Alimentaţia sugarului

Conf. Dr. Lucia Slăvescu

Pentru o creştere şi dezvoltare normală, pentru a favoriza anabolismul, proces metabolic ce caracterizează vârsta copilului, este nevoie de o alimentaţie adecvată, ştiinţifică.

Nutriţia defectuoasă, respectiv malnutriţia, duce nu numai la o insuficientă dezvoltare fizică, ci şi la alterarea imunocompetenţei, de unde repetatele şi gravele infecţii, precum şi la o sistare a multiplicării celulelor sistemului nervos central, ceea ce influenţează negativ dezvoltarea mintală.

Alimentaţia sugarului cuprinde:1. alimentaţia naturală – exclusiv cu lapte de mamă;2. alimentaţia artificială cu lapte de vacă sau lapte praf

(1- formulă clasică, 2-semiadaptată, 3-adaptată sau umanizată);

3. alimentaţia mixtă – lapte de mamă + lapte de vacă sau lapte praf;

4. diversificare.

Nevoile calorice, de lichide şi de principii nutritive esenţiale, în primul an de

viaţă sunt sintetizate în tabelul următor:

Principii nutritive Trim Cal/kg/zi

Lichide ml/kg/zi P g/kg/zi G g/kg/zi L g/kg/zi

Vit.D U/zi

I 110-120 150-200 3-4 10 4-6 800-1000 II 100-120 130-160 3-3,5 8-12 5 800-1000 III 100 100-140 3 8-10 4 800-1000 IV 80-90 100-120 2,5-3 8-10 4 800-1000

Aportul de proteine:

S-a considerat până nu de mult că laptele uman

conţine 1,1-1,2 g proteine/100 ml. recent însă s-a

precizat că în laptele de mamă există o concentraţie de

0.9 g% proteine.

În schimb, concentraţia de proteine este de 3,5%

în laptele de vacă, dar pe seama cazeinei, care se

găseşte în cantitate de 6 ori mai mare în laptele de vacă

decât în laptele de mamă, dar care este mai puţin

valoroasă din punct de vedere nutriţional.

Proteinele din ser reprezintă peste 70% din

totalul proteinelor din laptele de mamă (LM) şi numai

20% din totalul proteinelor din laptele de vacă (LV).

Compoziţia proteinelor din ser este de asemenea diferită în LM şi LV.

Astfel, în LM domină alfa-lactalbumina şi lactoferina; în LV domină beta-lactalbumina.

Lactoferina este o proteină care leagă fierul în forma sa nesaturată şi inhibă, în anumite condiţii, dezvoltarea germenilor patogeni (care necesită fier pentru multiplicare), contribuind în mare măsură la susceptibilitatea mai redusă a sugarilor alimentaţi la sân faţă de gastroenterocolita determinată de E.Coli patogen.

Valoarea laptelui matern este dată nu numai de un raport optim între proteine-lipide-glucide (P-L-G), ci şi de alte caractecteristici.

Astfel: • Imunoglobuline din LM au o funcţie protectoare. Imunoglobulina dominantă din laptele de mamă este IgA secretorie (IgAs), diferită de IgA din ser. Există în LM şi IgG şi IgM asemănătoare celor din ser. • Lizozimul se găseşte în cantitate mult mai mare în LM decât în LV, având efecte bactericide directe şi indirecte (potenţează activitatea anticorpilor). • Cazeina din LV are un conţinut extrem de scăzut în cisteină, cu raportul metionină/cisteină de 2-3 ori mai mare decât în alte proteine animale şi de 7 ori mai mare decât în laptele matern. • Există 9 aminoacizi esenţiali pentru sinteza proteinelor şi a altor compuşi azotaţi, care nu pot fi produşi în orgasnism: Leucina, Izoleucina, Valina, Lizina, Metionina, Fenilalanina, Triptofanul, Tirozina, Histidina (doar la sugar), iar la prematur încă 2 aminoacizi esenţiali: Cistina şi Taurina.

Valoarea, respectiv coeficientul de utilizare a proteinelor depinde de raportul dintre aminoacizii esenţiali şi aminoacizii totali, raport superior în LM comparativ cu LV (se apreciază că proteinele din ou au coeficient de utilizare de 100%, din LM 90%, din carnea de vită de 80%, din LV de 75%, din vegetale numai de 50%).

Carenţa de proteine induce oprirea multiplicării celulare. Apar fenomene de autofagie şi tulburări clinice bine individualizate:

Marasmul nutriţional prin dietă hipocalorică şi carenţă proteică;

Kwashiorkor prin carenţa predominant proteică.

Aportul de grăsimiGrăsimile se află în cantitate de 4,5 g% în LM

(cantitate mai ridicată la începutul dimineţei), de 3,7 g% în LV şi în formele convenţionale de lapte praf (LP), de 3,6 g % în formulele adaptate sau umanizate de LP.

În LM, raportul dintre acizii graşi saturaţi şi cei nesaturaţi este de 48/52, faţă de raportul 65/95 în LV.

LM are un procent mai ridicat de acid linoleic (acid gras polinesaturat, 8-10% din grăsimi), decât LV (0,25-2%) şi o cantitate de 2 ori mai mare de acizi graşi nesaturaţi (41% faţă de 23%), care se absorb total. Acidul linoleic nu poate fi sintetizat în organism. Acidul arahidonic se sintetizează dacă în dietă există cantităţi corespunzătoare de acid linoleic.

Conţinutul în colesterol este similar în LM cu cel

din LV.

În “formulele” de LP, principala sursă de grăsimi

este uleiul vegetal, care conţine cantităţi apreciabile de

acizi graşi polinesaturaţi şi trigliceride cu lanţ mediu.

Trebuie să se ştie în practică, că o dietă lactată

care conţine grăsimi în proporţie mai mică de 20% din

aportul caloric, are un conţinut crescut de proteine şi

glucide şi poate produce diaree, prin exces

(proporţional) de dizaharide, precum şi efectele

excesului de proteine.

Aportul de glucideGlucidul dominant în LM este galactoza. Au fost

însă identificate şi zaharuri complexe, sub formă liberă sau legate de proteine sau aminoacizi şi în care glucidul este componentul major. Zaharurile par să aibă efecte de favorizare a creşterii lactobacilului Bifidus.

Glucidele reprezintă o sursă importantă exogenă de energie, economisind din acest punct de vedere proteinele.

În cantitae mică, sunt necesare glucide pentru formarea ţesutului conjunctiv şi a unor elemente de infrastructură celulară. Astfel, inozitolul ia parte la sinteza lipoproteinelor membranelor din sistemul nervos; galactoza este încorporată în cerebrozide în cursul procesului de mielinizare.

Aportul de minerale:Toate mineralele sunt prezente în cantitate de

peste 3 ori mai mare în LV decât în LM, cu excepţia fosforului care se găseşte în cantitate de 7 ori mai mare în LV decât în LM.

Conţinutul scăzut în minerale din laptele uman are importanţă fiziologică: duce la o sarcină mică de solvenţi pentru rinichiul sugarului alimentat la sân (LM=80 mOsm/l, LV=281 mOsm/l).

Raportul calciu/fosfor este ideal în laptele de mamă, pentru o bună absorbţie a calciului şi anume 2,2 iar în LV abia 1,3, de unde frecvenţa mai mare a rahitismului la sugarii alimentaţi artificial comparativ cu cei alimentaţi la sân, deşi conţinutul în viatmina D nici chiar în LM nu scuteşte sugarul de rahitism, de aceea un raport exogen de vitamina D se impune.

Fierul este în cantitate mică atât în LM, cât mai ales în LV. Se pare că numai 10% din fierul alimentar se absoarbe. Nevoia zilnică de fier exogen este de 0,8-1,5 mg/kg/zi. Acesta nu poate fi asigurat de alimentaţia lactată. De aceea este necesar un supliment de fier şi/sau diversificare raţională, la timp.

Lapte de mamă

Lapte de vacă sau lapte praf în formulă clasică*

Valoarea energetică (în calorii)

690 660

Proteine (în grame) 9 35

Lipide (în grame) 45 37

Glucide (în grame)Lactoză

6868

4941

Cenuşă 2 7

Minerale

Calciu (mg) 340 1170

Fosfor (mg) 140 920

Fier (mg) 1,5-5 0,5-1

Sodiu (mEq) 7 22

Vitamina D (UI) 22 14

* lapte praf produse clasice: Lactosan 13,5%, Gluvilact I 15%, Gluvilact II 15%, Lacto I 15%, Lacto II 15%, Guigoz1 şi Guigoz2

În concluzie, din toate acestea rezultă superioritatea alimentaţiei naturale comparativ cu alimentaţia artificială, respectiv cu laptele de vacă modificat sau cu laptele praf cu formulă clasică.

Acesta este motivul pentru care s-a încercat o modificare a laptelui praf prin procedee industriale.

O primă “formulă” s-a bazat pe LV degresat şi pulverizat, la care s-au adăugat uleiuri vegetale, îndulcite prin creşterea cantităţii de glucide, de obicei lactoză, alteori sirop de porumb, astfel încât acesta conţine glucoză, dextrin-maltoză, zaharoză, fructoză.

Concomitent s-a operat mai mult sau mai puţin eficace pe conţinutul în proteine şi săruri minerale.

Dintre formulele parţial adaptate amintim: Robebi A (15%), Robebi B (15%), Sophinol (13%).

Cea mai perfecţionată modificare a laptelui de vacă s-au obţinut în formulele adaptate sau umanizate sau maternizate, în care laptele degresat, cu zer demineralizat, este suplimentat sau sărăcit în diferite substanţe care sunt aduse la un nivel calitativ şi cantitativ cât mai apropiat de laptele de mamă. Dintre formulele umanizate amintim: Humana-0, Humana-I, Humana-II, Nutricia, Nan, Beba, Milupa-Milumil, Morinaga (cu conţinut în fier).1. Sunt formule superioare celor clasice, înlocuind cu succes dar fară să aibă toate calităţile laptelui de mamă.2. Concentraţia în glucide, lipide, proteine şi săruri minerale din formulele adptate sunt apropiate de cele din LM, fiind îmbogăţite în vitamine şi fier.

În legătură cu acestea, amintim şi succesele din dietetica sugarului, în diferite forme de diaree, malnutriţie, malabsorbţie, utilizându-se Humana-H 14%, apoi 21%; Humana-H cu CTM, Milupa HN25 şi produse pe bază de soia ca proteină vegetală şi delactozat (Soya-lact, Soya-temp, Alsoy, All 110, Alfare).

Principii fundamentale în alimentaţia sugarului sănătos1. Obligativitatea-necesitatea alimentaţiei naturale.2. Înţărcarea se va face între 8-10 luni, nu mai devreme

de 6 luni şi numai târziu de 12 luni.3. În cazul imposibilităţii asigurării alimentaţiei

naturale se recurge la:

• alimentaţie mixtă, preferându-se tehnica administrării laptelui praf clasic, semiadaptat sau adaptat sau laptele de vacă modificat, în completarea mesei insuficiente de lapte matern;

• alimentaţia artificială. În acest caz se va fololsi laptele praf. Concentraţia laptelui obişnuit va fi de : 8% în prima lună, 10% în următoarele 2-3 luni şi 12,5% din luna 3-4-a + 5% zaharat.

Ideal se va da: Humana 0 indicată la prematuri pâna la

greutae de 3000 g; Humana 1 indicată la sugarii până la 2 luni sau

până la 4500 g; Humana 2 indicată la sugarii peste 2 luni până

la vârsta de 1 an.

În lipsa preparatelor de lapte praf se poate folosi lapte de vacă acidulat, în soluţie de 1/2 în prima lună, 2/3 până la 3 luni, integral după 3 luni, cu un adaos de 2% făină de orez şi 5% zahăr. Acidularea: după ce laptele a fiert şi este încă călduţ (la 370C), se adaugă la un litru, picătură cu picătură, bătându-se după fiecare picătură, fie 40 ml acid lactic 10%, fie 5-6 ml acid lactic 74%, fie 7-8 linguriţe zeamă de lămâie.

În mod excepţional se alimentează sugarul cu lapte de vacă neacidulat.

Astfel în prima lună: lapte de vacă 1/2 cu adaos de apă de orez 2-3%+zahăr 5%, de la o lună lapte de vacă 2/3 cu făină de orez 2-3%+5% zahăr, iar de la 4 luni lapte de vacă integral+5% zahăr.

4. Raţia alimentară se calculează în funcţie de nevoile calorice, de necesarul de lichide, de asigurarea principiilor nutritive esenţiale, conform primului tabel.

Numărul meselor în care se va repartiza cantitatea totală de alimente este următorul:

6-7 mese în prima lună;

6 mese până la 2 ½ -3 luni şi greutate de 5 kg;

5 mese după 3-3 ½ luni şi peste greutate de 5 kg;

Raţia zilnică poate fi calculată astfel:

Pentru sugarii alimentaţi natural se poate utiliza formula lui Finkelstein:• în primele 10 zile de viaţă:

raţia=(Z-1) x 70 pentru născuţii cu 3000-3250 g;

raţia=(Z-1) x 80 pentru născuţii cu peste 3250 g;• în care Z=numărul zilelor de viaţă

peste 10 zile de viaţă stabilirea raţie alimentare se face conform nevoilor de calorii şi lichide/24 de ore.

Pentru cei alimentaţi artificial se va da diluţia sau concentraţia corespunzătoare vârstei, fără să se depăşească 700-800 ml lapte de vacă integral/24 de ore sau lapte praf.

5. Diversificarea alimentaţiei necesită respectarea strictă a următoarelor reguli:• Orice aliment nou se introduce numai în perioada în

care sugarul este complet sănătos;• Introducerea oricărui aliment nou se face progresiv,

tatonându-se cu ocazia fiecărei noi trepte cantitative, toleranţa digestivă. Se administrează, indiferent de natura alimentului, numai cu linguriţa.

Nu se introduc niciodată simultan două sau mai multe alimente noi.

La primele semne de apariţie a tulburărilor digestive, se suprimă alimentul nou introdus, care nu se readministrează decât odată cu normalizarea tranzitului intestinal.

Primul aliment nou introdus în alimentaţia sugarului este sucul de: morcovi, mere, piersici, portocale, lămâie, începându-se cu o linguriţă pe zi, crescându-se treptat până la o cantitate totală/zi de 30 ml până la 3 ½ luni, apoi după această vârstă la 50-60 ml/zi. Aceasta se introduce de la 2 luni la sugarul alimentat artificial sau natural.

După 3 ½ luni se poate adăuga sucul de roşii, de struguri.Ordinea introducerii noilor alimente şi diversificarea la copilul eutrofic se recomandă a fi următoarea:• Supa de zarzavat cu 3-5% făină de orez, Zeamil sau

gris şi 2-3% ulei de porumb, asociat cu pireul de legume, se introduce de la 3-3 ½ luni, la masa de la ora 13-14;

• Fructele: mere rase, pireu de piersici, banane la vârsta de 3 ½-4 luni, la masa de la ora 10;

• Făinosul cu lapte: lapte cu făină cu orez, Zeamil sau gris 5% la masa de la ora 18, de la vârsta de 4-4 ½ luni;

• Carnea de vacă sau de pasăre tocată, mixată, frecată cu pireul de legume sau amestecate cu supa, de la vârsta de 4 luni;

• Supa de carne de pasăre, vacă sau oase-degresată-alternând cu supa de zarzavat, de la vârsta de 5-5 ½ luni;

• Gălbenuşul de ou (2-3 gălbenuşuri pe săptămână), fiert tare în supă sau cu pireul de legume, de la vârsta de 5 ½-6 luni;

• Brânza de vacă de la vârsta de 4-5 luni; • Iaurtul de la vârsta de 7 luni;

De la vârsta de 8-9 luni sugarul eutrofic poate primi doar 4 mese a 250 g.

Se mai pot introduce în alimentaţie: perişoare de carne, şuncă slabă, ciorbă acrită cu borş sau lămâie, găluşte de gris în supă, pâine albă, papanaşi de brânză de vaci, mămăliguţă cu brânză de vacă şi smântână, budinci de zarzavat cu pui şi brânză, budinci de făinoase cu lapte şi dulceaţă, prăjituri din aluat fraged.

Alimentaţia sugarului eutrofic, hrănit la sân, se diversifică numai după vârsta de 4-5 luni.

În stabilirea tipului de alimentaţie, a raţiei alimentare, a numărului de mese, a progresivităţii şi succesiunii în diversificare, se va ţine seama nu numai de principiile amintite, ci şi de particularităţile individuale de răspuns ale sugarului la alimentaţia prescrisă.