Miss Irak, SarahEedan, a postat perețelele de socializa-re un selfie cu MissIsrael, Adar Gandel-sman, contracandi-data sa la concursulMiss Univers 2017,din Las Vegas, de-clanșând reacții îm-părțite în social media, relateazăBBC.

Adar Gandelsman a postatși ea fotografia pe Instagram, ca-lificând-o pe Miss Irak drept "ui-mitoare". Postarea ei a primitaproape 3.000 de like-uri.

Având în vedere faptul că nuexistă relații diplomatice întreIsrael și Irak, unii, printre care

și Sabrina Bennoui,activă pe YouTube, aafirmat că postareaunei fotografii cu celedouă "nu este pe gus-tul tuturor".

Unele vocidin lumea arabă, careacuză Israelul de abu-zuri, au reacționat cu

furie. Asaad Abukhalil, un pro-fesor care lucrează în SUA, apostat pe Twitter< "Regina fru-museții din Irak pozează fericităcu regina frumuseții, a ocupațieiși brutalității".

Site-ul Srugim News se`ntreab[ dacă Miss Irak își vapierde coroana în urma acestuiselfie.

Dac[ ninge `n 21 noiembrie, de Vovidenie, va urma o iarn[

cu mult[ z[pad[ ;i un an roditor

Românii din nordul Ardealului în c[r\ile lui

Rodion Markovits

PAGINA 10

Cristina Busuioc strângeorice lucru peste care anii şi-aulăsat amprenta, care are în spateo poveste. Are cutii de tablă dinanii ‘60, ’70 şi ’80, dar și cutii debomboane impresionante prindesign-ul de publicitate dinperioada pe care o reprezintă. Unbriceag, găsit la vechituri, îșigăsește locul pe rafturi, alături desăpunuri și parfumuri vechi.

La un moment dat, o băteagândul să colecționeze bonsai. Înprezent are patru pe care îi ținepe un pervaz.

Cele mai multe achiziții le arede la piața de vechituri, care,spune ea, este cel mai ofertant loc<„Dacă aş avea de ales între 10 zilela piaţa de vechituri şi 10 zile înCaraibe, aş alege piaţa. În caz căse întâmplă să nu ajung acoloîntr-o duminică, simt că ampierdut ceva”.

Colecția de elefanți este ceamai numeroasă, însumând 150de figurine miniaturale.

Cristina Busuioc are `n s]nge microbul colec\iilor

Agenția americană a produ-selor alimentare și a medica-mentelor (FDA) a autorizat co-mercializarea primului compri-mat electronic care poate indicadacă un pacient și-a luat trata-mentul și când anume, infor-mează AFP.

Senzorul aflat în pilulă emiteun semnal care permite deter-minarea orei și datei când a fostluat un anumit medicament,precizează FDA într-un comu-nicat dat publicității luni seară.

Acest sistem de monitoriza-re este autorizat pentru a fi folo-

sit în tratamentul unor afecțiuniprecum schizofrenia, episoadelemaniacale și tulburările bipolare.Medicamentul se numește Ari-piprazol și este comercializat,din 2002, sub denumirea de Abi-lify.

După ce este înghițit, senzo-rul din pastilă, fabricat din cu-pru, magneziu și siliciu, produceun semnal electric atunci cândvine în contact cu lichidele dinstomac. După câteva minute,semnalul este captat de recepto-rul care se găsește într-un plas-ture lipit pe cutia toracică.

Primul comprimat electronic este autorizat `n SUA

S`n`tate Frumuse]e&Una din ;apte femei îns[rcinatedezvolt[ diabet gesta\ional

Fructoboratul de calciu previne hipocalcemia

PAGINA 8PAGINA 5

IAnul XV Nr. 760 Duminic[ 19 noiembrie 2017

Se distribuie `mpreun[ cu Informa\ia Zilei

Harry Winston a creat cele maicunoscute diamante din lume

PAGINA 7

Perioada de început a epocii moderne, secolul XVIII,este totodată și perioada de început a răspândirii mailargi a scrisului și cititului, dar, cu toate acestea în primajumătate a secolului XX analfabetismul era un fenomencât se poate de firesc. În acest context e destul de greusă ne imaginăm că prin anii 1750 la Carei să funcționezeo tipografie, cu o activitate foarte eficientă, așa cumreiese din documente. În volumul său intitulat "Nagy-Károly Rendezett tanácsú város törtenete 1848-ig" (Is-toria orașului "cu consiliu organizat" Carei, până în 1848)editat în 1892, Asztalos György, citând numeroase surseistorice și monografice vorbește, printre altele, și de acestmijloc indispensabil pentru propagarea culturii în rân-durile populației, care este, nu doar prima tipografie dinorașul Carei, ci și din întregul comitat al Sătmarului.

Vistiernicul familiei contelui Károlyi, Ébel Gábor,într-un volum cu 99 de pagini, intitulat "Egy magyarnyomda a XVIII-ik században" (O tipografie maghiarădin secolul XVIII), editat pe baza datelor adunate dinactele și scrisorile aflate la arhivele familiei Karoly, descrieistoria primei tipografii de la Carei. Aceasta a fost înfi-ințată de contele Karolyi Ferenc (foto), fiul renumituluiconducător al curuților, "pacificatorul" de la Satu Mare,contele Karolyi Sándor. Scopul său principal a fost reîn-viorarea vieții intelectuale din zonă, deoarece răscoaleleși războaiele din acea perioadă au afectat zona, nu doardin punct de vedere economic, dar au împins populațiași într-o sărăcire culturală de nedescris. Pentru a-și puneplanul în practică a găsit repede și omul potrivit, în per-soana tipografului și omului de știință Pap István, carea auzit despre această intenție a contelui încă în 1753 șiși-a oferit repede serviciile pentru amenajarea și condu-cerea firmei.

Continuare, PAGINA 3

PAGINA 4

PAGINA 9

Un selfie cu Miss Irak ;i Miss Israel perturb[ lumea islamic[

Fragmente din prima biblie reformat[ în limba maghiar[ au fost tip[rite

la Carei în anii 1760

2 Informa\ia de Duminic[/19 noiembrie 2017

Dobrogea este un habitat isto-ric și geografic dintre Dunăre șiMarea Neagră. În zilele noastreface parte din teritoriul Româ-niei, Bulgariei și Ucrainei.

Dobrogea a fost cunoscută în anti-chitate sub numele de Sciția mică, carenu desemna o provincie, ținutul făcândparte din provincia Moesia Inferioară,iar mai apoi, în Evul Mediu din Themabizantină – Paristrion. ( Sânziana Iones-cu, Dobrogea cel mai frumos pământ alRomâniei ) În zilele noastre, din punctde vedere administrativ cuprinde în Ro-mânia județele Tulcea și Constanța.

Principalele orașe sunt Constanța,Tulcea, Medgidia și Mangalia, la care seadaugă stațiunile balneo-climaterice șide vacanță< Mamaia, Eforie, Costineștiși stațiunile din zona Comorova a Man-galiei. Dobrogea cuprinde în partea denord-vest, Delta Dunării, aflată pe listapatrimoniului mondial UNESCO.

Așezată la răscrucea a două drumuridintre care unul unea Marea Norduluicu Marea Neagră, străbătând EuropaCentrală, iar celălalt porturile Meditera-nei cu ale stepelor pontice, istoria i-a hă-răzit Dobrogei de-a lungul veacurilor osoartă zbuciumată. Rând pe rând s-auperindat mai multe armate< ale perșilor,apoi cele romane, iar mai târziu invaziilepopoarelor migratoare au fost urmate destăpânirea musulmană, Dobrogea deve-nind între timp drumul de invazie al ar-matelor din stepele Rusiei spre Balcaniși Constantinopol.

În secolele VI – IV î.Hr. litoralul Mă-rii Negre este colonizat de greci. Pe teri-toriul Dobrogei de azi a României au fostîntemeiate coloniile Histria, Callatis șiTomis. Coloniile își exercitau influențaasupra unui teritoriu mai larg decât alcetății propriu-zise. În anul 46, Dobrogeadevine provincia romană Moesia. Isto-ricul antic Pliniu cel Bătrân susține căteritoriul dintre Dunăre și Marea Neagrăera populat de geți, pe care romanii îinumeau daci. El mai susține că scițiiaveau aceeași origine ca și geto-dacii.

Canalul Dunăre-Marea Neagră estenavigabil, el leagă porturile Cernavodăde pe Dunăre cu Constanța și Midia Nă-vodari de la Marea Neagră, scurtând dru-mul cu 400 de km și are o lungime de95,6 km.

Canalul este o parte componentă aimportantei căi a navigației europenedintre Marea Neagră și Marea Nordului.Planul de construire era încă din secolulal XIX-lea, pentru ca să fie al patruleabraț de scurgere al Dunării în Marea Ne-agră. Construcția a început în anul 1976și cu forțe supranaturale s-a finalizat în1984.

La centrala atomo-electrică de laCernavodă, funcționează doar unitățileI și II, ele produc 18,6 % din necesarulde energie electrică al țării.

Podul de fier și beton de la Cernavo-dă este realizat de inginerul constructorAnghel Saligny, considerat unul dintrepionerii tehnicii mondiale. El a fost con-struit între anii 1890 și 1895, aducândfoloase deosebite privind legătura pe ca-lea ferată cu Dobrogea.

Dobrogea - zonă specialăsub numele de Scythia Minor

Istoria timpurie a Dobrogei este in-tegrată în istoria generală a PoporuluiRomân. După cele mai vechi știri cunos-cute, teritoriul Dobrogei a fost, ca și ma-lul de nord al Dunării, locuit de ramuratracică a geților, conduși de marele regeBurebista, ai căror urmași romanizați

sunt Românii. Burebista – regele geto-dacilor – 82

î.Hr. – 44 î.Hr. este considerat întemeie-torul statului dac. Prin acțiunile sale mi-litare a reușit să înlăture pericolul repre-zentat de celți, situați în sud și vest, a su-pus pe bastarni în est, a cucerit cetățilegrecești de la Pontul Euxin, întinzându-și regatul în est până la Dunăre, în Câm-pia Panonică în vest și la Munții Haemus(Munții Balcani) în sud, până la mlaști-nile Pripetului în nord, devenind un po-tențial adversar de temut al puterniceiRepublici Romane.

Sub stăpânirea de 700 de ani a roma-nilor și până la pătrunderea bulgarilorîn Peninsula Balcanică, Dobrogea a con-stituit o zonă specială, sub numele deScythia Minor, a provinciei Moesia deJos, care a fost compact romanizată, ex-ceptând coloniile grecești de pe țărmulMării Negre.

Înainte de colonizarea slavilor în su-dul Dunării, la începutul secolului al VI-lea, ținuturile de pe malul drept al Du-nării aveau deci populație care vorbea olimbă romanică. (I.I. Rusu, EtnogenezaPoporului Român, Editura Științifică șiEnciclopedică, București, 1981, p. 82-83)După anul 680, Dobrogea a fost sub au-toritatea bizantină timp de 292 de ani.În acest timp, documentele atestă în ți-nuturile pontice o populație veche, nu-mită valahi, urmași ai coloniștilor romanide odinioară. De la acești valahi, precumși de la cei care locuiau pe Munții Hae-mos, împreună cu bulgarii, a pornit luptade eliberare care a dus în anul 1186, subconducerea celor doi frați valahi Asan șiPetru, la întemeierea Imperiului Valaho-Bulgar al Asanizilor. (Dinu C. Giurescu,Istoria ilustrată a Românilor, EdituraSport-Turism, București, 1980, p. 134-135)

Atât dinastia Asanizilor, cât și popu-lația căreia aparțineau cei doi frați suntdenumiți de către toți istoricii contem-porani – bizantini și apuseni – cu terme-nul de vlahi, de origine română. Faptuleste atestat în corespondența papei In-ocențiu al III-lea cu regele și cu Arhie-piscopul bulgarilor și a valahilor. (Ibi-dem)

Imperiul vlaho-bulgar al Asăneștilordintre anii 1186 și 1257, cuprindea și Do-brogea.

În jurul anului 1320 odată cu decă-derea imperiului, Dobrogea se afla în po-sesiunea Patriarhului de la Constantino-pol, apoi a despotului Dobrotici de lacare partea nordică cu Silistra, a trecutca Tera Dobrotici, sub autoritatea dom-nului Mircea cel Bătrân.

Domnia lui Mircea cel B[tr]n

Evenimentul cel mai important alacelor vremuri l-a constituit urcarea petron a lui Mircea cel Bătrân, a cărui dom-nie de 32 de ani, între 1386 și 1418, aconstituit o perioadă fructuoasă pe planintern, fiind stăvilită înaintarea otoma-nilor în nordul Dunării.

În vremea domniei, hotarele ȚăriiRomânești sunt menționate de însăși ti-tulatura sa< “Io Mircea, Voievod și Domncu mila lui Dumnezeu și cu darul luiDumnezeu stăpânind și domnind toatăȚara Ungro-Vlahiei și părțile de pestemunți, încă și spre părțile tătărăști aleAlmașului și Făgărașului, Herțeg și a Ba-natului de Severin, Domn și de amân-două părțile de peste toată Dunărea pânăla Marea cea Mare și a cetății Dârstoruluistăpânitor.” (Documente privind IstoriaRomâniei, B, veacurile al XIII-lea și alXV-lea, Editura Academiei Române, Bu-curești, 1950, p. 51-52)

După moartea lui Mircea cel Bătrân,urmașii săi la tron reiau politica antioto-mană de înlăturare a stăpânirii și influ-enței Porții, asupra teritoriului românescdintre Dunăre și Marea Neagră. Faptuleste atestat în timpul lui Mihail (1418-1420), fiul lui Mircea cel Bătrân, care întitulatura sa, consemnează într-un do-cument din 10 iulie 1418, își spunea :“Mihail Voievod, domn al Țării Româ-nești și al munților, către Țara Tătăreascăși amândouă părțile de dincoace și depeste Dunăre și până la Poarta de Fier șipână la Marea Neagră”, iar într-un alt act,din 18 martie 1419, atributele domneștisunt identice cu ale tatălui său. (Dinu C.Giurescu, Istoria Ilustrată a Românilor,Editura Sport-Turism, București, 1980,p. 134-135)

Pentru că a refuzat plata haraciului(tributului), turcii nu vor întârzia să-latace, astfel, în 1419, Dobrogea și Seve-rinul sunt țintele campaniilor otomane.

O altă expediție otomană sub con-

ducerea lui Mahomed I, din 1420, veneasă restabilească puterea musulmană înorașele recucerite între timp de Mihail<Isaccea, Enisala și cele din Deltă. (Ibi-dem)

Domnitorii români de după Mihailau continuat lupta antiotomană, Dan alII-lea atacă Chilia de două ori, apoi Si-listra, Turnu și Giurgiu, pentru alungareaturcilor. Asediul asupra Chiliei era impusde prezența temporară a otomanilor aco-lo, dar și de necesitatea imperioasă de ase asigura ieșirea la Marea Neagră, acumtot mai mult stânjenită de flota turceas-că.

Cucerit[ de ImperiulOtoman între 1445 și 1462

Se pare, deci, că definitivarea cuce-ririi Dobrogei de către Imperiul Otomanare loc între 1445 și 1462, atunci cândVlad Dracul și Vlad Țepeș purtau luptecu otomanii chiar pe pământul Dobro-gei.

Prezența și stăpânirea românilor lanordul Dobrogei – acolo unde izvoarelemai târziu îi menționează pe dicieni – acontinuat neîntrerupt până în jurul aces-tor ani. Portulanele italiene și greceșticonsemnează o serie de localități locuitede români. Ocupațiile lor cu predilecție,tradiționale, erau pescuitul, comerțul,agricultura, meșteșugurile și păstoritul.Documentele istorice indică aici prezențadomnitorilor munteni, a celor moldoveniși chiar a transilvănenilor. Astfel, în jurulanilor 1419-1420, Alexandru cel Bun iade la Mihail orașele Chilia, Cetatea Albă,părțile tătărești și întreg ținutul înconju-rător, care au fost înglobate Țării de Josa Moldovei.

Nu după mulți ani, toate cetățile suntpreluate și stăpânite de voievozi din ȚaraRomânească. Mai târziu, Iancu de Hu-nedoara a primit teritoriul de la gurileDunării de la Petru al II-lea al Moldovei,drept recompensă că l-a ajutat să obținătronul Țării Românești, apoi Chilia și gu-rile Dunării trec în posesia Țării Româ-nești, până în 1465, când Ștefan cel Mare,după încercări nereușite, asediază cetateaChilia, ai cărei locuitori îi deschid porțilela 23 ianuarie.

Sunt stabilite imediat garnizoane mi-litare și numiți doi pârcălabi, care repre-zintă autoritatea domnească. Aceștia auîn sarcină treburile administrative, jude-cătorești și militare.

Pentru a-și consolida mai bine pozi-ția la Marea Neagră, între anii 1475-1479,Ștefan cel Mare construiește Chilia Nouăîn fața celei vechi, pe celălalt mal al Du-nării. În cadrul campaniei otomane dinanul 1484 când, după ce turcii trec Du-nărea pe la Isaccea-Oblucița, având ală-turi pe Vlad Călugărul al Munteniei, Chi-lia este asediată. Acestor atacuri li seadaugă cele tătărești conduse de MengliGhiral. Cetatea este cucerită, împreunăcu Licostomo, Chilia Veche și cu întregulținut înconjurător.

Astfel acea mare parte a Dobrogeicucerită anterior până la linia de demar-cație Isaccea-Enisala, căreia i se adaugă,în 1484, Delta Dunării cu zona înconju-rătoare, intră sub stăpânirea otomanăpentru aproape patru veacuri și jumătate.Românii locuitori aici înfruntă o lungăperioadă de asuprire, atât pe plan social-economic, cât și cultural-spiritual, darconștiința lor etnică și apartenența la ocivilizație superioară le-a insuflat vitali-tatea și spiritul de conservare, fiindu-leîntotdeauna reazem moral și îndemn laluptă.

(Continuare în numărul următor)Ioan Corneanu și Mircea Pîrlea

Fiica primului prim ministru alIndiei, Jawaharlal Nehru, și mamă aaltuia, Rajiv Gandhi, Indira Gandhi,n[scut[ la 19 noiembrie 1917, a fostunul dintre cei mai notabili șicontroversați lideri politici. În ciudanumelui faimos, nu există niciolegătură de rudenie cu MahatmaGandhi.

Indira Gandhi a creat mișcareaVanara Sena pentru tinerele fete șibăieți, care a jucat un rol mic darsemnificativ în Mișcarea deIndependență Indiană, organizândproteste și marșuri, dar și ajutândpoliticienii Congresului să publice ziareși materiale interzise. În timpul haoticeiPartiții a Indiei în 1947, ea a ajutatorganizarea taberelor de refugiați șiacordarea îngrijirilor medicale pentrumilioane de refugiați din Pakistan.

Indira Gandhi a fost aspru criticatăpentru că nu a cerut `n 1971 parteaocupată de pakistanezi a Kashmiruluide la un Pakistan umilit cu 93,000 deprizonieri de război sub controlulIndiei. Dar acordul a îndepărtatimediat interferențele Națiunilor Unitesau a unei terțe părți, și a redussemnificativ posiblitatea unui viitoratac din partea Pakistanului în viitorulapropiat.

Programele speciale de inovare aagriculturii și ajutoareleguvernamentale lansate ̀ n 1960 au avutca rezultat trecerea de la lipsa cronic[de alimente din India la surplusurilede grâu, orez, bumbac și lapte. Țara adevenit exportatoare de alimente și și-a diversificat piața realizându-se astfel“Revoluția Verde”.

Gandhi fusese deja acuzată detendințe spre autoritarism. Folosindu-se de majoritatea parlamentară ea aamendat Constituția și a organizatadministrația teritorială în sistemfederal. Guvernul a impus de 2 ori„Regula președintelui” sub articolul356 al Constituției, pentru a câștigacontrolul administrativ al statelorcontrolate de partidele de opoziție.Starea de urgență impusă de PrimMinistru a durat 19 luni. În tot acesttimp, în ciuda controverselor, țara afăcut progrese economice și industrialesemnificative.

Pe 31 octombrie 1984, 2 dintregărzile de corp ale Indirei Gandhi auasasinat-o în grădina reședinței dinNew Delhi. Pe când aceasta se îndreptaspre locul unde trebuia să dea uninterviu marelui actor englez PeterUstinov care filma un documentar, eaa trecut pe o poartă păzită< când s-aaplecat să-i salute în tradiționalul stilindian, ei au deschis focul cu pistoalesemiautomate.

Se `mplinesc 100 deani de la na;terea

Indirei Gandhi

ISTORIEIstoria timpurie a Dobrogei este integrată în istoria generală a Poporului Român. După cele

mai vechi știri cunoscute, teritoriul Dobrogei a fost, ca și malul de nord al Dunării, locuit deramura tracică a geților, conduși de marele rege Burebista, ai căror urmași romanizați suntRomânii.

Mircea cel Bătrân (1386-1418) a stăvilit înaintarea otomanilor în nordul Dunării

Istoria zbuciumat[ a Dobrogei, de la traco-ge\i la turci

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

19 noiembrie 2017/Informa\ia de Duminic[ 3

ISTORIEPrima aparatură tipografică achiziționată de contele Károlyi Ferencz de la Levoca și care a

funcționat încă timp de 90 de ani, a fost fabricată din lemn de stejar, doar o bucșă pe care era in-scripționat anul 1668 și placa de imprimare au fost confecționate din alamă, iar bara de acționaredin fier învelit cu lemn, în capăt cu un mâner greu din plumb, în formă de pară.

Domnul profesor de Istoria fi-losofiei de la Filiala Baia Mare aUniversităţii de Vest „VasileGoldiş” a publicat încă o carte defilosofie la aceeaşi editură, Lam-bert Academic Publishing dinSaarbrücken, Germania.

Este a patra carte, după primeletrei, în limbile franceză şi engleză< Es-sais éthique et politique, 2016, Aboutthe New Antisemitism and other Es-says, 2016 şi Sur les racines de l’ésoté-risme dans la pensée antique, 2017.

De data asta, este vorba de The Se-ven Sins against the Spirit, de fapt otraducere în limba engleză a cărţiidomniei sale Şapte păcate împotriva

Spiritului, apărută anul trecut la Edi-tura Limes, Cluj – Napoca. Traducereaîn engleză a fost realizată la modul pro-fesionist de către Laura-Rebeca Stie-gelbauer în colaborare cu americancaKelly Gunn, Fulbright ETA.

Personalitate maramureşeanăde nivel internaţional

Nicolae Iuga s-a născut pe 12 iunie1953 în Săliştea de Sus, jude\ul Mara-mureş. A absolvit Facultatea de Filo-sofie a Universităţii din Bucureşti înanul 1978. A fost profesor la ColegiulNaţional „Dragoş Vodă” din SighetuMarmaţiei, ulterior lector la Universi-tatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca.

A susţinut doctoratul în Filosofie laUniversitatea „Babeş Bolyai” dinCluj-Napoca cu o teză referitoare laEtica creştină, sub îndrumarea profe-sorului Andrei Marga. Începând cuanul 2003, este conferenţiar şi, respec-tiv profesor universitar la Departamen-tul de Ştiinţe Socio - Umane al Uni-versităţii de Vest „Vasile Goldiş” dinArad.

În domeniul filosofiei, Nicolae Iugaeste printre primii autori care publicăstudii asupra ideii de Etică globală(Projekt Weltethos), aparţinând teolo-gului german Hans Küng. A avut o ac-tivitate publicistică constantă în revis-tele culturale din România, fiind cotatde către Andrei Marga ca unul dintre

cei mai importanţi eseişti contempo-rani. Nicolae Iuga a consacrat în pre-mieră, în literatura de specialitate dinRomânia, o prezentare monografică aideii de cauzalitate emergentă, aşa cumaceasta se manifestă în istorie. De ase-menea a realizat, tot în premieră, întratare unitară o Istorie a principaleloridei etice şi pedagogice.

Nicolae Iuga este autor unic al unuinumăr de 15 cărţi. Despre cărţile saleau apărut zeci de recenzii favorabile înpresa de specialitate din ţară şi din stră-inătate. În WorldCat Identities, NicolaeIuga este inclus cu 13 lucrări în 18 pu-blicaţii, în două limbi, răspândite în 29de biblioteci din SUA, Canada, EuropaOccidentală şi Australia.

Gheorghe M.

Urmare din pagina 1

Contele și-a dat foarte repede seamade capacitățile lui Pap și s-a înțeles cu elsă-i împrumute suma pentru aprovizio-narea mașinăriei necesare, pe care debi-torul o va restitui în rate, ba chiar și im-obilul necesar, precum și terenul aferentle-a pus la dispoziție gratuit spre folo-sință.

Cu 2576 de forinți au achiziționat obună parte din aparatura tipografiei des-ființate în orașul Levoca - Slovacia(Lőcse), iar Pap István l-a luat ca asociatși pe tipograful Biró Mihály, pentru amunci și a plăti mai ușor ratele împreună.Astfel, în toamna anului 1754 tipografiaa fost montată, iar în noiembrie au și în-ceput imprimarea abecedarelor pentrubăieți și pentru fete.

Episcopul de Eger a protestatîmpotriva demarăriiactivității imprimeriei

Însă, abia și-au început activitatea,că au și întâmpinat greutăți majore, de-oarece protectorul lor mărinimos, dincauze foarte importante, întârzia să ob-țină aprobările necesare. Rácz Demeter,împuternicitul principal al lui KárolyiFerencz, crezând că de fapt contele dejaare autorizațiile în buzunar, a dat drumulla executarea lucrărilor. În 28 noiembriea apărut la imprimerie Gerstocker Antal,parohul din Foieni, protopopul auxiliardin zonă, care, cu un ton dur a protestatîmpotriva începerii lucrărilor fără auto-rizația regală impusă de lege, revărsân-du-și furia în primul rând asupra lui RáczDemeter, care era de religie reformată,crezând că în absența contelui, el a datdrumul la tipărire.

Contele, încă în ziua respectivă a fostînștiințat de incident, de către doi func-ționari de ai săi și Rácz însuși l-a anunțatprintr-o scrisoare. Nici parohul de Foieninu a întârziat să raporteze cazul episco-pului său, iar drept răspuns, episcopulde Eger, contele Barkóczy Ferencz, în 5decembrie a adresat o scrisoare în limbalatină lui Rácz Demeter, prin care a pro-testat vehement împotriva demarării ac-tivității tipografice, desfășurate fără au-torizație superioară.

Episcopul în decizia sa de a interzice

activitatea imprimeriei a fost puternicinfluențat de modul în care informațiileau ajuns la el. A fost dezinformat, sauputem spune chiar, greșit informat curele intenții despre persoana lui Pap Is-tván, protestant și el de religie, astfel șimoralul său devenind îndoielnic dinpunct de vedere bisericesc. Pe de altăparte, fața bisericească era îndemnată,probabil, în decizia sa și de faptul că arputea fi acuzat de omiterea protestuluiîmpotriva funcționării ilegale a tipogra-fiei.

Regina Maria Tereza aaprobat activitatea tipograficăla Carei printr-un documentde privilegiu

Astfel, tipografia a stat închisă, fărăactivitate, aproape un an de zile. Îngrijo-rați de plata ratelor și de soarta tipogra-fiei, Pap István și Biró Mihály au adresato scrisoare contelui, cerând să nu le lasede sub aripa sa ocrotitoare și aflându-sela Viena, să ceară autorizația regală pen-tru a-și putea desfășura frumoasa lor me-

serie, în folosul orașului și a întregii țări.Contele Károlyi i-a liniștit, ba chiar, le-amai oferit și 200 de forinți.

A depus cererea la Viena, iar datorităunei prezentări favorabile făcute de can-celarul regal, în 27 octombrie 1755, re-gina Maria Tereza, printr-un documentde privilegiu, a acordat contelui KárolyiFerecz dreptul de a desfășura activitatetipografică la Carei, atât în beneficiul so-cietăților latine cât și a celor grecești, atâtel, cât și urmașii, sau moștenitorii săi.Documentul îl obligă pe cel privilegiatla respectarea cenzurii și la înaintareafiecărui volum editat către curtea regalăîn 3 exemplare, unul legat și două neco-pertate.

Au fost numiți și cenzorii< pentrucărțile cu caracter politic sau alt conținutlaic fiind desemnat Zanathy József, "ju-ratus assesoras preceptora" a comitatuluiSătmarului, iar pentru verificarea cărțilorcu caracter teologic sau etic, episcopulde Eger, contele Barkóczy Ferencz, prinordinul său editat în 26 noiembrie 1755,în limba latină, l-a desemnat pe CsankayJób, starețul ordinului învățătorilor de laCarei. Se știe de existența încă unui cen-

zor laic, dar identitatea acestuia nu estemenționată nici într-un document.

În decembrie 1755, în sfârșit, tipo-grafia și-a putut demara activitatea înperfectă legalitate. Au pus la punct apa-ratura care un an de zile a stat în paraginăși au început imprimarea abecedarelorîn limba maghiară și rusă, așteptate cunerăbdare de clienți.

Prima aparatură tipografică achizi-ționată de contele Károlyi Ferencz de laLevoca și care a funcționat încă timp de90 de ani, a fost fabricată din lemn destejar, doar o bucșă pe care era inscrip-ționat anul 1668 și placa de imprimareau fost confecționate din alamă, iar barade acționare din fier învelit cu lemn, încapăt cu un mâner greu din plumb, înformă de pară.

Contele Karolyi, vrând să profite detoate privilegiile oferite de ordinul regi-nei, a început să facă demersuri pentrua efectua lucrări tipografice și pentru co-munitățile greco-orientale. În acest sensa cerut sprijinul episcopului de Munka-cevo, Olsavszky Manó, în primul rândprin a găsi un tipograf cunoscător de lim-ba ruteană.

Dr. Karácsonyi despretipărirea Bibliei la Carei

În ce măsură a dat această intervențievreun rezultat, nu se știe. Nu există niciundocument scris în acest sens. Iar dacăabecedarul a fost singura carte tipărităîn limba rusă la Carei, acest lucru se da-torează doar morții contelui.

Urmașul său, contele Karolyi Antal,chiar dacă doar din pioșenie față de me-moria tatălui său, a devenit un mercenarmărinimos al tipografiei. O bună partea volumelor, în primul rând a manualelortipărite aici, contele le-a editat pe chel-tuiala sa proprie, mai ales în perioadacât era directorul inspectoratului școlardin circumscripțiile Ujgorod și Oradea.

La această tipografie au fost editateși fragmente ale primei Biblii reformateîn limba maghiară, tradusă de Károli(Károlyi) Gáspár în 1586-1589. Cu circa6 ani în urmă, la Cluj a avut loc o expo-ziție de Biblii, unde, după cum a relatato publicație religioasă, a fost prezentatăși o Biblie în limba maghiară, în original,tradusă de Karolyi Gáspár, tipărită în1764, la Carei.

Studiind probabilitatea existențeiunei astfel de Biblii, acest lucru nu seconfirmă în documente, dar am găsit re-feriri privind imprimarea unor fragmen-te din această traducere. După investi-gații ample și îndelungi căutări, am ajunsla biologul dr. Karácsonyi Károly, istoriclocal careian, care trăiește în Germaniași tocmai cercetează activitatea primeitipografii din Carei.

Cercetătorul ne-a relatat că primultipograf din Carei, sătmăreanul Pap Is-tván, într-adevăr a tipărit Biblia Károlyi,dar nu la Carei, ci cu câțiva ani înaintede înființarea tipografiei din comitatulSătmarului, în 1748, la Bazel. Tipărireaunor fragmente ale Bibliei reformate laCarei ne-a fost confirmată și de cercetă-tor, dar de lucrarea completă nu vorbeșteniciun document. După cum spune, în1764 la Carei au fost tipărite doar douălucrări semnificative, ambele în limba la-tină, însă, chiar și prin acele fragmenteale Sfintei Scripturi, precum și prin ne-număratele lucrări editate aici, tipografiadin Carei a contribuit remarcabil la dez-voltarea culturală a regiunii.

Eva Laczko

Profesorul universitar maramure;ean Nicolae Iugaa publicat înc[ o carte de filosofie în Germania

Biblia din Vizsoly, tradusă de Károlyi Gáspár, din care au fost reeditate pasaje și la tipografia din Carei

Fragmente din prima biblie reformat[ în limba maghiar[ au fost tip[rite la Carei

4 Informa\ia de Duminic[/19 noiembrie 2017

LITERATUR~

Printre scriitorii evrei de ex-presie maghiară din Transilvania,Rodion Markovits ocupă o poziţieprivilegiată, dacă ne gândim nu-mai la faptul că romanul său celmai cunoscut, Garnizoana din Si-beria, a fost tradus în 14 limbi, fi-ind considerat în perioada inter-belică un adevărat best seller.

Înzestrat cu o vână epică bogată, Ro-dion Markovits a prezentat în cărţile salelumea românească în mijlocul căreia şi-a trăit copilăria şi adolescenţa, iar sub-stanţa scrierilor sale este extrasă din bio-grafia sa.

În acest context credem că imaginearomânilor în opera unui scriitor de ori-gine evreiască educat în cultura maghia-ră, dar crescut în mijlocul unei comuni-tăţi româneşti ancestrale este cu atât maiinteresantă cu cât aceste trei filtre im-agologice au privilegiul de a se decantaprin pana inspirată a unui romancier ex-trem de expresiv, ce va reuşi să elaborezeun tablou fidel al lumii româneşti văzutăde un alogen care a rezonat cu aceasta.

Mai presus de ficţiunea literară, ope-ra lui Rodion Markovits are şi o valoaredocumentară, temele centrale ale creaţieisale reprezentând de fapt geneza, deve-nirea sa, experienţele sale existenţiale,multe din ele paradigmatice.

Lumea românească nord - transilva-nă, mai exact cea a Oaşului, este privităcu un amestec de luciditate, nostalgie şibonomă ironie.

Markovits ne-a lăsat imaginea uneilumi arhaice, cu personaje viguros con-turate şi întâmplări pilduitoare.

Rodion Markovits (Jakab Markovits,la naştere) s-a născut la 27 august 1884în localitatea Gherţa Mică din judeţulSatu Mare, unde tatăl său ocupa funcţiade rabin. (….)

O lume întoarsă pe dos

Scriitor şi publicist prolific, RodionMárkovits a devenit celebru pentru ro-manul său memorialistic, Garnizoanadin Siberia, apărut în 1927. Pe lângăaceasta, autorul a mai publicat câtevacărţi care au ca loc de desfăşurare sateleromâneşti din Ţara Oaşului. Este vorbadespre romanul Câşlegi într-un piciorşi volumul de povestiri, Réb Ancsli şialte povestiri frumoase despre evrei-mea din Oaş.

Romanul Câşlegi într-un picior aredrept fundal perioada primului războimondial, iar acţiunea, chiar dacă autorulnu precizează acest lucru, se desfăşoarăîn satul său natal, Gherţa Mică.

În prefaţa ediţiei din 1986 apărută laeditura Kriterion din Bucureşti, Alexan-dru Paleologu subliniază faptul că auto-rul nu ia termenul de carnaval în accepţiasa calendaristică (titlul original al cărţiiîn limba maghiară este Sánta Farsang)ci în aceea a lumii întoarse pe dos.

Lumea în anii războiului este dere-glată, ordinea socială în sat este inversatădin cauza bărbaţilor plecaţi pe front, ast-fel că ajung în vârful societăţii infirmi,iar primarul satului este ales piticul Cos-tan Pavel.

Personajul principal al cărţii este To-ma „Șchiopârnogul”, care dintr-un bietîngrijitor la porci ajunge vizitiul oficialal boierului din sat.

Avem aici de-a face nu cu o dihoto-mie etnică, ci cu una caracteriologică,satul este locuit în mare majoritate deromâni şi de câteva familii evreieşti, sin-gurii străini fiind notarul şi familia sa.Autorul descrie cu duioşie casa părin-

tească, aflată pe malul pârâului Tur, învecinătatea bisericii româneşti.

Punctul de pornire al romanului îlconstituie prezentarea nostalgică a locu-rilor unde a copilărit autorul.

După plecarea bărbaţilor sănătoşi pefront, invalizii sunt chemaţi şi ei la SatuMare doar ca să primească o adeverinţăcare să ateste infirmitatea lor, lucru careîi deranjează foarte tare. Ascensiunea ce-lor aflaţi la periferia societăţii înainte derăzboi este bruscă. Şi în prim planul co-munităţii intră aproape în mod firescproscrişii de mai ieri< piticul Costan ajun-ge primar, iar Toma „Șchiopârnogul”, pelângă funcţia pe care o are la conacul bo-ieresc, devine şi un adevărat Don Juancare îşi pune în gând să seducă toate fe-meile din sat, un fel de compensare ero-tică a frustrărilor sale de om suferind deo infirmitate congenitală.

Desigur, lumea satului este profundtulburată, iar infirmităţile fizice ale per-sonajelor parcă ar contamina echilibrulsocial existent astfel că tarele celor rămaşiîn sat sunt sublimate într-un fel de joccarnavalesc cu reguli aleatorii.

Autorul nu are intenţia de a carica-turiza această lume şi nu prezintă perso-najele ca pe nişte surogate existenţiale.Şi poate că aici este marea calitate a aces-tei cărţi< prezentarea cu naturaleţe a unuiabces social şi moral.

După prima parte a romanului, au-torul insistă mai mult asupra caracterelor,în detrimentul unei epici narative. Demulte ori, autorul se lasă pur și simplusedus de pitorescul personajelor sale,construite în general schematic, ca și cumam asista la o reprezentație a unui teatru

de păpuși, unde personajele reale suntpăpușarii și nicidecum păpușile de cârpe,invizibili pentru spectatori.

Există aici o adevărată bătălie de afir-mare a unor indivizi de la marginea so-cietăţii care printr-un concurs de împre-jurări determinat istoric reuşesc să punămâna pe frâiele comunităţii şi să le adap-teze încet propriilor proiecţii, de nerea-lizat de altfel în lumea de dinaintea pri-mei conflagraţii mondiale. Avem o gale-rie de personaje precis conturate cum arfi Gábor Cheleştean un ins care pentrua scăpa de război se automutilează cuajutorul Odotiei Gavriş fiica vrăjitoareiOfima.

Simbolul titlului cărţii este ilustratprintr-un episod extrem de sugestiv şianume acela în care Toma „Șchiopârno-gul”, cel care înainte vreme nici nu în-drăznea să se prezinte la danţul de du-minică după amiază, îşi descoperă ne-bănuite talente de dansator.

Evreimea locală o are în prim planpe Sori americanca, supranumită „poştade companie” datorită abilităţilor ei co-municaţionale de a colporta veştile şi dea le adapta după bunul ei plac sau interes.

Lumea satului este aproape etanşă<ştirile de pe front nu ajung aici decâtfoarte rar şi distorsionate. De pe frontvin scrisori puţine sau comunicate seciprin care este anunţată moartea unui băr-bat plecat la război. Satul este cuprins defrenezie doar atunci când află că toatefamiliile care au vreun membru plecatpe front vor primi un ajutor financiardin partea statului.

De parcă nu ar fi fost îndeajuns gro-tescul acestei situaţii, notarul anunţă că

familiilor ale căror bărbaţi sunt plecaţipe front li se vor repartiza pentru ajutorcâţiva prizonieri de război. Acest fapteste considerat de către infirmii stăpâni-tori o imixtiune gravă în viaţa satului şio ameninţare directă la supremaţia lorvirilă. Este ciudat că nici prizonierii darnici măcar răniţii întorşi de pe front nurelatează episoade petrecute în război, ciintră în acest bizar mecanism perturbatsocial, căutându-şi un rost.

Interesantă în acest context este de-cizia nevestei lui Bona de a face un copilcu un prizonier, deoarece bărbatul ei ple-cat pe front nu se învrednicise să-i facăunul, iar ea consideră că venirea pe lumea acestui copil nu va fi altceva decât ma-rele dar cu care îşi aşteaptă bărbatul laîntoarcerea de pe front. Această ciudatămorală capătă accente fireşti la întoar-cerea acasă a bărbatului care îl considerăpe micul bastard, urmaşul său legitim.

Lumea unei autarhii conservatoaredevine, sub presiunea unei conflagrații,amorală, iar limitele şi normele cutumia-re sunt pulverizate, cu forța detonantă aunui explozibil, de un soi de amoc spe-cific unui carnaval care pare fără de sfâr-șit, extins pe o perioadă de aproape patruani.

Un alambicat principiu al vaselor co-municante face ca pe măsură ce războiulse apropie de sfârşit, supremaţia estro-piaţilor şi a infirmilor de tot felul, să seîncheie şi ea.

Aşa cum regii de carnaval după cesunt adulaţi pe parcursul unei zile întregi,seara sunt detronaţi şi batjocoriţi de ceidin jur, tot aşa şi Toma „Șchiopârnogul”se vede şi el dat jos de pe piedestalul so-cial pe care s-a căţărat cu atâta trudă, lu-cru marcat de întoarcerea sa umilă la ne-vasta lui, ţiganca Chivuţa, fiica fieraruluisatului, cea pe care în vremurile sale deglorie o repudiase şi o alungase din casăspunând că este o „hâdă creatură a Dom-nului”. Prin reîntoarcerea la nevasta luicea „pătată” se închide un cerc. Lucrurilereintră în matca lor firească pe măsurăce bărbaţii satului se întorc acasă, mulţidintre ei chiar înainte de terminarea răz-boiului, dezertând de pe front şi trăindascunşi în codrii din împrejurimi.Sfârşitul carnavalului înseamnă întradiţia sa milenară reînnoirea vieţii, în-toarcerea la firesc şi la cumpătare. Lim-bajul lui Rodion Márkovits este unul viucolorat şi încearcă să surprindă specificullocal. Dincolo de naraţiunea propriu -zisă şi de intriga vioaie a cărţii există nu-meroase elemente de imagologie care re-compun elementele identitare ale uneicomunităţi rurale românești de acum unveac.

Absenţa bărbaţilor din sat face caatenţia să se îndrepte mai mult spre pro-totipurile feminine, oşencele sunt femeizdravene, frumoase, cumpătate, dar con-junctura specială în care se află, le facesă alunece imperceptibil înspre o starede imoralitate exploatată cu folos de ta-rații satului, scutiți de serviciul militar,care se dovedesc a fi niște adjuvante mas-culine oarecum îndestulătoare.

Autorul se dovedeşte a fi un fin cu-noscător al psihologiei oşenilor, iar faptulcă şi-a trăit copilăria şi tinereţea printreei, dă un spor de autenticitate şi un aerde înviorătoare iconoclastie unei lumi cepărea trainică şi indestructibilă, dar caresub povara istoriei se transformă într-un univers cuprins de febra absurduluişi grotescului. (...)

Povestiri evreiești

Ieşind din registrul grotesc al roma-nului Câşlegi într-un picior, vom întâlnio cu totul altă abordare în cartea de po-

vestiri, Réb Ancsli şi alte povestiri fru-moase despre evreimea din Oaş. Acţiu-nea acestor povestiri este anterioară ve-nirii pe lume a autorului, continuând pâ-nă în pragul plecării sale la Universitateîn Budapesta. Şi aici avem o galerie inte-resantă de personaje şi mai mult ca înorice altă carte a lui Markovits, acestepovestiri sunt cu adevărat evreieşti în ge-nul celor hasidice, conţinând multe în-văţături şi pilde, un soi de fabule adaptatela realităţile lumii evreieşti din ŢaraOaşului din cea de-a doua jumătate a se-colului XIX şi începutul secolului XX.

Raporturile pe care evreimea le arecu celelalte etnii, în special cu cea româ-nească majoritară în Oaş, sunt fireşti, înciuda unei dihotomii aparente. Evreiisunt în general comercianţi. Mulţi dintreei bat satele oşeneşti pentru a vinde totfelul de nimicuri, dar şi pentru aachiziţiona fructe sau zdrenţe ori gâşte.De aceea evreul trebuie să fie extrem deatent, să cunoască foarte bine psihologiacelor cu care vine în contact. Astfel sedezvoltă în timp o relaţie de bună con-vieţuire, iar evreul este perceput nu caun corp străin, ci ca un actant social caresuplineşte ori completează unele atribuţiiinerente oricărei comunităţi.

Printre personajele cărţii o întâlnimpe bătrâna văduvă evreică din Bixad, ceacare bătea toate târgurile în căutareagâştelor dolofane. Despre văduvă se spu-nea că dintr-o ochire ştia cât de mare eraficatul oricărei gâşte.

Bătrânul sentaf (pălincar) din Că-mărzana era vestit pentru cuptoarele depălincie pe care le meşterea şi care se bu-cura de o mare cinste, având în vederecă distileriile din Oaş aparţineau evreilor.

Este sugestiv modul în care autorulreuşeşte să prezinte integrarea evreimiivenită relativ recent în Ţara Oaşului dinGaliţia ori din Rusia, sub presiunea unorpogromuri sângeroase.

În Oaş, evreii descoperă cu bucurieo lume în care pot convieţui în deplinăarmonie cu băştinaşii. Defapt, în cărţilelui Markovits nu găsim nici măcar o sin-gură referire denigratoare venită din par-tea românilor la adresa evreilor. (...)

Demers imagologic

Substanța epică a cărţilor sale subli-niază ideea că lumea autarhică, cu regu-lile ei nescrise este una atotcuprinzătoare,încremenirea ei este una aparentă, iaroamenii sunt în esenţă toleranţi, rămaşipuri şi candizi ca la Facerea Lumii.

Prin contribuţia sa originală la cu-noaşterea civilizaţiei oşeneşti, RodionMarkovits realizează un izbutit demersimagologic, după cum se ştie mai preg-nant la scriitorii proveniţi din regiunilede graniţă, spaţii reale ale confluenţelorşi multiculturalităţii.

Opera lui Rodion Márkovits este încăprea puţin cercetată, chiar dacă în modparadoxal, aceasta a fost tradusă în maimulte limbi. Există încă destule lucrăricare nici măcar nu au fost traduse vreo-dată, deşi multe din ele sunt de un realinteres pentru români, deoarece prezintăaspecte esenţiale ale spiritualităţii noastredin perspectiva unui intelectual care aavut parte de experienţe dintre cele maivariate dar şi de o educaţie culturală şireligioasă diversificată, fapt care îi con-feră cu siguranţă, o anume amplitudinenăscută dintr-un sclipitor melanj multi-cultural.

Rodion Markovits se focalizează peabsurdul unei lumi aflate sub presiuneaunor evenimente care provoacă stranie-tatea și abnormul.

Felician Pop

Rodion Márkovits a devenit celebru pentru romanul său memorialistic, Garni-zoana din Siberia, apărut în 1927

Mai presus de ficţiunea literară, opera lui Rodion Markovits are și o valoare documentară,temele centrale ale creaţiei sale reprezentând de fapt geneza, devenirea sa, experienţele sale exis-tenţiale, multe din ele paradigmatice. Lumea românească nord - transilvană, mai exact cea aOașului, este privită cu un amestec de luciditate, nostalgie și bonomă ironie.

Românii din nordul Ardealului în c[r\ile lui Rodion Markovits

19 noiembrie 2017/Informa\ia de Duminic[ 5

S~N~TATEFructoboratul de calciu are şi proprietatea de a stimula sinteza colagenului şi secreţia acestuia

în matricea extra- şi intracelulară a cartilajelor şi poate inhiba activitatea enzimelor (colagenaze)care în mod natural degradează colagenul, ceea ce duce la deteriorare osoasă şi vasculară, încheieturifragile, piele „lăsată”, riduri.

Asociaţia Pacienţilor cuAfecţiuni Hepatice din România(APAH-RO) a realizat un sondajîn rândul membrilor cu ocazia ce-lei de-a IX-a ediţii a ConferinţeiNaţionale, organizată în perioada3-4 noiembrie, la Iaşi, din care re-iese că 90% din pacienţii respon-denţi au cunoscut cel puţin o per-soană nou-diagnosticată cu hepa-tită în ultimul an. Jumătate dintreaceştia spun că au intrat în contactcu mai mult de o persoană diag-nosticată recent cu o afecţiune he-patică.

Deşi majoritatea recunoaşte că lu-crurile s-au îmbunătăţit, în ultimul an,pentru bolnavii care suferă de aceastăboală, continuă să existe chestiuni nere-zolvate precum< accesul tuturor pa-cienţilor la tratament, lipsa de informare,costul ridicat al analizelor, birocraţia, nu-mărul considerabil al persoanelor neasi-gurate, timpul mare de aşteptare etc.

,,Potrivit datelor CNAS din 2016,aproximativ 3 milioane de români erauneasiguraţi în sistem, fapt pentru careeste extrem de dificil să aibă acces la diag-nosticarea hepatitelor virale, respectiv săpoată fi incluşi în programe de tratament.Vorbind despre o boală infecţioasă, uşortransmisibilă, consider că este extrem deimportant ca autorităţile să aibă în vederemăsuri pentru această categorie de per-soane,” declară Marinela Debu, preşedin-te APAH-RO.

Recomandarea, de către medicul defamilie, a analizelor periodice pentrumarkerii hepatici şi implementarea unuiProgram Naţional sunt cele mai impor-tante soluţii indicate pentru prevenireaşi/sau eliminarea hepatitelor. La întreba-rea „Cine trebuie să se implice mai multpentru îmbunătăţirea situaţiei pacienţilorcu hepatită?”, prima opţiune indicată sereferă la autorităţi (Ministerul Sănătăţii,Guvernul şi Parlamentul). De asemenea,bolnavii consideră că un rol mai accen-tuat este necesar să-l aibă şi medicii.

Discriminarea continuă să fie un ele-ment important în viaţa pacienţilor caredeclară că întâmpină această problemăîn rândul prietenilor (cele mai multe răs-punsuri), la locul de muncă, dar şi cândmerg la medic, în special la stomatolog. „Din păcate, pacienţii care sunt discri-minaţi decid să ascundă boala fără să-şi

dea seama de efectele negative pe care lepot genera. Recomandarea noastră estesă existe o bună cunoaştere a drepturilorşi obligaţiilor atât din partea bolnavilor,cât şi a comunităţii. APAH-RO desfăşoa-ră periodic campanii de informare şi so-licită tuturor factorilor de opinie şi deci-zionali să ni se alăture,” precizează Ma-rinela Debu, preşedinte APAH-RO.

Cu privire la modalităţile de infor-mare, internetul se află în top, urmat deONG-uri/Asociaţii de profil şi abia pelocul trei medicii. Întrebaţi despre obiec-tivul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţiide a elimina hepatitele până în 2030, pă-rerile sunt împărţite în mod egal, jumă-tate fiind încrezători şi jumătate păstrân-du-se sceptici.

Sondajul nu este reprezentativ la ni-vel naţional, dar arată opiniile membrilorAPAH-RO, asociaţie ce are filiale în toatăţara. Rezultatele sondajului, dar şi pro-blemele dezbătute în cadrul ConferinţeiNaţionale vor fi transmise autorităţilorcompetente (Ministerul Sănătăţii şiCNAS). Punctual, referitor la noul tra-tament (fără interferon) pentru pacienţiicu hepatita C, subiect extrem de abordat,APAH-RO propune următoarele soluţii<

Acces nediferenţiat la tratament pen-tru pacienţi, indiferent de stadiul bolii>Rezolvarea problemei persoanelor ne-asigurate, mai ales a celor din mediul ru-ral sau a celor din grupurile de risc>Im-plementarea unui Program Naţionalpentru Hepatite>Îmbunătăţirea pre-venţiei prin programe de screening ac-cesibile, dar şi prin introducerea obliga-torie a markerilor hepatici la medicii defamilie.

Datele statistice arată că Româniaocupă locul 1 în Europa, ca număr totalde cazuri de hepatita C ;i locul 4 ca ratăa mortalității cauzate de afecțiunile he-patice. În România sunt aproximativ 10%din cele 12 milioane de persoane care seestimează a fi infectate cu virusul hepa-titei C din întreaga Europă. Aproximativ800.000 de persoane au hepatită cronică;i circa 600.000 de persoane au hepatităcronică C. Studiile de specialitate aratăcă virusul hepatitei B este de 100 de orimai infecțios decât HIV ;i de 10 ori maimult decât cel al hepatitei C. Hepatita Ceste cea mai frecventă cauză a canceruluide ficat şi una dintre cele mai importantecauze ale cirozei (20% din cazuri ajungla ciroză în 15 ani de la infectarea cu vi-rusul C).

:tefania C.

Num[rul pacien\ilor cu hepatit[ă

cre;te în fiecare an

Sănătatea oaselor este funda-mentală oricarui program anti-aging, de vreme ce oasele fragilepot duce la fracturi osoase osteo-porotice ce ameninţă viaţa, iarafecţiunile articulaţiilor duc lascăderea mobilităţii acestora, pro-duc edeme şi durere, determinărigiditate şi scad calitatea vieţii.

Fructoboratul de calciu joacă un rolcrucial pentru metabolismul oaselordeoarece el stimulează şi susţine funcţii-le tuturor elementelor esenţiale pentrucreşterea şi sănătatea ţesutului osos< cal-ciu, magneziu, fosfor, vitamina D.

Previne hipocalcemia datorată de-ficienţei de vitamina D şi pierderea demasă osoasă caracteristică osteoporozeistimulând absorbţia în organism a cal-ciului şi magneziului printr-o cale me-tabolică alternativă, independent de ni-velul vitaminei D din organism. Dupăcum se ştie, vitamina D ajută la ab-sorbţia calciului şi a magneziului dintractul gastro-intestinal. La fel, borulajută la absorbţia de calciu, magneziuşi fosfor din tractul gastro-intestinal,fără importanţa nivelului seric al vita-minei D, ajută la menţinerea unui echi-libru mineral optim ;i asigură utilizareasănătoasă a calciului de către organism.Chiar dacă ne suplimentăm dieta cucalciu, magneziu şi vitamina D cu sco-pul de a preveni sau încetini procesulde osteoporoză, atâta timp cât în dietanoastră nu includem şi borul va existaîn continuare un risc de apariţie a os-teoporozei. De asemenea, previne şicontracarează efectele negative ale ca-renţei de vitamina D din organism. Mai

mult decât atât, suplimentarea dietei cufructoborat de calciu ridică nivelul serical vitaminei D la persoanele cu carenţăde vitamina D (rahitism, osteomalacie),fără importanţa nivelului calciului dinorganism. Astfel, fructoboratul de cal-ciu ajută indirect la prevenirea rahitis-mului şi a osteomalaciei. Fructoboratulde calciu poate să scadă eliminarea uri-nară a calciului şi magneziului, ajutândastfel organismul să reţină aceste mi-nerale, prevenind demineralizareaosoasă şi apariţia osteoporozei la femei-le postmenopauzale. Oasele din articu-laţiile afectate de artrite sunt mai puţinmineralizate şi au concentraţii foartescăzute de bor faţă de oasele din arti-culaţiile sănătoase> borul este importantatât pentru oase sănătoase, cât şi pentruarticulaţii sănătoase.

Fructoboratul de calciu are şi pro-prietatea de a stimula sinteza colagenu-lui şi secreţia acestuia în matricea ex-tra- şi intracelulară a cartilajelor şi poateinhiba activitatea enzimelor (colagena-ze) care în mod natural degradează co-lagenul, ceea ce duce la deteriorareosoasă şi vasculară, încheieturi fragile,piele „lăsată”, riduri.

Un număr surprinzător de mare deprocese metabolice sunt influenţate decantităţi fiziologice de bor. Pe lângăacţiunea de stimulare a mineralizăriiosoase, fructoboratul de calciu creştenivelul hormonilor steroizi asociaţi cumasa osoasă sănătoasă, mărind semni-ficativ concentraţia serică de estrogenişi stimulând efectele acestora. Dupăcum se ştie, estrogenul este un instru-ment important pentru sănătatea oase-lor la femeile postmenopauzale care auniveluri foarte reduse de hormoni ste-

roizi, de vitamina D şi deminerale. De asemenea,fructoboratul de calciuare proprietatea de acreşte nivelul hormoni-lor asociaţi cu o prostatăsănătoasă, mărind sem-nificativ concentraţia se-rică de testosteron şi sti-mulând efectele acestuia,cu atât mai mult cu câthiperplazia benignă deprostată se caracterizea-ză şi printr-un deficit im-portant de testosteron.

Fructoboratul decalciu are un puternicefect antiinflamator aju-tând la reducerea semni-ficativă a durerii carac-teristice afecţiunilor ar-ticulare, îmbunătăţeştemobilitatea şi flexibilita-tea încheieturilor, redu-când semnificativ rigidi-tatea acestora. Fructobo-ratul de calciu ajută lacontrolul procesului in-f lamator deoarece elpoate diminua producţiacrescută de mediatori(enzime) specifici infla-maţiei. Mai stimuleazăcelulele polimorfonu-cleare neutrofile care joa-că un rol central în răs-punsul inflamator. Supli-mentarea dietei cu fruc-toborat de calciu conferăprotecţie împotriva ar-tritelor (osteoartritelor şipoliartritei reumatoide)în sensul că poate pre-veni apariţia acestora, iar

dacă artritele sunt deja instalate fruc-toboratul de calciu reduce durerea fărăa avea nevoie de medicamente antiin-flamatoare convenţionale.

Fructoboratul de calciu are şi un pu-ternic efect antioxidant. Acesta este unelement activ în mecanismul de pro-tecţie contra oxigenului reactiv celular,elimină radicalii liberi formaţi şi con-tracarează efectele nocive ale acestoraasupra celulelor şi ţesuturilor osoase şiarticulare, dar şi asupra întregului or-ganism. Fructoboratul de calciu ridicănivelul unor enzime antioxidante însânge şi celule< superoxidismutaza, ca-talaza şi glutation peroxidaza. Aceste 3enzime sunt antioxidanţii naturali prin-cipali ai organismului care constiutieapărarea naturală împotriva radicalilorliberi. Dacă radicalii liberi sunt în excesîn organism, ei produc distrugeri oxi-dative majore în celulele şi ţesuturileumane, determinând degradări impor-tante ale membranelor celulare şi aleunor componente celulare, inclusiv aleADN - ului nuclear, care cuprinde codulgenetic şi este punctul de plecare în fa-bricarea de noi celule.

Recomandări<

- produsul se recomandă tuturor celorcare vor să-şi construiască timpuriu unschelet osos sănătos şi puternic şi săprevină sau să minimalizeze problemelede sănătate a articulațiilor, datorate în-aintării în vârstă> - adjuvant pentru pre-venirea, controlul şi ameliorareaafecţiunilor articulare inflamatorii şidegenerative (osteoartrite sau artrozeşi poliartrite reumatoide) şi reducereadurerii caracteristice acestora, cât şipentru îmbunătăţirea funcţionalităţii şiflexibilităţii articulaţiilor, stimulareamobilităţii articulaţiilor în perioade desuprasolicitare mecanică intensă a aces-tora (sport, muncă fizică, obezitate)> -pentru eliminarea radicalilor liberi for-maţi şi contracararea efectelor nociveale acestora asupra celulelor şi ţesutu-rilor osoase și articulare.

Modul de folosire<

Pentru adulţi< 1 capsulă Bor Organicpe zi după masa principală a zilei timpde 2 luni, pauză 30 de zile şi cura sereia. Se repetă cura la nevoie. Se reco-mandă efectuarea de controale şi inves-tigaţii medicale legate de sănătatea oa-selor mai ales la persoanele în vârstă.

Produsul se g[se;te la cele două magazine Hypericum

din municipiul Satu Mare<

Drumul Careiului, nr. 4-5Tel< 0261.740 121

Str. :tefan cel Mare, nr. 5 Tel< 0261.716 450

Produc[tor< HYPERICUM IMPEX S.R.L.

Sediu< Baia Sprie, str. Gutinului, nr.3A, Maramure;, Rom]niaTel/fax< 0262.271 338 > 0262.372 695 Tel comenzi< 0262.263 048E-mail< office@hypericum-plant.rosau hypericumimpex@yahoo.comPentru mai multe informa\ii cu privirela produsele noastre ;i pentru oferte,v[ rug[m s[ accesați site-ul<www.hypericum-plant.ro

Fructoboratul de calciu previne hipocalcemia

Datele statistice arată că România ocupă locul 1 în Europa, ca număr total de cazuride hepatit[ C ;i locul 4 ca rată a mortalității cauzate de afecțiunile hepatice

6 Informa\ia de Duminic[/19 noiembrie 2017

RE}ETE

Varz[ murat[ la butoi

Sup[ crem[de conopid[

Mod de perparare<

Varza se curăță și se mărunțește (dejase poate cumpăra gata mărunțită), iardin căpățâne miezul tulpinei se scobește.Scobitura se umple cu sare și piper boabe.Hreanul se curăță și se taie fâșii, la fel șimorcovii, dacă se folosesc. Se feliază șigutuile, apoi toate condimentele se spalăbine, în apă călduță. În butoiul spălatbine cu apă fierbinte se așează mai întâiun strat de condimente, apoi un strat devarză măruntă și un pumn bun de sare.Se apasă cu forța, se mai pune un stratde varză măruntă, sare, condimente și se

presează din nou. După aproximativ 10kg de varză măruntă se așează 4-5 căpă-țâne, condimente și din nou varză mă-runtă. Se presează de fiecare dată cu pu-tere, în așa fel încât, dacă se poate, săscoată o zeamă cât să o acopere. Acestlucru se repetă, până când toată varza sepune în butoi. Pe cât posibil, stratul su-perior e bine să fie varză măruntă, pre-sărată cu condimente. Se acoperă cu uncapac de lemn sau eventual plastic și seapasă cu o greutate (nemetalică). Dacăvarza nu a fost suficient de puternic pre-sată și nu lasă suficientă zeamă se fierbeapă, se răcește și se adaugă sare (un pumnbun de sare la un litru de apă), iar aceastăzeamă se toarnă în butoi, astfel încât var-za să fie bine acoperită. Butoiul se ține2-3 săptămâni la căldură, până când var-za se acrește, apoi se pune în loc răcoros,iar dacă începe să facă pojniță, se spalăcu apă rece.

Ingrediente (pentru un butoi de 50 l)

40 kg varză feliată subțire, 12-15 că-pățâne întregi de varză, sare dură,neiodată (aproximativ 600 g la 10kg de varză), 100 g piper boabe, 40-50 frunze de foi de dafin, 4 știulețide porumb, 4-5 gutui, 500 g hrean,4-5 fire mari de mărar, 4-5 ramuride cimbru, 15-20 bucăți de ardei iute,

eventual 4-5 bucăți de morcovi.

Mod de preparare<

Zarzavaturile curățate și tăiate în bu-căți mai mari se fierb bine în apă ușorsărată și condimentată, apoi se strecoară.Bucățile curățate și spălate de conopidă

se fierb în zeama în care s-au fiert și zar-zavaturile, se strecoară, și împreună cuzarzavaturile fierte, se mixează cu blen-derul. Se adaugă smântâna, condimentedupă gust, apoi treptat și zeama în cares-au fiert ingredientele. Se poate servinatur, ornată cu bucăți întregi de con-opidă, cu feliuțe de morcovi sau cu cru-toane, bacon afumat, tăiat subțire și pră-jit, sau cu smântână, cu frunzulițe de pă-trunjel, de macriș, sau ceapă verde mă-runțită.

Ave\i nevoie<

O căpățână de circa 4-500 g de con-opidă, 250 g de zarzavaturi (un mor-cov, un pătrunjel, câte o felie de țelinăși de gulie), o ceapă mai mică, 150 gde smântână, sare, piper, bază pen-tru mâncăruri, iar la servire bacon

prăjit, crutoane, sau verdețuri

:arlot[ de cas[

Mod de preparare<

Se scoate o cană de lapte rece, în carese va dizolva făina. Într-un vas se ames-tecă laptele rămas cu 8 linguri de zahărși se încălzește încet, apoi făina dizolvatăse toarnă în laptele încălzit. Se încălzeștemai departe pe aburi, amestecând, pânăcând se îngroașă bine. Se adaugă gălbe-nușurile, unul câte unul, amestecând încontinuu. Gelatina se prepară după rețeta

de pe ambalaj, apoi se adaugă la compo-ziția anterior preparată. Albușurile se batspumă tare, cu un picuț de sare, adău-gându-se apoi și celelalte 8 linguri de za-hăr, și se bate mai departe, până devineo spumă consistentă. Se amestecă cu șar-lota răcită, ușor, cu grijă, de jos în sus. Seîmparte în mod egal în două boluri, în-tr-unul se adaugă esența de vanilie, încel de-al doilea cacaoa. Apoi se așează înstraturi, fie în formă de tort, fie în boluri,sau orice altă formă. La servire se poateorna cu fructe, frișcă, sau topping.

Ave\i nevoie<

Un litru de lapte, 16 linguri de zahăr,8 ouă, 4 linguri cu vârf de făină ex-trafină, 4 plicuri (sau foi) de gelati-nă, 4 linguri de cacao, o esență de

vanilie (10 ml).

Ragu din piept de puicu maz[re ;i ciuperci

Mod de preparare<

Ardeiul și ceapa mărunțită se călescîn ulei, apoi se adaugă ciupercile bucățite(sau întregi, dacă sunt mici). Se călescpuțin și acestea, apoi se adaugă puținăapă (dacă a fost din conservă, se fierbe

cu zeama proprie). Carnea de pui se taiefâșii sau bucăți mici, apoi, într-un vasantiaderent se rumenește ușor. Se ames-tecă cu ciupercile călite și cu mazăreafiartă în prealabil. Se agaugă roșiile tăiatecubulețe mărunte (roșiile se pot suplinicu 2 linguri de pastă de tomate), precumși puțină zeamă în care s-a fiert mazărea,apoi se mai fierb puțin, toate așa împreu-nă. Se condimentează după gust și se ser-vește fie cu garnitură (orez, paste, găluște,cușcuș), fie ca mâncare de sine stătătoare.

Ave\i nevoie<

500 g file piept de pui, 400 g ciuperci,300 mazăre verde boabe (se poate șidin conservă), o ceapă, un ardei gras,2 roșii (sau o lingură mare de bu-lion), sare, piper, ulei, eventual ardei

iute.

Cultura mărului este răspândită întoată România. Sute de soiuri de mere sediferenţiază prin valoarea nutritivă, gus-tativă, terapeutică și profilactică, precumși prin culoare, gust, fiind menite a fi uti-lizate fie ca fructe de masă, fie la desertsau pentru gătit.

Cu un conţinut de 85% apă și apro-ximativ 50 de calorii (la 100 g.), măruleste gustarea ideală. Merele au 5% pro-teine. Fructul acesta este o sursă puter-nică de potasiu. În plus, el conţine multevitamine, în special C și beta-caroten,alături de vitaminele A, fosfor, fier și cal-ciu, deși în cantitate mai mică. Este o sur-să vitală de fibre, dintre care cea mai im-portantă e pectina. Quercitina, epicate-china și procyanidin B2 sunt flavonoizipe care merele îi conţin.

Fructul se încadrează fără problemeîn categoria "alimentelor-medicament".El conţine multe substanţe benefice pen-tru sănătate. Calităţile sale terapeuticesunt cunoscute încă din timpuri stră-vechi. Potrivit medicinei chineze, mereleîntăresc inima, lubrifiază plămânii, crescfluidele corpului și scad producţia de mu-cus.

Datorită "longevităţii" substanţelorantioxidante și anticancer (timp de 200de zile de la recoltare acestea se păstreazăintacte, ca în ziua culesului), mărul estefructul ideal în orice anotimp. Dar tre-buie consumat cu tot cu coajă, pentru abeneficia de toate calităţile sale terapeu-tice. Fibrele conţinute în măr și coajă aurolul de a coborî nivelul de glucoză dinsânge și chiar al colesterolului rău. Reducși problemele intestinale, inclusiv diver-ticulita, hemoroizii și acumularea de to-xine în organism.

Merele sunt o sursă puternică de po-tasiu, o componentă importantă a celu-lelor și fluidelor corporale, care ajută lacontrolarea ritmului cardiac și a tensiuniiarteriale. Cercetări recente au arătat, deasemenea, că beneficiile antiinflamatoriiale conţinutului de quercetină din mereoferă protecţie pentru sistemul cardio-vascular. Studiile arată c[ persoanele careau mâncat mere în fiecare zi, timp decinci ani, prezintă cu aproape 70% maipuţine riscuri de a face accident vascularcerebral fatal și cu aproape 50% maipuţine probabilităţi de a dezvolta o boalăcardiacă și coronariană.

Quercitina este un flavonoid pe caremerele îl conţin din abundenţă. Despreea se știe că joacă un rol important înprevenirea multor tipuri de cancer. Unelecercetări au relevat că în special soiurileroșii și cele Golden inhibă cu 39-43%creșterea celulelor de cancer hepatic șide colon. Tot această substanţă este res-ponsabilă de neutralizarea efectelor ra-dicalilor liberi, care cauzează îmbătrâni-rea prematură.

Mărul conţine și bor, un mineral im-portant pentru sănătatea oaselor și a bu-nei funcţionări a creierului. Compușiipolifenolici protejează creierul de dege-nerare din cauza stresului oxidativ și auun efect de protecţie împotriva bolilorneurodegenerative, cum ar fi Alzheimerși Parkinson.

Merele s-au dovedit a avea beneficiiantivirale, potrivit constatării cercetărilorcare susţin că cei care le consumă se îm-bolnăvesc mai greu de răceală, gripă șiafecţiuni ale tractului respirator superior.Merele îmbunătăţesc funcţiile pulmonareși ale pancreasului.

Ele scad riscul formării de calculi uri-nari din oxalaţi. Consumul zilnic de 0,5-1 litru de suc de mere, grepfrut sau por-tocale modifică pH-ul urinar și nu maipermite formarea cristalelor de oxalaţiîn urină.

Cojile de mere conţin acid ursolic,care crește masa mușchilor scheletici șiţesutul adipos brun, scăzând, totodată,grăsimea de culoare albă, reducând obe-zitatea și steatoza hepatică.

Text selectat și adapta de Ioan A.

Consumul de merereduce cu 70% riscul

accidentelor vasculare cerebrale

Cu un conţinut de 85% apă și aproximativ 50 de calorii (la 100 g.), mărul este gustarea ideală.Merele au 5% proteine. Fructul acesta este o sursă puternică de potasiu. Se încadrează fără problemeîn categoria "alimentelor-medicament". El conţine multe substanţe benefice pentru sănătate.

Rubric[ realizat[ de Eva Laczko

19 noiembrie 2017/Informa\ia de Duminic[ 7

MOD~

Harry Winston lua diamantebrute și crea minuni. În mâinilesale, prin care au trecut cele maicunoscute diamante din lume, bi-juteriile deveneau piese de artă.Capodopere cu un design inovatorinspirat, dictat chiar, de frumu-seţea pietrelor preţioase, care îl fas-cinau. Pentru el, piatra era piesade rezistenţă a bijuteriei, nu unsimplu accesoriu montat pe unmetal preţios.

Cunoscut în timpul vieţii drept RegeleDiamantelor, Harry Winston a fost unuldintre marii bijutieri ai secolului XX, darși unul dintre cei mai importanţi colecţio-nari de diamante din lume. Însă povesteasa începe cu succesul imigranţilor euro-peni plecaţi în America la cumpăna se-colelor XIX–XX. Părinţii săi, evrei ucrai-neni, au emigrat în Statele Unite în 1890.În același an, tatăl lui, Jakob, și-a deschisîn Manhattan un mic atelier de reparaţiide bijuterii. Harry avea să se nască șaseani mai târziu, la 1 martie 1896. A crescutsub îndrumarea tatălui, care l-a luat pebăiat în atelierul său și l-a învăţat totuldespre bijuterii. Cu timpul însă, Harry aajuns să-l depășească pe acesta în artaconfecţionării de bijuterii. După moarteamamei, când Harry avea șapte ani, familias-a mutat în California. Din acei ani da-tează una dintre cele mai cunoscute po-vești – să fie adevăr, să fie legendă? – des-pre originile bijutierului Harry Winston.Ea spune așa< când avea doar 12 ani, Harrya descoperit într-un amanet un inel foartepreţios, cu un smarald de două carate. Re-cunoscându-i valoarea, l-a cumpărat pen-tru doar 25 de cenţi, căci vânzătorul ne-știutor credea că are în faţă o simplă tini-chea. L-a vândut apoi, chiar în ziua ur-mătoare, pentru 800 de dolari. Și dacă n-ar fi veridică, povestea confirmă totuși unfapt dovedit ulterior< Harry Winston aveaîntr-adevăr un ochi foarte bun pentru pie-tre preţioase.

O obsesie cu final fericit

Încă din tinereţe, Harry Winston afost fascinat de diamante, obsedat chiar,într-atât încât tatăl lui l-a avertizat căaceastă obsesie ar putea ajunge să-i con-

troleze viaţa. Așa avea să fie, dar nimenin-ar fi bănuit în ce fel... În 1914 s-a întorsla New York, unde și-a deschis propriulatelier de reparaţii de bijuterii. Doi animai târziu, cu cei 2.000 de dolari pe careîi strânsese a fondat compania PremierDiamond și a început să încheie tranzacţiipe bursa diamantelor din New York. L-auajutat cunoștinţele dobândite până atunci,dar și ochiul antrenat în identificarea pie-trelor valoroase și a potenţialului lor. Îndoar doi ani, compania a avut succes șiWinston s-a îmbogăţit – pentru o scurtădurată însă, căci a fost jefuit de unul dintreangajaţi și a ajuns în pragul falimentului.

Harry Winston nu s-a dat bătut și adescoperit o nouă metodă de a face afaceripe piaţa diamantelor. A început să parti-cipe la licitaţiile organizate post-mortem,când în multe cazuri bijuterii valoroaseputeau fi achiziţionate la preţuri derizoriidoar pentru că erau considerate de modăveche. Însă Winston lua bijuteriile, le re-condiţiona și le dădea un aspect modern,vânzându-le apoi pentru sume mult maimari. Așa a ajuns să cumpere colecţii în-tregi de bijuterii. În 1925, Harry Winstona achiziţionat colecţia Rebecăi DarlingtonStoddard, moștenitoarea unui imperiuminier, pentru un milion de dolari, iar în1926, pe cea a Arabellei Huntington, soţiamagnatului Collis P. Huntington, pentrudouă milioane de dolari.

Winston a prelucrat piesele cumpărate(oricum valoroase, multe dintre ele fiindbijuterii Cartier), dar le a remodelat înpiese inovative, pentru care noii, dar șivechii îmbogăţiţi americani erau dispușisă plătească bani mulţi.

Luxul are un nume

În 1932, bijutierul a fondat oficialcompania care îi poartă numele. HarryWinston a devenit sinonim cu luxul so-fisticat, cu inovaţia în arta bijuteriilor, darmai ales cu diamantele. Odată faimos înrândul high life- ului american, HarryWinston a ajuns să strălucească și în ce-tatea filmului. În 1944, el a dat startul uneinoi mode, când a fost primul care a îm-prumutat un set de bijuterii unei actriţepentru ceremonia Oscarurilor. JenniferJones, câștigătoarea în acel an a premiuluiAcademiei pentru cea mai bună actriţă, astrălucit pe covorul roșu purtând bijuteriicreate de Harry Winston. Apoi, în 1953,

numele lui Harry Winston a ajuns și pebuzele lui Marilyn Monroe (în filmul„Domnii preferă blondele“), în versurilefaimosului cântec „Diamantele sunt celemai bune prietene ale unei femei“. Și astfelcei care nu-l cunoșteau până atunci au au-zit de Harry Winston și diamantele sale.

Colecţia Harry Winston

În 1935, Harry Winston a încheiattranzacţia care l-a făcut cu adevărat faimosîn rândul breslei. A cumpărat diamantulJonker, o piatră de 726 de carate (la vremearespectivă al șaptelea cel mai mare dia-mant din lume) pentru 700.000 de dolari.Apoi a decis să-l trimită la New York (dinJohannesburg)... prin poștă! Pentru doar64 de cenţi, una dintre cele mai valoroasepietre preţioase din lume a traversat At-lanticul incognito.

Winston a plătit apoi 30.000 de dolaripentru clivarea pietrei, din care au rezultatun diamant de 125 de carate și alte 12 dia-mante, vândute cu două milioane de do-lari. Pasiunea lui Harry Winston pentrudiamante – și dorinţa de a fi mereu primulcare să cumpere noi pietre – l-a împinschiar să plece într-o aventură în Americade Sud. În 1938, Winston a citit într-unziar că în Brazilia a fost descoperit un dia-mant brut de 726 de carate. Pentru a seasigura că piatra nu va ajunge în mâinilealtui bijutier, Harry Winston s-a urcat înavion și a pornit în căutarea pietrei.

Diamantul Vargas și-a făcut și el locîn colecţia Winston. Cea mai mare piatrăpreţioasă cumpărată vreodată de bijutierulamerican a fost cea cunoscută sub numelede Sierra- Leone, un diamant brut de 970de carate (al treilea cel mai mare diamantdescoperit vreodată). Din acesta, HarryWinston a realizat nu mai puţin de 17 pie-tre, între care cea mai mare avea 143 decarate. În 1966, Harry Winston a cumpă-rat un alt diamant brut valoros, de 241 decarate, pe care l-a transformat într-o piatrăsub formă de pară, având 70 de carate.Remarcabila piesă a fost cumpărată de ac-torul Richard Burton pentru soţia sa, Eli-zabeth Taylor, iar astăzi este cunoscutdrept diamantul Taylor-Burton.

O altă piesă extraordinară din reper-toriul casei Harry Winston este diamantulLesotho, de 601 de carate, prelucrat – înpremieră! – direct la televizor. Au rezultat18 pietre, inclusiv un diamant de 40 de

carate montat pe un inel, cumpărat de mi-liardarul Aristotel Onassis ca inel de lo-godnă pentru Jacqueline Kennedy. Nu ede mirare, așadar, că încă din 1952 revista„Life“ îl desemna pe Harry Winston dreptal doilea cel mai mare colecţionar de bi-juterii istorice din lume. Din păcate pentruel, i-ar fi fost chiar imposibil să revendicelocul fruntaș, căci acesta era deţinut defamilia regală britanică. Însă și de pe loculdoi, pentru Harry Winston, lumea stră-lucea. Se spunea chiar că puterea lui decumpărare pe piaţa diamantelor rivalizacu cea a titanilor de la De Beers, una dintrecele mai mari companii din industrie. 

Diamantele itinerante

Fascinaţia lui Harry Winston pentrudiamante și dorinţa de a împărtăși fru-museţea pietrelor preţioase cu restul lumiia stat la baza iniţierii unei expoziţii. „Cur-tea Bijuteriilor” s-a născut în 1949, dupăce Winston a cumpărat faimosul diamantalbastru Hope. Timp de patru ani, pânăîn 1953, expoziţia a făcut înconjurul lumii,arătând publicului splendoarea colecţieiWinston. Aceeași dorinţă l-a împins apoipe bijutier să doneze cele mai valoroasepiese din colecţia sa către Institutul Smit-hsonian din Washington.

În 1958 a donat către Smithsoniandiamantul Hope, în 1962 Diamantul Por-tughez, iar un an mai târziu, piatra Op-penheimer. Astăzi, la Smithsonian, în ca-drul secţiei dedicate pietrelor preţioase, ogalerie poartă numele lui Harry Winston.Nici nu se putea altfel. Regele diamantelora murit la vârsta de 82 de ani, în decembrie1978. După moartea sa, Casa Harry Win-ston a rămas fidelă concepţiei fondatoru-lui său: diamantul înainte de toate. Cele-lalte sunt trecătoare.

Albastru pur< diamantul Hope

Se spune despre el că e cel mai frumosdiamant din lume> e, cu siguranţă, și celmai cunoscut. Diamantul Hope a fost pur-tat cândva de regi și regine, iar istoria l-apurtat de-a lungul timpului din India înEuropa, apoi peste Atlantic, unde se aflăși astăzi, la Muzeul de Istorie NaturalăSmithsonian. Potrivit unor surse bazatepe relatările primului proprietar cunoscutal pietrei, negustorul francez Jean-Baptiste

Tavernier, diamantul Hope (care avea în-ainte de șlefuire 115 carate) își are originileîn mina Kollur din India, unde a fost des-coperit în secolul al XVI-lea. În 1668 sau1669, Tavernier vinde regelui Ludovic alXIV -lea mai multe diamante, inclusiv pecel albastru.

De aici, parcursul său este relativ binedocumentat. În 1678, Regele Soare îl în-sărcinează pe bijutierul Curţii să reșlefu-iască piatra. A rezultat un diamant de67,125 de carate, care apare apoi în in-ventarele regale drept le diamant bleu dela Couronne de France. În 1749, Ludovical XV-lea decide să așeze piatra pe altă bi-juterie, un pandantiv spectaculos realizatde bijutierul Andre Jacquemin, alături deaproape alte 200 de diamante. În zileleRevoluţiei Franceze, mai multe dintre bi-juteriile Coroanei au dispărut din PalatulTuileries, inclusiv diamantul albastru. Pia-tra, așa cum s-a aflat ea în posesia regeluiFranţei, nu a mai fost văzută niciodată.

Ea a fost reșlefuită, pierzând 23,5 ca-rate, și a reapărut în 1812, la Londra, înposesia negustorului Daniel Eliason. Separe că Eliason vinde diamantul regeluiGeorge al IV -lea, însă piatra nu rămânemult timp în posesia Coroanei britanice,căci este vândut pentru plata unor datorii.Așa se face că, în 1830, diamantul ajungela bancherul londonez Thomas Hope.Pentru următoarele opt decenii, piatra ră-mâne în posesia familiei Hope, până când,în 1902, este vândută unui negustor dediamante din New York.

Diamantul Hope ajunge astfel, la în-ceputul secolului XX, pe pământ ameri-can. După ce mai schimbă câţiva proprie-tari, piatra intră în posesia lui EvalynWalsh McLean (foto), figură importantăa înaltei societăţi americane. Iniţial reti-centă din cauza istoriei tulburătoare a dia-mantului – și a zvonurilor privind bleste-mul pietrei, McLean acceptă să cumperediamantul Hope, pentru care plătește maibine de 150.000$.

După moartea ei, în 1949, colecţia sade bijuterii e scoasă la vânzare, iar dia-mantul Hope este cumpărat de HarryWinston. Cel mai mare colecţionar dediamante din Statele Unite nu putea rataaceastă ocazie! În 1958, Harry Winstondonează diamantul Muzeului Smithso-nian, unde se află și astăzi.

Informa\iile au fost preluate de pewww.historia.ro.

Harry Winston a devenit sinonim cu luxul sofisticat, cu inovaţia în arta bijuteriilor, dar maiales cu diamantele. Odată faimos în rândul high life- ului american, Harry Winston a ajuns săstrălucească și în cetatea filmului. În 1944, el a dat startul unei noi mode, când a fost primul carea împrumutat un set de bijuterii unei actriţe pentru ceremonia Oscarurilor. Jennifer Jones, câști-gătoarea în acel an a premiului Academiei pentru cea mai bună actriţă, a strălucit pe covorul roșupurtând bijuterii create de Harry Winston.

Prin m]inile lui Harry Winston au trecutcele mai cunoscute diamante din lume

Cunoscut în timpul vieţii drept Regele Diamantelor, Winston a fost unul dintre marii bijutieri ai secolului XX

Se spune despre diamantul Hope că e cel mai frumos diamant din lume> e, cu siguranţă, și cel mai cunoscut. Diamantul Hope a fost purtat cândva de regi și regine, iar istoria l-a purtat de-a lungultimpului din India în Europa, apoi peste Atlantic, unde se află și astăzi, la Muzeul de Istorie Naturală Smithsonian. Potrivit unor surse bazate pe relatările primului proprietar cunoscut al pietrei,negustorul francez Jean-Baptiste Tavernier, diamantul Hope (care avea înainte de șlefuire 115 carate) își are originile în mina Kollur din India, unde a fost descoperit în secolul al XVI-lea

8 Informa\ia de Duminic[/19 noiembrie 2017

DIET~

Cu ocazia Zilei Mondiale deLuptă ~mpotriva Diabetului, afost lansată o campanie pentrucreşterea gradului de informare afemeilor asupra diabetului careapare în timpul sarcinii – diabetulgestaţional. Conform definiţieiOrganizaţiei Mondiale aSănătăţii, diabetul gestaţionaleste o creştere a nivelului de glu-coză în sânge, care apare în timpulsarcinii, ceea ce creşte riscul unorprobleme de sănătate, atât pentrumamă cât şi pentru copil.

Acest tip de diabet apare, în gene-ral, în a doua jumătate a sarcinii, însăpoate fi diagnosticat ușor, prin testulde toleranță la glucoză (TTG). Acesttest se poate efectua la medic, între săp-tămânile 24-28 ale sarcinii. Campaniaare rolul de a informa femeile care `șidoresc să aibă un copil cu privire lariscul apariţiei acestui tip de diabet.Astfel, pe site-ul , femeile pot citi in-formaţii generale despre diabetul ges-taţional, simptome și cauze, factori derisc, diagnostic și tratament.

De asemenea, pentru că stilul deviaţă și regimul alimentar joacă un rolesenţial în gestionarea acestui tip dediabet, femeile pot găsi pe acest site șiexemple de exerciţii fizice și de alimen-taţie sănătoasă, care împreună pot aveaun efect benefic asupra sănătăţii mameiși a copilului.

„Diagnosticarea acestei boli dar șiurmarea unui tratament adecvat și aunui stil de viaţă și o alimentaţie sănă-toasă sunt deosebit de importante, de-oarece diabetul gestaţional poate ducela apariţia unor probleme de sănătatece pot afecta atât mamele, cât și copilul,înainte și după naștere. Tratamentulpotrivit ajută femeile însărcinate să deanaștere unui copil sănătos, de aceeaeste important ca femeile să poată găsiinformaţiile necesare pentru a trece cubine peste problemele generate deaceastă boală”, a declarat Andrei Foi-sor.

Pronosticuri sumbreîn privința diabetului de tip 2la femei

Potrivit statisticilor, 1 din 7 femeiînsărcinate dezvoltă diabet gestaţionalîn timp ce jumătate din femeile diag-nosticate vor dezvolta diabet de tipul2 în următorii 5-10 ani după naștere.Ziua mondială de luptă împotriva dia-betului (14 noiembrie) promoveazăanul acesta prevenţia diabetului de tip2, prin creșterea accesului femeilor lainformaţie, diagnostic și tratament. Lanivel global, 199 milioane de femei tră-iesc cu diabet, număr ce se estimeazăcă va crește până la 313 milioane în2040. Mai multe detalii<viatacudiabet.ro.

Factorii de risc ce contribuie la apariţia diabetului gestaţional

Potrivit speciali;tilor sunt maimulți factori de risc ce contribuie laapariția diabetului gestațional. Primuldintre factorii invocați este suprapon-derea înainte de sarcină. Se poate vorbide suprapondere atunci când greutateacorporală este cu 20% mai mare decâtgreutatea corporală ideală.

Un al doilea factor de risc în apa-riția diabetului gestațional este cre;te-rea excesivă în greutate în primele 6luni de sarcină.

Tot aici sunt cuprin;i factori pre-cum< antecedente familiale de diabet(fraţi, surori, părinţi)> glicemia crescutăînainte de sarcină, în perioada de re-paos alimentar, sau toleranţă la glucozăredusă> nașterea unui copil mare la osarcină anterioar[ (4kg)> probleme deobstetrică la sarcinile precedente (în-treruperi de sarcină, malformaţii, decesfetal intrauterin)> diabet gestaţional lasarcina anterioară> vârstă mai mare de35 de ani> zahăr în urină sau o cantitatecrescută a lichidului amniotic.

Regimul alimentar corect în sarcină – cheia unei sarcinisănătoase

Alimentația corectă în timpul sar-cinii are o influență importantă asuprasanătății tale, dar ;i asupra sănătății co-pilului.

Planificarea meselor în diabetulgestațional joacă un rol important încre;terea glicemiei după masă, iar re-glarea glicemiei este necesară pentrusiguranța fătului care se dezvoltă.

Pentru femeile însărcinate cu dia-bet gestațional, o alimentație sănătoasăînseamnă< adaptarea numărului de ca-

lorii zilnice – în funcție de trimestrulsarcinii, combinarea corect[ a alimen-telor, pentru a include toate substanțelenutritive ;i evident mese regulate. Serecomandă 3 mese principale ;i 2-3gustări.

E bine de ;tiut că numărul de calo-rii de care aveți nevoie în medie de-pinde nu doar de greutatea corporală,ci ;i de înălțime, de efortul fizic depus;i de vârstă. Necesarul caloric este deaproximativ 35 de kcal pe kilogram degreutate corporală, adică între 1500-2400 de kcal.

Dacă sunteți supraponderală, vatrebui să adopți un regim alimentar cuconținut caloric redus. Speciali;tii es-timează că în primul trimestru de sar-cină cantitatea necesară de energiecre;te cu 150 kcal pe zi, iar în celelaltetrimestre cu 350 kcal pe zi.

Un nutriționist vă poate ajuta cal-culând în funcție de greutatea corpo-rală inițial[ care este numărul de kilo-grame pe care e normal să le iei în greu-tate în perioada sarcinii precum ;i ne-cesarul caloric în funcție de trimestrulsarcinii, dar regulile generale privindalimentația pe durata celor nouă lunisunt acelea;i ;i este bine să le ;tiți, no-tează www.viațacudiabet.ro.

Regimul alimentar al femeilor în-sărcinate se stabile;te individual, îm-preună cu medicul diabetolog sau cumedicul nutriționist.

Una din ;apte femei îns[rcinatedezvolt[ diabet gesta\ionalStilul de viaţă și regimul alimentar joacă un rol esenţial

Potrivit speciali;tilor sunt mai mulți factori de risc ce contribuie la apariția diabetului gestațional.Primul dintre factorii invocați este supraponderea înainte de sarcină. Se poate vorbi de suprapondereatunci când greutatea corporală este cu 20% mai mare decât greutatea corporală ideală.

Pia\a Eroii Revolu\iei, nr. 5 - Satu Mare

Telefon< 0361 884947

✂

19 noiembrie 2017/Informa\ia de Duminic[ 9

Cristina Busuioc este un omcald și zâmbitor. Vorbește cu pa-siune despre obiectele vechi care,de-a lungul anilor, au devenit par-te din esența ei.

S-a născut la 14 martie 1969 în SatuMare şi este fiica lui Teofil și RodicaDonca. Are o soră mai mică cu opt ani,pe nume Renata.

Activitatea în cadrul Muzeului Ju-deţean a început-o în anul 1996. Timpde un an a fost colaborator al muzeului,lucrând ca ghid la diferite expoziţii. Și-a dorit să facă restaurare așa că, în pe-rioada 1997 - 2000, a urmat cursuri despecializare în cadrul Centrului de per-fecţionare de la Ministerul Culturii. Laabsolvirea lor, a devenit singurul res-taurator în pictură tempera din judeţulSatu Mare.

Spune că “lucrând la muzeu se dez-voltă o deformare profesională, începisă colecționezi tot ce e vechi”. Dacăajungi să povestești cu ea, îți dai seamacă e mai mult decât atât. Când spuiCristina Busuioc, spui obiecte. Este uncolecţionar prin definiţie.

În copilărie colecţionaşerveţele, timbre, batistecu monogramăşi linguriţe de îngheţată

Și-a petrecut o mare parte a copi-lăriei sale la bunici, la Mădăras. "Acoloam avut o copilărie ca în cărți, mă ju-cam toată ziua”. Bunicii ei țineau înpod obiecte vechi care nu mai încăpeauîn casă sau pe care pur și simplu nu lemai foloseau. „Îmi plăcea să merg înpod să caut. Îmi plăcea să cotrobăi”, îșiamintește ea.

De acea perioadă se leagă și primelecolecții. Aduna timbre, șervețele, ba-tiste cu monogramă, dar și banalelelingurițe de înghețată. Cele din urmăse deosebeau unele de altele doar princuloare.

La bloc făcea schimb cu ceilalți co-pii pentru a-și completa gama de cu-lori< „În acea perioadă multă lume co-lecționa pentru că nu era diversitate”. Tatăl ei a lucrat o perioadă la cinema-tograful Victoria ca proiecționist<„Aveam de la el o mulțime de afișe cufilme. Îmi doresc să le fi păstrat”.

Acum, strânge orice lucru peste ca-re anii şi-au lăsat amprenta, care are înspate o poveste. Are cutii de tablă dinanii ‘60, ’70 şi ’80, dar și cutii de bom-boane impresionante prin design-ul depublicitate din perioada pe care o re-prezintă. Un briceag, găsit la vechituri,își găsește locul pe rafturi, alături desăpunuri și parfumuri vechi.

La un moment dat, o bătea gândulsă colecționeze bonsai. În prezent arepatru pe care îi ține pe un pervaz.

Căruciorul pentru păpuși găsit decurând are toate șansele să devinăobiect de expoziție< „Ca artist contem-poran nu expui doar pictură. O expo-ziție poate să aibă diverse teme, obiectecare deja există sunt puse într-un con-text anume. Fiecare expozant participăcu obiecte mesaj”.

Într-un container de gunoi a des-coperit întâmplător două cărți religioa-se, Istoria Bibliei ilustrată tipărită la1867 şi Noul Testament apărut în 1899,ambele tipărite în America. Le-a păs-trat, surprinsă de ce pot arunca oame-nii.

Piaţa de vechituri e cea maiofertantă în obiecte

Cele mai multe achiziții le are de lapiața de vechituri, care, spune ea, estecel mai ofertant loc< „Dacă aş avea deales între 10 zile la piaţa de vechituri şi10 zile în Caraibe, aş alege piaţa. În cazcă se întâmplă să nu ajung acolo într-o duminică, simt că am pierdut ceva”. Colecția de elefanți este cea mai nu-

meroasă, însumând 150 de figurineminiaturale pe care, fie le cumpără, fiele primește de la prietenii care îi cunoscpasiunea. Piesele sunt realizate din ma-teriale precum jad, sticlă, porțelan saulemn.

Dragostea pentru elefanți își are ră-dăcinile în copilărie, cel mai tare fiindatrasă de simbolistica lor. Figura ele-fantului sugerează înțelepciune, cu-noaștere, regalitate, smerenie. De ase-menea, elefanții au o noțiune a familiei

foarte bine dezvoltată. Elefantul este șiun personaj de legendă, pe care Cris-tina Busuioc îl coreleză cu poveștilecelor mici, cu Mowgli și aventurile luiîn jungla indiană.

Spune că îngrijirea colecțiilor estedestul de dificilă. Piesele sunt nume-roase și trebuie șterse destul de des depraf< „Nu îmi place să le țin în cutii,trebuie să le văd în fiecare zi”.

Plănuieşte o nouă expoziţiea colecţionarilor

Într-o perioadă păstra toate obiec-tele acasă. Râde când rememoreazăepisodul în care soțul ei a pus piciorulîn prag și i-a spus „Ia-ți elefanții deaici!”. Acela a fost momentul în care amutat totul la muzeu, în micul ei bi-rou-atelier. Nu apucă însă să le ducăprea mult timp dorul datorită orelornumeroase petrecute aici. Biroul a de-venit o a doua casă, unde membrii fa-miliei își fac și ei loc din când în când. Investește puțin în achiziționareaobiectelor, le găsește la prețuri mici.„Nu dau atâția bani. Le cumpăr maiieftin, nu mă gr[besc, cumpăr doar cese potrivește”, mărturisește colecționa-ra.

În cadrul expoziției recente de laMuzeul Județean a expus 100 de ele-fanți miniaturali și aproximativ 30 decutii și parfumuri.

Pe viitor plănuiește să organizezeo nouă expoziție cu obiecte ale colec-ționarilor. Dacă la primul evenimentau expus în mare parte angajați ai mu-zeului, pentru următoarea acțiune deacest gen se caută colecții ale oamenilorsimpli din județul Satu Mare. Ediția adoua va avea și o tematică, se vor ex-pune obiecte din perioada interbelică.În caz că material nu va fi suficient,expoziția va fi completată de colecțiidin perioada postbelică.

"O revistă definea colecționatul cape un fel de problemă psihică. Într-adevăr poate deveni o obsesie, dar așprefera asta decât ceva mai grav”. Br[ța-ra argintie cu elefănței, care îi încon-joară încheietura mâinii e dovadă afaptului că și revistele au dreptatea lor.

Vera Pop

PASIUNICele mai multe achiziții le are de la piața de vechituri, care, spune ea, este cel mai ofertant

loc< “Dacă aş avea de ales între 10 zile la piaţa de vechituri şi 10 zile în Caraibe, aş alege piaţa.În caz că se întâmplă să nu ajung acolo într-o duminică, simt că am pierdut ceva”.

Colecţia include aproape toate afișelede film care au fost produse în lume șieste estimată la 7,8 milioane de dolari.Această arhivă uriașă conţine 196.000 deafișe pentru 44.000 de filme care au fostrealizate după apariţia cinematografiei,la începutul anilor 1900.

Morris Everett Jr., care locuiește înorașul Cleveland din statul americanOhio, și-a dedicat întreaga viaţă alcătuiriiacestei colecţii de postere originale aleunor filme turnate în limba engleză.

Un punct central al arhivei este afișulfilmului "Metropolis" din 1927, estimatla 47.000 de dolari. Alte afișe valoroasesunt cele ale unor filme clasice, precum"Mic dejun la Tiffany/ Breakfast at Tif-fany's", "Pe aripile vântului/ Gone withthe Wind" și "Vrăjitorul din Oz/ The Wi-zard of Oz" (1939).

Colecţia include însă și afișele unorfilme produse în epoca modernă, precum"Nașul/ The Godfather", "Terminatorul/The Terminator", "Pulp Fiction" și "Tita-nic".

Morris Everett Jr., în vârstă de 76 deani, este un fost istoric, devenit colecţio-nar, iar pasiunea lui pentru afișele de filma început în 1961, pe vremea când încăpreda la o universitate americană.

Primele afișe pe care le-a cumpăratau fost cele pentru filmele "Splendoareîn iarbă/ Splendor in the Grass" (1961)și "Atacul brigăzii ușoare/ The Charge ofthe Light Brigade" (1938).

De atunci, a achiziţionat postere șicolecţii întregi din lumea întreagă și esteprima persoană din lume care a încercatsă achiziţioneze afișele oficiale ale fiecăruifilm realizat pe Glob.

În 1991, colecţionarul american a în-fiinţat Everett Collection, transformân-du-și această pasiune într-o afacere, princomercializarea licenţelor pentru imagi-nile existente în posterele sale.

Cea mai mare colec\ie din lume de afi;ede film, estimat[ la 8 mil. dolari

Potrivit site-ului crystaltime.ro,cel mai greu ceas din România cântăreș-te  peste  300 de kilograme și  nuare  în  componenţa  sa niciun  șurub.Este totodată și unul dintre cele mai vechiorologii din ţara noastră. Acesta se gă-sește în România încă de acum trei seco-le, dar timp de aproape 100 de ani nu afost funcţionabil. În cele din urmă a fostreparat de un meșter ceasornicar. Aces-ta a fost surprins să constate că, în cele300 de kilograme de fier brut ale ceasuluinu se afla nici măcar un șurub.

Ceasul a fost montat în jurul anului1700 pe Catedrala “Sfântul Mihail”din Cluj,  cea mai mare catedrală dinTransilvania.  În anul 1863 a fost mutatpe poartă Cetății  (astăzi  cartierul Mă-năștur) și înlocuit cu unul nou. Turnulpe care a fost amplasat ceasul a fost dă-râmat, iar ceasul a ajuns din nou pe Ca-tedrala “Sfântul Mihail”.

Orologiul a funcționat până în anul1950. Acesta are un singur arătător, iarorele și jumătăţile de oră sunt indicatede clopote. Nu se știe exact de unde pro-vine mecanismul lui. Tocmai de aceea afost extrem de dificil de reparat, meșteriinu se pricepeau să-l seteze așa cum tre-buie.  În  cele din urmă a fost  repus înfuncţiune de un ceasornicar maghiar.

Primăria a alocat nici mai mult,nici mai puțin de 35.000 de lei pentru re-pararea ceasului. Costul a fost atât de ri-dicat deoarece o parte dintre piesele ori-ginale au fost distruse, în timp ce alteleau fost de negăsit. Meșterul  a fost nevoitastfel să confecţioneze un număr consi-derabil de piese de la zero.

Ruxandra Filip

Cel mai greu ceas din Rom]nia are 300 kgCristina Busuioc al[turi de colec\ia de s[punuri ;i parfumuri vechi, expuse la

Muzeul Jude\ean Satu Mare

Colecția de elefanți este cea mai numeroasă, însumând 150 de figurine minia-turale pe care, fie le cumpără, fie le primește de la prietenii care îi cunosc pasiu-nea

Cristina Busuioc are ̀ n s]nge microbul colec\iilor

Istoria Bibliei ilustrată tipărită la 1867și Noul Testament apărut în 1899, douăcărți recuperate dintr-un container

10 Informa\ia de Duminic[/19 noiembrie 2017

RELIGIE

Ne afl[m `n binecuv]ntatulPost al Na;terii Domnului. Timpde ;ase s[ptăm]ni mergem pedrumul `nt]mpin[rii lui IisusHristos, c[l[uzi\i de lumin[,bun[tate, ̀ n\elegere. Acum e vre-mea primenirii hainei sufletuluinostru, timpul rug[ciunii ;i a fap-telor bune. E vremea colindelor,le `nva\[ copiii, de dragul Mariei;i al pruncului Iisus. ~n jurul ve-trelor de la sate se fac ;ez[tori. Ceimici pun la `nflorit crengu\e dem[r `n vase mari de ap[ pentruca mai apoi, de Cr[ciun ;i `nnoaptea de Anul Nou le folosescdrept sorcove c]nt]nd “Flori dal-be, flori de m[r”. E timp pentrupace cu noi ;i cu aproapele nos-tru.

Despre rostul postului ;i al modului`n care trebuie privit acest timp cu totulaparte ne-a vorbit p[rintele paroh pr.dr. Cristian Bolo; de la Biserica Ador-mirea Maicii Domnului din Satu Mare.

De asemenea, am surprins ;i un cu-vânt folositor din partea preotului Con-stantin Necula, extrem de grăitor pen-tru timpul zilelor noastre.

Postul implică deviza< “Fă binele!”

"Postul Cr[ciunului este un post ca-re ne preg[te;te ;i suflete;te ;i trupe;tepentru sl[vitul praznic al Na;terii Dom-nului nostru Iisus Hristos. Acest postchiar dac[ pare mai u;or ̀ ntruc]t avemmai multe dezleg[ri la pe;te, untdelemn;i vin, totu;i trebuie \inut cu toat[ se-riozitatea pentru c[ are menirea de a

ne preg[ti pentru unirea cu Hristos ;i`l vom \ine ;i noi fiecare dup[ ale noas-tre puteri `ncerc]nd s[ ne `nfr]n[m dela m]ncarea de dulce, b[utur[, petre-ceri. ~ns[ nu doar at]t, pentru c[ postul`nseamn[ o `nfr]nare de la r[u, de lap[cate. Postul nu este o simpl[ ac\iunenegativ[ de tipul "nu fac" ci implic[ al-tceva, ;i anume "f[ binele", pentru c[r[ul trebuie `nlocuit cu binele. Iat[ as-pectul pozitiv al postului, s[v]r;ireafaptelor bune. ~n aceast[ perioad[ to\ioamenii `;i aduc aminte de cei nec[ji\i;i `ncearc[ s[ fac[ diferite campanii,`ncearc[ s[ mearg[ personal la case decopii, la azile de b[tr]ni sau la bolnaviidin spital. Aceast[ ac\iune de `ntraju-

torare nu trebuie s[ ne st[p]neasc[ ini-mile doar `n acest post al Cr[ciunuluisau doar de s[rb[tori ci aceast[ ac\iunetrebuie l[rgit[, continuat[ `n tot cursulanului.

Pe l]ng[ milostenie, postul implic[;i rug[ciune, pentru c[ prin rug[ciunevorbim cu Dumnezeu. Asta e rug[ciu-nea, vorbirea noastr[ direct[, intim[,personal[ cu Dumnezeu. Este bine cafiecare credincios s[ ̀ mpleteasc[ postulcu rug[ciunea pentru c[ sunt cele dou[aripi cu care ne lu[m zborul spre Dum-nezeu. Ne spune M]ntuitorul, c[ oriceeste cu putin\[ prin post ;i rug[ciune ;is[ le facem cum se cuvine, cu intensi-tate, s[ sim\im cu adev[rat c[ ne unim

cu Dumnezeu. Prin rug[ciune spunemDomnului tot ce ne apas[ pe suflet, `imul\umim ;i ̀ i cerem ajutor sim\ind c[putem avea ̀ ncredere ̀ n El. Dumnezeune ascult[ `n t[cere ;i ne r[spl[te;te lavedere. ~ns[ trebuie s[ avem ;i r[bda-re.

Dumnezeu face minuni, dar nu sin-gur ci ̀ mpreun[ cu noi, prin noi ;i pen-tru noi. S[ d[m voin\[, s[ d[m credin\[,s[ d[m rug[ciune, s[ d[m post, s[ d[mmilostenie ;i Dumnezeu vine ;i com-pleteaz[ d]nd ajutor ;i putere. Facemun pas micu\ ;i restul pa;ilor `i faceDumnezeu purt]ndu-ne pe bra\e. Iat[ce `nseamn[ adev[ratul post, o slujb[binepl[cut[ lui Dumnezeu nu ̀ n folosullui ci `n folosul nostru.

Postul mai implic[ ;i cur[\irea dep[cate prin spovedanie, prin m[rturi-sire. Este important[ spovedania,m[rturisirea p[catelor pentru c[ Hris-tos vine, se na;te pentru noi, dar nupoate p[trunde acolo unde are u;a`nchis[, unde camera nu este curat[.Preotul d[ doar dezlegare `ns[ cel careiart[ este ̀ nsu;i Dumnezeu", mai spunepărintele Cristian Bolo;.

Preotul Constantin Necula<“Dacă nu puteți posti demâncare, refuzați să vă mân-cați aproapele”

Unul dintre cei mai apreciați preoțicreștini ortodocși din Mitropolia Ar-dealului, Constantin Necula, spune căa posti înseamnă a iubi, iar cei ce nupot posti de mâncare, să refuze "să îșimănânce aproapele".

"Dacă m-ar întreba cineva ce în-seamnă a posti, aș spune că nu existăcuvinte pentru a explica iubirea. A postiînseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu

și pe tine, omul, trup și suflet. A iubi peom, aproapele și departele tău. A nă-dăjdui că iubirea aceasta nu te confu-zează, nu te așază îndoielnic în colțurileconfuze și sincretiste ale lumii. A postiînseamnă să stai mereu de partea luiDumnezeu care stă de partea omului",a declarat preotul Constantin Necula.

Preotul îi mai sfătuiește pe credin-cioși "să refuze să fie tâlhăriți și uciși deIrozii noilor minciuni".

"A posti înseamnă a pregusta dinexercițiul fundamental al Învierii. O săspuneți că acesta-i Postul Crăciunului...Am să vă spun că așa este și totuși cân-tăm 'Florile-s dalbe, flori de măr'. Iarmerii înfloresc primăvara, semn al ano-timpului Învierii. De pe culmea păsto-rilor din Betleem, din înaltul cerului deunde Îngerii vestesc Nașterea lui Hris-tos, din frângerea de munte ce este Peș-tera Betleemului se vede culmea Gol-gotei, Învierea dând sens Nașterii. Așacum Împărtășania dă sens Postirii. Fițicurajoși și încercați să vă descoperițiDumnezeul Cel Viu. Nu lăsați să vi sefure bucuria Crăciunului ori nădejdeaÎnvierii. Refuzați să fiți tâlhăriți și ucișide Irozii noilor minciuni, care inducfrica și duc spre ucidere orice gând depruncească strălucire. Stați limpeziți delumina Stelei, cu Magii, intelectualiismeriți ai căutării adevărate", a mai spusConstantin Necula.

Totodată, el a afirmat că sinceritateafață de Dumnezeu este unul din senti-mentele care ar trebui să-l însoțeascăpe orice credincios pe parcursul Postu-lui Nașterii Domnului.

"Și dacă nu puteți posti de mâncare,refuzați să vă mâncați aproapele. Fițisinceri cu Dumnezeu. Atât. Curajoși,sinceri și limpeziți de nădejde. Post cuDumnezeu. Atentul nostru Antrenorde performanță", a mai afirmat Con-stantin Necula.

~n fiecare an la data de 21 no-iembrie este pr[znuit[ IntrareaMaicii Domnului ̀ n Biseric[, pri-ma dintre marile s[rb[tori dinpostul Na;terii Domnului.S[rb[toarea “Intrarea `n biseric[a Maicii Domnului” este cunos-cut[ `n popor ;i sub denumireade Vovidenie sau Ovedenia careprovine din slavon[ ;i `nseamn[“ceea ce se face v[zut[“.

Praznicul aminte;te de mo-mentul ̀ n care sfin\ii p[rin\i Ioa-chim ;i Ana nu au uitat de pro-misiunea f[cut[ lui Dumnezeu ;ila trei ani de la na;terea MaiciiDomnului au dus-o la templu.

Aici a fost `nt]mpinat[ de marelepreot Zaharia, tat[l Sf]ntului Ioan Bo-tez[torul, care a dus-o ̀ n cea mai sf]nt[`nc[pere din acest loc, `n Sf]nta Sfin-telor, unde a stat p]n[ la v]rsta de 15ani. A fost condus[ `n acel loc sf]nt,pentru c[ ea `ns[;i avea s[ devin["Sf]nta Sfintelor" lui Dumenzeu, s[la;al lui Dumnezeu Cuv]ntul. Din ea, CelNecuprins, avea s[ ia trup, s[ se fac[cuprins `n p]ntecele ei.

Aceast[ s[rb[toare a luat na;tere ̀ nsecolul VI. La 20 noiembrie 543,

`mp[ratul Iustinian a zidit la Ierusalim,l]ng[ ruinele templului, o biseric[`nchinat[ Sfintei Fecioare Maria, care,spre deosebire de una mai veche a fostnumit[ Biserica "Sf]nta Maria ceaNou[". Conform obiceiului, a doua zidup[ sfin\ire, adic[ la 21 noiembrie, a

`nceput s[ fie serbat hramul (patronul)bisericii, adic[ `ns[;i Sfinta Fecioar[Maria, serbarea fiind consacrat[ adu-cerii ei la templu. S[rb[toarea s-a extinsapoi `n tot Orientul cre;tin ;i `n Occi-dent fiind marcat[ cu cruce ro;ie `ncalendar. Pentru ca bucuria s[rb[torii

s[ nu fie umbrit[ de post, Biserica ar]nduit ca pe 21 noiembrie s[ fie dez-legare la pe;te.

De altfel, s[rb[toarea este cinstit[de credincio;i prin rug[ciune ;i bucatede post, pe;te ;i lum]n[ri. Acestea dinurm[ sunt duse la biseric[ ;i sfin\itepentru a dob]ndi s[n[tate, bucurii,reu;ite ;i o vedere bun[.

Tradi\ia spune c[ atunci c]nd cre-dincio;ii respect[ aceast[ s[rb[toare,`n anul urm[tor vor avea hambarelepline ;i bel;ug `n cas[.

De Ovidenie se deschide cerul ;i animalele `ncep s[vorbeasc[

Vovidenia corespunde ̀ n Calenda-rul popular cu celebrarea unei n[pras-nice divinit[\i a lupilor, Filipul cel:chiop sau Filipul cel Mare (21 noiem-brie). Local, `n Bucovina, se credea c[`n aceast[ zi s-ar fi n[scut DomnulHristos. S[rb[toarea de Ovidenie`mpreun[ cu Filipii de Toamn[, Noap-tea Strigoilor, S]ntandrei ;i S]nnicoar[(Mo; Nicolae) formeaz[, `n perioada13 noiembrie - 6 decembrie, un scena-riu ritual de `nnoire a timpului, pro-babil Anul Nou dacic. ~n noaptea deOvidenie, c]nd se credea c[ se deschide

Cerul ;i vorbesc animalele, se prive-ghea la lumina unei lum]n[ri ̀ ncol[ci-te ;i o strachin[ cu ap[ de leac.

Pentru copiii mor\i neboteza\i ;ipentru oamenii `neca\i ;i mor\i f[r[lum]nare li se f[ceau ̀ n aceast[ zi praz-nice ;i li se ̀ mp[r\eau pomeni. ~ntruc]tse credea c[ `n noaptea de Ovideniestrigoii circulau f[r[ opreli;te, se un-geau cu usturoi cercevelele ferestrelor,tocurile u;ilor, vatra ;i cuptorul carecomunicau, prin horn, cu exteriorul.

Pentru protec\ia vitelor `mpotrivaanimalelor s[lbatice se interzicea oriceactivitate legat[ de prelucrarea l]nii ;ipieilor de animale. De la Ovideniep]n[ la S]ngiorz, femeilor le era inter-zis s[ mai spele rufele la r]u.

Prevestiri de timp

În trecut se f[ceau farmece ;idesc]ntece, se afla ursita, se efectuauobserva\ii ;i previziuni meteorologice.Se spune c[ a;a cum va fi vremea `naceast[ zi, a;a va fi toat[ iarna. Dac[ ̀ nnoaptea de Ovidenie va fi cer senin,anul viitor va fi secetos ;i pomii nu voravea rod bogat. ~n schimb dac[ ninge,va urma o iarn[ cu mult[ z[pad[ ;i unan roditor.

A consemnat :tefania Cri;an

Dac[ de Vovidenie ninge, va urma o iarn[ cu mult[ z[pad[ ;i un an roditor

Postul Cr[ciunului îndeamn[ oamenii la iubirea aproapelui

Pe l]ng[ milostenie, postul implic[ ;i rug[ciune, pentru c[ prin rug[ciunevorbim cu Dumnezeu

"Postul Cr[ciunului este un post care ne preg[te;te ;i suflete;te ;i trupe;te pentru sl[vitul praznical Na;terii Domnului nostru Iisus Hristos. Acest post chiar dac[ pare mai u;or `ntruc]t avem maimulte dezleg[ri la pe;te, untdelemn ;i vin, totu;i trebuie \inut cu toat[ seriozitatea.”

“Intrarea `n biseric[ a Maicii Domnului” este cunoscut[ `n popor ;i sub de-numirea de Vovidenie sau Ovedenia care provine din slavon[ ;i `nseamn[“ceea ce se face v[zut[“

19 noiembrie 2017/Informa\ia de Duminic[ 11

MAGAZIN

Originea speciei noastre este un su-biect pe care ar trebui să-l regândim.O analiză recentă a unui craniu vechide 260.000 de ani din China sugereazăcă acesta este straniu de similar cu cele

mai vechi fosile ale speciei noastre, gă-site în Maroc, la 10.000 de kilometridistanţă. Craniul indică faptul că oa-menii moderni nu provin numai dinstrămoșii africani, așa cum se crede,scrie New Scientist.

Mulţi antropologi cred, pe baza do-vezilor fosile, că specia noastră a apărutîn Africa acum aproximativ 200.000de ani. Mai mult decât atât, studiile ge-netice asupra oamenilor moderni in-dică faptul că provenim dintr-o singurăpopulaţie care a plecat din Africa înurmă cu cel puţin 120.000 de ani și cares-a răspândit în jurul lumii. Acest grupafrican este sursa tuturor genelor uma-ne, purtând și câteva din încrucișareacu Omul de Neanderthal.

Totuși, craniul Dali, așa cum a fostdenumit, descoperit în provinciaShaanxi din China în 1978, nu se po-trivește cu această istorie. Deși areaproximativ 260.000 de ani, este re-marcabil de complet, fiind conservatăatât cutia craniană, cât și trăsăturile fa-ciale. Atunci când cercetătorii l-au des-cris pentru prima dată în 1979, au ajunsla concluzia că aparţine speciei Homoerectus.

Pagin[ realizat[ de Vasile A.

În inima Ardealului, într-o zon[cu aparență atemporală, se găseș-te, probabil, cel mai misterios locdin România. Multă cerneală acurs pe marginea subiectului pă-durii Hoia-Baciu.

Cercetătorii nu au încotro și ridicăneputincioși din umeri, lăsând loc libercelor mai diverse speculații care înflă-cărează imaginația amatorilor de fe-nomene paranormale.

P[durea Hoia-Baciu este cu sigu-ranță cea mai faimoas[ locație din Ro-mânia unde au fost investigate și ana-lizate o serie de fenomene absolut inex-plicabile. Zona în sine a devenit cu ade-vărat celebr[ pe mapamond de abia înanul 1968, cu toate că localnicii știaude existența sa încă din cele mai vechitimpuri, ferindu-se de ea ca de un locrău, unde se întâmplă lucruri peste pu-terea de înțelegere a omului obișnuit.Toți știau din moși strămoși că, odatăintrați printre copacii al căror foșnetvenea parcă din altă lume, toate spai-mele subconștientului uman prindbrusc viață și apar în calea celui îndea-juns de nesăbuit încât să se aventurezeîn acest loc. Din cele mai vechi timpuri,localnicii din jurul pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele căodată ce au intrat în pădure pentru atăia lemne, a cosi iarbă pentru animalesau a culege fructe de pădure sau ciu-perci, ceva straniu se întâmplă cu ab-solut oricare dintre ei.

~nc[ de la primii pași printre co-paci, sătenii se pomeneau asaltați destări inexplicabile de greață, anxietate,senzații de vomă, dureri de cap și chiararsuri apărute pe piele. Multă vreme,pădurea Baciu din vestul orașului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oa-menii temându-se să aducă vorba des-pre un loc pe care în sinea lor îl credeaucăzut sub un blestem greu, sau mai rău,însăși sălaș al Necuratului. Cel care aîntreprins o adevărată muncă de pio-nierat la acea vreme în studiul feno-menelor paranormale din pădurea de

stejari a fost biologul Alexandru Sift(1936-1993).

Sift ;i Barnea, primele studii

Profesorul Sift a fost atras de faimapădurii Baciu, intrigat fiind de poveș-tile și întâmplările incredibile pe carele auzea de la localnici. În decada anilor1950, a întreprins numeroase călătoriiîn pădure, observând la fiecare incur-siune între copaci o serie de umbre ciu-date care îl însoțeau. Fire curajoasă, nua abandonat cercetările, izbutind să fo-tografieze "umbrele". Surprizele și-aufăcut apariția încă de la developareacadrelor fotografice pe care se puteauobserva, pe lângă"umbrele" în cauza,multe alte forme, lumini și siluete pecare ochiul uman nu le putea vedea.

Pe data de 18 august 1968, tehnicia-nul-militar Emil Barnea în vârstă de45 de ani, ignorând avertismentele să-tenilor, se afla în pădurea Baciu pentrua petrece un sfârșit de săptămână de-parte de stresul orașului. Împreună cuel se aflau la acea dată prietenă sa, Zam-fira Matea, și alți doi prieteni de familie.În preajma orei 13.00, pe când se aflaîn căutarea unor lemne pentru foc,Emil Barnea s-a pomenit brusc strigatde prieteni. Întors în poian[, a apucatsă vadă ceea ce părea un OZN care sur-vola la viteză mică pădurea Baciu, fărăsă scoată niciun sunet. Straniul aparatzburător a început să străluceascăbrusc, făcând în aer o manevră de ras-tunare. Fără veste, OZN-ul a acceleratspre cer într-o direcție ușor oblică. Ur-mărindu-l prin vizorul aparatului foto,Emil Barnea a reușit să-l mai surprind[

în trei cadre. După developarea filmu-lui, tehnicianul clujean a contemplatcu stupoare fotografiile a ceea ce pesteani specialiștii internaționali ai feno-menologiei OZN aveau să clasificedrept " cele mai clare imagini ale unuiOZN fotografiat în România și fără în-doială, unele dintre cele mai bune im-agini ale vreunui OZN fotografiat vreo-dată în lume".

P[durea Baciu continuă să fascine-ze, în special datorită relatărilor mar-torilor oculari care declarau că se potobserva fenomene din cele mai straniiprecum senzații fizice inexplicabile,observații de lumini de forme și culoridiverse, umbre ciudate, voci și chipuriumane. Zona devine în scurt timp ce-lebr[ printre specialiștii în paranormalși ezoterism din întreaga lume, echipeîntregi de cercetători reputați din Ger-mania, Franța, Statele Unite și Ungariavizitând pădurea Baciu în plină pe-rioad[ comunistă.

Odat[ intrat în pădurea Baciu, aisenzația foarte accentuată că ești privit,că de undeva din spatele fiecărui copacmii de ființe nevăzute te privesc ca peunul care a nimerit pe tărâmul lor.Această senzație este prezent[ la toțicei care au pășit pragul straniei păduri.

În primul rând, pădurea Baciu estefaimoas[ pentru aparițiile sale. Struc-turi imateriale sau materiale de formediverse apar în fața ochilor curioșilor,fie că este noapte sau miezul zilei. Ma-joritatea sunt invizibile pentru ochiuluman, fiind capturate însă de aparatelede filmat sau fotografiat. Unii ezoteri;ticonsideră că sunt nimic altceva decâtreprezentațiile spiritelor care populea-ză universurile paralele. Urmează larând anomaliile magnetice, fluctuațiilecâmpului electromagnetic, emisiile in-frasunet. Printre cele mai șocante ma-nifestări se numără și urmele fără ex-plicație care apar pe pământ, zăpadăsau iarbă, direct sub ochii privitorilor.Nici lumea vie nu a scăpat neafectatăde misterele pădurii, efectele biologicemanifestându-se asupra plantelor careprezintă forme de deshidratare.

Odat[ intrat în pădurea Baciu, ai senzația foarte accentuată că ești privit

Bacilul epidemiei de ciumă ca-re a izbucnit în Madagascar şi carea omorât peste 140 de oamenipoate suferi mutaţii şi poate de-veni netratabil.

Există temeri conform cărora boalase poate răspândi în Europa şi pe con-tinentul american prin călătoria cuavionul, iar zece ţări africane sunt înalertă pentru semne ale apariţiei bolii.

Recent, profesorul Paul Hunter dela University of East Anglia a avertizatcă, deşi ar fi uşor pentru o ţară avansatăsă controleze boala în forma sa curentă,bacteria ciumei poate suferi mutaţii ca-re ar face-o mult mai periculoasă, scrieDaily Mail.

“Dacă va ajunge în Europa sau Sta-tele Unite, ar trebui să fie similar cuepidemia de Ebola de acum câţiva ani.Am avea câteva cazuri izolate şi nu s-ar răspândi ca în Madagascar. Ca încazul oricărei boli, este o temere că arsuferi mutaţii şi ar deveni netratabilă”,

a adăugat cercetătorul.În total, 2.000 de oameni au fost

infectaţi şi 143 au murit în epidemiadin Madagascar. Majoritatea acestorcazuri au fost de ciumă pulmonară, oformă mai periculoasă a ciumei bubo-nice care a devastat Europa în secolul

al XIV-lea. Ciuma bubonică se răspân-deşte prin muşcăturile insectelor in-fectate, în timp ce varianta pulmonarăse poate răspândi prin aer. Simptomeleinclud febră severă, dureri de cap şi tu-se severă, chiar şi cu sânge. Poate fi fa-tală, deşi poate fi tratată cu antibioticedacă este depistată repede.

În ciuda acestor temeri, sunt semnecă epidemia a încetinit. Autorităţile dinMadagascar au luat o serie de măsuriprecum verficarea în anumite punctede circulaţie a populaţiei, şcolile şi uni-versităţile au fost închise şi s-au interzisadunările publice. De asemenea, Or-ganizaţia Mondială a Sănătăţii a acor-dat 1,2 milioane de doze de antibioticpentru a lupta împotriva bolii, iar Cru-cea Roşie a instruit sute de voluntaripentru a instrui la rândul lor populaţiacu privire la măsurile de prevenire.

La peste 700 de ani de la ultimaepidemie de ciumă care a devastat Eu-ropa, o echipă de cercetători germania descoperit că temuta bacterie care a

declanşat Moartea Neagră a supra-vieţuit secolelor, varianta ei de astăzifiind doar puţin diferită de a celei carea îndoliat Bătrânul Continent.

"Pentru a înţelege mai bine de ceepidemiile de ciumă au fost atât de vi-rulente, trebuie doar să comparăm ge-nomul bacteriei Yersinia pestis deatunci cu cel al formei actuale. Yersiniapestis din prezent nu este at]t de peri-culos precum cel din trecut. Cu toateacestea, cele două tipuri de bacterii nutrebuie să interfereze deloc, deoarecear putea da naştere unei forme de ciu-mă cu adevărat catastrofală. Din acestmotiv, nu le combinăm nici măcar încondiţii de laborator, ci preferăm să lesecvenţionăm ADN-ul pentru a-l stu-dia mai bine", declară în primă instanţădr. Hernan Burbano, cercetător în ca-drul Institutului de Antropologie Evo-luţionară Max Planck din Leipzig.

Din punct de vedere genetic, celedouă variaţii ale bacteriei se deosebescfoarte puţin între ele.

P[durea Hoia-Baciu, cel mai temut;i misterios loc din Rom]nia

Fenomenele paranormale au fost adesea semnalate `n zona de l]ng[ Cluj

Un craniu din Chinad[ peste cap istoria

speciei umane

Timp de două luni, în anul 1530,Michelangelo s-a ascuns într-o camerăsecretă aflată sub Capelele familiei deMedici, “umplând pereţii cu desene”pentru a uita de frică, așa cum își amin-tește mai târziu. Acesta a construitmausoleul familiei de Medici, cea maiinfluentă din Florenţa, dar a trebuit săse ascundă atunci când a susţinut o re-voltă populară împotriva lor, scrie FoxNews.

“M-am ascuns într-o mică celulă,îngropat ca morţii de deasupra”, relataacesta după ce a fost iertat de familie șia terminat capelele.

Camera a fost descoperită în 1975,iar acum, pentru prima dată, publiculo poate vedea. Părţi din desene includporţiuni din Capela Sixtină. Este o în-căpere extrem de mică de doar 7x2metri. După ce camera a fost curăţată,aceasta a fost închisă pentru a protejaarta.

Acum, directorul Muzeului Bargel-lo, care administrează capelele, susţinecă oficialii “vor face camera secretă alui Michelangelo accesibilă publiculuilarg. Există un plan în desfășurare caresă facă acest spaţiu sigur pentru vizi-tatori”.

Epidemia de cium[ din Madagascar sperie omenirea

Camera secret[a lui Michelangelo

Multă vreme, pădurea Baciu din vestul orașului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oameniitemându-se să aducă vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu,sau mai rău, însăși sălaș al Necuratului.

În ciuda acestor temeri, sunt semne căepidemia a încetinit

12 Informa\ia de Duminic[/19 noiembrie 2017

Louise Ford, de 33 de ani, șiiubitul ei, celebrul comediant Ro-wan Atkinson vor deveni părințiîn următoarele săptămâni.

Atkinson are deja doi copii adulțiBen, 23 de ani, și Lily, de 21 de ani, amân-doi din căsnicia sa anterioară. Actorul aînceput o poveste de dragoste cu LouiseFord, cea care o interpretează pe KateMiddleton în serialul The Windsors, în2014.

O sursă a spus că „Rowan şi Louisesunt extrem de fericiți şi abia așteaptăvenirea pe lume a copilului. E un mo-ment foarte fericit pentru amândoi”.Vestea sarcinii vine la doar o lună dupăce fiica lui Atkinson, Lily, care este dan-satoare, a decis să-și schimbe numele șisă ia numele mamei sale, de care come-diantul a divorțat în 2015.

Anul trecut, a fost raportat că Atkin-son, în vârstă de 62 de ani, s-a mutat cuLouise în vila lui de 4,65 milioane de liresterline, situată în nordul Londrei, la doarcâteva săptămâni după divorțul de primalui soţie, Sunetra Sastry.

Biografie

Rowan Sebastian Atkinson s-a născutpe 6 ianuarie 1955 în Consett, comi-tatul Durham din Regatul Unit. Este uncomic britanic, devenit celebru prin per-sonajul Mr. Bean. A fost ales de The Ob-server ca unul dintre cei mai amuzanți50 actori din comedie britanică, și printrecei mai buni 50 de actori de comedie dintoate timpurile, într-un sondaj din 2005despre comedianți.

Dup[ ce a terminat şcoala generalăa devenit student la Universitatea dinNewcastle, specialitatea inginerie în do-meniul electric, apoi a urmat un masteratla Oxford şi a început să cocheteze cuactoria.

A interpretat scheciuri pentru Ox-ford University Dramatic Society ;i af[cut parte din trupa clubului de teatruexperimental al universităţii.

A fost căsătorit cu Sunetra Sastry,fostul make-up artist al BBC, în vârstăde 55 de ani, din 1990 până în noiembrie2015. Rowan și Sunetra au împreună doicopii, Benjamin (23 de ani) și Lily (21ani), aceasta din urmă fiind top-model.

În 2015, căsătoria de 24 de ani a luiAtkinson cu Sunetra s-a încheiat dupăce s-a aflat că actorul are o relație cu altăfemeie. Ulterior s-a aflat că este vorba deLouise Ford, pe care a cunoscut-o în tim-pul unor filmări.

Filmografie

Rowan Atkinson a apărut în peste 60de filme şi seriale.

Cariera sa actoriceasc[ a debutat ;is-a dezvoltat `n televiziune.La `nceput afost serialul "Not the Nine O'ClockNews", apoi sitcomul medieval "TheBlack Adder”. Succesul acestuia din urm[a determinat realizarea unui ;ir de con-tinu[ri,avand ca eroi pe urma;ii perso-najului original.

Rolul cel mai important al lui RowanAtkinson este Mr. Bean, pe care l-a in-terpretat peste 30 de ani.

Mr. Bean este un serial britanic decomedie de televiziune, format din 14episoade, avându-l ca personaj principalpe Rowan Atkinson. Scenariile au fostscrise de Rowan Atkinson, Robin Dris-coll, Richard Curtis și unul de Ben Elton.

Primul episod a fost difuzat pe ITV la1990, iar ultimul episod, la 15 noiembrie1995.

Bazat pe un personaj creat de RowanAtkinson la Universitatea Oxford, seria-lul valorifică gestica lui Mr. Bean, des-crisă de Atkinson ca „un copil în corpulunui adult”, în rezolvarea mai multor sar-cini zilnice în care intervin probleme.Înainte de a se opri la numele Mr. Bean,el a trecut printr-o serie de nume diferitecum ar fi Mr. White şi Mr. Cauliflower. 

În cei cinci ani de difuzare seria aavut audiențe mari, incluzând 18,74 mi-lioane de telespectatori pentru episoduldin 1992, Pericolul cu Mr. Bean. Serialula primit multe premii internaționale, în-tre care Trandafirul de aur. Show-ul afost vândut în peste 200 de țări. Au urmatdouă filme, O comedie dezastru, Vacanțalui Mr. Bean și un serial de animație.

Date inedite

1. Cel mai important hobby al său îlreprezintă automobilele, având o colecţieimpresionantă de mărci precum AstonMartin V8 Zagato, Morgan Aero Max

sau McLaren F1. Despre vehicule de cur-se a scris pentru revista engleză Car.

2. El şi fostul premier al Marii Brita-nii, Tony Blair, au fost colegi la CathedralChorister School, Durham.

3. A fost unul dintre invitaţii de onoa-re de la nunta prinţului Charles cu Ca-milla Parker Boweles. 

4. Actorul este foarte discret în ceeace priveşte viaţa lui personală şi nu dăprea multe interviuri. Acest lucru se în-tâmplă şi din cauza faptului că suferă debâlbâială/ balbism de mai mulţi ani. Elare uneori probleme în pronunţarea cu-vintelor care încep cu litera B şi care sunturmate imediat de o vocală.

5. Vocea lui poate fi auzită în "LionKing", în rolul lui Zazu, voce care se re-găseşte şi în cântecul "I Just Can't WaitTo Be King!".

6. Regina Elisabeta a II-a a Marii Bri-tanii l-a numit în 2013 Comandor al Or-dinului Imperiului Britanic pentru ex-celenţa în activitate. 

7. A renunţat la Mr. Bean în 2012pentru că şi-a dat seama că personajulera prea copilăresc pentru el. 

Vera Pop

Rowan Atkinson - Mr. Beanva deveni tat[ pentru a treiaoar[, la 62 de ani