Canonul dumnezeieştilor patimi ale Domnului nostru

Iisus Hristos

Se tipăreşte cu binecuvântareaPreasfinţitului Părinte GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura CartEa OrtOdOxă

alExandria • 2017

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei. (Protos. Nicodim Măndiţă)

Difuzare:

AgapisEDITURA

Str. Menţiunii Nr. 7 Sector 2, BucureştiTel./Fax: 021-2410673, Mobil: 0733-580000

editura.agapis@gmail.comCărţile pot fi comandate online la adresa

www.edituraagapis.ro sau de la librăria Editurii Agapis,

din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiCanonul dumnezeieştilor patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos / se tipăreşte cu binecuvântarea Preasfinţi-tului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleor-manului. – Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2017ISBN 978-606-529-340-3

23

ACATISTULPATIMILOR DOMNULUI NOSTRU

IISUS HRISTOS

ÎNTÂIA DATĂ COMPUS ŞI TIPĂRIT ÎN LIMBA SLAVONĂ ÎN RENUMITA LAVRĂ

A CHIEVULUI, LA ANUL 1865

IAR ACUM TRADUS DE SMERITUL IEROMONAH

ANANIA MELEGA

Confesor al Regimentului de Călăraşi

BUCUREŞTI

TIPOGRAFIILE NAŢIONALE, ANTREPRENOR C. N. RĂDULESCU

1869 Martie 3

5

Canonul dumnezeieştilor patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos

Rugăciunile începătoareÎn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân-

tului Duh. AminSlavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!Împărate ceresc, Mângâietorule,

Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bună-tăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

6

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noas-tre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri,

sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a

7

Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca Unui Stăpân, noi, păcă-toşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului DuhDoamne, miluieşte-ne pe noi, că întru

Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noas-tre, ci caută şi acum ca un milostiv, şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.Uşa milostivirii deschide-o nouă,

binecuvântată Născătoare de Dumne-zeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăj-duim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu eşti mântuirea nea-mului creştinesc.

8

Crezul – Simbolul CredinţeiCred întru unul Dumnezeu, Tatăl atot-

ţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-tului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.Şi s-a suit la ceruri şi şade de-a

dreapta Tatălui.Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece

viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

9

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închi-nat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez întru ierta-rea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.Rugăciunile începătoare… apoi:

Miluieşte-ne pe noi Doamne…, Doamne miluieşte-ne pe noi…, Uşa milostivi-rii…, Crezul…

Troparele, glasul 6Toată mulţimea îndurărilor tale o ai

revărsat, Cel ce ai vieţuit în lume cu dra-goste, Iisuse dragostea cea adevărată, când Însuţi pe Tine Te-ai dat ucenicilor Tăi spre mâncare la Cina cea de Taină: dar mergând a pătimi de voie, ai păzit însă şi vinul cel dulce, pe sângele Tău cel dătă-tor de viaţă, şi mai înainte de moartea

10

Ta Te-ai îngropat în inimile acelora prin preacuratele Tale Taine; deci îngroapă şi păcatele mele, Stăpâne, ca să măresc cu dragoste, Sufletul Tău cel pus pentru mine. (De 3 ori)

Toată comoara noastră o ai luat, o, nesimţitorule împietrite Iudo, dând în mâinile ucigătorilor de omeni iudei pe Iisus, o lipsitule de minte trădător, fiind numit apostol, care erai să aduci pe alţii la mântuire, pe sineţi te-ai pier-dut; furând bogăţia sărmanilor, ai lepă-dat de la sineţi pe înduratul Dumne-zeu, Căruia cu dragoste să ne închinam, ca cei ce printr-Însul suntem, vieţuim şi ne mişcăm.

Toate poruncile legii Tale, le-ai săvâr-şit, ca să ne conducă în viaţa cea veşnică, încingându-Te cu ştergătorul, picioa-rele ucenicilor ai şters; o cât de fru-moase ai făcut picioarele bine vestitori-lor Apostoli, ca prin asemenea întărire să poată supune pe toţi sub picioarele Tale, plecându-Te Însuţi mai întâi la pământ,

11

arătând înţelepciunea preoţiei cereşti, ai scuturat praful de pe picioarele lor. Deci şi pe mine, Iisuse al meu, curăţă-mă de toată întinăciunea, ca şi eu, curat, în veci să slujesc Ţie, Celui curat.

Slavă…Cu binecuvântata-Ţi pâine întărin-

du-Ţi duhovniceasca viaţă a sufletu-lui întristat până la moarte; şi cu vinul înveselindu-Ţi inima, cu credinţă Te-ai apropiat către moarte ca un miel nevi-novat. O, dulcele Tău grai! O, noian de dragoste, când în ceasul întristării ai stri-gat: Părinte, treacă de la mine paharul acesta, ca să nu-L beau de la fiii lui Israil, pe care I-am adăpat cu apă în pustie: însă dacă e voinţa Ta, aşa-L voi bea, ca Trupul şi Sângele Meu să-L dau în veci celor ce vor crede Întru Mine.

Şi acum şi pururea…Pentru ce grăbeşti către pătimirea cea

de voie, Fiul meu, a grăit Fecioara. Iar Tu ai răspuns ei: Voinţa Tatălui Meu caut să o

12

împlinesc, căci pe sufletul meu am putere ca să-L pun şi putere am ca să-L iau; însă grăbesc către omorârea-Mi de voie ca să ridic pe omul cel omorât.

La Stihoavnă, glasul 1Venit-ai Însuţi, soarele cel adevă-

rat, către apus şi plecându-Te ai spălat picioarele lui Iuda. O, smerenia Ta, mai întâi celui fără ruşine ai spălat picioa-rele, dându-I cinste pentru necinste; deci dă-mi ca să mă spăl şi eu cu lacrimile mele, ca să fac voia Ta curat, Iisuse.

Stih: Scrâşnit-au cu dinţii lor asupra mea…Cu adevărat poporul acesta neînţele-

gând legea, pe dătătorul de lege voiră a-L omorî, cei atât de nelegiuiţi. Doamne, Cel fără de păcate, curăţeşte păcatele noas-tre, ca nu cu cei ce s-au ridicat asupra Ta să fim osândiţi.

Stih: Căutat-am de-a dreapta mea şi am văzut, că nu era cine să mă cunoască…

Nu ştiu pe omul acesta, ai zis Petre, pe care L-ai mărturisit, că Acesta e adevărat

13

Dumnezeu şi Om, la a Cărui picioare căzând ai grăit: Ieşi de la mine, Doamne, că om păcătos sunt eu; Acesta e Dumne-zeu şi Omul, Care, în apă fiind a te îneca, Ţi-a dat a Sa mână; Acesta este Omul Care, pe soacra ta cuprinsă de fierbinţeala fri-gurilor, o au vindecat; Acesta este Omul către Care ai zis că, bine ar fi să rămâi. Caută asupra mea, Iisuse, precum ai cău-tat asupra lui Petru. Şi să nu-mi zici în ziua ispitirii, nu te cunosc.

Slavă… Şi acum…Cu adevărat stăpânia întunericului a

fost neapropiată de Tine, Lumina cea în trei Ipostasuri, când în noaptea nelegiu-irilor ai fost rănit şi batjocorit fără a te întărâta. Acestea, Hristoase, Ţi-au răsplă-tit Ţie, neamul cel fără de lege, pe care, Tu l-ai scos cu mână tare şi cu braţ înalt, din mâinile lui Faraon; acestea, Iisuse făcă-torule de bine, Ţi-a răsplătit, neamul cel nemulţumitor, pentru că l-ai hrănit cu mană în pustie, şi cu apă din piatră l-ai

14

adăpat. Deci ca să se ruşineze vrăjmaşii Tăi, arată-Le puterea Dumnezeirii Tale, că eşti şi Dumnezeul meu, cu lacrămi striga Curata Maică.

După acestea,Doamne miluieşte (de 12 ori).

Slavă…, Şi acum…Apoi:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dum-nezeul nostru!

Psalmul 142Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă

cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul pri-goneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă

15

în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întu-neric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimi-neaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dum-nezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pen-tru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necă-jesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

16

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori)

Troparul, glasul 8Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei

s-au luminat, Iuda cel rău credincios cu iubirea de argint bolnăvindu-se s-a întu-necat, şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine Judecătorul Cel drept Te-au dat. Vezi iubitorule de avuţii pe cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit, fugi de sufletul nesăţios care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului; Cela ce eşti spre toţi omenii bun, Doamne, slavă Ţie.

Slavă …, glasul 2Mântuire ai făcut în mijlocul pămân-

tului, Hristoase Dumnezeule, pe cruce Ţi-ai întins preacuratele Tale mâini, adunând toate nemurile, ce-Ţi strigă, Doamne, slavă Ţie.

Şi acum…

17

Iosif cel cu bun chip de pe Cruce luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L, şi cu miruri ungându-L, în mormânt nou L-au pus.

Doamne miluieşte de 3 ori. Slavă… şi acum…; Psalmul 50, Miluieşte-mă Dum-nezeule… Şi îndată, canonul după, rânduială

Cântarea 1, glasul 6Irmos: Pe Cel ce a acoperit cu valul mării

oarecând, pe gonaciul tiran, sub pământ L-au ascuns fiii celor mântuiţi, însă noi cu fecioa-rele să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a proslăvit.

Pripeală sau anticântareSlavă îndelung răbdării Tale,

Doam ne, slavă Ţie.Plecându-Şi genuchii S-a rugat, Căruia

se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de sub pământ. Deci pleacă-Te şi îmi ascultă rugăciunea mea, precum Tatăl, Căruia Te-ai rugat, S-a plecat şi Te-a ascultat.

18

Tu întru rugăciune ai pronunţat, Tată, ca să Te arăţi pe Tine adevăratul Lui Fiu; deşi N-am făcut nici un rău, dar gata sunt spre bătăi; deci şi pe mine, cel mult înrău-tăţit, Iisuse al meu, izbăveşte-mă de cum-plitele chinuri ale iadului.

Slavă…Întru sudoarea ta vei mânca pâinea

ta, ai zis întâiului om căzut; deci ca un al doilea Adam când Te-ai rugat, sudoare de sânge s-a stors din preacuratul Tău Trup; căci ca o hrană, voinţa Ta o ai adus Tatălui, Iisuse Hristoase, pe mine, cel ce nici una din poruncile Tale nu am făcut, cu picăturile sângerândei Tale sudori spală-mă, Te rog.

Şi acum…Nu mai este de acum pământul sub

blestem, căci cu sângele Fiului tău s-a binecuvântat. Pământule bune, cu Preacurata Fecioară, rădică-ţi praful şi cenuşa, spre slăvirea lui Hristos Dum-nezeul nostru.

19

Cântarea 3-aIrmos: Pe Tine Cel ce pe ape ai spânzurat

tot pământul fără ţinere, văzându-Te zidirea spânzurat în locul Căpăţânii, de multă spaimă s-a cuprins, strigând: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne, iubitorule de oameni.

Au adormit, îngreuiaţi fiind de somn, Apostolii, când Te-ai depărtat de la ochii lor către rugăciune, în grădina Ghetsi-mani, ridică-mă pe mine lenevosul şi trândavul spre a-Ţi aduce închinăciu-nile cuvenite.

Ca un adevărat Păstor, văzând pe lupul Iuda că vine, Eu sunt, prietene, ai zis către vicleanul ucenic, îndemnând către pocă-inţă pe cel căzut.

Pe mine cel ce totdeauna păcătuiesc şi nicidecum nu-mi vin întru simţire, îndreptează-mă către calea mântuirii, o, mult iubitorule de oameni, Doamne.

Dumnezeule şi Doamne al meu, adu-mă, Te rog, la calea cea dreaptă şi cu

20

puterea Ta izbăveşte-mă din gura lupu-lui celui ce nevăzut mă pândeşte.

Slavă…Cu arme şi suliţe ca asupra unui tâlhar

au venit, când Tu ai fost adus ca o jertfă curată în biserică: Cel ce pentru păca-tele mele pe Sineţi Te-ai adus, Doamne, nu mă trece cu vederea.

Şi acum…Atingându-Se de urechea cea tăiată, a

vindecat pe sluga Arhiereului, Fiul tău, doctorul sufletelor şi al trupurilor, deci şi tu, Maica Lui, toate neputinţele sufle-tului şi ale trupului meu vindecă-mi-le, ca ceea ce ai născut pe Tămăduitorul.

Sedealna, glasul 6Nimic Tu n-ai răspuns celui ce i se părea

că are putere asupra Ta, Cel ce smereşti pe cei mândri. Însă ai tăcut şi către cel ce fără ruşine Te apăsa cu minciuni de multe feluri, ca pe mine cel mult bârfitor să mă liberezi şi să mă înveţi a răbda toate.

21

Slavă… Şi acum…Prefă-mi întru bucurie supărarea mea,

Născătoare de Dumnezeu, ca una ce şi tu ai suferit negrăite supărări, văzând pe Fiul tău pătimind chinuri amare pentru mine cel osândit.

Cântarea 4-aIrmos: Deşertarea Ta cea Dumnezeiască

pe Cruce văzându-o mai înainte Avacum, spăimântându-se a strigat, Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic.

Nici un cuvânt Tu n-ai răspuns lui Irod celui fără de ruşine, când fiii pieirii, tăia-seră pe Ioan, Înaintemergătorul şi glasul Tău, deci învredniceşte-mă, Hristoase, de răspunsul cel bun, la sfârşitul meu.

Irod căuta semne minunate, neînţele-gându-Te pe Tine, minunea cea mare, că Dumnezeu fiind stăteai înaintea făptu-rii. Însemnează-mă cu lumina feţei Tale, Hristoase al meu, şi dă veselie inimii mele celei pătimaşe.

22

Slavă…Acoperindu-Ţi faţa Ta despre bătăi,

Heruvimii neputând privi aceasta, cu aripile s-au acoperit, deci acoperă-mă cu umbrirea Ta, pe mine cel fără de ruşine.

Şi acum…Întristatu-s-a faţa ta, Fecioară, când ai

văzut pe Fiul tău ducându-Se ca un făcă-tor de rele de către iudei. Cu adevărat multă a fost îndelunga Ta răbdare, Fiule şi Dumnezeul meu, oftând tu ai grăit.

Cântarea 5-aIrmos: Către tine mânec, Cel ce pentru

milostivire Te-ai deşertat pe Tine neschimbat pentru cel căzut şi până la chinuri Te-ai ple-cat, Cel ce eşti fără patimă, Cuvântule al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie celui căzut, Iubi-torule de oameni.

Pământul, aşternut picioarelor Tale, a crescut spini care au fost puşi deasu-pra capului Tău, Iisuse al meu. Ieşiţi fii-cele Ierusalimului şi vedeţi pe Împăratul

23

Măririi sub cunună de spini, pe Care L-au încununat nemulţumitorul neam al evreilor.

Mincinoşi sunt fiii oamenilor, că pe Tine, viaţa tuturor, Te-au preţuit în trei-zeci de arginţi, şi Ţarina Sângelui cumpă-rând, cei ce Ţi-au vărsat Sângele Tău, cu acela spală haina mea, care după botezul pocăinţei o am întinat iarăşi cu păcate.

Slavă…Lui Dumnezeu se cuvenea a se supune,

judecătorii cei nebuni, iar nu lui Iuda, şi să nu fi judecat la moarte pe Stăpânul şi Judecătorul tuturor. Cel ce pentru mine ai primit chinuri de batjocură, Doamne, adu-mă la pocăinţă ca să nu fiu osân-dit la moarte.

Şi acum…Pe Dumnezeul cel viu juratu-v-aţi asu-

pra Viului Dumnezeu, prea nebunilor; însă cerul şi pământul răspund, că Dum-nezeu este şi Fiul meu, Cel ce astfel păti-meşte, a strigat Maica Fecioara.

24

Cântarea 6-aIrmos: Prins a fost, dară nu s-a ţinut în pân-

tecele chitului Iona, că al tău chip purtând, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a strigat stră-jerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră o aţi părăsit.

Ieşit-ai, Iisuse, ca să-Ţi duci Crucea Ta, după cum au ieşit şi Abel cu Cain, ca să pătimeşti de la iudei: Vino şi acum de mă ridică şi pe mine nemernicul.

Mers-ai ca şi nevinovatul Isaac ca să-Ţi iei pe umeri Crucea Ta şi să Te aduci jertfă Tatălui pentru păcatele mele, într-un miros de bună primire.

Slavă…Văzând Iacob scara întărită până la

cer a zis: aceasta a fost Crucea Ta, cu care, ridică mintea mea cea trasă jos, către cele de sus.

Şi acum…Nu plângeţi pentru mine, fiicele Ieru-

salimului, nu plânge pentru mine Marie,

25

Maica Mea: căci curând vă veţi bucura, când mă voi ridica şi Mă voi proslăvi.

Cântarea 7-aIrmos: Negrăită minune, cel ce a izbăvit în

cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mor-mânt se pune fără de suflare, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dum-nezeule bine eşti cuvântat.

Cu adevărat Tu eşti David, căci ai luat Crucea ca pe Psaltirea cea frumoasă, urcându-Te pe Golgota, ca să ne mântu-ieşti de mânia lui Dumnezeu Tatăl pe cei ce-Ţi cântăm; bine eşti cuvântat, Mielul lui Dumnezeu, în veacul cel ce ai făcut lumii veşnica mântuire.

Ca un prea bun iconom în casa Tată-lui Tău, Hristoase Dumnezeule, ai adus Crucea Ta sfeşnic, pe care Tu Însuţi, ca o lumină lumii ai strălucit, ca să-Ţi cântăm Ţie: bine eşti cuvântat, Mielul lui Dum-nezeu, în veci, Cel ce ai făcut lumii veş-nică mântuire.

Slavă…

26

Ca o tămâie cu miros de bună mireasmă, din ruperea trupului Tău, sân-gele Ţi-ai adus lui Dumnezeu Tatăl, ca şi către Dânsul să mă aduci pe mine, cel ce-Ţi cântă: bine eşti cuvântat, Mielul lui Dumnezeu, în veci, Cel ce ai făcut lumii veşnică mântuire.

Şi acum…Când ai văzut pe Fiul tău Hristos, spân-

zurat pe Cruce, pe Care tu L-ai născut fără sămânţă, de negrăită îndelunga lui răb-dare tu curată te-ai mirat, pentru care, cu Dânsul te lăudăm.

Cântarea 8-aIrmos: Spăimântează-te cu înfricoşare

cerule şi să se cutremure temeliile pământului; că iată se socoteşte între cei morţi, Cel ce locu-ieşte întru cele dintru înălţime şi în mormânt mic ca un străin se primeşte, pe Care, tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.

27

Acesta este Fiul Tău cel iubit, Părinte Dumnezeule, Care S-a botezat de Ioan şi în Muntele Tabor S-a schimbat la Faţă, despre Care ai zis: Pe acesta să-L ascul-taţi. Deci ascultă-I acum setea Lui cea pentru mântuirea mea, Care pentru mine murind, Îl laud pe Domnul, Cel ce ne-a răscumpărat cu Sângele Său, şi-L preaînalţ întru toţi vecii.

Acesta este Fiul Tău, Părinte Dumne-zeule, pe Care L-ai trimis a Se smeri pe pământul cel dorit, care n-a primit gra-iurile Lui, ci L-a ispitit cu defăimări şi chinuri: neam din neam, pe Domnul Cel ce ne-a răscumpărat cu Sângele Său, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Slavă…Acesta este Fiul Tău, Dumnezeule

Părinte, Care născându-se n-a avut loc în lume unde să-şi plece capul. Trăind pe pământ, a fost prieten vameşilor şi păcă-toşilor, şi S-a numit hulitor şi la moarte de defăimare S-a osândit, ca pe mine

28

cel însărcinat cu mulţimea păcatelor, să mă sălăşluiască în locaşurile cereşti, cântându-I: Toate cele dinlăuntru ale mele lăudaţi-L pe Domnul şi-L prea înăl-ţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…Acesta este Solomon pe scaunul său,

acesta este Arhiereul ce şade în Altarul Său, acesta este Voievodul, Care dă armă nebiruită, Acesta este Fiul tău, Fecioară, şi Fiul lui Dumnezeu, pe care Tatăl Lui nu L-a cruţat pentru mine, ci L-a dat la moarte, ca închinându-mă Lui să-I cânt: Toţi cei din veac drepţi şi păcătoşi, răs-cumpăraţi cu Sângele Lui, lăudaţi-L pe Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea 9-aIrmos: Nu te tângui pentru mine Maică,

văzându-mă în mormânt pe Mine Fiul tău, pe Care în pântece M-ai zămislit fără de sămânţă, că Mă voi scula şi Mă voi preamări şi voi înălţa cu mărire neîncetată ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine te măresc.

29

Cunosc cine e vinovat pentru chinu-rile Tale de pe Golgota. Eu, Doamne, eu, cu neînfrânarea Te-am răstignit pe Tine: dar nu-Mi pune mie întru păcat aceasta, celui ce mă pocăiesc cu tot dinadinsul.

Nu va mai păzi Heruvimul uşa Edemu-lui, că iată, Tu Hristoase, viaţa mea, Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii. O, negrăită iubirea ta de omeni, învaţă-mă a-Ţi mul-ţumi Ţie după cum se cuvine.

Slavă…Avut-ai scrisoare deasupra, Hristoase

al meu: Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor, aceasta e mărturie către Tatăl, că Tu voinţa Lui ai plinit întocmai, deci scrie-mă, Te rog, în Cartea Vieţii şi pe mine robul Tău.

Şi acum…Nu Mă lăsa pe mine singură, cea plină

de întristare, ci degrab mângâie-Mă, Mângâierea mea, a grăit Fecioara. Dar eu cu ce voi răsplăti Ţie, Iisuse al meu; vino şi intră în inima mea, ca să nu fiu

30

mai mult fără Tine, ci Tu să viezi întru mine şi eu întru Tine.

Şi îndată zici: Cuvine-se cu adevărat… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… troparul: Când slăviţi uce-nici… sau citeşte ori cântă troparele:

SvetilnaCămara Ta, Mântuitorul meu, o văd

împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa; luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă mânuieşte.

Slavă…Într-o zi ai învrednicit, Doamne, pe tâl-

harul în Rai şi pe mine luminează-mă cu lemnul Crucii şi mă mântuieşte.

Palatule însufleţit, Fecioară, nu sunt vrednic de cămara cea cerească, pentru mulţimea păcatelor, ci mă rog ţie cu dina-dinsul, pentru cel golit pe Cruce, dulcele tău Fiu şi Domnul meu cel prea bun, aco-peră ruşinea feţei mele şi mă mântuieşte.

31

De vei fi citind spre miercuri sau spre vineri, zi Domne miluieşte de 40 de ori; Cel ce în toată vremea…, până la sfârşitul pavecerni-ţei şi otpustul cuvenit.

Închinăciune celor cinci răni ale lui Hristos Dumnezeu

Prea dulcele meu Iisuse!Închinu-mă preacuratei, preasfin-

tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe care o ai în mâna Ta cea dreaptă şi mă rog Ţie, Dumnezeul meu; pentru dânsa învredniceşte-mă ca să stau de-a dreapta măririi Tale.

Închinu-mă preacuratei, preasfintei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe care o ai în mâna Ta cea stângă şi mă rog Ţie, Dum-nezeul meu, pentru dânsa izbăveşte-mă de partea cea de-a stânga.

Închinu-mă preacuratei, preasfin-tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe care o ai la piciorul Tău cel drept şi mă rog Ţie, Dumnezeul meu; pentru dânsa

32

îndreptează-mă la calea cea dreaptă a pocăinţei.

Închinu-mă preacuratei, preasfin-tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe care o ai la piciorul Tău cel stâng şi mă rog Ţie, Dumnezeul meu, pentru dânsa opreşte rătăcirile mele de la toată calea cea vicleană.

Închinu-mă preacuratei, preasfin-tei şi dătătoarei de viaţă rănii Tale, pe care o ai în preacurata coastă şi mă rog Ţie, Dumnezeul meu, pentru dânsa, înfrânge inima mea cea mult împietrită, pătrunde-o pe dânsa cu frica Ta, răneşte-o pe ea cu dragostea Ta, ca pe Tine, Dum-nezeul meu, să Te iubesc cu toată inima mea, cu tot sufletul, cu toată vârtutea şi cu toate simţirile mele şi dă-mi mie, ca până la sfârşitul vieţii mele, totdeauna să-mi amintesc de mântuitoarele Tale chinuri şi închinându-mă lor, să-Ţi aduc Ţie cântare de biruinţă aşa: