1

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U. 343.9 (043.2)

SÎLI VITALIE

RECIDIVA INFRACŢIONALĂ: ASPECTE JURIDICO-PENALE ŞI

CRIMINOLOGICE

Specialitatea 12.00.08 – Drept penal (Drept penal, criminologie)

AUTOREFERAT

AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

Chişinău 2008

2

Teza a fost elaborată la catedra Drept penal şi criminologie a Academiei “Ştefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Coducător ştiinţific: Gladchi Gheorghe, doctor habilitat în drept, profesor universitar interim.

Referenţi oficiali: Brînză Sergiu, doctor habilitat în drept, profesor universitar.

Bujor Valeriu, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc pe data de 5 martie 2008, ora 10.00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat

DH 34 12.00.08 - 22 din cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (MD 2012, mun. Chişinău,

str. V. Pîrcălab 52).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A. (http//www.cnaa.acad.md),

la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova şi Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat pe data de 4 februarie 2008

Secretar ştiinţific al Consiliului

ştiinţific specializat, doctor în drept,

conferenţiar universitar Tatiana Vizdoagă

Conducător ştiinţific, doctor

habilitat în drept, profesor

universitar interimar Gheorghe Gladchi

Autor Vitalie Sîli

3

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Schimbarea bruscă a orientărilor

valorice ale populaţiei, ce a avut loc la începutul anilor '90 ai secolului trecut, a zdruncinat echilibrul existent

în societate. Tranziţia spre economia de piaţă însoţită de un şir de factori şi fenomene negative cum ar fi:

sporirea nivelului şomajului, diminuarea nivelului de trai, pauperizarea populaţiei, micşorarea ajutorului social

acordat cetăţenilor, dezastrul economic, instabilitatea politică, vacuumul spiritual etc., au condus la creşterea

numărului persoanelor care tot mai frecvent încearcă să-şi satisfacă necesităţile vitale prin orice metode,

inclusiv ilegale. Criminalitatea, exteriorizîndu-se prin diverse forme, a atins practic toate structurile societăţii,

destabilizînd şi pervertind întregul sistem de valori, prin aceasta afectînd viaţa socială şi chiar siguranţa

internă a statului.

Deşi, în ultimii zece ani în Republica Moldova constatăm o reducere a numărului anual de infracţiuni

înregistrate, pericolul social al criminalităţii din ţara noastră, dimpotrivă, sporeşte. În prezent, criminalitatea se

manifestă prin forme deosebit de periculoase, cum ar fi: organizarea, profesionalizarea, caracterul

transfrontalier, utilizarea tehnologiilor moderne, recidiva infracţională, etc. Dacă, în această perioadă numărul

infracţiunilor înregistrate s-a micşorat cu 35,5 la sută, atunci numărul infracţiunilor comise de persoane

anterior condamnate – doar cu 25,7 la sută. Astfel, pe fundalul reducerii criminalităţii înregistrate în ţară în

ultimii ani se înregistrează o mărire uşoară a ratei infracţiunilor comise de recidivişti. Pe parcursul perioadei

analizate, printre infractorii identificaţi, creşte numărul persoanelor care au comis anterior infracţiuni,

procentul acestora sporind de la 8,09 la sută în anul 1995 pînă la 9,3 la sută în anul 2006.

Totodată, recidiva infracţională în ţara noastră se caracterizează printr-un şir de tendinţe deosebit de

periculoase de ordin calitativ, şi anume: a) „întinerirea” recidiviştilor; b) sporirea nivelului de organizare şi a

gradului de profesionalism al acestora; c) sporirea numărului de infracţiuni comise de aceleaşi persoane

precum şi al gradului prejudiciabil al infracţiunilor săvîrşite; d) creşterea neconcordanţei dintre recidiva

condamnată şi recidiva infracţională de facto; e) ignorarea multiplă şi persistentă a interdicţiilor legii penale;

f) ignorarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor altor cetăţeni; g) degradarea morală şi psihică profundă a

persoanelor ce săvîrşesc numeroase infracţiuni; h) sporirea probabilităţii implicării în activitatea criminală a

altor persoane, deseori minore; i) menţinerea persistentă şi transmiterea, uneori activă, a obiceiurilor şi

regulilor stabilite în mediul criminal.

Din acest motiv sunt imperios necesare studiile criminalităţii sub diverse aspecte şi efectuarea unor

cercetări profunde ale acesteia, finalitatea cărora ar fi elaborarea unor concepţii, programe moderne şi

eficiente de stopare a răspîndirii criminalităţii şi de diminuare treptată a nivelului acesteia. În acest context

devine actual şi important studiul recidivei infracţionale, a cauzelor şi condiţiilor acesteia, a persoanelor care

comit mai multe infracţiuni, a măsurilor de prevenire şi combatere, prioritare fiind măsurile de reintegrare

socială a persoanelor eliberate din penitenciare. De fapt, orice repetare a infracţiunilor prezintă pericol, însă

dacă aceasta are loc după aplicarea măsurilor juridico-penale de influenţă, indicile periculozităţii sporeşte

considerabil.

Actualitatea temei investigate mai este determinată de necesitatea perfecţionării legislaţiei naţionale

privind reglementarea recidivei infracţionale în contextul noilor tendinţe existente în politica penală

4

internaţională şi a experienţei pozitive de combatere a acestui tip de criminalitate din alte ţări.

Deşi, prevederile Codului penal în vigoare, privind recidiva infracţională au fost ajustate în mare parte

actelor normative internaţionale şi europene, totuşi este necesar a dezvolta şi perfecţiona în continuare

instituţia dată prin precizarea modalităţilor recidivei, concretizarea condiţiilor de existenţă a recidivei,

individualizarea şi stabilirea pedepsei pentru recidiva de infracţiuni, care generează un şir de dificultăţi în

practica judiciară din republică, precum şi prin extinderea liberării de răspunderea şi pedeapsa penală a

recidiviştilor.

Necesitatea cercetării realizate este determinată şi de ineficienţa sistemului execuţional penal care se

caracterizează prin lacune serioase la compartimentul executării diferenţiate a pedepsei penale. Prin urmare,

deseori, după ispăşirea pedepsei, persoanele eliberate din penitenciare, în scurt timp, săvîrşesc noi infracţiuni

intenţionate. Acest fapt demonstrează despre eşecul măsurilor de corectare şi reeducare aplicate, precum şi

despre imperfecţiunea sistemului adaptării postpenale. Pentru soluţionarea eficientă a acestor probleme sunt

deosebit de importante studiile criminologice şi juridico-penale ale recidivei infracţionale.

Actualitatea temei abordate este condiţionată şi de faptul că investigaţiile recidivei infracţionale,

întreprinse la noi în ţară, îndeosebi după adoptarea noii legislaţii penale, nu pot satisface pe deplin cerinţele

teoriei şi cu atît mai mult ale practicii, pînă la moment fiind realizate doar anumite studii aparte, în cadrul

cărora au fost cercetate doar unele aspecte separate ale problematicii abordate în teză. Printre autorii care au

manifestat interes faţă de tema respectivă, realizînd anumite studii în acest sens, pot fi menţionaţi următorii:

Bujor V., Bejan O., Carp S., Ciobanu Ig., Gladchi Gh., Grosu V., Guţuleac V., Ţaulean V., Ulianovschi Gh.,

etc. În volum mai mare au fost efectuate cercetări ale acestui fenomen de către autorii de peste hotare, printre

care: Mateuţ Gh., Molnar I., Daneş Şt., Tanislav E., Lefterache L., Алексеев А.И., Солопанов Ю.В., Алиев

Н.Б., Бородин С.В., Бытко Ю.И., Гришанин П.Ф., Ефимов М.А., Шкурко В.А., Зелинский А.Ф.,

Кафаров Т.М., Комарицкий С.И., Кунашев А.Х., Ниедре А.М., Панько К.А., Прохоров Л.А., Самылина

И.Н., Стумбина Э.Я., Торосян К.С., Трубников В.М., Шигина Н.В., Шотников С.А., Яковлев А.М. etc.

Cele menţionate permit a considera problema recidivei infracţionale ca fiind o problemă socio-juridică

de maximă actualitate, condiţionată şi de faptul că gradul de studiere a acesteia nu poate satisface necesităţile

teoriei şi practicii luptei cu criminalitatea. Cu atît mai mult, de corectitudinea soluţionării problemelor

existente depinde perspectiva reformelor realizate în domeniul juridic, economic şi social, precum şi succesul

în prevenirea şi combaterea eficientă a infracţionalităţii.

Obiectul cercetării îl constituie prevederile Codului penal în vigoare privind recidiva (noţiunea,

trăsăturile, modalităţile recidivei, condamnările care nu atrag starea de recidivă, pedeapsa în caz de recidivă);

practica aplicării instituţiei date; evoluţia istorică a reglementărilor juridice cu privire la recidivă; analiza

comparativă a legii penale naţionale şi legislaţiei penale a altor state privind recidiva; recidiva infracţională ca

fenomen social; cauzele, condiţiile, personalitatea infractorului şi prevenirea recidivei infracţionale.

Scopul şi sarcinile tezei. Scopul lucrării constă în realizarea unor cercetări ample juridico-penale şi

criminologice ale recidivei infracţionale şi elaborarea recomandărilor în vederea perfecţionării reglementărilor

legii penale în vigoare, îmbunătăţirii practicii de aplicare a instituţiei recidivei şi eficientizării activităţii de

prevenire a criminalităţii recidiviştilor.

5

Pentru realizarea scopului propus a fost necesară soluţionarea următoarelor obiective:

- analiza definiţiilor recidivei şi sistematizarea trăsăturilor acesteia; stabilirea caracteristicilor şi

importanţei abordărilor juridico-penale şi criminologice ale recidivei infracţionale;

- determinarea criteriilor ştiinţifice ale clasificărilor şi tipologiilor recidivei infracţionale;

- cercetarea evoluţiei istorice a reglementărilor juridice cu privire la recidivă;

- realizarea unui studiu amplu al prevederilor art. 34 Cod penal al Republicii Moldova privind recidiva

(definirea, condiţiile de existenţă, modalităţile recidivei, condamnările care nu atrag starea de recidivă);

- investigarea reglementărilor legii penale cu privire la individualizarea pedepsei, liberarea de

răspunderea şi pedeapsa penală în cazul recidivei;

- analiza comparativă a legii penale naţionale şi legislaţiei penale a altor state privind recidiva;

- elaborarea recomandărilor privind perfecţionarea reglementărilor legii penale în vigoare şi

îmbunătăţirea practicii de aplicare a recidivei;

- analiza criminologică a nivelului, dinamicii, structurii şi tendinţelor criminalităţii recidiviştilor în

Republicii Moldova;

- cercetarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii recidiviştilor, măsurilor de prevenire a acestui tip

infracţional;

- determinarea şi concretizarea particularităţilor, etapelor şi modelelor de reintegrare socială a

persoanelor eliberate din locurile de detenţie.

Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică. Suportul metodologic al lucrării îl constituie tezele

fundamentale ale filosofiei, teoriei generale a statului şi dreptului, criminologiei, dreptului penal, dreptului

procesual penal, psihologiei, sociologiei, precum şi ale altor discipline socio-umane şi juridice care reflectă

tema investigată. Cercetarea recidivei infracţionale, întreprinsă în cadrul prezentei teze, a avut la bază

utilizarea unui şir de metode şi procedee teoretico-cognitive şi practico-aplicative, printre care pot fi

menţionate cele istorice, comparative, juridice, sociologice, statistice, sistematice etc. În procesul investigaţiei

întreprinse a fost studiată şi analizată literatura ştiinţifică de specialitate atît din ţară, cît şi de peste hotare.

Printre actele normative naţionale aflate la baza investigaţiei întreprinse pot fi menţionate următoarele:

Constituţia Republicii Moldova, Codul penal al Republicii Moldova, Codul de procedură penală al Republicii

Moldova, Codul de Executare al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova cu privire la adaptarea

socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, Legea cu privire la sistemul penitenciar, precum şi

hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Au fost supuse unui studiu comparativ

reglementările cu privire la recidivă din codurile penale ale României, Federaţiei Ruse, Belarusiei,

Uzbechistanului, Kîrgîzstanului, Spaniei, Franţei, Poloniei, Argentinei, SUA; Turciei, actele normative

internaţionale şi europene, relevante temei tezei date.

Metodele cercetării, utilizate la elaborarea prezentei teze, au întregit conţinutul teoretic al lucrării. În

volum deplin au fost utilizate datele informaţiei statistice expuse în tabele şi diagrame. Baza empirică a

cercetărilor o constituie informaţia statistică a Ministerului Justiţiei cu privire la sentinţele de condamnare

pronunţate de instanţele judecătoreşti în perioada anilor 1999-2005 pentru persoanele care au comis infracţiuni

în stare de recidivă; datele Departamentului Instituţii Penitenciare despre componenţa deţinuţilor recidivişti şi

6

dinamica acesteia în perioada anilor 1999-2005; statistica Ministerului Afacerilor Interne despre starea

criminalităţii în ţară, inclusiv despre infracţiunile săvîrşite de persoane care au mai comis infracţiuni în

perioada anilor 1995-2006. Au fost studiate 112 dosare penale ale persoanelor condamnate pentru infracţiuni

săvîrşite în stare de recidivă din arhivele Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, Curţii de Apel a

Republicii Moldova, Judecătoriilor sectoarelor Centru, Rîşcani şi Ciocana din mun. Chişinău în vederea

stabilirii problemelor legate de individualizarea pedepsei în cazul recidivei. Totodată, în scopul eficientizării

activităţilor de prevenire, inclusiv a măsurilor de reintegrare socială a deţinuţilor, a fost realizat un studiu

sociologic în lunile noiembrie-decembrie 2005, fiind chestionaţi 152 condamnaţi pentru infracţiuni săvîrşite în

stare de recidivă, ce execută pedeapsa în penitenciarul nr. 15 din or. Cricova. Pentru completarea rezultatelor

obţinute în urma studiului sociologic cu date despre personalitatea infractorului au fost analizate 108 dosare

personale ale deţinuţilor din acelaşi penitenciar. Informaţia empirică acumulată a contribuit considerabil la

exemplificarea şi evidenţierea aspectelor teoretice expuse în lucrare.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Este prima cercetare ştiinţifică realizată în Republica

Moldova care cuprinde ansamblul aspectelor juridico-penale şi criminologice ale recidivei infracţionale, în

baza căreia sunt formulate concluzii, propuneri şi recomandări ce asigură umanizarea în continuare a Codului

penal în vigoare, îmbunătăţirea practicii de aplicare a instituţiei recidivei, elaborarea şi realizarea concepţiei

teoretice de prevenire şi contracarare a criminalităţii recidiviştilor.

Noutatea ştiinţifică a lucrării este determinată de sistemul ideilor, concepţiilor şi concluziilor originale

elaborate în urma studiului ştiinţific efectuat:

1) sunt analizate şi precizate definiţiile şi trăsăturile caracteristice ale noţiunii juridico-penale de

recidivă, conceptului criminologic de recidivă şi noţiunii de criminalitate a recidiviştilor; propunem definiţiile

proprii de recidivă criminologică şi criminalitate a recidiviştilor;

2) a fost îmbogăţit sistemul viziunilor ştiinţifice asupra evoluţiei istorice a reglementărilor juridice

referitoare la recidivă şi modul de sancţionare a acesteia; s-au stabilit etapele principale ale evoluţiei

reglementărilor legale privind recidiva, ţinîndu-se seama de următoarele criterii: concretizarea condiţiilor de

existenţă a recidivei, implementarea principiilor individualizării pedepselor şi executării diferenţiate a

pedepsei pentru recidivişti, diversificarea tipurilor de pedepse aplicate pentru săvîrşirea infracţiunilor în stare

de recidivă, tendinţele de umanizare ale politicii penale;

3) în baza studiilor teoretice realizate şi analizei practicii judiciare au fost determinate criteriile

ştiinţifice de bază ale clasificărilor şi tipologiilor recidivei, precum şi importanţa juridico-penală şi

criminologică a acestora. Propunem unsprezece criterii principale ale clasificării şi tipizării recidivei;

4) fiind investigate prevederile art. 34 Cod penal cu privire la recidivă au fost elaborate recomandări,

prin prisma concepţiei de umanizare a legii, de concretizare, modificare sau completare a definiţiei legale de

recidivă, modalităţilor recidivei şi circumstanţelor care exclud starea de recidivă;

5) în baza analizei complexe a normelor de individualizare a pedepselor din legea penală în caz de

recidivă, propunem un sistem de modificări şi completări de lege ferenda în vederea umanizării prezentului

Cod şi eficientizării pedepselor aplicate recidiviştilor; este abordată, pentru prima dată în doctrina naţională,

problematica recidivei în cazul persoanei juridice, inclusiv stabilirea şi aplicarea pedepsei în caz de recidivă

7

pentru persoana juridică;

6) fiind cercetate instituţiile liberării de răspundere penală şi liberării de pedeapsa penală din Codul

penal în vigoare, practica judiciară, precum şi în baza studiului realizat în penitenciar au fost elaborate

propuneri de extindere a liberării de răspunderea şi pedeapsa penală, în anumite cazuri, asupra persoanelor

care au săvîrşit infracţiuni în stare de recidivă;

7) au fost relevate, pentru prima dată, particularităţile criminalităţii recidiviştilor în Republica Moldova

prin prisma nivelului, dinamicii, structurii şi tendinţelor acestui tip infracţional;

8) este desăvîrşit în continuare şi concretizat sistemul viziunilor ştiinţifice cu privire la cauzele şi

condiţiile criminalităţii recidiviştilor şi personalitatea infractorului – recidivist; a fost elaborată tipologia

recidiviştilor care cuprinde patru tipuri: ocazional, profesional, persistent-violent, consecvent decepţionat;

9) a fost dezvoltat în continuare sistemul cunoştinţelor teoretice despre măsurile generale, speciale şi

individuale de prevenire a criminalităţii recidiviştilor; este elaborat un proiect al unui program complex de

prevenire şi contracarare a tipului infracţional cercetat;

10) sunt dezvoltate în continuare şi precizate particularităţile, metodele, etapele şi elementele

componente ale reintegrării sociale a recidiviştilor; au fost concretizate definiţiile noţiunilor de resocializare,

reintegrare socială, adaptare postpenitenciară.

Seminificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa teoretică a lucrării constă în

studierea aprofundată a dispoziţiilor legale şi a doctrinei privind recidiva infracţională (definiţia, trăsăturile,

modalităţile recidivei, circumstanţele care exclud starea de recidivă, pedeapsa în caz de recidivă pentru

persoana fizică, recidiva în cazul persoanei juridice, pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana juridică,

liberarea de răspunderea penală şi pedeapsa penală în caz de recidivă), fiind înaintate propuneri de umanizare

a legii penale în vigoare, care, în opinia autorului, ar spori eficienţa aplicării şi individualizării pedepsei pentru

recidiva de infracţiuni. Totodată, cercetarea criminologică a fenomenului recidivei infracţionale a permis

relevarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii recidiviştilor, a particularităţilor infractorului recidivist;

elaborarea metodelor şi mijloacelor de prevenire a acestui tip infracţional; precizarea şi desăvîrşirea în

continuare a noţiunilor de recidivă criminologică, criminalitate a recidiviştilor, resocializare, reintegrare

socială şi adaptare postpenitenciară; dezvoltarea şi concretizarea particularităţilor, metodelor, etapelor şi

modelelor reintegrării sociale a recidiviştilor.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în complectarea laturii teoretice a lucrării cu rezultatele practice

obţinute în urma investigaţiilor realizate, a generalizării datelor sondajului sociologic şi celor obţinute în urma

studierii dosarelor personale ale condamnaţilor pentru infracţiuni săvîrşite în stare de recidivă, realizate în

penitenciarul nr. 15 din or. Cricova, a dosarelor penale ale persoanelor care au săvîrşit infracţiuni în stare de

recidivă, precum şi a datelor statisticii oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului Instituţii

Penitenciare şi Ministerului Justiţiei; formularea unor propuneri şi recomandări concrete de completare şi

modificare a prevederilor referitoare la definiţia, trăsăturile, modalităţile recidivei (art. 34 C.pen.); la

individualizarea pedepselor în caz de recidivă (art. 78, 79, 81, 82 C.pen.); precum şi la liberarea persoanelor

care au săvîrşit infracţiuni în stare de recidivă de răspunderea penală (art. 54, 55, 57 şi 58 C.pen) şi pedeapsa

penală (art. 90, 91 C.pen.).

8

Teza de doctorat reprezintă o investigaţie teoretico-aplicativă complexă, concluziile şi recomandările

propuse pot fi utilizate la completarea şi modificarea legislaţiei, inclusiv a Codului penal, precum şi la

realizarea unor lucrări ştiinţifice mai profunde a recidivei infracţionale.

De asemenea, rezultatele teoretice şi practice obţinute pot fi aplicate în procesul instructiv-didactic în

cadrul instituţiilor de învăţămînt, precum şi de către specialiştii practicieni implicaţi în prevenirea şi

combaterea criminalităţii.

Aprobarea rezultatelor. Sinteza rezultatelor obţinute în urma investigaţiilor întreprinse a fost

reflectată în douăsprezece articole ştiinţifice publicate în reviste, anale şi anuare ştiinţifice, de asemenea în

teze şi comunicări ştiinţifice prezentate de către autor în cadrul conferinţelor ştiinţifico-practice internaţionale

"Probleme de prevenire şi combatere a delicvenţei juvenile, traficului de fiinţe umane şi migraţiunii ilegale”

din 23-24 aprilie 2004, Chişinău şi “Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi

practice (Traficul de fiinţe umane, terorismul, spălarea banilor, traficul ilicit de droguri şi armament),

desfăşurată la Chişinău la 6-7 octombrie 2005.

Structura şi volumul lucrării au fost determinate de obiectul, scopul, sarcinile, concepţia şi ansamblul

metodelor de cercetare ştiinţifico-practică utilizate. Teza este alcătuită din introducere, trei capitole devizate în

treisprezece paragrafe, sinteza rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări, volumul total al cărora este de

178 pagini, bibliografie, cuvintele-cheie în limbile română, rusă şi engleză, lista abrevierilor, anexe.

Bibliografia include 426 izvoare. Anexele cuprind 14 tabele, 13 figuri şi un chestionar sociologic.

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII

În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt formulate scopul şi obiectivele

investigaţiilor, determinate baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică, noutatea ştiinţifică a rezultatelor

obţinute, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicatvă a cercetărilor, precum şi sunt descrise modalităţile de

aprobare a rezultatelor lucrării.

Capitolul I “Noţiunea, evoluţia şi modalităţile recidivei” este consacrat cercetării mai multor aspecte

ale recidivei, printre care: accepţiuni privind definirea recidivei, evoluţia istorică a reglementărilor privind

recidiva de infracţiuni şi modalităţile recidivei.

Paragraful întîi – Accepţiuni privind definirea recidivei – cuprinde analiza definiţiilor recidivei şi

sistematizarea trăsăturilor acesteia; conţinutul şi importanţa abordărilor juridico-penale şi criminologice ale

recidivei infracţionale; propunerea definiţiilor proprii referitoare la recidiva criminologică şi criminalitatea

recidiviştilor.

Analiza comparativă a definiţiilor juridico-penale şi criminologice de recidivă infracţională a permis:

- precizarea trăsăturilor comune printre care sunt menţionate: a) săvîrşirea multiplă a infracţiunilor; b)

unicitatea făptuitorului; c) încorporarea recidivei penale în recidiva criminologică;

- stabilirea următoarelor deosebiri: a) pentru existenţa recidivei legale este necesară săvîrşirea noii

infracţiuni intenţionate; iar pentru existenţa recidivei criminologice este necesară comiterea noilor infracţiuni

indiferent de forma vinovăţiei; b) pentru apariţia recidivei legale este necesară prezenţa condamnării definitive

la închisoare, iar pentru existenţa recidivei criminologice este suficient ca noua infracţiune să fie înregistrată

9

în modul cuvenit de către organele de stat competente; c) pentru recidiva legală este necesar ca noua

infracţiune să fie săvîrşită în prezenţa antecedentelor penale, iar în cazul recidivei criminologice prezenţa sau

lipsa antecedentelor penale nu prezintă importanţă; d) la constatarea stării de recidivă legală nu sunt luate în

considerare infracţiunile săvîrşite în timpul minoratului, iar pentru recidiva criminologică nu prezintă

importanţă vîrsta la care a fost comisă infracţiunea; e) conceptul juridico-penal al recidivei serveşte pentru

individualizarea pedepsei, iar noţiunea criminologică – pentru stabilirea cauzelor, condiţiilor, prognozării şi

mijloacelor de prevenire.

Paragraful al doilea – Evoluţia istorică a reglementărilor privind recidiva de infracţiuni – este

dedicat studiului genezei şi evoluţiei prevederilor referitoare la agravarea pedepsei pentru săvîrşirea multiplă a

infracţiunilor, începînd cu cele mai vechi timpuri şi pînă în prezent, reieşind din prevederile legislaţiei penale

la diferite etape ale dezvoltării umanităţii. Reglementările referitoare la recidivă şi modul de sancţionare a

acesteia au cunoscut, din punct de vedere istoric, o evoluţie considerabilă, de la lipsa distincţiei dintre

recidivă, concurs de infracţiuni şi repetare a infracţiunii la etapa iniţială, pînă la reglementări detaliate a

acestora în prezent, care conţin specificarea particularităţilor recidivei şi evidenţierea modului de aplicare şi

executare a pedepsei în cazul recidivei, totuşi, fiind întotdeauna sancţionată mai aspru decît infracţiunea

comisă pentru prima dată. Cercetarea evoluţiei conceptului de recidivă şi sancţionării acesteia denotă existenţa

tendinţei de perfecţionare continuă şi umanizare a politicii penale în privinţa infractorilor, prin implementarea

în practică a principiilor diferenţierii aplicării pedepsei penale şi executării acesteia, precum şi a diversificării

tipurilor pedepselor aplicate acestora. Sunt stabilite etapele evoluţiei reglementărilor legale privind recidiva.

Paragraful al treilea – Modalităţile recidivei – reprezintă o examinare complexă şi multilaterală a

clasificărilor recidivei din literatura de specialitate. În baza studiilor teoretice şi analizei practicii judiciare din

republică au fost precizate criteriile de bază ale clasificării şi tipologiei recidivei, precum şi importanţa

juridico-penală şi criminologică a acestora. Sunt propuse unsprezece criterii de clasificare ale recidivei şi

descrierea detaliată a particularităţilor fiecărui tip, printre care pot fi menţionate următoarele: 1) gradul

pericolului social; 2) numărul infracţiunilor sau a condamnărilor; 3) prezenţa sau lipsa asemănărilor dintre

prima infracţiune şi cele următoare (recidiva generală şi specială); 4) tipul sancţiunilor aplicate; 5) momentul

cînd se săvîrşeşte a doua infracţiune; 6) intervalul de timp dintre prima infracţiune şi cea de-a doua; 7)

gravitatea primei condamnări; 8) modul în care este reglementat tratamentul sancţionator; 9) diferenţierea

regimului sancţionator; 10) apartenenţa teritorială sau naţională a instanţei care pronunţă sentinţa de

condamnare; 11) caracteristicile social-demografice.

Capitolul II „Recidiva în reglementarea juridico-penală a Republicii Moldova” cuprinde cinci

paragrafe în care se examinează noţiunea şi condiţiile de existenţă a recidivei penale, circumstanţele care

exclud starea de recidivă, stabilirea şi aplicarea pedepsei în cazul recidivei, liberarea recidiviştilor de

răspundere şi pedeapsă penală.

În paragraful întîi – Noţiunea şi condiţiile de existenţă a recidivei penale – este analizată definiţia

legală a recidivei şi condiţiile de existenţă a recidivei penale. Sunt examinate opiniile din literatura de

specialitate privitor la definirea conceptului juridico-penal şi trăsăturile recidivei penale.

Atenţie deosebită este acordată condiţiilor pozitive ale recidivei, care reprezintă condiţiile necesare

10

pentru existenţa recidivei, printre acestea fiind menţionate următoarele: 1) existenţa unei condamnări

definitive; 2) săvîrşirea unei noi infracţiuni; 3) condamnarea anterioară şi noua infracţiune să vizeze acelaşi

făptuitor; 4) săvîrşirea cu intenţie a două sau mai multe infracţiuni, fiecare constituind o componenţă de sine

stătătoare; 5) săvîrşirea infracţiunii intenţionate de către o persoană care are antecedente penale pentru o

infracţiune intenţionată; 6) săvîrşirea noii infracţiuni după atingerea majoratului şi pînă în momentul stingerii

sau anulării antecedentelor penale în ordinea stabilită de lege; 7) la stabilirea stării de recidivă se ţine cont şi

de hotărîrile definitive de condamnare pronunţate în străinătate, recunoscute de instanţa de judecată a

Republicii Moldova. În literatura de specialitate şi legislaţia unor state, mai este prevăzută, pentru apariţia

stării de recidivă şi comiterea din nou a unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de un an, după ce anterior persoana a fost condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de un an.

În baza investigării prevederilor art. 34 Cod penal, a practicii judiciare, studiilor de drept comparat

realizate sunt elaborate un şir de concretizări, modificări sau completări cu privire la definiţia recidivei şi

condiţiile de existenţă a acesteia.

Paragraful al doilea – Recidiva periculoasă şi deosebit de periculoasă – este dedicat analizei

particularităţilor acestor două tipuri de recidivă prevăzute în cadrul legislaţiei penale în vigoare. De asemenea,

sunt examinate şi propuse condiţiile recidivei periculoase şi a celei deosebit de periculoase şi sunt înaintate

propuneri de completare a prevederilor alin. 2 şi 3 din art. 34 Cod penal.

Paragraful al treilea – Circumstanţele care exclud starea de recidivă – reprezintă cercetarea şi

revelarea circumstanţelor, stipulate expres în cadrul alin. 5 al art. 34 Cod penal al Republicii Moldova. În

acest context sunt analizate antecedentele penale de care nu se ţine cont la stabilirea stării de recidivă, şi

anume: 1. pentru infracţiunile săvîrşite în timpul minoratului; 2. pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă;

3. pentru faptele care nu constituie infracţiuni conform Codului penal; 4. stinse sau în caz de reabilitare, în

conformitate cu prevederile art. 111 şi 112 Cod penal al Republicii Moldova.

Paragraful al patrulea – Stabilirea şi aplicarea pedepsei în cazul recidivei – reprezintă o analiză

complexă a prevederilor legislaţiei penale în vigoare referitoare la aspectul dat, fiind formulate propuneri de

perfecţionare a legislaţiei penale în vigoare şi de modificare a concepţiei de sancţionare a recidivei.

Dispoziţiile teoretice ale tezei sunt completate cu cazuri concrete din practica judiciară. De asemenea, autorul

deduce consecinţele juridice ale recidivei, iar propunerile de lege ferenda înaintate sunt în strictă conformitate

cu concepţia de umanizare a instituţiei recidivei din Codul penal în vigoare. Modificările propuse de

competitor vor contribui la eficientizarea procesului de aplicare a pedepsei pentru infracţiunile săvîrşite în

stare de recidivă, precum şi la sporirea posibilităţilor difereţierii mijloacelor sancţionatorii aplicate categoriei

respective de infractori. Pentru prima dată este abordată problematica recidivei în cazul persoanei juridice,

inclusiv aplicarea pedepsei în cazul recidivei pentru persoana juridică.

Paragraful al cincilea – Liberarea recidiviştilor de răspunderea şi pedeapsa penală – este consacrat

cercetării prevederilor Codului penal al Republicii Moldova referitoare la particularităţile liberării de

răspundere şi pedeapsă penală a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni în stare de recidivă, fiind formulate

propuneri de lege ferenda privind extinderea, în anumite cazuri, a liberării de răspunderea şi pedeapsa penală

asupra persoanelor care au săvîrşit infracţiunea în stare de recidivă. Autorul consideră că nu întotdeauna cînd

11

sunt comise infracţiuni în stare de recidivă acest fapt caracterizează pericolul social sporit al persoanei şi

anume: 1. în cazul săvîrşirii infracţiunii uşoare sau mai puţin grave de către o persoană cu antecedente penale

pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă; 2. în cazul în care infracţiunile uşoare sau mai puţin grave

comise nu sunt identice sau omogene. De asemenea, se consideră inadmisibil a echivala situaţia săvîrşirii unei

noi infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, inclusiv şi în prezenţa antecedentelor penale, cu cazurile săvîrşirii

infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave (art. 90 alin. 4 Cod penal), deoarece în cazurile

respective diferă nu numai gravitatea infracţiunilor comise şi a consecinţelor acestora, ci şi pericolul social al

persoanei vinovate. Prin urmare, se propune aplicarea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării

pedepsei, în anumite cazuri, şi persoanelor care au comis infracţiunea în stare de recidivă.

Capitolul III Analiza criminologică şi prevenirea criminalităţii recidiviştilor cuprinde cinci

paragrafe, în cadrul cărora se cercetează nivelul, structura şi dinamica criminalităţii recidiviştilor; cauzele şi

condiţiile criminalităţii recidiviştilor; personalitatea infractorului recidivist şi tipologia recidiviştilor; măsurile

de prevenire a criminalităţii recidiviştilor şi reintegrarea socială a acestora.

În paragraful întîi – Nivelul, structura şi dinamica criminalităţii recidiviştilor – este efectuată

cercetarea parametrilor cantitativi şi calitativi ai criminalităţii recidiviştilor în baza datelor statistice ale

Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei, datelor colectate din dosarele personale ale

condamnaţilor, precum şi a datelor sociologice obţinute în urma investigaţiei efectuate de autor.

Analizînd datele statistice cu privire la criminalitatea înregistrată s-a constatat că în anul 2006, pe

teritoriul Republicii Moldova, de către persoanele care anterior au mai săvîrşit infracţiuni, au fost comise 2310

infracţiuni, care constituie 9,3 % din numărul total de infracţiuni înregistrate. Comparativ cu anul 1995, cînd

persoanele care anterior au mai săvîrşit infracţiuni, au comis 3108 infracţiuni, ce constituia 8,09% din numărul

total de infracţiuni înregistrate, în prezent numărul acestora a scăzut, iar rata infracţiunilor comise dimpotrivă

s-a mărit. Dacă în anul 1995 numărul infracţiunilor înregistrate timp de un an era de 38409 infracţiuni, apoi în

anul 2006 doar de 24767 infracţiuni. În această perioadă numărul infracţiunilor înregistrate s-a micşorat cu

35,5%, iar numărul infracţiunilor comise de persoane anterior condamnate – cu 25,7%. Aşadar, constatăm o

reducere mult mai mare a numărului total de infracţiuni înregistrate decît a infracţiunilor comise de recidivişti.

Pe fundalul reducerii criminalităţii înregistrate în ţară în ultimii 12 ani se înregistrează o mărire uşoară a ratei

infracţiunilor comise de recidivişti.

Paragraful al doilea – Cauzele şi condiţiile criminalităţii recidiviştilor – este consacrat cercetării

determinantelor generale şi speciale ale acestui tip de criminalitate reieşind din opiniile expuse în literatura de

specialitate, fiind propusă de către autor clasificarea acestora în trei grupuri de factori, bazată pe specificul şi

perioada apariţiei cauzelor şi condiţiilor care determină criminalitatea recidiviştilor. Astfel, la primul grup sunt

atribuite cauzele şi condiţiile generale începînd cu săvîrşirea primei infracţiuni şi pînă la condamnarea

infractorului, al doilea grup – interpătrunzîndu-se cu primul înglobează neajunsurile, imperfecţiunea activităţii

organelor de ocrotire a normelor de drept, a administraţiei penitenciarelor, a instanţelor de judecată etc., al

treilea grup conţine cauzele şi condiţiile ce pot apărea din momentul eliberării persoanei după ispăşirea

pedepsei.

În paragraful al treilea – Personalitatea infractorului recidivist – sunt relevate trăsăturile

12

personalităţii recidiviştilor, fiind supuse unei analize detaliate opiniile mai multor savanţi rezultatele studiilor

empirice proprii şi din literatura de specialitate, precum şi datele statistice acumulate privitoare la

caracteristicile social-demografice şi social-psihologice a persoanelor care comit infracţiuni în stare de

recidivă. Atenţie deosebită este acordată vîrstei persoanelor respective, nivelului de studii, stării familiale,

atitudinii faţă de fapta săvîrşită şi pedeapsa aplicată, participării recidiviştilor la activitatea social-utilă,

motivării activităţii ilegale a acestora. Tezele teoretice prezentate în acest compartiment sunt completate cu

rezultatele generalizate obţinute în urma sondajului sociologic şi a studierii dosarelor personale a persoanelor

condamnate pentru infracţiuni săvîrşite în stare de recidivă.

În cadrul acestui paragraf sunt cercetate clasificări şi tipologii ale recidiviştilor fiind elaborată

diferenţierea recidiviştilor în baza diferitor criterii, inclusiv a criteriilor psihologice, reieşind din viziuznile

expuse în literatura de specialitate. Este argumentată necesitatea unei asemenea clasificări şi importanţa

aplicativă a acesteia. Sunt propuse următoarele tipuri de recidivişti: ocazionali, profesionali, persistent-

violenţi, consecvent-decepţionaţi.

Paragraful al patrulea – Măsuri de prevenire a criminalităţii recidiviştilor – este consacrat studiului

detaliat al măsurilor generale, speciale şi individuale de prevenire a acestui tip de criminalitate, fiind

demonstrată prioritatea prevenirii crimelor şi necesitatea studierii aprofundate a lor, precum şi cunoaşterea

particularităţilor acestora atît la nivel teoretic cît şi practic. În cadul tezei sunt elaborate şi sistematizate

sistemul măsurilor de prevenire menţionate. Se propune elaborarea unui program complex de prevenire a

acestui tip infracţional. Astfel, programul menţionat trebuie să includă următoarele metode şi mijloace de

contracarare: măsuri sociale generale de ordin economic, ideologic şi educativ; măsuri de ordin legislativ,

juridic; măsuri de perfecţionare permanentă a sistemului de executare a pedepsei, elaborarea şi implementarea

în practică a noilor mijloace de corijare şi reeducare a condamnaţilor.

Paragraful al cincilea – Reintegrarea socială a recidiviştilor – reflectă importanţa şi necesitatea

studierii aprofundate şi cunoaşterii particularităţilor înfăptuirii acţiunilor de resocializare a recidiviştilor,

deoarece de eficienţa realizăii lor în practică frecvent depinde comportamentul ulterior al persoanelor eliberate

din locurile de detenţie, iar implementarea reuşită a lor poate spori mult succesul în activitatea de prevenire a

criminalităţii recidiviştilor şi poate conduce, cu un grad sporit al probabilităţii, la stoparea activităţii criminale

ulterioare şi, deci, la diminuarea eventualei săvîrşiri a infracţiunilor în stare de recidivă. De asemenea, au fost

dezvoltate şi precizate noţiunile de resocializare, reintegrare socială, adaptare postpenitenciară;

particularităţile, metodele, etapele şi elementele componente ale reintegrării sociale a recidiviştilor. Pentru

reintegrarea socială a persoanelor eliberate din penitenciare este propusă implementarea probaţiunii în privinţa

acestora.

III. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Analizînd şi generalizînd materia expusă în teză, putem formula următoarele concluzii şi

recomandări:

1. În baza analizei multilaterale a opiniilor din literatura de specialitate, precum şi a prevederilor

legislaţiei penale naţionale şi a altor state considerăm că noţiunea juridico-penală de recidivă trebuie

13

să conţină următoarele trăsături caracteristice: 1) recidiva este o formă a pluralităţii de infracţiuni;

2) în cazul recidivei persoana comite cel puţin două infracţiuni desinestătătoare; 3) infracţiunea

nouă sau infracţiunile noi sunt comise de persoană după rămînerea definitivă a hotărîrii de

condamnare a acesteia pentru infracţiunea sau infracţiunile săvîrşite anterior; 4) infracţiunea nouă

sau infracţiunile noi sunt comise de persoana cu antecedente penale. Nu sunt luate în considerare

antecedentele penale pentru infracţiunile comise de persoană pînă la atingerea majoratului; 5)

numai infracţiunile săvîrşite cu intenţie formează recidiva; 6) persoana a fost condamnată anterior la

pedeapsa închisorii mai mare de un an; 7) pentru infracţiunea comisă din nou legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de un an;

2. Propunem conceptul criminologic propriu de recidivă infracţională, care cuprinde toate cazurile de

săvîrşire a noilor infracţiuni de către persoanele: 1) cu antecedente penale; 2) condamnate anterior

pentru infracţiunea comisă dar cu antecedentele stinse sau în cazul persoanei reabilitate; 3) liberate

de răspunderea şi pedeapsa penală; 4) care au comis anterior infracţiuni, dar nu au fost trase la

răspundere penală. Recidiva criminologică cuprinde recidiva juridico-penală, concursul de

infracţiuni, repetarea infracţiunilor;

3. A fost dezvoltată în continuare noţiunea de criminalitate a recidiviştilor, prin care subînţelegem un

fenomen bio-psiho-social, cu caracter relativ de masă, stabil, istorico-evolutiv şi juridico-penal, care

se exprimă prin totalitatea infracţiunilor săvîrşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă determinată

de timp de către persoanele care anterior au mai comis infracţiuni;

4. Propunem ca recidiva să existe în cazul în care persoana comite din nou o infracţiune pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, după ce anterior aceasta a fost condamnată la

pedeapsa închisorii mai mare de un an;

5. La stabilirea stării de recidivă se poate ţine seama de hotărîrile de condamnare privitoare la

infracţiunile săvîrşite în timpul minorităţii în cazul transferării minorilor, după atingerea

majoratului, din penitenciarul pentru minori în cel pentru adulţi;

6. A complecta alin. 1 art. 34 C. pen. al Republicii Moldova, după cum urmează: „Se consideră

recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de un an, de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune

săvîrşită cu intenţie, pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de un an ”;

7. Propunem modificarea alin. 4 art. 34 Cod penal, după cum urmează: „La stabilirea stării de recidivă

în cazurile prevăzute la alin. (1) - (3) se ţine seama şi de hotărîrea definitivă de condamnare

pronunţată în străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea penală a Republicii Moldova, dacă

hotărîrea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii”;

8. În baza analizei condiţiilor necesare la stabilirea recidivei periculoase, propunem completarea

prevederilor alin. 2, lit. a) din art. 34 Cod penal: „dacă persoana anterior condamnată de două ori

la pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu

intenţie o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an”;

14

9. Propunem modificarea şi completarea alin. 3 din art. 34 Cod penal în următorul mod:

Recidiva se consideră deosebit de periculoasă:

a) „dacă persoana anterior condamnată de trei sau mai multe ori la închisoare mai mare de un an

pentru infracţiuni intenţionate, a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de un an”;

b) „dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune intenţionată gravă sau deosebit de

gravă a săvîrşit din nou o infracţiune excepţional de gravă”;

c) „dacă persoana anterior condamnată de două ori pentru infracţiuni intenţionate grave sau

deosebit de grave a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau

excepţional de gravă ”;

d) „dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvîrşit din nou

o infracţiune intenţionată gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă”;

10. A completa alin. 2 art. 82 Cod penal al Republicii Moldova cu cuvintele: „cu excepţia cazurilor

concursului recidivei şi circumstanţelor atenuante, precum şi în cazul existenţei circumstanţelor

atenuante excepţionale”;

11. Propunem modificarea alin. 3 şi alin.4 art. 79 Cod penal, după cum urmează:

(3) „În cazul condamnării persoanelor pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave sau în

cazul recidivei simple constituite din infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, instanţa de judecată

poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin

două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită”.

(4) „Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul infracţiunilor excepţional de

grave sau în cazul recidivei ,cu excepţia recidivei simple constituite din infracţiuni uşoare sau mai

puţin grave”;

12. A exclude din alin. 2 şi 3 al art. 81 Cod penal cuvintele „...ce nu constituie o recidivă ...”;

13. A introduce în legislaţia penală a prevederilor referitoare la modul şi condiţiile aplicării pedepsei

pentru recidiva de infracţiuni comisă de persoanele juridice:

“(1) Recidiva în cazul persoanei juridice va fi prezentă dacă aceasta, după rămînerea definitivă a

sentinţei de condamnare, însă pînă la începerea executării ei, sau după începerea executării, dar

pînă la executarea integrală, va săvîrşi cel puţin o infracţiune intenţionată, din cele prevăzute de

alin.4 art.21 C. pen. al Republicii Moldova.

(2) Pedeapsa în cazul recidivei de infracţiuni comisă de persoana juridică se va stabili în unităţi

convenţionale şi nu poate fi mai mică de jumătate din maximul amenzii prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a Codului penal.

(3) Pentru recidiva de infracţiuni comisă de persoana juridică instanţa de judecată reieşind din

circumstanţele cauzei, gravitatea şi urmările infracţiunii comise poate aplica în afara amenzii şi

una din categoriile pedepselor prevăzute de art. 63 C. pen. al Republicii Moldova”;

14. Propunem completarea prevederii „persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară

sau mai puţin gravă” din articolele 54, 55, 57 şi 58 Cod penal cu cuvintele „precum şi persoana cu

15

antecedente penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, dacă noua infracţiune nu

constituie o recidivă specială”;

15. A completa capitolul XIII al Codului penal în vigoare cu art. 134/1 „Recidiva specială”, conţinutul

căruia va fi următorul: „prin recidivă specială se înţelege săvîrşirea de către persoana cu

antecedente penale a două sau mai multor infracţiuni identice ori omogene, prevăzute de aceeaşi

normă penală, sau, în cazurile expres prevăzute în Partea specială a prezentului cod, de diferite

norme penale”;

16. A completa art. 510 C. proc. pen. după cuvintele „... suspendarea condiţionată a urmăririi penale cu

eliberarea ulterioară de răspundere penală nu se aplică persoanelor care au antecedente penale” cu

cuvintele „cu excepţia antecedentelor penale pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai

puţin grave”;

17. A modifica alin. 4 art. 90 Cod penal al Republicii Moldova, după cum urmează: „persoanelor care au

săvîrşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei, cu

excepţia recidivei simple constituite din infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, condamnarea cu

suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică”;

18. A completa lit. b) şi c) ale alin. 4 art. 91 Cod penal, după cum urmează:

b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave

sau în cazul recidivei simple constituită din infracţiuni uşoare sau mai puţin grave; c) cel puţin trei

pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau

excepţional de grave, în cazul recidivei, cu excepţia recidivei simple constituită din infracţiuni

uşoare sau mai puţin grave,, precum şi din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate condiţionat

de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a fost

anulată în condiţiile alin. (8);

19. În perioada investigată (1995-2006) constatăm o reducere mult mai mare a numărulrui total de

infracţiuni înregistrate, decît a infracţiunilor comise de recidivişti. Pe fundalul reducerii

criminalităţii înregistrate în ţară în ultimii 12 ani remarcăm o mărire uşoară a ratei infracţiunilor

comise de recidivişti;

20. În perioada anilor 1999-2005 au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai multe persoane care

anterior au mai comis infracţiuni, decît persoane care au săvîrşit infracţiuni pentru prima dată.

Aceasta a determinat sporirea numărului de recidivişti în penitenciare cu peste una mie persoane şi

a ratei acestora de la 47,6 la sută în anul 1999 pînă la 64,5 la sută din numărul total de condamnaţi

în anul 2005. Această situaţie denotă gradul prejudiciabil sporit al infracţiunilor comise, precum şi

stabilitatea activităţii criminale a recidiviştilor. Sporirea în special, în această perioadă, a

persoanelor condamnate pentru a doua oară, confirmă că lotul recidiviştilor îşi completează masiv

rîndurile din contul persoanelor care au săvîrşit anterior pentru prima oară infracţiuni. Putem

presupune că există deficienţe serioase în domeniul eficacităţii pedepselor aplicate şi al

resocializării condamnaţilor;

16

21. În baza studiului dosarelor personale a condamnaţilor pentru infracţiuni săvîrşite în stare de recidivă

s-a stabilit că după caracterul infracţiunilor comise şi celor noi, în 68% din cazuri avea loc recidiva

generală, iar în 32% - recidiva specială. În acelaşi timp noi am stabilit că în 51,2% din cazuri noile

infracţiuni săvîrşite sunt omogene, iar în 17,8% din cazuri noua infracţiune este mai gravă decît cea

precedentă. Numărul mult mai mic de condamnaţi pentru recidivă specială denotă un şir de

dificultăţi legate de identificarea acestora. Aceşti recidivişti se caracterizează prin înalte calităţi

profesionale în domeniul infracţional, prin pregătirea minuţioasă, săvîrşirea iscusită şi camuflarea

infracţiunii. Deosebit de stabil este comportamentul recidiviştilor cu motivaţie cupidantă. Acestora

le este specifică înalta cotă a recidivei speciale. Pericolul social al recidivei infracţiunilor cupidante

constă nu numai în răspîndirea lor, ci şi în faptul că săvîrşirea sistematică a infracţiunilor cupidante

devine, pentru multe persoane, un mijloc de existenţă, o sursă de venituri;

22. La comiterea multiplă a infracţiunilor în stare de recidivă contribuie şi activitatea infracţională în

grup. Astfel, conform datelor obţinute în urma studierii dosarelor personale a condamnaţilor am

constatat că în 61,52% din cazuri infracţiunile au fost comise în grup, iar în 38,48% făptuitorii au

acţionat de unul singur. A cincea parte din infracţiunile cupidante şi cupidant-violente se comit de

către grupuri organizate. Aceasta confirmă tendinţa unor schimbări calitative a criminalităţii

recidiviştilor care se manifestă prin organizare şi neoprofesionalizare;

23. Analizînd pe baza dosarelor personale studiate evoluţia gravităţii infracţiunilor comise am constatat

că în 12,29% prima infracţiune comisă este mai gravă comparativ cu următoarele; în 32,78% din

cazuri cea de-a doua infracţiune este mai gravă comparativ cu prima; în 26,22% din cazuri este mai

gravă cea de-a treia infracţiune; în 21,32% este mai gravă cea de-a patra infracţiune; în 4,93% din

cazuri este mai gravă cea de-a cincea infracţiune şi în 2,46% din cazuri este mai gravă cea de-a

şasea sau a şaptea infracţiune. După cum observăm, gravitatea infracţiunilor este destul de înaltă

chiar şi în cazul condamnării pentru prima dată. Creştere esenţială a gravităţii infracţiunilor comise

se atestă la persoanele care comit noua infracţiune după condamnare – peste 32% şi se menţine

destul de înaltă – peste 20% - la comiterea infracţiunii a treia şi a patra;

24. Investigarea intensităţii recidivei permite a stabili că repartizarea infracţiunilor în timp după

eliberarea din locurile de detenţie nu este identică. Cea mai mare parte a faptelor penale noi este

comisă de către recidivişti în termen de un an după eliberare, apoi an cu an numărul lor scade.

Astfel, conform datelor obţinute în urma studierii dosarelor personale ale condamnaţilor şi a

sondajului sociologic întreprins, noi am constatat că 29,42% din persoanele eliberate din penitenciar

săvărşesc următoarea infracţiune timp de un an; 44,12% - în perioada de la un an pînă la 3 ani;

11,76 % - în perioada de la 3 pînă la 5 ani; 8,82% - peste 5 ani. În acelaşi timp menţionăm că

5,88% au săvîrşit următoarea infracţiune în perioada executării pedepsei pentru fapta precedentă;

25. Propunem implimentarea unui program centralizat de evidenţă statistică a criminalităţii

recidiviştilor, cu indicarea amănunţită a datelor identificatoare a recidiviştilor, a numărului,

categoriei şi intensităţii infracţiunilor comise, a sancţiunilor aplicate (tipul, durata, categoria

penitenciarului în care a executat pedepsele);

17

26. Fiind analizate cauzele şi condiţiile criminalităţii recidiviştilor în Republica Moldova, propunem

clasificarea acestora în baza criteriului – perioada de influenţă a determinantelor asupra persoanelor

care săvîrşesc infracţiuni:

- Primul bloc îl formează factorii primari, care condiţionează săvîrşirea primei infracţiuni, din

această cauză ele sunt unice atît pentru infractorii primari, cît şi pentru recidivişti. Acestea sunt

determinantele generale ale criminalităţii atît de ordin economic, social, politic, demografic,

ideologic, cît şi particularităţile micromediului în care s-a format infractorul (familia, şcoala,

grupurile de cunoscuţi, prieteni). În raport cu factorii macromediului, prioritate, la determinarea

criminalităţii recidiviştilor, acordăm factorilor micromediului;

- Al doilea bloc de factori este specific criminalităţii recidiviştilor şi este divizat în două grupuri

de cauze şi condiţii:

a) factori ce influenţează asupra procesului nefavorabil al adaptării postpenitenciare;

b) factori legaţi de diverse neajunsuri în activitatea organelor de ocrotire a normelor de

drept şi a instanţelor de judecată, ce diminuează sau anihilează rezultatele influenţei

sistemului de ocrotire a dreptului asupra persoanelor ce au săvîrşit infracţiuni.

În cel de-al doilea bloc, în opinia noastră, sunt mai importante următoarele determinante

speciale ale criminalităţii recidiviştilor: 1. eficienţa scăzută a sistemului controlului social din

ţară; 2. funcţionarea neeficientă a sistemului organelor de ocrotire a normelor de drept şi a

organelor de justiţie; 3. imperfecţiunea unor instituţii din legislaţia penală şi procesual-penală

naţională; 4. neajunsurile sistemului execuţional-penal ce condiţionează includerea

condamnatului în mediul criminal, obţinerea experienţei criminale şi iniţierea proceselor de

degradare socială a lui; 5. criminalizarea suplimentară a condamnaţilor în penitenciare; 6.

eficacitatea scăzută a funcţionării mecanismelor de socializare secundară a persoanelor ce au

ispăşit pedeapsa, în rezultatul cărui fapt, condamnatul nu se poate angaja într-un serviciu, nu-şi

găseşte loc de trai şi, drept consecinţă, pentru a-şi asigura o viaţă normală, săvîrşeşte noi

infracţiuni; 7. autodeterminarea criminală – adică integrarea omului în mediul criminal, care îl

determină la activitatea criminală, împiedicînd revenirea la modul de viaţă cinstit; 8.

alcoolizarea şi narcotizarea populaţiei ţării; 9. neajunsurile în lucrul organelor statale şi

societatea civilă privind profilaxia recidivei, înfăptuite în afara limitelor procesului penal pînă la

săvîrşirea infracţiunii; 10. ineficienţa pedepselor penale aplicate;

27. În baza studiului realizat a fost concretizat şi completat ansamblul de factori care determină

ineficienţa pedepselor penale: 1) contradictorialitatea pedepsei penale, care este un mijloc specific

de influenţă social-pedagogică; 2) imperfecţiunea legislaţiei; 3) lacunile şi erorile comise în practica

aplicării pedepsei; 4) dificultăţile din practica executării pedepsei;

28. Fiind analizate dosarele personale ale condamnaţilor care au comis infracţiuni în stare de recidivă,

datele statistice şi ale sondajului sociologic au fost stabilite un şir de particularităţi ale personalităţii

recidiviştilor:

1) recidiviştii, comparativ cu infractorii primari, se caracterizează prin vîrsta medie mai mare;

18

2) cota-parte a femeilor în contingentul recidiviştilor este de 2-3 ori mai mică decît în cazul

criminalităţii primare, dar trăsăturile personale negative sunt mult mai pronunţate la femeile

recidiviste, decît la bărbaţii recidivişti;

3) recidiviştii se caracterizează prin astfel de particularităţi psihologice cum sunt: apolitismul şi

lipsa principiilor ideologice, tendinţe parazitare, nedorinţa de a munci, egoismul, atitudine

denaturată faţă de cei din jur, imoralitatea, perceperea pedepsei penale drept fenomen legat de

modul lor de viaţă, eschivarea insistentă de la respectarea legilor şi a regulilor de convieţuire,

capacitatea de a se adapta la condiţiile de regim din penitenciare etc. Recidiviştii se

eschivează de la îndeplinirea obligaţiilor civile, familiale, sociale şi de alt ordin,

caracterizîndu-se prin pasivitate socială şi juridică;

4) printre recidiviştii condamnaţi pentru infracţiuni violente remarcăm reducerea cotei-părţi a

persoanelor sănătoase psihic şi sporirea ratei alcoolicilor şi narcomanilor cronici, precum şi

persoanelor care suferă de diverse anomalii psihice – psihopatii, consecinţe ale traumelor

craniene, maladii ale sistemului nervos central, oligofrenie etc.;

5) în rîndul recidiviştilor, procentul persoanelor căsătorite este mai mic în comparaţie cu restul

populaţiei;

6) nivelul de instruire a recidiviştilor este destul de redus, ceea ce determină cercul restrîns şi

primitiv de nescesităţi şi interese ale acestora, orientarea la dorinţele imediate şi limitarea

contactelor doar la mediul delincvent din care fac parte;

7) frecvent recidiviştii nu sunt antrenaţi în cîmpul de muncă şi nu au o calificare într-un domeniu

concret de activitate;

8) trăsăturile emotiv-volitive ale recidiviştilor se caracterizează prin iritare de diferit grad,

agresivitate, cruzime, irascibilitate, reacţii emoţionale primitive şi inadecvate, caracter

autoritar, indiferenţă faţă de trăirile altora, răzbunare şi susceptibilitate, supraapreciere. Pentru

recidivişti sunt tipice astfel de deficienţe psihice cum sunt: excitarea emoţioală sporită,

autocontrolul redus şi dependenţa situaţională. Pentru o parte mai mică de recidivişti este

caracteristică pasivitatea şi lipsa de voinţă, incapacitatea sau lipsa dorinţei de a întrerupe

relaţiile negative;

9) motivaţia recidiviştilor este determinată de raportul neadecvat dintre necesităţi şi modalităţile

de satisfacere a acestora;

10) conştiinţa de drept a recidiviştilor este destul de deformată, pentru ei fiind caracteristică lipsa

regretului faţă de fapta infracţională comisă, nerecunoaşterea vinovăţiei pentru fapta săvîrşită;

11) personalitatea recidivistului se caracterizează prin schimbarea orientărilor criminale în noile

condiţii economice, sociale şi politice.

29. Analizînd datele obţinute în urma studierii dosarelor personale ale condamnaţilor pentru infracţiuni

săvîrşite în stare de recidivă, precum şi a sondajului realizat de către noi în penitenciarul nr. 15 din

or. Cricova, am stabilit următoarele tipuri de recidivişti: ocazional, profesional, persistent-violent,

consecvent-decepţionat. La elaborarea acestei tipologii au fost analizate şi sistematizate astfel de

19

caracteristici ale recidiviştilor cum sunt: 1) particularităţile moral-psihologice; 2) gradul inadaptării

sociale; 3) stabilitatea activităţii infracţionale; 4) pericolul social al personalităţii; 5) motivaţia şi

comportamentul infracţional; 6) profesionalismul criminal; 7) tipul şi gradul prejudiciabil al

infracţiunilor comise; 8) tipul recidivei (specială sau generală); 9) durata perioadei între

condamnarea pentru infracţiunea săvîrşită anterior şi comiterea noii infracţiuni;

30. În baza studiului juridico-penal şi criminologic realizat, analizei şi sintezei datelor statistice

referitoare la nivelul, dinamica şi structura criminalităţii recidiviştilor, examinării dosarelor

personale ale deţinuţilor recidivişti, a sondajului sociologic, precum şi a convorbirilor cu

condamnaţii, au fost elaborate:

a) măsuri generale de prevenire a criminalităţii recidiviştilor: sporirea nivelului dezvoltării

economice în cadrul întregii societăţi; perfecţionarea sisitemului educaţional şi ridicarea

nivelului cultural al populaţiei; perfecţionarea activităţii de aplicare a normelor de drept, a

metodelor şi mijloacelor de descoperire şi cercetare a infracţiunilor, minimalizarea numărului

persoanelor nepedepsite pentru săvîrşirea infracţiunilor; reformarea sistemului execuţional –

penal în direcţia diferenţierii executării pedepselor de către condamnaţi şi umanizării

condiţiilor de întreţinere în penitenciare; perfecţionarea continuă a legislaţiei penale şi

practicii juridice, sporirea eficacităţii pedepselor penale; ridicarea nivelului de pregătire a

judecătorilor în ceea ce priveşte capacitatea de a studia personalitatea inculpatului, de a

efectua prognozarea criminologică şi pe aceste temeiuri de a pronunţa sentinţe legale şi

temeinice; profilaxia bolilor psihice, a alcoolizării şi narcotizării populaţiei; perfecţionarea

activităţii organelor administraţiei publice (centrale şi locale) privind resocializarea

persoanelor eliberate din penitenciare, asigurarea lor cu condiţii necesare pentru un trai decent

(locuinţă, serviciu); susţinerea de către stat a iniţiativei societăţii civile în această privinţă;

coordonarea eforturilor întreprinse de subdiviziunile sistemului execuţional – penal şi

organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societăţii civile privind

reabilitarea socială a condamnaţilor; interacţiunea organelor de stat cu reprezentanţii

diverselor confesiuni în scopul educării religioase a condamnaţilor; pregătirea specialiştilor

calificaţi pentru instituţiile penitenciare; continuarea şi amplificarea reformei sistemului

penitenciar pentru eficientizarea măsurilor de reeducare şi corectare aplicate; extinderea

posibilităţilor legii privind liberarea de pedeapsă penală a persoanelor care au săvîrşit

infracţiuni în stare de recidivă etc.;

b) măsuri speciale de prevenire a criminalităţii recidiviştilor: desfăşurarea unor procese publice

privind condamnarea recidiviştilor cu asigurarea transparenţei acestora în mijloacele de

informare în masă; plasarea în penitenciare a deţinuţilor în funcţie de nivelul degradării

morale; supravegherea relaţiilor dintre deţinuţi în scopul neadmiterii formării grupărilor cu

orientare antisocială; înlăturarea posibilităţilor confecţionării armelor şi mijloacelor ce pot

facilita evadarea, introducerea băuturilor alcoolice şi a stupefiantelor în penitenciar; realizarea

unor transferuri bine calculate a condamnaţilor întru prevenirea şi lichidarea ierarhiilor sau

20

situaţiilor criminogene create de infractorii înrăiţi în mediul deţinuţilor; întreprinderea

acţiunilor menite să creeze la condamnaţi o imagine sau atitudine negativă faţă de obiceiurile

şi tradiţiile mediului delincvent; atragerea condamnaţilor la muncă; asigurarea adaptării

sociale a persoanelor care au executat pedeapsa închisorii; aplicărea măsurilor alternative

pedepsei cu închisoarea şi diversificării acestora, îndeosebi pentru infractorii primari şi

minori; executarea diferenţiată a pedepsei închisorii urmînd a fi exclusă complect aflarea

concomitentă în acelaşi penitenciar a persoanelor condamnate pentru prima dată la pedeapsa

cu închisoarea şi a celor care execută acest tip de pedeapsă de două şi mai multe ori etc.;

c) măsuri individuale de prevenire a criminalităţii recidiviştilor: aplicarea promptă şi oportună a

pedepsei pentru infracţiunile comise; aplicarea măsurilor alternative detenţiei, implementarea

probaţiunii; discuţiile individuale şi colective; acordarea ajutorului în angajarea la serviciu şi

crearea condiţiilor de trai după eliberarea din penitenciar; organizarea cursurilor speciale,

trainingurilor psihologice, asistenţa socială şi juridică; individualizarea măsurilor de corectare

şi reeducare pentru fiecare categorie de condamnaţi în parte etc.

31. În scopul sporirii eficienţei luptei cu criminalitatea recidiviştilor, propunem elaborarea unui program

complex de prevenire a acestui tip infracţional. Programul dat vizează direcţiile principale de

contracarare a criminalităţii recidiviştilor. În opinia noastră acest program trebuie să includă

următoarele metode şi mijloace de contracarare:

- măsuri sociale generale de ordin economic (ridicarea nivelului de trai, asigurarea unui trai

decent întregii populaţii, crearea unor noi locuri de muncă, inclusiv şi pentru persoanele

eliberate din penitenciare etc.), ideologic (excluderea posibilităţilor difuzării prin intermediul

mijloacelor de informare în masă a programelor ce propagă violenţa şi modul de viaţă

criminal) şi educativ (elaborarea unor programe de familiarizare a tinerilor cu adevăratele

valori ale societăţii, atragerea tinerilor în secţiile sportive, activităţile culturale, asigurarea

posibilităţii frecventării instituţiilor de învăţămînt de diferit nivel, în deosebi pentru copiii din

păturile social-vulnerabile);

- măsuri de ordin legislativ, juridic, care determină principalele direcţii, îmbină metoda de

convingere cu cea de constrîngere; conformarea continuă a prevederilor legislative actuale

principiilor fundamentale ale dreptului şi exigenţelor actelor normative internaţionale;

stabilirea prin intermediul activităţii organelor de stat, a organizaţiilor obşteşti, a organelor

justiţiei penale a cauzelor şi condiţiilor comiterii unor infracţiuni concrete şi înlăturarea

acestora; activitatea permanentă a organelor justiţiei penale privind descoperirea

infracţiunilor; întreprinderea măsurilor operative de investigaţie potrivit situaţiei concrete

create; sporirea calităţii cercetării şi examinării cauzelor penale;

- măsuri de perfecţionare permanentă a sistemului de executare a pedepsei, elaborarea şi

implementarea în practică a noilor mijloace de corijare şi reeducare a condamnaţilor;

implicarea activă în acest proces a specialiştilor calificaţi, în special în domeniul psihologiei şi

pedagogiei; crearea pentru condamnaţi a posibilităţilor de a munci şi stimularea tendinţelor în

21

acest sens; susţinerea aspiraţiilor condamnaţilor spre religie şi organizarea condiţiilor de

profesare a anumitei confesiuni; asigurarea activităţii unor sectoare separate de adaptare a

condamnaţilor termenul pedepsei cărora se apropie de sfîrşit;

- măsuri de susţinere postcondamnatorie, contribuirea la plasarea în cîmpul muncii a

persoanelor eliberate din penitenciare; aranjarea condiţiilor de viaţă prin asigurarea

posibilităţii de plasare în aziluri special create, pentru persoanele care nu dispun de loc

permanent de trai, sau în cazul prezenţei cererii motivate din partea persoanelor eliberate din

penitenciare; crearea unor centre speciale de adaptare socială; supravegherea persoanelor care

s-au eliberat din penitenciare şi în privinţa cărora există prognoza posibilităţii săvîrşirii noilor

infracţiuni;

32. Au fost dezvoltate şi precizate noţiunile de resocializare, reintegrare socială, adaptare

postpenitenciară. Prin reintegrare socială subînţelegem reintegrarea în societate a condamnatului

după executarea pedepsei, prin abţinerea de la repetarea comportamentului infracţional.

Reintegrarea socială cuprinde resocializarea şi adaptarea postpenitenciară. Resocializarea este un

proces educativ, reeducativ şi de tratament aplicat persoanelor condamnate penal, prin care se

urămăreşte readaptarea infractorilor la sistemul de norme şi valori general acceptate de societate, în

scopul reintegrării sociale a acestora şi prevenirii recidivei. Deci, resocializarea reprezintă procesul

de familiarizare cu sistemul reprezentărilor privind valorile existente în societate.

Adaptarea postpenitenciară reprezintă acomodarea la condiţiile de viaţă în libertate, asimilarea

rolurilor sociale pozitive şi acceptarea valorilor unanim acceptate în societate. Prin acest proces

urmează a fi realizată integrarea fostului criminal în societate, fapt exteriorizat prin acceptarea de

către acesta a regulilor conveţuirii sociale şi respectarea strictă a acestora;

33. Au fost dezvoltate în continuare şi precizate particularităţile, metodele, etapele şi elementele

componente ale reintegrării sociale a recidiviştilor:

1) particularităţile caracteristice resocializării şi adaptării postpenitenciare a recidiviştilor:

- se realizează după executarea pedepsei închisorii;

- reprezintă un proces social-psihologic care începe din momentul eliberării condamnaţilor

de pedeapsă şi durează pînă cînd comportamentul persoanei anterior condamnate

corespunde cerinţelor societăţii (a unor grupuri sociale aparte);

- sarcina reintegrării sociale şi adaptării postpenitenciare a persoanelor eliberate de

pedeapsă constă în familiarizarea acestora cu modul de viaţă în mediul social nou, modificat

sau precedent, ce presupune acceptarea benevolă a cerinţelor normative ale acestui mediu, a

normelor juridico-penale şi a regulilor de convieţuire;

- reintegrarea socială şi adaptarea postpenitenciară depinde, de asemenea, de capacităţile şi

deprinderile adaptaţionale inerente individului şi educate în condiţiile executării pedepsei;

- succesul reintegrării sociale şi a adaptării postpenitenciare depinde, în mare măsură, de

coraportul dintre sistemul orientărilor individuale ale persoanelor eliberate şi cerinţele

înaintate de mediu (colectivul de muncă, ambianţa apropiată, familia);

22

- reintegrarea socială şi adaptarea postpenitenciară a persoanelor eliberate de pedeapsă

poate fi asigurată doar de orientarea socială pozitivă dintre micromediu şi personalitatea

condamnatului, compatibilitatea aşteptărilor sociale ale mediului cu poziţiile morale şi

orientările valorice ale personalităţii.

2) metodele resocializării şi adaptării postpenitenciare: educarea, reeducarea şi tratamentul.

3) etapele reintegrării sociale: etapa acomodării; etapa asimilării rolurilor social-utile; etapa

adaptării juridice.

4) elementele componente ale reintegrării sociale: a) reintegrarea personală psihosocială; b)

reintegrarea economică; c) reintegrarea socioculturală.

34. Pentru reintegrarea reuşită a persoanelor eliberate din penitenciare considerăm importantă instituirea

probaţiunii în privinţa acestora. Totuşi, deoarece frecvent riscul de recidivare depinde de existenţa

posibilităţilor şi corespunderea acestora cerinţelor individuale a persoanelor respective, prioritară

trebuie să fie accentuarea atenţiei sporite anume acoperirii nevoilor vitale ale persoanei. Succesul

activităţii respective poate conduce la micşorarea esenţială a riscului de recidivare. Din acest motiv

considerăm important a începe lucrul de stabilire a direcţiilor prioritare privind elaborarea măsurilor

pentru reducerea riscului săvîrşirii noilor infracţiuni încă în perioada aflării persoanei în penitenciar.

Deci, odată cu stabilirea celor mai importante şi esenţiale necesităţi ale condamnatului, urmează a

elabora programe individuale concrete în care vor fi trasate obiectivele prioritare pentru

eficientizarea reabilitării sociale.

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI

1. Gladchi Gh., Sîli V. Interconexiunea dintre criminalitatea juvenilă şi criminalitatea recidiviştilor. //

Probleme de prevenire şi combatere a delicvenţei juvenile, traficul de fiinţe umane şi migraţiunii

ilegale. Materialele conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale din 23-24 aprilie 2004, p. 175-179.

2. Sîli V. Recidiva şi criminalitatea recidiviştilor. // Analele ştiinţifice ale Academiei “Ştefan cel Mare”

a M.A.I. al R.M. Ediţia a V-a. Ştiinţe socioumanistice, Chişinău, 2005, p. 320-328.

3. Sîli V. Semnificaţia conceptului de recidivă şi definirea acestuia. // Revista Naţională de Drept Nr. 7

(58), 2005, p.52-55.

4. Sîli V. Opinii şi controverse privind clasificarea recidivei. // Revista Naţională de Drept Nr. 12 (63),

2005, p.67-71.

5. Gladchi Gh., Sîli V. Cercetarea criminologică a recidivei şi recidivismului – suport ştiinţific al

prevenirii infracţiunilor. // Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi

practice (Traficul de fiinţe umane, terorismul, spălarea banilor, traficul ilicit de droguri şi

armament). Materialele conferinţei ştiinţifico- practice internaţionale din 6-7 octombrie 2005,

Chişinău, Academia “Ştefan cel Mare”, 2005, p. 356-358.

6. Sîli V. Importanţa şi rolul reintegrării sociale a recidiviştilor. // Revista de criminologie, drept penal

şi criminalistică. Publicaţie ştiinţifică şi informativă de specialitate nr. 1 (9), 2006, p. 76-79.

23

7. Sîli V. Definirea noţiunii de personalitate a recidivistului. // Analele ştiinţifice ale Academiei “Ştefan

cel Mare” a M.A.I. al R.M., ediţia a VI-a. Ştiinţe socioumanistice, Chişinău, 2006, p. 232-235.

8. Gladchi Gh., Sîli V. Evoluţia istorică a reglementărilor şi sancţionării recidivei. // Probleme actuale

de prevenire şi combatere a criminalităţii. Anuarul ştiinţific, ediţia a VI-a. Chişinău, Academia

„Ştefan cel Mare”, 2006, p. 95-108.

9. Sîli V. Semnificaţia măsurilor generale de prevenire a criminalităţii recidiviştilor. // Probleme

actuale de prevenire şi combatere a criminalităţii. Anuarul ştiinţific, ediţia a VI-a. Chişinău,

Academia „Ştefan cel Mare”, 2006, p. 234-240.

10. Sîli V. Rolul şi sistemul măsurilor de prevenire specială şi individuală a criminalităţii recidiviştilor.

// Legea şi viaţa Nr. 8 (176), 2006, pag. 46-49.

11. Sîli V. Specificul cauzelor şi condiţiilor criminalităţii recidiviştilor. // Revista Naţională de Drept

Nr.11 (74), 2006, pag. 78-81.

12. Sîli V. Accepţiuni privind tipologia recidiviştilor. // Probleme actuale de prevenire şi combatere a

criminalităţii. Anuar ştiinţific, ediţia a VII-a, Chişinău, Academia „Ştefan cel Mare”, 2006, pag. 168-

176.

ANNOTATION

At the thesis “ Infactional relapse: /criminal-juridical and criminological aspects /drawn up by SÎLI

VITALIE, claimant to the title of Doctor in law at the specialty: 12.00.08 Criminal law (with

specification: Criminal law, criminology),

Academy “Stefan cel Mare” of Ministry of Internal Affairs of the Republic of Moldova, manuscript.

The present doctor’s thesis represents a complex analysis of the legislation of the Republic of

Moldova, regarding the legislation of other state, which contains stipulations concerning infractions relapse, as

well as research dedicated to different aspects of the infractions relapse and of the recidivist’s delinquency.

In the thesis are researched the relapse and recidivist’s delinquency in all their complexity, being defined

those notion, studied the circumstances that exclude relapse state and relapse modalities.

It was also done the criminological characteristics of the relapse. A special place occupies also the

study of historical evolution of the settlements and relapse sanctioning, that have to be considered at the

punishment establishment and execution, also the particularities of the punishment establishment and

individualization and of the free responsibility and criminal punishment of the persons who committed the

infractions in the relapse state in the conformity with the legislation in force.

It was undertook the research of the causes and conditions of the recidivist’s delinquency, recidivist’s

personality, measures of general, special and individual preventing of this delinquency type, as well as the

particularities of recidivists social reintegration .

For the completion and substantiation of theoretical dispositions there was studies and analyzed the

statistical dates, records of the convicted for the committed infractions in the relapse state, it was also

performed a sociological poll in the environment of the respective persons, fact that led to the obtaining of the

novel dates for our country.

24

In the present paper there are completely emphasized different aspects of the infraction relapse and

recidivist’s delinquency, that allowed formulating of the improvement proposals of the legislation in force,

managing the systematization of different versions to the theme tackled in the paper, also the material

completion concerning the elucidation of the particular aspects regarding infractions relapse recidivist’s

delinquency.

The doctor’s thesis tackles more scientific concepts that can be used in the activity of legislative

creation, as well as didactic material in the frame of law faculties and in the daily activity of the specialist

from the law norms protection organs.

РЕЗЮМЕ

Сыли В.Н. Рецидивная преступность: уголовно – правовoе и криминологичесское исследование.

Дисертация на соискание учённой степени доктора права по специальности 12.00.08. уголовное

право (уголовное право, криминология).

Настоящая дисертационная работа представляет собой глубокий анализ законодательства

Республики Молдова со ссылками на законодательство других стран, в котором содержатся нормы

относящиеся к рецидиву преступлений, а также специальной литературы в которой рассмотрены

определённые аспекты относящиеся к теме настоящей дисертации.

Особое внимание отводится разработке понятия рецидива, класификации рецидива, проведена

криминологическая характеристика рецидива. Изучен генезис реглементации и наказания за рецидив,

а также особенности назначения и индивидуализации наказания и оосвобождения от уголовной

ответственности и наказания при рецидиве, согласно действующему законодательству. Изучены

причины и условия рецидивной преступности, личность преступника рецидивиста, методы общего,

специального и индивидуального предупреждения данного типа преступности, а также особенности

социальной реинтеграции рецидивистов.

Для восполнения и обоснования теоретических результатов были изучены проанализированны

статистические данные, личные дела осуждённых за преступления совершённые в состояние рецидива,

а также был проведён социологический опрос среди этой категории лиц, что привело к получению

новых обоснованных данных для нашей страны.

В настоящей дисертации более полно рассмотрены разные стороны рецидива преступлений и

рецидивной преступности что позволило сформулировать новые предложения по совершенствованию

действующего законодательства, систематизированы разные мнения относящиеся к теме данной

работы.

Дисертационная работа предлагает новые научные понятия, которые могут быть использованы в

законотворческой деятельности, а также в качестве учебного материала для факультетов права и в

повседневной деятельности специалистов правоохранительных органов.

25

Cuvintele-chieie

Recidivă, criminalitatea recidiviştilor, recidivism, stare de recidivă, recidivist, persoane care comit infracţiuni

în stare de recidivă, clasificarea recidivei, determinantele criminalităţii recidiviştilor, cauzele şi condiţiile

criminalităţii recidiviştilor, aplicarea pedepsei, personalitatea recidivistului, tipologia recidiviştilor,

previnirea criminalităţii recidiviştilor, reintegrarea socială a recidiviştilor, resocializarea, adaptarea

postpenitenciară.

Key-boards of the thesis

Relapse, recidivist’s delinquency, relapsing, relapse state, recidivist, persons who committed the infractions in

the relapse state, punishment appliement, recidivist’s personality, factors of recidivists delinquency, causes

and conditions of recidivist’s criminality, relapse classification, recidivist’s typology, prevention of

recidivist’s delinquency, recidivists social reintegration.

Ключевые слова

Рецидив, рецидивная преступность, рецидивизм, состояние рецидива, рецидивист, лица совершающие

преступления в состоянии рецидива, назначение наказания, личность рецидивиста, детерминанты

рецидивной преступности, причины и условия рецидивной преступности, классификация

рецидива, типология рецидивистов, предупреждение рецидивной преступности, социальная

реинтеграция рецидивистов, ресоциализация, постуголовная адаптация.