1. economie - milea oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/m_1_economie_milea_oana.pdf · 1) economie...

63
LECT.UIV. DR. MILEA OAA ECOOMIE - Manual de studiu individual - BUCUREŞTI 2012

Upload: others

Post on 01-Sep-2019

4 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

LECT.U�IV. DR. MILEA OA�A

ECO�OMIE

- Manual de studiu individual -

BUCUREŞTI 2012

Page 2: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

2

CUPRI�S

I�TRODUCERE Unitatea de studiu 1. ECO�OMIA – FORMĂ A ACŢIU�II UMA�E 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice

1.3.2. Tensiunea nevoi - resurse 1.3.3. Activitatea economică şi problema alegerii în economie

1.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 2. UTILITATEA ECO�OMICĂ 2.1. Introducere 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 2.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

2.3.1. Bunurile economice 2.3.2. Utilitatea economică 2.3.3. Legea utilităţii marginale descrescânde

2.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 3. ECHILIBRUL CO�SUMATORULUI. ELASTICITATEA CERERII

3.1. Introducere 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 3.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

3.3.1. Preferinţele şi alegerea consumatorului. Curba de indiferenţă în consum 3.3.2. Echilibrul şi alegerea consumatorului 3.3.3. Cererea şi elasticitatea cererii 3.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 4. PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCŢIE

4.1. Introducere 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 4.3. Conţinutul unităţii de învăţare 4.3.1. Factorii de producţie 4.3.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producţie 4.3.3. Randamentul factorilor de producţie 4.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 5. COSTUL DE PRODUCŢIE 5.1. Introducere 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 5.3. Conţinutul unităţii de studiu

5.3.1. Tipologia costului de producţie

Page 3: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

3

5.3.2. Analiza costului de producţie 5.3.3. Căi de reducere a costurilor de producţie

5.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 6. PIAŢA ŞI CO�CURE�ŢA 6.1. Introducere 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 6.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

6.3.1 Definirea pieţei 6.3.2 Concurenţa – element al economiei de piaţă 6.3.3 Piaţa cu concurenţă imperfectă

6.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 7. VE�ITURILE AGE�ŢILOR ECO�OMICI 7.1. Introducere 7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 7.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

7.3.1 Salariul 7.3.2 Dobânda 7.3.3 Profitul

7.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 8. REZULTATELE MACROECO�OMICE 8.1. Introducere 8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 8.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

8.3.1 Sistemul Conturilor Naţionale 8.3.2 Indicatorii macroeconomici de rezultate 8.3.3 Echilibru macroeconomic

8.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 9. VE�ITUL ŞI COMPO�E�TELE SALE 9.1. Introducere 9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 9.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

9.3.1 Venitul naţional 9.3.2 Consumul 9.3.3 Economiile şi investiţiile

9.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 10. ROLUL CREŞTERII ECO�OMICE Î� DEZVOLTAREA ECO�OMIEI �AŢIO�ALE

10.1. Introducere 10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 10.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

Page 4: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

4

10.3.1 Creşterea economică şi delimitările acesteia 10.3.2 Modele de creştere economică practicate prin politicile macroeconomice 10.3.3 Dezvoltarea durabilă

10.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 11. EFECTELE I�FLAŢIEI 11.1. Introducere 11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 11.3. Conţinutul unităţii de învăţare: 11.3.1 Cauzele inflaţiei

11.3.2 Formele inflaţiei 11.3.3 Consecinţele inflaţiei

11.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de studiu 12. CAUZELE ŞI TIPURILE DE ŞOMAJ 12.1. Introducere 12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat 12.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

6.3.1 Formele şomajului 6.3.2 Caracterizarea şomajului 6.3.3 Efecte economico - sociale ale şomajului

12.4. Îndrumar pentru autoverificare BIBLIOGRAFIE

Page 5: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

5

I�TRODUCERE

Disciplina Economie tratează ansamblul problemelor

teoretice, metodologice şi practice ale economiei naţionale la

nivel micoreconomic şi macroeconomic, în contextul existenţei

economiei de piaţă. Este înscrisă în planul de învăţământ în

cadrul disciplinelor cu caracter fundamental şi teoretico-aplicativ ca

urmare a faptului că studiază problemele economiei la nivel de agent

economic, la nivel de ramură economică şi, nu în ultimul rând, la nivel

naţional, oferind agenţilor economici implicaţi în realizarea activităţilor

de producţie şi consum modele pentru a putea opera practic cu metodele,

tehnicile şi instrumentele specifice pentru a obţine rezultate maxime pe o

piaţă plină de risc şi incertitudine.

Cursul îşi propune generalizarea şi fundamentarea cunoştinţelor

privind activitatea economică, desprinderea tendinţelor pe care le

manifestă evoluţia pieţei, validarea ştiinţifică a metodelor şi experienţelor

practice din ţara noastră în vederea realizării analizelor microeconomice

şi macoeconomice.

Obiectivele cursului

� punerea bazelor pregătirii viitorilor specialişti în domeniul economiei;

� asigurarea suportului teoretic şi metodologic pentru celelalte discipline care

tratează aspecte legate de cerere, oferă, preţ, piaţă;

� asigurarea unei largi informări bibliografice asupra modului în care se poate realiza

o evaluare a activităţilor economice.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură:

� să identifice termeni, relaţii, procese, să percepă relaţii şi conexiuni în cadrul disciplinelor

de studiu;

� să utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul economiei;

� să definească concepte ce apar la disciplina Economie;

� să capete o capacitate de adaptare la noi situaţii apărute pe parcusul studierii

disciplinei Economie.

Page 6: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

6

� să realizeze conexiuni între noţiuni specifice domeniului economic;

� să descrie stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii la disciplina

Economie;

� să transpună în practică cunoştinţele dobândite în cadrul cursului;

� să colaboreze cu specialişti din toate celelalte domenii de activitate.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

material publicat pe Internet sub formă de sinteze, aplicaţii, necesare întregirii cunoştinţelor

practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt

folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a

studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

Structura cursului

Cursul este compus din 12 unităţi de învăţare:

Unitatea de studiu 1. Economia – forma a actiunii umane (2 ore)

Unitatea de studiu 2. Utilitatea economică (2 ore)

Unitatea de studiu 3. Echilibrul consumatorului. Elasticitatea cererii (2 ore)

Unitatea de studiu 4. Productivitatea factorilor de producţie (2 ore)

Unitatea de studiu 5. Costul de producţie (4 ore)

Unitatea de studiu 6. Piaţa şi concurenţa (2 ore)

Unitatea de studiu 7. Veniturile agenţilor economici (2 ore)

Unitatea de studiu 8. Rezultatele macroeconomice (2 ore)

Unitatea de studiu 9. Venitul şi componentele sale (2 ore)

Unitatea de studiu 10. Rolul creşterii economice în dezvoltarea economiei

naţionale (2 ore)

Unitatea de studiu 11. Efectele inflaţiei (2 ore)

Unitatea de studiu 12. Cauzele şi tipurile de şomaj (2 ore)

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea

vor avea următoarele subiecte:

Page 7: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

7

1. Rolul concurenţei în dezvoltarea pieţei unui bun economic (1 oră)

2. Rolul investiţiilor în dezvoltarea economiei naţionale (1 oră)

3. Analiza dezvoltării economice a României (1 oră)

Bibliografie obligatorie:

1. O.Milea, Economie, Ed. Universitară, Bucureşti, 2012

2. I. Popescu, O. Rezeanu, Economie. Îndrumar metodologic, Ed.

Prouniversitaria, Bucureşti, 2011.

Metoda de evaluare:

Examenul final la această disciplină este un examen scris, sub formă de întrebări grilă şi

întrebări deschise, ţinându-se cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele

de control ale studentului.

Unitatea de studiu 1

Economia – formă a acţiunii umane

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Page 8: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

8

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice

1.3.2. Tensiunea nevoi - resurse

1.3.3. Activitatea economică şi problema alegerii în economie

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

1.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la obiectul şi

metoda de studiu ale economiei, conexiunile acesteia cu

alte ştiinţe, evoluţiile şi perspectivele acestei discipline,

precum şi metodele de cercetare şi analiză ale economiei.

1.2. Obiectivele şi competenţele

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� cunoaşterea principalelor reprezentări ale ideilor

economice de-a lungul timpului şi contribuţia

acestora la dezvoltarea ştiinţei economiei şi a

practicii economice

� înţelegerea obiectului şi necesită

economiei

� evidenţierea metodelor de cercetare şi de expunere

a rezultatelor cercetării

� prezentarea tensiunii nevoi

problemei generale a oricărei economii;

� analizarea costului de oportunitate şi frontiera

posibilităţilor de producţie

� prezentarea principiilor alegerii în economie

Competenţele unităţii de învăţare

învăţare

1.3.1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice

resurse

1.3.3. Activitatea economică şi problema alegerii în economie

pentru autoverificare

Introducere

tratează aspectele referitoare la obiectul şi

metoda de studiu ale economiei, conexiunile acesteia cu

alte ştiinţe, evoluţiile şi perspectivele acestei discipline,

precum şi metodele de cercetare şi analiză ale economiei.

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

cunoaşterea principalelor reprezentări ale ideilor

a lungul timpului şi contribuţia

acestora la dezvoltarea ştiinţei economiei şi a

înţelegerea obiectului şi necesităţii studiului

evidenţierea metodelor de cercetare şi de expunere

prezentarea tensiunii nevoi-resurse şi stabilirea

problemei generale a oricărei economii;

analizarea costului de oportunitate şi frontiera

de producţie

prezentarea principiilor alegerii în economie

Competenţele unităţii de învăţare:

ECO�OMIE

Page 9: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

9

� să înţelegerea conceptele cu care operează

economia;

� să identifice obiectul de studiu al disciplinei;

� studenţii vor putea identifica relaţia dintre economie

şi celelalte ştiinţe.

� studenţii vor putea analiza costul de oportunitate pa

baza tensiunilor dintre nevoi şi resurse;

� vor înţelege necesitatea aplicării principiilor

economice în realizarea acţiunilor umane.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Apariţia şi formarea ştiinţei economice

Momentul de vârf al începuturilor gândirii

economice l-a constituit Grecia antică cu reprezentanţii ei

principali – Xenofon şi Aristotel.

Putem spune că noţiunea de Economie şi apoi de

Economie Politică îşi are originea în gândirea lui Aristotel

şi a fost generalizată în lucrări de specialitate, pornind de la

termenii greceşti: oikos = casă, gospodărie; nomos =

normă, lege; polis = cetate, stat; logos = ştiinţă. De aici,

Economia Politică este ştiinţa care se ocupă de legile şi

acţiunile pentru gospodărirea casei, cetăţii, societăţii.

În anul 1615 Antoine de Montchrestien foloseşte

pentru prima dată în denumirea de Economie Politică în

“Traite d’economie politique” – o carte despre finanţele

publice, despre normele de gospodărire a satului, scrisă

pentru suveranul de atunci al Franţei Louis al XIII-lea (cel

drept), tatăl lui Louis al XIV-lea.

Page 10: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

10

Sintetizând definirea Economiei politice se poate grupa în

cinci mari sensuri:

1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei).

2) Economia Politică – ştiinţa schimbului şi

alternativelor – în viziunea concepţiei neoclasice.

3) Economia Politică studiază legăturile sociale din

sfera producţie, repartiţie, schimbului şi

consumului.

4) Economia Politică în viziunea socio-economică,

cerea trecerea de la economia materială, în care omul

era considerat “atom utilitar al societăţii” la “economia

umană” – care combină nu numai ideea de economie şi

de materialitate, ci şi celelalte trebuinţe ale omului:

educaţie, artă, religie, politică etc.

5) Economia Politică este o analiză “marginală”,

deoarece presupune că “întotdeauna deciziile sunt luate

prin aprecierea costurilor suplimentare în raport cu

beneficiile suplimentare”.

Economia politică dispune, ca orice ştiinţă

autonomă, de obiect de investigare, metodă proprie de

cercetare şi sistem propriu de legi şi categorii economice.

Astfel, se constituie ca ştiinţă care studiază anatomia şi

fiziologia societăţii omeneşti, în procesul de creare,

distribuţie şi consum al bunurilor şi serviciilor materiale şi

spirituale.

1.3.2. Tensiunea nevoi – resurse

� �evoile umane

În cursul tranziţiei sale prin viaţă, omul se prezintă

ca o fiinţă tridimensională: biologică, socială şi raţională.

Existenţa şi dezvoltarea sa au presupus, dintotdeauna, şi

presupun satisfacerea unor necesităţi multiple.

Aceste necesităţi sau nevoi apar, în primul rând, sub

forma dorinţelor, aşteptărilor şi aspiraţiilor oamenilor,

Page 11: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

11

adică reprezintă latura subiectivă a nevoilor umane; iar,

atunci când sunt întipărite în conştiinţa oamenilor şi sunt

intrate în obiceiurile lor, nevoile umane dobândesc un

caracter obiectiv.

1.3.3. Activitatea economică şi problema alegerii în

economie

Acţiunea umană reprezintă forma concretă de

manifestare a omului pentru a-şi asigura cele necesare

vieţii.

În cadrul activităţilor umane se detaşează ca importanţă

activitatea economică. Activitatea economică reflectă

lupta împotriva rarităţii, ca proces complex ce reflectă

faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor cu

privire la atragerea şi utilizarea resurselor economice în

vederea producerii de bunuri materiale şi servicii de orice

fel, necesare satisfacerii trebuinţelor în condiţiile unor

resurse limitate.

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 1

� Economia Politică studiază legăturile sociale din sfera producţie, repartiţie,

schimbului şi consumului;

� Economia politică dispune, ca orice ştiinţă autonomă, de obiect de investigare,

metodă proprie de cercetare şi sistem propriu de legi şi categorii economice;

� Obiectul de studiu al teoriei economice este reprezentat de activitatea economică;

� Alegerile oamenilor, atât în calitate de consumatori, cât şi în calitate de producători

trebuie să se realizeze prin respectarea principiilor economice pentru a „plăti” un

cost de oportunitate cât mai scăzut.

Page 12: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

12

Activitatea economică este o relaţie socială complexă reprezentând un ansamblu de

acţiuni privitoare la producţie, schimb, repartitie şi consum de bunuri şi servicii, prin care se

urmareşte satisfacerea, cu resurse limitate, a trebuinţelor nelimitate ale indivizilor şi societăţii.

Activitatea economică se caracterizează prin acţiunea unor factori obiectivi şi a altora

subiectivi.

Acţiunea economică bazată pe raţiune apare motivată, cauzal, prin interesul oamenilor.

Analiza fenomenelor şi proceselor economice scoate în evidenţă existenţa unor legi

economice, care reprezintă raporturile cauzale, esenţiale şi funcţionale, existente în

desfăşurarea activităţii economice.

Economia politică este o ştiinţă socială. Ea nu studiază economia unui individ sau a

unor indivizi trăind izolaţi, ci raporturile sociale care se nasc între oameni cu prilejul

activităţii lor economice. Obiectul economiei politice este deci viaţa economică. Obiectul de

cercetare al economiei politice este reprezentat de ansamblul activităţilor şi relaţiilor

economice, al legităţilor acestora, urmărindu-se satisfacerea nevoilor crescânde ale oamenilor

în condiţiile unor resurse limitate, prin utilizarea unor structuri şi mecanisme adecvate.

Dintre procedeele ce caracterizează metoda în domeniul ştiinţelor economice,

mentionăm următoarele: abstracţia ştiinţifică; analiza inductivă şi deductivă; îmbinarea

metodei istorice cu cea logică, teoretică; analiza cantitativă şi cea calitativă; sinteza;

experimentul economic; modelarea economico-matematică.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ Apariţia şi dezvoltarea conceptelor, noţiunilor economice, definirea

economiei ca ştiinţă, principiile economice, costul de oportunitate

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ce studiază economia?

2. Ce studiază microeconomia?

3. Ce studiază macroeconomia?

4. Cum se utilizează procedeele ce caracterizează metoda în domeniul ştiinţelor economice?

5. Explicaţi apariţia costului de oportunitate.

6. Specificaţi care sunt principiile economice.

Page 13: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

13

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Obiectul de studiu al economiei îl constituie:

a) formularea de soluţii la nivelul comportamentului individual; b) cercetarea psihologiei

indivizilor; c) studierea modului în care oamenii utilizează resursele rare, pentru satisfacerea

nevoilor; d) studierea acumulării de avuţie.

2. Termenul „economie politică” a fost folosit pentru prima dată de către: a) Adam Smith;

b) Antoine de Montchrestien; c) David Ricardo; d) J.M. Keynes.

3. O resursă regenerabilă poate să fie: a) folosită pentru a produce bunuri libere;

b) folosită doar pentru a produce bunuri destinate autoconsumului; c) limitată.

4. Economia naturală: a) nu mai există în condiţiile contemporane; b) presupune că accesul la

bunurile libere se realizează în mod natural, prin intermediul schimbului; c) presupune o mare

diversitate de activităţi lucrative; d) este specifică ţărilor dezvoltate din punct de vedere

economic.

Page 14: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

14

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 15: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

Cuprins

2.1. Introducere

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

2.3.1. Bunurile economice

2.3.2. Utilitatea economică

2.3.3. Legea utilităţii marginale descrescânde

2.4. Îndrumar pentru autoverificare

2.1. Introducere

Acest capitol tratează aspecte legate de:

bunurile economice şi bunurile libere, utilitate

economică. De asemenea în cuprinsul acestei unităţii

este expusă relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea

marginală. Un loc central îl ocupă legea utilităţii

marginale descrescânde.

2.2. Obiectivele şi compet

unităţii de studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� formarea deprinderilor necesare utilizării în mod

corect a conceptelor şi instrumentelor statistico

matematice în interpretarea aspectelor teoretice

ale comportamentului consumatorului.

� înţelegerea importanţei raportului dinamic dintre

veniturile nominale şi preţurile bunurilor în

evoluţia restricţiilor bugetare şi a domeniului de

Unitatea de studiu 2

Utilitatea economică

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Conţinutul unităţii de învăţare:

2.3.1. Bunurile economice

2.3.2. Utilitatea economică

2.3.3. Legea utilităţii marginale descrescânde

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspecte legate de:

economice şi bunurile libere, utilitate

economică. De asemenea în cuprinsul acestei unităţii

este expusă relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea

marginală. Un loc central îl ocupă legea utilităţii

Obiectivele şi competenţele

Obiectivele unităţii de învăţare:

formarea deprinderilor necesare utilizării în mod

corect a conceptelor şi instrumentelor statistico-

matematice în interpretarea aspectelor teoretice

ale comportamentului consumatorului.

înţelegerea importanţei raportului dinamic dintre

veniturile nominale şi preţurile bunurilor în

evoluţia restricţiilor bugetare şi a domeniului de

ECO�OMIE

15

Page 16: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

16

opţiune al consumatorului.

� formarea capacităţii de interpretare şi elaborare a

unor tabele, grafice, funcţii matematice etc.,

privind comportamentul consumatorului şi

dezvoltarea abilităţii de aplicare a unor modele de

optimizare a deciziilor consumatorului.

Competenţele unităţii de învăţare:

� să înţeleagă noţiunea de bun economic şi bun

liber;

� să cunoască tipurile şi formele utilităţii;

� capacitatea de a identifica relaţia dintre nevoie

şi cantitatea consumată dintr- un bun.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

2.3. Conţinutul unităţii de

învăţare

2.3.1. Bunurile economice

Finalitatea oricărei activităţii economice este

obţinerea bunurilor destinate satisfacerii nevoilor.

Bunul reprezintă orice element, obţinut direct

din natură sau prin producţie, apt să satisfacă o nevoie

umană.

1.3.2. Utilitatea economică

Utilitatea în sens general reprezintă capacitatea

unui bun economic de a satisface o nevoie. Aceasta

proprietate decurge şi se exprimă prin trăsăturile,

caracteristicile şi însuşirile intrinseci ale fiecărui bun

Page 17: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

17

sau clase omogene de bunuri economice.

În sens economic utilitatea exprimă satisfacţia obţinută

prin consumarea unor unităţi dintr-un bun economic.

Utilitatea economică exprimă gradul în care

consumarea unei cantităţi de bunuri satisface una sau

alta dintre nevoile umane.

În teoria şi practica economică se întâlnesc

două puncte de vedere diferite de abordare a utilităţii

economice: teoria clasică şi teoria neoclasică.

Pentru măsurarea utilităţii, specific fiecărei

teorii, există două metode: metoda cardinală sau

obiectivă, aparţinând de teoria clasică şi metoda

ordinală sau subiectivă, aparţinând de teoria

neoclasică.

Măsurarea cardinală a utilităţii presupune că

un consumator poate să măsoare utilitatea, adică să

exprime printr-un număr (utili) utilitatea care rezultă

din consumul unei cantităţi determinate dintr-un bun.

Analiza ordinală a utilităţii presupune

clasificarea, aşezarea diferitelor bunuri într-o anumită

ordine, în raport de preferinţele consumatorului.

2.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 2

Utilitatea economică exprimă gradul în care consumarea unei cantităţi de bunuri

satisface una sau alta dintre nevoile umane.

Măsurarea cardinală a utilităţii presupune că un consumator poate să măsoare

utilitatea, adică să exprime printr-un număr (utili) utilitatea care rezultă din consumul unei

cantităţi determinate dintr-un bun.

Page 18: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

18

Analiza ordinală a utilităţii presupune clasificarea, aşezarea diferitelor bunuri într-o

anumită ordine, în raport de preferinţele consumatorului.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ bun economic, bun liber, utilitate totală, utilitate marginală, metoda

cardinală, metoda ordinală

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Arătaţi diferenţa dintre utilitatea tehnică şi utilitatea în sens economic

2. Analizaţi relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală

3. Definiţi utilitatea individuală

4. Enunţaţi legea lui Gossen

5. Definiţi bunurile economice

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Unitatea de studiu 3

Echilibrul consumatorului. Elasticitatea cererii

Cuprins

3.1. Introducere

Page 19: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

3.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

3.3.1. Preferinţele şi alegerea consumatorului. Curba de indiferenţă în consum

3.3.2. Echilibrul şi alegerea consumatorului

3.3.3. Cererea şi elasticitatea cererii

3.4. Îndrumar pentru autoverificare

3.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la

echilibrul şi alegerea consumatorului raţional.

sunt prezentate aspectele referitoare cerere, condiţiile cererii

şi elasticitatea cererii.

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţi

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� familiarizarea studentului cu

consum

� capacitatea de a analiza echilibrul consumatorului

� definirea cererii la nivel microeconomic

� stabilirea influenţelor endogene şi exogene.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să definească şi să caracterizeze

procesul de alegere al consumatorului şi echilibrul

consumatorului;

� studenţii vor putea să prezinte

ce influenţează cerere apentru un bun econom

� studenţii vor putea să definească şi să identifice

importanţa elasticităţii cererii pentru un producător.

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu

3.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

3.3.1. Preferinţele şi alegerea consumatorului. Curba de indiferenţă în consum

3.3.2. Echilibrul şi alegerea consumatorului

3.3.3. Cererea şi elasticitatea cererii

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la

echilibrul şi alegerea consumatorului raţional. De asemenea

sunt prezentate aspectele referitoare cerere, condiţiile cererii

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

familiarizarea studentului cu procesul de alegere în

capacitatea de a analiza echilibrul consumatorului

cererii la nivel microeconomic

stabilirea influenţelor endogene şi exogene.

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să definească şi să caracterizeze

procesul de alegere al consumatorului şi echilibrul

studenţii vor putea să prezinte structura condiţiilor

ce influenţează cerere apentru un bun economic;

studenţii vor putea să definească şi să identifice

importanţa elasticităţii cererii pentru un producător.

ECO�OMIE

19

3.3.1. Preferinţele şi alegerea consumatorului. Curba de indiferenţă în consum

Page 20: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

20

Timpul alocat unităţii: 2 ore

3.3. Conţinutul unităţii de învăţare

3.3.1. Preferinţele şi alegerea consumatorului

Fiecare persoanã în calitatea sa de consumator îţi stabileşte,

în fiecare moment al existenţei sale, unul sau mai multe

programe de consum.

Programul de consum este identificat cu reţeta de

consum, coşul bunurilor de consum, care dă expresie:

sistemului de nevoi, obişnuinţelor, preferinţelor,

disponibilităţilor în timp şi spaţiu ale bunurilor, utilităţilor

acordate diferitelor cantităţi din bunurile consumate.

3.3.2. Echilibrul şi alegerea consumatorului

Consumatorul în realitate acţionează sub impulsul

preferinţelor dar se loveşte de anumite restricţii economice.

Cele care au influenţa cea mai mare sunt venitul propriu şi

preţul. Acestea sunt variabile independente şi exogene în

raport cu puterea de cumpărare.

Un consumator pus să aleagă între douã bunuri (x, y)

care au preţurile (Px, Py), va decide în funcţie de venitul său

(V). Alegerea consumatorului se bazează pe formula:

V = xPx + yPy

3.3.3. Cererea şi elasticitatea cererii

În teoria economică, cererea, reprezintă conceptul

care leagă cantităţile cerute dintr-un anumit bun economic

pe piaţă de preţul său de vânzare, respectiv sacrificiul care

trebuie făcut pentru a obţine aceste cantităţi.

În sens microeconomic, cererea reprezintă cantitatea

dintr-un bun economic pe care un consumator sau toţi

Page 21: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

21

consumatorii, doresc să o achiziţioneze la un moment dat şi

în anumite împrejurări economice şi extraeconomice date.

� Elasticitatea cererii

Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea cererii la

condiţiile ce o influenţează.

3.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 3

Pe baza cererii potenţiale şi a restricţiilor social-economice, adică a preţurilor şi

veniturilor, consumatorul îşi formuleazã programe de consum.

Consumatorul va fi în pozitie de echilibru (statică) atunci când pentru anumite resurse

sau venit disponibil şi pentru anumite preţuri unitare ale bunurilor de consum, beneficiază de

cel mai înalt nivel de satisfacţie.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ program de consum, echilibrul consumatorului, curbă de indiferenţă în

consum, elasticitatea cererii

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiţi programul de consum.

2. Reprezentaţi grafic echilibrul consumatorului.

3. Precizaţi condiţiile pentru echilibrul consumatorului.

4. Analizaţi modificarea cererii pentru un bun inferior în situaţia în care preţului de

vânzare creşte.

5. Analizaţi elasticitatea cererii în funcţie de preţ.

Page 22: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

22

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Dacă un consumator are un venit de 40 u.m., preţul de vânzare a bunului X este 10 u.m., iar

cel al bunului Y de 5 u.m., care din combinaţiile de mai jos se află pe linia bugetului:

a) 7X + 1Y; b) 6X + 6Y; c) 4X + 8Y; d) 2X +4Y.

2. Elasticitatea cererii bunului X în raport cu modificarea preţului bunului Y: a) exprimă

intensitatea complementarităţii bunurilor respective; b) se exprimă prin raportul dintre preţul

real al bunului X şi preţul natural al bunului Y; c) constituie o expresie a substituţiei

încrucişate; d) reprezintă elasticitatea încrucişată a cererii în raport cu preţul.

3. Atunci când coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este mai mic decât 1: a)

când preţul scade cu 1%, cererea creşte 2,1%; b) când preţul scade cu 1%, cererea este

constantă; c) când preţul scade cu 1%, cererea scade cu 1%; d) când preţul scade cu 1%,

cererea creşte cu 0,7%.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Unitatea de studiu 4

Productivitatea factorilor de producţie

Cuprins

4.1. Introducere

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Factorii de producţie

Page 23: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

4.3.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producţie

4.3.3. Randamentul factorilor de producţie

4.4. Îndrumar pentru autoverificare

4.1. Introducere

Acest capitol analizează productivitatea factorilor

de producţie. În acest sens se prezintă noţiunea de

productivitate globală şi productivitate parţială a factorilor

de producţie. În prima parte a unităţii

prezentaţi factorii de producţie şi combinarea acestora.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

de studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� Cunoaşterea principalelor categorii de costuri şi a

evoluţiei lor, pe termen scurt şi pe termen lung, în

raport cu producţia;

� Interpretarea corectă a extinderii şi contracţiei ofertei

(mişcări de-a lungul curbei ofertei) şi a modificării

ofertei (deplasări ale curbei ofertei);

� Explicarea elasticităţii ofertei şi a factorilor care o

determină.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să caracterizeze factorii de

producţie;

� studenţii vor putea să analizeze productivitatea

parţială şi globală a factorilor de producţie;

� studenţii vor putea să prezinte

combinării şi substituirii factorilor de producţie

Combinarea şi substituirea factorilor de producţie

4.3.3. Randamentul factorilor de producţie

pentru autoverificare

Acest capitol analizează productivitatea factorilor

de producţie. În acest sens se prezintă noţiunea de

productivitate globală şi productivitate parţială a factorilor

de producţie. În prima parte a unităţii de studiu sunt

şi combinarea acestora.

Obiectivele şi competenţele unităţii

Obiectivele unităţii de învăţare:

Cunoaşterea principalelor categorii de costuri şi a

evoluţiei lor, pe termen scurt şi pe termen lung, în

corectă a extinderii şi contracţiei ofertei

a lungul curbei ofertei) şi a modificării

ofertei (deplasări ale curbei ofertei);

Explicarea elasticităţii ofertei şi a factorilor care o

Competenţele unităţii de învăţare:

putea să caracterizeze factorii de

studenţii vor putea să analizeze productivitatea

parţială şi globală a factorilor de producţie;

studenţii vor putea să prezinte avantajele

combinării şi substituirii factorilor de producţie.

ECO�OMIE

23

Page 24: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

24

Timpul alocat unităţii: 2 ore

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Factorii de producţie

Factorii de producţie reprezintă potenţialul de

resurse productive atrase în circuitul economic.

Factorii de producţie se regasesc în orice activitate

economică şi fără aceştia nici o activitate nu se poate

desfăşura.

Iniţial, au existat doi factori. Aceştia au fost

denumiţi factori primari (originari): munca şi natura. Apoi

a apărut factorul derivat tradiţional – capitalul.

În timp, au avut loc multiplicarea şi diversificarea

factorilor de producţie, apărând grupa neofactorilor de

producţie.

4.3.2. Combinarea şi substituirea factorilor de

producţie

Combinarea factorilor de producţie reprezintă un

mod specific de unire a acestora, ce poate fi privit sub

aspect cantitativ, structural şi calitativ. Criteriul de

apreciere a raţionalităţii şi eficienţii combinării este natura

însăşi a activităţii economice.

4.3.3. Randamentul factorilor de producţie

Întreaga activitate a unui agent economic este

bazată pe creşterea eficienţei.

Din punct de vedere economic eficienţa înseamnă

obţinerea unor rezultate maxime cu un consum minim de

resurse sau maximizarea efectelor utile obţinute cu un

Page 25: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

25

minim de efort.

Mărimea productivităţii se determină la nivel de

firmă, de ramură şi de economie naţională, privită în

ansamblu. Este evident că ultimele două niveluri sunt

expresia sintetică a mărimii şi evoluţiei productivităţii din

firmele ce alcătuiesc ramura, respectiv economia

naţională.

4.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 4

Factorii de producţie se regasesc în orice activitate economică şi fără aceştia nici o

activitate nu se poate desfăşura.

Randamentul exprimă capacitatea unui factor de producţie de a crea un efect util într-o

perioadă de timp dată.

Expresia sintetică a eficienţei utilizării factorilor de producţie în cadrul activităţilor

economice este productivitatea.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ Factori de producţie, randamentul factorilor de producţie, combinarea

factorilor de producţie, substituirea factorilor

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Precizaţi criteriile care stau la baza împărţirii capitalului tehnic în capital fix şi

circulant.

2. Specificaţii formele uzurii capitalului fix ?

3. Analizaţi formele productivităţii muncii?

4. Când apare rata marginală de substituţie în producţie?

Page 26: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

26

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Eficienţa agregată a factorilor de producţie utilizaţi în obţinerea unui rezultat este exprimată

prin: a) costul global; b) utilitatea totală; c) costul marginal; d) productivitatea globală.

2. Eficienţa economică este cu atât mai mare cu cât: a) se munceşte mai puţin; b) eforturile

sunt mai mari; c) cheltuielile necesare obţinerii aceluiaşi efect sunt mai mici; d) se munceşte

mai puţin şi se cheltuieşte mai mult.

3. Productivitatea globală: a) exprimă eficienţa agregată a capitalului utilizat; b) creşte pe

măsura sporirii producţiei; c) exprimă eficienţa agregată a utilizării factorilor de producţie; d)

se modifică în aceeaşi proporţie cu nivelul costurilor medii.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Unitatea de studiu 5

Costul de producţie

Cuprins

5.1. Introducere

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

5.3. Conţinutul unităţii de studiu

5.3.1. Tipologia costului de producţie

5.3.2. Analiza costului de producţie

5.3.3. Căi de reducere a costurilor de producţie

5.4. Îndrumar pentru autoverificare

Page 27: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

5.1. Introducere

Acest capitol tratează concepte de bază privind costul de

producţie. De asemenea, în cadrul unităţii

prezentată analiza costului de producţie pe termen

termen lung, diferenţierea analizei constând în faptul că pe

termen scurt costurile se împart în costuri fixe şi costuri

variabile, iar pe termen lung toate costurile sunt variabile.

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� familiarizarea cu noţiunile de cost;

� prezentarea analizei costului de producţie;

� identificarea căilor de reducere a costului.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să definească diferitele tipuri de

costuri;

� studenţii vor putea să arate legăturile dintre evoluţia

costului şi evoluţia productivităţii muncii;

� studenţii vor putea să prezinte diferite metode de

reducere a costului de producţie.

Timpul alocat unităţii:

5.3. Conţinutul unităţii de

5.3.1. Tipologia costului de producţie

Introducere

Acest capitol tratează concepte de bază privind costul de

producţie. De asemenea, în cadrul unităţii de studiu este

prezentată analiza costului de producţie pe termen scurt şi pe

termen lung, diferenţierea analizei constând în faptul că pe

termen scurt costurile se împart în costuri fixe şi costuri

variabile, iar pe termen lung toate costurile sunt variabile.

Obiectivele şi competenţele unităţii de

tivele unităţii de învăţare:

noţiunile de cost;

analizei costului de producţie;

căilor de reducere a costului.

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să definească diferitele tipuri de

studenţii vor putea să arate legăturile dintre evoluţia

costului şi evoluţia productivităţii muncii;

studenţii vor putea să prezinte diferite metode de

reducere a costului de producţie.

Timpul alocat unităţii: 4 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

ostului de producţie

ECO�OMIE

27

Page 28: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

28

În procesul activităţii economice un rol deosebit, în afară

de procesul alocării şi combinării factorilor de producţie, ocupă

problema consumării lor. De aceea, pentru fiecare întreprindere

este importantă calcularea costului de producţie.

Costul de producţie exprimă expresia bănească a

consumului de factori de producţie.

5.3.3. Căi de reducere a costurilor de producţie

Aşa cum am mai menţionat, costul total mediu nu este o

mărime constantă. Acesta mărime este influenţată de o serie de

factori, printre care importanti sunt:

� Consumul de factori de producţie pe unitatea de produs.

Cu cât consumul de factori de producţie creşte, cu atât

costul costal şi costul mediu total creşte.

� �ivelul productivităţii. La un preţ constant al factorilor

de producţie, costul mediu şi costul marginal se afla într-

o relatie inversă cu productivitatea. Astfel, costul total

mediu scade atunci când productivitatea medie creşte şi

invers. Şi, costul marginal se reduce, pe măsură ce

productivitatea marginală creşte

� Preţul factorilor de producţie utilizaţi (respectiv preţul

la care sunt achizitionate materiile prime, materialele,

combustibilul etc. ). La un consum al factorilor de

producţie pe unitatea de produs considerat constant,

atunci dacă preţul factorilor de producţie va creşte, şi

costul total va creşte (si invers).

5.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 5

Există o strânsă legătură între costul total mediu şi costul marginal. Costul marginal atrage

după sine modificări ale costului mediu – în sensul creşterii sau scăderii. Astfel, costul mediu

Page 29: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

29

este crescător atunci când costul marginal îi este superior; costul mediu este descrescător,

atunci când costul marginal îi este inferior; costul marginal este egal cu costul mediu, atunci

când acesta din urmă se află la nivel minim.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ cost implicit, cost explicit, cost contabil, cost economic, profit normal

cuvenit

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiţi costul de producţie.

2. Care este profitul normal cuvenit?

3. Definiţi costul explicit.

4. Menţionaţi cinci căi de reducere a costului de producţie.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Când preţul este 10.000 u.m., CF = 1.000.000 u.m., iar CVM = 600 u.m., pragul de

rentabilitate va fi: a) 200; b)106,38; c) 138; d) 103, 68.

2. CFM a crescut cu 25%, în condiţiile reducerii producţiei de 1,25 ori, ceea ce înseamnă că:

a) CF s-a redus în acelaşi ritm cu producţia; b) CFM se reduce de mai puţin de 1,25 ori,

datele referindu-se la un termen lung; c) producţia se reduce mai rapid decât CFM; d)

indicele producţiei este 80%.

3) Dacă diferenţa dintre costul total mediu şi costul fix mediu din perioada de bază este zero,

iar CV2>0, atunci: a) producţia din perioada de bază este zero; b) producţia creşte sau scade

în aceeaşi proporţie cu CV; c) producţia se reduce; d) costul total se modifică în aceeaşi proporţie

cu producţia.

Page 30: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

30

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 31: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

Cuprins

6.1. Introducere

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

6.3.1 Definirea pieţei

6.3.2 Concurenţa – element al economiei de piaţă

6.3.3 Piaţa cu concurenţă imperfectă

6.4. Îndrumar pentru autoverificare

6.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la

preţ şi concurenţă.

De asemenea tratează aspectele referitoare la piaţa cu

concurenţă perfectă şi concurenţă imperfectă. Un loc distinct

în cadrul unităţii de studiu îl deţine

pieţei şi legile cererii şi ofertei.

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� cunoaşterea conţinutului, funcţiilor şi tipurilor de

pieţe;

� înţelegerea concurenţei ca resort al economi

� cunoaşterea preţului, definirea acestuia, funcţiile

îndeplinite în economia de piaţă.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să definească noţiunea piaţă, preţ şi

Unitatea de studiu 6

Piaţa şi concurenţa

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

element al economiei de piaţă

6.3.3 Piaţa cu concurenţă imperfectă

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la piaţă,

De asemenea tratează aspectele referitoare la piaţa cu

concurenţă perfectă şi concurenţă imperfectă. Un loc distinct

îl deţine atingerea echilibrului

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

cunoaşterea conţinutului, funcţiilor şi tipurilor de

înţelegerea concurenţei ca resort al economiei de piaţă;

cunoaşterea preţului, definirea acestuia, funcţiile

îndeplinite în economia de piaţă.

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să definească noţiunea piaţă, preţ şi

ECO�OMIE

31

Page 32: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

32

concurenţă;

� studenţii vor putea să identifice diferitele tipuri de

pieţe concurenţiale;

� studenţii vor putea să descrie elementele determinante

privind diferitele tipuri de pieţe concurenţiale.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare

6.3.1. Definirea pieţei

Piaţa este o categorie specifică economiei de schimb

care exprimă ansamblul relaţiilor generate de actele de

vânzare-cumpărare, împreună cu fenomenele legate de

manifestarea cererii şi ofertei şi în conexiune cu spaţiul şi

timpul în care acestea se desfăşoară.

Piaţa poate fi definită din mai multe unghiuri care,

completează şi întregesc înţelesul asupra conţinutului acestuia.

6.3.2. Concurenţa – element al economiei de piaţă

Concurenţa reprezintă o trăsătură esenţială a

economiei de piaţă, un model de comportament al agenţilor

economici în sistemul de piaţă, o rivalitate între participanţii la

actul de vânzare-cumpărare, un raport de forţe dintre aceştia, o

opoziţie vizibilă pe piaţa factorilor de producţie, a bunurilor

de consum şi serviciilor. Mulţi economişti apreciază

concurenţa drept “calea cea mai bună de satisfacere a

intereselor tuturor”.

6.3.3. Piaţa cu concurenţă imperfectă

Concurenţa perfectă presupune acel raport de piaţă în

care, pe de-o parte, toţi producătorii / vânzătorii pot să vândă

Page 33: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

33

toată producţia, la preţul pieţei, fără ca vreunul dintre ei, sau

toţi împreună să poată influenţa respectivul preţ de piaţă, iar,

pe de altă parte, consumatorii – cumpărătorii să poată

achiziţiona tot ce au nevoie, în cantitatea dorită, la acelaşi preţ

al pieţei, fără a-l putea modifica după voinţa lor.

Concurenţa perfectă este un model teoretic,

inaplicabil în viaţa reală.

6.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 6

Privită în ansamblu, piaţa reprezintă un sistem deosebit de complex, format dintr-o

multitudine de segmente, forme şi tipuri de pieţe care se găsesc într-o strânsă interdependenţă.

Evoluţia preţurilor pe o anumită piaţă afectează în timp nivelul preţurilor existente pe celelalte

pieţe.

Concurenţa reprezintă o trăsătură esenţială a economiei de piaţă, un model de

comportament al agenţilor economici în sistemul de piaţă, o rivalitate între participanţii la

actul de vânzare-cumpărare, un raport de forţe dintre aceştia, o opoziţie vizibilă pe piaţa

factorilor de producţie, a bunurilor de consum şi serviciilor.

Concurenţa perfectă este aceea în care un număr nelimitat de producători şi

consumatori se confruntă pe piaţă la un moment dat, astfel încât cumpărătorul are o cât mai

mare posibilitate de alegere.

Piaţa cu concurenţă imperfectă este aceea în care producătorii şi consumatorii pot

exercita individual presiuni asupra preţului sau cantităţii cerute sau oferite.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ Piaţă, concurenţă perfectă, concurenţă imperfectă, monopol, oligopol,

piaţă monopolistică.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care este definiţia pieţei?

Page 34: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

34

2. Enumeraţi funcţiile pieţei.

3. Care este diferenţa dintre concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă?

4. Prezentaţi caracteristicile pieţei monopolistice.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. În condiţiile economiei de piaţă: a) nu există concurenţă neloială; b) monopolul este

predominant; c) toate preţurile se formează în mod liber; d) preţurile influenţează

comportamentul agenţilor economici.

2. Dacă preţul unui bun: a) este egal cu costul unitar al bunului respectiv, nu se obţine profit

normal; b) este mai mare decât costul mediu, se obţine şi profit pur; c) este egal cu costul

mediu, nu se obţine profit economic; d) se reduce nu se mai obţine profit.

3. În cadrul economiei de piaţă, preţurile: a) se formează exclusiv în funcţie de raportul dintre

cerere şi ofertă; b) bunurilor economice constituie singurul mecanism de reglare a vieţii

economice; c) au o puternică încărcătură informaţională; d) reflectă egalitatea cererii cu

oferta.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 35: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

Unitatea

Veniturile agenţilor economici

Cuprins

7.1. Introducere

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

7.3.1 Salariul

7.3.2 Dobânda

7.3.3 Profitul

7.4. Îndrumar pentru autoverificare

7.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare veniturile

aferente fiecărei categorii de factori de producţie

De asemenea tratează modul de realizare a fiecărui venit şi

metodele de calcul specifice.

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� analiza comparativă a veniturilor fundamentale şi

desprinderea, pe această bază, a asemănărilor şi

deosebirilor dintre ele.

� evidenţierea interdependenţelor dintre mărimea

evoluţia veniturilor, pe de o parte, şi dinamica

eficienţei economice, pe de altă parte.

� cercetarea efectelor proceselor/forţelor specifice

fiecărei pieţe concrete şi a conexiunilor dintre ele

asupra structurii şi dinamicii veniturilor fundamentale.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să identifice diferitele tipuri de

Unitatea de studiu 7

Veniturile agenţilor economici

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare veniturile

aferente fiecărei categorii de factori de producţie.

De asemenea tratează modul de realizare a fiecărui venit şi

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

analiza comparativă a veniturilor fundamentale şi

desprinderea, pe această bază, a asemănărilor şi

evidenţierea interdependenţelor dintre mărimea şi

evoluţia veniturilor, pe de o parte, şi dinamica

eficienţei economice, pe de altă parte.

cercetarea efectelor proceselor/forţelor specifice

fiecărei pieţe concrete şi a conexiunilor dintre ele

asupra structurii şi dinamicii veniturilor fundamentale.

petenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să identifice diferitele tipuri de

ECO�OMIE

35

Page 36: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

36

venituri aferente factorilor de producţie;

� studenţii vor putea să calculeze profitul relativ şi

absolut, salariul real şi nominal şi formele dobânzii;

� studenţii vor putea să descrie elementele determinante

privind diferitele tipuri de venituri.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare

7.3.1. Salariul

În urma proceselor de distribuţie şi redistribuţie a venitului, se

formează veniturile personale care privesc direct gospodăriile,

populaţia ca atare.

Folosit iniţial pentru a desemna suma de bani pe care o

primeau soldaţii romani pentru a-şi cumpăra sarea (salarium),

termenul de salariu a primit ulterior sensul de venit al unei

persoane care munceşte pentru altcineva, faţă de care este

dependentă juridic sau economic.

De-a lungul secolelor, noţiunea de salariu şi-a

modificat şi diversificat semnificaţia.

Salariul reprezintă remunerarea posesorului muncii

pentru activitatea depusă. Este parte din valoarea nou creată în

decursul muncii.

7.3.2. Dobânda

Iniţial, dobânda a fost legată de creditul pentru

consum; apoi, ea a însemnat o plată pentru a primi dreptul de

a folosi creditul cu destinaţie economico-productivă. În cea

mai mare parte a ei, teoria modernă a creditului şi a dobânzii

reflectă relaţiile ce se manifestă în cazul unor astfel de

Page 37: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

37

împrumuturi. Fiind plătită (încasată) peste mărimea capitalului

folosit, dobânda este o formă de venit care caracterizează o

economie de piaţă eficientă şi în progres; numai acele

activităţi care se încadrează în acest criteriu sunt aducătoare

de dobândă.

7.3.3. Profitul

Una din formele fundamentale de venit care se

formează în economia de piaţă concurenţială este profitul. El

este unul din conceptele folosite în teoria şi practica

economică cu o mare diversitate de înţelesuri1.

În accepţiune cea mai largă profitul reprezintă câştigul

sau avantajul realizat, în formă băneasca, dintr-o acţiune sau

activitate de către cei care le iniţiaza.

7.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 7

De-a lungul secolelor, noţiunea de salariu şi-a modificat şi diversificat semnificaţia.

Clasicii economiei politice considerau salariul un venit ce recompensează munca,

mărimea acestuia oscilând în jurul nivelului lui natural. Substanţa salariului şi mărimea lui

erau explicate prin ceea ce economiştii clasici au numit teoria costului formării resurselor de

muncă. Într-o asemenea optică, salariul este definit ca suma de bani prin care se asigură

strictul necesar pentru întreţinerea salariatului şi a familiei sale.

Dobânda este venitul adus celui care dă cu împrumut (creditorul) încasat de la cel ce ia

un împrumut (debitorul) şi plătit de acesta din urmă pentru achiziţionarea utilităţii unei sume

de bani pe o perioadă determinată.

Concepte şi termeni de reţinut

1 G. Manea, I. Popescu, op. cit.,

Page 38: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

38

⋅ Venit, salariul nominal, salariul real, dobândă simplă, dobândă compusă,

rata dobânzii, profit.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Enumeraţi veniturile factorilor de producţie?

2. Definiţi salariul real.

3. Precizaţi diferenţa dintre dobânda reală şi dobânda nominală?

4. Prezentaţi formele ratei profitului.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Constituie venituri ale factorilor de producţie: a) impozitul; b) economiile; c) veniturile

bugetare; d) salariul.

2. Dobânda compusă intervine atunci când: a) se acordă un credit mai mare de 50 milioane

lei; b) durata creditului este de maxim un an; c) durata creditului este mai mare de 1 an, iar

dobânda ce trebuia plătită anual se adaugă la capitalul împrumutat aplicându-se deci dobândă

la dobândă; d) durata creditului este mai mare de 1 an, iar dobânda se plăteşte periodic.

3. Dobânda: a) încasată este egală cu profitul băncii; b) constituie sursa profitului bancar; c)

reprezintă venitul obţinut pentru sacrificarea lichidităţilor; d) compusă reprezintă diferenţa

dintre capitalul propriu şi capitalul împrumutat.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 39: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

Rezultatele

Cuprins

8.1. Introducere

8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

8.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

8.3.1 Sistemul Conturilor Naţionale

8.3.2 Indicatorii macroeconomici de rezultate

8.3.3 Echilibru macroeconomic

8.4. Îndrumar pentru autoverificare

8.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la

preţ şi concurenţă.

De asemenea tratează aspectele referitoare la piaţa cu

concurenţă perfectă şi concurenţă imperfectă. Un loc distinct

în cadrul unităţii de studiu îl deţine atingerea echilibrului

pieţei şi legile cererii şi ofertei.

8.2. Obiectivele şi competenţele unit

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� înţelegerea procesului complex de agregare a

rezultatelor economice de la nivelul agenţilor

economici până la scara economiei naţionale.

� deprinderea metodologiei de analiză şi comparare

internaţională a nivelului şi structurii diferitelor

economii naţionale, a performanţelor lor economice şi

sociale.

� realizarea unei analize ştiinţifice a evoluţiei

principalelor agregate economice în România,

Unitatea de studiu 8

Rezultatele macroeconomice

8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

8.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

8.3.1 Sistemul Conturilor Naţionale

8.3.2 Indicatorii macroeconomici de rezultate

macroeconomic

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la piaţă,

De asemenea tratează aspectele referitoare la piaţa cu

concurenţă perfectă şi concurenţă imperfectă. Un loc distinct

îl deţine atingerea echilibrului

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

înţelegerea procesului complex de agregare a

rezultatelor economice de la nivelul agenţilor

economici până la scara economiei naţionale.

deprinderea metodologiei de analiză şi comparare

ivelului şi structurii diferitelor

economii naţionale, a performanţelor lor economice şi

realizarea unei analize ştiinţifice a evoluţiei

principalelor agregate economice în România,

ECO�OMIE

39

Page 40: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

40

desprinderea cauzelor care au generat tendinţele

dominante şi fundamentarea unor măsuri de politică

economică pe termen scurt, mijlociu şi lung.

Competenţele unităţii de învăţare:

� studenţii vor putea să definească SCN;

� studenţii vor putea să identifice indicatorii

macroeconomici de rezultate în funcţie de criteriul

intern şi naţional;

� studenţii vor putea să analizeze situaţia existentă la

nivelul economiei naţionale pe baza rezultatelor

macroeconomice.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

8.3. Conţinutul unităţii de învăţare

8.3.1. Sistemul Conturilor �aţionale

Ţările cu economie de piaţă modernă pun la baza

măsurării rezultatelor macroeconomice teoria remunerării

factorilor de producţie, în funcţie de care s-a elaborat Sistemul

Conturilor Naţionale (SCN).

Contabilitatea Naţională sau Sistemul Conturilor

Naţionale2 este instrumental esenţial de colectare a unor date

numerice şi de cuantificare, într-o formă sintetică, simplificată, a

operaţiunilor principale din economia naţională. Ea reprezintă

macheta economiei naţionale şi pune un accent deosebit pe

relaţiile de interdependenţă dintre unităţile elementare ale

economiei, pe agregarea rezultatelor în cadrul

categoriilor macroeconomice semnificative, favorizând

analizele economice în termeni de flux (variaţia activităţii într-

2 G. Abraham - Frois, Economia politică, Editura Politică, Bucureşti, 1994

Page 41: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

41

o perioadă dată)3.

În prezent S.C.N. constituie principalul sistem de

evidenţă şi analiză macroeconomică utilizat în statistica

internaţională de majoritatea ţărilor lumii, în specialcele cu

economie de piaţă şi în calculele şi analizele economice

efectuate de organismele internaţionale (O.N.U., O.E.C.D.

etc.).

Sistemul Contabilităţii Naţionale (S.C.N.) din ţara

noastră reprezintă un sistem de evidenţă valorică a fluxurilor

economice, în expresie monetară, la nivelul economiei naţionale.

El are trei componente: sectorul agenţilor economici; conturile

naţionale; operaţiunile contabile4.

8.3.2. Indicatorii macroeconomici de rezultate

Rezultatele activităţii economice sunt înregistrate în

conturile naţionale la preţurile de bază sau ale producătorilor

şi/sau preţurile pieţei, care includ în plus impozitele indirecte

(TVA, accize etc.).

Produsul global brut reprezintă valoarea bunurilor

produse şi consumate în societate într-o periodă de timp

determinată, de regulă, un an.

Produsul intern brut (PIB) reprezintă valoarea

adăugată brută a producţiei realizată în interiorul unei ţări.

Produsul intern net (PI�) exprimă valoarea adăugată

netă a producţiei finale realizată în interiorul unei ţări.

Produsul naţional brut (P�B) exprimă valoarea

adăugată brută a producţiei obţinute de agenţii economici

naţionali.

Produsul naţional net (P��) exprimă valoarea

adăugată netă a producţiei de agenţii economici naţionali.

8.3.3. Echilibru macroeconomic

3 M. Băcescu, A. Băcescu, Macroeconomie, Editura ALL, Bucureşti, 1993 4 N. Dobrotă, Economie, EdituraEconomică, Bucureşti, 1995.

Page 42: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

42

Desfăşurarea normală a circuitului economic şi

realizarea unor performanţe economice optime implică

dezvoltarea echilibrată a economiei în ansamblu. Din punct de

vedere teoretic echilibrul la nivel macroeconomic reflectă

acea stare a economiei în care toate pieţele sunt simultan în

echilibru, fără existenţa excesului de cerere sau de ofertă.

Diversitatea deosebită a factorilor ce condiţionează evoluţia

cererii şi/sau ofertei ansamblului pieţelor face ca o astfel de

stare să nu se întâlnească efectiv niciodată, economia tinzând

spre ea ca spre ceva ideal. Aşa cum în realitate nu există piaţă

pură şi perfectă, tot astfel echilibrul macroeconomic există

mai întâi ca un concept teoretic.

Din punctul de vedere al sferei de cuprindere (al

pieţelor la care se referă), echilibrul economic poate fi parţial

şi general. Ca expresie a echilibrelor tuturor segmentelor

pieţei naţionale, echilibrul economic general se manifestă doar

ca echilibru macroeconomic.

8.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 8

Macroeconomia reprezintă o realitate a economiei naţionale a fiecărei ţări, surprinzând

ansamblul forţelor principale care acţionează şi interacţionează în interiorulunei economii

naţionale, în virtutea cărora economia evoluează ciclic, cunoscând perioade de boom

economic, dar şi ani de recesiune5.

Macroeconomia exprimă procesele, faptele şi comportamentele agenţilor economici agregaţi,

ca relaţii multiple între cei individuali şi se referă la mărimile şi variabilele agregate ale

intrărilor (input-uri) şi ieşirilor (output-uri) structurilor economice dintr-o ţară, privite

independent de comportamentele individuale ale actorilor vieţii economice.

5 D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie. Ediţia a – II – a, Editura Economică, Bucureşti, 2001

Page 43: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

43

Criteriul de bază al structurării acestor procese şi comportamente este interesul

individual şi de grup astfel încât macroeconomia nu se identifică cu economia naţională.6

O problemă economică devine macroeconomică atunci şi acolo unde aceasta:

� are efecte (stimulează sau afectează) realizarea intereselor generale ale agenţilor

economici ai unei structuri;

� este legată de formarea sau consolidarea unei structuri - de regulă naţionale;

� determină acţiuni convergente ale participanţilor, pentru menţinerea ei în anumite

limite.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ Piaţă, concurenţă perfectă, concurenţă imperfectă, monopol, oligopol,

piaţă monopolistică.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiţi Sistemul Conturilor Naţionale?

2. Precizaţi diferenţa dintre PIB ŞI PNN.

3. Cum se determină soldul valorii factorilor de producţie în raport cu străinătatea?

4. Definiţi deflatorul PIB.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Consumul capitalului fix nu se include în: a) P.N.B.; b) consumul intermediar; c)

investiţiile brute; d) consumul menajelor.

6 M. Isărescu, Reflecţii economice, Academia Română, Bucureşti, 2001

Page 44: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

44

2. Produsul naţional net: a) se determină scăzând amortizarea din PIB; b) exprimat în preţurile

factorilor reprezintă venitul naţional; c) este egal cu PIN; d) reprezintă valoarea adăugată

brută din economia naţională.

3. Comparativ cu P.G.B., P.I.B. este: a) uneori diferit; b) egal; c) mai mare; d) mai mic.

4. P.G.B. creşte mai rapid decât P.I.B., ceea ce înseamnă că:

a) ponderea consumului intermediar scade;

b) P.I.B. creşte mai lent comparativ cu creşterea consumului intermediar;

c) consumul intermediar creşte mai încet decât P.I.B.;

d) cel mai rapid cresc cheltuielile materiale.

5. Dacă soldul dintre producţia finală a agenţilor naţionali ce-şi desfăşoară activitatea în

străinătate şi a agenţilor străini ce-şi desfăşoară activitatea în ţară este zero, atunci:

a) P.I.B. = P.N.B.;

b) amortizarea =investiţiile nete;

c) C=S;

d) P.I.N. > P.I.B.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 45: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

Unitatea

Venitul şi componentele sale

Cuprins

9.1. Introducere

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

9.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

9.3.1 Venitul naţional

9.3.2 Consumul

9.3.3 Economiile şi investiţiile

9.4. Îndrumar pentru autoverificare

9.1. Introducere

În acest capitol sunt tratate aspectele referitoare la

venitul naţional, consum şi investiţii

De asemenea sunt prezentate aspectele referitoare la

multiplicatorul şi acceleratorul investiţiilor în cadrul

economiei naţioanle.

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� cunoaşterea formelor principale de

economiei naţionale.

� interpretarea factorilor obiectivi şi subiectivi care

influenţează cheltuielile pentru consum prin prisma

condiţiilor concrete din ţara noastră, în actuala etapă.

� deprinderea studenţilor cu calcule economice

referitoare la indicatorii ce reflectă consumul,

economisirea şi investiţiile.

� cunoaşterea punctelor de vedere, dominante în ştiinţa

economică, cu privire la procesele de consum şi de

economisire, la scara colectivităţilor umane.

Unitatea de studiu 9

Venitul şi componentele sale

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

9.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

9.3.3 Economiile şi investiţiile

pentru autoverificare

Introducere

În acest capitol sunt tratate aspectele referitoare la

venitul naţional, consum şi investiţii.

De asemenea sunt prezentate aspectele referitoare la

multiplicatorul şi acceleratorul investiţiilor în cadrul

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

cunoaşterea formelor principale de venit la nivelul

interpretarea factorilor obiectivi şi subiectivi care

influenţează cheltuielile pentru consum prin prisma

condiţiilor concrete din ţara noastră, în actuala etapă.

deprinderea studenţilor cu calcule economice

re la indicatorii ce reflectă consumul,

economisirea şi investiţiile.

cunoaşterea punctelor de vedere, dominante în ştiinţa

economică, cu privire la procesele de consum şi de

economisire, la scara colectivităţilor umane.

ECO�OMIE

45

Page 46: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

46

� realizarea unei conexiuni între problemele teoretice ale

consumului, economisirii şi investiţiilor şi realităţile

din ţara noastră în etapa actuală de tranziţie spre

economia de piaţă.

Competenţele unităţii de învăţare:

� studenţii vor putea să definească noţiunea de venit

naţional, consum şi economii;

� studenţii vor putea să identifice conexiunile dintre

venitul naţional şi componentele sale, consum şi

economii;

� studenţii vor putea să analizeze relaţia dintre

modificarea investiţiilor şi modificarea venitului.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

9.3. Conţinutul unităţii de învăţare

9.3.1. Venitul naţional

Venitul naţional este, conform lui Alfred Marshall,

produsul total net al agenţilor economici şi singura sursă de

plată a acestora.

V� = P��pf

9.3.2. Consumul

Consumul reprezintă partea din venitul disponibil

cheltuită pentru achiziţionarea de bunuri materiale şi servicii

care părăsesc sfera producţiei, destinate satisfacerii directe a

trebuinţelor personale ale populaţiei şi/sau trebuinţelor

generale de consum ale societăţii

9.3.3. Economiile şi investiţiile

Economiile (E) reprezintă surplusul de venit disponibil

Page 47: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

47

(V) peste cheltuielile de consum (C).

În procesul repartiţiei venitului se are în vedere atât

satisfacerea trebuinţelor prezente, cât şi a celor viitoare, adică

o anumită proporţie între consum şi economii.

Economiile se concretizează, în principal, în plasamente

sub formă de investiţii sau în tezaurizarea lor.

Prin investiţii se înţelege totalitatea cheltuielilor care

se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital, în vederea

sporirii avuţiei societăţii7.

Corelaţia care se formează în timpul şi spaţiul

economiei între consum, economii, investiţii, producţie, venit

etc. se află sub exigenţele principiilor multiplicatorului şi

acceleratorului.

Multiplicatorul (k) reliefează influenţa investiţiilor

asupra venitului.

9.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 9

Consumul, ca proces de utilizare a bunurilor şi serviciilor, are funcţii complexe şi de

maximă importanţă atât în satisfacerea directă a trebuinţelor oamenilor, cât şi asupra

producţiei, asupra gradului de folosire a factorilor de producţie, asupra echilibrului şi

dinamismului economic.

Consumul care îşi are sursa în venitul curent şi se modifică o dată cu variaţia acestuia

se numeşte consum indus, iar consumul care nu depinde de venitul realizat se numeşte

consum autonom.

Concepte şi termeni de reţinut

venit, consum, economii şi investiţii, multiplicatorul investiţiilor,

principiul acceleratorului.

7 D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, Ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2001

Page 48: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

48

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiţi venitul naţional?

2. Prezentaţi corelaţiile ce arată relaţia dintre modificarea venitului şi modificarea

consumului şi a economiilor.

3. Analizaţi legea psihologică fundamentală a lui Keynes?

4. Prezentaţi principiul multiplicatorului.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. La o creştere a venitului, cu o mărime dată, consumul şi economiile vor creşte: a) în

aceeaşi proporţie; b) în proporţii diferite; c) cu mai mult sporul venitului; d) cu mai puţin

sporul venitului.

2. Cu cât înclinaţia marginală spre economii este mai mică, cu atât multiplicatorul investiţiilor

va fi: a) mai mare; b) mai mic; c) egal cu acceleratorul; d) mai mare decât consumul

intermediar.

3. În condiţiile în care economiile cresc mai rapid decât consumul: a) rata consumului creşte;

b) rata economiilor creşte; c) rata consumului se reduce; d) rata economiilor se reduce.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 49: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

Rolul creşterii economice în dezvoltarea economiei naţionale

Cuprins

10.1. Introducere

10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

10.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

10.3.1 Creşterea economică şi delimitările acesteia

10.3.2 Modele de creştere economică practicate prin politicile macroeconomice

10.3.3 Dezvoltarea durabilă

10.4. Îndrumar pentru autoverificare

10.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la

şi dezvoltarea economică.

De asemenea tratează aspectele referitoare la modelele

creşterii economice şi conceptul de dezvoltare durabilă.

10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� înţelegerea conţinutului şi semnificaţiilor

creştere şi dezvoltare economică pe baza analizei

interdependenţelor dintre dinamica macroeconomică şi

dinamica demografică.

� desprinderea elementelor cu caracter universal şi a

celor particulare presupuse de modelele/politicile

ţărilor în dezvoltare.

� sesizarea interdependenţelor dintre modelele sau

strategiile dezvoltării economice mondiale.

Unitatea de studiu 10

Rolul creşterii economice în dezvoltarea economiei naţionale

10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

10.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

10.3.1 Creşterea economică şi delimitările acesteia

10.3.2 Modele de creştere economică practicate prin politicile macroeconomice

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la creşterea

De asemenea tratează aspectele referitoare la modelele

creşterii economice şi conceptul de dezvoltare durabilă.

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

înţelegerea conţinutului şi semnificaţiilor noţiunilor de

creştere şi dezvoltare economică pe baza analizei

interdependenţelor dintre dinamica macroeconomică şi

desprinderea elementelor cu caracter universal şi a

celor particulare presupuse de modelele/politicile

sesizarea interdependenţelor dintre modelele sau

strategiile dezvoltării economice mondiale.

ECO�OMIE

49

10.3.2 Modele de creştere economică practicate prin politicile macroeconomice

Page 50: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

50

Competenţele unităţii de învăţare:

� studenţii vor putea identifica diferitele tipuri de

creştere economică;

� studenţii vor putea prezenta condiţiile pentru

realizarea unei dezvoltări economice durabile;

� studenţii vor putea să descrie elementele determinante

privind diferitele modele de creştere economică.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

10.3. Conţinutul unităţii de învăţare

10.3.1. Creşterea economică şi delimitările acesteia

Creşterea economică este un proces complex care

vizează atât sistemul economic în ansamblul său dar şi

dinamica sa. El se desfăşoară într-u anumit spaţiu şi într-un

anumit timp. Ultimii ani par să fi extins spaţiul la nivelul

întregului glob iar timpul, sub forma "moştenirii generaţiilor

viitoare” la prezent şi la viitorul previzibil.

10.3.2. Modele de creştere economică practicate prin

politicile macroeconomice

Modelele creşterii economice sunt o construcţie logico

- matematică care evidenţiază ansamblul de factori care

concură la creşterea producţiei naţionale pe ansamblu şi pe

cap de locuitor şi care pun în evidenţă dependenţa

producţiei faţă de factori printr-un sistem de ecuaţii.

Modelele creşterii economice sunt caracterizate de8:

� acoperă întreg spaţiul naţional deci sunt modele

macroeconomice;

� sunt modele de dinamică economică, reflectând

8 N. Dobrotă, op. cit.

Page 51: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

51

modificarea în timp a valorii diverşilor parametrii ai

creşterii economice.

� conceptul de traiectorie economică semnifică astfel o

succesiune de stări efectiv atinse sau previzibile pe un

anumit orizont de timp.

10.3.3. Dezvoltarea durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naştere acum

30 de ani, ca răspuns la apariţia problemelor de mediu şi a

crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie.

Practic, Conferinţa privind Mediul de la Stockholm din

1972 este momentul în care se recunoaşte că activităţile

umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurător, ceea

ce pune pericol viitorul Planetei.

Câţiva ani mai târziu, în 1983, îşi începea activitatea

Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED), după

o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

În 1985 era descoperită gaura din stratul de ozon de

deasupra Antarcticii şi, prin Convenţia de la Viena a început

căutarea unor soluţii pentru reducerea consumului de

substanţe care dăunează stratului protector de ozon care

înconjoară Planeta.

În 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobal, în

cadrul Raportului WCED de la Brundtland a fost formulată

cea mai citată definiţie a dezvoltării durabile: “Dezvoltarea

durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a

compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface

nevoile lor”9.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină,

însă, foarte cunoscut abia după Conferinţa privind mediul şi

dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro în

vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul

Pământului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor

9 www.dezvoltareadurabilă.org

Page 52: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

52

convenţii referitoare la schimbările de climă (reducerea

emisiilor de metan şi dioxid de carbon), diversitatea biologică

(conservarea speciilor) şi stoparea defrişărilor masive. Tot

atunci a fost elaborată şi Agenda 21 - planul de susţinere a

dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv şi al

Uniunii Europeane, începând cu 1997, când a fost inclus în

Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul de la

Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a

UE, căreia i-a fost adaugată o dimensiune externa la

Barcelona, în 2002.

10.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 10

Primele preocupări ale clasicilor s-au îndreptat în mod cert către problema creşterii

economice. Modelul elaborat de Adam Smith şi dezvoltat de Malthus avea un subînţeles

agrar.

Creşterea industrială evidentă care s-a produs începând cu cea de a doua jumătate a

secolului XVIII cerea o explicaţie diferită. Modelul elaborat de Ricardo si Marx a inclus prin

urmare capitalul ca principal factor de creştere economică. Aşadar, prezenta multe similitudini

cu predecesorii săi şi a condus concluzii de asemenea pesimiste. Muncitorii sunt cei care

acţionează în această situaţie ca factor limitat. Acumularea de capital trebuie să ducă la

creşterea cantităţii de capital existentă pentru un muncitor. Lipsa tot mai acută a muncitorilor

face ca salariul real încasat să crească şi să descrească productivitatea capitalului. Impozitul

pe profit se reduce în mod continuu, până când devine zero şi încetează fenomenul de

acumulare. Se ajunge astfel din nou la un stat staţionar.

Concepte şi termeni de reţinut

Page 53: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

53

⋅ creştere economică, dezvoltare durabilă, creştere economică zero,

creştere economică negativă.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Precizaţi tipurile creşterii economice?

2. Specificaţi principiile dezvoltării durabile.

3. Prezentaţi factorii creşterii economice?

4. Definiţi conceptul de model economic.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Progresul tehnic: a) exprimă perfecţionarea mijloacelor de producţie şi a bunurilor; b) este

o componentă a progresului social; c) este posibil doar în ţările cu economie de piaţă; d) este

necesar numai în ţările în curs de dezvoltare.

2 Premisele creşterii economice sunt: a) cantitatea de resurse disponibile; b) dezvoltarea

factorilor de producţie; c) condiţia natural-umană şi ecologică; d) condiţia educaţională.

3. Modelele creşterii economice se caracterizează prin: a) faptul că acoperă întreg spaţiul

economic naţional; b) dinamicitate; c) operaţionalitate; d) stabilirea unor modele pentru

comportamentul agenţilor economici.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 54: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

54

Unitatea

Cuprins

11.1. Introducere

11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

11.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

11.3.1 Cauzele inflaţiei

11.3.2 Formele inflaţiei

11.3.3 Consecinţele inflaţiei

11.4. Îndrumar pentru autoverificare

11.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la

În acest sens în cadrul unităţii de invăţare sunt prezentate

mecanismele formării procesului inflaţionist, diferitele forme

ale inflaţiei precum şi consecinţele acesteia.

11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� cunoaşterea mecanismului de formare a procesului

inflaţionist;

� înţelegerea mecanismului de acţiune a inflaţiei;

� cunoaşterea consecinţelor inflaţiei.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să analizeze cauzele apariţiei

inflaţiei;

� studenţii vor putea să identifice

inflaţie;

� studenţii vor putea să identifice măsurile

Unitatea de studiu 11

Efectele inflaţiei

11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

11.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare la inflaţie.

În acest sens în cadrul unităţii de invăţare sunt prezentate

mecanismele formării procesului inflaţionist, diferitele forme

ale inflaţiei precum şi consecinţele acesteia.

Obiectivele şi competenţele unităţii de

ii de învăţare:

cunoaşterea mecanismului de formare a procesului

înţelegerea mecanismului de acţiune a inflaţiei;

cunoaşterea consecinţelor inflaţiei.

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să analizeze cauzele apariţiei

studenţii vor putea să identifice diferitele tipuri

studenţii vor putea să identifice măsurile

ECO�OMIE

Page 55: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

55

antiinflaţioniste.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

11.3. Conţinutul unităţii de învăţare

11.3.1. Cauzele inflaţiei

Cauzele inflaţiei generează şi forme specifice de inflaţie, şi

anume10:

� Inflaţia prin monedă;

� Inflaţia prin cerere ;

� Inflaţia prin costuri;

� Inflaţia prin credit.

� Inflaţia prin buget.

11.3.2. Formele inflaţiei

Deşi există o mare diversitate de clasificări ale inflaţiei

în literatura economică, o clasificare sintetică este făcută de

H.Frich, şi anume:

a) dupa funcţionarea mecanismului pieţei există:

� inflaţia deschisă.

� inflaţia reprimată.

b) după ritmul de creştere a preţurilor apare :

� inflaţie târâtoare;

� inflaţie moderată;

� inflaţie rapidă (accelerată);

� inflaţie galopantă (cu doua cifre);

� megainflaţia;

� hiperinflaţia.

10 G. Manea, I. Popescu, Economie, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2008.

Page 56: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

56

11.3.3. Consecinţele inflaţiei

Efectele inflaţiei sunt numeroase şi contradictorii, ele

acţionează în sensuri diferite şi se răsfrâng asupra vieţii

economice prin creşterea instabilităţii şi incertitudinii, iar

asupra comportamentului agenţilor economici prin căutări

febrile de a se sustrage efectelor negative ale inflaţiei sau cel

puţin de a diminua pierderile provocate de ea.

11.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 11

Fenomenul inflaţionist s-a facut simţit în viaţa oamenilor încă de la începuturi sub

diverse forme, care au afectat într-o mare măsura bunul mers al vieţii economice, sociale şi

politice.

În literatura de specialitate există diferite puncte de vedere cu privire la natura şi

cauzele procesului inflaţionist. Astfel, economistul francez Jean-Marie Albertini consideră că

nu orice creştere de preţuri înseamnă inflaţie. Creşterea inflaţionistă a preţurilor presupune ca

preţurile să sporească mai rapid decât cele internaţionale, să se generalizeze şi să se

prelungească fără perspective clare de încetinire, având efecte economice şi sociale patologice

pentru ansamblul economiei naţionale11.

Inflaţia contemporană constă, în principal, în procesul de depreciere a monedei

naţionale, de scădere a valorii sau a puterii de cumpărare a banilor. Ea se manifestă ca o

creştere generalizată şi de durată a preţurilor şi reflectă modificări structurale între circulaţia

banilor depreciaţi şi fluxurile reale din economie.

La baza declanşării şi perpetuării inflaţiei se pot afla numeroşi factori generali şi

particulari.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ Inflaţie, hiperinflaţie, megainflaţie, inflaţie târâtoare, inflaţie galopantă,

inflaţie rapidă.

11 J.M. Albertini, Les rouges de l’ Economie naţionale, Editura Economie et Humanisme, Paris, l988.

Page 57: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

57

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiţi inflaţia?

2. Enumeraţi formele inflaţiei.

3. Prezentaţi consecinţele inflaţiie?

4. Prezentaţi cauzele inflaţiei.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Cel mai utilizat indicator pentru măsurarea inflaţiei se referă la: a) indicele general al

preţurilor; b) indicele preţurilor de producţie; c) indicele preţurilor de consum; d) nivelul

preţurilor de export.

2. Inflaţia prin costuri poate fi generată de: a) deprecierea cursului de schimb al monedei

naţionale; b) atragerea şi utilizarea unor factori de producţie mai scumpi; c) extinderea

pieţelor de desfacere prin recâştigarea unora pierdute anterior; d) revendicările obţinute sub

presiunea mişcărilor sindicale.

3. Când rata inflaţiei este 50%: a) preţurile satisfactorilor cresc cu 50%, b) indicele general al

preţurilor este 150%; c) indicele preţurilor este 1,5%; d) indicele salariului real va fi 50%.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 58: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

58

Unitatea

Cauzele şi tipurile de şomaj

Cuprins

6.1. Introducere

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

6.3.1 Formele şomajului

6.3.2 Caracterizarea şomajului

6.3.3 Efecte economico - sociale ale şomajului

6.4. Îndrumar pentru autoverificare

12.1. Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare şomaj

În acest sens sunt prezentate formele şomajului şi efectele

economico-sociale ale şomajului.

12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii

studiu

Obiectivele unităţii de învăţare

� analiza aspectelor metodologice ale influenţelor

conjugate exercitate de o serie de procese demo

economice, tehnico-ştiinţifice şi social

evoluţiei şomajului.

� reliefarea efectelor social-

� prezentarea şi argumentar

diverselor politicii privind ameliorarea ocupării şi

reducerea şomajului.

Competenţele unităţii de învăţare

� studenţii vor putea să definească noţiunea de şomaj;

Unitatea de studiu 12

Cauzele şi tipurile de şomaj

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – timp alocat

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare:

6.3.2 Caracterizarea şomajului

sociale ale şomajului

pentru autoverificare

Introducere

Acest capitol tratează aspectele referitoare şomaj.

În acest sens sunt prezentate formele şomajului şi efectele

sociale ale şomajului.

Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

analiza aspectelor metodologice ale influenţelor

conjugate exercitate de o serie de procese demo-

ştiinţifice şi social-politice asupra

-economice ale şomajului.

prezentarea şi argumentarea sensului şi consecinţelor

diverselor politicii privind ameliorarea ocupării şi

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să definească noţiunea de şomaj;

ECO�OMIE

Page 59: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

59

� studenţii vor putea să identifice diferitele de şomaj;

� studenţii vor putea să descrie elementele determinante

privind efectele şomajului asupra vieţii economice şi

sociale.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

12.3. Conţinutul unităţii de învăţare

12.3.1. Formele şomajului

Şomajul apare ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivel

naţional, ca punct de întâlnire între cererea şi oferta globală de

muncă.

12.3.2. Caracterizarea şomajului

Caracterizarea şomajului, ca fenomen în condiţiile de

loc si de timp, se poate face sub următoarele aspecte:

� nivelul şomajului;

� durata şomajului.

12.3.3. Efecte economico - sociale ale şomajului

Efectele fenomenului de şomaj sunt adesea tratate

unilateral.

Se pune accentul fie pe efectele resimţite de şomer şi

de familia sa, fie pe cele naţionale: social economice, politice.

Asemenea efecte trebuie privite şi apreciate în unitatea lor şi

într-o succesiune logică.

Fenomenul şomajului generează o serie de costuri atât

personale, familiale, cât şi sociale.

Costul individual al şomajului este egal cu

diferenţa dintre salariul real pe care salariatul îl pierde

atunci când intră în şomaj şi indemnizaţia sau ajutorul de

şomaj acordate acestuia de către autoritatea publică.

Page 60: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

60

12.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de studiu 12

Şomajul este un fenomen strâns legat de dezvoltarea economică, industrială şi

postindustrială.

Şomajul reprezintă o problemă deosebit de complexă, prin implicaţiile sale influenţând

toate structurile (economice, sociale, politice, morale, etc.) ale societăţii.

Şomajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de muncă, lăsând în afară cealaltă latură a

pieţei muncii şi anume oferta de muncă. Paul Heyne referindu-se la modul cum Biroul de

Statistică a Muncii din SUA determină şi publică datele oficiale asupra şomajului, arată că

statutul denumit „şomer" este „rezultatul alegerilor făcute de oameni, respectiv: decizia de a

căuta activ o angajare; decizia de a nu accepta şansele de angajare oferite. Ambele sunt în

mod clar alegeri făcute de oameni" şi ca urmare „nivelul şomajului depinde atât de oferta cât

şi de cererea de forţă de muncă"12.

Concepte şi termeni de reţinut

⋅ Şomaj, şomer, şomaj natural, şomaj involuntar, rata şomajului, numărul

şomerilor.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiţi şomajul?

2. Definiţi şomajul voluntar.

3. Precizaţi condiţiile necesare pentru ca o persoană să fie considerată şomer?

4. Prezentaţi formele şomajului involuntar.

5. Enumerţi efectele economice şi sociale ale şomajului

12 P. Heyne, Modelul economic de gândire, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1991.

Page 61: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

61

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Şomajul involuntar: a) este generat de flexibilitatea salariilor în scădere; b) este prezent

doar în economiile aflate în tranziţie; c) este cauzat de evoluţia ciclică a economiei; d) se

datorează refuzului unor persoane de a accepta salariul oferit şi/sau condiţiile de muncă

existente.

2. Persoana care îşi pierde locul de muncă datorită restrângerii activităţii în anumite

anotimpuri poate fi încadrată în şomajul: a) structural; b) ciclic; c) tehnic; d) permanent.

3. Care din următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extindere şomajului: a)

reducerea puterii de cumpărare a banilor; b) creşterea ofertei de muncă ceteris paribus; c)

reducerea cererii de muncă, ceteris paribus; d) reducerea cursului valutar.

4. Şomajul voluntar: a) este generat de flexibilitatea salariilor în scădere; b) înregistrează o

tendinţă de creştere în ultimele decenii; c) este propriu celor care decid în mod deliberat să

înceteze să muncească; d) este generat de factori demografici.

5. În condiţiile economiei de piaţă, şomajul poate fi interpretat ca: a) o consecinţă a diviziunii

muncii; b) un dezechilibru microeconomic; c) un dezechilibru pe piaţa muncii; d)

dezechilibru între cererea globală şi oferta globală de muncă.

Bibliografie obligatorie

1.O.Milea, Economie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012

2. Gh. Manea, I. Popescu, Economie, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 62: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

62

Bibliografie

1. G. Abraham - Frois, Economia politică, Editura Politică, Bucureşti, 1994;

2. J.M. Albertini, A. Silem, Comprendre les theories economique. Cles de lectures,

Economie, Editions du Seuil, 1986

3. J.M. Albertini, Les rouges de l’ Economie naţionale, Editura Economie et

Humanisme, Paris, l988

4. C. Angelescu, I. Stănescu, Economie politică. Elemente fundamentale, Editura Oscar

Print, Bucureşti, 2000;

5. I. Băbaiţă, A. Duţă, Pieţe şi preţuri, Editura de Vest, Timişoara;

6. M. Băcescu, A. Băcescu, Macroeconomie, Editura ALL, Bucureşti, 1993;

7. C. Cămăşoiu, (coordonator), Economia şi sfidarea naturii, Editura Economică,

Bucureşti, 1994;

8. D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, Ediţia a – II- a, Editura Economică,

Bucureşti, 1999;

9. E.R. Chamberlin, La theorie de la concurrence monopolistique, PUF, 1953;

10. N. N. Constantinescu, Factorul economic al trecerii la sistemul economiei de piată,

Economistul (supliment) nr. 582, 1995;

11. N. N. Constantinescu, Problema metodei de cercetare în ştiinţa economică, Ed.

Economică, Bucuresti, 1998;

12. N. Dobrotă, Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997;

13. N. Dobrota (coord), Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

14. P. Heyne, Modelul economic de gândire, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1991;

15. A. Iancu, Tratat de economie, vol. 3, Editura Expert, Bucureşti, 1992;

16. M. Isărescu, Reflecţii economice, Academia Română, Bucureşti 2001;

17. C. C. Kiriţescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1982;

18. R. Lipsey, A. Chrystal, Economie pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

19. G. Manea, I. Popescu, Economie, Edituira Cermaprint, Bucureşti, 2008;

Page 63: 1. Economie - Milea Oana - bv.ucdc.robv.ucdc.ro/bv/M_1_Economie_Milea_Oana.pdf · 1) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei). 2) Economia Politică – ştiinţa

ECO�OMIE

63

20. M. Manoilecu, Forţele naţionale productive şi comerţul exterior, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, 1986;

21. M. Manoilescu, Încercări în filozofia ştiinţelor economice, 1938;

22. A. Marshall, Principi di economia politica, UTET, Torino, 1972;

23. C.R. McConnel, S.L. Brue, Economics, Thirteenth Edition, Mc Grow-Hill, Inc, 1996;

24. D. L. Meadows si altii, Limitele Cresterii, 1972;

25. Fr. Perroux, L'Economie du XX-e siècle, deuxieme édition argumentee, PUF, 1966;

26. C. Popescu, I. Gavrilă, D. Ciucur, Teorie economică general. Microeconomie, Editura

ASE, Bucureşti, 2005;

27. D. Ricardo, Despre principiile economiei politice şi impunerii, în Opere alese, vol. 1,

Editura Academiei Române, Bucureşti, 1959;

28. Dicţionar de economie, Ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2001;

29. P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica, Editura Teora, Bucuresti, 2000;

30. L. Stoleru, L’equilibre et la croissance economique, Dunod, Paris, 1969;

31. www.dezvoltareadurabilă.org