ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 341.231.14(043.3)

CAROLINA CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ

TEMA: REGLEMENTAREA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR COPILULUI

Specialitatea: 12.00.10 - drept internaţional public

AUTOREFERAT al tezei de doctor în drept

Chişinău 2007

2

Teza a fost elaborată la Catedra Drept Internaţional şi Drept al Relaţiilor Economice Externe a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din

Moldova. Conducător ştiinţific: Nicolae OSMOCHESCU,

doctor în drept, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova

Referenţi oficiali: Dumitru MAZILU, doctor în drept, profesor universitar, Universitatea Creştină ,,Dimitrie Cantemir” din

Bucureşti, România Oleg BALAN, doctor în drept, conferenţiar universitar, Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova

Susţinerea va avea loc la 22 iunie 2007, ora 10.00, în şedinţa

Consiliului Ştiinţific Specializat DH15 12.00.10-18, din cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pe adresa: MD 2009, Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Iablocikin 2/1, Bloc 7, sala de conferinţe 103.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A. (http://www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, la Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la ........................... 2007.

Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat: Natalia Chirtoacă,

doctor în drept, conferenţiar universitar

Conducător ştiinţific: Nicolae Osmochescu, doctor în drept, conferenţiar universitar

Autor: Carolina Ciugureanu-Mihailuţă

3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Acest studiu vine să detalieze probleme ce ţin de conceptul dreptu-

rilor copilului, fundamentarea temeiului protecţiei speciale de care trebuie să beneficieze copilul, identificarea drepturilor acestuia.

Promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor inerente fiinţei umane, în mod special ale copilului, reprezintă elementul esenţial al asigurării progresului, bunăstării şi gradului de civilizaţie al oricărei societăţi, al democraţiei şi statului de drept.

Secolul al XX-lea a înregistrat semnificative eforturi şi preocupări ale comunităţii internaţionale într-unul dintre cele mai complexe şi importante domenii ale drepturilor omului, acela al Drepturilor Copilului.

Evoluţia dreptului internaţional a dus la adoptarea unui ansamblu de reglementări coerente privind drepturile copilului, unele cu caracter universal, altele - regional, unele cu conţinut global, altele - specifice.

Actualitatea problemei drepturilor copilului în epoca contemporană este evidentă şi se bucură de o recunoaştere generală. Abordarea concretă a acestei probleme presupune luarea în considerare a unui larg spectru de probleme şi implicaţii de natură politică, economică, culturală, precum şi a particularităţilor dezvoltării istorice a societăţii.

Interesul larg pe care îl suscită astăzi problematica drepturilor copilu-lui se constituie într-o recunoaştere incontestabilă a complexităţii şi originalităţii acestei instituţii, dar şi a faptului că problematica în cauză vizează în mod direct o treime din populaţia globului pământesc, con-stituind în prezent circa două miliarde.

În acelaşi timp, în pofida eforturilor întreprinse de comunitatea inter-naţională pentru redresarea situaţiei în ceea ce priveşte protecţia dreptu-rilor copiilor, cercetările scot la iveală realitatea sumbră despre copilăria a milioane de copii, expuşi unor pericole ce periclitează dezvoltarea lor normală, cum ar fi războiul, violenţa, agresiunea, neglijenţa, exploatarea, handicapul sau discriminarea. În fiecare zi, milioane de copii suferă de pe urma sărăciei şi a crizelor economice, din cauza foamei şi a lipsei de adăpost, a epidemiilor şi a analfabetismului. Copiii sunt cei care, în final, suportă efectele datoriilor externe, ale dezvoltării haotice şi ale subdez-voltării.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, perioada de tranziţie spre o societate democratică pe care o parcurge ţara noastră, aceasta este marcată de profunde transformări politice, economice, sociale care au influenţat

4

evoluţia societăţii, în special situaţia copilului. Ratificarea de către Repub-lica Moldova a Convenţiei O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului a fost expresia angajării statului în activitatea de apărare şi respectare a drep-turilor copilului. În acest context, se impune necesitatea creării unui meca-nism legal intern, în strictă conformitate cu standardele internaţionale, care ar contribui la implementarea eficientă în practică a cadrului nor-mativ de ocrotire a drepturilor copilului.

Gradul de cercetare în spaţiu şi în timp a problemei protecţiei dreptu-rilor copilului este reflectat în literatura ştiinţifică de specialitate, utilizată în procesul de elaborare a tezei, la care aceasta face trimitere. Cei mai renumiţi savanţi ale căror opinii în materie au servit ca puncte de plecare în cercetarea realizată sunt: Marea Britanie - P. Aries, P. Alston, B. Gold-ston, P. Leach, L. Mause; Franţa - P. Bercis, P.M. Dupuy, J. Rivero, F. Sudre; Rusia - I.M. Kolosov, V.I. Kuzneţov, E.A. Lukaşeova, O. Suslova; România - M. Avram, D. Balahur, V. Duculescu, I.P. Filipescu, V.D. Zlă-tescu; Republica Moldova - Gh. Avornic, I. Ciobanu, V. Cojocaru, A. Po-tînga ş. a.

Această enumerare a unor savanţi de notorietate, departe de a fi exhaustivă, vine să susţină ideea că problematica ce face obiectul prezentei teze a interesat numeroşi cercetători, care au contribuit la analiza instituţiei drepturilor copilului, cu comentariile şi explicaţiile de rigoare, uneori controversate, iar alteori oferind posibilitatea unor multiple interp-retări.

Referindu-ne la Republica Moldova, constatăm că în ţara noastră problema respectării drepturilor copilului este cercetată parţial. În doctrina juridică a Republicii Moldova, practic, nu există investigaţii complexe şi fundamentale referitoare la acest subiect.

Ţinând cont de cele menţionate, considerăm că prezenta lucrare, care îşi propune efectuarea unei cercetări complexe, de pe poziţii teoretico-ştiinţifice noi, a conceptului de drepturi ale copilului ca instituţie distinctă a drepturilor omului, precum şi a problemelor cu care se confruntă statele în procesul respectării acestora, este actuală atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.

Scopul şi obiectivele cercetării. Scopul de bază scontat în teză vizează analiza aprofundată a concep-

ţiilor, ipotezelor, afirmaţiilor doctrinare ale specialiştilor în materie pri-vind domeniul de manifestare practică a fenomenului, modul de apariţie,

5

natura juridică, fenomenele juridice şi de altă natură ce influenţează insti-tuţia drepturilor copilului.

Pentru atingerea acestui scop, ne-am propus următoarele obiective: - a cerceta apariţia şi evoluţia conceptului de drepturi ale copilului ca

drepturi ale omului; - a elucida conceptul de ,,drepturi ale copilului”; - a stabili temeiul protecţiei speciale de care trebuie să se bucure

copilul; - a studia problema protecţiei drepturilor copilului prin prisma regle-

mentărilor internaţionale şi ale legislaţiei Republicii Moldova, precum şi influenţa lor asupra acestei instituţii;

- a cerceta modalităţile şi căile efective prin care copilul şi-ar putea exercita drepturile;

- a stabili mecanismele de protecţie a copiilor în situaţii deosebit de dificile;

- a elabora o concepţie cu privire la evoluţia instituţiei protecţiei drepturilor copilului prin prisma unor strategii cu caracter economic, social, juridic.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiei. În scopul cercetării cât mai complete a obiectului investigaţiei, urmă-

rind reflectarea graduală a obiectivelor enunţate, în procesul elaborării prezentei lucrări a fost consultat material doctrinar teoretic, normativ-legislativ, practică judiciară în materia drepturilor copilului.

Elaborarea lucrării s-a bazat pe aplicarea următoarelor metode: - Metoda analizei istorice, folosită pentru cercetarea originii concep-

tului de drepturi ale copilului, a etapelor de elaborare a actelor internaţio-nale în materia drepturilor copilului.

- Metoda analizei logice, utilizată cu incidenţă maximă pe tot parcur-sul tezei, în special în procesul sintetizării opiniilor diferiţilor autori privind natura juridică a instituţiei drepturilor copilului.

- Metoda analizei comparative, folosită pentru stabilirea principiilor de conexiune între reglementările interne ale diferitelor state şi regle-mentările internaţionale şi naţionale în materia drepturilor copilului.

- Metoda observaţiei, pertinentă pentru evidenţierea instrumentelor juridice internaţionale şi evaluarea funcţiilor acestora.

- Metoda prospectivă, necesară elaborării scenariilor de protecţie a copiilor şi asigurare a drepturilor lor în baza tendinţelor şi practicilor afirmate atât pe plan internaţional, cât şi pe plan intern.

6

Suportul teoretico-ştiinţific al investigaţiei a fost determinat de reali-zările doctrinare din dreptul naţional şi internaţional. În mod special evi-denţiem lucrările de valoare ale savanţilor P. Aries ,,Centruries of chilhood. Harmonds Worth”; P. Alston ,,Children. Rights and the Law”; D. Balahur ,,Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale”; M. Freeman ,,Children’s Rights. A comparative perspective”; B. Goldston ,,Copiii: analiză istorică şi teoretică”; N. James ,,Constructing and Reconstructing Childhood: Contemporary Issues in the Sociological Study of Childhood”; L. Mause ,,Istoria copilăriei”; M. Santos Pais ,,Manua-lul de raportare a respectării drepturilor omului conform prevederilor a şase instrumente pentru drepturile omului”; V.D.Zlătescu ,,Convenţia cu privire la drepturile copilului şi legislaţia română”.

Baza normativ-legislativă, metodologică şi empirică a lucrării o con-stituie Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 1948, Pactul Interna-ţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, 1966, Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, 1966, Declaraţia Drepturilor Copilului, 1959, Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, 1989, Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului, 1994, Legea Republicii Moldova cu privire la tineret, 1999 ş. a.

Sub aspect teoretico-metodologic un rol important în realizarea prezentei lucrări revine principiilor generale de drept internaţional public: universalitatea drepturilor omului, egalitatea în drepturi, preeminenţa reg-lementărilor internaţionale în sfera drepturilor omului faţă de reglemen-tările interne etc.

Pentru elucidarea aspectelor particulare ale instituţiei drepturilor copilului au fost consultate o serie de articole de specialitate, publicate în reviste de profil, cum ar fi ,,Buletinul Drepturilor Omului”, ,,The Revue International Commission of justice”, ,,Revista Institutului Român pentru Drepturile Omului”, ,,Legea şi viaţa”, ,,Revista Naţională de Drept” ş. a.

În scopul cercetării aprofundate a situaţiei în domeniul protecţiei drepturilor copilului au fost analizate o serie de studii şi rapoarte ale unor organizaţii internaţionale şi instituţii specializate, cum ar fi: U.N.I.C.E.F., W.H.O., O.I.M., C.D.O., C.D.C.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Elementele de noutate ştiinţifică prezintă analiza unor noi aspecte ale

esenţei şi conţinutului instituţiei drepturilor copilului, concretizându-se în următoarele teze principale:

7

- s-a efectuat un studiu interdisciplinar al ideilor privind drepturile copilului: la hotarul dreptului internaţional, dreptului constituţional, filo-zofiei dreptului şi sociologiei;

- s-a fundamentat natura juridică şi conceptul de ,,drepturi ale copi-lului”;

- s-a conturat evoluţia istorică a ,,descoperirii” copilului şi a dreptu-rilor sale;

- a fost determinat locul şi rolul instituţiei drepturilor copilului în sistemul drepturilor omului;

- s-a realizat o sistematizare a drepturilor copilului, pornindu-se de la criteriul naturii juridice a acestora;

- au fost identificate politicile de protecţie şi securitate a copilului, tehnicile de garantare a respectării drepturilor copilului;

- pentru prima dată, în literatura juridică autohtonă, a fost efectuată o cercetare complexă a problemei protecţiei drepturilor copilului în con-textul reglementărilor internaţionale, plasând-o în cadrul general de pro-tecţie a drepturilor omului;

- studiul îşi propune a se constitui într-un ghid de aplicare practică a prevederilor principalelor acte internaţionale în materia drepturilor copilului.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Semnificaţia teoretică a lucrării se prezintă într-un aspect tridimen-

sional: - fundamentarea doctrinar-teoretică – analiza opiniilor privind statu-

tul juridic al copilului, primelor demersuri în scopul asigurării unei pro-tecţii speciale a copiilor, dispoziţiilor instituţionale ale reglementărilor internaţionale ale drepturilor copilului, concepţiilor, ipotezelor, afirmaţii-lor susţinute în literatura de specialitate cu privire la aspectele contro-versate ale materiei drepturilor copilului;

- fundamentarea normativ-legislativă – comentariul principalelor dispoziţii din actele internaţionale privind drepturile copilului;

- fundamentarea practico-aplicativă – abordarea aspectelor practice ale aplicării reglementărilor internaţionale, analiza practicii judiciare în materia drepturilor copilului.

Lucrarea îşi propune să contribuie la dezvoltarea Dreptului interna-ţional al drepturilor omului, să completeze mai multe lacune, să elucideze o serie de controverse legate de problemele drepturilor copilului.

Aplicarea principiilor şi normelor de drept internaţional de o manieră clară şi concretă va conduce spre eficientizarea procesului de protecţie a drepturilor copilului.

8

Concluziile şi recomandările din teză pot fi de un real folos la definirea unei direcţii distincte în materia ştiinţifică de protecţie a drep-turilor copilului, ceea ce înseamnă că această materie trebuie analizată şi înţeleasă pentru a face faţă viitoarelor provocări.

Rezultatele cercetării în cadrul prezentei teze pot servi drept bază pentru elaborarea de către autorităţile Republicii Moldova a unor reco-mandări şi acţiuni practice în vederea îmbunătăţirii nivelului de reglemen-tare, aplicare şi apărare a drepturilor copilului, pot constitui un material util atât pentru instituţiile statului, cât şi pentru organizaţiile neguverna-mentale care activează în domeniul protecţiei drepturilor copilului.

Aprobarea rezultatelor. Lucrarea a fost elaborată la Catedra Drept Internaţional şi Drept al

Relaţiilor Economice Externe a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. Teza a fost examinată şi recomandată spre susţinere publică în cadrul Seminarului Ştiinţific de Profil, la specialitatea 12.00.10 – Drept internaţional public în cadrul Universităţii de Stat din Moldova.

Materialele cercetărilor efectuate, unele concluzii şi recomandări ale investigaţiilor şi-au găsit reflectare în publicaţiile autoarei la tema tezei.

Structura şi volumul lucrării. Teza de doctor a fost structurată conform cerinţelor şi practicilor din

domeniul cercetării, cuprinzând: o introducere, trei capitole, încheiere ce inserează concluzii şi recomandări, bibliografie, rezumat în limbile rusă şi engleză, cuvinte-cheie ale tezei, anexe, urmărind scopul de a oferi posi-bilitatea unei înţelegeri cât mai realiste şi profunde a problemei analizate.

CONŢINUTUL LUCRĂRII

Introducerea inserează argumentarea alegerii, actualitatea temei tezei, gradul de cercetare ştiinţifică a problemei. Totodată, sunt trasate scopul şi obiectivele investigaţiei, este determinat suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, sunt dezvăluite originalitatea ştiinţifică şi importanţa practică a lucrării.

Capitolul I - Generalităţi privind drepturile şi libertăţile funda-mentale ale copilului - cuprinde în sine o amplă cercetare a conceptului de drepturi şi libertăţi ale copilului în contextul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a izvoarelor internaţionale şi principiilor ce reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale ale copilului, precum şi a problemei mecanismului internaţional de protecţie şi garantare a drepturilor copilului.

9

Paragraful 1.1. - Instituţia drepturilor şi libertăţilor copilului în con-textul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - conţine o ana-liză amplă a contextului istoric al apariţiei şi evoluţiei conceptelor de copilărie şi drepturi ale copilului, un studiu interdisciplinar al acestora la hotarul dreptului internaţional, filozofiei dreptului, sociologiei şi psihologiei.

Investigaţiile interdisciplinare au condus la ,,descoperirea copilului”, la argumentarea, pe noi temeiuri, a vulnerabilităţii şi nevoii sale de ocro-tire, la apariţia conceptului de drepturi ale copilului. Reglementarea pe plan internaţional a drepturilor copilului a valorificat rezultatele acestor studii.

Prin legislaţia internaţională, copilul dobândeşte de jure statutul de persoană, de fiinţă umană care prin simplul fapt al naşterii beneficiază de toate drepturile civile, politice, economice, culturale etc., care trebuie ga-rantate şi respectate. În acelaşi timp, normele internaţionale reflectă parti-cularităţile copilului ca persoană în devenire: absenţa discernământului şi maturităţii intelectuale, care limitează competenţa sa juridică în diferite acţiuni şi face necesară instituirea şi reglementarea unor măsuri de asistenţă, protecţie şi ocrotire, precum şi a unor instituţii prin intermediul cărora copilul îşi poate valorifica drepturile fără a fi în vreun fel lezat sau prejudiciat.

Paragraful 1.2. - Izvoarele internaţionale şi principiile ce reglemen-tează drepturile şi libertăţile fundamentale ale copilului - este consacrat analizei complexe a izvoarelor internaţionale şi principiilor ce reglemen-tează drepturile copilului.

Procesul îndelungat de cristalizare şi afirmare a conceptului de drep-turi fundamentale ale copilului s-a încununat în sec. XX cu adoptarea unor documente internaţionale angajante şi unanim recunoscute de către statele lumii.

Graţie recunoaşterii statutului de persoană deţinătoare de drepturi per se, actele internaţionale fundamentale privitoare la protecţia internaţională a drepturilor omului sunt aplicabile în mod direct tuturor copiilor. Într-un număr însemnat de tratate şi declaraţii referitoare la drepturile omului au fost incluse prevederi speciale referitoare la drepturile copilului.

În acelaşi timp, situaţia specială a copilului, încălcările grave şi per-sistente ale drepturilor acestuia din diferite zone şi culturi ale globului au determinat necesitatea elaborării unor acte internaţionale specifice, cu caracter universal, care să pună drepturile copilului sub autoritatea drep-tului internaţional şi a O.N.U.

10

Declaraţii ale drepturilor copilului au fost adoptate de Liga Naţiunilor (1924) şi de O.N.U. (1959). Tema esenţială pe care se axează aceste declaraţii a fost necesitatea copilului de a beneficia de grijă şi asistenţă specială.

În 1989 a fost adoptat documentul de referinţă în reglementarea şi garantarea drepturilor copilului - Convenţia cu privire la Drepturile Copi-lului, orientată spre secolul XXI. Convenţia are un text global, coerent în care copilul este poziţionat în raport cu familia, comunitatea, statul şi din perspectiva valorilor universale. Reglementările pornesc de la ideea apli-cării unor mijloace specifice de ocrotire şi promovare a intereselor copii-lor. În conformitate cu acestea, sensul major al protecţiei copiilor constă nu numai în asigurarea egalităţii de drepturi, ci, mai ales, în favorizarea lor.

Stabilind anumite standarde în materia protecţiei şi ocrotirii copilului, Convenţia se axează pe patru principii fundamentale: nediscriminarea, interesul suprem al copilului, dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare, consultarea şi respectarea opiniilor copilului. Principiile enunţate reiau standardele internaţionale în materia drepturilor omului, respectarea lor fiind obligatorie în toate raporturile în care sunt implicaţi, direct sau indirect, copiii şi în cazul tuturor copiilor.

Împreună cu mecanismele instituţionale de monitorizare a implemen-tării sale, precum şi dată fiind practica acumulată, Convenţia conturează un veritabil Drept internaţional al drepturilor copilului.

Pe lângă actele internaţionale generale, sistemul reglementărilor in-ternaţionale în materia drepturilor copilului include şi acte internaţionale de profil, elaborate sub egida unor organizaţii internaţionale.

Concluzionând, putem afirma că drepturile copilului sunt nu numai o realitate, ci şi o finalitate a activităţii umane în orice societate progresistă.

În urma unui îndelungat proces de recunoaştere, acestea au fost consfinţite în cadrul unor reglementări juridice de vocaţie universală.

Esenţa apărării internaţionale a drepturilor copilului constă în faptul că statele îşi asumă obligaţii cu caracter internaţional de a garanta tuturor copiilor aflaţi sub jurisdicţia lor, înainte de toate, propriilor cetăţeni, drep-turile şi libertăţile fundamentale şi de a asigura respectarea lor. Statul este în drept să stabilească diferite modalităţi de realizare a drepturilor copilului.

Paragraful 1.3. - Mecanismul internaţional de protecţie şi garantare a drepturilor copilului. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului stabi-leşte o formă internaţională de control a drepturilor consacrate de ea: pro-cedura controlului prin rapoarte prezentate de către statele-părţi Comi-

11

tetului pentru Drepturile Copilului, ca procedură convenţională de bază, obligatorie prin ratificarea de către statele-părţi a acestui tratat interna-ţional.

Comitetul pentru Drepturile Copilului este un organ convenţional cu competenţă teritorială universală şi competenţă materială specială în domeniul drepturilor copilului. Rolul lui este de a oferi un mecanism internaţional de monitorizare a progreselor înregistrate în aplicarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. Principalele lui sarcini sunt examinarea Rapoartelor Iniţiale şi Periodice prezentate de statele-părţi, conform art. 44 al Convenţiei, cooperarea cu alte organisme, agenţii ale O.N.U. şi alte organisme în promovarea Convenţiei şi realizarea drepturilor copilului. Comitetul este considerat a fi cea mai competentă autoritate internaţională pentru interpretarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.

Capitolul II - Tipologia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului - este structurat în patru titluri, incluzând o amplă cercetare a drepturilor de care se bucură copilul, precum şi a mijloacelor efective prin care acesta le poate exercita.

Paragraful 2.1. - Problema clasificării drepturilor şi libertăţilor fun-damentale ale copilului. Drepturile copilului, ca drepturi ale omului, sunt variate, interconectate şi nu pot fi abordate izolat unele de altele. Des-cifrarea conţinutului şi facilitarea aplicării practice a acestora, impune, totuşi, necesitatea efectuării unei sistematizări.

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este un document juridic complex ce reuneşte, într-un sistem unitar şi indivizibil drepturile civile, politice, economice, sociale şi cultural-educaţionale ale copilului. Ea se întemeiază pe acordul dintre participanţii la elaborarea sa în ceea ce priveşte interdependenţa dintre cele două mari categorii de drepturi sau cel puţin la considerarea lor ca fiind ,,moral echivalente”. Această echi-valenţă a creat premisele tratării unitare, interdependente a celor două categorii de drepturi.

În cadrul Convenţiei multe prevederi sunt reglementate ca obligaţii, indiferent dacă se referă la drepturile civile, la cele economice sau sociale ale copilului. Chiar dacă implementarea unor drepturi este dependentă de circumstanţele naţionale, coordonarea lor poate determina statele să-şi revizuiască priorităţile. Angajamentul statelor de a promova drepturile economice, sociale şi culturale ,,în măsura maximă a resurselor dispo-nibile” (art. 4) în coraport cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Convenţie - statele părţi vor asigura în măsura posibilităţilor maxime de care dispun

12

supravieţuirea şi dezvoltarea copilului a generat evoluţii la nivelul politi-cilor naţionale de alocare a resurselor în toate ţările lumii.

Recunoaşterea unui număr mare de drepturi ale omului-copil a determinat numeroase încercări de clasificare ori de sistematizare a lor.

Criteriile puse la baza acestor clasificări au fost diferite. Important este ca orice clasificare a fenomenelor în cadrul unei tratări de ansamblu să se întemeieze pe luarea în considerare a aspectelor fundamentale ale acestora, întrucât numai astfel se poate ajunge la cunoaşterea esenţei materiei studiate. De altfel, o clasificare, în cadrul căreia distincţia între grupele de fenomene analizate se face pentru unele din ele pornindu-se de la un anumit aspect al lor, iar pentru altele, pe o bază diferită, nu poate avea pretenţia de a fi ştiinţifică.

În ceea ce ne priveşte, optăm pentru un sistem de clasificare a drep-turilor copilului care să ţină seama în special de domeniul activităţilor pe care respectivele drepturi le presupun şi le garantează. Optând pentru o asemenea clasificare, apreciem cerinţa regăsirii în special a drepturilor subiective esenţiale consfinţite în actele internaţionale şi reflectate în literatura de specialitate.

Aici se impun câteva precizări. Această clasificare cuprinde drepturile şi libertăţile nominalizate prin Convenţia cu privire la Drepturile Copilu-lui. Cât priveşte ordinea categoriilor, precum şi ordinea enumerării drep-turilor şi libertăţilor în fiecare categorie, ea nu trebuie interpretată ca o ,,ierarhizare” a lor, deoarece acestea au aceeaşi importanţă, constituind un tot unitar şi indivizibil. Pe cât a fost posibil am urmat ordinea reproducerii lor în Convenţie, de unde şi concluzia că această clasificare este perfectibilă şi nu o considerăm în afara unor rezerve de ordin ştiinţific.

Paragraful 2.2. - Aspecte generale privind drepturile şi libertăţile civile şi social-politice ale copilului.

Drepturile şi libertăţile civile şi social-politice sunt reglementate în detaliu în Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Drepturile civile sunt acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, asigură viaţa, demnitatea, siguranţa fizică şi psihică a personalităţii. Ele sunt organic legate de persoana omului.

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului consacră dreptul copilu-lui la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare (art. 6); dreptul copilului la identi-tate (art. 7, 8); dreptul copilului de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia (art. 7, 9, 18); dreptul copilului de a fi protejat împotriva orică-

13

rei forme de violenţă, neglijare, exploatare sau abuz (art. 19, 32, 33, 34, 35, 36); dreptul copilului la protecţie împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante (art. 37 lit. a)); dreptul copi-lului victimă a oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victimă a unui conflict armat de a beneficia de recuperare fizică şi psihologică şi reintegrare socială (art. 39).

Drepturile şi libertăţile social-politice sunt acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, pot fi exercitate pentru rezolvarea unor probleme sociale şi spirituale. Acestea sunt necesare pentru a putea participa la viaţa comunităţii şi a societăţii. Ele asigură posibilitatea de exprimare a gându-rilor şi opiniilor.

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului face referire la: dreptul copilului de a-şi exprima opinia (art. 12, 13); dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie (art. 14); dreptul copilului la libertatea de asociere şi de reuniune paşnică (art. 15); dreptul copilului la viaţă personală (art. 16); accesul copilului la o informaţie adecvată (art. 17).

Drepturile şi libertăţile civile şi social-politice ale copilului se axează pe două idei principale: libertatea personală şi protecţia copilului în relaţia cu statul.

Drepturile civile oferă garantarea minimă a integrităţii fizice şi morale şi permit copiilor să aibă propriile credinţe şi libera conştiinţă. Drepturile politice, la rândul lor, sunt necesare pentru a putea participa la viaţa societăţii.

Aceste categorii de drepturi nu sunt strict delimitate, ci reprezintă doar unul dintre modurile de clasificare a diferitelor drepturi. Multe dintre drepturi se încadrează în mai multe categorii. Dreptul la libera expresie, de exemplu, este în acelaşi timp un drept civil, dar şi unul politic. Este esenţial pentru participarea la viaţa socială, dar şi pentru libertatea personală.

Totodată, trebuie menţionat faptul că respectarea drepturilor politice ale copilului rămâne o mare provocare pentru statele contemporane.

Paragraful 2.3. - Elemente ale drepturilor social-economice şi cultu-rale ale copilului - cuprinde o analiză detaliată a drepturilor şi libertăţilor copilului, care prin conţinutul lor asigură condiţiile sociale şi materiale de viaţă, educaţia şi posibilitatea protecţiei acestora.

Drepturile sociale asigură participarea plenară la viaţa socială, drep-turile economice stabilesc un minimum de siguranţă materială, necesar pentru asigurarea demnităţii umane, iar drepturile culturale se referă la modul de viaţă al unei comunităţi.

14

Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale se bazează pe ideea de egalitate şi pe garantarea accesului la servicii, bunuri şi oportu-nităţi sociale şi economice fundamentale.

Ele sunt definite de Pactul Internaţional cu privire la drepturile econo-mice, sociale şi culturale, de Carta socială europeană.

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului include în această cate-gorie: dreptul copilului la educaţie (art. 28, art. 29); dreptul copilului la timp liber, recreare şi cultură (art. 31); dreptul copilului de a nu fi con-strâns la vreo muncă care comportă riscuri (art. 32 alin. (1)); dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare (art. 24); dreptul copilului de a beneficia de securitate socială inclusiv de asigurări sociale, precum şi de servicii de asistenţă socială (art. 26 şi art. 18 alin. (3)); dreptul copilului la un standard de viaţă adecvat (art. 27).

Este important să menţionăm că drepturile şi libertăţile social-econo-mice şi culturale ale copilului, venind să asigure condiţiile sociale şi mate-riale de viaţă, educaţia şi posibilitatea protecţiei acestora, sunt la fel de importante pentru asigurarea respectării demnităţii umane ca şi drepturile civile şi politice.

Constituind baza dezvoltării multilaterale şi plenare a fiinţei umane, drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale sunt extrem de im-portante. Exercitarea lor, însă, depinde de nivelul resurselor de care dispune societatea. Aceasta nu exclude însă obligaţia statului de a face toate eforturile pentru a asigura exercitarea cât mai largă a drepturilor copilului chiar şi în condiţiile în care resursele disponibile sunt în mod evident insuficiente. Lipsa resurselor financiare nu poate fi folosită ca o justificare pentru dezinteresul de a crea programe de securitate socială şi reţele de siguranţă socială, menite să protejeze cele mai vulnerabile grupuri de copii.

Paragraful 2.4. - Principii, drepturi şi garanţii speciale acordate copiilor aflaţi în dificultate sau unor categorii speciale de copii.

Reglementarea şi protecţia drepturilor copilului aflat în dificultate este una din preocupările constante, de prim ordin, ale Naţiunilor Unite. Această reglementare vizează acoperirea, pe cât posibil, a unui spectru larg de situaţii: copii lipsiţi de mediul lor familial, copii cu deficienţe, copii aflaţi în conflict cu legea, copii afectaţi de conflictele armate ş. a.

Principiul nediscriminării nu împiedică acţiunile pozitive, cum ar fi diferenţierea îndreptăţită uneori în tratarea individuală a copiilor, în vede-

15

rea diminuării sau eliminării condiţiilor care provoacă sau favorizează discriminarea.

Cu regret, în toate ţările lumii există copii care trăiesc în condiţii extraordinar de grele. În mod inevitabil, această categorie include copii cu probleme extrem de diferite, care cer abordări şi rezolvări la fel de diferite. Aplicarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului reprezintă un cadru în care situaţia acestor copii este cel mai bine definită din punctul de vedere al discriminării la care ei sunt supuşi.

În acelaşi timp, doar prin respectarea în egală măsură a drepturilor tuturor copiilor, la scară universală, poate fi atins principalul obiectiv al omenirii: de a oferi copilului tot ce poate fi mai bun.

Capitolul III - Reglementarea drepturilor şi libertăţilor funda-mentale ale copilului în Republica Moldova – cuprinde trei paragrafe.

Problemele drepturilor copilului, în toată diversitatea lor, nu pot fi soluţionate decât în cadrul fiecărei ţări prin eforturile şi contribuţia cetăţenilor săi. În acest context, se impune analiza problemei respectării drepturilor copilului prin prisma cadrului normativ al Republicii Moldova.

Paragraful 3.1. - Cadrul general de reglementare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului în Republica Moldova.

Protecţia copiilor trebuie să reprezinte o prioritate a politicii fiecărui stat. Prin ratificarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, Repub-

lica Moldova s-a angajat să asigure o protecţie specială copiilor, să le asigure o bună securitate socială şi condiţii pentru o dezvoltare intelec-tuală şi fizică cât mai armonioasă. Obligaţiile asumate au impus statului nostru o atenţie sporită faţă de situaţia copiilor, exprimată prin elaborarea unui cadru normativ şi instituţional, prin elaborarea unor politici sociale menite să reglementeze şi să protejeze drepturile copilului.

Declarativ, legislaţia naţională conferă dreptului copilului un spaţiu destul de vast, recunoscându-i-se acestuia drepturi civile, politice, sociale, economice, culturale. Cadrul legal fundamental, prin care copilului îi sunt recunoscute drepturile general umane, este constituit din Constituţia Republicii Moldova, 1994, Legea cu privire la Drepturile Copilului, 1994, Legea cu privire la tineret, 1999, Codul familiei, 2000.

Această prezentare, departe de a fi exhaustivă, vorbeşte despre faptul că drepturile copilului tind să devină în societatea noastră o dimensiune de valoare.

Cu toate acestea, eforturile întreprinse în ultimii ani de structurile sta-tale şi internaţionale în domeniul reformelor economice şi sociale: restruc-turările economice, revizuirea cadrului legal, realizarea programelor de

16

sănătate, educaţionale şi sociale nu s-au soldat cu rezultatele scontate, copilul şi familia rămânând în actuala situaţie social-economică cele mai vulnerabile grupuri sociale.

La moment legislaţia Republicii Moldova nu poate fi calificată ca fiind adusă în concordanţă cu prevederile Convenţiei cu privire la Drep-turile Copilului.

Legislaţia naţională nu recunoaşte caracterul general al drepturilor copilului şi egalitatea completă a copiilor între ei sau în raport cu adulţii. Regula, conform căreia toate normele ce reglementează drepturile omului sunt aplicabile în egală măsură şi copilului, nu-şi găseşte întotdeauna aplicare. Ar fi de dorit ca această normă să fie expres stipulată în Con-stituţie sau ca aceasta să prevadă inadmisibiltatea discriminării pe criterii de vârstă.

Problema egalităţii juridice a copilului în raport cu alţi membri ai societăţii reclamă şi o protecţie pe măsură. În acest sens, reglementările juridice trebuie să pornească de la ideea instituirii unor mijloace specifice de ocrotire şi promovare a intereselor copilului.

Cu regret, normele care stipulează modul în care trebuie să fie abor-dată problema protecţiei drepturilor copilului, adică normele care solicită instituirea unui mecanism care ar asigura realizarea practică a drepturilor copilului, poartă mai mult un caracter declarativ, fără mecanisme reale de implementare.

Printre factorii şi dificultăţile care ridică obstacole în calea imple-mentării prevederilor Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului putem menţiona perioada de tranziţie pe care o parcurge statul nostru, nume-roasele probleme economice şi sociale inerente acestei perioade; lipsa unor tradiţii democratice în atitudinea faţă de femei şi copii; ratele ridicate ale sărăciei şi migraţiei, mai ales în rândul femeilor; imposibilitatea aplicării Convenţiei în cazul copiilor care locuiesc în regiunea transnis-treană şi aceasta în condiţiile în care, deşi statul răspunde pe plan inter-naţional pentru asigurarea şi garantarea drepturilor tuturor copiilor aflaţi pe teritoriul său, situaţia politică din această regiune face, practic, imposibil acest lucru.

Statul nu reuşeşte sau uneori, aflat şi el în plină transformare, nu ştie cum să protejeze copiii. De aceea un element foarte important în formula ,,cetăţean - drepturile omului - stat” trebuie să devină societatea civilă. Organizaţiile neguvernamentale. pot deveni un factor important de demo-cratizare a societăţii, pot propune modele de noi relaţii interumane, noi formule educaţionale, pot influenţa opinia publică, o pot antrena în pro-

17

movarea normelor democratice, dar pot şi să militeze pentru modificări în legislaţia naţională sau pentru respectarea normelor adoptate deja.

Paragraful 3.2. - Obligaţiile Republicii Moldova faţă de Comitetul pentru Drepturile Copilului.

Un aspect important al responsabilităţii statelor faţă de copii, conform Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, este acela de a asigura Comitetului pentru Drepturile Copilului posibilitatea de a examina în mod sistematic progresele înregistrate în implementarea Convenţiei.

La 27.09.2002, Guvernul Republicii Moldova a prezentat Comitetu-lui O.N.U. pentru Drepturile Copilului Raportul iniţial şi Primul Raport periodic asupra măsurilor luate pentru realizarea drepturilor prevăzute de Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, precum şi răs-punsurile scrise la lista de probleme formulate.

Prezentarea Raportului iniţial a reprezentat un important angaja-ment din partea Guvernului de a sprijini şi promova drepturile copiilor în Moldova şi a relevat progresele înregistrate în implementarea şi pro-movarea acestora în perioada 1993-2000.

În urma examinării Raportului iniţial, Comitetul pentru Drepturile Copilului a adresat Guvernului Republicii Moldova o serie de observa-ţii finale, care reflectă principalele componente ale discuţiei şi indică domeniile-cheie de îngrijorare şi aspectele ce necesită acţiuni speciale la nivel naţional. Documentul nu îşi propune să formuleze critici la adresa Guvernului, ci să analizeze în mod constructiv domeniile în care trebuie să se acţioneze pentru asigurarea bunăstării copiilor din Moldova. El relevă principalele lacune în asigurarea drepturilor copiilor, care trebuie să fie înlăturate prin acţiuni imediate şi astfel oferă un cadru util pentru determinarea priorităţilor în realizarea prevederilor Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.

Comitetul recunoaşte faptul că Republica Moldova se confruntă cu dificultăţi în iniţierea la timp şi în mod sistematic a rapoartelor periodice. Ca măsură excepţională, pentru a-şi recupera restanţele la capitolul privind obligaţiile sale de prezentare a rapoartelor în deplină concordanţă cu prevederile Convenţiei, Comitetul a propus Republicii Moldova să prezinte cel de-al doilea raport periodic odată cu cel de-al treilea raport periodic până la data de 24 februarie 2005 - termenul de prezentare a celui de al treilea raport periodic. Cu regret, Republica Moldova nu a reuşit să se conformeze acestei recomandări. Nici până în prezent ea nu a prezentat cel de-al doilea raport periodic.

18

Paragraful 3.3. - Activitatea Fondului O.N.U. pentru Copii în Republica Moldova.

În 1995, la Chişinău, a fost deschisă reprezentanţa U.N.I.C.E.F. din Republica Moldova. Aceasta a oferit, pentru început, proiecte pe termen scurt, orientate spre acoperirea necesităţilor în echipamente şi utilaje ale sistemului de asistenţă medicală a copilului şi de educaţie. Aceste acţiuni iniţiale aveau scopul tatonării terenului şi a necesităţilor, pentru ca acţiunile planificate în Programul de Cooperare cu Guvernul să se bazeze pe drepturile fiecărui copil care locuieşte pe teritoriul Moldovei. Acordul-cadru de Cooperare între U.N.I.C.E.F. şi Guvernul Republicii Moldova a fost semnat la 4 octombrie 1996.

După o analiză a situaţiei copiilor din Republica Moldova, reprezen-tanţa U.N.I.C.E.F. a stabilit, împreună cu structurile guvernamentale din domeniile vizate, priorităţile pentru activităţile sale: medicina, educaţia şi fortificarea sistemului de statistici sociale.

U.N.I.C.E.F. îşi concentrează activitatea asupra asigurării drepturilor copilului cuprinse în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, folosind-o concomitent drept cadru pentru programele sale. Programele U.N.I.C.E.F. îşi propun să îmbine strategiile pentru îmbunătăţirea accesului, dar şi a calităţii serviciilor sociale de bază cu iniţiativele legale, de strategie şi educaţie publică, care promovează şi protejează drepturile copiilor. U.N.I.C.E.F. asistă Guvernul în revizuirea politicilor şi a instituţiilor, precum şi în elaborarea şi punerea în aplicare a unor acte normative care răspund intereselor copiilor.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În sec. al XX-lea tema copilului şi a copilăriei a devenit o prezenţă constantă în discursurile politice, abordările ştiinţifice, culturale, educaţio-nale etc., la nivel internaţional, regional şi naţional.

Conştientizarea faptului că copilul este un subiect ce necesită pro-tecţie şi ocrotire specială a produs o revoluţie în consfinţirea drepturilor acestuia prin reglementări internaţionale - remediu întârziat la abuzurile flagrante şi persistente împotriva copilului. Legislaţia internaţională porneşte de la recunoaşterea copilului ca subiect de drept şi, în această calitate, a dreptului lui de a se bucura de toate drepturile civile, politice, culturale, economice, sociale etc.

Caracterul vulnerabil al copilului a determinat necesitatea instituirii şi reglementării unor măsuri speciale de asistenţă şi protecţie a lui, precum şi

19

a unor organe prin intermediul cărora acesta şi-ar putea exercita drepturile fără a fi în vreun fel lezat sau prejudiciat.

Cercetările efectuate în cadrul prezentei lucrări au pus în lumină actualitatea şi importanţa temei în discuţie.

Analiza teoretico-ştiinţifică a problemei copilului şi drepturilor sale permite formularea următoarelor concluzii:

Drepturile copilului, ca fenomen juridic, sunt drepturile omului apli-cate tuturor copiilor, diferite calitativ de cele ale adulţilor, ceea ce le transformă într-o materie în sine, insuficient studiată până în prezent.

Prin reglementări internaţionale copilul este recunoscut ca subiect exclusiv al drepturilor şi protecţiei internaţionale, el dobândeşte statutul de persoană, de fiinţă umană care prin simplul fapt al naşterii beneficiază de drepturi care trebuie garantate şi respectate.

Drepturile copilului au un caracter universal, ceea ce înseamnă că ele trebuie să fie aplicate în mod egal tuturor copiilor, fără excepţii, şi că toate drepturile - civile, politice, economice, sociale şi culturale - sunt de importanţă egală.

Reglementarea drepturilor copilului ca instituţie distinctă a drepturi-lor omului a dus la individualizarea copilului în raport cu familia, la re-cunoaşterea vulnerabilităţii şi nevoilor speciale de protecţie şi ocrotire a copilăriei.

Drepturile copilului nu trebuie interpretate prin contrapunere cu drepturile adulţilor sau ca o alternativă la drepturile părinţilor. Drepturile copilului şi ale familiei sunt două concepte care merg mână în mână. Con-sfinţirea drepturilor copilului în actele internaţionale, în special în Con-venţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, a contribuit la consac-rarea unei noi dimensiuni a acestora: luarea în consideraţie a perspectivei copilului în cadrul valorilor fundamentale ale familiei.

Promovarea eficientă a drepturilor copilului este posibilă numai în contextul promovării la scară universală a unei politici unitare, comune. Pe de altă parte, problemele drepturilor copilului, în toată diversitatea lor, nu pot fi soluţionate decât în cadrul fiecărei ţări prin eforturile şi contribuţia cetăţenilor săi.

Lipsa unei abordări unitare şi pe termen lung a drepturilor copilului, precum şi absenţa educaţiei în domeniul drepturilor omului, în general, şi ale copilului, în special, reprezintă principalele cauze pentru care măsurile legislative, instituţionale, politicile sociale promovate în domeniul garan-tării, respectării şi protecţiei drepturilor copilului se prezintă frecvent ca ineficiente.

20

În baza concluziilor formulate, facem o serie de recomandări, de care s-ar putea ţine seama în perspectiva valorificării şi aplicării pre-vederilor actelor internaţionale în materia drepturilor copilului, la care Republica Moldova este parte:

Recunoaşterea statutului copilului ca persoană deţinătoare de drep-turi per se.

Elaborarea unor politici de susţinere, de natură financiară, mate-rială sau de consiliere a familiilor tinere, cu mulţi copii sau nevoiaşe în vederea preîntâmpinării destrămării familiilor şi instituţionalizării copii-lor, antrenarea de noi resurse umane şi materiale, care ar permite să se producă o schimbare în comportamentul şi atitudinea societăţii, astfel încât dintr-o prioritate declarată protecţia drepturilor copilului să devină o prioritate reală.

Elaborarea unui Cod al Copilului - un pachet de acte legislative în domeniul protecţiei copilului, de care să se poată conduce persoanele implicate.

Instituirea funcţiei de Avocat parlamentar al drepturilor copilului în vederea protecţiei mai eficiente a drepturilor copilului.

Instituirea instanţelor judecătoreşti de familie după exemplul celor existente în alte state sau a unor complete de judecată specializate în cauzele cu minorii, incluzând judecători şi procurori pregătiţi special în problemele privitoare la minori.

Elaborarea unui Ghid deontologic al relaţiei specialist-copil, în conformitate cu prevederile Convenţiei O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, care să prevadă drepturile şi obligaţiile reciproce ale celor două părţi, precum şi mijloacele de soluţionare a posibilelor conflicte, fără victimizarea suplimentară a copiilor.

Intensificarea relaţiilor de colaborare cu statele în care sunt create proiecte de intervenţie comunitară de protecţie a copilului în vederea preluării politicilor, procedurilor, mecanismelor instituite prin intermediul acestor proiecte.

Conlucrarea instituţiilor guvernamentale cu organizaţiile neguver-namentale, preocupate de problemele protecţiei drepturilor copilului, prin dezvoltarea unor sisteme de comunicare, care să permită formularea unor concepte comune privind politicile în domeniu.

Desfăşurarea unei campanii largi de educaţie în domeniul dreptu-rilor copilului. Educaţia presupune atât cunoaşterea acestor drepturi, cât şi politici şi măsuri diferenţiate în funcţie de domeniu, de structura institu-ţională, care prin natura activităţii desfăşurate intră în contact cu copiii.

21

Introducerea unui curs special ,,Drepturile copilului” în toate instituţiile de învăţământ cu profil pedagogic şi socio-umanitar.

Instituirea unui sistem de servicii de susţinere a copiilor aflaţi în dificultate.

Analiza şi punerea în aplicare a recomandărilor formulate mai sus ar contribui la întărirea instituţiei drepturilor copilului, căci nu există o prioritate mai mare decât aceea de a proteja copiii, pe ea întemeindu-se speranţa de supravieţuire, stabilitate şi dezvoltare a tuturor naţiunilor şi, de fapt, a întregii civilizaţii umane.

Cu toate acestea, nici cele mai eficiente politici, nici cele mai avansate strategii nu-şi vor atinge obiectivele atâta timp cât nu vor fi dublate la nivelul mentalităţilor, concepţiei generale despre valoarea şi poziţia copilului în societate.

Cuvintele-cheie ale tezei: reglementare internaţională, izvoare

internaţionale, standarde internaţionale, principii de drept internaţional, mecanism internaţional de protecţie, garantarea internaţională a drepturilor copilului, Comitetul pentru Drepturile Copilului, Fondul O.N.U. pentru Copii, tipologia drepturilor copilului, protecţia specială a copilului, interesul superior al copilului, responsabilităţi, copii în situaţii extrem de dificile, intervenţia comunităţii, cooperare internaţională.

22

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI:

1. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Nediscriminarea prin spectrul Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. - Chişinău: Ed. PONTOS, 2004. - 244 p. (8.87 c. a.).

2. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Reglementarea internaţională a dreptului copilului la muncă. În: ,,Revista Naţională de Drept” Nr. 3, martie 2005, p. 48-54. (0.48 c. a.).

3. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Reglementarea juridică a vârstei matrimoniale. În: ,,Revista Naţională de Drept” Nr. 4, aprilie 2005, p. 54-59. (0.49 c. a.).

4. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Dreptul copilului de a-şi cu-noaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia. Reglementare naţională şi internaţională. În: ,,Revista Naţională de Drept”, Nr. 5, mai 2005, p. 44-49. (0.45 c. a.).

5. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului. Principii fundamentale. În: ,,Revista Naţională de Drept”, Nr. 8, august 2005, p. 43-48, Nr. 9, septembrie 2005, p. 56-63. (1.1 c. a.)

6. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Carta Drepturilor Copilului. În: ,,Revista Naţională de Drept”, Nr. 9, septembrie 2006, p. 70-75. (0.52 c. a.).

7. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Problema clasificării dreptu-rilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului. În: ,,Revista Naţională de Drept”, Nr. 1, ianuarie 2007, p. 72-75. (0.32 c. a.).

8. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Drepturile şi libertăţile omu-lui ca principiu fundamental al dreptului internaţional public. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională Dreptul naţional în contextul proceselor integraţioniste europene, Chişinău, IRIM, 22.12.2006. În: ,,Materiale ale conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale Dreptul naţional în contextul proceselor integraţioniste europene”. - Chişinău: Centrul Editorial al UAM, 2007, p. 346-348. (0.38 c. a.).

9. CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ C. Instituţia drepturilor şi liber-tăţilor copilului în contextul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională Dreptul naţional în contextul proceselor integraţioniste europene, Chişinău, IRIM, 22.12. 2006. În: ,,Materiale ale conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale Dreptul naţional în contextul proceselor integraţioniste europene”. - Chi-şinău: Centrul Editorial al UAM, 2007, p. 349-352. (0.51 c. a.).

23

SUMMARY

to the doctoral thesis ,,International Regulation of the rights of the child”, performed by Carolina Ciugureanu-Mihailuta

Specialty 12.00.10 – International Public Law. Moldova State University, 2007. Manuscript.

Thesis key-words: international regulation, international sources, inter-national standards, principles of international law, international defense me-chanism, international assurance of child’s rights, Child’s Rights Committee, United Nations Children’s Fund, child’s rights typology, child special protec-tion, superior interest of the child, responsibilities, children in extremely difficult situations, community interference, international cooperation.

The basic purpose of the research carried out in the framework of the present paper is a penetrating analysis of the institution of protection of the rights of the child, on the background of the international regulations as well as conception, hypotheses, experts’ doctrinal statements about the causes and appearance of the phenomenon, the legal nature, domain of practical manifestation, legal and other phenomena which influence this institution.

The international regulation of the rights of the child is the crowning of efforts made with a view to acknowledging the child as a human, as a person with full rights. This moment has opened a new page in the history of human rights: the realization of all acknowledged rights of the child, unification of efforts for offering the child a better life.

The treatment of this highly important issue began with the examination of aspects that, at first sight, seemed to be commonly known, but which, de facto, due to their nature, proved to be little studied. The present paper constitutes partly a completion for these gaps, in order to clarify a series of controversies connected with the legal status of the child. Our contribution in these terms is a new way of treating the given matter, which encompasses arguments for the necessity of instituting certain mechanisms of protection of the child and the rights of the child, starting from the generally known international standards.

The complexity of the investigated phenomenon, conditioned especially by the precarious nature of childhood, determined the realization of its spe-cific multilateral, interdisciplinary scientific analysis both from the theoretical ad practical point of view.

The entire spectrum of the investigations carried out in the present paper is founded on the following basic idea: there is a diversity of childhoods in the world, which imposes the regulation, analysis, and loyalty to the rights of the child and not the rights of children.

24

РЕЗЮМЕ

на докторскую диссертацию ,,Международное регламентирование прав ребенка”, выполненную

Каролиной Чугуряну-Михайлуцэ Специальность 12.00.10 – Международное публичное право. Молдавский Государственный Университет, 2007. Рукопись.

Ключевые слова работы: международно-правовое регулирование, международные источники, международные стандарты, международно-правовые принципы, международный механизм защиты, международное обеспечение прав ребенка, Комитет по Правам Ребенка, Фонд ООН для Детей, типология прав ребенка, специальная защита ребенка, высшие интересы ребенка, ответственность, дети в чрезвычайно затруднительных ситуациях, вмешательство сообщества, международное сотрудничество.

Основной целью данного исследования является всесторонний анализ института защиты прав ребенка на основании международно-правовых норм, доктринальных разработок специалистов относительно юридической природы и форм проявления феномена, область практи-ческого проявления и применения, факторы которые влияют на этот правовой институт.

Международно-правовое регламентирование прав ребенка знаме-нует собой завершение процесса признания ребенка как человека, полно-ценную личность со всеми присущими правами и свободами. Этот процесс открыл новую страницу в истории прав человека: воплощение в жизнь всех прав признанных ребенку, объединение усилий для создания и гарантирования для детей лучшей жизни во всех ее основных аспектах.

Разработка исключительной важности темы началось с исследова-ния некоторых аспектов, которые, на первый взгляд, хорошо знакомы, но которые, в действительности, благодаря своей сложной природе, являются малоизученными. Работа имеет целью заполнение существую-щих пробелов, анализ разногласий связанных с правовым статусом ребенка. Наш вклад в этом состоит в новом подходе к изучении данной проблемы, обоснования необходимости установления специальных ме-ханизмов защиты ребенка и его прав, на основе признанных междуна-родных стандартов и практикой.

Комплексность исследуемого феномена, определяется спецификой природы детства, и требует всестороннего, междисциплинарного науч-ного анализа, теории и практики.

Исследование основано на следующей идее: разнообразие в мире детских судеб, требует регулирование, анализ и уважение прав каждого ребенка.

25

CAROLINA CIUGUREANU-MIHAILUŢĂ

TEMA: REGLEMENTAREA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR COPILULUI

Specialitatea: 12.00.10 - drept internaţional public

AUTOREFERAT al tezei de doctor în drept

Bun de tipar 20.02.2007. Formatul 60×84 1/16

Coli de tipar 1,2. Comanda 19/07. Tirajul 50 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM

str. A. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009