Societatea Scriitorilor BucovineniSocietatea Scriitorilor BucovineniSocietatea Scriitorilor Bucovineni

Serie nouă · Anul XXV · nr. 5-6 (279-280) · Suceava · mai – iunie 2014

BUCOVINALITERARĂ

Revis

tă a

So

cie

tăţi

i S

cri

ito

rilo

r B

uco

vin

en

i

O parte dintre participanţii la Centenarul Jules Perahim, Bookfest, 2014.

ISSN 123-7167

Revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni sumar:

DIRECTOR:

Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:

Georgiana DIACONIŢA Sabina FÎNARUFlorin Dan PRODAN

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Mircea A. DIACONUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUCIon BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Ilie LUCEAC (Cernăuţi)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: bucovina.literara@yahoo.com

BUCOVINALITERARĂ

autografOvidiu Genaru – Trandafiri ......................................................................................................................................1jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Totul ni se trage de la magnetismul dereglat ...........................................................................2invitatul revisteiEmilian Galaicu-Păun – „Ca şi cum poezia mi s-ar oferi (teoretic) în progresie aritmetică, refuzându-mi-se (practic) în progresie geometrică” (prezentare și interviu de Vasile Proca)..................................3cronica literarăIoan Holban – O lume în altă lume ...........................................................................................................................9Constantin Cubleșan – Sindromul Robinson (Radu Mareș)....................................................................................11Elena-Brîndușa Steiciuc – George Banu sau vocația pariziană.............................................................................13Constantin Blănaru – Noi aspecte de originalitate romanescă...............................................................................15recitiriAdrian Dinu Rachieru – După roman.....................................................................................................................17poesisRadu Vancu .............................................................................................................................................................19Diana Corcan ..........................................................................................................................................................21eminescianaN. Georgescu – Texte ziaristice eminesciene neincluse în ediţii. 3. Despărțirea de Maiorescu.............................22chipuri și priveliștiLiviu Antonesei – Tineri poeți, cărți excelente .......................................................................................................26refluxAlexandru Ovidiu Vintilă – Jules Perahim, „note despre un parcurs”..................................................................28ineditTheodor Codreanu – Numere în labirint (ianuarie – decembrie, 1990), 2 .............................................................30liber pe contrasensAdrian Alui Gheorghe – Despre zâmbet .................................................................................................................33epica magnaMatei Vişniec – Grand Sud (roman în lucru – fragment) .......................................................................................34etnologicaPetru Ursache – Trei ipostaze poetice ale mării (2)................................................................................................36apostrofMagda Ursache – Ce nu mai e de făcut ..................................................................................................................42profilRadu Mareș – Domnul Solcan ................................................................................................................................45prozăAnica Facina – Mesteacănul...................................................................................................................................47Nicolae Cristea – Little Beetle ................................................................................................................................49Dumitru Teodorescu – Dreptunghiul lichid ............................................................................................................57portret în cărbuneAl. Cistelecan – Laurențiu Blaga............................................................................................................................62recenziiDaniela Micu – Despre filosofie, poezie şi dragostea deshidratată .......................................................................64Camelia Toma – „Soldat incandescent”.................................................................................................................65Oana Strugaru – Revoluţia personală, sau ceea ce contează, în cele din urmă .....................................................67Ioan Ţicalo – Tânguire pe umărul unei cărţi ..........................................................................................................69epistolarConstantin Hrehor – Alex Ştefănescu......................................................................................................................71liriceCosmina Ştefania Oniciuc.......................................................................................................................................72Raluca Ioana Rîmbu................................................................................................................................................74Alex Amalia Călin...................................................................................................................................................76vitrina editorială • scriitori bucovineni şi invitaţii lorSabina Fînaru – Oglinzile fractale ale feminităţii...................................................................................................77din sens opusLeo Butnaru – O mie de cuvinte sau viaţa lui Flu ..................................................................................................79jurnal de călătorieMarius Chelaru – Crimeea privită dinspre azi, către ieri şi mâine (V) ..................................................................82coordonate cernăuţeneIlie Luceac – Revista „Glasul Bucovinei” la 20 de ani de apariţie .......................................................................85teatruPaula Ghintuială – Trebuie să pierdem ceva ...........................................................................................................88avangarda între a şi zFlorin Colonaş – „Noi”, revista futuriştilor italieni ...............................................................................................92traduceriKirsten Imani Kasai – Despre moarte, în Transilvania (traducere de Florin Dan Prodan) ..................................94

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări semnate de artistul plastic

Dragoş PĂTRAŞCU.

autograf ovidiu genaru

1

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Trandafiri

Trandafiri pentru sânge trufie ºi urã trandafiri pentru imperii

Trandafirii de-o clipã ai goliciunii

În toc de mântuire trandafiriTrandafiri înhumaþi pe un afet de tunîmbãtând doliulsau trandafiri corectaþi prin legeTrandafirii alcoolizaþi ai triumfului trandafiriînãbuºind cuvântul oribil trandafiri

Trandafirii locotenenþi ai miresmelorpentru capul plecat trandafiri

Rareori trandafiri în sinepur ºi simplu trandafiri pentru trandafiri

Liviu IoanSTOICIU

jurnal comentat

Totul ni se trage de la magnetismul dereglat

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

22

E curios, nu se mai aude nimic de sfârșitul lumii. Nici măcar de cutremurul cel mare pe care-l așteaptă România, în Vrancea, nu se mai aude… S-au liniștit toate parcă, fizic și psihic, planeta și locuitorii ei „își văd de viață”. Sau e liniștea de dinaintea furtunii, Doamne ferește? Moartea rămâne în parametrii normali. Doar în Ucraina („separatiștii” ruși tulbură apele) și în Irak (islamiștii radicali sunniți vor să pună mâna pe întreaga lor țară) se pune problema războiului civil și a ruperii teritoriale, moartea putând să facă excese revoluționare (sau patriotice). Catastrofele naturale (tornade, cutremure, inundații, alunecări de teren sau „vreme rea”, cu frig unde ar trebui să fie cald), în lume, nu mai impresionează pe nimeni, intră in regimul unei normalități care evoluează. Ziua de 21 decembrie 2012 (când se sfârșea de tot calendarul mayaș) i-a învățat minte inclusiv pe profeți și astrologi (compromiși de predicțiile lor cu apocalipsa; au scris literatură neinspirată atunci, de fapt?). Nici erupțiile solare nu mai sperie pe nimeni. Acum oamenii de știință (după ce au cam terminat-o cu pericolul încălzirii globale, expediat între paranteze, el explicând toate nenorocirile) se miră că polii magnetici ai Pământului ar putea să provoace extincții de neimaginat (dinozaurii dispărând atunci când s-ar fi inversat acești poli): „Dacă până acum se credea că extincțiile în masă erau cauzate de impactul unor asteroizi, o cercetare recentă a dezvăluit un fapt neașteptat: inversarea polilor magnetici ai Pământului a declanșat astfel de fenomene. Inversarea câmpului magnetic al Terrei a produs extincții în masă în trecut, din cauza pierderii oxigenului din atmosfera terestră”, potrivit Discover Magazine. Lasă că: „Noi nu înțelegem pe deplin modul în care este generat câmpul magnetic al Pământului, de ce el este variabil, iar scalele de timp sunt diferite”, a declarat dr. Colin Forsyth de la Laboratorul Mullard Space Science al University College din Londra. Totuși, există o explicație la dereglările de azi, la magnetismul afectat: „Oamenii de știință cred că inversarea polilor magnetici este doar o problemă de timp”, potrivit Daily Mail. „Adânc în interiorul Pământului, miezul topit generează un câmp magnetic care este capabil să protejeze planeta noastră împotriva vânturilor solare devastatoare. Câmpul de protecție se extinde la mii de kilometri în spațiu și magnetismul său afectează totul, de la comunicațiile

globale până la migrațiile animalelor și starea vremii”. Dacă românii se plâng în acest an de schimbarea vremii (că nu mai vine vara pe care o știm, plouă în prostie; după atâta ploaie, meteorologii români se așteaptă la două luni de caniculă, mai rea decât ploaia), de vină e magnetismul dereglat al planetei… Altfel, Nostradamus (Michel de Nostredame) o tot ține pe a lui de 450 de ani, că de anul trecut, din 2013, a început (probabil în secret) Al Treilea Război Mondial și că în perioada imediat următoare lumea va fi zguduită de asasinatele a patru preşedinţi (premieri). Știți, mai pe la colțuri se susține că profețiile lui Nostradamus au fost „dictate” de Diavol, de aceea s-au împlinit cu o acurateţe impresionantă. Desigur…

Nu e greu să extindem presupunerile, că de la magnetismul dereglat al planetei ni se trage în România politica schimbătoare a PNL, de neînțeles – faptul că în 2014 PNL a părăsit USL (o uniune votată de 70 la sută dintre români la alegerile parlamentare, o USL formată inițial, în principal, de PSD și PNL), lăsând PSD de unul singur la putere, pe cai mari, și că PNL, în același timp, a părăsit „internaționala” Liberalilor europeni (ALDE) și a intrat la Populari (PPE), supărat pe toată lumea, e iar o probă crasă că se apropie… inversarea polilor?

Nu mai pun la socoteală că la inversarea polilor planetei am fi expuși vânturilor solare, care ar putea străpunge stratul de ozon protector. Impactul ar fi o catastrofă pentru omenire, rezultând distrugerea rețelelor electrice… „Aceasta este o treabă serioasă. Imaginați-vă pentru moment că alimentarea cu energie electrică ar fi oprită pentru câteva luni - foarte puține lucruri funcționează fără aceasta, în ziua de astăzi”, a spus Richard Holme, profesor de științe la Universitatea Liverpool. De fapt, fără curent electric statele lumii ar fi date peste cap din toate punctele de vedere (inclusiv militar sau în domeniul securității, totul fiind „informatizat-digitalizat”), în cel mai bun caz ne-am întoarce toți „la țară”, la lampa cu gaz, la fântână (la puț) și la closetul din grădină. Vai, ar fi o adevărată apocalipsă pentru noile generații, axate pe internet, pe laptopuri, tablete și telefoane mobile!

Dinspre scriitorii români, dereglarea magnetică nu se observă cine știe ce, în particular (se observă poate la nivelul breslei lor, care în ultimul an a dat iar „faliment nedeclarat” și și-a mai revenit un pic pe banii statului, bani acordați pentru reviste, după ce a fost reales pentru al treilea mandat marele critic N. Manolescu, cu echipa sa care visează la Premiul Nobel pentru Literatură), nu contează că numărul cititorilor s-a micșorat, ei scriu și publică (în cărți și reviste) „pentru nemurirea sufletului”. Sigur, scriitorii ar avea subiect „gras” dacă într-adevăr se pune la cale inversarea naturală a polilor, ei vor fi primii beneficiari dacă li se vor inversa mințile, mai ales dacă au funcții și putere (de la genialii noștri scriitori te aștepți la orice, nu?).

18 iunie 2014. București

invitatul revistei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

EmilianGALAICU-PĂUN

Născut la 22 iunie 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova, Emilian Galaicu-Păun este licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău (1986), doctorand al Institutului de Literatură “M. Gorki” din Moscova (1989), redactor pentru Basarabia al revistei “Vatra” (Tîrgu-Mureş), redactor-şef al Editurii CARTIER.

Cărţi publicate: (poezie) Lumina proprie, Literatura Artistică, 1986; Abece-Dor, Literatura Artistică, 1989; Levitaţii deasupra hăului, Hyperion, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Dacia, 1994 (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România; în urma unui concurs naţional, volumul este desemnat drept una dintre cele mai bune zece cărţi de poezie ale deceniului 1990-2000 din România); Yin Time, Vinea, 1999 (traducere în limba germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, Ludwigsburg, 2007); Gestuar (antologie), Axa, 2002 (premiul revistei Cuvîntul); Yin Time (neantologie,) Litera, 2004; Arme grăitoare, Cartier, 2009; A-Zbest, Arc, 2012; (proză): Gesturi (Trilogia nimicului), Cartier, 1996; Ştiinţa, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); (eseul) Poezia de după poezie, Cartier, 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); (traduceri): Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, Cartier, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Cartier, 2002; Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, Cartier, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, Cartier, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, Cartier, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, Cartier, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, Cartier, 2009.

Emilian Galaicu-Păun este prezent în numeroase antologii, din ţară şi din străinătate.

Au scris despre cărţile sale: Al. Cistelecan, Marius Chivu, Alex Ştefănescu, Constantin Dram, Mihai Cimpoi, Daniel Corbu, Nicolae Leahu, Adrian Popescu, Aurel Pantea, Virgil Mihaiu, Mihaela Ursa, Şerban Foarţă, Maria Şleahtiţchi etc.

Vasile Proca: Să începem cu o întrebare care, mai tîrziu, ţi-a adus nobilul titlu de poet: cînd ai conştientizat că eşti hărăzit poeziei, că Divinitatea ţi-a

făcut acest dar? Povesteşte cum s-a întîmplat.Emilian Galaicu-Păun: Vorba vine: dacă nu

mă întrebi, ştiu; dacă mă întrebi, ... nici atît! Hai mai bine despre copilărie să vorbim, singura... vinovată! Dă-mi voie să-ţi citez un mic fragment din romanul la care tocmai lucrez,Ţesut viu. 10 x 10, cel în care ...n (“...n c'est moi!”), pe-atunci preşcolar, „compune” — din întîmplare (fericită? nefericită? unul Dumnezeu ştie!) — primul său vers: „Apariţia fotografului în ograda buneilor schimbă cursul acelei zile. De-odată toată lumea începu să se agite, unii răsăreau pe uşi, alţii se iţeau pe fereastră, lucrurile intrau ca-n pămînt sau numai nu ţipau sub mîna celui care le tot căuta. Rămas singur cu fotograful în faţa casei, vru să-i readreseze întrebarea, dar perspectiva de a fi aruncat iarăşi în sus, după ce că toată noaptea visase că zboară de-adevăratelea, nu i s-a părut deloc îmbietoare. Stătea la pîndă, gata să răspundă solicitării care nu întîrzie să vină: „Ştii vro poizîi?” Nu există ţăran în toată Moldova să nu pună această întrebare; o va auzi peste ani adresată fiicei sale din partea unor colegi de generaţie, stabiliţi de zece-cincisprezece ani la oraş, care numai de dorul literaturii nu se uscau. De ce atunci tresări — bunica ar fi rostit „răsări” — din senin, de parcă simpla amabilitate a fotografului de ocazie venea în atingere cu dorinţa lui nemărturisită de „a exprima ceva care, fără de el nu ar fi fost niciodată spus”? Susţinu o pauză scurtă, atît cît să-i vină sufletul la gură, apoi, dintr-o răsuflare: „Pe pămînt şi-n aer — cer, numai cer”. Mai departe nu ştia; nu-i venise! Fotograful îl privi mulţumit, cu luare-aminte chiar, alegînd între „Brava” şi „Maladeţ”, dar se pomeni că rosteşte, cu neprefăcută admiraţie: „Duuu-te-n păcat!... parcă ţi-a ieşit un înger pe gură”. Copilul păli şi se făcu nevăzut.”

V.P.: Comportă numele tău vreo explicaţie? Pseudonim? De ce Galaicu-Păun?

Em.G.-P.: În numele meu trăieşte bunica Emilia (altminteri, sunt leit-poleit bunica, la chip şi la vorbă — doar că am ceva mai multă ştiinţă/dragoste de carte; vezi şi poemul de deschidere al Yin Time-lor, „Carte nu ştie, ce numai iscălitura învăţase de o făce”. A propos, cînd mă certa în copilărie că nu prea mănînc, reproşul cel mai usturător suna astfel: „Ce ceteşti la masă?!...”; pentru amănunte vezi textul meu din Cartea cu bunici, apărută de curînd la Humanitas), totodată dîndu-şi întîlnire numele celor două neamuri, dinspre tată (Galaicu) şi dinspre mamă (Păun). Mă bucur că sunt singurul purtător al acestui nume compozit, cinstindu-i astfel pe toţi ai mei.

V.P.: Unde te-ai născut, unde ai copilărit şi unde ai învăţat?

Em.G.-P.: M-am născut la ţară, în satul Unchiteşti, comuna Cuhureştii de Sus (am rîs cu lacrimi cînd în antologia Gestuar, de la Axa, a apărut: Cultureştii

„Ca şi cum poezia mi s-ar oferi (teoretic) în progresie aritmetică,

refuzîndu-mi-se (practic) în progresie geometrică!”

3

invitatul revistei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

24

de Sus; asta da, greşeală de tipar!), dar... n-am mai prins veşnicia. Probabil va fi fost deportată în Siberia! La 7 ani părinţii m-au adus la Chişinău, unde m-au dat la şcoală (Nr. 1 pe-atunci, actualmente liceul „Gheorghe Asachi”). Restul n-a mai fost copilărie, ci un fel de schimbare a uniformei — octombrel-pionier-comsomolist —, pînă am ieşit cu totul din ea. Dar ca să nu întind vorba, hai să-ţi citez un fragment de roman, edificator zic eu: „Pe cînd fetiţele de-o seamă cu el se numeau, una din zece, Rodica, iar părinţii lor (la perduta gente!) — fără excepţie, prima generaţie „încălţată” — abia dacă prinseră un loc în căminele pentru familişti (ai lui ocupau camera din colţ, ceea ce înseamnă că balconul lor se întindea, în unghi drept, de-o parte şi de alta a peretelui), nu înainte de a aduce pe lume doi-trei plozi, primul din dragoste, restul din greşeală şi nu neapărat de la un tată — legitim sau necunoscut —, soarele nu apuca să asfinţească într-un capăt al patriei că şi răsărea într-altul. Cum anume se întîmpla minunea asta şi dacă nu cumva ţara avea doi sori, prima învăţătoare nu a mai stat să le explice, la ora de educaţie patriotică numită, bineînţeles, „leninskii urok”, cea dintîi din viaţa „nepoţeilor lui Ilici”. Aşezaţi în bănci — fetiţă cu băieţel, iar atunci cînd n-au mai fost de-ajuns băieţei, fetiţă cu fetiţă —, cît să fie cuprinşi dintr-o privire la capătul căreia lemnul mobilierului cazon se umplea dintr-odată de ochi — muguraşi nedesfăcuţi, băieţii; flori gata să se scuture, fetele —, înfăţişau o privelişte idilică pe fundalul unui prunc desprins parcă dintr-o frescă de Rafael — dolofan, cu bucle aurii, încrucişîndu-şi degeţelele într-un gest de-o candoare adusă bine din condei — şi înrămat într-un chenar de fer-blanc zugrăvit în negru pentru a fi agăţat pe peretele din spate al clasei. Acelaşi chip zîmbitor ocupa două treimi din pagina de deschidere a Abecedarului, deasupra unei poezii în care întoarcerea păsărilor călătoare & regenerarea naturii era pusă pe seama faptului că „în april în april/ s-a născut Ilici”. Că puştii abia urmau să înveţe a scrie şi a citi, şi, deci, nu aveau cum să se pătrundă de mesajul Bunei Vestiri anunţate de Grigore Vieru, din prag, nu pare să le fi trecut prin cap responsabililor de la minister, la fel cum — peste două luni şi ceva, chiar în preajma Marelui Octombrie, sărbătorit pe 7 Noiembrie — nereuşita la învăţătură şi purtarea insuficientă nu a avut nici o legătură cu primirea în octombrei, toată clasa in corpore, după ce unii şi alţii au tot fost ameninţaţi săptămîni în şir că nu-şi vor prinde-n veci la piept steluţa cu chipul lui Ilici. Şi mai inexplicabil era felul în care micuţul Volodia Ulianov de pe insigna de octombrel reuşea să îmbătrînească în mai puţin de 3 ani (din clasa întîi pînă într-a treia) pe insigna de pionier, acum arătîndu-se în profil, chel şi cu bărbuţa de ţap tunsă scurt, scrutînd viitorul luminos al omenirii prin tăietura mongoloidă a ochilor şi purtînd pe cap o cunună de flăcări dezlănţuite. Nu mai văzuse oameni arzînd cu pară; or, imaginea lor

făcea trimitere la „cel-de-pe-comoară” din poveştile bunicii, ştiut fiind faptul că deasupra comorilor ascunse pîlpîie limbi vineţii, ale iadului. Dacă nu cumva însuşi Dumnezeu se arăta în chip de rug aprins. Prima învăţătoare turuia întruna, a fost însă suficient să pună şi ea o întrebare — „Copii, care dintre voi ştie cine-i Vladimir Ilici Lenin?” —, că o pădure de mîini a ţîşnit ca la comandă. De ce l-a ales anume pe dînsul, nu-i nici un secret pentru nimeni — era singurul „din intelectuali”. Şi atunci, în liniştea ce făcea să reverbereze solemnitatea momentului, vocea-i ţivlită, ca ieşind dintr-o goarnă pionierească, umplu încăperea: „Un jidan!”, suflul exploziei (de rîs!) răvăşind clasa; prima învăţătoare izbucnind în lacrimi; uşa trîntită în urma ei cu atîta putere încît, la celălalt capăt al coridorului, şeful de studii a ieşit să vadă ce dracu’ se întîmplă-n şcoala asta; şi glasul tatălui, în seara aceleeaşi zile, certîndu-se cu mama care-i luă apărarea („Ce ştie un copil?”), fără drept de apel: „Într-adins a făcut-o!”. Două au fost consecinţele acelui început de an şcolar de pomină: 1) orice ar fi făcut copilul, a făcut-o cu bună ştiinţă şi, deci, 2) nimeni nu are dreptul să-i ţină parte. Nu lipsea decît să pecetluiască legămîntul cu sînge şi atunci niciun înger nu l-ar mai fi oprit: „Să nu pui mîna pe băiat şi să nu-i faci nimic...” La rîndu-i, jurase să-şi muşte limba ori de cîte ori l-ar fi luat gura pe dinainte; nu-i va fi greu să se ţină de cuvînt: de mic, învăţase să vorbească de unul singur, pe două voci, propria voce şi toate celelalte — le ştia pe dinafară —; în capul lui era loc pentru toată lumea. Singurul care-i scapă, nu prin tonalitate, ci prin cele spuse, era glasul tatălui.”

Studenţia n-a fost nici ea mai brează, dar cel puţin am avut acces la Biblioteca Naţională (pe atunci „N. K. Krupskaia”), unde am citit pe rupte (literalmente: ţin minte cum îmi rosesem coatele la sacou...), ca un apucat.

V.P.: Cînd şi cum s-a petrecut debutul revuistic?

Em.G.-P.: Am debutat cu două poezioare, la 9 ani, în revista Scânteia leninistă. Una era despre un urs ce-i vine în ajutor unui copil rătătcit în pădure. Ei bine, la distanţă de peste 3 decenii, tocmai a apărut, la Editura Cartier, Ursul. Istoria unui rege decăzut, de Michel Pastoureau, în tălmăcirea mea. Graţie Ursul-ui lui Pastoureau, am cîştigat o bursă de traducător la Centre National du Livre, astfel încît plec pe-o lună la Paris... să plimb ursul! Ceea ce înseamnă că, o dată în plus, cuvintele atrag realitatea.

V.P.: Dar în volum? Fă, te rog, o referire mai largă la cele două volume tipărite cu chirilice, înainte de '90. Cum au fost întîmpinate? Ce tiraj aveau?

Em.G.-P.: Am debutat în iarna lui '86, cu

invitatul revistei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

5

Lumina proprie, Editura Literatura artistică. Sub cele mai rele auspicii: dupa ce că au tot fost cernute şi răscernute, unele poeme s-au pomenit fără 2-3 strofe sau cu versuri rescrise în redacţie. Alte două poeme au căzut după ce cartea a fost machetată — fără vreo explicaţie. Dacă volumaşul scos în seria „Debut” (sau mai degrabă „Rebut”!), într-un tiraj de 2.000 de exemplare, nu mă reprezintă, cel puţin nu mă face de ruşine: nu conţine niciun poem cu Lenin, Partid, comunism şi alte stafii! Cealaltă carte tipărită cu chirilice, în 3.000 de exemplare, se numeşte chiar aşa: Abece-Dor, Editura Literatura artistică, 1989, titlu pe care-l aveam încă din toamna lui '85. Mulţam' lui Gorbaciov, altminteri nu mai vedea lumina tiparului cît pururi. In nuce, sunt de găsit în această carte, sigur, ceva mai imberb, dar şi mai barbian.

V.P.: Printre cărţile tale figurează „Poezia de după poezie” şi „Portret de grup”. Sunt cărţi de critică literară? Ce te-a îndemnat să le scrii?

Em.G.-P.: Cartea mea de critică literară — mă refer la Poezia de după poezie (în cazul Portret-ului de grup, am fost doar co-antologator, tot greul revenindu-i lui Eugen Lungu, autor al unei memorabile prefeţe) — „s-a scris” de la sine, pe măsură ce trimiteam cronici la Vatra, revistă din a cărei echipă redacţională fac parte de vreo 15 ani. Întotdeauna am gândit poezia (cum ar fi, crimă cu premeditare!), iar faptul că am şi scris-o m-a făcut să mă simt în largul meu în poemele altora, dar şi să adulmec de la o poştă impostura. În temei, am scris despre cărţile care mi-au căzut cu tronc la inimă, dar n-am ocolit nici „cazurile clinice” (vezi bunăoară „Carte (de recitire), cinste cui te-au scris” sau „Revoluţie cu voie de la... acad. Sorescu”). Acum, că am întors pagina (sau aşa-mi place să cred), mărturisesc că supremul meu orgoliu în materie de critică literară a fost să mă pomenesc citat, în două-trei rînduri, de însuşi Al. Cistelecan, după cum stă mărturie Top ten-ul domniei sale, ceea ce a însemnat o recunoaştere ca între „profesionişti”. Mă gândesc dacă şi eu aş putea să-l citez

ca poet, ştiut fiind faptul că ilustrul critic a „comis” la vremea lui versuri...

V.P.: Unii comentatori au spus că ţi-ai asumat rolul de poeta vates. Ţi se potriveşte această sintagmă?

Em.G.-P.: Nu joc poezia, ca să-mi asum un rol. Nici măcar cel de poeta vates, bun şi el, dar care nu acoperă decît un aspect periferic al creaţiei mele (poemul „Ch-ău”, bunăoară, tradus într-o mulţime de limbi şi migrînd din antologie în antologie — l-am întîlnit de curînd în Cele mai bune 100 de poezii despre patrie ale românilor, scoasă la Compania). Mizele mele sunt mai degrabă de altă natură: unii critici au remarcat corporalizarea scriiturii, alţii bătaia metafizică a poemelor, „implicarea gravă, pînă la tragism” etc., etc. Ca să fiu sincer, nici măcar apelativul de poet nu mi se potriveşte chiar în fiecare zi, între două poeme de-ale mele aşternîndu-se uneori o tăcere de peste doi ani! (Între paranteze fie spus: de la Yin Time-le scoase la Vinea, în 1999, nu am mai publicat nicio carte originală de poeme, doar o antologie, Gestuar, Axa, 2002, şi o... neantologie, Yin Time, Litera, 2004. Atîta mîngîiere: zilele acestea mi-a apărut, la Pop Verlag din Germania, volumul Yin Time, în tălmăcirea lui Hellmut Seiler.) Calificativul vates îl „prinde” mai degrabă pe cititorul & editorul de poezie (şi nu numai) cu acelaşi nume, dar asta-i o cu totul altă poveste, una fără sfîrşit.

V.P.: Cum îşi scrie poezia Emilian Galaicu-Păun?

Em.G.-P.: Lepădîndu-mă de ea, ca Petru abjurînd! Fiindcă eu nu scriu poezii, ci cărţi sau, dacă ar fi să-i credem pe critici, cartea invelată. Or, fiecare poem este în acelaşi timp un text autonom, dar şi o piesă (numai nu de schimb!) în marele puzzle al lui Unu-adunat-împreună; ceea ce presupune o continuă racordare a fiecărui text cu ansamblul. Cum însă lucrul acesta nu se întîmplă „din prima”, adeseori sunt în pielea dirijorului care, în timpul celei de-a n-sprezecea probe de orchestră, îşi rupe bagheta, de capul viorii întîi, nemulţumit de toţi şi de toate. Vorba poetului: mi-am spînzurat şi eu, de nenumărate ori, lira-n cui, cutremurîndu-mă la gândul că definitiv. Tocmai d-aia scriu ca şi cum orice poem ar fi ultimul (Al. Cistelecan vorbea la un moment dat de „vampirismul” cărţilor mele, fiecare absorbind sîngele celor dinainte; tot lui îi aparţine această formulă inspirată: „Poetica lui Emilian Galaicu-Păun se bizuie pe principiul ţuicii ardeleneşti: ea „întoarce” mereu aceeaşi substanţă, pînă cînd se obţine un lichid care ia foc de la sine”. O dată în plus, îi mulţumesc pentru cuvîntul-înainte — un adevărat studiu monografic în miniatură — la ediţia germană a Yin Time-lor). Fiecare vers nou se lasă cucerit ca o redută duşmană, cu pierderi enorme: vorba prietenului meu Emilian Galaicu – Păun și Vasile Proca, la Iași

invitatul revistei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

26

Dan Bogdan Hanu — scriu pe înDELETE. Uneori asediul ţine luni şi luni de zile, alteori — ani (un scurt poem din Yin Time, „n-o pot spune: ea este”, a trecut prin toate fazele distilării, din '89 pînă în '98, pînă să-şi „picure” — sigur că da, chinezeşte — cele 9 versuri; „VAcA” mi-a luat mai mult de jumătate de an, timp în care m-am ţinut doar de coada ei; dacă ar fi să contabilizez limbile/antologiile în care a apărut, din '95 încoace, m-aş pomeni peste noapte proprietarul unei adevărate turme). Ca şi cum poezia mi s-ar oferi (teoretic) în progresie aritmetică, refuzându-mi-se (practic) în progresie geometrică!

V.P.: Există, se ştie asta, un conflict între generaţiile literare din Basarabia. Cum îl comentezi?

Em.G.-P.: Linia de demarcaţie nu trece între generaţii (ne înţelegem de minune cu Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc sau Vladimir Beşleagă — optzeciştii noştri... în ani!), ci între mentalităţi. Există poeţi, unii născuţi, nu făcuţi, care mai trăiesc încă într-o „rezervaţia” mioritică păşunistă, cu zimbri şi Molde (pe post de baci — infatigabilul Adrian Păunescu!), enclavă pe care ar vrea s-o extindă cu orice preţ „de la Nistru pîn' la Tisa”. Şi mai rău: îşi cultivă sentimentul cetăţii asediate, pe post de asediatori fiind negreşit postmoderniştii et eiusdem farinae, asta în timp ce tot ei se năpustesc vitejeşte asupra tuturor celor care scriu/gîndesc altfel. Alteritatea mai este un păcat de moarte, în viziunea inchizitorilor de la Literatura şi Arta, altminteri organul US din R. Moldova (citesc negru — în cerul gurii!!! — pe alb: „Bine e că intelectualii noştri, dar şi reprezentanţii altor pături sociale, în majoritatea lor, rămîn străini de fenomenul post-modernist”; no comment). Or, o cultură nu se face în buncăre; după ce că ni s-au tras, la Est (Nistrul) şi la Vest (Prutul), două frontiere tot mai bine păzite, să ne mai încuiem şi noi, pe dinăuntru?! Culmea nesimţirii este că unii dintre cei ce-şi „apără sărăcia şi nevoile şi neamul”, cu îndîrjirea marilor perdanţi, în realitate sunt bine căpătuiţi, fiind directori de publicaţii, şefi de partide, deputaţi, senatori, consilieri ministeriali etc. Dumnezeu cu dînşii, dacă vor fi avut unul... Noi să ne căutăm de scris!

V.P.: Cum a apărut editura „Cartier”? De ce „Cartier”? Care este rolul tău la această editură? Ce proiecte are editura?

Em.G.-P.: Apărută în 1995, printr-o minune (cum altfel?!!), editura Cartier — hai să-ţi dau o explicaţie fantezistă a denumirii: satul se defineşte prin mahalale, oraşul prin cartiere; or, civilizaţia modernă este una citadină prin excelenţă — a început cu două cărţi: Lunaticul nopţii scitice, de Nicolae Popa (premiul USR pentru poezie) şi Gesturi. Trilogia nimicului, de Em. Galaicu-Păun (premiul USM pentru roman). Acum scoatem 70-80 de titluri pe an (vezi şi site-ul nostru: www.cartier.md), avînd relaţii de parteneriat cu mari

case străine cum ar fi Seuil, Gallimard, PUF ş.a.m.d. E şi meritul meu în această deschidere europeană, în calitatea mea de redactor-şef al editurii. Totodată, am tradus pentru Cartier cîteva cărţi cu adevărat mari ale gîndirii europene; mă refer în special la volumele lui Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental; Albastru. Istoria unei culori şi Ursul. Istoria unui rege decăzut, dar şi la Tirania şi tiranicidul, de Mario Turchetti (nu mai puţin de 1.130 de pagini), sau O istorie a diavolului, de Robert Muchembled, în dauna unor cărţi de ale mele pe care le-am tot amînat. (Acum o săptămînă îmi apărea la Cartier traducerea Ursul-ui; paralel, la Pop Verlag, vedea lumina tiparului traducerea germană a Yin Time-lor. Ei, bine, crede-mă: mult mai a mea mi se pare cartea lui Pastoureau, pe care am tălmăcit-o eu, decît volumul meu transpus în limba lui Goethe sau, de ce nu?, în limba lui Paul Celan, de Hellmut Seiler!) În cel mai scurt timp vom scoate — integral! — Jurnalul lui Andre Gide (peste 2.600 de pagini), dar şi Jurnalul inutil al lui Paul Morand (cca 1.400 de pagini) sau SchrummSchrumm de Fernand Combet — ca să dau doar cîteva nume. (De-am avea atîţia cititori pe cîţi autori de valoare am publicat în ultimul deceniu!...) În sfîrşit, chiar dacă este situată pe Bîc şi nu pe Sena, editura Cartier seamănă tot mai mult — în opinia comentatorilor — cu un... Cartier Latin a la roumaine, propunîndu-şi să transforme, din interior, Ch-ăul într-un oraş-lumină.

V.P.: Îţi mulţumesc, dragă Emilian. Mai aveam şapte întrebări pentru tine. Poate vom găsi timp şi pentru ele.

aprilie 2008

(Prezentare şi interviu realizate de Vasile PROCA)

George Vulturescu, Dan Bogdan Hanu, Nicolae Coande, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Proca și Nichita Danilov, la Iași

invitatul revistei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

7

Tanka

,,! frumoasă şi perfectă ca Moartea-n care toatăse-adună cu-nveliş, îţi jinduim toţi clipa

cînd goală-n faţa noastră vei apărea lucind:o, urletul cu care te despicarăm, Moarte,

o, sîngele, pe buze al primului hymen!”

(Cezar Ivănescu, Prima fecioară a omului)

nepereche în nopţile cînd îsi desface picioarele, unul mai fără-nceput şi sfîrşit decît altul, ca două războaiemondiale – înscrişi între ele, cei douăze'ş'unu de ani ai lui, cînd a intrat la ea, de perioadăinterbelică, taie măsura exactă a pasului, linia coapsei, măiastra de la aer a golului dintrecraci, cum ai şlefui cu germana lui das ewig weibliche pronunţiafranţuzească (chercher la femme) – şi care-i vor fi inspirat comparaţia graţie semnuluidin născare în formă de tanc, de pe latura interioară a gambei, cu ţeava-ndreptată în sus, ţintind sexul

(o poveste a gestului: mîna adusă la burtă a tinereiprofesoare de mate, în chiar timpul lecţiei cînd, despicîndu-l în două,o coloană de tancuri sovietice tocmai intra-n sat, ca pentru a-şiferi sarcina/fătul zvîcnind prima oară-n turela maternă de cha(i)r la atingereacelei care, la tablă, cu creta-ntre deşte – ea însăşi ca dată cu var – explica: ,,două liniiparalele nu se intersec...”) fată mare, înjură de naşterea mă-si/se roagă de doamne, maica domnului. numele ei fie tanka, chiar dacă-i maria. în numele precistei poartă cu graţiecele două războaie – cel stîng, cu warice! – prin inima tîrgului, nepăsătoare la trecerea timpului – zebră dezile albe şi negre –, la focul pieziş din privirea bărbaţilor – mama-i zicea: ,,de pisică şi de om te desparţi la intrare, altminteri nu scapi de ei” –, cum ai străbate uncîmp minat fără hartă, închisă în propria sa carapace – tanchistă din naştere –

ca o zeiţă-n armură. blindată-n naşterea mă-si! uşoară de parcă nici maică-sa n-a fost în veci grea cu dînsa, nici fecioara maria cu Unul născut nu făcut (o poveste de dragoste: cum s-au luat golul dintre picioarele cu goala stăpînă-a acestora, -n sensul că cine s-aseamănă se adună).

istoria trece cu pas de femeie: în '89, pe 7 noiembrie, -n timpul paradei militare, culcată sub tancuri, alături de alte o sută, luată-n căruţă de ofiţerul ulise ieşind din cei (cîţi?) cai-putere pîn' la epoleţi: ,,ăsta calcă, nu fute!”; ridicată-n picioare în '91, o dată cu statul, golem scris/făcut cu degetul în ţărînă, să-i vină doar numele: ,,r(î)m(a)”; să nu i se vadă semnul fiarei? waricele? de pe picioare, cu cizmele de cernoziom trase pînă peste ochi (Requiescat în pace!); pe drumuri (nici unul nu aduce la roma decît via albania!)-n ultimii ani; adunată cu genunchii la gură, cum şi-ar legăna, abia rupţi de la ţîţă, doi gemeni. în puterea ei – facerea; mîinilor lui nu i s-a dat decît scrierea. şi atunci numai după ce-i intră sub piele, se face în tancul de pe latura interioară a gambei, aprinde motoarele, pune-n mişcare pistoanele, trage ţintind sexul

(poema concepţiei imaculate se rupe de pe buze: ,,desfă-mă!”)

invitatul revistei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

28

Passager ,,...ci vene,

multe vene neîntrerupte de nici o lamă” (Mihai Ignat, Bă Cancer)

şi ce dacă-şi deschide din cînd în cînd venele? face parte din specia celor aleşi ce-şi ascut astfel sîngele.roş-albastru. la ambele capete. ca pe-un creion bicolor. răsucindu-se-albastru în ascuţitoareade creioane a inimii, să-şi facă vîrf. după felul în care împunge-n buricele degetelor, din interior spre afară, cu roşii corniţe,să-şi revendice non omnis moriar, gata de scris. jumătate în mîinile domnului, pe jumătate dat dracului – nimeni nu-imulţumit cu juma' de măsură! şi nici, întreruptă de lama cuţitului, linia de demarcaţie nu mai e sigură.ca şi cum, aruncat în sus ca un toiag încrustat, să-şi dispute-n teren dreptul primeilovituri, două mîini osebite, zvîcnind amîndouă odată, -n acelaşi timp s-ar întîlni undeva pe la mijloc. fiecare-ncontra celuilalt, scrisu-i apropie: pus pe jar, demonul (zis şi-,,al creaţiei”) face risipă de purpurăpînă la dumnezeu tot aşa cum, tocindu-şi grafitul ce-i ţine de inimă, domnul e cît ce sădea de dracu'! puţin mai lipseşte şi unul va-ncepe să scrie cu sîngele altuia, paloşe gotice faţă cu praporiiglagolitici. pe viaţă şi moarte. cum ai completa un pomelnic cu nume – aceleaşi – trecute pe rînd de la unii[morţi] la alţii [plugari]: nu e literă să nu fie scrisă de două ori, cu chinovar şi sineală, o dată în ceruri şi, -ntoarsă,pe pămînt. după gustul, tot mai pronunţat, de rugină din gură, se simte că au şi pornit să se taie în săbii, de sînge.acum tot mai subţire, cu două tăişuri, de care se prinde cîndunul cînd altul cu mîinile goale,într-o mînă de om,dumnezeu şi satana fac skandenberg. mînascrie morţii cu cerneală şi pe cei vii cu roşeală.

Cezar Ivănescu (prim-plan), Emilian Galaicu-Păun și Simona Modreanu, la Iași

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

IoanHOLBAN

O lume în altă lume

9

O densă lirică de notaţie scrie Ioana Coşereanu-Vasilescu în cea mai recentă carte a sa, Fantasme în rochii de jar (Editura Junimea, 2014), dar nu e o „notaţie” a realului , cum se întîmplă adesea, ci a unui spaţiu plăsmuit, unde pătrund doar călătorii în vis, căutătorii – cum sîntem avertizaţi chiar din primul poem al volumului – nu ai unui teritoriu oniric, ci ai unei realităţi a visului: o lume întreagă se transferă acolo pentru a se reclădi prin, iată, un cîntec magic (al lui Orfeu? al lui Amphion?): „Căutători în ape cu chip/ plăsmuit/ călători,/ cavaleri înălţaţi/ în vis/ măsurător de larg/ în cerc fecund sfios/ Cerul în fluvii albe-nşelătoare/ se zbate biciuit de rîs alcoolic/ prevestitor de invizibile rotiri/ în zvon încolăcit iernatic/ şi zdrenţuit în măruntaiele-i/ clocotitoare/ Născut stropit de valuri azurii,/ flămînd de neputinţe şi de născociri/ sticloase, izvor de-ncoronare/ în ape libere de moarte/ feciorelnic sîngerînd/ În mersul lor căutătorii, cavaleri/ călători în rosturile lumii/ cu drumurile lor zădărnicite-n piatră/ adulmecă făţiş în lucrurile pieritoare/ visul lumii, cîntec magic” (Călători în vis). Locul pe care îl caută călătorii din vis ai Ioanei Coşereanu-Vasilescu e, poate, „steaua aceea mare”, unde s-ar putea (re)descoperi calea de lumină, cum spune un copil mătuşii sale în Poveste despre noapte, acolo sînt „serbări imaginare”, străzile sînt ale oamenilor singuri care se mişcă haotic, în rîs hohotitor, uneori, scrîşnit, „alcoolic”, alteori; e un loc al istovirii, al speranţei surpate, un ţinut unde nopţile sînt „zile fără sfîrşit” şi unde se urzesc palate, flori, mări cu malurile lor – o lume în altă lume, plăsmuită de un poet care e, înainte de toate, „ctitor” de fantasme în rochii lungi de jar, fugind din povestea călătorului „totem”, Odiseu, acela care înfruntă Gorgona, monstrul infernal: „povestea să rămînă nerostită,/ precum un fulger lacom hotărît să mintă,/ să-mbete frumoasele zeiţe pămîntene/ dezbrăcate/ strîngînd la piept pe călătorul rătăcit,/ precum în alte timpuri Gorgona/ marinarii în drumul lor spre un firesc viril/ seminţe, hrană pentru plîns/ şi voluptăţi imaginare” (Întîmplare); „Ce frumoasă poveste…/ ce palat cu stele s-ar fi putut urzi,/ izvor, nesaţ încolăcit în vise,/ ulcior cu apă lină vestitor de-alcătuiri/ seducătoare şi iubire./ Şi ce poveste s-ar mai fi ţesut/ pe căi rămase-n urma ploii,/ şi joaca

zarurilor de altădată/ fantasme purtătoare de noroc,/ pămînt proptit cu umăru-ntr-o stea/ făgăduind iluzii de-o frumuseţe zveltă/ poveste meşteşugită cu trup învăpăiat” (Palat cu stele).

O poveste bîntuită de imagini scrie Ioana Coşereanu-Vasilescu în Fantasme în rochii de jar, născocind ciudaţi „prieteni călători” sau, altfel, nişte „zei nomazi” care caută lumea reală din vis: aici, închipuirea – „gardă gri” – rodeşte o poveste bogată cu făpturi-eresuri, oameni-fluturi şi fantasme în rochii lungi de jar. În această ordine a unei lumi din altă lume, lirica Ioanei Coşereanu-Vasilescu trebuie citită în cheia cromaticii sale speciale; o cromatică fauve (Goya şi Van Gogh sînt pictorii invocaţi adesea) a unui univers în culori mereu agresive. Albul, de pildă (cerul e în „fluvii albe”, drumul, iarna, aripile, pămîntul, ploaia sînt albe) e unul orbitor, nu are nimic din simbolistica sa obişnuită, a gingăşiei, purităţii, virginalului; albul din poezia Ioanei Coşereanu-Vasilescu e, mai degrabă, albul livid (al strigoilor, stafiilor şi al balenei albe a lui Melville), asociat stingerii, morţii, unde „icoana” unei minuni albe se năruie în zăpada bolnavă: „Paşi prinşi pe zăpada bolnavă/ veghează la semne de iubire/ întipărite pur/ pe căi spălate de ploi albe,/ locuri faste, vieţi de ziditori/ bună vestire./ Inima orbilor mai puternică/ decît nuanţa ploii albe/ oraşe vii de sticlă şi/ ploi albe cu feţele spălate/ de aşteptare/ lumina clară călcată în picioare,/ precum neaua, miez fraged lucitor,/ urzeli din vis învins/ icoană în minune albă” (Ploaie albă). În simbolistica orizontului mito-poetic, albul se asociază cu roşul, dualitatea fiind motivată acolo de paradigma vieţii înseşi (albul laptelui şi roşul sîngelui); în Fantasme în rochii de jar, ochiul „se rupe” în roşu, apele sînt înroşite, rîsul, ţărmul mării, cerurile, buzele şi, iată, tăcerea sînt roşii, trandafirii, purpurii: în povestea Ioanei Coşereanu-Vasilescu, albul şi roşul sînt ale unei lumi istovite, obosite, cu sufletul despărţit de trup, îngînînd spaima morţii lîngă Lethe, rîul alunecos spre împărăţia lui Hades: „Am visat un palat/ fără lumină, umbrind/ luciul neted al somnului/ alcătuit din monştri frumoşi,/ monştri exilaţi mirosind/ îndărătnic a scînteie,/ armă purtătoare de aripi albe./ Timpul nu mai pare liber,/ spaima morţii contopită/ în adormirea rîului lunecos/ dispare/ acolo-nveţi nestingherit despre/ blîndeţea roditoare, pămînt înalt/ cu rădăcini în cerul istovit/ Cuvintele nesupuse,/ ziduri fîntîni cu ape/ înroşite de sus/ din slăvile mistuitoare/ ale soarelui sceptic,/ căutător etern... amănunte/ Să credem repetînd,/ ne cheamă/ lumina obosită/ în zgomot lung de zicere/ străveehe/ împotrivire blîmdă,/ muzică despărţită de sufletul/ trupului îngenunchiat sieşi/ rîvnind făptuitor/ şi repetat” (Poveste).

Binomul alb-roşu e însoţit, în lirica Ioanei Coşereanu-Vasilescu, de alte două culori, metafore obsedante: albastrul şi galbenul. Mai întîi, marmura

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

10

cerului, lacrima, poemul, umbra, povestea însăşi sînt albastre, obsesiv albastre: „Venirea ta din ochi de apă,/ imagini prinse laolaltă/ în lacrima albastră/ lacom ascunsă./ Oraşul acesta obsesiv albastru/ cu străzi şi case inundate-n ceaţă,/ cu ochi lăuntric de fereastră-nchisă,/ cu oameni prinşi în nepăsare/ a strîns în mîini zdrelite/ de-atîta neputinţă/ ritmul tăcerii şi cerul/ închipuit albastru/ În întunericul din stele/ să se şteargă povestea/ plecăciune înger,/ rai stufos pe di-năuntru,/ zid plîns de credincioşi” (Poveste albastră). Cum se vede, şi albastrul se îndepărtează de simbolistica „uzuală” (culoare a cerului, a perfecţiunii, a infinitului, a dragostei, a visului romantic şi a florii sale); albastrul din Fantasme în rochii de jar e, mai ales, al necropolelor egiptene. Toamna, timpul, ochiul, marea, trupul, rodul şi viaţa sînt galbene: în cartea Ioanei Coşereanu-Vasilescu, galbenul e culoarea surpării, a declinului şi a morţii („Înfăşurată, tulburător/ în ceaţă deasă,/ loveşte orice trecător/ care-şi tăinuie plînsul./ Niciodată toamna, cu foşnetul ei/ galben, nu va biciui orgoliul/ adevărului, locuitor rănit,/ hrană a trupului gînd./ Van Gogh, în somnu-i treaz,/ murmură neînţelesuri,/ întrebările victime întoarse/ ale timpului galben./ Aminte mereu de moartea lui,/ de inelul ochiului galben/ coborît din cîntecul întomnat/ al fetei cu spice la tîmple,/ zgomot zadarnic şi surd/ de toamnă îngălbenită.../ nisipuri mişcătoare...” – Toamnă galbenă), dar rămîne, în acelaşi timp, un simbol ascensional, evocînd strălucirea luminii solare: „Un vis brăzdat de multe imagini ale cărnii/ şi adevăr cu ochi frumoşi de înger,/ pasăre rătăcită în tăcere/ nemişcată în făgăduinţă,/ adună-te în ţipăt de virtute/ cu dragostea în palmă,/ desfătare,/ pe trunchi de galben-purpuriu,/ să urci în larguri ceruri/ spectacol simplu fluierînd sălbatic/ isprăvi din vis brăzdat de multele imagini/ şi trup iubind” (Pasăre rătăcită).

Jocul cromatic, subtil elaborat, structurează o poezie a contrastului violent, dar şi a „alianţei” înaltului cu pămîntul, ale cărui rădăcini, iată, se află în „cerul istovit”, a mării cu cerul: o unitate strivită într-o reţea nominală în care verbul dezleagă pe pămînt ceea ce va rămîne dezlegat şi în cer: „Ape limpezi/ ţărm de nisip scoici,/ se odihnesc simplu/ cu nume aspru amintirile,/ căldura amiezii, singurătatea./ Mersul stînjenit şi mut/ ne apropie de alb,/ strălucitor,/ Cerul îşi poartă pedeapsa/ să ne privească neîncetat/ noi nu reuşim să ne învingem/ trupul/ căi din cer străbat drumurile/ întunecate şi dor de lacrimă/ în ochi lacomi fără cuvinte/ cu gîndul credinţă, bocet,/ blînd ca o ploaie de primăvară/ se înclină sărutului nins de atîta/ lumină” (Cer). Ioana Coşereanu-Vasilescu îşi tipăreşte rar poezia; Fantasme în rochii de jar e o carte rară, într-un peisaj editorial bezmetic, în care pare că s-a deschis la nivelul maxim robinetul lirismului făcut, iar nu născut.

Despărţirea

de Constantin Blănaru

Despărţirea de Constantin Blănaru se

produce într-un moment în care, în ceea ce mă

priveşte, speram în revenirea sa la Câmpulung,

de-acolo de unde plecase cu oarecare vreme în

urmă. Acum nu pot decât să accept că nu îl voi

mai întâlni. Şi asta mai ales că de el mă legau nu

puţine amintiri frumoase, multe dintre ele

petrecute la Suceava.

Oricum, ceea ce reţin din aceste

momente, pe care le-aş numi ale apropierii

noastre, este prietenia sinceră, cultivată în egală

măsură, survenită şi în urma faptului că fiii noştri

fuseseră colegi de clasă. Evident, astfel de

împrejurări au generat clipe de neuitat, încărcate

de nostalgie.

Pe de altă parte, el rămâne autorul care

şi-a cultivat cu exigenţă talentul, prozele sau

exegezele sale întocmindu-le cu o minuţiozitate

extraordinară. În tot ceea ce făcea pe tărâm

cultural, el ştia să nu depăşească limitele

intervenţiilor amicale, acestea fiind marcate de o

distincţie intelectuală specifică. Aşa se explică şi

cursivitatea demersului său literar sau limpezimea

opiniilor sale critice publicate în reviste precum

„Bucovina literară”, „Cronica”, „Ateneu” sau

„Convorbiri literare”. De altfel, toate acestea

rămân drept o emblemă a scriiturii sale.

Prin plecarea lui Constantin Blănaru,

literatura suceveană, îndeosebi, pierde o prezenţă

incontestabilă, reprezentativă mai ales în

domeniile prozei şi criticii literare, greu, dacă nu

imposibil, de înlocuit. Fie-i sufletul binecuvântat!

Ion Beldeanu,

preşedinte de onoare al

Societăţii Scriitorilor Bucovineni

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

ConstantinCUBLEŞAN

Sindromul Robinson

(Radu Mareş)

11

Cele patru nuvele pe care le încorporează recentul volum al lui Radu Mareș, Sindromul Robinson (Editura Polirom, Iași, 2014) se structurează, dacă nu neapărat pe ideea necesității singurătății în lume, ca semn al independenței umane depline, în orice caz pe sentimentul trăirii unei însingurări dramatice și apăsătoare („sentimentul singurătății care-ți înfige cu nemilă gheara în gât”) într-o lume ce pare dominată de un soi de „pustietate” sufletească, lăsând impresia captivității într-un surogat de viață, față de care eroii își asumă, existențial, un rol în… „apărarea singurătății”. Nuvele comunică submersiv între ele prin postura personajelor principale care fac parte, ca atitudine, din aceeași familie de… artiști (scriitor, arhitect), adică oameni capabili a rezona afectiv și creator, în felul lor, la conflictualitatea surdă, freatică, a mişcărilor sociale (sufletești) din jur, din preajmă, în ciuda faptului că prezența lor pare a fi una distantă, de spectatori sau, și mai bine, de observatori și rezoneri, dispuși nu atât a se implica în universul în care plonjează oarecum întâmplător, cât a căuta să interpreteze și să judece stranietatea realității conjuncturale date. Misterul în care sunt învăluite mișcările faptice ale acestora are ceva din turnura fantastică a prozelor lui Mircea Eliade, lăsând, de fiecare dată, deznodământul într-o perspectivă de evoluție deschisă, labilă, care solicită neapărat implicarea (în calitate de coautor?!) a cititorului („Pune-ți mintea la contribuție și dezleag-o, domnule”). Mai ales prima dintre acestea, O bătaie în ușă, e creată prin plonjarea eroului într-un peisaj exterior exotic (se sugerează a fi Grecia) ce se dimensionează, în pandant, cu peisajul interior al trăirilor sale intime. Venind parcă de nicăieri („eram străinul picat aiurea în insulă, în extrasezon”) bărbatul care, dorind să-și petreacă cele câteva zile de vacanță departe de freamătul civilizației, acceptă ca pe un dat al destinului acea „stare de provizorat și incertitudine, de suspendare, dar și de vid”, pe care i-o oferă pensiunea stranie, izolată de orice localitate dimprejur, de pe malul înalt și stâncos al mării, lăsând impresia de pustiu copleșitor în care se circumscriu puținele elemente concrete ale ambianței: „Debarcaderul era acum gol, ca și bazinul foarte adânc din golful minuscul, fără curenți, dar cândva trebuie să fi adăstat acolo și o ambarcațiune sau mai multe. Impresia nu era însă de abandon, poate și pentru că și piatra cenușie și

apa disimulau perfect orice urmă de trecere”. Nici cabana nu prezintă o altă apariție decât cea a unei oferte insolite pentru orice găzduire, fiind locuită doar de o persoană ciudată, Eleni, o femeie rigidă și distantă care, prin severitatea sa, adăuga și mai mult la senzația de austeritate a locului. Bărbatul își petrece timpul înotând, de unul singur, în mare și stând la soare, lungit pe terasa îngustă, săpată în malul stâncos, pe care nu încap mai mult de două persoane. O a doua își și marchează, în scurt timp, prezența. E însă și ea o ființă ciudată, oarecum stranie, ce pare a fi reală dacă nu ar fi (probabil) ieșită din propria imaginație a bărbatului copleșit de un trecut bulversat, la care se face apel, episodic, rechemat din amintiri livrești sau din trăiri factice. Ființa aceea e o altă Eleni, o sosie a primei sau, cel puțin așa pare; o femeie abia depășind vârsta adolescenței, care e însărcinată, purtându-și burta proeminentă, cu anume ostentație, chiar insolență. La început îl ignoră pe bărbatul din preajmă, obligându-l și pe acesta la o atitudine similară. Curând însă, singurătatea în doi îi unește și între ei se leagă o relație oarecum provocatoare („M-ai fute, dacă aș vrea și eu, dar ți-e teamă. Recunoaște că la asta te gândești de două zile”), ea cerându-i să o întrețină pentru a-i spulbera plictisul, spunându-i povești adevărate sau inventate, ceea ce el și face oferindu-i mai întâi subiectul unei piese „celebre” (Camus), despre o crimă odioasă, care ei nu-i place. Atunci bărbatul apelează la memorie și-i spune o alta, despre abuzurile și atrocitățile pe care oamenii au trebuit să le trăiască în epoca stalinistă („Murise Stalin și din cei închiși în lagărele rusești din Siberia câte unul mai norocos era eliberat”), poveste ce-i trezește, de data aceasta, interesul: „– Continuă, mă interesează”. Vacanța se termină însă curând și bărbatul pleacă, la fel de pe neprevăzute, precum venise. Se reîntoarce după un an, căutând aceeași oază de liniște și izolare în locul ce părea neschimbat („nici eu însumi nu mă simțeam schimbat într-un fel sau altul”), numai că nimic din ce fusese cândva pensiunea aceea, nu mai există. La barul din localitate află că fusese spulberată de o explozie datorată depozitului de muniții ce se afla tăinuit acolo. Cât despre o a doua Eleni, nici vorbă („Eleni trăia de o viață întreagă în faimoasa ei pensiune doar cu un motan negru”). În schimb află povestea vieții acestei femei, victimă a efectelor războiului în care își pierduse tatăl și soțul („În timpul ocupației, tatăl ei era la partizani. Nemții l-au prins și i-au tăiat gâtul (…) Cu soțul s-a întâmplat pe vremea coloneilor (…) Arestat, evadat, împușcat. Fiul a plecat de acasă pe la mijlocul anilor '80 și n-a mai revenit”). Poveștile lui, pe care i le spusese acelei iluzorii Eleni, își află corespondență în realitățile traumatizante ale altor oameni, pe care societatea îi împinsese, la fel, ostracizați în singurătate. Era o realitate în care intrase ca în propria izolare, căutând, paradoxal, liniștea: „Nu mi se întâmpla prima oară să nimeresc

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

12

într-un loc și să constat că n-am ce căuta acolo”. Nuvela e pe cât de riguros descriptivă în

detaliile realității palpabile, pe atât de lirică în sugerarea inefabilului unor suflete suferinde sub presiunea factorului social de sub care caută să evadeze, asumându-și propria izolare în singurătate ca posibil balsam tămăduitor. Desigur, iluzoriu.

Același sindrom al izolării în singurătate stă și la baza celei de a doua nuvele, Sindromul Robinson. Conceput ca jurnal al unui scriitor ce se retrage undeva la o cabană în munți (într-un loc ce „are ca dominantă pustietatea”) pentru a scrie, departe de civilizație („se poate trăi fără curent electric, ceea ce înseamnă fără televizor, dar și fără telefon”), singura legătură cu lumea reprezentând-o pădurarul Gheorghiță, care îl vizitează periodic pentru a-i aduce alimente și pentru a-i furniza informații de care el nu se arată deloc interesat, mai ales că plonjarea în amintiri („într-un semivis”) îi relevă viața puțin confortabilă, a sa și a personajelor cărții pe care o scrie, și care până la un punct se confundă cu propria viață a autorului. În această însingurare va deveni brusc salvatorul unei copile („o țigăncușe”) care, în lumea ei, „fusese asfixiată cu gaz de eșapament”, oferindu-i liniștea singurătății sale, persoană cu care este dispus a comunica, confesându-se („Nu spune nimic, dar mai ascultă-mă odată. Încă nu știu ce să fac cu tine deocamdată, așa că, măcar noaptea asta, o să rămânem aici împreună”). E și ea o himeră, un fel de proiecție în realul imediat al poveștii pe care o imagina pentru propriul roman, reprezentând soluția aleasă supraviețuirii și trăirii liber într-o astfel de singurătate. Sfârșitul este dezolant. Obștea țiganilor dă buzna peste ei, bulversând și maculând lumea lor siderală, cu vacarmul violent al colectivității brutale specifice. Recuperarea astfel a fetei, apare ca o replică parodică și mai ales grotescă la parabola legendarului Robinson, eșuat pe insula din mijlocul oceanului. În plus, individul care îi ia filele de pe masă, spre lectură, nu face altceva decât să-i cenzureze evadarea în propria… poveste: „a strâns foaia în pumn și a aruncat-o. A ieșit imediat, fără să mai scoată un sunet, nelăsându-mi nici măcar răgazul să strig după el. Aceeași liniște vătuită de pădure ninsă era și afară și, când am ieșit și eu, erau pustietatea lizierei, ceața de lapte în vale și niște urme incerte de pași”.

Radu Mareș are plăcerea povestirii, a relatării, cu acea rigoare a anatomistului care descrie totul „până la infradetaliu”, dar tocmai acest exces al preciziei concretizărilor pedante, face ca lumea narațiunilor sale să dobândească un anume halou de irealitate. Într-o asemenea ambianță, asumarea singurătății poate dobândi accente cinice, mai ales atunci când trimiterile se fac la apropierea de actul… morții („Fascinația pentru moartea surprinsă în act, ca martor, ne accelerează pulsul tuturor, oricât de tari de fire am fi”), cum se întâmplă în nuvela Antimetafizica. Dialogurile „de insomnatici” ale celor doi eroi, prieteni de-o viață, despărțiți de vitregii

conjuncturale, sunt și ele provocarea singurătății într-o lume ostilă în care Al ajunge a concepe un regulament pentru ritualul execuțiilor obligatorii ale condamnaților la moarte. E o formă de protest, la urma urmelor, la adresa rigorilor sociale dezvoltate împotriva individului ca om: „E dificil să mai epatezi burghezul în ziua de azi, infinit mai dificil ca la 1900, sensibilitatea lui e uzată, trebuie biciuită ca să intre în reacție. A face, adică, artă, din materiale pe care poți pune și etichetele de «morbid» sau «dezgustător» sau, mai ales, «obscen». Doar așa se activează zonele atrofiate sau semimoarte ale conștiinței, care cândva aveau funcția de a produce catharsisul”.

Tot condiția însingurării, într-o societate ostilă, o ilustrează și povestea tinerilor studenți la arhitectură (apoi absolvenți), „într-un oraș golit de viață”, care, luând seama că trăiesc „într-o epocă în care toate locurile fuseseră ocupate” își asumă… șansa ratării (Linii și cercuri).

Departe de a cultiva narațiunea tradiționalistă, aceea cu o construcție articulată după reguli prescrise, Radu Mareș este totuși un povestitor de forță ce-și conduce narațiunea cu abilitatea unui creator de medii, în care se ilustrează personaje cu individualități puternice. Predilect apare eroul implicat în desfășurarea conflictuală din perspectiva prozatorului însuși. Acesta este o conștiință morală expresă, înainte de toate; un personaj cu marcată putere de coagulare ideatică în interiorul dezbaterilor conflictuale, permițându-și, în medii ostile, conștientizarea actului creator pe suportul reflex al nevoii de singurătate purificatoare, ca soluție viabilă într-o actualitate socială abuzivă. Tocmai de aceea, finalurile rămân mereu deschise oricăror interpretări, lăsate anume la latitudinea angajamentului afectiv al cititorului, pe care prozatorul și-l dorește cooperant în însăși propunerea dramatică a scrierilor sale.

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Elena-BrânduşaSTEICIUC

George Banu sau vocația pariziană

13

Încărcat cu istorie și artă, cu simboluri și experiențe, Parisul este un magnet care a atras de-a lungul secolelor, după cum se știe, artiști, literați, gânditori, în căutare de noi forme ale expresiei și, mai ales, în căutare de sine. Novatori în cele mai felurite domenii, rebeli, exilați, împătimiți ai peregrinării au găsit aici, sub cerul adesea gri, acea lumină proprie orașului de pe malurile Senei, de care nu s-au mai putut despărți. S-au logodit cu spațiul acesta al monumentelor, al bulevardelor riguros trasate, al cafenelelor conviviale, investind perimetrul urban cu trăiri personale, sporindu-i densitatea cu ancorări biografice și integrându-se, în final, teritoriului primitor, in aeternum. Parisul a putut genera iubiri și ură, pulsiuni de cucerire sau de supunere, dar el niciodată nu i-a trădat pe aceia care l-au asimilat, dăruindu-i-se.

Aceasta este și povestea pe care ne-o spune George Banu în recent apărutul volum Parisul personal: autobiografie urbană (Nemira, 2013). Însoțit (și stimulat) de fotografiile Mihaelei Marin, reputatul teatrolog și eseist, profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle-Paris timp de aproape patru decenii, propune cititorului un excurs în Parisul cu care el, emigrantul din Est, a ajuns să se identifice. Martor al orașului unde a sosit în ultima zi a lui decembrie 1973, cu o valiză antebelică și 25 de dolari în buzunar, George Banu și-a configurat de-a lungul timpului un „Paris personal”, care este de altfel chiar titlul acestui superb și melancolic eseu, declarație de iubire și remember al unor puncte nodale din țesătura urbană, investite cu trăire și – tocmai de aceea – indelebile. Îndrăgostit de Paris ca de o femeie, ca de o

carte sau ca de unul dintre spectacolele memorabile la care a asistat, eseistul se dovedește a fi, de la începutul acestei histoire d'amour, un privitor înnăscut, care știe să-și depoziteze în rafturile memoriei fotograme efemere, dar cu o încărcătură simbolică incalculabilă, toate având în comun matricea modelatoare a orașului.

Firul memoriei străbate episoade și locuri care compun „biografia urbană”, de la acel initio care este Gara de Est („Poarta Orientului”, prin care tânărul emigrant de atunci pătrundea într-o lume ce avea să-i devină familiară), trecând prin numeroase locuri pariziene devenite repere biografice, până la celălalt

spațiu, cel interior, biroul, definit ca „fotogramă identitară”. George Banu recompune, așadar, topografia unei mitologii proprii, plonjând cu o anumită nostalgie (et pour cause!) în momente semnificative ale vieții sale, toate indisociabil legate de perimetrul orașului, de „locuri urbane care poartă amprenta oamenilor pe care i-am frecventat și, totodată, a martorului care am fost”. Prima adresă a fost să fie... Place Pigalle, rue Duperré, unde, în apartamentul și la sfatul lui Eugen Iacob-Simion (unul dintre dedicatarii volumului) a luat hotărârea de a rămâne în Occident, intuind lunga noapte care avea să acopere România („promiscuitatea pieței n-avea nici un ecou în apartamentul unde, în sfârșit, un drum nou se deschidea”); Sorbonne Nouvelle, unde va preda, din 17 februarie 1974 până în 22 iunie

2011, cursuri de studii teatrale, fiind „un pedagog curios, deschis dialogului, împărtășind cu studenții aceeași iubire și neiubire de teatru”, chiar dacă pentru acea clădire, cu aerul ei de „arhitectură improvizată”, nu a păstrat niciun fel de atracție... Rue de Rivoli, „transversală abstractă, autoritară și vanitoasă”, unde hazardul i-a rezervat surpriza de a locui și la numărul 16, și la 18, înrădăcinându-se definitiv aici, împreună cu Monique Borie – cealaltă dedicatară a eseului – soția cu care a „împărtășit teritoriul Parisului”. De la acest imobil situat în apropierea prestigiosului cartier Marais au pornit multe din traseele lui George Banu, solitare sau însoțite de prieteni, a căror amintire îl leagă și mai mult de locurile investite: bunăoară, de Teatrul Les Bouffes du Nord, asociat numelui lui Peter Brook (care,

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

14

în definiția prietenului său român, „a atenuat nu doar frontierele spațiale, ci și pe cele strict teatrale, legate de fabricarea secretă a miracolelor reprezentației”). Acum spectatorul de altădată revine mai rar aici, „economic”, ca pentru a păstra intacte reverberațiile altei epoci. Iată cum sintetizează el, într-o formulare memorabilă, alianța secretă dintre efemer și durabil: „Magia s-a spulberat, nostalgia s-a instaurat. De ce să pătrund în teatrul care-mi suscită regrete, acelea ale unui artist care se stinge și ale unei vieți care se termină? Prefer să păstrez memoria vie a unui loc unic. Îi caut aura de altădată și nu o mai găsesc. Dispărem împreună cu locurile! […] Brook a inventat un loc… el, astfel, a depus o marcă de neșters pe harta teatrală a lumii și totodată s-a înscris definitiv în Parisul meu personal”.

Fie că sunt interioare sau exterioare, arhicunoscute sau mai puțin frecventate de cohortele de turiști, locurile pariziene evocate de George Banu sunt indisolubil legate de istoria artei de-a lungul mai multor secole și de istoria ființei lui. Cum ar putea fi altfel, când, în Parisul public, el și-a desenat acest „Paris personal”, rod al trecerii sale prin locuri notabile, marcate de atâtea alte celebrități care l-au parcurs? „Plăcerea Parisului constă și în posibilitatea de a-ți înscrie pașii în urma precursorilor” – declară parizianul prin adopție și prin vocație –, care dovedește că știe să citească mai bine decât mulți alții spațiul urban. În lectura lui George Banu, străvechea Luteție, cu multe din punctele ei de interes – teatre, grădini, muzee, poduri, inscripții memoriale, librării, edituri, cafenele – ne apare într-o altă lumină, transfigurată de convorbiri peripatetice și întâlniri cu prieteni dragi (Cioran, Grotowski, Andrei Șerban, Dan Hăulică, Radu Penciulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Radu Boruzescu). Alteori, autorul împărtășește memoria orașului cu prietene apropiate (Oana Pellea, Lena Boiangiu), pentru că, spune el, „prieteniile feminine au avut un rol particular în viața mea, amestec de inteligență și seducție, de promisiune și neîmplinire. Ele s-au întrerupt, uneori brutal, fără motiv, dar un timp m-au ajutat – paliative afective”. Așadar, din această autobiografie urbană nu pot lipsi nici teatrul Odéon, nici 21 rue de l'Odéon, adică adresa unde Cioran lucra într-un „interior de chilie românească”, nici prestigioasa librărie teatrală Coupe-papier (în vitrina căreia au fost expuse multe din cărțile semnate de George Banu), nici Cartușeria din pădurea de la Vincennes, unde Ariane Mnouchkine a întemeiat o experiență teatrală unică, acel Théâtre du Soleil. Cititorul, mai mult sau mai puțin cunoscător al capitalei franceze, va descoperi – ca într-o adevărată

lecție-de-privit predată de un artist „pecetluit de Paris” – monumente celebre (le Jardin du Palais Royal, le Louvre et la Pyramide, le Pont des Arts), dar și farmecul ascuns al unor străzi care nu au cedat încă sub presiunea bling-bling-ului, așa cum este rue de Sévigné. Va medita, cu siguranță, la jocul dintre efemer și etern, văzând imaginea unui anume punct de pe Quai de Bourbon, adevărat „centru afectiv” al Parisului pentru George Banu: imobilul unde a locuit Camille Claudel, cu inscripția memorială, o frază emblematică: „Il y a toujours quelque chose d'absent qui me tourmente”.

Martor al Parisului, după cum orașul este martorul trecerii sale prin viață, George Banu întreprinde, inspirat de imaginile Mihaelei Marin, un excurs aflat sub semnul memoriei și al dublului. Reconstituind din bucăți disparate o autobiografie urbană și revizitând acest palimpsest impregnat cu ani din viața lui, el devine parte a unui întreg fascinant, pe care îl admiră și iubește. Iar Parisul ajunge să pulseze în venele celui care nu este „nici total integrat, nici definitiv emigrant”.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

ConstantinBLĂNARU

Noi aspecte de originalitate romanescă

cronica literară

15

N-am ajuns la jumătatea anului și prolificul Constantin T. Ciubotaru ne oferă încă un roman, Zarva-Larva. Fuduliile mele mintale din Cealaltă parte a vieții (Editura Singur, Târgoviște, 2014), dovadă a unei ebuliții creatoare rar întîlnite.

Zarva -Larva…a re o de s f ă șu ra r e dependentă de o realitate haotică impusă actanților. Cum orice impunere determină subiectivitate și sporită, și revendicativă, organizarea cărții se impune și ea realistic, premisa – apartenența anterioară la extraterestritate – devenind aleatorie pînă la dispariția și a inserțiilor ei furibunde în arealul muritorilor. Notă de autor ne introduce în op astfel: „Cele ce urmează sintetizează 13 ani de pensionar pământenizat” ce „se crede extraterestru sau…invers”. Protagonistul mai menționează că are un Mentor galactic, care i-a sistat calitatea de Cetățean kosmic, oferindu-i „ideala posibilitate de a cerceta o anume secvență de viață rămasă cu zeci, sute sau mii de ani în urma așa-zisului progres cosmic numită îndeobște starea sufletească sau afectivitatea unui om obligat de vârstă să renunțe la activitatea numită muncă pentru societate”. Că pe galactici îi interesau cunoașterea și dobîndirea afectivității omenești o știm din Securiștii au fost extratereștri (2008). Pămîntenizarea cerută acum înseamnă reomenire, intrarea într-un eu propriu (la el debordant), înzestrat cu umanism, iar în România, și în comunism, și după, aceasta constînd în supraviețuire cu puține bucurii și multe umilințe – o viață larvară, cum o consideră mentorul lui. Suportarea condiț iei de om de către un hipersensibil, hiperreceptiv și talentat ca el este condiționată de scrierea unui jurnal și notarea de „trăsnăi” pentru a nu se plictisi în mediul „larvar”. Cartea – ne încredințează tot el pe parcurs – este tocmai acest jurnal. Ce conține? Dincolo de stările sufletești uneori explicitate, alteori intuibile în întîmplările consemnate, acestea sunt: trebăluirea zilnică de supraviețuitor provenit din legendarul

Manole, dialogurile lui cu Ana și cu apartenenți la obștea locală, contacte – tot mai puține – cu Mentorul cu ajutorul cipului implantat înainte (mai este scanat și clonat de subordonații acestuia), un chef mioritic, acțiuni poluante, decizii criticabile ale parlamentului, intervenții politicianiste, oprirea foarte des a curentului electric periclitîndu-i aparatele, furarea căii ferate, amintirile despre și imixtiuni actuale ale securității, rememorarea luării cu japca a țării de către ruși, „turnarea” guvernanților „retrograzi” la puternici străini, șicanarea unui pensionar de către niște tineri, aflarea de la televizor a multor anomalii (mituirea alegătorilor și fraudarea alegerilor din 2009), birocratizarea învățămîntului, plîngerea soților de precaritatea fizică, lipsa condițiilor pentru o activitate scriitoricească benefică lumii, acuzarea prăpădului făcut de administrația locală (vopsită în Portocaliul care Miroase), contracararea relelor împreună cu prieteni optimiști întru civilizație, transcenderea realității prin visuri și construcții fantasticizante atenuatoare de exasperare etc. Manifestarea protagonistului este preponderent monologică, aceasta constituindu-se în subiect aproximativ al narațiunii ca la optzeciști, moderniști și postmoderniști. Spre deosebire de alte romane ciubotariene, Zarva…are un subiect mozaicat de cotidianul imediat de care se lovește dur. Spirit foarte mobil, ludic, C. T. Ciubotaru își ia repere diverse, unele aparent mărunte (un of, o opinie, o simplă întrebare), altele majore (cele enumerate mai sus) drept intrigi, dezvoltă dialoguri sau scene narative incitante, cititorii trecînd prin epic edificator ca în sobor, cu indicii de aglutinări și viziuni dezinertizante în conștiințele celor din jur. Pe la început, el spusese: „Creația…Se face cu scandal, într-o zarvă mare. Pe care o înțelege omul, cel care a evoluat dintr-o larvă”. Cele mai dese pretexte sunt „căutate cu lumînarea” în scopuri justițiare, culturale, comunionale. Plaja modulării intențiilor sale este foarte largă. După cele prezentate frumos în legătură cu Suntem Cobaii…în numărul 3-4/2014 al Bucovinei literare, mai adăugăm cîteva, deși mai puțin plurivoce și spectaculoase, din Zarva… Întrucît aici nimic nu-i trenant, mai totul este interactiv, nu-i ușor să le desprindem una de alta, căci aproape nu există titluri de secvențe, de parcă acestea ar fi piedici în ritmul bio-psihologic cvasielectrizant al autorului. Iată o aluzie critică: în urma tratamen-

cronica literară

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

16

telor degradante pentru a-i manipula, galacticii au produs la captivii lor, oamenii, boli mortale, una fiind prost-tată. Cu spiritul său asociativ și disociativ inepuizabil, noul Manole face mereu șarmante speculații morfematice, lexematice și gestuale: „În mileniul trei să-mi zidesc iubita pentru un ideal arhitectonic sau estetic? Dar e absurd! Ab-surd și ab-mut! Că de ab-chior n-am auzit. Nici ab-ciung sau ab-olog. Replică: prin căsătorie și acum noi ne zidim de fapt femeile în mintea noastră… Le zidim în zidul indiferenței…” Înțeparea (și a lui) continuă și dinspre femei, ajungîndu-se la o dispută pentru echivalență valorică, opusă oricărui iz malițios, cu gratuitate ingenuă ca la Păcală, copilărindu-se singuratic într-un film românesc.

Toți comentatorii celorlalte cărți ale autorului nostru au observat numărul mare al cuvintelor și expresiilor ironizatoare nou formate. În Zarva…, acestea sunt mai multe ca oricînd ca ecouri de suflet tensionat ce asediază agreabil centrii corticali ai interlocutorilor. La imaginativi și mai ales la cei cu aceleași lungimi de undă cu ale lui, tribulațiile se proiectează ca artificiile ceremoniale. Toate dovedesc reversibilitatea limbajului și puterea lor constructivă (la destui autori, însă, distructivă). Transcrise, produsele lui lingvistice ar putea acoperi mai mult de o pagină A4. Este imposibilă, tot din motivul multitudinii, exemplificarea și a lanțurilor de rime interioare, o plăcere a lui pentru muzicalitate – chiar și prin asonanțe –, și pentru semantica umoristică. Este, aceasta un reflex al pasiunii de a sintoniza oameni, medii umane: „Eu – mărturisește – nu urăsc pe nimeni, nici măcar prin cuvinte. Prefer să iau personajele în răspăr. Să le ironizez, să le dau cu capul de zimțoii râsului…Tare mult aș vrea ca prin cuvintele mele să-i fac veseli, să-i binedispun pe oameni. Să-i fac să înțeleagă frumusețea iertării...” Și reușește, atingînd foarte des catharcticul. Și mai reușește ceva: să-i compatibilizeze, să-i sinergizeze – însușire descoperită la puțini scriitori. Pe bucovineanul ajuns „sudist” îl putem asocia cu deschiderea totală spre oameni a lui Creangă.

C.T. Ciubotaru este și moralist (ponderat). Hermeneutizînd niște psalmi, constată că „și azi /unii-n.m./ ˂nu stau˃, ci frământă răutăți!”. Apoi citează: „Doamne, de ce nepricepuții la inimă ajung să ne dicteze soarta?” și „Blânzii pământului trăiesc doar în amintirea gândului unora!”. Mai înainte

repudiase habotnicismul religios, optînd pentru îmbunătățirea omului, pentru eliberarea lui de cătușe abrutizante. În toate cărțile lui creează ambianță cu amprenta lui stenică, redresîndu-ne cu mesaje sensibile. El vizează neabătut anihilarea relelor din realitate (simțite ca neliniște), a amorfului/ larvarului, a contradicțiilor dintre necesar uman și daună. Împotriva acestora folosește frecvent parodia (inclusiv pe cea a cuplului Manole-Ana), tonul pamfletar, o dată pe cel șarjant (la adresa „autorităților” locale). Uneori, în exaltarea ludică mai și exagerează incomodant pentru susceptibili, dar vrea mereu educare prin desfătare. O sursă a acesteia sunt țîșnirile ideatice sclipitoare pentru care cîțiva interpreți ai lui l-au numit înțelept. Replicismul, autoironizările, în fond pilde de sine, acționează pozitiv la partenerii lui din carte și la cititori. Printre impetuoasele-i porniri spre cucerirea acestora scoate la iveală foarte des luminișuri ca următorul:

„În mijlocul unei poteci, sub un nuc a ieșit un singur fir de ghiocel. Și e înflorit. Și mă simt fericit că sunt un pensionar care mă cred extraterestru, fiindcă-mi pun întrebări și caut un răspuns logic”.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Adrian DinuRACHIERU

După roman

recitiri

17

Un nume de vârf al optzecismului, precum Liviu Antonesei, mărturisea deunăzi, chiar în paginile Bucovinei literare, că este „un scriitor curios”, cercetând, cu antene mobile, peisajul literar, fiind foarte atent la „ceea ce vine”. Bineînţeles, curiozitatea, încercând a desluşi devenirea unor nume promiţătoare, cu potenţial (cum, îndeobşte, se spune), urmărindu-le traiectoria, n-ar trebui să-i părăsească pe critici, îndeosebi. Şi, cred eu, nici pe organizatorii unor importante festivaluri şi concursuri literare, aducând la rampă tinere talente, doritoare de afirmare. Mă gândesc, în primul rând, la rodnicul şi longevivul Festival Nicolae Labiş, care, în pofida unor potrivnicii, rezistă (din fericire!). Dar şi la alte manifestări, de mai mică anvergură (Rezonanţe udeştene, cum neinspirat, a fost rebotezat şi detronat festivalul-concurs dedicat lui Eusebiu Camilar şi Magdei Isanos), mobilizând, totuşi, condeie de felurite calibre, de pe tot cuprinsul ţării (pe la începuturi), nu doar bucovineni, fie şi „re-localizaţi”.

Iată, revine în atenţie, printr-o nouă carte (Înainte de magnolii, Editura TipoMoldova, 2014), o prozatoare din Slobozia, impresionând, cu ani în urmă, la festivalul suceveano-udeştean. Socotim chiar că, la ediţii viitoare, ar putea fi poftiţi şi laureaţi de altădată, urmând a cântări, împreună, ce şi cât au reuşit să facă din ceea ce promiteau, cândva. Or, Florentina Loredana Dalian nu doar a promis.

Impunând, în antologia Scriitori din zodia Helis (din 2013), o fericită sintagmă-titlu a heli-sistului parizian Dan Simionescu, un „profil” al prozatoarei, Titi Damian, un însoţitor „fidel”, de cursă lungă, observa că multe din prozele scurte, de „o complexitate simplă”, e drept, ale Florentinei Loredana Dalian pot deveni „puncte de plecare” pentru viitoare romane (mari, adăuga imediat T.D.). Colec-ţ ionară de premi i ,

prezentă la numeroase festivaluri şi concursuri, d-na Dalian are, de-acum, mână sigură, explorează cu fineţe analitică abisul sufletesc, e, negreşit, pasionată de introspecţie. Şi o face cu subtilă analiză psihologică, sub morala bonsaiului, descoperind vulnerabilitatea, aşteptările şi trădările unor „suflete înjunghiate”, cercetând, de fapt, o copleşitoare „cantitate de viaţă”.

Scriam la rându-mi, cu ceva vreme în urmă, că Florentina Loredana Dalian amâna, din pricini misterioase, să atace genul „tărăgănat” (romanesc), exersându-se dezinvolt pe spaţii mici, fără a-şi testa suflul epic. Prozatoarea, iată, recidivează. Şi se încumetă, învingându-şi sfiiciunile, să propună un alt roman, e drept, nu tocmai lăbărţat. Fără a lua cu asalt revistele, fără a se insinua într-o lume gălăgioasă şi vanitoasă (precum cea scriitoricească), fără a pune în mişcare strategii de autopromovare într-o cultură, vai, publicitară şi fără a „momi” critici care să-i „slavoslovească” textele, autoarea din Slobozia se anunţa ca o prezenţă demnă de tot interesul. Debuta, reamintim, la Clubul Saeculum din Beclean cu volumul Şi copiii se îndrăgostesc (2008) după ce adjudecase, în acelaşi an, un important premiu (prozastic, evident) la Festivalul-concurs Eusebiu Camilar – Magda Isanos. Indiscutabil, are har. Inginer de profesie, se ţine departe (deoparte) de sofisticatele inginerii textuale şi, bună observatoare, coboară în cotidian, ia pulsul vieţii, interesată de gestul mărunt, insignifiant. Cu urechea ciulită vădeşte o remarcabilă stăpânire a limbajelor; oralitatea e punctul forte al acestor instantanee, decupaje epice colorate sentimental, cutreierate de un frison nostalgic şi asortate cu un binevenit pigment ironic (şi chiar autoironic).

Nu scrie, neapărat, de pe baricadele feminismului. Fără a pleda aici pentru o literatură feminină (expediată, valorizator, în gheto-ul sexului) nu putem ocoli constatarea că aceasta are, negreşit, un specific. Or, interesată de „cotloanele sufletului”, Florentina Loredana Dalian le explorează – inevitabil – din acest unghi. Iată, reamintim, câteva decupaje:

developează, aşadar, învălmăşeala de senti-mente a femeii îndrăgos-tite (v. Sens unic) prinsă în „plasa iluziilor”, dar şi reacţiile bărbatului egoist, colecţionar insaţiabil de trofee; cunoaşte şi dra-mele lui, acel „prea târziu” dureros inflitrat, conducând la „eliberarea” iubitei (v. Îmbrăţişări pentru Florentina). Privi-rea rece, lucidă refuză efuziunile, contemplă cu detaşare întâmplările,

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recitiri

18

narează cu naturaleţe. În ciclul Dincolo de timp (Azil) cugetă la rosturile lumii, printre eroi împovăraţi de singurătate, inşi care trăiesc din amintiri, depănând poveşti: un fals general rătăcit în „lumea Olgăi”, un ceasornicar, atâţia figuranţi cu destine frânte, atâtea iubiri irosite (Ana, Mariţa) impunând o tristă concluzie: „nu-i nici o sfârâială s-ajungi bătrân!”.

Ghidată, instinctiv, de talent, prozatoarea e permeabilă şi la presiunea intertextualităţii. Ca dovadă, pofta unor inserţii lirice. Viaţa, însă, spuneam, colcăie. Sunt examinate „sub lupă” momentele de derută, încercările şi destrămarea fiinţei care, disperată, se agaţă de lume, aflând că fericirea „e singura cosmeticală care dă rezultate”. Porniţi în căutarea fericirii, protagoniştii iau hotărâri eroice (uitate a doua zi), sunt invadaţi de tristeţe (v. Halucinaţii), contemplă cu jale ruina amintirilor (v. Aceeaşi lună peste tot), mângâindu-se cu vorbele despre „odată”. Lucidă, ironică (ca antidot) şi sentimentală, Florentina Loredana Dalian merită urmărită, capabilă – credem – de mari surprize. Într-o epocă sufocată de hiperintelectualism, prozele ei (curios!) pot fi citite fără caznă. Dincolo de bursa zvonurilor ori a clasamentelor de cafenea, „de azi pe mâine”, Florentina Loredana Dalian e un nume pe care mizăm.

Romanul Înainte de magnolii vine să confirme aşteptările noastre. Arhitectonic, este un roman „feliat”, construit pe vechea reţetă: douăzeci de episoade, având ca liant o poveste în trei, din vremea studenţiei, reverberând dureros, cu iz melodramatic. Umblând „printre umbre”, doamna avocat Ina (Zorina) Dinulescu încearcă o recuperare a trecutului, cu întâlniri / reîntâlniri spectaculoase, după „marea fugă”, fie a pictorului Claudiu (refugiat în artă), fie a lui David (devenit părintele Serafim), abandonând o mare iubire interzisă, întrezărită în contratimp. Ceea ce îşi doreşte protagonista, urmărită de sindromul David, ar fi să poată trăi „înainte de magnolii”; chiar dacă „aceia pe care îi iubim nu pleacă niciodată”, „dezlegarea” vine printr-o sentinţă definitivă a misteriosului Călugăr, încercând a-şi goli trecutul de sentimente: iubirile se transformă în forma supremă de Iubire.

Am fi preferat, parcă, o proză mai aspră, cu tuşe neorealiste; credincioasă unei formule, refugiată în visătorie, Florentina Loredana Dalian ne propune, însă, un miniroman de succes. Scenariul romanesc are, observăm, goluri epice; Ina, de pildă, nu-şi dezvăluie prezentul. Încă o eroină nefericită, vom spune, mixând reverberaţii sentimental-lacrimale, în ton diabetic, dezghiocând analitic-repetitiv un episod obsesiv, care nu poate fi îngropat în uitare; dar care, scotocind firidele sufletului, îşi dizolvă dramatismul într-o pastă liricoidală. Să se mulţumească autoarea cu o proză digerabilă doar? Talentul o obligă, cred, să facă pasul decisiv, mărind miza. O aşteptăm...

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Radu Săplăcan (evocări și radiografii), Cluj-Napoca, Eikon, 2014

Aurel Pantea, Blanca: fragmente din însemnările unui resentimental, Târgu Mureș, Arhipelag XXI, 2014

Aurel Pantea, Nimicitorul, Iași, TipoMoldova, 2013

George Vulturescu, Gold and Ivy, Cluj-Napoca, Eikon, 2014

Cristian Robu-Corcan, Fără rușine, București, Herg Benet, 2014

Alexandru Ovidiu Vintilă, obiecte psihice, București, Karth, 2014

poesis

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

RaduVANCU

Dragă Sinucidere

19

1.

Tati, am putea fi mai tari decât Berryman & taică-său, și decât papa Hem & taică-său, am putea fi niște Mengele & Beria & cavalerii Pardaillan ai sinuciderii.

Tu ești spânzuratul, eu aș putea fi fierarul ăla care și-a pus capul în menghină și a strâns până și-a auzit țeasta trosnind –

de fapt, până nu și-a mai auzit-o.Gâlgâia sângele din el ca din vacă.

Tu ai rămâne spânzuratul, eu aș putea fi cel ce-și bate piroane în ochi. Cel ce înghite jumătăți de lame de ras. Cel ce

se injectează cu ace contaminate. Băutorul de azot. Înghițitorul de șobolani flămânzi.

Există însă ceva mai înfricoșătordecât toate astea la un loc,

ceva ce le face să se ascundăîn găurile de șarpe din inimile noastre.

Ceva ce are legătură cu ochii unui copil, când îi pui dimineața lapte călduț peste cereale.

Undeva în adâncul ochilor copilașului îi vezi în fiecare dimineață,cam la ora la care te-ai spânzurat tu, pe Mengele & Beria rugându-se pentru noi.

2.

Spânzurați cu gât alungit și încovoiat ca degețelele de copil născut prematur.

Fălci căscate larg ale celor care și-au tras glonțul în gură, râzând de gluma colosală

scrisă de propriul sânge pe peretele din spate.

Beteală de vene strălucind de sânge închegat.

Beteală de inimi strălucind de metal drăgăstos.

Beteală de creiere plutind, meduze fericite & fosforescente, prin aerul dulce ca ultima suflare a unui sinucigaș,

atunci când i-o sufli disperat înapoi în piept.

Beteală de ficați strălucind vineții, fluturând zdrențuiți & triumfători, cântând cu drapelele lor cirotice

gloria celei mai fericite armate de sinucigași.

Și el strălucind printre toate astea,strălucind

ca un copil lăsat singur în raionul de jucării.

3.

Tati, prea mult mi-ai vorbit, ajunge, de acum o să-ți vorbesc eu. Nu-n vis, ci chiar pe bune.

Și ți-o spun neted din capul locului: oricât de mult iubesc sinuciderea ta, nu mă voi sinucide.

Oricât de tehnicoloră e moartea, oricât de frumoși am arăta amândoi în filmul cu sinuciderile noastre regizat

de însuși ăla, oricâtă poezie pură e-n manualele de suicidologie – nu mă voi sinucide.

Mi-am tăiat și eu brațele cu lama, am pe ele mai multe cicatrice decât poze cu noi doi, sau numai cu tine.

Am băut alcool metilic cu cana, sperând îngrozit să mor direct, să nu mă trezesc a doua zi orb.

Crezi că eu nu știu cât de dulce se adâncește lama în carnea antebrațului, coborând tot mai mult

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

poesis

20

în făgașele mustoase de sânge prin care va trece împroșcând totul carul cu roți aurite al lui Dumnezeu?

Crezi că nu văd cum cicatricele se fac luminoase ca niște copii răsfățați atunci când mă gândesc la tine?

Am invidiat, invidiez încă până la leșin morții atât de cufundați în liniștea lor că-s niște trandafiri mirosindu-se pe ei înșiși.

Însă, tati, trandafirii-s fără de ce, ei înfloresc așa cum oamenii se sinucid. N-au altă soluție. Cum nici eu n-am: După ce ți-am tăiat frânghia din jurul gâtului, tu n-aveai de dat ochii decât cu mine. Eu am de dat ochii cu Sebastian.

Iar acum, singur printre trandafirii tăi, tu n-ai de dat ochii decât cu Dumnezeu. Pe când eu am de dat ochii cu Sebastian.

Așa că înțelege și iartă, tati – nu mă voi sinucide. (Și abia asta-i, de fapt, o sinucidere.)

4.

Cei blânzi ca porumbeii nu au sufletul blând.Creierul lor, inima lor plutesc și ele deseori prin aerul dulce ca sinuciderea al sinuciderii. Și numai cei îmbibați bine-bine cu dulceața asta ajung frumoși ca făcuți din zahăr.

Ca niște clătite îmbibate bine-bine cu dulceață bucură sinucigașii ochii lui Dumnezeu.Ca niște poeme de dragoste scrise pe foi de asemenea clătite bucură ei ochii lui Dumnezeu.Ca niște poeți tatuându-și poeme de dragoste pe inimile lor îmbibate cu dulceață bucură ei ochii lui Dumnezeu.Căci sinucigașii sunt poeții visați de Dumnezeu.

Frumoși ca făcuți din zahăr & cianură. Blânzi ca porumbeii & înțelepți ca șerpii ce se înghit pe ei înșiși.Oameni de tinichea cu inimi de clătite.

Pe toți îi învelește, noapte de noapte,în inima lui ca o clătită uriașă îmbibată bine-bine de o invidie melancolică dulce-acrișoară ca dulceața de corcodușe.

5.

Hei, tati, când stăteam lângă cadavrul tău, aș fi dat orice să fiu cei 20 de wați care fac creierul să funcționeze.

Acum, când dorm lângă trupușorul cald al lui Sebastian, știu că 20 de wați pot ilumina ca un rug de o mie de cadavre –

și că asta e Frumusețea naibii. Frumusețe, tu, flagel al inimilor, rug al cadavrelor dragi, ești un beculeț de 20 de wați.

Momentul ăla când cobori în bucătărie noaptea, Sebastian are febră și te duci să iei din frigider Nurofenul cu gust de portocale

cumpărat seara de la farmacia de la colț (sperai să n-ai nevoie de el) și, când deschizi ușa frigiderului,

constați că beculețul de 20 de wați s-a ars. Și febră, și spaimă. Iei Nurofenul și urci la trupușorul cu 40 de grade și 20 de wați.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

DianaCORCAN

Existențiale

21

încercăm să rezistăm noului valde scumpiri

trec anii și totul devine prohibitivpentru noipentru noirămân vechiturile boarfele descusute ridurilede la ochi dinții îngălbeniți de tutunprivirea în gol paralizia picioarelorpasul de piticochii spălați cu detergent dimineațavăd totcu privirea din spatele lorîn dimineața aceastaiar ne băgăm amândoi degetele la ușăca să ne trezim(apa rece nu mai e de ajunspalmele cu care ne lovea au devenit moi)mai avem de adunat niște lucruri micicorespunzătoare trusoului nostruiau statueta de porțelan de la mamași o pun între noiîngerul chicios cu evantaiul ne răcoreștepuțin frunțilee fierbinte în camerălocuim într-un cuptor în care tocmaia ninsiau haina groasă a mamei de astrahan vechiși ne învelim amândoicu sângele cald al mieilor miciîl simt cum ne încălzește picioarele degerateîmpinge dopuri de gheațăși arterele (din moarte clinică) scapă

avem încă pe deget inelul cu sigiliu intactavem cerneală în sângescriem amândoi (în genunchi) pe tocul ușiiînălțimea care ne-a rămas.

în acest moment istoric

în cele mai nebănuite încăperi se întinde o gaură neagră și o listă de bucate

oamenii degustă fetuși cumpărați pebani greica să aducă pe lume copii plini de vlagă – nu epoezie e poftă curatăsau e o vrăjitorie modernă cu o linie caldăse servesc inimi mici pe farfurii pe o foaie de salatăîn timpul ultimului din penultimul din răspenultimulReichtribul s-a mutat constant în sufrageriibucătarii glandei salivareîl pândesc pe Hristossă-l transforme ei înșiși în apă și vinsă-l servească elegant pe o tavăda se întâmplă totul aziîntr-o fotografie mai veche undeva pe hartă – printre bananieri într-un loc mai caldaceeași poftă de bucate înfipte în țeapă și foame a omuluinegru sau albsunt vremuri care pe mine mă mirăpentru că nimic nu s-a schimbatdoar în loc de mâna goală o furculiță și un șervet alb(și translația dintr-o sufragerie într-alta)

mai mult prin lentila de contactsângele se vede rozși prin ochii cu Alzheimernimeni nu-și amintește nimic.

numai hârtia suportă

aş fi vrut ca să tacdar pentru asta mi-ar fi trebuit prea multă credinţăşi-ar fi trebuit să mă nasc altcevaanimalele mele se lasă rugate să scoată un suneteu am atâtea cuvinte în organe sub pielecă se aude când calczdrăngănesc ca o legătură uriaşă de cheidin care pierd câte unaşi se descuie o uşăşi ies sistematic aceleași fiare mărunte care atacă hârtiafără fricăîncearcăsă muşte.

poesis

22

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

eminesciana

N.GEORGESCU

Texte ziaristice eminesciene neincluse în ediţii

3. Despărţirea de Maiorescu

Este necesar, cred, să reamintim relaţiile politice dintre Eminescu şi Maiorescu în aceste luni din mijlocul anului 1883. Le vom schiţa pe scurt – pornind tot de la un text din ziarul Timpul pe care ediţia academică nu-l semnalează, dar pe care noi îl considerăm eminescian. Împreună cu celelalte texte ziaristice ale poetului din această perioadă (cele incluse în ediţia academică, dar mai ales cele rămase în ziarul Timpul), acesta ajută la înţelegerea relaţiilor – repetăm: politice; în orice caz: oficiale, formale ca să zicem aşa dintre poet şi critic. Una este prietenia lor, alta este relaţia lor literară ori culturală – alta este relaţia ad personam, relaţia de personalitate aşadar.

Bucureşti, 30 mai 1883 Cu ocaziunea răspunsului la Mesajul

Tronului, un orator cunoscut, d. Maiorescu, a luat cuvântul, dacă nu în numele partidului conservator, în numele ideilor conservatoare, pe care le-a represintat altădată cu atâta talent şi cu atâta demnitate. Şi aceste idei i-au inspirat cea mai frumoasă parte a discursului său, aceea în care cu o logică neînvinsă analizează ce este acea pretinsă opinie care ar fi cerând revizuirea Constituţiunii. D-sa constată că toate vocile care cer revizuirea sunt decât ecourile deşteptate prin o singură voce, aceea a lui C. A. Rosetti, şi ecourile nu constituiesc opiniune publică pentru că ecoul nu este esperiunea unei cugetări ci rezultatul sunetului ce se îsbeşte de natura brută. Reproducem mai jos în întregul lui discursul d-lui Maiorescu şi lectorii noştri vor vedea, în partea la care facem alusiune, ce bine-i şade talentului când este pus în serviciul unor idei sănătoase.

Mult mai puţin fericit a fost d-nul Maiorescu când a căutat să explice despărţirea sa de partidul din care a făcut parte. Explicările sale sunt atât de încurcate încât chiar d-sa s-a crezut dator să se scuze, fiindcă le dă numai pentru că a fost provocat. Mai mult decât provocat, dl. Maiorescu a fost silit să se explice, căci dl. Lecca, în candida sa naivitate, i-a spus că se apropie de partidul liberal, fără să-şi dea seama că este o insultă să-i spui unui om în faţă că şi-a părăsit credinţele sale politice ca să adopte pe ale altora.

„Nu e adevărat, a zis dl. Maiorescu, că mi-am schimbat credinţele mele. Din contra, partidul conservator e cel care-a părăsit ideile de ordine, care sunt forţa lui, retrăgându-se din corpurile legiuitoare. Un guvern, a afirmat d-sa, are dreptul de-a face totul ca să izbutească în alegeri: şi dacă listele electorale au fost confecţionate conform legii, dacă întrunirile au fost libere şi liberă presa, dacă alegerile s-au validat în corpurile legiuitoare, guvernul este în legalitate şi cei ce tăgăduiesc legalitatea se aruncă în anarhie, cu atât mai mult că nu există nici o autoritate care să judece între opoziţie şi guvern această cestiune de legalitate şi nu-i rămâne opoziţiunii decât revoluţiunea. Pe această cale eu nu pot să urmez, şi de aceea m-am despărţit de guvernul conservator."

Dar această explicare să fie, oare, adevărată? Ne pare rău că suntem nevoiţi s-o spunem, dar eroarea pe care, cu bună ştiinţă, o face d. Maiorescu este prea gravă ca să ne fie permis a tăcea. Lectorii noştri îşi aduc aminte că n-am incriminat pe nimeni din aceia care au fost cu noi când eram la putere şi ne-au părăsit în dată ce-am pierdut puterea. Dar, din momentul ce suntem atacaţi, suntem în drept să răspundem, dacă nu altfel, dar restabilind adevărul.

Ei bine, adevărul este că d. Maiorescu nu s-a despărţit de partidul conservator în momentul în care partidul s-a retras din camere, aşa încât să poată zice că s-a despărţit pentru c-am apucat pe căi anarhice. Este mult de când dl. Maiorescu, împreună cu doi-trei amici şi sub conducerea d-lui Carp, a început să se depărteze de noi şi să se apropie, dar nu de partidul liberal, cum se înşeală dl. Lecca, cu nesfârşita lui naivitate, ci de guvernul partidului liberal. Şi este mult timp de când cel mai elocinte interpret al ideilor conservatoare a veştejit atitudinea pe care o luaseră d-lor, cu numele de opoziţiune miluită. Dovadă despre aceasta este candidatura miluită a d-lui Maiorescu comparată cu candidaturile biciuite ale tuturor conservatorilor care n-au părăsit partidul lor. Nu este, dar, exact că dl. Maiorescu s-a despărţit de noi pentru că am apucat căi anarhice: d-sa s-a despărţit de noi ca să se apropie de mila guvernului în alegeri.

Dacă afirmaţia d-lui Maiorescu nu este exactă, teoria constituţională pe care a susţinut-o e şi mai greşită. Conştiinţa publică se înfioară şi se revoltă la ideea emisă de d. Maiorescu că guvernul are dreptul de a comite toate infamiile, numai să izbutească în alegeri. Ca în momentul alegerilor un guvern să facă, contra legii, înrâuriri, ca, servit de agenţii prea zeloşi sau înşelat de amici gata de a-l părăsi a doua zi, spălându-şi mâinile, să uite, în frigurile electorale cum se zice, datoria lui de ocrotitor al tuturor intereselor şi de protector al tuturor drepturilor, aceasta s-a mai întâmplat. Dar trebuia dl. Brătianu care a venit la putere tocmai în numele libertăţii electorale ca să îndrepteze, în timp de şapte ani, toate forţele ţării spre o ţintă unică, majoritatea în alegeri, ca să ridice corupţiunea şi

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

eminesciana

23

persecuţiunea la înălţimea unei dogme de stat, şi să trateze apoi opoziţia ca pe-un popor învins pentru care protecţia legilor nu există şi care află în fiecare funcţionar un instrument de persecuţiune! Şi trebuie să vie dl. Maiorescu ca să legitimeze toate acestea!

Bine zice românul: să te ferească Dumnezeu nu de turc, ci de românul turcit! Este nedrept dl. Maiorescu pentru sine, nedrept pentru guvernul din care a făcut parte, când compară alegerile actuale cu alegerile făcute sub guvernul conservator. Dacă voia cu orice preţ să găsească alegeri pe care să le poată compara cu alegerile d-lui Brătianu, trebuia să se scoboare în istorie până la alegerile de sub căimăcămia lui Vogorides. Numai sub căimăcămia lui Vogorides s-au făcut alegerile astfel încât a ieşit o mare majoritate separatistă în Moldova, când toată lumea era pentru unirea ţărilor surori - precum astăzi a ieşit o mare majoritate revizionistă, când nu sunt în toată ţara 100 de oameni care să vrea revizuirea Constituţiei.

Şi dacă ar fi fost nişte alegeri ordinare, răul nu era aşa de mare, căci tot răul ar fi fost ca ţara să mai sufere încă trei-patru ani un guvern mai rău decât altul. Dar răul ce pot face alegerile unei camere de reviziune este ireparabil. Rău face guvernul care înrâureşte alegerile pentru a se ţine la putere; dar guvernul care sugrumă voinţa alegătorilor pentru a schimba constituţiunea ţării, comite o lovitură de stat. A declara legitim un asemenea fapt, este a declara că fiecare guvern are dreptul a modifica constituţiunea după placul lui, este a declara că constituţiunea ţării nu leagă pe puterea executivă. Căci, dacă guvernul are dreptul de-a schimba constituţiunea, după cum M. S. Regele are dreptul de-a schimba guvernul, atunci nu mai sunt instituţii şi totul se reduce la voinţa unuia singur!

Dar cea mai mare eroare a d-lui Maiorescu, aceea din care izvorăsc toate celelalte, este ideea că nu există nici o autoritate instituită de lege ca să judece între guvern şi opoziţie, atunci când afirmă că ceilalţi tăgăduiesc că camerele sunt expresiunea voinţei alegătorilor. Dar atunci, care crede d-sa că este funcţiunea M. S. Regelui în stat? Lucru curios! Dl. Maiorescu se pretinde conservator, ba mai conservator decât toţi, şi uită cea dintâi dogmă a partidului conservator, care este monarhia constituţională! Pretinde să facă la toţi lecţiune de constituţionalism, şi uită pre cel dintâi factor constituţional, pre M. S. Regele! Ca dl. Rosetti să ne spună în ziarul său că, dacă guvernul a violat conştiinţa alegătorilor, alegătorii n-avea decât să opună forţă contra forţă, şi, dacă nu ne place guvernul, n-avem decât să facem revoluţiune – aceasta se înţelege. Dl. Rosetti n-a priceput niciodată rolul înalt al monarhiei constituţionale în societăţile moderne şi tocmai de-aceea este republican! Dar această ignoranţă nu este permisă unui conservator, unui monarchist cum este dl. Maiorescu. D-sa trebuie să ştie că funcţiunea M. S. Regelui este de-a ţine cumpăna dreaptă între partide, de-a nu permite guvernului să puie

voinţa lui în locul voinţei alegătorilor, şi de-a sfărâma alegerile în care voinţa ţării a fost sugrumată; aceasta este funcţiunea Monarchului într-un guvern parlamentar, acesta este folosul ce-l poate trage ţara de la instituţiunea monarchiei. M. S. Regele, în alte timpuri, a găsit mijlocul de-a uza de înalta Sa prerogativă în contra guvernului din care făcea parte şi d. Maiorescu.

Şi d. Maiorescu îşi face o idee nedreaptă de M. S. Regele când crede că nu va găsi mijlocul de a face să se respecte voinţa ţării tocmai acum, când este vorba de-a se dărâma temeliile pe care este clădit edificiul nostru public.

La această înaltă intervenţiune a făcut apel opoziţiunea, retrăgându-se din Corpurile legiuitoare. Ea a zis ţării: voinţa ta a fost sugrumată în aşa grad, încât discuţiunea în parlament a devenit iluzorie, şi, prin prezenţa lor în corpurile legiuitoare, aleşii voştri n-ar putea decât să mascheze lovitura de stat care se pregăteşte. Numai M. S. Regele poate, în asemenea împrejurări, să facă a ţi se respecta voinţa şi a-ţi scăpa constituţiunea. În acest limbaj nu este nici anarchie, nici revoltă. Este hotărârea nestrămutată a opoziţiunii de-a nu servi de instrument pentru a se legitima o adevărată lovitură de stat.

[M. EMINESCU] (Timpul, Buc., 8 (1883), nr. 119, mai 31, p. 1)

Documentar Nu avem documente palpabile pentru a stabili

paternitatea eminesciană a acestui articol, dar tonul rezervat, menţinerea în zona teoretică, precauţiunile pe care şi le ia autorul textului discutând trecerea lui Titu Maiorescu de partea liberalilor sunt argumente că „îi scrie” un prieten. În această trecere a junimiştilor de partea liberalilor, Eminescu nu s-a angajat; el a rămas la Timpul, alături de Al. Lahovari, Lascăr Catargiu, M. Kogălniceanu – vârfurile partidului conservator care s-au retras din Parlament adresând regelui o petiţie prin care-i cer să declare alegerile nule. Biografii lui Eminescu au „fabulat” pe acest moment până la a spune că Titu Maiorescu a acceptat colaborarea cu liberalii pentru a-l... salva pe poet, pe care-l ştia bolnav, pentru a-l ajuta etc. Nimic mai fals! Noi reţinem despre aceste faimoase alegeri din aprilie 1883 imaginea transmisă de I. L. Caragiale prin O scrisoare pierdută, piesa de teatru care se inspiră din ele. Adevărul istoric – pe care nici Caragiale, nici Eminescu nu aveau de unde să-l cunoască în toate... goliciunea lui – este că aceste alegeri au avut doar pretext revizuirea constituţiei. De altfel, revizuirea, care va începe în toamnă şi se va sfârşi în primăvară, va fi destul de palidă, Caţavencu înţelegând foarte clar că nu se schimbă fundamental. Guvernul I. C. Brătianu avea nevoie de girul politic pentru a angaja ţara în alianţa politică (secretă) cu Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Artizanul alianţei, P. P. Carp, l-a atras de partea sa pe Titu Maiorescu şi apoi pe alţi câţiva junimişti. Lucrurile

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

eminesciana

24

neputându-se discuta pe faţă, asistăm, în presă, la asemenea dezbateri aparent sterile, cu implicarea principiilor acolo unde este vorba de convenţii...

Acest editorial este, de altfel, absolut necesar pentru a înţelege poziţia lui Eminescu faţă de Titu Maiorescu şi Junimea în mai-iunie 1883, în preziua ieşirii din viaţa publică a redactorului de la Timpul. După cum vedem, subzistă, aici, şi imaginea unui şablon biografic, acela că Regele este cauza răului întreg. Opoziţia conservatoare îi cerea, într-adevăr, insistent Regelui să invalideze alegerile, iar ziarul Timpul nu mai prididea scriind, zi de zi, că aceasta este garanţia legalităţii, că repetarea alegerilor este absolut necesară, că regele este arbitru între guvern şi parlament. Lecţia de… antimonarhism pe care i-o dă Timpul lui Titu Maiorescu în acest editorial se înscrie, astfel, în linia generală a ziarului – dar stilul este demn de numele lui Eminescu.

După acest text teoretic din Timpul, 31 mai 1883, foaia conservatoare publică un altul, datorat lui N. Bassarabescu, foarte violent, din care cităm:

„.... Privim acum pe d. Maiorescu, un fost ministru al partidului conservator, căzut în poziţiunea umilă de a fi pus să joace, dinaintea Rosetto-Brătianului triumfător, rolul de opozant ce i s-a destinat, alegându-l administraţiunea cu mijloacele sale. Bine-i şade, oare, acestui bărbat de talent ajuns până la treapta cea mai înaltă în concertul politic din care făcea parte, să-l vadă lumea în starea de prostituţiune în care se află actualmente? (...) Altă dată prostituţiunea, ca si orice altă crimă, se purta prin târg călare pe măgar, şi un telal striga în numele celui recunoscut vinovat: „Cine o face ca mine, ca mine să pată!”. Noi credem că este astăzi de ajuns să zicem publicului, arătându-i: priviţi-i!” (Timpul, 2 iunie 1883).

Împotriva acestui text se revoltă Eminescu şi-i trimite lui Titu Maiorescu biletul cunoscut. O dovadă în plus că textul anterior, cel din 30 mai, îi aparţinea poetului: altfel, de ce simte el nevoia să se delimiteze? Timpul va face retractarea cerută de către Eminescu la 8 iunie 1883, într-un editorial din care cităm: „Nu contestăm nici d-lui. Maiorescu dreptul de-a aspira la onoarea de-a vedea pe partidul conservator urmând ideile d-sale şi recunoscând direcţiunea sa. Adăugăm chiar că regretăm că unul din redactorii noştri de la Timpul, de la 2 iunie, a lăsat condeiul său să alunece şi a întrebuinţat în ultimele alineate ale articolului său unele expresiuni prea aspre la adresa d-lui Maiorescu, căruia cu toţii-i recunoaştem un talent deosebit (...) Iar d-l. Maiorescu, de doreşte să devină cărăuşul vreunui partid şi în special al partidului conservator, reintre în rândurile lui, arate-şi abnegaţiunea, devotamentul şi statornicia în principii”.

Expresia vine dintr-un fragment al amintitului discurs maiorescian: „Am rămas în carul de mai nainte şi în drumul meu. Ceea ce s-a schimbat este cărăuşul: cărăuşii de mai nainte au apucat pe un drum necunoscut

nouă, şi nevoiţi suntem să mânăm singuri/ carul/."Cu toată retractarea făcută de către Timpul,

Titu Maiorescu va reţine episodul şi-i va da o nemeritată amploare în prefaţa la Discursurile parlamentare ale sale, spunând apăsat: „Cu atât mai tare se manifestă nemulţumirea partidului conservator în contra lor [a junimiştilor, n.n.], şi, pe când Timpul de la 2 iunie 1883, în limbajul la care se coborâse pe atunci, întrebuinţează cuvântul de „prostituţiune”, Al. Lahovari aruncă junimiştilor vorba de «opoziţie miluită», o expresie pe cât de literariceşte fericită, pe atât de politiceşte neîntemeiată” (Istoria contemporană a României, 1925, p. 212). Nu reţine, aşadar, pentru istorie, textul calm, eminescian, din 31 mai, nici scuzele Timpului de la 8 iunie – ci doar această ieşire a numitului N. Bassarabescu. De altfel, Maiorescu discută retrospectiv, făcându-şi un merit din aceea că a anticipat „viitorul” şi a lucrat, în sensul lui, la apropierea ţării de Puterile Centrale. Este un sofism: el nu a ghicit, prevăzut etc. – ci chiar a participat la crearea acestui „viitor”. Plonjând pe momentul de impact, însă, vedem limpede implicaţiile acestei schimbări a axei politice a ţării.

Intenţiile guvernului în privinţa politicii externe vor fi dezvăluite, destul de discret desigur, chiar în această toamnă, în parlament. La 29 octombrie 1883 Anastasie Stolojan face o interpelare pe această temă dezvoltând, de fapt, programul noului executiv. Astăzi ştim că, exact cu o zi înainte, la 28 octombrie, I. C. Brătianu semnase tratatul. Spune, aşadar, Anastasie Stolojan: „...Europa e în prefacere. Astfel, am văzut pe unul dintre miniştri cei mai erudiţi ai Austro-Ungariei, pe dl. Kollay, că a găsit de cuviinţă să meargă în academia ungurească şi acolo, dezbrăcându-se de caracterul său oficial, să spună neamului său: «Noi, ungurii, avem o misiune de îndeplinit în orient, să fim conducătorii culturii occidentale în peninsula balcanică». Nu voi să discut dacă poate fi folositoare şi ungurilor această direcţie nouă ce voieşte a se da aspiraţiunilor lor, nici dacă înlocuirea turcilor cu ungurii în orient ar fi cea mai nimerită soluţiune a dificultăţilor balcanice. Voiesc numai, amintind acest discurs, să mă întemeiez pe exemplul său ca să vă aduc aminte că şi noi, românii, avem o misiune de îndeplinit în acest orient atât de râvnit, şi că noi, din acest parlament, avem datoria nu numai de a provoca explicaţiuni din partea guvernului, dar şi de a da direcţiunea spiritului public în aceste chestiuni”. Anastasie Stolojan focalizează interesul politic asupra popoarelor din sudul Dunării, întrezărind o concurenţă româno-ungară pentru influenţarea politicii în această zonă.

„Toată lumea simte că se petrece ceva, că sunt în perspectivă împrejurări extraordinare; prevederea lor a pus în mişcare pe împăraţi, regi, principi, miniştri – până şi pe academicieni. Cauza acestor fierberi este cestiunea Orientului. Turcii se duc şi golul ce-l lasă după dânşii în peninsula balcanică aţâţă poftele, ispitele, interesele, provoacă rivalităţile şi neliniştea Europei (...)

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

eminesciana

25

Apoi noi, românii, care singuri suntem mai numeroşi decât toate celelalte naţionalităţi din orient, ce, nu trebuie să ne gândim noi la rolul ce suntem chemaţi să îndeplinim în orient când avem numărul pentru noi? Orientul e presărat de coloniile noastre. Sârbii şi bulgarii se urăsc. De la Vidin în jos, în Bulgaria, în Serbia occidentală, e o populaţie deasă, neamestecată, de români, care desparte pe sârbi de bulgari. Prin Macedonia, Tesalia, Epir – numai români, în dese şi compacte colonii, despart pe bulgari de greci, pe arnăuţi de greci. Cu limba română voiajezi în toată peninsula. Tradiţiunile, suvenirurile istorice, sunt pentru noi; am făcut un stat politic cu bulgarii, sârbii recunosc cu plăcere că numai cu românii nu au avut în toată istoria lor niciun resbel, arnăuţii în rivalitate cu grecii trăiesc în înţelegere cu românii. Avem aceeaşi religiune cu marea majoritate a creştinilor din orient Nu avem pretenţunea să le ducem cultura noastră; deşi e mai veche decât a tuturor. De când cu drumurile de fier, ştim că fiecare şi-o poate căpăta în occident, fără să fie silit a împrumuta de la alţii o cultură de contrafacere. Nu cerem nimănui să-şi renege naţionalitatea, căci pe drapelul nostru e scris guvern popular. La noi, ca şi la popoarele din Orient, nu există aristocraţie. Tot pe drapelul nostru e scris nu numai toleranţă religioasă, dar şi toleranţă naţională. Idealul nostru e, declarăm sus şi tare. Elveţia, Belgia, unde statul politic protejează deopotrivă toate naţionalităţile; în fine, am dovedit că ştim să guvernăm neamuri străine cu mulţumirea lor. (Aplauze). Să ridicăm, dară, dreptul nostru, dreptul înfrăţirii orientului. Avem români acolo şi vă mărturisesc că soarta oricărei suflări româneşti nu ne poate lăsa indiferenţi. Imitând versul ilustrului poet latin vom zice: Romanus sum, et nihil romani a me alienum puto. (Aplauze). Existenţa imperiului otoman astăzi e sfârşită, numai prin minune-şi mai prelungeşte viaţa condamnată; toţi îi văd sfârşitul – ceea ce preocupă pe fiecare este cine-i va înlocui pe turci. De aceea vine şi oferă serviciile sale pentru ca să nu lase orientul fără stăpâni. Tot o asemenea dorinţă a inspirat şi pe Kallay în discursul său. Orientul e de dorit să fie al orientalilor, pe baza programei româneşti: ca fiecare naţionalitate să se dezvolte conform geniului său propriu, în limitele sale etnografice”.

Finalul acestui discurs nu trebuie să ne surprindă: „D-lor, cultura noastră în mare parte ne-a venit din Transilvania, şi idealul nostru naţional se resimte din această împrejurare. E cam unilateral. După mine, şi acesta este şi scopul cu care am făcut aceste digresiuni, e de trebuinţă să mai lărgim conceptul nostru naţional, să mai lăţim idealul nostru. (Aplauze)”.

Fluturarea acestui stindard al imperialismului demagogic românesc este de sorginte rosettistă, dar a fost repusă pe tapet după 28 iunie 1883, odată cu intrarea României în concertul Puterilor Centrale. De prisos a mai aminti că tratatul cerea amorţirea vocii pentru Transilvania, lăsată în grija Ungariei – şi lăsa deschise

asemenea supape de scurgere a energiei naţionaliste către sudul Dunării.

Idealul naţional nu este, totuşi, o aglutinare, o alipire de idealuri: este unul singur. Nici cu schimbul interesului către o direcţie sau alta nu se poate discuta, teoretic vorbind.

Acestei interpelări a lui Anastasie Stolojan îi răspunde I. C. Brătianu, foarte mulţumit de sine: „Domnia sa a făcut un studiu, a arătat un ideal pe care a venit să-l comunice naţiunii întregi, studiu care face onoare parlamentului român (...) Domnilor, mai întâi de toate nu trebuie să pierdeţi din vedere că guvernul României este guvernul unui stat mic, şi statele mici nu pot face politică europeană, căci ele nici nu crează evenimentele, nici nu le pot provoca, nici nu le pot suprima sau amâna. Evenimentele vin create de puterile cele mari, şi nouă ni se impun. De aceea politica noastră este modestă, fiindcă ne este impusă. Când am fost la Berlin, cu ocaziunea tratatului ce se încheia acolo în urma războiului dintre Rusia şi Turcia, principele Bismarck mă întreba că ce caut eu şi ce cer: «Ce cauţi şi ce ceri?». Eu i-am răspuns că un stat mic nu cere şi nu caută, fiindcă se expune poate să piardă de multe ori ceea ce are. Un stat ca al nostru se întăreşte pe cât poate, ca atunci când vor veni evenimentele să ştie să le facă faţă. (Aplauze)”.

Presa din aceste zile a simţit, însă, orientarea ţării către Puterile Centrale. Lungi editoriale, întrebări către guvern şi primul ministru – din care nu se alege nimic. Un ziarist de la Timpul neeminescian (poetul era în drum spre Viena) încheie presupunerea că alianţa deja s-a făcut, cu această propoziţie devenită celebră: „Cine face miau-miau pe acoperiş, domnule Brătianu?”.

A se observa, din acest dialog, că Anastasie Stolojan traduce spiritul tratatului, cu acel îndemn către sud în compensaţie faţă de Ardealul cedat – dar I. C. Brătianu nici asta nu făgăduieşte, ci se menţine în micul său: „Cum vor puterile…”. Aşa-numita „politică de risc a bătrânilor Brătieni” înseamnă, de fapt, ceva mai mult decât acest „Cum vor puterile”…

Nu putem să încheiem aceste observaţii fără a aminti că o dobândă – mai mult de ordin moral – va fi contabilizată de către Titu Maiorescu în 1913 în contul acestei alianţe cu Puterile Centrale. Este vorba de câştigarea Cadrilaterului; în ce condiţii, însă: pentru a servi drept refugiu de-a lungul Dunării pentru românii din Balcani, vânaţi atât de către bulgari cât şi de către turci, albanezi. A nu se uita, însă, adevărul european: graniţele politice dintre statele balcanice în litigiu au fost trasate prin coridoare de populaţie românească. Tamponul românesc face posibilă vecinătatea între sârbi şi bulgari pe sute bune de kilometri. Eminescu o spune de nenumărate ori în articolele sale din Timpul; pentru poet nu se „cântăreşte" Transilvania cu sudul Dunării; românii de pretutindeni, din jurul României politice, au importanţă egală. De aceea el face parte dintre cei excluşi de la „târgul politic" din iunie 1883.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

LiviuANTONESEI

Tineri poeţi,cărţi excelente

chipuri şi privelişti

26

Experiența de cititor mi-a arătat că există două feluri de poeți. O primă categorie este alcătuită din poeții care-și găsesc de la bun început formula și aceasta este pregnantă încă din volumele de debut, dacă nu chiar din primele grupaje de poeme publicate în reviste – sau pe internet, cum se întîmplă adesea acum debuturile. S-ar putea spune că sînt autori norocoși și așa este, dar nu întru totul, pentru că acest noroc se poate întoarce, uneori, împotriva lor. Odată formula găsită, poate să atenueze sau chiar să anuleze tendința de căutare perpetuă care ține în formă poezia, poate împinge la manierism. Și există poeții care au nevoie de timp pentru a ajunge la propria formulă, pe care o mai și schimbă ori de cîte ori pare să nu-i mai satisfacă. Sigur că această căutare poate să conducă și la rătăcirea drumului, dar nu e mai puțin adevărat că, în opinia mea, drumul însuși este mai important decît ținta și, poate, calea regală a poetului ține chiar de rătăcirea perpetuă, de vagabondajul nesfîrșit printre metafore și imagini, prin resursele limbii, cu minima condiție, desigur, ca acest vagabondaj să fie în spiritul unei viziuni definitorii. Nu talentul în sine distinge cele două categorii de poeți, ci tipul de talent, modul în care acesta iese la lumină și se manifestă.

Ovidiu Raul Vasiliu, în ritmul său...Cred că, aflat acum la al treilea volum –

Nebunul indian, Adenium, Iași, Colecția Punct.ro. Poezie, cu o prefață scrisă de mine –, Ovidiu Raul Vasiliu este un poet aparținînd celei de-a doua echipe lirice. Nu am citit decît ultimele două volume ale lui Ovidiu și, dacă e să mă iau după propria sa mărturie, poate e mai bine așa! Această declarație subliniază spiritul său autocritic, care nu a dăunat niciodată unui autor adevărat. Ceea ce poetul de față și este – mai mult în acest al treilea volum decît în cel de-al doilea, care avea destule inegalități între texte și în interiorul textelor, stîngăcii și locuri comune. De data aceasta, cred, Ovidiu Raul Vasiliu a ajuns într-un punct important al evoluției sale poetice, și-a marcat excelent teritoriul. Volumul este rotund, fără contradicții de nivel al lirismului, în zona prozodiei – ORV este un autor care cultivă rima adesea și ritmul mereu – și, mai ales, este unitar ca viziune. În principiu, un autor care ajunge – printr-un serios efort de autodepășire, de altfel – la un asemenea nivel al frazării

lirice și la o viziune precis conturată nu mai poate da înapoi. Eventual se poate opri din drum. Ceea ce nu cred că Ovidiu Raul Vasiliu va face, așa că îi doresc în continuare rătăcire spornică pe „drumurile care duc nicăieri” – Holzwege – ale poeziei. Și un avertisment pentru cititori – cei care vor citi cu atenție motto-ul au șanse sporite de a pătrunde mai bine miza acestei poezii. Rătăcire plăcută și vouă, cititorilor...

Petronela Rotar, un debut în forțăSpre deosebire de Ovidiu Vasiliu, Petronela

Rotar este la prima sa carte – o să mă știi de undeva, Herg Benet, București, colecția Radical din 5, cu o prefață de Mihail Vakulovski. De altfel, este excelent că Mihai este prefațatorul pentru că el a descoperit-o, a publicat-o anul trecut și anul acesta în tiuk! și a invitat-o să citească la CenaKLUbul Tiuk, pe care îl coordonează. Recunosc că Mihai a avut o mînă foarte bună, cînd a adus la lumină această poetă puternică, originală, cu o formulă poetică proprie găsită din prima. E foarte reconfortant să regăsești mereu filonul existențial(ist) chiar și cînd apelează, nu foarte des, la tușe textualiste. De asemenea, o excelentă stăpînă a oximoronului, fără de care nu prea poate să existe poezie adevărată, că pînă la urmă asta și este misiunea poeziei, să împace contrariile. Cînd poate! Iată, de pildă, titlul celei de-a treia părți a volumului, Pizda lirică, la prima vedere șocant, dar în realitate extrem de adecvat marii teme a singurătății, așa cum, în cea de-a doua parte, tema dragostei este tratată complet neșablonard. Între scrierea acestui semnal și tipărirea sa, voi participa la lansarea de la Iași a volumului. O voi face cu mare bucurie. E ceva

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

chipuri şi privelişti

27

vreme de cînd n-am mai vorbit la o carte de debut în poezie atît de reușită și, mai ales, atractivă, care te îndeamnă nu doar să o citești, ci și să vorbești, să scrii despre ea. Bun venit, Petronela Rotar și felicitări lui Mihai, precum și editurii Herg Benet care continuă să ne facă surprize cu noii săi autori.

Sisif scrie un nou volum de poezii…Valeriu Marius Ciungan este la al patrulea

volum de poezii. Întîmplarea face – şi poate nu atît întîmplarea cît haosul şi capriciile difuzării de carte de după 1990 – să mă fi întîlnit cu poezia acestui autor mai mult decît interesant abia la cea de-a treia sa carte. Pînă la Oameni în pardesie, carte excelentă, autorul din Mediaş a mai publicat, la aceeaşi editură clujeană, volumele Poveste de toamnă (2008, debutul în volum) şi Haina de molton (2009). Din fericire, cel de-al treilea volum antologhează primele două apariţii, aşa că mi-am putut face o idee privind evoluţia lirismului său de la începuturile editoriale încoace. Dacă titlul primului volum e destul de convenţional, celelalte două îţi atrag imediat atenţia prin dimensiunea lor „anti-lirică“ asumată. Asumată, dar şi jucată, autorul fiind o structură lirică prin excelenţă, cum probează volumul la care am avut norocul să ajung. Acelaşi lucru este, de altfel, bine marcat şi de volumul aflat acum în faţa ochilor noştri, Sisif pe casa scărilor – Adenium, Iași, 2013. Cred că dl Gheorghe Manolache, prefaţatorul celei de-a treia cărţi, are dreptate cînd constată caracterul de „contra-replică“ a poeziei lui Valeriu Marius Ciungan faţă de poetica optzeciştilor şi a nouăzeciştilor, ce vin de fapt în continuarea celor dintâi, şi, de asemenea, afinităţile cu post-avangardiştii de felul lui Constant Tonegaru şi Dimitrie Stelaru sau Ben Corlaciu sau, uneori, cu poezia „intimistă” a lui Emil Brumaru. Însă dincolo de „aerul de familie”, de eventualele „contaminări”, mai important este ceea ce marchează originalitatea acestei poezii, deci ceea ce marchează „despărţirea” de familie, ceea ce face individualitatea lirică, ceea ce trece de posibile influenţe. În termeni blagieni, aş spune că, din fericire, acestea se dovedesc mai degrabă catalitice decît modelatoare. Ce aduce nou al patrulea volum? În ordine tematică – dragostea, trecerea timpului, presiunea şi, uneori prospeţimea cotidianului, temele eterne ale poeziei, însă asumate personal cît se poate de evident – şi ca viziune, autorul îşi menţine – şi bine face! – opţiunile. Şi, totuşi, este şi ceva nou în această carte nouă, ceva care marchează un pas înainte în evoluţia poeziei sale, ceea ce ar putea fi definit ca un plus de limpiditate a discursului, care mi se pare semnul cel mai sigur al maturizării lirice. Valeriu Marius Ciungan a debutat relativ tîrziu, dacă ne gîndim la media debuturilor în poezie de aici, dar şi de aiurea. Dar avea deja conturată o anume formulă lirică, o maturitate de viziune şi frazare poetică. Poate din aceste motive, probabil nu în mod premeditat, ci dus de impulsul liric, are o viteză rapidă de evoluţie. De bună seamă că îl voi urmări şi de aici încolo.

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Iulian Boldea (coord.), Mircea Muthu: în orizontul sintezei, Târgu Mureş, Arhipelag XXI, 2014

Petru Ursache, Etnofrumosul sau Cazul Mărie, Cluj-Napoca, Eikon, 2014

Petru Ursache, Moartea formei. Eseuri etnologice, Cluj-Napoca, Eikon, 2014

Integrala poeziei Nichita Stănescu, Iași, Vasiliana ‘98, 2013

Charles Baudelaire, Mici poeme în proză, Iaşi, Vasiliana ‘98, 2014

Constantin Cubleşan, Grăbeşte-te încet – 75 (Interviuri), Cluj-Napoca, Eikon, 2014

reflux

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Alexandru OvidiuVINTILĂ

Jules Perahim, 1„note despre un parcurs”

28

Jules Perahim (1914-2008), de la a cărui naştere, anul acesta, pe 24 mai, s-au împlinit 100 de ani, rămâne o figură inconturnabilă a artei suprarealiste de la noi. Apropiat de Gherasim Luca şi Paul Păun, toţi trei împărtăşind de tineri crezul iconoclast specific avangardei, semnează împreună cu aceştia manifestul lui Geo Bogza intitulat „Poezia pe care vrem să o facem”, apărut în decembrie 1933, în revista „Viaţa imediată”. Încă de atunci, Perahim s-a arătat a fi intransigent faţă de aşa-numita „poezie de cabinet”, oficială, prea formală şi prea estetică, închisă în sine. De foarte tânăr, artistul de origine evreiască a simţit că suprarealismul îi oferă posibilitatea de a se exprima în acord cu trăirile sale, cu firea sa insurgentă şi pasională. De precizat că scriitorul şi criticul de artă italian Mario De Micheli, un foarte bun cunoscător al mişcărilor de avangardă, a afirmat că forţa de persuasiune a suprarealismului derivă din răspunsul pe care îl dă „cu mai multă violenţă şi adevăr, decât oricare altă tendinţă, la întrebarea pe care şi-o puneau intelectualii în orice parte a Europei: cum să ieşim din anxietatea crizei? Răspunsul oferit de suprarealism era bogat în sugestii şi

2promisiuni. Era o încercare serioasă de a răspunde.”Evident este şi faptul că artistul plastic român

a fost încă de timpuriu atras nu doar de „sufletul moştenitor al celor mai neliniştite spirite romantice”, ci şi de acel eon al „sufletului dornic să primească mesajul

3revoluţiei socialiste” , adică de „sufletul dublu al 4suprarealismului” . Şi asta în ton cu majoritatea

comilitonilor săi, dar şi cu suprarealismul în general, cu voinţa acestui curent de a irumpe în istorie, adică în politică, „pentru a crea condiţiile libertăţii materiale şi

5spirituale ale omului” . Într-un moment de cumpănă, marcat de vicisitudinile istoriei, suprarealiştii, atât cei de la noi, cât şi cei din întreaga Europă şi-au manifestat cu aplomb opţiunea fundamental antifascistă. Mai mult, tot De Micheli afirmă: „Suprarealismul s-a orientat în mod rezolut spre politică în vara anului 1925, un an după publicarea Primului manifest scris de Breton. Doi ani mai târziu, Aragon, Breton, Éluard, Péret intrau în Partidul Comunist Francez. În 1930 revista Révolution surréaliste se transformă în Le Surréalisme au service de la révolution şi pe prima pagină a primului număr publica o telegramă trimisă de

Biroul internaţional pentru literatură revoluţionară din Moscova, în care se declară că suprarealiştii erau fideli

6directivelor Internaţionalei a III-a” . Cu toate că disensiunile au apărut cu asupră de măsură, Breton şi Éluard părăsind încă din 1933 Partidul Comunist, orientarea generală către stânga a mişcării va persista.

În fine, un caz ceva mai aparte, Perahim, după o ucenicie eminamente în sânul mişcării de avangardă din interbelicul românesc, după ce şi-a câştigat o anume reputaţie în cercurile nonconformiste din Bucureşti, imediat ce îl va întâlni în 1938, la Praga, pe John Heartfield (Helmut Herzfeld, comunist german) va adera el însuşi cu acte în regulă la viitorul partid unic, pe atunci aflat, încă, în ilegalitate în spaţiul autohton. De asemenea, înrolarea sa în partidul comunist se produce şi ca urmare a antisemitismului care se propaga cu o forţă tot mai accentuată atât în România, cât şi în toată Europa. Trist este că Perahim, în acest răstimp, în loc să scape de tot ce a însemnat „înrădăcinarea”, mai ales că era militant al ideii absolutei libertăţi sociale, el se afundă într-o lume închisă, al cărei discurs s-a dovedit a fi „complet surd şi

7orb la toată această aventură a artei moderne” . Urmează pentru artistul suprarealist o vreme în care îşi găseşte refugiu în Uniunea Sovietică, ştiut fiind faptul că în timpurile respective în România se declanşase o prigoană fără precedent împotriva evreilor. De aici se întoarce în august 1944, convertit la realismul socialist, o spune şi Vladimir Tismăneanu, „în uniformă de ofiţer

8sovietic” . Cum ceea ce văzuse pe frontul de est i se

imprimase profund pe retină, dar şi în spiritul artei angajate, în 1945, la Bucureşti, va organiza o expoziţie intitulată „Ororile războiului”. Aşadar, într-o serie de lucrări de artă plastică va oglindi nu doar traumele personale, ci şi pe cele ale unei lumi întregi, un univers tragic, marcat de o violenţă extremă. Spre exemplu, într-una dintre lucrările sale, fără să fugă de realitatea cumplită pe care o trăise, Perahim va realiza un tablou naturalist al agresivităţii umane, al urii nestăvilite. Probabil asistând la o astfel de scenă, artistul va întruchipa în planşa respectivă un bărbat îmbrăcat milităreşte, cu nasul roşu de băutură, care loveşte fără milă o femeie. Se poate vorbi despre aceste guaşe ale lui Perahim prezentate în această expoziţie bucureşteană ca fiind expresia unui act de acuzare, o denunţare a unor bestii cu chip de om, dar şi o confesiune, o mărturisire făcută cu o fermitate pătrunzătoare şi caustică.

Deşi nu scapă fără ca imaginea să-i fie maculată de realismul socialist al cumpliţilor ani `50 -`60 petrecuţi în România, de aici şi controversa cu privire la profilul său moral, Jules Perahim, în acest interval temporal, 1944-1969, se va dedica artelor decorative şi aplicate, făcând grafică, scenografie,

reflux

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

29

ceramică, pictură murală şi mozaic. Ilustrează memorabil prima ediţie a Moromeţilor lui Marin Preda sau traducerea în limba română a romanului Idiotul a lui Dostoievski. De asemenea, rămân din acea etapă a creaţiei sale desenele, fie portretele unor scriitori, fie cele inspirate de literatura lui Villon, Gherasim Luca sau Mateiu Caragiale. Criticul literar Ion Pop precizează că: „Sunt lucrări în care notele realiste sunt concurate de viziunea fantezist-ironică, umoristică şi caricaturală (un ciclu de Proverbe şi zicători, din 1957, o ilustrează expresiv)”.

Anul 1969 este cel în care părăseşte pentru totdeauna România, via Israel, ajunge în Franţa, unde se stabileşte până la sfârşitul vieţii. Aici, subliniază într-un articol de-al său acelaşi Ion Pop, „pictorul îşi va regăsi cu adevărat pensulele şi culorile, mai întâi, cum scrie soţia sa, Marina Vanci, în lucrări ce propun «forme dezagregate, într-o atmosferă apăsătoare, lăsând să se ghicească pesimismul artistului faţă de istoria recentă», apoi în altele, care fac loc unui univers al încântării, unde se regăsesc alături «animale extravagante, obiecte, plante sau minerale» în proiecţii fantastice. Experienţa fundamentală, legată de călătoriile, în 1972 şi 1975, în Africa, lasă urme adânci în noua sa creaţie, marcată, cum au notat toţi comentatorii săi, de un vitalism aparte, pe care decorativismul stucturii plastice e departe de a-l constrânge”. Revenind la suprarealism, Perahim, prin arta sa, încearcă să creeze o lume numai a lui, miraculoasă, un tărâm al spiritului unde să scape de orice inhibiţie, unde să atingă libertatea, izbăvindu-se de negaţia vitriolantă. Dovedind resurse inepuizabile în ceea ce priveşte fantezia, prin arta sa combinatorie, detaliul pe care ni-l înfăţişează într-o manieră contrariantă, şocantă, desfăşurările insolite, energia şi stranietatea pe care o degajă picturile lui Jules Perahim fac din acesta un artist plastic important, unul dintre exponenţii cu mare greutate ai suprarealismului românesc.

1 Apud Ion Pop, Amintirea lui Jules Perahim, în „Observator cultural”, nr. 723 din 23 mai 2014, http://www.observatorcultural.ro/Amintirea-lui-Jules-Perahim*articleID_19389-articles_details.html.

2 Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Bucureşti, Meridiane, 1968, p. 180.

3 Ibidem, p. 161.4 Ibidem, p. 164.5 Ibidem, p. 162.6 Ibidem, pp. 162 - 163.7 Guy Scarpetta, Elogiul cosmopolitismului, Iaşi,

Polirom, 1997, p. 46.8 Vladimir Tismăneanu, Anatomia unei mistificări:

Stelian Tănase şi istoria comunismului din România, pe http://www.lapunkt.ro/2014/01/09/anatomia-unei-mistificari-stelian-tanase-si-istoria-comunismului-din-romania/.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

1Numere în labirintianuarie – decembrie, 1990

inedit

TheodorCODREANU

30

2.

9613. Casa Comună Europeană este şi o idee gorbaciovistă. Nu e o formă de extindere a comunismului în post-comunism? De astă dată să cuprindă întregul mapamond, căci finanţele şi trusturile transnaţionale nu au, desigur, nevoie de state naţionale decât pentru ca acestea să-şi ţină în frâu proprii cetăţeni.

9614. După Silviu Brucan, cel care bate cu pumnul în masă pentru a-şi impune programul, începe să-şi dea în petic şi Dumitru Mazilu, la mitingul de aseară trecând la ameninţări. Omul pare atins şi el de paranoia. Azi, România liberă îi cere demisia. Aseară, chiar şi-o scrisese, dar a fost „rugat” să şi-o retragă. Încurcate sunt căile acestei „revoluţii”!

9615. S-a reînfiinţat (la 8 ianuarie 1990, prin decizia Tribunalului din Bucureşti) Partidul Naţional Ţărănesc, care şi-a mai adăugat în coadă Creştin şi Democrat. Printre întemeietori: Ioan Alexandru, Doina Cornea, Liviu Petrina, Sofia Vicoveanca, preoţii Constantin Galeriu şi Dumitru Stăniloae, apoi Gheorghe Gavrilă-Copil. Preşedinte al noului partid politic este un vechi deţinut în închisorile comuniste, Corneliu Coposu. Poate că speranţa românizării revoluţiei va veni de la aceştia.

9616. „Interfrontiştii” din România nu agreează apariţia Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat. Aurel Dragoş Munteanu le-a refuzat accesul la Televiziunea publică, după cum anunţă revista Flacăra, nr. 2/1990, p. 3. Cu aceasta, „românul” de la televiziune începe să-şi arate „imparţialitatea”… patriotică.

9617. Ilie Bădescu mă anunţă, la telefon, că, în România liberă de azi, Dan C. Mihăilescu îi acuză pe Mihai Drăgan, Gheorghe Bulgăr, Th. Codreanu, Ilie Bădescu şi pe alţii că l-au folosit pe Eminescu doar ca pretext pentru exegezele lor. Cartea genială o fi scris-o Dan C. Mihăilescu, dar, după ştiinţa mea, Perspective eminesciene (1982) este o lucrare mediocră, pe care eu am recenzat-o cu îngăduinţă. În cronica literară din România literară, din iunie 1984, Mihăilescu avea cu totul altă părere despre Eminescu – Dialectica stilului. Mai mult, acest ins a făcut demersuri intense să ne cunoaştem şi să corespondăm. L-am şi vizitat o dată sau de două ori în locuinţa lui din Bucureşti, unde trăia cu soţia lui, Tania Radu, formând un cuplu contrastant între un bâlbâit şi o tânără frumoasă, ziaristă pe la o publicaţie din capitală. Dar brusca metamorfoză a lui Dan C. Mihăilescu nu mă miră deloc: se pregăteşte pentru a deveni rotiţă în angrenajul noii puteri culturale de model brucanian. Nici nu mă-ndoiesc că va reuşi.

9618. Gheorghe Buzatu publică, în Cronica, fragmente masive din testamentul politic al lui Ion Antonescu, scris înaintea morţii. Este exact ceea ce presimţeam, chiar fără acces la documente. Mareşalul a fost un martir al neamului. El s-a bătut pentru Basarabia cu arma, singurul la înălţimea bătăliei cuvântului folosită de Eminescu la 1877-1878. Ambii au ieşit învinşi, însă victoria lor morală în faţa istoriei contează mai mult decât orice pentru viitorul României. Nu mă miră deloc că dezvăluirile lui Gheorghe Buzatu nu convin nicicum noilor potentaţi care au şi dezlănţuit atacuri la adresa acestui istoric. Spaima a fost băgată şi-n redacţia revistei ieşene Cronica, de vreme ce serialul a fost întrerupt din nr. 2.

9619. Neamul nostru se arată deja derutat, dând impresia că nu ştie ce să facă cu libertatea. Indivizii nu ştiu să-şi reprime egoismul, răscolit de atâtea dorinţe refulate, incapabili a-şi reaminti de umilinţele îndurate. Lipsa puterii de disciplinare interioară poate fi semn al eşecului apropiat.

9620. 15 ianuarie. Revoluţia română a dat, se pare, imbold mişcărilor pentru libertate în Estul Europei. Acum, se trezesc şi bulgarii, deveniţi radicali. Circulă veşti că ordinea începe să se tulbure şi-n Albania. Apoi, conflicte sângeroase, pentru autonomie faţă de Moscova, în Karabahul-de-Munte şi în Armenia. Basarabenii, la rându-le, au prins un nou curaj. Eminescu apare mai important la ei decât la Bucureşti.

9621. Emil Cioran nu numai că se simte din nou român, dar iese la rampă şi-şi exprimă încrederea în Ion Iliescu, neuitând să-l sfătuiască să fie atent la jocul ruşilor. Asta chiar şi-n condiţia venirii la putere cu sprijin sovietic.

9622. Adevărul de duminică (14 ianuarie 1990, supliment al ziarului) începe să publice, în serial, lucrarea lui Silviu Brucan, Dispariţia puterii, tipărită întâia oară în 1971, la Editura „Alfred A. Knopf” din New York. Iată ce spune, în introducere, profetul din Dămăroaia: viitoarele revoluţii nu vor mai fi transfer de putere „de la o clasă politică la alta, ci dispariţia puterii înseşi”. Până aici, teza pare să sune cvasieminescian, în sensul eliminării poveştii ciocanului ce cade pe ilău, încât revoluţiile ar avea şansa să nu mai eşueze. Panglicăria kominternistă iese imediat la suprafaţă: noul tip de revoluţie ar consta în „integrarea supranaţională şi, în ultimă instanţă, mondială”. Aşadar, trebuie să ne lecuim de revoluţiile naţionale şi să le reducem pe toate la una globală. Dar aceasta e chiar teza centrală a Kominternului, supravieţuitoare şi-n troţkism. Practic, în 1971, Silviu Brucan susţinea aceeaşi teză cu a lui Valter Roman din 1970, cea cu privire la inexistenţa post-comunismului!

9623. Revoluţia, continuă Silviu Brucan, ar trebui să soluţioneze nu numai inegalităţile dintre clase, ci şi pe cele dintre naţiuni. Teză frumoasă. Dar sloganul era mânuit zilnic şi de Nicolae Ceauşescu, încât nu înţelegi de ce Brucan s-a arătat atât de înverşunat duşman al acestuia, de vreme ce militau în aceeaşi barcă ideologică. Şi ce mai zice Brucan? Cibernetica să fie instrumentul făuririi unei lumi noi, iar marxismul să-i dea idealul! Toate-s vechi şi nouă toate.

9624. Pentru prima oară, după patru decenii, Eminescu este sărbătorit cum se cuvine la Ateneul român. Şi televiziunea încearcă să fie la aceeaşi înălţime, concurând-o, la o înaltă cotă artistică, pe cea de la Chişinău. Şi tot la Ateneu, pentru întâia oară, s-a putut auzi, în sală, Trăiască România Mare!, la care spectatorii s-au ridicat în picioare

inedit

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

31

aplaudând minute în şir. Ca pentru a da parcă replica cea mai bună elucubraţiilor marxisto-cibernetice ale lui Silviu Brucan. La Ateneu, reacţia României nefalsificate. Deci, speranţa există împotriva noilor croitori de haine pentru popoare.

9625. Se ard, demonstrativ, în febra „revoluţionară”, carnete de membru de partid. De ce n-or fi fost arse înainte de 1989?

9626. Revoluţia română a produs un impact politic chiar şi în Franţa, transmite Radio Chişinău. Acolo se înregistrează o recrudescenţă anticomunistă despre care se plânge ziarul L'Humanité. Pare să fie urmarea scoaterii partidului comunist în afara legii după mitingul de la Bucureşti de vineri, 12 ianuarie. Stadiul al doilea al comunismului din doctrina Andropov: când numele de comunism se compromite, partidul şi-l schimbă, dând impresia unei noi revoluţii, reintroducând, aparent, pluralismul.

9627. Se mişcă ţara şi la Huşi. Răsar fel de fel de indivizi care vor să facă prozelitism politic. Nişte pensionari vor să intre cu forţa în Casa Pionierilor, să-i alunge pe toţi cei de acolo şi să instaleze sediul Partidului Naţional Ţărănesc. Parcă aş fi vrut ca altfel să se afirme ţărăniştii, nu cu aceleaşi arme comuniste din anii '50. Alţii se zbat pentru un internat al Liceului „Cuza Vodă”. În sfârşit, un pensionar care se dă drept ziarist (ar fi fost în tinereţea lui revoluţionară), Hera Steinberg, mă caută la telefon pentru a încropi o publicaţie cu titlul Adevărul de Huşi. Se mişcă ţara, vorba lui Rebreanu.

9628. Mari cotidiene din America vorbesc, pentru întâia oară, de perspectiva reunificării Basarabiei cu România. Primele glasuri, în acest sens, s-au auzit la Chişinău, în zilele revoluţiei româneşti. Deocamdată însă politicienii tac, considerând problema foarte „delicată”. În Transnistria şi la Chişinău, forţele interfrontiste îşi afirmă deja tendinţele secesioniste, semn că se tem de reunificare.

9629. Deşi joacă din umbră, Silviu Brucan se vede cu mult mai bine decât Ion Iliescu. Unul e lipsit de orice harismă, celălalt pare plin de ea. Formează un cuplu ideal, aproape înspăimântător.

9630. La Tel Aviv, anunţă Adevărul din 16 ianuarie, zilnic, în faţa ambasadei României sunt cozi imense pentru vize sau pentru „repatriere” în România. Să fie mai atrăgător paradisul românesc decât cel israelian? Mireasă de curtat sigură o Românie fără căpătâi, cu graniţele vraişte, prin care intră şi iese cine vrea furând averi de patrimoniu istoric şi artistic. Păsările de pradă roiesc tot mai pofticioase deasupra României.

9631. Trimit la două ziare din capitală articole cu modul cum percep lucrurile în România de azi şi verific că nici vorbă de abolire a cenzurii. Au prioritate polemicile revanşarde ale internaţionaliştilor. A vorbi despre naţiune, în momentul de faţă, e ca şi cum ai călca pe un şarpe veninos.

9632. Silviu Brucan a ajuns la stadiul de confesare într-un interviu din Adevărul (16 ianuarie). Rezultă că el a dat ordin de arestare a generalilor Ştefan Guşă şi Iulian Vlad. Dar uită să spună adevăratul motiv al ordinului său: împiedicarea acceptării de ajutor sovietic armat. Brucan îl consideră pe Iulian Vlad foarte deştept şi viclean: „şi-mi era teamă că, dispunând de asemenea calităţi, putea înşela încrederea celorlalţi generali”. Pe a lui Nicolae Militaru, îndeobşte, cu

siguranţă! Cât priveşte pe Ştefan Guşă, acesta a fost personaj central în drama numită „Noaptea generalilor”.

9633. În toate aceste turbulenţe politice, se găseşte câte un răgaz şi pentru artă. Televiziunea transmite spectacolul cu O scrisoare pierdută, în regia lui Liviu Ciulei, o realizare vrednică de prestigiul regizorului. Totuşi, mă miră că şi un regizor de valoarea lui Ciulei face concesii în sensul „actualizării” forţate a textului caragialean. Şi-a permis intervenţii abuzive în text şi-n structura compoziţională. Sunt convins că Liviu Ciulei şi-ar fi dovedit mai bine geniul pe textul original. „Colaborarea” este un semn de îmbătrânire a regizorului care vrea să dovedească inversul propriei îmbătrâniri artistice, făcând concesii modei postmoderniste. În spectacolul său, nu e nici Caragiale şi nici Liviu Ciulei.

9634. Lipsa de „pregătire în ale democraţiei” se vede în uşurinţa cu care şeful guvernului şi ministerele iau hotărâri şi dau decrete pe care le anulează la prima bătaie de vânt, în conformitate cu doleanţele de grup. Ultima inconsecvenţă este aceea cu titularizarea în învăţământ a suplinitorilor.

9635. Încep să iasă la iveală minciunile cu care televiziunea a manipulat populaţia în zilele revoluţiei. Cele aproape 62000 de victime scad vertiginos. Acum, se vorbeşte că la Timişoara au fost numai 100, iar, în total, pe ţară, în jur de 1500. „Revoluţia”, aşadar, s-a fundat pe monstruoase scorneli, pe teroare deliberată împotriva unor oameni nevinovaţi, pe suprimări de reviste şi pe concedieri frauduloase. Tineri bezmetici au primit arme, bravând sub imperiul alcoolului şi trăgând care încotro, distrugând faţadele clădirilor, incendiind Biblioteca Naţională. Iar acum, neisprăviţi de aceeaşi factură sunt mari şi tari. La televiziune, un bezmetic cu caş la gură, care-şi zice profesor, strigă bărbăteşte împotriva suplinitorilor cu părul alb (care au fost frustraţi de posibilitatea titularizării), în numele „competiţiei”. Pariez că abia ştie să scrie şi să citească. Zurbagiul nu ştie că adevărata competenţă, în învăţământ, se dobândeşte după mulţi ani de trudă, după eşecuri, îndoieli şi izbânzi.

9636. Spiritul „revoluţionar” care nu se stinge după cucerirea puterii, duce la dictatură.

9637. 20 ianuarie. După ce l-am convins pe Hera Steinberg că titlul Adevărul de Huşi e caraghios şi că plagiază caraghioslâcurile din presa bucureşteană, am convenit să reluăm titulatura primului ziar tipărit în urbea noastră, la 1873. Iar azi a apărut primul număr din Vocea Huşului. Din păcate, au fost cu totul zadarnice corecturile mele. Au rămas o sumedenie de greşeli stilistice şi de ortografie, girate, în cele din urmă, de cel care îşi zice „redactor-responsabil”!

9638. 21 ianuarie. Se aleg, astăzi, la Vaslui, inspectorii şcolari pe specialităţi. Refuz să fiu ales de colegi şi opinez că mai potrivit ar fi un concurs care să ateste competenţă şi talent didactic. De ce să instituie „revoluţia” o regulă fără reguli?

9639. Cronica (nr. 3/1990), după ce a întrerupt serialul despre Mareşal, îl acuză, acum, pe Gheorghe Buzatu de „colaboraţionism” în anii dictaturii. Oare de unde au venit „protestele” la serialul istoricului? Nu e greu de ghicit. Dar cei de la Cronica, aceiaşi făcători de propagandă ceauşistă, cum de se opun tocmai lui Gheorghe Buzatu? Ce fel de „anti-comunişti” sunt ei acum dacă resping, cu mânie proletară, adevărurile despre o personalitate cu adevărat

inedit

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

32

anticomunistă? Greaţă!9640. Prin 1950, puteai fi redus la tăcere cu

ajutorul etichetei de „burghez”, ca să mă rezum la aceasta. Acum, i se face o mare cinste fostului tiran vehiculându-se, de către internaţionalişti, eticheta de „ceauşist” împotriva celor cărora le pasă de destinul naţional. Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău!

9641. Deşi am refuzat categoric să fiu inspector şcolar, aflu că am fost ales, totuşi, în această postură.

9642. România literară publică o lungă listă cu noii membri, proaspăt validaţi, ai Uniunii Scriitorilor. Nu mă găsesc printre ei, deşi Viorel Ştirbu şi Laurenţiu Ulici îmi comunicaseră că „problema e rezolvată”. Înţeleg că, finalmente, numele meu nu a plăcut comisiei de validare girate de Nicolae Manolescu şi de ai săi. Dacă port cu-ngăduinţă şi cu zâmbet a lor ură…

9643. Iată ce comunică ziarului Adevărul (duminică, 21 ianuarie) profesoara Octavia Ardeleanu din Sf. Gheorghe, judeţul Covasna: „La şedinţa pe judeţ cu directorii de şcoli, pentru alegerea inspectorilor şcolari, toţi profesorii români au fost scoşi din şedinţă, pe motiv că şcolile s-au transformat în şcoli de limbă maghiară.”

În faţa unui asemenea abuz, Ministerul condus de Mihai Şora nu reacţionează prin nimic, ceea ce înseamnă că România renunţă la suveranitate în judeţele cu maghiari. Perspectiva ca românii să devină străini în propria ţară este deja o realitate. Maghiarii se comportă în Ardeal exact ca ruşii în Basarabia. Politrucii „revoluţionari” se transformă în unelte ale profeţiei lui Ceauşescu: Dar asta înseamnă nimicirea României.

9644. 23 ianuarie. Doamna Maria Graciov mă asigură că, de astă dată, totul e în ordine cu Varvarienii. Eu nu cred, fiindcă varvarienii n-au plecat de la putere.

9645. Marşul politic al lui Silviu Brucan dă roade peste tot. În Libération, numerele din 30 şi 31 decembrie 1989, descopăr că acordă un interviu redacţiei. Reporterul precizează, pe drept cuvânt, că Silviu Brucan este creierul ideologic al Consiliului F.S.N. Întrebat despre soarta partidului comunist în România, Brucan spune că nu trebuie scos în afara legii, deoarece e nevoie şi de „opoziţie” în democraţie. Fiind iremediabil compromis, acest partid nu mai are cum învinge noile forţe politice. Care or fi aceste noi forţe nu precizează, dar sugestia e că ele sunt valul al treilea comunist, nu partidele istorice. El, Brucan, nu spune că reprezintă primul val, cel pur kominternist, trecut prin straiele următoarelor două.

9646. La întrebarea ce se va întâmpla cu F.S.N. după alegeri, Brucan evită un răspuns limpede, însă precizează că va fi ostil tuturor partidelor ce se vor ivi şi că singurul element ideologic valid ar fi poziţia de stânga. Dreapta va trebui „educată” pentru democraţie, care se învaţă greu! Răspunsul la întrebare îl aflăm, în definitiv, azi, 23 ianuarie, când Frontul decide să se recunoască o formaţiune politică (în ciuda promisiunilor că se va autodizolva de îndată ce democraţia va începe să funcţioneze!) şi că va candida la alegerile amânate pentru 20 mai 1990.

9647. Ziaristul francez Guy Sitbon argumentează, în Le Nouvel Observateur, că Televiziunea Română a minţit, că a contrafăcut evenimentele „revoluţionare”, că prea puţine clădiri au fost avariate, în pofida zgomotului făcut şi că tocmai de aceea victoria împotriva Securităţii s-a produs atât

de rapid.9648. Pare cu totul surprinzătoare declaraţia lui

François Mitterrand, la Budapesta, că Ungaria a fost nedreptăţită în urma celor două războaie mondiale, răpindu-i-se două treimi din teritoriu! Asta însă e consecinţa inexistenţei politicii externe româneşti comparativ cu aceea a Ungariei, care funcţionează ireproşabil. Aşa că alungarea românilor din judeţele cu mulţi maghiari devine perfect explicabilă.

9649. În România liberă din 23 ianuarie, Mihail Haşeganu ne asigură că niciodată economia României n-a fost mai slabă ca după Al Doilea Război Mondial. Noii politicieni, de aceea, vor face din România noastră o ţară cu adevărat puternică din punct de vedere economic, la nivel european! Probabil, de aceea ne şi trimit ajutoare de milă cei din Occident. Ca să ne aducă pe primul loc în Europa!

9650. Surpriză: Libération publică un reportaj despre Huşi!

9651. Altă surpriză: Rompres îl trage de urechi pe François Mitterrand pentru afirmaţiile de la Budapesta. Tot e ceva decât nimic.

9652. Încă o surpriză: Adevărul din 25 ianuarie îmi publică unul din articolele trimise.

9653. Ziarele spun că până şi îndepărtata şi liniştita Mongolie începe să se mişte spre libertate.

9654. Diplomaţia franceză încearcă să repare greşeala comisă de François Mitterrand la Budapesta. Pentru maghiari însă valabile vor rămâne cuvintele pronunţate acolo, nu scuzele ambasadorului francez la Bucureşti.

9655. Mihai Şora ne asigură că sunt minciuni cele dezvăluite de profesoara Octavia Ardeleanu şi de alţi dascăli alungaţi din Covasna. Cine este acest Mihai Şora, cu încetineala lui bătrânească şi filosofardă, care contrazice ceea ce oamenii trăiesc pe propria piele? Şi de ce o face?

9656. Hotărârea F.S.N. de a candida la alegeri a stârnit un val de proteste în rândul celorlalte partide politice. Presa internaţională este şi ea contrariată de această decizie. Nu există post-comunism, va zice din nou Valter Roman, transmiţându-ne, în oglindă, mesajul prin reîncarnarea în fiu şi în Vladimir Tismăneanu.

9657. 26 ianuarie. Dumitru Mazilu şi-a dat demisia din Front, dezamăgit de presiunile care se fac asupra lui. Se poate ca omul să fi fost de bună credinţă şi să fi mirosit calea aleasă de Silviu Brucan.

9658. Între motivaţiile lui Dumitru Mazilu: se continuă practicile staliniste, presa denigrează pe unii şi lustruieşte pe alţii etc. Ceea ce nu-i departe de adevăr. Şi câte vor mai urma!

9659. Viclenia politică a lui Silviu Brucan are, totuşi, picioare scurte. Intenţiile adevărate se văd din ce în ce cu ochiul liber. Artificiul la care recurge acum Frontul este racolarea Partidului Socialist-Democratic la platforma sa politică. O formă de supravieţuire prin andropo-gorbaciovism.

9660. Suntem ferm asiguraţi că ungurii din Ardeal nu vor republică autonomă, nici separatism.

Prea bine!

1 Fragmente din Numere în labirint, vol. IV, în curs de pregătire

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

AdrianALUI GHEORGHE

liber pe contrasens

Despre zîmbet

33

1.

Un japonez din categoria celor care îşi pierdeau vremea cu haikuurile spunea, încreţindu-şi fruntea, că „zîmbetul e o floare pe chip”. Amintindu-mi de zîmbetul lui Ion Iliescu, cinic, de la Revoluţie, mi-am dat seama că poporul ăsta s-a ales „cu flori de pe chip” numai de prin bălării…! Şi Iago zîmbea, cînd îi ieşea „pasienţa”, nu-i aşa? Şi Iuda s-a umplut de frisonul zîmbetului numărînd arginţii. Există o educaţie a zîmbe-tului, pe care românii nu o au. Românii ori dau în clocot de rîs, ori se tăvălesc pe jos de jale, bocindu-şi condiţia, soarta, neamul, familia…! Pe stradă vezi numai chipuri încruntate, chinuite de ceva interior, nedesluşit…! Aprofundîndu-le semenilor noştri amăreala de pe chip mi-am dat seama că îi chinuie, de fapt, peste măsură, soarta caprei vecinului…! Cum să mai zîmbeşti dacă vezi că asta, capra, îi umple de lapte pe „nenorociţii” de vecini?

Dreptul la zîmbet se cîştigă, de fapt. Mai aud şi acum urletul gradatului din armată care spunea: „Ce rîzi, bă? Cînd ai să mă vezi pe mine tăvălindu-mă pe jos de rîs, atunci tu ai voie să zîmbeşti un pic…!”. Acum fenomenul e puţin invers, cînd zîmbesc ştiu că el se tăvăleşte pe jos de rîs şi asta mă face mai mulţumit.

2.

La un concurs de mimică orice zîmbet este ca o monedă calpă. O vezi, o simţi în palmă, dar n-are valoare. Dacă aş fi în juriu la acest „concurs de mimică”, aş premia zîmbetul care m-ar face să plîng în hohote… Este o povestire a lui Heinrich Boll în care oamenii dintr-o comunitate sînt obligaţi să zîmbească tot timpul. Cei care nu zîmbesc sînt amendaţi, condamnaţi.

Oamenii trăiesc cu măşti, ca să placă oficialilor, miliţienilor. Şi noi am trăit într-o „asemenea Chină” în care zîmbetul era obligatoriu, în care se spunea senin: „Nu există să existe,/ Cetăţeni cu feţe triste…!”.

3.

Există pe lumea asta aşa numiţii „ghicitori în zîmbete”. Într-un zîmbet, zic cunoscătorii, poţi citi şi istoria lumii, dacă ştii să pui cap la cap mişcarea buzelor, arcuirea pleoapelor, lumina din ochi, gîndul de după frunte, contextul geografic, contextul politic, situaţia internaţională, longitudinea, latitudinea, altitudinea, mirosurile din jur… Mai sînt şi alte elemente. Am văzut o asemenea ghicitoare pronunţîndu-se în privinţa unui om care o luase pe drumul fără întoarcere al vieţii şi care

zîmbea uitîndu-se în sine: „Ăsta se trăieşte pe sine însuşi aşa cum floarea de mătrăgună îşi rostuieşte otrăvurile convinsă că Dumnezeu a pariat prin ea pe eternitate…!”. Toate zîmbetele salvează, în fond, pe cineva. Cînd nu poţi trece o apă mare, de exemplu, întinzi peste ea un zîmbet şi apoi păşeşti, la început cu timiditate, apoi mai hotărît… Ai să vezi că merge. Da, de multe ori am trecut asemenea poduri.

4.

Mă întreb care ar fi zîmbetul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată…?! Cred că e al înghiţitorului de flăcări care, cu torţa aprinsă în faţă, a văzut chipurile uimite ale publicului din sala circului şi atunci şi-a dat seama că oamenii aceia, pe care îi păcălise cu trucurile sale de mii şi mii de ori, chiar îl credeau… Şi pentru prima oară a înghiţit cu adevărat flăcările cu care se jucase o viaţă şi care de data asta i-au lins măruntaiele, i-au prins inima, i-au dat măsura stihiei trezite. Eu i-am văzut zîmbetul, am înţeles că era maxima împlinire. Mi-a mai plăcut şi zîmbetul lui Leonardo Da Vinci în momentul în care a pus ultimul benghi de culoare pe tabloul cu nefericita Gioconda. Zîmbetul lui a fost, de altfel, semnătura. Mai sînt zîmbete frumoase care trec neobservate: al lunaticilor, al mamelor care îşi conduc copiii în lume, al copiilor care reuşesc să depăşească ograda casei în goana lor spre lume. Zîmbetul e o relaxare a fricii care ne ţine legaţi unul de altul.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

epica magna

MateiVIŞNIEC

Grand Sud (roman în lucru – fragment)

15.De cîte ori iau trenul de la Gare de Lyon şi

plec spre Avignon, spre Marsilia sau spre Montpellier, nu mă pot abţine să nu privesc ca un copil pe fereastră, aşteptînd primele semne ale Sudului. Sper, de fapt, să surprind, din fuga trenului, primul palmier sau primul chiparos, solii care anunţă Sudul. E ca şi cum aş vrea să surprind graniţa dintre Sud şi Nord, ceea ce este imposibil de fapt. Eu încerc, totuşi, cu răbdare, să identific, în peisajul străbătut cu 220 de kilometri pe oră, elementele emblematice ale Sudului. Trenul traverseazǎ, înainte de a ajunge la Lyon, o altă regiune sublimă, Burgundia. Viile din Burgundia sunt însă altfel decît cele de pe Valea Ronului. Ceea ce aştept eu, de fapt, este să văd întîlnirea dintre vii, chiparoşi, palmieri, mǎslini şi cîmpuri de lavandă. Aici, în această întîlnire vegetală simt eu că începe să se exprime Sudul. Iar la întîlnire mai vin portocalii şi smochinii, dafinii şi floarea soarelui, platanii şi pinii maritimi.

Treptat, după ce trenul trece de Lyon, lumina parcă devine şi ea altfel, mai puternică, mai generoasă, mai intensă. Lumina începe să fie reflectată altfel de apă şi de pietre, de acoperişurile de ţiglǎ oranj, de ferestre şi de obloanele vopsite în albastru. Apar primele ferme provensale construite dintr-o piatră albă, calcaroasǎ, specifică Sudului, veritabile fortificaţii organizate deseori în jurul unor curţi străjuite de platani seculari. Cînd aceste ferme numite mas se înmulţesc, cînd încep să defileze prin faţa mea şi bastidele precum şi satele fortificate construite pe coline, avînd în mijlocul lor cîte o biserică cu turle tipic provensale, atunci ştiu că am intrat pe teritoriul unor fantasme paradisiace.

În Provenţa, turlele bisericilor sunt cu totul speciale, de fapt ele sunt numite campanile şi se disting prin faptul că poartǎ pe creştet un fel de coroane din fier forjat, sau un fel de cuşti, în care sunt adăpostite fie un clopot, fie orologiul municipal. Artiştii Provenţei s-au întrecut unii pe alţii în a inventa tot felul de ornamente şi de dantelării din fier, tot felul de forme graţioase pentru a orna aceste campanile. Nici acum nu se ştie exact de ce ele arboreazǎ aceste structuri, uneori elegante şi sofisticate, alteori simple şi epurate. Sǎ fi fost mai ieftinǎ soluţia pentru constructori şi

34

contribuabili? Sau rezistǎ ele mai bine la asaltul Mistralului, vîntul care mǎturǎ din cînd în cînd, uneori cu rafale de 120 de kilometri pe oră, zona Provenţei? Mister. Unul printre altele, de altfel.

Ca şi Toscana, ca şi alte cîteva regiuni din jurul Mediteranei, Provenţa este o imagine a paradisului. Primăvara, natura explodează în Provenţa mai repede şi mai voluptuos decît în alte regiuni ale Franţei. Iar vara este mai lungǎ şi mai toropitoare decît în alte zone, şi le impune oamenilor un ritm anume.

Ca sǎ se poatǎ bucura de rǎcoarea dimineţii, provensalii se trezesc devreme, imediat dupǎ rǎsǎritul soarelui şi îşi fac piaţa şi alte treburi pînǎ la ora prînzului. Dupǎ ora unu începe sfînta siestǎ, o parantezǎ necesarǎ pentru a lǎsa sǎ treacǎ momentul cel mai fierbine al zilei. Între ora unu şi ora patru dupǎ-amiazǎ majoritatea satelor provenţei sunt pustii, cu strǎzi abandonate cîinilor, pisicilor şi eventual unor turişti decalaţi, care ajung în sat în cel mai prost moment posibil. Uneori cîte o cafenea rǎmîne deschisǎ pentru ca aceşti extratereştri sǎ nu moarǎ de insolaţie sau de foame în plin miez al zilei, dar în sat nimeni nu mişcǎ pînǎ pe la ora patru, patru şi jumǎtate dupǎ-amiaza.

Chiar şi în oaşe mai mari precum Salon-de-Provence sau Arles sau Saint-Rémy-de-Provence sau

epica magna

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

35

Manosque, siesta este o regulǎ de aur, o necesitate, o formǎ de religie, un stil de viaţǎ, un ritual… De pe la ora unu, brutǎriile, mǎcelǎriile, buticurile, bǎcǎniile şi toate celelalte spaţii comerciale încep sǎ-şi închidǎ porţile şi sǎ-şi tragǎ obloanele. Se închid, pentru pauza de prînz, cu aceeaşi atitudine complice, şi micile muzee, şi chioşcurile de ziare, şi agenţiile imobiliare, şi oficiile poştale, şi bisericile… Doar pe terase şi în restaurante clienţii mai treneazǎ o vreme sub privirile încǎrcate de reproş ale chelnerilor şi ale patronului. Aceştia se vor duce ultimii sǎ se retragǎ în vreun colţ rǎcoros pentru a-şi face siesta, iar statisticile aratǎ cǎ în regiunile Europei unde aceastǎ tradiţie este respectatǎ cu stricteţe bolile cardio-vasculare sunt infinit mai puţine…

Dar Provenţa nu are doar o dimensiune vegetalǎ, geologicǎ şi comportamentalǎ, ea este în acelaşi timp culturǎ şi istorie. Provenţa de care m-am îndrǎgostit eu este una a civilizaţiilor suprapuse, a ruinelor galo-romane şi a edificiilor gotice, a abaţiilor şi a sonoritǎţilor occitane. Unul dintre cele mai tipice locuri ale Provenţei este Glanum, sit arheologic situat la doi kilometri de Saint-Rémy-de-Provence. Acolo, la poalele unor munţi care sunt de fapt cei mai tociţi şi cei mai vechi din Europa, arheologii au scos la ivealǎ trei oraşe suprapuse: o aşezare a galilor peste care au construit un oraş grecii şi peste care au construit apoi un oraş romanii. Glanum este un fel de cheie de boltǎ a Provenţei, simbolul sintezelor, loc de revelaţii. La Glanum înţelegi ce înseamnǎ feliile de timp aşezate unele peste altele, cum se întrepǎtrund şi se sedimenteazǎ ele…

Imposibil însǎ de fǎcut portretul Provenţei fǎrǎ a adǎuga un anumit element sonor: cîntecul greierilor. Aceşti gîndǎcei verzi numiţi în francezǎ cigales produc în timpul verii un vacarm surprinzǎtor prin intensitatea sa, dar extrem de agreabil. Dupǎ muzica sferelor (pe care nu am auzit-o de fapt niciodatǎ), în materie de delectare sonorǎ aş pune imediat pe locul al doilea cîntecul greierilor în Provenţa. Concertul produs de ei este ca un fel de imn adus în orice caz soarelui. Cum vine noaptea greierii se duc la culcare şi nu reîncep sǎ cînte decît odatǎ cu rǎsǎritul soarelui, dar nu chiar imediat, ci numai dupǎ ce temperatura aerului urcǎ la peste 20 de grade. Ca şi sferele cereşti infinite, şi aceşti greieri provensali par infiniţi ca numǎr. Uneori, cînd cǎlǎtorul avizat face un popas într-o pǎdure de pini maritimi, i se oferǎ cîte un concert interpretat de mii şi mii de greieri, mai întotdeauna invizibili, topiţi în naturǎ, dar extrem de generoşi cu decibelii. Sunt convins cǎ, dacǎ Paradisul existǎ, în el cîntǎ greieri. Iar dacǎ ar fi sǎ pot lua cu mine o amintire din aceastǎ viaţǎ, aş pleca fericit cu cîntecul greierilor din Provenţa înregistrat în timpane.

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Daniel Sidor, Capriciul (25), Bistriţa, Charmides, 2013

Vlad A. Popescu, Viaţa face toţi banii, Bucureşti, Allfa, 2014

Cornel George Popa, Salonul de masaj, Bucureşti, Allfa, 2014

Adrian G. Romila, Radio în zăpadă, Bucureşti, Tracus Arte, 2014

Silvian Floarea, Premiul, Bucureşti, Allfa, 2014

Mircea Filip, Cezara Mucenic, În bătaia nopţii (convorbiri cu o floare), Iaşi, Timpul, 2014

etnologica

PetruURSACHEBU

CO

VIN

A L

ITER

ARĂ

Trei ipostaze poetice ale mării

36

2.

Înainte de a admite că artistul acordă starea intimă cu a naturii în intenţia de integrare, trebuie să înţelegem şi tentativa de situare în ordinea timpului. Cu alte cuvinte, el preferă un anume anotimp ca emblemă a acţiunilor obişnuite, munci agricole, răfuieli sociale, aventuri erotice, deoarece faptul corespunde mai bine concepţiei sale potrivit căreia natura este o „formă fru-moasă”, ca să ne exprimăm în termenii esteticii, dar şi un miracol al vegetaţiei, al naşterii şi înmulţirii. De unde şi frecvenţa lui frunză verde, simbol al primăverii şi nu al naturii în general, anotimp propice proliferării formelor vegetale. De altfel, vara, toamna şi iarna, cu rare excepţii (caloianul, paparuda, motivul „stâna părăsită”), nici nu sunt evocate în creaţiile poetice, din aceeaşi justificare vitalistă.

În baza versului „Foaie verde ş-o cicoare” ar trebui să cităm un fapt cu valoare narativă: era pe vremea când înflorea cicoarea. Artistul ţine să se comunice doar starea lirică, prilejuită de acea întâmplare, intuind efemeritatea anecdoticului. S-ar putea spune că se operează cu o esenţializare, destinată să ne amintească pe de o parte de teza lui Aristotel despre superioritatea filozofică a poeziei în comparaţie cu istoria, pe de alta de „intuiţia pură” a lui Croce. Tot un proces de esenţializare implică şi formulele introductive care se limitează la citarea elementelor de peisaj.

Pornindu-se de la variante, se poate urmări uneori îndeaproape procesul acestei esenţializări. Să luăm două exemple: Chezăr, chezărel şi Frunză verde, formule emblematice perfect instituţionalizate. Ele au ajuns la un asemenea grad de esenţializare, încât nu mai stabilesc corelaţii directe cu termenii compoziţiei propriu-zise, ci par oarecum independente: „La munţi ninge plouă/ La şes cade roo,/ Roa de pe şes/ Face, mi s-ar face/ Bun lac chezărel”. În alt colind, primele patru versuri au fost suprimate pentru a rămîne doar cuvântul emblemă, chezărel, care îşi însuşeşte valoarea semantică a întregului pasaj. Desigur, numai un ins aparţinând mediului etnografic şi familiarizat cu textele poetice, eventual posesor al unui mare număr de cântece, este conştient de această realitate: „Chezăr,

chezărel/ Dalbi de ciobănaşi/ Oile-şi strângea” sau: „Chezăr, chezărel/ Icea-n cestui bun/ Bunul Dumnezeu/ Bun jupânul gazdă”.

A se observa că versul emblemă, formal, figurează aparent autonom, mai bine-zis la modul paradigmatic, funcţia lui rămânând, în fond, aceea de fixare şi transcendere. Cât priveşte „frunză verde”, caracterul aparent formal al expresiei nici nu mai trebuie demonstrat. Când artistul spune „Foaie verde trei smicele,/ Pusei barda la curele,/ Întru-n luncă, tai nuiele,/ Lunca numai viorele./ Le las naibii de nuiele/

17Şi-ncep s-adun viorele/ Şi să le fac chiticele” , întrezărim vagi raporturi de sens între primul vers şi următoarele, întrucât cuvântul „smicea” înseamnă mănunchi de flori, evocat apoi în compoziţie. Dar în exemplul „Frunză verde solz de peşte/ Femeia care iubeşte”, primul vers, în afară de rimă, nu stabileşte nicio relaţie concretă cu celelalte. Valoarea em-blematică apare evidentă.

Formulele introductive frunză verde şi chezăr, chezărel constituie două exemple de esenţializare a peisajului în folclorul românesc, într-un caz având ca obiect câmpul şi codrul, în celălalt, marea. Prin fixarea spaţio-temporală pe care o realizează, ne permit să descifrăm mai mult decât se indică la modul verbal, adică citarea elementelor de relief, faună, floră.

Existenţa unei formule instituţionalizate de tipul chezăr, chezărel ori a altora de acelaşi fel face vulnerabilă afirmaţia lui Burada cum că folclorul dobrogean ar fi un împrumut de la populaţiile româneşti de dincoace de Dunăre. În Prefaţa la O călătorie în Dobrogea, el constata, exagerând realitatea poetică, „o sărăcie de o concepţiune şi în genere o lipsă de gust şi de acel sentiment delicat estetic care caracterizează poeziile din România de dincoace de

18Dunăre” . Aici apare şi o contradicţie: pe de o parte, textele ar proveni (în totalitate?) din afara spaţiului dobrogean, pe de alta, ele ar fi inferioare estetic.

În realitate, trebuie să acceptăm ideea existenţei unui folclor local care s-a generalizat şi el în virtutea circulaţiei textelor orale. Cum Badiu, Kira Kiralina, Stanislav etc. sunt balade de margine dunăreană, după N. Iorga, răspândite pe toată suprafaţa teritoriului carpato-dunărean, aşa şi „colindele corăbierilor” pot fi considerate la origine creaţii de margine, având însă ca primum movens Dobrogea. Nu trebuie să ne mire localizarea unor colinde păstoreşti în vecinătatea mării şi să le punem doar pe seama aşa-zisei transhumanţe. Însuşi Burada ne lămureşte în această privinţă: „Locurile imense din Dobrogea au dezvoltat într-o proporţie colosală agricultura pastorală”. Păstoritul local era atât de intens, încât do-brogenii nu ezită să explice naşterea unor motive epice din experienţe proprii de viaţă, cum rezultă din câteva note care însoţesc variantele Mioriţei din colecţia

etnologica

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

37

Folclor din Dobrogea: „Din suferinţele ciobanilor a ieşit cântecul. Câte am păţit şi noi, copiii au să-şi aducă aminte, îs mulţi ani; la mila 23 erau doi ciobani; unul dintr-o parte venit şi altul din alta. S-a pus cu oile la vale al treilea şi ce s-o fi sfădit ei, s-au tăiat, asta, are să rămână poveste”; „Asta e adevărat, s-a întâmplat totodată şi la noi. La câmp este un păr sălbatec; acolo se ştie că e îngropat un cioban pe care l-au duşmănit alţii. L-au omorît pe dânsul şi l-au îngropat acolo”; „Chiar aici nu departe este o movilă şi o cruce. E mormântul unui cioban ucis. La

19cap îi creşte un pom” . Iată una dintre cauzele generalizării motivelor, pe tot spaţiul românesc; răspândirea unei scheme fabulatorii unice, fenomen t ipic spaţiului carpato-danubiano-pontic.

Important ni se pare, în al doilea rând, viziunea poe-tică în care sunt integrate motivele, destinul acestora în conştiinţa întregii comunităţi etnice. Iată de ce, în sensul celor discutate în legătură cu Ardiu-Crăişor, trebuie înţelese şi unele colinde specializate în evocarea spaţiului mării, de corăbier, de voinic, de copil, de popă. Este vorba de o categorie de texte foarte largă, aparţinând acestei specii. Ele prezintă, la nivelul compoziţiei, elemente stabile, scheme proprii, fapt pentru care se pot organiza în timpuri formale ori tematice distincte. Colindul corăbierilor, de pildă, din colecţia citată, Folclor din Dobrogea, după formula emblematică, chezăr, chezarel, dezvoltă motivul mesei fastuoase, la care participă „finii şi vecinii”, dar şi personaje augurale uranice, ca semn de deschidere a cerului, cum ar spune Lucian Blaga, în perspectiva sofianicului. Lipsa Sfântului Neculai de la ospăţ, considerat un fel de patron al corăbierilor, este motivată de participarea sa la aventura eroică pe mare, cu scopul de a hotărî destinul unor corăbii reprezentând culturi diverse, păgâne şi creştine, fapt explicabil pentru texte de margine dunăreană şi marină.

O notă particulară este introdusă prin personajul Iuda, frecvent în colinde de acest tip. Iuda încearcă să salveze corăbiile păgâne, de obicei nouă la număr, dar ele sunt descoperite în ultimă instanţă la casa gospodarului unde se colindă; ca urmare, acesta îşi însuşeşte bogăţii fabuloase. Colinda are oarecum o

structură eterogenă, prin alipirea unor motive care poetizează viaţa agrară. Convertirea tematică a unor texte din agrare în păstoreşti, din pescăreşti în agrare e un fenomen obişnuit în folclorul local. O variantă foarte scurtă de colind de corăbier (culeasă din comuna Tudor Vladimirescu) cuprinde în mod succint aproape

toate motivele proprii acestui tip:

„La bohaz de mare Hai lerui, dalerui, Doamne'S nouă corăbioare,

20Nouă ş'-alte nouă” , etc.De data aceasta, marea

intervine pentru a dramatiza conflictul epic, în spiritul speciei în discuţie.

Proliferarea tipurilor de colind se produce după mai multe modalităţi. Când numele eroului augural este substituit cu altul aparţinând unui ins din marea masă a colectivităţii, Ion, Ilie, Petru (este o tendinţă generală de a se căuta modele în lumea sacrală şi ideală), colindul se numeşte de fecior. El îşi însuşeşte atribute în baza cărora aventura eroică este sugerată prin gesturi ţinând de magie, de o anume simbolică a comportamentului. Într-un colind din Samova, apar doi fraţi în ipostaza de eliberatori ai corăbiilor româneşti, Ilie şi Ion:

„Ei vin zburând/ Nici pe cer/ Nici pe pământ,/ Cu soarele sfătuind,/ Cu luceferii jucând”.

Motivul conflictelor navale evoluează şi el în direcţia constituirii mai multor forme tipologice. Pe de o parte, el apare ca un elogiu adus calului şi are un caracter monologat; pe de alta, este justificat de efortul eroului de a salva fata din cetatea asediată de frînci şi de turci. Bănuim aici o vagă intenţie de istoricizare a conflictului, cu alte cuvinte am crede că artistul anonim era la curent cu expansiunea francezilor în apele răsăritului şi o transfigura în forme adecvate fantasticului. Când oştile sunt autohtone, de obicei moldoveneşti şi craiovene, ele îşi dispută un cocon pentru domnie (este vorba de colindul de copil), pe care părinţii nu-l cedează, „că e tinerel,/ că e prosticel” (în colecţia G. Dem. Teodorescu). Motivul bogăţiilor fabuloase transportate pe apă, în special al postavurilor, devine pretext pentru alt tip de colind, „de vameş”. Şablonul frecvent este corabia singuratică, zărită de departe de mare: „Mică sprinteioară,/ Neagră şi

etnologica

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

38

zmolită/ De valuri bătută,/ De maluri trîntită”. Ea transportă, ca în Kira Kiralina : „Fir de ibrişin,/ Postav de cel bun,/ Sculuri de mătasă/ Că sunt mai frumoasă”. Leit-motivul corăbioarei enigmatice emigrează în colindul de preot, lărgind astfel tipologia speciei într-o manieră ce depăşeşte planul strict tematic. Ilustrativ ni se pare, în direcţia configurării tipologice pe baza şabloanelor migratoare, un text cules din comuna Hagighiol de Gh. Cardaş. Localizat tot „pe boaz de mare”, el tinde spre baladă din punctul de vedere al epicului, întrucât, printre altele, individualizează un nume obişnuit în cântecele dobrogene, Niculai Niculcea :

“Basmaghiol de târg, Din vâsle vâslea Şi la târg c-ajungea Ca să-mi târguiască Fir şi ibrişin Teancuri de postavuri, Şi scule de mătase Că suntu mai mândre Şi plumbu şi gloanţe Ca să mi se plumbuiască Şi să meargă-n ţară

21Să facă răscoală” .

Evident, ordinea epică a versurilor nu este de colindă.

Ţinând seama de modul în care este concepută imaginea mării, colindele pot fi clasificate pe tipuri şi în cadrul celei de a treia ipostaze tematice enunţate mai înainte, în care elementele peisagistice înseşi sunt angajate ca agenţi ai aventurii eroice. Într-o primă serie de variante, marea figurează ca spaţiu tabuistic. Ea poate dialoga cu fiinţele umane în chip de personaj indecis fizionomic, de unde şi fantasticul întâmplărilor. Tipice sunt colindele de păstor. Formulele introductive le localizează de obicei în prundul ori ostrovul mării, locul de iernare al turmelor, deci textele au la bază o realitate etnografică bine cunoscută. De obicei, marea îl sfătuieşte pe cioban să-şi retragă turmele din preajma apelor, ameninţându-1. Acesta îşi pune însă speranţele în animalele ajutătoare, doi berbeci miraculoşi, care „În coarne s-or trozni,/ Mi

22ţ-or zdrîncăni” sau „Când ei s-or bucni,/ Marea s-o 23împărţi” . În categoria de colinde Ciobanul şi marea,

grupurile de versuri citate tind să configureze un şablon de sine stătător.

Conflictul cunoaşte un tratament interesant într-o baladă mai puţin cunoscută, Ciobanul şi Dunărea, culeasă în 1939 din comuna Tudor Vladimirescu. Ca să poată trece Dunărea, „Pă pod dă butuci/ îngrădit în furci” şi să-şi salveze turmele de năvala apelor, Ciobanul, asemenea eroului din basmele

cu tema înscrisului la diavol, promite o jertfă Duhului apei. În cazul de faţă, cel sacrificat este însuşi copilul ciobanului abia născut acasă. Din acest moment, textul evoluează după schema cunoscută din Cântecul şarpelui. Eroul este supus iniţial unor munci grele, dar, pentru că nu izbuteşte, Iuda îl înghite pe jumătate, „jumătate nu putea/ D-arme ferecate”. Intervine Neculce, un păstor de la o stână vecină, pentru a-1 ucide pe Duhul apelor, însă eroul nu mai poate fi salvat.

Conflictul cu Duhul apelor, o formă spiritualizată a mării, dezvoltă şi el câteva tipuri de colinde. Citabile sunt îndeosebi colindele de pescar, care pot fi considerate variante la Antofiţă a lui Vioară. Ele sunt mai puţin spectaculoase din punctul de vedere al epicului, fapt explicabil dacă ne gândim la împrejurările festive cerute de cultivarea acestor texte. Printre motivele frecvente figurează pregătirea năvodului, apoi aruncarea lui repetată în apă, acţiune ce se termină cu prinderea puiului de iudiţă. Pescarii vor să afle cât peşte ascunde marea şi supun puiul la cazne, ca în baladele despre Antofiţă, dar apare, furioasă, iudiţa, personaj sinonim cu duhul apelor. Din acest moment, colinda se desprinde de baladă şi din punctul de vedere al dramaticului datorită vătafului de pescari (la casa căruia se colindă), care ştie cum să iasă din încurcătură. Într-un text din comuna Peceneaga, el îşi povăţuieşte astfel tovarăşii de muncă :

„Ne-om săltară, ne-om săltară, Sus, mai sus ne-om ridicară, Jos, mai jos că ne-om lăsară, Tocma-n prundurile mării. Sări-vom cu toţi în vânt Şi cu toţii în pământ Şi-om ieşi biruitori Şi cu peşte d-ăl mai mare”.

Asemenea mod de angajare în acţiune apare şi în alte împrejurări (jocul calului, al porumbeilor) şi ţine de domeniul ritualului. Numai personaje iniţiate pot da alt sens acţiunii eroice, traducând-o în gesturi încărcate de magie, după modelul eroilor augurali. În schimb, Antofiţă, personaj de baladă, determină extinderea spaţiului epic şi amploarea dramatică bine cunoscute. La G. Dem. Teodorescu descoperim un pasaj interesant despre pregătirea ritualistică a năvodului, amintind de anumite formule de eliminare din cântecele de ostăşie :

„Luni năvodu-şi începuse, Cam la prânz îl şi făcuse ; Până marţi îl şi lucrase

25Şi în mare îl aruncase”

Sunt cunoscute apoi colindele de voinic, în

etnologica

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

39

care pretextul conflictului nu este marea, ci mărul jefuit de dulf, de iudiţă ori de un peşte fabulos. Tema luată în sine ne trimite la basm. (Prâslea cel voinic şi merele de aur) ori la baladă (Ardiu-Crăişor). De data aceasta, marea îl solicită pe erou să-l prindă pe jefuitor, dezvăluindu-şi funcţia arhetipală. Dacă în textele despre păstor, corăbier ori pescar, ea apare, după caz, agresivă sau indiferentă, dincoace hotărăşte destinul eroului, pregătindu-l pentru o nouă etapă de viaţă.

Înotul voinicesc nu este o probă oarecare, ci o formă de iniţiere echivalând cu renaşterea personajului, devenit apt să vadă altfel lucrurile obişnuite. Nu întâmplător el are revelaţia horei de fete exact în momentul în care iese din apă, adică atunci când marea și-a încheiat funcţia sa demiurgică într-o manieră asemănătoare cu cea cunoscută deja din descântece. Se verifică astfel din nou o ipoteză a lui Mircea Eliade: „Apa este germinativă, sursă de viaţă pe toate planurile

26existenţei” .Se pare că povestea lui Pătru Căciulă este

reluată în alţi termeni în colindele de voinic, de tipul celor care poetizează furtul merelor sau proba înotului. În ultimul caz îndeosebi, marea este aceea care îl provoacă pe erou. A se observa cum unul şi acelaşi motiv, proba înotului, apare nuanţat diferit în baladă şi colindă: într-o parte laicizat, în cealaltă, încărcat de sensuri mitice. Urmarea este că în Pătru Căciulă ori în Iana Ghizuleana marea se ipostaziază tematic, pe când în colinde, arhetipal. Se păstrează intactă funcţia primordială închisă în forma aluzivă a compoziţiei:

„Rău marea se lăuda, florile dalbe, Ler, de măr, şi din gură tot striga: — Cine-n lume s-ar afla, s-ar afla ş-adevăra să dea-n mare ca o floare, să iasă-n vad

27ca un brad”

Eroul îndeplineşte condiţiile impuse, iar când iese din apă are următoarea revelaţie:

„Dar din mare când ieşea Ochi-şi negri d-arunca în spre bolta cerului printre raza soarelui şi, la umbra merilor,zări hora fetelor, fetelor şi zânelor,

28zînelor frumoaselor” .

Într-un colind din Peceneaga, calul devine sfătuitorul eroului:

„Pune-ţi suliţa de-a stânga Şi cu paloşu de-a dreapta, Sări în vânt, Sări în pământ, Sări în mare Ca şi-o floare Şi-mi ieşi în vad

29Ca un brad” .

Trecând prin proba înotului, eroul îşi însuşeşte portretul ideal de frumuseţe, definit cu ajutorul comparaţiei specializate din versul ca un brad şi general cunoscută în mediile tradiţionale. Faptul certifică alt stil de viaţă al eroului, nouvelle naissance, cum ar spune Mircea Eliade, valabil pentru orice ins aflat în faza de iniţiere. Ar trebui să vedem aici şi o consecinţă a ceea ce autorul lui Zalmoxe numeşte „ciclizarea” nivelelor mitice, prin corelarea unor arhetipuri înrudite ca sens, apă, sânge, peşte, lună, femeie, „comandând apariţia şi dispariţia tuturor formelor”. Ne referim nu numai la marile vârste ale elementelor, dar, mai ales în cazul de faţă, la expe-rienţele omului care poate coborî la nivelul formelor pri-mordiale, verificându-se pe sine şi încercând să intre în circuitul universului, aşa cum ne-o certifică specia descântecelor ori a colindelor.

Sfera exemplificărilor se poate întinde mult

etnologica

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

40

mai departe. Structura ciclică a macrocosmosului (deoarece cultura tradiţională se verifică mereu la această dimensiune, adică se vrea monumentalizată) îşi găseşte ilustrarea în categorii folclorice dintre cele mai diverse, de la aşa-zisele basme ale mării la legendele cosmologice, de la literatura paremiologică la lirica ritualistică. Ele oferă un material uriaş, care, analizat cu prudenţă, ar permite reconstituirea unei mitologii a poporului român, bazată pe înţelegerea ciclizării şi transgresiunii posibile a elementelor primordiale aparţinând mediului mineral, uranic, faunistic, vegetal. Spre exemplu, relaţia dintre apă, peşte, oglindă, moarte, femeie, elemente arhetipale cu valoare simbolică înrudită, transpare foarte limpede într-o serie de superstiţii, confirmând într-un mod surprinzător anumite speculaţii pe care le datorăm lui G. Bachelard, G. Durand, G. Dumézil, despre caracterul diurn/ nocturn al imaginarului. Cităm câteva exemple din lucrarea Datinele şi credinţele poporului Român de Elena Niculiţă Voronca: „Copilul păn ce nu are dinţi, să

30nu-i dai oglinda, că nu vorbeşte, rămâne mut” . În loc de muţenie, potrivit criticii arhetipale, ar trebui să citim, de fapt, moarte. „Copilului să nu-i dai apă până ce nu capătă dinţi că rămâne mut”. „Ba să-i dai apă, dar să

31nu-i dai peşte că muţeşte” . Contradicţia nu are valoare în sine. Importantă ni se pare substituirea elementelor în discuţie, fapt ce le situează la acelaşi „nivel mitic”. Formele de exprimare pot fi învăluite, aluzive, metaforizate, însă sensurile rămân constante şi descifrabile, ca în exemplele: „Cine se naşte în zodia

32peştelui, vorbeşte puţin” ; „Femeia la vreme, în 33oglindă să nu se uite, că rămâne vânătă pe sub ochi” .

;Apa mai poate fi „vie”, „moartă”, dar şi „mută”, în ultimul caz Gorovei deţinând informaţia din lucrarea Megleno-Românii a lui Papahagi.

Trebuie reţinută ideea de transgresiune, de varietate formală a elementelor, ceea ce presupune că ele nu sunt identice perfect, ci, cel mult, substituibile numai în anumite împrejurări. Chiar şi elementul apă suportă sensuri nuanţat diferite în funcţie de context. În general, el este simbolul acelui „nouvelle naissance”. În descântece şi colinde are valoare demiurgică la nivelul microcosmosului, pe când în legendele cosmogonice, la acela al macrocosmosului. Primul pas spre poetizarea arhetipului este punerea lui în relaţie. Prin asociere cu focul, se trece în domeniul personificărilor şi al legendelor cu valoare etiologică. „Apa şi focul sunt sfinţi; noaptea fără apă şi fără foc, e păcat să stai în casă. Dacă nu e apă ceasul rău vine noaptea şi cată în toate vasele şi de nu găseşte aprinde

34casa” .Elementele primordiale instituţionalizează

diferite tipuri de comportament. Să observăm doar că există diverse modalităţi de individualizare a arhetipului şi totodată de poetizare, unele lizibile, altele

ermetizate. Frecventă este stabilirea unor grade de rudenie, ceea ce am numi „planuri mitice” (cerul-tată, terra-mamă, soarele-frate, luna-soră) sau funcţii ierarhice după modelul celor umane. De exemplu, există o împărăteasă a apelor, Istolnia, în vreme ce vântul şi focul sunt veri. De aici şi posibilitatea unor aventuri spectaculoase între elemente, cu scopul de a se justifica plasamentul lor în structura universului:

„Zice că s-a întâlnit Istolnia cu vântul.– Da unde te duci, vântule ?– Ia mă duc poate voi găsi undeva un foc să-l

aprind.– Mă duc şi eu, zice Istolnia, ca să-l stâng”.Mai toate religiile de mare tradiţie au la bază

asemenea tipuri de conflicte care fac parte dintr-un fel de Carte a Facerii. Chiar şi Biblia, deşi expune un sistem de credinţe modernizate, concepe începuturile existenţei ca un efort demiurgic de separare a uscatului de ape.

Se pare că grija pentru ierarhizare merge foarte departe. Tot de la Elena Niculiţă Voronca aflăm că „soarele e împăratul focului şi luna e împărăteasa

35apei” . Ni se pare evidentă existenţa unor serii de forme arhetipale, soare-foc-împărat; lună-apă-împărăteasă, care permit multiplicarea schemei structurale a sistemului gândirii mitice, fără ca el să-şi piardă unitatea firească.

Între elementele apă şi mare, înţelese ca forme arhetipale originare, există nuanţe de sens. Când ni se narează, în legendele cosmogonice, despre începuturi, întinderile de apă nu mai sunt asociate ori concurate de nici o altă realitate. În schimb, marea închide o serie întreagă de sensuri complementare datorită gradului accentuat de poetizare. Înainte de toate, pentru că ea apare ca o realitate ce se defineşte prin comparaţie, deci coexistă cu alte forme de relief, munte, şes, soare, ostrov, sau care amintesc de om şi de activităţile lui, grădină, corabie, cetate. În al doilea rând, cu elemente ce au valoare semantică asemănătoare, de exemplu pietrele preţioase, în care, după cum este ştiut, critica arhetipală recunoaşte simboluri ale maternităţii: „în mare sunt mărgele şi toate lucrurile cele scumpe din mare se aruncă; în mare sunt femei, oameni pe jumătate peşti. Ei, când e cald primăvara, se joacă pe mal cu şiraguri de diamante şi le lasă acolo, — dar tare rar, de aceea sunt aşa scumpe; — iar corăbierii merg de le ieau. Cântările noastre, toate din apă, de la acele femei vin şi apoi noi le ştim. Ele noaptea cântă. Catanele spun, că mergând pe mare cu corabia, cei ce stau de strajă adorm de cântecele

36femeilor din mare, de jale-şi cad în mare” .În ultima parte a pasajului se tinde evident

spre literarizare, pretext pentru ample improvizaţii epice. Şi de data aceasta ne interesează posibilitatea transgresiunii sensurilor în cadrul unei familii înrudite

etnologica

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

41

de elemente (mare-femeie-peşte-somn), care închid şi deschid la infinit ciclul viaţă-moarte.

Când marea se arată binevoitoare (în colindele de voinic cu motivul furtul merelor), se renunţă aparent la funcţia arhetipală, dar aceasta este transferată, în fond, altui simbol cu valoare semantică similară, dulful de mare ori peştele fabulos. Abia acum înţelegem semnificaţia de fond a acestor colinde. Ele nu improvizează aventuri epice şi atâta tot, contemplabile estetic prin monumentalizarea eroilor. Acesta ar fi un mod de înţelegere datorat schimbării de perspectivă, alunecării de funcţie, literarizării, într-un cuvânt, modernizării folclorului. În realitate, este vorba de situarea eroului la nivelul unei anumite serii arhetipale. Ea se concretizează prin simbolurile specializate şi general cunoscute, apă, peşte, dulf de mare etc., dar vizează acelaşi circuit viaţă-moarte. Prin urmare, dacă întâlnim balade despre Vidros, colinde „de pescar”, „de voinic”, va trebui să înţelegem din punct de vedere estetic un anumit nivel de poetizare a arhetipului; din perspectiva gândirii mitice, reducerea la schema esenţială, aventura eroică fiind un simplu pretext.

În concluzie, elementul primordial de tipul apă, foc, pământ, munte, soare cunoaşte două căi de tratare, ambele cu pronunţate implicaţii mitice. Pe de o parte, este vorba de formularea în sentinţe cu valoare pretins ştiinţifică; pe de alta, se încearcă proiectarea lui în spaţiul poetic prin forme simbolice substituibile care pot duce adesea la ermetizarea sensului sau la degradarea lui. Motivul „apa mută” din descântece,

pomenit de Artur Gorovei, cunoaşte forme similare: apa de vânturi, apa întâlnită. Similitudinea rezultă din tratarea magică a elementului primordial, adică procurarea lui din trei vaduri sau de unde se întâlnesc trei pâraie, ori de la şapte fântâni, ceea ce echivalează cu reducerea apei vii din pâraie, izvoare, fântâni la ipostaza originară, de dincolo de existenţă. Transfigurarea poetică a acestei practici magice îşi găseşte întruchiparea, printre altele, într-un basm aflat în studiul citat al Elenei Niculiţă Voronca, Fata mamei mării. Fata, substitut al mării, este mută. Aventura eroică are unele similitudini cu pescuirea puiului de iudiţă, dar tema în sine priveşte însurătoarea unui fiu de împărat, scutit de proba încercărilor grele. Nu trebuie să ne scape din vedere cu acest prilej că marea are implicaţii foarte adânci şi trainice în sistemul gândirii mito-poetice. Ciclizarea, adică penetrarea formelor într-un anume circuit, se produce pe mai multe planuri în gândirea tradiţională, asigurându-i un caracter mult mai sistematic, unitar şi elaborat faţă de cea aşa-zis savantă. Un exemplu de asemenea organizare formală privea evocarea mării în creaţiile orale pe baza princi-piului esenţializării, propriu perisajului în general, cum am văzut. Substituirile se produc şi aici, dar la nivelul şabloanelor, al formulelor consacrate şi al motivelor. Este un caz de ceea ce în stilistică şi semantică se numeşte gramaticalizare, adică de constituire a unui limbaj al formelor, astfel încât orice ins aparţinând uneia şi aceleeaşi comunităţi etnografice să poată comunica pe această cale.

17 Folclor din Oltenia şi Muntenia, III, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968, p. 228-229.

18 T. T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iaşi, 1880, p. 28.19 Arhiva Brăiloiu, Institutul de cercetări etnologice şi dia-

lectale.20 C. Brăiloiu, Emilia Comişel, Tatiana Găluşcă-

Crâşmaru, lucr. cit. p.39.21 Colecţia Gh. Cardaş, Institutul de cercetări etnologice şi

dialectale.22 La luncile soarelui, Antologie a colindelor laice,

Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1964, p. 36.23 Lucr. cit. p. 37.24 C. Brăiloiu, Emilia Comişel, Tatiana Găluşcă-

Crâşmaru, lucr. cit., p. 24.25 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române,

Bucureşti, 1885, p. 94.26 Mircea Eliade, lucr. cit., p. 176.27 G. Dem. Teodorescu, lucr. cit., p. 71.28 Loc. cit.29 Arhiva Brăiloiu, idem.30 Elena Niculiţă Voronca, Datinile şi credinţele poporului

român adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, 1903, p. 993.31 Elena Niculiţă Voronca, lucr. cit., p. 995.32 Ibidem, p. 996.33 Ibidem, p. 994. 34 Ibidem, p. 871.35 Ibidem, p. 872.36 Ibidem, p. 999.

apostrof

MagdaURSACHE

Ce nu mai e de făcut

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

42

„Dar acum ce mai poţi cu o lacrimă? m-a întrebat,

arătându-mi albele tâmple.Acum, i-am răspuns, în vârsta aceasta,o să se întâmpleîntregul plâns, pentru întreaga viaţă.”

Victoria Ana Tăuşan

„stau singur peîntuneric într-ocameră ce odatăa fost a mea şi măgândesc că am uitatsă-ţi spun că dacă încerci sămergi pe apă făbine şi ia-ţipantofii ceicomozi.

Vlad A. Gheorghiu

15 mai, miercuri, 2013 a fost ultima aniversare împreună. Drumurile noastre au încetat. El pornise deja pe drumul spre moarte.

Când ne-am dat seama că Securitatea n-o să ne lase peste graniţă, am rămas locului, evadând. Fugeam în păduri. Al treilea personaj în căsnicia noastră a fost pădurea unde găseam şi umbră, şi floare, şi încredere, şi siguranţă. Nu i-aş fi luat bucuria scrisului, deşi ne absorbea prea mult munca în ultima vreme. Deopotrivă pe amândoi: minte-pereche am fost mereu. Dacă aş fi ştiut mai an că va fi ultima primăvară, ultima vară care n-a fost vară, ultimul august, atunci am fi fugit împreună într-un crâng ceresc.

Ce ne-ai făcut, mă, Doamne, mă? De ce ne-ai făcut asta? Şi-l aud pe Petru, etnosoful: „Un bun c-un rău, aşa a lăsat Dumnezeu. ”

*Noi doi nu ne putem regăsi acum decât în vis

şi în moarte, în felul perechii Andronic şi Doina din Şarpele, nuvela lui Mircea Eliade. Viaţa comună e

sigilată, ca un sac de plastic cu un cadavru în ea, iar eu mă agăţ în tsunami de paiul acestei evocări. Din trupul meu de lut rămâne din ce în ce mai puţin, la fel şi din al lui. Singurul gând alinător e că s-a mutat într-un dincolo mai înalt, unde aş putea să-l ajung. Teandria. Întrepătrunderea lumii de jos cu lumea de sus. Când mă uit la cer, ştiu că-n albăstrimea infinită sunt şi ochii lui de zorea. Vom intra în altă poveste? Dumnezeu o să ne adune la un loc bucăţile trupului muritor de pe unde or fi: ţărâna, cerul, frunza şi o să le lipească la loc cu apă vie, ca-n basm? Frumos vis. Nu se potriveşte deloc cu ziua mohorâtă, cu cerul jos şi vânăt. Salcâmul abia înflorit se zbate, păsările tac, plouă în rafale. Nu scap de apăsarea dureroasă din capul pieptului. Am mai scăpat o dată, de două ori, dar atunci împărţeam împreună necazul. Am ieşit din drama scoaterii din presă, a eliminării de 3 ori în 2 ani din Universitate şi din Institutul „Philippide”, sprijinită, încurajată, ocrotită de el. Dar astăzi, la aniversare, nu vreau să mă las cuprinsă de scârbă şi de neiertarea greşiţilor lui şi-ai mei.

*Petru m-a protejat mereu. „Acuma zbori!”,

mi-a spus după ce mi-a citit recenzia la Rod de Cezar Ivănescu, debutul din „Cronica”. Afecţiunea, sprijinul moral, exigenţa lui au durat o viaţă. Ocrotire de-o viaţă, cât o viaţă. A venit greu, dar a venit, '89, cu darul lui de a publica în presă. Am fost citită doar de Petru lung timp şi-mi ajungea. Am dominat existenţa precară (t)existând pe hârtie, la îndemnul lui. „Are un sunet anume proza ta. Continuă.”

Am re-debutat editorial la 51 de ani, cu Universitatea care ucide, la editura „Timpul” a lui Cassian Maria Spiridon. Tot Petru a hotărât, după ce mi s-au băgat beţe-n roate la două edituri, să public à compte d'auteur, dar să public odată. Conu Alecu Paleologu a debutat la 51, trecut prin puşcărie politică. Alţii au murit fără să-şi mai vadă un rând tipărit. Eu am putut să scriu numai şi numai datorită lui Petru, m-a apărat de presiunea insuportabilă din deceniul 8, când viaţa era obligatorie. E cuvântul lui Florin Mugur. Cine a traversat acel deceniu ca neadaptat ştie ce spun. Mi-am făcut din piedici, din necazuri, „trepte de înălţare”, dar cu Petru alături.

*Eram la Durău. „Hai să plecăm repede de

aici. Ăia omoară o vacă.”Înfrâng, e verbul eseistului Petru Ursache în

legătură cu duritatea sorţii. Şi eu „înfrâng” cum pot duritatea despărţirii, cu poveşti luminoase. Îi povestesc lui Ani C. cum mă păcălea Bătrânu. Despre fulgii curgând din plopi mi-a spus că-s puf de cuc şi l-am crezut. Juca seriozitatea când spunea asta, iar eu, prea credulă, îl luam în serios. „Fulgi de cuc”, a râs Ani C., scuturându-şi cerceii lungi. Şi-şi aduce aminte cum a apărut melcul Adeodatus în poezia lui Mihai Ursachi.

apostrof

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

43

Treceau prin faţa unei grădini luxuriante, îmbălsămate şi tainice, ca vrăjită, când Mihai Ursachi a luat din gard o cochilie de melc. „Pune-o la loc, a spus Ani, poate vine înapoi.” Ursachi n-a zis nimic, a scris Credinţa copilei:

„Fetiţa aceea, pe care atât o iubeam, mai credea

că din cochilia lui melcul plecase undeva foarte departe şi că se va întoarce, drept care-i păstra cu iubire cochiliaşi îl aştepta.”„A-Deo-Datus, silabiseşte Ani, să înţeleg mai

bine. De fiul Fericitului Augustin nu se mai ştie. N-a rămas decât numele ăsta frumos.”

*Nu ceream mult: zâmbetul nostru se agăţa de

te miri ce: de motanul Bel Ami, de un asfinţit pe terasă la Mario, cu V-ul cocorilor ca o semnătură, de cascada de pe Nilul nemţean, cu crabul pe care-l imita... Avea un dar actoricesc Petru, putea imita pe oricine şi orice. Cred că acum, în haină cerească, îl imită pe Sfântul Petru.

Îi plăceau îngheţata, gustul de mentă, cămăşile în carouri... Şi, ca lui Pavel Şuşară, brăţările. Vedea câte una în vreo vitrină şi mă întreba: “O vrei?” În fapt, o voia şi o purta el.

Când mă simt impregnată de un sentiment rău, în clipele de inutilitate, de spaimă, de nesiguranţă, îmi repet că se roagă pentru mine să reuşesc în ce mi-am propus, aşa cum s-a rugat câtă vreme era în trup.

După ieşirea din timpul nostru, am primit semn de la el: premiul Filialei Iaşi a USR pentru Vieţile cărţarilor contimporani după Magda U. S-a dus, fără să-mi spună, să-mi înscrie cartea pentru concursul de premiere. L-am luat, dar nu m-am putut bucura de el. Bunul domn Ion Lazu mi-a scris, în septembrie 2013: „ar fi fost mare nedreptate să se treacă peste atâta implicare, atâta ardoare [...]. Faptul în sine că Bătrânul a dus cartea la Asociaţie trebuie să fie o alinare, un mesaj profund şi fără echivoc. Frumos, pur, de ataşament uman, deplin.” Şi mi-a istorisit cum şi el a dus pe furiş poeziile Lidioarei la Ţone. „Am venit acasă la miezul nopţii şi când Lidia dădea să mă certe că am întârziat la editură, i-am arătat printurile primului ei volum, numit de aceea Poezii, de care uitasem...” Le găsise Ion Lazu prin sertare.

După premiere, cineva mi-a dat un telefon, să-mi spună a compătimire, a consolare: „Să ai şi tu o mică bucurie”. N-a înţeles nimic. Esenţial este că ne-am bucurat unul de altul, dar ce puţin timp: numai 50 de ani.

Mai aveam atâtea să ne spunem, Doamnă Doctor Arsenescu, Domnule Doctor Burlacu... O văd pe doctoreasa asta ca pe vidma lui Radu Gyr:

„În urma mea, din gol, din mine, doar vidma năprasnică vine,

vine, gonind, despletită în vânt,mirosind a mormânt.Zadarnic arunc piepteni şi periipe-ntinsul durerii.Nimic nu răsarenimic nu pune hotareîntre mine şi vidma cu gheare.Măi, şi-am să dorm, am să dorm, am să dormsă nu ştie nimeni că dorm.”

*Ce nu mai e de făcut? Multe. O preumblare

pe ţărmul mării, desculţi. Ne plăcea la amândoi marea cu valurile şi cu mirosul neasemuit. Acuma sunt ca un val care se apropie şi se depărtează de ţărmul-moarte. Îmi tot spune: „Ai răbdare. Nu mai e mult.” Dar mi-a promis, mi-a promis în spital că mergem la mare, cel târziu la sfârşit de septembrie.

*Cumpărasem un pat Bonanza, cu saltea

relaxa.„În patul asta am să mor,” a găsit Petru cu

cale să glumească. A doua zi l-am făcut cadou cuiva. Nu, nu în

ăsta ai să mori, i-am spus. Cum să moară Petru?Of, Doamne, moartea nu i-a fost aşa cum

apostrof

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

44

trebuie să fie moartea: în casa lui, în patul lui, nu în încăperea aceea mustind de microbi şi de durere.

*Mi-era teamă când auzeam sirena ambulanţei

şi nu era acasă. Mi-era teamă când întârzia. Şi da, mi-a fost groază că-l pierd când a fost operat de ulcer. La Cardio, nu. Ah, vina de a-l fi lăsat pe mâna doctorilor. Trebuia să fi căutat medici mai bărbaţi şi mai învăţaţi. N-am putut nici să prevăd, nici să previn nimic. Şi nimic nu mă poate împăca, nu-mi poate atenua vina. Din câte feluri de durere cunosc, albă, roşie, neagră, calmă, violentă, de nivel înalt sau joasă, continuă, la foc mic, dintre toate cel mai mult mă doare că n-a vrut să moară şi că doctorii i-au ciuntit zilele fără să-l pot apăra.

Când intru în casa goală, mă ia în primire durerea urâtă a singurătăţii, altădată bună, protectoare, căci singurătatea poate fi şi ea o armură, un blindaj. Acuma nu mai e decât înspăimântătoare, duce la atacuri de panică în faţa pozelor lui. Mari, pe toţi pereţii. Mi-e frică, Petru, vreau în altă lume eu, cu tine.

*Pare că plouă cu atâta înverşunare de

dimineaţă până acum, ca să nu mă pot duce la cimitir să-i aprind o lumină. Da, vremea rămâne parcă dinadins neluminată. Rece şi rea. Scrie Petru: „timpul care apropie, rece şi abstract, clipa de pe urmă.” Mă cutremură acest rece. Ce imagine ultimă o fi luat cu el?

„Plecat după scăpătat”, scrie Arghezi. Murind blând, abia respirând, tensiunea din ce în ce mai mică... Moarte dulce? Nu. Am întrebat-o pe Doamna Doctor Gabriela Omete dacă-l doare şi mi-a spus că da, îl doare. Nu ştie cât mă torturează faptul că l-a resuscitat a doua oară un număr lung de minute şi că nu voia să moară. L-am şi visat spunându-mi: „Am vrut să vin acasă.”

Zile albe, zile negre. Zilele când era calm, fără disperare, fără panică. Senin şi demn, răbdător şi demn, stăpân pe el şi demn, netemător şi demn. Dar veneau şi zilele negre: îşi schimba trăsăturile şi nu ştiam să-l împac cu supărarea că nu se mai face bine, că-i slăbit, că nu mai poate citi, că nu mai poate scrie...

Cine eşti azi, Petrucu? Dr. Jekill cel bun sau Mr. Hyde, cel rău şi ascuns?

„Mâine o să fie bine. Mai stai. Nu, du-te acasă. Mâine o să fie bine.” N-a mai fost.

*Manii, larii şi penaţii casei noastre nu l-au

oprit să plece. Doar ştia ce-a spus bătrâna de 93 de ani, Ana B. Ceapă din Poiana Mărului, în dialog cu Ernest Bernea: „Că nu tot timpu-i bun.” N-a fost bun nici timpul când s-a dus la clinică, nici locul.

Te-am visat, i-am spus când se pregătea să se interneze.

„Cum?”

De bine, n-ai grijă.Aşa am crezut. Tot examinez visul ăsta pe

toate părţile. Era în pijamaua pregătită pentru spital. Îi văd fiecare linie din ţesătură. Visul mi-a prezis ce urma să ni se întâmple, dar n-am ştiut să-l descifrez. Rămăsese în spatele meu Petru, iar eu înaintam, lăsându-l în urmă. Părul era amestecat, blond şi alb. Nu avea privire de om bolnav sau de om care se ştie bolnav. Duduia de proiecte literare. Vis-avertisment? Trebuia să înţeleg că acolo rămâne, că nu mai vine acasă, că nu va mai fi ce-a fost.

Şi mi s-a mai dat un semn rău pe care n-am ştiut să-l descifrez: din teiul vecin căzuse un pui de cioară. L-am salvat de pisica grasă şi l-am dus sus, la noi. Am încercat să-l hrănim şi să-i dăm apă. N-a vrut. Încă respira, dragul de el, un mic martir al coloniei de ciori din teii parcului. A căscat larg ciocul spre noi. Disperat.

„Nu, mi-a spus Petru a doua zi dimineaţă. Nu.”

Mă zbat şi eu ca puiul de cioară căzut din cuibul din tei. „Nu.”

*Ce-am făcut pe 15 mai, anul trecut? Ca de

obicei: ne ajungeam unul altuia. Sigur e că nu ne-am plictisit. Acum trebuie să mă lupt cu ideea că totul e plictisitor, obositor, inutil. Înainte de a stinge veioza, mă gândesc că sunt mai aproape de Petru cu o zi.

*Poezia mă ajută în durere. Am vrut să uit

ce-am făcut (eseuri despre poezia contemporană) după ce Liviu Leonte m-a dat afară de la „Cronica” şi mi-a retras dreptul la semnătură, ca să facă loc turtelor ideologice. De atunci, n-am mai putut scrie decât puţin şi rar despre poezie, dar golul din suflet îl umplu cu poeme.

„Cea mai mare minune a lumii e poezia, Magda. Nu te supăra pe ea din cauza lui Băşinică. Nu ştii cât şi când o să te ajute.”

Da, Petru, mă ajută acum.Scrie poetul din Râmnic, Nicolai Tăicuţu:

„inima se comportă ca un ochi întredeschis.” Aşa este, m-a văzut cu ochii inimii lui Petru: mai inteligentă decât sunt, mai frumoasă decât sunt, cu mai mult umor decât am.

„ şi inima se comportăca un ochi de apă în carerotindu-se se scufundă copaculcu rădăcină şi ram.”Copacul a fost luat de cele 9 ape, „cu

rădăcină şi ram”, iar eu îi ţin umbra-n palmă, „spre neuitare”.

Iaşi, 15 mai 2014

profil

RaduMAREŞ

Domnul Solcan

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Primul cititor serios – bineînţeles, după mama – al exerciţiilor mele scriitoriceşti şi, într-un fel, naş literar, a fost Pan Solcan. N-am comunicat de atunci decât sporadic, dus fiecare în altă direcţie, dar acum, că ,,naşul” meu face 90 de ani, am un mic vertij şi calendarul se dezechilibrează pentru câteva clipe.

Să rememorăm. Eram elev de liceu, 15-16 ani, cred, traversam un început de adolescenţă ceţoasă, prea agitată, neînstare de nimic serios (note în catalog mediocre, poate submediocre), mă drogam cu lecturi la întâmplare însă, în secret, scriam fără să termin texte care ar fi trebuit să fie povestiri sau romane. Câţiva prieteni apropiaţi ştiau, dacă-mi amintesc bine, că scriu. Pentru cei de vârsta mea, a pierde timpul cu scrisul într-un caiet ţinut sub pernă nu era însă ceva cu care să te lauzi. Ştia şi mama care ţinea un ochi foarte vigilient pe viaţa mea de pui bezmetic şi, deşi nu renunţase la gândul de a scoate din mine doctor, nu mă descuraja în privinţa scrisului. Nu ştiu cât o încântau lecturile prozelor mele făcute fără a-mi cere voie şi nici ce importanţă le acorda. Bănuiesc însă că, dintr-unul din acele motive pe care doar mamele ştiu să le inventeze, nu fără un minuscul puseu de orgoliu, a decis că trebuie să fie cerută părerea şi a unuia mai calificat decât ea, iar zarul a căzut pe cunoştinţa din vecini, ziaristul Pan Solcan.

Trecut cu puţin de 30 de ani, domnul Solcan – spun astfel, având în minte ,,Domnul Trandafir” al lui Sadoveanu – lucra la oraş, la Suceava, şi venea de două-trei ori pe an la părinţi, în Botoşana. Era un bărbat frumos şi cred că la această definiţie a portretului contribuia – în ochii mei – şi distanţa, de fapt indiferenţa sau poate o răceală precaută faţă de vecini, intelectualii satului, neamuri, cârciumă etc. Era fiu al satului, casa părinţilor săi se afla la o uliţă distanţă de noi, dar la veniri nu ieşea din curte şi cred că ai mei erau singurii cărora le trecea pragul şi zăboveau la taifasuri. Nu-mi mai aduc aminte cum am primit hotărârea mamei luată peste capul meu, dacă era şi emoţie lângă curiozitatea autorului în aşteptarea unui verdict. Nu m-am împotrivit însă, asta e sigur. Primul meu critic calificat mă aştepta la ora stabilită, punctual, în sens nemţesc, cum aveam să-l descopăr şi mai târziu, mi-a luat caietul, ne-am aşezat la umbră alături şi a citit filă

45

cu filă. De asta sunt sigur: citeam şi eu odată cu el în gând. Nu sunt sigur însă, e imposibil să reconstitui verdictul. Probabil mi-a spus câteva cuvinte de încurajare. De fapt, ca să fim cinstiţi, cum poţi judeca producţiunile literare ale unui băiat abia evadat din pubertate, pagini umplute cu rânduri strâmbe, caligrafie precară, text produs dintr-o suflare, fără bec de control, o mâzgâleală, la drept vorbind? Să admitem că unica regulă de respectat e să nu răneşti inutil, să laşi totuşi şansa unei guri de aer pentru viitoarele, probabilele, scufundări în abis.

Precum se vede, deşi cu contururi vagi din cauza distanţelor, n-am uitat scena. Tabloul cel mare e însă cel care contează şi nu acest infradetaliu de biografie intimă.

Erau anii '50 din secolul trecut, în Bucovina amputată, unde Suceava era încă târgul păduchios cu multe biserici în paragină, nişte dughene sărăcăcioase şi terifianta închisoare la gardul de sârmă ghimpată al căreia şi la santinela cu armă din foişor am căscat şi eu gura. Pan Solcan făcea parte din generaţia cu studiile abia terminate când începuse războiul, prima generaţie de sacrificiu postbelică de condeieri din care câţiva, mai norocoşi, apucaseră să debuteze în publicaţiile cernăuţene. Ei aveau sub ochi soarta mai vârstnicilor. Din aceştia, unii, Vasile Posteucă, de pildă, se salvaseră în exil. Bucovineanul Chelariu, cel mai titrat dintre toţi, îşi câştiga însă existenţa lucrând într-o echipă de deratizare în Bucureşti. Leca Moraru era refugiat la Râmnicu Vâlcea, refugiat adică anonimizat, pierzându-i-se urma. Alţii, ca Drumur, aşteptau cu sabia deasupra capului. Vasile Lovinescu, minte strălucită cum sunt puţine, stătea tupilat la Fălticeni, fericit că pur şi simplu i se ignoră existenţa. Devenită loc de surghiun pentru alţii (Ion Luca, Lucian Valea etc.), pentru băştinaşi Suceava devenise, cu o expresie care ştiu că nu place, o Siberie a spiritului de unde, ca să nu intri în imersiune fatală, în alcool sau la închisoare, ca Sidorovici sau Teofil Lianu, trebuia să fugi unde vezi cu ochii. Destinul mai tinerilor intelectuali pe mai departe era fie să intre în front, să se înscrie la comunişti, fie să dispară, fără soluţii de mijloc. Gazetărie, aproape două decenii, se făcea cu oameni aduşi din fabrici, cu activişti de rang inferior, alcătuind grosul trupei, soldăţimea disciplinată pe fidelitatea căreia se conta. Un ziar însă, aşa cum se ştie, cere continuu text pentru scrierea căruia sunt necesare şi condeie calificate: Pan Solcan a profitat de breşa aceasta – şi au mai fost şi alţii…

Pe la mijlocul deceniului şapte, am putut să-i cunosc de aproape şi să-i studiez pe cei care alcătuiau elita bucovineană supravieţuitoare. Erau anii dezgheţului, se goliseră puşcăriile, sufla realmente o boare mai proaspătă. Asta era însă mai cu seamă la Bucureşti şi în oraşele mari. În fundul de provincie

profil

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

46

reprezentat de Suceava nu gusta niciunul din cei ce conduceau treburile regiunii, apoi ale judeţului, aventura spiritului care pretinde primenire continuă şi un climat de destindere. Ziaristul sucevean Pan Solcan făcea în acest context figură aparte. Era foarte citit, în linia tradiţiei cărturăreşti cernăuţene care nu se pierduse de tot, se ţinea la curent cu tot ce e nou în ţară şi în lume, devenise gazetar din prima linie. Ţinuta lui impunea imediat prin ceva ,,domnos”, cum se spune, intimidant şi era flagrant diversă faţă de cea rudimentară, incultă, chiar golănoasă a jurnalistului de provincie din anii '60. Ataşat de satul de baştină, despre care a scris pagini foarte frumoase, de climatul în care se formase, de cei câţiva – nu mulţi – prieteni, el nu se simţea însă în largul lui în Suceava. Şi mai trebuie spus că nu era singurul. Aşa se face că, discret, tiptil, unul câte unul, îşi vor lua zborul spre alte zări mulţi şi e interesant de semnalat: chiar şi cei mai deschişi la minte din nomen-klatura locală, dar şi din securitate vor părăsi, mai devreme sau mai târziu, meleagurile sucevene. Era evadare, salvare sau plecare, transfer, depinde de unghiul din care priveşti. Se spunea – o spuneam noi între noi, la bilanţurile secrete, suceveni şi foşti suceveni – că cei cu lecţia Sucevei învăţată reuşesc oriunde se duc, la oricât de mai greu, chiar şi la Polul Nord. Plecase Traian Filip, editorul primului album Voroneţ, cu prefaţa lui Comarnescu, dat afară din slujbă pentru că pe copertă lăsase turla mânăstirii fără să şteargă crucea, ajuns, tocmai în Mallorca, secretarul miliardarului Drăgan. Înaintea lui fusese George Muntean, cel cu muzeu în comuna Bilca, despre care în anii ’90 am aflat stupefiaţi că aparţine francmasoneriei române. Dar va pleca şi Emil Bobu, şeful suprem pe linie de partid şi de stat, luându-l cu el şi pe şeful securităţii, iar Platon Pardău, de asemenea, va abandona fără regrete o poziţie tot din vârful ierarhiei locale, ca să se instaleze la Bucureşti şi să devină rapid autor de mare succes. Pe un simplu căpitan de miliţie sucevean care scria versuri şi ne căuta pe unul sau pe altul să ni le citească l-am descoperit imediat după 1990 director al celei mai mari închisori româneşti (i-a avut clienţi pe toţi din Cepex!) iar recent, adică după 2010, general în uniformă de gală, făcând la televizor publicitate unor pastile chinezeşti… Şi sunt încă mulţi alţii…

Pan Solcan a evadat şi el, surprinzător, pentru mine, cel puţin, pentru că nu-mi părea omul aventurilor

hazardate. Jurnalistul nr. 1 al Sucevei n-a riscat însă nimic. L-a luat repede Paler la România liberă, ziarul cel mai ,,liberal” din epocă, a ajuns şi în conducerea acestuia, redactor-şef adjunct, dacă nu mă înşel, a trecut apoi la Tribuna României, foaie pentru străinătate despre care se pot spune multe, dar unde se adunase o

echipă scriitoricească de prim ordin şi unde se făcea gazetărie de cea mai bună factură. Mărturisesc că pe mine, cu romanul său Căderea din 1980, scris aşadar după părăsirea Sucevei, m-a găsit totalmente nepregătit, în sensul că nu-l bănuiam, nu-l aşteptam. L-am citit de aceea cu lupa, încercând să descopăr resortul misterios care se pusese în mişcare pentru a da la iveală pe romancier. N-am descoperit însă decât ceea ce era accesibil oricui: un prim roman cu autor despre care puţini ştiau cine e şi ce hram poartă, impecabil scris, cu un interesant sunet modern, dar şi curajos, lipsit de concesiile prozei oportuniste. Romanul Umbra, doi ani mai târziu, confirma diagnosticul anterior sub toate aspectele. L-am citit şi pe acesta cu mare plăcere, sesizând însă infimul ecou critic, în comparaţie cu puhoiul de comentarii dedicat în epocă unor cărţi de-o

insignifianţă absolută. Cu asta, autorului i se şi punea pecetea: nu se va scrie despre el. Bărbat, cum ziceam, de-o civilitate desăvârşită, calitate care azi e aproape o extravaganţă, chiar o infirmitate, cu un respect aş zice exagerat al distanţelor, într-o lume, cea a literatorilor, unde de rigoare e să te baţi pe burtă şi să ştii să dai rivalului cu cotul în ficat, Pan Solcan era – şi a rămas – marginalizatul prin definiţie şi cel peste al cărui nume se sare în enumerările rituale. Şi la ultimele (cronologic) sale romane, Strigătul din 1997 şi Străina din 1999, receptarea critică a fost anemică, din păcate. Spun din păcate pentru că sunt romane foarte frumoase, distilate, ale unei experienţe de viaţă şi literare cum există puţine la noi, şi am în vedere ca termen de comparaţie proza cu substanţă epică suptă din deget care acum pare să aibă succesul cel mare.

Oricum, opiniile mele de cititor fără legitimaţie de critic literar contează prea puţin, ca şi entuziasmele mele de lectură. Revine bucovinenilor să-şi spună cuvântul, cele opt romane ale lui Pan Solcan fiind, după mine, o bună temă de studiu pentru o licenţă, dar şi pentru una sau mai multe teze de doctorat. Deocamdată, de dincolo de munţi, fac spre Bucureşti o reverenţă adâncă. La încă mulţi ani cu sănătate, domnule Solcan!

proză

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

AnicaFACINA

Mesteacănul

47

E în faţa ferestrei mele, parcă de când lumea. Nu pot să-mi închipui viaţa mea aici fără prezenţa lui. Stă dezgolit în vântul aspru de ianuarie şi-şi mişcă rămurelele fără voie. Păsările îşi află popas, în trecerea lor grăbită spre alte destinaţii, în ramurile lui. El rămâne aşteptând. Ce? Nu ştiu, dar aşa cred, că mereu aşteaptă ceva sau pe cineva... În nopţile senine, luna i se-anină-n vârf şi el rămâne solemn, misterios şi grav.

Sunt un om privilegiat, desigur. Nu oricine are un mesteacăn la fereastră, nu oricine poate vedea cum se perindă anotimpurile pe trupul lui înfăşurat în pânză albă ca zăpada... E tovarăşul meu de visare, îmi aduce-aminte chipuri şi-ntâmplări de altădată. Nu e nevoie decât de-un freamăt şi... încep a se derula filme, episod cu episod, demult uitate în sipete de suflet, vin toate, buluc, la suprafaţă, limpezi, de parcă ieri s-ar fi petrecut...

vSeară de iunie... Ploaia răpăie pe acoperiş,

loveşte puternic în streaşina de la balcon. Fulgere despică cerul şi strecoară fiori de teamă în suflet. Mie însă îmi place ploaia. Întotdeauna mi-a plăcut cântecul ei, când vesel, când monoton, când alert, când liniştit... Din colţişorul meu, urmăresc dansul picăturilor şi curgerea apei pe sticla geamurilor. Închid ochii... Sub pleoape năvălesc alte ploi şi se înghesuie imagini vechi, cu mine mică... Cu picioarele goale, mergeam prin făgaşul drumului făcut de trecerea carelor, în care ploaia chezăşuia curgerea pârâiaşelor de apă tulbure. Ce plăcere găsea copilul din mine în această preumblare, n-aş putea să spun acum, dar atunci era una dintre marile mele bucurii.

Când perdeaua de întuneric cobora peste întreaga fire şi somnul îmi dădea târcoale, îmi spălam picioarele şi tata mă lua în braţe, purtându-mă pe sus, de la bucătăria de vară până pe prispa casei, ca să nu mă murdăresc, şi mă trimitea la culcare. Mergeam de la colţul prispei până la uşa de la sală pe vârful degetelor, ca o balerină, iar de acolo, pe preşuri, până la pat...

vE vară. Un vânt puternic frământă

mesteacănul... Nori plumburii s-au aciuat peste munte, la releu. Copacul se îndoaie, se dezdoaie, îşi poartă

ramurile în toate părţile şi ploaia bate iute în ferestre. Bate mărunţel şi îndesat în streaşina de tablă. Câte o rafală izbeşte din când în când şi geamurile vibrează cu zgomot.

Păsări jucăuşe străbat în zbor vijelia, parcă într-un dans al bucuriei. Sunt porumbei. Înseamnă că le place ploaia. Se rotesc mereu, dând ocol ţinutului înceţoşat de ploaie. Totdeauna m-au fascinat ploile de vară. Acum aud fluierul vântului trecând printre clopoţeii chinezeşti... Şi porumbeii continuă să zboare... La fel şi gândurile...

vCred că am fost un copil cuminte şi ascultător,

deşi îmi treceau prin cap tot felul de „fărădelegi”..., pe unele punându-le în aplicare...

Eram mărişoară de acum. Să tot fi avut zece-unsprezece ani. Am rămas singură acasă, cu porunci stricte de îndeplinit: să dau mâncare la puii care se ţineau de cloşti, să adăp viţelul şi să-l priponesc la umbră, când soarele va fi urcat de patru suliţi pe cer, să duc mieluţii sub nuci şi să le pun un vas cu apă, să nu las purcelul flămând şi însetat, să-i aduc câteva braţe de buruiană de prin păpuşoiul mai înalt decât mine, să pregătesc ceva de mâncare pentru toţi ai casei, pentru când se vor întoarce seara de la câmp, unde era de secerat grâul...

Oricâte treburi erau pe capul meu, se găsea timp şi pentru câte o năstruşnicie... Ce-mi trece mie prin cap? Ia să mă duc eu alături, la vecini, că-i numai Maria acasă, ca şi mine, cu grija gospodăriei lui Stoica. Maria e cu doi ani mai mare şi e, poate, mai înţeleaptă... Mă deghizez în ţigancă! Îmi pun o fustă de-a mamei. Îmi ajunge până la călcâie, aşa că o leg la brâu c-o sfoară... Iau şi o bluză de-a ei, care stă pe mine precum rufele pe sperietorile de păsări, îmi pun pe cap o basma mai ponosită, o leg strâmb, să par o ţigancă amărâtă... Rămân desculţă, că doar toată vara aşa umblam. Îmi dau cu funingine pe faţă, uitându-mă în ciobul de oglindă de la bucătărie... Sunt mulţumită de cum arăt. Pun pe umăr cea mai veche şi decolorată traistă şi mă-nfăţişez la poartă, la Stoica. Încep a mă văicări, a implora milă, cum făceau ţigăncile de la Valea Mare care veneau cu cerutul pe la porţi şi toată lumea le turna în traistă câte un castron de mălai, de fasole, de poame...

– Fie-vă milă, am o casă de copii, bărbatul mi-o murit... Ajutoraţi-mă, vă rog frumos! Un castron de făină de păpuşoi, să fac o măliguţă pe diseară...

Vine Maria cu sita plină de mălai şi dă să mi-o răstoarne-n traistă... Eu nu mă mai pot abţine şi izbucnesc în râs, râd ca proasta în mijlocul drumului. Nedumerită la început, Maria mă recunoaşte, râdem amândouă de ne prăpădim...

Dar, staţi că vine seara! Se întorc de la câmp tata, mama, fratele mai mare, cel mic adormit în coşul carului. Tata dejugă boii, merge să le aducă apă şi trece pe la poarta lui Stoica. Află de isprava mea. Nu i-a căzut

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

48

deloc bine... Ce simţul umorului, când era vlăguit de muncă, plin de colb şi de sudoare? Nu-i mai venea lui a râde... N-a gustat gluma, iar eu am căpătat ce-am căutat: o bătaie zdravănă...

– N-ai ce mânca la casa mea? Trebuie să mergi cu cerutul pe la oameni, ca ţigăncile? Să mă faci de râs?

Acolo, în sat, gospodarii erau gospodari, iar copiii lor nu trebuiau să fie puşlamale... Eu îl făcusem de ruşine...

vE prima zi de şcoală. Septembrie de aur. Un

soare blând, cu lumină de ambră, poleieşte firea toată. E un aer încărcat cu un soi de bucurie şi tristeţe, amestecate...

Port un braţ de flori diferite şi rânduiesc în minte fiecare buchet cui se cuvine să-l dau, dintre oamenii dragi mie.

Aşa am făcut în fiecare toamnă, ca să se bucure şi ei de culoare şi de miresme preţ de câteva zile...

– Vecinico, dă-mi şi mie o floare!Trezită din gânduri, o privesc pe femeia din

faţa mea... Una cu trecut glorios şi cu ample state de plată în câmpul muncii fără muncă şi al dragostei fără dragoste...

Spiriduşul, ascuns în mintea mea, se repede: „Zbânggg! Nu-i da nicio floare! De când este

ea vecină cu tine? O ştii doar din vedere... Cum îndrăzneşte?”

– Nu pot, îi spun. Toate sunt promise...Şi... Neghiniţă, de colo: „Bine ai făcut. Acolo

unde merge ea, nu are nevoie de nicio floare. Ar fi uitat-o în vreo parcare sau pe-o masă, în vreun birt... Florile sunt ca oamenii: mor dacă le lipseşte iubirea. Femeia asta nici pe ea nu se iubeşte, ştie doar să se vândă...”

Avea dreptate spiriduşul. Spre seară, „vecinica” se-ntorcea acasă, la braţ cu o prietenă, bete-criţă amândouă, sprijinindu-se reciproc, hlizindu-se cu gura până la urechi, vorbind tare şi gesticulând...

v

Îmi continui drumul, cu cohorta mea de gânduri... Ajunsă acasă, văd picături răzleţe pe geamurile de la balcon. Curând, ploaia se sloboade şi cântă, monoton şi parcă trist, în streaşină. Se aud tunete îndepărtate.

Mesteacănul, de-o frumuseţe fără seamăn, se leagănă în vânt şi-şi leapădă o parte din bănuţii frunzelor galbene. Eu mă rog să nu plece chiar toate de pe ramuri azi...

Mai sunt trei mesteceni, la vreo douăzeci de metri la stânga de el, dar acesta este al meu dintotdeauna, e cel mai frumos, îmi aparţine...

Era un copăcel când am venit în casa asta. Îl

priveam de sus, de la înălţimea celui de-al treilea etaj. Era firav şi-avea doar câteva rămurele bicisnice, fragile...

Pe urmă, nişte ani, am cam uitat de el. Mă copleşiseră griji, aveam copii de crescut, o meserie care mă implicase pe de-a-ntregul, minutele numărate, socotite, împărţite...

Când au plecat copiii la şcoli înalte, urla liniştea în toată casa şi singurătatea apăsa orele în care nu mai aveam rostul de a umple ceva... Abia atunci l-am redescoperit. Dragul meu mesteacăn crescuse, îşi legăna vârful la fereastra mea... I-am cerut iertare pentru cât îl neglijasem. Părea că nu se supărase. Fusese ocupat să crească...

Acum stăm de vorbă despre toate. El continuă să se înalţe... E frumos mereu, în toate anotimpurile: alb şi de neînvins în iarnă, gingaş primăvara, când etalează muguri cruzi şi mâţişori galben-maronii, e puternic vara, ţinând verde piept furtunilor, e maiestuos toamna, auriu, îmbrăcat de gală... Parcă s-ar pregăti pentru o paradă a copacilor, în care s-ar teme de concurenţa arţarilor şi a altor arbori... Degeaba îi spun să nu se teamă, că doar lui îi voi da votul. Se înfioară şi, în fiecare dimineaţă, face ce face şi mi se arată mai frumos, mai fără de egal... Îl înţeleg perfect şi mă topesc de dragul lui...

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

NicolaeCÎRSTEA

Little Beetle

49

proză

Uita de sine seara când căuta adânc în notele languroase puţină alinare. Punea vinilul în pick-up şi trecea pragul nostalgiei către Molly, acolo, în ţara în care ea nu murise... Fata îi zâmbea, îi întindea întâi o mână, în semn de chemare, apoi îşi deschidea braţele şi el se contopea cu trupul delicat al iubitei. Muzica îi stimula imaginaţia mai ceva decât iarba sau îi grăbea doar intrarea pe tărâmul tuturor posibilităţilor. Asta şi fiindcă ţigările începeau să nu-şi mai facă efectul.

Viaţa lui se prăbuşea cu fiecare zi scursă din calendar. Nimeni nu-i mai trecea pragul, nici dacă mai trăiește părea să nu mai pese cuiva. Poate doar proprietarului, care venea la sfârşitul fiecărei luni să-i amintească de chirie. Până şi antrenorul l-a părăsit, a renunţat să mai creadă în el, când a văzut că nu iese din melancolie nici la nouă luni de la nefericitul accident. Aflând că s-a apucat şi de droguri, i-a întors defintiv spatele.

Alcoolul nu-i pria, viaţa de sportiv dusă până de curând îşi pusese amprenta asupra organismului. Încercase de câteva ori, tot aşa să uite durerea pierderii iubitei, dar după două, trei shut-uri pielea începea să-l mănânce, spasme dureroase îi încercau muşchii abdominali şi o stare generală de rău îl făcea să caute repede patul. De-asta a căutat alinare întâi în canabis, apoi în țigările cu hașiș.

Astăzi intrase iar în ring, momit de nişte puşlamale ce organizau meciuri ilegale prin halele părăsite din sudul Long Island şi, în nici jumătate de oră, s-a văzut cu 480 de dolari în buzunare. Alteori lua câteva mii bune pentru un meci, dar vremurile alea îi păreau ca dintr-o altă viaţă. Cu banii câştigaţi la prânz şi-a propus să-i plătească proprietarului chiria restantă, să se aranjeze la bărbier, să-şi cumpere ţigări, un curcan fript şi cartofi dulci, aşa ca la ziua recunoştiinţei, sirop de arţar şi o sticlă de şampanie, că deseară voia să serbeze împreună cu Molly doi ani de când s-au cunoscut. Să cumpăre săpun şi spumant de baie scump, fiindcă fetei îi plăceau mirosurile florale, ba chiar şi lumânări parfumate, aşa pentru frumuseţea evenimentului.

- Little Beetle! s-a auzit strigat când trecea prin dreptul magazinului unde-şi lăsase amanet saxofonul în urmă cu ceva timp. Rămas fără bani, l-a amanetat ca să-şi cumpere iarba trecerii în ţara iubitei.

Cel care-l striga era chiar patronul magazinului. Văzându-i chipul fericit, boxerul i-a trecut pragul şi i-a strâns prieteneşte mâna. Atunci şi-a văzut instrumentul într-o vitrină, chiar la intrare şi s-a gândit că ar putea să-l răscumpere. Apropiindu-se de raft însă, a văzut eticheta pe care scria „vândut”.

S-a întristat, că i se făcuse dor de clapele lui argintii, de sunetele tânguitoare ce plângeau întocmai ca sufletul lui sângerând. Ş-apoi, cât de mult îi plăcea iubitei lui să-l audă seara cântând, înainte de culcare. Molly îl iubea în acele momente ca pe un zeu, uita că în zilele ce aveau să urmeze urca iar în ring şi din nou avea să-i vină acasă plin de sânge şi vânătăi.

Fetei nu-i plăcea boxul şi momentele când Little-Beetle cânta la saxofon o convingeau că şi-a ales bine omul, că nu-i o brută, aşa cum cei mai mulţi îl vedeau. După ce termina şi saxofonul se întorcea în cutia de lemn, văzându-i sudoarea curgând de pe tâmple pe obrajii-i aspri, pe gât şi pe pieptul zvâcnind încă de emoţia cântatului, i se dăruia cu frenezia sângelui ei negru, uneori abia ca o bucată de carne ce dăruia şi căuta plăceri la limita isteriei. În acele seri toate sunetele Africii originare ieşeau din inima ei, toate bucuriile evadării din negrul Arkansas se topeau în fiinţa-i delicată. Little Beetle speriat, uluit şi transpus inevitabil în transa fetei, căuta şi-n zilele următoare să mânuiască saxofonul cu aceeaşi îndemânare, doar pentru o nouă doză de nebunie.

Erau fericiţi. Banii curgeau, că el era campion, dar pe fată nu banii o interesau. Fusese obişnuită cu privaţiuni, câtă vreme familia ei scăpase de sclavie abia când ea a împlinit opt ani. Făcuse parte din grupul primilor elevi de culoare acceptaţi în şcolile din Little Rock. A învăţat. Dar asta n-a ţinut-o pe loc. La terminarea şcolii a vrut să plece cât mai departe, acolo unde oamenii de culoare nu erau priviţi doar ca îngăduiţi. Libertatea găsită în New-York City aproape c-a speriat-o. Era 1967. I se părea nefiresc şi măgulitor că oamenii de culoare mergeau cu albii la aceleaşi restaurante, la un acelaşi loc de muncă ori că familiile îşi dădeau copiii la aceleaşi grădiniţe...

Când boxerul i-a cerut întâlnire, lucra de ceva timp la Forest Hills Hospitals. Era asistentă şi şeful de secţie i-a remarcat siguranţa cu care curăţa, dezinfecta şi bandaja şi cele mai urâte răni. Ori spitalul din apropierea Queens bvd. nu ducea lipsă de răni urâte! Când i s-au propus ore suplimentare s-a bucurat. După mintea ei de fetişcană venită din sud, s-ar fi mutat cu totul la spital dacă cineva i-ar fi dat un pat, un şifonier şi încă ceva mobilă între patru pereţi. Şi-o uşă. O uşa care s-o despartă de oamenii răi…

Acolo l-a cunoscut şi pe Little Beetle, adus într-o pătură de nişte indivizi dubioşi. Părea mic învelit în pătura militară, aşa cum stătea chircit de durere. A râs de el şi i-a zis că seamănă cu un gândăcel. Atât de mult

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

50

i-a plăcut diminutivul, că nu i-a mai spus vreodată Adamh.

- Mă bucur să văd că te-ai gândit să-ţi recuperezi saxofonul, l-a trezit din visare patronul amanetului. Mâine s-ar fi împlinit cele nouăzeci de zile şi rentabilitatea-mi cerea să-l pun la vânzare.

Boxerului i-au sclipit ochii. Şi cât de fericită va fi Molly deseară...

- Puteam să-l vând după treizeci de zile – şi clienţi n-au fost puţini – dar m-am gândit că un campion nu lasă aşa o bijuterie fără s-o răscumpere! Ori tu eşti campionul nostru...

Little Beetle i-a zâmbit fericit. Era măgulit că cineva încă îl aprecia. Ştia că pe mulţi din cartier îi îmbogăţise, că pariaseră pe el şi, în ring, nu i-a dezamăgit.

Ăsta a fost şi norocul lui, că după ce s-a răzbunat pe Appache, n-a avut probleme cu mafia. E drept că don Padrino a trimis gealaţii după el, dar au făcut-o elegant. S-au prefăcut turişti canadieni şi l-au servit cu „iarbă”. Au început cu un shut de whiskey şi o bere şi Little Beetle nu i-a refuzat. Apoi a urmat o altă bere şi-un joint. Asta l-a relaxat şi i-a dezlegat limba. N-a mai băut altceva în următoarele ore, dar a mai tras două ţigări. Apoi i-a urmat pe falşii turişti până la hotelul mafiotului. Nu bănuia că va ajunge chiar în biroul de unde puţini oameni mai ies vii. Când l-a văzut pe don Padrino a început să râdă. Gândea că i-a venit şi lui sfârşitul, dar era bucuros că o va urma pe Molly. Mafiotului nu i-a căzut prea bine veselia boxerului; unul dintre oamenii lui a scos pistolul, dar șeful i-a făcut un semn scurt şi arma s-a întors în buzunarul sacoului.

- Ştii, Little Beetle, nimeni nu scapă cu viaţă dacă-mi omoară vreun om, şi-a început calm discursul don Padrino. Appache mi-a fost multă vreme fidel şi ar trebui să-i răzbun moartea. Totuşi, de când am aflat că nu e indian, ci un pârlit de portorican cu ochii migdalaţi, am început să-l suspectez. L-am pus sub urmărire şi nu mică mi-a fost uimirea când...

- Pumnii mei n-au avut ştiinţă de nemulţumirile tale, s-a băgat Little Beetle în discuţie.

- Da, ştiu asta! Tu ai vrut doar să-l omori pe nemernic... am aflat ulterior, de fapt datorită ție am aflat, atunci când l-ai cotonogit prima dată, că făcea bani fără știrea mea din prostituție. Momea tinere proaspăt venite în oraș cu bani ușor câștigați și le exploata. Aşa încăpuse şi Molly în plasa lui...

Asta aflase și Little Beetle încă din seara când îi ceruse prima întâlnire fetei. Molly nu l-a refuzat, dar i-a spus că trebuie să rămână și în schimbul de noapte, că i se îmbolnăvise o colegă şi l-a rugat să lase întâlnirea pe sfârșitul săptămânii. Boxerul, care se îndrăgostise deja de ea, a privit-o lung, apoi a clătinat din cap. Nu ştia ce să creadă. Limpede îi era doar că începe s-o iubească! După cum l-a îngrijit când fusese adus plin de răni la

spital, după cum i-a vorbit, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea, ba chiar l-a şi poreclit, Adamh simţea că şi-a găsit jumătatea. Ori vocea ei îl minţea, simţea că ar fi venit cu drag la întâlnire, dar se temea de ceva. Aşa că a aşteptat la poarta spitalului, pe o bancă, în dosul pâlcului de arţari. A văzut-o ieşind la ora normală şi s-a întristat. Poate greşise sperând că şi ea-l place...

O mai urmărise și-n alte două seri în drumul către casă, aşa că atunci când a văzut-o pornind curajoasă pe 66 Avenue nu i s-a mai părut ciudat că înfruntă pericolele străzilor pustii aproape de miezul nopţii. Schimbul fetei se termina la 10,30 p.m., dar până vorbea cu colega din schimbul de noapte, până se schimba în haine de oraş, n-apuca să iasă mai devreme de 11 noaptea din spital. Little Beetle ştia că avea să traverseze Queens blvd., apoi, în apropiere de Beth Jacob Congregation, la intersecţia cu Saunders Street, o va coti la stânga până la al doilea imobil. Acolo urca treptele ce porneau direct din trotuar, privea grijulie în stânga şi-n dreapta să se asigure că nu e niciun derbedeu prin preajmă, apoi descuia şi intra repede în clădire. Nu treceau trei minute şi becul încăperii de la mansardă clipea vioi.

În seara aceea însă, fata a traversat Queens blvd. doar până la jumătate; n-a mai călcat trecerea de pietoni ce ducea către şantierul unde începea să prindă contur Parkside Memorial Chapels inc. şi a rămas pe refugiul de beton ce separa sensurile de mers ale bulevardului. Şi-a privit ceasul, apoi a pornit către staţia de metrou de la intersecţia cu 67th Road. Acolo s-a oprit. Dinspre Long Island Expy s-a auzit scrâşnet de roţi. Un Dodge portocaliu cu aripile nichelate a oprit brusc în dreptul fetei. Little Beetle s-a speriat gândind că fata va fi răpită şi a iuţit pasul. Când a văzut însă că intră singură în maşină, pieptul i-a luat foc. Ştia că pe-acolo îşi fac „meseria” femeile uşoare, că nu de puţine ori băieţii de la sală căutau plăceri pasagere şi nu prea costisitoare. Lui Adamh nu-i plăcea aşa ceva. Chiar ajunsese de râsul prietenilor şi unii îl porecliseră Mr. Church. Boxerul nu s-a supărat, că o urmă de adevăr exista până şi-n asta. Era catolic. Chiar dacă nu practicant, învăţăturile catolice primite în şcoala primară i-au rămas întipărite în minte. Anii mulţi scurşi de atunci nu l-au schimbat. Nici măcar anii petrecuţi în Lumea Nouă, că deja intra într-al zecelea an de când se îmbarcase pe vaporul ce-l desprindea de

1Béal Feirste .

Când uşa s-a deschis brusc şi a văzut-o pe Molly zbughind-o din maşină Little Beetle a îngheţat. Imediat o namilă de om a ţâşnit în urmărirea fetei. Poate matahala n-ar fi prins-o, dar ghinionul a făcut ca urmărita să se împiedice de-un bolovan. Atât i-a trebuit bărbatului, a înşfăcat-o de păr şi a început s-o lovească cu pumnul în spate şi în coaste. Molly urla de durere şi cerea îndurare. Bărbatul însă era insensibil la rugăminţile fetei. Little Beetle s-a trezit alergând printre maşinile de

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

51

proză

pe Queens blvd, fără să-i pese că putea fi lovit. Cu furia omului ce iubeşte l-a ridicat pe opresor cu mâna dreaptă şi cu stânga a dezlănţuit croşeul ce l-a făcut renumit în ring. Direct în ficat. Matahala s-a prăbuşit la pământ. Din Dodge au mai apărut două puşlamale, dar când l-au recunoscut pe campion au ridicat mâinile a pace. Şi-au săltat colegul şi l-au pus pe bancheta din spate a maşinii, apoi au plecat în viteză.

A doua zi a venit don Padrino la sală. După câteva cuvinte schimbate cu antrenorul, don Padrino i-a făcut semn că vrea să-i vorbească. Little Beetle a coborât din ring şi l-a urmat pe stăpânul cartierului. Don Padriono l-a luat părinteşte pe după umeri şi l-a întrebat care a fost cauza incidentului din seara trecută.

- OK! a spus el părând că înţelege cum stau lucrurile. Appache nu-ţi poartă pică...

Cum boxerul părea că dă să izbucnească, l-a temperat spunându-i:

- Şi nici cu fetei... cum o cheamă? Molly? Molly, nu-i așa? Ei, bine, de azi nici cu fata nu mai are niciun fel de treabă!

Irlandez mândru, Adamh nu credea că va ajunge să îmbrăţişeze un mafiot italian. Dar a făcut-o! Bunăvoinţa lui don Padrino i se părea cu adevărat părintească. Era un fel de binecuvântare...

Cu ochii pe saxofon, Little Beetle a scos portmoneul din buzunar.

- Cât îţi datorez?Proprietarul amanetului a luat instrumentul din

vitrină şi la pus pe tejghea. Din pâlnia lui a scos un petec de hârtie şi i l-a întins boxerului.

- Numai atât? s-a mirat Little Beetle.- Nu-ţi iau comisionul…Boxerul l-a privit mirat. Nu-i plăcea să fie

compătimit şi ca să înţeleagă omul că nu stă la mila lui a deschis portmoneul, să se vadă teancul de dolari.

- Stai, nu te simţi ofensat, l-a liniştit omul de dincolo de tejghea. Deja de pe urma lui am câștigat o mulțime de bani! a spus el bucuros și un zâmbet larg i s-a desenat pe chip.

Cum Adamh nu pricepea, omul a continuat:- Saxofonul tău atrăgea atenţia spre vitrine și

așa am vândut o mulţime de instrumente muzicale. Numai saxofoane am vândut şapte… lumea, ştiind că saxofonul expus e al campionului, gândea că şi celelalte instrumente trebuie să fi aparţinut unor oameni celebri. Ş-apoi, cum ştiu să-mi fac bine meseria, c-o poveste mică, cu un nume cu rezonanţă alăturat instrumentului şi vreun oraş de la graniţa cu Canada, convingeam repede mușterii că fac o afacere cumpărând de la mine…

Little Beetle a râs de sinceritatea omului. A numărat banii şi a plătit. Totuşi, să nu rămână dator, a cumpărat două verighete de aur.

- Casă de piatră! i-a urat proprietarul ieşind să-l conducă până în stradă.

Little Beetle s-a întristat, dar n-a arătat-o. Ce vină avea omul că nu-i ştia povestea?! Dar amintirile l-au năpădit iar şi o furie surdă l-a făcut să strângă saxofonul la piept. I-au dat lacrimile. A lăsat capul în pământ şi a grăbit pasul. Ca să scurteze drumul a tăiat un colţ al parcului Hoffman, alegând aleea ce-l scotea către strada Seabury. Acolo locuia.

De când Appache dăduse cu maşina peste Molly, apartamentul devenise doar un refugiu. Nu mai locuia acolo. Se ascundea acolo! Lumea putea să cadă sub bombele cubaneze, că lui nu-i mai păsa. Nu-i mai păsa nici că lumea naşte, nici că lumea moare, sufletul lui încremenise în durere. Le ura pe femeile ce-şi plimbau pruncii în cărucioare prin parc. Pe taţii care-şi strângeau copiii la piept îi compătimea. Îi spusese lui don Padrino că ruşii nu se vor da bătuţi. Că al treilea război e cât pe ce să înceapă. De-aia îşi făcuse mafiotul buncăr antiatomic sub hotel. Ori să faci copii în vremuri aşa de tulburi era inconştienţă...

Dar Adamh nu gândise aşa tot timpul. E drept că teama de război îl încercase adeseori şi, până s-o cunoască pe Molly, nu gândise ca un familist. Cu războiul din Vietnam, care părea că nu se va mai sfârşi vreodată, niciun tânăr nu era în siguranţă. De două ori fusese şi el aproape de încorporare, dar don Padrino i-a aranjat să nu meargă pe front. Ca să dea bine, i-au aranjat un turneu demonstrativ pe linia frontului, cu băieţi care nu-i puteau pune probleme în ring. Mai mult, promotorii au profitat de ocazie şi i-au găsit un challenger, Oleg

2Nikolai. Bunicul boxerulului venise în state la începutul veacului, aşa că fiul şi nepotul, născuţi şi crescuţi la poalele Munţilor Stâncoşi erau mai americani decât irlandezul Adamh Cook, dar numele pur rusesesc a fost determinant în alegerea challengerului. Aşa, toată ura împotriva duşmanilor care sprijineau Vietnamul de Nord era canalizată spre viitorul adversar al lui Little Beetle. Repetata pomenire a rusului prin garnizoanele pe unde boxa l-a făcut pe Adamh mare erou american. De-atunci şi armata l-a lăsat în pace.

Molly era fericită. Se temea că nu-l vor lăsa să se întoarcă de pe front. Îşi amintea că-n '58 America luase foc, când armata l-a recrutat până şi pe marele Elvis. Ori când l-a văzut pe Adamh revenit din turneu, apărut la poarta spitalului cu un buchet mare de trandafiri albi în braţe, a izbucnit în lacrimi. În acea seară i-a spus şi că e însărcinată. Atunci Little Beetle a rupt-o la fugă. Nici nu mai ştia cum florile au trecut din mâinile lui într-ale ei. Fata a crezut că l-a pierdut definitiv şi i-a părut rău că nu făcuse avort, aşa cum o învăţase o colegă din spital. Dar Adamh s-a întors după numai câteva minute. Avea şampanie într-o mână şi o cutie mare cu bomboane în cealaltă. Mai mult, pe alee a apărut un florar ce împingea un cărucior plin cu garoafe roşii.

-Toate sunt pentru voi! i-a spus Little Beetle şi Molly iar a izbucnit în lacrimi. Pentru tine şi pentru

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

52

copilul meu...Ca seara să fie completă, boxerul a cumpărat

un tort de la o cofetărie din drum, cu frişcă şi fructe proaspete, aşa cum îi plăceau fetei. Acasă Adamh a îngenunchiat şi a cerut-o de soţie. Cum n-avea un inel pregătit pentru eveniment, a desfăcut repede brăţara de pe-un muştiuc de saxofon, l-a potrivit ca dimensiune şi i l-a pus fetei pe deget. Deşi avea lacrimi în ochii, Molly a râs. I-a plăcut ideea. Apoi s-au înfruptat din tort, au băut şampanie şi Adamh a cântat la saxofon de parcă sufletu-i însuşi mângâia clapele. Şi s-au iubit printre garoafe...

- Peace man! l-au întâmpinat două fete chiar înainte să iasă din parc.

I-au oferit o floare și l-au sărutat pe obraji. Acum îi părea rău că nu apucase să se bărbierească. Nu că ar fi avut vreun gând necurat cu fetele, doar că-i părea rău că barba lui aspră înroşise obrăjorii delicați ai fetelor.

- Grupul nostru e acolo, a spus una din fete şi a arătat cu mâna către o mulţime de tineri din apropiere. Vrei să cânţi cu noi?

Little Beetle se pregătea să refuze, avea atâtea de făcut până să-şi revadă iubita. Nu cumpărase nimic din ce şi-a propus, nu se aranjase, nici măcar iarbă nu-şi procurase.

- N-are să-ţi pară rău, a mai spus fata. Şi ca să se facă bine înţeleasă, a scos o ţigare din sutien şi a aprins-o.

Mirosul de marijuana l-a convins şi a primit cu bucurie ţigarea abia aprinsă. Fetele l-au prezentat grupului. Să tot fi fost vreo douăzeci de tineri, toţi îmbrăcaţi în haine viu colorate, veseli şi guralivi. Ritualic, toţi l-au îmbrăţişat şi l-au sărutat pe obraji. Little Beetle se aştepta ca măcar unul să-l recunoască. Cum nimeni nu-l ştia, a spus mândru:

- Ştiţi, eu sunt campionul...- Campion la ce? l-a întrebat fata care i-a dat

ţigarea.- Cum la ce?! s-a revoltat Little Beetle. La box,

fireşte!Zâmbetul a dispărut de pe chipul tinerilor.

Tăcerea a devenit apăsătoare. Boexerul nu pricepea unde greşise.

- Adică trăieşti din violenţă? l-a întrebat unul din grup.

Şi înainte ca Adamh să le explice că boxul e un sport ca oricare altul, că are reguli şi că violenţa e secundară în confruntare, băiatul i-a mai spus:

- Vei avea mult de suferit... Karma ta e plină de lovituri... ce dai, aia vei primi!

„Aia am primit deja” ar fi strigat boxerul, dacă ar fi gândit că merită să li se destăinuie. Dar era printre străini. „Printre ciudaţi” şi-a spus. A ridicat saxofonul de pe iarbă şi a dat să plece.

- Nu pleci nicăieri! s-a încruntat dulce o fată din grup. Nu-l lua în seamă pe John. El mereu face pe

deşteptul. Hai, mai bine cântă-ne ceva!Little Beetle a cedat. A umezit muştiucul şi a

suflat cu putere. În timp ce cânta şi-a amintit de Molly şi parcă o vedea în grup. Uneori purta şi ea o bandană pe frunte sau un baticuţ înflorat ce trebuia să-i strângă părul cârlionţat. Nici ea nu purta haine din piele. A încercat să-l convingă şi pe el să poarte doar haine textile, dar n-a reuşit. Şi asta fiindcă nu putea renunţa la ghetele de ring, la mănuşile de box şi nici chiar la geaca lui norocoasă, din piele neagră, aspră, pe care fusese imprimat cu cerneală violet „CHAMPION”.

Cânta cu ochii închişi, fără să mai ţină seama de tinerii din parc. Ţigarea începea să-şi facă efectul şi drumul i se netezea spre Nirvana. I s-a părut chiar că aude glasul iubitei. Molly avea un stil aparte de a-i vorbi. Era blândă şi-i vorbea ca unui copil.

- I-a şi tu chitara! i-a auzit vocea şi cum nu pricepea despre ce e vorba, a deschis ochii.

Atunci l-a văzut pe John deschizând fermoarul husei. Prietena lui era cea care-l mobilizase. A tras pana de sub ornamentul de pe chitară şi a intrat în ritm. Un alt băiat a scos o muzicuţă şi s-a alăturat improvizatei formaţii. Au cântat câteva piese, apoi Adamh a spus că trebuie să plece. Prietena lui John a aprins o ţigare şi i-a înmânat-o. A tras cu sete şi a ţinut fumul în plămâni. „Erau oameni buni totuși tinerii ăştia!” a concluzionat boxerul. A simţit nevoia să li se destăinuie. La început mai greu, apoi din ce în ce mai uşor, cuvintele se înşirau în povestea lui de iubire. Pe măsură ce vorbea, sufletul i se uşura.

Era şi el uimit, că nu mai simţea furie nici măcar când le-a spus tinerilor cum Appache se îmbătase într-o seară şi a dat cu maşina peste Molly, chiar în faţa spitalului. N-a mai simţit nici plăcerea pe care o încerca de fiecare dată când rememora cum l-a omorât în bătaie pe criminal. Simţea că ieşise din corzi, acolo unde soarta îl înghesuise luîndu-i iubita şi copilul nenăscut. Se eliberase parcă de trecut.

Când a terminat de povestit fetele plângeau. Băieţii îşi dregeau glasurile şi aprindeau ţigări. A mai tras şi el două fumuri, apoi le-a spus că e timpul să plece. Băieţii l-au îmbrăţişat şi fetele l-au sărutat. Unul din băieţi i-a dat trei ţigări. John a tras celofanul de pe pachetul de ţigări şi, dintr-o cutie metalică de bomboane cu camfor a scos două pastile albastre.

- Dacă marijuana nu-şi face efectul ia una de-asta şi te asigur că Molly va fi mai vie decât a fost vreodată... Dar, vezi, cu grijă, să faci pauză de câteva ore între doze! l-a atenţionat John.

Little Beetle a grăbit pasul către casă. S-a oprit la un magazin de lângă bloc, de unde a cumpărat tot ce-și propusese. În timp ce-i așeza cu pricepere cumpărăturile în sacoșele mari de hârtie, vânzătorul l-a întrebat:

- Ai urmărit aselenizarea?

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

53

proză

Chipul boxeorului vădea maximă nedumerire.- Aselenizarea! a insistat vânzătorul. Am auzit

la radio că acum nici 15 minute Aldrin a anunțat că modulul lunar Eagle s-a desprins de Columbia și că a poposit cu bine pe lună. Ca să-și susțină spusele, omul a arătat cu degetul către ceasul de pe perete. Arăta fix 4:30 p.m.

- Am trimis oameni pe lună? a întrebat boxeorul nevenindu-i să creadă cele auzite.

- Doamne, dar pe ce lume trăiești, campionule?! n-a mai rezistat vânzătorul. Bine c-am făcut-o noi... că le-am luat-o înainte spurcaților de ruși!

Little Beetle și-a luat sacoșele și a rupt-o la fugă. A înțeles și el cât de rupt de lume fusese. Acum a realizat că n-a mai pornit televizorul de când a dus-o pe Molly pe ultimul drum. A urcat scările în grabă și nu s-a oprit decât la etajul unde locuia. Pe același nivel locuia și proprietarul. Ușa apartamentului acestuia era larg deschisă și când l-a zărit din sufragerie a sărit de pe canapea.

- Am banii de chirie! l-a asigurat Adamh când l-a văzut pe proprietar.

- Lasă asta! a spus el și a dat a lehamite din mână. Am aselenizat...

Boxeorul i-a spus că știe și că se grăbește să pornească și el televizorul, să vadă minunea. De fapt, dincolo de uimirea că americanii reușiseră să atingă Luna, evenimentul nu-i trezea mari emoții. În continuare inima lui era nerăbdătoare s-o regăsească pe Molly, s-o strângă la piept.

- Vin mai târziu după bani! a strigat proprietarul înainte ca ușa chiriașului să se închidă.

Adamh a scos repede din pungi. Tortul a poposit pe prima etajeră a frigiderului, căpșunile în cutia de plastic iar șampania culcată pe raftul de jos. Curcanul a vrut să-l bage direct la cuptorul cu microunde, dar n-a avut loc. Asta îi spusese și fetei, că nu găsește rostul noii invenții în bucătărie, că gustul mâncării e mai bun la cuptorul cu gaze. Dar Molly i-a spus că e mai practic și că scurtând timpul petrecut cu pregătirea mesei, poate sta mai mult cu el. Cum tocmai aflase și că e însărcinată, n-a mai stat pe gânduri și a plătit furnizorului apropae 500 de dolari. „O grămadă de bani” a gândit el atunci, știind că majoritatea oamenilor din cartier nici după o lună de muncă nu primeau atâția bani.

A pornit gazele să se încingă cuptorul; a despachetat curcanul din folie și l-a așezat într-o tavă uriașă. A spălat cartofii dulci și i-a tăiat cubulețe, apoi i-a aranjat în tavă, cu grijă distribuiți împrejurul curcanului. Nițică sare, piper, un strop de ulei și doi de sirop de arțar. Pentru ca gustul să fie mai intens, printre cartofi a strecurat și doi chili și câțiva căței de usturoi.

După atâta muncă i s-a făcut sete. Și-a desfăcut o bere și a băut. Atunci și-a amintit de pastilele albastre. Le-a scos din buzunar și le-a privit îndelung. Nu

luase niciodată droguri adevărate, țigările cu haș fiind nivelul maxim la care a ajuns. Îndoiala nu l-a ținut mult. A trâns din umeri și a înghițit una cu o gură mare de bere.

A dat tava la cuptor și s-a dus la baie. Uitase să dea pe la bărbier, așa că și-a săpunit îndelung barba cu pămătuful, apoi a început să dea briciul peste cureaua veche de piele, agățată special lângă oglindă. Păstrase ritualul văzut în frizeria bunicului, chiar dacă rare ori se mai bărbierea acasă.

Dacă ar fi trăit, probabil că tatăl lui Adamh ar fi preluat meșteșugul și, cine știe, băiatul n-ar mai fi plecat din Irlanda. Ar fi moștenit la rându-i frizeria și ar fi trăit mai liniștit, departe de tot ce-i fusese dat să îndure. Dar, nu, Cadogan Cook a trebuit să se încaiere cu niște protestanți și să moară pe străzile Belfastului pentru o cauză în care nici măcar nu credea. Ideea de a fi catolic își pierdea din însemnătate în condițiile în care

3emanciparea din anii de după război au dus la casnicii mixte, așa încât anglicanismul, catolicismul și protestanții păreau că pot conviețui dincolo de felul cum se raportau la divinitate.

După moartea tatălui, mama lui Adamh a înnebunit și au dus-o la ospiciu. Nu mai recunoștea pe nimeni și vizitele băiatului s-au rărit cu trecerea timpului. Asta până într-o zi când bunicul l-a luat deoparte, i-a pus niște bani în mână și i-a spus:

- Pleacă-n lume și fă-ți un rost!A mai dat de două ori lama briciului peste

curea, apoi a început să se bărbierească. De sub spuma groasă începeau să se vadă bucăți din pielea curată. A zâmbit mulțumit știind cât de fericită o va făcea pe Molly. Zâmbetul larg l-a făcut să-și ciupească puțin obrazul stâng și câțiva stropi de sânge și-au făcut apariția. Încet, încet s-au prelins de pe obraz pe bărbie, apoi au picurat în chiuvetă. Zgomotul lor l-a speriat pe Adamh și o nouă ciupitură, de data asta pe obrazul drept, a început să sângereze. Picurii cădeau în chiuvetă cu zgomot similar ploii de vară pe acoperișul casei. Chiuveta s-a umplut de sânge și a început să dea afară, și sub tălpile goale a început să simtă lichidul cald și lipicios.

„De la două ciupituri?!” s-a minunat Little Beetle privinduși degetele de la picioare năclăite. Când și-a ridicat ochii spre oglindă a văzut cum din obrazul stâng picurau stropi de sânge albastru, iar din cel drept roșu deschis. Oglinda a început să se deformeze până s-a transformat în cuptorul cu microunde. Din spate, o voce care semăna cu a proprietarului îi repeta la nesfârșit:

- Bagă capul aici și ai să ajungi pe lună! Bagă capul aici...

Un vârtej iscat în cuptor a început să-l tragă către înăuntru. S-a proptit cu mâinile în perete încercând cu disperare să scape. De-acum părea că și proprietarul îl împinge de la spate, că-i auzea vocea și îndemnul obsesiv:

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

54

- Bagă capul și-ai să ajungi pe lună! Bagă...A renunțat să se mai împotrivească și a flexat

brațele. S-a auzit un zgomot surd. Când a deschis ochii s-a văzut în zeci de fâșii, după cum hazardul hotărâse spargerea oglinzii. Acum avea o rană și în mijlocul frunții. Recunoscându-și chipul, a respirat ușurat gândind că halucinația a trecut. Și-a tamponat fruntea cu un prosop și a văzu că nu mai sângerează. Rana părea că se vindecă, dar când a dus mâna să se convingă, ceva l-a zgâriat. Și-a apropiat chipul de o bucată mai mare rămas nespartă din oglindă și a văzut ceva ce părea a fi un coș de adolescent. Coșul a început să crească și dădea să semene cu un dinte. Era și ascuțit, ca un canin. În mai puțin de un minut dintele a crescut și a început să semene cu un corn.

- Inorogule, cântă-ne ceva! a auzit-o pe prietena lui John, cea a cărei voce semăna atât de bine cu vocea iubitei.

Little Beetle a respirat adânc. Începea să înțeleagă că se află sub efectul pastilelor albastre. Între realitate și halucinație a auzit iar vocea fetei:

- Dacă nu ne cânți, de ce nu-ți bagi capul în cuptor?

Boxeorul a fugit din baie. Și-a luat obrajii în palme și i-a găsit fără urmă de barbă.

- Cântă-le! a auzit un îndemn duios și de data asta i-a părut că vocea este chiar a lui Molly.

S-ar fi bucurat nespus dacă i-ar fi zărit chipul, așa nebunia asta ar fi devenit agreabilă. Nu a văzut-o. Era doar prietena lui John care vorbea ceva, dar parcă fără voce. Dintr-o dată fata s-a transformat într-un curcubeu și tot peretele cu geamuri al livingului s-a animat. De-acolo au început să se-audă aplauze și Little Beetle n-a mai stat pe gânduri. A luat saxofonul și a început să cânte.

Cânta duios, așa cum îi plăcea lui Molly și lăsa muzica să-l inunde. Acordurile tânguitoare urcau din sufletul lui roșu până spre marginile violet ale curcubeului și începea să simtă parfumul iubitei. Sub degetele ce mângâiau clapele saxofonului a început să retrăiască senzațiile primei nopți de dragoste, atunci când Molly a acceptat să vină întâia dată în apartamentul lui. I-a cântat, au băut șampanie și iar i-a cântat. Fata stătea cocoțată pe pervazul lat al geamului dinspre balcon și razele lunii îi dădeau un aer misterios. Era un contur perfect decupat în rama ferestrei, linii și cârlionți rebeli. Mai erau și sclipirile din ochi, poate de la lună, poate de la șampanie și muzică, poate de la toate, dar cu siguranță și de la dorință. Nici nu-și amintește cum și-a lepădat hainele de pe ea, dar în momentul în care a părăsit pervazul era deja goală. Parfumul ei de bergamotă sfârâia parcă pe pielea abanos și toate dorințele ei întregeau mirosurile de carne tânără, cu poftă de iubit. A mai cântat sau nu, degetele lui păreau că sunt deopotrivă pe clape și pe talia ei subțire, muzica saxofonului se

confunda cu respirația durerii ei ce se voia astâmpărată, muștiucul începuse să aibă gustul dulce al sfârcurilor ei întărite, pleoapele ei adumbreau luna ce-i strălucea în ochi a curiozitate, așteptare, alean și alinare...

Bătăile în ușa l-au readus în simțiri. A deschis. Proprietarul l-a chestionat aproape inchizitor:

- Ești cumva comunist?Little Beetle n-a catadicsit să-i răspundă și i-a

trântit ușa în nas. Dar proprietarul nu se lăsa. Acum, pare-se, avea o motivație în plus să se bage în sufletul boxeorului. În viața lui.

Little Beetle știa de urgia pe care o dezlănțuiseră serviciile secrete împotriva unora care îndrăzniseră să se numească altfel decât „republican” sau „democrat” și era atât de la îndemână să înjosești un om, ori să-i distrugi cariera numindu-l „comunist”. Târziu a înțeles America și americanii că urmărirea, ascultarea telefoanelor și acuzările nefondate sunt de fapt pure practici comuniste. Pe el n-aveau cu ce să-l agațe. Era eroul anti rus, chiar dacă nu mai era campion. Oricum, viața nu-i mai aparținea, așa că indiferent cine și ce i-ar fi sortit, nu l-ar fi afectat.

Bătăile continue l-au făcut pe Little Beetle să mai deschidă o dată ușa. Proprietarul stătea la o distanță respectabilă, de teamă să nu-și ia vreun pumn de la fostul campion. Vâzându-l, Adamh a început să râdă.

- Hai, vecine, hai să-ți dau banii de chirie! l-a invitat el blând.

Omul însă a păstrat distanța de siguranță.- Serios acum, a revenit el interogator, ești

comunist?Văzând chipul vesel-nedumerit al chiriașului,

a completat întrebarea:- Toți americanii sunt cu sufletul la gură, să

vadă primul om pășind pe Lună și tu, ca într-o zi obișnuită, cânți la saxofon?

„Ce să-i spun ăstuia” gândea Little Beetle neștiind cum să scape mai repede de proprietar. Nu de alta, dar curcubeul începea să cuprindă și ușa deschisă a apartamentului vecin și chiar nu și-l dorea pe individ în peisaj.

- Aștept o femeie! a spus scurt și văzând fața proprietarului căzând, a adăugat misterios: E o fostă „miss”...

Ochii proprietarului au lucit a poftă. Deja se fâstâcea.

- Crezi că mi-ai putea-o prezenta și mie pe 4Jane ?

Până să înțeleagă boxeorul cine-i Jane, proprietarul a dispărut și s-a întors ținând strâns o revistă în mâini. Umezind cu salivă arătătorul, a răsfoit câteva pagini și s-a oprit pe o poză.

5- E Vonda și nu, nu ți-o prezint! a spus boxeorul și a trântit iar ușa.

Nici nu s-a închis bine ușa că din curcubeul de

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

55

proză

pe perete a reapărut prietena lui John. Purta o rochie lungă de in, parcă chiar prea lungă, că pe măsură ce pășea în urma ei rămâneau valuri de in. Chipul i-a devenit fosforescent și vocea i s-a schimbat.

- Ești un om bun inorogule, ești un inorog bun...

Little Beetle și-a amintit de cornul divin și a dus mâna la frunte. Era netedă. Cornul dispăruse, și bine că dispăruse înainte de a-l vedea proprietarul, că cine știe ce conspirații ar mai fi născocit mintea lui.

- Ești un om bun, fiule! s-a auzit o voce pierită și chipul fetei începea să semene cu al mamei.

Tânărul s-a cutremurat. Simțea deopotrivă dorul de mamă, pe cât și nefirescul apariției ei în condițiile date. Situația părea că se transformă într-o cavalcadă printre reproșuri nerostite ori vini asumate dar nedigerate. Nimeni altcineva n-ar avea ce căuta în seara asta decât Molly. Și uite cum numai ea nu apărea...

O moleșeală stranie l-a cuprins. Viziunile au dispărut și s-a gândit că ar trebui să revină în realitate. S-a grăbit să facă un duș și s-a îmbrăcat apoi în costumul cel mai bun. Cravata și-a pus-o doar de formă, că nu suporta să-l strângă de gât. Când trăia Molly venea și i-o potrivea perfect sub gulerul cămășii, dar el băga repede un deget pe lângă cravată și-i lărgea strânsoarea. Mereu dădea drumul și la nasturele de sus al cămășii.

- Cântă-le, inorogule dacă poți! a auzit de această dată vocea inconfundabilă a lui Molly.

A închis ochii, sperând s-o mai audă o dată, cât să fie sigur că nu s-a înșelat. Vocea nu s-a mai auzit, dar Little Beetle ținea în continuare ochii strâns închiși, nevoind să mai vadă camera goală sau, oricum, fără fata dragă lui. Când reflexul clipirii a izbândit, a deschis ochii cu teamă. În fața lui era Molly, cu mâinile-n șold, bătând nervoasă din picior. În spatele ei grupul de tineri din parc.

- Cântă-le așadar, dacă ai cu ce! Cântă-le, inorogule...

Little Beetle nu pricepea. A întins mâna după saxofon, l-a apucat strâns și i l-a arătat.

- Am să cânt, iubito! Dar am să cânt pentru tine, nu pentru ei...

Când să înceapă cântecul a simțit un gust sărat în gură. În loc de obișnuitul muștiuc Little Beetle s-a trezit suflând într-un gât de curcan, iar degetele-i alergau pe aripile-i despănate. Mirarea i-a fost atât de mare încât a aruncat instantaneu curcanul din mâini. Ajuns pe podeaua din holul ce dădea către bucătărie, curcanul a început să țopăie și să strige că el nu e saxofon și că lumea a luat-o rău razna. Mai striga și că-i e frig și cerșea ajutor să ajungă mai repede în cuptor. Boxeorul și-a pus mâinile în cap. Nu mai știa cine e, ce caută în amalgamul ăla de utopii. Cu disperare i-a tras un șut curcanului și acesta s-a lovit de un perete, apoi a ajuns aproape de ușa băii. Hotărât să elimine măcar un element din peisajul

nebuniei și-a luat avânt și a mai dat un șut curcanului. Oglinda din baie s-a transformat iar într-un uriaș cuptor cu microunde și a înghițit curcanul.

- Ce frig e pe lună! a mai auzit Adamh vocea curcanului înainte ca ușa cuptorului electric să redevină oglindă spartă.

I s-a făcut și lui frig. Ca să se încălzească a luat 6o sticlă de Jack din bar și a dat pe gât câteva înghițituri.

Ca să-și revină, a pornit apa caldă să curgă în cadă apoi a golit sticla de whiskey.

- Faci baie acum? a apărut Molly de niciunde și nu înțelegea de ce are atâta reproș în glas.

A dat să răspundă ceva, dar iubita lui s-a încruntat. Dintre sprâncenele aproape împreunate au apărut picuri de sânge. Unii erau roșii foc, alții albăstrii. Adamh și-a dus mâna la obrazul stâng și l-a simțit umed. Privindu-și palma apoi, a văzut-o plină de sânge albăstrui. S-a bucurat că până și sângerărarea îi e asemenea celei a iubitei. A întins mâna către ea, să-i arate sângele albastru cules de pe obrazul stâng. Fata nu l-a luat în seamă. S-a încruntat parcă și mai mult și picurii de sânge s-au înmulțit. Acum veneau alternativ colorați, când roșu, când albastru.

- Du-te! i-a strigat ea.Și cum Little Beetle nu știa unde ar trebui să

meargă, Molly l-a lămurit:- Du-te și răscumpără saxofonul, să-mi cânți în

seara asta.Adamh a rupt-o la fugă pe scări. Își amintea

că-și răscumpărase saxofonul mai devreme, dar gâtul sărat al curcanului în care tocmai suflase l-a făcut să se îndoiască. Alerga pe străzi fără oprire, uimit că lumea stă cu ochii în vitrinele magazinelor, acolo unde televizoarele arătau manevrele făcute de Aldrin în capsula spațială. Nu-l interesa deloc evenimentul, el alerga doar. Amanetul s-a profilat în zare, dar o dată cu el și proprietarul lui. Tocmai trăgea grilajul greu de metal și potrivea lacătele.

- Dă-mi saxofonul! i-a strigat el. Te rog, e foarte important, deschide să-mi răscumpăr saxofonul...

Proprietarul l-a privit lung. Părea că nu-l cunoaște. Și-a văzut în continuare de prins lacătele în urechile de metal ale grilajului.

- Am bani, uite! i-a strigat Adamh și și-a întors portmoneul pe dos. Din el au căzut aproape trei sute de dolari. Îți plătesc dublu răscumpărarea, doar deschide magazinul!

Proprietarul, cu un click sec al ultimului lacăt închis, i-a zâmbit.

- Nu-l mai am!Little Beetle a dat cu pumnul în grilaj și

zgomotul metalului s-a auzit straniu în seară. Proprietarul nu s-a impacientat. Știa că grosimea zăbrelelor îi proteja avuția de furia trecătorilor.

- Îmi pare rău pentru tine. A fost răscumpărat...

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

56

„Cum adică răscumpărat?!” ar fi strigat boxeorul, dar vocea îi pierise. Nedumerirea din ochi lui l-a făcut însă pe proprietar să detalieze:

- Campionul a venit azi și mi-a plătit. A cumpărat și două verighete...

Adamh și-a pipăit buzunarul de la spate al pantalonilor. Din el a scos două verighete. Luna a scânteiat în ele.

- Ooo, ce frumos! a spus fata din parc. Doar că nu mă pot căsători cu tine. John mi-a promis că mă ia de nevastă.

Proprietarul dispăruse și, o dată cu el, magazinul, strada, oamenii care priveau prin vitrine aselenizarea. Adamh era în parc și tinerii îi erau alături. Fumau de zor marijuana. A primit și el o țigare de la cineva și a tras adânc din ea. Nu s-a oprit până când jarul nu i-a ars degetele. John l-a luat pe după umeri și i-a șoptit:

- Debra este a mea, tu du-te după Molly...Little Beetle nici n-avea altceva de gând.

Femeia lui oricum era de mii de ori mai frumoasă decât Debra, dar nu a spus asta, ca să nu-l jignească. Așa că a clătinat afirmativ din cap și a plecat.

În urma lui s-au auzit sunete de sitar. Nedumerit, s-a întors să vadă ce degete măiastre alunecau pe corzile exoticului instrument. Atunci l-a văzut pe John venind după el. În palma larg deschisă ținea o pastilă albastră.

- Ia asta! l-a îndemnat el.Little Beetle a refuzat. În urmă cu câteva ore

chiar el, John, îi spusese că să facă o pauză de câteva ore până să înghită o nouă pastilă. John părea că-i simte temerea și l-a liniștit cu o simplă mișcare de mână. „De fapt, ce-ar putea să mi se-ntâmple?” a gândit amuzat și a pus pastila pe limbă.

Ca s-o înghită mai repede a căutat ceva de băut. S-a trezit înapoi în casa lui, deschizând ușa de sticlă a barului. A tras de-acolo o sticlă de whiskey și a băut îndelung. Părea că alcoolul nu-i mai face rău.

Inima a început să-i bată nervos și a simțit că levitează. Încerca să-și ferească ochii de paletele ventilatorului din tavan. Era cald, cum e și firesc să fie în luna iulie. Când să iasă pe fereastră s-a apucat viguros de draperie, că Molly tocmai apăruse în cameră. Era îmbrăcată în rochie albă de mireasă. Totul era numai voal și dantelă, atât de frumos croit, că-i scotea în evidență și talia adolescentină, și umerii zvelți de abanos, și curbura sânilor obraznici. Puțin mai jos de curbura feselor începea despicătura aceea curajoasă, care lăsa să i se vadă piciorul drept în toată splendoarea lui. Sandalele, albe deopotrivă, aveau bătute pe ele pietre strălucitoare, care se asortau cu colierul de la gât. La mâna stângă, Molly purta un fir de împletitură roșie. Același fir putea fi recunoscut și ca tiv la pălăria mare albă de dantelă. În urechi avea de asemenea cercei roșii.

Adamh a coborât încet și a făcut câțiva pași către fată.

- Unde ai fost? l-a întrebat ea.N-avea rost să-i povestească toată aventura,

mai ales că și-a zărit saxofonul sprijinit de șifonier. Fără să mai stea pe gânduri l-a înșfăcat și a început să cânte. Cânta cu atâta dor încât în ochii iubitei au apărut bobițe mici de lacrimi. Și iar a cântat, cât să-l audă și tinerii adunați în spatele lui Molly. Printre ei, Adamh și-a zărit părinții, erau tineri și sănătoși, l-a zărit pe antrenor și pe alți colegi de la sală. Nu departe de ei apăruse și Oleg Nikolai însoțit de Don Padrino. Boxeorul era uimit cum de încăpeau atâția oameni în livingul lui, dar având-o pe Molly lângă el nimic nu mai conta.

- Îmi place costumul tău, i-a spus fata și Little Beetle s-a văzut în geamul camerei îmbrăcat în costum alb, de mire. Molly s-a ridicat pe vârfuri și i-a strâns cravata.

- Vino! l-a îndemnat ea și el a urmat-o supus. Luna scânteia în ferestre și fata a pășit curajoasă. Din cameră au trecut în parc, apoi din parc, printre oamenii ce urmăreau aselenizarea, au trecut prin vitrine, au trecut prin ecranele televizoarelor, au trecut prin pereți ai neștiutelor clădiri până s-au oprit pe marginea unui lac. Luna a coborât și lacul a luat foc. Lumina orbitoare l-a făcut pe Adamh să dea drumul mâinii iubitei și să-și protejeze ochii.

- Nu-mi da drumul. Nu acum!A prins-o repede de mână, speriat că ar

putea-o pierde iar. Dar Molly era lângă el. Îi zâmbea cald. Fâșii din lună coborau pe cerul negru de iulie. Inorogi zburau să prindă bucățile ce se transformau în fluturi. Fluturii băteau din aripi și acorduri de sitar se auzeau de pretutindeni.

- Cântă-ne, inorogule, i-a strigat Aldrin chiar 7

când Neil dădea să sară de pe scara puțin cam scurtă. Mirarea l-a făcut pe cosmonaut să întârzie câteva secunde marea descindere. Aldrin le-a făcut semn de încurajare. Little Beetle a luat-o pe Molly de mână și au pășit în lumină. Neil a călcat în praful lunar.

- Un pas mic pentru om, dar un pas uriaș pentru omenire, a spus unul din ei.

1 Belfast, capitala Irlandei de Nord; Béal Feirste – gura bancurilor de nisip.

2 Statele Unite ale Americii3 Cel de-al doilea război mondial4 Jane Jayroe, din Laverne, Oklahoma. Miss America

19675 Vonda Kay Van Dyke, din Phoenix, Arizona, Miss

America 19656 Jack Daniel s, bourbon whiskey7 Neil Armstrong, primul om care a pășit pe lună

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

57

proză

DumitruTEODORESCU

Dreptunghiul lichid

Nu părea şi nici nu era afectată. De parcă răcorile muntelui, cele mereu vii, îi cristalizaseră dintr-odată dragostea pe care ar fi trebuit să i-o poarte, poate şi compasiunea. „Ajunseseşi să-l urăşti?”, am întrebat-o şi m-a privit surprinsă. „Nu, de ce? Era tatăl meu şi noi ne-am iubit întotdeauna în felul nostru. E adevărat că, pentru mai toţi cei dinafară, dragostea părea că mai mult nu e. Dar am ţinut mult la el. Mama era chiar puţin geloasă. Ea mă primea întotdeauna cu supele ei à la grec, cu şniţelele ei perfecte, cu prăjiturile ei de moldoveancă trecută pe la şcoli jidoveşti în materie, cu dulceţurile ei, naiba ştie cum preparate în Bucureşti – auzi, unde?! – din cireşe amare albe şi negre, mă primea cu privirea ei caldă, grea, uneori înspăimântată de nesimţirile mele. Mă topea cu dragostea ei, n-a reuşit niciodată să rămână discretă în chestia asta. Tata însă… Tata doar mă fulgera cu o privire şi din clipa aceea contam până la moarte pe camaraderia lui. Chestia asta pentru bărbat e, probabil, ca o puşcă. O simte mereu la umăr. Pentru noi, femeile, sentimentul prieteniei rămâne de-a pururea un «ce», nu un ceva concret, precum puşca. Chiar şi când izbucneau certurile între mine şi ei – mai degrabă între mine şi ea – căutam, şi găseam! în ochii lui fulgerarea aia. Din momentul acela nu-mi păsa: aveam, nu?, puşca în mână, eu eram învingătoarea…”. „Îl ocoleai, totuşi?”. „Nu, nu-l ocoleam, pur şi simplu nu mai treceam pe la el. Îi trimiteam toate cele, nu ducea lipsă de ceva. Dar nu treceam pe la el…”. „Ioana ?...”. „Sentimentul acesta – îmi dau abia acum seama – preexistă. Poate e şi vina mea. Cred că doream exclusivitatea dragostei lui. Vine din copilărie chestia asta… Dar, sigur, el nu putea să nu-şi iubească fetele. Atât de tâmpită nu sunt să nu pot accepta acest adevăr elementar. Ioana şi Petra erau, totuşi, fetele lui. Se despărţise doar de nevastă, nu şi de fete. Cred însă că m-a rănit mai ales spaima lui că ele au rămas neajutorate. Nu sunt neajutorate. Culmea e că Ioana e convinsă şi acum că e neajutorată. I-a dat mereu târcoale, l-a convins că are nevoie de ajutorul lui. I-aducea vin, o poşircă, ceva ce bea cel ce a băut şi papucii Maicii Domnului şi numai acritura asta i-a mai rămas. I-aducea vin şi el, cel ce făcuse o viaţă întreagă procese beţivanului, a ajuns să se beţivănească. L-am găsit beat, nu mi-am revenit săptămâni întregi din uluială. Cred că mama, dacă s-ar fi sculat din mormânt, ar fi făcut infarct pe loc.Tata beat! Din armăsar

împărătesc devenise o mârţoagă nepotcovită, îmbălegărită, puţind a urină şi a fecale, a paie mucegăite, a cearşafuri curvite, a plapume din lână nespălată, a bârlog de urs alcoolizat, cu carnea viermuind, desprinzându-se. Se aneantiza într-o manieră atât de materială, scârbos, cutremurător de materială, încât, dintr-odată, tot ce reuşise să spiritualizeze din sine în mine, şi reuşise destul!, s-a prăbuşit în clisa în care se îmbălase. Pe veci, pentru totdeauna pierdut, vorba versului celebru…”. „Aşadar, aici s-a rupt puntea…”. „Da, şi totul s-a suprapus peste bănuiala aceea de sentiment: că şi-a împărţit dragostea. Conştientă, acum, că nu se poate, voiam, totuşi, totul; este, la urma urmei, ceva normal pentru una ca mine. L-am pedepsit în adâncul meu definitiv, fără nicio şansă”. „L-ai pedepsit cu moartea”. „Da. Nu ştiu dacă am şi pronunţat vreodată sentinţa, dar recunosc că l-am dat afară de peste tot pe unde se afla în casele mele. Acum poate că mă doare puţin”. „Puţin? Nu poţi contesta că te-a iubit”. „Poate că mă doare puţin. Mai ales…”. Tăcu. Mă aşteptam să licărească lacrima. Nu a licărit. Trase din ţigară mai mult cu furie decât cu deznădejde. „Şi ştii de ce mă doare? Mi-a povestit Ioana că, în ultima săptămână, îşi pusese una din pozele mele din album pe noptieră. La naiba, alături de sticla cu vin, dar, oricum, lângă el, în faţa ochilor lui tulburi, în el. Zicea Ioana că-i povestea că am trecut iarăşi pe acasă. N-am fost, dom'le, i-am răspuns. Dar el a susţinut că am fost la el, noaptea. Pe la două!! Că l-am pus să facă o baie, că i-am înfăţat aşternutul, că i-am dat pijama nouă şi că am stat de vorbă până dimineaţa. Că am vorbit despre mama, cum a murit şi cum nu i-am îndeplinit dorinţele cum să fie înmormântată, unde să fie înmormântată, cine să vină la înmormântare… Că se simte vinovat de tot ce n-a făcut cum şi-a dorit ea şi că simte că cineva îl va pedepsi pentru aceasta. Poate chiar mama. Şi ea vine des la el. Vine şi-l chinuieşte, şi-l întreabă o mie de chestii, îl ceartă, îl sfâşie câteodată cu plânsul ei atât de rar, inundător. Şi apoi pleacă fără să lase nimic lămurit clar în urma ei. Şi el se cufundă tot mai mult într-un soi de neştire, până când, într-o zi…”. „Ziua aceea a trecut deja”. „Da, şi parcă o câtime din vinovăţiile ce-l bântuiau a trecut către mine. Ceva n-am făcut nici eu, aşa cum îşi reproşa el, ceva ce – presimt – nu mă va lăsa nepedepsită”. „Nu ştiu dacă mai poţi face ceva. Oricum, ce a presimţit el s-a cam confirmat. E greu de spus însă cine l-a pedepsit”. „Eu cred încă cu convingere că nu am vină. După ce l-a aruncat în promiscuitate, Ioana a fost aceea care a desăvârşit opera. Tata a băut până în ultima clipă. I-am aruncat o dată la canal vreo treizeci de kilograme de poşircă adusă de Ioana. Vin prost, nici săracul cel mai sărac nu-l bea. Doar meseriaşul într-ale paharului. O suna şi o căuta cu recunoştinţă, dar şi cu bucuria de a mă pedepsi pentru opoziţia mea la maniera în care înţelesese să-şi trăiască ultimele zile. Dar când a simţit că se rupe firul, m-a sunat pe mine: «vino, cred că n-o mai duc până diseară. Fă ceva, trebuie să faci ceva

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

58

ca să nu mor!». L-am trimis pe bărbatu-meu după medic şi într-o oră am fost acolo. Era însă deja prea târziu. Murise. Mi-a fost ruşine de omul acela străin, medicul, de ce a văzut în casă. Ştii bine cum păstra mama casa. De doi ani de când a murit ea toate s-au adunat acolo, ca paiele puse peste bălegar, straturi de mizerie şi de putoare. Eu m-am jurat că nu pun mâna. Dar soră-mea Ioana, care vâna apartamentul, de ce nu a pus?”. „Ea nu a pus niciodată mâna…”. „În sensul în care discutam, da. Dar în celălalt sens, să am eu sănătate! Tata avea în casă vreo patruzeci de mii. Eu am plătit toată înmormântarea. Dar câte altele! Am zis că-i las totul, după ce o sun pe Petra. Chiar atunci am pus mâna pe telefon şi am sunat-o pe aia în Germania. «Tu vrei ceva de acasă?», am întrebat-o.«Nu, lasă-i Ioanei, ştii că – sper că nu mă aude – ne-ar blestema dacă am opri-o să ia ceva nebuna asta! Stai. Ia tu, şi o să-l iau când vin în România, ia tu sfeşnicul ăla pe care mi l-a făcut cadou tata de Crăciun. Ăla vreau să-l am în casa mea». L-am luat, Ioana nu a avut curajul să spună ceva. Eu i-am spus că iau, îl ştii, vasul ăla de alamă în formă de corabie în care m-au botezat. Celebra mea cristelniţă! Nesimţitul ăla mare al Ioanei nu, că-l vrea el. Nu am răbdat şi i-am zis: Vrei pe p… mătii. Atât am luat de-acasă. Petra m-a întrebat atunci la telefon câţi bani să trimită. I-am spus să-şi vadă de treabă că asta mă priveşte. Abia mai târziu aveam să aflu că Ioana îi ceruse bani pentru înmormântare. I-am spus Petrei că-i tâmpită dacă i-a trimis bani, ea ştia foarte bine cine urma să facă înmormântarea. Am comandat atunci ce se putea comanda pe loc: dulciuri, ceva băutură. Ştiu că am cumpărat o sticlă de whiski şi i-am pus-o în mână ca să avem la cimitir. I-am dat un pahar popii, câte unul feciorului celui mare şi tâmpitului de bărbatu-său, care bineînţeles, pocăit fiind, l-a refuzat şi a pitit sticla. Adio whiski! Am scos bani şi i-am zis lui Sandu, bărbatu-său, să vorbească cu preotul şi să tocmească o caleaşcă pentru transportul sicriului. Nici preot n-a tocmit, nici caleaşcă n-a adus, zicându-mi că putem duce coşciugul şi pe portbagajul maşinii sale. Doamne fereşte, mi-i frică şi să-mi amintesc!”. „Dar de ce nu l-ai pus pe Matei să rezolve asta? N-o fi fost el, tata, prea credincios, dar nici dus la groapă fără popă la căpătâi!”. „Nu ştiu, parcă am fost toţi săriţi de pe fix atunci. Acum mi se pare că totul a fost de fapt o catastrofă ce s-a întâmplat. La urma urmei, ceea ce-i de admirat în ortodoxia asta păcătoasă a noastră este respectul pe care-l acordă totuşi omului condus pe ultimul drum. Cât de amărât sau de sărac o fi, el trebuie dus la groapă cu fală. A pierit, totuşi, o fiinţă omenească, nu un animal. Uite, n-o să-ţi vină să crezi, dar aş fi vrut să primesc ceva de pomană şi la moartea mamei, şi la cea a tatei. Să fi fost lucruri alese de cineva, precum mamă-ta de exemplu, care ştie ce e de dat şi cui în asemenea situaţii, şi dăruite mie ca să-mi răpună nepăsarea şi nesimţirea ori de câte ori le voi vedea. Asta-i de la mama… Asta-i de la tata. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Nu-i tâmpită credinţa care-ţi oferă

şansa să nu-i uiţi. Nemţii au cu adevărat cultul morţilor, zilnic trec pe la morminte, le întreţin, le curăţă, le udă florile. Dar, cum să-ţi spun? E o chestie de trăire mai mult exterioară, decât interioară. N-aş putea şti cât de mult trăieşte el amintirea ori de câte ori se duce la căpătâiul celor dragi. Dar pentru mine lucruşorul acela atins de mâna, suflarea şi dragostea ei sau a lui ajunge să fie izvorul amintirii, unul viu, fierbinte, cotropitor. Nu mi-l pot imagina pe neamţ plângând de-i sare cămaşa de pe el în timp ce strânge în braţe piatra de la căpătâiul mă-sii. Dar îţi poţi uşor închipui cât amar, cât dor şi câtă lacrimă se pot vărsa în lucruşorul ăla pe care-l strângi la piept în locul tainic în care te poţi dezveli faţă de tine şi de Dumnezeu. Sună patetic ce spun, dar vârsta şi aiurelile vieţii încep să-mi desluşească adevăruri pe care nu că le-am ignorat; pur şi simplu nu am fost pregătită şi – recunosc – dispusă să le intuiesc”. „Ţi-aduci aminte când ne-am certat pe tema ce/ de ce mi se fâlfâie? Nu ştiu dacă îţi dai seama că, de fapt, subiectul erai tu!”. „Nu mi-am dat seama. Am creat în jurul meu, recunosc, o aură de tipă modernă, mondenă, superior nepăsătoare, spiritualizată până la a ignora definitiv faptul material, şi e o aură care-mi stă şi-mi face bine. Mi-am creat şi am trăit într-un spaţiu livresc şi m-am exclus dintr-un anume firesc al existenţei. Iată, acum suport consecinţele”. „Spune drept: de aia ai venit aici?”. „Da, de asta am venit. Voi sunteţi făcuţi din aceeaşi carne ca şi mine. E o dragoste aproape inexplicabilă pentru voi. Mă simt extraordinar cu voi, între voi. Nu mă pot deloc plânge de lipsă de prieteni, ştii bine cine mi-a trecut şi-mi trece pragul. Dar prietenia lor e deja una exterioară sau, dacă e să accept că-mi satisface nevoi spirituale, că mă păstrează într-un spaţiu elevat, civilizat, liniştitor pentru unele dintre neliniştile mele, nu pot să nu recunosc că nu mă mai satisface. E ceva ce sângele meu cere. Şi cere din ce în ce mai imperios. Lângă voi e adevărata linişte. Dorm bine aici, fără spaime, fără perpetua teamă de câini. Matei este înspăimântat şi, în aceeaşi măsură, încântat. Aproape că nu mă recunoaşte. Nu şi-a închipuit vreodată că bolile mele se pot astfel şi aici lecui”. Ploua. Se ridică deodată şi privi afară. O păsărică neagră, cât un boţ de mămăligă, ciripea, sărind pe stâlpul pridvorului. „Uite-o pe mama!”, strigă şi ochii îi sticliră cum nu mai văzusem de multă vreme. „Dă-mi puţină pâine!”, îmi ceru ea. I-am adus câteva firimituri, pe care le puse, cu grijă să nu sperie creatura, pe masa din pridvor. Mica negresă nu zbură. Ne uitam la pasăre curioşi. A ezitat, continuând însă să sară şi să ciripească. Se apropia, într-un dans complicat şi delicat, de puţinătatea hranei. O atacă rapid, smulse o firimitură şi se puse apoi în siguranţă. Şi iarăşi. „Am dat şi eu ceva de pomană de sufletul ei”, spuse încet pentru sine şi parcă ironic, înfrângându-şi lacrimile. „A fost, într-adevăr, o catastrofă, continuă într-un târziu. De ce m-am lăsat antrenată în porcăria Ioanei, nu ştiu... Sau poate că nu a fost decât reprezentarea reală a lamentabilei mele neştiinţe în materie de asemenea lucuri. Şi, de fapt, asta a

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

59

proză

şi fost: eu, în anul acesta de când s-a prăpădit şi tata, cred că am devenit mai înţeleaptă cu o mie de ani. Dar de ce nu am fost atunci? De ce am fost incapabilă să înţeleg că totul, absolut totul, avea să se consume în cele două-trei zile? Acum îmi dau seama că Ioana era perfect pregătită pentru clipele alea. Era calmă, ştia exact de unde se ia şi unde se pune un lucru. De aceea cu atât mai mult o urăsc. A făcut totul cu o premeditare de o cruzime incalificabilă. Doi vecini au coborât coşciugul de la etajul patru şi l-au urcat pe portbagaj. O ruşine imensă mă cuprinde acum, când îmi revin în memorie privirile vecinilor. Nu tu preot, nu tu alaiul acela ce precede sicriul, nu tu prieteni sau cunoscuţi după sicriu, te sui ca animalul în maşină, cu tat'tu mort deasupra şi te duci! Unde? La dracu', Doamne iartă-mă! «Unde îl ducem?», am întrebat-o ca o tâmpită pe Ioana. «La cimitir, unde naiba vrei să-l ducem?», mi-a răspuns ea şi am avut impresia că chicoteşte. «Lasă-mă, dom'le, am încercat eu să o dreg, că atât de tâmpită nu sunt, chiar dacă era clar că eram, dar la care cimitir?». «Păi nu mi-ai dat tu bani să cumpăr loc de veci?! se miră ea de-a binelea, privindu-mă suspicioasă. Am cumpărat locul de veci, e un cimitir nou, e loc pentru toţi…». Era deja pur şi simplu veselă! N-am mai zis nimic, nici nu mai era nimic de zis. Sandu conducea nervos, fu cât pe-aci să intre pe roşu. Frâna aproape că aruncă sicriul de pe portbagaj. Mă umflă, brusc şi de nestăpânit, râsul. Ce privelişte, să-ţi cadă mortul de pe portbagaj, să sari şi să-l aduni, să-l burduşeşti înapoi în coşciug! Să se uite lumea la noi ca la nişte arătări de nu ştiu unde, dându-şi seama uluită că pe maşină nu era un sicriu gol, ci unul cu mortul înăuntru! Nu am mai apucat să slobozesc un alt chicot, când am zărit privirea lui Matei, care se uita la mine ca la un animal preistoric. Şi care mă lovi, cu o fermitate pe care i-o recunoscui, peste mână. Am încetat să mai râd. Atât de stupidă îmi păru ieşirea mea de veselie, încât îmi dădură deodată lacrimile. Nu recunoşteam nimic din oraşul pe care-l străbăteam, absolut nimic. Călătoream parcă prin Sibiul copilăriei, prin Fălticeniul încă jidovesc, prin Ploieştiul puţind a gaz, prin partea aceea etern necunoscută a Bucureştiului unde urma să-l aruncăm pe tata în mormânt. Să mă ia dracu' dacă şi acum ştiu unde este înmormântat! «Fata tatii, îi auzii deodată vocea, mă duci departe de maică-ta…». Da îl duceam, devenea evident că-l ducem departe de mama, şi ne aflam deja într-un spaţiu a cărui deplasare devenise imposibil de oprit. Noi nu conduceam la mormânt un mort, noi călătoream. Sandu mormăia ceva, este posibil chiar înjurături, deşi n-avea voie cu pocăinţa lui, Ioana zâmbea, probabil visului său împlinit, ăla mare al Ioanei se hlizea la câte un cur, eu făcusem cu siguranţă figura tâmpitului. Matei ne răbda, singurul care realiza totul, în aceeaşi măsură în care acest tot se întâmpla. L-a întrebat pe Sandu când vine popa. Ăla tăcea. Matei a ridicat tonul. «Plouă», făcu Sandu, era clar că voia să scape de răspuns. «Ploaia ne mai lipsea!», exclamă, cochetă aproape, Ioana. «Sandu,

te-am întrebat ceva», insistă, aproape ameninţător, Matei. «Nu vine, dom'le niciun popă!, recunoscu Sandu. N-a vrut să vină. A spus căcănarul că aşa o slujbă el nu face. Slujba de înmormântare nu se limitează doar la a arunca stârvul cuiva – chiar aşa a spus – într-o groapă». Doamne, nici preot la cap n-avea să aibă tata! «Opreşte, animalule!», am urlat. A oprit, speriat. L-am trimis la origine cu toată scârba pe care o putusem aduna atunci. Ioana s-a cabrat, mi-ar fi răspuns în locul lui Sandu, dar am privit-o cu atâta furie, încât se făcu mică în scaunul maşinii. I-am cerut lui Matei să coboare şi să nu vină la cimitir fără preot. «Bine, dar unde vin cu preotul?», întrebă uluit ăla. Sandu îi explică. Am ieşit, imaterializându-mă, din acel vehicul bizar, încercând să înţeleg ce se întâmplă în întunericul sicriului. Priveam parcă de sus, imaginează-ţi aşa ceva. Deodată îl simţii alături pe tata. Râdea, avea el un râs special, ca un nechezat de armăsar mângâiat. Îl auzeam râzând astfel în preajma matului, când pregătea lovitura finală a partidei de şah. «E o adevărată distracţie, îmi zise. Sadicul ăsta de Sandu a întrecut toate aşteptările. Va ajunge un mare regizor, dacă-i trece prin cap să se facă, chicoti el. Aproape că nu am ce să vă reproşez. Abia aştept să văd locul pe care mi l-aţi ales şi este exact ceea ce merit. Niciodată nu am pus preţ pe asemenea chestii. Ţi-ai dat duhul, gata, la groapă cu tine, fără ceremonii care-i sărăcesc pe cei ce rămân, bocete fariseice şi celelalte scene. Eu mi-am dorit întotdeauna să ratez spectacolul acesta; poţi trece în neuitare şi în tăcere şi demn. În cazul acesta rezolvat de voi singura chestie care ar trebui să mă deranjeze, a chicotit el iarăşi, este modul în care mă transportaţi. Ca pe o paporniţă cu pepeni!... Cine îşi imaginează o asemenea chestie îmi face însă o ultimă favoare, şi anume că mai pot fi luat drept un lucru util. Încă util…». Ploua. Stau naibii şi mă întreb cum puteam fi acolo unde mă suisem, fără să simt ploaia? E o prostie ce spun, dar nedumerită tot am rămas. Tata se reîntorsese în sicriu. Era o ploaie nemernică, eram deja udă şi mă întrebam cum vom suporta ceremonia de la mormânt. Era şi frig…”. „Dacă-mi amintesc bine era înainte de Sf. Dumitru, în octombrie”. „Da. Era frig şi nu mă încălzise deloc chicoteala tatei. Sandu conducea la fel de prost, Ioana continua să-şi zâmbească cu o satisfacţie probabil imposibil de reprimat nici în acele clipe pe care, sunt convinsă, le-ar fi dramatizat până la paroxism dacă ar fi trebuit să ofere lumii spectacolul fetei răpuse de durerea că i-a murit tăticuţul drag. În absenţa cortegiului însă şi obligată să-l plângă de jos în sus, a ales soluţia acestei muţenii satisfăcute, vag umbrită uneori de câte un zâmbet iute şi parcă umil. Erau probabil clipele în care tata, nepierzând ocazia, îi chicotea şi ei de sus, de pe portbagaj, repetându-i vechea lui vorbă: «Pupă-mă-n cur!» Umilinţa îi făcea bine Ioanei, în momentele în care îmbrăca haina aceasta era chiar frumoasă. Cred că n-a remarcat vreodată că postura o favorizează sau, dacă a observat, atunci a refuzat-o, în numele marii ei meniri,

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

proză

60

aceea de a-l moşteni pe tata. Înţelegi la ce moştenire mă refer…”. „Măcar se cernise?”. „Da, era singura. Sandu avea cămaşă albă şi un sacou bej. Fecioru-său nici nu mai ştiu cu ce era îmbrăcat, dar sigur nu în negru. Oricum, cu fiecare clipă, totul devenea altceva decât o înmormântare. Dacă până şi mortul ajunsese să chicotească!...”. „Hai să ajungem la cimitir, că e deja târziu!”. „Tocmai ajungeam. Omule, pe cuvântul meu de onoare, eu n-aş fi în stare să ajung încă o dată acolo, pur şi simplu nu ştiu unde e! Atâta ştiu că e într-o margine, în coasta unui cartier nou, nu ştiu cum se cheamă. Încolo, nimic. Am pus o vreme chestia asta pe seama vreuneia dintre amneziile, din nesimiţirile mele. Nu, nu ştiu pur şi simplu nici unde e, nici cum s-ar ajunge acolo” . „Şi nici nu vrei!”. „Ei bine, şi nici nu vreau. Probabil că mă voi întoarce acolo numai atunci când voi fi în stare să-mi fie ruşine. Dar ruşinea aceea care nu doar umileşte, ci şi vindecă. Ruşinea cea mare, pe care tata n-o avusese şi, bineînţeles, nu ne-o transmisese. Bolile pe care le-am tot dus pe mine sunt, în ciuda bănuielilor mele, prea grave. Căci ceea ce ştiu acum foarte bine, convingerea mea din ce în ce mai adâncă e că eu va trebui să adorm în deplină creştinătate. Nu vreau să spun că nu voi lipsi de la slujbele bisericii cartierului, că mă voi smeri în sărbătorile – multele sărbători – ale calendarului ortodox, că nu voi scăpa hramuri sau praznice, dar îmi voi cultiva bruma de credinţă rămasă de la mama, reglându-mi conturile, Doamne iartă-mă pentru barbarismul sintagmei, lămurindu-mi relaţiile cu Divinitatea. Şi nici nu îndrăznesc să promit că voi reuşi să-mi plătesc datoriile faţă de Dumnezeu. Voi face şi eu ce voi putea, înfrângându-mi o educaţie şi o fire într-o asemenea măsură laicizate, încât uneori mi se par stupide”. „Exagerezi”. „Da, exagerez. Dar abia acum pricep un lucru extrem de simplu: că apetitul pentru laicitate n-ar trebui să aibă nimic cu clipa aceea tainică a umilinţei rugii către Dumnezeu. Eu nu le văd contrazicându-se. Dacă va trebui să plătesc pentru orgoliul meu, pentru atitudinea mea sfidătoare faţă de credinţă, voi plăti. Îmi asum acest risc. Dar spaima faţă de tot ceea ce are puterea să te înfrângă, oricât de mult te-ai sumeţi, nu poate fi lecuită decât în momentul plecării frunţii şi deschiderii inimii către sfinţenie. Şi, întorcându-mă la orgoliu, iată că am realizat că tocmai el mă împinge să nu accept o plecare dintre voi asemănătoare cu cele ale mamei şi, mai ales, a tatii. Vreau, o spun ca să-ţi intre în cap, să mor şi să fiu îngropată aşa cum ştiţi voi că trebuie să se facă. Vreau să mă învăţaţi să mor şi să înţeleg încet, atâta timp cât voi mai trăi, ce anume trebuie făcut pentru ca trupul meu, numele meu să beneficieze de respectul meritat, de cinstea cu care-l pot înconjura mirosul de trup spălat creştineşte, de haină adiind a levănţica păstrării, de ceara curată, de tămâie, de atmosfera aceea de putreziciune frumos mirositoare. Nu vă cer să mă plângeţi, vă cer doar să-mi spuneţi ce şi cum să rânduiesc, ce lucruri care mi-au fost dragi să ajungă la

voi, un dar peste moarte, pentru ca să rămân de-a pururi în ochii şi sufletele voastre şi, prin voi, ale copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor voştri. E un gaj formidabil, nu?”. „Tu ai mirosit întotdeauna afacerile bune…”. „Îmi face plăcere ce-mi spui, dar nu-i chiar aşa. Am ratat, aşa cum ştii, morţile ambilor părinţi. Şi chiar dacă, în uriaşa lor bunătate faţă de mine, nu le mai pasă de cum s-a consumat despărţirea de lumea aceasta, mi-a ajuns să-mi pese. Nu mai pot repara nimic. Adică doar, aşa cum a propus Matei, să duc, după şapte ani, osemintele mamei, aşa cum şi-a dorit, lângă bunici, în Moldova voastră. Dar tata e definitiv pierdut”. „Te-ai gândit vreodată că nonconformismul lui, ca să nu-i spun altfel, l-a împins iremediabil către acest sfârşit?”. „La asta nu m-am gândit. Cred că ai dreptate. Probabil că intuiţia acestui adevăr m-a readus în munţii voştri mănăstireşti. Nu ştiu dacă mă voi purifica prin respirarea aerului de aici, prin spălarea ochilor cu priveliştile sacre şi caste, prin hrănirea cu mierea şi laptele vostru păstrând toate ismele curate şi lecuitoare ale pământului vostru, nu ştiu deci. Poate că nu, dacă am reacţionat cum am reacţionat atunci când călugării de la schitul acela din sălbăticie la care m-ai dus ne-au interzis nouă, femeilor, de a intra să vizităm, să ne rugăm, să mâncăm acolo pe motiv că nepurtătoarele de ouă nu au dreptul să calce în curtea schitului. M-am revoltat şi pentru că chiar mi-era foame, dar şi pentru că mi se părea total nedrept ca voi, bărbaţii, să vă îmbuibaţi cu borşul lor de post, iar noi, muierile să postim de-a dreptul. Ar fi trebuit, desigur, să iau lucrurile aşa cum le rânduiseră ei şi să tac, să accept, că n-aş fi murit de foame. Dar am simţit totul ca pe o nedreptate, venită, culmea!, chiar din partea Celui întotdeauna şi de-a pururi drept. Pun totul însă pe seama încornoratului, mai puternic acolo, în afara zidurilor mănăstirii, decât Cel ce pusese în calea nostră schitul. Aşadar, dacă mă crezi, eu abia acum mă botez cu adevărat în sensul creştin al actului. Mă-nţelegi?”. „Încerc. Tu te rebotezi de fapt. Pentru că, chiar dacă ai ignorat-o sau, mai rău, ai dosit-o bine, în tine a existat dintotdeauna acea fărâmă de lut supus puterii şi milei lui Dumnezeu. Mama ta a avut grijă de asta. Poate chiar ea a ascuns-o atât de bine încât să n-o distrugi aflând-o prea devreme, dar să o poţi descoperi atunci când îi vei simţi imperios nevoia. Tu eşti un om bun şi omul bun are musai – zic şi eu precum zice ardeleanul – are musai ceva neîntinat, pur şi purificator în carnea şi în sufletul său”. „Dea bunul Dumnezeu să fie aşa. Să ne întoarcem însă la povestea noastră. Cimitirul mă plesni pur şi simplu peste ochi. Imaginea mea despre un asemenea loc mi se cuibărise în memorie încă din copilărie. Era un cimitir vechi de la Sibiu, parcă pleoştit cumva de ani – asta mi se pare că e normal, să fie cimitirul un loc secular –, dar emanând maiestuozitate, o fală nobilă, firească. Imaginea aceasta mi se păruse normală, aşa cum normală este aceea a unui cuţit care face parte în fiecare zi din viaţa ta. Cimitirul ăsta în care intrasem semăna însă atât de bine cu cartierul din preajmă, cu

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

61

proză

vremurile şi cu noi, încât imaginea răsfrântă în această oglindă sui generis nu numai că umilea, dar înfricoşa de-a dreptul prin lipsa totală de speranţă şi de cruţare odată trecuţi în lumea unde ne aşteaptă judecăţile. Îngrămădit, cu un amestec de fals poetice cruci de mesteacăn şi de monumente funerare făloase şi fără pic de gust, fără verdeaţă – absenţa verdelui este lucrul care m-a şocat cel mai dur –, câteva flori tomnatice pirpirii lângă o mare de flori artificiale înfipte îm borcane de muştar sau în cupe amforizate, cioplite din marmură sau turnate din betoane şlefuite, gropi lăsate peste sicriile probabil prăbuşite sub forţa metrilor cubi de pământ aruncat peste ele, alături de cavouri belciugate şi bronzate, alei înguste şi, Doamne!, o mie de câini! Câini vagabonzi, arcuiţi de foame, plecându-şi mereu curul către pământ a umilinţă sau poate mai degrabă pregătindu-şi saltul pentru atac, câini de toate rasele, culorile, mărimile, sexele, religiile!... Percepeam acest tablou înaintând către groapă şi cărând în patru sicriul, eu şi cu Ioana în spate, unde era mai uşor, Sandu şi cu fecioru-său – icnind, împiedicându-se, lovind cu picioarele în javre şi înjurând – în faţă. La groapă, nimeni. «Mă duc după gropari, a zis Sandu, privindu-şi cu ură pantalonii şi pantofii năclăiţi de noroiul negru. Or fi pe aici…». Pur şi simplu o ştergea! Sicriul rămăsese pe pământ şi câinii, cu cozile între picioare, privindu-ne cu atenţie, îi dădeau târcoale. Am ţipat la ei şi am aruncat cu un bulgăre moale care se risipi între ei. Doi au fugit, unul însă a mârâit, arătându-şi mestecătorii. I-am lăsat naibii în pace. Ploua şi Matei şi cu preotul nu mai veneau… Îi trecuse şi tatii cheful de a chicoti şi cred că se întreba, la rându-i, înfrigurat şi îngrijorat, de ce nu mai vin Matei şi cu slujitorul Domnului. Mi l-am închipuit în costumul său gri, cel bun, cusut dintr-o stofă de fost patron de mare fabrică de vopseluri în Bucureşti. Tata – cel care îi înfruntase pe cei ce-i confiscaseră fabrică şi case în Bucureşti, care s-a ascuns o vreme în bârlog, până tot ăia l-au găsit şi l-au băgat câţiva ani în puşcărie, tata – cel căruia i-au oferit până la urmă o slujbă de maistru în fosta lui fabrică. Aveau nevoie de el, de ce ştia el despre vopseluri. Tata – cel mereu neînvins, iată-l învins de singurătate şi de băutură, de indiferenţa şi de răutatea odraslelor, de neînţelegerea vecinilor şi a puţinilor prieteni, o fărâmă de trup speriat de costumul uriaş în care a fost aruncat, amirosit de câini, neplâns şi nepregătit pentru creştineasca potecă ducând spre compasiune şi iertare, tata stă pe buza ultimei căderi”. „Dumnezeu ştie dacă e ultima…”. „Da, Dumnezeu ştie… Stă acolo şi ploaia înmoaie, îndărătnică, ironică şi nepăsătoare, vopseaua de pe sicriul de brad, probabil foarte ieftin, înmaronind lutul şi trasând contururile unui dreptunghi lichid. Este ultimul lui semn de deasupra, de pe tărâmul luminii, mi-am zis. Din adâncuri nu ne va mai trimite, probabil, semne. Şi mi-am adus aminte – ca pe un asemenea semn – de o lecţie de geometrie făcută împreună, eram printr-a treia, a patra. Figurile geometrice. Înţelegeam şi nu prea. Atunci m-a întrebat ce-mi place mai mult,

pătratul sau dreptunghiul? I-am răspuns, negăsind în chestia aceasta vreo noimă, că-mi place pătratul. Foarte serios, aproape filosof, mi-a răspuns că nu am ales bine. Pătratul este ceva perfect, nu se acomodează cu omul. Nici omul cu el. Rar vei vedea casă pătrată. Sau o cameră pătrată. Omul îşi aşează gospodăria într-un dreptunghi, grădină cu flori, casă, curte, livadă; preferă lungimea, nu lăţimea. Dreptunghiul este purtător de libertate, este un spaţiu creator. Pătratul este simbolul cuştii sau invers, în el nu poţi descrie decât un cerc. În dreptunghi ai şansa de a urma traseul unei elipse, e o chestie pe care îi place să o străbată calul închis în formele hipodromului. Mare lucru n-am înţeles, dar l-am întrebat dacă de aici vine vorba de cap pătrat. A râs – şi de asta nu uit întâmplarea –, m-a sărutat şi a spus că este nevoit să recunoască faptul că are o fată deşteaptă. Orgoliul meu era pentru prima dată satisfăcut, fără însă ca să mai fi primit vreodată răspuns la întrebarea cu capul pătrat”. „Mă gândeam la el şi cred că a reuşit să evite traseele circulare. Dar cele eliptice l-au servit oare mai mult?”. „Trasee eliptice! Se poate scrie un eseu despre libertatea relativă a mişcării pe un asemenea traseu, în relaţie cu cea captivă, a traseului circular, dar şi despre fragmentarea ei… Tata m-ar fi cravaşat să-l scriu, dar, iapă nărăvaşă şi comodă cum sunt, nu cred… Apărură şi ciorile. Tot ce e sinistru se aduna încet, în noul cartier de locuinţe subterane. Matei nu venea şi cred că atunci am realizat pentru prima oară în viaţa mea ce înseamnă cu adevărat deznădejdea”. „Chiar?!”. „N-am dus-o niciodată rău, m-am ferit şi am fost ferită de necazuri, sunt o fire dominatoare şi optimistă, de ce-aş fi deznădăjduit? Sandu nu aducea groparii, Matei nu venea cu popa, nepotu-meu dispăruse printre cruci. Numai eu cu Ioana şi cu tata, două străine şi un leş. Un leş care, iată, găsise metoda de a ne mai pune o dată la încercare duşmănia dintre noi şi, pentru fiecare în parte sau pentru amândouă împreună, dragostea pentru el. Doamne, m-am întrebat cu o spaimă neîncercată vreodată până atunci, oare va trebui să-l lăsăm noi două în groapă? Nu noi l-am lăsat. Au venit Matei cu preotul – un om bătrân şi supărat criţă pe noi, aproape că nici nu ne-a vorbit. A făcut o slujbă scurtă. A adus şi Sandu un gropar bărbos, bătrân şi mort de beat. Venea ăsta pe alee cu cele două hamuri de coborât sicriul târându-le după el şi se tot repezea ba la un câine, ba la altul, că erau o mulţime după el, izbindu-i cu cizmele de cauciuc din picioare. Şi tâmpiţii ăia de câini nu fugeau, răbdau şuturile, ba parcă se înghesuiau şi mai abitir între picioarele lui. L-au coborât pe tata în groapă Sandu, Matei, groparul şi cu preotul. Omul ăsta n-a luat la urmă decât un pahar de whisky şi dus a fost. I-am oferit bani, nu a vrut, am avut senzaţia o clipă că i-ar fi plăcut să scuipe peste mâna în care îi ţineam. Sunt convinsă că aşa ceva nu văzuse în viaţa lui, probabil nici pe front… Nu am reuşit să-mi storc vreo lacrimă. Tata, fostul capitalist, cu spiritul lui mai laicizat decât al unui comunist, reuşise să compromită şi această ultimă întâlnire comună cu divinitatea.”

62

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Al.CISTELECAN

Laurențiu Blaga

portret în cărbune

Blaga, Laurențiu, poet, publicist, regizor, dramaturg. (A semnat și cu pseudonimul Dan Mărăcineanu). S-a născut la 29 mai 1979, în Reghin. Fiul lui Ioan Blaga, inspector de protecția muncii, și al Mariei (n. Suciu), bucătar-șef. Primele opt clase (1985-1993) la Gimnaziul „Florea Bogdan” din Reghin, apoi (1993-1997) Liceul „Lucian Blaga” din același oraș; a urmat (1998-2002) cursurile Facultății de psihologie din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș; între 2008-2010, în cadrul Universității de Arte din Tîrgu Mureș, a urmat masterul „Arta regizorului în spectacolul contemporan”. În prezent este student la teatrologie, în cadrul aceleiași Universități. A lucrat ca reporter la săptămînalul „Jurnalul de Mureș” (1998), redactor la „Recurs” (Tîrgu Mureș, 2000-2001), redactor și secretar general de redacție la „Transilvania Jurnal” (2000-2002), redactor, realizator și editor la Radio Tîrgu Mureș (2000-2006, în calitate de colaborator), redactor și director de imagine la Televiziunea Tîrgu Mureș (2006-2008), manager al proiectului REEA, în cadrul căruia a realizat portalul www.cultura.inmures.ro (2008-2010), director de imagine la S.C. Lider Consulting SRL (2010), director de programe în cadrul Centrului Multimedia „Teatru 74” (2010-2012); din 2012, secretar artistic al Teatrului Național Tîrgu Mureș. În paralel, a fost manager de proiect la Unidrama (festival organizat de „Teatru 74”) și la Noua dramaturgie (tot în cadrul „Teatrului 74”); de asemenea, a fost redactor-șef al revistei Bastion (2005, Tîrgu Mureș). Colaborator al revistei LitArt (Tîrgu Mureș). A regizat mai multe spectacole de teatru, pe diverse scene sau studiouri (Regele Lear, fragment, 2009; Dexter, de Alexa Băcanu, 2009; Vis 7.38, 2010; Trei, spectacol de poezie, 2010; Ușa închisă, de Graham Reid, 2010; Cea mai proastă piesă din lume, de John von Duffel, 2011; Bye, bye, America, de Carmen Dominte, 2011; Tîlharul bun la suflet, de Conor McPherson, 2012). A debutat, cu poezie, în revista Oscar licean, din Reghin, în 1995; editorial a debutat în 2003, cu Rai de ocazie (Editura Cezara, Tîrgu Mureș). A mai publicat volumele: Sevraj (Editura Romghid, Tîrgu Mureș, 2004), Singurul Dumnezeu disponibil (Editura Ardealul, Tîrgu Mureș, 2008) și Guga (Editura UartPress, Tîrgu Mureș, 2012). Prezent în antologiile Joi 5 P.M. (Editura Ansid, Tîrgu

Mureș, 2005, antologie a Cenaclului din turn; el îngrijește antologia și semnează, cu pseud. Dan Mărăcineanu, un cuvînt înainte), Ultima generație, primul val (Editura Muzeului Literaturii Române, București, 2005), Tîrgu Mureș. Trei decenii de poezie (Editura Ardealul, Tîrgu Mureș, 2007; volum trilingv: română, maghiară, engleză). Membru (și fondator) al Cenaclului din turn (Tîrgu Mureș). În 1996 a primit premiul special al juriului la festivalul național de poezie La porțile visului (Reghin); în 1997, același premiu la festivalul național de poezie „Cezara Codruța Marica” (Tîrgu Mureș); iar în 2006, premiul pentru poezie în cadrul festivalului „Lucian Blaga” (Tîrgu Mureș). În 2007, alături de Gabi Eftimie, Valentin Chiriță și Cătălin Furtună, a participat, la Muzeul Literaturii Române din București, la proiectul Altertext. În 2002, în regia Laviniei Steer, i s-a jucat, la „Teatru 74”, piesa Transplantul.

*Între poeții mureșeni Laurențiu Blaga aproape

că face figură de avangardist întîrziat. A și semnat, de altfel, alături de colegii din Cenaclul din Turn (care, însă, s-au cam lăsat de poezie), un fel de manifest tardo-avangardist prin care anunțau că nu mai vor „poezie regională”, „de ogradă sau vecini”, ci „poezie sinceră” și „adevărată”. Manifestul pare iritat mai degrabă de poezia provincială, campanilistă și retardată - și de gloriolele locale, desigur -, voind emancipare de localism. Laurențiu, în orice caz, nu-l cultivă și scrie pe frecvența propriei generații. De la natură (dar și din împrejurare) pare mai degrabă trubadur, făcînd descîntece și madrigaluri de farmec. Rai de ocazie cam din această materie e proiectat, cu o tandră mistică de amor. Ce-i drept, cam împinsă-n patetism, cu rețetă de oximoron care combină vraja și durerea și transcrie cu peniță simultan violentă și prețioasă: „Aceste rînduri/ sunt, de fapt, ale tale./ tu le-ai scris cu vîrful lamei/ pe cordul meu deschis/ ca un crin în ziua polară/…/Aceste rînduri/ sunt, de fapt, tot ce a mai rămas/ în urma unei întîmplări/ în care tu ai fost cerul,/ iar eu aripa zborului întrerupt” (Post Scriptum la o întîmplare). Laurențiu e trubadur dedicat și are fantezie flatantă, cu care umple absența iubitei și exultă în plină criză de sevraj amoros: „povestesc și azi despre tine/ ca despre sîngele meu -/ cu cît a curs odată cu timpul/ cu atît ai curs și tu din mine,/ lăsîndu-mă mai mult bolnav/ decît nefericit,/ mai mult inutil decît anemic./ știai că fără imaginea ta/ nu știu să trec nici strada,/ iar trotuarele îmi par șine/ pe care merg legat la ochi” etc. (Convalescență). Consemnează efectele absenței în tropare senzuale și delicate, exploatîndu-i iradianța cu o vervă sentimentală controlată de o ușoară ironie (are ceva din patetismul caricat al lui Mihai Ursachi și din romantismul său contrariat prin exagerări gestuale anume): „Mi-e teamă să închid pleoapa/ peste chipul tău,/ deoarece mai port și azi/ imaginea ta pe

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

63

portret în cărbune

retină” etc. (Confesiune în oglindă). Practic, transformă absența în poetică (știe bine că-i mai iradiantă decît prezența) și se răsfață în devoțiune, făcînd, firește, voluptate și juisanță din suferință într-o poezie iremediabil madrigalescă: „Încerc să prind/ un stol de cuvinte/ și să le înșir/ pe trotuarul din fața casei tale/ iar ele să dea/ din aripi/ ca o flacără ce se stinge” (Ei). Altminteri, cînd schițează arte poetice în direct, e prea patetic și refulează romantism sacrificial en gros: „Poezia/ e o picătură/ din sîngele celui/ ce moare pe crucea vieții/ istovit de cuvînt” (Poezia). Pe cît de exaltată e iubita, pe atît, firește, autoportretele ne dau un om de agonie: „sunt un melc obosit/ ce umblă prin viață/ cu moartea-n spinare” (Autoportret). E un sentiment existențial de replică la exultanța absentei dar care, încetul cu încetul, capătă oarece autonomie (și consistență).

Lucrul se vede deja în Sevraj, despre care Dumitru-Mircea Buda zice că-i o „elegie agonică ce se vrea vizionară” și care se nutrește dintr-un „sentiment depresiv al realului”. Că poetul a schimbat poetica de madrigal cu cea deceptivă se vede chiar din modul în care declasează idila din care și-a hrănit primul volum. Și ca și cum n-ar fi de-ajuns că propria dragoste nu mai e un eveniment, ci doar o banalitate, sentimentele înseși, la general, au intrat în profundă și iremediabilă declasare: „știi,/ noi am fost doar o întîmplare,/ un fapt banal, de pagina cinșpe/ a unui ziar de provincie./ tu – o primăvară rătăcită/ printre anotimpuri,/ eu – un speculant/ al după-amiezelor de joi//…// am auzit că azi/ dragostea se dă pe cartelă,/ cîte două zile pe săptămînă” (Dazed and Confused, remix). Dar una e ce-și propune poetul și cu totul alta ce pătimește sufletul lui. Așa și al lui Laurențiu: degeaba poetul își banalizează premeditat dragostea, căci el rămîne marcat definitiv: „mi-aș smulge singur/ coasta nepereche/ și mi-aș face femeie nouă,/ dar tare mi-e teamă că ar ieși/ după chipul și asemănarea ta” etc. (Coasta din mărul discordiei). Sevrajul amoros – care-i tema întregului volum – nu mai e atît de teribil și de exaltant ca-n prima carte; ba chiar e cu mult mai destins, dedîndu-se la joacă și la glumețe: „m-ai lăsat în fața porții,/ răstignit, dar beat de tine,/ nu mai știu/ nici zi, nici noapte/ dacă vine” etc. (Elegia parfumului de noapte). Sentimentul e lăsat acum pe mîna spiritului ludic, al histrionismului sentimental, și e depatetizat cu intenție; cu el se mai fac doar piruete simpatice de inteligență lirică, giumbușlucuri sentimentale la marginea dintre frivolitate și melancolie: „între mine și tine/ stă mersul tău de hostesă,/ principesă/ a după-amiezelor de joi//…// între mine și tine/ stă sensul zilei de joi:/ aceiași sîni goi,/ răsfirați în suspine” (Elegia după-amiezii de joi). Uneori melancolia e mai tare decît pornirile ludice și dă în nostalgii (”ce știai tu/ despre nopțile mele/ pierdute în sala de așteptare/ a sufletului tău de sirenă,/ despre diminețile/ petrecute cu ploaia alături,/ între

anotimpuri?” etc. – Natură moartă, cu suflet), alteori sintaxa de exaltare revine și mistica amoroasă trece mai pe grav: „cu tine alături/ trupul meu e mai mult/ decît o roabă de pămînt/ aruncat la groapa comună// a sufletelor” (Pseudodeclarație de dragoste). Nostalgia care a luat locul exaltării trăiește bine în sevraj, căci înflorește adesea în desene de grație, nu doar în fente simpatice.

Pe ton simpatic și pe melancolie euforizată merg lucrurile și în Singurul Dumnezeu disponibil, unde Laurențiu își continuă madrigalele, dar adaptate acum (updatate) la retorica ușuratică a seriei tinere: „azi îmi ești parcă/ mai dragă,/ cu zîmbetul acela complice/ de copil prins la borcanul cu miere,/ te inventez fiecare minut,/ îți cresc aripile/ cu care, știu asta,/ vei zbura de lîngă mine// poate nu mă crezi/ dar sms-ul acela de ieri,/ pe care l-ai scris în autobuz,/ porcăria aia cu săaiozibună!tepup!/ și pe care tu nu dai doi bani,/ sms-ul acela mi-a schimbat ziua asta futută,/ pe care aș scoate-o din calendar/ pe motiv de incompatibilitate/ cu mersul stărilor mele” etc. (Supergirl). În general Laurențiu mizează pe topirea patetismului în frivolitate aparentă și-n joc, dar adesea cele două stau doar alături, fără contaminare: „mutilat de cuvinte/ îmi crestez durerea în poeme cu vers alb/ înșirate pe sîrma salturilor mortale/ fără plasă// m-ai uitat acolo,/ la intersecția dintre două ploi:/ una – eșuată pe asfaltul/ din fața garsonierei tale/ plină de mirosul amorului urban,/ cealaltă – crescută sălbatic/ din înfrîngerile noastre/ precum iarba rea// Dumnezeu ne-a dat/ cea mai grea pedeapsă// să ne iubim” (Cioburi de zaț cu cafea). Formula de dezinhibare și nonșalanță sentimentală (dar și sentimentalizată) îl apropie bine pe Laurențiu de trubadurii (puțini, totuși) din propria generație, chiar dacă el e mai timid în dezinhibări de limbaj (care nu lipsesc, însă). Așa cum a promis și s-a angajat prin manifest, Laurențiu nu scrie după gramatici provinciale.

Opera:Rai de ocazie, Editura „Cezara”, Tîrgu Mureș,

2003; Sevraj,/cu o postfață – În loc de postfață – de Dumitru-Mircea Buda), Editura Romghid, Tîrgu Mureș, 2004; Singurul Dumnezeu disponibil, /postfață – Visător, printre bytes… - de Ileana Sandu/, Editura „Ardealul”, Tîrgu Mureș, 2008; Guga, UartPress, Tîrgu Mureș, 2012.

Referințe critice:Georgeta Mărginean, Demeter Judit, Profiluri

reghinene. Dicționar biobibliografic, Coordonator: prof. Marin Șara, Prefață de Cornel Moraru, Biblioteca Municipală „Petru Maior”, Reghin, 2008; Felix Nicolau, în Luceafărul de dimineață, nr. 45-46/2009; George Neagoe, în Cultura, nr. 211/2009; Dumitru-Mircea Buda, în LitArt, nr. 12/2012; Daniela Gîfu, în Revista de recenzii, febr. 2013.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

DanielaMICU

Despre filosofie, poezie și dragostea deshidratantă

64

După ce a publicat trei cărți de filosofie (Ontologia negației, 2004; Introducere în nihilismul nietzschean, 2012 și Existențialismul astăzi, 2012) și trei volume de versuri (Război civil, 2005; Noaptea instinctelor, 2009 și Gothic, 2011) Ștefan Bolea face prin Caietul Roxanei și alte jurnale (Herg Benet Publishers, 2013) un neprevizibil gest de sinceritate. Autenticitatea a fost cuvântul cheie al scriiturii lui Ștefan Bolea și înainte, dar de această dată este încă mai transparent în privința unor momente care par să fii contribuit la dezvoltarea sa interioară.

Dacă la nivel formal textul autobiografic se alcătuiește din zece capitole ce pot fi grupate în trei părți, fiecare corespunzătoare unui moment în care s-a îndrăgostit, la nivel ontologic informațiile cu privire la Sein și Dasein sunt copleșitoare. Trăirile pe care Ștefan le experimentează începând cu vârsta de 16 ani sunt o palmă peste fața oamenilor adormiți. Ștefan cel de 16 ani are o pasiune pentru filosofie și poezie, ascultă rock și muzică clasică și este îndrăgostit de Roxana. Este de asemenea un adolescent teribil cu o minte sclipitoare pentru vârsta lui. Nihilist până în măduva oaselor, el se plasează într-un triunghi echilateral alături de Dumnezeu și Diavol, uniți prin poezie. Acești aliați îi asigură împreună iluzia unei puteri neobișnuite: „O furie de-a mea v-ar îngropa pe toți în balele nimicului, un singur suflu de-al meu v-ar doborî în esența vidului, un pumn de-al meu v-ar descompune în mii și mii de particule de lavă…”. Cea mai mare luptă a existenței sale se petrece în interior, unde el este propriul său inamic – o gândire precoce pentru puștiul din Caietul Roxanei. Prezența Roxanei îi stârnește sentimente pe care cu greu reușește să le controleze – dragoste, euforie, patimă, dar și furie, gelozie, disperare și tristețe: „De aproape trei luni, de când luciditatea, bunul meu cel mai de preț, mi-a fost răpusă de deshidratarea dragostei mă simt resemnat, renegat, apatic, am tendințe radicale spre lene, spre o visare tâmpă și fără rezultat, opera mea suferă și ea, mă simt ca un zeu devastat, a cărui goliciune a fost expusă tuturor.” Sentimentul de dragoste deshidratantă contrastează puternic cu energia distructivă, pasională: „Aș sacrifica pentru un an cu Roxana, nu doar sufletul meu, aș vinde diavolului și sufletul colectiv al omenirii.” În cele din urmă Roxana se află în „cârligul altcuiva” și după o suferință îndelungată personajul-autor va fi foarte precaut cu următoarea dragoste – Hilda.

Dacă Roxana părea puțin superficială, Hilda pare să fie o persoană capabilă să-i facă față unui Ștefan de 21-22 de ani: „am avut o zi perfectă în cimitir cu hilda, apoi pe terasa unui bloc simt amețeala fericirii să fie dragostea doar un voal pe care și-l pune sexul pe față? căci simt atracția sexuală primară, dar mai simt altceva, pe care nu știu cum să-l numesc decât iubire de fapt, cuvintele nu sunt potrivite, e mai mult decât iubire afecțiune, dorință, sacrificiu, mângâiere, perfection, cum spune crematory în piesa mea și a hildei”. Dar nici Hilda nu acceptă să i se arate cât de mult poate fi iubită, la fel cum se întâmplă și cu Elie, prietenă mai veche, de care personajul se simte atras. Aceste trei iubiri neîmpărtășite, un fel de hammam pentru sufletul pe care îl credea controlabil cu mintea, sunt, din punctul meu de vedere, mai mult un pretext pentru exprimarea unor concluzii la care a ajuns în timp. Afirmația mea nu exclude autenticitatea trăirilor naratorului, ci este mai degrabă o convingere că nu iubirea în sine este hard core-ul acestor jurnale, ci fundalul pe care este exprimată complexitatea existenței. Ștefan Bolea este în tot ce scrie filosof și poet deopotrivă, iubirea și suferința provocată de iubire este doar hrană pentru o creatură mult mai mare, care se arată începând cu prologul „Nervi (1995)”, o serie de 70 de aforisme pe diferite teme („Adevărul este o divagație, ultima. Nu-l vei descoperi decât atunci când va fi prea târziu, când nu va mai conta…”) și până la cele trei anexe ce conțin poeme, unele dintre ele publicate în Război civil, dedicate Roxanei, Hildei și lui Elie.

Stilul de redactare al jurnalului este actual, relaxat, fără grijă deosebită pentru semne de punctuație sau majuscule, în diferite locuri sunt inserate fragmente în engleză, versuri sau idei cheie sub forma unor aforisme. Autorul face trimiteri cinematografice, dar mai ales muzicale: „Muzica imunizează haosul, prezintă moartea într-o dimensiune nouă și agreabilă, muzica odată ce o percepi, te poate înțelege și anticipa, oricât de unic ai fi”. Lectura jurnalului în timp ce asculți muzica recomandată pentru anumite pasaje trezește impresia conectării la autorul-sursă. Poemele și aforismele integrate la sfârșitul și începutul cărții completează fericit construcția jurnalului. „Textul ăsta a ajuns ca o ceapă” scrie la un moment dat Ștefan Bolea, referindu-se la construncția pe mai multe planuri a textului. Caietul Roxanei… este, cu alte cuvinte, o lectură completă, capabilă să pună de-odată în mișcare cele trei tipuri de cunoaștere: instinctivă, emoțională și intelectuală.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

65

CameliaTOMA

„Soldat incandescent”

Fiul lui Barbu Brezianu, istoric şi critic de artă, şi fratele lui Andrei Brezianu, eseist, prozator şi traducător, Dominic Brezianu se situează încă din copilărie sub semnul scrisului ca formă de configurare a unei opţiuni existenţiale validate de vîrstele poetice ulterioare. Numele scriitorului Dominic Brezianu e semnalat pentru prima dată în revista ieşeană „Cronica” (1968). Volumul său de debut Cu mai puţine verbe (1996), ieşit de sub tipar la Editura Cavallioti, reuneşte, selectiv, poeme publicate pe parcursul a două decenii în periodice din ţară şi străinătate; la aceeaşi editură îi apare, în anul 2000, volumul Escale, iar în 2006, la Editura Vinea, cartea de poeme Nocturne. Prezent în antologia Cele mai frumoase poeme din 2012, Dominic Brezianu este una dintre vocile poetice care îşi aşteaptă ecourile meritate în contextul literaturii române, tributară încă prejudecăţilor în ceea ce priveşte scrierile pe teme homoerotice.

În Eroticele, volum lansat în noiembrie 2012 de Editura Tracus Arte, asistăm la devoalarea în adagio a trupului şi a sufletului, în decoruri exotice, senzuale, decadente: „Între susurul aburilor / curgînd dintre maurele tavane” (Sengül Hamammi); „în penumbra grădinii” din Anatolia (Acelaşi, tandru anotimp); „Hotelul verde / El Canaro” (Puerto Rico); „Bosforul – / din patul bizantin” (Flash-back II); „Via Veneto, / Trevi, / Prado, / (...) Nopţile din grădinile Spaniei / Hotelul Ritz / Uffizi / (...) Hammamet şi plaja, / Orașul Tanger” (De l'autre côté du miroir). Dar iubirile nu sunt încadrate doar în rama spaţiilor luxuriante, cu apariţii şi dispariţii, cu sensuri şi non-sensuri receptate through the looking-glass, ci şi în cadre rustice, familiare, intime: „Camera ta de la ţară alb / văruită / Imaculatele cearceafuri / rufele spălate proaspăt / Cărbunii-încinşi-în sobă – / Şi de-afară / aroma translucidelor zăpezi” (Iarna); „odaia înşirată / cu zeci de perne moi // Crîmpei de fîn cosit – / De peste cîmpul abur” (Spre dimineaţă).

Anatomia iubirilor lui Dominic Brezianu, fie ea subtilă sau brutală, nu e destinată unui muzeu al figurilor de ceară, ci unui film cu protagonişti virili, înscrişi pe trasee erotice (convergente sau divergente) care configurează un cadran al voluptăţii. Povestea dorinţelor nealterate de trecerea timpului se reconstituie prin verbalizarea erotismului explicit şi implicit: „Pîndindu-ţi respiraţia iluziile şi pulsul / Coapsele rigide – / Baioneta

legată de centură” (Batalionul 22).

Cunoscător al decupajului şi montajului de tip cinematografic, poetul activează atît funcţia atingerii prin cuvinte, cît şi rolul sugestiilor prin tăceri: „buzele / dizolvînd prezentul / c ă t r e i n fi n i t . . . ” (Secretul). Planurile sunt suprapuse ori în funcţie de un timp revolut, privat de prezenţa iubitului, a c ă ru i imag ine e recuperată de memoria unei pelicule – „Aşa cum erai înainte / Aşa cum fuseseşi / dacă te-aş fi cunoscut / în anii marilor călătorii / fotografie-în-alb-şi-negru – / Unitatea Militară 1047 / Infanterie (Timpul dinainte) – ori printr-un prezent continuu al incandescenţei trupurilor: „cascade din adîncuri / de fosfor – / oprind timpul” (Noiembrie).

Funcţia diegetică a vocii lirice e resimţită deseori ca voice over, într-un scenariu de tip epistolar, cu ritmuri impuse de capriciul memoriei şi trepidaţia simţurilor: „Prefigurînd exacta dezvoltare a momentului / Şi sunetele, suspinele ce-ţi vor ieşi din / torace / Pentru a-ţi face, / Transparentă, din nou, / Radiografia” (Acelaşi, tandru anotimp). Poetul trăieşte între „plaisir d'amour” şi „chagrin d'amour”, se plimbă prin locuri care păstrează o istorie personală anterioară cuplului – strada Inocenţei, Semilunei, Speranţei, Mântuleasa, Melodiei (Ca să te uit) – sau apare prins în hăţişul unui labirint borgesian – „Fugărit, / Rememorînd zidurile grădinii în paragină / Turnul circular / Urcînd scara metalică (...) // De cîini hăituit” (A Lean and Evil Mob of Moon-Coloured Hounds), decodînd şi, în acelaşi timp, încifrînd sensurile existenţei guvernate de miracol şi hazard: „Ca şi cînd – pentru a scrie poeme – / ne-am înşela / umplînd paharele – în loc de vin – / cu apă / Şi Loteria din Babylon ar fi adevărată” (Ca şi cînd).

Traiectoria plăcerii (trupeşti) e definită uneori de un algoritm (erotic) conservat de limbajul ermetic: Retrograd în casa ta / voalînd interzisele spaţii / Silabele / Diftongii / Plecarea / Soluţiile exacte / Geometria / Trişată a lui Euclid.” (Les Adieux). Portretul iubiţilor se reconstituie prin acumularea detaliilor care ţin de un cod erotic bazat pe relaţia dintre tentaţie şi satisfacţie, iar vocile celor doi se suprapun într-un dialog al reproşului şi al tandreţii, în care replicile definesc jocul respingerii şi atracţiei:

– „Eu sunt băiatul tandru, indolent – / Banditul / care te priveşte din fotografie / Eram eu cel ce te privea /

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

66

din iarba proaspăt tunsă / din tranşee (...) // După atîţia ani / deschizi încet albumul nopţii / cu nori trecînd în zbor / ca în Magritte – / peste fotografie” (Idilică).

– „Culcă-te în ierburi / Adormi / Ascunde-te / Frumosul meu iubit / În somn” (Adormind).

– „Du-te pe străzile Cetăţii / îmi vei spune / Caută-ţi golanii / delicvenţii, / şoferii de taxi” (Aventuri).

Totul pare să se petreacă într-o „Grădina plăcerilor”, ca într-un joc al pîndei care prefigurează devorarea erotică, „Puma – pată de cerneală / Tigrul, iar după aceea – / Leul chiar / Adulmecînd” (În aşteptare). Cel care iubeşte – „Între ceea ce sunt / şi ce voi deveni” (Adormind) – eşuează în aceeaşi matcă „Naufragiat din nou între braţele tale” (Le retour), fascinat de prezenţa sculpturală şi eruptivă, masculină şi delicată a iubitului – proiecţie contemporană a nudurilor lui Praxiteles sau Phidias, „granitul cald al mîinii tale / acoperindu-mi gura” (Body and Soul); „Soldat incandescent” (La poarta unităţii), „desculţ pe coridorul / nopţii” (Acum); „Luptător Spartan” (Pradă facilă); seducător, hoţ şi ucigaş (de suflete), asemeni lui Querelle, personajul lui Jean Genet: „Golan incontestabil, frate, cu torsul nud / înaintînd / şi murmurînd cuvinte ne-nţelese / Ochilor tăi decoloraţi de ape” (Ablativul absolut). Iubitul – „vagabondul iubirii” (Aterizînd) – este punctul de plecare al istoriei comune, cauza facerii sau desfacerii cuplului, „afluent în surdină dormind încă / al / aceluiaşi fluviu” (Somn).

Într-o rotaţie a anotimpurilor, sentimentelor şi vîrstelor – „din vremea florilor / glicinelor / tristeţilor / adolescenţei tale” (S-a dus) – apar şi „relicvele” unor treceri fugare şi brutale prin albumul de senzaţii vulcanice ale poetului: „marinarii ieşind din visele de odinioară” (Mangalia); „muncitori, / cunoscuţi în deocheate cinematografe, la / periferie, în gări, în cîrciumi – / [...] // Vlăjgani strungari, / Sudori cu priviri de topaze, / Şoferi şi militari în termen cu genunchii în / flăcări” (Memorii).

Dintre trimiterile muzicale regăsite în Eroticele, aş alege pentru coloana sonoră a unui posibil film sonorităţile nostalgice ale clavecinului din Allemandele lui Froberger, acordurile grave ale pianului din prima parte a sonatei lui Beethoven, „Das Lebewohl” („Le-be-wohl”, cum a notat compozitorul deasupra primelor trei acorduri), Delirio amoroso de Händel, mazurca lui Chopin şi... „Tangoul igrec, criminal”. Pentru genericul de final? Frivolitatea moderată din şansoneta Barbarei „Si la photo est bonne, / Juste en deuxième colonne, / Y a le voyou du jour, / Qui a une petite gueule d´amour, / Dans la rubrique du vice, / Y a l assassin de service, / Qui n´a pas du tout l air méchant, / Qui a plutôt l œil intéressant […]”. „Avid / să te fotografiez” (Si la photo est bonne), ar spune Dominic Brezianu, alternînd plonjeul şi contraplonjeul, jucîndu-se cu prim-planurile şi detaliile, cu tensiunea căutării esenţelor poetice tari în impulsurile erotice vitale: „Plexul solar – / Tacite arabescuri” (Tattoo).

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Mihaela Grădinariu, Frigul din clepsidră, Iași, Timpul, 2013

Carmelia Leonte, Văzătorul, Cluj-Napoca, Eikon, 2014

Lucian Vasiliu, Mona-Monada, Bistriţa, Charmides, 2014

Mihai Ursachi, Magistrul Ursachi pe vremea când se credea pelican (antologie), Bistriţa, Charmides, 2014

Ruxandra Cesereanu, California (pe Someş), Bistriţa, Charmides, 2014

Vlad A. Gheorghiu, fratele mut. la nord apa e curată, Piteşti, Paralela 45, 2013

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

67

OanaSTRUGARU

Revoluţia personală, sau ceea ce contează, în cele din urmă*

Odată cu evenimentele din 1989, se pune capăt unui fenomen generat de autarhia comunistă, acela al exilului, atât în sensul de abandon (asumat sau forţat) al ţării natale, cât şi în cel de auto-izolare. Graniţele opace ce permiteau cu greu comunicarea lui afară cu înăuntrul se deschid, permiţând o intersectarea a lumilor într-o mişcare continuă de du-te-vino între un aici şi un acolo. Pentru cei plecaţi, evenimentele din 1989 înseamnă concretizarea unui vis, acela al întoarcerii acasă după anii grei ai exilului. Pentru cei rămaşi, revoluţia aduce, pe lângă multe altele, şi deschiderea graniţelor către un exterior idealizat prin comparaţie cu ceea ce se întâmplă în ţară.

Dar ceea ce este mai important, este faptul că Revoluţia înseamnă înlăturarea motivelor care au generat exilul (în egală măsură interior şi exterior). Autarhia comunistă este îndepărtată, iar ţara întreagă ar trebui să se reconfigureze prin aplicarea unor modele noi care să o alinieze la valorile occidentale. De altfel, tocmai de acest lucru sunt motivaţi tinerii care au participat la Revoluţie, de promisiunea materializării unor idealuri care animau deja, tacit, o generaţie întreagă. Motivarea vine, aşadar, din interior, iar revolta nu cuprinde doar spaţiul social, ci şi pe cel lăuntric. Mai mult, zdruncinarea sistemului de conducere rezonează cu aşezarea sub semnul întrebării a unei ordini interioare. De aceea evenimentele din 1989 generează acea stare de euforie, de exaltare şi, în cele din urmă, de confuzie în faţa unei noi realităţi care poartă, încă nematerializate, aspiraţiile fiecăruia şi o sumedenie de promisiuni ale schimbării. Dar, în ciuda acestor fapte, transformările întârzie să apară. În schimb, lumea îşi recapătă inerţia, iar ceea ce urmează nu este decât o reiterare costumată în haine occidentale a realităţilor anterioare.

Tocmai această reinstaurare a unei vechi ordini pe scheletul unei lumi noi generează un nou exil: exilul postrevoluţionar, un fenomen datorat, de astă dată, nu instalării unei noi autarhii, ci unei dezamăgiri profunde, a unei pulverizări în nimic a speranţelor. În anii imediat următori, foarte mulţi au ales calea dezrădăcinării, urmărind mirajul lumii occidentale. Rând pe rând, cele mai multe ţări ale lumii s-au transformat în patrii adoptive pentru cei care au simţit că „mai binele” este posibil doar în altă parte. Astfel, exilul postrevoluţionar

este unul asumat, unul al alegerilor personale pornite din înţelegerea faptului că ceea ce înseamnă „acasă” nu mai poate împlini nevoile intrinseci indi-vidului.

Asupra aces-tui fenomen se apleacă, într-un demers jurna-listic recuperator, Cristina Hermeziu, c o o r d o n a t o a r e a volumului Revoluţia din depărtare. Volumul, coagulându-se în jurul a două axe principale de discuţie (experienţa personală a evenimentelor din decembrie 1989 şi motivarea plecării), încearcă să identifice resorturile interioare care au generat o a doua revoluţie, cea personală. Sunt strânse laolaltă mărturiile câtorva dintre cei mulţi plecaţi, fiecare dintre ei spunându-şi povestea propriei alegeri şi încercând să găsească un răspuns la întrebări ce desemnează ca obiectiv principal al volumului portretul unei generaţii.

Astfel prinde contur imaginea unitară a unei dezamăgiri, a unei dislocări perpetue, căci cei ce-şi abandorează ţara nu mai prind rădăcini în nici un loc. Nefiind motivaţi de întoarcerea acasă (pe care nici unul din cei plecaţi nu şi-o doreşte în mod real), ei şi-au transformat ţara într-un reper interior şi poartă cu sine acele valori care trec peste orice determinante de ordin politic sau social. „Ţara, patria, naţiunea, spune Alexandra Badea, una dintre cei plecaţi, există în imaginarul fiecăruia, iar identitatea ţi-o construieşti singur. E o lume interioară”. Nimic mai adevărat, nu numai pentru care aleg această formă de exil asumat, ci pentru o nouă situare în lume a individului care înţelege că raportarea la un singur loc de apartenenţă devine limitativă. Contemporaneitatea însăşi, prin fenomenul globalizării, propune un nou tip de individ aşezat între lumi, între patrii, cel care îşi trăieşte viaţa, după cum spune Maria Andreescu Camboulives „după lumea imaginară pe care o cultivă şi nu neapărat într-un loc real”. Această raportare ambiguă la situarea în repere geografice concrete nu anulează, însă, un sentiment al apartenenţei, căci, mărturiseşte coordonatoarea, „de cele mai multe ori, fugim din propria ţară până la capătul lumii pentru a o iubi mai bine.” Ceea ce se schimbă, totuşi, este tocmai relativizarea situării în lume.

În acest sens, diferenţa fundamentală dintre exilul de dinainte şi de după 1989 este tocmai posibilitatea întoarcerii. Dacă cei plecaţi înainte îşi doresc întoarcerea, o transformă în fantezii care îi fac să păstreze

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

68

legătura cu ţara, postrevoluţionarii, necondiţionaţi de imposibilitatea revenirii, o refuză sistematic. Aceştia din urmă nu mai sunt animaţi de o eventuală deschidere a graniţelor care ar ascunde materializarea unui ideal. Ei au pierdut mirajul întoarcerii, căci ţara, compromisă moral şi social şi confiscată de politic, nu mai este decât o perpetuă dezamăgire care se confirmă cu fiecare vizită „acasă”. În acest context, al incapacităţii fixării rădăcinilor, ei devin cetăţeni ai lumii întregi, păstrând ţara de origine ca un reper identitar interior. Astfel, aceştia îşi definesc propriul spaţiu de apartenenţă la lume printr-o situate oblică între un aici şi un acolo. România e în fiecare din ei, prin micile simboluri cu care aleg să îşi personalizeze spaţiul „prea occidental”, după cum spune Oana Ursache, în care trăiesc. Fiecare „îşi cară în spate” propria versiune a ţării natale, şi face acest lucru într-un mod profund personal, căci stările celor plecaţi variază de la nostalgia unui tărâm pierdut, la regretul alegerii şi, poate, chiar la mânia de a-şi vedea speranţele spulberate.

Prin portretele diverse, Cristina Hermeziu reuşeşte să contureze o panoramă, nu numai a generaţiei

care a ales să plece, dar şi a celor care au fost martori la zdruncinările politice şi sociale din decembrie 1989. Prin aceasta, volumul devine şi o mărturie a Revolutiei, una a experienţelor directe, nemediate de senzaţionalul caracteristic sau confuzia atent întreţinută a relatărilor „oficiale”. De altfel, coordonatoarea nici nu urmăreşte acest lucru. Scopul este corelarea celor două revoluţii: cea exterioară, care duce la construirea unor idealuri, şi cea interioară, intervenită în momentul conştientizării eşecului acestora. Aşadar, experienţa Revoluţiei variază de la implicarea directă, participarea activă la detronarea autarhiei, la experienţele indirecte ale martorilor, ale celor care erau, fie prea departe, fie prea tineri pentru a reacţiona altfel decât prin bucurie tacită.

Punctul comun al tuturor acestor experienţe se iveşte abia după instaurarea unei aparente acalmii. În ciuda diversităţii relatărilor despre Revoluţie, povestirile experienţei de după 1989, care a atras în cele din urmă plecarea, sunt surprinzător de coerente şi unitare. Iar asta nu datorită punctelor comune din viaţa celor care povestesc, căci coordonatoarea reuşeşte să adune laolaltă exponenţi dintr-o diversitate de domenii, ci datorită funcţionării în interiorul aceluiaşi mecanism social.

Revoluţia din depărtare este, aşadar, o carte a mărturiilor deziluziilor, căci ceea ce îi uneşte pe toţi este tocmai decizia plecării: cei care au ales calea dezrădăcinării nu au făcut-o din necesităţi imediate, unii dintre ei abandonând cariere promiţătoare, împliniri personale, ci tocmai datorită eşecului unei idei. Astfel, a pleca nu este doar o opţiune, ci devine o necesitate, o salvare, de cele mai multe ori, de la o înfrângere condiţionată de realităţile imediate ale societăţii postrevoluţionare. Cei ce povestesc se lasă pradă unui demers de interogare identitară în tabloul exilului postrevoluţionar în care pun sub lupa mărturisirilor ceea ce a mai rămas din „a fi român”. Răspunsurile sunt atât de diverse precum sunt şi cei care contribuie. De vârste şi profesii diferite, aflaţi în diverse locuri ale lumii, toţi sunt uniţi de aceeaşi experienţă a situării „între lumi”, „cu tot ceea ce această formă de schizofrenie, spune coordonatoarea, poate avea fertil sau steril în construirea unei identităţi de român liber în lumea liberă.”

Coerent şi unitar, volumul realizează o radiografie de la distanţă a societăţii româneşti. Ies aşadar la suprafată aceleaşi frustrări şi neajunsuri, pe care le simţim şi noi, cei rămaşi. Se conturează, deci, o imagine coerentă asupra a ceea ce este greşit, a piedicilor în calea alinierii la reperele occidentale. Este, din acest punct de vedere, un demers necesar, de recuperare a experienţei celor plecaţi şi, în fond, de regăsire a unui sistem de valori funcţional, nu numai în spaţiul restrâns al ţării natale, ci al lumii largi, uniformizate de experienţa globalizării.

* Revoluţia din depărtare, coord. Cristina Hermeziu, Bucureşti, Editura Curtea veche, 2011

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

69

IoanȚICALO

Tânguire pe umărul unei cărţi

Dacă m-ar întreba cineva în ce specie literară s-ar încadra ultima carte a lui Constantin Blănaru – Părăduirea dascălilor – (Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 20014), o astfel de curiozitate m-ar pune în mare… dificultate şi cred că n-ar fi singura dilemă a unui cititor care a parcurs cu răbdare cele 355 de pagini ale „rememorărilor” autorului bucovinean, stabilit de ceva vreme în sânul protector al Albei Iulia. Pentru cei care i-au fost cât de cât aproape în ultimii cincizeci de ani, e clar că, redactând această lucrare, scriitorul s-a depărtat binişor de ceea ce s-ar putea numi tagma „ficţionarilor”.

Volumul are aşezate în faţă trei citate, fericitele ancore ale prozatorului, prima din ele aparţinându-i criticului Alex Ştefănescu (Istoria literaturii române contemporane 1941 – 2000): „Impostorii aduşi la conducerea societăţii româneşti, cu sprijinul armatei sovietice, după cel de-al Doilea Război Mondial, au transformat într-o caricatură viaţa din România.” Sunt şi nişte exemple (la Alex Ştefănescu), cum ar fi caricatura de parlament, presă, alegeri, sărbători şi „acea parte din literatură care s-a conformat indicaţiilor partidului comunist.” Înainte de toate, să spunem că afirmaţia criticului e parţial valabilă şi se referă doar la segmentul vizibil al icebergului. Dincolo de o schimonosire (parcă-l aud pe C. Blănaru completându-mă: „schimonoşenie”, prietene! Da, rimează bine cu „găunoşenie”) cvasigenerală a societăţii, s-a păstrat totuşi magma trăirii autentice, incandescenţa tradiţiilor, „şiragul de piatră rară”, „limba vechilor cazanii”, sfinţite într-o inimaginabilă comuniune de tot românul, indiferent dacă povara suferinţei era dusă pe „moşia” încarcerată de tancuri, ori în blestematele „universităţi” care au decimat elita românească din vremea aceea. (Termenul de „universitate” pentru puşcărie îi este atribuit lui Petre Pandrea, însă fostul deţinut politic se pare că l-a preluat de la tartorul Aiudului care obişnuia să le spună scheletelor recalcitrante la reeducare: „Bă, am transformat puşcăria în Universitate şi tu nu vrei să te înscrii la cursuri.” – Demostene Andronescu, Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, p. 134).

Revenind la cartea lui C. Blănaru, trebuie spus din capul locului că paginile ei dau mărturie a unei descătuşări de energii, a unei frământări interioare mai rar întâlnite, concretizată în frământătura intitulată, cum deja am amintit, Părăduirea dascălilor, acţiunea începută în forţă de ciumele roşii din vremea lui Dej şi desăvârşită de analfabetismul cameleonilor postdecembrişti. Prozatorul are în vedere într-adevăr categoria dascălilor, a celor „legaţi de glie” şi de neam, căci există şi aici, ca peste tot, o categorie a

învârtiţilor, ca să folosim o sintagmă auctorială, al celor nimeriţi în învăţămînt, pentru care catedra e auxiliarul orelor de pregătire de la domi-ciliu.

Cartea, scrisă la persoana întâi, în centrul atenţiei se află avatarurile autorului, poreclit Entuziastul de unii din primul colectiv didactic, condus de un director cu glas uscat şi o mină rece, imobilă. Tânărul profesor se v e d e o b l i g a t s ă participe la tot felul de activităţi fără nici o legătură cu pregătirea profesională, de la cursurile agrozootehnice la întocmirea listelor electorale, energo şi cronofage, lipsite de orice satisfacţie sufletească. În plus, precum Nică, cel din Amintiri, umplut de râie căprească, dascălul, neavând lemne să-şi încălzească odaia de la gazdă, acceptă propunerea gospodarilor de a se muta cu dormitul la ei, trezindu-se încă din prima noapte pe corp cu o armată de purici.

Prezentarea evenimentelor nu are caracter linear, un amănunt are darul de a-l întoarce pe autor în copilărie sau în adolescenţă, un continuu zig-zag al întâmplărilor, cu lumini efervescente şi, în contrast, adeseori cu umbre întunecate, ce par să domine paginile, provocându-i stări febrile persistente. Romantic până-n măduva oaselor, C. Blănaru îşi aduce aminte de prima reuniune şcolară (balul bobocilor, astăzi), de primul dans şi de întâia înfiorare, o scurtă poveste cu final, din păcate, lamentabil, Ileana Cosânzeana dovedindu-se a nu avea nimic din calităţile eroinei autentice: Am rămas ca trăsnit! Albul a devenit instantaneu catran! (…) Eram o sfărîmătură a tot ce am fost, o spulberătură spre un departe de mine, de ceea ce mi se păruse că am fost.

Interesant e că loviturile primite în mod constant, uneori sub centură, au aceleaşi efect: îl dezechilibrează pe moment, făcându-l să-şi adune şuvoiul de lavă, în vreme ce despică, cerebral, firul în patru, pentru descifrarea mecanismului care l-a dărâmat, pentru ca apoi să-şi revină, de fiecare dată cu puteri sporite, asimilabil fenomenului de oţelire a fierului. Câteodată, remontarea e susţinută de adevărate puncte cardinale, prezente şi la alţi scriitori, cum ar fi toposul mirific al copilăriei, vraja casei părinteşti, zestrea culturală a neamului şi chiar proprii copii: Oooo, cîmpuri-cîmpuri, „O, voi, sănii, sănii şi voi cai, voi cai…” ai lui Esenin, ooo „Moldovo, Moldovioara mea” dintr-un cîntec popular, toate aţi reizbucnit în mine, m-aţi răsumplut, m-aţi înzestrat cu o nemaipomenită tolbă a inimii, izbăvindu-mă în „iepoca dracului” (spusă a tatei), de încătuşarea cuvîntului, a spiritului în general.

Profesor, ziarist, inspector şcolar, C. Blănaru duce povara luptei cu sine însuşi (din acest punct de vedere, cartea

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

recenzii

70

e o confesiune epuizantă) suferă din cauza unor personaje mârşave, a minciunii – damă lăfăiată peste tot şi toate –, a ridicolului unor situaţii (unul se jenează, ceilalţi proliferează), uneori autocaracterizându-se: … n-am acceptat codoşenia, spiritul tranzacţional, nu m-am ţigănit deloc pentru cîte ceva mai avantajos, sunt sentimental şi iubitor de valori spirituale, prefer omul, caracterul şi dreptatea (s.a.). Îmbolnăvit de suflet, trecând peste atâtea cancanuri „didactice” ale glotaşilor din şcoli, autorul, rămas cu puternice sechele, e bântuit în continuare de amintiri dintre cele mai neplăcute: învăţământul românesc devorat de războiul „gaştelor” (neliterare!), de aranjamentele ticăloase ale mediocrităţilor politice („care cred despre sine că preţuiesc ceva”, de unde infailibila formulă cu noi, ori împotriva noastră), de nepăsarea adeseori conjugată cu reaua credinţă a diriguitorilor. Peste toate acestea cade, ca un bolovan greu, neînţelegerile din familie, răvăşindu-i întreaga fiinţă: Eram o vraişte! (…) Pe drum, în tren, în autobuz sau autoturism de ocazie îmi deschideam sufletul-mintea în proiecte febrile, iar cînd ajungeam acasă mai totdeauna se alegea nimicul din ele…

Cu viaţa conjugală refăcută, inspectorul e nevoit să înghită în continuare otravă, fiind, după cum adeveresc paginile cărţii, singurul luptător pentru dreptate în vitregia anilor de după aşa-zisa revoluţie, urmată de „împodobirea capitalei cu flori” de către vajnicii mineri de atunci. El asistă neputincios la însuşirea de aparatură destinată elevilor de către multe persoane cu obrazul de scoarţă, la organizarea clientelară a concursurilor pentru cadrele suplinitoare necalificate, câştig de cauză avându-l şpaghiştii, la trucarea rezultatelor de la olimpiade, prin intervenţia tupeiştilor, la

schimbarea directorilor pe motive politice, întregul sistem îmbolnăvindu-se de boologie. Concluzia o trage tot autorul: Dar bucurii, mîngîieri? Am avut numai amărăciuni? Nicidecum! Numai că la o fire de autonemulţumit, ultimele au prevalat, pentru ca doar peste o pagină să reia: Pentru mine trecutul a fost o permanentă alternativă: puţine bucurii şi multe momente dramatice. Fire introspectivă, de o luciditate „autodevoratoare”, ieşind din fiecare confruntare (cu sine şi cu alţii) „îmbielşugat”, C. Blănaru nu poate fi socotit un… părăduit, ci un biruitor, neataşându-se de cele vremelnice, precum cohorta celor judecaţi.

Cartea aceasta, scrisă de un risipitor, nu se citeşte uşor şi e puţin probabil să intereseze publicul larg, având în vedere problematica axată strict pe învăţământ şi de multe ori pe aspectele sale tehnice. Ar mai fi de observat o anume inconsecvenţă în ceea ce priveşte folosirea numelor proprii. De cele mai multe ori ele apar sub forma unor pseudonime transparente, alteori, însă, autorul apelează la nume reale, cazul fostului elev Mihai Iacobescu, tânărul de atunci ratând facultatea pentru că la o şedinţă (…) notase pe hârtie şi demascase şaizeci şi şapte de greşeli de exprimare ale unui activist de partid, încît a fost respins la înscriere şi a trebuit să facă stagiul militar, putînd da admitere la istorie, pasiunea lui şi suport al unui viitor de prestigiu, abia după trei ani!

Oricum, cred că e prima lucrare cu vedere largă asupra învăţământului sucevean din ultima jumătate de secol, o scriere inerent subiectivă, posibil să-i incomodeze pe unii dintre cititori.

epistolar

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

71

ConstantinHREHOR

Alex Ștefănescu

lirice

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Cosmina ȘtefaniaONICIUC

72

träume linie punct linie

dau like. acest soare de primăvară leneșă nu apune stă prostit pe coama dealului în cartier niște vile sunt în flăcări

referința 1. îmi zici în toate limbile despre iubit/ pupat și celelalte

referința 2. îți ating șoldul și viața capătă sens. peste tot texte cu poeme de duzină câte unul mă cutremură

fac o semnătură exact sub linie apari în imagini cu șapca albă cu hipertricoul în dungi/ era în vremea când şopteai când iubeai/ pupai și celelalte o săptămână mai târziu făceai podul cu isabel cu apele diavolului

să zicem că minți. fiecare cu drumul lui eu cu poșeta number one tu cu cerceii furați de la bunica bunicilor pe drum cineva scrie poeme cu rrrrimă o săptămână mai târziu nu tu foame nu tu sete nicio sabie nu mai iese din teacă diana-ochișori îți atinge șoldul începe să te vindece

dau like. facturile se plătesc soarele stă prostit pe o dungă nu apune nu intră în mare punct aufwiedersehen, meine liebe

să zicem că trăieşti şi azi

să zicem că-ți amintești de mine. rozi unghii butonezi și sunt pe fotoliu, caldă supusă cu scame în păr amintirea e un soare înșelător n-ai reacţii nu te înţepi nu-ți freci ochii. visezi cai pe pereți caii sunt pe pereți ești fericit caii nechează uite așa intri în casă cu caii după tine

cureți cu încetinitorul scame te gândești că doi ani contează/ mersul la bunicul tău de pe altă planetă. mersul la mare întâlnirea cu puștiul cu gura căscată mersul înapoi pe marginea falezei o durere venită din senin

ai mers cu mine de trei ori la mall. te-ai împiedicat de elefantul roz ai pus pe gânduri costume încercate le-ai lăsat răceala câte un vârf de cuțit în buzunar. o da ce moment ai ars nu știu ce jucărie/ ce frică pe noi ardea satul cu aurul ascuns și bunicul tăcea

mă lași în fotoliu cu întrebarea pornită. îmi zici că treaba asta nu ține mult/ nu ești vrăjitor, nu întorci viața nu dai clic și

întâmplările se fac un film. la început apari tu cu pisica vecinului de la 6 ești fericit ești bărbierit cu lama ascuțită a fericirii te așezi la fereastră e acolo

iar un soare înșelător visezi statuia sabiei excalibur din kingston maurward

ştiută numai de noi unsă și curățată la doi ani râvnită de cei care descarcă și mâine jack daniels un vârf de cuțit ceva

aceste vieţi paralele

ești un hyperlink o referință exactă a inimii mele. cine te vrea te găsește în camere reci în casa de la țară cu focul stins adaugi gândului meu încă un pas/ mă gâdili mă săruți scurt unghiul ascuţit al acestui triunghi e și mai ascuțit de el atârnă viaţa noastră/ paralelismul &

drumul sentimentelor mele pentru tine. vine vorba despre infinit/ în grădina din faţa casei vine vorba despre concurenţă singurul punct comun/ singurătatea neîmplinireaviselorimense de care vorbești doar în somn

ți-e ușor în vis grădina din faţă nu există casa se dărâmă rămâne un singur loc livada de meri din spatele ei cu mere rostogolite pe două drumuri deodată/ paralelismul lor concurează cu linii luminoase pe cer. acum fiecare doarme

cu gândul la celălalt. legătura ține AgeSexLocation pls până termin cartea cosminei până ea se întoarce pe partea cealaltă și merele îngheță în camere reci

10paişpe21

schimbi cartea, vine încet seara. te bântuie imaginea din reclamă vrei cadoul vrei

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

lirice

73

vocea țării vrei locul călduț pe banca din faţa casei/ 10 câini de pe stradă rup lesa de atâta durere și

mănânci floricele zici că zâmbești zici că vine deodată niște fericire în oasele acestui bătrân în punga ascunsă după colţ așa

treci pe lângă viață ce aere ce domndoctor ce scufițe roșii te însoțesc/ citești convorbiri cu alex și scrii din altă țară inserții de flori pe scrisori un dunhill negru desenat cu tuș

mă alinți. mă minți paişpe tone de ciocolată nu omoară e doar unnimicmişcător purtat cu doliu pe lângă brazii frumoși din dormitor din cimitir din dormitor

e seară, iarba se coace sub centimetrul gratuit de zăpadă. dau 21 de share-uri să poţi fi văzută prin ochii mei

cosmina, motoare aprinse

pe cearceaf se reflectă luna. e roșie și vine dintr-o grădină înspăimântătoare din ea înflorește orașul iată vorbele vecinei iată ceața de zile mari iată tristeţea de pe feţe/ ceaiul

pe marginea biroului joacă teatru acum e cald/ acum e rece lângă duzina de bomboane din lemn vopsit

mergi pe balcon orașul e o copertă betonată imaginezi pagini întregi vise deocheate strigăte mute buze roșii/ cu buze roșii

şopteşti cuvintele de mâine arunci cotorul de măr dulce cotorul o ia spre cer. o ambuscadă de stele din ea se lasă leneș avionul cel mare

știu, cosmina. ziua de ieri avea strălucire simțeai respiraţia în ceafă pipăiai cravata/ dadada era un roşu aprins dungile ei

incendiau camera cearșaful luau foc motoarele ușoare ale dragostei noastre

referinţa 1. o zi înainte

înainte vorbeam cu furnicile. alergau robace ca în desene animate. de sărbători vorbeam și cu păsări

sure cu căluții de mare

lipeam postere cu trakl cu poeții din nord. pe uşa camerei nu era loc pentru punctuleţele talecu floricele pentru vecina ta cu geacă. înainte ascultam cu urechidestafie beatlesla sfertul nopţii curățam cu vecina pistoale grele

căutam și găseam/ ce nu ştiam urma să știu

înainte de tine cântam din frunză și scriam sub nuc cosmina umbla cu gura căscatădupă poezie. motoarele erau ude de ploaie cheile agățate în cuica dihorii

referinţa 2. o zi cu tine

îmbrăcat cu geaca vecinei. țopăi pe lângă mine ce sărbătorice scufiţe roşii azi nu înţeleg furnicile

scriu cu tine la masă pește crud bem7up ţipăm la poze mai vechi pistolul zilei e la tâmplă pier căluții de mare pleacă păsărileîn sud uşa prinde punctulețe înflorite. în somn sângele tău curge ca grâul din sac

știm ce e sfertul nopții știm ce știe beatlescu capsa pusă. aștepți versul de plasat la status aștept altecuvinte muiatebine de ploaia de ieri/ dimineața

aprinzi iar la cheie motoarele cosminei

referinţa 3: o zi după

briza oraşului decolorează umbrele. televizorul merge zboară păsărisure pe ecranul lat un accident banal un salt cu mașina lângă furnicile roșii

uit să scriu/ nu știude tine. micuţul de tine căluții de mare scot capete prin pereţiuşa are croială bogată fericirea trece simplu din cameră în cameră printre punctulețe maronii

ploaia înmoaie jucării ca pe mere stricate pistolul strălucește gloanțele cosminei sunt oarbe motoarele arse

ei da vine vara şuviţele vecinei de la 2. engines frozenforever

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Raluca IoanaRÎMBU

lirice

74

flori & spaime la ferestre

nu ești iubitul meu. nu strângi pisica în pragul ușii viicu flori cu priviri de lux când zgârii dosul pleoapelorai unghii curățate albesauroze ca mațele cutieide ciocolată mereu city delight

nu înjuri până vii la mine/ vii și spuirugăciuni în barbă

apoi te razi. tricoul cu metallica îl speli cu vin roșu din '69 (îl păstrezi la cutie) camerate primește nu te înjură te primeștecu flori la ferestre/ cu reclame în surdină fără bani de chiriete așezi și rozi secvențecu suleyman. o să adormi între coapsele acestei obsesii. căvine iarna că scrii versuri alunecoase pe coji/ pe hârtie creponată cu dungi, că am o colegădansatoare lasă-mă lasă-mă să mă-mbăt cu lame orbit

o să te lase o să fii o cărămidă din argint de doitreibani dinunghii scăpate pe podea

memorie pe băț

e crăciunul și nu treci pragul. cuprinzi brațele fotoliului apeși tare în călcâiele roase de alergături de opriri bruște pentru toțipentru nepoți pentru bladul așadeflumooosiei o gură mare cafea neagră două cuburi de zahăr ca-nfilme

ai încercat ai făcut totul poezie/ mai ales. ai parcurs calea ferată de la pat la fereastră doar într-o noapte ai folosit unghiile pe post de pix. pereții onduleazăpe stânga pedreaptapuștoaica din tine a uitatdar diana-ochișori îți amintește. pereții nu te plac

smulgi gene și sprâncene. le arzi cu becul stins încercisă le tragi cu aspiratorul citești sub brad poezii de acum o mie de ani

lasă poveștile lasă deoparte acest scârțâit de memorie joacă-te măcarastăzi cu inima & celelalte

je ne peux pas me laisser

mă cuprinde pielea și măstrânge înăuntrul meu. noaptea la doișpeprimul război mondial îmi gâdilă amintirilede culoarea morcovului. am permisiunea

să păcătuiesc & tu rânjești cu picioarelespre răsăritul degetelor mele

jur că nu mint. îmi controlezi lacătele pielii/ îmi spui că în clipa asta începe o zicu post negru cu bombonele cu flori la ureche

nu vreau să mai călătorești în ochii frrrumoasei de la 10 nu vreau să suni din clopoțella ora 00.00. vreau de toate să mă exilezi în jurul horoscopului. să mă săruți leneș să mă

descoși din pielea meacontruită din exces de zel

și eu trec de-a lung

te simți răsfățat ești liniștea bună neschimbătoare dintr-obiserică te ia cu călduri și te duce. ticăitul unui ceas de sus îți predicămiros după miros/ îmi spui mereu povești cu taică-tu și cu maică-ta vitejii vitejilor. de parcă

n-ai avea încă n-ai amintiri de parcă n-ai fi și tu uneorisingur și când cânți și când ieși la unparti șicând mă visezi în mări cu sare, amestecată cu nu știu ce meduze

când nu poți ieși, marea se face mică și înoți în gând fluturi minusculi îți luminează o dragoste ambidextră/ ți-așezi degetele pe margineadulapului mângâi lămâi și portocali îți rămân unghiile agățate în crengiscoți pe rând așchiile

o noapte întreagă de filozofie de poezie pe role renunți fulgerătorcineva te lasă pe turlă cineva te lasă pierdut

și tu treci și tu treci

odă. modern style

trec prin patul miresei. scap de această depresie de rujul

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

lirice

75

primăverii trec și printre borcane cu dulceață printre oameni contagioși mă rogsă nu fie un cântec deștept la radio

de ce de ne ce pentru că n-am bani de tren. de ziua ta ți-am luat alte țigări fine alte limonade și alți prieteni pentru că și prietenii mei au salvat ceva când ne salutăm tu zici

că murim un-doi. murim după prima silabă și atunci pleci după ce-mi dai înapoi niște stele niște luceferi pânza freatică a zilei de mâine/ până atunci

o să merg pe o plajă o să mă înec o să-mi revin o să merg într-o livadă de măslini să-mi ard pielea

am sărutat pe cineva într-o livadă ca asta cred că l-am îmbrățișat tare se lipise coasta de coastă ca super lipiciul ca marca de scrisoare

actul I. games computer

suntdouă feluri le joc în costumul de carne/ asortate cu poșeta cu câinii cu părul scurt& cu miopia

ne punem mâinile la ochi ne tăvălim peste fuste înflorate priviri de peruzea printre degete țigări stinse ca niște leșuri

aud/ sunete ne plimbă pe toți pereții excesul de zel mereu cu amintiri de culoareazilei de postvăd/ nu suntem îndrăgostiți ne promitemzile lungi de post de vară până-n searăne căutăm pe internet dar nu vrem

suntem singuri ca bubble boy

actul II. games on stage

o dată pe lună pe scenă. în loc de inimă un ciocan mă învăți să înot trec printre valuri contagioase mă rogi să nu fie un cântec deștept la radio și

cauți în public vreo fâță vreun peștecu stil cu fustă înflorată țintești priviri de peruzea în săli înghesuite

o să mă uiți. mi-ai promis asta în

tăcerea din mai în spatele cortinei țigări stinse ca nișteșerpi retezați

aud/ sunete cad ca ploaia pe țiglă pielea ta emai aproape mai departemai rece mai caldăvăd/ ții nebuniile astea în palmă vii pe sus muști din elepe rând până intri în zile lungi de postîn care mi-e rușine intens cu mine

suntem singuri ca heath ledger

actul III. games dolls

mă inviți la mall ne pierdem printre păpuși. le dezbrăcăm le îmbrăcăm aflăm repede taina coastele melelipite de ale tale coastele mele

fragile sensibile cu os ușor coastelepăpușilor

pierdem cheia corpuri bâțăie frenetic le căutăm în partea întunecată a spinării arunc priviri de peruzea în ceafa ta și tu te razi la oglindă țigări stinse ca niște suluribete

aud/ sunete ne întorc în stradă mașinile calcă zebrele fețele curăță de culoare fuste înfloratevăd/ mă cauți mă găsești lângă ghereta de pai pazniculsalută mâinile lui mari desenează zile lungi de post n-are voie lapte

suntem singurica barbie doll

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Alex AmaliaCĂLIN

lirice

76

Obraz ofilit

Descos gândul sub ochii iubiţidin fotografia obrajilor veştejiţi în aşteptări împletesc timpulpipăi amintirea omului ştiut

visele flămânde deşirate-n suspindurerile ştiute şi neîmpărtăşiteau amuţit în amin când ecoul certa timpul asfinţitm-au zguduit cuvintele risipite cu tot ce-am mai rămas de spusîntr-o iubire istovită

cu şoapte aprinse am îngropat durereaprivirile s-au stinstăcerea a surzit când lacrimile n-au mai plânsîn marile dureri nu blestem zilele însângeratecu plângeri de păcateincendiez iubirea în împăcare de sineo încheg cu aduceri aminteîn fluviul lucid al vieţii.

Trădez dorul

Viaţa modelată pe serpentine cuprinde azi mai mult decât ieri în adăpostul zărilorfără aventuri fertileîn furtuna temătoare serile stacojii slobozesc ţipete pustii lumea se prăbuşeşte agonicîn prăpastia adâncă a momelilor

tiparul faptelor trăite de Iisus izvor domolpocal cu vorbe iscusitesânge jertfit foşnind pe sub măslini e credinţa călăuzită în adâncimi

cu sufletul în taler iscodesc visul mesager din întunecimea ultimei zilesmulsă din amintiri fără temeie aminul nestins în trăiriînceputul ce se răsfrânge-n măreţii

evadând de sub priviri slăvind înălţimea celor nouă porunci din a fi.

Mugurii iubirii

Ghemuită în amintiricu sufletul deschis şi dorul înverzit iubirea toarce la răscrucile luminiivestind împliniri prin taina genezei

dorul proptit de cuvânt visează mugurii iubirii în drumul tăcerii paşii singuratici şi sufletul renăscut din trecutdecolorează zarea

nu pot să mai fiu cu fiinţa iubită care m-a adorat ca nimeni altaÎn pragul singurătăţiinu mai vine nici un semn preţuind viaţa împărtăşită în doi

Doar iubirea fără spini în veşmânt nocturne podoaba ce încolţeşte-n triluriîn lumina răbdării Zborul ecoului doritor de împliniri inundă sufletul cu bucurii fierbinţisinguratic îşi poartă soliasub stelele obişnuite cu înălţimea.

Celui trimis

Dedicat Părintelui Chesarie Bertea

Părintepăşeşti în pragul zilei înseratcu fapte şi cununi abia şoptiteridici cuvântul către cer pârguit în rugăciuni fertileşi-n taina genezei oglindite

ridici povara lumii întunecate de la răscruci în foşnetul luminiicu miezul rugii multiplicateceremonios în fapte luminate

porţi solia Dumnezeirii cu veşnicia sufletului în treimeînveţi viaţa prin suferinţă din sângele celor patru zăriîngenunchind în faţa fecioarei Maria - sfântă pe pământ de cer

eşti redat de El vieţiicu dăruire-n infinitînalţă rugăciuni fiinţei iubiteproptit de dorurile neclintit trăitepeste care murmură izvorul credinţei.

SabinaFÎNARU

Oglinzile fractale ale feminității

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

vitrina editorială • scriitori bucovineni şi invitaţii lor

77

Într-un dialog de acum câțiva ani cu Aurel Pop, poeta Viorica Petrovici își formula credoul artistic astfel: „Cred în puterea transformatoare a verbului, cred în evoluție pe toate planurile, cred în acea creație care trece prin minte și inimă simultan și care aduce o stare autentică. Cred în poezia cu o bogată informație ezoterică, științifică, de respirație cosmică. Cred în inspirație divină și zbor.”

Pentru prozatoarea din Sfinxul și oglinda de jad (Editura Charmides, Bistrița, 2013), lucrurile stau la fel, de vreme ce literatura ei pare a fi un mijloc de comunicare esențială, a unei viziuni și cunoașteri de tip mistic a universului psiho-fizic, izvor și „oglidă fractală” a tot ce există; pentru care limbajul vrea să fie un vehicul care să transporte experiențele concrete în depărtări extrasenzoriale, să intensifice imaginația și să trezească capacități intuitive latente în hotarele alcătuirii omenești; scrisul însuși ar deveni astfel o tehnică de purificare individuală și de integrare în aceeași matcă a realității și iluziei, a bucuriei și dureri i , a sublimului și grotescului.

Sfinxul și oglinda de jad este un eseu biografic, despre experiența împlinirii spirituale prin iubire. Personajul-narator, Ailin, evocă, într-o manieră rezumativă, momente semnificative ale întâlnirilor ei sporadice cu Alexandru, prilejuite de participarea lor la cursurile Ghidului pentru „mișcarea de integrare în absolut”, la taberele spirituale din Munții Bucegi și ai Orăștiei, ori la excursiile în Vama Veche și Grecia. În a doua parte a eseului, Ailin relatează călătoria sa în Egipt și dezvăluie resortul lui scriptural, despărțirea sacrificială de Alexandru la revenirea în țară, când constată că nu este singura lui iubire.

La nivel simbolic, triada cer-om-pământ și

specularitatea la care se referă titlul par a sugera importanța experienței cunoașterii în coagularea sensului individual al feminității. Oglinda eterată a cerului, care guvernează virtuțile umane și ordinea cosmică, oglinzile materialității iluzorii, a mării și a deșertului, și dubla oglindă a sufletului ei (cu o față orientată spre trup și una spre inteligență), care le reflectă pe toate, nu sunt, pentru naratoare, simple instrumente magice; prin ele, Ailin înțelege că spiritul și materia sunt forme ale unei unice energii de esență divină, prezente în cele mai umile forme de manifestare, și că existența înseamnă plenitudine, trăire necontenită a unor succesive morți și renașteri. Procesul acestei înțelegeri se desfășoară între doi poli spațiali, Sfinxul din Bucegi și cel din Egipt, care întruchipează destinul uman, situat în aceeași măsură în orizontul misterului și al necesității.

În construcția poveștii apar mai multe figuri episodice, reflectări ale stărilor emoționale ale personajului-narator, nu reprezentări obiectivate ale unor destine autonome (Ghidul spiritual, Milena, Loly, Uff, ghidul egiptean, maseurul, căpitanul de pe vasul de croazieră și membrii grupurilor în care intră temporar Ailin). Experiențele prin care trece acesta și vocea lui,

care le narativizează ca fapte de conștiință, construiesc un univers de semnificații și simboluri, care vizează, în mod paradoxal, dispersia sensului lor individual și a voinței formative a textului, care se risipește pe măsură ce crește: „Nu voința, ci imaginația are ultimul cuvânt în ființa noastră de aceea arta celebrează a doua Creație, cea a omului. Poezia elevează ființa mai mult decât orice altă manifestare și nu atât prin ideile sale cât prin cântecul vocalelor care are încărcătura acestui asfințit de soare în deșert.” (p. 97.)

Înlocuirea reprezentării cu relatarea deschide mai multe culoare discursive. De-a lungul lor, găsim consemnate stările de transă extatică, de factură erotică și spirituală, al căror scop pare a fi cunoașterea și experimentarea realității pentru anihilarea egoului, dilatarea conștiinței, multiplicarea ei în diferite corpuri fizice și astrale,

intrarea în rezonanță cu elementele primordiale, străbaterea universurilor paralele și contopirea cu Dumnezeu, formă originară eternă a energiei universale a vieții. Secvențele acestea sunt încărcate

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

vitrina editorială

78

de poezia senzualității și guvernate de o imaginație perceptivă de o expresivitate specială. Îndepărtarea de contingent conferă discursului ambiguitate ficțională, lirismul poematic aprofundează viața la modul mistic, dar rareori apare nehibridizat: „Cântecul răsăritului umple văzduhul. Privesc sfera de aur roșu care se ridică din ocean, sunt un condor la apusul vieții, aripile mele mângâie lumina și răcoarea fremătătoare. Ar trebui să vânez ca să-mi astâmpăr foamea. Doi delfini fac salturi deasupra valurilor conducând

grupul către un loc numai de ei știut, puii de sub burțile mamelor ies jucăuși și curioși dar nu se îndepărtează mai mult de câțiva metri de acestea. Împrejur bancuri de pești dau strălucire de argint apei și pescărușii, abia treziți, țipă domol ascunzându-și capul în oglinda purpurie. Toate acestea trezesc în mine o dragoste uitată, mă aplec peste orizont, o parte din mine se desprinde și cade, o parte urcă undeva, printr-un coridor alb. Ca într-un film, îmi văd încarnările viitoare de om în Atlantida, în Egipt, unde fac parte dintr-un grup ezoteric, apoi în Mexic, în Asia maritimă, în Persia, pelerin în Franța, pe pământul mistic al traco-geților, leagănul civilizațiilor. Toate cheile spre cunoaștere sunt caligrafiate în eter, toate au formă de sfere înlăuntrul cărora apar desene geometrice ce codifică simboluri eterne. Prin rezonanță poți accesa universuri suprapuse tot mai elevate și mai înalte și acest tip de cunoaștere directă s-a moștenit la nivelul mentalului colectiv, chiar se păstrează în arta populară prin țesături, cusături, icoane, inscripționări pe sau în lemn și metale prețioase. De ce m-am încarnat în femeie în această existență? Mare enigmă.” (pp. 5-6.)

Acest tip de discurs „poetico-ezoteric” se intersectează cu altele, parazitare, de factură didactic-moralizatoare, referitoare la practici yoghinice și teorii teosofice, ori cu reportajul informativ asupra traseului prin Grecia arhaică, sursă a miturilor culturale europene, dilatate până în teritoriul vechii

Dacii și în Munții Bucegi: „În altă zi mergem în Munții Parnas unde locuiesc cele nouă muze și ne întâlnim cu însuși Zeus care, spune legenda, a trimis doi vulturi din direcții opuse și unde s-au întâlnit aceștia a stabilit buricul Pământului, Omiros, în mijlocul sanctuarului din Delphi. «Nosce te ipsum» Pithia, Oracolul din Delphi a fost descoperit de păstori. Se spune că primul păstor a venit din țara Hiperboreenilor și realizez că aceasta ar fi localizată exact pe teritoriul traco-geților, prin Munții Orăștiei și Bucegilor unde s-au descoperit urmele unei supercivilizații străvechi dar despre care nu numai că nu vorbește aproape nimeni dar se și neagă sau se ocultează cu bună știință contribuția celor ce au locuit aceste pământuri la evoluția umanității. S-a dovedit de către mari cercetători, și nu numai români, că limba arhaică românească este rădăcina tuturor limbilor indo-europene ” etc. (pp. 28-29.)

Întâlnirea cu vestigiile faraonice ale Egiptului antic, cu deșertul și cu Fluviul Sacru Nil afirmă aceeași stare de adorație, empatie și vibrație caracteristică experiențelor extatice din prima parte, dar relatarea călătoriei alunecă spre anecdotica facilă de tip colocvial; pe parcursul ei se vădește că experiențele spirituale nu transformă, nici nu sting egoul Ailinei, care gustă cu voluptate situația de a se afla în centrul atenției și admirației grupului de excursioniști și al noilor ghizi, care o conduc prin spațiul terestru și acvatic, irezistibil atrași de frumusețea ei de Nefertari, „cea mai frumoasă femeie a Egiptului Antic”, și de capacitatea sa de a intra în rezonanță empatică nu doar cu ei, ci cu întreaga lume: cu piatra care a edificat civilizația egipteană, cu un pui de crocodil pe care-l sărută, cu o cămilă care plânge la auzul vocii ei pline de iubire; maseurului de la hotel „i s-a pus pata” pe ea, căpitanul îi încredințează pentru un timp cârma vasului de croazieră, iar Ailin observă invidia și fascinația exercitate de prezența ei asupra „cucoanelor” și bărbaților din preajmă.

În „oglinda de jad” a timpului și spațiului, a cerului, apelor și pământului, a oamenilor din jurul său și a propriei vieți, în numeroasele reflectări, Ailin se descoperă pe sine și învață să se accepte cu recunoștință și iubire: „Deschid ușa apartamentului și iubitul meu rămâne dincolo de ea, o închid fără a privi înapoi și mă raportez la ghid simțind că mă copleșește o însingurare vecină cu țipătul. Ce simplu e să fii pe culme și să cazi apoi în abis, cât de periculos! Noaptea care urmează visez că sunt într-un spațiu binecuvântat și privesc, din înălțimea unei clădiri impunătoare, în jos unde apare ghidul meu. El își ridică privirile spre locul foarte înalt unde mă aflam și aud telepatic următoarea propoziție: - Îți mulțumesc Doamne Dumnezeule că exist.”

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

LeoBUTNARU

din sens opus

O mie de cuvinte sau viaţa lui Flu

79

...Şi ţinând seama că o parte considerabilă din marea lor experienţă o aduseseră cu ei din nou, ştiau multe.

Italo Svevo, Mama

Împinse uşor cu picioruşele-i în minusculul aerostat al crisalidei şi, o clipă mai târziu, ieşi din tunelul ei, însă, instinctiv, vru îndată să se retragă iar în cartuşul pupei, deoarece o rază fierbinte de soare era cât pe ce să-i găurească plăpândele-i aripioare: sub jarul luminii, câteva firicele de polen de pe ele chiar se făcuseră scrum. Noroc că Flu se orientă expres, dându-se sub cea mai apropiată frunză, umbra căreia avea să-l protejeze. Modul în care reacţionase la prima primejdie cu care fusese întâmpinat îl făcu să-şi spună că, precum se vede, cu experienţa dobândită în gogoaşă, el poate deja să pornească în lumea mare: se descurcă! La urma urmelor, cu ce este mai prejos un falnic fluture faţă de pricăjitul boboc de raţă abia ieşit din găoace, însă care se aruncă temerar în apă şi înoată ca de când hăul?

– He, a zbura în libertăţile lumii e cu mult mai ceva, decât să te ţii pe apele băltoacelor! conchise Flu, astfel adresându-şi prima lăudăroşenie din viaţa lui.

Se zgâi de sub streaşina frunzei şi văzu imensităţile spaţiului. Fantastice, ce mai! Dar n-ai spune că s-a mirat prea de tot, însă, totuşi, manifestă curiozitate, întrebându-se cu glas ta-a-re(!):

– Da' ce-o fi oare dincolo de dunga aia ce uneşte pământul cu cerul?

După alte câteva clipe de nedumerire şi ignoranţă, îşi zise:

– Ia să mă dumiresc eu ce şi cum! astfel manifestând o colosală, dacă nu chiar o fabuloasă râvnă în dorinţe (zicem colosală, fabuloasă, raportând excesul de râvnă la infima fiinţă a eroului nostru).

Numai că în clipa următoare atenţia lui Flu fu atrasă de flacăra solidificată a unui mac ce roşea undeva jos, la marginea umbrei arborelui din vârful căruia privea, cerceta, se informa... Concentrându-şi atenţia de cât era el în stare asupra macului, Flu uită imediat de nemaipomenita dorinţă de a pleca să vadă ce-o fi să fie oare dincolo de orizont. Era firesc să uite, deoarece câtă memorie poate încăpea într-un căpşor de mărimea firuţului de mac? Şi aşa se face că, de cum gândesc la altceva, fluturii uită imediat ce ştiuseră o clipă mai

înainte, conştiinţa fiindu-le asemenea sclipirii unei scântei care, trecându-se, cedează locul altei scântei; şi tot aşa, din bliţ în bliţ, conştiinţa de fluture îşi întreţine percepţia segmentată, ai putea spune – ferfeniţită.

– Să se mai potolească puţin jarul soarelui şi cobor să văd ce comedie-pramatie o mai fi şi boţul ăla de roşeaţă, îşi zise Flu, zgâit la macul de jos, numai că şi această intenţie îi zbură instantaneu din firuţul de căpşor, deoarece, în clipa următoare, pe o creangă lăturalnică văzu o stăncuţă ce stătea pe marginea cuibului ei.

– Cine eşti? îi strigă ameninţător Flu. Fără să-i răspundă, stăncuţa continuă să

privească în căuşul cuibului. Privea cu multă dragoste şi înduioşare, cu un fel de uitare de sine privea. Flu renunţă să repete întrebarea. Dacă ar fi repetat-o, ar fi însemnat să-şi dubleze un gând, făcându-l de două ori mai voluminos, pe când, real vorbind, în căpşorul unui fluture nu poate încăpea decât un singur gânduleţ într-un singur exemplar – nicio aşchie mai mult!

– Proasto! îi strigă Flu stăncuţei, atins în orgoliul că aceasta nu-i acordă strop de atenţie.

Pasărea continua să facă ceea ce făcuse: privea atent în cuib.

– Bovino! mai strigă Flu, îngroşând gluma, gândind că de data aceasta a jignit pasărea de-a binelea, adică rău de tot.

Însă stăncuţei nu-i tresări barem o pană-peniţă.

Dat fiind că prima imprecaţie – „Proasto!” – fusese ştearsă din memoria insectei-lepidoptere de cea de-a doua – „Bovino!”, peste aceasta din urmă Flu a suprapus o exclamaţie şi mai şi.

– Măgăriţo! îi mai strigă el stăncuţei, insistând în aroganţa şi obrăznicia ce-l cuprinsese ca din senin. Să fi ţinut şi ele de experienţa acumulată deja în crisalidă?...

Din fericire, însufleţirea lui Flu întru a rosti nesăbuinţe i-o curmă un gând plin de curiozitate şi ceva tandreţe.

– De ce totuşi se uită ea atât de atentă în cuib? se întrebă şi, bătând din aripioare, străbătu labirintul frunzişului, ajungând la cuibul stăncuţei.

Pasărea însă zbură aiurea. – Se teme de mine! conchise triumfător Flu,

aşezându-se exact pe locul unde o clipă înainte se aflase pasărea. Ba mai mult: Flu trăi cu certitudine senzaţia că totul şi toatele de pe lume trebuie să i se supună doar lui! Numai că pe dată napoleonismul acestui gând(uleţ) i-l spulberară câteva ciocănituri uşoare ce veneau de la cele două găoace din cuibul stăncuţei. Şi, până a se dumeri Flu ce şi cum, una din găoace plesni, din ea risipindu-se câteva aşchii (că n-o să le spui cioburi, nu?) de coajă albicioasă. Intrigat de curioasa întâmplare, Flu sări pe găoacea încă ne-plesnită. Se auziră din nou câteva ciocănituri. Coaja găocii tresări, cutremurându-se

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

din sens opus

80

uşor-uşor, însă zgâlţâindu-l destul de neplăcut pe delicatul şi prea curiosul nostru erou. Fireşte – poate ajunge chiar şi la mintea-mintişoara unui fluture! – iată-iată, din găoace, la lumina zilei apărea-vor puişorii de pasăre. Însă nu putem fi siguri şi de faptul dacă Flu pricepuse că stăncuţa nu se zburătăci din motivul că s-ar fi speriat de el, ci se grăbea deja după hrană pentru odraslele care aveau să apară din găoace.

Curând, din micul aerostat al oului care plesnise primul se ivi puişorul.

–Noroc! îi strigă Flu, privind cu ambii săi ochişori microscopici într-un singur ochi al puişorului.

Stăncuţul însă, în virtutea experienţei acumulate încă în găoace, căscă pliscul şi, nitam-nisam, ciuguli, înghiţindu-l pe neastâmpăratul, pe fluşturaticul Flu!

…Abia când aluneca deja pe gâtiţa puişorului-stăncuţ, lui Flu i se redeşteptă simţul memoriei şi el îşi aminti că, mânat de o nestăvilită curiozitate, intenţiona să zboare să vadă ce o fi oare acolo, departe, după orizont! Ah, care altă dorinţă poate fi mai colosală decât cea de a vedea ce e după orizont, după orizont, după orizont?!...

Dacă s-ar fi întâmplat prin preajmă vreun om care, aşa, dintr-o curiozitate în amestec cu naivitatea, ar fi fost să fixeze clipita ieşirii lui Flu din minusculul tunel al crisalidei şi, împins de aceeaşi curiozitate şi naivitate, ar fi urmărit câteva clipe protagonistul nostru, fixând şi clipa în care sărmănelul Flu fu înghiţit de puişorul stăncuţei, omul ar fi constatat că între cele două evenimente nu trecuseră mai mult de zece minute; minute bântuite de vrere şi orgoliu, de ambiţie şi neputinţă, de puţină cunoaştere şi multă ignoranţă. Zău aşa: trecuseră nu mai mult de zece minute, cam tot atâtea câte i-ar fi necesare cuiva pentru a citi această nuveletă compusă cam din o mie de cuvinte. O mie de cuvinte... Concretizez cifra, deoarece, în comparaţie cu cele zece minute, o mie de cuvinte par a însemna mult mai mult, ba chiar foarte mult: cifrele au osebitul dar de a amplifica iluziile. Da, da, Flu vieţuise răstimp egal cu cel în care se citeşte această mie de cuvinte. Mult? Puţin? Viaţă, totuşi...

Ultima călătorie a lui Ulise

Nu există minciuni, nici îndelungi rătăciri, ci un Ulise printre bunurile sale. Se va ridica, va intra în casă, o va îmbrăţişa pe Penelopa, apoi se va îndrepta ca de obicei spre tăvile cu carne friptă.

Jean Giono, Naissance de l'Odyssée

Din pelerinajul său la Muntele Parnas, Ulise se întorsese puţin spus dezamăgit. Eroul invincibilei stăpâniri de sine care covârşise nenumăratele piedici de

pe pământ şi ape îşi dorise o călătorie solemnă, ritualică, purificatoare şi iniţiatică, însă în urma celor văzute acolo, sus, avea să se simtă ca şi inutil, umilit, asemeni insului despre care s-ar putea spune că pe zei îi doare în cot de el.

Dorise să înţeleagă cum, prin ce metamorfoză divină grelele încercări ale destinului său, impuse de blestemul zeilor în urma nesperatei mărinimii a aceloraşi idoli, se preschimbaseră în bine, în baftă, s-ar putea spune, abătându-se ca un miraculos suflu sacramental asupra lui Homer, făcându-l pe acesta un neîntrecut aed întru proslăvirea sa, a lui Ulise, fiul lui Laertes, ajuns personaj nemuritor într-o epopee în veci inegalabilă. Ba mai mult: după ce eroii învingători ai Troiei căzură, răpuşi, unul după altul, el, Ulise, graţie proniei parnasiene, rămăsese în viaţă, pentru a se împotrivi tuturor celor care călcau legile drepte ale lumii, pedepsindu-i.

Aşadar, pentru a înţelege nelămuritele mistere ce-l priveau şi pentru a le aduce daruri zeilor, Ulise pornise în acel pelerinaj canonic spre Sfântul Munte Parnas. Însă avea să revină din nou în Itaca, puţin spus dezamăgit. Pe calcaroasele înălţimi ale Muntelui Sfânt, fusese de-a dreptul stupefiat, astfel simţindu-se în continuare, scrâşnind din dinţi şi suduind amarnic, precum Heracles când curăţa puturoasele grajduri ale lui Augias, săvârşind a cincea din cele douăsprezece enorme prostii ale sale. (În atare apreciere se făcea simţit probabil orgoliul şi egoismul lui Ulise care, chiar şi în infinita şi haotica lume a miturilor, nu era dispus să tolereze o rivalitate întru atribuirea gloriei.)

Oricum, acolo, la pragul Marelui şi Unicului Templu al zeităţilor parnasiene, toate i se păruseră intrate într-o ireversibilă criză a decadenţei şi pierderii de importanţă.

La Delfi, preoteasă Pythia nu catadicsi să-i răspundă. Zadarnic invoca Ulise, de nenumărate şi stăruitoare ori, Oracolul, rugându-l să-i sugereze ceva important referitor la viaţa sa de viitor sau să-l binecuvânteze pentru pelerinajul ce avea a-l întreprinde spre culmile Parnasului – Misteriosul Divin nu-l învrednicise măcar de un suflu abia-abia murmurat, susurat drept cel mai elementarisim semn de atenţie, ca să nu mai vorbim de o eventuală consideraţie...

Însă chiar dacă la Delfi fusese tratat cu o cinică muţenie, Ulise nu renunţă totuşi să ia pieptiş calcarosul munte blagoslovit întru sălăşluirea zeilor.

– Şi ce nu ţi-a plăcut, mă rog, acolo, pe Parnas? îl întrebase Penelopa, văzându-l atât de deprimat, cu faţa adumbrită de expresia unei stupefacţii imposibil de tăinuit sau atenuat.

Ulise nu-i răspunse. Mintea muierii, fie aceasta chiar Penelopa, n-ar fi fost în stare să-i înţeleagă perplexitatea, deoarece cauzele nu stăteau la suprafaţă, ca dresurile, ci trebuiau descoperite şi cumpănite într-un

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

din sens opus

81

mod sagace. Iar cel ce reuşea să facă acest lucru avea să ajungă inevitabil la adâncile şi tristele concluzii care îl şi dezolaseră până la stupoare pe inegalabilul erou al uriaşei epopei homerice.

Însă celor dornici de-a înţelege totuşi câte ceva din neprotocolara şi descurajanta întâmplare, Ulise le putea oferi doar nişte date foarte vagi ale problemei, constând într-o sumară descriere a priveliştilor dezolante pe care îi fusese dat să le vadă acolo, pe Muntele Zeilor.

Pe versantele Parnasului, o vestală deşănţat de bătrână (de fapt, atât de mult nu trăieşte nimeni...), pentru a întreţine Focul Sacru în Marele Templu, strângea, de tizic, bălegarul rămas de pe urmele aripatului trăpaş al cerurilor Pegas care, din vreme în vreme, cobora la păşunile alpine. Nobil nu doar din spiţă, ci şi din fire, în pofida dezgustului pe care-l simţea în acele clipe, Ulise se oferise să o ajute pe bizara vestală (el, cel ce cunoscuse farmecele cu care vroiau să-l cucerească Circe, Calypso sau Nausicaa!), ducându-i coşul cu bălegar până în pragul Templului în interiorul căruia – ţinea minte – muritorii de rând nu au dreptul să intre. (Iată şi problema: el, Ulise, era... de rând, sau – în afara rândului, sub incidenţa excepţiei?)

În pragul sfântului locaş, o gallus bankiwa, adică o găină oarecare, plebee a orătăniilor, scurma cu o râvnă încrâncenată în cenuşa Păsării Phoenix. (Amănuntul referitor la provenienţa scrumului i-l oferi însăşi vestala. Dar nu e exclus ca deşănţata aia să fi minţit cu bună ştiinţă şi rea intenţie, pentru ca Ulise să nu creadă cumva că cenuşa ar proveni de la arderea în vatra Templului Sacru a ceea ce strânsese dânsa în coş de pe urma aripatului Pegas.)

Orătania ordinară, plebee, de-a dreptul nepoetică şi neepopeică, scurma cu un zel nervos, încât cenuşa se ducea pe vânt şi în vecii vecilor nu s-ar fi găsit cineva în stare s-o adune, pentru a pune la cale o nouă renaştere a Păsării Phoenix.

Şi ce naiba căuta cobaia aia de gallus bankiwa în scrumul ăla? Pe dracu' căuta!... Căuta motiv pentru propriul său cotcodăcit nemernic...

Până ajunse Ulise cu ofrandele sale la zei, până se întoarse, trecuse vreme berechet. Nu ani şi ani, ca în legendara-i călătorie de odinioară, însă câteva luni tot trecuseră ele, pentru că din Itaca până la Parnas se întinde destulă cale şi pe mare şi pe uscat, şi pe uscat şi pe mare. Astfel că Penelopa fusese supusă unei noi aşteptări grele şi, chiar de nu mai arăta tânără, plină de nuri, ca altădată, ea nu renunţa la vechile tabieturi de-a avea grijă de propria-i persoană. Pentru a nu se îngrăşa prea mult, din când în când Penelopa proba câte o cămaşă de forţă. (Talia i-o păstra centura de castitate, dar nu şi de... siguranţă...) Din necurmată grijă pentru supleţea

siluetei, doamna se siluia, supunându-se şi unor şocuri electrice pe care le izvodea prin mângâierea concomitentă a două sau mai multe pisici. (O, zeilor, ce scânteieri şi furnicări misterioase! Ce icnete dulci de matroană însingurată!...)

Iar la această nouă reîntoarcere a sa, tot slab, dom'le, slab se arătă bietul ăsta erou Ulise, încât nu aveai motiv plauzibil să crezi că chiar el este vestitul marinar. N-ai fi crezut, în ruptul capului n-ai fi crezut, dacă grijulia lui soaţă nu i-ar fi spus duios-dojenitor:

– Dragă, pe coloana vertebrală, pe osatura şirei spinării pielea ţi se învolbură ca o pânză pe catarg. Hai, mami, să mergem la masă.

Şi, odată re-ajuns printre bunurile sale, Ulise se îndreptă ca de obicei spre tăvile cu carne friptă.

În bucătăria bântuită de mirozne delicioase, prin perdeaua de rafie din curte răzbătu strigătul sacadat al unui curcan; strigătul gâlgâit ca o admiraţie tâmpă care-l făcuse pe Ulysses să se crispeze cu dezgust: eroul îşi amintise de împănata aia orătanie plebee ce scurma cu râvnă înverşunată în cenuşa Păsării Phoenix.

– Bankiwa mamei mă-sii, gata, nu mai plec nicăieri! Iar când o fi să fie, să-mi daţi cenuşa pe vânt! exclamă Ulysses în timp ce înşfăca o halcă de friptură.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

MariusCHELARU

Crimeea privită dinspre azi, către ieri şi mâine (V)

jurnal de călătorie

La Han-Saray, Bahcisaray(continuare)

Auzind despre povestea stră-străbunicului meu şi a „cadânei” (care se prea poate să fi fost de neam cerchez ori de prin părţile Lehiei ori cine mai ştie), mai mulţi tătari din grupul nostru, dar şi din Crimeea au fost plăcut surprinşi, şi, poate mi s-a părut, dar parcă m-au privit cu o lumină mai caldă în ochi. Apoi unii m-au întrebat ce simt în legătură cu asta, dacă mă socotesc tătar. Le-am spus că am fost emoţionat, nerăbdător să ajung aici, curios, că ţin la trecutul familiei mele, şi că, fără îndoială, port în sângele meu şi o picătură, mică, din sângele ei, de o fi fost ori nu tătăroaică. Dar e mult spus că mă simt tătar. Sunt român. Dar, desigur, respir şi ceva din ce înseamnă neamul ei, din trecutul ei, pe care l-a adus acasă la mine, cu ea, de aici şi de unde o fi fost venită pe lume.

Într-unul din pavilioanele de lângă ieşirea din complexul Han Saray erau mai multe exponate etnografice, ilustrate vechi, litografii, tablouri cu scene din viaţa tătarilor de pe vremuri, diverse momente din istoria locurilor, câteva cărţi (în arabă), tot felul de obiecte, monede, unelte, costume ş.a. Erau chiar „camere” aşezate ca şi cum ar fi fost o zi din viaţa de la Palat.

Într-un târziu, după ore bune de peregrinări pe aleile grădinilor, prin pavilioanele palatului, printre monumentele care aduceau aminte de ce însemnase odinioară Hanatul Crimeii, am plecat să luăm masa.

Mi-ar fi plăcut să văd şi Mariam-Dere, Valea 1Mariei, din Pasul Mariupol, dar nu era în itinerar . Aici

este Lavra din Crimeea. Este cea mai veche mănăstire din Crimeea, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fondată de nişte călugări bizantini care locuiau într-o colonie grecească, pare-se numită Marianopol, „Satul Mariei”. Aici se află icoana Theotokos Panaghia.

*Încet, unii dintre noi, parcă nedorind să ne

despărţim aşa uşor de palat, am ieşit din Han Saray. Venea un miros îmbietor de covrigi de undeva… sau de pâine coaptă. Era prin apropiere vreo brutărie şi brutarul chiar atunci îşi scotea copturile …

Am privit încă o dată la zidurile din faţa mea,

încercând să îi văd cu ochii minţii pe cei doi, bărbatul moldovean şi fata din Saray, strecurându-se cumva la adăpostul nopţii, către drumurile ocolitoare lungi, lungi de tot, pe care le-au străbătut cu bine până în satul din codrii Moldovei.

Am plecat către locul unde urma să luăm masa, la o pensiune - restaurant cu specific local, construită undeva între înălţimile stâncoase. Am trecut în drumul nostru cu privirea peste stâncile „Fortăreţei evreilor”.

Din loc în loc, pe drum, am văzut câteva grote în munte din care două-trei păreau locuite. Nu am reuşit să aflu de către cine. Nici nu am insistat, dar mi-am propus să mai întreb, însă fără folos. Cine ştie de când fuseseră săpate sau amenajate, poate de călugări creştini, poate de tătari.

Stâncile înconjoară locul. Sau poate că, peste secole, încă îl păzesc.

În timp, casele, clădirile s-au ivit şi au înmugurit a localitate, ca fruct al stâncilor. Iar acolo unde putuseră, oamenii plantaseră pomi, creaseră ogoare mai mici sau mai mari pe care le îngrijeau cu trudă evidentă. De altfel, până ajunsesem la Bahcisaray străbătuserăm ceva distanţă fără cine ştie ce densitate de localităţi. Oamenii erau împărţiţi în autocarul nostru. Unii, tăcuţi, poate încă se gândeau la palat şi la istorie, alţii discutau animat despre Bahcisaray, despre Han Saray, despre trecut, despre prezent, ba unii chiar despre mitingul de pe data de 18 mai.

Pensiunea este aşezată într-o locaţie deosebită. Pare a fi un loc vizitat, poate şi pentru că foarte aproape este Zıncırlı Medrese/ „Medresa/ Şcoala cu lanţ”, pe care ştiam că o vom vizita după masă.

Tarabele cu suveniruri, destul de numeroase, la care vânzătorii aşteptau bucuroşi de oaspeţi şi-au găsit repede muşterii care cumpărau de toate, de la fesuri şi piese de îmbrăcăminte tradiţionale, la chinezării. Şi erau de toate chinezăriile, de la ceasuri la… tot felul. Doar se ştie, Dumnezeu a făcut Pământul, restul lucrurilor le-au fabricat chinezii…

Dar, până la urmă, foamea a răpus pe toată lumea şi ne-am aşezat la mese „turceşte”. Restaurantul era în curtea pensiunii, în aer liber, avea un fel de „separeuri” ridicate pe un fel de prispă, cu măsuţe joase şi tot ce trebuia ca să stai „turceşte” şi să poţi mânca. Erau şi câteva locuri pe scaune, ca acasă, dar am preferat o măsuţă ca asta. Mai mâncasem astfel în multe locuri, de multe ori, aşa că nu mă incomoda cu nimic poziţia. Printre mesele noastre, tot timpul cât am mâncat, s-au plimbat în voie păuni care aveau ce aveau cu nişte felinare aşezate la joasă înălţime. Mâncarea a fost şi cu feluri ca pe la noi (cu sărmăluţe, e drept un pic diferite şi în ce priveşte gustul, poate pentru că aveau nişte mirodenii locale), dar şi cu altele „ca la ei”. De pildă, în ceai nu s-a spus zahăr sau miere ori mai ştiu eu ce. Ni s-au adus nişte farfuriuţe cu un

82

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

jurnal de călătorie

83

soi de bombonele (pe care le întâlneşti şi la turci, şi în unele zone arabe), cărora tătarii le spun „şeiker bombon”. Sunt de fapt „bomboane de zahăr” pentru ceai.

Majoritatea celor cu care eram, inclusiv tătari, au ales să stea pe scaune, „europeneşte”. Eu am ales o masă în care puteam sta „turceşte” Aşa că am stat la masă şi cu două tătăroaice amabile, cazate acolo. Din ce am discutat cu ele bucătăria de la pensiune, cel puţin, nu era foarte diferită de ce ştiau ele de la tătarii de pe la noi. Doar la gust, uneori, erau mici diferenţe, datorate condimentelor sau diverselor ingrediente care aveau altă pondere. Exista şi posibilitatea ca oamenii de la restaurant să „ajusteze” meniul funcţie de clienţi, cine ştie.

După masă am ieşit să arunc o privire în jur. De undeva se auzea o muzică orientală. Nici un alt zgomot, nici o maşină.

Doar vântul, muzica. Apoi am auzit un tropot de cal. Am închis ochii şi pe lângă mine parcă a trecut

2un grup de tătari călare, aşa cum îi vedea Raffet (cel care, în trecere prin Principate, pictase şi Mitropolia din Bucureşti) la jumătatea secolului al XIX-lea…

După câţiva paşi eram între tarabele cu suveniruri.

Zıncırlı Medrese

După masă am mers la Zıncırlı Medrese/ „Şcoala cu lanţ”, un seminar islamic ctitorit de Mengli Ghirai Han. Tot el a ctitorit şi o moschee care a poruncit să fie alcătuită după modelul Hagiei Sofia. De prin secolul al XIX-lea a fost distrusă treptat.

Nu am reuşit să aflu dacă însuşi hanul a avut pofta să fie acel lanţ atârnat la uşă, pe sub care trebuiau să se aplece ca să poată intra în şcoală toţi cei care îi păşeau pragul, fie ei mai mari sau oameni de rând. Este un semn şi de umilinţă, dar şi de respect faţă de ce însemna cultura, educaţia, actul educaţional pentru tătari.

Şi înăuntru totul mi s-a spus că a fost dintotdeauna sobru, fără zorzoane, fără lux. Aşa şi arătau cămăruţele prin care am intrat. În unele dintre ele se păstrau în vitrine foi de pergament, pe piele, pagini străvechi de pe care învăţaseră cine ştie câţi tineri care trecuseră pragul şcolii, după ce se plecaseră pe sub lanţ, prin zalele căruia care am privit şi eu afară, înainte de a ieşi.

Se făcuse de acum târziu, aveam drum lung de făcut, către Sevastopol, iar a doua zi în alte părţi.

Am plecat către „casă”, fiecare cu gândurile lui. Pe drum, trecând din nou prin Bahcisaray,

m-am uitat la portul oamenilor. Prea puţin mai aduce

aminte de felul în care îi văzuse Raffet la vremea lui…

Sevastopol

„În zgomotul de tunuri ce tună ne-ncetatLa Crîm, pe triste ţărmuri, me primblu întristat,Şi-n cale-mi, pretutindeni, calc ţărnă de morminteSub care zac perdute grămezi de oseminte.[……………………………………………]O, Doamne ! fie, fie ca sângele vărsatPe sub aceste ziduri într-un răsboiu turbatSă deie-o roadă bună, un drept de re-nvierePentru-a mea ţară scumpă ce zace în durere!

Sevastopol. — 1855.”

Vasile Alecsandri, „La Sevastopol” (fragment)

Sevastopol (Aqar, cum îi spun tătarii) nu mai aminteşte prin nimic, din cât am putut vedea, de înfruntările distrugătoare care au avut loc acolo, în atâtea şi atâtea războaie. Cum va fi arătat când l-a văzut Vasile Alecsandri, cum scria lui Ion Ghica în 1855, care s-a suit, împreună cu Baligot „pe vaporul ce merge la Kamiez, zicînd adio lui Negri, lui D. Rallet şi ţie şi la mulţi oficeri francezi din tabăra dela Marlac, carĭ aŭ venit să ne vadă plecînd.”. Apoi, peste zile de drum pe mare, scrie poetul de la Mirceşti, „amicul mea şi eŭ ne plimbam de-a lungul poduluĭ şi sondăm cu ochiĭ orizontul pentru ca să zărim coastele Crîmuluĭ, sperînd ca vom întrevedea mai cu seamă turnul Malacopuluĭ. Acest turn, devenit celebru, apare în închipuirea noastră cu prestigiul misterios al monumentelor fabuloase, dar mai avem încă multă mare de brăzduit, pînä a ne găsi faţă cu el ; prin urmare ne pogorîm în cabina ca să adormim în plăcuta legănare a valurilor alinate.”

Lângă Zıncırlı Medrese

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

jurnal de călătorie

84

Istoria şopteşte şi aici de peste tot din miile de piepturi ale celor care s-au înfruntat, de-a lungul secolelor.

Colinele, altădată pline de canonada tunurilor şi de sutele şi miile de soldaţi care se luptau cu încrâncenare pentru fiecare colţ de pământ, în, de acum, îndepărtatul în timp Război al Crimeii, mulţi pierzându-şi viaţa aici.

Scria Vasile Alecsandri: „Întâlnim multe corvete, carĭ vin dela Kamieş şi dela Balaclava ; ele aŭ transportat proviziĭ pentru armatele aliate şi acum se întorc la Constantinopol ducînd la spitalurile din Pera şi din Scutari un mare număr de bolnavi. Noi îĭ salutăm în treacăt şi eĭ ne răspund cu glasul slăbit : Vive la France ! Sărmaniĭ ! Cîţi din eĭ sînt condemnaţi a nu mai revedea patria lor!”

Nu a fost mai bine nici în a doua conflagraţie mondială, în 1944, când oraşul ajunsese un morman de ruine. În acel al doilea război în care şi bunicul meu dinspre mamă pare-se că a ajuns pe aceste meleaguri, cum spuneam.

Acum este un oraş, cel puţin în partea pe care am vizitat-o, care nu aminteşte cu nimic de toate acestea. Amprenta rusească îmi pare cea mai puternică, de parcă ruşii nu ar fi plecat ori stau să se întoarcă…

Sunt multe clădiri mari, şi mai noi, şi mai vechi, dar în general curăţenia pare a fi la ea acasă. Cele de pe faleză sunt de un alb desăvârşit.

De altfel albul este culoarea celor mai multe dintre clădirile pe care le vezi în apropiere de mare.

Faleza este largă, pe ea aflându-şi loc şi cei care se plimbă, şi pictorii, dar şi tonete cu mărfuri de tot felul, de la cochilii de scoici, melci sau corali la fotografii sau mărunţişuri de tot felul care ar putea interesa turiştii. Erau şi baruri, unul cu exteriorul ca un vapor încă neterminat, un altul pe un soi de cap care intra în mare abia cât să încapă mesele terasei cu pricina ş.a.

Străzile principale sunt largi, iar arterele comerciale sunt ticsite de magazine. La tot pasul se plimbă, caută, privesc la vitrine oameni liniştiţi, femei frumoase. Nu am avut ocazia să văd cum arată cartierele mărginaşe ca să am o imagine de ansamblu, dar criza şi-a arătat colţii şi aici. Aşa se face de pildă că, în multe dintre magazine, mai ales în cele de lux, abia de vezi din când în când clienţi. Sunt mărfuri interesante pentru turişti,

suveniruri de tot felul, şi pentru cei cu mai multă, şi pentru cei cu mai puţină dare de mână, dar depinde de gusturi. Spun asta pentru că, aşa cum se întâmplă mai peste tot, şi aici kitch-urile sunt la putere pe alocuri. Însă poţi găsi şi mărfuri de certă calitate, deşi preţurile sunt de multe ori un obstacol pentru mulţi. Uneori preţurile sunt de-a dreptul ameţitoare în aceste magazine de lux. Am intrat, de pildă, într-un magazin de haine de blană şi am văzut nişte exemplare deosebite ca aspect, dar şi ca preţ. Am calculat cu toţii şi am constatat că o haină de blană din acelea care

ne luaseră ochii tuturor putea ajunge şi la 3000 de euro. Dar se pare că p e a c o l o s u n t cumpărători atât cât să ex i s t e a s t f e l de magazine.

După ce am ieşit din acest magazin, am urcat puţin până la un bulevard mare, într-un punct din care aveam o privelişte largă. Am făcut loc unei doamne tinere, de o frumuseţe aparte, elegant îmbrăcată, cu mers felin, sportiv, care atrăgea pr ivir i le

multora, să treacă pe lângă mine, dat fiind că eram un grup car ocupa trotuarul. Ea mi-a zâmbit, şi a spus o sumă. Câteva secunde m-am întrebat ce anume zicea sau dacă am înţeles eu bine. Apoi mi-am adus aminte de alte locuri frumoase, oraşe de pe coastele mărilor, şi am înţeles.

Oraşele de pe litoral ascund tot felul de surprize pe care fiecare le primeşte ori nu, le apreciază după cum crede şi le judecă în felul lui.

M-am plimbat pe aproape toată lungimea falezei, pe mai multe străzi din oraş. Am privit sau am intrat în tot felul de clădiri. Se spune că toate oraşele porturi seamănă între ele. Cred că este adevărat până la un punct acest lucru, fiecare oraş, dacă oamenii locului au ştiut să facă asta, dacă a contat pentru ei, dacă i-a ajutat şi mersul istoriei, are un „ceva” numai al lui. Sevastopolul lasă o impresie de curăţenie, de linişte aparentă, dar şi de forţă latentă.

Cât priveşte grupul de tătari cu care eram, le-am spus unora cu care am discutat că Sevastopolul, azi, este un oraş care nu mai aminteşte cu nimic, din ce lasă să se vadă, de Aqar.

1 Am reuşit să o văd altă dată.2 Denis Auguste Marie Raffet (1804-1860); pictor, dese-

nator şi gravor francez.

Rada Sevastopolului în 1854 - din Charles Alexandre Fay, Souvenirs de la guerre de Crimee, 1854-1856, Paris, 1867.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

IlieLUCEAC

Revista „Glasul Bucovinei” la 20 de ani de apariţie

coordonate cernăuţene

85

O periodicitate reuşită a mass-mediei în rândurile celor care citesc creează întotdeauna o alură de prestigiu în orice regiune sau municipiu în care apar mai multe publicaţii, mobilizând cititorii la o viaţă culturală ordonată, intensă şi mai viabilă. Dar dacă într-un astfel de spaţiu există şi reviste de specialitate care să ajungă la cititorul cultivat, atunci viaţa culturală în localitatea respectivă decurge corespunzător nivelului cerinţelor cotidiene de difuzare a informaţiei.

Bucovina (în acest context avem în vedere şi partea de nord şi partea de sud a Bucovinei istorice) este o provincie în care viaţa culturală a clocotit în toate timpurile. Numărul instituţiilor superioare de învăţământ de la Cernăuţi şi Suceava confirmă acest lucru. Iar prestigiul unei astfel de universităţi ca cea de la Cernăuţi, înfiinţată în 1875, şi-a lăsat peste ani amprenta în conştiinţa intelectualilor de diverse etnii care au locuit în Bucovina sau cunosc de la părinţii lor importanţa şcolii de la Cernăuţi, al cărei ciclu începea cu Liceul „Aron Pumnul” şi apoi urma cu una din Facultăţile ce existau la Universitatea din Cernăuţi în perioada interbelică.

Dar să revenim la publicaţii, şi, în special, la revistele ştiinţifice care apar în Bucovina. Este unanim cunoscut faptul că o revistă ştiinţifică are cu totul alt statut decât un cotidian. În primul rând, contează ce orientare are publicaţia respectivă. O revistă de profil literar se savurează într-un fel, una istorico-socială sau politică se citeşte altfel, iar o revistă ştiinţifică de specialitate, în domeniul fizicii, matematicii, chimiei, ciberneticii, informaticii sau din alte domenii ştiinţifice este consultată de specialişti, având priză doar la cititorul avizat.

Recent s-au împlinit două decenii de apariţie a revistei trimestriale de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei”, eveniment care a fost marcat odată cu

împlinirea aceleiaşi vârste şi a revistei semestriale „Analele Bucovinei” (Rădăuţi) a Institutului „Bucovina” al Academiei Române.

Evenimentul s-a marcat atât la Rădăuţi, cât şi la Cernăuţi, unde îşi au reşedinţa fiecare din redacţiile respective care pregătesc pentru tipar aceste publicaţii bucovinene. Sub egida Institutului „Bucovina” al Academiei Române, redacţia periodicului ştiinţific semestrial „Analele Bucovinei” a organizat, în colaborare cu redacţia revistei trimestriale de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei”, colocviile ştiinţifice Bucovina. Carte, cultură, civilizaţie (Rădăuţi, 16 mai 2014, Casa Germană) şi Bucovina. Identitate, tradiţii, valori (Cernăuţi, 17 mai 2014, Consulatul General al

României la Cernăuţi), consacrate împlinirii a două decenii de la fondarea acestor publicaţ i i bucovinene.

Pe lângă membrii ce fac parte din redacţia revistelor „Analele Bucovinei” şi „Glasul Bucovinei”, care au ţinut fiecare câte o comunicare, la colocviile din Rădăuţi şi Cernăuţi au mai participat cercetători ştiinţifici (dr. Mihai-Ştefan Ceauşu de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, cu o comunicare intitulată Perspective politice româno-germane în paginile periodicului „Die Wahrheit”) şi cadre didactice de la Universitatea „Ştefan cel Mare” de la Suceava: prof univ. dr. Ştefan Purici, prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare”, care a vorbit la Cernăuţi despre Comunităţile etnice din Bucovina în preajma Primului Război Mondial:

între iredentism şi loialism, conf. univ. dr. Florin Pintescu, cu tema Comunitatea germană din Bucovina în perioada interbelică – date statistice, lector univ. dr. Harieta Mareci Sabol, care a conferenţiat despre Bucovina: memorie, discurs narativ şi provocările identităţii, scriitoarea din Botoşani, dr. Lucia Olaru Nenati, care a vorbit despre Ştefan cel Mare – ca mit lucrător şi noumen eminescian. Păcat că nu am beneficiat de ocazia ca să-l ascultăm pe prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, care era anunţat în program cu o temă despre Bucovina în dezbaterile parlamentare în perioada interbelică.

Una din prezenţele cele mai interesante ale Colocviului a fost participarea la lucrările simpozionului a scriitorului Ion Muscalu de la Iaşi, prietenul şi susţinătorul fidel al revistei noastre, care a fost prezent şi la Rădăuţi şi la Cernăuţi cu o interesantă

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

86

coordonate cernăuţene

comunicare intitulată Amfilohie Hotiniul – episcop şi cărturar. Domnia sa a venit şi cu un roman istoric în două volume, proaspăt apărut de sub tipar, despre voievodul Vlad Ţepeş, reuşind, după părerea noastră, să dea un răspuns documentat detractorilor domnitorului Vlad Ţepeş, care au transformat pe parcursul timpului biografia voievodului valah într-un mit malefic, după apariţia în 1897 a romanului Dracula, semnat de irlandezul Brem Stoker. Romanul Atacul de noapte, semnat de Ion Muscalu, a văzut lumina tiparului în două volume (partea I-Vlad Vodă Draculea şi partea a II-a Vlad Ţepeş), apărute la Editura Danaster, Iaşi, 2014.

Revista trimestrială de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei”, a fost lansată la 15 mai 1994, ca revistă a Fundaţiei Culturale Române, preşedinte – academician Augustin Buzura. După anul 2003 „Glasul Bucovinei” devine revistă a Institutului Cultural Român, instituţia schimbându-şi titulatura iniţială, fiind condusă în continuare de romancierul Augustin Buzura. „Glasul Bucovinei” nu este o denumire nouă pentru oamenii de cultură din Bucovina istorică. Un ziar cu acest titlu a fost fondat în 1918, la Cernăuţi, de către profesorul Sextil Puşcariu, şeful de atunci al Catedrei de Limba şi Literatura Română de la Universitatea din Cernăuţi. Însă programele acestor publicaţii sunt diferite, revista de astăzi „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi – Bucureşti) urmărind obiective în concordanţă cu actualitatea modernă. Un gând al profesorului Sextil Puşcariu merită însă să fie reţinut. El ne-a fost ca o călăuză în drumul nostru parcurs până acum şi este actual şi astăzi pentru noi. Iată ce scria celebrul lingvist, care a slujit cu abnegaţie cultura noastră, limba română şi adevărul conştiinţei naţionale: „Conştienţi de răspunderea ce o ia asupra sa cel ce are chemarea şi putinţa de a forma opinia publică, grija noastră de căpetenie va fi să ne ţinem la înălţimea unei prese cinstite. Vom căuta să ne păstrăm independenţa în orice condiţiuni, sprijinind fără a face cult de persoane, pe cei ce vom avea convingerea că merită ajutorul nostru, care nu se va degrada, însă, niciodată la nedemne laude de reclamă” („Glasul Bucovinei”, 13 ianuarie 1919).

Între anii 2005-2012 în fruntea Institutul Cultural Român a fost desemnat Horia-Roman Patapievici. Din 11 septembrie 2012 până la 18 iunie 2013 funcţia de preşedinte ICR a fost deţinută de către prof. univ. dr. Andrei Marga.

În anul 2013 s-au succedat doi preşedinţi: prof. univ dr. Andrei Marga şi dr. Lilian Zamfiroiu, actualul preşedinte al ICR. Menţionăm că până în septembrie 2012 revista „Glasul Bucovinei” a apărut fără întrerupere, timp de 18 ani.

Începând cu anul 2013 revista nu a mai fost finanţată, invocându-se lipsa de fonduri bugetare.

Colectivul redacţiei s-a adresat către domnul preşedinte ICR cu două memorii, în care s-a solicitat şi o întâlnire în vederea unei discuţii despre situaţia creată şi viitorul revistei „Glasul Bucovinei”, întâlnire care nu a mai avut loc. Reieşind din situaţia creată, colectivul redacţiei şi-a asumat responsabilitatea pentru faptul de a nu întrerupe periodicitatea apariţiei şi a continuat să lucreze la redactarea revistei, fiind impus de împrejurări să caute sponsori.

Numerele 3-4 pe anul 2012, unite într-o

singură fasciculă care încă au mai fost tipărite la tipografia ART Group din Bucureşti, iar numerele 1-4 pe anul 2013, de data acesta comasate într-o singură revistă (ceea ce nu a mai fost până acum), a apărut cu binecuvântarea şi sprijinul Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, cât şi cu ajutorul Sfintei Mănăstiri Putna, al Liceului Tehnologic «Ion Nistor» (Vicovu de Sus), al Primăriei Vicovu de Sus, judeţul Suceava, cât şi al scriitorului ieşean Ion Muscalu.

După cum am amintit, în luna mai a anului curent s-au împlinit douăzeci de ani de apariţie a revistei „Glasul Bucovinei”, care, cu toate că este o publicaţie trimestrială, ea a încercat şi – vrem să credem – a reuşit până în prezent ceea ce şi-a propus iniţial, şi anume, recuperarea adevărului istoric prin următoarele stratageme aplicate: respectarea cronologiei istorice şi politice a provinciei istorice Bucovina, descrierea activităţii partidelor politice, a mărturiilor istorice; elucidarea aspectelor din viaţa spirituală a bucovinenilor; ilustrarea bibliografiilor, a activităţii personalităţilor ştiinţei şi culturii româneşti din Bucovina. Revista publică de asemenea multă memorialistică, diferite studii de demografie, creaţie literară autentică (proză şi poezie), istorie şi critică literară, probleme de lingvistică, de istorie a artei, studii de etnografie şi folclor, şi, bineînţeles, materiale de arhivă autentică. „Glasul Bucovinei” reuneşte studii şi

coordonate cernăuţene

87

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

cercetări despre tradiţia românească a Bucovinei istorice şi contemporane, semnate de autori români şi străini. În paginile revistei s-au publicat autori români, în special din Bucovina sau cei care au scris despre Bucovina. Se ţine cont de scriitorii tineri, care sunt promovaţi în paginile revistei noastre şi au posibilitatea să se afirme în domeniul poeziei, al prozei sau al criticii şi istoriei literare.

Revista este pregătită şi redactată la Cernăuţi şi tipărită la Bucureşti. Aşa a fost până acum, sperăm că va continua şi în viitor să apară în această formulă. Redactor-şef este prof. dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române. Din colectivul de redacţie fac parte prof. univ. dr. Ilie Luceac (redactor-şef adjunct), dr. Marin Gherman, poetul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române şi ziarista Nadya Olaru-Cioban. Pe parcursul celor douăzeci de ani de apariţie componenţa redacţiei s-a mai schimbat, bineînţeles, însă colectivul nominalizat mai sus a rămas fidel şi constant cauzei revistei, atât în vremurile mai bune, cât şi în cele mai puţin favorabile apariţiei ei. La aniversarea primului deceniu de la apariţia revistei, redactorul şef al ei, dna Alexandrina Cernov, menţiona: „Fondarea revistei «Glasul Bucovinei» a însemnat pentru noi şi o eventuală organizare a muncii ştiinţifice şi editoriale a intelectualităţii din Ucraina, Republica Moldova şi alte ţări, mai ales pe cei de origine bucovineană. Sub egida revistei au fost organizate pe parcurs câteva conferinţe ştiinţifice, concursuri pentru tineret, întâlniri cu cititorii, saloane de carte, iar în 1996 colectivul de redacţie al «Glasului Bucovinei» fondează la Cernăuţi Editura «Alexandru cel Bun»”. („Glasul Bucovinei”, An XI, Nr. 1-2 (41-42), 2004, p. 8).

Revista este difuzată în Bucovina, Transcarpatia şi regiunea Odesa (Ucraina), în România şi în străinătate. Principalele rubrici ale ei sunt următoarele: „Bucovina – procese istorice şi sociale”, „Dialoguri cu bucovinenii”, „Personalităţi bucovinene”, „Pagini de istorie bisericească”, „Teorie, critică şi istorie literară”, „Poezie. Proză”, „Arhiva Bucovinei” ş. a. Pe parcursul celor 20 de ani de apariţie în revista noastră s-au conturat în jur de 60 de rubrici, care au reuşit să acopere o arie destul de întinsă a preocupărilor culturale ale minorităţii româneşti din Ucraina. Şi credem că e binevenit acest lucru. Mărturie ne stau valorile culturale ale neamului, pe care înaintaşii noştri le-au onorat în aceeaşi măsură. E de datoria noastră astăzi să recuperăm şi să transmitem generaţiilor viitoare valorile perene ale românilor din Bucovina, care-şi au adânc împlântate rădăcinile în acest pământ ce a dat culturii româneşti nume de rezonanţă.

ales, atractivă, care te îndeamnă nu doar să o citești, ci și să vorbești, să scrii despre ea. Bun venit, Petronela Rotar și felicitări lui Mihai, ca și editurii Herg Benet care continuă să ne facă surprize cu noii săi autori.

Sisif scrie un nou volum de poezii…Valeriu Marius Ciungan este la al patrulea

volum de poezii. Întâmplarea face – şi poate nu atât întâmplarea cât haosul şi capriciile difuzării de carte de după 1990 – să mă fi întîlnit cu poezia acestui autor mai mult decât interesant abia la cea de-a treia sa carte. Până la Oameni în pardesie, carte excelentă, autorul din Mediaş a mai publicat, la aceeaşi editură clujeană, volumele Poveste de toamnă (2008, debutul în volum) şi Haina de molton (2009). Din fericire, cel de-al treilea volum antologhează primele două apariţii, aşa că mi-am putut face o idee privind evoluţia lirismului său de la începuturile editoriale încoace. Dacă titlul primului volum e destul de convenţional, celelalte două îţi atrag imediat atenţia prin dimensiunea lor „anti-lirică“ asumată. Asumată, dar şi jucată, autorul fiind o structură lirică prin excelenţă, cum probează volumul la care am avut norocul să ajung. Acelaşi lucru este, de altfel, bine marcat şi de volumul aflat acum în faţa ochilor noştri, Sisif pe casa scărilor – Adenium, Iași, 2013. Cred că dl Gheorghe Manolache, prefaţatorul celei de-a treia cărţi, are dreptate când constată caracterul de „contra-replică“ a poeziei lui Valeriu Marius Ciungan faţă de poetica optecistilor şi a nouăzeciştilor, ce vin de fapt în continuarea celor dintâi, şi de asemenea afinităţile cu post-avangardiştii de felul lui Constant Tonegaru şi Dimitrie Stelaru sau Ben Corlaciu sau, uneori, cu poezia „intimistă“ a lui Emil Brumaru. Însă dincolo de „aerul de familie“, de eventualele „contaminări“, mai important este ceea ce marchează originalitatea acestei poezii, deci ceea ce marchează „despărţirea“ de familie, ceea ce face individualitatea lirică, ceea ce trece de posibile influenţe. În termeni blagieni, aş spune că, din fericire, acestea se dovedesc mai degrabă catalitice decât modelatoare. Ce aduce nou al patrulea volum? În ordine tematică – dragostea, trecerea timpului, presiunea şi, uneori prospeţimea cotidianului, temele eterne ale poeziei însă asumate personal cît se poate de evident – şi ca viziune, autorul îşi menţine – şi bine face! – opţiunile. Şi, totuşi, este şi ceva nou în această carte nouă, ceva care marchează un pas înainte în evoluţia poeziei sale, ceea care ar putea fi definit ca un plus de limpiditate a discursului, care mi se pare semnul cel mai sigur al maturizării lirice. Valeriu Marius Ciungan a debutat relativ tîrziu, dacă ne gîndim la media debuturilor în poezie de aici, dar şi de aiurea. Dar avea deja conturată o anume formulă lirică, o maturitate de viziune şi frazare poetică. Poate din aceste motive, probabil nu în mod premeditat, ci dus de impulsul liric, are o viteză rapidă de

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Alexa Pașcu, Destin, Iași, Studis, 2014

Pr. prof. Gheorghe Brădățanu, Poezia ca rugăciune, Suceava, Lidana, 2013

Calistrat Costin, Pe contrasens... (re-versuri), Bacău, Ateneul Scriitorilor, 2013

Cassian Maria Spiridon, poeme în balans, Bistriţa, Charmides, 2013

Nicolae Dabija, Psalmi de dragoste, București, Detectiv literar, 2013

Iulia Murariu Hînțești, Poezia lui Octavian Goga sau despre solitudine și solidaritate, Iași, PIM, 2013

teatru

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

PaulaGHINTUIALĂ

Trebuie să pierdem ceva*

Personajele piesei de teatruEMA TOMESCU, scriitoare, 24 de aniADRIAN MANCIULEA, psiholog, 26 de aniŞTEFAN RODESCU, 24 de aniRADU POPOVICI, 24 de ani(doar pomenit) FELIX

Într-un cabinet al unui oraş dintr-o dimensiune tristă, anul 2014.

Actul ICabinetul lui Adrian este suficient de spațios încât să

încapă mai mult de cincisprezece oameni în el, cu tot cu mobilier și întregul confort pentru o ședință relaxantă, și tot i-ar rămâne loc ca să se miște în voie și poate chiar să învețe să danseze. Această iluzie a spațiului infinit este dată și de ferestrele înalte, mărginite una de alta doar prin cadrele din lemn închis la culoare ale ramelor, ce oferă o priveliște superbă spre centrul orașului, spre scheletele reprezentanțelor, spre freamătul neîntrerupt al oamenilor care țipă și râd, sub un cer cenușiu de martie. Are piese de mobilier răspândite peste tot, din lemn negru, deasupra unei podele acoperite cu parchet, și o bibliotecă înșirată pe singurul perete tencuit și vopsit - de fapt, singurul perete care nu are ferestre. Ușa este în ton cu totul, cu trei gemulețe așezate astfel încât să dea impresia unui trandafir uriaș și alb care se naște din lemn. Măsuța de cafea, fotoliile, canapeaua și perdelele subțiri care acum sunt trase - albe, imaculate, ca niște pânze de păianjen ieșind în evidență pe negrul unui perete din funingine. Aspectul sălbatic este dat de crengile copacilor care se ridică deasupra nivelului marginii ferestrei, acoperite cu pojghițe de ploaie, cât și vasele transparente cu apă de prin încăpere care devin adăpostul unor crengi subțiri cu diferite flori și muguri pe nervuri. Ema stă rezemată de pernițele de pe fotoliul ei, ridicându-și picioarele și încrucișându-le des.

ADRIAN: Ema? Esti atentă?EMA: De ce nu aş fi, mă rog?ADRIAN: Te uitai pe fereastră.EMA: Plouă.Îşi lasă privirea să alunece la loc pe cadrul de lemn de

abanos al ferestrei.EMA: N-a mai plouat de două luni...Băiatul o lasă să viseze pentru câteva minute.ADRIAN: În ziua aceea a plouat, Ema?EMA: Nu. Atunci a fost foarte cald.Adrian îşi aranjează şi mai bine ochelarii pe nas.ADRIAN: Suntem la a douăzeci şi opta noastră

şedinţă, Ema. Am vorbit până acum despre părinţi, modul lamentabil în care conduci, tocurile care ţi se rup mereu în staţia de metrou... chiar despre vremea de afară... (Bate convingător în agenda pe care o ţine pe genunchi, în echilibru) Şi totuşi, nu ai vrut să-mi spui nimic despre ce s-a întâmplat cu tine.

EMA: Şi dacă am vrut să-ţi spun în mod indirect despre perioada aceea?

ADRIAN: De ce nu poţi să-mi spui clar? - Să-mi spui „uite, Adrian, am păţit asta, am simţit asta, s-a întâmplat asta.” Şedinţele sunt programate astfel încât să te ajute să ierți și să uiți, nu să vorbim despre apropierea Crăciunului. Tu vii aici imediat după cursuri. Sincer, dacă nu ar fi meseria mea, aș considera o pierdere de vreme să vorbești cu cineva despre problemele din trecutul cel mai apropiat. În locul tău, aș vedea mai importante temele și proiectele de diplomă, decât niște discuții...

EMA: Atunci a fost vară.

Adrian se lasă pe spate în fotoliu, cu un zâmbet răbdător schimonosindu-i trăsăturile.

EMA: Atunci au fost închise arterele principale. Intrai în oraș, te învârteai poate puțin, dar nu mai ieșeai. Rămâneai aici dintr-o greșeală, una stupidă literalmente, aceea de a migra dintr-un loc într-altul. Partea urâtă a nenorocirii este că întotdeauna primul loc este sigur sută la sută, pentru că nu aveai cum să te stabilești într-un loc cu influențe nefaste, pe când al doilea poartă mirosul pericolului. Iar oamenii pleacă, deși știu sigur că vor ajunge într-un loc malefic. (Face o pauză, dându-și o șuviță pe după ureche) Mi-ai zis la prima ședință că oamenii au tendința de a se întoarce spre rău.

ADRIAN: Așa ai spus și la a... cincisprezecea ședință. EMA (surâde): Chiar le înregistrezi? ADRIANA: Sunt, până la urmă, ideile tale, n-am

dreptate? (Se apleacă în fotoliu, punându-și coatele pe genunchii osoși) Am toate motivele să le arhivez, mai ales că sunt probe viitoare.

EMA: De ce sunt probe concludente? Doar pentru că erau colegii noștri?

ADRIAN: Nu mă întreba pe mine. (A dat din umeri) Eu doar îmi fac meseria.

Adrian se ridică de pe fotoliu, lăsând agenda pe măsuţa de cafea. Se întinde spre dulapul în care ținea toate cărțile; era prinsă în peretele vopsit în verde, singurul de acest fel din încăperea cu miros de cireș, cu mai multe compartimente inegale și grămăjioare plastifiate de volume grele, cu titluri scrise adânc în cotor. Atinge o ramă de fotografii argintie, care stă între două ediții de Kafka. Se văd trei chipuri familiare încadrate de copaci. Adrian se întoarce în fața ei, cu rama îndreptată și răsucită astfel încât să vadă exact cine erau subiecții.

ADRIAN: Prima oară, a trebuit să vorbesc cu Ștefan despre ceea ce s-a întâmplat. Pe urmă, când au avut tot ce le-a trebuit, mi l-au adus pe Radu. M-au pus să vorbesc cu toți și probabil m-au ales pentru că am fost colegi și ne cunoșteam suficient de bine cât să înțeleg până și din cel mai mic gest ce vă supără, frustrează, surprinde, bucură, întristează. Dar știi ce am observat în ceea ce vă privește?

EMA (înălțându-și capul): Ce?

88

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

teatru

89

ADRIAN: Toți alegeți să stați pe scaunul de la fereastră. (Pauză) Știi bine la ce mă refer. De ce stați toți pe scaunul de lângă fereastră?

EMA: Pentru că dorim să-l prindem pe Felix din urmă.

Actul IIADRIAN: Când l-ai cunoscut pe Felix pentru prima

dată?EMA: Aveam... şaisprezece ani. Tu erai încă colegul

nostru de palier, şi...Ema face o pauză. Zâmbeşte larg.EMA: ... și Felix era cel care stătea în spatele meu. Nu

era cel mai înalt băiat din clasă, dar avea ceva - o inflexiune în aură - care-l făcea mare în ochii noștrii. Era talentat. Și iubitor. Și... când spun că era iubitor, mă refer la faptul că te-ar fi iubit chiar dacă l-ai fi lovit, jignit, trădat, pentru că Felix a părut pentru toți salvarea. Am auzit odată din gura lui Radu, înainte de... bătaie, că Felix se născuse pentru a ne salva pe noi, pentru a ne face mai buni, pentru a ne face să ne dăm seama că iubirea era chiar sub ochii noștrii și nu încercam absolut deloc să o recunoaștem. (Zâmbește și mai larg) Nu știu dacă este un gest egoist, dar eu mi-am dorit în ultimele luni să nu se fi născut absolut deloc, pentru a preîntâmpina acea zi.

ADRIAN: Și dacă nu s-ar fi născut, nu consideri că ar fi fost o tragedie mai mare?

EMA (aparent șocată): Îți dai seama ce spui? ADRIAN: Ema, cântăresc destul de bine cuvintele

înainte de a le rosti. Fără voia noastră, trebuie să filtrăm întotdeauna gândurile, pentru că acestea rănesc chiar și în forma lor cea mai pașnică. În viață, facem de asemenea nenumărate alegeri. Dacă e să luăm evenimentul pas cu pas, încă de când este posibil să se fi născut în mințile celor doi, atunci au fost făcute nenumărate alegeri. Tu, Radu, Ștefan și Felix, alături de restul, ați ajuns în momente de răscruce, în care a trebuit să alegeți; poate au fost două posibilități, trei, patru, chiar o infinitate de uși pe care le-ați fi putut deschide, dar când v-ați văzut în inferioritate, cu destinul atârnând de un fir de păr care indică moartea iminentă, unul dintre voi a trebuit să schimbe puțin direcția lucrurilor: acela a fost Felix, care nu a ales să pășească mai departe, încercând, așa cum te-ai fi așteptat, să-i dezarmeze, să se lupte cu ei, să îi lovească, ci a luat-o înapoi, crezând în izbânda lui. Și uite!

EMA: N-ai dreptate! Nu mi-am dorit niciodată ca Felix să se folosească de această iubire imposibil de mare pentru a ne ține pe noi în viață. Era suficient că și-o cantona în ceea ce făcea: în picturile incredibile pe care le realiza, în poeziile pe care le scria, în cărțile pregătite spre publicare, în filmările originale - era la o distanță uite atât de mică (Își apropie degetul mare de arătător) de împlinirea lui! Și ce s-a întâmplat?

ADRIAN: A vrut să te apere pe tine. EMA (țipând): Dar eu nu am vrut să mă salveze! ADRIAN: Atunci, ce ai vrut de la el, cu adevărat? EMA: Eu... eu am vrut să... trăiască și după. Eu am vrut

ca Radu să creadă în continuare că Felix s-a născut pentru a ne salva pe toți, că îl va face și pe el să-și schimbe comportamentul, că îi va da lui Ștefan iar încredere în talentul lui, că ne va îmbrățișa iar, că își va arăta bucuria când mă va vedea...

ADRIAN: Astea sunt dorințe infantile, Ema! (Își scoate ochelarii și-și freacă ochii energic) Tu nu erai răpusă de sentimentalisme, lacrimogene de teapa acestor dorințe; erai stăpână pe propriile alegeri și nu te întorceai în urmă, pentru a spune „ah da, ăsta e un personaj care a iubit-o, dar este prea prost pentru a recunoaste”. Ce s-a întâmplat cu fata care își dorea să fie neurochirurg?

EMA: Şi-a dat seama că mintea omului e prea complicată pentru ea.

ADRIAN: Nu-i adevărat! Te-am văzut mereu cum îl priveai pe Felix. Cum parcă îți doreai să ai curajul necesar să te apropii și măcar să îl saluți, d-apoi să mai și întreții o discuție. Cum spuneam: nu erai tu fata de la care să mă aștept să vorbească despre o persoană ca fiind veriga importantă dintr-un mecanism care să ne cuprindă pe toți. Ce avea Felix în plus? Nimic, cel puțin din punct de vedere structural. Până și mental era ceva întâlnit: picta, ceea ce un procent din bărbații planetei fac - vezi și tu doar câți bărbați pictori au existat în istorie! -, scria cam ca orice romantic, vedea în lună cine știe ce salvare, nu își înnoda șireturile unui tenes mai sus sau mai jos, avea o inteligență peste medie, dar oricum, erau lucruri pe care nici măcar el nu le putea stăpâni. Dacă m-ai întreba pe mine, aș spune că Felix era doar un reprezentant al băieților care reușesc să nu scoată un cuvânt urât la fiecare cinci minute. Dar te am în față mea pe tine, această antifeminitate convinsă, care parcă s-a scurtcircuitat la un moment dat din cauza acestui băiat! Ce era atât de fascinant la el?

Şi-a lăsat privirea înspre podea, pe urmă a ridicat-o repede spre el.

EMA: Va avea vreo relevanță la dosar... răspunsul meu?

ADRIAN: Nu cred. E ca și cum ar fi vorba de o carte despre roboți, iar tu ai comenta despre iubire.

EMA: Sincer? Chiar l-am iubit. ADRIAN: De ce crezi că l-ai iubit și nu a fost doar o

simpatie? EMA: Nu te gândi că, atunci când te îndrăgostești de o

persoană, începi să vezi fluturi sau vezi ceruri curgând de miere, pentru că nu așa se naște. Nu există nicio schimbare de acest fel, poate doar vezi calitățile lui înnăbuşind defectele. Dar... știi cum e să ajungi să te gândești că fericirea ți se poate trage și numai din a-l privi? Când te îndrăgostești sincer de o persoană, nu vrei să o atingi, să o dezbraci, să o săruți din obsesie carnală, ceea ce noi numim impuls, ci ești fericit la gândul că el este fericit, stai și îl admiri de la distanță când vorbește cu cineva, vrei să te faci mic, invizibil, pentru a trece mereu pe lângă el, faci astfel încât să îți intersectezi drumul cu el. Eu mă bucuram că îmi dădea voie să stau pe un scaun, în apropierea lui, pentru a-l vedea cum pictează, și mă simțeam împlinită cu gândul că nu va pleca de la școală mai devreme decât mine, că vom merge la bal în aceeași seară și poate vom dansa... Poate.

ADRIAN: Ai simțit de prima dată că ai astfel de sentimente față de Felix?

EMA: Nu sunt adepta „dragostei la prima vedere”. (Face ghilimele în aer cu degetele ambelor mâini) Sentimentele se clădesc în timp, pe o temelie rezistentă, nu se nasc spontan ca o vâlvătaie, pentru că există riscul ca ele să se stingă. Dar de Felix toată lumea s-a îndrăgostit, de

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

teatru

90

parcă avea... o magie aruncată asupra sufletelor noastre. ADRIAN: Și totuși... Radu și Ștefan i-au făcut rău. Nu

înseamnă că „vraja” asta (Îi imită accentul pus pe cuvânt) despre care vorbești a fost anulată, la un moment dat, iar ei au văzut în el cel mai mare pericol?

EMA: Nu știu. Țin minte teroarea din ochii lui și fulgerul de durere care l-a brăzdat când...

Ema începe să-şi frece mâinile.ADRIAN: Poate în astfel de momente, umanitatea este

abolită, în sensul unui teribilism care capătă proporții uriașe. EMA: Știi că niciodată nu mi-am dorit să fiu în preajma

lui Felix? ADRIAN: Și asta pentru că... Ema? (Șoptește și îi

atinge dosul palmei ei cu degetele) EMA (cu o voce visătoare): Da? ADRIAN: Spunea-i că nu ți-ai dorit niciodată să fii în

preajma lui Felix - de ce? EMA: Pentru că Felix nu era un om de lume. Nu ar fi

suportat niciodată să fie scos afară din casă. De asta am spus că nu am putut atribui un moment al zilei, ori al unui anotimp, pentru că se întâmpla să îl văd destul de rar, și asta doar la școală. De fapt, nimeni nu cred că putea să spună „uite, Felix este adeptul zilelor cu soare, pentru că numai atunci poate purta... tricouri mulate, nah”, ori „Felix se poate exterioriza doar într-un mediu la fel de rece precum cel al zăpezii aşternute”. Nici măcar când am stat în preajma lui, observându-l cum lucra, nu am putut să îmi dau seama dacă îi plăcea vara sau primăvara, dacă iarna tremura la fel ca ceilalți sau dacă toamna avea mâinile reci. Iar el nefiind un om care să iasă de bunăvoie din spațiul său steril, nu m-am gândit vreodată că mi-aș dori pe cineva ca el. Deși (Ema începe să râdă), și eu eram la fel de fermecată de inocența aceea palpabilă a lui precum restul fetelor din liceu...

Fata se ridică brusc de pe scaun, începând să-şi şteargă ochii. Rimelul i s-a întinde uşor. Îşi trece mâinile prin părul lung.

EMA: Nu știu cum să explic, dar... În ultimul timp simt cum... (Gesticulează larg) Oamenii sunt foarte răi. Iar răutatea lor nu se rezumă neapărat la o împotrivire în fața unor norme, ci... simplul fapt că nu posedăm toți aceeași părere și nu vedem în același fel un lucru, duce la argumente și la împărțirea între „rău” și „bine”. Toată lumea este catalogată astfel, drept cei buni și cei răi, cei iubitori de dreptate și cei care o încalcă. Dar oare rău chiar înseamnă, în definitiv, acea încălcare? Până la urmă, ce este binele și răul pe care îl tot pomenim în viața noastră? Eu poate fac un bine că vin permanent la tine, dar în același timp, sunt de partea răului când îi pomenesc numele lui Felix, făcându-l să nu-și găsească liniștea. Poate că cei răi doresc distrugerea vieților așa cum le cunoaștem, dar nu fiecare dintre noi își creează propriul final?

ADRIAN: Și ce legătură ar putea avea această diferențiere în discuția noastră?

Ema se întoarce spre el.EMA: Radu și Ștefan au fost în barca răului doar

pentru că au reușit să-l împingă pe Felix spre acea... prăpastie. Și totuși, în acele secunde, în micuța lor minte degenerată, totul era corect. Nu doreau să omoare pe nimeni, poate doar să se învețe o lecție, și totuși s-a întâmplat ca el să facă pe eroul și să moară. Asta a fost singura lor greșeală, din

câte au făcut, pentru că în rest, totul era complet clar: trebuiau să se sperie puțin și pe urmă să se împrietenească după o vizită la director. Da, poate m-au împins puţin, dar nu m-am rănit - nici măcar nu am căzut. Ce ar fi fost dacă ar fi mers totul conform planului? Gândește-te puțin, dragul meu Adrian: ce s-ar fi...

ADRIAN: ... întâmplat cu tine dacă Felix ar fi fost viu? EMA: Mda. Oare ce-aș fi făcut eu acum, în loc să

vorbesc cu tine?

Actul IIIADRIAN: Felix a murit la nouăsprezece ani, în curtea

liceului.EMA: Și e vina mea. ADRIAN: Nu-i adevărat! Doar... Hmm. (Își pune

mâinile pe genunchi) Dacă este adevărat... Doar dacă este aşa cum spun toţi, atunci Dumnezeu i-a scris să moară. Destinul său a fost să moară. Destinul său a fost să pătrundă în existențele noastre zdruncinate și să le schimbe fără ca măcar să ne dăm seama. Și a fost atât de scurt, încât ne-am închis ochii pentru a clipi, iar când i-am deschis, numai o secundă mai târziu, el a și dispărut.

EMA (aproape plângând): E numai... vina mea... a mea...

ADRIAN: E vina plantei că se usucă într-un buchet de flori, pentru o persoană specială? E vina soarelui că ucide toate stelele când răsare? Până și o stea căzătoare îndeplinește o dorință. Gândește-te că moartea nu e niciodată permanentă; că ea nu e moarte propriu-zisă, că Felix doar a dispărut dintre cei compuși din carne. E un... un spirit amuzat, care pictează nori noi prin Rai, sau stă la o cafea cu Blaga - zic şi eu, după ce l-am văzut ultima oară citind Luntrea lui Caron. Poate că ne privește tocmai acum.

EMA (pufnind în râs): Da, mă rog! Și mă vede plângându-i de milă.

Ema şi-a încrucişat gleznele.EMA: Dar dacă nu e adevărat? Dacă nu ne poate

vedea. Dacă nu... Dacă doarme cu adevărat, şi nu se mai poate trezi...

ADRIAN: Atunci, nu te mai vede plângând. Spune-ţi că nu mai simte durerea. Nu ne mai vede lovindu-ne între noi, certându-ne, disprețuindu-ne reciproc - nu mai vede întreaga răutate a oamenilor, nu o mai simte. E conştient undeva pe sus, pe acolo, ştie că a plecat prea devreme, dar cine poate spune că e trist şi plânge după vulnerabilităţile pe care le-a lăsat în urmă?! (A dat din umeri, închizându-şi ochii) Nimeni.

EMA: Ți-au zis polițiștii de ce s-au bătut Radu și Ștefan în pauza aceea?

ADRIAN: Am citit în ziar că motivul a fost (o privește cu subînțeles) o fată.

EMA: Eu, mai precis. Radu a spus că la banchet mă invită pe mine, dar Ștefan avea de gând să-și asorteze costumul la trei piese cu rochia mea - și, ca băieții, de la zâmbete și râsete, au ajuns la injurii, palme și pumni. Am ieșit în curtea liceului cu alte zeci când deja Radu era la pământ, iar Ștefan îi căra șuturi în coaste. Eu am fost prima care a intervenit, cunoscându-i atât de bine pe amândoi, dar m-au îmbrâncit la o parte. Exact ca bărbaţii. Pe urmă, Radu a scos briceagul tatălui său din rucsac, și... (Își strânge

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

teatru

91

buzele, mușcându-le pe interior, și își trage nasul) Știi continuarea.

ADRIAN: Felix a încercat să îi despartă. După tine. Văzându-te jos.

EMA: Ar fi reușit, dacă n-ar fi existat briceagul. Sincer, nu am văzut momentul în care i-a băgat lama, dar... Doamne, iartă-mă, l-am ținut în brațe când își dădea ultima suflare, până a venit ambulanța! (Tonul vocii i se ridica) Nimeni nu a vrut să îl ajute, iar cei doi... parcă au rămas înghețați. N-nu le venea să creadă ce au făcut... Iar eu... Iar eu.... Medicii mi-au spus că i-a străpuns stomacul și i-a tăiat o arteră, sau o venă... (Fata se lasă înainte, cu ochii ascunși în genunchii strânși) Doamne, Doamne... (Oftează)

Adrian se apleacă şi o mângâie pe creştet.ADRIAN: Mi-au spus... (Înghite în sec) Mi-au spus că

erai atât de speriată, încât nu credeai că murise datorită pierderii masive de sânge. Şi că plângeai în hohote, plină de... (Ema plânge şi tremură rar) Şi nu doreai să îi dai drumul. Pentru că, aşa cum ai spus, îl consideri - considerai suficient de viu cât să îl iubeşti. Nu era nicio vrajă la mijloc, niciun afurisit de farmec de care dispunea Felix drept unic purtător - el era singura piesă care s-ar fi potrivit în locul cald din sufletul tău. De câte ori ai simţit aşa ceva? Îţi spun eu că, în acele clipe în care sângele curgea din rana sa, ştiai că toată dragostea de care ai fi putut avea parte se năclăia pe asfalt. Nici Radu, nici Ştefan nu ţi-ai furat-o - te-au făcut ca acum, nu prea târziu, să-ţi dai seama cât de nepreţuită şi de prezentă a fost în viaţa ta.

Ema îşi ridică capul, cu mâna sa încă zăbovind pe creştet. Are faţa udă şi ochii roşii.

EMA: Când îmi amintesc de prima întâlnire cu Felix... A intrat în clasă, în urma profesorului de educație antreprenorială, pe atunci cu părul puțin mai lung pe care și-l sufla din ochi și cu un tremur slab în voce când îți vorbea, dar în rest simțeai că avea să fie unul dintre colegii pe care te vei baza în viitor - și nu oricum, pentru că asta au spus-o mulți, dar Felix fusese mereu unic. Stăteam pe atunci în a doua bancă de la fereastră, cu ochelarii înălțați pe nas și părul lăsat liber pe un umăr - Felix se prezentase în fața tuturor, încercând să zâmbească și să nu pară excesiv de timid. Dar eu, dintre cele treizeci şi ceva de perechi de ochi, i-am văzut tremurul mâinilor pe cordeluța genții, ca și cum era prea încordat pentru a-i da drumul și a se relaxa. Nu putea scăpa de defectul său, așa îmi spusese, acela de a simți fiecare migrare de la un mediu la altul ca pe o lovitură în ceafă: supărătoare și dureroasă. Dar credeam că era un mecanism de apărare, care nu-l lăsa să se încreadă prea ușor în oamenii din jurul său. Și totuși (Şi-a întors capul spre rama care stătea pe măsuţa de cafea, lângă ei) de ce nu a adulmecat aura de pericol din jurul lui Radu sau a lui Ștefan? Pentru că aparențele sunt înșelătoare și până și cel mai performant sistem de supraviețuire are defectele sale încă de la proiectare?

ADRIAN: Erau prietenii lui, până la urmă. Şi în tine a ajuns să se încreadă orbeşte.

EMA: Şi... Şi... (Se îndreaptă) Îmi amintesc de ziua în care l-am văzut pictând. Stătea pe jos, turcește, îmbrăcat într-o pereche de blugi care ar fi căzut de pe el dacă nu i-ar fi ținut o curea tare, din piele neagră, și un tricou plin de pete de guașă, iar în fața lui era o pânză puțin mai înaltă, tratată și acoperită cu un strat de tencuială zgrunțuros. Mirosea numai a culori, a after-shave și gel de duș. Avea capetele firelor de

păr umede, ca și restul părului, într-un soi de ciufuleală post-duș, și palmele năclăite de var. Ținea o pensulă într-un echilibru precar cu vârful nasului, privind oriunde numai nu la pânză, la peretele pe care se sprijinea, la lumea în care se născuse și încerca să trăiască. Deasupra irișilor avea un văl de uitare transparent, pe care se vedeau cute de gândire, iar pe frunte nici un rid nu te făcea să crezi că el chiar trăia.

Inspiră adânc. După voce, pare că retrăieşte acea experienţă.

EMA: Poate mă vei crede nebună dacă îţi spun...ADRIAN: Nicidecum! Continuă.EMA: ... În tot acel amestec senzual de praf și colb

mărunt în razele unui soare mult prea puternic, am... am reuşit să văd altceva din Felix, pe care nu am încercat să-l explic niciodată; exact ca pe un truc magic văzut, nu m-am gândit la o explicație științifică sau naturală pentru fenomenul pe care i-l pricinuise. Din spatele lui, chiar prin cusătura infimă a tricoului subțire... (Îşi înalţă mâinile) am reușit să văd un conglomerat de lumină ascuțit spre capete (Degetele se lasă în jos, ca după o şerpuire), cu un aspect moale și separat în forme distincte cam ca niște capete de sulițe (În aer, doreşte să recreeze acea senzaţie), brăzdate de nervuri delicate și scoțând un sunet magic în urechea internă: erau... aripi uriașe, formate din particule ca din praf stelar, ușor albăstrui, cu aspect de ceață, exact ca ale unui înger.

Încearcă să zâmbească iar, dar pufneşte în plâns.EMA: De ce să fi fost el singura mea iubire? De ce?!ADRIAN (zâmbeşte împăciuitor): Îţi dau numai un

indiciu: există un unic soare pe cer.Se lasă o pauză de un minut între ei.EMA: Când se termină şedinţa asta?ADRIAN: Când doreşti.EMA (îşi şterge lacrimile şi se îndreaptă): Şi dacă

vreau să se termine... acum?ADRIAN (îşi împreunează buricele degetelor în

poală): Atunci, şedinţa noastră de astăzi s-a terminat. (O ajută să se ridice) O rog pe Amelia să-ţi facă următoarea programare...

Lumina se stinge în mijlocul cuvintelor lui. Se lasă cortina. Pauză.

EPILOGAdrian stă tolănit în fotoliul ocupat în urmă cu jumătate

de oră de Ema, privind tavanul cu stăruinţă, în ticăitul unui ceas şi zgomotele claxoanelor înnecate de afară. Se ridică şi ia rama cu fotografia arătată fetei, uitându-se la ea cu o pereche de ochi visători, înecaţi în amintiri, atât de trişti, încât se confundă cu întreaga atmosferă deprimantă a oraşului fără de nume vesel. Se îndreapta spre bibliotecă, o aşază înapoi în fosta sa ascunzătoare şi îşi şterge lacrimile cu încheieturile degetelor. Se aude o bătaie în uşă. Băiatul mimează un zâmbet cordial şi se apropie de aceasta, după ce o aude scârţâind.

ADRIAN: Domnule Anghelescu, ce plăcere! Vă aşteptam cu nerăbdare pentru o nouă discuţie despre numismatică! Ce mai face soţia dumneavoastră...

* Premiul pentru cea mai bună piesă scurtă la prima ediţie a Concursului Naţional de Dramaturgie „Matei Vişniec”, iunie 2014.

avangarda între a şi z

FlorinCOLONAŞ

„Noi”, revista futuriştilor italieni

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

92

Publicaţia italiană „Noi” a apărut în iunie 1923, la Roma, şi-şi propunea să fie, conform antetului gazetei, „revistă, culegere internaţională de artă de avangardă”, apărută între 1917-1925, în două serii: prima serie, 1917-1919 (patru numere), a doua serie 12 numere între 1920-1925.

Primul număr, tipărit pe hârtie gălbuie, cu dimensiunile de 33,5 x 23,5, care vor rămâne aceleaşi pe parcursul editării revistei, are pe copertă, ca şi alte viitoare numere, o lucrare construct iv is tă a lu i E. Prampolini, o xilogravură intitulată „Costum fono-dinamic”. Între colaboratori întâlnim nume mari ale avangardei: Gino Severini, Nicola Galante, Francesco Meriano (editorul publicaţiei „La Brigata”), Hans Arp, Bino, dar şi pe Tristan Tzara cu poezia „Froid jaune”, scrisă în martie 1911. Este prezent şi Marcel Iancu, de asemenea cu o xilogravură, lucrată la Zurich, dedicată lui Tristan Tzara.

Următorul număr apare în februarie 1918 şi pe copertă are de asemenea o lucrare („Chitara”) aparţinând lui Prampolini, sufletul revistei „Noi”. Acest număr este triplu şi în cuprins îi întâlnim pe Pierre Reverdy, Vittorio Orazi, Pierre Albert-Birot, Maria d`Arezzo. Compozitorului Igor Stravinski îi sunt prezentate compoziţii care urmau să apară în perioada imediat următoare.

Întâlnim două personalităţi pe două pagini, „în oglindă”: Prampolini, cu articolul „Atmosfera. Structura, baza arhitecturii futuriste” şi Gino Severini cu un material intitulat „Pictura de avangardă”. Următorul

număr, de asemenea triplu (5,6,7), din ianuarie 1919, îl are pe Prampolini pe copertă cu gravura „Formă şi spirit”. Întâlnim semnătura unui alt celebru avangardist, Nicola Moscardelli, cu „La mendica muta”. Nicola Galante semnează o grafică „Sinteză a ţării friulane”, precum şi o prezentare a unei alte figuri a momentului, Alberto Savinio, la o lucrare a lui Igor Stravinski, intitulată „Renard” („Vulpea”), o istorie burlescă într-un act pentru voci bărbăteşti şi orchestră de cameră, text transpus în franceză de C. F. Ramuz, existând şi o variantă în rusă de la care a plecat compozitorul. La pagina 9 a numărului este facsimilată partitura semnată

de Stravinski, localizată şi datată Morge, 18.IX.17. Pe o altă pagină, întâlnim o poezie dedicată sculptorului A. Archipenko, intitulată „La tête” („Capul”) semnatar fiind Blaise Cendras (Nisa, 1918). Urmează facsimilul partiturii „Je m`en fiche” (Nu-mi pasă) de Gerald Tyrwhitt (1918). A. Archipenko este prezent cu o piesă de grafică Medrano. Mai regăsim un text de Giorgio de Chirico, „La notte misteriosa”, dedicat astronomului Bongiovanni, datat în ianuarie 1916. În sfârşit, identificăm un studiu „Contribuţii la studiul artei metafizice”, semnat Carlo Carra, iar Gino Severini are un alt articol „Despre pictura de avangardă”.

În 1919, vede lumina tiparului o superbă gravură de Prampolini, „Arhitectură spaţială” într-un număr tipărit pe

hârtie gri. Întâlnim un grupaj de nume sonore, Reverdy, Moscardelli, Evola, iar Tristan Tzara este prezent în paginile revistei cu „Les saltimbanques”.

În 1923, în luna aprilie, apare o serie nouă tot sub directoratul lui Prampolini, în care semnează Giaccomo Balla, Umberto Boccioni, Depero, Marinetti, Archipenko, Gleizes, Leger, Van Doesburg, Zatkova. În mai 1923, este publicat alt număr al noii serii de data aceasta cu o copertă albastră.

Pe coperta a patra a numărului 5, alături de alte reviste prezentate, apare „Contimporanul”, împreună cu „Manometre”, „Ma”, „Der Sturm”, „De

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

avangarda între a şi z

93

Stijl”, „Disk” şi „Het Overzicht”. Din 1934 s-a păstrat numărul cvadruplu, 6-7-

8-9 în care este publicat părintele „Sturm”-ului Herwart Walden, cu aforrisme despre estetică şi teatru. Se regăsesc numeroase fotografii din scenografie: „Teatru independent” al lui N.G. Bragaglia, „balete ruse” (Djaghilev), „baletele suedeze”, Scenografia cubistă,

Teatrul Champs-Élysées, Teatro Kurfurstendamm, Berlin, scenografia futuristă sau mecanică, scenografia ceho-slovacă, letonă, teatrul Meyerhold şi teatrul Kamernij. Ultimul număr, tot triplu, 10-11-12, apare la Paris, în limba franceză şi este dedicat pictorilor futurişti italieni: Balla, Depero, Prampolini, care au participat la expoziţia Internaţională de la Paris.

Parcurgând indexul de nume, întâlnim numele lui Brâncuşi, al „Contimporanului”, al lui Tzara şi al lui Iancu, de mai multe ori. De remarcat este şi fapul că în textele respective este cuprins şi Ion Vinea.

Ca un semn de apreciere şi prietenie, în „Contimporanul” a apărul de mai multe ori anunţul privind apariţia publicaţiei futuriştilor italieni „Noi”.

ales, atractivă, care te îndeamnă nu doar să o citești, ci și să vorbești, să scrii despre ea. Bun venit, Petronela Rotar și felicitări lui Mihai, ca și editurii Herg Benet care continuă să ne facă surprize cu noii săi autori.

Sisif scrie un nou volum de poezii…Valeriu Marius Ciungan este la al patrulea

volum de poezii. Întâmplarea face – şi poate nu atât întâmplarea cât haosul şi capriciile difuzării de carte de după 1990 – să mă fi întîlnit cu poezia acestui autor mai mult decât interesant abia la cea de-a treia sa carte. Până la Oameni în pardesie, carte excelentă, autorul din Mediaş a mai publicat, la aceeaşi editură clujeană, volumele Poveste de toamnă (2008, debutul în volum) şi Haina de molton (2009). Din fericire, cel de-al treilea volum antologhează primele două apariţii, aşa că mi-am putut face o idee privind evoluţia lirismului său de la începuturile editoriale încoace. Dacă titlul primului volum e destul de convenţional, celelalte două îţi atrag imediat atenţia prin dimensiunea lor „anti-lirică“ asumată. Asumată, dar şi jucată, autorul fiind o structură lirică prin excelenţă, cum probează volumul la care am avut norocul să ajung. Acelaşi lucru este, de altfel, bine marcat şi de volumul aflat acum în faţa ochilor noştri, Sisif pe casa scărilor – Adenium, Iași, 2013. Cred că dl Gheorghe Manolache, prefaţatorul celei de-a treia cărţi, are dreptate când constată caracterul de „contra-replică“ a poeziei lui Valeriu Marius Ciungan faţă de poetica optecistilor şi a nouăzeciştilor, ce vin de fapt în continuarea celor dintâi, şi de asemenea afinităţile cu post-avangardiştii de felul lui Constant Tonegaru şi Dimitrie Stelaru sau Ben Corlaciu sau, uneori, cu poezia „intimistă“ a lui Emil Brumaru. Însă dincolo de „aerul de familie“, de eventualele „contaminări“, mai important este ceea ce marchează originalitatea acestei poezii, deci ceea ce marchează „despărţirea“ de familie, ceea ce face individualitatea lirică, ceea ce trece de posibile influenţe. În termeni blagieni, aş spune că, din fericire, acestea se dovedesc mai degrabă catalitice decât modelatoare. Ce aduce nou al patrulea volum? În ordine tematică – dragostea, trecerea timpului, presiunea şi, uneori prospeţimea cotidianului, temele eterne ale poeziei însă asumate personal cît se poate de evident – şi ca viziune, autorul îşi menţine – şi bine face! – opţiunile. Şi, totuşi, este şi ceva nou în această carte nouă, ceva care marchează un pas înainte în evoluţia poeziei sale, ceea care ar putea fi definit ca un plus de limpiditate a discursului, care mi se pare semnul cel mai sigur al maturizării lirice. Valeriu Marius Ciungan a debutat relativ tîrziu, dacă ne gîndim la media debuturilor în poezie de aici, dar şi de aiurea. Dar avea deja conturată o anume formulă lirică, o maturitate de viziune şi frazare poetică. Poate din aceste motive, probabil nu în mod premeditat, ci dus de impulsul liric, are o viteză rapidă de

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Viorel Paraschivoiu, Înfăţişările, Bistrița, Charmides, 2014

Eugeniu Cazan, Întunericul adevărului, Bistriţa, Charmides, 2013

Constantin Rîpă, Fiindu-ţi aproape. Poezii (numai de dragoste), Bistriţa, Charmides, 2013

v. leac, unchiul este încântat, Bistrița, Charmides, 2013

Florentin Palaghia, Scrisoare pe o frunză de măslin, Iași, Timpul, 2014

Mirela Capătă, În cercul magic al violonistului și profesorului Ștefan Ruha, Cluj-Napoca - Bistrița, Eikon - Charmides, 2012

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

Kirsten ImaniKASAI (S.U.A.)

traduceri

Despre moarte, în Transilvania

După zece ani de boală –cancer șerpuindu-i prin organeȘi oase, un hoț tăcut i-a furatviața cu totul –tata a murit în februarie.

Așa am ajuns la Borsec: ca să uitaceste deja vechi răni, anii când nu nevorbeam, tristețile și durerile suportatecu stoicism, așteptând o scuză.

Poate pentru că am fost născută primăvaraacest anotimp schimbător e cel maifamiliar trupului meu îmbătrânind încet.

94

Brusc, ploaia distruge totul, chiar și cântecele păsărilorimpertinența cocoşului sau a cuculuiplin de importanță.

Ca și pe noi, trupuri care se năruie precum vilele.Triste, frumoase ruine!Chipuri roase de soare şi furtuni, oase ce au crescut apoi s-au măcinatla fel ca și cele ale tatălui meu.

Ei îmi spun că apa minerală – care pulseazăîn pământ, în reci izvoare – e cea care vindecă totul. Apa care bolborosește și descântădar eu cred că de fapt acest loc solitar,departe de casă, e cel care mi-a dăruit un alt adevărdespre moarte.

(Traducere de Florin Dan Prodan)

Sorb cu ochii, cu gura-roșu care rănește ochii, paturi de lalele sângerii plutind în imense,mișcătoare mări verzi.Catifeaua albastră a columbinei, clopoțeilor, liliac şi violete vii și ochii florilor de coada șoricelului.Perechi de conuri de brad atârnă greu,s-au decorat ei înșiși, anticipând Crăciunul.Petalele florii de măr mimează ninsoarea,mângâie vîntul, lovesc geamurile sparte ale hotelului Astoriași ușile Policlinicii laolaltă cu fantomele furioasede prezența celor vii.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

anunţ

95

Festivalul-Concurs Internaţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII”

Ediţia a XIII - a, 25 – 27 septembrie, Bacău-Tescani, 2014

Regulamentul concursului

Fundaţia Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov” organizează cea de-a XIII - a ediţie Festivalul-Concurs de Creaţie Literară „Avangarda XXII", manifestare care îşi propune descoperirea şi promovarea creatorilor de poezie, proză scurtă, teatru scurt, critică literară şi eseu în limba română - tineri şi adulţi, începători şi profesionişti -, a celui mai bun debut în volum, a celor mai buni poeţi consacraţi, precum şi a celei mai bune antologii de autor, identificarea şi promovarea celor mai valoroase reviste literare şi de cultură de limbă română din ţară şi străinătate. De asemenea, iniţiativa îşi mai propune descoperirea şi promovarea valorilor autentice băcăuane prin acordarea Premiilor Anuale ale Fundaţiei „Georgeta şi Mircea Cancicov” pentru Literatură, Cultură, Arte, Jurnalism, Ştiinţe şi Învăţământ.

Condiţii de participare

La această competiţie pot participa:I. Creatori de poezie, proză scurtă, teatru şi critică

literară şi/sau eseu în limba română din ţară, Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia), Gyula (Ungaria) şi din diasporă, cu cetăţenia română, a ţării de rezidenţă sau cu dublă cetăţenie, care:

n nu au depăşit vârsta de 35 de ani şi nu au debutat editorial

n au debutat editorial în perioada 2013 şi nu au depăşit vârsta de 47 de ani

n nu au depăşit vârsta de 65 de ani (scriitori profesionişti),

precum şiII. Autori de antologii (din creaţia unui singur sau a mai

multor poeţi) în limba română, din ţară, Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia) şi din diaspora, apărute în 2013

III. Reviste literare şi de culturăIV. Creatori din domeniile literaturii, artelor,

jurnalismului, ştiinţei şi învăţământului

Desfăşurarea concursuluiI. Concurenţii care nu au depăşit vârsta de 35 de ani, nu

au debutat editorial şi nu au primit premiul de debut în volum în ediţiile anterioare vor expedia un număr de minimum:

- un grupaj de 10 poezii, - 3 lucrări de proză însumând maxim 8 pagini, - 1 - 2 piese de teatru scurt, - 2 lucrări de crtitică literară/eseu de circa 4-5 pagini. Lucrările vor fi editate în word, cu caracter Times New

Roman, corp 12, la un rând şi jumătate, cu diacritice.

Lucrările vor purta un moto, iar fişa autorilor (care va conţine, în mod obligatoriu, o copie scanată a cărţii de identitate, numele şi prenumele, locul şi data naşterii, profesia, locul de muncă, adresa exactă, numărul de telefon şi de mobil şi adresa de e-mail) se va introduce într-un plic închis, ce va avea acelaşi moto cu cel al lucrărilor.

De asemenea, concurenţii vor introduce în plicul mare un CD cu textele şi fişa autorului culese în word, cu fonturi româneşti o copie scanată (condiţie eliminatorie!), a cărţii de identitate două poze color - bust, precum şi una şi una , scoase cu aparat foto digital, la rezoluţie în picioaremaximă.

Conţinutul CD-ului va fi transmis obligatoriu şi la adresa de e-mail: fundatiacancicov@yahoo.com

n Concurenţii care au debutat editorial în anul 2013 şi nu au depăşit vârsta de 47 de ani vor trimite trei exemplare din cartea apărută, un CD cu o copie scanată a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie.

n Poeţii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 65 de ani, vor trimite minimum trei titluri de cărţi reprezentative, un CD cu o copie scanată a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru editorii (responsabilii, îngrijitorii) antologiilor care cuprind creaţiile mai multor poeţi.

n Poeţii profesionişti, care şi-au scos o antologie din creaţia proprie în anul 2013, vor trimite trei exemplare din cartea respectivă, un CD cu o copie scanată a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie.

n Prozatorii, dramaturgii şi criticii literari vor trimite o carte editată în anul 2013, în trei exemplare, un CD o copie scanată a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie

n Directorii (redactorii-şefi) publicaţiilor literare şi de cultură de limbă română, din ţară şi străinătate vor trimite cel puţin trei numere reprezentative apărute în cursul anului 2013, un CD cu o copie scanată a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie.

Toate lucrările vor fi expediate până la data de 25 iulie 2014 : Direcţia Judeţeană pentru (data poştei), pe adresaCultură Bacău, Strada 9 Mai nr. 33, etaj III, C.P. 600066, cu menţiunea: „Pentru Festivalul-Concurs de Creaţie Literară Avangarda XXII”.

Concurenţii premiaţi vor fi, în prealabil, anunţaţi telefonic sau prin poşta electronică în vederea participării la festivităţile prilejuite de acest eveniment.

Manuscrisele, revistele, cărţile şi CD-urile nu se înapoiază.

BUC

OVI

NA

LITER

ARĂ

anunț

96

II. Până la data , 25 iulie 2014n creatorii din domeniile literaturii, ştiinţei (inclusiv

monografii) şi artelor vor trimite prin poştă:– o carte de poezie editată în 2013 sau minimum două

grupaje de poezie publicate în reviste literare un anul trecut, CD cu o copie scanată a cărţii sau a textelor publicate şi a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

– o carte de proză editată în 2013 sau minimum două proze publicate în reviste literare anul trecut, CD cu o un copie scanată a cărţii sau a textelor publicate şi a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

– o carte de critică literară/eseu editată în 2013 sau minimum două articole publicate în reviste literare anul trecut, un CD cu o copie scanată a cărţii sau a textelor publicate şi a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

n artiştii plastici vor depune minimum trei lucrări semnate în anul 2013, un CD cu o copie a lucrărilor şi a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

n dirijorii de orchestre sau coruri, soliştii vocali şi instrumentişti, ansamblurile folclorice vor depune un CD cu o copie a minimum trei piese înregistrate video şi prezentate la cel puţin un spectacol în anul 2013, o copie a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

n jurnaliştii vor depune un CD cu minimum trei reportaje sau anchete sau interviuri, indiferent de mărimea lor, şi cinci note sau ştiri - toate publicate în anul 2013, o copie a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

n conducătorii de instituţii culturale - publice sau organizaţii neguvernamentale sau profesioniste - vor depune un CD cu un raport al activităţilor desfăşurate în anul 2013, însoţit cu imagini de justificare, filmate şi/sau foto, o copie a cărţii de identitate, un curriculum vitae şi o fotografie bust

Lucrările, la însoţite de un CV, vor fi trimise sau aduse sediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Bacău şi vor purta menţiunea: „Pentru Premiile Anuale ale Fundaţiei Culturale Cancicov”.

PREMIILE:Pentru prozatorii consacraţi, care nu au depăşit

vârsta de 65 de ani:n Premiul de Excelenţă „GEORGETA MIRCEA

CANCICOV” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2013

Pentru poeţii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 55 de ani:

n Premiul de Excelenţă „GEORGE BACOVIA” pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2013

Pentru dramaturgii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 65 de ani:

n Premiul de Excelenţă „ION LUCA” pentru cea mai bună carte de teatru a anului 2013

Pentru criticii literari consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 65 de ani:

n de Excelenţă Premiul „VASILE SPORICI” pentru cea mai bună carte de critică literară a anului 2013

Pentru poeţii care au debutat editorial în anul 2013 şi care nu au depăşit vârsta de 47 de ani:

n de Excelenţă Premiul pentru cea mai bună carte de debut a anului 2013

Pentru cea mai bună antologie (inclusiv de autor) de poezie a anilor 2013:

n de Excelenţă „G Premiul EORGE BACOVIA”Pentru poeţii care nu au debutat editorial şi nu au

depăşit vârsta de 35 de ani:n Premiul de debut în volum al Editurii Fundaţiei

Culturale Cancicov BacăuLa această categorie se vor mai acorda Premiile I, II şi

III, trei menţiuni, precum şi premiile unor reviste literare.

Pentru cea mai bună revistă literară şi de cultură a anului 2013:

n P r e m i u l F U N D A Ţ I E I C U LT U R A L E „GEORGETA şi MIRCEA CANCICOV”

Pentru întreaga creaţie literară, Juriul va acorda:n Premiul „OPERA OMNIA” sau PREMIUL DE

EXCELENŢĂ

Premiile anuale ale Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov” pentru literatură,

cultură, arte, jurnalism, ştiinţe şi învăţământ

În vederea stimulării şi promovării la nivel local, naţional şi internaţional a creatorilor băcăuani din domeniile literaturii, artelor, ştiinţei şi învăţământului, juriul constituit va acorda:

n Premiul pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2013

n Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului 2013

n Premiul „NICU ENEA” pentru cel mai bun artist plastic al anului 2013

n Premiul de Excelenţă pentru cel mai bun jurnalist al anului 2013

n Premiul de Excelenţă pentru cel mai bun solist-vocal/instrumentist al anului 2013

n Premiul „Dr.VASILE ADĂSCĂLIŢEI” pentru cel mai bun ansamblu folcloric al anului 2013

n Premiul pentru cel mai bun management cultural al anului 2013.

Activităţile Festivalului, precum şi festivitatea de decernare a premiilor vor avea loc în perioada 26 - 27 septembrie 2014.

Notă: numai persoanelor Premiile vor fi acordate prezente la festivitatea de decernare a acestora.

În lipsa premiantului, .premiul se anuleazăManuscrisele, cărţile, materialele, lucrările şi revistele

care nu îndeplinesc întocmai condiţiile acestui Regulamentnu vor intra în concurs.

Relaţii suplimentare la telefon: 0334405419 mobil: 0721/861045E-mail: fundatiacancicov@gmail.com Director Festival: Victor Munteanu

Revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni sumar:

DIRECTOR:

Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:

Georgiana DIACONIŢA Sabina FÎNARUFlorin Dan PRODAN

COLEGIUL REDACŢIONAL:

Acad. Dimitrie VATAMANIUCProf. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERUProf. univ. dr. Mircea A. DIACONUProf. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUCIon BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)Liviu ANTONESEI (Iaşi)Leo BUTNARU (Chişinău)Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)Ilie LUCEAC (Cernăuţi)Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: bucovina.literara@yahoo.com

BUCOVINALITERARĂ

autografOvidiu Genaru – Trandafiri ......................................................................................................................................1jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Totul ni se trage de la magnetismul dereglat ...........................................................................2invitatul revisteiEmilian Galaicu-Păun – „Ca şi cum poezia mi s-ar oferi (teoretic) în progresie aritmetică, refuzându-mi-se (practic) în progresie geometrică” (prezentare și interviu de Vasile Proca)..................................3cronica literarăIoan Holban – O lume în altă lume ...........................................................................................................................9Constantin Cubleșan – Sindromul Robinson (Radu Mareș)....................................................................................11Elena-Brîndușa Steiciuc – George Banu sau vocația pariziană.............................................................................13Constantin Blănaru – Noi aspecte de originalitate romanescă...............................................................................15recitiriAdrian Dinu Rachieru – După roman.....................................................................................................................17poesisRadu Vancu .............................................................................................................................................................19Diana Corcan ..........................................................................................................................................................21eminescianaN. Georgescu – Texte ziaristice eminesciene neincluse în ediţii. 3. Despărțirea de Maiorescu.............................22chipuri și priveliștiLiviu Antonesei – Tineri poeți, cărți excelente .......................................................................................................26refluxAlexandru Ovidiu Vintilă – Jules Perahim, „note despre un parcurs”..................................................................28ineditTheodor Codreanu – Numere în labirint (ianuarie – decembrie, 1990), 2 .............................................................30liber pe contrasensAdrian Alui Gheorghe – Despre zâmbet .................................................................................................................33epica magnaMatei Vişniec – Grand Sud (roman în lucru – fragment) .......................................................................................34etnologicaPetru Ursache – Trei ipostaze poetice ale mării (2)................................................................................................36apostrofMagda Ursache – Ce nu mai e de făcut ..................................................................................................................42profilRadu Mareș – Domnul Solcan ................................................................................................................................45prozăAnica Facina – Mesteacănul...................................................................................................................................47Nicolae Cristea – Little Beetle ................................................................................................................................49Dumitru Teodorescu – Dreptunghiul lichid ............................................................................................................57portret în cărbuneAl. Cistelecan – Laurențiu Blaga............................................................................................................................62recenziiDaniela Micu – Despre filosofie, poezie şi dragostea deshidratată .......................................................................64Camelia Toma – „Soldat incandescent”.................................................................................................................65Oana Strugaru – Revoluţia personală, sau ceea ce contează, în cele din urmă .....................................................67Ioan Ţicalo – Tânguire pe umărul unei cărţi ..........................................................................................................69epistolarConstantin Hrehor – Alex Ştefănescu......................................................................................................................71liriceCosmina Ştefania Oniciuc.......................................................................................................................................72Raluca Ioana Rîmbu................................................................................................................................................74Alex Amalia Călin...................................................................................................................................................76vitrina editorială • scriitori bucovineni şi invitaţii lorSabina Fînaru – Oglinzile fractale ale feminităţii...................................................................................................77din sens opusLeo Butnaru – O mie de cuvinte sau viaţa lui Flu ..................................................................................................79jurnal de călătorieMarius Chelaru – Crimeea privită dinspre azi, către ieri şi mâine (V) ..................................................................82coordonate cernăuţeneIlie Luceac – Revista „Glasul Bucovinei” la 20 de ani de apariţie .......................................................................85teatruPaula Ghintuială – Trebuie să pierdem ceva ...........................................................................................................88avangarda între a şi zFlorin Colonaş – „Noi”, revista futuriştilor italieni ...............................................................................................92traduceriKirsten Imani Kasai – Despre moarte, în Transilvania (traducere de Florin Dan Prodan) ..................................94

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări semnate de artistul plastic

Dragoş PĂTRAŞCU.

Societatea Scriitorilor BucovineniSocietatea Scriitorilor BucovineniSocietatea Scriitorilor Bucovineni

Serie nouă · Anul XXV · nr. 5-6 (279-280) · Suceava · mai – iunie 2014

BUCOVINALITERARĂ

Revis

tă a

So

cie

tăţi

i S

cri

ito

rilo

r B

uco

vin

en

i

O parte dintre participanţii la Centenarul Jules Perahim, Bookfest, 2014.

ISSN 123-7167