alimentatia animalelor

297

Upload: florinescu61

Post on 30-May-2015

8.739 views

Category:

Documents


36 download

DESCRIPTION

alimentatia animalelor in ferme zootehnice

TRANSCRIPT

Page 1: Alimentatia animalelor
Page 2: Alimentatia animalelor

AUREL ŞARA .

ALrMENTAŢIA~ -

RAŢIONALAA ANIMALELOR

~

DE FERMA

Editura RISOPRINTCluj-Napoca • 2007

Page 3: Alimentatia animalelor

© 2007 RISOPRINT:roate drepturile rezervate autorilor & editurii.

~.o(},

Editura RISOPRINT este acreditată de CN CSl.S (Consiliul Naţionalal Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior).

Pagina web a CNCSIS: www.cncsis.ro

Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte din această lucrarenu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau

electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordulprealabil, în scris, al autorului.

Ali rights reserved. Printed in Romania. No parts ofthis publication may bereproduced or distributed in any form or by any means, or stored

in a data base or retrieval system, without theprior written permission ofthe author.

ŞARA,AURELALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ A ANIMALELOR DE

FERMĂ / Aurel Şara - Cluj-Napoca; Risoprint, 2007291 p.; 17x24cm.Bibliogr.

ISBN 973-751-366-5978-973-751-366-3

Director: GHEORGHE POPConsilier editorial: MIRCEA DRĂGANDesign copertă: CAMELIA MA.NASrA

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂPanait Istrati BRĂILA

Tiparul executat la:S.c. ROPRINT S.R.L.

i?J'o'-<f,

400275 Cluj-Napoca • Str. Horea nr. 82Tel.lFax: 0264-432384 • [email protected]

i?J'o'-<f,

430 315 Baia Mare> Piaţa Revoluţiei nr, 5/1Tel.lFax: 0262-212290

657328

--------

Page 4: Alimentatia animalelor

III

CUPRINS

Pag.INTRODUCERE 1CAPITOLUL 1

CERINŢELE NUTRIŢIONALE LA ANIMALE 31.1. Norma de hrană 31.2. Cerinţele nutriţionale pentru întreţinerea funcţiilor vitale 5

1.2.1. Cerinţele de energie 51.2.2. Cerinţele de proteină """"",""""""""""""""""""'" 71.2.3. Cerinţele de substanţe minerale 71.2.4. Cerinţele de vitamine 8

1.3. Cerinţele nutriţionale pentru animalele de reproducţie 91.3.1. Influenţa alimentaţiei asupra

funcţiei de reproducţie 91.3.1.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei

de reproducţie la masculi 91.3.1.2. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei

de reproducţie la femele 151.3.2. Cerinţele pentru femelele de reproducţie ..""" .." ..".. 211.3.3. Cerinţele pentru reproducătorii masculi .."" ".. 23

1.4. Cerinţele nutriţionale pentru creştere şi îngrăşare 251.4.1. Influenţa alimentaţiei asupra creşterii

şi dezvoltării "....................... 251.4.2. Cerinţele pentru creştere şi îngrăşare 27

1.5. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de lapte 291.5.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de lapte 291.5.2. Cerinţele pentru producţia de lapte 30

1.6. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de ouă 331.6.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de ouă......... 331.6.2. Cerinţele pentru producţia de ouă 34

1.7. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de lână 361.7.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de lână 361.7.2. Cerinţele pentru producţia de lână "...................... 36

1.8. Cerinţele de apă la animale "....................... 37

Page 5: Alimentatia animalelor

IV

CAPITOLUL IITEHNICA ÎNTOCMIRII RA ŢIEI DE HRANĂ .2.1. Raţia de hrană şi condiţiile pe care trebuie

să le îndeplinească .2.2. Întocmirea raţiei de hrană .

CAPITOLUL IIISPECIFICUL ALIMENT AŢIEI TA URINELOR .3.1. Particularităţi de digestie şi valorificare

a substanţelor nutritive la taurine .3.2. Alimentaţia taurilor de reproducţie .3.3. Alimentaţia vacilor de lapte .

3.3.1. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată .3.3.2. Alimentaţia vacilor în lactaţie .

3.4. Alimentaţia viţeilor în perioada de alăptare3.5. Alimentaţia tineretului taurin de reproducţie

de la 6 - 24 luni .3.6. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării .

3.6.1. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşăriiîn sisitem extensiv .

3.6.2. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşăriiîn sistem semiintensiv .

3.6.3. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşăriiîn sistem intensiv .

CAPITOLUL IVSPECIFICUL ALIMENT AŢIEI OVINELOR .4.1. Alimentaţia berbecilor de reproducţie .4.2. Alimentaţia oilor mame : .

4.2.1. Cerinţele nutriţionale .4.2.2. Alimentaţia oilor în perioada de

pregătire pentru montă şi montă : .4.2.3. Alimentaţia oilor în gestaţie .4.2.4. Alimentaţia oilor în lactaţie .

4.3. Alimentaţia tineretului ovin de reproducţie .4.3.1. Alimentaţia mieilor în perioada de alăptare .4.3.2. Alimentaţia tineretului ovin înţărcat .

4.4. Alimentaţia ovinelor supuse îngrăşării .4.4.1. Alimentaţia tineretului ovin supus îngrăşării .4.4.2. Alimentaţia ovinelor adulte reformate .

CAPITOLUL VSPECIFICUL ALIMENT AŢIEI CAPRINELOR 1365.1. Alimentaţia ţapilor de reproducţie 1365.2. Alimentaţia caprelor şi tineretului caprin de reproducţie 138

\

41

4142

53

535664646883

8994

95

97

100

109109117117

121·1211231241241~129129134

Page 6: Alimentatia animalelor

v

CAPITOLUL VISPECIFICUL ALIMENTAŢIEI CABALINELOR 1426.1. Particularităţi de digestie şi valorificare

a hranei al cabaline 1426.2. Alimentaţia armăsarilor de reproducţie 1446.3. Alimentaţia iepelor de reproducţie 1496.4. Alimentaţia tineretului cab alin 154

6.4.1. Alimentaţia mân jilor în perioada de alăptare 1546.4.2. Alimentaţia tineretului cabalin înţărcat 155

CAPITOLUL VIISPECIFICUL ALIMENTAŢIEI PORCINELOR 1587.1. Particularităţi de digestie şi valorificare

a hranei la porcine 1587.2. Alimentaţia vierilor de reproducţie 1607.3. Alimentaţia.scroafelor de reproducţie 1647.4. Alimentaţia tineretului porcin 174

7.4.1. Cerinţele nutriţionale 1747.4.2. Alimentaţia purceilor în perioada de alăptare 1777.4.3. Alimentaţia purceilor înţărcaţi 1797.4.4. Alimentaţia tineretului porcin de reproducţie 180

7.5. Alimentaţia porcinelor supuse îngrăşării 1827.6. Alimentaţia porcinelor în sitemul intensiv de creştere 191

7.6.1. Tehnica alcătuirii structurilorde nutreţuri combinate............................................... 191

7.6.2. Structuri de nutreţuri combinate pentrudiferite categorii de porcine 197

CAPITOLUL VIIISPECIFICUL ALIMENTAŢIEI PĂSĂRILOR 2078.1. Particularităţi de digestie şi

valorificare a hranei la păsări 2128.2. Alimentaţia puilor de găină şi tineretului de înlocuire 2148.3. Alimentaţia găinilor ouătoare 2198.4. Alimentaţia puilor de carne 2248.5. Alimentaţia curcilor adulte, puilor

şi a tineretului de curcă... 2298.6. Alimentaţia palrnipedelor ;... 236

8.6.1. Alimentaţia gâştelor adulte, bobocilorşi tineretului de gâscă.. 236

8.6.2. Alimentaţia raţelor adulte, bobocilorşi a tineretului de raţă 242

8.7. Alimentaţia fazanilor 2498.8. Alimentaţia struţilor 2538.9. Alimentaţia prepeliţelor 262

Page 7: Alimentatia animalelor

VI

CAPITOLUL IXSPECIFICUL ALIMENTAŢIEI IEPURILOR 2679.1. Particularităţi de digestie şi valorificare

a hranei la iepuri 2679.2. Alimentaţia iepurilor crescuţi în sistem extensiv 2709.3. Alimentaţia iepurilor crescuţi în sistem intensiv................... 272

ANEXE 277BIBLIOGRAFIE 290

Page 8: Alimentatia animalelor

TRODUCERE

Exteriorizarea potenţialului genetic al animalelor este determinată de o serie defactori externi (de mediu sau tehnologiei) dintre care alimentaţia are un rol principal.

Prin alimentaţia raţională se asigură o hrană completă din punct de vedere alconţinutului în substanţe nutritive, în funcţie de particularităţile morfoproductive şistarii fiziologice la un moment dat a animalelor. Întotdeauna o alimentaţie raţională,ine echilibrată în substanţe nutritive asigură o stare bună de întreţinere a animalelor

şi o producţie ridicată. Alimentaţia influenţează direct, nu numai nivelul producţiiloranimale dar şi desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie, procesele de creştere şiezvoltare, starea de sănătate a animalelor precum şi eficienţa economică.

Studiul alimentaţiei animalelor domestice este o ştiinţă aflată în progres, fiindimpusă de necesitatea de a contribui la dezvoltarea zootehniei şi prin aceasta la

igurarea unor produse animaliere de calitate pentru om.Nutriţia şi alimentaţia animalelor reprezintă o disciplină obligatorie din planul

e învăţământ al facultăţilor de Zootehnie, Agricultură şi Medicină veterinară, avândo contribuţie însemnată în formarea specialiştilor din domeniul creşterii animalelor.

Prin elaborarea cărţii "Alimentaţia raţională a animalelor de fermă", autorul aurmărit să prezinte un material informativ cât mai concis şi actualizat din domeniulalimentaţiei animalelor domestice, în concordanţă cu cerinţele fiziologice alediferitelor tipuri de animale. Prin conţinut, lucrarea se adresează în primul rândtudenţilor dar şi specialiştilor din zootehnie, putând fi de folos tuturor celor interesaţi

de organizarea şi aplicarea alimentaţiei raţionale. Lucrarea este concepută în 9apitole, cuprinzând şi anexele cu valoarea nutritivă a nutreţurilor. Tematica abordată

face referiri cu privire la cerinţele nutriţionale la animale, tehnica întocmirii raţiei dehrană, a reţetelor de nutreţuri combinate şi la aspecte teoretice şi practice privindspecificul alimentaţiei taurinelor, ovinelor, caprinelor, cabalinelor, porcinelor,păsărilor, iepurilor în sistemele de creştere extensiv şi intensiv.

Prin conţinutul şi modul de abordare a problematicii tratate, cartea de faţăinformează studenţii şi specialiştii din zootehnie cu noile orientări care există înalimentaţia animalelor, atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară.

Page 9: Alimentatia animalelor

3

CAPITOLULI

CERINTELE NUTRITIONALE LA, ,NIMALE

1.1. NORMA DE HRANĂ

Norma de hrană reprezintă cantitate a de substanţe nutritive (enegie, proteină,aminoacizi, Ca, P, vitamine, micro elemente etc.) necesare unui animal pe timp de 24

Normele sunt stabilite pe baza cerinţelor, diferit în funcţie de specie, rasă,'arstă, categorie de producţie, nivelul şi calitatea producţiei.

Norma de hrană este formată din necesarul pentru întreţinerea şi asigurareafuncţiilor vitale (care diferă în funcţie de greutatea corporală), la care se adaugănecesarul pentru producţie (care diferă în funcţie de nivelul şi calitatea acesteia).

Norma de hrană poate fi exprimată sub formă de normă globală, ceea ce, eamnă că aceasta cuprinde atât necesarul pentru întreţinerea vieţii cât şi necesarul~ntru producţie, sau sub formă de norme diferenţiate, stabilindu-se separat necesarul~ntru funcţiile vitale şi separat pentru producţie (prin însumare se obţine norma de.::rranăglobală).

Cerinţele de energie sunt exprimate în unităţi convenţionale ca TSD, E.A.,C.F., U.n., U.FL şi UFV, UNL şi UNC, sau în energie: energie digestibilă,

etabolizabilă sau netă. Pentru animalele rumegătoare, energia se exprimă prinenergia netă pentru lapte şi carne, iar pentru animalele mana gastrice se utilizeazăenergia metabolizabilă.

În cazul proteinei, aceasta se exprimă în proteină brută, respectiv aminoaciziesenţiali pentru monogastrice, iar pentru rumegătoare cerinţele în proteină se exprimă. proteină digestibilă (P.D.) sau proteină digestibilă în intestin (P.D.!.).

Page 10: Alimentatia animalelor

4

Pentru substanţele minerale, cerinţele se exprimă în % din hrană sau în gpentru macroelemente şi respectiv mg sau ppm pentru microelemente. În raţii, acestecerinţe sunt date în calciu, fosfor şi sare.

Cerinţele în vitamine se exprimă în unităţi internaţionale (UI.) pentruvitaminele liposolubile, sau în mg (sau ug) pentru vitaminele hidrosolubile. În cazulraţiilor furajere se ia în considerare carotenul.

În cazul nutreţurilor combinate, normele de hrană sunt exprimate în energie(KcalJkg), proteină brută . (%), aminoacizi (%), substanţe minerale (%),microelemente şi vitamine (mg, ug, sau U.I. pe kg) etc.

Modul de întrebuinţare a normelor de hrană

Normele pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt date în raport cu greutateacorporală, începând cu greutatea minimă corporală a speciei şi crescând din 50 în 50sau din 100 în 100 kg, până la greutatea maximă. Greutatea de 50 sau 100 kgreprezintă scara normei.

În cazul în care greutatea animalului pentru care se stabileşte norma, esteînscrisă în tabelul cu norme, atunci se ia norma corespunzătoare ei. Dacă greutateaanimalului respectiv nu figurează în tabelul cu norme, atunci se stabileşte norma prininterpolare.

De exemplu se stabileşte norma pentru un taur cu greutatea corporală de 890kg cu activitate intensă. Pentru aceasta se iau valorile învecinate şi normelecorespondente lor, din normativ şi prin diferenţă se calculează norma ce revine pentru890 kg:

100 kg 0,7 U.n.90 kg XU.n.

800 kg 9,0 U.n.900 kg 9,7 U.n.

x- 90x 0,7/100= 0,63 u.n.

Deci pentru 890 kg norma de întreţinere va fi ca pentru 800 kg +90 kgrespectiv 9,00 U.n.+ 0,63 Un= 9,63 Un.

Trebuie reţinut că metoda interpolării este precisă, dar calculul este valabilnumai pentru cazul în cauză, rezultatele nu se pot generaliza şi la alte cazuri.

Când se stabilesc norme pentru diferite producţii, atunci la norma pentruîntreţinere, se adaugă necesarul pentru producţia pe care o dă animalul, cunoscândnecesarul pentru un produs (1 kg carne, 1 litru lapte, un ou, o montă etc.).

În România, la animalele rumegătoare normele de hrană ca şi tabelele devaloare nutritivă a nutreţurilor, sunt exprimate în U.n. ovăz, P.D., Ca, P etc., iar dupămodelul propus de IBNA Baloteşti, în UNL, UNC, PDIN, PDIE, calciu şi fosfor.

În creşterea intensivă, energia metabolizabilă este normată în kcal pe kg nutreţcombinat, iar proteina brută, aminoacizii, substanţele minerale etc., sunt exprimate în

Page 11: Alimentatia animalelor

5

procente (din nutreţ); fiind prezentate limitele (minimă şi maximă) între care potvana.

În funcţie de producţia principală, hrana se normează pentru animalele de:reproducţie, creştere, lapte, carne, lână şi ouă. La stabilirea cerinţelor nutriţionalepentru fiecare dintre aceste categorii se va lua în considerare: mărimea producţiei (kgspor în creştere, kg lapte), compoziţia chimică a produsului, valoarea calorică aprodusului, precum şi coeficientul de utilizare a hranei în elaborarea produsuluirespectiv.

Cerinţele nutriţionale exprimate prin normele de hrană trebuie revăzuteperiodic pentru a corespunde cu noile tipuri de animale şi cu rezultatele cercetărilorştiinţifice. Această revizuire este făcută de către organisme de specialitate: NRC~ ational Research Council) din SUA; ARC (Agricultural Research Council) din

Marea Britanie; INRA (L'Institut National de Recherche Agronomique) din Franţa,iar în România INCDBNA (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentruBiologie şi Nutriţie Animală).

1.2. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU ÎNTRETINEREA" ,FUNCŢIILOR VITALE LA ANIMALE

1.2.1. CERINŢELE DE ENERGIE

Din totalul de hrană primită de un animal prin raţia zilnică o parte este utilizată~ ntru obţinerea unor producţii (lapte, carne, ouă) iar restul se foloseşte pentru

igurarea funcţiilor vitale ale organismului animal (respiraţie, circulaţie, reacţiile.ochimice celulare). Necesarul de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale

reprezintă 35 - 65 % din raţia zilnică, fiind în funcţie de specie şi producţie. Astfelecesarulla porcinele supuse îngrăşării este de aproximativ 35% în timp ce la găinile

ouătoare ajunge până la 65%. În cazul vacilor fără producţie şi animalelor derracţiune în perioada de repaus, prin normă se asigură numai necesarul pentru- treţinerea funcţiilor vitale. Din energia cheltuită pentru întreţinerea funcţiilor vitale,..;.o - 50% este folosită pentru reînoirea ţesuturilor, 50 - 60% pentru cheltuielilefiziologice şi până la lO% pentru ingestia şi digestia hranei.

Cerinţele minime de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale corespundoţiunii de metabolism bazal. Acesta reprezintă consumul minim de energie necesară

pentru menţinerea funcţiilor vitale ale animalului ţinut în condiţii de post a hranei şirepaus. Pentru calcularea metabolismului bazal şi a necesarului de energie pentru

ţreţinere se utilizează masa metabolică a animalului care reprezintă raporul dintresuprafaţa corporală şi masa corporală a animalului ridicată la puterea 0,75 (GO,75).

Necesarul de energie pentru întreţinere este influenţat de o serie de factorilegaţi de natura animalelor şi de condiţiile de mediu în care trăieşte animalul.

Page 12: Alimentatia animalelor

6

Factorii dependenţi de natura animalului se referă la masa şi dimensiunilecorporale, specia, rasa, individualitatea, vârsta, sexul, starea de întreţinere, activitateamusculară.

Masa şi dimensiunile corporale. Consumul de energie este mai mare laanimalele cu o talie mai mică. Aceasta se explică prin faptul că la animalele cu taliemai mică revine pentru 1 kg masă vie o suprafaţă de iradiere a căldurii mai mare şideci un consum de energie sporit.

Specia. Necesarul de energie este mai redus la ovine şi mai ridicat la cabaline.La bovine cerinţele sunt mai mari cu 20 - 30 % comparativ cu cele pentru ovine.

Rasa. În cadrul speciei, rasele uşoare au metabolismul bazal mai intens decâtrasele grele. Astfel, armăsarii din rasa Pur sânge au metabolismul bazal cu 30% mairidicat fată de cei din rasele grele, iar rasele de taurine de lapte au cerinţe energeticemai mari cu circa 10 - 15 % faţă de rasele de taurine de carne.

Vârsta. Tineretul animal are un metabolism bazal mai intens decât animaleleadulte, ceea ce determină un consum energetic suplimentar cuprins între 30 - 50%.

Sexul, influenţează metabolismul bazal. La masculi necesarul energetic este cupână la 10 - 15% mai mare decât la femele iar la animalele castrate metabolismulbazal este mai redus decât la cele necastrate.

Individualitatea, determină diferenţe ale consumului energetic pentrumetabolismul bazal în funcţie de temperament. Astfel animalele care au untemperament vioi prezintă un metabolism bazal mai intens decât cele cu temperamentlimfatic.

Starea de întreţinere a animalelor. Animalele supuse îngrăşării consumăpentru întreţinerea funcţiilor vitale cu aproximativ 17% mai multă energie decâtanimalele neîngrăşate.

Activitatea musculară. Animalele cheltuiesc o- parte din energie pentrumenţinerea tonusului muscular pentru susţinerea şi deplasarea corpului. Animalelecare au un temperament liniştit şi care fac puţină mişcare, cheltuiesc mai puţinăenergie pentru întreţinere, fapt ce are importanţă practică mai ales pentru animalelesupuse îngrăşării, Întreţinerea animalelor legate sau în stabulaţie determină diferenţeîn ceea ce priveşte cheltuielile de energie pentru întreţinere. Taurinele întreţinute pepăşune sau în stabulaţie liberă consumă mai multă energie pentru asigurarea funcţiilorvitale.

Factorii dependenţi de mediu şi de condiţiile de întreţinere se referă latemperatura mediului ambiant, temperatura apei şi a hranei, structura raţiei,anotimpul.

Temperatura mediului ambiant. La animalele domestice temperaturacorpului este cuprinsă între 39 - 41 DC şi se menţine constantă indiferent detemperatura mediului exterior.

Când temperatura mediului este sub limita zonei termice neutre, care laanimalele adulte în stare de inanitie sau hrănire insuficientă se află între 18 - 200C iarla cele hrănite normal între 14 _15° C, se trece în zona critică. În acest fel, animaleleîşi intensifică arderile în organism şi îşi reglează pe cale chimică temperatura

Page 13: Alimentatia animalelor

7

corpului. În acest caz animalele cheltuiesc o cantitate mai mare de energie pentruasigurarea funcţiilor vitale.

Temperatura apei şi a hranei, trebuie să fie cel puţin de 10 - 12°e. În cazulîn care apa de băut sau nutreţurile ingerate au o temperatură prea scăzută, animalultrebuie să cheltuiască o cantitate mai mare de energie pentru a le aduce la temperatura

rpului.Structura raţiei, felul nutreţului în special conţinutul lui în celuloză

influenţează cheltuielile de energie pentru ingestie care reprezintă din necesarulenergetic pentru întreţinere 1% pentru concentrate şi până la 8% pentru fân.

Anotimpul. Metabolismul energetic este influenţat de factorul lumină care prinintensitate şi durată influenţează activitatea glandei tiroide şi prin aceastaconsumurile energetice. În acest sens s-a constatat că metabolismul bazal este maiintens în lunile mai - iunie cu 16% decât în sezonul de iarnă (ianuarie - martie).

Necesarul de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale poate fi exprimat înenergie netă pentru rumegătoare şi în energie metabolizabilă pentru porcine şi păsări.e folosesc ecuaţii de regresie pentru calculul energiei nete şi metabolizabile. Energia

netă se exprimă în kcal, MJ, unităţi nutritive, unităţi furajere.

1.2.2. CERINŢELE DE PROTEINĂ

Prin experienţe s-a stabilit că animalele nu pot să trăiască fără cantităţi minimee proteină chiar dacă primesc în hrană din abundenţă celelalte substanţe. Aceasta se

explică prin faptul că funcţiile specifice ale proteinelor nu pot fi substituite cu altesubstanţe.

Necesarul de proteină pentru întreţinerea funcţiilor vitale se determină prinstabilirea cantităţii zilnice de azot excretat în urină, la o hrană fără substanţe proteice-ar energia pentru funcţiile vitale a fost asigurată prin glucide şi grăsimi. În felulcesta azotul excretat reprezintă cantitatea de proteină corporală catabolizată pentruigurarea nevoilor de proteină ale organismului. Această cantitate de proteină poartănumirea de "coeficient de uzură." Cantitatea cea mai redusă de proteină care poate

să acopere nevoile de uzură se numeşte minimum de proteină. Pentru stabilireaminimului proteic s-a plecat de la cercetări de bilanţ ale azotului. Cerinţele de• roteină pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt influenţate de gradul de asigurare aaminoacizilor esenţiali implicaţi în funcţiile specifice reprezentaţi prin aportul de:izoleucină, metionină, treonină, triptofan şi valină.

1.2.3. CERINTELE DE SUBSTANTE MINERALE, ,

Cerinţele de substanţe minerale se stabilesc prin experienţe de bilanţ mineral,la nivelul cantităţilor care asigură menţinerea animalelor fără producţie în echilibrumineral. În general, necesarul de substanţe minerale pentru întreţinerea funcţiiloritale la animale este mic. Până în prezent se cunoaşte cel mai bine necesarul înalciu, fosfor, sodiu şi clor (tabelul 1).

Page 14: Alimentatia animalelor

8

Tabelul 1

Cerinţele de substanţe minerale pentru întreţinerea funcţiilor vitale

Ca P K Na CI MgVaci, 600 kg, glzi 36,0 27,0 39,0 8,0 15,0 8,0Oi, 50 kg, glzi 3,5 2,5 2,0 1,0 1,0Capre 50 kg, glzi 3,5 2,5Iepuri, % 0,8 0,4

Sursa: diferiţi autori

Gradul de utilizare a substanţelor minerale ingerate este influeţat de compoziţiachimică a raţiilor, de echilibrul acido - bazic, de raportul dintre substanţele mineraleşi respectiv dintre elementele minerale şi vitamine.

1.2.4. CERINŢELE DE VITAMINE

Cerintele de vitamine se apreciază diferenţiat în funcţie de specie, vârstă,sistem de creştere, tehnologie aplicată etc. Normele privind necesarul de vitaminesunt date global, necesarul pentru întreţinerea vieţii fiind inclus în valorile date.Excepţia este întâlnită la taurinele adulte pentru vitamina A.

Pentru rumegătoare sunt recomandate următoarele cerinţe vitaminice care seasigură prin hrană (Wolter R, 1988, citat de P. Halga şi col., 2005):

Tabelul 2Cerinţele de vitamine la rumegătoare

(Wolter R, 1988, citat de P. Halga şi colab, 2005)

Categoria de UIlkgSU ,

animale VitaminaA Vitamina D Vitamina EVaci, 600 kg 4000 1200 15Oi 2700 15

Pentru animalele monogastrice se fac recomandări globale pentru cerinţele devitamine (întreţinere şi producţie).

Page 15: Alimentatia animalelor

9

1.3. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU ANIMALELE DE, ,REPRODUCŢIE

1.3.1. INFLUENTA ALIMENTATIEI ASUPRA FUNCTIEI DE, , ,REPRODUCTIE,

1.3.1.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la masculi

Obţinerea unor indici superiori de fecunditate şi prolificitate şi a unor produşi_ vitalitate corespunzătoare este condiţionată substanţial de nivelul cantitativ şicalitativ al hranei.

Cantitatea şi calitatea hranei influenţează funcţia de reproducţie prin legăturastrânsă ce există între alimentaţie, producerea celulelor sexuale şi manifestareareflexelor sexuale. Hrănirea reproducătorilor masculi cu raţii echilibrate, cu nutreţuriCe bună calitate duce la dezvoltarea normală a aparatului genital, la apariţia

turităţii sexule la vârsta caracteristică speciei, la obţinerea unui material seminal.:e calitate superioară, la manifestarea normală a reflexelor sexuale.

Atât deficitul cât şi excesul de substanţe nutritive, contribuie la scăderea?IOducţiei de material seminal şi ca atare, trebuie ca raţiile furajere să fie echilibrate

ntru a obţine rezultate bune.Alimentaţia poate influenţa negativ funcţia de reproducţie în următoarele

si aţii: de subalimentaţie, de supraalimentaţie şi de alimentaţie cu valoare- ompletă, lipsită de unele substanţe nutritive, sau când substanţele nutritive se.:- esc unele faţă de altele într-o proporţie necorespunzătoare.

Subalimentaţia

Subalimentaţia sau subnutriţia se datorează unor raţii care cuprind toţiutrienţii, dar în cantităţi mai reduse decât necesarul. Aceasta apare în urma unor

enţe alimentare îndelungate prin lipsa de nutreţuri, precum şi în decursul unor bolionice cu hiperconsum (boli infecţioase, glandulare) sau datorită unor boli digestive.

Subalimentaţia animalelor în perioada de pubertate, întârzie creşterea şidezvoltarea organismului, masculii tineri fiind mai sensibili la stresul alimentar. Înacelaşi timp subalimentaţia întârzie instalarea pubertăţii, dezvoltarea testiculelor şi aglandelor anexe, instinctul genezic fiind abolit, iar funcţia endocrină a testiculului sein talează mai târziu.

La reproducătorii adulţi subalimentaţia provoacă tulburări ale spermatogenezeişi ale manifestării instinctului genezic, fiind afectate şi secreţiile glandelor anexeconţinutul în fructoză şi în acid citric se diminuează mult, chiar sub 60% faţă de

conţinutul normal). În experienţele pe berbeci supuşi unei subalimentaţii severe, seonstată scăderea producţiei de material seminal, a motilităţii de la 92% la 64%, a

nivelului fructozei de la 215 mg la 98 mg/lOOmi (Okolski, A., citat de A. Şara, 1994)

8 BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ6 5 7 3 2 Panait Istrati BRĂILA

Page 16: Alimentatia animalelor

10

şi a acidului citric de la 71 mg la 42 mg/lOO ml. S-a constatat că subalimentaţia lareproducători influenţează negativ valoarea biologică a materialului seminal prinmicşorarea conţinutului de hialuronidază, enzimă cu rol hotărâtor în procesulfecundaţiei. De asemenea, subalimentaţia determină o reducere accentuată aconţinutului materialului seminal în fosfatază alcalină şi acidă, care după cum se ştie,sunt enzimele metabolismului glucidic (glucidele fiind sursa principală a energieimişcării spermatozoizilor).

Subalimentaţia îsi exercită efectul asupra hipofizei care nu mai poate stimulafuncţia gonadelor şi în acest fel activitatea androgenică a testiculului este întârziatăsau suprimată.

Dezechilibrele nutriţionale şi influenţa acestora asuprareproducţiei la masculi

În cazul în care substanţele nutritive din raţie nu se găsesc într-un echilibrunormal (deficit sau exces), funcţia de reproducţie la masculi este influenţată negativ.

Dintre substanţele nutritive ce se află într-o legătură mai strânsă cu funcţia dereproducţie sunt proteinele, vitaminele şi substanţele minerale. Carenţa în acesteelemente poate constitui un factor major al infecundităţii.

Carenţa proteicăAdministrarea excesivă a proteinelor ca şi insuficienţa lor în raţii duce la

tulburări ale spermatogenezei şi diminuarea cantităţii de material seminal. Deasemenea, deficitul proteic din raţie scade activitatea sexuală a reproducătorilor,înrăutăţeşte calitatea materialului seminal, ducând la oligospermie (spermă foarterară) şi chiar azoospermie (lipsa spermatozoizilor).

Subalimentaţia proteică scade rezistenţa organismului şi implicit a aparatuluigenital, favorizând instalarea unor inflamaţii comice, cum sunt: spennatocistite(inflamaţia veziculelor seminale), prostatite (inflarnaţia prostatei) şi chiarorhiepididimite (inflamarea testiculului şi epididimului).

Pentru a combate tulburările de fecunditate determinate de carenţa proteică estenecesar ca raţia reproducătorilor să fie normată conform cerinţelor de proteine şitrebuie să ţinem seama de: specie, rasă, varstă, greutate corporală, modul de utilizarela reproducţie (frecvenţa recoltărilor de material seminal) etc.

Alimentaţia săracă în proteină şi carenţată în macroelemente (calciu, fosfor), înmicroe1emente (zinc, mangan, cupru, cobalt, iod) şi în vitamine (A, B, E), producetulburări în funcţia spermatogenetică ce pot degenera în sterilitate. În aceste condiţiireproducătorii produc o cantitate mică de material seminal şi de calitate slabă, cu unconţinut redus de spermatozoizi cu viabilitate şi capacitate fecundantă scăzută.

CarenJa în glucideIn cazul insuficienţei glucidelor nu este influenţată în mod vădit funcţia de

reproducţie, aceasta făcându-se indirect prin diminuarea rezistenţei organismului ladiferite infecţii. În absenţa substanţelor energetice, se poate ajunge la tulburări ale

Page 17: Alimentatia animalelor

11

intezei testosteronului şi prin urmare scade potenţa sexuală.În perioada furajării reproducătorilor cu nutreţ însilozat, este necesar ca raţii1e

ă conţină cantităţi corespunzătoare de glucide pentru a preîntâmpina apariţiaaci dozelor. Excesul de siloz şi de borhot duce la stări subclinice de acetonemie(creşterea acetonei şi corpilor cetonici în sânge) care afectează spermatogeneza,producând procese degenerative la nivelul epiteliului seminifer.

Carenţa în lipideSubalimentaţia în lipide la masculi duce la degenerescenţa progresiva a

lulelor sexuale, la tulburări de spermatogeneză, iar în final la atrofia testiculară.Tulburările de reproducţie depind în mai mare măsură de calitatea decât de cantitatealipidelor şi în special de carenţa acizilor graşi nesaturaţi (acidullino1eic şi arahidonic)

căror carenţă în raţie determină infertilitatea. Milovanov şi Golubi citaţi de> tefanache E. (1980) recomandă hrănirea berbecilor cu nutreţuri bogate în acizi graşiesaturaţi, uşor solubili care duc la o creştere a rezistenţei spermatozoizilor la şocul

afrigoric, cât şi la congelare. Autorii citaţi administrând în raţia berbecilor ulei de soiaobţin creşterea cu 8% a fecundităţii, faţă de lotul martor. De asemenea, unele

. metabolii (vicierea metabolismului) cauzate de tulburări ale catabolismului lipidic,pot determina sterilitatea. Datorită arderilor incomplete şi anormale ale lipidelor secumulează în organism, în mod lent cantităţi exagerate de corpi cetonici care

provoacă o cetoză subclinică. Aceste stări, asociate cu o carenţă în glucide,influenţează funcţia antehipofizară care se reflectă negativ asupra spermatogenezei.

Carenţa în vitamineLa reproducători carenţele vitaminice determină tulburări la nivelul aparatului

genital, iar gravitatea lor variază în funcţie de vitamina în care este carenţatorganismul.

Prevenirea tulburărilor provocate de insuficienţa sau lipsa de vitamine serealizează prin asigurarea acestora în cantităţi suficiente prin hrană.

Deficienţa în vitamina A inhibă spermatogeneza şi afectează fertilitate a şicalitatea materialului seminal. În cazul carenţei vitaminei A, la mascul se producmodificări ale epiteliului seminifer, caracterizate prin descuamări ale celuleloreminale, edem al membranei bazale a tubilor seminiferi şi modificări ale mucoasei

epididimului, veziculelor seminale şi prostatei. Ca urmare a acestor modificări apareazoospermie, oligospermie şi necrospermie sau uneori spermatozoizi puţin viabili, cuo capacitate fecundată scăzută. De asemenea carenţa vitaminei A determină scădereaecreţiei testoteronului, producând involuţia prostatei şi a veziculelor seminale.

Pentru prevenirea şi combaterea sterilităţii determinate de carenţa în vitaminaA, se impune în primul rand organizarea unei alimentaţii raţionale sau corijareaeventualelor raţii deficitare, care să corespundă speciilor respective conformactivităţii de reproducţie. Astfel de exemplu, un taur de 1 000 kg necesită 50 000 -100000 D.I. de vitamina A sau 80 - 200 mg caroten. În cazul reproducătorilor tineri,dozele trebuie mărite. În scop curativ, pe lângă redresarea alimentaţiei se va recurgeşi la vitaminoterapie.

Page 18: Alimentatia animalelor

12

Carenţa în vitaminele din complexul B poate deveni de asemenea responsabilăde tulburări ale funcţiei de reproducţie la masculi. La reproducătorii carenţaţi învitamina BI s-au constatat procese de atrofie şi de scleroză la nivelul testiculelor şidiminuarea funcţiei endocrine a hipofizei, caracterizată prin hiposecreţie degonadotrofine antehipofizare. Vitaminele B6 şi B12 activează funcţiaspermatogenetică a testiculului şi influenţează favorabil funcţia de reproducţie amasculului.

Prevenirea tulburărilor funcţiei de reproducţie se face în primul rând, printr-oalimentaţie raţională şi prin administrarea nutreţurilor bogate în vitaminele dincomplexul B ca: drojdie furajeră, nutreţuri verzi, făină de peşte, lapte smântânit,lucernă uscată etc.

Rolul vitaminei C în funcţia de reproducţie la masculi, nu este încă bineprecizat. Deficienţa vitaminei C se reflectă negativ asupra concentratiei materialuluiseminal în spermatozoizi. La taurii trataţi pe cale intravenoasă, cu vitamina C, s-aconstatat că infertilitate a dispare progresiv.

Reproducătorii masculi afectaţi de carenţa vitaminei D devin agresivi şinervoşi, iar funcţia spermatogenetică este prejudiciată prin oligospermie.

Pentru prevenirea şi combaterea infecundităţii cauzate de carenţa vitaminei D,trebuie respectate condiţiile raţionale de hrănire, întreţinere şi adăpostire. Se vorasigura astfel adăposturi luminoase şi plimbări zilnice ale reproducătorilor, în specialtoamna şi iarna.

Influenţa avitaminozei E asupra organelor genitale şi a funcţiei de reproducţiela masculi nu s-a putut demonstra pentru animalele mari şi mijlocii. La masculi, după'unii autori, se pare 'că deficienţa vitaminei E produce tulburarea procesului despermatogeneză, atrofia testiculului şi pierderea reflexelor sexuale, precum şidispariţia caracterelor sexuale secundare.

Carenţa în substanţe minerale - macroelementeAlimentaţia carenţată în unele substanţe minerale poate determina de asemenea

sterilitatea la animale. Tulburări mai importante ale funcţiei de reproducţie SULltdeterminate de următoarele carenţe în macroelemente: calciu, fosfor, sodiu, clor şipotasiu.

Cel mai frecvent carenţa în calciu se înregistrează în urma consumului denutreţuri de proastă calitate, sau în cazul furajării reproducătorilor cu raţii bogate înconcentrate şi sărace în fân de leguminoase. Carenţa în calciu poate să apară şi atuncicând calciul şi fosforul există în nutreţuri, dar datorită dezechilibrului între acesteelemente, apare deficienţă în absorbţia lor. Dacă unul dintre aceste elemente esteprezent în exces, acesta împedică absorbţia celuilalt precum şi absorbţia altorsubstanţe minerale în special mangan, zinc etc.

Modificările raportului calciu/fosfor pot determina reducerea fecundităţii sauchiar sterilitatea, prin apariţia tulburărilor echilibrului acido-bazic, însoţite de undezechilibru neuroendocrin. Existenţa raportului calciu/fosfor caracteristic fiecăreispecii, este mai important pentru procesele de reproducţie decât rolul pe care îl arefiecare component în parte în raţie. La masculi carenţa în calciu determină tulburărigrave ale spermatogenezei care poate evolua până la azoospermie.

Page 19: Alimentatia animalelor

13

Carenţa în fosfor se înregistrează destul de frecvent, în special în urmaconsumului de porumb siloz, sfeclă, melasă sau nutreţuri de proastă calitate, fân depădure sau provenit din regiuni mlăştinoase etc. Deficienţa în fosfor diminueazămanifestarea instinctului genezic şi viabilitatea spermatozoizilor, provocândîntârziere în instalarea pubertăţii.

Lipsa fosforului, asociată cu lipsa vitaminelor din complexul B şi a proteinelor,reduce fecunditatea şi prolificitatea, prin scăderea viabilităţii spermatozoizilor.

Fosfatul de sodiu influenţează favorabil spermiogeneza şi calitatea materialuluiseminal prin creşterea apreciabilă a numărului de spermatozoizi. De aceea la berbecicu circa 45 de zile înaintea montei se recomandă administrarea a câte 10 g fosfat desodiu/cap/zi.

Carenţa în dor, sodiu şi potasiu poate provoca de asemenea tulburări alefuncţiei de reproducţie. Întrucât organismul animal nu are capacitatea de a stocarezerve mari de clor şi sodiu, este necesară prezenţa lor permanentă în raţiareproducătorilor şi mai ales în perioada utilizării intense la reproducţie.

Carenţa în sodiu are un rol important în etiologia tulburărilor funcţiei dereproducţie la masculi. De asemenea s-a constatat că regimul carenţat în potasiudetermină oligospermie şi azoospermie. Potasiul este necesar pentru viabilitatea şimobilitatea spermatozoizilor la mamifere.

Carenţa în microelementeAlimentatia carenţată în microelemente produce tulburări în funcţia de

reproducţie la mascul, ce pot degenera în sterilitate. Cele mai importantemicroelemente care influenţează funcţia de reproducţie la mascul sunt: zincul,manganul, cuprul, iodul, seleniul, cobaltul etc,

Zincul are un rol deosebit de important în procesul de spermatogeneză, înmenţinerea libidoului şi potenţei sexuale, acţionând atât asupra gonadelor cât şi

upra hipofizei. Prin administrarea în hrană a sulfatului de zinc sau oxidului de zinc,se constată influenţa accentuată a acestui microelement asupra volumului materialuluiseminal, densităţii, a mobilităţii, rezistenţei şi duratei de viabilitate aspermatozoizilor.

Carenţa în zinc determină tulburări funcţionale grave asupra funcţiei dereproducţie la mascul: atrofia tubilor seminiferi, a epiteliului germinativ concomitentu atrofia testiculelor la tăuraşi, berbecuţi, iezi; inhibarea spermatogenezei;

mtârzierea dezvoltării testiculelor şi a maturităţii sexuale; hiposecreţia androgenică şiazoospermie; diminuarea libidoului şi lipsa potenţei sexuale; atrofia glandelor anexeprostată, veziculele seminale). Excesul de calciu din nutreţuri reduce folosirea

zincului din raţie fapt ce duce la tulburări de reproducţie. Absorbţia zincului esteinhibată şi de excesul de fosfor, de cupru şi de acidul fitic cu care formează fitaţi dezinc, greu solubili.

Manganul este un element strict necesar proceselor de metabolism, mai ales înprocesele de creştere, de dezvoltare a scheletului şi de reproducere.

Page 20: Alimentatia animalelor

14

La masculi carenţa de mangan determină: perturbarea spermiogenezei,degenerarea tubilor seminiferi, atrofia testiculară, întârzierea pubertăţii şi diminuareaactivităţii sexuale. De subliniat faptul că după Salanţiu Dorina citată de A. Şara(1994) chiar hrana taurilor de reproducţie este frecvent deficitară în mangan şi zinc;suplimentarea hranei cu aceste microelemente determină ameliorarea calitativă şicantitativă a materialului seminal. De asemenea, s-a constatat că taurii hrăniţi cunutreţuri sărace în mangan, ejaculează un volum redus de material seminal, iarconcentraţia acestuia în spermatozoizi este scăzută. Spermatozoizii au mobilitatea şiviabilitatea redusă. La vierii furajaţi cu raţii carenţate în mangan s-a constatat atrofiaşi degenerescenţa testiculară.

În cazul apariţiei manifestărilor clinice de carenţă în mangan la tauri, serecomandă administrarea repetată per os a sulfatului de mangan, în doză de 4 - 5 g, laintervale de 3 - 4 zile, fiind necesare cel puţin 5 - 6 intervenţii. La vieri, se vaproceda la fel ca şi la tauri, însă doza de sulfat de mangan este de 1 g.

Manifestările carenţiale de mangan pot fi prevenite prin asigurarea necesaruluide mangan în nutreţuri. Excesul de fier, calciu şi fosfor exercită un efect inhibitorasupra absorbţiei manganului.

Carenţa în cupru determină absenţa instinctului sexual, leziuni histologice aleepiteliului seminifer, diminuarea spermatogenezei şi infecunditate. Sterilitatea laanimale se înregistrează în special atunci când carenţa este secundară, ca urmare aexcesului de molibden, fiind reversibilă la administrarea sărurilor de cupru (Neikerk,F.E., 1989). Absorbţia cuprului este inhibată de excesul de molibden, calciu, zinc,fier, proteină (20 - 30% din nutreţul proaspăt), de cianuri şi tiocianaţi.

Iodul este microelementul necesar metabolismului general al organismului şifuncţionării glandei tiroide. Datorită raportului strâns care există între funcţiatiroidiană şi cea a organelor genitale, iodul are un rol important în desfăşurareaproceselor de reproducţie. La mascul alimentaţia carenţată în iod determină reducereainstinctului genezic şi tulburări în spermatogeneză, manifestată îndeosebi prinapariţia formelor anormale de spermatozoizi. I

Carenţa de iod se instalează atunci când necesarul de iod nu poate fi asiguratdin cauza nivelurilor scăzute din sol, nutreţuri şi apă.

Pentru a preveni efectele carenţei în iod se impune asigurarea necesarului înacest microelement, ţinând seama de faptul că deficienţa este în funcţie nu numai decantitate a de iod din raţie ci şi de prezenţa eventuală a substanţel ar antitiroidiene. Înacest scop se recomandă administrarea zilnică a iodurii de potasiu sau a iodoproteineisub formă de: iodocazeină, iodoalbumină şi iodotiroxină.

Cobaltul este necesar organismului animal, deoarece participă la mecanismelede biosinteză a vitaminei BI2. De asemenea cobaltul stimulează eritropoieza şiactivează diferite sisteme enzimatice, printe care şi grupa fosfatazelor, necesarăprocesului de spermatogeneză. La masculi infecunditatea determinată de carenţa încobalt este încă puţin studiată. Se afirmă totuşi că la tauri, funcţia spermatogeneticăeste afectată în cazul furajării cu nutreţuri carenţate în cobalt.

Page 21: Alimentatia animalelor

15

Supraalimentaţia şi condiţia de reproducţie

Supraalimentaţia, deşi este mai rar întâlnită are de asemenea efecte nedoriteasupra potenţei sexuale şi deci influenţează negativ folosirea masculilor lareproducţie.

Taurii şi vierii sunt cei mai sensibili la supraalimentaţie şi în general în acestecazuri fecunditatea reproducătorilor este diminuată.

Supraalimentaţia duce la îngrăşare care este considerată atât la female cât şi lamasculi o cauză a sterilităţii. La reproducătorii masculi, supraalimentaţia se manifestăprin reflexe sexuale mai şterse, aceştia având în acelaşi timp o potenţă sexuală mairedusă,

În general excesul alimentar trebuie evitat la masculii animalelor de fermădeoarece, în afara faptului că favorizează instalarea precocităţii, expune organismul şi.a o uzură precoce, la tulburări hepatice şi la hipofuncţie neuroendocrină, manifestatăprin indiferenţă sexuală.

Principiul de bază al normării alimentaţiei reproducătorilor masculi, constă înmenţinerea condiţiei de reproducător o perioadă cât mai lungă, concomitent cu

igurarea unui libidou normal, însoţit de spermatogeneză corespunzătoare cantitativşi calitativ. Prin condiţie de reproducător se înţelege asigurarea unei condiţii specificede întreţinere, în care animalul să nu fie nici prea gras, nici prea slab, să fie robust,suplu şi vioi.

Alimentaţia aplicată în perioada de pregătire pentru montă şi în timpul acesteia:rebuie să menţină condiţia de reproducător, evitându-se îngrăşarea, care poate aveainfluenţe negative asupra funcţiei de reproducţie.

1.3.1.2. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la femeIe

Alimentaţia este unul dintre. cei mai importanţi factori ai mediului extern, curol deosebit în desfăşurarea proceselor de reproducţie. Foarte multe observaţii şicercetări au stabilit existenţa unor corelaţii strânse între carenţele alimentare cauzatee aportul alimentar nesatisfăcător şi o serie de tulburări ale funcţiei de reproducţie,

care duc la infecunditate şi sterilitate.Factorii alimentari influenţează infecunditatea la femelele de reproducţie prin

sub alimentaţie , supraalimentaţie sau prin administrarea de raţii incomplete, carenţateîn substanţe nutritive.

Subalimentaţia şi influenţa ei asupra funcţiei de reproduc ţie

Subalimentaţia determină o serie de tulburări funcţionale care pot afectaparţial sau total reproducţia la femeIe, în funcţie de nivel şi durată. În prima fază,subalimentaţia diminuează secreţia hormonilor gonadotropi, ca urmare a

erturbărilor care privese axul hipotalamo - hipofizo - gonadic, cu acţiune dominantăasupra coordonării funcţiei de reproducţie. Subalimentaţia tineretului femeldetermină slaba dezvoltare a aparatului genital, apariţia întârziată a pubertăţii, cicluri

Page 22: Alimentatia animalelor

16

sexuale anovulatorii, hipofuncţia gonadotropă adenohipofizară. Astfel la viţele,subalimentaţia se manifestă prin anestrus foarte prelungit iar ciclurile sexuale au oexteriorizare foarte neregulată. La scrofiţe subalimentaţia provoacă o întârziere acreşterii care se manifestă asupra aparatului de reproducţie printr-un infantilismgenital (hipoplazie ovariană, modificarea caracterelor secundare şi tulburărifuncţionale genitale ).

De asemenea la scrofiţe, subalimentaţia determină şi o întârziere a pubertăţii.La femelele adulte se constată tulburări de ovogeneză, desfăşurarea anormală aciclurilor sexuale, lipsa libidoului, călduri liniştite, anestrie prelungită dupăparturiţie. În cazul unei alimentaţii insuficiente ovarul devine atrofie, prezentândatrofie foliculară, ovulele se maturizează greu şi rămân infecunde.

La femelele subalimentate se mai constată fătări distocice, retenţia anexelorfetale, subinvoluţie uterină, persistenţa pe ovar a corpului galben, formarea de chiştiovarieni. Subalimentaţia femelelor adulte poate produce avorturi sau chiar resorbţiaembrionului. Produşii rezultaţi de la femelele subalimentate au la naştere greutaţicorporale scazute şi o viabilitate redusă

Vacile adulte subalimentate manifestă perioade de anestrus prelungit la4 - 5 - 6 luni sau prezintă călduri neregulate şi adeseori anovulatorii.

La oile subalimentate în preajma şi în decursul sezonului de montă seînregistrează un procent ridicat de infecunditate

De asemenea, subalimentaţia determină la oi şi la scroafe un anestrus foarteprelungit, animalele devenind infecunde pentru o perioada destul de indelungată.

La iepe subalimentaţia se manifestă diferit: frigiditate totală, căldurianovulatorii, absenţa nidaţiei şi avort la femelele gestante. Din cele prezentate sedesprinde concluzia că subalimentaţia calitativă, caracterizată prin lipsa sau carenţaunor substanţe nutritive, este una dintre cele mai frecvente cauze ale infecundităţii laanimale.

În vederea restabilirii funcţiei de reproducţie se recomandă alcătuireajudicioasă a raţiilor complete şi echilibrate, începând cu tineretul destinat pentruprăsilă. La finele unei alimentaţii raţionale se recomandă o stimulare hormonală cusubstanţe gonadotrope, în special la tineretul cu pubertate a întârziată.

Carenţele în substanţe nutritive şi influenţa acestoraasupra reproducţiei la femele

Absenţa sau carenţa unor substanţe nutritive din raţie, la femele de reproducţieconstituie cauze frecvente de infecunditate.

Carenţa în substanţe proteiceDin numeroase cercetări, rezultă evident că aportul insuficient de proteine

poate constitui una din cauzele detenninante ale sterilităţii.Efectul carenţei proteice asupra funcţiei de reproducţie, depinde de specia

animalului şi valoarea biologică a proteinei. Astfel animalele monogastrice sunt maisensibile la carenţa proteică decât rumegătoarele, deoarece rumenul posedă oaccentuată activitate proteosintetică.

Page 23: Alimentatia animalelor

17

Nivelul scăzut alproteinei din raţiile femelelor de reproducţie inhibă secreţiahormonilor gonadotropi care determină reducerea activităţii ovariene şi resorbţiaembrionară. Carenţa proteică instalată în perioada de gestaţie inhibă dezvoltareasistemului nervos şi a mucoasei intestinale a fetuşilor. Insuficienţa proteinelor dinhrană, mai ales când acestea au valoarea biologică redusă şi când lipsa de proteineeste asociată şi cu lipsa fosforului sau vitaminelor, determină scăderea fecundităţii.In acest caz insuficienţa unor aminoacizi (lizina, triptofanul, arginina, cistina) ,produce tulburări ale funcţiei hipofizei şi ovarului.

Adeseori hipofuncţia antehipofizară provoacă sistarea maturităţii foliculare şiovulaţiei. Carenţa în substanţe proteice la tineretul femel de reproducţie produce

~ubertate întârziată şi infantilism genital. La viţele se înregistrează întârzieri în. talarea maturitaţii sexuale, din care cauză pubertate a apare la vârsta de 15 - 20uni. La vaci apar manifestări de frigiditate, iar anestrul devine foarte prelungit (uni.,e1la,2 ani).

La oi au loc tulburări ale ciclului sexual şi diminuarea fecundităţii în cazulalimentaţiei carenţate în substanţele proteice. Datorită subalimentaţiei proteice, scaderezistenţa organismului şi implicit a aparatului genital la diferite infectii. Ca urmare,apar inflamaţii cu caracter cronic ca: endometrite, salpingite etc. ce determină înmod frecvent infecunditate şi sterilitate. Excesul de proteine în raţie, administratetimp îndelungat, este de asemenea, dăunator, determinând: perturbarea ciclurilorsexuale, cicluri sexuale anovulatorii, dezechilibre hormonale prin creştereaeatabolismului hormonilor sexuali şi mortalitatea embrionară.

La normarea cerinţelor de proteină pentru femele de reproducţie trebuie să sejnă seama de specie, rasă, vârstă, greutate corporală, producţie, echilibru nutritiv şim special al aminoacizilor esenţiali, de calitatea acestora şi de cantitate a de azot pecare animalele o pot reţine în organism.

Carenţa în glucideAfectează într-o masură mai mare sau mai mică funcţia de reproducţie la

=~mele. Furajarea animalelor cu nutreţuri însilozate şi borhoturi în exces duce la- talarea stărilor de acetonemie care afectează funcţia ovariană.

Stările de cetonemie şi subcetonemie pot determina infecunditatea la vacile cu~ oducţii mari de lapte. Consecinţele negative ale cetonemiei asupra funcţiei dereproducţie se manifestă prin hipofuncţie hormonală, a hipofizei, chişti hipofizari,

ereglări în funcţia ovariană, persistenţa corpului galben, călduri anovulatorii etc.uficienţa în energie inhibă dezvoltarea ovulei, reduce fecunditatea şi măreşte

mortalitatea embrionară.Excesul de glucide, la care se adaugă lipsa de mişcare, determină scăderea

fertilităţii prin tulburarea gametogenezei şi hipofuncţia gonadelor. Acest exces ducecălduri liniştite, anovulatorii şi la moarte ovulară.

Carenţa lipidelor din raţie are o influenţă nefastă asupra reproducţiei lafemele. Acumularea în organism a cantităţilor mari de corpi cetonici rezultaţi înurma arderilor incomplete şi anormale a lipidelor, asociată cu carenţa glucidelor,inf1uentează funcţia hipofizară şi ovariană, determinând hipofuncţia anterohipofizară

Page 24: Alimentatia animalelor

18

şi hipoplazie ovariană. Excesul de lipide în raţie va duce la îngrăşarea animalelor,fapt care influenţează negativ fertilitatea.

Carenţa în vitamineCercetările efectuate pe plan mondial şi naţional au scos în evidenţă ca hipo- şi

avitaminozele determină tulburări în procesele de gametogeneză, nidaţie, dezvoltareaembrionului şi fătului, dereglarea ciclurilor sexuale, hiposecreţii hipofizare şigonadice.

Carenţa vitaminei A şi a carotenului, frecventă în special în sezonul de iarna,provoacă hipoplazii ovariene, tulburări în maturarea foliculară şi în ovulaţie, anestrusprelungit, keratinizarea epiteliului mucoasei uterine, mortalitate embrionară, avorturiprecoce. Produşii obţinuţi au o viabilitate scăzută şi sunt expuşi îmbolnavirilor.

Pentru prevenirea şi combaterea tulburărilor de reproducţie determinate decarenţa vitaminei A, se recomanda administrarea în raţia femelelor a nutreţurilorbogate în vitamina A (caroten), care se găseşte în nutreţ verde, fânuri de bunăcalitate, făină de fân uscat artificial, morcovi.

Carenţa în vitamina C. În cadrul sferei genitale, vitamina C intervine înprocesul de dezvoltare şi maturare foliculară, participă la formarea corpului galben şiîn sinteza hormonilor steroizi. Carenţa în vitamina C produce tulburări de ovogenezăşi dehiscenţă foliculară, determină atonia uterină care duce la fătări grele, retenţiiplacentare, subinvoluţie uterină. Prevenirea infecunditaţii se face printr-o alimentaţiecu nutreţuri bogate în vitamina C cum sunt nutreţul verde, cetina de conifere,cartoful, sfecla de zahăr, dovleci, fânul de bună calitate.

Carenţa în vitamina D. La animalele de laborator carenţa în vitamina Dprovoacă dereglarea ciclurilor sexuale, anestrus prelungit etc. Alimentaţia vacilor cunutreţuri carentate în vitamina D şi întreţinute în adăposturi întunecoase determinăfătări grele, retenţii placentare, atonie uterină şi infecţii puerperale. Prevenirea şicombaterea infecundităţii cauzate de carenţa în vitamina D se realizează prinpăşunatul animalelor pe pajişti însorite, hranirea cu fânuri de bună calitate înperioada de stabulaţie, plimbarea zilnică şi întreţinerea în adăposturi luminoase.

Carenţa în vitamina E. La femele carenţa gravă nu influenţează desfăşurareaciclului de călduri şi procesul fecundării, dar afectează gestaţia în stadiul embrionar,provocând avortul precoce şi resorbţia embrionului. Avitaminoza E determinădebilitatea şi moartea nou - născuţilor. De asemenea, la femelă, carenţa vitaminei Eprovoacă leziuni degenerative ale miometrului, modificări la nivelul glandelor cusecreţie internă şi în special la hipofiză. Infecunditatea determinată de carenţa învitamina E se previne prin alcătuirea unor raţii complete şi echilibrate, în toţiprincipii nutritivi. Organismul animal poate fi asigurat cu vitamina E prin nutreţverde (păşune, lucerna, trifoiul), fân sau făină de fân, graunţe de cereale şi germeniigrăunţelor. Administrarea acestor nutreţuri în hrana femelelor de reproducţie şiîntretinerea lor pe păşune constituie posibilităţi de prevenire şi combatere a carenţeiîn vitamina E.

Carenţa în vitaminele complexului B. Aportul de vitamine ale complexuluiB este necesar în primul rând la monogastrice. Rumegatoarele pot să-şi sintetizeze

Page 25: Alimentatia animalelor

19

vitaminele din complexul B, prin microflora şi microfauna de la nivelul rumenului.Carenţa sau asigurarea insuficientă a vitaminelor din complexul B duce la tulburăriîn manifestarea instinctului genezic, la oprirea evoluţiei şi maturării foliculare, laanestrus prelungit. Scroafele carenţate în aceste vitamine, avortează, rămâninfecunde iar purceii au vitalitate redusă.

Manifestările de sterilitate pot fi prevenite sau combătute prin administrarea înană a drojdiei de bere, laptelui praf, făinii de peşte, nutreţurilor verzi, şroturilor de

soia.

Carenţa în substanţe mineraleRatiile furajere carenţate în unele substante minerale pot determina

ecunditatea la femelele de reproducţie.Carenta in calciu sau asigurarea acestuia in raport necorespunzator cu

:esforul şi cu vitamina D diminuează secreţia horrnonilor hipofizari şi ovarieni,_ alel cu reducerea viabilităţii produşilor. La femele carenţa în calciu se poatemanifesta prin tulburări în dinamica ciclurilor sexuale şi prin cicluri anovulatorii. Desemenea, carenţa în calciu determină apariţia retenţiilor placentare, a subinvoluţieierine, favorizând endometritele acute puerperale.

În general carenţa în calciu apare ca o consecinţă a hrănirii animalelor cueţuri de slabă calitate, cu raţii dezechilibrate şi păşunatul pe soluri acide şi

-'-ipoase.Pentru prevenirea tulburărilor provocate de carenţa calciului, se recomandă ca

~ ezonul de stabulaţie fânul de leguminoase bogat în calciu să nu lipsească din raţia:e:melelorde reproducţie. De asemenea raţia va fi suplimentată cu nutreţuri minerale.

surse de asigurare în calciu pentru organismul animal amintim şi făina animală,eţurile verzi şi laptele.

Carenţa în fosfor determină la femele sterilitate temporară caracterizată prinestrie, cicluri sexuale neregulate, călduri liniştite, hipoplazie utero - ovariană,

: işti ovarieni, corp galben persistent. De asemenea, carenţa în fosfor provoacă, estrogenie, afectează ovulaţia şi fecunditatea. Nutreţuri bogate în fosfor sunt:

:2ina animală, tărâţele, şroturile. Dintre nutreţuri, numai laptele integral şi smântânit,:mna de carne şi peşte au un raport CaJP corespunzător cerinţelor organismului.

În alimentaţia femelelor de reproducţie este necesar să alegem nutreţurile careătuiesc raţia, în aşa fel încât să se realizeze un raport cât mai corespunzator întreşi P. Nutreţurile utilizate de multe ori nu pot asigura cerinţele în calciu şi fosfor,

5ind necesară astfel adăugarea în raţie de suplimente minerale.Carenţa în dor şi sodiu poate provoca avorturi la taurine. Dacă deficitul în

este elemente persistă, apar tulburări în desfăşurarea ciclurilor sexuale, în gestaţie. . în perioada puerperală. Pentru prevenirea acestor tulburări se recomandădministrarea clorurii de sodiu în hrana femelelor de reproducţie.

Carenţa în zinc, la femele provoacă hipoplazie utero-ovariană, tulburări înovogeneză. De asemenea lipsa zincului în raţie, diminuează sinteza gonadotrofinelorantehipofizare, manifestarea ciclurilor estrale, fecunditatea, nidaţia ovulei fecundate

Page 26: Alimentatia animalelor

20

şi favorizează resorbţia embrionară, apariţia diferitelor malformaţii la fetuşi. Pentru apreveni aceste tulburări, se recomandă introducerea în hrană a grâului încolţit şitarâţelor care sunt bogate în zinc.

Carenţa în mangan determină la femele, tulburarea ciclurilor sexuale,mortalitatea embrionară, pubertate întârziată la viţele. La oi raţiile carenţate înmangan produc infecunditate în masă, iar la scroafe carenţa în mangan poate producemortalitate embrionară sau naşterea de purcei debili şi agalaxie. Prin adăugarea de 10grame de sulfat de mangan la 1 kg de sare, se previn manifestările carenţiale lascroafe. Sunt bogate în mangan tărâţele de grâu, şroturile de floarea - soarelui, făinade lucernă etc. Carenţa poate să apară şi atunci când plantele provin de pe solurinisipoase, cu turbă, calcaroase, ori cu pH ridicat (6 - 7), din care manganul nu poatefi mobilizat de catre plantă. În general, tulburările carenţiale sunt reversibile laadministrarea sărurilor de mangan.

Carenţa în iod la femele, determină dereglarea ciclului sexual, căldurianovulatorii, călduri liniştite, avorturi. Tineretul femel hrănit cu nutreţuri sărace îniod prezintă hipoplazie utero-ovariană, pubertate întârziată. Pentru ridicareaconţinutului plantelor în iod se recomană administrarea ingrăşămintelor pe baza decompuşi iodaţi pe pajişti sau culturi.

Carenţa în cupru se manifestă prin reducerea fertilităţii, anestrus, subestrussau călduri neregulate.

Carenţa în cobalt afectează funcţia de reproducţie prin dereglarea ciclurilorsexuale sau prin infecunditate, prin moartea ovulară sau embrionară. În gestaţiaavansată şi mai ales după fătare, această carenţă poate duce la retenţie placentară saula atonie uterină.

În concluzie, carenţele în substanţe nutritive la femele, în perioada de montă şigestaţie, determină diminuarea capacităţii de reproducţie.

Supraalimentaţia

La tineretul taurin femel şi vaci după prima fătare, supraalimentaţiainfluenţează negativ indicii de fertilitate, determină fătări grele, întârziere amanifestării primului ciclu estral, reducerea producţiei de lapte şi a duratei vieţiiproductive. La viţelele supraalimentate ovarele pot să sufere procese de degeneraregrasă, cu o reducere a numărului de foliculi.

Raţiile cu un nivel energetic foarte ridicat grăbesc vârsta pubertăţii,favorizează apariţia căldurilor, dar provoacă mortalitatea embrionară. Dacă seinstalează gestaţia se produc avorturi, iar produşii sunt neviabili.

La femelele supraîngrăşate se constată o slabă manifestare a apetitului sexual,călduri liniştite, uneori anovulatorii, anestrie prelungită.

Alimentaţia abundentă şi echilibrată în substanţe nutritive, aplicată pe operioadă scurtă influenţează favorabil funcţia de reproducţie la femele.

Page 27: Alimentatia animalelor

21

1.3.2. CERINŢELE PENTRU FEMELELE DE REPRODUC ŢIE

În asigurarea necesarului de substanţe nutritive pentru funcţia de reproducţie,trebuie avut în vedere că alimentaţia influenţează atât valoarea produşilor deconcepţie cât şi producţia obţinută. În timpul gestaţiei, organismul femel este supusunui efort continuu care necesită un consum suplimentar de energie, proteină,ubstanţe minerale şi vitamine. La stabilirea acestor cerinţe suplimentare trebuie să

se ţină seama de următoarele: intensificarea metabolismului bazal specific gestaţiei;creşterea fetusului; dezvoltarea uterului, anexelor fetale şi a glandei mamare;acumularea de rezerve nutritive în organismul matern, pe care le foloseşte dupăfătare; continuarea creşterii femelelor tinere

Pentru asigurarea energiei necesare proceselor amintite, femelele gestante aunevoie de o cantitate sporită de hrană. În primele două treimi ale gestaţiei, ritmul decreştere a fetuşilor la toate speciile este relativ redus, realizându-se aproximativ 20-4% din masa corporală la naştere. Diferenţa de 66 - 80% se realizează în ultima

treime a gestaţiei. Ţinând seama de aceste creşteri, cerinţele energetice medii zilniceITI primele două treimi de gestaţie sunt cu 10 - 25% superioare celor corespunzatoareasigurării funcţiilor vitale şi cu 50 - 80% în perioada de gestaţie avansată. În perioadade gestaţie avansată se instalează anabolismul de gestaţie, care trebuie avut în vederela stabilirea nivelului energetic al hranei. În acest stadiu fiziologic se intensificăprocesele anabolice care duc la o creştere în greutate a femelelor chiar dacă nivelulalimentaţiei rămâne constant. Capacitatea de utilizare mai bună a hranei în perioadade gestaţie, este mai evidentă la scroafe, într-o anumită masură la vaci şi mai puţin laoi. Nivelul proteic al hranei femelelor se reflectă în funcţia de reproducţie. Un nivel

ăzut în proteină duce la repetarea căldurilor, ca urmare a mortalităţii embrionaretimpurii, la lipsa maturării foliculilor etc.

În cazul unei alimentaţii proteice dezechilibrate, în timpul gestaţiei suntutilizate proteinele din ţesuturile mamei pentru dezvoltarea fetuşilor. În aeeste situaţiie obţin produşi cu o greutate mai mică la naştere, iar din lipsa rezervei proteice dinorp, este influenţată negativ producţia de lapte. Necesarul de proteină pentru

gestaţie, la fel ca cel de energie este mai mare în ultima treime a gestaţiei.Substanţele minerale care influenţează funcţia de reproducţie la femele sunt:

Ca, P, CI, Na, Zn. Mn, I, Cu, Co. În ultima parte a gestaţiei, când se producemineralizarea scheletului fetuşilor, trebuie să se acorde o atenţie deosebită asigurăriicu nutreţuri minerale.

Pentru toate speciile de animale, cele mai importante vitamine pentru funcţiade reproducţie sunt vitaminele A, E şi unele vitamine din complexul B (pentruporcine). Necesarul de substanţe nutritive pentru femelele gestante este prezentat întabelul 3.

Page 28: Alimentatia animalelor

22Tabelul 3

Necesarul în substanţe nutritive la femelele gestante

Specificare vaci oi iepe scroafeUN/1 00 kg greutate corporală 1,20 - 2-2,4 1,4 - 1,7 -

1,60EM kcal/100 kg greutate - - - 3200 - 3800corporalăP.d. g/lOO kg greutate 90 - 160 - 130 - 180 100 -160corporală 130 240P.B. % la SU raţie 9 - 11 9 - 11 9 - 11 13 -15Ca g/l 00 kg greutate 5 - 10 12 - 20 10 -14 8 -13corporalăP.g/lOO kg greutate corporală 4-8 10 - 16 6~8 6-8Caro ten mg/1 00 greutate 30 -40 25 - 30 25 - 35 25 - 25corporală

Pentru femelele prumpare, normele de hrană trebuie să cuprindă şisubstanţele nutritive necesare realizării sporului mediu zilnic specific categoriei devârstă, până la maturitate a corporală.

Tabelul 4Cerinţe de vitamine pentru gestaţie

. (după P.Halga şi colab. 2005)

Vitamine SpeciaVaci Oi Capre Scroafe

A, Ullzi 45000 5100 3100 4000D, Ullzi 18000 400E, UI/kg SU 15 20K, mg/kg hrană 2B2,mg/kg hrană 5Niacină, mg/kg hrană 35Acid pantotenic, mg/kg hrană 20Colină, mg/kg hrană 500Bl2, mg/kg hrană 20Biotină, mg/kg hrană 100

Page 29: Alimentatia animalelor

23

1.3.3. CERINŢELE PENTRU REPRODUCĂTORII MASCULI

Pentru a aplica o alimentaţie raţională la reproducătorii masculi, nivelurile de::in:ire trebuie să se coreleze cu cantitatea şi calitatea materialului seminal.

Normele de hrană se stabilesc în raport cu specia, greutatea corporală,egoria de vârstă, pe baza compoziţiei chimice şi valorii energetice a materialului

seminal, a volumului unui ejaculat şi a intensităţii activităţii reproducătorilor.Intensitatea activităţii de reproducţie se apreciază în funcţie de numărul

= ltărilor de material seminal sau de numărul de monte efectuate într-o anumită: ioadă de timp.

Volumul unui ejaculat este variabil, în funcţie de specie, fiind în medie de:-- 5 mlla,tauri; 1- 1,5 mlla berbeci; 250 - 500 mlla vieri; 50- 60 mlla armăsari.

Conţinutul materialului seminal în substanţa uscată este corelat negativ cuJ.!IlIDulunui ejaculat şi este cuprins între 2 - 10%. Substanţa uscată este formată din

_ -'0 - 8,70% substanţe organice şi respectiv din 0,8 - 1,3% substanţe minerale._~' tanţele organice sunt reprezentate prin: 50% proteine cu valoare biologică--·cată; 0,2% lipide; 49% glucide care constituie sursa principală de energie necesară- tilităţii spermatozoizilor.

Ţinând seama de compoziţia chimică a materialului seminal trebuie să seigure în raţie toate substanţele necesare spermiogenezei.

Energia influenţează mai puţin capacitatea fecundată a materialului seminal, în= himb influenţează condiţia fizică a reproducătorului. Raţiile cu nivel energetic= .cat influenţează negativ libidoul şi actul montei. Suplimentarea cu energie peste- -elul de întreţinere se va face diferenţiat de la o specie la alta, în funcţie de

rensitatea folosirii la montă a reproducătorilor, conform normelor date pentru.=ecarespecie.

Proteina este necesară în spermatogeneză. Deci procesul de formare aterialului seminal este dependent atât de nivelul proteic al raţiilor cât şi de valoarea

iologică a proteinei. Aminoacizii necesari pentru reproducătorii masculi sunt: lizină,ginina, metionina şi triptofanul. Pentru a ridica eficienţa alimentaţiei proteice este

zecesar ca aminoacizii să se găsească unii faţă de alţii, într-un anumit echilibru înraţie. Dacă acest echilibru nu este asigurat, are loc diminuarea utilizării azotului şi înconsecinţă apar tulburări ale funcţiei de reproducţie. Pentru asigurarea cantitativă şicalitativă a proteinei în hrana reproducătorilor masculi se impune utilizareanutreţurilor proteice de origine animală şi microorganică (drojdia furajeră).

Substanţele minerale necesare reproducătorilor masculi sunt asigurate înfuncţie de conţinutul materialului seminal în diferite elemente, predominante fiind Naşi K, urmate de Ca, P, S, Cu, Zn, Mn. Vitarninele care se găsesc în materialul seminalunt: A, C, D, BI. B2, B3, B5.

Valoarea energetică a materialului seminal este cuprinsă între 6 şi 45 kcal/lOOml, în raport cu conţinutul în substanţe organice.

Pe baza compoziţiei chimice brute şi a valorii energetice a materialului seminal

Page 30: Alimentatia animalelor

24

în raport cu coeficienţii de utilizare a substanţelor nutritive ingerate sau digestibilepentru spermiogeneză şi a intensităţii utilizării reproducătorilor, s-au stabilit normelemedii globale, care includ şi normele pentru asigurarea funcţiilor vitale (tabelul 5).

Pentru a asigura supleţe şi vioiciune reproducătorilor masculi se evită raţiilevoluminoase (celulozice, suculente) şi nutreţurile concentrate, care predispun laîngrăşare (porumb).

Tabelul 5

Cerinţele de energie şi substanţe nutritive la reproducătorii masculi

Specificare Tauri Berbeci Armăsari VieriSU kg/lOOkg corp 1,5 - 2 2,5 - 3,5 2-2,2 1,5 - 1,8EMKcal/100 kg corp - - - 3000 - 3500UN/l 00 kg corp 1,0 - 1,3 2-2,8 1,6-2 1,2 - 1,5PB% 14 -16 14-16 12-14 15PD glUN 100 -120 110 -120 100 -120 120Ca g/100 kg corp 6-8 6-8 10-14 8 -12P g/l 00 kg corp 5-7 5-7 6-10 6-12NaCl g/lOOkg corp 5-8 15 5 10-12Caroten mg/100 kg corp 50 - 60 50 25 30 - 40

Tabelul 6

Randamentul folosirii proteinei în producţia de material seminal,în cazul folosirii intense la montă

(după P. Halga şi col. 2005)

Specificare SpeciaVier Armăsar Taur I Berbec

Greutatea corporală, kg 200 500 1000 70Proteina ingerată/zi g* 300 620 610 120Proteina eliminată prin ejaculate, glzi** 16,64 1,60 0,96 0,12Randamentul global de utilizare al proteinei 5,9 0,26 0,16 0,10(%)Consumul de proteină pentru întreţinere, 200 350 580 65glzi*Aport suplimentar pentru montă glzi 100 270 30 55Randamentul de utilizare al proteineiadministrate peste necesarul de întreţinere 16,6 0,60 3,20 0,22(%)* norme INRA; ** două monte pe ZI

Page 31: Alimentatia animalelor

25

Tabelul 7

Cerinţe de substanţe minerale pentru reproducătorii masculi(după P.Halga şi col., 2005)

Minerale Vieri Rumezătoare VieriGebhardt G., (INRA, Wahlstorm n.c,

1981 1988) 1991g!kgSU

Ca 6-8 5,5- 6,0 6,5P 5-6 3,5-4,0 5

Na 2 ? ?ma/kz Sfl

I Cu 5 10 6Zn 50 50 75Mn 30 50 201 0,2- 0,4 0,2- 0,8 0,15

Se 0,1- 0,2 0,1 0,1

1.4. CERINŢELE NUTRIŢIONALE PENTRU CREŞTERE ŞIÎNGRĂŞARE

1.4.1. INFLUENŢA ALIMENTA ŢIEI ASUPRA CREŞTERII ŞIDEZVOLTĂRII

Alimentaţia este principalul factor al mediului, care în strânsă legătură cusistemul endocrin influenţează procesul de creştere şi dezvoltare în special în_ rioada postnatală.

Produşii de concepţie proveniţi din femelele alimentate raţional în timpul~ taţiei au o viabilitate ridicată ceea ce influenţează pozitiv creşterea şi dezvoltareanlterioară. Creşterea şi dezvoltarea noilor născuţi şi a tineretului sunt influenţate înmare măsură de nivelul alimentaţiei. Subalimentaţia determină oprirea sau reducerea

eşterii, frânarea dezvoltării diferitelor regiuni corporale, în funcţie de momentulinstalării acesteia. Dacă subalimentaţia este de scurtă durată şi tineretul dispune derezerve corespunzătoare de compensaţie, după revenirea la hrănirea normală sauabundentă animalele pot recupera pierderile prin creşterea apetitului şi prinimbunătăţirea coeficienţilor de utilizare a substanţelor nutritive. Aceste aspecte staua baza aşa numitei "creşteri compensatorii." Subalimentaţia severă şi de durată mai

lungă nu poate fi compensată, determinând prelungirea procesului de creştere şiezvoltare,

Page 32: Alimentatia animalelor

26Creşterea compensatorie reprezintă sporul suplimentar de greutate realizat în

timpul unei alimentaţii normale, intervenită după o perioadă de subalimentaţie. Acestfenomen este aplicat în practică atât la bovine cât şi la ovine în sistemele deexploatare semiintensiv şi extensiv. La aplicarea temporară a subalimentaţiei trebuiesă ţinem seama de următoarele aspecte: nu se practică la animalele foarte tinere; săaibă o perioadă de timp mai lungă, pentru a se manifesta compensaţia. Subalimentaţiase poate practica pentru energie.

Prin folosirea raţiilor cu un nivel de energie ridicat, dar cu un conţinut redus deproteină, substanţe minerale şi vitamine, se reduce creşterea în lărgime, fiindfavorizată depunerea de grăsime specifică tipurilor de grăsime. De asemenea raţiilefurajere care au aceeaşi valoare nutritivă, cu volum diferit pot stimula sau reducedezvoltarea organelor interne. O importanţă deosebită revine alimentaţiei înrealizarea unui echilibru optim între dezvoltarea organelor de reproducţie şi masacorporală a tineretului de prăsilă.

În funcţie de nivelul energetic şi nutrienţii necesari pentru producţia de carnese disting mai multe tipuri de hrănire. nivel ridicat şi continuu până la sacrificare;nivel ridicat la început şi apoi scăzut; nivel scăzut la început şi apoi ridicat; nivelscăzut pe toată perioada până la sacrificare. Aportul de energie influenţeazăcompoziţia tisulară iar aportul de proteină, substanţă minerale şi vitamine acţioneazăasupra vitezei de creştere.

Prin nivelul energetic şi proteic al raţiilor pot fi influenţate mărimea şi calitateasporului, durata îngrăşării şi costurile de producţie ale sporului în greutate. Calitateasporului poate fi înfluenţată prin alimentaţie sub aspectul raportului carne grăsime şial consistenţei şi culorii grăsimii. Un nivel energetic ridicat folosit înainte desacrificare determină creşterea proporţiei de grăsime în carcasă. Prin creştereaaportului de proteină sau lizină şi păstrarea energiei la un nivel constant se reducecantitatea de grăsime în favoarea cărnii în carcasă.

Consistenţa grăsimii este dependentă de tipul de grăsime din nutreţurileingerate. Astfel grăsimea de tip oleic specifică porumbului, ovăzului, şrotului defloarea soarelui imprimă grăsimii animale o consistenţă redusă. Secara, orzul,cartofii, leguminoasele verzi, fânul de leguminoase, boabele şi şroturile deleguminoase produc grăsime cu o consistenţă ridicată. Borhoturile influenţeazănegativ calitatea şi conservabilitatea cărnii. Făinurile animale în special făina depeşte, imprimă gust şi miros specific cărnii. Porumbul, laptele degresat şi drojdiafurajeră imprimă culoare corespunzătoare şi suculenţă cărnii de pasăre. Nutreţurilepoluate cu nitriţi, compuşi organocloruraţi folosiţi în hrană, determină acumulareaacestora în special în grăsime care poate deveni toxică pentru consumatori. În acestsens se impune ca în faza de finisare a îngrăşării să se excludă din raţie resurselefurajere care depreciază calitatea cărnii şi a grăsimii.

Page 33: Alimentatia animalelor

27

1.4.2. CERINŢELE PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNGRĂşARE

La tineretul animal necesarul de substanţe nutritive este determinat de sporul::.e creştere realizat. În afară de specie şi rasă cerinţele depind şi de vârstă, respectivde modificările de ordin calitativ ce au loc în organism (scăderea conţinutului în apă,zreşterea conţinutului în grăsime, dezvoltarea scheletului etc.). La stabilirea cerinţelorzebuie să se ţină seama şi de coeficientul de utilizare a hranei precum şi de natura_treţurilor administrate. Nutreţurile de origină animală au un coeficient dezlorificare al hranei mai ridicat decât nutreţurile de provenienţă vegetală.

Compoziţia chimică a sporului în greutate variază în limite largi în raport cu__ia, categoria de vârstă şi starea de întreţinere. Îngeneral în primele săptămâni de

" ţă sporul în greutate conţine peste 70% apă. Substanţa uscată a sporului estetă din proteine şi substanţe minerale specifice creşterii ţesutului muscular şi

.:: . Odată cu înaintarea în vârstă se reduce treptat proporţia de apă, proteină şi__ tanţe minerale şi va creşte proporţia de grăsime. Compoziţia chimică a sporului~ greutate este influenţată de nivelul nutritiv şi de compoziţia chimică a hranei.- oorul de creştere este mai intens de la naştere până la maturitate a fiziologică apoi sereduce treptat până la maturitate a morfologică. Metabolismul bazalla tineretul animaleste mai intens cu 20 - 25% comparativ cu metabolismul animalelor adulte. În:;e:rioadade alăptare noii născuţi utilizează substanţele nutritive din lapte în proporţii-" 85 - 90% în timp ce substanţele provenite din nutreţurile de origine vegetală suntzzilizate în proporţie de 55 - 65% (cu excepţia celulozei). Odată cu înaintarea în

. tă cresc coeficienţi de utilizare ai celulozei şi a substanţei organice în general_. ă la vârsta corespunzătoare platoului maxim al creşterii, după care se reduc treptat__ 15 - 20%.

Cerinţele de energie pentru creştere şi îngrăşare depind de valoarea calorică asoorului în greutate, de gradul utilizării energiei metabolizabile a hranei în diferite'--:!Zede creştere şi de mărimea sporului. Randamentul de utilizare a energiei

tabolizabile a fost stabilit la 83% la purcei, 77 - 62 % la porcine la îngrăşat, 85 % la"leiîn perioada de alăptare şi 72 - 45% la tineretul taurin (valorile scad cu avansarea

:......ârstă). Randamentul utilizării energiei metabolizabile pentru îngrăşare este maie la animalele monogastrice (70 -75%) şi mai redus la rumegătoare (30 - 35%).

Pentru rumegătoare cerinţele energetice se exprimă în ENC (pentru tăuraşi, juninci şici la îngrăşat) fie în ENL (pentru tineretul femel de reproducţie). Pentru

zxmogastrice cerinţele se exprimă în energie metabolizabilă. Ca unităţi de măsură:- ntru energie la rumegătoare se folosesc UFV, UFL (sistemul INRA) şi UNL şiT • C (sistemul IBNA). Cerinţele de energie pentru creştere şi îngrăşare pentru 1 kgspor greutate sunt cu atât mai mari cu cât sporurile zilnice sunt mai mici. Tineretul în

eştere prezintă unele cerinţe faţă de lipide, în deosebi faţă de acizii graşi esenţialiizii linoleic, linolenic, şi arahidonic), care constituie principala sursă energetică şi

sigură transportul vitaminelor liposolubile.În literatura de specialitate se cunosc numeroase ecuaţii şi formule de calcul a

cerinţelor zilnice de energie pentru diferitele specii de animale.

Page 34: Alimentatia animalelor

28

Cerinţele de proteină pentru animalele în creştere se stabilesc în funcţie demărimea, compoziţia chimică a sporului precum şi de coeficientul de utilizare aproteinei din hrană în proteina sporului. Coeficientul de utilizare a proteinei latineretul în creştere are valori cuprinse între 85 - 90% în timpul alăptării după carescade treptat cu vârsta până la 50%. Nerealizarea nivelului proteic corespunzător dinhrană determină reducerea proporţiei de proteină şi o creştere a celei de grăsime dincarne. Cerinţele în proteină stabilite pentru tineretul porcin şi aviar au în vederenivelul şi echilibrul aminoacid pe care trebuie să îl realizeze nutreţurile utilizate.Dezechilibrul aminoacid al hranei trebuie prevenit prin faptul că acesta determinăreducerea apetitului. Cerinţele în aminoacizi diferă de la o specie la alta, lizina fiindaminoacidullimitativ în creştere. Gradul de utilizare al proteinei din hrană în sintezatisulară depinde de valoarea biologică a ei, nivelul energetic, respectiv raportulenergo-proteic al hranei, nivelul şi echilibrul vitaminic şi mineral.

La rumegătoare cerinţele de proteină sunt exprimate în PDI (sistemele INRA şiIBNA). Folosirea sistemului lizină şi metionină digestibilă contribuie la o mai bunăechilibrare a hranei rumegătoarelor în aminoacizi limitanţi. La animalelemonogastrice cerinţele în proteină sunt exprimate în PB % din hrană, sau g PB/kgnutreţ.

Cerinţele în substanţe minerale la tineretul în creştere s-au stabilit pe baiaevoluţiei depunerilor de minerale în ţesuturile nou formate şi valorile de digerare şiabsorbţie ale acestora din hrana administrată. Cerinţele în substanţe minerale depindde masa corporală, de sporul de creştere, precum şi de coeficientul de utilizare aacestora în organism (30 - 50%). Trebuie reţinut faptul că mărimea cerinţelor însubstanţe minerale scade odată cu înaintarea în vârstă a animalelor. Concomitent cuînaintarea în vârstă se schimbă nu numai cerinţele ci şi raportul calciu/fosfor scăzândde la 1,5 - 2 : 1 în primele faze ale creşterii, la 1,2 - 1: 1 spre sfârşitul acesteia.

Pentru animalele în creştere şi îngrăşare o importanţă deosebită trebuieacordată asigurării mineralelor existente în sporul de greutate, respectiv calciu şifosfor pentru schelet şi Mg, K, Na pentru ţesuturile moi. Cerinţele de microelementepentru creştere sunt apreciate ca reduse. Pentru sigurarea cerinţelor de minerale la unnivel optim la monogastrice trebuie să avem în vedere disponibilitatea acestora înfuncţie de specie şi de sursa de minerale. La animalele monogastrice la care fosforulfitic nu este disponibil, cerinţele pentru acest element sunt recomandate ca fosfor totalşi ca fosfor disponibil.

Cerinţele în vitamine pentru animalele în creştere sunt diferite în raport cuspecia şi vârsta, sistem de creştere, tehnologia aplicată.La rumegătoare pentrucreştere şi îngrăşare hrana trebuie suplimentată cu vitaminele liposolubile: A, D şi E.Suplimentarea hranei cu aceste vitamine se recomandă la rumegătoare în timpul ierniicând se folosesc raţii bazate pe nutreţuri cu un conţinut redus în vitamine cum sunt:rădăcinoasele şi tuberculiferele, fânuri învechite sau recoItate tardiv, subproduse dinindustria alimentară.

La animalele monogastrice (porcine şi păsări) este necesară suplimentareahranei atât cu vitamine liposolubile cât şi cu cele hidrosolubile.

Page 35: Alimentatia animalelor

29

1.5. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA" ,DE LAPTE

1.5.1. INFLUENŢA ALIMENTAŢIEI ASUPRA PRODUCŢIEIDE LAPTE

Producţia de lapte poate fi înfluenţată prin nivelul nutrienţilor şi structuraraţiilor. Astfel nutreţurile suculente administrate în hrană au efect stimulator asupra:;;oducţiei de lapte. Utilizarea în hrană a unor nutreţuri poluate cu nitraţi, nitriţi,. tibiotice, pesticide sau contaminate cu miceţi, influenţează negativ producţia

titativă şi calitativă de lapte. Tipul de alimentaţie poate influenţa atât cantitate a de_~ te cât şi indicii de calitate ai laptelui. Grăsimea din lapte poate fi influenţată subraportul cantităţii şi consistenţei. Reducerea conţinutului de grăsime din lapte poate fi:.etenninată de lipsa unui nivel corespunzător în celuloză structurată a raţiei, de::::ezenţa unor cantităţi mari de nutreţuri bogate în acizi graşi nesaturaţi şi de starea de

::idoză rumenală. Nutreţurile ca masa verde, seminţele de oleaginoase, sau"produsele acestora, uruiala de porumb reduc consistenţa grăsimii, în timp ce

- broasele, uruielile de orz, grâu, boabele leguminoase şi rădăcinoasele fac să creascăzonsistenţa,

Conţinutul laptelui în proteină poate fi influenţat prin nivelul aportului de_ ergie şi proteină din raţie. O ingestă energetică scăzută (cu 20 -25% faţă de normă),reduce atât conţinutul total în proteină cât şi fracţiunea cazeinică din lapte. Reducerea

nţinutului de proteină din lapte în primele două luni de lactaţie este determinată de-~ a unei ingeste energetice corespunzătoare la începutullactaţiei. Proteina din lapteeste influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor solubile existente în uruieli de.::ereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde. Creşterea proporţiei de celuloză dinraţie determină reducerea conţinutului de proteină din lapte. Excesul de proteină din~ tie nu influenţează nivelul proteic al laptelui. Un exces de durată în proteină (peste.:0% faţă de norme) atrage după sine scăderea conţinutului fracţiunii cazeinice şi îlmajorează pe cel al ureei din lapte. Un astfel de lapte coaguleză la încălzire.

Substanţele minerale din lapte sunt mai puţin influenţate de nivelul lor în raţii.Conţinutul în microelemente este determinat de alimentaţie. Vitamina A din lapte

epinde cel mai mult de asigurarea acesteia sau a carotenului prin alimentaţie.Conţinutul ridicat în nitraţi din hrană poate să reducă transformarea carotenului înitamina A.

Gustul şi mirosul normal al laptelui pot fi modificate de substanţele specificeprezente în nutreţuri. Astfel nutreţurile care au o influenţă mare asupra acestorînsuşiri sunt: rapiţa, varza , sfecla, guliile, nutreţul însilozat bogat în acid butiric,utreţuri mucegăite. Nutreţurile care influenţează neplăcut gustul şi mirosul lapteluie administrează în hrana vacilor numai după muls. Consumul unor plante ca:

usturoiniţă, pelin, măcriş depreciază gustul, mirosul şi conservabilitatea laptelui.

Page 36: Alimentatia animalelor

1.5.2. CERINTELE PENTRU PRODUCTIA DE LAPTE, ,

30

Aciditatea laptelui este influenţată de unele tulburări (cetoze, acidoze) cât şi dealimentaţie: sub alimentaţie energetică, deficit de celuloză brută în raţie, excespronunţat de proteină, dezechilibru mineral.

Stabilirea cerinţelor pentru animalele producătoare de lapte depinde în primulrând de compoziţia chimică a acestuia. Din acest punct de vedere laptele colostraleste mai bogat în proteină,grăsimi, substanţe minerale, enzime şi anticorpi dar maisărac în lactoză. După 5 - 6 zile de la fătare compoziţia chimică a laptelui semodifică, devenind caracteristică speciei, iar în cadrul acesteia în funcţie de rasă,vârstă, lună de lactaţie, stare de întreţinere. Din însăşi compoziţia chimică, rezultă căîn lapte se secretă mari cantităţi de substanţe a căror provenienţă o constituie hrana.Nivelul şi calitatea alimentaţiei, influenţează atât producţia cantitativă de lapte cât şiconţinutul acesteia în principalele elemente nutritive. Numai o alimentaţie completă,echilibrată şi în concordanţă cu cerinţele şi potenţialul productiv al animalelor asigurăo producţie corespunzătoare. Atât subalimentaţia cât şi supraalimentaţia duc lascăderea producţiei cantitative de lapte şi-a principalilor lui componenţi. Se ştie că lao valoare energetică constantă, nivelul proteinelor din raţie ca şi structura acestorainfluenţează producţia cantitatvă de lapte precum şi conţinutul lui în grăsime şiproteină. Sunt consideraţi ca aminoacizi limitanţi ai producţiei de lapte:metionina,lizina, histidina, la rumegătoare.

Prin proteinele microbiene se asigură 50 - 80% din necesarul de aminoacizi alvacilor de lapte, la care se adaugă aminoacizii din proteina din nutreţuri nedegradatăîn rumen şi respectiv aminoacizii aşa-zis protejaţi în special metionina şi lizina.

Nivelul raţiei în glucide influenţează conţinutul laptelui în grăsime şi înlactoză.

S-a constatat că raţiile deficitare în calciu şi fosfor precum şi insuficienţasărurilor de magneziu determină scăderea producţiei de lapte şi a conţinutuluiacestuia în grăsime. Asigurarea cerinţelor de substanţe minerale se impune 'cunecesitate, cunoscându-se faptul că într-o perioadă de lactaţie se elimină prin laptecantităţi mari de minerale, mai ales de calciu şi fosfor dar şi potasiu, natriu şi clor(aproximativ 22 kg minerale la vaci, 7 - 8 kg minerale la iepe şi 2 - 5 kg minerale lascroafe ).

Conţinutul laptelui în vitamina A este dependent de nivelul de asigurare alanimalelor cu vitamina A şi caroten. Vitaminele D şi E din lapte sânt puţin influenţatede alimentaţie.

Stabilirea cerinţelor în substanţe nutritive pentru producţia de lapte se face pebaza experienţelor de bilanţ nutritiv energetic şi material.

~erinţele de energieIn producţia de lapte energia metabolizabilă din nutreţuri este utilizată cu un

randament sporit (65 - 70%), faţă de producţia de carne şi grăsime (45 - 50% ).Pentru stabilirea cerinţelor de energie în producţia de lapte se pleacă de la valoarea

Page 37: Alimentatia animalelor

31calorică a laptelui, dependentă de compoziţia chimică şi echivalenţii calorici aicomponentelor din lapte. Astfel pentru 1 1 lapte de vacă cu 4% grăsime, 3,6%proteină şi 4,5% lactoză valoarea lui calorică va fi de:

40 g grăsime x 9,2 kcal = 368 kcal36 g proteină x 5,7 kcal = 205 kcal

175 kcal45g lactoză x 3,8 kcal = ----------------

748 kcal

Aplicand echivalentul energetic al unităţii nutritive:

'1 U.n, în producţia de lapte = 1680 kcal

x = 748 kcalde unde x = 0,45 U.n.

Pe baza acestui raţionament şi cunoscând producţia zilnică de lapte precum şicompoziţia lui chimică, se pot calcula cerinţele de energie pentru această producţie.în funcţie de compoziţia chimică, respectiv de valoarea calorică, cerinţele de energiepentru producţia de lapte la principalele specii de fermă sunt prezentate în tabelul 8.

Tabelul 8

Cerinţele de energie pentru producţia de lapte(după P.Halga şi col. 2005)

Provenienţa laptelui /kg lapteVFL VNL

Vacă 0,44 0,47**Oaie 0,65 0,71Capră 0,39 0,40Iapă 0,27* ?Scroafă 1538 kcal

*UF cal = 2200 kcal EN; ** lapte cu 3,5% grăsime

Cerinţele de energie pentru producţia de lapte depind de o serie de factori:antitatea şi compoziţia laptelui, vârsta, stadiul lactaţiei, condiţiile de creştere,

sănătatea, alimentaţia. TrebUIe să avem în vedere că la începutul lactaţiei, prin laptese elimina cantităţi de energie mai mari decât cele pe care animalul şi le poate asigura

Page 38: Alimentatia animalelor

32

prin hrană. În acest caz are loc o mobilizare a rezervelor corporale de grăsime depuseîn gestaţie avansată.

Cerinţele de proteină pentru producţia de lapte se stabilesc în funcţie deconţinutul laptelui în proteină şi coeficientul de utilizare a proteinei în producţia delapte (60 -70 %), folosind următoarea relaţie:

Tabelul 9

g proteină/kg lapteg PDI /kg lapte =

randment utilizareproteină în lapte

Cerinţele de proteină pentru producţia de lapte

Specia Conţinutul mediu, lapte Randament g PDII kg lapteg /kg utilizare

Vacă 31 0,64 48Oaie 45 - 65 0,58 76 -110Capră 29 0,64 45Iapă 25 0,60 42*Scroafă 55 0,70 110**

"Pdcal; ** PB

Ca şi în cazul energiei nici proteina din ingesta zilnică nu asigură cerinţelepentru vaci la începutul lactaţiei. Deficitul este asigurat prin utilizarea rezervelorcorporale depuse în perioada gestaţiei avansate.

Cerinţele de calciu şi fosfor pentru producţia de lapte se stabilesc în funcţie deconţinutul laptelui în fiecare substanţă şi de coeficientul de utilizare al mineralelordin nutreţuri ( 35 - 50% ).

g Ca / kg lapteCerinţe Ca (g/kg) =

randamentul utilizare Caîn producţia de lapte

De menţionat că şi în cazul substanţelor minerale are loc o mobilizare dupăfătare a rezervelor corporale, asigurându-şi cantităţile necesare.

Cerinţele de vitamine pentru producţia de lapte sunt inf1uenţate de mulţifactori: specia, aportul prin nutreţuri (pentru vitaminele liposolubile), felulvitaminelor etc.

Page 39: Alimentatia animalelor

33

1.6. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU, ,PRODUCŢIA DE OUĂ

1.6.1. INFLUENTA ALIMENTAŢIEIASUPRA PRODUCŢIEI DE OUĂ

Producţia de ouă în cadrul fiecărei specii este influenţată cantitativ şi calitativde nivelul nutritiv al alimentaţiei, de sortimentele de nutreţuri utilizate şi de calitateanutreţurilor.

Calitatea oului este dată de masa lui, rezistenţa coji, compoziţia chimică, gust,miros, culoare gălbenuş etc. Masa oului poate fi influenţată prin alimentaţie, princonţinutul hranei în proteine şi în special în acid linoleic. Influenţa nivelului proteic!!.lhranei asupra greutăţii oului este mai mare la găinile din rasele grele şi mai redusă

cele din rasele uşoare. S-a constatat că lipsa acidului linoleic din hrană determinăreducerea greutăţii oului. Calitatea cojii este apreciată prin grosime care influenţeazărezistenţa la spargere. O coajă rezistentă există atunci când grosimea acesteia este de,32 mrn, rezistând la o presiune de 2,6 - 3,7 kg. La calcifierea cojii oului contribuie

şi vitamina D3, prezenţa manganului şi zincului şi raportul acido-bazic din sânge întimpul formării cojii oului. Excesul de fosfor în hrană reduce mobilizarea calciuluidin oase. Carenţa în calciu determină demineralizarea organismului, reducereaproducţiei de ouă şi a ec1oziunii, obţinerea de ouă mici cu coajă subţire sau fără coajă.Aportul ridicat de calciu dereglează absorbţia magneziului şi reduce producţia de ouă,apacitatea de ecloziune şi rezistenţa cojii. Carenţa în NaCI diminuează apetitul,

reduce asimilarea calciului, diminuează producţia de ouă, masa ouălor şi rezistenţa laspargere a cojii. Carenţa de potasiu determină reducerea capacităţii de ecloziune şiîntârzie creşterea puilor. Manganul influenţează pozitiv rezistenţa cojii şi viablitateapuilor la ecloziune.

Carenţa vitaminelor şi a carotenului reduce intensitatea ouatului, capacitatea deecloziune şi viabilitatea puilor. Aportul optim de vitamina D, favorizează creştereaproducţiei de ouă, a rezistenţei la spargere a cojii şi măreşte capacitatea de ec1oziune.Carenţa în vitamina E reduce fecunditatea şi determină mortalitatea embrionilor înprimele zile de incubaţie. Dintre vitaminele complexului B cele mai importantepentru producţia de ouă, incubaţie şi viabilitatea puilor sunt: Bt. B2, B3, B6, B12.

Culoarea gălbenuşului este influenţată de pigmenţi carotenoidici (xantofile).Aceşti pigmenţi în urma absorbţiei în tubul digestiv sunt depozitaţi în gălbenuşul deou şi ţesutul adipos. Pentru colorarea gălbenuşului cei mai importanţi pigmenţi sunt:luteina din lucerna verde şi zeaxantina din porumbul galben. Pentru intensificareaculorii gălbenuşului se folosesc şi compuşi sintetici sau naturali cum suntcarotenoideie din boiaua de ardei.

Gustul şi mirosul ouălor pot fi depreciate prin utilizarea în hrană a făinii depeşte. Prezenţa petelor de sănge de pe gălbenuş se datorează alimentaţiei, respectiv

Page 40: Alimentatia animalelor

34

nivelului prea ridicat de proteină din hrană, folosirea soiei crude, carenţa în clor şivitamina A, prezenţa micotoxinelor.

1.6.2. CERINTELE PENTRU PRODUCTIA DE OUĂ, ,

Consumul mai ridicat al păsărilor pentru întreţinerea funcţiilor vitale, ca oconsecinţă a metabolismului mai accentuat, a mobilităţii şi intensităţii de creşteresporite, precum şi temperaturii corpului este compensat de valorificarea superioară ahranei în producţia de ouă şi carne.

Cerinţele în substanţe nutritive sunt influenţate de specie, rasă, vârstă,intensitatea ouatului, valoarea energetică şi nutritivă a hranei, valoarea calorică aoului, precum şi de gradul de folosire a energiei potenţiale din hrană. O caracteristicăa producţiei de ouă o reprezintă cantitatea mare de substanţe nutritive metabolizate încursul unui an. Raportat la 1 kg greutate corporală, în decursul unui an, găinilemetabolizează 20 - 25 kg substanţe nutritive absorbite în timp ce la vacă acesteareprezintă 6 - 7 kg şi la scroafă 4 kg.

Cerinţele de energie pentru producţia de ouă se stabilesc în funcţie deproducţia de masă ou realizată, valoarea calorică a acesteia şi coeficientul de utilizarea energiei metabolizabile din hrană în energie ou (60 - 70%). Cunoscând greutateaunui ou, intensitatea ouatului şi coeficientul de utilizare a energiei se poate stabilicerinţele de energie metabolizabilă pentru producţia de ouă. Adăugând la acestecerinţe şi energia metabolizabilă pentru funcţiile vitale rezultă cerinţele zilnice înenergie metabolizabilă a găinilor. Au fost elaborate relaţii matematice de calculpentru stabilirea cerinţelor de energie pentru găini din rase uşoare şi grele.

Păsările ouătoare îşi reglează consumul zilnic de nutreţ în funcţie de nivelulenergetic al reţetei. Dacă se administrează o reţetă cu un nivel energetic redus,aceasta va mări ingesta de nutreţ până la asigurarea necesarului zilnic.

Cerinţele de proteină pentru producţia de ouă se stabilesc în funcţie deconţinutul oului în proteină (6,6 g) şi de coeficientul de utilizare a proteinei din hranăîn proteina oului (60%). I

Proteina prezintă importanţă în hrana păsărilor atât sub raport cantitativ cât şicalitativ prin conţinutul în aminoacizi. Atât deficitul cât şi excesul sau lipsaechilibrului aminoacid determină o creştere a consumului specific pentru producţia deouă. Concomitent cu nivelul proteic trebuie asigurat şi cel al aminoacizilor esenţialicare trebuie colerat cu concentraţia energetică a hranei.

Cerinţele în substanţe minerale. La păsările ouătoare cerinţele cele mai marisunt pentru calciu. Cu două săptămâni înainte de a începe ouatul, găinile pot depune orezervă de calciu suficientă pentru 5 - 6 ouă. Lipsa unui nivel corespunzător de calciudin hrană pe parcursul producţiei, determină reducerea şi chiar încetarea ouatului. ÎL.perioada producţiei ridicate de ouă o găină trebuie să ingere până la 3,3 g Ca/zi.Cerinţele în calciu se stabilesc ţinând seama de conţinutul oului în calciu (2 -2,2 g),de intensitatea ouatului şi de coeficientul de utilizare a calciului din hrană (40 -60%). Din calciu ingerat se reţine în organism aproximativ 60% la găinile tinere şi40% la cele în vârstă. La o producţie mai mare de ouă, prin hrană se asigură o

Page 41: Alimentatia animalelor

35

cantitate mai mare de calciu iar după vârsta de 40 săptămâni a găinilor, scadetilizarea calciului în organism.

Un nivel prea ridicat de calciu în hrană atrage după sine o reducere aconsumului şi a digestibiităţii. Cerinţele în fosfor rămân constante pe perioadaproductiei de ouă. Coeficientul de utilizare a fosforului din hrană este de 50%. Având

vedere utilizarea mai slabă a fosforului din combinaţiile fitice, recomandările se.: pentru fosfor disponibil. Se apreciază că o cantitate de 400 - 450 mg fosfor3sponibil este suficientă pentru găinile ouătoare. Lipsa sodiului din hrană, prinomiterea suplimentării de sare, duce la scăderea producţiei şi chiar la încetareauatului. Pentru ouăle destinate incubaţiei prezintă importanţă asigurarea unor

raicroelemente, ca de exemplu manganul şi zincul, deoarece lipsa lor reduceacitatea de ecloziune şi vitalitatea puilor.

Cerinţele de vitaminePentru producţia de ouă cerinţele de vitamine sunt diferite în funcţie de

::e tinaţia ouălor, respectiv ouă de consum sau ouă pentru incubaţie. La stabilireazerinţelor optime de vitamine pentru păsări trebuie avut în vedere factorii care

ţionează diferit de la o vitamină la alta: factorii furajeri (adaos grăsimi), diferenţe::e necesar condiţionate genetic, condiţii de întreţinere (sol, baterii), factori de stres,

.abilitatea conţinutului de vitamine a nutreţurilor, pierderi de vitamine princonservare, depozitare şi procesare, disponibilitate a diferită a vitaminelor şizntivitaminele. Se apreciază că nivelul optim reprezintă de cel puţin 1,2 ori nivelulsrabilit experimental pentru rasele uşoare şi de 1,5 ori pentru rasele grele (tabelull0).

Tabelul laAportul suplimentar de vitamine pentru găini(după Sauveur, 1990 citat de P.Halga şi col. 2005)

Vitamina Rase uşoare Rase greleVitamina A, UI/kg 10000 15000Vitamina D3, UI/kg 2000 3000Vitamina E, mg/kg 10 25Vitamina K, mg/kg 2 3Vitamina B1, mg/kg 0,5 2Vitamina B2, mg/kg 4 6Vitamina B6, mg/kg - 2Vitamina B12, mg/kg 0,1 0,2Acid pantotenic, mg/kg 5 15Niacină, mg/kg 20 30Acid folie, mg/kg - 1Biotip.ă,mg/kg 0,1 0,15Colină, mg/kg 500 600

Page 42: Alimentatia animalelor

36

Carenţa unor vitamine (A, D, Bs, B6, B12) reduce intensitatea de ouat, iar încazul ouălor destinate incubaţiei este redusă capacitatea de ecloziune (A, D, Bs, Bn)creşte mortalitatea embrionară (D, E, B2, B3, B7, Bn). Carenţa în vitamina Ddetermină producerea de ouă fără coajă şi o coajă subţire a ouălor.

1.7. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA" ,DE LÂNĂ

1.7.1. INFLUENTA ALIMENTATIEI ASUPRA PRODUCTIEI, .... ' .... 'DELANA

Productia de lână este determinată de o serie de factori dintre care alimentatia, ,are un rol însemnat. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei ulterioare de lână seresimte încă din faza de fetus şi primele luni după fătare. În comparaţie cu celelalteproducţii animale, cerinţele în energie şi proteină pentru producţia de lână sunt maimici. În cazul unei alimentaţii deficitare, organismul foloseşte pentru sintezaproteinei din lână, proteinele musculare. În acest caz este afectată grosimea fibrei,lâna -fiind mai subţire (lână înfometată), ca urmare a reducerii activităţii mitotice afoliculilor. În situaţia în care carenţa este de lungă durată, o mare parte din foliculidevind nefuncţionali şi lâna cade.

Energia şi proteina din hrană sunt factorii cei mai importanţi care influenţeazăproducţia de lână.

Cerinţele de hrană pentru producţia de lână sunt dependente de calitatea şicantitatea lânii obţinute, ca şi de gradul de utilizare a hranei în producţia de lână, careîn medie este de 50%.

1.7.2. CERINTELE PENTRU PRODUCTIA DE LÂNĂ, ,

Asigurarea cerinţelor în energie la un nivel corespunzător se impune pentrurealizarea sintezei zilnice de proteină, în funcţie de potenţialul rasei. În acest sens unrol important îl are tipul raţiei. În cazul raţiilor în care se includ grosiere şi fânuri deproastă calitate, se reduce ingesta zilnică de substanţă uscată. În aceste situaţii,ingesta energetică nu asigură cerinţele producţiei potenţiale de lână. Carenţa hranei înenergie atrage după sine scăderea greutăţii corporale, reducerea producţiei de lapte şilână şi tulburări ale funcţiei de reproducţie. Cerinţele de energie pentru producţia delână se apreci~ză pe baza caloricităţii lânii şi coeficientului de utilizare a energiei dinhrană (50%). In practica alimentaţiei cerinţele de energie pentru producţia de lânăsunt incluse în cerinţele pentru funcţiile vitale.

Eficienţa utilizării proteinei pentru creşterea lânii diferă în funcţie de rasă,respectiv oile cu lână grosieră utilizează mai eficient proteina decât oile cu lână fină.În privinţa calităţii proteinei ce se administrează trebuie avut în vedere ca aceasta săconţină îndeosebi aminoacizii bogaţi în sulf (metionină, cistină). La nivelul

Page 43: Alimentatia animalelor

37

rumenului microsimbionţii sintetizează mare parte din aminoacizii necesari pentruroducţia de lână. La ovine cantitatea de proteină ce se asigură prin hrană prezintă o

mai mare importanţă decât calitatea ei.Pentru producţia de lână prezintă importanţă vitaminele liposolubile (A, D, E,

K), vitaminele hidrosolubile fiind sintetizate în rumen. Vitamina A are rol important::::t dezvoltarea foliculilor, carenţa acesteia produce căderea lânii. Pentru producţia de:mă sunt necesare atât macro cât şi microelementele. Astfel lipsa fosforului din hrană

uenţează negativ cantitatea de lână iar lipsa cuprului diminuează cantitatea lânii şi-:mduce dispariţia ondulaţiilor fibrelor. Sulful influenţează creşterea fibrelor în

gime şi sinteza cistinei în rumen. Carenţa în cobalt influenţează negativ producţia:z lână. În perioada de păşunat cresc cerinţele de sare, fapt pentru care aceasta sezsigură la discreţie.

1.8. CERINŢELE DE APĂ LA ANIMALE

Organismul animal îşi asigură cerinţele în apă prin: apa de reacţie, ce rezultă îna proceselor de oxidare a substanţelor nutritive în organism, apa existentă în

~~treţuri şi apa de băut.Cerinţele de apă la animale sunt înfluenţate de un complex de factori dintre

e cei alimentari au o importanţă deosebită. Dintre factorii alimentari mai:::::::!portanţiamintim: cantitatea de substanţă uscată ingerată, structura raţiilor,_ nţinutul în NaCl. Alţi factori care influenţează consumul de apă se referă la.emperatura mediului ambiant, individualitatea, forma de producţie etc.

Consumul de apă este influenţat în primul rând de cantitatea de substanţăzscată ingerată. Sub acest raport există diferenţe Între speciile de animale: 3,5 - 6l1a.znrine; 2 - 3,5 lla cabaline; 1,5 - 3 lovine; 1,5 - 2,5 lla porcine; 2 -3 lla păsări~ntru 1 kg substanţă uscată ingerată.

În ceea ce priveşte structura raţiei, s-a constatat că raţiile bazate pe nutreţurile=erzi, rădăcinoase şi borhoturi asigură în cea mai mare parte cerinţele zilnice de apă.

nţinutul ridicat în electroliţi, în special în NaCl, determină creşterea senzaţiei desete şi deci a consumului de apă.

Temperatura ridicată a mediului ambiant determină creşterea consumului de-.. ă peste valorile normale. Creşterea cea mai mare se înregistrează la păsări la care. a are un rol mai mare decât la mamifere, în reglarea temperaturii corporale, de_revenire a hipertermiei.

Page 44: Alimentatia animalelor

38

_1 NECESARUL DE APĂ

I Gestaţie I I La discreţie 1.-1 MODUL DEFURAJARE

--1'LapteI Porţionat r-

I}-+ I ouaDlRECŢlADE

II Temperatura

~EXPLOATARE

I Carne, spor I I Gust, miros r-I Muncă I I Turbiditate 1+ I INSUŞIRILE APEI

I îîijirid1imire ~

I La discreţie ~

1+1 SISTEMULDEADĂPATI Discontinuu

~ NIVELULIPRODUCŢIEI

~ ~~~ DmN)FNŢI I

~ SPECIA I--+j CATEGORIADEVARSrĂ

-.! SEXUL

-.! MASA CORPORALĂ

-1 COMPORTAMENTINDIVIDUAL

FACTORIDEPENDENTI DE IMEDIUL AMBIANT ,

I Temperatura"

I Umiditatea 1+I :art. cmnţi re rI OJMAT,MICRCXJJMAT I

I Radiaţii ~

Stare de sănătate

STRUCTURA,COMPOZIŢIA RAŢIEI

CorţinutulînSU

STARE FIZIOLOGICĂ

Page 45: Alimentatia animalelor

39

Tabelul 11Consumul zilnic de apă la animale

(după diferiţi autori)

Specificare Necesarul de apă1/24 h/cap

BOVINETauri de reproducţie - peste 700 kg 50

Vaci gestante 50Vaci în lactaţie:

~ 10 l lapte/zi 65~ 20 llaptelzi 85~ 301laptelzi 100

I Juninci gestante 45Tineret femel 3 - 6 luni 10Tineret femel 6 - 12 luni 25Tineret femel 12 - 18 luni 30Tineret femel peste 18 luni 35

Tineret la îngrăşat 100 - 200 kg 15 -20Tineret la îngrăşat 300 - 400 kg 25 -35

Tineret la îngrăşat 500 kg 40OVlNE

Berbeci, 70 - 80 kg 6Oi gestante 3,5 -4,5Oi în lactaţie 5,5 - 6,5

Miei 0,5Tineret ovin 1,2 - 3,5CABALINE 20 - 30PORCINE

Scroafe gestante 7-8Scroafe în lactaţie 12Porcine la îngrăşat 5 -10

PĂsĂRIGăini rase uşoare 200 -250 mlGăini rase grele 400 -450 ml

Pui broiler, 1 - 3 săptămâni 18 -105 mlPui broiler, 3 - 6 săptămâni 130- 210ml

Tineret de înlocuire - rase grele 15 - 220 mlTineret de înlocuire - rase uşoare 10- 200 ml

IEPURIFemele gestante şi masculi 0,7Femele în lactaţie + sugari 1,5

Tineret, 30 - 80 zile 0,4

Page 46: Alimentatia animalelor

40În cadrul speciei există diferenţe individuale sub raportul consumului zilnic de

apă, diferenţele fiind influenţate de particularităţile fiziologice ale animalului.Diferenţele de producţie la exterior (lapte, carne, ouă) atrag după sine cerinţe diferitede apă.

În cazul în care nu se asigură cerinţele de apă la animale, scade consumul dehrană şi odată cu aceasta şi producţia zilnică. Temperatura apei nu trebuie să fie maiscăzută de 9 - 100C.Din acest punct de vedere cele mai pretenţioase sunt porcinele şipăsările şi mai puţin pretenţioase ovinele.

Page 47: Alimentatia animalelor

41

APITOLULII

TEHNICA ÎNTOCMIRII RATIEI DE HRANĂ,

_.1. RAŢIA DE HRANĂ ŞAl CONDIŢIILE P~ CARE TREBUIE SĂLE INDEPLINEASCA

Prin raţia de hrană se înţelege cantitate a de nutreţuri administrată unui animalde 24 ore, în care trebuie să se asigure integral, cantitativ şi calitativ, cerinţele

:;.:=văzute de normă. Ca şi norma, raţia de hrană variază în funcţie de specie, rasă,- goria de vârstă, nivelul de producţie etc.

Pentru o bună valorificare a hranei este necesar ca raţia să îndeplineascăumite condiţii:

a). Să fie completă, adică să conţină cantitatea de energie şi substanţe nutritiverecomandate prin norme.

b). Să fie echilibrată, înţelegându-se prin aceasta ca diferitele grupe de_ stanţe nutritive trebuie să se găsească în anumite raporturi: ca de exemplu întresnbstanţele proteice şi neproteice care se exprimă prin raportul proteic, între diferitele_ bstanţe minerale, vitamine etc.

Dintre acestea raportul proteic sau relaţia nutritivă este cea mai importantă şi sestabileşte raportând g PDIUN, sau g PDlIUNL.

ExempluRaportul proteic al raţiilor de hrană pentru vaci în lactaţie este de 1/4,5- 1/6,

adică la o parte de substanţe proteice trebuie să corespundă 4,5- 6 părţi substanţe::utritive neproteice (glucide şi lipide).

Deoarece nutreţurile sunt caracterizate prin două valori PDIN şi PDIE raportul~ oteic alraţiei corespunde celei mai mici valori calculate.

Proporţia de participare a unui nutreţ sau grupe de nutreţuri în structura raţiei:rebuie să corespundă specificului cerinţelor animalelor. Verificarea se face prin

Page 48: Alimentatia animalelor

42

raportarea la substanţa uscată (SU) a raţiei, a cantităţii de SU asigurată de un anumitnutreţ.

SU(fân)x 100/ SU(raţie)= cât Ia sută din SU a raţiei este reprezentată prin fân

Echilibrarea minerală a raţiei se face prin raportul Ca/P, care variază între 1,3-2/1.

Pentru echilibrarea vitaminică se stabilesc raporturile reciproce dintre diferitelegrupe de vitamine.

c). Să fie săţioasă, adică să dea animalului senzaţia de sătul, ceea ce se asigurăprin volumul şi consistenţa raţiei. Conţinutul de substanţă uscată conferă animaluluiaceastă senzaţie.

d). Să fie gustoasă, pentru ca animalele să o consume cu plăcere. Gustul raţieieste dat de suculenţa nutreţurilor, de metoda de preparare şi de conţinutul unorsubstanţe (sare, substanţe aromatizante).

e). Să fie "sănătoasă", adică să nu conţină componente alterate, toxice saudăunătoare care să prejudicieze sănătatea, producţia, sau calitatea ei.

f). Să fie economică, adică să fie alcătuită din nutreţuri obţinute la un cost câtmai scăzut, cunoscându-se că 50 % din costul produselor animale este dat de valoareanutreţurilor la rumegătoare şi 60 - 70% la monogastrice.

Pentru animalele erbivore, raţia de hrană este formată din raţia de bazăalcătuită din nutreţuri de volum şi raţia suplimentară care cuprinde concentrateleenergetice şi proteice şi premixuri vitamino :- minerale.

Raţia de hrană poate să fie administrată la discreţie (ad libitum) sau porţionatăîn mai multe tainuri. Nutreţurile care alcătuiesc raţia pot să fie date într-un amestecomogen (ca raţie completă) sau separat într-o anumită ordine şi la diferite intervale detimp.

2.2. ÎNTOCMIREA RA ŢIEI DE HRANĂ

Prin alimentaţia normată se înţelege alimentaţia care se face dirijat, pe bazanormelor de hrană, asigurându-se astfel toţi nutrienţii, conform cerinţelor, diferenţiatpe specii, forme şi niveluri de producţie. În acest scop ne folosim de tabele în caresunt trecute: valoarea nutritivă a nutreţurilor şi normele de hrană.

Pe parcursul dezvoltării alimentaţiei, s-au elaborat mai multe tabele, dupămetoda de stabilire a valorii nutritive şi respectiv unităţile utilizate pentru exprimareaacesteia. Astfel, s-au elaborat tabele în care valoarea nutritivă este exprimată înconţinutul chimic brut al nutreţurilor, apoi în TSD, E.a., în unităţi furajere, U.n. ovăzşi în energie (brută, digestibilă, metabolizabilă sau netă).

În România, se utilizează în prezent tabele în care valoarea nutritivă esteexprimată în U.n. ovăz la 1 kg nutreţ pentru animalele mari şi în UNL, UNC la 1 kgnutreţ, conform noului sistem de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor larumegătoare (ANEXELE 1 şi II). Tabelele de valoare nutritivă arată şi conţinutul

Page 49: Alimentatia animalelor

43

nutreţurilor în P.D.- proteină digestibilă (g), Ca (g) şi P (g) şi vitamine (mg),respectiv în PDIN, PDIE, USV, UST, usa.

În tabelele de valoare nutritivă, pentru alcătuirea raţiilor, valoarea nutritivă este":ată la 1 kg nutreţ, fiind exprimată în S.u. (kg), u.n., P.D.(g), Ca(g), P(g) şi caroten

o), respectiv în SU (kg), UNL, UNC, PDIN (g), PDIE (g), Ca (g), P (g), USV,-:ST, usa.

Indicatorii noului sistem de apreciere a valoriinutritive a nutreţurilor la rumegătoare

Principalii indicatori de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor pentru::lIDegătoare sunt:

~ Conţinutul în SU a nutreţurilor, exprimat în g/kg nutreţ brut~ Conţinutul în energie netă lapte (exprimat în UNL) şi respectiv în

energie netă carne (exprimat în UNC), raportat la 1 kg SU sau 1 kgnutreţ brut (stare naturală).

1 UNL = 1457 kcal (6,1 MJ) energie netă lapte1 UNC = 1481 kcal (6,2 MJ) energie netă carne

~ Conţinutul în PDI (proteină digestibilă intestinală) exprimată în g/kg SUsau g/kg nutreţ în stare naturală. Aceasta se caracterizează prin douăcomponente:

PDIN- proteină digestibilă intestinală, permisă de conţinutul deazot al nutreţuluiPDIE- proteină digestibilă intestinală permisă de conţinutul înenergie al nutreţului

Ingestibilitatea nutreţurilor de volum, evidenţiată separat pentru: vaci de lapte,eret taurin şi ovine.

Ingestibilitatea nutreţurilor se măsoară în unităţi de saţietate specifice celor treizszegorii de animale:

~ USV - pentru vaci de lapte~ UST (USB - pentru tineret taurin în creştere/ îngrăşare~ usa - pentru ovine

Pentru stabilirea acestor unităţi de saţietate ca referinţă a fost luată "iarba verde-= pe o pajişte naturală" (cu 15%PB, 25%CB şi 77%DSa) care prin "convenţie" are

oarea de 1 US, la cele trei categorii de animale (1 USV= 140 g SU ing erată pe_0.75 din iarba de referinţă; 1 UST (USB)= 95 g SU/kgO.7S;1 usa= 75 g SU/Kg°,75).

Determinarea unităţilor de saţietate s-a făcut pe animale standard:~ Vacă adultă de 600 kg cu 25 1lapte cu 4% grăsime (USV)~ Junincă de rasă de lapte de 400 kg (UST) ,~ Batal de 60 kg.

Unităţile de saţietate sunt foarte utile la formularea raţiilor, putându-se apreciatitatea de SU posibil a fi ing erată din fiecare nutreţ. Cu cât unitatea de saţietate a

Page 50: Alimentatia animalelor

44unui nutreţ este mai mare, cu atât cantitatea ingerată din nutreţul respectiv este maimică.

~ Conţinutul în macroelemente, în special în calciu şi fosfor exprimat îngrame/kg SU sau gram/kg nutreţ în stare naturală.

Raportul dintre conţinutul în energie al nutreţului sau raţiei (UNL sau UNC) şivaloarea sa de încărcare (exprimată în unităţi de saţietate specifice categoriei deanimale) poartă numele de densitate energetică. Aceasta exprimă, în fapt, cantitateade energie (UNL sau UNC) corespunzătoare unei unităţi de saţietate. Dacă densitateaenergetică a nutreţurilor de volum din raţie este mai mică decât densitatea energeticăreieşită din norma de hrană (DEV < DERm) atunci animalul nu poate ingera ocantitate suficientă pentru a-şi acoperi cerinţele energetice, ceea ce impune utilizareanutreţurilor concentrate, care să mărească densitatea energetică a raţiei până la nivelulcerinţelor. Totodată, acest nutreţ concentrat sau amestec de nutreţuri concentrate vamicşora cantitatea ingerată de nutreţuri de volum cu o cotă de substituire cu atât maimare cu cât cantitatea de concentrate folosită este mai mare. Din aceste considerentea fost introdusă noţiunea de "valoare de saţietate aparentă" care se stabileşte dintabele în funcţie de densitatea energetică şi valoarea de saţietate a nutreţului de volumpe de o parte şi densitatea energetică a raţiei impusă de norma de hrană pe de altăparte (ANEXA III).

Tehnica întocmirii raţiilor de hrană

Raţiile de hrană se alcătuiesc prin parcurgerea următoarelor etape de lucru:1. Se stabileşte necesarul de energie şi substanţe nutritive ale animalului pe baza

normelor de hrană2. Se întocmeşte lista cu nutreţurile care vor intra în alcătuirea raţiei. Nutreţurile

se aleg în funcţie de cerinţele nutritive ale animalelor şi de existenţa lor înfermă.

3. Alcătuirea propriu-zisă a raţiei, constă în stabilirea cantităţii fiecărui nutreţ careeste introdus în raţie şi calculul conţinutului în energie şi în substanţe nutritivecu care contribuie nutreţul respectiv la valoarea totală a raţiei.Cantitatea unui nutreţ într-o raţie se poate stabili prin metoda tatonării şi a

experienţei acumulate sau prin programe specifice de calculator.Pentru fiecare cantitate de nutreţ introdusă în raţie, conţinutul de energie şi

substanţele nutritive se stabilesc cu ajutorul tabelelor de valoare nutritivă anutreţurilor. Prin însumarea valorilor parţiale ale nutreţurilor utilizate se obţineconţinutul total în energie şi substanţe nutritive a raţiei furajere.

4. Verificarea raţiei constă în confruntarea totalului de energie şi substanţenutritive cu necesarul stabilit pe bază de norme. Faţă de necesarul stabilit nu seadmit diferenţe în minus, în schimb se admit depăşiri cu până la 10 % laenergie şi proteină digestibilă. În continuare se va verifica volumul şi structuraraţiei, raportul proteic, raportul calciu/fosfor şi conţinutul în caroten.

5. Împărţirea raţiei în tainuri, care se face în funcţie de specie, vârstă, nivelulproducţiei şi starea fiziologică a animalului. În general, pentru animalele adulteraţia se împarte în 2-3 tainuri, iar pentru tineret în 4-6 tainuri.

Page 51: Alimentatia animalelor

45

~rempluSe va alcătui raţia pentru o vacă de lapte în greutate de 600 kg, cu o producţie

-~ 20 1 lapte pe zi, şi 3,8% grăsime în lapte, iarna, cunoscând că ferma dispune de:ran natural, fân de lucernă, sfeclă furajeră, porumb însilozat, uruială de porumb,:o fat dicalcic şi sare (tabelul 12).

Tabelu112

Raţie pentru o vacă de lapte de 600 de kg, perioada de iarnă, 20 de litri de laptepe zi cu 3,8% grăsime

Necesar kg S.u. U.N. P.D. Ca P Sare Carotennutreţuri (kg) (g) (g) (g) (g) (mg)

19,24 14,7 1300 88 63 66 480ran de 6 5,172 2,82 336 40,8 12,6 - 144dealFân de 4 3,36 1,92 488 55,2 7,2 - 104lucernăPorumb 21 5,145 5,25 189 23,1 10,5 - 378silozSfeclă 10 1,25 1,2 90 3,5 3 - OfurajerăUruială de 3 2,52 3,57 237 1,5 7,5 - 6porumbFosfat 0,12 0,117 - - 28,8 22,2 - -dicalcicSare 0,066 - - - - - 66 -Total 17,564 14,76 1340 152,9 63 66 632

a). Norma de hrană este dată în normativ, separat pentru întreţinerea funcţiilorOraleşi separat pentru 20 litri lapte (tabelul 13).

Necesarul pentru 20 litri lapte se obţine înmulţind necesarul corespunzător:;;entru1litru lapte cu 3,8% grăsime cu 20. Prin însumarea necesarului de întreţinere

cel pentru producţie se obţine norma de hrană totală.b) Lista de nutreţuri; în cazul nostru, fân natural, fân de lucernă, sfeclă furajeră,

_ rumb însilozat, uruială de porumb etc.c) Alcătuirea raţiei; prin tatonări se stabilesc cantităţile din fiecare nutreţ înscris

~ listă (fân natural, fân de lucernă etc.) şi se calculează valorile nutritive pe care lerealizează. Acest calculse face în primul rând pentru U.n. şi P.D., iar după ce seconstată realizarea acestora se fac calcule pentru S.U., Ca, Pete.

Page 52: Alimentatia animalelor

46

Tabelul 13

Calculul normei de hrană pentru o vacă de 600 de kg cu producţiazilnică de 20 de litri de lapte (3,8%)

Specificare S.U. U.N. P.D. Ca P Sare Caroten(kg) (g) (g) (g) (g) (mg)

Necesar pentru 9,6 5,1 340 30 15 26 180functiile vitaleNecesar pentru 20 9,64 9,6 960 58 48 40 3001lapte 3,8%grăsimeTotal 19,24 14,7 1300 88 63 66 480

Tehnica întocmirii raţiilor după modelul propus de IBNA

d) Verificarea raţiei; se însumează valorile, pe principii nutntive şi totalulasigurat în raţie se compară cu necesarul prevăzut de norma de hrană.

e) Împărţirea raţiei se face în două tainuri, din care fânul se va administra înproporţie de 1/3 dimineaţa şi 2/3 seara, iar suculentele şi concentratele în proporţie de2/3 dimineaţa şi 1/3 seara.

În alimentaţia eficientă a rumegătoarelor, obiectivul principal în cele mai multecazuri constă în administrarea unor cantităţi maxime de nutreţuri de volum (resursefurajere locale ieftine) şi cantităţi cât mai mici de concentrate (necesare pentruechilibrarea şi completarea raţiilor). Pentru a îndeplini acest deziderat la întocmirearaţiilor furajere, după stabilirea normei de hrană şi selectarea nutreţurilor care intră înstructura raţiei trebuie să se parcurgă următoarele etape (lNRA, 1988):

~ 1 - stabilirea cantităţii maxime de nutreţuri de volum care poate fiingerată de animal;

~ II - realizarea echilibrului energo-proteic al raţiei prin folosirea denutreţuri concentrate;

~ III - realizarea echilibrului mineral şi chiar vitaminic al raţiei.

Cantitatea maximă de nutreţuri de volum ce poate fi ingerată de animal sestabileşte direct în funcţie de situaţie:

a. Dacă densitatea energetică a nutreţului de volum (DEV) este mai maredecât densitatea energetică minimă a raţiei (DERrn) - stabilită pe baza normei dehrană -, atunci nutreţul de volum poate fi administrat singur în raţie, acoperindcerinţele de energie. Acesta se poate administra restricţionat (dacă se urmăreşte unanumit nivel de producţie - UNC din normă/ UNC la 1 kg SU din nutreţul de volum)- la discreţie; cantitatea maximă ce poate fi ingerată de animal fiind calculată pe bazaraportului: capacitatea de ingestă a animalului! valoarea de saţietate a nutreţului devolum.

Page 53: Alimentatia animalelor

47b. Dacă DEV < DERm, presupune că nutreţul de volum administrat la

discretie să fie asociat cu un nutret concentrat, ceea ce va antrena o scădere acantităţii de nutreţ de volum consumat de animal. În această situaţie se stabileşte (cuajutorul unor tabele elaborate de INRA) o valoare a USB (unitatea de saţietate pentrubovine) "aparentă" a nutreţului de volum în funcţie de:

~ Valoarea de saţietate a nutreţului de volum, raportată la 1 kg SU;~ Valoarea energetică a nutreţului de volum (UNCI kg SU);~ Densitatea energetică minimă a raţiei (DERm = UNCI capacitatea de

ingestă)

Cantitatea de nutreţ de volum ingerată (kg SU) = capacitatea de ingestă/ USB"aparentă"

II. Cantitatea de concentrate necesară pentru echilibrarea şi completarearaţiei de bază se face pe baza diferenţei dintre norma de hrană şi aportul nutreţurilorne volum. În cazul proteinei se ia în considerare cel mai mare deficit stabilit pentru?DIN sau PDIE. Dacă după adăugarea concentratelor există un exces de PDIE faţă de"JDIN, atunci raportul PDIE- PDINI UNC (UNL) nu trebuie să depăşească valoarea_O.

III. În practica alimentaţiei rumeg~toarelor se ia în considerare numaizsigurarea cerinţelor de calciu şi fosfor. In cazul unor producţii ridicate se. corporează în concentrate premixuri vitamino-minerale adecvate.

Exemplu de raţii de hrană pentru vaci de lapte alcătuitedupă modelul propus de IBNA

La întocmirea raţiei se parcurg următoarele etape de lucru:1. Stabilirea necesarului de energie şi substanţe nutritiveSe stabileşte necesarul de energie şi substanţe nutritive pentru întreţinerea

- cţiilor vitale şi pentru producţia de lapte pe baza normelor de hrană. Pentru vacile_ greutate corporală de 600, 650 şi 700 kg, necesarul de întreţinere este prezentat în:::ilielulurmător (tabelul 14).

Tabelul 14

Necesarul de substanţe nutritive în funcţie de greutatea corporală

Greutatea SU UNL PDIN PDIE Ca P Sare UrDLcorporală kg g g g g g

Kg600 8,8 6 395 395 30 18 30 -- - .. . - ..SU - substanţa uscata; UNL - umtatea nutritivă lapte; PDIN - proteină digestibilă intestinală

- proteină digestibilă intestinală de origine microbiană care poate fi sintetizată în funcţie detitatea de azot disponibil; PDIE - proteină digestibilă intestina1ă + proteină digestibilă intestinală

- origine microbiană care poate fi sintetizată în funcţie de energia disponibilă; Ca - calciu; P -- for; UIDL - unităţi de încărcare digestivă pentru vaci cu lapte. Necesarul se calculează astfel:- esarul de SU (kg) = 0,025x greutatea vacii (în kg) + O,lx producţia de lapte (în litri); necesarulze UNL = 1,68 + O,72x greutatea vaci în kgllOO; necesarul de PDIE este = 95 + 0,5 x grutatea vacii"- kg.

Page 54: Alimentatia animalelor

Tabelul 15

48

Pentru a asigura substanţele nutritive pentru producţii de lapte diferite, lanecesarul pentru întreţinere se adaugă cel pentru producţia de lapte obţinută (tabelul15).

Necesarul energetic şi substanţe nutritive în funcţie de producţiade lapte

Producţie lapte SU UNL PDIN PDIE Ca P Sare UIDL(kg) kg g g g 2: 2:15 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30 15,920 9,4 10,4 960 960 70 50 40 16,225 11,7 13 1200 1200 87,5 62,5 50 17,230 14,1 15,6 1440 1440 105 75 60 17,735 16,4 18,2 1680 1680 122,5 87,5 70 17,9

Necesarul pentru un kg lapte este: SU (kg) =0,47; UNL = 0,52 ŞI necesarul de PDIE = 48

2. Inventarierea nutreţurilor care vor alcătui raţiaSe întocmeşte lista cu nutreţurile care vor intra în alcătuirea raţiei. Nutreţurile se

aleg în funcţie de cerinţele animalelor şi de existenţa lor în fermă. Pentru perioada devară, la raţia de bază, s-a folosit masa verde provenită din pajiştile de câmpie şilucernă. Corecţia s-a făcut prin adăugarea de concentrate ca orzul şi tărâţele. Redămîn tabelul următor lista cu nutreţurile utilizate şi valoarea nutritivă a acestora:

Tabelul 16

Conţinutul energetic şi în substanţe nutritive a unor nutreţuri

Specificare SU UNL PDIN PDIE Ca P UIDL'kg g g g g

Pajişti de 0,23 0,19 14 15 1,2 0,6 1,11câmpieLucernă 0,189 0,16 21 16 3,1 0,6 1

Orz 0,86 1,2 68 88 0,6 3,4 -Tărâte 0,87 0,87 92 74 1,4 12 -

La raţia de bază corectată s-au adăugat două structuri de amestecuri deconcentrate care să asigure diferenţa de necesar pentru susţinerea producţiei de lapte.

Page 55: Alimentatia animalelor

49Tabelul 17

AC 1 - Amestec de concentrate care asigură 71,85 g PDIN/UNL

Specificare % SU UNL PDIN PDIE Ca P SarePorumb 49,5 42,57 63,855 3465 5098,5 9,9 148,5Orz 30 25,8 36 2040 2640 18 102Srot floare 16 14,08 7,04 2176 1152 64 153,6Sare 1 0,9 1000Cretă 0,5 0,45 195furajerăFosfat 2 1,8 512monosodicPremixitamino- 1 0,9

mineralTotal 100 86,5 106,9 7681 8890,5 286,9 916,1 1000Revine pe 0,865 1,069 76,810 88,905 2,869 9,161 10,000kg

Tabelul 18

AC 2 - Amestec de concentrate care asigură 79,64 g PDIN/UNL

Specificare % SU UNL PDIN PDIE Ca P SarePorumb 40 34,4 51,6 2800 4120 8 120Orz 33 28,38 39,6 2244 2904 19,8 112,2Srot floare 22 19,36 9,68 2992 1584 88 211,2Sare 1 0,9 1000Cretă 1 0,9 390furajerăFosfat 2 1,8 512monosodicPremix 1 0,9itamino-

mineralTotal 100 86,64 100,88 8036 8608 505,8 955,4 1000Revine pe 0,866 1,009 80,360 86,080 5,058 9,554 10,000kg

3. Alcătuirea raţieiAlcătuirea propriu-zisă a raţiei constă în stabilirea cantităţii fiecărui nutreţ

trodus în raţie şi calculul conţinutului în energie şi în substanţe nutritive cu carecontribuie nutreţul respectiv la valoarea totală a raţiei.

Page 56: Alimentatia animalelor

50

Pentru fiecare cantitate de nutreţ introdusă în raţie, conţinutul de energie şisubstanţe nutritive se stabileşte cu ajutorul tabelelor de valori nutritive a nutreţurilor.Prin însumarea valorilor parţiale ale nutreţurilor utilizate, se obţine conţinutul total înenergi~ şi substanţe nutritive a raţiei furajere.

In raţia 2, diferenţa faţă de raţia de bază constă în asigurarea a 2,5 kg amestec~e concentrate care asigură cerinţele pentru producţia de lapte care a crescut cu 5 kg.In acelaşi mod se va proceda pentru producţii de lapte mai mari cu 10,15 şi 20 de kg(tabelul 20).

Tabelul 19

Raţie de bază 1 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică 15 kg laptecu 3,8 - 4 % grăsime

Tabelul 20

Raţia 2 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 20 kg laptecu 3,8 - 4% grăsime

Specificare Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P Sare UIDLnutreţ g g g g g(kg)

Necesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30Necesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30 15,9Necesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60 15,9Paiişti câmpie I 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20 12,00Lucernă T 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80 3,40Total ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00 0,00 15,40Orz I 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74 OTărâte I 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2 OTotal raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94 15,40corectată

Specificare I Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P Sare UIDLnutret (kg) g g g g g

Necesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30Necesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30 15,9Necesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60 15,9lPa;işti câmpie I 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20 12,00Lucernă I 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80 3,40[Total ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00 0,00 15,40Orz I 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74 O[I'ărâţe I 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2 Oratairatiede bază corectată 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94 15,40CI I 2,5 2,16 2,67 192,03 222,26 7,17 22,90 25 Ootal I 18,28 16,76 1404,0 1393,4 121,6 78,84 25 15,40

Page 57: Alimentatia animalelor

51

Tabelul 21

Raţia 3 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 25 kg laptecu 3,8 - 4% grăsime

ecificare I Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P Sare UlDLnutret (kg) g g g g g

~ecesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30~ ecesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30 15,9~ecesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60 15,9?ajişti 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20 12,00zâmpie=-ucemă 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80 3,40~oral ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00 0,00 15,40Drz 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74 O_Mâte 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2 O-=-taI raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94 15,40corectată_-~C1 5,1 4,41 5,45 391,73 453,42 14,63 46,72 51 O:.;:}ta! 20,53 19,54 1603,7 1624,6 129,0 102,6 51 15,40

Tabelul 22

Raţia 4 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 30 kg laptecu 3,8 - 4% grăsime

~ cificarel Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P Sare UlDLnutret (kg) g g g g g

~ecesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30Xecesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30 15,9Xecesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60 15,9Pajişti 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20 12,00câmpieLucemă 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80 3,401.. otal ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00 0,00 15,40Orz 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74 OTărâte 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2 OTotal raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94 15,40corectată_-\C2 7,9 6,84 7,97 634,84 680,03 39,96 75,4 79 OTotal 22,96 22,06 1846,8 1851,2 154,36 131,4 79 15,40

Page 58: Alimentatia animalelor

52

Tabelul 23

Raţia 5 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 35 kg lapte cu 3,8 - 4%grăsime

Specificare I Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P Sare UIDLnutret (kg) g g g g g

Necesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30Necesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30 15,9Necesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60 15,9Pajişti 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20 12,00câmpieLucernă 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80 3,40Total ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00 0,00 15,40Orz 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74 °Tărâte 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2 °Total raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94 15,40corectatăAC2 10,8 9,36 10,90 867,89 929,66 54,63 103,18 108 °Total 25,47 24,98 2079,9 2100,9 169,03 159,12 108 15,40

4.Verificarea raţieiVerificarea raţiei constă în compararea totalului de energie şi substanţe

nutritive asigurat prin nutreţuri cu necesarul stabilit în funcţie de greutatea animaluluişi producţia de lapte. Se recomandă ca raţia să corespundă normei, admiţându-sedepăşiri de până la 10% la energie şi proteină digestibilă. În continuare se va verificavolumul şi structura raţiei, raportul proteic şi raportul Ca!P.

Se poate verifica dacă raţia este săţioasă prin asigurarea cantităţii de SU şim~. I

5.Împărtirea ratiei în tainuriÎmpărţirea raţiei în tainuri - se face în funcţie de vârstă, de nivelul de producţie

şi de starea fiziologică a animalului. În general, pentru animalele adulte, raţia seîmparte în 2 - 3 tainuri /zi.

Page 59: Alimentatia animalelor

53

CAPITOLUL III

SPECIFICUL ALIMENTATIEI TAURINELOR,

3.1. PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE ASUBSTANTELOR NUTRITIVE LA TAURINE,

Datorită digestiei complexe, alimentaţia taurinelor prezintă o serie departicularităţi. Astfel, capacitatea şi compartimentarea tubului digestiv permitecestei specii prelucrarea digestivă a unor cantităţi mari de nutreţuri voluminoase cu

un conţinut ridicat în celuloză.Datorită acestui fapt taurinele pot valorifica bine nutreţurile verzi, fânurile şi

:5.broaselegrosiere, nutreţul însilozat şi alte nutreţuri de volum pe seama cărora potsă-şi asigure până la 80% din cerinţele de substanţe nutritive. În acelaşi timp subacţiunea florei bacteriene au loc la nivelul rumenului , procese de scindare şi desinteză prin care taurinele îşi pot asigura cantităţi însemnate de proteine şi vitamineleC, K şi complexul B. În acest fel la rumegătoare nu apar carenţe ale vitaminelorhidrosolubile.

Masa totală microbiană reprezintă 5 - 10% din conţinutul rumenal fiindapreciată la 3 până la 8 kg şi este influenţată de tipul raţiei. Poate fi influenţată şistructura bacteriană, astfel la raţiile bogate în concentrate se reduce conţinutulrumenal în bacterii celulozice.

Procesele rumenale atrag după sine unele avantaje: valorificarea eficientă anutreţurilor celulozice; convertirea proteinei mai puţin valoroasă din nutreţuri şi aubstanţelor azotate neproteice, în proteină cu o valoare biologică ridicată.

Page 60: Alimentatia animalelor

54

Produşii principali ai proceselor de digestie rumenală sunt acizii graşi volatili(AGV) ce iau naştere pe seama fermentării glucidelor şi mai puţin pe cea aproteinelor şi grăsimilor din nutreţuri. Din totalul acizilor graşi volatili, acizii acetic,propionic şi butiric reprezintă până la 95%. Aceştea asigură până la 60 - 70% dincerinţele în energie ale taurinelor. Bacteriile şi protozoarele care ajung cu bolulalimentar în intestinul subţire sunt supuse procesului de digestie asigurând minimum50% din cerinţele de proteină, aminoacizi ale animalului. Microorganismele dinrumen scindează parţial sau total substanţele azotate din hrană până la amoniac careeste metabolizat.

Acizii graşi volatili au acţiuni specifice în procesele metabolice din organism.Acidul acetic (produsul principal al digestiei celulozei) are rol important înlactogeneză şi în sinteza grăsimii din lapte, acidul propionic are rol în sinteza tisularăşi allactozei, iar acidul butiric intervine în sinteza proteinei şi a lactozei din lapte. Înurma proceselor de scindare şi sinteză din rumen mai rezultă bioxidul de carbon,metanul, căldura de fermentaţie, masa celurală microbiană şi poliglucide încorporateîn masa microbiană.

Cantitatea şi proporţia AGV absorbiţi în cursul unei zile este influenţată destructura raţiei şi de modul de administrare a hranei. S-a constatat că pH rumenalinfluenţează raportul între AGV. Astfel dacă valoarea acestuia scade sub 6 seformează o cantitate mai redusă de acid acetic decât de acid propionic. Acestfenomen are loc mai ales în cazul raţiilor bogate în glucide uşor solubile care sunttransformate în cea mai mare parte în acid lactic. Prin acumularea acestuia în rumense crează un pH de 4,5 fapt ce favorizează procesele de decarboxilare aaminoacizilor, formarea de amine toxice şi apariţia acidozei. Prin transformare în ceamai mare parte a acidului lactic în acid propionic şi mai puţin în acid acetic seproduce un dezechilibru al raportului dinte aceşti doi acizi. Schimbarea raportuluiacid acetic (scade) : acid propronic (creşte) duce concomitent la scăderea grăsimii dinlapte şi la sinteza tisulară, substanţele nutritive fiind valorificate eficient princreşterea în greutate.

Pentru producţia de lapte raportul optim acid acetic : acid propionic este de 3 :1, în timp ce în producţia de carne de 1,7 : 1. Schimbarea valorii acestui raport sepoate petrece şi în cazul raţiilor cu un conţinut redus în celuloză (sub 13 - 14 %) .Astfel de situaţii pot să apară când se utilizează fibroase puţine, nutreţ verde tânăr,fânu1măcinat sau granulat sau raţii cu peste 60% concentrate.

Absorbţia acizilor graşi volatili este influenţată de concentraţia lor, care creşteîn primele ore de la furajare şi apoi scade treptat până la tainul următor. Absorbţiaeste favorizată în acelaşi timp de un pH mai scăzut al conţinutului rumenal. Când pH-ul creşte la 7 - 7,5 rata absorbţiei începe să scadă.

Page 61: Alimentatia animalelor

55

Influenţa structurii raţiei asupra digestiei rumenale şi a producţiei

Un rol important asupra digestiei rumenale îl are tipul alimentaţiei. Astfelstructura raţiei, echilibrarea ei, modul de preparare şi programul de furajare pot săInfluenţeze procesele rumenale şi prin aceasta producţia şi reproducţia animalelor.

Un indiciu al mersului proceselor digestei îl constituie pH-ul rumenal care areralorile normale cuprinse între 6,3 - 6,8 la vaci de lapte. Aceste valori sunt realizatela o raţie pe bază de fibroase, grosiere, porumb siloz recoltat în faza de ceară în careceluloza reprezintă minimum 14% din substanţa uscată la vaci şi 12% la juninci şi

uri. La o raţie pe bază de fibroase se realizează o secreţie salivară abundentă care:;rin proprietatea tampon menţine pH-ul rumenalla valori ridicate.

I Nutreţurile concentrate, rădăcinoasele şi nutreţul însilozat bogat în apă reducsecreţia salivară astfel că pH scade până la 5,5.

Trecerea rapidă la raţii cu cantităţi mari de concentrate sau rădăcinoase (sfeclaie zahăr) pot să reducă pH-ul sub 4,6 ca urmare a transformării rapide a glucideloraşor digestibile în acid lactic care se absoarbe mai slab la nivelul rumenului. Prinscăderea pfl-lui rumenal apare acidoza cu consecinţele ei negative: reducereaconsumului de nutreţuri, reducerea grăsimii din lapte, modificarea gustului şi calităţiiIzptelui, apariţia mamitelor, tulburări de reproducţie. Un pH scăzut sub 6 determinăreducerea digestibilităţii hranei la nivelul rumenului prin inhibarea dezvoltării

teriilor celulozice cât şi pe parcursul tractusului intestinal.Pentru a preveni apariţia acidozei trebuie asigurat minirnul de celuloză (14%),

. raţia furajeră şi a unui tain de voluminoase. De asemenea cerealele se utilizează_ b formă aplatizate sau măcinate grosier şi se administrează în cantităţi crescânde

ă la nivelul stabilit prin raţie. Se pot utiliza şi substanţe tampon cum ar fi.carbonatul de sodiu care se administrează în cantitate de 100 - 500 glzi. Acesta serroduce în raţie pogresiv pentru a evita reducerea apetitului. Ca substanţe tampon se

::lai pot utiliza carbonatul de calciu, bentonita, acetatul de sodiu, oxidul de magneziu.Alcaloza rumenală apare când se administrează raţii sărace în glucide şi

oogate în proteine, nitraţi şi uree care reduc concentraţia AGV în pararel cu creştereazmoniacului în rumen. În alcaloza rumenală care este de asemenea dăunătoare apar-.:nnătoarele aspecte: scade consumul de nutreţuri; scade conţinutul de grăsime din

pte; modificări de calitate a laptelui; tulburări de reproducţie.Alcaloza apare când se utilizează timp îndelungat raţii cu un nivel proteic

:idicat (peste 18%). În caz de alcaloză, se pot adminsitra oral l - 2 1oţet diluat cu apă~entru a determina scăderea pH-ului şi reducerea absorbţiei amoniacului din rumen.

Page 62: Alimentatia animalelor

56

Tabelul 24

Cauzele şi efectele abaterii de la valorile optime ale pH-ului rumenal

pH prea scăzut(acidoză rumenală pH < 6)

Ratii cu cantiăti mari de, ,concentrate foarte finmăcinate şi rădăcinoase(sfeclă de zahăr);insuficienţa fibroaselor înraţii, silozuri foarte acide~ Scade producţia de lapte~ Scade consumul de

nutreţuri~ Scade conţinutul de

grăsimi din lapte~ Modificari de calitate a

laptelui~ Mastite~ Timpanism~ Tulburări digestive~ Tulburări nervoase~ Tulburări de reproducţie

Valoarea optimă< pH-ului rumenal >

6,3 - 6,8 la vaci de lapte6,0 - 6,5 la taurine la

îngrăşat

pH prea ridicat(alcaloză

rumenală pH > 7,5)

Raţii sărace în glucide(energie) şi bogate înproteine, nitraţi şiuree~ Scade consumul de

nutreţuri~ Scade conţinutul de

grăsimi din lapte~ Modificari de

calitate a laptelui~ Tetanie~ Diaree~ Cetoze~ Tulburări de

reproducţie~ Tulburări nervoase

3.2. ALIMENTATIA TAURILOR DE REPRODUC TIE, ,

Alimentaţia raţională a taurilor trebuie să asigure condiţia de reproducţie pe totparcursul anului, influenţând favorabil desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie.La stabilirea regimului de hrănire şi alcătuire a raţiilor, se vor avea în vedereurmătoarele obiective: menţinerea lor în perfectă condiţie de reproducător;menţinerea apetitului sexual; obţinerea unui material seminal de calitate şi în cantitate

Page 63: Alimentatia animalelor

57

suficientă. Pentru realizarea acestor obiective este bine ca raţia zilnică a taurilor săaibă un volum mic, să cuprindă nutreţuri variate, de bună calitate, cu valoare nutritivă::idicată şi să corespundă normelor de hrană în vigoare. Nu se recomandă tipul de

ănire voluminos, deoarece acesta duce la mărirea abdomenului şi reducereapotenţei sexuale.

Dacă subalimentaţia şi alimentaţia dezechilibrată se reflectă asupra cantităţii şicalităţii materialului seminal, supraalimentaţia este mult mai dăunătoare, determinând~ grăşarea, urmată de tulburări locomotorii şi reducerea apetitului sexual.

Cerinţele nutriţionale ale taurilor sunt determinate de:~ Masa corporală~ Intensitatea folosirii la montă (numărul de recoltări; monte pe săptămână).

Normele de hrană pentru taurii adulţi sunt prezentate în tabelele 25 şi 26.

Tabelul 25

Normele de hrană pentru taurii de reproducţie

Greut. CI SU ENC PDI Ca P Mg Na DERmcorp. (UST) max. (UNC) (g) (g) (g) (g) (g)(kg) (kg)700 10,1 10,0 7,23 460 56 42 14 20 0,72800 11,2 10,5 8,03 510 65 48 14 21 0,72900 12,0 11,0 8,72 560 68 52 15 23 0,731000 12,8 12,0 9,40 610 72 56 16 24 0,731100 14,0 13,0 10,21 650 74 58 17 25 0,731200 14,7 14,0 10,90 695 76 60 18 26 0,741300 15,5 15,0 11,47 740 78 62 19 27 0,74

La întocmirea raţiilor furajere se ţine cont de faptul că taurii au o capacitate deingestie mai mică decât vacile, respectiv 1,8 kg S.UI 100 kg masă vie (faţă de 2,5 kg

.UI 100 kg masă vie, la vaci).

Page 64: Alimentatia animalelor

58

Tabelul 26

Vara Nutreţ verdeFibroaseConcentrate

10-202-4

1,5 - 4,0

15 - 252-52-5

Norme de hrană pentru taurii de reproducţie

Greutatea S.U. U.n P.d Ca P Sare CarotenCorporală (kg) (g) (g) (g) (g) (mg)

(kg)1. Tauri în inactivitate (repaus)

500 10,0 5,8 521 35 29 35 200600 11,0 6,5 564 39 33 42 240700 12,2 7,2 651 43 36 56 280800 13,1 7,8 675 47 38 59 320900 14,2 8,4 725 51 42 63 360

2. Tauri cu activitate mijlocie (o montă pe zi)500 12,2 6,3 663 44 37 40 300600 11,4 7,1 750 50 42 48 360700 12,4 7,8 818 55 47 56 420800 13,4 8,4 880 59 50 64 480900 14,6 9,1 955 64 55 72 5401000 15,5 9,8 1030 70 60 75 600

3. Tauri cu activitate intensă (2 monte pe zi)500 11,2 6,7 831 47 40 40 400600 11,6 7,6 942 53 46 48 480700 13,9 8,3 1029 58 50 56 560800 15,0 9,0 1116 63 54 64 640900 16,2 9,7 1203 68 58 72 7201000 17,3 10,5 1365 75 64 78 760

Cantităţi1e medii de nutreţuri (kg) care pot fi folosite în hrana taurilor sunt:

Iarna FibroaseNutreţuri murateRădăcinoase (sfeclă, morcovi)Concentrate

Tauri tineri(peste 400 kg)

2,5 - 4,04 - 124 -10

1,5 - 5,0

Tauri adulţi(circa 1000 kg)

5,5 - 8,07 - 178 - 152 - 5,5

Page 65: Alimentatia animalelor

59

Ca nutreţuri fibroase se folosesc în special fânurile naturale sau de gramineecultivate şi în mică masură cele de leguminoase (1 - 3 kg/zi) , cerinţele în proteinăfiind mai reduse. În cazul în care lipseşte sau se administrează în cantităţi mici,_ ntru asigurarea necesarului de substanţă uscată. Halga P. si col. (2002) recomandă-- se administreze paie de cereale la discreţie.

În ceea ce priveşte silozul de porumb, se recomandă cel muIt 0,5 kg SU/lOO kgă vie. Pentru asigurarea carotenului (care are un rol important în procesul de

spermatogeneză) se folosesc 2 - 6 kg morcovi! cap/zi.Nutreţurile verzi se recomandă să fie cosite şi administrate la iesle sub formă

filită. Pentru a reduce volumul raţiei şi a mări concentraţia în energie şi substanţenutritive, în sezonul de vară alături de nutreţul verde se introduc 2 - 5 kg de fân înraţia taurilor.

Dintre concentrate, ovăzul trebuie să reprezinte 30-50% la care se adaugă orz,2.:râţe de grâu, mazăre, şroturi etc. Uruiala de porumb nu trebuie să depăşească 30%fu amestecul de concentrate destinat taurilor, predispunând animalele la îngrăşare.Deşi literatura de specialitate din ţara noastră recomandă utilizarea nutreţurilor de

igine animală (ouă, lapte) în hrana taurilor utilizaţi intens la montă (recoItări deterial seminal), cercetările din ultimii ani au evidenţiat faptul că valoarea biologică

z proteinelor din hrana taurilor nu a influenţat cantitatea şi calitatea materialului: =minal.

Necesarul de substanţe minerale (Ca, P, Mg) este asigurat în general denutreţurile obişnuite folosite în alimentaţia taurilor, însă pentru asigurarea cerinţelor::e vitamine liposolubile (A,D,E) şi micro elemente (Mn, Zn, Cu şi 1) se recomandăfolosirea unui premix vitamino-mineral specific.

Pentru taurii utilizaţi la însămânţări artificiale se pot folosi nutreţuri combinate_ nivel proteic între 15 - 16% proteină brută. Aceste nutreţuri combinate trebuie săasigure 70 - 80% din necesarul zilnic de substanţe nutritive (în special din celeenergetice). Din nutreţul combinat folosit, circa 50 - 60% este reprezentat de ovăz

't, urmat de orz, porumb, şroturi de floarea - soarelui sau soia, mazăre etc.Substanţele minerale şi vitaminele se includ în nutreţurile combinate prin suplimentespecifice şi zoofort.

Cantitate a zilnică de nutreţ combinat ce se administrează unui taur variază între- - 8 kg în funcţie de diferiţi factori ca: sezon, greutate corporală, vârstă, regim defolosire etc. Pentru taurii utilizaţi la însămânţările artificiale raţia poate fi formată din:ran 10 kg (gramine şi leguminoase), nutreţ combinat 5 kg şi suculente (morcov) 5 kg.

În tabelul 27 sunt prezentate reţete de nutreţuri combinate pentru tauri utilizaţila însămânţări artificiale.

Page 66: Alimentatia animalelor

60

Tabelul 27

Reţete de nutreţuri combinate pentru tauri de reproducţie (30-1)

Specificare Variante (%)1 2 3 4

Porumb 30,0 - - 17,0Orz - 45,0 21,0 -Ovăz 22,0 10,0 10,0 15,0Grâu - - 25,0 22,0Tarâţe de grâu 10,0 7,0 8,0 10,0Făină de lucernă 13,0 15,0 14,0 13,0Şrot de floarea-soarelui 20,0 18,0 17,0 18,0Carbonat de calciu 1,5 1,5 1,5 1,5Supliment mineral 1,5 1,5 1,5 1,5Zoofort T5 1,0 1,0 1,0 1,0Sare 1,0 1,0 1,0 1,0Total 100 100 100 100

Condiţii de calitateS.U./KG 0,88 0,88 0,88 0,88U.N./kg 0,91 0,90 0,92 0,93P.B. g/kg maximum 165 165 165 165P.B. g/kg minimum 160 160 160 160P.d. g/kg maximum 140 140 140 140P.d. g/kg minimum 135 135 135 135

Alimentaţia taurilor de reproducţie trebuie să se facă individual, în funcţie departicularităţile şi intensitatea folosirii la montă sau recoltări de material seminal;diferenţele între indivizi fiind făcute în general prin cantitate a şi structura amesteculuide concentrate. Când în hrană se folosesc cantităţi mari de concentrate (3-5 kg.)acestea se administrează fracţionat de 2-3 ori pe zi şi numai după administrareanutreţurilor de volum (fân, siloz etc.). Raţia se administrează în 2-3 tainurilzi.

Adăparea taurilor se face la discreţie, folosind adăpători automate în adăposturisau acolo unde acestea nu există, se practică adăparea zilnică de 4 - 5 ori. Adăpareala interval mare de timp nu este recomandată, deoarece animalul consumă multă apă,din care cauză se formează abdomenul de paie.

Page 67: Alimentatia animalelor

61

Tabelul 28

Raţii pentru tauri de reproducţie (rase de lapte)

Specificare UM Masa corporală (kg)800 1100

Pajişti naturale (sub formă plătită) Kg 18,5 -~ân natural Kg 3,5 6,0Siloz de porumb Kg - 8,0Ovăz Kg 1,15 2,3Orz Kg 1,15 -

Porumb Kg - 1,3Supliment mineralo- vitaminic Kg 0,10 0,10Sare- sub formă de bulgări pentru lins - -Caracteristici nutritive5U 8,1 10,2-:..~ 8,2 10,45?DIN (g) 692 772?DJE (g) 691 822:"lDB 6,75 8,24

Tabelul 29Nivelul de vitamine şi minerale recomandate în alimentaţia taurilor de

reproducţie(după Hoffmann M, 1990)

"ltamina A-. itamina D2

Cerinţe raportate la 1 kg SU din ratie

360U1'."itaminaE

3600 U1

30mg2,0 g

VitaminaAPremix- 1% în nutretul combinat

1.000.000 UI!kgVitamina D,VitaminaEVitamina K3

200.000 UIJkg800 mg/kg150 mg/kg

1,6 g Vitamina B, 50 mg/kg1,1 g VitaminaB2 170 mg/kg

Zn~a

Co

1,1 g40mg

0,08 mg8mg

Vitamina B6Vitamina Bl2

Acid pantotenicAcid nicoitinic

90 mg/kg1.000 ~g

380 mg!kg1.200 mg/kg

60mg50mg

0,15 mg

Acid folieBiotinăFeMn

70 mg!kg8.000 ~g!kg1.800 mg/kg7.500 mg/kg

Zn 6.000mg!kg

CoCu

Se1

1.300 mg/kg1.200 mg/kg

12 mg/kg18 mg!kg

Ca 27%P 2%Na 4%Antioxidant 10.000 mg/kg

Page 68: Alimentatia animalelor

62Exemple de raţii pentru tauri de reproducţie întocmite

IBNA:~W;:;:LJu.J. propus de

Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea rvr.-~~~",,~- ~ kg - iarna

Tabelul 30

Normă de hrană

Specificare CI SUmax UNC PDI CE n DERm1-

(SUB) (kg) (g) <b g)Normă 11,2 10,5 8,03 510 65 ...;g 0,72

Ca nutreţuri de volum se foloseşte un amestec fo ~. siloz de porumb40%+ fân de lucernă 30%+ paie de ovăz 30%.

Tabelul 31Caracteristicele nutreţurilor de volum (la 1 kg SL)

Nutreţuri S.U UNC PDIN PDIE Ca P USB DEV(kg) (g) (g) (g) (g)

Siloz de 0,300 1,04 46 66 4,3 32,3 110 0,95porumbFân de 0,850 0,68 107 68 14,9 2,89 1,12 0,61lucernă IPaie de 0,875 0,53 24 49 2,7 1,0 1,70 0,31ovăz I

UNC= (1,04 x 0,4)+ (0,68 x 0,3)+ (0,53x 0,3)= 0,78 UNC/kg SUI amestec

USB= (1,10 x 0,4)+ (1,12x 0,3)+ (l,70x 0,3)= 1,29 USB/kg SUI amestec

DEV=0,60

DEV<DERm (0,60<0,72)~ trebuie să se folosească concentrate

Astfel. USB "aparentă" =1,37

Cantitatea maximă de nutreţ de =volum ce poate fii ingerată de animal

USBIUSBaparentă= 11,2/1,37 = 8,2 kg SUamestec

din care:

Page 69: Alimentatia animalelor

63

• Siloz de porumb - 3,28 kg SU (10,90 kg nutreţ)

• Fân de lucernă - 2,46 kg SU (2,90 kg nutreţ)

• Paie de ovăz - 2,46 kg SU (2,8 kg nutreţ)

Tabelul 32Structura raţiei

~

kg s.u. UNC PDIN PDIE Ca P(kg) (g) (g) (g) (g)

_ utreţuri 10,5 8,03 510 510 65 48Siloz de 10,9 3,27 3,40 153 218 14,17 7,52porumbFân de 2,9 2,46 1,68 264 168 36,54 6,96lucernăPaie de ovăz 2,8 2,45 1,30 59 120 6,61 2,44

Total amestec - 8,18 6,38 476 506 57,32 16,92Deficit - 2,32 1,65 34 4 7,68 31,08Morcovi 4 0,48 0,67 24 40 1,96 1,64Ovăz 1 0,87 1,00 67 60 1,14 3,58Fosfat dicalcic 0,140 - - - - 33,6 25,9Total - 9,53 8,05 567 606 94,02 48,0

Tabelul 33

Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea corporală de 1100 kg - iarna

~

kg S.D. UNC PDIN PDIE Ca P(kg) (g) (g) (g) (g)

Xutreţuri 13,0 10,21 650 650 75 58Siloz de 10 2,71 2,76 130 150 10,0 7,0porumbFân de munte 5,5 4,68 3,46 292 330 28,05 14,3Total nutreţuri - 7,39 6,22 422 480 38,05 21,3de volumDeficit - 5,61 3,99 228 170 35,95 36,7Ovăz 2,0 1,75 2,00 134 120 2,28 7,16Porumb 1,5 1,31 1,99 111 153 0,39 3,80Fosfat dicalcic 0,14 - - - - 33,6 25,9Total - 10,45 10,21 667 753 74,32 58,0

Page 70: Alimentatia animalelor

Tabelul 34Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea corporală de 1100 kg- vara

64

3.3. ALIMENTATIA VACILOR DE LAPTE,

~

kg S.u. UNC PDIN PDIE Ca P(kg) (g) (g) (g) (g)

Nutreţuri 13,0 10,21 650 650 74 58Paiisti munte 26 4,34 4,55 364 364 26 15,6Fân de munte 3 2,55 1,89 159 180 15,3 7,80Total nutreţuri - 6,89 6,44 523 544 41,3 23,40de volumDeficit - 6,11 3,77 127 106 32,7 34,60Porumb 2,1 1,83 2,79 155 214 0,55 5,31Ovăz 1,0 0,87 1,0 67 60 1,14 3,58Fosfat 0,139 - - - - 33,36 25,71dica1cicTotal - 9,59 10,23 745 818 76,35 58,0

3.3.1. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată (repaus mamar)

La vaci, faţă de femelele altor specii (oaie, capră, iapă) gestaţia în cea mai mareparte a ei (circa 7 luni) se suprapune peste lactaţie. În aceste condiţii alimentaţiavacilor în prima parte a gestaţiei se face în funcţie de producţia de lapte pe care o dau,fără a se ţine cont de cerinţele specifice pentru gestaţie.

Având în vedere că 65 - 70% din greutatea la naştere a fetusului se sintetizeazăîn ultimele două luni de gestaţie (respectiv luna a S-a şi a 9-a de gestaţie), vacile seînţarcă iar în hrană se asigură cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru:

• întreţinerea funcţiilor vitale;• creşterea fătului• formarea de rezerve corporale ale mamei (grăsime, proteine şi minerale), care

vor fi utilizate în prima parte a lactaţiei;• acoperirea pierderilor datorate intensificării metabolismului specific femelelor

gestante,În această perioadă raţia vacilor gestante trebuie să aibă o mare valoare

energetică şi în acelaşi timp să conţină cantităţi suficiente de proteine, substanţeminerale şi vitamine. Valoarea energetică ridicată a raţiei contribuie la formarearezervelor în organismul matern pentru lactaţia următoare, iar proteinele din raţieasigură o bună dezvoltare a fetusului. Nivelul energetic excesiv din perioada gestaţieiavansate duce la creşterea frecvenţei endometritelor puerperale.

Page 71: Alimentatia animalelor

65

Aportul insuficient de energie din a doua parte a gestaţiei duce atât la multipare- şi la primi pare la o frecvenţă mai mare a repetării căldurilor după fătare.

Subalimentaţia energetică din această perioadă poate determina: reducerea__ tăţii viţelului la naştere, a viabilităţii şi a sporului de creştere a acestuia; scăderea

_ ucţiei de lapte; creşterea intervalului între fătare şi monta fecundă.Supraalimentaţia exagerată ca nivel şi durată poate provoca: distocii datorită

.: ăş ării femelelor şi a creşterii greutăţii corporale a fătului; creşterea mortalităţii- atale; întârzierea manifestării primului ciclu estral.

Odată cu avansarea în gestaţie va creşte treptat necesarul energetic, acesta fiindtimele două luni cu 32 - 35% mai mare decât la începutul gestaţiei sau cu circa

- ~ mai mare în comparaţie cu necesarul pentru întreţinere.Cerinţele mari de substanţe minerale din această perioadă rezultă din

~nsificarea mineralizării scheletului fetuşilor şi din refacerea rezervelor epuizate înul lactaţiei, Carenţele de calciu şi fosfor determină osteomalacia la mamă,

: erea producţiei de lapte în lactaţia următoare, distrofiile şi rahitismul la viţei._. sa fierului şi cobaltului produce anemia, iar carenţa în iod determină scăderea

ităţii noului născut. Carenţa vitaminei A influenţează de asemenea, vitalitateaor - născuţi, determinând uneori avortul. Deficitul în vitamina D duce la tulburări

metabolismul calciului şi fosforului, manifestate prin rahitism la viţei, iar la vaci_ ă fătare ciclul estral se manifestă slab.

Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci gestante este prezentat în tabelul 35.

Tabelul 35

Norme de hrană pentru vaci în gestaţie (prelucrare după INRA)

Greutatea corporală şi UNL PDI Ca P SU UIDLluna de gestaţie (g) (g) (g) (kg)

Luna a S-a 500kg 7,03 480 46 27 15 15,5600kg 7,74 530 52 32 L L

Lunaa9-a 500kg 8,15 543 56 29,5600kg 8,91 600 61 35 11 11,5

Corecţii pentru variaţia 0,70 50 6 5 0,8-1,5 1,0greutăţii corporale cu

±l00kg

În hrana vacilor aflate în gestaţie avansată se folosesc aceleaşi nutreţuri ca şi în:impullactaţiei, diferenţele fiind doar de ordin cantitativ şi calitativ. Cantitatea de SU

gerată de vacile gestante este mult mai mică decât în timpullactaţiei (70- 80% dinrngesta maximă) datorită reducerii capacităţii tubului digestiv ca urmare a creşteriivolumului uterului gestant.

Page 72: Alimentatia animalelor

Tabelul 36

66

Necesarul în S.u. pentru vacile gestante depinde de greutatea corporală, nivelulproducţiei după fătare şi structura raţiei. Pentru vacile înţărcate şi gestante se potfolosi următoarele valori de S.u. calculate pentru 100 kg greutate vie (tabelul 36).

Necesarul de S.U. pentru vacile de lapte înţărcate şi gestante(kg / 100 kg greutate vie)

Greutatea vie (kg) 400 500 600Cantitatea de lapte 3000 3000-5000 6000planificată (1)Necesar S.U. (kg) 2,2 - 2,4 2,1 - 2,3 2,0 - 2,2

Trebuie evitate din raţie nutreţurile mucegăite, alterate, îngheţate. Nu sefolosesc nutreţuri cu un conţinut ridicat de nitraţi şi nitriţi, masa verde depozitată îngrămezi şi încinsă, silozuri în care temperatura în timpul murării a fost ridicată(50 - 60°C).

În ultimele săptămâni de gestaţie trebuie evitat excesul de calciu; Halga P. şicol. (1999) recomandând chiar o reducere a nivelului de Ca din hrană şi osuplimentare a nivelului de vitamină D, pentru a evita hipocalcemia puerperală (febralaptelui). În acest sens fânul de leguminoase care este bogat în Ca nu trebuie sădepăşească 2-3 kg/cap/zi.

Cantităţile medii de nutreţuri care se pot administra în hrana vacilor aflate înrepaus mamar sunt:

Iarna• Fânuri: 5-7 kg• Rădăcinoase: 10-15 kg• Nutreţuri murate: 10-15 kg• Concentrate: 1-3 kg

Vara• Nutreţuri verzi: 40-50 kg• Concentrate: 1-3 kg.

Mărirea concentraţiei energetice a raţiilor vacilor gestante, concomitent cuavansarea în gestaţie, trebuie să se facă pe seama nutreţurilor de volum cupalatabilitate şi digestibilitate ridicată (sfeclă, morcovi, gulii etc.) şi nu pe bazaconcentratelor.

'În continuare sunt prezentate câteva exemple de raţii recomandate îna:1imentaţiavacilor aflate în repaus mamar.

Page 73: Alimentatia animalelor

67

Tabelul 37Raţii pentru vaci gestante aflate în repaus mamar

Nutreţuri Luna a 8-a de gestaţie Luna a 9-a de gestaţieGreutatea corporală (kg) Greutatea corporală (kg)

500 550 550 600Fân natural 2,0 3,5Fân de lucernă 2,3Siloz de porumb 15,0Tărâţe de grâuPajişti 38,0 44,0Orz 1,2 1,2Lucernă masă verde 10Amestec de concentrate* 1Porumb masă- verde 25Premix vitamino- mineral 0,20 0,20 0,20 0,20Caracteristici nutriti veUNL 7,03 7,96 8,60 9,02PDIN (g) 600 711,8 738 657PDIE (g) 603 733,4 724 713Ca (g) 50,2 85,4 53,5 58,6P (g) 25,5 35,6 31 25

• Amestecul de concentrate este format din: porumb - 45%, mazăre - 4%, tărâţe de grâu - 23,5%, şrotun desoia- 20%, fosfat dicalcic - 6%, sare -1,5%.

Tabelul 38

Structura premixului vitamino-mineral

Specificare SpecificareCa 14,0% Pantotenat de calciu 40mgp 8,0% Acid nicotinic 600mg~a 10,0% VitaminaA 1.000.000 VI:yfg 4,0% Vitamina D3 130.000 VIZn 6.000 mg VitaminaE 1.000 mg:yfn 4.000mg Vitamina B, 40mgCu 1.000 mg Vitamina B2 20mg1 100mg Vitamina B6 10mgCo 20mg Vitamina B 12 100mgSe 40mg

Page 74: Alimentatia animalelor

3.3.2. Alimentatia vacilor în lactatie, ,

68

Alimentaţia raţională a vacilor de lapte presupune:1. Stabilirea cerinţelor nutritive care sunt compuse din:

• necesarul pentru funcţiile vitale,• necesarul pentru producţia de lapte• necesarul pentru susţinerea gestaţiei

2. Stabilirea raţiei de bază, formată din nutreţurile de volum3. Stabilirea amestecului de concentrateNecesarul nutritiv pentru menţinerea funcţiilor vitale depinde de masa

corporală a animalului şi într-o mică măsură de tehnologia de exploatare (exemplu:întreţinerea pe păşune duce la creşterea necesarului de energie şi substanţe nutritive,faţă de întreţinerea în adăpost) şi temperatura mediului. În cazul vacilor întreţinute înstabulaţie liberă sau la păşune necesarul nutritiv pentru întreţinerea funcţiilor vitale semajorează cu 10%.

La vacile tinere, pentru a asigura continuarea creşterii masei corporalenecesarul nutritiv calculat pentru funcţiile vitale se măreşte cu 20% la prima lactaţieşi cu 10% la lactaţia a doua.

Necesarul de substanţe nutritive pentru producţia de lapte este determinat denivelul producţiei de lapte şi de conţinutul de grăsime al acestuia. În timpullactaţieicerinţele nutriţionale pentru întreţinerea funcţiilor vitale rămân relativ constante, întimp ce necesarul pentru producţia de lapte, la începutul perioadei de lactaţie creştefoarte rapid, iar după ajungerea la un nivel maxim descreşte progresiv. Avându-se învedere cheltuielile relativ reduse de energie şi substanţe nutritive pentru creştereafetusului în primele circa 2/3 ale gestaţiei (primele 7 luni de gestaţie) vacile sunthrănite la nivelul cerinţelor pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi a producţiei delapte.

În cazul fermelor de vaci de lapte dată fiind variabilitatea mare a productivităţiifiecărui animal,

pentru o alimentaţie raţională şi o valorificare eficientă a resurselor furajere serecomandă întocmirea unei raţii de bază din nutreţurile de volum, care seadministrează tuturor vacilor din fermă şi folosirea a două sau mai multe amestecuride concentrate dintre care unul constituit din concentrate energetice (porumb, orz etc)şi al doilea din concentrate proteice (şroturi de soia, şroturi de floarea-soarelui,mazăre etc) şi premixuri vitamino-minerale, Structura şi cantitatea amestecului deconcentrate se stabileşte pentru fiecare animal (sau grup de animale), în funcţie deproducţia de lapte prevăzută a se obţine.

Având în vedere că în primele 8-10 săptamâni de lactaţie vacile au un apetitmai scăzut, este necesar să se administreze cantităţi mai mari de concentrate; raportuldintre voluminoase şi concentrate ajungând în cazul vacilor cu producţii mari de laptepână la 50: 50 care poate fi realizat cu o raţie zilnică de 9- 11 kg. concentrate/ zi. Cuavansarea perioadei de lactaţie şi cu scăderea concomitentă a producţiei de lapte se vareduce şi cantitatea de concentrate, ajungându-se la sfârşitul perioadei de lactaţie la

Page 75: Alimentatia animalelor

69

un raport voluminoase:concentrate de 80:20. Modificarea structurii raţiei trebuie să sefacă treptat astfel încât să nu fie influenţată negativ fennentaţia rumenală şi respectivi rocesele de digestie şi absorbţie a substanţelor nutritive. Pentru ca procesele defermentaţie rumenală să decurgă în bune condiţii (pH-ul rumenal de 6,5 - 6,8;raporutul acid acetic : acid propionic de 3 :1) este necesar ca procentul de fibroase dincadrul substanţei uscate a raţiei să fie de 15 - 16% pe toată perioada lactaţiei.

Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci de lapte după diferiţi autori esteredat în tabelele 39,40, 41 şi 42.

Iarna, sortimentele de nutreţuri şi cantităţile recomandate în alimentaţia'acilor cu lapte sunt:

Fânuri 5-15 kglzi. Minimul de fân este de 3 kg, iar cantitatea maximă estecondiţionată numai de concentraţia lor redusă în energie (sub 0,75 UNL/kg SU), care

vacile cu producţii mari poate limita capacitatea productivă.

Tabelul 39

Norme de hrană şi capacitatea de ingestie la vaci de lapte(după INRA, 1988 citat de Halga P., 2002)

Vacă de 600 kg UNL PDI Ca P SUI UILVaci în producţie (g) (g) (g) (kg)

Cantitate de grăsime g/kg32 36 40 443,0 2,5 2,5 2,5 7,15 515 47 30 11 11,55,5 5,5 5,0 4,5 8,44 635 57 35 - -

8,5 8,0 7,5 7,0 9,73 755 67 40 15 15,511,5 10,0 10,0 9,5 11,02 875 78 45 13,4 15,314,0 13,5 12,5 12,0 12,31 995 89 50 14,2 15,617,0 16,0 15,0 14,0 13,6 1115 100 54 15,1 15,920,0 18,5 17,5 16,5 14,89 1235 108 58 15,9 16,222,5 21,5 20,0 19,0 16,20 1355 115 62 16,7 16,525,5 24,0 22,5 21,0 17,47 1475 123 66 17,6 16,728,5 26,5 25,0 23,5 18,76 1595 130 71 18,4 1731,5 29,5 27,5 26,0 20,05 1715 135 73 19,2 17,234,0 32,0 30,0 28,5 21,34 1835 140 75 20,1 17,537,0 34,5 32,5 30,5 22,63 1955 145 77 20,9 17,740,0 37,0 35,0 33,0 23,92 2075 150 80 21,7 17,942,5 40,0 37,5 35,5 25,21 2195 155 82 22,5 18,145,5 42,5 40,0 37,5 26,50 2315 160 85 23,4 18,348,0 45,5 42,5 40,0 27,80 2435 165 88 - 18,551,0 48,0 45,0 42,5 29,07 2555 170 91 - 18,7

Corecţia pentru variaţia greutăţii 0,70 50 6 5 0,8 - 1,5 1,0corporale cu ± 100 Kg

Page 76: Alimentatia animalelor

Tabelul 42

Norme de hrană pentru vaci în lactaţie (cu 4% conţinut în grăsime)

70

Tabelul 40Norme de hrană pentru întreţinerea funcţiilor vitale la vaci în perioada de lactaţie

Greutatea corporală S.U UN. P.D. Ca P Sare Carotenkg kg g g g g mg

500 8,0 4,6 300 25 13 23 150550 9,0 4,9 330 28 14 25 170600 9,6 5,1 340 30 15 26 180650 10,8 5,4 365 33 17 27 220700 11,6 5,6 390 35 18 28 220

Tabelul 41

Norme de hrana pentru producerea unui litru de lapte, cu diferite procente de grăsime

Procentul S.U U.N. P.D. Substanţe minerale Carotende grăsime din Kg g Ca P Sare mg

lapte g g g

3,0 - 3,2 0,385 0,42 42 2,5 2,1 2 153,3-3,4 0,418 0,44 44 2,7 2,2 2 153,5-3,7 0,450 0,46 46 2,8 2,3 2 153,8 - 4,0 0,482 0,48 48 2,9 2,4 2 154,1-4,3 0,514 0,50 50 3,0 2,5 2 154,4-4,7 0,546 0,53 53 3,2 2,7 2 154,8-5,1 0,578 0,56 56 3,4 2,9 2 155,2-5,6 0,610 0,59 59 3,7 3,2 2 155,7-6,1 0,640 0,63 63 4,0 3,4 2 15

Producţia SU UN PD Substante minerale (g) Caroten'zilnică de (kg) (g) Ca P Mg NaCl (mg)lapte (1)

a). Vaci cu masă corporală de 500 kz:15 13-15 12,0 1200 75 56 15 56 41020 15-16 14,5 1500 91 69 17,5 65 52525 15-17 17,0 1800 108 83 20 75 65030 16-19 19,5 2100 125 96 22,5 85 27535 19-20 22,0 2400 140 110 25 95 90040 21-22 24,5 2700 155 123 27,5 105 1025

b). Vaci cu masă corporală de 600 Kg:15 14-16 12,8 1250 80 59 16,5 60 41520 15-17 15,8 1550 96 72 19 70 53025 16-18 17,8 1850 113 86 21,5 89 65530 18-20 20,3 2150 129 99 24 100 78035 20-22 22,8 2450 145 113 26,5 110 90540 23-24 25,3 2750 161 126 29 120 1030

Page 77: Alimentatia animalelor

71

Fibroasele grosi ere în funcţie de producţia de lapte a vacilor se pot administra. sub formă preparată în cantitate de până la 4 - 5 kglzi şi în special cu scopul

zsigurării nivelului optim de celuloză brută în raţie de care depinde bunul mers alselor de digestie şi fermentaţie rumenală.Suculente 25 - 40 kg. În balanţa suculentelor de iarnă cea mai importantă

- dere o deţine silozul de porumb, plantă întreagă (faza de coacere în ceară), care- te fi folosit în cantităţi de până la 25 - 35 kg fiind păstrată proporţia de 1/5 - 7 cu

eţurile fibroase. Pentru tamponarea acidităţii silozului se recomandă ca în raţiaacilor de lapte să se introducă câte 2 g carbonat de calciu pentru fiecare kg de siloz,.ar dacă cerinţele de calciu au fost asigurate de nutreţurlle din raţie (mai ales atunci

_ A d din raţie face parte fânul de lucerna). La acestea se adaugă semisilozurile şisemifânurile din graminee şi legumonoase, care se pot introduce în raţiile zilnice la'acile de lapte în cantitate de 8 -15 kg, putând fi folosite până în preajma fătării.

I Sfecla furajeră, pentru efectul ei lactogen este bine să asigure 8 - 12% din SUa raţiei prin administrarea zilnică a 20 - 30 Kg. Dintre produsele secundareindustriale, în alimentaţia vacilor de lapte se recomandă cele provenite din industriaberii, respectiv borhotul de bere în cantităţi de 8 - 12 Kg/cap/zi.

Concentrate, în funcţie de nivelul producţiei de lapte (tabelul 45),recomandându-se în general 0,25 - 0,35 kg/l litru de lapte la vacile cu producţii depeste 10 llzi iarna şi 13-15 Uzi vara.

Adaosul de grăsimi în hrana vacilor de lapte, contribuie la creşterea valoriienergetice a raţiilor, fiind folosite în acest scop seminţele de oleaginoase, uleiurilevegetale, grăsimi animale şi grăsimi protejate. Cercetările efectuate pe plan mondialarată că suplimentul zilnic de grăsimi, de 600 - 700 g, determină creşterea producţieide lapte cu 3 - 3,5 Uzi. Unele cercetări evidenţiază influenţa favorabilă asuplimentului de grăsimi protejate asupra reproducţiei la vaci (Ferguson, 1990).

Tabel 43Efectul suplimentării cu grăsime protejată asupra reproducţiei la vaci

(Ferguson şi col., 1990)

I Parametri Martor (fără Cu grăsime (0,5 kggrăsime) Megalac)

Numărul de vaci 138 115Inseminări per gestatie 1,96a 1,57b

Zile până la prima in seminare 80,9 80,4Rata de gestaţie la prima inseminare % 42,6a 59,lc

Rata de gestatie pe toate inseminările ( % ) 40,7a 59,3c..* cele marcate cu litere apropiate diferă din punct de vedere statistic Ca faţă de bp<0,05;

a faţă de cpc 0,005).

Grăsimea adăugată este megalac, un produs pe bază de ulei de palmier. Dinrezultatele obţinute se constată că rata de gestaţie a fost mult mai bună la vacile careau primit grăsimi protejate.

Page 78: Alimentatia animalelor

72

Aditivii furaj eri folosiţi la vaci în lactaţie

Aminoacizi sintetici. Utilizarea produsului Mepron (metionină protejată) încantitate zilnică de 15g la vaci cu producţii ridicate la începutullactaţiei, a determinatcreşterea producţiei de lapte zilnice cu 1,6 - 2 litri şi a conţinutului de grăsime dinlapte cu 0,15%. În primele 100 zile de lactaţie se recomandă a se utiliza şiSmartamina (metionină protejată) în cantitate de 12 g/zi/cap.

Probioticele. Cultura de drojdie YEA-SACC-1026 administrată în cantităţi de5 - 10 glzi/cap a determinat o creştere medie a producţiei de lapte cu 7,3% (cu limitede creştere între 2 - 30%. Drojdiile se recomandă să fie utilizate cu 15 zile înainte defătare şi 4 luni după fătare, când cerinţele nutriţionale sunt mari. S-a constatat căprodusele probiotice au efecte favorabile în perioadele de stres alimentar (schimbarearegimului de hrană, ieşirea la păşune) şi stres determinat de condiţiile de mediu.

Substanţele tampon (bicarbonatul de sodiu, oxidul de magneziu, carbonatul decalciu, acetatul de sodiu, bentonita etc.) se pot utiliza în raţia vacilor de lapte cuscopul de a reduce tulburările digestive şi a preveni scăderea conţinutului de grăsimedin lapte. Se adaugă în raţiile bogate în concentrate şi sărace în celuloză. Acestesubstanţe tampon se recomandă să fie folosite (1,2 - 1,6% din concentrate) laînceputullactaţiei sau când se folosesc în raţie cantităţi mari de concentrate şi porumbsiloz.

Starterul ruminal este un aditiv furajer recomandat vacilor de lapte pentrupregătirea lactaţiei şi la începutul lactaţiei. Micro- şi macrocomponentele din acestprodus asigură un pH optim favorizând astfel înmulţirea microflorei rumenale.Avantaje1e folosirii acestui aditiv constau în:

).> influenţarea fermentaţiei rumenale în condiţii optime;).> îmbunătăţirea apetitului după fătare, mărind consumul de nutreţuri;).> prevenirea unor boli (acidoză, cetoză);).> asigurarea unui nivel de producţie ridicat.

Tabelul 44

Compoziţia Starterului rumenal

Specificare UM CantitatePotasiu % 2,5Metionină % 4,0Niacină mg/kg 15000Cobalt . mglkg 50Substanţe aromatice +++Saccharomyces cerevisiae +++Vitaminele complexului B, microelemente organice +++

Page 79: Alimentatia animalelor

73

Modul de administrare:

Înainte de fătare cu două săptămâniÎnceputullactaţieiLipsa activităţii rumenale, lipsa apetitului

0,20 - 0,3 kg/animal/zi0,15 - 0,2 kg/animal/zi0,15 - 0,2 kg/animal/zi

În sezonul de vară, cantitatea de nutreţ verde administrată în raţia vacilorvariază în funcţie de producţia de lapte astfel:

14 - 16 litri 55 - 65 kg / cap / zi18 - 20 litri 65 - 70 kg / capi zipeste 20 litri 70 - 100 kg / cap / zi

Modul de administrareal concentratelorla vacilede lapte este prezentatîn tabelu145.

Tabelul 45

Recomandări privind completarea raţiilor de bază cu nutreţuri concentratela vacile de lapte

Producţia de lapte Amestec de concentrate Amestec de concentrate(kg/animal/zi) (kg/kg lapte) (kg/animal/zi)

până la 10 - -

10 -15 0,150 - 0,200 1,5 - 3,615 - 20 0,200 - 0,250 3,0 - 5,020-25 0,250 - 0,300 5,0- 7,525-30 0,350 - 0,400 8,75 -12,030-35 0,450 - 0,500 13,5 -17,535-40 0,500 17,5 - 20,0

În general, concentratele se administrează sub formă de amestecuri a cărortructură se întocmeşte în funcţie de aportul nutritiv al raţiei de bază. În amestecul de

concentrate se introduc şi nutreţurile minerale şi eventual premixurile vitamino -minerale. Sarea se poate administra sub formă de "bulgări de sare" care se pun îniesle, de unde vaca îşi ia prin lins cantitatea de care are nevoie.

În sistemul intensiv de exploatare precum şi în cazul vacilor recordiste, înhrană alături de fân şi nutreţ însilozat sau nutreţ verde în sezonul de vară, seadministrează nutreţuri combinate a căror structură şi valoare nutritivă depinde denivelul producţiei de lapte.

Page 80: Alimentatia animalelor

-74

Tabelul 46

Structuri de nutreţuri combinate pentru vacile de lapte

Nutreţuri Variantea b c d

Porumb 47,0 - 32,0 -Orz - 25,0 51,0 63,0Ovăz - 8,0 - -

Grâu - 22,0 - 33,0Tărâţe de grâu 13,5 10,5 10,0 -Făină de lucerna 7,0 6,0 - -Şrot de floarea-soarelui 16,0 12,0 3,0 -

Şrot de soia 12,0 12,0 - .Carbonat de calciu 1,0 1,0 1,0 1,0Supliment mineral 1,0 1,0 1,0 1,0Zoofort 1,5 1,5 1,0 1,0Sare 1.0 1,0 1,0 1,0LalkgU.N./P.D. (g) 1,0/185 0,97/190 1,08/105 1,12/105

La vacile în lactaţie care au o producţie mai mică de 5000 lIan seadministrează 3 - 3,5 kg nutreţ combinat/zi, iar la cele cu o producţie mai mare de5000 lIan, se administrează 0,2 - 0,5 kg nutreţ combinat pentru fiecare litru de lapteprodus. Nutreţurile combinate complete administrate vacilor cu producţii mai mari de5000 lIan trebuie să asigure conţinutul în substanţe nutritive prezentat în tabelul 47.

Tabelul 47

Caracteristicile nutritive ale nutreţului combinat pentru vaci în lactaţie

Caracteristici nutritive Vitarnine/kz nutret Microelementechelatatelkgnutreţ'Substantă uscată, % 88,62 VitaminaA 17100 UI Fier 80mgPDIN z/kz 110 Vitamina D, 3400 UI Manzan 48,5 mzPDIE z/kz 111 VitaminaE 28,5 mz Zinc 64mgUFL 0,95 VitaminaK 1,42 mg Cupru 12mgPD, % min. 12,80 Vitamina B, 2,85 mg Cobalt 1,26 mgGrăsime brută, % 3,60 Vitamina B2 8,55 mz Crom 0,05 maCeluloză brută, % 5 Vitamina B, 5,70 mg Iod 0,69 mgmax.Lizină, % min 0,71 Vitamina Bl2 0,028 mg Seleniu 0,12 mgMet + cist, % min. 0,58 Pantotenat de calciu 12,54 mzCalciu, % min. 1 Acid nicotinic 42,75 mzFosfor, % min. 0,75 Acid folie 1,14 maSodiu, % 0,24

În tabelele 48 şi 49 sunt prezentate valorile nutritive ale materiilor primefolosite în nutreţurile combinate pentru bovine şi cerinţele nutriţionale.

- - - -.........•••

Page 81: Alimentatia animalelor

75

În alimentaţia vacilor de lapte se pot utiliza şi concentratele PVM a cărorvaloare nutritivă este prezentată în tabelul 50.

Tabelul 48

Valoarea nutritivă a principalelor ingrediente utilizate în nutreţurilecombinate pentru bovine

I Nutrienţi Porumb Orz Grâu Şrot de Şrot de fl. Mazăre Făină desoia soarelui lucernă

Proteină brută % 7,5 - 8,7 10,5 10,5-11,9 40 - 44 28 -35 20 - 22,8 15,6IDN rumegătoare,% 81 73 78 73 69 72 72Grăsime brută, % 3,1 2,2 1,7 1,9 2 1,2 3Celuloză brută, % 2,1 4,7 2,3 6 19,2 6,3 27,3Calciu, % 0,03 0,06 0,07 0,31 0,36 0,08 1,7Fosfor total, % 0,28 0,20 0,34 0,66 1,21 0,41 0,25Lizină, % 0,26 0,39 0,35 2,72 1,15 1,90 0,73Metionină+cistină,% 0,45 0,43 0,47 1,50 1,33 0,85 0,40Energie netă 205,5 119 121 162 107 114 60întreţinere, kcal/kzEnergie netă creştere, 133,6 104 107 137,3 98 121 85kcal/kgEnergie netă lactaţie, 218,3 102 98 199,3 220,6 151,2 105kcal/kz

Tabelul 49

Cerinţele nutriţionale la bovine ( pe categorii)

INutrienţi Viţei start Tineret Tăuraşi la Vaci Vaci în Vaci în

21 zile- creştere îngrăşat gestante lactaţie lactaţie6 luni 6luni- 6 zile- Producţie Producţie

18 luni 18 luni medie mareProteină brută, % 19,50 17,50 14 14,50 16,35 19TDN rumegătoare, % 74 74,15 72,50 71,30 72,2 73Grăsime brută, % 2,69 2,90 2,45 2,56 2,75· 2,97Celuloză brută, % 4,69 5,70 5,13 6,40 6,5 7,0Calciu, % 1,04 0,87 1,03 0,95 1,06 1,21Fosfortotal % 0,70 0,83 0,75 0,73 0,74 0,80Lizină, % 0,97 0,76 0,45 0,53 0,63 0,77Metionină + Cistină, % 0,86 0,78 0,56 0,64 0,70 0,80Energie netă întreţinere, 90 107 45 105 125 126KcallkgEnergie netă lactaţie, - - - 75 120 130Kcal/kgProteină digestibilă 17,40 15,64 12 12,6 14,30 16,57rumegătoare, %Vitamina A, U.I./kg 10000,00 10000,00 12500,00 15000,00 15000,00 15000,00Vitamina, D3 U.I./kg 2000,00 2000,00 2500,00 3000,00 3000,00 3000,00Vitamina E, Ul.lkg 7,50 7,50 9,37 10,50 10,50 10,50

Page 82: Alimentatia animalelor

Tabelul51

76

Tabelul 50

Conţinutul în substanţe nutritive la concentratul PVM pentru "\aci în lactaţie

Specificare Tipul de concentrat Pv\1T3 - 30 (vara) TI - 45 (iarna)

Unităti nutritive 0,72 0,78Proteină brută (%) 31 33,50Calciu (%) 3,50 2,60Fosfor (%) 1,50 1,10Sare (%) 3 1

Modul de administrare a concentratului PVM în hrana vacilor de lapteVara• direct: minimum 1 kg/caplzi presărat pe nutreţul de bază:• in amestec. 30% concentrat PVM; 70% cereale măcinate;

Iarna• direct: minimum 2 kg/caplzi presărat pe nutreţul de bază;• în amestec: 45% concentrat PVM; 55% cereale măcinate.

Variante de amestec de cereale cu PVM în funcţie de resursele existente în fermă

Specificare Variante (%) I

1 2 3 4Porumb 50 50 30 25Orz 10 15 25 15Grâu 7 10 10 5Secară 8 - 5 5

. Tărâte de grâu 25 25 30 50Total 100 100 100 100

Printr-o bună echilibrare a raţiilor în toţi nutrienţii, inclusiv în elementeminerale şi vitamine, indicii de conversie pot fi îmbunătăţiţi substanţial având învedere că circa 70% din producţia cantitativă de lapte este influenţată de alimentaţieşi numai 30% de genotip.

În obţinerea unei bune conversii a nutreţurilor, alături de potenţialul genetic almaterialului biologic, structura raţiilor şi echilibrarea acestora în substanţe nutritive,un rol deosebit îl are modul de administrare a nutreţurilor. Cele mai potrivite din

Page 83: Alimentatia animalelor

77

punct de vedere al digestiei şi producţiei sunt amestecurile de nutreţuri unice, dar îngospodăriile particulare, aceste amestecuri sunt greu de realizat şi ca urmare se dau înstare nativă cu condiţia ca la fiecare tain să se administreze din fiecare nutreţ pentru ase păstra un echilibru al microorganismelor rumenale şi enzimelor digestive,asigurându-se o bună digestibilitate.

Referitor la succesiunea administrării nutreţurilor nu se poate stabili o ordinerigidă, dar se recomandă să se respecte câteva reguli:

• concentratele se administrează după fibroase şi suculente, dar înainte demuls (în cazul folosirii unor cantităţi mai mari de concentrate, acestea se dau în maimulte reprize);

• nutreţurile care pot influenţa negativ calitatea laptelui (rapiţa, varza, silozde proastă calitate) se dau după muls;

• fibroasele de slabă calitate se dau în cantităţi mai mari la tainul de seară;• suculentele se administrează înainte de adăpare.Necesarul anual de nutreţuri pentru o vacă în lactaţie, în funcţie de producţie,

este'prezentat în tabelul 52.

Tabelul 52

Necesarul anual de nutreţuri pentru o vacă de lapte(după D.Drânceanu şi col., 2002)

Producţia Necesarul anualanuală Fibroase Nutreţuri Rădăcinoase Grosiere Masă Concentrate

(1) (t) însilozate (t) (t) (t) verde (t)(t)

Până la 3000 1 0,6 -0,8 4-5 2-3 0,6-1 10-12 0,5 -0,74000-5000 1 -1,5 5-6 3-4 - 12 -15 1,5 - 2,06000-7000 1,5 - 2 6-7 4-5 - 15 -17 2-2,5

Redăm în continuare cerinţele de substanţe nutritive şi exemple de raţiiîntocmite după modelul propus de IBNA.

Tabelul 53

Cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru vacile în lactaţie

I Specificare Masa corporală UNL PDI Ca P(kg) (g) (g) (g)

Xecesar pentru 400 4,31 292 24 20întreţinerea 500 5,1 344 30 22funcţiilor vitale 600 5,8 394 36 27

700 6,5 442 42 30.\"eces ar pentru l litru

0,5 48 3,5 1,7.apte (cu 4% grăsime) -

Page 84: Alimentatia animalelor

Tabelul 55

78

Tabelul 54

Raţie pentru o vacă de lapte de 600 kg cu o producţie medie zilnică de 25 llaptecu 4% grăsime (iarna)

Varianta 1Nutreturi kg su UNL PDIN PDIE Ca P USV

(kg) (g) (g) (g) (g)18,4 18,7 1595 1595 130 71 17

1. Raţia de bază(RB)Siloz de porumb 25,0 7,5 7,87 350 500 32,5 17,25 8,25

Fân de lucerna 7,0 5,95 4,52 798 546 88,9 17,22 6,44

Total raţie de bază - 13,45 12,39 1148 1046 121,4 34,47 14,69

Necesar funcţii vitale - - 5,8 394 394 36 27 -Producţia permisă -1 - - 13,2 15,7 13,6 - - -

II. Concentrat pentru echilibrarea raţiei de bază (CE)Porumb 2,5 2,18 3,12 185 255 0,65 6,32 -Fosfat dicalcic 0,10 - - - - 38,0 18,5 -Total RE + CE - 15,63 15,51 1333 1301 160,05 59,30 -Producţia permisă -1 - - 19,4 19,6 18,9 - - 14,69III. Suplimentul de concentrate*:Porumb 2 1,74 2,49 148 204 0,52 5,06 -Tărâţe de grâu 1,30 1,14 1,05 124 93 1,82 13,0 -TOTAL - 18,51 19,05 1605 1598 162,4 77,35 14,69*Se administrează individual, Circa 1 kg pentru 2 1 de lapte

Varianta 2Nutreţuri kg SU (kg) UNL PDIN PDIE Ca P USV

(g) (g) (g) (g)18,4 18,7 1595 1595 130 71 17

I.Raţia de bază (RE)Siloz de porumb 25,0 7,5 7,87 350 500 32,5 17,25 8,25

Fân natural 7,0 5,95 4,76 371 420 35,7 18,2 6,86Total raţie de bază - 13,45 12,63 721 920 68,2 35,45 15,11Necesar funcţii vitale - - 5,8 394 394 36 27 -

Producţia permisă -1 - - 13,7 6,8 11,0 - - -II. Concentrat pentru echilibrarea raţiei de bază (CE)Şroturi de floarea-soarelui 2 1,77 1,54 438 236 7,98 19,86 -Carbonat de calciu 0,042 - - - - 15,96 - -Total RE + CE - 15,22 14,17 1159 1156 92,14 55,31 15,11Producţia permisă -1 - 16,7 16,0 15,9 - - -III. Suplimentul de concentrate*:Porumb 3,2 2,79 3,99 237 327 0,83 8,1 -Şroturi de floarea-soarelui 1,0 0,88 0,77 219 118 3,99 9,93 -Carbonat de calciu 0,087 - - - - 33,06 - -TOTAL - 18,89 18,93 1615 1601 130 73,34 15,11*.Se administrează individual, circa 1 kg pentru 2 l de lapte

Page 85: Alimentatia animalelor

79

Tabelul 56

Varianta 3Nutreţuri kg su UNL PDIN PDIE Ca P usv

(kg) (g) (g) (g) (g)18,4 18,7 1595 1595 130 71 17

1. Raţia de bază (RE)Siloz de porumb 20 6,00 6,30 280 400 26 13,8 6,6Borhot de bere 10 3,00 3,09 520 380 6,6 1,5 -Fân natural 7 5,95 4,76 371 420 35,7 18,2 6,86Total raţie de bază - 14,95 14,15 1171 1200 68,3 33,5 13,46Necesar funcţii vitale - - 5,8 394 394 36 27 -Producţia permisă de - - 16,7 16,2 16,8 - - -RE (1)

II. Echilibrarea raţiei de bazăPosfat dicalcic 0,114 - - - - 27,36 21,09 -Total RB + CE - - - - - - - -Producţia permisă -1 - - - - - - - -III. Suplimentul de concentrate (94 g PDI!UNL)*:Porumb 2,1 1,83 2,62 155 214 0,55 5,31 -Tărâţe de grâu 2 1,76 1,62 190 142 2,80 20,0 -Şroturi de floarea- 0,5 0,44 0,39 109 59 2,00 4,96 -soareluiCarbonat de calciu 0,077 - - - - 29,26 - -TOTAL - 18,98 18,78 1625 1615 130,0 84,86 13,46

. . .."Se administrează individual, CITca1 kg pentru 21 de lapte

În continuare sunt prezentate raţii furaj ere pentru vaci de lapte după diferiţiautori.

Tabelul 57Exemple de raţii pentru o vacă de 620 kg cu diferite producţii de lapte

(după Nagy B. şi D. Mierlită, 2002)

I Specificare Cu 3,9% grasime Cu 3,6% grăsime151 201 251 301 351 401

a.Raţia de bază

"Siloz porumb 20,0 21,0 25,0 23,0 23,0 23,0

, Fân de lucerna 5,0 5,0 5,0 4,5 4,5 4,5b. Concentrat de corecţie - - - 2,0** 2,30** 2,50**[c.Nutreţ combinat 3,3 5,5 8,0 7,5 9,0 10,5Caracteristici nutritive

/SU (kg) 17,07 19,0 21,3 21,3 22,9 24,5.Proteină brută (%) 12,3 13,4 14,6 16,2 17,0 17,5Celuloză brută (%) 21,2 19,5 18,1 17,5 16,7 16,0Concentrate/voluminoase 11:89 18:82 24:76 30:70 33:67 37:63

[Concentratetg/l lapre) 220 275 320 317 320 325IEnergie netă lapte* (kcal/kg SU) 1452 1492 1529 1627 1650 16721 UNL = 1457 kcal ENL; 1 UR = 1700 kcal ENL; **conţine grăsimi protejate

Page 86: Alimentatia animalelor

80

Tabelul 58

Tabelul 59

Structura şi valoarea nutritivă a nutreţului combinat

a. Structura NC % din b.Caracteristici nutritivegreutate

Porumb 37,0 SU 88,9%Orz 20,5 Enerzie netă lapte 1639 kcal/kgŞroturi de floarea - soarelui (36%) 14,0 UNL 1,12Şroturi de soia (44%) 25,0 UFL 0,96Sare 0,50 Proteină brută 21,83%Premix vitamino - mineral* 2,00 Celuloză brută 4,70%TOTAL 100,00 Grăsime brută 2,40%

*Premixul vitamino - mineral

VitaminaA 1.600.000 UIlkgVitaminaD3 180.000 UIlkgVitaminaE 1.000 UIlkgCa 19%P 2%Fe 1.200 mg/kgMn 1.000 mglkgZn 4.500 mz/kzCu 1.000 mg/kg1 50 mglkgAntioxidant 125.000 mg/kg

Tabelul 60

Raţie pentru o vacă de 700 kg cu o producţie de 401laptelzi cu 3,5% grăsime(după NRC, 1998)

Structura ratiei Structura nutreţului combinatFân de lucerna 7,3 kg Porumb 71,4 %Siloz porumb 20 kg Şroturi de soia 26,6%Nutreţ combinat 13 kg Premix vitamino - mineral 2%

Modele de raţii furajere pentru vaci de lapte cu producţie ridicată (după C, Podar,2001):

l.Raţie pentru vaci de lapte de 600 kg cu o producţie medie de 20 - 251 şi 4%grăsime.

Page 87: Alimentatia animalelor

81

• în perioada de stabulaţie

~ concentrate

~ fân natural + leguminoase

~ semifân de ierburi

~ porumb siloz

~ borhot de bere

~ paie de orz

~ săruri minerale

4kg

4kg

8 -10 kg

30kg

6kg

1 - 2 kg

120 g

Pentru 25 - 30 1 lapte concentratele vor creşte la 8 kg zilnic şi se adaugă:grăsime de porc 3 - 4%, melasă 2,0%, metionină 8 g.

• în perioada de vară

~ masă verde de pe păşune cosită şi administrată la 40 kg

adăpost

~ supliment fân 3 kg

~ tăiţei uscaţi de sfeclă 2 kg

~ porumb siloz 12 kg

~. Raţie model Canada - pentru vaci de lapte cu o producţie zilnică de 34 - 401 lapteu 4% grăsime, greutate 750 kg

~ fân de lucerna~ concentrate (cereale)~ soia~ porumb siloz~ minerale

lOkglOkg3 kglOkg160 g

Asigură: SU = 22,20 kg; UN = 22,20; PD = 3030g.

Pentru realizarea unor producţii ridicate trebuie respectate unele principii debază în alimentaţia vacilor de lapte (tabelul 61).

Page 88: Alimentatia animalelor

Tabelul 61

Principii de bază în furajarea vacilor de lapte în intervalul dintre ratări

82

Faza 1 II III IV

Perioada 100 zile 100 zile - 200 6-a - 7-a lună Luna 8-a -9-a de gestaţie

zile de gestatie- apetit scăzut - producţia de - lactaţie INŢĂRCAREA-scădere ponderală lapte în scădere - producţia de REPAUS MAMAR50-80 kg - refacerea lapte descreşte - creşte metabolismul- bilant energetic greutăţii continuu bazal cu 22 - 40%scăzut corporale - viţelul creşte 60-80 %- solicitări biologice - evoluţia din greutate

Caracteristici mari (refacerea gestaţiei - dezvoltarea uterului,reproducţiei) învelitorilor fetale- mobilizarea - Perioada cea - acumularea de rezerverezervelor corporale mai favorabilă şi creşterea greutăţii pe- producţia de lapte pentru seama viţeluluiridicată, eliminarea refacereaunor cantităţi mari rezervelorde apă şi minerale corporale- rezistenţă scăzutăa organismului

- raţia bogată în - furajarea -furajareaenergie uşor completă cu: - concentrate corespunzătoare pentrudigestibilă concentrate, energetice 7-8 litri de lapte.- protecţia porumb siloz, - fânuri de - fân de bună calitaterumen ului şi semifân de calitate - concentrate (cereale +ficatului ierburi, sfeclă - porumb nucleu proteic)

I

Recomandări - asigurarea furajeră, fânuri, siloz semifân - sfeclă, săruri mineraleprivind mineralelor borhot de bere, de ierburi - cu 30 zile inainte defurajarea (zooforturi) gulii, săruri - melasă fătare se vor administra

- rehidratarea minerale - minerale concentratele care se vororganismului da şi după- melasă, tăiţei -vitaminizare AD3E +uscaţi, şroturi selenit de sodiu in luna a- aditivi şi 9-a de gestaţie.metionină- flushing cuconcentrate laînsămânţare

Page 89: Alimentatia animalelor

83

3.4. ALIMENTATIA VITEILOR ÎN PERIOADA DE ALĂPTARE, ,

În primele săptămâni după fătare, viţelul este într-o permanentă adaptare la noilecondiţii de viaţă, iar sensibilitatea la îmbolnăviri şi la factorii nefavorabili de mediueste mult mărită, întrucât mijloacele proprii de apărare sunt reduse.

În alimentaţia viţeilor se disting două perioade:~ Perioada colostrală~ Perioada de alăptare propriu - zisă

Perioada colostrală este obligatorie în primele 3 - 4 zile de viaţă. Colostrul esteI un aliment indispensabil deoarece corespunde particularităţilor morfo - funcţionaleale nou-născutului, deosebindu-se de laptele integral prin conţinut mai ridicat desubstanţe proteice purtătoare de imunoglobuline, cât şi în vitamine şi substanţeminerale. La acestea se adaugă acţiunea laxativă şi antitoxică.

Pentru a beneficia de importantele funcţii ale colostrului, acesta trebuieadministrat în primele două ore după naşterea viţelului, deoarece gama-globulinele şianticorpii matemali au capacitatea fiziologică de a trece din colostru prin vilozităţileintestinale ale viţelului în primele ore după fătare. În prima zi colostrul seadministrează în 6 - 8 tainuri a câte 0,6 l/tain. În zilele următoare cantitate a totală decolostru poate ajunge la 6 - 7 litri pe zi, administrat în 3 - 4 tainuri/zi. Colostrul înexces din prima zi, poate fi muls şi păstrat (chiar congelat şi decongelat pe baie deapă, la mai puţin de 50°C) putând fi folosit în zilele următoare.

a problemă deosebită care se impune constă în depistarea vacilor cu mamitesubclinice care produc modificări grave ale colostrului, producând astfel îmbolnăvirigastro - intestinale nou născutului.

Când viţelul nu poate primi colostru la naştere, se va utiliza un amestec formatdin: un ou, 560 ml lapte, 280 ml apă caldă, Y2linguriţă ulei de ricin. Lipsa anticorpilorpoate fi compensată într-o anumită măsură prin adaosul de antibiotice.

În perioada de alăptare propriu-zisă care durează de la 2 - 4 (chiar 6) luni,alimentaţia viţeilor se face după "scheme de alimentaţie" elaborate şi testate deinstitute de specialitate. Aceste scheme se pot baza pe cantităţi mari sau mici de lapteintegral, altele folosesc lapte integral şi smântânit şi o altă categorie de scheme sebazează pe substituenti de lapte.

AIăptarea cu lapte integral (tabelul 62) se practică în creşterea tăuraşilor dereproducţie.

Din punct de vedere nutriţional este cea mai recomandată metodă de alăptare,dar are dezavantajul că este costisitoare, consumul total de lapte pe întreaga perioadăde alăptare fiind de 500 - 550 1 /viţel_ reducându-se astfel disponibilităţile pentrupiaţă. Inţărcarea se face la vârsata de 4 - 6 luni.

Page 90: Alimentatia animalelor

84

AIăptarea cu lapte integral şi smântânit este o metodă mai economica,intrucât cantitatea de lapte integral se reduce la jumătate, respectiv 200 - 250 1 lapteintegral şi 300 - 400 1 lapte smântânit, înţărcarea făcându-se la vârsta de 3 luni(tabelul 63).

La ora actuală se cunosc scheme de alăptare care folosesc circa 100 l lapteintegral şi până la 400 1 lapte smântânit, înţărcarea făcându-se tot la vârsta de 3 luni,însă în alimentaţia suplimentară a viţelului se foloseşte un nutreţ combinat cu ovaloare energo - proteică ridicată.

Substituirea parţială a laptelui integral începe din săptărnâna a 3-a sau a 4-a dealăptare, cantitatea de lapte smântânit crescând treptat până înlocuieşte total lapteleintegral (dupâ vârsta de 6 - 8 săptămâni). La administrarea laptelui smântânit se are învedere conţinutul mai redus în energie al acestuia şi necesitatea folosirii unornutreţuri energetice în raţii.

Tabelul 62

Schemă de alăptare naturală a viţeilor cu înţărcarea la 4 luni

Amestec de Fân deVârsta Cantitatea de lapte

Luna concentrate leguminoase sau(zile) integral (l/zi)

(kg) otavă (kg)

1-20 7 - -1 21- 25 7 0,03 -

26 - 30 6 0,05 0,10

31-40 6 015 015

a II-a 41 - 50 6 0,35 0,30

51 - 60 6 0,50 0,55

61 -70 5 0,70 0,80

a III-a 71 - 80 4 0,85 1,10

81 - 90 ' 3 1,05 1,10

91 -100 2 1,10 1,30

a IV-a 101 - 110 1 1,20 1,40

111-120 1 1,30 1,50

Total perioadă 120 550 72,0 82,0

Page 91: Alimentatia animalelor

85

Tabelul 63

Schema de alimentaţie a viţeilor alimentaţi cu lapte integral şi smântânit(după l. Stoica, 1997)

Colostru Lapte Lapte Nutreţ Suculente MasăDecada (1) integral mântâni Fân (kg) concentrat de iarnă verde

(1) (1) (kg (kg) (kg)I

1 6 - - - - - -2 - 6 - la discreţie la discreţie - -3 - 3 .3 la discreţie la discreţie -, 4 - 2. 4 la discreţie la discreţie 0,50 0,585

,1 5 la discreţie la discreţie 1,00 0,50-

6 - - 4 la discreţie la discreţie 2,00 1,007 - - 3 la discreţie la discreţie 3,00 2,00

I8 - - 2 la discreţie la discreţie 3,00 3,009 - - 1 la discreţie la discreţie 4,00 6,0010 - - - la discreţie la discreţie 4,00 7,0011 - - - la discreţie 1,50 4,00 8,00

12 - 16 - - - la discreţie 1,50 5,00 10,0016 - 18 - - - la discreţie 2,00 5,00 12,00Total 30 + 30 120 220 290 222 570 1100

Alăptarea cu substituenţi (înlocuitori) de lapte este o metodă de alimentaţiepracticăşi economică larg răspândită in ţările cu zootehnie avansată (tabelul 64).

Tabel 64Schemă de alăptare a viţeilor cu înlocuitori de lapte

Vârsta Nr. tainuri/zi Cantitatea la un tain Cantitatea(zile) (1) administrată/zi (1)0-4 Colostru 4 - 6 0.6 - 1.2 55-35 2 3,5 7

36 - 43 2 3 644 - 46 2 2 447 - 50 . 2 1 2

Pentru realizarea substituenţilor de lapte se foloseşte drept "matriţă" compoziţialaptelui matern, deoarece echipamentul enzimatic al viţeilor permite valorificareasuperioară numai a substanţelor nutritive din lapte, sau substituenţii specifici aiacestuia (digestibilitatea concentratelor nu depăşeşte 30 - 35%).

Page 92: Alimentatia animalelor

86

Formulele după care sunt fabricaţi substituenţii de lapte pentru viţei variază înfuncţie de vârstă şi destinaţia lor dar au şi o anumită specificitate a firmeiproducătoare. În componenţa substituenţilor de lapte intră în principal subproduse delapte, 70 - 75%Jo parte din acestea pot fi înlocuite cu proteine solubile extrase dinsoia sau făină de peşte); grăsimi vegetale şi animale (ulei sau untură astfelproporţionate încât să asigure acelaşi raport între acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi ca şiîn laptele matern) - 20%; lactoză. amidon dextrinizat: 4 - 5%; premixuri vitamino -minerale care conţine emulgatori, enzime, substanţe aromatizante, antioxidanţi şiaditivi furajeri. Aceşti substituenţi de lapte au 20 - 24% proteină brută, 15 - 20%grăsime (minimum 10%), 32 - 35% lactoză şi un nivel energetic de 3000 - 3200 EMkcal/kg.

În continuare, în tabelul 65, sunt prezentate formule tip de înlocuitori de laptepentru viţei, în care se includ ca şi componente de bază derivatele din lapte şi soia.

Tabelul 65

Formule tip de înlocuitori de lapte folosiţi în sistemele moderne de creştere a viţeilor

SpecificareRetetă

1 2 3 4Constituenţi (%)Concentrat proteic din zer 44.5 7,0 9,2 -

lZer delactozat 10,0 10,0 10,0 8,5lZer 25,2 50,8 49,8 . 46,5zolate proteice din soia - 11,2 - -

Concentratproteic - - 15,0 -~in soia!Făină de soia - - - 33.8Grăsimi tehnice 19,0 19,5 14,5 97

Premix vitamino-mineral, aminoacizi,,

biostimulatori 1,3 1,5 1,5 1,5

Compoziţie (%)Proteină brută 20 20 21 24Grăsime brută 20 20 15 10Celuloză brută 0,15 0,15 0,5 1!Procent de înlocuire a

50proteinelor din lapte - 48 70

Din tabelul prezentat se poate constata că derivatele din lapte pot fi înlocuite cufăină de soia, concentrat proteic din soia şi izolate proteice din soia.

Reconstituirea substituenţilor de lapte se face în apă caldă la 40 - 4S0C;raportul substituent: apă este variabil în funcţie de vârstă şi sporul de geutate urmărit.Un raport 1 : 9 (cum erau recomandările pentru inlavit) asigură 300 - 320 kcalllsubstituent reconstituit, ceea ce înseamnă o valoare energetică mult mai mică decâtlaptele matern care are circa 740 kcallkg. Rezultă că în primele săptămâni de viaţă

Page 93: Alimentatia animalelor

87

când capacitatea cheagului este foarte redusă este necesar un raport substituent: apăde circa 2 : 8 (200 g substituent pulbere + 800 g apă) care să asigure un spor de circa600 glzi.

Tabelul 66

Cantităţile de substituenţi de lapte recomandate în alăptarea viţeilor (l/zi)

Varianta Săptămâna2 3 4 5 6 7 8 9 Intărcare

a 6 8 8 8 8 8 6 3 -bl 4 5 5 5 5 5 3.5 2 -b2 4 5 5 5 5 5 3,5 2 -

I

Varianta:a - 130 g substituent praf + 870 g apăb1 - 220 g substituent praf + 780 g apăb2 -750 g lapte integral + 125 g substituent praf + 125 g apă

A Înţărcarea viţeilor se face la vârsta de 50 - 60 de zile.In perioada de alăptare trebuie să se urmărească trecerea treptată a viţelului de la

regimul de alimentaţie de tip lactaţ la un regim specific rumegătoarelor. Astfel, lavârsta de 8 - 10 zile se pot adminstra nutreţuri combinate de tip starter (în structuracărora intră 5 - 7% lapte praf), iar la vârsta de 3 săptămâni se introduc fânurile defoarte bună calitate.

Ca nutreţuri de volum se pot folosi şi nutreţurile verzi, sau nutreţul însilozat debună calitate, care se pot introduce în ratie după vârsta de 3 - 4 luni. Nutreţulcombinat, precum şi nutreţurile de volum sunt administrate in hrana viţeilor ladiscreţie.

În tabelul 67 este prezentată structura nutreţului combinat de tip starter folosit înalimentaţia viţeilor sugari.

Pentru a putea fi înţărcaţi, viţeii trebuie să consume 0.8 - 1 kg de nutreţcombinat/zi, în caz contrar perioada de alăptare se prelungeşte.

Nutreţul combinat poate fi înlocuit cu amestec de concentrate pregătit în fermă,format din uruieli de ovăz (cemut in primele 2 - 3 săptămâni), orz, tărâţe de grâu,şroturi de floarea - soarelui şi soia, porumb. După vârsta de 2 luni se poate introduceîn amestec şi mazărea uruită.

După înţărcare şi până la vârsta de 6 luni alimentaţia se va baza în continuarepe concentrate şi nutreţuri de volum de bună calitate. În structura raţiei intră:

Iarna» fănuri 1 - 2 kg» sucu1ente4 - 8 kg» concentrate 1,5 - 2 kg (amestec de concentrate sau nutreţ combinat de creştere

cu 15,5 - 16,0% PB).

Page 94: Alimentatia animalelor

88Vara

~ nutreţ verde 8 - 12 kg~ concentrate 1,5 - 2 kg.

Tabelul 67

Reţete de nutreţuri combinate starter folosite în alimentaţia viţeilor

Specificare Reteta1 2

a. Structura (% din greutate)Porumb 20,0 25,0Orz 43,0 40,0!rărâte de grâu 12,5 12,5Sroturi de floarea - soarelui 10,0 10,0Sroturi de soia 5,0 5,0Lapte praf 7,0 5,0Premix vitamino - mineral 2,5 2,5TOTAL 100,0 100,0b.Caracteristici nutritiveUN/kg 1,10 1,09PB(%) 18,2 17,8

~.d. 125 121(g/k:g)Ca 9,8 9,5(g/k:g)~ (g/k:g) 9,2 9,0

Tabelul 68I

Normele pentru viţei

GreutateSpor CI SU ENL PDI Ca P Mg Na

corporală(glzi) (UST) (kg) UNL (g) (g) (g) (g) (g)

(kg)40 400 0,8 1,27 165 - - - -

600 - 0,8 1,88 180 - - - -800 - 0,8 1,69 210 - - - -

50 600 - 0,9 1,53 184 - - - -800 - 0,9 1,80 220 - - - -1000 - 0,9 2,01 258 - - - -

60 600 - 1,2 1,80 203 - - - -800 - 1,2 2,01 243 - - - -1000 - 1,2 2,38 283 - - - -

Page 95: Alimentatia animalelor

89

70 600 - 1,5 1,90 222 - - - -800 - 1,5 2,22 263 - - - -1000 - 1,5 2,70 306 - - - -

80 600 1,9 1,7 2,14 240 15 9 2,7 2,2.800 1,9 1,7 2,43 283 20 11 3,5 2,71000 1,9 1,7 2,80 328 24 13 4,5 3,0

90 600 1,9 1,7 2,27 273 15 9 2,7 2,2800 2,2 2,0 2,64 302 20 11 3,5 2,71000 2,2 2,0 3,07 349 24 13 4,5 3,0

100 600 2,5 2,3 2,48 273 15 9 2,7 2,2800 2,5 2,3 2,91 320 20 11 3,5 2,71000 2,5 2,3 3,33 369 24 13 4,5 3,0

I125 600 3,3 3,0 2,91 266 16 10 3,0 3,3

800 3,3 3,0 3,38 308 21 12 3,0 3,31000 3,3 3,0 3,96 351 25 14 3,0 3,3

150 600 4,1 3,6 3,17 286 18 11 3,6 4,1800 4,1 3,6 3,75 329 22 13 3,6 4,11000 4,1 3,6 4,33 372 27 15 3,6 4,1

3.5. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCŢIEDE LA 6-24 LUNI

În alimentaţia tineretului taurin de prăsilă trebuie avute în vedere următoareleobiective:

~ asigurarea unei corelaţii optime între vârstă - dimensiuni corporale - greutatecorporală. Astfel, dezvoltarea dimensiunilor corporale (înălţimea la greabăn,lărgimile) este mai intensă în prima treime a fazei de creştere, fapt pentru careîn primele 8 - 12 luni trebuie făcută o alimentaţie mai bogată în proteine,minerale şi vitamine;

~ realizarea unui spor mediu zilnic în greutate moderat. Având în vedere căgreutatea viţelelor la prima montă trebuie să fie 350 kg (Holstein - Friză) - 400kg (Simmental), rezultă că sporul mediu zilnic nu trebuie să depăşească 700 -750 glzi. Tăuraşii fiind mai precoci şi având o viteză de creştere mai mare,trebuie să se facă o alimentaţie diferenţiată;

~ evitarea îngrăşării care este dăunătoare dezvoltării glandei mamare şi funcţieide reproducţie. Din aceste considerente alimentaţia tineretului taurin sebazează pe nutreţuri de volum (păşune, nutreţuri verzi cultivate, fânuri, silozurişi chiar fibroase grosiere) şi mai puţine concentrate.

Page 96: Alimentatia animalelor

90Alimentaţia tineretului de prăsilă se face pe două perioade distincte: 6 - 12 luni şi 12 -

24 luni, având în vedere cerinţele de nutrienţi şi capacitatea de ingestie, în funcţie degreutatea corporală şi sporul în creştere planificat. În prima perioadă, baza alimentaţieitrebuie să o constituie fânul, nutreţurile verzi, nutreţurile murate şi rădăcinoasele.Completarea şi echilibrarea raţiilor sub raportul nutrienţilor se realizează Plin administrareaunor amestecuri de concentrate preparate în fermă (orz, tărâţe de grâu, porumb ştiuleţi,şroturi, mazăre etc.) sau a nutreţurilor combinate specifice. Acestea vor asigura circa 30%din valoarea nutritivă a raţiei la începutul perioadei şi va scădea pană la 10 - 12% la vârstade 1 an. O atenţie deosebită trebuie acordată nivelului proteic al raţiei (circa 15% PB)deoarece carenţa în proteine va determina o dezvoltare defectuoasă a scheletului (înălţimeamică) şi a unor organe vitale (aspecte care nu pot fi remediate în viitor) şi va fi întârziatăapariţia maturităţii sexuale (prima ovulaţie apare la o vârstă mai înaintată). Cantităţile denutreţuri ce se administrează în peioada de la 6 la 12luni pe cap şi zi sunt:

amaFânuri ...................... 3 - 4 kg (diverse)Suculente ................. 10-18 kg (112nutreţ murat şi Y2 rădăcinoase )

Concentrate ............. 1-2 kg(0,5kgproteiceşi0,5-1,5kgcerealeşi tărâţe)

VaraNutreţ verde ..... " ...... (păşune sau nutreţ verde)

15 -25 kgConcentrate ............. 0,7-1,5 kg (cereale şi tărâte)

În alimentaţia tineretului taurin de reproducţie se pot utiliza şi concentratelePVM a căror valoare nutritivă, mod de administrare şi variante de amestec suntprezentate în tabelele 69 şi 70.

Tabelul 69

Conţinutul în substanţe nutritive la concentratul P.V.M. pentru tineret taurin

Viţei până la 150 Tineret taurin peste 150 kgSpecificare kg greutate vie greutate vie

T1-40 T 2-20 (vara) T 2 - 35(iama)Unităti nutritive 0,760 0,640 0,750Proteină brută 32,50% 27% 32%Calciu 3% 4% 3,60%Fosfor 1,40% 2,70% 0,40%Sare de bucătărie 1,50% 5% 2%

Modul de administrare a concentratului P.V.M. în hrana tineretului taurin

T 1-40 (pentru viţei de până la 150 kg greutate vie):* direct: minimum 0,4 kg/cap/zi, presărat pe nutreţul de bază;

Page 97: Alimentatia animalelor

91

* în amestec: concentrate P.V.M. = 40%cereale măcinate = 60%

T 2·20 (pentru tineret taurin de peste 150 kg greutate vie):* direct: 0,40 kg/caplzi, presărat pe nutreţul de bază;* în amestec: concentrate P.V.M. = 20%

Cereale măcinate = 80%T 2·35 (pentru tineret de peste 150 kg greutate vie);* direct: minimum 0,5 kg/caplzi, presărat peste nutreţul de bază;* în amestec: concentrate P.V.M. = 35%

Cereale măcinate = 65 %Tabelul 70

Variante de amestec de cereale măcinate, în funcţie de resursele existente

I Sortimentul Vitei sub 150 kg Tineret de peste 150 kzVI V2 VI V2 V3

Total 100 100 100 100 100Porumb 40 45 50 60 65Orz 35 30 40 35 35Grâu 25 20 5 5 -Secară - 5 5 - -

Normele de hrană pentru tmeretul taurin femel şi mascul de reproducţie suntprezentate în tabelele 71 şi 72.

Tabelul 71

Norme pentru tineretul taurin femel de reproducţie (rase precoce şi semiprecoce)

G(kg)reutate corporală Spor CI SU ENL PDI Ca P Mg Na DERmin(glzi) (UST) (kg) (UNL) (g) (g) (g) (g) (g)0,4 4,89 5,19 2,86 275 20,0 10,2 4,4 2,9 0,590,5 4,89 5,19 3,03 298 22,9 11,2 4,4 2,9 0,62

150 0,6 4,89 5,19 3,24 319 25,8 12,2 4,4 2,9 0,660,7 4,89 5,19 3,46 340 28,6 l3,2 4,4 2,9 0,710,8 4,89 5,19 3,84 361 31,6 14,2 4,4 2,9 0,780,4 5,81 6,17 3,46 319 22,2 12,5 5,4 3,6 0,590,5 5,81 6,17 3,66 342 25,1 l3,5 5,4 3,6 0,63

200 0,6 5,81 6,17 3,91 363 28,0 14,5 5,4 3,6 0,670,7 5,81 6,17 4,17 348 30,9 15,5 5,4 3,6 0,720,8 5,81 6,17 4,63 405 33,8 16,6 5,4 3,6 0,810,4 6,65 7,05 4,01 358 24,4 14,8 6,4 4,3 0,600,5 6,65 7,05 4,26 381 27,2 15,8 6,4 4,3 0,64

250 0,6 6,65 7,05 4,55 403 30,1 16,8 6,4 4,3 0,680,7 6,65 7,05 4,85 423 33,0 17,8 6,4 4,3 0,730,8 6,65 7,05 5,37 442 35,9 18,8 6,4 4,3 0,810,4 7,41 7,87 4,54 397 26,4 16,9 7,4 5,0 0,610,5 7,41 7,87 4,83 419 29,3 17,9 7,4 5,0 0,65

300 0,6 7,41 7,87 5,16 439 32,2 18,9 7,4 5,0 0,700,7 7,41 7,87 5,50 458 35,1 19,9 7,4 5,0 0,740,8 7,41 7,87 6,09 475 37,9 20,9 7,4 5,0 0,82

Page 98: Alimentatia animalelor

Tabelul 72

92

0,4 8,13 8,69 5,06 434 28,3 18,9 8,4 5,8 0,620,5 8,13 8,69 5,39 455 31,2 19,9 8,4 5,8 0,66

350 0,6 8,13 8,69 5,75 474 34,1 20,9 8,4 5,8 0,710,7 8,13 8,69 6,14 491 36,9 21,9 8,4 5,8 0,750,8 8,13 8,69 6,79 505 39,8 22,9 8,4 5,8 0,840,4 8,81 9,34 5,65 471 29,9 20,7 9,4 6,5 0,630,5 8,81 9,34 5,93 491 32,9 21,7 9,4 6,5 0,67

400 0.6 8,81 9,34 6,33 508 35,8 22,7 9,4 6,5 0,720,7 8,81 9,34 6,77 521 38,7 23,7 9,4 6,5 0,770,8 8,81 9,34 7,48 532 41,6 24,7 9,4 6,5 0,850,4 9,46 10,03 6,06 509 31,5 22,3 10,4 7,3 0,640,5 9,46 10,03 6,47 526 34,4 23,3 10,4 7,3 0,68

450 0,6 9,46 10,03 6,91 540 37,3 24,3 10,4 7,3 0,730,7 9,46 10,03 7,40 551 40,2 25,4 10,4 7,3 0,780,8 9,46 10,03 8,16 557 43,1 26,4 10,4 7,3 0,860,4 10,07 10,69 6,55 547 32,8 23,7 11,4 8,0 0,650,5 10,07 10,69 6,99 562 35,7 24,7 11,4 8,0 0,69

500 0,6 10,07 10,69 7,49 573 38,6 25,7 11,4 8,0 0,740,7 10,07 10,69 8,03 579 41,5 26,8 11,4 8,0 0,800,8 10,07 10,69 8,84 581 44,4 27,8 11,4 8,0 0,87

Norme pentru tăuraşi de reproducţie

Greutate Spor CI SU ENL PDI Ca P Mg Nacorporală DERmin(kg) (glzi) (UST) (kg) (UNL) (g) (g) (g) (g) (g)

400 3,5 3,75 2,75 240 15 8 2,5 4 0,79

150 600 3,21 285 18 10 2,5 4 0,92800 3,67 330 23 13 3,0 5 1,021000 4,13 370 27 15 3,0 5 1,18400 4,6 4,90 3,33 280 18 10 3,0 5 0,72

200 600 3,78 325 21 12 3,0 5 0,82800 4,24 370 26 14 3,5 5 0,9ţ1000 4,82 415 30 16 3,5 5 0,98400 6,6 7,10 4,47 350 22 16 4,2 7 0,67

300 600 4,93 400 27 18 5,0 7 0,75800 5,50 445 32 20 5,5 7 0,831000 6,19 485 37 22 5,5 7 0,94400 8,5 9,05 5,39 420 27 22 7,0 9 0,63

400 600 5,96 470 33 25 8,0 9 0,70800 6,65 515 39 28 8,5 9 0,781000 7,46 555 45 31 8,5 9 0,88400 10,4 11,15 6,30 495 36 27 8,0 10 0,60

500 600 7,11 545 43 30 9,0 10 0,68800 7,92 585 49 33 10,0 10 0,761000 8,83 615 55 35 10,5 10 0,85400 12,2 13,00 7,34 580 43 31 9,0 11,5 0,60

600 600 8,14 630 48 33 11,0 11,5 0,67800 9,29 660 53 35 12,0 11,5 0,761000 10,44 665 59 36 12,5 11,5 0,85

Page 99: Alimentatia animalelor

93

În cazul tăuraşilor, singura deosebire constă în faptul că vara 3 - 6 kg nutreţuriverzi se înlocuiesc cu 1 - 2 kg fân, pentru prevenirea deformării abdomenului.

În locul amestecurilor de concentrate se pot utiliza nutreţuri combinatecomplete, cu rezultare bune.

O structură de nutreţ combinat recomandată pentru tineretul taurin de la 6 la 12luni este următoarea:

Porumb ştiuleţi 31%Orz 34%Tărâţe de grâu 10%Şroturi de floarea - soarelui 10,5%Şroturi de soia 4%Carbonat de calciu 2%Sare .: 0,5%Premix vitamino - mineral 1%Total 100,00

Din acest nutreţ combinat se administrează 1 - 1,5 kg/cap în perioada 6 -9 lunişi 0,5 - 0,7 kg/cap în perioada 9 - 12 luni. După vârsta de un an, dacă nutreţurile devolum sunt de bună calitate, acestea pot asigura o creştere corespunzătoare tineretuluitaurin, fără a mai fi necesară folosirea concentratelor. În perioada de vară, păşuneaasigură o dezvoltare armonioasă a tineretului şi chiar permite o creşterecompensatorie în cazul în care în perioada de iarnă alimentaţia a fost mai modestă,înregistrându-se sporuri medii zilnice de 200 - 500 glzi.

În lunile iulie - august, când producţia de masă verde de pe păşune este îngeneral scăzută datorită secetei, este necesară suplimentarea raţiei tineretului cunutreţ verde cultivat şi concentrate sau chiar cu nutreţuri conservate (fânuri, silozuri).

Cantităţi1e medii de nutreţ ce se pot administra în perioada 12 - 24 luni sunt:

IarnaFânuri............... 4 - 6 kgFibroase grosiere 0,1 - 1 kgSuculente 16 - 25 kgConcentrate cel mult 1 kg (numai pentru

echilibrarea raţiei)

VaraNutreţ verde 30 - 40 kg

Tăuraşii trebuie să primească vara 1 - 3 kg fân cu reducerea corespunzătoare anutreţurilor verzi (5 - 15 kg) şi completarea raţiilor cu 0,5 - 1,5 kg concentrate.

După montă (16 luni Holstein - Friză; 18 luni Simmental) alimentaţia junincilorse va face astfel încât să nu se îngraşe, dar să realizeze un spor mediu zilnic de 600 -

Page 100: Alimentatia animalelor

94

800 g, pentru a-şi continua creşterea. Acest deziderat se poate realiza prinadministrarea zilnică în raţie 1 - 1,5 kg concentrate (sau nutreţ combinat cu 12 - 13% PB). Cu 6 săptămâni înainte de fătare cantitate a de concentrate se măreşte până la2 - 2,5 kg/cap. Se vor reduce concomitent nutreţurile Îllsilozate şi borhoturile dinraţie. În ultimele 2 - 3 luni de gestaţie, în alimentaţia junincilor gestante trebuierespectate aceleaşi principii ca şi pentru vaci.

În alimentaţia junincilor gestante se poate folosi şi un nutreţ combinat a căruistructură este prezentată în tabelul 73.

Tabelul 73Structură de nutreţ combinat pentru juninci gestante

Specificare % din structurăPorumb 63Orz 20Tărâţe 10Şrot de floarea - soarelui 1Fosfat dicalcic 4Sare 1Zoofort T-l 1Total 100

3.6.ALIMENTAŢIA TAURINELOR SUPUSE ÎNGRĂşĂRII

Se supune îngrăşării: tineretul (tăuraşii începând de la vârsta de 10-15 zileprecum şi femelele şi masculii eliminaţi de la reproducţie în diferite etape aleselecţiei, şi în vârstă de la 6 luni - 3 ani) şi animalele adulte reformate.

Alimentaţia tineretului supus îngrăşării, poate fi făcută pe bază de lapte, cândse obţine carnea albă, sacrificarea făcându-se la 120 - 150 kg, sau pe bază de lape sausubstituenţi în primele luni, iar în continuare pe bază de nutreţuri vegetale, caz în caresacrificarea se face la greutatea de 400 - 450 kg, respectiv la vârsta de 15 - 18 luni sau24 luni. În cazul tineretului eliminat de la reproducţie îngrăşarea poate dura 5 - 7 luni,iar în cazul reformelor 3 - 4 luni, alimentaţia făcându-se cu diverse resurse furajere.

În toate cazurile, la îngrăşare se practică o alimentaţie abundentă. Structuraraţiei şi modul de preparare, poate să difere mult în funcţie de resurse şi etapaîngrăşării. Cu cât ponderea concentratelor este mai mare, cu atât se realizeză sporurizilnice mai ridicate şi se scurtează deci durata îngrăşării, Alimentaţia cu cantităţi maride concentrate, este caracteristică sistemului de îngrăşare de tip baby-beef. Îngrăşareaadultelor şi a tineretului de peste 6 luni se face în sistem extensiv sau semiintensiv,iar a tăuraşilor începând din stadiul de sugar, în sistem intensiv.

Page 101: Alimentatia animalelor

95

3.6.1. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem extensiv

În acest sistem se supune îngrăşării tineretul după înţărcare sau adultele.Alimentaţia se bazează pe nutreţuri de volum, fără sau cu cantităţi mici deconcentrate, sporul mediu zilnic fiind mai mic de 600 g. Tineretul se îngraşă de laînţărcare până la vârsta de 25 - 30 luni şi greutatea de 450 - 500 kg, iar adultele timpde 3- 5 luni.

Îngrăşarea este diferită în functie de nutreţul de bază utilizat în raţii, deosebindu-sedin acest punct de vedere îngrăşările pe bază de :

- tăiţei de sfeclă (proaspeţi sau însilozaţi);I - borhot de la fabricile de spirt, amidon etc. (proaspăt sau însilozat);

- rădăcinoase (sfeclă, napi etc.);- nutreţuri murate;- fibroase grosiere preparate: coceni, ciocăIăi de porumb, paie etc.;

Nutreţul de bază, cât şi poderea concentratelor sunt condiţionate de zonageografică, respectiv de resursele furajere locale şi posibilităţile financiar-materialeale fermierului.

În cazul utilizării tăiţeilor de sfeclă sau a borhoturilor proaspete în raţiiletaurinelor supuse îngrăşării se administrează:

La adulte La tineretTăiţei sau borhoturi 40-60 kg 20 - 40 kgFânuri 2-3 kg 2-3 kgFibroase grosiere 5-1 kg -Concentrate 1-3 kg 2-3kg

În cazul îngrăşării pe bază de nutreţuri murate sau rădăcinoase în raţiiletaurinelor se administrează în medie pe cap şi pe zi:

La adulte La tineretNutreţ murat sau nutreţuri murate + 35 - 45 kg 20 - 30 kgrădăcinoaseFânuri 1 - 3 kg 1 - 2 kgFibroase grosiere 3 -1 kg -Concentrate 0,5 - 2,5 kg 1 - 2 kg

Una din căile cele mai economice este îngrăşarea taurinelor pe bază de fibroasegrosiere (paie, coceni, ciocălăi de porumb), preparate prin tocare şi scărmănare, înamestec cu melasă şi uree.

Page 102: Alimentatia animalelor

96Cantitătile de nutreturi administrate în aceste ratii sunt:" ,

Deficitul de proteină în raţiile pe bază de nutreţuri grosiere se poate completaprin adaos de uree până la 0,3 g, pentru 1 kg greutate vie.

Pentru utilizarea ureei în structuri de raţii pe bază de fibroase grosi ere şi melasăse poate proceda astfel: la 100 litri apă se adaugă 90 litri melasă şi 10 kg ureerezultînd 2001 soluţie, ceea ce înseamnă că pentru 1 litru de soluţie revin 450 gmelasă şi 50 g uree. Din această soluţie se calculează cantitatea necesară pentruacoperirea ureei din raţie. De exemplu: dacă în raţie necesarul de uree este 136 g, sevor da (136 : 50) = 2,72 litri soluţie, cu care se vor amesteca uniform grosiereletocate.

La îngrăşarea adultelor pe bază de nutreţuri verzi, 75 % din valoarea nutritivă araţiei o reprezintă nutreţul verde (păşune sau iarbă cosită) şi 25 % concentratele.Uneori se pot administra şi fibroase grosiere tocate şi preparate în amestec cuconcentrate. In ace stă situaţie, raţia va conţine:

La adulte La tineretFibroase zrosiere 8 - 10 kz 4-6kgFânuri 2 - 3 kg 2 - 3 kzConcentrate 1 - 2,5 kg 1,5-2kgSuculentre sau borhoturi 10 - 25 kz 10 - 20 kgMelasă 1,5 - 2 kz 1 -1,5 kg

La adulte La tineretNutreturi verzi 50-85 kz 30-40 kgFibroase zrosiere 4-6 kz -Concentrate 1-2 ka 1.5-2,5 kg

În cazul alimentaţiei în sistem extensiv, în funcţie de calitatea nutreţurilor devolum, consumul specific poate fi cuprins între 10 - 14 U.n. pentru 1 kg spor, latineret şi 13 - 18 u.n., la adulte. În cazul unui adaos de concentrate, cel puţin în fazade finisare, aceşti indici pot fi mai mici.

Recondiţionarea taurinelor adulte

Recondiţionarea taurinelor adulte reformate se impune numai în cazul în carestarea lor de întreţinere în momentul realizării reformei este necorespunzătoare. Încazul animalelor cu o stare de întreţinere necorespunzătoare, recondiţionareadurează 2 - 3 luni; perioadă în care prin alimentaţie se urmăreşte refacerea ţesuturilormusculare şi depunerea moderată de grăsime intramuscular şi perimuscular. Înaceastă perioadă trebuie să se realizeze un spor mediu zilnic de cel puţin 600 - 800 g.

Dat fiind faptul că sporul în greutate la această categorie de animale serealizează în special pe seama depunerilor de grăsime (peste 70%), cerinţeleenergetice sunt mari şi în consecinţă consumurile specifice vor fi ridicate.

În prima jumătate a perioadei de recondiţionare, în structura raţiei se vor folosi

Page 103: Alimentatia animalelor

97

cantităţi mari de nutreţuri de volum (borhoturi, nutreţuri insilozate, fibroase grosierepreparate, rădăcinoase, nutreţuri verzi) şi cantităţi reduse de concentrate (1 - 1,5kg/cap/zi), urmând ca în a doua jumătate a prerioadei de recondiţionare să se reducăponderea nutreţurilor de volum şi să creasacă cantitate a de concentrate la 2,5 - 3kg/cap/zi. Ca şi concentrate sunt recomandate, în special uruielile de cereale.

Tabelul 74Normele de hrană pentru vacile adulte reformate (după INRA, 1988)

Greutate Spor CI SUmax ENC PDI Ca P Mg Na DERmincorporală (UNC) (g)

(kg)(glzi) (UST) (kg) (g) (g) (g) (g)

500 600 12,5 14,0 9,15 700 45 30 10.5 10 0,73I

800 10,37 800 50 32 10.5 10 0,831000 11,54 890 55 35 115 10 0,921200 12,70 980 61 38 11,5 10 1,02

550 600 13,0 14,5 9,44 730 48 31 11,5 10,5. 0,73800 10,73 830 52 33 11,5 10,5 0,831000 11,89 920 57 35 12,5 10,5 0,911200 13,18 1020 63 38 12,5 10,5 1,01

600 600 13,5 15,0 9,91 710 50 32 12,0 11 0,73800 11,08 860 54 34 12,0 11 0,821000 12,26 950 59 36 13,0 11 0,921200 13,53 1040 65 39 13,0 11 1,00

650 600 14,0 16,0 10 26 790 53 33 13,0 12 0,73800 11,54 890 57 35 13,0 .12 0,821000 12,71 980 62 37 14,0 12 0,911200 14,02 1080 67 40 15,0 12 1,00

700 600 14,5 17,0 10,61 820 55 34 13,0 13 0,73800 11,69 920 60 36 14,0 13 0,821000 13,06 1010 65 38 14,0 13 0,901200 14,34 1110 69 40 15,5 13 0,99

750 600 15,0 15,5 11,08 860 56 35 14,0 14 0,74800 12,24 950 62 37 15,0 14 0,821000 13,53 1040 67 39 15,0 14 0,901200 14,69 1130 71 41 16,0 14 0,97

3.6.2. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem semiintensiv

În acest sistem este supus îngrăşării tineretul taurin, după perioada de alăptare,de la vârsta de 90 - 100 zile şi greutate de 100 - 120 kg, până la vârsta de 17 - 25 luni.Sporul mediu zilnic realizat este de 600 - 800 g, iar greutatea la sacrificare de450 - 500 kg.

Alimentaţia în îngrăşarea semiintensivă poate fi pe bază de grosiere, nutreţ

Page 104: Alimentatia animalelor

Fân de lucernă " 2 kgSucu1ente 6-7 kgNutreţ combinat cu 15 % P.B 1-1,5 kg

98murat, rădăcinoase sau mixt la care se adaugă cantităţi mai mari sau mai mici deconcentrate în funcţie de sporul mediu zilnic urmărit. În timpul verii, nutreţul verdepoate reprezenta nutreţul de bază asigurat prin păşune sau administrat în adăpost.Înainte de începerea îngrăşării propriu-zise, animalele trec printr-o perioadă decarantinizare-acomodare care durează circa 20 zile şi care are drept scop diminuareastresului de transport şi obişnuirea cu tipul de alimentaţie specific îngrăşătoriei. Acesttip de îngrăşare are, în principiu, două faze.

Faza 1 de creştere-îngrăşare durează 220 - 250 zile, respectiv de la greutateade 120 (150) kg la 300 (320) kg, realizându-se un spor mediu zilnic de 600 - 700 g.Această fază are două subfaze:

- în subfaza 1. în hrană se administrază/caplzi:

- în subfaza a II-a, în hrană se administrează pe cap şi pe zi :

Fibroase 4-5 kgSuculente 10-12 kgNutreţ combinat cu 15 % P.B 1-2,0 kg

Faza a II-a de îngrăşare-finisare durează 150 - 260 zile, timp in care 'greutateavie creşte de la 300 (320) kg la 450 (500) kg, realizându-se sporuri medii zilnice de800 - 1000 g.

În această fază se menţin aceleaşi cantităţi de fibroase şi suculente în raţiazilnică şi se sporesc cantităţle de concentrate. În raţie, se vor administra, in medie, pecap şi zi, următoarele cantităţi de nutreţuri:

Fibroase 3-4 kgSuculente 10-15 kgNutreţ combinat cu 12 % P.B 1,5-2,5 kg

În continuare se prezintă un model de îngrăşare a tineretului taurin în sistem deîngrăşare semiintensiv.

Page 105: Alimentatia animalelor

99

Tabelul 75

Reţetă de nutreţ combinat cu 15,00 % P.B., pentru faza 1 de îngrăşare

% din S.U.P.b.

Ca P Sare CarotenU.N. (%)Specificare

kggreutate15,00

g g g mg

!Porumb 59 49,56 70,21 5,9 29,5147,

118-5

brz 20 16,9 22,6 2,32 26 76 - 4

~ro,turi fl.soarelui 17 15,11 15,13 7,106 47,6195, - -

5CaC03 1 - - - 380 - -

taHP04 1 - - - 240 185 -~are 1 - - - - - 1000 -Zoofort 1 - - - - - -rrOTAL 100 81,57 107,9.:115,326 723,1 419 1000 122Realizat la 1 kg - 0,81 1,08 153,3 7,23 4,19 10 1,22p.D. (g/kg) - - - 122,64 - - -

Tabdul76

Raţie pentru un tăuraş supus îngrăşării semiintensive, faza 1; cu greutatea corporalăde 270 kg şi un sopr mediu zilnic de 750 g

~

S.u.U.N. P.D. Ca P Sare Caroten

kg kg g g g g mgNutreţuri 7,28 7,2 684 21,6 16,2 30 32,4Fân de deal 3,0 2,58 1,41 168 16,2 6 - 54

r Fân de lucernă 2,0 1,68 0.96 244 27,6 3,6 - 78Porumb siloz - 13,0 3,18 3,25 117 14,3 6,5 - 234

I Sare 0,015 - - - - - 15 -Nutreţ combinat 1,5 1,21 1,62 184 10,84 6,28 15 1,83TOTAL - 8,65 7,24 713 68,94 ~2,38 30 367,83

Page 106: Alimentatia animalelor

Tabelul 77100

Retetă de nutret combinat cu 12,00 % P.B., pentru faza a II-a de îngrăşare, ,

% din S.u. P.b. Ca P Sare CarotenSpecificare greutate kg U.N. (%) G Mg12,00 g g

lPorumb 88 73,92 104,72 8,80 44 220 - 176Şroturi fl.soarelui 8 7,112 7,12 3,344 22,4 92 - -CaC03 1 - - - 380 - - -CaHP04 1 - - - 240 185 - -Sare 1 - - - - - 100e -IZoofort 1 - - - - - - -ffOTAL 100 81,03 111,84 12,144 686,4 497 100e 176Realizat la 1 kz - 0,81 1,12 121,44 6,86 4,97 10 1,76P.D. (g/ kg) - - - 97,15 - - - -

Tabelul 78

Raţie pentru un tăuraş supus îngrăşării semiintensive,faza a II-a; cu greutatea corporală de 425 kg şi un sopr mediu zilnic de 850 g

~

S.U. U.N. P.D. Ca P Sare Carotenkg kg g g g g Mg

lN"utreţuri 11,0 8,1 729 34 25,5 40 51lFânde deal 5 4,31 2,35 280 27 10 - 90iFânde lucernă 1 0,84 0,48 122 13,8 1,8 - 26Porumb siloz 10 2,45 2,5 90 11 5 - 180Nutret combinat 2,5 2,02 2,80 243 17,15 12,42 25 4,4Sare 0,015 - - - - - 15 - I

rrOTAL - 9,62 8,13 735 68,95 29,22 40 300,4

3.6.3. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem intensiv

Îngrăşarea intensivă a tineretului taurin se face pe bază de nutreţuri combinatesau amestecuri de nutreţuri unice, în structura cărora nutreţurile concentrate potreprezenta 50-90%.

În cadrul sistemului intensiv, îngrăşarea de tip baby-beef, începe de la 8-10 zileşi până la vârsta de 12 - 15 luni şi greutatea la sacrificare de 400 - 450 kg.

În funcţie de particularităţile anatomo-fiziologice care determină specificulhrănirii, îngrăşarea de tip baby-beef se poate desfăşura fazial. În exemplul nostru vomurmări o furajare cu raţii de tip mixt, desfăşurată în 4 faze:

Faza 1, de alăptare-inţărcare, care durează de la vârsta de 10 la 70 zile,respectiv de la greutatea de 45kg la 85 kg, în care viţeii se alimentează cu substituenţide lapte, nutreţ combinat şi fân de lucernă.

Page 107: Alimentatia animalelor

101

Faza a II -a, de creştere, care durează de la vârsta de 71 la 171 zile, respecti v dela greutatea de 86 la 190 kg, în care viţeii sunt hrăniţi cu nutreţ combinat (II) şi fânuride leguminoase. Consumul mediu zilnic este de 1,5 - 2,0 kg nutreţ combinat şi de 2 -4 kg fânuri de leguminoase (lucernă) şi suculente 3 - 8 kg.

Faza a III-a, de creştere şi îngrăşare, durează de la vârsta de 171 la 323 zile,respectiv de la greutatea de 191 la 350 kg. În alimentaţie intră nutreţ combinat (III)(în care se introduce şi făină de ciocălăi), fân de leguminoase tocat şi suculente(îndeosebi nutreţuri murate), care se introduc treptat în raţie. Consumul mediu zilniceste de 2 - 2,5 kg nutreţ combinat, 4 - 5 kg fân şi 8 -15 kg suculente.

Faza a IV -a, de finisare, se desfăşoară pe perioada de vârstă de la 323 la 469zile, când greutatea corporală creşte de la 351 la 500 kg, iar hrana este compusă dinnutreţ combinat (IV) (în care proporţia de făină de ciocălăi creşte), fân deleguminoase tocate şi suculente. Consumul mediu zilnic este de 2 - 3 kg nutreţcombinat, 4-6 kg fân de leguminoase şi 15-25 kg suculente.

În cele ce urmează se dă un model de structuri de nutreţuri combinate pentruîngrăşarea intensivă (tabelul 79).

Premixul folosit diferă de la o fază la alta, cel mai complet şi mai bogat înfactori biologic activi fiind cel folosit în prima fază.

La noi, se practică îngrăşarea intensivă cu consum mai redus de concentrate,circa 2 kg/cap/zi sau (800 kg/cap/ciclu) şi mai mare de voluminoase (nutreţ murat,fânuri şi fibroase grosiere mărunţite + melasă şi uree) sub formă de amestecuri unice.În aceste condiţii sporul mediu zilnic este mai mic,(900 - 1000 g), consumul specificpe 1 kg spor este mai mare (6 - 8 U.N.), îngrăşarea prelungindu-se până la vâsta de 18- 20 luni.

În continuare perezentăm un model de îngrăşare a tineretului taurin în sistemintensiv cu cantităţi reduse de concentrate.

Tabelul 79Structuri de nutreţuri combinate pentru tineretul taurin supus îngrăşării intensive

Specificare Faza 1 Faza a II-a Faza a III-a Faza a IV-aPorumb 38,5 58,0 54,0 59,0Orz 20,0 20,0 20,0 15,0[I'ărâte de grâu 5,0 5,0 5,0 5,0IPăină de ciocălăi - 6,0 9,0 12,0Şroturi de floarea soarelui 18,0 17,0 8,0 5,0!Făină de lucernă 15,0 - - -lCarbonat de Ca 1,0 1,0 1,0 1,0lFosfat dicalcic 1,0 1,0 1,0 1,0lSare 0,5 1,0 1,0 1,0tzoofort 1,0 1,0 1,0 1,0rr'OTAL 100,00 100,00 100,00 100,00tu.N./ kg 'nutret 0,89 1,01 1,00 1,00lP.b.,% 17,00 15,20 12,06 10,18

Page 108: Alimentatia animalelor

Tabe1ulSO

102

Structura raţiei, a nutreţului combinat şi indicii de producţie la tineretul taurin supusîngrăşării intensive

SpecificareFazele de îngrăşare

1 II III IVa) Strucura raţiei:- Inlavit(l/ fază) 220 - 230 - - -- Fânuri (kg) la discreţie 2-4 4-5 5-6- Suculente (kg) la discreţie 3-8 8 -15 15 - 25- Nutreţ combinat (kg) la discreţie 1,5 - 2 2 -2,5 2-3

(17,0 %P.b.) (15,0 % P.b.) 12,0-% P.b. ) 10,0 %P.b')b) Structura nutreţului combinat (%) din greutate):- Cereale 70 -75 75 - 80 80 -90 90 - 95- Nutreţuri proteice 20 - 25 10 - 15 5 - 8 2-5- Carbonat de Ca 1,0 1,0 1,0 1,0- Fosfat dica1cic 0,5 - 1,0 1,0 1,0 1,0- Sare 0,5 1,0 1,0 1,0- Zoofort i.o 1,0 i.o 1,0

e) Indici de producţie- Sporul mediu zilnic (g) 600 - 800 800 - 900 900 - 1000 1000 - 1100- Consum specific U.N./kg 3 - 3,5 4 - 4,5 6,5 - 8 -10- Greutate medie la sfârşitul fazei

85-90 150 - 180 350 - 380 450 - 500(kg/cap)

Tabelul SI

a) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv,FAZA 1

Specificare % din S.U. U.N. P.b. (%) Ca P Sare Carotengreutate kg 17,00 g g g mg

Porumb 54 45,36 64,26 5,40 27 135 - 180Orz 20 16,9 22,6 2,32 26 76 - 4Şroturi de fi. 17 15,11 15,13 7,106 47,6 195,5soarelui - -Şroturi de soia 5 4,55 6,5 2,20 26 29 - -Carbonat de Ca 1,0 - - - 380 - - -Fosfat dicalcic 1,0 - - - 240 185 - -~are 1,0 - - - - - 1000 -Zoofort 1,0 - - - - - - -TOTAL 100,00 81,92 108,14 17,026 746,6 620,5 1000 112Realizat la 1 kg - 0,82 1,08 170,3 7,46 6,20 10 1,12P.D. (g/kgnutreţ - - - 136,24 - - - -combinat)

Page 109: Alimentatia animalelor

103

Tabelul 82

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat, în sistem intensiv (faza 1), greutate vie 68 kg,spor: 680 g / zi

~

S.U. P.D. Ca P Sare CarotenU.N.

kg kg g g g g mg

!Nutreţuri 1,2 2,1 255 14 8 15 14

~nlavit 4 0,36 0,84 100 5,08 4 - -lFân de trifoi 0,4 0,33 0,24 46 4,12 1,28 - 13,6!Nutr,eţcombinat 1 0,82 1,08 136 7,46 6,20 10 1,12Sare 0.005 - - - - - 5 -[TOTAL - 1,51 2,16 282 16,66 11,48 15 14,72

Tabelul 83

b) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv;faza a-II-a

Specificare% din S.u.

U.N.P.b. (%) Ca P Sare Caroten

greutate kg 15,00 g g g mg

Porumb 62 52,08 73,78 6,20 31 155 - 124Orz 18 15,21 20,3 2,088 23,4 68,4 ,- 3,6Şroturi de fi.

11 9,77 9,79 4,598 30,8 126,5soarelui

- -

Şroturi de soia 5 4,55 6,15 2,20 26 29 - -Carbonat de Ca 1,0 - - - 380 - - -Fosfat dica1cic 1,0 - - - 240 185 - -Sare 1,0 - - - - - 1000 -Zoofort 1,0 - - - - - - -[TOTAL 100,00 81,61 110,02 15,086 731.2 563,9 1000 127,6Realizat la 1 kg - 0,81 1,10 150,81 7,31 5,63 100 1,27p.D. (g/kg nutre , 120,6ombinat)

- - - - - - -

Page 110: Alimentatia animalelor

104

Tabelul 84

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat în sistem intensiv (faza a-Il-a), greutate vie 130kg, spor: 850 g / zi

~

S.U. P.D. Ca P Sare CarotenU.N.

kg kg g g g g mg

tNutreturi 2,7 3,2 350 20 10 15 20lFân de trifoi 1,5 1,24 0,93 172 15,4 4,8 - 51Sfeclă furaj eră 5,3 0,63 0,63 47 1,85 1,5 - -Nutret combinat 1,5 1,21 1,65 180 10,9 1,85 15 1,9rrOTAL . 3.08 3,2 399 18,15 14,7 15 52,9

Tabelul 85

c) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv;fazaa-Ill-a

Specificare % din S.U. U.N.P.b. (%) Ca P Sare Caroten

kg 12,00 g g g mg

Porumb 78 65,52 92,82 7,80 39 195 - 156Orz 11 9,29 12,4 1,276 14,3 41,8 - 2,2Şroturi de fi. soarelui 7 6,16 6,23 2,926 19,6 80,5 - -Carbonat de Ca 1,0 - - - 380 - - -Fosfat dica1cic 1,0 - - - 240 185 - -Sare 1,0 - - - - 1000 -Zoofort 1,0 - - - - - - -TOTAL 100 80,97 111,45 12,002 629,9 502,3 1000 158,2Realizat la 1 kz - 0,80 1,11 120,02 6,92 5,02 10 1,58p.D. (g lkg) - - - 96,01 - - -

Tabelul 86

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat în sistem intensiv (faza a-III-a),greutate vie 260 kg, spor: 940 glzi

~

S.U. P.D. Ca P Sare CarotenU.N.

kg kg g g g g !llg

Nutreturi 5 5,4 500 35 16 30 40!Fân de lucernă 2 1,68 0,96 244 27,6 3,6 - 54Sfeclă furaj eră 6 0,72 0,72 54 2,1 1,8 - -

Siloz 6 1,44 1,5 54 6,6 3,0 - 108Nutret combinat 2 1,6 2,22 192 13,8 10,04 20 3,16Sare 0,010 - - - - - 10 -IrOTAL - 5,44 5,4 544 50,1 18,4 30 165,16

Page 111: Alimentatia animalelor

105

Tabelul 87

d) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv;FAZA a-IV-a

% din S.U.P.b.

Ca P Sare CarotenSpecificare U.N. (%)

greutate kg10,00

g g g mg

Porumb 84 70,56 99,96 8,40 42 210 - 168Ovăz 10 8,45 11,3 1,16 13 38 - 2Şroturi de fi.

2 1,77 1,78 0,836 5,6 23 - -soarelui,rarbonat de Ca 1,0 - - - 380 - - -Posfat dicalcic 1,0 - - - 240 185 - -Sare 1,0 - - - - - 1000 -Zoofort 1,0 - - - - - - -[TOTAL 100,00 80,78 113,04 10,396 680,6 456 1000 170Realizat la 1 kg - 0,80 1,13 103,96 6,80 4,56 10 1,7p.D. (g / kg ) - - - 83,16 - - - -

Tabelul 88

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat, în sistem intensiv (faza a-IV -a),greutate vie 385 kg, spor: 1140 g / zi

~

S.u.U.N.

P.D. Ca P Sare Caroten

kgkg g g g g mg

Nutreţuri6,7 7,3 595 46 29 40 60

Fân de lucernă 2 1,68 0,96 244 27,6 3,6 - 52Sfeclă furaj eră 4 0,5 0,48 36 1,4 1,2 - -Siloz 13 3,18 3,25 117 6,5 6,5 - 234Nutreţ combinat 2,5 2 2,82 208 17 11,4 25 4,25Sare 0,015 - - - - - 15Fosfat dicalcic 0,034 0,033 - - 8,17 6,3 - -TOTAL - 7,39 7,5 605 60,6 29 40 290,25

În tabelele 89, 90 şi 91 sunt prezentate normele pentru tineretul taurin la îngrăşat(rase semiprecoce şi precoce).

Page 112: Alimentatia animalelor

Tabelul 89

106

Norme de hrană pentru tineretul taurin supus îngrăşării intensive

Masă Spor mediu S.u. PD Ca P Caroten Sarecorporală UNkg kglzi kg g g g mg g

O 1 2 3 4 5 6 7 8până la 0,6 0,85 1,8 215 11 6 12

0,7 0,90 1,9 230 13 7 14 1050 kg 0,8 1,00 2,1 250 14 8 160,7 1,2 21 255 14 8 14

50 - 100 0,8 1,25 2,3 275 16 10 16 150,9 1,30 2,5 300 18 11 180,5 2,3 -2,8 2,7 295 13 7 130,6 2,4- 3,0 2,9 320 15 8 15

100 - 150 0,8 2,6- 3,2 3,2 350 20 10 20 151,0 2,8- 3,2 3,4 375 25 13 251,2 3,0 -3,4 3,6 400 30 16 300,5 2,9- 3,5 3,0 315 14 7 130,6 3,1- 3,7 3,2 335 17 8 15

150-200 0,8 3,3- 3,9 3,4 475 22 11 20 201,0 3,2- 3,6 3,5 470 28 14 251,2 3,4 -3,8 3,7 465 34 17 300,5 3,8-4,8 3,8 380 15 8 180,6 4,1- 5,0 4,0 395 18 7 21

200 -250 0,8 4,3- 5,1 4,2 420 24 12 28 251,0 4,1-4,7 4,4 465 30 15 351,2 4,6-4,9 4,7 510 36 18 420,5 4,7-5,3 4,7 400 18 8 200,6 4,9- 5,5 4,9 415 21 10 24

250 -300 0,8 5,2-5,8 5,1 460 28 13 32 , 301,0 4,9 - 5,5 5,4 500 35 16 401,2 5,1 -5,6 5,6 545 42 19 480,5 5.6-6,2 5,5 435 19 10 230,6 5,7 -6,4 5,7 445 23 12 27

300 - 350 0,8 6,0- 6,7 5,9 485 30 16 36 351,0 5,6- 6,3 6,2 530 38 20 451,2 5,9-6,5 6,4 575 46 24 540,5 6,6-6,9 6,2 450 19 12 250,6 6,5-7,2 6,4 465 23 14 30

350 -400 0,8 6,8-7,6 6,7 510 30 19 40 401,0 6,4 -7,1 7,0 555 38 24 501,2 6,7-7,4 7,3 595 46 29 600,5 7,2- 8,0 6,9 470 19 14 250,6 7,2- 8,0 7,1 480 23 17 30

400 -450 0,8 7,6- 8,4 7,5 525 30 24 40 451,0 7,2 - 80 7,8 570 38 28 501,2 7,5- 8,3 8,2 615 46 34 60

Page 113: Alimentatia animalelor

107o 1 2 3 4 5 6 7 8

0,5 8,1- 9,2 8,0 480 19 14 250,6 8,5-9,5 8,4 495 23 17 30

500 -550 0,8 9,0- 10,0 8,9 540 30 24 40 501,0 8,6-9,5 9,4 580 38 28 501,2 9,0- 9,9 9,8 625 46 34 60

Tabelul 90

Norme pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase semiprecoce)

Greutate Spor CI SUmax UNC PDI Ca P DERmincorporală, (kg) (g/zi) (USB) (kg/zi) (UNL) (g/zi) (g) (g)

O 1 2 3 4 5 6 7 8150 800 4,2 4,5 3,50 347 22 12 0,81

I 1000 3,81 388 27 14 0,911200 4,12 427 33 17 0,99

200 800 4,9 5,3 4,22 391 2S 14 0,861000 4,58 432 30 16 0,931200 4,95 471 35 18 1,011400 5,35 507 40 20 1,09

300 800 6,3 6,7 5,52 468 32 19 0,881000 5,97 507 37 22 0,951200 6,46 542 42 25 1,031400 6,98 573 47 28 1,111600 7,54 600 50 30 1,20

400 800 7,5 8,0 6,70 543 40 29 0,891000 7,23 578 45 32 0,961200 7,81 607 50 34 1,041400 8,45 631 56 36 1,13

500 800 8,6 9,2 7,79 621 50 32 0,911000 8,40 651 50 35 0,981200 9,09 673 61 38 1,061400 9,83 687 68 40 1,14

600 800 9,5 10,1 8,83 699 55 33 0,931000 9,52 722 59 36 1,001200 10,89 736 65 39 1,08

Tabelul 91

Norme pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase precoce)

Greutate Spor CI SUmax UNC PDI Ca Pcorporală (g/zi) (USB) (kg/zi) (UNL) (g) (g) (g) DERmin

(kg)150 800 4,2 4,5 3,62 365 22 12 0,86

1000 3,97 405 27 14 0,951200 4,34 443 33 17 1,03

200 800 4,9 5,3 4,37 411 25 14 0,851000 4,79 450 30 16 0,981200 5,23 486 35 18 1,071400 5,70 520 40 20 1,16

Page 114: Alimentatia animalelor

108300 800 6,3. 6,7 5,70 494 32 19 0,90

1000 6,23 529 37 22 0,991200 6,80 559 42 25 1,081400 7,42 583 47 I 28 1,18

400 800 7,5 8,0 6,89 579 40 I 29 0,921000 7,51 608 45 I 32 1,001200 8,19 630 50 34 1,091400 8,94 644 56 36 1,19

500 800 8,6 9,2 7,98 671 50 32 0,931000 8,68 694 55 35 1,011200 9,46 708 61 38 1,101400 10,31 711 68 40 1,20

600 800 9,5 10,1 9,01 767 55 33 0,951000 9,77 784 59 36 1,031200 10,63 788 65 39 1,12

Page 115: Alimentatia animalelor
Page 116: Alimentatia animalelor
Page 117: Alimentatia animalelor
Page 118: Alimentatia animalelor
Page 119: Alimentatia animalelor
Page 120: Alimentatia animalelor
Page 121: Alimentatia animalelor
Page 122: Alimentatia animalelor
Page 123: Alimentatia animalelor
Page 124: Alimentatia animalelor
Page 125: Alimentatia animalelor
Page 126: Alimentatia animalelor
Page 127: Alimentatia animalelor
Page 128: Alimentatia animalelor
Page 129: Alimentatia animalelor
Page 130: Alimentatia animalelor
Page 131: Alimentatia animalelor
Page 132: Alimentatia animalelor
Page 133: Alimentatia animalelor
Page 134: Alimentatia animalelor
Page 135: Alimentatia animalelor
Page 136: Alimentatia animalelor
Page 137: Alimentatia animalelor
Page 138: Alimentatia animalelor
Page 139: Alimentatia animalelor
Page 140: Alimentatia animalelor
Page 141: Alimentatia animalelor
Page 142: Alimentatia animalelor
Page 143: Alimentatia animalelor
Page 144: Alimentatia animalelor
Page 145: Alimentatia animalelor
Page 146: Alimentatia animalelor
Page 147: Alimentatia animalelor
Page 148: Alimentatia animalelor
Page 149: Alimentatia animalelor
Page 150: Alimentatia animalelor
Page 151: Alimentatia animalelor
Page 152: Alimentatia animalelor
Page 153: Alimentatia animalelor
Page 154: Alimentatia animalelor
Page 155: Alimentatia animalelor
Page 156: Alimentatia animalelor
Page 157: Alimentatia animalelor
Page 158: Alimentatia animalelor
Page 159: Alimentatia animalelor
Page 160: Alimentatia animalelor
Page 161: Alimentatia animalelor
Page 162: Alimentatia animalelor
Page 163: Alimentatia animalelor
Page 164: Alimentatia animalelor
Page 165: Alimentatia animalelor
Page 166: Alimentatia animalelor
Page 167: Alimentatia animalelor
Page 168: Alimentatia animalelor
Page 169: Alimentatia animalelor
Page 170: Alimentatia animalelor
Page 171: Alimentatia animalelor
Page 172: Alimentatia animalelor
Page 173: Alimentatia animalelor
Page 174: Alimentatia animalelor
Page 175: Alimentatia animalelor
Page 176: Alimentatia animalelor
Page 177: Alimentatia animalelor
Page 178: Alimentatia animalelor
Page 179: Alimentatia animalelor
Page 180: Alimentatia animalelor
Page 181: Alimentatia animalelor
Page 182: Alimentatia animalelor
Page 183: Alimentatia animalelor
Page 184: Alimentatia animalelor
Page 185: Alimentatia animalelor
Page 186: Alimentatia animalelor
Page 187: Alimentatia animalelor
Page 188: Alimentatia animalelor
Page 189: Alimentatia animalelor
Page 190: Alimentatia animalelor
Page 191: Alimentatia animalelor
Page 192: Alimentatia animalelor
Page 193: Alimentatia animalelor
Page 194: Alimentatia animalelor
Page 195: Alimentatia animalelor
Page 196: Alimentatia animalelor
Page 197: Alimentatia animalelor
Page 198: Alimentatia animalelor
Page 199: Alimentatia animalelor
Page 200: Alimentatia animalelor
Page 201: Alimentatia animalelor
Page 202: Alimentatia animalelor
Page 203: Alimentatia animalelor
Page 204: Alimentatia animalelor
Page 205: Alimentatia animalelor
Page 206: Alimentatia animalelor
Page 207: Alimentatia animalelor
Page 208: Alimentatia animalelor
Page 209: Alimentatia animalelor
Page 210: Alimentatia animalelor
Page 211: Alimentatia animalelor
Page 212: Alimentatia animalelor
Page 213: Alimentatia animalelor
Page 214: Alimentatia animalelor
Page 215: Alimentatia animalelor
Page 216: Alimentatia animalelor
Page 217: Alimentatia animalelor
Page 218: Alimentatia animalelor
Page 219: Alimentatia animalelor
Page 220: Alimentatia animalelor
Page 221: Alimentatia animalelor
Page 222: Alimentatia animalelor
Page 223: Alimentatia animalelor
Page 224: Alimentatia animalelor
Page 225: Alimentatia animalelor
Page 226: Alimentatia animalelor
Page 227: Alimentatia animalelor
Page 228: Alimentatia animalelor
Page 229: Alimentatia animalelor
Page 230: Alimentatia animalelor
Page 231: Alimentatia animalelor
Page 232: Alimentatia animalelor
Page 233: Alimentatia animalelor
Page 234: Alimentatia animalelor
Page 235: Alimentatia animalelor
Page 236: Alimentatia animalelor
Page 237: Alimentatia animalelor
Page 238: Alimentatia animalelor
Page 239: Alimentatia animalelor
Page 240: Alimentatia animalelor
Page 241: Alimentatia animalelor
Page 242: Alimentatia animalelor
Page 243: Alimentatia animalelor
Page 244: Alimentatia animalelor
Page 245: Alimentatia animalelor
Page 246: Alimentatia animalelor
Page 247: Alimentatia animalelor
Page 248: Alimentatia animalelor
Page 249: Alimentatia animalelor
Page 250: Alimentatia animalelor
Page 251: Alimentatia animalelor
Page 252: Alimentatia animalelor
Page 253: Alimentatia animalelor
Page 254: Alimentatia animalelor
Page 255: Alimentatia animalelor
Page 256: Alimentatia animalelor
Page 257: Alimentatia animalelor
Page 258: Alimentatia animalelor
Page 259: Alimentatia animalelor
Page 260: Alimentatia animalelor
Page 261: Alimentatia animalelor
Page 262: Alimentatia animalelor
Page 263: Alimentatia animalelor
Page 264: Alimentatia animalelor
Page 265: Alimentatia animalelor
Page 266: Alimentatia animalelor
Page 267: Alimentatia animalelor
Page 268: Alimentatia animalelor
Page 269: Alimentatia animalelor
Page 270: Alimentatia animalelor
Page 271: Alimentatia animalelor
Page 272: Alimentatia animalelor
Page 273: Alimentatia animalelor
Page 274: Alimentatia animalelor
Page 275: Alimentatia animalelor
Page 276: Alimentatia animalelor
Page 277: Alimentatia animalelor
Page 278: Alimentatia animalelor
Page 279: Alimentatia animalelor
Page 280: Alimentatia animalelor
Page 281: Alimentatia animalelor
Page 282: Alimentatia animalelor
Page 283: Alimentatia animalelor
Page 284: Alimentatia animalelor
Page 285: Alimentatia animalelor
Page 286: Alimentatia animalelor
Page 287: Alimentatia animalelor
Page 288: Alimentatia animalelor
Page 289: Alimentatia animalelor
Page 290: Alimentatia animalelor
Page 291: Alimentatia animalelor
Page 292: Alimentatia animalelor
Page 293: Alimentatia animalelor
Page 294: Alimentatia animalelor
Page 295: Alimentatia animalelor
Page 296: Alimentatia animalelor
Page 297: Alimentatia animalelor