subiecte milea final

8/18/2019 Subiecte Milea Final

1/34

C1. AGRESIUNEA MEDIULUUI NATURAL și UMAN ASUPRA MONUMENTELOR

1. Restaurarea monumentelor și siturilor istorice:[definiție generală]

= intervenţie tehnică şi artistică ce urmăreşte : ■ conservarea ( în starea de ruină sau de integritate în care se află, prin lucrări de întreţinere şi consolidare)■ reabilitarea (istorică şi estetică sub aspect funcţional, constructiv, plastic, prin lucrări de eliberare, reîntregire şi

reconstituire, vizând restabilirea continuităţii formale a cladirii specifice unei perioade de timp)

2. Restaurare-conservare:

[caracteristici]

■ păstrarea obiectului de arhitectură în starea în care se află; ■ îndepărtarea cauzelor de degradare - asigurarea condiţiilor de prezervare.

3. Restaurare-reabilitare:

[caracteristici]

■ refacerea imaginii istorice a obiectului de arhitectură ținând seama de:- imaginea cea mai relevantă în evoluția obiectului de arhitectura;

- imaginea care prezintă tocmai evoluția, intervențiile de-a lungul timpului lasandu-se vizibile■ se realizeaza cu - materiale si tehnici traditionale, proprii perioadei din care provine obiectul de arhitectură; ■ asemenea conservării- sunt îndepărtate cauzele degradării;■ imaginea finala este putin vizibilă => - o casă veche, in stare bună;

- păstrarea funțională originală;

4. Reabilitare și modernizare[caracteristici]

■ urmărește aducerea obiectului de arh într-o stare de funcționare, cu subliniere a substanței istorice; ■ modernizarea - folosirea echilibrată de materiale si tehnici noi;

- schimbarea funcțiunii originale cu o alta cu care să fie compatibilă adică să nu inducăo degradare a spaților/ o degradare a memoriei clădirii;

■ interventiea de reabilitare si modernizare este de obicei vizibilă, o imbinare între vechi și nou; noul - reprezentat prin elemente mărunte (finizaje/tâmplării) ;

- mici extinderi ale obiectului de arhitectură; vechiul - elemente noi cu accente vizuale contemporane,

- asemeni reabilitarii presupune refacerea imaginii istorice si indepartarea cauzelor degradarii

5. Cauze ale degradării/distrugerii monumentelor [enumerare]

• acțiunea permanentă a unor factori naturali (gravitatie, stratul vegetal, agentii atmosferici, etc)• acțiunea accidentală, violentă, a unor factori naturali (cutremure, inundatii, uragane, incendii, etc)• defectele inițiale de construcție • intervențiile nefaste ale oamenilor

6. Gravitația și efectele ei asupra monumentelor[descriere]

■ gravitatia - consecințe asupra reducerii înălțimii clădirilor prin tasarea materialelor construcției (maiaccentuata după executarea construcției si mai lentă ulterior) - marimea de de tasare este relativ neînsemnata dar ea totuși există.


2/34

7. Creșterea stratului vegetal și efectele ei asupra monumentelor[descriere]

■ creșterea stratului vegetal - modificarea nivelului original de calcare al edificilor => modificarea proporțiilor monumentelor - schimbare ce intervine în timp - ex: un ansablu de edifici, realizate în mai multe etape => fiecare ansamblu va avea alt nivel original de călcare.

- revenirea la cota inițială necesită decapări de teren.

8. Eroziunea și coroziunea ca fenomene de degradare a monumentelor[descriere]

■ eroziunea = fenomen de degradare mecanică, ce constă in:- dislocarea materialelor care alcătuiesc construcția; - degradarea materialelor prin descompunerea la nivelul macroparticulelor.

■ coroziune = fenomenul de degradare FIZICO-CHIMICĂ , având un caracter al unei acțiuni complexe dedescompunere progresivă.

9. Apele meteorice (precipitații, umiditate atmosferică) și efectele lor asupra monumentelor [descriere]

■ acțiunea apelor meteorice- se propaga prin capilaritate prin întinderi mari pe masa materialelor.PRECIPITATIILE

- asociate cu fenomenul de îngheț-dezgheț + emanațiile nocive ale orașelor; - au o actiune puternic distructivă asupra detaliilor tratate în relief (din piatra sau caramida)- apa de ploaie provoacă putrezirea învelitorii și a elementelor purtătoare ale acesteia UMIDITATE ATMOSFERICĂ - mediu favorabil pentru dezvoltarea bacteriilor și a ciupercilor => degradarea clădirilor sau elementelor de lemn

- cladirile de lemn sun aplecate catre nord datorita umezelii, care se retrage spre spre zonele mai intunecoase

10. Diferențele mari de temperatură dintre anotimpuri sau dintre zi și noapte și efectele lor asupramonumentelor

[descriere]

■ în climate excesive - îngheț și dezgheț => se modifica volumul de apa infiltrata in masa materialelor.- prin repetarea la intervale scurte a variațiilor de volum are loc o acțiune mecanică - eroziune

11. Atmosfera viciată și efectele ei asupra monumentelor [descriere]

■ cuprinde: degajări nocive de bioxid și trioxid de sulf care, în combinație cu umiditatea atmosferică, formeazămicroparticule acide- dăunătoare. - pătrund ușor in masa materialelor => COROZIUNE.

12. Vânturile puternice și efectele lor asupra monumentelor [descriere]

- produc eroziunea eoliană; - în regiunile cu climat uscat- vanturile antrenează particulele silicioase, sub formă de prafuri, degradând prinacțiunea mecanica suprafețele (paramentele) expuse.- eroziunea eoliană + apa de ploaie => factori corozivi.


3/34

13. Factorii biologici și efectele lor asupra monumentelor [descriere]

■ bacteriile:- cauza degradării unor elemente de construcție în special a celor de piatră. ■ ciupercile, mușchii si lichenii:- se fixeaza pe suprafața pietrei/ cărămizii/ elemente ceramice/tencuieli /lemnpătrund pentru a se fixa în porii materialelor, provocând DIZLOCĂRI, la început superficiale , care pot favoriza, încontinuare -acțiunea factorilor corozivi. ■ ierburile si arbuștii:- se fixează pe ziduri , printr-o acțiune mecanică de dislocare, urmată de reacții chimice. ■ insectele: - principalul agent distructiv al LEMNULUI.

- sapa canale în masa fibroasă, distrugând celuloza, => pătrunderea agențiilor corozivi. - pe piatră .- dezvolta secretii acide care ataca mai ales rocile calcaroase.

- canalele si cuiburile pe care le sapa permit fixarea mușchilor, a lichenilor și pătrunderea apei=>VARIATIA DE VOLUM la îngheț -dezgheț.

14. Apele subterane și efectele lor asupra monumentelor [descriere]

■ modificarea nivelurilor apelor freatice este deosebit de dăunatoare pt integritatea cladirilor.

-ridicarea nivelului apei freatice provoacă îmbibarea fundațiilor cu apă, iar înghețul acestora provoacă degradări,micșorându-le rezistența.

15. Calamitățile naturale și efectele lor asupra monumentelor. [descriere]

- actiunea unor factori naturali accidentali deschid calea pt alti factori care favorizeaza coroziunea

A. Cutremurele.

- au efect mai ales asupra cladirilor din zidarie (acestea au greutate importanta si un moment de inerție mare).- efectul cutremurelor: fisuri -> duc la afectarea echilibrului intregii cladiri.

B. Inundațiile. - spală solul => dezgolirea fundatiilor => pot fii strivite de greutatea suprastructurii

=> deteriorarea / daramarea edificiului.- ingroapa edificiul in aluviuni.

- cladirile din lemn pot fi luate cu totul de apa

C. Uraganele.

- vânturile puternice, pot răsturna și smulge acoperișuri, daca le lipseste stabilitatea suficientă pentru a face fațăsolicitărilor. D. Trăsnetele. = o actiune distructiva asupra multor cladiri=> incedii grave.


4/34

C2. AGRESIUNEA MEDIULUI UMAN ASUPRA MONUMENTELOR

16. Defecte inițiale de construcție, care, în timp, pot provoca deteriorarea monumentului [enumerare] [efectele fiecărui tip de de fect] [exemplu pentru fiecare tip de defect]

a ■ repartizarea inegala a încărcărilor asupra solului sau ignorarea particularitătilor solului-> TASARI INEGALE - TASĂRI INEGALE ( consecințe) # înclinarea clădirilor;

# ruperea zidăriei in zona întâlnirii straturilor tasate inegal # crăpături în dreptul articulațiilor diferitelor corpuri.

↓↓↓↓

PRĂBUȘIREA CLĂDIRII

ex: campanila catedralei din Pisa , înclinată datorită tasării inegale a solului, a solicitat de-a lungul timpuluinumeroase intervenții de consolidare, prin care s-a încercat oprirea sau chiar reducerea

înclinării turnului .b ■ Realizarea fundațiilor neizolate în soluri cu un nivel ridicat al apelor freatice a condus la îmbibareafundațiilor cu apă și deteriorarea lor.

ex: basilica San Vitale din Ravenna (Italia) (înc. 527)fundațiile și partea inferioară a zidăriei supraterane prezintă urme ale deteriorării datorate îmbibării cu apă, produsă în urma înălțării nivelului apei freatice.

c ■ Soluții constructive defectuoase pot determina căderea bolților și a cupolelor - ex:Hagia Sofia (Istanbul / Constantinopol, Turcia): cea dintâi cupolă (opera lui Anthemios din Tralles și

Isidor din Milet) s-a prăbușit în întregime după cutremurul din 558. În 563 a fost construităo cupolă nouă (de către Isidor cel Tânăr, nepot al lui Isidor din Milet), ceva mai înaltă pentru a ușuratransmiterea forțelor laterale în zidurile verticale. Suprafețe mari din cea de-a doua cupolă s-au prăbușitde asemenea.

d ■ Dimensionarea insuficientă a arcelor și bolților, în raport cu deschiderea => deformarea lor și crăparea zidăriei purtate.


5/34

17. Modificări ale structurii constructive, provocând, în timp, deteriorarea monumentului.[exemplu: descriere + schițe de principiu]

- numeroase basilici romane au fost acoperite initial cu tavane sau cu sarpanta aparenta.

- in per gotica , spatiile lor au fost adeseori boltite , fara a se tine seama ca zidurile nu erau dimensionate pt a

suporta acest sistem de acoperire( cel boltit).

ex1: Nava centrală a bisericii cu trei nave din Cricău, construită în secolul XIII, a căpătat în secolul XV

bolți gotice în rețea, care au produs împingeri laterale mari. Ca urmare a dărâmării, în secolul XIX, acolateralelor, care formau o contravântuire, au rezultat fisuri puternice ale zidurilor navei centrale,

periclitându-se grav echilibrul edificiului. (poza 2)

ex2: Bolțile gotice ale corului bisericii Sf. Mihail din Cluj au fost înlocuite în secolul XVIII cu bolți din zidăriecare, din cauza greutății lor mult mai mari și a modului d iferit de transmitere a sarcinilor, au produs

împingeri laterale sporite, provocând evazarea părții superioare a zidurilor și punând în pericol stabilitateaedificiului.


6/34

18. Modificarea monumentului prin consolidări ale arhitecturii de zidărie.[enumerarea tipurilor de intervenții] [exemplu: descriere + schiță de principiu]

. executarea de contraforturi sau ziduri de susținere;

. căptușirea zidurilor dislocate sau îngroșarea stâlpilor care prezentau pericolul de flambaj;

. umplerea cu zidărie a arcadelor sau deschiderilor, care, sub presiunea greutății elementelor purtate, prezentaudeformări.

ex: Biserica San Vitale din Ravenna și-a păstrat până astăzi contraforturile în formă de arce butante, care îi sprijinăcolțurile.

19. Modificarea monumentului prin consolidări ale arhitecturii de lemn.[enumerarea tipurilor de intervenții]

. introducerea de stâlpi de sprijin sub grinzile care au făcut săgeată ale pridvoarelor, prispelor, foișoarelor de lemn(caz frecvent întâlnit la construcțiile populare), . căptușirea pereților din bârne cu scânduri (având drept consecință acumularea umezelii, care grăbeștedistrugerea materialului lemnos și este în defavoarea imaginii)

20. Modificarea monumentului prin refacerea învelitorilor de lemn.[descrierea procesului] [exemplu: descriere + schiță de principiu

■ INVELITORI DE LEMN SI SISTEM DE SUSȚINERE: # piesele de lemn fiind supse degradării decat zidaria pe care o protejează. # în urma refacerii vechilor învelitori , formele complexe specifice clădirilor din diferite epoci NU au mai fostreeditate: - comoditate in executie ( simplificat);

- dispariția unor traditii. ex: Biserica mănăstirii Voroneț (construită în 1488 și dezvoltată în 1547 printr-un pridvor închis, după care a fost

pictată în exterior): (stânga) învelitoarea refăcută într-o formă simplificată, înainte de restaurare; (dreapta) prinrestaurare (arh. Ioana Grigorescu), învelitoarea monumentului a primit caracterul formei sale originale.


7/34

21. Modificarea monumentului prin dispariția tradiției învelitorilor de ceramică, așezate direct pe extradosulbolților. [exemplu: descriere + schiță de principiu]

■ Așezarea învelitorilor ceramice, direct pe extradosul bolților, procedeu de proveniență bizantino-balcanică,utilizat în arhitectura Țării Românești, a dispărut și el în decursul veacurilor. ■ Invelitorile de acest fel - înlocuite cu învelitori de șindrilă, susținute de o construcție purtătoare de lemn.

ex:biserica mănăstirii Cotmeana (1387-1389) (județul Argeș) unde învelitoarea de ceramică șezată direct peextradosul bolții, a fost înlocuită cu o învelitoare de șindrilă cu șarpantă de lemn.

22. Modificarea monumentului prin înlocuirea pardoselilor.[efecte + schițe de principiu]

■ PARDOSEALA- componentă supusă cel mai mult la uzurii. - metoda de inlocuire: așezarea de pardoseli NOI peste cele vechi, degradate =>modificare succesivă

a nivelului de călcare => modificarea proporților interiorului.

23. Modificarea monumentului sub aspect funcțional: tipuri frecvente de intervenții.[enumerare]

- deschiderea de goluri noi și închiderea de goluri vechi- divizarea spatiilor în plan orizontal prin pereți iar în plan vertical prin planșee- extinderi cu corpuri noi

24. Modificarea monumentului sub aspect estetic: tipuri frecvente de intervenții.[enumerare]

- reutilizarea materialului brut sau prelucrat, extras din ruine, tratat exclusiv ca material de construcție.

- înglobarea unor clădiri căzute în paragină de către edificii noi, de altă factură;- dărâmarea unor monumente și înlocuirea lor prin construcții noi;- transformarea, terminarea, completarea sau reconstrucția clădirilor moștenite fără a se ține seama de caracterullor, făcându-se apel la stilul epocii.


8/34

C3 cercetări legate de lucrările de restaurare. fixarea rezultatelor cercetărilor: releveul

25. Cercetarea preliminară, nemijlocită, a monumentului.[descriere]

■ procesul de restaurare = cercetarea, releveul, proiectarea si executia.

■reprezintă un mijloc de a obține primele informații despre caracterul și particularitățile sale sub aspect

constructiv, funcțional și plastic, precum și despre etapele de construcție și starea în care se află. ■ trebuie însoțită de consemnări (în scris, prin desene, prin fotografii) ale aspectelor caracteristice, aleelementelor bine conservate, precum și a degradărilor.■trebuie reținute toate aspectele semnificative care apar- privind starea: fundațiilor, a zidăriei, a bolților, aparamentului, a învelitorii, a elementelor decorative etc.Cercetarea preliminară nemijlocită (fără a recurge la sondaje sau săpături) permite formarea unei prime pareridespre:

- etapele de construcție - elementele originale

-adăugirile care prezintă interes -starea fizică a monumentului

-cauzele degradărilor. ■ Concomitent, se conturează posibilitățile în ceea ce privește alegerea: # soluției de restaurare;#consolidările necesare; #readucerea unor componente la aspectul lor original;

# păstrarea sau înlăturarea adăugirilor datând din perioade de construcție ulterioare celei inițiale;

26. Cercetarea arhitectural-arheologică a monumentului.[obiective] [sondaje] [decapare]

■operație întreprinsă de arhitectul restaurator, uneori cu asistența arheologului.

Cercetarea arhitectural-arheologică a monumentului urmărește două obiective:

. stabilirea modului în care structura constructivă își îndeplinește rolul, precizându-se defecțiunile și cauzeleacestora;

. stabilirea aspectului original al monumentului, precizarea diverselor modificări, adăugiri, suprapuneri,stratificări. TREPTE DE CERCETARE:

■pornește-de la sondaje care constă în îndepărtarea unor tencuieli / materiale de finisaj care sunt o interventieulterioara.

■ sondaje- folosite pt stabilirea cauzelor unor degradari -str constructivă. - se fac în zonele în care monumentul prezintă semne evidente de degradare (crăpături, tasări,

deformări ale unor arce, flambări ale unor suporturi verticale). def sondarea: desfacerea unor zone ale edificiului cu scopul de a avea acces vizual asupra unor părți ascunse ale

acestuia;

Carotarea: extragerea, din materialul edificiului, a unor eșantioane de mici dimensiuni, de formă cilindrică, învederea analizelor de laborator;

Prelevare de probe: extragerea unor părți de construcție, conținând toate elementele componente, în vedereastudierii comportării lor în ansamblu în condiții speciale de solicitare în laborator; ■ decaparea parțială sau generală. Decaparea urmărește fie dezvelirea unor structuri (eliberarea de tencuieli sauplacaje) asupra cărora trebuie intervenit, fie înlăturarea unor intervenții ulterioare asupra paramentelor originale,pentru scoaterea acestora la lumină și pentru întregirea lor. metode distructive:

1/Sondarea: desfacerea unor zone ale edificiului cu scopul de a avea acces vizual asupra unor părți ascunse aleacestuia;

2/Carotarea: extragerea, din materialul edificiului, a unor eșantioane de mici dimensiuni, de formă cilindrică, învederea analizelor de laborator;


9/34

3/Prelevare de probe: extragerea unor părți de construcție, conținând toate elementele componente, în vedereastudierii comportării lor în ansamblu în condiții speciale de solicitare în laborator;4/incercari in situ -introducerea unor piese hidraulice plate în șlițuri decupate pe trei laturi în jurul unui masiv dezidărie, fara a-l dizloca din locul sau,supunandu-l unor solicitari pentru a obtine date exacte despre comportareasa in locul si in conditiile in care materialul este solicitat.

metode nedistructive:

# analize externe evidențierea, pe cale vizuală, a dezordinilor, deformărilor, deplasărilor și variațiilor survenite în

edificiu de-a lungul timpului;#analize interne informații despre materialele de construcții și despre structură;

27. Analogia tipologică în cercetarea monumentului.[descriere] [exemplu: descriere]

■Stabilirea unui plan de cercetări de efectuat asupra monumentului, atunci când se urmărește restabilireaaspectului său plastic inițial, este în general rezultatul unui raționament făcut pe baza analogiei posibil de trasat

între edificiul în cauză și alte clădiri care aparțin aceluiași tip. ex: Biserica Sf. Ilie din satul Sântilie, de lângă Suceava, prezintă astăzi un acoperiș care contravine principiuluifolosit în Moldova secolelor XV-XVI, de cuprindere separată a fiecărui volum în parte, urmare a unor modificări

intervenite ulterior. Este, totuși, de presupus că și biserica Sf. Ilie, ca și celelalte monumente ale epocii lui Ștefancel Mare, să fi avut turla ridicată prin intermediul unor baze poligonale sau stelate, chiar dacă ele au fost știrbitecu prilejul înlocuirii vechii învelitori.

28. Cercetarea arheologică în zona monumentului.[metoda stratigrafică] [metoda tipologică] [săpături în interioarele monumentului] [sondaje în poduri]

■sesizarea acumulărilor de natură cantitativă, ca elemente materiale, care se suprapun și se stratifică, permițândrestauratorului să ia cunoștință despre existența, natura și aspectul unor componente ale monumentului pe careacesta le-a pierdut și ale căror resturi au rămas îngropate.

■metoda stratigrafica - ofera indicii asupra succesiunii in timp a diverselor etape de constructie.■metoda tipologica - folosita in incercare de datare a straturilor.

■sapaturile in interioarele monumentelor -pot aduce informatii despre clădiri aflate pe locul monumentului derestaurat, căzute în ruină sau demolate, despre transformările suferite de monumentul analizat, despre niveluloriginal de călcare. ■sondaje in poduri - in depunerile din poduri și de peste extradosurile bolților se găsesc, în mod curent, urme alevechilor materiale de învelitoare, furnizând date cu privire la natura și aspectul lor.

29. Scopul cercetărilor de laborator în procesul de restaurare.

■ urmăresc studierea gradului de păstrare a materialelor vechi de construcție, studierea cauzelor care provoacă

degradarea lor și găsirea unor remedii sau elaborarea unor materiale noi, înlocuitoare, înzestrate cu calități dedurabilitate și aspect. ■ se ocupă și cu stabilirea cauzelor umezelii, care are un efect distructiv asupra zidăriilor și tencuielilor, lucru cuatât mai grav când acestea sunt purtătoare de frescă. Aceste cauze pot fi infiltrațiile de apă, apele pătrunse princapilaritate în structura materialelor sau condensul.


10/34

30. Releveul.

[definiție] [clasificarea releveelor după gradul de exactitate + descrierea fiecărui tip]

■ presupune un sistem de măsurători prin care realitatea tridimensională, pe care o reprezintă arhitectura, estetranspusă în proiecţii ortogonale: planuri, elevaţii, secţiuni. ■ clasificare dupa gradul de exactitare:

# releveul sumar, care se limitează la cotele generale ale exteriorului şi ale interioarelor clădirii.

# releveul arhitectural schematic, care conţine toate dimensiunile clădirii, dar acceptă ca verticale şi orizontale,precum şi ca unghiuri drepte, liniile şi unghiurile care apar vizual ca atare, fără a le verifica prin intermediulaparaturii - totodată, elementele care se repetă sunt considerate egale sau egal distanţate, atunci când suntreluate ritmic.

# releveul arhitectural arheologic (cel mai exact), care surprinde toate deformaţiile clădirii, atât cele din fazainiţială de construcție, cât şi cele intervenite în decursul existenţei sale - orice apreciere vizuală este respinsă,stabilindu-se verticalitatea sau orizontalitatea fiecărui element şi măsurându-se toate elementele care par egale.

31. Instrumente folosite în relevare.[paletarul minim] [alte instrumente]

■ un minim de instrumente pentru măsurat şi pentru stabilirea orizontalelor şi verticalelor – rulete, nivela (cu apăsau cu laser) şi firul cu plumb. ■ alte instrumente: metru, echer şi nivelă de tâmplar ; -stadie telescopică pentru măsurarea înălţimilor ; - fir cu plumb pentru verificarea verticalităţii stâlpilor şi pereţilor;- pieptene de profil pentru redarea în mărime reală a profilurilor mulurilor şi altor ornamente dificil de măsurat;

32. Triangulația în relevare.[definire] [tipuri: descrieri + schițe de principiu]

■ împărţirea suprafeţelor orizontale şi verticale ale clădirilor (planuri, secţiuni şi faţade) în figuri nedeformabile(triunghiuri), a căror măsurare permite transpunerea grafică a proiecţiilor ortogonale ale acestora;-componenteale cladirii fac parte din triunghiuri care se masoara.

33. Fotografia ca auxiliar în relevare.[domenii de utilizare] [neajunsuri]

■ Fotografia este un auxiliar important în relevare. Surprinderea prin fotografiere a aspectului foarte variat pecare îl pot avea paramentul şi decoraţia, diferitele degradări sau crăpături cu forme extrem de neregulate, asigurăo exactitate superioară celei care se poate obţine prin măsurarea acestor elemente. Fotografia rămâne, totuşi, un

auxiliar, întrucât datele oferite de ea redau doar forma aparentă a lucrurilor, nu şi alcătuirea lor.


11/34

34. Fotogrammetria. Stereofotogrammetria. Aerofotogrammetria.

[definirea fiecăreia]

■ Fotogrammetria-permite redarea formelor pe baza unor fotografii în care nu este necesară dispunerea frontalăa obiectivului în raport cu suprafaţa fotografiată.■ Stereofotogrammetria- se pot trasa "curbele de nivel ale monumentului" care corespund reliefului profilelor

sau reliefului decoraţiei. Astfel, toate degradările și deformările pot fi consemnate grafic. ■ Aerofotogrammetria- permite restituirea planului în baza fotografiilor aeriene.

C4. CATEGORIILE LUCRARILOR DE RESTAURARE

35. Etapa optimă a existenței monumentului.[definirea conceptului]

■ de îndată ce depășește treapta conservării, restaurarea trebuie să prevadă păstrarea acelor etape din evoluțiamonumentului care prezintă interes și înlăturarea acelora care sunt lipsite de valoare istorică și estetică, fiind,totodată, în detrimentul perceperii favorabile a componentelor autentice.Astfel, restaurarea va trebui să stabilească o etapă optimă de existență a monumentului, reprezentând acel

moment în care se oprește evoluția sa pozitivă, după care încep să apară componente care îi diminueză valoarea.

36. Adaosuri și stratificări parazitare.[descriere] [exemplu de eliberare de adaosuri parazitare: descriere + schițe]

■ pe parcursul existenței lor, monumentele suferă modificări, sub formă de adaosuri sau de stratificări, care pot filipsite de orice orientare stilistică, având un caracter strict utilitar, sau care pot reprezenta o orientare stilistică decalitate inferioară celei inițiale. În astfel de cazuri, adaosurile și stratificările pot fi considerate parazitare, iardecizia eliberării monumentului, se poate lua, în urma cercetărilor, cu relativă ușurință.

37. Adaosuri și stratificări conturate stilistic.

[descriere] [exemplu de eliberare de adaosuri conturate stilistic: descriere + schițe]

■ atunci când adaosurile și stratificațiile sunt semnificative din punct de vedere stilistic, ele pot aducemonumentului un spor de valoare. În astfel de cazuri, decizia îndepărtării adaosurilor și stratificațiilor ar coborî perestaurator la nivelul concepției purității stilistice, de mult depășite. Decizia privind executarea unei lucrări deeliberare trebuie să aibă la bază o apreciere a valorii istorice și estetice a elementului care urmează să fie

înlăturat. Se poate decide înlăturarea unor componente datorate unor etape ulterioare de construcție, chiar dacăprezintă o anumită valoare istorică și estetică, atunci când ele maschează părți ale monumentului de o importanțădeosebită. Astfel, sacrificarea unor etape ale existenței monumentului, prin efectuarea unei restaurări deeliberare, și evidențierea nucleului inițial sau evidențierea unei etape optime, reabilitează monumentul subaspectul valorii sale istorice și arhitecturale.

38. Anastiloza.

[definire] [caracteristici]

■ termenul utilizat pentru denumirea acestor lucrări, este de origine grecească, fiind compus din două cuvinte:ana (în sus) și stylos (coloană). Etimologia cuvântului sugerează în mod elocvent operația: ridicarea în pozițieinițială a elementelor căzute. ■ În general, restaurările prin anastiloză nu duc la o reconstituire integrală a monumentului, ci doar la reîntregireaparțială, fie că această limitare este determinată de cantitatea de elemente originale descoperite, fie că, în moddeliberat, se renunță la refolosirea întregului material, reîntregirea limitându-se doar la unele componente aleedificiului, pentru a-i sugera înfățișarea din trecut.


12/34

39. Situații de reconstituire a unui monument.[enumerare] [considerații generale] [exemplu]

■ După cum am amintit, între lucrările de reîntregire și cele de reconstrucție nu există o limită precisă; pentru încadrarea unei lucrări de restaurare într-o categorie sau alta, factorul cantitativ este determinant. Cu toateacestea, în mod curent, se înțelege printr-o lucrare de reconstituire sau reconstrucție acea lucrare de reeditare aunui edificiu, complet sau parțial distrus, care generează, în fond, o copie (în mod obligatoriu identică), executată,

în parte, cu material original păstrat.

40. Cazuri în care restaurarea de inovație este necesară. [enumerare]

■ LUCRARI DE INOVATIE:

- lucrări de creație arhitecturală, cuprinse în cadrul lucrărilor de restaurare pentru că au loc într-un mediu istoricpreexistent.

■ necesară în următoarele cazuri:# pentru a fi adaptat cerințelor vieții contemporane (uneori prin modificarea parțială sau totală a destinației),monumentul pretinde includerea de noi componente funcționale, exprimate prin construcții noi;

# o intervenție de eliberare a monumentului de clădiri fără valoare, parazitare, lasă calcane vizibile, inestetice, sauo intervenție asupra structurii urbane aduce o clădire prinsă anterior în regimul închis al străzii într-un spațiu liber,ceea ce pretinde, în consecință, a se da fronturilor degajate un aspect arhitectural corespunzător;# monumentul nu a fost terminat la vremea sa și apare necesitatea încheierii lucrărilor;#dispariția unui monument provocată de cedarea structurii sau de cauze fortuite conduce la înlocuirea sa printr-oconstrucție nouă.


13/34

C5-1 DETERIORAREA si CONSERVAREA ZIDĂRIEI DIN CĂRĂMIDĂ

41.Reguli de punere în operă a blocurilor de piatră [enumerare + schițe de principiu]

■ alegereaPIETREI pentru construcție factori care influențează alegerea pietrei:

- mediul în care urmează a fi dispusă (climat, altitudine, orientare);-rolul blocurilor de piatră, în funcție de poziția lor în construcție (fațade, soclu, dalaj, etc.);- calitățile fizice ale pietrei (duritate, porozitate).

■ reguli: - blocurile de piatră se dispun păstrând stratificația de carieră (de obicei în poziție orizontală);- blocurile de piatră se dispun alternat, astfel încât rosturile verticale să fie întrerupte.

- blocurile de piatră ale asizelor succesive să se suprapună pe lungime cel puțin 25 cm;- lungimea unui bloc de piatră (vizibilă în parament) să fie egală cu cel puțin 1 ½ înălțimea (raportul dimensiunilorfeței vizibile 3H/2L);

- în cazul blocurilor de piatră de parament să existe două prinderi pe metru liniar (blocurile de piatră trebuie săavanseze în interiorul zidului cel puțin pe 3/5 din grosimea acestuia).

42. Efecte ale orientării incorecte a planurilor de stratificare ale pietrei.[descriere + schiță de principiu]


14/34

43. Calcinul.

[definire] [considerații generale] [schiță de principiu pentru formarea calcinului]

= peliculă dură întâlnită pe piatra calcaroasă expusă atmosferic, care se formează după câteva luni de la expunere. = un fel de înveliș cu grosimea variind între câteva zecimi de milimetru și 5 mm. - confera pietrei o bună protecție în timp- întreținere redusă. ■ Duritatea= cu 30÷50 % mai mare față de partea internă a pietrei. ■calcinul format în atmosferă urbană este alcătuit din : sulfat de calciu (CaSO4).

44. Posibile defecte naturale ale pietrei.

[enumerare + descrierea fiecărui tip]

- Eterogenitatea materialului: prezența unor straturi de materie, formate prin sedimentare, care, atât din cauzamomentelor lor diferite de sedimentare cât și din cauza componenței lor diferite, au o rezistență fizico-chimicădiferită.- Prezența de straturi moi (straturi de argilă): rocile sedimentare pot să conțină straturi de argilă, care pot ajungepână la câțiva centimetri grosime. Blocurile de piatră provenite din aceste roci, dacă sunt puse în operă și dacălucrează tangențial se pot deteriora și pot compromite stabilitatea construcției.- Prezența de fisuri minuscule în cadrul blocurilor de piatră poate prezenta inconveniente foarte serioase,

întrucât poate face piatra ușor de fracturat. În cazul clădirilor construite din blocuri de piatră cu astfel de defecteriscurile pot fi majore în funcție de localizarea blocurilor defectuoase.

45. Procedee de curățare a pietrei.[enumerare + descrierea sumară a fiecărui tip]

■Spălarea sărurilor EFLORESCENTE: cel mai bine este să se încerce oprirea deplasării sărurilor, împiedicând apa săcircule în porii pietrei, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil.Salpetru- suprafața trebuie mai întâi periată, apoi spălată cu apă pură; apa caldă este recomandată. Sulfat de sodiu (NaSO4): periere și spălare cu apă rece. Gips- trebuie spălat cu soluție diluată de acid sulfuric (1/10), iar apoi este necesară o neutralizare, prin spălare cusodă. O clătire puternică cu apă este indispensabilă pentru a încheia.Pete brune= rezultat al reacțiilor materiilor humice din piatră cu sărurile alcaline ale cimentului dispar prin

zgâriere, șlefuire mecanică sau tratament chimic. Totuși, aceste tratamente nu au o eficacitate durabilă.Produși fungiciz- îndepărtează inconvenientul igrasiei, dar eficacitatea lor este limitată. ■ Îndepărtarea murdăriei:# procedee mecanice: reparația se face cu ajutorul mașinii de șlefuit cu disc abraziv sau cu ajutorul buceardei.Este posibil ca șlefuirea cu discul abraziv să nu elimine decât o mică parte din calcin, în timp ce răzuirea cu alteinstrumente conduce la îndepărtarea sa în totalitate. În fiecare din cazuri, aceste acțiuni abrazive îndepărteazăpatina pietrei, iar aceasta își regăsește, în principiu, culoarea de origine, o culoare mult mai deschisă. Acestprocedeu nu este aplicabil decât pe suprafețele plane, lipsite de sculpturi.# procedee hidro-pneumatice: constă în realizarea unui sablaj pe cale umedă. Curățarea este foarte eficientă șieste obținută prin proiectarea, cu presiune slabă (între 1÷3 kg/cm²), de nisip de gresie și apă. Prezența apei aredrept scop evitarea propagării prafului în aer sau evitarea murdăririi altor suprafețe. Această operațiune necesită

mână de lucru specializată și o atenție deosebită. Operațiunea este foarte delicată dacă se dorește evitareadistrugerii calcinului.# pulverizarea de apă: aplicarea unui jet de apă sub presiune pe fațadă, însoțind această operațiune cu o periere.Acest procedeu presupune 3 operațiuni consecutive:. spălarea prealabilă, abundentă, a paramentului cu apă trebuie să desprăfuiască suprafața și să înmoaiemurdăria;


15/34

. perierea mecanică trebuie să înlăture stratul de murdărie;

. spălarea prin pulverizare de apă pentru a finaliza curățarea.Acest mod de curățare salvează calcinul, menține patina naturală a pietrei și permite eliminarea majoritățiipetelor.

# decaparea- prin aplicare de produși chimici, mai eficienți decât apa în cazul pietrelor granulare, pe caremurdaria este încrustată și bine prinsă. Agenții chimici permit o curățare mult mai atentă decât apa pură.Totodată:

. duritatea superficială a pietrei nu este modificată;

. suprafețele tratate nu sunt impermeabilizate;

. pătrunderea apei de ploaie rămâne identică, asemenea cazului curățării cu apă;

. evaporarea apei din interior nu este împiedicată;

. compoziția calcinului după utilizarea produsului chimic nu este schimbată.Găsim întotdeauna pe suprafața blocurilor de piatră din orașe o crustă de sulfat de calciu. Petele și eflorescențelecare apar sunt cauzate, mai ales, de circulația apei prin piatră. Produșii chimici pe bază de fluorură de amoniu nufavorizează mai mult decât curățarea cu apă pură prezența acestor colorări. Produșii se vor proba întotdeauna peo zonă ascunsă.# curățarea cu jet de vapori nu este un procedeu mai periculos decât curățarea cu apă rece. Nu s-a observatapariția unor degradări ca urmare a utilizării acestui procedeu.

Produse de evitat: pe piatra calcaroasă, produsele pe baza de sodiu, de potasiu, cu reacție alcalină, sunt foartepericuloase și sunt de evitat.

46. Substituția blocurilor de piatră foarte deteriorate.[descriere] [schiță de principiu]

SUBSTITUȚIA- în cazul în care se dorește înlocuirea unui bloc de piatră vechi și deteriorat cu unul NOU, trebuieacordată o mare atenție proprietăților noului bloc de piatră.# dacă starea generală a clădirii arată că blocul de piatră vechi s-a comportat corect, este preferabil să sefolosească pentru substituție un bloc de piatră cu ACELEAȘI PROPRIETĂȚI, cu condiția ca, pentru funcția pe care va

trebui să o îndeplinească, proprietățile intrinseci ale noului bloc de piatră să fie suficiente.Dacă dimpotrivă starea generală a clădirii arată că blocul de piatră vechi a avut un comportament mediocru înraport cu situl și cu poziția lui în cadrul edificiului, este preferabil să se aleagă pentru substituție un bloc de piatrăcu textură și o culoare similare celui vechi, dar cu proprietăți diferite, potrivite. # blocurile de piatră sunt introduse pe adâncimi de minim 75÷100 mm, în goluri tăiateși curățate, pe un pat de mortar de var. Când mortarul de bază s-a întărit, se procedeazăla turnarea de lapte de var în golurile laterale lăsate anume pentru mortarul din rosturi. Blocurile noi de piatră potfi ancorate de cele existente prin intermediul unor cleme din bronz

sau din oțel inoxidabil;


16/34

47. Reparația profilaturilor din piatră distruse.[descrierea lucrărilor pregătitoare] [schițe ale etapelor reparației]

■ Reparația - diferite materiale artificiale, putând lua locul unor tipuri de piatră naturală, apar pe piață sub formaunor mortare gata de utilizare.

-Compoziția materialelor -are la bază lianți hidraulici (var, ciment alb, etc.)+ nisip, praf de piatră și coloranți.- unele astfel de materiale au adaosuri de rășini (acetat de polivinil) pentru a le ameliora aderența. Granulometria

granulelor inerte și coloranții permit o imitare destul de bună a pietrei naturale, dar priceperea meșterului carepune în operă materialul joacă un rol primordial. # lucrările de pregătire:1.curățarea suprafeței de reparat;2. îndepărtarea cu ciocanul sau foarfecele a părților sfărâmicioase ale pietrei și apoi curățarea de praf, perierea șispălarea cu apă;3. în cazul în care o cât mai mare parte din blocurile de piatră originale trebuie conservată, se poate proceda la oimpregnare cu rășini, pentru a da o nouă duritate porțiunilor care vor servi drept bază operațiunilor ulterioare. 4. dacă partea reparată va avea mai mult de 20 cm grosime, se vor dispune, în partea sănătoasă a blocului depiatră, armături de oțel inoxidabil, alamă sau bronz.


17/34

48. Injectarea gravitațională a laptelui de var pentru consolidarea unei zidării tradiționale istorice.[schițe explicate]

49. Injectarea sub presiune a unui bandou de piatră fisurat.

[schițe explicate]

48. 49.


18/34

50. Reparația cu ajutorul tijelor metalice și a rășinilor epoxidice a blocurilor de piatră fisurate.[schițe explicate]


19/34

C5-2 DETERIORAREA si CONSERVAREA BETONULUI

51.Deteriorări ale BETONULUI, datorate prezenței apei

■ cantităţi mari de apă care pătrund prin beton pot filtra oxidul de calciu redepozitându-l pe suprafaţa betonuluiunde are loc o reacţie şi se formează straturi de CALCIT CRISTALIN sau STALACTITE SUSPENDATE de elementeleproeminente sau de intradosul plăcilor - o astfel de deplasare şi reaşezare a carbonaţilor conduce până la urmă la

o sfărâmare completă a betonului. ■ infiltraţia + ciclurile îngheţ/dezgheţ + formarea lentilelor de gheaţă poate determina fragmentarea, sfărâmarea,sau exfolierea generală a: -suprafeţelor de beton;

-a finisajelor pe bază de ciment (stucaturi, tencuieli) ;

52.Forme de fisurare a BETONULUI

■ cele mai comune în lucrările timpurii cu beton monolit sunt fisurile verticale care sunt rezultatul contracţieiiniţiale la uscarea naturală sau în urma unui tratament termic, precum şi a dilatării şi contracţiei atunci cândlipsesc rosturile constructive.

■ acolo unde grinzi laminate de fier sunt introduse în beton, aşa cum este cazul plăcilor de mijloc spre sfârşit desecol XIX, au loc fisurări de-a lungul grinzilor de fier, urmate de infiltraţia apei de-a lungul acelor linii - fierulcorodează iar betonul se rupe de-a lungul fisurii, sau se fragmentează în imediata vecinătate a grinzii. ■ o fisură diagonală se poate explica fie prin existenţa de beton deteriorat pe fiecare dintre laturile fisurii, fie prinmodificări bruşte ale calităţii betonului sau prin conţinutul excesiv de apă din amestecul iniţial. ■ în cazul betonului mai recent, unde au fost folosite armături din oţel, sfărâmarea şi fragmentarea în adâncimesunt de obicei rezultatul coroziunii armăturii. Uneori armătura a fost prost aşezată şi s-a aflat prea aproape desuprafaţa betonului - uneori armătura este chiar vizibilă la suprafaţă. Armăturile sau grinzile din fier sau oţel potrămâne necorodate în beton doar într-un mediu puternic alcalin cu pH de valoare aproximativ 11-12.

53.Alte cauze (asociate totodată prezenței apei) ale deteriorării betonului

■ sunt de prezenţa sulfaţilor:. din solul în care este îngropat betonul;. din apa freatică . din agregatele betonului (cum este clincherul/zgura).

54.Tipuri posibile de reparații ale betonului

■ introducerea de noi MEMBRANE IMPERMEABILE pentru a preveni saturarea continuă prelungită betonului şideteriorarea sa ulterioară prin prezenţa gheţii şi a fenomenelor asociate;■ structuri de beton foarte deteriorate pot fi supuse unei decupări şi extracţii atente a armăturii puternic

corodate şi înlocuirii cu noi armături din oţel inoxidabil; ■ betonul fisurat sau parţial sfărâmat poate fi consolidat prin injectări cu răşină epoxidică insensibilăla umiditate;

■ zonele de beton complet sfărâmate şi defectuoase pot fi decupate cu grijă şi înlocuite cu beton suflat, cuarmături potrivite necorodabile de oţel inoxidabil; ■ ATENTIE:

- folosirii materialelor şi abilităţilor lucrative de bună calitate, precum şi a materialelor compatibile;- evitării sau minimizării contracţiei betonului; - în primul rând rezolvării problemelor de drenaj iar apoi (dacă e cazul) îndepărtării arborilor şia creşterii masive a plantelor, întrucât sistemele de rădăcini pot disloca betonul îmbătrânit;


20/34

C6-1 deteriorarea și conservarea zidăriei de cărămidă

55. Cauze generale ale deteriorării zidăriei de cărămidă.

- cauza majora: umiditatea

- cauze generale:

. arderea insuficienta a caramizilor => la umiditate se sfarama

. zidăria de cărămidă a fost saturată cu apă pe perioade îndelungate.

. sărurile solubile în apă se grupează în cărămidă sau chiar sub suprafaţa cărămizii în formă deeflorescenţă => ciclurile repetate de hidratare şi deshidratare a cristalelor de sare duc la deteriorareacaramizii

. precipitaţiile acide şi poluarea aerului

. piesele de ancorare a placajelor de cărămidă se rup sau corodează, provocând instabilitate

56. Forme de deteriorare a zidăriei de cărămidă, asociate cu încercări necorespunzătoare de întreținere șirestaurare.

- la rosturile deteriorate in locul tipului original de mortar (de var) se foloseste mortar pe baza de ciment (nu are

aceleasi calitati ca mortarul de var care este mai semielastic)- tratarea suprafetei zidariei cu vopsele sau invelisuri impermeabile la apa pot sa retina apa in zidarie, fapt ce duce

la deterioarea caramizii

- indepartarea crustei obtinuta prin ardere prin incearci nepotrivite de indepartare a

murdariei/vopselelor/invelisurilor zidariei

- patrunderea apei prin rosturile zidariilor de caramida sablat

- indepartarea invelisului de vopsea (aplicat ulterior pentru protectia caramizii) fapt ce duce la expunerea

caramizii si chiar deteriorarea acesteia


21/34

C6-2 tencuieli și mortare pe bază de var

57. Ciclul varului.

[schiță de principiu]

58. Var nestins. Var stins. Stări posibile ale varului stins. [descrierea fiecăruia]

Varurile nestinse - alc. din oxid de calciu (CaO), eventual oxid de magneziu (MgO). - sunt exotermice

Varurile stinse - obținute prin stingerea varurilor nestinse (vii).- alcătuite, în principal, din hidroxid de calciu (Ca(OH)2), eventual hidroxid de magneziu (Mg(OH)2). - - nu degajăcăldură la contactul cu apa.- sub formă de : a) praf = varuri stinse cu cantitatea de apă strict necesară pentru reacție (stingere controlată a varului nestins). b) pasta = varuri stinse în bazine, prin amestec cu apă în exces, până la obținerea consistenței dorite.


22/34

59. Nisipul: constituent al mortarelor.

[curba granulometrică ideală a nisipului: schiță] [nisip echilibrat / nisip neechilibrat: schiță]


23/34

60. Stabilirea volumului necesar de liant pentru mortare.

[dozaj recomandat] [schiță de principiu]

- dozaj recomandat: este bine să se mențină un dozaj de 1 volum de var la 3÷5 volume de nisip.

61. Soluții de reducere a fenomenului de capilaritate: sifoane atmosferice. [schițe explicate]

sifoane atmosferice amplasate cam din 50 în 50 cm

62. Soluții de reducere a fenomenului de capilaritate: injectarea unui produs hidrofug.[schițe explicate]

injectarea unui produs hidrofug la baza zidului permite crearea unei bariere chimice

cu un grad mare de etanșare


24/34

63. Soluții de reducere a fenomenului de capilaritate: electro-osmoza, electro-foreza.[desc rierea fiecăreia] [schiță de principiu]

electro-osmoza utilizează fenomenele electromagnetice pentru a împinge umiditatea înapoi în sol . pasivă, când nu se intervine asupra fenomenului în mod direct; . activă, când se utilizează un generator de curent pentru amplificarea fenomenului.

Electro-foreza: în plus față de electro-osmoză - se obturează treptat rețeaua capilară a materialului zidăriei cuparticule metalice în suspensie.

C7-1 deteriorarea și conservarea lemnului

64. Dăunători ai lemnului: insectele xilofage.[comportament general]

- își depun în interiorul lemnului ouăle, din care iau naștere larvele. (care se transf. in nimfa apoi in insecta) - pt a se hrăni, ele rod lemnul și sapă galerii - părțile de lemn afectate își pierd rezistența și slabesc intreaga structura

[enumerarea câtorva tipuri + particularități]

- capricornul de casă - ataca rasinoasele - se gaseste in sarpanta- cariul mare - ataca rasinoasele si foiasele

- cariul mic - ataca mobilierul si arborii trecuti de maturitate

- lyctus - ataca foiasele

- termite - ataca lemnul uscat,

65. Procedee standard de exterminare a insectelor xilofage.

- se dezgolesc zonele afectate pt a determina ale lemnului pentru a determina amploarea și tipul atacului - se curăță și se aspiră praful și rămășițele; - se taie lemnul atacat sever și se înlocuiește cu lemn pretratat; - se tratează structurile de lemn cu insecticid, până la saturare (1-2 litri/m²); - se tratează prin periere și pulverizare de insecticid ambele părți ale marginilor, în cazul unei pardoseli; - se iau măsurile necesare pentru eliminarea umezelii și se asigură ventilarea spatiului.


25/34

66. Dăunători ai lemnului: ciupercile.[comportament general]

- își obțin hrana din părțile moarte sau vii ale plantelor sau animalelor. - condițiile favorabile: umiditate, lipsa de lumină, căldură și lipsa de ventilare.- apar în diverse forme: "farfurioare" plate sau suprafețe plate crescute pe lemn, străine de suport prin formă șiculoare.

[enumerarea câtorva tipuri + particularități]-merula - cea mai periculoasa pt constructii - transporta apa cu care inmoaie lemnui apoi il

perforeaza; traverseaza chiar si zidurile

- putregaiul de lemn - se adapteaza mediului cu mare usurinta

- transporta umididtatea si hranta prin filamentele instalate

- patrund si in alte materiale, nu doar lem

-

67. Procedee standard de exterminare a ciupercilor.

[considerații generale]- se identifică și se elimină sursele de umiditate.- se dezgolesc toate zonele afectate ale lemnului pentru a determina amploarea atacului.

- lemnul infestat este tăiat cu 50 cm mai mult decât zona atacată - spațiului sau zonei afectate i se asigură ventilarea permanentă; - se pulverizează un produs fungicid adecvat (pe suprafete si pe o arie mare invecinata)- atât părțile păstrate cât și cele noi se vor trata cu o soluție protectoare.

[reprezentare schematică]dafuq ? nu este nicio schema numai poze


26/34

68. Reparații ale elementelor de lemn folosind același material (lemnul).[schițe explicate]


27/34

69. Reparații ale elementelor de lemn folosind metalul.[schițe explicate]


28/34

70. Reparații ale elementelor de lemn folosind rășinile epoxidice și întăriri.[schițe explicate]


29/34

C7-2 deteriorarea și conservarea metalului

71. Coroziunea galvanică a metalelor.[descrierea fenomenului]

= fenomen ce are loc atunci cand metalele încărcate pozitiv sunt expuse contactului (prin electrolit sau soluţieconductivă) cu metale încărcate negativ ( => cele încărcate negativ vor coroda)

- cand un metal este superior altuia în serie, atunci coroziunea galvanică se poate produce în metalul inferior. - metalele încărcate negativ = "metale comune" - metalele încărcate puternic pozitiv = "metale nobile".

72. Forme de coroziune a metalelor.

[enumerare + descrierea fiecărei forme]

- coroziune uniforma - coroziune care portejeaza metalul impotriva unei alte coroziuni ulterioare

- ciupire = cand coroziunea nu este distribuita uniform (apare sub forma de denivelari adanci)

- coroziunea selectiva - cand un metal deste indepartat in mod selectiv dintr-un aliaj- coroziunea la efort - cand metalele sunt supuse unor incarcari si expuse unor medii corozive restranse

73. Îndepărtarea/stabilizarea produselor de coroziune și conservarea fierului și oțelului.[ enumerarea procedeelor + descrierea, pe scurt, a fiecăruia]

- suflare abrazivă în jet de aer. - sablarea - tratament potrivit pentru îndepărtarea produselor de coroziune şi a urmelor defectuoase de vopseade pe fontă (în cazul în care fonta nu este excesiv de subţire)

- sablare cu nisip

- alte metode: prelucrarea manuală, curăţarea mecanică, curăţarea la flacără şi tratarea cu acid.


30/34

C8 fațade tâmplării

74. Măsuri de întreținere a zidăriei istorice.

- verificarea si repararea a deteriorarilor imediat aparute (de ex a tenciuielilor, zugraveliilor)

- evitarea depozitarii de obiecte inutile in spatiile rar utilizate (pivnita, pod) => astfel vom putea verifica periodicaceste zone

- evitarea alipirii mobilierului masiv de peretii exteriori

- inchdierea ferestrelor pivnitelor racoroase in zilele caniculare, pt evitarea condensului

- aerisirea si incalizrea, in per. sezonului rece, a spatiilor (bucatarii, bai) pt evitarea condensului

- asigurarea hidroizolarii cand sursa acumularii de apa nu potate fi oprita

- intretinerea jgheaburilor si burlanelor

- să verificăm dacă îndepărtarea apei pluviale de lângă pereții exteriori este asigurată și dacă aceasta nu seacumulează lângă clădire; - pavajul de langa casa trebuie sa aiba o panta usoara spre ext.

75. Măsuri de întreținere a tâmplăriilor istorice.

- sa verificam integritatea vopsitoriei si sa revopsim periodic tamplaria, indapartand resturile de vopsea veche (pe

inchizatori nu se aplica vopsea)

- să acordăm deosebită atenție lăcrimarelor (vopseaua scorojită trebuie îndepărtată și lăcrimarul revopsit;lăcrimarele deteriorate trebuie înlocuite;) - să reparăm cercevelele nefuncționale

76. Măsuri de ameliorare a funcționării tâmplăriilor istorice.

- să etanșăm la contactul dintre cercevea/canat și toc atunci când, deși cercevelele/canaturile sunt închise, se

constată o pierdere accentuată de căldură, prezența curenților de aer în apropierea ferestrei/ușii și o poluarefonică mai accentuată. (pt a esanta se monteaza garnituri de cauciuc) - să etanșăm la contactul dintre toc și zidărie, unde se pierde căldură și se formează condens și mucegai.- să dublăm tâmplăriile simple, care permit pierderea unei cantități mari de căldură și care favorizează formareaapei de condens.

- să îmbunătățim izolația fonică deficitară. - să montăm geamuri izolante pentru a evita pierderea unei cantități considerabile de energie termică pringeamurile simple.

- să îmbunătățim, prin diverse sisteme mecanice sau electronice, protecția anti-furt pentru tâmplăriileneprotejate prin grilaje, în special de la nivelul parterului.- să asigurăm fixarea corespunzătoare a canaturilor, pentru a evita deteriorarea lor, dacă este necesară

menținerea deschisă a porții- să montăm sisteme pentru deschiderea, respectiv închiderea automată a porților.

77. Decizii corecte la schimbarea tâmplăriilor istorice.

- să optăm pentru tâmplării noi din lemn. - să păstrăm subîmpărțirea și cromatica tâmplăriilor. - să păstrăm (să reconfecționăm) profilele și elementele decorative conform celor originale. - să păstrăm (să reconfecționăm) obloanele, pentru a obține protecție împotriva acțiunii directe a razelor soarelui,respectiv pentru a obține suficientă umbră, iar la parter pentru a asigura intimitatea și protecția antifurt.


31/34

subiecte Grădina Boemă

78. Etapele evolutive ale ansamblului Grădinii Boeme (până la sfârșitul anului 2012)[schiță de principiu a planului de situație]

79. Etapele evolutive ale corpului principal din ansamblul Grădinii Boeme la nivelul subsolului (până la sfârșitulanului 2012)

[schiță de principiu a planului subsol]


32/34

80. Etapele evolutive ale corpului principal din ansamblul Grădinii Boeme la nivelul parterului (până la sfârșitulanului 2012)

[schiță de principiu a planului parter]

81. Etapele evolutive ale corpului principal din ansamblul Grădinii Boeme la nivelul etajului (până la sfârșitulanului 2012)

[schiță de principiu a planului parter]


33/34

82. Reprezentarea în plan și secțiune transversală a unei bolți cilindrice cu penetrații. [schițe de principiu]

83. Reprezentarea în plan și secțiune transversală a unei bolți a vela.[schițe de principiu]


34/34

84. Reprezentarea în secțiune orizontală, secțiune verticală, vedere interioară și vedere exterioară a tâmplărieitradiționale de fereastră de secol XIX, asemenea celor de pe fațada nordică a corpului principal din ansamblulGrădinii Boeme (la sfârșitul anului 2012). [schițe de principiu]

subiecte milea final

Documents