proiectul planului anual al sectiei de baza al sa fabrica de paine din orhei
TRANSCRIPT
Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Inginerie economică şi businessCatedra Economie şi Management Industrial
Proiectul planului anual
al
secţiei de bază
al
SA «Fabrica de pîine din Orhei»
A efectuat: studentul gr.
A verificat: conf. univ., Bugaian Larisa
Chişinău 2007
Planul proiectului de an
Introducere …………………………………………………………………….…3 Capitolul 1. Conţinutul şi etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei alimentare………………………………………………………………51.1 Esenţa şi sarcinile planificării în întreprinderile industriei alimentare………..51.2 Tipologia planurilor în întreprinderile industriei alimentare………………….61.3 Informaţia iniţială pentru elaborarea planurilor……………………………….71.4 Etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei alimentare……10Capitolul 2. Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii………………....142.1 Caracteristica generală a întreprinderii……………………………………….142.2 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază ai întreprinderii…………....17Capitolul 3. Elaborarea planului annual al secţiei de bază……………………....20 3.1 Planul de producere…………………………………………………………...20
3.1.1 Planificarea fabricării producţiei în expresie naturală. Calculul capacităţii de producţie a secţiei……………………………………………..213.1.2 Planificarea fabricării producţiei în expresie valorică…………………26
3.2 Planul dezvoltării tehnice……………………………………………………..303.2.1 Măsuri de introducere a tehnologiilor progresive şi tehnicii performante şi evaluarea eficienţei lor economice………………………………………...303.2.2 Măsuri de perfecţionare a organizării producţiei, muncii, managementului……………………………………………………………...31
3.3 Planul aprovizionării tehnico-materiale…………………………………….....333.3.1 Calculul necesarului de materie primă şi materiale de bază…………...333.3.2 Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie elctrică, termică ...35
3.4 Planul muncii şi al fondului de salarizare……………………………………..383.4.1 Planificarea sporirii productivităţii muncii în baza factorilor tehnico-oragnizatorici………………………………………………………………...383.4.2 Fişa manoperei producţiei……………………………………………...403.4.3 Calculul numărului personalului industrial-productiv din secţie………423.4.4 Calculul fondului de salarii…………………………………………….43
3.5 Planului costului de producţie şi al rezultatelor financiare……………………483.5.1 Calculul costului de producţie a produselor fabricate………………….483.5.2 Calcularea cheltuielilor indirecte…………………………...…….........513.5.3 Produsele-cheie. Calculul marjei de contribuţie……………………….53
Concluzii…………………………………………………………………………..55 Bibliografie………………………………………………………………………..57Anexe ……………………………………………………………………………..58
2
Introducere
Planificarea constă în elaborarea unui sistem de măsuri, succesivitatea şi termenii de
îndeplinire, conştient schiţate de oameni pentru atingerea obiectivelor propuse.
Planificarea presupune luarea cunoştinţei cu tipurile de planuri, metode de
planificare, măsuri de atingere a planurilor.
Dimensiunea planificării, conţinutul acesteia şi nivelul probabilităţii atingerii
obiectivelor prevăzute în plan vor fi diverse în dependenţă de caracterul obiectivelor,
condiţiile social-economice ale vieţii, nivelul de încadrare a colectivelor de muncă,
implicaţi în îndeplinirea planului elaborat, termenii, pentru care se alcătuieşte planul.
Societatea îşi pune diverse scopuri, printre care important este cît mai deplină
satisfacerea a necesităţilor lor materiale şi spirituale aflate în continuă creştere. Spre
atingerea acestui scop este orientată activitatea colectivelor de muncă, acestui scop îi sînt
supuse planificarea ramurală şi teritorială, planificarea activităţii unităţilor şi
întreprindelor producătoare.În acest context planificarea la întreprindere joacă un rol
subordonat, sarcina ei constă în aşi aduce aportul atingerea scopurilor.
Pe lîngă acestea în planurile întreprinderilor se fixează şi sarcini independente, care
reies din necesităţi şi sînt condiţionate numai de posibilităţile colectivului dat.
Influenţa decisivă asupra caracterului planificării o au condiţiile social-economice şi
mai întîi de toate formele proprietăţii asupra mijloacelor de producţie.
De calitatea planificării depinde în mare parte activitatea reuşită a organelor
gospodăreşti în atingerea obiectivelor prevăzute şi a sarcinilor propuse, utilizarea
raţională a resurselor, ritmurile dezvoltării economice şi sociale a statului.
De asemenea eficienţa administrării în orice formă a sa şi la orice nivel este
determinată de aceea întrucît contribuie la îndeplinirea sarcinilor, prevăzute în plan.
În prezent atenţie deosebită se atrage părţii ştiinţifice a planurilor. Planurile curente
şi cele de perspectivăa unităţilor de producţiee necesar de a elabora în baza calculelor
economice şi inginereşti, nepermiţînd stabilirea sarcinilor de plan numai din dinamica
creată a indicatorilor respectivi.
3
Partea ştiinţifică a planificării presupune luarea în consideraţie a particularităţilor
ramurale şi a posibilităţilor reale a întreprinderii şi utilizarea la maxim a rezervelor
interne pentru atingerea obiectivului indicat în plan, implimentarea în calculele de plan a
sistemului de norme şi normative progresive, avînd suport ştiinţific, luarea deciziilor
optime în baza analizei multilaterale a activităţii productiv-gospodăreşti şi a prognozelor
ştiinţifice.
Argumentarea ştiinţifică a planificării reprezintă legătura reciprocă dintre indicatorii
diferitor compartimente ale planului, legătura strînsă a planului unităţii producătoare şi
unităţile lui de producţie, a întreprinderii cu secţiile, subdiviziunile.
Nivelul înalt al argumentării ştiinţifice planurile îl vor atinge în acel caz, dacă la
elaborarea compartimentelor acestuia şi a indicatorilor vor fi utilizate diverse metode
moderne cum sînt cea a balanţelor, normativă, economico-matematică, factorială, etc.
În sistemul de măsuri, menite să asigure sporirea eficienţei producţiei publice, un rol
de vază aparţine perfecţionării planificării atît la nivel naţional şi ramural, cît şi la
nivelul unităţii de producţie şi a întreprinderii.
Etapa modernă a dezvoltării economiei statului se caracterizează prin dimensiunea
sporită a producţiei, relaţii economice internaţionale dintre state, utilizarea pe larg în
producţie a performanţelor din domeniul tehnic şi ştiinţific. În aceste condiţii sporeşte
rolul planificării pe durată medie ca important instrument de realizare a politicii
economice, cresc cerinţele faţă de calitatea elaborării planurilor de perspectivă şi a celor
curente: asigurarea echilibrării lor, o mai mare orientare spre rezolvarea sarcinilor de
ordin social, îmbunătăţirea sistemului indicatorilor planificaţi prin aceea ca să fie
integral cointeresate colectivele de muncă în procesul de sporire a productivităţii muncii,
utilizarea deplină a resurselor materiale.
4
Capitolul 1: Conţinutul şi etapele de elaborare a planurilor în
întreprinderile industriei alimentare
1.1 Esenţa şi sarcinile planificării în întreprinderile industriei
alimentare
Planificarea nu reprezintă doar etapa iniţială, dar şi etapa cu cel mai înalt grad de
responsabilitate în sistemul de management. Aceasta e precedată de stabilirea sarcinilor de
perspectivă şi a celor curente, volumul şi tipul cărora determină conţinutul şi structura
planurilor, iar lizibilitatea formulării lor determină funcţionalitatea acestora.
Unităţile de producţie moderne şi întreprinderile industriei alimentare rezolvă o
complexitate de probleme, care-şi găsesc exprimarea în sistemul de indicatori. Stabilirea
acestor sarcini este bazată pe îndeplinirea următoarelor cerinţe: acestea trebuie să
corespundă direcţiilor principale ale politicii social-economice la etapa dezvoltării
moderne, sarcinile trebuie să poarte un caracter real, reieşind din posibilităţile de
producţie şi cele financiare, şi sarcinile trebuie să fie lizibil formulate pentru a fi
inteligibile pentru muncitori.
În plan sarcinile sînt expuse în formă exactă, sub forma unor anumiţi indicatori. Spre
exemplu, ritmurile de sporire a volumului de producţie pentru un anumit an se exprimă în
procente faţă de perioada de bază, însăşi volumul de producţie se exprimă prin indicatorul
producţia-marfă în preţuri comparabile.
După tipul sarcinilor planurile se divizează în economice şi sociale, după perioada de
funcţionare- de perspectivă şi curente.
Principalele sarcini economice, care includ toate aspectele activităţii întreprinderilor,
se stabilesc de către organele de conducere a acestora. Întreprinderile îşi asumă
responsabilitatea în fabricarea suplimentară a producţiei şi atingerea unui nivel mai înalt
al calităţii. Sarcinile de ordin social se stabilesc de către întrepridere: este evident care-s
problemele sociale cu care se confruntă întreprinderea şi care ar fi căile optimale de
soluţionare a acestora, reieşind din posibilităţile materiale şi cele financiare.
5
1.2 Tipologia şi structura planurilor
Managementul activităţii din punct de vedere economic, social şi tehnic se realizează
cu ajutorul sistemului de planuri , care după termenul lor de funcţionare se divizează în
planuri de perspectivă, curente şi operaţionale.
Planurile de lungă durată (de perspectivă) permit previziunea schimbărilor în
nomenclatorul producţiei, tehnică şi tehnologii; observarea direcţiilor de îmbunătăţire a
organizării producţiei şi muncii, dezvoltării relaţiilor de muncă; deteminarea posibilelor
necesităţi în resurse materiale, financiare şi de muncă şi stabilirea surselor de satisfacere a
acestei necesităţi, determinarea direcţiilor principale de dezvoltare a bazei de materie
primă pentru acele întreprinderi, activitatea cărora are legătură nemijlocită cu prelucrarea
producţiei agricole. Planurile de perspectivă prin esenţa lor sporesc argumentarea
ştiinţifică a planurilor de durată medie (2-5 ani).
Planurile de durată medie ce includ divizarea sarcinilor de bază în parte pentru fiecare
an, joacă un rol deosebit în sistemul de planificare a activităţii multilaterale a
întreprinderii. În baza acestor planuri se determină ritmul de creştere a volumului de
producţie, structura producţiei fabricate, volumul a investiţiilor capitale necesare pentru
sporirea productivităţii utilajului, direcţiile dezvoltării tehnice şi sporirii eficienţei
producţiei, se încheie contracte cu furnizorii şi consumatorii.
Planurile curente se întocmesc pentru un termen de un an cu divizare trimestrială.
Menirea acestora constă in detalierea sarcinilor menţionate în planul de durată medie
pentru anul respectiv şi întocmirea sistemului de măsuri, necesare pentru realizarea
sarcinilor prevăzute în planul de durată medie.
Programul de activitate a întreprinderii pentru perioade mai scurte de timp (lună,
decadă, zi, schimb) poartă denumirea de planuri operaţionale. Acestea se elaborează sub
forma unor grafice de eliberare a producţiei, zilnice sau pe schimburi, graficele dinamicii
procesului de producţie. În acetse planuri se stabileşte volumul de lucru, care trebuie să fie
îndeplinit zilnic de către subdiviziunile de bază şi auxiliare a întreprinderii, pentru a
asigura activitatea ritmică a întreprinderii în ansamblu. Sarcina planificării operaţionale
6
constă în asigurarea îndeplinirii obiectivelor stabilite în planurile trimestriale şi cele
curente.
Planurile întreprinderilor moderne reprezintă în sine un sistem de indicatori, complex
de programe sociale şi diverse măsuri, îndreptate spre realizarea sarcinilor propuse, care
sînt divizate în 12 grupe.
Cerinţele înalte faţă de funcţionalitatea şi argumentarea planurilor impune precticilor
să găsească forme mult mai ideale de elaborare a acestora, incluzînd totodată noi
compartimente.
1.3 Informaţia iniţială pentru elaborarea planurilor
Pentru o întocmire calitativă a planurilor întreprinderilor e necesar un volum mare de
informaţie diversă şi veridică. Insuficienţa acesteia determină reducerea nivelului de
argumentare ştiinţifică şi funcţionalitate a planului. De aceea colectarea informaţiei,
prelucrarea acesteia, sistematizarea, păstrarea şi reînnoirea periodică reprezintă in element
de bază în organizarea muncii de plan.
La alcătuirea bazei de date trebuie de determinat exact pentru ce este necesară
informaţia, care trebuie să fie volumul acesteia, în ce formă trebuie ea prezentată, care sînt
sursele ei.
Întreprinderilor industriei alimentare informaţia e necesară pentru determinarea
perspectivelor de dezvoltare şi stabilirea sarcinilor suplimentare atît pentru întreaga
întreprindere cît şi pentru subdiviziunile acesteia; pentru realizarea unei analize
sistematice a activităţii şi relevarea pe această bază a rezervelor interne de producţie;
aprecierea nivelului tehnic, tehnologic, calitatea producţiei, organizarea producerii şi a
muncii, a nivelului dezvoltării sociale a colectivului; alegerea, determinarea conţinutului
şi argumentarea multilaterală a măsurilor de dezvoltare tehnică incluse în plan, a celor
legate de îmbunătăţirea organizării producerii, muncii, managementului, planificării,
stimulării materiale.
Informaţia apare sub diverse forme, în special sub forma de sarcini, sistem de norme şi
normative, informaţie despre progresele tehnico-ştiinţifice în domeniul de activitate al
întreprinderii date, diverse dispoziţii, standarde, cerinţe tehnice faţă de materia primă.7
În corespundere cu tipurile de planuri, deosebim informaţie de perspetivă, curentă şi
operativă.
Informaţia de perspectivă reprezintă datele despre direcţiile şi tendinţele de dezvoltare
tehnică, economică şi socială, despre relaţiile cu furnizorii de materie primă şi
consumatorii producţiei finite, folosite la întocmorea planurilor de perspectivă şi celor de
durată medie.
Informaţia curentă reprezintă un ansamblu de norme şi normative, date, obţinute în
rezultatul analizei activităţii de producere pentru perioada precedentă, informaţii despre
experienţile anterioare de producţie.
Informaţia operativă include datele evidenţei operative şi rezultatele prelucrării
acestora, care caracterizează cursul îndeplinirii graficelor de aprovizionare cu materie
primă, de eliberare a producţiei, a planului de realizare, utilizării materiei prime şi a
materialelor în afara normelor îin baza cărora se introduc corectări în anumiţi indicatori ai
planului, se realizează un control zilnic asupra activităţii de producţiei a întreprinderii.
După izvoarele de formare, informaţia poate fi devizată în internă şi externă.
Informaţia internă include datele din rapoartele statistice, evidenţa contabilă şi cea
operativă, în baza cărora se realizează în mod regulat analiza activităţii întreprinderii, se
determină nivelul atins al producerii, gradul de îndeplinire a sarcinilor planificate, se
conturează experienţa anterioară, cauzele neîndeplinirii normelor şi toate rezervele interne
de producţie.
E important de menţionat că un rol de vază în acumularea informaţiei veridice şi actule
revine activităţii analitice. Cu regret, însă, această activitate continuă în prezent să fie
realizată la un nivel scăzut în unele întreprinderi ale industriei alimentare: datele iniţiale
nu sînt analizate în profunzime şi din toate punctele de vedere. În special se relizează o
analiză insuficientă a gradului tehnic şi organizaţional al producţiei cu determinarea
eficienţei economice a măsurilor tehnico-organizaţionale introduse.
De asemenea, în cadrul întreprinderii apare o serie de altă informaţie, aşa cum normele
de muncă, normele de consum a resurselor materiale şi energetice, normele de pierderi,
normele productivităţii utilajului, încărcării suprafeţii, normele şi normativele de
organizare a procesului de producţie.
8
O parte însemnată a informaţiei necesare pentru elaborarea planului şi pentru un
management eficient al producţiei, întreprinderile obţin din exterior: de la organele
administraţiei publice, instituţiile de cercetare ştiinţifică, instituţiile de informaţie tehnico-
ştiinţifică, organizaţiile gospodăreşti şi financiare de stat, furnizorii de materie primă,
materiale, utilaje, consumatorii producţiei finite.
Informaţia primită din exterior apare sub forma sarcinilor de fabricare a producţiei, de
dezvoltare tehnică, de efectivitate a producţiei, finanţe, limitele satbilite la investiţiile
capitale, numărul scriptic a muncitorului sub formă de norme şi normative.
Normativele economice susţinute de organizaţiile superioare întreprinderilor industriei
alimentare:
Planuri de durată medie Planuri curente
Pe producţie:
sporul producţiei marfă fabricarea tipurilor de bază de producţie în expresie naturală, inclusiv pentru export sporul fabricării producţiei de calitate superioară
fabricarea producţiei în expresie naturală (inclusiv producţia pentru export)
volumul producţiei realizate volumul producţiei marfă sporul fabricării producţiei de calitate superioară
Pe introducerea tehnicii noi:
sarcinile de bază de ralizare a programelor tehnico-ştiinţifice, de introducere a proceselor tehnologice şi tipurilor noi de producţie cu eficienţă înaltă indicatorii de bază ai nivelului tehnic al producţiei efectul economic de la introducerea măsurilor tehnico-economice
sarcini de introducere a proceselor tehnologice noi, de înaltă eficienţă şi tipuri noi de produse, îndeplinirea programelor tehnico-ştiinţifice
Pe muncă:
sporul productivităţii muncii normativul de plată ce revine la 1 leu de producţie numărul scriptic al muncitorilor şi funcţionarilor sarcina de reducere a utilizării muncii manuale normativele de formare a fondurilor
sporul productivităţii muncii numărul scriptic al muncitorilor şi funcţionarilor fondul de salarizare
Pe finanţe:
9
venitul total plăţile bugetare (impozitele) asigurările sociale şi medicale
venitul total plăţile bugetare (impozitele) asigurările sociale şi medicale
Pe construcţii capitale:
punerea în funcţiune a fondurilor de bază, puterilor productive şi obiectelor, inclusiv puterile adăugate din contul reutilării tehnice şi reconstruirii întreprinderilor normativele de formare a fondului de dezvoltare a producţiei
punerea în funcţiune a fondurilor de bază, puterilor productive şi obiectelor, inclusiv puterile adăugate din contul reutilării tehnice şi reconstruirii întreprinderilor
Asigurarea tehnico-materială:
volumul furnizărilor resurselor tehnico-materiale de bază, necesare îndeplinirii planului de durată medie sarcina de micşorare medie a normelor de consum a resurselor materiale de bază
volumul furnizărilor resurselor tehnico-materiale, necesare îndeplinirii planului curent
1.4 Etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei
alimentare
Întocmirea planurilor de perspectivă începe de sus, a celor curente- de jos. La
întocmirea planurilor întreprinderilor de producţie, cît şi la îînfăptuirea controlului asupra
executării lor, implicare activă au colectivele de muncă.
Utilizînd experienţa anterioară acumulată, poate fi recomandată următoarea
succesivitate de întocmire a planurilor întreprinderilor industriei alimentare.
Pînă la obţinerea datelor de control de sus sau a sarcinilor se realizează o analiză
multilaterală a activităţii de producţie pentru perioada anterioară la elaborarea planurilor
de perspectivă sau a modalităţii de îndeplinire a planurilor de durată medie. O analiză
deosebit de amplă se face asupra mijloacelor de producţie de bază, nivelului
productivităţii muncii, starea şi perspectivele de dezvoltare a fundalului materiei prime,
nivelul de utilizare a materiei prime şi a materialelor, nivelul tehnico-organizaţional al
producţiei. În procesul analizei se evidenţiază posibilităţile de îmbunătăţire a
sortimentului şi calităţii producţiei.
În baza datelor de control primite de la organizaţia superioară pentru următoarea
perioadă de planificare, se clarifică sarcinile întreprinderii pentru perioada planificată, se
10
avaluează posibilităţile de îndeplinire a acestor sarcini şi se determină direcţiile de bază a
soluţionării lor (în baza factorilor intensivi şi extensivi).
După elucidarea sarcinilor şi evaluării posibilităţilor se începe elaborarea planului
dezvoltării tehnice şi organizării producţiei.
În baza datelor analizei şi a planului dezvoltării tehnice şi se clarifică normele şi
normativele tehnico-economice pentru perioada planificată.
La elaborarea planului curent în baza rezervelor interne de producţie, a măsurilor
planificate legate de îmbunătăţirea organizaţiei şi ridicării nivelului tehnic de producţie.
În continuare, compartimente separate a planurilor de durată medie şi a celor curente
sînt elaborate în următoarea consecutivitate: planul deservirii tehnico-materiale a
producţiei; planul fabricării şi realizării producţiei; planul asigurării tehnico-materiale;
planul muncii; planul costurilor şi a rentabilităţii; planul mijloacelor de stimulare
economică; planul financiar; indicatorii sporirii eficienţei economice a producţiei. În final
se completează un tabel recapitulativ cu indicatorii de bază.
În perioada de pregătire a datelor iniţiale pentru calculul nemijlocit al indicatorilor
planului de perspectivă şi a celui curent, un rol extrem de important joacă clarificarea
sarcinilor impuse de către întreprindere.
La studierea sarcinilor conducerea întreprinderii trebuie să atragă atenţie la
următoarele întrebări: cu cît trebuie majorat volumul de producţie, se va schimba în
perioada planificată sortimentul producţiei, care vor fi noile produse fabricate, cu cît va
spori productivitatea muncii, care-s obiectivele de dezvoltare tehnică, micşorarea
normelor de consum a materialelor de bază şi a celor auxiliare, care va fi nivelul planificat
al profitului, care va fi volumul investiţiilor capitale necesare, care e necesarul de resurse
materiale, a resurselor de muncă şi a fondului de salarizare.
Clarificarea sarcinii e în strînsă legătură cu evaluarea posibilităţilor întreprinderii şi
determinarea căilor de realizare a sarcinilor stabilite:
Sarcinile stabilite Mijloacele de care dispune întreprinderea
Căile de realizareExtensive Intensive
Asigurarea fabricării producţiei în expresie naturală în volumul stabilit
Capacităţile de producţie existente
Sporirea capacităţilor de producţie
Îmbunătăţirea utilizării capacităţilor de producţie existente
Fondurile la materia Implicarea în producţie Micşorarea normelor
11
primă şi resursele tehnico-materiale de bază
a resurselor tehnico-materiale suplimentare
de consum a materiei prime şi a materialelor, majorarea eliberării producţiei finite dintr-o unitate de materie primă
Numărul scriptic al muncitorilor
Implicarea în producţie a resurselor suplimentare de muncă
Creşterea productivităţii muncii
Asigurarea ritmului stabilit de creştere a volumului de producţie
Sporirea volumului fizic de fabricare a producţiei, schimbări în structura sortimentului producţiei
Asigurarea ritmului planificat de creştere a productivităţii muncii
Mijloace financiare pentru utilaj nou, mijloace de mecanizare şi automatizare
Creşterea volumului general de fabricare a producţiei
Sporirea nivelului tehnic al producţiei
Schimbări de structură în sortimentul producţiei
Perfecţionarea organizării producţiei şi muncii
Majorarea perioadei sezonului de muncă (la întreprinderile sezoniere)
Majorarea conţinutului de substanţe utile în materia primă
Îndeplinirea sarcinilor de reducere medie a normelor de consum la resursele materiale de bază
Reducerea pierderilor şi deşeurilor la materia primă şi materiale din contul introducerii în producţie a tehnicii noi şi a tehnologiilor progresiveReducerea pierderilor materiei prime şi materialelor în timpul păstrării lor, pregătirii pentru fabricare şi fabricării, din contul măsurilor organizatePrelucrarea complexă a materiei prime
Asigurarea sporului planificat al profitului
Sporirea volumului producţiei realizate; creşterea preţurilor en-gros de realizare a producţiei; profitul obţinul în afara operaţiunilor de realizare
Reducerea costurilor de producţie
Evaluarea posibilităţilor de îndeplinire a sarcinilor stabilite se efectuează după
capacităţile de producţie, resursele de materie primă şi a celor de muncă. Iniţial, în baza
sarcinii pe volumul de fabricare a producţiei în asortiment şi coeficientului de utilizare a
12
capacităţii de producţie şi a nivelului productivităţii muncii se determină necesarul în
resurse pentru perioada planificată, după care datele obţinute se compară cu fondul alocat
şi disponibilităţile. Se elaborează bilanţuri anticipate ale capacităţii de producţie, materiei
prime şi a resurselorde muncă separat pentru fiecare an în cazul planificării de perspectivă
şi pentru anul planificat în cazul planificării curente.
Comparînd necesarul în resurse cu existenţa lor se determină: sînt suficiente resursele
alocate pentru atingerea obiectivelor propuse de fabricare a producţiei; sînt oare
posibilităţi suplimentare de majorare a volumului producţiei eliberate.
Posibilităţile apărute permit, în final, de determinat în ce măsură e posibilă realizarea
obiectivelor din contul factorilor intensivi şi extensivi.
La determinarea căilor de realizare a obiectivelor se stabileşte în ce măsură trebuie să
fie asigurată îndeplinirea sarcinilor propuse în baza factorilor intensivi şi extensivi.
Un rol important în planificarea curentă joacă elaborarea planurilor individuale şi a
celor colective, ceea ce prezintă o formă individuală de participare activă a fiecărui
muncitor în depistarea şi utilizarea rezervelor interne.
Obligaţiile suplimentare în baza planului individual se primesc în baza unei utilizări
mai eficiente a resurselor de muncă şi a celor materiale la fiecare loc de muncă,
subdiviziune, secţie, şi întreprindere în ansamblu.
La întreprinderile industriei alimentare planurile individuale includ obligaţiile
colectivului de muncă în sporirea calităţii producţiei, economia materiei prime şi
resurselor termo-energetice, sporirea productivităţii muncii, reducerea costului de
producţie, de asemenea la eliberarea suplimentară a producţiei din contul utilizării mai
eficiente a capacităţilor de producţie, materiei prime, materialelor şi forţei de muncă.
În primirea planurilor individuale colectivele de muncă sînt cointeresate material. În
acelaşi timp cu consolidarea lor se corectează în direcţia majorării mărimii fondurilor
suplimentare (fondul suplimentar de salarizare ş.a.).
Organizarea muncii de planificare în unităţile de producţie presupune o diviziune
exactă a funcţiilor legate de planificare între executanţi separat. Înainte de începerea
elaborării, aceste funcţii se întăresc de un ordin special al conducerii de vîrf, unde se
specifică termenii exacţi de elaborare a diviziunilor şi subdiviziunilor separate, executorii
responsabili, slujbele şi persoane în parte care participă în aceasta.
13
Organizarea metodică şi coordonarea muncii de întocmire a planului este realizată de
economistul întreprinderii, iar dacă nu există, atunci managerul secţiei de planificare şi
economice.
Capitolul 2: Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii
2.1 Caracteristica generală a întreprinderii
SA „Fabrica de pîine” din or. Orhei a fost fondată în 1964, 26 iunie. De la fondare pînă
în anul 1992 a activat în calitate de întreprindere de stat, iar din 1992 pînă în 1994 ca
întreprindere de arendă a colectivului. În anul 1995 întreprinderea a fost reorganizată în
societate pe acţiuni.
SA „Fabrica de pîine” este fondată în conformitate cu legile „Cu privire la societăţile
pe acţiuni”, „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” şi înregistrată la 29 noiembrie
1994 prin decizia Camerei Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM, numărul
de înregistrare 14547190.
Societatea pe acţiuni este persoană juridică, are un bilanţ independent, conturi bancare,
ştampilă. Sediul societăţii se gaseşte pe adresa: R.Moldova, MD-3500, or. Orhei, str. Boris
Glavan, 5.
Capitalul statutar al Societăţii constituie 1350130 lei. Capitalul statutar este divizat
complet în 135013 acţiuni simple nominative cu preţul nominal de 10 lei fiecare.
Deţinătorii de acţiuni:
Nr. Acţionarii Nr. de acţiuni Ponderea,%
1 Colectivul de muncă 27003 20,00
2 FIP „ASITO-INVEST-PRIM”S.A 37267 27,603
3 „Fabrica de conserve”,Cimişlia 33500 24,812
4 C.F. „F.O.N.D.” 7070 5,237
5 C.F. „Mobiastrust”S.R.L. 389 0,288
6 Acţionari individuali 29784 22,06
T O T A L 135013 100
SA „Fabrica de pîine Orhei” produce în prezent circa 1000 tone de pîine şi produse de
panificaţie, din care 55% se realizează în unităţile comerciale ale societăţii.
14
O perioadă dificilă în activitatea întrerpinderii a inceput in 1997, an în care s-a
înregistrat o reducere a volumului de producţie de aproape doua ori comparativ cu anii
precedenţi.
Daca in anii ’70 -’80 fabrica producea cca 36 tone de piine pe zi, apoi in 1997 erau
inregistrate in jur de 3,5 tone. Dna Romaniuc spune ca principalele cauze de micsorare a
volumului de productie constau in faptul ca majoritatea populatiei a inceput in anii ’96-’97
sa coaca piinea la domiciliu. Daca pe timpuri coacerea piinii era o activitate practicata, in
special, in localitatile rurale, apoi aceasta a devenit un ritual si pentru cei din regiunile
urbane.
In plus, din 1998 in teritoriu au inceput sa-si faca aparitia mai multe intreprinderi
particulare, care-si extindeau piata de desfacere. In anii 1997-2000 fabrica de piine din
Orhei detinea cca 50 la suta din piata de piine din regiune, iar in prezent, odata cu aparitia
mai multor producatori de piine in teritoriu, fabrica detine cca 30%. Veniturile nete anuale
ale fabricii se cifreaza la cca 250 mii lei.
Întreprinderea propune consumatorului o gamă largă de produse. Acestea sînt fabricate
în cantităţile cerute pe piaţa produselor de panificaţie, necătînd că întreprinderea dispune
de capacităţi de producţie înalte. Însă, din cauza cererii mici pe piaţă, nivelul de utilizare a
capacităţii de producţie disponibile este relativ scăzut, estimîndu-se la 22,4% pentru
cuptorul BN cu capacitatea de 25 m2 şi 38,3% pentru cuptorul BN cu capacitatea de 50 m2.
Una din cele mai mari probleme existente la momentul actual în domeniul de producere
a pîinii constă in achitarea de catre stat a TVA, cifrata la 12%, suma care nu a fost restituită
integral pînă în prezent de către stat.
Fabrica a avut mai multe oferte din partea partenerilor din Cehia, Rusia, Italia, Turcia
privind achiziţionarea noilor utilaje. Astfel, reutilarea fabricii a fost efectuată în 2003,
utilizînd aparataje germane, cu ajutorul cărora piinea se coace la cel mai inalt nivel.
Pentru ca procesul tehnologic sa decuga la un nivel calitativ, pentru ca sa se dizolve toti
componentii chimici utilizati la fabricarea piinii, este nevoie de minimum 4 ore.
Pentru a asigura fabrica cu faina calitativa, la preturi accesibile, in anul 2002 aici a fost
deschisa si o moara. La serviciile de morarit apeleaza majoritatea locuitorilor jud. Orhei.
Zilnic moara produce cca 15 tone de faina, in timp ce fabrica are nevoie de 3 tone.
15
La intreprindere activeaza specialişti de înaltă calificare, a caror experienta in acest
domeniu este de minimum 15 ani. Salariul mediu la fabrica este de cca 750,5 lei.
Angajatii in sfera de producere lucreaza doar in serviciul de noapte, deoarece numai un
cuptor produce 4 tone timp de opt ore. Astfel, dimineata toate magazinele aflate in
proprietatea fabricii sint aprovizionate cu piine calda.
Întrerpinderea are 4 magazine si 5 gherete de firma, unde, de rind cu produsele de
panificatie, sint comercializate si diverse produse alimentare.
Fabrica de piine din Orhei este cistigatoarea mai multor premii internationale in acest
domeniu. In 1998 in Franta, intreprinderea s-a invrednicit de medalia de aur la
compartimentul "Calitatea produsului". In 2000, in Madrid (Spania), fabrica a obtinut
Certificatul International "Steaua de Aur", iar in anul 2003 s-a plasat pe locul III la
concursul "Businessmanul anului".
În prezent S.A. realizează circa 55,6% din volumul vînzărilor pe piaţa de produse de
panificaţie a judeţului. Pe viitor se planifică o creştere neînsemnată, motivul fiind existenţa
unor concurenţi particulari. Consumatorii de bază a producţiei societăţii sînt locuitorii
oraşului Orhei, ca consumatori potenţiali pot fi consideraţi locuitorii aşezărilor rurale din
apropierea oraşului.
Avantajul producţiei fabricate, comparativ cu cea a concurenţilor este considerată
calitatea. Aceasta este la un nivel mai înalt datorită dotării întreprinderii cu utilaj
tehnologic relativ modern, ce oferă posibilitate de a satisface cerinţele standardelor
corespunzătoare din domeniu şi a respectării stricte de către specialişti a procesului
tehnologic.
16
Întreprinderea, pentru o activitate mai eficientă a elaborat programul de dezvoltare
socio-economică pentru perioada 2005-2015. În baza acestui program fabrica planifică să
sporească volumul de producţie concomitent cu volumul vînzărilor. Nu se preconizează
fabricarea noilor tipuri de produse, această măsură a fost luată încă în perioada 2003-2004.
în ce priveşte investiţiile de capital fix, deschiderea de secţii noi de producere precum şi
crearea noilor filiale, de asemenea nu se preconizează ăn această perioadă. Nu este exclus
că acest program va fi revizuit în scurt timp, pînă la expirarea perioadei, şi vor fi incluse în
aceste noi măsuri. Se acordă atenţie sporită salarizării, planificîndu-se sporirea salariului
mediu lunar cu cîte 100 lei anual.
Fabrica nu planifică fabricarea de noi produse în viitorul apropiat această măsură a fost
implimentată pe parcursul perioadei anilor 2004-2006. astfel în prezent sortimentul de
produse a fabricii a fost completat cu o serie de produse noi care se bucură de cerere pe
piaţa produselor de panificaţie ocupată de SA ”Fabrica de pîine din Orhei”, acestea sînt
covrigeii, stiks-urile, biscuiţii, foietaj cu halva, foietaj cu zahăr, foietaj cu ciocolată, foietaj
cu caise, foietaj cu marmeladă, tortă „Napoleon”, ruladă cu nuci, ruladă cu halva, turte
„Napoleon”.
2.2 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază
Întreprinderea, pentru o activitate mai eficientă a elaborat programul de dezvoltare
socio-economică pentru perioada 2005-2015. În baza acestui program fabrica planifică să
sporească volumul de producţie concomitent cu volumul vînzărilor. Nu se preconizează
fabricarea noilor tipuri de produse, această măsură a fost luată încă în perioada 2003-
2004. în ce priveşte investiţiile de capital fix, deschiderea de secţii noi de producere
precum şi crearea noilor filiale, de asemenea nu se preconizează ăn această perioadă. Nu
este exclus că acest program va fi revizuit ăn scurt timp, pînă la expirarea perioadei, şi vor
fi incluse în acesta noi măsuri. În baza implimentării în practică a programului în anul
2005 au fost create 3 locuri de muncă noi. În program se acordă atenţie şi salarizării,
planificîndu-se sporirea salariului mediu lunar cu cîte 100 lei anual.
De asemenea, a fost elaborat planul de marketing la SA „Fabrica de pîine din Orhei”
pentru perioada planificată. Acesta prevede distribuirea produselor de pîine şi a celor de
17
panificaţie către clienţi în cantitate de 1100 tone, cu 70 tone mai mult decît anul
precedent. Însă, dinamica evoluţiei volumului de producţie este foarte neuniformă. Spre
exemplu, în perioada precedentă au fost produse în total 1260 tone, cu 160 tone mai mult
decît în perioadele planificate.
Efectuîndu-se cercetările de marketing, a fost analizată cauza scăderii volumului de
producţie şi s-a depistat că numărul clienţilor aproape că nu s-a redus, ci s-a redus simţitor
cantitatea producţiei procurate de aceştia. Pentru a afla opinia clienţilor s-a efectuat un
studiu de caz. În baza acestuia, s-a stabilit că clienţii ar dori o îmbunătăţire a calităţii
produselor procurate.
Fabrica a decis să intreprindă revizuirea periodică a calităţii producţiei, în baza
sesizărilor clientului, iar îmbunătăţirile calităţii se vor efectua şi se vor implimenta pe
baza reacţiei clientului şi supravegherii pieţei. Soluţionînd problema calităţii producţiei,
poate fi recăpătată piaţa de desfacere şi se vor găsi noi canale de distribuire a produselor
de panificaţie cît în Teleneşti, atît şi în satele din raion.
Analiza modalităţilor de distribuţie a pîinii şi produselor de panificaţie demonstreză că,
din volumul total de producţie – 24,2% se comercializează în reţeaua proprie de comerţ,
inclusiv circa 5% la Teleneşti; instituţiilor bugetare – 8,5% şi 67,3% se furnizează către
48 de întreprinderi individuale, societăţi pe acţiuni şi societăţi cu răspundere limitată.
De asemenea, fabrica îşi propune să lucreze mai intensiv în privinţa ambalajului,
etichetei cu caracteristica produsului. Se planifică de a oforma albume ilustrative a
produselor de panificaţie cu indicaţia amănunţită a tuturor parametrilor necesari, pentru a
putea prezenta clientului producţia enumerată în price list.
Concurenţii producători de pîine din regiune s-au profilat mai mult în producerea pîinii
şi franzelelor, colaci şi chifle mai puţin. Întreprinderea îşi propune la rîndul său să se
orienteze spre mărirea volumului de producţie şi lărgirea asortimentului de producere a
colacilor, chiflelor, ruladei care au şi o rentabilitate mai mare comparativ cu pîinea.
Realizîndu-se o analiză amplă se constituie rentabilitatea medie pe grupe de produse:
- pîine şi franzele 1,2%
- colaci în asortiment 7,1%
- cornuleţi în asortiment 5,3%
- pliuşcă în asortiment 10,7%
18
- ruladă în asortiment 7,4%
- foietaj şi croissant 7,1%
- biscuiţi de casă 5,9%.
Distribuind volumul de producţie planificat, întreprinderea preconizează obţinerea unui
profit în valoare de 150 mii lei.
Capacitatea de producţie folosită în anul 2007 este de 20,8%, pe anul 2008 se planifică
circa 22,9%. Această creştere a capacităţilor de producţie se obţine prin mărirea volumului
de producţie.
Cheltuielile la 1 leu de producţie marfă în anul 2007 au constituit 0,96 lei, în anii 2008
se planifică 0,95 lei. Rentabilitatea producţiei în anul 1996 a fost în mărime de 13,3%.
Formarea preţului este un proces destul de dificil, întrucît trebuie să se ţină cont de
interesele contradictorii ale consumatorului şi producătorului şi să fie găsite soluţii de
compromis pentru ambele părţi.
Pentru a generaliza şi a forma o impresie în ansamblu a activităţii întreprinderii se
propune efectuarea analiza S.W.O.T. a acesteia.
Analiza S.W.O.T.
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE sortiment larg al producţiei
(comparativ cu concurenţii) capacităţi mari de producţie
disponibile segment de piaţă favorabil cu cerere
relativ stabilă produsele oferite sînt în permanentă
solicitare pe piaţă calitatea mai înaltă a producţiei
comparativ cu concurenţii
nivelul scăzut de utilizare a capacităţii de producţie disponibile
mărimea mică a fabricii, motiv pentru care aceasta nu poate face faţă schimbărilor de pe piaţă, fiind nevoită sa se supună lor şi să se adapteze
preţ instabil la produse în cazul fluctuaţiilor de pe piaţă
preţul ridicat la materia primă în cazul condiţiilor climaterice nefavorabile
OPORTUNITĂŢI RISCURI invetiţii de capital străin încheierea contractelor de
achiziţionare a tehnicii noi la preţuri mai reduse decît pe piaţă
falimentul concurenţa înaltă cheltuieli neacoperite în cazul
creşterii preţului la materia primă situaţie social-economică instabilă în
ţară uzarea excesivă a utilajului datorată
19
nivelului scăzut de utilizare a capacităţii lui de producţie
Capitolul 3: Elaborarea planului anual al secţiei de bază
3.1 Planul de producere
Un plan al producţiei industriale necesită respectarea unei serii de cerinţe de bază,
dintre care cele mai importante sînt:
o asigurarea executării unor produse de calitate superioară, în condiţiile
unor capacităţi de producţie existente;
o executarea unor astfel de produse care să asigure folosirea raţională a
resurselor materiale şi înlocuirea materialelor deficitare fără a diminua
calitatea produselor fabricate;
o introducerea în fabricaţie a unor produse noi, modernizate, care să asigure
o reducere a costurilor de producţie;
o asigurarea specializării întreprinderii şi a subunităţilor sale, pentru
executarea unor grupe de produse sau faze de proces tehnologic, în
concordanţă cu baza tehnico-materială existentă;
o lărgirea cooperării întreprinderii prin asigurarea folosirii optime a
capitalului existent.
Elaborarea planului de producere are la bază o serie de date de pornire, din care
enumerăm:
a) produsele care vor fi fabricate cu următoarele specificaţii:
-nomenclatorul de produse;
-cantitatea;
-calitatea;
-termenele de execuţie.
Pe baza acestor date se poate întocmi un proiect de plan de producţie industrială în
care, pentru fiecare produs ce se va executa, se vor preciza unitatea de măsură, preţul
unitar, cantitatea anuală ce se va fabrica cu defalcarea acesteia pe trimestre.
20
b) date din programul de pregătire a fabricaţiei noilor produse. Astfel, termenele de
încheiere a etapei de pregătire a fabricaţiei noilor produse, trebuie să se constituie în
date de început pentru fabricarea acestora;
c) date referitoare la punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie,
cuprinse în planul de investiţii al întreprinderii. Pentru folosirea eficientă a acestor
date, trebuie să existe lista de investiţii definitivă pe anul considerat;
d) date referitoare la durata ciclului de producţie al proceselor ce vor fi executate;
e) date despre capacităţile de producţie ale diferitelor subunităţi de producţie;
f) date din contractele economice pentru perioada pentru care se întocmeşte planul
de producţie industrială. Aceste date vor face referire la:
-nomenclatura produselor executate;
-cantitatea de produse;
-calitatea acestora.
g) date din programul de măsuri tehnico-organizatorice, care vor aduce informaţii
despre efectele acestor măsuri asupra capacităţii de producţie, a calităţii produselor
şi a costului acestora.
Determinarea volumului de rezultate obţinute într-o anumită perioadă în întreprinderea
industrială se face utilizînd metodele:
- metoda exprimării în unităţi fizice;
- metoda exprimării în unităţi natural-convenţionale;
- metoda exprimării în unităţi de timp de muncă;
- metoda exprimării în unităţi valorice.
3.1.1 Planificarea fabricării producţiei în expresie naturală. Calculul
capacităţii de producţie a secţiei
Metoda de exprimare a producţiei industriale în unităţi fizice se utilizează în
întreprinderile industriale cu producţie omogenă, atît din punct de vedere al utilităţii, cît şi
al caracteristicilor tehnico-economice, astfel încît cantităţilor aferente diferitor produse să
poată fi însumate. Utilizarea metodei are un caracter limitat, mai ales în condiţiile
complexităţii rezultatelor activităţii dintr-o întreprindere. Deci, luînd în consideraţie 21
specificul producţiei fabricate la fabrica de pîine, această metodă poate fără ezitare sa fie
utilizată în acest caz.
Procesul de planificare a întregii activităţi a fabricii se va începe de la planificarea
producţiei în expresie naturală. Acest indicator natural are o importanţă incontestabilă
pentru întreaga planificare, deoarece serveşte pentru fundamentarea celorlalţi indicatori ai
activităţii economice a fabricii.
Întocmirea planului de fabricare şi realizare a producţiei se începe de la determinarea
volumului şi sortimentului de eliberare a acesteia în expresie naturală. Indicatorii naturali
de fabricare a volumului de producţie sînt determinanţi în raport cu indicatorii valorici ai
acestei secţiuni, de asemenea în raport cu mulţi alţi indicatori ai planului.
În baza indicatorilor naturali ai planului se întocmesc bilanţurile de fabricare şi
utilizare a produselor. Fundamentul contractelor economice, încheiate între unităţi şi
întreprinderile industriei alimentare, pe de o parte, şi organizaţii de comercializare pe de
altă parte, reprezintă furnizarea producţiei în expresie naturală şi-n asortiment.
Pentru a planifica corect fabricarea producţiei în expresie naturală, e necesar de ştiut,
ce se referă la producţia unităţii. În sens statistic, producţia întreprinderii alimentare
reprezintă rezultatul direct al activităţii ei industrial-productive, exprimată în formă de
produse sau lucrări cu caracter industrial.
Din această determinare urmează, că producţia întreprinderilor industriale trebuie
referită numai la rezultatul activităţii secţiilor de bază, auxiliare şi de servire a lor. Aşa
producţie a secţiilor de servire, ca energiă electrică, termică, abur, apă se includ în
volumul producţiei în cantitatea eliberată deoparte pentru construcţiile sale capitale şi
activităţilor neproductive ale întreprinderii sale.
Nu poate fi referit rebutul la producţia întreprinderii, aşa cum el nu poate fi utilizat în
direcţia sa exactă, şi deşeurile producţiei de bază, obţinerea cărora nu prezintă scopul
activităţii întreprinderii. Însă deşeurile, care au trecut deja la întreprindere procesul de
prelucrare primară, se includ în componenţa producţiei, ca şi produsele obţinute din
deşeuri ( în cazul întreprinderii de panificaţie la acestea se referă).
Trebuie de facut diferenţa între deşeuri şi produse ......., obţinute concomitent cu
produsele de bază în rezultatul prelucrării complexe a materiei prime. Această producţie
22
se include în producţia întreprinderii. Această producţie lipseşte în întreprinderile de
panificaţie.
Producţia întreprinderii nu include numai produsele fabricate cu anumite proprietăţi de
consum, dar şi lucrările cu caracter industrial, care prezintă prin sine sau restabilirea
costului de consum utilizat sau mărirea acestuia, aducerea produselor fabricate la alte
întreprinderi, pînă la starea, necesară pentru realizare în reţeaua de comerţ. În condiţiile
industriei alimentare la ele se referă, spre exemplu, reparaţia capitală a utilajului şi
mijloacelor de transport.
După gradul de finisare produsele întreprinderilor industriei alimentare se divid în
produse finite, semifabricate şi producţie neterminată. Această divizare este condiţionată
de continuitatea procesului de producţie. Dacă de presupus că într-un oarecare moment
procesul de producţie va fi întrerupt, atunci, obiectele de muncă intrate în acest proces, se
vor situa la diferite etape ale transformării lor în produs finit: unele deja vor reuşi să fie
transformate în produse finite, aşa cum procesul de producţie asupra lor va fi finisat; pe
cînd altele doar vor fi finisate prin prelucrare în una din secţii şi, pentru ca să devină
produse finite, acestea trebuie să treacă prelucrarea finală în alte secţii ale întreprinderii
respective; şi altele se vor afla la acea etapă cînd asupra lor se vor exercita procesele
prevăzute de tehnologia aleasă.
Divizarea producţiei în produse finite, semifabricate şi producţie neterminată are mare
importanţă în planificarea volumelor generale îndeosebi în producţia cu ciclu îndelungat.
Clasificarea producţiei după gradul de finisare se utilizează de asemenea şi la întocmirea
calculaţiei de plan a costurilor de producţie, elaborarea bugetului cheltuielilor de
producţie, la normarea mijloacelor circulante şi calcularea altor indicatori ai planului.
Pentru întocmirea planului de fabricare a producţiei în expresie naturală în calitate de
date iniţiale, în cadrul elaborării planurilor curente, se utilizează: sortimentul producţiei
inclus în planul de durată medie a întreprinderii pentru anul respectiv; obligaţiile de
furnizare a producţiei către clienţi în concordanţă cu acordurile încheiate; conţinutul şi
caracteristicile calitative ale materiei prime, intrate la prelucrare în perioada planificată, de
asemenea normele de eliberare a producţiei finite dintr-o unitate de materie primă.
Volumul producţiei în expresie naturală se determină, de regulă, după emiterea
globală, şi numai în cazuri separate, prevăzute de plan,- după emiterea marfară.
23
Conţinutul planului de fabricare a producţiei în expresie naturală pentru întreprinderile
industriei alimentare este următorul:
Producţia finită- de bază, concomitentă, energia electrică de producţie proprie,
energia termică, apă, materiale pentru ambalaj (dacă costul acestora nu este inclus
în preţul produselor), producţia din deşeurile producţiei de bază, deşeurile care au
trecut prelucrarea primară, ş.a.
Semifabricatele de producţie proprie- semifabricatele utilizate în interiorul
întreprinderii pentru emiterea producţiei finite, semifabricatele emise aparte;
Producţia neterminată- produsele aflate operioadă îndelungată de timp în
producţie;
Lucrări cu caracter industrial- ambalarea produselor alimentare intrate din afară,
reparaţia capitală a utilajului.
Elaborarea planului de fabricare a producţiei în expresie naturală nu se limitează la
indicarea nomenclaturii, ci e necesară planificarea sortimentului acesteia, adică de
determinat cîtă producţie trebuie să fie fabricată (în unităţi fizice) după tipuri şi varietate.
Aşa cum sortimentul producţiei emise are mare influenţă asupra multor indicatori
cantitativi şi calitativi ai activităţii întreprinderii, trebuie de referit foarte precaut faţă de
elaborarea acestuia. Acesta trebuie planificat astfel, încît luîndu-se în consideraţie
capacităţile de producţie existente şi resursele de materie primă, să fie îndeplinită sarcina
propusă spre îndeplinire în planul curent sau cel de durată medie.
Soluţionarea acestei probleme este imposibilă prin utilizarea metodelor tradiţionale. În
planificarea actuală a sortimentului optim al producţiei se realzează prin intermediul
metodelor economico-matematice.
În planificarea curentă, pentru asigurarea activităţii ritmice şi uniforme a întreprinderii,
o importanţă majoră are repartizarea corectă a volumului de producţie pe trimestre. La
întreprinderile şi unităţile cu regim de lucru non-stop, ccum ar fi în cazul nostru fabrica de
pîine, emisiunea trimestrială a producţiei se divizează în baza obligaţiilor legate de
termenele de furnizare a producţiei în asortiment, datele despre introducerea şi scoaterea
capacităţilor de producţie pe trimestre, fondul trimestrial de timp de muncă a întregii
întreprinderi şi a subdiviziunilor ei separate în corespundere cu regimul de lucru adoptat.
24
Planul de fabricare a producţiei în expresie naturală pentru anul 2008, la SA „Fabrica
de pîine din Orhei” este prezentat în tabelul 3.1. Aici se indică întreg sortimentul de prod-
Tabelul 3.1.1
Planul de fabricare a producţiei în expresie naturală
Denumirea produsului Vol.productie an precedent, tone
Volumul de producţie în anul planificat,toneTotal Inclusiv pe trimester
I II III IVPîine de grîu 0,6 473 480 107,52 112,8 136,8 122,88Pîine de grîu 0,4 359 360 80,64 84,6 102,6 92,16Pîine cu tărîţe 0,6 55 25 5,6 5,875 7,125 6,4Pîine cu tărîţe0,6(franzelă) 1,5 10 2,24 2,35 2,85 2,56Pîine cu tărîţe 0,4 0,7 5 1,12 1,175 1,425 1,28Pîine împletită 1,2 2,9 9 2,016 2,115 2,565 2,304Pîine împletită 0,6 0,7 6 1,344 1,41 1,71 1,536Total pîine 892,8 895Colac ceremonial 2,0 1,7 3 0,672 0,705 0,855 0,768Colac Ceremonial 1,5 4,2 5 1,12 1,175 1,425 1,28Colac Ceremonial 1,1 1,3 5 1,12 1,175 1,425 1,28Colac împletit 1,0 2,8 4 0,896 0,94 1,14 1,024Colac împletit 0,5 5,4 9 2,016 2,115 2,565 2,304Colac împletit 0,4 2,9 3,5 0,784 0,8225 0,9975 0,896Colac împletit 0,3 6,2 6 1,344 1,41 1,71 1,536Colac împletit 0,25 6,5 10 2,24 2,35 2,85 2,56Colac împletit 0,2 0,6 1 0,224 0,235 0,285 0,256Ciur 4,2 4 4 0,896 0,94 1,14 1,024Pomană 1,5 3,3 3,5 0,784 0,8225 0,9975 0,896Jemnă 1,5 0,3 0,5 0,112 0,1175 0,1425 0,128Total colaci 39,2 54Chiflă “Romaniţa” 0,48 1,5 2,4 0,5376 0,564 0,684 0,6144Chiflă cu presărătură 0,14 19,4 25 5,6 5,875 7,125 6,4Cornuleţ 0,14 16,2 17 3,808 3,995 4,845 4,352Cornuleţ 0,1 19,9 20 4,48 4,7 5,7 5,12Cornuleţ cu mac 0,1 14 15 3,36 3,525 4,275 3,84Covrigi de cozonac 0,1 8 5 1,12 1,175 1,425 1,28Cozonac 1,8 2 0,448 0,47 0,57 0,512Rulada cu magiun 0,5 3,6 10 2,24 2,35 2,85 2,56Rulada cu magiun 0,3 0,2 5 1,12 1,175 1,425 1,28Rulada cu magiun 0,1 0,6 5 1,12 1,175 1,425 1,28Rulada cu mac 0,5 4,4 8 1,792 2,35 2,85 2,56Rulada cu mac 0,3 2,2 4 0,896 0,94 1,14 1,024Rulada cu mac 0,1 0,5 3 0,672 0,705 0,855 0,768Pliuşcă cu mac 0,1 0,4 4 0,896 0,94 1,14 1,024Pliuşcă cu magiun 0,1 0,5 5 1,12 1,175 1,425 1,28Total produse de cozonac 93,2 128Foietaj cu caşcaval 0,07 1,7 2 0,448 0,47 0,57 0,512Croissant cu ciocolată 0,07 0,7 1,5 0,336 0,3525 0,4275 0,384Crossant cu cremfil 0,07 0,7 1,5 0,336 0,3525 0,4275 0,384Crossan cu magiun 0,07 0,7 2 0,448 0,47 0,57 0,512Foietaj cu stafide 0,07 0,3 1 0,224 0,235 0,285 0,256Aluat foietaj 1,0 0,4 1 0,224 0,235 0,285 0,256Total produse aluat din foi 4,5 9 2,016 2,115 2,565 2,304Biscuiţi de casa 1,0 0,3 2 0,448 0,47 0,57 0,512Total 1030 1100
25
ucţiei care urmează a fi fabricat în perioada planificată, precum şi cantităţile în care se
vor fabrica, cu divizare trimestrială.
Ne propunem să calculăm capacitatea de producţie a SA „Fabrica de pîine din Orhei”
în baza datelor din tabelul de mai jos, după formula:
CP= ∑P*T*k
Utilajul Zile de reparaţii pe an
Nr. de utilaje Timp efectiv de lucru
Productivitatea, tone/zi
Capacitatea de producţie
anuală, t/anBN-50 24 2 341 14,4 4910,4
BN-25 17 1 348 11 3828
BN-25 17 1 348 7,2 2505,6
Total 11244
3.1.2 Planificarea fabricării producţiei în expresie valorică
Pe lîngă indicatorii naturali în planul de fabricare a producţiei se calculează un şir de
indicatori valorici: producţia globală, producţia marfă în preţuri curente, producţia marfă
în preţuri comparabile, producţia realizată.
Evaluarea volumului de fabricare a producţiei după valoare e condiţionată de
necesitatea primirii datelor iniţiale recapitulative. Indicatorii naturali pentru acest scop nu-
s potrivite, acestea nu sînt comparabile, aşa cum, în primul rînd diferite tipuri de produse
se măsoară cu diferite unităţi de măsură, şi în al doilea rînd, gradul de finisare a
producţiei, incluse în plan, este diferit.
Indicatorii valorici oferă posibilitatea obţinerii datelor generale pe fabricarea producţiei
nu numai în limitele întreprinderii separate, ci şi a ramurii, şi a economiei naţionale în
întregime. Cu ajutorul acestor indicatori se determină dinamica fabricării producţiei
pentru un şir de ani, în baza lor se calculează mulţi alţi indicatori ai planului, ca
productivitatea muncii, cheltuieli la 1 leu producţie marfă, profitul, rentabilitatea, ş.a.;
după îndeplinirea indicatorilor valorici separaţi se evaluează munca colectivelor
întreprinderilor, se corectează fondurile de stimulare economică. Indicatorii, cu toate că se
26
numesc valorici, însă în realitate nu reflectă valoarea producţiei, aşa cum sînt calculaţi în
baza preţurilor en-gross, care deseori nu coincid cu valoarea produselor.
Volumul general al producţiei se determină cu ajutorul a doi indicatori: producţia
globală şi producţia-marfă în preţuri comparabile.
Valoarea oricărui produs, se compune din valoarea resurselor consumate de producţie,
valoarea produsului necesar şi valoarea produsului adăugat. Prima parte constituie
valoarea transferată, iar celelalte două- valoarea din nou creată.
La evaluarea volumului de producţie pe producţia-marfă în rezultatele activităţii
întreprinderii se include valoarea transferată, şi cea din nou creată. Însă valoarea
transferată este aportul în producţia altor întreprinderi, furnizorilor de materie primă,
materiale, semifabricatelor cumpărate şi altor mijloace de producţie. Aporul real al
întreprinderii respective este valoarea din nou creată.
Aprecierea producţiei întreprinderilor de producţie în baza valorii depline dădea
posibilitatea sporirii volumului ei, asigurarea sporirii productivităţii muncii, nu din contul
creşterii fireşti, ci pe calea utilizării materiei prime scumpe sau a majorării masei specifice
în volumul total de fabricare cu producţie cu capacitate materială mai mare.
Neajunsurile indicatorului producţia-marfă se elimină prin utilizarea indicatorului
producţia globală, aşa cum aceasta caracterizează valoarea din nou creată, adică numai
acea parte din valoarea ăproducţiei, care este creată în perioada respectivă de către
muncitorii din întreprindere.
Priorităţile producţiei globale apar în întregime numai la întreprinderile, care produ un
sortmint larg de producţie. În producerea monoproductivă practic nu există diferenţă în
ritmurile de creştere a volumului de producţie, calculate în baza producţiei-marfă şi a
producţiei globale.
Pentru planificarea volumului de realizare, precum şi a indicatorilor de cost şi a
profitului se efectuează calculul producţiei-marfă în preţuri curente, precum şi se
determină indicatorul volumului producţiei realizate. Prin producţie realizată se
subînţelege producţia furnizată către consumatori, care a fost în întregime achitată.
Valoarea producţiei, achitată de consumatori, dar care încă n-a fost furnizată în perioada
de plan, în volumul producţiei realizate nu se include, în afara cazului, cînd producţia
achitată, este lăsată în întreprinderea producătoare pentru păstrarea corespunzătoare.
27
Conţinutul producţiei globale şi a producţiei-marfă în preţuri comparabile este acelaşi;
producţia realizabile se deosebeşte de producţia marfă prin aceea că aceasta nu include
producţia finită, destinată pentru realizare, iar la sfîrşitul perioadei planificate şi producţia
aflată la depozit, de asemenea producţia care încă nu fusese achitată de către consumatori;
în afară de aceasta, numai în componenţa producţiei realizabile se include producţia finită
nerealizată a perioadei precedente.
În componenţa producţiei globale şi a producţiei-marfă în preţuri comparabile, se
include sporul sau pierderea numai a celor semifabricate de producţie proprie, care sînt
luate la evidenţa în mişcarea semifabricatelor.
Toţi indicatorii valorici se determină prin calcul direct, ca suma produselor dintre
volumul producţiei şi preţul la fiecare categorie de produse în parte.
Tabelul 3.1.2
Planul de fabricare a producţiei în expresie valorică
Denumirea producţiei
Preţ comp. Lei/kg
Producţia marfă în preţuri comparabile,mii lei Preţ curent lei/kg
Producţia marfă în preţuri curente, mii leiPM anul prec.
PM anul planificat PM anul panificatTotal Inclusiv pe trimestre Total Inclusiv pe trimestre
I II III IV I II III IVPîine de grîu 0,6 4,77 2256,2
12289,
6512,8
7538,056
652,536
586,13
4,82304
516,096
541,44
656,64
589,824
Pîine de grîu 4,0 4,76 1708,84
1713,6
383,846
402,696
488,376
438,681
4,781720,8
385,459
404,388
490,428
440,525
Pîine cu tărîţe 0,6 4,55250,25
113,75 25,48
26,73125 32,41 29,12
4,6115 25,76
27,025
32,775 29,44
Pîine cu tăr. fran 4,556,825 45,5
10,192
10,6925
12,9675
11,648
4,646
10,304 10,81 13,11
11,776
Pîine cu tăr. 0,4 4 2,8 20 4,48 4,7 5,7 5,12 4 20 4,48 4,7 5,7 5,12Pîine împl. 1,2 5,11
14,819 45,9910,30176
10,80765
13,10715
11,77344
5,1346,17
10,342 10,85
13,158 11,82
Pîine împl. 0,6 5,33,71 31,8
7,1232 7,473 9,063
8,1408
5,533 7,392 7,755 9,405 8,448
Colac cerem 2,0 8,8615,062 26,58
5,95392
6,2463
7,5753
6,80448
8,926,7 5,981 6,275 7,61 6,835
Colac Cerem 1,5 937,8 45 10,08
10,575
12,825 11,52
945 10,08
10,575
12,825 11,52
Colac Cerem 1,1 8,8811,544 44,4
9,9456
10,434
12,654
11,3664
8,8844,4 9,946
10,434
12,654
11,366
Colac împletit 1,0 7,9522,26 31,8
7,1232 7,473 9,063
8,1408
7,9531,8 7,123 7,473 9,063 8,141
Colac împletit 0,5 8,1844,172 73,62
16,49088
17,3007
20,9817
18,84672
8,1873,62
16,491
17,301
20,982
18,847
Colac împletit 0,4 8,0723,403
28,245
6,32688
6,637575
8,049825
7,23072
8,128,35 6,35 6,662 8,08 7,258
Colac împletit 0,3 8,1650,592 48,96
10,96704
11,5056
13,9536
12,53376
8,1648,96
10,967
11,506
13,954
12,534
Colac împlet 0,25 8,5655,64 85,6
19,1744
20,116
24,396
21,9136
8,5685,6
19,174
20,116
24,396
21,914
Colac împletit 0,2 9,15,46 9,1
2,0384
2,1385
2,5935
2,3296
9,19,1 2,038 2,139 2,594 2,33
Ciur 4,2 7,4729,88 29,88
6,69312
7,0218
8,5158
7,64928
7,4729,88 6,693 7,022 8,516 7,649
Pomană 1,5 8,18 26,994 28,63 6,413 6,728 8,159 7,329 8,2 28,7 6,429 6,745 8,18 7,347
28
12 05 55 28Jemnă 1,5 9
2,7 4,5 1,0081,057
51,282
5 1,1529
4,5 1,008 1,058 1,283 1,152Chiflă “Romaniţa” 0,48
9,48
14,2222,75
25,096448
5,34672
6,48432
5,824512
9,4822,752 5,096 5,347 6,484 5,825
Chiflă cu pr 0,14 9,1176,54 227,5 50,96
53,4625
64,8375 58,24
9,1227,5 50,96
53,463
64,838 58,24
Cornuleţ 0,14 8,78 142,236
149,26 0 0 0 0
8,78149,26
33,434
35,076
42,539
38,211
Cornuleţ 0,1 9,1181,09 182 0 0 0 0
9,1182
40,768 42,77 51,87
46,592
Corn cu mac 0,1 10 140 150 33,6 35,25 42,75 38,4 10 150 33,6 35,25 42,75 38,4Covrigi de c 0,1 10 80 50 11,2 11,75 14,25 12,8 10 50 11,2 11,75 14,25 12,8Cozonac 5,12
9,216 10,242,29376
2,4064
2,9184
2,62144
5,1510,3 2,307 2,421 2,936 2,637
Rulada cu m 0,5 3,1811,448 31,8
7,1232 7,473 9,063
8,1408
3,232 7,168 7,52 9,12 8,192
Rulada cu m 0,3 12,722,544 63,6
14,2464
14,946
18,126
16,2816
12,7263,6
14,246
14,946
18,126
16,282
Rulada cu m 0,1 14,18,46 70,5
15,792
16,5675
20,0925
18,048
14,170,5
15,792
16,568
20,093
18,048
Rulada cu m 0,5 11,36 49,984 90,88 20,35 26,69 32,37 29,08 11,4 91,2 20,42 26,79 32,49 29,18Rulada cu m 0,3 12,86
28,292 51,4411,52256
12,0884
14,6604
13,16864
12,951,6
11,558
12,126
14,706 13,21
Rulada cu m 0,1 13,26,6 39,6
8,8704 9,306
11,286
10,1376
13,239,6 8,87 9,306
11,286
10,138
Pliuşcă cu m 0,1 14,55,8 58
12,992 13,63 16,53
14,848
14,558
12,992 13,63 16,53
14,848
Pliuşcă cu ma 0,1 14,57,25 72,5 16,24
17,0375
20,6625 18,56
14,572,5 16,24
17,038
20,663 18,56
Foietaj cu caşcaval 0,07
22,71
38,607 45,4210,17408
10,6737
12,9447
11,62752
22,7145,42
10,174
10,674
12,945
11,628
Croissant cu ciocolată 0,07
26
18,2 39 8,736 9,16511,11
5 9,98426
39 8,736 9,16511,11
5 9,984Crossant cu crmfil 0,07
26
18,2 39 8,736 9,16511,11
5 9,98426
39 8,736 9,16511,11
5 9,984Crossan cu magiun 0,07
26
18,2 5211,64
8 12,22 14,8213,31
226
5211,64
8 12,22 14,8213,31
2Foietaj cu st 0,07 22,71
6,813 22,715,08704
5,33685
6,47235
5,81376
22,7122,71 5,087 5,337 6,472 5,814
Aluat foietaj 1,0 13,25,28 13,2
2,9568 3,102 3,762
3,3792
13,213,2 2,957 3,102 3,762 3,379
Biscuiţi de casa 1,0 17,65,28 35,2
7,8848 8,272
10,032
9,0112
17,635,2 7,885 8,272
10,032 9,011
Total 5543,2 6233 6258,9
29
3.2 Planul dezvoltării tehnice
3.2.1 Măsuri de introducere a tehnologiilor progresive şi tehnicii noi
Planul dezvoltării tehnice reprezintă un ansamblu de măsuri tehnice, organizaţionale şi
altele, o parte dintre care reprezintă mijlocul de realizare a programelor proprii complexe,
iar altele nu au legătură cu programele tehnico-ştiinţifice, avînd importanţă individuală.
Măsura de dezvoltare tehnică propusă pentru a fi introdusă la SA „Fabrica de pîine din
Orhei”, este de a introduce tehnică nouă, şi anume urmează a face alegerea corectă, între
cuptorul „LC UNIVERSAL” şi cuptorul SPT-20. Datele referitoare la aceaste cuptoare
sînt prezentate mai jos:
Tabelul 3.2.1
Caracteristica variantelor propuse
INDICATORII „LC UNIVERSAL” SPT-201. Capacitatea de producţie, t/an:- nr. de cuptoare- productivitatea cuptorului, kg/h- fondul anual de timp, ore- capacitatea de producţie, kg/oră
1215,223501736700
1666,5633201736960
2. Cheltuieli capitale, lei:- preţul de achiziţie, lei- valoarea totală a cuptorului, lei- cheltuieli de transport şi montare, lei- costul suprafeţei de producţie, lei
571840253500507000608404000
782472230200690600828729000
3. Cheltuieli curente totale, lei:- salarii tarifare- premii şi adaosuri- salariul suplimentar- CAS şi CAM- amortizarea utilajului- cheltuieli p-u energie electrică- întreţinerea şi reparaţia curentă a utilajului
394199.8132550662753181263425567843199711356.8
401826,62122650613252943658688,0278247,23583115649,4
Pentru a alege varianta optimă din cele propuse, se determină cheltuielile recuperabile
pentru fiecare variantă propusă în parte, după formula:
CR=CC+k*En, unde
CR – cheltuieli recuperabile;
30
CC – cheltuieli curente;
En – coeficientul normativ de eficienţă a investiţiilor capitale;
k – investiţii capitale.
Varianta optimă se consideră aceea pentru care cheltuielile recuperabile sînt minimale.
Efectuînd calculele se obţin rezultatele pentru cheltuielile recuperabile de 451383,8 lei
pentru I variantă propusă, şi 480073,82 lei pentru a II-a variantă propusă (pentru unitate
de producţie fabricată vom avea 410,35lei şi 436,43 lei pentru fiecare variantă în parte).
Prin compararea datelor obţinute, concludem că varianta optimă este introducerea tehnicii
noi propuse de I variantă, adică procurarea cuptorului „LC UNIVERSAL”.
Vom prezenta în tabelul 3.2.2 eficienţa relativă de la implimentarea tehnicii noi, pe
tipuri de indicatori:
Tabelul 3.2.2
Indicatorii eficienţei măsurilor tehnico-organizatorice propue în proiect
Măsuri tenico-oragnizatorice
Investiţii capitale, mii lei
Efectul ec-ic anual relativ, mii lei
Efectul p-u toată perioada de exploatare, mii lei
Termen de recuperare a investiţiilor, ani
Economia personalului, om
Creşterea productivităţii muncii, %
Introducerea tehnicii noi- cuptor „LC UNIVERSAL”
571,84 28,688 35327,1 4 2 135
3.2.2 Măsuri de perfecţionare a organizării producţiei, muncii,
managementului
Din cauza cererii scăzute la produsele de panificaţie a fabricii, nivelul de utilizare a
capacităţii de producţie disponibile este relativ scăzut, estimîndu-se la 22,4% pentru
cuptorul BN-25, şi 38,3% pentru BN-50. astfel, întreprinderea dispune de o rezervă
enormă de capacitate de producţie fapt care cere o soluţionare imediată a problemei.
O solţie ar putea fi extinderea reţelei de distribuţie a produselor proprii fabricate prin
includerea noilor regiuni din împrejurimi (se au în vedere satele şi comunele din
31
apropierea or. Orhei) în segmentul de piaţă ocupat de SA „Fabrica de pîine din Orhei”.
Însă, trebuie de mneţionat faptul că concurenţa pe piaţa locală a produselor de panificaţie
este acută, deoarece se atestă un număr mare de brutării private din care majoritatea oferă
produse omogene consumatorilor şi deci, cererea este în mare parte dictată de alegerea
făcută de către clienţii fideli.
O altă soluţie, ce nu ţine de domeniul sporirii numărului consumatorilor şi nici de
ridicarea nivelului de utilizare a capacităţii de producţie la utilajul existent la
întreprindere.
Aceasta constă în propunerea spre comercializare a utilajului existent şi anume a
cuptoarelor BN-25 şi BN-50, a căror capacitate de producţie este foarte înaltă faţă de
volumul de producţie cerut pe piaţă, altor întreprinderi antrenate în sfera dată de activitate
şi în special celor ce activează pe segmente de piaţă largi (municipiile Chişinău sau Bălţi;
alte oraşe mari din Republica Moldova). În cazul comercializării acestora este evident că
se vor lua în consideraţie gradul de uzură a utilajului pentru a putea fi determinat preţul
utilajului sau aşa zisa valoare restantă.
Aceste cuptoare au fost achiziţionate în anii 90, cînd numărul concurenţilor din
domeniul de activitate al acesteia era nespus de redus şi fabrica practic deţinea minim
50% din vînzările de pe piaţa locală a produselor de panificaţie. Însă, odată cu apariţia
unui număr mai mare de concurenţi, poziţia întreprinderii pe piaţa locală a avut de suferit,
astfel încît aceasta nu mai putea produce aceleaşi cantităţi de produse ca şi anterior, astfel,
treptat reducîndu-se gradul de utilizare a capacităţii de producţie a întreprinderii pînă la
nivelul actual.
În prezent la SA „Fabrica de pîine din Orhei”, subfuncţia reparaţii este într-o oarecare
măsură neglijată, motivul de bază fiind necesitatea efectuării unor cheltuieli suplimentare.
Din întreg ciclu al sistemului de profilactică planificată, la întreprindere se efctuează doar
examinările periodice ale stării utilajului şi uneori, în cazul depistării unor deficienţe
tehnice – reparaţii medii şi curente. Responabili de această funcţie sînt muncitorii secţiei
mecanice a întreprinderii.
32
3.3 Planul aprovizionării tehnico-materiale
3.3.1 Calculul necesarului de materie primă şi materiale auxiliare
Pentru organizarea aprovizionării neîntrerupte a tuturor subdiviziunilor unităţii de
producţie cu resursele materiale necesare de calitate corespunzătoare, în cantitatea cerută
şi în termenii stabiliţi, de asemenea, pentru a efectua controlul asupra utilizării eficiente a
acestora, în planurile curente şi cele de durată medie, se elaboreză o secţiune specială –
aprovizionarea tehnico-materială.
Desfăşurarea procesului de producţie în contextul cerinţelor economiei de piaţă
prevede necesitatea formării şi utilizării unui sistem mobil de aprovizionare şi asigurare
cu materii prime şi resurse materiale la fiecare întreprindere în parte.
Este cunoscut că Republica Moldova nu dispune de resurse minerale industrializabile,
iar unităţile de producţie funcţionează în baza resurselor materiale, majoritatea cărora nu
sînt de import şi foarte costisitoare.
În ce priveşte situaţia în cauză există viziunea nouă privind verigile de funcţionare şi
dezvoltare a sistemului de aprovizionare şi asigurare a fiecărei întreprinderi cu materii
prime şi resurse materiale în parte.
Principiul fundamental al acestui sistem este cumpărarea avantajoasă de la furnizorii
resurselor materiale necesare pentru activităţile desfăşurate, precum şi folosirea lor cu un
grad de eficienţă mult mai înalt.
În condiţiile unei activităţi durabile fiecare unitate de producţie trebuie să elaboreze de
sinestătător un program bine chibzuit de aprovizionare şi asigurare cu resurse materiale.
De regulă, în cazul cînd agentul economic este cointeresat să satisfacă necesităţile
curente ale întreprinderii în resurse materiale, trebuie să fie excluse problemele privind
asigurarea integrală şi oportună cu aceste resurse.
În realitate, însă, sînt foarte frecvente cazurile cînd disponibilităţile băneşti reduse,
lipsa resurselor materiale necesare, precum şi costul lor exagerat pe piaţa de desfacere
creează unele probleme obiective şi subiective privind aprovizionarea şi asigurarea
întreprinderii cu resurse materiale.
33
În astfel de condiţii devine evidentă necesitatea gestionării eficiente a tuturor resurselor
materiale de care dispune întreprinderea la un moment dat. Acest lucru poate fi efectuat în
baza normării justificate a stocurilor de materii prime şi materiale la depozitele
întreprinderii, precum şi elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de
produse.
Aprovizionarea şi asigurarea integrală şi oportună a întreprinderii cu materii prime şi
resurse materiale necesare influenţează direct atăt activităţile desfăşurate, cît şi rezultatul
acestor activităţi.
Desfăşurarea normală a procesului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse
materiale nu se poate realiza fără un program (plan) de aprovizionare care să prevadă
asigurarea necesarului respectiv în mod ritmic şi operativ cel puţin pentru un an. De
modul în care se derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor
pentru materii prime şi materiale, precum şi ritmicitatea producţiei.
De regulă, în orice unitate economică de producţie mecanismul aprovizionării şi
asigurării cu resurse materiale trebuie să funcţioneze ireproşabil. Orice abatere afectează
desfăşurarea normală a procesului de producţie şi declanşează dereglări intersistemice în
lanţ.
La SA „Fabrica de pîine din Orhei” la calcularea normelor de consum necesare pentru
determinarea necesarului de materie primă şi resurse materiale pentru tot volumul de
producţie se utilizează metoda statistică. Aceasta constă în aceea că normele de consum a
tipurilor separate de materii prime şi materiale se determină în baza datelor a consumului
lor de facto pe unitate de produs pentru anii precedenţi luînd în considerarefactorii, care
influenţează reducerea în perioada planificată. În procesul elaborării normelor de consum
se iau în consideraţie datele din receptura produselor de panificaţie a fabricii aprobată de
catre şeful de laborator, unde sînt indicate randamentul fiecărui produs şi cosumurile de
materiale pentru fiecare produs în parte.
În tabelul următor sînt calculate necesarul de materie primă şi materiale de bază pentru
fabricarea unei tone de pîine din făină de grîu cu gramaj 0,6 şi 0,4. Costul total al materiei
prime, materialelor auxiliare, energiei termice, electrice necesare pentru fabricarea
restului producţiei sînt prezentate în anexa 1.
34
Tabelul 3.3.1
Calculul necesarului de materie primă şi materiale de bază
Tipul mat. prime şi mat. de bază, u.m.
Preţ pe unitate, lei
Costul unităţii de producţie
Cost p-u tot volumul de producţie
Norma de consum
Suma, lei Cantitatea necesară
Suma, mii lei
Pîine de grîu 0,6Făină calit. sup, kg 3,8 819 3115,66 393120 1495,51Drojdie Orion, kg 8,75 8 72 3840 34,56
Sare, kg 1,12 12 21,6 5760 10,36Ulei, kg 7,5 1,5 19,5 720 9,36Apa, m3 18,18 1 18,18 480 8,72
Ameliorator, kg 30,83 10 308,3 4800 147,98Total 3555,24 1706,51
Pîine de grîu 0,4Făină calit. sup, kg 3,8 953 3623,99 343080 1304,63Drojdie Orion, kg 8,75 8 72 2880 25,92
Sare, kg 1,12 12 21,6 4320 7,77Ulei, kg 7,5 1,5 19,5 540 7,02Apa, m3 18,18 1 18,18 480 8,72
Ameliorator, kg 30,83 10 308,3 3600 110,98Total 1465,04
3.3.2 Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie electrică,
termică, frig, ambalaj
Necesitatea în resurse materialo-energetice se determină după tipurile de bază a
acestora în expresie naturală. Necesarul în resurse materiale se determină după direcţiile
lor de întrebuinţare .
Calculul necesităţii în resurse materiale se realizează deobicei prin metoda calculării
directe: prin înmulţirea normei de consum la volumul planificat de producţie. În calitate
de date iniţiale se utilizează volumele planificate de fabricare a producţiei în asortiment,
volumul de lucrări, efectuate de secţiile auxiliare şi de servire ale întreprinderii, volumul
planificat al investiţiilor capitale după izvoarele lor de finanţare şi metodele de
35
introducere a construcţiilor capitale, şi, în final, normele individuale progresive şi cele de
grup de consum a materiei prime, materialelor, combustibilului, energiai electrice.
La faricarea porducţiei de bază, necesarul în toate tipurile de materale auxiliare se
determină preponderent în baza normelor individuale de consum, iar în întreprinderile cu
sortiment larg al producţiei se admite calculul pe norme de grup. În acel caz cînd un
material sau altul se consumă pentru fabricarea mai multor produse, necesarul general în
acesta se determină prin sumarea necesităţilor pe produse separate, adică:
M=∑ Nc i*Qplan i, unde
Nc i – norma de consum a materialului pe unitate de produs;
Qplan i - volumul planificat de producţie pe tipuri de produse.
În cazul obiectelor de inventar, necesarul valoric pentru îndeplinirea planului, se
fundamentează ţinînd cont de normativele de consum de obiecte de înventar la 1000 tone
de produs.
Necesarul de energie electrică pentru forţa motrice se fundamentează cu ajutorul
relaţiei:
Nec=(Fplt*Pi*Ks/R)*(1+Kp), unde
Fplt – timpul necesar total pentru realizarea producţiei planificate;
Pi – puterea instalată a motoarelor;
Ks – coeficientul de simultanietate a încărcării utilajelor;
R – randamentul motoarelor;
Kp – coeficientul pierderilor în reţea.
În cazul procurării energiei electrice din afară, cum este în cazul SA „Fabrica de pîine
din Orhei” necesarul acesteia se determină după relaţia:
Nec=∑ Nc i*Qplan i
Aceeaşi relaţie este valabilă pentru calculul necesarului de energie termică şi gaz.
Fabrica de pîine în producere utilizează pe larg aburul, acesta se obţine cu ajutorul apei,
norma de consum şi necesarul ei sînt calculate în subcapitolul 3.3.2.
În tabelul 3.3.2 este prezentată lista tuturor tipurilor de materiale auxiliare utilizate de
către secţia de bază a fabricii de panificaţie, precum şi necesarul în acestea pentru
obţinerea volumului de producţie planificat.
36
Tabelul 3.3.2
Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie termică şi electrică
Tipul de materiale auxiliare,
u.m.
Preţ/Tarif pe unitate, lei
Costul unităţii de producţie Cost p-u tot volumul de producţie
Norma de consum
Suma, lei Cantitatea necesară
Suma, mii lei
Pîine de grîu 0,6Abur(apă) 18,18 2,5 45,45 1200 21,81
En. electrică, kw/h
0,96 150 453,372000 217,58
Gaz, m3 3,022 600 576 288000 276,48Total 1074,75 515,87
Pîine de grîu 0,4Abur(apă) 18,18 2,5 45,45 900 16,36
En. electrică, kw/h
0,96 150 453,354000 163,18
Gaz, m3 3,022 600 576 216000 207,36Total 1074,75 386,91
37
3.4 Planul muncii şi a fondului de salarizare
3.4.1 Planificarea sporirii productivităţii muncii în baza factorilor tehnico-
organizatorici
Elaborarea planului muncii se începe cu planificarea productivităţii muncii, aşa cum
restul indicatorilor acestei secţiuni a planului au legătură directă sau indirectă şi depind de
indicatorii productivităţii muncii.
Productivitatea muncii se exprimă prin cantitatea producţiei, fabricată într-o unitate de
timp calculată pentru un muncitor din personalul industrial-productiv (PIP). Atît în
planurile de durată medie cît şi în cele curente idicatorul productivităţii anuale a muncii
este exprimat în unităţi absolute- sub forma fabricării producţiei în unităţi monetare (lei;
mii lei) la un muncitor mediu scriptic, iar ritmul de creştere a acesteia se determină în
procente faţă de perioada de bază.
Pe lîngă productivitatea anulă este de asemenea calculată şi productivitatea pe oră şi pe
zi a muncii, care deobicei sînt utilizate în cazul analizei activităţii economice de producere
a întreprinderii şi pentru delimitarea rezervelor interne. În unele ramuri ale industriei
alimentare pe lîngă indicatorul valoric de bază, se mai utizează calculul productivităţii
muncii în unităţi fizice, convenţional-fizice şi de muncă.
La întreprinderile industriei alimentare se utilizează metoda factorială de planificare a
sporului productivităţii muncii. Esenţa acestuia se reduce la: iniţial se determină numărul
PIP, necesar în perioada planificată, dacă acesta ar rămîne la nivelul periodei de bază ,
apoi pe factori separaţi se calculează economia relativă a numărului de personal, şi în
final, se calculează sporul productivităţii muncii, numărul PIP planificat şi nivelul
planificat al productivităţii muncii. Deci, prima etapă în planificarea sporirii
productivităţii muncii va fi determinarea necesarului de personal pentru realizarea
productivităţii muncii pentru perioada de plan, obţinem:
PIP’=PM(plan)/W(baza)
38
unde PM(plan) - producţia marfă planificată; W(baza) –productivitatea muncii, perioada de
bază. În continuare vom analiza modul de influenţare a diverşilor factori asupra sporului
productivităţii muncii:
Schimbările de structură în producţie au loc în rezultatul modificării greutăţii
specifice a tipurilor separate de produse în volumul total al producţiei şi modificarea cotei
de semifabricate procurate în valoarea producţiei-marfă.
Economia numărului PIP din contul schimbărilor de structură în asortiment se
determină pe baza deosebirilor în capacitatea medie de muncă a producţiei perioadelor
planificate şi de bază, calculată după una şi aceeaşi normă de cheltuieli de muncă pe
unitate de producţie.
Sporul productivităţii muncii în baza creşterii volumului de producţie sau a schimbării
sortimentului, se determină astfel:
Ep=PIP(baza) *kspor – PIP(const)
Modificarea volumului de producţie presupune mai întîi de toate sporul volumului de
producţie, care nemijlocit duce la reducerea relativă a numărului muncitorilor condiţionat-
permanenţi.la aceşti se referă acea parte a personalului, numărul cărora în condiţii
normale, se majorează într-o măsură mai mică, decăt creşte volumul de producţie.
Ridicarea nivelului tehnic al producţiei – este o măsură de introducere a
proceselor tehnologice progresive, a utilajelor mai productive, materiale mai eficiente,
tipuri noi de materiale pentru ambalare, de asemenea măsurile de mecanizare a muncii
manuale şi de automatizare a producţiei. După toate aceste măsuri modificarea numărului
de muncitori are loc din contul micşorării cheltuielilor de muncă dintr-o unitate de produs
sau de muncă. La introducerea tehnicii mult mai productive se reduce norma cheltuielilor
timpului de muncă la acele operaţiuni, în care se introduce tehnica nouă. Întrebuinţarea
tehnologiilor noi influenţează numărul muncitorilor: dacă se reduce ciclul de producţie,
atunci se micşorează cheltuielile tehnologice de muncă a produsului; dacă se majorează
calitatea producţiei, se majorează volumul de producţie în indicatori valorici în condiţiile
cheltuielilor de muncă precednte; dacă tehnologia progresivă prevede reducerea locurilor
de muncă în producţia în flux, scade necesitatea în personalul de servire. Economia
numărului muncitorilor antrenaţi în grupul dat de factori se determină după formula:
39
Ep= (Nt(baza)-Nt(plan))*VP(plan) / Ft an, unde
Nt(baza), Nt(plan) – normele de timp în perioada de bază şi planificată;
Ft an – fond anual de timp.
Perfecţionarea mangementului, organizării producţiei şi muncii. În
acest grup de factori se includ măsurile de perfecţionare a managementului producţiei,
organizarea ştiinţifică a muncii, de asemenea măsurile de reducere a pierderilor de timp de
muncă. Măsurile acestui factor influenţează în primul rînd modificarea numărului de
personal tehnic şi ingineresc.
Măsurile de organizare ştiinţifică a muncii influenţează modificările numărului de
muncitori din contul sporirii normelor de emitere şi a celor de servire în rezultatul
revizuirii normelor de emitere învechite, înlocuirii normelor statistico-experimentale cu
norme tehnico-fundamentate, rezizuirea normelor la produsele noi pe parcursul însuşirii
emiterii lor, de asenea din contul altor mîsuri organizatorice de specializare a producţiei şi
majorării loturilor separate de producţie.
Ep= [ kn*Cp/ (100+kn)]*PIP’, unde
kn – coeficientul de majorare a normelor de emitere sau a celor de servire în urma
introducerii măsurii;
Cp – ponderea muncitorilor în numărul total PIP.
Factori ramurali ţin de schimbările condiţiilor geografice şi a masei specifice de
dobîndire a sării; majorarea emisiunii producţiei finite dintr-o unitate de materie primă din
contul ridicării calităţii acesteia; schimbări în durata sezonului de prelucrare a materiei
prime. Aceşti factori influenţează numărul PIP prin modificarea cheltuielilor de muncă
pentru o unitate de producţie sau prin modificarea fondului real de timp de muncă a unui
muncitor.
3.4.2 Fişa manoperei de producţie
Prin manoperă se înţelege suma tuturor cheltuielilor de muncă la unitate de producţie.
În dependenţă de conţinutul cheltuielilor de muncă, a rolului lor în procesul de producţie
deosebim manoperă tehnologică, manoperă de servire a producţiei şi manoperă de
conducere a producţiei.
40
Manopera tehnologică prezintă cheltuielile de muncă a muncitorilor de bază, antrenaţi
nemijlocit în procesul de producţie, indiferent de forma de plată.
Manopera de servire a producţiei sînt cheltuielile de muncă a muncitorilor auxiliari în
secţiile de bază şi a tuturor muncitorilor antrenaţi în seţiile auxiliare şi de servire.
Manopera tehnologică şi cea de servire constituie împreună manopera productivă, care
constituie cheltuielile de muncă a tuturor muncitorilor secţiilor de bază şi a celor auxiliare.
Manopera de conducere reprezintă cheltuielile de muncă restului categoriilor de
personal industrial-productiv, în afara muncitorilor. Manopera totală este suma celor trei
tipuri de manoperă.
Manopera de plan se ia din fişele individuale ale manoperei de producţie, în care pe
lîngă cheltuielile de muncă sînt reflectate şi tarifarea în acord la fabricarea unităţii de
fiecare tip de produs, ceea ce facilitează pe viitor calculul fondului de salarii.
Tabelul 3.4.2
Calculul manoperei pentru tot volumul de producţie planificat şi a fondului tarifar de salarii a muncitorilor direct productivi
Denumirea producţiei,u.m.
Volumul de producţiei planificat
P-u o unitate de producţie P-u tot volumul de producţieManopera, om-ore
Tarif pe unitate, lei
Manopera totală, om-ore
Salariul tarifar, mii lei
Secţia de producere a pîinii şi produselor de panificaţie (12 ore)Pîine de grîu 0,6 480 14,77 91,12 7089,6 43,73Pîine de grîu 4,0 360 14,77 91,12 5317,2 32,80Pîine cu tărîţe 0,6 25 15 92,54 375 2,31Pîine cu tărîţe0,6 fran 10 16 98,71 160 0,98Pîine cu tărîţe 0,4 5 14,5 90 72,5 0,45Pîine împletită 1,2 9 36,92 227,8 332,28 2,05Pîine împletită 0,6 6 48 257,51 288 1,54Colac ceremonial 2,0 3 112,94 461,39 338,82 1,38Colac Ceremonial 1,5 5 112,94 461,39 564,7 2,30Colac Ceremonial 1,1 5 103,23 421,7 516,15 2,10Colac împletit 1,0 4 62,75 256,33 251 1,02Colac împletit 0,5 9 70,59 288,37 635,31 2,59Colac împletit 0,4 3,5 80,67 329,56 282,345 1,15Colac împletit 0,3 6 93,2 380,76 559,2 2,28Colac împletit 0,25 10 96 390 960 3,9Colac împletit 0,2 1 103,23 421,7 103,23 0,42Ciur 4,2 4 97,96 400,18 391,84 1,60Pomană 1,5 3,5 112,94 461,39 395,29 1,61Jemnă 1,5 0,5 112,94 461,39 56,47 0,23Chiflă“Romaniţa”0,48 2,4 103,23 421,7 247,752 1,01Chiflă cu presăr. 0,14 25 97,96 435,76 2449 10,8Cornuleţ 0,14 17 87,27 435 1483,59 7,39Cornuleţ 0,1 20 101,05 395 2021 7,9
41
Cornuleţ cu mac 0,1 15 106,67 435,76 1600,05 6,53Secţia de cofetărie
Covrigi de cozonac 0,1 5 218,2 783,91 1091 3,91Rulada cu magiun 0,5 10 151,9 542,99 1519 5,42Rulada cu magiun 0,3 5 176,5 542,99 882,5 2,71Rulada cu magiun 0,1 5 218,2 783,91 1091 3,91Rulada cu mac 0,5 8 151,9 542,99 1215,2 4,34Rulada cu mac 0,3 4 176,5 542,99 706 2,17Rulada cu mac 0,1 3 218,2 783,91 654,6 2,35Pliuşcă cu mac 0,1 4 282,4 960,01 1129,6 3,84Pliuşcă cu magiun 0,1 5 282,4 960,01 1412 4,8Foietaj cu caşcaval 0,07
2 600 2327,47 1200 4,65
Croissant cu ciocolată 0,07
1,5 600 2327,47 900 3,49
Crossant cu cremfil 0,07
1,5 600 2327,47 900 3,49
Crossan cu magiun 0,07
2 600 2327,47 1200 4,65
Foietaj cu stafide 0,07 1 600 2327,47 600 2,32Aluat foietaj 1,0 1 192 674,08 192 0,67Biscuiţi de casa 1,0 2 140,5 783,91 281 1,56Total 27634,11 192,35
3.4.3 Calculul numărului personalului industrial-productiv din secţie
Forţa de muncă la orice întreprindere constituie un factor important de producţie.
Numărul acesteia în perioada planificată trebuie să fie minimală, însă suficientă pentru
organizarea efectivă a muncii tuturor subdiviziunilor. De aceea planificarea numărului de
muncitori prevede soluţionarea a aşa probleme ca asigurarea utilizării raţionale a
resurselor de muncă, repartizarea corctă a lor pe unităţi de producţie şi subdiviziuni
separate.
În planurile curente şi de perspectivă se determină numărul mediu scriptic al
muncitorilor pe grupe şi categorii. Acesta include tot personalul, atît cel aflat la moment la
locurile de muncă, cît şi cel menţionat în listele întreprinderii.
În dependenţă de sfera de activitate toţi muncitorii întreprinderilor alimentare se divid
în două grupe: personal industrial-productiv şi personalul organizaţiilor neîndustiale. În
dependenţă de funcţiile îndeplinite PIP se divizează în următoarele categorii: muncitori,
ucenici, muncitori tehnico-inginereşti, slujbaşi, personal inferior de serviciu, paza.
42
Numărul de muncitori se determină pe grupe separate. Numărul PIP se calculează în
baza volumului de producţie prevăzut în plan şi a ritmurilor de creştare a productivităţii
muncii. Formula de calcul este următoarea:
PIP= PMplan/Wbază*Kspot
În planul curent calculul numărului de personal se realizează nu numai pe grupe, ci şi
pe categorii separate cu divizarea lor pe trimestre. Pentru asigurarea îndeplinirii la timp şi
efective a sarcinilor stabilite, este necesar de divizat numărul total al personalului
industrial-productiv nu numai pe categorii ci şi pe subdiviziunile structurale ale
întreprinderii: unităţi de producţie, secţii, gospodării.
3.4.4 Calculul fondului de salarii
Această secţiune, elborată plecănd de la obiectivele de producţie, cuprinde
fundamentarea numărului de salariaţi pe categorii şi a fondului de salarii.
Pentru fundamentarea numărului de muncitori direct productivi, într-o primă etapă, se
va determina bilanţul timpului de muncă planificat al unui muncitor, calculele fiind
prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3.4.4
Bilanţul timpului de muncă pentru un muncitor
Indicatorii U/m Total anual
Inclusiv pe trimestreI II III IV
1.Fondul calendaristic de timp zile 366 91 91 92 922.Zile nelucrătoare, total: zile 113 28 30 27 28
2.1 sărbători zile 12 2 6 2 22.2 de odihnă zile 101 26 24 25 26
3.Fondul nominal de timp de muncă zile 253 63 61 65 644.Neprezentarea la lucru, total: zile 36 10 8 11 74.1 concedii curente şi suplimentare zile 22 5 5 9 34.2 concedii de maternitate zile 1 14.3 concedii pentru studii zile 1 14.4 cauze de boală zile 10 4 1 1 44.5 îndeplinirea obligaţiilor de stat şi obşteşti zile 1 14.6 alte neprezentări zile 1 15.Fondul real al timpului de muncă zile 217 53 53 54 576.Durata medie a zilei de muncă ore 8 8 8 8 87.Fondul efectiv de muncă a unui muncitor ore 1736 424 424 432 456
43
Importanţa bilanţului timpului de muncă în planificare este enormă. Aceasta este dată
de faptul că în baza bilanţului se analizează eficienţa utilizării timpului de muncă, se
delimitează rezervele extensive de creştere a productivităţii muncii, se determină fondurile
de timp nominal şi efectiv de muncă a unui muncitor.
Bilanţul timpului de muncă se întocmeşte unul pentru pentru toţi muncitorii pentru un
an şi pe trimestre. Sarcina de bază a bilanţului constă în determinarea numărul
neprezentărilor planificate la lucru, numărul zilelor de lucru ce urmează a fi lucrate în
perioada planificată, durata medie a zilei de muncă. Şi în sfîrşit fondul efectiv de timp de
muncă a unui muncitor pe an în ore. În baza acestui bilanţ se determină fondul de
salarizare pentru muncitorii salarizaţi în regie, adica pentru muncitorii auxiliari.
Fondul de salarizare prezintă exprimarea în formă bănească suma mijloacelor alocate
de către întreprindere pentru a fi divizate pe muncă printre muncitori şi funcţionari,
suficientă pentru îndeplinirea sarcinii de producţie stabilite în perioada planificată. Scopul
planificării fondului de salarizare este de a asigura utilizarea cît mai eficientă a resurselor
alocate pentru plata muncii, şi a le diviza corect pe subdiviziuni structurale şi categorii de
muncitori.
Planificarea fondului de salarizare se realizează pe elemente structurale. Fondul total
de salarizare se compune din fondul de bază şi fondul suplimentar. Fondul de bază se
costituie din plăţile pentru munca efectuată incluzînd toate tipurile de premii şi adaosuri.
Fondul suplimentar este retribuirea timpului nelucrat, prevăzută de lege. Aici se atribuie
remunerarea concediilor anuale, a celor suplimentare, concedii de studii, plata pentru
lucrările cu caracter social efectuate, ş.a.
Fondul planificat de remunerare a PIP poate fi calculat prin două metode: după salariul
mediu şi după normativul de salarizare pentru 1 leu producţie-marfă. Fondul de salarizare
pentru muncitorii neproductivi se determină în baza numărului de state, premiilor de
fucţie şi fondului efectiv de timp de muncă.
În planul curent fondul de salarizare se calculează în felul următor. Iniţial se
fundamentează mărimea totală a fondului de salarizare a PIP, apoi se determină fondul de
salarizare pe categorii de muncitori şi subdiviziuni , după care se calculează fondul de
salarizare a muncitorilor neproductivi, şi, în final, se determină mărimea totală a fondului
întregului personal.
44
Tabelul 3.4.5
Fondul total de salarizare a muncitorilor de bază
Denumire producţiei Fondul de salarizare tarifar, mii lei
Premii şi adaosuri, mii lei
Fondul de salarizare de bază, mii lei
Fondul de salarizare suplimentar, mii lei
Fondul total de salarizare, mii lei
Pîine de grîu 0,6 43,73 21,865 65,595 10,5 76,095Pîine de grîu 4,0 32,8 16,4 49,2 7,87 57,07Pîine cu tărîţe 0,6 2,31 1,155 3,465 0,55 4,015Pîine cu tărîţe0,6 fran 0,98 0,49 1,47 0,24 1,71Pîine cu tărîţe 0,4 0,45 0,225 0,675 0,11 0,785Pîine împletită 1,2 2,05 1,025 3,075 0,49 3,565Pîine împletită 0,6 1,54 0,77 2,31 0,37 2,68Colac ceremonial 2,0 1,38 0,69 2,07 0,33 2,4Colac Ceremonial 1,5 2,3 1,15 3,45 0,55 4Colac Ceremonial 1,1 2,1 1,05 3,15 0,5 3,65Colac împletit 1,0 1,02 0,51 1,53 0,24 1,77Colac împletit 0,5 2,59 1,295 3,885 0,62 4,505Colac împletit 0,4 1,15 0,575 1,725 0,28 2,005Colac împletit 0,3 2,28 1,14 3,42 0,55 3,97Colac împletit 0,25 3,9 1,95 5,85 0,94 6,79Colac împletit 0,2 0,42 0,21 0,63 0,1 0,73Ciur 4,2 1,6 0,8 2,4 0,38 2,78Pomană 1,5 1,61 0,805 2,415 0,39 2,805Jemnă 1,5 0,23 0,115 0,345 0,06 0,405Chiflă“Romaniţa”0,48 1,01 0,505 1,515 0,24 1,755Chiflă cu presăr. 0,14 10,8 5,4 16,2 2,59 18,79Cornuleţ 0,14 7,39 3,695 11,085 1,77 12,855Cornuleţ 0,1 7,9 3,95 11,85 1,9 13,75Cornuleţ cu mac 0,1 6,53 3,265 9,795 1,57 11,365Covrigi de cozonac 0,1 3,91 1,955 5,865 0,94 6,805Rulada cu magiun 0,5 5,42 2,71 8,13 1,3 9,43Rulada cu magiun 0,3 2,71 1,355 4,065 0,65 4,715Rulada cu magiun 0,1 3,91 1,955 5,865 0,94 6,805Rulada cu mac 0,5 4,34 2,17 6,51 1,04 7,55Rulada cu mac 0,3 2,17 1,085 3,255 0,52 3,775Rulada cu mac 0,1 2,35 1,175 3,525 0,56 4,085Pliuşcă cu mac 0,1 3,84 1,92 5,76 0,92 6,68Pliuşcă cu magiun 0,1 4,8 2,4 7,2 1,15 8,35Foietaj cu caşcaval 0,07 4,65 2,325 6,975 1,12 8,095Croissant cu ciocolată 0,07 3,49 1,745 5,235 0,84 6,075Crossant cu cremfil 0,07 3,49 1,745 5,235 0,84 6,075Crossan cu magiun 0,07 4,65 2,325 6,975 1,12 8,095Foietaj cu stafide 0,07 2,32 1,16 3,48 0,56 4,04
45
Aluat foietaj 1,0 0,67 0,335 1,005 0,16 1,165Biscuiţi de casa 1,0 1,56 0,78 2,34 0,37 2,71Total 192,35 334,695
În tabelul de mai sus sînt prezentate datele cu privire la planificarea fondului de salarii
pentru muncitorii de bază ai SA „Fabrica de pîine din Orhei”. Acesta se compune din fond
tarifar, premii şi adaosuri(50% din salariul tarifar) şi fond suplimentar(16% din salariul de
bază). Ponderea înaltă a premiilor şi adaosurilor la salariul tarifar se explică prin aceea că
muncitorii activează preponderent în schimbul de noapte.
În tabelul următor este calculat fondul de salarizare a muncitorilor auxiliari. Specificul
salarizării acestei categorii de muncitori este că remunerarea se realizează în baza
fondului de timp lucrat, retribuirea muncii în regie. Cota premiilor şi adaosurilor şi a
salariului suplimentar este aceeaşi pentru toată întreprinderea.
Tabelul 3.4.6
Fondul total de salarizare a muncitorilor auxiliari
Profesia muncitorului
Cat
egor
ia
tari
fară
Num
ărul
de
m
unci
tori
Tar
iful
pe
oră,
le
i
Fon
d
efec
tiv
de
mun
că
a un
ui m
unci
tor,
or
e
Fon
d
de
sala
riza
re
tari
far,
mii
lei
Pre
mii
şi
ad
aosu
ri,
m
ii
lei
Fon
d
de
sala
riza
re
de
bază
, mii
lei
Fon
d
de
sala
riza
re
supl
imen
tar,
m
ii le
i
Fon
d t
otal
de
sala
riza
re,
mii
le
i
Lăcătuş 4 5 5,68 1736 197,2 98,6 295,8 47,33 343,13Fochist 4 1 5,68 1736 39,4 19,7 59,1 9,46 68,56Strungar 5 1 6,3 1736 54,6 27,3 81,9 13,1 95Tîmplar 2 1 4,61 1736 16 8 24 3,84 27,84Zugrav 3 1 5,12 1736 26,6 13,3 39,9 6,38 46,28Total 333,8 166,9 500,7 80,11 580,81
Fondul de salarizare a conducătorilor şi funcţionarilor se calculează pe baza salariului
de funcţie. Fondul planificat de salarizare a conducătorilor şi funcţionarilor din SA
„Fabrica de pîine din Orhei” este dat de tabelul 3.4.7:
Tabelul 3.4.7
Calculul fondului de retribuire pentru conducătorii şi funcţionarii din secţie
Funcţia Nr. de persoane Salariul de funcţie, lei
Lunile lucrate Salariul anual, mii lei
Inginer programist 1 1890 12 22,68
Şef de laborator 1 1900 12 22,8Economist 1 2000 12 24
Şeful secţiei 1 1500 12 1846
Contabil 1 1400 12 16,8Inginer-chimist 1 1320 12 15,84
Personal inferior de serviciu 4 900 12 43,2
Maistru de secţie 1 1400 12 16,8Total 11 180,12
Informaţia generalizatoare din tabelele 3.4.5-3.4.7este prezentată în tabelul de mai jos
cu calculul fondului total de salarizare şi a numărului planificat de personal industrial-
productiv.
Tabelul 3.4.8
Numărul PIP şi fondul total de retribuire a muncii
Categoria Nr. angajaţilor Fondul total de salarizare, mii lei
Muncitori, total: 64 915,5m. de bază 55 334,69m. auxiliari 9 580,81Conducători 3 57,6Slujbaşi 4 79,32Personal inf. de serviciu 4 43,2Total 75 1095,62
47
3.5 Planul costului de producţie şi a rezultetelor financiare
3.5.1 Calculul costului de producţie a produselor fabricate
Scopul nemijlocit al planificării costului reprezintă fundamentarea determinării
volumului consumurilor, necesare pentru fabricarea producţiei, asigurarea sporului
profitului în mărimea stabilită şi majorarea rentabilităţii.
Costul reprezintă exprimarea bănească a părţii consumurilor, ce acoperă cheltuielile
pentru mijloacele de producţie şi fondul de salarizare a muncitorilor în procesul de
fabricare şi realizare a producţiei.
În cost se includ următoarele: cheltuielile pentru pregătirea fabricării, asimilarea
emiterii tipurilor noi de produse; cheltuielile nemijlocit legate de fabricarea producţiei,
fundamentate de tehnologie şi organizării producţiei, incluzînd cheltuielile pentru
management; cheltuielile legate de perfecţionarea tehnologiei şi organizării producţiei,
realizate în timpul procesului de producţie, îmbunătăţirii calităţii producţiei; cheltuielile
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi tehnicii de securitate, ridicării calificării
muncitorilor; cheltuielile de desfacere.
În dependenţă de volumul cheltuielilor se dosebesc costuri de secţie, de productivitate
şi totale.
Calculul cheltuielilor planificate pentru fabricarea şi realizarea producţiei la unităţile
de producţie se realizează prin două metode: după factorii tehnico-economici şi după
norme. Metoda normativă permite determinarea mai exactă a costului de plan unitar şi a
celui pentru întreg volumul de producţie.
Metoda factorială se utilizează în paralel cu cea normativă la elaborarea planurilor
curente. Scopul acesteia se reduce la aceea că, în primul rînd, aigură comparabilitatea
indicatorilor costului în perioada de bază şi cea palnificată, în al doilea, considerarea în
întregime a eficienţei măsurilor dezvoltării tehnice ale planului, în al treilea, să facă
legătura între calculele costului efectuate după norme şi după factori, în al patrulea,
48
determină aporul fiecărei subdiviziuni structurale ale întreprinderii în micşorarea
reţinerilor de producţie şi determină în această bază mărimile recompensei materiale.
Poziţiile de bază în planificarea, evidenţa şi calculul costului de producţie la
întreprinderile industriei alimentare sînt prevăzute în ordinea ce urmează:
se determină costul producţiei-marfă pentru perioada planificată, reieşind din nivelul
cheltuielilor pentru perioada de bază, pentru care volumul producţiei-marfă a perioadei
planificate se înmulţeşte la cheltuielile la 1 leu PM a perioadei de bază;
se calculează economia în cheltuieli, condiţionată de influenţa factorilor tehnico-
economici;
din costul producţiei-marfă a perioadei planificate, calculate la nivelul cheltuielilor
perioadei de bază, se scade suma totală a economiei, obţinută după toţi factorii, şi în acest
mod se determină costul producţiei-marfă în preţurile perioadei de bază în xondiţiile
perioadei planificate;
se calculează nivelul cheltuielilor la 1 leu PM în perioada planificată în preţurile
perioadei de bază şi reducerea acestor cheltuieli în comparaţie cu nivelul perioadei de
bază;
se stabileşte modificarea preţurilor en-gross la producţia şi materiale şi influenţa
acesteia asupra volumului producţiei-marfă şi costul, calculate în preţurile anului de bază;
se determină nivelul planificat al cheltuielilor la 1 leu PM în preţuri curente actuale
pentru anul planificat.
Costul total al produsului include costul lui direct şi o porţiune adecvată de cheltuieli
indirecte. Costurile directe sînt acelea care pot fi identificate direct pentru u produs sau
serviciu. Ele pot fi subdivizate în materiale directe (toate materialele incluse ca
componente în produsul final), muncă directă (toate salariile personalului implicat direct
în fabricarea produselor de panificaţie, testarea produselor, ambalarea acestora) şi
cheltuieli directe (acestea sînt suportate mai rar, dar ele reprezintă uzura utilajului,
redevenţe şi alte cheltuieli direct asociate produsului finit). Totalul costurilor directe este
numit cost primar.
În tabelul 3.5.1 este prezentată calculaţia de plan pentru două produse fabricate la SA
„Fabrica de pîine din Orhei” şi anume pentru produsele pîine din făină de grîu de 0,6 kg şi
franzela de acelaşi gramaj. În tabel sînt incluse toate articolele ce fac parte din calculaţie,
49
acestea prezintă în primul rînd materiile prime şi materialele de bază, fiind urmate de
materialele auxiliare, energia termică, electrică. Calculul costului de producţie pe tipuri de
produse se realizează în baza normelor de consum pe unitate de produs, după care se
determină cantitatea necesară de materie primă şi mai apoi se calculează suma necesară de
investit în producţie pentru a obţine volumul de producţie planificat.
Tabelul 3.5.1
Calculaţia de plan a costului de producţie pentru produsul pîine de grîu
Articole de calculaţie
Unitatea de măsură
Preţ pe unitate, lei
Cost pe unitate de producţie
Cost p-u tot volumul de producţie
Norma de consum
Suma, lei Cantitatea Suma, mii lei
Pîine de grîu 0,61. materia primă(făina) kg 3,8 819 3115,66 393120 1495,512. materiale auxiliare:drojdie orion kg 8,75 8 72 3840 34,56sare kg 1,12 12 21,6 5760 10,36ulei kg 7,5 1,5 19,5 720 9,36ameliorator 30,83 10 308,3 4800 147,983. apă m3 18,18 1 18,18 480 8,724.abur(apă) m3 18,18 2,5 45,45 1200 21,815.en. termică(gaz) m3 3,022 150 453,3 72000 217,586.en. electrică kwt 0,96 600 576 288000 276,487. salarizarea muncii:- de bază lei 136,6 65,59- suplimentar lei 21,9 10,5- total lei 158,5 76,098. contributii la asig. sociale
lei 43,58 20,93
Total cost direct: 4832,07 2319,399. Cheltuieli ind. de producţie
lei 434,6 208,61
Total cost de producţie:
lei 5266,67 2528
Pîine de grîu 0,41. materia primă(făina) kg 3,8 953 3623,99 343080 1304,632. materiale auxiliare:drojdie orion kg 9 8 72 2880 25,92sare kg 1,8 12 21,6 4320 7,77ulei kg 13 1,5 19,5 540 7,02ameliorator 30,83 10 308,3 3600 110,983. apă m3 18,18 1 18,18 360 6,544.abur(apă) m3 18,18 2,5 45,45 900 16,365.en. termică(gaz) m3 3,022 150 453,3 54000 163,18
50
6.en. electrică kwt 0,96 600 576 216000 207,367. salarizarea muncii:- de bază lei 136,6 49,2- suplimentar lei 21,9 7,87- total lei 158,5 57,078. contributii la asig. sociale
lei 43,58 156,88
Total cost direct: 5340,4 1922,549. Cheltuieli ind. de producţie
lei 434,6 156,46
Total cost de producţie:
lei 5775 2079
3.5.2 Calcularea cheltuielilor indirecte
Toate cheltuielile care nu pot fi definite ca cheltuieli directe, sînt cheltuieli indirecte.
Există mult mai multe articole de cheltuieli indirecte decît articole de costuri directe şi se
observă că ponderea cheltuielilor indirecte are tendinţa de creştere în totalul cheltuielilor.
La aceste se pot referi: salariile administrative, cheltuielile de întreţinere a maşinilor,
cheltuielile pentru întreţinerea subdiviziunilor de producere şi funcţionale, cheltuielile
telefonice, taxe, etc.
Cheltuielile indirecte nu sînt cheltuieli ineficiente. Acestea susţin esenţial organizarea
producţiei şi înseamnă că costul total al unui produs trebuie să includă deopotrivă
costurile directe identificabile şi o proporţie convenabilă de cheltuieli indirecte.
Prin natura lor, costurile directe ale produsului pot fi uşor identificate, dar pentru a
determina ce sumă de cheltuieli indirecte trebuie inclusă în costul produsului sînt necesare
cîteva etape.
Dificultatea majoră legată de cheltuielile indirecte poate fi ilustrată prin analiza unui
exemplu particular – articolul de cheltuieli pentru întreţinerea clădirilor. Aceste cheltuieli
sînt percepute ca o sumă în ansamblu, deoarece, fără îndoială, toate departamentele şi
secţiile beneficiază de încăperi pentru a îndeplini o activitate şi, de aceea, trebuie să
suporte o proporţie din totalul cheltuielilor de întreţinere a clădirilor. Ca urmare, pentru
fiecare departament şi secţie apare necesitate unui sistem de cumulare a tuturor
51
cheltuielilor indirecte care sînt specifice departamentului respectiv plus o pondere de
cheltuieli comune pe companie.
Prima etapă este de a diviza întreaga întreprindere în centre de cost care, în scopuri de
control, în mod normal sînt în gestiunea unei singure persoane. Un centru de cost este o
locaţie pentru cumularea atît a costurilor directe, cît şi a cheltuielilor indirecte, care pot fi
asociate direct sau indirect cu centrul de cost. Acţiunea prin care cheltuielile indirecte sînt
repartizate între cenrele de cost se numeşte alocarea cheltuielilor.
Acolo unde sînt două sau mai multe centre de cost sau produse care suportă cheltuieli
comune, este rezonabil ca aceste cheltuieli să fie divizate între lel în proporţia în care
beneficiază de activitate. Mai întîi, cheltuielile indirecte sînt colectate de centrele de cost,
apoi, cheltuielile indirecte ale centrului de cost se repartizează pe toate produsele care trec
prin acest centru de cost printr-un calcul cunoscut ca distribuirea cheltuielilor indirecte.
Astfel, fiecare unitate de produs urmează să includă o porţiune din cheltuielile
indirecte care reflectăcu mai multă exactitate volumul de muncă pe care o necesită
producerea acestei unităţi. În realitate aceasta este greu de atins.
Obiectivul alocării cheltuielilor indirecte este de a repartiza cheltuielile indirecte ale
unui centru de cost pe produse, într-un mod care reflectă univoc cheltuielile pa care
centrul de cost le atribuie produsului.
Metoda ordinară prin care se atinge acest obiectiv este calcularea ratei de absorbţie a
cheltuielilor indirecte (RACI) pentru fiecare centru de cost de producţie, metodă care
ulterior este folosită pentru determinarea cheltuielilor aplicabile produsului sau activităţii
de muncă. Cota-parte a cheltuielilor indirecte determinată utilizîndu-se RACI se
calculează pentru centrul de cost respectiv înmulţită la orele cheltuite în centru de cost.
În cazul alocării directe a cheltuielilor indirecte pe tipuri de produse la SA „Fabrica de
pîine din Orhei”, iniţial se determină bugetul cheltuielilor indirecte (considerîndu-se
datele anului de bază). După care, se alege criteriul de alocare a cheltuielior indirecte, care
la întreprinderea dată este volumul anual de producţie şi se determină valoarea RACI:
RACI = Bugetul chelt. indirecte/ Volumul anual de producţie=478073/1100= 434,6 lei
Valoarea obţinută a RACI (care în întreprinderea dată constituie 434,6 lei pentru o
unitate de produs) se înmulţeşte la volumul anual planificat a fiecărui tip de produs şi se
52
determină, în acest mod, suma cheltuielilor indirecte din totalul acestora ce revine fiecărui
tip de produs separat.
3.5.3 Produsele-cheie. Calculul marjei de contribuţie
Marja de contribuţie reprezintă valoarea care a fost adăugată la costul producţiei în
procesul stabilirii preţului la produsele fabricate. Cu alte cuvinte ea arată cu cît depăşeşte
preţul produsului respectiv costul acestuia. Deci, marja de contribuţie se determină ca
diferenţa dintre preţul produsului şi costul de producţie a lui:
MC=P – ChP
Marja de contribuţie permite planificarea unei structuri mai raţionale de producţie şi
vînzări, în scopul maximizării profitului. Aflînd marja de contribuţie pe tipuri de produse
separat determinăm cele mai profitabile produse, aşa numitele produse-cheie. Pentru
aceste produse marja de contribuţie este cea mai înaltă comparativ cu restul produselor din
sortimentul fabricii. În cazul SA „Fabrica de pîine din Orhei”, produsul-cheie este pîinea
din făină de grîu cu gramajul 0,6 şi 0,4 kg. Marja de contribuţie calculată pentru întreg
volumul de producţie, luîndu-se în consideraţie sortimentul de producţie poartă denumirea
de marjă operaţională ţi se calculează în felul următor:
MO=∑(Pi-ChPi)*Qi
Tabelul 3.5.2
Calculul marjei operaţionale de contribuţie pe produse
Denumirea producţiei Preţul pe unitate, lei
Costul de producţie pe unitate, lei
Marja de contribuţie unitară , lei
Volumul de producţie
planificat, tone
Marja de contribuţie totală, mii
leiPîine de grîu 0,6 5680 5266,67 413,33 480 198,39Pîine de grîu 0,4 6250 5775 475 360 171Pîine cu tărîţe 0,6 4461,58 3781 680,58 25 17,01Pîine cu tărîţe0,6(franzelă) 4552,44 3858 694,44 10 6,9Pîine cu tărîţe 0,4 4725,43 4004,6 720,83 5 3,6Pîine împletită 1,2 5462,9 4629,58 833,32 9 7,5Pîine împletită 0,6 5462,9 4629,58 833,32 6 4,9Colac ceremonial 2,0 7812,01 6620,35 1191,66 3 3,57Colac Ceremonial 1,5 8012,28 6790,07 1222,21 5 6,11Colac Ceremonial 1,1 8124,83 6885,45 1239,38 5 6,19Colac împletit 1,0 7265,73 6157,4 1108,33 4 4,43
53
Colac împletit 0,5 7429,52 6296,2 1133,32 9 10,19Colac împletit 0,4 7648,17 6481,5 1166,67 3,5 4,08Colac împletit 0,3 7830,09 6635,67 1194,42 6 7,16Colac împletit 0,25 7954,14 6740,8 1213,34 10 12,13Colac împletit 0,2 7921,34 6713 1208,34 1 1,21Ciur 4,2 7439,98 6305,07 1134,91 4 4,53Pomană 1,5 7611,71 6450,6 1161,11 3,5 4,06Jemnă 1,5 8012,32 6790,1 1222,22 0,5 0,61Chiflă “Romaniţa” 0,48 9332,5 7908,9 1423,6 2,4 3,41Chiflă cu presărătură 0,14 8974,74 7605,71 1369,03 25 34,22Cornuleţ 0,14 8818,81 7473,57 1345,24 17 22,86Cornuleţ 0,1 9013,43 7638,5 1374,93 20 27,49Cornuleţ cu mac 0,1 9123,17 7731,5 1391,67 15 20,87Covrigi de cozonac 0,1 9506,08 8056 1450,08 5 7,25Cozonac 14160 12000 2160 2 4,32Rulada cu magiun 0,5 11909,27 10092,6 1816,67 10 18,16Rulada cu magiun 0,3 13110,98 11111 1999,98 5 9,99Rulada cu magiun 0,1 13110,98 11111 1999,98 5 9,99Rulada cu mac 0,5 11909,27 10092,6 1816,67 8 14,53Rulada cu mac 0,3 13110,98 11111 1999,98 4 7,99Rulada cu mac 0,1 13110,98 11111 1999,98 3 5,99Pliuşcă cu mac 0,1 14750 12500 2250 4 9Pliuşcă cu magiun 0,1 14750 12500 2250 5 11,25Foietaj cu caşcaval 0,07 23412,88 19841,43 3571,45 2 7,14Croissant cu ciocolată 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 1,5 6,25Crossant cu cremfil 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 1,5 6,25Crossan cu magiun 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 2 8,33Foietaj cu stafide 0,07 23412,38 19841 3571,38 1 3,57Aluat foietaj 1,0 13657,32 11574 2083,32 1 2,08Biscuiţi de casa 1,0 14750 12500 2250 2 4,5Marja operaţională 1100 719,32
Informaţia din tabelul de mai jos se referă la indicatorii tehnico-economici de bază ai
întreprinderii, şi anume:
Tabelul 3.5.3
Indicatorii tehnico-economici de bază ai secţiei
Indicatorii Valoarea efectivă Valoarea planificată
Abatere absolută
1. Fabricarea producţiei în expresie naturală, tone2. Producţia-marfă în preţuri comparabile, mii lei3. Producţia-marfă în preţuri curente, mii lei4. Numărul PIP, persoane:5. Fondul de salarii total, mii lei6. Productivitatea muncii, mii lei7. Salariu mediu lunar, lei8. Costul de producţie al produsului-cheie, mii lei- unitară- p-u tot volumul de producţie
1030
5543,2
5366,3
77843,3785,86750,6
5,182454,3
1100
6233
6258,9
751095,62116,33979,4
5,262528
70
689,8
892,6
-2252,2530,47228,8
0,0873.7
54
9. Marja de contribuţie a produsului-cheie, mii lei- unitară- p-u tot volumul de producţie
0,415196,3
0,413198,39
-0,0022,09
Concluzii:
Scopul elaborării proiectului planului anual al secţiei de bază a SA „Fabrica de pîine
din Orhei” este întocmirea planului activităţii acestei secţii pentru perioada de plan. Acest
plan ajută la planificarea exactă pe etape a activităţii secţiei, luîndu-se în consideraţie
circumstanţele de pe piaţă, modificarea preţurilor de achiziţie a materiilor prime,
materialelor, ş.a.
Este bine cunoscut faptul că obiectivul de bază al oricărei unităţi economice este
obţinerea profitului, deoarece profitul este motivaţia materială care impulsionează agenţii
economici să fie cointeresaţi în continuitatea activităţii lor de producere, dar odată cu
obţinerea profitului, agentul economic va căuta să găsească calea optimă spre
maximizarea acestuia. În ajutor, evident că vine activitatea de planificare. Nu întîmplător
funcţia de planificare a managementului după gradul său de importanţă ocupă locul
prioritar în comparaţie cu restul funcţiilor.
Etapa iniţială în elaborarea planului (de orice tip) se reduce la stabilirea ţelului ce
urmează a fi atins pe parcurs, şi, la finele perioadei pentru care se întocmeşte planul. Şi,
desigur, acest scop este obţinerea profitului, însă, pentru a fi obţinut, acesta din urmă
trebuie planificat. Planificarea profitului presupune în primul rînd planificarea
componentelor sale de bază, şi anume a veniturilor şi cheltuielilor ce urmează a fi
suportate în peroada planificată de către întreprindere.
Planificînd activitatea de bază a întreprinderii, am parcurs etapele cărora trebuie de
atribuit atenţie specială şi care în ansamblu vizează toate laturile activităţii economice a
secţiei de bază. Elaborînd planul activităţii secţiei de bază a SA „Fabrica de pîine din
Orhei” am estimat totalul cheltuielilor preconizate şi necesare pentru realizarea scopului
propus, şi anume maximizarea profitului cu costuri pe cît de minim posibile, pentru 55
perioada de plan. O treaptă de importanţă însemnată în direcţia dată este sporirea
volumului producţiei fabricate. Odată cu sporirea acestuia sporeşte concomitent şi
volumul vînzărilor şi producţia-marfă.
În acelaşi timp, nu trebuie de lipsit de atenţie capitolul legat de introducerea măsurilor
de dezvoltare tehnică, deoarece acest capitol contribuie cu o cotă procentuală sporită la
eficienţa economică anuală. Datorită introducerii tehnicii noi poate fi facilitat procesul de
atingere a obiectivelor propuse, şi anume sporirea volumului de producţie cu cheltuieli
minime, de asemenea creşterea nivelului de utilizare a capacităţii de producţie
concomitent cu reducerea rezervelor acesteia.
De asemenea în procesul elaborării planului se urmăreşte obiectivul reducerii costului
producţiei fabricate prin găsirea surselor de furnizare a materialelor la preţuri mai reduse.
Tot aici se calculează fondul total de salarizare a muncitorilor industrial-productivi. De
asemenea se iau măsuri de economie a fondului de salarii, economisindu-se numărul de
salariaţi.
În baza datelor generalizatoare se calculează rezervele interne formate ale
întreprinderii. Astfel în baza datelor obţinute concludem că datorită sporirii fondului te
timp efectiv de muncă, obţinem o rezervă de 3,81tone a capacităţii de producţie
neutilizate. Iar, datorită creşterii productivităţii muncii avem o rezervă de 112,84 tone.
Rezerva totală a capacităţii de producţie constituie 116,65 tone.
56
Bibliografie:
Badea Florica, „Strategii economice ale întreprinderilor”
Badea Florica, „Managementul producţiei industriale”,
Bălănuţă Vladimir, „Analiza gestionară”, Chişinău, 2003
Bugaian Larisa, „Managementul costurilor şi contabilitatea managerială”, Chişinău, 2003
Puiu Tatiana, „Managementul producţiei industriale”
Заяц И.Н. „Планирование в производственных объединениях и на предприятиях
пищевой промышленности”, Mockвa, 1985
57
Anexe
Anexa 1
Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie termică şi electrică
Materia primă,
materiale de bază
Unit.de măsură
Preţul Pîine cu tărîţe Pîine împletită Colaci împletiţi Covrigi de cozonac
Cornuleţi Cornuleţi cu mac
Ruladă cu mac Pliuşcă cu mac
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Făină kg 3,0 1503,74 60,14 1923 28,84 2230,68 120,45 2155 10,77 2230,7 87,88 2230,7 89,23 1611,2 19,33 1611,24 11,28Tărîţe kg 0,6 69,24 2,77Drojdii kg 6,9 106,26 4,25 79,35 1,19 79,35 4,28 59,34 0,29 212,52 8,37 212,52 8,5 76,59 0,92 76,59 0,53
Sare Kg 0,72 8,28 0,33 8,28 0,12 8,28 0,45 9,29 0,046 5,54 0,218 5,54 0,221 3,96 0,047 3,96 0,027Ulei Kg 9,45 14,17 0,567 21,73 0,326 21,73 1,173 16,06 0,08 21,74 0,856 21,73 0,869 16,07 0,192 16,07 0,112Apă Kg 18,18 5,6 0,224 5,6 0,084 5,6 0,302 5,6 0,028 5,6 0,22 5,6 0,224 5,6 0,067 5,6 0,039
Ameliorator Kg 30,83 21,08 0,843 21,08 0,316 2,63 0,142 21,08 0,105 21,08 0,83 21,08 0,843 28,98 0,347 28,97 0,202Zahăr Kg 7 182,34 9,846 356,98 1,784 455,25 17,93 455,25 18,209 822,28 9,867 822,28 5,76
Margarină Kg 7,14 137,09 7,4 430,54 2,152 439,11 17,3 439,11 17,56 396,98 4,76 396,98 2,77Ouă Kg 1,02 425,34 5,14 567,12 3,97
Lapte uscat Kg 24,8Decor Kg 26,7Mac Kg 27,72 213,44 8,527 1541,23 18,49 1541,23 10,79
Stafide Kg 20,48Caşcaval Kg 39,7Ciocolată Kg 34,05Cremfil Kg 25Magiun Kg 8,52Vanilină Kg 174,2 69,68 0,348 52,26 0,627 52,26 0,365
Bicarbonat de sodiu
Kg 5,35
Colorant kg 259,24Total 8,985 2,084 23,599 4,842 45,74 54,971 40,432 24,577En.
electricăKw/h 0,96 1260 16,8 1680 11,76 2520 14,07 834,6 4,17 1260 16,38 840 14,57 5400 25 1400 5,6
Abur m3 18,18 450 6 300 2,25 300 1,3 300 5,55 150 2,25Total 22,8 14,01 15,37 4,17 21,93 16,95 25 5,6
Materia primă,
materiale de bază
Unit.de măsură
Preţul Ruladă cu magiun
Ruladă cu magiun 0,1
Foietaj cu caşcaval
Foietaj cu stafide croissant cu ciocolată
Croissant cu cremfil
Croissant cu magiun
Aluat în foi
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1
tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Lei la 1 tonă
La volum, mii lei
Făină kg 3,0 1450 21,75 1450 14,5 1705,8 3,411 1705,8 1,705 1705,8 2,558 1705,8 2,558 1705,8 3,411 1405 1,405Tărîţe kg 0,6Drojdii kg 6,9 69 1,035 69 0,69 202,86 0,405 202,86 0,202 202,86 0,304 202,86 0,304 202,86 0,405 202,86 0,202
Sare Kg 0,72 3,6 0,054 3,6 0,036 8,5 0,017 8,5 0,008 8,496 0,012 8,496 0,012 8,496 0,017 8,5 0,008Ulei Kg 9,45 14,2 0,212 14,18 0,141 8,51 0,017 8,51 0,008 8,505 0,012 8,505 0,012 8,505 0,017Apă Kg 18,18 5,6 0,084 5,6 0,056 5,6 0,011 5,6 0,005 5,6 0,008 5,6 0,008 5,6 0,011 5,6 0,005
Ameliorator Kg 30,83 26,3 0,395 26,35 0,263 31,61 0,063 31,61 0,031 31,61 0,047 31,614 0,047 31,61 0,063 31,61 0,032Zahăr Kg 7 740 11,1 740 7,4 174,048 0,384 174,05 0,174 174,05 0,261 174,05 0,261 174,05 0,384 174,05 0,174
Margarină Kg 7,14 357 5,355 357 3,57 4227,26 8,454 4227,26 4,227 4227,26 6,34 4227,26 6,34 4227,26 8,454 4227,26 4,227Ouă Kg 1,02 382,5 5,74 510 5,1 449,82 0,899 449,82 0,449 449,82 0,674 449,82 0,674 449,82 0,899
Lapte uscat Kg 24,8Decor Kg 26,7Mac Kg 27,72
Stafide Kg 20,48 1566,72 1,566Caşcaval Kg 39,7 2100,13 4,2Ciocolată Kg 34,05 3983,85 5,97Cremfil Kg 25 5352,5 8,028Magiun Kg 8,52 2130 31,95 2130 21,3 2505 5,011Vanilină Kg 174,2
Bicarbonat de sodiu
Kg 5,35
Colorant kg 259,24 28,52 0,427 28,52 0,285Total 56,35 38,84 14,416 6,674 13,638 15,691 15,227 4,649En.
electricăKw/h 0,96 2600 19 1400 7 2223 4,45 2223 2,22 2223 3,33 2223 3,33 2223 4,45 800 0,8
abur m3 18,18Total 19 7 4,45 2,22 3,33 3,33 4,45 0,8
59
Materia primă, materiale de bază
Unit.de măsură Preţul Biscuiţi de casă Cozonac Total Lei la 1
tonăLa volum,
mii leiLei la 1
tonăLa volum,
mii leiLa volum, mii lei
Făină kg 3,0 1993,8 3,987 1813 3,625 2129,2Tărîţe kg 0,6 2,77Drojdii kg 6,9 102,5
Sare Kg 0,72 2,736 0,005 2 0,004 8,6Ulei Kg 9,45 24Apă Kg 18,18 4 0,008 6,1
Ameliorator Kg 30,83 163 0,327 22,5Zahăr Kg 7 1332 2,664 666 1,332 97,4
Margarină Kg 7,14 1606,5 3,213 446 0,893 67,6Ouă Kg 1,02 38
Lapte uscat Kg 24,8 2295 4,59 1594 3,189 31,3Decor Kg 26,7 471 0,942 0,9Mac Kg 27,72 1280 2,56 0,5
Stafide Kg 20,48 37,8Caşcaval Kg 39,7 4,1Ciocolată Kg 34,05 4,2Cremfil Kg 25 6Magiun Kg 8,52 8Vanilină Kg 174,2 52,26 0,104 58,3
Bicarbonat de sodiu Kg 5,35 20,06 0,04 1,2Colorant kg 259,24 1,3
Total 10,617 10,222 523,37En. electrică Kw/h 0,96 1000 2 500 1 522,72
Abur m3 18,18 150 0,3 157,5Total 2 1,3 680,22
60