PROCESUL DE LA TIMIŞOARA

02 martie 1990Timişoara

Transmisiuni ale studiourilor Radio Bucureşti şi Timişoara Liberă, ale Televiziunilor Bucureşti şi Timişoara, a studioului de filme documentare, „Alexandru Sahia", comentatori ai posturilor de radio din ţară, corespondenţi de presă din străinătate şi din presa centrală.

Răspunzând imensului interes al locuitorilor din zonă, studioul de Radio Timişoara Liberă a fost singurul studiou din ţară care a transmis integral desfăşurarea dezbaterilor.

Deschiderea procesului

Locurile din sala Casei Tineretului din Timişoara au fost ocupate până la refuz, cu mult înainte de începerea procesului. La ora 9,30, acuzaţii au fost aduşi în boxa situată în partea dreaptă a sălii. Echipele de fotoreporteri şi-au pornit blitzurile. Formaţiile de tehnicieni ai radioului şi televiziunii au făcut ultimele verificări. Pe scenă, mesele la care urma să stea completul de judecată au fost şi ele pregătite. Pe scaunele din faţa scenei au luat loc membrii acuzării şi ai apărării. Procesul primilor 21 de vinovaţi pentru genocidul comis asupra populaţiei oraşului martir de pe Bega.

Completul de judecată, format din patru persoane îmbrăcate în uniformă militară, şi-a ocupat locurile.Se face apelul. Macri Emil, asistat de avocat ... Popescu Ion, asistat de avocaţii Niţă Cornelia şi Paula Iacob Sima Traian, asistat de avocat... Teodorescu Filip, asistat de avocat ... Anastasiu Gabriel, asistat de avocat ... Deheleanu Ion, asistat de avocat Oliviu TeujdeaGhircoiaş Nicolae, asistat de avocat Popa Vasile

1

Atudoroaie Gheorghe, asistat de avocat Tunea Radu Tinu, asistat de avocat Lucescu Corpodeanu Ion, asistat de avocat ... Ciucă Valentin, asistat de avocat ... Baciu Ion, asistat de avocaţii Bogdan Ionescu şi Grigorescu Paul Sever Veverca Iosif, asistat de avocat Popa VasileAvram Gheorghe, asistat de avocat Mircea StoinescuPreda Laurenţiu, asistat din oficiu de avocat Dumitru GanţMişea Eugen, asistat de avocat Julean DorelGrui Tiberiu, asistat de avocat ... Peptan Eugen, asistat de avocat ... Bucur Viorel, asistat de avocaţii Olimpiu Teujdea şi ... Ganciu Gheorghe, asistat de avocat ... Iosef Emilian Zamfir, asistat de avocat ...

Au fost prezentaţi inculpaţii, asistaţi de apărători aleşi şi din oficiu. În continuare, s-a procedat la identificarea inculpaţilor.

Macri Emil Data şi locul naşterii: 9 octombrie 1927, Galaţi.Numele şi prenumele părinţilor: Vasile şi Profira. Cetăţenia română.Studii: Liceul şi Academia „Ştefan Gheorghiu”, asimilat economist.Situaţia militară: din l948 şi până la 22 decembrie 1989, militar.Ultimul loc de muncă: Direcţia de Contrainformaţii în sectoarele economice din Departamentul Securităţii Statului, şef direcţie. Domiciliul: Bucureşti, Şoseaua Olteniţei 134.

Popescu IonData şi locul naşterii: 27 septembrie 1936, Pucioasa, jud. Dâmboviţa.Numele şi prenumele părinţilor: Gheorghe şi Elena. Cetăţenia română. Studii: Şcoala medie tehnică de exploatări miniere, Şcoala Militară de Ofiţeri de trei ani la Oradea, Academia Militară şi Academia “Ştefan Gheorghiu”, fără frecvenţă, secţia ştiinţe social-politice.Situaţia militară: stagiul militar nesatisfăcut, direct încadrat de la mină la Şcoala de Ofiţeri. Ultimul loc de muncă: Inspectoratul Judeţean Timiş al Ministerului de Interne.Ocupaţia: ofiţer activ, inspector şef. Adresa: Oradea, Strada Postăvarul, nr 7.

2

Sima TraianData şi locul naşterii: 13 august 1937, comuna Hălmăgel, jud. Arad. Prenumele părinţilor: Nicolae şi Carolina.Studii: Facultatea de Drept.Situaţia militară: ofiţer.Ultimul loc de muncă şi funcţia: Securitatea Judeţului Timiş, şef al Securităţii.Adresa: Timişoara, Strada Tolstoi , nr. 1A.

Teodorescu FilipData şi locul naşterii: 24 iunie 1939 în municipiul Ploieşti.Prenumele părinţilor: Dumitru şi Maria.Studii: Facultatea de Drept, colonel, adjunct al şefului Contraspionajului Român.Domiciliul: Bucureşti, Strada Iuliu Tesat, nr 2 , ap. 1.

Anastasiu GabrielData şi locul naşterii: 16 octombrie 1939, Craiova, jud. Dolj.Prenumele părinţilor: Mişu şi Ecaterina. Studii: Facultatea de Ştiinţe Naturale, ofiţer, şef serviciu şi locţiitor al şefului Direcţiei I din Departamentul Securităţii Statului.Domiciliu: Bucureşti, Strada Ion Creangă, nr. 6.

Deheleanu IonData şi locul naşterii: 18 septembrie 1936, Deleni, jud. Hunedoara.Prenumele părinţilor: Traian şi Aurelia. Studii: Facultatea de Drept. Până la 22 decembrie 1989, şef al Miliţiei Judeţului Timiş, colonel. Domiciliu: Timişoara, Strada Remus, nr.5.

Ghircoiaş Nicolae Data şi locul naşterii: 4 octombrie 1936, Bucureşti.Prenumele părinţilor: Dumitru si Elena. Studii: Facultatea de Drept. Până la 12 ianuarie 1990 şeful Institutului de Tehnică Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei. Domicilu: Bucureşti, Aleea Barajul Dunării, nr. 9, sector 3.Atudoroaie GheorgheData şi locul naşterii: 3 aprilie 1947, Răchiţi, jud. Botoşani.

3

Studii: Facultatea de Drept Prenumele părinţilor: Nicolae şi Maria.Până la data de 17 ianuarie 1990, lt.-colonel, locţiitor al şefului Securităţii Judeţului Timiş.Stagiul militar satisfăcut, Şcoala de Ofiţeri de Securitate.Domiciliu în Timişoara, Strada Medicinei, nr. 1

Radu TinuData şi locul naşterii: 26 septembrie 1949, în localitatea Borcea, CălăraşiPrenumele părinţilor: Ion si Elena.Studii: Facultatea de Drept şi Cursul postuniversitar (1 an), specializarea drept internaţional, cetăţenia română.Domiciliu: Timişoara, Strada Tuşnad, nr. 8.Până la 22 decembrie 1989, adjunct al şefului Securităţii Judeţului Timiş, maior.Corpodeanu Ion Data şi locul naşterii: 3 octombrie 1944, Orăştie, jud. Hunedoara.Prenumele părinţilor: Ioan şi Teodora.Până la 22 decembrie 1989, adjunct al şefului Miliţiei Judeţene Timiş, cu gradul de lt.-colonel. Domiciliu: Timişoara, Strada Leontin Sălăjan, nr. 32. Studii: Facultatea de Drept şi cursul postuniversitar de Drept penal şi Criminologie.

Ciucă ValentinData şi locul naşterii: 12 iunie 1948 în Timişoara.Prenumele părinţilor: Nicolae şi Maria.Studii: absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice.Domiciliu: Timişoara, Str. Vasile Cârlova, nr. 9A.Până la 11 ianuarie 1990, şef al Serviciului de asigurare tehnico-materială şi financiară din Inspectoratul Judeţean Timiş al Ministerului de Interne, gradul de căpitan.

Baciu IonData şi locul naşterii: 30 noiembrie 1937, Bucureşti.Prenumele părinţilor: Ion şi Ana.Domiciliul în Bucureşti, Str. Nicolae Constantinescu, nr. 11.

4

Studii: Facultatea de Drept, Şcoala Militară de Ofiţeri de Miliţie, absolvită în anul 1960. Până la data de 8 ianuarie 1990, şeful Direcţiei Miliţiei Economice din Inspectoratul General al Poliţiei.

Veverca IosifData şi locul naşterii: 27 august 1950 în Lăpuşnicel, jud. Caraş-Severin,Prenumele părinţilor: Carol şi Maria.Domiciliu: Timişoara, Str. Sibiu, nr. 17. Cetăţenia română.Studii militare: Şcoala de Ofiţeri de Miliţie Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti.Până la data de 22 decembrie 1989 a fost ofiţer de Judiciar, în cadrul Serviciului Judiciar al Miliţiei Judeţene Timiş, cu gradul de maior.

Avram GheorgheData şi locul naşterii: 22 aprilie 1949 la Silagiu, jud. Timiş. Prenumele părinţilor: Petru şi Ana. Studii: Facultatea de Drept şi cursuri postuniversitare.Domiciliu: Timişoara, B-dul Dâmboviţa, bl. T4, ap. 7. Cetăţean român. Până la data de 11 ianuarie 1990, ofiţer, cu gradul de maior în cadrul Serviciului Judiciar din Poliţia Judeţului Timiş.

Preda LaurenţiuData şi locul naşterii: 6 iulie 1955 în municipiul Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Prenumele părinţilor: Stanciu şi Ana. Domiciliu: Lugoj, Str. Cernei, nr. 14, jud. Timiş.Studii: militare: Şcoala de Ofiţeri Activi de Miliţie; civile: Facultatea de Drept.Până la 1 ianuarie 1990, a fost încadrat ca ofiţer operativ în cadrul Biroului judiciar al fostei Miliţii Municipale Timişoara, cu gradul de căpitan.

Mişea EugenData şi locul naşterii: 19 septembrie 1950, comuna Cujmir, jud. Mehedinţi.Prenume părinţi: Gheorghe şi Maria. Studii: Facultatea de Drept. Până la data de 11 ianuarie 1990, şef al Biroului Judiciar din cadrul Poliţiei Municipiului Timişoara.Domiciliu: Timişoara, Str. Mureş, nr. 121, sc. A, ap. 5

5

Grui TiberiuData şi locul naşterii: 26 ianuarie 1953, comuna Beba Veche, jud. Timiş. Prenume părinţi: Aurel şi Emilia. Domiciliu: Timişoara, Str. Iosif Rangheţ, nr. 2. Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri de Miliţie şi absolvent al Facultăţii de Drept. Lucrător operativ la Biroul Judiciar al fostei Miliţii Municipale Timişoara, până la data de 10 ianuarie 1990, cu gradul de căpitan.

Peptan EugenData şi locul naşterii: 15 iunie 1957, Ergheviţa, jud. Mehedinţi. Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri. Lt.-major la Miliţia Judeţului Timiş. Ultimul grad, lt.-major.Prenume părinţi: Belizare şi Ana. Domiciliu: Timişoara, Str. Baba Dochia, bl. D14, ap.11.

Bucur ViorelData şi locul naşterii: 22 noiembrie 1950 în Timişoara. Prenume părinţi:Vincenţiu şi Ana. Studii: Şcoala de Ofiţeri de Miliţie, promoţia 1979. Cetăţenie română. Ofiţer cu gradul de căpitan în cadrul Serviciului Economic de la Poliţia Timişoara, până la data de 13 ianuarie 1990. Domiciliu: Timişoara, Str. Ion Luca Caragiale, nr. 4.

Ganciu GheorgheData şi locul naşterii: 12 aprilie 1930, Bucureşti. Prenume părinţi: Dumitru şi Maria. Studii: absolvent al Facultăţii de Drept. Până în iunie 1978 (când a fost scos) colonel în Ministerul de Interne. Din anul 1984, controlor la Administraţia Cimitirelor. Domiciliu: Bucureşti, Str. Munteniei, nr. 63, sector 1.

Iosef Emilian ZamfirData şi locul naşterii: 16 mai 1940 în Bucureşti. Prenume părinţi: Ion şi Cornelia. Studii: Facultatea de Drept. Ofiţer în cadrul Ministerului de Interne până în septembrie 1983 (când a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, pentru că sora lui s-a căsătorit cu un cetăţean străin). Încărcător-descărcător la două

6

întreprinderi din Bucureşti. De la 1 mai 1984, până la 13 ianuarie 1990, administrator la crematoriul uman. Domiciliu: Bucureşti, Aleea Vatra Dornei, nr. 6, sector 4.

Colonelul Cornel Bădoiu, preşedintele completului de judecată ( în continuare, P.C. ). Domnule procuror, domnilor apărători, dacă aveţi de formulat excepţii sau cereri.

Avocat al apărării ( în continuare, Av.ap. ): Domule preşedinte, voiam să aduc la cunoştinţa d-voastră şi a dlor judecători că în partea dispozitivă a actului de sesizare, în dreptul inculpatului Sima Traian, s-a omis a se trece faptul că acesta a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 223, alin. 3 din Codul Penal. Instanţa însă este legal învestită prin expozeu, rechizitoriu şi prin partea introductivă.A doua problemă, domnilor judecători, învederez instanţei ca persoanele vătămate să-şi valorifice pretenţiile materiale în faţa instanţelor civile.O a treia problemă referitor la probatorii… Daţi-mi voie să o ridic tot acuma…Citarea ca martor a plutonierului Mateiaş.

Av. ap.: Domnule preşedinte, socot că este necesar ca în acest proces să puneţi în discuţia onoratului reprezentant al procuraturii, extinderea procesului penal şi faţă de Ion Coman, comandantul unic al represiunii de la Timişoara şi a celor care, eventual, au făcut parte din comandament. Aceasta ne-ar pune pe noi în posibilitatea de a cerceta corect cazul, având în vedere şi faptul că cel care a fost comandantul represiunii de stradă, generalul Nuţă, a dispărut. Şi nu avem de unde centraliza datele. Sigur că d-voastră aveţi posibilitatea să dispuneţi audierea lor şi ca martori, însă după câte ştiu eu, legea penală ne dă posibilitatea, conform art. 320, 326 să solicităm extinderea procesului penal, să o puneţi d-voastră în discuţie reprezentantului Procuraturii. Ar fi soluţia procedurală optimă, am zice, în aceste condiţii.Av. ap.: Domnule preşedinte, şi noi vă rugăm să puneţi în vedere părţilor vătămate că se pot constitui în părţi civile până la citirea actului de sesizare, iar în ceea ce priveşte extinderea procesului penal, categoric că rămâne o chestiune de administrare a Procuraturii, singura învestită să extindă sau nu. Şi rămâne să discutăm, în raport de hotărârea Domniei sale, dacă îl vom solicita ca martor în proces.Av. ap.(altul): Aş dori să supun atenţiei Domniilor d-voastră o chestiune de procedură. Potrivit art. 324 Cod procedură Penală, v-aş ruga să puneţi şi în

7

discuţia colegilor mei, dacă pentru aflarea adevărului este util ascultarea separată a inculpaţilor.

Av. ap.(altul): Îl rog pe dl procuror să se pronunţe cu privire la cererea de extindere a procesului penal formulată de apărătorul inculpatului Atudoroaie Gheorghe.

Av. ap.(altul): D-le preşedinte, d-lor judecători, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane este un atribut esenţial al procurorului, exclusiv al procurorului în faza judecăţii. Consider şi eu, ca şi colegii mei, care asigură asistenţa juridică a inculpaţilor, că este deocamdată prematur a ne pronunţa, acest lucru putându-se face după începerea dezbaterilor în cauză. În al doilea rând, cu privire la audierea separată a inculpaţilor, sunt de acord cu cele propuse de apărător.

Avocaţii apărării inculpaţilor Macri, Deheleanu şi Bucur: D-le preşedinte, noi, din studiul dosarului, ne-am format convingerea că declaraţiile acestora nu se contrazic. Se pare că, în mod surprinzător, sunt 21 de inculpaţi arestaţi, dar nu există contradictorialitate între declaraţiile dânşilor. Aşa că părerea mea mi-o exprim prin aceea că, pentru operativitate şi pentru buna desfăşurare a dezbaterilor, apreciez că ascultarea lor poate avea loc împreună.

Avocatul lui Ciucă Valentin: Consider că este necesar nu numai în virtutea operativităţii desfăşurării acestui proces ca să fie ascultaţi împreună, dar şi pentru faptul că poate inculpaţii au de formulat întrebări şi cred că numai dacă sunt aici pot să le formuleze faţă de cei care îi audiază.Av. ap.: Vă rog să observaţi că se împart considerentele pentru care inculpaţii ar urma să fie audiaţi împreună, în două categorii. Primul argument se referă la aliniatul 1 din art. 324, care arată modalitatea primă pe care legiuitorul a avut-o în vedere (ascultarea fiecăruia dintre ei se face în prezenţa celorlalţi inculpaţi). Aliniatul 2 este ca un subsidiar care ar urma să fie, zic eu, luat în considerare numai dacă intervin alte considerente care să ducă spre interesul aflării adevărului. Or, noi considerăm că în interesul aflării adevărului este c inculpaţii să fie audiaţi în prezenţa tuturor. Fiecare dintre ei să fie audiat în prezenţa tuturor celorlalţi inculpaţi. Colegul care a luat cuvântul mai înainte v-a arătat două argumente practice. Toate instanţele şi, în primul rând, cred că Domniile voastre, Tribunalul Suprem o să faceţi acest lucru. După ce este interogat unul dintre inculpaţi, daţi

8

cuvântul apărătorilor, dar daţi cuvântul şi celorlalţi inculpaţi care sunt aici prezenţi, dacă nu cumva au o părere, să pună o întrebare cu privire la un aspect care ar putea să scape apărătorului respectiv. Iată deci un considerent practic! Un al doilea considerent practic arătat de antevorbitorul meu, procedura s-ar îngreuna deosebit de mult. Acestea, ceea ce am spus până acuma, ar forma cea de a doua categorie de argumente, argumentele de natură practică. Cel de text l-am arătat mai înainte. Urmează, după interogarea fiecărui inculpat, să citiţi toate interogatoriile în prezenţa tuturor inculpaţilor şi, după aceea, să reluăm posibilitatea ca ceilalţi inculpaţi care n-au participat la interogarea unuia dintre inculpaţi să înceapă să pună din nou întrebări. Iată deci că sunt considerente de text, sunt considerente de natură practică, toate acestea ducând la concluzia că inculpaţii este bine să fie audiaţi împreună, în auzul tuturor!

Avocatul lui Sima Traian: Să-mi fie iertată modestia, cunosc dosarul, nu am sesizat să existe nişte contradicţii esenţiale care, eventual, ar justifica ascultarea fiecărui inculpat în parte, ceea ce cred că ar duce la tărăgănarea cauzei. Socot că este necesar ca să fie ascultaţi împreună.

Inculpatul Atudoroaie Gheorghe: Vă rog să-mi permiteţi să vă informez că nu mi s-a prezentat materialul, deşi am semnat procesul-verbal, mi s-a spus că a doua zi va fi mai mult timp. Am făcut cereri repetate în scris şi verbal şi nu cunosc conţinutul pieselor din dosarul meu.

Preşedintele completului de judecată i-a întrebat pe inculpaţi dacă au primit câte un exemplar de pe rechizitoriu cu minimum trei zile înainte de data procesului. Răspunsul: în cor - a fost afirmativ.P.C.: S-au formulat mai multe cereri, de către d-l procuror două, în prealabil a făcut precizarea privitoare la trimiterea în judecată a inculpatului respectiv şi pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, aspect cu privire la care Instanţa a luat act, o cerere referitoare la rezervarea dreptului pentru părţile vătămate de a se constitui în părţi civile într-un proces separat, o alta pentru a fi audiat ca martor un subofiţer, Matiaş, şi alte două cereri formulate de apărătorul inculpatului Atudoroaie Gheorghe, privind extinderea procesului penal şi de un alt domn avocat, privitor la audierea separată a acestor inculpaţi. Cu privire la ele, Instanţa, după ce a deliberat, constată întemeiată cererea formulată de procuror şi rezervă dreptul persoanelor vătămate la acţiune civilă separată. Admite şi cererea de a fi audiat ca martor plutonierul Mateiaş, urmează să-i aflăm şi

9

prenumele. În ceea ce priveşte cererea de extindere a procesului penal, Instanţa o consideră a fi prematură , urmând ca, în raport de dezbaterile ce vor avea loc pe marginea probatoriului, d-l procuror să hotărască, potrivit legii. În ceea ce priveşte ultima cerere, referitoare la audierea separată, este o chestiune de atributul exclusiv al Instanţei şi, dacă vom aprecia dacă va fi necesar, vom proceda în consecinţă.

Se dă citire actului de sesizare al Curţii: Procuratura Militară Timişoara, prin rechizitoriul din 5 februarie 1990, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaţilor: Macri Emil, Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan, Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Ghircoiaş Nicolae, Atudoroaie Gheorghe, Radu Tinu şi Ciucă Valentin, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la genocid, prevăzută de art. 26, raportat la art. 357 alin.1 lit.a şi b, cu aplicarea dispoziţiilor art. 75, lit. a din Codul Penal; a inculpaţilor: Moraru Petre, Baciu Ion, Veverca Iosif, Avram Gheorghe, Preda Laurenţiu, Mişea Eugen, Grui Tiberiu, Peptan Eugen, Bucur Viorel, Ganciu Gheorghe şi Iosef Emilian Zamfir, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare la genocid, prevăzută de art. 361, alin. 2, combinat cu art. 357, alin. 1, lit. a si b şi art. 264, alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea dispoziţiilor art 75, lit. a, Cod Penal. Inculpatul Popescu Ion a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 35, alin.2 din Decretul 328/l966. Inculpatul Sima Traian şi pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 223, alin. 3 Cod Penal, iar inculpatul Ghircoiaş Nicolae şi pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242, alin.1 şi 3 din Codul Penal.

Se constată următoarele:În ziua de 22 decembrie 1989, poporul român a sfărâmat una din cele mai odioase dictaturi din istoria ţării, dictatura preşedintelui Ceauşescu Nicolae. Izvorâtă din nemulţumirea cetăţenilor, în condiţiile de degradare într-un ritm şi la proporţii intolerabile a tuturor structurilor sociale, politice, economice ale societăţii, Revoluţia, care a dus la prăbuşirea regimului dictatorial, a cuprins practic întreaga naţiune. Încă din luna noiembrie 1989, în rândul cetăţenilor din oraşul Timişoara au început manifestări deschise împotriva dictaturii ceauşiste. Aceste manifestări au culminat în zilele de 16 şi 17 şi următoarele din luna decembrie 1989, când masele populare au cerut în mod paşnic, dar hotărât, înlăturarea de la putere a lui

10

Ceauşescu şi a clanului său, demisia guvernului, instaurarea libertăţii şi democraţiei.

În scopul reprimării manifestaţiilor şi înăbuşirea Revoluţiei de la Timişoara, între altele, s-a constituit un comandament format din cadrele de conducere ale Securităţii şi Miliţiei Judeţene Timiş, precum şi din cele ale fostului Minister de Interne, deplasate în acest scop la Timişoara. Din acest comandament au făcut parte, printre alţii: Nuţă Constantin, Mihalea Velicu, inculpaţii Macri Emil, Popescu Ion, Sima Traian, Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Deheleanu Ion, Ghircoiaş Nicolae, Atudoroaie Gheorghe, Radu Tinu şi Corpodeanu Ioan, care deţineau funcţii de conducere în organele menţionate mai sus.

În ziua de 17 decembrie 1989, dictatorul, sprijinit de membrii fostului Comitet Politic Executiv, a hotărât reprimarea demonstraţiilor contra regimului, prin folosirea armamentului cu foc. Această hotărâre a fost transmisă prin organizarea unei teleconferinţe la toate judeţele. Inculpaţii, în seara şi în noaptea de 17 decembrie 1989, precum şi în zilele următoare, au luat măsuri de punere în executare a hotărârii dictatorului. În urma cercetărilor efectuate până în prezent, s-a stabilit că au fost omorâte 94 de persoane, 300 au fost rănite grav, iar 23 sunt dispărute. Menţionăm că la săvârşirea genocidului au participat, sub diferite forme, şi alte persoane care vor fi deferite justiţiei printr-un alt act de sesizare. Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii din cauză, s-au reţinut următoarele:

Nuţă Constantin, fost general-lt., adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, în ziua de 17 decembrie 1989, împreună cu un grup de colaboratori cu funcţii de conducere din fosta Miliţie, s-a deplasat la Timişoara cu misiunea de a organiza reprimarea manifestaţiilor antidictatoriale. În acest scop, după recepţionarea dispoziţiei dictatorului de a se trage cu arme de foc în manifestanţi, a preluat comanda directă a forţelor Ministerului de Interne care acţionau în oraş, dând ordine să se tragă în revoluţionari. A luat măsuri de organizare a opt dispozitive de luptă, dotate cu arme şi muniţie de război, care au fost amplasate în diferite puncte ale oraşului în care, din informaţii, rezulta că existau manifestaţii, iar, în funcţie de situaţii, dădeau ordin de deschidere a focului. La perioade scurte îl informa direct pe ministrul de Interne cu privire la măsurile luate şi primea noi dispoziţii. A organizat arestarea şi interogarea unor manifestanţi, a organizat sustragerea celor 40 de cadavre de la morgă, transportarea lor la

11

Bucureşti şi incinerarea în scopul de a li se pierde urma, pentru a nu se cunoaşte proporţiile masacrului de la Timişoara. Nuţă Constantin, după comiterea faptelor, a decedat, astfel că nu a mai putut fi audiat. Faptul că a condus direct represiunea sângeroasă din Timişoara rezultă din declaraţiile inculpaţilor din prezenta cauză. Prin activitatea desfăşurată, care a avut ca rezultat moartea şi rănirea gravă a numeroase persoane, Nuţă Constantin a săvârşit infracţiunea de genocid prevăzută de art. 357 lit. a şi b Cod Penal, pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale, întrucât făptuitorul a decedat.

Mihalea Velicu, fost general-maior şi adjunct al şefului Inspectoratului General al Miliţiei, împreună cu şeful său, Nuţă Constantin, s-a deplasat la Timişoara, contribuind nemijlocit, alături de acesta, la punerea în aplicare a ordinului de reprimare cu arme de foc a demonstranţilor. În acest scop, a participat la organizarea şi amplasarea în oraş a dispozitivelor de luptă ale Ministerului de Interne, cu ordin de a se trage în demonstranţi. A organizat reţinerea şi anchetarea brutală a unui număr mare de manifestanţi. A organizat dublarea celor opt dispozitive de luptă amplasate în oraş pentru a se asigura funcţionarea lor permanentă. În repetate rânduri, în timpul represiunii, s-a deplasat la dispozitivele de luptă din oraş pentru a se informa, dând ordine de a se manifesta fermitate. După comiterea faptelor, Mihalea Velicu a decedat, fără a mai putea fi audiat, dar vinovăţia sa rezultă din declaraţiile inculpaţilor Macri Emil, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ion, Ghircoiaş Nicolae şi Bucur Viorel. Prin activitatea sa, Mihalea Velicu a participat direct la reprimarea sângeroasă a demonstranţilor, ceea ce constituie infracţiunea de genocid, prevăzută de art. 357, lit. a şi b din Codul Penal. Întrucât făptuitorul a decedat, s-a dispus încetarea urmăririi penale.

Inculpatul Macri Emil, general-maior de Securitate şi şef al Direcţiei de Contrainformaţii Economice din Departamentul Securităţii Statului, împreună cu Nuţă Constantin, şef al Inspectoratului General al Miliţiei, a recepţionat hotărârea dictatorului, a transmis personalului din subordinea sa şi a trecut la punerea ei în executare. În acest scop, inculpatul a organizat culegerea de date informative de la locul manifestaţiei, din obiectivele economice şi locuinţe, prin trimiterea personalului de Securitate în rândurile demonstranţilor, întreruperea legăturilor telefonice interurbane şi internaţionale, interceptarea convorbirilor telefonice, filaj, instalarea unor microfoane în locuinţe şi unităţi economice, violarea corespondenţei etc.

12

A acţionat pentru izolarea populaţiei prin amplasarea unor dispozitive care să blocheze principalele căi de acces în oraş. A fost de acord cu înarmarea organelor de Securitate şi Miliţie cu arme şi muniţie de război. Ca urmare, în noaptea de 17 decembrie 1989 acestea, organizate şi conduse de Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu au acţionat în stradă prin folosirea armamentului împotriva demonstranţilor. A aprobat în ziua de 18 decembrie 1989 harta de dispunere a forţelor de Securitate, Miliţie şi Grăniceri în opt dispozitive în diferite zone ale oraşului, plan de luptă întocmit de Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu şi pus în aplicare în aceeaşi zi. A participat la acţiunea din noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 pentru a sustrage 40 de cadavre de la morga Spitalului Judeţean Timiş şi apoi pentru a fi transportate clandestin la Crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, unde au fost incinerate, însărcinându-l, în acest scop, pe Ganciu Gheorghe, fost colonel de Securitate şi care răspundea de crematoriu.Inculpatul Macri Emil a recunoscut că, din ordinul şefului fostului Departament al Securităţii Statului, în seara de 16 decembrie 1989, însoţit de o echipă operativă formată din cadre de conducere ale Securităţii, s-a deplasat la Timişoara, în scop de “a contribui prin măsurile specifice la clarificarea situaţiei create în acest municipiu şi la restabilirea ordinii, mai ales la identificarea persoanelor care s-au organizat pentru tulburarea ordinii publice, cât şi la identificarea acestora.A recunoscut, de asemenea, că a desfăşurat activităţile menţionate în starea de fapt până în ziua de 22 decembrie 1989. În declaraţia scrisă personal, inculpatul Macri Emil menţionează că, după audierea teleconferinţei, împreună cu colonelul Sima şi cu cei veniţi de la Bucureşti a întreprins o serie de măsuri, între care: întreruperea legăturilor telefonice interurbane şi a celor internaţionale, scopul fiind neproliferarea celor petrecute la Timişoara, în ţară şi în străinătate, asigurarea unor dispozitive sigure la intrările în oraşul Timişoara cu sprijinul Miliţiei, pentru a nu permite accesul străinilor la Timişoara, obţinerea a cât mai multe informaţii în legătură cu evoluţia situaţiei din zonă, atât de la informatori care mai puteau fi contactaţi, cât mai ales prin exploatarea mijloacelor de T.O. (tehnici operative), instalate la persoanele aflate în lucru. Declaraţiile inculpatului Macri Emil se coroborează cu cele ale coinculpaţilor Sima Traian, Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Atudoroaie Gheorghe şi ale lui Radu Tinu.Prin toate aceste activităţi desfăşurate, menite să descopere organizatorii revoltei, să izoleze populaţia oraşului, contribuind şi la constituirea

13

dispozitivelor de luptă, inculpatul Macri Emil a înlesnit represiunea sângeroasă, fapte ce constituie infracţiunea de complicitate la genocid, prevăzute de art. 26, raportat la art. 357, lit. a şi b din Codul Penal, cu aplicarea prevederilor art. 75, lit. a, din acelaşi cod, referitoare la săvârşirea faptelor de mai multe persoane împreună.

Inculpatul Popescu Ion a îndeplinit funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean Timiş al Ministerului de Interne. În scopul reprimării manifestaţiei din oraş a efectuat următoarele acte: în după-amiaza zilei de 16 decembrie 1989, la cererea fostului prim-secretar, a trimis la locul demonstraţiei 80 de ofiţeri şi subofiţeri echipaţi cu căşti, scuturi şi bastoane. În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989 a dispus reţinerea a peste 200 de persoane care manifestau paşnic. A făcut parte din comandamentul de reprimare a Revoluţiei, constituit pe linie de Securitate şi Miliţie în ziua de 17 decembrie 1989, precum şi din cel instituit la nivelul fostului Comitet Judeţean, coordonat de Ion Coman, pentru reprimarea brutală a populaţiei, a dispus înarmarea personalului din subordine cu pistolete, pistoale-mitralieră şi muniţie de război, dirijând forţele de Miliţie şi Securitate pentru reprimarea Revoluţiei, în perioada 16-22 decembrie 1989. După înlăturarea dictaturii, inculpatul a fugit în municipiul Oradea şi apoi în oraşul Beiuş, de unde, folosindu-se de autoturismul ginerelui său, căruia i-a falsificat numărul de înmatriculare, s-a îndreptat spre Ineu, localitate în care a fost reţinut. Inculpatul Popescu Ion a recunoscut activităţile desfăşurate în perioada 16-22 Decembrie 1989, în calitate de inspector-şef, şi anume că, atunci când au început manifestaţiile în oraş, a trimis forţe de Miliţie şi Securitate astfel: în municipiu, în diferite puncte erau alte unităţi, militari în termen de la trupele de Securitate din subordinea Inspectoratului, împreună cu lucrători de Miliţie din Timişoara. Aceste puncte de sprijin formate din militari în termen de la Securitate şi ofiţeri şi subofiţeri de Miliţie au fost trimise acolo din dispoziţia generalului Nuţă, care coordona toată activitatea. Recunoaşte că, în nopţile de 17 şi 18 decembrie 1989, în diferite zone ale oraşului a auzit rafale de arme de foc, dar pretinde că nu ştia cu ce fel de cartuşe se trăgea. În timp ce se afla la sediul fostului Comitet Judeţean de Partid, a aflat că la Catedrală au fost împuşcaţi şi copii de către trupele de Securitate. Din însemnările inculpatului, în agenda sa, în ziua de 16 decembrie 1989, rezultă, de asemenea, activităţile organizatorice desfăşurate de acesta pentru reprimarea demonstranţilor.Martorul maior Bolosin Traian a declarat că inculpatul Popescu Ion i-a dat planurile oraşului Timişoara, indicându-i locurile unde trebuie amplasate

14

forţele de intervenţie, iar lt.-major Sopon Vasile a declarat că la 17 decembrie 1989, între orele 14 si 15, i s-a transmis ordinul colonelului Popescu Ion să se deplaseze cu cele două blindate uşoare din dotarea trupelor de Securitate în Piaţa Operei. Faptele inculpatului Popescu Ion care, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat la uciderea populaţiei municipiului Timişoara şi vătămarea integrităţii fizice a acesteia, întruneşte elementele complicităţii la infracţiunea de genocid, prevăzute de art. 26, raportat la art. 357, alin. 1, lit. a şi b din Codul Penal, cu aplicarea art. 75, lit. a din acelaşi Cod şi ale infracţiunii prevăzute de art. 35, alin. 2 din Decretul nr. 328 / 1966.

Inculpatul Sima Traian, colonel de Securitate şi şef al Securităţii Judeţului Timiş, în scopul aducerii la îndeplinire a hotărârii fostului Comitet Politic Executiv, aceea de reprimare a Revoluţiei, începând cu ziua de 17 decembrie 1989 a făcut parte din comandamentul de Securitate condus de inculpatul Macri Emil şi a organizat activităţile pentru obţinerea informaţiilor necesare, în scopul menţionat, dispunând totodată antrenarea tuturor lucrătorilor din subordine în vederea identificării şi neutralizării liderilor care conduceau manifestaţiile. A furnizat comandamentului de Securitate toate datele primite de la subalterni şi a ţinut legătura permanent cu Nuţă Constantin, care coordona acţiunile de masacrare a populaţiei. A contribuit la acţiunea de ştergere a urmelor genocidului prin furtul şi incinerarea celor 40 de cadavre. Osebit, în locuinţa inculpatului, cu prilejul percheziţiei efectuate, s-a găsit suma de 515.500 lei, aparţinând fostului Departament al Securităţii Statului şi care era destinată, potrivit propriilor sale declaraţii, bazelor de lucru, cheltuieli operative şi recompensarea unor persoane care furnizau informaţii. Inculpatul, în loc să depună suma la C.E.C, a luat-o din unitate şi a dus-o acasă în scopul de a o însuşi. Inculpatul Sima Traian recunoaşte activităţile desfăşurate în timpul represiunii declarând, printre altele, că: “Am înţeles, la teleconferinţă, că urmează să luăm măsuri severe ordonate de dictator, ce instituise starea de necesitate, urmând să se ajungă chiar la situaţia de a se trage în manifestanţi, dacă aceştia nu vor înceta manifestaţiile.” Recunoaşte, de asemenea, că s-a ocupat şi de organizarea cercetării manifestanţilor reţinuţi şi a celor răniţi aflaţi în spitale şi că, în dimineaţa de 18 decembrie 1989, a fost informat că la Spitalul Judeţean se afla 58 morţi şi 92 răniţi. Mai declară că, dacă miliţienii au fost în dispozitivele de risipire a demonstranţilor, înseamnă că ei au tras. Inculpatul recunoaşte că suma de 515.500 lei, găsită la domiciliul său, a luat-o de la serviciu în ziua de 22 decembrie 1989, după căderea

15

dictaturii. Susţine că a dus banii acasă pentru a fi în siguranţă. Această ultimă susţinere nu poate fi luată în considerare, fiind evidentă intenţia de însuşire a banilor, în condiţiile în care era conştient că, după căderea dictaturii, foştii săi şefi nu vor mai fi în măsură să-i ceară justificarea lor.Faptele reţinute în sarcina inculpatului Sima Traian mai rezultă din declaraţiile coinculpaţilor Macri Emil, Teodorescu Filip şi Atudoroaie Gheorghe. Aceste activităţi ale inculpatului, prin care a înlesnit încercarea de reprimare a Revoluţiei, precum şi însuşirea sumei de 515.500 lei din fondurile unităţii în care era încadrat, constituie complicitate la infracţiunea de genocid, prevăzută de art. 26, raportat la art 357, al. 1, lit. a şi b din Codul Penal, cu aplicarea art.75, lit. a din Codul Penal şi respectiv infracţiunea de delapidare, prevăzută de art 223, alin. 3 din Codul Penal.

Inculpaţii Teodorescu Filip, colonel şi Anastasiu Gabriel, lt.-colonel , au îndeplinit funcţiile de locţiitor*…………………….[text lipsă, n.n.]. (continuare) cu grad de lt.-colonel şi Radu Tinu cu grad de maior, adjuncţi ai şefului Securităţii Judeţului Timiş. Inculpaţii au făcut parte din Comandamentul de Securitate pe linie operativă format la 17 decembrie 1989 şi condus de inculpatul Macri Emil. În scopul reprimării Revoluţiei, inculpaţii au organizat activitatea de obţinere de informaţii din rândurile manifestanţilor cu privire la modul de organizare al acestora, identificarea celor care au iniţiat şi condus demonstraţiile, precum şi a persoanelor străine implicate în aceste acţiuni. Astfel, inculpatul Radu Tinu, potrivit propriilor sale declaraţii, a făcut o împărţire a oraşului Timişoara în 14 zone în care a trimis câte 2 ofiţeri pentru a obţine datele menţionate, infiltrându-se personal în rândul manifestanţilor, în scopul menţionat. De asemenea, inculpatul, în ziua de 21 decembrie 1989, folosindu-se de datele furnizate de ofiţerii din subordine, i-a oferit ajutor inculpatului Macri Emil pentru organizarea unei acţiuni privind ocuparea prin forţă a sediului Operei din Timişoara şi capturarea organizatorilor şi lichidarea manifestaţiilor din oraş, acţiune care nu a mai avut loc, ca urmare a înlăturării dictaturii.

Inculpatul Atudoroaie Gheorghe, coordonând activitatea Serviciilor de Contrainformaţii Economice şi de Luptă Antiteroristă, a dispus trimiterea

*caseta 001, sfârşit

16

ofiţerilor de Securitate din subordine în obiectivele economice pentru a culege informaţii cu privire la starea de spirit a muncitorilor prezenţi la serviciu sau ieşirea în stradă a acestora pentru a protesta împotriva regimului dictatorial. Informaţiile obţinute au fost centralizate de inculpatul Anastasiu Gabriel, care coordona această activitate, şi predate inculpatului Teodorescu Filip, sinteza informaţiilor. Acesta, la rândul său, efectua, la nivelul întregului aparat de Securitate, o nouă prelucrare a datelor informative şi, pe baza lor, se luau măsuri pentru reprimarea populaţiei. Inculpatul Teodorescu Filip, la sfârşitul fiecărei zile, transmitea sinteza datelor informative lui Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, care coordonau acţiunile represive, precum şi la Departamentul Securităţii Statului. Inculpaţii Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Atudoroaie Gheorghe şi Radu Tinu, prin declaraţiile date la cercetări, au recunoscut că, în timpul încercărilor de reprimare a Revoluţiei de la Timişoara, au desfăşurat în sprijinul acestora represiuni, activităţi reţinute în starea de fapt.Faptele mai rezultă şi din declaraţiile co-inculpaţilor Macri Emil şi Sima Traian.Inculpaţii Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Atudoroaie Gheorghe şi Radu Tinu, prin activitatea desfăşurată, au ajutat şi înlesnit represiunea violentă din Timişoara, realizată prin uciderea şi rănirea gravă a unui mare număr de persoane, fapte care întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de genocid, prevăzută de art. 26, raportat la art. 357, alin. 1, lit. a şi b. din Codul Penal, cu aplicarea art. 75, lit. a din acelaşi Cod.

Inculpatul Deheleanu Ion, colonel, a îndeplinit funcţia de şef al Miliţiei Judeţului Timiş. În această calitate, în perioada 16-22 Decembrie 1989, a organizat şi condus acţiunile de reprimare a revoltei maselor populare contra regimului, prin trimiterea în stradă a personalului represiv din subordine. A făcut parte din Comandamentul format în urma hotărârii adoptate de dictator şi membrii Comitetului Politic Executiv, executând măsurile dispuse de Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, cu privire la uciderea şi rănirea gravă a demonstranţilor. A contribuit la organizarea în diferite zone ale oraşului a dispozitivelor de luptă contra maselor revoluţionare. A organizat sustragerea cadavrelor de la morga spitalului şi apoi transportarea la Bucureşti, desemnând echipajul de însoţire a autovehiculului. Prin declaraţiile date în cursul cercetărilor, inculpatul Deheleanu Ion a recunoscut activitatea pe care a desfăşurat-o, atât înainte, cât şi după ce a ascultat teleconferinţa organizată de dictator, în cadrul căreia

17

s-a ordonat să se tragă în demonstranţi, activitatea cu privire la constituirea dispozitivelor de luptă formate din cadre de Miliţie şi alte forţe, precum şi activitatea desfăşurată în legătură cu sustragerea de la morgă a celor 40 de cadavre şi transportarea lor la Bucureşti.Faptele inculpatului, constând în înlesnirea şi ajutarea regimului de dictatură pentru uciderea şi rănirea gravă a sute de persoane din municipiul Timişoara, constituie complicitate la infracţiunea de genocid, prevăzută la art. 26, raportat la art. 357, alin.1, lit. a şi b din Codul Penal, cu aplicarea art.75, lit.a, din acelaşi cod.

Inculpatul Corpodeanu Ion, lt.-colonel, a îndeplinit funcţia de locţiitor al şefului Miliţiei Judeţului Timiş. În perioada 16-22 decembrie 1989, a efectuat următoarele activităţi pentru reprimarea Revoluţiei din oraş.În ziua de 16 decembrie 1989 a participat, alături de alte cadre din conducere, la informarea personalului din subordine despre măsurile ce urmează a fi luate faţă de manifestanţi şi a verificat modul cum acestea au fost duse la îndeplinire.În ziua de 17 decembrie 1989 a transmis personalului din subordine ordinele dispuse de Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, în sensul înarmării lor şi folosirea armamentului împotriva demonstranţilor.În ziua de 18 decembrie 1989, s-a ocupat personal de constituirea, în diferite zone ale oraşului, a opt dispozitive de luptă, formate din ofiţeri şi subofiţeri înarmaţi, nominalizându-i pe fiecare în parte, informând totodată pe Mihalea Velicu despre situaţia privind reprimarea revoluţiei. În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, a coordonat şi a participat la sustragerea a 40 de cadavre de la morga Spitalului Judeţean Timiş, de unde apoi au fost transportate la Crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti.Inculpatul Corpodeanu Ion a recunoscut că a desfăşurat activităţile reţinute în starea de fapt, menţionând, între altele, că generalul Mihalea a dat ordin să se constituie opt dispozitive în oraşul Timişoara din cadre de Miliţie, dând denumirea celor opt dispozitive: “D1”la “D8”. Mai declară că, în ziua de 18 decembrie 1989, în jurul orelor 21-22, generalul Nuţă le-a ordonat să ridice de la morga Spitalului Judeţean Timişoara, sub comanda colonelului Ghircoiaş, cadavre într-o maşină, care să fie transportate la Bucureşti. Cu privire la operaţiunea de ridicare a cadavrelor, declară: “Colonelul Ghircoiaş şi dr. Golea, care au fost prezenţi tot timpul, indicau care anume cadavre să fie duse la autodubă”. Mai arată că operaţiunea de încărcare a cadavrelor s-a făcut prin stingerea luminii de pe perimetru, dispoziţie care a fost dată de colonelul Ghircoiaş.

18

Faptele mai rezultă din declaraţia inculpatului Deheleanu Ion, care arată că generalul Nuţă a dat ordin să fie transportate cadavrele la Bucureşti şi că lt.-colonelul Corpodeanu Ion a primit ordin direct de la Nuţă să se ocupe de încărcarea cadavrelor. Cu privire la constituirea celor opt dispozitive dispuse în oraş, declară că, după ce generalul Mihalea a cerut o situaţie cu miliţienii disponibili, de întocmirea acestei situaţii s-a ocupat locţiitorul său, lt.-colonelul Corpodeanu Ion.Activităţile desfăşurate de inculpat constituie complicitate la infracţiunea de genocid, prevăzute de art. 26, raportat la art. 357, alin. 1, lit. a şi b Cod Penal, cu aplicarea art. 75, lit.a din Codul Penal.Pentru înlăturarea în parte a urmărilor genocidului comis în Timişoara, Nuţă Constantin, în seara de 18 decembrie 1989, i-a convocat pe Mihalea Velicu şi inculpaţii Macri Emil, Teodorescu Filip, Sima Traian, Ghircoiaş Nicolae, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ion, cărora le-a transmis ordinul de a se ridica cadavrele de la morga Spitalului Judeţean Timiş şi de a le transporta la Bucureşti. Cu acest prilej, s-a stabilit ca inculpatul Ghircoiaş Nicolae, director al Institutului de Criminalistică din Inspectoratul General al Miliţiei, să coordoneze activitatea de selecţionare a cadavrelor ce urmau a fi ridicate, întrucât acesta cunoştea situaţia morţilor şi răniţilor; inculpatul Deheleanu Ion să asigure un autovehicul frigorific de mare tonaj; inculpatul Corpodeanu să desemneze ofiţerii de Miliţie care urmau să ridice cadavrele din morgă şi să le încarce în autovehicul. Conform planului stabilit, inculpatul Deheleanu Ion a luat legătura telefonică cu inginerul Rotariu Dan de la autobaza COMTIM, căruia i-a cerut să trimită la Inspectorat un autovehicul frigorific. Autovehiculul menţionat a fost condus, de la Inspectorat la morgă şi apoi la Bucureşti, de Ciucă Valentin, şeful Serviciului de Asigurare Tehnico-Materială şi Financiară din cadrul Inspectoratului Judeţean Timiş al Ministerului de Interne, cu precizarea că acesta a cunoscut scopul operaţiunii respective.Pentru ridicarea cadavrelor şi încărcarea lor în autovehicul, inculpatul Corpodeanu Ion i-a desemnat pe ofiţerii de Miliţie: Veverca Iosif, Avram Gheorghe, Mişea Eugen, Preda Laurenţiu, Grui Tiberiu şi Peptan Eugen, cărora le-a adus la cunoştinţă acest lucru. În jurul orelor 23, la sediul Inspectoratului a sosit autotrenul frigorific nr. 21 TM-2701, condus de şoferul Ciacă Dorel. De aici, conducerea autovehiculului a fost preluată de inculpatul Ciucă Valentin care, împreună cu inculpaţii Avram Gheorghe, Veverca Iosif şi Grui Tiberiu, s-a deplasat la morgă.

19

În ceea ce priveşte pe inculpaţii Preda Laurenţiu, Mişea Eugen şi Peptan Eugen, aceştia s-au deplasat la morgă cu un autoturism condus de inculpatul Corpodeanu Ion. La spital, inculpaţii Corpodeanu şi Ghircoiaş au mers la doctorul Golea Ovidiu, directorul Spitalului, căruia i-au cerut să deschidă morga pentru a o degreva de cadavre, cu precizarea că acestea urmează a fi depozitate într-un alt loc mai bun, pentru conservarea lor. Între orele 1,30 si 4,15, cei şase ofiţeri, desemnaţi de Corpodeanu Ion, au încărcat în autovehicul 40 de cadavre indicate de inculpatul Ghircoiaş Nicolae, care întocmise anterior situaţia morţilor.Pentru reuşita acţiunii şi pentru a nu fi descoperiţi de personalul medical, inculpaţii Corpodeanu Ion şi Ghircoiaş Nicolae au luat măsuri pentru întreruperea iluminatului din curtea spitalului. După terminarea operaţiunii, toţi inculpaţii, inclusiv autovehiculul cu cadavre condus de inculpatul Ciucă Valentin, s-au întors la Inspectorat. În jurul orei 5,00 autovehiculul, conform planului stabilit, a plecat spre Bucureşti, el fiind condus de şoferul Ciacă Dorel, care nu a ştiut natura încărcăturii şi scopul transportului, el fiind însoţit de inculpatul Ciucă Valentin. Pe traseu, autovehiculul a fost escortat de autoturismul Inspectoratului, Dacia 1300, nr.1 TM-236, condus de plutonierul adjutant Cocic Alexandru şi în care se aflau şi inculpaţii Preda Laurenţiu şi Peptan Eugen. După ce a intrat pe autostrada Piteşti-Bucureşti, autovehiculul a fost condus de inculpatul Ciucă Valentin, iar autoturismul a trecut în faţă. Potrivit înţelegerii, cele două autovehicule au fost aşteptate la KM 36 de o echipă de ofiţeri condusă de inculpatul Baciu Ion, şeful Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei. Aici, numerele de înmatriculare ale celor două autovehicule au fost înlocuite cu numere de Bucureşti, iar conducerea lor a fost preluată de echipa de ofiţeri din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei, care i-a îndrumat pe inculpaţii de la Timişoara să meargă la hotelurile „Astoria” şi „Cerna” din Bucureşti, unde li se rezervaseră camere. În cursul nopţii de 19 spre 20 decembrie 1989, cât şi a doua zi, cele 40 de cadavre au fost incinerate în Crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti, iar cenuşa a fost încărcată în patru tomberoane şi apoi aruncată într-o gură de canal de pe raza comunei Popeşti - Leordeni.Pentru incinerarea cadavrelor, Nuţă Constantin a luat legătura cu inculpatul Moraru Petre, colonel şi locţiitor al şefului Inspectoratului General al Miliţiei (căruia i-a spus despre transportul cadavrelor, iar operaţia de incinerare să se execute sub comanda sa directă, de către inculpatul Baciu

20

Ion, cu care vorbise în prealabil, cu precizarea ca întreaga activitate să se desfăşoare în deplin secret).Concomitent, inculpatul Macri Emil a luat legătura telefonic cu inculpatul Ganciu Gheorghe, fost ofiţer de Securitate şi care îndeplinea funcţia de controlor de cimitire, căruia i-a spus că va fi căutat de inculpatul Baciu Ion şi să execute tot ce-i va cere acesta. La rândul lor, inculpaţii Ganciu Gheorghe şi Baciu Ion au mers la inculpatul Iosef Emilian Zamfir, fost ofiţer de Miliţie şi care îndeplinea funcţia de administrator al crematoriului, care s-a declarat de acord cu incinerarea cadavrelor.Anterior incinerării cadavrelor, inculpatul Baciu le-a cerut muncitorilor Mititelu Mihai, Bocioaca Ştefan Nicolae, Câmpean Gligor, Iordan Gheorghe şi Zimbroianu Gheorghe să semneze un angajament, în sensul să păstreze secretul acestei operaţiuni, remunerându-i cu câte 2000 lei fiecare.În timpul incinerării, inculpatul Baciu Ion, prin ofiţerii de la Miliţia Economică, asigura paza crematoriului. Toate activităţile de incinerare a cadavrelor au fost coordonate de inculpatul Moraru Petre, care a raportat lui Nuţă Constantin şi inculpatului Macri Emil executarea misiunii ordonate.După ce autotrenul a fost adus în Timişoara, acesta a fost spălat în grădina agrozootehnică a Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne şi apoi restituit unităţii.Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpaţii Veverca Iosif, Avram Gheorghe, Preda Laurenţiu, Mişea Eugen, Grui Tiberiu, Peptan Eugen, Ciucă Valentin, Moraru Petre, Baciu Ion, Iosef Emilian Zamfir şi Ganciu Gheorghe au recunoscut faptele comise în legătură cu scoaterea cadavrelor din morgă, încărcarea lor în autoizotermă, transportarea lor la crematoriul din Bucureşti şi incinerarea acestora, recunoaşteri ce se coroborează în totalitate în ceea ce priveşte modul în care s-au desfăşurat aceste activităţi şi participarea fiecăruia. În apărarea lor, inculpaţii care au avut calitatea de militari îşi manifestă regretul că au executat acest ordin odios (între ghilimele), cum declară Baciu Ion, susţinând că nu au avut posibilitatea să refuze executarea ordinului. Această apărare nu poate fi luată în considerare decât în circumstanţiere, deoarece în legislaţia noastră penală executarea ordinului nu constituie o împrejurare care apără de răspunderea penală în cazul în care se comite o infracţiune. Inculpaţii Ganciu Gheorghe şi Iosef Emilian declarau în apărare că nu şi-au dat seama decât în momentul aducerii cadavrelor la crematoriu că acestea vor fi incinerate fără forme legale. Împrejurare care nu-i apără de

21

răspunderea pentru favorizare la genocid, având în vedere că toate cele 40 de cadavre erau împuşcate cu arme de foc.Faptele mai rezultă din depoziţiile martorilor: Gancea Dorel, Rotaru Dan, plutonierul Cocsiş Alexandru, Golea Ovidiu Sorin, Crişan Traian, Iliev Marius Xenopol, Carabetin Simion, Ignat Mircea, Prodan Ilie, Zimbroianu Gheorghe, Mititelu Mihai, Pocioacă Nicolae, Câmpean Gligor, Iordan Gheorghe, Petac Marinela Mariana şi Gilovan Stela.Faptele inculpaţilor Ciucă Valentin, Veverca Iosif, Avram Gheorghe, Preda Laurenţiu, Mişea Eugen, Grui Tiberiu şi Peptan Eugen de a sustrage, în urma genocidului comis la Timişoara, 40 cadavre din morgă în scopul zădărnicirii urmăririi penale contra autorilor infracţiunii menţionate, precum şi ale inculpaţilor Moraru Petre, Baciu Ion, Ganciu Gheorghe şi Iosef Emilian Zamfir de a incinera cadavre în acelaşi scop, întrunesc elementele infracţiunii de favorizare la infracţiunea de genocid, prevăzută de art.361, alin. 2, raportat la art. 357, alin.1, lit. a şi b din Codul Penal, combinat cu art. 264, alin. 1 Cod Penal cu aplicarea art. 75, lit. a, din acelaşi cod.Pentru Moraru Petre s-a încetat urmărirea penală, întrucât făptuitorul a decedat. Inculpatul Ghircoiaş Nicolae, director al Institutului de Tehnică Criminalistică din Inspectoratul General al Miliţiei, a făcut parte din comandamentul instituit pentru reprimarea Revoluţiei. A verificat periodic situaţia morţilor şi răniţilor, întocmind situaţii centralizatoare zilnice pe care le-a prezentat lui Nuţă Constantin, iar acesta lui Coman Ion. Pe baza datelor furnizate de el, s-a hotărât incinerarea cadavrelor şi distrugerea evidenţelor din spital. În ziua de 19 decembrie 1989 a ridicat registrele de internare a răniţilor şi de evidenţă a morţilor pe care apoi, în ziua de 22 decembrie 1989, le-a distrus. A participat la sustragerea cadavrelor. Inculpatul Ghircoiaş Nicolae a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, recunoaşteri ce se coroborează cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi.Singura apărare pe care şi-o formulează inculpatul este că tot ceea ce a făcut, a făcut din ordin. Această împrejurare nu-l apără de răspundere penală, mai ales că distrugerea documentelor de la spital a realizat-o după ce generalul Nuţă, care îi dăduse ordinele, a fugit, iar regimul dictatorial a căzut. Toate aceste fapte, prin care a ajutat şi înlesnit săvârşirea genocidului, constituie complicitate la infracţiunea de genocid, prevăzută de art. 26, raportat la art. 353, alin. 1, lit. a şi b din Codul Penal, cu aplic. art. 75, lit. a

22

din Codul penal, iar cea de distrugere a actelor medicale, infracţiunea prevăzută de art. 242, alin. l şi 2 din Codul Penal.

Inculpatul Bucur Viorel, căpitan de Miliţie la Serviciul Economic al Miliţiei Judeţene, în perioada 17-22 decembrie 1989, aflându-se la dispeceratul comandamentului condus de Nuţă Constantin, a luat cunoştinţă în mod nemijlocit de acţiunile desfăşurate de acesta şi Mihalea Velicu, precum şi de rezultatul represaliilor din Timişoara. După răsturnarea, la 22 decembrie 1989, a dictaturii ceauşiste, i-a ajutat pe Nuţă Constantin şi pe Mihalea Velicu să părăsească oraşul, transportându-i cu un autoturism Aro până în localitatea Moraviţa.Întrucât nu exista posibilitatea de a părăsi judeţul, inculpatul i-a ascuns pe cei doi criminali la domiciliul mamei sale, de unde aceştia au plecat ulterior la aeroport.Prin declaraţiile date, inculpatul Bucur Viorel a recunoscut că, după fuga dictatorului, i-a condus pe generalii Nuţă şi Mihalea, la cererea acestora, cu un autoturism condus de plutonierul Mateiaş în diferite locuri, pentru a putea scăpa din Timişoara şi a lua legătura telefonică cu Bucureştiul… Că i-a dus pe cei doi generali la domiciliul mamei sale, iar de acolo au plecat la aeroport.Martorul plutonier Mateiaş Miron declară că în ziua de 22 decembrie 1989 i-a transportat cu maşina pe generalii Nuţă şi Mihalea de la Inspectorat la frontieră, la domiciliul mamei căpitanului Bucur şi apoi la aeroport. Pe parcurs, a fost dirijat de căpitanul Bucur pentru a se evita coloanele de manifestanţi. Faptele inculpatului Bucur Viorel, care i-a ajutat pe cei doi inculpaţi să părăsească Timişoara, pentru a zădărnici urmărirea penală, constituie infracţiunea de favorizare la genocid, prevăzută de art. 361, alin.2, raportat la art. 357, alin.1, lit. a şi b, combinat cu art. 264, alin.1, din Codul Penal.*

03 martie 1990, începutul audierii generalului Macri.

Presa locală şi centrală, radio şi TV Bucureşti, radio Timişoara au fost prezente în sala de dezbateri.Curtea, în baza art. 324, alin. 2, din Codul de Procedură Penală, a hotărât audierea separată a inculpatului, general-maior în rezervă, Macri Emil.Av. Ap.: Baciu este trimis în judecată pentru favorizarea infracţiunii. Or, în

* caseta 002, sfârşit

23

ceea ce priveşte latura explicativă a rechizitoriului, se vorbeşte că a favorizat infracţiunea, ceea ce, evident, nu este în cadrul definiţiei din text. El poate să fie numai ca orice favorizator, numai să favorizeze unul sau mai mulţi infractori. V-aş ruga, înainte de a se trece la audierea inculpaţilor şi deci la formularea probatoriilor, să se precizeze care persoane au fost favorizate, ca să mă pot afla în cadrul textului lui 264 - favorizarea infractorului, şi nu a infracţiunii, care nu există în Codul nostru Penal. Ca să pot să ştiu să mă apăr şi să pun întrebări în legătură cu această infracţiune care mi se pune în sarcină.Procurorul : - D-le preşedinte, potrivit încadrării date în actul de acuzare şi a prevederilor, cadru privind definirea infracţiunii de favorizare a infractorului, se înţelege de la sine că este vorba de favorizarea infractorului, în condiţiile pluralităţii de infracţiuni. Atât. Alin. 2 din art. 361: Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc.

Audierea inculpatului Macri Emil

P.C.: -Vrem să ştim dacă cunoaşteţi învinuirile care vi se aduc. M.E.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Învinuiri care, în mare, constau în acelea că aţi organizat şi luat măsuri de punere în aplicare a hotărârii dictaturii ceauşiste de reprimare a manifestanţilor din municipiul Timişoara. Recunoaşteţi?M.E.: - Recunosc învinuirea. Nu este în totalitate riguros exact că am şi aplicat cele ordonate.P.C.: - În acest context, vă rog să ne redaţi, în esenţă, declaraţiile pe care ni le-aţi dat în faza de urmărire penală.M.E.: Încă din primul moment, când am fost ascultat prima oară, ascultarea a avut loc în data de 2 ianuarie 1990, în intervalul 22 decembrie - 2 ianuarie, nu am avut nici un fel de posibilitate să fac cuiva vreo relatare sau vreo mărturisire, întrucat nimeni nu…P.C.: - Vă rog să nu ne pierdem în amănunte inutile. Treceţi direct la subiect. M.E.: Am declarat că am fost trimis aci de generalul Vlad, fost general, pe atunci fost şef al Departamentului Securităţii Statului, în dimineaţa zilei de 17 decembrie pentru ca, împreună cu un colectiv de ofiţeri din departament, neconstituiţi în vreun comandament, eu fiind şeful lor prin faptul că eram mai mare în grad şi mai mare în funcţie, în vederea sprijinirii Securităţii Judeţene, în clarificarea împrejurărilor ce au determinat mişcări determinate de evacuare a pastorului Tőkés, având ca scop identificarea organizatorilor

24

acţiunilor care au avut loc cu acest prilej şi, mai ales, aceasta a fost misiunea pe care noi am primit-o la plecare, identificarea elementelor destabilizatoare trimise în afara hotarelor ţării.Misiunea noastră principală era aceea de a identifica persoane trimise dinafara hotarelor ţării, cu sarcina ca, pe fondul situaţiei create, să amplifice destabilizarea. Aceasta a fost misiunea noastră, ordonată de fapt numai mie. Ulterior şi pe celelalte linii de muncă li s-au transmis aceleaşi ordine ca, împreună cu cei de aci de la Timişoara, să acţionăm în vederea identificării acestor persoane. Ni s-a şi spus că undeva, dintr-o ţară europeană, au fost pregătiţi fugari români trimişi aici la Timişoara, cu o asemenea sarcină. În vederea realizării acestui scop, s-a organizat activitatea de culegere de informaţii, aşa cum se menţionează şi în actul de acuzare. Culegere de informaţii, folosindu-se toată gama de mijloace şi metode specifice serviciilor de informaţii şi contrainformaţii, învederate în act, nu vreau decât să le punctez, aşa cum erau ele folosite atunci, şi anume: agentura, tehnica operativă, filaj, investigaţii, control secret al corespondenţei.Aş vrea, în legătura cu această gamă şi mijloace operative specifice muncii de contrainformaţii, să vă învederez că toate erau reglementate prin ordine şi instrucţiuni, deci nu erau invenţii ale noastre, ale mele, în mod special pentru Timişoara. Ele se găsesc, sunt la Inspectorat. Pentru ascunderea, dacă doriţi, a caracterului anticonstituţional a unora dintre ele, acestea erau introduse în categoria documentelor strict secrete de importanţă deosebită şi ca atare divulgarea sau pierderea lor, ştiţi bine că constituiau infracţiuni, şi pentru aceasta, au mai fost şi situaţii când unii dintre cei care le-au divulgat au fost traşi la răspundere penală. Aceasta era una din problemele pe care voiam să le subliniez. A doua problemă pe care vreau s-o subliniez este că, în tot acest interval, nici duminica şi nici ulterior celorlalte zile, nu am obţinut informaţii cu privire la scopul pentru care noi am fost trimişi aci. De altfel, prima informaţie scrisă, transmisă de la Departament, a fost marţi de dimineaţă, a doua miercuri şi a treia joi. Numai generalului Vlad, nimănui altcuiva nu am transmis informaţii pe care le-am obţinut prin mijloacele despre care am amintit mai înainte. În nici una din aceste informări, n-am făcut referiri la faptul că am identificat vreun agent străin ajuns aci în judeţ şi nici despre persoanele care au organizat şi condus acţiunile de aci de la Timişoara. Motiv pentru care, atât marţi cât şi în zilele următoare, am fost serios atenţionat pentru lipsa de eficacitate a măsurilor întreprinse la Timişoara. Deci, repet încă o dată, din informaţii, ele pot fi găsite la Departament, aci

25

nu cred să mai fie, pentru că în ziua în care (respectiv 22 decembrie) au venit revoluţionarii la Inspectorat ele erau pe masă şi au fost luate.Asta este în ceea ce priveşte informaţiile pe care le-am obţinut şi modul în care ele au fost transmise. Vă raportez de pe acum că nici ulterior, respectiv după ce a venit Nuţă, nu i-am transmis acestuia nici un fel de informaţii şi, de fapt, nici n-am avut faţă de el nici un fel de subordonare.A doua problemă pe care aş dori să v-o raportez se referă la acuzaţia care mi s-a adus, că în ziua de duminică, 17 decembrie, am ordonat înarmarea efectivelor şi trecerea lor la reprimare. Cred că e posibil să fie o neînţelegere. O neînţelegere determinată de faptul că duminică nu s-a transmis un asemenea ordin şi probabil se referă la ordinul dat pentru înarmarea celor care făceau parte din sistemul de pază, în vederea apărării unităţii. În unitate deja se instituise situaţia nr. 3, situaţia cea mai deosebită, când întregul efectiv era obligat să stea în cazarmă şi să acţioneze pentru apărarea ei. Prevederile sunt înscrise în Ordinul nr. 230/1971.Vreau să vă declar cu toată răspunderea că nici un ofiţer de securitate nu a primit ordin să acţioneze înarmat împotriva demonstranţilor. Nici duminică şi nici în zilele care au urmat între duminică şi vineri, până când a învins Revoluţia. De altfel, cu privire la ziua de duminică, aş vrea să vă declar că, până după orele 18, chiar 19, în municipiul Timişoara nu s-a folosit armament.Legat de ziua de duminică, vreau să vă relatez că, în jurul orei 16, poate chiar 16,30, m-am trezit în biroul în care mă aflam, birou care aparţinea şefului Securităţii, cu un grup de generali de la Ministerul Apărării Naţionale. Printre aceştia, pot să vi-i enumăr pe: generalul Guşe, pe atunci şef al Marelui Stat Major al Armatei şi prim-adjunct al ministrului Apărării, generalul Stănculescu, pe atunci şef al Departamentului Înzestrării Armatei şi tot prim-adjunct al ministrului Apărării, generalul Chiţac, pe atunci, după câte ştiu, şeful Comandamentului Armei Geniu-Chimic, încă un general, nici acum nu ştiu cum îl cheamă, presupun că era vorba de comandantul Armatei de la Craiova, presupun însă, nu ştiu, am făcut declaraţii atunci, în primele zile, şi un colonel cu epolet negru, pe care, de asemenea, nu ştiu cum îl cheamă. După intrarea acestora în biroul în care mă aflam, au intrat doi ofiţeri, respectiv şeful Securităţii de aci, colonelul Sima şi colonelul Teodorescu, care veniseră cu mine de la Bucureşti. Şi m-a întrebat: “Unde este Coman?” (bineînţeles, folosindu-se vocabularul consacrat etapei în care ne aflam). Le-am spus: “Nu ştiu! Poate fi la partid…” La auzul acestora au vrut să iasă. În momentul în care au vrut să plece, eu le-am spus: “Aveţi grijă cum şi pe

26

unde vă duceţi, pentru că la Divizie, din câte ştiu, sunt demonstranţi. În faţa Diviziei.”(Cred că în Piaţa Libertăţii, nu sunt localnic şi nu ştiu, nu pot să vă relatez exact locul.) Ceea ce vă relatez exact este ceea ce s-a întâmplat în biroul în care mă aflam. Auzind aceasta, generalul Guşe, foarte nervos, a zis: “Nu-i nimic, vom ieşi cu tancurile şi-i vom zdrobi. “A pus mâna pe telefon şi a vorbit cu cineva. Iarăşi păcătuiesc, că nu ştiu cu cine. Dar, conţinutul convorbirii acesta este, pe care vi-l declar. Şi l-a întrebat dacă sunt demonstranţi şi i-a spus că “da”, i-a făcut reproşuri: “De ce n-a ieşit cu tancul şi să învârtească turela şi să-i facă ţăndări? “ Şi l-a întrebat dacă paza este înarmată. Primind probabil răspunsul că nu este înarmată, nu este dotată cu muniţie de război, i-a ordonat să o doteze imediat cu muniţie de război şi în cazul în care demonstranţii forţează intrarea în unitate, să folosească armele împotriva lor. În timp ce generalul Guşe avea această convorbire, generalul Stănculescu, pe care-l cunoşteam mai demult, dintr-o serie de acţiuni comune, pe un ton calm, mi-a relatat că s-au dat ordine ca unităţi militare din alte garnizoane: Lipova, Buziaş, Lugoj, parcă şi Ineu, au fost puse în mişcare cu direcţia Timişoara, pentru a participa la acţiunile de restabilire a ordinii din acest oraş. După încheierea convorbirii de către Guşe, toţi aceşti generali au ieşit.Vă rog să reţineţi că acest dialog s-a petrecut înainte de a avea loc acea teleconferinţă de tristă amintire (pe data de 17 decembrie, orele 16,30).Nici nu ştiam că ei veniseră cu avionul şi că cu acelaşi avion venise şi Nuţă. El se afla la un etaj mai jos, nu a fost prezent la această întâlnire dintre mine şi grupul de generali la care mă refeream.După circa o jumătate de oră, generalul Nuţă m-a anunţat că suntem chemaţi la Coman, la fostul Comitet Judeţean de Partid. Împreună cu el şi cu şeful Miliţiei, colonelul Deheleanu, am plecat la fostul Comitet Judeţean de Partid. Acolo erau pregătiţi toţi pentru a asculta teleconferinţa. Personal, nu am intrat în sala de conferinţă, am rămas într-o antecameră situată între biroul unde lucra fostul prim-secretar şi sala în care aveau loc şedinţele biroului cu colonelul Deheleanu. Uşa era însă deschisă. Am auzit conţinutul teleconferinţei, am auzit ordinul dat de dictator cu privire la reprimarea celor care, în limbajul folosit de el tulburase ordinea şi liniştea oraşului Timişoara şi am auzit, la un moment dat, solicitarea de a discuta direct cu unul din generalii pe care i-a trimis împreună cu Coman la Timişoara. Se transmisese ordinul de a se trage în demonstranţi, ordin dat de către dictator. N-aş putea să relatez dacă cu somaţie sau fără somaţie.P:C.: - Să înţelegem că era un ordin ferm sau lasă loc de interpretări?

27

M.E.: - După părerea mea, era un ordin foarte ferm. Foarte ferm şi foarte categoric. O să vedeţi din cele ce urmează, privind poziţia lui Coman, care a răspuns la cererea de a se discuta direct la teleconferinţa cu unul dintre generalii trimişi aici. O chemare către un, n-a nominalizat persoana, a cerut să discute direct cu unul din generalii cu care a plecat Coman de la Bucureşti. Nefiind prezent nici unul, Coman i-a comunicat că generalii sunt la Divizie, că în ce-l priveste, a înţeles exact ordinul şi l-a asigurat că el va fi prompt la punerea ordinii în această localitate. La scurt timp după asta, cineva a anunţat acolo unde se găseau generalii şi a venit la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, generalul Stănculescu. Care, din câte ştiu, a şi rămas acolo permanent, pe toată perioada, până când a plecat de la Timişoara. S-a încheiat teleconferinţa, Ion Coman nu a spus nimic şi am plecat împreună cu generalul Nuţă la Inspectorat. Pe drum, generalul Nuţă ne-a spus: “În noaptea asta noi n-avem de făcut nimic. Lasă-l pe generalul Guşe, ştie el ce face. El va asigura ca până mâine dimineaţă să fie ordine, astfel încât dictatorul să poată pleca liniştit în Iran.” Întors la Inspectorat, eu m-am dus la şeful Securităţii, iar el s-a dus în cabinetul fostului şef al Inspectoratului. Nu am întreprins nici un fel de alte măsuri, decât cele luate până atunci, cu privire la căutarea de informaţii. Nu am informat pe nimeni despre conţinutul teleconferinţei, întrucât nu era nevoie s-o fac, deoarece toţi cei care s-au aflat la Inspectorat, respectiv şeful Securităţii, Teodorescu, chiar şi generalul Diaconescu, adjunctul procurorului general, care se găsea şi el aici, ascultaseră la noi, la Inspectorat, la pupitrul tehnic, întreaga teleconferinţă, deci nu era nevoie să le transmit eu nici un ordin. În noaptea aceea, vă declar din nou, şi cu toată răspunderea, nici un ofiţer de securitate n-a primit ordin să iasă afară din Inspectorat şi să folosească armamentul împotriva demonstranţilor. Este însă adevărat că după primirea ordinelor date de dictator, după, probabil, măsurile luate de către generalii la care m-am referit, noaptea de 17 spre 18 decembrie a fost un adevărat vacarm, oraşul era efectiv asediat de armată. Toata noaptea am fost treaz. Am auzit, sigur n-am ieşit afară, dar s-a văzut că s-a tras cu toate tipurile de arme de infanterie. Abia dimineaţă am aflat că noaptea aceea s-a sfârşit tragic, cu aproximativ 60 de victime şi peste 200 de răniţi. În noaptea aceea nu am mai ieşit din cadrul Inspectoratului. Ce a făcut Nuţă, probabil n-o să mă credeţi, având în vedere brutalitatea lui, impulsivitatea lui ş.a.m.d.

28

Aproximativ în jurul orelor 12, i-a spus lui Deheleanu: “Dacă vei fi întrebat, să spui că sunt în dispozitiv.” Şi s-a culcat. Până dimineaţa n-a făcut absolut nimic. De altfel, o să vedeti din relatările mele mai departe, că Miliţia a fost înarmată abia a doua zi, în ziua de 18 şi atunci după-amiaza.Cam acestea sunt relatările pe care le pot face în legătura cu situaţia petrecută duminică, toată ziua şi duminică noaptea, până dimineaţa .Luni de dimineaţă, cam în jurul orei 8-8,30, tot prin generalul Nuţă, am fost anunţaţi că suntem din nou chemaţi la generalul Coman. Mă iertaţi că îi spun general, dar ştiţi bine, a fost şi ministru al Apărării. Bineânţeles că nu am întrebat dacă mă cheamă sau nu mă cheamă, ne-am dus la Coman. Deci, eram luni de dimineaţă. Intrând în biroul lui, l-am găsit pe el şi pe generalul Stănculescu. M-a întrebat dacă am ceva informaţii de raportat şi i-am spus că nu. Că pentru problemele pentru care am venit eu aici, în mod special, nu deţin nici un fel de informaţii, n-am identificat nici un agent străin. Iar în legătură cu situaţia din obiectivele economice, pentru care de fapt veniserăm, prezenţa la serviciu, luni de dimineaţă, fusese normală. El ne-a informat foarte pe scurt că băieţii, aşa i-a declarat el, şi-au făcut datoria, s-a restabilit ordinea şi ne-a spus că generalul Chiţac a folosit şi gaze. Ce fel de gaze, nu ştiu. Dar a folosit şi gaze,”cu bune rezultate” zicea el, aduse de la Sibiu. Atâta vă pot declara, mai mult nu. Dacă aş şti, aş face-o şi aş fi făcut-o şi pe parcusul anchetei. În acest moment, eu iniţial, nu am avut cunoştinţă, generalul Nuţă a scos din buzunar o hârtie cam de mărimea de doua ori A4, ulterior am văzut că era schiţa oraşului Timişoara, era o schiţă obişnuită, deci nu era o hartă militară, pe care erau însemnate, deci de data aceasta trec la a vă raporta ce s-a întâmplat cu acele dispozitive, de la 1 la 8, şi i-a raportat lui Coman că intenţionează să scoată aceste dispozitive în stradă, pentru menţinerea ordinii, pentru asigurarea respectării restricţiilor impuse de starea de necesitate şi, bineînţeles, tot el i-a spus, pentru a asigura apărarea avutului obştesc. E necesar să fac o paranteză: până la acea dată, în oraş avuseseră lor mari distrugeri. Valorile la acea dată nu le ştiam, ulterior le-am aflat, parţiale, nu ştiu dacă sunt exacte cele pe care le ştiam eu până la data de 22 . Generalul Stănculescu, uitându-se peste această schiţă, a chemat, de-acolo de unde se afla Guşe, un ofiţer de stat major care a venit cu o hartă militară, eu nu m-am uitat, nici nu sunt specialist în această materie, peste ea, s-au aşezat la masa de consiliu şi s-au pus de acord dispozitivele lui Nuţă, cu modul în care erau dispuse deja în Timişoara unităţile militare. În timp ce ei au definitivat această hartă, a intrat in birou procurorul general adjunct Diaconescu şi adjunctul ministrului Justiţiei, Nicolae Bracaciu.

29

Ion Coman a părăsit discuţiile cu cei doi generali şi cu maiorul de stat de major şi l-a întrebat pe Diaconescu dacă a pregătit condiţiile pentru judecarea persoanelor reţinute şi aflate în penitenciar. Era vorba, dacă-mi aduc aminte bine, de circa 700 de persoane, poate chiar mai bine. I-a raportat că „da”; şi că s-au luat măsuri pentru întocmirea formelor de trimitere în judecată. Bracaciu, răspunzând că este pregătit cu instanţele pentru a aştepta clienţii. Era vorba de trimiterea tuturor în judecată, la Decretul nr. 153/71 .P.C.: - Cine arestase numărul ăsta de persoane?M.E.: - Nu ştiu. Cei care au acţionat în stradă. A acţionat şi Armata, a acţionat şi Miliţia, au acţionat toate forţele folosite până la acea dată. Fără armament.P.C.: - Inclusiv organele de Securitate?M.E.: - Din câte ştiu, nu. Din câte ştiu. Eu nu ştiu. La auzul celor ce urmau să se facă, întrebările nu mi se adresaseră mie, am cerut permisiunea să raportez şi am spus că nu este, după părerea mea, indicat, că nu este normal să se procedeze în asemenea fel, acţiunea ar semăna a provocare şi că aveam senzaţia că la presiunea demonstranţilor toţi vor trebui puşi în libertate. Ceea ce s-a şi întâmplat, numai că, abia marţi seara. Nu s-a luat o hotărâre, întrucât a intrat în birou Ilie Ceauşescu şi noi, cei trei, respectiv eu, Diaconescu şi Bracaciu, a trebuit să ieşim afară. Diaconescu a plecat la Procuratură, cu Bracaciu am continuat discuţia şi am încercat să-l conving că nu e bine. Faptul că o asemenea măsură, până la urmă nu s-a luat, înseamnă că, pe undeva, intervenţia subsemnatului a fost corespunzător recepţionată.Am uitat să relatez, atunci când m-am referit la acţiunile Armatei, la o împrejurare care, cred că are importanţă, şi anume: Armata n-a avut nevoie de nici un fel de informaţii de la noi, de altfel nici nu ni le-a solicitat şi nici nu i le-am dat, întrucât şi-a adus aici toate forţele necesare, inclusiv pentru obţinerea informaţiilor. A dizlocat în Timişoara un Detaşament de agenţi ai Direcţiei de Informaţii a Armatei. De unde ştiu? Luni, oamenii muncii dintr-unul din obiective, cred că ELBA, au prins trei persoane considerate suspecte şi le-a predat ofiţerului de obiectiv, locotenentului sau căpitanului Ştef, de la Securitate. I-a adus la Inspectorat şi prin legitimare s-a stabilit că aparţin lui DIA. Era un ofiţer, un subofiţer şi un ostaş, aveau legitimaţii, aveau ordine de servici, erau înarmaţi şi comunicându-i lui Coman acest lucru, pe un ton oarecum de reproş, că iată, se recurg la astfel de provocări, mi-a confirmat că în oraş DIA are un detaşament puternic, el mi-a spus 50,

30

eu nu ştiu dacă erau 50 sau 100 şi să-i scuz pentru că probabil sunt lipsiţi de experienţă. Tot pentru obţinerea de informaţii, permanent în aer s-au găsit, timişorenii o ştiu, două-trei elicoptere care survolau oraşul şi aveau posibilitatea să vadă mişcările demonstranţilor.Reiau problema cu dispozitivele. După o aşteptare de câteva 5-10 minute, a ieşit generalul Nuţă şi a plecat la Inspectorat. La Inspectorat a convocat cadrele numai de Miliţie, ostaşii care au făcut parte din aceste detaşamente din trupele de Securitate, Miliţie şi de la Grăniceri, nu au fost convocaţi, foarte sumar, nu cred că a durat 5 minute, le-a transmis ordinul de a se deplasa în diferite puncte, nu s-a spus acolo unde, şi nici măcar cine. Treaba aceasta a făcut-o ulterior generalul Velicu, fără participarea mea.P.C.: - Repetaţi, vă rog, ultima idee, că nu s-a prins!M.E.: - După întoarcerea la Inspectorat, generalul Nuţă a convocat cadrele de Miliţie într-o şedinţă, cred că erau 80-90, şi cărora le-a adus la cunoştinţă faptul că vor face parte din dispozitivele din teren, împreună cu ostaşi, ordonându-le, în primul rând, şi vreau să fiu, mă rog, dacă pot fi crezut, să asigure ordinea, liniştea şi mai ales apărarea avutului obştesc grav prejudiciat până la acea dată.P.C.: - Ostaşii de unde erau?M.E.: -Din trupe de Securitate, Miliţie, după cum ştiţi, Miliţia avea la dispoziţie, pentru măsuri de ordine şi pază în oraş, formaţiuni din Trupele de Securitate şi de la Trupele de Grăniceri, care la acea dată erau în subordinea Ministerului de Interne. Era vorba de două plutoane: două plutoane dintr-o parte, două plutoane din altă parte. Au fost constituite în 8 detaşamente, fiecare având 10 cadre şi 10 militari în termen. Şi care au fost trimişi în teren.P.C.: - Vreun ofiţer de Securitate avea sarcina să fiinţeze pe lângă astfel de detaşamente?M.E.: - Nu, domnule preşedinte, nici un ofiţer de Securitate n-a fost inclus în aceste detaşamente şi n-a avut sarcina să lucreze pe lângă ele.După, eu am asistat la cele spuse de Nuţă. Nuţă le-a spus, zic eu, după lege, ceea ce le-a zis, să fie fermi, să fie categorici, în cazul în care se impune folosirea armamentului, aci vă pot face precizarea, să o facă cu respectarea legii, şi nu înainte de a-i cere aprobarea.P.C.: - Nuţă a ordonat să se tragă, sau nu?M.E.: - A ordonat să se tragă, dar cu respectarea legii şi după ce i se cere aprobarea. El avea legătura cu toate aceste dispozitive.P.C.: - Cu respectarea legii în ce sens?

31

M.E.: - Cu respectarea legii, în cazul în care se impune folosirea armei.P.C.: - Şi dvs. când credeţi că s-ar fi impus folosirea armei?M.E.: - În cazul în care prindea pe cineva că fura, că distruge, că nu se supune la somaţiile făcute.P.C.: - Deci dvs. aţi fost de acord cu această hotărâre sau cu această transmitere de ordin?M.E.: - Nu m-a întrebat nimeni dacă sunt sau nu sunt de acord cu hotărârea respectivă.P.C.: - Aţi luat atitudine vis-à-vis de transmiterea acestui ordin, o atitudine contrară ordinului care s-a dat?M.E.: - Nu.P.C.: - Bine, continuaţi.M.E.: - Din momentul… din acest moment, personal nu am mai avut nici un contact cu aceste dispozitive, nu cunosc modul în care şi-au desfăşurat activitatea şi ce anume au făcut în teren. Ele au rămas în teren, din câte ştiu eu, până marţi de dimineaţă, în jurul orei 8 sau 9, când coloanele de demonstranţi din obiectivele industriale au început să iasă în stradă şi când a fost necesară, nu ştiu din al cui ordin, retragerea lor. Asta este în ceea ce priveşte dispozitivele. Personal, nu ştiu ca aceste dispozitive să fi tras în demonstranţi, nu ştiu eu. Dacă din anchetă rezultă, mă rog, este o altă treabă, în ce mă priveşte nu ştiu şi nici nu am fost prezent în nici o împrejurare când Nuţă a avut contactul direct cu aceste dispozitive.O ultimă problemă care doresc să v-o relatez se referă la cadavre. Luni seara, cred că era în jurul orei 6,00 - 6,30, nu este riguros exact, că Nuţă nu m-a convocat nici pe mine, nici pe ceilalţi de la Securitate, pentru a discuta o asemenea problemă, eu m-am dus în birou să-l întreb dacă ştie că la un CAP se dăduseră foc, undeva aci în jurul Timişoarei. Intrat în birou, era Nuţă, Velicu, Deheleanu, Tudor Stănică, Ghircoiaş şi adjunctul procurorului general, Diaconescu. Când am intrat în birou şi i-am spus despre acel incendiu, m-a întrebat dacă ştiu de cine aparţine crematoriul din Bucureşti. Şi i-am spus, „nu”, dar pot afla. Dar nu ştiu numărul de telefon. Şi-atunci el i-a dat telefon lui Moraru. A făcut rost de numărul de telefon al lui Ganciu, eu l-am sunat pe Ganciu la telefon şi i-am spus, la cererea lui, că a doua zi, deci marţi, va sosi la el colonelul Baciu şi va discuta o problemă, nu aşa ca să execute musai ordinele mele, nu i-am transmis nici un ordin. Asta a fost discuţia cu Ganciu. După care, Nuţă din nou a vorbit la telefon cu Moraru, căruia i-a spus să-l trimită pe Baciu la Ganciu şi să nu-şi facă nici o grijă, că-i va trimite nişte colete pe care să le ducă la Tunari.P.C.: - Vă rog să repetaţi.

32

M.E.: - Deci luni seara, mergând în birou la Nuţă pentru a-i transmite o informaţie, dacă se poate spune aşa, deci nechemat în mod special de el, am fost întrebat dacă ştiu de cine aparţine crematoriul din Bucureşti. I-am răspuns, că nu. Dar, pot afla. Nu ştiu însă numărul de telefon. A lui Ganciu. Mi-a făcut rost de numărul de telefon, prin intermediul lui Moraru, am vorbit cu Ganciu acasă şi i-am spus că a doua zi va fi căutat de Baciu pentru a discuta o problemă.Nuţă i-a dat telefon din nou lui Moraru şi i-a spus să-l trimită pe Baciu la Ganciu, a doua zi, precizându-i că o să-i trimită nişte colete, făcând menţiunea că vor avea şi acte în regulă (nu ştiu ce înţelegea el prin acte în regulă) şi să aibă grijă să le ducă pe la Tunari. Ei aveau acolo o vilă, pe la Tunari, eu de Tunari am auzit. Ulterior, după ce am fost arestat, am aflat tot planul, că s-au dus la Km 36. După care am plecat. Eu n-am cunoscut planul privind preluarea şi incinerarea cadavrelor la Bucureşti. Vreau însă să vă declar, nici nu mi-am pus problema că se comite la acea dată, sigur că ulterior am realizat că s-a comis o faptă ilegală, dar atunci nu mi-am pus problema că se comite o faptă ilegală, fiind prezent adjunctul procurorului general Diaconescu, prezent în birou.Asta este o realitate absolută, şi pe care-l ştiam un om serios, un om care ştiam că nu se poate preta la acte de încălcare a legii. Asta este tot ceea ce ştiu eu, ce am ştiut atunci, nu ulterior, că ulterior am aflat şi cine a hotărât şi cum s-a hotărât şi cum s-a dus; dar asta, zic eu, n-are nici o valoare pentru instanţă, pentru că eu trebuie să relatez aci realmente ce ştiam atunci şi nu ceea ce am aflat ulterior.P.C. : - Când aţi intrat în birou la Nuţă, ce impresie v-a făcut situaţia de acolo, ce impresie v-a făcut, era deja luată vreo hotărâre?M.E.: - Impresia mea era că hotărârea era luatã.P.C.: - Cu privire la ce ?M.E.: - Cu privire la cadavre. Cam ăstea sunt declaraţiile cu momentele cele mai importante ale acţiunii.P.C.: - Instanţa doreşte să ne faceţi câteva precizări. Am înţeles că, din ordinul şefului Departamentului Securităţii Statului, generalul colonel Vlad Iulian, aţi plecat la Timişoara. V-a pus în temă cu cele întâmplate la Timişoara sau nu era necesar? Cunoşteaţi ce avusese loc la Timişoara?În seara când v-a chemat generalul Vlad? E vorba de 16 decembrie seara.M.E. : - M-a pus foarte succint în temă. Din câte ştiu, la acea oră nici nu se consumase toată acţiunea din jurul bisericii, nici nu fusese măcar evacuat preotul, adică era doar vorba de o adunare de oameni în jurul bisericii.P.C.: - Ce v-a spus Vlad?

33

M.E.: - Vlad mi-a spus: “Te duci la Timişoara”. Şi am întrebat: “De ce eu, şi nu Raţiu?”, pentru că nu era domeniul meu de activitate; treaba aceasta era pe linie de Informaţii interne şi aparţinea colonelului Raţiu, el fiind la acea dată, şeful Direcţiei…..* [ text lipsă, n.n.]

* caseta 003, sf03 martie 1990, continuă audierea inculpatului Macri.

M.E.: (continuare) …să aibă grijă, acolo sunt manifestări de stradă. Asta este ceea ce mi-a spus, asta este ceea ce mi-a ordonat. P.C.: - Deci, să identificaţi instigatorii, inclusiv cei din interior, cât şi cei din exterior, şi ce să faceţi cu ei ?M.E.: - Să-i raportez, urmând să primim ordine ce să facem cu ei.P.C.: - Deci, îi identificaţi, îi lăsaţi să-şi desfăşoare activitatea în continuare, de instigare, până când primeaţi ordinul de sus. Sau cum ?M.E.: - Nu, în momentul în care îi aflam că există, trebuia să raportăm că i-am aflat şi, iată ce activitate desfăsoară şi să primim ordin în consecinţă.P.C.: - Deci continuaţi să-i lăsaţi să-şi desfăşoare activitatea asta de agitaţie contra regimului de-atunci? Sau interveneaţi în vreun fel ca să-i neutralizaţi?M.E.: - Interveneam să-i neutralizăm, sigur că da. P.C.: - Cum?M.E.: - Să-i arestăm.P.C.: - Mai departe.M.E.: - Atât.P.C.: - Vi s-a ordonat să luaţi legătura cu cineva, la Timişoara, când ajungeţi?M.E.: - Nu.P.C.: - Nu?M.E.: - Cu şeful Securităţii. P.C.: - Aţi făcut menţiunea că, în seara de 16 decembrie, anul trecut, aţi plecat cu trenul la Timişoara, din ordinul generalului amintit. Da?M.E.: - Da.P.C.: - Împreună cu aproximativ alte 15 persoane. Vă rog să le denumiţi cu grad, funcţie.M.E.: - Nu le ştiu.P.C.: - Pe nici una din ele? M.E.: - Ba da.P.C.: - Vă rog.

* caseta 003, sfârşit

34

M.E.: - Colonelul Teodorescu Filip, adjunct al şefului Direcţiei de Contraspionaj; vă rog să reţineţi că cu toţi aceştia m-am întâlnit la gară, lt.-colonelul Anastasiu, locţiitor al şefului Direcţiei I, pe linie de Informaţii Interne, lt.-colonelul Dan Nicolici, şeful Centrului de Informaţii şi Documentare, un ofiţer pe linie de Control Secret Corespondenţă, nu ştiu cum îl cheamă, un ofiţer pe linie de Tehnică Operativă, nu ştiu cum îl cheamă, un ofiţer pe linie de 110 (Serviciu de Contraspionaj Ţări Socialiste), se pare că pe acesta îl chema colonel Datu. Colonelul Teodorescu a mai luat un ofiţer cu el, nu ştiu cum îl cheamă, colonelul Anastasiu a mai luat trei ofiţeri cu el, pe care, de asemenea nu ştiu cum îi cheamă. Din unitatea pe care o conduceam, l-am luat pe colonelul Dumitru, care se ocupa de calea ferată şi care a şi rămas la gară. Pe linie de Trupe de Securitate, adjunctul şefului Statului Major al Trupelor de Securitate, un maior sau un lt.-colonel, pe care, de asemenea, nu ştiu cum îl cheamă. P.C.: - Din vreo altă Direcţie a Departamentului a mai participat cineva?M.E.: - Nu.P.C.: - De la Cercetări ?M.E.: - Ba da. De la Cercetări Penale, lt.-colonel Carasca.P.C.: - Deci practic, aţi descins din Bucureşti cu un comandament, ca să zic asa, pe linie de Securitate, al cărui şef eraţi instituit dvs.M.E.: - Eu eram şeful Grupei Operative. Comandamentele se realizau altfel, prin ordin. Nu s-a dat nici un ordin că se constituie un comandament şi că şeful acestui comandament este subsemnatul. Am fost desemnat de generalul Vlad ca fiind şeful Echipei Operative, în virtutea funcţiei şi a vechimii în Aparat. De altfel, cu unii dintre ei nici nu m-am mai întâlnit, pe toată perioada.P.C.: - Am dori să ne precizaţi: ce sarcini au primit aceşti ofiţeri la Timişoara? Ce domenii de activitate le-aţi încredinţat?M.E.: - Ajuns la Timişoara…P.C.: - Da. Şi s-o luăm cu colonelul Teodorescu Filip.M.E.: - Cei mai importanţi au fost trei, care au primit sarcini pe domeniile lor de activitate, nu altele.P.C.: - Aţi ajuns cu toţii la Timişoara. Aţi descins la sediul…M.E.: - Securităţii.P.C.: - Unde v-a întâmpinat cine? Şi ce s-a discutat?M.E.: - Colonelul Sima ne-a aşteptat de fapt la gară cu un microbuz. Colonelul Sima, şeful Securităţii Judeţului Timiş. P.C.: - Aţi ajuns la sediu. A avut vreo punere în temă cu situaţia din Timişoara?

35

M.E.: - Da. Dar, nu la toţi. La această punere în temă am participat numai eu, Teodorescu şi cu Anastasiu.P.C.: - Punerea în temă a făcut-o cine?M.E.: - Sima.P.C.: - Mai era însoţit de cineva?M.E.: - Nu.P.C.: - Şi în ce a constat această punere în temă?M.E.: - Ne-a spus ce s-a întâmplat, de altfel ne-am dus la faţa locului, eu cu el, deci am fost şi am vizitat zona. Am văzut locul unde este biserica, am văzut distrugerile care s-au produs în zona bisericii, după care ne-am întors la Inspectorat şi acolo, cred că în 10 minute, ne-a spus ce s-a întâmplat. Că a fost evacuat pastorul Tőkés, dar că Securitatea, aşa mi-a spus el, nu a fost implicată în nici un fel în luarea acestei hotărâri şi nici în luarea măsurii respective.P.C.: - Atunci cine-l evacuase pe Laszlo Tőkés?M.E.: - Am înţeles că Instanţele civile, adică, în orice caz, nu Securitatea. Aşa am fost eu informat. Că ar fi existat, vă rog să mă înţelegeţi, în legătură cu cazul Tőkés aproape că nu ştiu nimic, nici înainte şi nici după. Aş putea să vă fac declaraţii care să nu corespundă realităţii.P.C.: - Să înţeleg că era vorba de o hotărâre judecătorească de evacuare?M.E.: - Aşa am înţeles eu. Eu nu am văzut această hotărâre. În momentul în care am sosit noi aici, el deja era plecat. Cred că nu ajunseseră la Sălaj. P.C.: - Aceasta în legătură cu evacuarea, dar pe linia dvs. ce date v-a transmis colonelul Sima?M.E.: - Colonelul Sima mi-a transmis date că în legătură cu acest eveniment au apărut manifestări de protest. Au apărut grupuri de oameni care s-au împotrivit, au apărut grupuri de oameni care s-au opus luării unei asemenea măsuri.P.C.: - Aveau şi revendicări aceste grupuri de oameni, cu caracter mai general?M.E.: - Nu. Nu ne-a informat atunci despre aceste revendicări.P.C.: - Dar când aţi primit informaţii?M.E.: - Mai târziu ne-a spus, tot în ziua aceea. P.C.: - Şi ce v-a spus?M.E.: - Ne-a spus că au strigat o seamă întreagă de nemulţumiri, plus ne-au spus că au avut manifestări anticeauşiste.P.C.: - Aţi făcut afirmaţia „o serie întreagă de nemulţumiri”; mai concret, presupun că se discuta la modul concret, nu la modul general.

36

M.E.: - Da. Nemulţumiri în legătură cu aprovizionarea, în legătură cu curentul, în legătură cu apa, în legătură cu căldura, în legătură cu salariul, în legătură cu ghemul general de nemulţumiri care există în rândurile populaţiei.P.C.: - S-a conchis, cumva, că există un pericol în a lua amploare astfel de manifestări? M.E.: - Nu.P.C.: - Şi în această situaţie, ce măsuri aţi luat?M.E.: - Am luat măsura de a căuta informaţiile pentru a răspunde întrebărilor puse de generalul Vlad.P.C.: - Da. Este o explicaţie. Să trecem acuma în concret pe fiecare participant al acestui colectiv, să-l denumim, da? Legat de Teodorescu Filip, ce atribute vi s-au trasat din partea d-voastră vis-à-vis…M.E.: - Teodorescu Filip primise ordin şi de la Bucureşti; şi împreună cu mine el a avut sarcina să se ocupe de străini. Să vadă câţi sunt, unde sunt, ce activitate desfăşoară. P.C.: - Străinii din interior sau şi cei care se apropiau eventual?M.E.: - Numai din interior. El n-avea posibilităţi să acţioneze peste frontieră. El avea posibilităţi numai interne.P.C.: - Bun, deci să se ocupe de străini.M.E.: - Da. Împreună cu serviciul de specialitate al judeţului.P.C.: - Respectiv de cine?M.E.: - Serviciul de Contraspionaj.P.C.: - De cine era condus acest serviciu?M.E.: - N-aş putea să vă raportez numele şefului Serviciului de Contraspionaj…P.C.: - Vreun locţiitor…M.E.: - Şi Serviciul era condus direct de colonelul Sima.P.C.: - Deci Teodorescu cu Sima urmau a se ocupa de mişcările străinilor, aici includem inclusiv studenţii?M.E.: - Nu.P.C.: - Altă sarcină mai avea Teodorescu?M.E.: - Să centralizeze informaţiile care se obţin pe toate liniile de muncă.P.C.: - Şi ce să facă mai departe cu ele?M.E.: - Pentru a le raporta Bucureştiului.P.C.: - Peste d-voastră?M.E.: - Nu. A făcut-o, şi, dar nu în mod organizat, când a dat telefon generalul Vlad şi a răspuns el sigur că i-a raportat ce ştie.P.C.: - Dar regula era …

37

M.E.: - Regula era prin mine.P.C.: - Prin dvs. Întâi d-voastră şi după aceea Vlad. Mai avem ceva de spus legat de Teodorescu- Sima, la acest capitol?M.E.: - Nu.P.C.: - Lt.-colonelul Anastasiu Gabriel?M.E.: - Lt.-colonelul Anastasiu avea sarcina să se ocupe de toate problemele specifice informaţiilor interne, dar mai ales două erau sarcinile lui cele mai importante: studenţii, întrucât în compartimentul Direcţiei I intra această categorie de persoane şi, cum îi numeam noi, frontieriştii. În rândurile cărora puteau fi găsite persoane care să fi fost instruite în străinătate pentru a acţiona în direcţii destabilizatoare.P.C.: - Împreună cu cine se ocupa de acest sector Anastasiu?M.E.: - Acest sector, compartimentul de Informaţii Interne, avea două servicii: Serviciul A şi Serviciul B. Cred că Serviciul A era maiorul Pele, la celălalt serviciu, nu-i ştiu numele şefului de Serviciu.P.C.Vreun locţiitor?M.E.: - Locţiitorul care coordona activitatea Serviciului I (A?) era Radu Tinu.P.C.: - Deci înţeleg că Anastasiu cu Radu Tinu coordonau…M.E.: - Activitatea, în acest domeniu de activitate.P.C.: - Bun.M.E.: - De altfel informaţii n-a adus nici Teodorescu; dar Anastasiu, aproape nimic. De fapt studenţii plecaseră, nu ştiu cine le-a dat drumul, dar plecaseră în vacanţă încă de duminică seara. Aşa încât, în toată perioada Revoluţiei, studenţii nu erau în Timişoara.P.C.: - Puteţi să relataţi instanţei cum se culegeau aceste informaţii, cum aţi organizat culegerea acestor informaţii?M.E.: - Nu puteam să organizez eu în mod special. Activitatea de culegere a informaţiilor era organizată, dar la această dată fiind totul dezorganizat, se realiza mai mult prin investigaţii directe. Nu se putea apela la Agentură, că n-avea cum s-o mai găsească; se exploatau acele posturi de interceptare care erau deja instalate, pentru că altele nu se mai puteau instala şi cel mai mult prin investigaţii directe.P.C.: - Prin lucrători…M.E.: - Prin lucrătorii de Securitate care lucrau în cadrul Serviciilor şi aveau problemele respective.P.C.: - Pe obiective, instituţii economice…M.E.: - Ăia erau cu problemele specifice pentru instituţii, întreprinderi…P.C.: - Deci interceptare. Haideţi să le enumerăm...Care erau mijloacele?

38

M.E.: - Unul din mijloace era Agentura. Cu aceşti oameni nu se mai puteau face întâlniri pentru că nu mai erau nici la fabrică şi nu mai puteau fi găsiţi. Ca atare, munca cu Agentura practic fusese deja dezorganizată. Şi atunci rămânea ce? Investigaţia făcută direct în teren de către ofiţer, exploatarea acelor mijloace tehnice (şi pentru că am ajuns la ele e limpede că, capacitatea de ascultare era extrem de redusă faţă de zecile de mii de abonaţi, capacitatea Centralei de la Timişoara era de 100), interceptarea convorbirilor telefonice şi investigaţia.P.C.: - Corespondenţă, ceva?M.E.: - Da. Însă în legătură cu controlul secret al corespondenţei, imediat a doua zi ni s-a raportat că volumul trimiterilor poştale s-a redus aproape la zero. Şi deci n-avea ce controla.P.C.: - Interceptarea convorbirilor telefonice urbane, interurbane şi internaţionale?M.E.: - Nu se puteau face aci decât interceptări urbane. Internaţionale nu. Interceptarea convorbirilor internaţionale se realiza centralizat la Bucureşti.P.C.: - Deci să înţelegem că s-au luat măsuri în sensul intensificării…M.E.: - Intensificării culegerii de informaţii.P.C.: - Măsuri cu care dvs. ca şi ceilalţi ca să-i denumesc aşa, locţiitori ai d-voastră ad-hoc, aţi fost de acord şi le-aţi dispus chiar.M.E.: - Da.P.C.: - Se organizase vreun dispecer la nivel de Securitate Judeţeană?M.E.: - Nu.P.C.: - Dar la nivel de Miliţie Judeţeană?M.E.: - Nu ştiu.P.C.: - Păi, am înţeles că fostul general Nuţă ţinea legătura cu cele opt dispozitive. Putea să ţină concomitent legătura cu cele opt dispozitive?M.E.: - Avea staţie personală.P.C.: - Ar fi însemnat să-l blocăm la sediul Inspectoratului.M.E.: - El a rămas permanent la sediul Inspectoratului, avea staţie de 10 Kw, cu care ţinea legătura. Acuma, pe linie de Miliţie, exista un dispecerat obişnuit, există şi acuma, care ţinea legătura cu echipajele…P.C.: - Şi pe linie de Securitate nu existau?M.E.: - Nu. Eu, cel puţin, nu ştiu.P.C.: - Mă simt obligat să vă amintesc sau să vă pun în temă, dacă nu ştiţi, că la dosar există nişte note, nişte informaţii primite din teren de ofiţeri de la nivelul Securităţii Judeţene, care am înţeles că erau dispeceri, adică primeau veştile, le comunicau mai departe pe cale ierarhică şi ajungeau şi la d-voastră cred.

39

M.E.: - Eu v-am declarat şi v-am recunoscut ce ştiu. Nu ştiu să fi existat vreun dispecerat. Că s-au primit informaţii şi că s-au transmis informaţii , nu neg.P.C.: - Cum?M.E.: - Venea ofiţerul şi raporta: ştiu cutare lucru sau cutare lucru.P.C.: - Aţi amintit că din acest colectiv a făcut parte şi un ofiţer pe linie de Trupe de Securitate.?M.E.: - Da.P.C.: - Ce sarcină a avut el?M.E.: - El a avut sarcina să se ducă la Brigadă şi să ajute Brigada în realizarea misiunii ce-i aparţine; şi anume, în toată această perioadă, eu n-am mai vorbit cu el de-atunci, nici nu l-am mai văzut,… misiunea de pază a obiectivelor. Toate forţele acestei unităţi de Securitate au fost folosite pentru pază obiective. Eu nu ştiu să fi fost folosite în alte scopuri.P.C.: - Ce menire a avut colonelul Dumitru, care făcea parte din unitatea d-vopastră?M.E.: - Colonelul Dumitru s-a ocupat de asigurarea securităţii pe linie de transporturi feroviare. Făcea parte din Serviciul Transporturi Feroviare.P.C.: - Mai concret. S-a ocupat de Serviciu. Ce trebuia să facă?M.E.: - Să obţină informaţii, să prevină, să nu se răstoarne vreun tren, să nu se producă evenimente de cale ferată. Nu a primit sarcina să se ocupe de demonstranţi. P.C.: - Au fost luate măsuri de izolare a acestui oraş? M.E.: - Sunt acuzat de măsuri de izolare. Vă declar că s-au instituit măsuri de control-filtru la intrare în oraş. N-a fost oprită nici o maşină să iasă şi nici alta să intre. S-a primit ordin şi s-a executat ca, turiştii străini care vin aci să fie dirijaţi către frontieră pe căi ocolitoare. Întrucât în oraş erau maşini arse, tramvaie răsturnate şi alte evenimente care se produseseră. Asta s-a făcut cu forţe de miliţie şi chiar cu forţe de la unităţile militare. Asta începând de luni.P.C.: - Ofiţerul amintit pe linie de cercetări penale, ce rol trebuia…M.E.: - Avea sarcina ca în grupul persoanelor reţinute să facă anchete informative, nu făcea anchetă penală, anchete informative în vederea identificării instigatorilor sau a persoanelor străine venite, sau a persoanelor destabilizatoare.P.C.: - Cine-i procura acest material uman?M.E.: - Materialul uman era procurat. A venit aci la penitenciar, erau 800 de persoane.P.C.: - Cine-i ridica din stradă?

40

M.E.: - V-am raportat şi vă raportez, nu am avut nici un fel de cunoştinţă în legătură cu cine anume i-a ridicat pe aceşti oameni şi i-a dus…P.C.: - Când aţi ajuns d-voastră în Timişoara, în dimineaţa de 17 decembrie, vi s-a raportat câte persoane erau reţinute?M.E.: - Nu. Mi s-a spus că sunt la Garnizoană şi la Penitenciar, dar nu ştiam câte.P.C.: - Nici măcar cu aproximaţie?M.E.: - Vreo 200.P.C.: - În acelaşi scop, al lămuririi tuturor aspectelor, pe linia culegerii de informaţii din unităţile economice, deci problema pentru care d-voastră practic …M.E.: - Din unităţile economice s-a pus problema să cunoaştem două lucruri: mai întâi stări de pericol, să nu se producă evenimente cu consecinţe deosebite: distrugeri, incendii, avarii şi doi, starea de spirit.P.C.: - Pe parcursul evenimentelor…M.E.: - Mai târziu, permanent au rămas aceleaşi sarcini. Sigur că, ulterior, am luat cunoştinţă şi despre faptul, începând de marţi, pentru că până marţi în obiectivele economice nu s-a întâmplat nimic. După marţi, am primit informaţii şi despre faptul că grupuri de oameni lasă lucrul şi ies în stradă. Vă raportez că în această situaţie n-am primit nici un ordin şi n-am dispus nici o măsură care să împiedice ieşirea acestor oameni la demonstraţie.P.C.: - Dar cu privire la aşa-zişii iniţiatori, agitatori, aţi luat vreo măsură?M.E.: - Nu.P.C.: - Păi atunci cu ce se mai ocupa ofiţerul cu Cercetarea penală?M.E.: - Nici nu s-a ocupat. Ofiţerul cu Cercetarea penală a stat absolut tot timpul la Penitenciar. N-am anchetat nici o persoană pentru că a agitat lucrurile în obiectiv.P.C.: - Înţeleg că la sosirea d-voastră vi s-a raportat că aproximativ 200 de persoane erau deja reţinute. Ulterior au mai fost reţinute şi altele?M.E.: - Din câte ştiu, da. P.C.: - Cine erau aceste persoane? Ce considerente au stat la baza reţinerii lor?M.E.: - D-le preşedinte, eu v-am raportat şi continui să vă raportez că nu ştiu cine au fost aceste persoane şi că nu am avut nici un fel de date cu privire la considerentele care au stat la baza reţinerii lor din stradă. Întrucât nu Securitatea este cea care i-a reţinut.P.C.: - Dar Securitatea, în activitatea ei…D-voastră veniserăţi aici să intensificaţi munca pe linie de Securitate. A colaborat cu organele de Miliţie, inclusiv în reţinerea şi arestarea acestor oameni?

41

M.E.: - Nu. În reţinerea şi arestarea acestor oameni, nu. Am participat cu acel ofiţer şi cu ofiţerul de Cercetare Penală de la Inspectorat în interogarea informativă a acestor, a unora, nu era posibil ca în trei zile să se interogheze 800 de persoane.P.C.: - Deci pretindeţi că între lucrătorii de Securitate şi lucrătorii de Miliţie n-a existat colaborare?M.E.: - Nu.P.C.: - Şi-atunci, cum vă explicaţi că în noaptea de 17 spre 18 decembrie au avut loc acele acte cu totul şi cu totul regretabile?M.E.: - Cred că am fost bine înţeles de la început, cine anume sunt cei care au tras în demonstranţi, şi cred că mă simt nevoit să revin asupra declaraţiei făcută iniţial că, în noaptea de 17 spre 18, nici un ofiţer de Securitate nu s-a aflat în stradă. Dacă se va demonstra că eu mint sau spun neadevăruri, rog să se ia cele mai aspre măsuri împotriva mea.P.C.: - Cum exploataţi, cerce…(taţi?) M.C.: - …sunt acele câteva dosare pe care am declarat că le-am predat generalului Vlad; sigur, târziu, el permanent le-a solicitat, “instigatori” şi mai ales “destabilizatori”. Este aceea că în noaptea de joi, reţineţi vă rog, era joi spre vineri, mi-a cerut să-i trimit declaraţii de la persoane care fac obiectul muncii de Securitate. Şi am declarat ceea ce vă declar şi d-voastră acum, că nu sunt în posesia nici unei asemenea declaraţii şi atunci am cerut de la Tudor Stănică şapte dosare, dacă nu mă înşel, ele trebuie să existe aşa şi le-am trimis cu primul avion de vineri… care au ajuns după ce a căzut dictatorul, şi care se refereau la persoane care recunoşteau doar că au participat la acte de distrugere şi la furt. Vreau să fiu crezut şi nu numai crezut, vreau să şi demonstrez cu probe că, dacă aş fi avut asemenea declaraţii, sigur le-aş fi trimis. P.C.: - Puteţi relua mai succint ultima idee? Că nu s-a consemnat.Nu s-a putut consemna.M.E.: - Permanent, şeful Departamentului a fost preocupat să ne ceară date şi informaţii cu privire la persoane care fac obiectul muncii de Securitate şi-l interesau mai ales cei care au fost instigaţi de o putere străină să creeze destabilizare la Timişoara. Că aşa stau lucrurile, chiar şi în noaptea de joi spre vineri, când deja lucrurile erau aproape clare… nu aproape, erau clare, pe la trei noaptea mi-a spus că i se cere la conducere, nu mi-a spus de către cine, dar nu era greu de dedus, declaraţiile unor asemenea oameni. I-am raportat că asemenea date şi declaraţii nu posed. Şi ca dovadă îi voi trimite nişte dosare din care va rezulta că ceea ce se ştie până acuma, dintre cei luaţi nici nu erau mulţi, nu sunt decât declaraţii cu privire la acte de furt şi

42

distrugeri. Mi-a predat Tudor Stănică vreo şase sau şapte dosare, le-am pus într-un plic, prin Caraşcă şi Oniţan, dacă nu mă înşel, un locţiitor de la Cercetări Penale de la Miliţie şi le-am trimis la Bucureşti cu primul avion, de vineri dimineaţa. Este cea mai bună dovadă că în perioada şederii noastre aci, nu am obţinut nici un fel de date cu privire la instigatori şi destabilizatori; pentru că dacă le-aş fi avut, le-aş fi trimis. Ba mai mult, este o împrejurare care, nu din motive nici de secret şi nici din alte motive nu v-am relatat-o, tot pentru a demonstra că n-am primit informaţii, dar rog să fiu bine înţeles, nu doresc să creez probleme între state, dacă-mi permiteţi v-o relatez…P.C.: - Numai ce are legătură cu faptele deduse judecăţii.M.E.: - Are legătură cu ceea ce m-aţi întrebat, dacă am avut sau nu date cu privire la probleme legate de Securitate.P.C.: - Aţi avut sau nu? Asta ne interesează.M.E.: - Nu. Dacă veţi dori…P.C.: - Mă simt obligat să vă dau citire unei note-sinteză a Serviciului “F”(filaj), în rezumat, bineînţeles. În zilele de 16 şi 17 decembrie au fost introduşi ofiţeri de Securitate la căminele studenţeşti şi între demonstranţi, comunicând întenţiile acestora şi identificând pe agitatori. Pe marginea uneia dintre note, măsuri de identificare în continuare, de arestare, cercetare a suspecţilor şi agitatorilor. Este vorba de lucrători de Securitate. Despre aceste măsuri aveaţi cunoştinţă?M.E.: - Nu.P.C.: - Nici înainte de a fi luate?M.E.: - Nu.P.C.: - Deci să înţeleg că subordonaţii d-voastră nu erau disciplinaţi?M.E.: - D-le preşedinte, eu această informaţie n-am văzut-o, nu este rezoluţia mea, nu ştiu. Eu ştiu un singur lucru: că în perioada în care am stat aci, n-a fost cercetat nimeni pentru că acţiona în stradă şi instiga la demonstraţie.P.C.: - O altă notă-sinteză: măsuri pentru arestarea şi cercetarea unui instigator sau măsuri de arestare şi cercetare a cetăţenilor care erau de acord cu demonstraţiile. Vreau să fiu bine înţeles: eu nu vă cer să-mi răspundeţi dacă cunoaşteţi la concret conţinutul acestor note, eu vă întreb dacă la modul general aveaţi cunoştinţă de măsurile ce s-au preconizat pentru prevenirea, neutralizarea acestor instigatori şi implicit firesc, a demonstraţiei. V-aş ruga să nu vă contraziceţi.M.E.: - Nu mă contrazic, asemenea informaţii n-am văzut…P.C.: - V-au fost raportate?

43

M.E.: - Nu.P.C.: - Nici Teodorescu, nici Anastasiu, nici Sima?M.E.: - Nu.P.C.: - Atudoroaie, Radu Tinu? Nici un alt ofiţer, şef de serviciu, mă refer?M.E.: - Nu.P.C.: - Şi-atunci, ce-aţi raportat generalului Vlad ?M.E.: - Generalului Vlad i-am raportat evoluţia, că lucrurile sunt destul de grave, că în Timişoara practic toată Timişoara este în stradă, că se scandează lozinci anticeauşiste şi că nu deţin informaţii din care să rezulte instigatori şi persoane care au venit cu scop de destabilizare.P.C.: - Şi-atunci generalul Vlad de unde a avut cunoştinţe, sau cum de a avut pretenţia să vă ceară nişte dosare ale unor arestaţi, cercetaţi informativ de către d-voastră, de către ofiţerii din cadrul Securităţii Judeţene. Dacă d-voastră nu i-aţi raportat nimic, că nici nu s-a reţinut, că nici nu s-a cercetat, că instigatori n-aţi depistat…M.E.: - Generalul Vlad, v-am raportat, că joi noaptea la ora trei mi-a cerut declaraţii. Dacă aş fi avut vreo declaraţie a vreunei persoane, sigur că i-aş fi trimis-o. Ce i-am trimis e în mâinile d-voastră.P.C.: - Aţi făcut afirmaţia mai devreme că pe măsură ce timpul se scurgea, i-aţi raportat generalului Vlad că demonstraţiile iau amploare. Este adevărat?M.E.: - Este adevărat.P.C.: - De unde cunoşteaţi treaba asta?M.E.: - Din datele pe care le aveam din teren şi din ceea ce se vedea cu ochiul liber…P.C.: - Comunicate de cine?M.E.: - De ofiţerii care erau în teren.P.C.: - Ofiţeri de ce fel?M.E.: - De la Serviciul l, de la Serviciul 2.P.C.: - Deci Securitate.M.E.: - Da.P.C.: - V-au comunicat şi ei date?M.E.: - Nuţă, nu.P.C.: - Dar Mihalea?M.E.: - Nu.P.C.: - Nici Mihalea. Pe baza datelor furnizate de d-voastră şefului fostului Departament al Securităţii, ce măsuri au fost luate? Ce ordine aţi primit?M.E.: - Eu? Eu am primit permanent acelaşi ordin: să identific instigatori, şi mai ales persoane străine strecurate…

44

P.C.: - Şi ce să faceţi cu aceşti instigatori, dacă i-aţi identificat?M.E.: - Să-i arestez şi să-i trimit la Bucureşti, v-am raportat de la început.P.C.: - Au fost situaţii când au fost reţinuţi sau arestaţi astfel de instigatori?M.E.: - Nu.P.C.: - De unde ştiţi?M.E.. - Din ce ştiu eu, dacă au făcut-o fără ştirea mea, să răspundă, cine-a făcut-o.P.C.: - Deci admiteţi ideea că în rândul celor 800, nu era nici un instigator, nu era nici un agitator? Dar cine erau?M.E.: - După părerea mea, aşa cum v-am relatat încă din primele momente, ăştia au fost luaţi la întâmplare, de pe stradă. Au luat pe cine au putut, pe cine au prins. Au fost luaţi oameni la grămadă. Au fost luaţi în mod nejustificat, adică fără posibilitatea să se facă probaţiunea că vreunul dintre ei a comis vreo infracţiune. Din această cauză am avut şi poziţia pe care v-am raportat-o la început.P.C.: - Vis-à-vis de membrii colectivului ce vă erau subordonaţi, aţi luat vreo măsură de sancţionare?M.E.: - Nu.P.C.: - Sau de mustrare, de admonestare?M.E.: - De mustrare da. P.C.: - De ce?M.E.: -Le-am spus că nu sunt disciplinaţi.P.C.: - În ce consta indiciplina?M.E.: - În sensul că nu veneau să-mi raporteze în mod sistematic datele pe care le obţin.P.C.: - Erau şi situaţii când vă raportau?M.E.: - Erau.P.C.. - Şi nici cu aceste prilejuri nu vi s-a raportat că au fost reţinuţi, identificaţi, cercetaţi instigatori, agitatori?M.E.: - Nu.P.C.: - Nu. A existat vreo situaţie când aţi plănuit răpirea unor anume persoane, la o anumită dată? Cu un anume scop?M.E.: - Nu. Aici este o neînţelegere. De fapt, acţiunea nu-mi aparţine. Generalul Nuţă s-a înţeles, probabil cu Guşe, nu stiu exact cu cine, dar cred că cu el, să se organizeze o acţiune de recuperare a armamentului capturat de demonstranţi. Armament capturat de la unii militari, 10,15, nu ştiu câte automate. Şi, în aceste condiţii, s-a cerut ca un ofiţer care cunoaşte Opera să fie trimis la Garnizoană, ca împreună cu ei, era acolo Regimentul de paraşutişti de la Caracal, să organizeze o acţiune de recuperare a acestui

45

armament. S-a dus. Este vorba de relatările lui Radu Tinu. S-a dus la Garnizoană, din ordinul generalului Nuţă, după care a venit şi mi-a raportat că nu este posibil să se realizeze aşa ceva, întrucât ar fi nevoie de folosire a focului, şi ca atare o asemenea acţiune nu este oportună. Şi nu s-a realizat.P.C.: - Dar legat de o anume persoană sau de anumite persoane care, de la balconul unei instituţii cunoscute în această urbe, care se adresau manifestanţilor, demonstranţilor din piaţă, vă mai amintiţi ceva?M.E.: - Nu am organizat acţiuni pentru răpirea unor asemenea persoane.P.C.: - Aveţi vreo cunoştinţă că s-ar fi organizat aşa ceva?M.E.: - Nu.P.C.: - Aţi făcut menţiunea că în rândul celor 800 de arestaţi nu era nici un agitator, nici un instigator, că practic au fost arestaţi la întâmplare. Da?M.E.: - Da. P.C.: - În cazul acesta, credeţi că măsura reţinerii lor era îndreptăţită sau nu?M.E.: - Nu era îndreptăţită.P.C.: - Dar cu ce scop fusese luată această măsură?M.E.: - Cele mai multe, adică, cel puţin Miliţia, justifica că i-a găsit furând, sustrăgând, distrugând. Reţinerea fusese realizată în scopul anchetării lor, pentru a stabili activităţile de distrugere pe care le-au făcut şi sigur pe lângă ele şi dacă acolo sunt sau nu, folosind noi anchete informative, instigatori. Părerea mea a fost că aceasta nu se va realiza prin anchetă şi că exista posibilitatea să se facă ulterior, folosindu-se alte măsuri decât cele de cercetare.P:C.: - Au avut loc mai multe teleconferinţe cu Nicolae Ceuaşescu, da?M.E.: - Numai una, aia despre care v-am relatat şi cred încă una.P.C.: - Deci două.M.E.: - Două.P.C.: - Despre una ne-aţi relatat, despre cealaltă puteţi să ne daţi câteva date?M.E.: - Da. Cea de-a doua teleconferinţă a avut loc miercuri, 20 decembrie, după-amiază, ora 16-17, pe care am audiat-o la Inspectorat. Am reţinut din conţinut nemulţumirea pentru ineficacitatea măsurilor luate la Timişoara, privind restabilirea ordinii, şi declararea stării de necesitate la nivelul întregii ţări.P.C.: - Nemulţumirea cui?M.E.: - A lui Ceauşescu. Am reţinut din teleconferinţă şi ne-a şi surprins că urmează să fie trimişi la Timişoara, pentru restabilirea ordinii, un număr de 20.000 de persoane din Gărzile Patriotice, din diferitele zone ale ţării. Sigur

46

că măsura ne-a surprins, adică ne-a surprins în sensul că nu ştiam ce-o să facă aceştia la Timişoara şi că respectivii ar fi trebuit să acţioneze în sensul aprobării politicii ceauşiste, a doua zi când trebuia să aibă loc în Bucureşti adunarea din faţa sediului fostului Comitet Central.Asta este pe scurt textul teleconferinţei.P.C.: - Bun. Deci, mai aveţi ceva de spus?M.E.: - Problema ulterior s-a şi materializat într-un anumit sens, că la Timişoara au ajuns vreo 7-8-9 garnituri de trenuri cu asemenea persoane, care au coborât din tren, au fraternizat cu demonstranţii, s-au resuit în tren şi au plecat înapoi. Deci acţiunea n-a avut nici un rezultat.P.C.: - Deci Ceauşescu Nicolae şi-a exprimat nemulţumirea, vis-à-vis de activitatea organelor de Interne?M.E.: - Nu. N-am reţinut că s-a referit la Ministerul de Interne, ci am reţinut că s-a referit la toată lumea .P.C.: - Deci Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale. Şi, drept urmare, a luat măsura trimiterii celor 20.000 de luptători din Gărzile Patriotice.M.E.: - Da.P.C.: - Vă întreb, informaţiile care se culegeau şi se transmiteau generalului Vlad, ajungeau oare la Nicolae Ceauşescu sau la Elena Ceauşescu? Ce credeţi?M.E.: - Luaţi-o ca părere, nu ca o declaraţie certă! Ca părere, cred că da.P.C.: - Deci dacă acceptaţi că ajungeau, e de presupus că măsura trimiterii celor 20.000 de luptători este consecinţa naturii informaţiilor primite.M.E.: - Logic, da.P.C.: - Şi ce rost avea trimiterea celor 20.000 de luptători la Timişoara?M.E.: - Părerea mea v-am expus-o: n-avea nici un rost.P.C.: - Nu, nu. Care era scopul trimiterii?M.E.: - Scopul trimiterii era să restabilească ei ordinea în Timişoara.P.C.: - Adică, să-i neutralizeze…M.E.: - Să-i neutralizeze pe demonstranţi şi să-i determine să-şi reia lucrul.P.C.: - Prin tot ce a făcut acest colectiv, cât şi organele de Securitate ale judeţului Timiş, în perioada 17-22 decembrie, credeţi că s-a contribuit, într-o măsură oarecare, fără doar şi poate, la prevenirea acestor demonstraţii, la evitarea lor?M.E.: - Nu.P.C.: - Dar care era scopul lor?M.E.: - Scopul nostru, sigur că acesta era, să prevenim să se extindă, să se dezvolte, dar prin măsurile pe care noi le-am luat, nu puteau fi, adică valul

47

de demonstraţii şi de manifestări era peste puterile şi acţiunile noastre de a le stăvili. Dovada că, ofiţerii din obiective, că atâţia erau, vreo 15 care lucrau, nu numai că nu s-au opus şi nu puteau să se opună, ar fi fost de fapt o nebunie să o şi facem, v-aş da doar un exemplu: marţi, la ELBA, atunci când s-au încolonat, s-a dus (s-ar putea să greşesc) şi un general acolo, că e Guşe sau altul dintre ei, nu ştiu, s-a dus cu tancul să-i oprească să nu iasă afară. Ofiţerul nostru a insistat în mod foarte vehement ca Armata să plece de-acolo şi să lase oamenii în pace, întrucât aceasta este o provocare. Eu nu ştiu şi nu am ordonat nimănui să se opună. N-avea nici cum să o facă. Un om la 5000 sau 6000 sau 7000 de oameni. Începând de marţi, când, de fapt, toate măsurile noastre s-au dovedit total ineficiente, am rămas, mă credeţi sau nu mă credeţi, dar asta este realitatea, am rămas simpli spectatori. Veţi audia şi pe ceilalţi, discutam cu Teodorescu, şi miercuri, şi joi, şi, mă rog, până vineri, dar mai ales în aceste două zile, că dictatorul este realmente un nebun şi că nu vrea să înţeleagă că poporul şi lumea nu-l mai doreşte. Eram poate printre puţinii oameni din Departamentul Securităţii Statului care ştiam poate cel mai bine pachetul de nemulţumiri adunat în rândurile oamenilor muncii, de ani de zile.P.C.: - Aceste nemulţumiri le consideraţi justificate?M.E.: - Da. Poate nu mă credeţi, dar v-o declar şi d-voastră, nu ştiu în ce măsură are sau nu legătură cu cauza; în fiecare zi, în ultimii cinci ani… Cinci ani: nu este vorba nici de o zi, nici de două… Puneam pe masa ministrului, respectiv al şefului Departamentului şi al ministrului de Interne, stările grave de nemulţumire existente în rândurile oamenilor muncii, privind salariile, aprovizionarea şi alte probleme de ordin social. Nu ştiu dacă acestea au ajuns sau n-au ajuns mai sus, dar ele, vă rog să le controlaţi şi să vedeţi că aşa stau lucrurile, iar în legătură cu energia electrică, mineritul, gazele, petrolul, sunt poate şapte ani de când, zilnic, zilnic, făceam documentare pe câte şase-şapte pagini, care din câte ştiu poate nu zilnic, dar la două-trei zile*[text lipsă, n.n.]

03 martie 1990, continuă audierea inculpatului Macri Emil.

P.C.: - (continuare)…dacă consideraţi aceste nemulţumiri ale populaţiei ca justificate? Atunci cum vedeţi d-voastră valul acesta de demonstranţi? Era legitim?M.E.: - Legitim era.

*caseta 004, sfârşit

48

P.C.: - Deci consideraţi demonstraţia, manifestaţiile care au avut loc în Timişoara, legitime?M.E.: - Da. P.C.: - Fireşti?M.E.: - Da. Fireşti.P.C.: - În acest caz, de ce v-aţi situat pe partea cealaltă a baricadei? Acceptaţi că v-aţi situat pe partea cealaltă a baricadei?M.E.: - Într-un anumit sens, da. Practic, ştiţi, eram militar şi n-aveam ce să fac. De-altfel, că aşa stau lucrurile, nu ştiu dacă Ion Coman va recunoaşte, aşa cum îl cunosc, nu cred, chiar după teleconferinţa care a avut loc în prima zi, la despărţire i-am spus, sigur, folosind terminologia de atunci: “D-le, situaţia de la Timişoara nu se va rezolva cu bâta”, înţelegând prin aceasta forţa armelor. S-a uitat urât la mine şi, nici n-am ajuns bine la Inspectorat, şi am fost atenţionat telefonic de generalul Vlad, să fiu atent ce vorbesc, că s-ar putea să am consecinţe. Vor cei doi să recunoască, mă rog, s-o facă!... Adevărul acesta este, pe care vi-l declar eu. Eram în situaţie de necesitate şi am căutat informaţii, şi încă o dată informaţii. Pe baza informaţiilor, vă declar încă o dată că, cu ştirea şi cu consimţământul meu, n-am reţinut pe nimeni, n-am anchetat pe nimeni şi n-am raportat că am identificat instigatori şi destabilizatori. P.C.: - Vreau să vă precizez că d-voastră personal nu vi se impută de către Procuratură,( pentru că este organul care ne-a sesizat), vreo faptă de natura celor enumerate: arestare, cercetare, maltratare. Nu asta!M.E.: - V-am raportat, pentru că m-aţi întrebat, considerentele pentru care le am eu faţă de modul în care oamenii muncii din Timişoara s-au manifestat împotriva dictaturii ceauşiste.P.C.: - În concret, deci, eraţi trimişi la Timişoara să reprimaţi demonstraţiile, sau să le ajutaţi să ia amploare?M.E.: - E greu să răspunzi. În orice caz, n-am fost trimis la Timişoara să fraternizez cu demonstranţii, în nici un caz. Asta ar însemna să mint. Am fost trimis să împiedic demonstraţiile, dar prin ceea ce am făcut, eu zic că n-am împiedicat.P.C.: - Aţi afirmat că aţi cules informaţii şi că le-aţi trimis mai departe, bineînţeles d-voastră, pe cale ierarhică, aşa cum mi-aţi relatat. Aceste informaţii erau favorabile demonstranţilor sau nefavorabile?M.E. - În cea mai mare parte, favorabile.P.C.: - Adică?M.E.. - Relatau stările de nemulţumire.P.C.: - Stările de nemulţumire. Respectiv că…

49

M.E.: - Cer salarii, cer căldură şi, în special, cer mâncare.P.C.: - Şi credeţi că prin asta i-aţi ajutat pe demonstranţi?M.E.: - Eu zic că da.P.C.: - Vedeţi, ne învârtim în jurul a ceva şi nu vrem să punem un punct pe "i". Ca să conchidem: care era scopul culegerii acestor informaţii şi transmiterii lor mai departe?M.E.: - V-am raportat că scopul era de cunoaştere a situaţiei operative de aici din zonă.P.C.: În raport de cunoaşterea acestei situaţii operative, pentru că v-aţi pus în temă cu ea, cei mai informaţi totuşi d-voastră eraţi…M.E.: - Da.P.C.: - Ce se preconiza a se face de către totalitatea forţelor dizlocate la Timişoara, pentru reprimarea demonstranţilor, că am înţeles că asta se făcea, nu?M.E.: - Vedeţi, intenţia n-a fost asta, intenţia mea. Informaţiile le-am transmis, hotărârile urmau să se ia în altă parte, dacă se acţionează în scop de reprimare sau în alt scop. De aceea, ca să declar aci că mă fac părtaş la reprimare…P.C.: - Eu nu v-am cerut să declaraţi aşa ceva.M.E.: - Îmi este greu s-o fac. Sigur că eu am fost trimis aci să culeg informaţii, pe baza cărora să se ia măsuri pentru restabilirea ordinii. Că aceste informaţii s-au dovedit inutile, în ultimă instanţă, viaţa a demonstrat.P.C.: - Ordinea pentru care militaţi trebuia sau nu a fi restabilită, după părerea d-voastră?M.E.: - După părerea mea, nu.P.C.: - Nu. De ce?M.E.: - Decât dintr-un anume punct de vedere, pentru că, vedeţi, aci au fost, de fapt şi de drept, două etape ale modului în care s-a manifestat…P.C.: - Mă refer la modul general, nu ne referim la magazinele…M.E.: - La modul general, după ce a trecut valul acela de distrugeri, părerea mea era că evoluţia situaţiei nu putea duce decât la victoria Revoluţiei.P.C.: - Da. Spuneţi-mi, vă rog, Ion Coman a fost pus în temă cu evoluţia situaţiei operative?M.E.: - Lui Ion Coman eu nu i-am transmis nici o informaţie. O singură dată i-am transmis-o, şi am şi declarat, şi treaba aceasta rezultă din discuţiile care au avut loc în rândurile demonstranţilor; şi anume că, miercuri va avea loc grevă generală. Asta i-am spus-o! Şi i-am spus-o în ideea că va înţelege şi va transmite exact cum stau lucrurile, în vederea luării unor măsuri serioase. Nu în sens de reprimare. Asta i-am spus-o! În rest, toate informaţiile acestea

50

la care vă refereaţi d-voastră şi pe care le-am declarat eu, nu i le-am spus lui Coman; pentru că dacă-i spuneam vreo informaţie, îmi spunea: „Şi ce mi-o spui mie? Ia măsuri, s-o rezolvi!”P.C.: - Păi, puteaţi d-voastră să luaţi măsuri?M.E.: - Nu. Coman a fost un om ineficient din acest punct de vedere. Şi, pentru a vă da seama că, în ce mă priveşte, n-am avut nici un moment încredere în faptul că spunându-i lui Coman ceva, va şi intreprinde ceva, au venit aici marţi, alţi doi, să-i zicem aşa, rog să-mi fie scuzată expresia: foşti lideri ai clanului ceauşist: Bobu şi Dăscălescu. Mi s-a transmis de la Direcţia de Securitate şi Gardă să luăm măsuri să le asigurăm protecţie. Am refuzat s-o fac. Şi n-am făcut-o! Eram sigur că vin degeaba, că sunt doi oameni neserioşi care probabil vor prezenta şi ei altfel lucrurile decât sunt aci în realitate. Au şi venit. Şi au venit degeaba! Au luat contact direct cu liderii demonstranţilor, au fost sechestraţi. Ştiţi, sau dacă nu ştiţi, vă relatez eu, au fost scoşi afară de acolo pe uşa din dos, nu de noi, tot fără sprijinul nostru, de către două plutoane de paraşutişti, şi duşi la aeroport. Realmente au fugit! Şi am fost convins, mai ales a doua zi, când a avut loc acea faimoasă şedinţă în faţa Palatului, că n-au informat corect despre stările de lucruri de la Timişoara, prin acea parodie de declaraţii pe care a făcut-o dictatorul. Cel care s-a dus şi i-a aşteptat, nu ştiu de ce şi nu ştiu în ce împrejurări şi i-a şi condus, a fost generalul Nuţă. Generalul Macri a lipsit şi de la primire şi de la Partid, a lipsit şi atunci când a fost vorba să fie duşi la aeroport. Dacă erau nişte oameni serioşi, stăteau aci, se confruntau cu cei care cereau să fie eliberaţi de tiranie şi s-ar fi dus, cel puţin în cele din urmă, să spună la Bucureşti, exact cum stau lucrurile la Timişoara.P.C.: - Spuneţi-ne, vă rugăm, Coman a primit sau nu a primit informaţii cu privire la ce se întâmpla în oraşul acesta?M.E.: - De la mine nu, dar cred că a primit informaţii destule de la fostul prim-secretar Radu Bălan, care ştiu că era un om serios, ştiu că era un om care cunoştea situaţia din municipiu. De altfel fiecare din colectivele de oameni ai muncii sau la cele mai multe, înainte de a ieşi la demonstraţie, au cerut, cel puţin cei de la IMT, în mod special, să discute cu Radu Bălan.P.C.: - Să înţeleg că existau mai multe sisteme de informaţie, cei de la partid aveau sistemul propriu de informaţii, de informatori, cei de la Miliţie alt sistem, d-voastră alt sistem? Aţi mai afirmat mai devreme că Armata avea alt corp de informatori?M.E.: - Eu nu i-am dat informaţii lui Coman.P.C.: - Coman ce măsuri a luat vis-à-vis de demonstranţi? A luat vreo măsură Coman?

51

M.E.: - Coman a acţionat cu Armata. Cel mai bine, eu n-am avut contact cu Coman decât de două ori, eu vă rog să fiu foarte bine înţeles; cel mai bine ştie ce informaţii a primit, de la cine anume a primit şi ce măsuri a ordonat generalul Stănculescu, care l-a secondat din momentul în care a sosit aci, duminică seara, şi până când a plecat, cred joi.P:C.: - Din teleconferinţă rezultă că Ion Coman era comandant unic, deci vă coordona şi pe d-voastră, forţele de la Interne, dar şi pe cei de la Ministerul Apărării Naţionale.M.E.: - Contactul între Coman şi cei de la Interne era prin generalul Nuţă.P.C.: - Din conţinutul teleconferinţelor rezultă că Ceauşescu Nicolae, la un moment dat, a făcut afirmaţia că ne aflăm în stare de război. Este real sau nu?M.E.: - Da.P.C.: - Admiteţi că un război poate fi dus fără un sistem de informaţii?M.E.: - Nu.P.C.: - Cine asigura informaţiile necesare ducerii acestui război împotriva populaţiei?M.E.: - Păi, v-am raportat că Armata şi-a asigurat obţinerea de informaţii prin mijloace proprii.P.C.: - Şi, pe lângă Armată, a mai fost şi altcineva?M.E.: - Eram noi, organul de informaţii, dar care, v-am raportat şi vă raportez din nou că informaţiile noastre au fost sporadice şi incomplete.P.C.: - Cu toate străduinţele pe care le-aţi depus, am înţeles, la un moment dat.M.E.: - Cu toate străduinţele.P.C.: - Din probatoriu rezultă că în instituţii, întreprinderi, au fost trimişi ofiţeri de Securitate. Este adevărat? M.E.: - Este adevărat, dar vă rog să reţineţi că aceasta nu a fost…P.C.: - Numai un moment, nu am terminat întrebarea. Au încercat aceşti ofiţeri să prevină ieşirea oamenilor în stradă? Şi cum au făcut-o?M.E.: - În obiectivele economice, în întreprinderi şi instituţii au fost ofiţerii, care, în mod curent erau prezenţi acolo. Adică noi aveam ofiţeri pentru unul sau două obiective care-şi desfăşurau activitatea în interiorul obiectivului. Unii dintre ei aveau şi birou acolo. Asta nu numai acuma când a apărut situaţia deosebită, ci în permanenţă. Mă rog, că a fost bine sau a fost rău, asta a fost sistemul. Deci în obiective şi instituţii n-au fost alţii decât tot aceia. Din cunoştinţele mele, ofiţerii din obiective nu au făcut opoziţie faţă de ieşirea oamenilor la demonstraţie.

52

P.C.: - Nu s-a încercat a fi capacitată conducerea administrativă şi politică pentru a se preveni ieşirea în stradă?M.E.: - Ca să fiu sincer, cred că da. Dar, în faţa imposibilităţii de a fi şi eficienţi, au renunţat.P.C.: - Deci au acţionat prin conducerea administrativă şi politică în sensul de a nu ieşi oamenii în stradă.M.E.: - Da. Dar, cu tancul s-a dus Armata.P.C.: - O să ajungem şi la acest subiect.M.E.: - Da. Aş spune un neadevăr că nu au încercat să acţioneze prin conducere în sensul de a influenţa…P.C.: - Din datele dosarului nu rezultă, deocamdată, că Armata a intrat cu tancurile în intreprinderi.M.E.: - Vă declar eu că la ELBA a fost, nu în interior, în afară, dar a fost.P.C.: - Asta e altceva. După părerea d-voastră, care este substanţa legitimării unei Puteri în stat?M.E.: - N-am înţeles întrebarea.P:C.: - Voinţa unei persoane, a unui grup de persoane, sau a majorităţii unui popor.M.E.: - E limpede că legitimarea Puterii unui stat constă în voinţa majorităţii, în voinţa poporului. Nu a unei persoane sau a unui grup de persoane.P.C.: - Să înţeleg că regimul ceauşist nu mai exprima voinţa majorităţii acestui popor?M.E.: - Eu cred că de mult nu mai exprima voinţa acestui popor.P.C. - Acceptaţi că v-aţi pus totuşi în slujba acestui regim? Şi că, prin tot ce aţi făcut, n-aţi căutat decât să îl mentineţi în continuare la putere?M.E.: - Sigur, faptul că fac parte din acest organ, şi încă nu de azi, nu de ieri, sigur că trebuie să accept că m-am pus în slujba acestui regim. Dar, că prin ceea ce am facut l-am sprijinit, cred că necesită o analiză mai amplă. Ar trebui legat de o activitate ceva mai largă. V-am relatat-o şi mai înainte că, personal, am încercat să pun la dispoziţe datele din care să rezulte că regimul ceauşist nemulţumeşte masele, încercările mele au fost fără rezultat. Sigur că astăzi regret că n-am abandonat această meserie mai devreme, sau că n-am acţionat în alte forme, sigur, cu consecinţe pentru mine, dar mai bine erau alea decât cele în care mă aflu în prezent, aşa încât zic eu, că la această întrebare, pentru a da un răspuns exact, da sau ba, ar trebui să se vadă activitatea mai largă a subsemnatului.P.C.: - Îmi pare rău că evitaţi un răspuns. Întrebarea mea se referea la ceea ce aţi făcut aici, la Timişoara. Dacă prin ceea ce aţi făcut la Timişoara, prin

53

ceea ce aţi organizat, coordonat şi condus, în realitate, aţi militat pentru menţinerea acestui regim antipopular...M.E.: - Prin ceea ce am făcut la Timişoara, sigur că am ajutat, într-o anumită măsură... posibilităţile mele nu erau altele, situaţia în care mă aflam nu îmi permitea să fac altceva. Ceea ce am vrut de la început să vă declar este că nu am participat cu forţele de Securitate la reprimarea demonstranţilor. Ăsta este lucrul esenţial. Eu pentru asta sunt acuzat aici. Şi de aceea mă aflu în boxă.P.C.: - Deci d-voastră negaţi o participare, haideţi s-o denumim efectivă, dar o participare morală…M.E.: - Morală, da.P.C.: - Deci o participare morală aţi avut. Vă rugăm să ne mai răspundeţi la câteva întrebări: care a fost rolul inspectorului şef, fostului inspector şef, colonelul Popescu Ion, în acest angrenaj? Am înţeles că mai mult s-a aflat pe la sediul fostului Comitet Judeţean de Partid. Apreciem că d-voastră sunteţi în posesia unor date mult mai concrete.M.E.: - În afară de modul în care a acţionat în noaptea de 16 spre 17, când efectiv nu ştiu nimic, nu ştiu nimic pentru că nici n-am fost prezent aici, din 17 şi până în 22 eu efectiv nu l-am văzut pe acest om. Practic, aş putea spune, sigur el spune că i s-a luat puterea, dar practic el a abandonat conducerea Inspectoratului, plecând la Partid, sub pretextul că apără acest sediu, şi a rămas acolo.P.C.: - Nu era el comandantul unic, potrivit unui ordin al ministrului de Interne?M.E.: - El, în mod normal, da. Dar, în mod practic, dacă vreţi să mă credeţi, sigur aş putea să vă spun multe, în mod practic, eu, pe acest om, de duminică dimineaţa şi până după arestare, nu l-am văzut la faţă. L-am auzit de două ori prin telefon.P.C.: - Ce comunica sau ce întreba?M.E.: - Nu. Îl căuta pe colonelul Sima şi negăsindu-l pe Sima, şi dând de mine, îşi cerea scuze şi nu spunea nimic.P.C.: - În dimineaţa de 17 decembrie aţi ajuns la Timişoara.M.E.: - Da.P.C.. - Fostul general Mihalea era deja sosit?M.E.: - Nu.P.C.: - A venit odată cu d-voastră?M.E.: - Nu. A sosit separat.P.C..- Până la sosirea generalului Nuţă, aţi colaborat cu generalul Mihalea?

54

M.E.: - Nu.P.C.: - Sub nici o formă?M.E.: - Sub nici o formă. Generalul Mihalea s-a ocupat de problemele străzii şi efectiv, nu ştiu ce a făcut în stradă; iar în ce mă priveşte, cunoaşteţi bine ceea ce am făcut eu.P.C.: - Se pare totuşi, dacă-mi amintesc eu bine, nu dau peste nota respectivă, într-una din declaraţii afirmaţi că până la infiinţarea celor opt dispozitive de către generalul Nuţă, erau deja înfiinţate câteva pe Calea Girocului şi Calea Lipovei. Este real sau nu?M.E.: - Nu. Eu n-am declarat, sau dacă am declarat înseamnă că am declarat eronat, eu nu cunosc despre înfiinţarea nici unui dispozitiv, în afară de dispozitivele de Control Circulaţie.P.C.: - Aţi făcut afirmaţia că cele opt dispozitive care s-au înfiinţat la ordinul generalului Nuţă erau compuse din militari ai Trupelor de Securitate, militari ai Trupelor de Grăniceri şi lucrători de Miliţie. Că Nuţă le-a transmis ordinul să tragă în populaţie, în contextul în care nu se supunea somaţiei.M.E.: - Şi cu aprobarea lui.P.C.: - Şi cu aprobarea lui. Cunoaşteţi dacă s-a tras sau nu în populaţie?M.E.: - Nu.P.C.: - Şi-atunci, de unde morţi existenţi? Ştiţi că au existat morţi aici?M.E.: - Eu v-am declarat la început, în noaptea de 17 spre 18 oraşul a fost asaltat de Armată. Şi s-a tras. Părerea mea este că morţii sunt rezultatul acestor acţiuni. Sigur, ele trebuiesc cercetate şi demonstrate. În legătură cu dispozitivele acestea, dacă au tras şi dacă au omorât pe cineva, eu nu ştiu. V-am declarat-o de la început că, după întoarcerea de la Partid, eu n-am stat lângă Nuţă, pentru a fi prezent, să vă pot relata care a fost relaţia dintre el şi dispozitivele din teren.P.C.: - [text lipsă, n. n.] …acelor persoane. Dacă doriţi, eu am să vă dau citire cu exactitate afirmaţiilor: În noaptea de 17 decembrie, începând cu orele 23, cadrele M.I. au tras în manifestanţi.M.E.: - Eu n-am putut să dau o asemenea declaraţie.P.C.: - Vă amintiţi, unele le-aţi scris personal, şi altele v-au fost dactilografiate, nu? S-au exercitat presiuni asupra d-voastră?M.E.: - E greu de spus, în condiţiile în care am fost eu în primele zile. Dar asemenea presiuni…P.C.: - Iertaţi-mă, presiuni din partea celor care v-au anchetat. O presiune există, de pildă, şi asupra noastră a tuturora.

55

M.E.: - Da. Presiunea psihică care a fost asupra mea. Dacă am făcut o asemenea declaraţie, înseamnă că am făcut o eroare.P.C.: - Aţi făcut o eroare. Din datele pe care le posedăm, rezultă că în populaţie s-a tras şi mai înainte de a avea loc acea teleconferinţa cu Ceauşescu Nicolae, din data de 17 decembrie. Aveţi cunoştinţă sau nu?M.E.: - Nu.P.C.: - Nici pe linie informativă? Păi, am să vă dau citire ce notează dispecerul de la Securitate. Ofiţerul de serviciu Securitate. Notat şi transmis, colonel Sima, din partea maior Radu Tinu: „În data de 17 decembrie 1989, orele 16, doi răniţi cu glonţ, duşi de urgenţă la Spitalul Judeţean”.M.E.: - N-am cunoştinţă de această informaţie.P.C.: - La 19,56, în aceeaşi zi se notează: „Au trecut patru salvări mari cu cel puţin 10 răniţi şi câţiva morţi de pe Strada Pestalozzi “.M.E.: - Nu am cunoştinţă de aceste situaţii.P.C.: - E vorba de colonelul Sima, care era şeful Securităţii.M.E.: - Da, da.P.C.: - Maiorul Radu Tinu era locţiitor.M.E.: - Da, da.P.C.: - În zilele de 18, 19, 20 s-a tras în populaţie?M.E.: - Din câte ştiu, nu.P.C.: - Iar vă dau citire, mă văd obligat, din ce notează ofiţerul de serviciu sau dispecerul, cum vreţi să-l numim: „18 decembrie, orele 17, se solicita Salvare la Catedrală. S-a făcut uz de armă. 18 decembrie, orele 19, căpitanul Grui, ofiţer de Securitate, la spital, focuri de armă.” Iar din datele culese de la Laboratorul Exterior de Medicină Legală rezultă că au fost victime în data de 17, anterior orei desfăşurării orei acelei teleconferinţe, cât şi ulterior, 18, 19, chiar până în 25.M.E.: - D-le preşedinte, eu vă declar că n-am avut cunoştinţă despre aceste date, dar mă văd nevoit să vă repet încă o dată declaraţiile făcute anterior că, ofiţerii de Securitate, şi pot fi luaţi toţi la anchetă, n-au primit dispoziţii de la mine să tragă, nimeni şi în nici o împrejurare; iar că începând de după teleconferinţă, primii care au intrat în acţiuni şi au deschis foc au fost cei de la M.Ap.N.... dacă dispozitivele înfiinţate, şi veţi vedea şi pe parcurs, cu participarea miliţienilor şi celorlalte cadre M.I., după data de 17 şi începând cu 18.... că până atunci n-au fost înarmate, au tras în demonstranţi, eu nu am cunoştinţă de aşa ceva.P.C.: - Susţineţi deci, din câte înţeleg eu, că primii au tras în populaţie cei de la Ministerul Apărării Naţionale, forţele M.Ap.N.

56

M.E.: - Da.P.C.: - De unde ştiţi acest lucru?M.E.: - Asta pentru că cei de la M.I. au fost înarmaţi abia în ziua de 18, iar cei ai Securităţii, respectiv ofiţerii de Securitate, n-au ieşit cu armament asupra lor în nici una din zilele Revoluţiei de la Timişoara.P.C.: - Şi, în ziua de 17 cine a tras atunci?M.E.: - Nu ştiu.P.C.: - Păi, cine era înarmat în ziua de 17? Trupele Ministerului Apărării Naţionale nu erau, d-voastră faceţi afirmaţia că abia din 18…M.E.: - Nu erau.P.C.: - Dar cine erau?M.E.: - Nu ştiu.P.C.: - Admiteţi intervenţia vreunei forţe exterioare acestui stat?M.E.: - Nu.P.C.: - Nu. Atunci puteţi să ne spuneţi ce forţe erau înarmate în ziua de 17 şi anterior datei de 17?M.E.: - Nu pot să vă fac o astfel de declaraţie, pentru că nu am avut cunoştinţă de aşa ceva.P.C.: - Dar vreo supoziţie puteţi face?M.E.: - Nu ştiu dacă e cazul să fac vreo supoziţie. E greu. S-ar putea să greşesc.P.C.: - Cu riscul de a greşi.M.E.: - Cu riscul de a greşi, sigur că cei care puteau să fie înarmaţi, dar vă rog să luaţi ca supoziţie, nu puteau fi decât cei de la Miliţie.P.C.: - Cei de la Miliţie, Grăniceri şi Trupe de Securitate, nu? M.E.: - Absolut, altceva nu. Dar, luaţi-o, vă rog, ca supoziţie.P.C.: - De la început am admis această variantă, ca supoziţie. În afară de generalul Nuţă şi Mihalea în stradă, cine a mai acţionat în privinţa conducerii celor opt dispozitive care aveau rolul de a împrăştia. Nu?M.E.: - Eu, din câte ştiu, a avut rolul de asigurare a ordinii.P.C.: - De asigurare a ordinii.M.E.: - Numai Nuţă şi Mihalea.P.C.: - Numai Nuţă şi Mihalea?M.E.: - Numai Nuţă şi Mihalea.P.C.: - Păi, sunt nevoit iar să dau citire la un pasaj din declaraţia d-voastră unde îi indicaţi şi pe alţii. Doriţi să vi-i spun eu?M.E.: - Şeful Miliţiei era Deheleanu …P.C.: - Faceţi următoarea afirmaţie: „După orele 18, în ziua de 17 decembrie, toate cadrele, deci inclusiv cele de la Securitate, au fost

57

consemnate şi dotate cu arme şi muniţii. Nuţă s-a ocupat de măsuri privind folosirea forţelor ce acţionau în stradă, împreună cu Mihalea Velicu, colonel Ghircoiaş, colonel Tudor Stănică, colonel Roşiu”. Este real ce-aţi menţionat în declaraţie?M.E.: - Da. Aceasta era echipa venită de la Bucureşti.P.C.: - Şi cu privire la consemnarea cadrelor şi înarmarea lor cu armament şi muniţie?M.E.: - Aici este de reţinut următoarea, nu aş vrea să acuz pe nimeni, în ce priveşte înarmarea celor de la Securitate, este reală. Cu menţiunile făcute pe parcurs, că aceşti oameni nu au ieşit cu armamentul în stradă. În ceea ce priveşte înarmarea celor de la Miliţie, urmează în cursul anchetei să se lămurească dacă au fost sau nu înarmate, întrucât din datele obţinute ulterior rezultă că din evidenţele organului de gestionare a armamentului, Miliţia nu a primit armament decât în ziua de 18, după ora 14.P.C.: - La un moment dat, faceţi următoarea precizare în scris la fila 27, că aceste forţe pe care vi le-am amintit mai înainte din ce aţi scris d-voastră, erau comandate de generalul Nuţă, care comanda: „Acţionaţi ferm, să nu vă scape, faceţi uz de armă”.După care continuaţi: „Au rezultat morţi şi răniţi”. Vă referiţi la acele opt dispozitive de restabilire a ordinii. Şi nu la alte dispozitive.M.E.: - Da, dar erau în 18.P.C.: - În 18. Mai înainte aţi făcut afirmaţia că după data de 17, în noaptea de 17 spre 18, au mai fost oameni omorâţi în stradă.M.E.: - Este riguros exact.P.C.: - Deci că au existat morţi, urmare acţionării cu arme de foc de către cele opt dispozitive, plasate pe întreaga arie a oraşului şi comandate de Nuţă şi ceilalţi. Deheleanu Ion ce rol a avut în această activitate?M.E.: - Fiind şeful Miliţiei, mi-e greu să vă pot face declaraţii cu privire la rolul lui.P.C.: - Iertaţi-mă, vă citez din aceeaşi declaraţie: „Cel mai implicat în această problemă a fost colonelul Deheleanu Ion de la Miliţia Judeţeană. În teren erau patrule de Miliţie, dotate cu armament şi muniţie de război, patrule ce au primit ordin să tragă în manifestanţi. De la Nuţă au primit ordin.”M.E.: - Rolul lui concret nu vi-l pot relata, întrucât…P.C.: - Dar este real ceea ce aţi consemnat acolo?M.E.: - Da, este real.P.C.: - Concret. Cine s-a ocupat de sustragerea cadavrelor de la morga Spitalului Judeţean Timiş?

58

M.E.: - V-am declarat că în legătura cu treaba aceasta, implicarea mea s-a rezumat la acel telefon."P.C.: - Pe colonelul Sima l-aţi trimis la Spitalul Judeţean?M.E.: - Eu, nu. La cererea procurorului general adjunct, am cerut să fie ajutat de către cineva cu care să se ducă la Spital, i-am recomandat lui Sima să se ducă. Am declarat şi atunci, declar şi acum, nu ştiu dacă s-a dus.P.C.: - De ce l-aţi recomandat pe Sima, aveaţi un motiv anume?M.E.: - Nu, nu. Nu aveam nici un motiv anume, era şeful Securităţii şi aveam, mă rog, credeam că are mai multe cunoştinţe. Nu ştiam atunci că este vorba despre sustragerea cadavrelor de la spital. Am aflat ulterior. V-am declarat atunci, vă declar şi acum, implicarea mea se rezuma la acel telefon.P.C.: - Păi dacă i-aţi recomandat acestui colonel să-l însoţească pe acel procuror la spital ca să ia coletele, la ce colete vă gândeaţi d-voastră?M.E.: - Credeam că are nevoie de ajutoare, în fond era procurorul, el ştia ce trebuie să facă.P.C.: - Păi,de la spital, ce colete se puteau ridica de Organele chemate să restabilească ordinea?M.E.: - Să ridice cadavrele, morţii. Dar nu ştiam că prin aceasta se comite o ilegalitate.P.C.: - Deci dacă cineva intră în casa omului şi-i ridică mortul de pe masă, e o chestiune normală.M.E.: - Nu e vorba de normal, dar dacă era cu omul legii, bine n-aveam de unde să ştiu, dacă aş fi ştiut şi dacă aş şti, v-aş face declaraţii complete de la început. Pentru că asta poate că mai mult mă ajuta, eu nu vreau să încurc pe nimeni. Aşa au stat lucrurile, aşa vă declar. Procurorul general adjunct era prezent aci şi ştia ce are de făcut în toată această treabă. În legătură cu cadavrele, eu nu am avut nici o competenţă, dacă e vorba. La solicitarea lui, i-am recomandat lui Sima să se ducă. Nu ştiu nici astăzi, dacă Sima s-a dus sau nu.P.C.: - Aţi făcut afirmaţia ca Trupele Ministerului Apărării Naţionale au primit ordin să tragă în populaţie. Este adevărat?M.E.: - Da.P.C.: - Când au primit acest ordin şi cu ce au acţionat ?M.E.: - Ordinul l-au primit de la dictator, prin Ion Coman, şi prin ceea ce am văzut, prin ceea ce am auzit că s-a petrecut în toată noaptea de 17 spre 18, e clar că s-a tras în populaţie.P.C.: - Deci susţineti că aceste trupe au tras în noaptea de 17 spre 18.M.E.: - Dar şi în 18 spre 19.P.C.: - Şi 18 spre 19.

59

M.E.: - Din 19, nici dispozitivele şi nici trupele M.Ap.N.-ului nu au mai fost în stradă.P.C.: - Păi, mai înainte mi-aţi făcut afirmaţia că trupele Ministerului Apărării Naţionale au acţionat cu arme de foc împotriva populaţiei, abia din data de 18.M.E.: - Pe 17.P.C.: - Şi că pe data de 17 n-aţi ştiut cine a tras. Aţi făcut totuşi supoziţia că, întrucât organele de Miliţie, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Securitate erau înarmate, e posibil ca ele să fi acţionat cu foc împotriva populaţiei.M.E.: - D-le preşedinte, eu am făcut afirmaţia că trupele M.Ap.N. au început să apară în Garnizoană, începând după ora 18. În ziua de 17, până-n ora 18, nu ştiu să fi fost. Şi mi-aţi cerut să spun ca supoziţie, dacă a fost cineva, cine putea fi. Şi atunci v-am declarat că putea fi Miliţia sau alte forţe ale M.I. Ca supoziţie. P.C.: - Concret. Ce ştiţi că au făcut aceste trupe de la Ministerul Apărării Naţionale?M.E.: - Nu ştiu concret, pentru că nu am fost pe teren nicăieri.P.C.: - Nu ştiţi concret. Şi aceasta este o supoziţie pe care o faceţi, în legătură cu trupele M.Ap.N?M.E.: - Da. Cu privire la ceea ce am auzit.P.C.: - Vă mulţumesc. Pe colonelul Ganciu de când îl cunoaşteţi?M.E.: - De vreo 20 de ani.P.C.: - A avut sarcina şi după ce a fost trecut în rezervă să…M.E.: - Nu, nu.P.C.: - Nu?M.E.: - Nu. E pensionar de vreo 15 ani.P.C.: - Dat fiind faptul că de aproximativ trei ore ne aflăm cu toţii aici, consider că ar fi util să facem o pauză de aproximativ 30 de minute. Deci, la şi 25, ne vedem în sală şi reluăm interogatoriul.*

03 martie 1990, continuă audierea inculpatului Macri.

P.C.: - Instanţa simte nevoia pentru câteva precizări. Deşi pe parcursul celor discutate până acuma, în mare, le-am punctat, ca să zic aşa.Aţi împărţit sarcinile pe Teodorescu, Anastasiu şi ceilaţi. Referitor la Atudoroaie Gheorghe, ce sarcină i-aţi trasat?

caseta 005, sfărşit

60

M.E.: - În legătură cu Atudoroaie Gheorghe, el avea sarcinile pe care le executa curent. El răspundea de activitatea de contrainformaţii în sectoarele economice, adică de asigurarea contrainformativă a obiectivelor industriale. I-am cerut să continue să-şi desfăşoare această activitate. Deci, să culeagă informaţii din obiectivele economice.P.C.: - Toată această activitate de organizare a culegerii acesteia de informaţii, în ziua de 17 decembrie, până la ce oră aţi desfăşurat-o?M.E.: - Cred că aproximativ 30 de minute, între orele 9 si 9,30.P.C.: - Ce efect au avut toate măsurile acestea? Au început să vină informaţiile?M.E.: - Puţine. Au început, dar puţine. Duminica nu era activitate în obiectivele economice şi n-aveau ce informaţii să aducă.P.C.: - Deci au început să curgă informaţii.M.E.: - Au început.P.C.: - La început mai …M.E.: - Mai puţin şi apoi ceva mai mult.P.C.: - Informaţiile la ce se refereau? Nu am în vedere numai ziua de 17.M.E.: - Informaţiile se refereau la faptul că în obiectivele economice nu există stări care să pună în pericol securitatea lor. La un moment dat, am avut o singură informaţie, cea în legătură cu Solventul. Că acolo, ar exista o informaţie, că se intenţionează aruncarea ei in aer. S-a verificat. Informaţiile n-au fost adevărate şi, în consecinţă, nu s-a întâmplat nimic.P.C.: - Şi alte informaţii?M.E.: - Despre starea de pericol, nu. A mai fost luni seara o informaţie, că la ELBA s-a dat foc la o secţie, mi se pare, de ambalaje. S-a verificat şi, într-adevăr, se dăduse foc.P.C.: -Aţi primit informaţii referitoare la împrejurarea că în diverse zone din oraş cetăţenii se adunau? Că erau incitaţi să iasă în stradă? Şi că strigă diferite lozinci, să le numim aşa?M.E.: - Da. Da, s-au primit asemenea informaţii, că muncitorii, şi nu numai muncitorii, ci şi alte categorii de persoane se adună şi strigă lozinci anticeauşiste. Dar nu de la Atudoroaie.P.C.: - Vă rog, vă rog, îi rog pe domnii apărători, de fapt pe un anume domn apărător, care manifestă puţină nerăbdare, eu înţeleg… Să avem deci răbdare cu toţii, iar în ceea ce priveşte dialogul, vă rog să reţineţi că acesta se poartă numai prin intermediul Instanţei.Av.ap.: - Am înţeles.

61

P.C.: - Desigur că puteţi să mă atenţionaţi, dacă aveţi ceva de spus, eventual chiar cu o întrebare pusă chiar de către un apărător.Av.ap.: - Am înţeles. P.C.: - Într-una din declaraţii faceţi afirmaţia că Ion Popescu, încă din dimineaţa de 17 decembrie se deplasase la Comitetul Judeţean de Partid. Cu ce forţe şi pentru ce? Este real?M.E.: - Real. S-a deplasat la Comitetul Judeţean cu două sau trei plutoane de la Trupele de Securitate, repet, neînarmate. Cred că a avut şi ceva forţe de la Trupele de Grăniceri, tot neînarmate. Scopul deplasării lui acolo, declarat de el şi ştiut de mine, a fost acela de a apăra sediul fostului Comitet Judeţean de Partid. Care după cum se ştie în jurul orei 14 a fost devastat. P.C.: - Popescu Ion transmitea relaţii despre starea de lucruri de la Comitetul Judeţean?M.E.: - Nu. Eu am aflat despre starea de lucruri de la Comitetul Judeţean, personal, de la primul-secretar Radu Bălan, care după evenimentele cunoscute, a venit la sediul Inspectoratului, de unde a şi dat un telefon şi a vorbit cu dictatorul. Nu în prezenţa mea ci în prezenţa şefului Securităţii, colonelul Sima.P.C.: - D-voastră aţi raportat aspectul ăsta cuiva?M.E.: - Am fost apelat, nu din proprie iniţiativă, de generalul Vlad, chiar observat că se întâmplă evenimente pe care nu le raportez şi i le-am raportat.P.C.: - Deci v-a reproşat că nu sunteţi în măsură să…M.E.: - Nu sunt prompt în a transmite informaţii.P.C.: - După teleconferinţa din 17, aţi întreprins măsuri în continuare?M.E.: - V-am mai relatat. Întrebarea aceasta s-a mai pus poate în mai multe rânduri. Nu am întreprins nici un fel de măsuri care să se refere la reprimarea demonstranţilor.P.C.: - Păi nu, specifice muncii d-voastră.M.E.: - Specifice muncii de căutare a informaţiilor, da.P.C.: - Concret, ce aţi făcut?M.E.: - Concret, am cerut să căutăm în continuare informaţii cât mai concrete despre scopul în care veniserăm aci.P.C.: - Uitaţi ce consemnaţi d-voastră, într-una din declaraţii: “M-am întors la Inspectorat împreună cu Nuţă, unde apoi, împreună cu Sima Traian şi cu echipa de la Bucureşti, am întreprins unele măsuri specifice Securitătii. Astfel, am întrerupt legăturile telefonice urbane şi internaţionale, pentru a împiedica populaţia de la Timişoara să comunice cu ţara şi cu străinătatea.” Este real sau nu?

62

M.E.: - Da. Dar mergem mai departe, am intenţionat să iau această măsură şi mi s-a raportat că, din punct de vedere tehnic, nu este posibil. Nu întreruperea, ci trecerea de pe automat pe manual.P.C.: - Dar, parţial s-a realizat această măsură?M.E.: - Cred că da. P.C.: - Mai departe, tot d-voastră menţionaţi: “Au fost interceptate convorbirile telefonice a sute de persoane.” Este real?M.E.: - Este real. Sigur, nu-mi aparţine integral cifra , dar reţineţi, capacitatea. Capacitatea Centralei era de 100.P.C.: - Bine dar, de 100 concomitent, sau cum?M.E.: - Nu, nu, de 100 concomitent, dar nu se putea face mai mult.P.C.: - De 100 pe zi, pe lună sau pe an?M.E.: - Nu pe zi, unul puteai să-l ţii cinci ani şi altul puteai să-l ţii cinci zile.P.C.: - Deci în funcţie de interes. De interesul prezentat…M.E.: - Dar, în situaţia dată, nu se puteau face mutări, având în vedere că fiecare mutare de aceasta necesita măsuri tehnice care nu se puteau realiza de la o zi la alta.P.C.: - Mai departe d-voastră consemnaţi: “Au fost asigurate formarea unor dispozitive, la intrările în oraş, care să împiedice accesul străinilor în Timişoara şi să-i dirijeze pe cei aflaţi în tranzit.” E real, aţi mai spus-o.M.E.: - Am mai spus-o de mai multe ori şi aşa este. P.C.: - V-aţi ocupat personal de obţinerea unor astfel de date?M.E.: - Nu.P.C.: - Mă văd nevoit să vă dau citire iar celor scrise de dvs.: “M-am ocupat, personal, de obţinerea unui număr cât mai mare de informaţii în legătură cu evoluţia situaţiei din zonă. Asemenea informaţii am primit şi prin informatorii pe care i-am putut contacta, şi prin exploatarea mijloacelor tehnice-operative instalate la unele persoane suspecte.”M.E.: - Este real, dar prin intermediul lucătorilor de la Timişoara. În ceea ce mă priveşte, eu fiind temporar aci, nu aveam posibilităţi de obţinere directă.P.C.: - Aţi suplimentat forţele din obiectivele economice?M.E.: - Nu.Că n-aveam de unde.P.C.: - Cu ofiţerii C.I.?M.E.: - Nu, n-aveam de unde.P.C.: - Aşa spuneţi. Vă întreb în raport de ce aţi scris mai înainte.M.E.: - Ofiţerii de contrainformaţii economice sunt prevăzuţi în stat. Câţi am avut, atâţia am folosit.P.C.: - Da. Cine a ţinut evidenţa morţilor din Timişoara? Sau cine s-a ocupat de organizarea acestei activităţi?

63

M.E.: - Aceasta fiind atribuţia exclusiva a Miliţiei, s-a ocupat, din câte ştiu eu, colonelul Ghircoiaş.P.C.: - În noaptea de 18 spre 19, aţi continuat să culegeţi informaţii privind organizarea şi desfăşurarea acestor manifestaţii?M.E.: - 18 spre 19. În toată perioada, sigur că da. În toată perioada. P.C.: - Şi toţi care vă erau subordonaţi d-voastră.M.E.: - Toţi care-mi erau mie subordonaţi. P.C.: - Inclusiv inculpaţii de azi.M.E.: - Nu toţi. De la Securitate suntem şase. Toţi care am deţinut funcţii: trei din Bucureşti, trei din Timişoara.P.C.: - Da. Susţineţi că la data de 20 decembrie, in piaţa municipiului Timişoara, au ieşit aproximativ 50.000 de persoane. Este real?M.E.: - Da.P.C.: - Aţi raportat situaţia cuiva şi ce vi s-a ordonat?M.E.: - Am raportat-o generalului Vlad şi nu mi-a ordonat nimic deosebit.P.C.: - Dar, ce v-a ordonat atunci?M.E.: - Nimic, a reţinut şi atât.P.C.: - Păi, aici spuneţi aşa, că vi s-a ordonat să găsiţi conducătorii manifestanţilor, să-i arestaţi şi să-i trimiteţi la Bucureşti.M.E.: - Aceasta a fost sarcina cu care am venit, v-am declarat de la început, este poate pentru a zecea oară când v-o recunosc, că asta a fost sarcina principală a mea. N-am făcut-o, pentru că n-am descoperit pe nimeni.P.C.: - Deci sarcina principală, ca să rezumăm şi ca să nu mai revenim, a d-voastră şi a celor veniţi de la Bucureşti a fost aceea de a găsi pe conducătorii acestor cetăţeni…M.E.: - Da, da…P.C.: - Să-i neutralizaţi prin arestare, cercetare informativă şi, eventual, deferirea lor Justiţiei.M.E.: - Da, însă eu v-am declarat că a fost, legat de arestare, o chestiune care n-am vrut s-o dezvălui aici, pentru că s-ar putea să aibă implicaţii în planul relaţiilor dintre state, şi nu cred că e bine.P.C.: - Dacă nu e bine…M.E.: - Nu e bine. Dacă doriţi, v-o relatez, pentru că asta a fost contextul în care mi s-a ordonat ceea ce mi s-a ordonat. Nu e bine.P.C.: - Bine. Există organe abilitate de lege cărora vă puteţi adresa, vis-à-vis de acest aspect.M.E.: - Nu e bine, nu e bine.

64

P.C.: - La un moment dat, aţi făcut următoarea afirmaţie: “Existau ordine anticonstituţionale. Şi, datorită acestor împrejurări, erau înregistrate sau aveau regim de strict secret, de importanţă deosebită.”La ce vă refereaţi în context, în concret?M.E.: - La două ordine: cele cu privire la interceptarea telefoanelor şi cele cu privire la controlul secret al corespondenţei.P.C.: - Cum vă explicaţi, cel puţin aşa rezultă din datele anchetei, că uneori Elena Ceauşescu era informată cu privire la unele situaţii despre care Coman Ion nu cunoştea? Sau dacă cunoştea, nu informa.M.E.: - Vedeţi, eu sunt în poziţie aici de inculpat. D-voastră îmi puneţi o întrebare care, din nou aş dori să o consideraţi ca o declaraţie a unui om care-şi exprimă o părere… Sau îşi explică o anumită situaţie, pentru că mecanismul acesta, între obţinerea informaţiilor la nivelul unui şef de Direcţie şi ajungerea acestor informaţii la nivelul persoanei la care v-aţi referit, existau foarte multe trepte. Eu aveam deasupra mea un adjunct, un şef de Departament, un ministru şi aşa mai departe. Explicaţia este, din practica pe care eu o cunoşteam, aceea că şeful Departamentului Securităţii Statului, având subordonare nemjlocită directă la cei doi, îl scurtcircuita pe Ion Coman şi se adresa direct acestei persoane. Ca să fiu sincer, cam aceasta era practica, nu numai în cazul de la Timişoara, asta era o situaţie aproape cvasigenerală.P.C.: - Asta pe un plan general, dar, revenind la situaţia de la Timişoara: de la cine puteau parveni aceste informaţii?M.E.: - Departamentul Securităţii Statului cred că a avut şi alte surse de a obţine informaţii de la Timişoara, în afară de mine. Adică “mine”, personal vorbesc în sensul Securităţii Judeţene. Şi eu am fost pus, în această perioadă, în situaţii mai puţin plăcute, când am fost întrebat de lucruri despre care habar n-aveam, apoi, verificate, ele nu stăteau chiar aşa. Cred că şi alte organe, ştiţi bine că Departamentul Securităţii Statului avea şi un Departament de altfel de informaţii care-şi avea probabil oameni aci, de la care obţinea informaţii şi pe care le raporta direct şefului Departamentului, de care eu nu luam cunoştinţă de ele. Iarăşi, dacă doriţi, vă pot sta la dispoziţie cu detalii, pentru a se înţelege că nu eram eu singura sursă de obţinere a informaţiilor de la Timişoara.P.C.: - Înţeleg că, privitor la acest aspect ce ne-aţi spus, este o chestiune certă.M.E.: - Absolut.P.C.: - Bun. Declaraţiile pe care le-aţi dat în faţa organelor de Procuratură le menţineţi?

65

M.E.: - Cu precizările pe care le-am făcut în timpul anchetei.P.C.: - D-lor procurori, vă rugăm, dacă aveţi întrebari, să le puneţi!Procuror: - D-le preşedinte, înainte de a formula întrebările pe care rugăm să le puneţi inculpatului; doresc însă ca acesta să dea răspuns la întrebarea pusă de d-voastră, acum un minut mai înainte, respectiv la ultima întrebare: de unde anume aveau dictatorii informaţii exacte asupra situaţiei exacte din municipiul Timişoara, dacă dumnealui pretinde că nu transmitea asemenea informaţii.M.E.: - V-am mai declarat că nu eram singura cale de a transmite informaţii de la Timişoara la Bucureşti.Procuror: - D-le preşedinte, înţelegem ca să-i adresaţi inculpatului câteva întrebări de natură a sublinia unele împrejurări legate de situaţia de fapt care i se reţine în sarcină. Respectiv, modul în care i se raportau informaţiile culese, de către Serviciile de specialitate din structura Securităţii, a fostei Securităţi. Scris sau oral. Şi legat de aceasta, deciziile pe care domnia-sa le lua.P.C.: - Deci întrebarea, dacă aţi înţeles-o? Sau trebuie s-o repet eu?M.E.: - Nu. Eu am înţeles-o, dar la ea am mai răspuns: cele mai multe din informaţii au fost orale. Scrise erau, mai ales, cele obţinute din Tehnica Operativă. Celelalte obţinute în teren erau orale. P.C.: - Ce decizii aţi luat?M.E.: - Deciziile pe care vi le-am raportat: informarea organului superior. N-am luat nici o decizie, şi repet din nou, că pe baza vreunei informaţii să fie arestată vreo persoană sau să se întreprindă acţiuni de reprimare.P.C.: - Da. Altă întrebare?Procuror: - D-le preşedinte, a precizat inculpatul că nu a luat nici un fel de măsuri de arestare a vreunuia dintre demonstranţi, fie el stabilit “instigator” sau nu. Vă rog să-l întrebaţi, are cunoştinţă că ofiţerii din subordinea directă de la Direcţia de Cercetări Penale din fosta Securitate a Statului interogau chiar bolnavii de la secţia Tratament intensiv din spital?P.C.: - Aveţi cunoştinţă?M.E.: - Am cunoştinţă că s-au organizat investigaţii la spital, cu avizul medicului, am cunoştinţă, mai ales în sensul de a se vedea dacă nu existau străini sau nu se pot obţine informaţii cu privire la străini. Dar numai cu avizul medicului! Dacă au încălcat această regulă, să răspundă!P.C.: - Altă întrebare! Sunteţi mulţumit de răspuns?Procuror: - Da, d-le preşedinte. Are cunoştinţă că în Penitenciar au fost încarceraţi zeci de copii între 9 şi 14 ani?P.C.: - Răspundeţi, vă rog!

66

M.E.: - În legătură cu copiii, am avut cunoştinţă, dar v-am mai declarat şi vă declar şi acum, reţinerea şi depunerea în Penitenciar nu a fost treaba mea, poziţia mea cu privire la această categorie de oameni, am declarat-o şi o susţin: trebuiau imediat eliberaţi. Nu stătea în puterea mea, şi rog să se înţeleagă bine, să iau în acest sens vreo decizie. Nuţă e mort, nu mai poate vorbi…P.C.: - În puterea cui a stat luarea unor astfel de măsuri?M.E.: - Decizia stătea în puterea ministrului de Interne, Nuţă raporta şi el hotăra. P.C.: - E vorba, printre altele, şi de copii.M.E.: - Da.P.C.: - Mai concret. Deci, au fost arestaţi nişte oameni. Au fost emise forme legale?M.E.: - Nu. Tocmai acea acţiune la care m-am referit că s-a discutat luni dimineaţa, la fostul secretar al Comitetului Central, avea menirea să dea aspect de legalitate reţinerii. Adică voia să-i condamne pe toţi la Decretul 153, pentru a-i condamna între trei şi şase luni, găsind că aceasta este forma care să acopere legalitatea. P.C.: - Deci persoanele astea cam câtă vreme au stat reţinute?M.E.: - De duminică şi până marţi seara, în jurul orei opt.P.C.: - Deci 17, 18, 19…M.E.: - 18 seara. Dar, vă rog să reţineţi, nu era calitatea mea, n-am avut nici o putere în această materie pentru a lua vreo decizie.P.C.: - La sediul fostului Inspectorat al Ministerului de Interne au fost aduşi demonstranţi?M.E.: - Pesonal, n-am văzut.P.C.: -Deci demonstranţi reţinuţi au fost aduşi în sediul acestui Inspectorat?M.E.: - Au fost.P.C.: - Da?M.E.: - Da.P.C.: - Încătuşaţi?M.E.: - Nu.P.C.: - Au fost exercitate violenţe de ordin fizic sau psihic asupra acestora?M.E.: - N-am văzut.P.C.: - Aveţi cunoştintă să se fi exercitat?M.E.: - Nu ştiu.P.C.: - Este reală relaterea unui martor cum că erau ţinuti încătuşaţi, întinşi la sol?M.E.: - Este.

67

P.C.: - Cine dirija toata “povestea” asta?M.E.: - Toată problema legată de reţinuţi şi de depunerea în penitenciar a fost dirijată şi s-a ocupat de ea şeful Direcţiei de Cercetări Penale, Tudor Stănică.P.C.: - Altă întrebare, d-le procuror?Procuror: - D-le preşedinte, a precizat inculpatul că Securitatea nu a fost în nici un fel amestecată, nici în reţineri, nici în arestări, văd că la urmă se schimbă nuanţa. Cu toate acestea, voiam să precizeze dacă zilnic organele de specialitate, respectiv Filajul, îi prezenta o sinteză asupra informaţiilor importante culese în ziua precedentă şi în ziua respectivă. P.C.: - Deci întrebarea este următoarea: dacă colonelul Teodorescu prezenta sinteze al notelor din informaţiile culese?M.E.: - Eu v-am raportat, încă din primul moment că, prin colonelul Teodorescu s-au prezentat informaţii din care rezultă evoluţia situaţiei din oraş. N-am negat, nu neg şi nu voi nega.P.C.: - Colonelul Teodorescu şi colonelul Sima? Şi colonelul Sima?M.E: - Şi colonelul Sima. Problema acestor informaţii date de Filaj, aş vrea să vă precizez că Filajul, nemaiavând obiect de activitate, deci practic nemaiputând fila o persoană fizică, efectiv făcea filaj în zonă. Adică erau în zonă şi raportau ce au văzut.P.C.: - Înfiltraţi în grupurile respective?M.E.: - Da.P.C.: - Mai aveţi vreo întrebare?Procuror: - D-le preşedinte, referitor la una din aceste sinteze, nu pentru a-i sugera inculpatului cumva să adopte o altă atitudine, ci pentru edificarea d-voastră şi a asistenţei. Citez: “De asemenea, a venit o individă care s-a dat drept studentă din Cluj, care a afirmat că a venit cu alţi studenţi, diseară vor veni alţii şi se va manifesta apelul la toţi cei prezenţi, să vină şi ei. Aceasta a fost ridicată de organul informativ. A fost arestată şi se numeşte…” Am încheiat citatul. O altă precizare: “Menţionam că în timp ce pe Calea Girocului au venit trupele de intervenţie şi au acţionat asupra tulburenţilor, unii curioşi discutau că soldaţii sunt în vârstă şi sunt de la Ministerul de Interne, ofiţeri îmbrăcaţi în soldaţi.” Închei citatul.P.C.: - Aţi luat cunoştinţă de astfel de date?M.E.: - Despre prima informaţie cu privire la studentă, nu. Despre cea de-a doua informaţie, da. Sunt nereale. N-am îmbrăcat sau n-am travestit pe nimeni.P.C.: - Nu d-voastră...M.E.: - Nici eu şi….

68

P.C.: - Nu, nu…Am reţinut ce afirmaţi. Vă rog să răspundeţi la întrebare! Aţi primit note de asemenea natură prin care se comunica că populaţia suspectează pe militarii respectivi? În sensul că-i considera, lucrători ai Internelor deghizaţi, îmbrăcaţi în haine ale Ministerului Apărării Naţionale? Aceasta este întrebarea!M.E.: - Note, nu. Informaţii însă am primit. Răspunsul este că, cu ştirea mea şi cu cunoştinţa mea, nu s-a travestit nici un ofiţer de Securitate.Procuror: D-le preşedinte, o întrebare care a fost antamată, de fapt, de d-voastră: se interesa permanent inculpatul, şi mai ales prin subordonaţi, firesc, de dinamica răniţilor şi morţilor înregistraţi în spitale? Pentru ce? Şi, legat de această întrebare, dacă la nivelul Direcţiei a II-a al cărui şef era, din fostul Departament, se făcea o sinteză pentru şeful Departamentului, în vederea transmiterii la Tudor Postelnicu şi la cei doi dictatori.P.C.: - Aţi înţeles, da? Puteţi răspunde?M.E.: - Da. M-am interesat o singură dată de numărul victimelor, atunci când v-am raportat, iar prin Direcţia a II-a, eu n-am transmis la Departament nimic. Adică prin unitatea al cărui şef sunt nu am transmis nici o informaţie. Am avut o singură convorbire care n-a avut nici o legătură cu misiunea mea de aici.P.C.: - Dar, direct lui Vlad Iulian i-aţi transmis?M.E.: - Informaţii? P.C.: - Da, de natura aceea. Privind dinamica victimelor: răniţi, morţi.M.E.: - O singură dată.P.C.: - O singură dată.Procuror: - O altă întrebare, d-le preşedinte, ce hotărâre au luat pe plan local, în care a fost implicat inculpatul, vis-à-vis de înarmarea celor 20.000 de luptători din Gărzile Patriotice aduse din alte judeţe. Şi, dacă cunoaşte că aici, în Timişoara, s-au confecţionat nişte “arme”.M.E.: - N-am luat nici o hotărâre şi n-am nici un fel de cunoştinte că în Timişoara s-au confecţionat “arme”. P.C.: - Adică bâte.M.E.: - Nu am luat cunoştinţă că s-ar fi confecţionat aceste arme şi n-am luat nici o hotărâre. Ca să fie problema însă lămurită, complet lămurită, şi să vă raportez ce ştiu, la cererea generalului Guşe, Miliţia a pus la dispoziţie 10 oameni care urmau să constituie călăuze ale luptătorilor din Gărzile Patriotice venite din altă parte. S-au prezentat în dimineaţa zilei de joi, mi se pare, la Garnizoană, deci acolo unde era generalul Guşe şi, văzând că nu sunt câţi voia el, el a vrut 1000, i-a trimis acasă.P.C.: - Unde urmau să fie amplasate aceste…

69

M.E.: - D-le preşedinte, dacă aş şti, v-aş face exact aceleaşi declaraţii pe care le-am făcut în şedinţele anterioare. Şi mai ales că nu mă vizează în nici un mod. Efectiv nu ştiu! Planul de primire şi de folosire, organizarea acţiunii, a fost în sarcina exclusivă a generalui Guşe. Relaţii vă poate da Ion Coman. Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic, şi, în consecinţă, n-am cunoştinţă despre modul în care s-a intenţionat folosirea acestor forţe în municipiul Timişoara. Procuror: - D-e preşedinte, o ultimă întrebare: inculpatul s-a exprimat “expres”, că morţii din 17 şi 18 ar fi victimele represiunii armate a personalului Ministerului Apărării Naţionale. Întrebarea noastră este: cum se explică atunci interesul lui şi al celorlalţi componenţi în organele de decizie ale M.I. de a sustrage morţii, a-i duce şi a-i incinera pe ascuns la Bucureşti?P.C.: - Deci întrebarea, aţi înţeles-o?M.E.: - Am înţeles-o.P.C.: - Şi aş adăuga eu ceva. În contextul în care aţi făcut afirmaţia că nu s-a cooperat cu trupele Ministerului Apărării Naţionale.M.E.: - La această întrebare eu am mai răspuns. Doresc să mai răspund încă o dată. Faptul că, în noaptea de 17 spre 18, trupele care au asaltat Timişoara au tras în demonstranţi, este o chestiune pe care o cunoaşte toată Timişoara. Eu nu sunt în măsură să fac declaraţii foarte exacte, aşa cum aţi dori, privind unde, cine, cum şi cât a tras. Din această cauză, ultima mea declaraţie cu privire la morţi, am vrut s-o păstrez exact în limitele cunoştinţelor mele, la data de 2 ianuarie. Şi chiar şi atunci, dacă se citeşte complet declaraţia, şi am relatat procurorului care m-a anchetat şi părerea mea, şi atunci am zis că este exclus să nu se fi cunoscut despre aceasta, inclusiv de către ministrul de Interne şi procurorul general, fără să am la acea dată nici un fel de date. Ulterior, după ce am aflat cine a fost iniţiatorul, cine anume a fost cel care a ordonat, mi-am explicat că, la nivelul cunoscut, mai ales dictatoarea a dorit ca numărul victimelor de la Timişoara să fie diminuat. Nu pentru că M.I. i-a împuşcat. Şi aşa cum îl folosea, că, mă rog, aţi văzut cum stau lucrurile, Tudor Postelnicu, care era un aservit al acestui clan, şi mai ales al persoanei acesteia, i se spunea pe vremea aceea “nr.2”, aşa îmi explic eu, aşa vă pot face şi d-voastră declaraţii, fără să am însă elementele concrete ale situaţiei petrecute. Ştiţi bine că Bobu a fost cu ideea, Ceauşeasca a fost cu ordinul, Postelnicu a fost cu dispoziţia. Ceea ce nu ştiu, şi nu pot să acuz omul, nu ştiu în ce măsură, vor şti probabil ceilalţi, a fost sau n-a fost implicată în toată aceasta treabă fostul procuror general Nicolae Popovici.Av.ap. (al inculpatului Macri): - Alături de colegul meu, d-l avocat Ladislau Toth, asigurăm apărarea inculpatului pe care-l audiaţi. V-am ruga să ne

70

permiteţi, prin intermediul d-voastră, să-i punem câteva întrebări. Care au fost de regulă replicile pe care d-lui le primea de la fostul şef al Departamentului, legate de consistenţa informaţiilor pe care i le transmitea. Şi, care era tonul în care i se adresau aceste replici? M.E.: - Cred că şi la această întrebare am răspuns. Sigur cine-l cunoaşte pe generalul Vlad ştie că el este un om cult, adică un om care nu folosea cuvinte nepoliticoase. Tonul era în general tăios. Cea mai dură convorbire, încheiată cu ameninţarea chiar că va fi retras imediat, a avut-o cu Teodorescu, cu mine personal; mereu mi-a zis: “Mi-ai înşelat încrederea.” Am înţeles mai târziu, aici, gândindu-mă în penitenciar, de ce dictatorul avea nevoie de acea informaţie sau de acea brumă, dacă vreţi, de informaţii din care să rezulte legătura celor întâmplate la Timişoara cu străinătatea. Asta era, dacă vreţi, moto-ul, sau leit motivul permanent al convorbirii dintre mine şi şeful Departamentului Securităţii Statului. El nu mi-a declarat-o, niciodată nu mi-a spus, deşi suntem colegi de o viaţă în meserie, niciodată nu mi-a spus că mi-a cerut în mod expres dictatorul. Dar, bineînţeles, am dedus că n-avea ce să facă cu asemenea informaţii.P.C.: - Mulţumit?Av.ap.: - Da.P.C.: - Altă întrebare!Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi, de asemenea, pe inculpat, unde a locuit pe perioada cât a stat în Timişoara şi unde a stat mai mult, unde şi-a desfăşurat activitatea?P.C.: - Credeţi că e necesar să punem o astfel de întrebare? Este edificatoare?Av.ap.: - Într-un fel, este. Mai ales că a făcut afirmaţia că în permanenţă s-a aflat în sediul Inspectoratului.P.C.: - Dar, voiam să subliniez…Av.ap.: - Dacă a avut prilejul să se întâlnească cu Dăscălescu şi cu Bobu?P.C.: - V-aţi întâlnit cu cei doi?M.E.: - Nu.Av.ap.: - Se naşte întrebarea: dacă a primit ceva dispoziţii de la ei?P.C.: - A răspuns, nu mai continuăm.Av.ap.: - D-le preşedinte, practic, după venirea generalilor Nuţă şi Mihalea şi a lui Coman, la Timişoara, la comanda Miliţiei, cine mai beneficia de drept de dispoziţie şi de autoritate?P.C.: - Deci întrebarea sună cam aşa, dacă am înţeles-o eu bine: dacă, prin venirea d-voastră, conducerea Milţiei Judeţene mai era în măsură să-şi exercite atribuţiunile?

71

M.E.: - Întrebarea am înţeles-o, numai vreau s-o separ. P.C.: - Vă rog! M.E.: - Prin venirea mea, nu s-a luat comanda şefului Securităţii. Prin venirea mea, prin venirea lui Nuţă, comanda Miliţiei a fost preluată, integral, de Nuţă. P.C.: - Aceasta a presupus şi înlăturarea totală a lui Deheleanu, Corpodeanu etc?M.E.: - Aproape total. A lui Deheleanu…P.C.: - Au avut contribuţii de participare la tot ce s-a întâmplat în Timişoara?M.E.: - Nu se poate spune că nu au avut contribuţii, dar comanda forţelor de Miliţie a trecut, exclusiv, în subordinea lui Nuţă şi Mihalea. P.C.: - Aceşti foşti ofiţeri, care au făcut parte din conducerea Miliţiei judeţului Timiş, i se subordonau lui Nuţă?M.E.: - Da.P.C.: - Au executat ordinele lui Nuţă?M.E.: - Au executat.P.C.: - Vă mulţumesc. Av.ap.: - O ultimă întrebare! Sunt în posesia fostului ziar local, “Drapelul roşu”, numărul de joi, 21 decembrie, în care a apărut acel Decret prezidenţial de declarare a stării de necesitate. Să ne spună inculpatul, după ce a luat cunoştinţă de apariţia acestui decret, şi-a intensificat sau a luat alte măsuri mai eficiente în legătură cu atribuţiile pe care le avea aici?P.C.: - Aţi mai spus-o, dar vă rog să răspundeţi!M.E.: - Asta a fost în general conţinutul aproape al tuturor celor zeci, dacă nu chiar mai multe întrebări puse de d-voastră. Sigur că ne-am intensificat activitatea de culegere de informaţii. Exact în limitele competenţelor şi în limitele celor care le-am declarat până în prezent. P.C.: - Mai aveţi vreo întrebare? Apărătorul lui Popescu Ion. Av.ap. (al inculpatului Popescu): - D-le preşedinte dacă din momentul sosirii lui Coman şi apoi a lui Nuţă, inspectorul şef Popescu, a mai avut atribuţii de decizie şi de comandă?P.C.: - Îmi pare rău că trebuie să vă resping întrebarea, dar am insistat eu cel puţin de trei-patru ori, asupra acestui aspect. Credeţi că inculpatul mai poate să spună şi altceva în plus decât a relatat până acuma?Av.ap.: - Iertaţi-mă, exact pe acest aspect nu s-a discutat. E vorba de atribuţii de decizie ale lui Popescu, nu de activitatea în general a lui Popescu. Era vorba de Dehelanu, comandantul Miliţiei.

72

P.C.: - Răspundeţi, ca să nu mai discutăm în contradictoriu.M.E.: - Cred că, la 90 % din întrebarea pusă de doamna avocat, am răspuns. Dar, acum vă pot răspunde încă o dată că, odată cu venirea lui Nuţă, n-are nici o legătură treaba aceasta cu Coman, şi cu implantarea, dacă se poate spune aşa, a lui Popescu la partid, practic acesta a încetat să mai fie inspector şef. Av.ap.: - O a doua întrebare: dacă Departamentul Securităţii, conducerea de la Bucureşti, era mulţumită de modul în care Securitatea de aici, respectiv inspectorul-şef, au soluţionat problemele în ziua de 16 spre 17?P.C.: - Puteţi da răspuns la întrebare?M.E.: - Total nemulţumită. Dacă era mulţumită, nu ne-ar fi trimis pe noi aici.P.C.: - Mai departe!Av.ap.: - Cine s-a ocupat de modul de organizare al forţelor împotriva manifestaţiei din stradă?P.C.: - Se respinge întrebarea, d-nă avocat.Av.ap.: - Doi. Când s-au întors de la sediul Comitetului Judeţean de Partid, unde au avut convorbiri cu Coman şi s-a trecut la luarea de măsuri, conform dispoziţiilor primite, împreună cu cine s-au luat aceste măsuri? Cine au colaborat?P.C.: - Dacă vă amintiţi; după reluarea lucrărilor, exact cu întrebarea asta am debutat.Av.ap.: - Vreau să ştiu, dacă printre cei care au colaborat s-a aflat şi Popescu Ion. Nu s-a spus nici un cuvânt în legătură cu asta.P.C.: - Popescu Ion a avut vreo participare în legătură cu măsurile luate pe linie de Interne şi, când fac afirmaţia “pe linie de Interne”, am în vedere şi organele de Miliţie şi organele de Securitate, având în vedere că Popescu Ion era inspectorul şef.M.E.: - V-am declarat prin răspunsul dat la întrebarea anterioară, din momentul sosirii lui Nuţă, Popescu a încetat să mai fie inspector-şef. N-a fost prezent.Av.ap.: - Ultima întrebare: în biroul inspectorului şef, cine s-a instalat şi cine a lucrat permanent?P.C.: - Se respinge întrebarea. A precizat - generalul Nuţă. Av.ap.: - Îmi permiteţi, d-le preşedinte, tot pentru Popescu. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă cunoaşte cum s-au materializat două aspecte. Primul, plecarea inculpatului Popescu, fost inspector-şef de la Inspectorat la Judeţean a fost din proprie iniţiativă sau ordonat? A doua: dacă în cadrul

73

Judeţenei de Partid acţiona singur, sau altcineva era acolo care dădea comenzi.P.C.: - Deci puteţi răspunde?M.E.: - Da, însă lumea are impresia că eu ştiu chiar foarte multe. În legătură cu cele două întrebări. Popescu a plecat la Partid din proprie iniţiativă. La data când el a plecat la partid, nu era aici nici un şef care să-i ordone, era aici Mihalea,”pleacă şi nu te mai întoarce”. Cu cine anume a acţionat la Partid, nu ştiu. Cel mai mare acolo, care putea să-i dea dispoziţie era, până la venirea lui Coman, fostul prim-secretar. P.C.: - Radu Bălan.M.E.: - Radu Bălan. Alt şef de la Interne sau din altă parte eu nu ştiu să fi fost la Partid. P.C.: - Da. Vă rog.Av.ap. (al inculpatului Corpodeanu): - D-le preşedinte, pentru inculpatul Corpodeanu…P.C.: - Dar, de ce tocmai pentru inculpatul Corpodeanu? Vă rog să-mi daţi voie să fixez eu ordinea. Pentru inculpatul Sima Traian.Av.ap. (al inculpatului Sima): - D-le preşedinte, v-aş ruga respectuos să-l întrebaţi pe inculpat, când a venit la Timişoara, pe data de 17 decembrie, pentru Sima a avut vreo misiune specială? Şi dacă i-a dat vreo misiune specială, raportat bineînţeles la evenimentele care s-au petrecut în Timişoara?P.C.: - Îmi pare rău, dar vreau să vă amintesc că inculpatul a dat răspunsuri legate de aspectele acestea. Vă rog să puneţi întrebări, e valabil pentru toată lumea, legat de aspecte care n-au fost lămurite sau care mai necesită anumite lămuriri. Dar, pe căi bătătorite nu are rost să ne pierdem vremea.Av.ap.: - Am înţeles. La discuţia aceea despre care inculpatul a făcut vorbire, avută cu generalul Nuţă, referitor la cadavrele de la spital, a asistat şi inculpatul Sima?M.E.: - Nu.Av.ap.: - Dacă după venirea grupului condus de dumnealui de la Bucureşti, inculpatul Sima mai comunica cu Bucureştiul? Sau evenimentele erau raportate de altcineva.?P.C.: - Se respinge întrebarea, d-le avocat.Av.ap.: - În legătura cu Ganciu, şi cu asta am terminat, i-a spus lui Ganciu despre ce este vorba?M.E.: - Nu.

74

P.C.: - De ce n-a fost nevoie să-l puneţi în temă pe Ganciu cu problema pentru care urma să se prezinte Baciu la el? Era un colaborator?M.E.: - Nu era nici un colaborator. Am declarat de câteva ori, i-am spus că se va duce Baciu la el. Deci Baciu era acela care trebuia să-i transmită exact ce are de făcut.P.C.: - Pentru Teodorescu Filip, sau dacă mai e cineva pentru Sima Traian.Av.ap.: - Nu.P.C.: - Pentru Teodorescu Filip.Av.ap.(al inculpatului Teodorescu): - Vă rog să-l întrebaţi pe inculpatul Macri, dacă inculpatul Teodorescu Filip, pentru activitatea desfăşurată aici la Timişoara, a depăşit cumva indicaţiile pe care le primise de la şeful Departamentului Securităţii, atunci când a fost trimis de la Bucureşti la Timişoara. Dacă a desfăşurat şi alte activităţi decât cele care se încadrau în indicaţia primită de la şeful Departamentului?P.C.: - Cunoaşteţi tot ce a făcut Teodorescu Filip?M.E.: - Tot, nu.P.C.: - Dar, din câte cunoaşteţi…M.E.: - Din câte cunosc, nu a depăşit* …[text lipsă, n.n.]

03 martie 1990, continuă audierea inculpatului Macri.

M.E.:…mi-a spus că a întocmit trei sinteze informative.P.C.: - Câte sinteze informative a întocmit inculpatul Teodorescu?M.E.: - Trei, pentru că ele se făceau seara. Una luni seara, pentru marţi, alta marţi seara pentru miercuri şi alta miercuri seara pentru joi. Mai departe nu s-a făcut.P.C.: - Mai departe nu s-a făcut…M.E.: - Şi nici nu mai era când. Sigur eu nu ştiu dacă la serviciul pe care l-a coordonat mai sunt şi alte hârtii de care inculpatul Teodorescu să fi luat cunoştinţă. Dar hârtiile pe care eu le ştiu şi pe care mi le-a arătat sunt cele trei.P.C.: - Deci nu excludeţi posibilitatea să mai fi fost şi altele.M.E.: - Să mai fi fost şi altele…P.C.: - Vă mulţumesc. Mai e cineva pentru Teodorescu? Pentru Anastasiu Gabriel? Av.ap. (al inculpatului Anastasiu): - D-le preşedinte, în primul rând, vă rog,

*caseta 006, sfârşit

75

să ne spună inculpatul ce atribuţiuni avea Direcţia I, în ce scop a venit Anastasiu şi ce ordin a avut? Că a spus ceva foarte vag.P.C.: - Puteţi să ne relataţi altceva în plus, legat de Anastasiu pe acest aspect?M.E.: - Atribuţiile Direcţiei I au fost foarte largi şi cred că nici tipul şi nici scopul în care are loc procesul …P.C.: - Trecem peste asta…M.E.: - Anastasiu a avut în principal, ca şi toţi ceilalţi, sarcina de a obţine informaţii din categoriile de persoane care făceau obiectul Direcţiei I. În mod prioritar, am declarat şi repet, în rândurile studenţilor, vă rog să se trateze cu atenţia necesară, erau şi studenţi străini suspecţi a face parte din diferite grupări extremiste-teroriste; deci practic nu studentul român interesa în mod special, ci mai ales pentru identificarea străinilor, că asta fusese obiectul pentru care fuseserăm trimişi noi aci… şi căutarea unor asemenea elemente în rândurile acelei categorii de persoane, pe care îi socoteam noi “frontierişti”, adică elemente care au fugit peste frontieră, au stat o anumită perioadă undeva, în Europa, sau pe mapamond… şi s-au reîntors după o anumită perioadă, bănuindu-se că în rândurile acestora pot fi şi agenţi care au fost recrutaţi, că la o anumită dată şi într-o anumită perioadă să se dedea la acţiuni provocatoare. Asta a fost! În general, pentru că m-aţi întrebat şi mi-aţi cerut să precizez poziţia, privind atitudinea faţă de oamenii pentru care am muncit, trebuie să vă declar, acesta este adevărul, inculpatul Anastasiu şi-a adus un aport foarte scăzut la culegerea de date şi informaţii. Aceasta este realitatea! Că îl apăr sau nu-l apăr, este o treabă pe care o veţi aprecia.P.C.: - Mai aveţi şi alte întrebări?Av.ap.: - Legate de asta, d-l Macri s-a exprimat anterior…P.C.: - Vă rog întrebarea?Av.ap.: - A avut informaţii foarte puţine, aproape deloc. Întrebarea este: pe aceste informaţii, foarte puţine sau aproape deloc, cum s-a exprimat domnia-sa, s-a luat măsura, pe baza acestor informaţii culese de ofiţerii din subordinea lui Anastasiu, cei trei veniţi de la Bucureşti şi ce măsură concretă s-a luat de organele de decizie de mai de sus?P.C.: - Puteţi da vreun răspuns?M.E.: - Treceau pe la dânsul…E foarte greu să dau eu un răspuns foarte exact, acum am auzit de acea informaţie care provine din rândurile studenţilor, d-l procuror a formulat întrebarea şi am spus că n-am auzit, eu nu ştiu dacă inculpatul Anastasiu a avut sau n-a avut cunoştinţă de această informaţie, pentru că vis-à-vis de această informaţie să vă pot declara care a

76

fost poziţia lui şi ce măsuri a ordonat. Dar, în general pe problema ideii pentru care noi am venit aci - identificarea agenţilor provocatori - Anastasiu n-a adus o asemenea informaţie; şi chiar dacă pe aceea sau altele nu le-am cunoscut, o asemenea informaţie şi un asemenea personaj era sigur că trebuia să-l ştiu.P.C.: - Vreau eu să-mi faceţi o precizare. Susţineţi într-una din declaraţii că aţi aflat că trei persoane…M.E.: - La aceea m-am referit când am zis că nu vreau să fac …P.C.:…ar fi luat legatură cu un oarecare consulat. Era de resortul lui Anastasiu?M.E.: - Nu. Era de resortul lui Teodorescu.P.C.: - Bun. Mai aveţi vreo altă întrebare?Av.ap.: - Da. D-le preşedinte, împărţirea oraşului în opt sectoare pentru acţiune, avea vreo legătură cu împărţirea oraşului în 14 sectoare, pentru culegere de informaţii? Deci prima întrebare ar fi: s-a împărţit oraşul pe linie de Securitate în cele 14 sectoare? Şi dacă coincideau cu…M.E.: - Nu a avut nici o legătură cu cele opt. Despre cele 14, şi eu am aflat după. Nu oraşul a fost împărţit, ci ofiţerii din cele două servicii de Informaţii interne au fost împărţiţi, cum şi unde anume să se ducă, pentru a căuta informaţiile la care eu m-am referit.P.C.: - În zonele “fierbinţi”, înţeleg.M.E.: - Nu neapărat în zonele fierbinţi, în zonele unde aveau ei baza de lucru.Av.ap.: - Mulţumesc. D-le preşedinte, două întrebări! Una ar fi, dacă o consideraţi relevantă: la ce oră şi la ce dată a chemat ofiţerii în sediu, pentru apărarea sediului? Ofiţerii din subordine. Că la un moment dat, ofiţerii au fost aduşi la sediu, dacă o consideraţi relevantă.M.E.: - Toată Securitatea statului, din toată ţara românească, a fost alarmată sâmbăta, în jurul orei 22. Toată, şi nu numai Timişoara.P.C.: - Deci, pe 16 decembrie.M.E.: - Ora 22,00. Aşa încât, toţi cei de la Securitatea Timişoara erau alarmaţi şi prezenţi în unitate, în noaptea de 16 spre 17 decembrie.Av.ap.: - Şi ultima întrebare, referitor la evenimentele de la Timişoara, li s-a transmis o parolă: “Radu cel frumos”, să ne spună ce înseamnă…P.C.: - Se respinge întrebarea.Av.ap. - D-le preşedinte, e relevantă…P.C.: - Se respinge întrebarea…Av.ap.: - D-le preşedinte, e relevantă. Păi…

77

P.C.: - Se respinge întrebarea! Este o problemă care nu poate fi discutată în public.Av.ap.: - Asta însemna atac din afară şi asta era relevant…P.C.: - Dacă o ştiţi d-voastră, în pledoaria pe care o veţi face la finele acestui proces, folosiţi-vă de cunoştinţele d-voastră.Av.ap.: - Bun, mulţumesc.P.C.: - Vreau să pun eu o întrebare!Av.ap.: - Vă rog s-o consemnaţi, totuşi!P.C.: - Se consemnează, vă rog să consemnaţi întrebarea apărătorului pentru inculpatul Atanasiu Gabriel şi că a fost respinsă…din datele existente la anchetă, mă ascultaţi?Consilier: - Da, da.P.C.: - Rezultă că în ziua de 17 decembrie, după sosirea colectivului pe care-l conduceaţi de la Bucureşti, a fost distribuit armament şi muniţie tuturor lucrătorilor de M.I.(miliţieni şi lucrători din aparatul de Securitate). Este aşa sau nu?M.E.: - La această întrebare, am mai răspuns.P.C.: - Ştiu că aţi mai răspuns.M.E.: - În timpul anchetei d-voastră, eu nu pot să vă dau răspuns aci dacă toţi lucrătorii M.I. au primit sau nu armament. În ce priveşte Securitatea, s-a distribuit armament pentru apărarea sediului. Aşa prevedeau şi ordinele care reglementează această activitate; n-a ieşit însă din unitate nici un ofiţer cu armament asupra lui.P.C.: - Da. Pentru inculpatul Deheleanu Ion. Există întrebări? Pentru inculpatul Ghircoiaş Nicolae?Av.ap.: - Dacă la nivel judeţean s-a instituit un comandament printr-un ordin şi din cine a fost alcătuit? Dacă nu pe tot Ministerul de Interne, măcar la nivelul Miliţiei?P.C.: - Deci, să precizăm lucrurile, la nivel judeţean, pe linie de partid, pe linie de Miliţie, pe linie de Securitate, pe linie de Armată? Ce vă interesează?Av.ap.(al inculpatului Ghircoiaş): - D-le preşedinte, eu am spus, dacă s-a instituit un comandament pe linie de Interne sau pe linie de Miliţie?P.C.: - Vă rog să răspundeti la întrebare.M.E.: - Nu. Nu ştiu să se fi întocmit nici un document în care să se consemneze constituirea vreunui comandament. Pentru Securitate răspund: categoric, nu. Pentru Miliţe, din câte ştiu. S-ar putea ca, în timpul anchetei să apară. Dar, eu nu ştiu să fi fost făcut un asemenea document.

78

Av.ap.: - În declaraţia lui, inculpatul a făcut afirmaţiunea că, atunci când s-a discutat problema transportului cadavrelor, la acea şedinţa îşi aduce aminte, a enumerat cine era de faţă şi, între altele, a arătat că era şi colonelul Ghircoiaş. Totuşi, mă văd obligat să-i pun această întrebare, faţă de poziţia inculpatului pe care-l asist, dacă îşi aminteşte sigur că era de faţă în acel moment în cameră, când se discuta acea problemă.P.C.: - Respingem întrebarea, d-le avocat.Av.ap.: - A afirmat că se găsesc…D-le preşedinte, la noianul de evenimente care a avut loc, poate fi o simplă asociaţie legată de meseria specială pe care o avea inculpatul pe care-l asist.P.C.: - V-aş ruga să stabilim un mod de lucru. În momentul în care s-a respins întrebarea, vă rog să nu mai insistaţi. Altă întrebare.Av.ap.: - Dacă la acea şedinţă la care s-a luat contactul şi cu Ganciu de la Bucureşti, s-a discutat în mod explicit ce se face cu cadavrele?P.C.: - Raportat de Ganciu?Av.ap.: - Raportat de toată lumea existentă acolo. Dacă toţi cei care au fost de faţă, erau într-un consens, se înţelegeau perfect, că ştiu despre ceea ce vorbesc: despre distrugerea acestor cadavre, transportul lor la Bucureşti şi distrugerea lor.P.C.: - V-am făcut invitaţia de la bun inceput, să nu mai călcăm pe urme deja bătătorite. Problema aceasta a fost rediscutată, inculpatul şi-a prezentat poziţia. Am să-i repet întrebarea d-voastră: vă rog să daţi un răspuns. Deci, când aţi intrat în acea încăpere, se discuta? Ce se discuta?M.E.: - Când am intrat în acea încăpere, toata lumea a tăcut. Nu se discuta nimic, absolut nimic. V-am relatat cine era acolo. V-am relatat ce mi-a spus Nuţă, v-am relatat ce am făcut eu şi v-am relatat că după ceea ce am făcut eu, am plecat.P.C.: - Da, vă mulţumesc.Av.ap.: - Dacă atunci când generalul Nuţă i-a ordonat colonelului Ghircoiaş să ridice evidenţele operative de la Spitalul Judeţean, a fost şi inculpatul de faţă şi ce alte persoane au mai fost de faţă şi dacă s-a înţeles pentru ce scop i s-a ordonat să ridice acele evidenţe de la spital.P.C.: - Aţi fost prezent într-o astfel de împrejurare?M.E.: - Nu. Şi nu pot da nici o relaţie.Av.ap.: - Consideră că faţă de specializarea îngustă pe care o avea colonelul Ghircoiaş, ar fi putut, teoretic, să fie prins într-un comandament operativ de exercitare a represiunii în Timişoara?P.C.: - Se respinge întrebarea.Av.ap.: - Nu mai avem.

79

P.C.: - Pentru Atudoroaie Gheorghe.Av.ap. (al inculpatului Atudoroaie): - D-le preşedinte, când a venit, cunoscând faptul că era comandantul direct al lui Atudoroaie, i-a luat acestuia comanda?P.C.: - Se respinge întrebarea. Atudoroaie era unul dintre locţiitori, s-a explicat tot procedeul, vreţi să-l luăm de la capăt? Înţeleg să vă folosească răspunsurile date până acuma şi pentru inculpaţii pe care-i apăraţi. Mai departe!…Av.ap.: - În timpul părăsirii ţării de către Ceauşescu, ofiţerii din subordinea lui Atudoroaie, unde trebuiau să se găsească? În obiectivele de care răspundeau, n-am vrut să sugerez, dar… sau la sediul Inspectoratului?P.C.: - Se respinge întrebarea. Are vreo legătură cu faptele pe care le judecăm?Av.ap.: - Are pentru că…P.C.: - Bun, vă rog să răspundeţi la această întrebare.M.E.: - N-are nici o legătură cu faptele pe care le judecăm.P.C.: - Vă mulţumesc. Altă întrebare.Av.ap.: - Aţi pus o întrebare mai devreme, despre de unde trebuia să culeagă Atudoroaie informaţiile. Mi se pare că în stenogramă, atunci am intervenit, şi inculpatul a spus că Atudoroaie nu trebuia să culeagă decât din întreprinderi. Să ne răspundă dacă aceasta a fost voinţa domniei sale sau inculpatului, când a răspuns, sau nu.P.C.: - Se respinge întrebarea. Pentru Radu Tinu. Iertaţi-mă, dar n-aş vrea să mi se considere intervenţiile ca o lipsă de stimă şi consideraţie pentru munca d-voastră. V-aş ruga foarte mult, n-aş dori lucrul acesta. Dar, în interesul bunei desfăşurări a activităţii noastre, înţelegeţi că este bine să fim numai la obiect. De acord? De fapt, toţi care contribuim la desfăşurarea acestui proces, o contribuţie directă cred că avem aceeaşi intenţie, de a stabili realitatea faptelor. Haideţi să ne gândim, că n-are rost să sâcâim cu întrebări deja puse. Vă mulţumesc.Av.ap.: - D-le preşedinte, două precizări: s-a făcut vorbire încă de la început şi nu s-a consemnat esenţialul. În ceea ce priveşte munca de securitate, v-a relatat inculpatul că nu s-a dus sub formă de comandament, nici sub formă de dispecerat, ci numai sub forma culegerii de informaţii şi a formării unor sinteze, pe baza cărora s-a raportat. Rugămintea mea este ca aceasta formă de relatare, de la nivelul dânşilor, către minister şi către conducerea de atunci a C.P.EX.-ului, aceasta a fost singura care a funcţionat. După aceasta, vă voi spune de ce, pentru că au existat şi alte forme, alte surse de apariţie a informaţiilor, la nivel central.

80

P.C.: - Inculpatul a subliniat-o de mai multe ori. Că n-a fost vorba de un aşa-zis comandament, ci de un colectiv pe care-l coordona şi-l conducea. În momentul când se va da citire declaraţiei scrise, vom vedea dacă s-a consemnat sau nu ceea ce d-voastră doriţi.Av.ap.: - Exact în sensul întâmpinării d-voastră veneam, d-voastră aţi întrebat: “Dar Miliţia de ce a avut Dispecerat?”. Adică, sensul de organizare a acestei munci este cu totul deosebit, pentru că, vă relatează inculpatul, acuma vă dau şi explicaţia întrebării, că au fost arestaţi oameni şi nevinovaţi. Deci sensul activităţii de informare pe această formulă nu are nimic de a face cu sensul activităţii pe comandamente sau dispecerate, unde s-au dispus în mod direct arestări şi reprimări ale oamenilor nevinovaţi. Aceasta a fost explicaţia. Dacă o cotaţi ineficientă, nu insist asupra ei…P.C.: - Vă rog, altă întrebare, dacă aveţi!Av.ap.: - D-le preşedinte, o a doua precizare, cu privire, aţi văzut, au fost mai multe modalităţi expuse de către inculpat, cu privire la împărţire, Armata nu mă interesează, pentru că nu e cadrul clientului pe care-l apăr, Miliţia nu mă interesează, opt sectoare erau în alt cadru, al colegilor mei, în ceea ce mă interesează, vă răspunde inculpatul: “14 sectoare n-am ştiut” şi vă relevă, tot textual: “Acolo unde aveau baza de lucru.” Eu vă rog să consemnaţi în continuare, “baza de lucru”, în sensul celor consemnate de inculpat, este baza informativă alături de străini şi puterea înfiltrării străinilor în această demonstraţie.P.C.: - S-a consemnat “baza de lucru”?Consilier: - Da. S-a consemnat “baza de lucru”.P.C.: - Dar, “baza de lucru” poate să fie şi alături de cetăţenii români. Ce înseamnă “baza de lucru”?M.E.: - “Baza de lucru” însemna elemente suspecte luate în evidenţele de Securitate şi care trebuiau lucrate. Care n-aveau legătură cu manifestaţiile. Erau mai multe categorii evidenţa e la dispoziţie şi se poate vedea.Av.ap.: - Eu mă mulţumesc cu răspunsul, d-le preşedinte. Deci, numai de străini este vorba. D-le preşedinte, vi s-a explicat de către inculpat că, de multe ori, i s-a învederat de către generalul Vlad ideea că trebuie informaţii… cu privire, “informaţii eficiente”, aşa cum este trecut în declaraţiile scrise, cu privire la străini. Această idee pe care domnia-sa a declarat-o, voastră aţi consemnat-o, venea numai de la generalul Vlad? Sau ea se degaja şi din cele două teleconferinţe, la care Ceauşescu, în mod direct, acuză intervenţie străină.P.C.: - Se respinge întrebarea. Rezultă şi din teleconferinţe şi rezultă şi din ce a spus inculpatul până acum. Altă întrebare?

81

Av.ap.: - D-le preşedinte, o ultimă întrebare: vă declară inculpatul că au fost folosite nişte metode anticonstituţionale şi v-a relatat şi care sunt (telefoane şi scrisori); l-aş întreba pe domnia-sa, cel puţin la nivelul scrisorilor, telefonia a apărut mai târziu, Securitatea română a descoperit cumva aceste mijloace de lucru operative, în ceea ce priveşte istoria spionajului şi a contraspionajului?P.C.: - Se respinge întrebarea.Av.ap.: - Atunci, de unde domnia-sa le consideră anticonstituţionale? Ele veneau să lucreze…P.C.: - Iertaţi-mă, am în faţă Constituţia şi dau citire unor texte…Se respinge întrebarea, nu mai comentăm!…Av.ap.: - Vă rog, atunci, să răspundă: ”Este anticonstituţională!”, nu aştept să-mi citiţi Constituţia, o ştiu la fel de bine ca şi d-voastră. D-le preşedinte, aceste interceptări… şi aceasta este baza, pentru că apărarea trebuie să fie făcută pe baze reale, americanii îl plăteau cu 200.000 de dolari pe an pe Noriega, să culeagă informaţii. Iacătă, că şi alţii o mai fac, constituţional, mai democratici decât noi şi mai stabili decât noi. Dar, aceste informaţii neconstituţionale veneau să atace interesele, secretele oamenilor cinstiţi care nu ar fi vrut să-şi trădeze ţara, sau erau împotriva celor care urmau să-şi trădeze ţara, indiferent prin ce relaţii cu străinii?P.C.: - Deci mijloacele folosite de d-voastră, ce să mai repet întrebarea, aţi înţeles-o, sper, da?M.E.: - Răspunsul la această întrebare ar trebui să fie foarte amplu şi, dacă l-aş face amplu, sigur că ar fi exclusiv în favoarea mea şi a noastră, în general. Eu aici am declarat, sigur că, controlul secret al corespondenţei nu avea în vedere lezarea cetăţenilor cinstiţi. Sigur că avea în vedere în primul rând, prevenirea unor acte teroriste… ştie toată lumea că prin scrisori se obişnuia trimiterea şi de bombe şi de altceva, dar eu nu am vrut să justific şi a doua chestiune care se făcea mai ales şi în primul rând pentru descoperirea spionilor. Dar, pentru asta trebuia să umble într-un anume număr de scrisori, care vrei sau nu vrei, printre ei se găseau şi cetăţeni cinstiţi.P.C.: - Şi atunci, imixtiunea aceasta era legală, era în conformitate cu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti?M.E.: - Eu v-am declarat că este anticonstituţională şi că aparent legalitatea acestei măsuri pentru Aparat era învederată de conţinutul ordinului, care reglementa această activitate şi care era pus sub regim de “Secret”, elaborat potrivit legii care-i dădea dreptul, probabil acuma n-o să-i mai dea dreptul, ministrului de Interne să elaboreze instrucţiuni şi să le declare “Strict secret, de importanţă deosebită”, fac parte din documentele operative ale Securităţii

82

şi în consecinţă nimeni nu are dreptul să le divulge. Au fost suficiente cazuri, când pentru divulgare sau pentru pierderea unor asemenea documente, oamenii au fost trimişi în judecată. Nimeni nu şi-a pus atunci problema că documentul era sau nu era constituţional. Era trecut în categoria „Secretelor de stat”şi era tratat ca atare.P.C.: - Pentru Corpodeanu Ion. Revin cu rugămintea, să nu mai motivaţi întrebările. Numai în măsura în care Instanţa, recte subsemnatul, nu înţelege, atunci le motivăm, ca să câştigăm din timp.Av.ap. (al inculpatului Corpodeanu): - D-le preşedinte, în legătură cu cele opt dispozitive „D”, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat, cine a făcut, în data de 18 decembrie 1989, instruirea acestor dispozitive; şi dacă inculpatul Corpodeanu a participat şi el la această instruire?P.C.: - Aţi participat la această instruire?M.E.: - V-am declarat din capul locului că această instruire s-a făcut în două etape: o primă etapă în care am fost spectator, a făcut-o generalul Nuţă, şi ce a ordonat generalul Nuţă am declarat şi aici şi domnilor procurori, a doua etapa a făcut-o generalul Mihalea Velicu. Eu necunoscându-l până aici în închisoare pe Corpodeanu, n-am ştiut dacă a participat la prima sau la a doua, şi nu pot să răspund la întrebarea aceasta…P.C.: - D-le avocat, iertaţi-mă că trebuie să fac o subliniere, v-aş ruga să puneţi întrebări, vis-à-vis de lucruri neclarificate. Întrebarea d-voastră vizează un aspect total clarificat de depoziţiile făcute în decursul urmăririi penale de inculpatul pe care-l apăraţi, care spune aşa: “la 18 decembrie dimineaţa, am primit ordin de la…să adun efectivele şi să le împart în opt dispozitive”. Rezultă clar că a participat la… deci, de ce-i puneţi astfel de întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, lui i se impută şi împrejurarea că ar fi participat efectiv la instruirea acestor lucrători, care au fost împărţiţi în aceste efective. Şi vreau să ştiu dacă într-adevăr a participat şi el la această instruire.P.C.: - Îl suspectaţi pe propriul client de minciună?Av.ap.: - El n-a făcut altceva decât a întocmit lista respectivă.P.C.: - Am încheiat discuţia.Av.ap.: - Cine răspundea de aceste obiective „D”?P.C.: - Se respinge întrebarea. Rezultă din probe, că existau şefi de obiective pe două schimburi.Av.ap.: - Şi o ultimă întrebare, dacă are cunoştinţă că inculpatul Corpodeanu a făcut vreodată controlul acestor obiective? Sau nu?P.C.: - Aveţi cunoştinţă?M.E.: - Nu.

83

P.C.: - Vă mulţumesc. Pentru Ciucă Valentin.Av.ap. (al inculpatului Ciucă): - Dacă inculpatul cunoaşte că generalul Nuţă, după venirea sa în Timişoara, a recurs la ameninţări, în caz de neexecutare a unor ordine. Şi dacă ştie cazuri concrete. Şi în ce au constat ameninţările?P.C.: - Care a fost comportamentul generalului Nuţă faţă de lucrătorii de Miliţie?M.E.: - Comportamentul generalului Nuţă era dur. Eu nu ştiu dacă inculpatului Ciucă i-a adus sau nu vreo ameninţare. Ştiu doar atât, dar care se referă la o altă persoană…Av.ap.: - Amănuntele ne interesează, asta este ceea ce putea să ştie Baciu. Deci, ceea ce s-a transmis din Nuţă la Moraru.P.C.: - Puteţi să daţi amănunte?M.E.: - Nu ştiu dacă am făcut în timpul declaraţiei mele şi o anumită subliniere. Din ce am auzit ulterior, Nuţă cu Moraru au avut „n” discuţii pe această temă, eu sunt participant doar la una dintre ele, când i-a spus că vor fi trimise acele colete, singura chestiune pe care cred că am omis-o, a spus: “Nu-ţi face griji, că o să-ţi trimit şi documente.” Atât în plus. În rest, nu am nimic de adăugat faţă de ceea ce…P.C.: - S-a precizat cumva şi ce anume documente?M.E.: - Mă iertaţi că am îndrăznit să avansez răspunsul înainte de a-mi da d-voastră permisiunea.Av.ap.: - În faţa dânsului ştie că a existat o legătură telefonică între Nuţă, [şi Corpodeanu, n.n.] care a dat la Procuratura Generală un telefon legat de aceste colete? Şi dacă aşa este…P.C.: - Nuţă a luat legătură telefonică cu Procuratura?M.E.: - Dacă aş fi ştiut, n-aş fi făcut supoziţia pe care am făcut-o eu: că o presupun.P.C.: - Pentru Veverca Iosif.Av.ap. (al inculpatului Veverca): - D-le preşedinte, o singura întrebare, pe linie de Securitate, cine se ocupa de evidenţa cadavrelor, a morţilor?P.C.: - S-a ocupat cineva pe linia Securităţii de evidenţa aceasta?M.E.: - Nu. Evidenţa morţilor şi a reţinuţilor a fost realizată de două persoane: a morţilor de Ghircoiaş, iar a reţinuţilor de către şeful Direcţiei Judiciare, colonelul Roşiu.P.C.: - Pentru Avram Gheorghe.Av.ap. (al inculpatului Avram): - Am ruga să-l întrebaţi pe inculpat dacă are vreo cunoştinţă în legătură cu registrul în care erau evidenţiaţi morţii existenţi în morga Spitalului Judeţean Timiş, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989? Şi dacă poate, să precizeze în acest registru despre ce

84

cadavre era vorba, cadavre identificate sau neidentificate; şi dacă dumnealui poate furniza vreo relaţie în legătură cu persoana sau persoanele care au dispus distrugerea acestui registru de către Ghircoiaş.P.C.: - Vă rog să redaţi succint, răspunsul la întrebările puse.M.E.: - Nu pot furniza nici un fel de informaţii.P.C.: - Mulţumesc. Pentru Preda Laurenţiu.Av.ap. (al inculpatului Preda): - D-le preşedinte, pe scară ierarhică, până la ce nivel s-a cunoscut adevăratul substrat, adevăratul ordin al ridicării cadavrelor din morga Spitalului Judeţean? Dacă ştie?M.E.: - Vă rog, pe scară ierarhică, cert, a ştiut totul, de la “A” la “Z” fostul general Nuţă, dar din păcate, nu mai poate vorbi; şi presupun că a ştiut totul d-l procuror general adjunct Diaconescu. Presupun. Nu ştiu dacă vreo altă persoană de sub Nuţă, sigur, probabil şi Velicu a ştiut de la “A” la “Z” tot planul, organizarea, acţiunea pe toată filiera, de la “A” la “Z”.P.C.: - Mulţumesc. Da. Pentru Mişea Eugen.Av.ap. (al inculpatului Mişea): - D-le preşedinte, foarte scurt, la momentul când a participat dânsul la discuţia cu generalul Nuţă, a auzit cumva să se amintească că această acţiune ar fi conspirativă şi secretă?P.C.: - Caracterul acestei acţiuni, care a fost? Legat de cadavre.M.E.: - Nu am avut nici un moment senzaţia că toată problema aceasta este secretă şi conspirativă. Erau de faţă atâţia câţi erau…P.C.: - Dar prin folosirea expresiei „colete”, ce înţelegeţi?M.E.: - Prin folosirea expresiei „colete”, se demonstrează că avea caracter secret.Av.ap.: - Vă mulţumesc, d-le preşedinte.P.C.: - Grui Tiberiu.Av.ap. (al inculpatului Grui): - Să ne spună inculpatul care a fost starea de spirit a Securităţii în momentul în care Armata din Timişoara a fraternizat cu demonstranţii în ziua de 20?M.E.: - Despre această fraternizare am aflat după ce am fost arestat. În consecinţă, n-aş putea să raportez care anume a fost starea de spirit a Securităţii.P.C.: - Mai aveţi şi altă întrebare? Pentru Peptan Eugen.Av.ap. (al inculpatului Peptan): - Nu avem nici o întrebare.P.C.: - Pentru Bucur Viorel?Av.ap. (al inculpatului Bucur): - Nu avem nici o întrebare.P.C.: - Nu aveţi. Pentru Ganciu Gheorghe? Pentru Iosef Emilian Zamfir?

85

Av.ap. (al inculpatului Iosef): - Nici pentru acesta nu avem nici un fel de întrebare pentru că nu are nici o legătură activitatea inculpatului de faţă cu Iosef.P.C.: - După o pauză de 45 de minute revenim în sală pentru a da citire depoziţiei scrise, urmând ca după aceea, să hotărâm în continuare ce vom face.

Depoziţia scrisă a inculpatului Macri Emil

[text lipsă, n.n.]“…le voi prezenta în instanţă, în speranţa că voi fi ascultat, voi arăta: încă din primul moment când am fost ascultat, prima ascultare a avut loc în 2 ianuarie, în intrevalul 22 decembrie -2 ianuarie, nu am avut nici un fel de posibilitate să fac cuiva nici un fel de mărturisire. Am declarat că am fost trimis de generalul Vlad, şeful Departamentului Securităţii, în dimineaţa zilei de 17 decembrie, că împreună cu un colectiv de ofiţeri din Departament, eu fiind şef, pentru că eram mai mare în grad şi în funcţie, în vederea sprijinirii Securităţii Judeţene, în clarificarea împrejurărilor care au determinat mişcările determinate de evacuarea pastorului Tőkés, având ca scop identificarea organizatorilor acţiunilor care au avut loc cu acest prilej şi acesta a fost motivul: identificarea elementelor organizatoare trimise din afara ţării. Voi încerca să vorbesc cât mai rar şi cât mai explicit. Deci motivul nostru principal a fost de a identifica persoanele trimise din afara hotarelor ţării, cu sarcina de a amplifica destabilizarea. Aceasta a fost sarcina ordonată, nu numai mie, ci şi pe cealaltă linie de muncă. S-au transmis aceleaşi ordine, că împreună cu ceilalţi de la Timiş, să acţionăm în vederea identificării acestor persoane. Ni s-a spus că din ţările europene s-au trimis oameni cu asemenea sarcini.În vederea realizării acestui scop, s-a organizat activitatea, aşa cum se menţionează în actul de acuzare. S-a organizat activitate de culegere de informaţii, folosindu-se toată gama de mijloace şi metode folosite de Serviciul de Informaţii şi Contrainformaţii învederate în act. Nu vreau decât să le punctez, aşa cum erau ele folosite acolo. Aş vrea în legătură cu această gamă şi mijloace operative specifice muncii de contrainformaţii, să vă învederez că totul era reglementat prin ordine şi instrucţiuni, deci nu erau acţiuni de-ale mele. În special, pentru măsuri, ele se găsesc la Inspectorat. Acestea erau introduse în categoria actelor “strict secrete” şi pierderea lor constituie infracţiune, şi pentru aceasta, au mai existat şi situaţii, unii din cei care le-au divulgat au fost traşi la răspundere penală. În tot acest timp, nici duminica şi nici ulterior în celelalte zile, nu am obţinut informaţii.

86

Prima informaţie a fost transmisă marţi. În nici una din informaţiile pe care le-am primit, nu m-am referit la faptul că am identificat vreun agent străin, motiv pentru care, atât marţi [19 decembrie, n.n.] cât şi în zilele următoare, am fost serios atenţionat asupra măsurilor neeficiente întreprinse la Timişoara. Asta în ceea ce priveşte informaţiile pe care le-am obţinut şi modul în care au fost transmise. Nu am transmis lui Nuţă nici un fel de informaţii şi nu i-am fost subordonat.A doua problemă în ziua de duminică, 17 decembrie, a ordonat înarmarea efectivelor şi trecerea lor la reprimarea demonstranţilor. În toate unităţile militare s-a instituit situaţia numărul „3”, situaţia specială. Duminică, în cursul zilei de 18 [de fapt 17, n.n.], nu s-a folosit armament. În jurul orei 16, poate chiar 16,30, m-am trezit în biroul în care mă aflam (biroul şefului Securităţii), cu un grup de generali de la Ministerul Apărării Naţionale: generalul Guşe, şeful Marelui Stat Major, generalul Chiţac, şeful Armei chimice, încă un general, căruia nu-i ştiu numele, cred că a fost comandantul Armatei de Craiova, şi un colonel căruia, de asemenea, nu-i cunosc numele. Au intrat şi doi ofiţeri: şeful Securităţii Timişoara, colonelul Sima şi colonelul Teodorescu, care au întrebat: unde este Coman? Le-am spus că nu ştiu. Poate fi la Partid. La auzul acestora au vrut să plece. Eu le-am spus să aibă grijă cum şi unde se duc, că la Divizie sunt demonstraţii. La Divizia din Piaţa Libertăţii. Auzind aceasta, generalul Guşe, nervos, a spus că: „Vom ieşi cu tancurile şi-i vom zdrobi!” A pus mâna pe telefon; nu ştiu cu cine a vorbit, a întrebat dacă sunt demonstranţi şi de ce nu a ieşit cu tancurile, să învârtească turela şi să-i facă ţăndări. I-a ordonat să plece cu muniţia de război şi să folosească armele contra demonstranţilor, deoarece vor să intre în unităţi. Generalul Stănculescu a ordonat ca unităţi militare din Lipova, Lugoj, Buziaş, să fie puse în mişcare cu direcţia Timişoara, pentru restabilirea ordinii. Apoi, generalii au plecat. Acest moment s-a petrecut înainte de teleconferinţa din 17 decembrie, orele 16,30. Generalul Nuţă s-a aflat cu un etaj mai jos. După o jumătate de oră, generalul Nuţă m-a anunţat că suntem chemaţi la Coman, la fostul Comitet Judeţean de Partid. Împreună cu el şi colonelul Deheleanu ne-am deplasat la fostul Comitet Judeţean de Partid. Eram pregătiţi pentru a asculta teleconferinţa. Nu am intrat în sală, am stat în anticameră cu colonelul Deheleanu. Uşa fiind deschisă, am auzit conţinutul teleconferinţei, ordinul dat de dictator: “Reprimarea celor ce tulbură ordinea şi liniştea publică din Timişoara”, solicitarea de a vorbi cu unul din generalii aflaţi la Timişoara, ordinul de a se trage în demonstranţi. Nu ştiu, dacă cu sau fără somaţie. Ordinul era ferm şi categoric. După încheierea convorbirii toţi aceşti

87

generali au plecat. A cerut să discute direct cu unul dintre generalii cu care a plecat Coman de la Bucureşti, raportând că generalii sunt la Divizie, asigurându-l că a înţeles ordinul şi-l va pune riguros în practică, iar ordinea va fi restabilită în Timişoara. La auzul asigurărilor, am auzit replica din partea cealaltă: “Rămâi acolo şi preia comanda, pentru a asigura ordinea în localitate! A venit cineva la fostul sediu, generalul Stănculescu, care a rămas acolo pe toată perioada, până la încetarea teleconferinţei. N-a spus nimic, şi am plecat. În noaptea asta n-am avut de făcut nimic. Întors la Inspectorat, eu m-am dus la şeful Securităţii. Nu am luat alte măsuri, nu am informat pe nimeni despre teleconferinţă. În noaptea aceea, nici un ofiţer de Securitate nu a primit ordin să iasă din Inspectorat şi să tragă în demonstranţi. E adevărat că în noaptea de 17 spre 18 decembrie, oraşul era asediat de Armată. Am auzit că s-a tras cu toate tipurile de armament. Am aflat că în noaptea aceea fuseseră 60 de victime şi 200 de răniţi. Nu am mai ieşit în acea noapte din Inspectorat. Generalul Nuţă i-a spus lui Deheleanu că se culcă până dimineaţa. Nu a făcut nimic. Luni dimineaţa la ora 8,30, tot prin generalul Nuţă, am fost chemaţi la Coman. Ne-am dus la Coman. Intrând în biroul lui, l-am găsit şi pe generalul Stănculescu. I-am spus că nu am nimic să-i raportez, respectiv nu am identificat nici un agent străin. Ne-a informat că “băieţii” şi-au făcut datoria. Au stabilit ordinea. Iar generalul Chiţac a folosit gaze aduse de la Sibiu. În acest moment, Nuţă a scos o hârtie din buzunar, schiţa Timişoarei, pe care erau însemnate dispozitivele de apărare şi i-a raportat lui Coman, că va scoate dispozitivele în oraş, pentru a menţine ordinea. Generalul Stănculescu a chemat un ofiţer, care a venit cu o hartă militară, s-a aşezat la o masă de consiliu, pe care au pus de acord dispozitivele lui Nuţă, cu unităţile militare aflate deja în Timişoara. În birou a intrat generalul Diaconescu. Ion Coman l-a întrebat pe Diaconescu dacă a pregătit „discuţiile” cu persoanele care au fost reţinute în Penitenciar. Era vorba de 700 de persoane. I s-a raportat că “da” şi că a făcut formele pentru trimiterea în judecată. Era vorba de trimiterea tuturor în judecată, la Decretul 153. Cei care au acţionat în stradă, şi Armata şi Miliţia, toate forţele folosite până la acea dată. Din câte ştiu nu au fost folosite şi organele de Securitate. La auzul a ceea ce trebuie să se facă, eu am spus că nu e normal să se procedeze aşa şi aveam senzaţia că la presiunea demonstranţilor toţi vor fi puşi în libertate, ceea ce s-a şi întâmplat. Nu s-a luat o hotărâre întrucât între timp a intrat în birou Ilie Ceauşescu şi eu, Diaconescu şi Bracaciu am plecat la Procuratură. Faptul că o asemenea măsură nu s-a luat înseamnă că pe undeva eficienţa subsemnatului a fost

88

corespunzător recepţionată. Am uitat să relatez că atunci când m-am referit la acţiunile Armatei, Armata nu a avut nici un fel de informaţii de la noi întrucât şi-a adus aici toate forţele necesare. Inclusiv pentru culegerea informaţiilor.A dizlocat în Timişoara un Detaşament de agenţi ai Direcţiei de Informaţii a Armatei. De unde ştiu? Luni oamenii muncii din unele obiective industriale (ELBA) au surprins trei persoane considerate suspecte şi le-au predat căpitanului Ştef, de la Securitate. Aceste persoane s-a constatat că aparţin Direcţiei de Informaţii a Armatei. Aceştia erau înarmaţi. Spunându-i lui Coman acest lucru, mi-a confirmat că Direcţia de Informaţii a Armatei are un detaşament puternic. El a spus 50. Eu nu ştiu dacă erau 50 sau 100. Tot pentru obţinerea de informaţii, în aer s-au folosit două-trei elicoptere care survolau oraşul şi aveau posibilitatea să vadă mişcările demonstranţilor. Iar problema cu Dispozitivul, după o aşteptare de 5-10 minute a ieşit generalul Nuţă şi eu am plecat la Inspectorat. Aici a convocat cadrele numai de Miliţie, ostaşii care au făcut parte din acest detaşament, din Trupele de Securitate şi Grăniceri nu au fost convocaţi. Foarte sumar le-a transmis ordinul. Cred că erau 80-90 cadre şi le-a adus la cunoştinţă faptul că vor face parte din dispozitive, ordonându-le, în primul rând - şi vreau să fiu crezut - să asigure ordinea, liniştea şi, mai ales, apărarea avutului obştesc, grav prejudiciat până la acea dată. Ostaşii erau din Trupele de Securitate şi Miliţie care aveau la dispoziţie formaţii din Trupele de Securitate şi Trupele de Grăniceri, care erau la dispoziţia Ministerului de Interne. Era vorba de două plutoane, constituite în opt detaşamente, fiecare având 10 cadre şi 10 militari în termen şi care au fost trimişi în teren. Nici un ofiţer de Securitate n-a avut sarcina să fiinţeze pe lângă aceste detaşamente. Eu am asistat la cele ce le-a spus Nuţă: să fie fermi, categorici. În cazul când se impune folosirea armamentului, să o facă conform legii. Nu s-a ordonat să se tragă decât cu respectarea legii şi după ce se cere aprobare. El avea legătura cu toate aceste detaşamente. Deci cu respectarea legii şi în cazul când se impunea folosirea armei. Folosirea armei se impunea când cineva fura sau nu se supunea la somaţie. Nu m-a întrebat nimeni dacă sunt sau nu de acord cu aceste hotărâri. Nu am luat atitutdine faţă de aceste ordine. Din acest moment personal nu am mai avut nici un contact cu aceste dispozitive. Nu cunosc modul în care s-au desfăşurat activităţile şi ce anume au făcut în teren; ele au rămas în teren până marţi dimineaţa, în jurul orei 8-9, când coloanele de demonstranţi din obiectivele industriale au ieşit în stradă şi s-a impus retragerea lor. Personal, nu ştiu că aceste dispozitive să fi tras în

89

demonstranţi. Nu am fost personal în nici o împrejurare când Nuţă a avut contact direct cu aceste dispozitive. O ultimă problemă pe care doresc să v-o relatez, se referă la cadavre. Luni seara, cred că în jurul orei 6,00 - 6,30, eu m-am dus în birou să-l informez pe Nuţă. Am fost întrebat, dacă ştiu de cine aparţine crematoriul din Bucureşti. Am spus că nu, dar pot afla. Nuţă mi-a făcut rost de numărul de telefon al lui Ganciu. I-am spus lui Ganciu că va fi căutat a doua zi de Baciu, pentru a discuta o problemă. Nuţă i-a dat telefon lui Moraru şi i-a spus să-l trimită pe Baciu la Ganciu a doua zi, precizându-i că-i vor trimite nişte „colete”, după care am plecat. Nu am cunoscut planul privind incinerarea cadavrelor la Bucureşti. Am realizat că s-a comis o ilegalitate, în birou fiind prezent Diaconescu adjunctul procurorului general. Ulterior am aflat. Intrând în birou, am avut impresia că hotărârea cu privire la cadavre era luată. În seara de 16 decembrie, ora 10 [adică 22,00, n.n.], generalul Vlad m-a chemat şi m-a pus în temă cu cele ce se petrec la Timişoara, spunându-mi: “Te duci la Timişoara, trebuie să căutăm elemente instigatoare, mai ales agenţi introduşi din afară. Ai grijă, acolo sunt manifestaţii de stradă.” Personal, nu ştiam mare lucru despre cazul Tőkés. În momentul în care eu aflam, raportam despre aceste lucruri şi primeam ordine în consecinţă şi îi arestam. În gară m-am întâlnit cu un grup de oameni printre care colonelul Teodorescu Filip, lt.-colonelul Anastasiu, Dan Nicolici, un ofiţer pe linie de T.O. Colonelul Teodorescu a mai luat un ofiţer cu el. Anastasiu a mai luat trei ofiţeri cu el. Eu l-am luat pe colonelul Dumitriu. Pe linie de Trupe a mai venit un maior sau lt.-colonel, nu-i ştiu numele, precum şi de la Cercetări Penale, un lt.-colonel, Caraşcă. Eu am fost desemnat de generalul Vlad, ca şef al echipei operative. Cu unii dintre ofiţeri nu m-am mai întâlnit pe tot parcursul evenimentelor şi nici după. Ajuns la Timişoara, ce-i mai important, trei persoane au primit sarcini pe domeniile lor de activitate. Ne-a întâmpinat la gară colonelul Sima cu un microbuz. Ne-a pus în temă cu privire la stituaţia din Timişoara. Am văzut locul unde era biserica, am văzut distrugerile din oraş. Iar când am ajuns la Inspectorat, în 10 minute ne-a spus de evacuarea pastorului Tőkés, că Securitatea n-a fost implicată în luarea măsurilor respective, acestea fiind luate de instanţele civile. Am înţeles că era vorba de o hotărâre judecătorească de evacuare a pastorului Tókés. Colonelul Sima mi-a transmis date cu privire la faptul că au apărut manifestaţii de protest în legătură cu acest eveniment, grupuri care s-au opus măsurii luate. Ulterior am aflat că aceşti oameni strigau lozinci anticeauşiste şi o serie întreagă de nemulţumiri în legătură cu aprovizionarea, lumina,

90

căldura, salarii. Am luat măsuri de a căuta informaţii care să-mi permită să răspund la întrebările puse de generalul Vlad. Teodorescu a primit ordin de la Bucureşti de a se ocupa de străini: câţi sunt, unde sunt şi ce fac. Este vorba de străini din interior, de care s-a ocupat serviciul de specialitate al judeţului, Serviciul de Contrainformaţii condus de colonelul Sima.Altă sarcină a lui Teodorescu a fost să centralizeze informaţiile şi să le raporteze la Bucureşti, de regulă prin mine. Lt.-colonelul Anastasiu a primit sarcina de a se ocupa de studenţi şi frontierişti, pentru descoperirea celor care au fost instigatori şi se ocupau de destabilizare. Această activitate a fost coordonată împreună cu locţiitorul Radu Tinu. Studenţii plecaseră deja în vacanţă de duminică seara. Activitatea de culegere a informaţiilor s-a realizat cel mai mult prin investigaţii directe. Se exploatau acele posturi telefonice de interceptare deja instalate, neexistând posibilitatea instalării altora. Nu se puteau face decât interceptări interurbane, cele internaţionale realizându-se doar la Bucureşti. S-au luat măsuri de intensificare a culegerii informaţiilor. Generalul Nuţă, aflat în permanenţă la Inspectorat, ţinea legătura cu staţia personală de 10 Kw. Nu ştiu să fi existat vreun dispecerat la nivelul Securităţii. Informaţiile se transmiteau direct de către ofiţerii aflaţi în teren, care veneau la sediu. Ofiţerii din Trupele de Securitate au contribuit la întărirea pazei obiectivelor. Nu ştiu să fi fost folosiţi în alt scop. Colonelul Dimitriu s-a ocupat cu obţinerea informaţiilor, privind paza şi securitatea transportului feroviar. Nu s-a ocupat de demonstranţi. Nu au fost luate măsuri de evacuare a populaţiei Timişoarei ci numai măsuri de control-filtru, la intrarea şi ieşirea din oraş. Turiştii străini au fost îndepărtaţi spre frontieră, pe căile ocolite. Ofiţerul de la Cercetări penale s-a ocupat de anchetarea celor arestaţi, în vederea identificării instigatorilor. La Penitenciar s-au aflat deja 800 de persoane. Nu ştiu câţi au fost arestaţi ulterior. În unităţile economice eram obligaţi să cunoaştem stările de pericol şi stările de spirit ale celor de acolo. Până marţi, nu s-a întâmplat nimic cu aceste unităţi, apoi am fost informat că un grup de oameni iese în străzi. Nu am luat nici o măsură pentru a-i împiedica să iasă în stradă. După sosirea mea, bănuiesc că au mai fost reţinute şi alte persoane, dar nu ştiu cine au fost aceste persoane şi nici pe ce considerente au fost arestate. În reţinerea şi arestarea acestor oameni Securitatea nu a cooperat cu Miliţia. În noaptea de joi spre vineri generalul Vlad mi-a cerut să-i trimit declaraţiile de la unele persoane care fac obiectul muncii de Securitate şi i-am cerut lui Tudor Stănica câteva de astfel de dosare, privitoare la acte de furt şi distrugeri şi le-am transmis la Bucureşti, cu primul avion de vineri dimineaţa. Nu aveam

91

nici un fel de date de destabilizatori pentru că, dacă le aveam, le trimiteam. Am raportat generalului Vlad că în Timişoara sunt demonstraţii, este agitaţie, dar că în Timişoara nu au venit instigatori sau destabilizatori dinafară. I-am raportat că demonstraţiile iau amploare conform datelor pe care le-am aflat de la ofiţerii de Securitate aflaţi în teren. Permanent am primit ordin să identific persoanele străine, să le arestez şi să le trimit la Bucureşti. Eu nu am găsit astfel de persoane. După părerea mea, cei 800 de arestaţi şi duşi la Penitenciar au fost luaţi de pe stradă. Nu am plănuit răpirea vreunei persoane. Cred că generalul Nuţă s-a înţeles cu Guşe să recupereze armamentul capturat de demonstranţi: 10-15 automate şi s-a cerut ca un ofiţer care cunoaşte Opera să fie trimis acolo. Radu Tinu, care s-a dus la Garnizoană, a spus că această operaţiune nu se poate realiza deoarece s-ar impune deschiderea focului. Nu am organizat răpire de persoane şi nici nu ştiu dacă s-ar fi organizat aşa ceva. Cei 800 de arestaţi aflaţi la Penitenciar erau arestaţi pe nedrept. A doua teleconferinţă a avut loc la 20 decembrie după-amiază şi am audiat-o la Inspectorat, reţinând nemulţumirea pentru măsurile luate la Timişoara pentru restabilirea ordinii şi declararea stării de necesitate dipusă de dictator. Urmau să fie trimise la Timişoara 20.000 Gărzi Patriotice, luptători din Gărzile Patriotice din diferitele regiuni. Ulterior, la Timişoara au ajuns 7-9 garnituri de tren din care au coborât persoane care au fraternizat cu demonstranţii, după care s-au reîntors în localităţile de unde veniseră. Scopul nostru era să prevenim extinderea demonstraţiilor, dar valul de manifestanţi depăşea puterea noastră de a-i stăvili. Mergând la ELBA, ofiţerul nostru a insistat ca Armata să plece de-acolo şi să lase oamenii în pace. Eu nu ştiu şi nu am ordonat nimănui să se opună oamenilor. Nu se putea ca un om să facă faţă la 5-6-7 mii de oameni. Începând de marţi, când de fapt toate*…[text lipsă, n.n.] 03 martie 1990, continuă citirea declaraţiei lui Macri.

[text lipsă, n.n.]…Securităţii care ştiau cel mai bine pachetul de nemulţumiri al oamenilor. Considerăm justificate aceste nemulţumiri. În fiecare zi, în ultimii cinci ani, puneam pe masa ministrului, şefului departamentului, gravele nemulţumiri existente în rândul oamenilor, privind salarizarea, aprovizionarea şi alte probleme de ordin social. Nu ştiu dacă ele au ajuns sau nu mai sus, dar ele, vă rog să controlaţi… iar în legătură cu energia

*caseta 007, sfârşit

92

electrică, minereul, gazele, petrolul sunt pe şapte ani, zilnic erau prevăzute în documentări de şase-şapte pagini, care ajungeau pe masa lui Coman, care controla activitatea noastră. Eram sigur că Ceauşescu nu mai are mult de trăit. Demonstraţiile au avut un caracter legitim. Într-un anumit sens, m-am situat de partea cealaltă a baricadei, pentru că eram militar şi nu aveam de ales. Chiar după teleconferinţa care a avut loc în prima zi, la despărţire i-am spus lui Coman: “D-le, situaţia de la Timişoara nu se va rezolva cu bâta.” S-a uitat urât la mine şi nici nu am ajuns bine la Inspectorat, că am şi fost atenţionat de generalul Vlad, să fiu atent ce vorbesc, că s-ar putea să am consecinţe. Dacă ei vor să recunoască, bine, dar adevărul este acesta pe care vi l-am spus eu. Pe baza informaţiilor, vă declar că, cu ştirea şi consimţământul meu, nu am reţinut şi nu am raportat că sunt instigatori şi destabilizatori. Nu am fost trimis la Timişoara să fraternizez cu demonstranţii, am fost trimis să împiedic demonstraţiile, dar prin ce am făcut eu, zic că nu am împiedicat demonstraţiile. În cea mai mare parte măsurile luate de mine erau favorabile demonstranţilor. Eu zic că i-am ajutat pe demonstranţi. V-am raportat că socot culegerea de informaţii şi transmiterea lor pentru cunoaşterea situaţiei din zonă. Informaţiile le-am transmis. Hotărârile urmau să se ia în altă parte, dacă se acţionează în scop de reprimare sau în alt scop. De aceea, ca să declar aici, că mă fac părtaş la reprimare, îmi este greu să o fac. Eu am fost trimis aici, să dau informaţii şi, pe baza acestora, să se ia măsuri. Că aceste informaţii au fost inutile, cum s-a demonstrat, este o altă problemă. După părerea mea nu trebuia restabilită vechea ordine. Aici nu au fost de fapt şi de drept două etape ale modului în care s-a manifestat evoluţia situaţiei din Timişoara după ce a trecut valul de violenţă asupra magazinelor, nu putea duce decât la victoria forţelor revoluţionare. Lui Coman nu i-am transmis nici o informaţie, decât că miercuri va avea loc o grevă generală. El a spus că va transmite şi că se vor lua măsuri, nu în sensul de reprimare. În rest, toate informaţiile la care vă referiţi nu le-am spus lui Coman pentru că am constatat că el se ferea să se implice în rezolvarea unor lucruri, şi spunea să le rezolv eu. Eu nu am avut încredere că, spunându-i lui Coman, el va rezolva. Marţi au venit foştii lideri ai clanului Ceauşescu: Bobu şi Dăscălescu. Ni s-a transmis de la Direcţia Securitate şi Gardă să luăm măsuri, să le asigurăm protecţia şi nu am făcut acest lucru. Am considerat că sunt doi oameni neserioşi, că vor prezenta altfel lucrurile decât în realitate. Au luat contact direct cu liderii demonstranţilor, au fost sechestraţi, au fost scoşi afară pe uşile din dos, de către două plutoane de paraşutişti şi duşi la aeroport. Am fost convins, mai ales a doua zi, când au avut loc şedinţele la

93

Sala Palatului, că nu au informat corect ceea ce s-a întâmplat la Timişoara. I-a condus la aeroport generalul Nuţă. Eu am lipsit. Dacă erau oameni serioşi, rămâneau aici şi s-ar fi dus să spună la Bucureşti, cum stau lucrurile la Timişoara. Coman nu a primit informaţii de la mine cu ce se întâmplă aici, dar a primit de la Bălan, care era un om serios şi care cunoştea situaţia din municipiu. Fiecare din colectivele de oameni ai muncii, înainte de a ieşi la demonstraţie, a cerut să discute cu Radu Bălan. Noi am dat informaţii lui Coman. Coman a acţionat cu Armata. Eu nu am avut contact cu Coman decât de două ori. Cel mai bine ştiu ce informaţii a primit şi ce ordin a dat generalul Stănculescu, care a sosit aici. Contactul dintre Coman şi ministrul de Interne era Nuţă. Este real că Ceauşescu a afirmat la teleconferinţă că ne aflam în stare de război. Că nu poate fi dusă fără informaţii, Armata şi-a asigurat obţinerea de informaţii, prin mijloace proprii. Informaţiile noastre au fost sporadice şi incomplete. În obiectivele economice, întreprinderi şi instituţii au fost ofiţeri care, în mod curent, erau acolo. Noi aveam un ofiţer pentru unul, două obiective. Unii dintre ei aveau birourile acolo. Din cunoştinţele mele, ofiţerii din obiectiv nu au făcut opoziţie faţă de ieşirile oamenilor la demonstraţie. Să fiu sincer, s-a încercat capacitatea lor, pentru a opri ieşirea în stradă. Dar în faţa ineficienţei, s-a renunţat. Dar, cu tancul s-a dus Armata. La ELBA, Armata a dus tancul la poarta întreprinderii. Legitimarea puterii de stat este voinţa poporului, nu a unei persoane sau grup. Eu cred că demult Ceauşescu nu mai exprima voinţa acestui popor. Faptul că am făcut parte din acest organ, a trebuit să accept, că m-am pus în slujba acestui regim, dar că, prin ceea ce am făcut, l-am sprijinit, cred că necesită o analiză mai amplă, ce ar trebui legată de o activitate mai largă. Personal am încercat să pun la dispoziţie date din care să rezulte că regimul Ceauşescu nemulţumeşte masele. Încercările mele au fost fără rezultat. Sigur că, astăzi regret că nu am abandonat această meserie mai devreme sau nu am acţionat cu alte forme. La această întrebare, pentru a da răspuns, ar trebui să se vadă activitatea mai largă a mea. Din ceea ce am făcut la Timişoara, am ajutat, într-o anumită măsură. Posibilităţile mele nu erau altele. Situaţia în care mă aflam nu-mi permitea să fac altceva. Ceea ce am vrut de la început să declar, este că am participat cu forţele de Securitate la reprimarea demonstranţilor. Acesta este lucrul esenţial. Eu pentru aceasta sunt acuzat aici şi de aceea mă aflu în boxă. Participarea morală am avut-o. În afară de modul în care a acţionat colonelul Popescu, în noaptea de 16, în restul timpului nu l-am văzut. Aş putea spune că el a abandonat conducerea Inspectoratului, plecând la Partid, sub motivul că apără acest sediu şi a rămas acolo. Normal el era comandant unic

94

conform ordinului ministrului de Interne, dar practic de duminica dimineaţa şi până după arestare, nu l-am văzut la faţă. L-am auzit de două ori prin telefon, îl cauta pe colonelul Sima. Negăsindu-l pe acesta am luat eu telefonul, el cerându-mi numai scuze şi nespunând nimic. Generalul Mihalea a sosit separat. Nu am colaborat cu generalul Mihalea sub nici o formă. El se ocupa de problema străzii. Nu ştiu dacă militarii din efectivele de apărare au tras în populaţie. În noaptea de 17 spre 18 decembrie, oraşul a fost asaltat de Armată, care a şi tras. Morţii fiind rezultatul acestei acţiuni. Am declarat că n-am stat lânga Nuţă şi nu ştiu ce ordine a dat. Nu am declarat, că în noaptea de 17 decembrie orele 23, cadrele M.I. au tras în demonstranţi. Dacă am făcut o asemenea declaraţie înseamnă că am făcut o eroare. Nu cunosc dacă în populaţie s-a tras în noaptea de 17. Din câte ştiu, s-a tras în zilele de 17, 18 şi 19. Nu am avut cunoştinţă de informaţia care se referă la uzul de armă împotriva manifestanţilor de către lucrătorii din Securitate. Nu am dat eu ordin acestora să tragă în populaţie, în nici o împrejurare. După teleconferinţă, cei care au intrat în acţiune şi au deschis focul, au fost trupele Ministerului Apărării Naţionale. Afirm acest lucru, pentru că cei din M.I. au fost înarmaţi pe ziua de 18, iar lucrătorii de la Securitate nu au ieşit cu armament asupra lor în timpul revoluţiei. Nu ştiu ce forţe au fost înarmate în ziua de 17 şi ulterior acestei date. Ca o simplă supoziţie, afirm că puteau fi înarmaţi cei de la Miliţie, Grăniceri şi Trupele de Securitate. Dar repet, aceasta ca supoziţie. În ce priveşte înarmarea celor de la Securitate a fost real, dar ei nu au ieşit în stradă. Ancheta va trebui să stabilească dacă cei de la Miliţie au fost înarmaţi. Rezultă, din datele preliminare, că Miliţia a primit armament în ziua de 18 decembrie, orele 14. Am declarat că, în legătură cu sustragerea cadavrelor de la Spitalul Judeţean, implicarea mea s-a rezumat doar la acel telefon. La cererea procurorului general adjunct, i l-am recomandat pe Sima, să meargă la Spitalul Judeţean. Deoarece era şeful Securităţii şi avea mai multe cunoştinţe. Nu ştiam că era vorba de sustragerea cadavrelor. Mi-a spus că au nevoie de ajutor pentru transportarea unor colete. Ulterior, dându-mi seama că era vorba de cadavre. Nu ştiam că prin ridicarea cadavrelor se comite o ilegalitate. Procurorul general adjunct era prezent şi ştia ce trebuie făcut în această treabă. Nu am avut nici o competenţă. Trupele Ministerului Apărării Naţionale au primit ordin direct de la Ion Coman şi l-au executat în noaptea de 17 spre 18 şi 18 spre 19. Nu ştiu ce au făcut concret trupele de la M.I., pentru că nu am fost în teren. Colonelul Ganciu este pensionat de peste 15 ani. Atudoroaie Gheorghe a răspuns de activitatea de contrainformaţii, în sector economic. Deci a cules informaţii din obiectivele economice.

95

Informaţiile s-au cules cam jumătate de oră, între 9 si 9,30, în ziua de 17 decembrie. La început au venit puţine informaţii, apoi au început să vină mai multe. Informaţiile arătau că nu există stări care să pună în pericol securitatea unităţilor economice. Au existat informaţii; informaţie neconfirmată că s-ar fi intenţionat aruncarea în aer a intreprinderii Solventul. S-au primit informaţii că cetăţenii se adună şi strigă lozinci anticeauşiste pe stradă. Dar nu de la Atudoroaie. La Consiliul Popular Judeţean s-a deplasat Popescu Ion, cu două-trei plutoane de la Securitate, neînarmaţi, cu ceva forte de la Trupele de Grăniceri, pentru a apăra sediul fostului Consiliu Popular Judeţean, care în jurul orei 14 a fost devastat. Despre starea de lucruri de la Consiliul Popular Judeţean am aflat de la primul secretar Radu Bălan, care a venit la sediu, de unde i-a dat un telefon dictatorului, în prezenţa colonelului Sima. Eu am fost chemat la telefon. Dar Vlad, şi în cadrul convorbirii, a raportat cele petrecute la Consiliul Popular Judeţean.Nu am întreprins măsuri de reprimare a demonstranţilor, după 17 decembrie. Specific muncii de căutare a informaţiilor, am cerut să se caute informaţii cât mai concrete, în legătură cu scopul în care am fost trimişi aici. Din punct de vedere tehnic, nu s-au putut intercepta toate convorbirile telefonice. În situaţia dată, nu se puteau face operaţiunile tehnice necesare. În această perioadă colonelul Ghircoiaş a ţinut evidenţa morţilor din Timişoara. Am raportat generalului Vlad că în Piaţa din Timişoara au ieşit 50.000 de demonstranţi. Existau două ordine: privind cercetarea telefoanelor şi a corespondenţei, care, fiind anticonstituţionale, erau înregistrate. Şeful Departamentului Securităţii Statului, subordonat direct soţilor Ceauşescu îl evita pe Coman adresându-se direct acestuia. Aşa se întâmpla de obicei. Departamentul Securităţii Statului a avut şi alte surse de obţinere de informaţii în afara mea, de la Timişoara la Bucureşti. Cu precizările pe care le-am făcut astăzi.Menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale. Cele mai multe informaţii primite de la subalternii mei, erau puţine, erau scrise; verbale, puţine. Erau scrise. Le-am raportat superiorilor, fără să iau o decizie. Ştiu că s-a organizat cercetarea unor bolnavi cu avizul medicului. Pentru a vedea dacă nu sunt străini şi a obţine informaţiile de la aceştia. Am avut cunoştinţă că în Penitenciar au fost încarceraţi copii între 9 şi 14 ani, dar nu stătea în puterea mea ci în a ministrului de Interne, care trebuia informat de generalul Nuţă. La fostul Comitet Judeţean se intenţiona condamnarea tuturor deţinuţilor, conform Decretului 153/1970. Marţi seara, la presiunea maselor, Bobu şi Dăscălescu au dus tratative cu demonstranţii. Cei arestaţi nelegal au fost eliberaţi. Demonstranţii reţinuţi au fost aduşi la Inspectoratul M.I. Nu ştiu

96

dacă au fost exercitate violenţe, dar este adevarată relatarea unui martor, că erau încătuşaţi şi întinşi pe sol. De această problemă s-a ocupat Tudor Stănică. Colonelul Teodorescu îmi prezenta evoluţia sistemului din oraş. Acelaşi lucru îl făcea şi colonelul Sima. Cei care furnizau aceste informaţii erau înfiltraţi în grupurile de demonstranţi. Nu am travestit lucrătorii Inspectoratului în uniforme ale M.Ap.N. Am primit însă informaţii de acest sens. O singură dată m-am interesat de numărul victimelor şi prin Direcţia a II-a nu am transmis la Departament nimic. O singură dată, lui Vlad, despre dinamica victimelor. N-am cunoştinţă de confecţionarea unor bâte în Timişoara. La cererea generalului Guşe, Miliţia a pus la dispozitie 10 oameni, care urmau să fie călăuze ale luptătorilor din Garnizoană, pe timp de noapte. Guşe a renunţat la serviciile lor şi i-a trimis acasă, văzând că nu erau 1000, cât dorea el. În noaptea de 17 spre 18 decembrie, trupele care au asaltat Timişoara au tras. Este cunoscut acest lucru. S-a dorit la nivelul soţiei lui Ceauşescu, ca numărul victimelor să fie diminuat şi de aceea s-a luat măsura transportării cadavrelor la Bucureşti. Bobu a fost cu ideea. Ceauşescu a fost cu ordinul şi Postelnicu a fost cu dispoziţiile. Generalul Vlad mi-a spus în permanenţă, că i-am înşelat încrederea. Că nu dăm informaţii, în legătură cu amestecul străin în evenimentele din Timişoara. Am înţeles stând în Penitenciar, că aceste informaţii îi erau şi lui cerute de dictator. Nu m-am întâlnit cu Dăscălescu şi Bobu. Prin venirea mea, nu s-a luat comanda şefului Securităţii. Cât îl priveşte pe Nuţă, el a preluat comanda Miliţiei, anulându-l aproape total pe Deheleanu. Ofiţerii din conducerea Miliţiei i se subordonau lui Nuţă şi-i executau ordinul. După declararea stării de necesitate, mi-am intensificat activitatea de culegere de informaţii, în limitele competenţelor. Odată cu venirea lui Nuţă şi implantarea lui Popescu la Partid, acesta a încetat să mai fie inspector-şef. Conducerea ministerului nu era mulţumită de activitatea lui Popescu, motiv pentru care ne-a trimis pe noi aici. Popescu a plecat la Partid, din proprie iniţiativă, la o dată la care nu era nimeni aici, care să-i ordone. La Partid putea să fi primit dispoziţii de la Radu Bălan. Sima nu a asistat la discuţia cu Nuţă, privind cadavrele de la spital. Lui Ganciu nu i-am spus nimic, despre problema pentru care trebuia să se prezinte Baciu la el, respectiv trimiterea cadavrelor. Baciu trebuia să transmită ce era de făcut. Din câte cunosc, Teodorescu Filip nu şi-a depăşit sarcinile avute căutând să identifice eventuali agenţi străini. Teodorescu a întocmit trei sinteze informative, respectiv în fiecare seară până joi 21 decembrie 1989. Este posibil să fi făcut şi alte sinteze.

97

Inculpatul Anastasiu a dus un aport foarte scăzut la culegerea de date şi informaţii. Ofiţerii de Informaţii interne au fost trimişi pentru culegere de informaţii, în zonele unde aveau baza de lucru. Securitatea Statului a fost alarmată sâmbătă 16 decembrie 1989, orele 22. Securitatea a primit armament pentru apărarea sediului. Nu ştiu nici un document în care să se consemneze constituirea unui comandament pentru Miliţie sau Securitate. Nu am auzit nimic să se discute despre cadavre. V-am relatat ce mi-a spus Nuţă, v-am relatat ce am făcut eu. Apoi am plecat. Nu am fost în nici o împrejurare în care s-a discutat „documentaţia” de la spital. În ce priveşte morţii, „baza de lucru” înseamnă elemente suspecte, luate în evidenţă şi care trebuie „lucrate”, care nu aveau legătură cu manifestanţii. Am declarat că efectuarea controlului secret al corespondenţei nu avea în vedere lezarea oamenilor cinstiţi, ci prevenirea unor acte teroriste şi pentru depistarea spionilor. Pentru aceasta trebuia să umbli într-un număr de scrisori unde se găseau şi cetăţeni cinstiţi. Eu am declarat că este anticonstituţional şi că apărătorul legalităţii acestor măsuri era învederat de conţinutul ordinului care reglementa această activitate, care era sub regim „secret” şi care îi dădea dreptul ministrului de Interne să elaboreze măsuri. Am declarat că această instruire s-a făcut în două etape. O primă etapă, la care am fost spectator, a făcut-o Nuţă şi ce a ordonat Nuţă am declarat şi aici şi anchetatorilor Procuraturii. A doua etapă a făcut-o generalul Mihalea Velicu, eu necunoscându-l până acum pe Corpodeanu şi necunoscând dacă a participat la prima sau la a doua etapă. Nu am cunoştinţă ca inculpatul Corpodeanu să fi verificat aceste dispozitive. Nuţă avea un comportament îndeobşte dur. Generalul Nuţă i-a spus lui Deheleanu că, pentru cele întâmplate aici va fi dat afară şi nu ştie dacă nu va fi trimis şi în judetată. Nuţă cu Moraru au avut discuţii referitoare la cadavre, eu fiind participant doar la una din ele, când a spus: “Nu-ţi face griji, că îţi trimit şi document.”P.C.: - După cum vedeţi, s-a căutat să se menţină, pe cât a fost posibil, nul ceea ce aţi declarat d-voastră. Deci declaraţia nu este stilizată, ci redă chiar cu expresiile inculpatului, ceea ce dumnealui a declarat. Vă întreb, vă rog să vă ridicaţi, mai aveţi ceva precizări de făcut? Corespunde…M.E.: - În legătură cu data de 17, când s-a înarmat. Eu am făcut precizarea că s-au înarmat pe data de 17, nu pentru a ieşi la reprimarea demonstranţilor, ci pentru a asigura paza…P.C.: - Aşa s-a şi reţinut.M.E.: - Dacă e aşa, n-am nici o obiecţiune.P.C.: - Da? V-aş ruga să semnaţi declaraţia…

98

Av.ap.: - Mai sunt obiecţiuni, d-le preşedinte, nu e consemnat chiar tot şi sunt omisiuni foarte importante…P.C.: - Vă rog să vi le notaţi!Av.ap.: - Păi, le-am notat deja, noi vrem să vi le spunem…P.C.: - Luni o să facem completările de rigoare.Av.ap.: - Nu, d-le preşedinte, nu, nu este procedural.P.C.: - Mă ascultaţi? Dat fiind faptul că persoanele cu care am colaborat, a trebuit să le dăm drumul să plece acasă, trebuie să fiţi de acord cu mine că suntem în imposibilitate, să mai facem vreo completare. Deci, pentru luni, o să…asta bineînţeles cu acordul inculpatului…Av.ap.: - D-le preşedinte, sunt pasaje întregi; eu v-aş ruga să consemnaţi că eu, avocatul lui Anastasiu, Viorel Voicu, pentru luni, vă voi prezenta, pentru că am consemnat tot ce am declarat.P.C.: - Perfect.Av.ap.: - Şi vis-à-vis de clientul meu, sunt pasaje întregi care mă interesau şi care nu apar.P.C.: - Vă rog, am reţinut.Av.ap.: - Să se consemneze.P.C.: - Reţineţi că, din motive obiective, nu putem face aceste completări acum. Le vom face luni. Vă rog să se semneze declaraţia, pe toate paginile. Şi până luni, când vom amâna cauza în continuare, d-voastră vă veţi nota eventualele completări care ar trebui să se facă la acest interogatoriu. Ne gândeam să amânăm cauza mai departe, luni - 5 martie, dacă nu mă înşel, orele…Săptămâna aceasta nu vom face nici o pauză, e posibil săptămâna cealaltă. Din aceeaşi dorinţă de a căuta să nu ne întindem prea mult nu vom face pauzele astea, care poate ar fi necesare.Av.ap.: - D-le preşedinte, încă o problemă, sigur că organizarea vă aparţine, sunteţi suverani, dar fără a fi un adversar al noului şi un adept al vechiului, trebuie să constat cu tristeţe, că aparatul acela nu ne-a ajutat foarte mult, să câştigăm timp. Personal, n-am mai participat la un proces cu această aparatură mai complicată, dar trebuie să recunosc că judecătorul care dicta, personalul care bătea la maşină, sub supravegherea d-lui consultant, erau mai eficiente. Sesizam pe loc ce s-a greşit, ce s-a omis…P.C.: - E o părere. Reţinem sugestiile date şi vom mai reflecta.Av.ap.: - Eu, personal vreau să vă fac o rugăminte. Să ne lăsaţi, nu săptămâna viitoare, săptămâna cealaltă, măcar trei zile libere pentru că eu sunt în recursul celor patru…P.C.: - O să aveţi timp mai mult…Av.ap.: - Eu ştiam că termenul e 21…

99

P.C.: - Nu, termenul este 19, tocmai din această pricină vom fi nevoiţi să întrerupem.Bun, vă mulţumesc. Av.ap.: - D-le preşedinte, vă sugerez o rugăminte: această declaraţie urmează să fie citită şi celorlalţi coinculpaţi. E adevărat că ea va mai fi îmbunătăţită sau nu de intervenţiile colegilor mei luni, dar până atunci ea poate fi adusă la locul de detenţie, la cunoştinţa acestora; dar posibilitatea ca nu în şedinţă, în mod pripit să se pună iar întrebări avenite sau neavenite, oamenii să mediteze şi dacă va mai fi nevoie… să mai întrerupem instanţa sau s-o oprim din treabă. Aceasta a fost o propunere. Categoric este dreptul d-voastră de a decide. P.C.: - Atunci, v-am ruga să ne lăsaţi, deocamdată, să mai reflectăm asupra propunerii d-voastră. Şi ca să nu se interpreteze că preşedintele acestui complet este prea dur, o să zic că amânăm cauza mai departe, luni 5 martie, la orele 9,30. Vă mulţumesc!*

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Macri Emil, audierea inculpatului Popescu Ion.

P.C.: - Va trebui să procedăm la luarea unui supliment de interogatoriu, inculpatului Macri Emil, în măsura în care va fi necesar. Am primit înainte de a deschide şedinţa din partea a doi domni apărători câteva menţiuni referitoare la ce nu s-ar fi, ce s-ar fi omis să se consemneze în declaraţie. Eu am revăzut împreună cu colegii interogatoriul şi am constatat că, cu mici excepţii de nuanţă, care nu au valoare, nu schimbă sensul. Totul s-a consemnat. Dacă doriţi să reluăm de la capăt interogatoriul, o facem. Cum hotărâţi…Av.ap.: - Vă rugăm să ne daţi cuvântul, pentru a arăta toţi apărătorii sau cei care avem de consemnat lucruri care au scăpat la primul interogatoriu, care au fost în instanţă; lucruri mici, dar care au importanţă pentru rezolvarea cauzei şi aflarea adevărului.Av.ap.: - Domnule preşedinte, în prima parte, e adevărat că s-au omis…P.C.: - În primul rând, vă rog, cine este domnul avocat Popa ?Av.ap.: - Eu sunt.P.C.: - Dumneavoastră. Şi domnul avocat Voicu ?Av.ap.: - Eu.P.C.: - Bun.Vă ascultăm, domnule avocat.Av.ap.: - Şi pentru Popescu o să vă cerem cuvântul.Av.ap.: - Domnule preşedinte, eu m-am conformat şi în scris, în prima parte,

* caseta 008, sfârşit

100

e adevărat, s-ar putea interpreta că sunt chestiuni de nuanţă, dar cât priveşte ultima parte, vizează exact răspunsurile la întrebările care le-am pus şi evident că nu le-am pus fără un rost, pentru că se refereau la aspecte de incriminare a inculpaţilor pe care îi asist. Am notat cu scrupulozitate tot timpul şi am fişele în faţă, tot timpul audierii inculpatului Macri Emil, depoziţia acestuia. La citire au lipsit aceste pasaje din partea finală, referitoare în primul rând la constituirea comandamentelor, unde răspunsul pe care eu l-am notat şi care este preluarea fonetică…P.C.-Domnule avocat, daţi-mi voie, trecem direct la întrebări. Bine?Av.ap.: - Da.P.C.-Vom lua un subiect…Domnule consultant-şef!…Av.ap.: - Domule preşedinte!…P.C.-Vă rugăm să puneţi întrebarea şi în funcţie de…Av.ap.: - Da, acuma am înţeles, să recurg şi la memoria dumneavoastră, dacă socotiţi…P.C.-Vă rugăm să repetaţi întrebarea!Av.ap. - Da. Dacă pe linie de Minister de Interne s-au constituit, la nivel de Securitate, respectiv la nivel de Miliţie Judeţ, comandamente.P.C.: - Da. Inculpatul Macri. Deci întrebarea aţi recepţionat-o. Dacă la nivel de Miliţie şi Securitate s-au constituit comandamente?M.E.: - Domnule preşedinte, declar că îmi menţin aceleaşi declaraţii pe care le-am făcut în tot cursul…P.C.: - Vă rugăm să răspundeţi la întrebare ca să nu mai… M.E. - Nu, au fost grupa operativă de care v-am raportat, la Securitate la Miliţie nu am cunoştinţă să se fi constituit vreun comandament.P.C.: - Dar un grup operativ?M.E.: - Grup operativ, da.P.C.: - Deci şi la Miliţie şi la Securitate. Să se consemneze! La nivel de Miliţie Judeţeană şi Securitate Judeţeană s-a constituit o grupă operativă pentru fiecare armă separat.Av.ap. - Are cunoştinţă cine făcea parte din aceste grupe operative?M.E.: - Din cea de la Securitate da, din cea de la Miliţie, v-am raportat că era generalul Nuţă, generalul Mihalea şi ceilalţi, că făceau sau nu, dar erau prezenţi aici, Ghircoiaş, Tudor Stănică, Roşiu, comanda Securităţii. Pardon, a Miliţiei.P.C.: - Cei din conducerea Miliţiei Judeţene făceau parte din această grupă?M.E.: - Sigur că făceau parte din această grupă operativă care se ocupa de rezolvarea problemelor impuse de situaţia operativă creată.

101

P.C.: - Deci din grupa operativă de la nivel de Miliţie judeţeană, pe lângă generalii şi ofiţerii veniţi de la Bucureşti, mai făceau parte şi ofiţeri din cadrul conducerii acestei Miliţii judeţene.M:E.: - Eu nu pot să nominalizez decât pe Deheleanu, pentru că pe ceilalţi nu îi cunoşteam şi, ca atare, nu pot să pronunţ nume de persoane.P.C.: - Da. Din toate acestea îl cunoşteaţi doar pe Deheleanu sau îl cunoaşteţi?M.E.: - Îl cunosc.P.C.: - Sunteţi mulţumit?Av.ap.: - Da, deşi răspunsul de data trecută a fost altfel, a fost sensibil altfel, pe linie de Securitate spun sigur, nu pe linie de Miliţie. Probabil nu.P.C.: - Domnule avocat, să nu schimbăm sensul.Av.ap.: - Am înţeles. D-le preşedinte, o altă întrebare care am pus-o rândul trecut şi pe care o repet acuma: dacă pe linie de Securitate s-a ocupat cineva sau un colectiv de evidenţa morţilor şi răniţilor din Timişoara din perioada revoluţionară…M.E.: - Am răspuns: nu.P.C.: - Deci pe linie de Securitate, în ceea ce priveşte evidenţa morţilor şi răniţilor, nu s-a ocupat cineva anume.Av.ap: - Pe linie de Miliţie, însă nu a dat un răspuns mai complet rândul trecut şi acuma…P.C.: - S-a consemnat, domnule avocat. S-a consemnat.Av.ap.: - De asemenea, rog să fie întrebat inculpatul dacă despre soarta cadavrelor care s-au sustras, care s-au ridicat de la Spitalul Judeţean, în mod complet despre ceea ce se va face cu ele, câte persoane au cunoscut şi cine sunt acelea, ceilalţi şi întelegând că a cunoscut numai fragmentar situaţia.P.C.: - Cine a participat la organizarea şi punerea în practică a hotărârii de a fi luate de la morga Spitalului Judeţean cele 40 de cadavre?Av.ap.: - Domnule preşedinte, mă iertaţi, nu, nuanţa este alta: cine a avut cunoştinţă, viziunea despre întregul scenariu al ridicării, până la incinerare şi disiparea cenuşii lor, cine a avut aceasta viziune globală. Asta mă interesează.P.C.: - Răspundeţi!M.E.: - Cred că în răspunsurile mele de pe parcursul celor mai multe ore de interogatoriu am răspuns la această întrebare, de mai multe ori.P.C.: - Vă rog să vorbiţi mai rar, să se poată consemna, că vedeţi ce probleme se ridică. Deci vă rog să daţi un răspuns direct la întrebare şi să vorbiţi ceva mai rar! Vă rog!

102

M.E.: - Domnule preşedinte, răspunsul este clar şi îl repet: scenariul, cred, l-a cunoscut generalul Nuţă şi Mihalea, de la cap la coadă, şi v-am declarat şi sâmbătă; probabil, n-am certitudine că procurorul general adjunct. Probabil… Nu ştiu… Restul, ceilalţi care am avut, aşa cum aţi văzut în procesul interogatoriului, diferite participaţiuni, nu am avut cunoştinţă despre întregul scenariu. Scenariul general, în mintea mea, a fost realizat după audierea procesului celor patru de la Bucureşti.P.C.: - Altă întrebare!Av.ap.: - Nu, nu mai avem.P.C. - Nu mai aveţi… Un moment! Domnul avocat Voicu. Aţi spus aici… Av.ap.Voicu: - Domnule preşedinte, ce e mai important acuma…P.C.: - Din tot ce e mai important, decât vreo două, trei…Av.ap.: - Da, cam atât; restul, pentru că a vorbit d-l. general, inculpatul a vorbit foarte repede şi chiar eu, care am un scris rapid, nu am putut să prind chiar tot,. Apoi, nu ne interesează decât cele privitoare la inculpat.P.C.: - O întrebare!Av.ap.: - Ce misiune au primit de la generalul Vlad?P.C.: - Se respinge; a precizat inculpatul de mai multe ori şi s-a consemnat de mai multe ori.Av.ap.: - Nu s-a consemnat. Eu vă spun că am consemnat aproape tot şi nu s-a consemnat. Personal, adică inculpatul Anastasiu ce avea de făcut atunci în cadrul acestei misiuni. P.C.: - Vă rugăm, să precizaţi ce sarcină a avut inculpatul Anastasiu când a venit la Timişoara de la Bucureşti?M.E.: - Domnule preşedinte, inculpatul Anastasiu a avut aceeaşi sarcină pe care am avut-o toţi, de a participa la identificarea instigatorilor şi îndeosebi, de a participa la identificarea persoanelor introduse în ţară, din străinătate, cu misiuni de destabilizare. Aceasta a fost misiunea.Av.ap.: - Şi a îndeplinit această misiune? Dânsul a spus ceva, pentru că întrebarea…P.C.: - Inculpatul a precizat şi este consemnat, domnule avocat.Av.ap.: - Domnule preşedinte, vă rog să mai verificaţi toate întrebările pe care le-am pus, nu s-a consemnat nimic.P.C.: - Se respinge.Av.ap.: - Păi, de ce se respinge?P.C.: - Altă întrebare?Av.ap.: - Domnule preşedinte, atunci înseamnă că este condamnat direct, dacă nu aţi consemnat, vă rog să îmi permiteţi să citesc ce nu s-a consemnat.

103

Anastasiu a avut un aport scăzut, aproape nimic, nu ştiu să se fi luat o măsură represivă, pe baza informaţilor culese de el.P.C.: - Bine,bine, să nu mai discutăm în contradictoriu.Av.ap.: - Dar, vă rog frumos, asta mă interesează!P.C.: - Care a fost participarea inculpatului Anastasiu?M.E.: - Menţin declaraţia sâmbătă, că participarea la adunarea de informaţii a lui Anastasiu a fost scăzută. Am declarat şi atunci, şi acesta este adevărul.P.C.: - Bun,vă mulţumim.M.E.: - Atât!P.C.: - Atât. Cine mai are de pus întrebări ?Av.ap.: - Întrebare!P.C.: - Pentru ?Av.ap.: - Pentru Popescu.P.C.: - Pentru inculpatul Popescu.Av.ap.: - Raportat la ceea ce s-a omis. 1: Dacă din momentul sosirii lui Coman, Popescu Ion a mai avut atribuţii de decizii şi de comandă specifice funcţiei lui de inspector-şef. S-a spus o frază generică, am reţinut, în care inculpatul Macri arăta, practic nu şi-a mai îndeplinit funcţia de inspector-şef. Dar, pe mine mă interesează aceste atribuţiuni de decizie şi de comandă, specifice funcţiei.P.C.: - Răspundeţi, vă rog!M.E.: - Am mai declarat: de duminică, în jurul prânzului şi până aci în arest, eu pe inculpatul Popescu nu l-am mai văzut. Nu ştiu că, prin ordin al ministrului să fi fost desărcinat din funcţia de inspector-şef. P.C.: - Vă rog, mai rar!M.E.: - Nu ştiu că, prin ordin al ministrului, a fost desărcinat de funcţia de inspector-şef, dar ştiu că, după sosirea generalului Nuţă, care s-a instalat în biroul lui, inspectorul-şef a dispărut şi prin ceea ce am simţit eu; efectiv, practic am apreciat că nu şi-a mai exercitat rolul şi atribuţiile pe care le avea, potrivit funcţiei încredinţate.P.C.: - Da.Av.ap.: - În al doilea rând, dacă conducerea…P.C.: - Un moment! S-a consemnat? Vă rog să ne comunicaţi, când s-a terminat? Vă fac invitaţia tuturor, de a discuta, de a pune întrebările, de a da răspunsurile, într-un ritm mai lent. Nu se poate consemna totul, motiv pentru care va trebui să dăm dovadă toţi, şi în primul rând completul, de mult calm. Noi o să ne străduim, să realizăm acest deziderat. Să vedem dacă şi dumneavoastră, vă rog!

104

Av.ap.: - Dacă conducerea departamentului de la Bucureşti a fost mulţumită de modul în care Popescu Ion a soluţionat problemele din Timişoara din 16 spre 17? Inculpatul a răspuns, dar nu s-a consemnat nimic în legătură cu acest lucru. P.C.: - Aţi înţeles întrebarea ?M.E.: - Da, domnule preşedinte.P.C.: - Vă rog, să daţi răspunsul!Av.ap.: - Dacă îşi aminteşte…M.E.: - Inculpatul Popescu nu avea nici o subordonare conducerii departamentului Securităţii şi în consecinţă nu se puteau face aprecieri la modul în care a acţionat. Când am făcut declaraţie, m-am referit la o altă persoană, nu la persoana lui Popescu. Şi dacă îmi permiteţi…P.C.: - Care persoană?M.E.: - Când am făcut eu declaraţia, m-am referit la persoana lui Deheleanu, în momentul în care a venit Nuţă aici, i-a spus, fiind eu de faţă, că va fi destituit din funcţie şi probabil, trimis în faţă Tribunalului Militar pentru modul necorespunzător în care a acţionat. Ceea ce am auzit eu cu urechile mele, din gura lui Nuţă, nu s-a referit la persoana lui Popescu.Av.ap.: - Dar, aceasta înseamnă că Popescu a avut o activitate bună sau pur ş simplu s-a trecut peste activitatea lui ca mai puţin importantă. Asta interesează!P.C.: - Puteţi da răspuns la această întrebare ?M.E.: - Îmi este greu să fac aprecieri. El a plecat şi s-a instalat la Partid, la sediul Comitetului Judeţean de Partid. Acolo a rămas Popescu Ion, că a făcut bine sau mai puţin bine singur, în măsura în care poate să facă declaraţii reale, eu pot spune păreri care zic eu nu interesează aici; este fostul prim-secretar al judeţului, Radu Bălan, cu el a lucrat.Av.ap.: - Vă rog, să consemnaţi.P.C.: - Dacă mai sunt alte întrebări?Av.ap.: - Domnule preşedinte…P.C.: - Deşi sâmbătă aţi făcut afirmaţia că nu mai aveţi întrebări…Av.ap.: - Nu, nu, dar legat de obiecţiunile care s-au făcut, dacă îmi permiteţi, sunt avocatul inculpatului Macri. Vă rugăm, şi este de datoria mea să vă rog să îl întrebaţi dacă dumnealui are ceva de obiectat cu privire la modul în care s-a consemnat declaraţia sa ?P.C.: - Aveţi vreo obiecţiune de formulat la cele consemnate?M.E.: -Una singură pe care dumneavoastră aţi promis că va fi corectată, aceea de la început când, legat de înarmarea din ziua de 17, eu nu am

105

ordonat să iasă în stradă, ci să se asigure paza obiectivului şi am înţeles de atunci că aţi acceptat că o să fie corectat.P.C.: - Aşa a şi fost consemnat.M.E.: - În consecinţă nu am nici un fel de alte obiecţiuni.P.C.: - Da, vă mulţumim. Deci, să se consemneze, că inculpatul nu a ordonat ieşirea în stradă a lucrătorilor de Securitate cu armamentul şi muniţia din dotare.Av.ap.: - Domnule preşedinte, aş avea de făcut o precizare: inculpatul a susţinut că, de la obiectivele industriale s-au primit două informaţii: una neverificată, ceea ce s-a consemnat, aceea că Solventul va sări în aer; şi a doua, care nu reţin să fi fost citită în depoziţie, că a luat foc o magazie la ELBA, care s-a confirmat. Acest lucru cred că nu a fost trecut în declaraţie.P.C.: - Vă rog să consemnaţi! Aţi primit vreo informaţie că ar fi luat foc vreo magazie de la intreprinderea ELBA ?M.E.: - Da, a luat foc o magazie, este confirmată şi în registrele pompierilor care au intervenit la stingerea incendiului.Av.ap.: - De aici, d-le preşedinte, aş dori…P.C.: - D-le consultant-şef, să-mi comunicaţi vă rog când aţi terminat!Av.ap.: - De aici, d-le preşedinte, s-ar naşte o întrebare: dacă Atudoroaie, pe linie economică, avea tot aceeaşi sarcină, de a căuta instigatori şi introduşi din afară, în scop de sabotaj, destabilizare…P.C.: - Inculpatul Macri, când aţi sosit de la Bucureşti, la activitatea de organizare a culegerii de informaţii au participat toţi ofiţerii din conducerea Securităţii Judeţene ?M.E.: - Toţi deodată nu, pe rând fiecare. În ce-l priveşte pe Atudoroaie, am raportat de aici, de mai multe ori, la organizarea culegerii de informaţii au participat toate cadrele din conducere, nu toţi ofiţerii…P.C.: - De la nivelul Securităţii Judeţene, inclusiv Atudoroaie. Toate aceste cadre aveau sarcina de a intensifica munca de culegere a datelor informative ?M.E.: - Da, d-le preşedinte, inclusiv Atudoroaie.P.C.: - Deci toate cadrele de conducere de la nivelul Securităţii Judeţene, inclusiv Atudoroaie, aveau sarcina intensificarii activităţii de culegere a datelor informative, a informaţiilor.Av.ap.: - Eu mă refer la cele de destabilizare, de introducere de persoane străine. Dacă acestea…P.C.: - Domnule apărător, inculpatul a precizat de mai multe ori că prin culegerea, prin intensificarea activităţii de culegere a informaţiilor, se

106

înţelege şi ceea ce doriţi dumneavoastră să se precizeze din nou acuma, nu ştiu a câta oară.Av.ap.: - Numai asta, d-le preşedinte, trebuie să se înteleagă, trebuie să înţeleagă inculpatul. În al doilea rând…P.C.: - Vă rog, puneţi altă întrebare!Av.ap.: - Cred că rezultă ceea ce vreau eu să spun, dar este vorba dacă fiecare dintre aceste instituţii care au participat la evenimentele din Timişoara, s-a procedat pe sistem informaţional. Adică, să mă fac înţeles; dacă Armata a avut informaţiile ei, Miliţia informaţiile ei şi Securitatea linia ei de informaţii. Să ne răspundă…P.C.: - Pe ce linie a acţionat fostul locţiitor al comandantului Securităţii Judeţene Timiş, de fapt asta urmăreşte…Av.ap.: - Pe linie de Securitate şi atât.P.C.: - Consemnaţi, inculpatul Atudoroaie a acţionat numai pe linie de Securitate. E adevărat că, de sâmbătă până luni, a mai trecut o zi, şi am mai reflectat, am mai adâncit problemele, şi s-au născut întrebările. Probabil că întrebări se vor naşte cu duiumul şi după ce se va termina acest proces.Av.ap.: - Cele două aspecte asupra cărora vreau să mă opresc mi le-am consemnat imediat după lecturarea depoziţiei sau interogatoriului.P.C.: - Vă rog să le puneţi!Av.ap.: - Mă interesează!P.C.: - Sunteţi apărătorul cui?Av.ap.: - Sunt al lui Teodorescu…N-am reţinut şi cred, totuşi, nu m-am înşelat, să se fi consemnat arătarea făcută de inculpatul Macri, că forurile de la Bucureşti erau nemulţumite de informaţiile pe care le primeau de la ofiţerii pe care îi trimiseseră aici.P.C.: - Domnule apărător, mă fac nevoit să vă comunic că s-au consemnat, expres chiar, “generalul Vlad era nemulţumit şi mi-a reproşat”…Av.ap.: - Vă mulţumesc, atunci…P.C.: - Nu pot să le spun mot-à-mot.Av.ap.: - Da, însemnează că eu nu am reţinut, însă cred că nu m-am înşelat cu privire la un alt aspect. Îmi amintesc că inculpatul Macri arăta, la un moment dat, că s-a găsit în faţa unor generali veniţi de la Bucureşti; dacă memoria nu mă înşeală, l-a citat pe general Chiţac, încă un general nu a fost trecut în depoziţia scrisă… şi a mai spus că a mai fost de faţă un colonel cu epoleţi negri. Nu cred că s-a consemnat; dacă s-a consemnat, atunci este bine, dar cel de-al doilea general nu s-a consemat, un singur general…P.C.: - S-a consemnat, a vorbit despre un general de statură mai mică, pe care nu îl cunoaşte şi încă un general… Domnule apărător…, vă rog să

107

enumeraţi generalii care au venit la dumneavoastră, în biroul de la sediul Securităţii judeţene Timiş, de la Bucureşti sau din alte părţi ale ţării. Mai doriţi să le consemnăm din nou?M.E.: - Vă declar din nou: general Guşe…Deci, în biroul în care mă aflam, în după-amiaza de 17 decembrie 1989, era vorba despre 17, aşa au intrat următorii generali: Guşe, Stănculescu, Chiţac, un alt general maior, din nou mă simt nevoit să vă declar că nu ştiu cum îl cheamă, nu ştiu că puteam să, n-am nici un motiv să ascund, am dat detalii, poate, pentru identificare.P.C.: - Este de ajuns!M.E.: - Şi un colonel cu epoleţi negri, nu ştiu şi asta cum îl cheamă, n-am nici un interes să declar cum îl cheamă, dacă nu ştiu, nu ştiu, cu mine în birou… P.C.: - Aşa, cu dumneavoastră în birou mai fiind…M.E.: - Colonelul Teodorescu şi colonelul Sima şi atât.P.C.: - Am notat. Aţi terminat?Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap. (altul): - Domnule preşedinte, o rugăminte de consemnare, mă verificaţi cu inculpatul şi nu întrebare. Sub aspectul inculpatului Radu, v-a declarat inculpatul, pentru episodul “Opera” că Radu s-a desistat (?), că nu a vrut să participe la capturarea capilor Revoluţiei sau a instigatorilor din Operă, pentru că se punea problema de a se trage.P.C.: - S-a consemnat, d-le apărător.Av.ap.: - Domnule preşedinte, eu am fost atent, dacă dumneavoastra aţi consemnat-o, eu îmi cer scuze, dar reţin că la citire…P.C.: - Reţineţi că, în dimineaţa aceasta, am recitit interogatoriul consemnat. Acesta este şi motivul intârzierii noastre, preţ de aproximativ 10 minute.Av.ap.: - Nu pun la îndoială, însă pun la îndoiala memoria mea, nu pun la îndoială cele spuse de d-voastră, era singurul act material cu care vroiam să mă verific.P.C.: - Vă mulţumesc atunci. Dacă mai sunt şi alte întrebări?Av.ap.: - Domnule preşedinte, sunt avocatul…[text lipsă, n.n.]M.E.: - La această întrebare, vă rog să-mi permiteţi, să dau două răspunsuri. În legătura cu Mişea, nu ştiu, nici nu îl cunosc…P.C.: - Nu ne interesează.M.E.: - Din modul în care s-au derulat ulterior, adică analiza personală făcută, din obţinerea tuturor datelor, rezultă că acţiunii i s-a dat tentă secretă.

108

P.C.: - Deci acţiunea privind luarea cadavrelor de la morga Spitalului Judeţean Timiş, în vederea incinerării acestora, a avut un caracter secret. Aţi terminat? Da? Mai sunt şi alte întrebări?Av.ap.: - Domnule preşedinte, eu am o obiecţie la această consemnare, inculpatul a spus ulterior analizând, prin prisma a ce…P.C.: - Se respinge obiecţiunea, d-le avocat.Av.ap.: - Dar, a fost textual.P.C.: - Se va consemna la încheiere…Vă rog să consemnaţi la încheiere!Av.ap: - Dar a fost textuală exprimarea… Eu vă rog să consemnaţi!P.C.: - Alte întrebări ?Av.ap.: - Domnule preşedinte, am înteles din cele declarate de inculpat, că pe linia Securităţii existau grupe operative. Pentru inculpatul Sima, întrebare: „Din ce grup operativ a făcut parte şi ce misiune a avut? Atât.”P.C.: - Domnule apărător, s-a răspuns la această întrebare şi este consemnat.Av.ap.: - Cu atribuţii nu, vă rog să mă iertaţi. Privind atribuţiile lui, pe care le-a avut, a avut atribuţii operative, curente sau a avut atribuţii speciale legate de acest eveniment.P.C.: - Concret, ce atribuţii a avut inculpatul Sima, fostul şef al Securităţii Jud. Timiş, în problema evenimentelor care erau în curs de desfăşurare la Timişoara?M.E.: - Inculpatul Sima a fost şeful Securităţii Jud. Timiş şi a avut toate atribuţiile şi toate competenţele legate de această funcţie. Nimeni nu le-a luat, nimeni nu le-a diminuat; în ceea ce ne priveşte, prezenţa noastră aci, v-am declarat şi vă declar încă o dată, a fost aceea de a participa alături de el la îndeplinirea misiunilor pe care le primiserăm eu şi le primise şi el.P.C.: - Deci a avut, aţi consemnat, da? Toate atributele funcţiei pe care le îndeplinea, inclusiv realizarea misiunii „cu care noi veniserăm din Bucureşti” şi despre care el cunoştea. De altfel, se mai notase şi la debutul acestui supliment de interogatoriu. Punem punct sau mai continuăm? Dacă doriţi, continuăm. Mai sunt întrebări?Av.ap.: - Una singura aş avea: dacă Miliţia a avut sistem informativ propriu? Nu s-a consemnat.P.C.: - Miliţia a avut sistem informativ propriu? Dar, acest răspuns, vă rog să-l daţi legat de eveniment. Deci lucrătorii de Miliţie primiseră să culeagă şi ei date şi informaţii despre demonstranţi ?M.E.: - Da, au avut sistem informaţional propriu.

109

P.C.: - Deci lucrătorii de Miliţie primiseră sarcina să culeagă informaţii despre evenimentele care erau în curs de desfăşurare la Timişoara. Mai sunt şi alte întrebări? Da, vă mulţumim.M.E.: - Pot lua loc?P.C.: - Luaţi loc, deocamdată!…

Audierea inculpatului Popescu Ion

P.C.: - Rămâne inculpatul Macri pe loc…Vă rog să treceţi în ultimul rând acolo, dumneavoastră, şi să fie introdus inculpatul Popescu Ion, fostul inspector-şef. Datele de stare civilă v-au fost luate rândul trecut, vreau să ştiu dacă aţi înţeles învinuirile care v-au fost aduse şi dacă le recunoaşteţi.P.I.: - Domnule preşedinte, în legătură cu faptele care mi se reţin în sarcină, cu prilejul evenimentelor desfăşurate în municipiul Timişoara, în perioada 16-22 decembrie 1989, le-am reţinut. Dacă îmi permiteţi să declar, cum s-au desfăşurat evenimentele, cu toată sinceritatea şi adevărul pe care îl cunosc.P.C.: - Vă rog, relataţi-le pe scurt şi în esenţă. V-am ruga să le redaţi în succesiunea firească a acestora.P.I.: - Am inţeles.P.C.: - Deci, începând cu revenirea din concediu, ce s-a întâmplat pe 16, în noaptea respectivă şi ulterior. Însă, să căutăm această succesiune firească, ca să nu omitem ceva pe parcurs.P.I.: - Am înţeles.P.C.: - Vă ascult. Vă rog, în acelaşi timp, să vorbiţi mai aproape de microfon şi mai rar, ca să putem consemna, în ideea de a câştiga şi puţin timp. De asemenea, vă mai pun în temă că aveţi dreptul să puneţi întrebări co-inculpaţilor, martorilor şi altor părţi din proces.P.I.: - Am înţeles.P.C.: - Şi, de câte ori veţi simţi nevoia de a face precizări sau noi declaraţii, puteţi să le faceţi prin intermediul nostru. De asemenea, în ceea ce priveşte întrebările care vă vor fi puse, vă rog să reţineţi că puteţi răspunde la ele numai prin intermediul nostru. Deci nu direct celui care vi s-a adresat. Este vorba de alţii decât membrii completului de judecată.P.I.: - Am înţeles.P.C.: - Bun. Deci să începem cu inceputul!P.I.: - Revenind la serviciu, în data de 15 decembrie 1989…P.C.: - Puţin mai rar!P.I.: - Revenind la serviciu, în data de 15 decembrie 1989, la prima oră, am convocat pe colonelul Sima, fostul şef al Securităţii judeţene şi pe fostul şef

110

al Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu, pentru a mă informa cu problemele care s-au petrecut în ultimele 15 zile. De fapt această dată…P.C.: - Da, continuaţi!P.I.: - Această dată marcă începutul în fapt, începutul ca inspector-şef, în judeţul Timiş. Am fost informat că nu s-au întâmplat lucruri deosebite şi că totul este normal.P.C.: - Numai un moment, vă rog! Aţi făcut afirmaţia că reprezenta începutul activităţii d-voastră ca inspector-şef.P.I.: - Da.P.C.: - Când aţi luat în primire această funcţie?P.I.: - Am fost numit ca inspector-şef în 15 noiembrie 1989, timp în care, până în 25, nu am putut să desfăşor activitate, întrucât îl secondam, mai bine zis, am dat posibilitatea sau s-a creat posibilitatea fostului inspector-şef, colonelul Nică Constantin să-şi lichideze toate problemele pe această linie. El fiind pus la dispozitia ministrului de Interne, până a plecat la Bucureşti. Împreună…P.C.: - V-aş ruga să fiţi atent la zgomotul produs şi momentul când s-a terminat. Continuaţi, vă rog!P.I.: - În următoarele zile, din 26, s-a creat o problemă neplăcută pentru noi…P.C.: - În următoarele zile sau…P.I.: - În 26, mai precis…P.C.: - Care 26 ?P.I. - 26 noiembrie, 26 noiembrie, prin trecerea frauduloasă a frontierei de către Nadia Comăneci împreună cu un grup.P.C.: - Deci vă rog, să precizaţi ziua şi luna, ca să ne putem da seama despre ce este vorba sau ce vreţi să relataţi. Deci reîncepeţi!P.I.: - Pentru aceasta am spus că, în fapt, în data de 15 decembrie am intrat în executarea atribuţiilor funcţionale. În jurul orei prânzului, a venit la mine colonelul Sima, fostul şef al Securităţii şi m-a informat că în perioada următoare urmează să fie evacuat preotul Tőkés László, pe baza unei hotărâri judecatoreşti. Alte date nu cunosc. După aceasta, am fost informat, tot de colonelul Sima şi ulterior fostul şef al Securităţii şi ulterior de maiorul Radu Tinu, fostul adjunct al şefului Securităţii…, că în Piaţa Maria, în special pe Str.Timotei Cipariu, s-au adunat mai mulţi enoriaşi paşnic, în faţa casei parohiale, faţă de care nu s-a luat absolut nici o măsură. Lucrurile se desfăşurau normal. În jurul orei 17,30, altă dată nu am mai avut, am trecut prin Piaţa Maria, nu ştiam unde este locul precis, dar am văzut lume mai multă.

111

P.C.: - Aproximativ câţi? Câte persoane?P.I.: - Cred că erau 200, 200 şi ceva de persoane. Însă paşnici, fără să scandeze, fără să se manifeste. Ulterior, au început câţiva să scandeze cuvântul “libertate”, după care am plecat. În jurul orei 23-24, după miezul nopţii, mi s-a comunicat…P.C.: - De cine ?P.I.: - că oamenii s-au retras. Deci nu mai era nimeni acolo, în faţa casei parohiale.P.C.: - Înţeleg că se ţinea legătura între Inspectorat şi locul respectiv prin…P.I.: - nu am văzut oameni în uniformă acolo, nu am văzut.P.C.: - prin lucrătorii d-voastră, lucrătorii de Securitate.P.I.: - Nu îi cunoşteam, nu-i cunoşteam; cunoşteam doar câţiva din cadrul Inspectoratului, numai câţiva, fostul şef al Securităţii, fostul şef al Miliţiei şi câţiva din aceştia, nu am avut posibilitatea să îi cunosc.P.C.: - Bun.P.I.: - În data de 16 decembrie 1989, în jurul orei prânzului, maiorul Radu Tinu m-a informat că iar s-au adunat persoane la casa parohială.P.C.: - Deci tot ce aţi relatat anterior se referea la ziua de 15 decembrie.P.I.: - Da, la data de 15 decembrie.P.C.: - Şi acum, am trecut la data de 16 decembrie.P.I.: - Da, la 16 decembrie P.C.: - Deci maiorul Radu Tinu, în ziua de 16 decembrie 1989, în jurul orei prânzului, v-a informat…P.I.: - Că s-au adunat din nou oameni în faţa casei parohiale.P.C.: - Că s-au adunat oameni în faţa casei parohiale unde locuia László Tőkés. Să căutăm să formulăm propoziţiuni complete şi nu cumva eliptice, întrucât dă senzaţia de lucru neterminat, aşa îmi explic şi avalanşa de întrebări din partea apărătorilor. Aţi reţinut, da? Vă rog, continuaţi!P.I. - În după-amiaza acelei zile, de la fostul Comitet Judeţean de Partid, am fost sunat de către Matei Ilie, fost secretar al C.C., care se găsea în Timişoara, că în acea zonă, zona Pieţei Maria, în special pe Bulevardul Tinereţii, pe lângă manifestanţii paşnici care erau pe Str.Timotei Cipariu şi în împrejurimi, o serie de elemente aflate sub influenţa băuturilor alcoolice s-au dedat la acţiuni care tulbură grav ordinea şi liniştea publică, prin spargerea unor magazine din zonă, sustragerea unor bunuri care aduc prejudicii municipiului, faţă de care mi s-a ordonat să iau măsuri operative de restabilire a ordinei şi liniştii în zonă. După aceasta, în jurul orei 17, am ordonat adunarea cadrelor în sala de şedinţe a Inspectoratului.P.C.: - Cadrelor şi de Militie şi de Securitate ?

112

P.I.: - Şi de Miliţie şi de Securitate care erau prezenţi.P.C.: - Ofiţeri şi subofiţeri.P.I.: - Ofiţeri şi subofiţeri.P.C.: - Este vorba de 16 decembrie…P.I.: - 16 decembrie 1989. Am mers împreună cu fostul şef al Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu, în sală. Cadrele erau adunate, sala era plină, o parte stăteau în picioare, o parte fumau, fapt ce a trebuit să îi atenţionez de câteva ori, pentru a-i aduce la normal, la o poziţie corectă. După care le-am ordonat să se aşeze. Le-am comunicat că în municipiu s-a tulburat grav ordinea şi liniştea publică, că trebuie să luăm măsuri de restabilire a acestuia.P.C.: - Prin ce mijloace şi cum mai corect?P.I.: - În care scop am format un pluton de circa 40 de oameni, ofiţeri şi subofiţeri, o parte erau civili, o parte; Miliţia era în uniformă, dar erau şi civili, deci înseamnă că erau şi din aparatul de Securitate. Necunoscând un alt cadru decât pe colonelul Ion Constantin, ofiţer de Miliţie, şeful economic din Miliţia Judeţeană, fosta Miliţie Judeţeană, l-am trimis cu cadrele respective, primele şapte rânduri din partea dreaptă cum priveam în sală, să meargă în Piaţa Maria, în zona în care se producea, pentru că se extindeau aceste acţiuni de spargere a magazinelor, furturi din acestea, în special băuturi alcoolice şi alte bunuri şi la acea oră, chiar incendierea unor ambalaje de la unele magazine.P.C.: - De cine erau comise aceste acte de vandalism?P.I.: - De... precizez că din câte cunosc, erau nişte elemente aflate sub influenţa băuturilor alcoolice. Nu făceau parte din cei care se adunau, adică manifestau la casa parohială. Deci în spatele acestora, pe Bulevardul Tinereţii şi pe 6 Martie, fapt pentru care a trebuit să trimit şi două maşini autospeciale de la Grupul de Pompieri.P.C.: - Cu ce scop?P.I.: - Pentru a stinge incendiul creat. Luând legătura cu comandantul Grupului de Pompieri, trimisese deja două maşini acolo, raportând că a primit ordin personal de la Matei Ilie, fostul secretar al CC-ului. În timp ce acolo încerca să restabilească, nu am mai ţinut legătura, nu am mai avut posibilitatea să ţin legătura cu aceştia…P.C.: - Deci aţi trimis plutonul în teren, în zona Bulevardului 6 Martie şi Tineretului.P.I.: - Fără armament, fără altă dotare asupra lor.P.C.: - Bastoane, scuturi aveau?

113

I.P.: - Nu aveau nici bastoane, nici scuturi. Exact cum s-au găsit, raportez foarte cinstit, au intervenit ulterior, deci fără bastoane, fără scuturi, fără căşti, fără armament.P.C.: - Cu ce ordin i-aţi trimis acolo?P.I.: - Pentru a restabili ordinea, pentru a reţine pe cei care, în flagrant, sparg geamuri la vitrine, pătrund înăuntru sau ies cu bunuri materiale din magazine.P.C.: - Şi care au fost rezultatele?P.I.: - Rezultatele au fost că, o bună parte din aceste cadre au fost lovite cu sticle, cu pietre, iar în acelaşi timp, după apoximativ…adică pe timp ce se desfăşurau aceste activităţi, la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, mai spre seară, un grup de elemente au ajuns în faţa sediului şi au început să spargă geamurile la sediu.P.C.: - Numai un moment. Au fost reţinute elemente turbulente? Urmare a acţiunii acestui pluton din zona celor două bulevarde?P.I.: - Atunci nu au putut fi reţinute, că nu au putut face faţă, însă am date că, ulterior am aflat că maşinile de pompieri nu au putut să pătrundă prin mulţime până la locul incendiului şi la una i s-a dat foc, a fost avariată şi i s-a dat foc.P.C.: - Repet întrebarea: au fost reţinuţi cetăţeni, cu ocazia formării acelui pluton de 40 de oameni ?P.I.: - Cred că au fost, au fost reţinuţi şi ceva mai târziu când a venit plutonul de intervenţie şi am trimis forte de la Brigada de Securitate şi de la Grăniceri, dar asta mai târziu, pentru că aceştia pe care i-am trimis nu au putut face faţă.P.C.: - Bun. Deci aţi primit informaţa că, la sediul fostului Comitet Judeţean de Partid, elemente turbulente…* [text lipsă, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion.

P.I.: - Mi s-a raportat ulterior că la ajungerea lor acolo, deşi s-au produs busculade, s-au spart unele scuturi, au fost loviţi, s-au împrăştiat… grupul care a fost la Comitetul Judeţean de Partid…P.C.: - Grupul de cetăţeni.P.I.: - Grupul de cetăţeni, în mai multe direcţii: bulevardul Victoriei, pe 23 August şi s-a restabilit ordinea. După care…P.C.: - Deci au făcut apel la bastoane, nu? Altcumva?

* caseta 009, sfârşit

114

P.I.: - Probabil, nu am fost acolo, dar probabil s-a facut apel. Nu s-a reţinut nici o persoană de acolo care să fie adusă la sediul Miliţiei, din câte am fost informat.P.C.: - Aceste două plutoane primiseră sarcina să reţină şi să aducă la sediul Inspectoratului persoane?P.I.: - Cele care erau prinse în flagrant. Plutonul a fost divizat, de la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, în Piaţa Maria.P.C.: - Deci să fim mai concişi, primiseră sau nu această sarcină?P.I.: - Primiseră această sarcină, care…P.C.: - Vă rog să consemnaţi: cele două plutoane, primul care fusese trimis în zona Bulevardului Republicii [de fapt, 6 Martie, n.n.], parcă, Tineretului şi…P.I.: - Acolo, Piaţa Maria şi Tineretului…P.C.: - Aşa, şi cel care a fost ulterior trimis la sediul Comitetului Judeţean primiseră sarcina să restabilească ordinea prin împrăştierea cetăţenilor adunaţi acolo, cât şi reţinerea în vederea cercetărilor…P.I.: - Cei care erau prinşi în flagrant de distrugere sau sustrageri de bunuri.P.C.: - Acelor care încercau să distrugă sau să sustragă bunuri de valoare.P.I.: - Subliniez, d-le preşedinte, că nici de data aceasta nu au avut armament şi muniţie asupra lor. Neputând rezolva situaţia… P.C.: - Aţi prins ultima subliniere a inculpatului? Că nu erau dotaţi cu armament şi muniţie? Bine, continuaţi, vă rog!P.I.: - Neputând rezolva situaţia în Piaţa Maria la ajungerea plutonului de interventie în acel punct, spre seară…P.C.: - Plutonul acela de intervenţie, ce componenţă avea ?I.P.: - 30 de ofiţeri şi subofiţeri cadre de Miliţie, condus de un ofiţer, numit căpitanul Dorneanu, prenumele nu îl cunosc. După aproximativ o oră, o oră şi jumătate, a sosit căpitanul Dorneanu de acolo din Piaţa Maria, unde a început să plângă şi i s-a făcut rău. Fusese foarte rău lovit, împreună cu alţi 13 ofiţeri şi subofiţeri, pentru care i-am trimis la îngrijiri medicale, au rămas numai trei pentru supraveghere. Au fost apţi pentru activitate. Fapt pentru care, în această situaţie, a venit la mine colonelul Sima, după-amiaza de fapt, şi a spus dacă am raportat la fostul ministru de Interne Postelnicu situaţia creată, şi am spus că nu am raportat, şi a spus că e bine să raportez. Raportându-i această situaţie, că s-a conturbat ordinea şi liniştea publică, măsurile pe care le-am luat, a făcut un act de furie pentru că nu suntem capabili să prevenim…P.C.: - Postelnicu ?

115

P.I.: - Postelnicu…. Şi să iau toate măsurile ca să restabilesc ordinea în municipiu. Pentru asta, a subliniat că pot să apelez la militarii de la trupele de Securitate şi chiar de Grăniceri, care primiseră deja ordin, în acest sens.P.C.: - Pentru a interveni la rezolvarea situaţiei?P.I.: - Da.Pentru că, din acel grup s-au desprins şi aderau alte elemente, s-au extins spre Piaţa Operei, pe Bulevardul 6 Martie, pentru a proteja zona de acolo care continua şi s-a localizat până la urmă incendiul provocat la o alimentară, la cutiile de ambalaje, am trimis în zonă trei subunităţi de la Brigada de Securitate şi două subunităţi de la Brigada de Grăniceri de la Ciocoiu, colonelul Ciocoiu.P.C.: - Înarmate?P.I.: - Fără armament, fără armament. Muniţie, sub nici o formă. Deşi mi se comunicase că judeţul Timiş a intrat în stare de necesitate, nu am anunţat nici cadrele, nici la celelalte persoane această situaţie.P.C.: - Cine vă comunicase?P.I.: - Mi s-a comunicat de către… cred că Bălan Radu era la telefon, când a comunicat în jurul orei 13, ziua.P.C.: - Din ziua de 17 decembrie.P.I.: – Nu, din 16.P.C.: - Pardon, din ziua de 16 decembrie 89…P.I.: - Da. După ce au ajuns, au ocupat dispozitivul de protecţie, pentru că a apărut data care nu a comunicat-o, cred Radu Tinu, că s-ar putea să, cu acest prilej acţiuni care au loc în această zonă, să se incendieze şi biserica de acolo din zonă sau chiar casă parohială. Fapt pentru care am trimis toate aceste elemente în dispozitiv.P.C.: - La Piaţa Maria.P.I.: - În Piaţa Maria. Pentru că acolo se opreau tramvaiele deja de către unele elemente, circulaţia era foarte gâtuită la un punct mai nevralgic, era o intersecţie şi staţia de tramvai, era chiar acolo în intersecţie, mergea spre gară şi spre altă direcţie. Cu acest prilej şi cu sprijinul militarilor, cadrele care au rămas acolo…, au fost reţinute un număr de elemente cu bunurile asupra lor, unele au reuşit să fugă. Reţinând totodată şi obiectele cu care au acţionat asupra vitrinelor sau chiar asupra unor cadre.P.C.: - Aţi rămas în urmă? Da, continuaţi!P.I.: -Acestea erau nişte cozi de topor şi lopată, leviere, manivele de maşină de autoturism, au fost găsite asupra lor un pistol, elementele care le-am adus, un pistol de bătut cuie în planşeuri în ciment, a fost un pistol de tip vechi, ruginit, nefolosit, alte obiecte. Lanţuri cu lacăte la capăt şi alte obiecte, după care o parte din ele au fost reţinute şi expuse în cadrul

116

Inspectoratului, plus o serie de alte obiecte. Acestea se refereau în special la blănuri, aparatură tehnică, lenjerie şi, în special, băuturi spirtoase.P.C.: - Li s-au întocmit acte de cercetare, fie de cercetare penală, fie pe linia Decretului 153? Dacă da, în ce măsură au fost concretizate?P.I.: - Raportez că, din acest punct de vedere, nu ştiu dacă s-au întocmit, dar…P.C.: - Se luase măsura de a fi întocmite?P.I.: - Altfel nu se putea, decât să se…însă se lucra la repartizarea bunurilor, aşa cum fuseseră aduse, pentru că la ajungerea în curtea Inspectoratului mi s-a raportat de către un subofiţer care a venit la mine, că are greutăţi în a stabili aceste bunuri şi cui au aparţinut… pentru că pe măsură ce erau aduşi ele erau puse la un loc.P.C.: - Deci deduceţi că existau cadrele specializate care se ocupau de cercetarea acestor elemente şi că în concret s-au ocupat de ele.P.I.: - Asta şi fostul şef al Miliţiei poate să o precizeze, eu nu am mai avut posibilitatea să discut această problemă.P.C.: - Păi, dar ce credeţi atunci, i-aţi adus la Inspectorat şi, după aceea le dădeaţi drumul sau ce făceaţi?P.I.: - Reţinuţi pentru a li se clarifica situaţia, la fiecare în parte. În funcţie de antecedente, de activitate, de modul cum a …P.C.: - Deci se efectua o cercetare cu privire la aceste persoane şi faptele pe care le săvârşiseră?P.I.: - Da.P.C.: - Vă rog să consemnaţi acest lucru! Persoanele reţinute, cu bunurile sustrase şi cu obiectele contondente amintite, au fost aduse la Inspectorat, în vederea cercetării lor şi luarea măsurilor legale, în consecinţă. Continuaţi, vă rog!P.I.: - Am avut mai multe dialoguri cu Postelnicu în noaptea aceea pentru că mi se reproşa că nu sunt capabil să iau toate măsurile că să rezolv situaţia. Şi asta, în jurul orei 23,30, până aproape de miezul nopţii, mi-a ordonat ca, într-o jumătate de oră, să-i raportez situaţia şi că am rezolvat situaţia, folosind toate mijloacele şi câte persoane au fost reţinute. Asta, cu aproximaţie…P.C.: - Printre măsurile luate de stăpânire a situaţiei a fost şi aceea de a bloca ieşirile din oraş?P.I.: - Ieşirile din oraş au fost blocate de către subunităţi de grăniceri, m-i s-a comunicat de colonelul Ciocoiu, spre frontieră, cu trei subunităţi. P.C.: - Deci ieşirile din oraş spre graniţă au fost blocate cu trei subunităţi de grăniceri, din iniţiativa cui?

117

P.I.: - A grănicerilor. Mi-au spus că închide ieşirile spre frontieră. Respectiv: Timişoara - Deta, Timişoara - Jimbolia, Timişoara - Sânnicolau.P.C.: - Consideraţi că în acele momente vă aflaţi în situaţia la care se referea ordinul ministrului de Interne, nr. 2600 din 1 iulie 1988?*P.I.: - Intră sub incidenţa acestui ordin, din 1 iulie 1988.P.C.: - Exista un plan unic de acţiune, întocmit în baza acestui ordin?P.I.: - Exista. La fiecare Inspectorat exista acest plan de intervenţie pentru menţinerea liniştii şi ordinii publice. P.C.: - Să înţelegem că aţi trecut la aplicarea lui în practică?P.I.: - Nu în totalitate.P.C.: - Nu în totalitate, dar în ceea ce priveşte desfăşurarea forţelor, a oamenilor, a organizării acestei activităţi, da?P.I.: - Da.P.C.: - Nu în totalitate, vă referiţi probabil, la ce?P.I.: - La armament, muniţie şi alte mijloace tehnice.P.C.: - Deci, reţineţi, vă rog! „Ca urmare a evenimentelor petrecute în seara de 16 decembrie 1989, în zona Piaţa Maria şi zona Operei, am trecut la punerea în aplicare, sub conducerea mea, a planului unic de acţiune, care era deja întocmit pe baza ordinului ministrului de Interne nr.02600 din 1 iulie 1988, mai puţin insă în ceea ce priveşte dotarea forţelor Ministerului de Interne cu armament şi muniţie”.P.I.: - Precum şi nefolosirea grupei antiteroriste care figura în plan; ea se găsea la aeroport, pe care nu am folosit-o.P.C.: - „De asemenea, nu am folosit, în acea seară grupa antiteroristă existenţa la dispoziţia mea”. Eraţi comandant unic?P.I.: - Da. Însă o foloseam cu acordul şefului Securităţii, dacă nu aveau alte misiuni. Ea funcţiona pe Aeroport.P.C.: - Să continuăm!P.I.: - Am raportat fostului ministru Postelnicu, după ce m-am documentat la Miliţia municipiului, la un subofiţer pe care l-am găsit, restul era în altă parte şi nu era documentat, că se găsesc la acea oră în curtea Inspectoratului circa 34 de persoane, aduse în decurs de trei ore, cu bunurile asupra lor şi corpurile contondente. Raportându-mi-se totodată, că între ei sunt trei copii, doi de 13 ani, unul de 15 ani, neavând bunuri asupra lor, pe care am dat ordin să-i pună în libertate. Lucru care s-a şi făcut, i-a scos afară din curtea Inspectoratului. Postelnicu a fost foarte nemulţumit. Mi-a spus că nu cunosc situaţia, că nu sunt documentat, că nu ştie de ce m-a numit la Timişoara şi că s-ar putea să-mi revoce ordinul, dar o să-mi comunice, pentru că el are date că sunt mult mai mulţi reţinuţi în această

118

situaţie. Şi i-am precizat că astea sunt datele pe care le am. Mi-a spus să mai verific încă o dată. Din nou l-am sunat şi am raportat şi mi-a spus că nu, că sunt peste 70 şi ceva, dar nu cunosc situaţia. De unde cunoştea, nu ştiu.P.C.: - Dar bănuiţi de unde putea avea astfel de…P.I.: - Nu. Bănuiesc că intenţiona să aibă cât mai multe elemente reţinute. Asta este singura mea convingere. Şi cu acest prilej mi-a comunicat Postelnicu că urmează să fie evacuat în acea noapte preotul Tőkés László…P.C.: - Şi dus unde?P.I.: - Şi să verific dacă s-au luat măsuri de pregătire a unui echipaj de circulaţie, a unui autoturism Dacia şi a unui camion. Să iau legătură, în acest sens, cu fostul şef al Securităţii, colonelul Sima. Nu se putea vorbi prea mult cu fostul ministru, pentru că era foarte nervos, foarte tensionat şi numai cuvinte jignitoare la adresa noastră; dar luând legătura cu colonelul Sima, fostul şef al Securităţii, să-i comunic acest ordin, mi-a spus că totul este pregătit. Ulterior mi-a indicat şi traseul.P.C.: - Aţi notat? Erau pregătite pentru evacuarea pastorului Tőkés László în judeţul Sălaj. Aţi notat şi ce a relatat ulterior, că luând legătură cu colonelul Sima, la indicaţia ministrului, “acesta mi-a raportat că toate măsurile au fost luate pentru evacuarea pastorului, şi transportarea lui în alt judeţ şi că …”P.I.: - De problema respectivă se ocupa fostul adjunct al şefului Securităţii, maiorul Radu Tinu.P.C.: - „şi că, în concret, răspunde de organizarea şi buna desfăşurare a acţiunii de evacuare maiorul Radu Tinu”.P.I.: - Acest lucru a fost executat în jurul orei 3,30-4, în data de 17 decembrie 1989.P.C.: - Bun, dar mai înainte de a se trece la evacuarea propriu-zisă, în seara de 16 decembrie, acel pluton acţionase, şi dacă răspunsul va fi afirmativ, care era situaţia din zonă? Deci se restabilise ordinea…P.I.: - Se restabilise ordinea în zonă, plutonul de intervenţie s-a retras la unitate…P.C.: - Se restabilise în ce sens? Fuseseră înlăturaţi demonstranţii aceia?P.I.: - Demonstranţii au plecat de bună-voie. Mă refer la cei care se dedaseră la spargerea magazinelor.Demonstranţii au plecat.P.C.: - Bănuiesc că magazinele nu erau chiar în faţa locuinţei pastorului…P.I.: - Nu.P.C.: - Deci acel pluton, probabil, ne-aţi spus mai devreme, că l-aţi trimis în faţa locuinţei pastorului pentru a restabili situaţia.P.I.: - Înseamnă că nu am fost explicit…

119

P.C.: - Eu vă dau citire din declaraţia d-voastră: „În jurul orei 21” e vorba de declaraţia de la urmărirea penală, „în seara de 16 decembrie, trupele de Securitate şi Miliţie au reuşit să evacueze demonstranţii din faţa casei pastorului, iar în jurul orei 4 dimineaţa, pastorul, soţia şi copilul au fost urcaţi într-un autoturism, mobila într-un camion, fiind duşi în jud. Sălaj”. Corespunde în esenţă situaţiei de atunci?P.I.: - Nu au fost pe stradă în faţa casei, ci pe străzile adiacente, asta vreau să subliniez încă o dată. P.C.: - Da. Deci notaţi aşa: „În jurul orei 21, din seara de 16 decembrie 89, plutonul de intervenţie trimis în zona locuinţei pastorului, a reuşit să evacueze manifestanţii...” Erau paşnici sau nu?P.I.: - Rectific, ei n-au ajuns până acolo, la locuinţă, ei erau undeva dincolo de pod…P.C.: - Erau paşnici sau nu?P.I.: - Acolo, da.P.C.: - „care erau paşnici, iar în jurul orelor 4 dimineaţa din ziua de 17 decembrie, pastorul Tőkés, împreună cu familia, a fost evacuat şi transportat în jud. Sălaj de către lucrători ai Ministerului de Interne.”P.I.: - Asta mi-a raportat colonelul Sima, fostul şef al Securităţii.P.C.: - „Precizez că forţele trimise acolo aveau şi menirea de a împiedica afluirea altor demonstranţi în zona casei pastorului.” Vă rog să-mi răspundeti la câteva întrebări pentru ca să fie lămurită toată lumea. Este real că în faţa casei pastorului erau demonstranţi? Până în orele 21?P.I.: - Erau.P.C.: - Este real că aceşti oameni au fost evacuaţi de acolo?P.I.: - Nu. Au plecat în jurul orei 24, nu a mai fost nevoie, fără să fie evacuaţi. Când au sosit şi s-au blocat străzile, spaţiul era gol. Nu i-a scos nimeni de-acolo. S-a acţionat pe Bulevardul Tinereţii şi pe Bulevardul 6 Martie asupra acelor care erau cu bunuri asupra lor. Plutonul nu a ajuns acolo, întrucât podul de la Regionala CFR era blocat de lume şi n-a putut să treacă. P.C.: - Înseamnă că ceea ce d-voastră aţi scris, personal, nu reflectă realitatea. Vă rog să nu interveniţi! Să păstrăm un mod de lucru civilizat! Av.ap.: - Inculpatul trebuie lăsat să spună tot ce ştie; şi după aia chiar d-voastră puteţi să-i puneţi întrebări. După aia.P.C.: - Vă mulţumesc.Av.ap.: - N-aveţi pentru ce.P.C.: - Cum am consemnat acolo? Ia citiţi-mi, vă rog!

120

Un grefier: - Menţionez că în jurul orelor 21,,00 din seara de 16 decembrie 1989, plutonul de intervenţie trimis în zona locuinţei pastorului, a reuşit să evacueze manifestanţii paşnici, iar în jurul orelor 4,00 dimineaţa, din 17 decembrie 1989, László Tőkés, împreună cu familia, a fost evacuat şi transportat în jud. Sălaj de către…Av.ap.: - În instanţă, acestea este absolut normal să fie consemnate. Chiar dacă menţine declaraţiile de la primele cercetări. Este o nuanţă, este un aspect de care d-voastră luaţi la cunoştinţă acum, în şedinţă… Vă rog să consemnaţi aceste precizări!P.C.: - V-aş ruga să reţineţi că, înainte de a lua cuvântul, aş dori, pentru că aşa este procedural, să mi se ceară permisiunea. „Fac precizarea că, de fapt, oamenii care se adunaseră în faţa casei pastorului au părăsit zona…”P.I.: - În jurul orei 24.P.C.: - „în jurul orei 24. Fără a fi necesară intervenţia forţelor pe care le trimisesem acolo.” De cine era condus acest pluton?P.I.: - Acest pluton era condus de căpitanul Dorneanu care, am relatat, şi foarte sincer, a venit într-o stare foarte gravă la mine în birou şi a trebuit să chem medicul să-i dau apă şi să-l trimit pentru a fi pus sub tratament. Cert este că în următoarele zile, nu a mai putut acţiona. Deci asta la distanţa de circa 700-600 metri de locul respectiv. P.C.: - În alte zone aţi mai trimis forţe?P.I.: - Numai la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid. Şi, ulterior, Podul Michelangelo, unde se semnalase un grup, tot cu intenţia să meargă în Complexul Studenţesc, pentru a produce şi acolo nişte pagube care a fost închis însă nu au fost probleme. P.C.: - Sub conducerea cui a plecat acel pluton?P.I.: - Cred că sub conducerea colonelului Fărcaşu, mi-aduc aminte, fostul şef al Miliţiei Municipiului Timişoara. Cu circa 20-30 de cadre.P.C.: - Legat de această noapte, mai aveţi ceva de spus, sau trecem la ziua de 17 decembrie?P.I.: - În general, astea au fost problemele, nu sunt alte probleme…P.C.: - Nu sunt. Bun! Continuăm.P.I.: - În dimineaţa de 17 decembrie 1989 a fost, în general, ordine. La sediu, fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid se lucra la reparare, se finaliza punerea geamurilor, chituirea acestora, lucru care s-a realizat spre ora prânzului. Eu am fost la faţa locului şi am văzut, numai nişte lucruri de amănunt erau de pus la punct.P.C.: - Cine a venit în acea dimineaţă?

121

P.I.: - În acea dimineaţă l-am văzut, în jurul orei 8,30-9,00 pe generalul Macri de la Departamentul Securităţii Statului, venind cu colonelul Sima, urcând în birou fostul şef al Securităţii, urcând la nivelul doi la Sima. P.C.: - Doar cei doi erau, sau…P.I.: - Numai cei doi. Şi, la circa o oră, în jurul orei 9,30, a venit la mine în birou generalul maior Mihalea Velicu, adjunctul şefului Inspectoratului General, fostului şef al Inspectoratului General al Miliţiei. Însoţit de fostul şef al Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu. Deheleanu şi-a cerut scuze şi a plecat la birou. Am rămas cu generalul Velicu care cunoştea, în mare, situaţia produsă, până seara; şi a spus că nu suntem în stare de nimic, că nu aşa se lucrează, că şi-au pus prea mare nădejde în noi, dar le-am dat foarte mult de lucru. Se referea, probabil, că nu s-a putut preveni situaţia din seara precedentă. După care mi-a spus că urmează să sosească generalul Nuţă, fostul adjunct al ministrului de Interne, şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Nuţă Constantin. Până atunci, ar fi bine să merg să văd cum se poate organiza paza la sediul Comitetului Judeţean de Partid, pentru a nu se mai produce asemenea avarii. După care a plecat. Eu am fost la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid de la orele 10,30 cred, până în jurul orei 1, când am revenit la sediu.P.C.: - Aţi fost pus în temă cu misiunea pentru care veniseră la Timişoara generalii Macri şi Mihalea?P.I.: - Nu.P.C.: - Nimeni nu v-a pus în temă?P.I.: - Nimeni nu m-a pus în temă.P.C.: - Dar aţi înţeles pentru ce veniseră? Din discuţiile purtate?P.I.: - În după-amiaza zilei când a sosit generalul Nuţă, am înţeles că eu va trebui să rămân numai la Comitetul Judeţean de Partid, să nu mai pun piciorul în Inspectorat. Lui Deheleanu i-a spus că o să ia măsuri foarte severe împotriva lui şi mi-a comunicat că fostul ministru de Interne Postelnicu este foarte supărat pe activitatea noastră, foarte nemulţumit şi că urmează să primim ordine. Mie mi-a spus clar că, probabil se va reveni asupra ordinului de numire ca inspector-şef. Însă asta am trecut-o cu vederea. Nu m-a…Dar asta a fost în după-amiaza zilei, după ce … s-ajung până acolo dacă…P.C.: - Staţi un moment, staţi un moment! Deci la ce concluzie aţi ajuns după sosirea acestor forţe de la Bucureşti? Ce misiune aveau ele, în raport de desfăşurarea evenimentelor din acea perioadă?

122

P.I.: - După cum s-au desfăşurat lucrurile şi în discuţiile avute cu generalul Nuţă, am înţeles că el comanda întreaga activitate de aici. Întreaga activitate din Inspectorat.P.C.: - Privitoare la ce?P.I.: - La menţinerea ordinii şi liniştii publice.P.C.: - La restabilirea…P.I.: - Restabilirea, rectific: restabilirea ordinii şi liniştii publice. Pentru că s-a instalat în birou la mine, şi din momentul acela mi-a spus: “Dumneata mergi la Comitetul Judeţean şi rămâi acolo. Dacă o să am ceva ordine, o să-ţi comunic.”P.C.: - Şi ce urma să faceţi d-voastră la Comitetul Judeţean?P.I.: - Nu mi-a precizat decât să am grijă de pază, să nu se mai repete ce s-a întâmplat în după-amiaza… în seara zilei de 16 decembrie. Însă aş vrea să relatez că, înainte cu aproximativ jumătate de oră, venind din curte spre birou, am vrut să merg la popotă, dar m-am înapoiat; am fost anunţat că au sosit nişte generali. În momentul când urcam spre birou, spre hol, coborau de la colonelul Sima, însoţiţi de colonelul Sima, patru generali şi un colonel.P.C.: - Deci „în ziua de 17 decembrie 1989, în jurul orei 16-16,30, întorcându-mă de la popotă, spre birou, colonelul Sima cobora, fiind însoţit de patru generali şi un colonel…”P.I.: - Nu-mi aduc aminte, am recunoscut numai pe d-l general lt. Guşe, pe d-l general lt. Stănculescu Victor, d-l general lt. Chiţac, sau maior, acuma nu ştiu, Chiţac Mihai şi încă un domn general, cu părul mai alb, în etate, pe care nu l-am recunoscut şi un colonel de armă, nu ştiu dacă era de artilerie sau de tancuri, nu m-am uitat, că au trecut. M-a întrebat d-l Guşe, dacă a venit generalul Nuţă şi i-am spus că nu a venit. După care au coborât, probabil s-au urcat în maşină şi au plecat. Unde au plecat, nu cunosc. După ce a venit generalul Nuţă şi mi-a spus ce trebuie să fac, am vrut să mă duc spre sediul Comitetului Judetean de Partid dar în acelaşi timp, mi s-a semnalat, asta era în jurul orei 18,00, poate mai devreme, 17,00, că sediul a fost din nou atacat.P.C.: - De cine?P.I.: - De către un grup de persoane. S-a pătruns înăuntru şi m-am dus la faţa locului. La faţa locului l-am găsit pe generalul-maior Velicu, în faţă. Acolo în faţa sediului se mai aflau subunităţi de la Trupele de Securitate, două plutoane cred, care erau pliate pe dreapta şi stânga. Deci se terminase… însă sediul ardea în partea, în aripa dreaptă, camerele de la parter, cam patru-cinci camere. Ieşeau flăcări pe geam, erau perdele, draperii şi covoare…P.C.: - Deci două plutoane de la trupele de Securitate…

123

P.I.: - Şi cred că trei plutoane de la Grăniceri. Pentru că cele trei maşini care erau parcate în faţa Bulevardului Victoria erau în flăcări. Ardeau. Şi o maşină de la Pompieri. Dar, totodată, spre Podul Neptun, în partea stângă a sediului şi spre Hotelul Continental, spre (magazinul) Bega, erau mai multe subunităţi de la Armată. P.C.: - Subunităţi de care?P.I.: - Subunităţi de infanterie sau de artilerie. Erau cu petliţe negre, nu i-am văzut, că nu m-am dus până lângă ei dar au trecut câţiva ofiţeri…P.C.: - Deci subunităţi de militari în termen ale Armatei.P.I.: - De la ce unităţi, nu am aflat. Care împingeau de fapt, pe aceşti demonstranţi în lateral. Dar, erau la o distanţă de 6-700 de metri de sediul Comitetului Judeţean de Partid.P.C.: - Câte persoane erau adunate acolo, sau încercau să pătrundă?P.I.: - Eu nu le-am văzut. În acel moment, nişte luptători de la Gărzile Patriotice, cu civilii, au scos din interior, din sediu, câţiva copii, pe care i-au pus în libertate. Nu i-au ridicat. Eram de faţă în acel moment, cu inculpatul Teodorescu, de la Departamentul Securităţii Statului, care se afla aici. Am intervenit cu un echipaj de la Pompieri, s-a stins incendiul; în acel moment a venit Radu Bălan şi m-a întrebat cât mai durează până-l stinge şi i-am spus că în câteva minute se termina cu lichidarea incendiului şi salvarea maşinilor, lucru care s-a şi întâmplat. Îl aştepta pe Coman să vină de la Bucureşti în clipa aceea. P.C.: - Primiserăţi vreo informaţie în legătură cu muncitorii?P.I: - Nu. Nu am avut cunoştinţă, nici o informaţie cu muncitorii, însă Radu Bălan, când eram lângă maşina şi aşteptam să întindem nişte furtunuri pentru a stinge incendiul într-o altă încăpere care ardea…, Radu Bălan mi-a spus că poate să se întâmple orice, numai să nu se folosească armamentul. Asta am reţinut-o foarte clar. Deci: „Să se întâmple orice, dar, Popescule, armamentul să nu se folosească!”P.C.: - Deci legat de muncitori, n-aţi aflat nimic în acea zi?P.I.: - Nu. De muncitori, nu. Absolut deloc. Se desfăşura normal toată activitatea. Era de fapt duminică. Nu se punea problema. Numai la unităţile cu foc continuu. Nu am avut…P.C.: - Dar ulterior?P.I.: - Ulterior au fost mai multe intervenţii. Pe data de 18 la UMT, pe 19 la ELBA, acolo au fost din nou mai mulţi activişti, printre care fostul prim-secretar, Radu Bălan…P.C.: - Să nu ne depărtăm de ziua aceasta.P.I.: - Da, am răspuns.

124

P.C.: - Continuaţi, vă rog! P.I.: - Am rămas la sediu, adică m-am înapoiat până la sediu, să-mi iau un carnet. Între timp, s-a anunţat că va avea loc peste câteva minute teleconferinţa.P.C.: - Ajunsese şi generalul Nuţă să vină?P.I.: - Ajunsese. Sosise mai înainte cu o oră, cred.P.C.: - În ziua de 17 decembrie 89, în jurul orelor…P.I.: - În jurul orelor 16,00-16,20 au fost generalii şi în jurul orei 15 a fost generalul Nuţă.P.C. : - În jurul orei 15,00 în Timişoara…P.I.: - Întâi au sosit cei patru generali, i-am văzut la Inspectorat.P.C.: - V-am întrebat când a venit generalul Nuţă?P.I.: - Generalul Nuţă a venit în jurul orei 16,40-16,45…P.C.: - Deci notaţi, „în ziua de 17 decembrie, în jurul orelor 16,30 a sosit generalul Nuţă.”P.I.: - Cu ce a sosit, nu aş putea să afirm…P.C.: - Dar cu cine a sosit, puteţi să ne spuneţi?P.I.: - Cu fostul şef al Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu. Alte date nu am. P.C.: - Alţi însoţitori de la Bucureşti avea?P.I.: - Nu avea. Au venit dimineaţa…P.C.: - Bine. Deci atunci când l-aţi văzut, era cu colonelul Deheleanu şi atât? Bun. Şi a început teleconferinţa…P.I.: - Am plecat la fostul Comitet Judeţean de Partid, la teleconferinţă, în sala rotundă, unde se tineau sedintele de secretariat, bănuiesc. Eu n-am participat la nici una, fiind nou. Acolo, în sală, se găseau, în picioare, la teleconferinţă….nu începuse teleconferinţa, se făcuse numai un apel de către specialişti pe linie de specialitate, se găseau: Ion Coman, Ilie Matei, Mihalache, adjunct-şef secţie la Comitetul Central, Radu Bălan, fostul prim-secretar şi câţiva activişti. L-am văzut numai pe Florea, cu problemele organizatorice, pe restul nu-i cunoşteam. Mai erau vreo şapte-opt inşi. Erau şi două femei, secretara cu probleme economice, Avram, şi încă cineva. Nu le cunoscusem. P.C.: - Dintre ofiţeri, cine a mai sosit?P.I.: - După câteva momente de la începerea apelului, s-au retras în birou la fostul prim-secretar Radu Bălan: Coman, Mihalache, Bălan şi Ilie Matei, şi am rămas numai noi acolo.P.C.: - Noi, cine?

125

P.I.: - Adică eu, împreună cu ceilalţi activişti, adică încă 7-8 activişti, care erau ai Comitetului Judeţean de Partid, inclusiv primarul Moţ. Ceilalti au audiat teleconferinţa în biroul fostului prim-secretar. Alţi ofiţeri nu am văzut acolo. La un moment dat, s-au auzit nişte geamuri sparte, se lucra la degrevare probabil, s-a ieşit afară şi …P.C.: - Iertaţi-mă, generalul Macri a participat la audierea acestei teleconferinţe?P.I.: - Eu nu l-am văzut acolo, la teleconferinţă.P.C.: - Deci „pe altcineva cunoscut eu nu am mai văzut la teleconferinţă, să audieze teleconferinţa.” Era aglomeraţie, cumva, acolo?P.I.: - Nu era aglomeraţie, însă nu l-am văzut. Eu nu am ieşit, c-avea două ieşiri, din sala de conferinţe, am ieşit spre poarta numărul doi, care nu avea tangenţă cu holul şi cu celelalte intrări. Deşi se susţine că a fost la acea teleconferinţă generalul Nuţă, eu nu l-am văzut când a venit, pe unde a venit…P.C.: - Notaţi: “Deşi se susţine că la audierea acelei teleconferinţe a participat şi generalul Nuţă, eu nu l-am văzut la sediul Comitetului Judetean de Partid. Ulterior am aflat că a fost însoţit de colonelul Deheleanu, fostul şef al Miliţiei dar nici pe el nu l-am văzut. Şi am revenit în sală. Într-adevăr se transportau nişte geamuri, se degrevau geamurile care erau sparte în urma incendiului, se cărau nişte covoare afară, am revenit aproape de finalul teleconferinţei, când se spunea că în unităţile economice trebuie să se desfăşoare activitatea normal, lucru pe care l-am consemnat într-un carnet, lăsându-mi spaţiu pentru a completa porţiunea la care am lipsit. Şi era vorba, am scris în esenţă, nu ştiu cine mi-a dictat de acolo, că s-a dat ordin de Ceauşescu, după ce s-a explicat problema cu preotul, s-a dat ordin ca orice soldat sau cadru militar care este atacat, sau se pătrunde în forţă în instituţii sau sedii, să se ia măsuri de ripostă asupra acestora. Aşa mi-am notat, din câte îmi aduc aminte, că mi s-ar fi dictat de către cineva.” În ce ar fi constat acele măsuri de ripostă?P.I.: - Păi, bănuiesc, măsuri de ripostă, dacă ar fi fost atacat, inclusiv folosirea armamentului, folosirea focului asupra lor.P.C.: - Şi li s-a comunicat acest lucru?P.I.: - Nu. Să se ia orice măsură de ripostă. P.C.: - Orice măsură de ripostă, şi aţi înţeles folosirea inclusivă a armamentului…P.I.: - Eu aşa am înţeles. Dacă e atacat cineva, prin lege…P.C.: - Şi d-voastră aţi înţeles că inclusiv folosirea armamentului din dotare?

126

P.I.: - Eu aşa am înţeles. P.C.: - Aţi consemnat? Deci puneţi punct! „Rectific şi precizez că cei care au audiat teleconferinţa mi-au comunicat ordinul lui Ceauşescu de a se riposta prin toate mijloacele impotriva celor care ar fi atacat pe oricare militar, institutie sau întreprindere.” E corect aşa?P.I.: - Da.P.C.: - Punct. „Prin folosirea oricărui mijloc, eu am înţeles şi uzul de armă.”P.I.: - Acum l-am înţeles mai bine, pentru că a fost folosit. Atunci încă nu era…P.C.: - Bun. Punct. Ce rugăminte am, să nu ne pierdem în nişte amănunte nesemnificative.P.I.: - Asta vreau să relatez, că activitatea, de aici încolo, este mult mai…P.C.: - Repet, dacă consideraţi că aceste amănunte au relevanţă, nimeni nu vă împiedică să le relataţi. Dar, dacă …ne răpeşte timpul inutil. Continuaţi!P.I.: - Aş vrea să subliniez că până la această oră, la teleconferinţă, deci din data de 15 dimineaţa, 16 respectiv, pe timpul evenimentelor, până la această dată, cadrele din Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne Timiş nu am dat ordin şi nu li s-a distribuit armamentul sau muniţia din dotare. P.C.: - Deci până la ora desfăşurării teleconferinţei din 17 decembrie 89, cadrele Inspectoratului Ministerului de Interne Timiş n-au primit armament şi muniţie. Dar după aceea?P.I.: - Nu cunosc şi nu s-a primit nici în continuare. O să raportez ce ştiu. De fapt în data de 18, pe la prânz, ştiu că s-a…* [text lipsă, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion.

P.C.: - Vă rog, şi insist asupra acestui lucru, dacă n-aţi fost obişnuiţi până acum cu acest sistem de lucru, îmi pare rău, trebuie să constat că n-a fost bine. De aceea, şi încă o dată, ţin să subliniez că nu suntem obişnuiţi cu intervenţii de natură să ne conturbe activitatea, şi chiar cu iz deranjant pentru persoanele ce compun acest complet de judecată. V-aş ruga frumos să ne înţelegeţi că este o muncă destul de grea şi dacă d-voastră o să ne tot întrerupeţi, derutăm şi Curtea, derutăm şi inculpatul, derutăm pe toată lumea şi nu realizăm nimic... De fapt, ţelul nostru, al tuturor, este să aflăm adevărul. Vă rugăm! Deci…Av.ap.: - Dacă-mi permiteţi să i-au cuvântul pe acest aspect, pentru ca să

*caseta 010, sfârşit

127

lămuresc că problema este inculpatul pe care-l asist, văd că şi ceilalţi colegi sunt interesaţi, un singur cuvânt!… Eu înţeleg că nu trebuie deranjată şedinţa, d-voastră aveţi o muncă de mare răspundere şi în acelaşi timp noi avem tot respectul pentru Curtea Supremă şi pentru acest onorat complet…, dar, pentru că inculpatul are un mod poate puţin mai dezlânat decât a avut primul inculpat de a prezenta lucrurile, rugămintea mea este ca, în lumina lui 323, care spune că „inculpatul este lăsat să arate…”P.C.: - Da, cunoaştem, nu mai e nevoie…Av.ap.: - …tot ce ştie, şi după aceea i se pun întrebări de către preşedintele Instanţei şi celelalte părţi, vă rog să-i permiteţi, în măsura în care veţi constata că se strecoară erori sau că este necesară intervenţia noastră…, sigur că este absolut obligatoriu să interveniţi, dar lăsaţi-l să prezinte el faptele, în lumina în care s-au petrecut în zilele lui 17 decembrie.P.C.: - Dar sunteţi de acord cu mine că…Av.ap.: -…că nu trebuie să vă deranjăm…P.C.: - Completul are latitudinea să pună şi întrebări?Av.ap.: - Da, sigur că da, numai lăsaţi-l să spună ce ştie, fiindcă poate în acest mod să scape lucruri care sunt importante pentru d-voastră.P.C.: - Vă mulţumesc! Vom continua, aşa cum completul va hotărî. Deci vă rog să-mi daţi răspuns la întrebarea pe care v-am pus-o. Când au fost înarmate aceste cadre? Spuneţi-mi data, ora şi după aceea, în ce context? Nu începeţi, ca să zic asa, cu mai puţin esenţial, vis-à-vis de întrebarea pe care eu v-o pusesem mai înainte.P.I.: - Am ajuns la teleconferinţă, d-le preşedinte…P.C.: - Aţi spus aşa, că până la data şi ora teleconferinţei, cadrele Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne nu primiseră armament şi muniţie. Întrebarea mea a fost aceea. Vă rog să-mi precizaţi succint data, ora, când au fost înarmate, cu precizarea: dacă toate au fost înarmate? Puteţi să daţi un astfel de răspuns acuma?P.I.: - Nu acuma.P.C.: - Dar, de ce?P.I.: - Pentru că nu ştiu precis…P.C.: - Şi mai târziu veţi şti răspunsul?P.I.: - Dacă mă concentrez puţin, pentru că asta am aflat-o, după ce a venit, în data de 18 generalul Nuţă la fostul Comitet Judeţean de Partid şi a discutat cu Coman şi Stănculescu, unde au pus şi dispozitivul pe hartă şi atunci, după ce au plecat ei, generalul Stănculescu a venit şi mi-a spus de aceste 8 „D”-uri. Aveau şi ei cred, vreo 40 de dispozitive puse acolo pe o hartă mai mare, dispozitive de pază a obiectivelor şi intervenţie. Le-a pus şi

128

pe cele opt ale Ministerului de Interne, cu ginul (marker ?), le-a pus Nuţă şi…P.C.: - Haideţi atunci, să relataţi d-voastră cum credeţi că e mai bine. Nu putem să câştigăm cât de cât puţin timp. Deci asta a fost teleconferinţa. Continuaţi cu mersul firesc al lucrurilor!…P.I.: - După teleconferinţă, la o jumătate de oră, a venit la sediul fostului Comitet Judetean şi a intrat la Ion Coman, în biroul fostului prim-secretar, generalul lt. Stănculescu Victor. În acest timp, deasupra municipiului Timişoara survola un elicopter, iar în municipiu treceau mai multe tancuri şi transportoare blindate ale Armatei. Se auzeau zgomote. O parte au trecut şi prin faţa fostului sediu al Comitetului Judeţean de Partid, spre Podul Neptun, unde de fapt au şi ocupat dispozitiv de…chiar la capul podului. Au fost: un tanc şi patru transportoare blindate.P.C.: - Puţintel mai rar, ca să putem prinde.P.I.: -De asemenea, au fost aduse forţe. Erau şi subunitaţi de infanterie, nu ştiu câte, dar era aceeaşi situaţie dincolo de Continental, spre magazinul Bega. În acest timp, mă aflam la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, în camera secretarului tehnic. Era biroul fostului prim-secretar, era anticamera şi într-o cameră alăturată mi-am desfăşurat în continuare activitatea, până în data de 22, în jurul orei 14,30. S-au auzit mai multe rafale de foc în municipiu. Deci în jurul orei 18-18,30, în municipiu s-au auzit mai multe rafale de armă automată.P.C.: - În ziua de 17 decembrie.P.I.: - Da.P.C.: - Din ce parte veneau rafalele?P.I.: - De jur-împrejurul sediului fostului Comitet Judeţean, din partea din faţă, deci în partea dinspre vest. La un interval de aproximativ o jumătate de oră s-au văzut pe cer cartuşe trasoare, tot din aceeaşi direcţie. Se vedeau din sediul fostului Comitet Judeţean de Partid multe cartuşe trasoare. Astea erau cartuşe de război.P.C.: - Vă rog, puţin mai rar, că nu putem prinde tot. Deci nu pierdeţi din vedere acest deziderat. De a vorbi mai rar şi mai clar.P.I.: - Am vrut să merg, să întreb pe Ion Coman cine trage şi de ce trage? În acel moment, a ieşit afară Mihalache din birou şi, când m-a văzut, i-am spus că vreau să merg înăuntru, a spus să nu-l deranjez, că vorbeşte la Bucureşti. De fapt, în noaptea aceea s-a vorbit foarte mult pe guvernamental de-acolo. Şi mi-a spus, că se trage cu cartuşe de manevră, cu cartuşe oarbe, expresia lui Mihalache: „Cu cartuşe oarbe”. Ieşind afară, Coman m-a trimis să-l chem pe şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice. Nu-l cunoşteam, şi am rugat

129

pe cineva de-acolo să-l cheme să vină la dânsul. Şi l-am întrebat: „Tovaraşe Coman, de ce se trage cu cartuşele astea?” A spus că pentru intimidare. A fost răspunsul care mi s-a dat. Pentru intimidare. În municipiu bănuiesc că era adunată lume în mai multe puncte. Date nu aveam complete. P.C.: - Nu ţineaţi legătura telefonică cu Inspectoratul?P.I.: - Nu am mai ţinut legătura telefonică cu Inspectoratul, întrucât la telefonul subsemnatului răspundea numai generalul Nuţă, care, dacă vroiam să-i cer o relatare, a spus că nu-i biroul meu de informaţii şi să-mi văd de treabă, să nu mă amestec acolo iar la biroul fostului şef al Miliţiei, la Deheleanu, răspundea generalul Mihalea Velicu, de cele mai multe ori, iar la colonelul Sima în birou, răspundea generalul Macri, coinculpatul.P.C.: - Dar ofiţeri de serviciu nu erau, nu fiinţau la nivelul celor două…P.I.: - Nu se putea lua legătura, era un singur telefon foarte ocupat acolo. Aveam un telefon cu Dispeceratul direct, dar numai cu Dispeceratul, dar ăştia nu erau în temă cu tot ce se întâmplă. Pentru că în data de 17, marea majoritate a cadrelor se afla în Inspectorat.P.C.: - Staţie de radio emisie-recepţie nu aveaţi asupra d-voastră?P.I.: - Numai în data de 18 ne-au adus o staţie. Am cerut, dar nu s-a putut ţine legătura, pentru că nu funcţiona în bune condiţiuni. Bateriile se descărcau. Am schimbat-o de trei ori şi fără rezultat. De foarte puţine ori, dacă funcţiona vreo…P.C.: - Mai rar, vă rog.P.I.: - Aceste rafale de foc s-au auzit până în jurul orelor 23-23,30. Nimeni nu a dat o explicaţie sau să ne spună ceva în sensul acesta. Cu permisiunea d-voastră, d-le preşedinte, în rechizitoriu se subliniază faptul că am făcut parte din Comandamentul constituit la Inspectoratul Judeţean şi la Comandamentul ulterior, din data de 17, la Comandamentul constituit la fostul sediu al Comitetului Judeţean, condus de Coman, care a dispus masacrul. Cu toată sinceritatea, trebuie să declar că nu am constituit. La Inspectorat nu a fost constituit pe 16 Comandament, iar sub comanda lui Coman nu am fost niciodată chemat sau să ştiu că au fost chemaţi, anunţaţi să li se dea sarcini, nişte ordine, fiecare de ce să se ocupe. Deci nu am cunoştinţă că era constituit un Comandament acolo.P.C.: - La Comitetul Judeţean?P.I.: - Da. Că asta însemna să ne adune, ca să ne spună fiecare ce are de făcut. Nu s-a întâmplat aşa ceva în această perioadă. Nici măcar Comandamentul apărării, care era condus de preşedintele Consiliului Popular Judeţean, fostul prim-secretar, Radu Bălan. În acea după-amiază a sosit tot la sediu un lt.-colonel de la arma Chimică de la Sibiu, cu un avion

130

special, mi-a spus mai târziu, care a dus asupra lui o cutie de lemn, un fel de geamantan în care erau 10, a deschis-o şi a prezentat-o generalului Stănculescu, eram de faţă, în care erau 10 grenade cu substanţă iritant-lacrimogenă, un pistol de semnalizare care folosea cartuşe, dar cu încărcătura tot iritant-lacrimogenă şi care le-a dispus în holul sediului Comitetului, lângă biroul fostului prim-secretar. Deci asta a fost în data de 17, după-amiază. A sosit acest ofiţer de la Sibiu…P.C.: - Acest ofiţer a venit în după-amiaza zilei de 17 decembrie. Vă rog să prindeţi, să nu se strecoare erori.P.I.: - Deci rafalele de foc erau ca să se… ce ştiu eu, au continuat până în jurul orelor 23-24 şi ulterior, mai rar, s-a auzit câte un foc încă două ore. După care a încetat în municipiu.P.C.: - Deci, rafalele de foc au continuat toată seara de 17 decembrie, până în jurul orelor 24,00 şi cu intermitenţe, până în jurul orelor 2,00 noaptea. P.I.: - În jurul orelor 21,00 a ieşit din birou de la Coman generalul-lt. Stănculescu, tot în 17 decembrie, şi mi-a spus că pe Calea Girocului au rămas blocate cinci tancuri şi nu ştiu ce să facă, pentru că s-ar putea să le dea foc, să fie incendiate. Şi zice, abia acuma să se intervină, să trimeată nişte transportoare amfibii blindate, pentru a dezafecta şi a scoate tancurile de-acolo. În jurul orei 3,00 dimineaţa, Coman a plecat de la sediu, în data de 18 decembrie, rămânând numai generalul-lt. Stănculescu cu Radu Bălan. Plecase şi Mihalache mai devreme, şi Matei. La ora 4,00 cu aprobarea generalului Stănculescu, am plecat şi eu acasă, m-am schimbat şi am revenit la Inspectorat, pentru a-mi lua buletinul, legitimaţia şi nişte bani, pentru că nu aveam nimic la mine, le lăsasem în birou într-o mapă şi am ajuns la birou la ora 8 fără un sfert. În biroul meu se găsea generalul-lt. Nuţă Constantin, care, în momentul în care m-a văzut, foarte nervos, mi-a spus că ce caut acolo, de ce am venit, şi să iau măsuri să pregătesc două cafele pentru că urmează să sosească generalul Ilie Ceauşescu şi cu procurorul general-şef adjunct Diaconescu.P.C.: - Vă rog, mai rar!P.I.: - Urma să sosească generalul Ilie Ceauşescu. Între timp, a sosit generalul maior Mihalea Velicu, care avea un plan al municipiului Timişoara, de la O.J.T. luat, un ghid al oraşului, cu toate străzile, care i l-a prezentat generalului Nuţă şi a spus că toate măsurile ordonate s-au rezolvat. Nuţă a fost de-acord.P.C.: - La ce măsuri se referea?

131

P.I.: - Mi l-a dat mie, să-l treacă un ofiţer pe un alt plan, pe curat. Era făcut de mână. Şi a scris la o „legendă” , de la „D”1, la „D”8, denumirile acestor dispozitive. „D”1 era în Piaţa Maria şi mai multe puncte ale oraşului…P.C.: - Care erau punctele? Enumeraţi-le, vă rog!P.I.: - Piaţa Operei, Piaţa Victoriei, Piaţa Maria, Circumvalaţiunii, Calea Aradului, lângă Spitalul Judeţean, Calea Girocului, Calea Lipovei. Am luat acest plan şi l-am luat pe maiorul Bolosin, ofiţerul cu mobilizarea, care ştia să deseneze, şi i l-am dat să-l treacă pe curat. După câteva minute a venit cu el la mine, i l-am dat lui Nuţă. Nuţă a spus că nu înţelege ce scrie, să scrie ceva mai mare, că mai avea ceva, trei fraze scrise în partea dreaptă şi mi-a dat vreo şapte sau opt planşe, să le multiplice. Lucru care i le-am dat, le-a multiplicat şi le-a adus apoi la generalul Nuţă. Despre existenţa lor, ce constituie, nu ni s-a spus nimic. După care am fost trimis la Comitetul Judeţean de Partid. Între timp a venit generalul Ilie Ceauşescu, singur, în jurul orei 8,15, a sosit la Inspectorat, în birou la generalul Nuţă Constantin, în biroul inspectorului-şef, care i-a dat generalului Nuţă, dintr-o mapă de piele, două coli ministeriale pe care erau dactilografiate câteva fraze pe fiecare. Generalul Nuţă le-a lecturat şi mi-aduc aminte, când băiatul a intrat înăuntru, a spus: “Da, într-adevăr se vede că e mână din exterior, totul e lucrat din exterior.” După care, Ilie Ceauşescu le-a luat, le-a băgat în mapă la loc. Nu ştiu când a venit, dacă a mai sosit d-l procuror general-şef adjunct Diaconescu, eu a trebuit să merg la sediu înapoi, la sediul fostului Comitet Judeţean de Partid.P.C.: - Vă chema cineva acolo?P.I..: - Nu. Acolo m-a trimis Nuţă, că de aceea am plecat. I-am spus că am venit să-mi iau mapa în care aveam buletinul, legitimaţia şi să-mi iau nişte bani. Şi a spus că n-avem timp acum: “Ţara arde şi dumitale îţi arde de plimbat.” Dar nu aveam pur şi simplu cu ce să servesc masa şi să-mi cumpăr ţigări. Şi nu mi-a dat voie, n-am putut să umblu, cheia era pe masă, în faţa dumnealui, şi era în sertarul unde şedea la birou, fără să-l deranjez şi a trebuit să plec. Le-am lăsat acolo. Ajungând la sediul Comitetului Judeţean de Partid, dispozitivul era constituit în jurul sediului din şase plutoane de la Brigada de Securitate, trei plutoane de la Grăniceri şi ulterior au sosit două plutoane de la Aviaţie. Aduse de Coman. După jumătate de oră, a sosit generalul Nuţă…P.C.: - Deci pe la ce oră?P.I.: - În jurul orei 9,30, însoţit de generalul Macri, atunci l-am văzut a doua oară, şi au intrat în birou la Coman. Atât am auzit de-afară, când generalul

132

Nuţă i-a cerut generalului Stănculescu un gin, ca să treacă aceste dispozitive pe harta care era la Coman. Cele opt dispozitive. P.C.: - S-a prins? Continuaţi, vă rog!P.I.: - După ce au avut mai multe discuţii acolo, generalul Nuţă cu Coman, au plecat şi a rămas acolo numai generalul Stănculescu cu Coman şi Bălan.P.C.: - Matei era?P.I.: - În data de 18 era încă dimineaţa acolo. Era. După-amiaza cred că a venit Cornel Pacoste, însă, foarte des intră în acest birou colonelul Ioniţă sau… de la Statul Major al Gărzilor Patriotice de la Bucureşti cu nişte note totdeauna la Coman în birou. Îl informa nu ştiu cu ce problemă pe linie de Gărzi Patriotice. Şi tot de mai multe ori, lt.-colonel Dăescu de la Apărarea Civilă. Declar că în acea zi, ce ştiu, Bălan a fost la o întâlnire cu muncitorii de la UMT, ulterior la ELBA. La ELBA muncitorii ieşiseră, de la nişte activişti de la Municipiu cunosc lucrul acesta, activişti care au venit acolo şi au informat, că muncitorii nu vor să intre în secţie, că ies afară şi s-a dus acolo Bălan. Când a venit Bălan, după o oră şi jumătate…P.C.: - Mai rar, mai rar, că nu putem, doar bandă de magnetofon să fim, să putem înregistra. Deci reluaţi ideea!P.I.: - În acea dimineaţă de 18 în jurul orei 9,30, fostul prim-secretar Radu Bălan a plecat la ELBA şi a revenit după aproximativ o oră şi jumătate, asistând la discuţia între el şi Mihalache, când îi spunea că: “Eu mă duc să stau de vorbă cu muncitorii şi au venit tancurile după mine.” După care a intrat în birou la Coman. Că ulterior să iasă afară Bălan şi să spună că la ELBA s-au întâmplat lucruri urâte, că dintr-un transportor blindat s-a deschis foc şi a fost împuşcată o femeie, în curtea întreprinderii. Şi l-am întrebat de ce se întâmplă toate astea şi a spus că nu se poate face nimic. P.C.: - Al cui era transportorul?P.I.: - De la Armată. Noi nu avem transportoare în dotare. Avem numai nişte autoturisme blindate de intervenţie, ABI-uri cum se cheamă, un fel de ARO blindat.P.C.: - Câte?P.I.: - Două. La Inspectorat, două bucăţi.P.C.: - Aţi prins cele două sublinieri, cu tancheta, cui aparţinea, şi cu ABI-urile? Continuaţi, vă rog!P.I.: - În acea după-amiază s-au semnalat…P.C.: - Numai un moment, înainte de a continua d-voastră. Am impresia că anterior începuserăţi o idee, să relataţi un aspect, aţi renunţat şi aţi continuat cu ce am consemnat. Deci Radu Bălan a plecat la ELBA,

133

determinat de ce? Ce l-a făcut să plece acolo? Ce ştire vă ajunsese acolo? La Comitetul Judeţean? Sau cu ce ştire a venit acolo?P.I.: - Cu ştirea aceasta, că a plecat să discute cu oamenii…P.C.: - De ce? Ce se întâmplase? Ce făcuseră oamenii aceia?P.I.: - Nu aveam date. Eu nu am primit informaţii, eu spun ce a relatat el când a ieşit afară, că pleacă la ELBA.P.C.: - Iertaţi-mă, deci să înţelegem că Radu Bălan a plecat într-o vizită obişnuită la ELBA? Sau determinat de o situaţie anume?P.I.: - Determinat de o situaţie anume. Pentru că muncitorii nu intraseră la lucru. A venit un activist de la Municipiu şi a informat această problemă.P.C.: - Vă rog să prindeţi această precizare. Deci Radu Bălan a plecat la ELBA, întrucât muncitorii refuzau să lucreze. Aveau revendicări? Ceva?P.I.: - Nu cunosc. Eu relatez ce am aflat acolo cât am stat la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid. Spre seară, lucrurile…P.C.: - Numai un moment. Am pus punct la acest episod. Continuaţi cu ce începuserăţi după aceea, cu Piaţa Operei!… P.I.: - S-a anunţat că în Piaţa Operei se adună mai multă lume. Iar spre după-amiază erau semnalate spre Catedrală, în jurul Catedralei, mai multe persoane…P.C.: - Catedralei Ortodoxe…P.I.: - Catedrala din Piaţa Operei…P.C.: - E o singură Catedrală? Îmi cer scuze pentru ignoranţă.P.I.: - Nu le cunosc toate…P.C.: - Nu le ştiţi…P.I.: - Aia e singura Catedrală din centrul oraşului. Da. Tot în 18. Însă am sărit peste un moment pe care vreau să-l subliniez…P.C.: - Staţi, să nu mai facem reveniri. Continuaţi cu ideea aceasta şi apoi continuăm sau facem precizarea pe care o vreţi. Nu putem să…P.I.: - Nu, am vrut să precizez că în data de 18 la orele 10, în jurul orei 10, generalul Stănculescu, se adunase lume în faţa sediului, a citit comunicatul cu starea de asediu.P.C.: - Un moment, ce aţi prins până acuma? Ultima frază, vă rog!…[grefierul dă citire frazelor precedente, n.n.]P.I.: - A citit de la balconul fostului sediu al Comitetului Judeţean, pentru că era lume adunată în faţa sediului, comunicatul privind starea de necesitate.P.C.: - Comunicatul privind instituirea stării de necesitate.P.I.: - În seara aceleiaşi zile, oamenii au manifestat paşnic în acea zi, nu s-a acţionat asupra lor, au staţionat mai mult, scandând lozinci anticeauşiste.P.C.: - Exemplificaţi, vă rog, lozincile!

134

P.I.: - „Jos Ceauşescu!”, „Vrem pâine pentru copii!”, „Libertate!”, „Ceauşescu la export!”, „ Jos Guvernul!”P.C.: - Aceste lozinci, după părerea d-voastră, erau justificate? Reflectau o realitate?P.I.: - Erau. Erau foarte justificate.P.C.: - Erau îndreptăţite?P.I.: - Erau îndreptăţite.P.C.: - Deci întrucâtva corespundeau şi gândirii d-voastre intime?P.I.: - La mine, da. Erau lucruri cunoscute. Poporul era foarte nemultumit. Fiecare în felul lui simţea această teroare sub care trăieşte. Era lipsit de foarte multe lucruri. La mine au strigat câteva. Pe parcurs, în 19 şi 20 s-au scandat altele care, tot aşa, erau de…Starea de spirit era necorespunzătoare. Nu se găseau foarte multe lucruri. Din informările noastre care le dădeam, eu la Bihor de exemplu, nu se găsea unt, nu se găseau preparate de mezeluri, lumina se întrerupea, pâinea era puţină ş.a.m.d. Erau îndreptăţite, foarte îndreptăţite. Şi din partea ţăranilor, şi din partea muncitorilor… N-aveau cu ce lucra, îi trimiteau acasă fără plată, şi altele…P.C.: - Aţi terminat de consemnat? Când aţi terminat, comunicaţi-mi şi după aceea, vă rog să-mi daţi citire. Deci aţi spus că starea de spirit era necorespunzătoare, deoarece nu exista unt, pâine, în general alimente…P.I.: - Carne, preparate din carne, brânzeturi, lumina suficientă şi energie termică.P.C.: - Se trăia sub un regim de teroare.P.I.: - Da.P.C.: - Aţi notat? „Se trăia sub un regim de teroare.” Punct. Vă rog să-mi citiţi ultimele propoziţii, să audă şi apărarea şi sala! Notaţi! Aceste lozinci erau strigate de demonstranţii din faţa Comitetului Judeţean de Partid Timiş. Da. [se dă citire textului…, n.n]P.I.: - În rest, nu cunoşteam situaţia care exista.P.C.: - Staţi un moment! S-a notat şi ultima subliniere? D-le consultant, fiţi atent ce notaţi acolo! Să nu se denatureze sensul spuselor inculpatului! Nici într-un sens, nici în altul. E corect aşa?P.I.-Da… În seara aceleiaşi zile în jurul orei 19, s-a prezentat la Coman d-l general Chiţac. Dacă a fost chemat sau a venit din proprie iniţiativă, nu cunosc. Dar cunosc că a ieşit de acolo cu două grenade din acelea fumigene, din birou, eram în anticameră, şi a spus că merge la Catedrală, să rezolve situaţia. Care? Nu ştiu. Eu am spus numai ce cunosc. Plecând de la sediu cu un transportor amfibiu blindat, cu care şi venise, de fapt… În seara şi

135

noaptea zilei de 18 decembrie s-au auzit în continuare rafale de armă în municipiu, în mai multe zone.P.C.: - Le puteţi enumera?P.I.: - Nu le-aş putea spune, dar ştiu că pe Calea Girocului şi tot în jurul Comitetului, la distanţă mai mare, înspre periferie de fapt şi chiar în centru, în Parcul Central cred că s-a tras, pentru că se auzeau mai aproape.P.C.: - Deci aţi prins că în seara şi noaptea de 18 decembrie, au continuat să se audă rafale de armă în zonele limitrofe Comitetului Judeţean de Partid şi chiar în Parcul Central, lângă Catedrală.P.I.: - Atunci am aflat…P.C.: - Numai un moment, vă rog, iertaţi-mă că trebuie să vă întrerup, cu riscul că o să fiu suspectat probabil: focuri de armă răzleţe aţi auzit în această perioadă?P.I.: - Nu se puteau percepe de la sediu numai rafalele de arme mai mari. Se continua să se tragă cu trasoare pe sus, însă se auzeau şi unele focuri răzleţe, dar asta în partea a doua, când era mai multă linişte.P.C.: - „Precizez că mai către miezul nopţii, când era mai multă linişte, am recepţionat şi focuri răzleţe de armă.” Vă rog să-mi comunicaţi dacă aţi terminat, şi, de fiecare dată după ce terminaţi, comunicaţi-mi! Vă rog! [atenţionarea grefierului, n.n.]P.I.: - Tot în acea seară, am aflat de la generalul Stănculescu despre componenta celor opt „D”-uri (dispozitive), constituite la nivelul Inspectoratului M.I., din care făceau parte, fiecare având următoarea componentă...P.C.: - Un moment! Ati terminat? Da?[Grefierul reclamă o defecţiune tehnică. Aceasta se rezolvă în momentul imediat următor, n.n.]P.I.: - Deci un comandant-ofiţer de miliţie, 10 cadre-ofiţeri, subofiţeri…P.C.: - Tot de Miliţie sau erau şi de Securitate?P.I.: - Nu mi s-a precizat dacă erau şi de Securitate, 10 cadre şi 15 militari în termen. Având şi o staţie de emisie-recepţie asupra lor. Aceştia au intrat în dispozitive, în jurul orei 12, ziua de 18 decembrie. Nu am cunoştinţă cum au fost constituite, cine le-a instruit, cine le-a dat misiunea, cine le-a instalat în teren. Nu am cunoştinţă despre acest lucru.P.C.: - Vă ascult!P.I.: - În dimineaţa zilei de 19, trecem în data de 19, în jurul orei 8,30, Coman a ieşit afară din birou şi, venind în camera în care mă aflam, m-a întrebat unde este generalul Stănculescu. I-am raportat că nu cunosc. Era

136

foarte nervos că nu-l găseşte. Între timp am aflat că a fost la spital să-şi facă un tratament, nu ştiu pentru ce şi a revenit abia în jurul orei 15.P.C.: - Asta în ziua de …P.I.: - De 19. În jurul orei 9,20, în schimb, a sosit d-l general Chiţac, care, fiindcă se adunase din nou lume în faţa Comitetului Judeţean de Partid, a citit din nou apelul cu declararea stării de necesitate. Şi l-a repetat cam la o oră şi jumătate-două la o porta-voce. În Piaţa Operei se semnala că se masează foarte multe persoane din municipiu şi că, în mai multe unităţi economice, nu se mai desfăşurau activităţi. În data de 19. Cunosc acest lucru, întrucât au fost adunaţi activiştii la sediul Comitetului Judeţean, unde Radu Bălan i-a instruit şi i-a trimis în teren, să vadă care este situaţia şi pentru a putea lua măsuri ca activitatea în unităţile economice să se desfăşoare normal.P.C.: - Deci măsuri de oprire a plecărilor de acolo. Asta să înţelegem?P.I.: - Da, sigur că da, şi asta se înţelege, însă pentru continuarea, nu ştiu dacă puteau ei să oprească, dar pentru asta au fost ei trimişi în întreprinderi…P.C.: - Păi, dacă continuau munca, mai puteau să fie şi în Piaţa Operei?P.I.: - Nu, nu. Bălan, împreună cu Cornel Pacoste au plecat la UMT.P.C.: - De ce?P.I.: - Tot pentru acest lucru. Şi au revenit după aproximativ două ore, fiind foarte nemulţumiţi…P.C.: - Era un punct mai fierbinte la UMT? P.I.: - Cred că da. Nu mi s-a spus ce este, că se discuta în birou la Coman, nu afară. Şi în seara de 19 s-au mai auzit focuri de armă, mai rare, tot în mai multe puncte din oraş. În noaptea de 19 a fost în general linişte în municipiu, nu cunosc să se fi întâmplat ceva deosebit, însă în dimineaţa zilei de 20 se anunţase că va fi o mare adunare, se va aduna foarte multă lume în Piaţa Operei.P.C.: - De ce?P.I.: - Pentru a demonstra şi a cere revendicări. De asemenea, am aflat că tot în acea zi urmează să sosească în municipiu, asta mi-a spus-o Radu Bălan, să sosească în Timişoara Dăscălescu cu Bobu. În jurul sediului Comitetului Judeţean de Partid se aflau 11 plutoane pentru pază, dispozitiv compus din şase plutoane de securitate, trei de grăniceri şi două de la aviaţie.P.C.: - Lucrători din cadrul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne erau?P.I.: - Nu. Era numai colonelul Tomuş Mihai, locţiitorul comandantului Brigăzii.

137

P.C.: - Lucrători din cadrul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, nu erau.P.I.: - Nu erau.P.C.: - Acest dispozitiv era condus de colonelul Tomuş Mihai de la Brigada Trupelor de Securitate Timişoara.P.I.: - În jurul orei 12,30 a început să afluiască mulţimea către Comitetul Judeţean…P.C.: - Deci în ziua de 20 decembrie, în jurul orelor 12, au început…P.I.: - Să apară grupuri-grupuri în faţa fostului sediu al Comitetului Judeţean. Au continuat să vină până în jurul orei 14. La ora 14 şi câteva minute a sosit în sediu fostul prim-ministru Dăscălescu cu Emil Bobu. Au discutat cu Ion Coman în biroul fostului prim-secretar. Erau însoţiţi de generalul Nuţă. În birou se afla Ion Coman…* [text lipsă, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion.

P.C.: - În mijlocul mulţimii era un transportor blindat…P.I.: - Da. Care s-a oprit chiar în faţa intrării sediului, adică pe linia de tramvai. Erau câţiva militari pe el, era un drapel fără stemă, stema decupată şi foarte multă lume. Au fost în jur de 70.000, cred, pe toată Strada, cât s-a putut vedea de la Comitetul Judeţean de Partid. P.C.: - Deci în zona sediului Comitetului Judeţean se strânseseră aproximativ 70.000 de oameni.P.I.: - Aşa s-a spus, cifra care s-a raportat, lumea era extinsă şi pe o parte şi pe cealaltă şi pe străzile adiacente.P.C.: - Am spus aproximativ…P.I.: - În momentul când s-au apropiat coloanele de oameni, trupele s-au retras, adică forţele de la sediu s-au retras, în tot sediul au rămas patru militari. Doi militari de la Trupele de Securitate, militari în termen şi doi de la Aviaţie, care s-au aflat în interior. În jurul orei 17 s-au scandat tot timpul lozinci, printre care: „Jos Guvernul!”, „Jos clanul!”, „Jos cu dictatura!”, „Ceauşescu judecat pentru morţii din Banat!”…P.C.: - Ce rugăminte avem la d-voastră, inculpat Popescu, începeţi o idee, continuaţi până o epuizaţi, chiar dacă în minte simţiţi necesitatea să faceţi o altă precizare. Faceţi, după aceea, precizarea la care vă gândeaţi în timp ce relataţi. Aceşti demonstranţi erau paşnici şi scandau lozinci. Da.P.I.: - În jurul orei 16,30-17,00, a coborât Radu Bălan la demonstranţi şi a

*caseta 011, sfârşit

138

urcat în sala unde era şi balconul cu treisprezece reprezentanţi ai acestora. Pentru că doreau să discute cu…P.C.: - Deci cu treisprezece reprezentanţi ai demonstranţilor.P.I.: - I-a condus sus. Acolo a venit Dăscălescu cu Bobu, Pacoste şi Bălan. Cred că era de faţă şi Mihalache. Ce au discutat nu cunosc, însă ştiu, când s-a deschis uşa şi a intrat generalul Stănculescu, unul din reprezentanţi îl ruga pe Dăscălescu să vorbească oamenilor şi totodată i-a amintit că printre demonstranţi sunt oameni care au armament asupra lor, iar unul din cei care era mai lângă uşă a scos un încărcător cu muniţie şi a spus că, dacă nu le rezolvă revendicările, el nu poate să-i stăpânească. Era un tip care avea barbă, era foarte bine, însă foarte ferm în ce spunea. Era reprezentantul de fapt, al mulţimii de-acolo. Discuţiile s-au purtat în două runde, la interval de o oră. Au vorbit pe rând reprezentanţii, nu cunosc conţinutul, a vorbit şi Dăscălescu de două ori. După care au început să se retragă, în jurul orelor 20, spunând că se vor întâlni a doua zi în Piaţa Operei, în data de 21. Declar că până spre miezul noptii s-au purtat foarte multe discuţii, că nu se putea vorbi la telefonul guvernamental se purtau foarte multe discuţii cu Dăscălescu. În timp ce se deschidea uşa, se auzea, vorbea când Bobu, când Dăscălescu sau Coman…P.C.: - Cu cine?P.I.: - Cu Bucureştiul, nu ştiu, n-aş putea să spun cu cine. Că nu lăsau pe nimeni să intre, să iasă, ca să fie linişte, ca să nu-i incomodeze în discuţie. S-a pus problema să plece în jurul orei trei, de la sediu, Dăscălescu cu Bobu…P.C.: - Vă fac invitaţia, mă simt nevoit să fac această invitaţie, haideţi să nu ne pierdem în amănunte nesemnificative! Probabil vreţi să spuneţi acuma, că în jurul orei trei, s-a pus problema plecării celor doi şi că n-au putut să iasă şi că… Spuneţi-o mai concis, mai sintetizat! Dacă o să consemnăm fiecare amănunt nesemnificativ, nu ajungem decât să ne pierdem inutil timpul. Deci în loc să-l valorificăm mai bine, rezultatul este contrar.P.I.: - Generalul Nuţă, constatând că nu au forţe suficiente ca să apere pe…P.C.: - Deci cei doi, Bobu şi Dăscălescu, au putut fi evacuaţi din sediul Comitetului Judeţean în noaptea de 21 decembrie, în jurul orelor patru, cu ajutorul direct al lui Nuţă.P.I.: - A sosit în sediu o grupă de Paraşutişti. În jurul orelor cinci, în sediu a sosit un Batalion de Paraşutişti, chemat de către Coman, format din 70 de oameni, pentru paza sediului. În 21 au continuat să se adune în faţa sediului, dar în mod paşnic. Nu s-a pătruns în sediu…P.C.: - Deci în data de 21, oamenii au continuat să demonstreze paşnic, fără să încerce pătrunderea în sediul Comitetului Judeţean de Partid.

139

P.I.: - Nu au mai apărut alte forţe de ordine în jurul sediului. În dimineaţa de 22, în jurul orei 11,30, Coman a venit în hol şi a anunţat la cei prezenţi acolo, că generalul Milea s-a sinucis.P.C.: - Coman a anunţat sinuciderea generalului Milea, ministrul Apărării Naţionale.P.I.: - A plecat Bălan în jurul orei 11,30 din sediu…P.C.: - Un moment, un moment… Vă înţeleg într-un fel graba, dar n-avem încotro…P.I.: - …după care m-a chemat Coman înăuntru, dacă pot să-i dau o cămaşă albă…P.C.: - Un amănunt nesemnificativ…P.I.: - După care a dispărut. A plecat din sediu cu Pacoste.P.C.: - Deci în jurul orelor 14,00-14,30, din data de 22 decembrie, Coman şi Pacoste au părăsit sediul Comitetului Judeţean de Partid, pe poarta nr. 2, după ce au distrus nişte documente, abandonând misiunea pentru care fuseseră trimişi la Timişoara. Asta e esenţial, nu?P.I.: - Vreau să declar că, luând legătura, am vrut să iau legătura cu Inspectoratul, pe Guvernamental, mi-a răspuns centralista plângând, că ce se face, că nu mai e nimeni în Inspectorat, că au plecat toţi. Şi i-am spus să fie calmă, să rămână acolo, că nu se va întâmpla nimic…P.C.: - Numai un moment, numai un moment. Vă rog să continuaţi!P.I.: - În sediu au rămas numai subunităţile de Paraşutişti de la Caracal…P.C.: - În sediul Comitetului Judeţean, vă rog să consemnaţi în întregime, să nu se înţeleagă altceva, putea să fie şi sediul…P.I.: - Nu, sediul fostului Comitet Judeţean. Au rămas numai subsemnatul cu…P.C.: - Plutonul de Paraşutişti…sau cine ?P.I.: - Mai mult, o unitate de Paraşutişti, Batalionul 2 îi spunea, de la Caracal…P.C.: - Păi, dar un Batalion putea fi…P.I.: - De 70 de oameni. Era o structură separată…P.C.: - Cu un pluton compus din 70 de Paraşutişti.P.I.: - Da. Aceştia erau conduşi direct de Coman, nu de altcineva. În această situaţie, începuse să afluiască foarte multă lume prin faţa sediului. Au început să tragă clopotele la Catedrală, sirenele de la intreprinderi, claxoanele, se mergea spre spital, cred, pentru a ridica cadavrele, că strigau: „Vrem morţii noştri!”, în acest vacarm, prin faţa Comitetului Judeţean de Partid…

140

P.C.: - Demonstranţii se îndreptau spre Spitalul Judeţean, strigând: „Vrem morţii noştri!”P.I.: - Neavând documente asupra mea, numai pistolul cu muniţia, le-am scos, am scos încărcătorul din pistol şi l-am pus acolo…P.C.: - Vă rog să nu mai consemnaţi; aţi terminat ce aţi consemnat şi, în continuare, veţi consemna la dictarea mea. P.I.: - Am ascuns pistolul în sediul Comitetului Judeţean, pe un dulap unde nu putea fi văzut…P.C.: -Mai departe!P.I.: - După care am părăsit sediul…P.C.: - Pe la ce oră?P.I.: - În jurul orei 15-14,45, intenţionând să merg spre locuinţă, pentru a-mi lua ceva haine şi bani la mine. Însă neavând cheile asupra mea…P.C.: - D-le consultant-şef, nu m-aţi înţeles, citiţi, vă rog, ce aţi scris până acuma.Consultant: - „Neavând documente asupra mea, am ascuns pistolul în sediul Comitetului Judeţean de Partid şi în jurul orei 14 am plecat spre locuinţă.”P.C.: - Nu mai consemnaţi, decât după ce vă dictez eu. Continuaţi d-voastră!P.I.: - Am vrut să merg în Inspectorat, să pătrund acolo, dar era foarte multă lume adunată acolo şi nu s-a putut pătrunde, fapt ce m-a făcut să merg spre Calea Lipovei, asistând la toate demonstraţiile care aveau loc. Era foarte multă lume, multă aglomeraţie la Poligrafie, şi abia seara am reuşit să plec cu o maşină spre Oradea.P.C.: - Din cauza aglomeraţiei?P.I.: - Nu circulau prea multe maşini în ziua aceea, seara am plecat de-aici, în jurul orei 19,30, din Timişoara…P.C.: - Cu ce şi încotro?P.I.: - Înspre Arad, am mers cu un TV de la Suceava…P.C.: - De ocazie?P.I.: - De ocazie. De acolo cu altă maşină care mergea la Frontul Salvării la Chişineu, am ajuns în jurul orei trei şi de acolo cu un ARO, care mergea la Satu Mare, până în Oradea.P.C.: - Punct. Opriţi! „Datorită numeroşilor demonstranţi, abia către seară am putut părăsi Timişoara, cu direcţia spre Oradea, unde am ajuns, folosindu-mă de mai multe mijloace de transport ocazionale.”P.I.: - De-acolo am încercat să ajung la locuinţă. În Oradea era foarte multă lume şi acolo…P.C.: - Tot demonstraţii, tot…

141

P.I.: - Da, era lume adunată, foarte multă cu drapelul. Am vrut să intru în locuinţă, dar uşa era spartă şi am reuşit, totuşi, să intru în hol, să dau un telefon. Nu era nimeni acasă. Am dat un telefon la Beiuş unde se găsea soţia, şi am rugat-o să vină cu maşina lângă aeroport, de unde să merg la Beiuş. Am ajuns la Beiuş în jurul orei 12 ziua, în 23 decembrie, după care, la 13,30 am plecat spre Timişoara cu maşina ginerelui, şi pentru că avea numărul 1 BH-333, am aplicat, am găsit numerele acolo la Beiuş, numerele de rodaj pe care le avea şi le-am aplicat peste numerele normale, şi am fost reţinut la Ineu, în data de 23, în jurul orelor16.P.C.: - Eraţi împreună cu soţia?P.I.: - Cu soţia.P.C.: - Şi cu altcineva?P.I.: - Nu.P.C.: - „Nu. Am plecat din Oradea unde îmi aveam domiciliul, spre Beiuş, la ginerele meu, unde am ajuns în jurul orelor 12, în data de 23 decembrie.” Punct. Voiam să-mi precizati, de ce de la Beiuş aţi mers spre Ineu?P.I.: - Ca să ajung la Timişoara.P.C.: - A, ca să ajungeţi la Timişoara.P.I.: - Să ajung la Timişoara, întrucât soţia mi-a spus…P.C.: - Când aţi plecat din Beiuş?P.I.: - Din Beiuş am plecat în data de 23, la ora 13-14.P.C.: - De ce voiaţi să ajungeţi din nou la Timişoara? P.I.: - Pentru că se vorbise că Radu Bălan a fost cooptat în Frontul Salvării Naţionale.P.C.: - Da, şi?P.I.: - Şi trebuia să vin şi să particip şi eu împreună cu ceilalţi, pentru că în sediu nu s-a putut intra, la Inspectorat, pentru că toţi plecaseră.P.C.: - Să înţeleg că doreaţi să acordaţi sprijinul Frontului Salvării Naţionale creat aici, pe plan local?P.I.: - Pentru asta vroiam să…P.C.: - Da. „În acea zi, în jurul orelor 13, împreună cu soţia, am plecat spre Timişoara cu autoturismul ginerelui, peste ale cărui plăci de înmatriculare am ataşat altele, cu intenţia de a nu fi descoperiţi şi, eventual suporta unele consecinţe neplăcute din partea oamenilor. Intenţionam să ajung la Timişoara pentru a mă pune la dispoziţia Frontului de Salvare Naţională creat pe plan local, aflând deja că fostul prim-secretar, Radu Bălan, îşi oferise serviciile acestuia.” Punct. „La Ineu însă am fost reţinuţi de o patrulă a M.Ap.N., care executa filtrul de circulaţie. Şi am fost conduşi la…”

142

P.I.: - sediul Miliţiei din localitate, după care la Arad şi în continuare la Timişoara, la Penitenciar…P.C.: - „sediul Miliţiei şi în final la Penitenciarul din Timişoara. Fac precizarea că plăcuţele pe care le-am aplicat peste cele ale autoturismului respectiv reprezentau fostul număr de rodaj al acelui mijloc de transport.” Vă ascult! P.I.: - Aş vrea să precizez, d-le preşedinte, nu am dat ordin să se dea armament şi muniţie la cadre, nu am dat acest ordin, de asemenea, din efectivele Inspectoratului nu s-a tras. Adică, am date şi nu s-a tras asupra demonstranţilor sau că am făcut parte din Comandamentul care apare în rechizitoriu…P.C.: - „Ţin să precizez că în perioada 16-22 decembrie 1989, nu am dat ordin de înarmare a personalului ce-l aveam în subordine şi nici să execute foc împotriva cuiva.”P.I.: - Iar de la sediu, îmi permiteţi, de la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, în această perioadă, cu toate evenimentele care au avut loc, nu s-a tras nici un foc de armă din sediu sau înspre sediu...P.C.: - „Mai subliniez că, în această perioadă, din sediul Comitetului Judeţean de Partid şi din afara acestuia către el nu s-a executat nici un foc de armă.”P.I.: - De asemenea, aş vrea să declar că nu corespunde adevărului, în rechizitoriu este pus, că unui oarecare lt.major Sopon Vasile i s-a transmis din partea mea un ordin, să scoată cele două ABI-uri în data de 17, între orele 14 şi 15 , în Piaţa Operei. Dacă se poate proba cu martori…P.C.: - În ce perioadă? În 17 decembrie?P.I.: - În 17 decembrie, între orele 14 şi 15. Din câte cunosc, acestea nici nu au ieşit din unitatea noastră. Probabil că acest Popescu, comandantul formaţiunii Antiteroriste era lt.-colonelul Popescu. Deci nu am …P.C.: - „N-am dat ordin să fie scoase cele doua ABI-uri (mijloace de transport blindate) şi să fie duse în Piaţa Operei.”P.I.: - Aş vrea totodată să subliniez că în toată această perioadă, de la venirea generalului Nuţă, am avut certitudinea că dacă lucrurile se terminau, cred că eram destituit din funcţie şi pentru asta am fost pur şi simplu izolat. Eu nu am primit nici un ordin să dau vreun ordin la sediul Inspectoratului. Nu am primit şi nu am discutat asemenea probleme. Pentru activitatea mea, aş ruga dacă este posibil, să fie documentată prin activitatea d-lui general Stănculescu, cu care am discutat şi care mă mai informa, din când în când la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid şi cu Radu Bălan care era în aceeaşi situaţie. Atât!

143

P.C.: - „Despre activitatea mea în perioada mai sus precizată, pot da relaţii generalul Stănculescu şi fostul prim-secretar Radu Bălan.” Punct. „Subliniez că, prin venirea generalului Nuţă, nu am mai condus Inspectoratul Judeţean de Interne.” P.I.: - Dacă-mi permiteţi, aş mai avea o rugăminte. Exista căpitanul Joiţoiu Vasile, care cunoaşte mai multe date referitoare la acţiunea forţelor militare care au acţionat în piaţă şi în…P.C.: - Vă ascult!P.I: - În legătură cu dirijarea, tot în rechizitoriu mi s-a atribuit faptul că am condus trupele în toată această perioadă şi în special dispozitivele acelea…, cu tot respectul şi adevărul, declar că nu am cunoştinţă de modul cum au acţionat acestea şi nici misiunile pe care le-au avut, subliniez încă o dată acest lucru. P.C.: - „Practic eu nu am condus nici o subunitate a Inspectoratului Judeţean… M.I.… de la venirea generalului Nuţă.” Mai aveţi ceva?P.I.: - Atât.P.C.: - Cam atât. Dat fiind faptul că deja am ajuns la ora 13,22 de minute, Completul suspendă continuarea interogării inculpatului Popescu Ion, timp de o oră şi jumătate.

[S-a revenit în sală. Este ora 15,00. Se dă citire suplimentului de interogatoriu luat inculpatului Macri Emil, n.n.]

P.C.: - Da, vă rog să daţi citire suplimentului de interogatoriu luat inculpatului Macri Emil. Apărătorul inculpatului Macri Emil unde se află? E venit, dar nu este în sală? Vă rog să-l chemaţi! Nu treceţi la nici un fel de activitate, până nu vine apărătorul! Da. Lipseşte vreun apărător Condin sală? Mă bucur că buna dispoziţie nu ne-a părăsit! Da. Daţi-i citire, vă rog!Consultant: “Şedinta publică din 5 martie 1990, supliment de interogatoriu:La Securitate şi la Miliţie a existat Grupa operativă, pentru fiecare armă separat. Din grupa operativă de la Miliţia Judeţului au făcut parte, pe lângă generalii şi ofiţerii veniţi de la Bucureşti, cei aflaţi la conducerea acestui organ. Nu cunosc numele acestora, cu excepţia lui Deheleanu, care ştiu că făcea parte din această grupă. Pe linie de Securitate nu s-a ocupat cineva anume în ceea ce priveşte situaţia morţilor şi a răniţilor. Scenariul ridicării cadavrelor l-au cunoscut generalii Nuţă şi Mihalea şi probabil adjunctul procurorului general, Diaconescu. Nu am avut cunoştinţă despre întreg scenariul, decât după audierea procesului celor patru de la Bucureşti*.

144

Inculpatul Anastasiu a avut sarcina de a participa la identificarea instigatorilor şi îndeosebi a celor veniţi din străinătate, cu misiuni de destabilizare. Participarea lui efectivă la activitatea de culegere a informaţiilor a fost scăzută. De duminică 17 decembrie 1989, în jurul prânzului şi până azi în arest, nu l-am mai văzut pe inculpatul Popescu Ion. Ştiu că după sosirea lui Nuţă, inspectorul-şef a dispărut şi nu şi-a mai exercitat rolul şi atribuţiile pe care le avea potrivit funcţiei. Nu ştiu dacă efectiv a fost desărcinat din funcţie. Inculpatul Popescu nu s-a subordonat Departamentului Securităţii Statului şi nu se puteau face aprecieri de către această instituţie asupra modului în care Popescu acţiona. Când am făcut declaraţia, m-am referit la persoana lui Deheleanu. Am declarat că Nuţă l-a ameninţat pe Deheleanu cu destituirea şi trimiterea în faţa Tribunalului Militar, pentru modul necorespunzător în care a acţionat. Popescu Ion a rămas la sediul fostului Comitet Judeţean de Partid. Nu am alte obiecţiuni, în afara faptului că nu am ordonat ieşirea în stradă a lucrătorilor de Securitate, cu armamentul şi muniţia din dotare. Am primit o informaţe, conform căreia magazia de la întreprinderea ELBA a luat foc. La activitatea de culegere a informaţilor au participat toate cadrele de conducere de la nivelul Securităţii judeţene, inclusiv Atudoroaie, care avea sarcina de a intensifica activitatea de culegere a informaţiilor. Inculpatul Atudoroaie a acţionat numai pe linie de Securitate. În biroul meu de la sediul Securităţii Timiş au venit următorii generali: Guşă, Stănculescu, Chiţac, un alt general maior pe care nu-l cunosc şi un colonel cu epoleţi negri. Cu mine în birou se aflau coloneii Teodorescu şi Sima. Acţiunea privind luarea cadavrelor de la Spitalul Judeţean Timiş a avut un caracter secret. Inculpatul Sima a avut toate atribuţiile şi competentele derivând din calitatea sa de şef al Securităţii Judeţului Timiş, inclusiv cu realizarea misiunii cu care venisem din Bucureşti şi pe care el o cunoştea. Şi lucrătorii de Miliţie primiseră sarcina să culeagă informaţii despre evenimentele în curs de desfăşurare la Timişoara. Am încheiat.”P.C.: - Da. Inculpat Macri vă rog să vă ridicaţi. Mai aveţi de făcut vreo precizare?M.E.: - Nu.P.C.: - Corespunde celor declarate astăzi? Domnii apărători?…Vă rog, să fie dată declaraţia şi să fie semnată pe fiecare pagină. Luaţi loc, vă rog! Mergeţi acolo, în al doilea rând! Da. Inculpatul Popescu! Vă rugăm să ne răspundeţi la câteva întrebări. Elementele turbulente, cele care au spart vitrinele, au devastat, au sustras bunuri, făceau parte din rândul demonstranţilor?

145

P.I.: - Nu, d-le preşedinte, acţionau în spatele demonstranţilor, deci erau separat de aceştia.P.C.: - Da. Notaţi! „Elementele turbulente care au spart vitrinele magazinelor şi au sustras diferite bunuri nu făceau parte dintre demonstranţi, demonstranţi care manifestau paşnic.” Aveţi cunoştinţă dacă aceşti demonstranţi au încercat să-i îndepărteze?P.I.: - În data de 20 decembrie 1989, când au venit în faţa sediului Comitetului Judeţean, un anume Marcu, care era în fruntea acestora îi explica, eu eram de faţă, la Dăscălescu, că din rândurile demonstranţilor au fost scoase elementele care erau sub stare de ebrietate şi care puteau produce acte de tulburare a liniştii şi ordinii publice.P.C.: - În dimineaţa de 20, da?P.I.: - Spre prânz, când au venit în faţa sediului.P.C.: - „În data de 20 decembrie 1989, spre prânz, aflâdu-mă în sediul Comitetului Judeţean de Partid, am aflat din spusele unui lider al demonstranţilor cu numele de Marcu, că manifestanţii au luat măsuri de eliminare a elementelor aflate sub influenţa băuturilor alcoolice sau cu tendinţe de violenţă din rândurile lor.” Curtea vrea să ştie în concret, ce misiune aţi avut d-voastră, în perioada 17 deccembrie - 22 decembrie 1989? Şi cu ce v-aţi ocupat, efectiv, în tot acest timp? Deci vă rugăm să ne relataţi lucruri concrete. Am făcut cutare sau am avut cutare misiune. Vă amintesc că într-una din declaraţiile olografe aţi făcut trimiteri cu privire la aceste împrejurări. Deci ce misiuni aţi avut? Până acuma ne-aţi relatat mai mult ce-aţi făcut până în data de 17.P.I.: - Concret, d-le preşedinte, nu am avut nici o misiune, nu mi-a dat nimeni nici un ordin concret, ce să execut acolo. Am fost exact în a treia sală de la biroul unde lucra Coman. Nu mi-a dat nici un ordin, nu am transmis nici un ordin. Concret, nici Nuţă nu mi-a dat, nici altcineva nu mi-a dat. Nu am vorbit cu Postenicu în nici un fel din acea dată, din data de 17 dimineaţa, spre dimineaţă, când am vorbit ultima oară.P.C.: - Eraţi totuşi inspectorul-şef al Inspectoratului Judeţean. Eraţi o persoană cu funcţie importantă, poate cea mai importantă, pe linie de M.I., din cadrul judeţului. Mai mult, am înţeles că şefii d-voastră, ori de câte ori au avut prilejul, v-au apostrofat, v-au ameninţat cu destituirea. Toate acestea v-au lăsat impasibil?P.I.: - D-le preşedinte, încă o dată specific, despre activitatea desfăşurată poate da relaţii, inclusiv Coman care, subliniez, nu mi-a dat nici un…P.C.: - Vă rog să răspundeţi la întrebare!.. Deci reproşurilor şefilor d-voastră cu ce poziţie le-aţi răspuns? Cum le-aţi răspuns, aţi continuat să le

146

întăriţi această convingere? Nu înţelegem, practic. Am vrea să ne relataţi aspecte mai concrete legate de persoana şi activitatea d-voastră din acea perioadă. Până acuma aţi făcut mai mult trimiteri la activitatea altor persoane. P.I.: - Neparticipând la nici un fel de activitate în care s-a discutat sau la o convorbire telefonică, la darea vreunui ordin sau la interceptarea, la organizarea unor activitaţi, nu am avut nici un fel de legătură cu aceştia. În acel birou am intrat în toate aceste zile, din 17 până în 22, aproximativ de şapte ori. De două ori să-l chem pe şeful Statului Major de la Gărzile Patriotice, de două ori pe cel de la ALA [Apărare Locală Antiaeriană, n.n.] şi pentru alte probleme de nimicuri, fără să mi se dea ceva concret sau să fiu informat, să mi se dea o sarcina să execut, sau să intervin cu forţe. Am intervenit de câteva ori, în momentul în care mi s-a semnalat prin secretariat sau dispeceratul de la noi, producerea unor incendii în cadrul municipiului. Unde tot prin dispecerat am intervenit, neavând altă posibilitate pentru trimiterea formaţiunii de Pompieri la stingerea incendiului. Cum a fost la şira de paie de la Topolovăţ, în data de 17 seara, cum a fost la Întreprinderea de ambalaje din Timişoara şi încă câteva puncte din acestea care…P.C.: - Deci ce spuneţi că aţi făcut? Aţi luat măsuri de localizare a incendiilor?P.I.: - De trimitere a echipelor de Pompieri pentru stingerea acestora.P.C.: - Aveau vreun motiv şefii d-voastră să vă scoată din activitate?P.I.: - N-aş putea să raportez, însă fostul ministru Postelnicu, în penultimul dialog pe care l-a avut cu mine, nemulţumit de modul ce se întâmpla în Timişoara, mi-a spus-o clar că o să-mi comunice când îmi va anula ordinul de numire din funcţia de şef al Inspectoratului la Timiş. Că a făcut o mare greşeală.P.C.: - Consemnaţi! „În perioada 17-22 decembrie 1989, deşi şefii mei pe linie ierarhică mi-au reproşat pe un ton dur inactivitatea şi lipsa de iniţiativă în ce priveşte restabilirea liniştii în oraş, eu am continuat să mă situez pe aceeaşi poziţie.” Intenţionaţi să faceţi şi un raport de trecere în rezervă?P.I.: - Nu se admitea, d-le preşedinte, am vrut să fac când am fost numit în cadrul rotirii cadrelor. Am funcţionat 10 ani, şi am solicitat, atunci când am fost chemat la Bucureşti, la ministrul Postelnicu, ca să fiu repartizat…P.C.: - Virgulă, „deşi nu intenţionam să fac vreun raport de schimbare din funcţie sau de trecere în rezervă.”V-aş ruga să interveniţi numai după ce cereţi permisiunea, d-nă avocat! Vă rog, nu vă mai permit nimic…

147

P.I.: - Vă rog să-mi permiteţi, d-le preşedinte, când am rugat că mai am un an până la pensie, să rămân, că împlineam 55 de ani la anul, mi s-a spus că până la 62 de ani, indiferent ce, nu se poate discuta trecerea în rezervă sau pensionarea.P.C.: - „Legat de acest aspect, menţionez că din cele ce ni se comunicase cu prilejul unei discuţiuni anterioare evenimentelor din Timisoara, aflasem că până la vârsta de 62 de ani nu pot să mă gândesc la trecerea în rezervă. Şi, implicit la pensionare.”P.I.: - Şi dacă îmi este îngăduit, am solicitat în patru zile la rând să mi se dea 20 de zile de concediu… Născuse fiica şi vroiam să fiu şi eu lângă ei. Numai după patru zile mi-a dat numai 15 zile de fapt, pe data de 1 am reuşit să plec din Timisoara, că nu mi-a dat decât spre seară aprobarea pentru a pleca numai 15 zile, neefectuând nici o zi de concediu în anul care s-a încheiat.P.C.: - Vreţi să consemnăm acest lucru?P.I.: - Nu, v-am raportat-o numai pentru a…P.C.: - Spuneţi-ne, vă rugăm!..Aţi făcut afirmaţia mai înainte, că la nivelul Comitetului Judeţean de Partid nu s-a constituit nici un fel de comandament sau vreo grupare care să coordoneze activităţile acestea de reintrare în normal.P.I.: - Nu cunosc că s-a constituit un asemenea comandament. P.C.: - Bun. Şi atunci, ce rost avea existenţa unor personalităţi ale vremii în acel sediu?.. Mă refer la Coman şi la celelalte persoane de acolo, atât pe linie de Partid, cât şi pe linie de Armată. Aceeaşi întrebare o pun şi cu privire la aflarea d-voastră acolo. Dacă nu aveaţi nici o menire, de ce mai rămâneaţi acolo?P.I.: - Acolo am plecat din ordin, din ordinul expres al generalului Nuţă şi nu mi-am văzut în nici o clipă rostul şi rolul la Comitetul Judeţean, la fostul Comitet Judeţean de Partid. Locul meu era la Inspectorat, pe funcţia care eram.P.C.: - Revin cu intrebarea: aţi făcut, mai devreme, afirmaţia că la nivelul Comitetului Judeţean de Partid nu fiinţa nici un comandament. Este adevărat, sau nu?P.I.: - Este. P.C.: - Atunci, ce rost mai avea existenţa, acolo, a acelor lideri politici ai vremii şi a celor de pe linie de Armată şi de Interne?P.I.: - Ei veniseră la Comitetul Judeţean, nu veniseră la mine, iar eu, în toată această perioadă, nu am cunoştinţă că s-a ţinut vreo şedinţă, să se discute probleme sau să se dea nişte sarcini concrete. Altceva nu conosc.

148

P.C.: - „Susţin în continuare că la Comitetul Judeţean Timiş al P.C.R., nici formal şi nici în fapt, nu s-a constituit vreun comandament care să organizeze şi să coordoneze activitatea de prevenire şi înlăturare a demonstraţiilor de stradă. Aceasta, deşi în acel loc s-au aflat trimişi de Nicolae Ceauşescu: Coman Ion, Cornel Pacoste, Ilie Matei, activistul Mihalache, cât şi alţi generali şi ofiţeri superiori, care, deşi n-au rămas în permanenţă în acel loc, s-au succedat încontinuu, în perioada respectivă.” Coman şi ceilalţi din anturajul imediat apropiat, totuşi ce activităţi au dus?P.I.: - Cel care primea şi dădea ordine era numai Coman. El vorbea la telefon, în diferite locuri, începând cu Bucureştiul, cu Divizia şi cu Internele, cu Nuţă. Deci numai Coman, pe altcineva nu am văzut vorbind la telefonul operativ…P.C.: - Cel care a organizat şi condus totul… * [text lipsă, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion.

P.C.: - Aţi fost folosit în realizarea acestor legături?P.I.: - Nu.P.C.: - „Personal, n-am fost folosit în realizarea acestor legături. Deşi eram, totuşi inspectorul-şef al Inspectoratului Ministerului de Interne.” Da?P.I. -Da.P.C.: - Puteţi să ne relataţi pe scurt, din tot ce aţi văzut, aţi auzit, aţi trăit în acea perioadă, cu ce intenţii se deplasaseră cei de la Bucureşti, la Timişoara? Şi aici îi am în vedere pe toţi, atât pe linie de Partid, cât şi pe linie de Armată şi de Interne.P.I.: - După ce am citit în ziar, dar asta este…P.C.: - Inculpat Popescu Ion, vă rog să ne relataţi în raport de ce aţi auzit, văzut, într-un cuvânt, ce aţi trăit d-voastră în acea perioadă. Că în ziare, după aceea, probabil că s-au scris mai multe. Deci nu ne interesează ce au, scris ziarele, asta am citit şi noi pe cât am putut. Ne interesează în raport de ce aţi văzut, auzit, trăit într-un cuvânt în toată această perioadă, ce concluzii aţi tras? Deci vă ascultăm. P.I.: - Concluzia este una singură: de a restabili ordinea sub orice formă, care era tulburată grav în municipiul Timişoara. P.C.: - Tulburată grav de către cine?P.I.- De către elementele acestea şi de către manifestanţi, bănuiesc. Pentru că altfel nu-mi explic prezenţa Armatei în municipiul Timişoara.

*caseta 012, sfârşit

149

P.C.: - Mai devreme aţi făcut afirmaţia că manifestanţii demonstrau paşnic. E adevărat?P.I.: - Şi o menţin. P.C.: - Deci cu ce misiune au venit aceşti oameni trimişi de la Bucureşti, în Timişoara?P.I.: - Necunoscând în stradă activităţile şi evenimentele care s-au desfăşurat, cu un singur scop: numai a readuce la normal situaţia de la Timişoara.P.C.: - Adică ce înseamnă „a readuce la normal”?P.I.: - Adică a preîntâmpina demonstraţiile şi a aduce la normal ordinea şi liniştea publică. P.C.: - Şi cum trebuiau să facă acest lucru, din câte v-aţi putut da seama atunci, nu acum?P.I.: - Din ceea ce am trăit, de fapt în seara de 17 şi 18, când a început să se tragă în municipiul Timişoara, mi-am dat seama atunci că este folosită forţa pentru a împiedica aceste activităţi.P.C.: - „Consider că”…Dar, înainte de a dicta, aş vrea să mă verific şi să văd dacă sunteţi de acord cu ceea ce intenţionez să dictez. Deci să înţelegem că cei care au venit de la Bucureşti, au avut misiunea de a reprima cu orice mijloace, inclusiv cu focul armat, aceşti demonstranţi. Da sau nu?P.I.: - Asta s-a demonstrat pe parcurs, atunci nu mi-am putut da seama. A refuzat mintea să creadă că se poate petrece aşa ceva. P.C.: - V-am precizat de la început că ne interesează concluzia d-voastră, vis-à-vis de cele ce aţi trăit în perioada 17-22 decembrie. Dacă vreţi s-o reluăm în fiecare zi, pe ore şi pe minute, o reluăm iar. Deci corespunde celor relatate de d-voastră până acuma concluzia că trimişii de la Bucureşti au avut misiunea de a reprima demonstranţii, de a preveni continuarea acestor manifestări prin orice mijloc?P.I.: - Da.P.C.: - Da. D-le avocat, reţineţi aspectul. Că, dacă voi mai fi întrerupt, voi fi nevoit să iau măsurile procedurale în consecinţă. Vă rog! Aveti dreptul să puneţi întrebări după aceea. „Din tot ce am văzut, auzit şi trăit”…Av.ap.: - Permiteţi-mi un singur cuvânt, d-le preşedinte…P.C.: - Nu vă permit nimic!…Av.ap.: - Dar nu se poate să consemnaţi „reprimat”, când el a spus „restabilit ordinea” şi „oprirea manifestaţiilor”. Iertaţi-mă, „reprimare” este una în limba română şi „restabilirea ordinii” şi „oprirea manifestaţiilor” este alta.

150

Iertaţi-mă, sunt foarte respectuoasă de obicei, dar ce să fac, aud şi foarte bine.P.C.: - Dar acuma nu mai sunteţi…P.I.: - D-le preşedinte, dacă-mi permiteţi, de exemplu pe generalul Stănculescu n-aş putea să-l pun, pentru că nu l-am auzit, venea şi mai îmi spunea şi mie ce se auzea acolo. Toma de la UTC, pe care am uitat să-l menţionez acolo, fostul prim-secretar, a fost şi el; nu a participat înăuntru la nişte activităţi deosebite…, deci venise cu gândul să organizeze nişte acţiuni pe linie UTC în întreprinderi şi instituţii sau să patruleze pe stradă, împreună cu organele de Interne pentru a păzi bunurile materiale care erau în pericol, să fie ori incendiate, ori furate, ori sustrase, şi aşa mai departe… P.C.: - Încă o dată revin cu întrebarea, concluzia pe care v-am relatat-o anterior corespunde în esenţă şi implicit realităţii spuselor d-voastră de până acuma? Referitoare la misiune şi mijloacele de aducere la îndeplinire a acesteia.P.I.: - Pot să afirm cu toată sinceritatea că de la sediu unde am lucrat şi eu, la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, cel care a condus întreaga activitate a fost Ion Coman.P.C.: - Popescu Ion, să ştiţi că eu am răbdare mare şi voi avea…P.I.: - Eu răspund exact cum ştiu…P.C.: - Răspundeţi vă rog la întrebare! Nu mai ocoliţi întrebarea! N-o mai ocoliţi! Înseamnă că pierdem timpul. Care este convingerea d-voastră vis-à-vis de misiunea şi mijloacele de aducere la îndeplinire a ei, privitor la aceşti trimişi ai Bucureştiului, cu excepţiile pe care mi le-aţi arătat? Stănculescu, fostul prim secretar al C.C. UTC, Toma, Radu Bălan..., care este concluzia d-voastră?P.I.: - Pentru a aduce la normal situaţia din Timişoara.P.C.: - Cum?P.I.: - Prin formele şi mijloacele fiecăruia în parte.P.C.: - Printre acestea includeţi şi uzul de armă? P.I.: - Îl include. Sigur că s-a folosit.P.C.: - Atunci, îmi daţi voie să dictez concluzia asta? Da?P.I.: - Vă rog!Un av.ap.: - Niciodată arătările inculpatului nu sunt valabile, necoroborate cu probe. Aşa spune art. 69 din Procedura penală.Alt av.ap.: - Să fie pentru fiecare în parte, nu să-i bage pe toţi într-o găleată, după o singură declaraţie de-asta, ce cunoaşte dânsul…P.C.: - Domnii apărători mai au ceva de spus?

151

Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi atunci, pentru fiecare ofiţer în parte, ce cunoaşte dânsul, că nu toţi au participat. Şi rechizitoriul e în sensul acesta, că nu toţi au participat la…P.C.: - Anastasiu, la asta vă refereaţi.Av.ap.: - Da, pentru clientul meu, restul nu mă interesează, fiecare pentru clientul lui gândeşte…P.C.: - Şi de ce nu aveţi răbdare, d-le apărător, până la finalul acestui…Av.ap.: - D-le preşedinte, nu vedeţi că se învârte ca… precum în jurul cozii…P.C.: - De ce nu aveţi răbdare, d-le apărător? Din cele trăite şi văzute de mine, în perioada 17-22 decembrie 1989, mi-am format convingerea că trimişii Bucureştiului, cu exceptia lui Stănculescu şi Toma Ion, fostul prim-secretar al C.C. al U.T.C, ca de altfel şi Radu Bălan, veniseră cu misiunea de a lua măsuri de reprimare a demonstranţilor, prin folosirea unui evantai de metode şi mijloace, inclusiv uzul de armă. Aşa e?P.I.: - De reprimare nu am auzit. Rectific: nu ştiu, eu aşa am înţeles atunci şi aşa am avut şi am credinţa că pentru restabilirea ordinii în municipiu. Pentru restabilire.P.C.: - „Revin şi arăt”…Dacă vreţi să vă evacuez, să ştiţi că pot să fac şi treaba asta!Mai mulţi apărători, în cor: - Asta n-o puteţi face, vă rog să nu ne jigniţi!P.C.: - Vă rog să luaţi loc! Aşteptaţi, ascultaţi, şi după aceea… „Revin şi arăt că aceşti trimişi aveau menţiunea de a restabili ordinea.”Av.ap.: - Dacă tot aţi dictat exact, completaţi cu ceea ce a spus el: „Aşa am înţeles eu, la ora aceea.” De fapt asta l-aţi şi întrebat, ce a înţeles atunci, nu ce ştie acum după ziare. Vă rog să completaţi.P.C.: - Nu ştiu de ce nu înţelegeţi şi d-voastră că trebuie să respectăm nişte reguli. Dacă doriţi să le completăm pe măsură ce tot întrebăm, înseamnă că ne vom întrerupe de nu ştiu câte ori.Av.ap.: - Eu n-am vrut să vă întrerup, dar nici nu mai aveţi timp să reveniţi…P.C.: - Nu este valabil numai pentru d-voastră, pentru toţi colegii d-voastră. Ce ordine a dat Coman?P.I.: - Dacă ştiam, dacă aveam cunoştinţă că s-a dat ordin să se tragă în plin, subscriam întru totul la ideea d-voastră. Neparticipând şi neauzind, personal, dând ordin nici în scris, nici verbal, la una din unităţi, la una din personalităţi să deschidă foc, nu pot să admit…Că s-a înfăptuit da, dar asta nu pot să o afirm, pentru că nu am participat efectiv la aşa ceva.

152

P.C.: - Deci nu l-aţi auzit pe Ion Coman să dea vreun ordin să se tragă în populaţie…P.I.: - Eu nu l-am auzit.P.C.: - „Personal eu nu l-am auzit pe Ion Coman să dea ordin să se tragă în populaţie.” Dar pe altcineva?P.I.: - Nici pe altcineva.P.C.: - „Şi nici pe altcineva.” Cu toate acestea, aţi auzit focuri de armă. Rafale. E adevărat?P.I.: - E adevărat.P.C.: - „Cu toate acestea, începând cu data de 17 decembrie, orele 18,30-19, şi până în data de 22 decembrie orele 24,30, când eu am părăsit Timişoara, am auzit focuri de armă, rafale, cât şi focuri răzleţe.”Acest aspect nu v-a dat de gândit, nu v-a alertat?P.I.: - Numai când au venit demonstranţii în faţa sediului şi au cerut morţii lor. Atât, restul am mers pe ideea că s-a tras cu cartuşe de manevră şi cartuşe pentru intimidare. P.C.: - „Aceste focuri de armă nu m-au îngrijorat, având convingerea că se execută foc cu cartuşe oarbe,” aţi spus la un moment dat…P.I.: - Atâta am ştiut, atât mi s-a spus. Restul nu am putut să verific şi să ştiu; deşi, ulterior am aflat că s-a tras din plin, cu cartuşe de război. Dar asta, după ce am plecat din Timişoara, pentru că nu am avut ocazia să stau de vorbă cu cineva care să-mi spună concret.P.C.: - „Abia după ce am plecat din Timişoara spre Oradea, am aflat că fusese folosită muniţie de război împotriva demonstranţilor.”Da, dar mai devreme mi-aţi spus că îşi cereau morţii…P.I.: - Păi, asta înseamnă că s-a tras…Asta înseamnă că s-a tras. Dar nu pot să vă relatez cine a tras, unde a tras, când a tras şi cum a tras, că nu am avut această posibilitate…P.C.: - Dar eu nu v-am cerut treaba asta. Deci când aţi aflat de existenţa morţilor şi răniţilor?P.I.: - Pe data de 20, când au venit în faţa sediului demonstranţii, cerând revendicările respective şi au intrat în dialog cu Dăscălescu şi cu Bobu.P.C.: - Asta era la prânz, sau când? În 20, pe la ce oră?P.I.: - În 20, în jurul orei 16,30-17,00.P.C.: - „Abia în după-amiaza de 20 decembrie 1989, când s-au adunat o mulţime de oameni în faţa sediului Comitetului Judeţean, am aflat că exista victime: răniţi şi morţi.” Din rândul oamenilor?P.I.: - Şi din rândul oamenilor şi cred că şi din rândul militarilor erau…P.C.: - Din rândul oamenilor, ca să nu avem alte surprize…Civili şi militari.

153

P.I.: - Da.P.C.: - Dacă aţi avut această inactivitate, vă întreb: cei de acolo, de la Comitetul Judeţean, care conduceau treburile de moment, nu s-au împiedicat de d-voastră?P.I.: - Nu am intrat în dialog cu nimeni. Adică, eu nu am fost în, eu am fost într-un birou aparte, separat acolo, acolo mi s-a indicat de către Nuţă să stau şi acolo am rămas tot timpul, fără să primesc ordine, decât de la dumnealui, personal. Dar nu am primit nici un ordin, deşi a venit de mai multe ori în fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid. Nici telefonic, nici personal, nici prin curieri.P.C.: - „Nimeni din cei care încercau să stăpânească situaţia existentă în oraş nu mi-a reproşat nimic, deşi eu eram total inactiv. Precizez că primisem ordin de la generalul Nuţă să execut numai ce-mi transmite el. Acesta, însă, nu mi-a transmis nici un ordin.” Bine, deci abia în după-amiaza de 20 decembrie aţi aflat rezultatele acelor focuri de armă. P.I.: - Da. În rest, nu s-a discutat acolo absolut deloc. Singurul reproş pe care l-am primit, în noaptea de 21, în jurul orelor 24, când se pregătea plecarea lui Dăscălescu şi a lui Bobu, am fost chemat înăuntru şi Nuţă m-a întrebat câţi oameni am pentru securitatea persoanelor de acolo. Şi i-am raportat clar, că numai patru militari în termen. Plus cei din gardă. Şi atunci, Nuţă a spus: „Vedeţi, tovarăşu’ prim-ministru, cu cine ne facem datoria?” Şi atunci, Dăscălescu a spus că sunt un imbecil, Bobu a spus că mă trimite în Tribunalul Militar. Singurul, Coman, a fost cel care mi-a spus: “Ai făcut o mare prostie, dar las’ că scot eu o grupă”, şi a adus grupa aceea de 10 militari.P.C.: - „Dăscălescu m-a făcut imbecil, iar Bobu m-a ameninţat cu trimiterea în Tribunalul Militar, pentru poziţia mea de totală inactivitate.” Şi când v-a făcut imbecil sau v-a ameninţat…Iertaţi-mă, d-voastră aţi spus aşa!… Cu trimiterea în Tribunalul Militar, d-voastră ce atitudine aţi adoptat?P.I.: - Nu am avut posibilitatea să spun absolut nimic, pentru că eram în postura de a face aproape un infarct, pentru că mă aşteptam la orice din partea…P.C.: - „La aceste invective şi ameninţări, reacţia mea n-a fost de nici o natură. Ci doar, poate eram în pragul unui infarct.” Deci abia în după-amiaza de 20 decembrie aţi aflat de existenţa morţilor şi răniţilor. Da? Notaţi! Deci „abia în după-amiaza de 20 decembrie 1989, am aflat de existenţa morţilor şi răniţilor din Timişoara.”P.I.: - Nu. În data de 20.

154

P.C.: - Aşa am zis. Deşi aţi mai precizat, vă mai întreb o dată: au continuat focurile de armă în oraş şi după această dată?P.I.: - Precis nu ştiu în 21, în 22 până am plecat, dar în 21 precis s-au mai auzit…P.C.: - D-voastră, personal aţi fost de acord cu măsurile astea?P.I.: - Nu am fost consultat în ele şi nu aş putea să spun concret ; dacă auzeam ceva, poate că interveneam cu opinia. Dar nu am cunoscut despre ele şi nu am putut să iau poziţie.P.C.: - Păi, cum nu aţi cunoscut, că după 20 decembrie tot aţi aflat de morţi, de răniţi. Aţi mai aflat că, de fapt nu era vorba de cartuşe oarbe, dacă rezultau morţi şi răniti, nu? Vă întreb: care a fost atitudinea d-voastră vis-à-vis de această împrejurare?P.I.: - Nu am avut faţă de cine să iau. Nu puteam să exprim aceasta faţă de Coman sau faţă de cineva. Pentru că eu nu cunoşteam în speţă, nici numărul lor, sau ce s-a întâmplat cu ei.P.C.: - Aţi fost de acord cu măsurile astea, sau nu?P.I.: - Cum să fiu de acord, când s-a deschis foc şi am auzit că au fost morţi? Cine ar putea să fie de acord?P.C.: - „Cu toate că nu am fost de acord cu aceste măsuri,” le putem numi de reprimare a populaţiei?P.I.: - Păi da, odată ce au fost victime, sigur că…P.C.: - Vă rog să nu mai interveniţi!P.I.: - Odată ce au fost victime…[avocaţii apărării vociferează violent, n.n.]P.C.: - Vă rog să nu mai interveniţi! Deci putem folosi acest cuvânt de „reprimare” sau nu? P.I.: - Nici acum nu cunosc împrejurările în care s-a executat foc…P.C.: - Popescu Ion, ce semnificaţie are cuvântul „reprimare”?P.I.: - Reprimare, adică cu orice măsură, a rezolva o problemă.P.C.: - Adică?P.I.: - Adică, dacă e o stare de nemulţumire…P.C.: - Împuşcarea unor oameni face parte din reprimare?P.I.: - Face, d-le preşedinte.P.C.: - Şi-atunci eu vă întreb: aţi fost de acord cu aceste măsuri, inclusiv aceea şi v-am întrebat, s-o numim „reprimare” a demonstranţilor?P.I.: - Nimeni nu, eu nu am fost de acord, dar era tardivă, pentru că era după producerea faptei. Nu puteam să fiu de acord, pentru că în rândul celor care erau în stradă…

155

P.C.: - Deci n-aţi fost de acord. Cum am început, d-le consultant -şef?[consultantul şef dă citire ultimei fraze scrise, n.n.]Le putem denumi de „reprimare” a demonstranţilor?P.I.: - Le…P.C.: - Da sau nu, spuneţi-ne?P.I.: - Le denumim, d-le preşedinte.P.C.: - „Cu aceste măsuri de reprimare a demonstranţilor, atitudinea mea a fost,” care?P.I.: - Că nu trebuia să se întâmple aşa…P.C.: - Nu, nu. Care a fost atitudinea d-voastră?P.I.: - Nu am avut faţă de cine s-o manifest.P.C.: - Activă în sensul că aţi dat concurs la reprimare? Activă în sensul că v-aţi opus ei? Sau pasivă? Mai pot fi şi alte atitudini, vis-à-vis de aceste…Dacă sunt, spuneţi-le d-voastră. Mai mult ca sigur că o să mi se reproşeze că vă sugerez răspunsurile, dar trebuie să punem, odată pentru totdeauna punctul pe „i”, că dacă tot ne învârtim de azi dimineaţă şi nu mai reuşim să punem acest punct…P.I.: - Poziţia mea a fost că, împotriva acestor măsuri.P.C.: - Deci deşi eraţi împotrivă, care a fost atitudinea d-voastră? Cum aţi acţionat? Nu vorbesc româneşte? Deci aţi avut o atitudine…P.I.: - Pasivă.Av.ap.: - În continuare, completaţi cu ceea ce v-a spus el: unu, că, oricum, n-ar mai fi putut face nimic, fiindcă a aflat ulterior; şi doi, că nu putea să-i spună el lui Coman ceva. Tot aţi completat ce a spus, vă rog să completaţi chiar cu tot!P.C.: - Cum se numea plutonul de intervenţie în cadrul planului unic de acţiune, întocmit în baza acelui ordin din data de 7 iulie 1988, al ministrului de Interne?P.I.: - Plutonul de Intervenţie-Miliţie.P.C.: - Şi cum, codificat, cum se numea el?P.I.: - Nu avea un cod, nu avea un cod. Plutonul de Intervenţie-Miliţie…P.C.: - Chiar aşa, n-avea un nume?P.I.: - Nu.P.C.: - Nu?P.I.: - Nu.P.C.: - Aţi văzut planul acela?P.I.: - Da. Dar nu avea un nume. P.C.: - Aţi fost de acord cu el? Cu planul unic de acţiune?P.I.: - Da, sigur că da. Era ordin. Ăsta era ordinul…

156

P.C.: - L-aţi aprobat?P.I.: - L-am aprobat.P.C.: - Notaţi: „Planul unic de acţiune care s-a întocmit în baza Ordinului ministrului de Interne”…P.I.: - 02600/1988…P.C.: - … „a fost aprobat de mine”...Ce conţinea acel plan?P.I.: - Modul de acţiune în diferite situaţii. Atunci când avea loc tulburarea ordinii şi liniştii în pieţe, în locuri aglomerate, în restaurante, în tramvaie, pentru reţinerea dezertorilor, a evadaţilor din penitenciare, a unor grupuri venite din exterior, asupra unor grupuri care acţionau spre frontieră sau alte acţiuni care vizau tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice.P.C.: - „În esenţă, acest plan viza modul de a se acţiona în cazul în care se tulbura grav ordinea şi liniştea publică.” Şi la ce mijloace vă trimitea acest plan, pe care să le folosiţi?P.I.: - În primul rând, se folosea acest pluton de intervenţie care folosea…P.C.: - Ion Popescu, mă refer la natura acelor mijloace. De ce nu vreţi să răspundeţi la întrebare, aţi înţeles-o doar? Mă puneţi în situaţia de a fi suspectat iar. N-aş vrea. Deci natura mijloacelor la care vă trimitea acest plan, care era?P.I.: - De la mijloace simple de legitimare-reţinere, până la mijloace care duceau la înlăturarea cauzei care producea tulburarea ordinii şi liniştii publice. Până la reţinerea acestora, până la neutralizarea lor.P.C.: - Cum?P.I.: - Nu pot să spun, pentru că nu aveam şabloane pentru fiecare. Planul era unul singur. Un asemenea caz, cum au fost evenimentele de aici, nimeni nu putea să-l prevadă sau să se întâmple aşa ceva. Asta a fost în afara gândirii noastre peste tot. Pentru asta l-am şi aprobat şi am acţionat, pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice, pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii economice şi culturale în viaţa noastră. Pentru asta. În toată fiinţa mea n-am gândit vreodată că se va ajunge aşa cum s-a gândit aici. Pentru că nu se putea. Era... refuza cineva să gândeasca aşa ceva. Cel puţin pentru mine, ăsta a fost crezul dintotdeauna, că fac în slujba oamenilor, să le menţin ordinea şi liniştea, să-şi poată trăi viaţa normal.P.C.: - Tot nu mi-aţi răspuns la întrebare.P.I.: - Poate n-am sesizat sensul, d-le preşedinte, vă rog repetaţi-o încă o dată şi atunci pot să spun.P.C.: - Cum trebuia să acţionaţi, în principiu, potrivit acestui ordin, pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice? Cum? Cunoaşteţi ordinul?P.I.: - Îl cunosc.

157

P.C.: - „Cunosc destul de bine conţinutul ordinului mai sus precizat.” Spuneţi-mi şi mie, cum?P.I.: - Vă dau numai un exemplu, că numai printr-un exemplu pot să explic: dacă apărea o situaţie în care un grup terorist lua ostatic, sau punea condiţii sau se deda la acte, pe aeroport sau în alte puncte nevralgice, inclusiv folosirea focului armamentului pentru anihilarea acestuia. Numai împotriva unor grupuri teroriste sau care aduceau prejudicii deosebite statului nostru. În special, pentru cei din afară. P.C.: - „Potrivit acestui ordin menţionat, puteam apela la o sumă de mijloace de anihilare şi de restabilire a ordinii, de la cele paşnice, la cele mai puţin paşnice, inclusiv folosirea armelor de foc.”Av.ap.: - Nu vă supăraţi, a facut referire la acte teroriste apărute la aeroport, vamă etc.P.C.: - Mă văd nevoit să vă întreb, aţi citit ordinul acesta?Av.ap.: - L-am citit, dar aici nu discutăm, vis-a-vis de mine, conţinutul ordinului, ci ceea ce a înţeles şi a declarat inculpatul din citirea lui.P.C.: - Bine. Eu am să consemnez şi aşa. Dar, ştiţi ce se va întâmpla? Va rezulta că aveau voie să folosească armele de foc numai împotriva teroriştilor.Av.ap.: - Aşa a înţeles el, d-le preşedinte.P.C.: - E adevărat că numai împotriva teroriştilor puteaţi să folosiţi armele de foc?P.I.: - Şi împotriva evadaţilor periculoşi, împotriva dezertorilor care se opuneau cu foc, sau care atacau pe cel care trebuia să rezolve problema. Adică, dacă erau într-un duel din ăsta…P.C.: - „Armele cu foc aveam dreptul să le folosim, potrivit acestui ordin, numai împotriva teroriştilor, evadaţilor periculoşi”…P.I.: - Criminalilor, în special…P.C.: - Aşa, „şi dezertorilor.”P.I.: - Dezertorilor înarmaţi…P.C.: - „Dezertorilor periculoşi…”P.I.: - Da. Şi anumitor grupuri care intenţionau să treacă peste frontieră…P.C.: - „Şi a anumitor grupuri care intenţionau să treacă fraudulos frontieră, dintr-o parte sau alta a acesteia.” Potrivit aceluiaşi ordin, cine era comandant unic al forţelor care acţionau în cadrul acestui plan unic?P.I.: - Conform art. 6 din acest ordin, numai inspectorul-şef era la comanda unică a activităţilor desfăşurate pe teritoriul judeţului, privind prevenirea tulburării grave a ordinii şi liniştii publice, comanda, conducerea unică revine inspectorului şef care…

158

P.C.: - Am înţeles. Toate forţele, care acţionau după planul unic elaborat în baza ordinului amintit, se aflau sub comanda exclusivă a inspectorului-şef al Inspectoratului Judeţean M.I. Ce mijloace avea în dotare acest pluton de intervenţie?P.I.: - Acest pluton de intervenţie avea în dotare: un combinezon de protecţie, un scut de apărare din material plastic, o cască din material plastic, baston de cauciuc care este în dotarea organelor de Miliţie, mănuşi din piele cu pulbere de plumb pentru cei care erau periculoşi în lupta apropiată, pumnal, două arme de vânătoare care foloseau şi cartuşe lacrimogene şi sprayuri lacrimogene.P.C.: - Bastoane cu şocuri electrice aveau?P.I.: - Nu le-am văzut aici. Nu ştiu. Existau în dotare, se spune că puteau fi folosite, dar aici nu le-am văzut. Nu am avut posibilitatea să le văd. Nici puştile de vânătoare. P.C.: - „În dotarea acestui pluton de intervenţie intrau: arme de vânătoare cu muniţia aferentă, cartuşe cu efect lacrimogen, mănuşi speciale pentru autoapărare, pulverizator de gaze lacrimogene, pumnale şi bastoane de cauciuc. Nu am văzut că acel pluton să aibă şi bastoane cu şoc electric.”P.I.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte, în toată această perioadă s-au folosit numai scuturi de protecţie, casca şi bastonul. Celelalte elemente nu au fost folosite.P.C.: - De unde ştiţi, dacă v-aţi aflat tot timpul la sediul Comitetului Judeţean de Partid?P.I.: - Când am trimis plutonul de intervenţie, eu i-am dat misiunea şi a plecat întâi la fostul Comitet Judeţean şi apoi în Maria, însă am spus că n-a ajuns acolo unde trebuia, fiind bătuţi, cu toate rupte; însă am dat ordin să nu se folosească alte mijloace. Am şi întrebat dacă are cineva armament asupra lui: - „Nu.” - „Atunci, puteţi merge.”P.C.: - „Ştiu că acest pluton de intervenţie, din ordinul meu, în ziua de 16 decembrie 1989, n-a folosit armele de foc sau substanţe lacrimogene.”P.I.: - Nici celelalte cadre n-au avut.P.C.: - „Ca de altfel, nici celelalte cadre…”P.I.: - Da. Armament n-au avut.P.C.: - Dar, ulterior, mai puteţi şti?P.I.: - Numai din „D”-urile acelea, v-am raportat cu toată sinceritatea, am aflat, mai târziu, de dotarea lor…P.C.: - Care includeau astfel de mijloace?P.I.: - Nu, nu. Numai armament, atât.P.C.: - Ulterior, ştiţi să se fi comportat de aceeaşi manieră?

159

P.I.: - Nu, nu am date, că unul din cadrele Inspectoratului ar fi deschis vreun foc de armă, pe toată această perioadă.P.C.: - Şi ce alte arme erau acolo?P.I.: - Mănuşi, spray…P.C.: - Păi, ăsta nu-i armament. Am zis că sunt mănuşi de autoapărare.P.I.: - Da.P.C.: - Dacă ne autoapărăm, înseamnă că nu atacăm. „Din câte ştiu eu, nici ulterior, până la data de 22 decembrie 1989, lucrătorii Inspectoratului Judeţean Timiş al Ministerului de Interne, n-au uzat de armamentul din dotare.” Pentru data de 16 decembrie, aţi pus în aplicare acest plan unic de acţiune?P.I.: - L-am pus în parte, fără folosirea armelor, prin trimiterea cadrelor, prin plutonul de intervenţie şi subunităţi de la trupele de Securitate şi de la Grăniceri. P.C.: - „În data de 16 decembrie 1989, pentru a restabili ordinea, am pus în aplicare acest plan unic de acţiune doar în parte, în sensul că am ordonat să nu se uzeze de armament.”P.I.: - D-le preşedinte, aş vrea să subliniez că în noaptea de 16 decembrie, m-a sunat colonelul Rotariu de la Garnizoană, comandantul Garnizoanei, cred, nu-l cunosc, că intră în dispozitiv cu 400 de oameni…P.C.: - În ce noapte?P.I.: - În noaptea de 16 seara, noaptea, că era spre 21,00…, că pentru menţinerea ordinii, nu ştiu din ordinul cui, i-am spus că nu am posibilitatea şi nu pot să dispun aceste măsuri…, intră în dispozitiv, în Piaţa Operei, Piaţa 700, Circumvalaţiunii, undeva, cu 400 de militari în termen. Însă nu cunosc cu ce au fost aceştia dotaţi.P.C.: - Când v-a încunoştiinţat despre această măsură?P.I.: - În jurul orei 21…P.C.: - „În seara de 16 decembrie 1989, pe la orele 21,00, telefonic, colonelul Rotariu, de la M.Ap.N., care îndeplinea funcţia de comandant al Garnizoanei, mi-a comunicat, fără să precizeze din al cui ordin, că va acţiona prin instalarea în trei puncte ale oraşului (Piaţa Operei, Piaţa 700 şi Zona Circumvalaţiunii) un număr de 400 de militari…”P.I.: - Pentru că dimineaţa, în jurul orei 6,00, m-a sunat din nou şi a spus că ce face, pentru că a reţinut şi el un număr de elemente cu bunuri asupra lor, care au spart şi au devastat nişte magazine; avea vreo 12 sau 15 elemente la arestul Garnizoanei. Şi atunci l-am rugat, dacă poate, să îi urce într-o maşină şi să-i aducă cu toate bunurile la Miliţie, pentru a face formele legale.P.C.: - Bine, vreau să vă întreb, v-a comunicat dotarea?

160

P.I.: - Nu. Dar bănuiesc că fără armament, pentru că în noaptea aia nu s-a tras nici un foc de armă.P.C.: - „Ofiţerul respectiv nu mi-a comunicat dacă militarii erau sau nu înarmaţi, dar bănuiesc că acestora le-au lipsit armele, întrucât în acea noapte nu s-a tras nici un foc.” Spuneţi-mi, vă rog, potrivit acestui plan unic de acţiune, d-voastră urma să vi se subordoneze toate forţele de pe teritoriul judeţului, inclusiv cei de la M.Ap.N.?P.I.: - Numai o parte. Nu toate, că nu aveam competenţa…P.C.:- Mai puţin care? P.I.: - N-aş putea să precizez, asta a fost un lucru ; noi, nu s-a întâmplat să apelăm la…P.C.: - Vă rog să răspundeţi la întrebare: potrivit acestui plan unic de acţiune, toate forţele de pe raza judeţului, inclusiv cele de la M.Ap.N. vi se subordonau?P.I.: - Nu, anumite subunităţi de infanterie numai, care erau stabilite de comun acord cu comandanţii. Nu toate, de exemplu: aviaţia, rachetele, artileria…P.C.: - E vorba numai de cele care trebuiau să participe la intervenţie…P.I.: - Sigur că da. Exact. Şi care erau stabilite şi care erau la dispozitie, pe care le puneau la dispoziţie comandanţii respectivi de garnizoană.P.C.: - „În baza planului unic de acţiune, ni se subordonau şi unităţile aparţinătoare M.Ap.N., care erau desemnate să participe la restabilirea ordinii şi liniştii publice.” *[text lipsă, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion.

P.C.: - „…a celor 400 de militari de la M.Ap.N. şi acesta mi-a comunicat că nu este cazul să apeleze la ajutorul nostru.” Da, dar după aceea, am înţeles că v-a reproşat că nu vă faceţi datoria…P.I.: - Asta e cu totul altă…P.C.: - Punct. „Este adevărat că, după aceea mi-a reproşat că nu-mi fac datoria pentru a restabili ordinea.” Deci ce a determinat Bucureştiul să trimită acele persoane la Timişoara pentru a restabili ordinea?P.I.: - Nu am înţeles şi nici acum, în momentul acesta, nu cunosc decât faptul ca să preia comanda şi să execute ei ceea ce trebuia. Probabil că noi nu ne-am făcut datoria în mod corespunzător. Mă refer la…P.C.: - „Probabil că, apreciindu-se că noi, cei de pe plan local, nu ne-am

*caseta 013, sfârşit

161

exercitat în mod corespunzător obligaţiile de serviciu, cei de la nivel central ne-au trimis acele cadre de la Bucureşti pentru a organiza şi conduce acţiunea de restabilire a ordinii.” Da?P.I.: - Şi în rechizitoriu, la fila 3…P.C.: - Vă rog să răspundeţi, şi după aceea…P.I.: - Da.P.C.: - Deci pentru a organiza şi a conduce acţiunea de restabilire a ordinii.P.I.: - Numai în scopul ăsta.P.C.: - Numai în scopul ăsta.P.I.: - Însă nu faţă de toţi, că am auzit ulterior că au mai venit şi alţi lucrători, însă nu au avut parte de conducere, numai câţiva. Mă refer la Nuţă, mă refer la Coman, mă refer la alţi generali care au venit de la Armată. Adică cei care au avut sarcini de conducere, propriu-zis.P.C.: - Şi atunci, după părerea d-voastră, ceilalţi au venit într-un week-end, aşa? Iertaţi-mi expresia…P.I.: - De regulă ei veneau şi cu alte ocazii în activitate de sprijin şi îndrumare, mă refer la cei care executau ordine. Nu aveau putere de decizie.P.C.: - „Parte din cei trimişi de la Bucureşti aveau rol de executanţi, şi nu de organizatori ai acţiunii de restabilire a ordinii,” asta vreţi să spuneţi?P.I.: – Exact! P.C.: - Îl cunoaşteţi pe colonelul Anastasiu?P.I.: - Din auzite, da. Şi l-am văzut aici. În rest nu l-am cunoscut, nu am lucrat cu el…P.C.: - Ce ştiţi cu privire la activitatea depusă de acesta?P.I.: - N-aş putea să vă raportez.P.C.: - „Doar din vedere îl cunosc pe colonelul Anastasiu Gabriel, dar nu pot furniza relaţii privitoare la activitatea acestuia în perioada desfăşurării demonstraţiilor de la Timişoara.” Spuneţi-ne, vă rugăm, generalul Velicu v-a solicitat ajutorul în vreun fel?P.I.: - Nu.P.C.: - Nici cu privire la indicarea unor anume puncte nevralgice din oraş?P.I.: - Nu. Pentru că Nuţă era acolo şi erau stabilite punctele deja. Eu necunoscând în detaliu municipiul.P.C.: - Vă amintesc ce aţi declarat: că în ziua de 18 decembrie generalul Mihalea v-a cerut să îi comunicaţi punctele cele mai vulnerabile; şi după aceea, împreună cu acesta, aţi stabilit cele opt puncte unde s-au instalat dispozitivele. După care v-aţi retras.

162

P.I.: - Nu le-am stabilit, nu m-a solicitat la asta, erau stabilite deja. Erau stabilite…P.C.: - Păi dacă erau stabilite, ce rost mai avea să vă întreb?P.I.: - După ce a consultat-o, Nuţă mi-a dat-o să o multiplic şi pe urmă să le facă pe celelalte. Atâta tot. Nu m-a consultat. Necunoscând în detaliu toate punctele, necunoscând municipiul Timişoara, în detaliu.P.C.: - E vorba de punctele fierbinţi, nu de punctul ca atare, geografic. Asta înţeleg că aţi scris acolo, că Mihalea v-a solicitat relaţii despre punctele fierbinţi şi nu unde se află Teatrul de Operetă de pildă. P.I.: - O fi solicitat, dar eu am spus că nu le cunosc acestea. El le avea stabilite deja acolo. Probabil că vroia să completez…P.C.: - Staţi un moment, să ne clarificăm! Vi le-a solicitat, sau nu vi le-a solicitat?P.I.: - Erau stabilite pe hârtie, eu nu am putut să precizez. Erau stabilite, şi fără să ştiu, numai după ce le-a scris Nuţă, care sunt punctele „D”, de la unu până la opt. Şi le-am dat la multiplicat. Nu am participat la stabilirea lor. Ele cred că au fost stabilite într-o sală în care au participat nişte…P.C.: - „Nu am participat la stabilirea zonelor unde, ulterior, au fost instalate cele opt dispozitive înarmate ale M.I.” Consideraţi că generalii Nuţă şi Mihalea vi s-au substituit în atributele funcţiei de conducere în acest fost Inspectorat?P.I.: - Nuţă da. Pentru că el a condus toată activitatea şi a dat dispoziţii în cadrul Inspectoratului…P.C.: - „Consider că numai generalul Nuţă s-a substituit în atribuţiile funcţiei de inspector-şef pe care o îndeplineam la acea dată.” Ce ordine a dat Nuţă şi Mihalea?P.I.: - Nu cunosc, nu am participat la nici o şedintă unde să fi adunat cadrele, să dea un ordin sau să consemneze ceva. Nu am cunoştinţă.P.C.: - Dar aveţi cunoştinţă că cei doi ofiţeri au folosit forţele din subordinea d-voastră împotriva demonstranţilor?P.I.: - Nu, în afară de cele opt dispozitive, care nu cunosc când au fost instalate. Nu ştiu cine sunt comandanţii acestor dispozitive.P.C.: - Deci în afară de cele opt dispozitive, nu ştiţi dacă a mai folosit şi alte forţe împotriva demonstranţilor? „Nu ştiu dacă generalii Nuţă şi Mihalea au mai folosit împotriva demonstranţilor şi alte forţe din subordinea mea, în afara celor care compuneau cele opt dispozitive de”…Cum se numeau, „de împrăştiere”?P.I.: - Nu ştiu. Nu am înţeles sensul acesta. Însă nu împotriva, ele aveau scopul de a păstra valorile materiale. Să nu fie furate. Toate magazinele erau

163

distruse. În noaptea de 17 s-a continuat în toată Timişoara, au fost distruse… Să păstreze aceste valori, să nu intre pe mâini străine, să nu fie incendiate, să nu fie furate.P.C.: - „Aceste dispozitive aveau menirea să păstreze valorile materiale, publice şi particulare.” În concret aţi aflat pe parcursul acelei perioade dacă aceste forţe din cadrul dispozitivelor au acţionat în vreun fel sau altul?P.I.: - Un singur caz, cazul plutonierului Bandula Vasile, care este arestat, când în noaptea de 18, făcând parte din acest dispozitiv pe Podul Traian a fost sesizat de două persoane... mi-a relatat în Penitenciar, am fost în cameră o perioadă, a fost sesizat că s-a spart un magazin şi doi tineri sunt acolo. S-a dus, i-a reţinut şi în momentul când a ajuns cu ei să-i conducă spre organ, unul s-a repezit să-l dezarmeze şi din această busculadă s-a descărcat un cartuş, a tras în jos şi spune că un ricoş ar fi lovit persoana respectivă. Însă autorul nu este cunoscut. Nu s-a dus nici la spital, nu este de găsit. Este singurul caz pe care îl cunosc, că unul din cadrele acestea a fost în postura să fie dezarmat. Atât cunosc. În rest nu cunosc să fi deschis un foc de armă.P.C.: - „Nu cunosc dacă forţele celor opt dispozitive au tras împotriva demonstranţilor. În detenţie am aflat, de la un fost plutonier de Militie, că, fiind atacat pentru a fi dezarmat, s-a descărcat arma şi a fost împuşcat prin ricoşeu un cetăţean.” Popescu Ion, după părerea d-voastră, prin tot ce aţi făcut sau nu aţi făcut, apreciaţi că aveţi ceva să vă reproşaţi?P.I.: - Singurul lucru: că n-am putut să previn ceea ce s-a întamplat aici, lucru aflat ulterior… Singurul lucru: că n-am putut să previn…Pentru că n-am putut să gândesc, să merg cu mintea până acolo. Nu s-a putut. Sub nici o formă. Totdeauna m-am socotit un om, mi-am făcut 10 ani datoria în Bihor, am fost un om, care zic eu, din cei 10 ani, dacă-mi este permis, fără să se înregistreze, şase ani i-am petrecut în agricultură, sprijinind oamenii cu tot ce am putut, am răspuns de o exploatare minieră de uraniu, timp de şapte ani, au obţinut rezultate bune, m-am zbătut pentru ei, cu sprijinul şi al inculpatului Macri, de cele mai multe ori, pentru a le asigura condiţii şi în rest, pentru problemele oamenilor care veneau să solicite, dacă ajungeau la mine, un paşaport, că am fost ameninţat că au rămas mulţi, foarte mulţi… Dar veneau oamenii cu fel de fel de probleme: că au copiii bolnavi, că nu-i pot trata, nu se găsesc medicamente, au rude bolnave dincolo, sau să-şi aducă ceva. Le-am dat. De exemplu, în ’88, am fost pus într-o situaţie foarte neplăcută, trebuia să fiu chemat în faţa consiliului ministerului, Comitetului Executiv, prin faptul că mi-au rămas peste 2200 de persoane din Bihor. Am scăpat ca prin urechile acului. Aici, cum am venit la Timişoara, cu Nadia am fost ameninţat, de ce a trecut, de ce n-am luat măsuri? În prima zi în 18, am

164

avut un caz: mi-a murit un subofiţer, s-a asfixiat, era trimis în frontieră pentru paza frontierei. Deci numai probleme din astea. În rest m-am simţit un om care am fost şi am vrut să fiu util. În postura aceasta…P.C.: - Deci consideraţi că sunteţi cu conştiinţa împăcată?P.I.: - Eu aşa mă consider. Chiar indiferent ce s-ar întâmpla…P.C.: - „Personal, nu am ce-mi reproşa, privitor la poziţia pe care am adoptat-o în legătură cu evenimentele de la Timişoara, petrecute în luna decembrie 1989.” Sunteţi convins că s-au folosit armele de foc împotriva demonstranţilor? Şi nu numai a tulburenţilor?P.I.: - Acuma sunt convins, pentru că am citit în presă. Am luat la cunoştinţă cât timp am stat în detenţie. S-au întâmplat lucruri incredibile, dar adevărate.P.C.: - „După ce am fost arestat, am aflat că au fost împuşcaţi şi alţi oameni decât cei care se dedau la acte de vandalism.” Credeţi că folosirea armelor de foc împotriva acestor oameni a fost justificată?P.I.: - Nu. Nu a fost justificată sub nici o formă.P.C.: - „Folosirea armelor de foc împotriva demonstranţilor nu a fost justificată.”Motivaţi vă rog, de ce? P.I.: - Pentru că nu s-a întâmplat, adică eu, personal nu cunosc în istoria asta să iei arma şi să tragi în propriul tău consătean, în copil, în vecinul tău sau în colegul tău, în naţia noastră. Nu se poate aşa ceva. Şi totuşi s-a întâmplat. Nu cunosc un asemenea caz.P.C.: - Bine. Şi altceva?P.I.: - E greu să-mi explic, pentru că ar însemna să reiau nişte probleme care le cunosc ulterior. Se putea preveni foarte bine, de când cunoaşteţi, din data de 17, când s-a hotărât de către cei care nu trebuiau să fie acolo, ordinul care s-a dat şi care a fost executat. Mulţi nu l-au executat, dar o parte care l-a executat a ajuns în situaţia asta. Se putea preveni. Puteam să fim demni şi în alt fel şi să facem ca lucrurile să meargă bine, fără să se folosească împotriva populaţiei, împotriva câţiva care se putea…P.C.: - După părerea d-voasră, cine se face vinovat pentru împuşcarea acestor oameni? Uciderea lor, rănirea lor? După părerea d-voastră?P.I.: - După părerea mea, cei care au participat la acea şedinţă neântâlnită, fără egal în istorie, unde s-a hotărât şi cei care puteau să împiedice hotărârea aceasta, n-au făcut-o. În primul rând, cei patru care au fost condamnaţi* şi ceilalţi care, printr-un fel sau altul, aveau posibilitatea să determine să renunţe la această hotărâre. Luând măsuri chiar pe loc, atunci, pentru

* este vorba de procesul foştilor principali acoliţi ai lui Nicolae Ceauşescu: Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Manea Mănescu şi Ion Dincă. [n.n.]

165

prevenire. Cădeau doi-trei, şapte-zece, dar nu în rândul acesta, când suntem judecaţi de toată lumea în fel şi chip pentru acest lucru. Şi sunt implicaţi oameni care au sufletul şi au fost mai nemulţumiţi decât cei care au căzut poate şi s-au revoltat, fiecare în felul lui.P.C.: - Deci, îi consideraţi vinovaţi numai pe cei care au luat hotărârea de a se împuşca populaţia.P.I.: - Şi care au dus la îndeplinire. Comandanţii bineînţeles, nu cei care executau ordinele…P.C.: - „După opinia mea sinceră, vinovaţi de uciderea sau rănirea cetăţenilor din Timişoara se fac cei care au luat şi împărtăşit hotărârea de a se trage în populaţie, cât şi comandanţii care au organizat şi pus în executare această hotărâre.„Dacă în mijlocul şoselei aţi vedea un copil de vreo patru-cinci anişori, ameninţat de un pericol grav, ce atitudine aţi lua?P.I.: - Cu riscul că eu îmi pierd o mână, un picior sau un ochi, sau chiar că mor pe loc, l-aş salva. Am o nepoţică de trei luni, pe care n-am văzut-o efectiv de atunci şi mă ţine treaz şi încă încordat numai gândul că o să fiu cu ea şi o s-o duc de mână la şcoală, s-o fac om. Altceva nu poate fi!P.C.: - „Conştiinţa mea îmi dictează, să acţionez cu orice risc pentru salvarea oricărui s-ar afla în pericol grav.”P.I.: - Dacă-mi este permis, d-le preşedinte, vă raportez că în municipiul Timişoara, în efectivul pe care l-am avut la Oradea, cam 70% au doi trei-copii la facultăţi aici la Timişoara. Am lucrat şi eu la Timişoara, cu ani în urmă, la Grăniceri; colegi şi prieteni, erau în mijlocul străzii, inclusiv în data de 15, soţia şi ginerele, care era student şi este student aici, nu mi-a răspuns acasă, ştiam că este în stradă. Cine putea să facă aşa ceva? Cum puteam să fac aşa ceva? Nu se poate. Nu ştiam despre situaţia asta. Adică, omenia rămâne omenie, indiferent de…P.C.: - Popescu Ion, vă rog să-mi precizaţi data şi ora, deci momentul de când v-aţi instalat la Comitetul Judeţean de Partid.P.I.: - În data de 17 decembrie 1989 m-am instalat, cu intermitenţe am fost în 17 decembrie 1989, în jurul orelor 17,20-17,30…P.C.: - „M-am instalat la Comitetul Judeţean de Partid Timiş, de unde am revenit la sediul Inspectoratului cu intermitenţe, în data de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 17,30.” Punct. „La sediul Inspectoratului m-am deplasat o singură dată, în dimineaţa de 18 decembrie, pentru a-mi lua buletinul de identitate şi o sumă de bani.” Până la această dată şi oră de 17 decembrie orele 17,30, s-a tras vreun foc de armă în municipiul Timişoara?P.I. - Nu, d-le preşedinte, nu cunosc. Nu am cunoştinţă că s-a tras vreun foc de armă.

166

P.C.: - „Până la această dată, 17 decembrie 1989, orele 17,30 nu am cunoştinţă că vreun lucrător din cadrul Inspectoratului Judeţean al M.I. sau vreo altă forţă care mi-ar fi fost subordonată să fi făcut uz de armă cu foc.” După acea teleconferinţă ce aţi făcut? P.I.: - După acea teleconferinţă am rămas la sediu. V-am relatat, nu am primit nici un ordin, nu am făcut nici o activitate concretă. M-am simţit pur şi simplu izolat acolo şi nu am văzut de ce, rostul meu era la Inspectorat…P.C.: - Aveţi cunoştinţă că lucrătorii Inspectoratului să fi fost înarmaţi cu armament şi muniţie de război?P.I.: - Nu. Până atunci sub nici o formă. Nu au avut, în afară de cei de serviciu care poartă…Că lucrătorii de la Posturile de Miliţie, zi şi noapte trebuie să poarte pistolul asupra lor.P.C.: - Nu ne referim la aceştia.P.I.: - Nu, nu am cunoştinţă.P.C.: - Dar când au fost înarmaţi, ştiţi?P.I.: - Din câte am auzit ulterior, adică după ce s-au prezentat acele „D”-uri acolo, am aflat în Penitenciar... n-am ştiut precis ora când, că în jurul orei 12, spre prânz, au primit armament şi muniţie. Atunci în data de 18 decembrie, spre prânz. P.C.: - „În detenţie am aflat că foştii mei subordonaţi din cadrul celor 8 dispozitive au fost înarmaţi în ziua de 18 decembrie, în jurul orei 12.„Nu puteaţi să-i „contraţi,” ca să zic aşa, pe cei doi generali? P.I.: - Neştiind ce ordine dă, şi neajungând la mine, poate nu contram cu riscul că se întâmpla orice, poate că unul era capabil să deschidă foc împotriva mea, dacă ripostam. Dar ca să dea ordin să se dea armament, muniţie să dea dispoziţie să se tragă, asta nu s-ar fi putut întâmpla în prezenţa…nu s-ar fi putut întâmpla sub nici o formă, dar sub nici o formă. Păi, prima victima eram eu şi atunci eram în cadrul oamenilor de aici, nu se putea. Eu nu eram pus în slujba altcuiva. Pentru popor; eu n-am slujit pe altcineva decât acest popor, care m-a crescut, pentru că din tată-n fiu am fost mineri. Nu puteam să fac. Că am ajuns aici, nu din vina mea, c-am greşit eu o singură dată, când m-a luat şi m-a primit candidat în partid. Dar ce am făcut şi în cadrul acestuia, nu am făcut răutăţi, ca fiecare om am executat nişte sarcini am pregătit, am fost lângă oameni, i-am ajutat. N-am avut vreo reclamaţie şi am colaborat foarte bine cu foarte mulţi colegi din ţară. În principiul acesta al rotirii cadrelor, dacă mi-e permis să vă explic, cu acest inestimabil principiu colegul meu de la Boschiliu (?), foarte bun prieten de la Timişoara a ajuns comandantul Penitenciarelor, cel care a venit de la Bistriţa în locul meu, e pensionar la ora actuală, cel care a plecat de la Arad

167

şi s-a dus la Bistriţa s-a pensionat, deci nu are nici o tangenţă. Asta a fost soarta, norocul, şi ca atare, le suportam. Eu am venit în Timişoara, deşi l-am rugat pe Postelnicu, „Daţi-mi un judeţ unde să nu am frontieră (m-am săturat de frontiera de la Bihor), să nu am PCTF-uri (Punct control de trecere frontieră), să nu am Aeroport.” Şi zice: „Las’ că o să-ţi dau şi studenţi străini. „M-am pricopsit. Vă rog să mă înţelegeţi, asta a fost dorinţa mea, pentru că astea erau lucruri care nu te lăsau să dormi noaptea. PCTF-ul, frontiera şi aeroportul. Astea sunt trei rele, pe care nu le-am dorit nicicum, cu riscul că trebuia să plec să lucrez, să încarc vagoane, sau să mă duc pe stradă. Asta aş fi făcut. Şi nu numai eu, mulţi alţii. Cineva mi-a spus când m-a anchetat: „N-ai vrut să stai la mină, ţi-a plăcut funcţie şi salariu mare”. I-am spus: „D-le procuror, am mineri pe care i-am condus la exploatarea minieră, până am venit aci la Exploatarea Minieră Bihor, care câştigau 15.000 de lei pe lună şi care lucrau şase zile pe săptămână şi aveau tot confortul. Au vile, au de toate acasă, dar se mândreşte cu această meserie. P.C.: - Vreţi să consemnăm?P.I.: - Nu.P.C.: - Spuneţi-mi, vă rog, când vă aflaţi la Comitetul Judeţean de Partid vreun fost subordonat cu funcţie de conducere a mai apărut pe-acolo?P.I.: - Nu am văzut decât în noaptea de 20, când a venit însoţit de generalul Nuţă, pe colonelul Deheleanu, care a rămas pe hol şi n-a participat când a venit Dăscălescu cu Bobu. Şi a plecat o dată…P.C.: - Atât.P.I.: - Atât. Pe altcineva, nu. P.C.: - „În perioada 17-22 decembrie 1989, când m-am aflat la sediul Comitetului Judeţean de Partid…”P.I.: - A mai venit o dată un lt.-major, mi-a adus un termos de ceai, că n-a avut pe cine să trimeată, un termos de cafea, v-am…P.C.: - „Dintre subordonaţii cu funcţie de conducere pe care i-am avut, o singură dată a venit colonelul Deheleanu, şeful Miliţiei Judeţene.” Aţi purtat vreo discuţie, ceva?P.I.: - Nu. Era foarte supărat. L-am întrebat: „De ce eşti, şefu’, necăjit?”, zice: „Nu-mi spune, că n-am…” Era foarte supărat. P.C.: - „Cu care n-am purtat nici o discuţie, în schimb, am sesizat că era foarte supărat.” Lipsa d-voastră de informare nu v-a făcut curios să ştiţi ce cunoştea Deheleanu despre alte zone decât cele din jurul Comitetului Judeţean?P.I.: - Nu am putut să discut, pentru că erau şi alte persoane acolo în hol, nici prin telefon nu puteam să iau legătura.

168

P.C.: - Era vreun secret? Că am înţeles că acolo erau oameni verificaţi, era vreun intrus acolo?P.I.: - Erau cei trei însoţitori, care tot timpul stăteau pe scaun în faţa mea şi lângă uşă, acolo unde am stat eu. Totdeauna am avut o suspiciune. Nu o bag în seamă, dar asta era…P.C.: - Cine putea fi însoţitorul lui Coman?P.I.: - Oameni care aveau această misiune.P.C.: - De unde?P.I.: - De la Securitate, numai de la Securitate. Nu am discutat. Nu am putut. Ştiţi când nu se încheagă o situaţie, nu se poate. P.C.: - „N-am fost curios să aflu de la colonelul Deheleanu care era situaţia în oraş, deşi acesta venea din afara Comitetului Judeţean.”D-le procuror, dacă aveţi întrebări de pus?Un procuror: - D-le preşedinte, domnilor, fără a abuza de timpul d-voastră, rog să-mi permiteţi a adresa inculpatului, firesc, prin intermediul Instanţei, câteva întrebări. Aţi reţinut, d-lor judecători, că a plecat din Timişoara fără buletinul de identitate. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat ce act de identitate s-a găsit asupra lui, în momentul reţinerii şi pe ce nume? P.C.: - Deci întrebarea sună aşa: neavând buletinul de identitate asupra d-voastră, ce act de identitate şi pe ce nume v-a fost găsit la percheziţie cu ocazia reţinerii în oraşul Ineu, am înţeles…P.I.: - Nu, s-a găsit în fişet, aici în Timişoara. După ce am luat în primire, în urmă cu 11 ani funcţia la Inspectoratul Bihor, în septembrie, în luna martie sau aprilie a venit fostul inspector-şef, generalul Băleanu, în control, că răspundea de PCTF-uri şi atunci şi-a adus aminte, fiind la mine în birou, că trebuie să predea un buletin. Şi mi-a spus dacă eu mi-am făcut un buletin asemănător. Nu, că eu am buletin. Păi nu, că dacă se întâmplă ceva acţiuni, busculade, în Felix, unde sunt străini, în PCTF, sau pentru a verifica vigilenţa subordonaţilor în diferite obiective unde merg, adică dacă se confruntă…Procurorul: - Deci în concluzie, să aibă buletin fals. Ca să facem economie de timp…P.I.: - Nu s-a folosit. L-a găsit în fişet…P.C.: - Deci întrebarea sună aşa sau ce să înţeleg, că s-a găsit asupra d-voastră un buletin de identitate cu date de stare civilă, care nu vă corespundeau în realitate?P.I.: - Nu asupra mea. În fişet la Inspectorat…P.C.: - „Este real că în fişetul de care mă foloseam la sediul Inspectoratului Judeţean al M.I., a fost găsit un buletin de identitate făcut pentru mine, dar

169

pe alt nume şi cu alte date de stare civilă decât cele care-mi corespundeau în realitate.”Procurorul: - O a doua întrebare, d-le judecător: Dacă a raportat fostului ministru Postelnicu despre situaţia şi dinamica arestaţilor luaţi la Penitenciar sau în alte locuri; şi având în vedere ce ne-a demonstrat aici cu un alt iz de performanţă, ce măsuri a luat?P.C.: - În primul rând vreau să ştiu, Postelnicu ştia că vă aflaţi la sediul Comitetului Judeţean de Partid? P.I.: - Nu aş putea să raportez treaba asta. Nu cunosc dacă ştia. Mie mi-a comunicat numai generalul Nuţă, în după-amiaza când a sosit… P.C.: - „Nu ştiu dacă ministrul de Interne Postelnicu avea cunoştinţă că eu, fortuit, abandonasem conducerea Inspectoratului şi mă aflam la Comitetul Judeţean de Partid.” Şi acuma, vă rog să răspundeţi la întrebarea d-lui procuror. I-aţi raportat lui Postelnicu date despre răniţi, arestaţi, împuşcaţi?P.I.: - Am declarat că am raportat când mi-a solicitat câţi sunt, am spus 34 şi n-a fost mulţumit şi mi-a spus că nu sunt documentat şi sunt peste 80 şi ceva sau 70 şi ceva, că mi-am notat pe o hârtiuţă şi am consemnat în agendă. Adică nu era mulţumit cu numărul…Procurorul: - Întrebarea noastră nu s-a referit la ceea ce s-a consemnat, ci ulterior. Deci periodic…P.C.: - Deci succesiv, dacă aţi raportat astfel de date?P.I.: - Nu ştiu dacă spre dimineaţă nu mi-a solicitat date, pentru că nu eram în temă. Ulterior, s-au mai adus…Adică până mai târziu, iar cu Postelnicu n-am mai vorbit până pe la 6 şi ceva…P.C.: - Din ce dată?P.I.: - Din data de 17 dimineaţa.P.C.: - „Din dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 nu am mai luat în nici un fel contact cu Postelnicu. Şi nici acesta cu mine, nici măcar prin intermediari.” Punct. „Despre situaţia arestaţilor i-am raportat lui Postelnicu în noaptea de 16 spre 17 decembrie…”Procurorul: - D-le preşedinte, o penultimă întrebare amintise iniţial inculpatul ceva, dar nu s-a consemnat. Ce categorii de personal din subordine aveau dreptul să poarte permanent pistoalele şi muniţia asupra lor?P.C.: - Deci cine avea dreptul dintre subordonaţii d-voastră şi pe timpuri liniştite şi mai puţin liniştite să…Procurorul: - Deci anterior datei de 17 când s-a distribuit armamentul, sau mai exact din 18, cum spune inculpatul.

170

P.C.: - Deci, anterior datei de 18, când d-voastră localizaţi momentul distribuirii armamentului, ce personal avea dreptul să poarte armament, din subordinea d-voastră, şi de la Miliţie şi de la Securitate, eraţi inspectorul-şef. P.I. - De la Miliţie, toţi lucrătorii de la Posturile de Miliţie, de la oraşe şi municipii, toţi cei care intrau în servicii: agenţii de ordine, sectoriştii când veneau în serviciu. După ce terminau serviciul îşi lăsau armamentul şi muniţia la ofiţerul de serviciu, care se dădea pe bază de tichet.P.C.: - Şi de la Securitate?P.I.: - De la Securitate nu-l purta, numai când intra în serviciul de zi.P.C.: - Da. „Anterior datei de 18 decembrie, când ştiu că a fost distribuit armamentul şi muniţia personalului M.I. care intrau în componenţa celor opt dispozitive, aveau dreptul să poarte pistolet cu cartuşe şi nici un alt fel de armă numai lucrătorii care intrau de serviciu pe unitate sau executau serviciul de patrulare pe raza judeţului, cât şi şefii şi ajutorii şefilor de post din teritoriu. Aceştia numai când plecau în teren.”P.I.: - Da. Exact!P.C.: - „Lucrătorii de Securitate, potrivit regulilor instituţiei primeau pistoletul cu cartuşele din dotare numai când intrau de serviciu pe unitate. Exclud din aceste situaţii pe care le-am enumerat, datele când aceştia mergeau la tragere.”P.I.: - Exact.P.C.: - „Pentru antrenament, la trageri de antrenament.” Punct. Altă întrebare!Procurorul: - D-le preşedinte, o ultimă întrebare, rog să-l întrebaţi pe inculpat şi să se consemneze dacă adnotările făcute în agenda personală sunt anexate la dosar şi în jurnalele de operaţiuni ale trupelor din subordine, corespund adevărului. Şi vă mulţumesc!P.C.: - În primul rând, în agenda de care vă foloseaţi, putea să mai intervină şi altcineva cu consemnări?P.I.: - Nu, pentru că o aveam în sertar.P.C.: - Cele consemnate în această agenda de către d-voastră sunt reale?P.I.: - Ele au fost reconstituite în 17 dimineaţa, mai mult de jumătate din ele, când am auzit că vine Nuţă, să pot să-i raportez o cronologie. Altceva nu pot să spun, poate unele omisiuni de acolo şi inexactităţi. În rest, eu le-am consemnat…P.C.: - „Tot ce este consemnat în agenda de lucru care mi-a fost găsită la percheziţie au fost făcute de mine.” Cunoaşteţi conţinutul notelor de sinteză care se întocmeau de fiecare dată, pe parcursul evenimentelor?…

171

„Nu cunosc conţinutul notelor de sinteză întocmite pe baza informaţiilor primite din teren de către lucrătorii Inspectoratului Judeţean de Interne.”Procurorul: - Nu notele de sinteză, d-le preşedinte vă rog, în jurnalele de operaţiuni, mă refer la trupele din subordine, coordonate de dânsul.P.C.: - Dar conţinutul acestor jurnale de operaţiuni, ştiţi despre ce jurnale este vorba, nu?P.I.: - Nu. Nu am cunoştinţă de ele. Nu le-am văzut. Jurnalele de operaţiuni…P.C.: - „Nu cunosc conţinutul jurnalelor de operaţiuni, privind activitatea trupelor care mi-au fost subordonate pe parcursul evenimentelor de la Timişoara.”Av.ap.(al inculpatului Popescu): - Aş avea întâi trei mici rugăminţi de consemnare…P.C.: - Haideţi să inversăm: începem întâi cu întrebările, şi apoi cu…Av.ap.: - Dacă Instanţa doreşte aşa…P.C.: - Aşa, pentru o mică variaţie.Av.ap.: - Cine a dat ordinul de eliberare a copiilor arestaţi în data de 16?P.C.: - Cine a dat ordinul de eliberare a copiilor arestaţi?P.I.: - Trei copii au fost şi eu le-am dat drumul. A venit un subofiţer cu o notiţă la mine şi a spus că au fost luaţi în valul acesta, că ar fi fost găsiţi ei cu ceva biscuiţi, dar au spus că i-au cumpărat nu i-au luat şi…P.C.: - Ce vârstă aveau copiii?P.I.: - Doi de treisprezece ani şi unul de cincisprezece.P.C.: - Şi când le-aţi dat drumul?P.I.: - Pe la orele trei şi jumătate dimineaţă.P.C.: - Pe 17.P.I.: - Pe 17, da. Era încă dimineaţa. Pe unul îmi aduc aminte că-l chema Nistor, cel de 15 ani. Restul nu ştiu. Rusu şi Virag cred…P.C.: - „Din ordinul meu, aflând despre reţinerea a trei minori, în noaptea de 17 decembrie, pe la orele trei au fost eliberaţi, pentru că am înţeles că au justificat cantitatea de biscuiţi care se găsise asupra acestora.”Zâmbetul d-voastră îmi indică satisfacţia cu care Instanţa a înţeles să consemneze totul.Av.ap.: - Da. Avem un zâmbet comun, d-le preşedinte la ora asta; bine că-l păstrăm. Pot să trec la a doua întrebare?P.C.: - Vă rog frumos!Av.ap.: - Cine a dat dispoziţia de eliberare tot a unor copii, care au fost reţinuţi în sediul Comitetului Judeţean, când au fost sparte geamurile şi s-a intrat în Comitetul Judeţean.

172

P.C.: - În ce dată era asta?P.I.: - 17, după-amiază, în jurul orelor 17 şi ceva. Eram cu colonelul Teodorescu din Departament, când a venit un lucrător de la Gărzile Patriotice cu un civil, cu vreo patru copii. Şi au vrut să-i ia, să-i ducă să-i predea la Miliţie. Şi când am văzut că sunt minori, le-am spus să le dea drumul şi le-a dat drumul de-acolo. A insistat şi colonelul Teodorescu.P.C.: - „În după-amiaza de 17 decembrie 1989, pe la orele 17,30, în timp ce mă aflam la Comitetul Judeţean de Partid împreună cu colonelul Teodorescu, i-am sugerat unui lucrător de la Gărzile Patriotice să dea drumul să plece acasă celor patru minori pe care acesta îi reţinuse.” P.I.: - Ieşise din sediu şi veneau cu ei de mână, doi lucrători şi un civil în spate. Av.ap.: - S-a executat această sugerare? Eu îi ziceam ordin, dat fiind poziţia inculpatului. Dacă s-a executat?P.C.: - „Acel luptător din Gărzi s-a conformat dispoziţiei primite de la mine.”P.I.: - I-a condus până la colţul sediului Judeţean şi le-au dat drumul.Av.ap.: - Au apărut unităţile Armatei, în jurul Comitetului Judeţean înainte de venirea celor din Bucureşti sau după?P.C.: - Deci când au apărut trupele M.Ap.N. în jurul Comitetului Judeţean de Partid?P.I.: - Din câte-mi refac aşa, ele au defilat întâi prin municipiul Timişoara în data de 17, începând cu orele 10,30, în trei coloane, în trei direcţii: unul cu fanfară, unii au fost…Şi în data de 17 în jurul orei 16,30-17,00 când au şi împrăştiat pe cei care erau acolo şi s-au instalat cu dispozitivul la Podul Neptun şi în partea cealaltă spre Continental. Cu mijloace mecanizate.P.C.: - Aceste forţe ale M.Ap.N. din cine se compuneau? P.I.: - Erau compuse şi din tancuri, erau câte două tancuri şi patru transportoare blindate, după care au mai fost instalate încă două transportoare blindate, de o parte şi alta a sediului Comitetului Judeţean de Partid. În data de 17 după ora 17.P.C.: - Şi să înţeleg că cu tancurile au fost alungaţi oamenii din Piaţa de acolo?P.I.: - Şi cu tancurile, deşi prima dată s-au folosit, cu mişcarea turelei, că se vedea din sediu, de pe scările sediului Comitetului Judeţean de Partid, iar după aceea numai prin deschidere de foc cred că s-a folosit din TAB-uri (transportor amfibiu blindat) şi din tancuri. Altfel nu se explica cum în Calea Girocului, când a venit Stănculescu la mine mi-a spus că cinci tancuri sunt

173

imobilizate, sunt în pericol să li se dea foc. Pentru că au deschis foc pur şi simplu acolo în Calea Girocului.P.C.: - Deci defilarea aceasta s-a produs până în jurul orei…P.I.: - În jurul orei 12,30-13,00. O oră şi jumătate.P.C.: - „În ziua de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 12, prin faţa Comitetului Judeţean de Partid…”P.I.: - Nu au trecut trupe prin faţă…P.C.: - Poftim?P.I.: - Nu au defilat trupe prin faţă…P.C.: - Dar pe unde?P.I.: - Numai transportoarele şi cu tancurile au trecut de două ori…P.C.: - Cei cu cântecul? Pe unde au trecut?P.I.: - În Piaţa Operei. Asta a fost în altă zonă…P.C.: - „Revin şi arăt: prin Piaţa Operei au trecut în pas de paradă, cântând militari ai M.Ap.N. După aceea, pe la orele 16, spre sediul Comitetului Judeţean s-au îndreptat şi au ocupat poziţii de apărare TAB-uri şi tancuri” sau…P.I.: - Tancuri.P.C.: - Câte TAB-uri, câte tancuri?P.I.: - Două tancuri şi opt transportoare amfibii blindate.P.C.: - „Opt TAB-uri şi două tancuri.” Să înţeleg că sosirea acestor mijloace motorizate au dererminat fuga oamenilor, sau ele alergau oamenii, ca să fim mai clari.P.I.: - În faţa sediului se dizlocase, i-au împins până dincolo de aceste repere…P.C.: - „Apariţia lor în zonă, a determinat fuga oamenilor sau aceste mijloace au fost îndreptate împotriva celor care se aflau acolo, pentru a-i împrăştia.”P.I.: - Au participat la împrăstierea lor, au participat la împrăştierea lor efectivă şi au rămas în dispozitiv, dincolo de…* [text lipsă, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion.

P.C.: - Dacă ar fi rezultat, era firesc să se afle de d-voastră, cei din sediul Comitetului Judeţean?P.I.: - Era firesc, puteam să aflăm lucrul acesta.P.C.: - Şi atunci ce trebuie să consemnez acolo, nu cunosc sau nu s-a soldat

* caseta 014, sfârşit

174

cu victime această activitate?P.I.: - Nu cunosc. Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc că în urma împrăştierii oamenilor, prin folosirea acelor blindate, să se fi înregistrat vreo victimă.” Punct. „Cred că dacă erau victime, eram în putinţă să aflu acest lucru.” În măsură. În putinţă, că putinţa e una, măsura e alta.Av.ap.: - D-le preşedinte, inculpatul se referă la cele văzute de el „propri sensibus”, la Comitetul Judeţean, nu la situaţia generală. P.C.: - Mă refer la oamenii adunaţi, notaţi, vă rog: „mă refer la oamenii adunaţi în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid”.Av.ap.: - Cui i l-a dat la multiplicat acel plan pe care i l-a înmânat Nuţă. Dacă i s-a dat lui înapoi, sau au fost date direct lui Nuţă planurile multiplicate?P.C.: - Deci planul cu dispunerea dispozitivelor de restabilire a ordinii, după ce le-aţi multiplicat, cui i le-aţi dat?P.I.: - Lui Nuţă, în birou la mine. P.C.: - Dar câte erau?P.I.: - Prima dată unul singur, care a fost scris curat, refăcut un altul că nu era…P.C.: - Lăsaţi, în câte exemplare l-aţi multiplicat?P.I.: - Cred că şapte sau opt exemplare, şapte exemplare.P.C.: - „După ce am multiplicat planul de dispunere…”P.I.: - Maiorul Bolosin…P.C.: - „…a celor opt dispozitive de restabilire a ordinii, toate exemplarele i le-am predat generalului Nuţă, care nu ştiu ce a făcut cu ele.”P.I.: – Exact!P.C.: - Altă întrebare!Av.ap.: - Inculpatul a spus că a lucrat 10 ani în Inspectoratul Bihor, înainte de aceasta a lucrat ca ofiţer operativ de Securitate?P.C.: - Ce funcţii aţi îndeplinit anterior celei de inspector-şef?P.I.: - Am lucrat în arma Grăniceri în Timişoara; în Arad şi Timişoara, din 1960, de când am ieşit ofiţer şi până în 1979, când am fost transferat la Interne. În diferite funcţii: controlor la P.C.T.F. Traian, instructor cu munca UTC, instructor cu munca culturală şi, ulterior, după Academia Militară, secretarul Consiliului Politic un an şi jumătate, la Brigada de Grăniceri Timişoara.P.C.: - „În perioada 1960-1979, am îndeplinit diferite funcţii în arma Grăniceri, din cadrul M.Ap.N., după care, devenind absolvent al Academiei Militare, am fost numit inspector-şef,” sau cum?

175

P.I.: - Da, după…După ce am terminat. Academia am terminat-o în ‘70…P.C.: - A, după… Oboseala a început să-şi spună cuvântul. Să mergem aşa până la sfârşit, şi după aceea corectăm, sau cum? Putem anula acolo? Unde aţi rămas?[Consultantul-şef lecturează cele scrise, n.n.]P.C.: - În ce an, la Bihor, acolo?P.I.: - În 1979 am fost numit…P.C.: - „După care am fost numit inspector-şef la Inspectoratul Judeţean Bihor al M.I.” Av.ap.: - Atâta m-a interesat, că n-a fost lucrător operativ…P.C.: - Aţi fost sau nu operativ pe linie de Securitate sau Miliţie?P.I.: - Nu.P.C.: - „N-am fost lucrător operativ pe linie de Securitate sau Miliţie.”Av.ap.: - Cui aparţineau elicopterele?P.I.: - Care elicoptere, că nu cunosc…Av.ap.: - Care le-aţi văzut, s-a referit la nişte…P.I.: - Numai ale Armatei puteau fi, pentru că aveau steaua pe el. Unul singur, de fapt a survolat de mai multe ori în municipiu.P.C.: - „Un singur elicopter a survolat zona oraşului…”P.I.: - În mai multe zile…P.C.: - „De câteva ori…”P.I.: - Iar dacă-mi este permis, în data de 18 spre prânz, când s-a ridicat din nou elicopterul, personal m-am dus şi i-am raportat lui Coman, îmi dăduse cineva telefon din oraş, de la Municipiu, care a spus că, de câte ori apare elicopterul încep să spargă mai tare vitrinele. Atât sâmbătă…P.C.: - „Şi cred că acesta aparţinea M.Ap.N.-ului. Oricum nu Ministerului de Interne.”P.I.: - Nu, nu am cunoştinţă, pentru că, n-am văzut nici semnul pe el.P.C.: - „Întrucât primisem informaţia că, drept ripostă, populaţia trece la acte de spargere a vitrinelor, i-am cerut lui Coman Ion să împiedice survolarea oraşului de acel elicopter.”Av.ap.: - Grenadele cu gaze lacrimogene aduse de la Sibiu, dacă a aflat, au fost folosite de forţele din subordinea domniei sale sau de alte forţe?P.C.: - Aţi afirmat că de la Sibiu au fost aduse nişte grenade lacrimogene…P.I.: - Da. Nici una nu a fost folosită de către organele M.I., ci ele au rămas o parte în sediu, dacă au fost duse în altă parte, la Divizie, nu cunosc… dar două ştiu că le-a luat generalul Chiţac când a plecat, în data de 18 din sediu spre Divizie. N-aş putea să spun dacă nu am date să spun, dacă au fost folosite…

176

P.C.: - „Nu ştiu dacă grenadele lacrimogene aduse de la Sibiu au fost folosite în vreun fel de cei de la M.Ap.N. sau cei de la M.I.”Av.ap.: - O mică consemnare! Inculpatul a arătat textual: „Nu eram de acord cu măsurile luate, dar nu mai aveam ce face, eu am aflat ulterior. Oricum nu puteam să-i spun eu ceva lui Coman”. Exprimarea este în totalitate a lui, nu a mea. Doi: colonelul Rotariu mi-a comunicat dimineaţa la ora patru că au arestat ei persoane care au spart şi însuşit bunuri şi i-am comunicat să-i trimită la Miliţie cu bunurile furate, spre a se proceda la cele legale. Trei: raportat la atitudinea sa sufletească, am văzut şi mulţumesc Instanţei pentru dorinţa pe care a avut-o şi pentru insistenţa pe care a avut-o în aflarea totală a adevărului. Şi atunci, dacă aţi insistat atât de mult, vă rog să şi consemnaţi un aspect: “Fiica şi ginerele meu, care este student în Timişoara, nu mi-au răspuns la telefon. Ştiam că sunt şi ei în stradă. Cum aş fi putut să fiu de acord să se tragă?” Onorată Instanţă, când veţi judeca şi veţi ajunge la soluţia finală, iertaţi-mă că insist atât de mult, probabil că această frază va cântări în judecarea d-voastră, ca şi celelalte două consemnări pe care v-am rugat să le faceţi. De aceea, cu toată condescendenţa faţă de Instanţă, care, după atâtea ore de muncă, sigur că era normal să-i mai scape ceva din ceea ce s-a spus, vă rog să consemnaţi şi aceste arătări.P.C.: - „Funcţia pe care o îndeplineam nu-mi permitea să fac nici măcar sugestii lui Ion Coman, legat de evenimentele care se desfăşurau în stradă.” E corect aşa? „Nu am fost şi nici nu aş fi putut fi de acord cu măsurile…”Un procuror: - D-le preşedinte, folosirea armei de foc…P.C.: - Vă rog, nu mă întrerupeţi. Vă rog, d-le procuror, interveniţi după ce termin… „cu măsurile forte care au fost luate împotriva populaţiei, inclusiv folosirea armelor de foc, cel puţin dintr-un singur motiv: în stradă, printre demonstranţi se afla ginerele meu, student, împreună cu soţia care-mi este fiică.” Totuşi, aţi acceptat să se producă şi un deznodământ mai puţin plăcut pentru cei apropiaţi d-voastră, nu? Suntem la capitolul „motive” care v-au determinat să nu împărtăşiţi metodele folosite. Nu le-aţi împărtăşit, dar de acceptat le-aţi acceptat?P.I.: - Nu aveam cum să le previn, d-le preşedinte. P.C.: - V-am întrebat: nu le-aţi împărtăşit, n-aţi fost de acord cu ele, dar prin atitudinea d-voastră implicit le-aţi acceptat? Şi vă rog să-mi răspundeţi la întrebare!P.I.: - După ce s-au produs, le-am acceptat, adică nu am ştiut să le previn, le-am acceptat.P.C.: - Poftim?P.I.: - Le-am acceptat, adică am fost…

177

P.C.: - „Deşi nu am fost de acord cu aceste măsuri în forţă luate împotriva populaţiei din Timişoara, prin atitudinea pe care am avut-o, în fapt le-am acceptat. În dimineaţa de 17 decembrie 1989, pe la orele patru, i-am comunicat colonelului Rotariu, care mă contactase telefonic, să ducă la Miliţie, pentru cercetări, pe cele aproximativ 15 persoane care fuseseră reţinute de către forţele din subordinea directă a acestuia. Am înţeles de la ofiţerul respectiv că acele persoane fuseseră surprinse cu bunuri sustrase.”Mai departe, cine mai are întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă-mi îngăduiţi, pentru că suntem spre finalul răspunsurilor, după aceea voi pune întrebările scurt şi la obiect, d-voastră aţi insistat pe un aspect şi colega mea a pus întrebarea. E o chestiune de nuanţă foarte fină şi s-a consemnat ceva care mie mi se pare că nu reflectă realitatea…P.C.: - Tot pe dânsul îl apăraţi?Av.ap.: - Da. Daţi-mi voie! Aţi spus: „Aţi avut o activitate pasivă”, dar eu vin şi pun acuma întrebarea: prin ceea ce trebuia să facă inculpatul Popescu la Judeţeană, putea să aibă vreo activitate activă? Adică erau alţii peste el? Putea el în vreun fel, să preîntâmpine, să interzică, să dea indicaţii ce să se facă?P.C.: - Am consemnat exact cu două minute mai devreme…Av.ap.: - Nu. Nu, daţi-mi voie!P.C.: - Că prin funcţia pe care o avea, nu putea nici măcar sugestii să-i facă lui Coman.Av.ap.: - Deci nu putea să ia iniţiativa nici unei comenzi.P.C.: - D-nă avocat, credeţi că mai trebuie consemnat? Eu o consemnez, dar exact aceasta este nuanţa despre care d-voastră aminteaţi că n-a fost consemnată. Exact cu două minute înainte am consemnat-o. Este real?Av.ap.: - Mă rog, eu am să fac discuţie despre ea şi spun că aşa s-a spus, aşa s-a consemnat.P.C.: - La urmă, sigur, vom primi toate discuţiile.Av.ap.: - Acum, întrebările la obiect. D-le preşedinte, din 15 până în 26, numit inspector-şef la Inspectoratul Timiş preia de la Nica…sau îl lasă mai bine zis să lichideze serviciul. Din 26 şi până în 1, ce a făcut?P.C.: - S-a dus în concediu.Av.ap.: - Nu, nu, nu! Din 26 până în 1.P.C.: - Noiembrie?Av.ap.: - Da.P.C.: - Ce aţi făcut de la 26 noiembrie la 1 decembrie 1989?

178

P.I.: - Am fost în control într-o zi la PCTF Stamora, într-una din zile am fost la PCTF Jimbolia…Av.ap.: - Mă interesează dacă a fost la Inspectorat sau nu. Scurt!P.C.: - Odată ce a făcut control de frontiera, înseamnă că s-a prezentat şi la Inspectorat.P.I.: - Am venit dimineaţa la Inspectorat, după care am rezolvat şi probleme de paşapoarte, după care am mers până la Margina în teren, unde am văzut şase posturi de Miliţie, starea lor şi…P.C.: - De ce aţi făcut acest control?P.I.: - Pentru a mă documenta, pentru a cunoaşte activitatea. Nu cunoşteam încă judeţul din punctul acesta de vedere. Nu ştiam unde sunt posturile şi urma în continuare să …P.C.: - Vreţi să consemnăm?Av.ap.: - Da, că mai multe zile a fost în control şi, deci plecat din Inspectorat.P.C.: - „În perioada 26 noiembrie -1 decembrie 1989, pe parcursul câtorva zile, am controlat Punctele de Trecere a Frontierei şi câteva posturi de Miliţie, cu intenţia de a mă documenta cu situaţia din teren şi a cunoaşte cadrele respective.”Av.ap.: - Planul acela unic, efectuat în baza ordinului, când s-a făcut?P.I.: - Asta a fost făcut imediat de la emiterea Ordinului, în termen de două luni de zile şi chiar înainte de a pleca în concediu, prima filă a fost rebătută la maşină, pentru a semna, pentru că urma să vină un control de la Bucureşti.P.C.: - „Planul unic de acţiune, întocmit pentru situaţiile de menţinere a ordinii şi liniştii, a fost reactualizat odată cu preluarea funcţiei de inspector-şef de către subsemnatul.”Av.ap.: - Trupele de Securitate, şi mă refer la militarii în termen, în subordinea cui se găseau?P.C.: - În subordinea Brigăzii Trupelor de Securitate.Av.ap.: - Mă refer la militari în termen, ca persoane. Cine-i comanda? P.C.: - În ce situaţie?Av.ap.: - Cine-i comanda până-n 16 şi din 16?P.C.: - Când vă deveneau subordonate Trupele de Securitate?P.I.: - Numai atunci când erau folosite în diferite situaţii, cu acordul Comandamentului Trupelor Securităţii.P.C.: - În situaţii de restabilire a ordinii, am înţeles.P.I.: - Da.

179

P.C.: - „Forţele din cadrul Batalionului Trupelor de Securitate Timiş îmi deveneau subordonate numai în situaţiile menţionate prin Ordinul nr. 02600 din 1988, al ministrului de Interne.”Av.ap.: - Legat de fostul general Nuţă, a primit vreun ordin de la acesta?P.C.: - A spus, nu.Av.ap.: - Atunci cine i-a dat ordin să părăseasca sediul Comitetului Judeţean?P.C.: - V-aţi dus la sediul Comitetului Judeţean din proprie iniţiativă sau la vreun ordin?P.I.: - La ordinul lui Nuţă.P.C.: - „La ordinul generalului Nuţă…” Şi cu ce misiune v-aţi dus acolo?P.I.: - Să rămân acolo, că o să primesc ordine. Şi să răspund de paza sediului.Av.ap.: - Dar când v-a trimis, de ce v-a trimis, cum să rămâneţi? Până să rămâneţi, trebuia să ajungeţi. Să ajungeti şi de ce?P.C.: - Auziţi, e o întrebare care trebuia s-o fi pus eu…Deci aţi plecat la sediul Comitetului Judeţean de Partid, din ordinul generalului Nuţă. Pentru ce?P.I.: - Pentru asigurarea pazei şi că ordinele le voi primi numai de la dânsul, în continuare.P.C.: - „Am plecat la sediul Comitetului Judeţean de Partid, pentru a asigura paza acestuia, urmând să rămân acolo până la noi ordine.” Da?P.I.: - Da.P.C.: - Funcţia pe care o îndeplineaţi d-voastră atunci, îi permitea generalului Nuţă să vă subordoneze întru totul? Că înţeleg din tot ce aţi spus până acuma că v-a anihilat practic. Îi permitea generalului Nuţă funcţia pe care o îndeplinea la acea dată, să vă îndepărteze din funcţia de inspector şef?P.I. - Putea. Era adjunctul ministrului de Interne. P.C.: - Da. „Generalul Nuţă, care era adjunctul ministrului de Interne, prin natura funcţiei lui, avea dreptul să mă înlocuiască din funcţie.”P.I.: - Nu chiar. Fără acordul ministrului nu se putea…Putea să execute în fapt, însă numai cu acordul ministrului. N-am sesizat sensul…P.C.: - „Avea dreptul să-mi dea ordine. Din funcţie nu mă putea scoate, decât cu acordul ministrului.” Eraţi obligat să executaţi şi acele ordine, care, în fapt duceau la înlocuirea d-voastră din funcţia de inspector-şef?P.I.: - Nu am înţeles bine nuanţele…dacă puteam să execut…P.C.: - Eraţi obligat să executaţi şi acele ordine care duceau, în fapt, la înlăturarea d-voastră din funcţie?

180

P.I.: - Bineînţeles că da.P.C.: - Da? „Eram obligat să execut şi ordinele lui Nuţă care, în fapt, duceau la împiedicarea exercitării atributelor funcţiei de inspector-şef pe care o îndeplineam.” Prin trimiterea d-voastră la Comitetul Judeţean de Partid, consideraţi că, în fapt, echivala cu un astfel de ordin? De înlăturare a d-voastră?P.I.: - La început aşa am considerat-o dar, pe măsură ce au trecut zilele, am văzut că nu se materializează şi că trebuie să mă resemnez acolo unde am fost. Pentru că incomodam pur şi simplu, probabil, la Inspectorat.P.C.: - „Trimiterea mea la Comitetul Judeţean de către Nuţă, în fapt, a echivalat cu o înlocuire din funcţie.” Punct. Şi atunci, Coman şi ceilalţi de ce mai apelau la d-voastră? Am înţeles că aţi fost solicitat să întreprindeţi şi d-voastră activităţi de către cei care coordonau activitatea asta de restabilire a ordinii şi se aflau în sediul Comitetului Judeţean. Deci întrebarea firească e: Şi atunci, dacă eraţi înlocuit din funcţie în fapt de ce aţi executat astfel de misiuni?P.I.: - Misiuni nu am avut deosebite pur şi simplu am rămas acolo. Nu am primit nici un ordin, nu am executat nici un ordin. Am stat acolo linişit. Asta era clar.P.C.: - Păi, nu era mai bine să vă duceţi acasă?P.I.: - Era cel mai bine. Dar fără ordin… P.C.: - Punct şi virgulă. Este vorba de cei aflaţi în sediul Comitetului Judeţean de Partid. Popescu Ion, revin cu o întrebare, dacă simţeaţi inutilitate, c-aşa aţi declarat, că vă simţeaţi inutil, de ce nu v-aţi dus acasă? Sau de ce n-aţi părăsit sediul Comitetului Judeţean?P.I.: - Nu puteam să fac acest lucru, eram un dezertor.P.C.: - „Deşi mă simţeam inutil, nu am părăsit sediul Comitetului Judeţean, pentru că aş fi devenit dezertor.” Bine dar nu i-aţi cerut lui Nuţă niste precizări?P.I.: - Nu se putea discuta d-le preşedinte.P.C.: - Nu se putea, nu se putea dar asupra d-voastră plana nu ştiu ce bănuială, nu ştiu, nu pot să-mi dau seama.P.I.: - Eu aşteptam una din două variante, ori sunt destituit şi mutat în altă parte sau trecut într-o funcţie… ori trebuia să fiu rechemat la sediu, să-mi reiau activitatea.P.C.: - Deci oricum, d-voastră nu i-aţi cerut precizări lui Nuţă. „Cu toată această situaţie indecisă în care mă aflam, generalului Nuţă sau ministrului Postelnicu nu le-am solicitat clarificări, să ştiu practic ce am de făcut.”

181

P.I.: - Dacă-mi este permis d-le preşedinte, mi s-a spus că urmează să primesc ordine cu ce trebuie să execut…P.C.: - Aşa. Aşa am notat mai înainte.P.I.: - „Rămâi acolo până la noi ordine.”P.C.: - Iertaţi-mă, d-voastră eraţi inspector-şef, nu eraţi şeful Miliţiei Judeţene?P.I.: - Nu.P.C.: - Cui vă subordonaţi d-voastră direct?P.I.: - Direct ministrului de Interne şi adjuncţilor acestuia. Ordinele lor sunt…P.C.: - Păi, ori vă subordonaţi direct…P.I.: - Ministrului de Interne…P.C.: - Ori vă subordonaţi prin intermediari ministrului?P.I.: - Şi prin ceilalţi. Sunt şefi direcţi, orice adjunct al ministrului poate să dea ordine şi trebuia, când dădea un ordin, trebuia să-l executăm neapărat. Asta fără discuţie. Inclusiv un şef de direcţie, când dădea un ordin către noi, trebuia să-l executăm, nu se putea. P.C.: - Pe linia de muncă a fiecăruia…P.I.: - Da, sigura că da.P.C.: - Păi aşa. „Prin funcţia pe care o ocupam, mă subordonam direct numai ministrului de Interne. Dar, eram dator să respect ordinele venite de la adjuncţii acestuia, pe linia de muncă pe care o coordona fiecare.” Este real?P.I.: - Da. P.C.: - Credeţi că prin atitudinea d-voastră de aşteptare, v-aţi subordonat total lui Nuţă în perioada asta?P.I.: - Absolut total, pentru că nu am mai primit nici un ordin concret de la dânsul. Deci primul ordin pe care mi l-a dat a rămas valabil până la sfârşit. P.C.: - Deci v-aţi subordonat total.P.I.: - Absolut.P.C.: - „Prin atitudinea de aşteptare pe care am adoptat-o în perioada evenimentelor, m-am subordonat întru totul ordinului lui Nuţă, de a nu mai face nimic altceva şi de a sta la sediul Comitetului Judeţean.”P.I.: - Exact.Vreau să precizez, d-le preşedinte, că în aceeaşi situaţie era, adică…, din câte am înţeles şi descifrat şi în câteva cuvinte, în aceeaşi postură se afla şi colonelul Deheleanu, fostul şef al Miliţiei Judeţene. Exact cam în aceeaşi postură. Nu a fost implicat prea mult în unele probleme, din câte am…P.C.: - N-am înţeles, iertaţi-mă!…N-am fost atent, vă rog să repetaţi!

182

P.I.: - În aceeaşi postură se afla şi fostul şef al Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu Ion…P.C.: - De unde ştiţi dacă doar o singură dată l-aţi văzut?P.I.: - Din câte l-am înţeles aşa, pentru că niciodată nu l-am văzut aşa cum l-am văzut…P.C.: - Popescu Ion, mi-aţi relatat că n-aţi schimbat mai nici o vorbă cu… P.I.: - Nu. Am spus din câte l-am înţeles. Şi el a fost ameninţat că va fi scos din funcţie…P.C.: - Asta de unde ştiţi?P.I.: - Când a venit la mine, când a venit generalul Nuţă la Inspectorat. P.C.: - Da, dar era şef de Miliţie înţeleg.P.I.: - Da, era subordonatul lui direct, însă a spus că şi cu el… P.C.: - Doriţi să consemnez şi asta? Ţineţi neapărat? Dacă doriţi, eu o consemnez…„Şi colonelul Deheleanu, din şef ajunsese subordonat şi executant al ordinelor lui Nuţă.”P.I.: - Da.P.C.: - Generalul Macri a avut vreun contact cu d-voastră?P.I.: - Nu. L-am văzut de două ori pe generalul Macri, atunci când a sosit în unitate şi când a fost la fostul Comitet Judeţean de Partid.P.C.: - Şi n-aţi schimbat nici un cuvânt?P.I.: - Nu. Nu. Nici aici n-am avut posibilitatea să schimbăm…P.C.: - „Pe generalul Macri l-am văzut de două ori, o dată la sosire şi ulterior la Comitetul Judeţean de Partid.”P.I.: - Şi am luat legătura de două ori telefonic, când l-am căutat pe colonelul Sima dar nu l-am găsit acolo decât pe dânsul şi a spus că nu e, să revin.P.C.: - „Şi am mai luat de doua ori legătura cu acesta, când l-am căutat telefonic pe colonelul Sima.” Dar, de ce îl căutaţi pe colonelul Sima?P.I.: - Să mă pună în temă dacă sunt ceva probleme, însă nu era acolo.P.C.: - „Îl căutam pe colonelul Sima, pentru a mă pune în temă cu situaţia din oraş.” Şi l-aţi găsit?„ Dar nu l-am găsit.”Aţi abandonat această intenţie a d-voastră?P.I.: - Da, pentru că întotdeauna găseam numai pe…P.C.: - Păi numai un telefon aveaţi la Inspectoratul ăla?P.I.: - Nu puteam să vorbesc decât pe guvernamental direct acolo, prin centrală nu aveam posibilitatea să iau legătura…P.C.: - Erau întrerupte?

183

P.I.: - Nu erau întrerupte ci se vorbea cu întreprinderile, cu unităţile, cu judeţul, forma secretara pentru că se cereau multe numere de unitaţi din oraş, şi nu era alt telefon acolo, în încăperea din care se dă…P.C.: - Da. Av.ap.: - D-le preşedinte, insist pe un aspect, şi vă rog să mă ajutaţi să mă iniţiez puţin în materie de subordonare în armată. Nuţă era general, Popescu era colonel. Putea Nuţă să dea un ordin şi Popescu să refuze să-l execute?P.C.: - Păi, întrebaţi-l pe dumnealui, de ce mă întrebaţi pe mine?Av.ap.: - Eu vă întreb pe d-voastră, ca să-l întrebaţi pe el. Nu pot să-l întreb direct.P.C.: - Dacă nu i-aţi fi fost subordonat lui Nuţă, puteaţi să refuzaţi să executaţi vreun ordin venit din partea acestuia?P.I.: - Dacă nu-i eram subordonat lui Nuţă? Se poate, pentru că pot să execut un ordin numai prin şefii mei. P.C.: - „Potrivit regulamentelor militare, eram obligat să execut numai ordinele venite din partea şefilor mei.”Av.ap.: - Primise pe linie de Securitate, ierarhic, un alt ordin? Decât cel de la Nuţă, bineînţeles?P.C.: - Să ştiţi că trebuie să facem o distincţie între şef şi subordonat, superior şi inferior. E o distincţie, o deosebire între una şi alta…Av.ap.: - De aceea v-am şi rugat să mă ajutaţi să întreb, pentru că, nu pentru cultura mea generală, pentru apărare îmi este necesar.P.C.: - Da, repetaţi întrebarea. Mărturisesc că…Av.ap.: - Deci întrebam aşa, pe linie de Securitate, a primit un ordin de la Departament, de la altcineva, în afară de Nuţă?P.C.: - Mai devreme a precizat inculpatul că, cu generalul Macri care era venit pe linie de Securitate, nu prea a stat de vorbă.Av.ap.: - Şi de la Vlad nu a primit nimic, ca să nu-l întreb ca în Caragiale. Deci n-a primit nimic de la altcineva…P.C.: - Generalul Macri sau altcineva din conducerea Departamentului Securitatii Statului v-au transmis vreo dispoziţie? Să nu-l numesc ordin?P.I.: - Nu.P.C.: - „Nimeni din conducerea Departamentului Securităţii Statului, inclusiv generalul Macri, nu mi-a transmis vreo dispoziţie.”Av.ap.: - Şi ne apropiem de final.P.C.: - Să sperăm!Av.ap.: - D-le preşedinte, pe numitul Sopon Vasile îl cunoaşte?P.C.: - A precizat că nu-l cunoaşte.Av.ap.: - Nu-l cunoaşte. Şi s-a consemnat.

184

P.C.: - Nu ştiu dacă s-a consemnat dar o să-l consemnăm. „Pe ofiţerul Sopon Vasile nu-l cunosc.”Av.ap.: - Aşa. Planurile date generalului Nuţă, nemulţumit de ele, i le-a restituit, să le multiplice; după aceea a mai avut vreo participaţie la aceste planuri inculpatul Popescu? I le-a dat lui Nuţă şi cu asta s-a terminat…P.C.: - Păi, ce participaţie să mai aibă? Ele fuseseră…Av.ap.: - Nu. S-a terminat după ce i le-a dat lui Nuţă. P.C.: - Aşa s-a consemnat.Av.ap.: - Da. Şi n-a mai intrat în posesia lor. V-aş ruga asa să consemnaţi, ca să nu vă spun de ce vreau lucrul acesta. P.C.: - Nu mai e nevoie să-mi spuneţi…„Eu n-am reţinut nici un plan cu distribuirea celor opt dispozitive pe raza oraşului Timişoara.”Av.ap.: - Şi ultima întrebare: după ce a plecat din municipiul Timişoara şi până la arestare, a mai făcut adnotări, însemnări, notaţii, ceva? În vreo agendă sau în vreun caiet?P.C.: - Credeţi că, în perioada aceea, inculpatul a avut vreme să-şi scrie memoriile?Av.ap.: - Dar, dacă a scris şi eu le folosesc?P.C.: - Inculpatul Popescu Ion, toate însemnările din agenda d-voastră…Deşi aş putea să vă resping întrebarea, pentru că a precizat mai înainte…Av.ap.: - Nu mi-o respingeţi, că am fost cuminte…(sala întreagă se porneşte pe râs)P.C.: - Nu prea cuminte…Toate însemnările găsite în agenda d-voastră au fost făcute înainte de plecare din Timişoara sau şi după?P.I.: - Numai înainte.P.C.: - Numai înainte. „Toate însemnările din agenda mea de lucru le-am efectuat numai înaintea părăsirii oraşului Timişoara în data de 22 decembrie 1989.”Av.ap.: - Deci altele nu mai are…P.I.: - Acuma, dacă mi-e permis…P.C.: - D-nă avocat, discutaţi cu mine, da?Av.ap.: - Vă mulţumesc!P.C.: - Şi eu vă mulţumesc…Av.ap.(al inculpaţilor Macri şi Deheleanu): - D-le preşedinte, v-aş ruga să-mi îngăduiţi să formulez întrebări în apărarea inculpatului Macri şi a inculpatului Deheleanu.P.C.: - Da, vă ascult. Dar, ştiţi ce rugăminte am? Să formulăm întrebările şi dacă cumva nu le înţelegem…

185

Av.ap.: - Mă strădui să le formulez scurte şi fără polemică. A relatat adineauri inculpatul Popescu că şi colonelul Deheleanu a ajuns subordonatul lui Nuţă. În continuare, însă dânsul a mai făcut o precizare. Precizare ce a fost omisă şi la începutul declaraţiei sale. Spunea ceva de nişte ameninţări. V-am ruga să-i daţi voie, sau să-l întrebaţi despre ce ameninţări. I s-au adresat şi colonelului Deheleanu?P.C.: - Ce ameninţări i s-au făcut şi de către cine colonelului Deheleanu?P.I.: - De către general-lt. Nuţă, în birou la mine, când au sosit după-amiază şi a spus că: „Şi pe tine o să te destitui din funcţie.” După ce mi-a spus mie că ministrul o să…P.C.: - „Când a sosit la sediul Inspectoratului, generalul Nuţă, acesta, în biroul meu, l-a ameninţat şi pe colonelul Deheleanu Ion cu destituirea” Dar n-a destituit nici pe Deheleanu, nici pe altcineva. Nu? Răspundeţi la întrebare, a destituit pe cineva? A intervenit să destituie pe cineva?P.I.: - Nu.P.C.: - „Generalul Nuţă însă, nu a destituit pe nici unul dintre noi şi nici n-a făcut vreo intervenţie în acest sens.” Vă ascult!Av.ap.: - D-le preşedinte, inculpatul relata că pe generalul Macri l-a întâlnit a doua oară la sediul fostului Comitet Judeţean, în compania lui Ion Coman. Aşa a relatat la începutul declaraţiei şi mi-am notat. Şi adineaori. Să ne spună: a asistat la vreo discuţie între cei doi, sau a interceptat fragmente dintr-o discuţie între cei doi? Ceea ce afirm este…P.C.: - Aţi fost martorul vreunei discuţii între Coman Ion şi Macri Emil?P.I.: - Nu.P.C.: - „N-am fost martorul vreunei discuţii între Coman Ion şi Macri Emil.” Dar, aţi aflat ceva despre ce se discutase despre cei doi?„Şi nici nu am aflat ce au discutat cei doi”, dacă au discutat.P.I.: - Este vorba de data de 18, d-le preşedinte, dacă-mi este permis, când a venit cu generalul Nuţă de a venit înăuntru. Restul nu cunosc…P.C.: - Vreţi să consemnăm asta?Av.ap.: - Eventual dacă cu Nuţă, dacă a interceptat vreo discuţie atunci. Cu acea ocazie. Fiindcă au venit într-un moment cheie, din moment ce au fost chemaţi de Coman.P.C.: - Păi, credeţi că generalul Macri a fost oprit la uşă şi a intrat numai Nuţă la Coman? Av.ap.: - Păi, au intrat împreună. Chiar asta vreau să subliniez…P.C.: - Şi dacă n-a asistat la nici o discuţie între Coman şi Macri?…Av.ap.: - D-le preşedinte, s-a precizat aici, s-a stabilit cum şi în ce condiţii s-au constituit acele „D”-uri şi cine a întocmit harta. Nu s-a lămurit un aspect.

186

Cine s-a ocupat de compunerea acestora? Atât numeric, cât şi pe funcţii şi arme a membrilor ce au compus aceste „D”-uri. Acest lucru nu s-a precizat.P.C.: - Există un plan unic de acţiune…Av.ap.: - Bine, am înţeles, dar cine a dispus din câte persoane să fie „D”-urile şi ofiţeri, subofiţeri…P.C.: - Întrebarea se va formula în următorul sens: pe lângă forţele indicate prin planul unic de acţiune, în componenţa acelor opt dispozitive au mai intrat şi alte forţe? Şi dacă da, cine a dispus acest lucru?P.I.: - Nu cunosc, aceste „D”-uri nu fac parte din planul unic de acţiune. Asta a fost ceva suplimentar. Cine le-a conceput, cine a făcut parte, comandanţii, ce misiuni, cine le-a instruit, cine le-a instalat, nu am cunoştinţă. P.C.: - Cele opt dispozitive de restabilire a ordinii sunt creaţia lui Nuţă şi Mihalea?P.I.: - Cred, nu am certitudinea…P.C.: - Păi, dacă d-voastră nu mai dădeaţi ordin, Deheleanu nu mai dădea ordin, cine putea să dea ordin, locotenentul?…P.I.: - Nu, numai cei doi…Inclusiv amplasarea lor.[consultantul-şef dă citire textului, n.n.]P.C.: - Dar, vă întreb eu acuma, prin constituirea lor se urmărea a se executa întru-totul acel plan unic de acţiune? P.I.: - Nu. Vă raportez. Subliniez, pentru paza şi asigurarea valorilor materiale din zona lor de activitate. P.C.: -„Aceste dispozitive au fost constituite numai pentru paza şi apărarea obiectivelor din zona lor de acţiune.”Av.ap.: - O ultimă întrebare, dacă ne permiteţi. Dumnealui a relatat: „Am primit dispoziţie de la generalul Nuţă să execut numai ceea ce ordona el.” Să ne spună inculpatul, aceasta dispoziţie i-a transmis-o şi colonelului Deheleanu care-i era subordonat? P.C.: - Ştiţi dacă fostul şef al Miliţiei a primit aceeaşi dispoziţie de la generalul Nuţă sau d-voastră i-aţi transmis aceeaşi di…P.I.: - Nu, nu… Nu. P.C.: - “Nu cunosc ce dispoziţii, în concret, a primit, de la Nuţă şi Mihalea, colonelul Deheleanu.” Alte întrebări!Av.ap.: - Inculpatul Popescu Ion întrebuinţeaza expresia: „trimişii Bucureştiului” şi arată că aceştia veniseră cu misiunea de a lua măsuri de reprimare a demonstranţilor, prin folosirea unui evantai de măsuri şi mijloace, inclusiv uzul de armă. Vă rog să întrebaţi, la cine se referă când întrebuinţează expresia: „trimişii Bucureştiului”! Se referă numai la cei

187

mari, cu grad de general, de secretar al C.C., sau expresia aceasta îi „prinde” şi pe ceilalţi cu grad mai mic?P.C.: - Care după părerea d-voastră, din cei care au fost trimişi aici, aveau sarcina să organizeze şi să conducă acţiunea de restabilire a ordinii? Îi puteţi enumera?P.I.: - Da: 1.Coman, 2. Prim-adjunctul ministrului Apărării, 3. Generalul-lt. Nuţă Constantin. Ceilalţi nu…P.C.: - Dar Mihalea?P.I.: - Era adjunctul lui Nuţă. Era un executant, pur şi simplu.P.C.: - Macri?P.I.: - Era un şef de Direcţie. Nu era adjunct al lui…P.C.: - Şi se subordona lui Nuţă? P.I.: - Nu se subordona. Numai colabora.P.C.: - Şi atunci, putea să primească ordine de la Nuţă?P.I.: - Nu, nu.P.C.: - Şi atunci, firesc…P.I.: - Dânsul numai de la Departament putea să primească ordine…P.C.: - Şi atunci, cu ce scop venise generalul Macri?P.I.: - N-aş putea să exprim aci, pentru că nu am discutat cu dânsul. Cu sarcini concrete pe mine nu m-a solicitat, nici n-am solicitat de la dânsul vreo problemă. P.C.: - „După aprecierea mea, numai Coman şi generalii Guşe şi Nuţă erau cei abilitaţi să organizeze şi să conducă acţiunea de restabilire a ordinii în Timişoara.” Şi acuma iar revin cu o întrebare: restabilirea ordinii vis-à -vis de cine? Faţă de toţi oamenii din stradă sau numai faţă de hoţi şi derbedei, care spărgeau vitrinele?P.I.: - D-le preşedinte, nu sunt în măsură să dau un răspuns pe dorinţele mele, întrucât nu cunosc ordinele pe care le-au dat şi …şi nici nu cunosc victimele…P.C.: - Inculpatul Popescu, cu riscul că am să fiu interpretat în fel şi chip, dar constat şi cred că şi colegii mei au constatat acelaşi lucru, că în permanenţă evitaţi să daţi răspunsuri clare.P.I.: - Încerc să-l dau ferm.P.C.: - Vă rog să mai reţineţi un aspect! Că lipsa asta de colaborare, pentru a afla adevărul nu este folositoare nicicui. Vă rog să mă credeţi!P.I.: - Din tot sufletul doresc să răspund cât mai clar…P.C.: - Eu vă cred că din tot sufletul vreţi să ne spuneţi şi mai ştiu că sunteţi un om extrem de inteligent. Deci îmi este greu să consider că lipsa de pregătire vă pune în imposibilitatea să daţi răspunsuri clare. Aşa se şi

188

explică intervenţia repetată a noastră şi chiar a apărătorilor care au simţit nevoia unor clarificări. Deci revin la întrebare: restabilirea ordinii faţă de cine, faţă de elementele turbulente şi violente sau şi faţă de restul populaţiei?P.I: - Şi faţă de restul populaţiei.P.C.: - „Prin restabilirea ordinii eu înţeleg luarea unor măsuri, mai mult sau mai puţin forte, atât împotriva elementelor turbulente şi violente, cât şi a cetăţenilor ieşiţi în stradă să demonstreze. Cetăţeni care aşa cum am mai spus, strigau…”* [lipsă text, n.n.]

05 martie 1990, continuă audierea inculpatului Popescu Ion, audierea inculpatului Sima Traian

P.C.: - Dacă d-voastră i-aţi condamnat deja pe aceşti oameni…Av.ap.: - D-voastră, nu eu. D-voastră, nu eu!P.C.: - Vedeţi că faceţi nişte învinuiri la adresa Curţii…Av.ap.: - Nu fac, d-le preşedinte, din cele văzute şi trăite de mine în perioada…aşa, mi-am format convingerea că trimişii Bucureştiului veniseră…P.C.: - Vreţi să mă ascultaţi un pic?Av.ap.: - Vă rog să-mi permiteţi şi mie, d-le preşedinte.P.C.: - Nu, nu, nu vă permit nimic!Av.ap.: - Păi de ce să nu-mi permiteţi?P.C.: - L-aţi ascultat, aţi ascultat răspunsul inculpatului? Av.ap.: - Am ascultat…P.C.: - Vă rog să-l ascultaţi acuma. Inculpatul Popescu Ion, din ce am dictat ultima oară, contravine esenţei celor relatate de până acuma d-voastră? Răspundeţi cu „da” sau „nu”. Vă rog să răspundeţi!P.I.: - Dacă aveţi bunăvoinţa, să se mai citească o dată fraza.Consultant: - „Prin restabilirea ordinii, eu înţeleg luarea unor măsuri, mai mult sau mai puţin forte, atât împotriva elementelor turbulente şi violente, cât şi impotriva cetăţenilor ieşiţi în stradă să demonstreze, care aşa cum am mai spus, strigau fel de fel de lozinci.”P.C.: - Păi nu este real, d-le avocat?Av.ap.: - D-le preşedinte, nu m-aţi înţeles. Nu m-aţi înţeles, vă rog…P.C.: - Exprimă, în esenţă cele relatate de d-voastră până acum această frază? Vă întreb.

*caseta 015, sfârşit

189

Av. ap.: - De unde ştie el cu ce…P.C.: - Vă rog să luaţi loc sau măcar să ascultaţi răspunsul inculpatului! Vă rog!P.I.: - La ora aceasta pot să dau răspunsul, pe baza documentării, că au căzut oameni, pur şi simplu nevinovaţi, care nu au fost nici de o parte, nici de cealaltă. Stând pur şi simplu în casă, sau mergând de la servici sau de la şcoală, au căzut în stradă, ca victime. Deci putem accepta în acest sens, această problemă.P.C.: - Punct. „Concluzia de mai sus, care a fost menţionată, exprimă rezultatul reflecţiei mele cu privire la evenimentele care au avut loc la Timişoara. Consider că au fost împuşcaţi şi oameni nevinovaţi.” Aşa aţi spus?P.I.: - Am citit în presă, am văzut anumite date, care…P.C.: - „Consider că au fost împuşcaţi şi oameni nevinovaţi.”P.I.: - Fie că s-a tras într-un om care fura, însă ricoşetul sau glonţul ştim că poate face şi alte victime…P.C.: - Inculpatul Popescu Ion, dacă surprindeţi în flagrant un hoţ ce faceţi, îl împuşcaţi?P.I.: - Nu.P.C.: - Nu?P.I.: - Nu.P.C.: - „Consider că un hoţ prins în flagrant nu trebuie să fie împuşcat.” Chiar şi atunci când este stare de necesitate?P.I.: - Depinde de la caz la caz. Dacă nu am cazul în speţă în general, nu se poate…P.C.: - Nu, răspundeţi la întrebare! Chiar şi atunci când este stare de necesitate?P.I.: - Într-un hoţ, nu cred că…P.C.: - Notaţi, vă rog: „chiar şi atunci când este stare de necesitate.”Cine mai are de pus întrebări?Av.ap.: - Vă rog să consemnaţi arătarea inculpatului, că generalul Macri nu putea primi ordine de la generalul Nuţă.P.C.: - „Generalul Macri nu putea primi ordine de la generalul Nuţă.”Av.ap.: - Şi acuma, am o întrebare.P.C.: - Dar să fie întrebare!Av.ap.: - Până acuma a dat explicaţii cu privire la cei care au murit din populaţie. Dar, pe ostaşii care au murit sau au fost răniţi cine anume i-a omorât şi cine i-a rănit?

190

P.C.: - Am înţeles din relatarea d-voastră că au fost şi militari în termen victime, cine credeţi că i-a împuşcat?P.I.: - Nu am cunoştinţă despre asta.P.C.: - „Nu ştiu de cine au fost împuşcaţi militarii în termen, care fuseseră desfăşuraţi în stradă în diferite puncte nevralgice. Cred că ar fi bine să inversăm aşa puţin, succesiunea interogatoriului, ca să putem rezista împreună. Întâi să începem cu întrebările, şi după aceea, să mai invităm inculpatul să spună, dacă mai are ce spune. Mai aveţi vreo întrebare? Cine mai doreşte să formuleze? Av.ap.: - D-le preşedinte, a spus inculpatul, printre altele, că în discuţiile cu Postelnicu, acesta s-a manifestat foarte nemulţumit şi chiar furios de situaţia din Timişoara şi de măsurile luate. Dacă ar putea să vă răspundă d-voastră, să aprecieze, această nemulţumire, această furie s-a manifestat numai faţă de inactivitatea lui sau în general a întregului aparat din judeţul Timiş?P.C.: - De câte ori şi când aţi discutat cu Postelnicu?P.I.: - În seara de 16 şi în noaptea de 16 spre 17 decembrie. Atât. Toate aceste observaţii au fost făcute în primul rând la adresa mea, iar prin lipsa de eficienţă a măsurilor de prevenire, să nu se întâmple aceste lucruri, bănuiesc că la întreg aparatul.P.C.: - Referitor la ce? Referitor la rezolvarea cazului Tőkés?…Av.ap:. - Asta nu face obiectul discuţiei în cauză, iertaţi-mi intervenţia…P.C.: - Păi, inculpatul a precizat că cu ministrul Postelnicu a discutat, în dimineaţa de 16 şi în noaptea de 16 spre 17. Şi atunci eu l-am mai întrebat, îmi daţi dreptul să întreb şi eu?Av.ap.: - Vă rog!P.C.: - Nemulţumirea lui Postelnicu era în raport numai de cazul Tőkés sau şi cu eventualele evenimente?P.I.: - Cu toate evenimentele care s-au produs prin spargere, prin furturi, prin incendiere…P.C.: - Până când? Până la ce dată?P.I.: - Până în data de 17, în dimineata zilei de 17…P.C.: - „Cu Postelnicu am discutat telefonic numai în dupa-amiaza zilei de 16 decembrie şi noaptea de 16 spre 17 decembrie, prilej cu care şi-a exprimat nemulţumirea, considerând că măsurile, pe care noi cei de la Timiş le luaserăm, nu au fost suficiente pentru prevenirea tulburărilor.” Mulţumit?Av.ap.: - Da. Vă mulţumesc frumos. A doua întrebare şi cu aceasta am terminat. A trebuit să fac această precizare, pentru că îmi face impresia că în jurul acestui Tőkés se face prea mult caz. Altele au fost necazurile, nu cazul

191

Tőkés. A fost necazul poporului român. Asta este adevărul, că s-au conjugat aceste două evenimente şi acesta este adevărul; dar nu hotărâtor a fost cazul Tőkés, care să se susţină că el ne-a eliberat. Nu-i adevărat. Poporul singur s-a eliberat. Acuma, dacă îşi aduce aminte, la prima convorbire pe care a avut-o cu Postelnicu, ce anume a raportat? Numai dacă îşi aduce aminte, dacă nu, renunţ. P.C.: - Ce i-aţi raportat, concret, lui Postelnicu în după-amiaza de 16 decembrie?P.I.: - Că în municipiul Timişoara este tulburată liniştea şi ordinea publică, că anumite elemente în stare de ebrietate au început să spargă magazinele, să fure din ele, să incendieze o parte din acestea, faţă de care trebuie să intervenim. Şi interveneam tot în urma lor, ca…P.C.: - Dar despre cele aproximativ 200 de persoane din vecinătatea locuinţei acestui pastor, i-aţi raportat?P.I.: - I-am raportat dar fără să mi se ordone ceva măsuri.P.C.: - „La prima discuţie avută cu Postelnicu, în după amiaza de 16 decembrie i-am raportat că în apropierea locuinţei lui Tőkés s-au adunat aproximativ 200 de persoane care sunt paşnice”, da? „Şi că au apărut pe lângă acestea elemente turbulente ce s-au dedat la acte de distrugere….”Atunci începuseră să fure?P.I.: - Da, sigur că da.P.C.: - „ …şi la furturi.” Vă rog să-mi precizaţi, au furat…Dar, mai întâi vitrinele căror magazine au spart?P.I.: - Prima dată au fost sparte de la Alimentara de unde s-au luat băuturile alcoolice. Sticlele s-au folosit în corpuri contondente… După aceea magazinele de lenjerie, de blănuri şi de tehnică: aparate de radio, chiar televizoare în portbagaje la maşini, la unii şi obiecte de uz casnic.P.C.: - „… şi furturi de bunuri materiale.” Punct. „Postelnicu ne-a ordonat să întreprindem măsuri ferme, numai pentru anihilarea numai a acelor elemente.”P.I.: - …în noaptea aceasta, dicuţia…Numai despre aceasta. Altă discuţie n-am avut.P.C.: - „Alte dispoziţii nu mi-a mai transmis în acea după-amiază.” Dar ulterior, ceva în legătură cu persoanele paşnice v-a transmis Postelnicu?P.I.: - Nu.P.C.: - „Ulterior Postelnicu nu mi-a ordonat să iau măsuri împotriva persoanelor paşnice din vecinătatea casei pastorului Tőkés.”Mai sunt întrebări?

192

Av.ap.(al inculpatului Corpodeanu): - D-le preşedinte, sunt apărătorul inculpatului Corpodeanu. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat, la şedinţa din 16 decembrie 1989, când s-au comunicat ceva amănunte în legătură cu revolta care începuse în Timişoara, din prezidiul care exista atunci, cu acea ocazie, a făcut parte sau nu şi inculpatul Corpodeanu; sau el a fost singurul auditor, ca şi ceilalţi lucrători operativi din cadrul Miliţiei?P.C.: - D-le apărător, v-aş respinge întrebarea şi am să vă explic de ce: Corpodeanu era locţiitor. Fie că făcea parte din prezidiu, fie că nu făcea parte, potrivit funcţiei, era dator să acţioneze. Credeţi că mai trebuie să punem întrebarea?Av.ap.: - Lui i se imputa că, cu ocazia acestei şedinţe ar fi dat nişte dispoziţiuni. Şi vreau să ştiu dacă într-adevăr a făcut parte din acest grup în şedinţă; sau el a fost ca un simplu lucrător care a ascultat ordinele transmise…P.C.: - Ce activităţi a desfăşurat Corpodeanu cu ocazia măsurilor luate pentru anihilarea acelor tulburenţi?P.I.: - Nu a primit ordine de la mine; el primea ordine numai de la şeful miliţiei. Eu personal nu i-am dat…P.C.: - „Nu ştiu ce activităţi a desfăşurat Corpodeanu, privitor la evenimentele din 16 si noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989.”Av.ap.: - În legătură cu întocmirea acelor dispozitive, numerotate de la “D 1”, la „D 8”, dacă poate să vă spună ceva în legatura cu vreo dispoziţie primită de la Corpodeanu, din partea lui Mihalea, pentru întocmirea unor liste în care să includă ceva persoane; şi ce fel de persoane trebuia să includă în aceste liste? El împreună cu un oarecare Obăgilă?P.C.: - Aţi fost prezent la constituirea acestor…P.I.: - Nu cunosc, v-am raportat că nu cunosc…P.C.: - „Nu ştiu ce rol a avut Corpodeanu în constituirea celor opt dispozitive şi acţionarea acestora.”Av.ap.(al inculpatului Anastasiu): - D-le preşedinte, să spună inculpatul că face nişte afirmaţii pe care, vă spus sincer, pe mine m-au terminat, ce misiune a avut Anastasiu Gabriel aici şi în ce scop a venit? Restul nu mă interesează. Deci, pentru Anastasiu Gabriel.P.C.: - Dacă-mi amintesc…Av.ap.: - Nu, nu, nu! D-voastră aţi consemnat ce a făcut Anastasiu, nu ce, vă spun ce aţi consemnat: “Doar din vedere îl cunosc pe colonelul Anastasiu Gabriel dar nu pot furniza relaţii privind activitatea acestuia în perioada desfăşurării demonstraţiei.” Nu. Mă interesează scopul pentru care a venit, misiunea…

193

P.C.: - Păi, dacă abia atunci l-a cunoscut?Av.ap.: - D-le preşedinte, este singura infracţiune determinată din Codul Penal. Asta este cu totul alta…P.C.: - D-le avocat, vă mărturisesc, pun această întrebare, numai ca să dezamorsez puţin situaţia…Av.ap.: - Nu e vorba de dezamorsare…P.C.: - Atâta vreme cât inculpatul ne-a precizat că abia la sediul Comitetului Judeţean l-a cunoscut pe omul ăsta, de unde putea şti cu ce se ocupa, ce misiuni avea? Ce misiuni avea colonelul Anastasiu Gabriel, prin descinderea acestuia în Timişoara?P.I.: - Nu cunosc absolut nimic.Av.ap.: - Aşa să consemnaţi!P.C.: - „Nu cunosc cu ce misiune a venit în Timişoara colonelul Anastasiu Gabriel.” Av.ap.: - Şi aş avea o rugăminte, întrucât eu n-am făcut armata, şi cred că se vede…P.C.: - Nu-i nevoie de armată, ca să ne putem respecta, d-le avocat…Av.ap.: - Bine, dacă doriţi discutăm în doi…Trupele de Securitate sunt formate din militari în termen care sunt îmbrăcaţi în kaki, cei care păzesc obiectivele militare şi albastru cei care sunt lângă Miliţie. Nu? Când s-a referit domnia-sa la trupele de Securitate, s-a referit la aceştia? Sau la cadrele din Securitate?P.C.: - Păi, dacă dânsul este şi colonel şi a mai fost şi la Grăniceri, presupun că nu poate face această confuzie…P.I.: - Trupele sunt compuse din militari în termen, iar cadrele sunt cadrele Inspectoratului. Av.ap.: -Consemnaţi! Şi mai am… a spus domnia-sa că iniţial demonstranţii au fost împrăştiaţi cu opt TAB-uri şi două tancuri care au gonit oamenii prin rotirea turelei tancurilor, apoi cu deschidere de foc din tanc şi TAB, atât la Consiliul Judeţean, cât şi pe Calea Girocului. P.C.: - Aţi făcut afirmaţia că s-a tras în populaţie din acele tancuri şi TAB-uri?Av.ap.: - Eu am notat…P.I.: - Nu, nu. La Consiliul Popular nu, absolut nu…P.C.: - „La Consiliul Judeţean de Partid fiind, nu s-a deschis focul din cele opt TAB-uri şi două tancuri.” D-le apărător, să ştiţi că dacă se trăgea foc din tancuri, nu rămâneau doar urme de gloanţe…Alte întrebări!

194

Av.ap.(al inculpatului Ciucă): - Avem şi noi câteva întrebări, d-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă Serviciul de asigurare tehnico-materială şi financiară era direct coordonat de către inculpat?P.C.: - Cine era şef acolo?P.I.: - Căpitanul Ciucă…P.C.: - Vă era direct subordonat?P.I.: - Direct subordonat.P.C.: - „Căpitanul Ciucă care era şeful Serviciului de asigurare tehnico-materială şi financiară îmi era direct subordonat.”Av.ap.: - În dotarea acestui Serviciu existau, pe lângă alte materiale, inclusiv maşini mari?P.C.: - Inspectoratul avea în dotare camioane, dube, trailere?P.I.: - Autoturisme Dacia, ARO, autoduba de la Evenimente, autobuz pentru transportul cadrelor în Poligon, sau cu alte ocazii şi camioanele şi tractoarele pe care le foloseam pentru transporturi normale si agricultură. Iar că tot ce exista în Inspectorat, era în evidenţa Serviciului asigurări. Pe linia de Luptă am spus că aveam două…P.C.: - „Inspectoratul era dotat cu autoturisme de oraş şi de teren, autocamioane, tractoare, o autodubă şi unul-două autobuze” Av.ap.: - În cazul unor transporturi de valori mai importante din Timişoara la Bucuresti sau în alte localităţi sau invers, spre Timisoara, cine însoţea acest transport, de obicei?P.C.: - Despre ce transport era vorba, ca să ştim? Vă rog să fiţi mai direct, pentru că vă mărturisesc că eu, care aş bănui ceva, parcă n-aş şti ce răspuns să vă dau. Cred că inculpatul, cam în aceeaşi situaţie se află.Av.ap. - De obicei, cine însoţea aceste transporturi?P.C.: - De valori?Av.ap.: - De valori, de materiale. Suntem în faţa unui Serviciu de aprovizionare, pe lângă şoferul care conducea…Ciucă.P.C.: - Ce înţelegeţi prin valori? Exemplificativ.Av.ap.: - Indiferent: benzină, dosare…P.C.: - Valorile materiale care erau transportate de mijloacele auto din dotare de cine erau însoţite?P.I.: - De un subofiter, de regulă, de la Serviciul de asigurare tehnico-materială. Ordinele se dădeau în cadrul eficienţei transporturilor, ca să folosim numai mijloacele noastre din dotare, cu aprobare, cumulat pe mai multe judeţe, însoţite de un subofiţer…P.C.: - Deci oricum nu de Ciucă…P.I.: - Nu.

195

P.C.: - Deci „orice transport de valori în interesul Inspectoratului era însoţit, pe lângă şofer, de un subofiţer, oricum nu de căpitanul Ciucă.”Av.ap.: - Au fost cazuri când şi colonelul Deheleanu îl chema la ordin, şi-i transmitea anumite ordine?P.C.: - Cine?Av.ap.: - Colonelul Deheleanu.P.C.: - Pe cine?Av.ap.: - Pe Ciucă Valentin. În cadrul organizării acesteia…P.I.: - Nu.P.C.: - Potrivit organigramei, cine mai era abilitat să dea ordine, şi în ce condiţii, lui Ciucă?P.I.: - Depinde de problemă, acuma. Dacă era vorba de o locuinţă, putea să-i dea un ordin sau să ajute pe cineva dar nu înţeleg sensul. De regulă, putea să-i dea pentru că era şef, şeful Miliţiei, şeful Securităţii…Bineînţeles în problemele pe linia…P.C.: - Haideţi să vă întreb eu: armamentul şi muniţia din dotare, la ordinul cui putea să le scoată Ciucă?P.I.: - La ordinul subsemnatului. Fie prin ofiţerul principal de servici, şeful Securităţii, sau cel care era înlocuitor la comandă.P.C.: - De la altcineva mai putea primi ordin?P.I.: - De la eşaloanele superioare.P.C.: - Adică?P.I.: - De la miniştri, miniştri adjuncţi, care puteau să dea ordin să…P.C.: - Scrie undeva, în vreun regulament, treaba asta? P.I.: - Da, sigur că da. În alarmarea subunităţilor.P.C.: - Deci în caz de alarmă.P.I.: - Sigur că da. P.C.: - „Căpitanul Ciucă putea distribui armamentul şi muniţia din dotare, numai la ordinul meu sau al ministrului de Interne şi adjunctilor acestuia şi numai în caz de alarmare.” Av.ap.: - Cu excepţia transportului, căpitanul Ciucă a părăsit unitatea? P.C.: - Care transport?Av.ap.: - A transportului de cadavre, care a avut loc la Bucureşti.P.C.: - Am înţeles, am înţeles!Av.ap.: - A părăsit unitatea? P.C.: - Aveţi cunoştinţă să se fi transportat nişte cadavre?P.I.: - Nu.P.C.: - „Nu cunosc nimic despre transportarea vreunor cadavre la Bucureşti.”

196

Av.ap. - D-le preşedinte, mai am o singură întrebare. La Comitetul Judeţean nu s-a înfiinţat nici un fel de Comandament. Ordinele, este ştiut de la început că primul ordin a fost de a nu se trage în populaţie. Ştim cu toţii că s-a tras. Deci cineva a dat un ordin. Se spune că acel ordin îl putea da, în primul rând, Coman, Stănculescu, generalul Guşe şi apoi Nuţă. Dacă s-a dat un ordin de către Coman, care era comandant unic cine era veriga care transmitea acest ordin, pentru ca cei care au fost…P.C.: - Ordinele date de Coman Ion, de cine erau transmise către dispozitive, către Inspectoratul de Interne, în primul rând, şi forţele acestuia, care acţionau în teren?P.I.: - Nu pot să… Nu cunosc…P.C.: - D-voastră aţi mai transmis?P.I.: - Nici o…Eu n-am primit şi nici…P.C.: - „Eu nu m-am făcut purtătorul de cuvânt al nimănui de la Comitetul Judeţan de Partid către Inspectoratul Judeţan de Interne sau căre forţele acestuia desfăşurate în zonele oraşului Timişoara.” Mai sunt întrebări?Av.ap.: - Onorată Curte, d-le preşedinte, o singură problemă mă preocupă, dacă dumnealui, după incidentul din noaptea de 17 spre 18 ştie câte victime au fost? Unde au fost transportate şi cine a organizat această operaţie?P.C.: - Ştiţi ceva? P.I.: - Nu cunosc, nu am nici o dată despre acestea.P.C.: - „Nu cunosc nimic despre victime…” Mai sunt şi alte întrebări? D-le procuror, poate aveţi întrebări? D-voastră, de-acolo, vă ridicaserăţi, la un moment dat, iertaţi-mă că trebuie să arăt cu degetul…Av.ap.: - Nu mai avem, pentru că era vorba numai de compunerea trupelor de Securitate, există un regulament de funcţionare, o să vi-l depunem. E adevărat, inculpatul a fost mai mult în funcţii politice.P.C.: - D-voastră mai aveţi precizări, ceva?P.I.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Este ora 19,15 minute. La ora 20,15 minute ne revedem în această sală. Cine doreşte. Oricum, inculpatul trebuie să fie prezent. Vă mulţumesc.Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog o întrebare: inculpatul Macri va fi prezent? Că îi asigur apărarea.P.C.: - Şi inculpatul Macri pentru că a asistat la audierea coinculpatului… Aoleo, iertaţi-mă! Aveţi vreo întrebare, aveţi dreptate, scuzaţi-mă, de pus inculpatului Popescu? Nu. D-voastră publicul, puteţi să faceţi ce vreţi, să plecaţi, să mai rămâneţi…Av.ap.: - Ora de începere preconizată care este?P.C.: - Păi, nu ne daţi voie după aceea să vă comunicăm?

197

Av.ap.: - Poate unii nu rămânem… aflăm de la colegi.P.C.: - Mâine deci vom amâna probabil şedinţa, în continuare, pentru ora nouă dimineaţa. Şi dacă o să continuăm în ritmul ăsta, vă promit că o s-o începem la şapte dimineaţa.P.C.: [adresându-se inculpatului Popescu Ion, n.n.] - Citiţi-o pentru d-voastră, dacă corespunde celor spuse semnaţi-o, dacă nu, comunicaţi-ne.P.I.: - D-le preşedinte, vă raportez, am terminat.P.C.: - Aţi citit? P.I.: - Da.P.C.: - Sunteţi convins că aşa stau lucrurile, cum scrie acolo?P.I.: - Nu am de obiectat.P.C.: - Bine. Noi ridicăm şedinţa, ne vedem mâine dimineaţă.

05 martie 1990, audierea inculpatului Sima Traian

P.C.: - Pe linie ierarhică cui vă subordonaţi la nivel judeţean şi mai sus apoi?S.T.: - La nivel judeţean, şefului Inspectoratului, la nivel de minister, generalului colonel Iulian Vlad, şef al departamentului Securităţii statului.P.C.: - Şi până la generalul Vlad?S.T.: - Nu aveam altă subordonare. Compartimentele se subordonau Direcţiilor centrale de linie.P.C.: - Da. „Pe linie ierarhică, la nivel judeţean, mă subordonam inspectorului-şef, care era colonelul Popescu Ion şi apoi, generalului Vlad Iulian, şeful departamentului Securităţii statului. Numai aceştia doi îmi erau şefi. direcţiilor din Departamentul mai sus amintit le erau subordonate numai serviciile corespunzătoare de la nivelul Securităţii judeţului.” Vă ascult.S.T.: - În această perioadă, cadrele Securităţii judeţului nu au fost antrenate în acţiuni directe pentru neutralizarea Revoluţiei pe raza judeţului Timiş.P.C.: - Vă referiţi la ce perioadă?S.T.: - În perioada 15-22 decembrie, nici un cadru al Securităţii Timiş nu a fost folosit în dispozitive, în echipe sau individual, cu armament militar, pentru neutralizarea activităţilor din cadrul Revoluţiei.P.C.: - „În perioada precizată, nici un cadru al Securităţii Judeţului Timiş nu a fost folosit pentru a anihila cu armele de foc demonstranţii împotriva dictaturii Ceauşescu.”S.T.: - Activitatea de bază a Aparatului a constituit-o nemijlocit, culegerea de informaţii şi stăpânirea situaţiei operative pe raza judeţului.

198

P.C.: - „În această perioadă, activitatea pe care au desfăşurat-o aceşti lucrători a constat în culegerea de informaţii, în vederea stăpânirii situaţiei operative pe raza judeţului Timiş.”S.T.: - Încă din cursul zilei de 16 decembrie, pe raza municipiului Timişoara au apărut mutaţii deosebite: situaţia operativă de Securitate. Sens în care, în urma raportului pe care l-am transmis telefonic generalului Bucurescu, adjunct al ministrului, am primit ordine să organizăm intensificarea muncii informative, cunoaşterea specifică a tuturor activităţilor ce se desfăşoară.P.C.: - „În cursul zilei de 16 decembrie 1989, situaţia operativă din municipiul Timişoara a cunoscut mutaţii deosebite.” În ce sens?S.T.: - În sensul că…P.C.: - „În sensul că…”S.T.: - …după punerea în aplicare…P.C.: - Spuneţi!S.T.: - … a sentinţei de evacuare a preotului reformat Tőkés László…P.C.: - Deci „în sensul că, după evacuarea preotului László Tőkés…” Vă rog să bateţi la dictarea mea, d-le consultant-şef…Aşa. Ce s-a întâmplat?S.T.: - După această problemă, credincioşii cultului, împreună cu alte persoane din anturajul acestuia, ca urmare a nemulţumirilor generale în legatură cu acest lucru, au realizat la domiciliul acestuia activităţi pentru a se împotrivi actului respectiv.P.C.: - Păi, după ce se epuizaseră ce fel de activităţi?S.T.: - A fost evacuat sâmbăta noaptea.P.C.: - Cum am spus acolo? (se dă citire textului)…Aţi văzut? Deci nu după…S.T.: - După cunoaşterea că se pune în aplicare sentinţa de evacuare a preotului…P.C.: - Putem anula acolo? „În sensul că, aflându-se de acţiunea de evacuare a familiei pastorului László Tőkés, credincioşii cultului şi cu alţi membri ai anturajelor lor, pe fondul general de nemulţumiri existente în sânul populaţiei,” da? Ce au vrut?S.T.: - S-au adunat la domiciliul acestuia, unde de fapt era şi biserica, pentru a se împotrivi sentinţei de evacuare.P.C.: - Au revendicat ceva, au strigat lozinci, ceva?S.T.: - Nu.P.C.: - „S-au adunat în jurul bisericii cultului reformat, pentru a împiedica pe cale paşnică punerea în aplicare a sentinţei de evacuare. Am raportat…” Mai doriţi să spuneţi ceva?S.T.: - Da. Am informat…

199

P.C.: - Păi asta vroiam să dictez…S.T.: - Am informat pe primul secretar al Comitetului Judeţean de Partid în legătură cu evoluţia acestei probleme…P.C.: - „După ce raportasem…”S.T.: - Nu. Care mi-a comunicat că în vederea efectuării acestui act se va deplasa la Timişoara şeful Departamentului cultelor, Cumpănaşu.P.C.: - Aha! Şi după aceea, aţi raportat…S.T.: - După aceea, am raportat conducerii Departamentului, generalului Bucurescu, evoluţia situaţiei operative, problemele care se ridică, şi ni s-a ordonat să urmărim în continuare, evoluţia situaţiei, să raportăm de urmare.P.C.: - Şi să intensificaţi, am înţeles…S.T.: - Am spus înainte. Să intensificăm munca informativă.P.C.: - Prin ce mijloace?S.T.: - Prin reţeaua informativă, prin mijloacele tehnice şi celelalte mijloace ale Securităţii.P.C.: - Cine era prim-secretar atunci?S.T.: - Radu Bălan.P.C.: - „Cu situaţia creată, l-am informat pe primul secretar Radu Bălan, care mi-a comunicat că pentru a se rezolva totul bine, la Timişoara va sosi un anume Cumpănaşu, reprezentantul Cultelor din România. Cu evoluţia situaţiei operative, l-am informat şi pe generalul Bucurescu, care mi-a ordonat să intensific munca informativă pentru a fi în măsură să stăpânim situaţia.” M-am conformat, nu?…S.T.: - M-am conformat ordinului…P.C.: - „M-am conformat ordinului primit şi, prin mijloace specifice-culegere de informaţii, prin reţeaua de informatori şi mijloacele tehnice audio, am trecut la organizarea activităţii.” Aţi trimis în zonă ofiţeri, ceva?S.T.: - Am trimis în zonă doi ofiţeri pentru a realiza observarea directă a fenomenului care s-a creat la biserică.P.C.: - „Am trimis în zonă doi ofiţeri pentru a observa în direct evoluţia fenomenului,” deci toţi cei adunaţi acolo, în jur de…S.T.: - 200P.C.: - „…200 de persoane, erau paşnici.”S.T.: - Da. Am considerat că raportarea va anihila măsura de evacuare a preotului Tőkés, mai ales că Radu Bălan şi primarul Moţ au făcut nişte încercări şi demersuri în acest sens.P.C.: - „Atât Radu Bălan, cât şi primarul municipiului, Moţ, au făcut demersuri pentru a se reveni asupra hotărârii de a fi pusă în aplicare sentinţa de evacuare a pastorului.”

200

S.T.: - Sens în care, primarul Moţ s-a deplasat la domiciliul pastorului şi i-a comunicat faptul că sentinţa de evacuare nu se pune în aplicare.P.C.: - „Primarul Moţ chiar s-a deplasat la domiciliul pastorului….” Când?S.T.: - În după-masa acelei zile, în jurul orei 17-18.P.C.: - Pe 16, da?S.T.: - Da.P.C.: - „În după-amiaza de 16 decembrie pe la orele 17, prilej cu care i-a comunicat că sentinţa de evacuare nu se va pune în aplicare. Prin raportarea pe care eu am făcut-o generalului Bucurescu, speram să se revină asupra dispoziţiei de executare a sentinţei de evacuare.”S.T.: - Am rămas foarte surprins când, în jurul orei 21, aproximativ…P.C.: - Numai un moment! Iertaţi-mă că vă întrerup, de fapt cine hotărâse punerea în aplicare a acestei sentinţe? Ca să lămurim problemele din start.S.T.: - Cred că Departamentul Cultelor.P.C.: - „Cred că Departamentul Cultelor a fost cel care a hotărât a se pune în aplicare sentinţa de evacuare.” Ce date v-au creat aceasta prezumţie, ca s-o numesc aşa?S.T.: - Asta am vrut să spun, că am rămas surprins în legătură cu faptul că, după ce a venit directorul din Departamentul cultelor…P.C.: - Când?S.T.: - În după-masa aceleiaşi zile…P.C.: - Deci să precizăm şi data şi ora, ca să fim în clar.S.T.: - În după-masa zilei de sâmbătă, cu avionul de Bucureşti, la ora 18, a sosit directorul Departamentului Cultelor - Cumpănaşu, care nu a realizat nici o mediere, în legătură cu activităţile de oprire a punerii în executare a sentinţei şi a reproşat chiar, că cine le-a dat dreptul să meargă să-i comunice pastorului că nu va fi evacuat.P.C.: - Păi, Cumpănaşu ăsta putea să dicteze primului secretar de judeţ?„Directorul Cumpănaşu, din cadrul Departamentului Cultelor, care a sosit în Timişoara în ziua de 16 decembrie, pe la orele 18, m-a surprins prin aceea că, în loc să adopte o poziţie de mediere cu pastorul, a făcut reproşuri la adresa celor care încercaseră să aplaneze conflictul în curs de izbucnire.” Da?S.T.: - Da. Aşa se face că…P.C.: - Numai un moment…Când a fost alarmat întregul efectiv al Ministerului de Interne şi de ce?

201

S.T.: - În baza Ordinului nr.230 al ministrului, când apar situaţii deosebite pe raza de competenţă, se alarmează efectivul şi se pune în situaţii deosebite.P.C.: - Deci au fost alarmaţi şi cei de la Securitate şi cei de la Miliţie.S.T.: - Eu cunosc de Securitate, nu cunosc dacă şi efectivul Miliţiei.P.C.: - Deci d-voastră i-aţi alarmat sau inspectorul-şef?S.T.: - Nu, eu.P.C.: - Cu aprobarea inspectorului-şef?S.T.: - Nu, era ordinul ministrului. Şi în virtutea ordinului.P.C.: - Deci apreciind că situaţia este…S.T.: - Că se poate amplifica situaţia. Apreciind evoluţia negativă a situaţiei, a fost alarmat efectivul.P.C.: - În data de…?S.T.: - Sâmbătă 16…P.C.: - Pe la ce oră?S.T.: - Ordonaţi?P.C.: - Pe la ce oră? S.T.: - Ora 18-19. Nu pot preciza…* [text lipsă, n.n.]

06 martie l990, continuă audierea inculpatului Sima Traian.

P.C.: - „… creată în jurul evacuării pastorului, se înscrie în rândul celor la care se referea Ordinul nr. 230 din 1971 al ministrului de Interne, personal, am alarmat întreg efectivul Securităţii Judeţene, militari şi civili,” da?S.T.: - Militari.P.C.: - Numai militari?S.T.: - Numai.P.C.: - Şi aţi distribuit armament?S.T.: - Nu s-a distribuit nici un fel de armament, efectivul nu a primit nici un fel de misiune.P.C.: - „Fără ca personalul să primeasca armament şi muniţie sau vreo misiune cu caracter deosebit, decât aceea de a…”S.T.-…fi prezenţi la serviciu.P.C.- „…fi prezenţi la serviciu.” În ce scop?S.T.: - Dacă va fi nevoie, să poată fi folosiţi.P.C.: - „În scopul folosirii lor pentru stăpânirea situaţiei…”S.T. - …operative.

* caseta 016, sfârşit

202

P.C. – „…operative.” Vă ascult!S.T.: - În jurul orei 21,30-22, o să precizeze ora locţiitorul meu Radu Tinu, din partea lui Radu Bălan am primit ordin să-l trimit pe acesta, deci pe locţiitorul meu, pentru a face parte din comisia de evacuare a pastorului Tőkés. P.C.: - Comisia…S.T.: - Comisia care s-a constituit la Comitetul Judeţean de Partid şi de unde a plecat pentru evacuare.P.C.: - Pe cine mai cuprindea această comisie? Aveţi cunoştinţă?S.T.: - Această comisie mai includea pe preşedintele Tribunalului, reprezentantul judeţean al Departamentului Cultelor, secretarul Consiliului Popular şi nu cunosc alte persoane.P.C.: - „În jurul orelor 21,30, din aceeaşi zi, primul secretar Radu Bălan mi-a cerut să-l trimit la locuinţa pastorului pe locţiitorul meu, maiorul Radu Tinu, cu motivaţia că acesta a fost inclus în Comisia constituită la nivel judeţean, pentru punerea în aplicare a sentinţei de evacuare. Îmi amintesc că din aceasta comisie făcea parte preşedintele Tribunalului Judeţean, reprezentantul Cultelor la nivel de judeţ şi secretarul Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean.” Mai departe!S.T.: - Mi-am dat seama că Radu Bălan, consultându-se, la Bucureşti, cu Emil Bobu, ca urmare a evoluţiei situaţiei operative de acolo, de la preotul Tőkés, când, la ora 19 cei care se aflau în faţa bisericii au ieşit în stradă şi s-au dedat la devastarea magazinelor din zonă, deci, ca urmare a acestor informări, de la nivel central s-a hotărât evacuarea preotului Tőkés. Pentru că altfel nu mi-aş putea explica de ce, după medieri şi după tot ce s-a făcut, s-a hotărât să se pună în executare sentinţa.P.C.: - Şi de unde ştiţi că a luat legătura cu Bobu şi nu cu altcineva?S.T.: - Aşa am tras eu concluzie.P.C.: - Din discuţiile purtate cu Radu Bălan?S.T.: - Nu mi-a spus persoana, dar…P.C.: - Sau informativ?S.T.: - Informativ. Din ceea ce s-a întâmplat în anturaj, mi-am dat părerea că cu Bobu ar fi vorbit.P.C.: -„Ţin să precizez că, din câte mi-am dat seama, pe baza informaţiilor pe care le deţineam, punerea în executare a hotărârii de evacuare s-a luat la nivelul secretarului Bobu Emil, după ce acesta fusese informat de Radu Bălan cu aspectul că în jurul orelor 19, din acea dată, din acea zi….” Ce se întâmplase, de fapt, acolo? Sparseseră geamurile?S.T.: - Da.

203

P.C.: - Unde? La ce?S.T.: - O parte din cei ce se aflau la domiciuliul preotului au ieşit în Strada 6 Martie şi au început să devasteze magazinele, o autoservire, un restaurant, o farmacie, o cofetărie. Au dat foc la mai multe maşini, au oprit şi au dat tramvaiele de pe linie, au făcut mare, mare dezastru, acolo.P.C.: [adresându-se consilierului, n.n.] - Citiţi-mi ultimele cuvinte, vă rog![se dă citire textului, n.n.]P.C.: - „O parte din cei strânşi în jurul casei pastorului, au spart vitrinele unor magazine şi au dat foc la câteva autoturisme.” Am înţeles, da? Bun.S.T.: - Sentinţa de evacuare a fost pusă în aplicare în cursul nopţii.P.C.: - Dar, mai înainte de aceasta, lucrătorii de Securitate fuseseră amplasaţi în zonă?S.T.: - Da. Reveneam la această problemă.În zonă, pentru că Strada este a Miliţiei (?), pentru menţinerea ordinii şi pentru prevenirea spargerilor în continuare a unor magazine sau alte edificii, au fost trimise şi forţe ale Miliţiei.P.C.: - Deci când au fost trimise?S.T.: - După ora 18-18,30 seara, sâmbătă seara…P.C.: - Deci înainte de a se produce acele acte de spargere, de…S.T.: - Aproape concomitent.P.C.: - Păi, ori concomitent, ori înainte, ori după…S.T.-În jurul orei 18,30-19,00.P.C.: - Deci mai înainte, înţeleg.S.T.: - Mai înainte.P.C.: - Şi la ce nivel, adică, ce forţe?S.T.: - 15-20 de cadre de Miliţie. Tăria: 15-20 cadre de Miliţie.P.C.: - Aţi luat legătura cu cineva de la Miliţie?S.T.: - Nu, pentru că…P.C.: - Sau ei au luat legătura cu d-voastră?S.T.: - Nu, ei au informat conducerea Inspectoratului General al Miliţiei şi au primit ordine; că dacă vor fi probleme în stradă, să-şi organizeze măsuri. Nu am…P.C.: - S-au trimis 15 cadre în ţinută militară sau civilă?S.T.: - Nu cunosc, pentru că toată activitatea a organizat-o şeful Miliţiei.P.C.: - Cine?S.T.: - Colonelul Deheleanu.P.C.: - Şi acolo, în zona d-voastră, n-aţi fost?S.T.: - Nu m-am deplasat acolo.P.C.: - Aţi stat la Inspectorat?

204

S.T.: - Am stat la Inspectorat şi am dat în răspundere aceste activităţi locţiitorului meu, Radu Tinu.P.C.: - Şi lui ce ajutoare i-aţi dat?S.T.: - Lui Radu Tinu nu i-am dat ajutoare, pentru că erau cei doi ofiţeri în zonă.P.C.: - Atât?S.T.: - Atât.P.C.: - „Din câte cunosc, urmare raportării situaţiei la Inspectoratul General al Miliţiei, colonelul Deheleanu, în aceeaşi seară, pe la orele 18,30, a trimis în zonă, pentru a stăpâni situaţia, un număr de 15 cadre de Miliţie…” Erau înarmate, neînarmate?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - „…care nu ştiu dacă au fost sau nu dotate cu armament. Pe linie de Securitate, de acţiune, să răspundă l-am însărcinat pe maiorul Radu Tinu, care avea ca ajutoare pe cei doi ofiţeri din zonă. Personal, am rămas la sediul Inspectoratului în acea noapte, fără să mă deplasez la casa pastorului situată în zona Piaţa Maria.” Da? Vă ascult!S.T.: - Am sintetizat evenimentele care s-au petrecut la Timişoara şi în cursul dimineţii de 17 am raportat generalului Bucurescu toate cele întâmplate în cursul serii şi în cursul nopţii, cu detaliile ce se impuneau…P.C.: - Adică?S.T.: - Cu spargerea magazinelor, cu punerea în executare a sentinţei de evacuare şi toate problemele.P.C.: - Au fost reţinuţi acolo, din zonă, cetăţeni?S.T.: - Ordonaţi? Nu, nu a fost reţinut nici un cetăţean.P.C.: - De unde ştiţi?S.T.: - Eu ştiu că noi nu am reţinut nici un cetăţean. Nu cunosc dacă a reţinut Miliţia. Dar, ştiu că nu s-a reţinut în cursul zilei de sâmbătă seara nici un cetăţean.P.C.: - Deci să înţeleg că în noaptea aceea, familia pastorului a fost evacuată. Da?S.T.: - Am spus că în cursul nopţii familia a fost evacuată de către organele de Miliţie care au pus în executare sentinţa.P.C.: - „Cunosc că şeful Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu a coordonat direct acţiunea de punere în aplicare a sentinţei de evacuare.” Aşa aţi precizat, da?S.T.: - Da.P.C.: -„În noaptea de 16 spre 17 decembrie, pastorul cu întreaga familie a fost evacuat şi trimis în alt judeţ.” Da?

205

S.T.: - În judeţul Sălaj.P.C.: - „Şi trimis în judeţul Sălaj cu mai multe autovehicule puse la dispoziţie…” de cine?S.T.: - Puse la dispoziţie de Inspectorat.P.C.: - „Puse la dispozitie de Inspectoratul Judeţean de Interne.” Bun. Deci aţi raportat generalului Bucurescu toată situaţia şi…„Fac precizarea că noi cei de la Securitate n-am reţinut nici o persoană din zona respectivă. Nu ştiu dacă cei de la Miliţie au procedat la fel.” Deci i-aţi raportat…Mai departe.S.T.: - Am raportat generalului Bucurescu Geanu, adjunct al ministrului, toate problemele la care m-am referit, ocazie cu care mi-a dat ordin să continuăm măsurile informative în mediu, să acţionăm prin toate mijloacele informativ-operative pentru cunoaşterea situaţiei, sens în care mi-a atras atenţia în mod deosebit, indiferent ce se întâmpla, Securitatea să nu iasa în stradă. Şi m-a întrebat dacă am înţeles acest lucru. Dacă am înţeles că Securitatea să nu iasă în stradă. De aceea fac precizarea că, în mai multe rânduri, conducerea Departamentului Securităţii Statului ne-a atras atenţia conducerilor Securităţilor Judeţene că în nici o împrejurare asemănătoare noi să nu ieşim în stradă. Să ne realizăm atribuţiile stabilite prin ordinele de linie.P.C.: - Să nu ieşiţi în stradă, în ce sens?…S.T.: - Pentru confruntarea cu persoanele care acţionează într-o formă sau alta.P.C.: - Adică să nu vă opuneţi direct acestora…S.T.: - Să nu ne opunem, indiferent ce probleme se întâmplă în stradă.P.C.: - Dar cu ocazia evacuării, cetăţenii aceia cum s-au manifestat? Sau nu au mai fost acolo. Plecaseră…S.T.: - La faţa locului nu mai erau cetăţeni la biserică, pentru a se împotrivi actului respectiv.P.C.: - De ce?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - Fuseseră luate măsuri de îndepărtare?S.T.: - Nu, nu cunosc…P.C.: - …sau plecaseră ei…S.T.: - Cred că au plecat. Nu cunosc ce…P.C.: - „În noaptea respectivă, cetăţenii plecaseră din zonă. În dimineaţa de 17 decembrie, la prima oră, presupun…”S.T.: - Da, la prima oră.

206

P.C.: - „…I-am raportat generalului Bucurescu, adjunct de ministru, cum a fost rezolvată situaţia şi care este starea de spirit a populaţiei, şi acesta mi-a ordonat să iau măsuri de intensificarea muncii informative şi totodată să nu permit lucrătorilor de Securitate să participe în stradă la măsurile…Înţeleg că el prevedea nişte măsuri de …”S.T.: - …de restabilire a ordinii…P.C.: - „…la măsurile ce eventual vor fi luate pentru restabilirea ordinii.” V-aţi conformat?S.T.: - Da. Şi…P.C.: - „M-am conformat acestor ordine…”S.T.: - Totodată mi-a comunicat că s-a hotărât, la nivelul generalului colonel Iulian Vlad, ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie trimis la Timişoara un colectiv, sub comanda generalului Macri, pentru a ne ajuta la o analiză mai profundă a informaţiilor şi la asigurarea măsurilor ce se impun pentru cunoaşterea în detaliu a situaţiei şi rezolvarea problemelor ce se impun.P.C.: - „Tot atunci, generalul Bucurescu mi-a comunicat că generalul Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului a hotărât să trimită la Timişoara, sub comanda generalului Macri Emil, mai mulţi ofiţeri pe diferite linii de muncă…” Da?S.T.: - Da.P.C.: - „care să ne ajute la intensificarea muncii informative şi analizarea mai profundă a datelor obţinute, în vederea stăpânirii situaţiei din zonă.” S.T.: - Aşa se face că în aceeaşi dimineaţă, a sosit la Timişoara colectivul de ofiţeri sub comanda generalului Macri, pe care i-am aşteptat pesonal la gară şi i-am adus la sediul Inspectoratului.P.C.: - Vă rog să-mi răspundeţi la o întrebare: ce înţelegeţi prin stăpânirea situaţiei din zonă?S.T.: - Prin stăpânirea situaţiei din zonă, noi am înţeles întotdeauna cunoaşterea stării de spirit a populaţiei, cunoaşterea activităţii străinilor, cunoaşterea activităţii elementelor care se aflau în atenţia Securităţii Statului şi prevenirea unor activităţi în obiectivele economice.P.C.: - „Menţionez că prin stăpânirea situaţiei din zonă trebuie să se înţeleagă culegerea de date pentru cunoaşterea stării de spirit a populaţiei, cunoaşterea intenţiilor şi activităţilor elementelor suspecte aflate în evidenţa Securităţii, cât şi a străinilor…” şi aţi mai spus ceva…S.T.: - Asigurarea securităţii obiectivelor economice.P.C.: - „… cât şi asigurarea securităţii obiectivelor economice.” Instituţii nu?

207

S.T.: - Nu.P.C.: - Buun. Pe la ce oră a venit generalul Macri cu suita?S.T.: - În ziua de 17, la orele 6,30 generalul Macri…P.C.: - Dimineaţa?S.T.: - Dimineaţa…P.C.: - Păi, şi lui Bucurescu când i-aţi mai raportat? Deci înseamnă că Bucurescu…S.T.: - Duminica dimineaţa, când am raportat generalului Bucurescu evenimentele petrecute mi-a comunicat că în cursul serii, ministrul a hotărât să trimită acest colectiv. Deci mi-a comunicat aproape în momentul sosirii lor la Timişoara.P.C.: - „Imediat după convorbirea cu generalul Bucurescu, m-am deplasat la gară, unde l-am întâmpinat pe generalul Macri care era însoţit de…” câţi ofiţeri? Şi, dacă puteţi, să-i enumeraţi.S.T.: - Împreună cu generalul Macri au sosit: colonelul Teodorescu Filip…P.C.: - Aproximativ, ziceţi câte persoane, ca să notăm şi…S.T.: - Cred că 10, aproximativ 10…P.C.: - Care era…Nu mai mulţi? Generalul Macri vorbea de mai mulţi chiar…S.T.: - 10-12 cadre, eu nu m-am ocupat de cadrele de execuţie…P.C.: - Da, am înţeles.[adresându-se consilierului-şef, n.n.] Deci cum am zis acolo?[Se dă citire textului, după care preşedintele completului continuă să dicteze, n.n.]P.C.: - „…însoţit de aproximativ 10-12 ofiţeri, printre care se aflau…”S.T.: - Colonelul Teodorescu Filip, adjunct al şefului Direcţiei de Contraspionaj…P.C.: - „…locţiitorul şefului Direcţiei de Contraspionaj.” Intern, nu?S.T.: - Da. Colonelul Anastasiu Gabriel…P.C.: - „…colonelul Anastasiu Gabriel”S.T.-Locţiitorul şefului Direcţiei I…P.C.: - „…adjunctul şefului Direcţiei I…” Cu ce se ocupa direcţia?S.T.: - De Informaţii Interne.P.C.: - „de Informaţii Interne.”S.T.: - Maiorul Pop Vasile.P.C.: - „Maiorul Pop Vasile.” Cine era?S.T.: - Ofiţer la Informaţii Interne…P.C.: - „Ofiţer la Informaţii Interne” (Direcţia I)…

208

S.T.: - Mai erau ofiţeri de la alte unităţi centrale pe care nu pot să-i nominalizez necunoscându-le numele.P.C.: - De la ce alte direcţii?S.T.: - Erau de la Direcţia a II-a…P.C.: - Asta…S.T.: - A generalului Macri, Contrainformaţii Economice…P.C.: - „Mai erau şi alţi ofiţeri pe care nu-i pot numi, întrucât nu-i cunoşteam dar ştiu că făceau parte din direcţia condusă de generalul Macri, din direcţia…”S.T.: - Din Direcţia a III-a…P.C.: - Asta ce era?S.T.: - Contraspionaj…P.C.: - „Din Direcţia de Contraspionaj (Direcţia a III-a)…S.T.: - Şi Centrul de Informatică şi Documentare…P.C.: - Dar de la Direcţia Cercetări?S.T.: - Da. Şi Direcţia de Cercetări Penale. Dar nu pot preciza dacă a sosit maiorul Caraşcă, cu trenul sau cu avionul. Ştiu că a fost la Timişoara…P.C.: - Dar, oricum, a făcut parte din acest colectiv, înţeleg.S.T.: - Da, însă nu ştiu cu ce a venit. Cu trenul sau cu avionul…P.C.: - Bine….Telefonie, Radio, C.F.R.?…S.T.: - De la C.F.R., a venit ofiţerul care era al generalului Macri, ofiţer de execuţie. De la unitatea specială ,,T” nu au venit în cadrul acestui colectiv, dar aveam în sprijin de mai multe zile trei ofiţeri…P.C.: - De la secţia ,,T”?S.T.: - Da. De la Bucureşti. Nu au venit în cadrul acestui colectiv.P.C.: - Punct. „Fac precizarea că mai înainte cu trei zile, de la Bucureşti ne-au fost trimişi trei ofiţeri de la unitatea specială ,,T”, pentru a ne ajuta…” la ce?S.T.: - Aveam lipsă în schemă cinci cadre de la acest compartiment şi nu puteam asigura cunoaşterea şi măsurile ce se impuneau în acest compartiment.P.C.: - Adică?S.T.: - Predarea materialelor, asigurarea instalaţiilor în turele permanente pe care le-am…P.C.: - De ascultare?S.T.: - La Serviciul ,,T”, de ascultare, da.P.C.: - „…pentru a ne ajuta la interceptarea şi ascultarea convorbirilor telefonice şi valorificarea materialului strâns pe această linie.” Mergem mai departe.

209

S.T.: - După sosirea colectivului…P.C.: - „Fac precizarea că personal m-am ocupat de cei care aveau sarcini pe linie de conducere din cadrul acestui colectiv…”S.T.: - …celelalte cadre rezolvând problemele la nivelul compartimentelor din care făceau parte.P.C.: - „Celelalte cadre de execuţie venite rezolvând problemele la nivel de serviciu corespunzător liniei lor de muncă.” Vă ascult!S.T.: - După ce am venit la sediul Inspectoratului, am făcut o informare sumară asupra celor petrecute în cursul zilei de sâmbătă, până duminică dimineaţă; nu întregului colectiv, ci generalului Macri, colonelului Teodorescu, Anastasiu, Pop, precizând modul în care am acţionat pentru cunoaşterea situaţiei.P.C.: - „Ajuns la sediul Inspectoratului, am făcut o informare cu situaţia creată în zonă, la care a participat generalul Macri, coloneii Teodorescu şi Anastasiu, cât şi maiorul Pop.”S.T.: - La această discuţie au fost prezenţi şi locţiitorii mei.P.C.: - Aţi notat? „La această dicuţie au participat şi cei doi locţiitori ai mei.”S.T.: - După această discuţie generalul Macri, nu-mi amintesc cu cine nu am fost cu dânsul, generalul Macri s-a deplasat în zonă să facă observare asupra celor petrecute. Mai ales acest interes l-a avut după ce i-am spus în legătură cu acele distrugeri care s-au produs acolo.P.C.: - Dar în dimineaţă aceea era linişte în oraş?S.T: . -Da. Dimineaţa era linişte. Nu erau nici un fel de probleme.P.C.: - „Când a sosit generalul Macri cu ceilalţi era linişte în oraş.” Da. Şi după aceea?S.T.: - După aceea generalul Macri s-a deplasat să facă…P.C.: - „…şi a revenit, am înţeles…”S.T.: - Şi a revenit la sediu, după care s-au stabilit măsuri pe linie informativă pentru municipiu şi pentru judeţ. Întrucât existau informaţii că sunt preocupări din exterior de a trimite, pentru destabilizare politică în ţară, elemente ce se aflau în centrele de primire a fugarilor din străinătate. Pe care să le trimită cu misiuni în ţară. În acest sens, am trimis în toată zona de frontieră şi cadre de Securitate. P.C.: - …deci aţi luat măsuri organizatorice, pentru intensificarea muncii informative, prin mijloacele de ascultare, interceptarea corespondenţei…S.T.: - Măsurile erau luate. Ceea ce am făcut în plus, a fost zona de frontieră.

210

P.C.: - „După ce generalul Macri “ -notaţi- „a revenit din zona Piaţa Maria - Bulevardul 6 Martie, unde s-a informat la faţa locului cu acele devastări de magazine, în prezenţa celor mai sus amintiţi, în scopul traducerii misiunii cu care veniseră de la Bucureşti de a se intensifica munca informativă pentru stăpânirea situaţiei operative, s-a luat în plus măsura trimiterii în zona frontierei, a mai multor ofiţeri de Securitate, întrucât aveam informaţii că se va încerca să se trimită din străinătate elemente transfuge de origine română care să destabilizeze situaţia politică din ţară.”S-au fixat şi responsabilităţi pe oameni? Adică, de ce se ocupau generalii Macri, Teodorescu…S.T.: - Precizez că la nivelul Securităţii Judeţului Timiş nu a existat nici un comandament care să conducă aceste activităţi. Fiecare compartiment îşi rezolva sarcinile specifice în conformitate cu ordinele ce le avem noi pe linie de Securitate. Instituirea unor comandamente se face la ordin, în baza unor programe de măsuri speciale şi la aceste comandamente participă şi cadre de conducere din unităţile şi formaţiunile cu care se cooperează. Deci asta presupune că dacă aveam comandament, trebuia să participe la acest comandament şi cadre de conducere din unităţile cu care cooperam şi trebuia să avem la bază aprobarea conducerii ministerului. Toate cadrele venite şi cadrele Securităţii judeţului acţionau în conformitate cu ordinele vechi instituite, la nivelul liniilor de muncă în care-şi desfăşurau activitatea. P.C.: - Deci ştiinţa asta a conducerii, despre care tot am citit, nu prea o aplicaţi după câte se pare…Ei şi în acest context fiecare înteleg că răspundea de o felie, ca să spun aşa…S.T.: - Da. Colonelul Teodorescu răspundea de activitatea de contraspionaj, colonelul Anastasiu de activitatea de informaţii interne…P.C.: - Ambii ajutaţi de cine, de la nivel de judeţ?S.T.: - Pe linie de contraspionaj, căpitanul Dragoman; pe linie de Informaţii Interne, maiorul Pele şi colonelul Cântăreţu; pe linie de Contrainformaţii Economice, căpitanul Zarcula, şefii compartimentelor corespondente de la judeţ.Consilier.: - „Susţin că de la nivelul Securităţii Judeţului Timiş, pentru stăpânirea situaţiei operative din oraş şi judeţ, nu s-a constituit un comandament, chiar dacă Departamentul Securităţii trimisese acel colectiv, sub comanda generalului Macri. Susţin aceasta, întrucât ofiţerii acelui colectiv nu mai aveau nevoie de un ordin special, pentru a-şi exercita atribuţiile cu care erau deja investiţi. În consecinţă, fiecare din aceştia s-au grefat pe serviciile de la nivel de judeţ, corespunzătoare liniei lor de muncă. Participând astfel…”

211

[consilierul şef este oprit, preşedintele completului îi adresează o altă întrebare inculpatului, n.n.]P.C.: - Deci cei care au venit de la Bucureşti, au organizat şi coordonat activitatea pe linia specifică de muncă?S.T.: - A compartimentelor de unde au venit.P.C.: - „Participând astfel fiecare, la organizarea şi coordonarea activităţii specifice fiecărui compartiment de muncă. Astfel, colonelul Teodorescu Filip s-a ocupat de Contraspionaj, avându-l ca ajutor direct pe căpitanul Dragoman, şeful Serviciului III…”S.T.: - Colonelul Anastasiu…P.C.: - Staţi un moment, staţi un moment. Bun, haideţi să mergem mai departe. „ Colonelul Anastasiu Gabriel…”S.T.: - Problemele de Informaţii Interne…P.C.: - „S-a ocupat de problemele privind Informaţiile Interne…”S.T.: - Împreună cu… P.C.: - „împreună cu…”S.T.: - Colonelul Cântăreţu şi maiorul Pele.P.C.: - „colonelul Cântăreţu şi maiorul Pele.” Dacă sunt mai mulţi ofiţeri sau cadre cu acelaşi nume, vă rog să daţi şi prenumele.S.T.: - Da. Am înţeles! Generalul Macri lucra nemijlocit cu locţiitorul meu…P.C.: - „Generalul Macri lucra nemijlocit cu locţiitorul meu…” Care?S.T.: - Lt.-colonelul Atudoroaie…P.C.: - „Lt.-colonelul Atudoroaie…”S.T.: - şi căpitanul Zarcula.P.C.: - „şi căpitanul Zarcula.” Bine, dar… Bine, hai, terminaţi d-voastră, poate nu mai e nevoie să vă întreb eu!S.T.: - Împreună cu aceştia analizau informaţiile obţinute în cursul zilelor precedente, după care se prezentau la colonelul Teodorescu care sintetiza activitatea pe linie de Informaţii.P.C.: - Deci generalul Macri analiza împreună cu maiorul Tinu şi căpitanul Zarcula informaţiile? Sau pardon, Atudoroaie…S.T.: - I le prezentau…P.C.: - A, i le prezentau! Macri dădea girul sau cum?S.T.: - Le prezenta la generalul Macri şi le analiza împreună cu Teodorescu, cu mine, vedeam ce puteam reţine din aceste informaţii.P.C.: - „Se întocmeau sintezele de către Teodorescu şi se transmiteau mai departe. În ceea ce priveşte valorificarea informaţiilor, nu se întocmeau sinteze în această perioadă. De abia luni seara am întocmit o notă pentru

212

conducerea Departamentului şi s-a mai făcut una, nu reţin, marţi seara sau miercuri dimineaţa. Două rapoarte ştiu că s-au transmis la Bucureşti pentru că după ziua de marţi, marţi după-masă, volumul informaţiilor s-a redus la cote foarte mici. Nu s-au mai primit informaţii, având în vedere evoluţia evenimentelor care au avut loc, activitatea pe această linie s-a diminuat foarte mult şi nu aveam efectiv informaţii.” Mă simt nevoit să vă pun câteva întrebări, ca să ne putem lămuri. Până la sosirea acestui colectiv, d-voastră şi locţiitorii d-voastră, sunt convins, răspundeaţi de nişte sectoare de muncă…S.T.: - Da. Aşa este.P.C.: - Apărând acest colectiv, aţi mai continuat să coordonaţi activitatea sectoarelor respective? Şi care sunt…S.T.: - Colectivul care a sosit de la Departament, nu a preluat conducerea Securităţii. Conducerea Securităţii îşi exercita mandatul care l-a avut şi-şi desfăşura activitatea normală, care a fost şi până atunci.P.C.: - „Prin sosirea colectivului comandat de generalul Macri, nouă nu ni s-a substituit nimeni în funcţii, astfel încât ne-am continuat nestingheriţi activitatea de conducere, atât eu, cât şi locţiitorii mei. Menirea acestui colectiv a fost aceea numai de a ne acorda sprijin în muncă, în evaluarea mai corectă a informaţiilor şi obţinerea acestora….”S.T.: - …obţinerea acestora, asigurarea celorlalte măsuri pentru situaţia creată…P.C.: - „…asigurarea celorlalte măsuri pentru situaţia creată.”Deci aţi continuat să coordonaţi activitatea; pe ce linie, d-voastră şi ceilalţi locţiitori?... Vă rog să continuaţi!S.T.: - În raport de repartiţia compartimentelor la nivelul conducerii Securităţii, eu coordonam activitatea de contraspionaj, activitatea unităţilor speciale conduse de generalul Stamatoiu…P.C.: - „În consecinţă, eu am continuat să conduc efectiv activitatea sectoarelor de contraspionaj…”S.T.: - 0544P.C.: - Ce e asta?S.T.: - Unităţile conduse de generalul Stamatoiu…P.C.: - „…unităţi speciale conduse de generalul Stamatoiu, Serviciul T, Serviciul Cadre şi Serviciul Filaj.”S.T.: - Lt.-colonel Atudoroaie…P.C.: - „La rândul său, lt.-colonel Atudoroaie Gheorghe…”S.T.: - Serviciul II.P.C.: - „a condus activitatea Serviciului de…”

213

S.T.: - Activitatea serviciului de Contrainformaţii în sectoarele economice (Servicul II)…USLAP.C.: - „USLA.” Ce aveaţi aici? Un pluton? Ştergeţi USLA şi scrieţi „compartimentul USLA!” Aşa, spuneţi!S.T.: - Compartimentul USLA este corespondentul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă de la Bucureşti. În cadrul acestui compartiment intră cadrele care asigurau aeroportul, subofiţerii ce făceau controlul antiterorist şi antideturnare şi opt ofiţeri care răspundeau de Aviaţia utilitară şi TAROM, precum şi şase, deci doi răspundeau de Aviaţia utilitară şi TAROM, şi şase de activităţi în rândul studenţilor străini. Acestea erau activităţile lor!P.C.: - Deci „Compartimentul USLA şi respectiv, activităţile în rândul studenţilor străini; Securitatea Municipiului Lugoj, pe toate liniile de muncă, Biroul de Informatică şi Documentare.” Ce făcea biroul ăsta, de fapt?S.T.: - Sintetiza informaţiile şi ţinea evidenţele de Securitate.P.C.: - „….care sintetiza informaţiile şi ţinea evidenţele de Securitate…”S.T.: - ….cercetări penale…P.C.: - „…cercetări penale…”S.T.: - şi analize-sinteze…P.C.: - „şi analize-sinteze,” adică, mai pe înţelesul tuturor…S.T.: - Compartimentul care sintetiza toate informaţiile în vedera exploatării lor. Întocmea informări pentru organul de Partid şi conducerea Departamentului şi pentru conducerea Securităţii, în vederea desprinderii unor concluzii în legătură cu situaţia operativă, la un moment dat…P.C.: - „întocmea materiale pe baza datelor culese, pentru organele de partid şi de stat interesate şi abilitate a cunoaşte situaţia operativă şi a lua măsurile în consecinţă.”S.T.: - Maiorul Radu Tinu coordona serviciile de Informaţii…P.C.: - Numai un moment…inclusiv Departamentul Securităţii Statului. „Celălalt locţiitor, maiorul Radu Tinu a continuat să coordoneze activitatea următoarelor sectoare…”S.T.: - Informaţii Interne…P.C.: - „Informaţii Interne,” adică cu ce se ocupa asta?S.T.: - Activităţile în rândul studenţilor…P.C.: - „Activităţile în rândul studenţilor…”S.T.: - În zona de frontieră, pe linie de Culte, Secte, Învăţământ şi celelalte sectoare, din toate domeniile.P.C.: - Deci Informaţii Interne aţi spus?

214

S.T.-Biroul de Transport Corespo…*[text lipsă, n.n.]

06 martie 1990, continuă audierea inculpatului Sima Traian

S.T.: - Acestea au fost compartimentele şi repartizarea…P.C.: - Deci să revenim: Teodorescu era ca să zic aşa, folosesc un termen mai puţin academic, „cuplat” cu d-voastră?S.T.: - Cu Dragoman, direct cu Dragoman.P.C.: - Bine, dar implicit…S.T.: - Da, sigur…P.C.: - Iar Anastasiu cu Radu Tinu şi ceilalţi doi ofiţeri…S.T.: - Da. Dar pentru că n-avea nici un sens ca eu să mă interpun între Teodorescu şi Dragoman, rezolva direct Teodorescu cu Dragoman toate problemele, Anastasiu cu şefii de servicii. Nu trebuia să ne interpunem noi între ei, ca să fie un intermediar în plus.P.C.: - Nu, nu, nu era vorba de intermediari, înţeleg că era o colaborare la nivel de conducere-compartiment de muncă, nu? Puteaţi să vă înlăturaţi?(!)S.T.: - Da, sigur că da, nu era o problemă.P.C.: - Păi, v-aţi înlăturat?(!)S.T.: - Nu, dar nu ne interpuneam tot timpul…P.C.: - Nu vă interpuneaţi…Bun, deci acuma să precizăm: ce spuneaţi mai înainte, legat de sintezele acelea, analiza lor de către generalul Macri? „Toate informaţiile culese privind situaţia operativă…”S.T.: - Toate informaţiile culese le sintetizăm şi regulile militare prevăd ca cel mai mare în grad şi funcţie trebuie să coordoneze şi să cunoască situaţia; şi le prezentam generalului Macri, pentru a le analiza, a stabili ce măsuri să iniţiem în continuare; şi cele care trebuiau raportate le raportam la conducerea Departamentului.P.C.: - Înţeleg că toate ajungeau la d-voastră mai întâi, după aia la Macri şi după aceea se şi raportau mai sus…S.T.: - Nu. Ajungeau şi direct la generalul Macri.P.C.: - Bine, ajungeau şi direct dar prin ce aţi spus, că cel mai mare în grad şi în funcţie, cred că d-voastră eraţi acolo până la generalul Macri.S.T.: - La mine, da. Dar mă referam la generalul Macri.P.C.: - „Toate datele culese care interesau organul de Securitate, întrucât deţineam o funcţie de conducere, mi-erau prezentate spre analiză şi apoi şi generalului Macri…” Aţi notat?…„Deşi au fost situaţii când aceste date i-

*caseta 017, sfârşit

215

au fost prezentate şi direct. După ce făceam această analiză succesivă sau în colectiv,” da?S.T.: - În colectiv nu le analizam.P.C.: - Adică în colectiv, mă gândesc, d-voastră, fiind şi cu Macri acolo, şi Teodorescu şi Anastasiu. Nu? În sensul ăsta?S.T.: - Da, da…P.C.: - „…şi colectivă, înţelegându-mă pe mine, pe general Macri, colonelul Anastasiu, locţiitori, Teodorescu hotăram…” Ce?S.T.: - Modul de exploatare şi de valorificare a acestora în raport cu nevoile muncii.P.C.: - „modul de exploatare şi valorificare a acestora, în raport de nevoile muncii şi problemele ce rezultau din aceste date.” Raportaţi de fiecare dată totul la Bucureşti, sau numai ce consideraţi necesar?S.T.: - Am declarat că în această perioadă, după câte reţin eu, de două ori, am raportat…P.C.: - Nu. De principiu, vă întreb.S.T.: - Nu. De principiu, nu se raportau toate la Bucureşti.P.C.: - Numai ce consideraţi că este cazul…S.T.: - Ce se aprecia că prezintă interes şi în …P.C.: - „Departamentului îi raportam numai ce consideram că prezintă interes la nivel central în rest totul se analiza şi se hotăra de către noi, cei mai sus amintiţi. Datorită precipitării evenimentelor, îmi amintesc că Departamentului Securităţii i s-au transmis, în zilele de luni, 18 şi respectiv, 20 decembrie, dacă bine îmi amintesc câte o notă-sinteză, privitoare la situaţia operativă şi măsurile luate.” Şi ce măsuri aţi comunicat că aţi luat? Sau mai corect, ce măsuri aţi luat?S.T.: - Am comunicat doar măsurile specifice, care stabileau cunoaşterea situaţiei în continuare, obţinerea de informaţii şi, mai ales, activitatea în rândul străinilor. Măsurile ce se impuneau pentru cunoaşterea intrărilor ilegale în ţară, a mişcării diplomaţilor…P.C.: - Păi, câţi străini au intrat în ţară, în perioada aia?S.T.: - Nu am…Am zis de intrările ilegale. Nu cunosc. La punctele de frontieră, câţi străini au intrat în perioada aceasta, dar au fost străini în judeţul Timiş.P.C.: - Aproximativ câţi?S.T.: - 200-300…P.C.: - „Îmi amintesc că, în perioada respectivă, pe raza judetului Timiş se aflau aproximativ 200 de cetăţeni străini.” Îi includeţi aici şi pe cei fără patrie? Pe apatrizi? Inclusiv apatrizi…

216

S.T.: - Da. Şi aceştia, însă din această categorie am avut în decursul timpului foarte puţini.P.C.: - „Inclusiv apatrizi care au fost însă foarte puţini.”Buun! Spuneţi-ne, a fost înarmat personalul Securităţii, în sensul dacă li s-a dat armamentul respectiv, cartuşele de război? Şi în caz afirmativ, data şi ora şi din ordinul cui?S.T.: - Personalul Securităţii nu a fost înarmat cu cartuşe de război, nici după teleconferinţa din după-amiaza zilei de duminică 17. Înarmarea Aparatului de Securitate s-a făcut în ziua de 18 după-masa dar numai pentru cei care asigurau paza sediului.P.C.: - Şi câţi au fost?S.T.: - În jur de 20 pentru paza sediului luni 18, după ora 14.P.C.: - De ce aţi folosit expresia “nici după teleconferinţă”…S.T.: - …pentru că aş fi declarat acest lucru în momentul în care vorbeam despre teleconferinţă, unde s-a ordonat instituirea stării de necesitate.P.C.: - Şi altceva s-a mai ordonat?S.T.: - În după-masa acelei zile s-a desfăşurat teleconferinţa de lucru pe care am audiat-o la sediu. În cadrul teleconferinţei s-a ordonat instituirea stării de necesitate şi măsuri pentru reprimarea demonstraţiei de la Timişoara.P.C.: - „Întelegând, prin măsuri de reprimare,” ce?S.T.: - Prin măsuri de reprimare am înţeles intervenţia armată cu arme de foc.P.C.: - „reprimarea demonstranţilor, inclusiv a celor care erau paşnici” sau numai a derbedeilor?S.T.: - Nu se specifica…P.C.: - Dar d-voastră, organele vizate, ce aţi înţeles?S.T.: - Eu nu am înţeles că trebuie să realizez reprimarea. Pentru că niciodată aparatul de Securitate nu a ieşit în stradă să reprime…P.C.: - Am înţeles. Nu e nevoie de precizarea aceasta. Nu mă refeream la aşa ceva. Prin ordinul dat de Ceauşescu de a se reprima demonstranţii, d-voastră, ca cetăţean, ce aţi înţeles? Să se tragă cu armele de foc împotriva cui? Aşa aţi spus, ca să se folosească inclusiv armele de foc, împotriva cui?S.T.: - Împotriva celor care demonstrează.P.C.: - Şi care ce făceau? Strigau, cereau…S.T.: - Care demostrau, strigau, cereau răsturnarea orânduirii, regimului ş.a.m.d.P.C.: - Şi ce mai cereau? Numai schimbarea?S.T.: - Lumină, alimente, medicamente, demisia dictatorului…

217

P.C.: - Aţi făcut precizarea că aţi audiat teleconferinţa din 17 decembrie, pe la orele…Cât era ceasul?S.T.: - 19,00, 18 şi ceva…P.C.: - La sediul Inspectoratului cu cine vă mai aflaţi acolo?Cine a mai participat?S.T.: - Înainte de audierea teleconferinţei… aveam să fac câteva precizări, dacă mi se permite în sensul că…P.C.: - Vă rog!S.T.: - La sediul Securităţii, a Inspectoratului mai bine-zis, am găsit la mine în birou, lipsind câteva momente de acolo, în discuţie cu generalul Macri şi colonelul Teodorescu, un grup de generali dintre care am cunoscut pe generalul Stănculescu, actualul ministru al Apărării, generalul Chiţac şi generalul Guşe.P.C.: - Era pe 17 decembrie, la orele?S.T.: - Era pe 17 decembrie, în jurul orei 16,30-17,00. La sediu erau însoţiţi de colonelul Zeca, care era şeful unei unităti militare sau şeful statului major la Divizie în Timişoara. În momentul în care am intrat în birou, generalul Macri m-a prezentat, m-au întrebat ce se întâmplă la Timişoara? Le-am dat câteva repere asupra situaţiei operative, ceea ce am declarat aici, generalul Guşe a luat legătura cu Divizia, i s-a comunicat…P.C.: - Divizia comandată de cine?S.T.: - De generalul Rotariu, era colonelul Rotariu…Vorbea, nu cu colonelul Rotariu, cu altcineva, cred că cu şeful statului major. I se comunicase generalului Guşe că va fi foarte greu să poată ajunge la Divizie, întrucât era înconjurată de demonstranţi care doresc să intre în incinta unităţii. Atunci generalul Guşe a dat ordin să se înarmeze cu muniţie de război trupa şi să fie folosită muniţia de război împotriva celor care intră în unitate. De asemenea, apostrofa pe cei…P.C.: - Pe cei care intră ilegal probabil…S.T.: - Care intră ilegal în unitate, da. Apostrofa pe cei din unitate că, deşi au tancurile acolo, nu au întors turelele, nu au trecut cu tancurile peste cei care se apropiau şi încercau să intre ilegal în unitate. Şi le-a spus că vine el acolo şi face ordine.P.C.: - Deci la discuţia asta participa…S.T.: - Generalul Macri, colonelul Teodorescu şi eu. Generalul Stănculescu a prezentat modul în care a organizat afluirea spre Timişoara a trupelor de la Buziaş, Lugoj, Lipova, şi din alte localităţi…nu mai reţin…P.C.: - Ce erau? Trupe de Infanterie?

218

S.T.: - Trupe de Infanterie şi Mecanizate, mecanizatele de la Buziaş. Spunând că vor realiza ei echilibrarea situaţiei la Timişoara, că de aceea au fost trimişi aici. Mi-am dat seama de adevăr, în momentul în care, la teleconferinţă, Coman raporta lui Ceauşescu faptul că, la intrarea în Timişoara, au ajuns deja coloanele armatei, care au fost nominalizate să participe la restabilirea ordinii. De asemenea, concluzia că generalul Stănculescu, generalul Guşe şi Chiţac au venit de la Bucureşti cu toate problemele perfectate şi nu mai era nevoie de măsuri pentru organele locale ale noastre; de măsuri de intervenţie, că ei au primit ordine precise pentru intervenţie. De fapt, după câte îmi amintesc, la întrebarea în cadrul teleconferinţei - unde se află generalii pe care i-am trimis la Timişoara - nu s-a primit răspuns. Generalul Ion Coman spunând acolo: „Nu sunt aici, generalii încă n-au ajuns la mine la Divizie dar am luat măsuri şi se va trage”; aşa a afirmat generalul Coman, apărând după aceea şi elicopterele care survolau oraşul, au trecut şi pe deasupra clădirii în care lucram. Iar mai târziu, după ora 19 - 19.30, am auzit de la sediu focuri de armă.P.C.: - Ce fel de focuri de armă ?S.T.: - Ordonaţi?P.C.: - Ce fel de focuri de armă?S.T.: - Arme automate.P.C.: - Spuneţi-mi, cine avea sarcina păstrării şi după caz, a restabilirii ordinii în stradă ?S.T.: - Organele de Miliţie.P.C.: - Prin cele comunicate de generalul Stănculescu, ce-aţi înţeles ? Că Armata se substituie organelor de Miliţie ?S.T.: - Nu, eu am înţeles că situaţia, fiind de asemenea manieră, a depăşit posibilităţile pe care le au şi organele de Miliţie şi că se neglijează orice şi vor restabili, că Armata va restabili ordinea. P.C.: - Deci că vă vin în ajutor Armata sau cum…Cam aşa? Aşa să înţeleg ? Sau vă dădea la o parte şi venea Armata? Aşa ?S.T.: - Practic acesta este sensul, că Miliţia nu şi-a putut face datoria sau nu şi-a făcut datoria şi vine Armata să restabilească ordinea dar nu …P.C.: - Păi, până în data de 17 decembrie, orele 16,30, în afară de acele acte de vandalism, despre care ne-aţi relatat mai înainte că s-ar fi petrecut pe Bulevardul 6 Martie, s-au mai produs şi alte asemenea fapte ?S.T.: - Au continuat actele de distrugere, acte de vandalism, incendieri, care...P.C.: - Când, până în 17 după-amiaza ?

219

S.T.: - Da, până în 17 după-masa. Aceste acte îngrijorau, din informaţiile obţinute de noi, îngrijorau populaţia oraşului şi se manifesta o foarte mare nemulţumire a populaţiei care apela foarte frecvent la telefonul ofiţerului de serviciu şi cerea să se intervină ca aceste persoane, aceşti huligani, să fie puşi la punct. Este vorba de incendierea magazinului Bega, incendierile din Piaţa Operei, din Circumvalaţiunii, sediul Comitetului Judeţean de Partid, Consiliul Popular, care au fost incendiate în cursul zilei de duminică.P.C.: - Până când?S.T.: - Până la orele 16.30 – 17,00.P.C.: - Toate astea ?S.T.: - DaP.C.: - Şi au avut loc concomitent toate ?S.T.: - Nu, în mişcarea grupului de demonstranţi care s-a format duminică, în jurul orei 11, în mişcarea acestui grup, au trecut la aceste acte de vandalism. Pagubele, după câte îmi amintesc global, aşa, se cifrează la aproximativ 3 miliarde şi jumătate.P.C.: - Au fost reţinuţi ?S.T.: - Pentru aceste acte ? Da, au fost reţinuţi, identificaţi şi de noi, pentru că în ordinele pe care le-am dat, am insistat foarte mult pe indentificarea acestor persoane care incendiau şi degradau bunurile, inclusiv la obiectivele economice, pentru că aceste distrugeri şi incendieri au depăşit orice limite şi nici organul de Securitate nu putea să stea deoparte, când se desfăşurau asemenea fapte. Eu reţin că mi s-a raportat că au fost furnizate organelor de Miliţie un număr mare de persoane şi de către ofiţerii de Securitate, furnizate nemijlocit, date în legătură cu unele din aceste persoane în vederea luării de măsuri - a identificat şi Miliţia, nu pot să precizez numărul celor reţinuţi pentru aceste distrugeri dar ştiu că în ziua de marţi, toţi cei reţinuţi au fost puşi în libertate. Nu s-au mai avut în vedere nici cei care au realizat aceste distrugeri şi care erau identificaţi ferm că ei au aruncat cu sticlele incendiare, ei au spart vitrinele, unii din ei au fost chiar prinşi cu obiectele sustrase din aceste magazine: cu hainele de blană, cu bijuteriile şi cu celelalte. Au fost prinşi cu obiecte asupra lor, iar în cursul zilei de marţi, toţi au fost puşi în libertate.P.C.: - Pe la ce oră ?S.T.: - Ştiu că în cursul dimineţii, nu pot să precizez ora pentru că toată activitatea celor care au fost reţinuţi a coordonat-o Miliţia şi nu eu, am avut un singur ofiţer care a făcut o informare...

220

P.C.: - Păi, nu înţeleg, dacă erau elemente destabilizatoare, de ce le-aţi mai dat drumul? Ca să destabilizeze în continuare? Logic, dacă erau elemente destabilizatare, de ce le-aţi mai dat drumul ?S.T.: - Printre aceste persoane care au fost reţinute ilegal, un număr mare de persoane reţinute ilegal, ne-am manifestat părerea şi atunci, pentru că nu toţi…P.C.: - E vorba de cei reţinuţi până în după-amiaza de 17...S.T.: - Nu s-a făcut o delimitare.P.C.: - De ce ?S.T.: - Nu m-am ocupat de această activitate şi după câte am văzut…P.C.: - O colaborare între organul de Miliţie şi Securitate a existat, pentru stăpânirea situaţiei?S.T.: - Da, dar pe acest plan nu realizam colaborare, realizam o colaborare generală, mai ales în ultimul timp această colaborare era, aşa, aparentă şi nici în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii şi celelalte...P.C.: - Făceaţi parte din acelaşi minister...S.T.: - Da, însă ordinele de linie prevedeau sarcini şi domenii concrete în care se colabora.P.C.: - Să înţeleg că colaboraţi mai bine şi mai fructuos cu alte organe şi forţe chemate pentru restabilirea ordinii decât cu Miliţia ?S.T.: - Nu, nu, colaboram foarte bine, nu am avut nici un fel de probleme. Dar în acest domeniu al cercetarii penale nu realizam colaborarea.P.C.: - Haideţi să consemnăm, să vedem dacă am reţinut totul şi dacă nu, v-aş ruga să ne ajutaţi.„În după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 16,30, ajungând la sediu, în biroul meu unde se instalase generalul Macri şi colonelul Teodorescu, în afară de cei doi, se mai aflau generalii Stănculescu, Chiţac, cât şi un alt general, care cred că era comandantul Armatei de la Craiova. La invitaţia care mi s-a făcut, pe aceşti generali i-am pus în temă cu situaţia din oraş şi judeţ. Drept urmare, pe parcursul discuţiilor purtate, generalul Stănculescu mi-a comunicat că la nivelul M.Ap.N. au fost luate măsuri de afluire către oraşul Timişoara, de Trupe de Infanterie Mecanizate din zonele: Buziaş, Lipova, Lugoj. Tot atunci, luând legătura telefonică cu şeful de stat major Predonescu de la Divizia de Tancuri, general Guşe a aflat de la acesta că unitatea are masată la intrare o mulţime de oameni. Drept urmare, general Guşe a ordonat deschiderea focului în cei care vor intenţiona să pătrundă ilegal în unitate. Am înţeles de la acei generali că Armata va căuta să ajute forţele de la Timişoara pentru restabilirea ordinei. După plecarea acestora, în aceeaşi zi, pe la orele 18 a

221

avut loc teleconferinţa cu dictatorul Nicolae Ceauşescu. Eu am audiat-o la sediul Inspectoratului, prilej cu care am recepţionat ordinul lui Nicolae Ceauşescu de a se trage cu armele de foc în demonstranţi, fără vreo distincţie că ar fi fost paşnici sau nu. Tot atunci, în cadrul teleconferinţei, secretarul Ion Coman l-a asigurat pe dictator că a înţeles ordinul transmis şi că se va trage. Totodată, i-a mai comunicat dictatorului, că la intrările din oraş, au sosit trupele chemate. Mai arăt că, cu aceeaşi ocazie, am aflat că se decretase starea de necesitate pentru judeţul Timiş. Cu toate acestea, eu nu am ordonat înarmarea lucrătorilor de Securitate. Acest lucru l-am ordonat în ziua de 18 decembrie la orele 14,00, prilej cu care au fost înarmate în jur de 20 de cadre care asigurau paza inspectoratului.” Cu ce ?S.T.: - Cu pistoletele din dotare, în conformitate cu planul de măsuri pentru apărarea sediului.P.C.: - Puşti mitraliere aţi dat ?S.T.: - În dotarea şi în camera noastră de armament nu figurează puşti mitraliere, acestea sunt în depozitul unităţii şi nu cunosc la ce oră şi când s-au dat, cunoaşte acest lucru căpitanul Ciucă, inculpat şi el în proces. E posibil ca... P.C.: - Păi, de ce nu cunoaşteţi ? Nu dumneavoastră aţi dat ordinul ?S.T.: - S-au înarmat şi cu pistoale mitralieră dar nu ştiu la ce oră… P.C.: - Aţi dat ordin de înarmare, inclusiv cu pistoale mitralieră ?S.T.: - Da.P.C.: - „Au fost înarmate în jur de 20 de cadre, care asigurau paza Inspectoratului. Acestea au fost înarmate pentru început cu pistoletele şi muniţia aferentă din dotare şi după vreo oră-două şi cu pistoalele mitralieră şi muniţia aferentă.” Deci alte cadre nu au fost înarmate ?S.T.: - Nu, alte cadre nu. P.C.: - „Alte cadre de Securitate nu au mai fost înarmate. Nici cele mai ascunse cadre ? Cei care intrau în mijlocul demonstranţilor? Aţi trimis şi în mijlocul demonstranţilor ?S.T.: - Dumneavoastră cred că vă referiţi la Filaj. Armamentul Filajului era în sediul nostru, ei nu erau dotaţi cu armament, aveau un singur pistolet pentru paza sediului. Nu a ieşit în oraş nici un cadru de Securitate înarmat. P.C.: - Deci aţi trimis în rândul demonstranţilor ofiţerii care executau filajul neînarmaţi. Aşa să consemnez?S.T.: - Au fost ofiţeri de Filaj stabiliţi pentru anumite locuri, dar nu ca să meargă cu demonstranţii şi în rândul acestora. În puncte fixe. Am avut Piaţa Operei, Complexul Studenţesc, nu mai reţin precis unde, dar nu să meargă cu demonstranţii.

222

P.C.: - „Pentru culegerea de date din stradă, în punctele fierbinţi ale oraşului, puncte fixe, am trimis ofiţeri de Filaj, neînarmaţi însă. Ţin să subliniez că până în data de 17 decembrie, orele 16,30, pe lângă amintitele acte de distrugere şi furt, elemente turbulente au dat foc succesiv la magazinul Bega, Comitetul Judeţean de Partid, magazinele din Piaţa Operei şi Piatra Craiului, magazinele electrotehnice...”S.T.: - Magazinele din Piaţa Operei şi Piatra Craiului, magazinele electrotehnice, magazinul de mobilă şi în Circumvalaţiunii. Orice om de bună credinţă care ar fi venit în Timişoara, ar fi trăit momente extraordinare, văzând aceste distrugeri care au pus la pământ... P.C.: - Să continuăm… „magazinele din Piaţa Operei şi Piatra Craiului, magazinele electrotehnice, magazinul de mobilă şi în Circumvalaţiunii. Toţi oamenii de bună-credinţă din Timişoara au repugnat aceste acte de vandalism care s-au soldat cu distrugeri şi sustrageri de bunuri materiale în valoare de mai multe miliarde. Pentru a stârpi şi a pune capăt unor astfel de acte, atât lucrătorii de Miliţie cât şi de Securitate au colaborat şi au reţinut pentru cercetări mulţi din aceşti turbulenţi, n-aş putea spune câţi. Cu toate acestea, până la amiaza zilei de 17 decembrie, fără distincţie, la toţi li s-a dat drumul, repet, cu toate că unii dintre ei fuseseră prinşi în flagrant sau cu obiecte sustrase ca: blănuri, aparatură tehnică, băuturi, alimente etc.” Vă întreb: Cei care demonstrau paşnic, ce atitudine au adoptat faţă de aceşti turbulenţi? Cunoaşteţi? I-au primit în rândurile lor?S.T.: - Nu cunosc. Mie nu mi s-a raportat niciodată nimic şi nu am cunoştinţă că a fost o atitudine de repingere. Nu cunosc acest lucruP.C.: - „Mie nu mi s-a raportat că cei care demonstrau paşnic...”Un moment! Vă întreb, cei care demonstrau paşnic reprezentau minoritatea celor ieşiţi în stradă sau invers?S.T.: - Personal nu am fost în stradă ca să văd, nu cunosc.P.C.: - Păi, cam câţi inşi or fi ieşit în stradă?S.T.: - Depinde, pe zile, pe ore? P.C.: - Aşa, cu aproximaţie...S.T.: - Două-trei mii cred că au fost, după câte cunosc eu...P.C.: - Şi vandalii ăştia câţi erau?S.T.: - Câteva sute or fi fost şi ăştia...P.C.: - Deci să înţelegem că majoritatea erau paşnici, nu? S.T.: - Da.P.C.: - Vă rog, să-mi citiţi ce s-a scris până acuma…Consultant: - „Mie nu mi s-a raportat că acei care demonstrau paşnic…”

223

P.C.: - „... care reprezentau majoritatea oamenilor ieşiţi în stradă să fi luat vreo atitudine de îndepărtare sau respingere a elementelor turbulente. Fac menţiunea că acele lozinci,” despre care-mi aminteaţi anterior că au fost scandate pe întreaga perioadă a evenimentelor... S.T.: - Da.P.C.: - „Fac menţiunea că în perioada desfăşurării evenimentelor de la Timişoara, respectiv între 17 şi 22 decembrie 1989...”Consultant: - Vă rugăm să repetaţi, pentru că s-a greşit ceva: „Fac menţiunea că în perioada …”P.C.: - „17-22 decembrie 1989…” Dumneavoastră când aţi fost reţinut? „…că în perioada 17-22 decembrie 1989, demonstranţii scandau diferite lozinci cum ar fi : „Jos dictatorul!”, „Jos clanul!”, „Libertate!”, „Vrem alimente!”, „Vrem căldură!”, „Vrem lumină!”, „Vrem medicamente!” şi altele.” Consideraţi aceste revendicări a fi fost justificate?S.T.: - Da, revendicările erau justificate. Se acumulaseră foarte mari nemulţumiri şi la nivelul judeţului în legătură cu multe probleme, în tematica noastră de informaţii le căutam, se şi căutau aceste nemulţumiri, pentru a informa organul de Partid şi chiar conducerea Departamentului. Dar, cu toate acestea, rezultatul a fost cel care se cunoaşte. Nu s-a făcut nimic.P.C.: - „Toate aceste revendicări erau justificate, întrucât exprimau o realitate, realitate pe care am raportat-o Departamentului Securităţii şi care cred că a fost făcută cunoscută şi mai sus; dar cu toate acestea, în loc să se iasă în întâmpinarea doleanţelor îndreptăţite ale oamenilor, au fost luate măsuri contrare, de reprimare, chiar şi cu armele de foc, a acestor oameni.” Credeţi că regimul respectiv mai avea o bază, exprima el voinţa acestui popor?S.T.: - Am declarat în legătură cu faptul că aceste acumulări mari de nemulţumiri au redus considerabil, în decursul anilor, încrederea poporului în Partid, în conducere; şi nu mai putea să mai aibă o bază. Şi noi, ca şi în alte părţi, am cunoscut încercări, am avut şi la nivelul oraşului, aici, în timpul Congresului, o încercare de a se ieşi în stradă, pentru a se manifesta nemulţumirea în legătură cu această problemă. Nu au ieşit, nu datorită faptului că am fi intervenit noi, că Securitatea nu a ştiut, dar au renunţat cei de la I.M.T. să iasă… şi poate era mai bine dacă ieşeau atunci.P.C.: - De ce au renunţat?S.T. - Nici în alte împrejurări eu, ca şef al Securităţii, nu am dat ordine ca să se reprime nemulţumirile unor oameni, nemulţumiri justificate, pentru că am militat şi am insistat la cadrele din subordine să facă întotdeauna

224

discernământul necesar între o nemulţumire, o nemulţumire personală justificată şi o manifestare de alt gen, pentru că întodeauna omului trebuie să i se dea ce este al omului.P.C.: - „Regimul lui Ceauşescu nu mai exprima voinţa poporului român, îşi pierduse orice popularitate, datorită măsurilor antiumane pe care le-a luat în decursul ultimilor 10 ani. În consecinţă, toate aceste nemulţumiri care s-au acumulat în mod firesc, au condus la acele demonstraţii de stradă, care au avut loc în Timişoara în perioada mai sus precizată.” Bun, să păşim mai departe! Îmi amintesc că, începând cu orele 18-19, din ziua de 17 decembrie 1989, a început să se tragă în oraşul Timişoara. De cine?S.T.: - Organele Ministerului de Interne, Miliţia şi Securitatea nu au participat la dispozitivele instituite pentru reprimarea demonstranţilor. Nu au fost înarmate, au fost în sediu, afluirea trupelor Ministerului Apărării desfăşurându-se chiar prin faţa sediului în care noi lucram. Dispozitivele instituite nu le cunosc, nu am fost să le văd nici duminică, nici luni, dar din ceea ce mi s-a raportat, mi s-a raportat că oraşul este asediat de Armata, lucru care l-au afirmat, din informaţiile pe care le-am obţinut în acele ore şi zile, chiar şi străinii prezenţi în Timişoara, care duminică seara s-au împachetat foarte repede şi au plecat sub pretextul că, văzând ce este în oraş, aici s-ar pregăti un război în România. Şi consider că după cum s-au manifestat în birou şi după discuţiile purtate cu mine, când, la plecare, generalul Guşe zicea că: „Voi termina cu ei într-o oră, două!” , trupele Ministerului Apărării...*[text lipsă, n.n.]

06 martie 1990, continuă audierea inculpatului Sima Traian.

S.T.: - …La orele 18-19, în ziua de 17 decembrie 1989, a început să se tragă în oraşul Timişoara. P.C.: - Şi până când s-a tras în Timişoara ?S.T.: - În jurul orei 23, se mai auzeau, încă, focuri de automate.P.C.: - Şi după aceea, până în 22, nimic?S.T.: - Sporadic, incidente de stradă mai multe, însă nu o acţiune armatăorganizată ca şi în seara zilei de duminică. S-a tras sporadic, nu pot preciza câte zilnic, dar numai sporadic.P.C.: - Până când, sporadic ?S.T.: - Până miercuri. Joi şi vineri nu s-a mai tras în Timişoara. P.C.: - Deci până pe 20.

*caseta 018, sfârşit

225

S.T.: - Da.P.C.: - Seara sau dimineaţa ?S.T.: - Dimineaţa. Seara nu s-a mai tras.P.C.: - Şi erau focuri răzleţe ?S.T.: - Numai răzleţe.P.C.: - De rafală sau foc cu foc ?S.T.: - Nu cunosc. Nu le-am auzit pe toate. Ce au raportat băieţii. Numai rafale scurte şi focuri izolate.P.C.: - Deci a început să se tragă, trageri care au continuat până în seara aceleiaşi zile, aproximativ în jurul orei 23. După aceea, până în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989, s-a mai executat foc de armă automată sau foc cu foc, de armă, răzleţ, în diferite puncte ale oraşului. Şi, ca urmare a acestor focuri, au rezultat victime?S.T.: - După câte ştiu eu, luni spre prânz, erau înregistrate peste 60 victime; în jur de 60 de victime şi vreo 280 - 300 de răniţi. Nu cunosc precis, că nu ne-am ocupat de centralizarea datelor privind morţii şi răniţii.P.C.: - „În urma acestor trageri, mi-amintesc că mi s-a raportat, în jurul prânzului, luni, 18 decembrie, că au rezultat vreo 280 de răniţi şi aproximativ 62 de morţi.” Şi după aceea, câţi răniţi şi câţi morţi ? S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc numărul victimelor produse ulterior. Consider că aceste victime omeneşti s-au datorat trupelor Ministerului Apărării Naţionale care au tras asupra populaţiei. Noi, cei de la Securitate şi Miliţie, nu am tras în populaţie.” Dar cine făcea parte din cele opt dispozitive de împrăştiere? Puteţi să-mi spuneţi?S.T.: - Cunosc faptul că la nivelul generalului Nuţă s-au constituit 8 dispozitive în care au intrat cadre de Miliţie şi militari în termen de la Trupele de Securitate şi Grăniceri. În aceste dispozitive sau în alte dispozitive sau formaţiuni pentru reprimarea demonstranţilor nu au intrat cadre de Securitate.P.C.: - Deci au intrat cadre de Miliţie, Trupe de Securitate…S.T.: - Da, soldaţi de la Trupe şi Grăniceri, din câte am auzit. Nu am participat.P.C.: - Miliţieni au fost ?S.T.: - Da.P.C.: - Aceste dispozitive erau înarmate ?S.T.: - Cred că da, dar precizez că nu am fost la discuţiile privind constituirea acestora, la iniţierea dispozitivelor.

226

P.C.: - Conţinutul Ordinului nr. 02600 din l iulie 1988 al ministrului de Interne îl cunoaşteţi?S.T.: - Da.P.C.: - Dispozitivele acestea s-au încadrat în limitele ordinului despre care vă precizam?S.T.: - Nu pot să declar nimic în legătură cu această problemă. Îmi este greu acuma să precizez conţinutul lui şi cerinţele privind intervenţia pentru restabilirea ordinii. Este de competenţa lor. Noi nu figuram în măsurile de intervenţie, nici în acel ordin.P.C.: - USLA ce făcea ?S.T.: - La nivelul Inspectoratului, era formată o grupă de intervenţie dar din cadre de Securitate şi de Miliţie şi avea alte atribuţii, nu pentru restabilirea ordinii (grupa de intervenţie antiteroristă). Pentru restabilirea ordinii era un pluton de intervenţie la Miliţie.P.C.: - Deci acela acţiona.S.T.: - Acela. Acela acţiona pentru restabilirea ordinii.P.C.: - Generalul Nuţă când a venit în Timişoara?S.T.: - După câte ştiu eu, generalul Nuţă a venit duminică seara cu un avion special, împreună cu Ion Coman. P.C.: - Adică, duminică, pâna la teleconferinţă.S.T.: - Da, până la teleconferinţă.P.C.: - Deci pe l7 dec., în jur de orele l7.S.T.: - Cu un avion special, împreună cu Ion Coman. Nu am declarat nimic în legătură cu această problemă, întrucât în toată perioada aceasta, eu, ca şef al Securităţii, în contactele cu generalul Nuţă, nu am realizat nici o informare a acestuia cu problemele de Securitate, nu s-a constituit nici un fel de colectiv ca să coordoneze activităţile comune, fiecare unitate şi-a îndeplinit atribuţiile specifice pe care le-a avut. Generalul Nuţă conducea activităţile de Miliţie. Îşi avea biroul în biroul şefului Inspectoratului, al colonelului Popescu. Eu l-am văzut de vreo două ori în acele zile. Atât!P.C.: - „În ziua de l7 decembrie l989, în jurul orelor l7, cu un avion special, în Timişoara au sosit: Ion Coman şi generalul Nuţă. Acesta din urmă, care s-a instalat în biroul inspectorului-şef, colonelul Popescu Ion, a condus toată activitatea de reprimare a demonstranţilor”, da sau nu ?S.T.: - Nu putem spune de reprimare a demonstranţilor, din moment ce la reprimarea propriu-zisă nici dispozitivele acestea constituite şi nici alte cadre…P.C.: - Atunci, la restabilirea ordinii.

227

S.T.: - Mai mult, putem spune că organele de Miliţie s-au ocupat de zonele distruse şi de persoanele care după ce s-au produs aceste distrugeri, atacau magazinele şi le goleau de conţinut. Nu pot să declar că la reprimarea demonstranţilor. Nici ei şi nici noi nu am avut efective în dispozitivele de reprimare.P.C.: - „…. a condus toată activitatea de prevenire a devalizării magazinelor ale căror sisteme de siguranţă fuseseră distruse. În acest scop, generalul Nuţă a constituit 8 dispozitive compuse din lucrători de Miliţie, militari în termen de la Trupele de Securitate şiTrupele de Grăniceri; cred că la aceste activităţi a participat şi plutonul de Miliţie pentru intervenţie, care fiinţa tocmai pentru astfel de situaţii.”Puteţi să-mi indicaţi punctele de instalare ale acestor dispozitive ?S.T.: - Nu pot.P.C.: - „Nu ştiu unde au fost amplasate aceste dispozitive.” Dar atunci, de unde ştiţi că apărau magazinele sparte?S.T.: - Aşa s-a stabilit la discuţia dintre generalul Macri şi generalul Nuţă.P.C.: - „Cu toate că nu ştiu unde au fost amplasate, am făcut afirmaţia mai dinainte că aveau menirea de a apăra avutul magazinelor sparte, pentru că aşa l-am auzit pe Nuţă spunând că intenţionează să facă.” Aţi fost de faţă când au fost constituite aceste dispozitive?S.T.: - Nu.P.C.: - „Nu am fost prezent când s-a luat hotărârea şi s-a trecut la constituirea acestor dispozitive.” Generalul Macri a fost prezent?S.T.: - Generalul Macri mi-a spus mie toate datele privind aceste „D”-uri, şi bănuiesc că el a cunoscut.P.C.: - „Generalul Macri mi-a furnizat toate datele privitoare la cele 8 dispozitive şi de aici trag concluzia că a fost prezent când s-a luat hotărârea înfiinţării lor.” Spre magazine aţi fost pe teren, în perioada asta ?S.T.: -Am fost în teren cu colonelul Teodorescu, în cursul zilei de luni şi am făcut traseul din Piaţa Maria, respectiv de pe Calea Şagului, pentru că aceste distrugeri se întindeau şi spre Calea Şagului. Am văzut tot traseul acestor distrugeri şi ca tuturor, mi-a produs o indignare extraordinară şi am văzut cum tot ce s-a făcut pentru acest oraş s-a dărâmat în câteva ceasuri. P.C.: - Deci numai pe Calea Şagului aţi fost?S.T.: - Nu. Începând de la Calea Şagului, 6 Martie, Piaţa Operei, Piatra Craiului, Circumvalaţiunii, spre Bega, …P.C.: - Şi numai luni aţi fost în teren sau şi marţi şi joi…?S.T.: - Eu luni, am fost în teren şi pare-mi-se, miercuri, o oră. Atât, în rest am stat la sediu.

228

P.C.: - Ce v-a obligat să rămâneţi în sediu?S.T.: - În primul rând că nu au plecat cei de la Bucureşti: musafirii mei au stat în sediu, şi chiar situaţia operativă. Puteam fi căutat de ministru şi nu puteam să părăsesc comanda.P.C.: - „În oraş am fost duminică, în zilele de l7, l8 şi 20 decembrie l989, prilej cu care m-am informat direct asupra situaţiei operative şi implicit şi cu privire la distrugerile şi sustragerile din magazine. În rest, am rămas în sediul Securităţii întrucât munca de conducere în raport de situaţia existentă nu mi-a permis să plec. Era nevoie de mine ca şef acolo.” Şi, cu aceste ocazii, când aţi ieşit în oraş, oamenii ce făceau?S.T.: - În oraş nu am mers ca să controlez oamenii, că nu aveam oameni în dispozitive.P.C.: - Nu oamenii d-voastră, oamenii oraşului.S.T.: - În deplasările ce le-am făcut în oraş, am văzut oameni care stăteau înmărmuriţi şi priveau la ceea ce s-a întâmplat, am văzut dispozitivele Ministerului Apărării Naţionale instituite, menţinându-se pe poziţii şi am văzut preocupările celor ce aveau în răspundere magazinele, întreprinderile comerciale din oraş, pentru repunerea geamurilor în primul rând, pentru curăţirea oraşului care, aşa cum spuneam, era devastat.P.C.: - Şi erau şi grupe de „vandali” care treceau la atac?S.T.: - În zilele de marţi şi miercuri nu mai aveam vandali la atac.P.C.: - „Cu prilejul vizitelor făcute în oraş, am constatat mulţi oameni de bună- credinţă înmărmuriţi de vandalismele produse, cât şi măsurile ce erau luate pentru repararea stricăciunilor. În cele trei zile, n-am văzut pe cineva să încerce să pătrundă în acele magazine, în scop de sustragere sau distrugere.” Oare de ce n-aţi văzut?S.T.: - Eu am fost la nişte ore la care aceste elemente nu se dedau la aceste acţiuni. La aceste acţiuni se dedau de regulă seara, după lăsarea întunericului.P.C.: - „După lăsarea întunericului, acesti turbulenţi se dedau la acte de sustragere.”S.T.: - Sens în care aş putea indica incendierile de la Electrotimiş, încercările de incendiere de la Comtim, platforma Freidorf, de la C.A.P. Şag, ş.a.m.d., care s-au întâmplat în zilele respective seara, după lăsarea întunericului.P.C.: - „În acest sens, pot exemplifica incendierile de la Comtim, C.A.P. Şag, I.A.E.M., ş.a.m.d.” Spuneţi-mi, acest val de demonstranţi a mers crescendo, sau a avut fluctuaţii ?

229

S.T: - Valul de demonstranţi s-a format duminică dimineaţa, în jurul orei 11, când pe Strada 6 Martie a trecut o coloană a M.Ap.N. formată din mai multe companii, cu drapelul de luptă şi fanfară, care, am zis eu, pentru o demonstraţie de forţă, a traversat oraşul. A venit pe 6 Martie, pe Bulevardul Pârvan, a întors la Comitetul Judeţean de Partid, magazinul Bega, şi a mers la Divizie. Au venit exact din zona unde se află Parohia preotului Tőkés, zona în care lumea, duminica dimineaţă, stătea să mai vadă ce se mai întâmplă acolo. Erau incendiate maşinile în faţa regionalei C.F.R. şi această coloană destul de întinsă, cu cântec, s-a deplasat pe acolo; după ce a depăşit regionala C.F.R., la coloana de militari s-a ataşat un grup de 50-75 de oameni, care, pe măsură ce înaintau spre oraş, se înmulţeau, ca, în jurul orei 12, să ajungă, după câte ştiu eu, în jur de 2 000, până când au ajuns la sediul Comitetului Judeţean de Partid şi au incendiat sediul.P.C.: - „Duminică, 17 decembrie, 1989, în jurul orelor 11, mai mulţi militari în termen au trecut în pas cadenţat şi cu cântec pe un traseu situat între Piaţa Maria, unde se afla casa pastorului Tőkés şi sediul Comitetului Jud. de Partid. Drept urmare, militarii au început să fie însoţiţi de trecători. În final, adunându-se în Piaţa sediului Comitetului Jud. de Partid, aproximativ 2000 de oameni”S.T.: - Au rupt cordoanele instituite pentru paza sediului care erau neînarmate, formate din militari în termen.P.C.: - „Aceste trupe defilau cu drapelul tricolor în frunte. Fac precizarea că militarii până atunci nu mai ieşiseră la paradă cu cântec prin oraş.” Şi atunci, de ce oare ieşiseră?S.T.: - Am precizat mai înainte părerea mea în legătură cu această prezenţă. De fapt, eu am întrebat pe şeful Biroului de Contrainformaţii Militare ce se întâmplă, unde merg; pentru că nu era o zi festivă, o zi care să semnifice ceva. A răspuns: „Nu ştiu, comandantul Garnizoanei a dat ordin să se circule prin oraş în aceste formaţii cu cântec şi cu fanfară.”P.C.: - „Cred că datorită acestei parăzi neînarmate a trupelor M.Ap.N., s-a creat situaţia explozivă din Timişoara.”S.T.: - Nu. Eu am spus că, coloana, din start, s-a format de la această trecere a trupelor prin zona în care a fost …P.C.: - Deci scânteia sau sâmburele a răsărit din această paradă şi nu din altceva.S.T.: - Nu. Eu am spus că evoluţia coloanei a început, formarea coloanei a început…P.C.: - Cum aţi scris?

230

Consilier: - „Aceste trupe defilau cu drapelul tricolor în frunte. Fac precizarea că militarii, până atunci, nu mai ieşiseră la paradă ….”P.C.: - „…În piaţa din faţa sediului Comitetului Jud. de Partid, au ajuns să fie în jur de 2000 de oameni. Cred că, dacă nu se defila, nu se ajungea la această situaţie,”…. Nu ?S.T.: - Nu. Nu cred. Formarea primei coloane de demonstranţi s-a făcut în urma acestei coloane dar eu cred că şi fără această coloană, datorită situaţiei create, se forma coloana din cei care erau acolo şi plecau în oraş.P.C.: - „Revin şi arăt că şi fără existenţa acestei coloane, datorită nemulţumirilor acumulate, s-ar fi ajuns să se adune oamenii, pentru a demonstra împotriva dictatorului Nicolae Ceauşecu.”Numai a lui?S.T.: - A orânduirii…P.C.: - „Şi a orânduirii pe care acesta o reprezenta.” Aceşti 2000 de oameni erau violenţi?S.T.: - Nu pot să declar nimic despre componenţa grupului, pentru că nu am fost în teren, nu am văzut această coloană dar după modul în care au acţionat la sediul Partidului, la Consiliul Popular, mi-am dat seama că erau destul de violenţi, pentru că acolo au intrat, au devastat, au dat foc la tot ce a fost în jur şi au fost accidentaţi mai mulţi oameni care asigurau paza sediului. A fost o acţiune de scurtă durată dar foarte violentă la sediul Partidului.P.C.: - De unde aţi aflat asta? Cine v-a comunicat?S.T.: - Mi s-a raportat de oamenii pe care i-am trimis să vadă despre ce e vorba acolo.P.C.: - „Sesizat de lucrătorii din subordine, despre formarea acestei coloane de demonstranţi…” Aţi mai trimis şi pe alţii în zonă? S.T.: - Nu.P.C.: - L-aţi anunţat şi pe colegul de la Miliţie?S.T.: - Nu. Nu l-am anunţat.P.C.: - Deci n-aţi luat nici o măsură?S.T.: - Pentru sediul Partidului? Nu.P.C.: - Pentru demonstraţie! S.T.: - Nu. Nu am luat nici o măsură.P.C.: - „Nu am luat nici o măsură cu privire la ei...“S.T.: - Pe tot parcursul acestor zile, în legătură cu mişcarea coloanelor, …P.C.: - „ci doar am organizat culegerea datelor despre comportamentul lor”, nu?S.T.: - Atât.P.C.: - „Şi doar am organizat culegerea informaţiilor despre comportamentul şi intenţiile acestora. Drept urmare, mi s-a raportat că s-a

231

pătruns în sediul Comitetului Jud. de Partid, unde au fost produse stricăciuni şi chiar s-a şi dat foc.” Începuserăţi să ne spuneţi că, drept urmare, cei de la Miliţie au trimis acolo sau cine ?S.T.: - Am vrut să spun că, drept urmare acestei intervenţii, un număr mare de cadre şi militari în termen, au fost răniţi.P.C.: - Erau acolo, deja?S.T.: - Era dispozitivul pentru apărarea sediului.P.C.: - „Deci până a ajunge demonstranţii acolo…”S.T.: - …s-a format dispozitiv pentru apărarea sediului, dispozitiv neînarmat şi au rupt dispozitivul, au maltratat oamenii care erau …P.C.: - Din cine era compus acest dispozitiv şi la ce nivel, ca forţă, era?S.T.: - Ştiu că erau două plutoane de la batalionul de Securitate şi un pluton de Paraşutişti al ministerului Apărării, în interior. Acestea erau forţele care cunosc eu că au fost la paza sediului.P.C.: - Deja sosise plutonul de Paraşutişti?S.T.: - Da, era la Timişoara.P.C.: - Sub comanda cui s-a acţionat pentru paza comitetului jud. de Partid?S.T.: - Nu cunosc. Cred că colonelul Popescu. Colonelul Popescu era la sediu şi cred că el... Nu cunosc cine a asigurat paza la sediul Comitetului de Partid.P.C.: - Ori colonelul Popescu ori nu. Uitaţi, şi un domn apărător zice la fel!S.T.: -Nu ştiu.P.C.: - Dar credeţi că ar fi colonelul Popescu?S.T.: - Posibil.P.C.: - Deci practic, aceste trei plutoane s-au deplasat de capul lor la sediul Comitetului Judeţean de Partid, aşa să notez?S.T.: - Nu doresc să fiu înţeles greşit, dar …P.C.: - Atunci, vă rog să daţi răspunsuri clare!S.T.: - Dumneavoastră m-aţi întrebat, eu am răspuns; dar nu m-am ocupat eu de organizarea acestor activităţi.P.C.: - Cine se putea ocupa?S.T.: - Generalul Nuţă care asigura măsurile pentru stradă, organiza toate activităţile în acest domeniu.P.C.: - „Până a ajunge cei 2000 de demonstranţi în faţa sediului Comitetului Jud. de Partid s-a luat măsura trimiterii pentru paza sediului a trei plutoane de militari de la Trupele de Securitate şi Trupele de Grăniceri, neînarmaţi. Măsura trimiterii, cred că a fost dispusă de generalul Nuţă.”S.T.: - Nu. Revin. Generalul Nuţă nu sosise. Colonelul Popescu.

232

P.C.: - „Revin. Măsura nu a fost luată de generalul Nuţă, pentru că încă nu sosise. Ea a fost luată de şeful Inspectoratului, colonelul Popescu Ion. Precizez că unul dintre cele trei plutoane era de Paraşutişti.” Să considerăm că era o situaţie care impunea luarea unor astfel de măsuri? O situaţie în care intra în vigoare planul unic de acţiune, întocmit?S.T.: - Da. Având în vedere antecedentele şi presupunându-se că sunt atacate sediile organelor de conducere, sigur că trebuiau luate măsuri pentru protecţie…P.C.: - „Aceste măsuri au fost luate şi cu ştirea mea, de colonelul Popescu …”S.T.: - Şi cu ştirea mea, sigur.P.C.: - „…Întrucât am apreciat că ne aflam în situaţia punerii în aplicare a planului unic de acţiune elaborat în baza Ordinului ministrului de Interne nr. 02600 din 1 iulie 1988...”S.T.: - Aceasta a determinat şi măsurile de apărare a sediului la Inspectorat.P.C.: - „tot această apreciere a stat şi la baza ordinului pe care l-am dat, de a fi înarmate cele aproximativ 20 de cadre de Securitate pentru paza Inspectoratului.” În astfel de situaţii, cine era comandantul ?S.T.: - Şeful Inspectoratului, colonelul Popescu.P.C.: - „Potrivit ordinului amintit, şeful Inspectoratului avea atributul conducerii tuturor operaţiunilor de restabilire a ordinii şi liniştei publice.” Ce forţe i se subordonau şefului inspectoratului în astfel de situaţii, pe lângă cele de la Securitate şi Miliţie ?S.T.: - În acest plan de măsuri, în acest ordin, erau stabilite forţele de la Trupele de Securitate şi Pompieri.P.C.: - Şi Grăniceri?S.T.: - Nu. Grănicerii recent au trecut în subordine, pentru o perioadă scurtă, după apariţia Ordinului; şi nu s-a făcut nici un fel de modificare.P.C.: - „În astfel de situaţii, şefului Inspectoratului, pe lângă forţele de Securitate şi Miliţie i se mai subordonau forţele de la Brigada Trupelor de Securitate şi de la unităţile de Pompieri. Datorită modificărilor intervenite ulterior, când, printr-un decret, Trupele de Grăniceri au trecut la Ministerul de Interne, în fapt şi forţele de la Brigada de Grăniceri Timişoara, i s-au subordonat inspectorului-şef.” Cunoaşteţi de ce au devenit violenţi, brusc, aceşti 2000 de oameni?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc de ce, cei aproximativ 2000 de oameni care se adunaseră în faţa sediului Comitetului Jud. de Partid, brusc, au devenit violenţi. Oricum, unii dintre aceştia, au pătruns în sediul organului amintit,

233

producând stricăciuni şi încercând să dea foc. O parte din militarii cu misiunea de pază au fost molestaţi.” Spuneţi-mi, prin venirea lui Nuţă ce s-a întâmplat cu inspectorul-şef? I s-a întâmplat ceva? S.T.: - Eu nu ştiu ce s-a întâmplat cu inspectorul-şef, dar faptul că avea un stagiu mic, aici la Timişoara, faptul că nu intrase cu toate forţele şi în deplinatătea funcţiei aici la Timişoara… sigur că ezita, manifesta reţinere în actul de comandă şi lasă mai mult pe cei doi şefi de la Securitate şi de la Miliţie. Şi venirea generalului Nuţă cred că a considerat-o că a preluat comanda şi că Nuţă conduce aici activităţile. Era şi generalul Macri şi este un om mai rezervat puţin colonelul Popescu şi a considerat că, după teleconferinţă… pentru că sâmbătă după-masă el a plecat la teleconferinţă la Partid şi a considerat că, după teleconferinţă, trebuie să stea la Partid. Nici eu nu l-am mai văzut decât, nu ştiu, o dată şi-am mai vorbit o dată la telefon cu dânsul în această perioadă. Aceasta, cred eu, că este cauza că şeful Inspectoratului a avut această reţinere în perioada menţionată. Nu cunosc alte probleme.P.C.: - „Privitor la poziţia avută de şeful Inspectoratului, colonelul Popescu Ion, pe perioada desfăşurării evenimentelor, ţin să precizez: întrucât acesta, de foarte puţin timp, preluase funcţia amintită, manifesta reţineri în actul de comandă, lăsându-ne pe noi, şefii celor două organe componente ale Inspectoratului, să decidem. Prin venirea generalilor Nuţă şi Macri apreciez că Popescu Ion a considerat că este mai bine să-i lase pe cei doi să-şi exercite atributele funcţiei pe care el, ca inspector-şef, trebuia să le exercite. Aşa că, după teleconferinţa din 17 decembrie, Popescu Ion a rămas la sediul Comitetului Jud. de Partid.” A ţinut legătura, în vreun fel, cu dumneavoastră, cu Deheleanu, cu…?S.T.: - Nu. Cu mine de vreo două ori a vorbit, în acest interval, la telefon, atât. M-a întrebat dacă mai e ceva nou, dacă mai sunt probleme. Eu am spus că nu am nimic şi atât a fost totul.P.C.: - Chiar nimic?S.T.: - Nu aveam nimic ce să-i …P.C.: - Dar ce se întâmpla? Era consemnat, ce era?S.T.: - Nu era consemnat.P.C.: - „În această perioadă colonelul Popescu Ion de două ori a purtat la telefon discuţii cu mine, prilej cu care a ţinut să se informeze despre situaţia operativă din zonă.”S.T.: - Da, i-am comunicat că nu am probleme.P.C.: - Dar ce rol a avut în derularea evacuării acelui pastor?S.T.: - Colonelul Popescu?

234

P.C.: - Da.S.T.: - Nu pot să precizez ce rol a avut colonelul Popescu, ştiu atât doar: că l-am văzut preocupat cu formarea coloanei de maşini, cu stabilirea maşinilor care să-l ducă pe pastor.P.C.: - „Legat de evacuarea pastorului menţionat, din câte-mi-amintesc, colonelul Popescu s-a arătat preocupat de asigurarea mijloacelor de transport necesare evacuării familiei şi bunurilor preotului respectiv.” Concret, în toată această perioadă, lucrătorii de Securitate, ce au făcut?S.T.: - Aşa cum am declarat în conţinutul acestei cercetări, lucrătorii de Securitate şi-au axat activitatea, în principal, pe culegere de informaţii. Informaţiile au vizat, în primul rând, cunoaşterea stării de spirit, a situaţiei operative, în general, apărarea economiei naţionale. În acest sens, la nivelul fiecărui compartiment s-au executat ordinele generale care s-au dat în decursul timpului, ordine care stau la baza activităţii în fiecare compartiment. În plus, la planul de căutare a informaţiei au fost introduse datele privind persoanele care au produs aceste pagube mari în oraş. În teritoriu am suplimentat instruirea efectivelor în legătură cu zonele de frontieră, în vederea identificării cu operativitate a celor care intră ilegal în ţară.P.C.: - „În toată perioada, de la 15 până la 22 decembrie 1989, lucrătorii de Securitate, sub conducerea comenzii Securităţii Judeţene şi apoi şi a colectivului de conducere de sub comanda …”Domnule avocat, să ştiţi că există un text în lege, care permite Instanţei să aplice nişte măsuri.Av.ap.: - Da, puteţi lua măsura amenzii împotriva mea, dar conform art. 72, Cod Procedură Penală, sunteţi obligat să consemnaţi ce spune inculpatul. Nu a spus nimic de ofiţerii de la Bucureşti. Astea sunt ideile d-voastră, nu a …P.C.: - Dacă mai întrerupeţi o dată, mă forţaţi să apelez la textul de lege! Cum vă numiţi? Av.ap.: - Şi noi putem apela la textul de lege! Voicu mă numesc, domnule preşedinte. Voicu Viorel. Consemnaţi ce spune inculpatul!P.C.: - Anterior aţi precizat că şi aceşti ofiţeri au coordonat şi organizat munca de intensificare de culegere de informaţii? S.T.: - Am declarat că ofiţerii care au venit de la Bucureşti, la nivelul compartimentului la care lucrează în centrală… sigur că coordona şi asigura măsurile, la nivelul compartimentului de la judeţ.P.C.: - Vă rog să citiţi ultima frază!

235

Consultant: - „În toată perioada, de la 15 la 22 decembrie 1989, lucrătorii de Securitate, sub conducerea comenzii Securităţii Judeţene, şi apoi şi a colectivului de conducere sub comanda generalului Macri …”P.C.: - Ce s-a consemnat a contravenit cumva spuselor d-voastră? Vorbesc cu inculpatul, domnule apărător!S.T.: - Nu. Este corect.Av.ap.Voicu: - Vă rog să nu ridicaţi tonul la mine!Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi că intervin, eu sunt apărător al inculpatului Sima şi vă declar că sunt mulţumit de felul în care d-voastră aţi reţinut această împrejurare. De ce? Pentru că, în prima parte a interogatoriului inculpatului, acesta a declarat că s-a lucrat pe compartimente, pe sectoare şi că cei de la Bucureşti colaborau cu subalternii domniei sale. Deci această revenire cuprinsă în interogatoriu este absolut corectă şi nu am înţeles de ce se revoltă distinsul meu coleg când, repet, este doar împrejurarea că s-a revenit asupra acestei chestiuni. Dar, ceea ce d-voastră aţi declarat este absolut corect. De compartimente s-a vorbit.Av.ap.: - Vă rog să-mi permiteţi să vă rog să vă exercitaţi drepturile pe care legea vi le conferă cu privire la politica şedinţei. Eu mărturisesc cinstit că suntem într-o sală de şedinţă, de judecată, unde prezidează Curtea noastră Supremă, şi nu cred, domnule preşedinte, că nu sunteţi dator să-mi respectaţi rugămintea. Sunteţi abilitat, după lege, să conduceţi, să aveţi poliţia acestei şedinţe şi să ne permiteţi nouă, celorlalţi avocaţi, să ne respectăm şirul ideilor; pentru că, mărturisesc cinstit, aseară, când mi-am verificat notele de şedinţă, mi-am dat seama că nu am putut să-mi consemnez exact, datorită acestor intervenţii, care sunt în afara legii. Şi vă rog să reţineţi că eu nu pot să concep, în continuare, să-mi fac meseria în acest proces.P.C.: - Vă referiţi la intervenţiile cui?Av.ap.: - Ale domnilor mei colegi, care o fac fără să respecte dispoziţiile procedurale. Nu ne putem permite să intervenim în dezbateri, până când d-voastră nu ne încuviinţaţi, aşa spune legea procesual penală românească în vigoare.Av.ap.: - Domnule coleg, d-voastră ce text aţi invocat, să vă ridicaţi în picioare, să ne ţineţi lecţii politice? Vă rugăm să ne spuneţi care e textul procedural!Av.ap.: - Domnule preşedinte, suntem de acord cu consemnarea, reprezintă realitatea. Să încercăm toţi să trecem peste acest moment de mică tensiune.

236

Ceea ce aţi consemnat d-voastră corespunde realităţii şi însuşi colegul care îl apără este de acord. Ce să mai …*[text lipsă, n.n.]

06 martie 1990, continuă audierea inculpatului Sima Traian.

P.C.: -…a avut o mică ieşire, care nu-i este caracteristică. Deci vom trece peste acest incident, dar nu înainte de a vă reaminţi că legea ne mai permite, pe lângă amendă, să constatăm şi să luăm act şi de altceva. Nu e cazul să vă spun expres despre ce este vorba. Să continuăm!…Vă mulţumesc!…Vă rog să-mi citiţi fraza de la început!Consultant: - „În toată perioada de la 15-22 decembrie 1989, lucrătorii de Securitate, sub conducerea comenzii Securităţii Judeţene, şi apoi şi a colectivului de conducere sub comanda generalului Macri, au intensificat munca de culegere a datelor din toate domeniile de activitate, cu prioritate din obiectivele economice, mediile studenţeşti şi zona de frontieră, prin mijloacele amintite deja (filaj, interceptare convorbiri telefonice, controlul corespondenţei şi reţea).P.C.: - Cum aţi valorificat toate aceste date?S.T.: -Toate informaţiile le-am obţinut până în ziua de miercuri, 20, pentru că de miercuri nu am mai putut desfăşura nici un fel de activitate informativă de Securitate.P.C.: - „Până miercuri, 20 decembrie 1989, am valorificat aceste informaţii prin modalităţile deja amintite în cuprinsul acestei declaraţii.” Spuneţi-mi! S-a luat măsura reţinerii suspecţilor, a celor care aveau tendinţe de …?S.T.: - Declar că nici un cadru de Securitate nu a luat măsura reţinerii nici unei persoane. La sediul Securităţii nu aveam organizate spaţii pentru reţinere. Tot ceea ce s-au reţinut din oraş, cu ocazia acestor acţiuni, au fost trecuţi prin filtrul cercetărilor penale de la Miliţie şi şi-au urmat procedura de rigoare, urmând ca marţi să fie puşi în libertate. Nu cunosc numărul persoanelor reţinute cu această ocazie, nu cunosc ce informaţii şi date s-au obţinut din cercetările efectuate; făcând precizarea, în acelaşi timp, că de activitatea pe această linie la Securitate se ocupa un singur ofiţer.P.C.: - Unul de la nivel de judeţ şi altul, am înţeles, de la nivel de centru.S.T.: - Da.P.C.: - Deci aceşti ofiţeri şi-au intrat în atribuţiuni?S.T.: - Nu au reuşit să-şi intre în atribuţiuni. Reţin că doar au fost investigateun număr de aproximativ 15 persoane, în cursul zilei de luni după-masă şi în

*caseta 019, sfârşit

237

prima parte a dimineţii de marţi.P.C.: - Investigate în ce condiţii, unde ?S.T.: - Investigate la Penitenciar şi la sediul Inspectoratului prin arestul Miliţiei.P.C.: - Deci erau persoane reţinute de către lucrătorii de Securitate, sau nu?S.T.: - Nu. De lucrătorii de Miliţie; mă rog, de cei care au reţinut persoanele în teren.P.C.: - „Lucrătorii de Securitate n-au reţinut nici o persoană. Începând cu data de 18 dec. şi până a doua zi, 19 dec., aceştia, însă, au investigat informativ. Adică au audiat un număr de 15 persoane, care se aflau reţinute fie în Penitenciarul Timişoara, fie la arestul Miliţiei judeţului Timiş.” Dar alte persoane, în afară de acestea reţinute, nu s-au mai investigat informativ?S.T. : - Informativ, cu reţea, s-au investigat, obţinând informaţii, dar acestea au fost investigate de către …P.C.: - „Informativ, prin reţea, au mai fost investigate şi alte persoane.” Dar, de pildă, în alte instituţii, oameni …? Revin cu întrebarea: din rândul răniţilor sau de răniţi, lucrătorii de Securitate s-au ocupat sau nu ?S.T.: - Da. În cursul zilei de luni, 18 decembrie, după-masa, la locurile unde au fost rănite aceste persoane, prin şefii de secţie, au fost tot investigate un număr de 8 persoane în legătură cu locurile unde au fost răniţi, în legătură cu motivaţia prezenţei lor acolo, mai ales că erau semnalate că au participat la distrugeri.P.C.: - Asta când, în ce dată?S.T.: - În ziua de 18, după-masă.P.C.: - „În după-amiaza zilei de 18 decembrie 1989 …” Cine a dat ordinul acesta?S.T.: - Nu mai reţin cine a dat ordinul, dar ştiu că …P.C.: - Ştiaţi de executarea unei astfel de activităţi?S.T.: - Nu, nu ştiam. S-a ocupat colonelul Sălăjan de această problemă.P.C.: - „Deci în după-amiaza zilei de 18 decembrie 1989, sub conducerea colonelului Sălăjan, un număr de ofiţeri de Securitate s-au deplasat la Spitalul Judeţean Timiş”… Are vreun număr, spitalul acesta?S.T.: - La secţiile unde erau internaţi, la şefii de secţii.P.C.: - „…În secţiile unde erau internaţi răniţii, în urma executării focurilor de armă, şi, cu asentimentul medicilor, şefi de secţie, un număr de 8 asemenea victime au fost investigate privitor la motivaţia existenţei lor în stradă şi a locului unde erau când au fost împuşcaţi.” Urmăreaţi ce, pe

238

lângă motivaţie ? Că dacă era numai motivaţia, deja o ştiaţi. Nu mai avea rost.S.T.: - Erau recunoscuţi de către ofiţeri că au participat la distrugeri.P.C.: - „Aceste 8 persoane erau recunoscute de către ofiţerii din subordinea mea, ca participante la distrugeri.” Urmăreaţi şi altceva?S.T.: - Nu urmăream alte probleme, pentru că ne-am dat seama, din derularea tuturor problemelor, că nu vom putea stabili alte probleme, şi nici nu ne-a interesat.P.C.: - Câţi ani aveţi d-voastră., ca lucrător în aparatul Securităţii ?S.T.: - 30.P.C.: - „În aparatul de Securitate lucrez de 30 de ani.” Credeţi că aţi fost promovat în această funcţie de comandă pentru că nu vă cunoşteaţi munca? ,,Şi cred că am fost promovat în această funcţie de comandă nu pentru că nu mi-aş fi cunoscut munca pe care trebuia să o desfăşor pe linie de Securitate.“ Revin la prima întrebare: Ce căutaţi, cu ce scop îi investigaţi pe aceşti oameni?S.T.: - Aşa cum am declarat, am avut în vedere că aceste persoane erau cunoscute ca cei care au degradat şi au distrus unităţile …P.C.: - Atunci, ce să consemnez ? …Că generalul Macri şi cu ceilalţi au venit într-o excursie la Timişoara?S.T.: - Am vrut să precizez că de la asemenea persoane, care s-au ocupat cu devastarea magazinelor, cu distrugerile din oraş, nu puteam să emit pretenţia că pot să stabilesc cine a organizat, cine a condus aceste demonstraţii…P.C.: - Dar în toată activitatea aceasta de intensificare a muncii informative aţi urmărit şi acest lucru?S.T.: - Da. Ne-am preocupat.P.C.: - „În toată această activitate de intensificare a muncii informative am urmărit să stabilim liderii şi pe cei care incitau la manifestaţii anti-ceauşiste.” În vederea obţinerii acordului medicilor pentru investigarea acestor răniţi, d-voastră v-aţi deplasat la spital?S.T.: - Da.P.C.: - Cu cine?S.T.: - M-am deplasat la spital împreună cu colonelul Teodorescu: am vorbit cu doctorul Golea, l-am rugat să intermedieze această problemă; a fost de acord, numai în prezenţa şefilor de secţii. Mi-a promis că ia legătura în special cu şefii de secţii, în acest sens; şi că, în jurul orei 4, se poate realiza (?) şi am reţinut că colonelul Sălăjan a realizat această măsură, luni după-masă.

239

P.C.: - Asta era tot pe 18, pe la ce oră?S.T.: - Luni, când am fost eu, luni la 10-11 dimineaţa.P.C.: - „Luni, 18 decembrie 1989, pe la orele 10, împreună cu colonelul Teodorescu…” Din proprie inţiativă sau la ordinul cuiva ?S.T.: - La ordinul generalului Macri.P.C.: - “ …la ordinul generalului Macri, m-am deplasat la Spitalul Judeţean Timiş, unde l-am rugat pe directorul acestei instituţii, doctorul Golea, să ne faciliteze, din partea medicilor - şefi de secţie obţinerea avizului de a-i investiga informativ pe răniţii internaţi acolo.”V-a dat acest sprijin doctorul Golea?S.T.: - Da.P.C.: - „Doctorul Golea ne-a acordat acest sprijin …” La insistenţe sau fără?S.T.: - Aveam datele despre persoanele respective, ştiam precis şi mi-a spus că, după ce stabileşte cu medicii - şefi de secţie dacă este posibil…P.C.: - Dar eu v-am întrebat: la insistenţe sau fără insistenţe?S.T.: - Sigur că am insistat, pentru că am vrut să stabilim …P.C.: - „Ne-a acordat acest sprijin la insistenţele mele.” Cu această ocazie, doctorul Golea v-a comunicat numărul victimelor, câţi morţi, câţi răniţi?S.T.: - Nu m-am dus la spital pentru a obţine date, în legătură …P.C.: - Nu, dacă aşa…?S.T.: - S-a discutat, însă nu reţin cifrele care mi le-a spus.P.C.: - V-a spus că sunt morţi şi răniţi?S.T.: - Da. Mi-a spus.P.C.: - „Cu acest prilej, doctorul Golea mi-a comunicat că la spital au fost aduşi mai mulţi morţi şi mai mulţi răniţi.”S.T.: - Nu mi-a spus numărul. Mi-a spus că sunt mai mulţi morţi şi răniţi.P.C.: - Prin ce?S.T.: - Prin împuşcare.P.C.: - “Prin împuşcare.” L-aţi informat pe generalul Macri cu cele aflate de la Golea?S.T.: - Când ne-am reîntors, eu nu reţin dacă l-am informat, dar cred că l-a informat colonelul Teodorescu; sau poate l-am informat şi eu că am discutat, am fost la spital….P.C.: - „Când am revenit la sediul Inspectoratului, şi eu şi colonelul Teodorescu l-am informat pe generalul Macri cu cele aflate în urma deplasării la Spitalul Judeţean.” Şi generalul Macri ce a făcut mai departe?S.T.: - Nu cunosc, n-am…întreprins absolut …

240

P.C.: - Nu s-a raportat generalului Vlad? “Nu ştiu ce a făcut mai departe cu aceste informaţii generalul Macri, dacă le-a raportat sau nu mai sus.” Spuneţi-mi: există vreo legătură de rudenie între d-voastră şi medicul Golea?S.T.: - Da.P.C.: - Ce fel de legătură?S.T.: - Veri primari.P.C.: - „Menţionez că doctorul Golea este văr primar cu mine.”În data de 19 decembrie aţi trimis în zona frontierei oameni, să culeagă informaţii despre străini?S.T.: - Aşa cum am declarat încă de la început, deţineam şi noi informaţii, deţinea şi Departamentul; că sunt preocupări pentru a intra, din centrele de primire a fugarilor, elemente în ţară, ilegal, pe căi ilegale, prin zona de frontieră aferentă judeţului Timiş. Sigur că am mai declarat acest lucru, pentru a asigura operativitate în cercetarea celor care ar intra ilegal în ţară şi pentru a cunoaşte mişcarea şi activitatea străinilor, am trimis în zona de frontieră cadre de Securitate.P.C.: - „Am trimis în zona de frontieră cadre de Securitate, pentru a cunoaşte mişcările străinilor ce aveau tendinţa să pătrundă în ţară.” S-a luat măsura închiderii graniţelor?S.T.: - Nu.P.C.: - Din teleconferinţă rezulta că da!S.T.: - Eu nu am luat… nu s-a luat această măsură, pentru că ştiu că în cursul nopţii de 19 spre 20 am avut foarte mulţi străini în tranzit, am avut şi diplomaţi şi alte categorii de străini… dar am avut străini curent în oraş.P.C.: - Dar de supraveghere mai strictă a afluenţei lor, s-au luat …S.T.: - Nu s-au mai putut organiza măsuri de supraveghere, pentru că oraşul era …P.C.: - Asta când?S.T.: - De marţi seara. P.C.: - „Începând cu marţi seara, 19 decembrie, nu s-a mai putut organiza o supraveghere strictă a străinilor care pătrundeau în ţară, datorită amplorii evenimentelor ce erau în curs de desfăşurare în oraşul Timişoara.” Da?S.T.: - Da.P.C.: - Ce s-a întâmplat? Este adevărată împrejurarea că în curtea Inspectoratului au fost aduşi oameni reţinuţi în cătuşe şi întinşi la sol?S.T.: - Nu cunosc.Vă declar că, din ceea ce am observat eu, de câte ori am fost în curtea Inspectoratului, şi din activităţile de serviciu, nu cunosc să se

241

fi procedat în acest fel cu cei care au fost aduşi la Inspectorat. De fapt, cred că prea puţini au fost aduşi la Inspectorat. Capacitatea arestului este destul de mică şi nu …P.C.: - Eu vorbesc de curtea Inspectoratului.S.T.: - În curtea Inspectoratului nu au fost reţinuţi oameni, nici pentru o oră. Nu oferă nici un fel de condiţii şi nu sunt amenajări pentru acest lucru. Cei care au fost aduşi, au intrat prin filtrul Miliţiei, pentru arest…P.C.: - Cum am spus acolo? “Nu ştiu dacă în curtea Inspectoratului Judeţean de Interne au fost ţinuţi întinşi la sol oameni încătuşaţi. Aceasta, cu toate că, în permanenţă, pot să zic că m-am aflat la sediu.”Consultant: - Consemnăm aşa?P.C.: - Asta nu mai consemnaţi, lăsaţi! Mai vreţi să consemnez şi asta? În data de 21, care a fost situaţia? 20, mai repede? S.T.: - Aşa după cum am declarat, posibilităţile de desfăşurare a activităţilor organelor de Securitate, pe măsură ce a trecut timpul, s-au îngustat foarte mult.P.C.: - În 20 a avut loc o demonstraţie mai mare? În jur de 50 - 70 de mii de oameni?S.T.: - Nu, nu ştiu. Tot timpul au fost demonstraţii: Piaţa Operei, a fost…P.C.: - Aţi primit informaţii despre organizarea unei greve generale?S.T.: - Da, s-au obţinut informaţii, dar nu-mi amintesc precis dacă în ziua de 20 sau în ziua de 21. A fost grevă decretată, …P.C.: - În cursul urmăririi penale, aţi indicat data de 20.S.T.: - 20. Nu ştiu.P.C.: - „Este adevărat că am primit informaţii cu privire la organizarea unei greve generale în municipiul Timişoara, grevă care a şi avut loc; cred că în data de 20 sau 21 decembrie, când în stradă au ieşit, cu aceleaşi revendicări, aproximativ 150.000 de oameni.”S.T.: - Toate unităţile economice. De aceea am şi declarat că de marţi seara…P.C.: - Aceştia erau paşnici?S.T.: - Paşnici.P.C.: - „…150.000 de oameni, care au fost în permanenţă paşnici.”S.T.: - Da. De aceea am şi declarat că din 19 seara ofiţerii de Securitate s-au retras la sediu, inclusiv cei din obiectivele economice. Nu am vrut să realizăm nişte iritări şi nemulţumiri ale oamenilor din obiectivele economice, în situaţia în care ar fi stabilit prezenţa ofiţerilor de Securitate în obiective. I-am retras şi pe aceştia şi au raportat că sunt date şi informaţii că va fi o grevă generală; şi într-adevăr, pe lângă sediul Inspectoratului au

242

trecut coloane de la unităţile economice din zonă şi au demonstrat paşnic, fără nici un fel de probleme şi s-au deplasat în Piaţa Operei.P.C.: - „Informaţia privind organizarea acelei greve generale …” [text lipsă, n.n.]...”tras oamenii din obiectivele economice, înainte de a ieşi muncitorii în stradă.” Se subînţelege, dacă demonstraţia a avut loc pe 20. Şi unde i-aţi trimis pe aceşti oameni?S.T.: - Au rămas la sediu.P.C.: - În declaraţia de la urmărirea penală faceţi precizarea că i-aţi trimis în Piaţa Operei! Este real, sau nu?S.T.: - Nu, cadrele de Securitate tot timpul s-au aflat la sediu. Nu puteam să-i trimit în Piaţa Operei, pentru că erau recunoscuţi de către …P.C.: - Şi cei de laFilaj?S.T.: - Şi cei de la Filaj.P.C.: - Şi ofiţerii C.I. ?S.T.: - Nu am decât unul, un singur ofiţer C.I.P.C.: - Nu ofiţerul C.I. care răspundea, ştiţi la ce ofiţeri mă refer!S.T.: - Nu, aceia de la Filaj, atât, nu am alţi ofiţeri …Posibil ca în Piaţa Operei să fi fost ofiţerii de la Direcţia de Informaţii a Armatei, care au fost aduşi în zonă aici; şi care …P.C.: - E vorba de oamenii pe care i-aţi trimis d-voastră, aşa declaraţi! Şi aţi scris …S.T.: - Nu ofiţeri de la Filaj. Alţi ofiţeri de Contrainformaţii n-am avut aici, la Timişoara.P.C.: - „Nu am trimis în Piaţa Operei vreun lucrător de Securitate pentru a culege date din rândul demonstranţilor; aceasta, deşi la urmărirea penală am afirmat contrariul.” Au fost exercitate presiuni de vreo natură asupra d-voastră cu privire la astfel de declaraţii ?S.T.: - Da. Se poate spune mult despre aceste probleme. P.C.: - Păi, iertaţi-mă, tot ce aţi declarat până acuma corespunde cu ce aţi spus la urmărirea penală!S.T.: - Se poate spune, chiar dacă am prezentat declaraţii sincere, corecte, presiunile şi insultele s-au desfăşurat în condiţiile în care spuneam concret… se făceau multe, multe…P.C.: - Doreau mai mult decât voiaţi să spuneţi?S.T.: - Posibil! Da! Ziceau că sunt mincinos, că de-abia aşteaptă să mă vadă cu picioarele în sus.P.C.: - „Consider că, prin atitudinea celor care m-au anchetat, m-am aflat sub o oarecare presiune.”

243

S.T.: - Eu vă declar foarte sincer că nu am avut absolut nimic de ascuns: nici în timpul cercetării, nici în faţa d-voastră. Am dorit să scot în evidenţă toate activităţile mele din această perioadă şi să-mi aduc contribuţia din plin la bunul mers al acestui proces, la toate activităţile pe care d-voastră le desfăşuraţi. Nu am nici un fel de reţinere, indiferent ce se întâmplă.P.C.: - „Ţin să precizez că, atât la urmărirea penală, cât şi astăzi, cu prilejul cercetării judecătoreşti, am căutat în permanenţă să fiu sincer.” Să ştiţi că sinceritatea presupune nu numai a răspunde la întrebări, ci şi a avea iniţiative în a comunica tot adevărul! S.T.: - Am înţeles!P.C.: - Dacă aţi înţeles, atunci revin la întrebare: în Piaţă, în mijlocul celor 150.000 de oameni, aţi trimis lucrători de Securitate, sau nu?S.T.: - D-voastră, posibil că nu mă credeţi, dar ofiţerii de Securitate erau …P.C.: - Sau informatori, oameni din reţea?S.T.: - Nu, cu reţeaua nu am mai putut lua legătura; şi posibil că a fost reţea informativă în zonă şi posibil că au luat legătura ofiţerii cu ea… eu nu cunosc, dar, pentru pătrunderea în piaţă, s-au făcut cordoane. Cordoane din rândul demonstranţilor şi se realiza verificarea: coloanele veneau compacte din unităţile economice, s-au făcut cordoane şi se verificau cei care intrau în Piaţă şi baza verificării o constituia legitimaţia de la locul de muncă.P.C.: - „Nu exclud posibilitatea aflării, în rândul celor 150.000 de demonstranţi, a unor informatori; dar datele transmise de aceştia nu mi-au parvenit. Oricum, menţionez că de data aceasta demonstranţii şi-au luat măsuri de precauţiune, toate punctele de acces în piaţă fiind filtrate de ei şi nepermiţând accesul decât pe bază de legitimaţie de serviciu.”Da, dar am auzit că se mai făceau şi buletine false.S.T.: - Eu nu cunosc.P.C.: - „Eu nu cunosc să se fi confecţionat la Inspectoratul de Interne vreun act de identitate sau legitimaţie falsă.”Dat fiind faptul că am ajuns la ora 13 şi aproape 15 minute, Curtea apreciază că este momentul să facem o pauză până la orele trei şi jumătate. Ridicăm şedinţa!După pauză. P.C.: - Vă rog să daţi citire ultimei fraze.Consultant: - „Eu nu cunosc să se fi confecţionat la Inspectoratul de Interne vreun act de identitate sau legitimaţie falsă.”P.C.: - Spuneţi-ne, inculpat Sima, am înţeles de la d-voastră că, din ordinul generalului Macri, v-aţi deplasat la Spital pentru a organiza investigarea informativă a acestora.

244

S.T.: - Da.P.C.: - Deplasarea, am înţeles că aţi făcut-o cu Teodorescu.S.T.: - Cu colonelul Teodorescu, da.P.C.: - Din acelaşi ordin şi în acelaşi scop, v-aţi mai deplasat şi în alte părţi?S.T.: - Da. M-am deplasat şi la Penitenciar…P.C.: - …unde se aflau… S.T.: - unde se aflau celelalte persoane reţinute.P.C.: - Câte?S.T.: - Când am fost eu acolo nu pot să precizez, dar în jur de 200.P.C.: - Deci era în ce zi?S.T.: - Luni, nu reţin la ce oră, luni după-masă.P.C.: - Investigarea avea şi scopul acela de a găsi iniţiatorii, agitatorii, capii? Aşa am înţeles că, printre altele …S.T.: - Da, erau şi sarcini pentru identificarea celor care s-au ocupat de organizarea acestor acţiuni, inclusiv cu problemele de distrugere.P.C.: - Tot cu colonelul Teodorescu v-aţi deplasat?S.T.: - Da, tot cu colonelul Teodorescu.P.C.: - Şi ce aţi constatat acolo? Erau organizate echipe de cercetare?S.T.: - La Penitenciar se afla un ofiţer de la Direcţia de Cercetări Penale, Caraşcă, care, până în momentul în care am ajuns noi acolo, deci spre după-masă, nu investigase nici un deţinut. A raportat că nu poate să execute această activitate, întrucât la Penitenciar, pentru cercetările care se efectuează, se afla procurorul general adjunct Diaconescu, se afla colonelul Tudor Stănică, şeful Direcţiei de Cercetări Penale, care efectuează toate activităţile pe această linie.P.C.: - Pe ce linie?S.T.: - Pe linie de cercetare penală. Nu cunosc dacă era organizată şi cum era organizată această activitate.P.C.: - Aveau drept obiectiv aspecte care să intereseze organele de Securitate, persoanele mai înainte amintite de d-voastră?S.T.: - Nu ştiu ce plan tematic aveau ei pe linie de cercetări penale, dar ştiu că nu a putut să investigheze pe nici o persoană pe acest motiv; şi i s-a comunicat lui Caraşcă că, numai după ce se încheie anchetele pe care le efectuează Direcţia de Cercetări Penale, împreună cu procurorul general adjunct Diaconescu, numai după aceea poate să efectueze şi el investigaţiile de care am vorbit.P.C.: - Asta a spus-o …S.T.: - Maiorul Caraşcă.

245

P.C.: - Dar cine i-a comunicat treaba asta ?S.T.: - I-a comunicat colonelul Tudor Stănică.P.C.: - Dar în cadrul Securităţii Judeţene n-au fost organizate echipe de cercetare, de investigare?S.T.: - În cadrul Securităţii Judeţene avem un singur ofiţer de cercetare penală, care, aşa cum am declarat, s-a ocupat de ….P.C.: - Este vorba de investigarea informativă.S.T.: - Da, însă această investigare o făceau tot ofiţerii de cercetare penală.P.C.: - „Menţionez că în după-amiaza de 18 decembrie 1989, împreună tot cu colonelul Teodorescu, din ordinul generalului Macri, m-am deplasat la Penitenciarul Timişoara, unde se aflau reţinute aproximativ 200 de persoane…” Cu forme legale sau nu? S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - Din rândul demonstranţilor, da?S.T.: - Da.P.C.: - „Acolo se mai afla şi maiorul Caraşcă din cadrul Direcţiei Cercetări a Departamentului Securităţii Statului. Scopul sosirii noastre acolo era acelaşi, de a investiga informativ pe cei reţinuţi şi a stabili, printre altele, pe iniţiatorii acelor demonstraţii. Maiorul Caraşcă ne-a raportat că nu a putut să înceapă investigarea, deoarece colonelul Tudor Stănică, şeful Direcţiei cercetări penale din cadrul I.G.M., i-a precizat că numai după ce vor termina cei de la Miliţie cercetările pe linia lor, el, Caraşcă, îşi poate intra în atribuţiuni. Acelaşi ofiţer ne-a precizat că de problema cercetării acestor reţinuţi se ocupa şi procurorul general adjunct Diaconescu.” Aţi revenit la Inspectorat, da?S.T.: - Am revenit la Inspectorat.P.C.: - I-aţi raportat generalului Macri?S.T.: - I-am raportat generalului Macri şi problema a rămas în stadiul iniţial. Nu s-a continuat, pentru că marţi au fost puşi în libertate.P.C.: - Toţi?S.T.: - Nu cunosc cum s-a derulat punerea în libertate, dar cred că toţi.P.C.: - „I-am raportat situaţia generalului Macri şi problema a rămas în suspensie deoarece, din câte ştiu, marţi către orele 12, cei reţinuţi au fost puşi în libertate; nu ştiu din al cărui ordin şi nici nu ştiu dacă toţi au fost eliberaţi.” Aţi făcut afirmaţia, mai devreme, că după audierea teleconferinţei din seara zilei de 17 decembrie, anul trecut, aţi aflat de instituirea stării de necesitate.S.T.: - Da.P.C.: - Ce ordine aţi primit de la Postelnicu?

246

S.T.: - În conformitate cu ordinele …P.C.: - Vă rog să-mi răspundeţi la întrebare şi, după aceea, motivaţi.S.T.: - Am primit ordin să înarmăm „Aparatul” şi să executăm sarcinile care ne revin nouă din starea de necesitate; adică intensificarea muncii informative, asigurarea cunoaşterii mişcării străinilor…P.C.: - De ce vă ordonase să înarmaţi întreg efectivul cu armament şi muniţie, doar ca să intensificaţi munca de informare?S.T.: - Era o prevedere în ordinele noastre de linie: că la instituirea stării de necesitate, efectivul să fie înarmat. Declar aici şi se poate stabili prin cadrele Inspectoratului, că nu am executat acest ordin şi această sarcină…P.C.: - Eu v-am întrebat ce ordin v-a dat ministrul de Interne.S.T.: - Acesta a fost ordinul.P.C.: - V-a indicat să faceţi şi uz de armă ?S.T.: - Nu ne-a indicat.P.C.: - Nu?S.T.: - Nu.P.C.: - Sigur?S.T.: - Sută la sută.P.C.: - Păi, într-o declaraţie de-a d-voastră, aşa faceţi precizarea: ,,După instituirea acestei stări”, vă referiţi la starea de necesitate, ,,Am primit ordin de la Postelnicu să înarmăm întregul efectiv cu arme de foc şi să se facă uz de armă împotriva demonstranţilor, cu respectarea regulamentului”, aşa scrieţi d-voastră! Este real, sau nu?S.T.: - Ce declar în faţa d-voastră este real! Real, corect şi se poate verifica prin cadrele Securităţii Judeţene, care sunt în localitate.P.C.: - Şi mai departe, faceţi precizarea că aţi luat măsuri de executare a ordinului primit, dar n-aţi verificat dacă fiecare ofiţer a primit armament şi muniţie. Citez din declaraţiile d-voastră! Vă amintiţi de aceste aspecte pe care singur le-aţi notat în declaraţie? S.T.: - Posibil, când am dat declaraţia, am luat firul evenimentelor petrecute în ziua respectivă; dar ceea ce declar eu aici este realitatea curată a activităţilor desfăşurate de mine în urma ordinului primit de la ministrul Postelnicu.P.C.: - „Dintr-o probă aflată la dosarul cauzei, rezultă că …” Câte cadre avea Inspectoratul?S.T.: - 240.P.C.: - 240, Miliţie şi Securitate?S.T: - Nu. Securitate.

247

P.C.: - Securitate. „…că, în data de 17 decembrie 1989, au fost distribuite cadrelor Miliţiei şi Securităţii pistoale-mitralieră, calibrul 7,62 mm, la un număr de 220 de cadre. Începând cu orele 12,00, până la orele 17,00. Deci anterior ţinerii teleconferinţei din 17 decembrie.” Aşa rezultă din procesul verbal încheiat.S.T.: - Nu cunosc dacă în rândul acestor cadre, care au primit acest armament, se aflau cadre de Securitate şi câte. Nu cunosc la cine s-a distribuit armamentul. Armamentul este comun: al Miliţiei şi al Securităţii. Nu cunosc. Dacă aş cunoaşte, aş declara realitatea. P.C.: - Acest armament, revin şi întreb, se putea distribui fără a se fi primit un ordin din partea d-voastră?S.T.: - Posibil că a dat generalul Nuţă ordin să fie distribuit armamentul şi Compartimentul de Aprovizionare Tehnico-Materială să fi organizat măsuri de distribuire a lui. Nu cunosc dacă şi la Securitate sau numai la Miliţie sau dacă cadre de secu…P.C.: - Extras din agenda de lucru a maistrului militar Pantea, conform căreia acesta a început distribuirea armamentului şi muniţiei cadrelor Ministerului de Interne ale judeţului Timiş, Miliţiei şi Securităţii.S.T.: - Da, posibil; dar vă relatez că nu cunosc la cine s-a distribuit. Eu ştiu că s-a distribuit armamentul doar la cadrele care asigurau paza sediului, fiind în situaţia prevăzută de ordinul 230.P.C.: - Să vă citez câteva nume? Am aici o listă cu 228 de cadre de la Miliţie şi Securitate, am înţeles, care au primit armament şi muniţie.S.T.: - Posibil. Nu cunosc la cine s-a distribuit.P.C.: - Dar ordinul de distribuire, ştiţi cine l-a dat?S.T.: - Nu cunosc, nu ştiu.P.C.: - Nu cunoaşteţi. Să conchidem: deci, am reţinut de la d-voastră că, după teleconferinţă, aţi primit ordin de la Postelnicu să înarmaţi întregul efectiv cu armament şi muniţie de război, şi să se facă uz de armă în condiţiile regulamentare, împotriva demonstranţilor, da?S.T.: - Da.P.C.: - Nu aţi dat curs acestui ordin.S.T.: - Nu.P.C.: - “Precizez că în seara de 17 decembrie 1989….”* [text lipsă, n.n.]

* caseta 020, sfârşit

248

06 martie, continuă audierea inculpatului Sima Traian.

P.C.: - „Postelnicu, fostul ministru de Interne, printre altele, mi-a ordonat să înarmez întreg efectivul organului de Securitate judeţean,”… inclusiv cel din teritoriu, probabil, nu?S.T.: - În teritoriu aveam 4 oameni…P.C.: - „…cu armament şi muniţie de război şi totodată să se facă uz de armă împotriva demonstranţilor, dar numai în condiţii regulamentare.” Ce aţi înţeles prin condiţii regulamentare?Sima: - Prin condiţii regulamentare am înţeles că prima dată trebuie să se someze, să se tragă foc de avertisment, dacă deschide focul asupra persoanelor să tragă la părţile inferioare ale corpului.P.C.: - „…adică să nu se facă uz de armă mai înainte de a se soma, a se trage foc de avertisment în aer şi numai în final de a se face uz de armă, trăgând în zona picioarelor”, nu?S.T.: - Da.P.C.: - „Nu am executat acest ordin.” I-aţi spus şi lui Postelnicu?S.T.: - Nu am mai vorbit cu Postelnicu niciodată de atunci.P.C.: - Dar lui Macri i-aţi spus?… că Macri era acolo.S.T.: - Posibil că de aceea a vorbit cu mine la telefon, că nu era generalul Macri acolo şi am răspuns eu. Dacă nu eram acolo îi transmitea generalului Macri; sau posibil că nu l-a găsit nici pe generalul Nuţă şi atuncea mi-a transmis mie acest ordin… că de regulă în această perioadă nu am vorbit curent cu conducerea Ministerului şi a Departamentului, având în vedere că rezolvau problemele la nivel de conducere: pentru mine, generalul Macri şi pentru Miliţie, cred, generalul Nuţă.P.C.: - Revin cu întrebarea: I-aţi raportat generalului Macri despre ordinul primit?S.T.: - Da, i-am raportat.P.C.: - Şi i-aţi mai şi comunicat că nu înţelegeţi să-l executaţi?S.T.: - Da, i-am comunicat că nu înarmez; a fost de acord cu mine şi programa a rămas cum am stabilit-o eu.P.C.: - Adică, doar 20?S.T.: - Nu am înarmat efectivul!P.C.: - Cu excepţia celor 20.S.T.: - Celor din paza sediului.P.C.: - „I-am raportat generalului Macri despre conţinutul ordinului primit de la Postelnicu, cât şi hotărârea mea, de a nu-l aduce la îndeplinire. Acesta a fost de acord cu intenţiile mele.”De ce nu aţi executat acest ordin?

249

S.T.: - Nu am executat acest ordin pentru că, aşa cum am mai declarat, nu aveam nici un cadru de Securitate trimis în dispozitivele şi în acţiunea de reprimare a demonstranţilor; în al doilea rând, cadrele de Securitate nu aveau în misiunea lor să iasă în stradă şi să tragă în demonstranţi.P.C.: - „Am refuzat să execut acest ordin din două motive: unul este acela că, potrivit dispoziţiilor legale, nu exista obligaţia organelor de Securitate să împuşte populaţia; şi doi, nu aveam infiltraţi lucrători de Securitate în rândul demonstranţilor, pentru a-i reprima.”Dar cine avea astfel de infiltraţi? Populaţia reclama că au fost astfel de inşi şi care au tras!S.T.: - Domnule preşedinte, eu vă declar foarte cinstit şi corect că ceea ce am prezentat aici corespunde adevărului. În timpul cercetărilor şi de la 22 decembrie, de când eu sunt reţinut, s-au făcut multe solicitări prin presă, radio şi televiziune, s-au dat seturile de fotografii la Procuratura Militară, Procuratura Civilă şi ziar, fotografiile cadrelor de Securitate, în vederea consultării acestora de către populaţia oraşului, în vederea identificării unor cadre de Securitate care ar fi tras în demonstranţi. În cercetări şi acum în faţa dvs. aici ne prezentăm cei trei: eu şi cei doi locţiitori ai mei. Dacă cineva ar fi identificat un cadru de Securitate infiltrat sau cu misiune în dispozitive şi care ar fi tras în populaţie, de regulă sunt cunoscuţi ofiţerii de Securitate în Timişoara, ar fi fost identificat vreunul. Nici un cadru de Securitate nu a fost reclamat cu nici o problemă în această perioadă.P.C.: - Bine, aspectul acesta l-aţi spus şi l-am mai consemnat. Este aşa?S.T.: - Da.P.C.: - Dar eu vă rog să-mi răspundeţi la întrebare: Cine erau cei care trăgeau în oamenii aceştia ? Au fost mulţi! Ştiţi şi d-voastră, da?S.T.: - Au fost mulţi, într-adevăr, însă cadrele de Securitate nu au executat foc asupra demonstranţilor. Nu cunosc cine au fost aceia care au omorât persoanele decedate în Timişoara cu ocazia acestor evenimente.P.C.: - „Cadrele de Securitate, încă o dată subliniez, nu au tras asupra populaţiei. Nu cunosc pe cei care au executat foc împotriva demonstranţilor, activitate de pe urma căreia au rezultat morţi şi răniţi.” Ordinul acesta, de a se trage în populaţie, comunicat de Postelnicu, i-a fost transmis şi lui Nuţă?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc dacă ordinul de a se trage în demonstranţi, dat de către Postelnicu, a ajuns şi la generalul Nuţă.” Spuneţi-ne, vă rog, au fost situaţii când v-aţi aflat în imediata apropiere a lui Nuţă, da?

250

S.T.: - L-am întâlnit, cred, de două ori în aceste zile pe generalul Nuţă, mai mult întâmplător. Nu aveam nici o contingenţă cu aceste probleme, nu am furnizat nici un fel de informaţii; aceste întâlniri au fost pe holul de la etajul unu al clădirii. Nu am participat la nici o analiză, nici la o prelucrare, nici la un ordin dat, la nici o activitate exercitată în această perioadă de generalul Nuţă.P.C.: - Dar, întâmplător, v-aţi aflat lângă el când a dat un anume ordin, asemănător celui dat de Postelnicu?S.T.: - Da, am fost în apropiere, în holul de la etajul unu; şi striga, vorbea în birou acolo, că de ce nu se trage în cei care devastează magazinele şi fac aceste pagube.P.C.: - În ce dată era?S.T.: - Cred că 19, marţi.P.C.: - Marţi?S.T.: - Luni, marţi. Duminica nu, în orice caz, că duminică nu l-am văzut.P.C: - Şi cui… avea o staţie de emisie, văd… S.T.: - Da, avea în birou o staţie de radio-emisie.P.C.: - Aşa ziceţi: “când situaţia s-a agravat, am fost de faţă când Nuţă a transmis prin staţie ofiţerilor din stradă, de la Miliţie, brigada de Securitate şi Grăniceri, să intervină şi să tragă pentru a împrăştia pe demonstranţi.” Asta scrieţi dvs.S.T.: - Da. P.C.: - Real?S.T.: - Da, aşa este.P.C.: - Notaţi: „În zilele de 18 sau 19 decembrie 1989, când situaţia s-a agravat, am fost prezent când generalul Nuţă, prin staţia de radio emisie-recepţie a transmis ofiţerilor din stradă, de la Miliţie, brigada de Securitate şi Grăniceri, să intervină şi să tragă cu armamentul din dotare împotriva demonstranţilor, pentru a-i împrăştia.” Cei cu care conversa prin staţie cine erau, aceşti ofiţeri erau cumva şefii acelor dispozitive, celor 8 dispozitive?S.T.: - Nu cunosc dacă erau aceste „D”-uri stabilite de generalul Nuţă.P.C.: - Dar care, ce alte forţe puteau fi acolo? Putea discuta cu un ofiţer oarecare, aşa aflat întâmplător în stradă?S.T.: - Posibil să fie „D”-urile, eu nu cunosc cu cine…P.C.: - „Cred că ofiţerii cărora li se adresa Nuţă atunci erau cei care comandau cele 8 dispozitive de restabilire a ordinei.” De faţă mai era şi vreun alt general când …?

251

S.T.: - Generalul Mihalea. Amândoi erau în birou acolo şi altcineva nu mai era de faţă. P.C.: - „De faţă când Nuţă a dat acest ordin s-a aflat şi generalul Velicu Mihalea.” S-a făcut vreo centralizare a datelor privind răniţii, morţii, cercetaţii?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - Păi, aici faceţi precizarea ….S.T.: - Se ocupau de aceste date centralizate, de la Inspectoratul General al Miliţiei, şeful Direcţiei Judiciare.P.C.: - „Ştiu că centralizarea datelor privind morţii, răniţii şi cercetaţii au făcut-o cadrele din I.G.M. sub conducerea colonelului Tudor Stănică. Deşi mi s-a adus la cunoştinţă situaţia cu armamentul distribuit cadrelor de Miliţie şi Securitate, în ziua de 17 decembrie, fac afirmaţia că eu nu am cunoscut despre această activitate; cu toate că, aşa cum am mai precizat, în ce priveşte cadrele de Securitate, armamentul şi muniţia se distribuiau numai la ordinul meu.” Da?S.T.: - Armamentul din dotare, fără pistoale-mitralieră. Pistoalele-mitralieră nu erau în camera de armament.P.C.: - Şi acelea, când se distribuiau?S.T.: - Se distribuiau şi cu alte ordine de către Serviciul Administrativ. Dacă generalul Nuţă a dat ordin să fie înarmată Miliţia, posibil că au dat la cei din dispozitivul de apărare care era comun cu al Miliţiei, au dat şi la cadre de Securitate. P.C.: - „Cred că acest ordin de înarmare a efectivelor de Militţe şi Securitate a fost dat de generalul Nuţă.”Maiorul Mavru Nicolae, ce funcţie a îndeplinit în cadrul….S.T.: - Maiorul Mavru Nicolae a fost şeful Serviciului de Filaj.P.C.: - „Maiorul Mavru Nicolae a fost şeful Serviciului Filaj.” V-a prezentat dvs. sau locţiitorilor dvs. vreo notă cu privire la cele constatate în teren? Şi ce măsuri aţi luat pe marginea datelor primite?S.T.: - A prezentat Mavru, nu ştiu precis, unul sau două rapoarte informative în care se prezenta situaţia generală din Piaţa Operei; problemele care apăreau acolo, în legătură cu persoanele, cu activităţile ce se desfăşurau la balconul Operei. Cu aceste informaţii nu am făcut nimic, pentru că în general erau informaţii publice. Toată lumea ştia că în Piaţa Operei s-au instalat microfoane şi se perindau la balconul Operei toate persoanele care vor să vorbească, să se adreseze demonstranţilor. Nu au fost valorificate sub nici o formă informaţia sau informaţiile, dacă au fost mai multe, de către maiorul Mavru.

252

P.C.: - La filele 142-144 se află acele note despre care faceţi şi dvs. vorbire; note care se referă la cele întâmplate în zilele de 17 şi 18 decembrie. Şi unde se notează că au fost introduşi ofiţeri de Securitate în căminele studenţeşti şi între demonstranţi. Vi s-au comunicat intenţiile acestora şi cine ar putea fi agitatorii? Iar pe margine exista ordinul rezolutiv: arestare şi anchetare.S.T.: - Nu ştiu dacă eu am dat ordinul ăsta sau altcineva.P.C.: - Dacă nu l-aţi dat dvs., cine putea să-l dea? S.T.: - Poate locţiitorii sau altcineva.P.C.: - Care locţiitori?S.T.: - Nu ştiu cine a pus această rezoluţie. Dacă o văd, o recunosc. P.C.: - Domnule consultant-şef, arătaţi-i inculpatului cele câteva notări pe marginea acestor…e vorba de notările pe marginea notei.S.T.: - Nu sunt adnotările făcute de mine, cred că este a colonelului Teodorescu. Acolo scrie anchetare, nu scrie arestare.P.C.: - Identificare, anchetare.S.T.: - Nu sunt scrise de mine. Cred, nu am certitudinea, a lui colonelul Teodorescu.P.C.: - „Prezentându-mi-se astăzi în instanţă nota Serviciului F 0016534 din 19 decembrie 1989, privind aspectele reieşite din zilele de 17 şi 18 decembrie 1989, nota care a fost întocmită de şeful Serviciului, maior Mavru Niculae, menţionez că adnotările de pe marginea acesteia, în număr de trei, ,, identificare “, ,,urgent anchetare”, ,, a fost anchetată”, cred că au fost făcute de colonelul Teodorescu.” Cunoaşteţi că s-a încercat o anume acţiune pentru a se pune capăt acelor îndemnuri de la balconul Operei din Timişoara?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc să se fi iniţiat vreo acţiune de natură să-i neutralizeze pe agitatorii din balconul Operei din Timişoara.” Colaborarea dintre dvs. şi maiorul Radu Tinu era, o apreciaţi a fi fost corespunzătoare?S.T.: - Nu am avut probleme cu nici unul din locţiitori, nici cu maiorul Radu Tinu, care era un băiat mai tânăr, experienţă mai puţină în actul de comandă, şi am colaborat bine. M-am străduit să-l formez pentru cadre de conducere.P.C.: - „Precizez că nu am avut probleme cu nici unul dintre locţiitorii mei şi am colaborat de fiecare dată, zic eu, bine în ce priveşte munca noastră ca lucrători de Securitate. “ Spuneţi-ne: Cunoaşteţi ceva în legătură cu o anume dispariţie a unui număr de cadavre?S.T.: - Până în data de 21 nu am cunoscut despre această dispariţie. Am aflat în data de 21 despre dispariţia de cadavre.

253

P.C.: - De la cine?S.T.: - De la generalul Macri.P.C.: - Şi ce aţi aflat?S.T.: - Înainte de a declara ce a spus generalul Macri, aş vrea să declar legătura dintre dispariţia acestora şi discuţia cu generalul Macri. În ziua de 18 …zice: ,,du-te, că tu cunoşti Spitalul şi te descurci mai repede, să rezolvi problemele medicale care le au ei acolo.”M-am dus la Spital, l-am căutat pe doctorul Golea …P.C.: - În aceeaşi seară?S.T.: - Da, în aceeaşi seară. În seara de 18. L-am căutat pe doctorul Golea, i-am prezentat pe cei doi, Tudor Stănică şi colonelul Ghircoiaş; pe Deheleanu nu mai era nevoie, pentru că el era cunoscut acolo şi am zis că fiecare cu problemele lui. Compartimentarea pentru mine toată viaţa a fost un cult. Nu mi-a plăcut să cunosc mai mult decât îmi sunt competenţele. Am ieşit afară cu colonelul Deheleanu, am văzut secţia de dializă de la spital, am stat în camera asistentelor şi am băut o cafea, după care am intrat la doctorul Golea în birou, văzusem că problemele erau încheiate; discuţiile s-au încheiat, după care am plecat.P.C.: - Între Golea, Tudor Stănică şi Ghircoiaş.S.T.: - Da. Eu m-am dus cu o maşină în parcul Securităţii, m-am dus singur şi m-am întors tot singur. Posibil că dacă mergeam în maşină cu ei aflam ceva dacă se discuta acolo, dar nu s-a discutat nimic. Am plecat şi n-am mai reluat discuţia cu ei, pentru ce şi cum. M-am întors la birou, am raportat la generalul Macri că am fost şi zic: cred că au rezolvat. Zice: „foarte bine.” Problema s-a încheiat şi de-abia joi am aflat că de la spital au fost transportate la Bucureşti nişte cadavre. Şi atunci mi-am dat seama că deplasarea la spital a lui Tudor Stănică şi a lui Ghircoiaş a fost făcută în acest scop, lucru pe care mi l-a confirmat generalul Macri. P.C.: - „În seara de 18 decembrie 1989 în jurul orelor 20,00 şi 21,30 am primit ordin de la generalul Macri să mă deplasez la Spitalul Judeţean pentru a le facilita cadrelor venite de la Bucureşti rezolvarea problemelor ce le aveau acolo. Imediat m-am deplasat la spital, unde l-am găsit pe şeful Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu”, da?S.T.: - Era în curte. M-am deplasat în curtea Inspectoratului.P.C.: - Ştergeţi atunci. “…imediat m-am deplasat la spital împreună cu colonelul Deheleanu şi alţi doi colonei pe care atunci i-am cunoscut: Tudor Stănică şi Ghircoiaş.” Cât aţi aşteptat în anticameră, doar cei doi au discutat cu doctorul Golea sau şi Deheleanu?

254

S.T: - Nu, Deheleanu a fost cu mine la secţia de dializă spunând că n-a văzut niciodată aparatura …P.C.: - „Pe cei doi ofiţeri de la I.G.M. de la Bucureşti i-am pus în legătură cu doctorul Golea şi i-am lăsat în biroul acestuia, eu şi cu colonelul Deheleanu ducându-ne la secţia dializă.” Era ceva interesant de văzut acolo?S.T.: - Da, e o secţie foarte interesantă; bine dotată la nivel mondial, care asigură pentru aproape 50 de persoane dializa zilnic.P.C.: - „…pentru a lua cunoştinţă de aparatura ultramodernă existentă acolo. După o vreme cei doi au ieşit din cabinetul medicului Golea şi cu toţii, în maşini separate, am revenit la Inspectorat. Abia în seara de 21 decembrie 1989 am aflat de la generalul Macri …” Concret, ce aţi aflat?S.T.: - Concret am aflat că dânsul, de la dânsul, împreună cu generalul Nuţă, a organizat trimiterea acestor cadavre; a vorbit la Bucureşti la crematoriu cu persoanele pe care le cunoştea de acolo şi au fost trimise cadavrele la Bucureşti; în primă instanţă pentru conservare, mi-a spus mie, şi zice c-au fost incinerate la cimitirul din Bucureşti.P.C.: - Deci, „abia în seara de 21 decembrie am aflat de la generalul Macri că acesta, împreună cu generalul Nuţă, au organizat luarea de la morga Spitalului Judeţean şi transportarea la Bucureşti a unui număr de cadavre în scop de conservare, care însă până la urmă au fost incinerate.” Da?S.T.: - Da.P.C.: - Şi nu l-aţi întrebat ce rost a avut această acţiune?S.T.: - Nu l-am întrebat.P.C.: - Nu vi s-a părut curioasă?S.T.: - Mi s-a părut curioasă problema, că de ce trebuie să fie duşi până la Bucureşti pentru conservare. Zic eu: ,,ce, aici nu se putea? - Nu, că aici nu era spaţiu şi nu aveau condiţii frigorifice necesare pentru conservare”, şi n-am insistat.P.C.: - „Am rămas şi eu surprins de utilitatea acestei acţiuni, declarându-i că se puteau lua măsuri de conservare şi pe plan local, fără să fie nevoie de transportarea cadavrelor. La negaţia generalului Macri, n-am mai insistat.” Citez din declaraţia dvs.: ,,Din 16 şi până în 23 decembrie 1989 am luat măsura să nu pătrundă străinii în Timişoara pentru a cunoaşte situaţia din rândul manifestanţilor, în scop de prevenire a degenerării acţiunii acestora în alte fapte mai grave.” E real ce aţi consemnat?S.T.: - Da, am scris, dar nu este real. Am scris-o sub o presiune deosebită în timpul cercetărilor. Acest lucru l-am şi declarat pe parcurs; că nu se putea

255

închide oraşul, mai ales că Timişoara era oraş de tranzit. Mi s-a cerut să consemnez în această formă în declaraţie, spunându-mi-se că: ,,ştim noi că a fost închisă Timişoara”, lucru care nu este adevărat, pentru că au apărut în Timişoara inclusiv ataşaţi militari, alţi diplomaţi identificaţi de noi în timpul acestor zile.P.C.: - „Deşi am precizat la urmărirea penală că aş fi luat măsuri în perioada 16-22 decembrie 1989 să nu pătrundă străinii în oraşul Timişoara, cu scopul de a nu degenera manifestaţiile existente în fapte şi mai grave, precizez că nu este real, deoarece oraşul Timişoara era o localitate de tranzit şi, din câte mi s-au raportat, în acea perioadă au apărut diplomaţi străini şi ataşaţi militari.” Dar pătrunderea străinilor din afară nu intra în categoria aceasta, nu?S.T.: - Din străinătate? Nu intra, pentru că punctele de frontieră erau deschise, nu se închiseseră frontierele.P.C.: - „Frontierele nu erau închise pentru nimeni”S.T.: - Şi toţi turiştii care trebuiau să ajungă la Stamora sau la Jimbolia, obligatoriu trebuiau să treacă prin Timişoara.P.C.: - „Frontierele nu erau închise pentru nimeni în nici un sens.”S.T.: - În nici un sens.P.C.: - Spuneţi-ne, la un moment dat, mai bine spus în final, ce măsuri au fost luate în cadrul sediului organului judeţean de Securitate? La finalul finalului.S.T.: - În ziua de 22 am fost în sediu tot timpul, am desfăşurat activităţile curente fără a intreprinde nici o măsură deosebită. La un moment dat, generalul Macri a primit telefon de la generalul Vlad şi i s-a comunicat că dictatorul a fugit. Şi să se descurce. Atunci am rămas şi noi stupefiaţi de această veste.P.C.: - Pe la ce oră era?S.T.: - Nu pot să precizez ora, dar spre prânz. Şi ce să facem, stăm aici că trebuie să vină cineva să predăm „organul.” Nu putem să punem coada pe spinare să plecăm. Aşa am făcut. O parte din cadre au plecat. Din cadrele Securităţii. Personalul civil, o parte din cadre; au rămas însă foarte mulţi în sediu, foarte multe cadre. Am dat ordin să se adune armamentul care era pregătit pentru paza sediului, să se introducă în camera de armament. S-a închis şi au adus cheile la mine şi apoi am aşteptat. Într-adevăr, au venit după vreo jumătate de oră, trei sferturi de oră, a venit un grup mare de demonstranţi la sediul Securităţii. Câţiva au intrat şi m-au căutat pe mine prima dată. M-am prezentat cine sunt. ,,Cum, de ce ai rămas aici? -Eu trebuie să predau la cineva sediul Securităţii, Securitatea în general, că noi

256

n-am făcut nimic care să ne pună pe fugă. De ce să fug?” După vreo 15, 20 de minute a venit de la Garnizoană maiorul Judele cu un grup de ostaşi şi ne-a comunicat că este împuternicit să preia sediul.P.C.: - Maiorul …cum aţi spus?S.T.: - Maiorul Judele de la Garnizoană. Şi el mă cunoştea. Mă cunoştea, pentru că de vreo două, trei ori a venit cu medicul unităţii unde lucra să-i rezolv nişte probleme. Şi zic: :„iată, uite cheile de la magazia de armament, uite aicea şeful de Servicii şi se poate prelua orice”. I-au interesat magazia de armament. A luat cheia la el, a luat şeful de Servicii, şeful de la Biroul de informatică şi pe ceilalţi câţiva ofiţeri şi i-a dus să-i prezint; îi prezint sediul, după care ne-a spus că are ordin să ne ducă la Garnizoană. Şi gata. Ne-am pregătit şi ne-a dus la un camion ce venise în faţa sediului, ne-a asigurat securitatea, pentru că era toată strada din faţa clădirii ocupată de demonstranţi. Ne-a asigurat securitatea parţial, cât a putut, numai parţial s-a putut şi ne-a îmbarcat în acel camion şi ne-a dus la Garnizoană. În data de 22. Şi din data de 22 până în 24 am stat la garnizoană; în 24 m-a depus la Penitenciar şi în 10 ianuarie mi-au emis mandatul de arestare. Din 22 până în 10 nu cunosc sub ce formă legală m-au ţinut la Penitenciar. Aceasta a fost activitatea din ziua de 22. Şi din ziua de 22 nu am mai luat legătura cu cadrele de Securitate.P.C.: - O dată cu dvs. cine a mai…S.T.: - O dată cu noi a plecat generalul Macri, colonelul Anastasiu, colonelul Teodorescu, căpitanul Teaha, maiorul Oprea, mai multe cadre de-ale noastre, care pe parcurs au fost puse în libertate. Şi s-a hotărât de către procuror să fiu arestat eu şi cei doi locţiitori.P.C.: - „În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul prânzului, generalul Macri a comunicat că Vlad Iulian i-a făcut cunoscută ştirea potrivit căreia Nicolae Ceauşescu a fugit. Am rămas stupefiaţi de veste. Drept urmare, prima măsură a fost aceea de a strânge armamentul distribuit şi muniţia şi de a le introduce în locul destinat păstrării acestora.” S-a făcut vreo socoteală a cartuşelor?S.T.: - Da.P.C.: - Şi?S.T.: - Tot armamentul, pistolet şi cartuşe a fost intact, pentru că era în săculeţe.P.C.: - „Din câte cunosc eu a fost predat la magazie întreg armamentul şi toată muniţia aferentă acestuia.” Puteţi să ne precizaţi câte pistolete?S.T.: - Nu cunosc, dar toate cadrele…

257

P.C.: - „Nu cunosc câte pistolete au fost predate, dar sunt convins că toate cadrele au predat…”S.T.: - S-a verificat, toate pistoalele ofiţerilor figurează predate la noi.P.C.: - „…aceste pistolete din dotare.” Dar pistoalele acelea care fuseseră date pentru apărare, ziceţi dvs. …?S.T.: - S-au dus la Serviciul Administrativ de unde au fost luate.P.C.: - „Pistoalele mitraliere distribuite pentru apărarea sediului şi cu muniţia aferentă au fost duse la Serviciul Administrativ şi predate acolo “…Serviciu care era condus de cine?S.T.: - Căpitanul Ciucă.P.C.: - „Serviciu care era condus de căpitanul Ciucă. Între timp, în faţa sediului Inspectoratului s-au adunat sute de oameni,” da? Erau sute?S.T.: - Sute, da.P.C.: - „După câteva ore a apărut maiorul Judele de la Comenduirea Garnizoanei cu o suită de militari în termen,” probabil, da?S.T.: - Da, militari în termen.P.C.: - „…căruia i-am predat cheia de la încăperile cu armament…”S.T.: - Era şi căpitanul Ciucă de faţă.P.C.: - „…de faţă fiind şi căpitanul Ciucă.” Deci şi Macri a fost dus acolo, nu? S.T.: - Da şi Macri.P.C.: - „…apoi, împreună cu Macri, Anastasiu…” Teodorescu era?S.T.: - Şi Teodorescu. P.C.: - „…..Teodorescu ,..”S.T.: - Şi celelalte cadre ce au venit cu el, dar eu n-am cunoscut…P.C.: - Radu Tinu era ?S.T: - Nu. Atudoroaie.P.C.: - „…Atudoroaie şi alte cadre…” Deheleanu era?S.T.: - Nu.P.C.: - Dar de la Miliţie cine a mai fost?S.T.: - De la Miliţie au venit spre seară, mai târziu, un număr de ofiţeri, dar nu pot …P.C.: - „…şi alţi ofiţeri. Sub protecţia acelui maior am fost urcaţi într-un camion şi transportaţi în arestul garnizoanei, după care am fost transferaţi la Penitenciar; iar în ceea ce mă priveşte, pe data de 10 ianuarie 1990 mi s-a emis mandatul de arestare.” Dar până să vină acest maior, până să năvălească mulţimea acolo, măsuri de distrugere a documentelor, de ardere a acestora, s-au luat?

258

S.T.: - Până ce a venit să preia clădirea şi să ne ducă, nu am luat nici o măsură de distrugere a nici unui document aflat în evidenţele Securităţii. Nu am organizat.P.C.: - Dar, în fapt, s-a trecut la astfel de activităţi?S.T.: -Nu s-a trecut. În momentul în care a venit Judele, în faţa mea era colonelul Oprea, şeful Biroului de Evidenţă, cu Biroul de Evidenţă şi toate evidenţele închise. Mai era un fişet, i-am şi arătat maiorului şi fişetul, erau toate documentele acolo, inclusiv agenda de lucru, note şi tot ce am avut acolo. Nu am distrus absolut nimic. Am dat ordin, le-am spus cadrelor să lase documentele în fişete, pentru că cine va veni, le va vedea, şi era imposibil să se poată trece la arderea acestor documente… care erau destul de multe şi nu se arde aşa uşor volumul mare de hârtii ce le-a avut Securitatea. Nu cunosc ce s-a întâmplat a doua sau a treia zi acolo în sediu.P.C.: - „În ziua de 22 decembrie 1989 nu au fost arse documente ale Securităţii judeţului Timiş. Eu nu cunosc vreun astfel de caz.” Sunteţi trimis în judecată şi pentru infracţiunea de delapidare.S.T.: - La prezentarea materialelor în finele cercetării penale, mi s-a comunicat că pentru această faptă nu mai sunt trimis în justiţie, deoarece lt.-colonelul Puia, anchetatorul care m-a anchetat, a vorbit cu Bucureştiul şi adevărul este cel pe care eu l-am declarat; şi, spre surprinderea mea, am aflat că …* [text lipsă, n.n.]

06 martie 1990, continuă audierea inculpatului Sima Traian.

S.T.: -Duminică 17, nu cum se precizează în rechizitoriu, 22 decembrie, pentru că, aşa cum am declarat şi cum pot să declare toţi cei care sunt alături de mine, eu nu am părăsit sediul Inspectoratului în acea zi. Duminică 17, după ce a fost atacat sediul de la Comitetul Jud. de Partid, am mers la casa de lucru unde aveam o geantă cu o sumă de bani, în vederea realizării unei activităţi; am luat-o şi pe cea de la birou şi am plecat acasă. Am dus aceste mape acasă, în ideea că, dacă se va întâmpla ceva, să intre peste noi, cum au intrat la Comitetul Jud. de Partid, pentru că nu aveam în intenţie să opunem rezistenţă şi să facem victime dacă vor veni demonstranţii pentru a intra în sediu. M-am dus, l-am lăsat acasă, n-a ştiut nimeni nimic ce am eu în acele genţi. Nu am mai fost decât miercuri, mi se pare, acasă, pentru a mă schimba şi au rămas acolo. În 22, arestându-mă nu am mai putut să realizez, să-i aduc înapoi, să-i predau la cei care au venit să ne preia. Pentru că, dacă

*caseta 021, sfârşit

259

aveam intenţia să-i folosesc sau să-i ascund, aveam posibilităţi în aceste zile, dar eu i-am luat pe o chitanţă şi numai dacă nu puteam dovedi faptul că acei bani există sau i-am folosit în scopurile pentru care i-am primit, aş fi putut să fiu tras la răspundere. Dar, sigur, nu s-a mai putut şi, când mi-a făcut percheziţie acasă, au găsit aceşti bani. Şi nu este exclus că şi în continuare, dar generalul Stamatoiu ştie că în discuţie este această sumă, că am fost trimis în Justiţie pentru ea şi … P.C.: - Câţi bani se aflau în cele două genţi?S.T.: - În cele două genţi se aflau 400.000, adică patru sute de mii, fondul de rulment al unităţii, şi erau 100.000 (o sută de mii), o sută şi vreo cinci mii, bani pe care-i aveam pentru copii, să depun pentru o maşină.P.C.: - Despre ducerea acestor bani acasă, aţi mai comunicat şi altcuiva?S.T.: - Nu am comunicat nimănui, pentru că aceştia se folosesc de către şefii unităţilor; cunoşteau că există aceşti bani în sediu şi modul de păstrare-folosire şi adjuncţii mei. Dar nu am spus la absolut nimeni că îi duc acasă. P.C.: - De la cine i-aţi primit, pe bază de chitanţă, în luna septembrie 1989?S.T. :-I-am primit de la colonelul Anghelache, subordonat al generalului Stamatoiu. Colonelul Anghelache şi Grigorescu. Doi ofiţeri au venit de la Bucureşti, am semnat chitanţa pentru…P.C.: - A, deci la Bucureşti i-aţi primit?S.T.: - Au venit de la Bucureşti şi mi-au predat fondul de rulment, am semnat chitanţa pentru 400.000 de lei şi au plecat.P.C.: - Bine, şi până în data de 17 decembrie, unde i-aţi păstrat?S.T.: - În fişet. Şi sunt sigur că, dacă nu luam măsura protejării lor, se volatilizau, că, după ce am părăsit noi sediul, mi-a raportat colonelul Atudoroaie, care a fost scos din arestul Garnizoanei pentru permanentizarea comenzii, au fost distruse birourile, a fost distrusă clădirea, camera de corpuri delicte de la Miliţie, unde se aflau bunuri de peste trei milioane de lei şi aşa mai departe. A fost distrus; şi dacă rămâneau acolo, nu mai erau aceşti bani în nici o siguranţă. Şi aşa cum am declarat, dacă aveam intenţia să-i folosesc în interes personal, puteam să-i ascund, să-i duc în altă parte din timp sau şi în acele condiţii. Am fost sigur că, dacă sunt acasă, sunt mai în siguranţă decât la sediu.P.C.: - La sediu, singur aţi spus că aveaţi 20 de oameni înarmaţi.S.T.: - Da.P.C.: - În afară de aceşti bani, aţi mai făcut afirmaţia că mai existau şi alte bunuri de valoare.S.T.: - Da, mai erau şi la ofiţeri, mai erau şi bunuri personale şi ale unităţii, videocasetofoane, aparate de înregistrat care, pe parcurs, au dispărut.

260

P.C.: - „În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare pentru care sunt trimis în judecată, fac următoarele precizări: în luna septembrie 1989, am primit suma de 400.000 de la departamentul Securităţii statului (direcţia coordonată de generalul Stamatoiu), pentru a o folosi pe linia muncii de Securitate. Despre existenţa acestei sume şi destinaţia ei, cunoşteau cei doi locţiitori ai mei. În ziua de 17 decembrie 1989, după ce se pătrunsese în sediul Comitetului Jud. de Partid, am luat suma de 400.000 de lei din fişetul unde o păstram şi, în două genţi diplomat cu cifru, am dus-o acasă, fără ştirea nimănui, în scopul de a evita eventuala sustragere a ei. Am considerat că locuinţa mea prezintă mai multă siguranţă, decât sediul organului de Securitate. Cu ocazia percheziţiei care mi-a fost efectuată, în cele două genţi s-a găsit suma de …” Cât?S.T.: - 525.P.C.: - „525.000 de lei, diferenţa reprezentând bani din economiile personale.” Bine, dar d-voastră aţi putut prevedea evoluţia evenimentelor din data de 17?S.T.: - Eu am putut să prevăd şi am avut în vedere marile distrugeri produse în oraşul Timişoara, am avut în vedere faptul că organul de Securitate era vizat de către aceste persoane, care se dedau la asemenea acţiuni. De mai multe ori, trecând grupuri prin faţa sediului Securităţii, îşi manifestau intenţia să intre. Făceau chemări pentru ceilalţi: „să intrăm la Securitate!“, ,,să intrăm la Securitate!” şi prin porţile secundare, şi prin poarta centrală.P.C.: - ,,Pot afirma că, încă din data de 17 decembrie 1989, am prevăzut deznodământul evenimentelor din Timişoara şi, numai pentru acest considerent, am procedat la ducerea acelei sume acasă.” Mai aveţi şi alte precizări de făcut?S.T.: - Nu mai am alte precizări de făcut. Aş dori să declar, în faţa Instanţei, faptul că tot ceea ce am declarat aici este real, în fapt, este activitatea pe care am desfăşurat-o ca militar în acest organ, acestea sunt faptele pentru care sunt adus în faţa Instanţei şi pentru ele răspund aşa cum am declarat tot timpul: cadrele de Securitate, eu personal nu am tras focuri de armă în demonstranţi, nu am dat ordin să se tragă în demonstranţi şi sunt convins că activitatea şi modul în care Securitatea Judeţului Timiş a acţionat în aceste zile de foc ale Timişoarei vor fi apreciate ca atare. Vă mulţumesc!P.C.: - ,,Ţin să menţionez că tot ce am declarat astăzi în faţa Instanţei reprezintă adevărul şi că am fost sincer. Arăt încă o dată că personal nu am uzat de foc armat împotriva demonstranţilor şi nici nu am dat ordin să se

261

tragă în aceştia.“ Totuşi, v-a încercat vreo undă de regret pentru activitatea desfăşurată în perioada respectivă?S.T.: - Unda de regret care m-a încercat este umbrită de ordinele foarte dure pe care a trebuit să le execut ca militar; de aceea, regretul meu nu poate fi materializat în absolut nimic, pentru că asupra noastră, a militarilor, planează foarte multe lucruri şi puterea de opinie este limitată la maxim. Opinia mea ca şef al Securităţii, în legătură cu un lucru sau altul era estompată de ordinele dure pe care le aveam pe linie de Securitate.În al doilea rând, de faptul că şi la nivelul conducerii Securităţii, unde raportam problemele deosebite ivite în evoluţia situaţiei operative, mai ales în ceea ce priveşte starea de spirit în rândurile populaţiei, care m-a frământat foarte mult, nu au găsit răsunet; şi aceasta, amplificându-se, au dus la aceste evenimente. Nu o dată, ne-am raportat cu destul de mult curaj zic eu, curaj bazat pe statutul (?) meu mai vechi de serviciu în Securitate şi cei 20 de ani în funcţie de conducere, bazat pe faptul că aveam posibilitatea să-i abordez pe şefii Direcţiilor Centrale în legătură cu problemele din judeţ. Dar, de fiecare dată, nu am avut credit, nu mi s-au valorificat la nivel corespunzător toate informaţiile, astfel că regretul meu cel mai mare este determinat de faptul că în urma mea rămân foarte multe probleme şi pe plan social de rezolvat, dar le vom verifica. În al doilea rând, vreau să declar aici că, în cei trei ani de când am condus Securitatea judeţului Timiş, nu am acţionat împotriva oamenilor muncii sub nici o formă, nu am trimis în Instanţă pe nimeni, pentru nici un fel de fapte. Nu am bruscat sau să realizez cu efectivele din subordine activităţi de cercetări abuzive, de purtare abuzivă sau alte fapte care să aducă prejudicii omului. Pentru că acesta a fost stilul meu de muncă în aceşti 20 de ani ca şef al unităţilor de Securitate de la Bihor şi de la Timiş şi, aşa cum declaram, discernământul între o nemulţumire şi o altă categorie de atitudini a oamenilor a fost un cult şi l-am imprimat subordonaţilor tot timpul. Vă mulţumesc!P.C.: - „În cei 20 de ani cât am ocupat funcţii de conducere pe linie de Securitate am căutat în permanenţă să nu aduc prejudicii acestui popor. În permanenţă am avut în faţă necesitatea de a face distincţie între doleanţele justificate ale cetăţenilor şi intenţiile duşmănoase pentru societate ale altora. Oricum, în cei trei ani, de când am condus Securitatea judeţului Timiş, nici eu, nici subordonaţii mei nu am întreprins măsuri cu caracter abuziv împotriva nici cui, ca dovadă că în toţi aceşti ani nimeni nu a fost deferit Justiţiei. Regret însă că, în mare parte, am adus la îndeplinire ordinele dure pe care le-am primit de la şefii mei, în perioada 16-22

262

decembrie 1989, pentru restabilirea ordinei. Subliniez că eram în primul rând militar.“ Menţineţi declaraţiile date la urmărirea penală? Cu sublinierile…?S.T.: - Da, îmi menţin declaraţiile.P.C.: - „Menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală, cu precizările făcute astăzi în instanţă.” Domnule procuror, dacă aveţi întrebări…!Procurorul: - Domnule judecător, daţi-mi voie să încep câteva din întrebări în ordine inversă, pentru a articula starea de fapt.Mai întâi, acasă la inculpat, pe lângă suma amintită de d-voastră s-au mai găsit o seamă de bunuri între care amintesc şase (6) videocasetofoane, trei instalaţii pentru satelit, trei televizoare color, un T.V. alb-negru, şapte radiocasetofoane, din care unele sigilate, nedesfăcute şi aşa mai departe…Problema este că două aparate video-player, despre care inculpatul pretinde că le-ar fi primit de undeva, tot cu aceeaşi destinaţie „necunoscută.” V-am ruga, domnule preşedinte, să-i adresaţi această întrebare, pentru a da o explicaţie succintă asupra lor!P.C.: - Deci întrebarea vizează provenienţa, cred eu, nu?…A celor două video-playere şi destinaţia lor. Puteţi da explicaţii?S.T.: - Da. Pot să dau explicaţii asupra acestora întrucât, pentru dotarea unităţilor de Securitate şi a unităţilor centrale, sunt persoane care aduceau de afară asemenea aparatură şi le transferam unităţilor respective, pe baza notei informative pe care le-o dau persoanele respective. În această situaţie se găsesc şi cele două aparate.P.C.: - „Cele două video-playere care mi-au fost găsite la domiciliu, cu ocazia percheziţiei efectuate, erau destinate muncii de Securitate şi le primisem din străinătate în acest scop.” Cine mai ştie de existenţa lor?S.T.: - Nu ştie nimeni. A fost persoana de legătură a mea şi nu ştie nimeni.P.C.: - „Persoana care mi le-a adus era „legătura mea” şi, în consecinţă, nimeni nu ştie de existenţa acestor aparate.”Altă întrebare! Procuror: - ….De ce le-a dus acasă, dacă erau destinate organelor de Securitate?P.C.: - Da. În primul rând, când aţi primit aceste aparate?S.T.: - Pe 2 sau 3 decembrie.P.C.: - „Aceste aparate le-am primit în 2 sau 3 decembrie 1989.” Şi de ce nu le-aţi lăsat la birou?S.T.: - Nu erau condiţii şi nu se preciza distinct locul de păstrare. Am trimis doar informaţia la Bucureşti şi urma să vină ofiţerii să preia şi să realizeze întâlnirea cu cetăţeanul.

263

P.C.: - „Şi le-am dus acasă, pentru că nu erau condiţii de păstrare la serviciu şi în plus, aşteptam ofiţerul desemnat de departament să vină să le ia. Menţionez că transmisesem informaţia celor competenţi despre aducerea acestor aparate.” Altă întrebare!Av.ap.: - Domnule preşedinte, dacă sunteţi amabil, să precizeze cui anume, competenţi?P.C.: - Cui de la departament i-aţi raportat? S.T.: - Colonelului Anghelache.P.C.: - „Informaţia i-am transmis-o colonelului Anghelache, din direcţia...”S.T.: - 544.P.C.: - „…544, Departamentul Securităţii.”S.T.: - Da.P.C.: - Altă întrebare!Procurorul: - Domnule preşedinte, conform planului unic de acţiune întocmit în baza Ordinului 02600/88 al ministrului de Interne, inculpatul era obligat să raporteze organelor de partid toate stările anormale intervenite în starea de spirit, în ordinea oraşului şi aşa mai departe. Rog să ne precizeze cum, în ce mod a raportat şi, mai ales, cum a ţinut legătura, după venirea echipei de la Bucureşti, respectiv a lui Coman şi suita sa.P.C.: - Aţi înţeles întrebarea? Vă rog să răspundeţi!S.T.: - În ceea ce priveşte verificarea informaţiilor în această perioadă, ţin să declar faptul că nu am raportat informaţiile decât la conducerea departamentului Securităţii Statului, prin cele două note-sinteză pe care le-am întocmit.P.C.: - De ce?S.T.: - Pentru generalul Nuţă nu aveam ordin să dau nici un fel de informaţii. Ei îşi rezolvau problemele de informaţii pe linia lor. Pentru organul de partid nu am dat nici un fel de informaţii, pentru că am stabilit că Ion Coman a adus în zonă cadre de la D.I.A, pe care le-am identificat în decursul celor trei zile: luni, marţi şi miercuri, la Întreprinderea Mecanică, la Autoturisme şi la IAEM. Am identificat cadre infiltrate în aceste unităţi pentru culegere de informaţii. În al doilea rând, ultima dată când am fost la primul-secretar, la Bălan, sâmbătă, i-am spus din nou în legătură cu starea de spirit a populaţiei şi în legătură cu toate problemele, considerând că ulterior nu mai este nevoie să-i comunic nici un fel de informaţii, având în vedere evoluţia evenimentelor din judeţ. P.C.: - „…Îmi amintesc că generalul Macri a fost la Ion Coman, în sediul Comitetului Judeţean de Partid şi cred că l-a pus în temă cu situaţia operativă din oraş şi judeţ. Cred că acelaşi lucru s-a făcut şi pe linie de

264

Miliţie şi celelalte linii. Oricum, eu am furnizat datele privind situaţia operativă numai Departamentului Securităţii Statului.”Procuror: - Domnule preşedinte, să precizeze inculpatul la ce dată au fost alarmate subunităţile de serviciu de către inspectorul-şef, în conformitate cu acelaşi plan.P.C. - Vă rog să răspundeţi!S.T.: - Nu cunosc în detaliu, ştiu doar faptul că la Grupul Judeţean de Pompieri am dat eu telefon în jurul orei 20 seara şi am transmis ordinul comandantului grupului şi li s-a comunicat că a primit de la Comandamentul Pompierilor ordinul de alarmare.P.C.: - Când s-a întâmplat?S.T.: - Duminică seara. Nu ştiu dacă colonelul Popescu a alarmat celelalte unităţi şi când.P.C.: - Domnul procuror s-a referit la Ordinul 02600 din 1978 al ministrului de Interne şi nu la starea de necesitate.S.T.: - Nu cunosc.P.C. – „Nu cunosc când efectivele de Securitate ale judeţului au fost alarmate în baza Ordinului ministrului de Interne nr. 02600 din 1978 sau 1988. Din iulie 1988.”P.C.: - Altă întrebare!Procurorul: - Domnule preşedinte, să ne explice inculpatul dacă aflase ceva de tăierea liniilor telefonice interne şi interurbane şi internaţionale ale oraşului.P.C.: - Vă rog să răspundeţi!S.T.: - Da, cunosc că au fost multe discuţii în legătură cu intervenţia noastră pentru întreruperea convorbirilor interne şi internaţionale. Declar că nu am întreprins personal nici o acţiune în această direcţie, mai ales că, din punct de vedere tehnic, acest lucru nu se poate realiza. Dacă s-ar întrerupe toate convorbirile telefonice interne şi internaţionale, plecări şi sosiri, ar cădea centrala s-ar strica toate dispozitivele electronice. Cunosc însă faptul că generalul Macri l-a chemat pe şeful Serviciului şi i-a spus să reducă numărul convorbirilor, deci numai să se reducă numărul convorbirilor, mai mult internaţionale, având în vedere starea de necesitate, dar nu să se întrerupă. Eu nu am dat nici un ordin în acest sens, pentru că toate acţiunile de acest gen trebuie aprobate de către unitatea specială de profil din Departamentul Securităţii Statului. P.C.: - „Când s-a dat acest ordin de reducere a convorbirilor, de limitarea capacităţii, pe 17? S.T.: - Nu, luni, în 18.

265

P.C.: - „Cunosc că în ziua de 18 decembrie,…” după ce s-a făcut o analiză, am înţeles, da ?S.T.: - Nu s-a făcut nici o analiză, pentru că n-am fost de faţă la această discuţie …P.C.: - Ştergeţi! rămâne doar „În ziua de 18 decembrie 1989, din ordinul generalului Macri, s-a procedat la o limitare a convorbirilor telefonice, mai ales cele internaţionale; nu s-au putut întrerupe în totalitate, deoarece, din punct de vedere tehnic, nu era posibil aceasta..” Altă întrebare! Apărătorul inculpatului!…Av.ap.: - Domnule preşedinte, o să încerc să fiu cât mai sistematic. L-aş ruga să-l întrebaţi, în perioada desfăşurării evenimentelor, legat de întrebarea d-voastră, cine raporta şi cu cine ţinea legătura efectiv şi în mod practic, de la venirea lui Nuţă. Cine transmitea situaţia organelor centrale, respectiv departamentului Securităţii, al Miliţiei.P.C.: - Cine transmitea situaţiile astea cu …?S.T.: - …legătura cu conducerea departamentului şi raporta problemele şi evoluţia situaţiei generalul Macri.P.C.: - Numai el ?S.T.: - Aproape în exclusivitate. Eu nu am vorbit în această perioadă, nu am raportat nici un fel de …P.C.: - Şi în lipsa generalului Macri, cine era desemnat ?S.T.: - Cerea generalul Vlad să îl sune Macri, când vine.P.C.: - Şi pentru alţi demnitari…?S.T.: - Toate informaţiile trebuiau să se concentreze la generalul Vlad. Ceilalţi, mai mult informativ, fără rapoarte care să fie urmate de măsuri.P.C.: - „Toate rapoartele care urmau, în baza cărora urmau să fie luate măsuri, se transmiteau direct de generalul Macri generalului Vlad, unde trebuiau să se concentreze toate informaţiile. Când lipsea generalul Macri, generalul Vlad lăsa consemnul să fie căutat de acesta. Informativ însă şi alţi ofiţeri transmiteau date la Departamentul Securităţii…” Puteţi exemplifica?S.T.: - Da. Şi eu am …locţiitorii …şefii de Servicii.P.C.: - „…Ca de exemplu, subsemnatul, locţiitorii mei, şefii de Servicii …”S.T.: - …Pe liniile de muncă respective.P.C._ - „…pe liniile de muncă respective.” Dar din cei care veniseră de la Bucureşti?S.T.: - Da, şi Teodorescu, şi Anastasiu,…P.C.: - „De asemenea colonelul Teodorescu şi colonelul Anastasiu.” Altă întrebare!

266

Av.ap.: - Domnule preşedinte, deşi nu face obiectul dosarului, dar pentru că domnul procuror a întrebat, vă rog să întrebaţi pe inculpat, fiindcă n-a dat o explicaţie corectă, cele două video-playere primite în 2-3 decembrie, cui trebuiau să fie transmise, şi unde?P.C.: - Păi, a spus şi am prins: la Departamentul Securităţii.Av.ap.: - Dar în legătură cu acea sumă de 400.000, v-a relatat inculpatul şi nu s-a consemnat, vă rog să controlaţi, că la primirea sumei din partea celor doi ofiţeri din acea unitate militară a semnat o chitanţă. Unde este această chitanţă? Unde este această chitanţă şi dacă s-a depus la unitatea respectivă. P.C.: - Am făcut menţiunea că a primit-o pe bază de chitanţă. Unde este chitanţa asta?S.T.: - La colonelul Anghelache, la Bucureşti.P.C.: - „Chitanţa de primire a sumei de 400.000 de lei se afla în păstrarea colonelului Anghelache de la U.M. 0544 Bucureşti.” Altă întrebare!Av.ap.: - Am dedus, din explicaţiile domniei sale, că această sumă, aceste sume în general aveau o destinaţie specială. Întrebarea mea este următoarea: (Eu nu cunosc operaţiunile din cadrul serviciului Securităţii). Această sumă nu putea să fie consemnată la bancă sau la C.E.C., ca să existe o evidenţă clară ?P.C.: - Pentru astfel de sume nu se prevedeau anumite evidenţe, potrivit regulilor contabiliceşti?S.T.: - Noi pe această linie aveam instrucţiunile cu folosirea lor, aşa cum am declarat aici, pe bază de chitanţă; chitanţă care se trimitea la Bucureşti. Posibil ca la Bucureşti să aibă modalitatea lor, dar nu aveam obligaţia să consemnez nicăieri aceste sume.P.C.: - „Sumele de natura celei care mi se impută că aş fi însuşit-o nu erau evidenţiate nici cum şi nici contabilizate la nivel de Securitate Judeţeană. Probabil că acest lucru se realiza la U.M.0544 Bucureşti.”Av.ap.: - Dar, totuşi, se raporta folosirea lor?P.C.: - „Folosirea acestei sume se justifica fie cu chitanţe, fie cu rapoarte de folosinţă”, am înţeles, da? …Un lucru care îl scăpasem…S.T.: - Da. Sau cu documentele oficiale le obţineam în urma achitării unor servicii.P.C.: - „Ori cu documentele oficiale, pe care le obţineam în urma achitării unor servicii.”Av.ap.: - Domnule preşedinte, a spus aici faptul că s-au trimis la organele superioare, respectiv la departament, două rapoarte-sinteză. Cine le-a transmis şi ce anume au cuprins ele? Concret!P.C.: - Am înţeles că, dacă reţin eu bine, pe 18 şi…

267

S.T.: - Luni seara a plecat primul raport, şi al doilea, nu mai reţin precis, ori marţi, ori miercuri. În rapoartele acestea, în primul rând luni seara, se făcea o descriere a distrugerilor făcute în Timişoara, evaluarea generală a pagubelor; în partea a doua s-au dat informaţii în legătură cu starea de spirit, comentariile făcute în rândul populaţiei, în urma acţiunii de sâmbătă noaptea, şi nu mai îmi amintesc partea a treia. P.C.: - Dar ce putea să mai cuprindă partea a treia, bazat pe experienţa pe care o aveţi de 30 de ani ?S.T.: - Putea să se menţioneze acolo evoluţia în continuare, ce prevedem noi că se va întâmpla. Colonelul Teodorescu centraliza aceste informaţii, dânsul scria; o să poată raporta el mai precis ce a introdus în aceste rapoarte şi erau semnate de generalul Macri. În cel de miercuri, ştiu precis că o bună parte din această sinteză cuprindea date în legătură cu prezenţa oamenilor în obiectivele economice şi dacă, într-adevăr, activitatea productivă din judeţ se desfăşoară în condiţii bune. Am văzut datele centralizate de la serviciul de linie la colonelul Teodorescu, care se ocupa de materiale. Nu am mai văzut finalmente materialul care s-a raportat.P.C.: - Se raportau şi situaţii de reţinere, de identificare a unor persoane?S.T.: - Nu am raportat.P.C.: - Sau aşa, la modul general, că au fost depistaţi, identificaţi elementele de…?S.T.: - Nu, nu. P.C.: - „Colonelul Teodorescu, din câte ştiu eu, doar două note-sinteze a transmis la Departamentul Securităţii Statului sub semnătura generalului Macri, în serile de 18 şi 20 decembrie 1989. Aceste note cuprindeau referiri la actele de distrugere petrecute, la starea de spirit a populaţiei, la prezenţa în unităţile economice a personalului, cât şi evaluări estimative în continuare a situaţiei operative”, da ?S.T.: - Da.P.C.: - Altă întrebare!Av.ap.: - Domnule preşedinte, în legătură cu discuţia aceea, spune inculpatul printre altele, rezumativ, ca să nu vă reţin: „Coman a raportat că se va trage, au apărut elicoptere” şi spune după aceea dumnealui că „nu mai era necesară intervenţia organelor de Securitate.” De unde a tras această concluzie? I s-a spus că nu era nevoie de intervenţia organelor de Securitate, sau dumnealui a tras această concluzie din cele afirmate de Coman? P.C.: - Când s-a purtat discuţia asta, că nu mai îmi amintesc ?

268

Av.ap.: - Vă spun eu! Imediat după cele două rapoarte de sinteză, aţi consemnat d-voastră, ulterior, această discuţie la care a participat şi Stănculescu şi Guşe. Au apărut.P.C.: - În ce dată la elicopterele, aţi reţinut…, când a început să se tragă, în prima zi, la ce dată se referea domnul avocat?Av.ap.: - În 17.P.C.: - Deci, în seara de 17.Av.ap.: - Da.P.C.: - Deci repetaţi întrebarea.Av.ap.: - Da, pe data de 17.P.C.: - De unde aţi tras d-voastră concluzia că Ion Coman, în seara de 17 decembrie, n-ar mai fi avut nevoie de serviciile Securităţii ?S.T.: - Niciodată nu am mai declarat acest lucru, niciodată nu m-am gândit că Securitatea trebuie să iasă în stradă să tragă în demonstranţi, mai ales că am fost avertizat; am declarat aici de generalul Bucurescu, Securitatea să nu iasă în stradă şi m-a întrebat dacă am înţeles. „Am înţeles, tovarăşu’ … Securitatea nu va ieşi în stradă!” Indiferent ce se întâmpla, Securitatea nu ieşea în stradă, pentru că eu ordin să iasă Securitatea să tragă în demonstranţi, nu dădeam !P.C.: - Eu am înţeles ce mi-aţi spus d-voastră şi aşa am şi consemnat, dar domnul avocat întreabă… e adevărat că eu nu-mi amintesc ca d-voastră să fi făcut vreo afirmaţie ca aceasta, că aţi fi tras concluzia că Ion Coman nu ar mai fi avut nevoie de serviciile d-voastră.S.T.: - Nu.Av.ap.: - Cu privire la intervenţii, vă rog să reţineţi; cu privire la intervenţia Securităţii asupra populaţiei, asupra demonstranţilor, cu privire la acest aspect, nu la altceva.S.T.: - Nu.P.C.: - „Eu n-am tras vreo concluzie în legătură cu lipsa necesităţii de a se interveni în desfăşurarea evenimentelor de către organele de Securitate.” Altceva!Av.ap.: - În legătură cu acea activitate de identificare a turbulenţilor…P.C.: - Ştiţi ce vă rog, puneţi numai întrebarea direct, fără motivaţie.Av.ap.: - Lucrătorii de Securitate au efectuat arestări printre turbulenţi?S.T.: - Nu.P.C.: - Am repetat şi am insistat pe acest aspect. Şi s-a şi consemnat. Vrem să mai consemnăm o dată?Av.ap.: - Nu, mulţumesc. După acea afirmaţie a generalului Guşe, că „voi termina cu ei într-o oră, două”, a spus dumnealui, în continuare: „Miliţia şi

269

Securitatea nu a tras”. D-voastră aţi consemnat în mod corect, însă, spune Domnia-sa în continuare: „au fost consemnaţi la sediu şi neînarmaţi”. Aţi consemnat că nu au tras şi, în continuare, a zis inculpatul: ,,au fost consemnaţi la sediu şi neînarmaţi.”P.C.: - Domnule apărător, mai devreme chiar inculpatul a făcut precizarea că existau lucrători din Serviciul Filaj în rândul demonstranţilor.Av.ap.: - Dar nu înarmaţi.P.C.: - Păi, neînarmaţi. „Nici un lucrător de Securitate care s-a infiltrat în rândul demonstranţilor nu purta armament” Am spus-o. O mai consemnăm o dată. Av.ap.: - În legătură cu acea grevă, vă rog să-l întrebaţi cum anume a raportat eventualitatea producerii grevei! Întrucât s-a consemnat, eu vă justific: s-a consemnat organelor superioare şi afirmaţia nu-i aparţine. Uitaţi-vă! Nu-i aparţine. Aşa s-a consemnat!P.C.: - Păi, cum să nu-i aparţină, domnule avocat ?Av.ap.: - Vă rog să mă credeţi! Spune clar, s-a ştiut de existenţa…P.C.: - S-a menţionat că a raportat despre eventualitatea acestei greve la departamentul Securităţii Statului.Av.ap.: - Nu, nu este afirmaţia dumnealui. Nu este afirmaţia dumnealui. Vă rog să-l întrebaţi! Să spună dânsul pe cine a informat!P.C.: - Dânsul aşa ne-a comunicat, că a primit informaţia despre această grevă şi că …Ce aţi făcut cu informaţia asta, inculpat Sima ?S.T.: - Informaţia a fost raportată, pentru că …P.C.: - Unde?S.T.: - La departamentul Securităţii Statului de generalul Macri, pentru a demonstra că evoluţia evenimentelor din Timişoara nu poate fi stăpânită. Şi i s-a spus să lase să se desfăşoare greva generală.P.C.: - „Informaţia referitoare la greva generală, care s-a desfăşurat în ziua de 20 sau 21 decembrie 1989, a fost transmisă personal de generalul Macri la Departamentul Securităţii …” Cui ?S.T.: - Generalului Vlad. P.C.: - „…generalului Vlad, cu intenţia evidentă de a demonstra că evenimentele din Timişoara nu mai pot fi stăpânite. A primit indicaţia de a le lăsa să se desfăşoare în voie”Av.ap: - Domnule preşedinte, ca să stabilim şi cu acel armament, să nu mai fie nici un fel de discuţii, vă rog să-l întrebaţi, eu nu am făcut armata şi nu mă pricep, vă rog să-l întrebaţi: există la organele de Securitate o evidenţă? Mă gândesc că ar trebui să existe un registru cu privire la data când se

270

eliberează armamentul şi când se restituie în acel depozit, despre care d-voastră…P.C.: - Dacă există o evidenţă la o magazie cu ...Av.ap.: - Da, ştiu, tocmai de aceea…P.C.: - Există un decret privind regimul armelor şi muniţiilor. Scrie în el cum se ţine evidenţa.Av.ap.: - Domnule preşedinte, am înţeles, dar eu cred că trebuie făcută deosebirea între eliberarea armamentului celor 20 de ofiţeri de Securitate, despre care dumnealui spune că au făcut de serviciu pentru a asigura paza, şi referitor la ce spuneaţi d-voastră, la cei două sute patruzeci şi ceva.P.C.: - Domnule avocat, atâta vreme cât dânsul şi, am prins asta, a făcut afirmaţia că, din ordinul dumnealui, doar cei 20 au fost înarmaţi, restul nu cunoaşte, n-are decât să răspundă cel care n-a respectat regimul armelor şi muniţiilor. Să vedem cine va fi acela!Av.ap.: - Şi o ultimă întrebare! În legătură cu partea de întrebări cu privire la discuţiile pe care le-a avut cu generalul Bucurescu, s-au purtat nişte discuţii? Nu ca de la şef la subaltern dar, totuşi, cu un ton mai mic, sau cam ce anume i-a spus generalul Bucurescu ?P.C.: - Legat de ce ?Av.ap.: - De evenimente, de date furnizate ş.a.m.d.P.C.: - De ordinul de a nu se trage în demonstranţi sau ce?Av.ap.: - Nu. Dacă era generalul Bucurescu (nu am vrut să-i sugerez) mulţumit de ceea ce îi raportase dumnealui şi ceilalţi subalterni ai dânsului.P.C.: - Când ?Av.ap.: - La început. La începutul evenimentelor.P.C.: - Legat de Tőkés ?Av.ap.: - Şi de Tőkés legat şi, imediat după, în ziua de duminică şi sâmbătă, 16.P.C.: - Şi delimitaţi-o în timp şi spaţiu, ca să primim răspunsuri clare!Av.ap.: - O delimitez pentru data de 16, sâmbătă, 16. Dacă a fost mulţumit generalul Bucurescu de măsurile luate cu privire la Tőkés şi celelalte activităţi…S.T.: - Am înţeles!P.C.: -Aţi înţeles?S.T.: - Da.P.C.: - Răspundeţi!S.T.: - Generalul Bucurescu a fost şeful Securităţii Municipiului Bucureşti. Omologul meu pentru municipiul Bucureşti şi, sigur, ca şi înainte, în cei doi …

271

P.C.: - Aţi colaborat.S.T.: - Am colaborat, am avut relaţii bune şi a fost mulţumit. Nu mi-a ordonat nişte măsuri ferme, de aceea mi-a spus: „Lasă-i în pace, nu cumva să iasă Securitatea în stradă, ai înţeles?” -„Am înţeles!” Asta a fost!P.C. – „Întrucât cu generalul Bucurescu colaborasem anterior ca de la şef la şef de organ de Securitate, relaţiile dintre noi erau mai amicale; aşa se explică faptul că mi-a spus să nu scot Securitatea în stradă.” Altă întrebare!Av.ap.: - Ultima, vă promit că este ultima întrebare! În legătură cu sosirea acelui reprezentant al cultelor din Bucureşti, Cumpănaş în continuare, spune inculpatul că, în baza Ordinului nr. 230, i-a solicitat pe toţi subalternii să se prezinte la sediu. De ce era nevoie de prezenţa lor la sediu? Se aşteptau nişte evenimente sau erau legate numai de locuinţa lui Tőkés?P.C.: - De ce i-aţi alarmat pe oameni…?* [lipsă text, n.n.]

07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Sima Traian, audierea inculpatului Teodorescu Filip.

S.T.: - Nu cunosc, dar în practica muncii se mai întâmpla, când lipseşte un lucrător şi trebuie asigurate nişte mersuri, este obligat…P.C.: - Deci este absolut firească, vreţi să o notaţi?Av.ap.: - Nu, o să-i propunem şefului de Servici să o facă...P.C.: - Alte întrebări!Av.ap.: - Pentru Baciu! P.C.: - Vă ascult! Av.ap.: - A spus inculpatul că nu a participat la nici o şedinţă condusă de Nuţă, dar la o convocare colectivă, eventual, i se transmit nişte ordine. În seara zilei de 17 la generalul Nuţă a fost?S.T.: - Nu a participat.P.C.: - „Nu a participat la convocarea generală din seara de 17 decembrie, organizată şi condusă de Nuţă în prezenţa, cred, a generalului Macri”. Aşa rezultă din probe.Av.ap.: - Se afla, evident, în acea perioadă, în cadrul Inspectoratului. Cu această ocazie, a asistat la discuţiile telefonice dintre generalul Nuţă şi, la Bucureşti, cu Baciu şi eventual cu Moraru Petre?P.C.: - Aţi asistat?S.T.: - Nu am asistat.P.C.: - „Nu am asistat la nici o discuţie telefonică între generalul Nuţă, Baciu şi Moraru.” Dar pe colonelul Baciu, până la evenimentele acestea, l-

272

* caseta 022, sfârşit

aţi cunoscut?S.T.: - Nu l-am cunoscut.P.C.: - „Pe colonelul Baciu personal nu l-am cunoscut până la desfăşurarea evenimentelor şi, mai precis, până la data...”S.T.: - Arestării, în Penitenciar l-am cunoscut...P.C.: - „…arestării noastre, l-am cunoscut în Penitenciar.” Mai sunt întrebări?Av.ap.: - Da.P.C.: - Vă ascultăm!Av.ap.: - D-le preşedinte, cu privire la legătura pe care a realizat-o cu cei doi colonei de la Bucureşti şi cu dr. Golea, directorul Spitalului...P.C.: - Pe cine apăraţi, vă rog?Av.ap.: - Pe colonel Ghircoiaş, inculpatul Ghircoiaş şi maiorul Veverca; dar pentru inculpatul Ghircoiaş vreau să pun întrebările, pentru că el a mers la spital. Eu am înţeles că atunci au băut cafele, s-au întreţinut cu domnişoarele de acolo. Dar, ulterior, având în vedere relaţiile de rudenie şi depoziţiile altor persoane din cadrul dosarului, care vorbesc de o reîntâlnire cu dr. Golea, nu s-a mai întâlnit cu acesta… şi nu a avut prilejul să discute despre obiectul demersului celor doi colonei şi, în general, despre problema cadavrelor existente în Clinica Judeţeană?P.C.: - Vă rog să răspundeţi la întrebare, dacă aţi înţeles-o!S.T.: - Cu dr.Golea nu m-am mai întâlnit din acea seară, nu cunosc nici un amănunt, nici legat de mine, nici legat de modalităţile de transport, de organizare; nu cunosc absolut nimic în afară de ceea ce am declarat.P.C.: - De întâlnit, nu v-aţi întâlnit, dar contacte aţi avut telefonice?S.T.: - Nu.Av.ap.: - D-le preşedinte!P.C.: - Se poate consemna.Av.ap.: - Nu ţin dacă răspunsul este negativ, nu mă interesează, însă mă interesează altceva. Am înţeles că totuşi puţin, foarte puţin, câţiva de la Filaj au fost în teren. Dar acele elemente pe care le-au avut în cadrul informărilor pe care le făceau nu au făcut şi informări cu privire la numărul victimelor din stradă, la cine a provocat aceste victime?P.C.: - Răspundeţi, vă rog!S.T.: - Nu, nu au...Av.ap. - Asta vă rog să consemnaţi!

273

S.T.: - Nu au participat duminică seara în teren şi au avut numai în Piaţa Operei.P.C.: - Ce?S.T.: -Ofiţeri de la Filaj, în Piaţa Operei...P.C.: - Care au raportat?S.T.: - Care au participat cu demonstranţii. Nu a raportat nimeni nici un fel de date în legătură cu morţii sau răniţii.P.C.: - Vă rog să mai reflectaţi, inculpat Sima Ion şi am să vă explic de ce. În dosar există un registru unde ofiţerul de la sediu consemna toate mesajele, retransmise de cei de la Filaj, şi din conţinutul acestor notiţe rezultă că se comunicau şi datele legate de răniţi şi morţi.S.T.: - Posibil. Eu nu am consultat acest registru, nu l-am exploatat şi posibil să fi transmis, dar nu a fost o regulă de centralizare a datelor de urmărireP.C.: - „Nu exclud posibilitatea ca lucrătorii de Securitate care se aflau în rândul demonstranţilor să fi comunicat date şi cu privire la răniţi şi morţi, dar, din câte ştiu eu, nimeni de la Securitate nu s-a preocupat să centralizeze.”Av.ap.: - D-le preşedinte, a existat în cadrul Securităţii Judeţene un ofiţer...P.C.: - Numai un moment. Da… şi totuşi rezultă că Vlad cerea întruna despre răniţi şi morţi.S.T.: - Posibil la generalul Macri, nu cunosc, nu am făcut...P.C.: - „Este posibil ca generalul Vlad să fi cerut astfel de date, dar, dacă a făcut-o, s-a adresat lui Macri.”Av.ap.: - D-le preşedinte, există, în cadrul Securităţii, aparatului Securităţii Judeţene, un om, un birou, serviciu, cumva similar celui de criminalistică de la Miliţie, care să ţină normal o astfel de evidenţă?P.C.: - Aveaţi un ofiţer cu atribuţii de criminalist?S.T.: - Nu aveam nici un lucrător de Securitate cu atribuţii pe linie de Criminalistică.Av.ap.: - D-le preşedinte, în partea a treia a rapoartelor, a celor două rapoarte despre care vorbea că s-au întocmit, a spus că nu se dădeau date despre numărul arestaţilor, despre morţi şi răniţi. Are cunoştinţă, s-au dat astfel de date, câtă vreme Bucureştiul le solicita?S.T.: - Nu am centralizat asemenea date şi erau cele trei sinteze, nu conţineau asemenea date.P.C.: - Notăm?Av.ap.: - Da, v-aş ruga!P.C.: - „Cele două note-sinteză transmise la Bucureşti nu conţineau date referitoare la morţi şi răniţi.”

274

Av.ap.: - D-le preşedinte, eu mai am o singură întrebare, a afirmat inculpatul...P.C.: - Pe cine apăraţi d-voastră?Av.ap.: - Pe Mişea Eugen.P.C.: - Iertaţi-mă, dar nu v-am reţinut, e vina mea...Av.ap.: - Nu este nici o problemă. A făcut afirmaţia inculpatul că a aflat de aceste cadavre mai târziu şi spunea că prima dată a aflat despre conservare, şi mai târziu despre incinerare. Ar putea să ne spună, când despre conservare şi când despre incinerare?S.T.: - Distanţa de câteva secunde, generalul Macri...Av.ap.: - Am crezut că e distanţă în timp, mulţumesc.S.T.: - Generalul Macri mi-a spus: „Uite, au fost trimişi pentru conservare şi i-au incinerat”, atunci, în acea clipă.Av.ap.: - Totuşi, este interesantă modalitatea în care a răspuns, zic eu.P.C.: - „Generalul Macri mi-a relatat în felul următor: „Uite, mi-au spus că le conservă şi, până la urmă, le-au incinerat”, se referea la problema cadavrelor ridicate de la morga spitalului din Timişoara şi duse la Bucureşti.” Mai sunt întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, o întrebare în continuare de cea pusă de coleg: dacă dânsului, în calitate de comandant al Securităţii, generalui Macri i-a relatat acest aspect; ofiţerii care, având în vedere experienţa pe care o au… ofiţerii care au efectuat transportul şi în condiţiile în care au fost transportate aceste cadavre, ştiau mai mult decât dânsul sau alte persoane care aveau cunoştinţă despre acest... P.C.: - D-le apărător, mă simt nevoit să vă resping întrebarea. Dacă inculpatul zice că abia în 21 a aflat şi, din tot ce a relatat, rezultă caracterul secret al operaţiunii.Av.ap.: - Am întrebat, după experienţa dânsului...P.C.: - Experienţa, asta dacă...S.T.: - Dacă acţiunea e secretă, înseamnă că a discutat pe fracţiuni cu unii şi nu toţi au cunoscut adevăratul scop.P.C.: - „Cred că nu toţi care s-au ocupat de problema cadavrelor au cunoscut adevăratul scop al acţiunii întreprinse.”Av.ap.: - D-le preşedinte, m-am molipsit şi eu de la colegul Voicu.P.C.: - Molipsiţi-vă!Av.ap.: - Da, o problemă de omisiune. A spus inculpatul, când l-aţi întrebat la ce oră a dispus înarmarea celor 20 de securişti pentru a apăra sediul Securităţii, a spus că „nu ştiu, în această problemă va putea răspunde mai bine Ciucă Valentin”, nu s-a consemnat.

275

P.C.: - Dacă l-am întrebat pe Ciucă, atunci, credeţi că e vreo greşeală? „Ciucă Valentin poate preciza data şi ora când cei 20 de lucrători de Securitate au fost înarmaţi...”Av.ap.: - În general, cine recupera armamentul după execuţii de trageri sau în situaţia că se termina cu bine ce a fost la Timişoara şi indiferent după ce se întâmpla. Cine avea obligaţia să recupereze armamentul? Este legată de probatoriul pe care îl vom propune.P.C.: - Resping întrebarea, că e firesc ca cel care a primit armamentul, să îl şi depună.Av.ap.: - Cine răspundea de operaţiunea de depunere şi strângere a armamentului?P.C.: - Răspundeţi!S.T.: - Recuperarea armamentului o făcea ofiţerul de serviciu care era sau o făcea serviciul administrativ care era.P.C.: - Dar în condiţiile de atunci? Cum a fost?S.T.: - Eu ştiu ce a fost la mine, ofiţerul de serviciu care a rămas până când ne-a scos din sediu Armata a adunat armamentul...P.C.: - Da, „ofiţerul de serviciu distribuia şi prelua armamentul.”Av.ap.: - Dacă are cunoştinţă că inculpatul Ciucă, în calitate de şef Serviciu Administrativ, a însoţit o serie întreagă de transporturi la Bucureşti în calitatea pe care o avea.P.C.: - Ştiţi ceva?S.T.: - Da, căpitanul Ciucă este un pasionat şofer şi de abia aşteaptă un transport la Bucureşti, că este primul care se oferă.P.C.: - Chiar şi cu morţi?S.T.: - Asta nu mai ştiu.P.C.: - Nu, vă rugăm, consemnaţi. „Pasiunea deosebită care îl anima pe căpitanul Ciucă de a şofa cred că îl determina în orice condiţii să nu refuze nici o ofertă de această natură.”Av.ap.: - Se apela întotdeauna la el? Şi dacă a existat un caz de refuz?S.T.: - De regulă el îşi organiza, că el era şeful Serviciului de Asigurare Materială, el ştia când trebuie să meargă maşina, când trebuia să ducă.P.C.: - „Fiind şeful Serviciului Administrativ, căpitanul Ciucă îşi organiza singur transporturile şi, implicit, participarea directă la ele.” Cred că abia acuma d-voastră aţi căpătat apetit pentru a continua activitatea.Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpatul Popescu mai am o singură întrebare: vă rog să îl întrebaţi pe inculpat ce vă poate relata în legătură cu activitatea inculpatului Corpodeanu privind ridicarea celor 40 de cadavre de

276

la Spitalul Judeţean. Dacă vreţi, pot să fiu mai precis, a fost un executant a avut şi ordine de comandă în acel caz?S.T.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc în ce măsură inculpatul Corpodeanu a participat la ridicarea cadavrelor şi transportul lor la Bucureşti.” Mai sunt întrebări? Vă rog, prezentaţi declaraţia inculpatului, citiţi-o şi, dacă corespunde celor relatate de d-voastră, semnaţi pe fiecare pagină. Facem pauză de o oră! Ce contează?Av.ap.: - Vă rog să îmi iertaţi îndrăzneala, am o rugăminte înainte de a face pauză, pentru că toţi suntem interesaţi; în declaraţia inculpatului Sima, vă rog să ne spuneţi, bănuiesc că şi în numele colegilor mei îmi exprim dorinţa… mâine, în continuare, se respectă ordinea din rechizitoriu?P.C.: - Da, da.

Audierea inculpatului Teodorescu Filip.

P.C.: - Inculpatul Teodorescu Filip!T.F.: - Prezent!P.C.: - Datele despre starea civilă vi le-am luat data trecută; vă aduc la cunoştinţă că, potrivit procedurilor legale, aveţi dreptul pe parcursul procesului să puneţi întrebări tuturor coinculpaţilor, părţilor, martorilor, eventualilor experţi, dacă este cazul. Totodată, puteţi interveni numai prin intermediul Instanţei şi să faceţi precizările pe care le consideraţi necesare. Cunoaşteţi pentru ce sunteţi trimis în judecată?T.F.: - Da.P.C.: - Recunoaşteţi învinuirile?T.F.: - Nu.P.C.: - „Cunosc pentru ce sunt trimis în judecată, faptele care mi se impută, dar nu le recunosc.” Nu le recunoaşteţi în totalitate, sau în parte?T.F.: - Învinuirile nu le recunosc în totalitate.P.C.: - Deci „nu le recunosc în totalitate.” Vă rugăm să ne relataţi, în esenţă, faptele la care aţi participat în perioada 16 decembrie-23 decembrie 1989!T.F.: - D-le preşedinte, învinuirea sub care am fost adus în Instanţa de judecată este deosebit de gravă, am înţeles acest lucru, dar răspunsul categoric este urmarea unei analize profunde şi este un răspuns superficial şi fără temei. În ceea ce voi declara în faţa d-voastră, mă voi referi la activitatea proprie şi ceea ce cunosc şi poate contribui la stabilirea adevărului în legătură cu evenimentele, în legătură cu activitatea mea în

277

zilele de 17 şi 18 decembrie 1989 şi bineînţeles, în cele ce au urmat până în 22 decembrie. Vreau, de la început, cu permisiunea d-voastră, în cazul în care acest proces este în emisie directă, să-mi asigur colaboratorii, subordonaţii, foştii subordonaţi, colegii de muncă, că nu au nimic să îmi reproşeze cu privire la ceea ce am făcut eu aci la Timişoara şi va rezulta din depoziţia mea. Mă scuzaţi, sunt emoţionat!P.C.: - Această asigurare pe care o faceţi, să spun eu, extra... procesului în desfăşurare, aşa că v-aş ruga să vă cantonaţi explicaţiile în limitele cauzelor ce fac obiectul judecăţii noastre. Deci să începem cu 16 decembrie.T.F.: - 16 decembrie! Sâmbătă, 16 decembrie, în jurul orei 20,30, am fost sunat acasă de ofiţerul de serviciu pe unitate, pe direcţie, pentru a-mi comunica ordinul generalului Bucurescu, adjunct al ministrului, să mă prezint de urgenţă la direcţie.P.C.: - Ce funcţie îndeplineaţi?T.F.: - Îndeplineam funcţia de adjunct al şefului Direcţiei de Contraspionaj.P.C.: - Ce număr avea?T.F.: - 0625, Direcţia a III-a.P.C.: - „Am îndeplinit funcţia de adjunct al...” [lipsă text, n.n.]T.F.: - Generalului Bucurescu, pentru a afla motivele convocării mele.P.C.: - Continuaţi, continuaţi!T.F:. - L-am surprins tocmai în momentul când ieşea din birou, mergea, din câte am înţeles, la general-colonel Vlad; mi-a comunicat că au fost convocaţi toţi şefii de Direcţii, că sunt ceva probleme în localitatea Timişoara, legat de un anume preot Tőkés László, şi să aştept în birou ordine; timp în care să stabilesc dacă pe linia de activitate de contraspionaj…P.C.: - Vă rog să mă scuzaţi, vă rog să repetaţi. Deci aţi ajuns la generaull Bucurescu, ce v-a comunicat?T.F.: - Mi-a comunicat că au fost convocaţi la unităţi toţi şefii de Direcţii; să merg să aştept la birou, întrucât sunt ceva evenimente la Timişoara legate de evacuarea de către Instanţele de judecată de aici, locale, de executorii judecătoreşti a unui preot, Tőkés László. Să stabilesc, în perioada respectivă, deci până la... mi se va comunica ce ordine vor fi date; care este sau, dacă sunt probleme deosebite pe linia muncii de contraspionaj în momentul respectiv.P.C.: - „În seara de 16 decembrie 1989, în jurul orelor 23…”T.F.: - 21,00.

278

P.C.: - „21,00, din ordin m-am prezentat la ministrul-adjunct, general Bucurescu, care mi-a comunicat că urmează să plec la Timişoara.”T.F.: - Nu, nu, că au fost convocaţi.P.C.: - „Că au fost convocaţi şi alţi şefi de Direcţii..”.T.F.: - Toţi şefii de Direcţii.P.C.: - „Toţi şefii de direcţii, întrucât se pare că evenimentele... că la Timişoara sunt ceva probleme în legătură cu punerea în executare a unei hotărâri de evacuare privitoare la pastorul Tőkés.” Aşa, mai departe!...T.F.: - Mi-a ordonat să aştept la birou comunicări de ordine...P.C.: - Să trecem peste amănunte nesemnificative!T.F.: - Da,da. Eu vi le spun şi dumneavoastră...P.C.: - Haideţi, puţin mai... în ritm mai alert, v-aş ruga!T.F.: - Sigur! La birou, am verificat care este situaţia, din punct de vedere al contraspionajului; nu erau evenimente deosebite, de altfel ştiam acest lucru, plecasem pe la trei şi jumătate de la birou.P.C.: - Bun. „Generalul mi-a indicat să verific care este situaţia pe linia muncii mele de Contraspionaj. Conformându-mă, am constatat că nu este nimic deosebit.”T.F.: - La ora 21,30 mi-a telefonat generalul Bucurescu şi mi-a transmis ordinul să mai iau vreo 2-3 ofiţeri din Direcţie şi să mă deplasez cu ei la Timişoara, întrucât sunt informaţii din care rezultă că servicii de spionaj străine au infiltrat în România, în mod clandestin, peste graniţă, agenţi recrutaţi din rândul fugarilor originari din România, aflaţi în lagărele din Ungaria şi Austria, aceştia au fost dotaţi cu materiale de propagandă anticomunistă şi antiromânească, precum şi cu mijloace, inclusiv cu armament cu care, în caz de necesitate şi condiţii prielnice, să provoace panică în rândul populaţiei şi chiar să genereze mişcări antiguvernamentale. Nu mi-a precizat de unde are informaţia, pentru că nu era, în nici un caz, de la Direcţia de Contraspionaj.P.C.: - Deci v-a ordonat să luaţi 2-3 ofiţeri cu care să mergeţi la Timişoara.T.F.: - La Timişoara. Şi mi-a comunicat care este scopul.P.C.: - Bun.V-a mai spus cu cine mai plecaţi la Timişoara?T.F.: - Da. Continui…P.C.: - „Aproximativ peste o jumătate de oră, generalul Bucurescu mi-a ordonat...”T.F.: - Mi-a transmis ordinul, pentru că nu dânsul ne coordona, ci general Vlad... ofiţeri din Direcţie, întrucât s-au primit informaţii potrivit cărora spionajul...

279

P.C.: - „Mi-a transmis ordinul generalul Vlad, să plec la Timişoara cu alţi 2-3; străinii au reuşit să introducă în ţară agenţi recrutaţi din rândul fugarilor originari din România, aceşti agenţi, aflaţi în lagărele din Ungaria, intenţionau să destabilizeze. Aveau sarcina să destabilizeze situaţia din România şi erau dotaţi cu armament şi materiale de propagandă anticomunistă şi antiromânească.”T.F.: - Corect!P.C.: -„Repet, deşi făceam parte din Direcţia de Contraspionaj, informaţiile care îmi fuseseră comunicate de generalul Bucurescu noi nu le posedam.”T.F.: - Sarcina pentru mine şi ofiţerii care urmau să vină cu mine, era tocmai de a analiza împreună cu Compartimentul de Contraspionaj de la judeţului Timiş, veridicitatea acestei informaţii şi identificarea. Să-i identificăm şi după aceea, măsurile... P.C.: - „Sarcina mea şi a ofiţerilor cu care urma să plec la Timişoara era aceea ca împreună cu Serviciul de Contraspionaj de la nivelul judeţului Timiş, să verificăm realitatea informaţiilor, să identificăm acei agenţi şi, evident, apoi...”T.F. - Să raportăm…P.C.: - „Să luăm măsuri.” T.F.: - Măsuri nu se iau, până nu se raportează.P.C.: - Chiar dacă trecea pe lângă d-voastră, îl lăsaţi să treacă aşa pe... T.F.: - Nu. Dar regula şi ordinea...P.C.: - Dacă ştiaţi că e spion şi este înarmat...T.F.: - Dacă era în flagrant, bineînţeles că, oricine ar fi fost...P.C.: - „Apoi să luăm măsuri de anihilare, dacă situaţia ne permite. Menţionez că, de regulă însă, mai întâi totul se raporta pe cale ierarhică, şi apoi se proceda la executarea măsurilor.”T.F.: - Pentru transportul la Timişoara, mi-a ordonat să iau legătura cu generalul Macri, şeful Direcţiei de Contrainformaţii în sectoare economice, aflat în aceeaşi clădire cu trei etaje mai jos, a aranjat cu un vagon-motor, să putem lua şi câţiva ofiţeri. Ceea ce am şi făcut, am coborât la etajul doi, generalul Macri tocmai întocmea situaţia cu ofiţerii care urmau să meargă, să vadă câţi puteau să încapă. A precizat că mai mult de 14 nu pot să încapă în respectivul vagon motor. Am hotărât pe loc, pentru că în asemenea situaţii nu avem ce face şi încurcam lumea pe aici; nu am luat decât un singur ofiţer cu mine...P.C.: - Pe cine?

280

T.F.: - Pe lt.-colonel Turcu Ion. Era un ofiţer de serviciu în plan şi i-am făcut un inventar cu ofiţerii ce sunt prezenţi în Direcţie şi am hotărât să-l iau pe el, fiind mai vârstnic decât alţii care erau prezenţi.P.C.: - Şi aţi plecat.T.F.: - Generalul Macri mi-a comunicat că plecarea din Gara de Nord este la ora 23,00 şi să fim prezenţi acolo.P.C.: - Vi s-a comunicat, înainte de plecare, că generalul Macri va coordona acest obiectiv?T.F.: - Exact ce am prezentat, atât mi s-a comunicat.P.C.: - Dar, în realitate, cum au decurs lucrurile?T.F.: - În realitate, respectul pentru un grad mai mare, o funcţie mai mare în armată, suntem militari, suntem ofiţeri, e normal să abordăm şi obligaţiile regulamentare.P.C.: - „În aceeaşi seară, pe la orele 23,00, am plecat din Gara de Nord spre Timişoara împreună cu un alt... împreună cu un grup format din aproximativ 14 ofiţeri din diferite direcţii ale departamentului Securităţii Statului. Printre aceşti ofiţeri se aflau...”T.F.: - Generalul Macri, şeful Direcţiei de Contrainformaţii în sectorul economic, care era însoţit de colonelul Dumitru din aceeaşi direcţie şi care, am înţeles, răspundea de problemele de Transporturi Căi Ferate Române.P.C.: - Altcineva?T.F.-A mai fost lt.-colonelul Anastasiu Gabriel, locţiitor al şefului Direcţiei I Informaţii Interne, împreună cu unul sau doi ofiţeri din direcţia sa. Nu le reţin numele, era lt.-colonelul Pop, nu ştiu, de asemenea, mai era lt.-colonelul Nicolici Dan, şeful Centrului de Informaţii Documentare din cadrul departamentului. Un şef de serviciu de la USLA, cred că e lt.-colonel Glăvan, cred că nu greşesc.P.C.: - Un şef de serviciu de la USLA, cred că se numea lt.-colonelul Glăvan.T.F.: - Mai erau şi alţi ofiţeri, pe care nu-i cunoşteam, din alte unităţi, din discuţiile pe care le-am auzit...P.C.: - De la cercetările penale, era cineva?T.F.: - Era. Era un ofiţer, nu avea funcţie de conducere, nu îmi amintesc acum numele lui.P.C.: - Ce grad avea?T.F.: - Cred că maior din cadrul Direcţiei 6 cercetări penale.P.C.: - De pe la Direcţia servicii tehnice, nimic?T.F.: - Nu, nu au fost în valul ăsta. Mai era de la comandamentul trupelor de Securitate, că era în uniformă.

281

P.C.: - Ce grad avea?T.F.: - Cred că lt.-colonel. P.C.: - Un lt.-colonel de la comandamentul Trupelor de Securitate. T.F.: - În uniformă de...am reţinut că era în uniformă.P.C.: - Şi alţi ofiţeri, pe care nu-i cunosc...T.F.: - Nu, nu-i cunosc.P.C.: - Din componenţa acestei echipe, ce concluzii aţi tras?T.F.: - Era, nu era nimic neobişnuit, ca şi în alte misiuni sau situaţii deosebite. Regula era să se trimită reprezentanţi din toate direcţiile, nu era o chestiune...P.C.: - „Componenţa de echipe care făcea deplasarea la Timişoara nu m-a surprins, întrucât aşa se obişnuia curent, de a se trimite lucrători de pe toate liniile de muncă, cu scopul stăpânirii.”T.F.: - Cu scopul de-a sprijini Securitatea locală respectivă să-şi îndeplinească misiunile.P.C.: - Şi, implicit, a stăpâni situaţia operativă sau cum? T.F.: - Da, sigur.P.C.: - „Cu scopul de a sprijini organul de Securitate unde era trimis şi, implicit, a stăpâni situaţia operativă din zonă.” Da… Mai departe!T.F.: - Am ajuns la Timişoara aproximativ în jurul orei 6,30 dimineaţa, în ziua de 17 decembrie 1989, ne-a aşteptat la gară şeful Securităţii, colonelul Sima… când ne-am deplasat la sediul Inspectoratului Ministerului de Interne. P.C.: - Unde vă aştepta cu locţiitorii, unde vă aşteptau locţiitorii acestuia, aţi fost puşi în temă ...T.F.: - Am fost puşi în temă, în biroul şefului Securităţii, despre ce este vorba; practic nu ştiam decât foarte vag, desigur, pe mine mai puţin mă interesa problema acestui preot, că nu avea legătură, cel puţin până la acea dată, cu problemele de Contraspionaj. P.C.: - Dar, concret, ce v-a comunicat Sima?T.F.: - A comunicat evenimentele din cursul zilei de sâmbătă, că acolo, cu ocazia evacuării, punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, s-a adunat lumea, cum se întâmpla. De-acolo au început nişte altercaţii, au fost devastate nişte magazine din zonă, a fost trimis plutonul de Miliţie de intervenţie, dar aceştia, fiind foarte puţini, au fost anihilaţi imediat şi zdrobiţi. Vreo 16, mai mult de jumătate din ei, erau deja internaţi în spital, că de acolo s-a constituit o grupare mai mare din cei... aşa şi au început deja să strige lozinci împotriva conducerii. De-atunci, s-au deplasat în diferite direcţii, îndeosebi spre căminele studenţeşti, încercând să determine

282

scoaterea în stradă a studenţilor căminişti, fără să reuşească însă, că nimeni nu le-a dat atenţie.P.C.: - La această informare, cine a participat?T.F.: - La această informare, deci, a fost normal, generalul Macri, eu, lt.- colonelul Anastasiu Gabriel, lt.-colonelul Nicolici Dan, atât.P.C.: - Şi gazdele.T.F.: - Şi gazdele, bine-nţeles.P.C.: - Inspectorul-şef era prezent?T.F.: - Nu.P.C.: - Nici nu a venit după aceea?T.F.: - Nu, abia mai târziu a venit. A venit şi cu şeful Miliţiei, nu reţin pentru ce a venit, dar erau foarte marcaţi, ambii erau marcaţi. Chiar am observat ulterior acest lucru, discutând cu generalul Macri, că şi-au pierdut puţin busola şi probabil, că nu mai sunt în stare să ia măsurile cele mai corecte, pentru restabilirea ordinii în oraş. Asta era o reflecţie particulară, nu ne privea şi nici nu-i privea pe ei reflecţia noastră, sarcinile erau diferite.P.C.: - Un moment, să consemnăm.T.F.: - Da.P.C.: - „În dimineaţa de 17 decembrie 1989, la orele 6,30, am ajuns în Timişoara, fiind întâmpinaţi la gară, şi apoi conduşi la sediul Securităţii de colonelul Sima. La sediul organului am fost întâmpinaţi şi de cei doi locţiitori ai lui Sima.”T.F.: - Au venit ulterior.P.C.: - Nu-şi au importanţă. „Aici, în prezenţa generalului Macri, a mea, a lui Anastasiu, Nicolici Dan, Radu Tinu şi Atudoroaie Gheorghe... “T.F.: - Au venit ulterior, totuşi.P.C.: - „colonelul Sima ne-a pus în temă cu cele întâmplate în seara şi noaptea precedentă.Av.ap.: - A spus că Radu Tinu...P.C.: - „Locţiitorii lui Sima au venit ulterior.” Ce importanţă ar avea, nu ştiu, atâta vreme cât ei ştiau despre ce este vorba şi luaseră şi măsuri, rezultă din dosar. În sfârşit, să-i considerăm invitaţii colonelului Sima, v-aş ruga să notaţi, şi la sfârşit să faceţi precizările de rigoare. Vă rog şi insist asupra acestui lucru. Vă rog să înţelegeţi, dacă o să întrerupem de acum încolo, nu o să avansăm. „În concret, colonelul Sima mi-a comunicat că în timpul acţiunii de evacuare a acelui pastor s-au adunat…” câte persoane?T.F.: - Câteva sute, am înţeles…P.C.: - „Câteva sute de persoane care… “ s-au opus sau nu s-au opus?T.F.: - Nu s-au opus, dar asistau...

283

P.C.: - „Care au asistat la desfăşurarea acelei activităţi.”T.F.: - Mă scuzaţi, dar am înţeles că preotul opunea rezistenţă, că s-a baricadat şi s-a creat acolo o...P.C.: - „Preotul, fiind cel care se opunea evacuării...”T.F.-Şi a deschis, şi acuma îmi amintesc, şi fereastra şi a strigat, s-a adresat lor.P.C.: - Motiv pentru care a cerut ajutorul celor din stradă, nu?T.F.: - Nu ştiu dacă a cerut ajutor.P.C.: - „Motiv pentru care incita pe cei din stradă...”T.F.: - Se înţelege asta.P.C.: - Îi incita pe... T.F.: - Să-l lase în casă.P.C.: - „Să-l lase în casă sau să fie ajutat să îl ducă mai departe.”T.F.: - În nici un caz.P.C.: - Bine, dar am înţeles că aici a izbucnit ceva, din ce cauză a izbucnit?T.F.: - Din relatările lor, am înţeles că la ora respectivă erau şi câţiva bine turmentaţi şi că, efectiv, câţiva oameni care nu şi-au controlat firea au strigat: „Jos Ceauşescu!”sau „Jos”… nu reţin exact, nu vreau să spun greşit aici dar, oricum, lozinci sau acţiuni care nu erau în favoarea conducerii, ceva de genul acesta sau „Vrem mâncare!” sau cam aşa ceva, nu ştiu, ceva în neregulă. De aici au preluat şi ceilalţi şi sigur că s-a extins şi a început să treacă la acţiuni. Cei din jur, cei care probabil urmăreau un asemenea moment, ca să profite de busculada creată, să spargă magazinele din jur şi să înceapă să fure.P.C.: - Dar înţeleg că acolo deja era un pluton de intervenţie.T.F.: - De-abia, nu ştiu asta, nu ştiu...P.C.: - Nu ştiţi.T.F.: - Nu am reţinut, că nici nu mă interesau detaliile acestui...P.C.: - Vă rog să îmi citiţi ultima frază şi ...Consultant: - „În concret, colonelul Sima mi-a comunicat că, în timpul acţiunii de evacuare a acelui pastor, s-au adunat câteva sute de persoane, care au asistat la desfăşurarea acelei activităţi, preotul fiind cel care se opunea, motiv pentru care îi incita pe cei din stradă.”P.C.: - „La un moment dat, mi s-a mai spus că un ins sau mai mulţi din mulţime au început să strige, aflaţi sub influenţa alcoolului, au început această activitate. Atudoroaie a desfăşurat-o aproximativ trei săptămâni.” T.F.: - Domnule preşedinte...Av.ap.: - Inculpatul a susţinut că toţi cei care au venit de la Bucureşti s-au grupat pe problemele de care răspundeau. Generalul Macri a răspuns de

284

Contrainformaţiile Economice. În acea perioadă, unul din ofiţerii care răspundea de una din marile obiective a fost în concediu. Din discuţia mea cu inculpatul Atudoroaie, şeful de serviciu i-a luat locul, s-a făcut o mutare, dacă ne poate spune cine a fost şi cum s-a întâmplat această operaţie şi deplasare a acelui ofiţer. Vă rog să-l întrebaţi, dacă aceasta este ceva… * [lipsă text, n.n.]

07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Teodorescu Filip.

P.C.: - „...Şi că, probabil unii dintre aceştia au trecut la devastarea magazinelor din zonă, ceea ce a făcut necesară aducerea de forţe de Miliţie (un pluton), care nu au reuşit să restabilească ordinea. Ba, dimpotrivă, mai mult de jumătate din ei, aproximativ 16, au fost bătuţi de mulţime şi internaţi în spital, unii dintre ei.” Dar dintre civili, nici unul?T.F.: - Nu, nu s-a vorbit...P.C.: - „Despre loviţi şi răniţi din rândul civililor nu ni s-a comunicat nimic. Colonelul Sima ne-a mai precizat că o parte din cei adunaţi au căutat să ajungă în zona căminelor studenţeşti, scandând lozinci de natură a-i scoate în stradă pe aceştia. Acţiunea respectivilor nu a avut rezultatul scontat, deoarece nu au găsit audienţă în rândul studenţilor.” V-a comunicat că familia a fost evacuată, în cele din urmã?T.F.: - Da.P.C.-A mai spus că a lăsat forţe de pază sau, eu ştiu, ce alte măsuri a luat?T.F.: - Nu. A spus că, în final, a fost evacuată familia acestui.... adică el şi soţia, preotul cu soţia au fost evacuaţi şi în zonă, nu mai reţin... au fost aduse ceva trupe ale Batalionului de Securitate.P.C.: - În zonă, acolo.T.F.: - Da, în zonă. Adică, am făcut legătura şi am ezitat, pentru că îmi vine rândul şi o să prezint...Am văzut acolo câteva camioane cu ostaşi, stând pe Strada respectivă, în camion, de aceea am ...stăteau în camioane, în aşteptare, dar asta a doua zi.P.C.: - „Acelaşi ofiţer mi-a mai comunicat...”T.F.: - În aceeaşi zi, pardon, am greşit...P.C.: - „Acelaşi ofiţer mi-a mai comunicat că, până la urmă, familia pastorului a fost evacuat şi dus în judeţul Sălaj şi că, pentru a se stăpâni situaţia din zonă, au fost aduse mai multe autocamioane cu militari în termen de la Batalionul de trupe de Securitate şi Miliţie. Asta cu privire la

* caseta 023, sfârşit

285

ce a fost şi ce măsuri am luat. Precizez că Sima mi-a spus că în special magazinele cu băuturi au fost devastate.”T.F.: - Şi că dintre acei participanţi o parte, nu ştiu câţi, fusese deja reţinut de către cei care au intervenit în sprijin şi sigur, dus la arest pentru cercetare, şi că marea majoritate erau în stare foarte avansată de ebrietate.P.C.: - Cam vreo 200, aşa v-a zis?T.F.: - Nu reţin, dar cred că în prima zi era prea mult să fie 200.P.C.- „...Şi c-o parte din acei turbulenţi au fost reţinuţi şi duşi la arestul Miliţiei, prilej cu care s-a constatat că majoritatea erau în stare de ebrietate.”T.F.: - Aveau sticle prin buzunare. Rezerve...P.C.: - Mergeau la meci...Nu? Juca România cu Italia... Deşi acolo se face control la poartă... Am înţeles că v-aţi deplasat apoi...T.F.: - Da. După această punere în temă cu cele întâmplate, sigur, generalul Macri a spus: ,,Fiecare ştiţi pentru ce aţi venit aici. Treceţi şi executaţi-vă misiunile pe care le aveţi pe liniile proprii de muncă!” Ceea ce eu am şi făcut! Am luat legătura cu şeful Serviciului de Contraspionaj, căpitanul Dragoman Romul, pentru a analiza ce informaţii ar avea în legătură cu ceea ce ordonase şi-mi comunicase generalul Bucurescu. Nu a fost în măsură să îmi confirme nici în cea mai mică măsură că ar avea asemenea informaţii. Am stabilit, deşi era duminică, să încerce, prin mijloace specifice muncii de contraspionaj, totuşi, să lămurim, că această informaţie este valabilă şi pentru Timişoara şi judeţul Timiş, pentru a fi în măsură să raportăm. Până seara, nu a avut nici o posibilitate. Mi-a justificat că, fiind duminică, nu are cu cine să rezolve această problemă. De altfel, nici luni nu a adus mai multă lumină în această problemă şi, în final, n-am obţinut nici un fel de informaţii care să confirme, cât de cât misiunea, de fapt, pentru care am fost trimişi, eu şi subordonatul meu aci, la Timişoara. În consecinţă, în continuare, cea mai mare parte a timpului, eu am stat în biroul şefului Securităţii. Cred că în jurul orei 9-10, voiam să ştim care este situaţia, totuşi, în oraş; colonelul Sima zice: „Mă duc să fac un traseu prin zonele în care au fost incidente” (îndeosebi în Piaţa Maria, în zona în care era parohia, cum îi spune, biserica şi locuinţa preotului). M-am oferit să merg şi eu. Timişoara şi aşa n-o cunosc, am mers în maşină, am trecut exact pe acolo. Nu era decât puţină lume, fiind şi o zonă aglomerată, de fapt, acolo cu tramvaie, „o zonă mai aglomerată”, mi s-a explicat. Erau totuşi, 30-40-50 de oameni, care stăteau la colţurile străzilor din apropiere. Atunci am observat camioanele despre care am menţionat anterior. Pe stradă, e o străduţă foarte îngustă, n-am intrat pe ea, n-am văzut-o decât din maşină, e îngustă şi nu mai era nimeni.

286

Absolut nici o persoană, decât trecătorii obişnuiţi, probabil din zonă. De-acolo am mers pe traseu, pe unde s-a deplasat acea grupare despre care am vorbit, spre căminele studenţeşti. Până aici au venit, la căminele studenţeşti; aici au strigat: ,,Laşilor, ieşiţi afară!” Dar ăştia n-au răspuns şi, după aceea, ne-am întors la sediu.P.C.: - Când a apărut, vă rog, Popescu cu Deheleanu? După discuţia asta?T.F.: - După discuţia aceasta şi înainte de a pleca noi în oraş.P.C.: - Şi aţi plecat pe la 9,30, am înţeles…T.F.: - Aproximativ...P.C. - Bine, aş vrea să ştiu, după punerea asta în temă, totuşi, ce s-a hotărât la nivel de comandă să se facă? Având în vedere că, pe de o parte, era Sima cu cei doi locţiitori, iar de partea cealaltă eraţi d-voastră, adică generalul Macri, d-voastră, Anastasiu... Ce v-aţi propus să faceţi?T.F.: - Am menţionat că ...P.C.: - Ajunseserăţi aici cu un scop anume, nu? Care a fost acela şi ce măsuri aţi preconizat să luaţi pentru îndeplinirea lui?T.F.: - Repet, scopul pentru care m-am aflat aici l-am menţionat şi acela este şi am trecut la executarea lui...P.C.: - Vă rog să vă referiţi şi la celelalte linii de muncă!T.F.: - Nu s-a spus nimic în plus de ceea ce am menţionat în cadrul în care am fost şi eu prezent. Eu nu mă pot referi decât la ceea ce eu am perceput cu propriile mele simţuri...P.C.: - Atunci. Dar altădată?T.F.: - Nici altădată. Ulterior, o să revin. Şi, pe măsură ce eu am aflat, am să prezint, cu toată corectitudinea, tot ceea ce cunosc.P.C.: - Deci, d-voastră ne invitaţi să...T.F.: - În ordinea cronologică, ca să pot să urmăresc firul. Că altfel...P.C.: - Bine! Tot aşa de uşor cred că vă vine să ne prezentaţi în sinteză esenţa. Şi, după aceea, vedem cum o luăm cronologic. Deci vă rog să-mi răspundeţi la întrebare! Aţi fost puşi în temă cu situaţia operativă? Scopul său, misiunea care vă revenea d-voastră, ne-aţi declarat-o. Dar, comunicaţi-ne acum, ce s-a stabilit la nivel de comandă şi la nivel de conducere colectiv venit din Bucureşti, cu privire la stăpânirea situaţiei din zonă?T.F.: - D-le preşedinte, sunt necesare câteva precizări! Nu s-a discutat şi nu s-au stabilit alte măsuri şi alte sarcini decât cele pe care fiecare le-a primit înainte de plecarea din Bucureşti. Cel puţin, nu s-a discutat acolo acest lucru, iar eu nu eram obligat să-i raportez generalului Macri tot ceea ce eu execut pe linie de Contraspionaj.

287

P.C.: - Păi, nu tot, bineînţeles!T.F.: - Legat de activitatea, deci misiunea mea la Timişoara. Eu puteam să raportez direct la generalul Vlad la Bucureşti, dacă se impunea. Nu aveam această obligaţie şi nu am avut-o niciodată. Pentru că, vă dau şi un... să nu pară paradoxal, dar Direcţia de Contraspionaj era subordonată şi coordonată nemijlocit de general-colonelul Vlad Iulian, şeful Departamentului; şi nimeni nu avea voie să ne ceară detalii sau informaţii cu privire la activitatea de contraspionaj. P.C.: - Macri i-a raportat generalului Vlad cele aflate de la Sima?T.F.: - Da. A telefonat, cred, generalul Vlad sau Macri, nu ştiu cine a cerut legătura, nu-mi amintesc exact; i-a comunicat, dar nu avea date în plus pentru că, colonelul Sima a raportat că trimisese o telegramă cu toate detaliile celor petrecute. P.C.: - Şi, urmare acestei discuţii telefonice, ce v-a spus Macri?T.F.: - Fiecare să-şi execute misiunea pentru care a fost trimis la Timişoara.P.C.: - Adică? Să culegeţi informaţii, fiecare pe linia lui de muncă. Cu ce scop? Ce să stabilească?T.F.: - În momentul acela nu era un anume scop, pentru că toată lumea a fost convinsă că, cu aia s-a terminat. Nimeni nu avea cum să prevadă ceea ce a urmat. Deci, nu putea să se pună o asemenea problemă. P.C.: - Păi, dacă ar fi stat lucrurile aşa, de ce mai fuseserăţi trimişi aici? Dacă toată lumea era convinsă că s-a terminat...T.F.: - Când am fost noi trimişi, am înţeles că era un început în desfăşurare. Peste noapte lucrurile s-au mai calmat, iar dimineaţa nu mai era nimic. Aparent, sigur...P.C.: - Inculpatul Teodorescu Filip, d-voastră culegeaţi informaţii legate de starea vremii, de modul de a se îmbrăca oamenii, sau informaţii anume, ca să stabiliţi ce? E o întrebare logică şi, vă rog, să dăm răspunsuri care să aibă această ţinută. Deci vi s-a spus de Macri, urmare convorbirii telefonice cu generalul Vlad, ca fiecare să intensificaţi munca de culegere a informaţiilor pe specificul profilelor, pentru a stabili ce?T.F.: - Eu, să stabilesc exact ce v-am comunicat... D-le preşedinte, eu nu pot să fac afirmaţii pentru care nu am susţineri...P.C.: - Păi, singur le-aţi făcut, din declaraţie. Eu am declaraţia d-voastră în faţă. Vă dau citire: „Pe profilele de muncă, cu privire la cauzele care au generat evenimentele.” Aţi scris aşa?T.F.: - Da. Pentru informaţii interne.

288

P.C.: - Pentru informaţiile interne. Bun. Implicarea unor organizaţii interesate din străinătate. Pentru d-voastră, starea de spirit din unităţile economice...T.F.: - Pentru Contrainformaţii Sectoare Economice...P.C.: - Organizatorii şi iniţiatorii evenimentelor...T.F.: - Dacă sunt...P.C.: - Dacă sunt...Altceva?T.F.: - Atât!P.C.: - Atât! Asta o puteaţi spune fără să mă obligaţi să insist.T.F.: - Nu. Eu am înţeles că s-a subînţeles acest lucru...P.C.: - Aş vrea să înţelegeţi că dorim să stabilim o realitate în cauză. Dacă nu suntem ajutaţi, vom pluti, probabil, şi în anumite zone mai puţin clarificate. Sunteţi şi d-voastră interesat, ca şi noi, să se stabilească adevărul în această cauză?T.F.: - Foarte interesat.P.C.: - Sau mai bine spus, dacă ce susţine Procuratura corespunde adevărului sau nu?T.F.: - Foarte interesat.P.C.: - În acest caz, vă fac invitaţia să aveţi o colaborare sinceră cu mine.T.F.: - Absolut!P.C.: - Fără sinceritate din toate părţile, să ştiţi că nu se poate stabili adevărul! Şi nu va fi vina noastră! „Menţionez că până în jurul orelor 9,30 în biroul colonelului Sima au apărut: şeful Inspectoratului, colonelul Popescu Ion, şi şeful Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu. Aceştia, din câte mi-am putut da seama, erau profund marcaţi de evenimentele petrecute în noaptea precedentă. Făcîndu-mi impresia că erau puţin...”T.F.: - Debusolaţi.P.C.: - „...Debusolaţi. Aspect pe care i l-am comunicat şi generalului Macri, acesta împărtăşindu-mi opinia.” Revin cu întrebarea, cei doi au fost prezenţi când generalul Macri v-a comunicat ce-mi spuneaţi mai devreme, după convorbirea cu Vlad?T.F.: - Nu, n-au fost prezenţi.

289

P.C.: - „Cei doi au plecat repede, lăsându-ne, în continuare, pe noi, ceilalţi, acolo. După convorbirea telefonică pe care generalul Macri a avut-o imediat cu şeful Departamentului, acesta ne-a transmis ordinul generalului Vlad, ca fiecare să ne ocupăm de culegerea de informaţii pe profilele de muncă cu privire la: cauzele care au generat evenimentele, implicarea unor organizaţii interesate din străinătate…” [text lipsă, n.n.], ...aspect care mă viza direct, starea de spirit din unităţile economice, iniţiatorii şi organizatorii destabilizării situaţiei...”Vi s-a mai spus şi reţinere, arestare, ceva ? Dar era de subînţeles!T.F.: - Nu, pentru că ei cuprinseseră în raport şi problema celor reţinuţi. P.C.: - Deci prin răspunsul d-voastră înţeleg că era ceva firesc să luaţi şi astfel de măsuri...T.F.: - Problema era de competenţa organelor de Miliţie şi fuseseră reţinuţi pe linia acestor organe. Nu aveau nimic comun cu...P.C.: - Îmi amintesc, dintr-un fost articol, care, este adevărat, s-a abrogat… şi organele de Securitate puteau reţine?T.F.: - Da.P.C.: - V-aş ruga să aveţi în vedere întâi atributele d-voastră şi apoi, dacă credeţi că mai este cazul, nu vă împiedică nimeni, să vorbiţi şi despre ale altor organe cu care colaboraţi în mod firesc la acea dată. Deci vă rog să-mi răspundeţi la întrebare: vi s-a comunicat, în continuare, să luaţi măsuri de reţinere şi investigare informativă?T.F.: - Nu, nu ni s-a comunicat să luăm măsuri de reţinere, ci de investigare informativă, firesc, aşa cum aţi menţionat d-voastră şi a fost cuprins...P.C.: - „... Cât şi de investigare informativă a persoanelor ce prezentau interes pentru munca de Securitate.” T.F.: - Exact! P.C.: - Mai concret, ce trebuia să faceţi d-voastră? Înţeleg că, deşi de la Bucureşti nu vi s-a spus în mod expres că generalul Macri va coordona întreaga activitate...T.F.: - Am subînţeles-o.P.C.: - Aţi subînţeles-o şi, în fond, s-au şi petrecut evenimentele. T.F.: - În raport cu prevederile regulamentelor militare. Normal...P.C.: - „Deşi de la Bucureşti nu ni s-a spus expres că generalul Macri va coordona întreaga activitate, a fost însă de subînţeles acest lucru şi, în realitate....” A rămas, în continuare, să îndeplinească funcţia de şef al Securităţii?T.F.: - Chiar i-a precizat generalul Macri că nu am venit să ne substituim, ci, dimpotrivă...

290

P.C.: - „Generalul Macri i-a precizat colonelului Sima şi locţiitorilor acestuia că: „noi nu am venit să ne substituim lor, ci doar să-i sprijinim”. Spuneţi-ne vă rugăm, în afară de d-voastră, din ţară, anterior sau pe parcurs, în sprijinul organului de Securitate Judeţean, au mai fost trimişi lucrători?T.F.: - Cred că luni am văzut şi alţi ofiţeri pe care nu-i cunoşteam. Am întrebat de unde sunt şi mi-au spus că sunt veniţi împreună cu maiorul sau nu ştiu gradul… Caraşcă, să ajute la anchetarea eventualilor reţinuţi pentru probleme de securitate, deşi aceia nu erau ofiţeri de Cercetare Penală. Nu aveau calitatea şi nu aveau nici experienţă, dar, din lipsă de oameni de specialitate pe linie de Cercetare Penală, întrucât la Timiş nu exista decât un singur ofiţer de cercetare penală la Securitate, venise cu acest, scuzaţi-mi expresia, ,,surogat” de cercetători penali. Şi puşi sub comanda lui Caraşcă. P.C.: - Câţi erau?T.F.: - Cinci-şase, nu i-am numărat. Erau mai vârstnici, cei mai mulţi erau mai vârstnici.P.C.: - „Mi-am amintit că maiorul de la Direcţia a VI-a Cercetări Penale se numea Caraşcă şi arăt că în dimineaţa de 18 decembrie, cred, am văzut cinci-şase ofiţeri cu privire la care am aflat că făceau parte din grupa de cercetare a eventualilor reţinuţi, grupă ce era condusă de maiorul Caraşcă.” Bine, dar, în afară de aceşti ofiţeri, alţii operativi, ca să-i numesc aşa?T.F.: - Nu. Ulterior am aflat, de abia în Penitenciar, că au mai fost şi pe alte linii de muncă, dar nu i-am văzut, pentru că îşi desfăşurau activitatea în alte clădiri.P.C.: - Şi cam câţi au fost?T.F.: - Nu ştiu. Au fost pe liniile unităţilor speciale.P.C.: - Ce să înţelegem prin...T.F.: - „T”, astea erau unităţile speciale. „T”, „S”, „F”.P.C.: - Aha! „În Penitenciar am aflat că în sprijinul Securităţii Timiş au fost trimişi ofiţeri din unităţile speciale, cum ar fi: „T”...”T.F.: - Tehnicã operativã...P.C.: - Şi asta ce făcea?T.F.: - Tot ce înseamnă tehnicã opreativã în munca de Securitate.P.C.: - Exemplificaţi!T.F.: - Şi ascultare, şi înregistrare, sunt multe. Inclusiv staţiile de amplificare, legăturile telefonice...P.C.: - „...Ascultarea convorbirilor, înregistrarea, legăturile telefonice etc”T.F.: - Asigurarea tehnică a teleconferinţelor...

291

P.C.: - „...Asigurarea tehnică a teleconferinţelor, staţiile de amplificare...”T.F.: - Ei au montat aceste staţii şi la fostul Comitet Judeţean de Partid...P.C.: - „S”, verificarea conţinutului corespondenţei şi a înscrisurilor cu conţinut ostil . Mai departe! „F”-ul...T.F.: - Unitatea de Filaj şi Investigaţii.P.C.: - Unitate de Filaj şi Investigaţii. Altceva?T.F.: - Atât!P.C.: - Atât. „În consecinţă, am luat legătura cu şeful Serviciului Contraspionaj, Dragoman Romul, care, până la sfârşitul zilei respective, verificând la cererea mea realitatea informaţiei privind introducerea unor agenţi străini în ţară, mi-a comunicat că nu se confirmă. Că nu are informaţii de această natură.T.F.: - Exact!P.C.: - Şi am înţeles că, pe întreaga perioadă, n-aţi...T.F.: - N-am reuşit să obţinem nici un fel de informaţii...P.C.: - „Precizez că, pe întreaga perioadă a evenimentelor de la Timişoara, cu toate eforturile depuse, nu am reuşit să obţinem informaţii din care să rezulte că agenţi ai spionajului străin s-ar fi infiltrat în judeţul Timiş, în scop de a destabiliza situaţia.” Nişte măsuri privind controlul intrării-ieşirii…?T.F.: - Acele măsuri, am aflat ulterior, că au fost luate pe linia Direcţiei de Paşapoarte şi Control al Trecerii Frontierei, care era o unitate cu totul separată şi ţinea de Ministerul de Interne, şi nu de Departament. P.C.: - Dar cu ataşaţii militari, cu diplomaţii...T.F.: - Vă spun imediat.P.C.: - Vă rog, haideţi să trecem la concret!T.F.: - Da. Eu vă aştept pe d-voastră, să văd cum conduceţi şi, după aceea, să văd în ce direcţie să-mi canalizez depoziţia.P.C.: - Vă rog!T.F.: - Am primit-o, dar asta era în după-amiaza de duminică 17 decembrie, de fapt, căpitanul Dragoman a primit-o de la Direcţia de Contraspionaj; comunicarea că mai mulţi ataşaţi militari occidentali din Bucureşti...P.C.: - Nu, nu, staţi! Punem punct aici! Iar ne întrerupem. Haideţi să începem întâi cu concluzia, adică cu imaginea de ansamblu, şi după aceea ce am făcut. Deci, în ceea ce priveşte munca pe linia d-voastră…T.F.: - Munca pe linia de contraspionaj nu a fost prea laborioasă, pentru că nu am avut ce face. Iar posibilităţile compartimentului Serviciului de Contraspionaj de aci nu erau de natură să clarifice o problemă atât de importantă şi de vastă. Timpul atât de scurt, pe urmă succesiunea

292

evenimentelor, a făcut aproape imposibil să mai te ocupi de o asemenea problemă. Pe care n-o rezolvi nici în două zile, nici chiar într-o săptămână, nici într-o lună. Deci asta este ce am făcut pe linie de contraspionaj.P.C.: - Şi atunci ce aţi făcut?T.F.: - Asta este întrebarea la care trebuie să dau răspuns. P.C.: - Totuşi, acele date pe care le primeaţi din teren, ce se întâmpla, mai departe, cu ele?T.F.: - Sigur, şeful de Serviciu le primea, le tria el şi ne prezenta ce sunt. Ne uitam pe ele. Nu era nimic care să ne ajute la ceva pentru problema pentru care ne aflam aci şi se cerea de la noi. Atunci sigur, mai caută, vezi ce posibilităţi ...P.C.: - Asta în ce priveşte serviciul pentru care veniserăţi d-voastră special. Dar în ce priveşte ....T.F.: - În ce priveşte celelalte linii de muncă, sigur, ei îşi rezolvau problemele, le raportau şi de multe ori eram de faţă. Aşa cum am spus, în mare timp eram în biroul şefului Securităţii, unde stătea şi generalul Macri şi colonelul Sima... Ei îşi rezolvau problemele, îşi comunicau... „Studenţii însă, nu dau răspuns. Se mai adună sau nu se mai adună lume acolo?” Informaţii de genul acesta. Sau, sigur că e cu mare doză de probabilitate, nu mă interesau date care nu mă privesc; măsuri pe care ei le luau pentru a clarifica aspectele pe care le-am menţionat în declaraţia mea şi în depoziţie. Toate sunt sau nu sunt organizate sau sunt spontane. Toate informaţiile de duminică, spuneau că nu era nici un fel de organizare, toate au fost generate de acel incident cu evacuarea preotului Tőkés. Astea erau duminică. În economie, era duminică, deci nu se lucra. Nu erau probleme şi nu avea cum să obţină ceva date duminica. De-abia luni au început ei să prezinte date şi au prezentat deja luni dimineaţa situaţia prezenţei la lucru a oamenilor muncii. După ce au luat legătura, sigur, cu conducerile unităţilor economice respective. Duminică nu a fost o zi agitată pentru noi. Seara, când au început pocniturile. Duminică seară... Nu am substanţa. P.C.: - Deci duminică, cum aţi precizat. Luni au început să curgă informaţiile, ca să zic aşa.T.F.: - Luni au început activităţi din domeniul economic. 95%, că asta era şi o cifră pe care am menţionat-o în informarea pe care am trimis-o marţi dimineaţa la general-colonelul Vlad, că oamenii deja comentau în legătură cu evenimentele de duminică seara şi noaptea, de distrugerile care au avut loc în oraş, de împuşcăturile, de victimele care au avut loc deja. Erau de acuma discuţii şi aveau ce să prezinte. Cu privire la aşa-numita stare de spirit, că asta se înţelegea printr-un termen prescurtat, starea de spirit, ca să

293

cuprinzi tot ceea ce înseamnă comentarii, atitudini, poziţii ale oamenilor. De asemenea, şi pe linia de informaţii interne, au luat legătura cu conducerea instituţiilor de învăţământ superior. Atunci li s-a comunicat că rectoratele au hotărât să le dea drumul la căminişti, să plece acasă, cei care erau din alte localităţi decât din Timişoara. Tocmai pentru a evita să fie antrenaţi în asemenea manifestări, cu atât mai mult cu cât maiorul Radu Tinu raporta că rectorul universităţii prezentase un glonţ care a fost găsit într-unul din cămine. Tras, deci (înţeleg că duminică spre luni, în noaptea respectivă) care era de un format cu totul deosebit, care nu există în dotarea obişnuită, cel puţin în dotarea M.I. nu există aşa ceva. De asemenea, că studenţii străini nu s-au raliat şi cereau chiar protecţie, să nu fie ei victimele a ceea ce se întâmplă în stradă; pentru că nu erau deloc paşnice acele demonstraţii, cel puţin în momentul respectiv. Şi că nu se raliază în nici un fel, şi pe ei să-i considere că sunt în afară, că ei au venit să înveţe, că nu au nimic comun cu ceea ce se întâmpla în Timişoara. Au făcut adică, această declaraţie expresă. Deci, cam asta era pe cele trei linii principale de muncă. Asta a fost deja luni. P.C.: - Şi marţi au continuat aceleaşi...T.F.: - Marţi, de asemenea, pe informaţii economice. Dimineaţa prezenţa a fost iarăşi de 95% sau 96%, că şi aceasta am cuprins-o. Sigur, discuţii, în continuare, pe aceste teme, foarte mulţi nemulţumiţi şi îngrijoraţi. Că dacă totul s-a devastat în magazine şi n-o să mai aibă nimic ce să cumpere… Şi-aşa nu erau...Nici înainte, acuma nu le vor mai găsi nici pe acestea, nici pe raţie, sau cum era sistemul aici. De asemenea, unii ziceau să se ia măsuri mai severe, să-i prindã pe toţi cei care au jefuit şi au spart, alţii că nu trebuia să se recurgă la arme şi să se tragă în ei... Sigur că părerile întotdeauna nu pot coincide şi sunt diverse. Începuseră studenţii să plece. Mare parte. Ei, de fapt, şi duminică seara, din nou, duminică după-amiază; de fapt, nu seara, când au încercat, din nou, s-au dus coloane spre ei, să-i determine să iasă. N-au acceptat nici atunci, au refuzat. Le-au strigat: „Laşilor, nu ieşiţi?”. Au vrut să intre peste ei, s-au baricadat, s-au blocat în cămine şi-au luat măsuri de apărare proprie. Înţeleg că era acolo şi un post permanent de Miliţie... Sigur că cu un miliţian nu reuşeai să înlături avalanşa unei mulţimi de, eu ştiu, 1000 sau câţi erau...Deci au trebuit să se apere singuri, practic. De asemenea, nu se putea vorbi de nici un fel de lider. Posibilităţile şi oamenii care discutau cu ei nu erau de categoria celor care se aflau în stradă în momentul respective, şi oamenii, efectiv, nu cunoşteau cine sunt cei... Şi nu se evidenţiau... Doar dacă striga unul: „Să mergem la căminele cutare!” sau „Să mergem în direcţia cutare!” şi suficient ca să se îndrepte întreaga

294

mulţime sau o parte. Că am înţeles că se împărţeau pe diferite grupe, unii erau într-o parte, alţii în altă parte. Deci cam de genul acesta au fost informaţiile care au fost obţinute.P.C.: - Ce revendicări se scandau?T.F.: - Începuseră de-acuma revendicările la obiect: „Jos dictatorul!” „Jos Ceauşescu!”, „Vrem libertate!”, „Vrem democraţie!” Nu le reţin…P.C.: - „Vrem pâine!”...T.F.: - Aaa, sigur. „Vrem pâine!”, adică ceea ce lipsea...P.C.: - Ce lipsea strigau...T.F.: - Cu acuitate, sigur...P.C.: - Erau reale revendicările acestea?T.F.: - Evident! Evidente pentru noi toţi, care trăiam în această ţară. P.C.: - Informaţii despre vreo grevă generală aţi primit?T.F.: - Nu. Am auzit de abia aici, de la colonelul Sima, că au fost asemenea informaţii. Dar atunci nu s-au auzit şi nici nu am prins, de fapt, în informările care s-au trimis la Bucureşti. Pentru că ...sau poate n-am reţinut-o eu. Sau au raportat-o separat. Dar eu nu-mi amintesc de treaba asta. O reţineam, că era totuşi o chestiune importantă. P.C.: - Înţeleg că toate datele astea erau culese de cei care erau implantaţi.T.F.: - Munca de Securitate se desfăşoară prin metode şi mijloace specifice. Mijloacele sunt, nu e nici un secret, reţeaua informativă; deci aceşti colaboratori care ajută, din diferite domenii, şi prin celelalte, despre care am pomenit că fac obiectul activităţii unităţilor speciale. Deci astea sunt!..Iar unele informaţii puteau să fie obţinute şi direct, de exemplu, de ofiţerii pe linie de contrainformaţii în sectoarele economice, care aveau obiective anume în răspundere şi au fost trimişi ca, în zilele respective, să stea acolo, alături de conducere. Să ajute şi să vadă ce e... Să ajute, pentru că de regulă, aceştia lucraseră acolo, erau de regulă ingineri care lucraseră în obiectivele respective. Cunoşteau oamenii, se cunoşteau, nu erau străini de...P.C.: - Menirea lor era, să înţelegem, de a-i tempera pe oameni, de a-i face să nu iasă în stradă. T.F.: - Evident. E normal, este rostul unui asemenea organ. Nu-l poate nega nimeni. Dar să ştie şi ce intenţii au, ce vor ei, ce cer, care sunt nemulţumirile lor. Ca noi să le putem raporta pe calea stabilită, că uite, domnule, astea sunt nemulţumirile, asta vor ei...Nu cer...De fapt, ulterior şi oamenii muncii din unităţile economice, toţi cei care au ieşit în stradă de marţi 19, după-amiază, o primă parte; şi ulterior, de miercuri 20, dimineaţă, chiar devreme, de la şase-şapte, nici nu se luminase bine...Aceştia aveau revendicări foarte clare.

295

Într-adevăr, aceştia manifestau paşnic, liniştiţi, în coloană, cu drapele, fără să se dedea la nici un fel de...P.C.: - Asta, începând de marţi...T.F.: - Începând de marţi după-amiază şi miercuri dimineaţă. Miercuri dimineaţă mai mulţi. Probabil la aceasta s-a referit colonelul Sima, cu greva generală. Din moment ce au ieşit în stradă, evident că poate fi calificată ca o grevă generală. P.C.: - Bun. Dar toate aceste informaţii ajungeau la şefii de servicii...T.F.: - La şefii de servicii, le sintetizau, le triau. Ce merita să fie supus atenţiei, ajungea la locţiitorul care coordona sectoarele respective. Le vedea şi lt.-colonelul Anastasiu, venit de la Direcţia Centrală şi în forma în care ajungeau ele puse pe hârtie...Le vedea şi colonelul Sima, că nu-l absolvise nimeni de obligaţiile de şef al Securităţii şi răspundea în fond, de tot...P.C.: - Şi, în final, prezentate lui Macri...T.F.: - Prezentate în final lui Macri, iar prelucrate şi ce se aprecia că merită să ajungă la şeful departamentului. Deci acesta era cursul de obţinere şi de exploatare a acestor ...P.C.: - Cam câte note s-au transmis?T.F.: - Au fost transmise trei note. De ce vă spun acest lucru? Pentru că eu le dădeam forma finală. Neavând nici prea mult de lucru pe linia mea de muncă şi, sigur, obişnuinţa şi de a sintetiza şi de a aprecia informaţiile. Generalul Macri m-a rugat să mă ocup eu de asta. Şi tot ce aduc să le fac eu şi să le prezint dânsului, şi dânsul, dacă mai aprecia că mai modifică ceva, le modifica şi le dădea la telex, pentru a fi transmise la Bucureşti generalului Vlad. De aia vă spun că au fost transmise trei asemenea note. Prima a fost marţi dimineaţa, probabil la ora şase a ajuns pe masa generalului Vlad. Pentru că ne ordonase ca cel târziu la şase sau la şapte să fie pe masa dânsului, cred că pe la unu noaptea reuşisem să... Că n-aveam ce să cuprindem. Prima notă a fost foarte săracă...P.C.: - Asta de luni, am înţeles...T.F.: - De luni...Până atunci n-am trimis nimica. Deci era de fapt, după ce se terminase cu împuşcăturile.P.C.: - I-aţi comunicat că sunt morţi, răniţi?T.F.: - Nu, am comunicat că sunt răniţi şi morţi, dar nu cred că am comunicat numărul...P.C.: - Cu privire la cine a tras, ce aţi comunicat?T.F.: - Nu am spus nimic.P.C.: - Nu aţi spus nimic. Dar ce date aveaţi? Cine a tras?

296

T.F.: - Din câte am înţeles şi din toţi cei care au fost acuma, multe am aflat de când stau aici...P.C.: - Nu, atunci ce aflaseţi...T.F.: - Atunci nu aveam de unde să ştiu. Dar am văzut şi asta pot să o spun cu toată claritatea. Şi în cele două ieşiri pe care le-am avut în oraş cu colonelul Sima duminica, în jurul orei două, m-am deplasat la fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, împreună cu colonelul Deheleanu, şeful Miliţiei (de fapt nu era treaba mea, i se ordonase lui, dar el era încă marcat, cum am spus, şi generalul Macri zice: „Du-te cu el!”), trebuia să stabilim, totuşi, ce distrugeri sunt acolo. Pentru că se raportase, probabil, pe linie de partid, că sunt numai două camere jos, acolo, şifonate şi că, în rest, nu e nimic la Timişoara şi că nu se întâmplă nimic. Că e pace. Şi a telefonat generalul Vlad şi a întrebat: „Măi, ce se întâmplă acolo, totuşi, că eu am impresia că nu e aşa. Ia duceţi-vă şi verificaţi care e situaţia şi să îmi raportaţi despre distrugeri şi ce a fost acolo.” În împrejurarea respectivă, m-am oferit să mă duc cu şeful Miliţiei (era în jurul orei două) la sediul Comitetului Judeţean de Partid. Într-adevăr, era de afară, se vedea că trecuse valul, coloana care distrusese pe-acolo, se vedeau şi urme în stradă, cu rupturi, cu rămăşiţe, cu tot felul. Plus erau trupe pe partea de vis-à-vis şi, puţin mai în dreapta, erau trei camioane militare arse scrum. Nu mai erau decât scheletele, inclusiv cu cauciucuri cu tot, arse complet. Nu mai era nimic din ele şi o maşină de pompieri care era arsă numai cabina. Erau toate una lângă alta, acolo, scrum făcute. Am intrat în clădire şi am mers pe fiecare palier. Erau distrugeri, într-adevăr, pe zona holului mare, toate birourile erau devastate. La parter ardea într-un birou foc mocnit şi ieşea fum puternic. La etajul unu la fel, toate nivelele erau distruse, îndeosebi maşinile de scris. Telefoanele erau toate sparte, lovite cu ciomege, se vedea, cu obiecte dure. Fişetele răsturnate... Era distrus tot. Asta era expresia cea mai potrivită. Un cetăţean filma aceste....* [ text lipsă, n.n.]

07 martie, continuă audierea inculpatului Teodorescu Filip.

T.F.: - Am coborât, de la coborâre nici nu l-am mai văzut, am văzut în faţa Comitetului Judeţean, erau cei pe care îi cunoşteam eu, Radu Bălan şi Ilie Macri, mai erau şi alţii, dar nu îi cunoşteam. Pe dânşii îi cunoşteam şi pe colonelul Popescu, şeful Inspectoratului. I-am salutat şi m-am retras cu colonelul Popescu să discut. Ne-am uitat, am văzut, ne-am îndreptat spre hotelul „Continental”, întrucât în acel moment treceau tancuri; veneau din partea stângă, deci pe linia tramvaiului, care treceau în viteză. Se auzea de

297

acolo gălăgie şi zgomote destul de puternice. Ne-am deplasat pe jos o bucată de drum pe bulevardul… nu ştiu cum îl cheamă, străzile laterale, străzile micuţe care dau în acest bulevard erau blocate de trupe, de militari în termen.

* caseta 024, sfârşitP.C.: - De unde?T.F.: - Am înţeles că erau de la Divizia de Tancuri din Timişoara şi mai în faţă erau, de altfel… erau şi ofiţeri de la Ministerul Apărării Naţionale, erau şi câteva plutoane care stăteau în aşteptare şi astea sunt rezerva în caz de nevoie…P.C.: - Erau înarmaţi sau nu?T.F.: - Erau înarmaţi cu armele…P.C.: - Muniţie aveau?T.F.: - Nu ştiu. Ulterior am aflat că nu aveau la ei decât de manevră. Dar, în momentul respectiv, nu ştiam şi nici nu se trăgea. În schimb, în faţă, acţionaublindate, nu ştiu dacă erau tancuri sau amfibii. Autoamfibii, TAB am înţeles că i se spune, acţionau şi împingeau mulţimea spre magazinul „Bega”. Cu altă blindată, tanc sau TAB, nu am văzut exact, era aglomeraţie, nu se vedea, acţiona în partea stângă a hotelului „Continental” şi împingeau un alt grup. Ei erau un alt grup şi strigau. Dintre demonstranţii aceştia lângă un ceas mare lângă hotelul „Continental”, unii erau şi urcaţi pe acel ceas, se uitau, nu făceau nimic, ceilalţi strigau. Când să ne întoarcem, a izbucnit o flacără puternică în faţa magazinului „Bega”, unde acţiona acel blindat, puseseră foc acestui blindat. Probabil au aruncat sau spart rezervorul de motorină şi, probabil, i-au dat foc şi atunci colonelul Comisar (?) a spus „Hai să mergem, că nu e treaba noastră aici!”. Am plecat, am trecut înapoi de „Conti” pe jos, am mers numai pe jos de Comitetul Judeţean de Partid, îndreptându-ne spre Inspectorat; imediat este o străduţă pe stânga, venea un tanchist pe jos, susţinut de alţi doi militari, efectiv cu faţa zdrobită şi plin de vopsea ocru şi abia mai putea vorbi. A raportat unui ofiţer care, când am întrebat ce s-a întâmplat, zice: “Mergeţi repede, că ne-au zdrobit şi ne-au scos din tanc şi vor să dea foc la tanc!”. S-au agitat puţin, nu aveau la îndemână nici un pluton pe care să-l trimită acolo. Exact pe o străduţă laterală veneau două plutoane, unul de trupe de Miliţie şi unul de trupe de Securitate şi cineva a zis să îndrepte un asemenea pluton în fugă spre locul respectiv. Am înţeles că îi zice podul Michelangelo deci era dincolo acest pod. Nu l-am văzut. S-a îndreptat în fugă acest pluton, ne-au depăşit sigur,

298

noi am plecat şi ne-am dus. Ulterior am auzit că şi acolo e o explozie, probabil că şi acela a fost distrus.P.C.: - Focuri de armă nu aţi auzit?T.F.:-Nu, absolut nu, nici un foc de armă nu am recepţionat. Probabil între 15,30, cu aproximaţie, eu nu am avut la mine… şi ne-am îndreptat spre Inspectorat la colonelul Popescu, comunicându-mi că, la ora 16,00, urmează să aibă loc o teleconferinţă cu Ceauşescu şi cu prim-secretarii de judeţe şi el, în calitatea lui de membru al Comitetului Judeţean de Partid, trebuia să fie prezent.… numărul la comitet şi aşa erau distrugeri acolo. Deci merg la sediu şi îl ascult acolo, că exista această posibilitate de a face legătura la un difuzor, ca să asculte, fără să poată interveni însă, dacă vrea să şi vorbească. Cred că în jurul orei 4,00 am ajuns la Inspectorat. M-am dus împreună la serviciul tehnic unde se făcea această legătură, am găsit în încăperea respectivă pe colonelul Sima, şeful Securităţii, pe Diaconescu Gheorghe, procurorul şef-adjunct, pe Nicolici Dan, şeful Centrului de Informatică şi Documentare. Erau pregătiţi cu caiete şi creioane, să-şi noteze problemele care îi priveau şi care ar fi rezultat din teleconferinţă. Întrucât întârzia începutul acelei teleconferinţe, se făcuse 4,30, am telefonat în birou pe telefon interior în biroul şefului Securităţii, ştiind că îl găsesc acolo pe generalul Macri. M-a întrebat unde sunt, am explicat, am spus că sunt, iar colonelul Sima, a spus: „Nu vă mai pierdeţi vremea acolo! Veniţi încoace!”, că nu este treaba noastră cu teleconferinţa şi am şi plecat. I-am comunicat şi au rămas ceilalţi trei: Diaconescu, Popescu şi Nicolici au rămas acolo.P.C.: - Să întrerupem puţin, să putem consemna ce aţi relatat până acuma! Vă rog să îmi citiţi ultimele două fraze!Consilier: - „În consecinţă, am luat legătura cu şeful serviciului de contraspionaj, căpitanul Dragoman Romul, care până la sfârşitul zilei respective, verificând la cererea mea, realitatea informaţiilor privind introducerea unor agenţi străini în ţară, mi-a comunicat că nu are informaţii de această natură. Precizez că, pe întreaga perioadă a evenimentelor de la Timişoara, cu toate eforturile depuse, nu am reuşit să obţin informaţii că agenţi ai spionajului străin s-ar fi infiltrat în jud. Timiş în scop de a destabiliza situaţia.”P.C.: - „Mai arăt că, în întreaga perioadă 17-22 decembrie 1989, munca de obţinere a informaţiilor s-a intensificat pe toate profilele de către toţi lucrătorii de Securitate, în scopul arătat mai sus. Ca unul care, din însărcinarea generalului Macri, dădeam forma finală a notelor ce se transmiteau prin telex la generalul Vlad, sunt în măsură, am fost în măsură să cunosc conţinutul informaţiilor care au fost transmise din teren de

299

lucrătorii de Securitate sau coroborate la sediul organului de Securitate. În prima zi, 17 decembrie, fiind sărbătoare legală de repaos, prea multe date nu ne-au putut fi furnizate cu privire la iniţiatorii începutului de destabilizare a situaţiei. Fac precizarea…” Când aţi auzit d-voastră focurile acelea de armă?T.F.: - Duminică seara, după ora 19.P.C.: - „…fac precizarea că duminică seara, 17 decembrie, după orele 19, s-au tras primele focuri din Timişoara, după câte am recepţionat eu.”T.F.: - Eram în clădirea Inspectoratului şi se auzea, de fapt, se auzea în toată Timişoara.P.C.: - Din clădirea Inspectoratului.T.F.: - Nu, nu s-a tras din clădire.P.C.: - Nu. „Deci duminică seara, 17 decembrie, după orele 19, s-au tras primele focuri în Timişoara, după câte am recepţionat eu din clădirea Inspectoratului. Aceste focuri de armă s-au intensificat şi au continuat până după miezul nopţii.” Pe parcursul acestor ore au început să vă curgă informaţiile?T.F.: - Nu.P.C.: - Nu, abia după aceea.T.F.: - Abia luni.P.C.: - Abia luni. „Abia începând cu luni dimineaţa ne-au parvenit informaţii prin prezenţa oamenilor la serviciu, atitudinea lor în raport de situaţia creată în oraş, distrugerile provocate, răniţii şi morţii rezultaţi în urma uzului de armă, comentarii care erau împărţite şi pro şi contra. Oricum, majoritar era părerea că nu trebuia să se tragă.” T.F.: - Nu, majoritatea erau de părere că trebuiau luate toate măsurile să nu se ajungă la distrugeri şi la folosirea armelor.P.C.: - „Oricum, majoritară era opinia că trebuiau să se fi luat toate măsurile, încât să nu se ajungă la distrugerile şi la împuşcarea oamenilor. Informaţii cu conţinut asemănător au continuat să parvină şi marţi şi miercuri, inclusiv joi.”T.F.: - Joi nu; marţi şi miercuri.P.C.: - „Marţi şi miercuri, joi nu a mai interesat pe nimeni.” Am înţeles de la d-voastră că cele de marţi şi miercuri s-au referit la organizatori, iniţiatori.T.F.: - Vă redau foarte pe scurt, în măsura în care îmi amintesc, nu ştiu dacă vreţi, pe total ?P.C.: - Da.

300

T.F.: - Toate cele trei informări şi fac precizări la fiecare, în măsura în care îmi amintesc. În prima informare, deci cea care a ajuns marţi dimineaţa, la 19 decembrie, ne-am referit la prima parte; ceea ce m-a interesat pe mine legat de inexistenţa unor informaţii cu privire la amestecul unor servicii de spionaj străine în evenimentele de aici din Timişoara… de asemenea, un punct a fost cel referitor la faptul că nu au fost identificaţi conducători şi că acţiunea este absolut spontană, generată de nemulţumirea generală specifice nu numai Timişoarei, ci poate mai specifice altor judeţe din ţară, aspecte bine cunoscute de conducerea departamentului Securităţii statului şi de noi toţi. De asemenea, la cererea expresă a generalului Vlad, am cuprins un capitol care s-a referit la distrugerile provocate sâmbătă, duminică şi luni, dar luni nu a mai fost; deci până la ora raportării, în care situaţie întocmită de Miliţie, Miliţia Economică împreună cu organele specializate ale Primăriei Timişoara. Din câte îmi amintesc, erau menţionate şi numărate câte magazine, câte clădiri incendiate, farmacii sparte, distruse şi mărfuri sustrase; se făcea o primă estimare, de aproximativ 400-450 de milioane de lei. Nu au fost cuprinse în această listă distrugerile sau pagubele suportate de armată, prin pierderea tancurilor şi a celorlalte mijloace… camioane, au fost distruse, în final, şi pompierii au avut… au fost distruse 5 sau 6 maşini, au fost incendiate. Nu s-a vorbit de pierderile sau răniţii din rândul celor care au intervenit, deci trupelor care au intervenit, deşi am auzit că erau deja şi răniţi şi morţi. Deci cam asta a fost prima informare care am trimis-o marţi. Este important să ne oprim asupra acestui fapt, pentru că marţi 19, cred că în jurul orei 10,00 sau 11,00, între 10 şi 11, a sunat general-colonelul Vlad. Am răspuns eu la telefon, generalul Macri era în biroul inspectorului-şef… generalul Nuţă… şi a vorbit în termeni foarte duri cu privire la ineficienţa activităţii pe care am desfăşurat-o în cele, dânsul spunea, trei zile. Dar nu trecuseră decât două zile de când eram acolo, de duminică şi luni, că informaţiile, în sens peiorativ spus, subliniat de dânsul, pe care noi le-am trimis nu fac, nu au nici o valoare. Pentru că altceva se cere de către conducerea superioară şi atât cât pot să îmi amintesc… şi că, practice, nu ne-am făcut datoria şi nu aşa merge. Sigur, termenii erau mult mai duri, eu acuma le redau mai ponderat. În orice caz această admonestare, neobişnuită în raporturile mele… însă m-a determinat să răspund neregulamentar. I-am raportat că nu sunt alte informaţii, că acestea sunt şi nu putem să inventăm informaţii care să corespundă celor solicitate de conducerea superioară. Ne-a admonestat din nou că dânsul nu poate să raporteze aşa ceva şi că… cum îmi permit să vorbesc în aşa fel cu el, că va lua măsura să mă cheme la el la Bucureşti.

301

P.C.: - Asta marţi dimineaţa?T.F.: - Marţi dimineaţa, între 10,00 şi 11,00. I-am răspuns, în continuare, că aştept ordinul şi mă prezint imediat la Bucureşti. Cred că după 15-20 de minute a venit de jos, m-a întrebat unde este generalul Macri. I-am raportat că este în biroul inspectorului-şef, deci la etajul unu, noi fiind la doi şi probabil că a sunat acolo. Şi a venit peste 15-20 de minute generalul Macri şi mi-a spus: “Mă, ce ai vorbit cu şefu’?”, exact ce ştiţi şi i-am raportat situaţia, că de unde să-i scot informaţii, dacă nu sunt, acestea sunt şi acestea le raportăm. A spus că “a înţeles situaţia şi îşi trimite scuze prin mine, a fost nervos şi te roagă să îl scuzi şi să îţi vezi de treabă, în continuare!”, o încercare de aplanare a unui conflict, dacă putem să spunem aşa. Deci asta a fost informarea de marţi! Precizez că informarea de marţi dimineaţă, am băgat un punct, pentru că ne cerea ce rezultă din anchetarea celor reţinuţi. Cum noi nu anchetasem nici unul pe linie de Securitate, de această problemă se ocupa Miliţia şi procurorul şef-adjunct Diaconescu şi cu procurorii cu care venise împreună, cu Procuratura locală, echipa de cercetare penală şi direcţia de cercetări penale a I.G.M.-ului. Ei spuneau că încă mai au dificultăţi în stabilirea identităţii şi identificării celor prezenţi, că se tot înmulţiseră între timp, erau deja, cred, marţi, în jur de 500-700, mă rog, erau în jur de acesta… Chiar l-am întrebat la un moment dat pe colonelul Roşiu, era şeful direcţiei judiciare din I.G.M., dacă au rezultat ceva probleme pe linie de securitate, ca să vedem şi noi dacă avem ceva de raportat. El a spus că nu a reieşit nimic şi nu a reuşit să clarifice ce-i cu ei şi că lucrăm la ei, că este muncă dificilă. Sunt mulţi şi marea majoritate sunt din rândul infractorilor de drept comun, cunoscuţi de localnici, clienţi ai penitenciarului şi lucra pe liste, împreună cu lt.-colonelul Nicolici Dan, care asigura verificarea urgentă în evidenţele dreptului. Deci evidenţa populaţiei de aici, local, şi de la Bucureşti, de la evidenţa generală, pentru a stabili cine sunt, totuşi, aceşti oameni şi să-i pot să îi tratezi ca atare. Tot luni, deci, am menţionat în raport că am…că au fost cercetaţi şi pe linie de Securitate 64 de persoane. În mod intenţionat am spus o minciună, ăsta este cuvântul; în fapt, nu se stătuse de vorbă decât cu 4 persoane, dar am mai pus un şase în faţă, numai să evit o nouă discuţie neplăcută cu generalul Vlad. Am mizat eu, nu din necinste… Am mizat, eu pot să îi socotesc, pentru că au fost şi cei de la Miliţie anchetaţi şi pot să îi bag în această categorie; pentru că luni, după amiază, unde am ajuns la acest punct, l-am însoţit pe colonelul Sima. După ce ne-am uitat în oraş, am văzut dezastrul care se întâmplase duminica toată ziua şi noaptea. Într-adevăr, era impresionant, mai ales pentru

302

timişoreni; era practic, tot centrul distrus şi ne-am îndreptat spre Spitalul Judeţean.P.C.: - Hai să îi punem punct! Ne pierdem în alte aspecte decât cele la care ne-am oprit cu consemnarea. Deci nu mi-aţi răspuns la întrebare: ulterior aţi raportat despre identificarea unor persoane suspecte că au organizat şi iniţiat aceste demonstraţii?T.F.: - Da, aşa este! Am să fac acest lucru! În prima informare am comunicat ceea ce am spus, că nu au fost. În cea de a doua informare, care a ajuns miercuri dimineaţă, deci am trimis-o noaptea şi a ajuns dimineaţa, nici atunci nu am avut posibilitatea; doar joi am menţionat câteva nume, dar neputând fi persoane identificate. Deci, între timp, lumea, miercuri, se concentrase deja în Piaţa Operei. Aveau staţie de amplificare, care fusese instalată, am înţeles, tot de serviciul tehnic al Inspectoratului. Nu pentru ei, probabil solicitaseră cei de la Partid, că acolo se perindau diferiţi care se adresau mulţimii şi care se pronunţau: „Vorbeşte Marcu!” şi „Marcu e cu voi!”, mă rog, şi altele, neesenţiale. Şi atunci erau în zonă, pentru că deja era o treabă organizată; nu mai erau cei care au distrus, aveau cordoane, banderole albe la mână. Am înţeles, că nu am ieşit şi nu am fost acolo; ultima mea ieşire a fost marţi din Inspectorat şi erau pe margine, dar nu au înţeles bine… şi noi nu am putut să dăm un… Fortuna, care a fost, şi îi spuneau „Furtunosul”, nimeni nu putea să spună cine putea fi. Atunci am pus presupuneri de nume din acestea, unii spuneau că este un actor, alţii că este „Jean alba-neagra”, foarte cunoscut şi care flutura un steag în balcon…Numai de genul acesta!…Nu puteam să dăm asemenea informaţii. Am pus nişte nume, acolo, dar care nu puteau fi identificate, nu am fost în măsură să raportăm altfel de situaţie.P.C.: - Da, fiţi bun, citiţi-mi ce am scris ultima oară!Consultant: - „Informaţii cu conţinut asemănător au continuat să ne parvină şi marţi şi miercuri.”P.C.: - Citiţi-mi de mai sus!Consultant: - „Abia începând cu luni dimineaţa au parvenit informaţii prin oameni la serviciu, în raport cu situaţia creată în oraş. Distrugerile provocate, răniţii şi morţii rezultaţi în urma uzului de armă, comentarii care era şi pro şi contra, oricum, majoritară era opinia că trebuiau să se fi luat toate măsurile, încât să nu se ajungă la distrugeri şi la împuşcări de oameni.P.C.: - Chiar dacă mai greşim noi, nu ne lasă maşina! „Abia începând cu…” Nu, ştergeţi! „Am transmis Departamentului date şi cu privire la instigatori, agitatori şi persoane despre care apreciam că ar fi organizatorii. Aceste date pe care le-am trimis în penultima notă, şi anume

303

în cea de joi, le-am cules, au fost culese din Piaţa Operei, fiind auzite la staţia de amplificare. La Bucureşti au fost trimise trei note, fiecare în dimineaţa zilei următoare. Şi joi pentru miercuri.” Am reţinut eu bine sau nu, că abia luni dimineaţa au început să se organizeze?T.F.: - De marţi de la prânz.P.C.: - Da. „Fac precizarea că abia de marţi, de la prânz, au început să iasă coloane organizate de demonstranţi [de fapt, demonstraţiile în oraş au fost declanşate abia în dimineaţa zilei de miercuri, 20 decembrie, n.n.] care evoluau paşnic spre centrul oraşului scandând revendicări ca: ”Jos dictatura!”, ”Vrem libertate!”, ”Vrem democraţie!”, ”Vrem pâine!” şi alte asemenea doleanţe pe care, personal…T.F.: - Numai cei care au trecut prin faţa Inspectoratului şi… P.C.: - „…le consider a fi fost făcute justificate, întrucât exprimau realitatea şi dorinţa marii majorităţi a poporului.” Deci trag concluzia că regimul lui Ceauşescu nu mai avea o bază de susţinere.T.F.: - Cel puţin aici, în interior, s-a dovedit că nicăieri…P.C.: - „Apreciez că, într-adevăr, regimul de dictatură, instituit de Ceauşescu, datorită, să zic, măsurilor din ultimii ani…”T.F.: - Datorită degradării situaţiei social-economice…P.C.: - Degradare produsă din ce cauză?T.F.: - Proastă conducere!P.C.: - „Datorită degradării social-economice care s-a produs în urma proastei conduceri a ţării, nu mai avea sprijinul marii majorităţi a poporului român.” Vă rog să recitiţi această frază! Consultant: - „Apreciez că regimul de dictatură instituit de Ceauşescu, datorită degradării social - economice care s-a produs în urma proastei conduceri a ţării, nu mai avea sprijinul firesc al marii majorităţi a poporului român.P.C.: - În cele trei note aţi făcut referiri la morţi, răniţi şi cercetaţi?T.F.: - Am făcut în prima notă, am menţionat că doar patru…P.C.: - Păi, în prima nu aţi putut face…T.F.: - Ba da, am făcut!P.C.: - Da. T.F.: - Luni am făcut… că a ajuns marţi dimineaţa că, în după-amiază, s-a discutat cu ei la spital. Dintre cei răniţi, dintre cei reţinuţi nu s-a putut discuta cu nici unul, din motivele pe care le-am explicat. Le pot repeta, pentru că de problema anchetării tuturor celor reţinuţi, deci acţiunea era coordonată de Gheorghe Diaconescu, împreună cu Tudor Stănică, şeful

304

Direcţiei Cercetări Penale din cadrul I.G.M. şi oamenii împreună cu care au venit la Timişoara.P.C.: - Am înţeles, dar răspunsul la întrebare, ca să terminăm cu această idee. Doar în prima notă aţi comunicat date despre răniţi?T.F.: - Şi în a doua! În a doua nu am mai comunicat şi răniţii, că marţi nu au mai fost. Că nu a fost decât duminică şi luni, marţi nu au mai fost răniţi.P.C.: - Dar morţi?T.F.: - Nici morţi. Doar din răniţi.P.C.: - Păi din răniţii aceia, nu a murit careva?T.F.: - Nu ne mai interesa.P.C.: - Dar cu privire la arestaţi, cercetaţi?T.F.: - La cercetaţi da, în a doua notă.P.C.: - „Precizez că, în primele note…” rigurozitatea văd că vă caracterizează, ca şi pe mine… „am comunicat departamentului date privitoare la răniţi, morţi, reţinuţi şi cercetaţi”. Nu?T.F.: - Da.P.C.: - „Totodată îmi amintesc că în prima notă am transmis date referitoare la pagubele produse prin devastarea magazinelor, incendii, sustrageri de bunuri, în care nu le-am inclus pe cele prin incendierea autovehicolelor armatei şi pompierilor, inclusiv blindatelor. Valoarea a fost estimată la aproximativ 450 de milioane.” Da?T.F.: - Da.P.C.: - Deci nu au fost la 3 miliarde.T.F.: - Ulterior au făcut, după câte am înţeles eu, asta am raportat la momentul respectiv.P.C.: - „La 450 milioane. Menţionez că ofiţerii care răspundeau de obiective economice s-au aflat în permanenţă acolo, pentru ca, pe lângă datele pe care trebuiau să le comunice şi prezentau interes pentru munca de securitate, împreună cu conducerile administrative şi politice, să ia măsuri de temperare a spiritelor, a salariaţilor, pentru a-i determina să nu iasă în stradă.”T.F.: - Da. .P.C.: - Ordinul acesta îl primiseră de la conducere. T.F.: - Da, şi normal!P.C.: - „Acest ordin le fusese transmis lor, de către conducerea organului de Securitate. Îmi amintesc că marţi dimineaţa, pe la orele 11,00, generalul Vlad, s-a declarat nemulţumit de natura informaţiilor comunicate, susţinînd că conducerea superioară se referea, probabil, la vârf.T.F.: - Ceauşescu.

305

P.C.: - Ceauşescu doreşte altfel de informaţii, adică?…T.F.: - Pare-se, nu a exemplificat, dar am înţeles că în comunicarea lui Ceauşescu, ce a fost la televizor…P.C.: - …Altfel de informaţii.T.F.: - Altfel de informaţii, am priceput eu ce fel de informaţii, nu era greu de priceput…P.C.: - „I-am ripostat ireverenţios că alte informaţii nu sunt.”T.F.: - Şi că nu pot inventa…P.C.: - „Şi că nu pot inventa informaţii care să satisfacă pretenţiile vârfurilor conducătoare, legat de problema cercetării deţinuţilor.” Dar nu ştiţi dacă ei au fost investigaţi, reţinuţii ăştia?T.F.: - Investigarea informativă era în stare de libertate.P.C.: - Aşa.T.F.: - Cercetarea nu, anchetarea era deja în arest şi la penitenciar.P.C.: - Şi la spital.T.F.: - Nu, acolo era cercetarea, acolo era liber, în stare de libertate.P.C.: - O anchetă poţi să o faci şi în stare de libertate, şi în stare de reţinere.T.F.: - Nu,de fapt.P.C.: - Semi-libertate. T.F.: - Sigur, de fapt, începuse… P.C.: - Deci pe mine mă interesează dacă răniţii, reţinuţii, pe linia dumneavoastră s-a stat de vorbă cu ei?… poftim, să folosesc un termen mai larg…T.F.: - Luni după-masă s-a stat de vorbă la Spitalul Judeţean cu patru răniţi, cu acordul directorului spitalului, care a condiţionat de… repet, acordul şefilor de secţii în prezenţa unei asistente medicale şi numai acele persoane care erau uşor rănite, care nu puneau nici un fel de probleme de sănătate.P.C.: - Înţeleg că pentru obţinerea acestui aviz aţi făcut deplasarea, împreună cu… T.F.: - Colonelul Sima.P.C.: - Dar de ce aţi mers cu el?T.F.: - Deci luni, la prânz, probabil 13,00 - 14,00, în jurul acestei ore, ne-am deplasat în oraş să vedem efectiv, am mai trecut şi trecuse…P.C.: - Există un motiv special?T.F.: - Nu.P.C.: - Nu, bine. Unde am rămas?Consultant: - „Legat de problema cercetării răniţilor, reţinuţilor…”

306

P.C.: - „reţinuţilor, fac precizarea că această activitate era condusă de colonelul Tudor Stănică.”T.F.: - Procurorul şef-adjunct, care era autoritatea legală.P.C.: - Ce aţi scris?Consultant: - „De colonelul Tudor Stănică…”P.C.: - Ştergeţi colonelul Stănică. „Procurorul şef-adjunct” îl adăugăm după aceea, dar dacă ţineţi… T.F.: - Nu.P.C.: - În sfârşit, deci „procurorul-şef adjunct Diaconescu şi de colonelul Tudor Stănică, şeful direcţiei cercetări penale din I.G.M.. Menţionez că şi pe linie de Securitate am fost preocupaţi de investigarea acestor răniţi, reţinuţi, preocupare pe care însă, după câte ştiu eu, nu am putut, nu s-a putut realiza, întrucât…”T.F.: - Toate încăperile disponibile de la Penitenciar erau ocupate de procurori şi anchetatori de la Miliţie.P.C.: - „toate încăperile de la Penitenciar erau destinate anchetatorilor menţionaţi, de la Procuratură şi Miliţe.”T.F.: - În plus, dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, că aştepta şi o primă selecţie pe care să o facă anchetatorii respectivi, să spună, asta s-ar potrivi să fie cercetat.P.C.: - „A existat şi o selecţionare a celor reţinuţi de către anchetatorii respectivi, în sensul de a ne fi indicat cei ce puteau interesa munca de Securitate.” Deci vă situaţi printr-un punct unde… de la care cereaţi d-voastră informaţia?T.F.: - Păi, aşteptam, sigur că da, să vedem dacă sunt ceva probleme.P.C.: - „Este adevărat că luni, la prânz, împreună cu colonelul Sima…”T.F.: - L-am însoţit pe colonelul Sima, că nu era treaba mea.P.C.: - Ei?…T.F.: - A contraspionajului.P.C.: - „Mai exact, l-am însoţit, am mers…”T.F.: - Pentru a vedea distrugerile din oraş, a fost motivaţia şi ulterior să mergem şi la spital să vedem care este situaţia.P.C.: - „Mai precis, am mers la Spitalul Judeţean, unde s-a luat legătura cu dr. Golea, pentru a-i cere acordul investigării informative a răniţilor. A fost dat acest acord de principiu, şi ştiu că ofiţerii specializaţi…”T.F.: - Erau din cei nespecializaţi, dar, mă rog, ofiţerii desemnaţi…P.C.: - „au stat de vorbă cu doar patru răniţi.” Dar în continuare?T.F.: - Am înţeles că au mai fost şi marţi, nu mai ştiu cu câţi…

307

P.C.: - „Am aflat că şi marţi a fost această activitate de investigare, de către ofiţerii de Securitate. Deplasarea noastră la spital s-a făcut după ce, împreună cu colonelul Sima, am mers în teren pentru a vedea distrugerile produse cu o zi înainte.” Focurile de armă au continuat? Până când?T.F.: - Luni seara au continuat, chiar mai târziu, nu în centrul oraşului, după câte percepeam zgomotul; am înţeles, sigur, de la localnicii din diferite zone lăturalnice şi mărginaşe ale Timişoarei, că grupuri mai restrânse atacau diferite magazine din zona periferică, iar unii din ei s-au îndreptat către obiective economice şi au şi reuşit să dea foc la nişte depozite.P.C.: - „Focurile de armă au continuat până târziu, luni noaptea. Acestea, însă nu se auzeau a veni din centrul oraşului, ci de la periferie. Mi s-a mai comunicat că grupuri restrânse atacă magazine şi încearcă, reuşind chiar, să dea foc la unele obiective economice, la depozite.” Depozite cu ce?T.F.: - Depozite de materiale, de lemne, de cauciucuri; era un depozit de lubrefianţi…şi exact în acel moment a telefonat şi directorul Comtim-ului, Cârpan, cerând repede ajutor, că se îndreaptă spre abatorul lui şi el nu are cum să-l apere şi o să-i distrugă abatorul. Din fericire pentru el, n-au mai ajuns acolo, am înţeles că au intervenit nişte forţe care erau acolo, în zonă, dar acestea sunt nişte date generale, nepercepute de mine.P.C.: - Doriţi o notă?T.F.: - Nu, nu.P.C.: - Cei care se ocupau de anchetarea celor aproximativ 700 de reţinuţi, câţi ajunseseră să fie? T.F.: - În total, 700-800, probabil.P.C.: - „În ziua de marţi,” deci cum am zis?Consultant: - „Cei care se ocupau de anchetarea celor aproximativ 700 de reţinuţi ne-au relatat greutatea pe care o întâmpinau în ce priveşte anchetarea acestora, mulţi neavând buletine de identitate asupra acestora, şi a faptelor pe care le comiseseră…”T.F.: - Şi cred că făcuseră o greşeală la reţinerea lor, reţinere la care nu s-a făcut nici un document, au colectat o grămadă de obiecte contondente şi tot felul de…Nu se puteau stabili a cui sunt.P.C.: - „şi că s-a comis o greşeală în momentul reţinerii lor, constând în aceea că nu s-a notat ce avea asupra ei fiecare persoană şi unde a fost reţinut.” Până la episodul cu deplasarea la Comitetul Judeţean de Partid, vă întreb: s-a omis ceva de consemnat din tot ce am scris până acuma? Urmează episodul acela să-l trecem acum. Cred că nu. Da?T.F.: - După ce ne-am întors cu colonelul Popescu Ion la Inspectorat, ca să…

308

P.C.: - N-am atins problema aceea…T.F.: - M-aţi întrebat că…P.C.: - Nu, până la episodul acela! În ziua …* [ lipsă text, n.n.] 07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Teodorescu Filip.

P.C.: - „...Pentru a verifica, care este realitatea distrugerilor produse

* caseta 025, sfîrşit acolo, prin pătrunderea unor grupuri de turbulenţi, care avusese loc anterior,întrucât se trăia cu impresia că cei de la Partid minimalizaseră consecinţele acţiunii turbulente. Într-adevăr, mergând în toată clădirea, am constatat telefoane distruse, birouri şi fişete răsturnate, geamuri sparte, urme de incendiu; şi am conchis că, într-adevăr, situaţia era mult mai gravă decât se comunicase de la Bucureşti.” Deci d-voastră îi verificaţi şi pe ăia de la Partid, înţeleg?T.F.: - Nu. Nu putem interpreta aşa, că Partidul ne verifica pe toţi, nu?P.C.: - Păi, odată ce-l verificaţi d-voastră...T.F.: - Noi am verificat situaţia, de fapt.P.C.: - „Coborând în stradă, în jurul sediului organului respectiv nu mai erau oameni adunaţi. Existau, în schimb, cordoane de militari în termen ai M.Ap.N.-ului care aveau arme, nu şi muniţie de război. Am înţeles că aveau doar cartuşe de manevră. În faţa sediului se aflau mai multe persoane, recunoscând pe Radu Bălan, Ilie Matei şi colonelul Popescu Ion, şeful Inspectoratului.” Mă întreb şi ne întrebăm, dacă era colonelul Popescu Ion acolo, de ce v-aţi mai dus d-voastră acolo?T.F.: - Probabil… Nu probabil, ci certamente, nu se ştia că este acolo. P.C.: - „Trimiterea mea pentru o evaluare a distrugerilor de la sediul Comitetului Judeţean de Partid s-a făcut pentru că nu se cunoştea, pentru că Popescu Ion se găsea acolo. Am plecat împreună cu Popescu Ion, pe jos, spre hotelul „Continental”, prilej cu care am putut observa pe partea stângă trei camioane militare arse şi o maşină de intervenţie a pompierilor, arsă numai în dreptul cabinei.”T.F.: - În acel moment treceau, în viteză, tancuri...P.C.: - „În acel moment au trecut pe lângă noi, în viteză, tancuri spre ...”T.F.: - ...Spre hotelul Continental, unde acţionau deja blindate pentru a împinge demonstranţii şi a degaja locul...P.C.: - „...unde, deja, două TAB-uri ...”T.F.: - ...două blindate, nu le-am văzut exact dacă erau...

309

P.C.: - Păi, tancu-i tanc, TAB-ul, TAB...T.F.: - Nu le-am văzut exact, de-asta am precizat... P.C.: - „...împingeau pe demonstranţi, pentru a degaja piaţeta din faţa hotelului „Continental”. Mulţimea era masată pe străzile laterale, dar liniştită, iar cordoane de militari aveau menirea împiedicării accesului în acea piaţetă.”T.F.: - În faţa hotelului „Continental” şi până acolo erau mai multe maşini răsturnate, particulare. Deci pe unde trecuse valul le răsturnaseră şi erau distruse...P.C.: - „În faţa acelui hotel am văzut mai multe maşini particulare distruse. Ele se aflaseră în calea coloanei, care înţeleg că ajunsese în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid.”T.F.: - Trecuse de sediu, trecuse de Comitet, şi acuma erau dincolo de hotelul „Continental”, în faţa magazinului „Bega”.P.C.: - „Am revenit la sediul Inspectoratului, împreună cu Popescu Ion...”T.F.: - ...acesta, fiind interesat, că mi-a spus să mergem, că la patru e teleconferinţa...P.C.: - „…acesta, fiind interesat să audieze teleconferinţa cu Ceauşescu Nicolae.”T.F.: - Între Ceauşescu şi primii-secretari ai judeţului.P.C.: - „...şi ceilalţi prim-secretari de judeţ. Care era anunţată pentru orele 16,00.” Buun! „Acolo i-am găsit pregătiţi pentru a-şi nota datele care interesau pe Diaconescu Gheorghe, procuror general-adjunct, Sima Traian, şeful Securităţii şi lt.- colonelul Nicolici Dan, şeful Centrului de Informatică şi Documentare (CID).”Aţi coborât la Macri...T.F.: - Am telefonat şi m-a chemat pe mine şi pe colonelul Sima să nu ne pierdem vremea acolo, că nu sunt probleme care ne privesc.P.C.: - Exact. Aici puseserăm punct mai devreme. Continuaţi d-voastră, acum.T.F.: - Împreună cu colonelul Sima am ieşit, i-am lăsat pe cei trei acolo, ne-am îndreptat spre aripa în care se găsea sediul Securităţii din clădire, eu am intrat întâi pe la şeful Contraspionajului, să văd dacă au mai apărut ceva probleme. Pe urmă, m-am îndreptat, e la acelaşi etaj, la etajul doi, de aceea...menţionez, am intrat şi eu în biroul şefului Securităţii. Când am deschis uşa, am observat, la masa lungă din mijloc, deci la capătul biroului, patru generali şi un lt.- colonelul în uniforme ale Ministerului Apărării Naţionale. Pe scaunul şefului Securităţii, deci al colonelului Sima, era aşezat generalul Macri...

310

P.C.: - Enumeraţi-i direct, ca să nu mai pierdem timpul!...T.F.: - Ulterior am aflat, că nu-i cunoşteam pe nici unul, că era general-maior Guşe Ştefan, prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major, al doilea era general lt.-ul Victor Stănculescu, prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale, al treilea, tot general-lt. era Chiţac Mihai, al patrulea , n-am reuşit nici astăzi să-i aflu numele, al patrulea, general maior iar lt.-colonelul (n-am aflat decât ulterior), era Zeca, cred...P.C.: - ...era mai mic în grad...T.F.: - Era mai mic în grad şi, sigur, omul stătea deoparte. Am vrut să ies, ca să nu fiu inoportun; generalul Macri mi-a făcut semn, totuşi, să intru. Am intrat şi am rămas în picioare, în spatele lor, ascultând ultima parte a unei discuţii care avusese loc mai înainte, în care generalul Guşe, foarte autoritar şi vehement, îşi exprima nemulţumirea că Divizia de Tancuri din Timişoara nu a acţionat cum trebuie pentru a face ordine. Că trebuiau folosite mai eficient tancurile, că demonstranţii, dacă nu înţeleg, trebuiau să fie călcaţi cu şenilele şi trebuiau să rotească turela ca, cu ţeava tunului, să-i lovească peste capete. Sigur că, atunci când auzi o asemenea afirmaţie, nu e chiar uşor să le înregistrezi şi să le apreciezi, dar m-a... Nici nu ştiam cine e, dar mi-am zis : „Domnule, totuşi, e prea mult!” A spus; „Da, o rezolvăm noi, problema! Să rezolvăm la Divizie!” Şi a cerut, pe telefonul guvernamental...P.C.: - Deci cuvintele astea, se adresau cui?T.F.: - Deci în general, se adresa la cei prezenţi şi am înţeles, pe urmă, că lt.-colonelul Zeca era din conducerea Diviziei şi mai mult lui îi făcea reproşuri. Asta ulterior am înţeles. A cerut legătura telefonică cu Divizia, a repetat aceleaşi durităţi (că nu erau altceva): „Lasă, că venim noi acolo şi trecem la executarea ordinelor, aşa cum le-am primit, şi facem noi ce trebuie.” Şi au plecat. Au ieşit din birou, conduşi de generalul Macri şi colonelul Sima, eu am rămas singur. Acesta este momentul pe care l-am reţinut. Mai mult despre ei nu cunosc, din percepere directă.P.C.: - Da… „Întrucât întârzia ţinerea teleconferinţei, împreună cu colonelul Sima, la solicitarea generalului Macri, am mers în biroul în care se afla generalul Macri. Acolo se găseau generalii: Guşe, Stănculescu, Chiţac, un alt general-maior, pe care nici azi nu ştiu cum îl cheamă, şi lt.- colonelul Zeca, din comanda Diviziei de Tancuri din Timişoara. Am prins doar sfârşitul discuţiilor ce erau în curs de desfăşurare, prilej cu care am constatat direct cum generalul Guşe îi reproşa acelui lt.-colonel lipsa de fermitate, susţinând că ar fi trebuit, în raport de nesupunerea celor ieşiţi în stradă, să-i zdrobească cu tancurile şi să manevreze turela acestora, încât

311

să-i lovească cu ţeava tunurilor. După aceea, toţi au plecat.” Aţi audiat teleconferinţa...T.F.: - Teleconferinţa n-am...Am să vă explic...P.C.: - Deci n-aţi audiat-o.T.F.: - Am audiat-o indirect, dacă pot să mă exprim aşa. Am aflat ce s-a discutat la teleconferinţă...P.C.: - Pe la ce oră?T.F.: - Deci în jurul orei 18 cred că a început teleconferinţa; revenind colonelul Sima în biroul său, am rămas amândoi în birou şi nu ne-am mai dus în biroul unde se făcea, de fapt, legătura. A reuşit, după un timp, cineva de la Serviciul tehnic, să-i facă o legătură la receptorul unui telefon interior, să poată asculta. Şi asculta cât putea să prindă, deci nu ştiu la ce moment a reuşit să prindă şi îmi spunea şi mie...P.C.: - Ce concluzii s-au degajat?T.F.: - Ce am prins eu şi ce mi-a spus el. Sigur, pe urmă am citit în ziar, mai detaliat, toată stenograma acelei teleconferinţe. Era că...Deci se decretase starea de necesitate în întreaga ţară, că Ion Coman fusese trimis special în Timişoara, împreună cu generalii, exact aşa s-a exprimat şi a întrebat: „Unde sunt generalii?” Se referea la cei patru generali despre care am vorbit anterior şi era nemulţumit că încă nu s-a executat ordinul pe care l-a dat, înţelegând eu, că până la...şi fac o coroborare de altfel cu un telefon pe care am aflat că Postelnicu i l-a dat lui Nuţă, că până la 17,30 ordonase Ceauşescu ca totul să fie liniştit; şi probabil de aceea îi reproşa lui Coman că nu s-a executat ordinul pe care l-a dat şi că nu s-a acţionat cu fermitatea necesară şi-i făcea răspunzători de cele petrecute. Şi ordona, sigur, că el, comandant unic, a condus tot ceea ce înseamnă forţa militară în zonă, de asemenea…, deşi iniţial i s-a adresat lui Radu Bălan. Pe urmă, a spus: „Nu, Coman preia comanda! Şi eşti reprezentantul meu şi împuternicitul meu pentru tot ceea ce trebuie făcut la Timişoara, pentru restabilirea ordinii.” De asemenea, a întrebat unde sunt celelalte unităţi care trebuiau să ajungă la Timişoara, din împrejurimi. Deci am tras concluzia că se dăduse anterior un ordin. Ca să dizloci o unitate, nu e chiar aşa de simplu. Iar Coman i-a raportat că cele trei coloane sunt la intrare în Timişoara şi că le dirijează spre centru, pentru a acţiona, şi că a trimis generalii, care nu erau prezenţi… că Ceauşescu era foarte supărat, că de ce generalii nu sunt prezenţi la Partid, pentru a vorbi direct cu ei, prin aparat, la teleconferinţă, şi că generalii s-au dus să le întâmpine şi le dirijează spre centru pentru a executa ordinul pe care Ceauşescu l-a dat. Şi chiar a spus: „Se trage, auziţi, se trage!”, dar, de

312

fapt, nici nu... Cred că la 18,00, nici nu se trăgea. După 19,00, dar poate era 18,30… Sigur, acuma, 15 minute...P.C.: - A întrebat dacă se trage?T.F.: - Nu. Ion Coman justifica că se trage ca să scape de la „strânsoare”, ca să zic aşa, mai puţin academic. Deci cam atât am reţinut în sinteză.P.C.: - Dar prin măsuri ferme ce s-a înţeles? T.F.: - S-a înţeles şi am coroborat-o cu ce auzisem de la generalul Guşe, exact cu o jumătate de oră sau cu o oră înainte.P.C.: - Deci să se tragă, nu?T.F.: - Era foarte clar. Pentru că aşa este! A ordonat să se distribuie muniţie de război; aşa, şi să se tragă în sus focuri de avertizare, iar dacă nu se împrăştie demonstranţii, să tragă la picioare. Deci asta a fost, cât am reţinut eu, şi din explicaţii, ordinul pe care i-a dat Ceauşescu lui Coman Ion.P.C.: - „În jurul orelor 18,00, Ceauşescu a ţinut teleconferinţa cu primii-secretari de judeţ. Acesta s-a declarat nemulţumit de fermitatea [de fapt, lipsa de fermitate, n.n.] măsurilor luate până atunci, pentru restabilirea situaţiei şi a ordonat distribuirea muniţiei de război...” la toţi? Şi M.I. şi M.Ap.N.?T.F.: - Pentru toată lumea. P.C.: - „...la toate forţele: M.Ap.N. şi M.I...”.T.F.: - Adică n-a precizat, dar s-a înţeles...P.C.: - „...Urmând a se face uz de armă numai după avertizare, dacă populaţia nu se împrăştie. A precizat că se va trage la picioare. A mai încunoştiinţat că s-a decretat Starea de Necesitate în întreaga ţară. Iar la Timişoara comandant unic este numit Coman Ion, lui urmând a i se subordona toate forţele existente şi trimise pentru restabilirea situaţiei. Am înţeles că deja fuseseră luate măsuri pentru afluirea către Timişoara a unor unităţi militare...”T.F.: - Cred că de la Buziaş, Lugoj şi, a treia, cred că din Arad.P.C.: - „Coroborând toate acestea cu un telefon de la ministrul Postelnicu, care vorbise cu Nuţă, am tras concluzia că Ceauşescu deja dăduse ordin de a se face uz de armă, mai înainte de a ţine acea teleconferinţă.”T.F.: - Probabil înainte de deplasarea lui Ion Coman şi a generalilor şi a celor care i-au însoţit la Timişoara, cu ordine clare...P.C.: - „Şi asta, probabil, înainte de a ajunge Ion Coman cu generalii la Timişoara. Inclusiv cu generalul Nuţă.” Că tot atunci a venit şi Nuţă, nu?T.F.: - Am auzit că da, eu am aflat ulterior. Dar nu cu acelaşi avion, parcă. Dar nu ştiu exact...Da, cu acelaşi avion, da.

313

P.C.: - „De altfel, pentru a ieşi din situaţie, Ion Coman i-a raportat lui Ceauşescu, la orele 18,30, că deja se trage în Timişoara. Când realitatea era cu totul alta...T.F.: - ...Da. Şi a mai spus un neadevăr: „Uitaţi, lângă mine se află şeful Securităţii şi şeful Miliţiei, şi împreună facem...” Şi şeful Securităţii era lângă mine în birou, nu era deloc ...P.C.: - „...Întrucât s-a început să se tragă abia în jurul orelor 19 din acea seară…Coman a mai spus un neadevăr, că şeful Securităţii şi al Miliţiei s-ar fi aflat lângă el, deşi aceştia erau la Inspectorat. Probabil că s-a referit, lângă el, nu fizic, ci...”T.F.: - Nu, la fizic s-a referit. E evident, nu cred eu că sunt dubii.P.C.: - Ce măsuri s-au luat, în consecinţă?T.F.: - De către cine?P.C.: - Păi, de către...T.F.: - Noi n-am mai făcut nimic. Am rămas în clădire şi am ascultat, ca şi toţi ceilalţi timişoreni, canonada care a început în oraş. Era efectiv canonadă...P.C.: - S-a luat măsura înarmării?T.F.: - Asta nu... Sigur, şeful Securităţii, era treaba lor, a unităţii, că orice unitate militară are un plan de apărare...P.C.: - Deci au luat măsura înarmării?T.F.:-Au luat-o, sigur...P.C.: - „În consecinţă, şeful Securităţii a luat măsura înarmării personalului din subordine.” A întregului personal?T.F.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu ştiu dacă a întregului personal.”T.F.: - Iniţial, ordinul era... cu trei militari în termen. Două plutoane erau în faţa Inspectoratului, cu faţa spre boulevard, şi unul în spate, în curte, de fapt, care aştepta...P.C.: - Militari în termen, de unde?T.F.: - De la Grăniceri şi de la trupele de Securitate.P.C.: - „Colonelul Sima mi-a comunicat că în dimineaţa de 17 decembrie a distribuit ofiţerilor de Securitate doar pistoletele cu muniţia aferentă. Dar, pentru că în noaptea respectivă începuse canonada focurilor de armă, a mai distribuit 20 de pistoale automate cu muniţia de război aferentă, în scopul apărării sediului, conform planului de apărare al unităţii. Precizez că deja în acelaşi scop fuseseră aduse trei plutoane înarmate de militari în termen de la trupele de Grăniceri şi trupele de Securitate.”

314

Mă simt nevoit să dau citire unui pasaj din declaraţia d-voastră: „În continuare, evenimentele au evoluat rapid şi au început să se audă focuri de armă, care au continuat toată noaptea. În dimineaţa de 18, Macri a raportat o sinteză a situaţiei lui Vlad, care a ordonat să se ocupe de aflarea cauzelor incidentelor şi cine sunt iniţiatorii lor. Macri i-a chemat la el pe Sima, Radu Tinu, Atudoroaie şi pe cei veniţi din Bucureşti şi a dispus ca ofiţerii să contacteze reţeaua informativă, aşa încât după-amiaza să-l poată informa pe Vlad cu cele întâmplate. Macri i-a spus lt.-colonelului Caraşcă să ia legătura cu Stănică, care, cu oamenii lui,îi cerceta pe reţinuţi ca să obţină lista celor arestaţi, pentru a-i verifica în evidenţe şi să se ocupe de investigarea lor.” Este real?T.F.: - Real. Sigur că am venit cu precizări...P.C.: - „Încă o dată, precizez că în dimineaţa de 18 decembrie, după ce a raportat nota-sinteză...”T.F.: - Nu. Mă scuzaţi!...În 18, nu am raportat nici o notă sinteză. P.C.: - Păi, a fost 17 spre 18.T.F.: - Da. Şi numai în 19 dimineaţa...Asta era tocmai că nu aveam, pentru a avea ce să raportez .P.C.: - S-a şters tot, de la cap până la sfârşit? E bine atunci! [Preşedintele completului de judecată revine asupra textului, n.n.].„Ţin să precizez că în dimineaţa de 19 decembrie…” 19, da?T.F.: - Nu vă supăraţi, aţi citit bine în declaraţia mea, este perfect, dar noi în 19 abia am trimis informarea. Ca să avem ce scrie în informare, ne-am adunat de dimineaţă şi ne-am spus: “Uite ce se cere de la noi!” P.C.: - În dimineaţa de 18 decembrie, Macri v-a comunicat că, din ordinul lui Vlad, trebuie să contactaţi reţeaua informativă, pentru a stabili cauzele şi iniţiatorii şi, totodată, să treceţi la anchetarea...„Deci ţin să precizez că, în dimineaţa de 18 decembrie, Macri i-a chemat la el pe Sima, Radu Tinu, Atudoroaie, subsemnatul şi Anastasiu, Caraşcă şi ne-a comunicat ordinul lui Vlad de a contacta reţeaua informativă, pentru a stabili cauzele incidentelor produse şi pe iniţiatorii acestora. Fiecare, pe linia noastră de muncă, am trecut la concretizarea acestui ordin. Maiorul Caraşcă, din ordinul expres al lui Macri, a luat legătura cu Tudor Stănică, pentru a fi în măsură să-i investigheze pe cei reţinuţi. Mai menţionez că datele comunicate de noi la Bucureşti menţionau că manifestaţiile au fost şi sunt spontane şi nu se datoresc unei organizări prealabile sau vreunor agenţi străini.” Macri v-a comunicat că din ordinul lui Vlad s-a ordonat intensificarea, ulterior vorbesc, anchetării celor reţinuţi?T.F.: - Nu.

315

P.C.: - Şi să-i fie comunicată situaţia de două ori pe zi?T.F.: - Nu.P.C.: - Păi, aşa scrieţi d-voastră.T.F.: - Nu a celor anchetaţi. Deci să se comunice situaţia, evoluţia situaţiei generale din Timişoara şi să i se raporteze de două ori pe zi. Deci nu a celor anchetaţi. Asta nu făcea obiect separat de raportare.P.C.: - Bine, dar inclusiv acest lucru...T.F.: - Bineînţeles!P.C.: - „Marţi, 19 decembrie, Macri ne-a comunicat ordinul lui Vlad, de a i se comunica date despre situaţia operativă, de două ori pe zi.” T.F.: - Lucru pe care nu l-am realizat. Aşa cum am menţionat, că nu am trimis decât în fiecare zi câte-o informare, şi toate au fost trei.P.C.: - „Aceste date, obligatoriu, trebuiau să conţină referiri şi la datele obţinute de la cei anchetaţi. Nu ne-am conformat acestui ordin, dat fiind timpul foarte scurt şi avalanşa de evenimente.”Spuneţi-ne, aflându-vă acolo la Inspectorat, aţi văzut oameni aduşi, încătuşaţi?T.F.: - Nu. Am văzut că duminică noaptea (eu m-am retras după ora unu, cred în biroul şefului Serviciului de Contraspionaj, împreună stăteam pe fotolii, că n-aveam posibilitatea de odihnă, şi lumina cu stinsă), am auzit la un moment dat nişte zgomote în curte. Fereastra era deschisă înspre curtea interioară a Inspectoratului şi am văzut un autobuz (nu mai ştiu dacă era un autobuz sau un alt mijloc), din care erau coborâţi oameni. Mi-au explicat cei mai cunoscători în domeniu că în stânga era arestul Miliţiei… deci erau coborâţi din maşină şi băgaţi în arestul Miliţiei. Când se adunau mai mulţi, îi scoteau şi îi urcau în alte maşini ale Penitenciarului, anume amenajate în acest scop, cu care venim şi noi aici, şi duşi la Penitenciar.P.C.: - „Duminică noaptea şi luni noaptea am văzut aducându-se mulţi oameni reţinuţi de către cei de la Miliţie...”T.F.: - Nu ştiu dacă de ei, probabil că şi cei care acţionau, ostaşii care acţionau în faţă, acolo, erau în contact direct cu ei...P.C.: - „... şi probabil şi de militarii în termen din oraş. Pe măsură ce arestul devenea neîncăpător, aceştia erau expediaţi la Penitenciar.”Spuneţi-ne, oraşul, din punct de vedere al organului de Securitate, fusese cumva zonat?T.F.: - Nu.P.C.: - Nu? Repet...T.F.: - V-am înţeles perfect întrebarea, şi nu a fost zonat. Nici nu putea fi zonat. P.C.: - Sau zonele acestea s-au creat în funcţie de punctele fierbinţi?

316

T.F.: - Nu. Din punct de vedere Securitate, deci numai la asta mă refer, deci o dată erau ofiţerii din obiectivele economice, şi pe aceia îl cunoştea toată lumea, începând de la portar şi până la director, iar în obiective social-culturale, să le numesc aşa, îndeosebi la căminele studenţeşti, erau ofiţerii care răspundeau de această problemă, inclusiv de problema studenţilor străini, care este o problemă, ştie toată lumea. Deci aceştia erau ofiţerii care, de regulă, se aflau acolo şi care trebuiau să raporteze operativ care este situaţia. Că nu mai era timp altfel şi, decât să-şi piardă vremea pe culoare, au fost trimişi în acele obiective. Deci erau obiective anume, cunoscute şi ştiute de toată lumea. Nu era nici un secret în asta.P.C.: - „Precizez că, pentru a preveni o eventuală participare a studenţilor la demonstraţii...”T.F.: - Nu atât, ci ca să cunoască situaţia, ce gândesc...P.C.: - ...Nu, nu, nu… Aţi făcut ceva mai devreme, o afirmaţie, şi eu am uitat s-o prind acolo,„ Radu Tinu a luat legătura cu rectorul...”T.F.: - Măsura a fot a rectorului, iniţiativa rectorului, nu a lui Radu Tinu; el n-a avut iniţiativa asta, din păcate. Putea să aibă şi el o asemenea idee, dar n-a avut-o.P.C.: - Atunci de ce s-a mai dus Radu Tinu acolo?T.F.: - Nu s-a dus, era obligaţia lui. El avea legătura, fiind şi cadru de conducere, nu poţi să trimiţi un locotenent la rector...P.C.: - „...rectorul, dar, spre surprinderea lui, a aflat că la iniţiativa acestuia, studenţilor li s-a dat vacanţă mai devreme decât era stabilit.” Aceasta se întâmpla în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989.Aveţi cunoştinţă că s-ar fi organizat o acţiune de îndepărtare a acelor lideri de la balconul Operei?T.F.: - Nu. N-am avut nici un fel de cunoştinţă. Sigur, am aflat abia aici, dar asta n-are nici o valoare pentru proces.P.C.: - Şi ce aţi aflat?T.F.: - Ce au povestit. Stăteam în aceeaşi... „garsonieră”...Sigur că nu are valoare pentru proces, că nu era în perioada cercetată. Nu am ştiut asta în perioada cercetată...P.C.: - Asta rămâne să apreciem noi. Deci spuneţi-ne, ce aţi aflat?T.F.: - Că l-a chemat...vă rog s-o luaţi cu toate rezervele...nu pot să-mi asum responsabilitatea exactităţii...P.C.: - Absolut! Absolut!T.F.: - Că a fost chemat şi dirijat să ia legătura cu generalul Guşe, să-i dea detalii cum s-ar putea intra, în mod secret, în clădirea Operei. Deci intenţiona Guşe să trimită un grup de paraşutişti, care veniseră de marţi,

317

cred, 19, venise un pluton de paraşutişti… şi pe unde s-ar putea intra...pentru că Radu Tinu răspundea, ca locţiitor al şefului Securităţii, de problemă. Şi i-a indicat numele, am înţeles, un altul, un şef de serviciu. P.C.: - Păi, când aveaţi unităţi antitero create special, mai apelaţi la unităţile astea ale Armatei?T.F.: - La Timişoara n-aveau nici un fel de unitate antiteroristă.P.C.: - Cum să nu, aveau.T.F.: - Nu aveau decât un serviciu şi, probabil şi d-voastră, dacă aţi trecut prin Aeroportul Timişoara, i-aţi văzut, ăia sunt antiteroriştii. Îmbrăcaţi miliţieni care fac controlul antiterorist asupra fiecăruia. Sunt vreo 70 de subofiţeri acolo, în vreo trei schimburi, şi asta fac, şi cu femei. Asta este marea unitate de luptă antiteroristă de la Timişoara! Şi mai sunt vreo câţiva ofiţeri care...P.C.: - Deci numai numele era de ei...T.F.: - În cazul celor de aici. Mă refer la Timişoara, ceea ce discutăm. Iar tocmai pentru că nu existau asemenea forţe, marţi, cred că după-amiază, a venit un batalion de paraşutişti dotaţi, într-adevăr, cu tot ce trebuie, antrenaţi şi pregătiţi. Au venit întâi la Inspectorat. N-am înţeles de ce au venit la Inspectorat, pentru că erau ai M.Ap.N.-ului. Iar comandantul acestui batalion îl cunoştea pe Radu Tinu, Radu Tinu a făcut paraşutism. Făcuse paraşutism împreună cu acest comandant de batalion şi s-au reântâlnit aci. Deci din acest batalion trebuiau să pătrundă în Operă, asta din ce mi-a relatat Radu Tinu, acei stat-majorişti care erau în jurul lui Guşe, elaboraseră nişte planuri, şi din ce a auzit Tinu, prezentau că: „Dom’le, dacă facem acţiunea, cel puţin 2000 de victime vor fi.” Şi au renunţat. P.C.: - „În detenţie Radu Tinu mi-a povestit că comandantul unui pluton de paraşutişti care se deplasase la Timişoara şi cu care se cunoştea de mai multă vreme îi ceruse planurile Operei din Timişoara, în intenţia de a evita vărsarea de sânge, în tentativa răpirii celor care de la balconul acestei instituţii se adresau mulţimii.”T.F.: - Probabil...P.C.: - Păi, pentru poză nu veneau acolo...T.F.: - Evident! P.C.: - „Alte date eu nu ştiu.” Vorbeaţi de un glonţ...T.F.: - Da. Radu Tinu, tot aici, în Penitenciar fiind, mi-a povestit de acel glonţ. El poate să vă dea detaliile respective, că i-a dat rectorul un glonţ, deci nu cartuşul, ci numai glonţul, de un format cu totul necunoscut în ţară… aşa şi l-a tot arătat celor pricepuţi în ale milităriei şi l-a predat. L-a arătat la ceilalţi, dar a rămas cu el în mână. Nu a putut să clarifice...

318

P.C.: - Deci, dacă v-aş întreba cine a executat foc asupra populaţiei, mi-aţi putea preciza?T.F.: - Până la un punct, da. Din tot ce am înţeles, fără să văd, evident că forţele care au fost antrenate şi dizlocate în oraş, aduse special pentru treaba asta.P.C.: - Şi care sunt forţele acelea?T.F.: - Forţele Ministerului Apărării Naţionale.P.C.: - Numai cu astfel de forţe s-a acţionat în oraş?T.F.: - Din câte ştiu, numai din ce cunosc la modul general, trupele de Securitate şi Miliţie, precum şi cele de Grăniceri care trecuseră de câteva zile în subordinea Ministerului de Interne, au fost dizlocate la diferite obiective care erau apreciate ca importante pentru apărare. Deci nu erau pentru ripostă, pentru acţiune. Adică pentru împrăştiere. De exemplu, spunea, la Staţia Radio-Televiziune, Poligrafie, la Spitalul Judeţean, la Uzina Electrică, cred că Uzina de Apă. Restul, nu ştiu.P.C.: - Cine a luat iniţiativa formării unor astfel de...T.F.: - Nu cunosc.P.C. - Dar Nuţă şi Mihalea, ce rol au avut aici? Îi cunoşteaţi...T.F.: - Îi cunoşteam, dar nu aveam nici un fel de legătură. De altfel, voiam să fac această precizare, că exista o eroare în rechizitoriu, că eu le dădeam în fiecare zi informaţii lui Nuţă şi Mihalea. Nu i-am văzut. Pe Nuţă l-am văzut de două ori în toată perioada asta; o dată când m-am dus să-l chem la telefon pe generalul Macri, care era acolo, iar ultima dată l-am văzut vineri, 22, când l-am anunţat că s-a terminat totul, şi el şi-a luat valiza şi cu Mihalea...Şi atunci l-am văzut prima dată şi pe Mihalea. S-au luat şi au plecat. Mă rog, unde au plecat, nu ştiu, i-am lăsat acolo... Deci este total inexactă şi n-am avut nici un fel de contact, de altfel nici nu puteam să am...P.C.: - Dar informaţii de la Miliţie, d-voastră primeaţi? Date?T.F.: - Nu. N-am primit. Noi le-am cerut şi am explicat şi acum că le ceream dacă au rezultat ceva probleme din anchetele pe care ei le desfăşurau şi dacă sunt probleme care să intereseze Securitatea statului. Dar nu ne-au dat nimic.P.C.: - Deci o legătură a existat între...T.F.: - A existat prin lt.-colonelul Nicolici Dan, care avea sarcina asta de a asigura legătura, pentru că făcea şi verificările în evidenţă ale celor arestaţi. Şi atunci n-avea rost să se ocupe doi de aceeaşi problemă.P.C.: - Bine, şi dacă era o dată informativă importantă, îl aşteptaţi pe lt.-colonelul Nicolici Dan să ajungă în posesia ei? Mi se pare că nu intra în firea lucrurilor această modalitate pe care d-voastră ţineţi să ne-o precizaţi

319

acum. Acolo exista un Comandament. Exista un Comandament şi la nivel de Miliţie?T.F.: - Nu a existat nici un fel de Comandament la nivel de Securitate. Iar la nivel Miliţie nu cunosc şi nu vreau să fac afirmaţii gratuite.P.C.: - Bine, haideţi să evităm cuvântul Comandament, un colectiv!...T.F.: - Pentru că Comandamentul se constituie, şi d-voastră sunteţi military, şi eu sunt militar, ştim cum se constituie un Comandament. Pe bază de ordin, se stabileşte cine e comandantul, e ordin scris, cine sunt locţiitorii, care sunt sarcinile, misiunea...P.C.: - Impropriu spus, să zicem, Comandament. Un colectiv. Nuţă de ce venise acolo? Să se plimbe?T.F.: - Evident că nu…*

07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Teodorescu Filip.

T.F.: - ... că n-aveam de ce şi nici nu mă interesa. Nici n-am avut contacte.P.C.: - Inculpat Teodorescu, vă rog să sesizaţi că nu vă cer date concrete despre activitatea lui Nuţă. V-am întrebat, din multitudinea situaţiilor cu care aţi luat contact, să-mi comunicaţi concluzia pe care d-voastră aţi tras-o vis-à-vis de rolul pe care l-a jucat Nuţă în această...T.F.: - Da. Asta pot să v-o spun! El fusese însărcinat de către ministrul Postelnicu, am înţeles, ulterior, că nu numai de Postelnicu, ci şi de Ceauşescu, că a făcut parte din grupul generalilor ăstora trimişi să rezolve problema; şi el avea sarcina să coordoneze tot ceea ce însemna trupele aparţinătoare M.I., dar nu avea nici un fel de competenţă în problema muncii de Securitate. Că n-avea dreptul şi niciodată nu s-a putut amesteca în aceste treburi. L-am văzut în biroul inspectorului-şef cu Mihalea... Şi să coordoneze forţele M.I., nu ale Departamentului. Sunt, totuşi, două instituţii diferite.P.C.: - Am înţeles. Pentru ce?T.F.: - Pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice.Că asta o spune fiecare. Nu spune de reprimare.P.C.: - Să coordoneze activitatea lor de restabilire a ordinii...T.F.: - ...A ordinii şi liniştii publice.P.C.: - „Din câte mi-am putut da eu seama, rolul lui Nuţă şi Mihalea a fost acela de a coordona activitatea forţelor de Miliţie, trupelor de Securitate şi de Grăniceri pentru restabilirea ordinii în Timişoara. Date concrete însă despre activitatea celor doi, nu vă pot oferi. Nu deţin.” Revin cu o întrebare,

320

pentru clarificare: o legătură pentru organul de Securitate şi organul de Miliţie a existat?T.F.: - O legătură, evident că a existat, cel puţin pe două probleme. O dată pe problema celor reţinuţi şi verificarea lor, pentru că, totuşi, centrul de informare şi documentare este al Departamentului, dar cuprinde şi evidenţele de Miliţie deci pe acea latură; iar pe a doua mai mult am înţeles-o, decât am sesizat-o direct, între generalul Macri şi generalul Nuţă, probabil că îşi făceau anumite...

* caseta 026, sfârşitP.C.: - Confesiuni... schimb de date...T.F.: - Confesiuni sau… Nu ştiu...P.C.: - ...Schimb de date, confesiuni aveau timp la Bucureşti să facă.T.F.: - Confesiuni nu cred eu că avea generalul Macri cu Nuţă, pentru că nu cred că erau în relaţii prea grozave, din câte cunosc eu. P.C.: - „O legătură între organul de Miliţie şi de Securitate, în perioada evenimentelor, a existat, pe linia cercetării celor reţinuţi, cât şi una directă, între Nuţă şi Macri.”T.F.: - Direct, totuşi e mult spus, nu pot să fac această afirmaţie şi nu vreau să...P.C.: - Păi aşa am înţeles, că între ei se purtau nişte discuţii.T.F.: - Sigur că luau legătura, dar în ce consta această legătură şi ce vorbeau ei, nu-mi spuneau ...P.C.: - „Ce discuţii au avut loc între cei doi, nu cunosc”. Dar puteţi emite nişte supoziţii?T.F.: - În nici un caz! Generalul Macri nu cred că i-a furnizat vreo informaţie de Securitate, pentru că nici nu avea voie şi nici nu cred că avea această intenţie. Tocmai, dată fiind o anume animozitate, dacă aş putea-o numi aşa, o anume antipatie, mai bine spus, pe care o avea generalul Macri faţă de generalul Nuţă. Asta ca o chestiune cu totul particulară. Asta o cunosc eu şi exact asta pot s-o declar.P.C.: - În cazul acesta, să folosim un termen mai puţin academic, Macri “cumpără” de la...T.F.: - Exact! Adică îl evita. Îl evita pe cât putea pe Nuţă şi sigur, dacă-l chema pe numele mic, nu putea să-l refuze să se ducă, fiind acela, totuşi, adjunct de ministru. O funcţie mai mare...P.C.: - Să revenim! Deci Macri, oricum, nu putea să-i comunice date privind munca de Securitate, dar scopul era de a se informa cu datele pe care le deţinea Nuţă...

321

T.F.: - ...şi care ar fi putut interesa Securitatea.P.C.: - „Sunt sigur că generalul Macri nu-i comunica generalului Nuţă date privind munca de Securitate, în schimb, urmărea să obţină date de la organele de Miliţie, reprezentate de Nuţă, care ar fi interesat munca de Securitate.” Credeţi că prin…Nu mă refer neapărat la activitatea d-voastră, mă refer la activitatea organului de Securitate, în general, prin tot ce s-a realizat aici, în perioada aceea, aţi avut vreo contribuţie la dezamorsarea situaţiei?T.F.: - Da. Practic, dorinţa noastră, şi cred că sunt în consensul şi al celorlalţi care au fost implicaţi în această activitate sau vor declara acelaşi lucru, am dorit să facem să se înţeleagă la Bucureşti că problemele sunt mai adânci, au rădăcini mai adânci în nemulţumirea generală a populaţiei ţării şi nu era prima dată când se discuta acest lucru, sigur, la nivelul la care puteai discuta fără teamă de consecinţe. Este o realitate. Chiar în perioada aceasta, cât m-am aflat, între 17 şi 22 decembrie, la Timişoara, am discutat înainte de căderea dictatorului, eu cu generalul Macri, aveam mai multă încredere unul în altul, am mai colaborat şi în alte împrejurări şi ne-am exprimat convingerea că măsurile luate sunt total neadecvate şi total nepotrivite situaţiei. Că nu acestea sunt măsurile care trebuiesc luate. Nu cu parul se rezolvă problema, asta era chiar expresia dânsului; şi mi-a povestit, ulterior, că s-a exprimat în acest fel faţă de Ion Coman, care imediat l-a reclamat pe linia lui şi i-a venit consecinţa acelei reclamaţii prin generalul Vlad care l-a admonestat. Că de ce nu este mai atent ce vorbeşte acolo, că l-au acuzat că este un general fricos şi că în loc să participe la reprimare, spune că nu cu parul, ci cu vorba trebuie rezolvată. Şi să nu-i mai spună asemenea vorbe lui Coman, că ăsta le interpretează altfel. Şi dacă ei au ordin „cu parul”, n-au decât să acţioneze cu parul, îi priveşte, e treaba lor. Alte asemenea discuţii, chiar şi după teleconferinţa de miercuri, 20, pe care am ascultat-o în biroul şefului Securităţii, fiind acolo… iar mi-am exprimat nu numai nedumerirea, e puţin spus nedumerire, ci totalul dezacord. Sigur, era la nivel personal. Ne aşteptam, efectiv, că îşi anunţa demisia, când a spus că se va adresa poporului, la televiziune. Am avut convingerea amândoi că-şi va anunţă demisia. Şi că se va retrage. Am sperat, de fapt, sau probabil a fost numai o speranţă a noastră. Ceea ce rezolva, în parte, o situaţie. Iar la aceea, cred că atunci a anunţat... sau la teleconferinţă, nu reţin exact, a anunţat şi organizarea unui miting pentru a doua zi, joi la prânz. Efectiv ne-am exprimat: „Da, mâine cade!” Adică era, efectiv, o măsură prost gândită şi total în neconcordanţă cu situaţia de fapt. Ori dovedea necunoaşterea situaţiei de fapt, ori efectiv o imbecilitate, ori o rea voinţă...Efectiv asta am

322

discutat-o numai noi amândoi, eu cu generalul Macri. Şi ne-am pus mâinile în cap şi am zis, ce să facem, asta e, aşteptăm, suntem militari şi nu facem nimic altceva decât aşteptăm finalul. Deci cam acestea erau aprecierile noastre şi pe aceeaşi linie s-au înscris, de fapt, şi măsurile. Am evitat măsurile excesive sau participarea la asemenea măsuri. Chiar generalul Macri evita, pe cât posibil, să răspundă la telefon când suna Ion Coman. Îl trimitea să ia legătura cu generalul Nuţă. A evitat să meargă şi la Comitetul Judeţean de Partid. Numaidecât de două ori şi zicea: „Ce să fac, că iar mă reclamă ăsta, dacă nu mă duc.” L-a evitat efectiv, nu-l aprecia deloc ca intelect şi ca om capabil să rezolve o situaţie deosebită. Aici sau în altă parte. P.C.: - Să consemnăm un pic, da?T.F.: - Cum apreciaţi d-voastră, eu îmi reculeg puţin gândurile. Da. Şi măsurile, ulterior, când a fost joi mitingul... Am urmărit la televizor, în sediu şi atunci am sperat că îşi anunţă retragerea. Efectiv toţi am crezut că-şi anunţa retragerea. Şi toţi am avut aceeaşi dezamăgire, iar urmările au fost... ulterioare, chiar imediat s-au observat şi la televizor...După ziua de joi, n-am mai desfăşurat nici un fel de activitate. Retraşi toţi şi de fapt, chiar de miercuri am început, când oamenii au ieşit şi erau organizaţi şi nu s-a mai întâmplat nimic. Treceau disciplinat, nu a mai fost nici o problemă. Toţi ofiţerii au fost retraşi, chiar şi din obiective, pentru că nu-şi mai aveau rostul acolo, că nu mai era nimeni. Ce să caute acolo şi ce să discute? Au fost retraşi şi efectiv aşteptam în sediu finalul care va fi. Neavând nici o posibilitate să-i influenţăm de-acuma, nici în bine, nici în rău. Ne-a frapat, totuşi, cuvântarea de miercuri seara a lui Ceauşescu, de la televizor, pe care am ascultat-o, că n-a ţinut seama nici pe departe, în nici un punct, de ceea ce am raportat noi până la vremea respectivă, cu privire la situaţia de la Timişoara. A prezentat-o exact pe dos. Noi am spus că nu sunt nici un fel de date, dar probabil că el avea alte date sau, ştiu eu, dacă nu le-a inventat...P.C.: - Sau i le-au prezentat...T.F.: - …sau i le-au prezentat alţii, n-aveam cum să ştiu, nici acuma nu ştiu de aici, fiind din 17 decembrie tot la Timişoara. Oricum, pe noi ne-a surprins că se referea la o situaţie din Timişoara şi în nici un caz nu cuprindea nici măcar o informaţie pe care noi am transmis-o de aici, cu privire la situaţia generală. Ne-am uitat unul la altul şi ne-am spus că am muncit degeaba. Că nu s-a luat nimic în considerare din ceea ce am prezentat noi, care sunt motivele şi situaţia corectă. Asta este concluzia şi privirea şi ceea ce am gândit noi în momentele respective şi ulterior, când

323

totul s-a terminat şi am putut să le analizăm mai în profunzime. Am avut şi timp suficient la dispoziţie...P.C.: - „Eu şi generalul Macri, reciproc, ne-am exprimat dezacordul cu măsurile ordonate de la centru a se lua pentru reprimarea demonstranţilor din Timişoara, întrucât erau total neadecvate şi nepotrivite.” T.F.: - Şi inumane.P.C.: - „Şi evident, total inumane. De aceea, personal, am evitat, pe cât am putut, să trec la măsuri excesive şi, totodată, abuzive...”T.F.: - Nu, dar eu, oricum, n-am trecut la nici un fel de măsuri. Adică am militat să-i influenţez pe toţi să nu treacă la măsuri excesive, pentru că n-avea rost...P.C.-.„..şi am militat în acest sens.” Vedeţi, dacă am fi stat de vorbă cu toţi, probabil că fiecare...înţelegeţi ce vreau să zic...Ar spune: „Nu eu.” Ş,i totuşi, în acest oraş au fost împuşcaţi oameni...T.F.: - ...Din păcate...P.C.: - D-voastră nu, ceilalţi nu... A venit din cer...T.F.: - Imposibil...P.C.: - Este imposibil... Aşa este! Ca o concluzie: n-aş vrea să fie interpretată această intervenţie a mea ca o, eu ştiu, o pronunţare dinainte. Departe de mine gândul ăsta... Şi totuşi, personal, încercaţi vreun regret pentru tot ce aţi făcut în acest oraş?T.F.: - Regretul pe care-l încerc e că n-am fost suficient de convingător şi deci n-am avut persuasiunea, ca s-o numesc aşa, pentru...Dar sigur că şi puterile mele erau mult prea limitate ca să ajung la nivelele respective, unde s-au luat asemenea hotărâri. Iar legături directe cu cei care au acţionat în Timişoara, nu am avut.P.C.: - Deci nu aveţi să vă reproşaţi nimic?T.F.: - Ce să-mi reproşez? Îmi reproşez că n-am rămas într-o profesie civilă, poate. Ca să zic asta.P.C.: - Nu, nu. E vorba de cu totul altceva...T.F.: - Nu am ce să-mi reproşez cu privire la propria activitate din zilele şi momentele care s-au petrecut la Timişoara.P.C.: - Concret, credeţi că prin toată activitatea desfăşurată aici aţi avut o contribuţie oarecare la restabilirea acelei situaţii?T.F.: - Nu, nici nu puteam să am şi nici nu am avut.P.C.: - „Prin tot ceea ce am făcut pe linie de Securitate în municipiul Timişoara şi în judeţ, consider că nu am avut nici o participare la restabilirea situaţiei dorite de Sus.“ T.F.: - Aceasta nefiind, de fapt, sarcina mea.

324

P.C.: - „Aceasta nefiind, de fapt, sarcina mea.” Mă văd nevoit să repet o întrebare: în epoca modernă s-a câştigat, vreodată, vreun război fără un sistem bine pus la punct de informaţii?T.F.: - Nu am cunoştinţă, efectiv! N-o spun ca să dau...P.C.: - Sunteţi licenţiat, am înţeles...T.F.: - Da. Acuma, dacă d-voastră aţi făcut această divagaţie şi îmi permiteţi să fac şi eu una, sigur că aparatul de Contraspionaj în care am lucrat aproape 20 de ani are sarcini foarte stricte şi precise, are şi adversari foarte strict precizaţi; şi ei, acum, dacă mă ascultă, trebuie să fie de acord cu mine, chiar dacă nu ne-am văzut sau ei nu m-au văzut pe mine până acum, sunt serviciile de Spionaj. Cadrele şi agenţii acestor servicii de Spionaj care acţionează împotriva ţării noastre. Serviciul de Spionaj nu există de acum. Noi l-am moştenit...P.C.: - Bine, haideţi să punem...T.F.: - O secundă, dacă-mi permiteţi...P.C.: - Vă rog, vă rog, dacă doriţi, continuaţi!T.F.: - Şi noi nu am făcut altceva decât să continuăm. Adversarii noştri sau preocupările noastre nu sunt cele de natură social-economică şi politică internă. Nu avem asemenea sarcini şi nu am avut şi nici nu putem avea. Iar noi, pentru că am făcut parte din conducerea acestui serviciu de Contraspionaj, ne-am străduit, pe cât am putut, să nu fim amestecaţi în asemenea lucruri. Deşi s-a încercat. Am evitat. Ne-am păstrat specificul, pentru că aveam suficienţi adversari, şi nu din cei care sparg vitrine, ci spioni şi agenţi calificaţi, şcoliţi, cum aţi spus şi d-voastră, licenţiaţi, cu pregătire deosebită, iar noi nu putem scoate în faţa acestora nişte oameni nepregătiţi. Ca să ne documentăm şi să le anihilăm activitatea de spionaj pe care o desfăşoară în ţara noastră. Îmi exprim absolut convingerea, pe baza experienţei pe care o am de atâţia ani de zile, că aceste evenimente care au avut loc nu numai în Timişoara, ci în toată ţara, au fost exploatate din plin. Şi eu, dacă aş fi fost în locul lor, aş fi făcut la fel. Între spioni şi contraspioni există o anume înţelegere, tacită, şi un anume respect.P.C.: - Există un cod al... manierelor.T.F.: - Un cod nescris...un cod nescris. Şi sunt convins că au exploatat-o şi au introdus aici tot ce le trebuie, să le ajungă pe mulţi ani în continuare. Nu-i fericesc pe cei care vor lucra în continuare în acest Aparat. Vor avea mult de lucru. P.C.: - Să revenim la... Vă rog să-mi citiţi ultima frază!(Preşedintele completului se adresează consilierului-şef, n.n.)

325

„…întrucât mă ocupam de probleme de contraspionaj.” O apreciere vis-à-vis, însă de ceilalţi, puteţi face? D-voastră cu Contraspionajul, am înţeles că nu aveaţi cum, dar ceilalţi, pe linia Informaţiilor Interne, Informaţiilor economice?T.F.: - Tot cu rezervă vă rog s-o luaţi, n-aveau mijloacele necesare şi n-au putut nici ei să facă mare lucru.P.C.: - „Ceilalţi colegi de pe restul liniilor de muncă, datorită insuficienţei mijloacelor, nu au putut face nici ei mare lucru pentru restabilirea ordinii dorite, după aprecierea mea.” În 22 decembrie... mai avem ceva de spus până în data de 22 decembrie?T.F.: - Mă scuzaţi, ar mai fi! Într-una din zile, luni sau marţi, probabil mai cert marţi, dacă are vreo relevanţă pentru cauză, am văzut în holul, de fapt în camera de aşteptare din clădirea Securităţii, imediat la intrare, un tânăr. Am întrebat, coboram, şi era în uşă, uşa deschisă, întreb: „Cine este acest tânăr?” L-am întrebat pe ofiţerul de serviciu care asigură permanenţa, la intrare. Zice: „Tocmai ni l-au adus de la...” ori de la UMT, ori de la ELBA, ori de la Autoturisme, eu nu prea cunosc. „L-au prins oamenii, l-au predat ofiţerului de obiectiv şi acesta l-a adus aici.” „Dar ce-i cu el?”. Zice: „L-au prins sărind gardul, l-au imobilizat şi au constatat că are asupra lui tot felul de lucruri.” „Ce are?” „Păi are, se pare că are şi pistol şi nişte hârtii.” Şi l-am întrebat: „Dar cine eşti?” Şi a scos un ordin de serviciu în M.Ap.N. „Şi ce căutai acolo, de ce ai sărit gardul?”, l-am întrebat. Zice: „Nu vă pot raporta, pentru că aveam de îndeplinit o misiune specială secretă şi nu pot să v-o raportez.” „Bine!”, zic. „Nici nu insist”, zic. În momentul acela ieşea un ofiţer sau un subofiţer de la Contrainformaţii militare, care venise probabil, cu treaba, cu corespondenţa şi se ducea la Divizie. La Divizia de Tancuri. Şi l-am rugat: „Ia-l pe dânsul şi du-l...”P.C.: - „De la care am înţeles că făcea parte din acea Direcţie ...”T.F.: - ...Şi că avea misiuni speciale de îndeplinit şi despre care nu putea să ...P.C.: - „...un tânăr care fusese prins de muncitorii de la o întreprindere unde încercase să se infiltreze.” Dar dacă încerca vigilenţa ofiţerului cu obiectivul acolo?T.F.: - Este posibil. Dar se pare că vigilenţa a funcţionat, din moment ce a fost prins. Dacă nu i-au prins pe toţi, dacă or fi fost mai mulţi, nu am cunoştinţă.P.C.: - Spuneaţi d-voastră mai devreme, că oricum, împotriva populaţiei, după aprecierea d-voastră, nu au tras cei de la Securitate, ci doar forţele...T.F.: - M.Ap.N.

326

P.C.: - „După aprecierea mea, împotriva populaţiei au tras forţele M.Ap.N.” Le excludeţi şi pe cele de la Miliţie? T.F.: - Din ceea ce afirm aici şi am aflat aici. Nu pot să...n-am fost acolo şi n-am văzut. Din explicaţiile date de ei. Deci eu nu pot să mă institui într-un apărător al... Că e incorect să exprim o...P.C.: - Păi atunci, de unde ştiţi că cei de la...T.F.: - I-am văzut, şi toată lumea a vorbit. Nu aveam nici o chestiune. Despre ăştia nu a vorbit nimeni. P.C.: - „Aşa am auzit discutându-se. Nu este o constatare personală. Oricum, eu personal, nu am acţionat în acest mod. Cunosc că, pe linie de Interne, unde includ Miliţia, trupele de Securitate, trupele de Grăniceri şi Pompierii, în oraşul Timişoara au fost înfiinţate mai multe dispozitive, care am înţeles că aveau menirea de a apăra obiectivele. Diferitele obiective apreciate ca importante. Şi ştiu că acestea au fost instalate în următoarele puncte.” Care sunt acelea?T.F.: - Postul de Radio, Uzina Electrică, Tipografia, Spitalul Judeţean, cred că Uzina de Apă, Inspectoratul M.I., unde erau trei plutoane. Celelalte nu le cunosc.P.C.: - Partidul?T.F.: - Nu. Am înţeles şi de la ei că nu au fost la Partid.P.C.: - Şi cam atât. Erau înarmaţi?T.F.: - Da, sigur.P.C.: - „Membrii acestor dispozitive erau înarmaţi cu armament şi muniţie de război.” Ne puteţi relata ceva despre luarea acelor cadavre?T.F.: - Nu.P.C.: - Nu cunoaşteţi nimic?T.F.: - Nu. De altfel şi în rechizitoriu este o eroare, probabil de dactilografiere. Era trecut şi numele meu acolo, eu habar n-am avut. Am aflat în Penitenciar şi pe doi dintre cei enumeraţi acolo...P.C.: - „Habar n-am avut de sustragerea celor 40 de cadavre.” D-voastră, personal, v-au căzut în mână note ale vreunui Serviciu? Situaţia de pe linia lor de muncă?T.F.: - Nu, dar unele le-am mai citit în biroul şefului Securităţii, le aduceau şefului Securităţii şi pe unele mă mai uitam şi eu, din lipsă de altă activitate.P.C.: - „Întrucât mi-am desfăşurat activitatea, în mare parte alături de generalul Macri şi colonelul Sima, am avut posibilitatea să lecturez unele note-sinteză, privind situaţia operativă, ce erau întocmite de diferite servicii ale Securităţii...”T.F.: - De fapt, nu note-sinteză, eu ştiu... ce erau: situaţii, note disparate etc.

327

P.C.: - Au fost situaţii când, pe marginea lor, aţi apreciat că se impune să fie luate nu ştiu ce măsuri, sau nu?T.F.: - De regulă, nu. Dar nu e exclus să fi făcut vreo însemnare, dar nu-mi mai amintesc. De ce să...P.C.: - „Nu exclud să fi făcut însemnări pe marginea acestor note, cu privire la măsurile ce urmau a fi luate în scopul stăpânirii situaţiei operative.” Atunci, nici nu mai deschid catastiful ăsta, vreţi să vă arăt?T.F.: - Nu, nu exclud. Efectiv, nu-mi amintesc, probabil că oi fi scris ceva. Eu ştiu?P.C.: - Inculpat Teodorescu, tot ce aţi declarat până la urmărirea penală le menţineţi?T.F.: - Trebuie să fac nişte precizări. Cu aprobarea d-voastră.P.C.: - Ţineţi să le faceţi neapărat?T.F.: - Ţin.P.C.: - Vă ascult!T.F.: - Cred că ar trebui, totuşi, continuată discuţia, legat de data de 22...P.C.: - Aveţi dreptate! Omisesem eu. Deci în 22 vi s-a comunicat de către Vlad...T.F.: - Aşa, în data de 22, în jurul prânzului, nu-mi amintesc cât era, unu, 12,30, nu ştiu, fiind singur în biroul şefului Securităţii, a telefonat generalul Vlad şi mi-a comunicat… încerc să redau cât se poate de exact: „Teodorescule, acest ticălos care, din păcate, ne-a condus până acum, a fugit ca un laş, cu un elicopter, într-o direcţie necunoscută.” Sigur, la o asemenea veste, l-am întrebat: „Şi noi ce facem aici?” Zice: „Du-te să-l informezi şi pe generalul Nuţă şi pe generalul Macri, iar voi aşteptaţi în sediu fie venirea Armatei, fie a noilor autorităţi şi asiguraţi predarea sediului în bune condiţiuni, cu tot ce este în el, iar dacă au nevoie de serviciile voastre, puneţi-vă la dispoziţia lor. “ P.C.: - „În ziua de 22 decembrie, în jurul prânzului, fiind singur în birou, telefonic, generalul Vlad mi-a comunicat că Ceauşescu, cu un elicopter, a fugit ca un laş. L-am întrebat, atunci: „Şi noi ce facem?” Mi-a răspuns să rămânem pe loc şi să predăm organul forţelor M.Ap.N., iar dacă ni se va cere, să colaborăm cu aceştia şi cu noile autorităţi ale Puterii.” Buuun! Mai departe!T.F.:-Deci mi-a ordonat să mă duc să-i informez pe generalii Nuţă şi Macri, care să încerce, totuşi, să ia legătura cu dânsul, că se afla în clădirea Comitetului Central, la un telefon; nu cunoşteam numărul, dar centralista putea să-l stabilească. Ceea ce am şi făcut.

328

P.C.: - „Din ordinul lui, cele aflate le-am comunicat atât lui Macri, cât şi lui Nuţă; cât şi dorinţa generalului Vlad ca cei doi să ia legătura cu dânsul, telefonic.” Mai departe! T.F.: - Şi Nuţă şi Macri au vorbit la telefon, nu ştiu sigur ce au vorbit; după care generalul Nuţă i-a făcut semn generalului Macri, care era de faţă, mai erau şi alţii, dar nu-mi amintesc acum, să treacă în camera din spate. Am înţeles că se pregăteau să plece. Şi atunci i-am făcut semn generalului Macri, noi să plecăm la treaba noastră sus şi să executăm cele ce ne-a ordonat şeful nostru. Şi aşa am şi făcut.P.C.: - Să plece sau să fugă şi Nuţă cu Mi...T.F.: - Era evident că se pregăteau să fugă. Nu era nici un...P.C.: - „După aceea, mi-am dat seama, din gestica lui Nuţă, că, împreună cu Mihalea, care era prezent, se pregăteau să fugă. Eu şi cu generalul Macri ne-am retras în biroul şefului Securităţii şi...”T.F.: - ... Şi am aşteptat să vină...P.C.: - Şi au venit?T.F.: - Au venit... În acest timp, este, totuşi, important, şeful Securităţii... Am asistat şi eu şi am ajutat la strângerea întregului armament din birouri şi depozitarea lui în camera care exista şi care era destinată acestui scop. Pentru a preveni înstrăinarea lui la persoane care nu aveau acest drept. Şi am strâns, am înţeles ulterior, în totalitate, şi nu s-a înregistrat nici o pierdere, nici de pistolet, nici de pistoale automate...P.C.: - Cunoaşteţi câte s-au strâns?T.F.: - Nu cunosc.P.C.: - Nu cunoaşteţi...T.F.: - ...Dar s-au strâns grămadă acolo. În aproximativ o oră de la telefon, am simţit un miros de fum venind în birou de pe culoar. Am întrebat ce se întâmplă, de unde-i fumul ăsta? M-am gândit să nu fi dat cineva foc la clădire şi fiind şi muniţie şi ce era acolo, sigur se putea întâmpla un dezastru cu repercusiuni şi pentru vecinii Inspectoratului.P.C.: - Deci nu vă era de cei de acolo...T.F.: - Noi puteam ieşi imediat, că nu eram mulţi. De fapt, am constatat că rămăseserăm foarte puţini, marea majoritate au dispărut, au plecat din sediu. Am coborât pe scări, asta era la etajul II, venea fum foarte înecăcios de la subsol şi n-am putut să cobor acolo. Neştiind nici topografia, că nu mai fusesem acolo, am ieşit în curtea interioară. Acolo am văzut iar un morman de hârtii care fumega. Deja poarta de intrare pentru autovehicule era deschisă, deci miliţianul care asigura paza ei o acţionase şi deschisese poarta metalică, şi primii vizitatori aşteptau, se uitau cu grijă, erau, totuşi, probabil,

329

speriaţi. Nu intraseră, mai ales nu intraseră niciodată sau care intraseră nu le făcuse plăcere să intre. M-am îndreptat către ei, singur efectiv, eram numai în haină şi în cravată, era şi cald, m-am îndreptat către ei, pentru că am văzut doi cu ţigările, lângă pompele cu benzină. În curte sunt pompele de benzină şi rezervoare şi, eu ştiu, motorină... Şi, efectiv, m-am gândit că se poate întâmpla nenorocirea de la ţigări şi le-am spus: „Măi băieţi, mergeţi mai încolo, că sunt pompele astea şi-i pericol!” Răsfoiau nişte hârtii, probabil ce luaseră de-acolo. Le-am spus, m-am... nu erau, totuşi, persoane cărora să li te poţi adresa... după înfăţişarea exterioară... M-am îndreptat spre poartă şi am ales dintre ei. L-am văzut pe unul mai... mi s-a părut, totuşi, un interlocutor valabil, m-am prezentat, am spus: „Sunt colonelul Teodorescu, nu-s de aici, dar mă aflu aici. Cine sunteţi?” Mi-a spus că e inginer, nu i-am reţinut numele, dar îl pot recunoaşte oricând, purta barbă şi era într-o canadiană kaki. Şi dânsul, dacă mă aude, poate oricând confirma. Am invitat şi pe alţii să organizăm, totuşi, să nu intre lumea în curte, că nu e bine. Şi să organizeze dânşii, cu cei pe care-i cunosc, un cordon, o pază, dintre civili. Iar dânsul şi cu cine apreciază să mergem să le predăm clădirea, dacă sunt reprezentanţii Frontului. Până vin alţii. L-am convins, în final, deşi şi dânsul a avut unele ezitări, mi s-au părut fireşti, eu, deşi i-am arătat legitimaţia, n-am făcut nici un secret, nu eram un necunoscut sau un impostor. Am mers în birou. Între timp, intraseră şi pe uşa din faţă alţii, pe poartă, pe uşa din stradă, mai mulţi şi mai gălăgioşi. Primii care au intrat, din păcate, au fost cei care căutau altceva decât să preia clădirea şi au intrat tot felul… de ăştia mai mărunţi şi mai coloraţi şi au început să arunce pe ferestre ce le convenea la cei de jos. Exact în acel moment, acest inginer m-a strigat, m-a văzut, m-a căutat: „Domnu’ colonel, vă rog foarte mult, veniţi, că se fură arme...”P.C.: - Păi nu fuseseră introduse în magazie?T.F.: - Fuseseră, dar el, probabil, văzuse ceva. Eu am ieşit imediat şi...dar zic: „Unde aţi văzut?”. Zice: „L-am văzut pe unul cu două automate în spate”...P.C.: - Militarii mai erau acolo?T.F.: - Nu veniseră încă.P.C.: - Nu, nu, militarii de la Trupe?T.F.:-Nu, nu. Dispăruseră. Nu mai era nici urmă de militar. Asta a fost marea eroare, că trebuiau să rămână şi să-şi ducă misiunea până la capăt şi să apere obiectivul. Nu ştiu cine i-a retras şi în ce împrejurări. Nu mai era nici un fel de apărare. Absolut nimic, nici un fel de pază. Totuşi, s-a intervenit şi, între timp, apăruseră şi doi ofiţeri de la M.Ap.N., cred că un căpitan şi un maior, cu câţiva ostaşi, şi unul dintre ofiţerii Securităţii a

330

organizat să le predea armamentul şi muniţia în bună regulă. Şi le-au predat şi s-a constatat, totuşi, că erau în regulă şi ne-am liniştit cu toţii, că cel puţin de la Securitate n-a dispărut nici o armă. Puştii aceştia au fost îndepărtaţi din clădire, iar eu, cu acest inginer şi cu încă un tânăr, mi-a spus că este frigotehnist la Fabrica de Lapte (am discutat pe urmă, mai mult, nu-i ştiu numele, dar îl recunosc şi mă poate recunoaşte şi el ), am organizat paza pe etajele doi şi trei. Am pus câte trei din aceeaşi întreprindere şi câte doi militari. L-am rugat pe căpitanul sau maiorul care era acolo să dea şi el câte doi militari, să sigileze. Sau, măcar, să asigure să nu intre nimeni. Totuşi, erau documente ale statului, nu erau ale mele sau ale nu ştiu cui... Şi nu trebuiau să se piardă. Şi se va analiza, se va face ceea ce trebuie la vremea respectivă. Exact asta le-am şi explicat, ca să-i conving. Au fost foarte receptivi. După organizarea aceasta, am intrat în birou. Au mai venit doi, nu pot nici să-i descriu prea bine, unul mai mic, tot cu o barbă mai pătrată, care ne-a spus că sunt din partea Frontului şi că au cunoştinţă şi că ne informează; după ce i-au dat afară pe neaveniţi, au rămas numai doi, au ştirea exactă şi vor să ne anunţe şi pe noi că în jurul orei 19,00 vor veni cei din Piaţa Operei spre Inspectorat. Şi zice unul: „Nu vă supăraţi, oamenii sunt cam porniţi, ei nu ştiu ce e şi care e contribuţia fiecăruia şi ce a fost. Şi să n-aveţi de suferit. Noi vrem să vă asigurăm securitatea, am înţeles, vă mulţumim că ne-aţi dat totul în regulă din tot ce a fost aici şi din tot ce se putea şi vă ducem noi într-un loc unde e în regulă.“ Am acceptat, că nici nu puteai să pleci, deja afară era lume multă şi era riscul prea mare. Şi nici nu puteam să avem aşa un spirit de convingere în asemenea împrejurări. Ne-au spus să nu ne supărăm, dar, împreună cu Armata şi cu câte doi ostaşi, unul în stânga şi unul în dreapta, ca să ne ferească, că s-au adunat mulţi acolo şi zice: „Ăştia sunt răi! E un camion, vă suiţi în el şi mergem!” Exact aşa am făcut. Am ieşit pe rând, sigur, nu descriu momentele, ne-au smuls din mână tot ce am avut, nu erau revoluţionarii, erau, probabil, cei care au devastat şi magazinele şi tot ce au furat şi tot ce au făcut. Că ăia sunt primii care se înghesuie la asemenea evenimente. Din păcate, ăsta e necazul nostru, al ţării. Ne-am suit în camion şi într-o direcţie necunoscută...Pe urmă am aflat, am ajuns la Comenduirea Garnizoanei, probabil în jurul orei 16. Ne-a primit ofiţerul de serviciu, ne-a băgat în camera ofiţerului de serviciu, o cameră mai largă. Eram, cred, în jur de 20 de ofiţeri...P.C.: - Printre care...T.F.: - ...generalul Macri, colonelul Sima, eu, lt.-colonelul Anastasiu, încă doi dintre subordonaţii...P.C.: - Atudoroaie...

331

T.F.: - Nu, nu...P.C.: - Nu?T.F.: - Nu. Ba da. Şi Atudoroaie. Pardon, Radu Tinu nu era. El a venit ulterior. Şi alţi ofiţeri. Încă doi din Bucureşti, da. Iniţial încă doi, pe urmă au mai venit încă doi. Pe urmă, ne-au invitat (probabil că le ocupam locul acolo şi le incomodam activităţile) în două încăperi, probabil destinate arestului pentru militarii în termen, fără nici un fel de amenajare, fără nici un fel de... decât cu o singură fereastră la una din ele şi, din păcate, şi fără toaletă...P.C.: - Deci condiţii de arest...T.F.: - Ne-au pus gratiile şi câţiva ostaşi, probabil bine instruiţi, ne-au spus: „Care, cum mişcă, trag. Că avem ordin, cum aţi mişcat unul, trag!” „Păi ce să tragi, că nu putem ieşi pe nicăieri. Nu vezi că suntem aici?” Mă rog, pe urmă s-au mai liniştit ei, că au văzut că nu suntem nici agresivi, că n-avem nici un fel de intenţii. Am rămas acolo 48 de ore, practic. Au vrut să ne scoată în noaptea următoare, dar, întrucât ne invitau să ne urcăm într-un camion plin cu muniţie, am refuzat să ne urcăm. Au vrut să ne transporte, au zis că nu mai au loc, să ne ducă la o unitate militară unde sunt condiţii mai bune, unde sunt şi paturi, mă rog... 48 de ore le-am stat fără apă, fără hrană, fără nimic. Dar nu e o problemă, asta nu era nici o nenorocire! Nici nu ne ardea de mâncare sau de băut apă. Am ajuns la unitatea alăturată, la Oituz am înţeles că-i spune… Pardon, alăturată nu aici, alăturată Penitenciarului, unde am stat o singură noapte. Luni dimineaţa, 25 decembrie 1989, au spus că nici ei nu ne mai pot ţine, deşi am cerut să ne lase să plecăm, fiecare la treburile noastre, acasă. Mai ales, voiam să plecăm la Bucureşti. Cei care eram bucureşteni. Au zis că nu ne pot… şi ne-au încărcat iar în camioane. Acum se adunaseră mai mulţi, pentru că la unitate, atunci am stabilit cu Atudoroaie şi am discutat şi a fost înţelegător comandantul unităţii respective, un tânăr căpitan, că...* [lipsă text, n.n.]

07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Teodorescu Filip.

T.F.: - ...culcat pe burtă pe un acoperiş şi trăgea aiurea în blocurile de vis-à-vis, pline de geamuri, dar nu cădea nici un geam. Avea şi un far de maşină, legat la o baterie, pe care îl rotea. La un moment dat, am auzit nişte zgomote foarte puternice, de acolo vedeam şi trasoare plecând din curtea Garnizoanei şi se încrucişau, deasupra, cu altele trase din dreapta, cum vedeam eu din poziţia în care sunt cele două încăperi, şi se auzea un zgomot infernal în curte. Iniţial nu mi-am dat seama de unde, aveam senzaţia că cineva buşeşte porţile Garnizoanei, ca să intre… şi ăştia trăgeau în furie, soldaţii din curte,

332

împrăştiaţi şi pe scări, era ca în război. Nu ştiam de ce trag, m-am uitat pe acolo să văd o gură de foc, măcar o scânteie din blocul de vis-à-vis, nu era; aşa, am tras concluzia că erau gloanţe de manevră. Numai ostaşul de aici, celelalte erau trasoare, se vedeau… Se trăgea cu o mitralieră aşezată pe o

* caseta 027, sfârşit punte care făcea legătura între ofiţerul de serviciu şi acest arest, o punte metalică, când trăgea, picioarele mitralierei făceau un zgomot infernal, mai mare decât pocniturile cartuşelor şi asta mi-am explicat abia a doua zi, de unde era zgomotul ăla, de credeam că ăştia ne împuşcă pe toţi ca pe miei, ca la Jilava. Asta a fost, deci, ce s-a înâmplat acolo.P.C.: - Ultima propoziţie, vă rog!Consultant: - „După aceea, mi-am dat seama, din gestica lui Nuţă, că împreună cu Mihalea care era prezent, se pregătea să fugă, eu şi generalul Macri ne-am retras în biroul şefului Securităţii şi am aşteptat…”P.C.: - „aproximativ o oră, timp în care colonelul Sima a luat măsura, pe care a şi concretizat-o, de strângere a armamentului şi muniţiei distribuite anterior, evident, de la lucrătorii de Securitate. Nu cred că s-a ţinut evidenţa acestui armament strâns.”T.F.: - L-au confruntat, pe urmă, şi au stabilit că era complet. Cel puţin armamentul, am înţeles, dar sigur că cei care îl aveau în răspundere pot să vă spună mai exact.P.C.: - „Ulterior, am aflat că, verificându-se evidenţele ce se strânseseră, corespundea cu ce se distribuise, cel puţin din punct de vedere al armelor. Toate acestea au fost băgate la loc sigur. Sesizând miros de fum, am ajuns în curtea interioară a Inspectoratului, unde am văzut arzând o grămadă de documente. La poarta secundară de acces a autovehiculelor deja se adunaseră mai mulţi cetăţeni. Am reuşit să-l contactez pe unul din aceştia, am înţeles că era inginer, şi i-am cerut să preia sediul organului în condiţii de natură să nu aducă prejudicii de nici un fel. Între timp au apărut şi alţii, mai puţin paşnici, erau copii de ţigani care au furat ce au găsit prin clădirea Inspectoratului, aruncau totul pe fereastră. În jurul orelor 16...”Ce grad avea acel ofiţer?T.F.: - Căpitan sau maior.P.C.: - „Un ofiţer, un căpitan sau maior, însoţit de nişte soldaţi s-a prezentat ca fiind reprezentant... “T.F.: - Delegat.

333

P.C.: - „…delegat M.Ap.N. şi că are sarcina să preia armamentul şi muniţia şi paza sediului. Întrucât spiritele celor de afară nu erau favorabile, acel maior a oferit protecţie...”T.F.: - Nu maiorul.P.C.: - Dar cine?T.F.: - Civilii din partea Frontului...P.C.: - „un civil şi-a oferit protecţia şi, cu ajutorul maiorului şi militarilor veniţi cu el, am fost apăraţi de mulţime şi, în final, cu un camion, am fost duşi la Comenduirea de Garnizoană. Dat fiind condiţiile necorespunzătoare, am fost mutaţi la o unitate militară…”T.F.: - Peste două zile.P.C.: - „peste 48 de ore; iar de aici, după o zi, la Penitenciar. O dată cu mine, au mai fost duşi generalul Macri, colonelul Sima, lt.-colonelul Anastasiu, lt.-colonelul Atudoroaie şi alţi ofiţeri de Securitate, care se prezentaseră ulterior la Comenduire. În prima noapte, cât am stat la Comenduire, am putut constata cum un militar în termen, fără vreun motiv, trăgea cu gloanţe de manevră în direcţia unui bloc de peste drum, provocând un zgomot asurzitor. Din partea opusă, cerul era brăzdat de trasoare. Constatând acest lucru, ne-am mai liniştit.”T.F.: - Nu, nu era motiv de linişte...P.C.: - Continuăm cu ce vă neliniştea, întrucât în noaptea de 22 decembrie...T.F.: - Asta era în 22, noaptea de 22, prima noapte...P.C.: - Nu, când a ieşit Atudoroaie...T.F.: - Atudoroaie a ieşit doar...P.C.: - Pe 26.T.F.: - Nu, pe 24, 22-23, la Garnizoană, 24, la unitatea din Oituz şi atunci a ieşit Atudoroaie la postul de radio...P.C.: - „Întrucât în noaptea de 23 decembrie s-a continuat să se tragă, am hotărât cu toţii ca Atudoroaie să meargă la Inspectorat...”T.F.: - Nu, dacă putea să meargă la Inspectorat, să obţină aprobare şi să se adreseze prin postul de radio local, să facă chemarea, toate cadrele Inspectoratului să se prezinte, fie la Garnizoană, fie la unitatea din Oituz.P.C.: - Şi s-a concretizat treaba asta?T.F.:-S-a concretizat.P.C.: - Dar cum am spus?Consultant: - „Am hotârât cu toţii ca Atudoroaie...”

334

P.C.: - „să facă un apel prin postul local de radio de a se prezenta la Comenduirea Garnizoanei ori la unitatea militară unde ne aflam noi sau chiar la Inspectorat toţi lucrătorii de Securitate şi de Miliţie.”T.F.: - Aceasta, în scopul de a nu crea, a nu lăsa dubii la...P.C.: - „Aceasta, în scopul de a nu se perpetua impresia că cei de la Interne continuă să tragă.” Ce efect a avut?T.F.: - Au venit, mulţi ofiţeri au venit, cei de Securitate s-au prezentat şi la Comenduire şi la unitatea din Oituz, iar numărul lor nu pot să îl apreciez, dar marea parte a lor s-au prezentat şi ...P.C.: - „Urmare a apelului lansat, în mare parte ofiţerii de Securitate s-au prezentat, inclusiv femeile.” Cu armament sau fără?T.F.: - Nu aveau armament, nu aveau armament, fusese predat.P.C.: - Altceva?T.F.: - Menţionez că transferul nostru la Penitenciar nu s-a făcut cu acordul nostru. Noi am cerut să ne dea drumul să plecăm acasă, cei din Bucureşti, pentru că eram îngrijoraţi de soarta familiilor noastre.P.C.: - „Transferul nostru la Penitenciar s-a făcut, de data aceasta, fără acordul nostru…” Vă referiţi doar la cei bucureşteni sau…?T.F.: - La toţi, dar mai ales cei din Bucureşti...P.C.: - „dorinţa arzătoare a celor din Bucureşti fiind aceea de a pleca acasă.” Altceva?T.F.: - La Penitenciar am fost ţinuţi nu în regim de penitenciar până la data de... P.C.: - La Penitenciar, până la data când s-a primit mandat de arestare…T.F.: - Până la data de 13 ianuarie 1990.P.C.: - Deci „la Penitenciar, până la data de 13 ianuarie 1990, când pentru mine s-a emis mandat de arestare.” Aţi scris? „Nu am fost ţinuţi în regim de detenţie.”T.F.: - Nu, în regim de penitenciar...P.C.: - „de penitenciar...”T.F.: - Hainele, tunşi şi aşa, elegant, şi cu celelalte drepturi cuvenite.P.C.: - Este vina celor de la Penitenciar?T.F.: - Nu e vina dânşilor, cel puţin până la emiterea mandatelor, am rămas în hainele noastre; important este că, din 25 decembrie 1989 până la 13 ianuarie 1990, nu m-a întrebat nimeni de sănătate şi ce fac acolo. Am insistat, şi nu numai eu, am fost nevoiţi, la un moment dat, desigur că în penitenciar am aflat şi eu multe lucruri, nu am fost până acuma nici măcar ca vizitator… că, dacă faci refuz de hrană, deci nu greva foamei, îl obligi pe procuror să vină să te întrebe de ce faci şi am făcut şi eu refuz de hrană; şi

335

aşa nu aveam altă soluţie şi s-a prezentat, în sfârşit, după 24 de ore, un procuror militar… am înţeles că e din judeţ, şi ne-a asigurat că în două zile se lămureşte treaba şi probabil asta era prin 5 sau 6 ianuarie, şi că ne lămureşte situaţia şi ne dă drumul, fiecare să stea liniştit.P.C.: - Nu am înţeles, d-voastră ce doriţi e o perioadă care nu apare materializată, conform prevederilor legale. Altceva?T.F.: - Legat de cercetare, dacă îmi permiteţi.P.C.: - Vă ascult!T.F.: - În 12 ianuarie, la amiază, am fost anunţat că... P.C.: - Ştiţi ce vă rog? Haideţi să conchidem puţin, pentru că e o oră, nu ştiu cât, de important.T.F.: - E important pentru mine. Am fost condus la procurorul militar, colonelul Ioniţiu, care era la ora prânzului. Mi-a spus să scriu ce am făcut între 17-22 decembrie, m-a lăsat cu un supraveghetor, şi dânsul a plecat la masă, am înţeles. Am scris aproximativ 6 pagini până s-a întors, a venit după 2 ore, a luat şi a citit, mi-a spus să scriu în continuare, am scris încă vreo 4, deci, în total, vreo 10 pagini, care sunt în faţa dumneavoastră, probabil. Era oră înaintată, mi-a spus să iau foi şi să continu în cameră şi a doua zi să prezint restul până la capăt. Sigur, m-am străduit, în conjunctura în care vreau să fiu cât mai logic şi să prezint cât se poate de obiectiv ceea ce cunoşteam. În 13, ziua fatidică, era după-amiază, am fost chemat şi i-am predat restul de pagini, dânsul scria la o maşină la o dactilografă; pe urmă, am înţeles că era ceva în legătură cu mine, probabil era deja la pagina a 3-a, deci jumate m-am lămurit… a declaraţiei mele, dar cu nişte afirmaţii cu totul neadevărate faţă de ceea ce am scris eu. Am sesizat, am mai făcut câteva corecturi, dânsul dicta, când mi-a dat-o să o citesc toată. Când am citit, din capul locului acolo scria: „Am obţinut şi am furnizat generalului Macri informaţii în baza cărora a ordonat genocidul”, dar eu n-am scris asta şi nu am făcut aşa ceva.P.C.: - Ştergeţi, dacă nu vă place, sau corectaţi!T.F.: - Am mai corectat, sigur erau şi multe greşeli, erau făcute în grabă; în final am mai renunţat să corectez, că trebuia schimbat tot. Am spus că nu sunt de acord cu toate acestea, că nu corespund realităţii, a spus: „Păi scrieţi că nu sunteţi de acord, dar, de semnat, trebuie să semnaţi!”. Până la urmă nu m-a lăsat să scriu, a scris dânsul, nu am reuşit să descifrez ce eram sigur şi surescitat, dar am semnat-o, a spus că trebuie să o semnez şi mi-a eliberat mandat de arestare preventivă pentru infracţiunea de favorizare de genocid, între 3 şi 10 ani condamnare, asta a fost prima, şi m-a băgat în...

336

P.C.: - Din câte îmi amintesc eu, la dosarul pe care îl am aici, pe masă, nu exista o astfel de declaraţie.T.F.: - Ce fel de declaraţie ?P.C.: - Declaraţia despre care făceaţi amintire… Nu este o astfel de declaraţie.T.F.: - Nu ştiu.P.C.: - Probabil că...T.F.: - Vă cred pe d-voastră.P.C.: - Nu, sigur nu este. O să mai verific.T.F.: - Dar a fost scrisă.P.C.: - Eu nu pot să vă contrazic, dar m-am pus în temă cu faptul, cu împrejurarea, acea declaraţie de care ne vorbiţi nu există la dosar.T.F.: - Este inexplicabil.P.C.: - Şi cred că nici apărătorul d-voastră…. Cine este apărătorul d-voastră? Aţi văzut o astfel de declaraţie?Av.ap.: - D-le preşedinte, în prezentarea materialului să ştiţi că nu am avut decât...P.C.: - D-le avocat, vă rog să îmi răspundeţi la întrebare!Av.ap.: - Este o declaraţie scrisă de dânsul şi una scrisă la maşină.P.C.: - Deci una cu un conţinut asemănător cu cele spuse există?Av.ap.: - Există, da, există. P.C.: - În sfârşit, nu ne mai contrazicem, nu are rost...T.F.: - Dar explicaţia există, d-le preşedinte; peste aproximativ cinci-şase zile, o săptămână, au fost invitaţi avocaţii apărării, cei din oficiu iniţial, aşa, ca să prezinte materialul, şi m-a chemat şi pe mine, m-a chemat cu 10 minute sau cu 15 minute înainte şi mi-a prezentat un alt mandat, cerându-şi scuze că trebuie să mă bage la complicitate de genocid, între 25 şi 20 de ani, nu are motive, dar aşa a primit indicaţii şi să îl înţeleg că nu are altă soluţie.P.C.: - Aş vrea să fac eu nişte precizări, să înţelegeţi şi d-voastră şi cei care ne ascultă şi ne urmăresc în direct. Potrivit legii, noi suntem chemaţi să verificăm acuzaţiile care vi se aduc. Tot ce mi-aţi comunicat mie până acum este un aspect care, hai să zic aşa, mai puţin ne-ar interesa, decât în măsura în care aţi fi fost obligat să faceţi afirmaţii care nu corespundeau celor spuse de d-voastră. Să semnaţi declaraţii în care să se fi consemnat susţineri ce contraveneau celor declarate de d-voastră. Din tot ce ne-aţi relatat până acuma, am constatat…, şi colegii mei pot să ne confirme, că nu am contravenit mai cu nimic din cele spuse, şi pentru a elimina orice fel de dubiu, întreb: le menţineţi, cu precizările, astăzi în instanţă?T.F.: - Da, sigur.

337

P.C.: - „Precizez că menţin declaraţiile date în faza urmăririi penale, cu precizările făcute astăzi în instanţă.” Şi tot pentru ştiinţa d-voastră, să ştiţi că regimul acesta de detenţie diferă de cel firesc al libertăţii şi v-aş ruga să aveţi în vedere acest lucru, n-aş vrea să mă înţelegeţi greşit. Nu sunt adeptul presiunilor, forţei şi, mai ştiu eu, a, altor mijloace interzise de lege, atunci când faci o cercetare. Sunteţi de acord cu mine?T.F.: - Da, sigur, nu am pus sinceritatea colonelului Ioniţoiu la îndoială, am avut discuţii civilizate, absolut civilizate.P.C.: - Deci aţi avut discuţii civilizate.T.F.: - Absolut civilizate, dar a făcut apel la mine, că asta este situaţia, pentru că sunt subdirectori şi s-a stabilit că de la subdirectori să se fi reţinut altă soluţie. Este textual.P.C.: - Da. Domnule procuror…. la o asemenea discuţie. Procuror: - În primul rând, nu se judecă maniera de lucru a procurorului, cred că şi-a dat seama oricine că este pentru impresia artistică, jocul inculpatului. Actele de la dosar, nu există la dosar o astfel de declaraţie şi nu s-a întâmplat, în fapt, ceea ce pretinde inculpatul.P.C.: - Ca să lămurim pe toată lumea, inculpat Teodorescu! La dosarul cauzei există doar două declaraţii: este cea olografă, scrisă de d-voastră şi conţine 22 de pagini, e datată 12 ianuarie; şi alta, dactilografiată, conţine două pagini şi jumătate.T.F.: - Probabil cea cu încercările mele de a le corecta.P.C.: - Nu sunt de acord cu încadrarea juridică. Aţi scris-o?T.F.: - Nu am scris eu, a scris dânsul, eu i-am spus că nu sunt de acord cu tot ce... P.C.: - Deci „nu sunt de acord cu încadrarea juridică şi învinuirile,” cred c-a vrut să mai zică. Da, v-aţi putut da seama, întrebările mele şi citatele pe care le-am dat au fost din... T.F.: - Da, sigur, nu am nimic de obiectat...P.C.: - Declaraţia olografă...T.F.: - Nu am nimic de obiectat faţă de interogatoriul luat astăzi în Instanţă.P.C.: - Da, şi ca să nu incităm spiritele de nici o parte, v-aş ruga să continuăm cu întrebări legate de proces. Vă rog, domnule procuror, fără nici un fel de alte precizări.Procuror: - D-le preşedinte, am dori să ne spună inculpatul cum s-au materializat investigaţiile făcute de ofiţerii de Securitate la Penitenciar, la Spital şi în alte locuri.P.C.: - Aţi înţeles întrebarea?T.F.: - Da.

338

P.C.: - Vă rog să răspundeţi!T.F.: - Pot răspunde în parte. Aşa cum am declarat la momentul respectiv, din primele patru declaraţii scrise la 4 dintre cei răniţi şi aflaţi la Spitalul Judeţean nu rezultă absolut nici un aspect care să prezinte cât de cât interes pe linie de Securitate; oameni simpli, unul măcelar, dacă îmi amintesc, şi care s-a aflat acolo, am înţeles din declaraţiile lor, din curiozitate.P.C.: - „Informaţiile obţinute de la cei 4 răniţi investigaţi n-au prezentat interes pentru organele de Securitate.”Procuror: - De fapt, nu au prea făcut nimic. Care este raţiunea că, totuşi, au mai fost aduse forţe de Securitate şi din alte judeţe ale ţării? În câteva cuvinte, să ne explice.P.C.: - Vă rog să răspundeţi!T.F.: - Sigur, cum v-am spus, nu am în ansamblu problema şi mă depăşeşte să pot face aprecieri cu privire la raţiunea cu trimiteri a unui număr mai mare sau mai mic de forţe la Timişoara, dar presupun că şeful departamentului Securităţii statului este singurul în măsură să hotărască, a apreciat că aceste forţe sunt necesare, aici, la Timişoara.P.C.: - „Cred că ofiţerii de Securitate din alte judeţe, care au fost trimiţi la Timişoara, au ajuns la ordinul generalului Vlad Iulian, singurul în măsură să aprecieze necesitatea suplinirii forţelor.” Altă întrebare!Procuror: - Unde sunt actele întocmite în perioada cât au activat în Timişoara? Mă refer la investigaţii.P.C.: - Cunoaşteţi unde sunt actele?T.F.: - Nu, nu ştiu.P.C.: - „Nu ştiu unde se află actele…” T.F.: - Le-au ars revoluţionarii.P.C.: - „care s-au întocmit, care s-au materializat cu activitatea desfăşurată de organele de Securitate în Timişoara, în perioada evenimentelor.”T.F.: - Pot să mai adaug ceva?Procuror: - Atât, vă mulţumesc.P.C.: - Adăugaţi, vă rog!T.F.: - Pot să adaug că maiorul Radu Tinu a afirmat că tot ce a obţinut pe linia lui a lăsat în fişet şi voia să încerce să obţină să ajungă la instanţă, ca să se vadă conţinutul lor, că nu erau de natură să conducă la nu ştiu ce măsuri.P.C.: - „În Penitenciar, Radu Tinu îmi spunea că toate documentele pe care le avea pe linia lui de muncă, referitor la evenimentele ce le discutam, le are în fişet şi că ar dori să le facă cunoscute Instanţei.”Apărarea trebuie să fie mai activă, înţeleg, din ce spune inculpatul Teodorescu. Mai aveţi vreo întrebare?

339

Procuror: - Nu, vă mulţumesc.P.C.: - Am eu o întrebare: Armata a venit cu revoluţionarii, d-voastră aţi rămas pe loc, cei de la Securitate, Nuţă a fugit, şi cu Mihalea. Avea vreun motiv?T.F.: - Îmi cereţi o părere personală?P.C.: - Absolut!T.F.: - Sigur, eu pe generalul Nuţă nu l-am cunoscut foarte bine; dar, prin natura preocupărilor mele în aparatul de Contraspionaj, sigur că îţi ajung la ureche multe informaţii şi care nu interesează Contraspionajul. Cred că Nuţă avea motive serioase să ajungă acasă cât mai repede. Mi-a confirmat această bănuială ceea ce am citit ulterior în ziar, cu privire la ceea ce s-a găsit la el acasă. Iniţial, chiar i-am şi mărturisit colonelul Ioaniţiu, procurorul cu care am discutat; că dânsul mi-a spus prima dată: „Nuţă şi Mihalea sunt morţi” şi am spus că: „nu cred” şi el zice: „De ce nu credeţi?” Cred, atâta cât îl cunosc pe Nuţă, care nu era un prost, scuzaţi-mi expresia, ci mai mult şiret, că şi-a pregătit condiţiile şi a prevăzut, probabil, şi un asemenea deznodământ… aşa cum ne-am gândit şi noi, eu şi cu generalul Macri şi le-am prezentat aci, ce gândeam noi între noi, chiar cu câteva zile înainte. Imposibil să nu fi gândit şi el la fel, presupun, şi am avut convingerea şi am şi exprimat-o dânsului, cred că şi-a pregătit tot şi a luat-o spre graniţă; întâi ăsta mi-a fost gândul, l-am exprimat exact dânsului. De ce a plecat numai cu generalul Mihalea? Că nu l-a mai invitat, pe nici unul altul? După câte am înţeles şi am aflat ulterior, nu l-a invitat în nici un caz, pe generalul Macri să plece împreună. Deci cred că asta s-a infirmat în mare parte; o presupunere a mea, că a vrut să fugă în afara graniţelor, că nu era, bănuiesc, să aibă un paşaport; pe urmă, am văzut că avea şi valută suficientă şi probabil că a luat şi cu el. Dar probabil că ceva l-a împiedicat să plece şi şi-a schimbat gândurile pe parcurs şi a plecat sau a vrut să ajungă acasă în Bucureşti, având şi acolo suficiente mărturii compromiţătoare pe care, probabil, voia să le rezolve înainte de a se trece la cercetarea contribuţiei fiecăruia la tot ce a însemnat acest regim.P.C.: - Nu m-aţi înţeles. D-voastră, de fapt, mi-aţi redat considerentele pe care le urmărea prin realizarea propriei fugi. Dar motivaţia?T.F.: - Motivaţia fugii, să ajungă mai repede acasă, asta era. Motivaţie foarte serioasă.P.C.: - Lăsaţi, d-le apărător?Av.ap.: -D-le preşedinte, eu v-aş ruga, în mod respectuos, să lămurim întâi problema acelei declaraţii scrise la maşină şi îmi permit să fac următoarea propunere: fie să lăsaţi ca inculpatul Teodorescu să citească declaraţia după

340

ce se suspendă şedinţa şi mâine să-i mai punem o întrebare cu privire la faptul dacă mai menţine sau nu menţine această declaraţie, pentru că acuma, ora este foarte, foarte târzie, mă refer la... P.C.: - Inculpatul Teodorescu, hai să evităm orice fel de...Menţineţi acea declaraţie dactilografiată sau nu? „Nu menţin declaraţia dactilografiată, dată în faza preliminară, care se află în volumul 6, filele 203, 205.” Av.ap.: - Am să vă rog să consemnaţi o arătare făcută de inculpat, că ascultându-l pe Ceauşescu atunci când a vorbit la radio, şi-a dat seama că nu a ţinut seama de informaţiile pe care le furnizase de la Timişoara. Ce a prezentat Ceauşescu, situaţia de la Timişoara era de altă manieră decât cea pe care inculpatul Teodorescu şi Crin Macri o transmiseseră la Bucureşti.P.C.: - Când s-a adresat? În douăzeci şi...Av.ap.: - În douăzeci şi, miercuri seara, 20.P.C.: - „În seara de 20 decembrie1989, când Ceauşescu Nicolae s-a adresat naţiunii, a prezentat o cu totul altă situaţie decât cea existentă la Timişoara.” Şi atunci vreau să mă lăsaţi, d-le avocat!Av.ap.: - Da,da.P.C.: - „Am considerat că nu s-a ţinut seama de informaţiile furnizate de noi.” Trebuie să înţelegeţi şi d-voastră că, dacă cineva te întrerupe, nu e bine, se întrerupe şirul ideii.Av.ap.: - Am avut impresia că aţi pus punct, a fost doar o impresie greşită.P.C.: - Aşteptaţi până la sfârşit şi numai după ce veţi auzi punct, atunci să interveniţi. Vă ascult!Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat, cele două zile cât a stat în Timişoara, dânsul a fost înarmat sau nu a fost înarmat?P.C.: - Atâta vreme cât s-a făcut precizarea că nu a tras în populaţie, putea să ia şi un tun cu dumnealui. Credeţi că au importanţă astfel de...„Nu am fost înarmat pe perioada evenimentelor de la Timişoara.” T.F.: - Nici măcar cu un briceag.Av.ap.: - Sunt o mulţime de aspecte pe care le-au lămurit cei care au fost interogaţi înaintea lui Teodorescu. Vă rog să-l întrebaţi, dânşii au furnizat informaţii altcuiva decât generalul colonelului Vlad Iulian?P.C.: - Se respinge întrebarea, întreaga discuţie prezintă acest lucru.Av.ap.: - În cele din urmă, nu mai am a pune nici un fel de întrebare.P.C.: - Da, vă mulţumesc. Dacă mai sunt întrebări din partea celorlalţi apărători.Av.ap.: - Pentru Anastasiu Gabriel, aţi văzut că am fost cuminte astăzi, d-le preşedinte…P.C.: - Sperăm că veţi fi şi în continuare.

341

Av.ap.: - Da. Că am constatat că se consemnează tot ce solicităm noi şi, de acum înainte, o să vedeţi că… P.C.: - Vedeţi, dacă porniţi la război cu idei preconcepute! Vă rog, haideţi să revenim la obiect!Av.ap.: - D-le preşedinte, v-am ruga să consemnaţi următoarea precizare a inculpatului: „Informaţiile ajungeau la şefii de serviciu; de fapt, este vorba de exploatarea acestor informaţii, care le sintetizau, le triau, apoi ajungeau la locţiitor, noi le vedeam, apoi ajungeau la colonelul Sima, prin mine şi generalul Macri erau transmise generalului Vlad”. Este o afirmaţie care era făcută...P.C.: - Şi nu am consemnat?Av.ap.: - Nu s-a consemnat, d-le preşedinte...P.C.: - Este posibil, dar eu îmi amintesc că am consemnat-o.Av.ap.: - Nu s-a consemnat sub această formă...P.C.: - „Informaţiile culese din teren erau preluate de şefii de Servicii, apoi de fiecare din locţiitorii şefului Securităţii, pentru liniile de muncă de care răspundeau: noi, cei doi adjuncţi de Direcţie pe linia fiecăruia, colonelul Sima şi în final... “T.F.: - Nu, ordinea era: întâi Sima, şi apoi... P.C.: - Da, „şi apoi ajungeau la Macri.” Daţi-mi voie, aţi notat? „Şi de aici, mai departe la... generalul Vlad. Ordinea, în ce priveşte acest colectiv, nu era respectată; tot atât de bine le putea vedea şi Anastasiu, şi eu, şi Sima.”T.F.: - Nu, eu nu mă băgam pe alte profile decât fiecare strict pe profilul lui. Şeful Securităţii trebuia să le ştie pe toate, că era...P.C.: - Cum am scris?Consultant: - „Tot atât de bine, mai întâi le putea vedea... “P.C.: - Pe profilul lui.Av.ap.: - Pot să îmi permit? O a două problemă: aţi consemnat ceea ce a spus generalul Guşă. Ar mai fi fost de consemnat, dacă mai este necesar, nu ţinem neapărat: „Rezolvăm noi problema, numai să vorbesc la Divizie!”, după care a dat telefon la Divizie, a vorbit foarte dur şi apoi a plecat.P.C.: - Dacă credeţi că are…Av.ap.: - Are foarte mare relevanţă. D-le preşedinte, o chestiune foarte importantă a spus inculpatul: „Am minţit că am anchetat 64 de persoane, într-una din acele sinteze, în realitate am anchetat numai 4”, lucru pe care l-aţi consemnat. De la spital, cu avizul directorului Golea, al şefilor de secţii, în prezenţa unor sore medicale şi numai răniţi uşor. Vă rugăm să consemnaţi numai de la directorul Golea în sus.

342

P.C.: - Golea era director, treaba lui ce a... Av.ap.: - Bine, atunci consemnaţi că... P.C.: - Nu era în responsabilitatea inculpatului treaba aceasta.Av.ap.: - Nu, dar faptul în sine este murdar, să anchetezi un bolnav, şi de asta am...P.C.: - Ajunge, d-le apărător, resping această cerere a d-voastră, nu reprezintă esenţialul pentru ceea ce ne interesează.Av.ap.: - Da, o problemă esenţială, ce îl priveşte direct pe ...P.C.: - V-aş ruga să vedeţi că, potrivit Codului de Procedură Penală, se iau note. Eu cred că noi, Instanţa, am luat chiar mai mult decât note, sunteţi de acord?Av.ap.: - Nu înţeleg din ce sens vă referiţi? Se iau note, sau Instanţa dă note...P.C.: - Vă mai explic, dacă nu aţi înţeles, potrivit procedurii de anchetă penală se iau note, deci se consemnează în rezumat ceea ce inculpatul spune; se pare, că noi am notat cuvânt cu cuvânt...Av.ap.: - Aşa este şi logic: să notaţi, cuvânt cu cuvânt, pentru că această declaraţie are valoare. Vă rog să reţineţi, această declaraţie are valoare. D-le preşedinte, vă rog să consemnaţi un aspect care îl priveşte direct pe inculpatul pe care îl asist. A spus că joi, în acea sinteză transmisă generalului Vlad, a mai menţionat nume ale persoanelor care vorbeau la microfon, aţi consemnat corect. Dar inculpatul a spus, mai departe, aceste nume s-au dat aproximativ, nu au putut fi identificate, pentru că nu corespundeau realităţii, pentru că... P.C.: - Dar am spus, nume pe care le-au auzit la staţia de amplificare, ceea ce s-a consemnat.Av.ap.: - Nume aproximative.P.C.: - Deci, practic, de aici rezultă aproximaţia informaţiei. Inculpatul Teodorescu, sunteţi mulţumit de modul în care s-a consemnat?T.F.: - Da, poate că ar trebui o mică precizare acolo, că totuşi numele erau aproximative.P.C.: -Da, „numele pe care le-am comunicat mai departe la Bucureşti, privitoare la persoanele care, din balconul Operei, se adresau mulţimii, erau aproximative, dat fiind proasta acustică a locului respectiv. Că, dacă puteau, le comunicau exact.” Altceva!…Av.ap.: - De a recunoaşte d-l Teodorescu ce conţineau rapoartele informative pe care le-a obţinut sau pe care le-a transmis Anastasiu Gabriel, şi de fapt, o întrebare cu două răspunsuri şi ce activitate concretă a desfăşurat, dacă, cunoaşte.

343

P.C.: - D-voastră îl apăraţi pe...A.-Anastasiu Gabriel.P.C.: - A, vă referiţi la activitatea lui Anastasiu?Av.ap.: - Da.P.C.: - Cunoaşteţi complet ce a desfăşurat Anastasiu?T.F.: - Complet nu cunosc, pentru că acele informaţii veneau sintetizate deja şi...P.C.: - „Concret, nu ştiu…” T.F.: - Nici nu aveam posibilitatea să cunosc exact ce face fiecare...P.C.: - „exact ce a făcut colonelul Anastasiu.”Av.ap.: - M-am referit la celelalte aprecieri, pe care le-au făcut şi ceilalţi dinainte.P.C.: - Sunt îndestulătoare, d-le apărător. Instanţa a reţinut, vă rog...Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpatul Ghircoiaş, dacă şi cine, în cadrul serviciului Securităţii, a comunicat acele date relative la morţi şi răniţi, care au fost băgate în notele informative transmise la Bucureşti?P.C.: - Cine v-a furnizat informaţiile cu privire la răniţi şi morţi?T.F.: - Dar nu cunosc şi nu m-am referit la asemenea probleme, doar pe colonelil Ghircoiaş l-am cunoscut în Penitenciar...P.C.: - „Pe colonelul Ghircoiaş, în Penitenciar l-am cunoscut.”Av.ap.: - Cred că am să revin la o întrebare şi am să insist asupra ei. A făcut afirmaţia şi aţi consemnat că, în prima sau a doua notă informativă, i-a comunicat generalului Vlad... P.C.: - Cine v-a furnizat aceste date privitoare la morţi şi la răniţi? Că au existat morţi şi răniţi…T.F.: - Cred că, colonelul Sima, de la spital...P.C.: - „Cred că colonelul Sima a cules informaţiile despre morţii şi răniţii, de la spital.”Av.ap.: - În organul judeţean de Securitate au existat persoane, birou, serviciu de Criminalistică?P.C.: - Se respinge întrebarea, a rezultat că nu a existat. E o situaţie stabilită deja, trebuie să-l întrebăm pe fiecare inculpat?Av.ap.: - D-le preşedinte, eu nu am organigrama serviciului judeţean, eu îi întreb pe toţi cei care au legătură...P.C.: - Noi vă comunicăm că nu mai este necesar.Av.ap.: - Am înţeles, nu mai avem alte întrebări.Av.ap. (femeie): -D-le preşedinte, în primul rând vreau să vă adresez o rugăminte de consemnare: d-voastră aţi întrebat, şi inculpatul a răspuns că nu s-a format un comandament, sau un colectiv organizat. Nu s-a notat.

344

P.C.: - „La nivelul Securităţii jud.Timiş nu s-a format nici un comandament.”Av.ap.: -Vă mulţumesc.Vă spuneam…P.C.: - Era necesar să se formeze acest comandament?T.F.: - Nu.P.C.: - „Nu era necesar să se formeze un astfel de comandament, deoarece...“T.F.: - Nu erau sarcini în afara celor obişnuite, pe care noi trebuia să le desfăşurăm într-o asemenea împrejurare, la data respectivă, când am fost trimişi.P.C.: - Da, „nu era necesar să se formeze un astfel de comandament, întrucât nu primisem alte sarcini, deci cele pe care le aveam în mod obişnuit de executat.”Av.ap.: - Asta este aprecierea pe care voiam să o mai fac, dar o fac cu o altă ocazie.P.C.: - Mai sunt întrebări?Av.ap.: - Am reţinut şi mi-am notat în notele mele că inculpatul a făcut trei referiri la inculpatul Sima. Aţi avut amabilitatea să consemnaţi una singură privitoare la vizita pe care a făcut-o în oraş şi la spital, unde a fost acea teleconferinţă şi acel discurs al dictatorului, şi a spus ceva în legătură cu Sima. După acel schimb de impresii, ca să nu consideraţi că i-am dat total sugestia...P.C.: - Deci doriţi să consemnăm ceva în plus, parcă, nu?Av.ap.: - Nu, este ce a spus inculpatul, dar nu s-a consemnat. Discuţia, care a avut-o la televizor şi la teleconferinţa...P.C.: - Deci „şi Sima avea aceleaşi impresii, păreri despre dictator, ca şi ale mele.”Av.ap.: - D-le preşedinte, aceasta nu avea relevanţă, era o chestiune legată de d-l. general Guşe. Se tot acuza că în două ore s-a obligat să reprime; nu cumva generalul Guşe se referea la cei care devastau şi devalizau obiective industriale, instituţii?P.C.: - Generalul Guşe la ce se referea, pe cine avea în vedere, atunci când îşi exprima nemulţumirea faţă de lipsa de fermitate manifestată de cei din subordinea lui?T.F.: - Noi am redat ceea ce am auzit cu propriile urechi şi am prezentat aci. Nu am asistat la toată discuţia. E drept că se referea la cei care distrugeau şi furau.

345

P.C.: - „Menţionez că nemulţumirea generalului Guşe pentru lipsa de fermitate, avea în vedere pe cei ce distrugeau şi furau şi nu pe oamenii paşnici.” Mai sunt întrebări? Se suspendă şedinţa până la 16,30.*

* caseta 028, sfârşit 07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Teodorescu Filip, audierea inculpatului Anastasiu Gabriel.

T.F.: - Nu sunt lucruri de fond, de exemplu: „mi-a raportat”, în loc de “ne-a raportat” şi raportat, de fapt, generalului Macri, adică, nu sunt lucruri de fond, dar sigur... Sau mi-au transmis informaţii economice; ofiţerii din obiectiv, eu nici măcar nu am avut nici o legătură; deci au transmis, sunt lucruri mărunte, care au scăpat, sunt corecturi mărunte, dar care, totuşi...P.C.: - Vă rog, daţi-i declaraţia, un creion şi, pe margine, să semnaţi, da?T.F.: - Da, sigur.P.C.: - Să le însemnaţi. La final, îmi comunicaţi şi le discutăm. Până atunci, vă rog să-l introduceţi pe celălalt inculpat.T.F.: - Deci semnez pe o foaie separată sau...P.C.: - Nu, nu, pe marginea textului faceţi un semn şi subliniaţi cuvântul care vi se pare nepotrivit. Da? Un creion negru.În primul rând, vreau să ne cerem scuze, nu e, ca să zic, o vină a noastră faptul că am început la 17,10, şi nu la 16,30. E vorba de această minune a tehnicii, care mai întârzie, din când în când, în operaţiunea de a rectifica, de a îndrepta numai greşelile de ortografie; deci nu este vorba de îndreptări, de modificări de conţinut, de sens al declaraţiei, ca să fie toată lumea edificată.

Audierea inculpatului Anastasiu Gabriel.

P.C.: - Inculpatul Anastasiu Gabriel!A.G.: - Anastasiu Gabriel.P.C.: - V-am luat datele de stare civilă, îmi fac datoria să vă comunic că potrivit dispoziţiilor legale, pe toată durata procesului aveţi dreptul de a pune întrebări co-inculpaţilor, martorilor, celorlalte... şi altor...tuturor părţilor din process, de altfel, şi că oricând puteţi interveni, prin

346

intermediul Instanţei, pentru clarificări, noi precizări şi altele de această natură. Aţi primit un exemplar de pe rechizitor?A.G.: - Da, am primit.P.C.: - Cunoaşteţi învinuirile care vi se aduc?A.G.: - Cunosc.P.C.: - Le recunoaşteţi?A.G.: - Nu.P.C.: - „Nu. Cunosc,” notaţi, vă rog, „cunosc învinuirile care îmi sunt aduse şi nu le recunosc.” Declaraţiile care v-au fost luate în cadrul urmăririi penale le menţineţi?A.G.: - Le menţin, este necesar însă să fac unele precizări.P.C.: - „Menţin declaraţiile date la urmărirea penală, dar cu precizările pe care înţeleg să le fac în continuare.” Ce funcţie aţi îndeplinit până la data de 22 decembrie?A.G.: - Până la data de 22 decembrie 1989 am îndeplinit funcţia de şef de serviciu şi locţiitor al şefului Direcţiei I.P.C.: - Serviciu care se ocupa cu ce?A.G.: - Serviciu de aşa numită artă culturală.P.C.: - Artă culturală. Deci „până la data de 22 decembrie 1989 am fost locţiitorul şefului Direcţiei 1 Informaţii Interne, cât şi şeful unui Serviciu din cadrul aceleiaşi Direcţii.” Buuun! Acuma, v-am ruga să ne relataţi, cât se poate de sintetic, bineînţeles că fără a scăpa elementele care, după părerea d-voastră, sunt demne de relatat, totul legat de evenimentele petrecute aici, la Timişoara, în perioada 16 sau 17 decembrie, până în 22 decembrie 1989.A.G.: - D-le preşedinte, v-aş ruga să permiteţi să precizez că eu am ajuns la Timişoara în 17 decembrie 1989. Poate nu este lipsit de importanţă să vă declar că, la sosirea mea aici, nu cunoşteam nimic din ce se întâmplase aici la Timişoara, întrucât din ordin, în zilele de 15 şi 16 decembrie, lipsisem din Bucureşti, fiind trimis în misiune la Alexandria, în jud. Teleorman şi la Craiova, jud. Dolj. Revenisem în Capitală în seara zilei de 16 decembrie, în jurul orelor 20,40… Am fost anunţat de ofiţerul de serviciu în jurul orelor 21,50 să mă prezint la unitate...P.C.: - Numai un moment, apărătorul inculpatului este prezent?Av.ap.: - Prezent.P.C.: - Da.A.G.: - Am fost anunţat de către ofiţerul de serviciu, în jurul orelor 21,50, să mă prezint la unitate pregătit, pentru că, probabil, voi pleca în provincie. Deşi a doua zi urma să fiu de serviciu, am întrebat dacă este, totuşi,

347

obligatoriu să vin. În jurul orei 20,30 m-am prezentat la unitate, unde am găsit ofiţerul de serviciu, care mi-a comunicat că a primit ordin să-mi transmită că mă voi deplasa la Timişoara sens în care să iau legătura cu generalul Macri Emil, care va asigura transportul nostru la Timişoara, plecarea noastră fiind iminentă, în jurul orelor 23.00. Am coborât, unităţile fiind în acelaşi imobil, la un alt etaj, am raportat că m-am prezentat şi am plecat la gară. Mi s-a transmis cu această ocazie, tot de către ofiţerul de serviciu, că împreună cu mine vor mai merge alţi doi ofiţeri din unitate. Aceşti ofiţeri au fost lt.-colonelul Pop Ioan şi căpitan Bărbulescu Adrian, cu care, de altfel şi cu mulţi alţi ofiţeri m-am întâlnit în Gara de Nord. Am plecat din Bucureşti în jurul orelor 23,10-23,15 împreună cu generalul Macri, cu colonel Teodorescu. Fac menţiunea, d-le preşedinte, că nu-i cunoşteam pe toţi cei cu care am călătorit fiind...făcând parte din unităţi diferite. P.C.: - Bine, dar pe parcurs aţi aflat…A.G.: - Nu, cu unii dintre ei nu am avut nici o legătură pe toată perioada cât am stat la Timişoara; printre alţii pot să vă declar, dintre cei cunoscuţi, desigur, în afara celor doi ofiţeri cu care...din unitatea din care făceam parte, deci generalul Macri, colonelul Teodorescu de la unitatea... departamentul Contraspionaj, lt.-colonelul Turcu de la Direcţia..., generalul Macri, colonelul Dumitru de la USLA, lt.-colonelul Glăveanu, cred că era şi cineva de la trupele de Securitate, pentru că era îmbrăcat militar. În total, cred că erau 12, poate 14 persoane.P.C.: - Să notăm. „Din ordin,” am înţeles că era ordinul lui Vlad?A.G.: - Nu mi s-a spus că este ordinul lui Vlad.P.C.: - Dar aţi… A.G.: - Probabil al conducerii de Departament.P.C.: - „Din ordinul conducerii departamentului Securităţii, în seara de 16 decembrie 1989, la orele 23,30, din Gara de Nord, cu un automotor cu un număr de 12-14 ofiţeri, am plecat la Timişoara. Înainte de îmbarcare nu am cunoscut misiunea. Printre cei cu care am plecat, se aflau: generalul Macri şeful Direcţiei Contrainformaţii Economice, însoţit de colonelul Dumitru, colonelul Teodorescu Filip, adjunctul Direcţiei de Contraspionaj care era însoţit de maiorul Turcu, lt- colonelul Glăveanu.” A.G.: - Cred că Nicolae...P.C.: - „Nicolae, reprezentând Unităţile Speciale...”A.G.: - Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă.P.C.: - „USLA, căpitan,” să iau amândoi căpitanii care v-au însoţit pe d-voastră?

348

A.G.: - Lt.-colonelul Pop Ioan şi căpitanul Bărbulescu Adrian.P.C.: - „Lt.-colonelul Pop Ioan şi căpitanul Bărbulescu Adrian, din cadrul Direcţiei 1, un ofiţer de la comandamentul trupelor de Securitate.” De la Cercetări Penale nimic?A.G.: - Da, cred că a fost şi de la Direcţia Cercetări Penale, mi se pare, maior sau lt.-colonelul Caraşcă.P.C.: - „Maiorul Caraşcă, de la Direcţia 6 Cercetări Penale.” De la Documentare?A.G.: - Da, lt.-colonelul Nicolici Dan, şeful Centrului de Informatică şi Documentare.P.C.: - „Lt.-colonelul Nicolici Dan.” Nicolici sau Niculici?A.G.: - Nicolici.P.C.: - „Nicolici Dan, şeful Centrului Informare-Documentare”. De fapt, era evidenţa operativă, nu?A.G.: - Evidenţă de Securitate şi calculator şi...P.C.: - „Printre altele, coordona activitatea de evidenţă a Securităţii.” Activităţile legate de ţinerea evidenţei activităţii Securităţii sau cum am notat acolo? Să nu se înţeleagă altceva decât ar trebui.Consultant: - „Printre altele, coordona activitatea...” P.C.: - „De evidenţă pe linie de Securitate.” Altcineva?A.G.: - Nu mai îmi amintesc. De fapt, nu îi mai cunoşteam, aşa cum... P.C.: - Serviciul tehnic. Serviciul “S”, serviciul...A.G.: - N-aş putea să spun precis cine erau, că nu îi cunosc, pentru că erau... P.C.: - „Şi alţii, pe alte linii de muncă, pe care nu i-am cunoscut.” Buun! În tren aţi aflat despre ce este vorba?A.G.: - Singurul lucru despre care am aflat, l-am întrebat pe d-l. general Macri: “Totuşi, de ce ne deplasăm la Timişoara, ce s-a întâmplat la Timişoara?” “Măi, nu ştiu prea multe, grupuri de persoane au ieşit în stradă.”, zice.P.C.: - „În tren, la solicitarea mea, generalul Macri mi-a comunicat că deplasarea este determinată de faptul că la Timişoara ar fi ieşit în stradă grupuri de persoane.” Cu lozinci antiguvernamentale?A.G.: - Nu, nu mi-a făcut această precizare.P.C.: - Dar aţi bănuit că ar fi vorba de aşa ceva?A.G.: - Nu am bănuit, pentru că am impresia, e numai o impresie personală, că nici la Bucureşti nu ştiau exact, la ora respectivă, despre ce este vorba. Cel puţin, eu nu ştiam şi nici cei cu care am luat legătura la unitate, la mine nu ştiau despre ce este vorba.P.C.: - Un moment, eu v-am întrebat dacă, în sinea d-voastră...

349

A.G.: - Nu, nu m-am gândit la acest lucru.P.C.: - Păi, de fiecare dată se deplasa Securitatea, când erau grupuri pe stradă?A.G.: - Nu de fiecare dată, dar nu fusese un asemenea...P.C.: - Deci era vorba, când vă deplasaţi.A.G.: - Noi, unitatea din care făceam parte... P.C.: - Nu unitatea, nu unitatea din care făceaţi parte, am înţeles că aici era, erau strânse forţe de pe toate liniile.A.G.: - Erau forţe de pe toate liniile, însă nu ni se comunicase că mergem noi acolo, împreună, să desfăşurăm nişte activităţi. Mie mi s-au făcut precizări de la unitate de la mine, pe linia mea de muncă. Atât! P.C.: - Deci v-a comunicat generalul Macri ce v-a comunicat şi d-voastră. Aţi stopat orice fel de altă activitate?A.G.: -Altă activitate, cel puţin în tren nu aveam ce să... dacă aşa mi s-a răspuns...P.C.: - Nici măcar nu aţi avut curiozitatea, pentru d-voastră, să faceţi nişte supoziţii aşa...A.G.: - Nu, nu am făcut supoziţii, sincer să fiu, nu am făcut nici un fel de supoziţie.P.C.: - V-aţi detaşat complet de problemă şi...A.G.: - Poate este prea impropriu să spunem că m-am detaşat complet de problemă, eram după un drum...M-am retras undeva şi am adormit.P.C.: - Da. „Întrucât eram obosit şi abia mă întorsesem din teren, m-am retras şi am dormit până la Timişoara, dimineaţa la 6,30,” da?A.G.: - În jurul lui 6,30.P.C.: - Da. Aici aţi fost întâmpinaţi...A.G.: - Da, am fost luaţi cu un autobuz, duşi la sediul Inspectoratului şi acolo, sigur, am găsit efectivele, pentru că am mers la serviciile care erau pe spaţiul unităţii în care îmi desfăşuram activitatea. Era vorba de două servicii. Am mai găsit aici încă trei ofiţeri din unitatea mea, respectiv pe lt.-colonelul Tănase Costică, care venise la Timişoara cu o zi înainte, lt.-colonelul Oniceag Gavril, care se găsea la Timişoara de peste o săptămână.P.C.: - Cum se chema?A.G.: - Oniceag.P.C.: - Oniceag.A.G.: - …care se afla la Timişoara de peste o săptămână, cu probleme de muncă, şi colonelul Achim Victor, care venise de la Turnu Severin. Am luat legătura cu ei, cu...erau şi ceilalţi ofiţeri aci...pentru că, în cursul nopţii, fusese alarmă la unitate. Fusese alarmată unitatea… şi care se aflaseră în

350

toată perioada în unitate. I-am întrebat ce s-a întâmplat, primele date. Mi s-a spus că, în cursul după-amiezii sau serii, sau într-o anumită zonă a oraşului, v-aş ruga să mă înţelegeţi, că nu cunosc Timişoara şi nu pot opera cu nişte termeni exacţi, nu o cunosc, efectiv, Timişoara, undeva în Piaţa Maria s-au format nişte grupuri de cetăţeni, care, în cursul serii...între care şi forţele de ordine, în cursul serii ar fi avut loc altercaţii, că s-au devastat magazine, clădiri, maşini, că mai multe cadre de Miliţie ar fi fost lovite, unele din ele au fost chiar spitalizate. Sigur, primele schimburi de cuvinte. În jurul orelor, cred 8,00, în biroul colonelului Sima, şeful Securităţii jud. Timiş, unde se găsea şi generalul Macri, am fost chemaţi cei care am venit de la Bucureşti, şi în câteva cuvinte, în mare, colonelul Sima a prezentat ce se petrecuse, de fapt, în după-amiaza zilei de 16 decembrie. În linii mari, ce ni s-a spus a fost exact ce aflasem din discuţiile purtate la început cu ofiţerii de aici, din serviciile 1. Aceasta a fost, să spun aşa, punerea în temă, dacă îmi este permis.P.C.: - Vi s-a vorbit de evacuarea familiei unui pastor, ceva?A.G.: - Da, s-a făcut precizarea că, în cursul nopţii, spre dimineaţă, se făcuse evacuarea de către, mă rog, Instanţă, de reprezentanţii justiţiei, executorul judecătoresc, reprezentanţii Departamentului Cultelor, pare-mi-se, preşedintele şi împuternicitul cultelor pentru jud. Timiş. Fusese pusă în aplicare o hotărâre a Instanţei, hotărâre rămasă definitivă, de evacuare a unui pastor.P.C.: - Deci, ciocnirile dintre grupurile acelea de oameni şi forţele de ordine formate, am înţeles... din miliţieni, nu s-au datorat evacuării acelui pastor.A.G.: - Nu, păi, eu am înţeles că evacuarea s-a făcut mai târziu, în cursul nopţii, aşa am înţeles-o eu, cel puţin.P.C.: - Care a fost sâmburele discordiei, să spunem aşa?A.G.: - N-aş putea să vă dau un răspuns la această întrebare.P.C.: - Nu s-a precizat?A.G.: - Nu, cel puţin eu nu reţin să se fi precizat care a fost sâmburele, începutul evenimentelor.P.C.: - Dar ce concluzii aţi tras, cu privire la acest aspect?A.G.: - Putea fi şi în legătură cu situaţia de acolo. Dacă grupul s-a format...P.C.: - Dacă pastorul doar dimineaţa a fost evacuate, şi ciocnirile avuseseră loc anterior?A.G.: - Am înţeles că zona unde se produsese concentrarea de persoane ar fi fost în zona în care locuia pastorul respectiv. Asta am reţinut.P.C.: - Păi, daţi-mi un răspuns clar.

351

A.G.: - Nu pot să vă dau un răspuns clar, pentru că nu ştiu ce s-a întâmplat.P.C.: - Dar ulterior nu aţi aflat, nu aţi avut curiozitatea asta profesională, măcar, dacă altfel de curiozitate nu vă îndemna la astfel de clarificări?A.G.: - Derularea evenimentelor a fost aşa de rapidă, încât nu mi-a permis să pot clarifica, de fapt, mobilul cu care, am înţeles, totuşi, că s-au făcut acolo şi, mă rog, s-au şi strigat la adresa organelor de ordine cuvinte... P.C.: - Ce, la adresa organelor?A.G.: - Organelor de ordine.P.C.: - Ce, ce cuvinte?A.G.: - Nu, nu vă pot reproduce, în orice caz...P.C.: - Adresaţi-ne, să înţelegem ceva...A.G.: - Nu, nu cuvinte plăcute.P.C.: - Or fi strigat aceia: „huliganilor!” sau cum?A.G.:-D-le preşedinte...P.C.: - În sfârşit, haideţi să nu mai insistăm. Pe drum, de la gară până la sediul Inspectoratului, de la... venise doar Sima sau Sima v-a întâmpinat?A.G.: - Cred că a fost şi lt.-colonelul Atudoroaie.P.C.: - „Am fost însoţiţi de colonelul Sima şi colonelul Atudoroaie. Am înţeles că întreg efectivul Securităţii Timiş se afla alarmat, datorită unor,”să le zicem, ciocniri?A.G.: - „Acţiuni turbulente” ar fi termenul cel mai potrivit.P.C.: - „unor manifestări turbulente ale unor cetăţeni care au devastat câteva magazine şi care, am înţeles, chiar au avut altercaţii cu lucrătorii de Miliţie aduşi în zonă, pentru păstrarea ordinii. Am mai înţeles că toate acestea au avut loc în cursul după-amiezii şi serii de 16 decembrie… în timp ce, în Piaţa Maria, zona în care se afla situată locuinţa unui pastor, se strânseseră mai mulţi cetăţeni...”A.G.: - Mai multe autoturisme care ar fi fost în zonă, nu ştiu dacă erau ale forţelor de ordine sau particulare, dar, în orice caz, altercaţia nu a fost prea simplă.P.C.: - „Ni s-a mai comunicat, că după ce s-au liniştit lucrurile, pastorul şi cu familia sa au fost evacuaţi cu concursul...”A.G.: - Organelor judecătoreşti şi ale Departamentului Cultelor.P.C.: - Păi, executorul judecătoresc a pus în executare hotărârea de evacuare. Cine i-a plimbat, i-a trimis? Nu cred că Tribunalul din Timişoara este atât de bine dotat şi cu autoturisme şi cu autocamioane.A.G.: - Am înţeles că acolo ar fi fost şi reprezentanţi ai Consiliului Popular. Primarul municipiului sau altcineva din Timişoara...ale cui au fost mijloacele cu care a fost evacuat, n-aş putea să vă, nu...

352

P.C.: - Cum am zis acolo? Cum s-a consemnat?Consultant: - „În cursul aceleiaşi nopţi, pastorul şi familia au fost evacuaţi cu concursul organelor locale.” P.C.: - Şi aşa nu se ştie care sunt. Deci după această punere în temă, ce s-a hotărât să se facă?A.G.: - După punerea în temă, ni s-a transmis ca fiecare dintre cei veniţi de la Bucureşti, pe liniile...să trecem la activitate... pe linie de muncă, deci fiecare cu linia lui de muncă, pentru că nu era vorba de o acţiune colectivă, ci de acţiuni pe linie de muncă. P.C.: - Să vedem dacă, în legătură cu ce se petrecuse în ziua de 16, au existat date sau informaţii. Motivele, persoanele, ce date s-au obţinut despre cele petrecute anterior?A.G.: - Sigur, celor petrecute...P.C.: - Deci se intensifica, pe fiecare linie de muncă, pentru a stabili cauzele... A.G.:-Iniţial să ne documentăm dacă au existat informaţii în legătură cu cele...P.C.: - Bine, asta…A.G.: - produse... Pentru că, sigur, vedeţi, cred că eram întrebat şi de ce nu s-au prevenit toate aceste situaţii. Dacă au existat, eventual anterior, date care puteau să pună... P.C.: - O documentare deja se şi făcuse, din câte am înţeles.A.G.: - Da, ceea ce ne adusese la cunoştinţă şeful Securităţii, era vorba de documentarea... P.C.: - Buuun, o documentare şi, după aceea, ce se mai făcea?A.G.: - Şi, după aceea, pe liniile de muncă, să obţinem date specifice în legătură cu situaţia creată.P.C.: - Adică, să fim mai concreţi!A.G.: - Adică, concreţi în ceea ce priveşte informaţiile interne; ni s-a ordonat, de fapt, să stabilim dacă în acţiunile produse, acţiuni socotite ca destabilizatoare, au fost angrenaţi sau au fost generate de prezenţa unor cetăţeni străini pe spaţiul de muncă, pe specificul nostru de muncă, dacă persoane care făceau obiectul preocupării pe liniile respective de muncă fuseseră determinate, fuseseră angrenate în aceste acţiuni de destabilizare.P.C.: - Da?A.G.: - Acestea au fost... P.C.: - Şi, dacă nimeni, din cei suspectaţi, nu apărea, ce făceaţi, vă opreaţi acolo?A.G.: - Nu. Sigur, era vorba de căutarea, obţinerea de date...

353

P.C.: - Deci iniţiatori, eventual organizatori...A.G.: - Iniţiatori sau organizatori, nu aş putea să spun, în momentul din dimineaţa zilei de 17, pentru că, de fapt, nimeni nu putea da nici un fel de date, de fapt, nu am găsit nici un fel de date... P.C.: - Mă refer la întreaga perioadă, pentru că acolo, d-voastră, ca oameni competenţi şi de meserie, aţi plecat la treabă, analizând situaţia creată, presupun...A.G.: - Da, evident, evident...P.C.: - şi trăgând nişte concluzii referitoare la cum va trebui să acţionaţi, pentru a vă îndeplini misiunea. Deci nu aţi plecat la treaba aceasta pur şi simplu la întâmplare, cum o fi norocul...A.G.: - Categoric, nu la întâmplare. Legat de activităţile specifice pe care le desfăşuram...P.C.: - fiecare, pe linia lui de muncă. Deci d-voastră, cei veniţi de la Bucureşti, v-aţi grefat fiecare pe linia de muncă, profilul fiecăruia, urmând să coordonaţi, înţeleg, toată această activitate? Deci, veniserăţi acolo să sprijiniţi şi să coordonaţi, că doar presupun că şeful de Serviciu nu vă devenise automat şef.A.G.: - Nu, însă nici nu înlocuiam conducerea...P.C.: - Nu înlocuiaţi, a rămas să-şi exercite...d-voastră să îi sprijiniţi doar.A.G.: - Da, să îi sprijinim, să vedem, de fapt, care este situaţia şi să putem să raportăm, la conducerea Departamentului, situaţia de fapt de la Timiş.P.C.: - „După punerea aceasta în temă, care ni s-a făcut de către colonel Sima, în prezenţa adjuncţilor săi, generalul Macri ne-a ordonat la fiecare din cei veniţi pe linia lui de muncă să intensifice activitatea de informare, pentru a stabili cauzele evenimentelor.” Sau nu?A.G.: - Da, cine... şi cauzele evenimentelor produse la Timişoara...P.C.: - Cine sunt persoanele care au dus la destabilizarea situaţiei şi motivele care le-au determinat să facă acest lucru? Ce presupune acest lucru?A.G.: - Pentru noi, pentru cei de la Informaţii Interne s-a făcut, am declarat asta în mod expres, precizarea să căutăm îndeosebi cetăţenii străini care făceau obiectul liniei noastre... P.C.: - „Pentru noi, cei care lucram pe linie de Informaţii Interne, în mod special, ne revenea sarcina să căutăm astfel de date în rândul străinilor...” A.G.: - Sau eventualilor cetăţeni de origine română, care fuseseră în străinătate; de regulă, pe căi legale fuseseră în exterior şi care, fie că au fost...P.C.: - „sau a foştilor cetăţeni români plecaţi şi reveniţi în ţară...”

354

A.G.: - sau predaţi de autorităţile ţărilor vecine, fie intraţi în ţară în mod fraudulos.P.C.: - Am inclus: ,,plecaţi”, ,,reveniţi”, ,,legal”, ,,nelegal”.A.G.: - Nu, nu, păi, sigur, şi „legal”, dar era vorba mai mult că fiecare fuseseră predaţi sau care reveniseră în ţară în mod fraudulos, pentru că erau şi în jud. Timiş, erau destule persoane în această... P.C.: - Cum s-a consemnat?Consultant: - „…în rândul străinilor sau foştilor cetăţeni români plecaţi şi reveniţi în ţară…”A.G.: - Prin predarea autorităţilor din ţările vecine sau în mod ilegal...P.C.: - Scrieţi, „prin predare de către autorităţile statelor vecine sau intraţi în mod fraudulos în ţară.” Dar citiţi-mi, vă rog, toată fraza.Consultant: - „Pentru noi, cei care lucram pe linie de Informaţii Interne în mod special, ne revenea sarcina să ... astfel de date în rândul străinilor sau foştilor cetăţeni români plecaţi şi reveniţi în ţară, prin predarea de către autorităţile străine statelor vecine sau cei intraţi fraudulos în ţară.”P.C.: - Puneţi paranteza înainte de... „prin predare sau de asemenea, se impunea culegerea de date din rândul persoanelor pe care le aveam în evidenţă.” Suspecţilor aflaţi în evidenţă, nu? „Cât şi depistarea altora, care ar fi putut să se manifeste.”A.G.: - Care ar fi avut tangenţă cu profilul de muncă...P.C.: - „Care ar fi avut tangenţă cu profilul nostru de muncă.” Şi, dacă, de pildă, venea cineva sau căpătaţi date despre profilul altcuiva de muncă, ce făceaţi?A.G.: - Dacă, sigur, prezenta importanţă, se dădea profilului de muncă respectiv.P.C.: - „Precizez că, potrivit regulilor obişnuite, orice informaţie dobândită, indiferent de muncă, eram datori să o reţinem şi să o dăm spre exploatare.”A.G.: - Dacă prezenta importanţă pentru organele de Securitate.Consultant: - Avem o rugăminte, d-le preşedinte, dacă îmi dictaţi, să nu mai intervină inculpatul, nu ştim ce să scriem...P.C.: - Da, deci unde aţi rămas?Consultant: - „Indiferent de profilul de muncă, eram datori să o dăm în exploatare.”P.C.: - „Da, evident, dacă prezenta interes pentru organul de Securitate.” Care, la ce mijloace aţi apelat, ca să intraţi în posesia acestor date, d-voastră şi ceilalţi? Presupun că mare diferenţă nu era între ele.

355

A.G.: - Nu, vreau de la început să vă declar că, personal, şi eu, şi cei de la Bucureşti nu am fost în măsură să obţinem date sau informaţii direct.P.C.: - Când ajungem la acest aspect, vă rog să îmi răspundeţi la întrebare.A.G.: - Da, am apelat la... pentru a obţine informaţii, sigur că ofiţerii din Serviciile respective au fost trimişi să apeleze la mijloacele specifice de informare.P.C.: - M-aţi lămurit buştean, ca să zic aşa. Dar staţi un moment, până vă mai gândiţi d-voastră la aceste „mijloace specifice”, să iau legătura cu inculpatul Teodorescu, care văd că are ceva să ne spună. Aveţi ceva obiecţiuni?T.F.: - Nu obiecţiuni, am făcut corecturile de rigoare, cele corecte doar le-am semnat, celelalte în drep...P.C.: - Să vedem despre ce este vorba!…D-le consultant-şef, fiţi bun, aduceţi-mi şi mie la masă, să văd despre ce este vorba. Deci în loc de „avem”, aţi scris „aceşti agenţi”, da, corect, vom modifica. Aşa, în loc de „şi care a înţeles” aţi scris „şi care am înţeles”. Aici „şi implicit a stăpâni” aţi scris deasupra cuvântului „implicit” cuvântul „pentru” sau „şi implicit”?T.F.: - Pentru a stabili, „pentru” în loc de „implicit”.P.C.: - „Pentru”, dar, bine, eu aşa am dictat, să ştiţi. În rest, în loc de „mi-a” aţi scris „ne-a transmis”, „ne-a spus”, „ne-a comunicat”, „ne-a mai precizat”...T.F.: - Pentru că am fost în grup, nu eram singur, dar nu e nimic de fond.P.C.: - Aţi pus un semn de întrebare, nu ştiu de ce.T.F.: - Acolo, dacă vă amintiţi, altfel aţi formulat chiar şi d-voastră, că iar nu este explicită fraza, cea cu Radu Tinu şi paraşutiştii.P.C.: - Nu, e vorba de răniţi, aici s-a scris: „Este adevărat că luni, la prânz, împreună cu colonel Sima, mai exact, l-am însoţit la Spitalul Judeţean, unde s-a luat legătura cu dr.Golea, pentru a cere acordul investigării...”T.F.: - Am reţinut, mi-am adus aminte, am pus semn de întrebare acolo, pentru că în ce condiţii a acceptat dr.Golea, cu supravegherea...P.C.: - Inculpat Teodorescu, dr.Golea era medic, d-voastră nu eraţi specialişti, nu eraţi medici, de ce v-aţi dus la dr. Golea?T.F.: - El să aprecieze, şi el a pus condiţiile...P.C.: - Şi, atunci, de ce aţi pus semn de întrebare?T.F.: - Numai foarte uşor la mână...P.C.: - Deci ştergem semnul de întrebare, da? Bine. În loc de „mi s-a comunicat”, aţi şters pe „mi”, în loc de „pluton de paraşutişti”, era „batalion”.Câţi membri numără această unitate?

356

T.F.: - Nu ştiu, nu ştiu, dar de batalion s-a vorbit.P.C.: - Păi, eu presupun că e un batalion, nu?T.F.: - Un batalion, cel puţin trei companii.P.C. : -Asta ce înseamnă?T.F.: - Înseamnă, fiecare companie, măcar trei plutoane...P.C.: - Şi ce înseamnă?T.F.: - Numărăm, deci, dacă o companie are cel puţin 30 de oameni...P.C.: - 300 de paraşutişti.T.F.: - Cam aşa.P.C.: - De unde ştiţi că era la nivel de batalion? Aveţi date?T.F.: - De la Radu Tinu.P.C.: - De la Radu Tinu, bine. Ştergem şi scriem „batalion”.T.F.: - D-le preşedinte, acolo, Radu Tinu nu cu comandantul batalionului a tratat problema sau a discutat problema pătrunderii în Operă, ci a fost trimis la generalul Guşe, care analiza şi această problemă, hotăra şi, la urmă, a renunţat la ea. Acest comandant de batalion era un simplu executant.P.C.: - Dacă doriţi, o mai adăugăm şi pe asta.T.F.: - Dar să nu-i punem altuia în cârcă ceea ce nu are.P.C.: - Bine, dar mi-aţi zis de comandantul ăsta...T.F.: - V-am spus că se cunoşteau, şi, în felul acesta, a aflat ce-i cu ei acolo, dar el nu cu comandantul batalionului a discutat problema pătrunderii unui detaşament sau eu nu ştiu cât voiau să trimită la... P.C.: - O să o rezolvăm şi pe asta, scrieţi d-voastră cu tocul, la final, că nu mai tot listăm, că ne răpeşte timpul. Veţi face precizarea că aţi semnat după citire. Acolo unde aţi şters, scrieţi cu tocul în loc de „mi-a“ şi semnaţi pe margine. Tăiaţi cu o linie cuvântul „de pildă, avem agenţi”, înlocuiţi cu „aceşti”, semnaţi pe margine şi jos, pe fiecare. În finalul declaraţiei, deci după ce aţi semnat, adăugaţi.Deci, Anastasiu, care au fost mijloacele acelea specifice?A.G.: - Relaţii operative, persoane din reţea, legături oficiale...P.C.: - Relaţii operative sau ce aţi zis?A.G.: - Da.P.C.: - Mă văd nevoit să vă explic şi d-voastră că, dacă Instanţa nu va fi în măsură să cunoască totul, nu va putea face nici o judecată…A.G.: - Am înţeles.P.C.: -…care să mulţumească pe toată lumea, în sensul, judecată care să corespundă adevărului. Că de mulţumit, aici vor fi mai mulţi nemulţumiţi, dar noi suntem chemaţi să aplicăm legea, pe măsura faptelor comise,

357

vinovăţiilor ce se vor stabili. Dacă d-voastră faceţi un fel de „slalom”, nu ştiu unde vom ajunge.A.G.: - Nu, nu, vă rog să nu o luaţi în nume de rău, nu vreau să fac nici...P.C.: - Nu v-o iau, vreau să ştiţi că nu o iau în nume de rău, dar eu vă invit pe d-voastră la mai multă colaborare cu Instanţa... Deci răspundeţi clar şi precis, că şi noi… şi voi sunteţi militari. Întrebarea a fost clară, numai că răspunsul a suferit. Aşa considerăm noi. Dacă credeţi că eu consemnez exact ce îmi spuneţi. Vă ascult, deci care au fost aceste mijloace specifice?A.G.: - Era vorba de persoanele care făceau parte din reţeaua informativă a organelor de SecuritateP.C. : - Deci prin informatori.A.G.: - Da, sigur, persoane de sprijin, erau mai multe categorii; legături oficiale, când era vorba de anumite instituţii, întreprinderi şi, prin constatări directe, acolo unde puteau fi.P.C.: - Staţi, ce faceţi, bateţi? [Preşedintele de complet se adresează consultantului- şef, n.n.].Consultant: - Am înţeles că dictaţi, noi putem şterge.P.C.: - Staţi un moment, să nu aveţi iniţiative din acestea, că....Deci constatări directe ale ofiţerilor din obiective. Altceva?A.G.: - Şi, sigur, dacă prin celelalte mijloace speciale ale muncii...P.C.: - Adică?A.G.: - Filaj, investigaţii, tehnico-operativă...P.C.: - Ascultare...A.G.: - Da, tehnico-operativă...P.C.: - Dar tehnico-operativă e şi la studioul de film „Animafilm”, de pildă. Deci ascultarea, înregistrarea convorbirilor telefonice, da?A.G.: - Da, sigur, dacă există asemenea situaţii...P.C.: - Eu v-am cerut să enumeraţi aceste mijloace.A.G.: - Mijloace...doar dacă aceste mijloace existau la momentul dat, de 17 decembrie.P.C.: - Iar mă văd obligat să vă precizez că trebuie să aveţi în vedere întreagă perioada, nu numai începutul ei.A.G.: - Eu am crezut că mi-aţi pus întrebări în ordine şi trebuie să fac declaraţia.P.C.: - Nu, nu, bine; acum aţi înţeles despre ce este vorba...A.G.: - Dacă vă referiţi la întreaga perioadă, atunci sunt valabile toate muncile de Securitate pe care şi eu şi d-voastră le-aţi enumerat.P.C.: - Ascultare-înregistrare, violarea secretului corespondenţei, unde am ajuns? Altele mai erau?

358

A.G.: - Nu, cel puţin eu nu cunosc.P.C.: - Vedeţi ce simplu era, să le fi spus d-voastră şi să nu mă obligaţi pe mine, aşa, zău, nu e plăcut...A.G.: - Nu, este o neînţelegere din partea mea, am crezut să relatez, cronologic, ce s-a întâmplat, în ziua de 17, pentru că în dimineaţa zilei de 17 nu au putut fi folosite...P.C.: - Atâta vreme cât împreună am conchis că după ce aţi analizat situaţia aţi hotărât un plan de măsuri, evident că nu se referea doar la ziua de 17, ci la întreaga perioadă, de fiecare dată, de fapt de mai multe ori v-am precizat, v-am spus, şi haideţi să nu... A.G.: - V-aş ruga, nu a fost întocmit în toată această perioadă nici un fel de plan de măsuri.P.C.: - Nu plan propriu-zis...A.G.: - Totuşi, plan de măsuri e plan de măsuri pentru militari; planul de măsuri presupune nişte obiective, nişte sarcini şi presupune neapărat o aprobare.P.C.: - Păi, să vedeţi cum am formulat eu, dacă corespunde. Citiţi-mi fraza!Consultant: - „E firesc că, potrivit regulilor obişnuite, orice informaţie dobândită, indiferent de profil de muncă, eram dator să o reţinem şi să o dăm în exploatare, evident, dacă prezenta interes organului de Securitate.”P.C.: - „Mijloacele specifice pe care le-am folosit, mă refer la întregul organ de Securitate...”A.G.: - Eu pot să vă fac declaraţii în ceea ce priveşte Serviciul de Informaţii Interne. V-aş ruga nişte principii de...clare pentru noi.P.C.: - Da, cum am zis?Consultant: - „Mijloacele specifice pe care le-am folosit noi, mă refer la întregul organ de Securitate...”* [lipsă text, n.n.]

07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Anastasiu Gabriel

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „...de la conducerile unităţilor, prin constatări în teren de către ofiţerii care răspundeaude acel obiectiv, cât şi prin lucrătorii care executau filajul şi investigaţia, prin ascultarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, cât şi prin violarea secretului corespondenţei.” Ceilalţi, de pe celelalte linii de muncă, tot la astfel de mijloace credeţi că au apelat?A.G.: - V-aş ruga să-mi permiteţi să nu fac aprecieri. Nu cunosc ce a făcut fiecare. Mijloacele de muncă erau aceleaşi, sigur.

359

P.C.: - „Aceste mijloace de muncă erau comune pentru toţi din aparatul de Securitate.” Am înţeles că v-aţi grefat fiecare pe linia lui de muncă, da?

* caseta 029, sfârşit„Menţionez că noi, cei care am venit de la Bucureşti, nu ne-am substituit în nici un fel conducerii Securităţii judeţului Timiş, prin conducere înţelegând toată comanda unităţii, cât şi şefii Serviciilor. Noi aveam menirea de a-i sprijini în muncă pentru obţinerea tuturor datelor care interesau în vederea stăpânirii situaţiei operative din zonă...”A.G.: - ...a clarificării şi stăpânirii situaţiei operative din zonă.P.C.: - „Şi, evident, şi a clarificării acelei situaţii create. Ca modalitate de lucru, cum s-a hotărât, mai mult sau mai puţin expres, să se procedeze cu informaţiile care parveneau, care...”A.G.: - Aş vrea să vă declar, în primul rând, că nu s-a organizat ceva cu totul şi cu totul special sau în mod deosebit, activitatea continuând să se desfăşoare potrivit normelor şi regulilor de muncă obişnuite.P.C.: - „Activitatea pe toată această perioadă s-a desfăşurat după regulile obişnuite de muncă. N-a intervenit nimic special.” Vă întreb, în toată această perioadă, Radu Tinu a răspuns exact de compartimentul ăsta de muncă pe care d-voastră...A.G.: - Nu numai în această perioadă. Îl avea în coordonare în mod normal, adică obişnuit, potrivit atribuţiunilor de serviciu.P.C.: - „În perioada 17-22 decembrie, dat fiind profilul de muncă pentru care am fost trimis la Timişoara, am colaborat intens cu şefii Serviciului respectiv...” Cine erau?A.G.: - Unul, lt.-colonelul Pele şi colonel, Cântăreţu, cât şi cu maior, Radu Tinu care, ca locţiitor al şefului Securităţii, avea în responsabilitate, între altele şi această linie de muncă. P.C.: - Revenim la ce vă întrebasem mai devreme, deci informaţii, culegere ajungeau aici?A.G.: - Vrusesem dacă... respectuos îmi permiteţi o precizare la ceea ce s-a consemnat şi ceea ce am declarat în legătură cu mijloacele specifice de muncă.P.C.: - Da.A.G.: - A fost enumerată întreaga gamă a mijloacelor de muncă, n-aş vrea să se înţeleagă acum sau cineva să înţeleagă că, în această perioadă de 17-22 decembrie, tot ceea ce înseamnă persoane sau sferă de competenţă, a însemnat a fi pus în filaj, a i se viola corespondenţa, a i se asculta convorbirile telefonice şi toată cealaltă gamă de măsuri.

360

P.C.: - Nu, am enumerat mijloacele obişnuite de muncă. Ce aţi folosit dumneavoastră ?A.G.: - În principal, am folosit reţeaua informativă.P.C.: - „În principal, pe linia informaţiilor Interne, din câte cunosc eu, s-a folosit reţeaua informativă, constatările directe din obiectivele economice ale ofiţerilor de Securitate...”A.G.: - Profilul de Informaţii Interne nu răspundea de obiective economice, era apanajul Contrainformaţiilor în sectoarele economice...P.C.: - Atunci puneţi-mă în temă, vedeţi că... A.G.: - E vorba de celelalte obiective date în competenţă.P.C.: - Deci nu obiective economice?Consultant: - Numai puţin, „s-a folosit reţeaua informativă şi constatările directe...”P.C.: - „ ...şi constatările directe din teren ale ofiţerilor Serviciului.”A.G.: - Da.P.C.: - „...fac precizarea,” notaţi?Consultant: - DaP.C.: - „...că profilul de muncă pentru care eram venit la Timişoara se ocupa de totul, în afară de unităţile economice,” sau cum...A.G.: - Nu chiar totul, era vorba de obiective economice sau instituţii care nu intrau în sfera aceasta industrială, era vorba de sectoarele de învăţământ, de mediul rural, acestea erau...P.C.: - Deci cum am notat?Consultant: - „Fac precizarea că profilul de muncă pentru care eram venit la Timişoara se ocupa de... “P.C.: -„...instituţii administrative de cultură, învăţământ şi de tot mediul rural”, da? Graniţa, ceva ?A.G.: - Am uitat să fac această precizare...P.C.: - „Cât şi de...”A.G.: - …numai de trecerile frauduloase de frontieră...P.C.: - „…trecerile frauduloase de frontieră.” S-au luat măsuri deosebite de limitare a accesului străinilor, de dirijarea...A.G.: - E vorba de măsuri luate pe linia Direcţiei de control străini - paşapoarte; sunt probleme aparte, nu fac parte din departamentul Securităţii.P.C.: - Bine, bine, dar nu aveaţi o colaborare, dacă intra un străin, nu vă comunicau că: „Atenţie, a intrat un străin.?” A.G.: - Dacă prezenta interes, dar în perioada respectivă, după câte ştiu, s-a limitat accesul străinilor în ţară.

361

P.C.: - „…perioada respectivă, după câte cunosc...” Consultant! „În perioada respectivă, din câte cunosc, s-a limitat accesul străinilor în ţară.” Deci haideţi, să ajungem şi la sistemul acela de lucru...A.G.: - Da, la sistemul sau, mai bine zis, al mersului informaţiilor, al datelor obţinute. Sigur, despre datele care au fost obţinute şi despre volumul lor, probabil că o să vă declar mai târziu, erau obţinute de ofiţeri, văzute şi de către şefii de Servicii, ai celor două Servicii, pe profilurile respective sau pe liniile de muncă în problemele de muncă respective; şi de către cei cinci ofiţeri care veniseră de la Bucureşti, după care erau prezentate conducerii Securităţii, cele care sau din care rezultau nişte date care au putut fi luate în considerare şi care, într-un fel sau altul, ar fi avut vreo tangenţă cu problema respectivă. Ulterior, aceste informaţii erau prezentate pe fiecare linie de muncă la tov. colonel Teodorescu şi la generalul Macri şi se selecţionau dintre acestea cele care se aprecia că pot fi raportate conducerii Departamentului Securităţii Statului.P.C:. - „Informaţiile furnizate erau mai întâi văzute de şefii de Servicii...”A.G.: - ...de ofiţerii care veniseră de la Bucureşti, împreună cu ofiţerii care le obţinuseră,de fapt, de aici, de la Timişoara.P.C.: - Până la şefii de Servicii?A.G.: - Da, bineînţeles...P.C.: - Ştergeţi atunci! „...de ofiţerii veniţi de la Bucureşti pe diverse probleme în cadrul profilului de muncă, apoi şefii de Servicii, după care se prezentau conducerii Securităţii şi, în funcţie de interesul pe care îl prezentau, colonelului Teodorescu, şi apoi generalului Macri, care de regulă, ţinea legătura directă cu conducerea Departamentului Securităţii Statului, respectiv generalului Vlad.” Înţeleg că şi dvs. aţi participat la...A.G.: - Evident, am luat cunoştinţă de datele obţinute pe profilul acesta de Informaţii Interne. P.C.: - „Evident că şi eu am luat la cunoştinţă de datele furnizate pe profilul de muncă pentru care venisem la Timişoara şi am făcut evaluarea lor, apreciind, într-un fel, sau altul, utilitatea lor.” Şi ar fi putut face obiectul raportării lui ierarhic…Pe linia dvs. de muncă, ce date aţi cules şi în ce au constat ele? A.G.: - În primul rând, vreau să vă declar că în ziua de 17 nu s-au putut obţine nici un fel de informaţii. Ora înaintată, după ora 9,30, deja, când s-a terminat acea punere în temă, ofiţerii care fuseseră noaptea în alarmă aproape nu dormiseră deloc, abia după orele 9,30, ca să spun aşa, s-au pornit să iasă în oraş, să încerce să găsească nişte date. Evoluţia imediată a evenimentelor a făcut ca, în jurul orelor 12,00-12,30, majoritatea să revină la

362

unitate, întrucât se produseseră deja evenimente, respectiv se produsese ceea ce se produsese la Comitetul Judeţean de Partid. N-aş putea să precizez, cred că după orele 12,30-13,00 s-au produs evenimentele acolo. Vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău, dar nu pot să orientez precis în timp, cu exactitate, derularea acestor evenimente. Aproximativ în jurul orelor 12,30-13,00. Eram la Inspectorat, pentru că nu am părăsit Inspectoratul nici eu, nici ceilalţi ofiţeri; practice, nu s-au adus informaţii, mai ales din rândul străinilor care intrau în competenţa Informaţiilor Interne, era vorba de cetăţenii străini aflaţi la studii în Timisoara şi care erau peste 1200, dacă nu mă înşel, şi care, în timp, pe diverse probleme, ridicaseră anumite situaţii.P.C.: - „Precizez că studenţii străini din Timişoara, în jur de 1200, cădeau în competenţa profilului de muncă de care mă ocupam. Desigur că în legătură cu aceştia şi alte profile de muncă aveau competenţe…” Vă ascult.A.G.: - Deci în cursul zilei de 17, practice, nu am putut furniza nici un fel de date. S-au întâmplat evenimentele care s-au întâmplat. De unde eram, din Inspectorat, am auzit numai zgomote şi am văzut fum...P.C.: - Anastasiu Gabriel, iertaţi-mă că vă întrerup. Haideţi, mai bine, să-mi daţi răspuns la întrebarea pusă, şi, după aceea, vom trece şi la redarea în succesiunea lor, a evenimentelor pe care le-aţi perceput direct sau prin intermediari. Că altcumva pierdem esenţialul, deci nu vedem pădurea din cauza copacilor sau cum vreţi d-voastră să ziceţi.A.G.: - Da, aveţi dreptate. Singurele date pe care am putut să le prezentăm, în seara zilei de 18, au fost acelea că nu au fost identificate, în rândul cetăţenilor străini la studii persoane care, într-un fel sau altul, să se fi implicat în activităţile...P.C.: - Vă rog să aveţi în vedere întreaga perioadă. Deci nu numai 17,18...Deci discutăm având în vedere întreaga perioadă. A.G.: - V-aş ruga să-mi permiteţi să le declar cronologic, pentru că nu am prea mult de declarat. Şi de ce v-am declarat despre cetăţenii străini? Pentru că, fiind studenţi… de altfel acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu studenţii români căminişti, începând din dimineaţa zilei de 18, majoritatea sau chiar toţi au părăsit Timişoara. Am înţeles că au făcut-o cu aprobarea conducerii instituţiilor de învăţământ superior, aşa că una din laturile activităţii pe profil… acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu cetăţenii străini. Ştiu că unii ofiţeri spuneau că se interesează foarte intens străinii pentru ca să-şi obţină, în condiţiile în care se petreceau evenimentele la Timişoara, să-şi obţină vizele pentru ca să poată să plece din ţară. Sigur, evident, în perioada vacanţei. De altfel, s-a plecat cu două-trei zile mai devreme. Vacanţa era, dacă nu mă înşel, pe 21 şi deja din ziua de 18... În special, şi mă refer aci la studenţii

363

căminişti, localnicii din Timişoara şi, care stăteau la domicilii aveau alte situaţii, alt regim.P.C.: - Un moment, un moment. Aţi semnat declaraţia? Pe fiecare pagină. Şi acolo unde s-a înlocuit? Da, vă ascult. Continuaţi, vă rog.A.G.: - Deci vă declaram că acestea au fost primele şi singurele informaţii care au putut fi raportate în seara de 18 decembrie. Şi care am înţeles că au fost raportate la Bucureşti în dimineaţa de 19, general- colonel Vlad.P.C.: - Adică, staţi un moment, reveniţi un pic, n-am fost eu atent. Mă scuzaţi.A.G.: - Revin. Vă declaram că singurele informaţii care au putut fi obţinute pe acest profil de muncă şi care au fost prezentate în seara zilei de 18 a fost faptul că nu s-au obţinut date din care să rezulte că cetăţenii străini ar fi participat sau, în vreun fel, ar fi fost angrenaţi sau interesaţi să participe sau să acţioneze în scopul destabilizării situaţiei, şi faptul că, datorită celor produse îndeosebi în noaptea de 17, majoritatea... sau studenţii români căminişti au cerut să li se dea voie să plece. Deci din acest punct de vedere, în acest sector de activitate, practice, s-au încheiat posibilităţile de a obţine alte date. De asemenea, că fuseseră semnalaţi, până în ziua respectivă, cetăţeni străini sau elemente de origine română care să fi pătruns în ţară în mod ilegal şi care să poată deveni suspecte… că ar fi făcut aceasta în scopul întreţinerii, participări,i în vreun fel la acţiunile care s-au produs aci, la Timişoara. P.C.: - Şi au mai rămas două: graniţa...A.G.: - De fapt, aceasta v-o raportam de la graniţă, că nu s-au semnalat...P.C.: - Mergem mai departe. Celelalte instituţii şi mediul...A.G.: - Da. De altfel, să ştiţi, în mediul rural datele au putut veni foarte puţin; nu s-au semnalat stări deosebite atunci. Ofiţerii, evident, nu au putut face deplasări în comunele pe care le aveau în răspundere, iar în lipsa lor nu cunosc ca şefii de posturi care realizau şi activităţile de Securitate în mediul rural, contribuiau la munca de Securitate în mediul rural, sub coordonarea ofiţerilor de Securitate, să fi raportat vreo dată deosebită.P.C.: - Şi asta a fost valabil pentru întreaga perioadă.A.G.: - A fost valabil pentru întreaga perioadă. Am fost aspru criticat, poate admonestat în mod sever de generalul Macri că eu şi ofiţerii care am venit de la Bucureşti am venit degeaba; că, de fapt, n-am putut să prezentăm nici un fel de informaţii care să poată fi acceptate de conducerea Departamentului. De altfel nici nu, cred că nici pe alte linii de muncă nu s-au obţinut nişte informaţii care s-ar fi vrut într-un fel, pentru că, pe undeva am înţeles că se acreditase ideea că această destabilizare este urmare a

364

acţiunii unor servicii străine de spionaj, realizate cu agenţi străini. Lucru care, sigur, cu păstrarea competenţelor, nu poţi... nu cred că a fost capabil vreun sector de activitate să-l raporteze. De altfel, generalul Macri, încă în ziua de marţi, la prânz, ne-a atras atenţia că a fost observat de către conducerea Departamentului pentru faptul că n-a transmis informaţiile care se cereau sau informaţiile care se aşteptau la Bucureşti în legătură cu ceea ce se întâmpla la Timişoara. P.C.: - Păi, cine cerea să fie transmise astfel de informaţii?A.G.: - Sigur că conducerea Departamentului, având în vedere cele spuse în teleconferinţă, evident că fosta conducere a statului.P.C.: - Da. „În toată perioada 17-22 decembrie 1989, pe linia de muncă Informaţii Interne s-au cules date din care rezultă că studenţii străini, alţi cetăţeni străini, ca şi sătenii, foştii transfugi, nu s-au lăsat angrenaţi în demonstraţiile de stradă şi nici nu aveau în intenţie să facă acest lucru...”A.G.: - N-am obţinut asemenea date...P.C.: - „Începând cu dimineaţa de 18 decembrie, ca urmare a evenimentelor din noaptea precedentă, au fost lăsaţi să plece acasă. Deci li s-a dat vacanţă. Întrucât la nivel de conducere a statului se acreditase ideea că demonstraţiile de stradă de la Timişoara au fost iniţiate şi organizate, susţinute, întreţinute de alte state, am fost aspru criticat de generalul Macri că nu sunt în măsură să-i ofer date care să fie de natură a fi comunicate conducerii Departamentului Securităţii...”A.G.: - Practic, am venit degeaba la Timişoara, atât eu, cât şi ofiţerii din unitatea din care făceam parte.P.C.: - „Mi-a şi imputat că eu şi cei cinci ofiţeri din Direcţia din care făceam parte am venit degeaba la Timişoara. Mai pe româneşte, n-am făcut nimic.”A.G.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte. De altfel, în sprijinul celor declarate e faptul că, începând de miercuri, s-a văzut clar că nu era vorba de instigare, de elemente din acestea transfuge, fugare, ci că era vorba de nişte activităţi la care participau oamenii muncii din obiective economice, din instituţii ale...P.C.: - Câţi au participat la demonstraţia aceea?Că la asta vă referiţi, sper.A.G.: - Nu v-aş putea declara câţi au participat, dar am văzut din Inspectorat coloanele de oameni şi, întrebând colegii de la Timişoara de unde sunt; erau coloanele din zona (am înţeles că Inspectoratul este pe Bulevardul Leontin Sălăjan) UMT, Fabrica de Mănuşi, Fabrica de Ciorapi, deci era vorba de nişte coloane organizate. Ceea ce demonstra, a fost evidentă treaba, că era vorba de nişte acţiuni ale populaţiei, nu era vorba de instigări sau de

365

încercări de destabilizare din partea unor agenţi străini. Sigur, am fost criticaţi că n-am putut să obţinem asemenea date, dar n-am avut de unde obţine asemenea date. Practic, cred că nici nu au existat.P.C.: - N-aţi încercat să le inventaţi?A.G.: - Sub nici o formă. Sub nici o formă. De altfel, de la început, de când am ajuns la Timişoara, ni s-a spus că acele activităţi din primele momente au fost activităţi spontane, desfăşurate spontan, cu regretul, sigur, că s-au produs nişte pagube în zilele de 17 şi 18, din câte cunosc, pagube, desigur, destul de însemnate. În orice caz însă, nu a fost vorba, sub nici o formă...în orice caz, nu au distrus cei care au manifestat miercuri, joi şi în continuare.P.C.: - Dar luni, marţi?A.G.: - Luni, din câte cunosc eu, sau coloanele pe care le-am văzut eu trecând, coloanele de la întreprinderi au fost în ziua de miercuri. Eu în ziua de miercuri le-am văzut. Vă declar însă că nu cunosc alte situaţii, fiindcă, aşa cum vă raportam la început, n-am părăsit Inspectoratul...P.C.: - Deloc?A.G.: - Deloc.P.C.: - „În toată perioada amintită n-am părăsit deloc Inspectoratul. Oricum...” Şi atunci puteţi aprecia că au ieşit în stradă zeci de mii de oameni?A.G.: - Din câte am văzut, e vorba de mase mari de oameni ai muncii. Deci cred că era vorba, cel puţin în zona aceea, de întreprinderi întregi.P.C.: - Şi atunci putem zice că era vorba de zeci de mii de oameni? A.G.: - Cred că putem zice zeci de mii de oameni.P.C.: - Zeci de mii, nu zece mii de oameni.A.G.: - Aaa, zeci de mii... mi-ar fi greu să pronunţ. Dar, în orice caz, mii de oameni am văzut eu trecând.P.C.: - „Începând de miercuri, 20 decembrie, când în stradă au ieşit mii de oameni din multe întreprinderi ale oraşului, care demonstrau paşnic, scandând revendicări: „Libertate!”, „Democraţie!”, „Căldură!”, „Carne!”, „Jos Ceauşescu!”... Le consideraţi a fi fost justificate aceste revendicări?A.G.: - Da. P.C.: - „... pe care le consider întrutotul justificate; s-a văzut clar că acestea n-au fost iniţiate de elemente care ar fi avut în intenţie să răstoarne conducerea statului din acea perioadă.” E corect aşa? A.G.: - Nu mi se pare, vă rog să mă iertaţi, „fericit” finalul...P.C.: - Cum e „fericit”, atunci?

366

A.G.: - Sau „exact”, mai bine zis. Erau întru totul justificate şi acestea nu ar fi fost puse la cale de elemente din străinătate, care ar fi vrut să destabilizeze regimul politic din România.P.C.: - „S-a văzut clar că nu este vorba de acţiuni puse la cale din străinătate, de elemente care ar fi dorit destabilizarea politică în România.” S-a tras în Timişoara, nu?A.G.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Începând de când? Şi în ce perioadă?A.G.: - Începând din seara zilei de 17, cred; cu aproximaţie ,după orele 19,00 s-au auzit primele focuri de armă.P.C.: - „În seara zilei de 17 decembrie, în jurul orelor 19,00, s-au auzit primele focuri de armă în Timişoara.” Care au continuat, până când?A.G.: - Au continuat în cursul nopţii, n-aş putea să vă precizez, dar, oricum, după miezul nopţii, când am aţipit, se trăgea. P.C.: - „Care au continuat şi după miezul nopţii.” Când s-a mai tras apoi în Timişoara?A.G.: - S-a mai tras în seara zilei de 18, luni, nu la intensitatea celei din 17. S-au auzit şi atunci focuri de armă, oricum mai îndepărtate de zona în care eram, respectiv zona Inspectoratului, unde v-am raportat că am stat toată perioada. P.C.: -„ Aceste împuşcături proveneau din zona centrală a oraşului; vorbesc de primele, din apropierea zonelor limitrofe Inspectoratului...”A.G.: - Poate limitrofe e prea mult spus...P.C.: - „Nici eu nu ştiu unde e Inspectoratul ăsta, de-aia mă tot...”A.G.: - E undeva în spatele, aşa apreciez eu, fostului Comitet Judeţean de Partid, dar oricum ceva mai, oricum se auzeau către centru...P.C.: - „Oricum, se auzeau dinspre centru aceste împuşcături. În seara de 18 decembrie din nou a început să se tragă, focurile de armă nefiind de aceeaşi intensitate ca în noaptea precedentă; ele se auzeau dinspre zonele periferice ale oraşului.” Când s-a mai tras?A.G.: - Cred că nu s-a mai tras decât în noaptea de 22. P.C.: - „Reţin că s-a mai tras apoi doar în nopţile de 22 si 23 decembrie.” Ei, s-a tras în prima noapte. A doua zi, ce aţi constatat?...Sau pe parcursul evenimentelor...A.G.: - Pe parcursul evenimentelor nu am avut de unde obţine date, pentru că ofiţerii erau în Inspectorat. Se luaseră primele măsuri pentru apărarea sediului Inspectoratului. Deja ofiţerii erau în schimburi, să spun aşa, pentru ca să asigure permanenţa la apărarea Inspectoratului.

367

P.C.: - V-aş ruga să mai reflectaţi. Dau citire din jurnalul ofiţerului de serviciu, care notează: “17 decembrie, orele 19,56, au trecut patru Salvări mari, cu cel puţin zece răniţi şi câţiva morţi.” Deci informaţiile curgeau.A.G.: - Iertaţi-mă...P.C.: - „...concomitent...”A.G.: - Ofiţerul de serviciu de la Securitate nota?P.C.: - Aşa am înţeles, aşa scrie aici.A.G.: - Eu nu cunosc, nu am luat cunoştinţă şi nu am...P.C.: - Aşa rezultă, că era ofiţerul de serviciu de la Securitate. Cine-l putea suna pe ofiţerul de serviciu de la Securitate?A.G.: - În orice caz, o asemenea informaţie nu a parvenit de la Serviciile de Informatii Interne. Eu nu cunosc, nu am cunoştinţă de...P.C.: - Şi, atunci, afirmaţia mai dinainte a dvs. logic, că toţi lucrătorii de Securitate s-au aflat în noaptea aceea în sediu, mai poate fi avută în vedere? Luată în seamă? Aţi făcut o afirmaţie foarte tranşantă.A.G.: - În sfârşit, am fost tranşant sau aşa am fost înţeles...Când mă refer la ofiţerii de Securitate, mă refer la ofiţerii de Informaţii Interne, pentru că cu aceştia am stat. P.C.: - „În noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 toţi ofiţerii de Securitate care lucrau pe linie de Informaţii Interne s-au aflat în sediul organului. Despre ceilalţi nu pot şti ce au făcut şi unde s-au aflat.” Deci dacă în noaptea aceea v-aţi culcat...sau când...o noapte mai după aceea?A.G.: - Da. M-am culcat în dimineaţa zilei de 18, oricum după 12...P.C.: - Deci în urma acestor împuşcături din prima noapte, ce a rezultat? Au rezultat victime?A.G.: - Da, am auzit. Am auzit a doua zi că au rezultat victime, respectiv morţi şi răniţi.P.C.: - Câţi?A.G.: - Cred că se vorbea de vreo 40 de morţi. 40-43, nu v-aş putea declara...P.C.: - „În dimineaţa zilei de 18 decembrie am auzit, că urmare împuşcăturilor sunt victime omeneşti. Aproximativ 43 de morţi şi mai mulţi răniţi.” Aţi auzit şi de arestări, de reţineri, de...A.G.: - Da, am auzit că au fost reţinuţi în seara respectivă; de fapt, fuseseră reţinuţi şi din seara de 16/17 o serie de persoane care produseseră pagube, care tulburaseră liniştea publică. Am înţeles că fuseseră deja reţinute asemenea persoane. Am înţeles, de asemenea, că şi în seara de 17, poate şi ulterior, nu sunt sigur dacă şi ulterior, au mai fost reţinute asemenea persoane, inclusiv de către militari ai M.Ap.N....

368

P.C.: - Aveau ei această sarcină, să reţină oamenii?A.G.: - Nu că ar fi avut...P.C.: - Cine ar fi avut abilitarea legală să reţină?A.G.: - Am înţeles că, ceea ce vă declar acum, nu sunt probleme pe care le cunosc direct, sunt probleme pe care le-am auzit ulterior, evident exista această posibilitate şi, probabil, au fost reţinuţi inclusiv de militari ai M.Ap.N., pentru că înainte de a se auzi primele focuri de armă, în 17, s-au auzit tot timpul zgomote puternice de tancuri, maşini blindate...P.C.: - Şi s-a tras cu tancul?A.G.: - N-am auzit că s-ar fi tras cu tunul, da,r în orice caz, după diferenţele de zgomot între salve, focurile de armă, era cert că se trăgea şi cu armament mai greu decât pistoale-mitralieră, pistoale automate. S-au auzit clar zgomote de tancuri şi, ulterior, din ce am aflat de la lt.-colonelul Nicolici, probleme care s-au transmis la teleconferinţă (nu am audiat-o eu, dar mi s-a transmis), în cursul serii deja se deschisese focul, deja se trage bine, în legătură cu...P.C.: - Inculpat Anastasiu Gabriel, dvs. ştiţi cine a împuşcat acei oameni?A.G.: - N-am văzut cine a împuşcat acei oameni.P.C.: - „Eu nu ştiu cine a executat foc de armă împotriva oamenilor.”A.G.: - Dar ceea ce pot să vă declar e că, în ceea ce priveste organele de Securitate, organele Inspectoratului...P.C.: - Vă referiţi la toate organele sau doar la oamenii dvs.?A.G.: - Nu. Mă refer, de această ,dată la întregul aparat de Securitate de aici de la Timişoara, nu a primit nici un ordin de a deschide foc împotriva...P.C.: - „Menţionez că nici un lucrător de Securitate aflat la Timişoara nu a primit ordin să deschidă foc împotriva populaţiei.”AG.: - De altfel acest ordin s-a dat şi pentru cei care asigurau paza Inspectoratului.P.C.: - „Ordinul acesta a fost valabil chiar şi pentru paza sediului Inspectoratului de Interne. Ştiu că au fost reţinuţi cetăţeni participanţi la evenimente; mai bine spus, din cei care au spart şi distrus magazine, ori au sustras diferite bunuri.” S-a verificat activitatea celor reţinuţi pe linie de Securitate?A.G.: - Pe linie de Securitate, nu cunosc...P.C.: - Păi, d-voastră aţi scris aşa în declaraţie: că „în data de 19 decembrie,” vă redau în esenţă, „s-a verificat activitatea celor reţinuţi sau internaţi în spitale...”A.G.: - S-a verificat în sensul dacă aceste persoane apăreau în evidenţele de Securitate, că au acţionat la frontieră. Au trecut fraudulos frontiera în

369

străinătate şi au fost predate sau revenite ilegal în ţară. Din acest punct de vedere au fost verificate.P.C.: - „Cei reţinuţi au fost verificaţi de către lt.-colonelulul Nicolici şi ofiţerii din Serviciul pe care-l coordonam, pentru a se stabili dacă fac parte din categoria celor care au trecut fraudulos frontiera, au fost predaţi sau au revenit ilegal în ţară.” Datele stânse de dvs. au ajuns şi la cei de la Miliţie? Mă refer la Deheleanu, Nuţă...A.G.: - Nu.P.C.: - De unde ştiţi că nu?A.G.: - Personal, n-am transmis nici un fel de date, iar conform liniei de muncă...P.C.: - Păi, e vorba de date care ar fi interesat munca Miliţiei.A.G.: - Dar nu am obţinut... sectoarele noastre de activitate nu au obţinut informaţii care ar fi interesat Miliţia.P.C.: - „Celor de la Miliţie nu le-am transmis nici o informaţie, pentru că n-am obţinut informaţii care să le fie de folos lor, pentru linia lor de muncă.” Dar ei v-au transmis? A.G.: - Nu.P.C.: - „Şi nici ei nu ne-au transmis, din câte cunosc eu.” După ce v-a mustrat generalul Macri, ce aţi făcut?A.G.: - Am evitat să mai dau ochii cu dumnealui şi ca, să nu mi se impute, totuşi că nu ... sau să se interpreteze altfel activitatea, am trimis doi ofiţeri în localităţile de frontieră, respectiv la Sânnicolaul Mare şi la Deta. Pentru că mi-a atras atenţia că nici măcar la frontieră nu am obţinut vreo informaţie. Şi atunci, în ziua de miercuri, doi dintre ofiţeri, respectiv căpitanul Bărbulescu şi lt.-colonelul Oniceag au plecat la Sânnicolau şi la Deta. Nu i-am mai revăzut, de acolo au dat telefoane. Nu au vorbit cu mine, au vorbit cu ceilalţi ofiţeri, dar au sunat şi au comunicat că nu au date în frontieră. Inclusiv date luate în conlucrare şi cu organele de Grăniceri.P.C.: - „După ce am fost mustrat de generalul Macri pentru lipsa de eficienţă, am trimis doi ofiţeri în zona de frontieră, punctele Sânnicolaul Mare şi Deta, care în cele două zile, 20 şi 21 decembrie...* [lipsă text, n.n.]

07 martie 1990, continuă audierea inculpatului Anastasiu Gabriel.

P.C.: - Spuneţi-mi, în ziua de 17 decembrie, colonelul Sima, pentru a se cunoaşte mai bine starea de spirit a populaţiei, a ordonat ceva?

* caseta 030, sfârşit

370

A.G.: - Personal, nu ştiu să fi ordonat ceva.P.C.: - Aşa, „ în 17 decembrie, Sima Traian a ordonat să se facă echipe...”A.G.: - A, este vorba de trimiterea pe care a făcut-o în referire iniţială, trimiterea ofiţerilor de Securitate pe diferite linii de muncă, în locurile şi mediile specifice de unde ar fi putut să culeagă datele ordonate.P.C.: - Da, notaţi. „Este real ce am consemnat în declaraţia de la urmărire penală, că în ziua de 17 decembrie, colonelul Sima, a ordonat să se deplaseze, în diferite sectoare din oraş echipe”. Nu?A.G.: - De fapt, ofiţerii, poate că nu a fost cel mai fericit termen, eu ştiu, ofiţerii, în locurile şi mediile specifice problemelor şi categoriilor de informaţii care le reveneau în răspundere…P.C.: - Cum am notat?Consultant: - „Este real ce am consemnat în declaraţia de urmărire penală că în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989, colonelul Sima a ordonat să se deplaseze în diferite sectoare din oraş...”P.C.: - „...ofiţeri de Securitate, pentru a urmări şi a comunica datele şi informaţiile pe profil, necesare cunoaşterii stării de spirit a populaţiei, mai exact, a situaţiei operative.” Tot folosim această expresie şi dacă am lua acuma, v-a explicat? Cred că vom ajunge tot la starea aceea de spirit. E mai cuprinzătoare situaţia operativă decât starea de spirit?A.G.: - Din punctul nostru de vedere da, specific muncii de Securitate, da.P.C.: - „Situaţia operativă include şi starea de spirit a populaţiei.”A.G.: - Da, evident, starea de spirit e o latură.P.C.: - Mai aveţi d-voastră ceva de adăugat?A.G.: - Aş vrea să vă declar că nu am primit nici un ordin, pentru a desfăşura activităţi de reprimare a manifestanţilor sau a manifestaţiilor care au avut loc.P.C.: - „Nu am primit ordin să participăm la acţiunile de reprimare a manifestanţilor, noi, cei de la Securitate.” Altceva?A.G.: - Faptul că nu a existat nici un comandament pe linie de Securitate.P.C.: - Nu am amintit de el.A.G.: - Nu, dar în rechizitoriu este de două ori…P.C.: - „La nivel de Securitate Timiş, nu a fost nevoie să se constituie vreun comandament.”A.G.: - Şi nu am participat în nici un fel de comandament special. Nu am avut nici un fel de legătură, nu am raportat, nu am avut nici o legătură cu generalul Nuţă sau cu generalul Mihalea.P.C.: - Am notat. „N-am avut legătură cu generalul Nuţă sau Mihalea şi cu nimeni altcineva de la Miliţie.” Ca să eliminăm pe toată lumea.

371

A.G.: - Am rămas în Inspectorat, în ziua de 22, adică inclusiv în ziua de 22, când…P.C.: - când aţi fost reţinut, şi, sub protecţia celor de la M.Ap.N., aţi ajuns la Comenduire, şi, de acolo, la Penitenciar. „În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 şi eu, ca şi majoritatea celor veniţi de la Bucureşti…”A.G.: - Acum ei au rămas, dintre ofiţeri, doi de la Direcţie…P.C.: - Ştim cine, ca să nu ne mai repetăm. E treabă stabilită, nu are rost. Ţineţi să consemnăm, d-le avocat?Consultant: - „venind de la Bucureşti…?”P.C.: - „sub protecţia armatei, am ajuns la Comenduirea Garnizoanei, de unde, după 48 de ore, am fost transferaţi la o unitate militară, după care, în ziua de 25 decembrie am fost introduşi în Penitenciarul Timişoara, împotriva subsemnatului emiţându-se mandat de arestare.”Consultant: - Am rămas în urmă, d-le preşedinte.P.C.: - „fiind introdus în Penitenciar, împotriva subsemnatului emiţându-se mandat de arestare abia în 14 ianuarie 1990.”A.G.: - Iniţial, pentru favorizare şi …P.C.: - Mai are importanţă din punct de vedere juridic… vreau să zic, nu are. Din alt punct de vedere, sigur că ar avea, dar, discutând sub acest aspect problema, cred că nici apărătorul, pe care înţeleg că l-aţi ales, nu are a face obiecţiuni. Mai trebuie ceva notat?A.G.: - Cred că nu, dacă d-voastră…P.C.: - Atunci, să trecem la întrebările care vor urma. D-le procuror, aveţi cuvântul!Procuror: - D-le preşedinte, doresc să-l întrebaţi pe inculpat câţi ofiţeri au fost aduşi din alte judeţe, în ramura lui de activitate, sectorul de care răspundea şi în ce scop.P.C.: - Vă rog să răspundeţi la întrebare!A.G.: - Nu.P.C.: - În Informaţii Interne, în afara celor cinci ofiţeri cu care, în sfârşit, care erau din Direcţie, au venit şi de la Turnu Severin, au mai venit şi alţii? Şi în ce scop?A.G.: - N-au… S-a spus iniţial să mai trimită nişte ofiţeri, au venit, dar nu v-aş putea spune, doi, trei ofiţeri din alte judeţe, dar nu au fost folosiţi în activitatea de căutare a informaţiilor.P.C.: - Dar în ce au fost folosiţi?A.G.: - Cred că au fost repartizaţi la Direcţia 6 pentru eventuale date.P.C.: - În ajutorul maiorului Caraşcă, da?A.G.: - În ajutorul lui Caraşcă.

372

P.C.: - „Este real că, pe lângă cei 5 ofiţeri pe linie de Informaţii Interne, care au fost trimişi în sprijinul celor de la Timiş, au mai venit alţi 3, care însă au fost repartizaţi pe lângă maiorul Caraşcă, care se ocupa cu cercetarea celor reţinuţi.”A.G.: - Da, reţinuţi pe linie de Miliţie, pentru că, pe linie de Securitate, după câte ştiu, nu s-au făcut nici un fel de reţineri.P.C.: - Ştiţi exact cu ce se ocupa Caraşcă acolo?A.G.: - Nu. P.C.: - Atunci de ce vă hazardaţi? O să-l întrebăm pe Caraşcă, dacă va fi cazul. Altă întrebare!Procuror: - D-le preşedinte, a declarat inculpatul că a stat tot timpul la sediul Inspectoratului. Ar putea să ne relateze dacă au fost reţinute persoane în perioada în care a stat acolo, cum au fost tratate şi cum au fost cazate? P.C.: - Dl procuror vrea să ştie dacă în curtea Inspectoratului aţi văzut persoane reţinute.A.G.: - Am văzut persoane reţinute în dimineaţa de 17, la intrarea în Inspectorat, cu autobuzul, atunci când am intrat cu autobuzul, erau aproximativ vreo 20 de persoane aliniate acolo. Şi, întrebându-i despre ce e vorba, au spus că sunt persoane care au fost reţinute în perioada… P.C.: - Dacă nu mă înşel, un alt co-inculpat, pare-mi-se, chiar generalul Macri, dar poate mă înşel… Ne-a declarat că au fost persoane reţinute, încătuşate, întinse jos, la sol, în curtea Inspectoratului.A.G.: - Vă declar că nu am văzut aşa ceva.P.C.: - „Eu nu am văzut persoane reţinute, întinse în curtea Inspectoratului.” Excludeţi posibilitatea?A.G.: - Nu exclud posibilitatea, dar nu am văzut aşa ceva.P.C.: - „Nu exclud posibilitatea vreunei astfel de împrejurări.” Mai aveţi întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, să ne relateze inculpatul ce se urmărea, din punct de vedere al Securităţii, prin cercetarea acestor reţinuţi de către Caraşcă şi echipa venită de la Bucureşti, la care s-au adăugat firesc ceilalţi ofiţeri aduşi din ţară. Ce se urmărea? Ce date?P.C.: - Puteţi să răspundeţi la întrebare?A.G.: - Nu pot să răspund, pentru că nu aveam nici un fel de tangenţă cu sectorul respectiv. Dar dacă, ştiu eu, probabil tot ce ni se ceruse să stabilim şi noi informativ, probabil.P.C.: - „Caraşcă şi cu echipa lui, prin cercetarea celor reţinuţi, urmăreau să stabilească, probabil, aceleaşi aspecte pe care noi le urmam pe linie informativă să le stabilim.” Altă întrebare!

373

Procuror: - D-le preşedinte, răspundea de informaţii Interne; ce ştie despre luarea morţilor, ilegală, în secret, de la spital?P.C.: - Aveţi cunoştinţă?A.G.: - Nu am cunoştinţă. Am aflat din presă, ulterior, printr-un comunicat semnat de procurorul general şi de d-l inspector general de poliţie. Nu cunosc nimic.P.C.: - „Nu cunosc nimic de problema celor 40 de cadavre luate din spital.” Altceva?Procuror: - Vă mulţumesc!P.C.: - Apărătorul inculpatului!Av.ap.: - D-le preşedinte, nici o obiecţie şi o singură întrebare: dacă dânsul avea posibilitatea sau aparatura necesară să asculte telefoane, să violeze scrisori şi să facă filaj şi investigaţii?P.C.: - Se respinge întrebarea, d-le apărător, pentru că inculpatul ne-a precizat: erau alţii specializaţi pe aşa ceva.Av.ap.: - Dacă consideraţi că este necesar, eu nu insist. P.C.: - Vă rog să luaţi act că v-am respins întrebarea! Deci nu mai aveţi?Av.ap.: - Nu.Av.ap.: - Dacă îmi permiteţi, pentru inculpatul Macri.P.C.: - Vă rog!Av.ap.: - D-le preşedinte, atât inculpatul Teodorescu, cât şi dumnealui, spunea că au colaborat. Inculpatul Teodorescu afirma atunci când a participat la o discuţie cu Coman, ca să-l îmblânzească, ca să nu folosesc şi altă metaforă din literatura universală; i-a raportat nişte treburi. Dumnealui a fost şi dânsul de faţă, când a raportat nişte date false în legătură cu Coman?P.C.: - Aţi participat la teleconferinţă?A.G.: - Nu am participat.P.C.: - „Nu am participat la audierea teleconferinţei din 17 decembrie.”Av.ap.: - Nu întâmplător am pus această întrebare. Care erau raporturile între dumnealor? Bineînţeles, dumnealor erau veniţi cu general Macri. Care erau raporturile între generalul Macri şi Coman, în situaţia de la Timişoara? Erau de egalitate sau de supuşenie sau reci?P.C.: - Puteţi să ne daţi relaţii?A.G.: - Nu. P.C.: - „Nu am cunoştinţă care erau raporturile oficiale între colonel Coman şi generalul Macri în contextul evenimentelor de la Timişoara.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap.(altul): -D-le preşedinte, o singură întrebare! Situaţia morţilor şi răniţilor, pentru Securitate, de cine a fost obţinută?

374

A.G.: - Din câte am auzit, situaţia respectivă a fost obţinută de către… prin organele de Miliţie. Era aici, l-am văzut, colonelul Ghircoiaş, care era şeful criminalistic în cadrul I.G.M.-ului.P.C.: - „Din câte cunosc, informaţiile privitoare la răniţi şi la morţi au fost obţinute prin colonel Ghircoiaş de la I.G.M..”Av.ap.: - D-le preşedinte, nu crede că există o contradicţie între această afirmaţie şi cea dinainte, privitoare la lipsa oricărei colaborări între Miliţie şi Securitate? Nu prevede şi o altă posibilitate de obţinere a acestor informaţii?P.C.: - D-le apărător, nu văd ce rost ar avea o astfel de întrebare.Av.ap.: - Dar vă rog deosebit, pentru apărarea clientului.P.C.: - Răspundeţi, ca să nu ne mai întindem la vorbă.A.G.: - Am declarat, cred…P.C.: - Şi atunci? Dumnealui întreabă justificat. Lipsa de colaborare despre care aţi afirmat înainte, mai poate fi susţinută în continuare?A.G.: - Eu atunci, când m-am referit, m-am referit numai la transmiterea informaţiilor, pentru că, din punct de vedere al nostru, al Securităţii, nu a furnizat informaţii la Miliţie. Am spus, cred, că, ulterior, în legătură cu numărul de morţi, ştiu că d-l. colonel Teodorescu… P.C.: - Da, mie îmi este de ajuns, noi suntem lămuriţi. D-le apărător, altă întrebare!Av.ap.: - Aceasta este întrebarea, d-le preşedinte! Dar, la urmă, a spus ceva despre…P.C.: - Inculpatul s-a referit la relaţiile privitoare la linia de muncă pentru care venise aici, eu aşa am reţinut.Av.ap.: - D-le preşedinte, eu am înţeles că e vorba tot de o informaţie. Şi la urmă a spus ceva de Sima şi Teodorescu. Eu insist, este foarte important!P.C.: - Deci întrebarea! Şi daţi răspuns foarte clar la ea, fără să mai ocolim sau să evităm suişuri sau coborâşuri. S-a colaborat sau nu între Miliţie şi Securitate? Asta e întrebarea!A.G.: - În ce priveşte morţii, eu nu ştiu să se fi colaborat între Miliţie şi Securitate.P.C.: - Nu în ceea ce priveşte morţii. În ceea ce priveşte morţii ne-aţi spus că consideraţi că acel colonel să vă fi furnizat datele, e vorba de celelalte relaţii.A.G.: - Nu, nu.P.C.: - Sunteţi sigur?A.G.: - Cel puţin, atât cât cunosc eu.P.C.: - „Din ce cunosc eu, între Miliţie şi Securitate, exclud din asta problema morţilor şi răniţilor, nu a existat colaborare.”

375

Av.ap.: - D-le preşedinte, a făcut referire acum o clipă, despre obţinerea unei informaţii pe această filieră de către Sima şi adjunctul lui. Vrea să ne spună în ce context ne-a pomenit aceste nume?P.C.: - Vă rog să răspundeţi la întrebare!A.G.: - Am înţeles ulterior, nu în ziua respectivă, că la spital ar fi fost, luni, colonelul Sima şi colonelul Teodorescu şi ar fi aflat date despre numărul răniţilor şi al morţilor din ziua precedentă.P.C.: - „Luni, 18 decembrie, la spital s-au deplasat colonelul Sima şi colonelul Teodorescu, pentru a obţine date despre răniţi şi morţi.”Av.ap.: - Faţă de acest răspuns îşi mai menţine supoziţia cu privire la posibila comunicare de către colonelul Ghircoiaş a datelor despre morţi?A.G.: - Am spus, am declarat că e o supoziţie.P.C.: - „Îmi menţin, în continuare, supoziţia anterior consemnată, cu privire la colonel Ghircoiaş.”Av.ap.(altul): - Vă rog să îl întrebaţi pe inculpat în acest context, în anturajul în care s-a aflat dumnealui şi colegii veniţi din Bucureşti, bineînţeles, Deheleanu, având pe undeva tot rol de importanţă aici: despre Deheleanu s-a vorbit vreodată? Sau ce poziţie?P.C.: - L-aţi cunoscut pe colonelul Deheleanu?A.G.: - Da, l-am cunoscut.P.C.: - Puteţi da relaţii cu privire la activitatea lui?A.G.: - Nu, nu pot să dau.P.C.: - „Nu, nu pot să dau relaţii despre activitatea colonelului Deheleanu.” Ceilalţi apărători?Av.ap.(altul): - Poate este greşeala mea să consider, să apreciez, când între organele de Miliţie şi Securitate nu au existat relaţii neprincipiale, dar observ că nu şi-au comunicat informaţiile. Dumnealui, personal, de la Sima a ştiut numărul şi Teodorescu, după ce s-au întors de la spital. Adică distinsul meu coleg insistă şi, pare-se, vrea să îl acuze pe Sima, eu îl apăr în măsura posibilităţilor mele. I s-a spus personal de către Sima şi Teodorescu câţi morţi sunt acolo?P.C.: - D-voastră îl apăraţi pe Sima şi colegul d-voastră îl apără pe Ghircoiaş.Av.ap.: - Am înţeles, d-le preşedinte, dar, din moment ce Domnia-sa…P.C.: - Noi trebuie să aflăm adevărul.Av.ap.: - În sensul acesta am pus întrebarea, vă rog să înţelegeţi!P.C.: - Am înţeles! Dar aş vrea să reţineţi că inculpatul a făcut, totuşi, o distincţie; şi anume că în 18 decembrie s-a dus colonelul Sima cu Teodorescu şi că, în general, sau cel puţin aşa a lăsat să se înţeleagă,

376

problema privind datele cu morţii şi răniţii, pentru că au rezultat astfel de victime şi după data de 18, colonelul Ghircoiaş s-a ocupat. A.G.: - Da, trebuie să recunosc.Av.ap.: - Deci permiteţi-mi, în această situaţie, datele deţinute de colonelul Sima nu erau reale pe data de 17.P.C.: - Ştiţi dacă erau reale datele?A.G.: - Nu, nu pot.P.C.: - D-le apărător, sunt nişte amănunte care cred că le puteţi lămuri cu altă ocazie; nu ştiu dacă dumnealui este în măsură să ne lămurească. Mai sunt şi alte întrebări?Av.ap.: - Dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, pentru că vorbeaţi anterior de interesul tuturor de a afla adevărul în această cauză…V-aş ruga să-l întrebaţi pe inculpat dacă socoteşte, după părerea dumnealui şi a organelor pe care le reprezenta la momentul în care a venit în Timişoara, dacă demonstraţiile absolut paşnice din acest oraş, la care se strigau cele ce au relatat şi ceilalţi inculpaţi, reprezentau, în acel moment, o tulburare gravă a ordinii şi liniştii publice?P.C.: - Apreciaţi că manifestaţiile care aveau loc şi revendicările care se exprimau constituiau o tulburare a ordinii şi liniştii?A.G.: - La data de 20.P.C.: - „Începând cu data de 20, apreciez că manifestaţiile care au avut loc în Timişoara, cu revendicările amintite, nu reprezentau o tulburare a ordinii şi liniştii.” Dar, anterior, de ce reprezentau?A.G.: - Consider că, anterior, 16, 17, elementele care s-au dedat la spargeri, distrugeri, incendieri nu puteau fi consideraţi manifestanţi paşnici. P.C.: - Da, „apreciez că numai elementele care s-au dedat la acte de vandalism: spargeri, incendieri, sustrageri, prin aceste manifestări şi numai prin acestea… “Consultant: - Vă rugăm, mai rar!P.C.: - Vă rog să mai reţineţi şi d-voastră, d-le consultant-şef!… „erau de natură să tulbure liniştea şi, în consecinţă, se justifica luarea măsurilor de reprimare a lor.”Av.ap.: - D-le preşedinte, în interesul cauzei, cei care s-au dedat la acte de vandalism, înaintea producerii degradării, spargerii, nu au scandat nimica? Dumnealui spune că s-a scandat…P.C.: - Oamenii cu care colaboraţi ce spuneau despre aceşti vandali?A.G.: - Nu, nu cunosc ce s-a…

377

P.C.: - „Nu ştiu dacă cei care s-au dedat la acte de vandalism aveau şi revendicări de natura celor mai sus amintite.” Spuneţi-mi, vă rog! Din tot ce aţi văzut, din tot ce aţi auzit, aceşti vandali n-au fost, totuşi, prinşi?A.G.: - O parte am înţeles că au fost reţinuţi.P.C.: - Şi altă parte?A.G.: - Au scăpat, probabil.P.C.: - „Am înţeles că o parte din acei huligani au fost prinşi, alta însă, nu.” Şi ce au făcut? Au continuat să spargă, să fure?A.G.: - Dar nu ştiu dacă au continuat aceste acte reprobabile. P.C.: - Tot ne învârtim şi tot ne învârtim şi cred că adevărul este pe undeva pe la mijloc. A.G.: - Domnule preşedinte, ceea ce am cunoscut, v-am declarat. Dacă mai există întrebări şi pot să dau răspunsuri, pentru că am cunoştinţă de ele.Av.ap.: - Autorităţile locale de Miliţie şi Securitate nu puteau să rezolve problema ivită în 16 şi era nevoie de aşa eşaloane mari de la Bucureşti?P.C.: - Organele locale de Miliţie şi Securitate puteau rezolva singure situaţia creată de acei huligani?A.G.: - E foarte greu să dau un răspuns exact, pentru că, în 16, nu am fost aici şi nu ştiu cum s-au derulat exact. Sigur că poate ar fi putut. Mai ales dacă organele locale, altele decât cele ale ordinii publice, poate… nu mă refer la o acţiune de forţă, poate unele situaţii create aici, unele nemulţumiri puteau fi soluţionate, şi nu se ajungea la… P.C.: - Deci cum am notat acolo?Consultant: - „Cred că, dacă organele locale ale puterii şi administraţiei ar fi avut o intervenţie mai promptă…” P.C.: - „…lucrurile nu ar fi evoluat în sensul ştiut.” Ştiţi care este nelămurirea? Unii au spart, au furat, pe de o parte, pe de altă parte, alţii nu se manifestau violent. În această situaţie, ambele categorii au intrat în vizorul organului de Securitate? C, din tot ce mi-aţi spus până acuma, rezultă că da…A.G.: - Evident, dar…P.C.: - „Fac precizarea că, atât huliganii, vandalii, cât şi celelalte grupuri de oameni, ce se manifestau paşnic, au intrat în obiectivul de activitate al organelor de Securitate.”A.G.: - Cu o completare…P.C.: - D-le apărător, dacă mai faceţi sugerări, mă supăr, să ştiţi. Cu aceasta, chiar că mă supăr. Şi nu că ar fi un capriciu al meu, dar mă obligă legea ca să mă supăr.Av.ap.: - Dânsul a completat ceva şi vă rog să consemnaţi!

378

P.C.: - Da, ce aţi completat?A.G.: - Da, voiam să complectez, sigur, în ziua de 20 decembrie...P.C.: - „Această precizare este valabilă până în 20 decembrie, când…”A.G.: - Când au fost evidente manifestările paşnice…P.C.-…şi „au ieşit mii de persoane în stradă, să demonstreze împotriva regimului politic de atunci.”Av.ap.: - Atunci, permiteţi-mi şi mie o întrebare: Toţi manifestanţii 50, 100, 100000, au intrat în obiectivul de lucru al Securităţii?P.C.: - Păi, nu, tocmai, că am spus nu. D-le apărător, fiţi atent la ce consemnez şi veţi constata că… S-a consemnat cumva altceva? Staţi că dânsul este cel mai în măsură să ne lămurească. Citiţi ultima frază!Consultant: - „Această precizare este valabilă până în 20 decembrie, când au ieşit mii de oameni în stradă să demonstreze paşnic împotriva regimului politic de atunci.”P.C.: - Deci precizarea privind ambele …Av.ap.: - D-le preşedinte, aţi spus că, atât cei care au distrus şi incendiat, cât şi celelalte grupuri de oameni …P.C.: - Da, şi asta este valabil până în data de 20.Av.ap.: - Toţi manifestanţii au intrat?P.C.: - Categoriile, d-le avocat. Categoriile, păi, atunci am putea să spunem toţi vandalii, toţi hoţii, toţi…am spus eu aşa? Am spus că huliganii, cât şi cei care manifestau paşnic, au intrat în preocupările organului de Securitate.Av.ap.: - În baza operativă de lucru, aşa se numeşte. BOR, aşa se numeşte.P.C.: - Nu ştiu, aţi lucrat, cumva, înainte, acolo?Av.ap.: - Nu, d-le preşedinte, am venit din facultate prin bunăvoinţa şcolii generale. N-am făcut nici măcar armata. Eu mă refeream la altceva. Ce căutau, chiar toţi aceşti oameni?P.C.: - D-le apărător, să nu mai răstălmăcim evidenţa, vă rog să luaţi loc! D-le apărător, aveţi cuvântul! S-a înscris dânsul mai întâi. Vă rog, respectaţi-vă colegul!Av.ap.(altul): - S-a făcut o delimitare până în data de 20. Doresc să-l întrebaţi pe inculpat, în 20, când Armata a pactizat cu demonstranţii, care a fost reacţia organului de Securitate? Timişoara vrea să o ştie.P.C.: - Auziţi, Armata, începând cu data de 20, a fraternizat cu demonstranţii? Care a fost atitudinea lucrătorilor de Securitate?A.G.: - Nu s-a luat nici o măsură de reprimare, de oprire în vreun fel sau de împiedicare a manifestaţiilor ce au avut loc.P.C.: - D-ul apărător vrea să ştie…

379

Av.ap.: - Care a fost starea de spirit a Securităţii? Pentru că, în zilele următoare, s-a tras şi se ştie de către cine s-a tras…P.C.: - Deci au fost de partea demonstranţilor sau nu, asta vrea să ştie.A.G.: - Sufleteşte, da.Av.ap.: - Eu înţeleg că toţi colegii mei din Timişoara au făcut front împotriva mea, dar să nu avem nimica cu inculpatul! Dacă a declarat că n-a tras, n-a tras toată Securitatea. Aşa a spus! S-a consemnat.P.C.: - Vă rog să vă stăpâniţi nervii! Pe cât puteţi, evident!… „Sigur că, începând cu data de 20 decembrie 1989, când a devenit evident pentru toţi că situaţia nu se mai poate schimba, că deznodământul era deja cel care s-a şi produs, personal, este drept, doar sufleteşte, am fost alături de aceşti demonstranţi; cred că majoritatea celorlalţi colegi au adoptat aceeaşi atitudine.” Una şi cu una fac două. Prin toată activitatea desfăşurată, credeţi că aţi contribuit la prevenirea, înnăbuşirea acestor demonstraţii sau dimpotrivă? Le-aţi dat cale liberă? Vă rog să răspundeţi clar la această întrebare!A.G.: - Categoric, nu am întreprins nimic care să ducă la reprimare sau înnăbuşirea manifestaţiilor, demonstraţiilor care s-au produs la Timişoara.P.C.: - Ce înţelegeţi prin reprimare?A.G.: - Împiedicarea, sub orice formă, a desfăşurării acestora.P.C.: - „Categoric, declar că, personal, cât şi ceilalţi colegi, prin tot ceea ce au făcut la Timişoara în perioada amintită, nu au contribuit la limitarea posibilităţilor de a-şi manifesta populaţia vrerea justificată.” Deci, cu alte cuvinte, trimiterea d-voastră aici nu şi-a avut rostul?A.G.: - D-le preşedinte, acesta este adevărul!P.C.: - „Cu alte cuvinte, trimiterea noastră aici a fost fără rost.”A.G.: - În ceea ce mă priveşte, v-am declarat că generalul Macri mi-a spus-o...P.C.: - „Aceasta, cel puţin, în ceea ce mă priveşte.”Av.ap.: - D-le preşedinte, în ideea pe care aţi enunţat-o referitor la Macri, se naşte o întrebare pe care vă rog să o adresaţi inculpatului. Generalul Macri le-a dat vreo dispoziţie sau a sugerat sau a lăsat să se înţeleagă că va trebui să acţioneze în alt mod decât cel pe care îl ştiu şi care rezultă din dosar, cu directiva de la Bucureşti?P.C.: - Bineînţeles că nu; şi am consemnat. Inculpaţii nu sunt trimişi în judecată pentru că au tras în oameni.Av.ap.: - Nu, evident; dar, dacă li s-a sugerat, generalul Macri le-a sugerat o asemenea idee? Ca să acţioneze şi altfel decât...A.G.: - Nu.

380

P.C.: - „General Macri nu ne-a indicat să acţionăm violent contra populaţiei.” Ca să cuprindem tot. Mai sunt întrebări? Se pare că după o anumită oră revin puterile.Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi, dar eu tot nu am înţeles. Încerc să reproduc textual: ,,dacă organele locale ar fi acţionat prompt, nu s-ar fi ajuns la această situaţie”, eu, în probleme de Securitate, nu mă pricep.Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat ce înţelege prin acţiuni prompte? Violente sau paşnice?A.G.: - Am răspuns.P.C.: - Eu vă mărturisesc că nu am reţinut.A.G.: - Nu mă refeream la măsuri violente. Mă refeream la nişte măsuri paşnice… P.C.: - „Cred că, dacă autorităţile locale ar fi apelat la nişte măsuri paşnice, nu s-ar fi ajuns…” După părerea d-voastră, a fost o răscoală populară sau nu? Cinstit, aşa! Ce părere aveţi? Ca om cu experienţă…A.G.: - D-le preşedinte, vă mulţumesc că spuneţi că sunt un om cu experienţă, nu ştiu dacă experienţă, nu am trăit asemenea evenimente… cred că a fost, într-adevăr, răscoală, în momentul în care s-a manifestat şi s-au cerut paşnic nişte drepturi…, care este cunoscut că populaţia, şi nu numai din Timişoara, era privată…P.C.: - Ziceţi că, din momentul în care oamenii au început să demonstreze paşnic în stradă, aceasta a reprezentat o răscoală populară. Credeţi, după opinia d-voastră, că vreo lege din oricare stat permite ca un hoţ, chiar şi atunci când fuge cu bunul furat, să fie împuşcat?A.G.: - Da.P.C.: - „Cred că este justificată împuşcarea hoţului care fuge cu bunul furat.”A.G.: - Dacă, evident, se foloseşte armamentul în condiţiile legale.P.C.: - „Evident, numai cu condiţia ca armamentul să fie folosit în condiţiile legale, potrivit regulamentului.” Da, nu mai sunt întrebări.Av.ap.: - Promit că este ultima întrebare. În 17 dimineaţa, a mărturisit că a găsit aici trei oameni din propria sa Direcţie, care l-au pus în temă care era situaţia. Nu i-a întrebat ce căuta tunul pompierilor în Piaţa Maria? Acolo încă nu existau nici hoţi, nici vandali, pentru că a spus că acesta a fost incendiat. Dumnealui a spus că a aflat că a fost incendiat, am reţinut exact.P.C.: - Răspundeţi!A.G.: - Am aflat că o maşină de pompieri, a fost, între altele şi o maşină de pompieri, care ar fi fost incendiată, lovită, distrusă, nu ştiu dacă era vorba despre un autotun, o maşină normală a pompierilor, nu pot să fac aceste precizări… iar colegii mei, unul dintre ei sosise cu câteva ore înainte,

381

ofiţerul care sosise de la Turnu Severin, cel care era de o săptămână, nu fusese aici, mărturisesc că nu am întrebat ce căuta tunul respectiv acolo. Nu pot să dau un răspuns exact, de fapt, nici nu ştiu, încă o dată precizez: autotun sau dacă s-a folosit sau nu împotriva grupului respectiv…P.C.-Da. Mai sunt întrebări? Dec, punem punct!Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă îmi mai permiteţi, totuşi, o …În legătură cu întrebarea aceea cu toate persoanele, indiferent de…P.C.: - Vă rog să daţi citire acelei fraze, să ne lămurim, odată pentru totdeauna. Fraza cu: „atât huliganii, cât şi ceilalţi.” Puteţi s-o reluaţi?Consultant: - „Fac precizarea că atât huliganii, vandalii, cât şi celelalte grupuri de oameni care manifestau paşnic au intra onsemnat.A.G.: - Sper să nu se înţeleagă prin aceasta că, împotriva tuturor acestor persoane, indiferent de categorie, s-au luat măsurile de interceptare, de filare…Au fost persoane, ştiu eu… din rândul cărora s-au căutat suspecţii.P.C.: - „În rândul celor două categorii de personae vizam suspecţii.”Av.ap.: - Din punctul de vedere al Securităţii, care erau suspecţii?A.G.: - Din punct de vedere al Securităţii, am răspuns la început: cetăţeni străini veniţi la…P.C.: - Nu mai are rost. Le-a menţionat. E de ajuns, da? Punem punct!Ridicăm şedinţa pentru o pauză de 50 de minute!*

08 martie 1990, audierea inculpatului Atudoroaie Gheorghe.

Radio Timişoara: Bună ziua, stimaţi ascultători! Transmitem din sala de şedinţe în care se desfăşoară procesul celor 21 de inculpaţi, procesul de la Timişoara.Astăzi, o nouă şedinţă a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară, în care vor fi interogaţi acuzaţii: Atudoroaie Gheorghe, născut la 3 aprilie 1947, în comuna Răchiţi, jud. Botoşani, fost adjunct al şefului Securităţii judeţului Timiş, căsătorit, cu doi copii minori şi care este acuzat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la genocid. Tot astăzi sper că se va reuşi şi interogarea acuzatului Radu Tinu, născut la 26 sept. 1949 în comuna Borcea, jud. Ialomiţa, fost adjunct al şefului Securităţii judeţului Timiş, căsătorit, cu doi copii minori şi care este acuzat, de asemenea, de săvârşirea infracţiunii de complicitate la genocid. Bineînţeles că este vorba aici şi de nişte articole de lege, care se referă la fiecare.

* caseta 031, sfârşit

382

Atudoroaie este acuzat, conform prevederilor articolului 26, cu referire la articolul 357, aliniatul 1, litera a şi b, cu aplicarea articolului 75, litera a din Codul Penal. Iar Radu Tinu, conform prevederilor articolului, prevăzute de articolul 26 cu referire la articolul 357 , aliniatul 1, litera a şi b, cu aplicarea articolului 75, litera a din Codul Penal.Toate acestea au fost precizări pentru ascultătorii noştri de specialitate, bineînţeles, care pot înţelege despre ce este vorba în aceste articole, deci pentru o clarificare suplimentară a dânşilor. Suntem aici în aşteptarea apariţiei Curţii de Justiţie.Stimaţi ascultători, Curtea Supremă de Justiţie, secţia militară, şi-a ocupat locul şi începe procesul.P.C.: - Inculpatul?At.G.: - Atudoroaie Gheorghe.P.C.: - Datele de stare civilă vi le-am luat data trecută. Vă aduc la cunoştinţă că, potrivit dispoziţiilor legale, pe tot cursul procesului penal aveţi dreptul să puneţi întrebări oricărei părţi din proces, cât şi martorilor, experţilor ş.a.m.d. De asemenea, puteţi interveni prin noi, prin intermediul instanţei, pentru a face eventuale completări, sublinieri la declaraţiile pe care le veţi da.At.G.: - Am înţeles, domnule preşedinte.P.C.: - Cunoaşteţi învinuirile care vi se aduc?At.G.: - Cunosc, domnule preşedinte.P.C. : - Le recunoaşteţi ?At.G.: - Vă raportez, domnule preşedinte, că nu-mi aparţin, întrucât, între faptele din activitatea mea şi vinovăţia care mi se aduce, consider că nu există raport de cauzalitate.P.C.: - Aţi dat în faza de urmărire penală mai multe declaraţii, da?At.G.: - Da, domnule preşedinte.P.C.: - Le menţineţi?At.G.: -Le menţin în principiu şi vă adresez rugămintea să-mi permiteţi să fac unele precizări şi detalieri în scopul aflării adevărului.P.C.: - Bine. Vă rog să notaţi: „Menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza urmăririi penale, cu următoarele precizări”. Mai înainte de a trece la aceste precizări, dorim să aflăm ce funcţie aţi îndeplinit în cadrul Securităţii Judeţene Timiş.At.G.: - D-le preşedinte, din luna iulie a anului 1985 sunt, mai bine zis, am fost mutat, transferat de la Botoşani, unde am lucrat tot în cadrul fostei

383

Securităţi judeţene, deci din luna iulie 1985, în funcţia de locţiitor al şefului Securităţii.P.C.: - Şi răspundeaţi de ce problemă?At.G.: - Coordonam, prin ordin, activitatea următoarelor compartimente ale fostei Securităţi Judeţene: serviciul economic al Securităţii, numit şi Serviciul de Contrainformaţii în sectoarele economice, şi aceasta constituia ponderea activităţii mele, Serviciul de Luptă Antiteroristă, organul municipal al Securităţii municipiului Lugoj, Biroul de Informatică şi Documentare, Compartimentul de Apărare a Secretului de Stat şi Compartimentul de Cercetare Penală a Securităţii Judeţene. P.C.: - Deci toate acestea până la 22 decembrie 1989.At.G.: - D-le preşedinte, mai precis până la data de 17 decembrie, data la care, dacă-mi veţi permite, voi face precizările de rigoare.P.C.: - A apărut vreun ordin de înlocuire a d-voastră din funcţia pe care mi-aţi precizat-o, la acea dată ?At.G.: - Nu, dar mi s-a ordonat în dimineaţa zilei de 17 decembrie, la şedinţa pe care inculpatul Macri a ţinut-o cu noi, să mă ocup …P.C.: - Ajungem acolo. Ajungem şi faceţi sublinierea pe car, înţeleg că acuma doreaţi să o faceţi. Să consemnăm: „În perioada iulie 1985 - 22 decembrie 1989 am îndeplinit funcţia de locţiitor al şefului Securităţii judeţului Timiş, răspunzând direct de următoarele sectoare de activitate: Serviciul de Contrainformaţii în sectoarele economice, care reprezenta ponderea; Serviciul de Luptă Antiteroristă, Biroul de Informaţie şi Documentare, compartimentele de Apărarea Secretului de Stat şi respectiv, de Cercetări Penale pe linie de securitate şi Securitatea oraşului Lugoj cu toată problematica ei.” Evident că presupunem, deşi, dacă am zis că e evident, convingerea deja e formată, aceste servicii erau conduse de…At.G.: -…câte un şef de compartiment.P.C.: - Care erau şefii acestor servicii?At.G.: - În ordinea enumerată de d-voastră erau următorii: maiorul Zarcula Nicolae, maiorul …P.C.: - „În ordinea enumerată, şefii acestor domenii de activitate erau: maior Zarcula Nicolae, lt.-colonelul Popescu Dumitru; Biroul de Informaţii: lt.-colonelul Oprea Gheorghe; urmează Apărarea Secretului …lt. major Marcu Mircea şi lt.-colonelul Sălăgean Gheorghe şi maior Dragotă Petru, comandantul Securităţii Lugoj.”At.G.: - Da.P.C.: - Ce presupunea fiecare domeniu de activitate, în concret, pe care îl coordonaţi ? Să începem cu Contrainformaţiile în sectorul economic.

384

At.G.: - Atribuţiunile mele concrete în legătură cu acest compartiment de muncă al fostei Securităţi Judeţene au constat în organizarea şi îndrumarea activităţilor din domeniul economic, în scopul prevenirii actelor de sabotaj, diversiuni, subminarea economiei naţionale, precum şi a altor evenimente ce s-ar fi putut solda cu pagube pentru … divulgare a secretului economic, precum şi prevenirea degenerării unor stări de pericol în explozii, avarii, incendii, ori alte asemenea evenimente de natură a produce pagube economiei naţionale. P.C.: - „În esenţă, legat de sectorul contrainformaţii în domeniul economic, îmi revenea sarcina ….,,Numai un moment: organizaţi şi coordonaţi activitatea de informare privind toate acestea, nu?At.G.: - Organizarea muncii sub toate laturile ei, sub toate aspectele ei. Eu coordonam activitatea în sensul organizării, a coordonării, a aducerii unor corecturi, a stabilirii unor orientări şi a canalizării eforturilor lucrătorilor în funcţie de unele mutaţii apărute în situaţia operativă, termen consacrat în fosta metodologie …P.C.: - „…În esenţă…îmi revenea sarcina organizării, împreună cu şeful serviciului, a activităţii, a întregii activităţi, în scopul prevenirii şi, implicit, depistării actelor de sabotaj, diversiune, subminare a economiei, divulgare a secretului economic, precum şi prevenirea degenerării unor stări de pericol în explozii, incendii, avarii şi alte asemenea evenimente de nedorit.” Ce mijloace foloseaţi pentru atingerea acestor scopuri ?At.G.: - Pentru atingerea acestor scopuri se foloseau mijloacele specifice informative, iar în ultima perioadă mi se ordona, cu tot mai mare insistenţă, conlucrarea activă şi sistematică cu colectivele de oameni ai muncii, cu factorii de decizie din unităţi, întrucât interesul prevenirii unor astfel de acte pe care le-am enumerat era al salariaţilor din unităţile economice.P.C.: - Şi care sunt acele mijloace specifice informative ?At.G.: - Mijloacele informative specifice sau, altfel spus, principalul mijloc era reţeaua informativă, colaboratorii din unităţile economice.P.C.: - Altceva?At.G.: - Era şi un alt mijloc, d-le preşedinte, culegerea personală, nemijlocită, de informaţii de către lucrătorii ce răspundeau de aceste unităţi. Aceasta realizându-se prin controale de zi şi noapte pe care le efectuau în aceste unităţi, privind modul în care se respectă legislaţia în vigoare, prioritate acordându-se sistemului de pază şi securitate al unităţilor, Decretului 400, 477, Legii 23 şi Decretului 408, precum şi discuţii nemijlocite cu diverşi oameni ai muncii, care sesizau, din proprie iniţiativă,

385

lucrătorilor diverse aspecte negative ce trebuiau reţinute şi corectate prin ajungerea lor la factori de decizie.P.C.: - Altceva ?At.G.: - Cred că, în linii mari, am răspuns la întrebarea d-voastră privind organizarea muncii specifice unităţilor economice.P.C.: - Sublinieri cu caracter particular, legat de aceeaşi problemă, puteţi să-mi faceţi ?At.G.: - Doresc să fac acum o precizare, dacă-mi permiteţi, că ofiţerii care răspundeau de aceste unităţi economice, în marea lor majoritate, erau ingineri cu pregătire superioară tehnică corespunzătoare, unii dintre ei proveneau chiar din colectivele de muncă pe care le sprijineau prin activitatea specifică pe care o desfăşurau, ulterior, în postura de ofiţeri de securitate şi, în perioada 17, mai bine zis, 16 - 20, aceşti ofiţeri s-au aflat în unităţile economice de care răspundeau de ani de zile, aceasta fiind una din obligaţiile de bază ale lor.P.C.: - Să consemnăm. „Mijloacele de realizare ale scopurilor enunţate mai sus constau în mijloace specifice muncii informative pentru realizarea conlucrării active şi sistematice cu reţeaua de informatori, cu…”At.G.: - …reţeaua informativă, într-un cuvânt, dacă-mi permiteţi, care cuprindea informatori şi persoane de sprijin.P.C.: - …„cu persoanele de sprijin, cât şi prin culegerea de date, nemijlocită, de către ofiţerii de securitate care răspundeau de obiectivele economice respective. Aceştia executau controale de zi şi de noapt,e pentru a putea cunoaşte în permanenţă situaţia operativă din obiectiv şi, implicit, modul de respectare a legilor, care, în esenţă, aveau menirea de a preveni producerea acelor evenimente de nedorit. Decretul 400 se referea la consumul de … , Legea 23 privind apărarea secretului de stat, Decretul 477 privind paza şi apărarea unităţilor economice şi altele. Fac precizarea că, îndeobşte, aceşti ofiţeri erau recrutaţi din foştii specialişti, marea lor majoritate au fost ingineri, recrutaţi din rândul inginerilor, economiştilor şi subinginerilor, care au lucrat unii dintre aceştia chiar în domeniul respectiv.”At.G.: - În ce priveşte Serviciul de Luptă Antiteroristă …P.C.: - Ce înseamnă 1 a şi 1 b ?At.G.: - Sunt două servicii de informaţii interne, le avea în preocupări şi în răspundere sectoare din artă, cultură, sănătate ş.a.m.d., iar 1b …P.C.: - Deci serviciul acesta de informaţie în sectorul economic se sub…At.G.: - Vă raportez că de aceste două servicii se ocupa colegul meu Radu Tinu, al doilea locţiitor al şefului de Securitate.

386

P.C.: -Bine. O să consemnăm la Radu Tinu când vom sfârşi la interogarea lui.At.G.: - În ce priveşte Serviciul de Luptă Antiteroristă, aşa cum aţi cerut, vă raportez că vom avea două compartimente distincte.P.C.: - „Serviciul de Luptă Antiteroristă avea două compartimente distincte.“At.G.: - Primul compartiment, format din zece ofiţeri care-şi desfăşurau activitatea pe plan informativ deci lucrau cu reţea informativă şi desfăşurau activităţi specifice, în scopul identificării elementelor suspecte că pun la cale acte de terorism, elemente din rândul studenţilor străini prezenţi la studii în centrul universitar Timişoara, precum şi din rândul elementelor autohtone. Activitatea acestor ofiţeri consta în obţinerea de informaţii cu mijloacele pe care le cunoaşteţi, la care se adăugau şi mijloacele speciale, două, în vederea prevenirii actelor de terorism pe teritoriul judeţului Timiş.P.C.: - Să notăm: „Serviciul de Luptă Antiteroristă avea două compartimente distincte. Primul, care avea în componenţă mai mulţi ofiţeri, avea rolul de a obţine informaţii prin intermediul reţelei informative … din rândul studenţilor străini şi al elementelor autohtone, în scopul identificării elementelor suspecte care intenţionau să întreprindă activităţi teroriste. Aceste informaţii le obţineau prin acelaşi mijloc al reţelei informative, cât şi prin mijloace speciale de interceptare şi ascultare a convorbirilor şi de verificare a conţinutului corespondenţei străinilor, consideraţi a fi potenţialii periculoşi pentru buna desfăşurare a activităţilor economice.”At.G.: - Aceasta dacă-mi permiteţi, şi pentru faptul că am avut în anii anteriori studenţi, mai ales din zona arabă, implicaţi în acte care au avut loc la Bucureşti, de terorism.P.C.: - „Aceasta, pentru că, în ultima perioadă, după cum se cunoaşte, au existat acte de diversiune şi sabotaj din partea unor studenţi …în care au fost implicaţi studenţi străini din zona arabă, aflaţi la studii în centrul universitar Timişoara.” Aveţi în vedere şi cele întâmplate acum câţiva ani la căminele studenţeşti din Grozăveşti, nu?At.G.: - Da. Şi cu maşinile-capcană am avut elemente de aici implicate.Iar cu teroriştii autohtoni, dacă-mi permiteţi să fac o scurtă paranteză, mi-am organizat munca în mod deosebit, după cazul de la Pui, cu autobuzul, situaţie petrecută la Timişoara în ziua de 23 august 1983, sau 84, eu nu eram aici. Cel de al doilea compartiment, format din circa 60 de subofiţeri care îşi desfăşurau activitatea la aeroportul Timişoara, deci efectuau controlul antiterorist şi antideturnare, la Aeroportul Internaţional Timişoara, sub

387

comanda căpitanului Petenche Mihai, organizaţi în ture, conform ordinelor…P.C.: - „Cel de-al doilea compartiment, condus de un ofiţer, era format din mai multe zeci de subofiţeri care îşi desfăşurau activitatea la aeroportul din oraş, efectuând controlul antiterorist şi antideturnare aeronave.“ Biroul de Informare Documentară?At.G.: - Biroul de Informatică şi Documentare era, de fapt, arhiva Securităţii şi evidenţele operative ale…P.C.: - „Biroul de Informatică şi Documentare, de fapt, constituia arhiva organului de Securitate şi evidenţele sintetice ale muncii … pe toate liniile…”At.G.: - …respectiv, baza de lucru şi reţeaua informativă, precum şi măsurile de prevenire.P.C.: - …„precum şi măsurile de prevenire specifice.”At.G.: - Respectiv, dacă-mi permiteţi, cu titlu de exemplu, avertizările, atenţionările, punerea în discuţia colectivelor de oameni ai muncii, destrămarea unor anturaje formate din elemente necorespunzătoare, informările făcute la factorii educaţionali şi la factorii de decizie.P.C.: - „În principal, cum ar fi avertizări, atenţionări …”At.G.: - Influenţări pozitive, dacă-mi permiteţi, că am omis. Aceasta constă în influenţarea prin, de exemplu, într-o unitate economică, maistrul sau şeful de formaţie exercită o influenţă pozitivă asupra unui muncitor din subordinea sa, care avea preocupări necorespunzătoare, fie de fuga din ţară, fie de a lua legătura cu cetăţeni străini ş.a.m.d.P.C.: - Deci „cum ar fi avertizări, atenţionări, influenţare pozitivă în sensul sfătuirii celor cu tendinţe necorespunzătoare de către maiştrii, inginerii, şefii direcţi, pentru a renunţa la intenţiile lor neavenite sau ilegale, punerea în discuţia colectivelor de oameni ai muncii a acestor elemente cu astfel de predispoziţii, destrămarea anturajelor necorespunzătoare …” Adică ce făceaţi, îi luaţi de aicea şi îi duceaţi în altă parte sau cum?At.G.: - Nu. În mod deosebit, în rândul tineretului erau asemenea situaţii, rare la număr, în medie, 3,4,5 cazuri pe an, când se asocia un grup şi purtau fel de fel de însemne cu svastici, fel de fel de uniforme; şi atunci informam secretarii de U.T.C., directorii de şcoli, pentru a interveni să corecteze aceste manifestări…P.C.: - Şi dacă nu reuşeau ?At.G.: - Îi dispersa din clasele, din căminele unde stăteau; adică nu mai erau împreună şi îi dispersa în aceeaşi unitate de învăţământ sau în acelaşi cămin de nefamilişti, dar nu mai stăteau împreună.

388

P.C.: - „…Prin destrămarea unor anturaje necorespunzătoare …” Dar, direct d-voastră interveneaţi?At.G.: - Nu. Noi informam directorul conducerii administrative sau politice de la locul respectiv. Informam concomitent şi organul judeţean de Partid sau municipal. De regulă, de la aceste nivele plecau dispoziţiile la directorii unităţilor de învăţământ, a instituţiilor, pentru finalizare.P.C.: - Aţi terminat de consemnat ?Consultant: - Da.At.G.: - Precizez că, în prealabil, era informat organul judeţean sau municipal de Partid în problemele care rezultau pe linia organului de Securitate, în scopul luării, şi de la acest nivel, a măsurilor care se impuneau pentru prevenirea degenerării situaţiilor în evenimente nedorite, inclusiv infracţiuni. Aceste date înmagazinate în Biroul de Informatică şi Documentare erau raportate curent la Bucureşti la Centrul de Informatică şi Documentare şi ele stăteau la baza unor analize şi bilanţuri periodice, de regulă trimestriale.P.C.: - „Datele centralizate la nivel de Securitate Judeţeană, de către Biroul de Informatică şi Documentare, erau transmise la un serviciu asemănător din cadrul departamentului Securităţii …” sau cum ?”La Centrul de informatică şi documentare din cadrul Departamentului Securităţii Statului, unde aveau loc …” At.G.: - Nu, la noi aveau loc. Le transmiteam acolo pentru analiza la nivelul respectiv de decizie, noi, însă, cu datele…P.C.: - „…analize şi se luau măsuri corespunzătoare pe plan general.”At.G.: - Nu. Raportez că nu se luau măsuri, ci se făceau interpretări, inclusiv cu privire la activitatea judeţului respectiv. Noi le foloseam, însă, aici, pentru analizele trimestriale şi anuale pe care vi le-am raportat.P.C.: - Cum am zis acolo? …„Aveau loc analize şi se trăgeau concluziile de rigoare. Acelaşi lucru îl făceam şi noi la nivel de judeţ.“ În legătură cu apărarea secretului de stat nu ne prea interesează, adică vroiam să zic că toată lumea e clarificată cu el…At.G.: - Evident!P.C.: - Şi cercetarea, aveaţi un singur ofiţer aici…At.G.: - Un singur ofiţer care veghea la legalitatea măsurilor de prevenire, ceea ce făceam eu şi inculpatul Simion, şi inculpatul…P.C.: - Deci de principiu, el avea menirea să întocmească nişte dosare …At.G.: - Să supervizeze legalitatea unor propuneri, cum ar fi cele pe care le-am enumerat: cele de avertizare, atenţionare… că s-au înmagazinat ca şi

389

măsuri de prevenire în Biroul de Informatică şi Documentare şi erau raportate la Bucureşti.P.C.: - Deci „superviza ofiţerul cu cercetarea penală a Securităţii, în fapt, supraveghea respectarea legalităţii în ce priveşte luarea măsurilor de prevenire…” At.G.: - După care se aproba de către…P.C.: - „…Supraveghea justeţea măsurilor …”At.G.: - Temeinicia şi legalitatea măsurilor propuse de lucrători, pentru a preveni …P.C.: - „… propuse de lucrători, pentru a preveni apariţia unor fenomene negative.” Anterior acestei perioade despre care o să discutăm în continuare, vreun dosar de cercetare s-a întocmit aici, cu propuneri de trimitere…fie în judecată, fie de aplicare a unor alte dispoziţii legale ?At.G.: - Domnule preşedinte, de când sunt eu la Timişoara, din ’85, cunosc că s-au întocmit câteva dosare, n-aş putea să vă raportez cu precizie numărul lor, asupra unor persoane care au refuzat înapoierea în ţară. Deci specialişti trimişi în interes de serviciu din localităţile judeţului Timiş, în mod deosebit din oraşul Timişoara, şi care au refuzat înapoierea. Acestora, ofiţerul cu cercetarea penală le-a întocmit dosare, conform ordinelor şi conform legii, refuzul înapoierii în ţară constituind infracţiune…P.C.: - „Ştiu că au fost întocmite dosare penale numai pentru refuzul înapoierii în ţară, faptă care era sancţionată de lege ca infracţiune.”Şi acuma să trecem la evenimentele care s-au desfăşurat în perioada 16 - 22 decembrie 1989. Începând cu 16.At.G.: - Am înţeles. Domnule preşedinte, în dimineaţa zilei de 16 decembrie, în jurul orei 8, în biroul şefului Securităţii, inculpatul Sima, a avut loc, ca de obicei, o întâlnire de lucru, cu cei doi locţiitori. Aşa se proceda de fiecare dată, dimineaţa, în jurul orei 7,30, 8 fără un sfert, mă prezentam la şeful Securităţii şi ne repartiza sarcinile militare pentru ziua respectivă. În acea zi de 16 decembrie 1989, maiorul Radu Tinu, celălalt locţiitor, colegul meu, a raportat inculpatului Sima că în zona Piaţa Maria, în preajma locuinţei preotului reformat Tőkés László se adunau diverse persoane care aşteptau în faţa imobilului acestui preot. Inculpatul Radu Tinu i-a sugerat inculpatului Sima Traian să raporteze conducerii departamentului acest fapt, în vederea luării unor decizii la acest nivel. Inculpatul Sima a pus mâna pe telefon şi a raportat, nu-mi amintesc exact, fie genralului-colonel Iulian Vlad, fie generalului Bucurescu Jean, a raportat că la Timişoara situaţia în zona Piaţa Maria nu este clarificată şi că oamenii continuă să se adune, numărul lor fiind în creştere. Am înţeles, cât

390

am putut să înţeleg, de pe scaunul pe care mă aflam, că generalul cu care vorbea inculpatul Sima, de altfel, mi-a şi transmis inculpatul Sima, după ce a închis telefonul, a transmis, a ordonat, deci să luăm măsurile noastre specifice: „luaţi măsurile voastre specifice şi nu vă băgaţi în stradă, că nu este treaba voastră. Pentru aceasta sunt organele competente şi specializate!“, atrăgând atenţia să se execute o supraveghere strictă asupra străinilor veniţi în Timişoara, precum şi a celor care au părăsit ilegal ţara şi s-au înapoiat, fiind de pe aceste meleaguri. Inculpatul Sima i-a ordonat inculpatului Radu, care coordona activitatea specifică de Informaţii Interne a serviciului 1a, sub a cărui incidenţă intra cazul respectiv, atrăgându-i atenţia să se execute întocmai ordinul transmis de la Bucureşti. În ce mă priveşte, inculpatul Sima mi-a ordonat să iau măsuri ca în unităţile economice, atât cele din Timişoara cât, şi cele din municipiul Lugoj, să fie luate măsuri de creştere a vigilenţei, în referire la controlul străinilor aflaţi în unităţile economice la data respectivă. Şi, pentru informarea d-voastră, dacă îmi permiteţi, la data respectivă, reţin bine, se aflau în unităţile economice din municipiul Timişoara 24 de străini de pe toate spaţiile, veniţi pentru asistenţa tehnică, pentru supravegherea derulării unor contracte, documentare ş.a.m.d. Am pus în executare ordinul inculpatului Sima, transmiţând atât şefului serviciului 2, maiorul Zarcula şi maiorului Dragotă Petru, la Lugoj, ordine în scopul creşterii vigilenţei, a controlului străinilor şi a măsurilor de control - acces în unităţile economice, în vederea prevenirii pătrunderii unor persoane străine rău intenţionate, în stare să comită acte ce s-ar fi putut solda cu prejudicii pentru avuţia naţională. P.C.: - Da, spuneţi-ne, înainte de a trece la dictare… practic, s-a discutat mai concret cu cei care se aflau în aşteptare, s-a explicat ce aşteptau, ce urmăreau, ce …At.G.: - Domnule preşedinte, nu doresc să mă hazardez, pentru că nu cunosc detalii. Inculpatul Radu Tinu, sunt convins, că va da detalii din acest punct de vedere. PC.: - Ce aţi înţeles d-voastră, la data aceea?At.G.: - La data respectivă am înţeles că acolo, în zona Piaţa Maria… sau pentru că, de cu seara, din data de 15, au fost acolo, şi după aceea, au plecat, s-au răspândit, dimineaţa a fost un element oarecum surprinzător că s-au regrupat, s-au readunat…P.C.: - Deci se ştia de cu o zi înainte că…At.G.: - Se ştia, sigur că da.P.C.: - …Mai se adunaseră acolo.At.G.: - Se adunaseră puţini, dar se adunaseră.

391

P.C.: - Iar a doua zi, surpriză, că din nou s-au adunat.At.G.: - Da, pentru că inculpatul Radu Tinu, venind spre serviciu, a trecut prin zona Piaţa Maria şi s-a şi grăbit să raporteze acest lucru la discuţia de dimineaţă pe care am avut-o.P.C.: - Ei bine, dar de ce s-au adunat acolo şi nu în altă parte?At.G.: - Vă raportez, domnule preşedinte, că nu cunosc detalii în legătură cu acest caz şi cu ce a fost acolo.P.C.: - Eu nu vă cer detalii, eu vă cer să-mi daţi o simplă şi unică explicaţie! Care era cauza adunării acelor oameni acolo? Erau paşnici ?At.G.: - Vă raportez că, din câte am înţeles ulterior, din discuţii cu unii lucrători, aceştia s-au adunat acolo pentru a protesta împotriva deciziei de evacuare pronunţată cu privire la acest preot reformat. Iar majoritatea dintre cei de acolo erau credincioşi din cultul reformat, unde preotul slujea. Ăsta am înţeles eu că ar fi fost motivul prezenţei şi în 15 şi în 16.P.C.: - Protestul lor cum se manifesta, cum se concretiza, prin ce? Prin simpla prezenţă sau …At.G.: - Numai prin simpla prezenţă, din câte am înţeles, repet, domnule preşedinte …P.C.: - Din ce a raportat omologul d-voastră.At.G.: - Da, din ce mi-a povestit el sau alţi ofiţeri care au avut tangenţă cu cazul acesta …P.C.: - Deci: „În data de 16 dimineaţa…”At.G.: - S-au regrupat, au continuat să se adune, deşi seara, din câte am înţeles, au plecat toţi, şi dimineaţa…P.C.: - Da, se adunau şi spărgeau, rupeau…?At.G.: - Nu. Cereau preotului să nu dea curs hotărârii de evacuare, pentru că ei îl vor ajuta şi vor protesta peste tot; iar preotul, din când în când, deschidea ferestrele şi le promitea că totul se va rezolva pe cale paşnică *…[text lipsă, n.n.]

08 martie, continuă audierea inculpatului Atudoroaie Gheorghe.

At.G.: - Inculpatul Sima a ordonat alarmarea întregului efectiv al Securităţii, fără a se ridica armamentul din dotare.P.C.: - De ce ?At.G.: - Am înţeles că a dat acest ordin, întrucât, în Piaţa Maria, continuau să se adune persoane care au completat numărul celor de dimineaţă.

* caseta 032, sfârşit

392

P.C.: - Ajunseseră la câţi ?At.G.: - N-aş putea să vă raportez o cifră exactă, pentru că nici mie nu mi-a spus atunci nici inculpatul Sima, nici Radu, dar, în orice caz, acesta a fost motivul pentru care s-a alarmat, după ce, probabil, am înţeles ulterior, că a raportat din nou la Bucureşti că în Piaţa Maria, numărul persoanelor care se adună acolo…P.C.: - Dar modul lor de manifestare se … rămăsese acelaşi sau s-a schimbat?At.G.: - Vă raportez că nu ştiu, pentru că am fost numai în sediul unităţii.P.C.: - Păi, atunci când colonelul Sima a luat această măsură, care, în sfârşit, e o măsură mai…deosebită, n-a şi motivat?At.G.: - Nu, pentru că la Piaţa Maria, la preotul Tőkés, gluma se îngroaşă, cum a spus el, şi numărul oamenilor care sunt acolo creşte.P.C.: - Da, să consemnăm! „Ca de obicei, în dimineaţa de 16 decembrie, în jurul orelor 7.30 - 8,00 împreună, cu celălalt locţiitor, maiorul Radu Tinu, am mers în biroul colonelului Sima, şeful Securităţii, pentru a ne comunica sarcinile curente prioritare. Cu această ocazie, Radu Tinu a raportat că, spre surpriza lui, trecând pe la Piaţa Maria, din imediata vecinătate a preotului reformat Tőkés László, au început să se adune, din nou, grupuri de oameni, în majoritate adepţi ai cultului respectiv, deşi, cu o seară mai înainte, plecaseră din proprie iniţiativă. Am înţeles, ulterior, că aceştia se adunaseră şi solicitau pastorului să nu dea curs hotărârii judecătoreşti de a fi evacuat. Pastorul, din când în când, apărea la fereastră, cerându-le să se liniştească şi să plece acasă, întrucât situaţia se va rezolva pe cale legală. Am înţeles că aceşti cetăţeni nu erau violenţi şi nu se dedau la acte reprobabile sau cu tentă antistatală. Drept urmare, la sugestia lui Radu Tinu, colonelul Sima a luat legătura cu conducerea departamentului Securităţii, generalul Vlad, sau Bucurescu, raportând situaţia creată întocmai cum i se făcuse cunoscută, aceasta pentru ca cei din conducerea departamentului să ia deciziile de rigoare. Am înţeles că s-a ordonat să fie luate măsuri specifice pe toate liniile de muncă, dar, în mod deosebit, să se execute o supraveghere strictă asupra străinilor veniţi şi a celor de origine română înapoiaţi şi să nu se acţioneze de către lucrătorii de Securitate în stradă, întrucât această sarcină revenea altor organe competente.” La cine se referea?At.G.: - Cred că la organele de Miliţie.P.C.: - „Cred că se referea la organele de Miliţie. Întrucât problema raportată cădea sub incidenţa Serviciului 1a Informaţii Interne, coordonat de maiorul Radu Tinu.” Şi 1b, la ce v-a zis că se referea ?

393

At.G.: - La mediul rural şi evaziunea….P.C.: - „…cădea sub incidenţa Serviciului 1a Informaţii Interne, care era coordonat de Radu Tinu. Şeful Securităţii i-a ordonat acestuia să se ocupe direct de caz, din punct de vedere al muncii noastre de Securitate, ordonându-mi, în acelaşi timp, şi mie să iau măsuri de creştere a vigilenţei, cu referire specială la controlul străinilor care la acea dată se aflau în unităţile economice de pe raza oraşului şi a judeţului, străini care erau sosiţi pentru asistenţa tehnică, derularea contractelor economice şi alte activităţi uzuale. M-am conformat ordinului primit, ca de altfel şi Radu Tinu şi, în plus, eu am dispus să se execute un control mai riguros al accesului în unităţile economice, pentru a preveni pătrunderea unor elemente rău intenţionate.” Explicaţi noţiunea de “măsuri specifice” ,în concret, la ce se referă!At.G.: - Acum vroiam să vă raportez că ofiţerii Serviciului Economic au plecat în unităţile de care răspundeau şi, împreună cu personalul de serviciu de la fabrică, au luat măsuri de întărire, pentru că ei făceau controlul la poartă. Au luat măsuri ca acest control să se facă corespunzător, au făcut cu cei care asigurau asistenţa tehnică pe schimburi discuţii din care să rezulte dacă există vreo stare de pericol care să degenereze…P.C.: - „Drept urmare, ofiţerii care răspundeau de obiective au plecat cu toţii în teren, executând, prin personalul abilitat, aducerea la îndeplinire a măsurilor hotărâte, pe care le-am menţionat.” Dar Radu Tinu ce-o fi făcut ? În ceea ce vă priveşte pe d-voastră…At.G.: - După ce am ieşit de la şeful Securităţii, fiecare am luat măsurile noastre la compartimentele pe le-am coordonat. Eu nu aş putea să vă raportez acum ce a făcut Radu Tinu după ce am ieşit amândoi din biroul şefului Securităţii…P.C.: - Dar d-voastră, ca locţiitor şi ca vechi lucrător de Securitate, aţi putea să ne comunicaţi şi nouă cam ce măsuri au fost luate de Radu Tinu pe linia lui de muncă.At.G.: - Vă rog să mă credeţi că sunt animat de cea mai sinceră dorinţă de a vă raporta toate problemele. Radu Tinu avea biroul cu un etaj mai jos, eu aveam la etajul doi; în plus, există …P.C.: - Eu nu vă cer să-mi raportaţi cu exactitate tot ce a întreprins Radu Tinu, ci aşa, la modul general, ce măsuri apreciaţi că au fost luate de…At.G.: - Consider că şi-a adunat şeful serviciului 1a şi ceilalţi lucrători din problema respectivă, organizând executarea ordinelor transmise de conducerea departamentului şi de şeful Securităţii, pentru că, din biroul şefului Securităţii, a plecat în biroul şefului serviciului 1a, dacă reţin bine,

394

cum eu m-am dus la şeful serviciului 2 Zarcula, el a intrat în biroul şefului de serviciu 1b. P.C.: - Hai să trecem peste acest aspect, că poate o să ne spună Radu Tinu! Da. „În jurul orelor 18, în aceeaşi zi, colonelul Sima a alarmat, fără să distribuie şi armamentul, întregul efectiv, motivând că “gluma se îngroaşă “, pentru că numărul celor care se adunau în Piaţa Maria creşte continuu. Nu am înţeles că cei care se adunaseră în Piaţa Maria aveau tendinţe de a deveni violenţi. Fac menţiunea că, de fapt, din ordinul inspectorului-şef, colonelul Popescu Ion, şeful Securităţii a alarmat întregul organ.”At.G.: - Aşa am înţeles de la colonelul Sima.P.C.: - „Susţin aceasta, pe de o parte, pentru că şi cei de la Miliţie au fost alarmaţi; iar pe de altă parte, pentru că colonelul Sima chiar mi-a şi precizat acest lucru.“ Cei de la Miliţie s-au alarmat cu armament, sau fără?At.G.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc dacă celor de la Miliţie le-a fost distribuit armamentul cu muniţia aferentă.” Aţi afirmat sau a fost doar impresia mea, că alarmarea asta a fost precedată de o informare la Bucureşti, sau nu ?At.G.: - Nu cunosc să fie vreo legătură între raportarea situaţiei la Bucureşti, asta poate spune inculpatul Sima.P.C.: - Bun. S-au alarmat efectivele. Ce a urmat?At.G.: - Vă raportez că, în jurul orei 20 cu aproximaţie, nu reţin exact ora, inspectorul-şef, colonelul Popescu, a ordonat adunarea întregului efectiv de Securitate şi Miliţie în sala mare de festivităţi de la ultimul nivel al sediului Inspectoratului. Bineânţeles că în această sală nu putea intra întregul efectiv, dar, care au fost anunţaţi mai întâi şi care au fost mai pe aproape, au intrat în acea sală.P.C.: - Deci oricum, toţi aţi aflat. Ce ordine s-au dat ?At.G.: - Bineînţeles că am urcat şi eu în sală. Nu s-a format prezidiu, nu s-a făcut şedinţa.P.C.: - Am înţeles că aţi urcat la o masă oarecare.At.G.: - A intrat şeful Inspectoratului, colonelul Popescu, puţin agitat, şi a întrebat cine ştie să conducă de aici, să comande. Întrebarea a surprins, până la urmă, a hotărât el. Şi a spus că, întrucât grupuri de persoane violente, tulburente se apropie de sediul fostului Comitet Judeţean de Partid, sala se împarte în două, mai bine zis, efectivul aflat în sală, l-a împărţit dânsul, pe criteriul dreapta şi stânga, cam jumătate-jumătate şi a spus: jumătatea din dreapta, în care mă aflam şi eu sub comanda colonelului Ion Constantin de la Miliţie, mergeţi şi ajutaţi dacă vin aceste grupuri de persoane în sediul Comitetului Judeţean, să nu pătrundă în interiorul acestui sediu. Jumătatea

395

cealaltă, sub comanda colonelului Minciu, fostul şef al Serviciului de Cadre, asta am aflat ulterior, pentru că jumătatea în care mă aflam eu a plecat...P.C.: - Cealaltă jumătate, sub comanda cui era?At.G.: - A colonelului Minciu Gheorghe. Am înţeles că a fost trimis…P.C.: - Tot de la Miliţie era şi acesta?At.G.: - Nu. Era şeful Serviciului Cadre, deci erau compartimentele comune. Deci şi Miliţia şi Securitatea se subordonau inspectorului-şef.Deci am înţeles ulterior, pentru că eu am făcut parte din prima jumătate şi am plecat.P.C.: - Şi cea de a doua jumătate, unde trebuia să meargă ?At.G.: - Am înţeles că trebuia să se ducă undeva înspre zona Piaţa Maria, dar am înţeles acest lucru ulterior, întrucât noi plecasem, aşa cum v-am raportat. Am plecat pe jos, şi ofiţeri de Miliţie în uniforme şi ofiţeri de Securitate în civil, cu mâinile goale, de la sediul Inspectoratului spre sediul, fostul sediu al Comitetului Judeţean de Partid, să executăm ordinul inspectorului-şef. În momentul când am ajuns la sediul Cmitetului Judeţean de Partid, grupurile de persoane veniseră, după câte am înţeles, şi au fost răspândite de plutonul de restabilire a ordinei şi liniştei publice din cadrul Miliţiei municipiului Timişoara. Astfel că, la ajungerea noastră acolo, grupurile de persoane erau distanţate de sediul comitetului judeţean de Partid, înspre zona hotelului ,,Continental”, spre intersecţia dublu semaforizată de pe Bulevardul 23 August. Ne-am întors la sediu, am raportat că n-a mai fost cazul să intervenim, pentru că erau răspândiţi, acele grupuri erau răspândite şi am stat în sediul unităţii şi peste noapte, în ce mă priveşte, şi majoritatea cadrelor cu funcţie de comandă şi a lucrătorilor. P.C.: - Un moment, să consemnăm. Aţi spus că aţi fost trimişi cu mâînile goale şi parcă am sesizat, aşa, o undă de reproş în tonalitatea …At.G.: - Aţi sesizat corect.P.C.: - În momentul acesta, n-aţi întrebat: „Păi, ne trimiteţi cu mâinile goale?”At.G.: - Oamenii au fost nemulţumiţi şi câţiva au şi vociferat. Eu, personal, am şi vrut să mă eschivez de a merge acolo, însă, de pe trepte, inspectorul-şef m-a observat şi m-a trimis şi pe mine alături de ceilalţi şi sigur că trebuia să execut ordinul deşi, cum foarte bine aţi sesizat, nu ştiam exact cine sunt acele grupuri de elemente tulburente, cu ce acţionează ele, iar noi eram, aşa, cum v-am raportat, cu mâinile goale.P.C.: - Aţi făcut afirmaţia că deja erau împrăştiaţi cetăţenii aceia.

396

At.G.: - Când am ajuns noi acolo, grupul de ofiţeri de circa 30 de persoane, 30 de cadre…repet: şi de Miliţie, cadre în uniformă, şi cadre de Securitate în civil. P.C.: - Bine, voiam să vă cer nişte precizări legate de plutonul de Miliţie-intervenţie.At.G.: - Când am ajuns acolo am văzut că plutonul de restabilire a ordinei de la Miliţia municipiului, dotat cu echipamentul corespunzător…P.C. : - Adică?At.G.: - Scuturi, căşti, bastoane de cauciuc …P.C.: - Armament aveau? Pistolet?At.G.: - Nu. Deja luase dispozitiv în faţa sediului, iar grupurile acelea de elemente erau dispersate aşa cum …P.C.: - De cine era comandat acel pluton, aveţi cunoştinţă?At.G.: - Da, cunosc: de lt.-ul major, sau căpitanul Dorneanu. El era comandantul permanent al acestei subunităţi de restabilire a ordinei.P.C.: - V-a atras atenţia ceva cu privire la aceşti componenţi ai plutonului de restabilire a ordinei ?At.G.: - Nu în mod deosebit, dar ce vreau să vă raportez este că acolo, în faţa sediului, când am ajuns noi, erau foarte multe sticle, sticle sparte, sticle de băuturi, fel de fel de obiecte din acestea, de scânduri, beţe …P.C. : - Deci starea din zonă denota o… At.G.: - denota faptul că elementele respective au acţionat şi ele, n-au avut mâinile goale…P.C.: - Deci o confruntare violentă între cele două grupe, să le denumim aşa. Pe de o parte, cei care se adunaseră, pe de altă parte, cei care veniseră să-i împrăştie. At.G.: - Vă raportez, domnule preşedinte, nu ştiu cât de violentă a fost, dar, judecând după ceea ce am văzut eu personal la faţa locului, deduc că elementele respective erau şi ele …P.C.: - Aţi stat de vorbă cu căpitanul Dorneanu ?At.G.: - Nu.P.C.: - Cu cineva de acolo, din rândul plutonului acela? N-aţi întrebat ce s-a întâmplat, ce a fost, cum a fost?At.G.: - Mai târziu, a venit căpitanul Dorneanu, rănit, la sediul Inspectoratului şi am văzut că i s-a acordat primul ajutor. Lovit şi…P.C.: - Mai târziu, pe la ce oră?At.G.: - N-aş putea să vă raportez exact, pentru că medicul i-a dat primul ajutor şi nu ştiu ce a făcut cu el, l-a dus la spital, am înţeles, ulterior că l-a dus la spital. Am înţeles că a avut lovituri în zona coastelor şi că …

397

P.C.: - Deci oricum nu se ajunsese…At.G.: - …ce-am văzut, v-am raportat: pe jos, sticle goale, scânduri, fel de fel de obiecte de acestea contondente.P.C.: - Nu e vorba de un capriciu, n-aş vrea să se interpreteze aşa, ci numai din dorinţa de a stabili cu exactitate nişte lucruri, care interesează firesc Instanţa pentru elucidarea acestui caz. Care a fost „sămânţa” care a condus la înfruntarea violentă dintre cetăţeni şi miliţienii de intervenţie, să zic aşa ?At.G.: -Bineînţeles că această „sămânţă”, de care spuneţi d-voastră, a fost dorinţa grupurilor de persoane de a intra şi a ocupa sediul fostului Comitet Judeţean de Partid, iar ordinu,l care l-a primit plutonul de intervenţie de a contracara aceasta.P.C.: - …cu mijloacele din dotare.At.G.: - Sigur, asta am înţeles eu, fără să am certitudinea sută la sută, că aşa am înţeles eu din discuţiile ulterioare purtate, cum aţi spus d-voastră. cu cei care au fost acolo.P.C.: - „În aceeaşi seară, în jurul orelor 20, din ordinul inspectorului-şef, colonelul Popescu Ion, întreg efectivul Securităţii şi Miliţiei a fost adunat, o parte din acesta intrând în sala de festivităţi, unde inspectorul- şef ne-a comunicat că, întrucât grupuri de persoane tulburente se îndreaptă către sediul Comitetului Judeţean de Partid, este necesar să se intervină de către noi…”At.G.: - Nu, să ajutăm la măsurile de prevenire…P.C.: - “…este necesar să ajutăm la…” pe cine?At.G.: - Să ajutăm pe cei care mai erau trimişi, am înţeles că mai erau trimişi şi într-adevăr, acolo am găsit plutonul de stabilire a ordinei.P.C.: - “…să ajutăm plutonul de Miliţie-intervenţie să prevină pătrunderea în sediu. Am mai înţeles că, în acelaşi scop de prevenire şi a altor tulburări, era nevoie de trimiterea unor forţe în Piaţa Maria, unde continuau să fie cetăţeni adunaţi în zona respectivă. Drept urmare, fără a avea în vedere vreun criteriu de competenţă sau funcţii sau grade, colonelul Popescu a împărţit asistenţa în două părţi În prima grupare m-am nimerit şi eu, acesteia trasându-i-se sarcina să se deplaseze la sediul Comitetului Judeţean de Partid cu mâinile goale, fără bastoane sau armament, ori alte mijloace de stăpânire a mulţimii. Cealaltă grupare, am înţeles, că urma să fie trimisă în Piaţa Maria.” A fost trimisă?At.G.: - Da.P.C.: - „Şi chiar a fost trimisă, sub comanda colonelului Minciu Gheorghe, şeful Serviciului Cadre, care ştiu că s-a întors lovit de acolo. Prima grupare

398

din care făceam şi eu parte, a fost condusă de colonelul Ion Constantin. În ambele grupări erau şi lucrători de Securitate şi lucrători de Miliţie, unii în ţinută militară, alţii în ţinuta civilă.” Deci pe la ce oră aţi ajuns d-voastră la Comitetul Judeţean ?At.G.: - În jurul orei 20-21.P.C.: - „În jurul orei 21, am ajuns cu ceilalţi la sediul Comitetului Judeţean de Partid în faţa căruia era dispus plutonul de Miliţie, pentru restabilirea ordinei, aflat sub comanda căpitanului Dorneanu.“ Cam câţi erau în plutonul acesta?At.G.: - Nu cunosc exact, dar, cu aproximaţie, vă pot raporta că era format din douăzeci şi ceva de oameni, 25 de oameni, cam aşa.P.C.: - „Cei aproximativ 20-25 componenţi ai acestui pluton erau dotaţi cu căşti, scuturi, bastoane de cauciuc…” Sunteţi sigur că aveau sau nu aveau arme ?At.G.: - Sunt sigur că aveau scuturi şi căşti. Presupun că aveau şi bastoane, pentru că acesta era echipamentul lor standard.P.C.: - În echipamentul standard, aşa rezultă dintr-un ordin pe care l-am lecturat şi noi, mai intră şi altceva, eu, de aceea, tot vă întreb, aşa, nici n-ar mai fi fost necesar.At.G.: - Eu i-am văzut de la colţul clădirii de unde am ajuns noi, i-am văzut cu căştile şi cu scuturile. Altceva nu am văzut. P.C.: - „Nu cred să fi fost înarmaţi. Nu au fost înarmaţi.” Citiţi-mi această frază, vă rog, ultima!Consultant: - „Cei aproximativ 20-25 componenţi ai acestei grupări erau dotaţi cu căşti, scuturi, bastoane de cauciuc, nu au fost înarmaţi. Cum în zona respectivă nu mai erau cetăţeni şi am înţeles că fuseseră respinşi în tentativa de a pătrunde în sediul organului de Partid. Am sesizat că unele geamuri erau sparte, iar pe jos erau mai multe sticle de băuturi alcoolice şi diverse beţe, bastoane…Oricum, zona denota o confruntare fizică între grupările oponente, cu interese opuse. Ne-am întors la Inspectorat şi, la aproximativ o oră l-am văzut pe căpitanul Dorneanu lovit …”P.C.: - Unde era lovit?At.G.: - În zona toracelui, întrucât prezenta manifestări de sufocare.P.C.: - „…lovit în zona toracelui şi se sufoca, fiind necesară…a fost dus la spital pentru îngrijiri.” Mai târziu, a apărut şi colonelul.At.G.: - Pe acesta nu l-am văzut, dar am aflat de la colonelul Minciu, după evenimente, că şi el a fost lovit în cap cu o cărămidă. Peste noapte, eu am rămas în sediu.P.C.: - „Şi, peste noapte, eu am rămas în sediul organului.”

399

At.G.: - Şi acest lucru l-au făcut, de altfe,l şi majoritatea cadrelor de Securitate.P.C.: - „Fiind dată alarma, de altfel, şi majoritatea cadrelor de Securitate.” Haideţi mai departe!At.G.: - În dimineaţa zilei de 17 decembrie, după ce a sosit, cu trenul inculpatul Macri cu un grup de cadre cu funcţii de conducere din fostul Departament al Securităţii Statului, în jurul orei 8,00, am fost convocat de inculpatul Sima în biroul său la o scurtă şedinţă, condusă de inculpatul Macri. Acolo se mai aflau, în afară de inculpatul Sima şi inculpatul Macri, inculpatul Teodorescu Filip, inculpatul Anastasiu Gabriel, inculpatul Nicolici Dan, inculpatul Radu Tinu, şi e posibil, nu reţin exact, colonelul Caraşcă din Direcţia de Cercetări Penale a fostului departament al Securităţii. Dar sunt convins, l-am văzut fie atunci, fie a doua zi, dar aceasta era componenţa cadrelor prezente la acea şedinţă. Şi inculpatul Macri i-a cerut inculpatului Sima să facă o scurtă prezentare a situaţiei operative; acesta a făcut-o, a prezentat cazul preotului reformat Tőkés László şi geneza adunării oamenilor în zona respectivă, inclusiv intenţia ocupării sediului judeţean de Partid cu o seară mai înainte, după care inculpatul Macri a pus mâna pe telefonul guvernamental, a raportat generalului Vlad că a sosit la Timişoara şi analizează situaţia creată. Aşa s-a exprimat, conlegic, inculpatul Macri, a repartizat sarcinile, răspunderile pe oamenii prezenţi, cât şi pentru alţii care nu se aflau acolo, mie personal, ordonându-mi expres ca împreună cu efectivul economic al Securităţii să iau toate măsurile pentru prevenirea evenimentelor în unităţile economice din municipiul şi judeţul Timiş. Sigur, făcând trimitere şi la faptul că era şeful Direcţiei de Contrainformaţie în sectoarele economice şi că nu ar fi fost oportun ca în prezenţa lui, în obiectivele economice să se producă evenimente. M-a atenţionat în acest sens pentru a lua toate acele măsuri necesare, în vederea, aşa cum am raportat, a prevenirii evenimentelor. Mi-a ordonat, de asemenea, ca problemele deosebite care apar să le raportez la timp inculpatului Sima sau lui. Vă raportez d-voastră că problemele care au apărut, deşi nu toate deosebite în accepţiunea cuvântului, i le-am raportat, în marea majoritate, inculpatului Sima şi acesta le-a raportat. Au existat însă şi situaţii când, aflându-se în biroul inculpatului Sima, sigur că trebuia să raportez la cel mai mare în grad ceea ce-mi raporta şeful Serviciului Economic, ori ofiţerii, în mod direct. În vederea executării ordinului primit …P.C.: - Numai un moment: prin prevenirea evenimentelor….At.G.: - Explozii, avarii, incendii.P.C.: - Numai aceasta se urmărea?

400

At.G.: - În primul rând, aceasta şi în al doilea rând, am fost atenţionat cu privire la activitatea străinilor prezenţi în obiective, precum şi starea de spirit a salariaţilor. Cu permisiunea d-voastră, voi reveni pentru a detalia, dar acum să continuăm cronologic filmul activităţii. Deci, m-am deplasat în vederea executării ordinului…P.C.: - Staţi, staţi! Starea de spirit: ce trebuie să înţelegem prin stare de spirit ?At.G.: - Starea de spirit, domnule preşedinte, nu constituia o noutate pentru perioada respectivă. Era o sarcină cu caracter permanent şi ea viza, cu prioritate, nemulţumirile salariaţilor legate de lipsa produselor alimentare, de strictă necesitate, diminuarea sistematică a retribuţiilor lunare, precum şi unele acte de abuz, săvârşite de factorii de conducere din unităţile economice. Vă raportez că aceste probleme au făcut obiectul unui număr aş putea spune impresionant de rapoarte la Bucureşti, cât şi la fostele organe judeţene şi municipale ale Comitetului Judeţean de Partid, până la evenimentele din decembrie. P.C.: - Deci culegeaţi date privind starea de spirit, cum aţi numit-o d-voastră, a cetăţenilor, cu referire la nemulţumirile lor. Cu privire la intenţiile acestor oameni culegeaţi date ?At.G.: - Nu. Cu privire la nemulţumirile lor şi, în unele situaţii când, spre exemplu, vroiau să nu-şi ridice salariile, în semn de protest că li s-au diminuat retribuţiile; sigur că luam în calcul şi raportam atât Bucureştiului, cât şi Comitetului Judeţean de Partid intenţia unor formaţiuni din unităţile respective, cărora li s-a diminuat retribuţia, să nu-şi ridice până când nu li se completează până la nivelul de sută la sută sau măcar 75 la sută, cum era dispoziţia timpul respectiv, pentru nerealizarea indicatorilor de plan.P.C.: - Bine, acesta e un aspect, dar vă rog să-mi răspundeţi la întrebare: culegeaţi informaţii legate de nemulţumirile oamenilor? Vă opreaţi aicea? At.G.: - Raportam.P.C.: - Raportaţi, dar ce raportaţi ?At.G.:: - Verificam dacă …P.C.: - Asta era o situaţie, am înţeles, cunoscută deja. Deci se ştia că oamenii sunt nemulţumiţi, pentru că nu au alimente, pentru că nu au salarii îndestulătoare etc. Pentru că li se întrerupea curentul electric, n-aveau lumină, n-aveau căldură, n-aveau medicamente, dar astea erau toate arhicunoscute, nu ? E adevărat că nu se refereau la x sau y, dar erau toate cunoscute. Ce rost avea, atunci, să mai vă duceţi să le culegeţi ?

401

At.G.: - Era, domnule preşedinte, contribuţia noastră specifică la informarea factorilor de decizie în vederea luării unor măsuri de corectare, pentru ca starea de nemulţumire să nu degenereze în alte situaţii nedorite. P.C.: - Logica mă împiedică să trec mai departe. Şi cred că îmi daţi dreptate. Deci culegeaţi date despre nemulţumiri şi despre ce altceva, ca să se poată lua decizii în cunoştinţă…At.G.: - Despre cauzele care conduceau la aceste nemulţumiri.P.C.: - Cauzele şi despre ce altceva? Păi, dacă omul era nemulţumit, el se oprea aicea ?At.G.: - Nu.P.C.: - Şi atunci? Trebuia să-i ştiţi intenţiile? Făcea parte din obligaţia d-voastră profesională? Asta e întrebarea: dacă făcea parte din obligaţiile profesionale să le daţi informaţii despre nemulţumiri, cauzele acestora, intenţiile oamenilor, da ?At.G.: - Da.P.C.: - Aşa. Şi atât d-voastră, la nivelul d-voastră, cât şi … luaţi nişte decizii, nu ?At.G.: - Decizia pe care o luam noi nu era de natură să satisfacă nemulţumirile oamenilor, dar raportam…P.C.: - O să… ne referim şi la eficienţa lor. Da. De regulă şi d-voastră adoptaţi nişte decizii, presupun! Doar nu eraţi doar ca cei din teren, care tot furnizau relaţiile prin culise şi d-voastră eraţi nişte intermediari şi ajungeau la generalul Vlad. Aşa stăteau lucrurile ?At.G.: - Vă raportez că aşa stăteau lucrurile …P.C.: - Nici n-aveaţi posibilităţi de a decide ?At.G.: - Nu.P.C.: - Nici măcar în ce priveşte zona, aria d-voastră geografică de competenţă, ca să zic aşa ? În timpul respectiv, în unitatea respectivă.At.G.: - Ce făceam noi, vă pot raporta în detalii: dacă la nivelul conducerii întreprinderii exista certitudinea că directorul rezolva problema pentru care formaţiuni…. informam, de îndată, pe acesta, spunându-i că oamenii sunt nemulţumiţi, că randamentul lor în muncă scade, pe acest fond, şi să ia măsuri. Atunci când vedeam că directorul este depăşit, că este fricos sau incompetent, promovam această stare, de fapt, fotografiată organului de Partid şi Direcţiei de Contrainformaţii din sectoarele economice. Nu luam măsuri, ori poate că nu pricep eu sensul întrebării d-voastră; nu luam nici un fel de măsuri asupra muncitorilor care nu vroiau, spre exemplu, să-şi ridice salarul. Şi nici asupra directorilor, decât informându-i şi învestindu-i cu răspunderea din momentul respectiv.

402

P.C.: - Inculpat Atudoroaie, doresc să avem o discuţie călăuzită de logică. Sunteţi de acord că trebuie să purtăm această discuţie, ca să ne edificăm asupra întregului ansamblu de probleme ? At.G.: - Am înţeles, domnule preşedinte.P.C.: - Toţi muncitorii, la unison şi în acelaşi timp, luau iniţiativa de a refuza să mai primească salariile? Un exemplu exemplificativ.At.G.: - Nu, domnule preşedinte. Am dat un exemplu…P.C.: - Îmi daţi întâi răspuns la întrebare. Toţi dintr-o dată refuzau în bloc, sau…At.G.: - Uneori chiar şefii de formaţii sfătuiau muncitorii din subordine să nu-şi ridice salariul, pentru că ei s-au prezentat la serviciu, au lucrat, dar, din lipsa materialelor, nu au realizat retribuţia.P.C.: - Luaţi legătura, de pildă, cu acel şef de echipă ? Staţi de vorbă cu el ?At.G.: - Sigur, lucrătorul care răspundea de obiectiv discuta cu acesta; şi, de multe ori, afla de la acesta date utile, care erau necesare în discuţia cu directorul unităţii sau pentru informarea care era făcută la…P.C.: - Şi lucrătorul care răspundea de obiectiv, ce-l sfătuia ? Să continue să se situeze pe poziţia de a refuza să primească retribuţia, sau dimpotrivă ? Asta e întrebarea!At.G.: - Nu. LucrĂtorul nu-l sfătuia să se situeze pe poziţia aceasta, ci, de regulă, îl asigura că va interveni personal, fie la director, fie prin şefii lui, la primul secretar al Comitetului Judeţean de Partid sau la ministru, prin intermediul Direcţiei a 2-a, pentru că…P.C.: - Deci, să conchidem! Se intreprindeau activităţi de natură să dezamorseze situaţia sau s-o numim aşa generic… At.G.: - Aşa este, am înţeles acum perfect sensul intervenţiei d-voastră.P.C.: - Spre lămurirea oamenilor să stea, să aştepte, să… Ziceţi d-voastră!At.G.: - Pentru că li se va rezolva problema.P.C.: - Deci să aibă răbdare. Să consemnăm! Deci înainte de a consemna, înţeleg că nu chiar totul se hotăra la centru. Din ce mi-aţi spus d-voastră acuma, înţeleg că fiecare, la nivelul competenţei lui, avea şi el posibilitatea de a decide şi de a acţiona. Lipsa asta de iniţiativă era desfiinţată cu desăvârşire ?At.G.: - Domnule preşedinte, prin ordinele în vigoare, lucrătorii care răspundeau de unităţile economice nu aveau voie să intervină direct la…* [lipsă text, n.n.]

* caseta 033, sfârşit

403

08 martie 1990, continuă audierea inculpatului Atudoroaie Gheorghe

At.G.: - ...Dar, începând cu data de 18 dimineaţa, au apărut comentarii în rândul salariaţilor din întreprinderile timişorene, comentarii care criticau şi se refereau într-un mod negativ la actele de vandalism produse în noaptea de 17 spre 18, părerile oamenilor fiind împărţite în legătură cu faptul că s-a tras: că a fost bine că s-a tras sau nu s-a tras în aceste persoane care au comis actele de vandalism. Aceste probleme au fost raportate de ofiţerii ce se aflau în unităţile economice şi le-am raportat, la rândul meu, deci, alături de celelalte probleme care generau starea de spirit în mod obişnuit şi pe care d-voastră le-aţi precizat, le-aţi sintetizat foarte bine…să adăugaţi şi aceste comentarii: unii dintre ei spunând că este bine că s-a procedat aşa cu aceşti vandali, alţii condamnând acest fapt, întrucât aveau, unii dintre ei ,rude, copii, cunoscuţi, între cei care au comis aceste …P.C.: - Citiţi-mi, vă rog, ultima propoziţie!Consilier: - „Din datele primite în perioada aflată în discuţie, a rezultat că pachetul de nemulţumiri al oamenilor era acela pe care îl cunoşteam mai dinainte. Aceste nemulţumiri se refereau la lipsa de produse alimentare, la lipsa de căldură, la lipsa de lumină, la salarii necorespunzătoare…”P.C.: - Şi vă mai întrebasem eu dacă şi la condiţiile de muncă se refereau.At.G.: - Da, şi la condiţiile de muncă.P.C.: - Virgulă : „…la condiţiile necorespunzătoare de muncă.” Ceva cu drepturi. Nu notaţi, deocamdată!… Ceva referitor la drepturi, la libertăţi...?At.G.: - Nu. Era vorba de condiţii necorespunzătoare de muncă în unele sectoare, cu noxe tehnologice, cu frig…P.C.: - Da. Dar eu v-am întrebat: revendicări de genul acesta, privitor la libertate, la democraţie la…At.G.: - Vă raportez că în 18, încă nu. Vă voi raporta imediat când au apărut aceste…P.C.: - Când au apărut ? Că suntem la capitolul acesta, ca să-l notăm.At.G.: - Am înţeles! În ziua de 19, spre ora prânzului, în unităţi reprezentative ale economiei judeţului, respectiv Elba, Electrobanat şi Electrotimiş, muncitorii au părăsit secţiile de producţie, s-au adunat în curtea uzinei, mai întâi la Elba, în jurul orelor 11, şi apoi la Electrotimiş, în jurul orelor 13, şi au solicitat: la Elba, să fie retrasă Armata, întrucât două transportoare blindate patrulau la cele două porţi ale uzinei, ceea ce irita personalul muncitor, care solicita, pe lângă retragerea forţelor armate, şi prezenţa unor factori de decizie de la judeţ sau de la Bucureşti, pentru ca

404

muncitorii să-şi spună dorinţele lor. Şi acum au început şi aceste scandări de libertate, dreptate: „Vrem dreptate, vrem libertate!” Vă mai raportez că ofiţerul care se afla la întreprinderea Elba, lt.-major Ştef Marian, mi-a raportat personal, m-am întâmplat acolo la telefon, la şeful serviciului, mi-a raportat personal şi m-a implorat să raportez cuiva, pentru a da ordine să fie retrase cele două tancuri sau TAB-uri de la porţile întreprinderii… nu ştiu, nu reţin exact ce fel de transportoare, în orice caz, nişte transportoare blindate. Pentru că muncitorii, din acest motiv, au ieşit din secţiile uzinale, alături de care nişte elicoptere militare survolau zona. Am raportat inculpatului Sima, acesta a raportat inculpatului Macri şi nu cunosc ce măsuri s-au luat, ştiu atât: că în jurul orei 13,30, ofiţerul mi-a raportat afectat, faptul că la intrarea unei muncitoare pe una din cele două porţi ale întreprinderii, aceasta a fost împuşcată, din stradă, respectiv din unul din cele două transportoare. Am raportat şi acest lucru.P.C.: - A precizat că din transportoare s-a tras ?At.G.: - Da, că din unul din cele două transportoare, care era la poarta dinspre Bega, dinspre canalul Bega.P.C.: - Dar de ce s-a tras, nu aţi întrebat ? At.G.: - Nu l-am întrebat şi nici nu… că nici nu a avut…mi-a transmis doar telefonic şi nu am avut timp să-i cer explicaţii. Ulterior, discutând cu acesta, mi-a spus că acolo, în zona întreprinderii, au fost …s-a tras şi în alte vehicole, printre care şi unele aparţinând Comtim-ului. Deci acolo au fost nişte… s-au întâmplat nişte lucruri în care au fost implicate transportoarele acelea blindate.P.C.: - Bine, dar iar revenim la cauza cauzelor. S-a tras, s-a tras! Am înţeles! A înregistrat, s-a tras, a murit un om. Dar nu v-a şi comunicat în ce context s-a tras ?At.G.: - Nu mi-a comunicat acest lucru şi n-am înţeles de la ofiţer decât faptul că s-a tras şi că a fost dusă imediat la spital, femeia.P.C.: - Cum se cheamă ofiţerul ?At.G.: - Lt-ul major Ştef Marian. P.C.: - „În ziua de 19 decembrie, către prânz, pe lângă aceste revendicări au apărut şi altele referitoare la libertate, dreptate, pâine,” cereau pâine, asta mi-am notat. Ceva cu dictatorul, zice ? At.G.: - „Morţii!”, „Vrem morţii!”, cei de la Electrotimiş.P.C.: - „Vrem morţii!”…At.G.: - Şi începuseră şi lozinci cu „Jos dictatura!”, „Jos dictatorul!”. P.C.: - …„Şi <<Jos dictatura!>>.Toate acestea, în contextul în care, pe rând, muncitorii de la Electrobanat şi Electrotimiş au lăsat lucrul, ieşind în

405

incinta unităţilor, pentru a-şi exprima nemulţumirile acumulat,e şi cerând prezenţa unor factori de decizie de la Bucureşti, care să le rezolve problemele.”At.G.: - Vă raportez că la Elba a fost primul-secretar Bălan şi generalul Guşe şi au discutat acolo cu muncitorii. Acest lucru mi l-a transmis, de asemenea, ofiţerul.P.C.: - Da. „Totodată, mai cereau înlăturarea tanchetelor care defilau prin faţa întreprinderilor, în scop de intimidare. Toate acestea mi-au fost raportate de ofiţerul din obiectiv, lt.- major Ştef Marian. Am raportat, la rându-mi, cele aflate colonelului Sima, şi acesta generalului Macri. Concret, nu ştiu ce măsuri au hotărât, dar ştiu că la cele două întreprinderi s-au deplasat şi au stat de vorbă cu oamenii…”At.G.: - Dacă-mi permiteţi, numai la Elba s-au deplasat primul secretar Bălan şi generalul Guşe; la Electrotimiş alt factor de conducere de la Comitetul Municipal, mi se pare că fostul secretar Rotărescu. Aşa mi-a raportat …P.C.: - „…factori de conducere de la organul de partid, astfel, la Electrobanat s-au deplasat fostul prim-secretar Radu Bălan şi cu generalul Guşe”. Episodul cu împuşcarea s-a produs anterior sau după vizită?At.G.: - După vizita celor doi.P.C.: - “…După vizita celor doi, acelaşi ofiţer mi-a raportat că o muncitoare care intra pe poartă, pentru a veni la schimb…”At.G.: - Deci, înainte de a intra pe poartă a fost în stradă.P.C.: - Da. „…Pentru a merge la locul de muncă, a fost împuşcată dintr-un TAB. Altceva, ofiţerul nu mi-a mai raportat nici atunci, nici ulterior, cu privire la contextul producerii acestui incident.” At.G.: - Doresc să vă mai raportez, domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi, că în data de 18, unii directori de întreprinderi, alertaţi de ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 17 spre 18, fiindu-le teamă să nu li se incendieze unităţile ori sectoare, vitale ale acestora, aşa cum a fost cazul directorului de la Comtim, a celui de la Spumotim şi alţii, au telefonat la sediul Inspectoratului şi au cerut sprijin să nu se producă astfel de evenimente în unităţile lor. În legătură cu acest fapt, am transmis ordin ofiţerilor aflaţi în unităţi, să se implice şi să contribuie mai mult alături de directori şi de colectivele de oameni ai muncii în vederea apărării unităţilor împotriva incendiilor şi a altor evenimente. Cu toate acestea, în seara zilei de 18 au fost incendii în platforma Freidorf, respectiv la C.A.P. Freidorf, baza furajeră, la un depozit de cauciucuri din imediata vecinătate a staţiei de îmbuteliere a buteliilor de aragaz.

406

P.C.: - Deocamdată nu consemnaţi. Vreau să-i mai pun o întrebare inculpatului! Aţi făcut menţiunea, că în dimineaţa, de 18 vi s-a comunicat din teren despre existenţa unor comentarii pro sau contra în ceea ce priveşte…ce ?At.G.: - În ceea ce priveşte faptul că în seara şi în noaptea de 17 spre 18 s-a tras în elementele care au devastat şi au incendiat magazine şi alte unităţi din Timişoara.P.C.: - Din datele care v-au parvenit rezultă că numai în aceste elemente s-a tras ?At.G.: - Nu. Nu ştiam cu exactitate la care se refereau, decât la modul generic că s-a tras în cei care au incendiat deci numai la aceştia, nu şi la alte persoane. Nu mai erau în discuţie alte persoane.P.C.: - Nu mai e generic. Acuma, deja am particularizat.At.G.: - Deci numai la persoanele care au făcut actele de vandalism prin incendiere şi distrugere.P.C.: - Deci datele s-au referit numai la aceste situaţii.At.G.: - Comentariile, da.P.C.: - Comentariile. Datele refritoare la comentarii.At.G.: - Da.P.C.: - V-au parvenit ştiri că au fost împuşcaţi şi alţii decât vandalii aceştia ?At.G.: - Nu, domnule preşedinte. Nu mi s-au transmis de către ofiţerii din unităţi; pentru că ei, fiind în unităţi, nici nu aveau de unde să cunoască. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost cel de la Elba, când ofiţerul a cunoscut că s-a tras într-o persoană. P.C.: - Şi atunci, cum ştiau că cei împuşcaţi sunt vandalii şi nu alţii ?At.G.: - Aşa comentau oamenii, în cadrul unităţilor, când s-au prezentat la lucru, luni, 18 decembrie. P.C.: - Ştiţi câţi morţi au existat în Timişoara ?At.G.: - Ştiu din rechizitoriu, domnule preşedinte.P.C.: - Câţi ?At.G.: - 94.P.C.: - Câţi vandali au fost, ştiţi ?At.G.: - Nu ştiu, domnule preşedinte.P.C.: - Nu ştiţi. Deci susţineţi că date despre omorârea prin împuşcare şi a altor persoane nu v-au parvenit.At.G.: - Nu mi-au parvenit, pentru că, într-un fel, la noi era compartimentă această problemă, chiar şi…P.C.: - Dar date despre împuşcarea ostaşilor, v-au parvenit ?

407

At.G.: - Nu, pentru că n-am avut acces la asemenea… şi nici nu aveam de unde să-mi parvină. Oamenii noştri…P.C.: - Păi, am înţeles că ostaşii acţionau împreună cu organele de Miliţie.At.G.: - Nu cunosc, domnule preşedinte. Nu cunosc detalii în legătură cu organizarea forţelor în stradă, în oraş. M-am ocupat, prin ordin, numai de sectoarele economice. Ceea ce ştiu şi vă raportez, este din ceea ce mi-au raportat, la rândul lor, ofiţerii din unităţi. P.C.: - Uitaţi ce se nota de către ofiţerul de Securitate de la sediu: primeam ştiri, date. Scrie într-un registru aicea. „Transmis, colonel Sima, din partea maior Radu Tinu, că în 17 decembrie 1989, la orele 17,36, doi soldaţi au fost răniţi cu glonţ! Au fost duşi de urgenţă la spital.” Altă notare: „Au trecut patru Salvări mari, cu cel puţin zece răniţi şi câţiva morţi. Se solicita salvare la catedrală. S-a făcut uz de arme.” Deci datele au fost transmise de cei care au fost plantaţi acolo, fie să păzească, fie să culeagă date, că am înţeles că au fost infiltraţi lucrători de la filaj.At.G.: - Da, dar vă raportez că eu n-am cunoscut şi nu mi-a spus nimeni acest lucru. Cunoaşte bine inculpatul Radu şi inculpatul Sima. Nu doresc să se înţeleagă că fug de răspundere sau nu sunt sincer; dar realmente, activitatea mi-am desfăşurat-o …P.C.: - Inculpat Atudoroaie! În fiecare zi se trăgea în oameni ?At.G.: - Nu, din câte ştiu. P.C.: - Deci cele întâmplate la Timişoara reprezintă un fenomen ieşit din obişnuinţă, din comun, din normal, nu ?At.G.: - Da.P.C.: - Şi, atunci, dacă tot s-a tras toată noaptea, chiar dacă n-aţi fi fost lucrători de Securitate, nu v-aţi fi pus întrebarea aceasta pe care tot o repet eu: în cine s-a tras şi cine a tras ? At.G.: - Vă raportez, domnule preşedinte, că nu ştiu în cine s-a tras şi nici cine a tras. A tras, … toată lumea spune acum că Armata a tras. Unele subunităţi ale Armatei.P.C.: - Dar atunci ce se spunea ?At.G.: - Atunci mă aflam, şi doream să vă raportez, în noaptea de 17, în seara de 17, când din ordin am pus în aplicare planul de bază a Inspectoratului, am auzit trăgându-se focuri de arme automate, concentrate pe câteva direcţii, respectiv zona centru, podul Michelangelo, şi mai târziu, în jurul orelor 21,00, spre Calea Lipovei şi Calea Aradului; şi toţi lucrătorii care erau în Inspectorat în dispozitiv, spuneau că trage Armata. Personal, nu pot să confirm acest lucru, dacă trăgea Armata sau altcineva, pentru că m-am aflat în sediul unităţii.

408

P.C.: - Păi, uitaţi ce rezultă din rapoartele medico-legale, referitor la cauza morţii : „prin împuşcare cu glonţ!“ În marea majoritate a cazurilor, un glonţ ! Nu rafale, urmă de gloanţe, de rafale de gloanţe. Scrie în dosar, negru pe alb: „rapoarte medico-legale de autopsie, întocmite de medici legişti“ deci oameni competenţi !At.G.: - Vă raportez că n-am auzit decât rafalele acestea din sediul Inspectoratului. Nu am avut cunoştinţă…P.C.: - Alte focuri de armă, cum se zice la armată „foc cu foc”, nu ştiu care este expresia, că prea multă…At.G.: - „Foc cu foc”, aşa este.P.C.: - Aşa este ? …N-aţi mai auzit ?At.G.: - De la Inspectorat, deci de la distanţa care…P.C.: - Nu numai de la Inspectorat. Eu nu mă refer numai la d-voastră acuma. Subordonaţii d-voastră, care erau, presupun, nu numai în Inspectorat, toţi! Că am înţeles că erau dispersaţi în unităţi, pe stradă, pentru a preveni, aţi spus d-voastră, actele de vandalism, actele care să conducă la degenerarea situaţiei. Toţi stăteaţi în Inspectorat ? V-aţi ascuns toţi în Inspectorat când s-a tras?At.G.: - Domnule preşedinte, vă rog să-mi permiteţi, marea majoritate a cadrelor de Securitate erau în Inspectorat, întrucât …P.C.: - Inculpat Atudoroaie! Marea majoritate, deci admiteţi că a mai fost şi o parte care nu s-a aflat în Inspectorat !At.G.: - Da!P.C.: - V-au comunicat date ? Aţi spus că da ! Că mi-am şi notat !At.G.: - Nu mie personal, domnule preşedinte!P.C.: - Nu d-voastră personal ! Eu nu vorbesc neapărat de d-voastră ! At.G.: - Eu nu cunosc nici despre rapoartele medico-legale, domnule preşedinte, nimic, …P.C.: - Aţi văzut d-voastră, când se întâmplă ceva pe stradă, automat se strâng mai mulţi oameni. Şi prima întrebare, prima tendinţă este a şti ce s-a întâmplat şi în ce context. Deci acesta este omul obişnuit, este în firea omului. Curiozitatea asta caracterizează, în principal fiinţa umană! Dar d-voastră, ca oameni care eraţi plătiţi pentru, astfel de muncă? Pentru că asta e realitatea, nu ?! Culegeaţi date, să cunoaşteţi starea de lucruri! Cum puteţi să susţineţi că, dintr-o dată, s-a rupt firul şi nu mai ştiţi nimic? Nu vi s-a mai comunicat nimic! Înseamnă că era o totală incompetenţă! Sau rea credinţă! La acea dată.At.G.: - Domnule preşedinte, vă raportez că nu era…

409

P.C.: - Vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău, repet, insistenţa mea să nu fie interpretată altcumva decât e cazul. Dar pentru că ne-am oprit la un punct şi până acuma cred că le-am lămurit cât de cât, e firesc să ne clarificăm şi sub acest aspect; care, cred, presupun că sunteţi de acord cu mine, este un aspect esenţial. Dacă vreţi, „nodul gordian” al acestui caz. Adică dacă s-a tras, s-o spunem deschis: cine a tras şi cine nu a tras sau dacă, au tras toţi, să răspundă, nu, să nu răspundă! E drept aşa să fie!At.G.: - Este foarte drept. P.C.: - Au murit nişte oameni. Unii, poate…eu ştiu…oricum…după unii autori vinovaţi, alţii nevinovaţi. Şi atunci, e firesc să se facă dreptate?At.G.: - Sigur.P.C.: - Eu nu pot să ştiu că d-voastră sunteţi vinovatul sau altul sau altul. Deocamdată vrem să ne edificăm. Deci vă invităm la sinceritate că e cea mai bună ! At.G.: - Da, domnule preşedinte, am înţeles bine. Deci am auzit personal rafalele, oamenii au discutat şi în timpul respectiv şi ulterior, că au tras subunităţi militare, întrucât au văzut tancuri şi în zona Girocului şi în Calea Lipovei; au văzut, deci unităţi ale Armatei şi au spus, ulterior momentului, că Armata a tras! Aceasta pot să vă spun. Eu personal nu am văzut întrucât mă aflam la sediul Inspectoratului cu majoritatea cadrelor dispuse în sistemul de apărare a Inspectoratului, conform ordinului pe care l-am primit. P.C.: - Şi nici ceilalţi nu v-au transmis alte date.At.G.: - Nu mi-au transmis nimic, vă rog să mă credeţi. Dacă au transmis, probabil că au transmis inculpatului Sima care era în permanenţă la telefoane şi în biroul său. Eu eram întotdeauna la Serviciul 2, în biroul lui Zarcula, iar atunci când am primit ordinul să pun în aplicare planul de pază m-am aflat în perimetrul interior şi în celelalte încăperi ale Inspectoratului. P.C.: - Bine, nu mai insist, n-are nici un rost. Să consemnăm! Când a început să se tragă ?At.G.: - În seara zilei de 17 decembrie, în jurul orelor 19,30.P.C.: - „În seara de 17 decembrie 1989,” …mă văd nevoit să vă comunic ce vă citisem mai înainte, “la 17,36...”At.G.: - 19,30, am greşit eu.P.C.: - D-voastră aţi spus 19,30, dar uitaţi ce scrie negru pe alb: “17 decembrie 1989, orele( notează! ) 17,36, doi soldaţi…”At.G.: - [lipsă text, n.n.] …de corectarea atitudinii şi de calmarea problemelor create.P.C.: - Pentru că, altcumva, să-mi fie iertată expresia, n-aş vrea să se spună că e o pronunţare anticipată. Lipsa asta de inţiativă dă impresia că

410

lucrătorii dumneavoastră care răspundeau de obiective şi despre care am aflat că aveau o pregătire, erau simpli…eu ştiu… poate e termenul prea dur, simpli roboţi, ori cred că nu stau lucrurile aşa. At.G.: - Din păcate, metodologia de muncă îi transformase, în ultima perioadă, într-un fel de roboţi şi d-voastră aţi înţeles bine, iar eu m-am străduit să fiu cât mai sincer cu putinţă. P.C.: - Deci un fel de roboţi perfecţionaţi, vreţi să ziceţi d-voastră. Ceva mai mult decât ce se înţelege prin robot.At.G.: - Constatau, raportau, făceau unele verificări în unitate legat de o asemenea situaţie creată, pe care am raportat-o, cu titlu de exemplu, şi nu luau decizii, ci raportau pe scară ierarhică.P.C.: - Da. Vă rog să consemnaţi! Deci ultima frază ?Consilier : - „Peste noapte, eu am rămas în sediul organului, ca de altfel şi majoritatea cadrelor de Securitate.”P.C.: - „În dimineaţa de 17 decembrie, în jurul orelor 8,00, am fost convocat în biroul şefului Securităţii, unde se afla acesta, Radu Tinu, generalul Macri, colonelul Teodorescu, colonelul Anastasiu, ultimii doi adjuncţi şefi direcţie, colonelul Nicolici, şeful Centrului de Informatică şi Documentare şi cred că …” Era colonel, sau maior ?At.G.: - Lt.-colonelul Caraşcă.P.C.: - …„De la Direcţia Cercetări Penale”, da ?At.G.: - Da.P.C.: - „Am înţeles că grupul de ofiţeri sosit de la Bucureşti era mai numeros.”At.G.: - Da.P.C.: - „…Şi se afla sub conducerea generalului Macri, şeful direcţiei Contrainformaţii în sectoarele economice. Practic, a avut loc o scurtă şedinţă, în cadrul căreia colonelul Sima a prezentat succint situaţia operativă cu trimitere la zona Piaţa Maria şi zona sediului Comitetului Judeţean de Partid, cauzele ce au generat constituirea grupurilor de cetăţeni …”, da ? Asta am înţeles prin geneză …At.G.: - Da.P.C.: - Şi care ar fi fost…Ce cauze a enumerat ?At.G.: - Nemulţumirile cetăţenilor adunaţi acolo în Piaţa Maria iniţial, la care s-au mai adăugat şi alţii şi intenţia unor persoane turbulente de a pătrunde în sediul Comitetului Judeţean de Partid. P.C.: - Nemulţumiri privitor la evacuare, să înţeleg, sau privitor la ansamblul …„pachetul”, ca să zic aşa, de nemulţumiri în general ?

411

At.G.: - Vă raportez că, din câte îmi amintesc, nu a operat cu argumente, decât a prezentat filmul evenimentului, fără să dea cauze. Nu reţin ce cauze a… sau dacă a adus în discuţie cauzele situaţiei create. P.C.: - Aţi spus geneză. Geneză înseamnă izvor. Izvor înseamnă cauză. Fără cauză nu e efect. Fără foc nu iese fum.At.G.: - Da, vă raportez că a prezentat cazul amplificării situaţiei de la Piaţa Maria şi deplasării persoanelor…Un grup de persoane, spre Comitetul Judeţean de Partid. P.C.: - Cum am zis ?Consilier: - „Practic, a avut loc o scurtă şedinţă în cadrul căreia colonelul Sima a prezentat succint situaţia operativă cu trimitere la zona Piaţa Maria, zona sediului comitetului judeţean de Partid. Cauzele ce au generat constituirea grupurilor de cetăţeni…”P.C.: - Virgulă, „…nu mi le amintesc. Nu-mi amintesc ce a spus în legătură cu aceste cauze şi inclusiv cu intenţia unor elemente turbulente de a pătrunde în sediul organului de partid.” După ce a raportat generalului Vlad situaţia, acesta … Deci, după ce a recepţionat mesajul generalului Macri, a hotărât nişte măsuri ?At.G.: - Nu. Atunci a raportat că a ajuns la Timişoara şi că …P.C.: - A recepţionat pur şi simplu, sau pur şi simplu nu ştiţi ce i-a spus la telefon ? Cunoaşteţi doar ce i-a ordonat în continuare generalul Macri ?At.G.: - Da.P.C.: - „Drept urmare, generalul Macri, telefonic, i-a comunicat situaţia şefului departamentului Securităţii, după care a repartizat sarcinile şi răspunderile pe fiecare dintre cei prezenţi cât şi pe cei care nu se aflau de faţă, ideea fiind aceea ca pe toate liniile de muncă să se intensifice activitatea de culegere de date, în scopul prevenirii adunărilor acestora.” Sau cum ?At.G.: - Aşa s-a pronunţat inculpatul Macri: „în scopul prevenirii degenerării actelor turbulente.”P.C.: - Păi, actele turbulente nu puteau să degenereze decât poate în sens contrar, adică…şi atunci nu mai erau degenerate. În scopul degenerării situaţiei… În scopul degenerării situaţiei din oraş. Adică, ce avea în vedere ? Vedeţi, se pare că suferiţi de lipsa asta de a concretiza. Degenerarea situaţiei, adică ce avea în vedere, concret ? Să nu iasă oamenii în stradă? Vă întreb eu, dacă d-voastră…At.G.: - Nu. Nu asta avea în vedere. Am înţeles că…P.C.: - Să nu lase oamenii lucrul, să nu iasă în stradă, să nu pătrundă în sediile organelor puterii de stat ?

412

At.G.: - Nu. Nu era treaba Securităţii. Ordinele care le-a dat dânsul şi nu… vă raportez că nu a detaliat prea mult. A fost foarte scurt…P.C.: - D-voastră aţi îndeplinit o funcţie de conducere. Eu am înţeles că cei de la unităţi aveau sau nu aveau dreptul să decidă, dar d-voastră ocupaţi o funcţie de conducere, ceea ce e de presupus că aveaţi şi atribuţiuni de decizie şi aceasta datorită calităţilor d-voastră şi intelectuale şi profesionale. Deci când vă pun aceste întrebări, presupun că m-am făcut înţeles. Repet, ascunderea aceasta nu foloseşte nimănui. Reţineţi aspectul, poate cineva s-o tot întreba de ce se tot insistă. Se insistaâă, am mai spus-o, să ne clarificăm şi să putem la rândul nostru să luăm o decizie dreaptă! Şi legală !At.G.: - Am înţeles, domnule preşedinte!P.C.: - Deci dacă aţi înţeles, vă rog să ne ajutaţi. Că, de fapt, ajutându-ne pe noi, în direc,t şi nu indirect, chiar foarte direct, vă ajutaţi pe d-voastră.At.G.: - Reţin că inculpatul Macri la şedinţa din 17 decembrie, a ordonat ca pe toate profilele de muncă să se intensifice activitatea …P.C.: - …în scop de a nu degenera situaţia. Ei, ce înţelegem, mai concret, sau ce aţi înţeles d-voastră? Generalul Macri nu lucra acolo cu nişte începători, sunteţi de acord cu mine ? At.G.: - Sigur că da.P.C.: - Nu trebuia să-i înveţe abc-ul acestei activităţi. O activitate cu un caracter mai aparte, nu obişnuit. Sunteţi de acord cu mine ?At.G.: - Da.P.C.: - Deci, dat fiind şi timpul comprimat…Dar d-voastră ce aţi înţeles ? Asta vreau să aflu.At.G.: - A atras atenţia şi a ordonat intensificarea muncii cu privire la controlul străinilor aflaţi în Timişoara…P.C.: - Revin la întrebare: ce aţi înţeles prin prevenirea degenerării situaţiei ? Ce aţi înţeles d-voastră, ca lucrător de Securitate, şi, pe deasupra şi cu funcţie de conducere ? Daţi-mi explicaţia! Daţi-ne explicaţia, că nu e vorba numai de mine!At.G.: - Prevenirea degenerării situaţiei am înţeles că se referea şi avea în vedere limitarea, ca amploare, a evenimentului care se prefigura sau care începuse la preotul Tőkés László.P.C.: - Deci cum am zis?„…şi prevenirea degenerării situaţiei…”Consultant: - Recitesc: „…Ideea fiind aceea ca pe toate liniile de muncă să se intensifice activitatea de culegere de date în scopul prevenirii degenerării situaţiei din oraş…”

413

P.C.: - Virgulă, „…adică, de a nu lua amploare fenomenele incipiente care se derulau în stradă şi care se derulaseră în stradă” că la asta ne referim, nu? Tendinţa de a pătrunde în Comitetul Judeţean, tendinţa de a se opune evacuării acelui preot…”At.G.: - Şi prevenirea instigării de către cetăţenii străini a unor localnici …P.C.: - „…şi prevenirea instigării din partea unor cetăţeni străini a localnicilor, la…”At.G.: - acte de dezordine.P.C.: - „…acte de dezordine.” Şi ce fel de alte acte de dezordine ? Iar trebuie să vă întreb: ce înţelegeţi prin acte de dezordine ?At.G.: - Comiterea unor acte de distrugeri, la comiterea unor acte de tulburare a liniştei, aşa am înţeles eu sensul acestor ordine pe care le-a dat inculpatul…P.C.: - Şi cu orânduirea asta de stat, cum este ? Numai acte de dezordine, numai acte de tulburare şi cu orânduirea de stat, politica, cine se… o avea în grijă ?At.G.: - Da. Şi apărarea orânduirii, apărarea…P.C.: - Da, cum am zis acolo ? Consilier: - „…ideea fiind aceea că pe toate liniile de muncă să se intensifice activitatea de culegere de date, în scopul prevenirii degenerării situaţiei din oraş, adică de a lua… nu lua amploare fenomenele incipiente care se derulau pe stradă şi care se …şi tendinţa de a se opune şi… prevenirea instigării, din partea unor cetăţeni străini, a localnicilor la provocarea de dezordine. “P.C.: - Aoleu, că eu am dictat una, şi s-a consemnat ceva care nici eu nu mai înţeleg.Consultant: - S-a pierdut firul…P.C.: - S-a pierdut firul, vă rog să mă atenţionaţi. Deci, intensificarea… să reluăm de acolo… Nu, nu ştergeţi. Citiţi-mi mai rar şi vă spun eu de unde să ştergeţi!Consilier: - „…ideea fiind…” de aici, nu ? „…adică de a nu lua amploare fenomenele incipiente…”P.C.: - Nu, nu. Mai dinainte: „…a ordonat intensificarea muncii informative …”, aşa am zis, da ? Sau cum s-a spus aici ?Consultant: - Nu. „…ideea fiind aceea că pe toate liniile de muncă să se intensifice activitatea de culegere de date, în scopul prevenirii …”P.C.: - „…degenerării situaţiei…” ştergeţi tot ce este după degenerarea situaţiei.Consultant: - Da. Am şters.

414

P.C.: - „…Adică a prevenirii unor fenomene care se derulaseră sau erau în curs de derulare în stradă, a prevenirii destabilizării situaţiei social-politice de la aceeaşi dată, cu referire specială la străinii din zona despre care se…cu privire la care există temerea şi chiar date… Există temerea rezultată din datele deţinute că ei intenţionau să instige la acte de destabilizare în toate domeniile de activitate: economic, social, politic.”Consultant: - Da.P.C.: - Cei doi adjuncţi, mă refer la Teodorescu şi la Anastasiu, au primit sarcina de a face …ce ? De a se ocupa de ce ?At.G.: - De străini. În primul rând, inculpatul Teodorescu, de a se ocupa de străini şi de… iar inculpatul Teodorescu, din câte reţin, să acţioneze împreună cu inculpatul Radu Tinu şi cu cele două servicii de informaţii Interne şi să facă unele sinteze de informaţii.P.C.: - Da, dar mai înainte trebuie să mai consemnăm ceva ce aţi spus d-voastră şi am omis, deci am rămas acolo unde intensificarea culegerii de date şi prevenirea stărilor acelea, …scop în care… sau cum ? „În acest scop, prin mijloacele specifice ale muncii de Securitate, trebuia să cunoaştem starea de spirit a întregii populaţii, sarcina care, de altfel, era curentă.”At.G.: - Da.P.C.: - „…Concret, trebuia să stabilim natura nemulţumirilor oamenilor, cauzele lor şi intenţiile acestora, urmând ca, de regulă, şefii să hotărască cu privire…”At.G.: - la modul de exploatare a lor.P.C.: - „…la modul de exploatare a informaţiilor şi măsurile de corectare a fenomenelor ce se prefigurau.“ Deci înţeleg că cei doi adjuncţi au fost oarecum grefaţi pe serviciile… pe liniile de muncă de care răspundeau la nivel de direcţie…At.G.: - Da.P.C.: - Aşa. „…coordonând, într-un fe,l activitatea; şi că tot ce se obţinea, după ce era prelucrat de şeful de serviciu, de locţiitorul care răspundea de acelaşi compartiment, i se raporta lui Sima, apoi lui Macri, se hotăra ce şi cum, se întocmeau nişte sinteze, se raportau…At.G.: - …la Bucureşti.P.C.: - „…la Bucureşti. Cei doi adjuncţi de direcţie, Teodorescu şi Anastasiu, au primit sarcina de a se ocupa în concret de munca corespunzătoare profilului lor, în sensul de a coordona activitatea, a prelucra şi evalua datele …”At.G.: - …Iar de raportat…

415

P.C.: - „…după ce aceasta se făcea de şefii de servicii, locţiitorii şefului Securităţii, urmând ca apoi să fie pus în temă colonelul Sima…”Consultant: - Da…P.C.: - „…succesiv, generalul Macri şi în final, dacă se aprecia că sunt situaţii care să intereseze de conducerea departamentului, se raporta acolo…întocmindu-se note, sinteze.”At.G.: - Vă raportez, domnule preşedinte, că s-au întocmit două asemenea note, sinteze, personal, de către inculpatul Teodorescu, una în 18 şi una în 19, pe care el personal le-a scris, sintetizând ce s-a dat de la servicii. La serviciul economic, vă raportez că s-au prins două elemente, respectiv prezenţa la schimburi a personalului muncitor în proporţie de 96 % pe data de 18, iar în sinteza din 19, s-au prins pagubele create prin actele de distrugere şi incendiere. De fapt, aceste sinteze…P.C.: - „Personal ştiu că, colonelul Teodorescu, pe baza datelor furnizate de toate serviciile Securităţii Judeţene, a întocmit două sinteze pentru conducerea departamentului, în 18 şi 19 decembrie, în care au fost cuprinse, în ceea ce priveşte sectorul de Contrainformaţii economice, date despre prezenţa oamenilor la serviciu şi, respectiv…” Ce aţi mai spus ?At.G.: - Valoarea pagubelor…P.C.: - „…valoarea pagubelor produse prin actele de vandalism din noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989…”At.G.: - Şi 18 spre 19, pentru că, în seara zilei de 18, au fost în continuare incendii.P.C.: - Deci “…în noaptea de 17 spre 18, precum şi în cea care a urmat…” Înţeleg că, ca şi toţi ceilalţi, aţi trecut la concretizarea…,„ca şi toţi ceilalţi şi eu am luat măsuri în sectoarele de care răspundeam, pentru a concretiza aceste sarcini…”At.G.: - Da.P.C.: - „…care nu aveau un caracter special …”At.G.: - şi nici de noutate.P.C.: - „…şi nici de noutate pentru noi.”Consultant: - Domnule preşedinte, v-aş ruga să-i atrageţi atenţia să nu mai intervină când dictaţi d-voastră… Ne întrerupe.P.C.: - Da. E o cerere, cred, justificată. Nu este vina dânsului, cred că e vina numai a mea. Bine, am reţinut. Da… Aţi consemnat tot ?Consultant: - Da. P.C.: - Bine. „Din datele primite în perioada aflată în discuţie a rezultat că pachetul de nemulţumiri al oamenilor era acelaşi”. Nu? „…pe care-l cunoşteam mai dinainte.”

416

At.G.: - Da.P.C.: - „Aceste nemulţumiri constau…. se refereau - mai corect - la lipsa de produse….”* [lipsă text, n.n.]

08 martie 1990, continuă audierea inculpatului Atudoroaie Gheorghe.

At.G.: - [lipsă text, n.n.] …Şi tot scrisă personal, realitatea şi apoi alta, cea dactilografiată. Nu ştiu cum s-a pus dactilografiată…P.C.: - În sfârşit…At.G.: - Deci ordinul a fost, d-le preşedinte, să stabilim ordinea la serviciu pentru ca să nu iasă muncitorii; ci să stabilim prezenţa la serviciu să vedem, am înţeles indirect, a se vedea dacă în rândul personalului muncitor… nu se prezintă la serviciu şi au fost deci implicaţi în actele de vandalism…de arme…P.C.: - Rafale de armă automată…At.G.: - E posibil să fi fost şi foc cu foc, dar s-au distins cele cu foc automat, prin putere de penetrare. Nu contest, nu pot să ştiu, dar aşa am auzit.P.C.: - Aţi notat? „Rafale de armă automată, posibil, şi aproximativ în jurul orei 21,30, în zona Calea Lipovei şi Calea Aradului.” Cine era acolo?At.G.: - Împuşcături?P.C.: - Nu, nu, ce era acolo, ce se auzea, de ce se auzeau împuşcăturile de acolo, era cineva situat acolo, era un obiectiv?At.G.: - Nu ştiu, sunt şi obiective economice, dar nu cred că vizau obiective economice, pentru că transmiteau ofiţerii de acolo; dar nu, probabil…P.C.: - „În noaptea respectivă nu s-a atacat nici un obiectiv economic,” dar vreo unitate militară, ştiţi?At.G.: - Nu ştiu, nu cunosc.P.C.: - „…şi nici vreo unitate militară.” S-au continuat împuşcăturile, până când?At.G.: - Până aproape de dimineaţă.P.C.: - „Aceste împuşcături au continuat până dimineaţa.”At.G.: - Dar cu intensitate din ce în ce mai scăzută.P.C.: - „Dar cu intensitate mai scăzută, pe măsură ce se scurgea timpul.” Şi acuma… At.G.: - Vă mai raportez un fapt important: în zilele 18, 19 şi 20, în unităţile, în Uzinele Autoturisme şi UMT muncitorii au prins…P.C.: - Staţi un moment!... Reţineţi episodul, ca să termin cu ideea! „În

* caseta 034, sfârşit

417

dimineaţa de 18 decembrie, pe baza datelor furnizate din teren de ofiţerii noştri, s-a prefigurat concluzia că se făceau comentarii contradictorii cu privire la apelarea la arme, la armele de foc. Unii considerau justificat uzul de armă; alţii, dimpotrivă, apreciind că se putea apela şi la alte mijloace pentru stăpânirea situaţiei”. Aţi notat?Consultant: - Da.P.C.: - Mă văd nevoit să vă repet aceeaşi întrebare, să nu se aprecieze şi altfel decât aţi spus-o d-voastră. Deci datele privitoare la victime se refereau, în general, la cetăţeni sau numai la vandalii ăştia?At.G.: - Datele acestea se făceau cu trimitere la vandali.P.C.: - Da. „Eu aşa reţin, că datele care ne parveneau din teren se refereau la victimele ce parveneau din rândurile vandalilor, celor care spărgeau magazine, sustrăseseră bunurile şi chiar incendiaseră câteva unităţi C.A.P.…” Care?At.G.: - C.A.P. Freidorf…P.C.: - C.A.P. Freidorf. Ăsta unde este situat?At.G.: - În partea de sud-vest a municipiului, este platforma industrială din Freidorf…P.C.: - Ca să ajung acolo, ce cale trebuie să apuc?At.G.: - Pe Calea Şagului.P.C.: - „C.A.P. Freidorf, aflat în extremitatea de sud-vest a oraşului, un depozit...” Vă rog, unde sunt organele, domnii, cine a permis, d-le maior!? Păi, se pare că nu ne facem datoria! Vă rog, să verificăm cum stăm pe la intrări! „…cu un magazin de cauciucuri…”At.G.: - Magazia de furaje, depozitul de furaje… Şi lângă un depozit de cauciucuri care…P.C.: - „C.A.P. Freidorf şi un depozit de cauciucuri din apropiere.”At.G.: - Punea în pericol staţia de îmbuteliere, era cel mai mare pericol care putea să fie pentru Timişoara în momentul respectiv. Depozitul de cauciucuri se afla foarte aproape de staţia de îmbuteliere.P.C.: - „…sau incendii care puneau în pericol o staţie de îmbuteliere.” Vreţi să îmi citiţi această frază, vă rog?Consultant: - „Eu aşa reţin, care ne ... datele parveneau din teren, proveneau din rândul victimelor, vandalilor, celor care spărseseră magazinele, sustrăseseră bunurile şi incendiaseră câteva unităţi (CAP Freidorf, în extremitatea sud-vestică a oraşului şi un depozit de cauciucuri din apropiere) incendii care puneau în pericol o staţie de îmbuteliere…”P.C.: - Excludeţi posibilitatea, vă întreb, ca aceste victime să provină şi din rândul altor categorii?

418

At.G.: - Nu exclud, d-le preşedinte, mai ales că, ulterior, am aflat că pe acest fond chiar şi numai din ricoşeuri au decedat şi persoane nevinovate.P.C.: - „Ulterior, am aflat că victime s-au înregistrat şi în rândul populaţiei, chiar nevinovate. Datorită acestei stări de lucruri, directorii de la Comtim, au cerut Inspectoratului de Interne sprijinul pentru a se preveni astfel de acte reprobabile. Drept urmare, am ordonat celor de la obiective să se implice mai mult în această activitate de înlăturare a stărilor de pericol, de apărare şi înlăturare.” Aţi notat? „Pe parcursul desfăşurării evenimentelor, deşi poate părea curios, la Inspectorat nu au fost primite informaţii referitoare la cine a tras, cine a făcut uz de armă.”At.G.: -Permiteţi, în ceea ce mă priveşte, este posibil să fi cunoscut şeful Inspectoratului Securităţii, inculpatul Macri. Personal, nu am cunoscut.P.C.: - Deci cum am notat?Consultant: - „Pe parcursul desfăşurării evenimentelor şi poate părea curios, la Inspectorat nu au fost primite informaţii referitoare la cine a tras, cine a făcut uz de armă.”P.C.: - „Această precizare se referă strict la persoana mea, posibil ca d-l. colonel Sima, generalul Macri să ştie cine a tras. Oricum, după consumarea evenimentelor de la Timişoara şi intrarea în normal a vieţii social-economice, se vorbeşte că Armata ar fi tras în oameni.” Numai de Armată se vorbeşte?At.G.: - Da, din ce ştiu eu.P.C.: - „Şi nimeni altcineva, repet, din ce ştiu eu… “ După părerea d-voastră, făcând abstracţie de cine a tras, în cine a tras, credeţi că apelarea la acest mijloc extrem a fost justificată?At.G.: - Cred că se puteau întreprinde alte măsuri şi se puteau folosi alte mijloace pentru ca elementele care au devastat, au distrus, să poată fi descurajate.P.C.: - „După aprecierea mea, cred că nu trebuia să se facă apel la uzul de armă, întrucât, prin alte mijloace, mai puţin violente, se putea restabili ordinea şi stăpâni populaţia.” Pachetul acesta de nemulţumiri, cum îl apreciaţi? Adică nemulţumirile acestea erau fireşti? Erau nefireşti?At.G.: - Ale salariaţilor?P.C.: - Izvorul lor, care era?At.G.: - Dacă vă referiţi la nemulţumirile generate de lipsurile ele erau pe deplin justificate, de altfel, le simţeam şi noi.P.C.: - De ce credeţi că erau pe deplin justificate?At.G.: - Pentru că personalul muncitor era angajat şi mobilizat în activităţile productive, dar frustrat, în acelaşi timp, de nişte drepturi elementare şi bună

419

aprovizionare cu produsele de bază, de primă necesitate, asigurarea, pe cel puţin pe timpul cât se afla în afara uzinei, deci la domiciliu, a energiei electrice, a încălzirii… şi nu mai vorbim de marile carenţe care existau în ce priveşte organizarea muncii şi producţiei, motive pentru care muncitorii, aproape sistematic, lună de lună, nu îşi luau retribuţiile integral.P.C.: - Şi asta cui se datora?At.G.: - D-le preşedinte, cred că aceasta îşi avea sorgintea în esenţa unor măsuri ale dictaturii ceauşiste, nu în greşelile unui director de la o intreprindere sau alta din Timişoara. Era vorba de o politică, după părerea mea personală, de o politică nejustă faţă de principalii creatori ai bunurilor materiale, de muncitiori.P.C.: - De politica cui?At.G.: - Politica dictatorului, a regimului ceauşist.P.C.: - „După părerea mea sinceră, toate revendicările oamenilor muncii din Timişoara, mai sus amintite, erau pe deplin justificate, deoarece, deşi oamenii erau implicaţi cu toate forţele şi posibilităţile la realizarea sarcinilor de plan, nu li se asigurau condiţii umane de existenţă. Sorgintea acestora era politica necorespunzătoare a dictatorului şi a acoliţilor lui.” Da? Păi, şi-atunci, dacă aşa stau lucrurile, era nevoie să se tragă în oameni? Dacă oamenii aceştia aveau dreptate, de ce a trebuit să îi împuşcăm?At.G.: - Nu a trebuit şi nu… P.C.: - De ce a trebuit să fie împuşcaţi, pardon, că eu nu am făcut aşa ceva, şi nici alţii, sper, prezenţi aici, sper, mă refer la… în general, la situaţie. De ce a fost necesar să fie împuşcaţi acei oameni? Dar, concret, de ce a fost necesar să fie împuşcaţi?At.G.: - În nici un caz nu trebuia să se procedeze în acest mod. Am mai declarat şi repet…P.C.: - „Am mai declarat, în nici un caz nu trebuia să se uzeze de armament împotriva populaţiei.” Credeţi că, prin ceea ce aţi făcut d-voastră, şi personal şi prin subordonaţi, aţi contribuit, într-o măsură oarecare, la menţinerea acelui regim nepopular? La menţinerea dictatorului?At.G.: - Sigur că, fiind în aparatul fostei Securităţi, executam ordinele aşa zisului comandant suprem şi, în mod realist vorbind şi gândind şi noi, aparatul, ne-am adus o contribuţie la situaţia care se crease în ultima perioadă; dar vă raportez, d-le preşedinte, că, în ce mă priveşte, personal, consider că în timpul evenimentelor nu am acţionat în nici un mod, deci, între activitatea mea, faptele mele, reluarea şi transmiterea unor informaţii şi raportarea lor şefilor, superiorilor mei şi actele de reprimare în stradă a

420

manifestanţilor, a celor care au devastat chiar în noaptea de 17 spre 18, nu există nici o legătură şi nu am avut nici o contribuţie. Din contră, unităţile economice şi se poate verifica, inclusiv prin audierea unor persoane pe care, dacă îmi permiteţi, le voi propune, ofiţerii s-au identificat, practic, cu interesele muncitorilor, în nici un caz nu s-au opus în vreun fel ieşirii acestora în stradă, pentru a participa la demonstraţii. Iar în legătură cu acest fapt, vă rog să îmi permiteţi să vă informez că pe data de 19, când starea de nemulţumire a muncitorilor tindea să ia caracter de generalitate şi să capete tenta revoluţionară de schimbare a regimului, atunci, contrar ordinelor care ni s-au dat şi având în vedere starea de necesitate declarată la Timişoara, am retras din proprie iniţiativă toţi ofiţerii din unităţile economice, pentru a nu fi angrenaţi în alte activităţi decât cele pentru care au fost trimişi iniţial.P.C.: - Da, să notăm! „Este real că la ajungerea acelei situaţii, într-un fel, explozive, şi noi, cei care am activat în aparatul Securităţii statului, am avut o contribuţie, contribuţie care a ajutat, într-un fel, la menţinerea regimului dictatorial. Dar, în timpul evenimentelor de la Timişoara, personal, şi cred că nici subordonaţii mei, nu am participat la reprimarea demonstraţiilor. Dimpotrivă, în după-amiaza zilei de 19 decembrie 1989, când starea de nemulţumire tindea să devină generală şi să capete o tentă mai pronunţată de schimbare a regimului, din proprie iniţiativă, am retras din obiective ofiţerii care îmi erau subordonaţi.” Bine, da, sigur, cred că aţi sesizat şi eu cred că nu m-am înşelat, nu aţi fost trimis în judecată pentru că aţi împuşcat pe cineva. Activitatea aceea anterioară, specifică muncii d-voastră, a contribuit cumva la diminuarea fenomenului care tindea să ia amploare?At.G.: - Nu.P.C.: - Vă am în vedere pe d-voastră şi pe cei din subordinea d-voastră, de care răspundeaţi, în ce priveşte activitatea...At.G.: - Vă raportez, d-le preşedinte, că în perioada 17-22 nu m-am ocupat şi nu am coordonat decât serviciul economic. În legătură cu întrebarea pusă de d-voastră, să ştiţi că, mărturisesc cu toată sinceritatea care mă caracterizează în acest moment, că nu am acţionat în nici un mod, pentru că în întreprinderi…De fapt, numai în 19 s-a creat nemulţumire generală, cu tentă revoluţionară, când, conştient de acest fapt, aşa cum am declarat adineaori, am retras ofiţerii la bază.P.C.: - „Apreciez că nici eu şi nici subordonaţii mei, pe linia Contrainformaţiilor Economice, prin tot ce am făcut în perioada desfăşurării evenimentelor, n-am contribuit cu nimic la diminuarea fenomenelor care se prefigurau şi care, aşa după cum am mai spus, tindeau la destabilizarea situaţiei.” Deci, practic, aţi fost ineficienţi, nu?

421

At.G.: - Nu ineficienţi, dar, în orice caz, nu am avut contribuţie prin activitatea făcută de mine personal, cât şi de ofiţerii cu care am lucrat, cei de la serviciul economic, nu am avut nici o contribuţie la reprimarea demonstranţilor.P.C.: - Am înţeles acest lucru.At.G.: - Iar când au început, dacă îmi permiteţi…P.C.: - Vă rog!At.G.: - ...să iasă coloanele de muncitori, deci după ce am retras ofiţerii în unităţi, deja în data de 20 au început muncitorii să… o grevă generală.P.C.: - Inculpatul Atudoroaie, eu ştiu ce vreţi să spuneţi.At.G.: - Când au ieşit muncitorii în coloane şi cu steagurile, deja…P.C.: - Eu ştiu ce vreţi să spuneţi, totuşi, este de necrezut că zece, douăzeci, o sută, trei sute, o mie de vandali n-au putut fi stăpâniţi altcumva. Oricât de vio… era ceva care nu ne intra în competenţă. Da’ aici, ar mai fi de pus o întrebare, dar nu are rost să o tot repetăm, pentru că, de pildă, ea ar suna cam aşa: dacă suspectul din întreprindere ieşea în stradă, îl lăsaţi să se ducă să spargă, să rupă, să fure, sau căutaţi să-l îndepărtaţi de la astfel de tendinţe? Sau să-l anihilaţi?At.G.: - Nu putea fi lăsat să provoace acte de distrugeri, dar acest lucru era competenţa altor organe. Noi ne ocupam de aceste probleme.P.C.: - Era de componenţa altor organe, bun. Şi am înţeles că există un fel de barieră care vă interzice să păşiţi în afara întreprinderii.At.G.: - O compartimentare a muncii.P.C.: - Aşa, compartimentarea aceasta, mai corect spus, aşa cum ziceţi d-voastră... Nu îi puneaţi în temă pe vecinii dumneavoastră cu privire la persoana respectivă?At.G.: - Cum să nu, din acest punct de vedere, vă raportez că în zilele de 18 şi 19, conform ordinelor de a colabora cu Miliţia Economică, au fost identificate în unităţile economice şase sau şapte persoane, nu mai reţin exact, care au participat la actele de vandalism, au sustras şi au făcut depozit la domiciliul lor de bunuri sustrase. Pe unii din aceştia i-au denunţat chiar conducătorii de unităţi socialiste. Într-un caz, îmi amintesc că a venit soţia şi l-a denunţat. Sigur că aceştia au fost daţi organelor de Miliţie pentru verificări şi cercetare.P.C.: - „Compartimentarea muncii, delimitarea competenţelor nu ne-a împiedicat, ci, dimpotrivă, chiar eram datori să cooperăm cu organele de Miliţie pentru depistarea şi anihilarea turbulenţilor.”At.G.: - Nu turbulenţilor, dacă îmi permiteţi, acelor, care au sustras... P.C.: - „...acelora care spărseseră, devastaseră, sustraseră…”

422

At.G. - ...care au sustras, cu ocazia aceasta profitând de situaţia creată, au sustras şi au incendiat pentru ştergerea urmelor .P.C.: - Cum am zis acolo?Consultant: - „Anihilarea acelora care spărseseră, devastaseră şi sustraseră din ... “P.C.: - „...şi sustraseră din diferite magazine.” Ca să stăpâniţi situaţia, presupun că aţi depistat şi instigatori, da?At.G.: - În perioada aceasta, d-le preşedinte, nu au fost instigatori… nu au fost depistaţi, în perioada aceasta, în unităţile economice. Au fost depistaţi în schimb 4 sau 5 persoane care s-au infiltrat ilegal în...P.C.: - A... ajungem, dar acum e vorba de instigatori, ştiu ce vreţi să spuneţi. O să consemnăm, mi-am şi notat aici. Eu, de fapt noi, încercăm să lămurim problema instigatorilor. Au fost, i-aţi găsit?At.G.: - Nu mi-au raportat nici... P.C.: - În perioada evenimentelor, dar aţi căutat să îi găsiţi?At.G.: - Nu am avut o asemenea preocupare.P.C.: - „Nu am avut preocupări de depistare a instigatorilor, a acelor care incitau spiritele.” Nici măcar la acte de dezordine?At.G.: - Ba. La acte de dezordine. În sensul în care aceste acte de dezordine erau înţelese ca perturbări ale procesului de producţie, prin punerea în pericol a unor instalaţii vitale. Nu a actelor de dezordine în sensul celor ce s-au întâmplat.P.C.: - Fragmentarea aceasta, pe care d-voastră o impuneţi, tot ne face să revenim. Adică, niciodată nu putem să avansăm. Nici măcar un pas înainte şi doi înapoi nu facem. Deci cum am notat?Consultant: - „În perioada evenimentelor nu am avut preocupări de depistare a instigatorilor, a celor care incitau spiritele…”P.C.: - „…atât eu, cât şi subordonaţii mei. Pe noi ne interesa să păstrăm liniştea în întreprinderi.” Asta aţi vrut să spuneţi, da?At.G.: - Şi să nu se producă evenimente.P.C.: - „Pe noi ne interesa să păstrăm liniştea în întreprinderi şi să nu se producă evenimente.” Dar liniştea în cămine de resortul cui era?At.G.: - Liniştea în cămine?P.C.: - Casele oamenilor.At.G.: - Era, resortul altor compartimente de muncă, de regulă, în căminele oamenilor, de regulă, în casele oamenilor nu se acţiona pentru a face ordine.P.C.: - „De regulă, în casele oamenilor nu se acţiona în sensul arătat mai sus. Oricum, era un domeniu de care eu nu răspundeam.” Şi acuma, să ajungem la cei sau la cel prins.

423

At.G.: - Au fost 4 sau 5 asemenea persoane. Doi la Întreprinderea de Autoturisme, doi la UMT. Aceste persoane au fost prinse de muncitori şi predate ofiţerilor care răspundeau de întreprinderea respectivă. La UMT, colonelul Jurj Mihail, iar la Autoturisme, căpitanul Ţepeneu Ion. Aceştia au raportat faptul că au în faţa lor pe aceste elemente; la rândul meu am raportat inculpatului Sima, acesta, inculpatului Macri, care au ordonat cercetarea şi aducerea lor la sediul Inspectoratului, înţelegând că au fost predate organelor de Contrainformaţii militare. Din ce au raportat ofiţerii, am înţeles că aceştia au pătruns ilegal pe baza folosirii unor acte false.P.C.: - Şi de unde proveneau, cine erau?At.G.: - Direcţia de Informaţii a Armatei.P.C.: - Nu ştiu, dar, de fiecare dată, ne poticnim când e vorba de acest episod, se întâmplă să revenim de fiecare dată. Deci nu v-aţi ocupat de instigator. Dar de cei reţinuţi, arestaţi s-a ocupat cineva, pe linie de Securitate?At.G.: - Din câte cunosc, d-le preşedinte, a fost implicat lt.-colonelul Sălgean Gheorghe, ofiţerul cu Cercetări Penale, care a lucrat într-un grup operativ, împreună cu specialişti de la I.G.M.. Nu mai reţin numele şefului care a venit de la I.G.M., dar ofiţerul acesta al nostru a fost implicat acolo. Alături de el au mai lucrat patru sau cinci ofiţeri din alte judeţe, ofiţeri de Securitate. Acest lucru ştiu doar sub aspect organizatoric, nu cunoscând detalii. Ştiu că lucrau pe palierul organului judeţean de Miliţie, la sediul biroului Cercetări Penale.P.C.: - Deci să-l numim şi pe Caraşcă, nu?At.G.: - Şi Caraşcă era cu răspunderi. P.C.: - „Ştiu că ofiţerul de Cercetare Penală de la Securitatea judeţeană, împreună cu Caraşcă şi alţi patru, cinci ofiţeri au întreprins investigarea informativă…”At.G.: - Nu, au preluat persoanele care se aduceau din oraş.P.C.: - Şi ce făceau cu ei ?At.G.: - Îi cercetau împreună cu cei de la Miliţie, îi verificau.P.C.: - Păi asta înseamnă nu?At.G.: - Investigarea înseamnă altceva.P.C.: - „Au preluat şi cercetat împreună cu cei de la Miliţie persoanele aduse din stradă de către maşini ale Miliţiei şi Armatei, aspecte pe care personal le-am văzut.” Şi ce au stabilit?At.G.: - Vă raportez că nu cunosc, d-le preşedinte. Ei raportau direct...P.C.: - „Nu cunosc ce au stabilit, pentru că raportau direct inculpaţilor Sima şi Macri.” Dar ce înseamnă investigare informativă?

424

At.G.: - Vă raportez că, în accepţiunea muncii, investigarea înseamnă culegerea de informaţii despre... or ei stăteau la sediu şi, împreună cu ceilalţi, cum erau aduşi din oraş...P.C.: - „Investigare informativă presupune culegerea de informaţii din teren, de la oameni bineînţeles, sau de la domiciliul acestora, or cei enumeraţi mai sus erau în sediul organului.” Dar preocupări pe linia de Securitate n-au avut când au stat de vorbă cu aceşti oameni ?At.G.: - Nu ştiu cum a fost organizat acest compartiment, presupun că au stat de vorbă cu ei şi pe linie de Securitate.P.C.: - „Presupun că aceşti ofiţeri care au participat la cercetarea reţinuţilor au discutat cu aceştia şi din punctul de vedere al muncii de Securitate.” Cam câţi arestaţi au fost? În prima zi, a doua, a treia...At.G.: - D-le preşedinte, vă raportez că eu personal, care am fost tot timpul în Inspectorat, vedeam, şi ca mine au văzut şi ceilalţi, mai ales în data de 18 şi 19, că maşinile militare şi cele ale Miliţiei cărau încontinuu...P.C.: - „În zilele de 18 şi 19 decembrie, maşinile Armatei şi Miliţiei cărau întruna manifestanţi, ducându-i la Penitenciar şi la arest.”At.G.: - Am aflat ulterior că nu mai aveau loc la arest şi atunci îi duceau direct la Penitenciar.P.C.: - Dar în curtea Inspectoratului oameni reţinuţi, încătuşaţi nu aţi văzut?At.G.: - Am văzut când îi coborau din maşini şi îi duceau la secţia Cercetări Penale. Deci la parterul sediului Miliţiei judeţene.P.C.: - „În zilele de 18 şi 19 decembrie, ofiţerilor care răspundeau de întreprinderile Autoturisme şi UMT, le-au fost predate de muncitori patru persoane suspecte, care pătrunseseră ilegal în unităţi şi despre care ulterior s-a stabilit că făceau parte din DIA.”At.G.: - Şi care au spus că au fost trimişi din ordin, să culeagă informaţii din unităţile economice. Asta au declarat înainte să fie aduşi la sediul Inspectoratului.P.C.: - „Şi care au declarat că au avut misiunea…” Se leagă una de alta? Citiţi fraza!Consultant: - Putem merge mai departe!P.C.: - „...de a culege informaţii din acele unităţi.” Dar ce fel de informaţii?At.G.: - Nu ştiu, că ofiţerii au transmis numai telefonic acest lucru şi au venit şi adus...P.C.: - „Nu ştiu ce informaţii doreau să culeagă cei patru.” Să înţelegem că erau mai multe sisteme, în paralel, de culegere a informaţiilor?

425

At.G.: - Atunci nu am avut cunoştinţă că Armata are o Direcţie de Informaţii şi că, în anumite situaţii, procedează în acest mod. Atunci am aflat şi eu de la ofiţeri că au asemenea cazuri.P.C. - Mai aveţi d-voastră să ne spuneţi câte ceva? Mai lecturăm noi ce mai avem de lecturat aici?At.G.: - Aş dori, d-le preşedinte, să menţionez …P.C.: - Staţi un moment!…Înainte de a menţiona... Ce s-a ordonat în ziua de 17 decembrie? Ce s-a ordonat după ce s-a intrat în sediul Comitetului Judeţean de Partid?At.G.: - S-a ordonat să punem în aplicare planul de pază al sediului Inspectoratului şi, împreună cu ofiţerul de mobilizare-organizare, maiorul Bolosin Traian, şi şefii de servicii au executat acest ordin, amplasând lucrătorii pe locurile lor de muncă, practic în interiorul perimetrului Inspectoratului.P.C.: - Nu, nu. S-a distribuit armamentul şi muniţia?At.G.: - Da, la Securitate s-a distribuit armamentul din dotare, în jurul orelor 17,00 - 17,30.P.C.: - La ordinul cui?At.G.: - La ordinul inculpatului Sima.P.C.: - „La ordinul colonelului Sima, în ziua de 17 decembrie, în jurul orelor17,00, întreg personalul organului de Securitate a fost înarmat…” cu ce?At.G.: - Armamentul din dotare. Respectiv pistolete tip Carpaţi, iar unii din lucrători au fost înarmaţi şi cu automate, pistoale automate.P.C.: - „...cu pistoletul din dotare şi muniţia aferentă, iar o parte din ei...” Câţi?At.G.: - N-aş putea da un număr precis, dar cred că 50% din ei...P.C.: - „…iar o parte din ei, aproximativ 50%, au primit de la magazia centrală şi pistoale automate cu muniţie de război.”At.G.: - În legătură cu aceast fapt, vă rog să îmi permiteţi să vă raportez că, luând în calcul o eventuală intrare, a forţării de către manifestanţi, deşi ordinul care se dăduse era de a se trage foc de avertisment, şi apoi la picioare, cunoscut de toată lumea...P.C.: - Cine dăduse ordinul acesta?At.G.: - Nuţă Constantin. El a ordonat să se distribuie armament şi să se facă paza Inspectoratului. Am spus şefilor de servicii şi maiorului Bolosin Traian, să nu tragă nimeni, pentru că vom negocia cu manifestanţii. În acest sens, am dat ordin şefului serviciului Tero, colonelul Ceghi, să pregătească

426

staţia de amplificare existentă în sala de festivităţi de la ultimul etaj, aşteptând o asemenea eventualitate, deci să negociem cu aceştia.P.C.: - Generalul Nuţă a dat ordin să se tragă în demonstranţi, orişicând şi orişicum?At.G.:-A ordonat să se tragă foc de avertisment; în cazul în care nu se opresc şi forţează, să se tragă la picioare.P.C.: - „Menţionez că generalul Nuţă, de fapt, ordonase formarea unui dispozitiv de pază, mai precis, să se pună în aplicare, a planului de pază a Inspectoratului. Acelaşi general a ordonat să se tragă în demonstranţi numai la somaţie şi foc de avertizare în zona inferioară a corpului, numai la picioare, dacă aceştia forţează sediul Inspectoratului.”At.G.: - Vă raportez că nu s-a tras nici un foc de armă în Inspectorat.P.C.: - „Nu s-a tras nici un foc de armă din Inspectorat.” De ce?At.G.: - Pentru că n-au venit.P.C.: - „Pentru că nici un demonstrant nu a apărut acolo. Oricum, personal, răspunzând de acest obiectiv de pază, i-am ordonat colonelului Ceghi Felician să nu se uzeze de armă, întrucât vom proceda la negocieri.” De ce tot vă interesa prezenţa oamenilor în intreprinderi? Constataserăţi ceva?At.G.: - Nu, în legătură cu acest fapt, d-le preşedinte, permiteţi să raportez că aceasta nu era o problemă cu caracter de noutate. În mod deosebit, pentru ziua de 18, bănuiesc că s-a ordonat să cunoaştem, să aflăm prezenţa, pentru ca să facem o legătură între evenimentele produse între seara de duminică spre luni şi eventuala participare a unor persoane din unităţile economice.P.C.: - Deci se raportase, cumva, că o parte din aceştia... At.G.: - Nu.P.C.: - Nu? Păi, aşa declaraţi d-voastră: „La 18 decembrie, deoarece se raportase că muncitorii părăsesc întreprinderile, Macri mi-a raportat să stabilesc prezenţa muncitorilor în unităţile economice, în schimburile unu şi doi, precum şi pe cei care au participat sâmbătă şi duminică la demonstraţii…” fila 362, mi-am notat eu aici.At.G.: - D-le preşedinte, am primit ordin de la inculpatul Macri să stabilim şi să-i raportăm prezenţa la serviciu şi am şi stabilit. Am raportat: 96%.P.C.: - Eu vreau să vă întreb, ce v-am citit eu este riguros exact? Corespunde celor relatate de d-voastră?At.G.: - Da.P.C.: - Corespunde realităţii?At.G.: - Da.

427

P.C.: - „La 18 decembrie, întrucât se primiseră informaţii că muncitorii părăsesc întreprinderile...”At.G.: - Nu, d-le preşedinte, permiteţi, acest lucru nu este exact. Că se primiseră informaţii că muncitorii părăsesc intreprinderile, este un lucru inexact şi, dacă am scris cu mâna mea, înseamnă că nu ştiu în ce stare psihică m-am aflat. Vă rog să se consemneze că s-a dat ordinul, dar nu că muncitorii părăseau, muncitorii nu au părăsit decât în data de 19 spre prânz, 20. Mi s-a ordonat să execut acest ordin, numai prin prezenţa la serviciu.P.C.: - Eu cred că v-aţi aflat sub o presiune, sub o presiune vă aflaţi şi acum.At.G.: - Nu, nu. Dar, dacă este vorba de o declaraţie scrisă, înseamnă că, din contră; v-am raportat, dacă îmi permiteţi, că nimeni nu a avut o asemeneă sarcină şi chiar dacă îmi dădea un asemenea ordin de la generalul Macri nu-l transmiteam ofiţerilor.P.C.: - Dar asta este o declaraţie scrisă de d-voastră. Aţi mai dat alta?At.G.: - Am mai dat şi altele. Am trei declaraţii date.P.C.: - Deci ce v-am citat eu, este din declaraţia dată în şase ianuarie. E adevărat că, după aceea, şi în 18 aţi mai dat una?*

08 martie 1990, continuă audierea inculpatului Atudoroaie Gheorghe, audierea inculpatului Radu Tinu.

P.C.: - [lipsă text, n.n.]... privitoare la sarcina de a stabili pe cei care au participat sâmbătă şi duminică la demonstraţii?At.G.: - Nu la demonstraţii... au participat la actele de distrugere, sens în care v-am şi raportat că au fost verificate câteva persoane care au fost date Miliţiei pentru cercetare. P.C.: - Tăiaţi, ştergeţi tot! Deci să înţelegem că pur şi simplu a fost un capriciu al generalului Macri, să vă trimită să faceţi prezenţa. Păi dacă o făceaţi în fiecare zi, ce rost mai avea ordinul expres al generalului Macri? Mai era nevoie să vi-l amintească? Îl ştiaţi!At.G.: - D-le preşedinte, am înţeles bine întrebarea d-voastră.P.C.: - Păi, dacă aţi înţeles bine, atunci vă rog să-mi explicaţi, de ce acuma retractaţi ce spuseserăţi anterior?At.G.: - Nu retractez. Doresc să detaliez şi să corectez, dacă-mi permiteţi...P.C.: - Vă rog, vă ascult, haideţi să nu pierdem timp...At.G.: - Deci generalul Macri nu a dat dintr-un capriciu acest ordin, ci am

* caseta 035, sfârşit

428

înţeles eu că l-a dat pentru a se cunoaşte dacă la evenimentele din seara de 17 spre 18 au participat muncitori care nu s-au mai prezentat duminică la serviciu. Luni la serviciu. Aşa am înţeles eu că ar fi substratul acestui ordin.P.C.: - Bine, haideţi să consemnăm. „În dimineaţa de 18 decembrie 1989, generalul Macri mi-a ordonat să stabilesc care este prezenţa oamenilor în unităţile economice şi, eventual, identificarea celor care au participat la actele de vandalism din seara de 17 decembrie 1989.” Faceţi afirmaţia că generalul Nuţă a dispus şi, ca urmare au fost constituite 20 de detaşamente. Aşa aţi scris...At.G.: - Această afirmaţie am făcut-o în baza a ceea ce am auzit de la unele cadre, după evenimente, deci după 22. Mai precis, când am revenit în Inspectorat, pe data de 25 decembrie. Din relatările unor lucrători de Securitate, am aflat că au fost constituite aşa zisele „D”-uri, care au fost dispuse în oraşul Timişoara, dar de a căror misiune şi componenţă ori dotare nu cunosc.P.C.: - Erau înarmate? Şi din cine erau compuse?At.G.: - Vă raportez că, din ce mi-au relatat lucrătorii, acestea erau înarmate şi unele erau compuse din lucrători de Miliţie, altele din militari ai forţelor armate. Acest lucru mi l-au relatat ei deci, indirect...P.C.: - Forţele armate să ştiţi că...în cadrul forţelor armate erau incluşi şi cei de la Ministerul Apărării şi cei de la Ministerul de Interne.At.G.: - Da, deci unităţi şi subunităţi ale M.Ap.N.-ului. Aşa mi-au relatat şi aşa mi-am... P.C.: - Uitaţi ce ziceţi d-voastră: „În cursul zilei de 18 decembrie, am aflat că, la ordinul secretarului Coman şi generalului Nuţă, s-au constituit aşa-zisele „D”-uri, detaşamente de acţiune din care făceau parte forţe de Miliţie în civil, înarmaţi, militari ai forţelor armate şi trupe de Securitate. În total vreo 20, din care 8 erau dirijate de generalul Nuţă.”At.G.: - Da, pentru că am auzit jos, în birou, unde era amplasată staţia, că se lua legătura cu aceste „D”-uri.P.C.: - „Nu cunosc ce misiuni aveau aceste „D”-uri...” Staţi, staţi, staţi!... Numai la dictare bateţi. Vă rog! „...dotarea şi compunerea lor exactă, dar am înţeles că erau constituite pentru a acţiona împotriva demonstranţilor, în diferite zone ale municipiului.” E riguros exact ce aţi scris aici?At.G.: - Nu e riguros exact.P.C.: - Iar nu e riguros exact...At.G.: - Nu este riguros, pentru că am auzit, nu mi-a spus...P.C.: - Păi da, cu amendamentul acesta, păi, aşa aţi şi scris aici. Îl putem consemna? Deci chiar aşa şi scriu. Dictez: „În cursul zilei de 18 decembrie,

429

am auzit că din ordinul lui Coman şi al generalului Nuţă, au fost constituite aşa-zisele „D”-uri, cu misiunea de a acţiona împotriva demonstranţilor, acestea fiind dispuse în mai multe zone ale oraşului. Din aceste detaşamente de acţiune făceau parte forţe de Miliţie în civil, înarmate, militari ai forţelor armate şi trupe de Securitate.” Iar mă văd nevoit să mă uit, să nu fi notat eu greşit... „Legat de împrejurarea că muncitorii au ieşit în curţi, în incinta întreprinderilor, am raportat aceste aspecte şefului Securităţii, generalului Macri, iar spre seară, în jurul orei 19, generalul Nuţă a ordonat constituirea unor echipe mixte, formate din activişti de partid, UTC, sindicat, factori de răspundere din conducerile unităţilor economice, în care urma să fie cuprins şi câte un ofiţer de Miliţie şi unul de Securitate ce răspundeau de obiectivele respective. Toate acestea, în scopul de a preveni ca muncitorii să iasa în stradă. Am înţeles atunci că a fost indicaţia fostului secretar Coman, ori propunerea generalului Nuţă, aprobată de cel dintâi.” Corespunde cu ce aţi declarat? At.G.: - Corespunde. Şi vreau să spun că această intenţie, acest plan nu a mai fost pus în aplicare, deci nu au mai plecat ofiţerii în obiectiv, nici cei din Miliţia Economică, nici cei de la Securitate. Nu cunosc de ce s-a renunţat, dar s-a renunţat la această intenţie. P.C.: - Păi, dar nu prea scrieţi aşa...At.G.: - Vă raportez că, dacă nu...P.C.: - Uitaţi: „Pentru executarea ordinului, s-a făcut o repartizare a ofiţerilor de la Serviciul 2 şi a celor de la Serviciul Economic de la Miliţie. Aceştia au fost instruiţi de colonelul Deheleanu Ion, fostul şef al Milţiei şi urmau să se deplaseze în unităţi, lucru care nu s-a făcut decât în dimineaţa de 19 decembrie.” Deci nu s-a făcut atunc,i pe 19...At.G.: - Nu. Nu s-a mai plecat în obiectiv. Dimineaţa, în ziua de 19...P.C.: - „Este real ce am consemnat în declaraţia de la urmărirea penală, volumul VI, fila 365, în sensul că, la ordinul generalului Nuţă, şi cu aprobarea secretarului Ion Coman, s-a hotărât constituirea unor echipe mixte, formate din activişti de partid şi de sindicat, factorii de conducere din unităţi şi câte un ofiţer de Miliţie şi de Securitate, în scopul de a preveni ieşirea în stradă a muncitorilor.”At.G.: - Dar, vă raportez, d-le preşedinte, că acuma mi-am dat seama unde este greşeala care s-a strecurat de mine, nu este data de 18, este data de 20 sau 21. Când era...P.C.: - Vorbiţi de data de 19, mai înainte de 18, după aceea... iar cu privire la data de 20... „Nu corespunde realităţii menţiunea pe care am făcut-o cu privire la dată. Aceasta s-a întâmplat în 20 sau 21 decembrie, şi nu în 18.”

430

At.G.: - Nu, pentru că în 19 erau în obiective, îşi desfăşurau sarcinile concret.P.C.: - Dar demonstraţia aceea de masă, când a avut loc?At.G.: - Demonstraţia de masă a avut loc în data de 21 şi 22. În 20 a fost greva generală în unităţile economice ale municipiului, în 21 au ieşit muncitorii şi, în 22, de asemenea. P.C.: - „Greva generală a avut loc începând cu data de 20 decembrie.” Aţi primit vreun ordin de la Macri pentru întreruperea curentului electric de la o anumită unitate? În ce scop şi dacă s-a realizat?At.G.: - Da. De fapt, ordinul l-a primit şeful Serviciului, Zarcula, care mi l-a comunicat mie, eu am întrebat ofiţerul care se afla în unitate, era vorba de Tipografie, şi ofiţerul a raportat că nu se poate acest lucru, întrucât ar trebui întrerupte mai multe unităţi de importanţă socială, printre care şi Spitalul „Clinicile Noi”, fapt care nu s-a mai întâmplat, raportându-se acest lucru generalului Macri.P.C.: - Dar de ce trebuia să întrerupeţi procesul de producţie la Tipografie?At.G.: - Raportez că acest lucru nu-l ştiu, ordinul l-am primit simplu de la generalul Macri...P.C.: - Când l-aţi primit?At.G.: - Cred că în jurul orei 22,00, din data de 21, parcă. P.C.: - Aşa ziceţi, da? Că la 21 decembrie, s-a primit ordin de la Macri să se întrerupă electricitatea de la Tipografie, deoarece se aflase că în acea noapte se vor tipări manifeste. Întreruperea nu s-a mai realizat, nefiind posibilă tehnic. E real?At.G.: - Da. P.C.: - „În seara de 21 decembrie, în jurul orelor 22, s-a primit ordin de la generalul Macri să se întrerupă electricitatea la Poligrafia Banatul, deoarece se aflase că în acea noapte, urma să se tipărească manifeste. Întreruperea nu s-a realizat, însă, nefiind posibilă din punct de vedere tehnic.” Dar, probabil aveaţi în vedere o anume secţie de acolo.At.G.: - Da...Şi chiar dacă s-ar fi pus problema întreruperii în totalitate, tot nu s-ar fi putut, întrucât era pe aceeaşi reţea cu spitalul „Clinicile Noi”...P.C.: - „Deoarece ar fi condus la lipsirea de energie şi a altor instituţii, cum ar fi: Spitalul, organul de Partid, Staţia RTV etc.”Dacă sunt întrebări…D-le procuror?Pocuror: - D-le preşedinte, dorim să-i adresaţi inculpatului câteva întrebări. Prima: dacă Radu Bălan, fost prim-secretar, era informat periodic asupra stării operative din oraş, a stării de spirit, şi cum anume?P.C.: - Vă rog să răspundeţi!

431

At.G.: -Nu cunosc acest lucru.P.C.: - „Nu cunosc dacă fostul prim-secretar Radu Bălan, în perioada evenimentelor, a fost informat cu starea de spirit a populaţiei şi, în general, cu situaţia operativă.”At.G.: -Răspunsul la dl. procuror l-ar putea formula, cu competenţă şi în cunoştinţă de cauză, inculpatul Sima sau inculpatul Macri.P.C.: - „Cunosc însă că în condiţii normale, se făceau astfel de informări. Colonelul Sima sau generalul Macri sunt în măsură să dea răspunsul, vis-à-vis de informarea organului de Partid. Altă întrebare!Procuror: - D-le preşedinte, a precizat inculpatul că, în seara zilei de 15, s-au adunat ceva persoane în jurul Bisericii Reformate. A doua zi s-au regrupat, doar că era o demonstraţie sau mai exact, gruparea acestor persoane era din toate punctele de vedere paşnică. V-aş ruga să-l întrebaţi, atunci, care e raţiunea împrăştierii oamenilor cu jeturi de apă, bastoane şi altele.P.C.: - Ştiţi că aceşti cetăţeni au fost împrăştiaţi cu jeturi de apă şi cu alte mijloace mai puţin paşnice?At.G.: -Vă raportez că mă depăşeşte răspunsul la această întrebare. P.C.: - „Nu cunosc dacă persoanele care, adunate în Piaţa Maria, în zilele de 15 şi 16 decembrie, au fost împrăştiate cu jeturile de apă sau prin apelarea la mijloace mai puţin paşnice.” Dar în altă parte s-a procedat de maniera asta?At.G.: -Nu ştiu dacă s-a apelat la astfel de mijloace în alte zone ale oraşului, pe parcursul perioadei evenimentelor.P.C.: - Altă întrebare?Procuror: - D-le preşedinte, pretinde că, pe 17, când au venit generalii şi cu grupul de ofiţeri de la Bucureşti, a fost organizată o şedinţă de lucru, în cadrul căreia Sima a prezentat situaţia operativă, la rând, tot ce a recepţionat din oraş, fără însă a face precizări asupra intenţiei celor care s-au adunat în Piaţa Maria şi pe alte străzi din municipiul Timişoara. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat, i-a precizat, totuşi, Sima, atât de sărac cum era în vocabular, ce cereau, prin strigăte, prin lozinci, prin scandări, aceşti demonstranţi?P.C.: - Ştiţi?At.G.: -Vă raportez că nu ştiu. Ce am ştiut, v-am raportat, că cereau să reziste, să nu fie evacuat. P.C.: - „Nu ştiu dacă cei adunaţi în jurul Bisericii Reformate mai cereau şi altceva decât oprirea evacuării pastorului lor.” Altă întrebare?Procuror : -D-le preşedinte, s-a făcut deja precizarea de către d-voastră, dar numai la persoana inculpatului. Aş vrea, cu referire la inculpatul Macri, să întrebaţi dacă acesta a ordonat expres organelor de Securitate, în speţă el şi

432

ceilalţi factori de decizie de aici, de la judeţ, să identifice instigatorii, liderii demonstranţilor. P.C.: - Aţi primit un asemenea ordin sau...At.G.: -Nu, posibil să...P.C.: - Staţi, staţi un moment, o fi timpul înaintat, dar să nu ne grăbim.Sau au lăsat loc de subînţeles Macri şi ceilalţi.At.G.: -În prezenţa mea, nu. P.C.: - „În prezenţa mea, Macri şi nici altcineva de la comanda unităţii nu a cerut să fie identificaţi instigatorii şi celelalte elemente care incitau la dezordine.” Dar până acuma mi-aţi spus că pe ăştia îi căutaţi. Dar, în sfârşit...At.G.: -Cu excepţia celor din unităţile economice care erau implicaţi în actele de vandalism. Acest ordin l-am primit...P.C.: - Numai că dl. procuror vrea să ştie dacă, pe lângă d-voastră, ceilalţi au primit un astfel de ordin.At.G.: -Posibil, eu nu am primit...P.C.: - „Este posibil dar ceilalţi colegi care coordonau restul sectoarelor de activitate să fi primit un astfel de ordin.” O altă întrebare?Procuror: - D-le preşedinte, pretinde că la 19 decembrie 1989, când „starea de nemulţumire a căpătat o tentă revoluţionară”, a luat măsura retragerii ofiţerilor din obiectivele economice de care răspundea. Aş dori să-l întrebaţi, ce înţelege prin „tentă revoluţionară” şi cum a dedus-o abia pe 19?P.C.: - Păi, am consemnat, d-le procuror, dar, dacă vreţi...Procuror: - O precizare trebuie, d-le preşedinte.P.C.: - Să facem precizarea! De unde v-aţi dat seama că abia din 19, aceste demonstraţii au căpătat o tentă cu un caracter mai accentuat politic, ca să-l numesc aşa?At.G.: - Prin faptul că muncitorii s-au adunat în curţile uzinelor, au întrerupt lucrul şi au început să scandeze lozinci, începând cu: „Dreptate!”, „Libertate!”, până la „Jos!...”P.C.: - „Până la data de 19 decembrie, când muncitorii s-au strâns în curţile intreprinderilor, nu se strigau lozinci cu caracter pronunţat politic.” Mai sunt întrebări?Procuror: - Şi atunci nu mai era nevoie de asigurarea obiectivelor, aşa cum pretinde inculpatul, împotriva sabotajelor, a diversiunii? Întrebare firească! D-le preşedinte, o ultimă întrebare: a identificat dânsul pe acela direct răspunzător? Armata a prins oameni trimişi pentru a culege informaţii şi în obiectivele în care lucrau dumnealor. Aş vrea să ne spună cine sunt cei patru prinşi, ce acte s-au întocmit şi cum îi cheamă?

433

P.C.: - Deci, dl. procuror vrea date concrete. S-au întocmit acte referitoare la cei patru suspecţi?At.G.: - Vă raportez că în unităţi ofiţerii au discutat cu aceştia, i-au legitimat, aceştia şi-au declinat competenţa, calitatea, fără să întocmească acte, au fost aduşi la sediul Inspectoratului unde, din ordinul inculpatului Macri, am menţionat acest lucru, predaţi organelor de Contrainformaţii militare. Nu cunosc cine au fost. Atât mi s-a spus, cadre militare cu legitimaţii false.P.C.: - „Privitor la cei patru suspecţi, prinşi în zilele de 18 şi 19 decembrie, în cele două întreprinderi amintite, nu s-au întocmit acte. Iar din ordinul generalului Macri, aceştia au fost lăsaţi să plece...”At.G.: - Aduşi la Inspectorat şi predaţi organelor de Contrainformaţii militare.P.C.: - „Aceştia au fost aduşi la Inspectorat şi predaţi organelor de Contrainformaţii militare. Precizez că s-a procedat la identificarea lor, fără însă a se întocmi act în acest sens.”At.G.: - Aşa mi-au raportat ofiţerii din unităţi. Eu nu am verificat...P.C.: - „Aşa mi-au raportat ofiţerii din cele două unităţi economice.“ O altă întrebare?Av.ap. - Toţi colegii mei au pus întrebarea, ba chiar şi d-voastră în legătură cu întocmirea unui Comandament. Toţi aţi spus acelaşi lucru, probabil că o dată în plus vă veţi convinge...P.C.: - Instanţa, pentru că s-a edificat, n-a mai pus-o şi atunci...fiind consecventă, vă respinge întrebarea. Av.ap.: - Nu insist asupra aceleiaşi întrebări. Ceea ce aş dori să se consemneze, pentru că m-a deranjat formularea unei anumite fraze, în care s-a înscris în...P.C.: - Eu n-am vrut să deranjez pe nimeni, să ştiţi.Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi. Era vorba de cuvintele care cred că vă aparţin, nu ştiu, sigur nu aparţin inculpatului, acelea : „de a stăpâni populaţia”. Acesta era termenul. Eu cred că ar fi trebuit: „de a rezolva situaţia”, cuvântul este mai delicat, „a stăpâni”...ne-am cam săturat de stăpâni, de cuvinte radicale de acest fel. V-aş ruga, dacă se poate cumva, să-l înlăturăm. „A stăpâni populaţia” mi se pare cam dur cuvântul.P.C.: - Cred că dacă am folosit o astfel de expresie, am făcut-o în sensul de...„stăpânire a situaţiei”. Eu nu mai mi-amintesc acuma, luat de focul reflectoarelor...Av.ap.: - Da, am înţeles. Sunt spre mine, nu spre d-voastră.

434

P.C.: - ...dar putem face precizarea. „Precizez că prin „stăpânirea populaţiei” trebuie să se înţeleagă „stăpânirea situaţiei”.Av.ap.: - O altă consemnare pe care o doresc, d-le preşedinte, este aceea cu privire la „evenimentele ce trebuiau stăpânite în întreprinderi”. Era vorba, şi dacă am înţeles eu bine, s-a referit la explozii, distrugeri etc. Ei, s-a consemnat, pur şi simplu, „evenimente”. Este vorba numai de „evenimente” şi se lasă o înţelegere extrem de largă...P.C.: - Păi, am spus: „de acte de diversiune, de acte de sabotaj”, mă confirmă şi inculpatul.Av.ap.: - Vă rog să consemnaţi!P.C.: - S-a pus în paranteză. Inculpat, vreţi să mai le notăm încă o dată?At.G.: - Dacă sunteţi amabil, poate pentru o mai deplină edificare, să le punem suplimentar, fie şi într-o paranteză.P.C.: - „Urmăream prin activitatea noastră din întreprinderi să prevenim actele de diversiune, de sabotaj, de subminare a economiei.”Av.ap.: - Da, dar cu alte fraze. Nu la data când se vorbea despre evenimente, de reprimare, de treburi de genul acesta. Ştiţi, diferenţele acestea de nuanţă...P.C.: - Bine, treceţi la altă întrebare, treceţi la altă întrebare! Av.ap.: - D-le preşedinte, nu că aş vrea să se consemneze acest lucru, pentru că aţi consemnat, cu privire la sustragere, erau însărcinaţi să depisteze pe căi… care au sustras sau au distrus în 16 şi 17 şi să raporteze cu privire la asemenea persoane. Acolo aţi omis să spuneţi un lucru: pe unul l-a denunţat chiar soţia. Nu ca 8 Martie, azi, să-i facem omului o bucurie, dar asta a făcut-o...P.C.: - Şi credeţi că are relevanţă, d-le apărător?Av.ap.: - S-ar putea, că era vorba de o sustragere. Că acest lucru… în acest sens… colaborau cu Miliţia, d-le preşedinte...P.C.: - Păi, dacă e vorba de „sustragere”, consideraţi că am inclus ... Iertaţi-mă, Instanţa consideră că nu mai e necesar să facă această menţiune.Av.ap.: - Vă mulţumesc. În rest, aţi consemnat perfect. P.C.: - Da? Alte întrebări, vă rog!Av.ap.: - D-le preşedinte, în interesul inculpatului Macri, pe care-l apăr.V-am ruga să-l întrebaţi pe inculpat: se ştie că generalul Nuţă a fost trimis aici cu sarcini deosebite… în misiunea lui de la Timişoara. În cadrul acestei investituri, să ne spună inculpatul, ce raporturi au existat între generalul Nuţă şi generalul Macri?

435

P.C.: - Au existat raporturi de colaborare între generalul Nuţă, pe linie de muncă, vreau să zic, nu particular, că nu ne interesează, în perioada aceasta şi generalul Macri? At.G.: - Vă raportez, d-le preşedinte, că eu mi-am dat seama că erau relaţii de subordonare între generalul Macri şi generalul Nuţă.P.C.: - Deci se subordona generalului Macri lui Nuţă...At.G.: - Da, şi de ce cred acest lucru? Din când în când, cobora din biroul inculpatului Sima, jos, în biroul inspectorilor-şefi, unde îi raporta...P.C.: - „Din ce am perceput personal, pe parcursul evenimentelor, am putut trage concluzia că, într-un fel, generalul Macri i se subordona generalului Nuţă întrucât primul, periodic, se deplasa la celălalt, pentru a-l pune în temă, cred, cu situaţia operativă.“ Era şi o treabă firească. Era doar ministru adjunct, celălalt era şef de Direcţie. Alte întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpatul Corpodeanu, v-aş ruga respectuos să consemnaţi o singură împrejurare pe care v-a relatat-o inculpatul, şi anume aceea că, în data de 16, ora 20, cu ocazia acelei şedinţe comune la care au participat atât miliţienii, cât şi securiştii, această şedinţă a fost deschisă de către colonelul Popescu şi condusă tot de către el. Aţi consemnat în mod corect cine se ocupa de cele două eşaloane care urmau să preia anumite operaţiuni, dar mi se pare că nu s-a consemnat această împrejurare care, după părerea mea, este importantă pentru inculpatul Corpodeanu. P.C.: - Păi, dacă am spus sub comanda lui Popescu...d-le apărător, să ştiţi că la armată comanda înseamnă o persoană care comandă. Ceilalţi execută. La rândul lor, transmit mai departe alte comenzi. Dar e un comandant. Av.ap.: - De ce insist asupra acestei împrejurări? În actul de trimitere în judecată se reţine ca o problemă complet esenţială, în ceea ce priveşte acuzarea inculpatului, fiindcă el este cel care a condus această şedinţă.P.C.: - Cine? Corpodeanu? Păi, dar rezultă clar, din ce am consemnat, că nu. Care a fost rolul lui Corpodeanu aci?At.G.: - Vă raportez că e posibil să fie vorba de două şedinţe. Pentru că în şedinţa la care eu am participat nu l-am văzut pe Corpodeanu. Cel care a intrat în sală şi a dat ordine, a fost inculpatul Popescu.P.C.: - „La şedinţa din 16 decembrie, orele 20, pe Corpodeanu nu l-am văzut.”At.G.: - O fi fost în sală, dar nu l-am văzut. În nici un caz nu a deschis el şedinţa...

436

ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA

PROCESUL DE LA TIMIŞOARA

Audierea celor 21 de inculpaţi de la Securitate şi Miliţie

(3 – 15 martie 1990)

Vol. II

FUNDAŢIA ACADEMIA CIVICĂTIMIŞOARA-BUCUREŞTI

2004

437

438

P.C.: - „...În orice caz, nu acesta a condus şedinţa respectivă, ci colonelul...”Av.ap.: - Aşa şi este. Corpodeanu n-a fost la şedinţa respectivă. Vă mulţumesc frumos pentru consemnare! Av.ap.(femeie): - Apreciaţi asupra unei aprecieri, dacă a fost suficient dovedită. În noaptea de 16 spre 17, toate cadrele de conducere au rămas în Inspectorat. Deduc că în acea noapte a fost şi Popescu acolo. Mai departe l-a văzut în Inspectorat?P.C.: - Ce rol a avut colonelul Popescu în perioada asta?At.G.: - Raportez, d-le preşedinte, că după momentul din seara zilei de 16, când a convocat acea şedinţă şi ne-a trimis în oraş, eu nu l-am mai văzut pe colonelul Popescu. Am auzit că se afla undeva, în sediul Comitetului Judeţean de Partid. P.C.: - „După seara de 16 decembrie 1989, personal, nu l-am mai văzut pe colonelul Popescu. Am aflat însă că pe parcursul evenimentelor s-a aflat la sediul Comitetului Judeţean de Partid.” Făcea parte din acest...At.G.: - Nu cunosc, d-le preşedinte.P.C.: - Nu cunoaşteţi. Mai sunt întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, este vorba de o consemnare, nu de o întrebare. Întrun moment dat, a spus că, deşi generalul Nuţă a dat ordin să se tragă, dacă vor ataca sediul, fiind însărcinat cu paza sediului, în condiţiile acestea a dat ordin unui ofiţer, mi se pare şeful serviciului de Tehnică-Operativă... să pună o staţie pentru a putea comunica cu manifestanţii. De asemenea, maiorului Bolosin să nu se folosească focul... şi că vor negocia cu demonstranţii...P.C.: - „Pentru a putea ţine un dialog cu demonstranţii care ar fi încercat să intre în Inspectorat, am dispus să se monteze o staţie de amplificare...”At.G.: - ...Să se pregătească, pentru că era montată în sală...P.C.: - Ei, lăsaţi-o...să se instaleze o staţie de amplificare la ultimul etaj al clădirii. Ridicăm şedinţa. Vom relua la orele 16,30.P.C.: - Inculpatul Atudoroaie a semnat declaraţia, i-aţi dat citire, a semnat-o, da? Aveţi vreo obiecţie de formulat la cele consemnate?At.G.: - Da. D-le preşedinte, cu scuzele de rigoare, rog să aveţi amabilitatea să se facă două corecturi. Aceasta pentru faptul că în scurta pauză mi-am amintit, am memorat mai bine nişte date. Este vorba de faptul că ridicarea armamentului de către cadrele de Securitate, la ordin, s-a făcut pe 17 sau 18, nu-mi mai amintesc exact, acum nu sunt în măsură să-mi amintesc, şi nu întreg efectivul de Securitate. Pentru că erau compartimente ale căror ofiţeri lipseau din sediu. Deci aceasta este o problemă. Iar a doua, cu referire la

439

acele „D”-uri despre care eu am auzit de la alte cadre… mi-am amintit acum că unul din ofiţerii de la Electrotimiş mi-a spus că „D”-urile acestea erau pentru apărarea obiectivelor economice şi a magazinelor, pentru a nu fi sparte în continuare şi incendiate. Şi nu aşa cum am menţionat iniţial, pentru acţiuni represive împotriva manifestanţilor. Acestea sunt cele două corecturi pe care vă adresez rugămintea să le acceptaţi.P.C.: - De fapt, două precizări, pentru că ce ne-aţi declarat până acuma aşa am şi consemnat. Deci ce am consemnat nu este greşit. Numai că acuma ţineţi să faceţi nişte precizări.At.G.: - Da. P.C.: - La pagina 10 este trecut şi ce s-a scris până acuma acolo? Da? „Ţin să precizez că nu-mi amintesc bine dacă în data de 17 sau 18 decembrie a avut loc înarmarea efectivului organului de Securitate. De asemenea, arăt că s-a făcut înarmarea tuturor celor care erau prezenţi în sediu.” Şi cu ceilalţi?At.G.: - De la Serviciul Economic erau plecaţi în unităţi economice...P.C.: - Nu au mai revenit?At.G.: -Nu.P.C.: - Au rămas acolo peste noapte? Când au revenit la unitate...At.G.: - Când au revenit în unitate şi-au luat armament.P.C.: - „Cei care erau în teren şi-au luat armamentul ulterior, în ziua când au venit la unitate. Mă refer la cei care se aflau în obiective, la data şi ora când s-a dispus înarmarea efectivelor.”At.G.: - Şi a doua, în legătură cu „D”-urile despre care v-am raportat că am auzit povestindu-se că ele ar fi fost instituite...P.C.: - Atudoroaie Gheorghe, haideţi să ne înţelegem, ce ne-aţi declarat nouă astăzi în Instanţă a corespuns cu cele declarate în faza de urmărire penală. Acuma d-voastră puteţi, reflectând, să tot faceţi noi şi noi precizări şi o să ajungem la concluzia... că nu putem trage nici o concluzie...At.G.: - Am înţeles, d-le preşedinte. Singura chestiune pe care vă rog s-o acceptaţi este finalitatea acestor „D”-uri, despre care eu m-am hazardat, afirmând că au fost instituite în scopul...P.C.: - „Cred că menirea acestor dispozitive înfiinţate din ordinul generalului Nuţă era aceea de a apăra unităţi comerciale şi economice împotriva devastării lor.” At.G.: - Vă mulţumesc, d-le preşedinte.P.C.: - Vă rog să citiţi în întregime ce s-a scris şi daţi-i inculpatului să semneze. [Consultantul-şef dă citire celor consemnate, n.n.]

440

P.C.: - D-le consultant-şef, faceţi menţiunea cum că, ieri, inculpatul Teodorescu a fost prezent la luarea interogatoriului inculpatului Anastasiu, în încheierea de şedinţă, bineînţeles; iar astăzi, că Atudoroaie este prezent la interogarea inculpatului Radu Tinu.Consultant: - Am înţeles, d-le preşedinte, am şi notat de fapt.

Audierea inculpatului Radu Tinu

P.C.: - Inculpatul Radu Tinu, cunoaşteţi învinuirea care vi se aduce?T.R.: - Da.P.C.: - O recunoaşteţi?T.R.: - Consider că nu am făptuit nimic ca să pot fi incriminat la această infracţiune.P.C.: - Da. Declaraţiile pe care le-aţi dat în faza urmăririi penale, le menţineţi?T.R.: - Le menţin în parte, d-le preşedinte, fiindcă au fost nişte condiţii speciale în care am dat aceste declaraţii, dacă-mi îngăduiţi să spun acum sau mai târziu...P.C.: - „Menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza urmăririi penale, cu precizările pe care urmează să le fac în continuare.” În primul rând, să ne spuneţi ce funcţie aţi îndeplinit?T.R.: - Din 10 februarie 1987, până în 22 decembrie 1989, am îndeplinit funcţia de adjunct al şefului Securităţii Judeţului Timiş.P.C.: - „În perioada 10 februarie 1987-22 decembrie 1989 am îndeplinit funcţia de locţiitor al şefului Securităţii Judeţului Timiş, având sarcina de a coordona Serviciile...”T.R.: - 1a, de Informaţii Interne, 1b, tot de informaţii Interne, serviciul special “S”, care se ocupa cu înscrisurile şi controlul corespondenţei persoanelor fizice şi compartimentul Transport Corespondenţa Secretă.P.C.: - Deci practic, era un singur serviciu de Informaţii Interne, nu?T.R.: - Nu, nu. Erau două servicii de Informaţii Interne, d-le preşedinte. Aşa era organigrama .P.C.: - Care era diferenţa? Explicaţi-ne, vă rugăm.T.R.: - Într-o serie de judeţe din Ardeal existau două servicii de informaţii Interne. P.C.: - Concret. Cu ce se ocupa unul, cu ce se ocupa altul.T.R.: - Serviciul 1a se ocupa cu următoarele: era un compartiment Invăţământ-cetăţeni străini la studii.

441

P.C.: - Deci Serviciul 1a se ocupa de culegerea informaţiilor ... * [text lipsă, n.n.]

8 martie 1990, continuă audierea inculpatului Radu Tinu.

T.R.: - [text lipsă, n.n.]... preşedinta Tribunalului Judeţean şi că trebuie să-i însoţesc pe aceştia, care vorbesc de la faţa locului, fiind împreună cu executorul judecătoresc şi organul de Miliţie de la care s-a cerut sprijin pentru executarea evacuării. Era ora două şi jumătate când am primit acest ordin.P.C.: - „La orele 2,30, colonelul Sima mi-a comunicat că fac parte din comisia care, în acea noapte, va proceda la evacuarea pastorului şi a familiei acestuia. Din comisie, printre alţii, făceau parte: reprezentanţii Consiliului Popular, ai Tribunalului, preşedintele Departamentului Cultelor Cumpănaşu Ion şi alţii…”T.R.: - Şi inspectorul teritorial. Restul erau cei care procedau la evacuare, conform legii. Executorul şi organul de Miliţie.P.C.: - V-aţi conformat, da?T.R.: - Da. Am executat ordinul, m-am prezentat la...P.C.: - Singur v-aţi dus acolo?T.R.: - Cu şoferul, cu un şofer cu maşina...P.C.: - „... respectiv organul de Miliţie, care să acorde sprijinul...”T.R.: - Eu, neavând nici o tangenţă cu ei...P.C.: - Am înţeles, am zis „...necesar.” Mai departe!T.R.: - M-am prezentat în biroul primului-secretar, unde am înţeles că se afla Ion Cumpănaşu. Acolo era şi Ilie Matei, am raportat pentru ce sunt acolo... Am uitat ceva, mă iertaţi! Colonelul Sima mi-a... Am întrebat de ce merg eu acolo? Eu n-am avut nici un contact cu Tőkés, până la momentul respectiv. Deşi, cunoaşteţi din dosar, răspundeam de această problemă şi mi s-a spus că în cazul în care acesta, va opune rezistenţă lui Ion Cumpănaşu, preşedintele Departamentului Cultelor, care îi va spune că s-a manifestat clemenţa şi a fost numit preot undeva într-o comună din judeţul Sălaj, eu va trebui să intervin şi să-i spun că, în cazul în care nu-şi vede de treabă, vom fi nevoiţi să ne folosim de documentele pe care le aveam, din data de 20 octombrie 1989, pe care d-voastră le ştiţi din dosar. Consideraţi oportun să le repet aici sau nu? P.C.: - Cum vreţi, dacă vreţi, le repetaţi, dacă...

*caseta 036, sfârşit

442

T.R.: - Nu este cazul, nu este cazul. Cum ordonaţi d-voastră, mie, în momentul de faţă...P.C.: - Deci aveaţi date, în mare, ca să nu se creadă că cine ştie ce se ascunde...T.R.: - Erau date certe din care rezulta că furnizase unor organizaţii cu caracter iredentist maghiar date pentru care primise bani şi pentru care semnase o chitanţă de 20.000 de lei. Materiale găsite, ascunse la doi turişti pe care noi îi localizasem în Timişoara, la ieşirea din ţară în punctul PCTF Borş. P.C.: - Deci acesta era rolul, de a-l pune în temă cu ce i se poate întâmpla, în cazul în care se opune evacuării. Bun, haideţi, continuaţi dumneavoastră!T.R.: - Am plecat de la Consiliul Popular în maşină, împreună cu Ion Cumpănaşu, preşedinta Tribunalului, şi cu secretarul Robu, şi cu şoferul meu. Am mers la Maria, nu veniseră încă cei de la Miliţie, care trebuiau să efectueze evacuarea. Şi am stat la colţ, chiar la intersecţia B-dului Tinereţii cu Strada Gheorghe Doja, până au apărut cei de la Miliţie cu maşina pentru evacuare. În continuare, inspectorul teritorial de Culte, Ţeperdel...P.C.: - Cine a apărut de la Miliţie cu maşina?T.R.: - Echipa de Miliţie era condusă de colonelul Ion Deheleanu, şeful Miliţiei.P.C.: - Şi câţi au venit de la Miliţie?T.R.: - 10-12 oameni. De asemenea, între timp, în zonă, apăruseră şi nişte ofiţeri de PCTF (Puncte de Trecere Frontieră), erau şi nişte militari din trupe, dar erau undeva pe partea opusă a casei. P.C.: - „De la colonelul Sima am înţeles că rostul deplasării mele la locuinţa pastorului era acela de a-l atenţiona că, dacă se opune evacuării, se poate da în vileag aspectul că vânduse informaţii unor cercuri iredentiste din exterior.” A fost nevoie?T.R.: - Nu, nu a fost nevoie. P.C.: - „Nu a fost nevoie să fac uz de această informaţie deoarece...”T.R.: - Pastorul l-a ascultat pe Ion Cumpănaşu, care s-a prezentat şi a spus că este preşedintele Departamentului...P.C.: - „Nu s-a opus evacuării, înţelegând că i se oferise un post în judeţul Sălaj. La evacuare au participat vreo 10-12 miliţieni sub conducerea colonelului Deheleanu Ion, şeful Miliţiei.” R.T.: - Şi executorul, dar nu-i cunosc numele...P.C.: - Au apărut ceva incidente în zonă? „De asemenea, în zonă, în dreptul străzilor laterale, am sesizat prezenţa unor militari în termen neînarmaţi de la trupele de Securitate...”

443

T.R.: - ...Cred. Nu am văzut, eram la distanţă, dar erau militari...P.C.: - Nu puteau să fie din altă parte. Sau de Grăniceri puteau fi.T.R.: - După ce Tőkés a spus că a înţeles, eu am plecat înapoi cu aceeaşi echipă, cu Cumpănaşu...P.C.: - Aşa, haideţi să trecem peste nişte amănunte mai nesemnificative.T.R.: - Am ajuns la Inspectorat şi mi s-a ordonat să fac notă ...Să continuu nota, că n-o terminaseră subalternii mei. Am lucrat la notă, pe care am terminat-o în jurul orei şapte fără un sfert, cam aşa, şapte fără douăzeci. Am prezentat-o colonelului Sima, a văzut-o, a raportat-o generalului-colonel Iulian Vlad sau altcuiva, totuşi cu funcţie de conducere din Departament. Eu, nefiind în birou, însă mi-am dat seama după modul în care vorbea. A început să vorbească la telefon, când eu am ieşit din birou. Atunci am înţeles că lt.-colonelul Atudoroaie este plecat la gară, pentru a-l aştepta pe generalul Macri, care urma să vină cu nişte ofiţeri, pe linii de muncă, pentru a vedea ce s-a întâmplat la Timişoara.P.C.: - „Revenind la sediu, am reuşit, în sfârşit, să termin nota-raport pe care colonelul Sima a transmis-o conducerii Departamentului, în dimineaţa de 17 decembrie, orele 7,00. Am mai înţeles de la şeful meu că colegul Atudoroaie era plecat la gară, pentru a-l întâmpina pe generaul Macri, care urma să sosească în fruntea mai multor ofiţeri, fiecare pe câte-o linie de muncă.” Au sosit, v-aţi adunat în birou la Sima...T.R.: - În birou la colonelul Sima, a avut loc punerea în temă cu situaţia şi mai departe, generalul Macri a observat că nu cunoaştem situaţia operativă din zonă, şi că, ceea ce s-a întâmplat, este ca urmare a intervenţiei unor elemente ostile venite din exterior, a unor legături ale acestora care au instigat la provocarea acelor acte turbulente şi că trebuie urgent luate măsuri de intensificare a muncii informative, pentru a identifica aceste elemente, legăturile lor. De asemenea, ni s-a atras atenţia că trebuie să raportăm, ca un al doilea punct, modul în care populaţia oraşului priveşte „starea de spirit”, în termenii noştri… ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 16 pe 17, şi, în cazul în care, în aceste informaţii, în această activitate de căutare a informaţiilor, vor apare date de identificare a unor persoane care au participat la actele de huliganism, acestea să fie semnalate direct de către şefii Serviciilor, la Serviciul Cercetări Penale al Miliţiei, care, de asemenea, primise întăriri şi care acţiona sub directa îndrumare a adjunctului procurorului general, Diaconescu. Şi mi s-a subliniat că eu lucrez sub îndrumarea colonelului Anastasiu, iar informaţiile pe care le obţin de la şefii de Servicii, deci, obţinute de Servicii, le voi prezenta într-o formă centralizată colonelului

444

Teodorescu, care urmează să dea forma definitivă raportului care se va raporta general-colonelului Iulian Vlad, personal.P.C.: - „În biroul colonelului Sima, acesta l-a pus în temă cu situaţia creată pe generalul Macri şi pe însoţitorii acestuia colonelul Teodorescu, colonelul Anastasiu, colonelul Nicolici Dan şi maiorul Caraşcă. După informarea făcută, generalul Macri ne-a reproşat că nu cunoaştem adevăratele cauze ale celor întâmplate şi că Departamentul deţine informaţii că tulburările au fost determinate de trimişi ai unor cercuri dinafară, în scop de a provoca dezordine. Drept urmare, ne-a ordonat să intensificăm muncă informativă, să depistăm persoanele suspecte a fi incitat la acea dezordine...”T.R.: - Nouă ni s-a spus clar că sunt veniţi dinafară, că sunt...P.C.: - O să facem precizarea, dar într-o frază nu putem prinde chiar tot.T.R.: - Am înţeles, d-le preşedinte, am înţeles.P.C.: - „Să depistăm persoanele suspecte venite în scop de a crea dezordine...” Mai departe!T.R.: - Şi să raportăm, urmând a acţiona conform ordinelor ce le vom primi.P.C.: - Nu, nu. Aţi mai spus ceva. R.T.: - ...A cunoaşterii stării de spirit, a reacţiei populaţiei...P.C.: - „Şi a stabili care era starea de spirit a populaţiei faţă de cele întâmplate în noaptea respectivă. Practic, generalul Macri a ordonat o intensificare a muncii de Securitate, pe toate profilele. De altfel, cu dânsul făcuseră deplasarea ofiţeri pentru fiecare sector de activitate. Am înţeles că colonelul Anastasiu, fiind profilat pe linia informaţiilor Interne, urma să mă sprijine în muncă. La rându-i, colonelul Teodorescu făcea acelaşi lucru pe linie de Contraspionaj şi mai trebuia să întocmească notele-sinteză ce urmau a fi transmise mai sus.”T.R.: - Eu nu am mai rămas până la terminarea şedinţei cu Anastasiu, fiindcă… fiind duminică, duminica, inclusiv oamenii de la agenturi au preocupările de duminică; am ieşit din sală, am anunţat şefii Serviciilor coordonate de mine, plus două din colectivele coordonate de ...P.C.: - Staţi un moment! Staţi un moment! Prin ce urma să intensificaţi munca asta operativă? Prin ce?T.R.: - În primul rând, noi trebuia să contactăm agentura...P.C.: - „Intensificarea muncii operative s-a făcut prin: contactarea a cât mai multor persoane din agentură, culegerea directă de informaţii de către ofiţerii de Securitate, interceptarea convorbirilor telefonice, filajul, verificarea corespondenţei. Am înţeles că de elementele depistate urma să se ocupe maiorul Caraşcă...”

445

T.R.: - Iar în cazul în care, în culegerea asta de informaţii, vom identifica şi persoane din rândul celor care au avut manifestări huliganice, acestea urmând a fi semnalate de către Serviciu, direct către Serviciul de Cercetări Penale al Miliţiei, unde am înţeles că se deplasase de la Bucureşti colonelul Tudor Stănică şi procurorul general adjunct...P.C.: - „...iar în cazul în care, pe linia noastră de Securitate, depistam persoane din categoria celor care se dedaseră la acte de vandalism, urma să-i semnalăm Serviciului Cercetări Penale al Miliţiei, unde făcuse deplasarea şeful Direcţiei Cercetări Penale din Inspectoratul General al Miliţiei, colonelul Tudor Stănică, problema de care urma să se mai ocupe şi adjunctul procurorului general. I s-au furnizat date, şi într-un sens, şi-n altul...”T.R.: - Sincer să vă spun, nu...deci cele pe care mi le furnizau ofiţerii, mi-au spus, noi am furnizat patru elemente. Patru am trecut şi eu...P.C.: - „Ofiţerii mei au comunicat astfel de date celor de la Miliţie, care cred că le-au exploatat.” Era şi firesc...Da...În perioada aceasta de la 17 până la 22 decembrie…Să vorbiţi ceva şi de sosirea lui Ion Coman.T.R.: - Multe nu cunosc, d-le preşedinte. Decât că am auzit că a sosit, şi mai mult ştiu de plecare, dar cu totul întâmplător, tangenţial.P.C.: - „În ziua de 17 decembrie am aflat că la Timişoara a sosit şi secretarul Ion Coman. Altceva nu mai cunosc legat de acesta.” Bun. Din datele care v-au fost prezentate în perioada 17-22, ce rezultă?T.R.: - Deci imediat am ieşit de la...P.C.: - Nu, nu. Ca o concluzie...T.R.: - A rezultat că nu a fost nici un element dinafară, care să provoace aceste tulburări. Motiv pentru care, marţi dimineaţa, eu am avut norocul că am lipsit de la acea şedinţă, fiind ieşit în oraş să mă schimb, că eram de vineri plecat de acasă. A venit Anastasiu şi mi-a spus că am fost categorisiţi că nu am desfăşurat activitatea corespunzătoare. Deci această problemă eu o ştiam de la început, fiindcă am fost de faţă la toate cele şi am raportat că nu au fost elemente dinafară care să provoace aceste tulburări. A doua problemă, la starea de spirit, în ziua de duminică, mare lucru n-am obţinut, fiindcă nu am putut efectiv; duminică, toată lumea ocupată cu cele de duminică, duminică singurul lucru pe care l-am făcut mai cert, aşa am primit şi ordin, ne-am axat mai mult pe cetăţenii străini aflaţi la studii. Câţi sunt prezenţi în Timişoara, din câte ţări, în ce institute, ani de studii, câţi fac parte din organizaţii extremist-teroriste care sunt în baza de lucru, dacă sunt în Timişoara, dacă sunt la gazde particulare. Scop în care, din cele patru-cinci Servicii (două ale mele, două ale colonelului Sima), am trimis ofiţeri, fiecare

446

după responsabilităţi: cel care răspundea de Institutul Agronomic l-am trimis la Institutul Agronomic, cel care răspundea de Politehnică, la căminele Politehnicii, cei de la Medicină, la căminele Medicinei. De asemenea, pe cei de la Frontieră, fiindcă s-a pus problema şi a celor care în ultima perioadă intrau ilegal în ţară, erau din cei fără nici un orizont, rămaşi prin câteva lagăre şi foarte mulţi intrau ilegal în ţară. În urmă, pare-mi-se, cu o lună, au fost câţiva care au declarat că ei au fost undeva unde au fost instruiţi...P.C.: - „În consecinţă, au fost trimişi în teren toţi ofiţerii care aveau posibilităţi de a culege direct din teren informaţii şi în special în mediul studenţilor străini, în zona frontierei, mai precis a gazdelor pentru străinii intraţi ilegal, şi în alte instituţii de pe raza judeţului. A rezultat că tulburările nu au fost determinate de influenţe dinafară...”T.R.: - N-am avut intrări ilegale în această perioadă în ţară, deci în aceste zile pe frontieră şi... acestea le-am raportat.P.C.: - Care era reacţia populaţiei?T.R.: - Primul buletin pe care eu l-am înmânat colonelului Teodorescu a fost luni seara. Reacţia populaţiei era...Am structurat-o în trei categorii: o primă categorie, a celor care erau intrigaţi de faptul că duminică seara s-a tras în populaţie... Un intelectual, un pensionar era foarte supărat şi spunea că la prima întâlnire, de exemplu, cu primul-secretar Matei, va reproşa că de ce a permis acest lucru. Un altul afirma că n-ar fi crezut ca, după atâţia ani, românul să tragă în român. Am notat aceste materiale. De asemenea, alţii erau cei care se gândeau la piaţă. Ziceau că vine Crăciunul şi n-aveau de unde cumpăra, n-aveau ce face...Şi o ultimă categorie era poziţia studenţilor străini şi a studenţilor români, care au dezaprobat această perioadă, de sâmbătă până luni la ora 21,00. Că am tot întârziat, că nu aveam din ce întocmi acest material şi...P.C.: - Asta vis-à-vis de împuşcături, de victime, de răniţi, morţi. Vis-à-vis şi de alte aspecte?T.R.: - D-le preşedinte, mai demult, agentura nu mai spunea nimic din ceea ce ni se cerea şi n-am inventat nimic, n-am pus nimic, nici în plus, nici în minus. Dacă prin aceia care au dezavuat măsura luată, am înţeles că putem, într-un fel sau altul, influenţa...P.C.: - Bine, n-aţi trecut în notă, dar curgeau informaţiile referitor la nemulţumiri...T.R.: - Aceste informaţii erau numai cele care se obţineau prin mijloacele speciale. Acolo omul spunea, care spunea... În rest, faţă de reţea, faţă de agentură...şi nici agentură, practic şi agentura avea 9 C celsius în casă, ca şi mine...

447

P.C.: - „Din datele culese în perioada 17-22 decembrie 1989, rezultă cu certitudine că tulburările din Timişoara nu au fost determinate de elemente dinafară. De asemenea, privitor la împuşcăturile din noaptea de 17 spre 18 decembrie, ca şi faţă de cele care au urmat, opinia majoritară era aceea că nu trebuia să se ajungă să se facă uz de armă. Fiecare justificând această concluzie, mai mult sau mai puţin, prin prisma intereselor personale.” Spuneţi-mi, deci nu v-a preocupat aspectul de a...„Aceleaşi nemulţumiri ale populaţiei care, pe parcursul timpului, se accentuaseră. Nemulţumiri care vizau lipsa de alimente, de medicamente, de confort...” Şi, în ultima perioadă se mai schimbase ceva?T.R.: - Mare lucru nu se schimbase, nu.P.C.: - ...Lozinci de-astea cu un caracter mai accentuat politic au apărut?T.R.: - Să ştiţi că nu. Nu au apărut direct, aşa...P.C.: - Nu direct, dar pe ici pe colo, se auzeau?T.R.: - Pe ici pe colo, mai apăreau. Foarte reţinute, dar apăreau.P.C.: - „În ultima parte a intervalului au mai apărut şi revendicări cu un caracter mai politic. Se cerea libertate, democraţie şi se făcea în general trimitere la fenomenul de democratizare a vieţii social-politice din ţările vecine.”T.R.: - Aspecte pe care noi le-am raportat.P.C.: - „Toate aceste aspecte au fost ierarhic raportate conducerii Departamentului.” Consideraţi că aceste cereri, revendicări ale oamenilor, fie că erau români, fie că erau maghiari, fie că erau germani, erau sau nu îndreptăţite?T.R.: - Erau îndreptăţite, d-le preşedinte. Erau îndreptăţite. Eu vă pot spune că aceasta a fost prima iarnă când aş fi avut şi eu posibilitatea să nu mai am 9 Celsius în casă. Dar, până în această iarnă am locuit şi eu la primul bloc de la intrarea în oraş, cu aceleaşi condiţii cu ale vecinilor mei care erau muncitori, tehnicieni, ingineri. De aceleaşi lucruri ne izbeam şi noi şi le vedeam, le simţeam. Erau îndreptăţite, cel puţin la nivelul meu de decizie, nu aveam ce face...P.C.: - „Aceste revendicări ale oamenilor erau total justificate.” Spuneţi-mi, ce ştiţi legat de teleconferinţa din seara de 17 decembrie? Dar mai înainte, vă rog să-mi comunicaţi când s-a luat măsura înarmării efectivelor de la Securitate şi, dacă ştiţi cumva, şi de la Miliţie?T.R.: - Deci, în privinţa înarmării vă pot spune că în ziua de duminică după-amiază, fiindcă nu aveam cu ce mă prezenta generalului Macri, sincer vă spun, am încercat să nu mă vadă. Să-l evit. Am stat în birou şi am aflat că s-au înarmat o serie de ofiţeri pentru apărarea sediului, când a intrat la mine în

448

birou colonelul Minciu, fost ofiţer de carieră, era şeful Serviciului Personal, care a venit cu un locotenent şi a spus: „Uite, aici e locul în care tu trebuie să acţionezi, dacă se aruncă cu sticle incendiare...” şi să-mi ridice covorul din birou. Eu eram acolo cu lt. major Bura de la Sinteză, pare-mi-se, şi colonelul Anastasiu şi încă un ofiţer. L-am văzut pe ofiţer cu pistoletul la brâu. N-am ieşit atunci afară, fiindcă, între timp, m-au sunat nişte cunoştinţe din oraş. Nu le mai veniseră soţiile acasă, deja începuse tevatura în oraş. Inginerul Magheţiu m-a sunat, că nu-i venise soţia, conferenţiarul Barbu, că nu-i venise băiatul, o altă profesoară, o cunoştinţă, că nu-i venise soţul, şi nu am ieşit efectiv, din birou până am mers la masă, în jurul orei 20, cam aşa ceva... Deci cam în jurul ei 18,00-18,30, a intrat la mine colonelul Minciu şi-i arăta ofiţerului cum să acţioneze...P.C.: - Deci la acea oră localizaţi că s-ar fi produs înarmarea efectivelor?T.R.: - Înarmarea celor care apărau sediul.P.C.: - Dar din ceilalţi?T.R.: - Ceilalţi ofiţeri au fost înarmaţi în zilele de luni şi marţi. Fiindcă marţi m-am trezit şi eu cu pistolul-mitralieră pus pe dulap de un locotenent. Mi l-a adus că, aşa e ordinul, şi mi l-a pus pe dulap, până vineri a stat acolo...P.C.: - „Îmi amintesc că, în ziua de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 18, în scop de apărare a sediului, s-a constituit o grupă de pază, căreia i s-a distribuit armament şi muniţie de război. În zilele de 18 şi 19 decembrie, şi ceilalţi ofiţeri au primit armament, inclusiv pistoale automate şi muniţie de război.” T.R.: - Tot în scopul apărării sediului, pentru că am înţeles că eram singurii care rămăseserăm în tot sediul ăla, acolo...P.C.: - „În acelaşi scop de apărare.”T.R.: - Despre teleconferinţă, vă raportez că am aflat în jurul orei 16,30. Se discuta, se zvonea că va fi teleconferinţă. Şi, fiindcă dimineaţa am trecut şi mi-am luat o cămaşă de-acasă, am intrat repede într-un oficiu şi am stat, m-am spălat. Nu am asistat la teleconferinţă...P.C.: - Dar ce aţi aflat că s-a spus la teleconferinţă?T.R.: - A venit colonelul Sima la mine în birou, m-a întrebat unde am fost, i-am raportat unde am fost, că m-am bărbierit, şi mi-a spus că a fost teleconferinţă, s-a ordonat să intervină Armata şi în cazul în care nu se vor supune somaţiei, se va folosi armamentul, trăgându-se la picioare. Era şi el nebărbierit, întors cu spatele...P.C.: - Ordinul era valabil numai pentru Armată?T.R.: - Eu repet textual ce mi-a spus...P.C.: - Sau pentru forţele armate?

449

T.R.: - Eu am înţeles Armată şi nici nu pot, vă rog să-mi permiteţi, să interpretez. Dânsul a spus că s-a primit ordin să intervină Armata, să se folosească armament. În cazul în care nu vor răspunde la somaţii, să se tragă la picioare. Atâta am auzit, atât pot să vă raportez...P.C.: - „În aceeaşi seară, de la colonelul Sima am aflat că Ceauşescu Nicolae, cu ocazia teleconferinţei, a ordonat să intervină Armata şi în caz de nesupunere să se tragă la picioare.Altceva nu mi-a mai spus. În seara aceea s-a început să se tragă în oraş...” Nu?T.R.: - A început să se tragă...P.C.: - „În aceeaşi seară au început să se audă focuri de armă în oraş.” În zona centrală, da?T.R.: - Am deschis geamul şi, pe deasupra, chiar pe B-dul Sălăjan, treceau elicoptere. Un elicopter. Am zis de faţă cu ăsta de la Sinteză: „Mă, parcă-am fi în Beirut”, mă iertaţi...o dată, de două ori; şi am auzit trăgându-se focuri de armă. Acum nu pot preciza unde, fiindcă poziţia clădirii...P.C.: - Din centru, am înţeles...T.R.: - Din stânga, deci, raportat la sediul Inspectoratului, de undeva din stânga, dar cât de aproape, cât de departe, nu pot să precizez...P.C.: - Tăiaţi în zona centrală... „Care parveneau din partea stângă a sediului Inspectoratului...Stânga asta putea să fie şi până la...”T.R.: - Se auzeau, răpăiau ca la...P.C.: - Bine. A doua zi, informaţii, cred, avalanşe…T.R.: - Aş vrea să fac o precizare: în aceeaşi seară, în jurul orelor 20,00-21,00, nu mai reţin, am ieşit din birou şi în anticameră era comandantul Grupului de Pompieri, colonelul Sasu Ion, cu staţia în mână. Fiind „balamuc”, mă iertaţi, gălăgie multă la ofiţerul de serviciu, l-am invitat la mine în birou. A luat loc într-un fotoliu, acolo, şi prin staţia cu care coordona unităţile de Pompieri din oraş se auzeau şi focuri de armă şi solicitări de ajutor ale soldaţilor. De exemplu, de la magazinul de mobilă de la restaurantul Cina, insistent ruga dispecerul sau nu ştiu cine conducea acţiunea, şeful de stat major, că sunt atacaţi militarii şi nu pot să intervină şi incendiul se ridicase la apartamentele de deasupra magazinului de mobilă. Acelaşi lucru, la magazinul de blănuri din centru. Atunci, din nou am auzit focuri de armă. Şi discutam cu Sasu: „D-le, de ce se trage atâta?...” Era ora 22,00 deja, începuse pe la ora 19,30-20,00...P.C.: - „În jurul orelor 22,00, aflându-mă în prezenţa comandantului Pompierilor, care avea o staţie de emisie-recepţie, am putut să aud zgomote de împuşcături şi apeluri ale ostaşilor pompieri pentru suplimentarea forţelor în vederea localizării incendiilor de la magazinele de blănuri,

450

mobila, electrice, mai ales că erau atacaţi de huligani şi nu puteau să intervină.” D-voastră aţi dat vreun ordin să se tragă în demonstranţi?T.R.: - În toată această perioadă, d-le preşedinte, nici unul din ofiţerii mei nu a ieşit în oraş cu pistolul asupra lui şi nici nu a primit de la mine ordin să se tragă.P.C.: - „Nici un subordonat de-al meu nu a ieşit în oraş înarmat şi din partea mea nu au primit ordin să execute foc împotriva demonstranţilor.”T.R.: - Cu o precizare, dacă-mi îngăduiţi: luni dimineaţa, la Poştă, deci compartimentul de Poştă, deci subofiţerii care transportau la trenul de Bucureşti corespondenţa secretă strânsă din oraş, am dublat, deci...P.C.: - Nu ne referim la aspectul ăsta, pentru că, potrivit legii...T.R.: - Aş menţiona aici, în apărarea mea, dacă-mi îngăduiţi, nu ştiu ziua în care la Jimbolia au ieşit demonstranţii în stradă şi primul lucru, s-au dus la Miliţie şi au bătut în geamuri, în uşi, au cerut să intre înăuntru. Mi-a raportat lt.-major Liber situaţia la telefon. Eu ţineam legătura şi cu oraşele şi am ordonat să nu folosească nici unul armamentul şi să transmită ordinul meu şefului Miliţiei, să meargă să vorbească cu demonstranţii, că nu li se va întâmpla nimic. Să demonstreze paşnic, şi acolo, fiind unitate militară nu au ce căuta înăuntru, decât în momentul în care se va ordona şi în condiţiile în care se va ordona. Şi acolo, ca şi la Buziaş, unde s-a întâmplat acelaşi lucru, treburile au decurs normal.P.C.: - Credeţi că trebuie să notăm?T.R.: - Dacă d-voastră apreciaţi...P.C.: - Nu-i nevoie, în opinia Instanţei. Spuneţi-mi, v-au parvenit informaţii care să vă poată permite o concluzie referitoare la cine a tras împotriva populaţiei?T.R.: - Da, dar sunt informaţii indirecte, nu sunt informaţii directe.P.C.: - Adică?T.R.: - În primul rând, faptul că nici unul din ofiţerii de Securitate în seara zilei de duminică nu era înarmat şi nu era în oraş. Toţi erau prin...erau câte patru-cinci într-un birou...eu am intrat în birou, după ora 21-22, să le amintesc că mâine am nevoie de informaţii...P.C.: - Bine, vă referiţi la cei din compartimentul pe care-l coordonaţi...T.R.: - Pe coridoare îi vedeam, d-le preşedinte...P.C.: - Deci la toată lumea...T.R.: - De asemenea, zgomotele, deşi nu sunt specialist în probleme militare, erau zgomote de arme grele, foc automat, foarte...P.C.: - Păi, arme grele e una şi foc automat e alta, oricât de lipsit de cunoştinţe în materie...

451

T.R.: - Deci nu am, dar mi s-au părut de puşcă mitralieră. Am auzit rafale din astea... şi cu trasoare. Am văzut pe cer trasoare. Indirect, mi-au parvenit informaţii privind cine a tras, din perioada de după 25, când am fost în Penitenciar, când mi-au relatat din deţinuţii, cadre de Miliţie, care au fost în oraş, din nişte deţinuţi cu care am fost trei zile, nişte hoţi de buzunare (ăştia au fost introduşi în aceeaşi cameră), era în 25, îmi pare rău, nu ştiu cum îi cheamă, dar pe câţiva îi putem identifica, dacă este cazul, care au explicat că s-a tras în zona Girocului. În prezent se află în Penitenciar doi ofiţeri pe care i-am auzit spunând, fiecare, despre acest lucru. Un căpitan, Joiţoiu, şi un căpitan, Gheorghe, de la unitatea de pe Calea Lipovei. I-am auzit povestind şi relatând. Altceva nu vă pot spune precis. Că l-am văzut pe “x”, pe”y” că a tras, că nu a tras, nu am cunoştinţă. P.C.: - „Cu precizie, nu ştiu cine a executat foc împotriva populaţiei din Timişoara, doar prin deducţie apreciez că focurile de armă proveneau de la forţele M.Ap.N.-ului. Aceasta, deoarece cunosc că ofiţerii de Securitate n-au mers în teren înarmaţi, iar după data de 25 decembrie iar s-a executat foc de armă în Timişoara.” Deci aţi exclus posibilitatea de a se executa foc din partea organului de Securitate.T.R.: - Da, deci nu cunosc.P.C.: - Mai erau şi alte organe pe-acolo. Nu? Numai Securitatea şi Armata a fost acolo?T.R.: - Miliţia. P.C.: - Şi alţii? Mai era Miliţia, mai erau cei de la trupele de Securitate, trupele de Grăniceri. E adevărat?T.R.: - D-le preşedinte, trupele de Securitate şi de Grăniceri, am văzut maşini ale acestora în oraş, dar nu ştiu. Pot fi întrebaţi comandanţii acestora. Nu cunosc unde au fost în dispozitiv, ce s-a...P.C.: - Păi, dacă deducţia v-a condus la trupele M.Ap.N.-ului, cum demonstraţi că din această ecuaţie trebuie să se scoată şi celelalte forţe şi să rămână numai cei de la M.Ap.N.?T.R.: - Vă rog să mă credeţi că nu vreau să-i învinuiesc nici pe unii, nici pe alţii. Dar am înţeles de la colonellul Sima că Armata… deci ai noştri, trupele de Securitate şi de Grăniceri nu ni se subordonau, nu aveam nici o tangenţă şi nu ştiu...P.C.: - Păi, nici militarii de la M.Ap.N. nu vi se subordonau....T.R.: - D-voastră m-aţi întrebat de ceilalţi, ce au făcut. Nesubordonându-ni-se, nu ştiu ce misiuni au executat. Nu am avut tangenţă deloc, deşi comandantul...

452

P.C.: - Atunci înseamnă că deducţia d-voastră nu prea e solidă, ca să zic aşa. Deci cum am notat-o? „Este adevărat că, în perioada evenimentelor au mai acţionat şi alte forţe, asta, deoarece cunosc că ofiţerii de Securitate nu au mers în teren înarmaţi; iar după data de 25 decembrie 1989, fiind în Penitenciar, am auzit, din nou, împuşcături în Timişoara. Este adevărat că, în perioada evenimentelo,r au mai acţionat şi alte forţe şi anume lucrătorii de Miliţie, trupele de Securitate şi cele de Grăniceri, a căror misiune nu o cunosc.” Dar misiunea celor de la M.Ap.N. o cunoşteaţi?T.R.: - Din ce mi-a spus colonelul Sima.P.C.: - „Nici misiunea celor de la M.Ap.N. nu am cunoscut-o. Precizez că deducţia, de fapt, nu este o deducţie, reprezintă opinia colonelului Sima...”T.R.: - Şi a stenogramei pe care am citit-o, după aceea, în presă, d-le preşedinte.P.C.: - „... comunicată mie.” Răniţii-s răniţi, morţii-s morţi, nu se ştie cine a tras.T.R.: - Sunt oameni care ştiu, d-le preşedinte. Trebuie căutaţi doar...P.C.: - Dar, spuneţi-mi, aveţi cunoştinţă că generalul Nuţă, în prezenţa generalului Macri, a ordonat să se execute foc de către trupele care compuneau cele opt „D”-uri. Ştiţi?T.R.: - Nu. Despre aceste „D”-uri am aflat în Penitenciar, de la colonelul Fuieru Ştefan, care era cu mine în celulă. P.C.: - „Personal, despre existenţa celor opt detaşamente am aflat abia în Penitenciar.” T.R.: - De la colonelul Fuieru Ştefan.P.C.: - N-are importanţă de la cine...n-o să ne apucăm acuma să-l căutăm pe colonelul acesta.T.R.: - El mi-a relatat ce a făcut. P.C.: - Da, dar d-voastră aţi dat o declaraţie la Procuratură. Sub acest aspect, diferă total. Vreţi să vă citesc ce s-a consemnat atunci?T.R.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - „Pe baza datelor şi informaţiilor furnizate de către mine celor din Comandament...” S-au făcut ceva presiuni?, sincer, acuma.T.R.: - Da.P.C.: - Să nu exagerăm, că, dacă vom exagera, până la urmă se va stabili ce şi cum.T.R.: - D-le preşedinte, de la început am vrut să spun acest lucru, foarte sincer, acestea sunt reţinerile, fiindcă eu nu i-am spus acest lucru d-lui Onuţiu. Nu am vrut să semnez declaraţia. Îmi permiteţi să repet ce mi-a spus dânsul? „Nici şeful vostru nu a vrut să semneze, aşa că nu mă interesează.”

453

P.C.: - Bine. Declaraţia dactilografiată de la Procuratură cuprinde aspecte cu care eu nu am fost de acord să fie inserate. Mi s-a explicat însă de procurorul anchetator că nu are importanţă dacă o semnez sau nu.T.R.: - De fapt, dacă-mi îngăduiţi, după ce am terminat declaraţia nu-mi era trecută nici învinuirea. Mi-a dat mandat în data de 12 pentru „favorizare la genocid”, am semnat-o de faţă cu Şalinaciki de la Penitenciar, de la Evidenţă; ca, peste trei zile, să mă cheme din nou, să-mi dea alt mandat pentru „complicitate”. L-am întrebat care este raportul de cauzalitate între faptele mele şi schimbarea învinuirii şi mi-a spus: „Măi, ai avut funcţie, şi aşa sunt indicaţiile.” Vă rog să mă credeţi că acesta este purul adevăr, d-le preşedinte. P.C.: - „Abia la data de 12 ianuarie 1990 s-a emis mandat de arestare împotriva mea, iniţial sub o calificare juridică mai uşoară, ca după aceea să aflu de la procuror că sunt învinuit de complicitate la „genocid”. Lucru care m-a surprins, că de altfel...” *[lipsă text, n.n.]

08 martie 1990, continuă audierea inculpatului Radu Tinu, audierea inculpatului Deheleanu Ion

P.C.: - E corect „odioasei”?T.R.: - „Odioasei” este foarte corect. De fapt, a fost şi dl. avocat Bachici care venise pentru asistenţă, când am avut această discuţie cu dl...P.C.: - Să sperăm că o să mulţumiţi Instanţei că vă scuteşte de a mai interveni. Aţi fost împreună cu colonelul Teodorescu... A, nu, mai devreme chiar. În dimineaţa de 18 decembrie aţi solicitat relaţii privitoare la morţi, răniţi?T.R.: - Da, da, da.P.C.: - Cui şi în ce scop?T.R.: - Directoarei Direcţiei Sanitare, întrucât am fost întrebat. Deci era înainte de telefonul care urma cu generalul Iulian Vlad. Şi generalul Macri şi eu am zis: „Dacă ne întreabă ce victime sunt, ştim.” Eu, având în competenţă şi sectoarele acestea, în dimineaţa respectivă am dat telefon...P.C.: - „În dimineaţa de 18 decembrie, la ordinul generalului Macri, care se temea că va fi interpelat de generalul Vlad, am telefonat şefei Direcţiei Sanitare, doctoriţa Novac Florica, de la care am aflat că urmare uzului de armă din noaptea precedentă, sunt 43 de morţi şi 206 răniţi. Date pe care le-am comunicat celui care mi le solicitase.”

* caseta 037, sfârşit

454