1

Editorial:

Pictorul Filip Matei și biserica de la Birda

Potrivit hotărârii Patriarhiei Române Anul 2017 a fost proclamat drept An Omagial al sfintelor icoane, iconarilor și pictorilor bisericești. Pentru a ilustra mai bine acest deziderat la nivelul Parohiei Birda și al filiei Sîngeorge au fost realizate mai multe activități care să marcheze acest popas omagial: un cerc de pictură și o expoziție de icoane în Duminica Ortodoxiei, un calendar creștin-ortodox de buzunar cu icoane din biserica din Birda, un volum din ,,Colecția Arhanghelul” închinat unui pictor: Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, Editura Tiparnița, Arad, 2017, 95 p., și un material power-point închinat aceleiași personalități pentru necesități catehetice.

Din cele mai vechi timpuri ale Creștinătății, comunitatea împlinea cuvântul, se împărtășea cu Sfintele Taine și cinstea Sfintele Icoane. Această Treime reprezenta așadar abecedarul credinței creștine.

Pentru a introduce pe creștini în semnificația cinstirii icoanelor s-au susținut cuvinte de învățătură sub forma unor predici sau cateheze care să inițieze pe cei care se împărtășesc din comunitatea parohială de trecutul pictural al bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului din Birda”.

Pictorul Filip Matei (1853-1940) a lucrat în 1925 în biserica din Birda unde a executat lucrări de pictură murală, împodobind cu scene bolta bisericii, pereții laterali și iconostasul. Anul acesta deci, se împlinesc 95 de ani de pictură bisericească la Birda. Născut la griș la 5 17 Martie, a copilărit la Murava

fiind apropiat de învățătorul Gheorghe Popovici din localitate. Prin intermediul dascălului său a ajuns ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița de unde a deprins arta picturii religioase. În acest atelier l-a cunoscut pe pictorul academic Nicolae Popescu din Zorlențu Mare, devenindu-i ucenic. Împreună au pictat bisericile din Seleuș (1869-1872) și Pesac

(1877). A fost și pictor secundar alături de Mihail Velceleanu la bisericile din Ramna (1779).

Odată cu trecerea la cele veșnice a lui Mihai Popovici, tatăl său adoptiv și prin căsătoria cu Emilia Diaconovici și-a mutat atelierul în Bocșa Română, apoi la Vasiova. Aici a reușit să întemeieze un atelier - școală în care s-au inițiat între alții: oan Zaicu și Tata Oancea. De departe cel mai valoros elev a lui Filip Matei a fost Ioan Zaicu, ucenic al maestrului în trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici (1893).

Ioan Zaicu a preluat de la dacălul său ,,erminia” picturii. Cu prilejul pictării bisericii din Uzdin (1908)

acesta imprimă aici 7 compoziții: ,,Dumnezeu Savaot și cei 4 evangheliști”, ,, isus hrănește poporul cu 5 pâini și 2 pești”, ,,Vindecarea orbului”, ,,Furtuna pe mare”, ,,Pescuitul miraculos”, ,,Bunul Samarinean”, ,,Sfântul oan Botezătorul”.

Pr. Valentin Bugariu (Continuare în p. 6).

1

Editorial:

Pictorul Filip Matei și biserica de la Birda

Potrivit hotărârii Patriarhiei Române Anul 2017 a fost proclamat drept An Omagial al sfintelor icoane, iconarilor și pictorilor bisericești. Pentru a ilustra mai bine acest deziderat la nivelul Parohiei Birda și al filiei Sîngeorge au fost realizate mai multe activități care să marcheze acest popas omagial: un cerc de pictură și o expoziție de icoane în Duminica Ortodoxiei, un calendar creștin-ortodox de buzunar cu icoane din biserica din Birda, un volum din ,,Colecția Arhanghelul” închinat unui pictor: Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, Editura Tiparnița, Arad, 2017, 95 p., și un material power-point închinat aceleiași personalități pentru necesități catehetice.

Din cele mai vechi timpuri ale Creștinătății, comunitatea împlinea cuvântul, se împărtășea cu Sfintele Taine și cinstea Sfintele Icoane. Această Treime reprezenta așadar abecedarul credinței creștine.

Pentru a introduce pe creștini în semnificația cinstirii icoanelor s-au susținut cuvinte de învățătură sub forma unor predici sau cateheze care să inițieze pe cei care se împărtășesc din comunitatea parohială de trecutul pictural al bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului din Birda”.

Pictorul Filip Matei (1853-1940) a lucrat în 1925 în biserica din Birda unde a executat lucrări de pictură murală, împodobind cu scene bolta bisericii, pereții laterali și iconostasul. Anul acesta deci, se împlinesc 95 de ani de pictură bisericească la Birda. Născut la griș la 5 17 Martie, a copilărit la Murava

fiind apropiat de învățătorul Gheorghe Popovici din localitate. Prin intermediul dascălului său a ajuns ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița de unde a deprins arta picturii religioase. În acest atelier l-a cunoscut pe pictorul academic Nicolae Popescu din Zorlențu Mare, devenindu-i ucenic. Împreună au pictat bisericile din Seleuș (1869-1872) și Pesac

(1877). A fost și pictor secundar alături de Mihail Velceleanu la bisericile din Ramna (1779).

Odată cu trecerea la cele veșnice a lui Mihai Popovici, tatăl său adoptiv și prin căsătoria cu Emilia Diaconovici și-a mutat atelierul în Bocșa Română, apoi la Vasiova. Aici a reușit să întemeieze un atelier - școală în care s-au inițiat între alții: oan Zaicu și Tata Oancea. De departe cel mai valoros elev a lui Filip Matei a fost Ioan Zaicu, ucenic al maestrului în trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici (1893).

Ioan Zaicu a preluat de la dacălul său ,,erminia” picturii. Cu prilejul pictării bisericii din Uzdin (1908)

acesta imprimă aici 7 compoziții: ,,Dumnezeu Savaot și cei 4 evangheliști”, ,, isus hrănește poporul cu 5 pâini și 2 pești”, ,,Vindecarea orbului”, ,,Furtuna pe mare”, ,,Pescuitul miraculos”, ,,Bunul Samarinean”, ,,Sfântul oan Botezătorul”.

Pr. Valentin Bugariu (Continuare în p. 6).

ArhanghelulBiserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc,

care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului. (M. Eminescu)

ArhanghelulRevistă trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda, 2017, an VI, nr. 3 (23)

2

Pe 2 Prier, Profesorul Ion Murariu a împlinit

80 de ani. Din acești ani, de 17 ani i-am fost ,,în imediata apropiere”. L-am cunoscut în casa Profesorului G. . Tohăneanu unde l-am admirat pentru întâia oară pentru lecția de limba română susținută în fața mea: Magistrul recita câteva versuri din lirica eminesciană, iar Ucenicul le continua. Am tras în sinea mea o primă concluzie: un OM pregătit și hăruit pentru misiunea de dascăl. Au trecut câteva luni și în casa aceluiași Profesor, l-am reîntâlnit pe Domnul Profesor Murariu prezentând o publicație de care s-a ocupat timp de 17 ani: ,,Lumina satului”. Am primit un exemplar pe care l-am parcurs pe nerăsuflate. În minte mi-a încolțit ideea unei colaborări la această revistă. Ba, mai mult am conceput și un articol în care omagiam o personalitate din orașul de pe Bega. L-am conceput așa cum am crezut de cuvință și l-am înmânat Profesorului Murariu. Acesta l-a primit cu îngăduință și după câteva zile am aflat și rezultatul: Articolul trebuia ,,îmbunătățit”. Cu mintea de atunci nu am înțeles ce se mai putea adăuga? Citisem toată bibliografia, am făcut o sinteză, ce e drept abunda în adjective. Bineînțeles am fost rănit în orgoliul de ,,știutor” într-ale scrisului. După alți câțiva ani, după ce am parcurs întreaga colecție (70 de numere) a publicației am realizat că acele îndrumări primite erau menite să mă îndrepteze pe cărăruia mărturiei prin Cuvânt care va rămâne pentru întotdeauna (în)scris. De aici au mai urmat și alte întâlniri tot atât de rodnice și dătătoare de bucurie, fie cu prilejul susținerii tezei de doctorat, fie în cadrul Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat unde Profesorul Murariu a fost un Senior al publicisticii rurale, cu prilejul unor comunicări științifice sau lansări de carte. Dar dincolo de aceste mărturisiri dragi, voi încerca să creionez faptele culturale ale Profesorului on Murariu, un apropiat prieten al Parohiei Birda și al revistei ,,Arhanghelul” de aici. Prin prezența la

Sf. Liturghie, la lansări de carte, la comemorarea dascălului drag G. . Tohăneanu, am fost copleșiți de discursul întotdeauna captivant și

onest al Profesorului Ion Murariu. Profesorul și scriitorul on Murariu s-a născut la Giroc în 2 Aprilie 1937. Rând pe

rând a urmat cursurile școlare la Giroc, Școala Pedagogică de Băieți (actualul Liceu Calderon), nstitutul Pedagogic și Facultatea de Filologie din Timișoara. Încă din vremea studenției a legat o trainică prietenie cu Magistrul G. . Tohăneanu care a rămas de atunci un colaborator în proiectele culturale inițiate la Giroc. La vremea mărturisirii valorosul Dascăl de la Timișoara își aprecia ucenicul ajuns pe culmile creației literare și științifice: ,,…Bătând fârțește mâna cu câțiva cărturari aleși, profund atașați de realitățile girocene, bucurându-se de sprijinul unora din

autoritățile locale și acela al Editurii …, Ion Murariu a avut tactul și priceperea ca, aliniind foaia la tradițiile genului, să-i asigure o inconfundabilă personalitate proprie”. (Gheorghe . Tohăneanu, ,,Predoslovie” la on Murariu, Vorbe d-ale noastre. Glosar girocean, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 8). Ajuns dascăl pe meleaguri bănățene la Pișchia apoi la Sudriaș, a urmat cursurile de pentru obținerea gradelor didactice, cursuri de perfecționare urcând treaptă cu treaptă de la învățător la

profesor de limba română, de la gimnaziu la liceu, pentru ca ultimii ani ai activității didactice să-i petreacă la școli prestigioase din Timișoara.

Opera Profesorului Ion Murariu cuprinde abordări lexicografice, culturale, jurnalistice, artistice, istorie și critică literară, producții originale: poezie și proză apreciate la vremea apariției acestora: ,, on Murariu dovedește o surprinzătoare știință a construcției prozei scurte, o piatră de încercare pentru orice prozator. El lasă impresia că narează pur și simplu, fără intenție, evenimente la care a fost martor, din copilărie mai ales, momente care i-au marcat existența. ….

(Continuare în p. 5)

2

Pe 2 Prier, Profesorul Ion Murariu a împlinit

80 de ani. Din acești ani, de 17 ani i-am fost ,,în imediata apropiere”. L-am cunoscut în casa Profesorului G. . Tohăneanu unde l-am admirat pentru întâia oară pentru lecția de limba română susținută în fața mea: Magistrul recita câteva versuri din lirica eminesciană, iar Ucenicul le continua. Am tras în sinea mea o primă concluzie: un OM pregătit și hăruit pentru misiunea de dascăl. Au trecut câteva luni și în casa aceluiași Profesor, l-am reîntâlnit pe Domnul Profesor Murariu prezentând o publicație de care s-a ocupat timp de 17 ani: ,,Lumina satului”. Am primit un exemplar pe care l-am parcurs pe nerăsuflate. În minte mi-a încolțit ideea unei colaborări la această revistă. Ba, mai mult am conceput și un articol în care omagiam o personalitate din orașul de pe Bega. L-am conceput așa cum am crezut de cuvință și l-am înmânat Profesorului Murariu. Acesta l-a primit cu îngăduință și după câteva zile am aflat și rezultatul: Articolul trebuia ,,îmbunătățit”. Cu mintea de atunci nu am înțeles ce se mai putea adăuga? Citisem toată bibliografia, am făcut o sinteză, ce e drept abunda în adjective. Bineînțeles am fost rănit în orgoliul de ,,știutor” într-ale scrisului. După alți câțiva ani, după ce am parcurs întreaga colecție (70 de numere) a publicației am realizat că acele îndrumări primite erau menite să mă îndrepteze pe cărăruia mărturiei prin Cuvânt care va rămâne pentru întotdeauna (în)scris. De aici au mai urmat și alte întâlniri tot atât de rodnice și dătătoare de bucurie, fie cu prilejul susținerii tezei de doctorat, fie în cadrul Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat unde Profesorul Murariu a fost un Senior al publicisticii rurale, cu prilejul unor comunicări științifice sau lansări de carte. Dar dincolo de aceste mărturisiri dragi, voi încerca să creionez faptele culturale ale Profesorului on Murariu, un apropiat prieten al Parohiei Birda și al revistei ,,Arhanghelul” de aici. Prin prezența la

Sf. Liturghie, la lansări de carte, la comemorarea dascălului drag G. . Tohăneanu, am fost copleșiți de discursul întotdeauna captivant și

onest al Profesorului Ion Murariu. Profesorul și scriitorul on Murariu s-a născut la Giroc în 2 Aprilie 1937. Rând pe

rând a urmat cursurile școlare la Giroc, Școala Pedagogică de Băieți (actualul Liceu Calderon), nstitutul Pedagogic și Facultatea de Filologie din Timișoara. Încă din vremea studenției a legat o trainică prietenie cu Magistrul G. . Tohăneanu care a rămas de atunci un colaborator în proiectele culturale inițiate la Giroc. La vremea mărturisirii valorosul Dascăl de la Timișoara își aprecia ucenicul ajuns pe culmile creației literare și științifice: ,,…Bătând fârțește mâna cu câțiva cărturari aleși, profund atașați de realitățile girocene, bucurându-se de sprijinul unora din

autoritățile locale și acela al Editurii …, Ion Murariu a avut tactul și priceperea ca, aliniind foaia la tradițiile genului, să-i asigure o inconfundabilă personalitate proprie”. (Gheorghe . Tohăneanu, ,,Predoslovie” la on Murariu, Vorbe d-ale noastre. Glosar girocean, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 8). Ajuns dascăl pe meleaguri bănățene la Pișchia apoi la Sudriaș, a urmat cursurile de pentru obținerea gradelor didactice, cursuri de perfecționare urcând treaptă cu treaptă de la învățător la

profesor de limba română, de la gimnaziu la liceu, pentru ca ultimii ani ai activității didactice să-i petreacă la școli prestigioase din Timișoara.

Opera Profesorului Ion Murariu cuprinde abordări lexicografice, culturale, jurnalistice, artistice, istorie și critică literară, producții originale: poezie și proză apreciate la vremea apariției acestora: ,, on Murariu dovedește o surprinzătoare știință a construcției prozei scurte, o piatră de încercare pentru orice prozator. El lasă impresia că narează pur și simplu, fără intenție, evenimente la care a fost martor, din copilărie mai ales, momente care i-au marcat existența. ….

(Continuare în p. 5)

3

Restituiri:

In honorem Magistri G.I. Tohăneanu

[...] Aurel Gheorghe Ardeleanu este cel mai mare sculptor al persoanei umane care activează azi în România. El nu oferă indivizi recognoscibili, ci persoane umane, adică exemplare umane purtătoare de excelenţă, pe care le sustrage nepăsării noastre şi uitării efective sau posibile. Ce înseamnă persoană umană? Înseamnă un ins care trăieşte pentru un ideal, înseamnă un ins care are nu doar sentimentul, ci şi cultul valorii, un ins care are necesităţi spirituale conştientizate. Acestea sunt persoanele umane resuscitate adesea de către Aurel Gheorghe Ardeleanu. La trei niveluri sunt fixate [de către artistul plastic] aceste trăsături ale personalităţii umane. De aceea, e mai convingător un bust decât insul empiric. la nivelul asemănării, al omului social, cel pe care îl întâlnim şi îl recunoaştem; la nivelul chipului, al omului lăuntric, recuperabil prin intuiţie sau prin inteligenţă; la nivelul fiinţei, al omului esenţial, al condiţiei umane particularizate, la care se ajunge doar prin empatie.”

Foarte bun cunoscător al semioticii sculpturii, Eugen Dorcescu a sesizat câteva aspecte subtile ale bustului supus analizei, anumite particularităţi care probează capacitatea artistului de a spori expresivitatea chipului tohănescian. A zăbovit, în consecinţă, asupra principalelor elemente ale asemănării, chipului şi fiinţei, care motivează, la fiecare nivel, impactul pe care bustul Magistrului îl are asupra privitorilor. Dintre acestea, am reţinut:

Cerebralitatea este sugerată de craniul fin supradimensionat – semn iconic; craniul este şi uşor înclinat înainte, semnul plastic al verticalităţii înclinate, într-un unghi ascuţit; calota craniană este foarte dezvoltată, fruntea înaintează spre receptor;

Forţa se vede din semne plastice: nasul puternic, dublul T frontal, curba uşor ironică a gurii în partea ei superioară, bărbia despicată este orientată ascendent. Toate acestea denotă o excepţională forţă – forţa afectului, a inteligenţei, a voinţei, a caracterului; Elementele feţei rezervă surprize. Ochii contrazic aproape tot din ceea ce ne spun celelalte componente ale înfăţişării. Privirea este orientată

spre înăuntru, arcadele acoperă puternic zarea ochilor; pomeţii au un mic adaos, iar gura, cu clasicitatea ei târzie, se prelungeşte prin două linii ale zâmbetului, inoculând întregului chip un gen de mişcare centrifugă, ca la o persona tragică.

Toate aceste detalii semnificative, corelate cu argumentul forte al secţiunii de aur, l-au determinat pe Eugen Dorcescu să afirme că statuia Magistrului este o capodoperă, amplasată într-un loc privilegiat atât pentru Profesorul G. I. Tohăneanu, cât şi pentru sculptorul A.G. Ardeleanu. În consecinţă, Poetul Eugen Dorcescu şi-a încheiat discursul subliniind faptul că acest bust conferă măreţie şi altitudine spirituală nu numai amfiteatrului, ci întregii instituţii, în care va dăinui ca un simbol.

* Au participat la colocviul de omagiere a

Magistrului şi trei reprezentante ale Decanatului Facultăţii: Doamna Conf. Dr. Lucia Jucu Atanasiu, fost decan al instituţiei şi chiar rector al Universităţii, care făcea parte din grupul profesorilor întemeietori, Doamna Prof. Univ. Dr., conducător de doctorat, leana Oancea şi Doamna Conf. Dr. Valy Ceia, actual prodecan. Doamna Prof. Univ. Dr. Ileana Oancea, una

dintre primele studente ale Magistrului, alături de care a parcurs peste cinci decenii din istoria şcolii filologice timişorene, a văzut în opera sculptorului G. . Ardeleanu o realistă evocare a unei personalităţi complexe şi charismatice, care a marcat pozitiv multe generaţii de studenţi, dar, mai cu seamă, generaţiile de început ale facultăţii, cu care a lucrat îndeaproape şi în mod susţinut, punând bazele studiului filologic în zona de vest a ţării. Domnia Sa a considerat că membrii Catedrei de limba română au recuperat ceva din personalitatea lui G. . Tohăneanu, au anihilat o absenţă, substituind-o printr-un tip de prezenţă, întrucât au adus în amfiteatru, prin bustul realizat de sculptorul Ardeleanu, spiritul tohănescian şi au oferit un prilej de mărturisire a iubirii pentru Profesor. A observat, de asemenea, că toţi cei prezenţi în sală sunt discipolii direcţi sau indirecţi ai Magistrului, care au menirea de a-l reprezenta, din moment ce Facultatea de Litere are o istorie, care porneşte de la înaintaşii săi şi se manifestă printr-o remarcabilă continuitate.

Mirela – Ioana Borchin

4

Cateheză:

Datinile Sărbătorilor Pascale

Strigăturile nu sunt numai din cele „nevătămătoare”, asupra fiinţei spirituale, ca cea descrisă mai sus, ci şi batjocoritoare, acesta fiind un moment în care se fac publice toate defectele ascunse, tăinuite ori trecute cu vederea ale sătenilor, ca de exemplu, lenea.

Niciun sătean cunoscut de comunitate că ar fi cuprins de ceva patimă: beţie, lene, lux, fudulie, neghiobie, cămătărie, avariţie, preacurvie nu scăpa nestrigat în cadrul acestei practici. În timpul din urmă însă, datorită faptului că feciorii rămaşi la sate sunt tot mai puţini, acest obicei nu mai este practicat. Obiceiul Focului de priveghi în legătură cu Strigarea peste sat sunt bine conservate, practicându-se până aproape de zilele noastre în zona Făgetului din nord-estul Banatului.

Focurile morţilor este o datină caracteristică Joii Mari, considerată o zi binefăcătoare şi protectoare pentru sufletele morţilor. Focurile de Joimari sunt similare de ruguri funerare aprinse în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, replică păgână la înhumarea simbolică creştină din Vinerea Mare. În noaptea de Joimari, când se deschid mormintele, cerul, uşile raiului şi iadului, se întorc spiritele morţilor până în Sâmbăta Rusaliilor (Moşii de vară), pentru a petrece cu cei vii sărbătorile pascale. Acestea sunt întâmpinate cu pomeni abundente (Moşii de Joimari) şi cu focuri de Joimari. Se aprind atâtea focuri, câţi morţi trebuiesc pomeniţi. Focurile se aprind pentru ca morţii să poată veni acasă să se odihnească şi să se hrănească cu bucatele date pentru pomenirea lor, continuându-şi apoi drumul spre mântuire. Femeile obişnuiesc să facă în această zi o turtă de făină, crestată pe margini, care se numeşte „pâinea uitaţilor”, şi pe care o dau, de regulă, celui care s-a trezit mai de dimineaţă şi a aprins focul. Unele femei, însă, fac mai mulţi colaci, pe care îi dau de pomană pentru toţi morţii familiei. Se crede că în ziua de Paşti e bine să ţii toată ziua focul aprins.

Ciocnitul ouălor roşii este o datină generală. Se practică mai ales la biserică, dar şi în centrul comunităţii, în special de către bărbaţi, după ce, unii cercetează îndelung oul cu care urmează să

ciocnească. Ciocnitul e „pe luate”, adică cel care sparge oul îl ia. Unii dintre bărbaţi încearcă să înşele ciocnind cu ouă de bibilică pentru că acestea au coaja mai tare.

La Prânzul Paştilor oamenii taie o vacă sau un bou ori unul sau doi porci şi mai mulţi miei şi din carnea acestora prepară apoi mai multe feluri de bucate. În acest timp, coc mai multe cuptoare de colaci şi cumpără vinars pentru întreg satul. Toate bucatele acestea, afară de colaci şi pâine, se pregătesc sau cel puţin se încălzesc în ograda bisericii de către muierile şi bărbaţii cei mai cinstiţi şi mai iscusiţi din sat, pentru întreaga comunitate.

După sfârşirea liturghiei şi ieşirea din biserică se întind în curtea bisericii (acolo unde, în multe sate încă este şi cimitirul) mai multe mese şi scaune făcute din scânduri lungi, anume pentru acest prânz, astfel ca să încapă tot poporul adunat.

La această masă nu iau parte cei cu paştele. Ei stau şi-i servesc pe meseni. În anii din urmă, prin grija parohilor, în multe sate din Banat-şi în cel montan şi în cel de câmpie – reînvie obiceiul prânzului de obşte, ţinut în ograda bisericii după liturghia din prima zi de Paşti.

La Slobozitul Păresimilor are loc şi

slobozitul ritual al apei, pe la fântâni sau la o apă curgătoare, după ce o fată, anterior adusese cele patruzeci şi patru de găleţi cu apă de pomană. În cazul în care apa este pentru o femeie moartă se ia martor un băiat, şi invers. O femeie întreabă fata: „Eşti martoră că ai cărat apa lui…? Pe cine ai martoră că ai cărat apa lui…?” Fata răspunde: „Eu, luna şi soarele!” mediat după aceea se încrucişează două lumânări şi se aprind la cele patru capete, pentru a fi slobozite în fântână, puse într-o troacă. Fata care a adus apa primeşte cadou, dat peste fântână, găleată, cană, cu un peşchir (prosop), cu o creangă de măr împodobită cu flori, cu mere, cu un răboj pe care s-a încrustat numărul de găleţi duse de pomană de fata-fecioară, gospodina care a tocmit aducerea apei de pomană, tămâiază colacii, creanga, aprinde lumânările din troacă şi le dă drumul să curgă la vale. Fata care a adus apa de pomană va fi „răsplătită” şi cu ceva bănuţi.

Pr. Prof. Dr. Iliia Pavlovici-Pătruț

4

Cateheză:

Datinile Sărbătorilor Pascale

Strigăturile nu sunt numai din cele „nevătămătoare”, asupra fiinţei spirituale, ca cea descrisă mai sus, ci şi batjocoritoare, acesta fiind un moment în care se fac publice toate defectele ascunse, tăinuite ori trecute cu vederea ale sătenilor, ca de exemplu, lenea.

Niciun sătean cunoscut de comunitate că ar fi cuprins de ceva patimă: beţie, lene, lux, fudulie, neghiobie, cămătărie, avariţie, preacurvie nu scăpa nestrigat în cadrul acestei practici. În timpul din urmă însă, datorită faptului că feciorii rămaşi la sate sunt tot mai puţini, acest obicei nu mai este practicat. Obiceiul Focului de priveghi în legătură cu Strigarea peste sat sunt bine conservate, practicându-se până aproape de zilele noastre în zona Făgetului din nord-estul Banatului.

Focurile morţilor este o datină caracteristică Joii Mari, considerată o zi binefăcătoare şi protectoare pentru sufletele morţilor. Focurile de Joimari sunt similare de ruguri funerare aprinse în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, replică păgână la înhumarea simbolică creştină din Vinerea Mare. În noaptea de Joimari, când se deschid mormintele, cerul, uşile raiului şi iadului, se întorc spiritele morţilor până în Sâmbăta Rusaliilor (Moşii de vară), pentru a petrece cu cei vii sărbătorile pascale. Acestea sunt întâmpinate cu pomeni abundente (Moşii de Joimari) şi cu focuri de Joimari. Se aprind atâtea focuri, câţi morţi trebuiesc pomeniţi. Focurile se aprind pentru ca morţii să poată veni acasă să se odihnească şi să se hrănească cu bucatele date pentru pomenirea lor, continuându-şi apoi drumul spre mântuire. Femeile obişnuiesc să facă în această zi o turtă de făină, crestată pe margini, care se numeşte „pâinea uitaţilor”, şi pe care o dau, de regulă, celui care s-a trezit mai de dimineaţă şi a aprins focul. Unele femei, însă, fac mai mulţi colaci, pe care îi dau de pomană pentru toţi morţii familiei. Se crede că în ziua de Paşti e bine să ţii toată ziua focul aprins.

Ciocnitul ouălor roşii este o datină generală. Se practică mai ales la biserică, dar şi în centrul comunităţii, în special de către bărbaţi, după ce, unii cercetează îndelung oul cu care urmează să

ciocnească. Ciocnitul e „pe luate”, adică cel care sparge oul îl ia. Unii dintre bărbaţi încearcă să înşele ciocnind cu ouă de bibilică pentru că acestea au coaja mai tare.

La Prânzul Paştilor oamenii taie o vacă sau un bou ori unul sau doi porci şi mai mulţi miei şi din carnea acestora prepară apoi mai multe feluri de bucate. În acest timp, coc mai multe cuptoare de colaci şi cumpără vinars pentru întreg satul. Toate bucatele acestea, afară de colaci şi pâine, se pregătesc sau cel puţin se încălzesc în ograda bisericii de către muierile şi bărbaţii cei mai cinstiţi şi mai iscusiţi din sat, pentru întreaga comunitate.

După sfârşirea liturghiei şi ieşirea din biserică se întind în curtea bisericii (acolo unde, în multe sate încă este şi cimitirul) mai multe mese şi scaune făcute din scânduri lungi, anume pentru acest prânz, astfel ca să încapă tot poporul adunat.

La această masă nu iau parte cei cu paştele. Ei stau şi-i servesc pe meseni. În anii din urmă, prin grija parohilor, în multe sate din Banat-şi în cel montan şi în cel de câmpie – reînvie obiceiul prânzului de obşte, ţinut în ograda bisericii după liturghia din prima zi de Paşti.

La Slobozitul Păresimilor are loc şi

slobozitul ritual al apei, pe la fântâni sau la o apă curgătoare, după ce o fată, anterior adusese cele patruzeci şi patru de găleţi cu apă de pomană. În cazul în care apa este pentru o femeie moartă se ia martor un băiat, şi invers. O femeie întreabă fata: „Eşti martoră că ai cărat apa lui…? Pe cine ai martoră că ai cărat apa lui…?” Fata răspunde: „Eu, luna şi soarele!” mediat după aceea se încrucişează două lumânări şi se aprind la cele patru capete, pentru a fi slobozite în fântână, puse într-o troacă. Fata care a adus apa primeşte cadou, dat peste fântână, găleată, cană, cu un peşchir (prosop), cu o creangă de măr împodobită cu flori, cu mere, cu un răboj pe care s-a încrustat numărul de găleţi duse de pomană de fata-fecioară, gospodina care a tocmit aducerea apei de pomană, tămâiază colacii, creanga, aprinde lumânările din troacă şi le dă drumul să curgă la vale. Fata care a adus apa de pomană va fi „răsplătită” şi cu ceva bănuţi.

Pr. Prof. Dr. Iliia Pavlovici-Pătruț

5

Documentar:

Tiparul și cartea bisericească la români A reeditat Tetraevanghelul lui Macarie

(1512) și un Tetraevanghel slavo-român în 1551-1553, prima tipăritură în limba română cunoscută până astăzi. Originar din

Târgoviște, diaconul Coresi s-a așezat ,,extra muros” la Brașov, lângă biserica Sfântul Nicolae de aici. Aici a debutat în ucenicia lui Oprea, cu sprijinul material al judelui orașului Hanăș Begner. Acesta (și urmașul său Lukas Hirscher) au sprinit editarea de carte chiar slavonă pentru a ajuta funcționarea fabricii săsești din orașul de sub Tâmpa. Între cărțile apărute aici amintim un Praxiu în românește (1566) și o Pravilă a Sfinților Părinți în aceeași limbă (1561). Ultima etapă de activitate a fost cea a editării cărților în regie proprie (1569-1581). În șirul cărților din această activitate se înscriu cărți de slujbă ortodoxe, unele comenzi ale ierarhilor ardeleni și munteni. Cea mai însemnată realizare este Cazania a doua (1581). Spre deosebire de cea dintâi, Tâlcul Evanghelilor (1567) care este o carte de cântece și slujbe calvine cu numărul redus al Tainelor: Botez, Cununie, Împărtășanie, iar cultul la predică, imne și psalmi (M. Păcurariu), Catehismul din 1581 este tradus după Cazania din 1569 a tipografului rus Ivan Feodorov din Zabludov (Lituania).

(Urmare din p. 2)

Astfel, prozele se constituie, în cele din urmă într-un bildungs-roman, carte a formării conștiinței. Să mai amintim atmosfera rurală, tipic bănățeană, creată prin limbaj, fără ca, niciun moment proza să alunece în grai sau regionalism”. (Gheorghe Secheșan, ,,Cuvânt înainte” la vol. on Murariu, Obârșii, Editura Mirton, Timișoara, 1996, p. 7).

Șirul volumelor este deschis de cartea Obârșii (1996, 108 p.) și urmat de celelalte: Vorbe d-ale noastre (2002), mereu ,,revăzută și adăugită” în alte trei ediții: (2006, 149 p.); (2012, 179 p.); (2014, 186 p.), Drumul cu amintiri. Publicistică (2005, 207 p.), Revista Lumina Satului (Giroc, Timiș). Repere monografice (2010, 65 p.), ,,Când amintirile…”. Publicistică II (2013, 146 p.), Martor în Revoluție (2014, 61 p.), Consemnări critice (2015, 160 p.).

În colaborare a realizat două volume: Florile prieteniei (2002, 124 p.) și Giroc-arc peste timp. Monografie (2010, 293 p.).

A editat două cărți de căpătâi pentru cultura Girocului: Condeierii noștri. Antologie a creatorilor din Giroc și Chișoda (2007, 220 p.) și Album Ioan Aga (2008, 51 p.).

Parcurgând paginile cărților amintite am putut observa atât construcția frazei ce atinge perfecțiunea dar și aplecarea spre genurile jurnalisticii în multe altele în care se folosește de interviu și de cronică pentru reliefarea istoriei clipei trăite ,,pentru renumele Girocului” cum însuși mărturisea într-o dedicație.

Pentru întreaga trudă culturală Consiliul Local al Comunei Giroc l-a trecut în rândul Cetățenilor de Onoare (2008) iar Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat – al cărui marcant membru a fost – i-a decernat Premiul ,,Pavel Filip și Aurel Turcuș”. (2016).

În urma unei vieți trăită sub stindardul frumosului rămân cuvintele remarcabile despre OMUL și SCR TORUL on Murariu: ,,Blând, mereu surâzător, înzestrat cu un har al dascălului de tradiție și cu-n condei de slove bine șlefuite, cu o emblematică bunătate a sufletului și o aureolă de Om al Cerului scoborât parcă dintr-o icoană sfântă, Ion Murariu – profesor, publicist și scriitor, se numără printre cărturarii de seamă ai cetății”. ( oan David, ,,Pe drumul lung și cunoscut mai trec din vreme în vreme” în vol. ,,Când amintirile…”, p. 7). Profesorul G. . Tohăneanu a scos în priveliște crezul de o viață al învățăcelului iubit de la fruntariile orașului: ,,Convingerea mea este că nimic durabil nu se împlinește fără pasiune. Prin tot ce săvârșește, prin tot ce pune la cale, profesorul Ion Murariu ni se dezvălui ca un om cuprins de acea devoratoare ‹‹febră de noapte și zi››, pe care Cel-din-Lancrăm o așează la temelia oricărui neastâmpăr creator”. (,,Predoslovie” la vol. Vorbe d-ale noastre, 2006, p. 9).

Astăzi, căminul părintesc al Profesorului on Murariu este mai trist ca niciodată, deoarece gazda lui a plecat să se odihnească puțin cu bunii și străbunii în cimitirul satului. Din 26 Aprilie nici cuibul cu barză, nici teiul ce străjuiește poarta casei nu mai dezvăluie aceleași semnificații ca odinioară. Bunul nostru Profesor, învățător într-ale scrisului și coleg a plecat. Ne rămân în drumul vieții realizările remarcabile ale unui suflet căruia îi putem zice în glas de rugăciune două stihuri dintr-o poezie care –dealtfel- îi și aparține (Cântec de întoarcere): ,,Numai nu-ntârzia prea mult Și adu și-aici Primăvara”.

Preot Valentin Bugariu

6

Semne:

(Urmare din p. 1)

Aceste compoziții au fost realizate de Filip Matei de

la primele bisericii și până la ultimele de la Birda și Gătaia (1926) când moalerul a avut 72-73 de ani. La Vasiova a fost implicat în Mișcarea Națională a românilor pentru Unire: poet (epigramist), președinte al Astrei și a Societății de Lectură ,,Doina” din localitate, închis pentru lupta sa pentru Unire. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia. Din capital Unirii a adus o poezie pe care ulterior Corul din Bocșa a interpretat-o la momentele sărbătorești: ,, ,,…De la Tisa pân’la Nistru Una este glasul nostru O frenetică strigare Ura, România Mare! Mureș, Mureș apă lină Nu mai curgi tu’n țară străină Că izvorul tău răsare Azi în România Mare! Și te-ntorci la Seghedin Loc de’amar și de suspin Ș’apoi pleci îngândurat Cu apa Tisei amestecat Și cu Dunărea bătrână Vă luați cu toții de mână Pân’la Marea Neagră leagă Dorule, aleargă, aleargă! Și cu apa Nistrului Faceți semn hotarului Unei țări mândre sub soare Ura, România Mare!”. La Bocșa a fost prieten cu protopopul și scriitorul Mihail Gașpar, l-a cunoscut pe Camil Petrescu care l-a portretizat: ,,un pictor cu cioc, entuziast ca un descendent al școalei italiene”. Potrivit criticului de artă și profesorului universitar Rodica Vârtaciu, Filip Matei a pictat în 60 de biserici (pictură murală în ulei, iconostase, icoane prăznicare) din întregul Banat și Arad. În zona Birda a pictat la Voiteg (1910), Ghilad (1913), Gătaia (1926) și Șemlacu Mare (1936).

În anul 1925 Filip Matei a lucrat în două biserici: Birda și Reșița. La Birda se păstrează urme de pictură din secolul al XVIII-lea în tehnica ulei pe lemn. Un fragment de iconostas (păstrat la Muzeul Catedralei Mitropolitane), ușile împărătești și diaconești în biserica cea nouă a satului (1911). Fragmentul de la Muzeu corespunde registrului superior și cuprinde Cinul Apostolilor grupați câte șase în jurul Încoronării Fecioarei de către Sfânta Treime și crucea Răstignirii cu moleniile. Fiecare dintre personaje a fost încadrat în medalioane cu decor bogat de influență barocă și rococo, alcătuind un ansamblu stilistic specific creațiilor de la sfârșitul secolului al XV -lea1. Filip Matei a pictat în noua biserică din Birda, atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează doar pictura în ulei de pe boltă. Se păstrează: Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului, Vindecarea slăbănogului (în cor). Din pricina

1 Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul...p. 47-48.

cutremurului din 1990 care a afectat structura boții de lemn, apoi a lucrărilor de curățire a icoanelor din 2000 pictura a avut de suferit. Acțiunea de curățire a fost efectuată de un zugrav local care nu a ținut seama de regulile erminiei2 de curățire a icoanelor, ci a întrebuințat apă cu oțet. Acest amestec a afectat pictura.

Pictura din 1925 a fost realizată prin grija harnicului preot oan Mărgineanțu care a ridicat și biserica actuală și casa parohială. În Arhiva Episcopiei Caransebeșului se păstrează și ,,Contractul” încheiat între Parohie (Comuna bisericească) și pictor. Redăm spre exemplificare un fragment: ,,...Comuna bisericească ort. rom. din Birda dă spre lucrare pictarea și auritura interiorului bisericii și pe exterior 4 (patru) icoane cuprinse în specificarea alăturată – Dlui Filip Mateiu pictor cu suma de 40.000 lei (adecă patruzeci mii lei).

Dnul Filip Mateiu maestru pictor primește a efectui lucrarea de pictură și auritură a interiorului bisericii și 4 (patru) icoane pe exterior de la comuna bisericească cu suma de 40.000 lei (patruzeci mii lei) după specificarea prezentată

de Dsa și primită din partea comitetului parochial având toate tablourile cuprinse în specificarea a fi pictate în culoare de oleu și cu aureolă fiind materialul de prima calitate, rezervându-și comitetul parochial dreptul de a schimba – după dorință unele tablouri cuprinse în planul de specificare. [...].

Întreprinzătorul Dnul Filip Matei garantează cel puțin 20 de ani.

Întreprinzătorul Dnul Filip Matei are a începe pictarea bisericii

la 21 Iulie 1925 și a termina toate lucrările de pictură până la 26 Octombrie 1925. [...]”3.

Din acest ,,Contract” aflăm mai multe informații despre persoana pictorului care era un specialist în profesia sa catalogat ,,maestru”. Apoi suntem înștiințați că acesta întrebuința o erminie numită ,,specificare”. Lucrarea a fost garantată pentru o perioadă de 20 de ani, iar ea a împlinit anul acesta 92 de ani. Acest lucru fiind posibil și din faptul că pictorul a întrebuințat materiale de calitate așa cum sunt ele menționate ,,de primă calitate”. O remarcă deosebită este cea a timpului de lucru foarte scurt din 21 Iulie – 26 Octombrie, deci 3 luni. O notă negativă a lucrului îl constituie ,,dreptul” comitetului parohial de a schimba ,,după dorință” unele tablouri. Și la pictura de la Birda se păstrează caracteristicile cvasi generale ale picturii de factură populară, culori puternice și vii, personaje aproape umane din care se degajă trăsăturile pozitive ale ființei umane: tinerețea, frumusețea, curajul, hărnicia, biruința asupra necazurilor de orice fel, deci un caracter moralizator, pedagogic.

2 Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie de Furna, text îndreptat, completat și indici de C. Săndulescu-Verna, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1979, p. 61. 3 Arhiva Episcopiei Caransebeșului, 1925, Fond Bisericesc (III), nenumerotat.

6

Semne:

(Urmare din p. 1)

Aceste compoziții au fost realizate de Filip Matei de

la primele bisericii și până la ultimele de la Birda și Gătaia (1926) când moalerul a avut 72-73 de ani. La Vasiova a fost implicat în Mișcarea Națională a românilor pentru Unire: poet (epigramist), președinte al Astrei și a Societății de Lectură ,,Doina” din localitate, închis pentru lupta sa pentru Unire. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia. Din capital Unirii a adus o poezie pe care ulterior Corul din Bocșa a interpretat-o la momentele sărbătorești: ,, ,,…De la Tisa pân’la Nistru Una este glasul nostru O frenetică strigare Ura, România Mare! Mureș, Mureș apă lină Nu mai curgi tu’n țară străină Că izvorul tău răsare Azi în România Mare! Și te-ntorci la Seghedin Loc de’amar și de suspin Ș’apoi pleci îngândurat Cu apa Tisei amestecat Și cu Dunărea bătrână Vă luați cu toții de mână Pân’la Marea Neagră leagă Dorule, aleargă, aleargă! Și cu apa Nistrului Faceți semn hotarului Unei țări mândre sub soare Ura, România Mare!”. La Bocșa a fost prieten cu protopopul și scriitorul Mihail Gașpar, l-a cunoscut pe Camil Petrescu care l-a portretizat: ,,un pictor cu cioc, entuziast ca un descendent al școalei italiene”. Potrivit criticului de artă și profesorului universitar Rodica Vârtaciu, Filip Matei a pictat în 60 de biserici (pictură murală în ulei, iconostase, icoane prăznicare) din întregul Banat și Arad. În zona Birda a pictat la Voiteg (1910), Ghilad (1913), Gătaia (1926) și Șemlacu Mare (1936).

În anul 1925 Filip Matei a lucrat în două biserici: Birda și Reșița. La Birda se păstrează urme de pictură din secolul al XVIII-lea în tehnica ulei pe lemn. Un fragment de iconostas (păstrat la Muzeul Catedralei Mitropolitane), ușile împărătești și diaconești în biserica cea nouă a satului (1911). Fragmentul de la Muzeu corespunde registrului superior și cuprinde Cinul Apostolilor grupați câte șase în jurul Încoronării Fecioarei de către Sfânta Treime și crucea Răstignirii cu moleniile. Fiecare dintre personaje a fost încadrat în medalioane cu decor bogat de influență barocă și rococo, alcătuind un ansamblu stilistic specific creațiilor de la sfârșitul secolului al XV -lea1. Filip Matei a pictat în noua biserică din Birda, atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează doar pictura în ulei de pe boltă. Se păstrează: Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului, Vindecarea slăbănogului (în cor). Din pricina

1 Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul...p. 47-48.

cutremurului din 1990 care a afectat structura boții de lemn, apoi a lucrărilor de curățire a icoanelor din 2000 pictura a avut de suferit. Acțiunea de curățire a fost efectuată de un zugrav local care nu a ținut seama de regulile erminiei2 de curățire a icoanelor, ci a întrebuințat apă cu oțet. Acest amestec a afectat pictura.

Pictura din 1925 a fost realizată prin grija harnicului preot oan Mărgineanțu care a ridicat și biserica actuală și casa parohială. În Arhiva Episcopiei Caransebeșului se păstrează și ,,Contractul” încheiat între Parohie (Comuna bisericească) și pictor. Redăm spre exemplificare un fragment: ,,...Comuna bisericească ort. rom. din Birda dă spre lucrare pictarea și auritura interiorului bisericii și pe exterior 4 (patru) icoane cuprinse în specificarea alăturată – Dlui Filip Mateiu pictor cu suma de 40.000 lei (adecă patruzeci mii lei).

Dnul Filip Mateiu maestru pictor primește a efectui lucrarea de pictură și auritură a interiorului bisericii și 4 (patru) icoane pe exterior de la comuna bisericească cu suma de 40.000 lei (patruzeci mii lei) după specificarea prezentată

de Dsa și primită din partea comitetului parochial având toate tablourile cuprinse în specificarea a fi pictate în culoare de oleu și cu aureolă fiind materialul de prima calitate, rezervându-și comitetul parochial dreptul de a schimba – după dorință unele tablouri cuprinse în planul de specificare. [...].

Întreprinzătorul Dnul Filip Matei garantează cel puțin 20 de ani.

Întreprinzătorul Dnul Filip Matei are a începe pictarea bisericii

la 21 Iulie 1925 și a termina toate lucrările de pictură până la 26 Octombrie 1925. [...]”3.

Din acest ,,Contract” aflăm mai multe informații despre persoana pictorului care era un specialist în profesia sa catalogat ,,maestru”. Apoi suntem înștiințați că acesta întrebuința o erminie numită ,,specificare”. Lucrarea a fost garantată pentru o perioadă de 20 de ani, iar ea a împlinit anul acesta 92 de ani. Acest lucru fiind posibil și din faptul că pictorul a întrebuințat materiale de calitate așa cum sunt ele menționate ,,de primă calitate”. O remarcă deosebită este cea a timpului de lucru foarte scurt din 21 Iulie – 26 Octombrie, deci 3 luni. O notă negativă a lucrului îl constituie ,,dreptul” comitetului parohial de a schimba ,,după dorință” unele tablouri. Și la pictura de la Birda se păstrează caracteristicile cvasi generale ale picturii de factură populară, culori puternice și vii, personaje aproape umane din care se degajă trăsăturile pozitive ale ființei umane: tinerețea, frumusețea, curajul, hărnicia, biruința asupra necazurilor de orice fel, deci un caracter moralizator, pedagogic.

2 Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie de Furna, text îndreptat, completat și indici de C. Săndulescu-Verna, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1979, p. 61. 3 Arhiva Episcopiei Caransebeșului, 1925, Fond Bisericesc (III), nenumerotat.

7

Cronica parohială:

o La colindat în parohia Birda. În Ajun de Crăciun, copiii din parohia Birda au vestit Nașterea Domnului la casele credincioșilor. În clinchet de clopoței au răsunat colinde tradiționale românești: ,,O ce veste minunată”, ,,Trei păstori”, ,,Steaua sus răsare”, ,,Astăzi S-a născut Hristos”, ,, ată vin colindătorii”, ,,Cerul și pământul, ,,Coborât-a coborât”, ,,Sculați, sculați boieri mari”, ,,Viflaime, Viflaime”, ș. a. A doua zi de Crăciun, copiii din Sîngeorge după otpustul Sfintei Liturghii au interpretat câteva colinde răsplătite cu daruri din partea Parohiei.

Pentru reușita acestei vestiri a Nașterii Domnului mulțumiri se cuvin copiilor care s-au pregătit prin repetiții zilnice în ultimele două săptămâni. Aceleași mulțumiri se cuvin și bunilor credincioși care au primit cu bucurie aceste colinde pregătite și interpretate de copiii și nepoții lor.

o Praznicul Nașterii Domnului la Birda și Sîngeorge. Duminică 25 și Luni 26 Decembrie a fost prăznuită Nașterea Maicii Domnului la bisericile cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” și ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Birda, protopopiatul Deta.

Cu acest prilej a fost oficiată Sfânta Liturghie cu începere de la orele 1000. La momentul întătinat a fost citită Pastorala la Praznicul Nașterii Domnului a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit oan. Au primit Trupul și Sângele Domnului mai mulți credincioși și copii din parohie și filie. După otpustul Sfintei Liturghii copiii au primit pachete cu dulciuri. Pentru această ocazie au fost pregătite 100 de astfel de pachete cu cadouri.

Tot acum a fost distribuit nr. 4 al revistei trimestriale de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” însoțit de un calendar creștin-ortodox de buzunar.

A doua zi de Crăciun, după Sfânta Liturghie a fost săvârșită Taina Sfântului Botez pentru prunca Teodora Sofia din satul Sîngeorge.

o Sfinții Trei Ierarhi cinstiți în parohia Birda. Luni, 30 ianuarie 2017 în ziua de cinstire a Sfinților Trei Ierarhi a fost oficiată cu începere de la orele 1000 Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda.

Cu acest prilej la momentul potrivit s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii preșcolari și școlari de la Grădinița și Școala Primară din Sîngeorge. Elevii au fost însoțiți la Sfânta Biserică de profesorii lor. Această împreună participare la rugăciunea, comuniunea și împărtășirea din Sfintele Taine a fost prevăzută în Acordul de parteneriat încheiat între Biserică și Școală pe anul școlar 2016-2017.

o ,,Prima mea icoană” în parohia Birda. Una din activitățile catehetice derulate în cadrul Săpămânii duhovnicești în parohia Birda o reprezintă Proiectul de Parteneriat Educațional încheiat între Parohia Ortodoxă și Școala Gimnazială din localitate. Scopul acestui parteneriat a fost crearea unui atelier de pictură bisericească cu tema: ,,Prima mea icoană” care s-a desfășurat în Școala Gimnazială cu un grup țintă format din 14 elevi din două cicluri școlare: gimnazial și liceal. Această activitate a urmat uneia catehetice

sub genericul: ,,Cum ne comportăm în biserică” și a fost încheat cu o alta: ,,Când ne rugăm?”. În cadrul acestei activități au participat elevii: Buzincu Dariana (cls. a VIII-a); Ciobanu Alexandru (cls. a V-a); Daneliuc Silvana (cls. a V-a); Drăghici Andreea (cls. a VIII-a); ștvan Ștefania (cls. a VIII-a); Morușca Lavinia (cls. a VIII-a); Stancov Lisa (cls. a VIII-a); Stavarache Alexandra

(cls. a VIII-a); Șuclea Petronela (cls. a V -a); Weisz Markus (cls. a VIII-a) – Gimnaziu; Gabor Roberta, Murgea Alexandra, Goanță Teodora și Marcu Diana (cls. a IX-a) – Liceu. Elevii au fost îndrumați de prof. Doru Popa, Sorina Onița și preotul Valentin Bugariu. Au fost pictate un număr de 15 icoane reprezentând: Sfânta Treime, praznice împărătești: Botezul Domnului, chipul Mântuitorului, a Maicii Domnului, chipuri de sfinți: Apostolii Petru și Pavel, Gheorghe etc.

o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. Miercuri, 1 Martie și Vineri, 3 Martie cu începere de la orele 900 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta. Cu acest prilej la timpul potrivit au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului copiii

8

din clasele I-IV și V- VIII de la Școala Gimnazială din localitate.

o Săptămâna duhovnicească. În prima Săptămână a Postului Mare a fost organizată Săptămâna duhovnicească în parohia Birda. Aceasta a presupus servicii religioase zilnice: Vecernie, Sfânta Liturghie (Miercuri, Vineri, Duminică), pomenirea colectivă a morților în Sâmbăta Sf. Teodor și Taina Sfântului Maslu de obște (Duminică). Tot în această săptămână au fost mărturisiți apoi împărtășiți copiii de la clasele -VIII de la Școala Gimnazială din Birda. Tot împreună cu copiii s-a desfășurat un cerc de desen cu tema ,,Prima mea icoană”. Expoziția celor 15 icoane pe pânză a fost vernisată după Sfânta Liturghie în Duminica Ortodoxiei. Preoții care au slujit în Săptămâna Duhovnicească au ținut cuvinte de învățătură sub formă de cateheze și predici ocazionale. Taina Sfântului Maslu a încheiat activitățile religioase și catehetice din Săptămâna Duhovnicească. Duminică 5 Martie de la orele 1600 în Duminica coanelor a fost oficiată Taina Vindecării trupești în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda. Au slujit P. On. Păr. oan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți: Zoran Milovanov (Berecuța), oan Sălvan (Folea), Călin Negrea (Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (Percosova) și Tiberiu Dan Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului. S-au împărtășit de rugăciune, comuniune și darurile Duhului Sfânt mai mulți credincioși din parohie, cât și de la parohiile vecine.

Cuvântul de învățătură a fost susținut P. On. Păr. Protopop care a vorbit celor prezenți despre importanța mărturisirii prin cuvânt și faptă a credinței ortodoxe astăzi.

o Sfinții 40 de Mucenici în parohia Birda. Cu prilejul pomenirii celor 40 de Mucenici din Sevastia la biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru cei ce au pătimit în timpul regimului comunist. Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2017 a fost declarat ca An Comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului din Patriarhia Română.

Pentru a aminti de acest moment a fost oficiată o slujbă de pomenire oficiată de P. C. Părinți Ciprian Boșca de la parohia Banloc, Sebastian Andrei Petrescu de la parohia Percosova și Valentin Bugariu de la parohia Birda. A urmat cateheza cu tema: ,,Slujire și martiriu în timpul regimului comunist (1948-1989). Prigonirea Bisericii Ortodoxe Române” pregătită și apoi susținută de preotul Valentin Bugariu copiilor și credincioșilor prezenți în biserica parohială. Această cateheză face parte din proiectul ,,Hristos împărtășit copiilor” propus pentru grupul de cateheză parohial. În cadrul acestei lecții de religie a fost evidențiată jertfa Bisericii Ortodoxe Române, activitatea ei cotidiană în slujirea vremii: lăcașuri de cult, învățământ teologic, cateheză parohială, presă teologică și religioasă precum și preoți în închisorile timpului închiși pentru mărturisirea credinței lor din țară, Banat și din cuprinsul Protopopiatului Deta.

Pentru a ilustra mai bine perioada istorică s-a organizat o expoziție de carte: liturgică, opere ale patriarhului Justinian, monografii bisericești și literatură de specialitate. Eleva Gabor Roberta din clasa a IX-a de la Liceul Teoretic Gătaia a realizat două planșe tematice: ,,Biserica Ortodoxă Română în timpul regimului comunist” și

,,Martiri creștini în închisorile comuniste”. În încheiere copiii din clasa a VI-a îndrumați de profesorii au fost prezenți la acest moment religios-cultural și au recitat câteva poezii care aparțin lui Radu Gyr și Daniil Sandu Tudor. La final toți cei prezenți au primit mucenici ca simbol al biruinței nădejdii creștine peste vremi.

o Împărtășirea copiilor în biserica din Sîngeorge. Vineri, 10 Martie, cu începere de la orele 900 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite și au fost împărtășiți copiii din localitate.

COLEG UL DE REDACŢ E: Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, Prof. Ioan Traia, Pr. dr. Iliia

Pavlovici-Pătruţ, Redactor-şef:

Pr. dr. Valentin Bugariu ISSN 2284 – 7731

Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel. 0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-

mail: parohiabirda@yahoo.com