dobrogea literara

14

Upload: tashy-tasente

Post on 10-Mar-2016

302 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Dobrogea Literara Revista

TRANSCRIPT

Page 1: Dobrogea Literara
Page 2: Dobrogea Literara

             

Definiţie: parte de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte, fiinţe şi lucruri, însuşiri, stări sufleteşti, relaţii dintre oameni. Clasificari:1) subst. simple- subst. compuse 2) subst. comune- subst. proprii Flexiunea: 1) genuri: subst. masculine, feminine, neutre; 2) numarul: subst. la singular- subst. la plural; 3) cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Substantive cu formă numai pentru singular: miere, lapte, curaj, aur; Substantive cu forme numai de plural : călţi, zori: Forme de plural cu alt înteles decat la singular: fiare, friguri, grăne; Forme de singular cu înţeles colectiv: stol, colectiv, multime. Genul – subst. mobile: raţă- răţoi; epicene: vultur. Formele cazuale comune:N., Ac.- elevul, elevii; (un) elev, (niste) eleviD., G. –elevului, elevilor; ( unui) elev, (unor)eleviV. – forme proprii: Ioane!Mario! - forme identice cu ale N.: frate! Petre! mama! - forme identice cu ale D.-G. : fraţilor!Functiile cazurilorN., Ac. în relaţie cu – verbul – functii opuse:N. = subiectAc. = complement cu- subst. – functie comuna : atribut cu prepoziţie cu subiectul - functie comuna: nume predicativD. in relaţie cu verbul - complement G.- in relaţie cu subst.- atribut genitival - in relaţie cu subiectul – nume predicativG. cu prep.- in relaţie cu verbul – complement - in relaţie cu substantivul – atribut prepoziţional Locuţiuni substantivale: un grup de doua sau mai multe cuvinte care impreuna au valoarea unui substantiv.Ex.: aducere –aminte= amintire ţinere de minte= memorie bagare de seama= atentie, grija parere de rău= regret

Pagina 3

Substantivul – studiu sintetic

Prof. Adela Cati GrozeanuLiceul Teoretic “Callatis”

Mangalia

Limba si comunicare Numarul 1

             

Definiţie: parte de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte, fiinţe şi lucruri, însuşiri, stări sufleteşti, relaţii dintre oameni. Clasificari:1) subst. simple- subst. compuse 2) subst. comune- subst. proprii Flexiunea: 1) genuri: subst. masculine, feminine, neutre; 2) numarul: subst. la singular- subst. la plural; 3) cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Substantive cu formă numai pentru singular: miere, lapte, curaj, aur; Substantive cu forme numai de plural : călţi, zori: Forme de plural cu alt înteles decat la singular: fiare, friguri, grăne; Forme de singular cu înţeles colectiv: stol, colectiv, multime. Genul – subst. mobile: raţă- răţoi; epicene: vultur. Formele cazuale comune:N., Ac.- elevul, elevii; (un) elev, (niste) eleviD., G. –elevului, elevilor; ( unui) elev, (unor)eleviV. – forme proprii: Ioane!Mario! - forme identice cu ale N.: frate! Petre! mama! - forme identice cu ale D.-G. : fraţilor!Functiile cazurilorN., Ac. în relaţie cu – verbul – functii opuse:N. = subiectAc. = complement cu- subst. – functie comuna : atribut cu prepoziţie cu subiectul - functie comuna: nume predicativD. in relaţie cu verbul - complement G.- in relaţie cu subst.- atribut genitival - in relaţie cu subiectul – nume predicativG. cu prep.- in relaţie cu verbul – complement - in relaţie cu substantivul – atribut prepoziţional Locuţiuni substantivale: un grup de doua sau mai multe cuvinte care impreuna au valoarea unui substantiv.Ex.: aducere –aminte= amintire ţinere de minte= memorie bagare de seama= atentie, grija parere de rău= regret

Pagina 3

Substantivul – studiu sintetic

Prof. Adela Cati GrozeanuLiceul Teoretic “Callatis”

Mangalia

Limba si comunicare Numarul 1

             

Definiţie: parte de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte, fiinţe şi lucruri, însuşiri, stări sufleteşti, relaţii dintre oameni. Clasificari:1) subst. simple- subst. compuse 2) subst. comune- subst. proprii Flexiunea: 1) genuri: subst. masculine, feminine, neutre; 2) numarul: subst. la singular- subst. la plural; 3) cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Substantive cu formă numai pentru singular: miere, lapte, curaj, aur; Substantive cu forme numai de plural : călţi, zori: Forme de plural cu alt înteles decat la singular: fiare, friguri, grăne; Forme de singular cu înţeles colectiv: stol, colectiv, multime. Genul – subst. mobile: raţă- răţoi; epicene: vultur. Formele cazuale comune:N., Ac.- elevul, elevii; (un) elev, (niste) eleviD., G. –elevului, elevilor; ( unui) elev, (unor)eleviV. – forme proprii: Ioane!Mario! - forme identice cu ale N.: frate! Petre! mama! - forme identice cu ale D.-G. : fraţilor!Functiile cazurilorN., Ac. în relaţie cu – verbul – functii opuse:N. = subiectAc. = complement cu- subst. – functie comuna : atribut cu prepoziţie cu subiectul - functie comuna: nume predicativD. in relaţie cu verbul - complement G.- in relaţie cu subst.- atribut genitival - in relaţie cu subiectul – nume predicativG. cu prep.- in relaţie cu verbul – complement - in relaţie cu substantivul – atribut prepoziţional Locuţiuni substantivale: un grup de doua sau mai multe cuvinte care impreuna au valoarea unui substantiv.Ex.: aducere –aminte= amintire ţinere de minte= memorie bagare de seama= atentie, grija parere de rău= regret

Pagina 3

Substantivul – studiu sintetic

Prof. Adela Cati GrozeanuLiceul Teoretic “Callatis”

Mangalia

Limba si comunicare Numarul 1

Page 3: Dobrogea Literara
Page 4: Dobrogea Literara

pagina 22

   11. Nu e sinonim neologic al

substantivului noroc:a) şansăb) fatalitatec) ursităd) destin 12. Nu e sinonim neologic al adjectivului desluşit:a) distinctb) evidentc) lămuritd) precis 13. E antonim neologic al adjectivului grabnic:a) lentb) domolc) încetd) liniştit 14. În enunţul: Pe toate câte le-am văzut le-am cumpărat. avem:a) 4 complemente directeb) 2 complemente indirectec) 1 complement direct; un complement indirectd) 2 complemente directe; 2 complemente indirecte 15. În enunţul: E invidios pe toată lumea. cuvântul subliniat este:a) complement directb) complement indirectc) complement circumstanţial de modd) altă interpretare  

16. Pentru secvenţa subliniată din enunţul: Ei sunt de vină avem analiză corectă în:a) complement circumstanţial de mod/ locuţiune adverbială de modb) nume predicativ/ locuţiune adverbială de modc) nume predicativ/ locuţiune adjectivală, nominativd) altă interpretare 17. Subordonata din enunţul: Ce bine ar fi să avem casa noastră! este:a) CŢb) SBc) CMd) altă interpretare 18. Subordonata din enunţul: Aş paria că pleacă! este:a) CDb) CIc) CSd) CNS 19. Subordonata din enunţul: E prea devreme să ne lămurim. este:a) SBb) CDc) CSd) altă interpretare 20. Prima subordonată din enunţul: Fă-te ce te-i face, că te prăpădeşte zmăul!(I. Creangă) este:a) CDb) CSc) CId) altă interpretare

Page 5: Dobrogea Literara

pagina 3

Definiţie: parte de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte, fiinţe şi lucruri, însuşiri, stări sufleteşti, relaţii dintre oameni. Clasificari:1) subst. simple- subst. compuse 2) subst. comune- subst. proprii Flexiunea: 1) genuri: subst. masculine, feminine, neutre; 2) numarul: subst. la singular- subst. la plural; 3) cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Substantive cu formă numai pentru singular: miere, lapte, curaj, aur; Substantive cu forme numai de plural : călţi, zori: Forme de plural cu alt înteles decat la singular: fiare, friguri, grăne; Forme de singular cu înţeles colectiv: stol, colectiv, multime. Genul – subst. mobile: raţă- răţoi; epicene: vultur. Formele cazuale comune:N., Ac.- elevul, elevii; (un) elev, (niste) eleviD., G. –elevului, elevilor; ( unui) elev, (unor)eleviV. – forme proprii: Ioane!Mario! - forme identice cu ale N.: frate! Petre! mama! - forme identice cu ale D.-G. : fraţilor!Functiile cazurilorN., Ac. în relaţie cu – verbul – functii opuse:N. = subiectAc. = complement cu- subst. – functie comuna : atribut cu prepoziţie cu subiectul - functie comuna: nume predicativD. in relaţie cu verbul - complement G.- in relaţie cu subst.- atribut genitival - in relaţie cu subiectul – nume predicativG. cu prep.- in relaţie cu verbul – complement - in relaţie cu substantivul – atribut prepoziţional Locuţiuni substantivale: un grup de doua sau mai multe cuvinte care impreuna au valoarea unui substantiv.Ex.: aducere –aminte= amintire ţinere de minte= memorie bagare de seama= atentie, grija parere de rău= regret

Substantivul – studiu sinteticProf. Adela Cati GrozeanuLiceul Teoretic “Callatis”

Mangalia

Page 6: Dobrogea Literara
Page 7: Dobrogea Literara
Page 8: Dobrogea Literara
Page 9: Dobrogea Literara
Page 10: Dobrogea Literara
Page 11: Dobrogea Literara
Page 12: Dobrogea Literara