ROLUL BIOLOGIC ŞI SOCIAL AL

LAPTELUI UMAN:

Factorul alimentar Factor imunologic

al laptelui matern Factor reglator al

funcţiilor specifice umane la nou-născuţi

Factor de comportament psihoemoţional

CUNOAŞTEREA ŞI EFECTUAREA TEHNICII CORECTE – SUCCESUL LACTAŢIEI

OPTIMALE!!!

ANATOMIA SÂNULUI

REFLEXELE DE BAZĂ ALE SUGARULUI

Alăptarea la sânCum sugarul obţine laptelui

Rezultatele unei poziţionări incorecte

Dureri şi vătămarea mameloanelor Dureri în mamelon Fisuri

Laptele nu este extras eficient Obstruare

Copilul e nesatisfăcut.

Vrea din ce în ce mai mult lapte.

Oferta de lapte este aparent mică

Copilul e stângenit. Refuză să se alăpteze.

Sânii produc mai puţin lapte

Copilul nu reuşeşte să sporească în greutate.

CARE SUNT SEMNELE CE INDICĂ CĂ SUGARUL NU

PRIMEŞTE DESTUL LAPTE?

SEMNE POSIBILE sugar care plânge frecvent sugar nesatisfăcut la sfârşitul suptului mese foarte frecvente mese foarte lungi sugar care refuză sânul sugar cu scaune tari, uscate sau verzui sugar cu scaune rare, în cantitate mică la stoarcerea sânului nu vine nici o

picătură de lapte sânii nu şi-au mărit volumul (în timpul

sarcinii) lactaţia nu s-a instalat (după naştere)

SEMNE SIGURE Creştere în greutate

nesatisfăcătoare

sub 500 grame/lună greutatea mai mică decât la

naştere după 2 săptămâni de viaţă

sub 6 micţiuni pe zi, urină galbenă şi puternic mirositoare

Urină concentrată, în cantitate mică

CUM SĂ AJUTĂM MAMA AL CĂRUI COPIL NU PRIMEŞTE DESTUL LAPTE?

Găsiţi cauzaEtapele necesare Ce putem afla: Ascultaţi şi aflaţi Factorii psihologici, ce simte mama Faceţi anamneza Desfăşurarea alăptării, medicaţia mamei Evaluaţi o alăptare Prinderea sânului, capacitatea copilului de a suge, legătura

emoţional-afectivă mamă-copil Examinaţi sugarul Semne de boală, malformaţii, curba de creştere Examinaţi mama şi copilul Starea de sănătate, nutriţie, patologia mamară

Insuflaţi mamei încredere şi asiguraţi-o de sprijinul dumneavoastră Sugeraţi soluţiile potrivite: alăptaţi copilul mai mult şi mai frecvent în timpul nopţii opriţi utilizarea biberonului şi a tetinei (folosiţi metoda “tubului” când e necesar) reduceţi sau opriţi alte alimente (dacă sugarul are mai puţin de 6 luni) reduceţi stresul şi anxietatea

Oferiţi-vă să discutaţi cu familia

Rezolvaţi cazurile mai rare de patologie a mamei şi sugarului, supravegheaţi cuplul mamă-copil zilnic, apoi săptămânal, până când copilul creşte în greutate şi mama are încredere că poate oferi suficient lapte copilului ei.

CEI ZECE PAŞI PENTRU PROTEJAREA, PROMOVAREA ŞI SUSŢINEREA ALIMENTAŢIEI LA SÂN. ROLUL MATERNITĂŢILOR

Declaraţia comună a OMS/UNICEF (1989)

Fiecare instituţie, efectuând servicii de maternitate şi îngrijire a nou-născuţilor, trebuie:

Să aibă o politică scrisă referitor la alimentaţia naturală, care să fie comunicată frecvent întregului personal de îngrijire a sănătăţii.

Să pregătească întregul personal de îngrijire a sănătăţii privind capacităţile necesare implementării acestei politici.

Să informeze toate femeile gravide referitor la beneficiile şi conduita alimentaţiei naturale.

Să ajute mamele să iniţieze alimentaţia naturală în prima jumătate de oră de la naştere.

Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia chiar şi atunci când ele sunt separate de copiii lor.

Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau alte lichide decât laptele matern, cu excepţia cazurilor în care este indicat medical.

Să practice roomingul permiţând mamelor şi copiilor lor să stea împreună 24 de ore din 24.

Să încurajeze alimentaţia naturală la cerere. Să nu ofere suzete, tetine copiilor care sug. Să susţină crearea grupului de sprijin pentru alimentaţia naturală şi să orienteze

mamele către acestea, la externarea lor din spital sau clinică.

CE ESTE ALĂPTAREA OPTIMĂ

Iniţierea alăptării în prima ½ oră de la naştere.

Alăptarea frecventă, la cererea copilului, inclusiv noaptea.

Alăptarea exclusivă până la 6 luni de viaţă.

Diversificarea alimentaţiei cu alimente potrivite atunci când copilul are aproximativ 6 luni de viaţă.

Menţinerea alimentaţiei la sân până la doi ani.

Întroducerea următoarelor reguli

1. Nu de limitat numărul şi frecvenţa alăptărilor.

2. Mameloanele nu se spală până şi după alăptare.

3. Nu se folosesc ungvente, de folosit

Cum să susţinem procesul de alăptare dacă copilul este bolnav?

Abordarea principală referitoare la acest subiect este prezentată în tabelul de mai jos. Mai târziu vor fi discutate cazurile particulare de alăptare a copiilor cu GMN, cu defecte neurologice, şubrezi sau cu defecte la naştere.

Dacă copilul: se află în secţia de reanimare, suge bine

suge mai puţin ca mai înainte, nu poate suge sau refuză sânul, nu poate fi alimentat pe cale orală, se însănătoşeşte

Ajutaţi-o pe mamă să: stea cu copilul şi să continue alăptarea la

cerere să alăpteze mai des şi mai puţin, să stoarcă laptele o dată la 3 ore pentru a menţine oferta de lapte şi să-l ofere cu cana sau prin tub,apoi să înceapă din nou alăptarea, ‘’’alăptând cât mai des pentru a menţine nivelul cantităţii de lapte produs

ALIMENTAREA PREMATURULUI La copiii prematuri în târzierea alimentaţiei sau

aportul alimentar scăzut duce la o scădere mai accentuată în greutate, la hipoglicemie, creşterea bilirubinei indirecte, diminuarea peristaltismului intestinal, catabolism exagerat cu consum de proteine structurale, acidocetoză şi limitarea creşterii.

Metode de alimentare pe cale orală

Săptămâni, Greutatea Metode de vârsta de aproximativă alimentare pe gestaţie cale oralăÎnainte

de 30 Tub naso-gastric

30 – 32 Alimentare cu cană

32 + +/- 1300 g Alăptarea e posibilă

36 + +/- 1800 g Alăptarea este bine coordonată

Contraindicaţiile alimentaţiei la sân:

Contraindicaţiile alimentaţiei la sân: Din partea mamei: sunt numai temporare Patologia infecţioasă sus descrisă perioada

acută. Decompensarea maladiilor somatice ale

mamei- Cancer la mamă şi mama primeşte citostatice. Diabet zaharat cu întrebuinţarea

antidiabeticelor orale. Boli psihice la mamă în acutizare. Candidoza mamelonului şi areolei.

din partea copilului: absolute: erori de metabolism ( fenilcetonuria,

galactozemia, ) temporare: afecţiunele grava a nou-născutului ce necesită

ventilaţie artificială şi alimentaţie parenterală

Referiri la poziţie Aşezat bine, copilul prinde fără nici un efort, cu

ajutorul buzelor, o parte din areolă.

Gura copilului trebuie să fie larg deschisă, iar buzele – întoarse în exterior.

Limba copilului trebuie să se afle în zona maxilarului inferior, astfel ca împreună cu el să facă o mişcare văluroasă de stoarcere a laptelui, prin comprimarea rezervelor de lapte contra palatului gurii.

Limba trebuie să se vadă în spaţiul dintre buze şi sân.

Copilul suge încet şi profund. Înghiţiturile lui pot fi văzute sau auzite.

Ţinut prea aproape de mamă, copilul poate atinge sânul cu bărbia sau năsucul. Mama nu trebuie să-şi facă griji în privinţa respiraţiei copilului. Nasul copilului are o astfel de structură, care îi permite să respire anume dintr-o astfel de poziţie. Doar în cazuri de excepţie, copilul va respira cu greu, începând să fie agitat din cauza imposibilităţii de aşi mişca liber capul: (de exemplu – copilul este blocat într-o anumită poziţie de către mâna mamei).

Când copilul este bine poziţionat, laptele curge bine, iar alăptarea nu provoacă dureri.

NB! LAPTELE MATERN – ESTE “ GINGĂŞIA” MATERIALIZATĂ A MAMEI FAŢĂ DE COPILNB! Laptele şi dragostea sunt de neînlocuit

Dezavantajele alimentaţiei artificiale:

Prejudiciază legătura mamă - copil

Diaree şi infecţii respiratorii frecvente

Diaree persisetntă Malnutriţie Lipsă de vitamina A Probabilitate mai mare de deces Alergie şi intoleranţa florii

lactante Risc sporit de maladii cronice Greutate sporită Scor mic la testele de

inteligenţă Risc sporit de criminalitate,

abandonarea copiilor şi maltratarea copiilor în viitor

Alăptarea la sân – copil sănătospsihomotor şi intelectual ideal dezvoltat

cu comportament psihoemoţional echilibrat