revista ateneu, nr. 6, 2015

1
eseu iunie 2015 14 Se ºtie cã Mihai Eminescu a utilizat, în articolele politice îndeosebi, numeroase proverbe ºi unitãþi frastice asimilabile acestora (zicãtori, „vorbe“, pilde, locuþiuni ºi expresii idiomatice, fragmente ori aluzii la proverbe). Plecând de la acest considerent, George Ene urmãreºte în cartea sa „Eminescu ºi lumea politicã româneascã în proverbe comen- tate“ (Piteºti, Ed. Tiparg, 2012) motivaþia recurgerii la ele, din partea marelui gazetar, precum ºi rolul atribuit acestora sub aspectul contextualizãrii în ra- port cu subiectul ºi scopul vizat. Astfel, sunt decupate ºi ana- lizate pasajele din articolele în care Eminescu invocã ºi cultivã prin intermediul proverbelor va- lori sociale, politice ºi morale, precum adevãrul, cinstea, drep- tatea, fermitatea, simþul istoric, datoria, munca etc. ªi aceasta pentru gazetarul de la „Timpul“ a mizat pe efectul moral, pe marea capacitate de propagare în timp, spaþiu ºi în toate mediile sociale, datoritã stereotipiilor strãvechi de gândi- re ºi limbaj, a universaliilor ade- vãrurilor girate de experienþa ºi înþelepciunea colectivã. George Ene arondeazã comentariilor sale atât prover- bele, cât ºi constructele echiva- lente acestora: zicale, pilde, vorbe din bãtrâni („vorba ceea“, povestea vorbei), locuþiuni ºi expresii idiomatice cu valoare proverbialã, unitãþi cu valoare paremiologicã provenite din snoave, fabule, istorioare, cimili- turi, dictoane utilizate în regim de proverb. În introducerea la carte, autorul enumerã 18 funcþii pe care Eminescu le conferã proverbelor utilizate: normativã, preventivã, sancþionatorie (mo- ralizatoare), de apãrare, de învãþare, de comparare-identifi- care, de solidarizare, constata- tivã, de confirmare, infirmare, neîncredere, întãrire a celor afir- mate, de document istoric, de vehicul al comunicãrii, conclu- sivã, persuasivã, creativã ºi artisticã. În contextul avertizãrii asupra efectelor negative pricinuite de modificãrile programei de limba românã din învãþãmântul rural, de înlocuirea unor scriitori canonici, precum V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu ºi Al. Donici, cu alþii ridicoli, promovaþi din interese politice, jurnalistul vorbeºte – în legãturã cu ceea ce ne intereseazã aici – despre pierderea „comorii de locuþiuni, de proverbe, cu bogãþia ei de forme ºi gingãºia simþirii“ (p. 279). Insistând asupra rolului ºi rãspunderii cadrelor didactice în formarea noilor generaþii, el avertizeazã, totodatã, asupra riscului deprofesionalizãrii mul- tora dintre dascãli prin implicare în viaþa politicã ºi în activitãþi incompatibile cu profesia lor, sfãtuindu-i sã se specializeze ºi sã-ºi sporeascã utilitatea socialã. Tot în spiritul celor spuse mai sus, Eminescu ilustreazã, cu o parafrazã a proverbului „Câte capete atâtea cãciuli“ („Câte capete, atâtea ortografii“), car- acterul neunitar al scrierii din epocã. Referindu-se la limba popularã, marele gazetar afirmã: „Afarã de doi-trei scriitori, nimeni nu mai e-n stare a reproduce graiul viu al poporului. Limba sãracã a gazetelor a scos din uz miile de locuþiuni frumoase ºi caracteristice care formau avuþia lexicalã a limbii“ (p. 327). În con- text, el trage un semnal de alar- mã pentru menþinerea carac- terului unitar al limbii, în lipsa cãruia se distruge unitatea exis- tentã între români: „În loc de a semãna în toate cele, începem a ne deosebi“ (Ibidem). Deosebiri care se accentuau ºi în cazul românilor aflaþi sub stãpânire strãinã. Este motivul pentru care gazetarul nostru respinge cu argumente lingvistice ºi istorice pretenþiile teritoriale maghiare ºi politica de deznaþionalizare ºi asimilare a românilor din Transilvania, cãrora nu li se respectã cultura, religia ºi limba. În aceastã direcþie, el militeazã pentru solidarizarea tuturor ro- mânilor cu celelalte naþionalitãþi discriminate din Austro-Ungaria, pentru obþinerea autonomiei. George Ene întreprinde o amplã investigaþie în proza jur- nalisticã, cãreia îi adaugã o tre- cere în revistã a poeziei, a teatrului, a prozei literare, dar ºi a componentei biografice emi- nesciene. Specificul problema- ticii abordate impune accentu- area funcþiilor sociale ale prover- belor în raport cu aceea artisticã, fapt evidenþiat de alcãtuirea cuprinsului: opera politicã, cores- pondenþa, jurnalul ºi, la sfârºit, opera artisticã. Având drept cor- pus principal de texte ediþia cri- ticã academicã „Eminescu, Opere“, volumele I – XVI ºi core- spondenþa cuprinsã în volumul „Dulcea mea Doamnã / Eminul meu iubit“ (cãrora li se adaugã unele culegeri, documente is- torice ºi studii speciale), autorul cãrþii pune în evidenþã în comen- tariile sale faptul cã Eminescu alege în articolele sale prover- bele în funcþie de statutul, cali- tãþile (puþine) ºi defectele (multe) ale persoanelor publice intrate în vizorul sãu, precum ºi în funcþie de importanþa sau gravitatea situaþiilor aduse în discuþie. Raportat la împrejurarea aleasã, reformatorul limbi ro- mâne din secolul al XIX-lea le modificã proverbelor incipitul, modul ºi timpul verbului. Totodatã, el renunþã la unele cuvinte sau le substituie cu altele, efectuând ºi transferuri de sens, pe care le întãreºte prin diverse procedee logice ºi cre- atoare. Indiferent de poziþia ocu- patã în articol, de faptul cã deschid, întreþin, susþin, tinc- tureazã (aciduleazã) sau încoro- neazã textul, proverbele sunt în aºa mãsurã aranjate în pasta discursului, încât înþelesul lor are efectul scontat asupra întregului articol. Gazetarului de la „Timpul“ i se contureazã profilul mai ales atunci când relevã ineficienþa formelor fãrã fond, transplantate pentru viabilitatea politicã, eco- nomicã, socialã ºi culturalã a unei þãri abia ieºite din orân- duirea feudalã. Din perspectiva ideologiei sale conservatoare, el contestã modernizarea þãrii prin copierea formelor civilizaþiei occidentale în condiþiile neluãrii în calcul a particularitãþilor interne de dezvoltare. Existenþa naþionalã i se pare ameninþatã de: întreruperea seriilor istorice aflate în dezvoltare organicã, drept consecinþã a unor reforme fundamentate pe contactul pre- matur cu state având o civilizaþie superioarã; renunþarea la sis- temul tradiþional de valori; declasarea socialã, cauzatã de pauperizarea marii majoritãþi a populaþiei ºi ocuparea primei scene politice de cãtre persoane nemerituoase. „Li se dã vânt cu vorba: Assez fait pour l’Orient“ comportã trimi- tere, undeva în publicistica emi- nescianã, la atitudinea indulgen- tã manifestatã de profesorii din universitãþile apusene faþã de studenþii români: „Facultãþile strãine foarte riguroase pentru indigenii lor, nu sunt deloc ri- guroase, ci foarte îngãduitoare pentru strãini. Tinerii rãu pre- paraþi, adesea fãrã studii liceale complete, pleacã în strãinãtate, [de unde – n.n.] ne vin c-o omeopaticã dozã de cunoºtinþe, dar cu pretenþia de a se face de- a doua zi deputaþi, miniºtri, pro- fesori de universitate“ (p. 105). Înzestrat cu spirit sintetic deosebit, George Ene considerã cã în gazetãria eminescianã se contureazã trei atitudini faþã de clasa politicã: una scepticã (carac- terizatã prin inacþiune), a doua pragmaticã ºi o a treia superop- timistã (dar neproductivã, din cauza demagogiei). Intransi- gentul jurnalist acuzã lipsa de onorabilitate a membrilor par- tidelor politice, „patriotismul reversibil“, imoralitatea, venali- tatea, demagogia, trãdarea, linguºirea, stupiditatea: „Numai partid nu se mai poate numi, ci bandã de sceleraþi care desfide morala, se foloseºte de piroteala naþiunii ºi de nemaipomenita indiferenþã moralã a celui care ar avea drept sfântã datorie a ocroti pe cei slabi ºi a înfricoºa pe cei rãi“ (p. 271). Contextua- lizant, se reitereazã sarcastic seria filipicelor la adresa unor politicieni precum C.A. Rosseti, E. Carada, E. Costinescu, P. Grãdiºteanu, pe care îi calificã a fi drept „cumularzi ºi cu reputaþii uzurpate“. La modul general, George Ene alege pasaje în care Eminescu contestã capacitatea ºi onestitatea politicienilor, unde regretã neimplicarea unor ade- vãrate personalitãþi, de bunã credinþã, în schimbarea socialã, frânatã de ineficienþa justiþiei în combaterea corupþiei. „Cine nu se pricepe la nimic se ocupã de politicã“ (p. 35) este un stereotip folosit în regim de zicalã, a cãrui actualitate o putem discuta oricând, chiar ºi astãzi. La o adi- cã, „Cui nu i-ar plãcea sã trã- iascã mereu ca gãina în moarã ºi ca popa la zile mari?“ (p. 372), scrie gazetarul persiflant, la adresa politicianismului opor- tunist. Prin aducerea în discuþie a proverbului „Se ºtiu cu musca pe cãciulã“, se face aluzie la des vizata „pãturã superpusã“, pe care ireproºabilul ziarist o incrimineazã pe motiv de co- rupþie, lipsã de caracter, dege- nerescenþã fizicã ºi moralã, pre- cum ºi pentru faptul cã era descendentã directã a domniilor fanariote. Vexat cã i se atribuia din partea adversarilor aparte- nenþa la alte etnii (bulgarã, de exemplu), spre a-i fi discreditate înseºi „studiile xenoscopice“ ºi teoriile despre xenocraþi, Eminescu invocã, întru apãrare, proverbul „Ce vã pasã cine trage clopotul, dacã acest clopot sunã adevãrul“ (p. 326). Iatã cum comenteazã George Ene propoziþia „Sug þãrile pe cari au cãzut ca lãcusta“, referitoare la un aspect foarte delicat, pre- cum era acela al chestiunii evreieºti: „Gazetarul utilizeazã polemic locuþiunea proverbialã ºi asemãnarea într-un comen- tariu pe marginea iniþiativei aso- ciaþiilor internaþionale evreieºti, adoptate în contextul Conferinþei de la Constantinopol, vizând obþinerea de drepturi civile ºi politice pentru evrei, egale cu ale celorlalte comunitãþi din imperiul otoman. Eminescu, de altfel ca majoritatea politicienilor ºi jurnaliºtilor români ai vremii, percepe aspiraþia ca pe ameninþare – «o cestiune de moarte ºi de viaþã» – consi- derând cã România nu era pregãtitã sã reacþioneze oportun faþã de concurenþa inegalã exercitatã îndeosebi în domeni- ile comercial ºi financiar mai ales faþã de imigraþia masivã din Rusia ºi Austro-Ungaria. Invocã neimplicarea directã a evreilor în producþia de bunuri, practicile speculative, insuficienta lor inte- grare în societatea româneascã, presiunile exercitate în plan internaþional asupra guvernului român pentru satisfacerea re- vendicãrilor. În general, ex- primã în aceastã problemã o atitudine nuanþatã, influenþatã ºi de evoluþia confruntãrilor de pe scena politicã româneascã“ (pp. 47 – 48). Spicuim câteva proverbe din lista completã a celor gãsite de autor în manuscrisele emine- sciene: „Ai gãsit un sat fãr-de câni ºi îmbli cu mâinile’n ºolduri“; „A vorbit ºi nea Ion, cã este ºi el om“; „Aleargã dupã iepure cu carul“; „A murit înghe- suit la pomanã“; „Ibovnica cu ce se þine? Cu stafide ºi smochine“; „O vrei ºi lânoasã ºi lãptoasã ºi cu coada groasã, sã vie ºi devreme acasã?“ (p. 455). O interesantã lecþie de conduitã poate fi extrasã dintr-o lungã frazã gãsitã în aceleaºi manu- scrise „Când grãieºti cu oarecine nu strâmba din gurã ca cei damblalãi, nici dinþii sã þi-i scrîºneºti, ca câinii când se mãnâncã, nici limba sã þi-o scoþi ca ºarpele ºi s-o joci, nici degetele în gurã sã le bagi ºi sã le lingi, ca pisicile când se ling, nici din mâni sã dai ca ºi când te-ai da în leagãn, nici din picioare sã dai ca un armãsar, nici ochii sã þi-i arunci încoace ºi încolo ca balaurul, nici trupul sã þi-l frângi, ca pehlivanii când joacã, nici sã te vâri într-însul, nici sã îndrãzneºti la glume cu mâna ca mojicii când se îmbatã, c’asemenea urmãri te aratã de tot prost“ (pp. 459 – 460). ªi, mai spre final, câteva „vorbe“: „Cei tineri grãiesc ceea ce fac, cei bãtrâni povestesc ceea ce au fãcut, iar cei nebuni ceea ce vor sã facã“; „Omul ca lumânarea, când lumineazã, atunci se sfârºeºte“; „Omul ca plosca, nu se cautã pe din afarã, ci ce înlãuntru are“; „Omul mai slab ca o floare ºi mai tare ca o piatrã“; „Omul fãrã nicio patimã, ca un idol de piatrã“; „Scara de sus se mãturã, iar nu de jos în sus“; „La rãsboi sã nu te întrebi câþi vrãjmaºi sunt, ci unde sunt“; „Sutele mãritã slutele“, dar ºi „Feþiºoara mãritã fetiºoara“ (pp. 460 – 469). Cu „Milã de silã ºi dor de zor“ (adicã „vrem nu vrem“), ne gândim la zilele în care trãim ºi tragem ºi noi o concluzie dupã citirea minuþioaselor comentarii ale lui George Ene pe seama folosirii proverbelor din partea marelui gazetar, care scria undeva moralizator: „O þarã nu se guverneazã cu aforisme, ci cu sisteme, iar sistemele nu se improvizeazã de pe o zi pe alta, ci ar trebuit sã rezulte din starea realã a þãrii, din natura poporu- lui, din stadiul lui de dezvoltare“ (p. 273). Aºa este! „Când grã- ieºti ºi nu te-ascultã, socoteºte cã eºti la moarã – de aceea nu te aud“ (p. 460). Parcurgerea cãrþii de faþã pune încã o datã în evidenþã – dacã mai era nevoie – mereu surprinzãtoarea capacitate a genialului poet, în cadrul profe- siei de gazetar, de a inova, resemnifica ºi moderniza limba românã, aici prin intermediul proverbelor ºi al construcþiilor echivalente. Analiza tematicã nuanþatã fãcutã cu acribie de autor configureazã cu claritate câmpurile de forþã ale gândirii politice eminescene în dez- voltarea lor contextualã. Studiul „Eminescu ºi lumea politicã româneascã în proverbe comen- tate“ reprezintã un model de analizã ºi valorificare a prover- belor folosite de Eminescu sub aspect socio-politic, cultural, lingvistic. George Ene oferã o riguroasã grilã de lecturã publi- cisticii eminesciene, inclusiv aspectelor de ordin teoretic ce þin de aceasta. Vasile SPIRIDON Proverbialul Eminescu

Upload: daniel-lacatus

Post on 14-Dec-2015

11 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Revista Ateneu.

TRANSCRIPT

eseu

iunie 201514

Se ºtie cã Mihai Eminescu autilizat, în articolele politiceîndeosebi, numeroase proverbeºi unitãþi frastice asimilabileacestora (zicãtori, „vorbe“, pilde,locuþiuni ºi expresii idiomatice,fragmente ori aluzii la proverbe).Plecând de la acest considerent,George Ene urmãreºte în carteasa „Eminescu ºi lumea politicãromâneascã în proverbe comen-tate“ (Piteºti, Ed. Tiparg, 2012)motivaþia recurgerii la ele, dinpartea marelui gazetar, precumºi rolul atribuit acestora subaspectul contextualizãrii în ra-port cu subiectul ºi scopul vizat.Astfel, sunt decupate ºi ana-lizate pasajele din articolele încare Eminescu invocã ºi cultivãprin intermediul proverbelor va-lori sociale, politice ºi morale,precum adevãrul, cinstea, drep-tatea, fermitatea, simþul istoric,datoria, munca etc. ªi aceastapentru cã gazetarul de la„Timpul“ a mizat pe efectulmoral, pe marea capacitate depropagare în timp, spaþiu ºi întoate mediile sociale, datoritãstereotipiilor strãvechi de gândi-re ºi limbaj, a universaliilor ade-vãrurilor girate de experienþa ºiînþelepciunea colectivã.

George Ene arondeazãcomentariilor sale atât prover-bele, cât ºi constructele echiva-lente acestora: zicale, pilde,vorbe din bãtrâni („vorba ceea“,povestea vorbei), locuþiuni ºiexpresii idiomatice cu valoareproverbialã, unitãþi cu valoareparemiologicã provenite dinsnoave, fabule, istorioare, cimili-turi, dictoane utilizate în regimde proverb. În introducerea lacarte, autorul enumerã 18 funcþiipe care Eminescu le conferãproverbelor utilizate: normativã,preventivã, sancþionatorie (mo-ralizatoare), de apãrare, deînvãþare, de comparare-identifi-care, de solidarizare, constata-tivã, de confirmare, infirmare,neîncredere, întãrire a celor afir-mate, de document istoric, devehicul al comunicãrii, conclu-sivã, persuasivã, creativã ºiartisticã.

În contextul avertizãrii asupraefectelor negative pricinuite demodificãrile programei de limbaromânã din învãþãmântul rural,de înlocuirea unor scriitoricanonici, precum V. Alecsandri,Gr. Alexandrescu ºi Al. Donici,cu alþii ridicoli, promovaþi dininterese politice, jurnalistulvorbeºte – în legãturã cu ceeace ne intereseazã aici – desprepierderea „comorii de locuþiuni,de proverbe, cu bogãþia ei deforme ºi gingãºia simþirii“ (p.279). Insistând asupra rolului ºirãspunderii cadrelor didactice înformarea noilor generaþii, elavertizeazã, totodatã, asuprariscului deprofesionalizãrii mul-tora dintre dascãli prin implicareîn viaþa politicã ºi în activitãþiincompatibile cu profesia lor,sfãtuindu-i sã se specializeze ºisã-ºi sporeascã utilitateasocialã.

Tot în spiritul celor spuse maisus, Eminescu ilustreazã, cu oparafrazã a proverbului „Câtecapete atâtea cãciuli“ („Câtecapete, atâtea ortografii“), car-acterul neunitar al scrierii dinepocã. Referindu-se la limbapopularã, marele gazetar afirmã:„Afarã de doi-trei scriitori, nimeninu mai e-n stare a reproducegraiul viu al poporului. Limbasãracã a gazetelor a scos din uz

miile de locuþiuni frumoase ºicaracteristice care formau avuþialexicalã a limbii“ (p. 327). În con-text, el trage un semnal de alar-mã pentru menþinerea carac-terului unitar al limbii, în lipsacãruia se distruge unitatea exis-tentã între români: „În loc de asemãna în toate cele, începem ane deosebi“ (Ibidem). Deosebiricare se accentuau ºi în cazulromânilor aflaþi sub stãpânirestrãinã. Este motivul pentru caregazetarul nostru respinge cuargumente lingvistice ºi istoricepretenþiile teritoriale maghiare ºipolitica de deznaþionalizare ºiasimilare a românilor dinTransilvania, cãrora nu li serespectã cultura, religia ºi limba.În aceastã direcþie, el militeazãpentru solidarizarea tuturor ro-mânilor cu celelalte naþionalitãþidiscriminate din Austro-Ungaria,pentru obþinerea autonomiei.

George Ene întreprinde oamplã investigaþie în proza jur-nalisticã, cãreia îi adaugã o tre-cere în revistã a poeziei, ateatrului, a prozei literare, dar ºia componentei biografice emi-nesciene. Specificul problema-ticii abordate impune accentu-area funcþiilor sociale ale prover-belor în raport cu aceea artisticã,fapt evidenþiat de alcãtuireacuprinsului: opera politicã, cores-pondenþa, jurnalul ºi, la sfârºit,opera artisticã. Având drept cor-pus principal de texte ediþia cri-ticã academicã „Eminescu,Opere“, volumele I – XVI ºi core-spondenþa cuprinsã în volumul„Dulcea mea Doamnã / Eminulmeu iubit“ (cãrora li se adaugãunele culegeri, documente is-torice ºi studii speciale), autorulcãrþii pune în evidenþã în comen-tariile sale faptul cã Eminescualege în articolele sale prover-bele în funcþie de statutul, cali-tãþile (puþine) ºi defectele (multe)ale persoanelor publice intrate învizorul sãu, precum ºi în funcþiede importanþa sau gravitateasituaþiilor aduse în discuþie.

Raportat la împrejurareaaleasã, reformatorul limbi ro-mâne din secolul al XIX-lea lemodificã proverbelor incipitul,modul ºi timpul verbului.Totodatã, el renunþã la unelecuvinte sau le substituie cualtele, efectuând ºi transferuri desens, pe care le întãreºte prindiverse procedee logice ºi cre-atoare. Indiferent de poziþia ocu-patã în articol, de faptul cãdeschid, întreþin, susþin, tinc-tureazã (aciduleazã) sau încoro-neazã textul, proverbele sunt înaºa mãsurã aranjate în pastadiscursului, încât înþelesul lorare efectul scontat asupraîntregului articol.

Gazetarului de la „Timpul“ i secontureazã profilul mai alesatunci când relevã ineficienþaformelor fãrã fond, transplantate

pentru viabilitatea politicã, eco-nomicã, socialã ºi culturalã aunei þãri abia ieºite din orân-duirea feudalã. Din perspectivaideologiei sale conservatoare, elcontestã modernizarea þãrii princopierea formelor civilizaþieioccidentale în condiþiile neluãriiîn calcul a particularitãþilorinterne de dezvoltare. Existenþanaþionalã i se pare ameninþatãde: întreruperea seriilor istoriceaflate în dezvoltare organicã,drept consecinþã a unor reformefundamentate pe contactul pre-matur cu state având o civilizaþiesuperioarã; renunþarea la sis-temul tradiþional de valori;declasarea socialã, cauzatã depauperizarea marii majoritãþi apopulaþiei ºi ocuparea primeiscene politice de cãtre persoanenemerituoase.

„Li se dã vânt cu vorba: Assezfait pour l’Orient“ comportã trimi-tere, undeva în publicistica emi-nescianã, la atitudinea indulgen-tã manifestatã de profesorii dinuniversitãþile apusene faþã destudenþii români: „Facultãþilestrãine foarte riguroase pentruindigenii lor, nu sunt deloc ri-guroase, ci foarte îngãduitoarepentru strãini. Tinerii rãu pre-paraþi, adesea fãrã studii licealecomplete, pleacã în strãinãtate,[de unde – n.n.] ne vin c-oomeopaticã dozã de cunoºtinþe,dar cu pretenþia de a se face de-a doua zi deputaþi, miniºtri, pro-fesori de universitate“ (p. 105).

Înzestrat cu spirit sinteticdeosebit, George Ene considerãcã în gazetãria eminescianã secontureazã trei atitudini faþã declasa politicã: una scepticã (carac-terizatã prin inacþiune), a douapragmaticã ºi o a treia superop-timistã (dar neproductivã, dincauza demagogiei). Intransi-gentul jurnalist acuzã lipsa deonorabilitate a membrilor par-tidelor politice, „patriotismulreversibil“, imoralitatea, venali-tatea, demagogia, trãdarea,linguºirea, stupiditatea: „Numaipartid nu se mai poate numi, cibandã de sceleraþi care desfidemorala, se foloseºte de pirotealanaþiunii ºi de nemaipomenitaindiferenþã moralã a celui care aravea drept sfântã datorie aocroti pe cei slabi ºi a înfricoºape cei rãi“ (p. 271). Contextua-lizant, se reitereazã sarcasticseria filipicelor la adresa unorpoliticieni precum C.A. Rosseti,E. Carada, E. Costinescu, P.Grãdiºteanu, pe care îi calificã afi drept „cumularzi ºi cu reputaþiiuzurpate“.

La modul general, GeorgeEne alege pasaje în careEminescu contestã capacitateaºi onestitatea politicienilor, underegretã neimplicarea unor ade-vãrate personalitãþi, de bunãcredinþã, în schimbarea socialã,frânatã de ineficienþa justiþiei în

combaterea corupþiei. „Cine nuse pricepe la nimic se ocupã depoliticã“ (p. 35) este un stereotipfolosit în regim de zicalã, a cãruiactualitate o putem discutaoricând, chiar ºi astãzi. La o adi-cã, „Cui nu i-ar plãcea sã trã-iascã mereu ca gãina în moarãºi ca popa la zile mari?“ (p. 372),scrie gazetarul persiflant, laadresa politicianismului opor-tunist.

Prin aducerea în discuþie aproverbului „Se ºtiu cu musca pecãciulã“, se face aluzie la desvizata „pãturã superpusã“, pecare ireproºabilul ziarist oincrimineazã pe motiv de co-rupþie, lipsã de caracter, dege-nerescenþã fizicã ºi moralã, pre-cum ºi pentru faptul cã eradescendentã directã a domniilorfanariote. Vexat cã i se atribuiadin partea adversarilor aparte-nenþa la alte etnii (bulgarã, deexemplu), spre a-i fi discreditateînseºi „studiile xenoscopice“ ºiteoriile despre xenocraþi,Eminescu invocã, întru apãrare,proverbul „Ce vã pasã cine trageclopotul, dacã acest clopot sunãadevãrul“ (p. 326).

Iatã cum comenteazã GeorgeEne propoziþia „Sug þãrile pe cariau cãzut ca lãcusta“, referitoarela un aspect foarte delicat, pre-cum era acela al chestiuniievreieºti: „Gazetarul utilizeazãpolemic locuþiunea proverbialãºi asemãnarea într-un comen-tariu pe marginea iniþiativei aso-ciaþiilor internaþionale evreieºti,adoptate în contextul Conferinþeide la Constantinopol, vizândobþinerea de drepturi civile ºipolitice pentru evrei, egale cuale celorlalte comunitãþi dinimperiul otoman. Eminescu, dealtfel ca majoritatea politicienilorºi jurnaliºtilor români ai vremii,percepe aspiraþia ca peameninþare – «o cestiune demoarte ºi de viaþã» – consi-derând cã România nu erapregãtitã sã reacþioneze oportunfaþã de concurenþa inegalãexercitatã îndeosebi în domeni-ile comercial ºi financiar maiales faþã de imigraþia masivã dinRusia ºi Austro-Ungaria. Invocãneimplicarea directã a evreilor înproducþia de bunuri, practicilespeculative, insuficienta lor inte-grare în societatea româneascã,presiunile exercitate în planinternaþional asupra guvernuluiromân pentru satisfacerea re-vendicãrilor. În general, ex-primã în aceastã problemã oatitudine nuanþatã, influenþatãºi de evoluþia confruntãrilor depe scena politicã româneascã“(pp. 47 – 48).

Spicuim câteva proverbe dinlista completã a celor gãsite deautor în manuscrisele emine-sciene: „Ai gãsit un sat fãr-decâni ºi îmbli cu mâinile’nºolduri“; „A vorbit ºi nea Ion, cã

este ºi el om“; „Aleargã dupãiepure cu carul“; „A murit înghe-suit la pomanã“; „Ibovnica cu cese þine? Cu stafide ºi smochine“;„O vrei ºi lânoasã ºi lãptoasã ºicu coada groasã, sã vie ºidevreme acasã?“ (p. 455). Ointeresantã lecþie de conduitãpoate fi extrasã dintr-o lungãfrazã gãsitã în aceleaºi manu-scrise „Când grãieºti cuoarecine nu strâmba din gurã cacei damblalãi, nici dinþii sã þi-iscrîºneºti, ca câinii când semãnâncã, nici limba sã þi-o scoþica ºarpele ºi s-o joci, nicidegetele în gurã sã le bagi ºi sãle lingi, ca pisicile când se ling,nici din mâni sã dai ca ºi cândte-ai da în leagãn, nici dinpicioare sã dai ca un armãsar,nici ochii sã þi-i arunci încoace ºiîncolo ca balaurul, nici trupul sãþi-l frângi, ca pehlivanii cândjoacã, nici sã te vâri într-însul,nici sã îndrãzneºti la glume cumâna ca mojicii când se îmbatã,c’asemenea urmãri te aratã detot prost“ (pp. 459 – 460).

ªi, mai spre final, câteva„vorbe“: „Cei tineri grãiesc ceeace fac, cei bãtrâni povestescceea ce au fãcut, iar cei nebuniceea ce vor sã facã“; „Omul calumânarea, când lumineazã,atunci se sfârºeºte“; „Omul caplosca, nu se cautã pe din afarã,ci ce înlãuntru are“; „Omul maislab ca o floare ºi mai tare ca opiatrã“; „Omul fãrã nicio patimã,ca un idol de piatrã“; „Scara desus se mãturã, iar nu de jos însus“; „La rãsboi sã nu te întrebicâþi vrãjmaºi sunt, ci unde sunt“;„Sutele mãritã slutele“, dar ºi„Feþiºoara mãritã fetiºoara“(pp. 460 – 469).

Cu „Milã de silã ºi dor de zor“(adicã „vrem nu vrem“), negândim la zilele în care trãim ºitragem ºi noi o concluzie dupãcitirea minuþioaselor comentariiale lui George Ene pe seamafolosirii proverbelor din parteamarelui gazetar, care scriaundeva moralizator: „O þarã nuse guverneazã cu aforisme, cicu sisteme, iar sistemele nu seimprovizeazã de pe o zi pe alta,ci ar trebuit sã rezulte din starearealã a þãrii, din natura poporu-lui, din stadiul lui de dezvoltare“(p. 273). Aºa este! „Când grã-ieºti ºi nu te-ascultã, socoteºtecã eºti la moarã – de aceea nute aud“ (p. 460).

Parcurgerea cãrþii de faþãpune încã o datã în evidenþã –dacã mai era nevoie – mereusurprinzãtoarea capacitate agenialului poet, în cadrul profe-siei de gazetar, de a inova,resemnifica ºi moderniza limbaromânã, aici prin intermediulproverbelor ºi al construcþiilorechivalente. Analiza tematicãnuanþatã fãcutã cu acribie deautor configureazã cu claritatecâmpurile de forþã ale gândiriipolitice eminescene în dez-voltarea lor contextualã. Studiul„Eminescu ºi lumea politicãromâneascã în proverbe comen-tate“ reprezintã un model deanalizã ºi valorificare a prover-belor folosite de Eminescu subaspect socio-politic, cultural,lingvistic. George Ene oferã origuroasã grilã de lecturã publi-cisticii eminesciene, inclusivaspectelor de ordin teoretic ceþin de aceasta.

Vasile SPIRIDON

Proverbialul

Eminescu