bucovina literara nr. 5-6, 2015

8/20/2019 Bucovina Literara Nr. 5-6, 2015

1/100

Serie nouă Anul XXVI nr. 5-6 (291-292) Suceava mai - iunie 2015· · · ·

BUCOVINA

LITERARĂ

Rev

istăaSocie

tăţiiScriitorilorBucovi

neni


2/100


3/100

autograf Elena Ştefoi

m e tie mi-e complice demult te rânjind

âie u a în lini tea nop ii

cu fa i cu ceas de agent ternuturi

găleata sudorilor reci pustiul gâlgâitor nu-i sclipesc în cele două orbite premonitorii oglinzi în care mă chinui

esc printre lacrimi i vaiete singura poză care mi-a rămas de la mama

m-a antrenat pentru front pe vremi complicate te a a

în elege ti îmi ine trena pe care a esut-o i a întins-o peste câteva continente limba mea ascu

mă va dezbrăca de fiecare pagină scrisă de fala deşartă cum lepezi e un prunc somnoros înainte de

o să-mi aştearnă sub tălpi o altă formă de echilibru eze la timp la locul meu pe scara aceea

ă însoţ şte mă ş n-are coasă şi nu mă ademeneş n-o să zgâlţ ş ş ţ

ţă de hârcă ş nici n-o să-mi răstoarne în aş

să desluş ş

mă primeş ş şchioapă şi chioară cum m-am întors ţ şi rabdă îmi duce numele pe tăvi boiereş

ţ ţ ş ţită

de hăinuţ scăldătoarea de seară

o să mă aş

O să învăţ să cânt la pian

BUCOVINA

LITERAR

Ă


4/100

interviu

„Trebuie găsite forme care să atragă atenţianu doar asupra unui nume sau altul, ci, înprimul rând, asupra viabilităţii europene a

literaturii noastre”

Av a n t a j u l u n e i c o n v o r b i r i c udumneavoastră este acela că sunteţi deopotrivă

prozator şi teoretician, profesor universitar,analist al spaţiului cultural, editor. Ceea ceînseamnă că interviulnostrupoate aborda multipleteme. Cu toate acestea, vă rog, să-mi răspundeţi lao întrebare din sfera prozei. De ce „Pupa russa“?Cereprezintăacestromanpentrudumneavoastră?

Epură pentru Longos

Nu ştiu dacă e cea mai bunăcarte a mea de până acum, dar e cu siguranţă ceamai ambiţioasă. După

publicat în 1987),în acest ultim roman am simţit din nou că-mi daudrumul la mână şi-mi depăşesc vechi inhibiţiistilistice. Unele secvenţe le-am scris ca în transă,fără să ştiu dacă ele îşi vor găsi în final un loc înmateria cărţii. Altele mi-au fost impuse deconstrucţiaînsine.Aufostşisecvenţepecarele-amlucrat matematic, cuvânt cu cuvânt, pentru că ştiamlimpede unde vreau să ajung În cele din urmă

Pupa russa

Compunere cu paralele inegale

(cele patru capitole cu subiect antic din romanul

am procedat bine aşa, p

multe viteze. În acelaşi părea prea descriptivsenzualitate năucitoaranonim descoperită pe

poate fi lăsată din nenumăratemărturisirfelul de cititori. Ce scriPoate că - răspunzexplicaţiile mele ar fi conţinutulcărţii.Dardalte interviuri. Indifeream izbutit să scriu o carciuda celor 400 de pagînvingnarcisismul–ce- şipoate căînsubconş

„

Consideraţi căal dumneavoastră apărla Editura Humanitamediatizat? Suferă

promovare precară a simte acest lucru cel

străinătate? Şi când forrefer, evident, la scri păcate, este cunoscuta

DialogGheorghe Crăciun,

la 65 de ani de la naştere

cuscriitorul

(n. 8 mai 1950 - d. 10 ian. 2007)

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


5/100

neaşteptat de mare, dovadă faptul că după

epuizarea banilor de la editură, am fost invitaţi şi înalte oraşe (Oradea, Sighişoara) pe banii unor sponsori locali.Alături denoi aufostde fiecare datăşi câte doi-trei critici sau scriitori care au formulatimpresii despre carte, totul în forme colocviale,destinse. Pe de altă parte, nu pot să nu spun cămediatizarea în presă a cărţii a lăsat mult de dorit.

N-am cerut o explicaţie din partea editurii însă

trăiesc în continuare cu senzaţia că pentrumarketingul romanului meu s-a făcut destul de

puţin. La sfârşitul lui 2004, primise dejatrei premii pentru cea mai bună carte de proză aanului (al revistelor „Cuvântul” şi „Tomis” şi alUniunii Scriitorilor), dar Editura Humanitas n-aavut nici o reacţie. Sigur, nu mă aşteptam să

primesc felicitări dar cred că evenimentul putea fispeculat şi în sensul unei creşteri a vânzărilor. Cinenu se gândeşte în ziua de azi la profit? În sfârşit, nuvreau să par un autor care caută nod în papură şi-şi

bagă nasul unde nu-i fierbe oala, dar relaţia mea cueditura a devenit în ultima vreme confuză. Câtdespre promovarea scriitorilor români înstrăinătate, aici lucrurile stau infinit mai prost.Editurile fac şi ele ce pot. Instituţiile culturale alestatului nu fac nimic. Sau dacă fac ceva, enesemnificativ şi lipsit de eficienţă. E foarte greu

pentru un scriitor român să se impună în străinătatede unul singur. E nevoie de o falangă literară, cumobserva recent Dumitru Ţepeneag într-un interviu.Trebuie găsite forme care să atragă atenţia nu doar asupra unui nume sau altul, ci, în primul rând,

asupraviabilităţiieuropenealiteraturiinoastre.

Pupa russa

La un moment dat, în romanul „Puparussa”, afirmaţi că v-aţi născut într-o „sală deaşteptare”. Vă aflaţi/ ne aflăm într-adevăr într-unastfeldespaţiu?

vitalitate, derută, spera

unele stridenţe au înexcepţia marilor profitcomunismului, a celmanipulat eveniment

baronilor şi baroneţilocontinuăm să trăim înintrată într-un lung proe adevărat, cu distribui

şi Coca-Cola. Asta e îazi, o ţară ca o gară cu informaţii care nu fungeambileţeleculiniştit

Nefiind o personeştiind, prin urmare, despre climatul literar repede pe hârtie nişte a

propria-mi subiectivitatmă deranjează cel mascriitorilor unii faţă demeserie. Ideea de literaCine mai respectă aProfesia de scriitor e formă de carierism şi pscriitorilor e dominsuspiciune,grandomanetc. Asta explică în bunsolidaritate, închidereavalorilor de folosinţăizolarea îmbufnată, resemnarea gregară în schimbare. Şi de ce n-aşi poziţii de influenţă şimai subtilă decât în alteşi culturale sunt men

Cum vă doriţi,climatulliterardelano

BUCOVINA

LITERAR

Ă


6/100

română în întregul ei şi nu doar viziunea celor care

conduc instituţia despre ce e important şi ce nu înaceastă cultură. Mai mult decât atât: în ce priveşteimaginea culturii noastre în afara graniţelor ţării, înmomentul de faţă nu cred să existe vreo diferenţăsemnificativă între activitatea ICR şi cea aFundaţiei Culturale Române de sub directoratul d-luiBuzura.Badimpotrivă,dacăesăavemînvedere

poziţia institutului condus de dl. Patapievici faţă de

proiectulţi cu această ocazie în Franţa.

Evenimentul a fost complet ignorat. Să nu fim însăatâtdegrăbiţişisămaiavempuţinărăbdare…(Îmi)

prescriu, iată, această recomandare, în ciuda unor evidenţe cu mai largă semnificaţie. Anul trecut,spre sfârşitul verii, când cu întâlnirile de la Neptunşi venirea lui Vargas Llosa în România, căzusem îneroarea de a aştepta ceva de la noua Uniune aScriitorilor - poate meritam şi eu să fiu invitat laeveniment,oricumarfifostprimadată!-darmi-amdat repede seama că am fost un naiv. Acum ştiu cănici de la această instituţie în care domneşte aceeaşi

brambureală organizatorică şi degringoladăvalorică din perioada Uricaru nu am nimic deaşteptat.Înnoiembrieanultrecutunjuriucondusdecriticul Ion Pop mi-a acordat premiul de proză alUniunii.N-amfostlaceremonie,deşimi-aşfidorit,

pentru că nu am fost anunţat. Şi alţi scriitori premiaţi s-au aflat în situaţia mea. Poate că n-a fostvorba de o simplă întâmplare… Ei bine, fără să seintereseze cum se explică aceste absenţe,

preşedintele Uniunii s-a apucat să-i eticheteze pe

ceiîncauzăşisălepunăîncârcătotsoiuldeintenţiiurâte. Mi s-a părut o reacţie cel puţin ciudată,necugetată. Am încercat să-i explic d-luiManolesculatelefonces-aîntâmplat,daramrămascusenzaţiacăn-amfostsuficientdeconvingător…

„Les Belles Etrangères” şi de scriitoriiromâni invita

F i di i '80 i d bi bil

optzecişti în pierdere ddoi-trei ani în urmă de a

public că ei îşi dau demnici măcar n-a fost băgasimilat cu o glumă de o mulţime de foşti comfuncţie decontext sau d

mârâie, fie aplaudă, mitem literar (sau cuminepuizabil. Pentru muliterar, tineri şi bătrâimpostori, generaţia 8vacă”. În armată, num

interviu

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


7/100

făcutmultpentruprofilulcolectivalgeneraţiei.Dar

nuştiucumsefacecăamreuşitsă-mipierdpedrumaproape toţi prietenii. Constat acum că generaţiamea e victima unei blazări colective. Trăim cu toţiiîntr-un soi de izolaţionism treaz, ne pansăm rănileşi ne savurăm victoriile, constatăm că sensibilitateanoastră se toceşte pe zi ce trece şi nu luăm nici omăsură. Speranţa de viaţă a membrilor generaţieidevine îngrijorătoare. Astăzi nu mai sunt printre

noi: Aurel Dumitraşcu, Augustin Pop, MarianaMarin, Radu G. Ţeposu, Radu Săplăcan, Mircea

Nedelciu, Ioan Flora, Ion Stratan. Frisonant,nu?

Îmi permiteţi, vă rog, să mă citez?Am scrisrândurile care urmează exact în urmă cu trei luni şi

jumătate. Între timp, vă asigur, opiniile mele nu s-au schimbat deloc. Iată ce spuneam nu de mult într-

Provincialismul ecea mai stridentă trăsătură a literaturii române deazi. Scriem, publicăm, ne umflăm în pene, nezbatem într-o văicăreală generală şi încercăm să neliniştim cu gândul că timpul nostru n-a sosit încă.Când mult mai simplu şi mai eficient - înainte de ane întreba de ce Europa continuă să ne refuze cascriitori - ar fi să avem curajul de a vedea de celiteratura noastră e atât de localistă, îmbâcsităstilistic şi lipsită de suflu. Ar fi însă nevoie şi sărenunţăm măcar pentru câteva clipe la eternele

noastre cacialmale metafizice şi spectacole deimprovizaţie, să punem cărţile pe masă şi sămedităm cu toată obiectivitatea la provincialismulgeneralizatalspirituluiromânesc.(…).

Animaţi de ambiţiiminore, pe termenscurt,retractili, mefienţi şi conformişti prin tradiţie, când

b d hi b h i l t l til l i

Este provincial scriitorul român? Cumdemonstrăm Europei că şi scriitorul român esteeuropean?

un eseu din revista „Cuvântul”: „

deranjată de posibilul e

aproape toată lumea vminimalist, autist şi câdecenii de comunism şînţeles. Dar ea nu repreşi suficientă pentru comăsura amplitudinii şautohton, pe care săcomplexe.”

Citez în continmarea ei majoritate litexpresia unui mani

protorealist intrat în conale modei literare de mtoate cărţile pe ideea deurâţenie ontologică şi situaţie nici nu mai ar

privită din afară literlipsită de identitate. Eştiinţă şi nu pare delostatut neocolonial.Astăsă scrie americăneşte, cinic cu putinţă. Dupideologie reacţia e poreprezintă şi o condiţieconturarea unei identit

potenţialităţilor spiritu putem asuma fără co

totuşi, şi altceva: noul v perceput la grămadă. care se poate miza încăeu sunt prozator, nu

partea criticilor mai mmai sporită luciditate e

t i t

Cum aţ i cara scriitori?

BUCOVINA

LITERAR

Ă


8/100

interviu

UniuniiLatine.Cândvorputeafranceziiiubitoride

literatură să citească şi recentul dumneavo străroman „Pupa russa”? Aţi purtat discuţii în acest senscu traducătoriişi edit

Simona Popescu scrie în „Exuvii” că nu i-a plăcut de la început poezia. Dumneavoastră,domnule Gheorghe Crăciun, v-a plăcut de laînceputproza?

a

orii francezi?

Pupa russa

prorsus

discutio

Romanul e în curs de traducere. Există cel puţin trei edituri franceze interesate de publicarealui. Din păcate, traducerea, semnată şi de dataaceastadeinegalabilaOdileSerre,vaduradestulde

mult, poate ani. La nivel stilistic, cartea ridică mari probleme de echivalare. Unele jocuri de cuvinte şisecvenţe eufonice mie mi se par imposibil detradus. Cu toate acestea, lucrând pe primul capitolal romanului (publicat în antologia lansată pe piaţăcu ocazia evenimentului geres”),Odile Serre a ajuns la adevărate performanţe.Textul sună extraordinar. Mi-au spus-o cititorii

francezi cu care m-am întâlnit în turneul de lecturidin noiembrie. Nu cred că e o carteconjuncturală. Dacă ea ar vorbi doar desprecomunismul românesc ar fi foarte puţin. Romanulmeu e un poem onto-politic sau cel puţin asta amurmărit. Am prin urmare toate motivele să aşteptoricâttraducereadefinitivăacărţii.Şispercamăcar unul dintre potenţialii editori francezi să aibă, la

rândullui,răbdareamea…

Da, mi-a plăcut de la început proza, dar atrebuit să scriu mai întâi poezie pentru a înţelege ceeste proza. Nu este o simplă înaintare în liniedreaptă”, cum ne sugerează etimologia (vezi

prepoziţia ). Monsieur Jourdain se înşela cu bună ştiinţă. Când vorbim, noi nu facem proză, noispargem totul în bucăţi discutăm (lat

„Les belles Etran

„

)

proza e un fenomen li

poeziei, în opoziţie cu această idee. O vreme, poet. Am ajuns destulacestui limbaj şi atuncila proză, am încerca

poeziei.Am debutat cavolume în manuscris ddemicăanvergură.

Nu prea îmi proiectele mele. Dar p public unele secvenţe dvoi spune că acest rom

mea carte de proză. N probabil nici nu cred prcare am încercat să mimplicat, care de la unagaseze.Acum am abala punct câteva cărţi dedin intervenţiile mele îani. Ca universitar şi te

de mai multă vreme

dicţionar, de proporţiiam semnat deja un coaşteaptă de ani buni. Aşlabunsfârşit.

Top 10 e un joc la msăstaupreamultpegân

Ce proiecte lit prezent? Ce vă doriţi să

Dacă ar fi să îmai valoroase romanarătaacela?

Conceptele teoriei lite

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


9/100

Străinul Lecţia

de limbă moartă

nt cărţileşi autorii care v-au marcat profund cariera?

lui Camus,

a lui Kunsniewicz, un roman deKundera, altul de Hemingway, altul de HenryMiller,

Bâtlanul

Patul lui Procust, Drumul la zid

Care su

lui Bassani şi

şi…şi…Cred că nu prea am aptitudini pentru jocul acesta.Suntpreagurmand…

Nu ştiu cât de serios o să vi se parărăspunsul meu, dar eu am descoperit literatura detimpuriu, în ultimele clase de gimnaziu, în douămoduri complet diferite. Pe de o parte, analizelemorfo-sintactice la care mă obligau orele degramatică, pe texte de Creangă, Sadoveanu,Odobescu, Slavici, mi-au atras atenţia asupra

scrisului ca activitate în sine şi mi-au arătat căliteratura e un limbaj special, anume un limbajdificil, lucrat, deşi nu neapărat frumos, sclipicios.Pe de altă parte, îndopându-mă cu Stevenson,Dumas, Fenimore Cooper, cu doxuri şi literaturăsovietică îndoielnică, dar şi cu Cehov, Gogol,Turgheniev, am înţeles că literatura e o altă lume,reală şi ireală în acelaşi timp, o lume imaginară,

plină de lucruri neaşteptate. În Creangă vedeamlimbajul, în Dumas aventura, ficţiunea, fără să fiuîn stare să înţeleg că literatura e simultan stil şiimaginaţie, limbaj şi lume (ceea ce cred totuşi căam înţeles până la urmă din povestirile lui Cehov).Relaţia dintre lume, adevăr şi limbaj a rămas pentrumine esenţială. Îmi plac scriitorii care se chinuie săspună propriul lor adevăr şi îşi caută limbajul, curiscul de a se arăta stângaci sau nesiguri(Dostoievski, Max Blecher, Svevo, HortensiaPapadat Bengescu), dar îmi plac şi cei care cred în

precizia sintaxei, în dicţiune (Flaubert, Tolstoi,Stendhal, Radu Petrescu). Nu în ultimul rând îmiplac experimetalişti ca Lawrence Sterne Joyce

Leroi-Gourhan –

, H, Petru Popescu Nabokov –

, RimDan Lungu –

, J. H

Gest

idee Invitaţie l

Băieţi

Bucureşti, decem

Galaxia Guttenberg

MirceaZaciu, ultimul lmode d'emploi

Poeme de trecere Prea puţine noutăţi, du

multe reluări. N-am situaţiei. Citesc mai mudoar literatură, nu doaam comportamentul utimpul conştient de fapciteşte. Aş vrea să-micărţilor referitoare la isca romancierde aceste

importantşiceaivreas

(Interviu realizat de A

BUCOVINA

LITERAR

Ă


10/100

in memoriam

Luca Pi u – Ultimul mesaj, ultimul cuvînt

ţ

„Eu m-am retras la

oi, rupt de lume...

LP

ţară până cătretoamnă, nemuritor în

păpuş

Duminică, 14 iunie, ora 10,15...”

Mihai Șora- Cuvînt despre LucaPi uţ

„Le Focsaniassyen“, cum îii, Luca Pi u nu mai este printre noi.

Unul câte unul, se duc to

ara era o

puu, un minunat text-

pretext, cu dedica

plăcea să spunădespre el însuş ţ

ţi oamenii pe care i-amîndrăgit, alături de care am râs, am cântat, am

povestit, am pus ţara la cale, – când Ţ

şcărie.Păstrez, de la Luca Piţ

ţiaurmătoare:

„Se dedică Mai-Știutorului, dinspre un

învăţăcelcompletamen

Aş ş Uncopilmare,într-

Dumnezeusă-lţină

ş

un eseist de-o origina

încadrarealuiîntr-oseriş neîngăduitor.

Vafigreusăneobişşirămân

Pe 14 ianuarinumeledintitlu,careavdin revista „Dialog” dLuca Piţ ţă

ş

eu,pa v e

Dia ve

aa ifost:rebel,s

Înultimavreme,vmairare.

Cele care-mi veneadinceîncemaidescuraj

Aziavenit iultimaCu Luca dispare u

Omul a fost i seri

Luca a fost

u drept prefa

Ia i,

ani

DorinTudoran-Luca

Liviu Antonesei - LP,noastră

Sende

«

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


11/100

prietenii; alţii (anche io sono), cum să nu, au

preferat să continuie gîndul acela înspre oradicalitateintempestivăşiabsolută.

Să mă apuc – în acest moment cuprins destraneitate al arhitecturii constelaţiilor – să îţ

şti, să numescpe Blanchot,Bataille, Lautréamont – cin şte atît de

bine pe acesta? – să mă refer la dialogul , la

Borges, la lucrările Colegiului de Patafizică, la ceanume ar servi? Ce am putea afla mai mult decît înaceasearădesărbătoare–eraucîţ

şit să articulăm cevadespre insondabil ş ţ

ş ţei gîndului,scriitor, dar scriitor pe care nu-l tentează iluzia uneicărţ ţ

şesc să o înlătur – că tu scrii dinneîncredere absolută faţă de cuvînt, că, pentru tine,cuvîntul poate comunica, totuşi prin chiar corporalitatea sa. Crezusem, pînă atunci, că te

preocupă, mai ales, spaţş şiruri

asasine elaborate după o savantă - şi hazoasă

cîteodată – artă combinatorie.Iată, încă o dată, unscepticism străbătut de o flacără, un scepticaredent, un juisor captiv în cuvînt pe care nu-l

bănuiesem...ş “

ţ

şi cred că nimeni dinceea ce avea să se numească „Grupul de la Iaşţia luiAl Călinescu, cu două cărţ

ş

ş

iinventariez iubirile livre

e îl mai cunoa

ivaamicipeacolo – cînd, am impresia, am reu

i nenumit? Atunci, Luca Pi u,spirit incomod, inamic al obi nuin

i, am constatat – cu o stupefac ie pe care nici

acum nu reu

iul dintre cuvinte, albul paginii i posibilitatea de a-l acoperi cu

Ia i,14Ianuarie1981

Pe cînd scriam aceste cuvinte, Luca Pi u nu

publicase nici o carte, nici eu, i”, cuexcep i în frumoasaserie „Contemporanul nostru”, despre Caragiale iAnton Holban.Au trecut aproape 35 de ani de cîndam scris textul citat mai sus i aproape 25 de cînd

Cratylos

vorbă... Dar poate şi înfimoleacămaiatenţilade pe urmă,

ţ ţ

ţară înpăpuş

din ultimudictatso iei în diminea

„Eu m-am retras laoi, rupt de lume

LP

BUCOVINA

LITERAR

Ă


12/100

in memoriam

Vasile Gogea – LucaPi u,ultima ep

LP

Înmormântare

Ani Pi u.”

ţ istolă

Duminică,14iunie,ora10,15…

a va avea loc marţi 16 iunie, laFocşani.

ţ

„Da, din păcate,Luca a plecat într-o lumemaibunăazi,la10,15…

Din păcate, nu e glumă. Stau împietrit deorebune…”

Primesc, astăzi, 14 iunie 2015, la ora 5:20P.M.,acest e-mail:

Şi nu înţeleg, refuz să înţeleg. Sper să fie oglumă. Îi scriu lui Liviu Antonesei şi-l rog să-mi

descifrezemesajul.Îmirăspunde:

A pornit, adică, aşa cum însuşi scrie premonitoriu în finalul ultimei sale cărţi,

„Eu m-am retras la ţară până către toamnă,nemuritorînpăpuşoi,ruptdelume…

Lexiconul

apostrof

MaUR

adevspermexistvii,fr

În cuvîntul pr

Şiulea gloseazviitor schiţat de LucaReşapaţi, conform sincronizatoare”, după

mportament fără „d

„adio”.Fi-vorei:„inculsuperficiali, dezoriengîndirii unice cît congAmericane, hedoniş

vori, beutori, pulscîrcotaş ş calamburgii, bolunzi, zăbăuci, uşurateci, lu

pirpirii, nevricoş ş ş

ticăiţi, ai conjuncţieechivalenţi, interschimderutaţi, încrîncenaţi, oîngheţaţi costelivi răg

Magistrului din Cajvtipografic Ciprian

co

omnii, coda i, frig

i, f bubo i, colero i, mo

haute coutu

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


13/100

pentru a insemina; a trecut prin Jung fără a jungiza,

prin Lacan fără a lacaniza; Revel nu l-a făcut sărevelizeze)nu putea rămîneşideologic. Tematica impusă ori indusă de

, spre a lespune ca el, îi repugnă. Or, oportunismul (temei) emaladie grea, adevărat , greuvindecabil. Se află în gena românului stereotip

ş inţa şi plăcerea de-a colabora cu ultimul ocupant.De reţinut că în România un singur gazetar a fostcondamnat la moarte (în contumacie) pentru delictde opinie: Pamfil Ş Şi a murit sărac lipit,înmormîntat pe cheltuiala luiVasile C. Dumitrescu,ed

ş

ştare. Am mai

cosit o bucată de Foucault”). Le-a scăpatfăuritorilor de minţi tipizate ca apartamentele de

bloc, evadînd în orizontul erudiţiei. A scos dinaţipirecîteocarterarăsauvreunstudiuuitat,fărăcalivrescul trăirist (lectura intens trăită) să-ldesprindădemundanuladnotatrepulsiv.

ş ş), nu

comite „îndreptări de stînga” ori „stîngăcii dedreapta” (patente Dan C. Mihăilescu) ş

ştiinţele , evită decis„compromisul cu compro-misul”, ca să-l citez peautorul celuilalt cuvînt, postfaţial, GrigoreGrigurcu.

şt i inţ if ic ş ş lozincilecircumstanţiale(ca,laIeş,toavaElenaPuha,adeptă

t i l i) fii d t i idi ă bi i i

post annum

tabu Politrucii Corectitudinii Ideologhice ti

le

bourgeois les communistes

peurmele culuntrist

colaboià vendre

I

1989, decîtacela i adversar al ideilor primite, sfidînd orice

ti

eicaru.

itorulziarului„Curentul”,înexil.Magister ot Cajvana a traversat socialismul

constant „nesocialist”, dar i epatînd. Nu

, ci . A navetatîntre culturi i biblioteci („Ce faci, Luca?”;„Tocmai am coborît de la Documen

Lucullus Pitulus nu a gîndit i nu gînde te, nu-i ambidextru (el zice

i-iconsecvent în a folosi apa tare pentru .Inflexibil cu con

epoca nici nu prea-i alta: profii de socialismi -au însu i t p rimii

ş

Rău de România

esenţial

revoluţionar de la lecto

Călinescu, vic timacolaboraţionismul sonoExecutat cu zel Universitatecu contribtrecut prin „Flacăra”,

Luca Piţu este crde sînge nevinovat)

operaţie marxistă, daideologia „corectă” latemeinice în cestiune”argumentul, citatul credinţă.

şi noccomunistă a tinerimii.A

ş

judecăţi i Lukas Pi„potlogăremele” de la la inspecţiile de gradfricţiuni şi ficţiuni

profesionalismul lui Lrăsufle uşuraţi cînd „eleloviluţie, corpul profesAndriescu, a fost nevoPiţu cunoscînd ş

ştigă numai pisabsurdul democraţiei sdin„Cuza”,darşicuproau percheziţionat/ interformularele mari, ca săacomp

Nespăimit cum edictatorului, a „denig„realizările”, dînd inS hill d l

dup

lim

maiorescianism”.Echu

A fost „epurat”„element imoral

i-n cea de beton, a forîn colectiv”. În fapt, co

i domnilor colegi. În jocnu cî

letat.

Lib

BUCOVINA

LITERAR

Ă


14/100

apostrof

mots

intello

printre profesori

full o carte

au parte

internet(ot)ic

brin de causette

patchwork Naractor

,cumleziceMichelSchneiderplagiatorilor.

terului Manolo”, nu i se aduclaude la kil, nu-i

secole, XX

i

Liga pentru Decumetrializarea aceleia

i cu unrucsac

(verb

cu Lucasito Pituso. Spectacolululuitoarei sale

i de-

Magisterkas Van Aeus nu figurează înmanuale, cumar trebui, lipseşte din compendii, nu-i de găsit pe lista „Feş

ultramediatizat ca AdrianCioroianu, nici revelaţia a două şi XXI,ca Patapievici. N-are serie de autor la Humanitas.Comitetul de Iniţiativă pentru DesecuritizareaUniversităţii iaşiote mai va să funcţioneze, ca ş

şi instituţii,dar Comisia Împotriva Incorectitudinii Politice

pare a activa, dacă Lucaconferenţiar . Drumul solitar nuduce la vîrf în ierarhia universitară, ba ş

de cărţi în spate. Autori de ,scoasăcuaportbănescînvreotrei-patruexemplare,

, sînt apreciaţi pentru

Întregul Operei. Mulţi) cînd îi aud de

nume. Dan C-ul mărturiseşte că,după publicarea lui Luca în„LAI”, i s-a tot reproşat: „Tecompromiţi cu Luca Piţu”, cuvarianta „Te discreditezi cu LucaPiţu”. Şi mie mi s-au număratceasurile pînă cînd o să-mitoflegească un articulete sau o să-mi comande harakiri. Îmi asumriscul pentru un

ştiinţe de carte erarissim. Te trece, dacă îl poţiurma, din gîndem în gîndem.Conversaţia lui e ca un fel de

ameţitor de colorat.de elită, înşiră ş şiră

fire; te prinde cu momeala unuiamănunt picant de istorie literară,

ţ ă d

a rămas singur

se crizează

superficialitate.

uvoi de

Tezele Poprirea de la anume

i din

ex

vo

Trecut prin filtruJacques Rousseau la Ferice de studenţii smirabilă seminarială, aducă roadă în minte. arteziană, un ş cum numai un Creangă„Luaţi, dragiimeişi ab

pe meseni, în Cajvananşi temele

s bate gîndul, nu vîntul: excesivamente calificalumina vine ş hiperboreeană,şidelaM

mc otr

daet

pelusă

pa pr„îstnumm

eu

Pa g o

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


15/100

Gulag-ul şi nazismul cu comunismul, taxarea

„neguţătorilor de Shoah” ş şviţierii Istorieiuniversale”. Unşi granturi pentru deplasări, întru

aprofundarea oportună a relaţiilor româno-ebree.Mai ales foş şti deveniţi agenţihaustologici. Măoprescaici, casănuaducă cescriua raport ori a notă informativă; să declanşezeautosesizarea Corecţilor Politici şi să-l trimită

Piţu într-o notă de jurnal '81:Al. Călinescui-a refuzat pentru „Dialog”, revista studentină undeLuca practica subversivul estetizant, articolul

pe motiv că e prea filosemit. A apărut în „Luceafărul” prinintervenţia lui Cezar Ivănescu, L.P. găsindu-se în

'86 în divanul chesaro-ivănesc de la Casa Scînteii,ceaveasăfiedesfiinţat.Cîtăadendă,atîtaamendă!

Cultura dez-ideologizatăe încăo utop ş

Ş . N-am scăpatnici de„comandă socială”. Dar vrem cu adevărat săscăpăm? Mult timp am crezut (ş şelat) căoccidentalii sînt foarte exigenţi cu esticii d

care ne caracterizează. Cîţi la sută dintrescriitori au fost şi sînt de partea Puterii?Majoritatea. Echipele adverse de după '89 nici nurespectă regula jocului măcar. Ca să cobor ş

-solul cuvintelor, cum ne învăţa profesorulnostru de Filologie romanică, Ş

înseamnă…

Luca Piţu teoretizează situarea înş r în concepţie. Ideii deangajare îi dă înţeles cioranian: „O angajare faţă detine însuţi şi nu faţă de celălalt (

) C ă ti ă i i i ă

i a „auionescian primesc profitorii de burse

tii protocroni

pe

LucalaCremenal.Un biografem incomod, premeditînd efectul,

a

,

ie,nu irelativizarea ideologiilor, cum propune Ciprian

iulea în

i m-am înin cauza

comunismului. Rezervele vin din

i eu însub

tefan Cuciureanu,m. 1987, , iar (Suditue numecomun,preacomun), .

i-n , minorita

Nu

pixuat

Retori, simulacre, imposturi

imitatio inintegrum

pitac sudit

Neputere Neputoare

Grecii din Pont faţă cu alteritatea

ordonanţă supusstrăin

Exerciţii ded i i

biblioteca Bubiblioteca Bu

Ilie Luceac,

Cernăuţi, Alexandru Bun/Drukart, 2015

Eudoxiu Hurmuzaki (1812-18

Leca

HeruCipr

Remus Valeriu Gior, C

Eikon, 2014 şapte morţi uriaşi

Sabin

Univeroman

Corne

C iSoţii, p

apostrof

BUCOVINA

LITERAR

Ă


16/100

Zaharia Plaianu, bibliotecarul.

impenitent şiateologic Sticleţ - sau Stieglietz? - după numeleiniţial. Celibatar, militant ateist şi stalinian. Mereucurat, cu manşete, cu cravată. Mîndru că publica

poezeme în cotidianul sucevean «Zori noi»

(ciprian-porumbescizat în «Crai nou» dupăLoviluţie) şi în unele antologii ale Casei de creaţii populare. Nu izbutise cu nici un chip decolarea,îmi spunea poetul Ion Beldeanu. Era din Botoşa

imon Solcan şi a lui Radu Mareş. Armataşi-o săvîrşise, ca voluntar anti-imperialist, imediatdupă terminarea şcolii medii. Citise tot ce avea în

biblioteca sătească şi în presa literară disponibilă.Vorbea literar şi afectat. Scria calofilic pînă şi înlimba de lemn a epocii. Aveau nevoie de el întruredactarea corectă de procese-verbale pecerii,

poezii ocazional-omagiale şi diverse montajeartistico-ideologiciene, la care ne-a înhămat şi penoi, liceoşii, într-o vară, c-aveam nevoie deadeverinţă la reînceperea şcolii. Am scăpat, dinfericire, fără urcare pe scena căminului cultural..Im reună cu doi amici, i-am şterpelit şi cărţi,înlocuindu-le coperţile. Ne-a prins, am dus cărţileînapoi şi a rămas ca-n tren.

c-am intrat la facultate, căci nu orice

nalui Pantel

p

Nu era, mai apoi,convins

retrospective

Despre unbibliotecar ateu

şi o poştoroancă pierdută

Luca

PIŢU

ladataaceea.Deundes

fără dicţionare la îndemgreacă veche, ce-i cu altă ordine lingvistică,şi alţi Arthur ouase poeme-scatologice, nu doar sştiu eu, atunci, de in

de fotografiaJean-Jacques Lefr de farsa cu falsa de doi actori vindicati

aharia PHumorului. Avea post

însurase şi, chestionâ juvenil, îmi mărturiseaîn Pantocrator, câtmiraculoase.

Fiu întî preşedinte de

alfost Mircea, în clasmemorabile fapte bînvăţătoarea însăşi. Acce este treaba respectivea în cotidian, apoi,întreba, pe rînd cum

bune la hectar şi/sau rîndul cajvano-cacican

bomba cheptul şi excsăvârşit o faptă bunăşcoală.» «Ce faptă bun

P

bidasses en fol

soutane

me

, ère la

! Tîrziu, pe la finreîntîlnit pe Z

viitor fost + deputat pesediu, si

-

,

Vînă

Mircea Mârza, afaceride bine.

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


17/100

În ultimii trei ani (începând cu mai 2012, decând e Victor Ponta premier, de exemplu), mini trii

Culturii s-au schimbat în mod aberant. Nu mai pu in de opt mini tri ai Culturii: 07.05.2012 -25.06.2012: Mircea Diaconu; 25.06.2012 -21.12.2012: Puiu Ha otti ; 21.12.2012 -17.12.2013: Daniel Constantin Barbu; 17.12.2013- 26.02.2014: Gigel Sorinel tirbu; 26.02.2014 -05.03.2014: Mihnea Cosmin Costoiu (Interimar);05.03.2014 - 09.10.2014: Kelemen Hunor (Viceprim-Ministru, Ministrul Culturii);10.10.2014 - 18.11.2014: Victor-Viorel Ponta(Ministru interimar al Culturii, Viceprim-Ministru); 24.11.2014 - 16.12.2014: HegedüsCsilla (Viceprim-Ministru, Ministrul Culturii). idin

inut aici i perioada în care au func ionat camini

i! E la mintea coco

ş

ţ ş

ş

Ş

Ş16.12.2014 – până în prezent: Ioan Vulpescu, al

nouălea ministru al Culturii în trei ani! Le-am

reţ ş ţştri ai Culturii, să se conştientizeze că imediat

ce au reuşit să înţeleagă problematica ministerului,au fost schimbaţ şului să înţelegicăe imposibil săai o strategie a ta, caministru, într-

i dă tă ă l i ă t di

Liviu Ioan

STOICIU

jurnal comentat

Nouă miniştri aiCulturii în trei ani.

Festivalul Antares pe bani da icu i

ţţârâita de Primăria Galaţ

referi numai la scriitor

Ponta a dat din rezf inanc iare proiect(manifestări, reviste), Ministerul Culturii (ncheltuielileUSR).Acedecembrie 2014, avemdeclară ferm că şi cultu

din bani publici, nu nuţă că, la presiuGuvernul României a Loteriei Române să ficulturii

şit să sţării revistelor lite

uşura povaracheltuieli

revistelor vor avea salagata să fie îngropată deau contestat-o pentVulpescu,prinMiniste

manifestări literare de

instalare!Adică vrea unîn trei ani, care să fie,Radu F.Alexandru? Cao scrisoare deschisă, domnului Ionuţ Vulpes

urgenţă o singură deCulturii”! De ce? Fiinscurse de la numirea dministru al Culturii, bievidenţiază printr-o t

anun

. Mare minuneVulpescu, a reu finan

premii literare de

Pe 4 iunie, dramaturgu

Alexandru, din opodemiterea ministrului

Radu F. Alexandru co

BUCOVINA

LITERAR

Ă


18/100

jurnal comentat

patrimoniu construit i mobil” nefinalizate, sau de

monumentele istoricenerestaurate, i tota airea literaturiiVulpescu),

fire techiar în ziua în care i se cerea demisia

premierului Victor Ponta. În condi iile î

Pe fondul acestor lupte de partid

i cu ârâita, care in cont dehachi ele puternicilor zilei, exclusivi

i de la consilii jude ene). În perioada 29 mai - 3 iunie 2015 am participat la

Festivalul Interna, la Gala i (organizator, Corneliu

Antoniu, pre edintele Filialei USR Sud Est i edirector al revistei

irecitaluri poetice, cu Târgul de carte „Axis Libri”(organizat de Zanfir Ilie, director al revistelor

i , director al BiblioteciiJude ene Gala i). Festivalul a ajuns la a XVII-aedi ie i an de an a fost organizat cu bani tot mai

pu ini (Corneliu Antoniu, care a învinsânea

itcheltuielile

; motiv de nemul umire în rândulinvita ilor, pu

i sau de la Tulcea la Sulina). Festivalulinterna ional al lui Corneliu Antoniu (cu poe i dinFran a i Israel, cu doi poe i din

ş

ş ş — fărăsă scoată o vorbă de propăş (la careare „realizări” actualul ministru Ionuţ

ş . Nu mămiră că scrisoareaaceasta deschisăaapărut

ţ n carecultura română ar putea să fie scutită de reglările

politicianiste. şi de stat„la vârf”, în Capitală, reuşesc să se organizeze şimanifestări literare pe banii consiliilor locale în„provincie” — bani daţ ţ ţ

ţ şti (puterniciai zilei de la primării ş ţ

ţional Serile de Literatură aleRevistei ţ

ş şşi editurii Antares), care s-au

dublat două zile la rând, cu lansări de carte ş

şţ ţţ şţ şi al doilea

cancer, se încăpăţ ză să-l ţină în viaţă, deşitremură la decontul facturilor că a depăş

şi e obligat să scoată bani din propriul buzunar ţ

ţ şi să-şi plătească drumul până laGalaţ

ţ ţţ ş ţ Turcia) s-a

desfăşurat două zile la Galaţi, una la Brăila (cu o

Antares

Axis

Libri Antares. Axis Libri

Dobrescu i Radu V

am întâlnit pe Theodori de iei l

lansat edi

Marafet) sau vernisajuio

cuprins Deltse întâlne

i Cimitirul Europene din secoluSulina

it cu i pri prietenie i respect co

i c

auz” i „Nicanor, ultimi — Emine

ogl

ş

Viorel Coman, A.G. Srevăd pe scriitorul Editurii Limes, premia

Nu mai pun la socoteal

cărţ critică a soţţia a doua

Editura Rafet, la iniţ(VasileAnghelacheş turistică a

şte Marea NeLetea ş

, plus Mănăstirea

la Tulcea spre bacul Asemenea întâlniri tîmbogăţ cărţ

ş Dopcea — „Culegătomasivă); Zanfir Ilie —analiză la Liviu Re

publicist”, „Oameni înDobre, două cărţi —„Trofee”; Costel Bundeşartă”; Adi George Slea” (poezie; el e ş ricasă”; Mircea Petean, d

ş două cărţ „

inzile lui Victor Te(întâlnit la Târgul d„Monahul lăuntric”; Io

podul palmei” (două vDumitrache — „Nume

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


19/100

cronica literară

Ioan

HOLBAN

Cea mai recentă

, într-o structurăintens simbolică, de o re ă unitate a temelor ş

ăînorizontulunorsimboluricuomareforţădesugestie, de largă circulaţ în lirica deazi, dar pecare poetul le aşază într-o constelaţie proprie,acordîndu-le alte înţelesuri decît cele consacrate.Astfel, se înscrie, îndeobşte, întresimbolurile ascensionale, ale contemplăriimonarhice, cum îi spune G.

ria Spiridon, pasărea e un simbol al , eîngerul căzut: „aşa cum spuneau/ Euclid şi alţiînvăţaţi/ două linii egal distanţate/ în general nu se

pot întîlni niciodată/ la fel între oameni/ întresufletul lor şi neant/ între marele zbor circular/ şimersul înainte al zil jelie asorţii/ subadierea necurmată a întîmplă ca laosprintenă mple sufletul de nesaţ/ r undeîţiestecapul/pasăre!pasăre!/sauteuiţiînjos/

pasăre! Lazăre!/ Ia puşca de os şi de foc/ ce rupe pieptarii/ pasărea/ în cădere/ mai avu timp săclipeascăodatăpămîntului”(

fixat de Nichita Stănescu întrefigurile lirice înalt semnificative e un animal solar i h i fii d l d ihi i i f l i

carte de poezie a luiCassian Maria Spiridon, (EdituraCharmides, 2013), se deschide cu

marcabili motivelor lirice; toate poemele volumului se

dezvoltie

Bachelard; la CassianMa

ei/ sub necunoscuta virilor/

, vrabie/ se u da

).

Poeme în balans Poeme din

vremea cînd e

Pieptarii sufletuluiCalul

ram foarte tînăr

,

pasărea

căderii

stejari/ c

la piept/ plini de meanmpletesc î

tutelar al ciat pr

cum scria Mircea Eliad

Cassian Maria Sp

vremea erosului; „

s

Cassian Maria Spiridon

topirii principiului mas

e piere şi apa

aerul ce adăposteşte/ odupă pătrar sau sfertPămîntul în mişcare/ st

n horă/ dafericită/ nu-i nimeni s

incipiului fem

aproape de om decît glo

adună, într-o simboevoluţia, moartea, fe

prenatală şi cea de dincciclurile cosmice. Nu

Alergătoarea, Păzito

îmbujorată, încăpăţînao L

galben/ într-un haloucerului/ cu botul în mmesager hermetic/îmblînzitoare a nopţii/încremenitele izvoare hlance ascuţită fîşie p

ochii/ au puteri nucleaaproape de stele/ cu ar

paşii/ ce calcă apăsat pinimacîndvii/Alergăto

Luna e şi un sivăzută cu aceea ascuns

fi citită (şi) ca o

desculţ şi femeia cu v(„deschideţi poarta/ desculţ/ deschideţi pefemeiacuvăl”,scriepot di

Poemelor în b

I l l

saga

Sub negur -n noapte, am pornit c lcînd peste oase

ăă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


20/100

cronica literară

aripi/ de parcă aerul ar fi/ niciodată/ pipăibil cu

umărul tot/ al meu şi al tău/ Luna îşi ţine jumătatea/înbraţe de aur” sul e o povestesau, iată, o feerie pe o altă scară a lui Iacob, pentru a afla acolo odragoste mereu înnoită: „să înţelegem îndestul/de fragile-s toate/ cum ne mutăm din a/ înlumea care vine/ precum un feribot de pe acesttărîm/ pe altul/ împinşi de vînt/ la fel ca floarea desămânţă/ a păpădiei/ ca sporii/ ca achenele pe aripi/

lăsîndourmă/precumoaripăînaer/sauunpeşteînOcean/ răm uşi Tu/ pe scara suitoare/ vin în şirag/ în rînduristrînse/ după plevuşca ameţită/ păsările mării/ elecunosc sfîrşitul”. şi

, chiar şi fiorul (pe)treceriise pierde în imaginealuminoasă a eternităţii lui

Unu şi dincolo,

stă, valoric şi în paradigma de sensibilitate,lîngă poeme (prea) binecunoscu te de Nich i ta

Stănescu şi Ion Mircea:„dragă a mea/ nu-i aşa/ căochii noştri/ unul în altul sevor scălda/ şi după ce/ de totvompleca/nu-iaşa/dragăamea/cămîinilenoastrevor căuta/ îm reună să fie/ şi cînd de tot ne-omculca/ nu-i aşa/ nu-i aşa/ că sufletele noastre/mereu/împreună-or zbura/şidupă.../ dragă

Cassian Maria Spiridon cautăspaţiile largi ale mării şi Oceanului, deopotrivă, ale

, structurându-şi lirica prin ceea ce aş: poetul calcă

di i t il î ţ t l ţ il t

ca

,Ero

cîtlumea ast

îne doar iubirea/ doar dragostea lui E

În acest balans al lumii între

în unuldintre cele mai frumoase

poeme de dragoste scrise înlirica de azi:

p

amea”.În precedenta sa carte de poezie,

numiun

eutu

dragă a mea/ nu-i aşa

O săgeatăîmbrăcată în roşu,

înaltuluicomplex simbolic ascensional

perechi/ în grup/ nestin

câteneîndeamnă/daraîngemănată/ toată acea parcă nicicând nu ar fi fverzi/ îngălbenite s-or de bogat în ramuri/ băvremea cuvenită/ în pnumeroase toamne/ p

plop/ îşi este suficient/

spăl privirea în Ocea pielea se acoperă/ de smâinile îmi sunt ca de mă aflu tot cuprins deîncremeniţi în valuri/

crengilor împreunate/împletire de spirit şi tapusului/ lunga aripă

sufletele noastre“) estelume, un loc „unde câinnu cântă“: aici fiinţa pmişcă pe ape, trăind me

bătaia brizei/ cu un sunun vapor/ plutitor pe m

a

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


21/100

nivele multiple/ rătăcitori printre insule îngropate/

în piatră/ din viaţă/ din pliurimă cunoaşte/ în orizont de ape/ pierdut/ pe căile balenei/ în imensităţile reci/ între care plutesc monştri de gheaţă/ vezi/ pe oglinda vizitatăde stele/ gheizere mişcătoare“ (

).e această geografie

interioară al cărei reper esenţial rămâne sudul solar

al Mării Egee, se leagă , atât de prezentă, de aproape două secole, în culturanoastră: poetul e un vagabond oriental (asemeni luiKazantzakis şi Panait Istrati), rătăcind printreinsule, visând la căile balenei şi ale norduluiîngheţat, la dunele sărate călcate de greci şifenicieni, dansând sirtaki, căutând leneş mirodeniiîn târgul oriental „cu oameni, maşini, num

, alteori, venind acolo „ca o bombardă/aruncată/ dintre meterezele Cetăţii Albe“: locul încare începe lumea e turcoazeînşirate/ piatră după piatră/ am căutat pe străziîntortocheate/ la umbra Partenonului/ vor locui lagâtul tău prelung/ umbrite de părul/ la culoare/ cumsunt castanele în toamnă/ intrăm într-o lume/încrustată în piatră/ în straturi suprapuse/ un loc în

care-ncepe lumea/ întrepietrele grele/ lucrate curat/geometric/ loc străbătut de paşii adoratorilor/ zeiţeiAtena/ascultăm/ sub soarele grec/ înAgora/ păsări/laumbramăslinilor“(

Sub soarele grec, vagabondul Orientului(re)descoperă în

poezia ca scenariu mitic şi ca pe un cod cultural:iubita e o „zeiţă chtoniană”, dar şi şiBeatrice, creaţia şi erosul; stânca şi valul, cum senumeşte chiar prima secţiune a volumului, sunt

principiile feminin şi masculin ale genezei (Yin şiYiang, într-o altă mitologie); nimfele apelor dulcirătăcesc prin umbra Partenonului, Orfeu, PoseidonşiHeliossuntconvocaţisăchemevântul„dinlargul

li d i l “ i ă t i ită l l i t hii

le cele mai umbroase/toate par a

Cum se vede, d

tema balcanismului

eroase

tarabe”sub soarele grec: „

).

mater genitrix

Pe oglinda vizitatădestele

O săgeată îmbrăcată în roşu

Unlocîncareîncepelumea

( ndrumătorul).

săgeată îmbrăcată în r

Î

Cassian Mariornamentelor clasice(post)modernă care nrâzând de metaforă, c(luna„regina mândră”o „umbră vie palpitândde fotoni”, iar zăpada,

brazde” etc.). Pe coper

„îndecembrie'89afostşi condus o mişcare decomuniste”; experienţanu putea rămâne fără u„un om/ întreatâţia alţio nerăbdare urcătoare/Ioan Scărarul/ cum

zbucium se revarsă/ aadună/ când singurăt precum clopotele spartmoarte/ urma să fiu exzăpezi/ şi multe gloanţemai putea răspunde pÎnviere/ şi-un glonte

Născut de Înviere şi n

într-un poem, Cassian Mvisele demolate, schimironia amară a (anti)România s-a trezit/ vecmai numeroasă/ ca a Ininclusiv de Franţa/ cu Roma n-a avut parte/

perfidului Albion/ cu fcei vieţuitori prin landdecât ţara unchiulucutremurele/ râurile

blânde în albia lor/ nic pământurilepatriei/ ordanotimpurile minunate

/ î â l

BUCOVINA

LITERAR

Ă


22/100

pe căile balenei/ în imensităţile reci/ între care

plutesc monştri de gheaţă/ vezi/ pe oglinda vizitatăde stele/ gheizere mişcătoare“ (.

Cod cultural: iubita e o „zeiţă chtoniană”,dar şi şi Beatrice, creaţia şi erosul;stânca şi valul, cum se numeşte chiar primasecţiune a volumului, sunt principiile feminin şi

masculin ale genezei (Yin şi Yiang, într-o altămitologie); nimfele apelor dulci rătăcesc prinumbra Partenonului, Orfeu,Poseidon şi Heliossuntconvocaţi să cheme vântul „din largul plin deinsule“ şi să trimită razele lungi peste ochii

posomorâţi ai oamenilor, vorbindu-le despredragoste, despre locul în care începe lumea, alîndrăgostiţilor „din prima generaţie”:

calcă pe covoarele de iarbă de pe„ . Aceste teme, explorate şi încărţileanterioare, sunt aleunei lirici care îşi găseşteÎndrumătorul în corbul lui E.A. Poe: „înaintez prinurbea străină/ plină de forfota mulţimii/ cu un negrucorb pe umărul stâng/ prin urbea unei geometrii

Pe oglinda vizitatădestele)

mater genitrix

perechea ce

începe lumeamalurile Lethei”

nordice (…) bul

încercată)/ c-un fâlfâistrămută/ înaintez/ pe

Poezie de no

autobiografice

viitoare care nu va maiînbalansuniversulşiinSpiridon poartă merîndepărtate, capăt de amintind de

care îşi strigă prezen

apocaliptice: „aduc/ docopleşit de onoruri/ îmeste pregătit pentru cuprinde maxilarul/ şi

cor

unei lumi care m

poem precum la un vechi, uit

viitorul improbabil, bî

( ndrumătorul). Î

Eglogă, Stoneheng E nevoi

Ultima Th

încă

aduc/ datopos

cronica literară

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


23/100

De ceva vreme, cunoscutul logician ieşeanPetru Ioan se ţine de „copilării”, coborând, precumaltădată un Gaston Bachelard, din înalta sferă araţionalismului idoneist în „poetica elementelor”,de astă dată trecerea de la un nivel de realitate alabstracţiunilor şi formulelor logice la unul

antroponimic scăldat în concreteţea istoricăfăcându-se sub masca literaturii pentru copii, dupăaparentul model al lui Rudyard Kipling

CumKipling a scris şi (1895),modelul e urmat şi-n atare privinţă, Petru Ioanducându-şi epopeea cuvintelor până la al patruleavolum, cel mai masiv dintre toate, cu titlul complet

(Editura „ŞtefanLupaşcu”, Iaşi, 2014, 586 de pagini, formatacademic). Există chiar şi un subtitlu

de la lexic şi biografie, la onomastică şi prosopografie, subtitlu care sintetizează structuradeansamblualucrării.

O asemenea carte este greu de calificat. Înliteratura pentru copii nu veţi mai găsi alt exemplu.Cel puţin eu unul nu cunosc. Autorul se justificăastfel, sub formă verslibristă: „A scrie pentru ceimici nu-i simplă scamatorie,/ Iar ca nobilă profesie,implică un anume dar./ Pentru unii, însă, respectiva

Î

(1865-1936), celebrul autor al (1894).

, rimat totintern:

Cărţii Junglei

Cartea junglei de cuvinte făr-de personalitate, î

A doua carte a junglei

nnume proprii transmutate

Theodor

CODREANU

„Cartea junglei”onomastice

posibilă. De aici „

lexic/biografie – oTrebuia,aşadar, găsitpabstracţiune şi concretimaginarului literar, ccompoziţie numită

faţă şi, aşadar,

descrierea trăsăturilor e

Originalitatea soluţieiIoan constă în metisaj

şi accesibile copilului, încititorul are uşă deschi(şi chiar ontolog(clasificabile din ace

posibilitatea, pentru ceafle date erudite de etisubsol, dar şi în texcapitolele, la finalul fienumelui coboară copimaginile reproducândtrecutul mai mult sau din prezent

întrebare-ghicitoare. exemplu din primu

propastrele. De pildă, Marfotografia, iar deasuptranscris cu litere roşii

sorescia poet şi dramaturg reve burg?” (p. 8). Întrebarinterioare dcititorul în mrejele jocuP d l î

prosopon – gProsopografia

nume, în cazul nos

fotografia ghicito

cvasi

, identitatea

astroprosoponime. Adesigur, numele

ghicitoare de famil personalitatea

dramaturg/

BUCOVINA

LITERAR

Ă


24/100

cronica literară

deopotrivă şi vârstnicilor interesaţi de

tainele lingvisticii onomastice, seextinde completărilela diverse capitole, dar şi

soană ( şi de persona je !) cuascendenţă în calendarul traco-geto-dac,C uv in te s l a vo ne c u e co u î n

prosoponimia românească, Glosar

pentru cel dornic de mai mult habar:termeni referitori la regnuri, încrengăturişi clase de nume proprii, Glosar pentrucel dornic de mai mult habar: numecomune referitoare la genuri şi specii derealităţi asociate numelor proprii,Sistemul numelor personale româneşti,

plus lista cu abrevieri

Structura epopeică a cărţii esteatestată şi de arhitectura unei opere înversuri, străjuită de un şi deun pentru ca fiecare materie acapitolelor/cânturilor să fie introdusă şiîncheiată cu

,variindîntremăsurade16-17silabe şi cea de 12-13 silabe, în care tenta

gnomică răsare pe fondul unei împletiri între tonulsfătos cu iz arhaic şi terminologia savantă. În

este simulată, în versuri, teorianumelor comune şi proprii, cu legăturile dintre ele:„Tot proprii sunt, însă, şi numele de persoană? /Fără nicio îndoială, se răspunde cu regularitate. /Ele se dau, inclusiv la botez, în chip de coroană, /Parcă spre-a consfinţi o anume individualitate! //Bine,bine,tegrăbeştisăfiide-acord,/Dardeunde-atît amar de onomastice cuvinte / Şi , mai ales, cumeposibilunasemenearecord/Catoţisăleştimşisăle ţinem minte?... // Răspunsul neaşteptat ce vinede-astă dată / Pare că de la sine tuturor s-ar impune:/N l ii di t tă t tă /M it t

, cum observam, înîn Bibliografie,

în cele cinci anexe: Nume proprii de per

(pp.555-582).

un catren, în vers clasicalexandrin

Avertisment Epilog

Avertisment

,

,

până la semioticienii s

cuvintelor proprii onoinevitabil, a pune la înapropierea de fără a le numi ca atare. Itrage numele lui Mari

. Toaspiraţie spre onomastică, numele îndin numele , cIdeiideSoare,fărăasecaşadar, că numele indlucruri, de proprietăţi şd

arbitrariului semnu

realism,

Platon, în absolut realitatea

general

t

BUCOVINA

LITERAR

Ă

BUCOVINA

LITERAR

Ă


25/100

îmbucurătoare şoapte?” Interogaţia lasă

deschisă sorgintea, la aprecierea cititorului cu carealoghează implicit. Cu atât mai mult încazurile când numele se dovedesc arbitrare, fărănicio legătură cu individualitatea persoanei, încât,se concluzionează în finalul capitolului despre

Întrebările cu răspunsul pregătit / Iarăşi v-au permis, sper, a înţelege / Cănumele propriu nu-i îndreptăţit / Ca tîlcuri ale

persoanei să dezlege.” Dincele ce mai sus v-au fost înşirate / Fără greutate văveţi fi putut lămuri / Că numele ce cu apă cumva-s

presărate / Nu ţin de-al insului fel de a fi.”, ne aflăm pe teritoriul nominalismului, la

antipodul realismului grec, cel al corespondenţelor dintre cuvânt şi realitatea exprimată. Comentând

realismul ariapreciază într-un articol recent: „Dacă se spune căceva este alb, acel lucru este alb. Pentru greci, zeiinu au dat omului cuvântul – ci au dat acest ,spusa, zicerea; or, spusa nu este vorbă, cuvânt – cicalup de cuvinte, expresie de limbă, proverb,cuvinte apropiate, legate, unite între ele. De aceea,desigur, spusa nu poate fi tradusă. Noi trecem,

,dintr-olimbăîntr-altacuvinteleunulcâteunul.” Modernii au părăsit acest

m n u l u i . C â n t ă r i n d(nume legate de variate materii

şi materiale), Petru Ioan invocă chiar arbitrariul:„Întrebări ce cu răspuns cu tot răsună / Precum celece mai sus au fost arătate / Vin iarăşi ca în gardă săvă pună / Că numele-s arbitrar de inşi agăţate.”

Au o mare doză de-arbitrar şi relativitate.”

Există situaţii când numele primit în modaleatoriu tinde să transforme individul, aducându-l

h ti t â d i id

(p. 10).

autorul di

meteoroprosoponime: „

(p. 18). Sau precizarea dinfinalul capitolului despre hidroprosoponime: „

(p. 24).Altfel zis

stotelian, Nicolae Georgescu

legetai

traducemlegetai, în numele

a r b i t r a r i u l u i s ehiloprosoponimele

(p.

32). Sau la capitolul despre epistemoprosoponime,care „(276).

tit t î l

98).

dendrohortiprosoponi, ca Dumitru

cosmonaut, sau mitrop„

rilor” oico(nume de lighioane domIon Mânzatu, Gregor

„ipoteze”, cu numero

onomastica, ciocnindu proprii

is

mplar un tan

Nu lipsesc n

conceptualiste, intermnominalism, ţintind sps tr ic t a l min ţi i. A

pomi

Cum că numele proprfi şi o etichetă cât se p

Numele-etichete ţi„botezăto

nume de persoane nu c propusecu oarecare isc

Epilogul sintet

care nu par a facazuri de repetiţie cu di

prozatorul, şi Ion Creanmai multe cazuri, prenuIon Antonescu, fost maŞ i- a lt u- i C ri n A

prezidenţiabililor lume

tatălui: „Între Traianhuşean finanţist, / Şi Tfacem multă vorbărie, /ca edil şi ca politicianisnu putea trece peste proonomastică între dcreştin mului, Sfinţiiultimul şi evanghel

deosebeşti,însă,peuna fost ghid în actualul ptizi s-ar putea profila loferi exeUnasemeneanumesca

l t id t i l i

BUCOVINA

LITERA

R Ă


26/100

cronica literară

Spectacolul lumii (actuale) în care poetul Nichita Danilov se implică profund ca un actor cenu doar interpretează, ci şi contemplă

universului în care îi este dat să existeantă alură tragică. Atmosfera nu e atât

depresivă, cât macabră ş pustiu/ în careoamenii atârnă ca nişte tablouri/ în cuiele rămase-n

pereţ înfăţ şţi/ la capătul

unui peisaj galben./ Peste ei pică seara./ Primul everde ca iarba,/ al doilea roşu ca focul/ al treileavânăt ca luna.// Capetele le-au căzut la pământ/ ş

ş

ţi/lacapătulunuipeisajgalben”–

ş şare darul de a prezenta o sinteză a creaţ

ţă această modalitate şocantă deexprimare artistică.

încărcatămetaforic,

ăcosmică ş îl identifică în

,, reflectând

asupra , are oimpoz

(„un ora

i” – ), peisajul i at fiind unulapocaliptic („Stau trei îngeri decapita

iacum în jurul lor cre te iarba (…) Zac trei îngeri

decapita ).O antologie cu poeme reprezentative –

Amurgul ora elor (Editura TracusArte, Bucure ti,2013) – ieisale, recomandându-l prin totul ca pe un veritabilneoexpresionist, poate singurul la noi, în clipa defa , capabil a ilustra

Poemele au un dramatisminterior ce produce, în rostirea lor

efecte adesea halucinante, totul în perspectiva apropierii unui crepuscul de factur

pe care îl presimte i

Timp

chinlamargineacâmpului Arle

Constantin

CULEŞAN

Universul crepuscular(Nichita Danilov)

de noapte/ se lasă pe um

ţipă ca pe un ho peste case vechi părăsVăd câinii vagabonzi/ c

Şi ling crucea înroş ţi/ îmi acopăr cu

ş răspunde:/ ş ascunzi în claruri de însăunpunctdesprijin

demnă ţă: Cucer,/ aşa se sprijină/ sDoamne” (

notă de interpretare fDumnezeu/ nu se năs

când Dumnezeu/ eradeş N şa grăit-a pasul pe lună./ Din cer sLa orizont se vestea/ uEinstein murise/ ş

Trimiterilespreaceastmult livrescă şi tezi

ţiilor poetice în percepută şi d

bunăoară, amplul civariaţiuni pentru orgă.

se degajă din construcţ

poemelor în versuri:interiorul u Aici vieţ ş

buha

seara./i

nu sunt eu i aceasta nacestae titu

o reveren „

Raportarea la acest pu

sfâr ite/ Marquez scrisietsche – A

i D( ). Nichita D

Nu în sensul pedestr

descrip fiind metaforice, alegoric

în parte. Discursul e tri

nei fântâniuie tedepevr

Peisaj cu

Secolul XX

BUCOVINA

LITERA

R Ă

BUCOVINA

LITERA

R Ă


27/100

mort pipăie asfaltul./ Trecătorii îl iau de mână / şi-l

ajută să treacă pe celălalt trotuar,/ spunându-i:Luaţş

ţş ţ

ţ ş Şi căreia îi este interpretul.

ţă ţînpropriile-itrăiriafective:„Mânameami-

o întind peste lucruri,/ cu degetele mele închid pleoapele/ fiecărui lucru bolnav./ Mă înalţ

şţea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz./

Bucuria ce creş nge niciodată lacer.// Cu disperare mă revărs,/ ţ ş

rile îngrozitoare din jur,/ dar pretutindeni sunt Eu!” ( ). Până şiluzorie, căci fiinţa îndrăgită e mai degrabă ofantasmă, fascinantă prin neverosimilul portret

„Ochiităisuntde fum ş ş ţii tăi şi glasul tău/ defum sunt.// Şi sânii tăi de fum ş ş ţtale care mă îmbrăţ şează acum/ de fum sunt.//Umerii tăi sunt de fum/ şi părul tău e ca ş şitoată carnea ta şi toată dragostea ta/ de fum sunt.//Căci şi pentru mine/ ai fost făcută/ca să te iubesc pe tine/ ş ş Şitu ca fumul mă învălui/ şi ca fumul mă întristezi şimă mistui/ cu coapsele tale de argint/ şi cu ochii tăi/mai trişti ca tămâia” ( ).

decăzut ş„Ciorile se îmbracă în rochii de seară,

iar corbii îş şează în salon,fumează ciubuc ş şi cântă la pian. L

i-o pe aici,/ domnule Lethe, pe aici… Ladreapta/ sunt casele noastre i copiii,/ la stângaumbrelemor ii…”( ).

Poetul are con tiin a decrepitudinii lumii încare vie uie te. E unobservator implicat al acesteia, în dinamicaimperiului întunericului pe care îl denun , resim it

profund

dinîntuneric i în propriile/ mele adâncuri pier! (…)Sunt triste

teînmine/nuvaajuâ nesc din sinea

mea/ spre lucru i iubirea e

decare se apropie oarecum predestinat:

i buzele tale/ i dini coapsele/ i bra ele

ii aurul/

tudintrupulmeuinumai inumai/petine//

Universul locuit e unul auster, acela alfaptului derizoriu în funerar, grotesc i falscarnavalesc:

ipun/redingota.Apoiseai beau cafea/ a

Unrâu

Oră

Umbrădeaur, melancolia

reac

i aminoaldehide/ de el

i/ iubireainut

ei/ nu-i greu de obre ete chimice” ( al uciderii fratelui – Cadisperare într-o permrostului existen ial al fratele meu capemineiubit pe fratele meu ca

fratele meu palo

deasupra lui u or s

jertfirea, în sacrificaii umane, sfâr it

decât cel în eles a prizonierii neantului, p

cei, de to i, de to

prizonierii neantului/

u

ţie chimică/ o form

ş se combină între ele/însăş de Dum

pot fi obţ e în laborlăuntrică/ frumuseţea fiinţ

ţ

ţ

iată-mă înjunghiat/ de fCain,/ să-i

şul negru./ Trece

ş obsedant, în poezia

blestem al păcatului

purităţ ş ţ

strigăm din neant, în ne putea evada niciodată păzesc, ne păzesc, în poartă/ pe creştet cranicare ne păzesc, ne păzceva într-o limbă ciudaridică, ridică, ridică/ de toţ ţ ţ

şneant:/ de aici nu vo(

Singular în liriDanilov este poet l tr

Lec ia ţ

Orologiul anotimpuril

BUCOVINA

LITERA

R Ă


28/100

cronica literară

Încruntările mele amoroas

Dozaj stilistic, echilibru, un ins –

nte de a fi citit volumul de poezii al luiC.M. Popa „ e”edituraAius,înanul2014.

iar lectura acestei i le-aconfirmat cu lejeritate, cu

am..M.

Mi-o spusesedirect, în preambul unei întâlniri la editura Aius cuMarco Luchessi, înainte caAlexandru Mu

(R

)s

.M.

trumentar bine stăpânit iată câteva coordonate pe care aş fi

pariat înai ,apărutla

Presupoziţiile s-au dovedit a fi fost cât se poate de întemeiate cărţ

dimpreună câtevasurprize ţinând de un soi de aventură în avangardă,de explorări neconformiste pe care suspectez că

însuşiautorulamizat.Să vedem aşadar ceea ce ne surprinde la

volumul de poeme în cauză, lucrurile pe care nu le prezumasemşi la care nu ne aştept

Ştiam că C Popa avea o sensibilitatespecială faţă de Alexandru Muşina.

şina să fimurit pentru noi neaşteptat cred că era dupăapariţia volumului său de poezie „ egeledimineţii” la Tracus Arte. Interesul viu, aproapenecondiţionat ce reieşea din entuzia mul uşor

juvenil cu care C Popa îmi dezvăluial f ă d i d i ă i î f l

vest

binevoitoare ,Este vorba de

” („

(cele mai mcapitolul „

”).Acest echilibruvalorificat plastic care pare a fi miza în

autobiografie ironice d„

contr

Acest

igial în lexic. Şi în

pe care cauză)mi-a livrat-o să

furnizează şi

Este o poezie

- sunt cşi nedisimulata tensiun

şi uş

regăsim aproape la tot p

aponderate de răcBlecheriană din p

e pudoare, nota general

ansamblu în care coeîntre expresivitate şi racestei propuneri stildezinhibări i de n(artificialitatea textuali

i f t l it ţi

acolo se moare/şi l-direcţie

„cuvinte camurg,plictiseală, Cio

Filiera c

zgomotul reactoarelor

locul meu gol creşte in

Mă aşa cumdrumul / priveşte fântâ

„Dimineaţa m-am apmi-

tranşee acoperită

Exclusivita ,moare în caligrafii rân

loisiriste

incomodul Airbus / al

hublouri /…/”

/

ciorilor

privesc /

t re c u t p r i n i ro n

marginile admise / / de fr

pathos

Horia

DULVAC

Corabia lui ezeuT – criticul şi poetul

„Într-acolo se moare / ”

şi l-am trimis chiar înacea direcţie

BUCOVINA

LITERA

R Ă

BUCOVINA

LITERA

R Ă


29/100

Spre finalul volumului r

acestui topos poeticlocal,ca în „

”: „

.m.d.Aici, n

”, „

”,

.

l textului,

” (care, , sescris spre creionarea figurii

:„

”.

„

”. O laIsarlâkul lui I.D. Sîrbu) e

eintrare în pielea spaimei / în coridoarele ei atât deînguste” („ ”)

” (care pare ai

egăsim cu mai

multă insistenţă atmosferadezvoltat din el însuşi cu energie plastică şidirecteţe, de pildă

/..”ş.aeliniştea e „

totul într-o notaţie în care detaliul intelectualistcoexistăcuveridicitateatensiuniidatădeexistenţă

Chiar dacă raţionalitatea taie o anume

geometrie în corpu tuşa stilistică e pealocuri puternică, expresionistă, ca de pildă în poemul „ deşi nu e explicitvădeşte a fi poetuluiIonel Ciupureanu, a cărui abstragere înesenţialitatea textului o evocă şi împrumută)

Sau dacă mai este nevoie de încă unexemplu:

raşul (cu trimitereo capcană biografică în

care descoperi că nu ţi-ai „plătit /…/ biletul d

.Celmaiconsistent grupajdinvolum,alături

de evocata deja „î t i d i ţi î i j l iţiil

Domnişoara din strada Neptun (fostă Neptun) nu-şi mai aminteşte de Nuţachiar dacă în nopţile când neliniştea aleargădespletitărătăcindprintreparagini

urmărită de cortegiul

viselor hulpave ale deţinuţilor din puşcăria demaximăsiguranţă domnişoaralui F poartă în poşeta ieftină / doar amintireasfârtecării /, dună în nisipurile bechetiene(S laolaltă cu aburii zădărnicie

Mică istorie

sângerează dinobişnuinţă e şterge să are

nevoie de cârpe să pe baricada coşmaruluicroşetează

/ se practică f bârfa generaţionistă rigorileinghiţite în gâtlejurile interjecţiilor isprăviteleisprăvi ale poeţilor urbei

Filiera canadiană

Pe strada Vasile Alecsandri / / nimeni /

/

/ elixAderca/

durerea „se aahara Olteniei) / i

Maestrul ciupi are nas fin / / acum s / rupe un maieu /

/

La cafeneaua Isarlîk umatul pasiv / /…/

/

Joc ternar

Întreb

olum de poezie cât prin

utem schimba astfel în a

C

mele numiriTezeu,acum C

area esen

v (maitr-un soi d biografică şi intelectunoastră identitate rămâ

p (şi astcâtsă vem coe

ât tragism adificilă prin ea însăş

schematis dispuşi să recunoaştemdupă ce

aiPoeziei – unii severi,lepădarea de convenidentităţiamizelorultim

BUCOVINA

LITERA

R Ă


30/100

cronica literară

Marius Manta, criticul literar de la„Ateneu”, scrie o carte – de versuri, de data aceasta

pre maturitate, amândoi se întorc

nu este

imulpas”).

– pentru a ilustra un legământ: unul de tip cu totulspecial, între tată şi fiul său: amândoi ard succesivetapele lirice s şiîncearcă să rămână în copilărie, într-un joc de-a

vârstele şi de-a viaţa „infinit frumoasă”. Primul pasal tatălui nu-i uşor: „M-am hotărât ca departe deştiinţa versului/ Ori de căutătura vreunui criticliterar/ Să-ţi mărturisesc cumva, câte ceva”.Mărturiile seadună apoi, sub forma unui jurnal liricsauaunuihronicşicântecalvârstelor,destinatunuicititor anume, iniţiat, prin trăire, în semnificaţia

fiecărui moment consemnat în volum. Din cauzaîncărcăturii emoţionale, cuvintele par uneori greude găsit, semantica lor suficientă pentru ailustra intensitatea şi profunzimea sentimentelor:„Cel mai probabil nu vei găsi decât o sumă/ aacestor încercări/ Bun şi-aşa. Efortul meritărăsplătit./ Oricum, e ca atunci când vrei să rosteştice-i/ important dar nu îţi găseşti cuvintele./ E ca

atunci când vrei să trăieşti doar pentru/ fiul tău să-imaiajuţidorinţele./Ecaatunci,atâtmi-aşfidoritsăînţelegi,/ E ca atunci când iubirii nu-i poţi pune

punct” („Pr Fiind vorba despre o carte scrisă de un

să transmită idei de g

ignorat; într-un mod omenesc, dintr-o motivnu face decât să creezeminut lirice, în care fiuPoezia reprezintă un m

personal: „Universul sub ochii tăi să se deStănescu ci mult mai s

cu pricepere/ Supunânmai apoi fericirii copilmecanism elveţian/ Csfârşit, prietenul tău deşiprietenulmeu”(„Împ

Tatăl recuperenumai un univers pie

cunoaşterii, ci şi inocenizgonit. „Dinoland” mărturie despre capareinventa pe sine în ipotimpul său pentru a indinozauri prietenoşi

pijama), cu neasemuumor+atitudine englez

ca în orice regat fabPredispoziţirealitatea.

În numele fiului

Valeria

MANTA TĂICUŢUBUCOVINA

LITERA

R Ă

BUCOVINA

LITERA

R Ă


31/100

orice inhibiţie de protecţie: cele mai preţioase

momente tată-fiu se consumă într-o voioasăîncăierare, în amuzanta aruncare cu pufuleţi, în jocuri interminabile de puzzle, în crearea unei lumiimaginare în care domneşte bucuriapură şi lipsa degriji: „le vom pune piedică lui Tom şi Jerry/ Se vor sfârşi pe dată baterii abia aduse-n casă/ Înmotoarele maşinilor teleghidate ori în/ Mofturiletancurilordejucărie”(„Fenomenală”).

sfăşoară, însă, numai înterenulcopilului;tatăltrebuiesă-şiiniţiezefiul,să-lfamiliarizeze cu viitoarea stare de adult, aşa că o

banală plimbare pe străzi demonstrează osavuroasăcomplicitate bărbătească: „După somnuldedupă-amiază,/Amfaceschim Şi-am merge

pe stradă/ Uitându-nedupă blondeori brunete/Vom

chicoti în apropierea lor/ Ne vom amăgi cu gesturidesuete/ Şi-apoi ni s-o părea că ne-o fi dor/ De-alnostru important statut în lume:/ Doi cetăţeni camsobri şi căutat prea impozanţi/ Pentru o societatefărăviziune”.

În preţiosul album cu momente tată-fiu seadună şi concertele de Crăciun, şi sărbătorile de

peste an, şi goana prin magazine, şi urcatul pe scări

şapte etaje când liftul nu merge, şi ciocolata dedimineaţă, dar şi reperele sentimentale (unelelivreşti, dar oferite cu candoare): Biserica Neagră,Dover, străzile din Margate etc., într-o sărbătoarecontinuă a vieţii şi a dragostei: „În fiecare clipă e...ziua ta/ Cu-atât mai mult pe 2 din făurar/ Nu, nu eaşa în certificat/ Iar buletin încă nu ai/ Dar uită-te în

spate, s-auzi pe cei bătrâni/ Cum fix atunci somnulursului se curmă/ Şi iese-n căutarea soarelui./ Puiuluşor nelămurit/ adulmecă unanotimpodat` pierdut/În nări aer rece, impuls vital/ Joaca începe iar”

Marius Manta ar fi putut scrie o cartepentru

Jocul nu se de

b//

,

,

(„Aniversare”).

biblioteca Bubiblioteca Bucronica literară

Dioni

Galaţireflect

Dionisie Duma,, Iaşi, Tipo

2012

Ex primenire

Mar

2013mare

Maria Pilchin,, Piteşti, Pa

2015

Poem Ivan Gogh

Georg

BUCOVINA

LITERA

R Ă


32/100

polemos

R

, inevitabil, „desfigurat”

, considerând-o

avertizase Al. Oprea

, textul eminesc

idicat în ochii posterităţii la rangulexemplarităţii, adevăratul Eminescua fost,deseori,„pierdut” sub crusta aprecierilor „generaliste”,fiind convocat ca argument suprem în oricedemonstraţie şi princomentarii partizane, colorate ideologic. Şi dacă înipostază lirică s-a dovedit a fi „cel dintâi fapt

pozitiv al poeziei noastre” (după aprecierilelovinesciene), tot criticul de la amenda

publicistica eminesciană o „eroarefatală”. Cum o veche doleanţă, restituirea

a operei eminesciene s-a împlinit, avem prilejul de a cerceta, întorcându-ne, cu scrupuldocumentaristic, la text, atât atelierul poetic, cât şiscrierile îngropate în ziare, exerciţiul gazetăresc –

– relevând „multiple şi frusteipostaze”. E drept, o gazetărie tratată diversionist-ideologic, sub presiunea circumstanţelor, suportăşocul manipulărilor; încât, citit mai încoace cu lupa

ian – de un patriotism ardent, se ştie – poate fi suspectat şiacuzat de naţionalism fervent şi reacţionarismxenofob.Eroarea se dovedeşte dublă; fie extrăgândtextul din context (din rama epocii, altfel zis) şicercetând detectivistic dacă analizele ieşite din

pana poetului sunt „corecte politic”, fie aplicându-ifiltrul corectitudinii politice prinactualizări forţate,ignorând standardele epocii „de emisie”.

Sburătorul

inintegrum

corectitudinii politice

îndeosebi, tematica id

„lupta se urmează pentdacă Şerban Ciocule publicistul, deopotri paralele”,pentru un N.mai trebui reeditatăManolescu (subscriindurmă) nota în

publicisticapolitică a lu

doctrinar de partid. Denlăudând oamenii „neatfi”) ori (elogiile, repetate, ad

pildă) câtă vreme artic, oficiosul conse

februarie 1880 şi dec

prim-redactor), gazetarindependenţă de gând partidului, ci – ne românilor”. Ceea ce,suspiciunea că

personal, „confiscat”. „carantină ideologică”cerându-i-se imperios fie „conforme cu tendactual” în ziaristică (afi1929), cu un acut stelegramele , el se exclud: ba că a desf

ba că a scris „fără convrealităţile socio-cultutemperatura unui munghiul sociologiei podin acel timp, „călăto

pentru instinctele saleutopiei, lirice, mitizanface figură de disidenLansează diatribe la ad

Istoria c

Evident, Emin

faptele bune

Timpul

Timpul

Havas

Despre dualismuleminescian

Adrian-Dinu

RACHIERUBUCOVINA

LITERA

R Ă

BUCOVINA

LITERA

R Ă


33/100

violente. Dar, ne avertiza G. Călinescu (observaţie

esenţială!), poetul „nu ieşea din poziţiile saleeconomice”. Altfel spus,(vezi celebra „afacere Stroussberg”) este temeiulvehemenţelor sale şi doar imersiunea în acel climatne îngăduie să ne lepădăm de prejudecăţilesolidificate în timp ori de etichetele moştenite,

preluate inerţial. Extras din ţesătura epocii,Eminescu este falsificat. El a fost, neîndoielnic, un

şi articolele sale, docte şi realiste,cu simpatii declarate pentru ,denunţând „machinaţiunile bizantine”, evidenţiazăun gazetar inflexibil, netranzacţional, anexat,nedrept, taberei „reacţionarilor” (de la Gherea şi E.Lovinescu citire) sub acuza de a fi „un advocat alfeudalilor”; implicit, ca iremediabil îndrăgostit detrecut,unadversaralprogresului.

„unobstacol”încalea integrării europene (deci în calea ),„partea cea mai bună” (sic) a intelighenţiei românecere să ne lepădăm grabnic de el. Anexat judiciostradiţionalismului, el devine purtătorul de stindardal reacţionarismului, în prelungirea unui războicultural, care macină de atâtea decenii energiile,contrapus fiind – după logica maniheistă – europeismului, ţinând în viaţă o „antitezămonstruoasă”, conform sintagmei lui Theodor Codreanu.

Adevărat, Eminescu glorifica acel trecut,dar nu uita să precizeze că viitorul nu e doar olineară continuare a trecutului. Pe bună dreptate,N.Manolescu recunoaşte: „Nu există un singur Eminescu”. El se luptă cu imaginea unui Eminescuanistoric, intangibil, „pururi exemplar”, doar cu rolsimbolic,sufocat deo „slavăstătătoare”, deşi epocanoastră pretinde, inevitabil, alte standarde delectură.

Observândcă febrilasapublicisticăpoliticăa fost interpretată „în fel şi chip”, confiscată şi

vampirismul economic

om de campaniearistocraţia istorică

schimbăriiCumEminescuarfitocmai

curma orice controve

datele problemei. „Reînseamnă, simplu spApărând statul natural,Eminescu denunţa a

parazitând procesul orcosmopolit, nu „meriromânităţii, făcând din

. Şi, trezind acare asista, cauzată de ala „tocmeala ţării” mânvehemenţa tonului şi, m

pe care o cerea imp(„hamalii omenirei”)

putea spune, precum a„a scris fără convinDimpotrivă, aparţinândarticolele sale dovedesdezvoltă un întinderea cuvântului”însuşi. Cercetând cauztrece în revistă degradafanariotismului (distrudezrădăcinare şi „ccapacitatea de reaccomercianţii greci şi estrict cauze economicedesigur, ceea ce urmeaîngrijorare: ferocele relarendaşi, cârciumari)„acţiuni vătămătoare”intereselor statului, fărinam că nu e încercat de urgazetarul va pleda armonizabile”. Acuza

primă replică / explicvizat. Eminesc „De aceea, dacă tenden

dezvoltare

liberali

ic al „cauzei izrae

u scria î

BUCOVINA

LITERA

R Ă


34/100

polemos

fricţiunile intraetnice care au stăpânit şi stăpânescneamul, acel „neamic puternic” întreţinând„spiritul de divizie”, făcând din naţia română, cumscria cu amărăciune D. Bolintineanu, o naţie„neîncetat învinsă”. Eminescu, la rându-i, constatacă poporul nostru a fost „totdeauna dezbinatînăuntru”. Astfel de inconfortabile observaţiuni,

pornind de la realitatea tristă, descurajantă a„dezghinului naţional” (după vorba lui EudoxiuHurmuzachi) au alimentat o gazetărie pasională,încercândaîndreptalucrurile.

Deloc întâmplător, Camil Petrescu,analizând – în treacăt – varietatea motivică aadmiraţiei pentru scrisul eminescian, remarcându-ivraja şi „puterea demiurgică”, va nota că„îndrăgostitul de veacul o mie patru sute” asuportat, în timp, prin „atitudini succesive”, odeplasare a unghiului de contemplaţie, geniul

poli t

) fiind publicat, seştie, în 1939. Azi, însă, dincolo de „rudimentele degândire politică” pe care le denunţa flegmaticCristian Preda, o lectură nouă (critică) a

jurnalismului eminescian,deloc ,ne obligă să avem în vedere standardele epocii

(sale). Or, Eminescu ilustra un anume curentideologic, aşezat fiind în vecinătatea lui EdmundBurke, sub flamura ,confiscat la noi de extrema dreaptă după primulrăzboi mondial. Reamintindu-ne că

, concluzia manolescianărecuză, totuşi, excesele interpretative deultimăoră:„Problema care sepune astăzi nue dea-l absolvi pe

gazetarul politic de erorile sale de gândire, nici, cuatât mai puţin, de a le privi prin prisma înţelegeriiactuale a lucrurilor. Un Eminescu examinat

ar fi ultima măciucă la carul cuoale”

Ad ă l i fl ă

ic fiind (acum) „la zenit”. -ulcamilpetrescian vizasegmentul interbelic, articolulrespectiv (

are un„mesaj xenofob clar”

.

Acum

politically correct

conservatorismului radical

Doina

politically correct

Eminescu şi esenţele

impecabil ca mecanismSévillia, instaurând şi insidios). În cazul

culpabilizarea sa recuilicite; fiindcă, după cu„orice opozant poategândeşte, ci pentru gânCercetată în context îndatorată unor circumcunoscute înainte Centralitatea emines

– într-o vreavând rol coagulant. Iadoar livresc, devenit „„absorbţie” naţională,reazemăpe„vederealim

Implicat în profrisonau epoca, Emversantul conservator, rcuminţenia locului. Acde presiunea economorganicităţii, şubrezităVenerând ordinea med

purcede la o relectură pulsiune regresivă, inv

similificţional”. RevizStanomir dorea să ideneminesciene”, pe filonun curent european şi, î

posteritatea unei gân(prin urmaşii săi idePopovici, ilustrând linilui Ioan Stanomir disc

(locală şi europeanămare

judicios în „tabloul deunei sensibilităţi”, sperde receptare, dar şi d

b d bă

ter

Eminescu

Eminescu

„logica de excludere

, de

BUCOVINA

LITERA

R Ă

BUCOVINA

LITERA

R Ă


35/100

Ioan Stanomir

*

,,

,încheiat î

i i i i /

devine o delicată obligaţiemetodologică , inventari ind „avataruri le

postumităţii” şi „tribulaţiile ideologice”. Fiindcă,să nu uităm, Eminescu nu poate fi anexatconservatorismului oficial, în zona partinică, aşacum încercase Grigore Păucescu, în acel primvolum de articole eminesciene; şi care, apărândlegatul eminescian, rostea o frază memorabilă,adeverită în timp cu asupra de măsură: „Omulacesta blajin, care fugea de lume, a devenit un tiran

căruia i se supun toţi românii”. Din fericire,„tirania”eminesciană continuă...

, o bs er va î nc ă M ih a i lDragomirescu (e drept, pornind de la o lămuritoaresugestie eminesciană), ar defini personalitateamarelui poet şi gazetar. În timp, îndemnul de adezvălui coerenţa interioară a operei sale prinarmonizarea fragmentelor, dorinţa de a identificaîn cosmosul său liric „constantele universuluiimaginar” (cu o vorbă a lui Gh. Ciompec, 1985) adevenit o preocupare obsesivă pentru frontuleminescologilor (unii ocolind cuprudenţă sauchiar ignorând, observăm,producţia gazetărească).Doar

poetul să intereseze? Cel care îşi recunoştea„puţinul talent”, fiind gata chiar să renunţe la

poezie, considerată „un incident al tinereţei”,închipuind, însă, , expresie, fireşte, „ageniului rod”. Dar gazetarul, cel prea „grăitor deadevăr”, trezind aprigeadversităţi,poate fi uitat?

Într-o vacanţă „de sacrificiu”, aflăm,trudind la o primă variantă (un studiu

n 1980), Mircea Cărtărescu finaliza un„volumaş” bazat pe : „drama eului(eminescian) scindat”, opusul în discuţie fiind „unloc geometrical unor obsesii şi fascinaţii comune”.Ignorându-şi înaintaşii şi absolutizând

A n t i t e z a

descriptiv

scindarea

o altă lume

o singură idee

subconştiinţei”. Operasub semnul scindărreunificării, neputinţa

şit”. Rămâne o î

„despărţire” a fiinţei; m poetul mărturisind, cepistolă trimisă lui (însoţind poemul „mama imaginilor”, da

aşadar) oferă „schelet preciza junele poet, nic

Ion Negoiţescu„unitateaexcepţionalăorizontul romantismusuperioritatea postumeşi „somnolaritate”, dede mari voluptăţi viz

închipuind o „demoni pana romanti publicistică. Cu influen preciza imediat criticude un „şovinism pvizionarism politic nai

patimă”, câtă vreme, pr ă dă ci n il o r, p e nt

„cvasimitologic” cond„lepădăturile”.

Din felurite prifisurat perspectiva torupturii între poet şi gunitară” a fost existenţ

poetului-gazetar. Sau îngăduinţă, doar un

un „organ complet”Ibrăileanu.Încât,efortordonator, liant al opadâncimea sa, a în

i l il F

nesfâr

cului ab

dublul eminescian

Epig

romantismul fundamen

BUCOVINA

LITERA

R Ă


36/100

polemos

D. Caracostea, ca promor al criticii genetice la noi(v. ). Nesaţiulintelectual, „setea de absolut”contraziceau răspicatverdictul lui Titu Maiorescu. Or, D. Caracostea,dimpotrivă, atrăgea atenţia asupra „polarităţii vieţiişi creaţiunii lui Eminescu” (patimă, tortură,afirmare şi negaţiune în exces). Ceea ce gazetăriaeminescianăaprobatplenar.

Eminescu stăpânea, precum puţini,„cunoştinţa trecutului românesc” şi aşeza – dupăspusaluiIorga(1934)–faptelemărunte,trecătoare,în „maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice”.Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea,

prin imersiunile sale temporale, fiinţare

bucovina literara nr. 5-6, 2015

Documents