor? Nu vedeţi că nu avem istorie? Un popor care nu are literatură, artă, o civilizaţie trecută, acela nu merită ca istoricii să se ocupe de el.” (Apud, p. 236). Replica lui Eminescu: „ – Ceea ce numeşti dta barbarie, eu numesc aşezarea şi cuminţenia unui popor, care se dezvoltă conform propriului său geniu, ferindu-se de amestecul străinului. După dvoastră, atunci, Statele Unite sunt idealul unui popor, iar epoca cea mai glorioasă a poporului nostru este a fanarioţilor?” (p. 237).10Ibidem, p. 219.11Apud ibidem, p. 215.12Ibidem, p. 207.13Ibidem, p. 248.14Ibidem, p. 240.

eseu

58

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

coordonate cernăuțene

În prima duminică a lunii decembrie 2011 Filarmonica de Stat din Cernăuţi a găzduit un eveniment muzical de excepţie. Consulatul general al Poloniei la Lviv, în persoana domnului Iatzek Jur, Consul la Consulatul general al Republicii Polonia la Lviv, a organizat un concert-recital sub genericul Frédéric Chopin şi Carol Miculi – maestrul şi discipolul, cu prezentarea unui compact-disc intitulat Tradycje chopinowskie we Lwowe (Tradiţii chopiniene la Lviv), a cărui apariţie încheia, de fapt, Anul Chopin, printr-un concert de gală susţinut în septembrie 2010, la Filarmonica din Lviv, de către un grup de artişti virtuozi din Polonia. CD-ul cuprinde 16 lucrări vocale şi i n s t r u m e n t a l e , s e m n a t e d e compozitorul şi pianistul Carol M i c u l i ş i f o ş t i i s ă i e l e v i , Mieczyslaw Soltys şi Stanislaw Niewiadomski. Domnul consulul Iatzek Jur, care a deschis programul de concert, a fost prezentat publ icului de căt re domnul Vladislaw Strutinski, preşedintele Societăţii regionale pentru Cultura Poloneză „Adam Mickiewicz”, profesor la Catedra de Relaţii Internaţionale a Universităţii Naţionale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuţi. Concertul din 4 decembrie 2011 a fost onorat şi de către doamna Tatiana Popa, Consul general al României la Cernăuţi, care a fost salutată respectuos de către Consulul Republicii Polonia la Lviv, domnul Iatzek Jur. Programul artistic a fost prezentat şi comentat de către muzicologul Michal Piekarski, absolvent al Facultăţ i i de Muzicologie a Universităţii din Varşovia, autorul conceptului muzicologic al proiectului Tradiţii chopiniene la Lviv. El este autor al mai multor publicaţii referitoare la viaţa muzicală a Lvivului, specializându-se în

problemele culturii muzicale a Galiţiei de Vest din perioada secolelor XIX-XX. Spectacolul muzical a avut o semnificaţie dublă. În primul rând, a contat realizarea lui artistică, care a fost la un nivel de înaltă ţinută academică. Şi în al doilea rând, concertul a constituit o adevărată revelaţie pentru publicul spectator din capitala nordului Bucovinei prin revenirea lui Carol Miculi (fie şi prin lucrările sale) în oraşul natal, în această toamnă, când la 20 octombrie s-au împlinit 190 de ani din ziua naşterii pianistului şi compozitorului român de origine armeană, care s-a născut la Cernăuţi, a concertat pe scena Filarmonicii din oraş şi a fost, la vremea sa, prietenul multor familii de intelectuali români din capitala Bucovinei istorice. Concertul s-a desfăşurat în formă de recital, fără a fi împărţit în două părţi, după cum se obişnuieşte la astfel de reprezentaţii muzicale, fie instrumentale sau vocale. Conceput probabil de către Michal

P i e k a r s k i , s p e c t a c o l u l a impresionat prin originalitate şi profesionalism. Chiar de la primele piese s-a putut urmări tradiţia romantică a muzicii instrumentale d in secolul a l XIX-lea . Au impresionat Mazurca în C-dur de Frédéric Chopin şi Mazurca în A-dur de Carol Miculi, interpretate cu mult temperament, gândire profundă şi expresivitate melodică de că t r e p i an i s t a Gab r i e l a Machowska-Kopietz, absolventă a Universităţii de Muzică „Frédéric Chopin” din Varşovia, cât şi a Institutului de Muzicologie al Universităţii din capitala Poloniei. Magistrala interpretare a justificat întru totul sintagma „de la maestru-la discipolul vrednic”, ceea ce a coincis cu genericul concertului.

Cele două piese pentru pian au demonstrat continuitatea stilului romantic de compoziţie, cu modalităţile lui de rezolvare armonică, caracteristice tradiţiei muzicale ale secolului al XIX-lea. De asemenea, în Mazurca A-dur s-a putut observa fidelitatea lui Carol Miculi faţă de tradiţia componistică novatoare a maestrului său, în ceea ce priveşte perfecţiunea formei miniaturale muzicale de salon, respectându-se atât suavitatea cât şi eleganţa dansului de origine poloneză. Două cântece de Frédéric Chopin pe versurile lui Adam Mickiewicz, Dispari din ochii mei şi Dragostea mea

IlieLUCEAC

Carol Miculi (Karol Mikuli)în viziune modernă şi înamintirea Cernăuţiului

de altădată

59

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ au fos t in te rpre ta te de bar i tonul Wito ld

Zoladkiewicz. Vocea academică a baritonului a redat cu uşurinţă linia melodică, accentuând stilul cameral şi tangenţa creativă a celor doi mari romantici polonezi – Chopin şi Mickiewicz. În schimb, alte două cântece, Mondnacht (Noapte cu lună) şi Abschied (Adio, Despărţire), compuse de Carol Miculi, au demonstrat o altă faţetă a romantismului muzical, de data aceasta de sorginte german. Aici întâlnim atmosfera schubertiană a timpului sau mai curând influenţa altui compozitor german, Robert Schumann. Şi nu este nimic de mirare, deoarece ştim că în perioada anilor 1855-1888, Carol Miculi se afla în plină activitate creatoare şi pedagogică, în unul din centrele culturale ale Imperiului – oraşul Lemberg (astăzi Lviv), care avea legături strânse cu melopolisul european al vremii – Viena. Deci nu e de mirare că şcoala muzicală germană l-a influenţat şi pe compozitorul bucovinean. Carol Miculi a compus şi pentru vioară. Şi aici amintim piesa intitulată Scherzo în C-moll pentru trei viori, în care a excelat trio-ul Anna Orlik (vioară I), Anna Betley (vioară II) şi Marta Zalewska (vioară bas), violoniste absolvite sau cu studiul în prezent la Universitatea de Muzică „Fr. Chopin” din Varşovia. Fineţea şi academismul interpretării piesei a demonstrat o fericită simbioză a romantismului german cu cel francez, în care meditaţiile filozofice de provenienţă germană se î n t r e p ă t r u n d c u s u a v i t a t e a m e l o d i c ă a temperamentului francez. Forma clasică a lucrării şi expresia romantică a procedeelor de redare a partiturii a cucerit publicul spectator chiar din primele acorduri. Poate cea mai elegantă piesă interpretată în cadrul acestui concert a fost Poloneza în E-moll pentru trei viori de Carol Miculi. Aura chopiniană a temei melodice principale pune în valoare şcoala polono-austriacă, iar interpretarea „aristocratică” a piesei ne aduce aminte de saloanele Franţei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În această piesă putem auzi cu urechea minţii influenţa şcolii romantice care a dominat până la sfârşitul secolului al XIX-lea compoziţiile pentru vioară şi pian, croind o continuitate muzicală ascendentă la multe dintre popoarele europene care au născut celebrităţi în domeniul artei sunetelor. La noi putem urmări unele prelucrăr i nepretenţ ioase ale lui Cipr ian Porumbescu, de exemplu, care vin tocmai din Chopin, prin filiera lui Carol Miculi, discipolul favorit al lui Chopin, prietenul şi executorul testamentului său muzical. Lucru explicabil, deoarece Carol Miculi a fost primul profesor care l-a

învăţat pe Ciprian să citească notele muzicale şi nu numai, când acesta avea doar şase ani împliniţi. Poloneza pentru trei viori de Miculi ne prezintă un compozitor de factură europeană, pentru care creaţia populară a fost o sursă de inspiraţie, ca, de altfel, şi pentru alţi mari compozitori ai timpului. Trebuie să spunem că Bucovina nu a cunoscut compoziţiile de muzică clasică de salon (cea vocală şi instrumentală – pentru vioară şi pian) ale lui Carol Miculi în decursul secolului al XX-lea, cel puţin ceea ce se cunoaşte din programele de concert de după cel de al Doilea Război Mondial. Acest muzician român bucovinean, de origine armeană, a fost o personali tate culturală excepţională a Bucovinei. Membrii familiei Miculi erau proprietari armeni românizaţi, veniţi la Iaşi şi de acolo la Cernăuţi. Între aceştia era şi Ştefan Miculi, tatăl compozitorului Carol Miculi. Ei erau proprietari în Cernăuţi, unul dintre ei a fost chiar căpitan districtual, iar cavalerul Iacob de Miculi a luat parte în 1851 la înfiinţarea Bibliotecii Ţării, alături de istoricul Eudoxiu Hurmuzaki. Carol Miculi a dat câteva concerte cu această ocazie, pentru a susţine material înfiinţarea Bibliotecii Ţării, în baza căreia mai târziu s-a fondat bogata Bibliotecă ştiinţifică a Universităţii din Cernăuţi. Carol Miculi a contribuit şi la fondarea, în 1862, a Societăţii pentru încurajarea artei muzicale în Bucovina [Der Verein zur Förderung der Tonkunst]. Fiind un pianist virtuoz, el a concertat în mai multe oraşe din ţară şi din Europa, inclusiv şi la Iaşi. Familia Miculi a fost una dintre cele mai cunoscute în Cernăuţiul secolului al XIX-lea. În primul rând trebuie să menţionăm că Miculeştii au avut legături foarte strânse cu fraţii Hurmuzaki şi cu alţi intelectuali români din Bucovina. E important să se ştie că „Hôtel de Moldavie”, în care au avut loc multe manifestaţii culturale ale românilor la mijlocul şi în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost proprietatea familiei Miculi. Aici au avut loc reprezentaţiile de teatru ale trupei Fany Tardini, pe care le-a frecventat şi gimnazistul Mihai Eminovici. Mai târziu, tot aici, a evoluat şi trupa teatrală a lui Mihail Pascaly etc., etc. Tot în această sală a hotelului „de Moldavie” a concertat şi Ferenc Liszt, în primăvara anului 1847. În casa bătrânului Doxachi Hurmuzaki din Cernăuţi, alături de alţi intelectuali români din Principate, a fost găzduit nu o dată şi Carol Mikuli. În această perioadă compozitorul l-a cunoscut şi pe lăutarul Nicolae Picu, pe Alecsandri şi câţi alţii. Dar cel mai important aspect ce trebuie amintit despre activitatea culturală

coordonate cernăuțene

60

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ a lui Carol Miculi în Bucovina este faptul că el a

pregătit şi a publicat în 1855 la Lemberg un album în patru fascicule, intitulat 48 Aires nationaux roumains, la baza căruia s-au aflat vreo 36 de cântece naţionale româneşti, culese de Alecu, Constantin şi surorile lor, Eliza (Sturdza) şi Eufrosina (Petrino), născute Hurmuzaki. Aşadar, fraţii Hurmuzaki, alături de Carol Miculi, au contribuit la îmbogăţirea patrimoniului culturii naţionale, valorificând piese rare din tezaurul folcloric al Ţării de Sus a Moldovei. Să mai adăugăm că prima compoziţie (melodia) la versurile lui Alecsandri, Dulce Bucovină, îi aparţine lui Carol Miculi. Mai târziu a mai compus o variantă a cântecului şi Alexandru Flechtenmacher. Ne oprim aici din lipsă de spaţiu, amintind doar în treacăt despre strânsa prietenie a lui Carol Miculi cu Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian Porumbescu. Câteva veri la rând, muzicianul Miculi venea să se odihnească la Şipotele Sucevii, la invitaţia părintelui paroh Iraclie, cărând neapărat cu el şi pianul. Aici, după cum am mai amintit, soarta a întretăiat drumurile celor doi muzicieni, unul dintre care era fondatorul (în 1858) şi directorul Conservatorului din Lemberg, compozitor şi pianist consacrat (el a întemeiat şcoala de pian din Lemberg), iar celălalt, care avea să devină „un Strauss” al operetei româneşti, avea doar şase ani la acea vreme. După cum vedem, nu era de prisos dacă în cadrul acestui concert s-ar fi amintit câte ceva şi din această activitate a lui Carol Miculi, desfăşurată în Bucovina... În fine, să revenim în sala de concert a Filarmonicii cernăuţene. Dintre piesele pentru pian catalogate (op. 9 şi op. 24) ale lui Carol Miculi, pianista Gabriela Machowska-Kopietz a interpretat Balada B-dur pentru pian, în care compozitorul ne-a lăsat o scriitură îndrăzneaţă şi originală prin formă, ceea ce ne aminteşte de şcoala lui Liszt, pe care Muculi l-a cunoscut şi l-a admirat. Gabriela Machowska-Kopietz a căutat să redea întru totul nu doar linia melodică a piesei, ci chiar masa însăşi, culoarea partiturii. Iar dintre piesele necatalogate, pianista a interpretat Nocturna în C-moll de Carol Miculi, care se compune din două părţi: Noapte liniştită şi Noapte furtunoasă, în care interpreta a demonstrat resursele coloristice ale pianului, reuşindu-i un rubato în stil chopinian şi redând, în acelaşi timp, înclinaţia compozitorului spre clasicism. Acest procedeu – rubato, care a fost subiectul multor controverse între interpreţii din diferite timpuri, reprezintă un gen de interpretare în care ritmul este uşor modificat, fără a se altera ideea metrică de bază a compoziţiei. El conferă, în schimb,

varietate şi un spor de interes pentru fraza muzicală. Acest stil pianistic vine de la Chopin, care folosea un rubato atât de pronunţat, încât îi lua prin surprindere pe ascultătorii săi. Spectacolul muzical s-a evidenţiat prin originalitate, sobrietate şi academism şi pentru faptul că în program au fost introduse şi compoziţii ale elevilor lui Carol Miculi, compozitorii şi pedagogii Mieczyslaw Soltys şi Stanislaw Niewiadomski. Interpreţii au reuşit să demonstreze continuitatea stilului chopinian în muzica scrisă de aceşti compozitori. S-au cântat Poloneza Alla Polacca de Mieczyslaw Soltys şi Mazurca în A-moll de Stanislaw Niewiadomski, dar şi câteva piese vocale de aceiaşi compozitori. Şi aici amintim două cântece de Stanislaw Niewiadomski, Mergi la mare şi Floare galbenă, în care baritonul Witold Zoladkiewicz a reuşit să pună în valoare academismul şi înalta probitate a şcolii poloneze de canto, demonstrând cu prisosinţă întreaga coloratură a diapazonului vocii sale. Cât priveşte şcoala de canto din Varşovia, ea este apropiată de cea din Sankt-Petersburg. Baritonului de operă Witold Zoladkiewicz i s-ar potrivi foarte bine rolurile lui Donner din Aurul Rinului de Vagner, cel al lui Ford din Falstaff de Verdi sau Malatesta din Don Pasquale de Donizetti şi – de ce nu – cel al lui Oneghin din opera Evgheni Oneghin de Ceaikovski. Suntem convinşi că Zoladkiewicz a şi cântat multe din aceste roluri pe scenele celor mai prestigioase teatre de operă din Europa. Apreciat de către Liszt şi Chopin, Carol Miculi a lăsat în urma sa o pleiadă de discipoli, care au perpetuat tradiţiile muzicale ale romantismului chopinian, atât în muzica vocală de cameră, cât şi în multe din piesele instrumentale. Mieczyslaw Soltys, de exemplu, a funcţionat vreo treizeci de ani, din 1899 până în 1929, în postul de director al Societăţii Muzicale Galiţiene şi director al Conservatorului din Lviv. Contribuţia bucovineanului/europeanului Carol Miculi la dezvoltarea şi îmbogăţirea repertoriului muzical românesc şi polonez ne obligă să recunoaştem că avem în faţa conştiinţei noastre o personalitate de mare valoare pentru arta românească şi universală. De aceea, valorificarea operei lui componistice constituie un spor de cauză la îmbogăţirea patrimoniului cultural al poporului nostru.

coordonate cernăuțene

61

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

reflux

Alexandru OvidiuVINTILĂ

Eminescu la Cernăuţi,o experienţă formatoare

Toată viaţa suntem, în general, urmăriţi de o aşa-numită „evoluţie creatoare”, ca să utilizăm termenul lui Henri Bergson. Însă, de-a lungul intervalului ontic, acest „datum” al fiinţei cunoaşte momente de maximă efervescenţă, cum, de altfel, poate să întâlnească şi clipe mai puţin faste din acest punct de vedere. „Prin urmare, după cum precizează Henri Bergson, personalitatea noastră creşte, se măreşte, se coace neîncetat. Fiecare din momentele sale este ceva nou care se adaugă la ceea ce era dinainte. Să mergem mai departe: nu este doar nou, ci şi inepuizabil. Fără îndoială, starea mea actuală se explică prin ceea ce era mai mult în mine şi prin ceea ce acţionează asupra mea imediat”. Subliniez toate aceste aspecte în vederea unei înţelegeri mai limpezi a ceea ce a însemnat Cernăuţii pentru tânărul, pe atunci, Eminescu. Un estimp al începuturilor, în care aventura cunoaşterii devine o certitudine, o veritabilă fenomenologie a formării Eului profund, o experienţă formatoare. Acum, Eminescu începe să conştientizeze ce este spiritul. Tot acum face pasul dinspre „beţia senzaţiilor” către „bogăţia percepţiei”, cum, inspirat, a spus-o Noica. În capitala Bucovinei, Eminescu se va edifica asupra a ceea ce reprezintă să fii „acum” şi „aici”, o conştiinţă a unei „cursivităţi superioare” (Dan Hăulică). O raţiune care surprinde exemplar „certitudinea cu lucruri incerte cu tot” (C. Noica): „Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea” (ms. 2269). Sintetizând, din partitura însăşi a existenţei, la Cernăuţi, Eminescu îşi va afla rostul şi, de aici, excepţ ionala ros t i re de mai târz iu , una fundamentală pentru poporul român, căci – nu e aşa? – „Geniul este un rege care-şi creează poporul”, ca să utilizăm aserţiunea lui Sainte-Beuve. Iar Eminescu, „omul deplin al culturii

româneşti” (C. Noica), a fost, fără putinţă de tăgadă, un geniu. Aşadar, geniul eminescian porneşte din inima Bucovinei. În perimetrul Ţării Fagilor, Eminescu se apropie de cheia dezlegării profundei taine a esteticului. În acest sens, Svetlana Paleologu-Matta decriptează, după cum subliniază Theodor Codreanu, că în „esteticul eminescian se ascunde cea mai înaltă gândire a Fiinţei din cultura românească”. Identificând arta cu adevărul fiinţei, Eminescu îşi dezvăluie, în toată splendoarea, forţa gândirii sale filosofice. Nu întâmplător, Titu Maiorescu a văzut, printre primii, în geniul eminescian „cea mai înaltă întruchipare a inteligenţei” româneşti. Revenind strict la perioada petrecută de Eminescu la Cernăuţi, trebuie să amintim că viitorul mare poet va păşi pentru prima oară în capitala Bucovinei în anul 1858, când a fost înscris în clasa a treia la şcoala primară din localitate, instituţie de învăţământ care purta numele: National Hauptschule. Întâlnirea cu oraşul, de care se va lega sentimental în mod iremediabil mai târziu, nu va fi una sub auspicii dintre cele mai favorabile, ci, dimpotrivă, micuţul Mihai, măcinat de un dor uriaş de casă şi de locurile lui dragi, la Cernăuţi, într-o primă instanţă, se va simţi marcat, după cum se exprimă Zoe Dumitrescu Buşulenga, de o „disperată frustraţie”. Astfel, „Năpustit cu violenţă asupra lui, dorul cumplit de casă şi de pădure l-a făcut pe Mihai să fugă de la şcoală înapoi la Ipoteşti. Dar reîntâlnirea fericită cu luminile şi miresmele atât de familiare a fost de scurtă durată. Oamenii căminarului l-au prins pe micul infractor, care a primit de la neînduplecatul judecător cunoscuta pedeapsă a harapnicului părintesc şi a fost dus din nou, pe sus, la şcoală. Se pare că timpul măruntei evadări s-a petrecut în primăvara anului 1859, căci semestrul al doilea înregistrează doar bine la sârguinţă”, scrie, în cartea sa despre Eminescu, academician Zoe Dumitrescu Buşulenga sau Maica Benedicta, după ce a îmbrăcat haina monahală în ultima parte a vieţii sale. Aceeaşi Zoe Dumitrescu Buşulenga, în continuare, nu va omite să adauge următorul amănunt: „Şi în ciuda tânjirii dureroase după lac şi codru, şcolarul s-a dat, cu vremea, pe brazdă, aşa încât la sfârşitul anului a ieşit al 15-lea între cei 72 de elevi ai clasei”. Deşi se pare că, încă de pe atunci, el ar fi

62

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ locuit în casa profesorului Aron Pumnul, ca şi

ceilalţi fraţi ai săi mai mari, care trecuseră şi ei prin învăţământul cernăuţean, relaţia, să-i spunem, noologică dintre cei doi avea să se sedimenteze abia mai târziu. Treptat , dar mai ales începând cu septembrie 1860, când a fost înscris în clasa I, secţia A, a Obergymnasium-ului, tânărul Eminescu va începe să înveţe cu mai multă sârguinţă, excelând la limba şi literatura română, aceasta fiind predată de profesorul său preferat, Aron Pumnul, figură aureolată de luptător al cauzei naţionale, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, refugiat în Bucovina şi găzduit, ca mulţi alţii, de fraţii Hurmuzachi. Pe lângă limba şi literatura română, elevul Eminovici mai avea propensiune pentru istoria naţională şi, totodată, pentru cea universală. Având la dispoziţie biblioteca profesorului său, se va adânci în aceasta cu nesaţ şi o poftă irepresibilă de cunoaştere. Cu timpul, sănătatea lui Aron

Pumnul se va şubrezi, şi în locul maestrului său va avea un alt profesor de limba şi literatura română, pe Ion G. Sbiera. Şi în cadrul cursurilor ţinute de noul dascăl se va remarca, fiind cel mai bun din clasă la materia care i se preda şi pe care o preţuia în chip deosebit. Cu toate acestea, în 1863 părăseşte pentru o vreme Cernăuţii, deşi situaţia lui şcolară era una bună. Va reveni în primăvara anului următor, 1864, în capitala Bucovinei, povestindu-le foştilor colegi de intenţia sa de a se înscrie din nou la liceu, însă ca elev particular sau privatist. Tot în această perioadă va rămâne fascinat definitiv de

mirajul teatrului. Prin urmare, capitala Bucovinei este spaţiul unde va trăi „o frenezie lăuntrică fără seamăn” (Zoe Dumitrescu Buşulenga), prilejuită de întâlnirea cu trupa de teatru a fraţilor Vlădicescu-Tardini. Zoe Dumitrescu Buşulenga considera că „ [...] efervescenţa specifică de mai târziu a vieţii creatorului a debutat cu această criză care a declanşat forţa propulsatorie a dorinţei faustice de cunoaştere”. Va părăsi iarăşi Cernăuţiul. Estimp în care între octombrie 1864 şi până în martie 1865 va intra ca practicant la Tribunalul din Botoşani, puţin mai târziu, ocupând postul de copist la consiliul permanent al judeţului Botoşani. În martie 1865, după ce părăseşte precipitat Botoşaniul, tânărul Eminovici va intra în gazdă la Aron Pumnul, unde se va ocupa de biblioteca magistrului său, pe care îl preţuia atât de mult. Din păcate, la 12/ 24 ianuarie 1866, la doar 47 de ani, patriotul transilvan stabilit în capitala Bucovinei va intra în lumea celor drepţi. Eminescu va fi marcat

profund de moartea profesorului său. Acum, aflat la Cernăuţi, va publica într-o broşură tipărită în memoria mentorului său, din iniţiativa profesorului Sbiera, poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. Nu mult mai încolo, la 25 februarie / 9 martie 1866, va debuta în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan. Trebuie să spunem că odată cu derularea acestui episod trist din viaţa lui Eminescu, decesul lui Aron Pumnul, pentru marele nostru poet Bucovina, şederea sa acolo, numai avea însemnătatea pe care a avut-o înainte. Din acest motiv, a mai stat în Cernăuţi doar până în

primăvară. Astfel, se încheie o filă din biografia eminesciană, deschizându-se alta şi alta până când Eminescu, dincolo de infernul suferinţei, cum subliniază Theodor Codreanu, a pătruns într-o armonie interioară pe care n-a putut-o găsi în ordinea lumii, aidoma lui Dionis. În acele clipe, ultime, Eminescu a creat versuri de o desăvârşită spiritualitate creştină: „Atâta foc, atâta cer / Atâtea lucruri sfinte / Peste 'ntunericul vieţii / Ai revărsat, părinte”!

reflux

63

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

parabole

LeoBUTNARU

Din sens opus

Irezistibila

În clipa când apare ea, simţurile şi sentimentele mele se acutizează, până ating paroxismul. Iar ea îmi şopteşte parcă în temeiul unei decizii finale, definitive şi irevocabile, deocamdată oarecum amânate, dar nu pe mult timp: – Încetează de a te mai împotrivi, – îmi şopteşte. – Pentru că odată şi odată nu ai cum scăpa, vei fi deplin al meu, dependent întru totul de puterea şi voinţa mea. Vei fi puternic doar când te vei contopi cu mine şi neputincios fi-vei cât vei încerca să nu mi te supui, cât vei căuta să mă înşeli, crezând, prosteşte, că mi-ai putea scăpa, – spune ea. Zice că de când lumea nu a putut nimeni să-i scape, astfel că nici eu nu voi avea alt destin, decât să mă conformez numai şi numai deciziilor ei. Mai bine zis, ea mă va supune, mă va închina s i e ş i . Pen t ru că , de asemenea blând, ai zice că chiar duios, adaugă – asta e, omule: – Îţi voi da putere întru a te vlăgui, a te stoarce de ea, anume în devotamentul deplin faţă de mine. Te voi reduce la tăcere. Asta e regula. Te voi desfiinţa. Acesta e jocul. Însă numai după ce vei fi deplin al meu... Auzind astea toate de la ea, conştientizez că acuitatea simţurilor şi sentimentelor mele trece în paroxismul spaimei, deznădejdii. „Ştiu că eşti înspăimânt, dar nu ai de ales: vei fi al meu. Deplin. Întru irevocabil declin. Dedicându-mi-te, în final ajungi a fi, nefiind deja, al neantului... Eu sunt unica şi cea mai sigură cale ce duce la dispariţia

totală... Aceasta e miza, da capo”. Îmi şterg de pe frunte broboanele de sudoare, mă holbez în ochii ei pătrunzători, absorbanţi, parcă, de un magnetism irezistibil. – Asta e, nu există alternative. Vei fi închinat mie de către mine însămi, accentuează ea, concluziv. – Vai, eşti Moartea?! o întreb, surescitat, înspăimântat. – Nu, sunt Viaţa, zice ea, cea care mă va acapara, mă va exploata, mă va obosi, mă va vlăgui, mă va desfiinţa, reducându-mă la tăcere... – Ah, Viaţa...

Picat de fazan

E o gogomănie să spui: Zbor deasupra unui cuib de cuci. Pentru că se ştie – cucii nu-şi fac cuib, iar cuca îşi lasă ouăle în cuiburi străine. În fine, să trecem cu vederea (adică – nu cu ochii luării-aminte) peste această licenţă ca şi poetică

hollywoodiană din titlul şi mesajul a c e l u i f i l m – excelent, de altfel, – şi să revenim la oile noastre care, de fapt, sunt nişte pă să r i , e d r ep t –umplute, garnisite cu ingrediente, dar totuşi păsări. As t f e l că , i a t ă , u n f a z a n u m p l u t z b o a r ă peste cuibul unei tăvi abia scoase din rolă, pe care se află,

rumenită, tăvălită în grăsime, o raţă garnisită cu mere (noi nu prea ştim în ce anotimp ne aflăm, dar, de regulă, iarna raţa este umplută cu ionatane, iar prin iunie – cu mere văratice). Conform reţetei culinare şi cui o are, raţa, tânără, stă răsturnată pe spate, poză care îl amuză nespus de mult pe fazanul umplut ce zboară pe deasupra ei; nespus, pentru că găliganul ăsta chiar nu spune nimic, ci zboară mai departe, se pare – spre ferestuica deschisă, dar – nu, la un moment dat el virează, trece din nou, în zborul lui de mic bolid rumenit, peste raţa răsturnată pe spate, strigându-i:

64

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ – Da scoate-ţi, bre, de-amu' aţele!

Iar raţa unde face cu glasu-i ca şi presărat cu firicele de mac: – Mac, mac! Să vină ţaţele să-mi scoată aţele. În scurt timp, gospodina revine în bucătărie cu un platou frumos ornat, îl pune pe masă, iar cu vârful cuţitului extrage un „ochi” de aţă din burta rumenită a raţei, îl taie, după care, rând pe rând, scoate şi alte „ochiuri”, tăindu-le, apoi scoate, unul după altul, capetele de sfoară cu care fusese făcută provizoria sutură culinară a raţei; merele îi sunt scoase din interior şi măcăitoarea este întoarsă în poziţie firească, pe burtă, fructele raiului fiind aranjate în jurul ei, după care gospodina toarnă în sosieră sosul din tavă, iar fazanul, din tavanul bucătăriei, strigă: – Vei fi servită la friptură!Iar biata raţă se miră: – De ce ai spune-o cu atâta ură?... Pe tine ce alta crezi că te aşteaptă? Aici replica fazanului pare să fie sacramentală: – Nu ai voie să vorbeşti astfel! – vorbeşte cel zis Phasanus colchicus. – Nu ai voie, pentru că nu ai de unde şti ce va urma, deoarece nu ai mai trăit o astfel de experienţă şi întâmplare. Lucrul acesta ni se întâmplă o singură dată în viaţă... – ...şi în moarte, – zice, aproape paradoxal-filosofic, raţa rumenă, ce fusese umplută cu mere, precum cu ouă, ce i-au fost deja extrase din cavitatea personală şi aranjate în jurul ei ca nişte mărunte planetuţe culinare. Fazanului i se ia piuitul! Nu ştie cum să comenteze acest apendice de frază, emis de raţă. Însă aceasta, Gallus bankiwa domestica, îşi aminteşte imediat proverbul „Dă bine cel ce dă de două ori!” şi unde (mai) face (nu este exclus să ne aflăm chiar în luna mai): – Şi ce urât arăţi tu fără coadă şi fără penetul tău lăudăros... De uimire, fazanul pică din tavan, pomenindu-se, alături de raţă, pe aceeaşi tavă ornată. Anume de aici încolo se şi va trage sintagma a pica de fazan, cu sensul de a fi naiv, uşor de păcălit. Ceea ce, de fapt, echivalează cu altă

sentinţă afină: e un fazan. Adică, un fraier... În ce priveşte gospodinele, ele cunosc şi această reţetă: de obicei, fazanul se umple cu ciuperci. De aia, după ce a căzut lângă raţă, fazanul

a fost trecut pe un alt platou, să nu se amestece merele cu ciupercile. – Ştii ce te aşteptă?! – îi cârâie din urmă raţa înconjurată cu mere ca de planetuţe. – Nu, nu, te rog-g-g! – urlă-cârâit, rumenit, fazanul. – Nu, nu vreau să-mi ghiceşti.... destinul... Aceasta totdeauna mă impresionează, mă nelinişteşte. Chiar dacă există varianta să-mi spui lucruri de bine şi de frumos, eu tot la eventuale neplăceri si nenorociri mă voi gândi... Înainte de toate... – Fraier ai fost, fraier ai rămas, – zice raţa, purtată pe platou spre masă, unde, nu peste puţin timp, se va zice şi cu ea...

parabole

65

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

recenzii

Personalitate binecunoscută în mediile culturii vrâncene şi nu numai, Culiţă Ioan Uşurelu a publicat câteva cărţi, a primit în 2010 premiul USR, al filialei Bacău, secţiunea „Eseuri”, conduce cu competenţă cea mai longevivă revistă literară din zona Vrancei, pre numele ei „Salonul literar”. Neliniştit şi scormonitor în căutarea caratelor, C. I. Uşurelu publică în 2010 volumul de interviuri Convorbiri esenţiale, (Ed. Andrew din Focşani). Lectura îi provoacă cititorului reale satisfacţii intelectuale şi nu ştii ce să admiri mai mult: volumul enorm de muncă, prestaţia sa de intelectual rafinat sau densitatea greilor intervievaţi. Iată, de pildă, Nicolae Breban, ispitit dacă are să-şi reproşeze ceva, recunoaşte: uneori mai mult decât alţii, alteori mai puţin, suferind dumnealui de nebunia de a sluji harnic şi cinstit literatura română şi naţiunea, în vreme ce Leo Butnaru – rezistă cu brio la canonada de înţepături amicale şi este convins că e greu să-ţi imaginezi vreo personalitate în dispensă de caracter forte. Un alt poet intervievat e Radu Cârneci, care, înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, în urma unui coup de foudre, ajunge în oraşul de sub Rarău, f ă c â n d u - l p e George Călinescu să se mire: Auzi, la Silvicultură! Ce să f a c ă e l a c o l o ? Locul său era aici! ( … ) Av e a m u n gând ales pentru el… El declară că poezia iubirii (a mea şi a altora) mi-a dăltuit fiinţa î n t r - u n m o d special, superior, e s e n ţ i a l , i a r t r aducer i l e d in lirica universală îmi întregesc fiinţa s p i r i t u a l ă , m ă a ş e a z ă î n Î m p ă r ă ţ i a

IoanȚICALO

O carte de excepție

Frumosului, (s.a.) în care Logosul poartă c u n u n ă netrecătoare… Rămânând în domeniul poeziei, e s t e a b o r d a t î n c o n t i n u a r e p o e t u l / s c r i i t o r u l Ca l i s t r a t Cos t in , preşedintele Filialei Bacău a USR, acuzat de cunoscători că am simţul umorului. Cu o plachetă de versuri intitulată Umor la gura ţevii, pentru că da , câ te uni i d in copământenii noştri trebuie „împuşcaţi”, ciuruiţi fără milă, cu umor, desigur! O altă personalitate prinsă în „laţul” întrebărilor lui C. I. Uşurelu e Theodor Damian, cu studii teologice în ţară şi străinătate. Teologul poet, în legătură permanentă cu Ţara, declară, spre ştiinţa tuturor, că aici dorul te munceşte şi te face patriot, uneori şi fără să conştientizezi. Din galeria poeţilor intervievaţi face parte şi Gheorghe Istrate, cel ce crede cu atâta smerenie că se zbate ca o mică reptilă în eprubeta curiozităţii lui Dumnezeu, dar care pleacă de la Eminescu pentru a ajunge tot la Everestul culturii noastre, cel ce a sanctificat teiul, femeia, praful, lacul, strămoşii, istoria României… Cu optzecistul Ioan Moldovan, redactor şef la revista

„ F a m i l i a ” , n e mutăm la Oradea, de unde răzbate o voce caldă şi aşezată, v o r b i n d d e s p r e schimbări de optică odată cu trecerea a n i l o r , d e s p r e v a l o a r e ş i nonvaloare, despre c u l t i v a r e a prieteniilor literare. Un salt înapoi peste Carpaţi şi ajungem l a b u z o i a n u l Florentin Popescu, r e f u g i a t , d u p ă p r o p r i a - i mărturisire, pe la publicaţiile din alte judeţe, motivul fiind

66

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ acela că revistele mizează pe spectacolul ieftin, pe

cancanuri, pe evenimente banale, inacceptabil pentru un om de cultură. Răspunsurile poetului Cassian Maria Spiridon, redactor şef la „Convorbiri literare” şi preşedintele filialei Iaşi a USR, creionează imaginea unui olimpian, ori, dacă le raportăm la ortodoxie, a unui athonit. Domnia sa declară că nimic n-aş fi realizat, dacă nu l-aş fi avut pe Dumnezeu ca o ţintă la care să mă raportez. Pentru tot ce am făcut pe lumea aceasta, mulţumesc lui Dumnezeu. Un alt opozant al regimului trecut este poetul Liviu Ioan Stoiciu, un vulcan în erupţie permanentă de fabulos şi concret, având în vedere că fiecare carte a mea (sunt zece volume originale de toate) a însemnat o etapă arsă, pe registre diferite şi c a r a c t e r i z a t e , d u p ă mărturia autorului, prin oralitate. Şi vulcanul continuă să erupă… Un statut special îl are scriitorul Emilian Marcu (cu zeci de volume la activ), o persoană naiv de sinceră care preţuieşte pr ie tenia (Ce cuvânt sfânt!, exclamă C. I. Uşurelu), cu credinţă n e z d r u n c i n a t ă c ă într-adevăr sunt sfinţi cei ce ştiu să fie prieteni. Cu George Popa, intrăm pe terenul atât de mănos a l unui spir i t polivalent, unde medicul şi omul de artă se exprimă într-un mod cât se poate de adecvat: Filozofic ne putem îndoi de toate câte sunt, ca fiind pure iluzii, dar suferinţa este cea care n e d ă c e r t i t u d i n e a existenţei noastre. Nu lipseşte din carte p r o z a t o r u l C o r n e l i u Ştefanache, cel ce găseşte prietenia mai degrabă în ochii unui câine, ai unei pisici, decât în privirea oamenilor, iar la pagina 44 cititorul e întâmpinat de zâmbetul melancolic al lui Theodor Codreanu, criticul literar care, cu luciditatea-i binecunoscută, crede că, dacă, prin absurd, Eminescu ar fi trăit în zilele noastre, el ar fi trecut prin aceeaşi tragedie de care neamul românesc nu se poate debarasa. Pe criticul Alexandru Dobrescu C. I. Uşurelu îl

recenzii

surprinde, spunându-i că e considerat un scriitor atipic, chiar extravagant, caracterizare neconfirmată de amfitrion. Imediat, preşedintele USR Nicolae Manolescu e mitraliat cu întrebări incomode, multe din răspunsuri coborând evaziv, ceea ce face ca gloanţele trase de C. I. Uşurelu să nu-l atingă, ci doar să-i şuiere pe la urechi, în vreme ce criticul, asemenea unui erou cu puteri magice, să le devieze traiectoria, forţându-le să-i cânte interlocutorului în altă gamă. Rămânând în continuare pe terenul criticii, răspunsurile lui Eugen Simion, largi şi fără crispări, par să fie ale unui staroste împlinit, pentru ca de îndată, aceeaşi implicare plină de seriozitate în fenomenul cultural să o găsim şi la Ionel

Necula, intelectualul cu o agreabilă constantă a vieţii: zăbava lecturii. Cartea conţine doi traducători de excepţie, primul, în ordinea din volum, fiind Constantin Frosin, profesor universitar la G a l a ţ i , c u o a c t i v i t a t e prodigioasă şi doamna Irina Mavrodin, poetă, autoare de eseuri şi pasionată traducătoare (totdeauna din buni autori (s.a.) – aceasta a fost o regulă de aur pentru mine). Ajungând la Paul Everac şi întrebându-l direct dacă a ajutat în vreun fel comunismul, dramaturgul răspunde, cu alunecare pe terenul subtilităţii: da, consider că l-am ajutat. Î m b l â n z i n d u - l . Problematizându-l. Punându-i întrebări. Lucrarea discutată este luminată de prezenţa a două personalităţi feminine. Una din ele, scriitoarea Maria Racioppi, e p r e ş e d i n t a A s o c i a ţ i e i Scriitorilor de Expresie Latină din Italia, cealaltă fiind Marina Şaliapina. Aceasta din urmă își amintește că Brâncuși era preocupat să găsească în artă bucuria, simplitatea.

Volumul e plin de lumină, un adevărat regal de idei, C. I. Uşurelu dovedind cunoaştere profundă a literaturii române şi a celei universale, Convorbirile esenţiale evidenţiindu-i calităţile de maestru al interogaţiei.

67

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Poetul trebuie să-şi asume rolul de a depăşi, prin expresia cuvântului, emoţia pe care cuvântul comun o claustrează. Un text bun nu se va obstina niciodată de la stereotipiile lumii, dar va sonda mereu scopul bun al celei mai rele intenţii. Problema genezei a ajuns să marcheze prin obsesia abordărilor chiar şi scopul bun. În literatură, motivul flutureui sau permanenta angoasă a metamorfozelor capătă tinctura fatalităţii sau, în unele cazuri, a predestinării. Emoţia aproape cinematică a surprinderii evoluţiei îl marchează deopotrivă pe poetul clasic şi pe cel postmodernist, însă combustia ce o întreţine este, de cele mai multe ori, artificială. Aceasta tinde, prin paravanul poeziei şi cu autoritatea artei, să răspundă unei nelinişti lumeşti şi să o răstălmăcească, mai degrabă, decât să o tălmăcească. Se ajunge, astfel, la un anume impas al intelectualului, care nu poate discerne cum o clauză atât de acaparantă chiar şi pentru ştiinţă poate fi ,,cântată” în cuvinte, fără a i se altera substanţa prin supoziţii şi insinuări. Departe de manierismul redării sau de prisosinţa protocolului scriptic, Medeea Iancu se descoperă cititorilor săi cu o temă controversată, deosebit de grea. În volumul său, Divina tragedie (Ed. Brumar, 2011), geneza încetează lupta cu destinul sau supunerea exagerată. Nucleul familiei ţese poveste şi o ocroteşte necondiţionat de ochiul suprem. Aproape cărtărescian, cultul fluturelui rezistă unor practici neavenite de considerare a metamorfozei sub imperiul prestabilitului. Medeea Iancu adoptă un eu al singularului inalterabil. Este o singură voce care imită o lume aparent mică. Un univers al familiei în care ,,ma-ma, ma-ma” ajunge treptat Mama, adică tot ceea ce revine unor ochi mici drept autoritate supremă. Iar dacă tata este de la bun început ,,tătoiu” sau adesea, luat de fervoarea vocii poetice ,,tătoiuuu'', înseamnă că nicio altă ierarhie nu-şi are rostul în nucleul poetic. Scriitoarea se comportă, dacă ar fi să privim

în linii mari, ca o diplomată care se ocupă de propria politică, văzând-o suficient de importantă, încât să n-o contamineze cu viziuni comune. Fără a fi noncomformistă, poemele sale îmbrăţişează cu un firesc neaşteptat, învingând orice impas al cititorului experimentat în raport cu metamorfoza clişeizată. Există o prospeţime a copilului, un vitalism al adolescentului care instigă: ,,trupuşorul meu face flori/ trupuşorul meu face păpădii”. Frapantă pentru scriitura Medeei Iancu este, de altminteri, modalitatea prin care, fără a filozofa, emoţia rămâne implacabilă incifrajului. Forţa tinerească a poeziei e mai mult decât simplă exuberanţă sau naivă încredere într-o voinţă ce-i şopteşte. Cititorul descoperă la ea un ermetism care nu angajează trăirea, care nu ocultează adevărul şi care deliberează mereu în favoarea unei lecţii de viaţă: ,,mi-a aşezat ochiul într-un SUPORT PENTRU MĂSURAT VIAŢA”. Sp i r i tu l adolescentin conservă s u f l e t u l ş i - l i m u n i z e a z ă l a suferinţa suficientă de a avea o conştiinţă atât de lucidă: ,,CREZUL MEU EŞTI TU, IAR EU NU MĂ TEM, EU MOR.”. De a resimţi, totodată, cu un patos atât de matur, marele naufragiu al vieţii în m o a r t e , transformându-l într-o ,,divină tragedie”. Probabil că aceasta este şi metamorfoza-cheie, fluturele colosal sub al cărui succes rezidă paginile volumului său. Poezia de dragoste a Medeei Iancu nu decade niciodată în patetismul necunoaşterii. Este la ea un soi de fertilitate, care întrece intuiţia, pentru bunul gust, pentru simţul primitiv, nedisimulat. De aceea, în repetate rânduri, mesajele sale, evidenţiate prin majuscule, nu pretind timpul necesar asimilărilor. Lecţii enorme de viaţă, acestea se împrietenesc cu sufletul cititorului în durata simplului fapt că au apărut: ,,CÎND TE IUBESC, EU POT SĂ MOR DE O SUTĂ DE ORI PÂNĂ/ CÎND AI SĂ PLÎNGI”. Interiorul cotidianului redat este atât de palpabil, uneori până la narare, încât se substituie organic trăirii: ,,dimineaţa te înlocuiesc cu pielea crocantă a

Sabinne MarieȚĂRANU *

Divina tragedie

recenzii

68

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ unui piept de găină”.

Dacă nu ar exista o permanentă întoarcere la sine, la nucleul familiei, volumul ar putea să se numească ,,Strigăt”. Exemplul serveşte doar pentru a identifica textura poeziei pe care o scrie Medeea Iancu. Spre deosebire de textul care impresionează prin zbuciumul spiritului, textul tipic poetei noastre fandează de la f rământare la e l iberare . Solemnitatea este nuanţată prin metaforă şi corupe la victorie prin complicitatea cu un destin pe care, paradoxal, îl ignoră. Ceea ce doare la poezia sa este tocmai metamorfoza prin care trece convenţia biografică. Ajungând la fiecare ingambament o tramă şi mai dureroasă prin puterea atât de reală cu care se vrea imortalizată. Fonic sau, mai degrabă, sinestezic, poemele din Divina tragedie alcătuiesc o simfonie în care toate simţurile reuşesc să-şi developeze duratele şi tendinţele. O scriitură curajoasă, fermă, neinhibată de detaliul aranjărilor în pagină. Nu există încadrare, ci doar fluenţă şi stare. Mai ales stare. Adică un climat optim zborului de fluture. Acolo unde orice tragedie nu poate fi decât divină.

recenziicalendar bucovinean

MAI1.V.1895 – S-a născut, la Milişăuţi, distr. Rădăuţi, scriitorul Ury Benador, secretar al Teatrului Evreiesc de Stat Bucureşti. (m. 23.XI.1971, Bucureşti)1.V.1901 – A murit, la Viena, Dimitrie Isopescul (n. 3/15.X.1839, Frătăuţii Vechi, Rădăuţi), autor de manuale şcolare.1.V.1913 – S-a născut, la Gemenea, Câmpulung, poetul Procopie Milişte (m. 23.I.1964, Iaşi), membru fondator al SSB.1.V.1937 – S-a născut, la Costiceni, Ion Vatamanu, poet, eseist, traducător. (m. 9.VIII.1993, Chişinău).1.V.1994 – A murit, la Cernăuţi, poetul Ion Chilaru (n. 15.II.1937, Molniţa, jud. Dorohoi), membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina.2.V.1940 – S-a născut, la Paşcani, pictoriţa Veronica Gridinoc.2.V.1944 – S-a născut, la Reuseni, com. Udeşti, compozitorul şi muzicologul Viorel Munteanu, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.2.V.1954 – S-a născut, la Iaşi, pictorul Virgil Parghel, membru UAP.2.V.1965 – S-a născut, la Iaşi, prozatoarea Mălina Aniţoaei, membră a SSB.3.V.1908 – S-a născut, la Petersburg, soprana Vera Mora (m. 15.I.1980, Praga).4.V.1890 – A murit, la Rădăuţi, Ernst Rudolf Neubauer (n. 14.IV.1822, Iglau, Moravia), poet, dramturg, folclorist.4.V.1928 – A murit, la Fălticeni, scriitorul Ion Dragoslav (n. 14.VI.1875, Buciumeni, Fălticeni).4.V.1940 – S-a născut, la Budineţ, Storojineţ, scriitorul Grigore Bostan, prof. univ. dr. la Universitatea din Cernăuţi, membru de onoare al Academiei Române (m. 17.XI.2004, Cernăuţi).5.V.1854 – S-a născut, la Mitocul Dragomirnei, Suceava, preotul Constantin Morariu, poet, traducător (m. 16.III.1927, Cernăuţi).5.V.1946 – S-a născut, la Udeşti, Suceava, poetul Constantin Ştefuriuc (m. 7.XII.1994, Suceava).5.V.1948 – A murit, la Bran, lingvistul Sextil Puşcariu (n. 4.I.1877, Braşov), profesor de filologie română la Universitatea Cernăuţi, membru al Academiei Române.5.V.1995 – A murit, la Bucureşti, preotul Petru Rezuş (n. 22.VI.1913, Rădăuţi), scriitor, membru USR.8.V.1814 – S-a născut, la Cernăuţi, Teofil Bendela, mitropolit al Bucovinei. (m. 21.VII.1875, Boemia).5.V.1872 – S-a născut, la Vicovul de Jos, distr. Rădăuţi, poetul Sever Beuca-Costineanul (m. 14.III.1922, Câmpulung Moldovenesc).6.V.1952 – S-a născut, la Giurgiu, Sever Dumitrache, dirijor şi compozitor.7.V.1948 – S-a născut, la Rădăuţi, poetul Ioan Lorin Fortuna.9.V.1945 – S-a născut, în com. Bălţi, jud. Iaşi, prof. univ. dr. Vasile Dospinescu, filolog, membru corespondent al Academiei du Var, Toulon. (m. 1.XI.2011, Suceava).10.V.1878 – S-a născut, la Roşa, Cernăuţi, Adrian Forgaci, poet şi compozitor. (m. 23.V.1905, Cernăuţi).11.V.1903 – S-a născut, la Tereblecea, Rădăuţi, poeta Aspazia Munte, membră a grupării literare Iconar.12.V.1888 – A murit, la Suceava, lăutarul Grigore Vindereu.12.V.1916 – S-a născut la Paşcani, jud. Iaşi, Constantin Ciopraga, critic şi istoric literar, prof. univ. dr. la universitatea ieşeană, membru de onoare al Academiei Române. Membru USR. (m. 2.II.2009, Iaşi).12.V.1933 – A murit, la Bucureşti, scriitorul Jean Bart (n. 27.XI.1874, Burdujeni), membru corespondent al Academiei Române.12.V.1946 – S-a născut la Borşa, Maramureş, poeta Maria-Elena

* Elevă a Colegiului Naţional „Petru Rareş“ din Suceava

69

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

calendar bucovinean

Cuşnir, membră a USR şi SSB.15.V.1778 – A murit, la Putna, mitropolitul Moldovei Iacov Putneanul (n. 20.I.1719, Rădăuţi).15.V.1862 – S-a născut, la Bârlad, poeta şi folclorista Elena Niculiţă-Voronca (m. 1939, Siret).15.V.1941 – S-a născut, la Tărăşăuţi, raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, scriitorul şi traducătorul Grigore Crigan, membru USR.16.V.2004 – A murit, la Suceava, scriitorul Mircea Motrici (n. 24.III.1953, Udeşti).18.V.1836 – S-a născut, la Cernăuţi, preotul Isidor Vorobchievici, scriitor şi compozitor, redactor al revistei „Candela”. (m. 18.IX.1903, Cernăuţi).20.V.1938 – S-a născut, la Dolheşti, criticul şi istoricul literar Dan Mănucă, membru USR.21.V.1906 – S-a născut, la Fălticeni, scriitoarea şi traducătoarea Profira Sadoveanu. (m. 3.X.2003, Bucureşti).21.V.1954 – S-a născut, la Cluj-Napoca, scriitorul Nicolae Romulus Dărămuş.21.V.1970 – S-a născut, la Suceava, poetul Dan T. Gürtesch.22.V.1822– S-a născut, la Mamorniţa, Cernăuţi, poetul George Sion, traducător, memorialist, vicepreşedinte al Academiei Române (1879-1880) şi preşedinte al Secţiunii Literare a Academiei Române (1891-1892). (m. 1.X.1892, Bucureşti).22.V.1942 – S-a născut, la Bahrineşti, jud. Suceava, scriitorul Vasile Andru, membru USR.22.V.1906 – S-a născut, la Mitocul Dragomirnei, Suceava, lingvistul Petru Iroaie (m. 1984, Roma).23.V.1913 – S-a născut, la Valeva, fostul distr. Coţmani, poeta Olga Caba.24.V.1849 – S-a născut, la Drăgoeşti, Gura-Humorului, episcopul cărturar Ipolit Vorobchievici. (m. 5.VIII.1939, Cernăuţi).24.V.1909 – S-a născut, la Tereblecea, fostul jud. Rădăuţi, scriitorul şi geograful George Nimigean, (m. 5.XII.1987, Bucureşti).25.V.1902 – A murit, la Cernăuţi, scriitorul Ion Bumbac, (n. 31.I.1843, Costâna, distr. Suceava), secretar al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.25.V.1924 – S-a născut, la Botoşana, jud. Suceava, scriitorul Pan Solcan, membru SSB.25.V.1927 – A murit, la Cernăuţi, preotul Dimitrie Dan (n. 8.X.1856, Suceava), istoric şi folclorist, membru corespondent al Academiei Române.26.V.1934 – S-a născut, în satul Linişte, com. Şaru Dornei, jud. Suceava, cercetătorul Petru Ţăranu, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.27.V.1972 – A murit, la Bucureşti, criticul şi istoricul literar Vasile Grecu, membru corespondent al Academiei Române.28.V.1994 – A murit, la Câmpulung Moldovenesc, istoricul Ionel Dârdală (n. 12.XI.1916, satul Popeşti, com. Urecheşti, jud. Vrancea).29.V.1939 – S-a născut, la Iordăneşti, Mircea Lutic, poet, traducător, ziarist, membru al SSB.31.V.1937 – S-a născut, la Horodniceni, Suceava, Pavel Florea, critic şi istoric literar.

IUNIE1.VI.1931 – S-a născut, la Brăila, pictoriţa Ileana Bardă (m. 7.VII.2004, Suceava).1.VI.1952 – A murit, la Bucureşti, poetul Gavril Rotică.1.VI.2004 – A murit, la Bucureşti, istoricul şi criticul literar George Muntean (n. 17.XI.1932, Bilca, Suceava), membru USR.3.VI.1949 – S-a născut, la Sinăuţii de Jos, Hliboca, poetul Ilie

Tudor Zegrea, membru USR şi SSB.4.VI.2000 – A murit, la Suceava, artistul plastic Ioana Nistor (n. 7.I.1948, Bogdăneşti, Suceava).5.VI.1976 – A murit, la Rădăuţi, poetul Ghedeon Coca (n. 26.IX.1908, Volovăţ).6.VI.1883 – A murit, la Stupca, compozitorul Ciprian Porumbescu (n. 14.X.1853, Şipotele Sucevei).6.VI.1883 – S-a născut, la Siret, scriitorul Liviu Marian, fiul folcloristului Simion Florea Marian (m. 25.XI.1942, Craiova).7.VI.1937 – S-a născut, la Roşa-Stânca, jud. Cernăuţi, sculptorul Aurel Olteanu-Stâncă, membru U.A.P.R.7.VI.1992 – A murit, la Timişoara, scriitorul George Drumur, primul redactor-şef al revistei „Bucovina Literară”.9.VI.1939 – A murit, la Cernăuţi, Grigore Pantazi (n. 6.II.1872, Costiceni-Hotin), poet, autor de feerii.9.VI.1908 – S-a născut, la Vicovu de Jos, distr. Rădăuţi, poetul Ion Roşca (m. 3.X.1933, Rădăuţi).9.VI.1923 – A murit, la Bucureşti, scriitorul Nicolae N. Beldiceanu. (n. 15.XI.1881, Preuteşti, jud. Suceava).10.VI.1945 – S-a născut, la Voloca, scriitorul şi publicistul Gheorghe Gorda.11.VI.1908 – S-a născut, la Horecea Mănăstirii, Cernăuţi, preotul poet George Antonescu (m. 1.VI.1993, Suceava).12.VI.1992 – A murit, la Bucureşti, istoricul literar Eugen Pohonţu (n. 10.VI.1897, Mihăileni, Dorohoi).13.VI.1926 – S-a născut, la Giuleşti, Suceava, scriitorul Paul Miron.13.VI.1932 – S-a născut, la Rădăuţi, istoricul Petru Rusşindilar (m. 31.X.2008, Suceava).16.VI.1931 – S-a născut, în com. Necşeşti, jud. Teleorman, poetul Florin Bratu (m. 23.I.2002, Suceava). 17.VI.1948 – S-a născut, la Iaşi, sculptorul Ion Maftei.17.VI.1888 – S-a născut, la Solca, criticul şi istoricul literar Ilie E. Torouţiu (m. 23.XI.1953, Bucureşti)21.VI.1928 – S-a născut, la Suceava, Elena Greculesi, artist plastic, membru al UAPR.21.VI.1925– S-a născut, la Câmpulung Moldovenesc, scriitorul Dragoş Nisioiu.22.VI.1940 – S-a născut, la Udeşti, jud. Suceava, criticul şi istoricul literar Constantin Călin, membru USR.22.VI.1946 – A murit, la Cluj, lingvistul Alexe Procopovici (n. 14.III.1884, Cernăuţi), membru corespondent al Academiei Române.23.VI.1908 – A murit, la Schlachtensee, lângă Viena, compozitorul Tudor Flondor (n. 10.VII.1862, Storojineţ), dirijor la Societatea muzicală „Armonia” din Cernăuţi.27.VI.1840 – S-a născut, la Voitinel, Rădăuţi, scriitorul Samson Bodnărescu (m. 3.III.1902, Pomârla, Botoşani).27.VI.1908 – S-a născut, la Cuciurul Mare, Cernăuţi, muzicologul Liviu Rusu (m. 12.X.1991, Bucureşti).27.VI.1879 – A murit, la Cernăuţi, mitropolitul Teoctist Blajevici (n. 23.II.1807, Tişăuţi, jud. Suceava) autor de manuale şcolare pentru limba română şi religie.28.VI.1903 – S-a născut, la Suceava, profesorul emerit Ion Sbiera (m. 1.I.1989, Suceava).28.VI.1900 – S-a născut, la Fălticeni, scriitorul Aurel George Stino (m. 17.III.1970, Fălticeni).29.VI.1949 – S-a născut, la Brodina, Suceava, Marcela Larionescu, artist plastic tapiser.30.VI.1912 – S-a născut, la Trestiana, Siret, poetul Neculai Roşca (m. 31.III.1954, Câmpulung Moldovenesc).

(Întocmit de Alis Niculică, după Emil Satco:Enciclopedia Bucovinei, vol. I-II. Iaşi: Princeps Edit, 2004.)

70

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

A.O.V.: - Pe lângă faptul că sunteţi un poet cunoscut, sunteţi şi un editor care s-a impus pe piaţa cărţii din România, în special pe cea a cărţii de poezie. Vorbiţi-ne despre experienţa din acest an pe care aţi avut-o la Bookfest. N.TZ.: - Prezenţa la cele două mari târguri româneşti , Gaudeamus şi Bookfest , este obligatorie. Nu am lipsit niciodată, aşa că şi acum, la sfârşit de mai şi început de iunie, ne-am aşezat la standul nostru cu încredere şi i-am aşteptat să ne viziteze nu numai pe cei care iubesc cartea de poezie, dar şi pe cumpărătorii cărţii de poezie. Iubitori de poezie am mai găsit, cumpărători nu prea. Dar ce-are a face? Trebuie să ne ţinem şi rangul şi crucea şi să mergem mai departe. Din oferta de la Vinea, desprind trei titluri însemnate: albumul VIANU. Fereastra luminată / La fenêtre éclairée / Das Erleuchtete Fenster, carte-monument cu circa 500 de fotografii, ediţie în limbile română, franceză şi germană; Saşa Pană, Călătorie cu funicularul, antologie, Colecţia Avangarda; Gheorghe Iova, Călare pe muşcătură, Colecţia Ediţii Definitive. Aceste apariţii îmi sunt deopotrivă de dragi, dar a-l tipări pe Gelu Iova în „Ediţii Definitive” este un gest şi recuperator, şi polemic cât cuprinde. Am scris, în carte, un text pe care l-am numit simplu: Dimpotrivă, din care desprind câteva fragmente: „Cine scrie se transcrie, zice Iova în esenţă. Şi cine se transcrie e viu. Iova se şi scrie şi, îndeosebi, se transcrie. Şi de mai multe ori, prin paginile sale adie umbra geniului. Scrie: «Pornesc de la faptul că sunt geniul meu». Dar, doamne fereşte, nu se îmbată cu sine, nu prinde el mucigai în ideile fixe. Şi recunoaşte franc, ca orice om de seamă care e domn al textului pe care, păianjen campion, îl ţese-n preajma sa, ca dovadă că e şi viu şi foarte puternic, că «genialitatea nu se mai practică fără răutate». / În sensul acesta Iova este un rău, răul cel mai rău pentru tot şi peste tot ce e, de ieri-alaltăieri, ori de peste veacuri, în neregulă. E adormit. Sau veştejit. Luciditatea sa este cea mai rea, în România leneşă şi somnolentă în putoarea leneviei ei. / Una din ideile care ard în cartea de faţă este pesemne aceea că Viaţa care vieţuieşte în text este Superviaţă. Şi, la urma urmelor, Superviaţa, în textele Iova, este chiar Viaţa. [...] / Străvechile intuiţii ale avangardei sunt la mare cinste în poemele lui Iova. E curios (şi fabulos deopotrivă) să descoperi că, de pildă, din cele unsprezece puncte ale «Manifestului Viitorimii» din 1909 al lui

Marinetti, o parte din ele au fost «scrise» special pentru românul Gheorghe Iova. Le reluăm, în litera primului lor traducător, Mihail Drăgănescu (născut la Giurgiu, ca şi Vinea): «- 4. Noi declarăm că splendoarea lumei se îmbogăţeşte cu o nouă frumuseţe: frumuseţea iuţelei. Un automobil de cursă cu coşul său ornat de groase urloaie ca balaurii cu gâfâiala isbucnitoare... un automobil mugind, care are aerul că fuge peste mitralie, este mai frumos ca Victoria de la Samothrace. / - 5. Noi voim să cântăm omul sburător, al cărui picior ideal străbate Pământul, aruncat el însuşi pe cercul or-bitei sale.» / Fireşte, Iova de astăzi este impresionat de «automobilul mugind» al lui Ayrton Senna, şi-l transformă pe Senna în protagonist şi erou al textelor sale. Idealul de a se scrie şi a se transcrie pe sine cu «viteza Ayrton Senna» devine, în pagini, realitate. Şi marcă a întâietăţii şi originalităţii“.

A.O.V.: - Am observat că i-aţi publicat, de asemenea, la Bookfest, traduşi în limba franceză, în colecţia „Vinea international”, pe Sebastian Reichman, Dinu Flămând, Şerban Foarţă şi George Bacovia. Daţi-ne detalii despre acest proiect.N.TZ.: - Nu se poate să nu cunoaşteţi, din André Breton, fragmentul acesta: „l'amour d'abord / tout pourrait s'arranger si bien / paris est un grand village“. De ce, de ce nu, de ce nu aş încerca să cuceresc pur şi simplu Parisul, acest „sat” senzaţional al lumii mari, veritabile? Şi, pentru a respecta anumite reguli generale ale „jocului” - în definitiv, proiectul acesta este şi o încercare de a atinge marea (respectiv Parisul), nu cu degetul, ci cu opt corăbii (respectiv volume de versuri) deodată - am alcătuit o echipă credibilă de colaboratori. Coordonatori, alături de mine, i-am ales pe Miron Kiropol şi pe vechiul meu prieten, Claudiu Soare, redactor de nădejde la „Vinea” câţiva ani la rând înainte de a strămuta cu totul în ţara lui Rimbaud. Rodicăi Draghincescu, „vinistă” şi ea, eu publicându-i prima antologie de poezie în România (Alexandru Cistelecan semna o prefaţă consistentă, iar eu o postfaţă entuziastă) i-a revenit direcţia literară. Practic, ei alcătuiesc redacţia noastră franceză (198, rue Saint-Honoré, 75001, Paris), revenindu-le controlul volumelor, traduse sau scrise direct în franceză, ca şi realizarea legaturile cu librarii . Proiectul, denumit „BUCAREST-PARIS, / HUIT LIVRES DE POÉSIE POUR LA FRANCE“, cuprinde cărţile:

invitatul revistei

(Continuare de la pagina 8)

71

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ George Bacovia: Plomb (l'intégrale de l'œuvre

poétique); Miron Kiropol: Sans souillure passent sur nous les âges / Şerban Foarţă: abc d’air; Dinu Flamand: Zona; Sebastian Reichmann: Le livre-v a r a p p e ; R o d i c a Draghincescu: O r a g e p y r a m i d a l ; Claudiu Soare: Cette ombre qui c h e rc h e s o n amant; Nicolae T z o n e : A p h r o d i t e balkanique. La Bookfes t am l a n s a t d e j a patru, Bacovia, F o a r ţ ă , F l a m a n d ş i Reichmann, în condiţii grafice i m p e c a b i l e , zilele acestea urmând să iasă din tipografie şi celelalte patru. Sunt, deci, cu adevărat cărţi pentru Franţa, cu prezenţă deja stabilită în librării franceze, cu mai multe lansări prevăzute pentru la toamnă. Se-ntâmplă, din fericire, ca în primăvara viitoare, România să fie invitata de onoare la bine-cunoscutul Salon du Livre. Vom fi acolo, iarăşi, şi noi şi cărţile noastre. Ne aşteaptă, aşadar, întâmplări palpitante. Sper că veţi zâmbi înţelegător dacă vă voi spune că deja lucrăm la un nou proiect, cu alte viitoare opt cărţi, care ar putea fi ale poeţilor reprezentativi ai avangardei române. De ce să nu visăm, dacă se poate? În acte suntem europeni sadea, de ce n-am fi şi în fapte?

A.O.V.: - Ce alte proiecte aveţi în derulare şi ce aveţi de gând să mai întreprindeţi?N.TZ.: - Săptămâna trecută ne-a sosit de la Paris contractul semnat de Bertrand Fillaudeau, de la celebra Jose Corti, deţinătoarea drepturilor pentru Gherasim Luca. Cuprinde patru volume: două cărţi bibliofile, Le vampire passif (am descoperit manuscrisul în limba română al cărţii, pe care îl vom da în facsimil şi transcris, plus varianta în franceză publicată de Luca la Bucureşti) şi încă una de manuscrise, cu titlul La femme hermetiquement

ouverte, ca şi Opere 1 şi Opere 2, ce vor cuprinde tot ce a publicat Luca, în română şi în franceză, până la expatrierea din 1952. Aceste apariţii vor constitui punctul nodal al Centenarului Luca pe care îl vom

organiza anul viitor. Pe cei care vor să participe cu comunicări la a c e s t a î i rugăm deja să ne contacteze. Până atunci h a i s ă l e p r o p u n e m c i t i t o r i l o r „Bucov ine i l i t e r a r e “ câteva versuri de tinereţe ale demonicului G h e r a s i m : „doamnelor şi d o m n i l o r / astăzi vi-l voi

aduce în faţa / dumneavoastră pe cel mai tare om din lume / intraţi domnilor, intraţi doamnelor / omul ăsta-i mai tare ca piatra / omul ăsta-i mai tare ca săgeata [...] / domnilor / într-o singură mână duce patruzeci şi patru de femei una şi una / într-un singur cap duce doi ochi unu şi unu / şi ochii sînt plini cu păcură şi cu pumnale, domnilor...“. Apăreau în revista „Unu“ şi se dedicau lui Perahim, cu prilejul primei sale expoziţii de pictură.

A.O.V.: - Ion Pop, cu ceva timp în urmă, într-un Profil creionat în „România literară” distingea între Nicolae Ţone şi Nicolae Tzone. Cum caracterizaţi traseul parcurs de la Ţone la Tzone?N.TZ.: - În Manualul de literatură, antologia de poezie nouăzecistă alcătuită de Daniel Bănulescu (sumarul arată astfel: Bănulescu însuşi, Cristian Popescu, Mihail Gălăţanu, Cristian Popescu, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu şi Floarea Ţutuianu), în secţiunea care mi-a revenit, am spus că renunţ de bună voie la tot ceea ce am publicat până la apariţia volumului nicolae magnificul, din 2000. Este momentul când mi-am aflat Vocea şi Calea, dacă pot zice aşa. Ţone s-a retras din viaţa literară fără cine ştie ce rezistenţă. Ba chiar s-a bucurat la „naşterea” lui Tzone. Şi cum nu m-am

Lansare de carte Marin Mincu, Roba de gimnastică, București, Vinea, 2009. De la stânga la dreaptaregretatul scriitor menționat, Nicolae Tzone, Octavian Soviany, Chris Tănăsescu, Ion Matiuț

invitatul revistei

72

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ ascuns niciodată în lucruri spuse cu jumătate de

gură, daţi-mi voie să vă confirm că decizia mea de a semna Nicolae Tzone am luat-o după îndelungile rugăminţi ale lui Ion Vinea şi Tristan Tzara, care pentru mine continuă să fie vii şi puternici. Mai ales acesta din urmă a insistat. Nu se cădea, nu-i aşa, să-l refuz. Înclin să cred că a fost un sfat bun.

A.O.V.: - Ce făcea Nicolae Tzone în perioada comunistă? Ce a însemnat acea perioadă pentru dv.?N.TZ.: - Nu făcea bine. Pentru că-l iubea pe Vinea şi pentru că iubea nu numai poezia, ci şi gazetăria lui, considerându-l a avea un verb la fel de tare şi de miezos ca al lui Eminescu şi Arghezi, s-a dedat, pe urmele lui, la gazetărie. Ruşine lui, lui Ţone cel din comunism pentru asta. Nu am făcut rău nimănui, dimpotrivă. Ba chiar, făcând interviuri vreo patru-cinci ani la rând la SLAST (adică la „Suplimentul literar-artistic“ al „Scânteii tineretului“), la îndemnul lui Ion Cristoiu, am avut şansa aproape să mă împrietenesc cu personalităţi de calibru precum Şerban Cioculescu ori Edgar Papu, Ioan Alexandru or i Zoe Dumitrecu-Buşulenga, Dimitr ie Vatamaniuc ori Amitha Bhose, Nicolae Carandino ori Cella Serghi ori Ioana Postelnicu ori Cella Delavrancea, Ion Irimescu, Al. Piru ori Leopldina Bălănuţă, Henri H. Stahl, Ion Vlasiu, Ion Biberi ori Al. Graur. Imediat după Revoluţie, „Scânteia Tineretului“ devenind „Tineretul Liber“, am continuat seria mea nesfârşită de dialoguri cu Ana Blandiana, cu Grigore Vieru, cu Octavian Paler, cu Corneliu Coposu, care fusese prieten cu Vinea, cu Ion Raţiu, cu George Emil Palade etc. Sistemul comunist, inevitabil, murdărea şi umilea. Faptul că, într-o după amiază, pe culoarele de la etajul unde era redacţia „Scânteii Tineretului“ de la Casa Scânteii, actuala Casă a Presei Libere, colegul meu de redacţie - marele prozator de azi Dan Stanca, m-a tras de mânecă şi mi-a zis: „Nicule, aseară Monica Lovinescu a citit la Europa Liberă fragmente din interviul tău cu Barbu Brezianu, şi anume fragmentele unde povesteşte despre prietenii lui de tinereţe, Eliade şi ceilalţi....”, nu mă poate alina nicidecum. Câteva numere nu mi-am mai putut publica interviurile, dar apoi mi s-a dat voie, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, să continui. Aş putea spune şi eu că aşa a fost lumea, că am avut neşansa să mă nasc în comunism şi alte

bazaconii de felul acesta, dar nu spun. Aş da orice să nu mă fi născut în comunism. Mi-e jenă, mi-e foarte jenă de cititorii mei de mâine care vor afla - în România se află tot şi întotdeauna! - că am fost câţiva ani din viaţa mea gazetar comunist. Chiar dacă m-am fofilat cumva, scriind şi publicând interviuri cu mari nume ale culturii româneşti, eu ştiu că am fost acolo şi că n-am fost pe deplin conştient, atunci, de grozăvia reală a sistemului. Ce dacă privirea îmi era nelimpede de la imaginea lui Ceauşescu plimbat în caleaşcă de regina Angliei pe

Nicolae Tzone la Notre Dame

invitatul revistei

73

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ străzile Londrei! Ce dacă preşedinţii Americii şi ai

Franţei veneau la Bucureşti unul după altul, de nu mai ştiai ce să crezi! Ce dacă chiar şi uriaşului Nichita Stănescu îi mai scăpa câte un poem nefericit, comunizant? Ce dacă Labiş, nefericitul de el, scrisese din convingere: „Trăim în miezul unui ev aprins”! Ce dacă chiar şi Gellu Naum avea, dintr-o perioadă foarte grea a vieţii lui, volume ale căror titluri trebuie uitate! Am fost acolo, în lumea aceea, în gazetărie şi asta este suficient pentru a mă simţi, cu adevărat, vinovat. Pentru asta, norocoşilor născuţi după 1989 care-mi citesc sau care îmi vor citi cândva poeziile, le cer iertare. Ce s-ar fi ales de viaţa mea dacă nu venea decembrie 1989? Mi-e şi frică să gândesc. Toţi care au murit atunci pentru libertate, au murit şi în locul meu. Nu voi uita atâta vreme cât voi putea ţine ochii deschişi acest fapt. În primii ani de după '90, m-am retras din gazetărie şi nu am făcut altceva decât să tipăresc cărţi de poezie şi să scriu poezie. Editura Vinea are, iată, peste 20 de ani de activitate neîntreruptă. Nu am făcut şi nu voi face niciodată politică. Aş putea spune că sunt, poate, un om împlinit şi un poet onest cu sine şi cu poezia lui. Dar tot îmi pare foarte rău că m-am născut şi că am trăit până la 31 de ani în comunism.

A.O.V.: - Vorbiţi-ne de prima întâlnire pe care aţi avut-o cu literatura? Când aţi cunoscut avangarda istorică? Când aţi conştientizat că sunteţi cu adevărat scriitor?N.TZ.: - Copil fiind, la Malu, aflat la vreo 10-15 kilometri de Giurgiu, hoinăream cu drag prin lunca Dunării. Jucam fotbal (se zicea că am, sigur, geniu la fotbal - de altfel, elev de liceu fiind am jucat, extremă s tângă, la Dunărea Giurgiu, în campionatul republican de juniori, cu Steaua, cu Petrolul etc.; la meciul cu Steaua, antrenorul bucureştenilor, fostul celebru portar Ion Voinescu m-a mângâiat, ehei, cu drag, pe creştetul capului) şi citeam orice şi orice. Tata tot observa că nu se mai lipeşte somnul de mine şi fie pe motivul că-mi stricam ochii, aşa zicea el, fie pe constatarea că dublam sau triplam consumul de electricitate din casă, îmi stingea în fiecare seară lumina exact când îmi era lectura mai dragă. Nu-mi dau seama dacă exagerez sau nu, pesemne că nu, dar am experimentat, la un moment dat, cu osârdie, citirea de pagini nenumărate ascuns cu totul sub plapumă,

la lumina lanternei. Dar înainte de a fi fost fotbalist, am fost primul copil din satul Malu descoperit cu un chist imens pe plămânul drept, cu ocazia punerii sătenilor „la raze”, cu forţa, de către autorităţi. Adică veneau nişte maşini cu medici prin sate şi populaţia făcea obligatoriu radiografii. Chistul ăsta era, când au sosit la noi respectivii, mare cât un ceas deşteptător. După ce, la Spitalul Filaret din Bucureşti, doctorul Albu m-a tăiat pe jumătate - am de atunci o cicatrice lungă, lungă pe spate - şi a scos ceasul ala negru, imens, din mine, am înţeles că medicii cu dubele încărcate cu aparatură medicală sosiseră, cum se zice, la ţanc. Dacă mai întârziau două-trei luni aş fost demult-demult pământ de iarbă verde şi viguroasă în cimitirul satului natal. Acolo, la Bucureşti, pe patul de spital (am stat vreo două săptămâni în mine cu două tuburi îngrozitoare, de drenaj), având o îngrozitoare durere de spate (nici după ce voi muri nu cred că o voi uita!), am scris primele versuri, pentru mama mea. Debutul-debut a fost în ultima perioadă a liceului, la rubrica din „Luceafărul“ a lui Geo Dumitrescu. Mi-a publicat la intervale nici scurte, nici lungi, vreo cinci poeme cu totul. L-am cunoscut foarte bine după 1990 pe poet, l-am publicat ca editor şi, când, la sfatul absurd al lui Nic. Iliescu, de a-mi propune volumul nicolae magnificul la premiul pentru poezie al Academiei române, l-am întrebat dacă poate să-mi scrie o prezentare de susţinere, n-a ezitat. Mi-au mai scris cu acea ocazie asemenea prezentări Ion Pop, Emil Manu şi Nicolae Breban, dar şeful de atunci al Academiei şi al juriului respectiv n-a fost deloc impresionat. Să-ţi spun ce bine îmi pare azi că s-a întâmplat aşa, cred că e în zadar. Ar fi fost culmea absurdului să iau un premiu al Academiei, şi încă prin volumul nicolae magnificul. Doamne, ce îngrozitor de naiv putusem să fiu... Dar ca să răspund punctual la întrebarea dv., vă spun că poet-poet m-am simţit într-adevăr scriind între 1997 - 1998 - 2000 poemele ce urmau să fie povestea de dragoste a donei juana cu nicolae magnificul.

A.O.V.: - Este ştiut faptul că sunteţi nu numai un admirator al avangardei istorice, ci şi un cercetător al acesteia. Spuneţi-ne dacă în prezent există prelungiri ale acestei mişcări literare şi numiţi-ne câţiva urmaşi contemporani ai avangardiştilor.

invitatul revistei

74

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ N.TZ.: - Păi suntem, pe talerul balanţei acesteia

înclinată spre suprarealism, să zicem, noi doi, Nicolae Tzone şi Alexandru Ovidiu Vintilă, dar, iarăşi să zicem, noi doi, din risipă de eleganţă, dar şi din mai mare risipă de altruism, nu ne punem acum şi aici, în acest dialog, pe listă. Dar nu avem încotro, şi trebuie, cu dragoste, să trecem în catastiful acesta atât de special, pe Dan Stanciu, şi poet şi plastician de rang superior. Apoi pe Iulian Tănase, cel născut la Moineşti, ca şi Tzara. Ei fac un suprarealism „ca la carte”, exemplar prin fineţe şi ingeniozitate, părând a respecta riguros regulile cele de dinainte, din anii de glorie surrealistă planetară. Sebastian Reichmann e mai lejer, mai divers, dar sâmburele tare al poeziei lui este sigur tot din zona aceasta. Constatin Abăluţă a cochetat, cu disponibilitate accentuată la un moment dat, cu suprarealismul, dar n-a avut largheţea de inimă să se fixeze aici. Este poetul-călător prin formule şi modalităţi, şi pare a se fixat, în cele din urmă, eclatant, în peisaje lirice de sorginte kafkiană. Şi în lirica Norei Iuga sunt situaţii de tip avangardist, dar ea a luat de aici, nedorind a se îndatora prea tare, doar ceea ce i-a convenit, mizând cel mai adesea în poezia sa pe mixajul de sincerităţi spuse parcă dintr-o singură răsuflare. Opresc, pe moment, enumerarea. Şi, nu ştiu de ce, nu mă pot împiedica să zic că nu înţeleg, chiar nu înţeleg, de ce unii comentatori de la noi văd suprarealismul ca un fel de vată pe băţ, de unde s-a înfruptat oricine care, cât de cât, părea că a resimţit, în vreo secundă sau alta a vieţii, adierea brizei

curentului arhicunoscut. Eroarea este evidentă. Şi, de ce să nu îndrăznesc să spunem, impardonabilă. Căci aproximările de acest gen se îmbulzesc una lângă înalta şi, inevitabil, devin - în absenţa oricărei contestaţii nediletante - ciment dur, aliment al minciunii. Suprarealismul chiar că e altceva decât se afirmă că este, de pildă, în dicţionarul de profil, de acum vreun deceniu, al lui Dan Grigorescu. E, în esenţă, cu totul altceva decât se bănuie că ar fi la o vedere necenzurată de instrucţie clădită pe rigoare. Dar să lăsăm la o parte perioada postbelică şi să ne uităm un pic în interbelic. Lipsa de fler a „criticului” căruia-i miroase pretundeni în avangarda noastră a suprarealism nici măcar nu trebuie dovedită, atât de limpede este. Mă sperie pur şi simplu incapacitatea discernerii între sunetul cert suprarealist şi fantoma sau mai bine-zis fantomele sale. Dacă am trece în revistă „lista” făcută de critici de mai veche şi de mai nouă oră cu „suprarealiştii” autohtoni am fi nevoiţi să credem că suprarealismul, precum undelemnul pe apă, trece prin cetatea literară românească pe uliţa cea mai largă. Or nu este deloc aşa. Literatura şi, în genere cultura română, nu au nicidecum nevoie de suprarealişti închipuiţi. De fantome. Este foarte grav, după părerea mea, că avem un fluviu de fantome suprarealiste care bântuie prin literatura noastră. Oricum, este, pe această temă, o discuţie de purtat pe larg, meticulos şi curajos, în viitorul apropiat.

A.O.V.: - Povestiţi câteva momente dragi pe care le-aţi trăit alături de avangardiştii pe care i-aţi cunoscut.N.TZ.: - Îmi amintesc cu mare plăcere de descinderea mea, la Paris, în locuinţa lui Perahim. Avea ochii atât de albaştri încât părea ireal. Mi-a oferit un album impecabil tipărit, ce tocmai apăruse, cu lucrările lui. Atât de impresionat am fost de picturile sa sale încât, în zilele imediat următoare acestei vizite, am scris, fără a mă putea opri, mai multe poeme pornind de la ele. Ajuns la Bucureşti, am alcătuit cu ele, traduse în franceză, un exemplar unic, Pasărea Perahim. L-am rugat pe Petre Răileanu să i-l dăruiască apoi, din partea mea. Din păcate, nu am mai reuşit să revin la el, deşi mă asigurase că îl pot căuta. Poate că ar trebui Nicolae Tzone la Columbia University din New York

invitatul revistei

75

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ să tipăresc neîntârziat Pasărea Perahim...

L-am cunoscut bine pe Constantin Nisipeanu şi deşi am alcătuit o ediţie cu volumele lui din perioada interbelică, fac ce fac, deloc bine, şi le tot amân apariţia. Să amintesc că l-am cunoscut - nici nu ştiam că mai trăieşte - pe Sesto Pals. La Tel Aviv. L-am debutat imediat, într-un volum masiv, Omul ciudat. Întâlnirea mea şi dialogul meu cu el, filmate de regretatul Vasile Blendea, care m-a însoţit în vizita mea în Israel, se află pe o casetă pe care încă n-am prezentat-o niciodată public. Poate că îi va veni rândul anul viitor, când este şi centenarul naşterii lui. Despre cele două întâlniri ale mele cu Gellu Naum, fiecare de 6-7 ore, am mai vorbit. Am rămas cu imaginea unui mare însingurat şi a unui singular de rasă. Cuvintele lui: „Toată viaţa mea am crezut în Libertate, în Iubire şi în Poezie” - nu mai ştiu exact dacă chiar asta a fost ordinea folosită în momentul rostirii - mi-au rămas săpate adânc în timpan. Devenise, aşa mi s-a părut, de o inflexibilitate care se învecina cu cruzimea, în ceea ce priveşte referirile la alţi protagonişti ai avangardei, români sau europeni. Despre Breton mi-a spus că nu-i mai spune demult nimic, de pildă. Îl adora, însă, fără nici un fel de rezerve pe Victor Brauner. Acesta continua să fie nu numai Marele Prieten al vieţii sale, ci şi un fel de zeu, de Dumnezeu atotputernic. Dacă atunci n-am putut fi de acord cu multe din cele spuse de Gellu Naum, părându-mi-se a fi de o duritate de neadmis faţă de mulţi dintre confraţii lui, mărturisesc că azi îi înţeleg atât de bine izolarea autoimpusă - era aproape o redută inaccesibilă -, sarcasmul şi judecata atât de severă. Nu ştiu dacă acum este momentul cel mai potrivit - şi de ce n-ar fi, din moment ce Gellu Naum rămâne „Tiranul” , la modul absolut , a l suprarealismului autentic românesc - să fac public un vis al meu, primul, pe care l-am avut cu el. Din când în când, când am răgaz, notez într-un fel de jurnal ceea ce mi se pare mai special. Şi acest prim vis cu Gellu Naum - după aceea, l-am mai visat doar o singură dată, împreună cu d-na Liggia - l-am regăsit redat în detaliu într-o însemnare a mea din 6 mai 2009. O reiau ca atare: „Am uitat să scriu. Acum două nopţi l-am visat pe Gellu Naum. Visul era destul de ciudat, dar m-am bucurat că dimineaţa nu l-am uitat, cum de obicei

uit ceea ce visez. Aşadar eram pe prispa unei case, poate era chiar prispa casei mele părinteşti de la Malu. Aici, nu ştiu cum, a venit Gellu Naum. Era înalt, între vârste, cu o faţă mai lunguiaţă decât i-o ştiam din fotografii. Părea a avea multe caiete cu el, sau chiar o ladă cu manuscrise. Eram foarte curios să văd hârtiile lui. S-a învoit să-mi arate o coală de manuscris. - Stai, stai, a zis, că aici am ceva deosebit. Să-ţi arăt... Şi a dus mâna spre lada magică. Şi de aici a scos, sau mai degrabă a început să scoată un manuscris bizar, un fel de papirus, care era, într-adevăr, strâmt ca o coală obişnuită de manuscris A4, dar care, în schimb, era lung, nu ştiu cît de lung, pentru că Gellu Naum îl trăgea din lada sa şi acesta, manuscrisul, nu se mai sfârşea. Îl trăgea, mai bine zis îl derula, la un moment dat, cu ambele mâini. Făcea aceste gesturi firesc, fără nimic teatral. Şi tot derulând acest manuscris, acest papirus nesfârşit, a coborât încet de pe prispă, apoi, tot derulând şi derulând hârtia acoperită de semne, a ieşit pe poarta casei, în drum, şi de aici păşea mai departe, până când a dispărut din raza ochiului meu. Nu ştiam ce să fac, eram ţintuit, nu mă puteam mişca măcar un singur centimetru din loc. Lada lui rămăsese lângă mine, din ea se desfăşura la nesfârşit foaia infinită a manuscrisului. Nu puteam sau nu îndrăzneam să ating nimic, nici să citesc. Pe urmă s-a auzit un ţipăt de femeie din uliţă. Abia acum am putut să mă urnesc. Am coborât de pe prispă, am ieşit pe poartă, ţinând şi eu, ca şi Gellu Naum mai devreme, marginile manuscrisului între degete. Păşeam, aşadar, urmând hârtia pe mijlocul uliţei. Era un drum lung, începusem să cred că manuscrisul lui Gellu Naum este fără sfârşit. Din când în când însă răzbătea la mine ţipătul de durere al unei femei. După alţi zeci şi zeci de paşi, în timp ce ţineam papirusul între degete, ridicându-l de la pământ pentru a înainta, l-am zărit pe Gellu Naum culcat jos, ghemuit pe ţărână. Faţa îi era şi mai lungă decât mi se arătate înainte. Părea, în schimb, puţin mai tânăr decât fusese la începutul visului. Dar deşi era culcat pe pământ, manuscrisul se continua dincolo de poet, cît se putea privi cu ochii. M-am apropiat de Gellu Naum, l-am atins sfios cu mâna. Nimic. Nici o mişcare. Nici un gest, cît de mic. Atunci l-am întors cu faţa în sus. Murise. Era mort. Nu mai respira. Şi eram consternat. Am

invitatul revistei

76

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ continuat să-l zgâlţâi, sperând că se va trezi.

Moartea însă pusese stăpânire şi pe el şi pe loc. Femeia care ţipase privea nedumerită la mine şi la trupul inert. Manuscrisul se ducea mai departe pe drum fără autorul şi fără stăpânul lui. Ăsta a fost visul. Nu mai îmi amintesc dacă l-am mai visat vreodată pe Gellu Naum. Cred că nu. Dar visul nu a fost întâmplător, pentru că în cursul zilei citisem din revista ce îi este dedicată, «Athanor», paginile inteligente şi devotate ce i-au fost dedicate de Iulian Tănase. Pe urmă am de ani buni vise despre tatăl meu mort acum mai bine de 15 ani. Pe tata îl visez tot acasă, la Malu. Aşa că în locul unde de obicei îl întâlnesc în vis pe tata, de data aceasta l-am întâlnit pe Gellu Naum. Cele câteva cuvinte schimbate cu el, acceptarea lui de a-mi arăta totuşi din manuscrisele sale, este o «împrietenire» tardivă şi compensatoare pentru mine, căci în viaţa reală acest lucru nu se întâmplase. Faptul că a murit şi în vis nu era poate decât reamintirea faptului că am filmat, la moartea lui, tot drumul pe care sicriul în care era aşezat l-a urmat, de la Muzeul Literaturii, unde trupul îi fusese expus, până la Cimitirul Bellu, unde a fost înmormântat cu onoruri militare. Acum îmi aduc aminte că în urmă cu vreo lună şi ceva am avut un alt vis emblematic. L-am visat pentru prima dată pe Nichita Stănescu, pe care în timpul vieţii sale nu am avut ocazia să-l văd în carne şi oase. Eram la o întâlnire literară, la Craiova. Nu ştiu de ce neapărat la Craiova. Poate pentru că acest oraş era nu foarte departe de Turnu Severin, unde Nichita fusese înainte de moartea sa. Eram, prin urmare, la Craiova, la o întâlnire literară. Şi, se făcea în vis, Nichita era tânăr şi ne purtam unul cu altul ca şi când am fi fost foarte apropiaţi, foarte buni prieteni. Nichita chiar era foarte atent cu mine, mă trata cu o afecţiune deosebită, era degajat şi vorbeam despre poezie fără reţinere. Vorbeam în vis de la egal la egal şi cei din jur parcă nu îndrăzneau să ne întrerupă discuţia şi buna dispoziţie. Şi visul acesta cu Nichita îmi apare ca împlinire a unei dorinţe vechi, ca spulberare a neşansei de a nu-l fi întâlnit şi cunoscut. Totodată eu tot pregătesc tipărea volumului meu, Oase de înger, unde în Cuvântul înainte reiau o afirmaţie pe care publicat-o anul trecut în premieră în revista «Euphorion», că Nichita este cel mai mare poet al românilor de totdeauna.“

A.O.V.: - În încheierea dialogului nostru vreau să-mi spuneţi cum priviţi dvs. conceptul de libertate?

N.TZ.: - Vă place Vinea, dragă Alexandru Ovidiu Vintilă? Sau mai bine-zis, cât de mult vă place Vinea? Iată-l, rostindu-ne, impecabil, unul din marile lui poeme, direct în limba franceză: „la grande folie de ma libération / alumme lampes au fond de ma tête / où des nageurs font leurs plongeons / parmi les rires mineurs des crocodiles. // me situer au milieu de l'europe / sous les traiectoires lisses des avions de m. blank / on entend dans la nuit les crapauds du danube / quand il fait clair comme un cliquetis de squelléttes / - me dilater vers la mer noir et la lune“ Crezând, în ceea ce mă priveşte şi răs-răs-răs-priveşte, întrucâtva pe urmele lui Luca şi care cumva pe urmele lui Luca şi Naum, şi nu în ultimul rând pe urmele lui Vinea, abia amintit, că Poezia este forma supremă de libertate, nu văd de ce nu aş putea spune că sunt, cu siguranţă, una dintre cele mai libere fiinţe din Univers, dacă nu chiar cea mai liberă. Sunt liber-liber-liber, tot aşa cum sunt prieten-prieten-prieten la cataramă cu poemele mele, care sunt familia mea atât de apropiată şi atât de scumpă mie. Sunt atât de liber încât aş putea face, fără nici o oprelişte şi în orice secundă, ceea ce Vinea doar scria: „me dilater vers la mer noir et la lune.” Şi uite că chiar asta şi fac: aici, în miezul „Europei mele”, mă întind de adevăratelea, trăgând cât pot de mult de degetele de la mâinile mele şi de la

Gheorghe Iova, Nicolae Tzone și bustul lui Nichita Stănescude la Muzeul Literaturii Române din București

invitatul revistei

77

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ picioarele mele, şi de literele de la poemele mele,

între Marea Neagră şi Lună. Şi urlu cât pot de tare aceste versuri, chiar ale mele, care îmi sporesc la infinit sentimentul de libertate şi de fericire: „nicolae tzone căţărat pe propriul spate ca o liană vara pe ziduri umbroase / scrie un poem pe care vrea să-l bea pe care vrea să-l mănânce pe care vrea să-l dizolve în intestinele sale transparente sau deopotrivă în creierul nu mai puţin transparent // scrie poate chiar poemul acesta pe care tu întâmplător răbdător cititor îl citeşti în lipsă de ocupaţie în lipsă de altceva mai bun de făcut în lipsă de altceva mai intens de trăit // da ornicule care toci secundele ca gloanţele zidurile de cărămidă la tragerile de după amiază în cazarma din nord-vestul oraşului da pajură care uneşti vârfurile de munţi din realitate cu vârfurile de munţi din văile creierului nostru cel de toate nopţile nicolae tzone scrie căţărat pe umerii lui nicolae tzone la rândul său căţărat pe umerii lui nicolae tzone un poem despre căderea şi decăderea imperiului vieţii şi al morţii în haos scrie încet şi meticulos scrie atent şi direct fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund decât mărturisesc // iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se caţără furios cu bocancii de schi înfrunziţi în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub nicolae tzone în picioare cu temeinicii abia lăudaţii bocanci de schi se caţără la rândul său pe nasul lui nicolae tzone căţărat deja pe nasul lui nicolae tzone şi acesta din urmă scrie cu var pe cer poemul acesta care chiar acum este citit şi memorat de un cititor cumsecade de un cititor aproape plictisit // poemul pluteşte prin aer ca un avion cu motorul de pământ şi cu elicea de iarbă / nici nu ştie ce este sau cine este sau cine va deveni nu ştie încotro să ţâşnească dacă este bine sau nu să se retragă în sine însuşi până la dispariţie ori dacă să se răstească deodată la bietul om să-i muşte urechile sau poate mâinile să-i răsucească ori nu limba în gură să-i dezlipească vreun vas de sânge din adâncul pieptului şi să-l lase să curgă la vedere pe trup // nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rândul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rândul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se naşte concomitent cu fiecare pas pe care-l face cu fiecare respiraţie pe care o trădează / merge şi nu se împiedică merge

şi nu cade nu se prăvăleşte în praf sau fireşte în frunze sau fireşte în cine ştie ce apă mai mult sau mai puţin tumultuos curgătoare / [...] un şir întreg de nicolae tzone merge pe vîrfurile picioarelor şi va fi de ajuns undeva înaintea lui doar o pietricică simplă pentru ca primul nicolae tzone să cadă şi concomitent şirul de nicolae tzone desenaţi pe înălţime să se risipească în spaţiul orizontal complementar // multiplicarea pe verticală este poate ca un cuţit de oţel în inima plictiselii este ca o sfidătoare coborâte în sus ca o disperată urcare în jos susul şi josul înaltul şi valea fiind altceva decât noţiunile din dex-ul cuviincios vizibil castrat [...] // sus e nicolae tzone viu şi util morţii fără întoarcere jos e nicolae tzone mort şi util vieţii fără întoarcere / multele picioare aşezate în scară şi multele capete împletite în trepte merg şi gândesc imprevizibil câteodată toate deodată câteodată câte unul sau trei cît două sau şapte câte patru sau opt // poemul este astfel singurul care este credibil el este confortabil situat totdeauna şi la suprafaţă şi în adânc şi deasupra şi jos şi în părţi şi în centru şi în miezul cercului şi în marginea cercului / poemul bea şi mănâncă viaţa pentru ca viaţa să poată încremeni în cuvinte intraductibile / poemul bea şi mănâncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi în cuvinte intraductibile / şi nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone este o entitate intraductibilă // unul căţărat peste altul unul mergând deodată cu altul unul şi totdeauna altul / nicolae tzone îşi înghite moleculă cu moleculă mormântul până când acesta devine pe deplin invizibil // poemul nu cade poemul nu moare poemul un miliard la sută viaţă un miliard la sută moarte nu uită niciodată ochii deschişi / nicolae tzone nu coboară nu se înalţă nicolae tzone asemeni poemului un miliard la sută moarte un miliard la sută viaţă nu uită însă niciodată ochii închişi“.

25 iunie 2012

invitatul revistei

78

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

lirice

MarinGHERMAN *

Noul Don Quijote

În regatul luminiiDon Quijote vorbeşte cu spinii,se consideră poet şi pare inervat,caută-n memorie clipe de neuitat, dar nu găseşte.El este neliniştit şi puţin agitat.În faţa oglinzii stând,el şi-a adus amintede prima sa moară de vânt – prima sa dragoste,una mecanică,una neînţeleasă.Medita la rotaţiile unei elice,ce face pâine din spice.Retrospecta cum l-a muşcat un câine,când i-a dezgropat din întâmplaremâncarea lăsată pe ziua de mâine.Şi stă singuratic Don Quijote,vorbeşte cu spinii, scriind poezii în regatul luminii.Nimic nu înţelege,nimic nu vede.Despre o lume utopică i se înşiră versul.Şi de sute de ani credecă doar cititorii-i vor înţelege sensul.

Cum e întunericul?

Când închid ochiinu mă trezesc faţă în faţă cu întunericul din mine.În schimb, te văd pe tine, iubito.În loc să mă întâlnesc cu acel mistercare înghitetimpul, spaţiul, ideile neînţelese,mofturile infantile, cuvintele nepronunţateşi realitatea în genere,te văd pe tine zâmbind.

De la o vrememi-ai subminat tot întunericul...nu mai ştiu cum arată,poate s-a luminat deja?!

Statică

În camera meageamul mă priveşte atent.E-un fel de ochi ce vede interiorulşi nu observă cum ninge afară,ca într-un Waterloo cu ciori croncănind.Trupul meu de copildin casa de peste drum,până la care se fac pe jos vreo 24 de ani,şi-a lipit palma de geamul rece,îndepărtându-se de minepe zi ce trece.Ştim unul de altul:eul de azi îl cunoaştepe eul de cândva,iar cel de cândva e orb.Putem, de fapt, să ne întâlnimîntr-o după amiază a inexistenţei,la mine în camerăsaula dânsul în cameră,să dăm mâna, să ieşim în stradă,să întrerupem fiorul tăcerii...Trec zile de-a rândul,nimic nu se schimbă.Când mă privesc în oglindăsimt cum suspină Timpulîn spatele meu.Mi-e frică să întrerup statica din mine,atunci când geamul mă priveşte atent,ca un ochi de Sfinxrupt dintr-un trup de leu.

Teoria pleoapei

De m-aş fi trezit într-o bună zimetamorfozat într-o pleoapă de-a tasau de-aş fi două pleoape concomitent,ca două semiluni ce formează întregul lunii de pe cer,aş fi toată ziuaşi toată noaptea alături de ochiice mă fac nebun.Aş face iubire cu dânşii,

79

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ atunci când sunt închişi

sau dorm, sau se odihnesc,sau se gândesc la câmpii cu flori,sau pur şi simplu protestează cu închidereacontra lumii,care-i spune puţine cuvinte despre iubire.

Aş fi o pleoapă de nădejdecare apără ochii de apă, de nisip şi de soare,aş garanta întunericul în timp de odihnăşi m-aş strădui să fie cel mai luminos întunericdin toate câte ai văzut vreodată.

***Sunt un copil,pentru că ştiu să mă bucurde ceea ce nu înţeleg maturii:de vocala care îndulceşte o consoană,de melodia ce distruge un haos,de îmbrăţişarea ce izgoneşte o tristeţe.Şi pentru că sunt un copil, am dreptul la respect,ceea ce nu ştiu să ceară maturii.

Sunt un copilpentru că sunt dintre cei ce credcă cineva din oamenis-ar putea schimba în timpul vieţii,pentru că şi iarnacred că se mai poate de văzutzâmbete sincere,suprapunându-se,intersectându-se.

Şi pentru că sunt un copilsufăr pentru că toţi mă privează de dreptulla copilărie,cu toate că am o vârstă nu chiar infantilă.

Metoda somnului

Somnul este un veritabil monstruSalvador Dali

Salvador sta rezemat de-un baston.Călătorea prin gând,ca un copil alergânddupă vânt.Visa a câta noapte un somnde tot adânc,

cum în ruinele zilei de ieri,dinaintea naşterii,îşi căuta cu lampaprin tuneluri fratele.

În jur ningea cu absurditate:în loc să caute, în vis, Salvador,desena o piatră cu un creion,ascuţit cu un cuţitla fel desenat. Piatra moartă i se făcu o pasăre vie.Făcând cuib rotund nu departe de mare,îşi învăţa puii mici să zboare.Frumos vis, repeta Salvador,dar la ce mă ajută?

Căuta în buzunar vreun nasture rupt din cămaşa fratelui pierdut,ca să intuiască imaginare planetefără gravitaţii, cu tigri alergând din timpuri în spaţii,speriaţi de zborul unei albine în promenadă în jurul unui măr-grenadă.

Şi se trezi Salvador, rezemat de baston.Deodată,plictisit de căutări fără sens,începu să-şi picteze portretul,conturând culorile beretei,se gândi, paranoic,cum ajung valurile la ţărmurile Cretei,cum alergau spartanii să-şi învingă duşmanii…

Desena Salvador, vedea cum trec anii,dar somnul vroia demult să-l deseneze,îl uita de fiecare dată,fapt ce-l făcea să se-inerveze.

Ideea, însă, fu una banală:rezemat de baston, pătimind,gândi într-o zi să doarmă desenând,sau să deseneze dormind…

lirice

* Autorul s-a născut la 1 octombrie 1987, în satul Buda Mare, raionul Herţa, regiunea Cernăuţi (fostul judeţ Dorohoi). Licenţiat al Universităţii din Cernăuţi, Facultatea de Istorie, Politologie şi Relaţii Internaţionale (2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Redactor la revista trimestrială de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi - Bucureşti). Doctorand la Catedra de Politologie şi Administrare de Stat din cadrul Universităţii Naţionale „Yu. Fedkovyci” din Cernăuţi. Redactor superior la postul de radio „Ucraina Internaţional”, redacţia emisiunilor în limba română.

80

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

MarinaPOPESCU *

Facts of life 1 / S. profile on Facebook

O poză cu un luminiş undeva la munteniciun like,niciun comment sub ea,câteva melodii cu Julio Iglesiasşi Nana Mouskouristatus-uri de dor„Miss you so much, I send you a big hug”,ceva ca o casetă goală de lemnîn care te gândeşti că poate a rămas încrustatăsperanţa, baţi sfios cu degetele,dar de partea cealaltă doar tăcere,zile toride, plimbări pe nisipşi cluburi cu stroboscoape orbitoare,apa unui ocean pe care tu nu l-ai văzut niciodată,apusuri şi răsărituri pe care bănuieştică ea le împarte cu altcineva.

Facts of life 2 / O să purtăm haine subţiri şi totul o să fie foarte frumos

Oamenii sapă adânc, au nişte freze uriaşe,construiesc metrouri secrete între sufletele lor.Praf, praf, prafstraturi, straturi, pământ,copaci dezrădăcinaţi,apoio cruce a cuiva decedat la 1929pesemne aici a fost cândva cimitir,ne putem aştepta şi la chestii de genul ăstaatunci când pătrundem atât de profund,pentru că istoria este mai mult legată de adâncime decâtde orice altceva.

Cine eşti tu şi de ce mi-ai ucis copacii?Teii copilăriei mele aruncaţi undeva într-un depozit rece şi umed la periferie,

câinii-lup vin repede lângă porţile mari,îmi arată colţii, iar eu mă gândescla ultimul ceai pe care l-am băutnu-mi amintesc cândîmi amintesc doar aroma.

Teii adolescenţei mele, trunchiurile lor greu de escaladat,o maşinările bizară le toacă fin, le transformă în hârtiape care se va tipări primul meu volum de poeme,iar asta nu mi se pare deloc corect & moral.

Aerul călduţ,praful călduţ care mi se lipeşte uşor de rochie.Flashback: motanul fără un ochi frecându-se de blugii noştriacolo, printre casele de pe Av. Petre Creţu,firele albe de păr – nişte conectori subţiri între noi am râs puţin, le-am scuturat cu mânadupă care am studiat în continuare arhitectura zonei.

Ţi-am spus că totul va fi frumos:aerul călduţ, soarele ca un motan năpârlit,praful care aderă uşor pe suprafaţa noastră,palmele umezite de strânsoareşi toţi oamenii ăştia din jur încercând să se conecteze prin tuneluri complicate.

Facts of life 3 / Sau cât o fi

Aş putea să-ţi scriu poeme pe geamul de la maşină,pe halba cu bere, seara în centrul vechi,pe oglinda în care te bărbiereşti,să-ţi las un vers pe liftul de sticlă din clădirea aia de corporatişti ciudaţi,aş putea să-ţi scriu o strofăîn palma stângă în timp cedreapta îţi butonează frenetic ipad-ul,aş putea să-ţi recit un întreg volum într-o dimineaţă ultra-senină de varăcând îţi bei cafeaua pe balcon şi asculţi Şuie Paparudeconcentrat pe lectura ultimelor ştiri bursiere.Normal c-aş putea,dar ştii tu prea bine de ce n-am s-o fac.

lirice

81

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ Facts of life 4 / Un oraş mic aproape de mare

Acolo toţi se cunoşteau între ei,când treceau unii pe lângă alţii îşi spuneau câte ceva, ştiam astadupă aburul care se ridica deasupra capetelor,mi-ar fi plăcut să poarte cu ei o bucată de sticlăpe care să sufle uşor apoi să deseneze cu degetul brăduţi şi zâmbete şi sentimente.Aveau uneori nişte gesturi largicare abia încăpeau pe străzile micşorate de ceaţă.În zilele lui bune sau la sărbătoritătarul Adnan mergea cu naiul la subţioarăse oprea şi cânta la răspântii,cânta şi mai frumos când întâlnea pe cinevarespiraţia lui sufla viaţă în tuburile de lemn,el zâmbea şi ochii i se îngustaudouă linii oblice îndreptate spre cer.Pe marginea străzii baba Sicapurta cu greu botoşii mari de pâslă, desagele,bastonul şi anii îngrămădiţi sub basma,ea niciodată nu călca pe trotuar, nu fusese obişnuită,ea toată viaţa numai pe marginea drumuluiînvăţase să meargă, privirea fixată înaintesingurele vorbe pe care le auzise cineva din gura eiun „Bună ziua” răspicat dar oarecum absent,fără să-i pese că alţii o priveau ciudatsau că acum câţiva puşti care umblau să colindeîşi dădeau coate şi povesteau cum într-o ziau surprins-o ridicând un covrig uscat de pe jos şi„Vai, Nicuşor, să fi văzut cu câtă poftă l-a mâncat!”

Facts of life 5 / To do list

Trebuie să-mi cumpăr întruna chestii colorate,asta mă face să zâmbesc,trebuie să butonez cât mai mult telefonul, să navighez,asta mă face să nu mă mai simt singurtrebuie să-mi vopsesc părul, unghiile şi faţa,în felul ăsta sunt mai puţin transparent,trebuie să te privesc chiorâş, să râd de tine şi să te dispreţuiescasta mă face să mă cred puternic şi cool,trebuie să fac dragoste zilnic, să alerg măcar 2 kilometri,asta îmi dă încredere în ideea că totul e infinit

trebuie să privesc ştiri cu oameni care mor – crime, accidente, sinucideri - asta mă face să fiu fericit că sunt aici şi scriu,trebuie să întârzii mereu la întâlniri,în felul ăsta mă mint mai uşor că timpul nu are importanţă,trebuie să miros zilnic câte o floare, să mângâi un câine sau o pisică,doar aşa pot să sper că lumea nu e o chestie de plastic.

Facts of life 6 / Stau ghemuită lângă zid ...de parcă asta n-ar fi suficientşi toate visele astea mâzgălitecu noul meu ruj red intense de la Sephoraşi dacă nici asta n-ajungetricourile pe care scrie Tokyo şi pe care le-am lăsat toată varaîntinse pe sârmăuite-aşa, să se decolorezesă ia tot soarele pe care eueu nu l-am avut,de parcă interesează pe cineva,dar în caz căeu zic: am 29 de ani, ochi căprui,citesc ginsberg şi fumezori de câte ori mi se parecă totul devine banal.

Facts of life 7 / Încă o după-amiază în care nu te-ai ales cu nimic

Ce chestie să trecem unul pe lângă altul în magazinul ăla în care lumea se înghesuia să probeze pantofi;eu ca de obicei cu pungile pline, purtatede iubitul meu galant,tu în acelaşi tricou portocaliu,mâinile în buzunare şi părul dezordonatpoate ceva mai albit după 3 ani.O mică ezitare,ai lăsat privirea în jos,undeva mai în spate amicul tău Sorinrâdea cu gura până la urechi.

* Premiul I și premiul revistei „Bucovina literară“ în cadrulFestivalului - concurs de literatură „Rezonanţe udeştene“ 2012

lirice

82

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

AmeliaSTĂNESCU

Femeia în cultură

Femeia în cultură este întotdeaunafemeia în cultura cuivaun chist subcutanat în muşchiul de brad al friciieste cerul de după lentilădeformatprin ploaie îşi adună penelurileşi le zgârie de un zid – un graffitti cu sângeeste sudoarea unui artist după ce a sculptatgura tăceriiîn vene ne curge şi ne pompează de ţărmmalurileşi pleacăacolo unde e ea, nu e nimenişi nu mai e locpentru vorbe.

***

Să vorbeşti despre dragoste la ora actuală nu mai are nici un sens

am un ochi pe care îl folosesc când mănâncam un chip pe care îl împrumut când vreau să fiu de negăsitam prieteni, la telefon, care îmi spundin capătul firului: „pentru moment”…

din ceruri ne plouă tăcerea

Adieu Berthe!

pe partea asta a planeteinu mai bate soarelenu mai vine ziua după noapteşi nici noaptea nu mai vine nicăierije suis en retard d'affectionTu sais quoi ?On se fout des notions de lieu, de moment…on se fout de tout

Nu a mai aprins nimeni valurilepe faleză

***

O mie de braţe mă strângpe corpul meu o mie de numeşi-au refulat surâsulriduri, tag-uricâteva ore ne despart de luminăde jumătatea infinită a gândului rătăcit într-un trenal ispitei

La Porte d'Orléans

fiecare amănunt voluntar întipăritglosat, încopciat spre păstrarevachement dilatându-mi suprafaţa sangvină acuriozităţii exacerbateîn acordul clasic al muzicii pereţiipăreau mai înalţi oglinda amurindun timp întârziatcurtea interioară unde din când în cânddupă un cod violentat intra cinevapână la scara în cochilie a luifructele pândeau la fereastrăcoacerea nopţii.

Alésia

între două întretăieri de drumuriîntre gândul meu care curgeşi cuvântul tău îmbătrânind pe dinăuntruporumbeii şi-au făcut cuib sub birouşi de-acolo pompează eternitatea în albse confundă aşternutul cu gestulcu ce aş vrea să fac (dacă vii)şi cu ceea ce mi se întâmplăcând plouă picurii se scurg pe catedrală diagonalun castel de nisip ca o umbrăaşteptândcicatrizarea luminii.

Femeia feromon

e un gând roz care se prelinge pe pieleo fantezie înfloratăînfiptă într-o tijă cu ţepie o expoziţie cu vânzare de iluzii

lirice

83

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ de cum ar fi dacă

de ce ar fi când

femeia feromone vecina din fereastrăportretul amantei ascuns în portofel

ea re-creează realitateavirtualprecum o traducerede pe Champs-Elyséesînspre vadu oii.

Comportamentul porcilor spinoşi suferind de frig

o parabolă a lui Schopenhauerpe care o retrăim activ noi,cei cu cordul plin de rugozităţişi găuri negre în care s-au prăbuşit înălţimi.pe dinafară pâlpâimasemeni unor becuri aprinseperformantă e dorinţaa zecea parte din durereşi tot dispreţul de a fialături.

Despre iubire scriu

ca şi când acest conceptmi-ar abandona nedumerireanumai şi prin re-scrierea lui s-ar putea...saurostirea, cea care are putere tămăduitoarear mişca frunzele alegoric..., dar

te azvârle în orizontul tău de autistnaiv orb sau incomprehensibilcum oi fi fiindnu eşti ca să te pot înţelege euşi de aceea mă lupt cu toate cuvintelepoate măcar unul mi-ar deschideo fereastră în spatele căreia noriiar desena o casă şi un pomşi sub umbra luine-am odihni noi doivisând

Poezie pentru I. P.: Serenadă ploii

care curge doar 1mp deasupra meamă circondează ideile de scorţişoarăsunt o colivie pe care s-au pus la uscatversuri de ceară rondeluri de cocarde blonde mălegi de pat mă doareaşternutul e-o găselniţă care-mifură imaginaţiapână când plezneşte din nou de asfaltlumina în montmartre.

Toi et moi

Eu am o lume a meaîn care mă sinucid regulatam zile în calendarcu nume de stupefianteam ţevi de eşapament sub patşi plutesc(aşa am şi reuşit să te prind de faptdar asta e o cu totul altă poveste)gazul fâsâie permanentuneori mă sufoc darmi-e binepe pereţi am o listă cu drepturi care mi se cuvinprintre ele e sculatul de dimineaţăvisul cu ace lecţia de acupunctură de suportabilitatede rezistenţăla frig la întuneric la mâine la tine.

lirice

84

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

vitrina editorială

SabinaFÎNARU

Scriitori bucovinenişi invitaţii lor

Agape filosofice

Bogdan Mihai MANDACHE, Filosofia, a v e n t u r a u n u i discurs, IV, Editura Cronica, Iași, 2012. Publicistul de la „Cronica” ieșeană a realizat peste o sută de interviur i cu reputaţi specialişti d i n l u m e a f r a n c o f o n ă d i n d o m e n i i l e filosofiei, teologiei c a t o l i c e ş i esoterismului, iar volumul de față conține douăzeci și unu dintre acestea, d e m o n s t r î n d c ă

„filosofia nu are sfîrșit”, deși revine constant asupra unor subiecte. Dialogurile lui Bogdan Mihai Mandache sunt o pledoarie implicită pentru deschidere transdisciplinară și transculturală, susținută nu de (o) filozofie, ci de filozofarea asupra reflexivității, așa cum s-a manifestat de-a lungul istoriei în noetică, metafizică ori mistică, în comportamentul etic, moral sau politic, ori asupra diferitelor mișcări cultural-artistice sau formelor viului și identității. Bogdan Mihai Mandache radiografiază astfel actualitatea, rostul și noile perspective ale gîndirii filosofice, relația ei cu științele, imaginarul și „cîmpurile de referință” intelectuală, aflate în schimbare datorită întîlnirii între tradiții și stiluri de gîndire diferite, după cum afirmă Jean-Jaques Wunenburger. Alături de acest cunoscut filozof, se află și alte nume importante, precum Bruno Pinchard, Jean-François Mattéi, Chantal Jaquet, Michaela Marzano sau Jean-Marc Ferry. O bună

parte dintre subiecții intervievați au și formație filologică (Michel Feuillet, Cynthia Fleury, M. de Gaudemar, Jean Granier, Jaqueline Kelen, Marie-Anne Vannier), sociologică sau religioasă (Louis Pinto, Philippe Capelle-Dumont, Paul Gilbert, Gislain Lafont). Ce aflăm din discuțiile lui Bogdan Mihai Mandache cu filozofii contemporani? Că filosofia nu mai este „regina științelor”, ci „locul metateoretic prin excelență” (Jean-Marc Ferry); că vocația dialogului este esențială într-o lume în care are loc „«reducerea» ideii de civilizație la cea de cultură” (Cynthia Fleury) și în care „limbajul este forma noastră de viață” (M. de Gaudemar). Că „filosofia veghează la protejarea libertății de a gîndi” (Jean Granier), are o funcție „cosmopolită” (Jean Greisch) și redimensionează evoluția umanității, a cărei „nouă bogăție va fi cognitivă și culturală, artistică, imaginativă” (Marc Halevy). Aferim!

Rîsu'-plînsu' altfel

Mircea DINUTZ, D'ale democrației, Editoriale. Tablete de toată ziua, Editura Nico, Târgu-Mureș, 2012. Criticul de actualitate literară exersează specia publicisticii pamfletare, satirizînd în linie caragialeană metehnele „democrației originale” pentru a exorciza răul și urîtul acestei lumi bulversate, nou bîlci al deșertăciunilor. „Tabletele” tratează personaje „de-ale noastre, de-ale lumii” și „de-ale politicii”, „farsorii, tupeiștii, arlechinii veseli și zglobii, impostorii și circarii” apăruți în prim-planul vieții publice prin mass-media arogantă și s e r v i l ă . L u m e a tabloidizată ar părea creația umorului autorului, dacă nu am ști cu precizie că toate referințele sunt cît se poate de reale . Dacă ui ț i acest lucru, poți rîde în hohote, deși stilul său nu este nici v i r u l e n t , n i c i colorat. Un bun(-)simț al observației, grefate pe experiența literară și culturală a urbanității, transformă aceste texte în reflecții morale a căror

85

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ gratuitate dau deopotrivă măsura adevărului și a

rafinamentului artistic al autorului. Stilul vivace se datorează opulenței și diversității conținutului ironizat, unificat prin sesizarea mecanicii care mișcă organismul societății noastre, „ulcerat de pofte, ambiții nemăsurate, multă meschinărie, vanități și impostură la toate nivelurile”, în care „se fac jocuri de culise (…), ierarhii artificiale, în bună parte, totul pe un fond de divertisment vulgar și grețos”, după cum avertizează prefața. În Editoriale, registrul reflecției este mai sobru, căci devastarea morală este legată de un strat axiologic mai profund al identității noastre, de instituțiile și figurile emblematice ale culturii. Ce singularizează pamfletele lui Mircea Dinutz este sensibilitatea și vibrația unei decențe autentice, suferința pur morală, neîmpovărată de „valorile” lumești, de interese personale sau de gașcă, de compromisurile cu aparență de onorabilitate. De aceea și seninătatea amară a privirii care surprinde ridicolul unui spectacol de cea mai joasă calitate, lipsit de discernămînt, gust și etică elementară.

O estetică a macerării

Ion Popescu-Sire teanu, Oameni ș i întâmplări din satul meu – poeme – ediția a II-a revăzută și augmentată, Editura Dosoftei, Iași, 2010, este „o carte de un tragism care îndurerează oameni și lucruri deopotrivă”. Poetul adoptă o poziție marginală, de observator-comentator al lumii lovite de un rău funciar, ca de o molimă care nu-și găsește leac și izbăvire nici măcar în moarte. Lirismul de rezonanță tradiționalistă, cu evocarea unor gesturi și atitudini esențiale („Am plecat/ Odată cu ziua din

sat/ Așa cum pleca tata în zori la ogor/ Să semene ori s-adune ceva viitor.”), zugrăvite în imagini tari („-Unde te duci, t u , Ve r o n i c ă ? / Simțeam cum glasul t a t e i v r e m e a d e s p i c ă ” ) , s e dezvoltă în linia biografismului și monografismului de factură soresciană. Anecdoticul e s t e s u r s a portretelor care dau substanță volumului, construite cu ironie amară sau corozivă, iar modul grotesc triumfă asemenea sărăciei, a cărei prezență anihilează nu doar valorile spirituale, ci însăși dimensiunea materială a satului „ieșit din balamale”, ajuns într-o stare de dezagregare pestilențială. Rareori vocea lirică exprimă compasiune față de acești oameni pentru care „viața era un popas fără folos,/ Țărînă zvîrlită în marea lumii vîltoare”, iar versul modulează muzical retorica patosului, mai ales în iconografierea părinților. Cel mai adesea, poezia irupe din limbajul prozaic, declamat solemn, ca într-un ceremonial de damnare a dinamicii cotidianului rural, care zdrobește oamenii între fălcile lui, asemenea necruțătorului Cronos. Altfel decît în mit, ei nu au însă posibilitatea de a se elibera, iar procesul de macerare continuă tragic, în adînc.

vitrina editorială

86

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

crochiu biografic

IonFILIPCIUC

Pictorul Vespasian Lungu,la 85 de ani de la naştere

Pictorul Vespasian Lungu a văzut lumina Soarelui în dimineaţa zilei de miercuri, 21 iulie 1927, „la orele 12”, într-o familie de ţărani – Eutimie Lungu şi Maria – din Costişa, sat aflat între oraşele Siret (spre miazănoapte) şi Rădăuţi (spre miazăzi), în Bucovina, judeţul Suceava. A copilărit în gospodăria părinţilor săi, aşezată la Drumul Mare, cam a zecea casă din capătul de sus al satului Costişa; la şcoala din apropiere a făcut şapte clase (1935-1941); a umblat cu mama, bunicii şi megieşii pe drumurile evacuărilor din timpul celui de-al doilea război mondial, a trudit pe ogoarele părinţilor sau pe cele ale ţăranilor din Moravia, Cehoslovacia (1947-1948), de cînd ni se păstrează un jurnal cu întîmplările în care tînărul s-a maturizat în pripă; a fost soldat viguros între martie 1949 şi aprilie 1951, reangajat apoi, urcînd în grade pînă ajunge maior la arma grănicerilor din R. P. R., după care, din nu se ştie ce pricină, este trecut în rezervă şi lucrează ca sudor într-o întreprindere – „declarat absolvent al Şcolii de Calificare, obţinînd media 4 la probele teoretice şi media 4 la probele practice”, în 2 febr. 1957, la Uzina Metalurgică Progresul – din Brăila. Începe să picteze încă din copilărie făcînd iconiţe, precum cele pe care le vede în bisericuţa din Costişa sau în cărţile de şcoală (1934-1941), urmează apoi cursurile Şcolii populare de artă din Brăila (1958), absolvă studiile secundare, la seral, în Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1958-1962) şi dă admitere la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, frecventînd cursurile de zi – „la Facultatea de arte decorative, secţia scenografie” – ca bursier (octombrie 1962-iunie 1968), de unde se întoarce licenţiat în grafică şi primeşte postul de profesor la Şcoala populară de artă din Brăila (din septembrie 1968 pînă în septembrie 1987). I-a plăcut acest oraş dunărean şi brăilenii l-au îndrăgit aşijderea pe bucovineanul Vespasian Lungu, numele lui fiind conferit astăzi unor instituţii culturale din Brăila. O primă expoziţie personală o deschide Vespasian Lungu la Rădăuţi, în 1966, după care urmează una şi în Bucureşti (1968), precum şi în alte ţări – Bulgaria (1969, 1986), Cehoslovacia (Praga, 1972), Germania (Berlin, 1973), Spania (Barcelona, 1975) şi Anglia (Manchester, 1976). În anul 1989, drept omagiu adus poetului M. Eminescu, pictorul aranjează la Galeriile de Artă din Brăila expoziţia Şoapta acuarelei,

pe care o îmbogăţeşte apoi şi o poartă peste ani prin alte cîteva oraşe – Chişinău, Rădăuţi, Suceava, Fălticeni, Piatra Neamţ, Bacău, Iaşi, Bucureşti. Picturile sale, acuarele, desene, gravuri îi flutură numele şi talentul în colecţii particulare sau pinacoteci din ţară şi peste hotarele României, căci Vespasian Lungu îşi rotunjea cu mare discreţie gloria de peste pîrleazul nimicniciei, un episod fast din viaţa artistului fiind întîlnirea cu filosoful Constantin Noica (în vara anului 1987) şi reproducerea unor scene din picturile rupestre cu bizonii de la Altamira, pe zidul mansardei din vila nr. 12 din Păltiniş. Aici pictorul Vespasian Lungu pătrunde în singurătatea unui înţelept şi răzbătător prin destule necazuri şi, în scurtă vreme, îl dăruieşte o întreită bucurie: îi creionează cîteva portrete, îi pictează pereţii cu bizonii de la Altamira tocmai la intrarea în cămăruţa în care „sihastrul” trăia de peste doisprezece ani şi-i face rost de o tonă de hîrtie de xerox, cu care cei de la Muzeul de istorie din Botoşani reuşesc să ducă la bun sfîrşit multiplicarea manuscriselor din caietele lui Eminescu. Din nefericire, în amiaza zilei de luni, 22 august 1994, aflat în Tabăra de creaţie „Cetatea dintre ape”, organizată (între 21-31 august) de către Inspectoratul pentru Cultură, judeţul Brăila, la Ferma Şeicuţa, în Insula Marea Brăilei, cu artişti plastici din Bacău, Bucureşti, Chişinău, Iaşi, Oneşti, Galaţi şi Brăila, intempestiv, înainte de a se aşeza la masa de prînz, Vespasian Lungu se echipează tacticos de scaldă şi sare, sub ochii plini de admiraţie ai colegilor de breaslă, de pe pontonul taberei în braţul Dunării pentru a face un scurt ocol în apa molcomă. Cum înotătorul s-a cam îndepărtat de privitori, nimeni nu i-a mai admirat forţa şi îndemînarea, iar peste cîtva timp – „Ştiau cu toţii că braţul este foarte greu de străbătut.” – nu i-au mai văzut nici urma: apele l-au înghiţit hulpave şi abia a doua zi i-au scos trupul înţepenit la suprafaţă. Vineri, 26 august 1994, după un ceremonial funerar desfăşurat creştineşte în biserica Sf. Nicolae, Vespasian Lungu a fost condus de prieteni şi admiratori pe ultimul său drum şi înmormîntat în cimitirul „Sf. Maria” din Brăila. Sora artistului, Zamfira Procopciuc din Suceviţa, şi nepoţii din satul Costişa „au făcut o remarcabilă donaţie” din toate cele rămase de la Vespasian Lungu – multe cărţi şi albume de artă, peste 2.000 de fotografii, 49 de caiete cu schiţe, vreo 300 de lucrări (gravuri, acuarele, ulei, guaşe, ilustraţii de carte, ex libris –, încredinţată Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati”din Brăila. În urma lui, văzute, admirate şi ocrotite îi sînt cîteva sute de tablouri risipite prin casele din Bucovina, prin Brăila, prin Bucureşti, prin Chişinău ori peste mări şi ţări. Să nu lăsăm însă ca uitarea noastră, mai hapsînă şi mai crunt neîndurătoare decît Dunărea albastră, să-l înece încă o dată pe Vespasian Lungu…

87

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

arta plastică

Când intri în Galeria de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, unde expune Constantin Ungureanu Box, ai senzația că pătrunzi în peștera lui Ali Baba, în care sunt adunate singurele comori ale actualității – cele artistice. Compoziția centrală, friza care alegorizează tema „Cruciada electorală sau Cavalcada partidelor”, este integrată în pastel și supra-vegheată de portretele care se preling din tavan pe pereți până la pardoseală într-o instalație fantasmagorică și provocatoare. Toa te expoz i ț i i l e bucov ineanu lu i Constantin Ungureanu Box sunt o punere în scenă a unui spectacol, prin asocierea mai multor limbaje artistice sau genuri ale picturii, care dislocă semnificația fiecăruia în parte; caracterul performativ al acestuia și unificarea elementelor prin translare produc la receptare o emoție intens dramatică, generată de neliniștea funciară a unei v i z iun i i n t eg ra toa re ș i ba roce , p rop r i i postmodernității, cultă și impertinentă, rafinată și naivă, gâlcevitoare și ludică. Aproape întreaga creație a lui Constantin Ungureanu Box interpretează parodic realitatea, destabilizând imaginea tradițională asupra universului nostru cultural și, nu o dată, el a suportat consecințele nefaste ale unei înțelegeri literale a discursului său plastic; cu secole în urmă, acest tip de discurs a figurat la loc de cinste, deoarece era susținut de ideologia culturală dominantă; citarea în postmodernitate, la răspântia mai multor ideologii în coliziune, marginal și neacreditat, lui Constantin Ungureanu Box i-a atras acuzația nefondată de vulgari tate; temperamentul lui ardent și teluric, puternic atașat de real, talentul și educația artistică multilaterală dau substanță și forță acestei parodii, prin care își afirmă crezul în limbajul tăcut al formelor plastice, aflate într-o expansiune plină de dinamism și expresivitate; în acesta își proiectează pictorul, sincer și histrion în același timp, bucuria

dezlănțuită, crudă și ingenuă, iconoclastă și impregnată de valorile personale și artistice în general, a dialogului între stiluri istorice și toposuri excentrice, într-o retorică incandescentă și bulversantă, adesea cu accente satirice în tematică și cromatică, desfășurată în spații ample, instalate ca volume tridimensionale. Grafica și pictura lui ar merita invitate să ilustreze paginile oricărei reviste de prestigiu, cu atât mai mult cele ale „Bucovinei literare”, și sper că nu vor mai avea mult de așteptat. Așa cum am afirmat la vernisaj, parodicul guvernează perspectiva asupra lumii reale, imaginate ca spectacol, narativizând formele și construind intriga acestuia. Constantin Ungureanu Box are o adevărată vocație pentru înfățișarea duplicității, a maleficului și a infernalului, cu rădăcini în viziunea abstractizată și tragică a medievalității bizantine și a barocului. Artistul parodiază confruntarea politică prin schema alegorică a luptei; el ia ca termen de referință cruciadele creștine pentru credință, dar, altfel decât acestea, cavalcada are un scop pragmatic, obținerea puterii. Reprezentarea nu diferențiază taberele aflate în conflict, care se generalizează haotic. În

SabinaFÎNARU

Pastel: o viziuneparodică

Constantin Ungureanu-BOX, Sabina Fînaru și Gheorghe Macarie

88

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

ciuda numărului mare de personaje, participanții sunt întruchipați identic, fără a fi individualizați, multiplicând același tip de luptător politic actual, agitându-se larvar într-un soi de mișcare lipsită de transformare. Accentul reprezentării cade pe exteriorul lor, forme corupte ale umanității contaminate de animalic și himeric, balansând între miraculos și absurd și construind un univers carnavalesc (propriu, însă, și „cavalcadelor” din alte grupări decât politice, pornite în „cruciade”). În mod implicit, pastelul și portretele susțin parodia, prin autopastișă. Mai vechea temă din pastelul lui Constantin Ungureanu Box, a izvorârii vegetale din energiile ascunse ale universului, nu mai reflectă acum o stare de suflet, ci mai curând simbolizează prin variație un unic impuls, de violentă și dramatică năvălire a puterilor pământului: pete informe de culoare puternică sau linii brute, a căror țâșnire nu se odihnește într-un contur, susțin și ornamentează cavalcada demonică. Portretele dau fluiditate instalației și ipostaziază viziunea asupra umanității, guvernate de ispită, sub diversele ei chipuri: în privirile viclene și flămânde ori în formele opulente ale fizionomiilor, în imaginile feminității mutilate ori în figurile strâmbe ale asceților înfășurați în propria barbă, o vedem fie triumfând, fie luptând cu dimensiunea spirituală a omului, care nu are altă scăpare decât refugiul în genunea interioară, dindărătul pleoapelor. Ele nu sunt nici studii propriu-zise, nici imagini ale unui model real

exterior, ci pure plăsmuiri ale unei percepții tragice asupra lumii întrupate, mășt i a le profunzimilor ei grotești, de cele mai multe ori. Expoziția plasează totul sub zodia iluzoriului îndoliat, în care realitatea umană și-a pierdut nu doar forma, ci și culoarea, afectând la acest nivel însuși limbajul plastic, ce renunță la ulei sau acuarelă și se limitează la utilizarea pastelului în friză și portret. Indirect, acest din urmă aspect este o alegorie nu doar a materiei transfigurate, ci a înseși condiției artistului în actualitate, o poveste a posibilităților lui m a t e r i a l e ( r e d u s e ) d e reprezentare; care nu a uitat însă experiența artistică ascetică din

pictura monumentală și religioasă, ale cărei principii se regăsesc oriunde în creația sa. Iar Bucovina nu ar trebui să uite să-și susțină și artiștii în viață, așa cum nu uită comemorarea ritualică a celor defuncți.

arta plastică

89

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

traduceri

DOMENICO PISANA s-a născut în 1958 la Modica, prov. Ragusa. Este licenţiat în Teologie al Facutăţii de Teologie din Sicilia şi şi-a susţinut doctoratul în Teologie Morală la Accademia Alfonsiana din cadrul Universităţii Pontificale Lateranense. A predat Etică Profesională în Şcolile pentru Asistenţi Medicali, Morală Fundamentală şi Bioetică la Institutul Superior de Religie „G. Maria Tomasi” din Ragusa. În prezent deţine catedra de Religie la liceul ştiinţific „G. Galilei” din Modica. Este preşedintele Cafenelei Literare „Salvatore Quasimodo” din Modica. Poet, eseist, istoric literar, Domenico Pisana a publicat volume de poezie, dintre care amintim: „E verrà il tempo”(1988 – Va veni şi timpul), „Oltre il silenzio della parola” (1990 - Dincolo de tăcerea cuvântului), „Guardando Lembi di Cielo”(1993 – Privind Poalele Cerului), „Terre di r inasc i ta” (1999 – Ţinutur i de-nviere) , „Arcobaleni” (2000 - Curcubeie) , „Canto dal Medi te r raneo” (2008 – Cân tec d inspre Mediterană), „Odi alla terra iblea (raccolta inedita, 2011 – Ode ţinutului iblean ). Mai multe din textele sale poetice au fost traduse în limbile greacă, franceză, engleză, germană, croată, albaneză, tipărite fiind în diferite reviste sau antologii. Semnalăm şi volumele de eseuri şi critică literară: „Poesia e teologia in una letteratura d'umanità” (1995), „ Poesia negli Iblei” (1990), „Percorsi critici” (2001), „Quel Nobel venuto dal Sud. Salvatore Quasimodo tra gloria e oblìo”. (Acel Nobel venit din Sud. Salvatore Quasimodo între glorie şi uitare). Această din urmă monografie critică a fost tradusă în limba română ( Ed. Junimea, Iaşi, 2011, 198 p.) Ritmurile lui Domenico Pisana scandează gândurile şi sentimentele unui talent educat de lecturile marilor exemple ale poeziei moderne, de la Umberto Saba, Clemente Rebora, Giuseppe Ungaretti, Diego Valeri, Carlo Betocchi, Eugenio

Montale, Mario Luzi, Alfonso Gatto la angajarea morală şi civică tip Salvatore Quasimodo, Gianni d'Elia sau Paolo Ruffilli. Între inevitabilul peisaj ragusan, colinar, mediteranean şi totodată baroc, şi rădăcinile biografice ale unui adevărat fiu al Siciliei, lirica lui Pisana este o continuă meditaţie în cheie etico-religioasă asupra condiţiei omului şi poetului „prinşi în iţele misterului” existenţial. Singular ni se pare leopardianul său elan spre îmbrăţişarea infinitului fără însă să uite vreo clipă vocaţia şi urgenţa comuniunii şi alterităţii faţă de semeni.

Din OLTRE IL SILENZIO DELLA PAROLA

Appesi ai fili del mistero

Prinşi în iţele misterului

Memoria mă împresoară în astă uliţăde odinioară unde se auzea scrâşnetul căruţiişi vase de pământ deapănă-acum zile de tăcere,martore ale strădaniilor şi pasiunii.

Anii sunt gheme de zori şi-asfinţituri,de întomnate vii culese, de stepă, stearpăprecum deşertul când ploaia zăboveşte să-l ude, sunt aracii,snopii luaţi în spinare,mâhnita rupere de maică-mea,de-nflăcărate presimţiri de infinitArse pe rugul păcatului acum înţeles.Frunza îngălbeneşte şi-şi ia zborul...

Ca un veşmânt pe care îl vor roade moliile,Anii. E-obişnuită această rătăcireNăscătoare de desnădejde şi spadăşi care se-mplineşte-n bucuria triumfului, geamătul acela de columbe ce răsună în cerulpe care-ntr-o zi chipurile noastre vor străluciprintre ulmi, chiparoşi şi pini împreună.

Trăim prinşi în firele misterului,oameni pe pământ străin. Acum tăciuni aprinşi,acum petale de roză-mbobocită; acum cai nărăvaşi,acum profeţi ai unor noi speranţe, până când dincoloDe foc soarta noastră va fi pecetluită.

DomenicoPISANA

90

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ Din GUARDANDO LEMBI DI CIELO

Se vede farul din vârful corabiei

De câteva seri se vede farul corabiei,Istovit, de-a lungul coastelor măcinate.Astru consort al călătoriei incerteSfidând soarta; şi chiar şi aceastăRăsfrângere de apă marină: poateDe lună-nrourată, pe care seninulO mistuie molcomă-n vale. DrumuriLungi a străbătut mireasaÎnsoţitoare la ceasul uneltirii;De-aş putea să le deschid nădejdiiPrecum acea înaltă a corabiei lumină

Dacă n-aş fi fost aici

Dacă n-aş fi fost aici să calc pe-aceste pietre osteniteFăcând din mâinele-mi o cupă de zăpadă,Nu m-aş simţi Precum o navă rătăcind în căutarea uscatului.Şi acest timp praghezCe mi se pare atât de receŞi care-aşteaptă să mă lege la ţărmDe stâncile mării mele,N-ar fi o plantă fără apă,Un ram desfrunzitUn glas lăcrămosGravat în inima taPrecum scripturi în aurNici vorbă de-ntunecate peşteri,Zilelele vor să cânte imne de dragoste;Pâinea şi vinul,Masa şi locuinţaVor să aibă străvechea savoare:Gura ta trezită din somnVa să facă iridescentăZarea strădaniilor mele.Acum când rădăcinile-miŞi-au regăsit obârşia,Va să trăiesc noi anotimpuriŞi nopţi roşii de lunăŞi va să cânt neîntreruptPână ce firul vietii va fi rupt.

traduceri

Microeseu şi traducere dinlimba italiană de Geo Vasile

91

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

traduceri

Peter Phillips a publicat o colecție de pamflete, Frayed at the Edges, în 1997. Prima sa colecție completă, Looking for You, a fost publicată în 2001, urmată de Wide Skies, Salt and Best Better în 2005, ambele la editura Hearing Eye. În ultima sa colecție, intitulată No School Tie, cugetă asupra iubirii și a efectelor acesteia asupra poemelor ce combină, ca și în viața reală, tristețea și umorul.

Bunicul

Eram prea ocupat să fiu tânăr, să beau milkshake-uri,să mă plimb cu trenul pe falezăpentru a mai pune întrebări.Dacă ar fi aici, i-aș ține mâna,l-aș întreba de ce era mereu îmbrăcat în costum,cine i-a transmis gena îngrijorăriipe care am luat-o de la mama ca pe o ștafetă.

Nu l-am cunoscut de prea mult timp, nici pe departe.Parcă adineauri ne ducea prin Southsea,conducând încet pe unde se mergea cu viteză,și bunica îi spunea să semnalizeze corespunzător;dintr-o dată a devenit tatăl mamei,despre care se vorbea multși am întrebat de ce l-au lăsat cei de la sanatoriu să iasă afară noaptea.

Ceața

Tata trebuie să fi știut când a muritcă deja ne părăseai.Te-ar fi văzut bâjbâind prin geantă,scriind pe o bucată de hârtie cum ți-a fost ziuaagitația când o pierdeai.

Dar Mamă, cu toții facem liste,așa că atunci când te-ai oprit,atunci – când le-am văzut întinsepe masă, mici fragmente de amintireașteptând să fie ridicate – m-am mirat.

Era aproape fără sfârșit, mișcarea lentăde aici către o noblețe atât de subtilăîncât ceilalți nu ar fi observat-o.Dar când vorbeai despre ceață, știam că s-a întâmplatși cu ea a venit potopul de lacrimi,moartea tatei, și sentimentul de frustrare,sperând că ai greșit.

Revenirea

S-a întâmplat noaptea, Mamă.Cerul, negru precum groazape care ai văzut-o în ochii surorii tale,puncte negre căzute,te-au presărat cu inocență,aceeași revenire pe care au suferit-o și ei.

Știu că îți vine greu să explici.E ca și cum ai vrea să-mi spui cevadupă care dispare, sau e acolo doar pe jumătateși când o rostești, iesealtceva, dar nu tot timpul.

Când frizerul întreabă„Ce faci în acest sfârșit de săptămână?”cum vei răspunde?

Nu te gândi prea multpentru că limba ta, obosită și încâlcită,va cerne cuvintele.Răspunde simplu, „Nimic deosebit,”sau zâmbește-i frizerului, Mamă.Poți scăpa cu un zâmbet.

PeterPHILIPS

Traducere de Petronela CorobleanuMTTLC, Universitatea București

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaţional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea

Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureşti, http://mttlc.ro

92

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

apoftegmatice

Aphoria- meta- phoria ..

Muzica, arta gemelară poeziei, cea mai accesibilă, nu vindecă, sunetele nu vindecă „zburând”, nu pot fi „vizibile” prin auzire. Ceea ce simţim din abundenţa ei este un fel de rogvaiv, dacă se poate spune, un curcubeu nocturn. Chiar aici, această frază, conţine şi muzică, însă în „stare” de fiinţă prin agitaţia Cuvântului, prin poezia sa, care este a spiritului, a fiinţei. Cuvintele ne „trezesc”, prin paradoxala reverie a simţirii poetice, în Visul treaz, vindecător al neliniştii, al „stării de ne-stare”, ne alină de suferinţa absenţei sau slăbirii voinţei (gr. Thelema) - de r i s c u l a l i e n ă r i i , înstrăinării sinelui în lume,… în interiorul filosofiei, a lui homo cogitans… Anume cum scria Novalis: „acel ceva ce este de fapt nostalgia, dorul d e a f i o r i u n d e acasă”. Românii au p e n t r u a c e a s t ă n o s t a l g i e g r e u traductibilul DOR, etimon al DORINŢEI, aşadar o stare ce vine din erosul arhetipal. Am scris că asta se poate numi şi „dorul de s ine” a l f i in ţe i , ră tăc ind pr in ogl inz i le iraţionalului…

A face pe nebunul …

Suntem în „ciclotronul” sinergiilor, în splendoarea imaginară a ciclurilor tronurilor divine. Faptul că murim continuu, inversând curgerea - zborul durerii noastre, în Fractalia, este mister ce se arată ascunzându-ni-se şi se ascunde prin „arătări” (viziuni) – aşadar fenomenul esenţial al devenirii. Grecii îl numeau Egregor. Problema vindecării, de care scria minunat Doina Uricariu, este a „magiei de leac” ce ne-o induce prin efectul feedback al rostirii (postmodern - mantramice) – rostirea poetică. Marele critic Laurenţiu Ulici gândea matematic fenomenul creaţiei literare şi de fapt freudian, ceea ce rămâne dilematic ca paradigmă. El era un psiholog care cochetase şi cu poezia, ca George Călinescu, („Eu sunt grec”, etc.) Călinescu era un magician şi un actor al lui însuşi (…), care îşi fascina studenţii aproape cântându-şi versurile…Făcea pe nebunul ! Am cunoscut mulţi poeţi români

„devoraţi” astfel d e p u b l i c u l „ f a n a t i z a t ” , a r e v e d e a e x p e r i m e n t u l cenaclier al lui Păunescu. „Vraja“ cuvân tu lu i a re efect magic asupra mu l ţ im i i , c a r e percepe cumva prin auto-transă, ceea ce „emite” focalizat, Factorul central, personajul r i t u a l i c a l Autorului… Cum ar spune Umberto Eco, „sacerdot al b a r b a r i l o r ” . Real i ta tea es te barbară, funcţia

gestului de acest tip este una orfeică, „poezia îmblânzeşte omul”, dealtfel toate Artele. Iată-ne aşadar în religios, sacrul coboară astfel în „profan”, ca paraclet. Culmea, dar poezia „femininelor care vor pace” (A. Păunescu) – a fost mai durabilă, mai valoroasă, la poetese decât la poeţi! Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Angela Marinescu,

EugenEVU

Aphoria- meta- phoria ...

93

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ Nora Iuga, Doina Uricariu, toate reuşesc divers

stilistic, să convingă mai mult decât exoticii sau mitizanţii, suferinzii sau triumfalicii poeţi ai generaţiilor 60, 70 şi 80. Ceea ce Ulici atribuia ca „factor smulgător din inerţial”, poetelor mai ales, este Frustrarea, una a pulsiunilor erotice, defulate, sau în cazul „vindecător” (auto- vindecător) – fiind sublimarea prin cuvânt, incantatoriu, mantic, delfic, a DORULUI inefabil şi imuabil din inteligenţa umană, uneori mistficarea.. Forţa geniului este aceea de a se auto-vindeca de spaimele nocturne, onirice, de frustrare, este lustru, aşadar „spălare” prin gestul cu surdină psihedelic, prin stare auto-indusă de „descântare”, de vindecare de întunericul acela DINTRE cuvinte… Marii orbi, Homer, Borges ş.c.l. – au înţeles asta şi au reuşit să valorifice prin operă, testamentar.

* Rătăcirea este aceea de a exprima umanul aşa cum NU E, iată alienarea. Cei care sunt în această eroare, se mortifică.

* „Mă uit în lume, mă uit”... Dar asta o face Memor ia , ca s ă s e ex t r agă d in de l i ru l suprafeţelor…

* Cuvintele mă cunosc şi mă înţeleg. Ele redevin prin poezie ceea ce semnifică.

* Între rut şi sărut, este doar o metaforă: muşcătura (oximoronul semantic) a sublimat în sărut, ruperea peceţii prin delicateţea subtilă, tandră, ritualică, a Dorului ce se vrea palpabil prin s e n z u a l i t a t e , p r i n a t i n g e r e a – d e c i CUNOAŞTEREA în sensul genezic, biblic: „Adam a cunoscut-o pe femeia sa, Eva, şi au născut fii şi f i i c e ” … C u n o a ş t e r e a a b o r i g i n e e s t e intrepătrundere, penetrare şi inseminare.

* Dintotdeauna, amarul a fost de leac, vindecător…Încă din Mesopotamia. Sângele se revigorează, imunitatea este repotentată din inhibiţia, latentă, a bolii. În poezie, cuvintele pot avea „rostul de leac” al amarului. Am scris cartea „Amarul mierii”, dar să nu uit propolisul…Iar din apicultură (…), să regândim ochiul compus al albinei, prin extenso, al Roiului…Şi apoi să visăm privind roiul de stele al unui cer senin şi Diafanul…

* Dacă există vampirism energetic, cei hiper- empatici, cultivaţi prin poezie, sunt cei mai vulnerabili. Vampirismul devine sinergetic, aici e scăparea. Fiinţa se fascinează, adică oscilează spre Nocturn, spre Alinare, spre vindecare, spre a râde de murire.

apoftegmatice

94

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

universalia

Apărută în cadrul colecţiei Illico a editurii elveţiene Infolio (a 25-a apariţie editorială din colecţie), lucrarea lui Frédéric Saenen reprezintă, trebuie spus din start, un util instrument de lucru pentru cei interesaţi de cunoaşterea scrierii pamfletare în spaţiul cultural francez. Dicţionarul poate fi important nu doar pentru cele o sută de articole conţinute sau datorită precizărilor şi analizelor aflate în studiul introductiv, ci şi din punct de vedere al metodei de realizare şi de prezentare a datelor. Fără a impresiona prin dimensiuni sau printr-un volum informaţional excesiv, lucrarea lui Frédéric Saenen cuprinde, în afara celor o sută de articole deja amintite (p. 39-178), un cuvânt înainte (p. 9-11), un studiu introductiv (p. 13-38), o bibliografie (p. 181-185) şi un indice al celor o sută de articole (p. 187-190). Chiar de la prima frază a cuvântului înainte (Avant-propos), Frédéric Saenen precizează dificultăţile de care se loveşte orice cercetător atunci când vine v o r b a d e s p r e d e f i n i r e a ş i î n c a d r a r e a p a m f l e t u l u i , marşând pe ideea e n u n ţ a t ă ş i argumentată de c ă t r e M a r c A n g e n o t d e aproximativ trei

1d e c e n i i : „ À l'intersection entre histoire des idées et histoire littéraire, le pamphlet est un g e n r e particulièrement d i f f i c i l e à

circonscrire. Sans doute serait-il plus correct de suivre le spécialiste Marc Angenot et de parler d'une «parole pamphlétaire», présente à divers degrés dans un corpus qui rassemblerait la littérature polémique dans son intégralité” (p. 9). Tot în cuvânt - înainte, autorul menţionează că a vizat, prin dicţionarul său, doar segmentul francez al pamfletului, iar ca limite cronologice a ales

2Revoluţia din 1789 şi epoca internetului . Cu această ocazie, Frédéric Saenen enunţă şi unul din criteriile de bază care l-au călăuzit în selectarea celor o sută de articole ale lucrării sale – caracterul polemic al pamfletului. Acest criteriu, în opinia sa, justifică indicarea Revoluţiei franceze ca bornă temporală de debut a dicţionarului, întrucât aceasta a prilejuit „o veritabilă înmulţire a polemiştilor” – „Notons cependant d'emblée que les événements de 1789 marquèrent une étape cruciale dans son essor, dans la mesure où cette époque assista à un véritable pullulement de polémistes” (p. 11). Totodată, ţinând cont de acelaşi criteriu polemic, autorul explică de ce unii scriitori şi publicişti nu au fost incluşi în lucrare – „nu au scris text polemic (altul decât articolele de presă) sub formă de

3broşură sau de carte” . Studiul introductiv, intitulat Istoria unui cuvânt, avatarurile unui gen, emergenţa unei

4figuri: pamfletul şi pamfletarul , este divizat în trei părţi, prin intermediul cărora este prezentat un scurt istoric al termenului (p. 15-18), sunt abordate, din perspectivă predominant literar-socială, avatarurile

Mircea-CristianGHENGHEA

Frédéric Saenen,Dictionnaire du pamphlet,

Gollion, Infolio, 2010

95

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ genului (p. 18-33) şi sunt înfăţişate apariţia şi

afirmarea pamfletarului, pornindu-se de la câteva definiri ale acestuia din veacurile XIX-XX (p. 35-38). În respectivul studiu se găseşte o imagine plastică a pamfletului, vizualizat ca „o zonă rău famată a literaturii” – „une zone mal famée de la littérature” (p. 21), cei care se aventurează în acest perimetru trebuind să fie pe deplin conştienţi în legătură cu puterea vitriolantă, virulentă şi permanent angajată a pamfletului. Pornind de la caracteristicile romanului, ale teatrului şi ale poeziei, Frédéric Saenen oferă o interesantă şi nonconformistă definiţie a pamfletului, rezultată

din îmbinarea a opt „criterii definitorii”: „(1) un gen literar cu drepturi depline (2) al cărui suport este broşura sau cartea, (3) scris de un singur autor (mai rar de un grup), (4) autor care, ca o reacţie la actualitate sau la o situaţie trăită, (5) utilizează pentru a-şi apăra argumentele un ansamblu de tehnici retorice şi stilistice (6) şi adoptă un ton mergând de la fermitate peremptorie la violenţă verbală pură, (7) fie contra unui adversar pe care caută să-l pună la respect, chiar să-l anihileze prin cuvânt, fie în favoarea unei cauze pe care o consideră a fi adevărată şi justă, (8) cu toate

5riscurile de rigoare” . Luând în considerare perspective/portrete ale pamfletarului schiţate de către Honoré de Balzac, Pierre Dominique sau

Léon Bloy, Frédéric Saenen concluzionează că „pamfletarul ideal ar fi un autor care cumulează o profundă inteligenţă a faptelor pe care le tratează, o perfectă stăpânire a scriiturii sale şi o fermitate

6infailibilă a tonului pentru apărarea opiniilor sale” . Cele o sută de articole ale dicţionarului permit cunoaşterea majori tăţ i i reperelor pamfletului din spaţiul cultural francez de la sfârşitul veacului al XVIII-lea până spre zilele noastre. De la un Chateaubriand sau un Paul-Louis Courier până la internetul începutului de veac XXI, cititorul interesat de subiect poate sesiza diverse modificări de sens şi de conţinut ale pamfletului.

Astfel, acesta a a j u n s s ă desemneze, în era i n t e r n e t u l u i , i n c l u s i v „ u n s i m p l u comentariu, fie cât de succint”, aparţinând unui „internaut care-şi manifestă opinia în t r-o manieră

7tranşantă” . Din înşiruirea decisă de către Frédéric Saenen nu este omis Émile Zola cu celebrul său J'accuse!, care a făcut epocă, fiind unul din cele mai cunoscute texte cu caracter pamfletar

din lume (p. 172-178). Inserarea unor texte sau fragmente de texte completează şi contribuie, după cum arată şi autorul, la înţelegerea forţei argumentative, a calităţii scriiturii, a răutăţii funciare şi a excesului verbal pe care le pot arunca

8în luptă pamfletarii . Indiscutabil, dicţionarul reprezintă un instrument de lucru original şi util, inclusiv pentru cunoaşterea unor coordonate metodologice necesare celor care se preocupă de istoria şi de evoluţia pamfletului pentru spaţiul românesc. Deşi Frédéric Saenen a privilegiat abordarea din perspectivă literară şi criteriul polemic al pamfletului, lucrarea se dovedeşte de un real interes pentru vasta problematică avută în vedere, oferind

universalia

96

BU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ cititorului analize ale transformării şi afirmării

„genului pamfletar” în cultura franceză pentru o perioadă de mai mult de două secole.

1A se vedea Marc Angenot, La parole pamphlétaire. Typologie des discours modernes, Paris, Payot, 1982.2Frédéric Saenen, Dictionnaire du pamphlet, Gollion, Infolio, 2010, p. 10-11: „Le présent dictionnaire couvre le domaine français de France uniquement, même si les productions pamphlétaires de la périphérie francophone (Belgique, Suisse, Canada, Afrique ou Pays d'Outre-mer) sont riches en la matière. Elles pourraient faire l'objet, à elles seules, d'un second volume.En ce qui concerne la période délimitée, elle s'étend de la Révolution française à Internet”.3Ibidem, p. 11: „Le lecteur s'étonnera peut-être de ne pas rencontrer des entrées que, de prime abord, il aurait estimées incontournables. Si leur œuvre est toute teintée de «parole pamphlétaire» ou constitue même un vaste «pamphlet polymorphe» (se déclinant en poèmes, intrigues romanesques, pièces de théâtre caustiques, etc.), certains auteurs ont été écartés simplement parce qu'ils n'avaient pas écrit de texte polémique (autre que des articles de presse) sous forme de brochure ou de livre. Voilà pourquoi il n'y a pas d'entrée à Jules Vallès ou, cruelle résignation, à Octave Mirbeau…”.4Histoire d'un mot, avatars d'un genre, émergence d'une figure: le pamphlet et le pamphlétaire, în ibidem, p. 13.5Ibidem, p. 18: „(1) un genre littéraire à part entière (2) dont le support serait la brochure ou le livre, (3) écrit par un seul auteur (plus rarement par un groupe), (4) auteur qui, en réaction à l'actualité ou une situation vécue, (5) déploie pour défendre ses arguments un ensemble de techniques rhétoriques et stylistiques (6) et adopte un ton allant de la fermeté péremptoire à la violence verbale pure, (7) soit contre un adversaire qu'il cherche à mettre à mal, voire à éradiquer par la parole, soit en faveur d'une cause qu'il estime être vraie et juste, (8) à ses risques et périls”.6Ibidem, p. 35: „Le pamphlétaire idéal serait donc un auteur qui cumulerait une profonde intelligence des faits dont il traite, une parfaite maîtrise de son écriture et une indéfectible fermeté de ton pour défendre ses opinions”.7Ibidem, p. 16: „Il en viendrait à désigner, sous les doigts des bloggeurs et des chatteurs, non plus un texte, mais un simple commentaire, si succinct soit-il (et pouvant même être rédigé en langage texto!), émis par un internaute qui manifeste son opinion de manière tranchée”.8Ibidem, p. 11: „Cet aspect anthologique nous paraissait indispensable pour que le lecteur puisse juger des qualités scripturales, de la force, de l'irrespect, de la drôlerie, de la movaise foi, de la méchanceté foncière, de la cruauté et de l'outrance verbale que peuvent déployer les pamphlétaires”.

Paul Gorban, Caii din Perugia, Pitești, Paralela 45, 2012

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Simona-Grazia Dima, Interiorul lucrurilor, București, Vinea, 2011

Simona-Grazia Dima, Blândețea scorpionului, București, Ideea Europeană, 2011

Calistrat Costin, Ironia modernă, Iași, TipoMoldova, 2012

Teodor Laurean, Nu mai vine nimeni, Cluj-Napoca, Grinta, 2011

Dan Cristian Iordache, Karawane, Bistrița, Charmides, 2012

Vasile Sevastre Ghican, Vaccin împotriva morții, Bârlad, Sfera, 2011

Par

ten

eri

med

ia:

sumar:autografIoan Es. POP ........................................................................................................................................... 1 jurnal comentatLiviu Ioan STOICIU - Destinul ingrat al scriitorului care e şi publicist de actualitate ..................... 2invitatul revisteiNicolae TZONE - Poezia este forma supremă de libertate ................................................................... 3dicţionarul vişniecMatei VIŞNIEC - Cabaretul cuvintelor (cuvintele dacă mi-ar fi povestite) - fragment ................... 12cronica literarăIoan HOLBAN - Ficţiunea bibliotecii ................................................................................................... 15Adrian Dinu RACHIERU - Adrian Alui Gheorghe sau „des(pătimirile)“ poetului ........................ 17Ion ROŞIORU - Discurs poetic şi fervoare mistică ............................................................................. 19Ligia CSIKI - Silvestru Morariu Andrievici, un portret pentru contemporaneitate ....................... 22biblioteca Bucovina literară ................................................................................................................... 24aforismeGheorghe GRIGURCU - Patul procustian al valorii estetice ............................................................. 25o antologie a poeziei româneştiMircea A. DIACONU - Aurel Dumitraşcu ........................................................................................... 26biblioteca Bucovina literară ................................................................................................................... 27eminescianaGeorge POPA - In principio fuit Eminescu .......................................................................................... 28Lucia OLARU NENATI - Eminescu şi „Academia nordului“ ........................................................... 33file de istorie literarăConst. CEHAN-RACOVIŢĂ - Trista comemorare a lui M. Eminescu ............................................. 37biblioteca Bucovina literară ................................................................................................................... 38epica magnaPetru CIMPOEŞU - Bunici .................................................................................................................... 39portret în cărbuneAl. CISTELECAN - Cum se poate face critică literară pe ascuns ..................................................... 43chipuri şi priveliştiLiviu ANTONESEI - Un bluesman teleportat din Vatra Dornei ....................................................... 45biblioteca Bucovina literară ................................................................................................................... 46liber pe contrasensAdrian ALUI GHEORGHE - Banca de organe ................................................................................... 47atitudiniMagda URSACHE - Dictat ideologic şi samizdat ................................................................................ 48poesisMarcel MUREŞEANU - În avanpost .................................................................................................... 52eseuTheodor CODREANU - A. C. Cuza: Revelaţia unei exegeze eminesciene inedite (V) ..................... 54coordonate cernăuţeneIlie LUCEAC - Carol Miculi (Karol Mikuli) în viziune modernă şi în amintirea Cernăuţiului de altădată .................................................................................................................................................... 58refluxAlexandru Ovidiu VINTILĂ - Eminescu la Cernăuţi, o experienţă formatoare ............................. 61paraboleLeo BUTNARU - Din sens opus ............................................................................................................ 63recenziiIoan ŢICALO - O carte de excepţie ...................................................................................................... 65Sabinne Marie ŢĂRANU - Divina tragedie ......................................................................................... 67calendar bucovinean ............................................................................................................................... 68liriceMarin GHERMAN ................................................................................................................................. 78Marina POPESCU .................................................................................................................................. 80Amelia STĂNESCU ................................................................................................................................ 82vitrina editorialăSabina FÎNARU - Scriitori bucovineni şi invitaţii lor ......................................................................... 84crochiu biograficIon FILIPCIUC - Pictorul Vespasian Lungu, la 85 de ani de la naştere ........................................... 86arta plasticăSabina FÎNARU - Pastel: o viziune parodică ....................................................................................... 87traduceriDomenico PISANA ................................................................................................................................. 89Peter PHILIPS ........................................................................................................................................ 91apoftegmaticeEugen EVU - Aphoria- meta- phoria ... ................................................................................................ 92universaliaMircea Cristian GHENGHEA - Frédéric Saenen, Dictionnaire du pamphlet, Gollion, Infolio, 2010 ... 94biblioteca Bucovina literară ................................................................................................................... 96

http://bucovina-literara.scriitor.org ISSN 123-7167 Preţul: 10 lei

* Abonamentele se pot face la oficiile poştale, la redacţie sau cu plata prin virament la Trezoreria Suceava, cont: RO09TREZ59124590220XXXXX,cod fiscal 4244075

5 949992 610109 01

SOCIETATEA SCRIITORILOR BUCOVINENI

La Mănăstirea Sucevița, cu ocazia Festivalului-concurs de literatură „Rezonanţe udeştene“, de la stânga la dreapta: Saveta Vărăreanu, Bogdan Hanu, Anca

Mizumschi, Mădălina Ionela Grosu, Viorica Petrovici, Vlad Sibechi, Mara Diana Alexoaea, Anastasia Gavrilovici, Liviu Popescu, Paul Gorban, Isabel şi Alexandru

Ovidiu Vintilă