paremii la sfintele patimi

8/19/2019 Paremii La Sfintele Patimi

1/13

£

&

ie*

&***3

* *

* 3* 3* *

* s* *

*** 3* 3*** SW** S* 3* 3*** 3*** 3***** 3* s* 3

*** 3*** S* 3

*>§ SLUJBA SFINTr. LO R PA TIM I §$© 7 4 3

primit-am mort ca pre unul dinmor i, dară nu pot să-l in predânsul nici de cum; ci pierd

împreună cu dânsul şi pre a-ceştia, preste cari eram împărat. Eu am avut mor i din veac,dar acesta iată că pre to i îiridică. Slavă, Doamne, cruciiTale şi învierii Tale.

Astăzi iadul strigă suspi

nând: Sdrobitu-s’a stăpânireamea, Păstorul s’a răstignit şipre Adam l-a înviat. De ceipreste cari eram împărat tn’amlipsit şi pre cari i-am înghi it,puternic fiind, pre to i i-amvărsat. Deşertat-a mormântu-rile cel ce s’a răstignit; slă-bit-a puterea mor ii. Slavă,

Doamne, crucii Tale şi învierii Tale.

Slavâ, glasul a] S-Ies.

Ziua de azi mai înainte o aînchipuit cu taină marele Moisi,zicând: ŞiabinecuvântatDum-nezeu ziua a şaptea; că aceastaeste Sâmbăta cea binecuvântată; aceasta este ziua odihnii,întru care S’a odihnit de toatelucrurile Sale unul născut, Fiullui Dumnezeu, prin rânduealamor ii, dupre trup odihnin-du-Se; şi la ceea ce era iarăşiîntorcându-Se, prin înviere,ne-a dăruit nouă viea ă veşnică, ca un singur bun şi iubitor de oameni.

3 1 «cum, gla«ul 1 -1 *.

Pre ceea ce este mărirea atoată lumea, care din oameni

a răsărit şi pre Stăpânul anăscut, uşa cea cerească, preMaria Fecioara să o lăudăm,cântarea celor fără de trup şipodoaba credincioşilor. Că a-ceasta s’a arătat cer şi biserică Dumnezeirii. Aceasta peretele cel din mijloc al vraj

bei l-a stricat, pace a adus şiîmpără ia o a deschis. Preaceasta dar având-o anghirăcredin ei, apărător avem preDomnul ce S’a născut din-tr’însa. îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu; că Acesta va birui prevrăjmaşi, ca un atotputernic.

Ieşire cu Evanghelia,

f.iimină lină...

Prochimen nu zicere,ci îrdată:

în elepciune!

Ş l ceteşte cete ul P a r e ^ : :’e.

Dela Facere, cetire.

Gap. 1, vers. 1—13.

a inceput a făcut Dumnezeu cerul şi'rWrM pământul. Şi pământul era netocmit¿te - şi gol. Intuuerec era deasupra adân

cului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pedeasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fielumină!“ Şi a îost lumioă. Şi a văzut Dumnezeu , că e buna lumina, şi a despăr itDumnezeu lumina de intunerec. Lumina anumit-o Dumnezeu ziuă, iar intunerecull-a numit noapte. Şi a îost seară* şi a îostdiminea ă: ziua întâia. Şi a zis Dumnezeu:

„Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să.despartă ape de ape!“ Şi a fost aşa. A făcutDumnezeu tăria, şi a despăr it Dumnezeu


2/13

* 3

* 8* 8

W?W?W?

* 3

* 35*3

* *

* 3

v v

* 3fcS

* *

mm

w

w?Wf w?5^5*3* 3

* ** *

* 3

*%

k xk x

mv $v%*%

* *« 5¥ *JW?

* *

74 4 «0§ SLUJBA go©

apele cele dc sub tărie de apele cele dedeasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeucor. Şi a văzut Dumnezeu că e bine. Şi afost searS, şi a fost diminea ă: ziua a doua.

Şl a zis Dumnezeu: „Să se adune apele celede sub cer la un loc şi să se arate uscatul!“Şi a fost aşa. Şi s’au adunat apele ce le desub cer la locurile lor şi s’a arătat uscatul.Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzutDumnezeu că e bine. Apoi a zis Dumnezeu:„Să dea pământul din sine verdea ă,: iarbă,cu sămân ă într'insa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cusămân ă în sine, după fel pe pământ“ . Şi a

fost aşa. Pământul a dat din sine verdea ă:iarbă, («re face sămân ă după felul şi dupăasemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămân ădupă fel pe pământ. Şi a văzut Dumnezeucă e bine. Şi a fost seară, şi a fost diminea ă: ziua a treia.

Din prooroci» lui Isaia, cetire.

Cap. 60, vers. 1—16.

L

uminează-te, luminează-te Ierusalime,câ vine lumina ta, şi slava Domnului

peste tine a răsărit! Căci iată întune*recul acopere pământul, şi bezna, popoarele;iar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte peste tine. Popoare se îmbulzesc lalumina ia şi împăra i la strălucirea raze lortale- Ridică împrejur och ii tăi şi vezi, căcito i se adună şi se îndreaptă către tine. Fiiităi vin de departe şi fiice le tale sunt adusepe umed. Atunci vei vedea, vei străluci siinima it se va sbuciuma şi se va lărgi, căcicătre tine se va îndrepta bogă ia mării şi

avu iile popoarelor către tine vor curge. Caravane do cămile te vor acoperi, şi droma-dere dc Madian şi Efa. Toate sosesc din Sabaîncărcate cu aur şi cu tămâie, vestind alcătuirile cele dc slavă ale Domnului. Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vo r sluji pe tine şi cao jertfă binepiăcufă urca-se-vor pe jertfelnicul meu, ca sa se proslăvească ce a plină deslavă casă a mea. Cine sboară ca norii şi caporumbi a spre sălaşul ei ? Căci pentru mine

se adună corăbii le, în frunte cu ce le dinTarşiş, ca să aducă de departe pe fecioriită i; aurul şi argintul lor pentru num ele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul Iui Israil, care

te slăveşte ! Feciori de neam străin zidi-vorzidurile tale şi împăra ii lor în slujba ta vorîl, căci întru urgia mea te-am lovit şi întrubunăvrerea mea in’am milostivit de tine. Por

ile tale mereu vo r fi în laturi, zi şi noaptevor rămâne deschise, ca să se care la tinebogă iile noroadelor, iar regii lor în fruntealor vor fi. Căci poporul şi împără ia care nuvor sluji ie vo r pieri şi neamuri multe nimicite vor fi. Mărirea Libanului la tine vaveni cu chiparoşi, ulmi şi molif i ca să împodobească laolaltă lăcaşul cel sfânt al meu»ca eu să cinstesc locul unde se odihnesc picioarele mele. Şi feciorii apăsătorilor tăi,smeri i la tine vor veni şi se vor închina la

picioarele tale to i cei ce te-au urît şi pe tinete vor numi: cetatea Domnului, SionulSfântului lui Israil. Din părăsită şi defăimată ceerai pe veci, voiu face din tine mândria ceadeaparuri, bucurie din neam in neam. Tu veisuge laptele popoarelor şi la pieptul regiloralăptat vei fi. Atunci vei cunoaşte că eu suntDomnul, izbăvitorul $1 cumpărătorul tău, puternicul lui Iacov.

Dela Eşire, cetire.

Cap. 12, vers. 1—li.

A poi a grăit Domnul cu Moise şi AaronIn pământul Egiptului şl le-a zis:„Luna aceasta să vă îi© începutul lu

nilor, să vă fie întâia intre lunile anului.Spune dar Ia toată obştea fiilor lui Israil şile z i : In ziua a zecea a lunii acesteia să-şiia fiecare din capii de familie un m ie l; câteun miel de familie să lua i fiecare. Iar dacăvor fi pu ini in familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine

dela vecinul cel mai aproape de dânsul unnumăr de suflete : număra i-vă la un mielatâ ia, câ i pot să«l mănânce. Mielul să văfie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă si sh lua i sau un miel, sau un ied.Să-l ine i până în ziua a patrusprezecea alunii acesteia şi atunci toată adunarea obştiifiilor lui Israil eă 1junghic cutro scară. Să iadin sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şipragul cel de sus al uşii cas=i, unde au să-lmănânce. Şi să mănânce în noaptea aceea

carnea lui friptă la f o c ; dar s’o mănânce cuazimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-1 musca i nefript deajuns sau fiert în apă, ci sămânca i totul fript bine pe foc, şi capul cu

£ 4

mmmm* * X*

X* X * X* M

X*

24mm X* * * X* X* m

x * X * X* m

m

M

X*


3/13

•Og SFINTELOR PATIMI §6» 745

picioarele şi măruntaiele. Să nu lăsa i dinel pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobi i Ceea ce va rămâne pe a doua zi săarde i în foc. Să-l mânca i Insă aşa: să ave i

coapsele încinse , încăl ămintele in picioareşi toiegele în mâinile voastre ; şi să-l mânca i cu grabă, căci este Paştile Domnului.

Din Proorocia lui Iona cetire.

Cap. 1—4.

i a fost cuvântul Domnului către Iona,fiul lui Amitai, zicând: „Scoală si te duin cetatea cea mare a Ninivei şi propo-

vădueşte acolo, căci fărădelegile lor au ajunspână în fa a mea!“ Şi s'a sculat Iona să fugă

la Tarşiş dinnaintea Domnului. Şi s'a pogoritla lope, unde a găsit o corabie care mergeala Tarşiş şi plătind pre ul călătoriei, s’a pogorit în ea ca să meargă la Tarşiş împreunăcu to i cei de acolo, el fugind din fa a Domnului. Dar Domnul a ridicat un vânt năprasnic pe mare şi o viforni ă fără seamăn s’astârnit şi corabia era gata să ae sfărâme. Atunci s’a înfricoşat corăbierii şi fiecare astrigat către dumnezeul lui şi aruncau inmare încărcătura corăbiei ca să se mai uşu

reze. In vremea aceasta Iona se pogorise infundul corăbiei, se culcsse şi adormise- A-tunci s'a apropiat către el căpitanul corăbieişi i-a zis: *Pentru ce dormi? Scoală-te şistrigă către dumnezeul tău, poate el îşi vaaduce aminte de noi ca să nu pierim !" Şi auzis unul către altul: „Haidem să aruncămsor i ca să ştim din pricina cui s ’a prăvălitprăpădul acesta peste noi 1“ Şi au aruncatsor i şi sor ul a căzut pe Iona. Şi l-au întrebat pe el: „Spune-ne nouă, din pricina cui

s’a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şidin ce ară vii şi din ce pop or eş ti? " Atunciel Ie-a răspuns: „Sunt evreu şi DomnuluiDumnezeului cerului mă închin — celui carea făcut marea şî uscatul“ . Şi to i oameniis’au temut cu frică mare şi i-au zis lu i :„Pentru ce ai s&vârşit una oa aocasto ?“ Căciei ştiau că el fuge din fa a lui Dumnezeu,căci el le spusese. Şi i-au zis lu i: „Ce să- ilacem ca să se domolească marea, căci ea

este învolburată şi inviforată ? “ Atunci el arăspuns: „Lua i-mâ şi mă arunca i în mareşi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s’a pornit peste voi această vijelie 4.

Şi marinarii cârmeau către ărm, dar nu bi-ruiau, căci marea era furioasă împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul şi au zis:,0 , Doamne, putea-vom noi pieri pentru omul

acesta şi împovăra-ne-vei cu sânge nevinovat? Căci tu, Doamne, precum ai voit, aifăcut!“ Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncarăîu mare şi s’a potolit urgia ei. Şi oameniis’au temut cu teamă mare de Domnul şi auadus jertfă lui Dumu eeu şi juruin e i-au făcut lui.

Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peştemare să înghită pe Iona. Şi a stat Ionain pântecele peştelui trei zile şi trei nop i. Aluoei s'a rugat Iona din pântecele peştelui

către Domnul Dumnezeul Iui, zic ân d: „Stri-gat-am către Domnul întru strâmtorarea meaşi el m’a auzit; din pântecele iadului cătredânsul am strigat şi el a luat aminte la glasul meu! Tu m’ai aruncat In adânc, în sânulmării şi undele m’au înconjurat; t0 8 te talazurile şi valurile tale au trecut peste mine.Şl gândeam: aruncat sunt dinnaintea ochilortăi! Dar voiu vedea din nou templul celsfânt al tău! Apele mă învălinră pe deaîn-tregul, adâncul mă împresurase, iarba mării

se împleticise pe capul meu; mă pogorîsempâoă la temeliile mun ilor, in inutul cel cuveşnice zâvoare, dar tu ai scos din stricăciune via a mea, Doamne Dumnezeul meu!Când se sfârşea Intru mine duhul meu, deDomnul mi-am adus aminte, şi la tine a ajunsrugăciunea mea, în biserica ta cea sfântă!Cei ce slujesc idolilor deşer i nu iau seamaIa pronia ta; dar eu i i voiu aduce ie jertfăde mul umită şi toate făgăduin ele mele levoiu plini, căci mântuirea vine dela Dom

nul!^ Şi Domnul dădu poruncă peştelui şipeştele a aruncat pe Iona pe uscat.Şi a fost cuvântul Domnului către Iona de a

doua oarăzicând : „Sco alăşi porneşte către ce-tateacea mare a Ninivei şi propovădueşte acolopropDvăduirea cea dintâi pe care eu i-am po-runc i:-o !M Şi s’a sculat Iona şi a mers înNinive, după cuvântul Domnului. $i Niniveera cetate mare înaintea lui Dumnezeu, calede trei zile. Şi a început Iona să meargă incetate cale de o zi şi a strigat z icând : „Pa

truzeci, de zile mai sunt şi Ninive va fi distrusă \u Atunci Nioivitenii au crezut in Dumnezeu, au inut post şi s’au îmbrăcat cu sac,dela cei mai mari şi până la cei mai mici.


4/13

£ & £

£ & ; & & &

4 c j f c > f c & 4 c * : t o t e

b t e t e t e t e t e t e t e A c t e t e t e A

t X t e A c M k

^ ^ ^ ^ c ^

4 c ^

^ ^ > 0 c ^ 4 c ^ 4 c ^ > f e D 4 c ^ 5 f e ^ : i 4 c ^ c 5 4 : 5 i c 5 4 c > i c ^ ^ c

7 46 __ _ ___ ___*eş SLUJBA §0»

Şi a mers vestea până la împăratul Nioivei. Acesta s'a sculat de pe scaunul său, şi-a le pădat vestmântul lui cel scump, s'a acoperitcu sac şi s'a cu lcat ia cenuşă. Apoi s’a datde ştire şi s'a poruncit cu poruncă împără

tească de către dregători: „Oamenii şi dobitoacele, vitele mari şi mici să nu mănâncenimic, să nu pască şi aici să bea apă; ci săse îmbrace cu sac şi către Dumnezeu săstrige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi mâinile lorsă nu mai săvârşească fapte silnice; poatecă Dumnezeu se va întoarce şi se va milostivi şi va ine în loc iu imea mâniei lui casă nu pierim!“ Atunci Dumnezeu a văzutfaptele lor de pocăin ă, căci s’au întors dincăile lor ce le rele. Şi i s’a făcut milă Domnului, iar prăpădul care trebuia să-l facă aşaprecum spusese, nu l-a mai prăvălit peste ei.

Şi Iona fu cuprins de mare supărare şi seapriose de mânie. Şi a rugat pe Domnul zicând : „O, Doamne, iată tocmai co ca ce cu getam eu când eram în ara mea ! Pentruaceasta eu am încercat să fug in Ta rşiş,că ciştiam că tu eşti Dumnezeu indurat şi milostiv,îndelung răbdător şl mult milosârd şi i i pare

rău de fărădelegi. Şi acum, Doamne, ia-misufletul meu, căci este mai bine să mor decălsă fiu viu“ . Şi a zis Domnul: „Faci tu oarebine că i-ai aprins m ân ia? “ Atunci Iona aieşit din cetate şi s ’a aşezat la răsăritul ci>şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea la umbră,ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. ŞiDomnul Dumnezeu a gătit un vrej care s'aridicat deasupra capului lui Iona ca să-i inăumbră şi să-i mai potolească mânia. Şl s’abucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.

Dar Dumnezeu, a doua zi Ia revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme ca să retezevrejul. Iar el s’a uscat. Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător dela răsărit şl soarelo a dogorit capul lui Iona,incât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugatmoartea zicând: „Mai bine cete să mor, decâtsă trăiesc!" Şi a grăit Domnul către Iona:„Făcut-ai lucru cuminte de te-ai mâniat pentru vrej?“ Şi el a răspuns: „Foarte m'amaprins până Ia moa rte !“ Şi a zis Domnul:

„Nu te-ai Indurat pentru un vrej pentru carenu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut*, careşi-a luat fiin ă intr’o noapte şi intr'alta apierit! Dar eu cum să nu mă îndur de ceta

tea cea mare a Ninivei cu mai mult de o! sută douăzeci de mii do oameni, care nu ştiui nici dreapta şi nici stânga şi dobitoace fără| de număr'.“

Dela IÎ8 U> Navl, cetlr«.Cap. 5, ver«. 10—16.

Fiii lui Israil au stat cu tabăra la Ghilgalşi au făcut acolo în şesul IerihonuluiPaştile în ziua a patrusprezecea a lunii,

seara. Iar a doua zi de Paşti au mâncat dinroadele pământului acestuia azime şi pâinenouă. In ziua aceea a încetat mana de amai cădea, şi de a doua zi după ce au mâncat din roadele pământului, iiii lui Israiln'au mai avut mană, ci au mâncat anul aceladin ro ad ele ării Canaanului- AUându-se însăIisus aproape de Ierihon, a căutat cu ochiisăi şi iată stătea înaintea lui un om ; acelaavea in mână o sabie goală. Şi apropiindu-seIisus de dânsul, i-a zis: „De-ai noştri eşti,

ji sau eşti dfntre duşmanii noştr i? “ Iar acelaa răspuns: „Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum“. Atunci Iisus a căzut

:i cu fa a la pământ, s’a închinat şi a zis cătreacela: „Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?“Zis-a către Iisus căpetenia oştirii Domnului:,.Scoate- i încăl ămintea din picioare, că loculpo care stai tu acum este sfânt!“ Şi a făcutIisus aşa.

D?1a Ieşire, cetire.

Cap 13. vers 20—-Cap. 15, vers. 19.

Fiii lui Israil au pornit apoi din Sucot işi-au aşezat tabăra la Etani, la capătulpustiului. Iar Domnul mergea înaintea

lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea,

iar noaptea in stâlp de foc, luminându-le, casă poată merge şi ziua, şi noaptea. Şi n’alipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de focnoaptea dinaintea poporului.

Atunci a grăit Domnul cu Moise, şi a z is :„Spune fiilor Iui Israil să se îotoarcă şi să-şiaşeze tabărain fa a Pi-Hahirotului, intre Migdolşi mare, în preajma lui Baal-Ţ eîon. Acolo înpreajma lui, lângă mare să tăbări i. Că Faraonva zice către poporul său: Fiii aceştia ai luiIsrail s'au rătăcit in pământul acesta, căci

i-a închis pustiul. Şi eu voiu învârtoşa inimalui Faraon şi va alerga după ei. Şi-mi voiuarăta slava mea asupra lui Faraon şi asupraa toată oştirea lui; şi vor cunoaşte to i

S

?

î ?

3

e

V V *

Î 5 2 5

2 5

5 «

S

?

S

?

S

F

¡ ?

3

?

3

?

3

<

’ i F

3

?

’ S

?

3

?

3

?

5

S


5/13

* 2

* 3

# 2

* s

* ** 3* 8*%* 8* 8* 8* ş

* 8

* 8* 8* *

* 8* 8* 8* 8

* 8* 8* 8* 8* 8

«0§ SFINTELOR PATIMI go» 747

«* 8*8

Egiptenii că eu sunt Domnul“ . Şl au îăcutaşa. x^tunci s’a dat de ştire regelui Egiptului,că poporul evrecsc a fugit, Şi s’a întors inimalui Faraon şi a slujitorilor lui asupra poporului acestuia, şi au z is : „Ce făcurăm noi ?Cum de am lăsat pe îiii lui Israil să se ducăşi să nu ne mai robească nouă V A inhămatdeci Faraon carele sale de războiu şi a luatpoporul său cu sine: a luat cu sine şasesute de căru e alese şi toata călărimea Egiptului şi căpeteniile lor. iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şia slujitorilor lui, şi a alergat acesta după fiiilui Israil; dar fiii lui Israil ieşiseră sub mânăînaltă. Şi au ulergat după ei Egiptenii cutoti caii şi căru ele Iul Faraon, eu călăre iişi cu toată oştirea lui, şi i-au ajuns cândpoposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, înfa a lui Baal-Ţ eîon. Dar când s’a apropiatFaraon şi când s’au uitat îiii lui Israil înapoişi au văzut că Egiptenii vin după ei, s'auspăimâutat foarte ta re; şi au strigat fiii luiIsrail către Domnul, şi au zis către Moise:„Oare nu erau morminte în ara Egiptului,de ne-ai adus sa murim în pustie? Ce aiîăcut tu cu noi, sco ăndu-ne din Egipt? Nu

i-am spus noi oare de aceasta în Egipt, cândi-am zis: lasă-ne să robim Egiptenilor, decât

să murim în pustia aceasta?“ Moise insă azis către popor: „Nu vă teme i! Sta i şi ve ivedea mântuirea cea dela Domnul, pe carevă va îace-o el astăzi, căci pe Egiptenii pecare ii vede i astăzi nu-i ve i mai vedea înveac şi pururea. Domnul are să se luptepentru voi, iar voi fi i linişti i!“ Atunci a zisDomnul către Moise: „Ce strigi către mine ?Spune fiilor lui Israil să pornească, iar tu

ridică- i toiagul şi- i întinde mâna asupramării şi o desparte, şi vor trecc fiii iui Israilprin mijlocul marii, ca pe uscat, lată, euvoiu învârtoşa inima lui Faraon şi a tuturorEgiptenilor, ca să păşească pe urmele lor.Şi-mi voiu arăta slava mea asupra lui Faraonşi asupra a toată oştirea lui, asupra carelorlui şi asupra călăre ilor Iul. Şl vor cunoaşteto i Egiptenii, că eu sunt DomnuJ, când îmivoiu arăta slava mea asupra lui Faraon, asu-pra carelor lui şi asupra călăre ilor lui41.

Atunci s’a ridicat îngerul Domnului, caremergea înaintea taberei fiilor lui Israil, şis’a mutat in urma lo r ; şi s’a ridicat stâlpulcel de nor dinaintea lor şi a stătut in urma

lor. Astfel a trecut el şi a stat intre tabăraEgiptenilor şi tabăra fiilor lui Israil; şi eranegură şi intunerec pentru unii, iar pentruceilal i lumină, noaptea şi toată noaptea nus’au apropiat unii de al ii. Iar Moise şi-a întins mâna sa asupra mării şi a alungat Domnul marca toată noaptea cu vânt puternicdela răsărit, şi s’a făcut marea


6/13

t*

* 3

* 87 4 3 «>§ SLUJBA

Wk

* 3

* $

* 3

Pe cal şi p e călăre î q mare i-a aruncat!Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căciEi m’a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meuşi-L voiu preamări, Dumnezeul părintelui

meu şi-L voiu preaînăl a!Să cântăm Domnului, căci cu slavă S’a

proslăvit!

Domnul este viteaz in luptă; Domnul estenumele Lui. Carele lui Faraon şi oştirea lui

în mare le-a aruncat.

Să cântăm Domnului...

Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, MareaRoşie le-a înghi it.


Adâncul le-a acoperit, in fundul mării ca opiatră s’au pogorît.


Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria.


Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşii-a sfărâmat. Cu mul imea slavei Tale ai sur

pat pe cei protivnici.Să cânt&m Domnului..

Trimis-ai mânia Ta şi i-a mistuit ca pe niştepaie La suflarea nărilor Tale s’a despăr

it apa-

SS cântam Domnului...

Strânsu-s'au la un loc apele ca un perete şis'au închegat valurile în inima mării.

Să cântăm Domnului... Vrăjmaşui zicea : Goni-i-voiu şi-i voiu ajunge ;pradă voiu împăr i şi-mi voiu sătura sufletulde răzbunare; goli-mi-voiu sabia şi mâoa

rneai va stârpi.


Dar ai trimes Tu duhul Tău, şi marea i-a înghi it, afundatu-s’au ca plumbul in apele

cele mari.


Doamne, cine-i asemenea Ţ ie între dumnezei ? Cine-i asemenea Ţ ie preamărit In sfin

enie, minunat întru mărire şi făcător dede minuni ?


Tinsii'Ţ i-ai dreapta Ta, şi i-a Înghi it pământul !

Să cântăm Domnuiui...

C u mila Ta ai povă uit, şi Tu ai mântuit acestpopor, şi Tu îl povă ueşti cu puterea Ta, ^pre

locaşul sfin eniei Tale.


Auzit-au neam urile şi s’au cutremurat, fricăa cuprins pe cei din Fllisteia:


Atunci s’au spăimântat căpeteniile Edomuluipe voevozii Moabului cutremur i-a cuprinsşi to i câ i trăiesc în Canaan şi-eu pierdut

cumpătul.


F rică şi groază va cădea peste ei, şi de măre ia bra ului Tău; ca pietrele vor încremeni


Până va trece poporul Tău, Doamne, pâDăva trece poporul Tău acesta, pe care l-ai

câştigat Tu.


T u ii vei duce şi-l ve i sădi in muntele moş.tenirii Tale, in locu l ce Ţ i l-ai făcut sălăş.luire, Doamne, în locaşul sfânt cel zidit de

măinle Taîe, Doamne !

Să c â n t ă m Domnului...

mpâră i-va Domnul tn veac şi în veacul veacului. Căci caii lui Faraon cu căru ele şi călăre ii Iul au intrat în mare. Intors-a Domnul

asupra lor ap’le mării.


Iar fiii lui Israil au trecut prin marc, ca peuscat!

Slavă...

S ă cântăm Domnului...

Şi acum ..

S â cântăm Domnului...

&&&&»&»&

&*&****»*

&&

*&&8&&&

&&

,3H

&*h&&&


7/13

* 3 «Og SFINTELOR PATIMI g$a 749

* 3* 3

* 3* 3* 3* 3

* 3* 3* 3* 3* 3

* 3

* 3

* 3* 3

* 3

* 3

*1

La urmă cete ul cântă tot acesta.:

Căci cu slavă s’a proslăvi i

Din Proorocia Iui Soîonie, cetire

Cap. B, vers. 8—15.

A şa zice Domnul: „Pentru aceasta aş-teptatf-mă, până în ziua când măvoiu scu la ca mărturie! Căci gân

dul meu este să strâng laolaltă toate nea*murile şi să adun împără iile ca să vărspeste ele întărâtarea mea şi iu imea urgieimele. Şi tot pământul va îi mistuit do văpaiaciudei mele. Atunci voiu da noroad elor buzecurate, ca toate să se roage Domnului şi curâvnă să-i slujească lui. Din inutul de ce a

laltă parte a fluviilor Etiopiei, închinătoriimei, risipi ii mei îmi vor aduce prinoase. Inziua aceea nu te vei mai ruşina de oalefaptele tale cu care ai păcătuit împotriva mea,căci atunci voiu da la o parte pe cei ce inchip trufaş se veselesc, iar tu nu le vei maiproslăvi în muntele cel sfânt al meu“. Şi voiulăsa în mijlocul tău un neam smerit şi săra ccaro va nădăjdui întru numele Domnului. Ră-măşi a lui Israil nu va săvârşi nedreptate şinici nu va grăi cuvânt de minciună şi nu se

va afla în gura lor limbă vicleană. Ci ei vorpaşto şi se vor odihni şt de nimeni nu levafi teamă. Bucură-te fiica Slonului, saltă deveselie Israilc, veseleşte-te şi te bucură dintoată inima, fiică a Ierusalimului 1 Căci Domnul a înlăturat judecă ile împotriva ta şi aîntors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, împăratul luiIsrail, este în mijlocul tău; tu nu vei maivedea nicio nenorocire.

Deia a treia cane a liegiior, cetire.

Cap. 17, vers. 8—24.

A tunci a fost cuvântul Domnului către

Ilie, zicând: „Scoală şi te du la Sa-repta Sidonului, şi şezi acolo, căci

iată am poruncit acolo unei femei văduve săte hrănească». Şi s’a sculat ei si s'a dus laSarepta. Şi când a ajuns la por ile cetă ii, iatăo femeie văduvă aduna vreascul i şi a che mat-o Ilie şl i-a zis : „Adu-mi pu ină apă casă beau“. Şi s’a dus ea să-i aducă, dar Ilie

a strigat-o şi i-a zis: Adu-mi şi o bucată de pâinesă mănânc“ . Ea însă a zis: „Viu este DomnulDumnezeul tău, n ’am nicio fărămitură de pâine.

ci numai o mână de făină într’un chiup şi pu inuntdelemn într’un ulcior. Şi iată, am adunatcâteva vreascuri şi mă duc să o gătescpentru mine i pentru fiul meu, să mâncăm

şi să murim“ . Atunci i-a zis Ilie : „Nu te teme,ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi deacolo o turtă pentru mine şi mi-o adu, iarpentru tine şi pentru fiul tău vei face maipe urmă. Căci aşa zice Domuul Dumnezeullui Israil: Făina dia chiup nu va scădea şiuntdelemnul din ulc ior nu se va împu inapână în ziua când va da Domnul ploaie pepământ". Şi s’ a dus ea şl a făcu i uşa. cumi-a zis I li e ; şi s’a hrănit ea şi el, şi casa eio bucată de vreme. Căci făina din chiup n’a

scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s’a îm-pu irat, după cuvântul Domnului, grăit prinIlie. După aceasta s'a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atâtde grea, că n'a mai rămas suflare într'ânsul.Şi a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine,omui Iui Dumnezeu ? Ai venit Ia mine casă-mi pomeneşti păcatele mele şi să omoripe fiul meu ?“ Iar Ilie a zis : „Dă-mi pe îiultău Şi l-a luat din bra ele ei şi l-a suit înfoişor unde şedea el, şi l a pus pe patul său.

Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis:„Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei,la care locucso, îi faci rău, omorînd pe îiulei ?“ Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul copiluluiacestuia într’â nsul!“ Şi a ascultat Domnulglasul lui Ilie; şi s'a întors sufletul copiluluiacestuia în el, şi a înviat. Şi a luat Iiie co pilul şi s’a pogor ît cu el din fo işor in casă,şi l-a dat mamei sale, şi a zis Ilie: „Iată copilul tău e viu“ . Atunci a zis femeia către

Ilie: „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul luiDumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este in gura ta“.

Din proorocia lui Isaia, cetire.

Cap . 61, vers. 10—Cap. 62, vers. ă.

Bucura-mă-voiu întru Domnul, sălta-vade veselie sufletul meu întru Dumnezeul meu, căci m'a îmbrăcat cu haina

mântuirii şi cu vestmântul veseliei m’a aco

perit. Ca unui mire mi-a pus mie cunună şica pe o mireasă m’a împodobit cu podoabă.Căci ca pământul care răsare ierburi, şi ca


8/13

*£*-#

**

****££*a

££

sK 3$iiii

kit*i■*ri

iiiB:»

o grădină îq care sămân a încol eşte , aşa Domnul, Dumnezeu va face dreptatea să răsară şlînaintea tuturor neamurilor proslăvirea sa.

Pentru Sion nu voiu tăcea şi pentru

Ierusalim nu voiu sta locului până cedreptatea lui va împrăştia raze ea o strălucire de slavă şi mântuirea va arde ca oflacără. Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi to i împăra ii slava ta şi te vor clie-ina pe tine cu nume nou, pe care îl va rostigura Domnului. Şi tu vei îi ea o cunună demărire în mâna Domnului şi ea o diademăîmpărătească în mâna Dumnezeului tău. Şinu i se va mai zice ie : „alungată“ , şi ăriitale : „pustiită“ , ci tu te vei ch em a: „întru

tine am binevoit“ şi tara ta : ,,cea cu bărbat“ , că ci Domnul a binevoit întru tine şipământul tău va avea. un so . Şi în ce chipse înso eşte flăcăul cu fecio ara , cel ce te azidit se va înso i cu tine şi în ce chip mirelese veseleşte de mireasă, aşa se va veseli de

ine f u t s c z u l t ău !

Dsia Facere, cetire.

Cap- 22, ver*. 1—18.

După acestea , Dum nezeu a cercat pe Avraam şi i-a zis : „A vraame, Avraa-

m e !“ Iar el a răspuns: „lată-raă !“Şi Dumnezeu i-a z is : „Ta pe fiul tău, pe Isaac,pe unicul tău fiu, pe care - 1 iubeşti, şi du-teîn pământul Moria şi .adâ-1 acolo ardere detot pe un munte, pe care i - 1 voiuSculând u-se dec i Avraam disdedi mine a ă,pus samarul pe asinul său şi a luat cu sinedoua slugi şi pe Isaac, fiul să u; şi tăindlemne pentru Jertfă,f s’a ridicat şi a plecat la

locul de care-i grăise Dumnezeu. Iar a treiazi ridicându-şi Avraam oc^ii, a văzut in de părtare locu l acela. Atu nci a zis Avraamslugilor sa le: „Rămâne i aici cu asinul, iareu şi copilul ne ducem până acolo şi închî-nându-ne, n e ;v o m întoarce la voi"* Luânddeci Avraam lemnele cele pentru jertfă, Ie-apus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el aluat in mâini ioc şi cu itul,şi s’au dus amândoi împreună. Atunci a grăit Isaac lui A-vraam, tatăl său, şi a zis: „Tată!“ Iar acesta

a răspuns : „Ce este, îiul meu?“ Zis-a Isaac:„Iată, îoc şi lemne avem; dar uude-î oaiapentru jer tfă ?“ Avraam însă a răspuns : „Fiulmeu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei

sale !'* Şi s’au dus mai departe amândoi împreună. Iar dacă au ajuns la locul, de care-igrăise Dumnezeu, a ridicat Avraam aco lo

jertfelnic, a aşezat lemne le pe el şi legând pe

Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupralemn elor. Apoi şi-atins Avraam mâna şi a luatcu itul ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerulDomnului a strigat căIre el din cer şi a zis:„Avraame, Avraam e!“ Răspuns-a ace sta:„Ia -tâ rnă“ . Iar îngerul a z is : „Sa nu- i ridicimâna asupra cop ilului, nici să-i faci vreunTău, căci acum cuno sc că te temi de Dumnezeu, şi pentru mine n ai cru at nici pe singurul ÎJu al tău“. Şi ridicându-şi Avraamochii, a privit, şi iată la spate un berbe ce

încurcat cu coarnele într’un tufiş. Şi ducân-du-se Avraam, a luat be rbecele şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său. Avraam anumit locu l ace la Iative lre şi de ace ea sezice astăzi: „In munte Domnul se arată“. Şia strigat a doua oară înge rul Domnului din cercătre Avraam şi a zis : „Juratu-m’am pe mineînsumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n ai cru at nici pe fiul tău unicpentru mine, de aceea te voiu binecuvântacu binecuvântarea mea, şi voiu înmul i foarte

neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi canisipul de pe ărmul mării, şi va stăpânineamul tău cetă ile nep rietenilor săi; şi sevor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentrucă ai ascultat glasul meu*.

Din i^roorocla lui Isaia, cetire.

Cap. 81, vers, 1—10-

D

uhul Domnului este peste mine, căci

Domul m’a uns să binevestesc săracilor, m'a trimes să vindec pe cei cuinima sdrobită, să propovăduesc celor robi islobozire şi celor prinşi in războiu libertate;să dau de ştire un an de milostivire al Dom nului şi o zi de răzbunare a Dumne zeuluinostru; să mâDgâiu pe ce i Întrista i — celorce jele sc SionuJ, să le pun pe cap cununăîn loc de cenuşă, uutdelemn de bucurie înlo c de vestminte de jale, slavă în loc dedesnădejde. Ei vor îi numi i: stejari ai drep

tă ii, sad al Domnului spre slăvirea Iui. Eivor zidi pe vechile dărâmături, ridica-vorde iznoavă străvechile ruine, înnoi-vor ce tă ile distruse, pustiite din neam în neam.


9/13

®&§ SFINTELOR PATIMI §0» 751

Oameni de neam străin vor veni şi îşi vorpaşte turmele., feciori din alt norod vor iiplugarii şi vierii voştri. Şi y o î , voi ve i finumi i preo i ai Domnului, slujitori ai Dum

nezeului nostru. Bunătă ile popoarelor voile ve i mânca şi cu averile lor voi vă ve imândri! Fiindcă ocara lor era îndoită, bat

jo cu ră şi scuipări partea lor, pentru aceastaîndoit în pământul lor moşteni-vor, şi deslava cea deapururi ei se vor bucura! Căcieu sunt Domnul care iubesc dreptatea şiurăsc jaîul cel fărădelege- Eu le voiu da cucredincioşie plata lor şi legământul veşnic cuei voiu încheia. Cu nume mare va îi sămân alor intre neamuri şi odraslele lor In mijloc

de noroade. Cei ce ii vor vedea vor da mărturie că ei sunt sămân ă binecuvântată deDomnul. Bucura-mă-voiu întru Domnul, săl-ta-va de veselie sufletul meu întru Dumnezeul meu.

Dela a patra carte a Regilor, cetire.

Cap 4, vers . 8 —37.

I

ntr’una din zile a venit Elisei la Şunemşi acolo o femeie bogată l-a poftit la

masa şi după aceea oridecâteori treceape acolo, totdeauna se abătea să mănânce.Şi a zis aceasta către bărbatul său : „Iată,eu ştiu că omul lui Dumnezeu care trecenecontenit pe aici, este sfânt; să-i îacem darun mic foişor sus şi să-i punem acolo unpat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi cândva veni pe la noi, să se ducă acolo“. Veninddeci Elisei intr’o zi acolo şi intrând in roişcrs’a culcat acolo. Şi a zis către Ghiezi, slugasa: „Cheamă pe Şunamiteanca aceasta!“ Şi

a chemat-o şi ea a stat înaintea lui. Apoi azis lui Ghiezi: „Z i- i : iată tu te îngrijeşti atâtade noi. Ce să- i îa ce m ? Nu cumva ai nevoiesă vorbim pentru tine cu regele, sau cu căpetenia oştirii?“ Iar ea a zis: „Nu, căcitrăiesc în pace în mijlocul poporului meu“.Zis-a iarăşi Elisei către Gb iezi : „Atunci cesă-i fac?‘: Iar Ghiezi a răspuns: „Iată, n'areniciun copil şi bărbatul ei este bătrân“. Şia zis Elisei: „Cheam-o încoace!“ Şi a chemat-o şi ea a stat in uşă. Iar Elisei a zis:

„La anul pe vrem ea asta vei ine în bra eun fiu“. Răspuns-a ea: „Nu, omule al luiDumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi peroaba ta“. Dar femeia aceea a zămislit şi în

anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei. Crescând copilul acela, s’a dus într'una din zileIa tatăl său, la secerători. Şi a zis către tatăl

său: „Vai, mă doare capul!“ Iar acesta a ziscătre o slugă: „Du-1 la mama lu i!" Şi l-aluat şi l-a dus la mama lui. Şi a stat pebra ele ei până la amiază şi a murit. Atunciea s’a dus şi l-a pus în patul omului luiDumnezeu şl l-a încuiat acolo şi a ieşit. Apoia chemat pe bărbatul său şi a zis: „Trime-te-mi o slugă şi o asină, căci mă duc pânăla omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată“ .Zis-a bărbatu l: „La ce să te duci la e l?

Astăzi nu-i nici lună nouă, nici zi de odihnă“ .

Iar ea a zis : „Ş ’apo i!“ Şi punând şeaua peasină, a zis către sluga sa: .Ia-o şi porneşte,dar să nu mă opreşti din mers până nu- ivoiu spune e u !“ Şi pornind, s'a dus la omuliui Dumnezeu, în muntele Curmeiului. Şicând a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghiezi: „Asta-iŞunamiteanca aceea! Aleargă intru întâmpinarea ei şi întreab’o : eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şl copilul tău e sănătos ?“ Şi ea a răspun s: „Sunt sănătoşi!“

Iar dacă a ajuns pe munte Ia omul luiDumnezeu, s’a apucat de picioarele lui. A-tunci Ghiezi a venit sa o dea Ia o parte;dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-or căcie cu sufletul amărît şi Domnul a ascuns a-ceasta de mine şi nu mi-a arătat“. Iar ea azis: „Au oorut-am eu fiu dela Domnul meu?N!am zis eu oa re :n u a m «g i pe roaba ta ?“ Atunci Elisei a zis către Ghiezi: „Incinge-timijlocul tău, ia toiagul meu in mâna ta şidu-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai

bunăziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagulmeu pe fa i copilului“. Iar mama copiluluia zis: „Pe cât e de adevărat că Domnul eviu, cum e viu şi sufletul tău, tot aşa-i deadevărat că nu te voiu lăsa!“ Atunci s’a sculat şi el şi s’a dus după dânsa. Ghiezi insăs’a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe fa acopilului; dar n’a fost nici glas: nici răspuns.Şi a ieşit Ghiezi întru întâmpinarea lui Eliseişi i-a spus, zicând: „Copilul nu se trezeşte!“Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort,

întins în patul său. Şi după ce a intrat, aîncuiat uşa după Bine şi s’a rugat Domnului. Apoi s’a ridicat şi s’a cu lcat peste copil şişi-a pus buzele sale pe buzele lui, şi ochi-

*

&f r &****$

**

*****

£**£&£

££

*£&*

&

#

£& Z%%

X

a%s

k&S*


10/13

* 2**

;*s* 2» 2

1 * 2* 2* 2»3* 2* 2* 2* 2* 2* 2

* 2* 2

H** 2* 2* 2w** 2* 2* 2* 2

M M * *

* 2* 2* 3* 3* 3* 2* 2* 2# 34*2•X * 2* S

» 2* 2* 2* 2* 2* 8* 2* 2

* S* 2* 2* 2* 2

752 * § SLUJBA §0»

săi pe ochii lui, şi palmele sale pe palmelelui, şi s’a întins pe el şi a încălzit trupulcopilului. Sculându-se apoi Elisei, s’a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea

s’a ridicat iar şi s’a întins peste copil. Şi astrănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschiscopilul ochii. Atunci a chemat pe Ghiezi şii-a zis: „Cheamă pe Şunamiteanca aceea!“Şi acela a chemat-o, şi venind ea, i-a z is :„Ia- i copilul!“ Iar ea apropiindu-se, a căzutla picioarele lui şi s’a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şl a ieşit.

Din Proorocia lui Isaia, cetire.

Cap. 63, vers. 11 —Cap. 64, vers. 4.

A!şa grăeşte Domnul: Uncie este cel ce

a scos din mare pe păstorul turmeisa le? Unde este cel ce a pus în

mijlocul ei duhul său cel siânt? Cel caredreapta lui Moi se a călăuzit-o cu bra ul săuslăvit ? Col ce a despicat apele înaintea lorca să-şi facă un nume veşnic? Care i-a povă uit prin adâncurile mării, ca un cal înpustie —şi ei nu s ’au poticnit, — ca dobitoacele care coboară Ia şe s? Duhul Domnuluiil ducea la hodină: aşa tu al povă uit pe poporul tău, ca să- i faci un nume slăvit. Priveşte din ceruri şi vezi, din sălaşul tău sfântşi de slavă: uude este râvna şi puterea tanesfârşita, sbuciumul lăuntrului tău şi milostivirile taie? Nu te stăpâni, căci lu eşti părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israilnu ne cu noa şte; tu, Doamne, eşti tatăl nostru, mântuitorul nostru, numele tău este dinveac. Pentru ce , Dotmne, ne-ai lăsat să rătăcim din căile tale şi ne-ai învârtoşat inimilenoastre ca să nu ne temem de t ine? Into&r-

ce-te pentru robii tăi, semin iile moşteniriitale- Pentru ce au păşit cei nelegiui i întemplul tău şi vrăjmaşii noştri au călcat înpicioare altarul tău? Am ajuns ca unii pestecare tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şlcare nu mai sunt chema i cu numele tău.Dacă ai rupe cerurile şi te-ai pogori—mun iis’ar cutremura.

Ca un fo c care ardevreascurile^cao vâlvătaiecare fierbe apa în c locot,ai face ştiut nu mele tăuvrăjmaşilor tăi şi ar tremura înaintea ta noroa

dele, vâzlndu-te, făcând minuni neaşteptate,despre care niciodată nu s’a auzit grăind. Niciurechea n'a auzit, nici ochiul n ’a văzut un Dum

nezeu afară de tine, care ar săvârşi unele caacestea pentru cei ce nădăjduesc in el. Tute duci intru întâmpinarea celor ce săvârşescfaptele dreptă ii şi î$i aduc aminte de căile tale.

Din Proorocia lui Ieremia, cetire.

Cap. 31. vers. 31—34.

A şa zice Domnul: lată vin zile, când

voiu încheia cu casa lui Israil şicu casa lui Iuda legământ nou.

Insă nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părin ii lor in ziua când i-amluat de mână, ca să-i scot din pământulEgiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi

eu am rămas in legătură cu dânşii, zice Domnul. Dar iată legământul pe care-1 voiu încheia cu casa lui Israil, după zilele acelea,zice Domnul: voiu pune legea mea înlăun-trul şi pe inimile lor o voiu scrie şi le voiufi Dumnezeu, iară ei îmi vor fi popor. Şi nuse vor mai învă a unul pe altul şi frate pefrate zicân d: „Cunoaşte i pe Domnul“ , căcito i dela sine mă vor cunoaşte dela mic pânăla mare, zice Domnul, pentrucă eu voiu iertafărădelegile lor şi păcatele lor nu le voiumai pomeni".

I

D i n P r o o r o c i a l u i D an i il , c e t i rt -

Cap . 3, rers . 1— 23.

mpăratul Nabucodonosor făcu un chip deaur înalt de şasezeci de co i, lat de şaseco i şi il aşeză în câmpia Dura din inu

tul Babilonului. Şi Nabucodonosor împăratul,trimese să adune pe satrapi, pe mai mariidregători, pe ocârmuitori, pe conducătorii oştirilor, pe vistiernici, pe cunoscătorii delegi,pe judecători şi pe to i ceilal i dregători aiinuturilor, ca să vină la înnoirea chipului,

pe care îl ridicase Nabucodonosor împăratul. Atunci se adunară satrapii, dregătorii ceimari, ocârmuitori!,conducătorii oştirilor, vistiernicii, cunoscătorii de legi, judecătorii şito i ceilal i dregători ai inuturilor la înnoireachipului pe care îl ridicase Nabucodonosor,şi stâtură înaintea chipului ridicat de Nabu-cobonosor. Şi îndată un crainic strigă cu glastare : „Iată ce vi se porunceşte vouă, po

poarelor, neamurilor şi limbilor : De îndatăce ve i auzi glasul trâmbi ei, flautului, chitarei, harfei, psaltirii, cimpoiului şi al tuturor

* *2 *

M * *

M

* *

2« M M m

z *

*4

*4irt

a*

**&

a*3H

*

&*

&8*

W f r

222


11/13

*3

«Pi*

* 8

* ** $*3«W5«* ** ** ** £

* 8n* *» ** a* ** ** s* s* s

* *««* s* s

*3*S*£* ** *« c*a

frgfr**SS8

•OS SFINTELOR PATIMI §o© 75 3

instrumeDtelor muziceşti, ve i cădea şi văve i închina chipului de aur pe care l-a ridicat împăratul Nabucodonosor; iar cine nuse va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat

in mijlocul unui cuptor cu foc arzător*. Inurma acestora, când toate pop oarele auzirăglasul trâmbi ei, ai flautului, al chitarei, alharfei, al psaltirii şi al tuturor instrumentelormuziceşti, toate noroadele, neamurile şi limbile căzură şi se închinară chipului de aurpe care îl ridicase Nabucodonosor împăratul,în acelaşi timp se apropiará bărba i chaîdei,care pârîră pe jidovi. Ei începură să spunăîmpăratului Nabucodonosor ; „O, împărate, sătrăieşti deapururl! Tu poruncă ai dat, ca

oricine va auzi glasul trâmbi ei, al flautului,al chitarei, al harfei, al psaltirii, al cimpoiuluişi al altor instrumente muziceşti, să cadă lapământ şi să se închine chipului de aur; iarcine nu va cădea, nici se va închina, să fiearuncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Dar sunt bărba i jidovi, pe care i-aipus ocârmuitori pesie inutul BabilonuluiŞadrac, Meşac şl Abed Nego. Aceşti bărba inici că au luat în seamă porunca ta, împărate! Dumnezeului tău nu îngenunchiază şi

chipului de aur pe care l-ai înăl at nu-i aducînchinăciuni*. Atunci Nabucodonosor împăratul, plin de mânie şi de sbucium, poruncisu i se aducă înainte : Şadrac, Meşac şi AbedNego. După ce aceşti bărba i au fost aduşiînaintea lui, împăratul Nabucodonosor începua grăi, zicând: „Este, oare, adevărat, Şadrac,Meşac şi Abed Nego, că voi nu vă închina idumnezeului meu şi chipului de aur pe careeu l-am aşezat nu-i căde i la pământ cu rugăciun i?“ Acum dacă voi sunte i gata, caatunci când ve i auzi glasul trâmbi ei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii, alcimpoiului şi al altor instrumente muziceşti,să căde i şi să vă închina i chipului pe careeu l-am făcut... iar dacă nu vre i să văînchina i, intr’o clipă ve i fi svârli i înmijlocul unui cuptor cu foc arzător. Şicaro Dumnezeu vă va scăpa din mâna mea ?“Răs-puns-au Şadrac, Meşac şi Abed Negoşi au zis regelui: „0, Nabucodonosor, noin'avem nevoie ca la acaasti să- i dăm unrăspuns! Dacă într’adevăr, Dumnezeul nostru, căruia 1 1 slujim poate să ne scape,ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, împărate! Dar dacă

nu, ştiut să îie de tine, o, împărate, că noinu ne vom închina dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur pe care tu l-ai aşezat nuvom cădea la păm ânt!“ Atunci Nabucodo

nosor se umplu de mâine şi îşi schimbă înfă işarea chipului său fa ă de Şadrac, Meşacşi Abed Nego. Şi începând iarăşi a grăi, porunci să încălzească cuptorul de şapte orimai mult decât era de obiceiu. Şi poruncicelor mai tari oameni din oştirea lui să legepe Şadrac, Meşac şi Abed Nego, şi să-i aruncein cuptorul cel cu foc arzător. Atunci aceştioameni fură lega i cu nădragii lor, îmbrăca icu mintenele lor, cu pălăriile lor şi cu toatăîmbrăcămintea lor şi fură arunca i în mijlo

cul cuptorului celui de foc. Fiindcă poruncaîmpăratului era grabnică şi cuptorul foarteînfierbântat, acei oameni care au aruncat peŞadrac, Meşac şi Abed Nego au lost mistui ide văpaia focului. Şi aceşti trei băi ba i: Şadrac, Meşac şi Abed Nego căzură lega i înmijlocul cuptorului cu foc arzător.

•ÂNTAREA CELOR TREI TINERI

Cap. 1, vers. 1—65.

i stând Azuria în mijlocul focului, şideschizând gura sa, aşa s'a rugat, zicând : „Bine eşti cuvântat Doamne Dum

nezeul părin ilor noştri şi lăudat şi preamăriteste numele tău în veci. Că drept eşti întrutoate câte ai făcut nouă, şi toate lucruriletale sunt adevărate, şi drepte căile tale şitoate judecă ile tale adevărate. Şi judecă ileadevărului ai făcut după toate cele ce aiadus asupra noastră şi asupra cetă ii celeisfinte a părin ilor noştri, Ierusalimul; că întruadevăr cu judecată ai adus acestea toate asupra noastră, pentru păcatele noastre. Că ampăcătuit şi am făcut fărădelege, depărtându-nedela tine. Şi am greşit întru toate, şi poruncile tale n’am ascultat, nici le-am păzit, nicile-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă,ca să ne fie bine. Şi toate câte ai adus asupra noastră, şi toate câte ne ai făcut, intruadevărată judecată. Ie-ai făcut. Şi ne-ai datpe noi în mâinile vrăjmaşilor celor fărădelegeşi protivnîcilor ce lor pismătăre i şi regeluicelui nedrept şi mai rău decât tot pământul.Şi acum nu este nouă a deschide gura ; ruşineşi ocară neam făcut robilor tăi şi celor cete cinstesc pe tine. Nu ne da pe noi însfâr-


12/13

î f c î f t î f c D t e

& s t e r i i . s t a t e i

î f c j ^ s t a s t o & î t e D f c î f c s f c s f c

754 ©9§ SLUJBA §Ga

şit, pentru numele tău, şi nu strica legăturata. Şi nu depărta mila ta dela noi, pentru

Avraam cel iubit de tine şi pentru Isaac,robul tâu şi pentru Israil sîântul tău, cărora

ai grăit să le înmul eşti sămân a lor, ca stelele cerului şi ca nisipul cel de pe margineamării. Că, stăpâne, ne-am împu inat mai multdecât toate neamurile , şi suntem smeri i intot pământul, astăzi, pentru păcatele noastre.Şi nu este în vremea aceasta domn şi pro-roc şi căpetenie, nici ardere do tot, nici

jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici Ioc undesă aducem înaintea ta pârga noastră şi săaflăm milă. Ci cu suflet umilit şi cu duhplecat să fim primi i. Ca intru ardere de tot

de berbeci şi de junei, şi cu întru zeci demii de miei graşi, aşa să Iie jertfa noastrăînaintea ta astăzi, şi primire să găsească latine, că nu este ruşine celor co nâdăjdueseIntru tine. Şi acum urmăm ie cu toată inimaşi ne temem de tine, şi căutăm fata ta. Sănu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi dupăblâudo ile tale, şi dupa mul imea milei tale.Şi ne scoate pe noi după minunile tale, şidă mărire num elui tău, Doam ne; şi să soruşineze to i cci ce arată robilor tăi rele. Şi

sâ se ruşineze de toată puterea ta, şi tărialor sâ se sfărâme. Şi să cunoască că tu eştiDomn, Dumnezeu singur, şi mărit peste toatalumea“. Şi n’au încetat slujitorii regelui ceice i-au băgat pe dânşii, să ardă cuptorul cucatran şi cu smoală şi cu căi i şi cu vi ă.Şi s’a vărsat para focului, deasupra cuptorului, de patruzeci şi noui* de co i. Şi s’avărsat, şi a ars pe cei ce s’au aflat împre jurul cuptorului Chaldeilor. Iar îngerul Domnului s’a pogorit împreună cu cei dîmpreju-

rul lui Azaria în cuptor, şi a scuturat parafocului cin cuptor. Şi a făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suilând şi nu s’aatinB de dânşii nicidecum focul, şi nu i-aîntristat, nici mâhnit pe ei. Atunci acei trei,ca dintr’o gură au lăudat, şi au mărit, şi aubinecuvântat pe Dumnezeu In cuptor, zicând:„Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părin ilor noştri şi lăudat, şi prea înăl at intru to ivecii. Bine este cuvântat numele ce l sfânt,al slavei tale, şi prea lăudat, şl prea înăl at

întru to i vecii. Bine eşti cuvântat in lăcaşulsfintei Blavei tale, şi prea cântat şi prea măritîn veci. Bine eşti cuvântat cel ce vezi adâncurile, şi şezi pe Heruvimi, şi lăudat şi prea

înăl at in veci. Bine oşti cuvântat pe scaunulslavei împără iei tale şi prea lăudat, şi preaînăl at în veci. Bine eşti cuvântat întru tăriacerului şi prea lăudat şi prea mărit In veci.

Aicea ne s ulftm şi cântăm pe glasul al 5 lea : j,re Domnul lăuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dânsul în veci.

Cete ul ceteşte stihurile din Cântarea ceJortrei tineri:

jjinecuvâuta i toate lucrurile Domnului

Iară noi cântăm:pre Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dânsul în veci.

( s e cântă după fiecare stşh).binecuvânta i ceruri şi ÎDgerii Domnului

pre Domnul, lăuda i L şi-L prea înăl a i preDânsul în veci.

binecuvânta i ape şi toate ce le mai presusdo cer, toate puterile Domnului

pre Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i preDânsul în veci.

^'necuvânta i soare, lună şi ste lele ceruluiTire Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dâasul în veci.

binecuvânta i toată ploaia şî roua, toate duhurile

j* c Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i preDânsul în veci.

ne cuvânta i fo c şi zăduf, frig şi căldurădre Domnul, lîiuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dânsul în voci.

jjaec ivânta i rouă şi zăpadă, ghia ă şi geri*e Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dânsul în veci.

î ne cuvânt a i brume şi zăpezi, fulgere şi nori¿*e Domnul, lauda i-L şi L prea înăl a i pre

Dânsul în veci.

I^nec jvânta i nop i şi zile, lumină şiintunerec„re Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dânsul în veci.

j^necuvânta i pământ, mun i şi dealuri şitoate ce le ce răsar pe pământire Domnul, lăuda i-L şi-L prea înăl a i pre

Dânsul în veci.


13/13

* sS F I N T E L O R P A T I M I

§

paremii la sfintele patimi

Documents