Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, față de o anumită situație.

În "Enciclopedie de psihologie", opinia publică este definită ca "procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis".

B. Hennessy definește opinia publică drept "un complex de preferințe exprimate de un număr semnificativ de

persoane cu privire la o problemă de importanță generală".

Evolutia conceptului

„Opinia publică” este un concept ce a luat naştere în mare măsură în perioada

iluministă. Ideea este legată de concepţiile politice liberale ale sfârşitului de secol XVII şi ale secolului al XVIII-lea şi de teoria sistemului democratic apărută

în secolul al XIX-lea.

Combinaţia între termenii „opinie” şi „publică” şi crearea unui concept unitar,

cu semnificaţii politice, a apărut mult mai târziu, în cadrul teoriilor asupra

liberalismului şi democraţiei ale anilor 1700.

Din combinarea celor doi termeni, „opinie” şi „public”, noile tendinţe

sociale, economice şi politice europene iluministe au creat un concept nou, „opinia publică”, ce viza judecăţile colective din afara sferei guvernamentale, dar care

influenţau luarea deciziilor politice.

De-a lungul timpului, mai multe personalitati si-au exprimat opinia cu privire la acest termen “ opinie publica”. Printre acestea se evidentiaza:

• “Dacă opinia publică este regina lumii, filosofii conduc această regină.”(Voltaire)

• “Un om înţelept îşi ia singur deciziile, un om ignorant se ia după opinia publică.”

(proverb chinezesc)•“Opinia publică este ceva pe care se bazează politicienii, care nu au o părere proprie.”

(Amintone Fanfani)•“ În lupta contra individului, societatea are trei arme: legea, opinia publică şi conştiinţa.”

(W. Somerset Maugham)•Greu se ridică acela pe care l-a doborât odată opinia publică.

(Publilius Syrus)

Opinia publica este sustinuta in mare parte, de mass- media prin mijloacele ei

de informare: presa scrisa, mijloace audio- vizuale, sisteme multimedia.

In paginile ziarelor, in programele de radio si

televiziune, exista rubrici si emisiuni de opinie, in care faptele sunt comentate intr-un fel sau altul, de diferite persoane, avizate sau nu.

•Materiale de presa prin excelenta informative: stiri, note, relatari, cronici, reportaje.•Materiale de presa in care predomina informatia, dar in forma interpretata: analize, dosare de presa, anchete•Materiale care contin aproape exclusiv opinii: interviuri, dezbateri, editoriale, articole, insemnari, reportaje literare.

CINE ARE DREPTUL LA OPINIE?

Dreptul la opinie este unul dintre principalele drepturi ale omului.Acest drept

este inscris in Constitutia Romaniei la capitolul "Drepturile si libertatile

fundamentale", articolul 30, alineatul 1, si poate fi exprimat astfel:

"(1)Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea

creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte

mijloace de comunicare in public sunt inviolabile." 

Ceea ce populatia crede in legatura cu viata societatii, tot ce gandeste si simte acesta despre viata politica, despre institutii si

personalitati formeaza opinia publica. Ea este influentata in mod decisiv de mass- media.

Ziaristii exprima, uneori, idei raspandite in societate, dar frecvent ei propun societatii idei

noi.

Un adolescent care petrece zilnic cateva ore in fata televizorului va prelua cu usurinta

modelele, atitudinile sau convingerile prin intermediul micului ecran.

Se spune ca mass- media controleaza opinia publica.Consideri ca media prin mijloacele sale influenteaza

pozitiv sau negativ populatia?

Mass- media nu isi exercita intotdeauna influenta pentru a promova valorile autentice, modelele sau atitudinile dezirabile. Publicului ii sunt oferite si

productii de valoare indoielnica, precum melodramele, filmele de actiune si suspans, imagini si relatari care provoaca teama sau oroare, stiri senzationale. Publicului i se propun experiente inedite, socante chiar, emotii intense numai pentru a-l capta, pentru a-i retine atentia. Ceea ce se urmareste este cresterea

veniturilor aduse de mass- media.

CURIOZITATI

Cel mai vechi cotidian din lume este ziarul suedez „Post och Inrikes Tidningar”. Titlul a fost înfiinţat în 1645 de către regina Cristina şi a deţinut monopolul ştirilor în Suedia în decursul secolelor 17 şi 18. Publicaţia a ajutat-o pe regina să explice populaţiei ce anume se întâmplă cu banii strânşi din impozite în timpul Războiului de 30 de ani.  Ulterior, cu apariţia competitorilor, ziarul şi-a pierdut influenţa ajungând în final să renunţe la calitatea de cotidian axat pe comunicarea de noutăţi, şi să se concentreze pe anunţurile pentru instituţiile financiare, legale şi corporative.  Ultima versiune publicată, pe 29 decembrie, avea doar 1.500 de abonaţi. Mai mult, ziarul avea doar un singur angajat, editorul şef, Roland Haegglund. De curând, ziarul a decis să se „retragă” online, renunţând la formatul tipărit. Schimbarea de format se vrea un pas natural pentru dezvoltarea publicaţiei, deşi retragerea formatului de hârtie este „destul de tristă”, conform declaraţiei singurului angajat. 

Expresia „mass-media" a aparut pentru prima oara in Italia in 2 iunie 1968, in cotidianul La Nazione. Reapare apoi numai in 1979, cand in decursul unui examen de maturitate, a fost propusa o tema italiana care a provocat polemici: „Mijloacele ele comunicare in masa au transformat considerabil obiceiurile societatii."

Polemica pornea de la faptul ca „mass-media" s-a dovedit a fi o expresie neinteligibila si putea fi chiar referitoare la mijloacele de transport, cum ar fi trenul, avionul sau automobilul.

O aparitie de mare efect la televiziune i-a adus lui Richard Nixon functia de vicepresedinte al SUA in anul 1952 cand a convins America de sinceritatea si onestitatea sa. In 1974, dezvaluirile facute de ziarul Washington Post l-au fortat sa demisioneze din functia de presedinte.